Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0016

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, SIELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Elfoy E 


ABONAMENTE: 


—————— 


autorităţi şi instituţii 1000 let 
de onoare 
particulari 


$00 „ 
250 «+ 








Cultura şi omul tânăr 


de CONSTANTIN NOICA 


Nu n+-a întrebat încă nimeni, în lumea aceasta roamnâ- 
nească, de ce suntem aiâtţ de mulți iineri câri încercăm 
să facem cuitură. Nu ne-a întrebaţ nimeni, şi de aceea ne 
vom pune singuri o asemenea întrebare, Un drept care nu 
ţi se discută e câteodată un drept pe care trebue să ţi-l pui 
singur în discuţie. Şi dacă nu e cazul, poate, ca tineretul 
românesc să spună de-a-dreptul ce aduce el culturii noa- 
sire, e de sigur cazul să se întrebe ce poate aduce omui 
tânăr, in genere, culturii pe care o slujește. 

Omul tânăr? lată un om tânăr de aiurea, de acumo 
jumătate de veac, acest Maurice Barres, rămas mare, 
poate numai pentrucă a avut o tinereţe mare. Ce-i definea 
tinereţea? geniul îndoielii? setea certitudinii? Şi una și 
cealaltă. La sfârşitul unei cărţi de tinereţe, în care năruia 
totul cu amară voluptate, Bares invoca o dogmă, un ade- 
văr sau un conducător de sutiete, cari să-l reasigure de 
totul. 

A fi tânăr reprezintă tocmai o asemenea pendulare în. 
tre un maximum de certitudine şi o deplină răsturnare a 
tuturor valorilor. E paradoxul spiritualităţii tinere să în. 
trunească, intr'o aceeaşi conștiință de cultură, dogmâticul 
si problematicul. Cum să mulţumească pe un om cu ade- 
vărat tânăr valorile acestea prea relative în care crede, 
mai mult de circumstanţă, lumea contemporană ? Dar 
cum să nu pună el în discuţie noţiunile, alteori prea ri- 
gide, în care se înțepeneşte lumea contemporană ? 

O cultură are nevoe din când în când să fie pusă în dis- 
ruţie. Noţiunile ei se osifică sau încep să mucezească; așa 
cum Sa întâmplat de pildă cu noţiunea — aptă de-a fi 
atât de rodnică în fond, — de umanism. Are sens ca 
umanismul să însemne numai întoarcerea la valorile cla- 
ce (fiindcă în clasicitate se găsea tipul de om căutat 
cândva)? Şi atunci vin spiritele tinere, aşa cum Sau ivit 
în apus, și pun sbuciumul lor, căutarea lor „umanistă“ în 
cadrele, aproape înghețate, ale conceptelor de cari o cul- 
tură vie nu se poate lipsi, 

Dar aceeaşi cultură cere alteori cadre rigide pentru 
conţinuturi râmase, înăuntrul ei, prea libere. „Toate re- 
ligiile sunt bune“, spune omul contemporan; iar în faţa 
acestui rejativiam, se ridică increderea unei largi părţi din 
tineret in dosma creştină. „Toate doctrinele politice sunt 
bune, spune omul contemporan, dacă omul e bun“. 

Dar raspunde tineretul, nu sunt unele doctrine mai 
bune tocmai pentrucă fac pe om mai bun? — Şi de aci 
dogmatismuli acesta, pe care spiritul tânăr îl slujeşte, 

A sta la capete, a însufleţi prin extreme, e deci propriul 
omului tânăr. O cultură care n'are circulaţie la, extreme 
pierde gustul de vieaţă. Spiritul tânăr i-l redă. El singur 
duce către acea „cunoaştere la limită“, despre care unii 
cred că e propriul culiuiii' gcciarztnia, Și atnmei, vu e 
aceasta o cultură pentru și făcută în mare parte de oa_ 
meni tineri? 

Dar nu e tot. Și de altfel aceasta se ştie, aceasta se și 
laudă, sau alteori se impută, omutui tânăr. 

Om tânăr, într'o cultură e cel care înţelege că nu e 
vorba, acolo, numai de un fel de a face; ci şi de un fel 
de-a fi. A creia opere, a produce, a înfăptui, e enorm. Dar 
este, pentru spirit, totul? Unui tânăr, adică insului adâne 
ancorat în fiinţă, a fi i se pare plin de tot atât înţeles şi 
rost ca şi a face. Un poet tânăr e mai mult decâtun om 
care face poezii. E un ins a cărui celulă e profund schim. 
bată, de faptul acesta. El nu mai poate oricum. Şi de 
aceea, pe treapta cea mai de jos, el trebue să-și schimbe 
înfăţişarea exterioară. Un filosof tânăr nu va înţelege cum 
poate sluji tilosoful alte idealuri decât cele pe cari le-a 
profesat. Filosoful? Dar filosoful e Socrate, care moare 
pentrucă ţine la adevărurile sale. A muri, este și acesta 
un fel de-a fi. Iar tânărul va înţelege pe savantul care, mai 
de grabă decât să râvnească a face descoperiri viitoare, 
se lasă otrăviţ de razele ce foloseşte şi se realizează pe sine 
in faptul morții, este cu adevărat, atunci. Tânărui are 
setea aceasta de-a fi în ordinea spirituiui, sete care-l duce 
până în pragul nefiinţei. 

Că nu mai este acţiune aci? Dar este acţiune de alt tip 
decât cea care trimete în afară şi se obiectivează. De unde 
criteriul acesta că orice act de cultură trebue să ducă la 
un produs cultural ? Omul tânăr regăseşte aci o notă din 
esenţa feminităţii, esenţă care e tocmai de-a nu produce. 
(Şi nu e, androginismul acesta al tânărului, o biruinţă în 
ordinea spiritului ?). Venus, spunea un gânditor, poate ii 
sculptată dormind; e mai ea însăși, mai aproape de esența 
ei, atunci când doarme. Dar Apollo, — Apollo, trebue să 
fie sculptat treaz, activ, creator, în mână măcar cu 0 
liră, Aşa «e tot ce ține de masculinitate: productiv şi pur- 
tând un caracter social. Un bărbat trebue să îmbrace o 
uniformă și să-şi pună pe piept decoraţii. O femeie n'are 
nevoe decâţ de văluri. Republica franceză e personificată 
de-o fată înaltă, cu fruntea mare, într'o rochie albă, 
simplă, lungă. Câteodată are și o diademă, dar atunci ar- 
Uistul e de prost gust. Spiritul feminin este; spiritul fe- 
minin rămâne în ordinea lui a, fi. Singur spiritul masculin 
prosuce, pătrunzând in ordinea lui a face. 

Prin orientarea aceasta către produs şi productivitate 
are adesea, cultura, caracterul masculin despre care amin- 
tea într'un rând Simmel. Poate că întreg „miracolul 
grec“ ar trebui înțeles aşa: nu drept triumful spiritual al 
singurului popor în stare de-a plăsmui o cultură, ci drept 
vocaţia specială de oameni maturi și plini de amasculini- 
tate, vocaţie care făcea din greci rostitorii şi creatorii 
unor valori, trăite poate, în spirit — pe măsura lor, fireşte 
— şi de alte popoare. In orice caz e vorba aci de o trăsă- 
tură pe care tânărul, conştient sau nu, o întregește, prin 
androginismul său spiritual. 

Un spiriţ tânăr nu poate concepe vieata ideilor ca simplă 
„ideologie“, adică rostire de idei. El vrea să încorporeze 
idei, să le poarte cu sine, şi de aceea e mai de grabă „ideo- 
for“. Logosul îl interesează, fireşte, dar nu numai în mă- 
sura în care e rostire ci şi în măsura în caree vieaţă, 
deci mutism, tăcere. Cât de bine înțelege tânărul tăcerea 
lui Iisus în fața lui Pilaţ. „Ce este adevărul?“ întreabă 
acesta. lisus nu-i poate spune ce este adevărul; i-ar fi 
putut cel mult răspunde: „Eu sunt adevărul“. Dar Pilat 
mar fi înţeles. Pilat era dintre cei cari înţeleg pe a face, 
nu pe a îi, 

Dacă însă e adevărat că omul tânăr râvnește să între- 
pească pe a face prin a îi, atunci tot tineretul care face 
cultură, punând deci accentul pe producție, își trădează 
oare misiunea spirituală ? Nu și-o trădează cu adevărat; 
dar dovedeşte că a îmbătrânit prea de vreme. Iar singura 
sa reabilitare cu putinţă este să simtă, alături de sine, 
prezenţa unui tineret care ştie să și tacă. Nu el, ţineretul, 
creaţiilor timpurii, e tineretul reprezentativ, pentru o cul- 
tură. „Singura sa datorie — cum spunea Andr6 Gide des- 
pre Narcis, — e să se manifeste; singurul său păcat e să 
se prefere“, 


ŞTEFAN DIMITRESCU 





s 


N 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
JUCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 23-25 
TELEFON 3.30.10 











NIVIDSUL LIIIDAP 


ANUL XLIXe Nr. 16 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL5SLEI 


SAMBATA 13 Aprilie 1940 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


———— 


e i 


Personalitatea literară a lui 
Emile Zola, dela a cărui naş- 
tere se împlinesc zilele acestea 
o sufă de ani, este dominată de 
înrâurirea pe care a avut-o a- 
supra scriitorului spiritul ştiin- 
țist al secolului și în special 
lectura lui Claude Bernard. O 
atare influență, prin întinde- 
rea și rezultatele ei, este desi- 
gur unică în istoria literară. 
Momentul în care Zola a luat 
cunoştinţă de direcția materia- 
iismului ştiinţist şi în care s'a 
aflat în posesia unei metode 
de cercetare, a reprezentat cri- 
za de conștiință  îngăduindu-i 
să îa cunoștință de propriile 
sale posibilităţi şi de orienta- 
rea reală a talentului său. Li- 
teratura sa dinaintea acestui 
eveniment sufletesc, destul de 
flotantă şi de infiltrată de in- 
fluențe romantice, se precizea- 
ză, dobândește un caracter de 
manifest, ostentativ și polemic, 
și este întovărăşită de nume- 
roase teoretizări şi justificări. 

Temperamentţ combativ, ne- 
gând cu violență sau îmbrăţi- 
şând până la fanatism un 
curent sau o idee, excesiv în 


Castel la Sâmbăta de Sus admiraţie ca și în respingere, 





nete tite fe 


M. Kogălniceanu într'o nouă perspectivă 


Un scriitor care Sa bucurat de o 
atenţie deosebită a cercetărilor, con- 
sacrându-i-se un apreciabil număr 
de studii, este Mihail Kogălniceanu. 

Ceea ce izbeşte pe cel ce se apropie 
de această figură este mai ales to- 
nul admirativ în care i se înfăţi- 
șează acţiunile. Este neîndoielnic că 
rul lui Kogălniceanu a fost într'o 
măsură exagerat în legătură cu miş- 
carea noastră literară. Nu este mai 
puțin adevărat, pe de altă parte, că 
a tost un om de o remarcabilă for- 
maţiune intelectuală, fără de care 
întreaga evoluţie a culturii noastre 
S'ar fi resimţit. 

Se face mare caz în jurul acţiunei 
sale dela Dacia Literară.  Socotese 
însă că celebra Introducţie se poate 
așeza sub o altă semnificație, care 
tocmai ar justifica unghiul de ve- 
dere al valorii culturale și naționale 
nu literar, din care se cuvine să fie 
privită întreaga activitate a acestui 
mare orator şi om de Stat. 

Intr'un studiu ce i s'a consacrat, se 
spune că „lupta pentru unire a ră- 
pit pe Kogălniceanu dela lupta lite- 
rară ce anunţase“. Este vorba de o 
anumită latură a luptei sale literare, 
dar nu este mai puţin adevărat că, 
în acest moment pe care autorul îl 
marchează, se poate vorbi de o înde- 
părtare definitivă a scriitorului nu 
numai de literatură, dar şi de istorie. 
Intr'adevăr cine va examina o bibli- 
ografie cronologică a lui Kogălnicea- 
nu, va f: surprins să constate că de 
la 1855 nu mai apar scrieri cu ca- 
racter literar sau istoric. Singurile 


excepții sunt retipărirea  cronicelor 
şi bcoșura ocazionată de centenarul 
răpirii Bucovinei, la 1875. Sar pu- 
tea spune nu că activitaţea lui Ko- 
gălniceanu se îndreaptă într'o nouă 
direcţie, ci că în anul 1855, mai pre- 
cis în momentul apariției ziarului 
Steaua Dunării, se separă două chi- 
puri sub care apărea activitatea a- 
cestui om. Nu este vorba de două 
epoci sau de două concepţii; este 
vorba dela inceput până la sfârşit de 
o aceeaşi activitate pusă în slujba 
naţiunii, pe care o îndeplinește din 
toate puterile, indirect până la 1855, 
pe față după această dată. 

Kogălniceanu n'a fost un literat şi 
nici un ideolog literar prin vocaţie. 
El sa făcut însă și una și alta pen- 
trucă se pusese în slujba neamului 
său și-și dăduse seama că necesită- 
țile naţionale îi impuneau această 
sarcină. Chiar istoria, pentru care 
pasiunea sa a fost mult mai mare, 
mai reală și mai credincioasă n'a fost 
în definitiv decât tot un mijloc, o 
armă în serviciul aceloraşi interese 
naţionale cărora el înțelesese să se 
subordoneze şi să subordoneze tot 
ce-i aparținea. 

Este interesant de notat că din 
prima scrisoare pe care o expediază 
tatălui său după trecerea hotarului, 
atunci când pleca la studii în străi- 
nătate, se vede cum interesul său se 
îndreaptă spre social şi 


politic. 


1 


Tată! său îi spusese să-i scrie despre 
„topografia ţării“ prin care trece, 
dar după ce face aceasta, el observă 
(scrisoarea din Lemberg, 24 August 
1834) „nu am văzut o palmă de pă- 
mânt care să nu fie lucrată și spre 
folosul ţăranilor“; și mai jos, referin- 
du-se la o anumită cultură, zice că 
„Ancă ar îi în MnlAnva, ar .apTi pe 
țăran să se jăluiască de foame“ 1). 
lar în una din primele scrisori din 
Franța, la trei săptămâni după so- 
sirea sa acolo (scrisorea din 22 Oct. 
1834), spune tot către tatăl său 
aici tot în slobod ; 
craiu, și poaţe să vorbească și să 
scrie ori ce îi va plăcea, fără ca să 
fie oprit“ ?). 

Dacă ținem seama că aceste ob- 
servaţii sunt spontan făcute de un 
tânăr care abia avea 17 ani, înţele- 
gem că ele reprezintă niște trăsă- 
turi fundamentale care nu sau des- 
mințit niciodată. Căci în fond, Mi- 
hail Kogălniceanu a fost şi a rămas 
toată vieaţa lui un om politic, cu pre- 
cise și nestrămutate vederi sociale, 


care a pus în slujba misiunii ce şi-o , 


asumase toate mijloacele de care a 
putut dispune: influența personală, 
averea, relaţiile, cultura, experiența, 
oratoria, istoria şi literatura. El na 
scris niciodată, nici chiar în dome- 
niul istoriei, determinat de pasiu- 
nea senină și desinteresată a erudi- 
tului pentru adevărul pe care l-a 
descoperit, ci împins de nevoia vio- 
lentă şi fierbinte a Românului ca- 
re-și iubește neamul *). 

Acest fapt este  învederat dela 
primele sale lucrări publicate. Ro- 


mânizche oder Wallachische Sprache 


M. CONSTANTINESCU-ROMALO 


fiește om îi: 


de G. C. NICOLESCU 


und Literatur este scrisă ca răspuns 
la unele afirmaţii puţin măgulitoare 
dintr'o lucrare străină despre limba 
noastră și ca să arate că principatele 
noastre „nu merită în nici o privin- 
ţă o asemenea nepăsare“,  Esquisse 
sur lhistorie, les meurs et la langue 
des Cigans... era scrisă şi pentru a 
satisface curiozitatea lui Humboldt, 
dar, după cum el însuşi o recunoaș- 
te mai târziu, pentru ca în prefața ei 
să cheme „luarea amințe a filantro- 
pilor asupra acestui nenorocit popor, 
sclav în ţara mea, în sânul Europei 
civilizate, și tractat ca lucru prin în- 
săşi legile noastre“ 1). Chiar opera 
mai mare, la care lucrase mai multă 
vreme, cu mai multă documentare și 
grije, Histoire de la Valachie, de la 
Moldavie et des valaques transdanu- 
biens, publicată tot în 1837, el însuşi 
daclară în prefață că nu i-a fost dic- 
tată decât „de sentimentele cele mai 
curate, de dragostea pentru patrie și 
de dorința de a face cunoscute fap- 
tele necunoscute ale compatrioţilor 


i 


mei“, 
A fost, așa dar, veşnic un luptător. 


>, Scrisul său a isvorit dintr'o bogată 


și erudită documentare uncori, dar 
totdcauna mai ales și dintr'o puter- 
nică dragoste pentru țara lui, „biata 
Moldovă'* pe care n'ar fi schimbat-o 
nici cu primul tron din lume 5), sau 
pentru semenii săi pe care-i socotea 
nedreptățiți de orânduirea socială a 
vremii. 

Kogălniceanu nu se gândise, nici 


„la plecarea sa din Moldova, când ca- 


riera lui părea stabilită și sigură, 








(Urmare în pag. 6-a) 





Peisagiu 








ma Centenarul lui Emile Zola 


de ION BIBERI 


lipsit de nuanțe și moderație, 
Emile Zola u fost un polemist 
acerb şi un scriitor de luptă. 
Fascinat de exemplul lui Bal- 
zac, care a întreprins la Trân- 


du-i O lucrare în frescă a între- 
gii societăți din epoca celui de 
al doilea Imperiu, dar sub im- 
presia durabilă a lecturii căr- 
ţii ui Claude Bernard Intro- 
duction ă Vetude de la mede- 
cine experimentale, a formulat 
o metodă de elaborare a roma- 
nului modern, veclamând dela 
romancier riyoarea şi spiritul 
de observaţie al omului de știin- 
ță. Şi-a completat doctrina cu 
introducerea în structura ei a 
câtorva noţiuni asupra eredi- 
tății, şi a construit un edificiu 
destul de coherent, dar de un 
spirit mai degrabă naiv, în care 
intra deopotrivă materialism și 
entuziasm pentru ştiinţele na- 
turale. 

Im realitate, nimic mai opus 
rigorii și obiectivităţii imper- 
sonale a acestor doctrine decât 
temperamentul exaltat al lui 
Emile Zola, Romancierul nu 
s'a mărginit să teoretizeze, să 
constate și să formuleze. EL a 
ajuns repede la apologie, la un 
fel de misticism al ştiinţei şi la 
o glorificare lirică a metodelor 
experimentale. In această ac- 
țiune el a rămas credincios 
temperamentului său, care a- 
vea să se manifeste în întreaga 
lui carieră literară, unind în- 
tr'o strânsă îmbinare pe obser- 
vatorul lucid, căutând să sur- 
prindă realitatea în imediatul 
ei cu ajutorul documentărilor 
laborioase și a notelor luate 
„Sur le vif“, și a poetului care 
ia acest material drept punct 
de plecare pentru imaginaţia 
lui puternică și pentru faculta- 
tea lui de transfigurare a rea- 
lului, prin deformare şi multi- 
plicare u dimensiilor, 

Există prin urmare în litera- 
tura lui Zola o contradicţie fun- 
damentală între rigoarea meto- 
dei și febra imaginativă, între 
voința către obiectivitate a na-: 
turalistului și viziunea gigan- 
tică, amplițicatoare, a poetului. 
In Zola a dăinuit totdeauna un 
„Doet epic“; observaţia lui Ju- 
les Lemaitre a surprins trăsă- 
tura dominantă a romancieru- 
lui, care luat de curentul pro- 
priei sale fantezii, depășea rea- 
litatea și o transfigura până la 
nerecunoaștere. Zola şi-a făcut 
un obiect din descrierea exactă 
a realității şi a ajuns în fapt 
la o prezentare animată de pu- 
ternice accente lirice a unei 
viziuni strict personale. Dife- 
riți critici au Stăruit asupra 
faptului; ciudat prin contradic- 
ţia lui cu litera doctrinei zo- 
liste. Eroii lui Zola nu au sub- 
stanţă de viață, nu au nici o 
corespondență în realitate, nu 
au veridic. Nu pentru că ar- 
tistul ar fi fost lipsit, poate 
într'o măsură neîngăduită, de 
simţ psihologic, lucru pe care 
îl recunoaşte de altminteri, cău- 
tând să-l atenueze, ci pentru că 
acești eroi erau simple produ- 
se ale unei imaginaţii puterni- 
ce, creind după direcții proprii 
de lucru și nu după modele 
luate din realitate. Literatura 
lui Zola, țintind către  docu- 
ment, către redarea credinctoa- 
să, fără indice personal, a ex- 
teriorului, este în realitate nu 
o fotografie, ci o mărturie a 
umei sensibilități tumultuoase 
şi a unei viziuni foarte perso- 
nale a lumii. Optica scriitoru- 
lui sa afirmat împotriva prin- 
vipiilor doctrinare pe care le 
milita, subliniind prin aceasta 
caracterul esenţial subiectiv al 
universului zolist. Rezultatul, 
deși infirmă poziţia teoreticia- 
nului, salvează pe scriitor, Căci 
ceia ce e caduc în opera lui 
Zola, sunt tocmai părţile înfăp- 
tuite direct sub imboldul prin- 
cipiilor teoretice, iar ceia ce 
rămâne valabil este intensita- 
tea şi culoarea viziunii sale, 
mişcarea lăuntrică ce conduce 
acţiunile şi descrierea, puterea 
sa dewrelucrare a materialului 
brut. Această viziune era mai 
cu deosebire orientată către 
surprinderea tălăzuirilor co- 
lective decâi înspre viațu in- 
dividuală. 

Zola depăşeşte îndividualul, 
pe care îl mânveşte cu siguran- 
ță numai în reacţiunile sale 
instinctuale ; el se inserează 
mulţimii şi o urmăreşte în re- 
vărsările ei elementare; dacă 
e incapabil să analizeze cu în- 
țelegere mișcările sufleteşti ale 





(Urmare în pagina 6-8) 





In recenzia pe care ov făceam anul 
trecut culegerii de versuri „Poeme cu 
vin şi haiduci“, a lui 1. D. Pietrari, ob- 
servam între altele, ecourile din poezia 
lui N. Crevedia. Constatarea noastră lă. 
sa totuşi să se întrevadă putinţa unei 
descătușări, prin vigoare temperamen- 
tală. Intr'adevăr, N. Crevedia este un 
deschizător de drum, pentru poeţi noui 
de obârşie rurală, care, ca şi el, îşi pun 
problema desrădăcinării şi a adaptării. 
In versuri această problemă constă în 
descoperirea' isvoarelor lirismului. 

Se va rămâne la resursele naive, idi- 
lice sau mitice, ale satului, sau vor fi 
converţite şi unele teme de experienţă 
orăşănească, tratate cu o retorică vita- 
listă așa cum excelează N. Crevedia ? 
În recenta sa plachetă „Scrisori către 
poeţi“, D. I. Pietrari se arată potrivnic 
ideii de domesticire citadină, și o plim- 
bare „prin urbe'“, îi dă prilej de încrun- 
tare satirică : 

Uite un bloc! Duhneşte a risipă!? 
L-aș duce 'n sat să fac din el spital 
Pe-aici iubirea-i iute ca o gripă, — 
lar Sfânta-Vineri dă și câte-un val 


Văd un Ion. [i gâdilă un jazz 
L-ar lua de gât strămoșul din caval. 
Străbunii lui s'au ojticat de praz 
Şi au murit cântând pe Decebal. 
Ă (p. 43) 
Şcolar al lui N. Crevedia, autorui 
care cântă „prazul'', mărturisește totuşi 
temperamentală şi totodată pare a se 
despărți doctrinar de maestru Nu este 
dispus să „slăvească „banii“, „aeropla- 
nul“, „gloria“, „femeia- cocoană“, etc... 
Apucă p eo cale inversă spre o adâncire 
a motivelor ţărăneşti şi o înmulţire a 
lor. Până acum autorul are meritul de 
a propune, ca orizont personal, lirismul 
haiduciei. Cu veleități d ea împrospăta 
arta poetică, îndeamnă pe confraţi să-şi 
schimbe perspectiva : 
Mai daţi o raită barzilor pe unde 
Ochia voinicul mierla de pe cal, 
Locuri în care până la os pătrunue 
Balada scuturată din caval. 


Cei de acolo nu știu de traviate 
Fac socoteli pe bobi de păpușoi 
Şi cântă măre-un car cu patru boi, 
De joacă munţii hori pe desbrăcate. 


(p. 8 


Fidel programului ce-l recomandă, a- 
şează la loc de cinste, în versuri, tot ce 
pomeneşte de „odinioară“: „rădăcini 
de hrean“, „Maica Precistă în strană“, 
„Sfânta Liturghie“, „sarica haiduceas- 
că“, „oușma de Basarab“, „pistolul... ce 
știe să ochiască“, „baba-Dochia 'n co- 
joc“, „„Carul-Mare prin trifoaie noi“, 
„arşiţa din zăvoaie'“, „fagul care... tra- 
ge-o dușcă de hodină“, „satul patriar- 
hal“, „cuibul rândunicii din pridvor“, 
etc... Intors spre zarea de neprihănire 
și îndestulare lirică ce crede că i se 
deschide în primitivitatea satului, au- 
torul păstrează o amintire amară din 


Credem pe vremuri în sfânta direptate 
Şin toate câte cărțile mi-au spus: 
Că lumea-i un poem de bunătate, 
Că lay e-acel de spate prea adus. 





SECRETARULUI DE REDACŢIE 


Pe masa ta de manuscrise plină 

Nu-i mici o zi în care să nu-ți vină 
Din tot cuprinsul țării mii de rânduri 
Să-ţi scuture potopul lor de gânduri. 


Pe toate le clasezi după valoare: 
Debuturi cu talente viitoare, 

Sau încercările nereușite 

Pe care coșul lacom le va 'mghite. 


in munca asta fără de 'ncetare 
Tu, meritu-l trimiți înspre tipare 
Să picure peste pustiul vieţii 

Parfumul delicat al frumuseţii... 


Ce răsplătit cândva îţi va fi chinul 
Că printre rânduri i-ai citit destinul 
Celui ce-o să lucească prin mileniu 
Cu dâra sfântă-a veșnicului geniu. 


M. Viforeani 
EROISM SIMPLU 


, 
Se'nvolbură focul în mine 
Și *n câmp. 
Mă străfulgeră plumbul 
Pe-acclo, spre vatră, străine, 


Noui brațe prăşi-vor porumbul. 
Se "'ntunecă ceru 'n amiază: — 
Sunt păsări de fier sau năluci? - 
In meguri doar mintea veghiază. 


