Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0036

VAIVEDSUL LIIIDAL 


ANUL XLViil e Nr. 36 
SAMBATA 9 Septembrie 1939 


Redactor responsabil; MIHAI NICULESCU 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
luscrisă sub No, 163 Trib. Iifoy 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30,10 


„ Lei 220 pe 1 an 
ABONAMENIE : „120 pe 6 luni 


Autorităţi şi instituţii — Lei 500 





Fantasme de Toamnă 


de SIMION STOLNICU 


Mulţi dintre scriitorii tineri sunt concentrați... Mulţi 
respiră întrun mod cu totul inedit mireasma câmpurilor 
de toamnă, mulți își văd ţara în ceasurile acestea... Mulţi 
camarazi au găsit pentru calul inspirației un înlocuitor 
de mulie ori mai blând insă cu un echipament mai dur. 
Mai suntem pe-acasă gata de plecare mulţi din aceia 
cari ne-am crezut cu câte-o stea în frunte atrăgând până 
ieji, prin vanitatea noastră, ciuda lumii şi în special a 
unora convinşi că erudiţia lor le dă dreptul de a ne cou- 
trola meseria, iar astăzi avem din mila Domnului câte 
tsei patru stele pe ordinela de chemare. 

Fie ea şi vremelnică situaţia „de-acum, aceste simetrice 
steluțe sunt şi ele simbolul unui dar, al unei posibilități 
la îndemâna chiar a celor mai „sideloşi'“, de a intra în 
chip real în marca comunitate a inșiior cari și fără noi 
şi in orice timp contribuie la viaţa limbii românești in- 
diterent dacă ei ară sau se luptă... Nu-i adevărat că seri- 
itorui tânăr îşi face de-acum încolo curaj în ambianța 
omului de pe stradă, de a cărui mentalitate îl despărţea 
adeseori un dig trutaș de preţiozitate și mai ales de Li- 
rism exagerat nepotrivit cu inteligenţa şi cu visurile făp- 
turei noui ? Nu există experienţă mai binecuvântată de- 
cat aceea care ne învaţă să depășim în noi pe şlefuitorii 
de cuvinte, preţuind omu! tie pe calea tristă de a ne rugă 
şi a întrunta primejdiile alături de el. Vom înţelege cât 
de departe este minunata făptură a lui Dumnezeu nu 
numai de faniaronada aristocratică a vorbei încurcate 
dar și de lirismul eltin. Ar îi necesar să amintim dra- 
gostea lui Louis Ferdinand Celine pentru ceiace poate fi 
substanţă cu numele binemeritat de „om“ în cel mai ig- 
norat dintre oameni, caporalul din colonii şi atâtea rod- 
nice mărturisiri ale scriitorului de excelent grai popular 

Venind din vilegiatură, expresie inactuaiă, am văzut 
acolo pe marginea căii ferate, sub seninul parfumat de 
toamna porumbiştilor natale unde ochii mei căutau o 
fantasmă a anotimpului care putea fi sterilă — dece să 
au afirm, unde vâna cu obişnuitele riscuri inspirația, --: 
deodată un grup de cășli de sub care priviri dz salut îm- 
brăţișau trenul, fără nici o intenţie de irivialitate, în timp 
ce mâini hârsite de manevre, se agitau prietenește. Nu 
mai era fantasma lirismului nostru sezonier, era poate pe 
acolo... scriitorul tânăr, şi în orice caz era ceva dorit. 

Nu poate fi îndoială, își fac loc vremurile purificări- 
lor, deshărărilor de artificii, trezirilor pentru măreţia ro- 
lului ce-l avem la răspâutia dintre două mari lumi, rol 
mai presus de visăria horticolă sau de altă specialitate 
din bucălate antologii. 

Ne verificăm deocamdată cu toţii încheeturile subte 
de insomnii literare să vedem ce mai pot ele da în mo- 
mente când poate vom fi sub rouă sau fum ori sub anu- 
mite nuci scăpate de coţofenele de Toamnă din pliscul 
amabil la pământ... 


Care va ști pe-acolo să doinească în sensul autentic, să 
cânte scripcă în felul lui Lae Chiorul, va fi odorul sol- 
daţilor şi așa scriitorul tânăr va cunoaște o lecţie asupra 
misterivasei porţi spre suflet şi dincolo de soarta sublu- 
nară, spre glorie... 

Socot că mai mult îl desăvârșește pe un asemenea ales 
o manevră din acestea decât o diplomă... Şi dacă în îm- 
projurări mai grele el va fi rănit n'are să uite că l-a suit 
pe targă un om al cărui gest are calitatea fundamentală 
i a ru putea fi răsplătit printr'o dedicație pe o pla- 
chetă... 


In ciuda căderilor de lrunze e o primăvară a humoru- 
lui românesc (a nu se face confuzie între acesta și hu- 
morul matinal cu care cetăţeanul coniortului de timpuri 
bune se mândrește). Un humor care nu te cruţă, te ia în 
cange cu ncpusă masă, pe stradă. 

— Ce-o vrea ăl dă sus, spune în vânt măturătorul. Și 
apoi trecătorului care din cine știe ce motive şi-a aruncaţ 
ochii încă romantici spre un balcon: 

— Nu cel dela etaj ci „Al dă sus... 

O populară, inocentă formulă a transcendenţei, ce vre 
domnule filozof în aștepiarea unui ordin zodiacal! 

La ceasul când noi compunem, atâţia confraţi primesc 
benevula cunună de aur a unui amurg veritabil pe casca 
de oţei. Mâine, pe luciul lopeţilor de lângă ranițe răsă- 
ritul își va stărâma visteria în picături de rouă ce sunt 
date simplei bucurii a omului și luciul peniţei nu le poate 
cuprinde... 

In noapte, aici în oraş, venea adeseori să-ți bată la fe- 
reastră din palme ca să-i deschizi şi să-i citeşti stihuri, 
un prieten care nu scria, E concentrat, n'a dat vești des- 
pre el de săptărnâni, ce-o mai fi cu dinsul?... Dar bate 
cineva din stradă, acelaș sunet... Te repezi la fereastră. 
Trotuarul gol... Desigur, cu toate timpurile astea, n'aveai 
să-l cruţi de lecturi dacă era el... Să-ţi mai fie necaz că 
te-a uitai și se distrează mai bine acolo între camarazi ?... 

„Seriitor tânăr, îţi anunţ sfârșitul fantasrnelor de toam- 
nă şi ridicarea braţelor adevărate pe locul unde rugina 
pompoasă îşi aroga valența auruiui. Vom începe să în- 
țelegem cuvintele, ns vom săpa adăposturi simţirei în ele 
numai în clipe când scoși dinir'o boemie fără pereche. 
dintr'un fel de trubadurism de conac, vom fi alături de 
ur necunoscut încordat, pentru ţară... Să ne răfuim cu 
autograiele generoase pe care ni le regăsam  de-atâtea 
ori vândute la anticari, să uităm decepţiile ce ni le-an: 
provocat. Fantasmele toamnei (ah, remuşcarea de o fi 
scris-o totdeauna cu T mare), ele purtau vina!... 

Câte ceruri înstelate vor mai putea pătrunde prin ca- 
rantina unei mari sobrietăți dobândită pe un drum neo- 
bișnuit pe care fantasmele de sempiternei toamne din 
poezia tânără s'au stins ?... 

Când tăbăcit de sforțări, soldatul de alături, cel luat 
dela horă, va exclama: Ce boltă frumoasă, Mamă- 
Doamne !“, va fi un mare adevăr, valabil şi demn de în- 
semnat în ciudatele terfeloage de campanie. Stelele să 
ajungă mai rar și mai bine astfel, pe „zonă“ și până la 
noi... Sunt umile sugestii pe marginea acelui mic firma- 
ment de pe livretul scriitorului tânăr, pornind dela ui 
ei a dat de steluțe care nu se poate dubla cu una cu 

ouă... 





IL. Andreescu 





In pădure 





Elevul Milcu Nicolae 


Se implinesc, acum în Septembrie, 
şease ani dela moartea poetului N. Mil- 
cu. O nouă toamnă doljeană îşi scutură, 
azi, îlamurile de purpură peste mor- 
mântul, presărat cu tuiănici, al melan- 
colicului prinţ care a iubit „grădinile de 
sidei" şi elegia gravă a răzoarelor din 
țintirime provinciale, 

Puţini își mai aduc aminte că Milcu a 
murit într'un sanatoriu autumnal din 
luncile Jiului, Milcu a iost întâiul din- 
tre camarazii scrisului tânăr care a plă- 
tit tribut de sânge morții, deschizând 
cortegiul palid al celor dintre noi cari 
l-au urmat, printre lori şi îtizie, din- 
colo, în lumea viorilor eterne. După 
Milcu au plecat, ca niște umbre subţiri 
de ium, Cantonieru, Bogdan Amaru, Sa- 
hia, Alexandru Călinescu, şi, în ultimul 
timp, George Petcu şi lon Moldoveanu... 
Tnti străvezii şi înalți, ca niște jerie 
albastre de tămâe iumegate din potirele 
toamnei. 

In: repedea lui scânteiere prin litera- 
tură, Milcu nu a putut să-și înrădăci- 
neze, adânc, numele în conștiința citito- 
rilor de poezie, şi aşa destul de pu- 
țini, 

L-au prețuit însă, pentru versul lui 
finidic şi pentru sunetul unduitor al 
tristeților muzicale, colegii de poezie. 
L-au iubit și au văzut în el un poet ade- 
vărat cu febre noui și sensibilitate bo- 
pată, Mihail Dragomirescu, Perpessicius 
și Camil Petrescu. L-a urmărit cu dra- 
gostea, înţelegerea și sprijinul moral, 


chiar în acele tragice clipe de încieș- 
tată suferinţă iale boalei măcinătoare, 
admirabilul cărturar şi iubitor de ca- 
ractere, dela Craiova, proiesorul C, D. 
Fortunescu, 

Și-l păstrează încrustat în suitet, me- 
dalion luminos, scriitorul acestor rân- 
duri,.. 

Pentru caişii înfloriți ai zilelor noa- 
stre de îrăţească dragoste, condeiul se 
înmoaie, tremurând, în cerneala violetă 
a trecutului, 

In amintire, adolescențele noastre se 
împletesc, ca niște mâini care se strâns 
fierbinte, Și chipul lui Milcu răsare din 
anii mei, se aprinde, zâmbeşte, se “'ntris- 
teaza.,. 

Prietenia noastră a început in Craiova 
din 1919, când Milcu se întorsese, de cu- 
rând, din Moldova, unde suierise, de- 
gerase şi bolise —luni întregi— de tiios 
exantematic, cercetaș de răsboi. Eram 
școlar în clasa Ill-a de liceu și eram 
mândru de-a fi făcut să apară, în editu- 
ra liceului, un poem eroic „ln munţi“, 
jucat pe scena Teatrului Naţional din 
provincie, de către elevii clasei a VI-a, 
In timpul acestei mici glorii a mea, 
zâmbeşte întâlnirea cu Milcu, pe o stra- 
dă obscură din preajma „bulevardului 
gării",  Insoţea pe maica sa adoptivă, 
d-na Peica, pe care o cunoşteam din 
acele zile cu lacrimi ale Craiovei inva- 
date de ulani, când venea la părinţii 
mei să plângă pribeşia fără vești, prin- 
tre chesoane și spitale militare, unde- 





Revedere 


Trebuia să ne întâlnim incă odată, 


După despărţire ? 


Nu. A fost numai o întâmplare 
Şi tu treceai foarte grăbită, 
De parcă te chema o fericire! 


St:ala-mi, veche, nu se lezuise 

Și mâna să-ţi sărut n'am îndrăsnit... 
Sta scris s'aprinzi iar cerul c'o privire 
Si m'a sirăfulgera! zâmbetul tău, 


Cu toate că, de-acum, mi-erai străină, 

— Pesemne mai: stă scris ca tu să ai 

Timp pentu ioate suferințele 

Şi pentru toate câle-s mari în timp — 

Cu “'nfiorări, ca 'nir'o părere, 

Te-ai aplecat blând, trist, și mi-ai strâns mâna. 


Şin graba ce-ţi topea ființa 'ntreagă, 
De nu mă'nșel chiar buzele-ţi, de ar, 
— Cutremurate și de neuitat 

Flori pe vecie siinse pentru mine, — 


Din mers au mai şopiit: 


„Să fii cuminte“... 


Poate tocmai fiindcă era de prisos, 


ȘTEFAN STANESCU 


de RADU GYR 


va, departe, a băeţașului cu surâsul 
trist ca o petală de toamnă. 

— Nu vă cunoaşteţi ? Sunteţi doar 
amândoi „scriitori“. Nicu scrie, însă, 
nuvele. 

Chipul de palid eteb, cu transparență 
ciudată, ușor întristată de melancolia 
ochilor mari care păreau, continuu, că 
suieră, că ascund o presimţire tainică, 
s'a luminat deodată. Mâinile noastre s'au 
întins, şcolărește, 

— Acum faceţi schimb cu volumele 
voastre, 

Uite, Nicu vine dela tipograiie. Toc- 
mai şi-a ridicat primele exemplare din 
„Faina suiletului“, 

Mapa lui Milcu —elev în clasa V-a— 
s'a deschis și proaspătul „nuvelist'* mi-a 
dăruit, nu fără un gest de ușoară oti- 
ciere a unei ceremonii ciudate, o carte 
albă, cu titlul scris în albastru de cer: 
„Din Taina Suiletului”, 

l-am mulțumit. Mi-a răspuns cu o um- 
bră de gravitate, cu un mic aer solemn, 
al elevului de „curs superior“ întâlnit pe 
aceiași punte de suilet cu altul din 
clasa III-a. În aceiaşi seară, i-am tri- 
mes, la rândul meu, poemul eroic „ln 
munţi” şi am citit, pe nerăsuilate, sub 
o lampă de ceaţă şi de târziu, nuvelele 
lui cuprinse nu în mai mult de 32 de 
pagini. Lecturii acelei seri, i-a urmat o 
șezătoare dată de elevii clasei a V-a în 
amfiteatrul liceului, la care am asistat, 
cu emoție, ascuns într'un colț al balco- 
nului, așteptând ivirea, pe scenă, a |ui 
Milcu ailat pe programul serbării prin- 
tre acei ce trebuiau „să sc produci. 
Milcu a apărut, întradevăr, pe scena, 
dar, spre uimirea mea, au s'a maniies- 
tat ca „scriitor“, citiadu-ne din voluma- 
șul său, ci „s'a produs“ ca... mitzicant ! 

Il am şi azi înaintea ochilor, îmbră- 
cat într'o tunică neagră, închisă la gât, 
pantaloni buianţi şi ghete miiităreşti, 
inalte ca niște cisme, dar cu şireturi 
împletite până sus sub genunchi, (ghete 
pentru care îl invidiam teribil !), -— şi 
făcând să lâncezească un arcuș senti- 
mental, bolnăvicios de duice, pe coar- 
dele vioarei sale... Cânta „serenada” lui 
Braga şi fetele dela pensioanele Cra- 
iovei. venite la serbarea liceenilor, ar 
îi vrut să nu se mai sfârșească dulveasa 
melodie, pentruca îăptura lui de prinț 
adolescent şi melancolic să nu dispară 
de pe scenă... 

L-am așteptat, după şezătoare la ie- 
şire, şi am plecat împreună, alături, 
călcând, tăcuţi, într'o minunată şi ame- 
țitoare complicitate liricâ, unde vorbele 
erau de prisos îș suiletele se înabrățişau, 
— elevul Milcu Nicolae dintra V-a 
reală şi elevul  Demctrescu Şt. Radu, 
dintr'a III-a B. i . 

Au venit caldele seri de prietenie şi 
adolescenţă, lângă soba caldă de iarnă, 
când îmi citea nuvelele lui şi-i recitam 
poeziile mele. Eram o îire bolnăvicioasă 
eu însumi, şi patului meu de zăcere i-a 
stat de veghe, zile la rând, prietenul 
drag, pierdut în ani. 


(Urmare în pag. 4-a) 


Spiritul 


de echipă 


de NICOLAE ROȘU 


Până mai acum câțiva ani, 
cra o modă împărtăşită de 
scriitorii tineri de a se grupa 
sub consteluția unur  principu 
și de a se recomanda publicu- 
lui prin manifeste. Erau la 
modă enunțările progiumatize, 
formularele îndrăzneţ alcătui- 
te, o mărturisire de credinţă 
revendicată de un grup alcă- 
imit prin solidaritatea de opi- 
nii, și care îşi asuma o răspun- 
dere în fața istoriei și a gene- 
raţiei lor. După cum timizii şi 
singuraticii sunt în adâncurile 
lor sufletești orgolioşi şi flezi- 
bili în faţa laudei publice, tot 
asemeni, ucei care îşi căutau 
rostul îutr'o solidaritate  gre- 
gară, se dovedeau a fi tempe- 
vamente inzestrute cu o mini- 


mă capacitate de rezistență, 
spirite timorate şi  prudente, 
predestinate să se valorifice 


numai prin solidaritatea de 
grup. Lauda reciprctă decentu 
o mutuală obligaţie, vo înțele- 
gere discretă făcea pe unul să 
vadă în confratele de aceiaşi 
dimensiune spirituală un  ge- 
niu, cași acesta la rândul lui 
să proclame genialitatea celui- 
lalt. 

Astfel am văzut  ivindu-se 
din anonimat valori confecţio- 
nate de solidaritatea de grup, 
după toate regulele artei, prin 
reclamă și exagerate laude. A- 
ceste înjghebări, cu ecouri am- 
plificate de orgoliul tinereţii, 
sfâşiau tradiţia literară, sfărâ- 
mau cadrele culturii, începeau 
ei însişi o nouă viaţă, germi- 
nată de o ciudată  diformare 
sufletească. 

Dacă am. spune că din aceste 
alcătuiri juvenile nu a rămas 
nimic, că toți s'au risipit, fără 
putinţa de a da formă şi viață 
unui act creator, am fi prea 
severi şi în imposibilitatea 
omenească de a susține un 
punct de vedere nejustificat. A 
rămas de pe urma lor o sume- 
denie de discuții polemice ano- 
nime, de o năbădăioasă vehe- 
menţă, cu sfărâmări de idoli 
și prăbuşiri de temple. Inca- 
pabili de a se susţine printr'o 
acumulare lentă de convingeri, 
de a-şi asimila valorile unei 
culturi care-i depăşea, tinerii 
spadasini muceiăreau vântul și 
încrucişau săbii fără a primi 
în schimb răspunsul cuvenit. 
Vina nu este numai a lor, ci și 
a atmosferei critice în care au 
trăit. Bătăliile critice de odi- 
nioară s'au potolit. Numai va- 
reori se vedea o polemică de 
idei, sprijinită pe convingeri și 
documentată serios. Critica în- 
săși era viciată de un arogant 
subiecțivism, și fiecare comba- 
tant căuta o întărire pe o pozi- 
ție personală, fără a ține sea- 
ma de raportul unor adevăruri 
recunoscute unanim şi enun- 
țate obiectiv. 

Dela Titu Maiorescu şi Do- 
brogeanu-Gherca existu 9 cri- 
tică în care problemele literare 
erau discutabile la un nivel de 
înțelegere și de limpezire. De 
când însă s'a ivit modernismul 
topționar şi individualist, o cri- 
tică de selecţionure şi sinteli- 
zare nu mai este posibilă. Cri- 
tica s'a îndepărtat de drumul 
tradițional al discernământu- 
lui care căuta temeiuri lucide 
şi formula noţiuni comunica- 
bile, pentru a se adânci într'o 
stare împestrițată, de senzații 
nedefinite, de idei şi imagini 
contradictorii, care-şi găseau, 
tocmai prin nelămurire o înte- 
meiere literară. Critica abdi- 
când dela funcţia ei esenţială, 
de a desprinde elementele via- 
bile a'e unui fenomen creator 
şi a face astfel operă de sinte- 
ză, a alunecat pe  povârnișul 
sofisticărei estetice,  mistifi- 
când noţiunea de frumos ar- 
tistic,  înglobându-i valoarea 
intr'o excesivă libertate de ex- 
primare. Asemenea  şarpelui 
care-și devorează coada, criti- 
cul muşca sadic din propria lui 
substanță. Astfel a fost posibil, 
ca însăși această critică să pro- 
moveze valori închipuite, să 
consacre nume lipsite de o 
semnificaţie creatoare. 

Pe de o parte așa dar o cri- 
fică văduvită de sentimentul 
duratei spirituale a fenomenu- 
lui literar, o critică permeabilă 
unor false înțelegeri; pe de al- 
tă parte, bisericuțe literare 
fără simț critic, ci numai cu 0 
pronunțată vehemenţă polemi- 
că. Odinioară criticul se afla 
în fruntea unui curent sau al 
unei școli literare : protagonist 


(Urmare în pag. ultiză) 








2 





Misterul existenţei, poeţii îl 
exprimă  felurit, după cum se 
încred mai mult în intuiţia 
intelectuală sau se lasă con- 
duși de sufletul sensibil. Noi 
reținem faptul că poezia nu o- 
colește taina, fără să arătăm a- 
cum pe ce cale socotim că acea- 
sta se revelează mai spornic. Li- 
rismul abstract, pur, cu a cărui 
analiză ne îndeletnicim, se slu- 
jeşte în intuiţiile sale de alegoria 
peșterii lui Platon. Găsim alego- 
ria peşterii în cartea a şaplea a 
Republicii, dar Platon pregătise 
expunerea mitului din sfârşitul 
cărții a şasea, prin consideraţiile 
făcute despre cunoașterea geo- 
metrică. Aici sunt două fraze 
decisive. Prima: „Fă-ţi în pri- 
vința spiritului ideia următoare. 
Când sc îndreaptă spre un lu- 
cru luminat în adevăr şi în e- 
sență, atunci el concepe, cunoa- 
Şte și pare să aibă cunoașterea; 
dar când spiritul se întoarce 
spre lucrurile ce nasc şi pier, a- 
mestecaie ca întro ccaţă, el 
nu mai poate decât să-şi ex- 
prime părerile, se turbură și se 
schimbă de la o părere la alta și 


pare că nu mai are cunoaște. 
rea“. 
A doua frază pregătitoare 


a alegoriei peșterii este: „Știi 
de asemeni că geometrii se 
folosesc de figuri vizibile şi că 
demonstrează cu ajutorul accs- 
tor figuri, cu toate că nu se gân- 
desc la acestea, ci la acelea cu 
care acestea seamănă“, 

(60 per 1cbzwy Btyyoobevot, 
usiwny mepi cs rata Eotme), 

Se referă amândouă frazele la 
iucrurile lumii sensibile şi la o- 
biectul inteligibii al intelectului. 
La cesa ce se vede, dar nu sc 
concepe, şi la ceea ce se conce- 
pe. dar nu se vedc. Lia imagini 
și la idei, şi la drama dintre ele, 
în spiritul nostru. 

Drama ne-o înfățișează ale- 
goria peșterii, despre care Al- 
lain spune că este „la plus fine, 
la pluş achevee, la plus profonde 
des lecons que lhomme ait re- 
sue de lhomme“. Iată alegoria. 
Inchipuiţi-vă o locuinţă subte- 
rană în formă de peşteră, având 
o deschizătură spre  luraină în 
tot lungul ei; în lăuntru se atlă 
nişte oameni, cari au crescut de 
copii aici, legaţi cu lanţuri de 
picioare și de gât, astfel încât să 
nu se poată mișca din loc și să 
nu vadă de cât înainte; în spa- 
tele lor, pe o înălţime, luminea- 
ză un foc; între foc şi prizonieri 
trece un drum ridicat; dealungul 
drumului mai este un zid ca un 
paravan nu prea înalt. Inchipui- 
ți-vă acuma că pe drumul 
dintre foc şi prizonieri, trec oa- 
meni liberi, ținând în mâini, 
astfel ca să iasă deasupra zidu- 


asa 


Sin 





CRONICA 


lui-paravan, tot felul de obiecte 
și printre ele şi chipuri de oa- 
meni şi animale, din lemn şi din 
piatră. Oamenii cari trec cu lu- 
crurile, vor vorbi între ei, des- 
pre aceste lucruri sau vor mer- 
ge tăcând. Dar oamenii cari stau 
legați, fără a putea întoarce ca- 
pul, ce vor vedea altceva decât 
umbrele proectate din spatele 
lor, de lumina focului, ale celor 
cari trec şi ale lucrurilor ce le 
duc cu ei? Şi dacă vor vorbi în- 
tre ei, şi vor trebui să numea- 
scă fiinţele şi lucrurile ce trec, 
nu vor trebui să numească um- 
brele lor? Iar dacă un ecou al 
peşterii ar întoarce vorbele tre- 
cătorilor, n'ar crede că vorbesc 
inscşi umbrele? Pentru ei n'au 
existență reală decât umbrele. 
Stranie vedenie, și stranii pri- 
zonieri, — exclamă partenerul 


dialoguiui, la care Socrates răs- 


ptiue simplu: „Seamănă cu 
noi!“ Și lămureşte: „Lumea vi- 
zibilă este ca locuinţa din în- 
chisoarea peşterii; lumina soa- 
relui este ca lumina focului din 
peşteră; cât privește înălțarea 
spre o lume superioară, con- 
templaţia, înţelege-o ca un drura 
al spiritului spre o regiune a 
inteligibilului, ....Tip? sis Tv vonirăy 
25709 Tis ovia ăvoâcv Tilsis, 
Tâlcul alegoriei lui Platon, 
reiese de la sine, cu claritate. 
Pentru spirit, există umbrele și 
există teama că adevărul nu 
este în umbre, ci mai presus de 


ele. Dar umbrele au avantajul 
de a fi ceea ce vedem, pe câtă 
vreme ideile, ca să fie ceva, tre- 
bue să nege mai întâi aceste 
umbre, şi să ia naştere din nc- 
gația lor. Unde să ne ducem 
dacă vroim cu tot dinadinsul să 
ieşim din peșteră? Căci Dum- 
nezeu singur ştie care este în 
odevăr lumea a cărei umbră noi 
o negăm. Fără umbre, gândirea 
omenească nu se poate împlini. 
Nu întrebuințează geometrul fi- 
gurile, aceste umbre ale lucru- 
rilor, chiar când se gândește la 
altceva, la acel Tina, vorz55 2 

De altminteri, însuși Dumnezeu, 
când îşi aruncă ochiul spre lu- 
me, nu poate să arate lumii că 
a văzut-o, de cât așa cum acea- 
sta şlie că se poate vedea: prin 
figuri geometrice. Din peșteră 
nu se poate ieși; dar nici nu se 
poate intra de cât cu ochiul în- 
cremenit pe umbre. Omului 
nu-i rămâne de cât putinţa de a 
nega umbrele, imaginile, lucru- 
rile. Nu-i rămâne de cât ca, a- 
tunci când fac geometrie, să ad- 
mită prin figuri ideia, iar când 
face poezie să n'o vadă în ima- 
gini. Cel puţin așa cred poeții 
purişti. Ei alungă imaginile, iar 
în locul lor se deschid lacunele, 








UNIVERSUL LITERAR 


Alegoria peșterii 


absenţele, vidul fenomenului 
pur, increatul. 

