Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0027

PROPRIETAR: ABONAMENTE: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 autorităţi şi institații 1000 lei 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU de onoare 590 , 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov particulare 1z sera Se . 





iz 


ELETOALULş 


Li 





G. TOMAZIU Sch'ţă pentru „L/apres midi g'ua faun“ 


it 


ARTISTI 
Puppy 


de ION FRUNZETTII 

Mi-a plăcut adeseori să-mi închipui o sală de teatru în care 
arturii joacă fără nici un public. Nici măcar ochii umbriți de casca 
paliadiană a pumpierului atât de departe de subiili:ățile aliei 
Minerve decât a celei grase (pinqui Minerva), să nu fie ațintiți 
asupra stranie scene. Nici măcar ai mașinistului. Dacă acturul 
cure susține superior, la cajenea, desinieresarea sa de existența 
şau inexis en:u spectatorilor, ar reuși să-și coordoneze eforturile 
pentru creareu unui rol impecabil, chiar în ipoteza sălii complect 
deşarte în caro ur fi constrâns toluși să joace, abia dacă ar lrece 
acest examen, şi-ar putea demonstra sinceriiatea spuselor de ca- 
fenea. 

Și-mi place iarăși să-mi imaginez felul în care ar fi primit un 
asemenea joc „detașat de prezența intimidantă a publicului”, dacă 
sala a7 deveni subit populată. 

Sentimentul de imensă el.berare pe care s'ar putea pretinde 
că-l resimte un aclor de teatru vid, echivalează cu eliminarea 
oricărei năzuințe artistice din jocul său. O lege tot atât de im= 
purios impusă ca şi cea fizică a gravitației, după care viteza pră- 
vălirii veruicale diferă nu numai după raportul volum-densitate 
(greutatea) al corpurilor, dur și după raportul ce se stab.leș e în- 
tre acestea și densitatea mediului în care se mişcă. În vid toate 
corpurile cad la fel. Surprinzătoarea nivelure a îmdividualităților, 
jizic privite, în vid, se constată așișdereu în cazul activităţii es- 
tetice: fără o rezistență a mediului, care să servească de sprijin 
văslelor sforțării artistice traiectoria tuturor aparițiilor în câm- 
pul culturii devine standard ca iuțeală și direcție. 

Fără un public care să le valorijice, operele de urtă rămân, ase- 
mtni elementelor nediferenţiate înainte de Facerea Lumii, ca şi 
cum n'ar fi îeșir încă din mintea autorului lor: inexistente, lipsite 
de actualitate, fiinţână dacă vreţi, dar fără să angajeze nici o 
reiație în procesul ființării lor. 

Am văzut deunăzi, la o comemorare răsunătoare a unui actor 
aparent scârbit de aplauzele ropotind, ale mulțimii, nbliga:oriu 
imaginate entuziaste, jocul în bă aie-de-joc al sărbătoritului, con= 
vins că omațiile plebei, deși i se cutin neindoios, sunt departe 
să i poată sublinia glorioasa ezistență. Poza de scârbă generoasă 
(„generoasă'' pentrucă binevoia să-și desfășure talen:ele și „scâr- 
bă“: jiindcă printre cei în fața cărora şi le desfășura, nu se găsea 
— socotea el! — nimeni care să merite asta), în care ac'orul părea 
cd se complace mai mult ca să se încredinteze pe sine de valoa- 
?eu sa, decât cu să impresioneze pe alții, mi-a evocat imaginea 
unui mustăcios mușchetar al literaturii naționale, abonat la toate 
premiile oficiaie care — „naufragiat“ în învățământ — arbora o 
mască desgustaiă, cu: nări'e suflecate ca de miazme palustre, ori 
de câte ori, cu ca'alogul sub braț, era silit să treacă, după tergi- 
versări infinite, aproape de sfârșitul orei de curs, pragul clasei 
în care prețioasa d-sale fiinţă nven să se ojticească muștriuluind 
pludurile oamenilor. 

Si actorul și scriitorul sufereau în secret de găunoșenie spi- 
runală şi de arute îndoieli asupra propriei persoane. 

Faţă de public, artistul nu ponte avea decâ: sau atitudinea 0opo- 
ziției violente, aceea pe care Flaubert o aplauda la Rabelais și 
Byrcn. „singurii care au scris cu intenția de a dăuna genului 
omeneşc ș' de a-i râdz în fa'ă”, sau ati udinea de largă cuprin- 
dere a vieţii sub toate formele ei, de caldă umanitate şi de iubi- 
toare dărnicie. pe care o încearcă la sfârșitul paradoxalei sale 
vieți pustnicul dela Iasnaia-Poliana: Tolstoi ajunsese la un ade- 
"ărat nepativism estetic din perspectiva unei etici întemeiate pe 
un misticism manifestat în formele profe'ismului religios. 

i lasat în sfera de influență a acțiurii, a faptei, a creatiei ma- 
teriale, omul de rând din cireada imensă a căruia artistul dis- 
tant al veacului romantic îsi recruta totuși publicul, e firesc să 
impună artistului alte norme decât ale practicismului ce-l stă- 
pămieş'e. Homo-faber prizonier ai unui egoism deplin, care-l cir- 
cumscrie în econornic, își crcează vicul compensator al artistului 
cuntemplativ. Ceeace n'ar ji primeidins, dacă artistul nu s'ar lua 
în serios sub înfătirarea aceasta. Născut ca o anti'eză a spiritului 
practic. ca să-l combată. cenzurându-i dureros pornirile si șar- 
jându-i-le în opere astârlite propriei sale neputincioase delectări, 
artistul de venul acesta nu trebuie să uite că atituninea sa este 
contrerie sensului comun. dar în mici un caz indiferentă. 

Izotaționismul individualist exprimat în instituția „turnului de 
Hilaeş', nu face din acest ustensil o celulă capitonată, opacă ori- 
cărei relatii cu exteriorul. ci o coliuie în care pasărea măiastră 
să poată fi urmărită evoluând. de privirile publicului. si care să 
permită perfecta difuzare a măies"ritului ei phiers. Miilnc de a-l 
impune poate mai evident atenției sociale, turnul de fildeș este 


mm a... 











(Urmare în pag. 2-a) 


Suntem dispuși să trecem 
cu vederea şi să iertăm, în- 
tr'un contlicţ momentan. per- 
soana despre cae prietenul 
din dreapta a spus: „lasă-l 
draga, e un boem, indicr.ns 
dacă respectivul scrie sau nu, 
înțelegem că pin „boen” 
p-ietenui vrea să spună „un 
incor.g.bil”, poate un i:espon- 
s.b1. Această  buiavu.n,ă 
zâmbitoare, această inţelege- 
re s:mpatetică a boemului în- 
chide in ea, din.rvaa.ă, ca:e 
puțin din a.itudinza pe care 0 
icăm față de un boinav, faţă 
de un copi! și faţă de un va- 
gabond : puţină tristeţe, puţi- 
nă sfântă naivitate şi puţină 
îata.itte, Omul fața de ca. 
reacț.onăm cu o astfel de ati» 
tudine, pr.vit din afară, pare 
să tie un desordonat, care nu 
respectă normele şi conven- 
iile sociale, un adolescent ne- 
stăpânit, plin de  isbuuniri 
dion:s.ace și cu multe ciuda- 
țen.i în conduită. Privindu-J 
din afară şi desvel:ndu-i nu- 
tele amin.ite, bunăvoința pe 
care 1-0 atătăm este neinte- 
meiată,  pentrucă  desordine, 
lipsă de stăpânire şi  neres- 
pecr:rea normelor sociale, în 
limbaj burghez, se cheamă 
lipsă de caracter. Fapt ciudai 
pentru cunoscuta  intoleranţă 
burgheză că poate trece cu 
vederea acest lucru. Pentru 
care mative oare? Pentru :m- 
presia acea de fatalitate, de 
biestem ce pare că însoţeşte 
și-i dă un zer trist boemului 
Într'un fel inconştient, price- 
pem câ acest om nu poate îi 
altfel, in sufletul lui taurii 
întunecați ai  necunoscutului 
se bat cu propriile Jor vede- 
ni şi cu nevoia lui -de echiii- 
bcu. de lumină şi de linişte, 
Acest necunoscut în a cărui 
sieră nu intră numai oarbe 
forțe biologice. ci întrebări. 
mai ales in.rebări fără râs- 
puns, îi tulbură lacul afecti- 
Vilăţii şi îl face să v.breze de 
nejinişte. Ele sunt pietrele 
ce-i rup pânza iînfiorată, sunt 
chiote peste păduri, cu un 
singur răspuns:  propriui lor 
ecou. De aci, impresia aceea 
de gol, je groază, care cere e- 
vadare şi calcă convenții. Bs- 
te pen.bi-ă situaţia în care se 
găseşte acest chinuit: în su- 
fletul lui e lupiă şi frământa- 
re, iar glasul după ajutor ră- 
sună straniu și îndepărtat, ca 
şi cum sufletul ar fi gol, ca și 
cum tragedia nu sar petrece 
într'insul. Nimic mai greu 
decât să lupţi cu n:cunoscu- 
tul din tine. Pe cel exterior 
îi observi, il măsor,, îl bagi 
în ecuație şi-i pui botniţă. ie 
nu-ți poţi face asta, mai a.es 
când ai inimă, când te rod în- 
trebări!e, când parcă suferi 
pentru toți. Rupi atunci z2ă- 
bala socială: doamne. insipi- 
de ii spui pe nume, p-ie:enu- 
ui pro-spăt înamorat îi a:zi 
vw palmă după ceată şi-i spui 
că-i un tâmpit, iți bei banii 
şi nu plăteşti chira, priveşti 
în sus şi strecori prin.re dinţi 
o sudalmă, o boabă strângi în 
pleoape și fugi — căci asta 
înseamnă să fugi — de tine, 

In fiecare din noi există o 
luptă între Dyonisos şi Apol- 
10, între viaţă şi formă. între 
aeliniș.e și pace. Cea diniâi 
îi este proprie boemului, iar 
pacea omului echilibrai, ae 
caricter, in sensul socia: al 
cuvântului.  N.cioda.ă pace 
dezăvârş tă nu există în su- 
tetul omului, Caracterui cel 
mai echilibra! se bucură nu- 
mal de mai multă pace, pe 
când boemul este omul celor 
mai dese nelinişti, Ceea ce 
Kant spunea despre raportul 
dintre intuiții şi concepte se 
poate spune şi despre locul 
Vi Dyonisos și Appolo în con- 
sielația sufletului omenesc? 
Dyonisos fă.ă Apollo este un 
heţivan, Apollo fără Dyonisos 
es.e o babă simandicoasă, ca 
ve știe pe din afară codul pe- 
na! şi pe acela al manierelur 
elegante. 


Odată stabiiit acest raport. 
între neliniște şi pace între 
Dyonisos și Apollo, suntem în 
măsură să deosebim două ca- 
tegorii de boemi: boemul ne- 
lin.ştei oarbe, inconștiente — 
izvorită din motive cât mai 
biologice — cu slabe reacț uni 
apolinice, sau omul cu patimi. 
Speţa aceasta de boemie o 





VAI VEDSUL |i 


REDACȚIA și ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23 


TELEFON 3.30.10 


de N. PÂRVU 


putem numi, fără prea mul- 
te reticenţe, ţigănie. Din cate- 
go-ia a doua fac parie boernii 
marilor nelinişti sufieteșt, i- 
luminii unor idealuri, ocna- 
şii propriilor :or taine, marii 
creaiori d.n diverse'e  dome- 
n'i ale culturii a) căror ethi- 
libru sufietesc se rupe și se 
restabileşte într'una. 

După aceste preciziuni suce 
cinte despre boemie, să încer- 
căm 0 precizare a relaţiei din= 
tre ea și intelectuali:a.e. Poa- 
te fi intelectualul un boem, 
adică un om desordonat. care 
nu prea respectă norm<le și 
convențiile sociale, un adoles- 
cent nestăpânit, cu isbucniri 
dionisiace și cu ciudăţenii de 
conduită, sau, cum am mai 
spus, un om lipsit de carac- 
ter? Pentru ca din capul lo- 
cului, să fim lămuriți, vom 
da un răspuns precis: marea 
majoritate a  intelectuali:or, 
micii in'electuali cum i-ar 
numit, nu pot să fie boemi, 
fiindcă nu au de ce. Ca să fii 
boem trebue să a motive. să 
nu ştii că eşti, sau dacă știi, 
atunci să nu fii pentrucă ţi-ai 
propus. La noi mai ales sunt 
mulţi aceia care îşi propun să 
fie boemi. Găsesc că-i lucru 
nobil şi interesant. Toţi ace- 
şt a sfârșesc însă prin a fi ca- 
raehioşi, pentru motivul că 
boemia, ca să fie justificată, 
cere un suvort real: creaţia. 
Ca să te pot iera că mi-ai 
vândut ieri pantalonii ca să 
bei, ca să-ți pot ierta bubale 
de pe piept, arată-m: că eşți 
mare. că ai băut fiinacă te 
doare sufietul. Să-l văa pe 
hârtie, să-l văd în marmoră, 
în colosre. Suntem înteleși a- 
tunci că micul  intelectua? 
nu-și poate permi'e luxul 
boemiei. In configurația lui 
nufietrască ex'stă un raport 
armonic. de amplitidine mii- 
locie, între Dyonisos și Apol- 
lo. El este un om serios, de 
caracter. ordonat, de acord cu 
sine însuşi şi cu societatea. 
Echilibrul și liniştea sunt u- 
şor de mentinut. findcă are 
un suflet proporţionat, armo- 
no 

D:că boemia este consecin- 
ţa fugii, a evadării de prea 
mult suflet, atunci ea carav- 
terizează, mai cu osebire. pe 
inteleci.ualii de t:p major, pe 
creatori, nu însă cu neceşita- 
te. Există şi printre ei sufie:e 
în care Dyonisos e la fe: de 
puternic ca şi Apollo, iar 
când echilibrul dintre ei se 
s.r.că, evadarea are loc numai 
pe p.:an de creațe, fără cuw- 
secință în conduită, 

Marii boem: sunt oare, în- 
tr'adevăr, lipsiţi de caracter ? 
Când se definește carac'erut, 
se are în vedere, de obicei. lu- 
„ura socială şi morală. În a- 
ces: sens, om de caracter este 
acela care acţionează unitar 
nu şe contrazice în sentimen- 
te. idei și acte, nici az, nici 
mâine, niciodată — iar pe 
lângă această armonie a păr- 
ților, mai e de acord şi cu 
normee societăţii: nu  lură, 
nu ucide, nu mite. Societatea 
ține mai mu.t la lucrur.le dn 
u:mă, la respectarea ei. Ar- 
monia proprie a individului 
nu 0 interesează, decât în 
măsura în care facilitează a- 
cordul cu mediu:. Marele inte. 
jectual, însă, este into:dea- 
una de acord cu sine însuşi, 
uneori şi cu normele sociale, 
dar nu în mod necesar. El 
este un caracter pent:uw s.- 
ne, în primul rând şi în a- 
cest sens reacționzază unitar, 
de acord cu sentimentela. î- 
deile şi actele sale. Aceas:5 
unitate este pusă în siujba 
ideaului pe care vrea să-l 
realizeze: estetic, teoretic, 
moral, social, pol.tic, sau reii- 
gios — ideal pe cara îl conce- 
pe după mintea lui și nu uşa 
cum ar vrea să i-l impună 
societatea în care trăcşie. E 
este un caracter, în acest caz. 
si nu numai îndividuul, ci și 
social, dar al societăți: pe ca- 
re 0 concepe el și care va să 
vie. Societatea con'emporană 
ale cărei legi sunt că:cate. îl 
consideră ca delicvent, Con- 
siderațiile acestea se potri- 
vesc, mai! ales, intelectualului 
cu idealuri socale. Există în- 
să o serie de intelectuali care 





j (Urmare în pag. 3-a) 


E 


>» 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 6 LE! 








MIR (OMIOlLOIGI(A! (ST(LIUlLUl 


Particularităţile st'Ju”ui literar variază, du- 
pi cum se ştie, dela scriitor la scriitor. Cu 
toată uzicilatea lor, unele din ele pot fi cla- 
sate in acetaș categorie de expr mare artis- 
tică, ceeace atrage după sine asemănarea 
scriitorilor din ale căror opere au fos: culese 
exempleie, Asilel, se poata spune că Papini 
se inrudeşte cu Carducci, că Rebreanu arc 
ceva din sobrietatea verbală a lui Tolstoi, că 
Turgheniev se apropie d: Maupassant, şi 
aşa mai departe, Stilul! literar — dezi este 
şi rămâne un fel unic de exprimare — pre: 
zintă, prin urmate, caracteristici similare, 
Aceste caracteristici ţin însă de tehnica sti- 
ju'ui, nu ae înfăţişarea lui generală. Sunt 
adică lucruri de amănunt, nu de ansamblu 
din care rezultă, bogat și firesc, originali 
tatea, 

Diatre particular'tăţile ce revin mai des 
sub pana scriitorilor — e drept, mai mult a 
mari.or creatori — e şi ceeace încercăm să 
denumi:m. aci: omologia stiluiui, Cuvântul il 
Juăm d'n geometrie, unde defineşte proprie- 
tatea pe care 8 au unele elemente de a se 
găsi, în figuri asemănătoare, totdeauna în 
raporturi egale, In estet.că, și s'ar referi deci 
la acele imag'ni de stil, al căror înțeles ay- 
stract ori material se află în raporturi d2 
identitate — denumirea geometrică suferă așa 
dar, o modificare — cu starea sufletească a 
personagiilor. Pentru o primă jămurire, luăm 
un exemplu din romanul Salammbâ, al lui 
Gustav Flaubert, Autoruj descrie într'un loc 
marşuj pe care-i fac armateie barbare, delia 
linia de luptă spre tabăra de refacere. Oame- 
nii sunt îndobitociţi de răsboaie, instincte Jos- 
ne îi torturează şi aba așteaptă prilejul 
spre a-și-le satisface. Inaintează cu ochiin 
căutare: „Munţii, pe vârturi, aveau forma u- 
nor seccri; alţii semănau cu piepturi de fe- 
msi, întinzându-mi sânurile umfiate, şi Bar- 
barii simțeau cum peste oboselile ilor apasă 
o cop'eşeală plină de desfătări”. 1) Flaubert 
reușe“'e, cu talentul său de neintrecut stilist, 
să redea foarte bine starea sufletească a bar- 
barilor. Intre imaginile din stil — munţi ce 
„semănau cu piepturi de femei”, care-şi: în- 


tindeau „sânurile umflate” — şi între porni- 


rile telurice ale personagiilor există o perfec- 
ţă identitate. Imagini:e de aci sunt omoioage 
stării sufleteşti de care sunt cuprinşi eroii. 
Nu mai e vorba de un simplu cadru al nă- 
turii, ci de o participare a ei, participare ca- 
re se manifestă prin asemănarea contopitoare 
a celor două lumi. Flaubert renunţă ia pry- 
cedeu! de a-şi pune personag'ile să comribue 
eie inşile la conturarea faptului ps'ho'ogic. E] 
nu zice: „munţii li se păreau barbarilor că 
sunt piepturi de femei”, ci de-adreptul: mun: 
ţii „semănan cu piepturi de femei”, Felul lui 
ge a descri — stilul său — are, adică omo 
logie, 

Pasagii bogate în omo'ozia stilului oferă 
şi scrisul jui Liviu Rebreanu. Le aducem m 
discuție, cu atât mai mult, cu cât se mai crede 





PALLADY 


Ti pt | 


pia, 


(Expoziţia „Căminul Artelor“) 


ri Stispă 


—— . citi PRR, „Y 


e 


ANUL Li Nr. 27 
SAMBATA 4 IULIE 1942 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





de VLADIMIR DOGARU 


şi azi că romancierul român ar fi lipsit de 
stil. E de mirare cum crilica mai recentă n'a 
încerca! încă să spulbere această nedreaptă 
înv.nuire, Rebreanu este unul dintre cei mai 
mari siilişti ai noşiri, scrisul său prezentână 
adesea culmi de perfecțiune. Pentru proble- 
ma care ne interesează, se cuvine să men- 
ţonăm că, acola unde stilul lui Rebreanu ex- 
celează, omolog:a nu lipseşte. In fruntea tu- 
turor romanelor sa:e stă, din acest punci de 
vedere, Păăurea Spânzuraților. Aproape fie- 
care pagină conţine câte un exemplu, Stilul 
omologic presupune o stare san o temă de 
realism psiholog:c şi Rebreanu nu-i străin de 
asemenea preocupări. (Pădurea Spânzuraţi- 
ior este în intregime psihologică). In Jon — 
deşi roman cu o valoare mai mult socială — 
stilul este deasemeni ae foarte multe ori omo- 
logic. Iată câteva exemple: „Eși singur (el, 
Ion), cu mâna goală, în siraie de sărbătoare, 
într'o Luni. Sui drept în Lunci, unde era po. 
rumbiștea cea mai mare şi mai bună, pe spi- 
nar?a Qealului,.. Cu cât se aprop'a,cu atât ve- 
dea mai bine cum s'a deskrăcat de zăpadă lo- 
cui ca o fată frumoasă care și-ar fi lepădat 
cămașa, arătându-și corpul gol, ispititor” 2). 
Comparaţia pământului cu o fată frumoasă 
„care și-ar fi lepădat cămașa, arătându-şi 
corpul gol” este — ca şi în fragmentul din 
Salammbâ — în perfectă concordanță, de 
data aceasta, nu numai cu starea momentană 
a eroului, dar cu însăşi firea lui de totdeau: 
na. ion încarnează erotismul cel mai exce» 
siv, alături de o nepoiolită sete de inavuţire. 
Cei doj poli, între care gravitează necontenit 
pasiunile sale, sunt Fiorica și pământurile 
Anti, Aceşti doi poli au — genetic — reper- 
cursiuni asupra st'lului, Descrierile care în- 
tovărăşesc prezenţa lui Ion sunt astfel pre- 
sărate cu imagini luate d'n domeniul erotic, 
sau replicile sale conţin totdeauna expresii, 
din care, adjectivele şi adverbe:e de cantitatea 
nu lipsesc: ,— Imi trebuie tot pământul, so- 
crule, ştii bine... Tot pământul?,.” ori: „Tot 
pământul e al meu, domnişorule! Cât pu- 
mânt! numai să-mi Qea Dumnezeu sănătate 
să-l stăpânese”.., 

Erotismul lui Jon a înârumaţ regulat sti- 
Iul romanului către omologie. Imaginea fetei 
cu corpul desveli! e un exemplu tipic. 