Dar ochii 's sub ape adânci. 
Mă 'nfund în tăceri de genună 
Şi "m mine pustiul îmi tac... 
Prin mneguri trompete răsună : 
„Trecut-a un om peste veac 


T. Dora Vintilă 
INVOCAŢIE TIMPULUI 


Timpule, timpule... 
Duh călător, h 

Im rădvanele vieții 
Din rouu dimineții, 
Până 'm searu cu ste; 
Pe drumuri lactei, 
Peste stihii şi orcane 
Toarnă-un făgaz 

Din aleanuri şi dor 
Să-mi curgă ușor, 
Să-mi curgă din sujlet 
Isvoare spre-oceane 
De vieţi şi de lumi; 
Să-mi curgă de-utun: 
Pe veşnicul Drum 











CRONICA 
I. D. Pietrari: 


UNIVERSUL LITERAR 


€ 








LITERARĂ 
Scrisori pentru poeți 


I. O. Suceveanu: Fântâni pentru popas 
N. V. Coban: Casa de pe Prut 


Sărmane vorbe, slove înşirate 
Ca nişte oi pe un islaz Larousse. 
Hei, ani de-atunci, minciuni în patru 
[labe — : 
Cu-aceste două versuri mă desmierăd : 
Dacă v'aș prinde, v'aş juca la table, 
Cu ochii 'mchiși sau beat, ca să vă pierd. 
(p. 2 
După cum se vede, poetul nu preci- 
zează ce anume l-a făcut să-şi piardă 
încrederea în „sfânta direptate' şi prin 
ce impasuri sufletești a trecut. Strein 
de orice soi de demonstrație, se mulţu- 
mește să afirme cu energie ceeace sa- 
cotește că-i restitue personalitatea ame- 
nințată de alterarea metropolei : 
Şi-am plecat 7u roibul mai departe 
Prin sate biruite de poveșii: 
Locuitori ce n'au tăiat o carte 
Dar în priviri puteai să: le citeşti 
Ce nouă nici un tom nu ne înparte. 
Am tras la unul care m'a cinstit 
Cu jintiță şi apă de ştubeu 
In noaptea ceia știu că am dormit 
La e], într'un pătuc cu Dumnezeu. 
(p. 12) 
Insfârşit, 1. D. Pietrari propune şi de- 
finiția „poetului“ : 
Dar mi-au strigat străbunii din amnare : 
- „Răsbunâ-te tu, sfântă haimana! 
Bi (p. 45) 
Poetul ca „sfântă haimana'" este de 
fapt o temă tratată destul în lirica mo- 
dernă şi, trebue să subliniem, o temă 
grea și prin ceeace poate fi haimanaua 
şi prin acea ce poate fi sfințenia. LI. D. 
Pietrari se gândeşte însă mai cu temei 
la haiducie, decât la sfinţenie, pentrucă, 
atunci când „bunătatea“ care „curgea 
prin lume“ a 'nţărcat, ochii omului pe 
care-l concepe, nu se îndreaptă spre 
rugăciune ci iau „înfăţişare de pistoale". 
L 


Pe 1. O. Suceveanu l-am cunoscut 
prin placheta „,Vibrări“, iar acum, ti- 
părind noua culegere „Fântâni pentru 
popas“, mi se înfățișează mai adâncil şi 
mai sigur de sine, Spaţiul liric pe care 
încearcă să şi-l coloreze, se deschide tot 
undeva, într'un sat, aşezat pe un podiş, 
stăpânit de „linişti“, unde „turme de 
mioare se mișcă 'ncet“, „gândul creşte 
arbore înalt“, iar doinele tremură 
strune prin piept“. Pe acest plai, „fe- 
cioarele torc fir subţire de smarald, as- 
cultând privighetorile din sânul tare și 
cald“, şi totuşi, prin aerul pur, străbat 
melodii „reci“, şi fâlfâe „vedenii“. Nu 
lipsesc de aici nici „ciutele“, care citenc 
versuri „pe file de aur“, şi, deasemeni, 
nici Dumnezeu nu e prea departe, de- 


ze 


oarece „coboară pe-o rază de lumină“, 


în „oglinda apelor“. Cum a ajuns I. O. 
Suceveanu să-și ridice străveziul său 
„podiş'* poetic ? Spre deosebire de alţi 
confraţi, el nu vorbește de un conflict 
ivit între cunoaşterea satului şi a ora- 
şului. Pare a avea numai cunoașterea 
satului, dar în așa condiţii încât ea ne- 
cesită depăşirea prin poezie. Dintr'o 
„copilărie: săracă“ își amintește de 
Dumnezeu „care trebuia să fie tare su- 
cit, tare avar, de vreme ce mama se 
ruga dimineaţa şi seara în zadar. Tata 
pe semne că-i știa nepăsarea pentru să- 
vaci; se ruga numai la Paști când se 
găta păpuşoiul din saci“. Poetul a avut 
totuşi momenţul său ales, când din a- 
cast mediu neprielnic, l-a deşteptat și 


„l-a îndemnat să iasă. neliniştea creia- 


toare ; 
Mai târziu, când am prins o sapă de coadă 
Depărtările au început să mă întrebe, să mă 
jroadă, 
Seara stăteam pe prispă, cu luna albă *n 
[poală 
Până întunerecul îmi ungea genele cu smoală. 
Atunci rătăceam singur, printr'o lume cu 
/smei, 
Așa cum povestea bunica întinzând fuscei. 
(p. 22) 
Nu acestea-s cele mai frumoase ver- 
suri din cartea lui 1. O. Suceveanu, dar 
ele instruesc asupra genezei producţiei 
sale. Este vorba de o tranzfigurare, prin- 
tr'o retragere în legendar, a însuși pei- 
sagiului sătesc văzut de autor neîmpo- 
dobit şi meszchin. Un mijloc de trans- 
cendere îl află în puterile vrăjite ale 
elementelor : 
In găleata fără jund 
Multe stele se ascund. 
De le cheamă, nu răspund, 
Se 'nvârtesc în dans rotund. 
Dimineața, un Jecior, 
A găsit ochii ?n urcior 
Şi cum î-a băut în drum 
' "Sa făcut pură şi scrum. 
(p. 8) 


O interesantă poemă, care arată gra- 
dul de sensibilitate pentru „invizibil“ al 
poetului, este „Cântec pentru vreme 
bătrână“. Stelele căzătoare îi sugerează 
perindarea nemuritoare a vieților, iar 
despre ceeace ar putea fi dincolo de 
devenire, îl informează „domniţele“, 
„fagii“, „haiducii“ : 

Domniţe cu mâini muiate în melancolii 

Țes chenare viselor de dincolo de moarte 

Fagii tot se mai frământă "n dans rotund 

Scuturind lumină cărărilor în somn. 

[m legende și poveşti haiducii se ascund, 

Curcubee se 'mpletesc pe scaune de domn. 
p. 4) 

Mai surprindem două preocupări in- 
teresante ale culegerii : încercarea de a 





descrie un destin uman, în poema ,„Naş- 
terea Omului“. 
Solii pământului, durerile, 
Au venit cu dimineţile, cu serile, 
Și î-am picurat în sânge — soarte —- 
Intunerec şi lumină în vrăşmăşie de 
(moarte. 
Nașterea omu a ajlat-o 6 stea 


Când a trecut pe la fereastra vieţii ac 
R ui (mea : 
Apoi a trimis o soră cu coadă 
Cântecul luminii, gândul să i-! rvadă 
(p. 18 
şi „Taina cea mare“, unde misterul în- 
vierii de primăvară se asociază cu al iu- 
birii feciorelnice : 
In noaptea minunii, când mugurii-au plesnit 
Taina cea mare din codru sa 'mplinit : 
Fata a'mbrățişat fagul cel mai voinic 
Și i-a pus pe piept sărutul cuţitului mic. 
Din trupul voinicului trei picături uu căzut 
Pentru cea mai frumoasă fată ce s'a văzul. 
Dimineaţa, când sau trezit dealurile-aprinse 
Din toată pădurea, fagul ales înverzise. 
î , (p. 38) 
Nu îngreuiem prezentarea ce i-o fa- 
cem poezii lui I. O. Suceveanu, cu con- 
sideraţii lăturalnice, de pildă, încaara- 
rea sa în moda lirică a zilei. Aşa cum 
este, autorul caută formula sa de expri- 
mare sinceră și îl prețuim ca atare. De- 
altminteri, cucerește din versurile sale, 
un ton de duioasă smerenie, ca în „Bu- 
nica“ şi mai ales în „Poem pentru ță- 
rani“, unde își promite singur realizări 
mai ample : 
N'aș vrea să mă risipesc într'o lume neştiută 
Până nu voi aprinde inima voastră durută 
Căci cine altul să vă dăltuiască în veac 
Decât tot unul ca voi, necăjit și sărac? 
(p. 32) 
$ 
In versurile iui Neculai Coban, strân- 
se în „Casa de pe Prut“ și publicate de 
„Societatea Scriitorilor din Basarabia“, 
provincia întră ca element productiv, 
în diferite feluri. Ea e, de pildă, un 
târg, văzut oarecum livresc, într'o at- 
mosferă bacoviană : 
Lumini bolnave în târgul fumuriu 
cine adună atâta tristețe pentru mine, în vin? 
Noroiul îmi muşcă gheata; coclit, un fanargiu 
aDrinde lampioane să-mi lumineze în destin. 
(p. 16) 
Cadrul oraşului provincial devine ne- 
prielnic poeziei prin faptul literaturi- 
zării lui. Dacă n'ar ști că s'a scris şi se 
scrie despre „elegia copacilor din parc“, 
poetul nu s'ar lăsa pătruns poate, de 
acest element elegiac. Dar Neculai Co- 
ban adaogă la complexitatea sensibili- 
tății sale, şi turburarea lecturilor! Ast- 
fel „provincia“ întră în conștiința sa Li- 
rică pe dubla cale a literaturii şi a im- 


Corespondenţa noastra 


Pârae de vis 
Ferecat şi închis 


De maştere vremi. 
Timpule, timpule 
Taie prin veac 

Brazădă de suflet săruc 


Im <etele zeci, 

In gloatele reci 
Vreau să arunc 
Im patru vânturi 


In inimi şi pământuri 
Siove 'm seminţe 

Și biruințe; 

C'apoi să răsară 


Din zori până "n sară 
Un codru de gânduri 
De vis şi de dor 
Să-ţi cânte şi ție 

Şi lumii din sbor. 


M. ]. Cosma 
POPAS LA MARGINEA 
MORȚII 


De când m'am logodit cu viaţa, 

Port moartea în mine, ca pe-un rece înel; 
O simt ca pe-o fântână săpată adânc, 
Clătită din patimi, din lut, din mucegai, 
Dar plină de linişti. | 


La marginile ei, popasul meu e lung cât viața 

Căutându-mă'mn oglinda fundurilor, 

Mau găsit gândurile ce le-am trimis ca pe 
nişte ucenici, în lume, 

Gândurile ce le-am trimis sadune routi de 

pe toate scripturile, 

M'au găsit setos, 

Mi-au întins pumnii gui, 

Şi râsul lor himeric 


La marginile morții — aştept şi plâny; 

Aştept Samarineanca vin scriptură 

Să-și coboare de pe umeri ciutura deslegării, 

Aştept s'o umple, să-mi dee linisti să benu, 

Aştept;— Dar cine să s'apropie de-o [ântână 

părăsită 

In care zac cadavrele pământului ? 

De o fântână, la marginea căreii, mai 
-poposesc, când, când, nebunii !? 

Viorel Gheorghiţă 


ELEGIE 


Cleșturul amintirii şi-a irosit lunina.., 

E noapte peste gânduri şi taină de răscruci: 
Pe anii duși, uitarea și-a presărat sulfina 
Şi-a adormit regatul de vise și năluci. 


Mi-am făurit în lume baltagul întristâări : 
Cu el voiu sparge poarta misterelor din noi! 
Si vor răzbi din junduri ecourile zării 

Și cântecul lăutei din ziua-de-apoi... 


Atunci, va râde poate, Durerea men cea buni, 
S'o lumina în mine zăbranieul întins ; 

Dar le va stinge toate. Destinul care tună! 
„Și voiu cădea 'n restriștea din cântece învins. 


Jean Icar 
SANATORIU 


Se aud castanele căzând, 
Prin frunze urlă vântul, 
Se aud copacii toţi trosnind. 
Şi geme lung pământul, 


Se aud castanele căzând, 
Şi vâjâie furtuna, 

Şi Jrunzele mereu foșnind, 
Cad una, câte una. 


Se aud castanele căzând, 

Şi-s palizi toți vecinii, 

Căci toamna vine 'nsângerând 
Batistele grădinii... 


Gh. Pârcălăbescu 
Lăculeţe 


SUFLETE ȘI POEZIE 


Annorul ne leagă, amorul ne minte 
Nădejdea ne duce... ne-alungă, ne împinyv, 
lubirea, în suflet se lasă, se prinde 
Truditu speranță ne'ndoaie, ne frânge !... 


lubită, respinge din brațe iubitul 

Fecioară, tresaltă ; iubirea se plânge, 
Frunzişul tăcerei brăzdează pământul 
Sărutul ne 'ndeamnă... ne 'mngână, ne strâme... 


Dar vaetul apei ne lasă, me pierde. 
Poenui destramă în suflete vrerea, 

Și ruga din urmă ne prindă; ne terte... 
La margini de linişti se 'ngână tăcerea 


Suflete multe rămase în poeme. 

Și fără de-o urmă, de-un dor, amintire 
Le sunt străjuitul a atâtora, vreme 
Pierdută, din gând, din durere şi fire... 


Ioan Ramură-Bărcănsscu 


CANTEC PENTRU FATA DE 
DEPARTE 


S'au brumal și gândurile — crizanterue albe 
Pentru cine-ai tresărit cu ochii mici, 
Pentru cine-ai adunat din seri în salbe, 


Lacrimi de Domniţe — licurici 
Fată albă, fata mea de zări, 
Care treci în cântece, * 


Te şoptesc descântece 
Lin în veac, cărări. 
Tânguesc în candeli 
Visele de ieri. 
Linişti dunărene se cobor din cer. 
Peste veac, departe — doruri lungi ca mine —-. 
Mă cobor amuryguri blonde şi târzii 
Care-i fata ce o voiu iubi, 
Peste veac. Așa vrea să fie tot tăcută, 
Cu aceiași ochi și-aceleaşi mâini, 
Să șoptească aceleași rugăciuni, 
Rugăciuni cu vorbă ne 'ncepută. 
Pata astu — o port în alăută. 
G. Egea 


SARACA DURERE 


Mi's paşii toţi pecetii din care-au plâns 
părinții, — 
Pe-aci nu mai caut pe nimeni... 
Trec umbrele — 's oameni — mai arse, 
mai stranii 
Ca toate credințele minţii, 
Ca toate robiile ce-mi sdrumică anii. 
Cântările pleacă, orbitele fură, cuvintele 
strică ! 
De-aici nu mai m'auzi... Mă uiţi, mă pierzt 
de tot, bunică, — 
Te-or înilrăgi icoanele murdare ca zările, 
ca banii. 


Dă-mi rănile din cuget şi lusă-măm tăcere 

Nu-mi lua iar bucuria durerilor de-a plânue 

Și plângerii de-a ști. 

Pe-aici nu mai pot să caut pe nimeni... 

Puştie, pustie 

Vecie din sânge!.. 

Cântările sboară, orbitele taie, cuvinte cată, 

Zăpezile vieților tristelor ne-adulmecă, tată... 
Stelian Diaconescu 


13 Aprilie 





presionabilității. Deaceea ea nu există 

nici pentru cei care nu „citesc“ și nici 

pentru cei care n'au înzestrarea deose- 

bită a simţirii. In ochii celor care nu 

văd „provincia“, poetul apare ca un 

erou al morilor de vânt, un adversar al 

nimicului, în schimb el înțelege pe cine 

sufere de o „toamnă bălțiană“ : 

Incotro fugi, încotro Domniţă bălană ? 

Delirul pașilor tăi pentru cine să-l adun? 

Frunzele salcâmilor din toamna bălțiană, 

Metalice şi grave, pentru așteptarea cui să 
[le sun? 

E pe aici vreo tulburătoare dorință de ducă, 

ori numai visul tău caută aiurea sălaș? 

Nu-ţi plac oamenii scunzi, budincele cu nucă 

ori numai cerul de aici din oraș? 

Imcotro fugi, încotro, Domniţă bălană ? 

Și aici sunt cinematografe şi baluri 

și oftică, în lumina felinarelor din parc. 

Și aici cerul își adună albastrele valuri 

si ca!ea de lapte şi aicea-i cu strungă şi țare. 

(p. 53) 

Asemeni fugii „Domniței bălane“, şi 
Neculai Bălan încearcă o fugă a sa pe 
care şi-o manifestă printr'o ciudată fră- 
mântare a lexicului. Numai prin acea- 
stă nelinişte interioară se explică for- 
maţiuni verbale ca : „potmoliri vrăişti- 
te'', „sufletul verde, ierbatic“, „răitele 
lor zări“,  „,culegătorii anilor s'au ră- 
riştit...“, „zările pungăşite de soare“, 
„vrej zânat', sortirea încofăită“. etc. 
Nu pomenim, aici, de provincialisme ca 
„Şolt“, „hăit“, sau de preferinţe ca „so- 
lomonit'“, „grânguriri“, etc. 

Dacă vedem în aceste particularități 
ale exprimării lui Neculai Coban, sem- 
nul unui efort de a depăși un nivel 
impropriu poeziei, nu putem neglija 
cele câteva poeme deplin realizate, care 
dovedesc talentul real al autorului. Din 
cele două catrene al căror titlu îl poartă 
cartea, cităm pe al doilea: 
l-am tăinuit tăcerea sub gene de ferestre, 
cu mir de cer, i-am uns deasupra rănile de 

- lut 
și, ca să fiu mai darnic cu casa fără i 
o noapte întreagă am oglindit-o în Prut. 


(p. 19) 
„In poezia „Elegie“, apărută altă dată 
in rovista noastră, vedem un exemplu 
de frumoasă reuşită la care alăturăm 
poema finală „Să nu vii“: 
E aprvupe toamnă şi frigul mă prinde! 
Cerul, cu haina lui vânătă, strigă la târte 
şi, focul din porțile gri, cu semne le-aprinde ; 
drumul mai greu peste mine s'asvârle. 


Să nu vii! Pe aici, la oameni se uită năluei 
şi umbrele 'm sălcii par vipere negre, de 
Igumă... 
Potecile toate se strâng în răscruci 
şi toate tăcerile-s pline de brumă... 
(p. 58) 
Ivirea lui Neclai Coban, în lirica tâ- 
nără, cu volumul „Casa de pe Prut, 
socotim că se face sub bune auspicii. 
Autorul pomeneşte de la realităţi rodi- 


toare în poezie, cum ar fi suferința unui 
mediu ce trebue depășit, şi dovedeşte 
deopotrivă că are puterea sufletească 
de a depăși. 


CONSTANTIN FÂNTANERU 





RASPUNS MAMEI 


Mă chiamă amintirile prin rândurile tale cu 
miros de sulțină, 
Șirag de doruri din anii luminoși ai copilăriei, 
Pe care i-am ars pe rugul uitării de mult. 
Nu pot, mamă. nu pot să te-ascult. 
[ar satul nostru mic, cu plopi tremurători 
în vânt, 
Să-mi reîntorc truditul lut, eu nu mă 'ncumet 
imi simt trupul întreg de pământ 
Străin, desrădăcinat, copilul tău 
Nu-și va vedea satul, căsuțele pe deal, vesele, 
albe, 
Fetele, în horă, bujori ai tinereţii, cu mlădieri 
de nalbe 
Ci se va stinge, tăcut, ca flacăra de candeli 
din triste cimitire, 
Cu nostalgia despărțirii de voi, de amintire. 
Mă simt bătrân — şi mi-e atâta dor 
De toti, de cei salcâmi din curte, 
De florile pe care mi le păstrezi pe grindă, 
în pridvor 
„Și totuşi, în 2adar, ai să m'aştepţi, 
Cu mâna streaşină, zile dearândul, 
Când vei trăi singură tu, cu gândul 
Tău sbuciumat, în fața porţii cu stâlpi înaiţi 
și drepți. 
„„M'a prins străinătatea în apriga-i vâltoare. 
Nu pot să scap din ea — și-apoi, 
Cum aş veni 'napoi 
In satul în care 
Amintirile, lumini din trecut, sunt scrum pe 
rugul uitării ?! 


2) AUTUMNALA 


S'apieacă ritmic în unduiri de vânt 

Copacii trişti din parcul solitar. 

Plâng frunze de aramă reci şi iar 

Imi răsună a gol paşii de pământ 

Umbre violete cu refleze pale 

Tremură în unda apei înegrite, 

Suluri de lumină palide, grăbite, 

Premură pe urma plecărilor tale 

Rămân trist pe gânduri, odihuirulu-uui 
obosiţii puşi. 

Amintirea n suflet potolită plânge, 

Printre romuri vântul notele îşi frânge, 

Suspină în noapte copaci vii rămaşi. 

Unde mi-ești Lușa”? Unde ni-s anii 

Ce par triste vedenii ? 

Unde ne sunt amintirile, denii ? 

Lengână doar vântul litanii. 

Unde ni-i copilăria senină, 

Unde mi-s brazii aprinşi de amurguri în 

sânge ? 
Unde ni-i trecutul ce plânge 
Pe drumul uitării, fără lumină ? 


George Meghea 


e DE 
Da a 





1940 





UNIVERSUL LITERAR 


“Beetfioven 


De vreme ce atât mă doare 
Indepărtarea de pământ, | 
Un cântec de spăimântătoare 
Singurătate am să cânt. 
Intr'însul viaţa mea voiu pune 
Şi viaţa lumii : zi de zi. 

EI poate 'n veci nu va apune 
Ca *n veci să nu-l pot auzi. 

Dar, de-o fi surd s'ajung mai mult, 
Pe cât va crește de frumos, — 
In veci am să cobor, s'ascult 
Cu-auzul traților de jos.., 


E fegie 


De-ai şti cât mă doare fuga aceasta prin poveşti 
Cu pulpana pieptului desfăcută ! 

Tu mă cerţi că sărut gura fetelor svăpăiate 

Şi mâinile lor de cucută, 

Ești dezolat că, leoarcă de cântec, 

Sărut genunchii ploii 

Și mă trag scaeţii — haimanale — de poalele măntăii. 


De-ai vedea, însă, cum 
Sărut seara stelele aprinse ca pipele de tutun 
Şi mi se umple gura, cald—ca de sânge—de rugăciune, 
Tată, ai trimite argatul; lăcrămând, 
Cu pantofii iertării după mine... 
CONST. VIRGIL GHEORGHIU 


=== 13 Aprilie 








Floarea de ger . 


Oglinzi, oglinzi, argintate. oglinzi 

ale cerurilor scufundate oceane 

cine, vânt de zăpadă, te trimise să mă cuprinzi 
în strălucirea îndepărtatelor culori diafane, 


(e ştiam din spaimele vieții 


Ce știam din spaimele vieții 

Decât fericirea de a da o altă culoare zilelor 
Cât de zănatice, de a muri somnoros în credinţă, 
Regăsindu-mă sub geana aceluiaș imperiu, 
Singur omul, fraged ca firul ierbii 

Se ofileşte după fiece înviere 

Fără nădejdi. Stăpânii se aliniază ca stelele 
In orbita senină a unui ev primăvăratic, 
Mulţi vor muri încercaţi de o soartă prea mare 
Lăsând stârvul soarelui de dimineaţă 
Neizbutind să iasă din noapte, 

Vestea lor nu va ajunge pe tărîmul celalt. 


Oglinzi, oglinzi, rătăcitoare oglinzi 

ale ţărmurilor plecate peste norii lui Pluto, 

ȘTEFAN STĂNESCU cine, lacrimă ascunsă, te trimise ca să-mi întinzi 

Ciu intii piăagănă. peste ibn ttete din adâncuri floarea inimei pe care-am pierdut-o ? 
Li Lă 

Celor ce s'au născut ; răcorind 

Fiece rădăcină a vieţii cu o lacrimă, 

Inalţă-te spre cerul tuturor îndurărilor ! 

Nici şuerul mâniei, nici trufia, 

Nici pizma care seamănă venin, 

Nu vor putea întuneca vreodată 

Lumina ta, în care-ai suferit. 


Floarea inimei, floarea inimei de sub stânca de cer 
în care odinioară stele adunase un îluture ! 
Cine, cine floare a inimei, floare de ger 

veni polenul razei tale în ţărână să-l scuture ? 


„Imi va duce de-aci către tine ce vânt 
cenușa ochilor, cenușa acestor stamine ? 
O! tainic lucefăr, din cer, din pământ 
cine rodul lacrimei mele să ţi-l culeagă ? Cine ? 


Trudește încă ! Ceasul cel amar 
Te 'mprejmuie și îi simţești aripa, 
Mai e puţin şi lumea va fi goală 
Și de durere, unde ţi-i sălașul, 
Nu'te 'ngrozi! Mai crede încă 
Şi alte lumi din lacrimi vei zidi. 


i IULIAN VESPER ION 'ȚOLESCU VĂLENI 





Şofeurul'a stopat în noapte pe ghe- 
ţuş, la mijlocul satului. 

— Opreşte la biserică, spusese înca- 
satoarea autocarului, cam nedumerită 
că au avut şi un pasager fără drum 
lung. 

Raul Mihnea şi-a trecut sfios vali- 
zele printre băncile cu accesorii nike- 
late care voiau parcă să aline spaima 
produsă de florile vârtoase de ghiaţă 
aşternută pe geamuri. Iși închipuia că 
asemenea descindere prin besnele ace- 
lea nu putea fi decât foarte rară și prea 
surprinzătoare pentru ceilalți îndrep- 
taţi către luminile orașelor. I se păru 
că scoboară o scară dublă; Pământul 
cra neobișnuit pe jos pentru ușa unui 
automobil, 

Iată, într'adevăr, ceva alb, ferit între 
brazi : biserica. Casa preotului destul 
de luminată alături. Incolo nu's lumini 
aproape nicăiri. Poarta văruită, lipsa 
oricărui lătrat, îl îmbie să bată. Dar ce 
are el cu popa ? Nu e cu putinţă să se 
fi aventurat Mihnea pe aici pentru a- 
cest om cu însușiri intelectuale deose- 
bite dar care vorbește prea mult des: 
pre albinărit. Ce l-ar interesa de pildă 
să afle din nou, tocmai acuma în Faur. 
că albinele nu prea poftesc la floarea 
de liliac ? 

Mai există un intelectual aici în sat 
afară de părintele. Acela e.un om de 
talent nepriceput să-şi organizeze via- 
ţa în bârlogul ăsta. Epurii cari or îi 
cronțănind acum prin livezile închi- 
ciurate îi sunt cei mai discreţi prieteni. 
Pe dânsul îl caută Mihnea, aducătorul 
unui omagiu burghez binemeritat. Al- 
cooluri parfumate şi tari hâltâcâe în 
sticlele din valize, lângă cutiile de ţi- 
gări englezești, 

— Vai, cum m'am zăpăcit, îşi zise el, 
să nu-mi dau eu seama că şcoala se 
află la o poştă den urma bisericii ! Pu- 
team opri încă de-acolo. 

Tinu marginea pe cărare îndărăt, 
către școala primară al cărei director 
era Ichim ce avea să afle din vreme, 
înainte de a şti din gazete, că a obţinut 
un premiu de poezie. , 

* 

-— Domnu Mihnea-a-a ! | 

O voce fragedă, limpede a unei feti- 
e, undeva pe-aproape. Tânărul tresă- 
ri, surâse fericit că poate învinge o sen- 
saţie de frig tocmai în momentul când 
ea începea să se schimbe într'o adevă- 
rată încoclețare. Se smuci sub pla- 
puma subțire. Iși aduse aminte că so- 
sise în ajun la Ichim după ce orbecăise 
mult cu valizele, pe sub salcâmi, prin 
făgașele scorojite ale săniilor. Acum 
soarele moscotea chiciura ferestrei cu 
buze de sorcovă nouă. 

— Domnu Mihnea — reveni glasul 
ce] care-l trezise, — domnul învăţător 
Ichim vă așteaptă în clasă. Luaţi ca- 
feaua cu lapte la recreație. 

Apoi se auziră lipăeli ale picioarelor 
goale prin curtea de lut îngheţat a 
şcoalei. 

— A, ţigăncuşa de aseară. N'a intrat 
în cameră deoarece ea știe că i-au mi- 
jit sânii. 

* 

Era o regulă de ospitalitate a lui 
Ichim ca de fiecare vizită să-i cedeze 
clasa ca unui revizor. Ca să-i arate cât 
se simte de onorat, Mihnea, liber pro- 
fesionist fără nicio ideie de pedagogie, 
acceptase altădată rolul, ţinuse comu- 
nicativ, iluminat ca un Tagore, o lec- 
ţia puișorilor. Acum nu se grăbi... Asta 
e camera de gală a lui Ichim incorigi- 
bilul celibatar. Inşirarea meticuloasă a 
stampelor de pe ziduri amintește at- 
mosfera unui cămin de studenţi. Recu- 
noaşte cu drag obiectele de pe biuroul 
învățătorului. Tocul de os cu iconiţă 
interioară, clopoţelul ruginit — pâinea 
lui Ichim, Toate sunt precum ieri. Și 
aşchii şi cioburi de-ar mai rămâne din 
ele Mihnea as ști să le adulmece, sim- 
țină cum adolescența lui reinvie din 
substanţa lor. Era un pribeag. Avutul 
său n'avea stabilitate și nu putea să 
prindă pe el colbul amintirilor. Obiec- 
tele din casa lui Ichim erau deopotrivă 
statornicite şi cristalizau aici în liniște, 


Cucernica aluzie 


parcă pentru bucuria amândorura. De 
altfel, ce-i lega mai mult pe Mihnea și 
celălalt decât perseverența în visul de 
tinereţe ?... Pentru asta venise Mihnea 
din fundul orașului depărat cu lungi 
ocoluri în rapide şi autocare. Ah, ora- 


şul plin de toate decăderile, de toate. 


otrăvurile ciudate în care un poet de- 
demult dorea să fie prăjite limbile in- 
vidioase. Limbi mult prea depărtate 
astăzi, că să se lege de ridiculul iluziei 
celod doi prieteni. 

* 

Te păzea, tropăe cineva desmorțit 
care pare să fi gustat mai devreme ge- 
rul dimineţii. Ichim voinic, bondoc și 
rotund statuie primitivă de podgorean 
cu trăsături mobile în jurul nasului 
blajin. 

— Hai că am deschis clasa. Cât ai de 
gând să te tot dichisești ca o mireasă? 
Mai repede, mă păcătosule, că pentru 
proştii ăia nu trebuie să fii frumos. Să 
vezi cum vor încremeni când te vor 
vedea! Le-am și spus că a sosit dom- 
nul inspector. Un șopot de candoare se 
păstra în glasul lui Ichim alterat de 
tutun. Vei ţine o lecţie despre... Ştii, ca 





să-ți meriți cafeaua cu lapte. Dă mai 
repede. Aseară, după ce-ai sosit, te-ai 
îmbătat grozav. Şi începu să-i parodieze 
mofturile şi pornirile pe gâlceavă din 
ajun, când îi făcuse onorurile casei cu 
vin din cel nou. Mihnea băgă de seamă 
că prietenul nici nu cunoscuse cu câtă 
furie îi fierbea atunci sângele. Vorbele 
prin care Ichim credea că-l imită, erau. 
departe de a aminti violenţa alor sale 
prin care se cam abătuse dela proto- 
colul de oaspete. Zâmbi măsurându-l 
cu o blândeţe voit exagerată, parcă din 
remușcare. Căciula lui Ichim era ceva 
mai arămie. 

— Toate ca toate Ichime, nici nu mă 
gândesc să-ţi stric elanul, dar lecție nu 
pot să mai ţin. Nu's nici de meserie și.. 

Celălalt rămase o clipă bleg apoi po- 
runci : 

— Nu există! Vei vorbi despre ce 
vei dori copiilor, numai  generalităţi 
mai ales că sunt cei dintr'a patra... 