Astfel au putinţa să trăiască 
ideile. Alegoria peşterii lui Pla- 
ton, servește în poezia pură ca 
schemă de negație. Ca partene- 
rul lui Socrates, poetul găsește 
de rigoare să exclame : „Stranie 
vedenie și stranii prizonieri“, 
— apoi adaugă: „seamănă cu 
noi!“ Una din poeziile ce.e 
mai comentate, ale d-lui ou 
Barbu, estea treia din ci- 
clul „Joc Secund“, întitulată 
„Grup. A trecut drept o pos- 
zie obscură, dar dujă tot ce 
am amintit noi aici, despre mi- 
tul lui Platon, se va vedea că 
obscuritatea este doar o lipsă de 
informaţie a cititorului. D. Ion 
Barbu na făcut parcă altceva 
decât să instruiască cu această 
lecţie „la plus fine, la plus ache- 
v6e, la plus profonde des lecons 
que l'homme ait recue de l'hom- 
me“. Poezia „Grup“ se desvoltă 
în două strofe: 


E temniţa în ars, nedemn pământ; 
De ziuă, fânul razelor înșală; 

Dar capetele noastre, dacă sunt, 
Ovaluri stau, de uar, ca o greșală. 


Atâtea clăile de fire stângi! 
Găsi-vor gest închis, să le rezume, 
Să nege, dreaptă, linia ce frângi: 
Ochiu în virgin triunghiu tăiat spre 
[lume ? 


Poema se desfășoară vers cu 
vers, pe marginea textului pla- 
tonician. Se întitulează „Grup“, 
probabil fiindcă prizonierii sunt 
închipuiţi stând în gruvp, înlăn- 
uiţi spre umbrele de pe pere- 
tele cavernei. Peştera se deschi- 
ae în pământ ars, (steril), fără 
putinţa de a germina adevărul. 
Razele (umbrele) înşeală de ziuă 
(de timpuriu,— din „copilărie'); 
capetele ce se prosctează sunt 
imagini, înşelări; ele sunt albe, 
ovaluri de var, pentru că auto- 
rul închipue peştera însăși lu- 
mea vizibilă, universul nostru 
luminat de soare, — dar în care 
soarele nu este adevărul, ci î- 
magine a adovărului, — prin a- 
ceca că dă lucrurilor calitatea 
de imagine, le face vizibile, (de 
var), dar nu şi inteligibile. Cât 
de multe ar fi imaginile, totuşi 
ele rămân  neîndestulătoars 
(stângi!). 

Ca şi figurile în geometrie, ele 
sunt „ipoteze“, spre a demonstra 
altceva în afară de ele. Cum să 
se curme destinul lor de a fi „i- 
poteze'*? Cine să facă gestul de 
a le închide, de a le resuma, să 
nu mai fie drum spre altceva, 
ci să devie ca o linie dreapiă, 
abstractă şi pură, concepută 


doar în inteligibil, şi să înce- 
teze de a mai îi triunghiul prin 
care este cu putinţă cunoaşte- 
rea? Ochiul tăiat spre lume în 
virgin triunghiu este însuşi c- 
chiul divinității, al virginei lu 
mii, care deţine în sine, princi- 
piul adevărurilor, — fără pra- 


creaţie, fără intervenția unui 
soare  fecundator, prin care să 
înceapă a exista „capetele de 


var'“. Dincolo de soare este fe- 
cioara lumii, — stăpâna primor= 
dială, divinitatea, care, atunci 
când ne privește, n'o poate face 
de cât omenește, printr'un „vir- 
gin triunghiu“. 

In producţia instruită de d. 
lon Barbu a poeţilor cari l-au 
urmat, tema interioară a alego- 
riei analizate, a fost tratată di- 
vers, punându-se accentul când 
pe aspectul ei inteligibil, când 
pe cel sensibil. Pe d. Cicerone 
Theodorescu l-a dus mai departe 
silinţa de rezumare la un „Punct 
tyanscendental“: 


Urc din afură, negru — depărtat 
Punct în rotiri spre-o suprafață, sorb 
Acelui ochi triunghiular sculptat 
Albastrul uniform, adânc şi orb. 


Grăunte, întunericul meu, van 
Vrei relief luminii înconjur. 
Unde-i sfârşitul, pipăibil plan, 
Rotund în fund, nemâșcător contur? 


A mea, mereu prin ochiul cel egal, 

Ascensiune nefinalizată 

Creiază, 'ncete, planuri în spiral, — 

NU DĂ, o suprafaţă limitată 
(Cleştar, pag. 67 


întâlnim ochiul triunghiular, 
dar simbolul cunoaşterii s'a re- 
zumat la punctul geometric, ab- 
stract şi pur, care urcă în afară 
de materie, se fereşte de o su- 
prafaţă limitată, şi încearcă să 
soarbe din substanţa virginală 
a lumii. Punctul transcendental, 
care este un „grăunte“, ar jin- 
dui parcă lumina vană a formei, 
a desfășurării geometrice în 
plan. Poetul nu intueşte însă ce 
„nemişcător contur“ să-i dea, ce 
măsurătoarea nefalsă, şi îl lasă 
mai bine să evolueze în mişca- 
rea de inițiere a spiralei. Punc- 
tul transcendental rămâne deci 
întunerec,  „grăunte“  virginai, 
în „albastrul uniform, adânc și 
orb“. Dacă însă d. Cicerone 
Theodorescu face saltul în ab- 
stract, d. Simion Stolnicu se 
gândeşte în schimb la o acomo- 
dare, la un „pod nou“, la o func- 
ţie a lirismului care să fie „drum 
de mijloc“: 


Noaptea 'mprumută — adâncului vânăt 
[în cascade 
Flaute de chiparos. 





LITERARĂ 


Discumpănit păianjen privește lung 
[în jos, 

Suit pe unghiu de lespezi unor colo- 
“made. 


O plută de umbră umblă peste ape 

Prelungind brăzdarea spumoasă, unde 
(vrea, 

Saltului de stea: — 

Iar gloriei lumii — abia încape: 


Simte înțepându-l spre-a-l nărui, săl- 
[batec 
Selene, trăjmaşul cu suavul venin, 
Al timpului mort prelins în spin — 
Si-şi toarce — un drum de mijluc, de 
[ritmuri, biet lunatec 
(Punct Vernal, pag. 7—8) 


Umbrele pe carc le desfășoară 


noaptea, — adânc vânăt în cas- 
cade, — evoacă însăşi moarica, 
cu chiparoșii ei, — flaute. 


In ceața de umbre, privește 
discumpănit  Arachne, (păianje- 
nul) care nu-i altcineva decât 
poetul așezat pe unghiul de cu- 
noaștere al colonadelor gândirii. 
Cea mai redutabilă umbră este 
însuşi Charon, care face semn 
că a sosit cu pluta iui, punând 
să alunece stelele căzătoare, 
„unde vrea“, Inaintea umbrei 
lui Charon, poetul se lurbură, 
gloria lumii nu-l mai  ispiteşte, 
„nu-l mai încape“. La ce bun, 
când domnește moartea? Taina 
o cunoaște însă luna, Selene, 
pentrucă ea este moartă, — ea 
știe prin moarie, — este vecinică 
în moarte! „Cu suavul venin“ al 
veciniciei ei în moarte, înțeapă 
„spre a-l nărui“, pe poet, care 
începe să cânte, lirismul fiind 
modul de resemnare, stârnit de 
veninul eternității, — față de 
cunoaștere. Dar orice lirism, nu 
va fi de cât al unui „biet luna- 
tec“, un „drum de mijloc“, un 
„pod de ritmuri“, de intrare şi 
supunere în „prizonierat“. La 
d. Eugen Jebeleanu, imaginile 
prilejuesc parcă o reală dramă 
a „nelămuririi“: 

Vreau puritățile din ape şi din cer 
Albastrul depărtat fuge şi minte, 


Când haiduceşte înflorite flinte 
Descarc, nu cad cortine de eter. 


In diamant, incendii. Stinse, 'n noi. 
Sufletele răstoarnă și sluţesc. 

Ochii de-otravă 'n hrube amândoi, 
Reflux vioriu chemând, î! înverzese 


Apus — flori oxidate — prin lentile, 
(Nimeni nu știe). Ștergeţi aquarela. 
Cum calcă seara, e și nu. Gazela 
Se șterge cu copite unde 'n file. 
Imimi sub săbii, pag. 47—48) 


Ca orice poet, și d. Jebeleanu 
vrea „purităţile din ape şi din 
cer“, Prin aceasta declară că 
scoboară simbolul cerului (al lu- 
minii) la acela al apei (forța e- 
lementară, vitalismul, biologia, 
etc.). Caşi apele, „albastrul“ fu- 
ge și minte“, iar vorbele „,înflo- 
rite“ ale postului nu deschid 
porţile  eterului când le înaltă 


9 Septembrie 1939 








spre obiectul lor ca nişte flin- 
te. Adevărul stă ascuns, ca în- 
irun diamant. În om ideia sa 
stins. Sufletul se nărue. Imagi- 
nile ajung în ochii, de culoarea 
verzue a otrăvii, 

Nu isbuteşie să vadă de cât 
Mori false, oxidate, „prin lenti- 
le“. „Nimeni nu știe“ să vadă 
altfel. Totul pare o acuarelă falsă. 
Insăşi seara parcă ar fi şi nu ar 
îi seară. Pare ar fi mai de gra- 
bă o gazelă care își şterge copi- 
tele ude în filele cărţii. Este ciu- 
dat cum poetul plecând tocmai 
de la o siguranță, îşi pierde în- 
treg echilibrul  siguranţelor. El 
ştie sigur un lucru: acela că „ni- 
meni nu ştie“; că locuim în pe- 
ștoră, în „mister“. Dar din pri- 
cina lucrului ce nu se ştie ce 
este, şi celelalte, ce par a se şti 
ce sunt, îşi pierd la un moment 
dat înţelesul. Seara nu mai este 
seară, ci parcă o gazelă ce-și 
şterge  copitele în filele unei 
cărți. 

Ca și d. Jebeleanu, și d. Emil 
Gulian caută „esența focului“ în 
diamant: , 


Te-opreşti s'asculți cum urcă, plăpână, 
[un gând cuminte, 

Să-ţi spun — aș vrea — povestea şi nu 
i [găsesc cuvinte. 

Să frec în lemnul tare un altul s'ab şi 
[mic, 

Uscat să iasă focul sălbatec (din mi- 
[mic ?) 


Din neguri se ridică profundă melodie, 

Mă'mntorc şi-ascult aceiaș veche me- 
[lancolie, 

Las să mă părăsească din nou umbra 
Inorocului, 

Căci doar în diamant găsești esenta 
[focului. 
(Duh de basm, pag. 28) 


Este clar ceea ce refuză poe- 
tul: o ncesenţială lumină, aceea 
produsă prin frecarea elementa- 
ră a două lemne uscate! Nimic 
mai sugestiv de cât simbolul a- 
cestei „călduri“ din lumea sen- 
sibilă, a aparenţelor, a ,„.lemne- 
lor uscate“. 

Poetul renunță însă la acest 
noroc, pe care îl lasă să-l pără- 
sească şi ascultă melodia mau 
profundă, deşi ascunsă în ne- 
guri, a melancolicului diamant. 

Dar diamantul, în care găseşti 
esența focului, poate fi oare ce- 
va mai mult de cât ochiul tăiat 
în virgin triunghiu? De ce este 
nevoie, spre a ne dărui lumina 
să fie „șlefuit“, să capete feţe 
„geometrice“? 

Nu putem încheia de cât cu 
ceea ce a spus maestrul: „O se- 
lect, Intelect, Nuntă n'am sărbă- 
torit“! intelectul  ncisbutind a- 
ici de cât să creieze simboluri. 


CONSTANTIN FANTANERU 











Cronica ideilor 








Kant și ipoteza dualistă 


„A justifica ştiinţa, compromisă de 
empirism și a salva metafizica, luptând 
chiar în contra metatizicienilor, iată 
dublul scop al filozofiei critice“* serie 
Theodore Ruysen!), definind sintetic, 
obiectul „Criticii rațiunii pure“. 

Kant și-a dat foarte bine seama că o 
metafizică în sensul lui Parmenide, 
Platon, Descartes, Spinoza, Wolff — 
este imposibilă şi neconcludeniă. Că 
rațiunea, prin ea însăși, nici nu consti- 
tue, nici nu exprimă obiectul, dar că 

ceasta este în afară de rațiune şi ca 
atare trebuc înţeles şi cunoscut. Prin 
urmare, €l dă pe de o parte dreptate 
empirismului inductivist și eliberează 
fenomenul de sub tirania raţiunii care, 
de două mii de ani, pretinsese că îl de- 
ține cognitiv, în exclusivitate. Nu exis- 
tă o intuiție intelectuală supra-sensi- 
bilă, în stare să ne învedereze reaii- 
tatea direct şi în sine aşa cum crezu- 
sară deductivişiii. Cunoaşterea — şi 
unificarea realităţii prin procesul cu- 
noașterii— se întâmplă în modul ur- 
mător : începe cu intuiţia sensibilă, in- 
coherentă şi haotică, pe care sensibi- 
litatea noastră o unifică pe cât posibil, 
datorită faptului că o percepe în tirap 
şi spaţiu, deci în cadre realizate, Acea- 
stă cunoaștere și unificare este posibilă 
în mod necesar pentrucă spaţiul și 
timpul le avem a priori în conștiință. 
Intuiţia sensibilă devine astfel, uniii- 
cată, în mod principial și general, fe- 
nomen ). La rândul său, fenomenul 
este materialul cognitiv asupra căruia 


de MIRCEA MATEESCU 


categoriile înţelegerii operează o nouă 
discernare și unificare, transformân- 
du-l într'o condiţie mai realizată : acea- 
sta este experiența, în sens kantian al 
cărei caracter ştiinţific se delinește tot 
în raport cu ideea de unificare, pentru 
că experienţa tinde să devină generală 
și universală. Procesul cunoașterii nu 
s'a terminat, Rațiunea caută să impună 
o ultimă și supremă unitate acestei ex- 
periențe şi chiar dacă nu poate să rea- 
lizeze în mod desăvârşit o ultimă sin- 
teză, totuși intuește tipul ideali. Deci 
„rațiunea se aplică în acelaș fel con- 
ceptelor înțelegerii după cum înţelege- 
rea se aplică intuițiunilor sensibilită- 
ţii“ 5. 

Fundamentând astfel gnoscologia, a- 
dică „metafizica naturii“ cum o nume- 
ște Kant, cunoașterea fenomenală apa- 
re ca sigură. Mai există însă și altceva, 
o altă realitate, în afară ac aceasta fe- 
nomenală al cărui proces technic de 
cunoaştere l-am schiţat mai sus? Min- 
tea omului va putea să se sesizeze vre- 
odată alte realități dincolo sau pe dea- 
supra fenomenului ? 

La prima întrebare, Kant răspunde 
alirmativ, la a doua, categoric negativ. 
Există o realitate transcendentală“ (nu- 
menul), există „lucrul în sine“, a cărui 
cunoaştere rămâne însă inaccesibilă 
spiritului omenesc. 

Aleg următoarele rânduri din „Dia- 
lectica Transcendentală“ 4), care mi s'au 
părut că exprimă mai sinteţic întrea- 
ga problemă a cunoştinţei 5) şi în mod 


evident, dualismul kantian: „Cauza ne- 
sensibilă a acestor reprezentaţiuni ne 
este în întregime necunoscută, şi nu 
vom şti niciodată să o percepem prin 
intuiţie ca obiect: căci un obiect de a- 
semenea natură n'ar putea fi reprezen- 
tat nici în spațiu nici în timp (care sunt 
condițiunile reprezentării sensibile) şi 
fără aceste condițiuni nu vom ști să în- 
țelegcm nici o intuițiune. Putem totuși 
să numim obiect transcendental cauza 
pur inteligibilă a fenomenelor în ga- 
neral, aceasta pentru ca să putem avea 
ceva care să corespundă sensibilităţii 
considerată ca receptivitate. Putem ru- 
porta ia acest obiect transcendental 
toată întinderea şi toată înlănțuirca 
percepțiilor noastre posibile şi să spu- 
nem că el cste dat în sine anterior ori- 
cărei experiențe. Dar fenomenele, prin 
raport direct cu acest obiect, nu sunt 
date decât în această experiență, și nu 
în sine,“) pentrucă sunt simple repre- 
zentaţiuni, care nu desemnează un 0- 
bicct real decât ca percepţiuni, adică 
doar atunci când aceste percepţiuni se 
acordă cu toate celelatte, urmând re- 
gula unităţii experienţii“. 

Este printre rarele ocaziuni, când 
Kant se exprimă lămurit. Ce rezultă 
din rândurile de mai sus? In primul 
rând, că noi cunoaștem mediat nu îme- 
diat — şi anume prin mediul cunoștin- 
jei: conștiința, raţiunea, înțelegerea, 
este matca posesoare a timpului şi spa- 
țiului, iar intuiţia sensibilă, odată că- 
zută în percepția conştiinţei, se trans- 
tormă. Conștiinţa o elaborează sub for- 
ma de reprezentare sau concept, prin 
urmare, ceeace cunoaștem noi nu este 
însuși lucrul, lucrul în sine, dar repre- 
zentarea acestuia, asa cum a lost ope- 
rată de mediul unificator al conștiinței. 
Subiectivitatea conștiinței va împiedi- 
ca deci totdeauna o cunoaştere obiec- 
livă, a lucrului. Pe acesta însuşi, nu 


vom ajunge niciodată să-l percepem 
în mod logic. 


Concluzia esie tristă, desigur. In 
ceeace privește științele pozitive,  re- 
zultatele se pot numi satisfăcătoare. 


„Fenomenul“ este accesibil cunoașterii 
şi chiar dacă el nu reprezintă lucrul în 
sine (numenul) ci doar reprezentarea 
aceluia, totuși pentru că: întâi func- 
țiunile apriorice (spaţiul și timpul), 
apoi înţelegerea și categoriile rațiunii, 
formal, operează deopotrivă şi le gă- 
sim tot astlel la toţi oamenii, — știin- 
ţa este posibilă, aparența o cunoaștem 
toți — şi în acelaș fel. Fenomenul, a- 
parenţa, realitatea aceasta, urmează 
deci să fie exploatată şi cunoscută, 
pentru că acest lucru este posibil. Din 
punctul de vedere al fenomenului, 
Kant ne asigură că există o adequare 
între mintea omului și realitate. 
* 

O atentă judecare a ultimelor con- 
cluziuni ale criticismului ne duce la 
convingerea că autorul lui nu acordă 
un credit tocmai atât de mare empiris- 
mului, așa cum cred unii autori, prin- 
tre care chiar Ruyssen. Este adevărat, 
că în cunoașterea fenomenului pornim 
întodeauna dela intuiţia sensibilă, dela 
experiență, fără acest „aliment“ al âc- 
tului cognitiv, cunoașterea nici nu ar fi 
posibilă. Insă intuiţia sensibilă, expe- 
rienţa, vedem că sunt totuși posierioa- 
re înţelegerii pentru că ele nu se în- 
vederează conștiinței ca realități decât 
în măsura în care, datorită funcţiunălur 
apriorice ale înțelegerii (spațiul și 
timpul) intră ca atare în mintea omu- 
lui 

Preaiabilă oricărei realităţi sensibile, 
prealabil datului, este funcțiunea  a- 
priorică a înţelegerii. Conștiinţa trans- 
formă materialul sensibil, datorită a- 
cestei funcțiuni apriorice  ordonatoare 
şi unificatoare, din chiar momentul 


Sp ara a aa CE ap Ea e at pa Ep E CD e, a E a PR op Ep at Te CEE are ap apere Pe ae aa 


primului contact care se stabilește între 
ea şi dat. Ca să devină cognoscibilă, 
materia haotică suferă, originar efectul 
funcţiunilor apriorice ale conştiinţei şi 
ca atare se transformă, îşi pierde spori- 
tan proprietatea iniţială (în sine). Ma- 
teria sensibilă empirică nu mai este ea 
însăşi; din momentul în care a devenit 
gnoseologică, a trebuit să renunţe la 
lirea ei numenală, de vreme ce a eșit 
la lumina cunoașterii. In acest sens 
trebuesc interpretate rândurile lui E- 
mile Meyerson: „totuși, accastă știință 
riguros empirică este o creație artifi- 
cială, iar ştiinţa nu este exclusiv empi- 
rică ; ea este tot odată aplicaţiunea la 
natură, prin faze succesive, a princi- 
piului identităţii, esența înţelegerii noa- 
stre“ î). 

In principiul identităţii, trebue să 
recunoaștem funcțiunea apriorică a 
conștiinței, în sens kantian, și dacă 
mergem mai departe „esența“ lui Spi- 
noza, „gândirea“ lui Descartes,  „dia- 
lectica“ lui Platon, „iiința“ lui Parme- 
menide şi a eleaţilor. 


1) v. Th. Ruyssen: .„Kant* cd. Felix Alcan, 
1929 pzz. 144. 

2) Fenomenul kentizn sc aseamănă cu 
cosmosul filosofiei vedice, După cum îcnome- 
nul este de o condiție mult supzricată iriui- 
ției empirice sensibile (datul, materia iu stu- 
diul primar al recunoaștere!) tot asemenea 
cosmosul filosofiei vedice este opus kaosului 
orisinar în care nici o unificare, nici o reali- 
zare catezorială nu există, 

3) v. Riayssen, op. cit. pag. 145. 

4) v. „Critique de la Raison Pure 4 II. 
trad. I. Bani că. Flamraarion, Paris, pag. 65. 

5) Este cunoscută greutatea cu care scria 
Kant. Cetitorul mezvemtizat, cu greu va putea 
urmări firul conducător, în cetiraa „Critice- 
lor“. S'ar putea spune foarte hine însă că un 
asemenca fir nici nu există, Kant ocupân- 
du-se nesistematic de tratarea problemelor 
și totiuşi neomițând nici una din discuţia 
critică. 

6) Sublinieri!e sunt ale noastre 

7) v. Em. Meyerson,  „Identită et Râalite, 
p. 463. 





——— 9 Septembrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 








PRAVALE-BABA 


(Fragment din romanul pus sub tipar la „CARTEA ROMÂNEASCĂ”) 


In ograda şcolii erau castanii lui Sep- 
tembrie şi două feluri de vrăbii: unele 
cu pene, altele cu ghiozdan. Și unele 
şi altele erau săltăreţe şi făceau larmă 
subțire. Fănuţă intrase în ograda şco- 
lii, aşezându-se pe un pietroi de lângă 
poartă, ca un drumeţ care s'a oprit la 
un han să-și răsucească o ţigară şi să 
răsufle. Privea la toate și nu spunea 
NIMIC. 

— Măi, tu ești guzgan, sa legat de 
el unul dintr'a patra, bultac şi roşco- 
van, văzându-! singur și pipernicit. 

— Da tu ce eşti? l-a întrebat iute 
Fănuţă. 

— Eu? Eu?.. sa zăpăcit celălalt ca 
la lecţie, chemând pe alţii cu privirea 
într'ajutor, rugându-i parcă să-i sufle. 

— Măi tu, nici nu știi ce ești! Iaca-ţi 
spun eu: bostan ești! 

— Porc ești tu! 

Fănuţă însă nu sa tulburat. A pus 
mâna în buzunar. Celălalt a apucat o 
piatră. Băeţii se adunaseră în jurul 
lor ca la urs. Dar Fănuţă a scos din 
buzunar o cutie şi deschizând-o fără 
grabă a luaţ din ea, ca mare ce, o bu- 
cată de mangai. 

— Vezi, măi? s'a adresat el celui cu 
pricina, arătându-i arma lui. 
Acela a mormăit ceva 
din ce în 'ce mai roş la faţă. 
— Uite, măi, a spus Fănuţă, ridicân- 
du-se; eu rup asta în două: juma tu, 

juma eu. 

Nu se mai auzea nicio vorbă. Numai 
ochi. Așa parascovenie nu mai întâl- 
niseră. Parcă se pregătea o vrăjitorie. 

— Ia-0, măi, că nu muşcă! l-a în- 
demnat Fănuţă pe cel cu piatra, întin- 
zându-i bucăţica de mangal. 

— Pune mâna, măi, ci ti codești! a 
poruncit și corul; și cel dintr'a patra a 
trebuit să-și ia porţia de mangal. 

— Acuma, a spus Fănuţă, să facem 
judecată. Tu spui că eu îs guzgaân, eu 
spun că îu ești bostan. Să hotărască 
oamenii — a vorbit el curtenitor, ară- 
tând către armata lui Papuc, — care 
are dreptate. Şi care-o fi răpus, să în: 
ghită mangalul. 

-- Măi, al dracului! a exclamat unul. 