Fiindcă. atât în pacagiul din Flaubert, cât 
şi în cel din Rebreanu, obsesia — de colora- 
tură sexuală — joacă rol important în de:er: 
minarea omologiei stilului, precizăm că ea 
nu este de [oc cauza unică. Motivele sunt tot 
ajât de multe şi variate, după cum multe şi 
var'ate sunt şi izvoarel. realismului psiho- 
logic în literatură (domeniui unde fenomenul! 
în discuţie apare mai cu prisosință). Astfel, 
pentru a nu părăsi pe Rebreanu, cităm ce- 
lebrul pasagiu, unde erou! sărută pământul: 
„Se lăsă în genunchi, își cobori fruntea și-și 





(Urmare în pag. 3-a) 


Flori 





ie, 2 


Pe scurt 


„Fructul oprit“ prima premie- 
ră a teatruiui de vară ;Mâăscă- 
rici“ se bucură de o distribuţie 
din care remarcăm numele 
doamnelor Luiu Savu, Miţa Sto- 
enescu, Sabina Mușatescu și a 
domnilor Romeo Lăzărescu şi N. 
N. Matei. Din fericire lipsește 
de pe afiş numele domnișoarei 
Ileana Brătuianu, un fel de ac- 
tr.ță care fuseşe anunţată la în- 
ceput şi al cărei rost nu-l prea 
vedeam înir'o trupă care se pare 
că are cele mai bune intenții față 
de public. 


Doamna Maria Mohor reușește 
c adevărată creație în rolul prin- 
cipal din piesa „Musca“ ce se 
prezintă actualmente la Teatrul 
„Muncă și Lumină“, Distribuită 
mat rar în acest an pe scena 
Teatrului muncitoresc, doamna 
Maria Mohor a dat şi de data a- 
ceasta dovada incontestabilului 
său talent, 


Cetim următorul chenar în 
ziarele de dimineață: „Gră- 
biţi-vă ! Uitimele zile hilarianta 
comedie ;,Accidenţ Palace“. 

Pe semne că sfatul este dat 
actorilor : Să se grăbească şi să 
isprăvească odată cu prezenia- 
rea acestei hilariante trageiiii, 

Iar dacă cei care au compus re- 
clama s'au gândit la spectatori, 
noi, samariteni miloşi, le rea- 
mintim vechea zicală: „Graba 
strică treaba“. 


In numărul viitor vom publi- 
ca cronica excelentului specta- 


col de revislă:; „Atlantida“ în 
care s'a putut remarca  verva 
inepuizabilului copil teribil al 


revistei care este H. Nicoiaide. 





H. NICOLAIDE 


Doar două lacune prezintă spec- 
tacolul : colaborarea „domnului 
director“ Puiu Maximilian şi 
prezenţa în distribuţie a  kilo- 
matricei  domnișoare Valerica 
Cevie. 


Un element care sa remarcat 
la producțiile Conservatorului a 
fost domnul Petru  Assan din 
ciasa maestrului Ion Sârbul. Ur- 
marea acestui succes a fost un 
angajament ia Teatrul Nostru în 
viitoarea premiera: „Lorelei“, și 
distribuirea sa într'un rol princi- 
Dal. Dar talentul real de care a 
dat dovadă la repetiţii acest plin 
de calități actor tânăr n'a fosi,pe 
semne, pe gustul altor actori la 
fel de tineri dar ceva mai con- 
sacrați. Rezultatul: lui Petru 
Asan i sa luat rolul și i s'a ofe- 
rit în schimb în aceeaș piesă un 
rolişor de 5 cuvinte, 

Aceasta este soarta absolvenţi- 
lor de conservatoare: să tacă 
şi să rabde. 


D. V. Maximiilan are, incon- 
testabil, un număr împresionânt 
de admiratori. Astfel, comedioa- 
ra antebelică: „Domnul dela ora 
5”, obţine un mare sucees, în ul- 





V. MAXIMILIAN 


timpul timp pe scena 'Yeatrului 
Musicipal, nu atât dia pricina 
calităților extraordinare ale pie- 
sei, cât mai ales din cauza pre- 
zenţei pe afiș a numelui d-lui 
Maximilian. 


H, Nicolaide pregăteşte pentru 
stagiunea de toamnă un foarte 
original gen de spectacole, Nu-i 
denunțăm. proectele deoarece am 
fost rugaţi să păstrăm cea mai 
mare discreție. Putem spune 
doar că noul său asociat este 
domnul Siomin şi că spectacole- 
le aparțin într'adevăr unei for- 
mule încă nefolosite la noi. 


Eternul Puiu Iancovescu ar- 
barează în ultimul timp un chip 
foarte îngrijorat la Nestor, se- 
diul său principal. Şi cum se 
pare că îngrijorarea sa este din 
nou de ordin financiar, sar pu- 
tea să avem plăcuta ocazie să-l 
admirăm interpretând o pitsă 
chiar în actala stagiune estivală. 


STUDIO NAȚIONAL: DESTIN 
piesă în 3 gcete de FERNAN- 
DA DE CASTRO. 


Teatrul portughez, prea puţin 
cunoscut la noi, a fost, săptămâ- 
aa asta, prezent pe scena Stu- 
dioalui prin lucrarea de certe 
calități a doamnei Fernanda de 
Castro : „„Destin”. 

Acest destin pare a fi al unel 
familii de oameni paşnici, cari 
la un moment dat, prin primirea 
unei scrisori din partea eternuini 
anchiu din America, gre impre- 
sia că își poate schimba felul de 
traiu. 

Piesa — cel puţin aceasta ne-a 
fost impresia la premieră — n'a 
entuziasmat publicul din sală. 

E, se pare, acesta destinul pie- 
selor de genul acestui „Destin”: 
să fie primite destul de rece de 
public (avem încă viu în amin- 


tire exemplul piesei doamnei 
Sandra  Cocorăscu: „Surorile 
Ama”). 


Mentalitatea spectatorilor ac- 
tuali cere ca la teatru să li se 
ofere neapărat -lovituri de tea- 
trw”, 

Prezentarea unei pașnice fa- 
milii burgheze nu-i poate satis- 
face pe cetăţenii dornici de sen- 
zaţional. 

Idealurile atât de omenești ale 
fetei de 21 de ani, plictisită să 
îmbrace mereu aceleaşi rochii ef- 
tine, îl fac pe spectatorul nostru 
să strâmbe superior din nas. Tot 
aşa cum suferinţele lui Joao, 
omul obsedaţ de o boală imazi- 
nară, îl lasă cu desăvârşire indi- 
fereni pe cetățean, dacă nu îl fac 
ch'ar să suridă neîncrezător. 

Şi e acesta — trebue so spu- 
nem din capul locului — un mare 
păcat, 

Piesa doamnei Fernanda de 
Castro pu se poate compara cu 
majoritatea pieselor prezentate 
în actuala stagiune. Am întâlnit 
de-a lungul celor 3 acte o delica- 
tețe specitic temenină, precum și 
o foarte atentă observaţie a mi- 
cilor amănunte cari, la un loc, 
constituese obişnuita viaţă bur- 
gheză. „Familia” de care se ocu- 
pă doamna de Castro «e consti- 
tuită dintr'un foarte paşnic tată, 
două fiice şi un cât se poate de 
nervos băiat. 

Sunt patru temperamente cu 
desăvârşire deosebite. Fiecare va 
reacționa în chip deosebit în 
faţa scrisorii miraculoase, care 
îi anumţă că în curând vor fi 
posesorii unei averi neaşteptate. 

Şi curând se ivesc conflictele 
cari par a duce la o desbinare 
în această aparent paşnică fa- 
milie. 

Doamnei Fernanda de Castro 
nu-i plae însă marile drame. 





5 UNIVERSUL LITERAR 








Cronica dramatică 


Aşa că, încet, încet, lucrurile 
se vor lămuri dela sine, 

Serisoarea —— se află la un mo- 
ment dat — eră adresată altei 
familii. Și viaţa familiei îşi reia 
cursul normal. Cam aceasta ar 
îi tema piesei. 

Tratată în condiţii excelente 
de doamna Fernanda de Castro, 
piesa merită o primire ceva mai 
călduroasă din partea publicului 
nostru, 

Tot aşa cum nu pricepem os- 
tilitaţea cu care spectatorii au 
primit la început jocul domnu- 
lui Mihai Popescu, exceleni to- 
tuşi în rolul lui Joao, 


MIHAI POPESCU 


Ne-a plăcut de asemenea chi- 
pul în care şi-au interpretat 
rolurile domnii Gingulescu — 
sobru și pe linia justă a rolu- 
lui, — Emil Botta — întotdeauna 
foarte bine, atunci când cei de 
sus se hotărăsc să-l distribue 
întrun rol câț de mic — şi 
Mircea Balaban — foarte aplau- 
dat într'o scurtă dar minuţios 
studiată apariţie. 

In schimb, ni sa părut cam 
lipsiţă de viață doamna Tantzi 
Economu întrun ol care cerea 
ceva mai multă convingere de 
la interpreta sa. 

Jar domnişoara Migry Nico- 
lau și-a spus foarte conştiin:ios 
rolul. Am fi cerut însă ceva mai 
mult dela o „-premiantă“, 

Ne face impresia că domnul 
Soare Z. Soare s'a cam grăbit cu 





punerea în scenă a piesei, Alt- 
fel nu ne explicăm ușurința cu 
care a trecut peste unele amă- 
nunte. Găsim, astfel, că a insis- 
tat prea puţin asupra micti dra- 
me câre se petrece în sufletul 
paşnicei Clara, interpretată to- 
tuși cu multă sensibilitate de 
doamna Kitty Gheorghiu Muşa- 
tescu, 


TEATRUL DIN SĂRINDAR; 
OMUL CARE ZÂMBEȘTIE, co- 
medie în 3 acte de BONELI. 


Prin prezentarea comediei lui 
Boneli pe scena Teatruiui din 
Sărindar, teatrul italian modern, 
ușor compromis la noi după ul- 
țimele piese oferite publicului 
G„Mezeiăria Colombo“, „Deschi- 
deţi ferestrele") a fost aproape 
în întregime rcabilitat. 

I-am surprins pe inventivul 
autor itaiian, poiemizând în pie- 
sa sa cu Shakespeare, desfiin- 
țându-i în doi timpi şi trei miș- 
cări întreg sistemul de a îm- 
blânzi o femee încăpățânată, ex- 
pus în cunoscuta sa „Femee în- 
dărătnică“. 

Bruialităţii recomandate de 
Shakespeare în piesa sa, Boneli 
îi opune un zâmbet elen pe 
chipul „bărbatului-îmblânzitor'“ 
şi un caim care până la urmă 
dezarmează. 

La urma urmei nu prea ne 
dăm nici noi seama care ar fi 
sistemul cel! mai nimerit. 

Boneli e, pe semne, convins că 
sistemul lui atinge perfecțiunea. 

Şi totuși, credem că n'ar putea 
să-și dorească altceva mai fru- 
mos decât ca, după ce se vor 
scurge cam tot atâtea secole ca 
acelea cari îi despart pe Shakes- 
peare de  Boneli, un alt autor 
dramatic al timpului și al siste- 
melor de atunci, să-și amintea- 
scă de piesa „Omul care zâmbe- 
şte“ şi să-i combată sistemul 
expus. 

Ca toate piesele italiene, lu- 
crarea lui Boneti aduce pe scenă, 
un personaj foarte principal, în 
jurul căruia se agită alţi câţiva 
vetățeni şi alte câtova cetățence 
al căror rol este acela de a scoa- 
te în evidență meritele eroului 
principal. Acest erou este, în 
piesa lui Bonel:, domnul Pio Fai- 
dela, italianul cu un paradoxal 
calm englezesc, Acesţ Pio Fal- 
dela prezintă proprietăți de ade- 
vărat magician, isbutind să îm- 





Producțiile Conservatorului 


CLASA DOAMNEI MARIOARA 
VOICULESCU 


Ca şi în ceilalţi ani, chipul în 
care s'au prezentat in faţa pu- 
blicului, elevii doamnei Mariod- 
ra Voiculescu, a trădat grija pe 
care întotdeauna o pune aceasiă 
profesoară în pregătirea elemen- 
telor ce îi sunt încredințate cu 
misiunea precisă de a scoate din 
ele viitori actori, 


Vom remarea mai întâiu fru- 
moa:a ţinută scenică a domnişoa- 
rei Eipis Calomiris, care inter- 
preiând o scenă din „Gioconda' 
a Știut să împrumute eroinei 
toată demnitatea care se cuve- 
nea acestui rol. De asemenea îre- 
bua remarcată în chip specia) 
pâitunera sa, domnişoara Lia Căr- 
buneseu, element ca:e ce altfe) 
s'a relevat şi în două acte din 
„He'delbergul de altădată“ şi 
„Femeia şi Paiaţa“, 

Cu aciul din „Femeea și Paia- 
ţa” şi-a dat producția domnișoa- 
ra Kitty Constantinescu, de care 
nu vedem cum am putea să ne 
ocupăm noi, simpii cronicari dra- 
matici. Aprecieri asupra apari- 
ției sale ar cădea mai de grabă 
în sarcina, cronicariior cDreozra- 
fici. Căci domnișoaraKitty Con- 
stantinescu, după ce a evoluat, 
întrun aplaudat dans spanol a 
continuat să danseze și în scenele 
vorbite, ui:ânad cu desăvârş.re că 
în teatru e uiilă şi inte.preţarea. 

In schimb au dovedi, îrumoa- 
se apiituaini tealxale domni C, 
Bărbulescu și 1. Henter, cari, cu 
multă conștiinciozitate i-au ger- 
vit replicile. 

Două scene din piesa lui Ro- 
stand, „L'aiglon“ au dat ocazia 
publicului — atât cel din sală, 
cât şi cel din lojile oficiale — să 
admire două elemente iinere de 
ceriă valoare artist că: domnul 
Ion Isaiia și domnişoara Cor'ma 
Constantinescu — de altfel, proas- 
pătă angajată a Teatiului Naţio- 
Dal, în mrma succesului dela pro- 
ducț i. — Domnul Ion Isaia a ştiut 
să imprime rolului lui Flambeau 
toată bărbăţia şi în acelaş timp 
naivitatea necesară, debitână, cu 
mult brio dificila tiradă: „Dar 
noi...“ Pe de altă parte domni- 
şoara Corina Constantinescu, 
tasta elevă preferată a doamnei 
Sadoya, ne-a prezentat un duce 
de Reichstad eteric, păstrâna în 
ochi melancol'a ambrelor din 
trecut. Amândoui tineri absol- 
venţi merită deosebite felicitări. 

Ultima și-a dat produrţia dom- 
nișoara Kiki Panait. Dânsa ne-a 
prezentat împreună cu îinerii săi 
colegi un tineresc Heidelberg de 
altă dată, realizând o naivă Kătty, 


cu intonaţii cari ar fi putut ti 
ceva mai puţin stridente, dar cu 
incontestabilă drăgălășeni:e. 

Un elegant şi sobru Karl-Heinz 
a schițat domnui C. Bărbulescu: 
tot aşa cum domnii Petru Assan 
şi Traian Popescu Vrajbă au in- 
terpretat în chip de ac'ori ruti- 
nați rolurile lui Laz şi Detlev. Un 
autentic Rueder a fost I. Hen- 
ter, iar domnul Isaiia ne-a pre- 
zen'at un foarte uman doctor 
Yutiner. 

In general, am asistat la o plă- 
cuţă serie de producţii care ne-au 
relevat şi doui buni actori în de- 
venire: domnişoară Corn Con- 
stantinescu și domnul lon Isaiia- 


CLASA DOAMNEI MARIA 
FILOTTI 


Ultimii s'au prezentat în faţa 
publ:cutui elevii doamnei Maria 
Filotti. Ceva cam prea muţi, unii 
mai buni, alți ceva mai putini 
buni. La fel ca și Ja celelalte 
pradnactii, 


aventurat în interpretarea ace- 
stui act, 

Or, domnișoara Răchiteanu n'a 
„interpretat“ piesa lui Cocteau. 
Dânsa, pur şi simplu, a vorbit 
la telefon, făcându-ne chiar la 
un moment dat să regretăm fap- 
tul că nu respectă restricțiunea 
cu. discuţiile lungi de maximum 
cinci m'nute. 

Doumna Scărlătescu a dovedit 
deosebită sensibilitate, interpre- 
tâna o scenă din „Jean Mare“ 

Un element util a arătat a fi 
domnul Marin Cioabă, care i-a 
servit cu multă înțeiegere repli- 
cile, 

Domnișoara Viorica Oancea a 
trecut cu îmumos susces destul de 
dificiiul examen ce i se impusese. 

Cu totul greşită ni sa părut 
alegerea domnului Bratiloveanu, 
care a inte:pretat o scenă clow- 
nească din „Doi tineri din Ve= 
rona“. 

Un bun elemenț de comedie 
este domnul Adrian Ionescu, care 
ne-a plăcut în deosebi în replica 





%ITIY CONSTANTINESCU 


Din seria primilor îl vom re- 
marca mai întâiu pe domnul Mar- 
covici, care, fără să se impre- 
s'oneze de greutatea rolului ce i 
se încred:nțase (interpreta roiul 
lu: Ștefăniță) a dovedit o serioasă 
cunoaștere a meșteșugului tea- 
tal, fiind, la sfârș'tuj producției 
răsplătit cu numeroase şi meri- 
tate ap'auze. 

Dommişoara Irina  Răchiţeanu 
este un e'ement care incontesta- 
bil va face frumoasă carieră: o 
ajută pentru aceasta frumusețea 
sa scenică precum şi un glas cât 
se poate de cald. Avem impre- 
sia însă că nu şi-a ales, pentru 
producţie bucata cea mai potri- 
vită aptitudinior sale. „Vocea 
umană“ a lui Cocteau este mai 
ales un foarte dificil exerciţiu de 
interpretare. Chiar puţine dintre 
foarte marile noastre actrițe sau 


pe care a dat-o în „Cărăbuşii“. 