— Dragul meu, m'am mai schimbat 
şi eu, ce vrei! Nu insista te rog. Pur și 
simplu, nu prea-mi arde să mă ocup de 
micii tăi școlari. Iartă-mi în acest an 
o nevinovată abatere dela programul 
nostru din trecut. Am avut grele încer- 
cări. Azi trăesc prima bucurie din iar- 
nă, bucuria ta. De băut voi bea. Uite, 
azi voi bea cu tine cât vei pofti. Am 
venit doar pentru tine.. Știu că era mai 
elegant, mai bine, din parte-mi să-ți 
fi văzut şi clasa și pe cât mă pricepeam 
să judec rodul muncii tale pe tărâmul 
didactic. Dar nu pot acum. Prefer azi 
să sărbătorim numai pe laureatul poet 
Ichim... 

Celălalt suspină fericit, mai îndul- 
gent. 

— Dealiminteri te așteaptă şi preo- 
tul în clasă. Nu sar face să... Fiindcă 
tu eşti la urma urmei un „personagiu”. 

Mihnea păli. 

Bine, voi merge numai să-l salut, 








(nuvelă) 


încuviință e! însfârșit, rugător, dar la- 
să elevii ! 

Işi luă inima în dinți şi se lăsă con- 
dus de Ichim printre șşirurile de copii. 
Iși simțea ochii ca niște boabe de mă- 
criș cu care nu mai putea să mângâe. 
Preotul dornic să-l vadă, sta rezemat 
de catedră. Un Christ slav, ai fi zis, cu 
un surâs cam bănuitor. Are lângă el o 
fetiță cu panglicuţe şi pe preoteasa 
care l-a însoţit azi la vizitarea școalei. 
Amândouă sunt minunate şi părintele 
i le prezintă cu mândrie. 

Mihnea îi vedea copila întâia oară. 
Iată prin ce l-a întrecut preotul pe bie- 
tul Ichim, holteiul convins. Prin asta 
trebue să fie eclipsat și, dominat, fără 
îndoială, romanticul său prieten! Il 
năpădi un fel de ciudă pe sutana asta 
care ținea şsă-și afirme tot mai tare 
prezenţa oridecâteori dânsul venea să 
spună un cuvânt bun lui Ichim. 

— Prezint pe Așorel copila mea din 
clasa treia, spuse tremurat părintele 
Ion Cerbiceanu. 

Mihnea fulgeră scurt perechea de 
ochi sinilii care venea cam până la 
brâul preoţesc. 


— Adorabilă, dar... Vorba i se opri 


în gâtlej. 


liturgic tatăl. Parcă ai vrut să mai spui 
ceva. 

— Cum stă cu învăţătura? 

Simţindu-se în centrul discuţiei, fe- 
tița a înflorit peste toată clasa bogat 
împestriţată cu ţigănci. Dar figura pă- 
rintelui a căpătat deodată o înțepenire 
spectrală. i 

Mai târziu, meditând asupra întâm- 
plării, Mihnea încă nu-și amintea cum 
îi venise să pronunțe acel „dar” care 
părea să-l fi turburat foarte mult pe 
preot. Ceiace putea fi sigur era faptul 
că din tăcerea pe care Mihnea a așeza- 
t-o după acea expresie trunchiată: 
„Adorabilă, dar... părintele a înțe:es 
alte gânduri și anume: 

— He, hei, părințele, drăgălaş copil 
ai, nici vorbă, dar să-l fi conceput cu 
cealaltă, ce zici ? n'ar fi putut fi mai 
drăgălașş ? Insă dacă nai avut norocul 
să te însori cu Ilinca, de, ce să-ţi fac! 

Incă din epoca hirotonisirii, a însu- 
rătoarei deci, sfinția sa se cunoștea cu 
Raul Mihnea. Dar să fi fost acesta atât 
de înrăit de viaţă ca să-i mai amin- 
tească preotului de trecutul sentimen- 
tal din întâmplare cam înveninat ? 

Nu-i vorbă, decâteori îl vedea pe 
părintele  Cerbiceanu, nu putea să 
nu-și aducă aminte de Ilinca fata pri- 
melor sale fierbințeli de altădată pen- 
tru care valorosul teolog îi fusese ri- 
val. Pe ei, băeţii, i-a adunat pe atunci 
destinul în acest sat dealungul unei 
vacanțe pe care Ilinca, şcolărița dela 
București o petrecea în preajma lor la 
o moșie a unei rude. La început suc- 
cesul a fost de partea lui Raul. Fata se- 
măna cu îngerii cu bucle arămii ai lui 
Tintoretto, atât de curată şi eternă pă- 
rea lacrima strânsă între pleoapele ei 
mari când dânsul îi vorbea despre mu- 
zică. 


— Dar ce? întrebă, dulce, aproape 





de SIMION STOLNICU 


Se încheiase vacanța de Crăciun. Era 
o iarnă mult mai aspră decât aceasta 
când Ilinca a isbuțit să-și determine 
părinţii să-l primească, în gazdă, pe 
Mihnea care avea s'o prepare pentru 
bacalaureat. Dar când îi era lumea 
mai dragă, spre Mărţişor, dânsul a fost 
expulzat 'fără explicaţii din casa dom- 
nișoarei. ÎN'a putut s'o mai vadă; în za- 
dar i-a aţinut calea și a stat ascuns în 
scândurăria unor căluşei părăsită în 
piața periferică, zile întregi, cu tot ge- 
rul de 22 grade. Fata nu mai mergea 
nici la școală. Ori era bolnavă, ori 
strașnic păzită. Intr'o seară, târziu s'a 
încumetat să pornească în patrulare. 
S'a tupilat pe lângă ulucile unui ci- 
mitir vecin cartierului, închizând o- 
chii la sticlirea  candelelor printre 
şipci, a ajuns pe strada mult dorită 
nerecunoscut. li venea să ia zăpadă de 
jos s'o ducă la inimă şi în chip de floa- 
re la butonieră. A trecut pe lângă du- 
ghiana albastră a gismarului care 
schimbase cinci neveste. Om cumssca- 
de care a avut în lucru în acelaş timp 
pantofii Ilincăi și pe ai lui Mihnea, și 
nu i-a bârfit precum alte guri rele prin 





mahala. Mihnea a sărit ca o veveriță 
în grădina de gutui. De aici putea să 
vadă bine prin geamul unei marchize 
ce se petrece în casa Ilincăi. Nici n'a 
mai simţit zăpada sub genunchi... Să 
fi avut o pușcă. Printre uluci se zărea 
bine geamlâcul şi parțial, interiorul. 
Ilinca sta culcată. Părul i se adunase 
în șuvițe inelate neglijent ca unei bol- 
nave, dar era vioaie şi mângâia ușor 
cu brațul gol umărul seminaristului 
Cerbiceanu. Părinţii fetei care mirosi- 
seră că e vorba de o hirotonisire, îl 
tolerau în casa lor până la ora aceea. 

Să se fi tăiat atunci într'un ciob de 
ghiaţă, lui Mihnea nu i-ar fi curs sânge. 

Nemaiavând putere să privească 
scena din interior, sa cățărat pe uluci 
şi le-a sărit mai mult târîndu-se. A 
tot aşteptat pe seminaristul Cerbicea- 
nu să iasă de-acolo până către miezul 
nopții. A avut vreme să ticluiască un 
plan, o minciună prin care voia să dea 
ultima luptă. Insfârșit viitorul popă sa 
ivit, şuerând sprintenel, satisfăcut de 
mângâerile  Ilincuţei, de-a latul unui 
loc viran. A amuţit văzând o umbră 
cum se ridică peste gunoaele înzăpe- 
zite tocmai în fața lui. 

— Bună seara, domnule Cerbiceanu. 
Dincotro? Desigur dela drăguţa Ilinca. 
L-a lăsat înadins să întrevadă că-i a- 
ținuse calea. Apoi a tăcut așa înfipt 
la un pas de celălalt. Ii fulgerase prin 
cap ideia că rivalul își simte viața în 
primejdie. Mihnea îi ascultă cu nesaț 
respiraţia întretăiată. Ştia că prezența 
lui îl topește, îl usucă în mod sigur pe 
celălalt aici în singurătatea de gunoi, 
zăpadă și întuneric, dar își aduse a- 
minte de sine cât era de nenorocit. In- 
tre timp Cerbiceanu i-a strâns mâna 
și a început să se bâlbâie, confiindu-se 
maşinal. 

— Da, viu dela fată... De, om ești; 





când o vezi că te atinge cu braţul a- 
cela alb și o auzi râzând, nu-i aşa? 
ca o pasăre din tufiș. Și nu ar mat fi 
contenit cu diminutivele de păsări 
dacă Mihnea nu i-ar fi tăiat confesi- 
unea, 

— Ian ascultă coane Cerbiceanu, aș 
vrea să-ți fiu de un mic folos şi eu în 
chestia asta, însă cu toate că ești mai 
în vârstă, nu pot şti dacă rezişti la 
orice. fel de informaţie. 

— Vorbește dragă, fii pe pace, te 
rog chiar, eu te ascult... 

Loc viran, stele, nici o cetină să se 
prăbușească să pârâe enarm, să ţină 
isonul prăbușirii soartei lui Cerbi- 
ceanu. 

— Spune domnule Raul. 

— Eu am trăit cu ea... 

„„Seminaristul l-a chemat la o cană 
de vin fiert de cum au ieșit în străzi 
mai populate. Acolo, sprijinit greu în 
coate pe masa de ștejar, își ştergea me- 
reu ochelarii în mirosul de piper u-. 
med. Al doilea bea mai puţin. 

— Bravo, domnule Mihnea, îți mul- 
țumesc, ai fost băiat deștept, mă rog, 
din moment ce te-ai introdus chiar la - 
dânşii în gazdă. Și făcea sforțări să 
pară amuzat, să râdă,însă nu i se au- 
zea râsul, ci numai dinţii i se arătau 
mânzește. 

Apoi sau plimbat tăcuţi, prin noap- 
tea aceea, încă mult. Se opriră în faţa 
unui hotel sărăcăcios, de unde tocmai 
targa salvării scotea doi sinucigaşi ne- 
cunoscuţi, un om și o femee. Nu le-a 
venit pe buze nicio vorbă despre ceiace 
vedeau. Când ușile din fundul automo- 
bilului salvării s'au închis peste suspi- 
nele agonice, Mihnea şi Cerbiceanu 
s'au despărțit. 

Ilinca n'a fost a niciunuia dintre ei. 

* 

Copiii bucuroși de întreruperea lec- 
ției, au privit un moment cu multă cu- 
riozitate figura musafirului, apoi au 
început să frământe penalele. Un zum- 
zet mulțumit suia peste bănci până *n 
lumina orbitoare ce zăpada o trimetea 
in clasă. Părintele și-a recăpătat cu- 
loarea şi acum nu-l mai scăpa deloc 
pe Mihnea din raza dulcelui său zâm- 
bet. Mihnea auzise că părintele aţâțase 
adeseaori pe țărani să facă mizerii şi 
procese lui Ichim. Să fi fost doar sim- 
ple bănueli ale învățătorului poet, fire 
sperioasă,  bănuitoare și subiectivă ? 
Cerbiceanu era de altfel un om de 
viaţă, care împăca bine ortodoxia cu 
frumoasele obiceiuri dacice dinainte de 
Boerebista. Avea el specialitatea plic- 
tisitoare de a ieși anual în cale lui 
Mihnea atunci când acesta venea din 
Capitală pentru prietenia celuilalt. 
Incerca a-l stânjeni cu aluzii la trecut. 
Odată chiar i-a spus lui Mihnea care 
se știa debarasat cu totul de acel tre- 
cut: D-ta mi-ai schimbat viaţa. 

Atât. Iar lui Mihnea i se păruse că 
citește în ochii părintelui însă altceva 
și anume: — Mizerabile, dacă n'ar fi 
fost diplomaţia ta distrugătoare de 
destine, atunci la hirotonisirea mea, aș 
fi luat-o pe Ilinca de care nu mă des- 
părţea niciun pas. Copiii ar fi fost ca 
îngerii Domnuiui în adevăr, stupii mei 
ar fi roit însutit, eu ași fi fost acum 
mai tânăr şi mai frumos! 

Pe fața lui Mihnea nu se clintize nici 
un mușchiu. Doar a schimbat vorba. 
Așa era, gândise cu o ciudată satisfac- 
ție. Biserica parcă nu vroia să-și adao- 
ge nimic, tot sărăcăcioasă părea și u- 
milă aşa cum o primise popa în tine- 
reţe, oricât de revăzuită şi rezugrăvită 
de meșteri buni. 

Dar în schimb  Cerbiceanu știa să 
organizeze o frumusețe de chefuri. 
Ştia să dea iluzia tovarășilor săi de 
petrecere că transforma apa'n vin de 
Târnave cum a fost odată la un Cră- 
ciun. Se terminase vinul şi oaspeţii 
părintelui au fost invitaţi afară să în- 
genunche în zăpadă lângă fântână. 
S'au tot rugat cu toţii. La urmă părin- 
tele a încuviinţat dascălul care era de 
faţă să ridice ciutura și să guste. 





(Urmare în pag. 6-a) 











DA 








Cronici 





Hans Carossa: „Kindheit ti. Ver- 
wandlungen einer Jugend“ 


De multă vreme nam cetit o carte mai 


cuceritoare prim lumina şi căldura ce-o stră- - 


bat dela un capăt la altul, de multă vreme nu 
ne-a fost dat să întâlnim o mai patetică 
evocare a copilăriei şi a junsţii. Pateţică, dar 
- totuşi ca.mă. Poet şi prozator Ge muită vreme 
consacrat, Carossa e astăzi unul din cei mai 
de frunte scriitori ai Germaniei, unul care 
a isbutit să rămână străin de orice „ten- 
dinţă“, închegână câteva cărți dintre cele mai 
bune. Această „Copilărie și schimbare a 
une: tinereți“, a apărut la „Insel Verlag“ din 
Isipzig, într'o colecție de-o sobră eleganţă, 
în care întâlnim scriitori de frunte, ca: Ri- 
carda Huch, H. F. Biunck, Rudolt G. Bim- 
ding şi alţii. Aşa cum se prezintă până acum, 
colecția e o garanţie care nu va trebui să se 
desmintă în viitor. : 

Cu totul altceva decât  evocările unui 
Heinrich von Kleist, Papini suu Gide, cartea 
lui Hans Caroasa strânge la um loc ceva din 
ciudatul romantism al celui dintâi, din ex- 
perienţele celui de al doilea şi din comfesi- 
unile autorului lui „Si le grain ne meurt. 
Fără teama unei exagerări, mi se pare că 
Hans Carossa a scris unul din cele mai sim-= 
cere şi mai curate documente de umanitate 
şi elan, pe care mi-a fost dat să le cetesc 
până azi. Adoptând o tehnică întrucâtva 
ciudată, oscilând între roman, nuvelă și 
schiță, Carossa a făcut bine că n'a ţinut 
seamă de rigidele reguli ale unui gen, făcâna 
salturi capricioase dela unul ia altul. Din 
substanţă, tehnică şi stil, soriitorul a luat 
tot ce era mai aproape de suflet și de copi- 
lărie, pentru a 'ne reda, în frânturi, un în- 
treg viabil şi clar. Cartea lui Carossa e o 
frescă sau un caleidoscop, la care încă odată 
ne-a fost dat să aflăm calitatea de frumte 
a'cărților bune: aceia că ele nu se pot re- 
zuma. Şi tocmai de aceea noi nici nu vam 
încerca să facem acest lucru. 

Inchizând cartea aceasta plină de-um far- 
mec oarecum desuet, ne-am simţit duși, în 
timp, înspre anii copilăriei părinţilor noştri, 
despre cari foarte bine scrie Carossa: „Ni- 
mănui nu-i dat să privească dincolo de timp, 
cu toatecă știam pe de rost toate datele 
importante ale istoriei; umei ciudate iluzii 
îi erau supuși atât cei mari cât și cei mici“. 
Ei bine, acest trai limitat oarecum numai 
la o singură zi, gâlgâe în fiecare pazină a 
cărţii. Capii ai unui secol agitat, nouă istori- 
“sirea acestei copilării ni se va părea puţin 
„depăşită“ şi foarte învechită.  Tankul şi 
avionul nu prea erau cunoscute, în schimb 
copiii înălțau cu-o dulce camdoare Vifleimuri 
de carton și credeau în vrăjitori şi în că- 
prioare fermecate.  N'avem decât să cetim 
capitolele : „Vrăjitorul“, „Eva“ sau „Boală“, 
pentru a ne cufunda puţin într'o copilărie 
care, din păcate, nu mai poate fi a nimănui 
în realitate, pentrucă din ce în ce mai mult 
va trebui să ne mulţumim cu „literatura“, 
Atmosfera de cămin părintesc, de prietenie 
pură și de joacă a fiecărui copil, palpită în 
prima parte a minunatei cărți a lui Carossa, 
ca pe 0 scenă pe care păpuşile au prins din 
nou viață. Şi-acum. urmează o stranie co- 
titură... 

„Dincolo de copiiărie vine adolescența; 
poate epoca mai sbuciumată și plină de 
bhecruri noui în viaţa oricărui om ; într'o mă- 
sură oarecare, o schimbare. Nu numai la 
faţă. Liceul, studiile, poesia, prietenia, gândul 
şi femeea, iată atâtea mari realități de cari 
se loveşte fiece adolescent. Din acest punct 
de vedere. n'avem decât să ne gândim la 
autorii pe cari i-am aminiit la începutul 
însemnării noastre, și ne vom da seama de 
covârșitorul rol al adolescenței în viața ori- 
cărui om. Carossa ne descrie în a doua parte 
a cărţii sale o adolescență mult mai cuminte 
și mai domoală, lipsită de torentele lui Papini, 
din „Un uomo finito“, 

Catolic, locuind întrun imternat, bucurân- 
du-se apoi de morbida și înteresanta amiciţie 
a colegului său Hugo Mott, Carossa trece 
prin adolescență ca printr'o tristă zi de 
toamnă cu soare de primăvară. Un aliaj și 
un compromis în același timp. Indrăsnim să 
afirmăm că adolescenţa lui Carossa e aceea 
a unei foarte mari părți a tineretului ger- 
MA, care începe să cunoască 0 anumită 





de ŞTEFAN BACIU 


viață numai pe băncile universităţii, revăr- 
sându-se destul de târziu in explicabile și 
regretabile excese. Din păcate „transfor- 
mările“ juneţii lui Hans Carossa se opresc 
pe pragul universităţii, lipsindu-ne în acest 
îel de-o epocă pe care o bănu:m dintre ce:e 
mai vii și mai pitorești. Şi dacă însemnă- 
rile acestea, scrise pe meleaguri pe care 
Carossa a pribegit în răsboiu, ar ajunge sub 
ochii scriitorului-medic, ele ar dori să fie 
şi un îndemn în această direcție. 

Ne pare destul de rău, că trebue să ne 
menţinem la consideraţii generale, neputând 
insista în mod deosebit asupra umor capitole 
magistrale, deoarece caracterul linear al 
preocupărilor noastre nu ne îngăduie acest 
bucru. Dacă am fi însă în măsură s'o facem, 
am insista asupra următoarelor: „Intrece- 
rea“, „Răsbumare“ şi „Sabia“, iar din a doua 
parte : „Domnul Prefect“, „Carnaval“, „Vin- 





germane 





UNIVERSUL L:TERAR 


decărit — şi în moâ deosebit asupra pagi- 
nilor celor mai relevante pentru scriitorul 
în devenire: „„Poesie şi viaţă“, In acest pe- 
nultim capitol al cărţii, ne aflăm puşi cu o 
artă rar întâlnită, în fața marei schimbări 
ce se petrece în sufieţui tânărului care se 
surprinde îngânând primele strofe, stângaci 
şi totuşi cu hotărire. Ca un fel de artă poe-= 
tică, această confesiune e cheea de boltă 
pentru întreaga operă de mai târziu a lui 
Hans Carossa. Intru totul remarcabil, capi- 
totul nu va trebui să scape nici unuia dintre 
lectorii acestei apere, a cărei apariţie con- 
stitue un paradox care a avut darui să ne. 
bucure, 

Paradoxală e cartea lui Carussa, limpedea 
şi buna lui carte, pentrucă a văzut lumina 
tiparuiui astăzi când bubuie tunul, pentrucă 
înțeleptul ei autor a aruncat-o între oameni 
într'o vreme atât de haotică, gândindu-se cu 
scepticism la adagiul: habent sua tata liballi. 
Dar pentru noi cartea aceasta a fost o plăcută 
surpriză ; deaceea, ne grăbim so remarcăm. 
Ea va avea, probabil, darul să treacă dincolo 
de aceste vremi de „beligeranţi“ şi „nebe- 
ligeranţi“, pentrucă în filele ei plutește du- 
hul înţelepciunii, al frumuseţii, al poesiei — 
şi mai presus de toate, al omeniei. Și acesta, 
e un lucru foarte mare! 


Simple note | 


Un institut şi-o incercare de evadare 


Nu știu cum aş putea începe această notă, 
pentru -a subiinia mai bine kpsa oricărei in- 
iluenţe neliterare în ţinuta ei; îmi rămâne 
numai încrederea în inteligența  cetitorilor 
care vor reuși să se ridice o clipă deasupra 
supărătoarelor actualități pentru a putea 
discuta o problemă de vital interes pentru 
cultura românească. 

Prilejul care ne îndeamnă să scriem aceste 
rânduri este inaugurarea Institutului de cul- 
tură germană, înființat la Bucureşti și pus 
sub eminenta conducere a savantului profe= 
sor Ernst Gamilscheg. Așa cum sa precizat 
dela început — şi bine s'a făcut că sa pre- 
cizat — acest institut nu va avea nici-un rol 
propagandistic sau politic. Ci unul pur cul- 
tural. 

Şi ca instrument de cultură, de colaborare 
spirituală intre două popoare, Institutul ger- 
mah trebue discutaţ. 

Mai întâi însă, o întrebare: este cerută a- 
ceastă punte de colaborare de stadiul actual 
al culturii românești ? Răspunde adică Insti- 
tutul unei necesități adânc resimţită de în- 
talectualitatea noastră ? 

Credem că fără prea mare ezitare s'ar pu- 
tea răspunde afimmativ acestor întrebări. 
Viaţa noastră culturală din ultimii ani, ten- 
dinţa tot mai des manifestată de a veni în 
contact direct cu cât mai multe culturi, de- 
notă căutarea altor perspective, a altor zări; 
ceeace până astăzi părea suficient: rezuma- 
rea noastră la cartea franceză, azi pare-se 
că încercăm să depăşim. 

Este desigur vorba de o mare încercare la 
care presupunem că năzueşte cultura noastră; 
cu atât mai mare cu cât ea vine după bi- 
lanţul una secol, nu tocmai îimbucurător. 'Un 
bilanţ care era consemnat, aproape două de- 
cenii în urmă „astfel: „Cartea noastră mu 
poate scăpa dim circuitul în care aleargă în- 
treaga noastră literatură și poate, în măsura 
în care exagerează fenomenul, îl face mut 
mai accesibil şi mai clar. Nu vreau să afirm 
aici, lucru vechi, că literatura noastră tre- 
ește cu aceia a Franţei, într'o agreabilă sim- 
bioză; asta ar însemna, dacă respectăm sen- 
sul cuvântului luat din botanică, că trăese 
în comun, într'o bună căsnicie și una folo- 
seşte celeilalte. Istoria literaturii ne stă în 
faţă şi ne spune că literatura noastră a fost 
un simpiu parazitism 1). 

Trecem peste originea scri'țorului, peste 
cultura sa fundamental franceză și dăm chiar 
voe spiritelor optimiste și deci mai puţin 
grave, să nu accepte ultimul cuvânt din cra- 
za citată; rămâne însă adevărul crud al a- 
cestei constatări, pe care autorul citat nu e 
singurul care a făcut-o în cursul acestui veac. 

Explicaţiile care sar putea da sunt prea 
multe; numai nenorocul nostru a fost unul 
singur: acda de a ne îi născut orbiţi de 
strălucirea culturii de pe malurile Senei, 

E inutil să căutăm să stabilim răspunderi; 
dacă există o vină, este numai a destinului 


Cronica ideilor 





Primatul rațiunii practice 


Recomandăm cetitorilor hucrarea lui Victor 
Delbos : „De Kant aux postkaniiens“ 1), 

Fost profesor la Sorbona, Delbos a murit 
în 1916, înainte să poată întreprinde o înche- 
gare sistematică şi definitivă a operei sa:e 
filosofice. Lucrarea aceasta, publicată sub în- 
grijirea lui Maurice Blondel — care îi con- 
sacră și o prefață substanţială — ni se pare 
însă dintre cele mai serioase din câte am 
cetit asupra criticismului. 

In general, comentatarii lui Kant s'au îm- 
părțit în două tabere, cu privire la întreba- 
rea dacă marele gânditor, în concluziunea 
intimă a sistemului său, a repudiat ori nu 
ideea metafizicei. Astfel, dacă pentru Paul- 
sen, Kant este um continuator al dogmatis= 
mului metafizic, gen Platon ori Leibniz — 
dacă pentru Benno Erdmann „lucrul în sine“ 
kamtian îşi recumoaşte originea certă în 
monada leibniziană, Vaihingen împreună cu 
majoritatea comentatorilor, accentuând unele 
afirmaţiuni ale lui Kant din „Critica Raţiunii 
Pure“ — văd, dimpotrivă, în atitudinea auto- 


de MIRCEA MATEESCU 


rului „Criticelor“ o pledoarie definitivă pen- 
tru înfirmarea rostului metafizicei. 

Problema a fost reluată de Heidegger în lu- 
crarea cunoscută „Kant und das Problem der 
Metaphysik'* — despre care am amintit ade- 
sea în cronicile noastre. Ni se pare însă ni- 
merit să o cităm acum, după ce am văzut 
Cartea lui Delbos — pentrucă acești autori 
pe deoparte se întâlnesc pe aceiaşi linte de 
afirmațiuni — ambii susținând teza metafizică 
în gândirea kantiană — dar se deosebesc ra- 
dical prin aceia că din motive tocmai con- 
trarii ajung la convingeriie pe care de ex- 
primă. Este, în orice caz, încă un semn al fe- 
cundităţii ideative a criticismului — și mai 
ales : încă o dovadă că orice afirmaţiune sen- 
tențioasă ce sar face despre criticism (sunt 
câteva, în studiile apărute în românește), — 
denotă superficalițate ori comoditate, 

Să lămurim deosebirea dintre Heidegger și 
Victor Delbos: Primul se revoită împotriva 
continuatorilor lui Kant (Fichte, Hegel, Schel_ 
ling) pentru motivul că în loc să evoluieze 
pe terenul dificil, ba chiar interzis de Kant 


de COSTIN I. MURGESCU 


care a făcut să apărem mu în lume, ci în 
biblioteca franceză. O bibliotecă strălucitoare 
în care noi n'aveam ce aduce. Ne-am 
trezit astfel, fiecare, ascunși pe după 
câte un tom de cărți: unul în spatele ope- 
rei tui Hugo, altul al lui Lamenais, al treilea 
după bustul ilui Voltaire. Au trecut anii și-au 
venit alte cărți și noi ne-am ascuns mereu: 
după Baudelaire sau Verlaine, după Jammes 
sau Proust, dar n'am căutat niciodată să fu- 
gim din bibliotecă. 

A fost atât de mare distanța între „noi“ 
şi „ei, încât cultura franceză ne-a dizolvat. 
Noi n'am creiațt nimic decât în măsura în 
care ne permit actualitatea franceză. Fiimda 
că are o viaţă de sevă, literatura noastră nu 
este o literatură dinamică, nu e frământată, 
nu cunoaşte o durere interioară, ca a repro- 
dus fidel în linii şi miniaturai ca mărime, 
cultura franceză din ultimul veac, A repro- 
dus cu talent foarte mult, dar esenţialui este 
că a reprodus, în iloc să oreeze. 

De altfel este atât de adevărat că am trăit 
în umbra culturii franceze, încât nici n'am 
simţit nevoia traducerilor, a monografiilor, a 
comentării scriitorilor francezi. Ceeace este 
mai grav este că mici astăzi mimeni n'a dat 
semnalul, nu e îngrijorat că noi n'am tradus 
nimic din ceeace permanentizează Franța în 
culțura omenirii. Pentrucă a ceti în franțu- 








Cronica 


A 40-a EXPOZIȚIE A SOCIETAȚII 
„TINERIMEA ARTISTICA” (Dalles) 
„GRUPUL NOSTRU” (Ateneu) 
„GRUPAREA ARTISTICA” (Sala Universul) 


zi 


Societatea „Tinerimea Artistică“ are 
39 de ani de existenţă şi a inaugurat cea 
de a 40-a expoziţie. Pentru arta noastră 
acest eveniment e de o deosebită impor- 
tanţă. Fără un sprijin material constant, 
conducătorii ei au dus-o timp de 40 de 
ani, cu stăruinţă și desinteresare la locul 
ce-l ocupă azi în cultura noastră, Căci 
„Tinerimea Artistică“, prin vechimea 
ei, prin artiștii care au participat la ex- 
poziţiile ei a devenit una din cele mai 
importante instituţiuni de arță. Răs- 
foind cataloagele anuale, se deapănă 
toată activitatea artistică românească 
din ultimii 50 de ani, cele mai strălu- 
citoare nume au înobilat expoziţiile si, 
în sânul ei sau desbătut probleme noui, 
s'au comis nedreptăți ori s'au exagerat 
valori. 





zește poate mulţumi pe un imtelectual, dar 
este insuficient, pentru o cultură care își ve- 
rifică potenţialul spiritual în traducerile 
operelor mari ale omenirii, 

Dar în fine tot acest proces al trecutului 
are mai mult decât rostul unui bilanţ; al 
marchează limita exclusivă a contactului :no- 
stru spiritual cu occidentul. O limită care n'a 
fost depășită decât de câteva pri. Și este de 
mirare cum mimeni n'a căutat să explice 
dece de câte ori, s'a depășit această limită- 
extremă, cultura română a „sondat* majo- 
ratul. Emimescu pentru secolul trecut, Blaga 
pentru contemporani, ar fi ilustrat sp:end-d 
necesitatea unui orizont spiritual mai larg. 