Dar toţi „oamenii“ l-au urmat pe 
Fănuţă spre  hambarul din fundul v- 
grăzii, împingându-l şi pe împricinat. 
Acolo, Fănuţă și-a ascuţit privirea o- 
chilor  micșoraţi, îndreptând-o spre 
dușman; şi acela s'a simţit parcă ținut 
sub pușcă. In timp ce Fănuţă sa pus 
la treabă —- cun fel de fâșâit zburau 
liniile ca cioartle speriate din manga- 
Jul lui Fănuţă, — cel dintr'a patra se 
vita la bucăţica lui de manga! ca la un 
pâianjen veninos. 

Copiii începuseră să-și dee coate, 
umflaţi cu 'ncotul de râsul care se ur- 
că din fundul ființei ca o ciutură pli- 
nă, vărsată deodată la gura fântânii. 

Căci răsărea sub ochii lor o bazacu- 
nie de bostan cu ochi bulbucaţi — leiţi 
ai celuilalt, — cu buzoaice hărăpoaice 
şi urechi clăpăuge, cu bostănei drept 
picioare, umflat în toate, fălcos, bur- 
duhănos și lălâu. lar de-asupra lui, în 
loc de chitie, un guzganaş isteţ ca un 
țânțar, arăta cu lăbuţa în jos, făcând 
cu ochiul la „oameni“. 

Suna ograda şcolii de râs, cu-atâtea 
glasuri câte dobitoace sunt în cartea 
fabulei. 

— Bostan! a început unul. 

— Bostan! a reluat altul. 

— Bostan! Bostan! Bostan! Bostan! 

Cădea vorba, aceiaşi, din zeci de 
guri, învârtoșată în poreclă, așa cum 
se răstoarnă în găoacea lor ghimpată 
castanele când le poruncește toamna. 

— Tâmpitule, îţi faci râs de mine? 
— Sa ţâfnoşit Bostan dând să-l lovea- 
scă pe Fănuţă. 

Dar Fănuţă sa ferit. 

— Așa ne-a lost vorba, Bostane! 

Şi fără să-i mai dea răgaz l-a şi croit 
drept între buze cu mangalul. 

Celăialt a văzut stele, a rânjit căr- 
bune, sa spart de crețuri şi a început 
să scâncească: Mamăăăă... 

—. Bine i-ai făcut! Cine ești tu, măi? 
„— Eu? Fănuţă dela Prăvale-Baba. 
x 

Și alți doi ochi au privit ca în fie- 
care an recreația noilor veniţi, dar as- 
cunşi după o perdea, cercând de-acolo 
să-i cunoască în libertate. 

Apoi a sunat c'opoţelul peste larma 
glasurilor, abătând-o dela joacă. Și 
vârstele, după ce-au trecut pe uşa şco- 
li, îmbulzindu-se, sau despărțit, lu- 
îndu-şi locul în clasele lor. 

Mirosea înțepător a doitorie şi a al- 
te cele. Ochii începeau să  lăcrămeze. 
Păreţii erau acoperiți cu hărţi în cu- 
lori și animale domestice în mărime: 
boul, vaca şi vițelul, capra, porcul, bi- 
volița, cânele și mâţa. 

Clasele umplute răsunau de tropăi- 
turi de podele şi de pocnetul băncilor. 
Era cu veselie ca întâiul foc în sobă. 

Numai cei negligani, din clasa întâ- 
ia, nu ştiau ce să facă în cazarma ior. 
Stăteau unii într'alţii, căutând parcă pe 
sus ochiul de-acasă al părinţilor, îne- 
caţi între zidurile cu miros, pierduţi 
în mulțimea lor. 

Fănuţă a venit cel de pe urmă, îi- 
indcă şi-a spălat mâinile la robinetul 
din ogradă. Şi cum l-au văzut că in- 
tră, bocănind pe podele cu boțtorii lui 
potcoviţi, ochii celorlalți la ei s'au o- 
prit — aista-i cel dela Prăvale-Baba-—- 
şi dela el au așteptat drum. 

— Ce staţi, măi? Hai să ne găsim lo- 


nedeslușit. 


cul nostru, le-a spus Fănuţă din trea- 
căt; şi toţi sau luat după el. 

Fără să mai cerceteze, Fănuţă a lă- 
sat în plata lor încăperile cu huet, sa 
suit pe scară şi descoperind un prag 
cu soare şi tăcere —— ca de pod — a 
intrat acolo, descoperindu-se, cum îl 
învățase Domnica. 

— Tu ești repetent? l-a întrebat cu 
respect feciorul primarului, care avea 
haine de catifea albastră, cu guler scro- 
bit peste celălalt, cravată cu puchiţei, 
plete de fată cu tunsoare pe frunte şi 
ciuboţele de glanţ cu bumbi. 

— De ce, măi domnişoară? 

-— Hă-ăăă! Au făcut ceilalţi. 

Băiatul primarului a spus: 

-- Eu îs băiatul primarului... 

Apoi s'a înroşit, şa înghiţit de două 
ori — fără să aibă gâlci — clipind cu 
ceață. A izbutit totuși să spue cu glas 
de porțelan: 

-— “Tu ai mai fost la școală. De asta 
știi. 

-— N'am mai fost eu, da' mă descurce 
şi 'n codru, a spus Fănuţă, simţindu- 
se dulău de stână alături de pisicuța 
cu fiong la gâtul gulerat. 

Așa i-a găsit Doamna care-a intrat 
uşurel, fără so simtă nimeni: pe Fă- 
nuță stând rezemat de banca întâia, 
cea de lângă ușă, ca o gazdă, iar pe 
ceilalți în jurul lui ca niște oaspeţi. 

— Eu sunt profesoara voastră. Să: 
mi spuneţi Doamna. 

Toţi s'au uitat cu îngheţ la ea, știind 
de-acasă că 'ntr'aceia-i acul şcolii. 

Doamna sa așezat pe catedră, a 
deschis catalogul și le-a spus: 

— Bună dimineaţa, copii. 

A strălucit soarele mai vesel. dar 
numai un glas i-a răspuns: 

— Bună dimineaţa, Doamnă. 

Doamna l-a privit pe Fănuţă și i-a 
dat un zâmbet. Iar ceilalți sau uitat 
cu încă și mai multă „iute-al dracu- 


- iba C [d i y săi 


zl în N ! 5) ) = 


AS Pa A 
O )) ) 
| î ps A 


Bila 
| 
po) 


Li + 
ui 
A J 
IDR: 
i jap 


lui“ — privire, la cel mic dela Pră- 
vale-Baba. 

Doamna avea păr ca de abur, piep- 
tănat în sus, obraji gălbui, cu oase, 
ochi castanii și frunte maren sus. 
Parcă era bolnavă, atinsă de Septem- 
brie, dar nu era supărată pe nimeni. 

Doamna a strigat catalogul, și fie- 
care a auzit numele celorlalţi, dar nu 
ca acasă. 

Ii culegea cu numele întreg, pe [ie- 
care dintre toți, arătându-le locul în 
bancă. 

Pe Ștefan Damaschin l-a ținut în 
banca întâia, chiar în fața catedrei. 

I-a mai strigat încăodață, cuprin- 
zând pe fiecare cu privirea, închizân- 
du-l parcă într'o cutiuţă, spunându-le 
să răspundă prezent fiecare pentru el 
şi să se ridice, Așa au făcut. 

Pe urmă i-a ridicat pe toţi odată 
pentru rugăciune. Şi tot cel dela Pră- 
vale-Baba, ales de ea, a spus rugăciu- 
nea cu glas tare, până la amin, cu faţa 
spre icoana din părete, pe care băzâia 
o albină fără Doamnă. 

Apoi Doamna sa uitat lung la «a și 
i-a întrebat, vorbind cu toți cum ai 
vorbi cu unul: 

— Ştiţi voi ce-i crida ? privind peste 
capul lui Ștefan Damaschin. 

S'au uitat unii la alţii, prepuelniui, 
şi sa pornit o foșgăială în bănci. 

— Nu ştie nimeni ce-i crida? a stă- 
ruit Doamna. 

— Ştiu eu, a ghicit băiatul domnu- 
lui căpitan de jandarmi, care era îm 
brăcat cu tunică de postav milităresc, 
cusută cu bumbi galbeni. 

— Spune, Decebal Cotruţă. 


Dar Decebal Cotruţă a tăcut  ostă- 


șeşte; iar mâna lui dreaptă a pornit 
glonţ spre tablă, arătând crida de- 
acolo. 


— Știm şi noi, au spus alții şi au fă- 
cut la fel. 

Decebal s'a uitat cu „sst'“ la ei, dar 
toţi trăgeau cu mâinile la ţintă a 
cridă. 

Doamna a dat din căp, cu zâmbet. 

— la să văd dacă Ştefan Damaschin 
poate să-mi spună ce-i crida? 

— Crida e o piatră albă... și moale, 
sa grăbit el să adauge, care lasă 
semne. 

— De unde ştii tu ce-i crida? 

— Am văzut la mama când mi-o 
croit surtucul... şi mam gândit. 


— Aşa-i, băeţi ? cum a spus Damas- 
chin ? i-a întrebat Doamna pe ceilaiți. 

— Aşa-i. Așa-i. 

Numai băiatul primarului a ridicat 
două degete în sus, cum l-a învățat a- 
casă mama, ca să fie dela început pre- 
miant. 

— Ce vrei, Șerban Postelnicu ? 

— Doamnă, și omătul e alb si 
moale... 

— Și? 

— Şi nu e cridă, 

Băeţii au căzut pe gânduri, înodați 
în îndoeli. 

— Șerban Postelnicu, sunt multe lu- 
cruri albe şi moi care nu-s nici piatră, 
nici cridă. Așa, de plidă: pânza, lap- 
tele, halviţa, lăcrămioara, mielul... Dar 
eu am întrebat ce-i crida. Stai jos, 
ascultă, gândeşte-te, şi răspunde nu- 
mai la ce întreb. De ce râzi, Ştefan 
Damaschin ? 

— Mă gândeam eu aşa... 

— Spune tare: la ce te gândeai? 
Să ne veselim și noi dacă-i de râs, 

— Mă gândeam că şi Postelnicu e 
roș ca patlagica, da nu-i patlagică! 

Doamna a zâmbit potolit, iar ceilalți 
au râs într'un glas, cu ochii la Patla- 
gică. Altă poreclă se născuse. 

__ Doamna a ciocănit cu degetul în ca- 
tedră și s'a făcut liniște. Apoi a între- 
bat: 

— Ştie vreunul dintre voi să scrie ? 

Mulţi au tăcut niznai; alţii s'au co- 
dit; alţii au dat din cap cu da și ba; 
iar alții au vestit cu toată gura că ei 
ştiu de-acasă. 

Ștefan Damaschin a ascultat dar n'a 
suflat. 

— Cei care ştiu să scrie, să vie aici, 
în băncile din faţă. 

S'au zorit, dând buzna, ca la pot- 
teală cu dulceţi. 

— Voi [aceţi-le loc. 

Cu Ștefan Damaschin în cap, cei din 


băncile din faţă au plecat; iar ceilalți, 
cărturarii, s'au așezat cu slavă în locu- 
rile din frunte. Șerban Postelnicu — 
primarul — sa grăbit să ia tocmai lo- 
cul lui Ştefan Damaschin. lar de- 
acolo, a întors capul și i-a aruncat o 
privire peste umăr, care spunea : 

— Sâc! 

— Bine, a spus Doamna. Vedem noi 
îndată. Eu, băeți, a vorbit ea tuturora, 
am să încep o poveste pe care mulţi 
dintre voi o ştiţi de-acasă. Oricum, şi 
dacă o ştiţi, şi dacă aţi uitat-o, voi să 
mă ascultați cu luare aminte și să nu 
vă gândiţi la altăceva. Uite-aşa spune: 
„Era odată o babă... 

— Şi un moşneag, a sărit unul. 

— Da, şi un moșneag, a spus Doam- 
na, privindu-l. Numai că acum eu spuu 
povestea, şi voi m'ascultaţi. „Baba 
avea o găină și moșneagul avea un co- 
coș. Găina babei se oua de câte două 
ori pe zi, și baba mânca multe ouă, iar 
moșneagului nu-i da niciunul“. Aţi as- 
cultat bine? 

— Am ascultat. 

— Care dintre voi, a vorbit Doamna 
către cei neştiutori de carte, poate să 
spue cu vorbele lui, ce-am istorisit 
eu ?... Tu, Gheorghe Coşeru. 

Gheorghe Coşeru a înghiţit şi a spus 
fuguţa : 

— Era odată o babă șo găină, un 
moșneag şun cucoş. Găina babei fă- 
cea ouă multe, da cucoşul moşneagu-- 
lui nu făcea ouă deloc. Și numai baba 
mânca ouă. 

Doamna a zâmbit şi a spus: 

— Cam așa. 

Apoi Doamna sa uitat 
cărturarilor. 

— Acum să vedem care dintre voi 
poate să scrie cu cridă pe tablă ce-am 
spus eu... 

Tăcere cu spaimă, Toţi şi-au încuiat 
mânile sub bancă, uitându-se în jos. 

— Şerban Postelnicu... l-a încercat 
Doamna pe cel ajuns în banca întâia. 

Dar Patlagică sa făcut alb cum îi 
crida, şi Doamna i-a dat bună pace, lă- 
sându-l să fie alb şi moale. 

— Timotei Hanţu, — a cerceat ea 
pe cel de lângă Postelnicu. 

Dar băiatul domnului Procuror a 
dat din cap, cu degetul în gură, cum 
făcea şi la masă, când bunica îl ruga 
să mănânce, şi el nu spune decât: 'm: 

— Scoate degetul din gură, Timotei 
Hanţu. 


la băncile 


de IONEL TEODOREANU 


Fără deget, gura lui Timotei a ră- 
mas ca a pruncului fără biberon. 

Doamna a aşteptat. Se făcuse atât 
de mare tăcere, încât parcă lumina 
soarelui a crescut, aducând zgomotele 
de-afară şi din piept — ale castanelor 
și inimilor cu zvâc-zvâc — drept la ca- 
tedra Doamnei. 

— Să vie la mine Ștefan Damas- 
chin. 

— Ia arată mânile? i-a 
şoaptă Doamna. 

Din fundul clasei. unde ajunsese, cel 
dela Prăvale-Baba a pornit înspre ca- 
tedră, bocănind ca o catană. 

I le-a arătat. Doamna a zâmbit. 

— "Te-ai șters de cărbune! i-a spus 
ea cu taină, între patru ochi. 

Ochii lui Ștefan Damaschin sau 
micşorat cu ghiduşie între  creţurile 
feţii. 

Apoi Doamna, după ce și-a adâncit 
privirea în ochii lui, i-a spus tare: 

— Du-te la tablă, Ştefan Damas- 
chin, 

S'a dus şi s'a oprit. 

Toţi se bucurau că nu-s în pielea lui. 
Numai Ştefan Damaschin nici nu sa 
bucurat, nici spăimântat, ci a stat, aș- 
teptând, cu mintea stârnită ca zbâr- 
nâitoarea unui zmeu. 

— Ștefan Damaschin, poţi să faci pe 
tablă ce-am istorisit eu? 

Ceilalţi n'au înţeles cum trebue, cre- 
zând că a scrie, sau a face, tot una e. 

Dar ştefan Damaschin a răspuns, 
după ce s'a măsurat din ochi cu tabla: 

— Să fac oi putea. 

— Ia încearcă. 


spus în 


Şi iar a început vrăjitorie, ca și afa- 
ră, când cu Bostan. 

Un lan de floarea soarelui n'ar fi 
fost mai cu tăcere ochioasă decât cei 
din clasa întâia primară. 







i Tr Lai [îi 


Dintâi s'a ivit casa : casă de ţară cu 
cocostâre în vâri, ușă, două ferestre 
şi prispă. Apoi sau așezat pe prispă, 
în stânga baba, cloanţță-cotoroanţă cu 
nas hapsân, ochi mici şi burtă cât o 
bute. Când a ajuns la mânile ei, 
Fănuţă s'a oprit, sa gândit, sa răsgân- 
dit, şi a lăsat mânile babei ca nişte 
lână, încă netoarsă, fără degete. 

Apoi sa așezat pe prispă moșneagul, 
Ilie Pânişoară ar fi spus: 

— Măi Fănuţă, babă-i dai tu lui Ilie 
în loc de vin? 

Pe umărul moșneagului, un cucoş 
îşi spunea vorba: cucurigu! 

Apoi Fănuţă s'a dus la mânile babei 
și le-a tors din caer, cu degete încâr- 
ligate de Talpa-ladului. Intr'una, ba- 
ba ţinea un ou. Cu cealaltă, baba ţinea 
o sforicică de care crida a legat o găi- 
nă care scotea ou. Fănuță nu sa sfiit 
să pue oul unde trebue, şi băeții au 
vâs de-așa ispravă glumeaţă. Dar răâ- 
dea şi Doamna, astfel că băeţii sau 
uitat mai departe. 

Ce mai venea ? 

A stat şi s'a gândit Fănuţă, cu faţa 
boţită de gând, frământând crida în 
degete. Ş'apoi sa hotărit şi-a pus în 
burta babei, dela gâtițţă în jos, ou lân- 
gă ou, cum stau cartofii într'un sac. 

Băeţii se uitau numai la tablă. 

Doamna se uita numai la Ştefan Da- 
maschin: parcă venea o rândunică 
dinspre el, vestind o primăvară. 

Iar Ştefan Damaschin, mereu stâr- 
hit, a mai lăsat o aţă din streșina casei, 
drept de-asupra babei, de care-a atâr- 
nat — de la el — un paianjen. 

Doamna a spus: 


— Ştefan Damaschin, șterge tot cu 
buretele și lasă numai găina... şi oul ei, 
a adăugat Doamna zâmbind. 

Şi iar s'a făcut noapte pe tablă, ră- 
mânând din poveste numai găina 
cu oul. 

— Damaschin, l-a întrebat Doamna ; 
cu ce seamănă oul găinei ? 

-— C'o buche, a spus el, și Doamna 
a râs, 

— Cu care buche? Adică literă, a 
spus Doamna către ceilalţi. 

— Cu o. 

— De unde-o ştii tu? 

— Din abecedar. 


3 





— Bine, Ştefan Damaschin. Acum 
șterge și găina. 

A şters-o. Deci, din toată pvvestea 
na rămas decât un ou. 

— Acuma, a poruncit Doamna, fiv- 
care să treacă la locul lui. 

Au suspinat cărturarii șau trecut iu 
vechile locuri, cu Şerban Postelnicu la 
coadă. Iar Ștefan Damaschin a venit 
iar în capul băncilor, ștergându-și mâ- 
nile de cridă. 

— Acuma, copii, scoateţi tăblițele 
din ghiozdane și scrieţi ce vedeţi pe 
tablă. 

Aşa au făcut, cu forfotă mare şi apoi 
cu scrâşnet de plumb apăsat pe placă. 

— Să nu vă speriaţi, copii. Toate vin 
din poveste, cu încetul. Vouă vă plac 
poveştile ? 

— Ne plac! 

— Cum nu! 

— E-hei! 

—Și le ascultați până când vine 
somnul. Ş'atuncea faceți cum? Cum? 

— Aaaa! a căscat unul în lăcerea 
celorlalți, fără să ştie c'a răspuns. 

-—— Așa faceţi: aaa! a căscat şi 
Doamna şi toți au căscat dimpreună 
cu ea, mirați că nu-i cu bănat. Alfa- 
betul, copii, începe cu ce se isprăvese 
poveştile. Aaa! Asta-i o literă, adică 
semnul unui sunet care iesă din gura 
noastră când ne vine somn. Ș'acuma 
să vedem cum îl facem noi pe „a. 
Luăm oul de la găina babei şi-l punem 
pe tablă. Şi voi l-aţi us pe tăbliță. 

— Pus. 

— Bun. Acuma vă 'ntreb: Când îţi 
vine somnul, caști, aaa ; şi dacă-ţi vine 
somnul şi mai tare, și capul nu mai 
vrea să stea drept de bună voe, ce 
faci ? 

Doamna a dus mâna la tâmplă, li- 
pindu-şi capul de mână și pâna de 
cap. 

— Il sprijini cu mâna, a răspuns ea. 

S'a dus la tablă, a luat crida şi a 
tras un bețişor încârligat jos, lângă 
oul babei, lipindu-l de ou. 

— Iaca asta e litera a, cea dintâi li- 
teră a alfabetului. Cu asta, copii, înce- 
pe povestea literilor. Căci alfabetul 
nu-i altceva decât o poveste în care 
vezi cum au venit pe lume literele. Una, 
o, a tăcut-o găina babei. Alta, b, a ie- 
șit chiar din gura babei, când i-a cerut 
moșu! să-i dea și ei un ou. „Dă-mi, ba- 
bă, un ou, a spus moșul, că cucoșul 
meu nu face ouă“. Dar baba, cu toate 
că era plină de ouă, a dat din cap şi a 
spus: ba. Şi iaca a icşit şi litera b din 
gura babei. Ba-ba, la un loc: baba. 
Dar cucoşul moșului ce făcea? Cânta. 
Cucuriguu ! Ii iaca a ieşit din pliscul 
lui o altă literă; c. Vasăzică baba, găi- 
na și cucoşul moşneagului ne dau pri- 
mele litere ale alfabetului: a,b,c. 
Cum se cheamă cartea voastră ? 

— Abecedar, 


— Abecedar. Vasăzică abecedarul e 
povestea literilor. 

Clopoţelul venea 
literile recreaţiei. 

— Asta a fost, copii, cea dintâi oră 
de învățătură. Ş'acuma, înainte de a 
vă duce la joacă, am să vă mai învăţ 
ceva. Cine-a făcut povestea de pe ta- 
blă ? 

-— Damaschin, au răspuns ei în cor, 

— Vrasăzică, oul c al lui? 

— Daaa. 

—— Cum i-l dăm noi? 

N'a știut nimeni să răspundă. 

Doamna a șters cu buretele băţul 
încârligat, alăturat oului de pe tablă, 
şi l-a făcut fără câriig şi mai încolo, în 
stânga oului. 

— Şliţi voi ce înseamnă asta ? 

— 10, răspunse Şerban Postelnicu, 

— Și ce e 10? 

— Nota premianţilor, a răspuns Pos- 
telnicu. 

— Da. Unui, două, trei, patru, cinci, 
şase, şapte, opt, nouă, zece degcte la- 
olaltă au semnul acesta : 10. Câte mâni 
aveți voi? 

— Zece, a spus repede unul clipi- 
cios. 

Ceilalţi au râs, 

— Aveţi două mâni, că dacă aţi 
avea zece, n'aţi mai fi oameni. 

— Da, două avem. 

— Şi zece degete. 

— Da, zece degele. 

— C'un deget ce poţi face? Mai ni- 
mica. Poţi culege un inel, o aţă de pa- 
ianjen, poţi ciocăni la ușă, poţi lua o 
ulcică de toartă. Cu două degete poţi 
face mai mult. Cu o mână poţi ridica 
o cotă. Dar cu două mâni? 

— Mă iau la trântă, a spus unul. 

— Mă spăl, a spus altul. 

— Trag cu praştia. 

— Mă sui în copac. 

— Prind mâţa. 

— Sigur, i-a oprit Doamna. In două 
mâni cu zece degete e toată putcrca și 
iscusința omului. Copiii care sunt cu- 
minţi, care au minte ageră şi care sunt 
silitori la învăţătură, merită nota zece. 
Atâta le poate da profesorul; mai mult, 
numai Dumnezeu care poate orice. 
Acuma eu am să iau nota zece de pe 
tablă şi am so scriu în catalog, în 
dreptul lui ?... 

— Ştefan Damaschin, a izbucnit co- 
rul cu veselie și dreptate. 

Numai gura lui Șerban Postelnicu a 
rămas căscată la litera o; oul babei. 

4 


întrun picior cu 




















UNIVERSUL LITERAR 


Cartea străină 





Autant en emporte le vent 
roman de Margareit Mitchell — ed. N. R.E. 


Titlui de mai sus reprezintă tradu- 
cerea tranceză a unei lucrări care după 
ce în scurt timp dela apariţie a cucerit 
America, sa răspândit cu o fulgeră- 
toare repeziciune în toată omenirea. 
Multe ediţii originale și traduceri, au 
făcut cunoscută pe autoarea acestui 
roman, încununând cu glorie o muncă 
asiduă de ani de zile. 

Margarett Mitchel este în vârstă de 
treizeci de ani și singura ei operă este 
voluminosul roman recenzat astăzi. 

Cât timp a pus pentru înfăptuirea 
lui este o enigmă încă. Prea puțin se 
ştie despre ea. De când a început a-l 
scrie şi până când l'a terminat defini- 
tiv au trecut trei ani. Un timp destul 
de lung, totuşi prea scurt pentru in- 
tensitatea şi valoarea romanului care 
desigur a fost înfăptuit cu mult îna- 
inte în mintea autoarei. Opt sute două- 
zeci şi nouă de pagini în 8, cu un ca- 
racter mie și îmbâcsit. 

In faţa producţiei de romane a tim- 
purilor noastre, totdeauna lungi şi in- 
terminabile de atâtea ori putem spune: 
Le secret d'ennuyer c'est de tout dire. 
Şi nu s'a înșelat “Voltaire spunând cu 
un ton sarcastic acest crud adevăr. Fa- 
ră să cităm nume, atât în literatura ro- 
mână cât și în .cea de peste hotare ne 
lovim de moda, n'o putem numi decât 
așa, de moda romanelor prelungite. 
Prelungite și nu numai lungite, căci 
amplificarea dimensiunilor lor nu de- 
curge din vreun impuls natural, dim- 
potrivă, Sunt numai o sforțare artifi- 
cială, 

Totuși, după lectura voluminoasei o- 

perc a Margaretei Mitchell, asemenea 
observaţii nu numai că nu vin în min- 
te, dar ar fi şi deplasate. 
. La ultimul rând citit, poţi închide car- 
tea cu regretul că s'a terminat. Fiind- 
că dela început până la sfârșit, cu ore- 
marcabilă stăpânire a inspiraţiei, au- 
toarea conduce așa fel acțiunea, încât 
sufletul lectorului se adânceşte el în- 
suşi în sufletul eroilor, preschimbân- 
du-și personalitățile, trăind și suferind 
cu ei, bucurându-se şi luptându-se cu 
ei, totdeauna în fața unor fapte noui, 
totdeauna cu un destin întunecat şi in- 
descifrabil în faţă, o viaţă alta, tot atât 
de vijelioasă şi atrăgătoare ca cea pe 
care o trăim cu adevărat. 