Domnişoarei Lelia Ionescu Pe- 
leș îi place să mulțumească a- 
plauzelor publicului. 

Domnișoarele Erastia Peretz şi 
Nora Vasilescu sau servit reci- 
proc. Domnișoara Hrastia Peretz 
i-a dat replicile domnişoarei Nora 
Vasilescu în „Mizantropul“ iar 
domnişoara Nora Vasilescu a tă- 
cut, dându-i replici e domnișoarei 
Erastia Peretz în „Cea mai tare“ 
a lui Strinberg. Amândouă au 
dovedit certe calităţi. 

In sfârşit, aceștia fm fi elevii 
cari s'au perindat pe scenă în 
cufsul celor 3 zile de „producții“. 

Conc'uziile ce se pot trase în 
urma acestor examene, le vom 
arăta în numărul viitor al re- 
vistei. 

TRALL 


. 


blânzească cu un simplu zâmbet, 
o adevărată tigroaică. 

Nu ştiu dacă aţi observat, dar 
majoritatea  persnoagiilor din 
piesele italiene moderne stăpă- 
mesc diverse formue magice, cu 
ajutorul cărora izbutesc să ducă 
la bun sfârşit ceeace și-au pus 
în cap. 

Atât Profesorul din „Banii nu 
fac Qouă parale“, cât și Avoca» 
tul din „Orașul fără avocaţi“ 
reușesc pân ăla urmă, primul să 
demonstreze că întradevăr „ba- 
nii nu fac n-ci două parale“, iar 
al doilea să provoace certuri şi 
procese într'un oraș de oameni 
paşnici, 

Amândoi, la îel ca și alte per- 
sonagii, cum ar fi Mătușa din 
„Eva în vitrină“ sau Mezelărea- 
sa din „Mezelăria Co:ombo', a- 
buzează de o  vorbărie la care 
Bonneli,  prezentându-l pe P.o 
Faldela, a renunţat. 

In schimbul discursurilor inte- 
resante dar interminabile, Bu- 
neli a intercal:4 în piesa sa a- 
numite situații de un humor de 
cea mai bună calitate. Remar- 
cabilă în privința aceasta este 
scena vizitei din actul II. 

In orice caz, preferăm piesa 
d-lui' Bonneli, discursuri:or din 
când în când dialogate, din re- 
pertoriul iţalisn modern, prezen- 
tate până acum la noi. 

Pentru a evita monotonia ine- 
rentă la un moment dat oricărei 
piese de teatru, Bonneli a făcut 
să intervină în lucrarea sa şi 
anumite elemente sui generis 
cum ar îi un aparat de înregis- 
traţ vocile omenești sau o taba- 
cheră care fabrică singură ţi- 
gări. 

Având în vedere aceste ele. 
mente neobișnuite în alte piese 
de teatru, precum și dialogurile 
vii şi interesante, credem că 
Bonneli s'ar descurca foarte u- 
şor dacă ar încerca să scrie o 
piesă în două personagii, gen de 
piesă, cel puţin la noi, foarte 
căutat. 

O imputare pe care am putea 








să o aducem lucrării lui Bonneli, 
ar fi inutilitatea actualui III. 

Avem impresia că acest ultim 
act a fost scris numai pentrucă 
obiceiul cere ca piesele să iie 
scrise în: cel puţin 3 acte. 

Or, acest „om care zâmbeşte'“ 
pare a-și fi dus la bun sfârşit 
misiunea chiar odată cu sfârșitul 
actului ŢI. 

Acest final de act aduce cu el 
îmblânzirea Adrianei, moderna 
femee îndărătnică, Și avem im- 
presia că numai pentru ca piesa 
să nu se isprăvească prea iute, 
autorul a maj recurs la o criză 
de nervi a Adrianei (&ctul III), 
pe care Pio cu imperturbabilul 
său surâs o va domoli uşor. 

Spectatorii se pol însă întreba 
pe bună dreptate: „Cine ne spu- 
ne nouă că Adriana nu va de- 
veni nesuferită, așa cum a d0- 
vedit că poate fi din nou, cu 
toate că la un moment dat fă- 
cea impresia că se va îmblâunzi?” 

Intrebare pe care, dacă piesa 
ar fi avut numai primele două 
acte, publicul nu şi-ar fi pus-o, 

Directorul de scenă, d. Ion Șa- 
highian, a insistat asupra unor 
amănunte, părţi excelente în 
piesă, scăpând totuşi din mâini 
frânele întregului spectacol care 
foarte des a lâncezit. Aveam la 
un moment daţt impresia că d-l 
Șahighian a impus piesei un 
ritm „au ralenti“. 

D-na Nineta Gusti şi d-l Ra- 
du Beligan, în rolurile Adrianei 
şi al lui Pio, au adus în scenă 
multă tinerețe şi (mai ales, d-l 
Belig:n) mult talent. Nu  cre- 
dem totuşi ca dânșii să fi redat 
în întregime intențiile autoru.ui, 

D-l Romald Bulfinski, inter- 
prelul de pe vremuri al rolului 
principal din „Femeea îndărăt- 
nică“ s'a mulțumit în această 
versiune modernă cu rolul ceva 
mai mic al tatăiui Adrianei, că- 
ruia i-a împrumutat însă toată 
exper:ența actorului de talent, 
redând în condiţii excelente 
bonhommia personagiului. 

În mare progres ni sa părut 
d, Lumgeanu, interpretul primu- 
lui logodnic al Adrianei 

Interesante apariţii au mai a- 
vut în această piesă doamna 
Celia Marion şi d. Marcei E- 
nescu, 

TRAIAN LALESCU 





Cronica 





MANIFESTARI ROMANEȘTI 
PESTE HOTARE 


Noi mărturii ale bogăției deo- 
sebite de talențe de care se 
bucură muzică românească au 
tost recent făcute, în străinătate. 

Cu ele, anul muzical românesc 
extern a atins frumoase propor- 
ţii, în felurite domenii. 

O largă activitate a avut a, 
Ionel Perlea care este astăzi un 
dirijor cunoscut şi o valoare re- 
cunoscută in Germania şi Italia 
unde este chemat să prezideze la 
edificarea unora din cele mai 
interesante spectacole lirice sau 
concerte simfonice. In luna Iu- 
nie, d-sa a fost din nou solicitat 
să dirijeze în Germania, unde a 
luat şi parte ca delegat al Ro- 
mânici, alături de profesorul 
Constantin Brăiloiu şi de tânărul 
compozitor Constantin Silvesiri, 
la congresul compozitorilor in- 
ternaţionali. 

D. Constantin Brăiloim a ţinut, 
Ja întoarcerea din Germania, a 
conferință despre muzica popu- 
lară românească, la Bratislava. 

Asistâna la acea conferință, 
ne-am putut da seama odată mai 
mult cât de preţioase sunt cer- 
cetăriie atât de iscoditoare şi de 
(luminate ale acestui distins mu- 
zician şi om de ştiinţă român şi 
cât de vii repercusiuni pot stâr- 
ni, cât de mare interes pot trezi, 
in cercurile competente străine, 
accentele unice ale muzicei noa- 
stre populare. 

D. Constantin Silvestri a con- 
dus un concert simtonic la Dils- 


9 P1947 (ea BrALAPUF101 EA 9AQA41914FAF99 17) pa DLFA09 1937099790472 2) PaPPAAPEA93EAEZEE te 200 PARIA P (a 


muzicală 





seldort, fiind cât se poate de cald 
primit şi considerat drept unul 
din cei mai teimeinic dotați ti- 
neri şefi de orchestră ai zilei, 

Tot în luna Iunie, o interpretă 
româncă, ce deţine în arta au- 
tohtonă a pianului un loc de cin- 
ste „d-na Silvia Serbescu, 2 fost 
invitată să dea concerte în Fur- 
cia, la Ankara şi Istanbul, unde 
a obținut succese răsunătoare, 

0 strălucită recunoaștere ar- 
tistică pesţe hotare a obţinut 
d-na Florence Lupaşcu, muzi- 
ciană excepțional de înzestrată, 
care a fost invitată la Sofia să-și 
dea concursul susținând impor- 
tantele contribuţii ale harpei Ja 
reprezentațiile şi concertul ope- 
tei din Neapole. Prim tenor al] 
acestui turneu a fost Tito Schipa, 
care a cântat şi arii cu acompa- 
niament de harpă. 

Reamintim cu acest prilej că o 
serie de tineri și talentaţi cân- 
tăreţi români, d-na Valentina 
Creţoiu Tassian și d-nii Dinu 
Bădescu și Şerban Tassian sunt 
angajaţi ai Operei populare din 
Viena unde au găsit largi rânduri 
de admiratori. 

D. Dinu Bădescu a luat parte 
și la turneul german de operă 
făcut în Slovacia, unde a cântat 
rolul lui Cavadarossi din opera 


„Iosca”, alături de d-na krna 
Balasus. 
Sunt toate  isbânzi naţionale 


care au purtat şi dincolo de 
fruntarii, solii emoţionante ale 
artei și sufletului românesc, 


ROMEO ALEXANDRESCU 





Artişti şi public 


(Urmare din pag. l-a) 


departe de a fi pentru artist o chinovie de sihastru, Publicul poate 
Cxista pentru a7iisi ca inamic, în nici un caz el nu poate dispărea 
din conștiința sa. Indijerența față de public este nu numai fal- 
sitate, dar un păcat. Poţi să-l biciui; mai voie să-l uiţi. Poţi să-l 


sudui şi să-l scuipi; mai voie să 


ionori că no faci în numele su- 


periorităţii tale orgolioase, ci în numele rațiunii melioriste pentru 


care exişti c aartist. Rabelais își mânjea publicul 


cu urdori ca 


să-i reveleze propria-i putreziciune, și era din perspectiva acea- 
stu superior lui Byron, care afecta că-l ignoră pur şi simplu, cu 
toate că juca pentru el şi în fața lui, comedia indiferenţei demi- 


urgului față de furnici. 


(ntr'o scrisoare către Schiller, Goethe remarcă în legătură cu 
jocul „natural până la a ignora publicul din sală“, al unor artiști 
ai teatrului din Leipzig, lipsa oricărei urme de artă, sau cel puţin 
de cuviință, la acești actori. „Sunt aici, scrie Goethe, simptomele 
unui public, nu distrat, nici răsfățat, ci pe deplin incult“. 

Intradevăr, dacă publicul ignorat se complace să fie ignorat, 
be chiar pretinde asta dela pretendenţii la. aplauzele sale, aceasta 
dovedește numai complecta lui lipsă de conștiință a rosturilor 
cotei, și grosolanului său diletantism în ale propriei lui prefe- 
rințe, neadmisitilei sale improvizații, Un public, masiv ca volum 


şi unitate, n'ar suferi măcar impostura „indijerentismului“, 


dar 


înră să o mai și aplaude şi reclame! 
Zacă incultura publicului pretinde „atitudini superioare“ dela 
artişti, nu e mai puțin adevărat că acei ce se pretează să i le 


furnizeze fac parte din aceeaşi şcoală. Numai 
se stimează pot pretinde unul dela celălalt 


amanţii care nu 
ceeace pretinde pu- 


bheul nostru, jemininul nostru public cultural, dela vedetele aten- 


ției sale. 


ION FRUNZKTI] 


4  1ULIE 194. 


Mai pe larg 


ULTIMUL AFIȘ 


al Teatrului Naţional! a anunţat 
închiderea stagiunii din anul a- 
cesta: un afiș albastru, o piesă 
românească şi cea mai compactă 
distribuţie întâlnită „cândva pe 
prima noastră scenă, 

Sfârşitul înşiruirii numelor în- 
naintaşe înmănunchia „Un £lă- 
cău'' — o voce brodată pe trei 
replici. „Un flăcău“' — Ion Fe- 
ticu (pe afiș) în realitate George, 
student ia Conservatorul Re- 
gal de Artă Dramatică. Nu vrem 
să facem elogiul  figurantului 
George Felicu: nu mai are nici 
un rost! El a avut 19 ani. Și tot 
ce agonisise în tinereţea aceasta 
bântuită de miresme şi de mias- 
me a Găruit în primeie spectaco- 
le ale acelui „lancu Jianu“. Vi-l 
aduceți aminte ? Vă rog, încer- 
caţi: în tabloul doi, în primul 
plan al scenei, un băiat vânjos 
cu o floare de câmp între dinți... 
Ei bine, băiatul ăsta, într'o seară 
nu a mai venit la teatru. Se îm- 
bolnăvise. Și într'altă seară Fe- 
ticu şi-a trimis cei 19 ani ai lui 
într'o călătorie fără de sfârșit. 


SI 


Dar ciudat: Feticu a avut 19 
ani şi din seara aceea, plecat fără 
un cuvânt „aruncat vântului 
Peticu, totuși, a continuat să îi- 
gureze pe afişul 'Teaţrului Na- 
țional până la acel ultim spec- 
tacol de închidere a stagiunii 
Nu a fost o eroare. Nu a fost de- 
cât un joc al soartei lui, numă- 
rată pe 19 flori do câmp. Le-a 
rupt într'o zi şi le-a dăruit cuiva 

Incrustăm aici, în locui celor 
cari erau în drept să-și spună 
cuvântul despre figurantul — e- 
lită care este studentul de Con- 
servator, despre specularea tine- 
reţii mi — gândul nostru bun şi 
tot pe atât de tânăr. (Căci fie 
zis: la moartea unei balerine de 
ia Cărăbuş se închin articole pe 
două coloane — la moartea figu- 
rantului-student, în prag de ca- 
ricră strălucită în teatru îi ră: 
mâne un nume uitat pe afiş și 
un ferpar)). 

Totuşi, să-i aducem lui Feticu 
această amintire: ulțimul afiş de 
la Naţional şi lacrima celor cari 
l-au cunoscut, 


PIESE FALSIFICATE 


— așișderi vinurilor falsificate 
— pol să îmbolnăvească pe cei 
cari le degustează. E cazul celor 
patru incidente, „Surorile Aman“ 
de Sandra Cocorăscu și regisorul 
din pasaj, d. Sică Alexandrescu. 

Mărturisim confuzia pe care 
ne-a produs-o lectura atentă a 
rexiului şi confruntarea cu rea- 
iizarea scenică. Weindoelnic, d. 
Sică Alexandrescu, este un mul- 
tumit îndeobşte cu indicaţiile în 
lungul replicei, pe care le dau au- 
loii, Şi este cunoscut conflictul 
între autor şi regisorul care se 
vrea realizat paralel cu propria-i 
operă în sărace sau bogate indi- 
caţii, De aici, în general, autorul 
nu poale să-i adnoteze textul cu 
indicații regisorale, pe care nu- 
mudi un ochiu străin le poate în- 
trezări în fiecare replică, 

Și d-na Sandra Cocorăscu gre- 
şeșie când crede că își poate 
sehița personagiile cu inutile ad- 
jective care pot fi un mobil li- 
terar, dar nicidecum teatral. TPre- 
când totuși peste aceste conside- 
rente care o privesc de altfel pe 
autoare, piesa încredințată d-lui 
Alexandrescu trebuia să fie des- 
brăcată de acest lest de indicaţii 
literare și privită regisoral în 
Chiar esenţa ei care mărturiseș- 


PN N RR E N N NI 


te în numele d-nei Cocorăscu, 
latențe miraculoase pentru un 
director de scenă conştiincios. 


(Nu-i locul aici pentru o discuţie 
pe larg — totuși schițăm tendin- 
ta de bagatelizare, de falsițicare 
chiar — a unor lucrări dramati- 
ce care încăpute pe alte mâini, 
ar fi fost sortite și unor succese 
de ținută artistică). 


BIBLIOTECA TEATRULUI 


Naţional sub directoratul d-lui 
Livin Rebreanu — să ne fie îngă- 
duit să o spunem — trecută pe 
mâinile fără pricepere ale nu știm 
cărei Doamne — a îmbrăcat o 
haină care nu face cinste nici Pri- 
miei Scene nici chiar editurei care 
Hal adaugă firma în josul coper- 
ei. 

Dece oare lucrurile bune dela 
alţii (Pompiliu Eliade și mai târ- 
ziu Sadoveanu Marin lon) să nu 
fie continuate ?? 

Dece oare Naţional-ul a încre- 
dimţat tipărirea lui Shakespeare 
unei edituri care nu s'a învred- 
nicit să schimbe barem ne-forma- 
tul Bibliotecii pentru toți! 

Ne miră cum Teodor Scarlat, 
care dacă nu ne înșelăm face par- 
te din redacţia literară a teatru- 
lui: poate să respire acolo unde 
bunul simţ artistic este neschim- 
bat! 

Sunt întrebări care aşteaptă 
răspunsuri, înfăptuiri care să nu 
ne facă să roțim pentru obrajii 
altora. 


NEALTE 


IULIE 


— 4 


1942 








UNIVERSUL LITERAR 


NOTE GERMANE 242424 


mamă poetului 


Ascuns de tne, mamă, scris-am vers 

mai plin de vlagă ori mai ne'nțeles ; 

dar, pază, tremăla — cum sloveve-ar fi mure — 
peste colibă şi peste umăr, o pădure ! 

Ades ai apăsat, în cântători, pe clampă 

să vezi cum n'asudam pentru vre-un rost: 

m'ai dojenit, şi nu suflași în lommpă..  - 

„„Și singur spuneam truda stelură pe de rost, 
dimd stelele-asurziseză iar drapuri de lumnă 
veneau pe-aceiași brazi, la geam, plângând rășină... 
Când somnul mi-a'mpletit în cearcăne-o găteală 
de soare, sub garoată, setoasele de glorii 

v'suri noui-născute fumicau sînul florii 

şi tu cu pasul moale, iertfeai din roboteală... 

Și muntele zâmbea mai bum și “ntăritor 

zilelor tale decit „cel spre lună-lătrător”, 

şi le-asculte, punând surdină apei repezi: 

ata poate că'n bolțile ce te-or slăvi, din viață, 
msi spomic, lucecalărul de d'm'mneală 

cioplea, subt un obroc senin, păpuși de lespezi... 


IN EDITURA 


Paul Parey din Berlin au apă- 
rut: Schwerter und  Spindeln 
(Spade şi fuse), Das Grenzer- 
buch - Von Pfadfindern, Hăupt- 
Hngen und Ledersirumfen (Car- 
tea grănicerilor - Despre cerce- 
taş:, căpetenii și Lederstrumpfi), 
Das nackie Leben (Viaţa goală), 
Das Geheimnis (Ta:na), Der tote 
Mann (Omul mort), Am Kamin 
(La gura sobei), Birschen und 
Bocke (Vânător: şi țapi) şi Der 
Jăger und sein Schatten (Vână- 
torul şi umbra lui). 

Autorul acestor volume de 
proză este Friedrich von Gagern 
unu: din marii povestitori pe 
cari i-a dăruit vechea Austrie 
scrisului nemţese. 


FRIEDRICH VON GAGERN 


împlinind, în ziua de 26 Iunie 
1942, şasezeci de ani, privește cu 
mândrie asupra unei cariere 
scrii:oriceşti ce-l  situiază înre 
cei mai nobili îndrăgostiți şi în- 
terpreţi ai peisajului natal. Ori- 
pinar din Carintia și vânător pa- 
sionat, von Gagern nu caută 
dincolo de orizonturile alpine 
sens şi spațiu pentru eroii poves- 
tirilor și romanelor sale și nu-și 
artificializează darul cu care l-a 
înzestrat Dumnezeu ci, recunos- 
cător ca mai toți marii inițiați 
în slujirea sinceră și direc.ă a 
meliniştei care ne poate de.ermi- 
na să vedem mai limpede anu- 
mite realități şi să auzim mai 
clar anumite voci, scrie cu fond, 
ceeace înseamnă: cinstit. Acesta 
e și semnul lui distinctiv, căci 
cinstit au scris și vor scrie toți 
izvoditorii autentici de slovă vie. 