O paranteză fînainte de a încheia: nu este 
aici câtuşi de puţin o pledoarie contra cul- 
turii franceze la noi, ci numai schița a ceeace 
rămâne dintro cultură tânără „atunci când 
intră în zodia exclusivă a unei civilizaţii 
milenare. 

Cultura română. prin schimburile culturale 
fericite cu Italia, a manifestat tendința de a 
evada dintr'um singur sector al culturii eu- 
ropene, care oricât de grandios ar fi, nu mai 
poate mulţumi; Institutul de cuitură germa- 
nă vine să accentueze direcția aceasta de 
multiplicare a perspectivelor. In tovărășia a 
trei mari culturi, intelectualii români mu se 
vor simţi striviți; dimpotrivă ei se vor situa 
pe o colină de unde să poată îmbrățișa toate 


marile culturi, la o distanţă de ele care să-i - 


permită să le asimileze fără a-şi piende prin 
aceasta „duhul“ românesc. 


1) Bamu Fundoiamu : Imagini și cărți din 
Franţa. Bucureşti 1922. 





Destin 


De câte ori, pe cărările lumii, 

Dau piept cu vânturile destinului, 
Mi-astâmpăr dorul în focul vinului 

Şi-l ţin în mâini, cât beau din roua spumii. 


Stau nopţi întregi cu gândul căpătâi, 


Doar nici-o zi nu-i sorocită mie, 


Și, din reţeaua visului-robie, 
In marele neant vreau să rămâi, - 


Și zorile cu telegari la trăsură, 

Inundă feeric pernule ?n alcov... - 
Risipa de flăcări albastre şi mov 

Mă cheamă 'nspre trup şi visele-mi zgură 


Se fac... Iar florile roșii de mac 
Iși zvârl pălăriile 'nvoalte în focuri, 
Și spicele coapte cu aur în ciocuri 
Se leagănă mândre ca luna pe lac. 


Şi-acum, ca și ieri, cărări neumblate 

Imi vântură paşii cum frunzele vântul, 
Răspântii sunt multe, dar nu ştiu cuvântul 
Ce-asmute destinul şi calea-i abate... 





al „Criticii Raţiunii Pure“ — deci stăruind 
analitic asupra „lucrului în sine“ — l-au în- 
firmat categoric, ca :nutil, reținând concluziu- 
nile kantiene mai optimiste, din „Rațiunea 
practică“. Prinurmarne pentru Heidegger, Kant 
trebuia continuat în sens metafizic și anume 
pe linia „rațiunii pure“, Cu alte cuvinte, în- 
tr'atât cât este metafizician — Kant se regă- 
sește în prima parte a „Criticelor“ şi dim- 
potrivă, încetează a se mai comporta ca atare, 
în cea de a doua, 

Delbos se află tocmai la polul opus al tezei 
heideggeniene. De acord, din acest punct de 
vedere cu postkantienii — e! pledează pentru 
o altă metafizică decât aceia a „lucrului în 
sine“ — și — în acest sens, vede în Kant 
un susținător al metafizicei și un critic aspru 
al rațiunii logice. Delbos scrie că „în realitate 
inţențiunea criticelor era, pe măsură ce ruina 
în fond un gen de metafizică — să stabilească 
fundamentele unei alteia, capabilă să se sus- 
tragă incertitudinei şi contradicțiunilor care 
o ruinaseră pe cea dintâi“ (p. 25). Și atunci, 
— cunoscând opinia actualizată de Heidegger 
— care vede în Kant un metatiziciam, întru- 


-cât a postulat analitic lucrul în sine — să în- 


cercăm să cunoaștem, împreună cu Delos, um 
alt Kant, un alt metafizician — deci un sit 
înțeles nu numai al criticelor, dar al metafizi- 
cei însăși, Intrebarea este deci : în ce măsură 
Kant a fost metafizician, ce ar fi putut fi, 
după Kant, metafizica ? 

Delbos nu greșește când se opreşte la ur- 


CONSTANTIN COJAN 


mătoarea semnificaţie a metafizicei, culeasă 
din spiritul general al „Critica; Raţiunei 
Pure“: op cunoaștere raţională a realului. 
Kant însuşi a putut observa însă că relaţiunile 
reale (dintre concept şi obiectul dat) sunt de- 
parte de a se modela după relaţiumile logice. 
Deaceia raţiunea, întrucât este înţeleasă sub 
semnul formal — logic — promovează con- 
cepte (logice) despre lumea din afară, nefiind 
totuși capabilă să confere realitatea, pentrucă 
realul se află adesea în contrazicere cu prin- 
cipiile logice (al identităţii, al necontradicți- 
unii de €x.). : 

Observăm aici o trăsătură fundamentală a 
criticismului, învederată de Delbos cu multă 
profunzime : realismul metafizicei kantiene. 
Dacă marele gânditor socoate adesea iimpro- 
babilă disciplina metafizică, este numai pen- 
trucă obiectul acesteia este realitatea, realul, 
iar nu obiectul logic conceput, Ni se pare 
esențial să constatăm, împreună cu Delbos, 
că în intențiunea cea mai intimă a criticis- 
mului — realul măsoară şi conferă existenţă 
— pe deasupra aricărei cunoașteri concep- 
tuale. 

Din acest punct de vedere, perimismul pe 
care unii comentatori grăbiţi l-au remarcat 
în poziția Kantiană — cu privire la rostul 
metafizicei — nu este justificat. Kant a obser- 
vaţ numai radicala difaremţă care există între 
obiectul matematicei şi ohiecțul metatizicei. 
Asttel, în vreme ce în matematică rațiunea 
creiază şi constituie obiectul a priori, prin 


13 Aprilie 1940 = 


plastică 


In clipa când ar îi fost aproape natu- 
ral să dispară din cauza unor concepţii 
care nu mai erau noui, „Tinerimea“ a 
găsit pe acela care a ştiut să-i dea viaţă, 
s'o împrospăteze şi să-i dea un impuls 
nou, în preşedintele său, d. Kimon 
Loghi. Nu cred că cineva ar îi putut fi 
atât de imparţial, cu perspective atât de 
largi în vederi ca d-sa. D. Kimon Loghi 
a deschis primitor uşa „,Tinerimii“ pen- 
tru cei tineri iar artiştii noştri de seamă 
pot participa la expoziţii în aceleaşi 
condițiuni ca și un vechi societar. Acea- 
stă suplă înțelegere face ca expoziţiile 
„Tinerimii Artistice“ să fie cele mai va- 
riate şi mai interesante manifestări co- 
lective de artă. 

Astfel concepțiile cele mai deosebite 
se întâlnesc pe cimeza de la Dalles; 
exuberanța tinerească a lui Țuculescu 
lângă cuminţenia lui Artachino, debu- 
tul promiţător al lui Hârtopeanu lângă 
Nicolae Grant. 

Cei tineri însă, în mare majoritate, 
dau coloratura expoziţiei. Cei mai aleşi 
dintre ei participă cu lucrări deosebit 
de interesante: Oct. Angheluţă, Zoe 
Băicoianu, Boris Caragea, loana Gios- 
san, Sorin Ionescu, Ghislaine Lambert, 
Mitache, Adina Moscu, Romeo Storck, 
Mircea Teodorescu, Iosephine Tremel, - 
Tălășescu, Lelia Urdarianu, George 
Vânătoru. 

Dintre meșterii noştri participă Ceci- 
lia Cuţescu-Storek, Kimon Loghi, O. 
Han, Medrea, Camil Ressu, Schweitzer 
Cumpăna. Artişti consacrați ca Mac 
Constantinescu, Militza Pătrașcu,  Ar- 
nold, Biju, Al. Călinescu, Maria Pillat, 
Chirovici, Petru Aurel, Celine Emilian, 
D. Ghiaţă, Iosif, Irimescu, Rodica Maniu, 
S. Miitzner, Alex, Moscu, Mihai Ono- 
frei, Al. Phoebus, Vasile Popescu, Vlă- 
descu, Ullea Mandia trimit lucrări care 
ilustrează un prestigiu bine meritat. 

„Grupul nostru“ (Nina Arbore, Adam 
Bălţatu, C. Baraski, Dan Băjenaru, St. 
Constantinescu, lonescu-Sin, Claudia 
Milian, Mioara Minulescu, Alex. Moscu, 
G. Nichita, Al. Phoebus, Lelia Urdă- 
rianu, Miliţa Pătrașcu) a inaugurat a 9-a 
expoziţie la Ateneu. Expoziţiile „Gru- 
pului“ au fost întotdeauna urmărite cu 
interes, fie că în cadrul lui expuneau 
artişti consacraţi fie că erau prilejurile 
unor debuturi interesante. Cei mai 
mulți dintre membrii „Grupului“ evo- 
luiază din an în an şi lucrările lor sunt 
dovada preocupării constante de pro- 
gres. Alţii, nu-şi fac de cât un fel de 
datorie de a expune trimițând un mi- 
nimum de lucrări mereu aceleași și care 
au platitudinea lucrărilor  înjghebate 
după o formulă. 

Anul acesta d-na Mioara Minulescu 
expune două mozaicuri „Sf. lon“ şi 
„Muză“, lucrări admirabile ca ţinută şi 
bun gust, Bălţatu trimite peisagii des- 
pre care am avut prilejul să scriem bu- 
nele noastre păreri în cronica expozi- 
ției d-sale. Despre lucrările d-nei Urda- 
rianu de asemeni. Dan Băjenaru expune 
un portret şi o natură moartă (Peştii) 
cu excepţionale calități; Stef. Constan- 
tinescu trimite pe lângă două peisage 
în ulei, un Sf. Ilie în mozaic, lucrare în 
care d-sa a ridicat această tehnică la o 
adevărată virtuozitate. 

Alexandru Moscu prezintă  peisagii, 
flori pictate cu yn meșteșug deosebit. 
Alex. Poebus expune peisagii în go- 
uache, lucrări pline de pitoresc şi spon- 
taneitate. 

Mac Constantinescu expune un bas- 
relief şi „,Cariatide'* în sare de un efect 
cu totul nou. Ionescu-Sin trimite naturi 
moarte şi un nud admirabil colorat. 

„Gruparea Artistică“ e la prima sa 
expoziție. Şase tinere artiste, Pia Căp- 
şuneanu  Mosaci, Amelia Tomescu, 
Domnica Elefterescu, Emilia Sărăţeanu, 
Lucia Timurian, Popa Frunză, destul de 
egale ca posibilități, au reușit să înjghe- 
beze o expoziție cu o frumoasă ţinută, E 
un debut promițător şi care merită 
încurajări, i 





simbolul conceptelor, acest lucru nu mai este 
posibil într'o ştiinţă a realului (metafizica) 
pentrucă aci realul „constrânge“ conceptul, 
îl verifică, îl limitează, ba adesea îl infirmă. 
Kant a acordat metaftizcei înțelesul de știință 
a realului nu de cunoaștere rațională a rea» 
lului (conceptuată) — ca maestrul său Wolff, 
incercând să aprofundeze și să diferenţieze 
rațiunea, pentru a-i atripui o altă matură 
decât aceia simplu logică. Kent a întreprins 
un efort veritabil metafizice, 

Rămâne de discutat dacă insistând în sensul 
raţiunii — pentru a promova metafizica nu 
pentru a o infirma — Kant a apucat pe um 
drum greșit sau nu. 

Este nouă însă această interpretare dată 
de Delbos metafizicei  kantiene : rațiunea, 
chiar dacă nu creiază cunoştinţa teoretică — 
creiază totuşi idealuri — deci are determinări 
practice, astfal : conceptele de Dumnezeu, ]i- 
bertate etc. Aceste determinări proctice sunt 
reale, deci formează obiectul metafizicei, chiar 
dacă rațiunea nu le poate constitui ori veri- 
fica „în sine“, Condiţionând metafizica de 
aceste determinări practice la care ajunge 
Kant în partea finală a „Criticelori' — ni se 
pare că Delbos acordă în interpretarea sa, 
un înțeles tocmai opus sensului metafizicei 
— decât acela susţinut de Heidegger — și 
anume învederând primatul „raţiunii prac- 
tice“. 


ed. Aubier, Paris, 1840. 








UNIVERSUL LITERAR 











3 





Cerul. intr'un bob deroua 


La stânca de unde se prăbuşea apa, alba- 
stră-strevezie, bo.borosind jos 'cu mărgele 
jucăuşe. de sticlă vaporoasă, cei doi ascultau 
încă, tumultul infiorat al cuprinsului. 

Cowane de brazi se inălțau toi mai dese, 
Sus, pe zidul munteiui, invâtlund cu întune- 
TEL şi Yâcoane poteca ascunsă, p'erduia sub 
poale de ter.ga, printre biucuni dle cremene 
ŞI Much: fragezi musund de lacruma pietrei. 

Lunu Stărul 9 biipa, strângând de mană pe 
Dudu. Laraș: îl inuboudea taina, cu toate su- 
kțeue ladului. lar peste ea nâvăiise deodată 
în Mut, ku lama de aici, neuntrerupla de 


veacul, ştiinţa că toate acestea sunt totuși, 


p-niu siăuşi, irecătoare, că vor p.eri odată 
cu paşii ce- vor indepârta pe cărarea din 
Laţa, 

Şa toate câte le defilează prin suflet, de 
aproupe o lună, ii trecura, fuiger, în gând, 
cu ucclay gust amar, Gesnadăgduitor, al vre- 
Myalnuciei : guana Lriumiăiă, a duua zi după 
nuntă, de aco.0, din Cemnâuţi, dela casa bo- 
gata a lu August Preda, spre munţii Buco- 
Vine, plimbarnue pe creste insorite in slâvule 
azur, aproupe de nori, — şi ma: de damuut, 
Mai piecis cin clipa uceia când Sau trezit 
în geuna dimineţu de primăvara, în ireamă- 
tul trunzelor şi carupitul invămâșit cu ves- 
tirea soarelui, până Ja drumu acesta din 
Borsec, — toate acestea, unde se duc înco- 
tro trec, odată cu ininute lor, reinoite, clipă 
cu ehpa? Cum ar putea pune stăpânire odată 
pentru totdeauna pe danseie? Ce-i aşteaptă 
Qumucoiv, în Viaţa cenuşie, a prozei Cotiene? 

'Loate, toate navălesc in scocurile pieirii, în 
Vuituarea draceaseca a timpului... 

Dudu Li trase mana: 

— Haide dragă, să mergem mai departe. 
in zZguinuiul asta, panc'ai ti moş Costea, mo- 
rarui din Solcăuţi... Dar tu ești un morar de 
spume, N'ai 1nye.es? — şi îl răcm in ureche, 
honound ;  Murar de spume... 

Luca cra, întradevăr, ab de stropii pulve- 
rizah in aer. Se prebngeau şiroaie, pe frunte, 
dar nu numi sitopi cascadei... 

Ii năvălise, toumai acum, în față, mai vie 
ca oricand, aminurea intamplăr.i, proaspătă, 
abrupta, alocotutoare ca şi apa asta care se 
prăvaleşte neintrerupt, împinsă parcă de un 
dumon in turii. 

Faptele nasc iarăşi în mintea lui, perma- 
nent actuale. Și se inlănţuesc strâns, cu fie- 
care amanunt, ce l-a întampinat rinjind, a- 
cum o juna, ia Cernăuţi. 

Vede, cmar dn trăsura ce-i aducea dela 
gară, cmoșcul din piaţă şi, în colţ, zidul în- 
tunecat pe care abea al:şul, însangurat cu 
dtere de-o șehioapă: CARMEN. dar sus, 
în fiecare c0.ţ, cate o poză. 

l-a trecut iulgerător prim faţa ochilor, a= 
ceia din stanga: artista, cu capul dat pe 
Spate, cu parui de abanos, numai insie, ri- 
zind, iar în dinţi o i.oare. 

Pruvuea ! sa inţunecat, Afișul deiilase, în 
Spate. Na ma ăvut timp sântoarcă ochii. 
Avunci a tost atent, la fiecare zid. In sfârşit, 
altul: Marele turneu... lar sus: Opera adn 
Cu]... Avi la au trenea a putut deseutra nu- 
mele cantârkţael. 

kira așa cun nu voia el, întocmai, literă cu 
tera:  Varnuiu Pribeşieanu. Și data sparia- 
coluiui : peste două zile. 

Cat l-a urmarit groaza în zilele ce au ve- 
nit, cum se ierea să vasa prin orâș cu Dudu, 
ce voriură a suterit Lot timpul în casa lui 
August Preda, prâb.ndu-se să plece vu o zi 
înainte spre munți, — nu ma. vrea să-și a- 
muntească. Faptul sa întâmplat char în aju- 
NUL piăcari Și Loumă In Ziua de care st le- 
rea L-au dus pașii şi voinţa altora, unde nu 
trebuia, PuLeau sa meargă oriunde, numai la 
beraria aceia nu, şi sa vie acolo oricând, nu- 
ma. la acea ora nu. 

Da, era lu o masă, spre geam, Vanaa. L-a 
Zăru, dirăşte, caud a inwral. Ceiace sa in- 
tâmpuat a LOsL Sump.u, dmainte aşteptat. Ea 
Sa uidicat da ora 5 fix. Luca vede și acum 
poziţia ace:or pe cadran dn stanga, din- 
spre butei. ȘI a eșut. Zadarnic vrea el să se 
amageusca, să creadă intr'o minune, Când 
au eşit şi ei prin ușa rulantă, Luca era la 
urma. Portarul i-a strecurat atuna plicul. 
L-a destacut, gâtâind, cum.a ajuns acasă, 
dosu in bae. Inauntru, doar o folugrafie, A- 
caaşi de pe at.ș, iar pe dos versurue, ascun= 
Zânul, sub banalitatea ior, mii de pumnate 
amenințaware ; 

„De nu ţi-s dragă, tu-mi eşti drag, 
Și de-mu ești duag, să de tereșu“... 

Luca inchrsese in grabă, ca pe un monstru 
în intunerec, vama pe care socotea că va iz- 
buu so innece odată, în adâncuri, în mâlul 
uitati. Dar iată, acum se sviroolea cu atât 
mai inverșunată, cu cât îşi intorcea faţa de 
la dânsa. 


Sau oprit la izvorul dintre cele două văi. 
Un copil învirtea la roata fântânii. Țâşnea 
apa, cu gaze, crescând năvalnică şi proaspătă 
in Baeți. Au sorbit amandoi, învuoraţi. Apoi 


Sus, în peștera cu aer de ghiață şi — mai 
sus — pe stâncile suspendate deasupra 
văilor... 


De două zile, în plimbările lor peste co- 
ciauri sălbatece, în nopți cu lună și tăcere 
ce se topea aurie, înnecându-, Luca 1n- 
cercase neintrerupt să-i mărturisească odată 
frământarea care iii făcea ziiele de nesuferit, 
semnul care îi arunca zăbranic negru peste 
viitor. 

De astă dată sa hotărît. Incă din faţa 
cascade i-a scăpărat pentru întâia oară în 
minte, limpede, materializată, ideea : cum 


să-ți păstrezi echilibrul spiritual decât ata- - 


când tâţiş restriștile ce te întâmpină. Vrea 
firea cu legi.e ei să te sdrobească? Nu şovăil 
Rămâi cu mulţumirea că te prăvăleşti în 
luptă dreaptă, ca apa depe stâncile ce nu 
mai pot fi ocolițe. 

Dudu ajunsese pe cărarea şerpuită, drept 
în vârt și îi făcea semn. 

Poposiţi acoio, sus, intre brazii ce stăpâ- 
neau impârăția munţilor cu văile revărsate 
până departe, în larguri, Luca se aşeză lângă 
ea și — inaimte de a începe — tuși o clipă: 

— Vezi tu, Dudu... De mult... abia îl mai 
pot cuprinde cu gândul... ca idealul oricărui 
copil, şi al meu avea acea naivitate fermecă- 
toare pe care unii o părăsesc, la un prag, 
pentru totdeauna. Dar pe mine m'a urmărit 
mai cu înverşumare, dela acea prefacere ho- 
tăritoare. Copilăria şi-a statornicit zestrea în- 
gerească definitiv, în traiul care trebuia să 
se scuture de pulberea astrelor, să-și tragă 
hrana prin rădăcini tot mai adânc crescute 
în pământ. Aşa, viața mi-a fost călăuziță 
neîntrerupt spre întruparea unui vis nebu- 
nesc. i 

Să-mi făurese o lume absolută a închipui- 
rii, să desconsidar realitatea goală, pustie, a 
tuturora. Cum ştii, mam îndreptat spre artă, 
spre muzică... 

Şi îi deșiră, pe îndelete, tot firul vieții care 
il adusese acum aici, în retragerea supremă 
din sânul naturii. I-a povestii toate frămân- 
tările, toate chinuriie isvorite din ademenirea 
făpturii ce-l atrăgea spre pământ — Vanda, 
— şi a celeijiaute, ce-l desprindea de viață, — 
Lori, 


S'a terminat cu uma, — s'a sfârşit cu cea- 
lată. , 

— Dar eu nu cred — reluă ei, trist — nu 
cred că jocul lor ma părăsut penuu totdeauna. 
Mă mulțumesc acum să trăesc în mujlocul 
humil tucuroză, ca ingerul cazut, dar pasrez 
imca, puterea de a mă refugia in inmpărăția 
izuzicu, atunu vand primejua unei iowturi 
m'o ameninţa, A 

Şs 1sprav, coborînd glasul adânc: 

— Prică mi-e, că glasul pământului nu mă 
va dăsa ! 

Na xeuşit, nici de astă dată să-i mărturi- 
seasca, raspicat, pricina tare il sgudu:se, a- 
VerLwmentul ce-l primise şi îl ascundea de 
ataiva ze, stașundu- sufletui ca vuipea iu- 
rata din sanul spurtanului. | 

Dudu nu era deloc tunburată. Făcu haz şi 
glumi, mulţă vreme, cu „ingerul căzut“ atras 
de „Biăsi pâmantuiul... 


Docarul trăncănca pe şosea, în bătaia soa- 
relui, în alaiul pratuiui. Soții Cireș se întor- 
ceau dela pădure, încununaţi în apus cu 
jerbe de raze, spice grele de lumină. 

De departe, de dincolo de cei doi plopi, 
străjeri la cotitura ape, Luca şi Dudu se 
văd tronând în coșul trăsurii încărcate cu 
iarbă inflorită. Ieagănă capetele, în mersul 
de trap duruitor pe şosea, şi — aşa cum stau, 
înlănțuiți pe după gât, cu obrajii în strălu- 
cire — parcă ar lâlă un vals ameţitor, prinși 
în vârtejul de bal al sângelui, 

Mai era o săptămână până la deschiderea 
şcoalei. De când se statorniciseră aici, în oră- 
șelul cu mireasmă de sat, din preajma Pru- 
tu, unde aveau să-și ducă viața de acum, 
Dudu și Luca pierduseră şirul vremei. Toate 
zilele aveau un singur nume pentru Dudu, un 
singur nume pentru Luca, cutit în ochu ei 
albaştri, scris în privirea du de foc. 

O sbughiau de dimineaţă, odată cu explozia 
de sunțe in răsărit, cutrerrau pădurea, viile, 
deaiunie. Câte odată, îşi puneau merinde în 
coşul trăsurii şi o porneau mai departe, din- 
colo de meicaguri ştiute. Poposeau pe unde 
se întâmpla şi făceau haz de toată nebunia 
lor, vagavbunzi ai dragostei care nu cunvaşte 
hotar, mici sălaş dinuinte chibzuit. Codrul Do- 
brinei, cu tainele curpirilor și a Svonurilor 
desvăluite în adânc de intunerec, le era prie- 


ten şi frate, aproape în hecare zi, iar când, . 


printre zar:şia stejariior răsârea lacul de la 
Creţeşti străjuit de sălcii plângătoare şi din- 
colo satul, cu seclipir arginti in soare şi sem- 
nele une: lumi, străine de ei, — se înturmnat 
în casa lor, făurită numai de închipuire, cu 
crengi! în care se leagană soarele, cu murmur 
de puveste fără sfârşit. 

O porneau, altădată, tot spre răsăritul soa- 
relu, de cum se aprindea muchia rotundă 
la maranea câmpiei Driculu, şi ajungeau, 
când se înâlța la pranzişor, pe mâlu LăzuUiul 
Recea, în taţa întinderilor de apă încreț.tă, 
mângâiată de adieri turişate apol în foşnetul 
păduru de păpuriş. Săreau intro barcă, iune- 
cau lin peste no:anul lichduiw adormit și se 
trezeau un poem unde apa clpocea străjuită 
de armata săbiilor și a sulițelor tremură- 
toare. Acolo, tolăniţi pe fundul bărcii. go, în 
sărutările tot mai fierbinți ale soarelui, Dudu 
şi Luca visau, uitaţi în legănarea fără capăt, 
suspendați între cer şi pamant. 

După ce se cufundau în apele cuminţi, 
răsvrâătindu-le cu sbenguiala lor săibatecă — 
și, steveniţi deodată copii, «ei doi se sâturau 
de improșcarea războmcă a stropilor și bă- 
lăceula în belșugul necupr.ns, — se indrumau 
răcoriţi, mai departe, în trapul căluţuiui har- 
nic şi cântecul roţilor ușoare, prin miresmele 
câmpiilor, printre ogoare, peste dealuri, până 
colo, hât, da capătul șesuriior, unde se vadea 
pânza mişcătoare de argint sclipind în lunca 
Prutului. Banchetul de pe iarbă cu orchestra 
rîului, simfonia frunzeior, păsăruici şi gâze, 
raze strecurate prezidând invitaţii, apoi aţi- 
pirea in murmurul de leagăn ai luncii, hoi- 
năreala și scăidatul, îngândurarea, cu undiţa, 
a astinţit, întoarcerea într'amurg, întovoră- 
Şiți de ţiriitul greerilor, — toate acestea al- 
câtwmau lumea lor, reală, desprinsă de cea- 
laltă, care își desfăşura undeva, departe, în- 
trun vis uitat, mările de întunerec. 

„Fericirea o aflu, întreagă, în picături de 
viaţă. Ca cerul într'un bob de rouă. Vremea 
asta, pe care o trăesc acum, — iat-o: un 
strop iimpede, străpuns de o rază, spinzurind 
în vârtul unui fir de iarbă. 





Luca întinse braţul, simţi mijlocul  tova- 
răşei, 
„Nu, nu! astea-s clipe, fireşte, ca orice 


clipe, trecătoare. Dar pe deasupra lor, iată, 
aici, dăinuirea. Care atârnă numai de voința 
ia, de închipuirea ta“. 

Ii fugi gândul, deodată, în trecut, şi reveni, 
cu gust de cenușe în gură, 

Dar astăzi e altceva. 

„Deaceea ai rămas desamăgit, fiinacă ai 
căutat întnuparea unei închipuiri absolute. 
Dar acum știi ce ai de făcut. Mulţumeşte-te 
cu realitatea împodobită doar cu imaginaţia 
ta. Ce nu se poate obține astfal!... Nu numai 
refugiul stenp in iluzie, dar chiar transfor- 
marea realității. Există oameni cari sunt 
creația imaginaţiei altora. Devin într'adevăr 
ceeace își închipue alţii, sau chiar ei, despre 
dânșu“. 

Aşa îşi socotea el viața cu Dudu. 

O! de-ar putea stăpâni voința de amăgire, 
de-ar izbuţi să înlăture, cu piciorul, svâreoii= 
rea de viperă a realităţii !... 

Au intrat pe nesimţute, din câmp, pe stră- 
zile târgului, goale, cu locuinţe adormite în 
tăcere de cătun uitat. 

Casa lar era în spatele Episcopiei, acolo de 
unde s€ înținde valea cea mare împânzită cu 
căsuțe văruite, cu prispă, printre grădini. 

Balconul, cu stâlpii rotunzi şi albi, evocând 
coloanele templelor antice, se vedea de da- 
parte, din capătul străzii, în fundul curții 
largi, așternută cu iarbă, iar în faţă răzoare 
de t:ori, de o parte şi de alta doi nuci bătrâni, 
plopii dealungul gardului, tufe de liliac dela 
poartă la scară. Un chioșc năpădit de ver= 
deaţa care sta să-i astupe intrarea, apoi par= 
lia dela vie. Dinca, raiul grădinii. Mai în- 





— Episod inedit — 


tâi caişii. Iși scuturau roada, care tapeta ca 
nişte pui de aur greu, covorul verde de lângă 
tuiele de smeură. Iar via aduna aco.0, pe 
cohorte, cu aracii căpitani, auiniaţi, toate va- 
rietăţile de la poama măruntă cu bobițe ru- 
g.nite, capsule cu licoarea cancentrind văz- 
duhul de busuioc al aitareior, până la ciucu- 
vele imperial, cât oul de vrabie, cu transpa- 
rențe de topaz şi reflexeale pe câmpii ale 
tuturor răsanitunior triumtare şi astunţituri= 
lor palide, dela Austerhtz la Waterloo, 

— Deschide-ţi larg, porţile! 