O poveste de iubire, şi chiar mai 
mult, o poveste a vieţii. Un suflet cu 
rare calităţi și furtunoase reacţii: Fata 
unui irlandez, moștenind dela taţăl 
său curajul și încăpățânarea, și a unei 
mame franceze care i-a dăruit fineţea 
şi inteligenţa ncamului său, crescută 
la ferma părinților săi în America, în 
Sudul Americei, pe vremea romantică, 
puţin înaintea războiului secesiunei, — 
când Sudul ţării de peste ocean con- 
serva încă moravurile politeței duse la 
exces și educaţia Franței din secolul 
lui Ludovic al XIV-lea. 





In mijlocul lanurilor de bumbac, tâ- 

nără, frumoasă, bogată, admirată, iată 
roina şi locul de unde-și va porni 
viaţa. 

Domeniul  părintesc! Intinsă moşie 
lucrată de sclavi negri. Bună stare și 
fericire. Până când, deodată, cu rup- 
turi de trăsnete, se revarsă războiul se- 
cesiunei, arzând totul, distrugând, o- 
morîind, chinuind. Frumuseţile de odi- 
nioară se umbresc, Din ce a fost au ră- 
mas ori ziduri fumegânde, ori pereți 
despuiaţi, ori mobile rupte sălbatec. 
Din foţtii curtezani, din noblețea aces- 
tor confederaţii a Sudului care n'au vrut 
să elibereze sclavii, puţini mai dăinu- 
esc. Războiul este lung şi istovitor. 

Dar se termină lăsând pe curajoa- 
sa copilă de 18 ani, mamă a unuifiuor- 
ian, Zdruncinată de dragostea ei pen- 
tru un singur om, în faţa unei omeniri 
dușmane, fără avere, şi neştiutoare, cu 
un singur ţel, dragostea. 

Toată cartea este sbuciumul vieții 
acestei eroine, o figură dintre puţinele 
perfect conturate ale literaturii. Viaţa 
ei până la douăzeci și opt de ani, când, 
aflându-se la un moment crucial, au- 
toarea pune capăt povestirii. Şi, după 
nenumăratele pagini citite, ajuns la ca- 
pătul cărții, regreţi din tot sutietul 
sfârşitul, Nu este oare un semn al ca- 
lităților deosebite ce posedă acest ro- 
man ? 

Este un studiu de generaţii, extras 
dintr'o experiență aproape personală a 
Margaretei Mitchel — născut și trăită 
în Georgia, stat încă sub impresia răz- 
boiului abea apus al secesiunei — cu 
puternice rezonanţe în frământările lu- 
mii contimporane, 

Până unde Margarett Mitchell a is- 
butit să creeze din eroii săi, tipuri deo- 
sebite, cred că un studiu mai amănun- 
ţit ar fi în stare să delimiteze. 

Sunt foarte multe personagii în acest 
roman lucru firesc după amploarea 
frescii ce reprezintă. Insă, în fond, 
mare parte, le-am putea numi figu- 
rație. Apar şi dispar din scenă, după 
cum valurile vieții îi aduc sau îi res- 
ping din cadrul povestirei. 

Cele cari rămân constant sunt trei. 
Scarlett O'Hara, devenită mai târziu 
Scarlett, Buttler, Rhett Buttler şi As- 
chley Wilkes. 

Trei personagii enigmatice. Sufletele 
Jor reacţionează pe culmi de alte lumi, 
fiecare cu exteriorizări diferite. Trei 
personagii cinice. Dar Scarlett se 1ră- 
mMântă în sufletul său pentru cinis- 
mul ce dă dovadă în viaţă, pe când 
Rhett e nepăsător, iar Aschlly mu  în- 
drăzneşte să-și arate adevărata fire și 
se mulţumeşte să facă reflecții în 
minte. 


de VICTOR POPESCU 


Aceiaşi oameni în fond, Aceleași su- 
flete, dar caractere diferite. Ceiace 
nu-i împiedică să se întâlnească, să se 
atace şi să se stimeze, 

Nişte romantici de fapt. Oameni ai 
unui Sud misterios şi cald, cavaleresc, 
desprinși, aruncați de viață din calmul 
lor, întrun ritm trepidant şi duşmă- 
nos, 

Nişte indivizi cari se icomplectează 
unul în altul, dar nici nu pot fi îm- 


preună, fiindcă sunt la fel. Cari se în- 
ţeleg şi se recunosc reciproc. 


Aci interesul devine ameţitor. Este 
evidentă apartenenţa celor trei perso- 
nagii unei surse unice. Sunt romanticii 
lucizi ai vieţii. Acei indivizi cari luptă 
aprig cu energii lucide spre crearea 
unui mediu în care să poată redeveni 
romantici. Romantism de gen specific 
american, întâlnit în cadrele romane- 
lor lui Sinclair Lewis, şi putem spune 
prin extindere, specific popoarelor sau 
indivizilor energici dar cu suflete in- 
tense. 

Acești oameni ai Margarettei Mit- 
chell sunt printr'o întâmplare reuniți 
în acelaș cadru de viaţă. 

Desigur se vor atrage. Se vor lovi. 
Se vor înfrânge. 

Aschley Wilkes primul cade.  Cu- 
prins de pesimism, în fața zădărniciei 
vieţii, în fața întrângerilor materiale, 
nedorite de el, renunţă la luptă și tra- 
iul său va fi purtat de Scarlett care-l 
iubeşte fără precupeţire, 

Rhett Buttler cade şi se ridică de mai 
multe ori până când se retrage defini- 
tiv din arena vieţii. 

Singura care rămâne vijelioasă este 
Scarlett d'Hora. 

Autant en emporte levent devine 
astfel romanul ei, romanul unei pa- 
siuni, al unui traiu intens, al unei vo- 
ințe nestrămutate de victorie, de înge- 
nunchere a vieţii. 

Va isbuti, sau nu? Ar fi naivă o con- 
cluzie, Viaţa până în ultimul moment 
se bucură de surprize. O liniștire ca 
apele torentelor ce se opresc în lacurile 
dela poalele munților, sau o prăbuşire 
ca furtunile năpraznice ale mărilor ar 
fi un sfârşit banal. Mult mai fină ro- 
mancicră,  Margarett Mitchell încheie 
amplul roman cu o amânare pe care 
Scarlett și-o dă singură, o amânare deo 
zi, înanite de a începe una dintre cele 
mai dificile acțiuni a vieţii ei. 

Căci — spune ea — o zi mai devre- 
me, sau mai târziu, n'are importanță. 
Și viaţa își va urma cursul, și va duce 
pe Scarlett poate la victorie, poate la 
înfrângere, ce importanţă are. Viaţa e 
o veșnică mișcare. Sfârşiturile aparen- 
te nu contează. 





Cronica muzicală 





In așteptarea stagiunei muzicale 


Cu cât o mișcare muzicală este mai 
însemnată, cu atât stagiunile în care 
ea se desfăşoară, sunt mai îndelungi. Ii 
multe din marile centre muzicale ale 
lumii, aproape că nu există altă demar- 
caţie între o stagiune şi alta decât aceea 
pur calendaristică. 

Vara, cu festivitățile ei muzicale, 
constitue trăsătura de legătură dintre 
un ciclu și altul, adesea cu manifestări 
ce rivalizează în importanță cu cele 
mai valoroase aspecte ale sezonului 
plin. Operele, în multe din aceste cen- 
tre, nu-și închid porțile niciodată, folo- 
sind vacanța prin rotația artiştilor şi 
personalului lor complimentar. 

Nu putem încă pretinde la noi aceste 
condițiuni maxime de organizație mu- 
zicală, la care nu sa ajuns, în gene- 
ral, fără tranziţii și fără un fond de po- 

Putem căuta însă a ne  sistematiza 
mai bine exploatarea resurselor de care 
dispunem, chibzuind mai atent și mai 
statornic folosirea materialului, cău- 
tând în total cele mai bune și mai con- 
secvente condițiuni de realizare artis- 
tică. 

Pe cât posibil, și exemplele multiple 
ce se dau acolo unde experienţa și me- 
ritele sunt bine evoluate, arată că po- 
sibilitatea este la dispoziție, planul ge- 
neral al unei stagiuni muzicale, nu tre- 
bue improvizat. O orchestră simionică 
trebue să-și fi stabiliț la vreme nu câ- 
teva programe, încropite din ceeace ca- 
de mai lesne în cercul oportunității 
succesului artistic sau comercial lesni- 
cios şi al minimelor eforturi, dar date- 
le întregei campanii de lucru, ţinând 
seamă de toți factorii de care depind 
temeiul şi consistenţa ei. 

Echilibrul unui repertoriu este în 
primul rând în funcție de cele făptui- 
te în trecut. Greşeli vechi, trebue evi- 
tate cu grijă, Din rafturile cu parti- 


țiuni, sporite constant cu noui achiziţii, 
totdeauna riguros alese, trebue scos la 
lumină tot ceeace nu-i îndeajuns de 
cunoscut, ceeace sa ascultat insufi- 
cient, ceeace justifică, dintr'un punct 
de vedere bine stabilit, atenţia actuală, 
sau ceeace poate prilejui o execuţie 
aleasă. Primele audiții nu trebue să fie 
atât de rare încât să amenințe cu lân- 
cezirea, viaţa muzicală și să o izoleze 
regretabil de cursul viu al muzicei 
contemporane, Dar, fiecare din ele tre- 
bve să aibă ca unică Justificare, va- 
loarea, substanţialitatea şi semnificaţia 
conținutului şi niciodată interese, rele 
servicii amicale, reclama sau capriciui 
personal, 

Frecvența lucrărilor bine cunoscute 
nu trebue să ducă la obsesie. Măsura 
justă nu poate fi contrariată în cerin- 
țele ei pline de bun simţ. 

Pe de altă parte, apelul la ajutor 
străin, ori de câte ori nu înseamnă un 
aport absolut excepţional, trebue defi- 
nitiv condamnat. E ușor de înțeles că 
există în toate domeniile valori națio- 
nale și internaţionale, categorii artisti- 
ce nu tocmai atât de anevoios de dife- 
rențiat. E cea mai mare greșală, invi- 
tarea altcuiva din străinătate, de cât 
a adevăraţilor maeştri. Promovarea 
elementului autohton impune de ase- 
meni o susţinută preocupare. Desconsi- 
derarea lui nu mai e o greșală dar a 
faptă rea şi direct dăunătoare artei și 
neamului românesc. 

Un teatru de operă este viabil şi îşi 
cinstește existența în primul rând prin 
calitatea realizărilor de care se arată 
capabil. Economia raţională a forţelor 
unui asemenea teatru, îi dictează o va= 
lorificare extrem de judicioasă a fie- 
cărui element de care dispune. Ii impu- 
ne, pentru binele instituţiei, cea mai 
mare pricepere în fixarea răspunderi- 
lor artistice, iar fiecărui membru com- 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


ponent dintre susținătorii artistici și 
tehnici, acel spirit de echipă, acea în- 
țelegere superioară a interesului artis- 
tic colectiv, al binelui și triumtului ar- 
tistic al insţituţiei şi al artei, înaintea 
celor pur personale. Marile și micile 
vanităţi, exigenţele arbitrare, actele de 
invidie sau lipsă de camaraderie, cât 
şi orice superficialitate, îndărătnicie 
sau neconștiinciozitate, nu pot dăinui 
în lăcașul unei opere, fără a-i compro- 
mite grav prestigiul și bunul mers. Cu 
bunăvoință și înţelegere generală şi in- 
dividuală, se poate ajunge la acest 
idea], creator de mediu cu adevărat 
apt muncei roanice și biruitoare. 

In acelaș timp, ctri ce alcătuesc cele- 
lalte laturi ale vieții muzicale, nu tre- 
bue să-și uite îndatoririle elementare. 
Impresarilor, de atâtea ori lacomi și 
nepricepuţi, trebue să li se pună o sta- 
vilă hotărîtă exceselor de tot felul, im- 
punându-li-se de către direcția genera- 
lă a teatrelor norme severe de lucru, 
de aplicare a schimbului artisțic, de 
decență şi cinste în reclame, de armo- 
nizare cu necesităţile și configurația 
totale ale vieții muzicale. 

Cât despre inițiativele artiştilor sau 
grupărilor particulare, nu Ji se poate 
recomanda decât cea mai strictă măsu- 
rare a forţelor, cântărirea tuturor res- 
ponsabilităților impuse de o estradă, 
respectul neclintit al artei şi silințeie 
către discernământul necesar unei ale- 
geri fericite a tuturor condiţiilor de 
prezentare. Calitatea sacrificată numă- 
rului, iar succesul eftin, slujirei adevă- 
ratelor exigenţe ale muzicei. 

Am repetat poate, gânduri și speran- 
țe, din trecut. Nu avem decât dorinţa 
de a nu mai găsi, pe viitor, motivele 
s'o mai facem, sau de a le constata mă- 
car atenuate, într'o măsură dovedi- 
toare de progres decisiv. 








Elevul Milc 


(Urmare din 


Fermitatea ochilor lui de poem că- 
prui, tristeţea colțului de buză ușor tre- 
murătoare şi elegia lungilor mâini cu 
tânjinde catifele, ard și astăzi din adân- 
cul acelor seri încrustate sub pleoape, 
rămase pe suilet. 


Mai târziu, — când am ajuns eu în 
clasa V-a, iar Milcu se găsea în penulti- 
mul an de liceu, — o revistă satirică, 
trasă la şapirograi, cu titlul de iox-trott 
„Cariopsa” și cu apariție eiemeră, scoa- 
să de noi doi și de alţi câțiva prie- 
teni, a adus după sine suspiciunea, din 
ce în ce mai accentuată, a noului direc- 
tor al liceului, ilustrul geometru cu sen- 
sibilitate de triunghiu isoscel şi inteli- 
genţă de paralipiped pomenit și într'un 
articol irecut. La cel dintâi prilej, au 
urmat eliminările amândorura, pe câte-o 
săptămână. 

Aceste zile de... sancţiune discipli - 
nară, le-am inecat, împreună, sub un- 
duitoare mătăsuri de lirism, în vapo- 
roase ore de contidenţe naive, rătă- 
cind pe aleile Parcului Bibescu în ge- 
neroasa revărsare de aur a lui Octom- 
brie. 


Apoi, am iubit amândoi, pe un acelaș 
bulevard cu brumar și cu castani și în 
acelaș parc autumnal al Craiovei. lubea 
o fată brună, cu ochi verzi ca lacurile, 
toamna, cu mers plutit, aerian, — iu- 
beam ochii albaștri ai unei iete blonde, 


amândouă rămase departe, în ani... lubi- 
rile noastre paralele, sincronizate în 
acelaș decor și aceleași stari de suilet, 
ne-au legat și mai mult într'o prietenie 
melodică, în care liece șoaptă a sensi- 
bilității îşi găsea ecoul in sensibilitatea 
celuilalt. 


„Ani limpezi, visuri, vă ascult 
„Venind dintro vacanţă, 
„Și-un chip de iată de demult 
„Surâde 'ntr'o romanță“.. 


Versuri banale, scrise, cândva, într'o 
vacanţă de Crăciun, ne-au obsedat, pre- 
lung, până şi 'n anii de studenţie, cu o 
aromă tulburătoare de castane și de bu- 
cle iubite... 

Milcu a debutat în revistele literare 
prin nuvele, In clasa Vll-a de liceu, a 
tipărit în revista „Ramuri“ o nuvelă de 
iactură sadovenistă „llenuța“, iar re- 
vista „Năzuința”, redactată de d-na E- 
lena Farago, i-a publicat tot o nuvelă, 
mai dinamică în conţinut şi mai vigu- 
roasă în linii, „Tata”, Conversiunea lui 
Milcu la poezie sa tăcut în anul ur- 
mător. A adoptat, de-a dreptul, tehnica 
modernistă, aritmică şi cu imagini teme- 
rare, care-l reilectau, oarecum, în ma- 
niera lui Al. A. Philipide din „Aur 
sterp“, dar a abandonat-o curând, pen- 
iru trecerea deiinitivă ia un lirism in- 
tim și cizelat, cu esențe de crin topit 
în |emoţie, cu discreţii şi borangicuri 
suave, cu acel farmec aromit al imagi- 
nei inedite și fine ca o spumă de piersic 
elegiac, 

Salonul literar al d-nei Elena Farago 
a contribuit mult la disciplina artistică 
a poetului „Grădinii de Sidei', 

Timp de aproape doi ani, îiacultatea, 
la care plecase, ne-a rărit, puţin, prie- 
tenia, eu rămănând la Craiova ca să-mi 
siârşesc liceul. Ne-am regăsit, la aceiași 
facultate de litere, în București, cu o 
prietenie nouă și cu o aureolă în plus 
pe îiruntea cântăreţului „Cântecelor din 
mormânt“, Poemele lui de dragoste cu- 
noscuseră elogiul d-lui M. Dragomire- 
scu, care i le şi citise, într'una din şe- 
dinţele Institutului de literatură, în iața 
studenţilor. L-am allat pe Milcu — la 


9 Septembrie 1939 =—===== 


u Nicolae 


pag. 1) 


venirea mea la Universitate — cu oare- 
care vogă lirică în rândurile studenți- 
mii; intinpismul lui liric, străbătut de 
emoție spontană şi caldă, cultivarea gra- 
țioasă a imaginilor grefate pe muzica 
unui sentiment de iubire seraiizată, stro- 
iele vibrânde închizând tristețea îlori- 
lor şi lacurilor îngândurate de parc au- 
tumnal, îi câștigaseră popularitate în 
mijlocul tineretului cărturăresc, care 
vedea în Milcu un mare cântăreţ al iu- 
birii, cu sunet nou şi expresie proprie, 

) Ne-am reîntâlnit, așa dar, la Univer- 
sitate, dar, mai ales, ne-am reintâlnit în 
paginile „Vieţii literare“, sub neastâm- 
parul cald și entuziasmul prietenului 
nostru comun Îl, Valerian și în vecină- 
tatea d-lor G. Murnu, Ai, Bădauţă, V. 
“Joiculescu, George Baiculescu.,. Ne-am 
reintălnit, apoi, în lungile vacanțe cra- 
iovene, când am scris laolaltă „Scuiiţa 
roșie” — jucata, pentru prima dată, pe 
scena Teatrului Naționai craiovean, în 
1925—1926 — Şi „Floarea lui Sânzien“, 
Săsduită de Perpessicius în „Universul 
Literar”. Au iost ore și zile, în colabo- 
rările noastre, pumai eiuziune, pumni 
de mărgăritare risipite peste  îirunți, 
îloare cotropitoare ae entuziasm, Nu - 
mai suavă iebră lirică, numai sburdă de 
tineri silvani, numai joc de metatore, 
numai suflet erupt în cântec,.. 

lragica boală a lui Milcu s'a deslăn- 

țuit mult mai târziu. O întâmplare tul- 
burâtoare îmi cutremură scrisul, Ajun 
de Si. Dumiiru, în 1928, seara, 
Ă Mă câsătorisem de curând şi Milcu, 
în trecere prin București, venise să ne 
vadă, --- pe sopha mea şi pe mine — 
înainte de piecarea lui. Se intorcea la 
Craiova, char în acea seară. 

L-am primit amândoi, cu mare bucu- 
rie, Vream sâ-l mai rețin o zi în Bucu- 
reşti. Sa împotrivit. Glumeam stupid : 

— Măi, ce-ar îi să deraieze trenul cu 
tine? Dacă pleci, să știi că e sigură cioc- 
nirea.,, 

Râdea cu dinţii lui irumoşi, şi cu 
marii, melancolicii ochi. 

In acea noapte blestemată, două tre- 
nuri, cu mugete de iiară rănită, cu ţrăs- 
nete de oceane deslănțuite și de oţe- 
luri, s'au năpustit unul într'altul, la 
Recea, In ele călătoreau doi prieteni şi 
tovarăşi de scris. Unul, trecea spre 
Craiova: Milcu, Celălalt, venea spre 
București și a fost scos de sub ruinele 
lierăriilor iumegânde, morman de oase 
şi carne sângerândă:; Savin Constanţ... 

Doi ani dela tragica intâmplare, s'a 
pornit şi simionia de toamna și lenta 
agonie a poetului „Fiuerului lui Mar- 
syas”, L-am văzut, într'un pat alb, lilial 
de alb ca o tuberoză, — la Craiova. 
Trecuse prima mare criză. O mână u- 
medă și caldă a rămas şi a oitat parcă 
— Porumbiță rănită — în mâna mea, 
Ochii surâdeau aceiași tristeţe, aceiași 
melancolie de tânăr voevod îngenun - 
chiat,.. 


A murit departe de mine, peste alţi 
trei ani, într'un sanatoriu din preajma 
Craiovei, unde visasem, scrisesem și 
iubisem amândoi, Și unde murise, pe un 
pat de irunze, adolescenţa noastră, 

Prieten scump, prieten din anii de 
zăpadă, prieten suit acum în îilorile de 


toamnă de care erai îndrăgostit, — tu, 
elevul Milcu Nicolae dintr'a cincea rea- 
lă — mă vei icria, vreodată, că n'am 


iost lângă moariea ta ? Anii noştri, su- 
iletul nostru, amintirile noastre — toată 
iloarea, tot cerul și tot soarele din ele 
— mă vor ierta vreodată ?,.. 


RADU GYR 





Curnene 


Ascultă vuieiul adâncurilor dintre noi 


Cum crește în amurgurile 


lumii ca o mare — 


Priveşte demonii acelor stele, goi, 
Iniioraţi, goniţi de ucigașa Luminare, 


Cu buzele împurpurate, tovarăș morților; de unde vii 
In ceața fiecărei nopți, lunateco? 


Ești pasul meu din patru vânturi 


Stăpâna, roaba, poezia. 


Așteaptă, voiu veni curând: 
Voiu cobori bolnav în cerul tău — 


In templul tău, Inchipuire, 


DIMITRIE STELARU 


ns erare 


Cu arcul lunii peste umăr și tolba ferecată 'n stele, 
Pe sub polăţi de codru verde, coboară Negură "'mpărat 


Ca să-şi reia în stăpânire întinderile toate cele 
Ce se cuprind în lung și iatul pământului nemăsurat. 


Ag 


A fost răpuspe Craiul-Soare, — în fundul ării, pe muncele — 
Și-acum, cu zbor furiș de buhă şi fâltfâitul tremurat, 

Prin hăuri, ale nopţii zdrenţe se lasă umede și grele ; — 

Și 'nvins de trudă — prin vâlcele — adoarme Vântul supărat. 


DEM. PASARESCU 


semen 9 Septembrie 1939 








EPIGRAME 


FUGĂ PE DOUĂ VOCI 


Dumnezeu, după ce despărți lumi- 
na de întuneric, după ce încuviință 
luminătorii — roada cerului — şi 
viețuitoarele roada pământului 
— după ce sădi spre răsărit, în E- 
den, grădină pentru desfătare şi mai 
departe, între braţe de ape, îngro- 
pă ascuns pulbere de aur și pietre 
de nestimate, tocmai pe om —- duvă 
chipul și asemănarea Sa — făcân- 
du-l domn al averii pământului și 
servitor al averii cerului, 

Dar cătând la a Sa lucrare, nu cu 
dragoste de părinte ci cu ochi de 
meşteșugar, o văzu că nu era sfâr- 
şită. Atunci adormi pe om şi din 
coasta-i născu femeia. Și astfel fe- 
meia luă ființă din trupul şi din vi- 
sul bărbatului. 

Tâlc dumnezeiesc. Cerând ajutor 
unui vis de om, Domnul Dumnezeu 
a făcut un act de umilinţă. Ca să s> 
depăşcască. 

Tâlc de mondenă atee. Odată în- 
to veşnicie a născut bărbatul şi 
atunci subt narcoză... 


CADENȚA PERFECTA 


Nunta era în toiu, în cârciuma sa- 
tului. 

Doctorul, lângă tânăra preoteasă, 
îşi simțea întreaga-i făptură ca ur- 
zicată de dorinţă şi totuşi trebuia 
să înainteze cu sistemă. Cucerirea 


unei femei va să fie o operă de artă, 
o piesă armonică cu părţile închein- 
du-se, ca pe portativ, într'o cadență 
perfectă. Şi fără să vrea își aminti 
că tot la o petrecere, la balul Crucii 





CARAGIALE | 


„NU MĂ UCIDE, IUBITE NENE 
IANCULE!“ 


Scrisoarea lui Goldiş se închee cu 
o lungă şi măgulitoare rugăminte, de 
a-şi retrage hotărirea: „Nu ne lăsa, 
dragă nene Iancule, că fără Dumneata 
suntem perduţi. Dumneata ai fost soa- 
rele nostru, fără Dumneata cădem în 
cea mai ghețoasă noapte. Iartă-ne. da- 
că Te-am supărat cu ceva, căci și 
Dumnezeu iartă... Te rog, dacă ai pe 
Dumnezeu, retrage-ţi, retrage-ţi gro- 
zava hotărire. Dacă n'ai mai voi să 
scrii articoli, cari printre şire conţin şi 
politică, rămâi colaboratorul nostru li- 
terar... Nu mă ucide, iubite nene Llan- 
cule, dacă mă părăsești, eu nu mai 
sunt om. Sunt în stare să mă lapăd de 
viaţa publică şi să nu mai lucru abso- 
lut nimic mai mult în viața publică. 
Sunt în stare să sistez și „Românul“. 
Lasă (sic) învingă atunci disidenţa, 
care va duce neamul nostru la deza- 
stru. Eu fără Dumneata sunt aproape 
imposibil să mai fac ceva bine pentru 
nefericitul nostru popor. Cum rogi pe 
Dumnezeu în ceasul morţii, aşa te rog 
dragă, iubite nene Iancule: nu mă 
lăsa“...! 