Precum se întâmplă de obiceiu 
von Gagern și-a început ca sim- 
plu redactor ucenicia literară. Și 
încă la un periodic vână:oresc. 
Întâmplări ciudate, de necrezut, 
extraordinare cinegetice ca să nu 
o mai lungim Qar cu descrieri 
în țesutul cărora palpita o inimă 
bogată și darnică. Dintrun ast 
fel de material s'a alcătuit şi 
prima carte: Im  Buichsenlichi 
(In lumina puștii), apărută în 
1907. Dar nici Wundfâhrten (Ur- 
me însângerate, 1910) nu adure 
altceva în afară de o vădită ma- 
turizare stilistică și o mai abilă 
dozare a trăirilor. 

Cine însă  îndrăgeşte  desișul 
codrilor și luminişurile plaiului, 
nu este, în mod necesar, un exi- 
lat voluntar din aşezările ome: 
nești. Mai ales dacă e scriitor! 
în sufletul lui von Gagern încep 
să se limpezească anumite com- 
vingeri şi capătă chip anumite 
fețe. El, solitarul, își dă seama 
că vede mai lămurit acolo unde 
o lume întreagă, învinsă de du- 


alpin, Decădere căreia trebuia 
să-i urmeze ceva nemaipomenit 
de grav. Romanul a apărut în 
1913, iar în'1914 a izbucnit pri- 
mul războiu mondial. Friedrich 
von Gagern s'a dovedit a fi bun 
vizionar. In general toţi scriitorii 
adevărați sunt și vizionari. Cu 
romanul acesta însă, vrăjitul a- 
venturilor şi popasurilor vână- 
toreșri descoperă pârtia însăși a 
talentului său. Și o urmărește cu 
răbdare robustă și rară atenţie, 
De acum. înainte știe ce poate și 
ce trebuie să facă. Războiul îl 
mai învaţă că pentru fiecare din- 
tre noi există numai un SiRguUr 
razim sufletesc: credința în vir- 
tuțile poporului din care ne-am 
obârşit, Destinul nostru, al fie- 
căruia, e zbor de vultur sau ră- 
dăcină a plantei, dar pe sub ce- 
rurile şi peste gliile pământului 
care e numai al înaintaşilor și 
urmaşilor noştri. In Das Gehe':m- 
nis (Taina, 1919). un conte își dă 
la timp seama de acest destin și 
romanul devine hotăritor pentru 
von  Gagern. Die Wundmale 
(Stigmatele, tot în 1919) povestea 
unui sat, iarăși din Alpi, în care 
doi preoți, unul inspirat de du- 
hul binelui și celălalt de diavol, 
îşi dispută dreptul de a propo- 
vădui evanghelii opuse și se si- 
tuiază la mivel similar. Biruie, 
bineînţeles, ce trebuia să biruie: 
moralul şi etnicul coordonatele 
de totdeauna ale trebuinței noa» 
stre de a ne orientu în mod cert 
când e vorba de lumi nvui. 


Numai în  Daş nackte Leben 
(Viața goală, 1923), von Gagern 
atacă o altă temă: un nobil cau- 
tă și găsește, departe de Europa, 
mântuire într'o viată primitivă 
Cartea e aproape fascinantă şi 
de un pitoresc  apar'e. Totuşi 
iese oarecum din planul convin- 
gerilor intime ale autorului. 


MAISTRU IN INTUIREA 


dorur'lor și drep'urilor etnice, 
von Gasern publică însă, în chiar 
anul următor, opera sa de căpe- 
tenie: Ein Volk (Un popor), care-l 
face cunoscut în toată 'umea, 
Ein Volk e carte genială, Acţiu- 
nea se petrece în Croaţia răscoa- 
lelor d'n 1880. Un popor paşnic 
dară dârz, se scutură de sub jugul 
m2gh'arilor şi evreilor cari îl ex- 
ploatează ş'-l asupresc peste mar- 
ginile răbdăr'i. In acest „reman“ 
colcăie, dreap'ă şi nobiă, mânia 
unui răzvrătit care devine ocro- 
titorul ceor umiliți şi obidți, 
dar colcăie și stilul cel mai ex- 
presiv a! lui von Gagern. Numai 
în Die Strasse (Drumul, 1929), mai 
întâin'm asemănă'or  dinam'sm 
și similară vigoare. Drumul este 
și e! remanul unor mărgineni pe 
cari îi distruge civilizația. Ja'ă, 


SIMION STOLNICU 





CÂNTEC PENTRU 


MÂNA POETULUI 


lui MATEI ALEXANDDESCU 


Mână albă, palid cărăuș 

Al tristeţii degetelor fine, 

Pentru cine tremuri, pentru cine 
Sui mereu al slovelor urcuş?! 


eara, când agale te opreşti 
Lângă steaua frunții 'ngândurate, 
Cade bruma viselor uitate 

Peste crinii tăi împărăteşti. 


Și încet, cu vremea, te apleri 

Tot mai mult spre mai de elegie... 
Nu te chiamă nimeni şi nu știe 
Unde duc tăcutele-ți poteci. 


Dar când lângă ape de atlaz, 
Unde nu-i tristețe mici cuvinte, 
Te aşteaptă zâna, tu, cuminte 








EXPOZIȚIA UNIVERSALĂ 
DIN ROMA 


O interesantă viziune a vii- 
toarei expoziţii universale şi « 
lucrărilor în curs în Cetatea E- 
ternă, publică excelenta revistă 
editată de V. Bompiani, „Civil- 
ță“ (primul trimestru al anului 
XX). ” 

Se demonstrează aici odată 
mai mult cum regimul fascist, 
regim de mari construcţii și de 
mari constructori, caută să exe- 
cute temeinic până şi edificiile 
care vor servi unui atât de oca- 
zional scop, și care, în orice ţară 
din bume. — nu mai vorbim de 
a noastră — ar fi fost concepute 
cu maximum de spectaculozitate 
momentană, dar numai în vede- 
rea evenimentului, temporar, 
Gândul Ducelui este însă să du- 
reze clădiri core să rămână pe 
veci, mărturisindu-și utilitatea 
şi după închiderea expoziției. 
Orice agrement își capătă astfel 
rostul său de utilitate, iar Şru- 
musețea aparențelor imediate do- 
bândește un. substrat de seriozi- 
tate. 

Calea Imperială care începe 
între solemnele vestigii ale Im- 
periului Roman, traversând în- 
treaga Romă mussoliniană, CON- 
duce la locul destinat Expoziţiei 
Universale. 

De departe, ansamblul de mas- 
se monumentale armonice, kilo- 
metricul teren ritmot de gigan- 
tice edificii ce izbucnesc către 
cer, revelează Expoziția. Calea 
se deschide întro piaţă largă. 
dar închisă, dintr'amândouă păr- 
țile, prin două largi exedre care-i 
dau aspectul unui imens hall, în 
care vizitatorul se găsește în si- 


did e iii i 


Pe 


Note italiene 


tuația de a începe să „trăiască“ porturile porticurilor, frizelor și 


viața orașului monumental. 

Se poate lesne stabili raportul 
între această piaţă și ,„Forurile“ 
lui Traian, chiar și în ceeace pri- 
reșta dimensiunile  exedrelor. 
Cele două construcții care for- 
mează dubla exedră sunt zidite 
pe cheltuiala celor două mari 
Institute Italiene: Institutul Na- 
țional Fascist al Providenţei So- 
ciale şi Inst. Waţional al Asigu- 
rărilor. Cubajul lor este de circa 
140.000 metri cubi fiecare, și su- 
prafața lor e înscrisă în două 
dreptunghiuri de aproximativ 
120X200, Exedrele, zidite pe la- 
turea care dă în Calea Imperia- 
lă, au un diametru de 76 metri 
şi drumul măsoară respectiv 66 
metri în lărgime, în aşa fel în- 
cât dimensiunile pieței ce rezul- 
tă sunt 76XI1506 m. Din punct 
de vedere arhitectonic s'a reușit 
să se ajungă la unitate prin st- 
metria. celor două clădiri și gra- 
ție șirului de bogate coloane în 
marmoră, în două ordine supe- 
rioare, care formează ca două 
imense ferestre zăbrelite deschi- 
se în cele două exedre, între su- 


cornișelor, unde patru fântâni 
impozante, decorate cu sculpturi, 
își asvâri către cer jocurile de 
ape. 

Edificiile, fără să mai vorbim 
de parterul divizat în vaste în- 
căperi, unde se vor aranja stan- 
duri, magazine, săli de desface- 
re, au două etaje corespunzând 
celor două ordine de coloane de 
marmoră care dau spre piaţă, și 
trei etaje de-alungul celorlaite 
aripi ale clădirii. 

Corespuneând celor două o0r- 
dine de coloane, lu primul și al 
doilea etaj, se desfășoară în îmel, 
superbe galerii largi de 8 metri 
şi bungi de 140 metri, cirea, în 
fimp ce alte săli au fost amena- 
jate să primească materialele de 
expus care vor fi plasate aici în 
timpul expoziției. 

Un cinema, pentru filme ex- 
cepționale, pentru actualități și 
noutăţi cinematografice, va fi 
dotat cu cele mai moderne îns- 
talaţii, fie de ordin tehnic, fie de 
ordinul confortului publicului 
spectator. In timpul sezonului, 
ta funcţiona de asemeni un cine- 





matograf în aer liber, într'o te- 
rasă grădină, 

Totul pentru om; se înțelege 
că totul raportat deci la propor- 
țiile umane, 

Arhitecții sunt: Giovanni Mu- 
2i0, Mario Paniconi, Giulio Pe- 
diconi. 


SORACTES 





Omologia stilului 


(Urmare din paz. I-a) 


lipi buzele simţina neîncetat atingerea rece 
şi dulceața amară a pământului, Satul, ia 
vaie, departe, părea un cuib de păsări ascuns 
în văgăuni de frica utuiui”. (3) Micșorarea 


Te desparți de frunte, de obraz, 


Şi pomind spre ţara de mister 
Risipită'n melodii şi vise, 

Laşi tăcerea genelor închise, 

Ca să dormi pe-o ramură de cer. 


VICTOR GEORGE DUMITRESCU 





(1927) şi Schwerter und Spindein- 
Ahnen des Abendlandes  (Spade 
şi  fuse-Străbunii occidentului, 
1939) — acesta din urmă o vastă 
frescă a cărei acţiune se întinde 
peste aproape un mileniu de lun- 
tă, muncă şi destm; — şi volu- 
mele de nuvele şi povesiri: Der 
Mârterpiah! (Stâlpul  torturei, 
1925), Das Grenzerbuch (Cartea 
grănicer.lor, 192%), Geister, Gân- 





saman. 





doială, opere de valoare, dar scri- 
sul de până acum îl as:gură lo- 


cul de mare vizionar și lămuri- - 


lor al puterilce din cari se nasc 
şi aă:nue, peite vitregii şi amir- 
țiri, sănătoasele crezuri etnice, 
Iar cetitorul, odată prins de pros- 
peţimea şi profunz mea pagini- 
lor unor cărţi ca Ein Volk sau 
Der Martenplal, nu mai poate re- 
greta că a ales şi un alt gen de 


hul descompunerii. se lasă în 
voia întâmplărilor. Din aceste 
viziuni creşte un roman, Der 
bâse Geist îi spune autorul, a- 
dică Duhul rău. Subiectul? — 
Decăderea morală a unui sat 





reluat, de cineva care desgur 
nu-l cunoaşte pe Eminescu, leit 
motivul „și cum vin cu drum de 
fier toate cântecele pier“. 
Friedrich von Gagern & mai 
seris romanele: Der tote Mannvon Gagern va mai da, fără în- 


reşii, 
Ajuns în 


ger, Gasichte, Gewalten (Spir.te, 
călători, arătări, puteri 1932) și 
un șir de noi episoade vânăto- 


Jiteratură decât aceea care-i pri- 
lejuiește doar câteva ore de tfa- 
cilă districţe sau dulceagă pier- 
ere ge timp. 


TRAIAN CHELARIU 


culmea  matoar'tății 





Cronica plastică 








justificări, păreri și sugestii plastice 


Faptu: de a te plimba prin expoziţii de 
p'c.ură comportă, indiscut:bil, un viu interes. 
Nu numai ca să-ţi lumineze ochii prin com- 
parare, dar controversele pe care le ridică 
o pânză, diferitele puncte de vedere ale pri- 
vitorului, precum şi posibilitatea de a-ţi 
contempla lucrarea alăturată de a marilor 
maeştri... este încărcală de învățăminte, de 
tâlc. 

Dintr'odată îți piere ifosul, devii modest... 

Apoi și întâlniriie care-ţi sunt priiejuite 
cu anumiţi cititori — ce te :nterpelează fără 
să te cunoască şi cărora ai slăbiciunea să le 
răspunzi — pentru a primi ostracizări iscaţe 
de păreri greșit înțelese, sunt încă una din 
savuroasele expericnţe, pe care le poţi face 
cutreerând expoz.ţii... 

Aceas:ă tinereţe efervescentă, grăbită să 
decreteze suprimarea criticului plastic şi al 
cronicei, nu cunoaşte — măcar că poartă 
achelari— nu cunoaşte, zic, particularităț,le 
faunei pictoricești. 

Şi vom povesti 
inecdotă, 

Un cronicar X făcea pe vremuri cronică 
plastică, Vorbind de un sculptor femenin — 
bine cunoscut — a scris şi ei, ca omul, o 
îvază. ce părea inofensivă orișicui; dar care 
— din păcate — avu dau: să infurie la 
culme artista în chestiune. Aceasta lăsându- 
se pradă temperamentului său vulcan c. aş- 
teptă pe bietul cronicar, înarmată fiind (sau 
cel puţin lăudându-se) cu o umbrelă, pon- 
tru a rupe pe spinarea lui efectele nenoro- 
cite ale frazei cu pricina. Cronicarul, pru- 
dent, nu se prezentă; preferă să nu apară 
nici să scrie szu să vorbească despre opera 
acele: taleni:ate, dar bătăioase artiste, Ei 
bine, rezul!atul a fost că i sau trimis zeci 
şi zeci de mesagii, fie verbale, fie scrisa, va 
să vină să vadă măcar expoziţia (fără nici 
un risc!), el însă a ţinut morțiş și nu sa 
dus... 

Rău cu rău, stimate domnule cititor, care 
ne faci cinstea deoseb'tă să ne 'nţelegi ana- 
poda, dar mai rău fără rău...!! 

* 


In galeria nou deschisă a „Căminului Ar- 
telor“, confruntările îşi urmează ri:mul ev 
pași acceleraţi. Pânze noui vin mereu să 
împrospăteze ochiul, care mai de care mai 
violente, mai bă.ătoare la ochi. De altfel. vi- 
rulenţa culorilor e pentru moment momea- 
la, puncţul de atracţie al publicului nostru. 


o veche, dar veridică 


De aceea mă întreb cât poate fi de gustată 
acea pânză Qe dimensiuni mediocre, de o 
nobleţă unică şi de o sobrictate ce ar putea 


pare ridicoiă între atâtea culori tari a !ui 
ANDREESCU, reprezentânâd o becaţă sim- 
plu întinsă pe masă, fără nici un artificiu. 
Mă întreb dacă va găsi achizitor, căci desi- 
gur acel ce o va cumpăra va denota că îi 
pace pictura în sine, pictura pentru pictură, 
ru pentz:u semnătură, Acest ANDREESCU 
nu e semnzt, în schimb cele două interioare 
de pădure aspectuoase, „mari“, cu luminișuri 
stropite din loc în loc pentru mai mult efect, 
şi cu acei mesteacăni mai tărcaţi decât o 
zebră sunt, pentrucă-s semnaţi, deja reţinuţi... 
Calitatea acestor interioare de păduri „pare“ 
să fie bună şi nu este decât artificiu, efect, 
egalitate de ton şi lumină. Acelaz verde și 
sus şi jos, zceeaş culoare şi în lumină și în 
umbră... Diferenţicri de ton nu există... Toa- 
ie acestea scapă unui ochi neexersat. De fapt, 
şi ANDREESCU era om, nu era mașină de 
produs tabiouri perfecte. 

Expoziţia de fiori dela „Căminul Artelor“ 
îți arată tonuri vii, incânătoare, unele stri- 
dente. Știu însă o ulcică pictată parcă din 
noroi de ANDREESCU. Un tablou mie — 
modest — sărac am putea spune, în câre nu 





ANDREESCU 


există un singur cadmium sau un singur 
lac. Câteva floricele de un găibui nedefinit 
o împodobesc. Puțin ocru, negru și verzui, 0 
tonalitate în genere măsluie îl învălue tot, 
Valorile sunt atâţ de măestrit puse, încât 
cele mai „colorate“ pânze din lume cad, se 
ȘterE.., 

în casa profesorului Bogdan din lași exis- 
tă o comoară, pentru care s'ar cuveni să se 
facă un pelerinaj : acea comoară e o florici- 
că în ghiveci, o zambilă pictată de AN: 
DREESCU,.. 

Dar orice predică s'ar ţine, publicul fasci- 
nat tot după culoare cu toptanul va alerga, 
pictura în esenţă îi va scăpa totdeauna, Se- 
cretul picturei nu-l poate dibui... și e mai 
bine așa. Un domn mă întreba cu o deiicioa- 
să naivitate: „spune-mi, te rog, cum știi d-ta 
că o pictură este bună ?“* 

Dacă ne-am divuiga tainele tuturor, ce 
ue-ar mai rămâne? Să lăsăm cu bucurie să 
tie cumpărate acele tablouri încărcate de 
verde, galben, roșu şi albastru și nouă celor 
care nu avem bani, să ne rămână ANDRE- 
YȘTII de cea mai fină, cea mai superioară 
calitate, pentru delectarea şi plăcerea ochiu- 
lui. 


LUCIA DEM. BĂLACESCU 


Becaţă 


satului la „un cuib de păsări ascuns în vă. 
găuni de frica uliului“ e cerut mu de de- 
părtarea spaţială, ci de cea moraă: in clipa 


sărutării pământului, Ion se asemuie unui » 


uriaș din poveste, în faţa căruia se în- 
chină totul. Era logic, ca dela înălțimile bu- 
curiilor demonice, satul să-i pară „un cuib da 
păsări ascuns în văgăuni“. Stilul de aci ars 
nu numai justeţe, cum ar crede un adept al 
critieri maiorescicne, ci şi omologie, fiindcă 
lumea dn afară se contopeşie cu cea din 
închipuirea eroului, 

Plecând dela omotogie, putem explica 
multe din procesul de elaborare artistică 
al scriitorilor. Eminescu scoate nenumărate 
efecte literare cu ajutorul omologiei. O ima- 
gine care revine foarte des la el, e a lunii, 
In Făt Frumos din lacrimă, în Sărmanul 
D'onis, în poesii, pretutindeni apare luna, Insă 
niecă:eri poetul nu se repetă. Stilul e mereu 
nou, fiindcă meren noi sunt şi stările sutle- 
teşti ale personagiului ori personagiilor, la 
care se referă complexul de imagini. Iată o 
scurtă înșirare din Făt Frumos din lacrimă : 
„luna, roșie ca focul se ivea prin spănturile 
risipite ale nourilor“ (4) (roşie ca focul fiinacă 
Jleana Cosânzeana e iuată în braţe de Făt 
Frumos); „luna palidă trecea printre nouri 
suri ca o față limpede prin mijlocul unor 
vise turburi și seci” (5) (luna trecea printre 
nouri suri ca o față limpede prin mijlocul 
unor vise turburi fiindcă eroii sunt fugăriţi 
de Miază-noapte); „luna limpede înflorea ca 
o faţă de aur pe adâncul cel senin a] ce- 
rului” (6) (luna limpede înflorea pe cer, 
fiindcă acum Făt Frumos şi Ileana Cosân.- 
zeana sunţ scăpaţi de orice pericol și mâine 
va ti nunta lor); din Sărmanul Dionis: „Afa- 
ră ploaia încetase şi, prin mrejile şi va- 
iurile de nouri negri-vineţi, luna trecea pa- 





intelectualul şi 


lidă şi rece“ (7) (e în concordanţă cu ră- 
ceala morală a eroului, care merge gânâitor 
spre casă); „apoi își ridică ochii şi privi 
visând în faţa cea blândă a lunei „ea trecea 
frumoasă, clară, pe un cer limpede, adânc, 
transparenț...” (8) (Dionis e în preajma fe- 
restrei frumoasei Marii); „stelele păzeau 1ă- 
ria, luna irecea ca un scut de argint prin 
întunericul nourilor, în aer era aur şin gră- 
dine miros ș'o umbră adânc viorie, ruptă de 
dungi de lumină aibă, care trecea prin mre- 
jeie de trunză, ca prin strecurători de Ju- 
mină” (9) (Dionis e cuprins de-abinelea de 
iubirea Mariei), în poesii; Călin: „De pe 
deal răsare luna ca o vatră de jăratic” (at- 
mosferă de iinişte patriarhală); Melancolie : 
„Părea că printre nouri s'a fost deschis o 
poartă, prin care trece aibă regina nopţii. 
moartă” (in acord cu destrămarea sufleteas- 
că a poetului); Scrisoarea I: „Luna varsă 
peste toate voluptoasa ei văpaie” (indemn 
spre reverie); Peste vârfuri: „Peste vârturi 


trece luna...“ (în armonie cu melancolia poe- 
tului); Mai am un singur dor :,Alunece luna 
prin vârfuri lungi de brad” (imaginea aceasta 
e cerută de liniştea cu care Eminescu îşi ex- 
pune ultimele dorinţe). Adunate cu migală, 
exemplele de aici s'ar putea dubla ori tripla. 
Deși multiplă şi variată în inspirația ei, 
opera lui Eminescu se poate reduce totuși ln 
câteva linii maxi. Prin forma pe care le-o dă 
poetul, ele devin insă fonduri mereu moi. 
Ceeace îinsemnează că omologia stitului e 
unul din mijloacele de căpetenie prin care 
se obţine originalitaltea. De aceea, ca nu 
apare decât la scriitorii cu adevărat mari. 