Dudu întinse brațul întrun gest teatral 
şi-ș scutura plele.e, sgiob.e. Râdea, in ex- 
taz, cu ochiul, cu dinţii şi gropiţa din obraz, 
cu toată tăptura. Şi aurul luminii se logodea 
cu tezaurul biond al capunui, se topea in cati- 
felarea de caisa coaptă a pieliței obrazului. 

Soseau amândoi, Luca și Dudu, purtându-și 
inimuie, trotee sub arcada zilei care se in- 
cheia încă odată, deplină, peste prisosul fe- 
ricurii, 

Dudu sărise din trăsură înainte ca Luca să 
prinaă de veste şi năvăli în casă, sburând pe 
scara de piatră, trântind ușile ia antreu; a- 
junse în birou, luă fotografia lor şi prinse 
în ramă, deasupra, crenguţa cu trifoi înflorit, 
cu irunza mare în patru toi, păstrată in tai- 
nă din hoinărelile lor pe câmp. 

Pași se auziră la intrare, o clanţă deschi- 
zându-se... Dudu întinse mâna să pună poza 
la loc, cu ochii la ușă. Un ciocnet mic... și 
călimara, răsturnată, îşi întinsese toaţă cer- 
neala pe birou, 

— Ce-ai tăcut!... 

Un fior de groază, absurd, 
până în tălpi. 

— Nimic, Luca! Uite... am vrut... 


o  străbătuse 


Autoportret 





"1ui, urmărind fuioarele fumului 


Nu-și nai putea potoli respiraţia. El o luă, 
blând, in braţe, o sărută zâmb.nd : 

— Copil ce eşti! 

Dar ce presentument le dădea târcoale, da 
amândoi, in ăimbrâţişarea cu îiori de desnă- 
deJde ? 

Dudu se smulse din brațele lui, luă repede 
cărțile de pe buou şi scoase sugatoarea gal- 
bena pe care lacul de oaneală arporase din- 
trodară Sieag de dou. Abia făcu insă o 
mişcare și de sub hântia murdară căzu la pi- 
Cwareie ei v folvgralie. O sudica repede. 
Spriucenele se înoruniară, privirile tulgerau. 

— Le- asta, Luca ? 

Chipul temei din poză râdea drăcesc, cu o 
floare ntre dinții âubi și şerpi de smoală 
în par. 

— Nimic... o artistă... Știu și eu... citește! 

Intr'adevăr, jos era tipărit, pe pieptul ei 
bombat, în umbră, cu iuere aibe: Vanda 
Privvşieanu, în Carmen, - 

— cine şue de cand stă acolo! O fi căzut, 
rătăciță dm colecţia ta, din album, a ridicat-o 
cineva ŞI... 

Dar Dudu rămase pe gânduri. 

— Eu nu-mi aduc aminte de ea... 

Păşi spre camera &, încet, se opri în uşă, 
frământată : 

— Şi totuşi... 

E 

Dar nu amenințările lumii din afară îl în- 
grijorau pe Luca. Nici furtuna pe care o sim- 
țea, zi cu zi, cum se pregăteşte aici, alături 
de el, în sufletul răscolit de bănuială, al 
Duduei. ă 

Altceva, hotăritor pentru întreaga lui exis- 
tenţă, un sentiment că ceva sa schimbat, de- 
finitiv, în viaţa lui de până acum, tfremăta 
în adâncuri, clocotea înăbuşit, cu răbuiniri 
ce-i prevesteau o nouă așezare, din temelie, 
a lumii lui interioare, asemenea marilor pre- 
faceri cosniice care nu pot lua ființă decât 
prin cataclisme. 

De această urnașe zguamre, vestită clipă cu 
clipă, mai aproape ca oricare alta, purtată 
întrinsul neîntrerupt, însemnată cu fiecare 
mişcare, cu f:ecare gând, cu orice pornire a- 
tât de străină ființei pe care și-o cunoștea 
înăuntru, de atâta vreme, — de acoastă ne- 
așteptată îngrijorare era încoiţit, mai mult 
decat de oricare altele, sufletul lui Luca. 

S'a dovedit, mai curînd decât sar îi gândit, 
că spaima lui de un nou scandail pe care ar 
fi putut să-l facă Vanda, fusese închipuită. 

Aşa cum sta, răzimat de stâipul ceardacu- 
de ţigară, 
smulse de adierea înserării şi destrămate sus, 
peste frunzele liliacului dim faţă, își vedea 
tot trecutul ce-l Jegase de ea, risipit printr'o 
singură atingere, ca floarea făcută scrum de 
degetul ce-o găsește între filele îngălbenite 
de ani. 

A fost um jalnic gest teatral toată povestea 
de prost gust senzaţional, a iiustratei primite 
Ja Cernăuţi. 

Măcar dacă ar mai fi trezit fiorii proaspeţi 
de altădată, măcar dacă și-ar fi recunoscut 
şi el, chiar cu aces trist prilej, sufletul de 
atunci, vibrând cu toate coardele de freamă- 


de TITUS NICOLAU 


tul poeziei stârnite la orice adiere!... Nici 
Vanua, Notărit, nu Mai ciwlea în ceeace in- 
drâsnse sa Insinueze, nic: că na puLul sus 
ține, cu o tărama de convingere, Jucul at:şat 
cu atacă zadarnitie, 

Şi toama: asta era pentru Luca, marea tri- 
stețe ce-l invemna astazi, inunsă ca un giul- 
g.u peste toata viaţa lu ueaculă. 

Nu intâlnirea aceca, pe strada pustie, ples- 
ni de şricnuuriie puuu de oana, în viașul 
Ge proviuutle Murat, IML puiniea delesua- 
bua a 1EMei pe Care 0 suust, MU INLareau 
mahnirea lui Luca. 

Precum, nu erau de ajuns hărţuelile tot 
maj aprinse pe care Dudu le piuvua acasă, 
obsedara de rânduiule de umeinnțăre cate 
pe dosui loiograli e cazule INUEe ei cu sunu- 
lăr: de banala fatalitate. 

Era, pesle toate acestea, vasta orhestraţie 
funebra a unm Sfârşit, eru un prelung aaio 
dala to ce a lost, in sensiiltawma lui ae ou- 
Niată, pur ŞI INaripat, era moartea tinereţii. 

Căci... 

— wiagă Luca, te-a: gândit serios la ce 
i-am spus adneauri ? 

Revenea, bosumilată, cu iscodin de pisică 
în trup, Dudu, raspandind dun inveaga tâp- 
tură mangaierea adormutvăare a împacaril, 

— ku, ha, dă mana incoace, uisuie.., 

El tâcea. Sirângea dinţu şi nu :zbutea să-şi 
înăbușe amarul revărsat in suflet, năpraznic, 
cu devăstări şi pusuietăţi de mâl. 

— Ei, ei, iar te-ai întunecat, nesuferitule... 

Ji luase mana şi îl maunga.a avum, revâr- 
sându- pe obraz tot văzduhul înviorălor aj 
primaveri ei, 

— Cine e de vină că am ajuns aici? ja 
spune-mi ! 

dntr'adevăr, numai el. Numai el fusese a- 
cela care se ascunsese, laș, de teama unor 
complicații neaşteptate și nu .zbutise să-i de- 
stânuiască deadreptul, atunci, după ce au 
trecut pe la cascada din munţi, toată întâm- 
plarea aceea care le zdruncimnase atât de pe- 
nibil armonia abea intirpată. 

Dar poate că maj bine a fost așa, tocmai 
o zgudu.re ca asta trebuia poate să se în- 
tamp.e ca să se statormrească definitiv echi- 
Lbrul trasului ilor, 

Luca o luă de mână și o duse, încet, în 
casă. Scotoci tăcut, prin saltare, scoase ulti- 
meie vestigii ale trecutului, câteva scr:sori, 
îotografia şi o crenguţa uscată de Lilac. 

se aşezară în faţa sobei. O flacără răsări 
vioaie, se întiripă in maidărul aruncat dea- 
supra, începu să pâlpâie pustiu şi cuprinse 
apoi, grăbită, în îmbrăţișări lacome, trupul 
tinereţii lui ce se m.stuia trosnind surd, toş- 
nind dureros. 

De acum pacea se întinse pentru toideuuna, 
peste irământările sufletului de odinioară, de 
acum trecutu;, năruit în propria-i criptă, era 
pecetluit, înch:s cu zăvoare ce nu se mai pot 
trage niciodată. 


Se ridică, târziu, înălţând fruntea din apele 
visului şi rămase drept, cu braţe deschise, în 
îața lui Dudu. 





Povestea dintâi 


Pi 


de NELA STROESCU 





Pretutindeni nu era nimic, decât în pâclă şi 'n apă El şi 
duhul necurat. Şi El era bătrân, bătrân şi obosit, — iar 
pretutindeni nu era nimic. INI 

Dac'ar fi trecut măcar o pasăre în zbor... și-ar fi ani- 
nat un deget de undiţa ghiarelor ei, şi o clipă în veşnicia 
de sbucium S'ar fi odihnit. i 

De-a-valma, nori şi ape se rostogoleau necontenit, şi 
pretutindeni nu era nimic alt, decât EI şi duhul necurat. 
Şi EI era bătrân, bătrân şi obosit; pleoapele gândului i se 
închideau şi totul se rostogolea, val-nor, nor-val. | 

Atunci porunci duhului necurat să se afunde în ape, să-l 
aducă sămânță de pământ. Dar duhul necurat nu era din- 
tre cei cari se pleacă, — a râs de Bătrân şi de oboseala 
Lui şi nu L-a ascultat. Bătrânul zâmbi cunoscând zădăr- 
nicia împotrivirii, şi se culcă în volbura apelor. lar cum 
se culcă, adormi. 


. 


Poem 


Așa puţin te-asemeni cu visul meu întreg , 
Că gândul nu 'ndrăznește să-atingă osteneala 
'Tăcerilor întregi, mătase ireală 

A unei alte forme, a unui alt prezent... 





Poemul trist şi gol, l-am scris cu slovă plânsă 
Condeiul care-a strâns întreaga plăsmuire 

A cetăților ruinate ascunse printre brazi 

Il simt, întârziere pe margine de ape... 


Bolnavă mâna-atinge întinderile toate 
Ca să culeagă pur, lumina mincinoasă 
A stelelor ce cad pe ape verzi lucioase... 


URSULA BIJI 
XE i ati) 
inişte venețiană 


Când cerul sângerează ca fruntea unui Christ 
Monabhii înserării tămâie zare-albastră ; 

Mereu Paceeași oră când trece iachtul trist 
Veneţia se roagă în liniștea sihastră. 


Luminile s'aprind în candelabrul serii 

Şi ?n turnul din San Marco minutele s'adună. 
Imbătaţi de parfumul din crinii tăcerii 

Dorm porumbeii albi cu ochii către lună. 


Pe apa de safir se plimbă în gondolă 

O tânără prințesă cu ochii de mister ; 

Sub vraja melodiei desprinsă din mandolă, 
Inţinde mâna albă spre-al nopţii juvaer. 


I. STANCIULESCU-MEHEDINŢI 


*) Din volumul „Cunună albă“ ce va apare în curând., 


Dormea, şi acum apele făceau un mare vârtej în preaj- 
ma Luni, că El era nemișcat şi totul se rotea vâjiind. Ta- 
lazurile veneau spumate, iar tot ce era moarte în nemăr- 
ginirea veșniciei, tot ce era putreziciune şi murdărie în 
volbura fără sfârșit, se aduna mereu prejurul Lui, cres- 
când morman. 

Bătrânul dormea, dormea cu oboseala veşniciei în vine, 
iar gunoiul creştea și se dospea frământat de duhul ne- 
curat. Din putregai și moarte se adunase un uscat cu 
miasme veninoase şi bălți cu ape groase şi băloase. Şi a- 
cest uscat creștea necontenit, iar necuratul îl însămânţa. 
Așa au început a se ivi pomi ciudaţi, cu trunchiul chi- 
nuit şi gros, fără frunze, cu flori: guri cangrenate mişcând 
limbi negre și cleioase hămesite de pradă; iar alţii păreau 
niște mâini monstruoase și vinete, încovoindu-şi degetele 
apucătoare. | 

Ierburile se încolăceau ca șerpii, iar printre toate aceste 
spurcăciuni înțepenite 'n loc și greu duhnitoare, mişcau 
alene trupuri diforme alți monștri târîtori sau zburători. 
Pasări cu păr lung şi cu dinţi, desfăceau aripi pieloase; 
iar în mlaștini de catran se tologeau baluri cu capul cât 
pumnul, cu trupuri de bivoli, tăind noroiul gros cu cozile 
șolzoase. In ape foiau ființe fără formă, fără culoare, —- 
un stomac și o mișcare doar. 

Din moarte și venin, se înălța o viaţă clipocitoare și 
monstruoasă, sfârticându-se mereu și crescând la loc, — 
ca viermii. Că din gunoi uscatul creştea necontenit, iar 
peste el împărățea duhul necurat. Şi Bătrânul dormea. 

Flacări care nu ard, ţâșneau din putreziciune şi por- 
neau în danț nebun, luminând ape vâscoase, forme ame- 
ninţătoare. 

Și Bătrânul dormea; prejurul lui, duhurile făcute sul 
ocoiindu-L, se depărtau ca un fum greu de jertfă spur- 
cată. 

Dar peste urlete sparte și chemări răgușite, a înălțat 
deodată băzâit limpede, îăptura de aur întunecat a unei 
albine. 

Fa trecu pe lângă marile flori duhnind moarte, peste 
stârvuri şi trupuri prinse 'n platoșe largi de oase ghim- 
poase şi veni spre Bătrân. Li cântă ușor din aripe străvezii 
şi El înţe.ese. 

S'a sculat. A păşit domol spre marginile uscatului pe 
care bulboanele hăului îi sporeau. Se liniștiră apele. Iar 
E! cuprinse în braţele Lui odgoanele-i aspre, necuprinsu! 
uscat, într'o cumplită îmbrăţișare. Uscatul gemu înco- 
voind spinări de munţi aplecându-se în văi. Ape limpezi 
ţâşniră din adânc, foc mistuitor izbucni. Crivăţ de ghiaţă 
risipi miazmele grele. Foc, apă şi vânţ spălară uscatul, 
născură pământul. i E 

Atunci Bătrânul, învârtind mâna, bolti deazupra pă- 
mântului cerul albastru și lăsă ca iar să se ivească viața. 

La început sfioasă, ascunsă în scorburi adânci de stân- 
că, apoi tot mai semeţ ridicându-și fruntea spre Cel de 
dincolo de cer. 

Dar albina rămase binecuvântată : dulce să fie rodul 
ostenelilor ei și lumină fără prihană să ardă ceara fră- 
mântată de picioruşele ei. 








In genul lui 


MISTERUL 


Pe Adriana Dragu am cunoscut-o în- 
tâia oară într'un stârşit al amurgului pe 
malul abrupt al mării, la Balcic, Aşe- 
zat pe bordura de piatră a digului, la 
poalele căruia încărunţite de spuma 
mării se înfigeau diverse specii de 
scoici, făceam, ca întotdeauna la ora 
asta, filozotie. Mă gândeam la misterul 
acestei vieţi care vine şi pleacă ca va- 
lurile care veneau din larg ca'să se 
spargă, încovoindu-se ca nişte coame, 
langa dig şi apoi se întorceau unul după 
altul în imensitatea mării. Pentru ce 
tot zbuciumul acesta în natură şi în 
sufletul omenesc care asemenea naturii 
se zbate încolo şi încoace de pereţii vii 
ai corpului într'o simfonie neîntre- 
ruptă? Dece ? Pentruce ? De unde vine 
acest mister care nu poate avea nici 0 
lămurire, nimeni n'ar putea so spună. 
Nici un poet, nici un savant, cu toate 
ideile lor adânci, cu tot bunul simţ și 
toate mijloacele de întrospecție şi auto- 
critică nu vor reuşi elucidarea acestei 
probleme. 

In timp ce mă gândeam la lucruri 
atât de subtile fără să izbutesc a le 
elucida, apusul se întorcea în mare de 
unde soarele răsărise dimineaţa atât de 
biruitor. Vai, nici strălucirea soarelui 
nu era veşnică. lată, noaptea venea 
opacă, sus se aprindeau miile de lumini 
ale constelaţiilor risipind o pulbere gal- 
benă, care plutea în Univers și se re- 
flecta în mare într'o armonie extraor- 
dinară şi mistică. 

Vai, ce superbă era desfășurarea na- 
turii, şi cât de banală viața oamenilor ! 
nu m'am putut împiedeca să remarc, 
mut. Ce greu era a ieşi din banal! Cu 
toată inteiigenţa noastră, ascuţişurile ei 
nu pot pătrunde adâncul neînțeles al 
tuturor celor ce ne înconjoară. Și totuşs 
trăim, de pe o zi pe alta, robiţi de sim- 
ţuri, întâlnindu-ne unii cu alţii şi fă- 
când conversații unul cu altul despre 
noi înșine, despre întâmplările petre- 
cute altora, despre caracterul şi parti- 
cularitățiie fiecăruia, și viaţa totuşi nu 
ne oferă nimic din taţa ei acoperită de 
neînţelesuri, nici o evaziune, Să pleci ! 
Dar unde? 

Marea totuşi, în seara asta, îmi dădea 
impresia unei plecări, un vapor stră- 
hacea în depărtare plutind spre alte zări, 
ca în vis. Cu toată logica mea, şi deşi 
dispus, mă simțeam trist. 

In seara aceea am cunoscut-o pe Adri- 

“ana Dragu. Nu mi-aş fi închipuit că 
aceiaşi mare pe care silueta ei o stăpâ- 
nea, o va primi curând în braţele ei 
pentru totdeauna. Poate însă că erau 
sortite dela început una alteia, și eu 
n'am înţeles. In viaţă treci aşa de ușor 
pe lângă lucruri fără a-ți da seama de 
puterea lor. 

Adriana Dragu sosise probabil de 
curând în stațiunea elegantă de pe ma- 
lul mării, altfel nu puteam să-mi ima- 
ginez care clipă de neluciditate o cu- 
prinsese în ea încât să nu o îi văzut 
când eventual a trecut pe lângă mine. 
Era foarte frumoasă. Avea un chip 
oriental, prelung, totuși o siluetă spor- 
tivă. [i plăcea să se plimbe seara pe dig 
singură cu viața ei, căreia, în alte ocazii 
nu-i refuza plăcerile, fiind o fată tânără 
și modernă. 

A intrat ea în vorbă, adresându-mi-2e 
ca şi când ar fi vorbit cu sine, încet, 
șuerat : 

— Ce bine e să stai departe de lu- 
mea aceea gălăgioasă, nu-i aşa domnule 
Serafim ? 

M'a uimit că îmi cunoaşte numele 
mic, toată lumea îmi spunea Rafy. L-am 
atras luarea aminte : 

— Mi se pare curios să aud acest 
nume de pe buzele d-tale. 

Adriana a zâmbit, arătându-și dinţii 
de șoarece pe care lumina difuză a serii 
îi făcea strălucitori ca vaporul care se 
pierduse după orizont. 

— Ai fi crezuţ că sunt o fată modernă 
fiindcă am curajul să mă plimb pe dig 
întrun mod solitar, neînsoţită de vreun 
cavaler din aceia care abundă în sta- 
țiuni, Ei bine, trebue să-ţi fac o mărtu- 
risire:  Urăsc lumea aceasta superifi- 
cială. Dincolo de graniță, îmi arătă 
dunga mării, în occident, sunt altfel de 
oameni. Mult mai rafinaţi şi adăpaţi la 
civilizaţia secolului al XX-lea. Acolo 
o fată care se plimbă singură pe dig 
nu e suapectată de nimic „louche“. 

— Exagerezi, d-şoară, i-am răspuns. 
Pe mine m'a mirat doar că îmi spui pe 
nume. 

— Numele d-tale îmi place, a răspuns 
zâmbind ironic, are ceva din nostalgia 
mării, 

-— E demodat pentru secolul acesta, 
i-am răspuns. 

— O, secolul acesta, a zâmbit iar sar- 
castic. E atâta ipocrizie, atâta goană 

"după noutate pretutindeni. 


e 
Câteva minute mai târziu, eram buni 
prieteni şi sincezi împreună parcă 


ne-am fi cunoscut de toată viața. Atunci 
am auzit acea stranie poveste care încă 
îmi mai sună cântecul ei în urechi ca 
vocea aceea a valurilor ce goneau la pi- 
cioarele noastre ca să se înece iar în 
mare. 

Adriana Dragu nu era născută pe me- 
leagurile noastre. Mama ei, franțu- 
zoaică, o născuse la Nisa unde se dusese 
să-și înece amarul unei experiențe ra- 








L 
A 


ADRIANEI 


tate după divorțul de soțul ei bogătașul 
român Dragu, La Nisa, în acea atmos- 
feră, având o vilă sudică, crescuse tână- 
ra fată până la. vârsta de șaptesprezece 
ani, necunoscându-și tatăl care nead- 
miţând paternitatea copilului, nu-şi ex- 
primase nevoia de a o vedea. 

Pe când Adriana avu șaptesprezece 
ani, mama ei muri ucisă de un accident 
de automobil. Atunci Adriana se întor- 
sese în ţară, la Bucureşti, apoi da moşia 
tatălui ei, acum recăsători! cu o femee 
neințelegătoare. Câte umilinţi a supor- 
tat aco.o0, am bănuit din vocea voalată 
a Adrianei, până când l-a decis, prin 
toate mijloacele raţiunii — Adriana 
avea un dar de exprimare foarte uşor — 
pe tatăl ei să-i dea partea ei de avere 
și libertatea personală, de care fata asta 
mândră, crescută în apus, avea atâta 
nevoe. 

De atunci, Adriana mai fusese odată 
în străinătate, colindase toată Europa 
mânată de aventură, apoi se întorsese 
în ţară, dându-și seama că mirajul te- 
ricirii nu se găseşte decât în interiorul 
fiecăruia. In cele din urmă îndrăgise 
marea, cu misterul ei de nepătruns, cu 
întrebările ei ce nu se puteau deslega, 
cu viaţa ei liniştită, deşi zgomotoasă, şi 
îşi cumpărase o vilă în Balcic, pe care 
o mobilase după gustul ei. La dragoste, 
suiletul ei idealist se gândise adeseaori 
dar era convinsă că aşa cum și-o ima- 
gina nu se trăește decât cu tine însuţi, 
indată ce intervine o a doua persoană 
lucrurile devin banale. Nu, convinge- 
rea fermă a Adrianei era că nu va pu- 
tea găsi în lumea asta un sufist aseme- 
nea ei. Se resemnase. Dar câtă durere 
în resemnarea asta ! Din discreţie, n'am 
mai întrebat. a si 

Intr'un târziu, am constatat că stă- 
tusem toată seara împreună. Acum era 
târziu, ce oră să fie? Nu ştiam. Nimeni 
n'ar fi putut s'o spună. 

In spatele cuvintelor Adrianei însă, 
în fondui sufletului ei, o bănuiam as- 
cunzând ceva, un mister straniu, pe care 
nu voia să mi-l spună. N'am insistat. 

Am mai întâlnit-o după aceea în di- 
verse grupuri gălăgioase, de tineri fără 
griji, unde nu mă aşteptam so văd şi 
pe ea. Făcea faţă fără să se observe 
nici convonbirea noastră, părea că a și 
uitat-o. Diverse persoane au venit apoi 
să-mi naporteze diverse lucruri din bio- 
grafia Adrianei pe care ei le socoteau 
drept compromițătoare. I-am ascultat 
politicos, dar din discreție n'am auzit 
prea bine ce spuneau. Adriana mi-era 
dragă şi poate, în adâncul simţirii mele, 
o iubeam cu oarecare pasiune. Era atât 
de stranie și mă interesa fără să o fac 
intenţionat. Ea, în schimb, se cufunda 
într'o indiferenţă tot mai mare, la adre- 
sa mea, Sau poate numai aparent. Cine 
poate şti. ' Femeile simt de multe ori 
nevoia unei vieţi de aparenţe sub care 
se ascunde un adânc mult mai compli- 
cat pe care îl păstrează pentru visele 
lor singuratece. In orice caz, nu-mi pu- 
team face iluzii decât cu rațiunea. Dar 
oricum întorceam lucrurile, problema 
era prea adâncă pentru a mă lămuri, 

De sinceritatea Adrianei, însă, n'a- 
veam nici o posibilitate de 'ndoială. Ea 
nu iubea pe nimeni. Deşi veselă în apa- 
rență, era melancolică, dădea impresia 
unui „laiser-aller“ foarte dezvoltat în 
cazul ei. Inteligența «ei destul de fru- 
moasă, părea că îi da toate argumen- 
tele pentru această dispoziţie perpetuă. 
Era cu adevărat nenorocită? N'aş pu- 
tea spune. Avea totul în faţa ei, viaţa i 


se deschidea cu toate surprizele şi ne-- 


plăcerile cotidiene, dar viața aşa cum 
e trebue acceptată prin toţi porii. Şi 
Adriana era încă tânără ! 

Astfel filozofam adesea în tăcere, izo- 
lat de gălăgia stațiunii în mine însumi. 
Nu m'aș fi așteptat niciodată la deino- 
dământ. Acela veni într'o zi: Adriana 
gispăru, apoi după trei zile trupul ei 
fu aruncat de valuri la Ecrene. Părul 
ei negru era plin de alge, ochii ei închiși 
pentru totdeauna. 

Aş fi crezut într'o coincidenţă, dacă 
barcagiul Ali nu mi-ar îi adus a doua 
zi o scrisoare găsită în corsajul ei şi 
adresată 
totuși, cu multă răbdare, am reuşit să-i 
clarific conţinutul. 

Dragă Serafim, 

Eu plec pentru totdeauna. Ți-aduci 
aminte de acea seară când am stat pe 
malul mării într'o lungă convorbire ? 
Nu ştiu ce m'a determinat să-ți desci- 
frez sufletul meu! N'am mai făcut-o 
niciodată, alături de nimeni. Păstrea- 
ză-mi pentru totdeauna misterul, fără 
a încerca să-l pătrunzi. Uită-mă. Totuși, 
într'o seară ca aceea, mai adu-ţi aminte 
de mine, de înfrângerile și idealurile 
mele şi înțelege-mi cel puţin tu gestul 
morţii mele. Sunt femei care nu sunt 
făcute să înfrunte monotonia vieţii. 

Adio, 

Adriana. 
P. S. Cred că aș ţi putut să te iubesc. 


Am rămas multă vreme după aceea, 
cuprins de meditație. Acel „Cred că aş 
fi putut să te iubesc“! Cochetărie ? Un 
ultim apel adresat vieţii? Cine ar putea 
şti? Apoi încetul cu încetul am început 
s'o uit... Dar sunt uneori înserări pe 
malul mării... 


BELZEBUTH 


personagiilor sale, Zola domi- 
nă în sahimb manifestările ce- 
lective, forțele confuze ce ani- 
mă grupurile. In această des- 
criere, literatura lui are putere 
de sugestie și adevăr. Zola nu 
se opreşte însă la aspectul ma- 
terial, concret, al acestor ma- 
nifestări, El trece dincolo, a- 
jungând la un fel de transfi- 
gurare, până la o ridicare a lor 
pe o treaptă superioară, de 
unde iau o nouă semnificaţie, 
mai generală şi mai adâncă, 
Atât Jules  Lemaitre cât şi 
Emile Faguet au insistat asu- 
Dra acestei trăsături, comune 
de altminteri cu literatura ro- 
mamtică. Prin suflu poetic și 
noutate a indicelui de viziune, 
Zola reușește să dea grădinii 
Paradou o existență  autono- 
mă, ridicând-o până la reaii- 
tatea unei „ființe mitologice“. 
Tot astfel, curtea interioară 
din Pot-Bouille sau mina din 
Germinal, devin, întocmai ca 
și Notre-Dame de Paris, ade- 
vărate personificări, impunân- 
du-se spiritului nu atât prin 
descrierea minuțioasă, cât prin 
puterea de transfigurare a poe- 
tului. Descrierea lui Zola cau- 
tă să întereseze personagiile în 
ambianța lor naturală, definind 
legăturile ce se ţes între oa- 
meni şi lucrumi, Acestea din 
urmă participă într'o oarecare 
măsură la drama omenească și 
nu întârzie de a lua, prin cali- 
tatea lor de martori, semnifica- 
ţia unei prezenţe. De altmin- 
teri scriitorul însuşi, analizân- 
du-se, defineşte nevoia sufle- 
tească a unei atari  personifi- 
cări. lată cum explică autorul 
personificarea Parisului din 
Une page d'amour ; ...„,Eh bien! 
des ma vingtieme anmnte, j'a- 
Dais râve d'âcrire un roman, 
dont Paris avec Vocâun de ses 
toitures, serait un personnage, 
quelque chose comme le choeur 
amțique, Il me fallait (...) Pim- 
mense ville â l'horizon, tou- 
jours presente, regardant avec 
ses yeuz de pierre le tourment 
effroyable de ces creatures“... 
(Le roman experimental. Pa- 
ris. Charpentier. 1880 pp. 232- 
233). 