Caragiale nu primește să-și reia co- 
laborarea decât după o satisfacţie pu- 
blică. Dă la iveală o Scrisoare (Româ- 
nul, 30 Aprile/13 Mai), prin care în- 
dreptăţeşte amestecul politic, cu carac- 
ter  împăciuitor, al) scriitorilor din 
Țară, iar redacția o însoţeşte cu un 
răspuns, în sensul vederilor Jui Cara- 
giale. 

După împăcare, Caragiale mai pu- 
blică un singur articol (la 14/27 Mai). 
Intre Stan şi Bran, în stil de parabolă, 
răspunzând indirect obiecţiilor indicate 
de Tribuna, 


„TRIBUNA“ RĂSPUNDE 


La acest ziar, apăruse întâiu ce 
spirituală însemnare, de Il. Chendi, 
despre d. Caragiale în politică (17/20 
Aprilie). Chendi releva curiozitatea 
faptului, ca un scriitor, care în pa- 
tria sa na reuşit în poiitică, să vină 
într'o țară străină, cu împrejurări ne- 
cunoscute, ca să dea directive „şi să 
ridice steagul de pace între dovă po- 
poare, certate de veacuri“. Ce l-a adus 
aşa dar la Românul? Nici vocaţia poli- 
tică, nici dragostea de neam, improvi- 
zată, nici râvna de câștig, deoarece 
este bogat. „Este o farsă la mijlo=. 
D-lui Caragiale i sau isprăvit de mul- 
tișor subiectele şi este în căutarea u- 
nor epizoduri din viața politică din 
Ungaria, pentru a crea, din proprie ex- 
periență, o nouă piesă satirică“. 'Tere- 
nui e foarte bine ales, oferindu-i dra- 


de VICTOR PAPILIAN 


roşii în saloanele Cercului militar, 
cucerise pe Nina, frumoasa lui a- 
mantă din Bucuresti. 

Dansul şi muzica tocesc voința 
femeii, ca acompaniamentul unei 
piese muzicale, iar vorba frumoasă 
o învălueşte ca o melodie. 

Ninei îi vorbise de Dumnezeu, fi- 
indcă era doctor în Ştiinţe Naturale 
dela Sorbona şi atee. 

Preotesci îi vorbise despre necre- 
dinţă, fiindcă era femeie simplă, ră- 
masă la știința celor patru clase pri- 
mare. 

— Există Dumnezeu, Nino... fă- 
cuse el iîntr'o exaltare de bucurie 
maximă, parcă să o treacă în sbor 
peste prăpăstiile afunde ale Satanei. 

— Nu există Dumnezeu, Floareo... 
declara el dureros, ca şi cum și-ar 
Îi sfârtecat cu unghiile carnea de 
pe schelet. 

Preotesej îi căzură pleoapele ca'n 
vis greu de hipnoză. Semn bun. Pă- 
răsise lupta. Nina, dimpotrivă, îl ur- 
mărise cu ochi mari ca fascinată. 

— Iubirea... singura dovadă de 
existența lui Dumnezeu. 
Asta pentru Nina, 

preoteasă : 

— Iubire... singura dovadă de ab- 
sența oricărei Dumnezeiri. 

Totul se rezolva în mod firesc. 
Părțile se încheiau ca pe portativ, 
într'o cadență perfectă : 

Pielea lui urzicată de dorinţă 

Slava lui Dumnezeu 

Negarea totală 

Ochii Ninei... Ochii preotesei... 


iar pentru 


Fratoştița, 15 August 1939 





maturgului „complicațiuni baroce, 


guri originale, grai, deprinderi şi men- 
cari 
merită să treacă la nemurire“. Mai ca- 


talităţi ciudate şi particularități, 


UNIVERSUL LITERAR 






d 


4 
GÂNDUL î PENŢRu ÎcA 


Singur 


Uite-l ! E-acelaș paing pe părete 

Sub noaptea senină cuprinsă în geam... 
Un greere cântă, ghiduş, menuete ; 
Cresc versuri în mine ca frunzele ?n ram... 


E-aceeaș odae cu triste gravuri, 
Şi-acelaș bătrân cavaler, Don Quichotte; 
Se-avântă în noapte spre alte bravuri, 
C'o lume întreagă îl crede netot. 


Orașul din neguri, cu roşii lumini, 

Se svârcole, vierme sub gheată de noapte; 
De ce, cavalere, ţi-e râsul senin, 

De ce porţi în suflet comorile, toate ? 


(Campo santo 


Un duh de durere, un zâmbet senin, 

O mamă cernită sau, poate-un copil, 
Se-apropie de mine, mă mângâe lin... 
Tăcere !... Aicea vin umbre cu pasul tiptil. 


Aici e durerea ? Eu văd o grădină 

Pe care-o 'ngrijește o mână de sus; 

O cruce 'mtr'un suflet a prins rădăcină, 
Se plimbă pe-alee un zâmbet : Iisus. 


Ascultă, acuma, când cad, obosite, 

Castane de viaţă pe crucea de lemn ; 
Se-ascund în orbiţă imagini cernite, 
Şi-auzul primeşte un tainic îndemn. 


noastre naţionale. Odată, sub ficțiunea 
visului unui preot ardelean, a între- 
văzut intrarea Regelui nostru în Alba- 
Iulia (Poetul Vlahuţă, în Epoca lite- 


ți- 























ae TRATAN LALE/CU 
tg 
ceai 


7) 
) 








Fata din povești 


Am pornit spre ceruri în mândre caleșşti, 
Am adunat în suflet toate comorile ; 
Vreau astăzi s'o cânt pe fata din povești, 
Să-mi acord, în noapte, vesel viorile. 


Am chemat veveriţele la ospăț, 

Să se joace cu-alunele tâmplelor mele ; 
Pe licurici i-am chemat şi pe ei, să-i învăţ 
Cum se aprind îelinare de stele. 


Am despletit neguri pentru fata din poveşti, 
Pomul cu vise, încet l-am scuturat; 

Fată, mergi înnainte pe drumuri crăeşti... 
Pana-i de aur căci azi te-a cântat. 


Orașut mic 


Nimeni nu s'a oprit în oraşul mic, 
Nimeni nu şi-a lăsat o tărâmă de suflet; 
In casa clădită de un meșter pitic 
Nimeni n'a zăbovit după atâta umblet. 


Au trecut prin oraș toate nevoile, 
De mână cu zâmbetul bucuriilor, 
Dar au șters toate urmele, ploile... 
Le-au gonit pe întinsul câmpiilor. 


Toţi oamenii au trecut prin oraşul mic: 
Hulubii albi ai gândului, cine i-a gonit?... 
Povestea orașului n'are început: 

Ce mână a scris peste pagini: „Sfârşit? 








Caragiale și Ardelenii (III) 








de ȘERBAN CIOCULESCU 


„Habsburgii care la 1867 ne-au vân- 
dut Ungurilor“... şel!  Aşa-i că se va 
produce o înfricoșată zăpăceală şi în 
Ardeal şi aici? Aşa-i că noi suntem pa- 


apropiata plecare la Karlsbad, d. dr. A. 
Vaida-Voevod îl roagă pe Caragiale să 
intervină pe lângă Goldiș „să întoneze 
strune mai  răsboinice“, Impetuosul 


tegoric este însă editorialul nesemnat, 
de la 5/18 Maiu, cu titlul D. Caragiale 
și împăcarea. Se pomeneşte, fără pre- 
cizări, despre unele comunicate, în 
gazetele ungurești, după care sar aş- 
tepta vizita lui Caragiale la Budapesta, 
pentru a începe tratațive de împăcare 
între guvem şi Români. Tribuna nu 
pune știrea la îndoială, deoarece pri- 
mul articol al lui Caragiale (Nevoile 
obștii, etc.) era extrem de politicos 
cu Ungurii, iar în altă parte (Scrisoare) 
o frază da a înţelege gândurile de 
împăcare ale lui Caragiale, Fraza îin- 
criminată esțe următoarea: „Dacă un 
scriitor român ar veni în mijlocul d-v. 
cu gândul, nu de a hrăni vrajba din- 
tre conaționali, ci de a o potoli; nu de 
a propaga ura și dușmănia, ci drago- 
stea şi buna înţelegere echitabilă între 
cetățeni, — acea dragoste şi acea în- 
țelegere la care trebue să fie intere- 
sate şi bravele d-v. popoare şi puter- 
nica d-v. monarhic, — de ce să nu-l 
primiţi bucuros?*. (Opere V, pag. 214, 
r. 12—18). 

Caragiale e învinuit de „diplomaţie“, 
recomandând alianţa Regatului român 
cu monarhia austro-ungară, Această 
recomandare se reazămă însă pe o re- 
alitate politică: alianţa era în fiinţă, 
deoarece ţara noastră încheiase un tra- 
tat defensiv cu Tripla Alianţă. In fine, 
Tribuna, îl acuză pe Caragiale că nu 
vrea să știe nimic despre aspiraţiile 
neamului nostru de pretutindeni. 


CARAGIALE ȘI IDEALUL NAȚIONAL 


Acuzaţia e însă nedreaptă: Caragiale 
s'a gândit adesea la realizarea unităţii 


Sita A 9 Mee. v, 194 


m 
4 
ASIA A “ua tab 
? 


vint 


Aa has ms sepde în Nada , ne fiece urcau [273 tut ca vele 

A . , - ep cai pa. 
d la adi tu ol. Vata i fotg a Pb îm Stai, pa 
mad dai 


Macea” 1, Vote Lordi Papă fra ee - 


a o. phdeamptă hi bu -că v-a var Aa he 4 ue 


rară, nr. 9, 10 lunie 1896, Opere IV); 
altădată, cu prilejul vindecării princi- 
pelui Ferdinand, când a scris, aluziv, 
despre o sărbătoare, care ar fi mai 
mare pentru neamul nostru, decât în- 


săși ziua de 10 Mai (Nihil sine Deo, 


în Opere, V, pag. 164, r. 2—15); în- 
sfârșit, tot pe cale aluzivă, în emoțio- 
nantul articol Peste 50 de ani (Uni- 
versul, 18 Mai 1909, în Opere, IV, pag. 
130—131). a făcut chiar proorocirea 
unităţii noastre : 

„Aşa entusiasm n'am văzut altul de- 
atunci şi cred că numai odată s'ar mai 
putea vedea; dar acea o dată, sunt 
prea bătrân ca s'o mai pot apuca. Imi 
pare destul de rău de asta. dar nu 
atât de rău cât dacă n'aşi crede că alţii, 
mai târziu ori mai curând, tot o vor 
apuca; fiindcă, de sigur, cine gândeşte 
că are să scape de asta. se amăgeșie; 
căci de asta n'are să scape, decât poate 
atunci când Oltul şi Mureşul or să 
pornească a curge de-a 'ndaratelea de 
la vale la deal către munţii Ciucului, 
de unde izvorăsc din acelaşi sân adânc 
— și nici atunci“ 


„INTRO LUPTĂ DE IDEI, NU POTI 
BIRUI FĂRĂ SĂ LOVEȘTI“ 


De aceea, oricât l-a mâhnit răspun- 
sul Tribunei, Caragiale a răspuns că 
este hotărit să rămână slugă credin- 
cioasă la Bran (partidul naţional!) şi să 
sprijine autoritatea Comitetului, pen- 
tru „dreptul de pretensiune (Unde eşti, 
Rostogane! n. n.) a nației românești.. 
în viaţa politică a regatului Ungariei“. 

Trimițându-i broșura politică „Man- 
gra, Tisza şi Tribuna“ și anunțându-şi 


ă % ui 


Ceruta a - 


Teza N 


Xuigenouee: 1 to 


- Sterrittnabunt Dust 


E y 
tn suma ta 
Pi sur 


Sea Bu 0 eu renta aia VID cet mie Vasa 


(ooot It RE Gaeuu de atică fr 3 


7oaa 
li, targ binale aaa în homtsrarti dela (ȘT, 


d ea alai met. ce. Ooţa 


Inceputul şi încheerea scrisorii lui Oct. Goga 


patit. „je 


RE d ou 
u 


vu Ertegaamna Ptr 


saibe [ză 2 Mat Zum 


egali pyqapest 42 92bh. 49 3 


WptâlLor noastre paatru unitate e aulturata PORNAf oaza 


luptător adaugă : „Publicul găseşte că 
„Românul“ e puţin interesanţ. Sau 
obicinuit oamenii noştri cu tonul „Tri- 
bunei“, importat, din presa de din- 
colo de munţi. Dar şi de altcum într'o 
lupiă de idei, ca în toate luptele nu 
poţi birui fără să lovești (Scris, ined,, 
14/16 Mai). Caragiale redactează în 
josul scrisorii, răspunsul său felegra- 
fic: „Primit, citit, admirabil. Rog ime- 
diat când ajungeţi Karlsbad comuni- 
caţi adresa. Distinse salutări“. Dintre 
oamenii politici, din Ardeal, d. Alex. 
Vaida-Voevod îl cucerise cu deosebire 
pe Caragiale prin francheţa şi voioşia 
sa, unite cu un temperament de lup- 
tător. 


TEMERILE LUI AUREL C. POPOVICI 


In aceiaşi vreme, Aurel C. Popovici, 
cu un similar zel răsboinic, îl ţine pe 
Caragiale în curent cu intenţiile, pe 
cari le atribuia lui Goga. 

„Tribuna“, de fapt, face loc, tinde — 
face loc pentru politica lui Mangra, 
care, în ultima analiză, este a lui Tisza. 
Ce vrea Tisza? lată ce vrea: să con- 
bată politica viitorului împărat, (arhi- 
ducele Franz-Ferdinand, n. n.), despre 
care știe că este un monarh binevoitor 
naționalităților şi în deosebi Români- 
lor și că nu are simpatii pentru Iin- 
guri, ci dimpotrivă.  Impăratul Frar- 
cisc Iosif poate muri în orice moment. 
Inchipue-ţi că atunci Ungurii, fac 
front împotriva noului monarh, care 
ține să restabilească unitatea imperiu- 
lui și pacea între naţionalităţi. Mai în- 
chipue-ţi că atunci „Tribuna“ ne vine 
cu articole anti-austriace pe tema că 


- i da 


a Pad 1 
Thutztata Bea Raifetidhere Telegtavden Toni anurz ta A 
IneR 4 „A CI i inmțăstieiul 10 9. Dutongagebibreue pă 


(UT sa pia, / 
fn i II mut, 
all 


abur 


îm tetemen Botăhra fe at asi Deaasgre do? qegin Entry au ide m, 


OB DM ta GM hr 
n 


9 3,%0 2 


„ soatetatea acedeanta petru nalor din sedinta festiva ie 
Snoarea âvoaatre aduca prinogal ei de veneratie și aragosta 


Soataiai ceaator care ne stringe rtaturiie şi ridica vavoarea 


4392 


Sa va tina La ulii sul e. 


lu Ga Pad fetratejt y 


A ahyaauta îi funpr- it 
fie fn ta berea Mat 1 Fa LO ră în 


Fe aa 


Telegrama lui Caragiale 


ralizaţi în acţiunea noastră? Așă-i că 
ne mâncăm omenia în sferele vieneze 
care ţin la noi? Nam nevoe să-ţi des- 
volt ideia, tu o pătrunzi mai bine de- 
cât alţii. De aceea re vei face un mare 
serviciu dacă îi vei lua pe „Tribuniști“ 
de urechi, şi încă strajnic, fără mena- 
jomente... Cu cât ii vei lovi mai tare, 
cu atât şi isprava ta va fi mai utilă 
și recunoștinţa alor noștri pentru tine 
mai entuziastă. Că cşti „din Ţară”? 
din dată ce susțini partidul naţional, 
singurul partid la noi, ai toate dreptu- 
rile câte atârnă dela noi, Românii 
habsburgici. Tu nu intri în categoria 
d-lor H., S., C. (prescurtările noastre. 
n. n.) e tutti quanti, tu ești Caragiale 
— un suveran între literați. (Scris. 
ined., Bucureşti 14/27 Maiu). 


COLABORAREA INCETEAZĂ 


Cu toată hotărirea lui, wanitestă, de 
a colabora foarte activ, Caragiale nu 
mai trimite până la urmă nimic, decât 
proecte de condoleanţe, sosite cu în- 
târziere, la decedarea soţiei părintelui 
V. Lucaciu. (Românul, 12/25 Iunie 
1912). 

Din corespondenţa lui Caragiale cu 
V. Goldiș, vedem cum colaboratorul 
berlinez punea condiţii foarte severe, 
pentru contribuțiile viitoare. Anume, 
cu eratofobia sa cronică, cerea să se 
evite orice greşală de tipar. După o 
scrisoare violentă din ajun, întrun ton 
„prea nepoliticos“* provocat de o neier- 
tată greșală de tipar, Caragiale se 
scuză (25 Aprilie 1911, loc. cit.) şi ur- 
mează cu aceste considerente: „Ce 
Dumnezeu! un ziar așa de serios şi cu 
atâta răspundere, şi politică şi cultu- 
rală, să nu se 'nvrecnicească a apărea 
într'o formă convenabilă! Să apară fu- 
şer, ca toate fițuiceie de provincie din 
fericitul regat al României! Asta este 
un testimoniu de lipsă de culiură na- 
țională...“* Şi încheie, cu alte recoman- 
dări şi scuze: „Rogu-te, în interesul 
demniţăţei naţionale, ia măsuri, şi, 
încă odată, iartă-mă gacă, la necaz, 
te-am supărat“. Mai după fiecare arti- 
col, expediază o scrisoare, în care cere 
stăruitor să se indrepie câte o expresie 
sau să se evite greşeliie de tipar. 

Goldiș îi făgădueşte că va îngriji 
însuşi de prima corectură, după care 
se va face o revizie, iar a doua revizie 
îi va fi trimisă autoruiui la Berlin, 
pentru ca, revăzută de dânsul, să se 
pună în pagină. În aceeași scrisoare 
(ined., dela 6 Iunie n.). Goldiş anunţă că 





(Urmare în pag. ultimă) 








6 





Tulcea, cortegiu de biserici şi mos 
chei, care ţâşnesc spre cer ca niște să- 
geţi, cu brunete fermecătoare şi blon- 
de platinate, cu forme pline ca Mae 
West şi la fel de comune, cu femei voa- 
late ca altădată, care n'au pentru noi 
nici o privire şi ofiţeri care beau 
mixturi incengiare, 

Adevărat flux de sex-appel — Tul- 
cea, o mare stradă dreaptă, apoi trans- 
versal o alta, apoi încă o stradă, ase- 
mănătoare cu străzile din Stambul, Ie: 
rusalim, Bucureşti, Cairo, Paris sav 
Singapore, având împrumutat dela u- 
nele, hotelurile, magazinele, localurile 
şi artificiile lor. Tulcea unde lumea o- 
rientală şi-a dat rendez-vous. Dacă ai 
căuta Greci, Egipteni, Turci, Ruşi, Tă- 
tari, Polonezi, Armeni, Bulgari, Sârbi, 
toți ar striga: prezent! toţi, ca la jude 
cata din urmă. 

Ca o relicvă prețioasă, aproape de 
chei, se găsește bazarul turcesc, un șir 
neîntrerupt de încăperi întunecoase, 
cu arcade susținute de nenumărate co: 
loane, actualmente transformat în dv- 
gheni puturoase. 

Pe cerul vânăt, pătat de nori subțiri, 
ca nişte panglici, își taie siluetă în 
spațiu, — cu multă  dezinvoluntară, 
turnul unui  minaret. Ai impresia că 
ești undeva pe ţărmul african, sau în 
țara inimosului Ataţiirck. Ce apariţie 
minunată, ce clișeu de legendă! 

In inimă mi se strecoară, ca o pasiu- 
ne, regretul după spectacolul  jinduit. 
în reveriile mele: muszinul care îşi 
cântă în note tărăgănaie, melopeea cn- 
tidiană de implorare: 

— AL... la... la... h I... la. la... h. 

Imi urmăresc imaginaţia, care-mi 
consolează bietele gânduri : 

-— Al... la... la. h.. 1... la... la... h 

Misterioasele cuvinte de implorare se 
prind ca un ecou în sufletul meu şi-l 
răscolesc profund. 

De ce sa interzis, muezinului din 
Turcia nouă, să-şi cânte, ca altădată, 
din vârful minaretului, melopeea plân- 
gătoare? Stau și mă gândesc cât de 
ușor își pierd unele ținuturi poezia lor 
inestimabilă! E crudă, desigur. ironia 
destinului. Bătrână 'Turcie, sufletul ţi-e 
plin de povară: e fatalismul Coranu- 
lui ; supremația întâmplării. 

In amurgul care se simte, vasul taie 
valurile bogate ale Dunării. Şi ca în- 
tr'un vis se aude în depărtare, cântecul 
pitoresc al muezinului, care se difu- 
zează, în crepusculul puţin neliniştit al 
zilei : 

— Al... la... la... h Al... Ja... Na... h 

Pe cine cheamă? Barcagiii plecați pe 
ape să-şi caute hrana? Vânzătorii din 
bazar care-și laudă marfa cu mult a- 
propos? Pescărușii albi ca niște fulgi? 
Sau graţia stăpânirii atotputernice? 

Moscheia de unde vocea muezinului 
și-a revărsat poezia caldă, sgârie, cu 
vârtul ei ascuţit, prima stea care a în- 
ceput să clipească pe cerul încă roșu. 
Suntem în apele Chiliei. Tulcea a ră- 
mas o amintire. La dreapta și la stân- 
ga, crânguri de sălcii şi trestii. Norii 
îndepărtați sau apropiat, și colinele 
dobrogene au pierit în umbră. Apele 
bătrânului fluviu se îndoae şi se umflă 
sub povara vântului. Stârci albi și ce- 
nuşii trec în şiruri. Barcagii întârziați 
lopătează des și-și fac cruce: „Doam- 
ne ajută-mi?'“ — Lopeţile lucesc la lu- 
mina albă a fulgerelor. Pe fluviu s'a 
întins ploaia ca o perdea de brumă. 
După o jumătate de ceas cerul s'a lim- 
pezit. Ploaia a încetat. In obscuritatea 
care devine de nepătruns, scânteie ici 
şi colo, pe maluri, ca ochii unui Argus, 
focurile roşii ale păstorilor. 

VÂLCOVYV 


O stradă mare, bulevardul cum 
îi spun localnicii, cu trotuare asfal- 
tate, apoi numeroase canale. De abia 
am pus piciorul pe uscat şi ne întâm- 
pină o avalanșe de bătrâni şi de copii; 
toți ne oferă ospitalitatea, pentrucă 
singurul hotel al stațiunii este încă în 
lucru. In felul acesta am avut orazia 
să cunosc această familie, din vechea 
aristocrație rusă, de care va fi vorba 
mai departe: Rezanov-Aleanin. 

Vasia Rezanov, amfitrion și ghid, un 
om blond de vreo două zeci și cinci de 
ani, căruia — surprinzător pentru un 
rus — mitologia și întâmplările neno- 
rocite i-au schimbat credinţa, mă în- 
credinjează că locuesc casa, unde într'o 
zi a fost oaspete, însuşi șeful guvernului 
şi mă asigură că cinez la masa, unde 
numeroase celebrităţi şi-au dat rendez- 
vous. In drum, întâinim grupuri de 
fete, care șuşotesc nu ştiu ce în ruseș- 
te şi nc privesc cu interes. În grădina 
cochetii a casei, Vasia îmi prezintă, cu 
mândrie, pe sora lui; o femee superbă 
şi tentantă ca o himeră. 

— Svetlana Rezanov Aleanin. 

Ce muzicalitate senină!  Rezonanţa 
numelui său pare un cântec minunat şi 
acest cântec este ea însăși, cea mai 
fermecătoare femee, pe care am vă- 
zut-o vreodată. 

„Svetlana Rezanov Alcanin ! 

Numele acesta sună dulee; hc!.. ca 
sansoneta, pe care o aud acum şi care 


se depărtează uşor spre mare. Voi sti 
să nu-l uit niciodată. 
In clipa în care am rămas singuri, 


i-am cerut, afectând un ton desintere- 
sat, să-mi spună pentru ce rămâne as- 
cunsă aci, ea, frumoasă între fru- 
moase, 

Mi-a răspuns atunci, într'o manieră 
la lel ue plăcută, ca și caracterul său 
și puţin grăbită, dar, fără îndoială, 
ochii vorbenu, în această circumstanţă, 
mai limpede decât vorbele. 

— Pentru ca să mă descoperi dum- 
neata. . 








UNIVERSUL LITERAR 








DELA TULCEA LA VALCOV 


— Memorial de călătorie — 


In minte mi se încrucişează tot felul 
de supoziții, încât ajung să mă mân- 
dresc şi să mă deplâng deopotrivă de 
ușurința şi proteicitatea gândurilor 
mele. Cât de frumoasă este Svetlana, 
fata asta de nouăsprezece ani, plină de 
graţie, care mă privește cu îndrăsneală 
şi cu căldură în ochi. Imi pare că plu- 
tește prea mult în abstract, 
prea aeriană, pentru a o socoti printre 
lucrurile care rămân. 

Minunatul meu trandafir „Noblesse“, 
rod al unei prietenii pe bordul vasului, 
pe care îl port încă cu mine, îmi scapă 
și nu fac nici un gest pentru a-l ridica. 
Emoţie? Știu că nu trebue să dau no- 
rocului cu piciorul, dar nu pot. Parcă 
sunt altul. Un învins. 

Numai Vasia şi întâmplarea mă scot 
din marasm. 