VLADIMIR DOGARU 


NOTE: 1) Flaubert: Salammbă, p. 145; 
2) Rebreanu: Ion, p. 124, vol. 1]; Idem, op. 
cit. p, 175, vol. II; 4) Eminescu: Scrieri 
literare, ed. Murăraşu, p. 11; 5) Idem, 05. 
cit., p. 22; 6) Idem, op. cit, p. 23; 7) Idem, 
op. cit, p. 39; 8; Idem, op. cit, p. 46; ) 
Idem, op. cit., p. 57. 





boemia 


(Urmare din pagina I-a) 


nu vor să schimbe faţa socie- 
tăţii şi a căror boemie își gă- 
seşte altă motivare, cum e 
artistul, filosoful, unzori şi o- 
mu de ştiinţă. E: nu vin în 
contradicţie cu lunea, diindtă 
nu i-ar admite aşeză.mintele. 
ci pentrucă nu le bugă în 
seamă. Nu găsesc că preocu- 
parea de ea le-ar întregi prea 
mult personalitatea. Fiinţa 107 
le ajunge, iar boemia îi apucă 
în clipele în care li s'a urit 
de ea. Convenţile, prejudecă- 
ţile sociale, uneori şi legile 
sunţ însipide și se menţin 
printr'un fe! de inerție a fap- 
telor. Boemul ştie să le dea 
cu ţifla, să-şi râdă de zădăr- 
nicia lor și de anchilozarea 
noastră, El devine atunci „co: 
pil teribil“. Nu sunt lipsiţi de 
carad.er nici aceştia, numai 
că din înțelesul noţiunii tre” 
bue înlăturat acordul cu so- 


cetatea. Ei sunt de acord cu 
idealul :or, sunt robii aces 


tuia, iar d:că în goana spre 
realizarea lui mai calcă în 
stânga, sau în dreapta, nu 
trebue să-i condamnăm. Toa- 


te condamnările de acest fel. 
pe care societatea a ţinut să 


le aducă, au rămas toţ atâ:ea 
pete pe obrazul ei. Geniul nu 


are altă posibilitate de răz- 
bunare, decât aceea de a ne 


pune în lumină 
tea. Un Villon, sau un Rim- 
baud au călcat normele socia- 
je, iar Socrate pentru lucruri 
asemănătoare a fost condam- 


nat. Să zicem că toţi aceștia 
ar fi omorit câie un om şi ar 


îi; suferit pedeapsa capitală. 
Raportul dintre faptă şi 
deapsă nu e deloc echitabil. 
Socrate trăiește prin Socrate. 
Cei care l-au condamnit tră- 
esc prin moartea lui Socrate. 
Morţii de acest fel dau viaţă 
celor ce le-au luat-o. 
nică ironie. Ne aflăm în fața 
unui echivoc din care nu pu- 
tem ieși: societatea își are şi 
ca raţiunile «e: şi 
Nu poate şti pe cine are în 





față și chiar dacă ar şti, nu 
poate ocroti pe nimeni. Legile 
ei imită pe acelea ale naturii 
şi tind să fie impiacabile ca 
ele. Este totuşi o bucurie în. 
faptul că o frază ca aceasta; 
„Lasă-l dragă, e un boem“ — 
găseşte rezonanţă și înțelege- 
re. Dar, ca în orice bucurie, şi 
aici se poate ascunăe o amă- 
răciune: s'ar putea ca fraza 
să ascundă nu înţelegere, ei 
dispreț. E bine venit şi dis- 
preţul dacă se adresează boe- 
mului de ciroumsianță. Cel a- 
devăra! rezistă şi nu-l bagă 
în seamă, Dacă boemia a fost 
compromisă, aceasta se daio- 
reşte, în primul rând, acelor 
care au mimat-o. Au observat 
că de ea se leagă un anumit 
stii superior de viaţă şi atunct 
au făcut calea inversă, au în- 
cercat să doducă dela boemie 
la  intelectualitate: oamenii 
mari sunt boemi. Ca să fii, ca 
el, trebue să fii boem, Să nu 
se uite însă că inteleatualita- 
tea jusiifică boemia, iar ma- 
niera boemă nu potenţeiză 
intelectualitatea, dacă există ' 
şi nici nu o poate înlocui. 


N. PÂRVU 


mediocrita- 


pe- 


Straş- 


scuzele ei. 








Fi 


Îi eine iata aia 


| m ziua în care bunul meu 
prieten, şi tânărul poet Teodor 
Al. Munteanu mi-a mărturisit 
că se va organiza o mare şe- 
zăvoare literară, în al cârei pro- 
gram figurez şi eu, am avut un 
moment de neliniște şi surpriză. 
Deabia am putut să-mi înăbuş 
țipătul de spaimă sau de neisto- 
vi.ă bucurie care mă  copleșise. 
obligându-l astfel pe  1eodor 
Al. Munteanu să-mi suporte îm- 
brățișarea aceea pasională, prin 
care-mi exteriarizam o inexpli- 
cabilă pasiune. Tot atât de tur- 
burat, cu ochii împăienjeniți de 
o puternică rețea a amintirilor 
şi cu .sufle.ul încins de o ciudată 
exaltare, am coborit în jugă cele 
două etaje ale redacţiei gazetelor 
din Sărindar, — pentruca, por- 
mud dealungul străzilor în acea 
sălba'ecă seară de Mai, să mur- 
mur singur, îmbătat și fascinai 
de această veste, șoptindu-mi 
mie și amurgului și zărilor:. 
„— Voiu revedea Chişinăul, mă 
voiu reîntâlni cu famtomele, mă 
voiu întâmpina încă odată cu 
copilăria mea !,., 

Şi necontenit, până noaptea 
târziu, să-mi așez unele lângă 
altele toate acele fermecătoare 
eiape de viață basarabeană, ca- 
te lăsaseră semne atâ! de adânci 
în propriul meu destin. Căci nu- 
mai pentru cei ce s'au născut a- 
colo, numai celor cărora li s'a a- 
rătat soarele pe stepa nesfârșită 
şi doar cei ce au parcurs mira- 
colul basarabean dealungul tutu- 
ror voluptăților şi degradărilor 
lui — numai aceia pot şti ce în- 
seamnă cu adevărat să te întorci 
într'un oraș în care fiecare pia- 
tră şi fiecare arbore, fiecare fe- 
reastră. și fiecare bătaie de vânt 
îți cunose ceva din ființă, mai 
păstrează încă urmele trecerii 
tale efemere pe acolo. Sunt tre- 
cuturi de care nu te poţi lepăda, 
sunt anii parcurşi cu frenezie și 
vehemență care te cheamă îna- 
poi, suntţ toate acele sumedenii 
de umbre ale tale — care ar vred 
să se revadă în cel ce ai ajuns 
astăzi, să se confrunie cu noua 
ta realitate... 

Nu mai văzusem Chișinăul din 
1938, când îl părăsisem cu sen- 
timentul unei mari pierderi — 
pentruca, în anii care ne-au des- 
părțit, să-i retrăiesc  molcom și 
îndurerat toate amintirile, Cu 
toate că între noi n'a fost deloc 
o ruptură, ci, dimpotrivă, unul 
altuia se părea că ne făcusem 
promisiunea de a nu ne uita şi 
de a ne reîntâlni subt o zodie 
mai bună. Istoria sa dovedit, 
însă a fi ceva mai tragică decât 
0 revăzusem noi — și în amân- 
doi a sacrificat grotesc tot ce era 
mai frumos în existențele noa- 


stre. Mie... (multe întorsături 
de soartă, a căror mărturisire 
nu-și are rostul) — Chișinăului 


i-a adus lacrămi şi sfâşieri, 

Veneam ades să-l întreb pe 
Teodor Al. Munteanu: 

— Când mergem ? Dece nu se 
prăbesc formele de plecare ? 

Căci nu mă puteam duce sin- 
Qur acolo, mi-era teamă de a- 
ceastă târzie reîntâlnire, naș fi 
pu ut suporta intrarea în cetate 
fără sprijinul cuiva. Aveam sim- 
țământul copleșitor al distrugerii 
în.faţa propriilor mele amin- 
tiri și de aceea trebuia să m'a- 
găț de cineva, de doi, de zece 
prieteni — în preajma cărora să 
străbat toate pusilurile Chişi- 
năului, 

In redacția pazetelor Ministe- 
rului Propagandei î-am cunoscut 
și pe inițiatorii acestor serii de 
festivaluri literare în toate ora- 
șele provinciilor desrobi'e. 

La un impunător birou în 
dreapta, apărea la prima împre- 
ste destul de sever sau izolat de 
toate cele pământești — veşnic 
îngânduratul poet și scriitor ar- 
delean — Părintele George A. 
Petre — ai cărui ochi plini de o 
amicală lumină şi zâmbetul în» 
totdeaun cald și camaraderese 
te surprindeau în adevărata lor 
fiinţă, de abia după ce poetul îşi 
ridicase lenevos fruntea în sus 
Și ș'iind bine că Părintele Geor- 
ge A. Petre duce cu sine soarta 
unui refugiu din Ardealul de 
Nord, hu mam mirat că inițiati- 
va şezătorii îi aparține. Misiona- 
rul duhului creștin, devenit as- 
tăzi.. misionarul propagandei na- 
ționale, are convingerea că peste 
tot (acolo unde creşte din țărână 


sufletul românesc], trebue să 
parcurgă și - marea comuniune 
spirituală a poeziei și a slovei 


inspirate. 

La altă masă, nostalgic răvă- 
şind manuscrise și corec'uri, d. 
Paul Donici — secretarul de re- 
dacție al ziarului „Basarabia“, 
ascultă calm convorbirea  noas- 
tră. 

Și ca un iures intrând pe uşă. 
frumorul şi tânărul poet Sergiu 
Matei Nica — al cărui spirit ca 
argintul viu şi a cărui făptură 
de cerb legendar te străbat cu 
fiori de tinerețe, dintr'odată do- 
mină toată conversatia, neuitând 
să amintească de eternitatea Ba- 
sarabiei. 

Insfârșit, 


AOCCELERATUL BUCUREȘTI— 
ODESSA 


peacă din gara de Nord, astăzi 
Sâmbătă, 13 Iunie, la ora 19 și 3 
minute, 

Ajuns deabia cu câteva clipe 
înainte, z:darnic încerc să-i gă- 
sesc și pe ceilalţi. Trec de câte- 
va ori dealungul peronului, prin 
furnicarul ace'a de lume și că- 





rucioare de bagaje — plimbân- 
du-mi ochii cu insistenţă dispe- 
rată pe la toate ferestrele — dar 
nu-mi apare nici o figură cu- 
noscută din ale celor progra- 
maţi pentru șezătosre. Vagoane- 
le extrem de ocupate, cu scările 
îmbâcsite până a refuz, nu mă 
tentează. Voiu aștepta până la 
ultimul minut, când dezolat că 
va trebui să parcurgă această 
călătorie înghesuit printre streini 
— mă voiu agăța și eu de o bară 
— convins că numai fatalitatea 
este vinovată. 

Aflasem că Teodor Al. Mun- 
teanu împreună cu George Do- 
rul Dumitrescu şi Constantin 
Salcia plecaseră cu o seară mai 
înainte şi-i fericeam că la o oră 
aiât de prielnică  nostalgicelor 
rătăciri sau taifasurilor lirice — 
ei trebue să fie undeva pe stră- 
ziie Chiș năului, eventual în gră- 
dina publică sau în cel mai rău 
caz ascunși în vreo odăiță dis- 
cretă cu cvas, vin sau bere la 
dispoziţie. 

Totuşi, printr'unul din vagoane 
(mi se pare chiar că-i văd) sunt 
și ceilalți : Păr'nte'e George A. 
Petre, Paul Donici, Mhail Dăne- 
scu (administratorul Direcţiei 
Propagandei) şi probabil poetui 
D. Iov. Dar unde-or fi B. Iordan. 
Emilia Milicescu, Const. Virgil 
Gheorghiu, Al. Raiow? 


GEORGE DORUL DUMITRESCU 


Mă cuprinde deodată nostalgia 
p.ecărilor, a acelor mari plecări 
fără ței şi fără măsură, care ar 
putea sfârşi în împărăția lui 
Dumnezeu sau într'o ab.ă nemăr- 
ginire., Rezemat de unul din 
stâlpi, îm. închipui că trenul a- 
cesta ar putea merge spre Ţara 
de toc sau spre altă lume fan- 
tastică. Toţi oamenii aceştia 
şi-au sfârşit obligaţiile lor pă- 
mântene, şi-au luat rămas bun 
dela cei vii şi acum pornesc spre 
o himeră îndepărtată, spre un 
tărâm ideal și nema văzut. Fără 
voia mea, încep să murmur acele 
extraordinare versuri din „Le 
Voyage" şi nu ştiu dece îmi vi- 
ne să cred că pe aproape fanto- 
ma lui Baudelaire îmi vizitează 
haiucinația sau îmi exaltă doru' 
după altceva: 


Un matin mous partons, le 

cerveau plein de flamme, 

Le coeur gros de rancune et de 
des.rs amers, 

Et nous allons, suivant le rythme 
de la lame, 

Bercant notre înfini sur le fine 
des mers: 


Les uns, joyeuz de fuir une 
patrie infâme ; 
D'autres, Vhorreur de leurs 
berceaux, et quelques-uns, 
Astrologues novy6s dans les yeux 
d'une femme. 
La Circe tuyrannique aux 
dangereux parfums. 


Acum sunt liniștit. In înţelesul 
simbolic al versurilor  descifrez 
elemeni.ele propriului meu mis- 
ter şi aproape că uit de rostul 
meu în ziuz asta pe peronul gă- 
ri. de Nozd. Trec din nou oameni 
pe lângă mine, se aude iarăşi 
sgomotul strident al cărucioare- 
lor, vocile sa în:retaie într'o su- 
rescitantă răpăială de  șuvoaie 
curgătoare. Dar, par a fi atât de 
departe de ele.Simt doar fluviul 
vieţii curgând pe alături și eu 
izolat înir'o mire singurătate, 
privind în jur cu ochii enisma- 
tici ai nemângâia'ului meu su- 
flet. Nu-mi mai dau seama de 
certitudinea ex 's'entei mele, niri 
nu vreau să mai gândesc la ce o 
să se întâmple. E bine aşa. Sn- 
gur, rupt din firea generală, aş- 
teptând să pornească trenul. 

D=odată un glas mă trezeşte 
din viszre şi o mână-mi prinde 
umărul. 

— La ce cugeţi, tinere domn ? 
se aude vocea din spatele meu. 

Mă întorc mirat şi surprins. 
In faţa mea se găseşte acum u- 
nu. din ce: mai liberi şi inteli- 
genţi tineri ai României, Axente 
Sever Popovici, a cărui prezenţă 
aici mă uimeşte, Ne dăm mâinile 
surzând și ne întrebăm unul pe 
altul, deodată, unde mergem. El 
se întoarce la Odessa, după o 
vacznţă de câteva săptămâni 
Așa dar, vom face drumul îm- 
preună până la Chişinău. 

Peste un minut, când maşină- 
rile vagoanelor se lovesc unele 
de altele. apoi se uniformizează 
într'o mişcare szcadată şi banală 
— ne găsim amândoi, faţă în fa- 
ță, pe platforma vagonului, Cine 
l-a cunoscut pe Axente Sever 
Popovici, cu neputinţă să nu-şi 
evoce trudita lui ființă şi mai a- 
les eforturile pe care le faca tâ- 
nărul nostru gând'tor pentruca 
să anuleze orice părere  perso- 


N a Ri N LA a i i E II i i ii 





nală a ta, să-şi impună cu vio-= 
Jenţă punctele lui de vedere a- 
deseori f:ntastie de subiective 
şi injuste,  contrazicând  dease- 
meni cu vehemenţă orice sistem 
filosofic, orice aspect al artei sau 
al literaturii, orice formă de 
viață socială sau politică, Fără 
îndoială că de multe ori Axente 
Sever Popovici se aseamănă u- 
nui spirit în flăcări, demonizat 
de o stranie interzicere a orică- 
rui contact uman. 

Trenul îşi urmează drumul cu 
O MoNOLon:e trista, parcurgând 0 
zona prea cunoscu.a peniru a 
OsscOper. ae nuanţe de peisaj. 
lotuși așa cum cade soarele pes- 
te iume, lumina asta roşie adâ 
depar.arii o intăpşare de pano- 
rama fantastică. Ne apropiem de 
Wiucşii, 5e Vad de au oale a- 
ceste nestârşite şiruri de vagoa- 
ne sau ciste:ne peuromiere, unen- 
seie depozite coiorate în cenușiu 
Ş, pese ele pluund tumul iabpri= 
cilor în nori groși. Cand trenul 
oprește, coborim pentru a urca 
de astădală în vagonul restau- 
rant, unde cel puțin până la mie- 
Zul Nopţii vom avea posibilr.aiea 
să stâm mai comod. La aceeași 
masă cu noi, un câputan şi un 
funcţionar de bancă dela Iași, 
Otițerul este internat în sp.tauul 
Yrancez, dar se duce pană la 
Vasiui pentru a vinde mşie ma- 
zăre szu așa ceva, Domnul func- 
ționar este un om în vârsiă, 
loarte gras și cerandu-și scuze, 
își scoate haina așezanau-și-o pe 
umeri. Comandăm dela început 
bere, Sever Popowie işi aprinae 
altă ţigară, domnul tuncționar 
poves.eșre despre zilele lu: de 
so.dai, in iuna, banmntele George 
A. Petre şi Paul Donici, sorb tă- 
cuţi din ceazca cu supă. Orele 
își împlelesc firul lor cu firul 
mare și incetul cu încetul toaie 
se scurg spre miezui nopţii. Ga- 
Tă după g:ră, lăsăm totul în 
urmă in bezna compactă. Sfâr- 
şim masa, ne reîntoarcem în va- 
gon și pentrucă incă nu sau i- 
vit locuri I.bere în compartimen- 
te — rămânem pe culozr să dor- 
mităm cu frunţile în palme, re- 
zemați de bagaje streine sau să 
fumâm neconienit ţigară după 
țigară. In curând şe va face ziuă, 
$: cand se lum.nează zarea, parcă 
eșim toţi dintr'un tunel, privin- 
Gu-ne aceste livide fețe și aceșii 
injectaţi ochi de nesomn, Aştep- 
tam din nou să se desch.dă va- 
gonul restaurant, Trenul opreşte 
în câmp, nu ştim din ce cauză. 
Va întârzia astfel două ore. și 
reia drumul aproape de ora şap- 
te. Trecem Prutul. Nimeni pare 
nici o emoție, doar cineva șop- 
tește altuia de alături: 

— Pe aici am luptaț eu! De-ai 
ști cât sânge s'a varsa: atunci, 
Şi PLOvavui &vocarea acelor zile 
va dura mult. 