Fără cultul şi, am fi tentaţi 
să scrim, fără idolatria sa pen- 
tru disciplinele științifice şi 
metodele experimentale, Zola 
ar fi putut ajunge la creaţia 
unor mituri poetice, impresio= 
nante prin grandoarea şi sem- 
nificația lor. A fost însă fasci- 
nat de prestigiul ştiinţei şi de 
exactitatea metodelor ei. Fas- 





UNIVERSUL LITERAR 





“Centenarul lui Emile Zola 


(Urmare din pag. 1-a) 


cinație de autodidact sau de : 


neofjit. Zola s'a identițicat deci 
cu disciplinele ştiinţelor natu- 
rale şi, așa cum o mărturisește 
în studiul său manifest, Le ro- 
man exp6rimental, a contribuit 
la efortul secolului, „la marea 
operă care era cucerirea na- 
turii“. In această întreprindere 
vastă, Zola își rezerva fenome.- 
nele sociale, pe care urma să 
ie studieze şi să le descrie după 
principiile postulate de Claude 
Barnard pentru fiziologie şi 
medicină. A intervenit în acest 
punct însă pe deoparte tempe- 
ramentul excesiv al scriitoru- 
lui, iar de alta zelul lui 
de adept al ştiințismului. El a 
condus principiile științei până 
la ultimile lor consecinţe, A 
împins observația şi notarea 
detaliului până la inutilitate și 
profuziune. Reacţionând împo- 
triva literaturii „idealiste“, s'a 
diriguit cu deosebire către 
funcțiunile fiziologice şi către 
manifestările instinctuale ale 
omului, sau către uspectele cele 
mai proprii a stârni repulsia şi 
revolta morală a cititorilor, A 
stăruit în aceste descrieri cu 
tenacitate şi lipsă de mlădiere, 


acumulând neobosit orori şi 
complăcându-se în amănunți- 
rea lor. A trezit astfel reacţia 
unei părți din public şi a câtor- 
va din tovarăşii de scris. Tre- 
bue să vedem aci o formaţie 
sufletească simplistă, condu- 
când la concluziile extreme ale 
unei premize date. In posesia 
unui principiu de lucru, Zola 
nu a ştiut să se limiteze, să lu- 
creze cu nuanțe şi să introducă 
frâne şi spirit de măsură. El 
nu Cunoaște reticenţe, şovăiri 
şi scrupule intelectuale. EL e 
simplist, excesiv şi, subt acest 
raport, întolerant. Este carac- 
teristică obiecţia p care o face 
întrun loc lui Sainte-Beuve 
care, deşi formulase cu clari- 
tate aceiaş „metodă experimen- 
tală“ dela care se reclama și 
Zola, nu a condus premizele a- 
cesten până la încheerile lor lo- 
gice. Zola se declară „dezorien- 
tat şi supărat“ de  scrupulele 
lui Sainte-Beuve, în care vede 
un spirit femenin, complăcân- 
du-se în „subinţelesuri și lu- 
cruri vagi“, Obiecţia definește 
omul cu toată rigiditatea sa in- 
telectuală, 





Nu trebue să vedem deci în 
graba cu care Zola a îmbră- 
țişat metodele şi spiritul ştiin- 
țific o simplă înrâurire a pro- 
gresului ştiinţei şi a filosofiei 
materialiste de vulgarizare a 
vremii, Rigoarea şi spiritul de 
prudenţă, cercetarea -răbdătoa- 
re și experimentarea neobosită, 
supunerea la realitate şi ne- 
voia unei discipline interioare 
specifice spiritului ştiinţific, 
întâlneau corespondențe pre- 
cise în formația sufletească a 
lui Zola. 

Scriitorul naturalist a adău- 
gat însă temperamentului com- 
bativ şi imaginaţiei romantice 
o disciplină și un îmăscut spirit 
sistematic. Era ordonat şi meti- 
culos în organizarea muncii 
sale ca şi în distribuirea în or- 
donanţe echilibrate a materia- 
lului pe care îl aduna. Opera 
lui are în construcția ei ceva 


simetric. Romanele sale sunt 
bine închegate, au o „compo- 
ziţie“ riguroasă, în care părţile 
se presupun reciproc, iar ac- 
iunea îndemânatec pregătită 
este condusă treptat până la 
sjârşitul ei logic. Această sche- 
lărie simetric dispusă şi îngri- 
jit articulată susținea o expu- 
nere clară, explicită, fără sub- 
tilități aluzive. Zola nu cunoa- 
şte sugestia discretă şi atinge- 
rea uşoară de pensulă. El deţi- 
neşte brutal. colorează intens, 
obține efecte prin opoziții pu- 
ternice de tonuri. Scrisul lui 
afirmă sau neagă energic, fără 
rezerve mentale, descrie apă- 
sat, expune logic. Zola nu evo- 


că şi nu lucrează cu nuanţe; el 
are nevoe de claritate, de pre- 
ciziune, de, ceia ce el numea, 
adevăr. Era strein de orice 
complicaţie sufletească, putând 
pune surdină afirmațiilor sale 
răspicat sau putând atenua ne- 
tezimea de contur a descrieri- 
lor sale pline de crudităţi. 

Cu această metodă de lucru 
și în acest spirit, Zola a între- 
prins o „istorie naturală și so- 
cială a unei familii subt al doi- 
lea Imperiu“. Dar enunţarea e 


incompletă. Dincolo de urmă- 
rirea arborelui genealogic al 
unei familii, de ilustrarea teo- 
viilor în circulație asupra ere- 
dităţii sau de vădire a deter- 
mânismului în viața socială, al- 


13 Aprilie 1940 == 


cătuind osatura teoretică a 0- 
perei sale, Zola a încercat să 
transpună într'o mare epopee 
viața socială a unei perioade 
bine determinate dela mijocul 
secolului trecut. 

Infăptuirea acestei vaste 
opere cuprinzând douăzeci de 
volume, dovedeşte un puternic 
suflu epic, o mare putere de 
sinteză, o organizare metodică 
a materialului și o remarcabilă 
facultate de a anima mulțimile. 
Opera este gândită organic şi 
monumental, dar realizarea ei 
păcătueşte prin inegalitate, 

_Ssimplism,  stridențe şi disar- 
monii. Autorul a scris pagini 
de mare intensitate dramatică 
şi a cuprins o societate în varie- 
tatea ei de planuri, dar trans- 
punerea în operă prezintă a- 
desea  naivități şi stângăcii. 
Documentarea lui, oricât va fi 
fost de conştiincioasă, a fost 
făcută  febril, iar cunoaşterea 
câtorva din mediile descrise a 
fost superficială. Opera nu se 
menţine însă prin coheziunea 
ei, prin întregul cadrului pe 
care artistul l-a conturat, ci 
prin frânturi de viziuni fericit 
exprimate. 

Imncheerea seriei  Rougon- 
Macquart a însemnat o etapă 
importantă în viața lui arti- 
stică. Mai târziu echilibrul din- 
tre rigoarea metodei de obser- 
vațte şi tendințele lui tempe- 
ramentele, de poet și vizionar, 
sa rupt. Zola a evoluat către 
un fel de misticism social, cu 
accente de propovăduitor. Dar 
seria, neterminată, a celor pa- 
tru Evanghelii nu adaugă ni- 
mic gloriei sale de scriitor. 

Privită senin, dela câteva 
decenii dela moartea scriitoru- 
lui, opera lui Zola, cu toate 
stridențele și inegalităţile ei, 
dă totuși o impresie de mări- 
me și forță. Ea rămâne mărtu- 
rie a unui scriitor de largă res- 
pirație. Omul a fost puternic, 
de o energie virilă şi susținută; 
opera,  țintind construcţia de 
mari proporţii, prezintă însă 
de pe acum numeroase fisuri. 

Dar poate că mai importantă 
decât opera, rămâne semnifi- 
cația acestei activităţi literare, 
prin înrâurirea pe care a exer- 
citat-o asupra literaturii fran- 
ceze și streine, Fără să afir- 
măm că romanul contemporan 
derivă direct din opera mae- 
strului naturalist, vom observa 
că experiența lui Zola a fost 
profitabilă evoluţiei literare a 
timpului nostru. 


ION BIBERI 





mie. Apa îi spălase literile,. 


Cucernica aluzie 


(Urmare din pag. 3-a) 


— Ce-i acolo dascăle ? 

— 'Târnave, părinte. 

Vinul fusese bine răcit în fântână şi 
cheful a fost reluat cu o intensifate 
nouă. Dincolo de această alhimie glu- 
meaţă era însă credința sinceră în pu- 
terea rugăciunii de a acţiona direct a- 
supra materiei. El credea cu strășnicie 
în virtutea aghiasmei și știa să-i con- 
vingă pe cei mai încăpățânați că lim- 
pezimea durabilă a apei se datorește 
sfințirii iar nu simplei influenţe chi- 
mice a busuiocului. Mihnea însuşi fu- 
sese impresionat de energia cu care 


părintele susținea acest adevăr 
tin. « 

Această sacră pasiune se izbea de 
indiferența de ateu romantic a lui I- 
chim şi Mihnea se asocia până în cele 
din urmă, sentimentelor poetului ad- 
mirat. Tot acest zig-zag de gânduri a 
trecut prin mintea musafirului într'o 
clipă, în zumzetul clasei care se juca 
deschizând și închizând penalele colo- 
rate. 

* 


Peste amar de ani, părintele îl inte- 
resa pe Mihnea numai din punctul de 


creş- 





M. Kogălniceanu intr'o nouă perspectivă 


(Urmare din pug. I-a) 


nici în timpul studiilor sale, ca la 
întoarcere să joace un rol în miş- 
carea politică. Mentalitatea sa însă 
se schimbă repede — „un au passe 
ă Petranger m'a donne plus Vexpe- 
rience que dix-sept passes en Molda- 
vie“ €), scrie el — și nu-i mai surâde 
situația ce știa că-l așteaptă la 
Curtea domnească, mai ales când din 
diferite motive se produc încordări 
între el şi Mihail Sturza. Dar nici a- 
cum nu râvneşte amestecul în vâl- 
toarea evenimentelor care curând 
avea să-l cuprindă. Este o scrisoare 
adresată surorilor sale în Noembrie 


1826, atunci când el n'avea decât 19 
ani, impresionantă prin maturitatea 
gândirii şi prin siguranţa de sine cu 
care-şi formula un ideal de vieaţă 
lipsită de tot ce la vârsta sa lar fi 
putut ispiti. Un pasagiu în special 
merită să fie amintit, nu numai pen- 
tru învederarea afirmațiilor de mai 
sus, dar pentru valoarea lui morală 
în sine și pentru chipul cum carac- 
terizează pe autorul lui : 

„Voi lua în arendă un pământ şi-l 
voi lucra; voi putea să câștig destul 
pentru întreținerea mea. Dar, îrni 
veţi zice, la ce-mi va servi cultura 
mea ? La ce? Mai întâi, cultura îmi 
va ţine loc de lume, ea mă va în- 
depărta de intrigă, mă va obișnui să 
mă mulţumesc cu puţin, să fiu mo- 
dest în faptele mele, să fiu liber în 
mijlocul sclavilor. Nu pentrucă si- 
tuaţia de sameş e neînsemnată n'o 
vreau; nu, dar pentrucă fiind sameş 
eşti sclav, eşti serv, ești clăcaș; și eu 
nu vreau... Cultura mea îmi va servi 
să disprețuesc pe cei mari care dis- 
preţuesc pe oameni şi care se cred 
mai mult decât ceilalţi oameni. Toţi 
oamenii sunt egali, dar dacă noble- 
țea este ceva, eu sunt tot atât de no- 


bil ca şi ceilalţi nobili ai Moldovei, 
cu toate că nu sunt la fel de mare în 
putere sau în bogăţie ca ei. De a- 
ceea ei au nu mai vor vedea nicio- 
dată în anticamerele lor“ 7). 

Cu acest ideal de vieaţă tihnită şi 
retrasă, Kogălniceanu va fi totuși în 
centrul mișcărilor dela 1848, 1859, 
1862, 1864, 1878, pentru a nu aminti 
decât pe cele mai însemnate și mai 
naționale din furtunoasa sa existen- 
ță, care aparțin, în fond, aceleiași 
categorii ca și toate acțiunile sale 
de istoric și de ideolog literar. 

Cum s'a produs această schimbare 
fundamentală de atitudine și cum se 
explică unitatea preocupărilor sale 
național-sociale, fie că se manifestă 
în Introducţie la Dacia Literară, fie 
în Cuvânt pentru deschiderea cursu- 
lui de istorie națională, fie în dis- 
cursurile sale în favoarea împroprie- 
tăririi ţăranilor, dela 1862, îmi pro- 
pun să arăt mai departe. 

G. C. NICOLESCU 


1) M. Kogălniceanu, Scrisori, Buc. 1913, 
p. 5. 

2) id. p., 45. 

3) Chiar când, în Cuvânt pentru des- 
chiderea cursului de istorie naţională, vor- 
beşte, probabil sub influenţa lu: Ranke 
(în legătură cu raporturile cu acest istoric, 
cf. 1. Lupaş: Leopold Ranke gi Mihail 
Kogălniceanu), care cerea istoricului să 
redea faptele aşa cum sau petrecut în 
realitate, despre obiectivitatea ce-și pro- 
punea să o păstreze ca istoric, adăoga 
imediat, sub influența recunoscută a is- 
toricului rus Karamzin : „Imi veţi ierta 
numai o mică plecare pentru nația mea“. 

4) M. Kogăiniceanu, Opere, ad. Serisul 
românesc, p, 112. 

5) of. M. Kogălniceanu, Scrisori, p. 38. 

5) iq. p. 147. 

7) id. p. 166—167, 


vedere al neajunsurilor ce Sfinția sa 
ar fi putut să pricinuiască aici în via- 
ţa îmbâcsită a satului unui om candid, 
desarmat prin firea sa visătoare cum 
era Ichim. De obicei închidea urechea 
cu simțul burghez al uitării pe care 
şi-l cultivase, îndeajuns — după păre- 
rea sa — când părintele încerca mor- 
țiș să redea viață unor mofturi din 
acea adolescență irosită în umbra co- 
pilei Ilinca. 
* 


Ora de clasă s'a terminat. Sunt câ- 
teși trei în odaia de recepţie a lui 
Ichim. El a dat la o parte clopoțelul de 
pe masă pentru a face loc tipsiei cu 
pahare de vin nou abia sosit. El cel de- 
prins să-și facă inamici cu talentul 
său de a şfichiui în versuri indiscreţe 
revizorimea și popimea, tace acum ca 
să aibă timp să coacă vreo epigramă și 
lasă pe Mihnea să vorbească. Dar Mih- 


'nea nu cunoaşte planul și se miră de 


liniștea blândă a poetului. Deci spe- 
ranțe că va reuşi să-i reapropie pe cei 
doi consăteni, dânsul cel venit de de- 
parte. S'ar mândri, oricum, să des- 
lănţue mai multă intimitate între a- 
cești oameni cari sau piictisit poate 
unul de altul fiindcă, de cincisprezece 
ani, văd amândoi aceleași amurguri 
peste coperişurile de stuf. 

Nicio voe bună mai temeinică nu se 
poate creea în provincie, când se re- 
întâlnesc vechi cunoștințe înainte de 
cuvenita revizuire a vârstei fiecăruia. 

In aceasta a găsit și Ichim sămânță 
de vorbă. 

— El — spune dânsul arătându-l pe 
Mihnea sfinţiei sale — este contingentul 
cutare. Aţi fost promoţii apropiate, îmi 
aduc aminte, dar mi se pare cănu 
eraţi în raporturi prea bune. 

Părintele dezaprobă cu un aer foar- 
te blajin care nu pare potrivit cu o- 
brazul său de vajnie flăcău valah. 

Ha, cum nu o iubeaţi voi amândoi pe 
Ilinca? stărui diabolic cu orice preţ 
poetul. 

— E] o mai iubește şi acum, râs- 
punse preotul golind paharul cuviin- 
cios după un hohot scurt. 

După pronunţarea acestei vorbe, aici 
în pieptul uneia din cele trei paiaţe 
ale vieţii inima s'a făcut ca un mără- 
cine de ghiață. Mihnea a simţit că tre- 
bue să toarne mult vin ca să-i topeas- 
că ghimpii care îl împungeau sub coa- 
ste... 

Curios, părintele n'a vorbit în acest 
an prea mult despre stupi. A stat aici 
în preajma aceluia care-i ucisese feri- 
cirea până când sa terminat dami- 
geana. Niciodată nu făcuse lui Ichim 
avansul unei vizite atât de lungi... I- 
chim era triumfător pentru asta mai 
mult decât pentru premiul ce-l luase. 
Mihnea se consola cu ideia că vizita 
lui a avut un efect miraculos asupra 
proceselor acestui sat din ceaţă... 


SIMION STOLNICU 


se 13 Aprilie 


Cronica dramatică 


Teatrul Naţional:  „BARO- 
NUL“, comedie în 4 acte de M. 
Sorbul. Dir. de scenă: V. Enescu. 


O comedie spirituală, uneori 
amară, dar mereu amuzantă şi 
susținută, este noua premieră a 
„Teatrului National“: Barouiul. 
Piesa d-lui Sorbul este bine con- 
struită, elegant prezentată, ad- 
mirabil interpretată. Trei cali- 
tăți care îi vor asigura un bine- 
meritat succes, 

Un tânăr baron, Anton de 
Frumosu, a sărăcit în urma unei 
vieţi prea luxoase și a unei ex- 
cesiva largheţi. In loc să se sl- 
nuc:dă sau să se rateze, ba:o- 
nu] (d. Nicki Atanasiu), înţelege 
necesitatea, munzii oneste şi a 
vieții fără pretenţie. De aceia, 
se angajează ca simpu vânză- 
tor întrun magazin de încălţă- 
minte, sucursală a fabricilor 
miliardarului Theodor Udrea (4. 
Ghibericon). Mai mult chiar: 
ducând o existenţă extrem de 
modestă, făcând economii uns- 
prezeze luni. pe an şi jucând la 
bursă, reuşeşte ca in fiecare an, 
să petreacă o lună de concediu 
orinciară. 

Aceasta este ideia inițială; 
dubia existenţă a tânărului ba- 
:on. Restul trebue văzut, şi nb 
povestit: e vorba, de intervenţia 
“ontesei ruse (d-ra Eugenia Za- 
haria), de un accident de ma- 
șină şi o căsătorie. Evident a 
baronului cu prea frumoasa fiică 
a miliarde or, Tina Udrea (d-ra 
Elvira Godeanu), 

Admirabilul asto: Nicki Ata- 
nasiu, a fost, dealungul celor 
trei aste, simpatic, inteligent, 
elegant şi a jucat încântător pe 
Anton de Frumosu. 

Domna:șoara Elvira Godeanu, 
in rolul Tinei Udrea, a adus 
:ramusețea si sensibilitatea pre- 
țioasă. O actriţă a cărei mari 
cariere e în deplină destăşu- 
rare. 

In celăalt rol principal, d-ra 
Euzenia Zaharia, o excelentă 
actriță de comedie, a cărei ab- 
senţă n'am înțeles-o niciodată, 
a avuțt mare parte din sucsesul 
serii. Verva. humotul, frumus2- 
țea acestei actrițe, o arată ca 
unul din talentele cele mai eom- 
plecte ale genului, 

Dar distribuția a fost gene- 
roasă, Un alt mare actor ae co- 
medie, d. Ionaszu Ghibericon a 
jucat pe industriaşul Th. Udrea. 
Am putut să apreciem din nou 
comicul său savuros şi româ- 
Nesc. 

Apariţia, scurtă a d-lui Flo- 
rin Scărlătescu, a recoltat bine- 
meritate aplauze. 

Numai cuvinte bune pentru 
toţi ceilalți, cu roluri mai miel: 
pentru d-rele Dina Mihalcea, 
Paula Cuiitza, d-nii Săvulescu, 
Conabie, Toma Dimitriu, Stroe 
Atanasiu, etc. Şi să nu uităm că 
d. Polizu, în rolu! valetului a 
făcut o frumoasă figură. 

Un spectacol agreabil, intere- 
sant, datorită autorului şi a in- 
terpretării. 


Teatrul Ligii Cu'turale: „IM- 

BRĂCAȚŢI PE CEI GOI“ de Pi- 

randelo. Direcţia de scenă: N. 
Massim. Decoruri: Bragalia 


D. N. Massin ne-a dat, după 
acel exce'ent speztacol „F'ecare 
cum vede“, un alt Pirande.lo, 
mai puțin realizat, dar însă 0- 
norab']. Dacă „Fiecare cum ve- 
de“ a fost o surpriză, „Imbrăcaţi 
pe cei goi“ nu ne-a mulţumit 
in deajuns. Totuşi, nu putem 
trece cu vederea faptul că regi- 
soru! a reuşit să-și creeze o e- 
chipă din cele mai omogene, în 
care, excsenți actori ca d-na 
Eugenia Voinescu (de'a, Teatrul 
Naţiona'), d-nii Dinu Macedon- 
cki, V. Crețoiu de'a Teatrul Na- 
icnal căre ax susținut admi- 


râbil cealaltă comedie a li 
Pirandello, împreună cu toţi 
ee din actuala distribuţie, 


tind spre un stil din cele mai 
irterecante şi adecuate teatruiui 
pirandellian. 

Au întregit frumos ansamblul 
a-na. Sofica ITotescu şi d-nii 
Dorin Sireteanu şi Petre Ștefâ- 
nescu, 

In notă, decorurile d-nei Bra- 
gal:a, 

GEORGE VOINESCU 





Cronica muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


semnificație, d. Ionel Perlea a trecut la 


CONCERTUL SIMFONIC 


DE IONEL PERLEA. — Farmecul mereu 
proaspăt al muzicei lui Haydn, nu și-a 
pierdut nimic din înrâuririle 
toare ale clasicismului său pur şi unit 
inspiraţie şi o 
prezenţă de duh ce nu cunosc eclipsă, 
evocate fiind în simfonia în sol mâjor, 
„surpriza“ de bagheta vie, promptă şi 
milădioasă a maestrului Perlea. Aportul 
dirijoral al d-lui Perlea nu s'a zăgăzuit 
in nici o rigiditate, nici un fel de uscă- 
ciuni doctorale pedanie, deşi structura 
și stilul simfonic sau desprins 


cu o spontaneitate de 


admirabilă ordine, întrun 


limpede cugetat, într'o armonie  neiîn. 
sigură şi 


treruptă. Știința muzicală 


plină a dăruitului muzician are 
deauna meritul, de această dată, parcă 
mâi accentuat ca oricând, de a stârni 
din partiţiuni un flux Ge viaţă, o liber_ 
repencusiu . 
nile unei influențe de ritm personal, de 
împrospă- 


tate de acţiune expresivă, 


rară putere de animare și 
tare. 


Iată de ce simfonia „surpriza“, de a- 
tâtea ori ascultată, a putut rămâne în 
acest concert o „surpriză“ integral va_ 
frumoase sensuri 


labilă, în cele mai 
ale ei. 


Cu egal talent de a crea interpretări 
de acut interes şi autentică valoare și 


1940 








UNIVERSUL LITERAR 











Noţiuni de artă dramatică 


Ca să ne putem da seama de 
condiţiile în care urmează să se 
realizeze pe scenă, imaginea vre- 
unui personagiu dramat.e, să ne 
punem următoarea întrebere: Ce 
vrea publicul — înainte de toate— 
dela un speciacal ga teatru? 
De sigur: Să vadă, să audă şi să 
înțeleagă. 

Prin urmare aceste trei cerinţe 
trebuesc să fie călăuzele de fiece 
moment în jocul actorului, Dar 
poate cineva să primească în ace- 
iaşi timp şi impresii auditive şi vi- 
zauale și intelectuale? Cine nu & 
observat, că o idee oarecare poaie 
să ne rețină atenţia în aşa chip, în 
cât putem vedea pe cineva şi să nu 
ne dăm seama că l-am văzut; că 
putem să ascultăm pe cineva vor- 
bindu-ne şi să ne gândim în altă 
parte, fără să auzim ce vorbeşte: 
că putem să vedem și să auzim pe 
cineva vorbindu-ne, fără să înțe 
'ozem nimic din ce ne Spune, a- 
tenia noastră urmând un gând a- 
parte de ce ni se vorbeşte. Acestea 
sunt dovezi, că nu putem să ascul- 
tăm, să privim şi să gândim în a- 
celaş timp, decât respectând anu- 
mite reguli. 

Un costum încărcat, o  toilettă 

extra euegantă, pe scenă, fură a- 
tenția spectatorului imediat dela 
apariţia actorului sau actriței. In- 
teresul pentru textul piesei ca şi 
pentru jocul acestora, scade. Im- 
pres.ile auditive şi cele intelectua- 
le dispar, punâna în schimb în e 
vidență talentul eroitorului. Intr'un 
asemenea caz valoarea actoriceas- 
că, dacă există, se micșorează, sau 
si mai rău, frumusețea  toileteior, 
descoperă uneori, inexistența  ta- 
lentuiu:, acoperindu=i-se lipsa cu 
efecte vizuale. 
„ Vocea frumoesă a unui actor 
poute fi deasomenea dăunătoare 
personagiului dramatic, dacă acto- 
nul abuzeuză prea mult de ea. 
Fiindcă vocea, prin frumuseţea &ei, 
devine o melodia, care transportă 
pe spectator, tocmai departe de 
unde interesul piesei, ar trebui 
să-l rețină. Deasemenea când jocui 
actorului este prea încărcat de 
mişcări multe, de o  gesticulaţie 
exagerată sau când este obligat să 
mănânce, să bea pe scenă, să să- 
rute, cum se întâmplă mei în toa- 
te piesele moderne și realiste, a- 
tenția spectatorului se abate dela 
personagiul dramatic şi se îndreap- 
tă către persoana actorului. Cele 
trei cerinţe ale spectatorului, fiin- 
du-i oferite separat, dăunează inte. 
resului său pentru spectacolul ce 
i se prezintă. Se cere dar: Ca mi- 
mica, intensitatea tonului, articula- 
ţia cuvintelor, simțirea ca şi îm- 
brăcămintea întrebuințate la repre- 
zentarea: unui personagiu, să aibă 
un report între ele, aşa încât toate 
aceste elemente să capete o egală 
:mtensitate în acelaş moment. Alt- 
fei unul din aceste elemente pu- 
nând în umbră pe celalt, vatămă 
proporția necesară, fără de care 
complextul de impresii arătate mai 
sus nu se poate face și deci nici 
vorbă nu mai poate fi să se obțină 
emoţii. 

In timpul une: reprezentații de 
teatru, spectatorul este continuu 
întro stare absorbantă de impresii, 
care pe măsură ce acţiunea drama- 
tică se desvoltă, se apropie, s8 
împerechează, se desfac şi se refac. 
Spectatorul urmărește cu atenţie 
toate aceste transformări şi tot de 
oâată urmărește şi atitudinile, ges- 
turile, intensitatea vocii actorului 
orecum şi înfăţişarea acestuia, cu 
alte cuvinte nu-i scapă nici un €- 
„ment artistic, care intră în func- 
tie şi provoacă imagini, Legătura 
dintre ceeace se întâmplă pe sce- 
nă, spectatorul nu o poate fece dar, 
dacă actorul nu-i dă un complex 
intreg de impresii : auditive, vizuă- 
le şi intelectuale. Orice piedică, 
fie printr'o disproporție între aces- 
te impresii, fie printr'o greşală de 
joc sau de vorbă, el se vede supt: 
unei sforțări de e lega între elc 
fazele acțiunii dramatice, în care 
sau produs goluri, In viaţa de tca- 
te zilele, de exemplu, cineva poate 
stropşi un cuvânt, poate să încurca 
o frază, să repete cuvintele, este 
zava natural şi nu supără pe ce! 


DIRIJAT 
muzica scăldaţă în 


învioră- 


într'o 
echilibru 


niolă“ de Lalo. 


întot. 


caracter și accent. 


poate prididi să le 


prilej organizatorilor de programe ale 
„Filarmonicei': că soliștii români au un 
acces nu tocmai frecvent, la estrada de 
concerte a acestei orchestre. 

Repetăm, d. Noske sa achitaț onvo- 
rabil de misiunea d-sale. 
vreme cât avem valori realmente inte- 
resânte, la noi, pe care Filarmonica nu 


certele ei, este credem, preferabil să nu 


— Lecţia X-a — 


care ascultă. Pe scenă însă aceste 
greșel” trebuesc evitate, Sunt ne- 
plăcule spectatorului. Ele prici- 
nuiesc goluri care taie firul aten- 
ției. 

O altă ceuză care deasemeni 
strică complexul de impresii cerut 
de către spectator, constă în aceea 
că actorul pierde uneori din ve- 
dere cum că, în personagiu! pe ca- 
re-l reprezintă pe scenă, el trans- 
portă mentalitatea spectatorului 
Gin sală. De aceea numai ce se re- 
feră la această mentalitate este ad- 
misibil de către spectator, fi.ndcă 
îl emoționează. Tot ce este în afară 
de eceastă mentalitate i se pare 
nenatural îl lasă rece și îl ţine de- 
parte de tot ce se petrece pe scenă. 
Judecata eceasta este rezultatul 
calităţii imaginilor înregistrate cu 
timpnu de către spectator, precum 
și rezultatul ideilor, ce şi-au făcut 
de anumite fapte sau lucruri. lar 
actorul este obligat să-și sprijine 
jocul pe această observaţie, dacă nu 
vrea să aibă, în fata ee, privirile 
unor oameni nedumeriţi, Afară de 
aceasta, concepția unei generații se 
deosebeşte de aceea a altei genera- 
ţii, prin urmare jocul actorului nu 
trebue influențat cu nimic de ceea 
ce se chiamă tradiţie, pe care pu- 
biicul nu o acceptă decât cu nedu- 
merire. Pe spectator îl interesează 
numai imaginea sa actuală pe care 
o are despre lucruri şi fapte şi pe 
care actorul trebue să o înfățişeze 
cât mai exact și numai cu trăsă- 
turi comune tuturor spectatorilor 
din selă. Această străduință este 
de altfel şi o mărturie, că actorul 
merge cu vremea şi nu întârzie pe 
la prăvăliile premerzătorilor săi 
Actorul va trebui să recurgă pen- 
tru pregătirea rolului numai la ob- 
servaţiile ce lea făcut și la imagi- 
nile ce i-au rămas în minte, cerce- 
tând netura cu ajutorul firii sale 
censibile. Dacă e înzestrat cu pu- 
terea de a reţine asemenea impre- 
sii, atunci va găsi gigur înăuntrul 
său, exactă şi actuală, imaginea 
rolului ce urmează să-l joace. Tră- 
săturile detaliilor necesare rolului 
vor putea îi iarăşi ușor actualizate, 
raportându-le trăsăturilor imagini- 
lor culese din natură. 