— Poate domnul preferă o plimbare 
pe canale? 

Atunci răspund grăbit: 

— Desigur, pentrucă am venit pen- 
tru asta ; nu e aşa? Trebue să sfârşim 
ziua aceasta sub clar de lună. 

Nemişcată şi în tăcere, Svetlana as- 

lta. Era puţin pală. Genele sale se 
mişcau neliniștite. Nu mi-a spus ni- 
mic, dar îi simțeam sufletul clocotind 
de reproş. In obraji îi urca pe nesim- 
țite, roşul trandafirului pe care nu-l 
mai aveam. 

— Bună seara, Domnule. 

Un sgomot de mătase strivită. Ple- 
case Svetlana. Svetlana care lumina 
casa cu surâsul său, cu graţia sa tine- 
rească. 

Târziu în noapte, când gondola ne 
poartă prin canalele tăcute ale Vâlco- 
vului, care n'au grandoarea unui „Ca- 
nal Grande“, sau ,„,Canai di San Mar- 
co, dar care au poezia lor, Vasia ridi- 
cat la proră cântă alert și pasionat 
„Ciupeic“ cântec rus, cântec de vese- 
lie. Vântul aduce dangătul clopotului 
dela „Sf. Petru“. Pe apa canalului se 
răstrâng sclipirile stelelor, ca florile 
argintii de sitopal. 

Un cântec vrăjit alintă undele şi se 
depărtează spre mare. Un cântec de 
dragoste. Era o voce de femee, o voce 
liniștită și caldă, 

In zori, când romul din bidoane s'a 
sfârşit, la lumina discretă a veilleuse- 
ei, Vasia povesteşte încă romanul lui 
patetic de dragoste, în care eroina, A- 
niuta Nicolaewna, îi fâlfâe cu dragos- 
te, năframa din barca ce o ducea la 
pescuit, pe mare, pentruca valurile să 
mo mai scape din strânsoarea lor 
de foc, 

— Dar dacă va reveni într'o zi, Va- 
sia? Cine ştie, furtuna a dus-o... 

— Nu, Domnule. Stăpânul mării nu-i 
dă voe. El o iubește pe Aniuta şi ea 
este prea siabă să-i reziste. 

— Atunci niciodată... niciodată nu 
vei mai imbi, Vasia ? 

— Niciodată Domnule, spune el cu 
fața înourată. Dar într'o zi, acela care 
mi-a luat-o pe Aniula, Acela pe care-l 
implor în toate rugăciunile mele, mă 
va conduce s'o regăsesc. 

— Nu regreţi viața, Vasia ? 

El încearcă un surâs. 

— Dvs. nu ştiţi, Domnule, ce este în- 
tr'un asticl de suflet... 

— Imi imaginez Vasia, dar.., 

-— Atunci ce să fac? 

— Să-ţi croeşti o viață nouă. 
încredere în ca. 

— Viaţa fără Aniuta ? 
domnule... 

Ochii i se umeziră de lacrimi. Nu 
i-am turburat cu nimic acel moment 
pios. Stăteam în tăcere și ascultam sa- 
movarul care fierbea. 


Să ai 


Ce nebunie, 





Vasia s'a sculat fără sgomot și do- 
molindu-şi timbrul plăcut al glasului 
siu, îmi destăinueşie în șoapte: 

—. Aniuta a fast femeia vieţii mele. 
Nimeni nu mai poate so înlocuiască în 
sufletul meu. 

Cu ochii pierduţi în albastrul nopții 
care se risipea, Vasia căuta parcă tre- 
cutul. Îl urmărea, pe canalurile liniști- 
te, în umbra sălciilor plângătoare, sau 
jegănându-se pe unda valurilor leneşe 
ale fluviului. Ii surprind un zâmbet 
care-i luminează fața efemer. Ce hi- 
meră îl mai înșcală ? Mi-e milă de su- 
ferința lui, ce amăgirea ucigătoare be 
care o încearcă. Pe Aniuta n'o mai iu- 
bea omeneşte. Aniuta eta pentru el un 
cult, un imponderabil sfânt, pe care 
numai adorația completă și iraţională, 
te face să-l vezi mai aproape, să te 
simți mai satislăcut. Insensibi) se des- 
tramă în mij.ocul nostru reveria, ca o 
pasiune și se pierde în noaptea calmă 
şi tără margini. In fundul salonului, 
superbă ca o statuie, Svetlana plânge, 


că este . 


cu capul ascuns în unghiul braţului. 
Pentruce nu doarme încă? Când a in- 
trat? Cum de n'a auzit-o nimeni? Mis- 
ter...” 

Ii urmăresc mișcările calme şi îi sur- 
prind privirea melancolică, 

Atunci tresare și fuge speriată. Par- 
fumul său bizar s'a răspândit în ca- 
meră, ca o tentație. Este tot ceeace a 
mai rămas, Supleţea de trestie a tru- 
pului ei s'a șters ca şi gândurile mele. 
Cât de romantică este lumea asta, în 
mijlocul căreia mă simt aşa de bine! 

Noaptea era caldă. Linişte. Lumină 
de lună. Imensitate. 

— E bine la voi, Vasia, îi spun, lă- 
sând pe măsuță ceașca goală. 

— Nu e aşa, Domnule? Şi acest ceai? 
Toţi vizitatorii mi-au făcut compli- 
mente. 

El se ridică şi ia capacul samova- 
rului. 

— Veniţi să vedeţi, Domnule? 

Nu-mi imaginam deloc invenţia in- 
genioasă pe care am văzut-o atunci. 
Vaporii de apă alimentau un fel de 
mecanism, care acționa o cursă de cai 
pe hipodromul dela Chișinău 

— Da, e frumos! Vreau să spun, Va- 
sia, este o adevărată surpriză pentru 
mine. El surâde cu bunătate, 

— Imi place mult să construese... 
dar asta nu rentează. 

Işi trece mâna prin părul său negru, 
şi vorbind, încearcă o vagă melancolie. 

— Trebue mai întâi să trăești, Dom- 
nule! 


PARTIR CEST MOURIR UN PEU. 
DESCOPERIREA UNEI LEGENDE. 
SULINA, PAMANTUL PROMIS. 


A doua zi, când soarele își desena 
silueta pe cer, ca o bară de aur, pără- 
sim Vâlcovul, după ce am admirat un 
morun pescuit în zori. Vasia flutură 
batista în semn de adio, ca odinioară 
pentru dragustea sa, angelica Aniuta. 
Ircală ca un vis, Svetlana îmi surâdea! 
(Ah, acest surâs, acest provocant şi de- 
licios surâs, pe care-l iubesc cu pasiu- 
ne !) In emoția despărțirii, vocea sa, 
unde natura a insinuat intonaţii de o 
ardoare neobișnuită, murmură: „la re- 
vedere“. . 

Mi-a spus-o cu intenţie? Instinctiv? 
Ca o semnificaţie a sentimentelor ei? 
Sau pentrucă își da seama că-mi lip- 
seşte curajul să-i cer ceeace doresc cu 
sălbătecie ? Şi cu mâna întinsă, îi stre- 
cor atunci, de o manieră semnificativă 
„adio“* pentruca ea să protesteze ime- 
diat.: 

-— Nu trebue să spuneți „adio“. Nu 
se părăsește, niciodaţă cu desăvârşire, 
ceeace aţi iubit. 

Barca se depărtează suplă, în clipo- 
titul cristalin al vâslelor, spre o lume 
magică, cu nisipuri de sidef și păduri 
de liane, care-și leagănă rustica lor re- 
verie; cu apă străvezie şi caldă, cu 
flori delicate ca lacrimile mamelor. 
Svetlana mă privește cu melancolie. Îşi 
desface vălul care-i acoperă umerii, 
frumoşii săi umeri, îl fâlfâie o clipă. 
Fără să vreau, îi văd atunci în mână 
o floare ofiliță. Sărmana roză pe care 
o aruncasem ieri... 

Vântul umilă pânzele ca doi imenși 
sâni. In drum întâlnim lotei, cu fete 
voalate, care ridică mrejele. Andrei, li- 
poveanul ursuz dela proră, spune ca 
pentru el: 

— Îşi ascund fața de soare, 
nele ! 

E dezolant, desigur, să nu mai poţi 
vedea epiderma aceasta pe care și-o în- 
grijesc cu atâta meticulozitate. Invo- 
Juntar, mă gândesc la Svetlana. Unde 
este în clipa asta? Intr'o lotcă pe Du- 
năre ? La debarcader, cu ochii fixaţi pe 
minusculul punct, care a mai rămas 
din barca noastră? Sau pe canapea, ca 
în ziua când plângea destinul! fratelui 
său, Vasia? Imi dau seama că o port cu 
mine, că îi am expresia de madonă bo- 
ticelli-ană sub ploape. Mai mult încă: 
proectată în inimă și înrădăcinată a- 
dânc acolo. Parcă m'a fermecat mue- 
zinul, care își difuza melopea din bal- 
corul moscheei din Tulcea!  Sărman 
neputincios! A trecut norocul pe lângă 
mine și l-am lăsat să se ducă... 


nebu- 


PERIPRAVA 


O vâlvătae de nisip, şi satul a ră- 
mas tăcut şi anonim în marginea 
apelor turburi ale Dunării, Evităm 
Letea, contaminată de nu știu ce epi- 
demie şi ne înfundăm mai mult în 
pustiul presărat, aici cu belșug de mă- 
răcini, care se sburlesc la orice atin- 
gere şi ciolane albite de nisip şi de fi- 
rea locului, dincolo cu pajişti de flori 
şi verdeață, cu copaci vânjoși și cu îs- 
voare limpezi, care ţâșnese din so- 
lul fertil ca să sc răsfrângă curând în 
marea de nisip. Totuși oamenii sunt să- 
raci. Se mulțumesc poate cu poezia ți- 
nutului și cu mai puţin. Cu peştele lu- 
citor ca oţelul pe care-l aduc în zorii 
zilei, în bărcile lor de pescari, cu peş- 
teie pentru care își jertfesc uneori via- 
ţa. după o luptă titanică cu valurile 
mării deslănţuițe. 

E adevărat că solul «e recalcitrant, 
dar trebue să vezi lumina cerului de 
azur, s'o simţi adânc, să te îmbeţi cu 
atmosfera eterată a ținutului, ca să cu- 
noșşti farmecul și vioiciunea vieţii. 
Dealungul a zeci și zeci de kilometri, 


de €, A. APOSTOLESCU 


lipseşte orice urmă de așezare ome- 
nească. Uneori răsare dintre ierburi şi 
mărăcini, firul gingaș al unei poteci, 
care şerpuește printre dunele scântee- 
toare și se pierde în umbra pădurii, în 
rețeaua luxuriantă, pe care o ţese, cu 
fantezie ecuatorială, marea de liane. Și 
fără nici o ezitare, fără să mi-o fi ce- 
rut-o cineva, îmi spun: frumusețea 
asta trebue să rămână neretuşată. Vir- 
gină şi spontană. Cu mărăcinii roșii și 
spinoșşi, cu lianele ei suple, ca mlădie- 
rele lascive ale unei mondene, cu toate 
latifundiile ei. Simplitatea și naturalul 
au aci mai mult farmec ca oriunde, ca 





în pânzele lui Cimabue şi Fra-Ange- 
lico. Ne mişcăm alene pe un drum 
străjuit cu dune şi încadrat departe cu 
o chivără de verdeață. Pasul în Deltă 
este rar — dar alungit, monoton —dar 
sigur, pregătit pentru o călătorie lun- 
gă. Vladimir Lopuhin, omul care a că- 
lăuzit prin locurile acestea pasul mul- 
tor îndrăgostiţi ai naturii, freamătă 
viaţa bătrânei Delte cu amintirile sale. 

Ochii îi strălucesc straniu ca doi tă- 
ciuni aprinşi de păcat. Ca ochii lui Ya- 
sia din seara când mi-a împărtăşit du- 
rerea lui: 

— Domnule, am să vă arăt ceva. O 
mărtutie din alte vremuri. 

In timp ce imaginaţia mi s'a deschis, 
ca un evantai, adaugă misterios: „Ni- 
meni nu știe nimic. Poate numai pă- 
sările care vin acolo în fiecare zi“. Şi 
după o clipă: „De ce fac asta? Nici eu 
nu-mi pot explica“. 

Trecem printre tufe de ghimpi și ne 
afundăm tot mai mult în nisipuri. In- 
naintea noastră se proectează în fund 
marea, scânteetoare, ca un nemărgi- 
nit de argint viu — Vladimir se opreş- 
te în marginea unei lespezi singurali- 
ce, lăsată acolo parcă dinadins, ca să 
semnalizeze ceva şi tăcut, se apleacă. O 
încordare a mușchilor şi piatra se pră- 
văleşte cu sgomot surd. O boltă care 
se lărgește. Flăcările din ochii lui Vla- 
dimir au în ele acum ceva mistic, ceva 
din altă lume. 

— Uite-te. E vasul în care zeița 
Kali își spăla frumosul corp cu miere 
şi cu lapte. Ne apropiem de cada an- 
tică pe care timpul a conservat-o  mi- 
nunat. Nu ştiu nimic din povestea zei- 
ței şi a vasului cu chipuri lascive de 
sirene, pe care cineva le-a gravat cu 
măestrie în piatra milenară. Vladimir 
îngână taina, pe care o păstrează de 
demult, cu evlavia tradițională a Ru- 
sici vechi. De ce pare să se teamă când 
se opreşte şi-şi aţintește ochii pe figu- 
rile de piatră ale vasului? 

— Dedemult și departe de noi trăia 
o zeiță de o frumuseţe nemaipomenită, 
căruia Grecii îi spuneau Kali, Bustul 
îi era înalt şi elegant, părul se colo- 
rase parcă în vopseaua de antracit a 
ochilor, iar epiderma era de o lumino- 
zitate extraordinară. Farmecele ei îm- 
bătau privirile, înebuneau simţurile. 
Totuși, zeiţa nu iubea pe nimeni, decât 
vântul care-i mângâia formele nude și 
marea ale cărei valuri de alabastru vu 
îmbrăţișau cu patimă. 

„Intrun amurg violet, când Kali 
urmărea jocul valurilor, care se îm- 
preunau sălbatec, în jerbe de stropi, o 
fâlfâire de opal aducea pe atotputer- 
nicul Zeus. Nimic nu se știe din ceea 
ce s'a întâmplat. Pământul își păstrea- 
ză muțenia de sfinx, iar pescărușii i-a 
adus aci, prea frumoasa zeiţă, în exiiul 
pe care Zeus, înmărmurit de refuzul 
ei, i l-a impus, fără milă. Palatul ei de 
diamant s'a spulberat, odată cu ea. 
Uite, nisipul de sub noi are strălucirea 
pietrii preţioase. Cada, pe care o pri- 
veşti, ca pe o curiozitate, nu știu prin 
ce miracol mai trăeşte“. 

Când ne retragem, găsim  deschiză- 
tura prinsă de plasa unui păianjen ne- 
gru de câmp. Vladimir se trage îndă- 
răt, o clipă, cu spaimă nelămuriță, în 
ochii lui stranii. Un pescăruș trece a- 
proape, țipând speriat. Vladimir mer- 
ge tăcut. Nu ştiu dece n'a ridicat les- 
pedea s'o așeze peste intrarea  grotei, 
așa cum o făcuse altădată și nu știu 
dacă e inteligent să-l întreb. 

Soarele arde puternic și pasărea albă 
care sa rupt parcă din marginea dan- 
telată a norului de lapte, din înălțime, 
s'a stins în zare, ca o efemeră. 

Solitudine... 

Când vom mai simți  beatitudinea 
care acum ne înneacă inimile? Când va 
mai clacoii, în noi, mai sălbatec, decât 
acum, selea de viață, de poezia ei pi- 
torească şi bogată ? 

Cine știe? Poate când fluxul vieţii 
ne va arunca iar pe meleagurile de 
basm, pe care le călcăm azi, sau mai 


9 Septembrie 1939 -=——=—= 


știu eu ce putere misterioasă, ne va 
frânge sub farmecul ei! 

Ce Antienee nevăzută, ne-a înfiltrat, 
în sânge, ca locotenentului de Saint 
Avit vraja ei?! 

Timp de un ceas am mers neîntre- 
rupt, până la pădurea cu liane. Secre- 
tul grotei şi al zeiței Kali mă muncea 
mult. Am mâncat pe iarbă şi în timp 
ce Vladimir îşi regăsea dispoziţia ad- 
mirabilă, cu ajutorul! romului din bi- 
don, concepeam planul de a revedea 
cada cu nimfe. Am plecat fără sgomot, 
pretextând o plimbare. Fugeam repe- 
de, întrucât aveam de ocolit o porțiu- 
ne bună de loc, care era sub ochii lor. 
Lespedea începuse să se vadă tot mai 
distinct, dar mă mira faptul că movila 
în care era săpată grota, era prea pu- 
țin evidentă, mai redusă cu mult, de- 
cât îmi rămăsese în imaginaţie. Am 
alergat o bucată de vreme, fără să pri- 
vesc piatra din depărtare şi când 
mi-am ridicat ochii, mi-am dat seama 
că eram lângă ea. Movila și grota dis- 
păruseră. Parcă ar fi fost înghițite de 
pământ. Ce să mai cred? Halucinaţie, 
sau este realitate? Da... da, piatra asta 
nu-mi spune că nu mă înșel? Nu vreau 
să mai ştiu nimic. Scormonesc înfrigu- 
rat pământul, dar mâna merge tot în 
nisip. Când am plecat, corpul îmi fri- 
gea, ca sulițele de foc ale soarelui. Cât 
am mers, nu ştiu. Am adormit pe iar- 
bă, lângă Vladimir, şi m'am trezit târ- 
ziu, spre seară, cu mâna în mâna lui, 
cu pieptul desgolit. In urmă am aflat 
că am vorbit în somn, însă nici până 
astăzi nu ştiu ceeace voi fi povestit 
atunci. Prietenul meu spunea în şoapte: 
„Trebue să ne grăbim, Vladimir, tre- 
bue să ne grăbim“. 

Pe faţa rusului văd o bucurie ne- 
spusă. 

— Da, să ne grăbim. 

— E așa de frumos aici! spun, ca o 
implorare. 

Totuşi nimeni nu-mi ia în seamă 
vorbele. Şi Vladimir parcă ţine să ple- 
căm cât mai repede şi mai departe de 
ținuturile turburătoarei Kali. 

Pasărea albă care a trecut pe dea- 
supra noastră, târîndu-și peste  nisi- 
puri umbra ei de cruce, se stinge în 
nedefinitul orizontului. De ce am avut 
impresia că văd, în fluturarea aripi- 
lor ei, un semn de adio?.. O fâlfâire 
de batistă a plecărilor duioase? M'a 
vrăjit, oare, într'atât poezia ireal de 
suavă a Deltei, sau spiritul legendarei 
zeițe, pe care Zeus a trimis-o să-și 
plimbe frumusețea chinuitoare şi nu- 
ditatea marmoreeană, prin locurile a- 
cestea pustii, ca o pedeapsă pentru în- 
drăsneala de a-i fi refuzat grațiile 
sale ? 

:8 

Briza sufla ușor şi marea era calmă. 
Pc nisipurile lăsate în urmă, soarele 
își cernea mângâierile de aur. Nu știu 
dacă sunt mai bucuros să văd Sulina 
sau să revin la Vâlcov, la nopţile sale, 
la romantismul său de neuitat. He! La 
Svetlana, la apa albastră a ochilor săi 
scânteietori, la Svetlana care râde fra- 
ged și felin. Am plecat regretând Vâl- 
covul, parfumul sălbatec al Deltei şi 
îmbrăţișările unei femei. O fi oare a- 
devărat că cei ce se iubesc prea mult, 
sfârșesc prin a se despărți? La baboră, 
Tania, unicul copil al lui Vladimir Lo- 
puhin, dansează nu știu ce. Soarele 
coboară către Cardon și dintre tresţiile 
înalte, care ascund peisajul spre miază 
noapte, urcă semeaţă negura de ame- 
tist a înserării. Cutter-ul spintecă vioi 
crestele înspumate ale valurilor. Vla- 
dimir, ridicat la proră, înfruntă depăr- 
tarea. Imensa găleată *) se agită înspu- 
mată, geme întărâtată de vânt. O mână 
invizibilă aruncă valurile cu nemiluita 
în coasta corăbiei şi le sparge în jerbe 
de stropi mari. Tania nu mai dansează. 
Acum marea dansează pentru ea. Bri- 
za adună cu zor, umbrele nopţii mari- 
ne în văzduhul posomorit. Ca un re- 
gret îmi apare în minte, Vâlcovul. In 
clipa aceasta, ca o muzică fermecătoare, 
începu trecutul — Vladimir avea drep- 
tate. Delta are o vrajă care ie îmbată 
şi te torturează totodată. Plecarea nu 
şterge amintirile. Le adânceşte tot mai 
tare. Cel ce a văzut-o, nu ma. poate 
rezista dorului. O săptămână, un an, și 
pe urmă... 

Incep să înțeleg de ce J. Vaudoyer 
nu se mai deslipea de pământul Hela- 
dei și gândurile lui sunt gândurile 
mele: „Delta este o zeiță care vrea să 
lie iubită ca o femee“. 

Spun încet, cu melancolie: 

— Ce frumoasă e Delta, Vladimir. 

-—— Da, Domnule! șopteşte el, cu faţa 
iluminată. Cine ştie viața ei, priveşte 
lumea cu alţi ochi. Toţi se  reîntore. 
Dumneata deasemeni. Eu îmi aştept 
întotdeauna prietenii la  debarcader. 
Acolo unde eram în seara când aţi so- 
sii. Ieri a venit un englez, pe care nu-i 
mai văzusem de ani de zile. Mâine... 
mai ştiu eu cine? 

Focurile din Sulina licăresc în noap- 
te, tot mai aproape. O mişcare măia- 
stră şi aruncăm otgonul. 

— Ne-a scuturat puţin marea, Dom- 


nule! 

Vladimir Lopuhin se  ivise lângă 
mine. 

O, da, Vladimir! îi spun strângân- 


du-i mâna. Vă înapoiați pe hula asta?... 

— Da, Domnule! La revedere! parcă 
păsările se tem de înălțime ? 

Și fără să vreau, îi răspund, cu glas 
liniștit: 

— La revedere, Vladimir !... 

__*) In limbaj de bord, găleată este 
SMONIMUL „Mării“, 


=== 9 Septembrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 








De vreo câțiva ani sunt Spec- 
tator al teatrului bucureştean. 
Mi-am cumpărat, curios ca un CO- 
pil, bilete la galerie şi la parler 
seri şi după amiezi de-a-rândul, 
Mărturisese: am lepădat treptat 
cuțitașeie bârfelii, ale criticii rău- 
voitoare, ale invidiei, ale ambiţiei 
şi vanităţii, pe care te întrevtuin- 
țoază „personalitatea“ formată în- 
tre culise. Mi-am readus sufletul 
la inima deschisă a adevăratului 
spectator; astfel am pătruns în 
oate sălile  moastre de teatru. 
După douăzeci de ani de şorică- 
vie pe scenă și între culisele tea- 
trelor, crede cetitorule, această 
experiență de simplu spectator d 
fost bogată în învățăminte. Am 
inceput a prețui cu adevărat poe- 
iul dramatic, aetorul, scena și 
spectacolul. Făpturile teatrului 
sau luminat şi Le-am îmbrățișat 
cu o stă dragoste, 0 dragoste 
fără egoism, 

Cetitorule. iartă-mi rândurile; 
ale îţi furi mpul preţios, Nu 
scriu pentru ROI spectatorii ne- 
pricepuți în teatru, având cu loții 
rredinţă, gânduri şi sentimente a- 
aemănătoare; nu scriu nici pentru 
ceialalți, cei cari inu tipăriturile 
în mână, tremurând, ca să-și gă- 
scască numele între laude sau în- 
jurături, numele activității lor în 
teatrul românesc, ci toate că pă- 
rerea unui spectator este mult 
prețuită de aceştia — aproape 


pată yâvna lor se îndreaptă spre , 


mulțumirea cumpărătorilor de 
arauns, cum ne numesc el; serii 
ca să-mi pierd timput, scriu pen- 
iru cea din urmă oară despre tell” 
trul nostru. 

Mă văd oșteptând ridicările ue 
cortine, O tăecere se lasă în mine. 
Nu simt nevoia să mai vorbesc 
cu vecinul meu. Sunt Singur în 
mulțime. Aştept fapta, cuvântul şi 
jocul, aştept să treacă prin mine 
săbii înroșite în foc, aştept să 
ard, să curgă lacrimi şi râsete. 
Mă voiu destăinui... In întuneri- 
cu magic sunt gata să primesc 
meditaţia. i 

Privesc şi ascult cuminte întâm- 
plările scenei. De obiceiu o lume 
inferioară și vulgară își face apa- 
riția; transpiră, se schimonoseşte 





CAMPANIA DE TOAMNA 


Ştiţi să savuraţi cel mai fru- 
mos anotimp, toamna, care în 
centrul nostru artistic are un 
„cachet” cu totul special? Toam- 
na profesiunilor de credință! 
Toamna  mărturisirii marilor 
idealuri |! A frământărilor crea- 
toare! A proactelor-surpriză, A- 
tunci lăsaţi deoparte orice pEsi- 
mism inspirat din precedent. 
Jar noi în:epem prin a le a- 
corda. cei mai deplim credit. 

3. deszhiaem această pagină 
tuturor eforturilor onorabile. 

Căci suntem dispuşi să credem 
că, poate, minunea se va pro- 
duce — cine ştie? in această 
iarnă... 