Insta-şii, ne  reintoarcem 
vagonul restaurant. Cerem  în- 
tău ceai, apoi cafele. Da fe- 
reastra noasură se vede aceeași 
Basarabie de acum patru ani, a- 


în 


celeași lanuri de floarea soarelui / . 
şi &celeaş. case mărunte și mur-& y 


dar spoite cu albastru. roșu, ne- 
gru, cenușiu. E sărbătoare as.ăzi, 
dar haineie celor care ne răsar 
prin faţă sunt to: atât de sd:en- 
țuite ca şi altădată. In gări sun- 
vem întâmpinați de firave fâp- 
turi sărace, cu picioarele aescul- 
țe și pare-mi-se chiar nespâăiate, 
care ne întind coșulețe cu cire= 
ȘE, căpşuni, covrigi sau sticle 
mici cu vin. Aproape că nimeni 
nu cumpără. Copiii şi fetiţeie a- 
ces.ca sau femeile și bărbaţii va- 
re fac acelaș serviciu —vor ră- 
mâne după plecarea trenului 
contemplână cu zâmbete chinui- 
te toală  prihana bogăției lor. 
Nimic nu s'a schimbat. Imi vine 
să plâng în aceas.ă clipă (8 şi 4 
minute, Duminică 14 Iunie 1942) 
când parcurg pentru a 56 oară 
acelaş drum prin Basarabia. Co- 
lo, uite berzeie lenevind pe lac 
dincolo lanul acela imens cu 
grâu, sus pe o colină o turmă de 
capre, dincoace, pe cărarea ce 
duce spre sat o cotiză tr=să de 
un cal beteag. 

Chiar cinicul Axente Sever 
Popovici se încăpățânează să ta- 
că și trenul se apropie de Chişi:- 
nău. Mă ridic deodată în picioa- 
re. Se văd moara Roşie, cartierul 
spitalelor, turla capelei liceului 
milicar, Soborul, liceul Eparhial, 
şi parcă o sumedenie de umbre 
plutesc pe dsasupra lor. E ceasul 
10 și 20 de minute, Cebor. Mi se 
pare că am coborit înir'un tre- 


cut, în care nu trebuia să mai 
mă întorc. 


INTÂLNIREA CELOR DOUĂ 
LUMI 


„Acum suntem toți pe peronul 
fârii Chişinău. Aspretul ge săr- 
bătoare îl înfrumusețează odată 
cu razele aurii ale soare ui. “o-tă 
fremătarea accea ve şi neaștep- 
tat d: bucuroasă a celor care 
așteaptă sosirea trenulu!, E un 


fel de primire oficială. turbură- 
toa:e prin nuanţa Ge cragoste ca- 
ma”ade'ească şi împlinilă în a- 
ce-să tâ“ze întâlnire de peste 
ani. In cursul nesfârșt al călă- 
tor1o- care coboară şi urcă, re- 
vărsându-se dealungul peronu'ui 
ca o apă vie. ne auzim chemaţi 
din toate părţile, fiecare vrând 
să ne vadă mai întâiu, să ne dea 
Mâna și să ne ureze bun vent. 
E impresionantă cl pa în âlnirii 
celor doi colegi de generaţie, 
prozatorul N. Du-ăreanu şi poe- 
tul D. Jov, care se îmbrățișează 


UNIVERSUL LITERAR 


vl 





— printre ale cărui ruine şi singurătăţi, căutându-ne copilăria 
şi amintirile, nu ne-am întâlnit decât cu fantomele — 
de LAURENȚIU FULCA 


lăcrămând pe scările vagonului. 
In ciuda vârsei părului alb, ei 
au rămas mai tineri decâi tine- 
rețea neu'tată — şi probabil mai 
stă ascunsă aici enigma acelei 
curate am'tciț'i care nu se pier- 
de niciodată. Pe părintele George 
A. Petre îl primesc, impresio- 
nant de o xciali în suanele lor 
albe, preoţii Sergiu Roşca şi V. 
'Ţeporde; — fos ui drec:or al te- 
me:arului ziar dn refugiu „Ra- 
za“ și amândoi consacraţi mâ- 
nuitori de condei în sor'sul basa- 
rabean. Paul Donici se îndreap- 
tă grăbit să-şi întâmp'ne corul 
mixt dn satul său natal, Sră- 
şeni, care-şi va da deasemenea 
concursul la şezătoare. Poe ul Al. 
Raicu, greoiu ca un burghez ire- 
med'abil — mai târîni cu cl o 
valiză masivă (în care pretinde 
că zre numai poezii) se op ește 
nedumer't în mijlocul peronului 
şi întreabă tare: 

— Vin ese? 

Constantin Salcia, care a ve- 
nit cu o zi ma: înainte a avut 
timpul să recunoască s'endide e 
locuri umde se poate găsi vin, îl 
ia pe tânărul săn conf.ate de 
braţ și aispar amândoi în oraș. 

Ochii de argint viu ai lui Ser- 
giu Matei Mica, nestăpâniți în fe- 
bra lor de totdeauna, caută şi în- 
treabă în toate părţile: 

— Iordan, Gheorghiu, Emilia... 
unde sunt? 

Se vede că n'au venit, căc! din 
tren, în ultima clipă, nu mai co- 
boară decât autorul piesei „Ian- 
cu Jianu“ — d. maior Ticuţă Mi- 
hăi!escu — fost sec etar general 
al Min's erului Propagandei ca'e 
va trebu: să se prezinte astăzi la 
Corpul de Armată — unde a fost 
mu'at, dar inainte de asa — est: 


invitat să participe şi la şeză- 
toare. 

Acum țoţi se îndreaptă spre 
usa de eşire, de unde vor lua 


mașinile şi se vor opri la Teatrul 
„Expres. 

In sfârşit mă găsesc în fața 
gării, între Teodor Al. Muntea- 
nu şi fostul meu profesor — di- 


pa e 

A e a 

NE 
EN 






i 
7 
a 
n a | 
> 


LAURENȚIU FULGA 


stinsul şi  melancolicul George 
Dorul Dum'trescu, privind peste 
panorama neschimbată a orașu- 
lui. Un tramwai urcă alene co- 
stișa din cartierul ceainăiiilor, 
allul e gata să oprească. Sus, pe 
col:nă, se mai vede încă impună- 
toare şi în reagă — instituța Li- 
ceului Eparhial de fete. Iar în 
fună, se întrevăd câteva ceaină- 
rii deschise, cu aceleași geamuri 
vopsite în alb şi albastru, cu a- 
celaș ceai şi aceiași oameni ne- 
lipsiți mai ales în zilele de săr- 
bătoare. 

Maș na noastră urcă încet spre 
centru. Imi îndrept ochii dintr'o 
p?r e în alta, încercând să-mi re- 
învie în minte toate aspectele 
urbane de altădată. Piaţa aceea 
celebră, în care roiau oameni de 
toate ca'eroriile ş' în ale cărei 
dughene mici de lemn se vin- 
deru seminţe, evas şi turtă qulce 
piaţa este dis rusă. N'au mai ră- 
mas din case decât zidurile dă- 
rărănate, molozul aduna! la mii- 
loc și iarba core a început să 
crească sălbatecă peste ele. Spec- 
tacolul este dureros. Oriunde îţi 
în'orci privirile, ți se descoperă 
Aceeași față moartă a orașului, 
aceleaşi  prăbuşiri, aceiaşi pe- 
Teţi cenușii. 

Nu se aude niciun clopo', nu se 
simte nicăeri că astăz e Dumi- 
nică, viaţa parcă stă ascunsă în 
rământ, Tn'âlnim dealungul cele. 
brei altădată și astăzi dezolan- 
tei  Alexandrowskaia doar 
câteva femei în pic'oarrie goale, 
cu eesagi pe spa'e și lip'ți de zi- 
duri, cu feţele sfâşiae de lene, 
mizerie sau zădărnice, grupuri 
de muj'ci bolnavi, slabi, lihniţi de 


viaţă. O singură clipă, ochii mei 


surprind ochii lor şi mi-i deajuns 
să înţe'eg ce gândesc, Fără în- 
do'ală că privesc aceste ciudate 
maș'ni care mai po. circua ca 
nişte mclucte sinistre, pe tinerii 
domni dinlăumtru care au pan- 
tofi, pălărie şi mănuşi -= îi a- 














seamănă cu strigoii unei lumi de 
care nu-și mai pot aduce aminte. 

Unde este viaţa oraşului? Unde 
este spiritul lui Dumnezeu? 

Oprim câteva minu'e la hotel: 
un fe, de hotel, un fel de casă. 
A; vrea să fac un duş („domnul 
dela Bucureşti“ care nu poate 
rezista fără bae!) dar Teodor 
Al. Muteinu mă ironizează. 

— Vrei să faci duş? Uite. 
şi-mi arată, după ce am intrat 
în cameră, (ah, ce cameră!) ]i- 
ghianul așeza: pe o masă veche 
de toaetă şi o oală de păzânt 
din care ne vom tu:na unul ul- 
tuia apă, ca să ne putem spăla 
măcar mâinile şi feţele. 

Aşa dar, acesta-i Chiş:năul! 
Imi amintesc de acele elegante 
hote.uri Lonăra, Suisse, Simplon 
— şi privind aceşi pereţi nevă- 
ru'ţ, de ani, contemp ând acea- 
stă or.bilă şi primitivă oală ce 
pământ — îmi vine să mă î..to,c 
la gară şi să tug definitiv. Nu-mi 
mai tiebue confruntarea cu tre- 
cutul, nu mâi am nevoie qe a- 
mintiri, puţn îmi pasă de acei 
ani fericiţi ai copilăriei, nu 
v.eâu să mă întâlnesc cu sirigoi, 
cu umbre...: 

Cu multă trudă. sfârșesc să-mi 
spă! mâinile şi obrajii, mă pri- 
vese în oglinda dia perete — și 
parcă văd în spate.e meu un 
mare păianjen, un păianjen imens 
(du nnezeiesc sau diavoiesc) câre- 
şi ţese pânza, o pânză grea și 
încâlciiă peste mine și pes-e toţi 
anii v.itori ai Chișinăului. 

— Hai, să mergem! îi ţp lui 
Teodor Al. Munteanu, 

— Ce-i domnule «lev dn clasa 
cpta ? imi prinde umărui George 
Dorul Dum trescu. E greu de su- 
portat, day liniștește-te,., 

Ii promit să mă lin.ştese. E- 
şim, ne îndrep.ăm sp.e Teatru. 
Drumul se răsuceşte pe câteva 
s.răzi, 

Aci trăa odată domnișoara 
Zenov:a... începu să evoce fostul 
meu profesor, şi evocarea lui 
are ceva dintr'o leturghie spusă 
încet, pen..u oameni care nu se 
ma: în.oit. Căci acolo unde trăia 
odată domnișoara Zenovia, sau 
domn'şoara Niura, sau ciudala 
fami.ie Popoy — acolo sunt a- 
cum ruine. Ne oprim o clipă în 
dreptul unei case şi fiecare ne 
înch.puim: — „Colo a fost pa- 

tul, dncolo pianul.“ şi-acum 
s:ngurătăţi, șoareci printre cără- 


mizile crăpate, pisici leşnate 
care-și cauă stăpânii, și toată 


această atmos eră de înnecare, 
de sfâșiere, ge c mitir răscolit. 
— Unăde-s oamenii, domnule 
Profesor ? Unde-or îi? îl întreb, 
dar întrebarea nu-şi mai are 10s- 
tul, Dece să ne gândim sau cum 
să ne gândim la oamenii acea? 
Ei sunt moartea, sunt amint rea, 
suni o urmă de cenuşă. Ceeace 
este esențal sar pă ea să fe 
viaţa, chiar asta stridentă şi a- 
dormită de pe aceste străzi, viața 
Cu litere mari. i 
Ajungem la teatru. Mai întră 
încă domni, doamne, copii, eev, 
oameni cari se plictisesc, care au 
ocazia astăzi să salveze câteva 
ceasuri, cate vor specula pro- 
prile lor satisfacţii în câteva 
aplauze. Oare nu şi acesta-i r0s- 
tul tuturor şezătorilor literare ? 
Eterneie iluzii, noi suntem ne- 
gusiorii de iluzii. Să presupu- 
nem că vor fi fericiţi un ceas, 
două, trei, şi apoi... destinul a 
fost rezolvat ? Istoria a înălțat 
temple noui sau a inventat alte 
paradis:ri ? Dar as'a-i de ajuns, 
această iluzie, aceas'ă trinsiigu- 
ra e sau scoaere din mnţi de 
câteva ore. Oamenilor nu le țre- 
bue ma: mult, demonul ese a- 
cei:ș pretut'ndeni sau mai de- 
grabă microbul deșer.ăciunii. D2 
ce să ne luptăm ca demonii? De 
ce a'âtea întrebări chinuitoare ? 
Jiuzi. qaţi oamenilor iluzii, vor 
fi fericiţi. 
Să se tragă, deci, cortina! 


ŞI CORTINA SE RIDICĂ 


Sala teatruiui, care poate adă- 
posti trei m'i de persoane, esi:e 
aproape piină. S2 găszsc în pri- 
meie loji domnii: General V. 

tanas'u, comandantul Corpiltui 
de armată ; Titus Hotnog, direc- 
torul Învăţământului dn Basa- 
rabia ; Colonel C. Dumitru, yice- 
pr'mar al Municipuui; Profe- 
sor universitar Ștefan Ciobanu 
şi Proferor L. T. Boga — direc- 
torul Arhiveor Statului, ofiţerii 
garnizoanei, profesori, functia- 
nari, e.evi, oameni de rând. etc. 
ete. 

Corul A, C. T. şi A. C.F.„sub 
conducerea profesorului Mihail 
S'ega:u, intonează Imnul Hesal. 
Cop'eșitoare, muzica gravă pla- 
nează în sa'ă Ca un început de 
veste bună. Apoi, poetul Sergiu 
Matei Nica, într'o înfiăcărare 
care l-a caracterizat întotdeauna, 
vorb>şte despre spritul de cama- 
rader-e al scriitorilor — şi în nu- 








me basarabeni'or mulțumește 
grupului bucureștean pentru în- 
țelegerea acordală aceste: propa- 
gande în provinciile dezrobite, 

Conierința Părintelui George 
A. Petre, despre „Oastea suf.e- 
tului românesc“ — pune pro- 
blema comuniunii spirituale a 
tărămurilor unde rezistă încă e- 
lementul național. Cuvântarea, 
pred.cată asemenea duță un am= 
von de msionar, în.re.uptă de 
zeci de ori de apauzele audi.0o- 
rilor — realizează dela început o 
atmo:feră deosebită în sală. 

George Dorul Dumitrescu e- 
vocă, în cuvinte calde și împăr- 
tășite de cai cărora li se adresa, 
anii de odin.oară a: Chiş nău.ui, 
cu toate minun le și frumuseţile 
lui, făcând deazemenea prezen- 
tarea sobră şi obiectivă a fiecă- 
ru: scriitor, măr.urisină și legă- 
vurile adevărate dintre opera lor 
şi clmatul basarabean. 

Rând pe rând, se perindă apoi 
pe scenă poeţii Al. Raicu, maio- 
ru C. Mhăi-escu, S>re:u Matei 
Nica, D. lov, Constantn Salcia 
și Teodor Al. Munteanu (aceştia 
din urmă chemaţi la rampă în 
repetate rânduri), „Covo.ul ba- 
sarabean“ al lui D. lov, „Odă 
pentru România“ a lui Salcia şi 
„Do:na basarabaană“ sau „Seri- 
soarea de pe front“ ale lui Teo- 
dor Munteanu produc un adevă- 
rat deiir. Niciodată nam putut 
crede că poezia poale avea o a'ât 
de directă corespondență în su- 
fletul unei masse, ca:e sa ani- 
mat într'o expansiune de neîn- 
chipurt. 

Fragmente de proză citesc N, 
Dunăreanu, Sibn Velcan şi 
semna'arui acestor rânduri 

Şeză.orea s'a mai bucurat de 
concursul ceor două coruri: A. 
C. T. şi cel rural din Străşeni 
condus de M.ha: Mândrescu, Pre- 
lungită până la o oră destul de 
târzie, se încheie însfârşit in 
aceiaş cadru sărbătoresc dela în- 
ceput. 


Acum € o d'pă amiază răco- 
roasă, dinspre Nord începe să 
bată un vânt ușor ş. cerul pe a- 
locui se întunecă, Suntem inv = 
taţi la masă. Pe Arum, D. lov 
poves.eș:e d: cele 83 de șezători 
la care a luat pârte până so:m 
și pare a fi foarte mândru, mai 
a.es de succesul său de astăzi. 
Ajungem la restaurantul lui Cor- 
nelu Mihăilescu, cel mâi ele- 
gant restaurant al orașului, Cor- 
neliu M hăilescu a fost pe vre- 
Muri gizetar Sau așa câva, pe 
mulţi dintre noi îi cunoaşte, și 
se grăbeşte să ne facă masa cât 
mai îmbe'şugată. 

In ultima clipă mai sosesc, a- 
duşi de vânt sau de întâmplare, 
d-nii Iorgu Tudor, V. Ciobanu 
și tânărul pcet Necolae Coban. 
Printre graţioase vaze cu flori, 
se presimte aroma unei ţuici 
foarte vechi şi tartinee cu icre 
negre devin din ce în ce mai a- 
măgitoare. Incepe astfei o masă 
cu adevărat după bogăția eroi:- 
lor homerici, printre p'căturile 
clpelor pre'ungite până târziu 
— vinul de Odobeşti (o bogăție 
rară ş: personală a lui Cornesu 
Mihă'lesou) dă imediat libertatea 
mă:turisirilor. 

— „A fost odată un cal... în- 
cepe poe'ul fovy și toată lumea 
ascultă aten'ă. Calul era proprie- 


tatea lui Nae Dunăreanu și-l 
chema Vo'odea. (Acum „domnu 
Profesor: — cum îi spun toţi 


bătrânului proza'or a! Sămănă- 
torului — își soarbe tăcut paha- 
rul și of!ează). Volodea trăgea :a 
droșca șubredă, care-l aducea pe 





TEODOR AL, MUNTEANU 


Dună-eanu de'a vie în oraş și 
înapoi. In cale însă, ca pe toate 
că'ie pe unde mergeau amândoi 
— erau cârciumi şi Nae îşi oprea 
droş=a în drum ca să între înlă- 
untru, Cne nu-l cunoştea pe 
Volodea !... Dacă-] întâ!neai. gdor- 
mitând şi trist pe o margine de 
stradă, știai bine că pe undeva 
pe alături trebue să fie şi Nae 
Dunăreanu. Voiodea își cunoș'ea 
stăpânul şi de-l întrebai cu glas 
tare, ca pe oameni: „unde-i 
Nae ?': Volodea dădea din cap, 
ori înainte, ori înapoi, ori drept 


4 IULIE 1942 


în față —și atunci 
ştiai bine că în 
prima cârciumă 
autorul schițelor 
trebue să fie pre- 
zent. In.rai şi-l 
găseai: —,iar m'a 
trădat Volodea, 
iar maţi găsit 
măi..:,  mormăia 
Nae, dar te invita 
lângă el la masă. 
Dar, altă-dată, 
Nae, crezând c'o 
să scape de amici, 
îl lăsa pe Volodea 
prin dreptul vre- 
unei farmacii. In- 
tâlnindu-l însă şi 
întrebându-! la fe: 
de stăpân, Volo- 
dea atât de bine-i 
cunoștea urma, că 
pornea incet, dea- 
lungul străzii, pâ- 
nă deodată se o- 
prea şi întorcână 
capul, par'că spu- 
mea: „Aici |* — și 
cu adevăra!, Nae 
era la masa lui o- 
bișnuită, 

— Şi ce s'a fă- 
cut Volodea?  în- 
trebă cineva cu= 
rios. 