Pentru acelaş scop, ca spectato- 
rul să poată vedea, auzi şi înțelege, 
în acelaș țimp, condiţie principală 
de care trebue să se țină cant. se 
mai cere actorului să ia bine se- 
me, le aplicarea trăsăturilor carac= 
teristice imaginilor, chiar când 
sunt recunoscute ca adevărate și 
luate din natură, Meșteşuzul fra- 
matic, ca să devie artă, își are o ]i- 
mită peste care nu se poate trere. 
Este edevăra! că varietatea de ti- 
puri, ce se măreşte în continuu, 0- 
dată cu numărul profesiilor, pre 
tinde găsirea și întrebuințarea a 
cât mai multor detalii, la comnune- 





D-ra EUGENIA POPOVICI 


dela Teatrul Naţional, a obţi- 
nut un real şi meritat succes în 
rolul Ada-Ema din „Moartea 
civilă“, alături de mâestrul Ion 
Manolescu 


de V. MAXIMILIAN 


rea roturilor, oa astfel să se poală 
deosebi cât mai mult între ele. In 
asemenea caz, reproducerea imagi- 
nei principale, comună cu ceea a 
spectatorului ar trebui să repreziu- 
te clasa din care face parte persa- 
nagiul dramatic, la fel cu trun- 
chiul unui copac, iar detaliile cu 
trăsăturile lor caracteristioa şi ca- 
re ajută la distincție dintre mem- 
br.i aceleiași clase sar asemăna 
frunzelor şi îlorilor copacului. Se 
întâmplă însă ca actorul să se ser- 
vească în acest scop de unele ges- 
turi naturale poate, der inutile şi 
uneori nepotrivite. De pildă: Ce 
nu face un birjar? Câte nu face 
un bețiv cânde beat? După cum 
insă peisag.stul înlătură gângăni,le 
respingătoare din tablou! său, ace= 
laş lucru se cere şi actorului, mai 
ales că pentru forma se artistică, 
materia pe care o întrebuintează, 
este omul-actorul, Spiritul de ob- 
sermaţie prea desvoltat poate de- 
veni primejdios, dacă nu se face 
un discermământ în întrebuințarea 
observațiilor. Detaliile, după cum 
em spus, ejută la diversitatea ro- 
lurilor, iar bogăţia de detalii ce 
chiamă fantezie, Se știe însă că 
fantezia nu este întotdeauna pro- 
dusul direct al unor imagini ce se 
referă ja rol, ci produsul unor i- 
magini reţinute în situații agife- 
rite. Să nu se confunde det, 
imaginaţia cu  fanteza.  Folosin- 
ţa primsi este recomandată chiar 
obligatoriu ; folosinta celei de 
a doua este o primejdie. Ea scoate 
pe actor din rol, strică forma ertis- 
tică gi distruge astfel, complexul 
de impresii despre care am vorbit 
mâi sus și care este indispensabil 
emoțiilor spectatorului. 


NOTA : Pentru aceste sfatur. 


m'am servit in mare parte, pe lân- 
gă observaţiile mele, de acelea ale 
lui Beck de.. Fouqu.ercs 
la mise en scene). 


(Lant de 


Rolurile influențează structura 
sufletească a actorului? 


HUMOR AMAR 


Aşteptam ain partea d-ui Ma- 
nu, un răspuns care să răstoarne 
—- poate — aicătuirea .ogică a 
gândurilor, un paradox, dacă nu 
chiar o trăsnaie care să-ţi dese 
tindă nervii, umplându-ţi prâmâ- 
ni: de adierea ozonată a humo- 
rului, Genul de roluri cu care 
ne-a obicinuit d. Manu, sen- 
tifiă dacă nu chiar bobârnac de 
copil poznaş, trântit uneori peste 
faţa senină a muritorului de rând, 
ne-a deprins, cu un spirit întrun 
permanent joc de aremene şi am- 
nar. Dar, omul e departe de actor. 
D. Manu nu închide în pe'soa- 
na lui nota comică — caracter:s- 
tică artei sale — notă răstrântă 
cu generozitate de nabab, când se 
săseşte în scenă. Ironia, humo- 
ru, spiritul, urmează alt drum; 
Grumul fireşcului, departe de ha:- 
na convențţionaLă a actorului. Un 
humor amar, o durere comprima- 
tă, un desgust de om acnt de 
viață şi de oameni se resfrânge 
din vorba, gestul, atitudinea d-lui 
Manu. 

La întrebarea mea dacă rolu- 
rile le influenţează său nu su- 
f.etul, îmi răspunde cu un zâm- 
bet plin de tristețe: 

— „Aşa am început cariera de 
actor. Pasionat, obsedat de ro- 
lurile pe care le jucam. Trăam cu 
ele în gând, în sufet, mergeam 
cu ele de mână pe stradă ca şi 
cum aşi fi umblat cu un prieten 
drag. Dar, atunci eram un entu- 
ziast, îmbrăcam totu. în haina 
roză a ideaiismului. Mai credeam 
în oameni, mai aveam nădejdi pe 
care le aşteptam să se 'mpiineas- 
că — şi asta a durat până la 27 
de ani. — „Două zeci şi şapte 





SCALA : Elisabeth şi Essex. 


Trebue să recunosc neîncrede- 
rea cu care am primit introduce- 
vea technicolorului în cinemato- 
graf. E drept că Americanii au 
greșit, încercând să prezinte fil- 
me moderne colorate. 

Roșeața din obrajii vedeteior 
precum și părul mai mult bleu- 
marin decât negru al iunelor ac- 
trițe, păreau nenaturale fiind pre- 
zentate întrun cadru modern în 
care telefonul juca un rol de 
jrunte. 

In schimb, culoarea este abso- 
lut mecesară în filmele istorice, 
pe cari trebue să le vedem cu 0- 
chii cititorului de hronici care îşi 
imaginează, din lectura paginilor 
prăfuite, o altă lume, aparținâna 
trecutului și cu totul deosebită da 
cea actuală. 

Tot așa și filmele inspirate din 
cărțile cu povești (de-o piliă: 
Vrăjitorul din 02) cer neapărat 
technicotorul, 

Acest ultim film al Bettei Da- 
vis este încă un pas înainte al 
technicolorului, fiecare scenă în 
parte fiind un adevărat tablou 
demn de orice mare pictor. Sce- 
nele dela sfârşit, lucrate în culori 
închise, sunt dealtfel cele mai 
reuşite ale filmului. 

Ceeace trebue de asemenea ad- 
marat la acest film este adevărul 
istoric, care a fost în mare mă- 
sură respectat. 

Regisorul trebue felicitat (mai 
ţineţi mânte  „hapv-endul” din 
„C&coșatul dela Notre Dame“ ?) 

In ceeace privește distribuția, 
Bette Davis, realizând o regină 





se recurgă decât foarte cumpătat şi nu. 
mai la veritabili maeștri străini, 
care putem trage învățăminte şi 
pot cu adevărat 
noastră artistică. Regretăm, în 


dela 
care 
atmosfera 
acelaş 


îmbogăţi 


timp că nu este prima dată când atra- 


culoare şi pitoresc 


a lui Albeniz şi Ja temerara dar indis- 
cutabil de activă în dinamism şi de cu- 
prinzătoare în personalitate muzicală 
de excepțional aluat, „Pasăre de foc“ a 
lui Strawinski, totodată de o sclipitoare 
scriere instrumentală, 

In acelaş concert, violonistul olandez 
anunţat drept celebru de publicitatea 
impresarială şi care este un merituos 
tânăr executant, d. 
gurat în program cu 
Interpretare 
nere satisfăcătoare, technică destul de 
cursivă, ton plăcut, n'au fost de ajuns 
pentru a trezi toată eleganta exube- 
ranţă, toată calda şi vibranta expan- 
siune lirică și toată virtuozitatea înflă_ 
cărată gin această compoziţie plină de 


Willem Noske, a fi- 
„simfonia  spa- 
în ge. 


lest, 


Amintim cu acest 


Dar, atâta 


încadteze în con- 
preţ. 


gem atenţia „Filarmonicei“ 
cestui important punct al activităţii ei. 


CONCERTUL DIMITRIE CUCLIN. — 
Un compozitor care a desfăşurat o in. 
tensă productivitate componistică, îm- 
pletită cu serioase cercetări în ştiinţa 
muzicală și pe tărîm pur iîiterar, este 
profesorul şi muzicianul Dimitrie Cu: 
clin, recent distins cu premiul nostru 
naţional de compoziţie. Operele d-sale, 
în mare parte necunoscute încă prin 
execuțiuni publice, ca 
scrierilor compozitorilor noștri, au pu- 
tut eși, în parte la lumină, întrun con- 
cert de prezentare, organizat la „Dal- 
zilele trecute. Marele succes obţi- 
nut, cu lucrări de structura, 
muzicală și înaintatele resurse de elo- 
cuțiune proprie ale unui 
pian, vioară şi violoncel, al unei 
tele pentru pian, al atâtora din paginile 
celorlalte lucrări, au putut demonstra 
că muzicei noastre îi lipsește mai mult 
prilejul de a fi 
sorții de izbândă, chiar când nu este o 
muzică de lesnicioase concesii publicu- 
lui şi de formulă prea curentă. 

Concertul d-lui Cuclin a fost o mani- 
festare consistentă și o indicaţiune de 


asupra a- 


majoritatea 


calitatea 


trio pentru 
baga- 


dată în vileag decât 


Elisabeth, așa cum ne-o închipu- 
iam. O preferăm pe această actri- 
ță în roluri de „f2mee autoritară 
şi totuși femee“, decât în dul- 
cogele roluri cari îi sau dal în ul- 
timul timp. 

Am dori-o însă întrun rol a- 
scmănător acelei minunate creaţii 
„Servitude humaine“, 

Errol Flynn a realizat un Essea 
ambițios şi plin de curaj, ut per- 
sonaj pe care doar el l-ar fi în- 
terpretat atât de bine. 

Cinematograful Scala ne-a obiș- 
muit în ultimul timp numai cu 
filme bune. Ji mulțumim pentru 
această ultimă realizare a stu- 
diourilor americane. 


CAPITOL : Ingeri cu fețe murdare. 


I-am văzut pe „cei 6 copii ai 
străzii“ în Jitmul „Nu sunt crimi- 
nal“ și am fost încântat. 

De astădată, acești flăcăi mur- 
dari şi bătăuşi sunt uimitori. Cu 
totul deosebiți de ceilalți copii cu 
cari ne-au obișnuit atât filmele 
franceze cât şi cele americane, 
„Copiii străzii joucă cu o mnatu- 
valeţe extraordinară, întregindu- 
se unul pe altul ca să formeze un, 
„tot“ perfect. In acelaş timp ei 
fac atâtea lucruri — doi se bat, 
altul scuipă, altul fură ceva — 
încât scenele lor trebuesc urmă- 
rite cu atenţie ca un desen ani- 
mat în care-ţi e mereu teamă să 
ni treci cu vederea „un amănunt, 

Scenariul filmului suferă insă 
din pricina  zerului de „predică“ 
re care îl îa la un moment at. 
| Suflui moraiist al filmului este 
inutil de oarece, după cât se spu- 
ne, grozăviile care se petrec pe 
ecran aparțin trecutului, 

Exceptând acest mic amănunt, 
filmul este foarte plăcut ae ur- 
n.ărit, scenele finale fiind de-a 
dreptul impresionante. 

L-am revăzut cu plăcere pe Ja- 
mes Cagney, specializat în roluri 
de gungster simpatic. 

Am vrea so întâlnim odată și 
pe Sheridan întrun rol „mare”. 

Frumusețea  n'ajunge în cine- 
niatograf. 


TRAIAN LALESCU 





Universul Litera 


de Ministerul Propagandei Naţio- 
nale, Direcția  Pubiicităţii, No. 
2872 dia 8 Aprilie 1940, această 
pubiicațiune a apărut regulat de 
la 1 Aprilie 1939 la 30 Martie 
1940, în 53 numere, întrun tiraj 
total de 357.904 exemplare şi o 


medie săptămânală de 61792 
exemplare. 
Veniturile și cheltueliie  aces- 


tei publicaț uni sunt cuprinse în 
ţotalui venituri:or şi cheltueliior 
Soc. Anon. „Universul” al cărei 
Bilanţ şi Coat de Profit şi Pier- 
deri s'a publicat în zaru! „Uni- 
versul“ No. 100 qe Joi Ll Apri- 
lie 1940 


de ani”! șoptește evocativ aq, 
Manu ! Dela vârsta asta mi-am 
schimbat drumul, gândurile au 
căpătat altă înţelegere, sufietul 
Şi-a comprimat elanul, îmbră= 
când cu fiecare zi haina conven- 
țională a romiui m'am dopărtat 
de mine. Totul era înfăptuit fără 
dragoste, fără pasiune, în mese= 
ria mea. Ce vrei, az: sunt un s'm- 
plu funcţionar  într'un serviciu 
comandat. Sunt întocmai boxeu- 
ruui care în momentul când îşi 
s.mte inima  săbită și muşchii 
nu-l mai ajută, întră funcţionar 
la stat. Nu ştiu dece am această 
îr:stă impresie că nu sunt mai 
mult decât atât. 

„Muiţum.rile mele nu le culeg 
Qin prezent, ci din trecut! 

Mărturisirea d-lui Manu, mi-a 
trezit spontan în minte o serie 
de 'ntrebări. Dar, le-am opriţ pla- 
nul închizând astfel un capitol 
care ar fi cerut alt cadru cu alt 
sens. 

— „Ce roluri preferaţi ? 

— „Once rol. N'am motive să 
doresc să mă îmbrace întrun a- 
numit fel, să-mi fac un anumit 
pantof sau o anumită pălărie, ca 
să joc un anumit ro. Nam mo- 


iive să doresc nimic în special, 
In artă ca și în viaţă poţi face 
uneori orice, nimeni nu te vede, 
n.meni nu te judecă. Cine-şi mai 
opreşte azi ochii asupra ta cână 
fiecare nu se vede decât pe «i, 
când f'ecare-și lasă ochii în pă- 
mânt sau priveşte aiurea. 

Cuvintele d-lui Manu au par- 
că alt tâic, tâtc pe care mă ferese 
să-l destram cu simp.e întrebări. 

—— „In scenă ţineţi sau nu sea- 
mă de pub.ic? 

— „Da! Cine spune că nu ține 
cent de pubiic, o face din sno- 
bism. E iiogic să susții așa ceva. 
Actoru. joacă pentru public şi 
pubiicul trebuie educat şi edu- 
caţia dramatică o primeşte dea 
mine, actor. Dar. pentru așa ceva, 
trebuie să-i dau cceace intră în 
susiul lui. Publicul este întocmai 
copilului pe care-l a: sub supra- 
veghere și căruia trebuie să-i dai 
o anumită educaţie. Renunţi de 
multe ori la tine, :a vederile taie 
ca să-i faci lui voiă, ca să-i câş- 
t:gi încrederea, 

D. Ion: Manu, mă părăseşte 
purtând în colțul surii o acreală 
de viaţă şi de oameni. 


ADRIANA HKISELEFF 





Balet Românese 


Am asistat Duminică la reps- 
tiția rec.talului de dans, pe ca- 
Tre-l va Qa săptămâna viitoare 
la Savoy cu elevele sale delia 
Academia de educaţie fzică 
d-na Vera  Prosa-Ciortea. In 
gama variată a baietuiui pe 
motive româneșii, dela hora vi- 
cae şi bătuta energică, până ua 
graţioasa poveste de o s.mgi.ta- 
ta de frescă a colindului „O, ce 
veste minunată, ni s'a, dssvă- 
juit aneeazi surprinzătoare nou- 
tate și o armonie pe care nu 0 
bănu:am, 

Impreslonenta povestirea coreo- 
grafică a Mioriţei a fosţ o ra- 
velație. Danzul, pe muzică de 
Tudor C.ortea, urmăreşte ex- 
presv şi nuanțat versur la ge- 
nialului cântăreț popular. 

Nimic monoton, facil, sau să- 
mănător:st, în baletul d-nei Ve- 
ra Pro-a-C.ortea, Dimpotrivă, 
deşi pe vechi cânteze ronâneşti 
foarte cunoscute, entuziasmea- 
ză, prin org nalitatea interpre- 
tării, care pate că arunză lu- 
mini noui asupra mediei și 
textului. Nu seste cufizient Și 
nici arept să vorbim numai des- 
pre felul cum înțelege teoretice 
baletul a-na Proca-Ciortea, P:0- 
fesoara dela Academia de edu- 


cațe fizică nu este numa: teo- 
Te:iciana dansu'ui de care vor- 
bim, ci şi cea mai bună inter- 
pretă a lui. Ştie să pătrundă 
toate subtilitățile textului și să 
găsească gestul şi atitudinea caa, 
mai expres.vă, ritmul cel mai 
adecvat. Vedem in interpretarea 
d-nei Vera Proca-Cortea dru- 
mui' firesc, pe care va trebui 
să-l urmeze de aci imainte ba- 
leul românesc, Suntem, de a- 
ceia, siguri că recitalul de Vi- 
nerea v.itoare va însemna un 
suczes dintre cele mai bogate 
în urmări. 
10N ROMAN 





Erată 


Dintr'o  regretabilă scăpare 
din vedere, în pagina S-a a re- 
vistei, sub fotografia d-lui Pri- 
mar al Municipiului Sibiu, Dr. 
Sever Pop, s'a tipărit numele 
d-'ui Silviu Cosma, președinte al 
Asociaţ ei Profesorilor Se:undari 
din Sibiu, şi invers, 

Facem cuvenita rertiticare. 





Peste câteva zile apare 


SCARA 


POEZII 
de 


VIRGIL CARIANOPOL 


LA CER 


Parra 


Cel mai prodigios poet al generației tinere 





Jaques 


-. 





Crâmpeie 


Copeau 


de vorbă cu actorii dela Teatrul Naţional 


După citirea, demonstrativă, 
a piesei „Berenice“, la Studioul 
Teatrului Național, prin care d, 
J. Copeau, ne-a arătat felul cum 
trebue să se facă lectura opere! 
dramatice, de către regisor 
director de scenă — în fata ac- 
torilor , iată-l acum la Teatru: 
Național unde, într'o conversa- 
ție, amicală, face o mărturisire 
de credință asupra artei drama- 
tice. D. J. Copeau, personalitate 
de prim ordin în mişcarea tea- 
trală franceză, s'a dovedil o sen- 
sibilitate și un spirit adânc 
înțeiegător al fenomenului tea- 
tral, cuprins în: regie, — direc- 
ție de scenă — actor și culmi. 
nând în piesă, opera dramatică, 
Scrisă, 

Urmărina firul ideilor la cart 
d. J. Copeau se face părtaş, pu- 
tem spune dela început: ne gă- 
sim întrun câmp, multora din- 
tre noi cunoscut dar, nu mai 
puțin adevărat, ne luat în seamă 
de cei cari sunt puși să hofă. 
rască evoluția ţirească a tea- 
tru ui românesc. Vorbind pe plan 
clasic, d. J. Copeau. arată că re- 
gisorul, — care ţine locu? auto- 
rului — și actorul, factori prin- 
cipali în teatru, trebue să se 
identifice, până la contopire, cu 
ritmica şi cu teztul operei dra- 
muatice, propuse pentru  repre- 
zentare. Pentru aceasta, bine în- 
țeles, se cere o sensibiiitate şi o 
ruttură din cele mai alese. După 
cum dirijorul  sesisează şi cel 
mai mică disonantă, în execu- 
tarea unei simfonii, tot așa re- 
gisorul trebue să armonizeze 
ansamblul actului dramatic. 

Personalitatea actorului, în 
special, va creşte cu atât mii 
mult cu cât puterea lui de des- 
personalizare va fi mai mare. 
Să fim înțeleşi: trăind într'o 


lume construită de autor, acto- 
rul nu poate ajunge la creiaţie 
decât contopindu-şi propriul eu, 
în personagiul pe care-l înter- 
pretează. Actorul, înainte de a 
interpreta, trebue să zică:— Nu, 
eu nu sunt eu. Simt, cunosc şi 


vreau să fiu acela... pe care-? 
interpretez, personagiul văzut 
de autor. 


Numai depsre actorul care a- 
tinge acest stadiu, se poate 
spune că este un creiator. 

Ar trebui să avem şi noi ani- 
matori, ca d. J, Copeau, în tea- 
trele noastre. Sunt ta:ente do- 
pedite între actori; ele îşi re- 
clamă dreptul la viaţă. Canali. 
zarea acestor energii nu trebue 
să mai întârzie, spre satisfacția 
spectatorilor şi pentru  presti- 
giul teatrului românesc. 


AL. ILEA 
e a Po E E a IC 


RADU TUDORAN 


Peste câteva z'le va apare în e- 
ditura „Socec“, volumul de proză 
„Oraşul cu fete sărace“ al d-lui 
Radu Tudoran. Cunoscut fiind 
scrisul acestui țânăr prozator, nu 
ne îndoim că volumul d-sale va 
obține un meritat succes, 


aa E nf a Rp ES ee a E ra ea 


TÂRGUL CU HIMERE, versuri de 


CONST. COJAN 


La „Cartea Românească“ se 
t'păreșto voiumul de versuri 
„Târgul cu h:mere“, al tânărului 
autor Csast. Cojan. Cartea aș- 
teptată cu interes de cei ce cu- 
nos» activitatea literară a d-lui 
Cojan, va fi în librării în primele 
ziie ale săptămâni; viitoare, 





E 








UNIVERSUL LITERAR = 











13 Aprilie 1940 


sc“ .Si ninsesi ploua... 


— reportaj. cu înzăpeziri..poeţi 


INTUNECATUL APRIL 


Un ceas deşteptător a sunat la ora 8. 

Dar câte ceasuri deșteptătoare n'or fi su- 
nat ia ora 6? 

Al meu — e un fel de-a spune: „al meu“, 
fiindcă îl imprumutasem dela portar — avea 
însă fundă roșie, ca iun căţel spitz sau ca un 
ou de Paşti şi mă vestea un lucru foarte in- 
teresant : la ora 7 şi un sfert dimineaţa tre- 
buia să fiu la ziarul „Universul“ amde aveam 
întâlnire cu încă 6 scriitori. Ora matinală vă 
va surprinde, pe semne. Ştiţi și dumneavoas- 
tră că muiţi dimtre poeţi sunt nişte cetățeni 
cari, în afară de lungile ore în care visează 
s-a n pic.oarele, au o mare simpatie pentru 
mobi.a care se cheamă: „pat' şi pe care o 
pânisesc Qoar la ore târzii — stau şi mă gân- 
desc : câtă vonbărie pentru ca să spun că 
scriitorii sunt somnoroşi. 

in siârşit, lucrurile stateau astfel; la ora ? 
şi un sfert aveam intâin:re cu niște sariitar.. 
Şi şuum prea bine că nic unul nu va ințarzia, 
cu toate că nepunctualitatea este una dintre 
caracteristicile  poețior — m'am gândit în 
Special la m:ne. 

Nu prezintă nici-un interes pentru cititori 
efortunle pe cari le-am depus pentru a Mă 
scula din pat. Trec deoi peste ele şi ajung 'a 
c.ădirea ziarului „Universul“, locul de unde 
trebuiau să pornească două mașini ducână în 
ele o mână de scriitori hotăriţi să  întrunte 
publicul sibian, precum şi o vreme care nu 
se vestea prea prictenoasă. 

T'am şi găsit la locul de întâlnire pe Lad- 
miss Andecscu, nuvelistul care e pornit cu 
piaivazul „în țara cerului“, pe 1. D. Pictori, 
poetul carc i-a ascuns în cărți pe toț: haidu- 
cii altor vremi, şi pe Iancu Bârneanu, autorul 
atât de sugestivelor amintiri oltenești pkii- 
cate în paginile reviste: noastre. 

Sunt toţi nerăbdători : 

— „Unde e Nichita, domnule ?* 

Nichita se mai cheamă și Tomescu, e fot 
atât de tânăr ca şi mine şi e îndrăgostit în 
ch.p special de „tata morgana“. Intr'un cu- 
vânt : mi-e prieten. 

Işi face apariţia, cu ochi umflați de somn, 

— „La cât te-ai culcat eri, scară ?* îl în- 
treb, 

— „Azi 
„La 4. 

Amuțesc. Şi eu care mă plângeam că m'am 
culcat la 2. 

Lipsesc Ştefan Baciu — pentru cititori: au- 
tonul volumului „Căutătorul de comori“, pen- 
tru mine: prietenul Șiefan — şi Emul Botta, 


dimineaţă ?* mă  rectifică_ el 


iubitul autor al volumului:  „Intunecatul 
April“. 

— „Emil vine?“ se interesează  Ladmiss 
Andreescu. 


— „Nu! îl informează Nichita, „Trebue să 
joace diseară la „Naţional“. A venit în 
schimb „invunecatul April“. 

li dăm dreptate lui Nichita privind, pe fe- 
reastră, cerul acoperit de nori precum şi pe 
cetățoanul care îşi priveşte, neputincios, pâ- 
lâria luata de vânt. Par'că n'am ti în ziua de 
1 Apnhe a anului 1940. 


COLIVIA CU POEȚI 


Dar, deodată îşi face apariţia pe Sărindar 
mașina lui Victor Popescu, directorul şi prie= 
tenul nostru. 

Coboară din ea — sau din el: meşina lui 
Victor Popescu a fost botezată: Siegirnucd — 
maestrul hadu Gyr şi directorul nostru. Poe- 
tul „Cununilor uscate” poată bască iar Vic- 
tor Wopescu e îmbrăcaţ nrun puliover gros 
care o să-l ajute să pu tacă cunoștință cu 
fr.gul, 

Suntem toţi ; putem plecă. 

Pietrari, Laum.5s, Nucuita, Bârneanu și cu 
mine, luăm loc intr'o contortabilă maşină a 
ziarului „Universul”, 

—- „Colivia cu poeţi!“ glumeşte 
Radu Gyr, 

Nichita şi cu mine vrem să arătăm că ma- 
gina este, intr'adevăr o colivie, dar Ladmiss 
după ce ne aude glaşurile găsește că e de 
preterat o colivie cu canari, 

Unde-a fugit Bucureştiul ?- Nu ştiu. I-a 
luat în schimb locul Snagovul. A dispărut şi 
el. Coiivia goneşște, nu glumă. |. D. Pietrari, 
privește in dreapta, priveşte în stânga şi pă- 
seşte mereu motive ca să ne citească poezii 
de-ale lui. 

— „Uite un plop“ constată Iancu Rârneanu. 

— „A propos'“ sare dela locul! lui Pietrari, 
Să vă citesc poezia mea: „Nucul“, 

Teribilă asociere ke idei, 

— „Dacă ai să vezi vre-o mașină plină, 
RBâruene'“ intervine Nichita, „să nu ne-o arăţi 
fiindcă Pietrari e în stare să ne citească poc- 
za lui: „Caru! cu boi“. 

Când ne aşteptam ma: puţin, am ajuns la 
Ploești. 

1. D, Pietrari se minunează cu glas tare: 

— „Hala! civilizație! Buickul ăsta e mai 
iute decât un cal de haiduc!“ 

Oprim maâşma, fiindcă Nichita şi cu Lad- 
miss au remarcat o foarte interesantă câr- 
ciumă. 

Sieglridul lui Victor Popescu ne ajunge din 
urmă. 

Schimbăm câteva impresii din timpul dru- 
mului și ne pregătim de plecare. Nichita şi 
cu Ladmiss întârzie însă cam muiţ. 

Când, în sfârșit îşi fac apariţia, nu putem 
să-i certăm, fiindcă cele două sticle şi pache- 
ui din mâinile lor sunt prea imbietoare. Pe 
drum spre Sinaia poeţii au băut vin, au fu- 
mat şi au mâncat creer panne — sau făcut 
inevitabilile glume în legătură cu creerul, 

Vinul era foarte bun, ceeace nu ne-a înupie- 
dicat să facem nişte epigrame proaste — mo- 
destia, am mai spus-o şi altă qată, ne carac- 
terizează. i 

Focul a fost deschis de Iancu  Bârneanu. 
Imi pare rău că nu pot reproduce aici întreg 
duelul epigramatic, dar am pierdut toate hâr- 
tiile pe care erau scrise epigramele. Ba nu! 
Am găsit chiar acum una: Răspunsu: lui 
Ladmiss la o epigramă de-a lui lancu Bâr- 
neanu : 

Cu epigrama-i este jale... 

li înțeleg întreg aleanu: 

S'ar vrea: Iancu Caragiale, 

Dar este doar... Iancu Bârneanu, 

— „Dacă mi-ai fi spus ceva despre Iancu 
Brezeanu, ţi-aş fi răspuns într'o epigramă 
straşnică“ regretă Rârneanu. 