DACA VA FI PACE 


( 
(Aceste câteva cuvinte trebu2 
să vi le repetaţi mereu în cur- 
sul acestui reportaj) vom aveu 
— toate şansele sunt cu noi -:- 
o stagiune de teatru cum n'am 
avut ge mult. In orice caz, cele 
nouă teatre ne anunţă planuri 
mari — şi le vom expune pe 
rând 


ACTIVITATEA TEATRULUI 
NAŢIONAL 


O veţi afla de altfel în cu- 
rând grație comunicatelor ofi- 
ciale. Stagiunea se va, deschide 
cu Scrisoarea pierdută, în ulti- 
ma distribuţie,—iar la celelalte 
spectacole cu interpreţi noui, 
căci d. Camil Petrescu rămân» 
fidel programului de descoperi- 
re o nouilor talente, început în- 
că de anul trecut prin „Şcoala 
de regie experimentală“, Se 
mai repetă „Caterina a doua“ 


sim ţ 


de HAIG ACTERIAN 


râzând și plângând, apoi dispare 
cu mai multe sau mai puține a- 
plauze. Așteptarea mi-a fost înşe- 
lată. Alunec în amintirea frumuva- 
selor seri de teatru. Ce iipsește? 
Poezia, . 

Nu mă întorc în odaia mea va 
“tădată neliniștit, terorizat, surd 
și mut, Nu surâd la amintirea unui 
râs sănătos şi nu-mi naște în ochi 
lacrima durerii. Nu mă cuminec, 
cu toate că sunt dornic. Specta- 
colele sunt rareori; adevăruri; ele 
sunț fabricate de sgomote. 

Cauza? Meșieșugarii au părăsit 
atributele alese ale umanității. 
Omul cade în vulgaritate, exploa- 
tează reacțiunile fizice şi înstinc- 
tele din lenevie intelectuală. Omul 
nu are bun simt, în bunui: simţ 
zuce poezia. Astfel, un poet clasic 
e de nerecunoscut întrun snecta- 
col bucureștean, Adu-ţi aminte, 
de câte ori întors acasă ai Scus 
din rafi textul spectacolului văzut 
şi ai regăsit drama tisată. 

Cum să revenim la bunul simț. 
la poezie? Nu știu. Sfaturile nu 
sunt bune. Poezia nu se învaţă; 
e o străduință mobilă. 





FOVYER 


Svagiunea venerabilului teatru 
„Regina Maria“ se va deschide 
cu „Molima“ de d. lon Marin Sa- 
doveanu. In rolurile principale, 
doamna 





LUCIA STURDZA-BULANDRA 


și d-nii Storin, Maximiliai și 
Tony Butandra. 
] 

După spectacolul inaugural cu 
cele trei piese românești, „Teatrul 
din Sărindar“ va juca „Calul năz- 
drăvan“  (Hippogrifon) de Ge- 


Permiteţi să vă prezentăm 


pe domnul 





Marcel Anghelescs 


pe care de altfel îl cunoaşteţi 
foarte bine. Acest domn e micul 
nostru fenomen loca:. E un mis- 
ter. 


A răsărit în București acum 
vreo doi ani, cu să se ocupe de... 
hihlioteca teatrului Comedia. A 
stat el acolo, între hârtiile pră- 
fuite pe care le clasa cu patimă, 
câteva luni. Era scos ca să facă 
figuraţie, ori să fie ajutor de... 
Tegisor. Până ce a venit şansa: 
„Kontuşowka Palace“: de aici în 
rola îl ştiţi. 

Asta însă nu înseamnă că a 


de Vladimir Tudor, cu g-na 
Voiculescu și „Profesorul Stor:- 
țin” cu d. Storin în rolul prin- 
cipal. 

Să trecem acum la progra- 
mul domnului 





Sică Alexandrescu 


un alt prieten al tmerlor, în 
teatreie căruia sau relevat 
multe talente noui. „Teatrul“ 
nu va păstra în această stagiu- 
ne decât o singură sală de 
spectacole: „Comedia“, fapt ca- 
re a inspirat directorului o in- 
tensă, activitate. 

Repertoriul nu va mai fi con- 
stituit pe bază de „serie“, ci se 
va, apropia, structural de cel al 
Teatrului Naţional. Câteva pre- 
miere pe lună, cu piese alese 
dintr'un tripiu repertoriu: cia- 
sic, modern şi teatru pentru co- 
pii — plus turnee cu caracter 
de permanență in toată ţara. 


fost luat prin surprindere. Din 
contra: în copilărie a dospit în- 
de.ung aceiași dragoste de teatru 
şi deşi a început cariera făcând 
jiguraţie, la... Tănase, în timpul 
rejugiului, din celălalt războiu, se 
pare că factor determinant a fost 
doamna Marioara Voiculescu, de 
care s'a îndrăgostit mai târziu, 
împreună cu tţot liceul militar în 
cure erou se rătăcise, Şi a înce- 
put să facă teatru în internat, 

O mutare disciplinară l-a de- 
servit — căci a ajuns la Chișinău, 
unde dă peste... un teatru Naţia- 
nal, De acum cariera armelor îl 
pierde definitiv. Şi iată-l pe tâ- 
nărul Anghe.escu cutreierând sa- 
tele Basarabiei cu trupa de tea- 
tru, în manieră de factor cultu- 
ral. Iar după o stagiune de „tea- 
tru comunal“, a lui Aurel Ion 
Maican, e gata să se cumințească, 
devenind.., intendent la strand 
Noroc că acelaș Maican îl cheamă 
la București. 

Azi joacă teatru cu  rnijloace 
excepționale, Comicul său e per- 
sonal și cu nenumărate resurse. 
E unul dintre cei cari pot să ex- 
prime mult şi atunci când... tac. 
„Şi mai ştie să fie actor, fără să 
fie nici cabotin, nici revoltat, nici 
„genial“ și nepătruns. De aceia 
tot ce joacă Marce! Anghelescu e 
clar, bine construit şi plin de sur: 
prize de excelentă calitate. 

GEORGE VOINESCU 





Să trecem la repertoriul JI 
clasic: Câinele grădinarului 
(Lope de Vega), Siugă la doi 
stăpâni (Goldoni), Școala fe- 
meilor și Bolnavul închipuit 
(Monere),  Paharul cu apă 
(Scribe), Revizorul (Gogol), Ju- 
decatorul din Zalomea (Calde- 
ron dela Barca), Furtuna (Os- 
trowsky) Stella de Goethe, Bou- 
bonroche tCourteline). 

Premierele vor alterna cu cele 
din repertoriul II modern. Pă 
ian)enul (A. da Herz) cu care se 
deschide stagiunea. Prima pie- 
să a lui Panny (Shaw), Les 
„parents teiribies (Cocteau), Zi- 
lele vieţii noastre (Andreew), 
ingerul (de Ziiahy), Soubrette 
de Jacques Deval, A opta ne- 
vastă a lui Barbă Albastră (Sa- 
voir), Ultimul lord de Hugo 
kuena după Dickens, Gental- 
man-ul din Ohio (de Georg 
Kaufman). 

Semnalăm în mod special un 
„Hamlet“, cu o distribuţie care 
va face, credem, oarecare sen- 
Zaţie. 

Şi iată acum ansamblul ace- 
stui teatru: Leny Caler, Silvia 
Dimitrescu, Dina Cocsa, Tantzi 
Cocea, Nora Piacentini, Silvia 
Pu.da, Wauvrina, Tantzi Cână- 
ţână, Elvira Petreanu, Fifi Ha- 
rana, Bogoslava, Sabina Muşa- 
tescu, etc. și Vraca, Timică, 
Bulfinski, Fotino, Ettarie, Finţi, 
Cadetu, Sepiilici, 1. A. Mantole- 
scu, Velculescu, Sion, eţc. 

Săptămâna viitoare, când 
atmosfera va fi mai clară şi 
Spiritele mai calme, vom conti 
nua, ocupându-ne de progra- 
mele celorlalte teatre. 

V, 





PACEM TEATRU 





— Nu mai merge cu lumânarea domnule 


Zi ODO NE 
ZA i 3 die 


Regisorul: 


regizor. Nu crezi că aș fi mai bine în rolul 


unui hec electric ? 


+ârdo Gerardi cu * Maria Filotti, 
Mihai Popescu, Aurel Athanase - 
scu, Victor Antonescu, Coco De- 
metrescu, Mania Antonova, Clody 
Berthola, Jules Cazaban și Radu 
Beligan. 


L 

Tot acest teatru, a cărei acti- 
vitate o tom expune de altfel 
săptămâna viitoare, pregăteşte 
curioasa piesă a li Julien Lu- 
chaire, „Altitude 3200“ (Aproape 
de cer), care necesită o distribuţie 
exclusiv de tineri. Aceste expe- 
riențe frecvente în străinătate, au 
dat rezultate surprinzătoare. 

Le așteptăm şi la noi. 

* 

Să nu vă temeți: o să avem 
şi steatrul mostru de farse, cel 
de țoate zileie. El va fi comdus 
de... Birlic, sub protectoratul soc. 
„Teatrul“, și ba juca alternativ 
cu Tănase, la Savoy. 


Cine spunea că n'avem public? 
La îarnă vor înflori nu maci putin, 
de TREI teatre... de revistă: „Că- 
răbuș“ la Savoy, „Alhambra“ şi 
„Alhambra mică“ (la „Liber“). 
Evident că va începe o cruntă 
concurenţă pentru captarea publi- 
cului. Care atâta aşteaptă, 





Filmul românese 


OLGA PORUMBARU 


Cititorii  oronicelor dramatţice 
au ajuns poate să se pilictisească, 
întâlnind mereu aceleași şi ace- 
leași nume, cu ocazia premiere- 
lor teatrale. De aceea nu vom 
vorbi aici nici despre vedeta care 
are lacrimile pregătite în bati- 
stele de olandă şi nici de actrița 
care șție să smulgă publicului 
râsul acela cu hohote care asi“ 
gură succesul unui spectacol. 


Spune şi dumneata,  spectato- 
rule! Nu ai dori să întâlneşti pe 
un afiş, un nume nou, un nume 
care să a:be ceva din prospeţimea 
primitor ghiocei răsăriţi, zâmbete 
în albul murdar al unei ierni? 
De aceea vurmăreşti, poate, cu 
atâta atenţie programele teatrelor 
în căutarea +mor nume noui. Le 
ve: găsi, din păcate, doar la sfâr- 
şitul lui, acolo unde sunt trecuţi 
interpreții rolurilor de servitori 
sau de conți cari mor la începu” 
tu! actului I. 





A fost o vreme când nume ti- 
nere se puteau citi și la începu- 


tul afişului teatral, Dar a ajuns 
un an, pentru ca „speranțale” să 
fie socotite acum „vedete”. 

Dar, iată, în sfârşit, un nume 
cu totul nou care vine să ridice, 
în semn de mirare, sprâncenele 
domnilor spectatori. 


Olga Porumbaru ? Cine-i: Olga 
Porumbaru ? 

N'a jucat în micio piesă, n'a 
făcut nici măcar figuraţie. 

Atunci de ce o numesc: 
deță”. producătorii 
film românesc: 
cliile”? 

Olga Porumbaru vine să în- 
frunte ochiul sever al aparatului 
de filmat, înarmată cu o caiitate 
atât de frumoasă: „Tinereţea ”. 
Filmul care va fi în cucând pre- 
zentat de către cinematograful 
Capitol, îi va lămuri pe spoeta- 
tori dacă la această primă cali- 
tate se adaugă și cea da-a doua: 
Talentul“ 

Noi credem că nu e ncapărată 
ncvoa da întâtnirea cu scena, 
pentru ca să prinzi talentul nece- 
sar unei aciriţe de cinemâtograt. 

Şi iată pentru ce punem atâta 
nădejâe în naturalețea şi tinere- 
tea domnişoarei  Oi.ga  Porum- 
baru. 


„Ve- 
ultimului 
„Se aprind fă- 


L. 





Cinematograiele 


CINEMA  CARLTON: Honolulu 


Un film cu Eleanor Powell, 
este mai înainţe de toate un film 
cu mută muzică şi mult dans. 
Ceeace poate face Eleanor Powell 
întrece înţeiesul care se dă de o- 
bi:ceiu cuvântului „dans”. Ea este 
o adevărată acrobată renunțând 
chiar şi la graţia care se cere de 
obiceiu unei dansatoare, numai 
pentru a executa în aer o figură 
care uluește pe bieţii spectatori 
cu oasele anchi.ozate şi cu un „a- 
furisii de reumatsim” în spate. 

Când întrun film. sunt 5 dan- 
suri de acestea uiuitoare, e drept 
că nu mai trebue să se pretindă 
mult din partea scenariului care 
devine un simplu pretext pentru 
nişte evoluţii coreografice. 

De pildă, pentru filmul „Hono- 
luiu“ sa recurs ia vechea poveste 
a celor doi oameni cari ssamănă 
între ei. 

Scenaristul şi resisorul au su- 
flat puţin pe pralul ds pe scena- 
riu și au introdus câteva glume 
noui „pur americane” pe cari 
le-a debitat una din aceie „ie- 
mei trăznite” a:e ecranului ame- 
rican, căreea ne pare rău că nu 
i-am putut reţine numele. Eroul 
filmului a fost Robert Young, un 
tânăr simpatic dar despre care 
nu se poate spune altceva nimic 
mai mult. Şi cum a ma: fost în 
film şi un număr de mussic-hall 
cu imitații de artişti ceiebri, lu- 
mea amatoare de glume, dans și 
muz:că nu s'a putut deciara de- 
cât mulțumită. 


CINEMA SCALA: Ordin de che- 
mare 


Se vede prea bine că acest 
film francez n'a fost reaiizat de- 
cât pentru a arăta sacrificiile pe 
cari trebue să le facă un om 
pentru a înlătura un viitor răz- 
boiu. 

Fiimul a fost prezentat toamai 
în ziua în care pacea era defini- 
tiv compromisă. 

Am asistat la acest film cu o 
oarecare strângere de inimă, iar 
la ieșirea dn cinematogra! se ve- 
dea pe chipurile tuturora un 
zâmbet ţrist care spunea parcă: 
p.Și totuşi!” 

Nu vrem să facem aici politi- 
că externă, așa că nu vom co- 
menta scenarul acestui „Ordin 
de chemare”. Vom remarca doar 
jocul minunat şi atât de uman 
al lui Eric von Stroheim, care îi 
ediipsează cu totul, atât pe Mi- 
reiile Ballin, cât şi pe Roger Du: 
cheşne. 


» CINEMA ARO: Visul unei prin- 


ţese 


Despre Shiuiey "Temple scriam 
tocmai în numărul trecut al re- 





viste:. Ultimul e: fim nu m'a fă- 
cut deioc să-mi schimb părerea 
despre ea. Este aceeaș fetiță dră- 
Buţă care — ce păcat! — a re- 
nunțat puţin la naturalețea care 
î făcea tot farmecul, începând 
să joace, 

De astă dată, însă, i sa dat 
un scenariu mai îngrijit. Shirley 
nu mai este obișnuitul „înger 
salvator” ci este o fetiţă care su- 
îeră fiindcă toată lumea îl orede 
pe faţă: ei, mot. Bine înţeles, 
până la urmă toate lucrurile se 
vor termina cu bine. 

De muit nu am mai întâlnit un 
scenariu atât de potrivit pentru 
technico:or. De alitel, culoarea îi 
dă acestui film farmecul lucrului 
vechiu, făcându-ne impresia unei 
povești scoasă dintr'o carte cu 
„poze” co:orațe. Actori buni ca 
Cesar Romero, lan Hunter Ani- 
ta Louise şi, mai ales, mica Sybill 


Jasn sunt partenerii  micuţei 
Shirley. Doar domnul Richard 
Greene, „băiat frumos” şi cu 


gropiţe reușește să indispună pu- 
blicul prin atitudinea sa de vițel 
în faţa aparatului de filmat, 
transformat în poartă nouă. 


CINEMA PALAS: Copil de trupă 


De astădată ne găsim în fața 
unui copil minune francez: Ga- 
brici Farguette. Esta un fel de 
Shiriey 'Temp'e cu pantaloni, ca- 
re şt:e însă să cânte şi să danse- 
ze mai puțin bine decât mica a- 
moricană. Reuşeşte însă, să fie 
natura! în fața aparatului de fil- 
mat. Şi aceasta este o mare cali- 
tate care le lipsește cu totul par- 
tenerilor lui. Chiar și Constant 
Remy joacă, de astă dată, teatru 
prost pe ecran. Și de mult n'am 
mai văzut femei atât de puțin 
&rațioase ca în acest film. Doar 
Aimos mai reuşeşte câțe odată să 
fie comic. 


TRAIAN LALESCU 


NOTA 


Evenimentele de peste ho- 
tare, după cum uşor se bănueş- 
te, zădărnicesc intenţia noas- 
tră de a da aici informaţii mai 
ample asupra activităţii  tea- 
trale din marile centre streine. 

Pagina proectată de noi în- 
chinată în întregime Teatrului, 
apare mai restrânsă, pentru 
câțăva vreme, în aşteptarea 
împrejurărilor prielnice, pe 
care, ca şi cetitorii, desigur, le 
dorim. 














D-na MARIETTA SADOVA 
va apare în rolul principal din 
„Medalionul“, de Gheraruo Ghe- 


ardi spectacol cu care se des- 
chide stagiunea la „Studioul Tea- 
trului Naționat”. 





DIN „PERLELE” JURNALELOR 
DE ACTUALITATE. 


Lumea fiind plină de „ncu- 
tăţi”, ramane in sarcina gaze- 
beror precum și a Joummaieiur de 
actualitate Cati CUL pac ubidţ 
programele cinematografice, să 
ni Je aducă la cunoșunță. 

Acestea din urmă, pe lângă 
imagini nNouj, nu ulâ Să ne 0- 
fena şi câtava „noutaţi” în pri- 
VINA VOCADULa INI ŞI a 0rL0- 
grarici. 

Un „journa!” recent ne pre- 
zimtă ae piidă „o colecţie de 
smarande şi brihante. Pe când 
o to:ecpe ae Maru, loane și al- 
tele? 

Un alt jurnal Metro Goidwin 
ne prezinui 0 „date in apă ata- 
niauică“ (era voiba de lansurea 
unui vapor). 

Tot as am aflat recent că 
„Fred Site s'a iogocit cu aom- 
n.şoara 'Theresa”, 

Sună atat de urit şi cel puţin 
românesc aceste câteva exem- 
pie, încat îi lăsăm pe cititori să 
vagă singuri concluza pe. care 
o c.ad de cuviinţă, 





„CAUTATORUL DE COMORI: 
POEME DE ȘTELAN BACIU 


„Căutătorul de comori” se in- 
tituiecază culegerea ae poemea 
cărei apropiata apariție in edi- 
tura „tundaţiei penv:u lutera- 
tură și arvă Regele Carol LI” 
ne-o anunţă prietenul și colabo- 
ratorul nostru statornic, Șieian 
Baciu.  Lirismul  debputantului 
remarcabil din „Poemele postu- 
lui tânâr” se află pe arumul 
unei armonioase și robuste im- 
pliniti. pe 

Activitatea literară de până 
acum a lui Ștefan Baciu ne Im- 
areptăţește să credem că volu- 
mul anunţat va îi mărturia 
unei etape din cole mai pre- 
țioase și semnificative pentru 
talentul său generos, a cărui a- 
bundenţă este ijericit controlată 
de exigenţele unui gust sigur şi 
exersat. Pentru bucuria pe care 
ne-o va aduce darul „căutătoru- 
lui de comori“, semnaiăm tutu- 
ror iubitoriior de poezie cartea 
tânărului poct. 





SUFLEI JAPONEZ 


(partea doua, în 2 volume) — roman de Gh. Băgulescu 


In cursul săptămânii viitoa- 


re, va ieşi de sub tiparul edi- 


turii „Universul“ partea 


(în două volume de peste 300 


pagini fiecare) din trilogia Su- 


flet japonez, a cărei 


parte, apărută anul trecut s'a 
bucurat de un atât de frumos 
şi meritat succes de librărie. 


A doua parte a romanului 


Suflet japonez, 


colone! Gh. Băgulescu, fost a- 


tașat militar al ţării noastre la 


Tokio și 


sufletului şi trecutului popo- 


rului nipon, se tipăreşte în ad- 


mirabile condițiuni 


împodobită cu 50  planşe 
culori înfățișând scene şi tipuri 


din viața Japoniei. 


literare ale romanului, de un 


remarcabil interes epic, vor fi 


pentru cititori prilejul 


lecturi desfătătoare. 


primă 


datorit d-lui 


adânc * cunoscător al 


tehnice, 


Calitățile 


doua 


în 


unei 





Opriţi! 


REPETIȚIE LA „CENTRAL“ 


pe un tavan! 


Scoate-l din repetiţie pe imebecilul ăsta : e aşa de afectat parcă n'a mai umblat în viaţa lui 








— Cum domnule, jucaţi teatru de Shakes- 
peare, cu lanterne în loc de făclii ? 

— W'avem voie să intrăm cu foc pe scenă: 
„Yulietta“ are un picior de lemn. 


—— 8 





Literatura. arta. idei... 


CONTINUA Să APARĂ 


revista constănţeană „Litoral“, 
despre care am mai avut 
ocazia să  însemnăm Câteva 
rânduri. Talentul poetului Du- 
mitnu O'ariu a concentrat în 
iurul ciudatelor ei pagini (gra- 
fie!) mondee ca: Horia Sta- 
matu, Amişoara  Odeanu, ton 
Micu si alți câțiva. Alături de 
„Pontice”, foaia lui  Dumăbru 
Olaniu eo reprezentantă de îru- 
moase nealizări a umei Dobroge 
vii și tinere. Din numărul pa- 
tru (Agust 1939) sublmiem o 
poezie semnată Horia Stamatu, 
in care aflăm cu bucurie call- 
tăţile de poet ale celui ce a 
ascris „Memron” 


LĂUDABILĂ 


intenții revistei  „Prepoem“, 
de a consacra câte-un cast t!- 
nenilor poeți decedați; păcat 
nemai că realizarea nu GOros- 
punde întru totul intenției. 
Iată, «de pidă: noi oredem câ 
poetul Pavel Nedelcu,  (cănmuia 
pe această scale îi trmitem pre- 
țuirea noastră) ar fi putut serie 
mai cu miez şi mai îngrijit 
despre bunul Alexandru  Căli- 
nescru. Nu ajung câteva cuvinte 
şi! câteva, imvective locale, pan- 
tru a inumina memoria tui Că- 
linescu. Cel ce a pus tmudă, 
sânge şi (mai presus de toate) 
telent în: „Declin” şi in „Mărt 
Moarte”, cere ca evocarea fiin- 
ței sale să abă un alt aspect. 


Aşteptând o reparare a. acestui 
gem came s'a vrut pur şi priete- 
nssc, amintim Jectorilor notari 
că în zima de 6 Septembrie sau 
scurs doi ani de zie, decând 
l-am dus pe Alexandiu  Căli- 
meseu spre ultimul său popas. 
Timem minte, parcă era ieri, o 
după masă de melancolică şi 
însorită toamnă, care a pus tă- 
mâ:e şi: flori din belşug pe mor- 
mântul de sub brazii dârzi din 
cimitirul  Simniei. Azi, dm du- 
rea asta învâlvonată, îi trimrii- 
tem lut Călinescu un cald cu- 
vârit de :mbire şi pace, 


D. TH. RAȘCANU 


Iuorează, rstras la țară, la 
ucnanniul „Comoara lui Drăgan“. 
iapa unaui. țăram pălmaş, care 
ajunae mare moșier ; deaseme- 
nea d-sa va începe să serie ro- 
mem  „Râşeamiovea“, jar o n 
treia carte „Puiul de au“, îi a- 
paxe în chiar colecția revistei 
moastre. Cn mire satisfacție 
amumţăm această activitate a 
A-lui Râşcanu, serilionul Catre a 
găsit în priceperea şi în prețul- 
rea, noastră, un loc de frunte. 

Ştim prea bine câtă migală, 
și câtă boerească ținută pune 
d-sa în fiece rod al muncii li- 
terare și tocmai de aceea în- 
semnăm în inima pagini aces- 
teia știrile de mai sus. Nam 
uibat făgăduiala ce ne-a făcut 
d. Râscannm, de a siuie odată o 
cante de amintiri din vremuri 
apuse nu prea de mult; i-o rea- 
minitim ? 





NE-AM PROPUS 


mal de mult să însemnăm 
câteva gânduri despre bosata 
si rara activitate a d-lui profe- 
sor Alexamâdru Marcu, acest fin 
scmiftor, dublat de-un temein'e 
cercetător şi comentator. Nu 
vom sta isă înşirăm 'tibluni din 
cărtile d-sale, destul de nume- 
roase şi nespus de interesante. 
Vrem, numai să subi miem în a- 
cost medalinn prod:gloasa 20- 
tivitata care se risipește pe 
atâtea terenuri: Ileratură pro- 
priu zisă, traduceri, istorie, isto- 
ria artelor, intr'um cuvânt, toa- 
fa ramurile umei stufoase cul- 
tun, D. prof. Aioxamlru Maria 
este un spirit de Reriamere si o 
teprezentativă figură în cuttura 
rioastră; oricne s'a apropizt de 
sorisil d-sale, a fcs., Geserr, 
încântat de bogăţia informaţiei 
împletită cu um stil pensenal și 
pur, atât de caracteristic  în- 
ivege: d-sale activități  seriito- 
ricaşti. Când vom avea răgazul 
neaga: şi cperete la îmdemâmă. 
promitem leciorifor moştri că 
vom reveni cn cai ample co- 
mentanii, cars vor fi „la cbiegt”. 
Pentru azi, ne-am propus doar 
in singur lucru: să conocntrăm 
în prea puține cuvmte munca 


unui om, penibmu coace prețuirea 


și gratitudinea noastră a cmes- 
cut dim an în an. Asigurăm pe 


"UNIVERSUL LITERAR 


d. prof. Alszamdim Marcu, câ 
scrisul d-sale a aflat îm noi ştim 
mulți icamaraa: de promoție 


(ca să mu zicem peneraţie!! v. 


aimirație francă 
INTRU TOTUL JUDICIOASA 


este cronica pe care Octav Su- 
luţiu în nr. 23 al revistei „Ro- 
mânia literară“ o sanie despre 
d. G. Călinescu, arătând cu o 
ndimimabiiă lbiektivitata, toate 
zigzasurile pe care. până azi, 
le-a înregistrat ideologia. d-lui 
G, Călimeseu. 