— A murit, bre, 
s'o dus. Am plâns 
după el ca după 
un Copil — mur= 
mură prin păien- 
jenişul  paharelor 
pline nea Nae, 

Și din nou, poe- 
tul Ioy evocă zi- 
e:e de mare seni- 
nătate de odin:oa- 
ră, iîntâlnir.le cu 
Cincinaţ Paveles- 
cu (chiar aici ia 
Chișinău), vizitele 
scriitorilor la via 
lui d2la Soroca, refug'ul, cafe- 
neie l.terare la București. 

a un capăt la altul al me- 
sei, nedeslușită, o bună d'spozi- 
ție și caldă camaraderie s:.ăba:e 
sufieiele tinerilor și ale bătrâ- 
nor, 

Prin ferestre se vede cerul tot 
mai încărcat de nori. Incet se în- 
tunecă şi o pioaie subțire începe 
să cadă, umezni văzduhul și 
durâna așa ceasuri: îndelungate. 

Mă fw:işez dintre ceilalți și 
fug înspre hote.. Pe urme.e mele 
v.n, doboriţi de obosea:ă, Dorul 
Dum.trescu şi Te-dor Muniea- 
nu. Adorm imediat întrun somn 
greu, care ţ.ne până dimineaţa, 
Şi prin somn mi se pare că aud 
o a.tă inimă care bate alături de 
mine, in:ma unui cop.l de acum 
zece ani care a venit să-și regă- 
Sească t.upul. 








A 
A 
| 
[ 


LA MARGINE DE VIAȚĂ 


A doua zi, toți ne adunăm la 
redacţia ziarului „Basarabia“. 
Sergiu Matei Nica vorbește la 
telefon cu Bucureşiii, Mihail Dă- 
nescu face socoteli în registrul 
lui cu salarii, părintele 'pepor- 
dei îşi scrie articolul, ceilalți în 
grup se agită în aceeași veșnică 
problemă a propagandei. Intr'un 
colţ, poetul Vladimir Cavarnali 
își mărturisește durerile  bleste- 
mate de pe urma rămânerii sale 
în Basarabia cedată, Aud despre 
Curtea marțială pierderea cetă- 
țeniei, foame, din nou poezie, ci- 
neva în fund râde, Destine comi- 
ce şi tragice care se împletesc 
fără rost. 

Cobor scările, tes în stradă, 
merg până la colț, apoi mă în- 
drepţi pe  Alexrandrowskaia în 
sus. Oameni puțini, mai plouă 
încă și au impresia că merg 
prin'r'o cetate îngropată. In 
stânga, în dreapta aceleași mo- 
lozuvi uriașe, aceleași ruine, Un 
tramvai trece spre gară. Casa 
metropolitană e distrusă, La so- 
bor se mai văd urme din dărâ- 
mături. Acolo unde a fost sta= 
tuile Regelui Ferdinand şi-a lui 
Ștefan cel Mare, n'au rămas de- 
cât soclurile de piatră goale. 
Grădina publică, la fel ca înain- 
te, Mă opresc la un debit, îmi 
cumpăr țigări, două ilustrate, le 
scriu la repezeală şi le arunc în 
cutia postală. 

Ajung însfârșit acolo unde a 
fast Liceul militar. In față, trenul 
cinematograţic a! propagandei. 
Din stradă se vede toată clădirea 
prăbușită. Imcere o poartă, dar e 
închisă. Trec la cealaltă la fel. 
Mă învârt de colo până colo, 
dealungul trotuarului, neliniștit. 

— Vreti să intrați  înlăuntru? 
mă întrebă cineva, care probabil 
m'a observat. 

— Dacă se poate, zic, și-aș 
vrea să-i mărturisesc dece anu- 
me, dar el îmi arată intrarea de 
la biserică, 

— Pe acolo se poate, ușa e des- 
chisă. 





(Urmare în pag. 5-a) 


IULIE: 942 


Dmmae A 





Cronica literară 





lulian Vesper: Izvoare, poeme 


(„„Fundaţia Regală pentru literatură și artă“, 


Bucureşti 1942 ) 


Nevoia de logică și nevoia de 
poezie sunt numai aparent con- 
tradictorii și exclusive. In reali- 
tatea spiritului ele nici nu pot 
fi” separate. Deprinderile omului 
social, ale insului practic şi logic 
— prozaic întrun cuvânt — le 
-purtăm până în intimitatea de- 
săvârșită a gândului cu el însuși, 
în poezie, — relaţie pură şi cea 
mai desinteresată formă a socia- 
bilităţii. Misterul ireductibil, ine- 
fabilul poeziei ne irită şi ne în- 
dârjeşte în fond. Ce este în a- 
devăr toată activitatea lăuntrică 
de veghe şi lucidă exaltare pe 
care le deslănțuie în noi lectura 
unui poem, corespondenţele şi 
simbolurile posibile, continuita.- 
tea şi consecvenţa, adică tot atâ- 
tea identificări biografice, pân- 
dite cu înfrigurare, decât șansele 
aclimatizării misterului, ale do- 
mesticirii lui printr'o serie de e- 
chivalări accesibile, comunicati- 
ve? Sau, fără perifrază, ceea ce 
căutăm este proza acelui poem, 
obișnuință de care cred că nu 
ne-am putea lipsi. A vorbi des- 
pre poezie sau a scrie despre ea 
înseamnă  nesgreșit, a practica 
compromisul. 

Situația intermediarului e cu 
deosebire delicată: el trebuie să 
spuie onest, în proză, ce i-a plă- 
cuț în poezie, presupunând ast- 
fel că fiecărei poezii îi corespun- 
de o proză a ei, ca o aluzie în 
care s'ar resfrânge ceva din ne- 
împărţita-i frumuseţe, 

Ca o aluzie ar fi să fie și rân- 
durile ce urmează despre ultima 
carte de poeme a d-lui Iulian 
Vesper: „izvoare“. O reconstitu- 
ire a lor cu mijloacele prozei ni 
se pare lucru greu de neîncer- 
cat. Care sunt isvoarele acestor 
„Izvoare“? Am putea schiţa con- 
turul unui răspuns indicând tit- 
lurile câtorva poeme şi citând u- 
nele versuri. Răspunsul ar fi însă 
anecdotic, aluzia prea îngroșată, 
prozaică în înţelesul parantezei 
de mai sus. 

Poezia e definită global ca „o 
stare sufletească“. Aceea a d-lui 
Iulian Vesper poate fi arătată ca 
isvorând dintr'o stare sufleteas- 
că fără biografie, Spus în proză 
lucrul pare absurd, în poezie însă 
devine valabil. Ascultaţi. 


Eu însumi eram un început de 
tristețe 

Peste o lume ce nu se născuse, 

Purtând spre un viitor incert. 
plăsmuirile ei florale. 


E clar că nu poate exista nici 
.2 relaţie de cauzalitate între o 
lume ce nu sa născut şi starea 
de început de tristețe a poetului. 
Altfel spus, tristeţea nu e în acest 
caz efectul unei experiențe a 
lumii, aceasta fiind încă inexis- 
“tentă. E o stare nedeferenţiată, 
o natură sau o modalitate demi- 
urgică, în felul Dumnezeului spi- 
nozist care decurge din creaţie, 
ca modalitate iar nu ca proprie- 
tațe substanţială a ei așa cum 
decurg proprietăţile triunghiului 
dintr'o anumită modalitate a pu- 
nerii laturilor lui, 

Acum cred că poate fi primită 
„și în proză afirmația despre o 
stare sufletească necondiționată 
biografic. , 

Isvorul pe care l-am indicat 
are o importanță esențală pen- 
tru poezia d-lui Iulian  Vesp&. 
Dacă coste să căutăm o matcă 
unică poemelor din „Izvodre“, 
crei că ea poate fi găsită fără 
greșezlă într'o stare sufletească 
neexperimentată, într'un „înce- 
put de tristețe“ anterior experi- 
enței. Evident logica socială nu 
poate admite această afirmaţie 
dar funcțiunea logică a spiritu- 
lui, nevoia de logică despre care 
aminteam la începutul acestei 
cronici este satisfăcută odată cu 
nevoia de poezie, prin lectura 
versurilor citate mai sus. 

Tristețea e coloarea spirituală 
a poeziei d-lui Iulian Vesper, 
dar o tristeţe care nu-și adu- 
ce aminte de suferințele cărnii 
şi nici de ale spiritului. Un 
ideal de artă auster aproape, la 
care se adaugă obscuritatea ora- 
culară a celor mai muite poeme 
la va face greu accesibile chiar 
cititorilor familiarizați cu difi- 
cultăţi.e poeziei moderne. Totuşi 
un ideal de artă la a cărui dem- 
nitate şi înălțime spirituală 
vor fi desigur sensibili. Accen- 
tul e pus, așa cum era de aș:ep- 
tat, nu pe conţinutul biografic al 
operei ci pe creația însăși, a cărei 
perfecție impersonală, autonomă, 
covârşește prin faptul existenţei 
char, semnificaţia gestului crea- 
tor întunecând cu strălucirea ei 
până și amintirea celui care a ză- 
misliț-o („Artă“). E unul din po- 


emele a cărui armonie se între- 
geşte într'un perfect echilibru al 
expresiei cu semnificaţia: 


Trudind lumina, forma să răsară, 

Din adâncimi binevestite, clar, 

Sculpta artistul lumea lui 
Ibarbară. 


Din anii stinși sub gândul 
Imilenar 
Crescu un trup senin de 
[primăvară 
Cu simetrie de proțil solar. 


Dar lucida viață se stingea 
In viscolul de zodii şi de norme, 
Pe chipul mort se prăbușea 

[o stea. 


Artistul şi cu palidul ortac, 
Pe când zidirea lumii începea, 
leșeau din amintire și din veac 


Artiştii trăiesc şi  creiază cu 
convingerea că opera lor va găsi 
în viitor înţelegerea și prețuirea 
pe care nu le pot aştepta de la 
contemporanii lor lipsiți de pre- 
găt.rea necesară. Conștiinţa ar- 
tistului - profet,  anticipator de 
noui drumuri și deschizător de 
orizonturi neștiute e tema poe- 
mului „Alesul* care cuprinde 
singura indicație cu caracter au- 
tobiografic, polemic chiar din în- 
treg vo.umul: 


Știutor al întunericului, furtună 
[de vise, 
Nevăzut umblu pestz durerile 
[vechi, 
Intreb pe cine mă însoţeşte: 
luitarea. 
Imă răspund zările cenușii: 
[încă nu. 


Incă ma venit, dar deschisă 
fe calea 
Celui cen zori ca un zeu 
[va zâmbi, 
Celui ce tăriile negre de taină 
Ca un crin de argint vor luci, 


E! unicul, bucuria și visul 
Stăpânitor de tăceri, 
[al primăverilor semn, 
Joacă într'o tinerețe pustie 
Şi-l râd paiaţele cu fruntea 
[de lemn. 


Mai sus unde stelele abia 
[străjuiesc 
El soarta din veac și-o cunoaște. 
Adânci hotărîri ca nopţile cresc 
Şi sborul din neguri se naște. 


Joacă pentru ochi ce nu-l vor 


Iprivi, 
Joacă pentru dimineți ces încă 
[departe. 
Flacără palidă, întrun timp 
[înviat 


Se sbate și se 'nalţă din moarte. 


Mai puțin isbitoare, dar cu 
mult mai importantă este trăsă- 
tura care definește o atitudine 
statornică a poetului, aceea de 
neamestec şi de superioară deta- 
şare faţă de prilejurile suferin= 
ței celorlaiţi. Ea se afirmă odată, 
cu toată  plenitudinea de con- 
sti:nţă a artistului lucid, în sim- 
bolul zciţei şi strălucitoarei stele 
Venus. Poemul cuprinde versuri 
de o luminozitate şi o căldură 
surprinzătoare  într'o operă în 
care predomină tonurile sumbre 
şi stinse: 


Pe fruntea ei ca lacrima — 
[ardoare — 

In şoldul pur trezind eternități 

Surâde frumusețea gânditoare. 


Un svon de inimi tâmpla-i 
[înfioară, 

Noroade sure gleznele-i adie, 

O clipă fruntea spre pământ 
[coboară, 


Spectacolul e însă barbar, al 
seminţiilor care se întreucid, cu 
sufletele pustiiie de orice nă- 
dejde : 


Blestem și soare luminează tina 
Pe ţărmuri pământești ca'ntr'un 

[amurg, 

Se cheamă 'n spații noaptea 
[și lumina. 
Stelele-i joacăn 

[păr 

Imfiorată de-o iubire nouă 

Se înalță strălucind spre adevăr 


Surâde Venus. 


La fel regele  Boerebista în 
„Pridvor de imperiu“, ai cărui 
ochi 


„Can vis urzeau 
Mereu întinderi viitoare. 


se arată nepăsător față de sute- 
rinţa celorlalţi ca şi la propria-i 


durere atunci când cade răpus 
de un pumnal: 


El călărea, înalt, sub stele. 
Plâns de durere mauzia, 
Un trist prieten, de oblânc, 
Pumnalul rece ascuţia. 


Regele prăbușit, zâmbi ușor 

Cerurilor, ce-l așteptau 
[descoperite 

1 se părea că alerga 

Prin noui provincii cucerite. 


Cavalerul din „Viziune“, pro- 
scris din legendă printre oameni 
își recunoaște însingurarea, în- 
torcându-și fața spre „zare de 
dureri și lacrimi pământene“. 


El ascultă de legea propriului 
destin, prin neparticiparea la 
condiția omenească; 


Și privind cum moartea ne 
[alungă 
Peste negre pajiști de vieţi, 
Umbre pământeşti, să nu-l 
[afungă, 
Chipul stins înmărmuri semeț 


Exemplificarea am putea-o re- 
peta încă, dar preferăm să între- 
gim prin citarea unui fragment 
mai lung, sugestia pe care am 
urmărit so comunicăm cititoru- 
lui despre „Izvoare“-le d-lui Iu- 
lian Vesper. Sunt primele trei 
strofe din „Poem“ în care ins- 
piraţia atinge puritatea  exta- 
zului: 


Indurătoare, înstelată iubire 
Pe aleile mele palidă mă însoţeşti. 
Ochii mi-s plini de cereasca ta 
[strălucire 
Se scutură ce-i timp şi amintire 
Și visul prinde aripi îngerești. 
Desmierd pierdut adânca ta 
[privire 
Fruntea-i lumină, zarea e gândire 
Și vremea curge printre vechi 
(povești. 


Ascult cum paşiin cer mi-i 
[rătăceşti 
Și cum deslegi grăbite aurore 
Purtând pe mări întunecate prore. 
Cad frunze noui din pomii 
(pământești; 
Un drum se'ngroapă, altul se 
(desprinde, 
Mă uit cum alte orizonturi creşti 
Ca'ntr'un amurg uitarea mă 
[cuprinde. 
Ridic un braţ, dar nicăeri nu ești, 


Poate 'n tăceri ai fost, numai 
[părere 

Şi-ai strălucit cât clipa unui 
[vânt, 
Urcând sfios ca luna întrun cânt 

Al cerului. Trudită mângâiere 


Cen neguri te învălui şin 
[pământ. 

Lasă-ne 'n noapte stinsa ta 
[paloare, 


Rămâi în răni otravă și paloare 
Și sapă 'm noi frumosul tău 
(mormânt, 


MIHAI NICULESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


Durere grea, fără de-alin durere, 
Trec nopţile, trec una ca și alta, 


Nemaiînvrednicindu-mi-se pentru 'mnalta, 
Prea rara poeziei mângâere, 


Cad trunţile, peanul suie 'n mir 
Fiamura încleștărilor de spede, 
Doar tu mai plângi a cerului livede, 
Durere, elezi2 'n patrafir. 


S'a ghemuit în sâmbur de baladă 
Neliniştea de lângă vis şi moarte. 
Dă-mi crucea să mai răstignesc o carte... 
Hai, suflete, să rătăcim pe stradă. 


AUREL DUMITRESCU 
“Pe malurile 
/luviului “Cis 


Prin fața moastră trece, iubito, fluviul Vis; 

Vezi sufletele noastre, plutind, domol, pe valuri? 
Noi ne puntăm ţărâna, moiatică, pe maluri, 

Și pescuim muiltarea destinului, mucis, 


Din zamişti de lumină, lin, fluviul se coboară; 
Dar unde-și duce unda, zadarnic vrem să știm, 
Deşi  muiem, în valuri, penița ca să serim, 
Şi ne-adăpăm din ape, în fiecare seară. 


Imtinsuj larg de lichid, nu-i matcă să-l înicapă, 
Și mailul dimpotrivă nu-i ochiu să-l fi ajuns; 
Atotputernic gândul, nici dânsul ma pătruns, 
In țara-aceea albă, de. dincolo de apă. 


Acolo poate-și re tiristețea țintirim, 

Și râsul tău, de-acolo, păstrează amintiri, 
De-acollo-i şi lumina bizarelor priviri, 

Și poate şi poemul, ce-l toarcem şi îl serim. 


ION VINTILĂ 





(Zopil cu sufletu'n furtună 


Bătrâni, castanii de sub lună 
Foșnesc: aplauzele serii — 
Copil cu sufletu'n furtună 
M'avânt spre apele durerii. 


Şi de sub vălul cenușiu al serii 
Te scoate 'n cale zâna bună, 
In visul blând al primăverii 
Zambilele îţi înfloresc în mână. 


In febra uitării mi-am uitaț de mine 
Când plâng castanii şi vioara 
Din suflet creşte 'n note line, 


Pa ceru] stelelor privește seara — 
Eu plâng îndrăgostit de tine — 
Nu tu: e vinovată primăvara, 


GHEORGHE BURDEA 














Rea RRC ZE APE 
 — daia 


NOUI 


5 
CANTECE 





Comentarii mici (Il) 


IN ULTIMUL TIMP 


au apărut pe piaţa literară o 
sumedenie de volume şi volu- 
maşe de versuri, asupra căro- 
ra vom îmsista aici, la timpul 
cuvenit. Dar deocamdată nu 
despre aceasta vrem să scriem, 
ci dorim să remarcăm un fe- 
nomen care e în strânsă legă- 
lură cu preocupările noastre. 
O seamă de lirice edituri, con- 
duse în special de poeţi, au 
luat ființă în ultima vreme, 
dând preferinţă, cum de la sine 
se înţelege, cărților de poesie. 
Nu ne interesează acum cali- 
tatea literară a acestor cule- 
geri de  poesii, nici linia de 
conduită, ci efervescența puţin 
obicinuită care a luat naştere. 
O neliniște ca în puțini alți 
ani se poate descifra cu ușu- 
vință şi pe noi ne bucură acest 
reviriment. 

De unde până acuma poeţii 
se plângeau că nu au editori, 
în această ultimă fază, vedem 
poeți care-și tipăresc chiar 
câte două cărți pe an, lucru 
care poate să grăiască dela si- 
ne. Că în această adevărată 
ploaie de poesie sunt — inevi- 
tabil — şi destul de multe 
producţii slabe, iată un adevăr 
pe care avem datoria de a-l 
sublinia. Dar ce importanţă 
ure oare asta? Poetul tânăr 
e mulțumit când vede în vitri- 
"d. o carte pe care numele său 
e imprimat cu literă grasă, 
aşa că nu întotdeauna se gân- 
deşte şi la rest. 

In parte, şi mai ales jude- 
când lucrurile sentimental, 
suntem gata să-i dăm drepta- 
te, dar asta nu ajunge. Căci 
dacă tinerele edituri vor ti- 
pări orice, atunci Poesia nu va 
uvea decât de pierdut, chiar 
dacă tânărului poet i se pare 
că el personal nu are decât de 
câștigat... 