Așa că epigrama rămâne fără răspuns. 

Pe nesimţite decorul se schimbă : Intuneca- 
tul April devine alb. Zăpada despre care cre- 
deam la început că e doar o slumă, a devenit 
abundentă. 

Condusul maşinei devine din ce în ce mai 
greu. Şofeurul nostru — pe nume: Ciobanu 
(Le Berger, cum îi spune, ha:duceşie, [. D. 
Pistrari) face adevărate minuni. 

In dreptul unui poă Buickul se încăpățâ- 
nează să meargă la stânga, spre apă — în- 
sultă gravă adusă vinului nostru. 

Şofeurul isbuteşte s'o aducă pe 
drept. Primejdia a trecut, 

— „Eram so păţim“, râd eu, „lam fi văzut 
pe haiducul de Pietrari, înnoiând. 

— „Eu nu înnot decât în imagini“, protes- 
tează Pietrari. 

— „Vezi să nu intr: la apă“. 

Dar maşina se opreşte brusc. 


domnul 


arumul 


Coborim să vedem ce s'a întâmplat. Roata 
Greaptă Qin spate ne priveşte jâlnic, Qesum- 
fiată. Victor Popescu şi Radu Gyr coboară 
din maşina lor să ne dea o mână de ajutor. 

— „S'a spart tocmai roata din partea unde 
eră geamantanul cu cărţile noastre“, declară 
Ladmiss. ” 

— „Teribi simț critic au cauciucurile astea“ 
constată Radu Gyr. 

Reparatul nu ține mult și pornim înainte. 


ŞOȘONII SALVATORI 


La Sinaia ne așteptau doamna și domnul 
Noica. 

Domnul Noica ia loc în mașina noastră şi 
încercăm să pornim înainte. 

Ne aștepta însă o altă surpriză. Maşina se 
înzăpezise. Prima înzăpezire din lungul nos- 
tru drum. Pe când împingeam din greu, în- 
cercând să urnim colivia noastră, am intrat 
până în genunchi în zăpadă. 

Aşă că, după ce m'am reintors în mașină, 
am constatat că avem picioarele oarecum în- 
gheţate. Și cum poeţii se opuneau cu energie 
să-mi scot pantofii — le dau oarecum drep- 
tate — domnul Noica mi-a oferit gentil şo- 
şonii săi, asevărate calorifere. 

Domnule Noica, nici nu vă închipuiți cât 
de bine veniţi au fost şoşoni: dumneavoastră. 
Vă voiu fi, întotdeauna recunoscător. 

Drumul până la Braşov a fost o adevărată 
simfonie albă — e drept: o simfonie cu care 
nu se impăcă maşina noastră. 





DR. SEVER POP 
Primarul Municipiului Sibiu 


Poeţii începuseră să piardă nădejdea. 1. D. 
Pietrari nu mai spunea poezii. Doar Bâr- 
neanu nu se schimbase. Tăcea ca și înainte. 

Prăjiturile mâncate la Braşov, precum şi 
ceaiurile cu mut rom, ne-au imbărbătat, 

Domnul Radu Gyr care înnotă în galoşii 
domnului Noica — domnul Noica a fost un 
adevărat binetăcător — a sch.mbat locui cu 
conferenţiarul nostru, trecând în colivia cu 
poeţi. 

Şoseaua, mai puţin înzăpezită decât până 
la Braşov, nu este și aici lipsită de surprize 
cari îi ridică pe scriitori în aer. 

— „Vezi, Ladmiss, să majungi în țara ce- 
rului“, glumește maestrul Radu Gyr. 

Curând urmează o epigramă a maestrului, 
adresată lui Ladmiss şi volumului: „In ţara 
ceruiui“, 

Cum de-a ajuns să dea ăst titlu cărţii 

Și ce-a *mţeles, o şție autorul; 

Se spune însă că după lectură, 

„In țara cerului“ ajunge cititorul, 


Răspunsul lui Ladmiss nu întârzie 
O epigramă fără de sudură 

E cu v poliţă pe chilipir. 

N'are valoare — a ta iscălitură.,, 
Cată pe cineva să-ți dea un... Gyr. 


ŞI LATA-NE, IN SFARŞIT, LA SIBIU 


Minunea sa întâmplat. E drept, cu două 
ore mai târziu decâț ne aşteptam. 

In oraşul pe care-l cunoşteam de anul tre- 
cut — „Universul Literar“ a organizat anul 
trecut prima sa șezătoare, în provincie, ia 
Sibiu — prietenul dela facultate, N. Ciucianu 
ne-a condus la Cercul militar, unde eram aş- 
teptaţi de ceilalți scriitori bucureșteni veniţi 
cu trenul; C. Fântâneru, Feodor Al. Mun- 
teanu, Virgil Carianopol precum şi de dom- 
nii N. Regman, Paul Constant, M:rcea Alexiu, 
lone! Neamtzu, cari, în tot timpul şederii 
noastre la Sibiu, ne-au fost amabile gazde și 
cărora întotdeauna le vom păstra cea mai 
irumoasă amintire şi recunoştinţă, 

Poztul 'Ţolescu Văleni, în uniforma sa de 
sublocotenent, s'a interesat de noutăţile din 
Bucureşti, pe care ej, de altfel, îl părăsise cu 
o zi mai înainte. 

După o copioasă masă am pornit spre tea- 
tru admirând, în drum, casele sibiene cu îor- 
ma lor ciudată de cetăţi. 

O sală plină şi selectă ne-a primit la şeză- 
toarea pe care niciodată n'o vom uita. 

Domnul primar Sever Popp, a avut pentru 
noi cuvinte calde de primire pentru car: toţi 
scriitorii bucureșteni îi mulțumesc din tot 
sufletul, 

Domnul profesor Silviu Cosma din partea 
Asociaţiei Astra, a rostit de asemenea fru- 
moase cuvinte de bun venit scriitorilor bu- 
cureşteni. 

Domnul C. Noica, gânditor de elită şi mi- 
nunat vorbitor a cucerit sala vorbind despre 
misiunea poetului tânăr. Conferenţiarul a 
reuşit să-l câştige pe auditor, să-i vorbească 
deschis — „dela om la om“ după propria sa 
expresie — cucerind lungi aplauze. Textul 
conferinţei a apărut, de altfel, în numărul 
acesta a! Universului Literar. 

A urmat Teodor Al. Munteanu, o veche 
simpatie a publicului sibian, care, şi de astă 
dată, a entuziasmat sala cu versurile sale. 

Victor Popescu, cu un Minunat  tragmenț 
din volumul care va apare: „Sa sfârșit pri- 
măvara“, a ştiut să captiveze publicul. 

A citit apoi Ion Țolescu Văleni versuri din 
excelentul volum: „Sânziana“. Ultima strofă 
dintr'o poesie a sa ne urmărește : 

Că sufletul mi-i biciuit de ger 

şi-mi răscolesc strigoii 'n piept ţărâna, 

aș râde — aş plânge 'n hohot peste cer. 

Tot una mi-e, tot una. 


Domnul Mircea Alexiu a citit o nuvelă: 
„Țigara“, străbătută de acelaş fin humor cu 
care ne-a obișnuit autorul volumului de nu- 
vele: „Invinşii“, 

I. D. Pietrari s'a răfuit în versuri cu po= 
tere şi ciocoi, fiind un haiduc mult aplaudat 
de public. 

C. Fântâneru, cu un fragment de roman a 
câştigat întreaga sală de partea sa, 

George Popa, subtilul poet dela revista 
„Lanuri“, a citit căteva foarte reuşite poeme 
din viitorul său volum. 

Și apoi a apărut Virgi! Carianopol, 

Prietenul nostru şi al dumneavoastră ştie 
întotdeauna să se facă iubit de public. Do- 
vada : Şi de astă dată, sibienii n'au vrut să 


se despartă iute de el şi l-au bisaţ. 

Ladmiss Andreescu a încântat publicul cu 
un fragment din volumul: „In ţara cerului“, 
scris în stilul viguros, propriu autorului. 

Nichita Tomescu a fost îndelung aplaudat, 
de acelaș public înțelegător al posesiei. 

Sunt convins că bunul meu prieten şi-a 
câştigat mulţi admiratori în acest „Oraș 
nordic“, 

Nu Yam lăsat însă pe Nichita să se gân- 
dească prea mult la succesul lui. I-am înţins 
stiloul. Era rândul lui să continue reportajul. 

— „Dă-i drumul, băiatulet. 


UITE POPA, NU E POPA 


De-abia ieşisem de pe scenă şi Traian La- 
lescu imi întinde, însoţit de un oftat de ușu- 
rare, styloul. A fost o mare sunpriză: consi- 
deram definitiv piendut acest ustensil seriito= 
ricesc, pe care i-l împrumutasem la dejun, 
Gar uitasem de el. 

Pin starea de deplină mulţumire în care 
căzusem, mă trezesc aplauzele. Alerg în sală: 
trebuia să-mi respect rolul de reporter. Vă și 
previu, de altfel, că partea a doua a reporta- 
jului a început. 

Caut un Joc în sală. Fiindcă n'am găsit n:- 
ciun scaun neocupat, stau în picioare, în fund, 

Citeşte o schiţă Iancu Bârneanu, acest tâ- 
năr dar sfătos scriitor, care-mi aduce aminte 
de Creangă. 

După ce se lasă cortina, trag cu urechea — 
fără să vreau — la o aprinsă discuţie dintre 
doi sibieni : 

— Pariez pe a halbă neagră, că acum va 
citi Popa (George Popa citise, deci mai putea 
fi Septimiu sau Grigore Popa), spune primul, 
consultând programul. 

— Fugi, domnule, răspunde celălalt, că 
doar îi cunose pe amândoi — n'au menit la 
şezătoare. 

— 'Menţiu pariul. 

Nu-mi explicam ropotele de aplauze, care 
au inundat sala — atent cum eram la discu- 
ție. Primul dintre sibieni spune :! 

— Uite Popa. 

— Nu e Popa, domnule, e... Lalescu, răs= 
pund eu, privind pe scenă, unde tânărul şi 
lilialul poet al licuricilor se pregătea să dă- 
ruiască, celor din sală, una din ultimele sale 
poezi:. 

Păstrez cuvenita tăcere. 

Bisat, prietenul Lalescu zâmbeşte aşa cum 
îl ştiţi că poate cuceri publicul — şi face 
voia unei săli entuziaste? La sfârşit nu mai 
sunt de ajuns aplauzele. Izbucnesc voci, ce- 
rându-l la rampă. Lalescu reapare, mulțu- 
meşte cu zâmbetul lui de primăvară și — ro. 
mantic cum e, — pleacă fără să mai spună 
altă poezie. 

E rândul d-lui Paul Constant, scriitorul 
premiat de Academia Română pentru roma= 
nul său „Râia', — să citească o schiță din 
noul său volum „Oameni cu cioc“, ascultată 
cu mult interes şi aplaudată. 

Pentmu a încheia şezătoarea, d. Radu Gyr, 
fratele nostru mai mare, poetul de inepuiza- 
bile resurse, apare pe scenă, așa cum îl cu- 
noaşte Monica (îngerul poeziilor sale din 
„Stele pentru leagân“ şi cei care-l adoră: 
deschis — cu inima gata s'o dăruie. Incepe să 
declame limpede şi cald. Vrea să plece după 
a treia poezie spusă, dar publicul — o, acest 
pubiic din Sibiu, atât de înţelegător și iubi- 
tor de literatură — căruia îi mulțumesc în 
numele întrege: noastre grupări — nu. vrea 
să se sfârșească vraja ge care s'a lăsat cu- 
prins. Aplaudă, cere cu voce tare bisarea, şi 
când cad faldurile cortinii, acoperind visul, 
păstrează acea tăcere pe care o simţi când ai 
descoperit ceva frumos, nesfârșit de frumos, 
pe care nu vrei, dar ştii că trebue să-l pierzi 
— şi te resemnezi. 


CA DUPA O REUȘITA ȘEZA TOARE... 


Pornim în grup la Cercul militar, unde 
arma să aibă loc banchetul. Masa, dinainte 
aranjată, plină cu bunătăţi sub care strălu- 
sea albul imaculat, prevestea o agapă în lege. 

Locul fiecăruia era aranjat şi marcat di- 
aainte. 

La mijlocul mesei, d. Sever Pop, primarui 
orașului, încadrat de prieţenul și directorul 
nostru, Victor Popescu şi de d. Radu Gyr, ca- 
re-mi promisese că-mi: va spune câteva glu- 
me bune, pentru reportaj. 





PAUL CONSTANT. 


Hazardul joacă vol foarte însemnat pentru 
un reporter. Nu sa desmințit nici de data 
aceasta. Eram aşezat, lângă Lalescu, — wis-ă- 
vis de cei mai sus scriși. Era dorința mea și 
nu mi-a fost dată nicio deziluzie, 

S'a destins atmosfera. Dela început, chiar. 
A ajutat în bună măsură Virgil Carianopol, 
căruia i-a plăcut grozav vinul servit (era 
chiar foarte bun, trebue s'o recunoaştem), 
Virgil, — care, deşi în poezie spune răspicat: 
„Bă, şi eu sunt tat ca voi“, nu catadixeşte să 
spună altfel decât „domnule“, nici lui Lache, 
omul de. serviciu dela „Universul“, pe care-l 
vede'n fiecare zi, 

Orișicui sar fi adresat în seara aceasta în- 
cepea : — Bă... (urmează numele “interloicuto- 
rului), dacă nu bei un pahar cu mine, nu-ţi 
mai vorbesc... 

„„Așteptam ploaia de glume anunţată de d. 
Radu Gyr, trăgeam intenţionat cu urechea !a 
tot ce se vorbea, îmi întindeam gâtul până 


' peste masă — în sfârşit — eram foarte atent 


să culeg material pentru reportaj. [l regretam 
(nu numai pentru aceasta) pe Ștefan Baciu 
Ştie acest „căutător de comori“ să găsească 
la moment glume, face calambururi chiar 
când e vorba de piatră seacă. Și el rămăsese 
în Bucureşti, reţinut de-o foarte gravă ches- 
tiune, 

„„D. Radu Gyr mă vede îngândurat şi-mi 


" zâmbeşte. 


— Ei, îmi Zic, scoțând block-notes-ul din 
buzunar, : gata! 

Dar poetul „Corăbiei cu tufănici“ îmi spune 
înveselit ; 

— Ce zici de vinul ăsta? 

Până la urmă, văzâna că mi s'a uscat cer- 
neala în stylou, îl rog frumos să-şi aducă 
aminte de promisiune, dar mă aude Lalescu 
şi-l imploră — de frică să nu fie mai bună 
partea mea de reportaj — să nu spună nimic. 

D. Radu Gyr îl serveşte prompt: 


Si Sutur Ni = de TRAIAN LALESCU și NICHITA TOMESCU 


[ai 

— Ce-mi dai, Lalescule, să nu spun? 

Dar n'am timp de reflexii, căci Paul 
Constant e în vervă: 

— Ştii, cei dela Cluj n'au putut veni fiindcă 
trenul cu care trebuia să plece a avut o întâr- 
ziere de cinci ore. Trebuia să vină odată cu 
d. Victor Papilian şi d-nii Septimiu Popa, 
Licu Pop, şi Grigore Popa. Dar au fost zepre- 
zentaţi de „Popii“ dela teologie cari au venit 
întrun număr impresionant. 

Mi-l răpește, prea repede, pe 
meu, un scriitor. 

Ce să fac? Pirvesc la cei din jur. Victor 
Popescu grav, se întreţine cu părintele Si- 
biu.ui, d. Sever Pop, Lalescu  complotează 
contra mea (pe toți i-a rugaţ să fie... serioşi), 
Ladmiss Andreescu a abandonat „Țara ceru- 
lui“. E foarte aproape de pământ, lângă ru- 
biniul vin din paharul aproape 'ntotdeauna 
goi, din faţa lui, Teodor Al. Munteanu se 
simte foarte bine, Pimen Constantinescu stă 
de vorbă cu Iancu Bârneanu, Pietrari bea 
haiduceşte, d. Mircea Alexiu gândeşte la o 
nouă nuvelă, iar Ion Țolescu-Văleni are faţa 
foarte tristă. 

Mă duc lângă el şi-l întreb de nu cumva-i 
lipseşte... paharul. 

— Nu, frate Nichita, nu. Uite-l aici, dar nici 
nu mă ating de el. Sunt trist pentru altceva 
mai înalț, mai limpede... 

— O fată, îi dau eu curaj? 

— Da, dar te rog să nu-i scrii numele, căci 
nu vreau să ştie... celelalte. 

1 las pe poetul „Sânzianei“ şi mă duc să-i 
deranjez pe criticul nostru, d. C. Fântâneru, 


furnizorul 





COSMA 
preşedintele Asociaţiei Profeso- 
rilor Secundari Sibiu 


SILVIU 


rugându-l să-mi dea ceva pentru reporta). 

— TȚi-i dau pe Virgil Carianopol, îmi re- 
plică, râzând autorul „Interiorului'. 

Trec lângă George Popa. In câteva cu- 
vințe nu vi l-aşi putea prezenta pe acest 
„apostol“ al Mediaşului, premiat de S. 5. R. 
dar trebue să spun că este la fel cum ţi-l ima- 
ginezi când citeşti : „Plecarea spre legendă“. 
Alături de Mihail Axente, directorul revistei 
„Lanuri“ din Mediaş, mi-a pri:ejuit un popas 
de mai langă duraţă. L-am părăsit cu multă 
părere de rău. 

Se făcuse ora 12, Eram obosiţi, ca după un 
drum ile aproape 400 km., parcurs cu maşina 
— şi a trebuit, cu tot regretul nostru să ne 
retragem la hotelul „Bulevard“, unde ospita- 
iiera „Astra“ ne fixase locul de odihnă, 

Inainte do a pleca îl întreb pe d. Radu Gyr: 

— Mergem împreună ? 

Instârşit, inevitabilul se produce, odată cu 
răspunsul 

— Noi, cu Noica, 
— El (arătând spre Lalescu)... cu doica. 

A avut însă grije să-mi şoptească la ureche: 

— Să nu mă spui lui Lalescu. 


SCHIMBAREA LA FAȚA 


Ne culcăm. Intr'o cameră eram: Victor 
Popescu, Lalescu și cu mine. Nam pierdut 
prilejul să dăm o şuetă, care a ţinut până la 
ora 1,30. Entuziasmat, Victor Popescu a vor- 
bit tot timpul de șezătoare, de primirea fră- 
ţească pe care „ASTRA“ şi „S. S. din Ardeal 
ne-au făcut-o, de căldura cu care am fost 
înconjurați — pentru care mulțumește tulu- 
ror, iar sibienilor, le promite o viitoare, pe 
curând, şezătoare, 

Pe Lalescu îl prinde mila de mine și îmi 
spune că i-a făcut ceva lui Virgil — să-i cer 
numai corectura dela prima fascicolă a căr- 
ţii pe care o va scoate în colecţia „Universu- 


iui Literar“, „Scară la Cer” — și voiu avea 
ve să scriu în reportaj. De abia aşteptam di- 
mineaţa. 


Sibiu, oraşul lui Emil Cioran a prilejuit şi 
scriitorilor o „schimbare la faţă“. 

A venit primul, urându-ne  binețe, |. D. 
Pietrari. Ras, grozav de curat, odihnit — să 
Du-l mai recunoaştem. 

— Ştiţi, ca să sfințese botezul meu în gru- 
pare. am făcut o baie. 

— Botează-te mai des, îi replică Victor Po- 
pescu, „naşul“! Haiducului 

Tocmai voia să spună ceva Lalescu, când 
intră Virgil: 

— Bine, domnule Victoraș, dece mi-aţi fă- 
cut asta ? — şi arată fascicola, Pe ea era scris 
zu cermeală ; 


Virgil Carianopol 
„Se cară la cer' 
Dân 'colecția „Universul Literar“. 


Nu știu dacă a înţeles dece noi râdeam atâr 
de sănătos, pe când Lalescu sta ca pe ghimpi 
neîndrăznind nici să zâmbească... 

Plecăm să vizităm „Bruckenthal“ cel mail 
mare muzeu din țară. Plecarea era fixată la 
ora 10. La ora anunţată eram strânși în fața 
muzeului. Victor Popescu face apelul. Ajunge 
la Ladmiss. 

— Ladmiss Andreescu, 

Nu răspunde nimeni. 

Peste zece minute apare și Ladmiss. 

— Bine, domnule, îl apostrofează Virgil 
Carianopol, nu puteai să pleci mai devreme, 
să fii la timp aici? 

— Ehe, am plecat eu... de aseară, fiindcă 
nu aveam ceas deşteptător și mi-era teamă 
că vin târziu, dar sunt multe cârciumi pe aici 
şi am prieteni — o groază. 


MAI LUNGA-MI PARE CALEA. 


La ora 10,30 am plecat. Ne urează „drum 
bun“ cei din Sibiu şi d-nii Constantin Fân- 
tâneru, Virgil Carianopol, Teodor Ai. Mun= 
teanu și 1. Ţolescu-Văleni, care având per- 
mise pe C.F.R. au plecat cu trenul. Tristeţea 
plecării ne-a cuprins pe toți. Lalescu se gân- 
dește la o fată frumoasă, dintr'un oraş care-și 
spală poalele în Mare, Iancu Bârneanu, la 
nici o fată, Pietrari la codrii, „Vin şi haiduci“, 
iar Ladmiss... moțăie. Drumul e minunat, 


Maşina aleargă cu 80—100 pe oră, dar în 
Avrig zăpada era căzută din abundență şi 
abia atingeam în medie 30 pe orâ. La 11,45 
ajungem în Făgăraş. Pe o stradă, ocolind o 
trăsură, maşina intră cu roţile lângă bordură, 
unde era mai multă zăpadă topită, şi o 
doamnă care trecea, este stropită. Oprim, dar 
înainte de a cere scuze, intervine un domn 
farmacist, înfocat cavaler, care îşi ia în se- 
rios rolul de „apărător“ al doamnei. Pentru 
a nu pierde vremea, mai ales că se anunţa 
un drum foarte greu, mergem la Poliţie, pen- 
tru a se dresa cuvenitul proces-verbal. Can- 
travenţia era evidentă. Articolul 595 al. 6 din 
codul penal Regele Caroi Il este ciar. Spre a 
ne convinge, d. comisar ni-l citeşte: „Cu în- 
chisoare polițienească dela o zi până la o lună 
ş: amendă de lei 500, se pedepsește conducă- 
torul de automobil care când strada este 
plină de nori sau apă, nu conduce încet spre 
a fer: pe pietoni şi-i stropeşie“. 

— Nu numai pe pietoni, domnule comisar 
— intervine un cetățean — ci şi pe. tre- 
cători, 

Lalescu n'a mai putut sta în picioare de 
râs. Sa aşezat pe o bancă, dar a căzut. Alte 
pâsete. 

Doamna nu cerea nimic pentru dânsa. A 
dorit însă, să contribuim cu ceva la înze- 
strarea Armatei, Obolul nostru a fost de 1090 
lei. 

Voiam să plecăm. Se aplanase cât se poate 
de paşnic, acest incident, 

D. comisar ni se prezintă, scoțând din ser- 
tar un volum de versuri: „Imnuri pentru Țara 
din vis“: Petre Florescu. Era cel care scotea 
revista „Timocul“, O veche cunoștință de a 
noastră, Qin scris. Nam regretat cu nimic 
halta dela Făgăraş. 

Ne-au ma: trebuit aproape două ore până 
să ajungem la Braşov, nunde urma să luăm 
dejunul. 

După indicaţiile d-nei Noica, ie a cărei 
voie bună sau molipsit toţi, am poposit la 
„Cheia de aur“, um restaurant săsesc. Atât 
de buna noastră călăuză a avut o fericită in- 
spirație. Sau servit excelente mâncări, udate 
de bere neagră, cum numai în oraşul lui 
Ștefan Baciu se poate bea. 

După masă, Pietrari vrea să spună ceva, 
dar intră în passă neagră. După o serie de 
gafe (zău, nu găsesc alt cuvânt mai puţin 
tare) e tras de urechi, la mal, de Radu Gyr, 
care ne povesteşte, apoi, 0... gafă proprie. 

— Eram, spune poetul „Cununilor Uscate“, 
cu mulţi ani în urmă, la Craiova, la un bal. 
Nu ştiam să dansez. Mă amuzam privind lu- 
mea, când veni preşedintele Curţii de Apel 
şi-mi adesează un priețenesc: „ce mai faci“? 
Tocmai obsemmasem două domnişoare de o 
uriţenie feroce. Ii răspund zâmbind : — „Ve- 
deţi pe d-ra aceia urită, mă distrez uitân- 
du-mă la ea. — A, da. răspunde calm, magi- 
stratul, e fata mea. 

Eu, să-mi înghit limba de necaz. Ca so 
dreg, spun repede: 
bă Vei. domnule Preşedinte, pe fata dv. o 
cunosc foarte bine (habar nu aveam că pre- 
şedintele are vreo fată), dar nu de dânsa 
vorbeam, ci de aceia care dansează cu loco- 
tenentul de artilerie — arătând-o pe cealaită. 

— Daa? se interesează președintele. E cea- 
altă fată a mea... 

La cafea observăm că nu mai avem ţigări. 
Chem cheinerul şi-i spun să ne aducă zece 
Virginia şi zece Golf (pentru Lalescu). Radu 
Gyr mai dorea bere și-i cere: 

-- O regală, te rog! 

— Cu carton sau fără, întrebă chelnerul? 


GREU LA DEAL... 


Delia Brașov, a început cu adevărat, greul. 
Zăpada căzută făcea ca maşina să dorapeze 
mereu. Am cumpărat o lopată și ne-am zis 
„Doamne ajută“, când am plecat. Nici nam 
ajuns la Timiş, și am oprit. In față, un con- 
voi de vreo zece maşini nu putea înainta 
din cauza unui camion împolimolit. 

Sa trezit Ladmiss, speriat: 

--- Ne-am răsturnat, mă ? 

— Tot în țara cerului ești? îl întreabă 
Bârneanu. 4 

Se frecă mirat la ochi, vijeliosul nuvelist, 
îşi șterse nasul şi după ce i-am explicat că 
Sar putea să stăm vreo 2—3 ore aici, L.aâm-sy 
impasibi!, spune : 

— Dacă-i așa, să vă citesc nuvela pe care 
am scris-o azi noapte: „Cerul care arde“, 

— Nu ne arde de-ascultat, îl interprelează 
Lalescu. 

— Ne e teamă că ne ardem, spuse Bârneanu. 

Radu Gyr pune „pointa“. 

— E singurul manuşeris, Ladmiss? 

— Da. 

—- Arde-l, dragă... 

Insfârşit peste trei sferturi de oră camionul 
ese din săpadă şi pornim. Peste 200 de metri 
însă, ne-am oprit. 

Radu Gyr a sesizat : 

„Colivia cu poeţi : 
S'a 'mpotmolit în nămeţți”. 

Punem umărul, curățăm cu lopata zăpada 
si pornim. Altă împotmolire. Când să mă 
dau jos, îmi prind două degete dela mâna 
stângă, la uşa maşinei. Mai că mi-au dat 
lăcrămile. Când mă vede cu mâna sânge- 
rândă, Lalescu devine palid şi-l strigă pe 
Victor Popescu. Aude Ladmiss şi întrcabă- 
„Care mână“ ? 

— Stângă, îi răspund. i 

— Nu-i nimic, e salvat reportajui, conti- 
nuă Ladmiss, , | 

Incepuse să se întunece. Trecem prin 
Buşteni, Ladmiss ne anunță. Pe stânga are 
să fie: „Oficiul de desfacere al hârtiei“ — 
spune șoferului te rog, să meargă mai încet. 

— Dă-i viteză șofer, intervine Lalescu, că 
Ladmiss cumpără hârtţie, și iar scrie o 
nuvelă. 

După alte câteva împotmoliri ajungem la 
Sinaia. Victor Popescu era foarte obosit, — 
nu-i uşor lucru să şofezi 500 km. în interval 
de 20 de ore, pe un drum aproape imposibil, 
Cum mulţi dintre scriitori aveau treabă a 
doua zi dimineaţă, au plecat cu prima mașină. 

In: Sinaia, la d-na și d. Noica, am rămas; 
Victor Popescu, Traian Lalescu şi cu mine. 


ŞI PESTE TOATE, INIMA 


Nam să uit seara de 8 Aprilie, Am mers 
500 km. și la întoarcere, am descoperit un 
adevărat popas, — căminul soților Noica. 
După cină, sa stins lumina. A rămas doar e 
veuilleuză, care părea un perete alb al came- 
rei, pe care jucau vâlwvătaile, — rubine, ale 
focului „măestrit” aşezat de d-na Noica, în 
cămin. La radio a început să cânte „,„Concer- 
tul în fa-major“ al lui Bach. Am tăcut cu 
toții. Am văzut, pe faţa fiecăruia, trecând 
albă liniştea, Am simţit bătând la fel cu 
inima mea — pe a tuturor, din camera cu 
perdele ca două făşii de zăpadă și cu cărți 
multe. 

După ce sa terminat concertul, nam mai 
ştiut nimeni, ce să vonbim... 

„In drum spre București, a doua zi dimi- 
neață, Victor Popescu mă roagă să însemnez;: 
„Mulțumeşte pentru mine, în numele „Uni- 
versului Literar“ tuturor care au contribuit 
la reuşita şezătorii dela Sibiu şi să fie pre- 
gătiți pentru Mai: Incepem marea ofensivă a 
tinereţii, — pe alte fronturi. 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-922