Ne Fucură nespus de mult 
faptul că, într'o vreme în care 
se pare că mu mai prea contea - 
ză comvingnrile interectuale și 
ținuta dueaptă, un oritie cbiec- 
i:v să tânăr cum e d. Oci'av Su- 
Iuţiu, șiie să pumă atât do just 
si (e acaltemic, toate punctele 
pe i. Cronicami ai momemitululi 
tenar,  aplaviăm pe criticul 
Octav Șviuțiu pentru  probita- 
tea sa 


„EVA ULTIMA“ 


se numeste nomanul lui 
Massimo Bontempelli, cars va 
epane în  ancastă toamnă la 


„Cugatanea“, traducerea fiind 
semnată de d. N. Alexandrescu 
Toscan:'. Nu ne îmdoim că ro- 
manul va fi o interesantă si re- 
prezentativă operă a acestui 
amane  seritor, din  nemorocire 
atât de puţin eumoscut la noi. 
Traducătonul face um gest in- 
sprat, dănuimdu-ne acest op. 





POETUL 
1 0. Suceveanu care scrie 
varsuri remarcabile în mai 
toate revistele ardelene, tie 


roagă să anunţăm în acest loc, 
că nu peste muiittă vreme, îi va 
fi pusă în vitnine o mouă caule- 
gene de poesiii „Fântân: pentru 
popas“, O facem cu bucuria de 
a, vedea că in aceste zile hao- 
tice, mai Sum destui înşi cane 
să tăifăsuiască cu muzee. Tu 
turor le tirimâtem, pe acest 
drum, bucuria, inimii noastre, 
satisfăcuți că  dictonul  .âmter 
arma silent musae“ nu este în- 
că de tot confirmat. 

Tnălțâm mugi, să nu fie nic: 
odaţă ! 


„GÂNDIREA“ 


şi-a reluat apariţia după obi- 
cinuita-i vacanţă, aducându-ne 
în numărul pe Septembrie (an. 
XVII nr. 7) un mâănunchiu de 
articole, studii, poszii și cronici, 
care constitue un îmbucurător 
popas în revuistica noastră. De 
fapt aceasta nu e o uimire, ci o 
simplă constatare, deoarece pri- 
ccperea d-lui Nichifor Crainic, 
na obișnuise de mult cu un su- 
mar rar, la această sobră re- 
vistă. In numărul pe care-l a- 
minteam mai sus, d. I. Petrovici, 
scrie câteva pagini despre „pro- 
blema supravieţuirii în cadrul 
filosofie, pa care nu noi le vom 
elogia, iar d. Cuanic în „Des- 
pre artă“ este acelaș lumina 
și vinu om de cultură și gust, ca 


şi im Minunata, evocare ce-o 
scmie despre omul gi seriitormi 
N. M. Condescu. Versuri întru 
totul remarcabile : Virgil Cami- 
anapol, Aurel Marin. Fimil Isac 
şii alţii ; partea cronicilor şi a 
Stud (lor o somiu d-nii: Pam M 
Vizirescu, Septimiu Bacur, Gh. 
Vrabie, G. I. Iacob etic. Deschi- 
zând tulbuiratul, incertul și îm- 
tru câtva asteptatul „sezon“ dia 
toamnă, revista „Gândirea“ a 
păşit cu dreptul, într'um teren 
care, ne temem. că va f: de azi 
încolo pe-al doilea pl>m, alte si 
alte Iucimuri mându-i locul, 


„PRINTRE ASPRELE 
VANTURI 


ne vom continua drumul în 
toamnă, lipsiţi din ce în ce 
mai muit de candida şi Cam 
iumină albă pe care-o iubeam. 
Vom trece pe lângă oameni, cu 
frunţile plecate ca un convoi 
de condamnaţi la veşnică și 
tragică  visame, nici unul dim 
noi fussunoscându-și sfârsitul ; 
și-apoi va cădea cel dintâi, ca 
O creangă sau ca 0 părere, ur- 
mat de-al doilea şi de alții. 
Numai tu, năuc și gol, ai să te 
sbaţi sub cer, pentimu că n'ai să 
poţi pleca: n'a să poţi trece 
pragul, ci o să atâmmi îmtme pă- 
mâmt și cer, o stranie eterni- 
ate, O, omule cât de cmuniă și 
de dură trebue să fie pedeapsa 
de a nu puitea munti da timp!... 


9 Septembrie 1939 === 





LIPSEȘTE CU TOTUL 


partea literară din  ultimui 
mumăr al revistei „„Inmoirea“, 
cure apare la Arad, sub ccaudu- 
cerea d-nul Tibanu Vuia.  D-sa 
ne Obic muise până azi cu, cel 
puţin, o pagină da poeți şi de 
insemnări literare, care imprl- 
mau foii d-sale un aer de tâ- 
nără și curată bucurie. Foile- 
tând numărul 21—22, am cons- 
tetat această absență,  peniru 
care nândurile moagtue vo» să 
fie um sumn de intrebare şi-o 
dorinţă jde a continua pe dm 
mul 'de mai înaimia. 


TRANSCRIEM AICI 


pentru toate melancolie 
lumii, o minumată stofă din 
„Cuvintele potrivite“ 'ale mare- 
lu: 'Tuldor Arghezi. convinşi fi- 
ima că aceste versuri, mult, cu- 
noscute, vor fi o dumină peri_u 
toate frunțile frânte : 
„Cântecul tău a umpiut clădi- 

rea toată 

„Sentarele, cutie, 'covearae, 
Ca o lavandă scmieră, Iată, 
„Au sărit zăvoarele 


„Și  mâmăstirea m-a rămas 
desenată“. 
Strofa e din ,„Morgenstim- 


mung“ care ni se pare a fi una 
din cele mai de pret poasii de 
dragoste. 


ȘTEFAN BACIU 





Românul şi-a „cumpărat palat în mij- 
locul Aradului“ și își va instala acolo 
o tipograțtie proprie. Cu acest prilej, se 
interesează ce caractere să-şi procure 
pentru ortografia lui Caragiale, care 
scria, etimologic, cuă şi d dine. De 
asemenca, așteaptă, pe lângă colabo- 
rarea lui Ion Luca, şi un roman, făgă- 
duit de Luca Ion (fără precizări, des- 
pre titlul şi conţinutul tânărului ro- 
mancier, de 18 ani!). După o lună de 
așteptare, în care timp Caragiale nu 
mai trimite nimic, Goidiș află de pri- 
cina supărării lui: reapăruse P. Locu- 
steanu, la Românul... O nouă făgădu- 
ială solemnă, că greșala nu se va re- 
peta (la 4 Iulie). Dar până la 23 lulie, 
când încetează scrisorile lui Goldiș, a- 
cesta nu mai primeşte nici o contribu- 
ție, având a se mulţumi cu pretextul 
lui Caragiale, că este „până peste cap 
ocupat cu o piesă de teatru, care nu 
mai sufore amânare“ (ibid. 8/12 Iulie). 

In răspunsul lui Goldiș, citim anga- 
jamentul volemn că redacția întreagă a 
Românului va asista la premiera piesei 
lui Caragiale (de mult proectata co- 
medie Tuircă, Sotirescu et C-ie). 

In răstimp, Caragiale mai primeşte o 
scrisoare de la d. dr. Alexandru Vai- 


da - Voevod, care-i trimite de la 
Karlsbad, (la 4 Iulie) un exem- 
plar mărit al unei fotografii, de 


la Pitranev, în amintirea ceasurilor pe- 
trecute cu dânsul și cu Coşbuc, cerân- 
du-i iscălitura, „spre a-i ridica şi mai 
mult „pretium atfectionis“, D-sa îl asi- 
gură, că Locusteanu şi-a sistat colabo- 
rarea. „Dar nici de dv. nu a apărut de 
mult nimica. Măcar că chiar acuma ar 
fi cea mai arzătoare trăbuinţă de ne- 
preţuitul dv. concurs. 


Căci chiar faptul colaborării dv. la 
„R”.(omânul) a contribuit şi ar putea 
contribui mai mult, să prepare spirite- 
le celor dela „Tr“.(ibuna) pentru o pa- 
ce fără rezerve. Cu felul, cum e redi- 
geat „R.“, sper că sunteți mulțumit. 
Numai câte o doză de sare atică de-a 
dv., îi lipseşte...“, 

Aşa se isprăveşte scurta colabo- 
rare de trei luni, a lui Caragiale la 
Romănul, caracterizată prin toane și 
curmată fără supărare. 


CARAGIALE LA BLAJ 


In cursul lunii August, maestrul atât 
de solicitat și răstățat de ardeleni, pri- 
meșşte să ia parte la serbările de la 
Blaj, ale semicentenarului Astrei, cea 
mai puternică înjghebare culturală a 
provinciei de peste munţi. A fost o im- 
punâtoare manifestare de solidaritațe 
națională, cu participarea însuflețită a 
țărănimii, precum şi a intelectualităţii 
din „Transilvania și Ungaria”. Din Re- 
gat, au sosit d. N. Iorga (în seara zilei 
a doua) şi un număr de scriitori și ar- 
tişti, printre cari Aristizza Romanescu 
şi P. Liciu. Serbările s'au desfășurat în 
trei zile, Luni - Miercuri (28—30 Au- 
gust st. n.) cu un program bogat, care 
a rămas neuitat, prin sborul lui Aurel 
Vlaicu. Cu acest prilej, Caragiale a 
lipsit din Berlin aproape nouă zile în- 
cheiate, plecând la drum Vineri d. a, 
(25 August) şi înapoindu-se Duminică 
dim. (3 Septembrie). La dus s'a oprit a 
zi la Budapesta; a sosit în ajun la Blaj, 
unde a rămas până la sfârşitul serbă- 
rilor; de acolo a trecut Joi prin Sibiu, 
la Răşinari, vizitându-l, dimpreună cu 
losif, pe Goga, care rostise o conferință 
la Blaj, despre literatura română în se- 
colul al XIX-lea (dăm aci un amănunt 
curios: publicul a manifestat contra 
lui Duiliu Zamfirescu, când a venit 
vorba de atitudinea lui față de litera- 
tura noastră populară); după o noavte 
de somn bun, la Sibiu, Vineri după a- 
miazi, plecarea spre Berlin, iarăși via 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL”, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23, 





CARAGIALE LA BLAJ 


Budapesta. Am înainte-mi, două loi 
mari de hârtie; cu duhul său meticulos 
și precis, Caragiale şi-a însemnat pe 
recto toate evenimentele celor nouă zile 
şi jumătate: persoanele cu care a pe- 
trecut, unde a luat mesele, câteva re- 
flecţii, unele de ordin meteorologie 
(mai toată vremea, căldură nesuferită). 
altele critice, cu privire la conferințele 
academice. 


SBORUL LUI VLAICU 


O scurtă însemnare, despre  sborul 
lui Vlaicu, dar nici o impresie, deși, 
după amintirile altora, Caragiale, 
a simţit prezența geniului. D. Victor 
Ion Popa pune chiar în gura lui Cara- 
giale, cuvintele, din care d-sa şi-a fi- 
cut titlul frumoasei sale cărţi: Maisto- 
rașul Aurel Vlaicu, Ucenicul lui Dun- 
nezeu. În sguduitorul capitol despre 
sborul de la Blaj. marele scriitor are 
chiar rolul csl mai patetic, de a preve- 
dea moartea lui Vlaicu, ca un tragic 
preț de răscumpărare a gloriei. Deşi 
scena respectivă, după a. Victor Ion Po- 
pa, este foarte puternică, mă încred mai 
curând în amintirea exactă a d-lui 
prof. Gh. Tulbure (Caragiale în Ar- 
deal, „Cele trei Crişuri“, Iunie 1929); 
D-sa îl înfăţișcază pe Caragiale, de visu 
et auditu, după sbor, răspunzând ast- 
fel unuia care iscase o tamere, despre 
sănătatea  sburătorului: „Ce spui, 
nene?... De ce vrei să-l tămădueşti? 
Vrei să-l arăţi la lume, să-l exploatezi 
acum, ori ce vrei? Ţi-a făcut maşina? 
Ţi-a sburat cu ea? Ce mai poftești? 
Dă-i pace acum și lasă-l să moară, 
dacă așa-i place“. Și mai departe, tre- 
când de la Vlaicu, la sine: „Că nostimi 
mai sunteţi voi, publicul! Adică cum? 
Eu bunăoară, am să scriu cât ţi-o plă- 
cea d-tale? 'Ți-am scris teatru, ţi-a:n 
dat schițe şi nuvele? Ei, acuşi să mă 
lași în pace; să fiu bolnav, să beau, 
să-mi petrec ori chiar să mor, dac'așa- 
mi place” D. Tuibure interpretează ex- 
celent acesie cuvinte, în sensul că 
„maestrul vorbea în fond de rostul ge- 
niuiui uman care, după ce și-a termi- 
nat misiunea, poate să dispară ims- 
diat. Ce poate fi adevărat, din câte 
pune d. Victor Ion Popa pe seama lui 
Caragiale? Că s'ar fi suit în carlingă, ză 
ar ti pus să împingă puţin avionul, că 
ar fi sorbit, „cu toată ființa, închipuitul 
sbor de patru metri“, iar, la coborire, 
ar fi făcut semnul crucii şi ar fi săru- 
tat „lemnul rece, ca pe scoarța unei 
Evanghelii“, — mă îndoesc, 


Caragiale, când era teatral, era nr- 
sincer, ca toate firile lucide; numai na- 
turile sentimentale sunt teatrale, cu 
sinceritate. De altfel, nu cred nici în- 
ir'o relatare mai verosimilă, după care 
el ar fi intrat, a doua zi după sbor, 
să-l vadă pe Vlaicu și găsindu-l dor- 
mind, lar fi sărutat părinteşte pe cre- 
ştet; nu crea, fiindcă numele lui Vlaicu 
nu mai apare în însemnările itinera- 
riului său, niciodată, ducă sbor, câtă 
vreme toţi corifeii blăjeni sau vizita- 
torii se perindă într'însele. de câte ori 
îi întâineşte. Caragiale, superstiţios de 


felul său, nu putea să nu se înfioare la. 


vederea minunăţiei lui Vlaicu; o ase- 
menea născocire trebuia să-i apară ca 
fatală, prevestind sfârşitul apropiat al 
temerarului, care învinsese legile firii. 
Dar, tot atât de conștient în geniu) 
său, care-l mistuia mai lent, el a făcut 
firește raportarea destinului artistului 
la acela al inventatorului, și cuvintele 
pe cari i le atribue d. Gh. Tulbure îmi 
apar ca mai probabile decât gesturile 


(Urmare din pagina 5) 


şi cuvintele teatrale, puse, romantic pe 
scama ui... 

De altfel, la Blaj, Caragiale s'a ţinut 
cam de o parte; meselor solemne le-a 
pretzrat masa câmpenească de la Veza, 
unde apoi gazetarii locali au dat o masă 
intimă oaspeţilor confraţi, cu care pri- 
lej a închinat Aurel C. Domșa pentru 
marele scriitor. Tot atunci, Caragiale a 
răspuns lui Ion Scurtu prin butada că 
n'ar fi un satiric, ci un sentimental, 

Inapoiat la Berlin, Caragiale trimite 
spre amintire, d-lui Iuliu Maniu, or- 
ganizatorul serbărilor dela Blaj, o fo- 





Carta pustală a lui Coşbuc 
către Caragiale 


togratie. Din răspunsul păstrat în ar- 


hiva familiei Caragiale,  desprindem 
rândurile: „Am dorit, prin serbările ci: 
Blaj, să dăm dovadă lumii despre so- 
lidaritatea întreg neamului românesc 
în nisuințele sale culturale. Atunsi, 
când alături 82 d-voastră, neîntrecuții 
maieştrii ai condeiului şi ai gândirii 
românești. s'a prezentat „dela Vlădică 
până la opincă”, tot ce avem noi mal 
bun pentru a da această dovadă: nu 





al unei orientări, autoritate 
îmtelectuală în cadrele fenome- 
nului literar. Aceasta a fost 
situația lui Titu Maiorescu, 
Chendi sau a d-lui N. Iorga. 


putem decât să lim recunoscători pro- 
videnţei, că ne-a învrednicit să avera 
și noi cât de mică parte în această ma- 
nifestare hotărîtoare a puterii de viață 
a poporului românesc din Transilvania 
şi Ungaria... Va îi, pentru modesta 
mea casă, totdeauna un titlu de înaltă 
mândrie și dulce amintire, că a avut 
fericirea să vă găzduiască câteva clipe 
si nu pot avea o mai fierbinte dorinţă 
decât aceea de a Vă putea, cât de cu- 
rând şi cât de des, saluta din nou în 
mijlocul nostru...” (Blaj, la 1 Oct. 1$I1 
st. n). 

La aceiași daţă, Aurel C. Domșa îi 
cere lui Caragiale o contribuţie și par- 
iretul pentru cartea comemorativă a 
serbărilor de la Blaj. 

Rolul său politic, în Ardeal, sa ter- 
minat însă fără rezultat, Era de altfel 
exclus ca intervenţia unui oricât de 
mare scriitor să reușească a pune capât 
gâlcevii dintre fraţi. în care fiecare 
parte era tot atât de încredințată ca și 
cealaliă în dreptatea cauzei sale și în 
ticăloşia celeilalte. După cum se ştie, 
I. C. Brătianu, prin mijlocirea lui C. 
Stere, a găsit calea împăcării, fără în- 
vingători și ără învinși. 


LA. INCHISOAREA DIN SEGHEDIN 


In ajunul acordului, Goga, cel mai 
iubit de Caragiale, dintre ardeleni, 
după Coșbuc, îi cere colaborarea, 


preluând  *onducerea „Luceafărului“. 
Scrisoarea, inedită (Sibiu, 9 De- 
cemvrie 1911, e mai apropiată în 


ton decât misivele celor de la Romi- 
nul sau din Comitet; este pe portativul 
camaraderiei respectuoase, iar nu al 
solemnității protocoiare. Cu toate ace- 
stea, răspunsul (Luceafărul, 24. &. 
1912) e un refuz şi nu dintre acelea 
dictate de motive egoiste. După ce, for- 
mal. pretextează a lucra din greu la 
ceva, arată cu destulă transparenţă, că 
așteaptă de la Goga să înceteze lupta 
hatricidă: „Mai urez apoi ca „,Lucea- 
fărul” să fie steaua vestitoare a zilei 


Spiritul de echipă 


(Urmare din pag. I-a) 





frumoase în care să se reîntoarcă pa- 
cea între intelectualii români. In mâna 
d-tale stă mai mult decât în a oricuia 


altul astăzi îndeplinirea acestei urări 
de bine... „15/28 Dec. 1911). Im- 
păcarea se produce, Tribuna înce- 
lează, Goga începe chiar a cola- 


bora la Românul, când se produce în- 
temnițarea sa la Seghedin, după con- 
damnarea definitivă. Este epilogul 
procesului de presă, deschis contra lui 
Goga, la sfârşitul anului 1909, după 
decesul redactorului responsabil dea 
Țara noastră, din Sibiu, D. Marcu; a- 
restat odată, preventiv, eliberat contra 
cauțiune bănească, după opt zile de de- 
tențiune, Goga e judecat şi condam- 
nat pentru articole şi versuri scrise de 
D. Marcu şi d. Horia Petra-Petrescu, 
dar refuză grațierea propusă de profe- 
sorul clujan, Gyali Farkas, pentru că 
tradusese din Petofi și Madach și res- 
pinge apelul la: împăcare a naționali- 
tăților. Inchis la Seghedin, Goga e vi- 
zitat de Caragiale, care şi-a notat și de 
astă dată itinerariul: plecarea din Ber- 
lin într'o Luni d. a., cu o scurtă oprire 
în Budapesta, sosirea la Seghedin 
marţi seara, miercuri la închisoare, 
seara plecare la Bucureşti, sâmbătă 
înapoi spre Berlin, via Arad, fără o- 
prire, sosirea luni dimineaţa. Goga 
păstra o neștearsă amintire („„A murit 
Caragiale“, în Precursori) acestei a- 
tenţii de confrate, care sosise neanun- 
țat, provocând sensaţie la închisoare, 
cu bacșișurile sale, dar și emoționân- 
du-l pe deținut, cu cele două sticle de 
șampanie și cu sfaturi prietenești. De 
aceea nu i-a rămas nici un resenti- 
ment, pentru rolul lui de la Românul, 
unde, în definitiv, Caragiale nu-și ie- 
şise niciodată din fire... Menţionez nu- 
mai, că Goga îşi amintea de înapoarea 
directă a lui Caragiale, fără să mai 
treacă pe la Bucureşti, ceeace e des- 
minţit de itinerariul] rămas. 


ALTE PRIETENII 


Legăturile lui Caragiale cu ardele- 
nii sunt foarte numeroase, în vremca 
tratativelor pentru scoaterea revistei 
literare și a colaborării la „Românul. 


ȘERBAN ClOCULESCU 


(Va urma) 





pe sine deşi trăeşte parazitar 
din marginaliile făcute pe ope- 
ru altora, 

lată pentruce acum câţiva 
ani, tinerii se grupau în bise- 
ricuțe unde căutau o emulaţie, 


Criticul de astăzi trăește para- 
zitar, marginaliile lui sunt a- 
pemice comentarii care, nu 
slujesc la o îndrumare, pici nu 
despică putinţa unei  cuprin- 
deri de durată. Criticul se con- 
cepe profesionist, nu se vede 
inspiratul unei misiuni, nu S0- 
coate indispensabil talentul, El 
stă la îndoială în a considera 
critica o creaţiune intelectuală, 
o judecată de valoare sau nu- 
mai o tribună publică de acu- 
zare şi de apărare. Ca întro 
adevărată Commedia del/arte 
el se vede autor şi actor. Din 
această pricină a degenerat 
spiritul de echipă, şi de unde 
odinioară un grup de scriitori 
înzestrați cu talent, se dove- 
deau deopotrivă de rodnici, în 
ultima vreme gruparea litera- 
vă s'a transjormat în bisericu- 
ță, gașcă sau coterie de cafe- 
nea, In cadrele junimismului 
sa putut înjgheba spiritul de 
echipă; tot asemeni scriitorii 
sămănătorişti au lucrat într'un 
grup compact; gândirismul nu 


este numai mcepţie literară, 





ci presupune [ructificarea unei 
solidarităţi. 

Sunt scriitori sau poeţi care 
“au îndepărtat de gândirism 
și în izolarea lor nu au mai 
produs nimic de seamă. Rene- 
gații şi mediocrităţile se întâl- 
nesc, din acest punct de vedere, 
sub zodia aceloraşi nervi. Unii 
nu put trăi izolat, deși cu pro- 
vocut izolarea; alţii se regăsesc 
numai în spiritul de gaşcă. 
Gruparea literară are la bază 
alte chemări sufleteşti. Ea se 
încheagă din spontaneitate, du- 
pă o perioadă de incubație 
care a verificat apropierile din- 
tre oameni şi a clarificat struc- 
tura caracterelor. Niciodată o 
grupure cu sorţi de durată nu 
și-a propus să dărâme, ci să 
construiască. 

Criticul cu fumuri  dictato- 
riale,  majordomul înfumurat 
și steril, nu se regăsește într'o 
astfel de grupare; după cum în 
egală măsură se elimină şi fu- 
mistul superficial şi  gălăgios 
care prin îndrăzneală şi spirit 
de vrajbă suplinește deficien- 
țele talentului. 


Nu odată ne-a jost dat să 
vedem în manifestările literare 
din ultima vreme apariția a- 


cestui specimen de critic lite- 
rar: desvoltând sisteme critice 
pedante și obositoare;  redac- 
tând grafica mnemotehnică a 
unor piincipii abstracte, cu 
scheme şi clasificări, fişe şi ci- 
tate, de parcă literatura ar fi 
fost o geometrie analitică. 
Acest fel de critică presupu- 
nea intransigența sacerdotală, 
punerea sub herem, totemis- 
mul și didacticismul enunțări- 
lor dogmatice pe un ton apo- 
dictic. Critica adversarului se 
transformă în richizitoriu, lau- 
da prietenului ia forma celor 
mai  întortochiate demonstra- 
țiuni. Regulele filologice im- 
puse de un astfel de critic de- 
vin o adevărată teroare. Dela 
estetica literară ei ajung la ţi- 
rania gramaticală. Impermea- 
bil elanului vital care ţâşneşte 
din structura somatică a scrii- 
torului, criticul acestui fel de 
a vedea nu se recunoaşte decât 


iar astăzi grupările literare 
sunt foarte puţine. O patentă 
dezechilibrare sufletească din 
pricina unei diformări a sim- 
țului critic, incapabil să înţe- 
leagă nevoia de îndrumare şi 
eficiența unei orientări sigure. 
Nici chiar prieteniile literare, 
însufleţite de valorficarea sim- 
țului critic, nu-şi mai găsesc 
rostul. Inainte de a da ultima 
formă operii sale dramatice 
„Faust“, Goethe scria lui Schil- 
ler şi îl ruga să fie un adevă- 
rat profet, dându-i cheia pro- 
priilor lui  gănduri; Nicolae 
Gogol scria lui Puşchin, în ter- 
menii în care sar fi adresat 
unui oracol. Dar echipa Maur- 
ras, Daudet, Bainville, căreia î 
se adăoga Pierre Lasserre, nu 
aduce oare prăbușirea acestuia 
din urmă când s'a îndepărtat 
de grup? Sunt destine scriito- 
riceşti care nu se pot valori- 
fica decât prin rodnicia unei 
grupări, după cum sunt critici 
a căror operă nu trăeşte decât 
prin puterea de animaţie. 


NICOLAE ROŞU 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. Grle P. T. T. Nr. 24464-939,