DOMNUL OCTAV SARGEȚIU 


e un poet care de aproape zece 
ant de zile risipește entuziasm 
ş: poesie prin nenumărate pu- 
blicaţii din provincie şi Capi- 
tală. După ami şi ani, s'a ho- 
tărât să-şi facă debutul, dar nu 
strângând în  scoarțele unui 
volum masiv rodul muncii 
sale, ci publicând doar o mi- 
nusculă pladhetă, cu un ciclu 
de zece poesii de inspirație ba- 
sarabeană. Octav Sargeţiu e 
un poet de talent şi sgârcenia 
cu care s'a prezentat în fața 
publicului poate fi socotită ca 
un foarte sever autocontrol, 
întâlnit (din păcate) destul de 
var la stihuitorii de ultimă oră, 
Oricum, din ciclul poetului 
Sargațiu se desprinde o me- 
lancolie şi-o mireasmă speci- 


(Urmare din pag. 4-a) 


Ii mulțumesc și într'adevăr 
peste o clipă pătrund. Ure scă- 


rile, care odinioară duceau în 


o-zi oarecare din trecut. 


catedra, de pe 


mas la fel. Inchid ochii și revăd 
Iată 
care profesorul 


cabinetul comandantului.  par- 
curg toate sălile goale şi corido- 
rul. Acum mă găsesc exact aco- 
lo unde a fost clasa 8-a. Astăzi, 
15 Iunie 1942, ora 12 fără un 
sfert. Calc peste propria rea 
ființă, peste sufletul unei gene- 
Tații. S'ar părea că toate au ră- 





Cărţi 


Bucur ina suferă de violente 
oscilații între reiigie și ateism, 
pudoare şi obscenitate, platonism 
Şi crulta realitate. 

A pornit adela țară, Este auto- 
diâactă, A dobândit maximum 
de rafinament social şi intelec- 
tual. „Am trăit tot ceeace i se 
poate întâmpla unui om“ spune 
ea la vârsta de 36 ani. 

„Din piscul cuceririlor mele 
cobor spre voi, prin scris, ca să 
vedeţi până unde am întins ar- 
cul sufietțului şi care poate fi 
maximum de elasticitate al 
vieți”. 

Bucurina, în viaţa ei, ce va fi 
publicată şi comentată de scrii- 
torul Theodor Martas, nu vor- 
beşte despre toate lucrurile din 
lume ca Pic de la Mirandola, ci 
dezpre esenţa lor. 

„Se naşte în mine câteodată 
gustul obscurului, al excesivului 
a! incorenţe:.— M'au obosit e- 
forturile pentru disciplina suifle- 
tului, pentru măsură, pentru lu- 


mină, pentru normal. Doresc 
maia. auf ——M0rIRta- sorta 
PP FN 
be iai 
Petru ANTEIERSIaap stea 


— 


noui 


extraordinarul, neobișnuitaul, mi_ 
stica infernului, a nebuniei. Bohi- 
iibrul vieţii mele este câteodată 
aşa de plictisitor cum este pentru 
un prizioner al gratiilor, viața 
în închisoare”. 

Viața Bucurinei nu este o ree- 
ditare a romanelor vieților ce- 
lebre obișnuite, Originalitatea ei 
stă mai ales în concluziile pe 
care le scoate din ceeace este 
comun tuturor, ceeace se întâm- 
plă fiecăruia. Viaţa ei este un 
portativ plin de arpegii stridente 
şi evadări din normal. Mintea ei 
deţine o celulă în plus rare de- 
stramă restul țesutului cerebra: 
prinir'o bruscă forţă centrifugală. 
Revenirea la matcă e dureroasă, 
dar peripeția a avut loc şi de aci 
se naşte povestea vieţei ei. 


* 


George Dorul Dumiţrescu uita 
să-și țină lecţia de fonetică, vor- 
bindu-ne însă înflăcărat despre 
Arghezi, colo în fund este banca 
în care opt ani am visat lucruri 
minunate și m'am pregătit pen- 
tru viață, iată şi ferestrele prin 
care priveam, orașul în acele în- 
tunecate zile de restricţie, orașul 
care ne apărea ca un miraj, Des- 
chid ochii, acum e altceva. Gea- 
murile sparte, pereţii ' căzuţi, 
printre pielre și zidărie broşuri 
în limba rusă şi jurnale, o casă 
de bani cu ușile descuiate. 

Fără voia mea, îmi vin în 
minte versurile lui Emil Botta 
(pe care el însuși mi le-a recitat 
întro seară de mult de tot aici) 
şi încep să le murmur : 


Trecând prin locul acela sălbatec 
voiu murmura 

Unde e viața mea, unde e viața 
mea ? 








„VĂMILE VĂZDUHULUI: 


se numeşte noul volum de poezii al 
d-lui MATEI ALEXANDRESCU 


care va apare în curând în 
colecţia „Universul literar“ 





Ies din clasă, cu tâmplele în 
mâini, oftând. Tot vocea mea sau 
alta ascunsă, răsună din pietre, 
din morminte : 

Copacii, ca fraţii, se vor apleca 
peste mine 

Şi-o mierlă-mi va şopti : nu ţi-e 

rușine să plângi, nu ţi-e ruşine ? 

Nu, nu plâng, aş vrea dimpo- 
trivă să mă bucur că sunt aici, 
că mă întâlnesc cu mine însumi, 
că însfârșit m'am regăsit. Nu 
plâng, dar vezi? e așa de greu 
să-ți vezi copilăria îngropată, e 
aproape cu neputinţă de suportat 
toată această panoramă mizeră 
și grotescă. Urc scările la etaj. 
Aici era odată un bust al Regelui 
Ferdinnad şi un ceas, în preajmu 
căruia ne ispășeam pedeapsa în- 
tr'o poziție neclintită de „drepţi“ 
câte un ceas sau două, Acum, 
pot recunoaște bustul lui Stalin 
răsturnat şi sfărâmat. Din nou, 
vocea necurată se aude: 
Noaptea vrăjită va străluci ca 

braţul iubitei mele, 
pumnalul singurătăţii mă va 
străpunge până la os, până 'n 
plăsele, 

Mă găsesc în dormitor. Filmul 
nopţilor precise de somn, al vi- 
selor, al himerelor, se desfășoară 
lent... 

Și eu, beat de jale. orbit, voi ţipa: 
Unde e viața mea? unde e viața 
mea ? 

Nu ma; pot rămâne. Imi vine 
să râd, să strig în această mare 
singurătate, îmi vine să mă cule 
la pământ, dar nu ştiu cine mă 
îndeamnă să fug. Mă aplec to- 
tuşi, iau o piatră şi o ascund în 
buzunar. Ceva e pierdut defini- 
tiv, ceva s'a dat peste cap. Acum 
cobor ca dintr'un iad plin de 
tenebre și aceeași voce tragică 
şoptește alături de mine: 

Târziu am să pun urechea la . 
pământ, 
Am saud un vuiet oribi. ca 0 
ciocnire de tren. Și apoi un cânt 
şi o vote Suavă care o să mă 
alinte ca o ghioagă, ca un bici: 
Sunt aici, sunt aici, sunt aici. 
Nu-mi mai rămâne decât să-mi 
iau umbra și să plec. lar plouă. 
imi îmfăşur mai strâns fulgari- 


fic „basarabeană“ — moment 
liric, pe cât de preţios, pe- 
atâta de actual. In „Cântece 


de singurătate“ am descoperit 
un poet, care spre a se realiza 
are nevoie doar ce-o strângere 
de pe drumuri şi din timp, 
(dacă ne este îngăduit să spu- 
nem așa) pentruca din firavele 
şi puținele acorduri de astăzi 
să desprindem mâine cântecul 
biruitor pe care încă îl aștep- 
tăm. 


UN POET 


sa cam supărat pe noi. Nu 
fiindcă l-am fi jienit, ci fiindcă 
am avut îndrăsneala ca în ca- 
drul cuvintelor de răspuns“, 
să-i adresăm şi lui un nu, eti- 
chetând astfel v producţie pe 
care nu am putut-o aprecia 
întraltfel. O altă supărare 
deci... Dacă, Doamne fereşte, 
am fi insistat asupra acelor 
stirojulițe banale pe care le-am 
trecut în grămadă, poetul tot 
sar Ji supărat şi de bumă sea- 
mă că scrisoarea sa plină de 
mojicii pe care a binevoit să 
ne-o adreseze, ar fi devenit și 
mai „violentă“ decât am des- 
cifrat-o cu un camarad de re- 
dacție, la fel de uluit ca și noi, 

Pe noi nu ne supără „atitu- 
dinea“ bardului, ci ne miră 
faptul că se află încă şi încă 
oameni care, sufletește, pot fi 

tât de puţin comsecvemţi cu 
ei înșiși. Că poetul ne-a ,„în- 
Jurat“, asta nu face nimic, dar 
că a făcut-o numai dupăce 
ne-am pronunţat, asta e mai 
grav, deoarece scrisoarea din- 
tâi, care-i întovărăşea versu- 
rile, conținea o seamă de elo- 
gii la adresa noastră, elogii 
care ne-au turtit dela prima 
lectură. 

Să fie pe pace poetul! Noi 
nu suntem puși aici nici ca să 
„cenzurăm“ talentul cuiva, 
deoarece modestul nostru rol 
se rezumă la acela de a scoate 
la lnumină oameni care ştiu 
ce înseamnă truda şi poesia. 
Dar dacă nu suntem cenzori, 
în nici un caz nu putem fi pro- 
fesori de bună creştere. 

Căci sarcina asta nu ne-am 
inchipuit niciodată că am pu- 
tea să o luăm asupră-ne — şi 
mai Cu seamă că vreodată ar 
fi nevoie de ea... 


ŞTEFAN BACIU 


N. B. — Manuscrisele se tri- 
mit la redacție, menţionându- 
se pe plic: pentru Șt. B. Şi 
răspunsurile: 7. 01, Othmar, 
Vlad. Măg.; Altele: Ion Pol, 1. 
Bărc.: Proză nu, 1. Scut., M. C. 
Pit, Ov. R., Aurel D.: Da. V. 
P.. Nect., Lacrima, Luntre C,, 
Unghianu 1. P., G. Orlăţ:: Nu. 





Orasul dela răsărit 


nul și cu ochii plecaţi, 
spre casă, 


pornesc 


ii 


INTOARCEREA IN ZIUA 
CEA DE AZI 


Trenul m'a sosit încă, mi se 
Pare că întârzie vreo 40 ge mi- 
nute. Au venit şi ceila'ţi. Câj.va 
S'au re.ras în restăurani şi aş- 
teaptă, des'ătându-se cu bere. 
Pe peron. surori de caritate, ofi- 
țeri, femei de rând şi țărani, în- 
tr'o viermu'ală banală. Un tren 
german porneşie spre Tighina. 
Altul de răniţi soseşte pese o 
cl'pă. Facem foiogratii, discutăm 
lucruri înuțile şi de resortul ac- 
tonal 'tăţii polit'ce. 

Peste o clipă ni se anunţă ac- 
celeraiul de Odessa. Ne Inăm ră- 
mas bun. Sunt aşa de tmoţionaţi 
oamenii aceştia când se despart! 
Probabil așa se îniâmplă Imcru- 
rile numai cu scriitorii, sunt mal 
sensib:li. Deaceea se îmbrăţi- 
șează, îşi fac promisiuni Ge ne- 
țărmurită simpatie şi când tre- 
nul porneşte — eternele pat'sie 
compieiează ca o cochetăre fe- 
minină regretul aces ei plecări, 

Stau neclintit în faţa ferestrei 
desch'se, asculiână cu p'ăcere 
tiepădatul uniform al roților, 
cântecul acesta de viaţă și moar- 
te al tuturor oamenilor care 
nu-şi: găsesc viața nici moartea 
întrun loc prec's. Şi mi se :pare 
că printre urcușurile și coborișu- 
rile acestui mare cân'ec — se 
amestecă și propria mea soartă, 


LAURENȚIU FULGA 


Chişinău — București 
15 lunie 1942 











6 








UNIVERSUL LITERAR = 4 NULE 1902 —= 


Cozia duc NECITA BĂIAN 


Şi-a îmbrățișat copiii, și-a privit soția şi a plecat 
citând. In pragul uși: s'a mai intors oaată, cătând cu 
ochii la patul unde de câteva săptămâni Smaranda ză- 
cea cuprinsă de un junghiu în coapsa dreaptă. [i prin- 
se ochii cari-l urmăreau, trişti şi secaţi gq, neliniştea 
boalei şi i se păru că citeş.e în ei sfârșitul. Auzi 
scâncetul celui mai mic, abia de 6 lun: şi i se nă.uci 
ca prin vis că l-a strigat pe nume, așa cum gânguresc 
copiii la început: tată. Un gol ia in mă îl făcu, pe cât 
era de înalt, să se îndoaie de mijloc, rupt ca de o po- 
vară din spinare. 

— "Ti lăs cu bini, Smarandă, zise într'un târziu Ne- 
chita Balan. O reci şi concintrarea aiasta și oiu vini, 
ca si an, şi-om vidia atunci ci-o mai îi cu noi: 

— Te-oi duci şi-oi vini, Nechita. Noi om rămâne cu 
mămuca și, de-amu, greul o trecut. 

Ş: plecă pe drumul gării, să ia trenul de Chişinău. 
Cu gândul la cazarmă, se mai învioră. Fusese sergent, 
comandant de tun şi nădejdea bateriei. Riaică ușor 
capul în sus, umflă pieptul și trecu printre oamenii 
depe peron cu pasul cadenţat, priv:nd drept înainte 
spre vagonul qe cl. Ill-a Cernăuţi-Chişinău. Iși alese 
locu! lângă geam, să poată cuprinde cu ochii pămân- 
tul Bucovinei, unde se cuibărise după războiul cel 
mare, aciym vre-o 15 ani de zile şi unde a întâlnit-o pe 
Smaranda, tânără şi frumoasă de i se punea junghiul 
la inimă când se uita la ea. Cu gândul in nou la Sma- 
randa, nici nu băgă de seamă plecarea trenului. Scoa- 
se tabacherea şi începu să-şi facă o țigare. O răsuci 
pe îndelete, sorbind cu ochii cuioarea gălbue a fire- 
lor de tutun. 

Zdruncinăturile vagonului îi amintiră plecarea din- 
tre ai lui, lăsaţi pradă necunoscutului ce plutea în ju- 
rul omenirii. Le lăsase el bani destui, dar ştia că asta-i 
puţin lucru. Lipsea inima de tată și puterea casei. 
Dar o vrea Dumnezeu cum a mai vrut odată, când 
Și-a luat lumea în cap şi a plecat din satul ui, de 
prin ţinutul Botoșarilor, pe jos, spre Cernăuţi. 

Şi gândurile legănaie în jocul roților se prinseră 
vânjos de poarta inimii. năvălind pe făgașul amintiri- 
lor copilăriei, a armatei şi a sbuciumului pentru ago- 
nisita unui colţișor de viaţă şi de mulţumire. 

Sunt mulţi ani de atunci de când, săturat de sără- 
c:e, își luase rămas bun dela maică-sa, pășind cu ochii 
către zarea Bucovinei. Se dusese aco.o să-şi găsească 
rostul. Car'e nu ştia decât trei clase, cât putuse face 
la şcoala din satul lui. Dar. o răzbi el cu dorul de 
muncă şi cu puterea lui! Sunt oameni cari ştiu numai 
de unde pleacă și ajung la împlnire fără calcule mes- 
chine, urmărind numai :deea creatoare și luminat de 
puterea focului ceresc ce căăuzeşte sufletele oneste. 

A plecat cu traista în băt, aşezată pe umăr şi a a- 
juns în Dorohoi. De aci, luă drumul Mihăilenilor. Se 
ridică apoi pe Siret în sus şi ajunse în cuprinsul verii 
la Storoj:neţ. Plin de sudoare, se aşeză pe pavajul tro- 
tuarului, uitându-se de jur împrejur, fără gând de 
stare. El venise după muncă, nu după odihnă. De a- 
ceea se sculă repede în picioare, cu och'i după un au- 
tobuz. Se anină de el cu mintea şi-i făcu a mare bu- 
curie gâniu| la mersul repede al autobuzului. Avea 
ceva dn viteza dorințelor lui de ridicare. Să meargă 
pe drumul vieţii, în sus, to: mai în sus, aşa după cum 
se mișcă autobuzul pe roţile lui. Dar el se va opri 
odată, undeva întrun colţişor al ţării, ca să-şi facă 
un rost, un cuibușor în care să simtă că trăeşte cu a- 
devărat. 

Plecă pe drum înainte către locul de staţie al au- 
tobuzelor. Se opri lângă ele, îşi scoase căciuia din cap 
și începu să se uite cu ochii la fiecare părt-cică a 
mașinei. Incepu întâi cu roţile, umflate ca nişte co- 
laci de Paști. Cătă cu ochii pe geam la locuri.e plu- 
gate dinăuntru, apoi la maşinăria complica:ă de pe 
tablou şi când zofeurul porni motorul, se dete înapoi 


cu inima strânsă, ca în faţa unei nelămuriri aducătoa.. - 


re de nenorocire. Dar îşi reveni din neastâmpăr când 
văzu autobuzul plecând ușor pe strada pietrui:ă a 
Storojineţului. Ii veni atunci gândul să plece şi el 
după autobuz. Dar se răsgândi. E mai bine să se ducă 
la stăpânul lor, să-i spună că i-a îndrăgit mașinile şi 
că vrea să slujească pe ele. E tânăr, dar vrea să în- 
veţe lucrul complicat al mecanicei şi de i-o face acest 
bine, a.unci l-o răsplăti cu ascultarea cuviincioasă şi 
cu munca puterii lui. Se duse la sergentul de stradă, 
să-i spuie ini mai întâi dorul care i se înfipsese în 
inimă. El e omul stăpânirii şi știe de toate. Il va po- 
văţui încotro s'o apuce, către Domnul acela, stăpânul 
a.âtor maşini. 

— Bună dzâua, se adresă el sergentului, 

— Mulţămim: dumitale, răspunse sergentul. Dar ce 
necazuri ti-aduse pi la noi, prin Storojineţ. Di bună 
samă că eşti: de prin alti părţi! 

— De prin ţinutul Botoşănilor, și-am vinit aci, pi 
Siret în sus, să ca! o lecuţâcă di muncă pi ia maşini. 
Şi-oi şti matali unde-i stăpânul ciala, cari ţini ma” 
şinili. 

— Te-oi duci, dar vei vidia că sânt mai mulţi domni 
acolo. Esti o „societate anonimă” care ţini autobuzii: 
şi va trebui să âmbli mult. 

— Oiu âmbla, ce-o să fac di amu. a 

Şi plecă iar, cu gândul la Socie atea anon:mă, fără 
„să-şi. poată explica ce ]ighioană o mai [i şi asta. 

Reuși să se angajeze curăţitor de maşină, din aceia 
cari le spală seara, când autobuzele vin prătu.te sau 
pline de noroi. Se tocmi la început cu 40 de lei pe zi, 
mâncare şi loc de dormit. 1 se mai dădu pe deasupra 
un costum de pânză și nişte cisme mari de cauciuc, 
rămase dela omul dinaintea lui. Acela fusese da: afa- 
ră din serviciu, pentrucă se apucase de negustorie cu 
lucrurile furate de la maşinile Domnilor. Se minună 
de atâta necinste la oameni, Intri în serviciu, gândea 
el, te piăteşte s.ăpânul așa cum ai tocmit, și tu te a- 
puci de fără de legi. 1 se părea aceasta un mare pă” 
cat şi de aceea se apucă de treaba lui cu toată temei- 
nicia. O vedea el ce-o mai fi mai târziu. 

Luă furtunul și începu să spele primul au'obuz ve- 
pit din cursă. Intrun ceas termină. Apoi veni altul și 
până la ziuă cele zece mașini păreau ieşite atunci din 
fabrică. Dimineața, când veni controlorul să dea în 
primire fiecare mașină personalului, se minună el în- 
suşi de atâta treabă făcu ă de un copiiandru de 16 ani. 
Dădu raportul la direcţie, unde consemnă că Nechita 
Bălan, ţăran din ţinutul Botoșănilor, îi om de ba 

Şi Nechita se duse să se calce, liniştit că şi-a impui” 
nit ros.ui muncii pentru care fusese tocmit cu patru- 
zeci de lei pe zi. 

Nopțile se scurgeau în liniștea de plumb a maşini- 
lor pe care le îngrijea cu pasiunea cu câre începuse 
lugru! în prima zi. 

„, Imaginaţia lui însă nu-i da astâmpăr. Se vedea pe 
„mașină, conducând autobuzul printre oamenii cari mt“ 











şunau pe străzi de dimineaţa până seara. Doar n'o să 
rămână toată viaţa salahor ! 

D-aceea se duse la controlor să-i spună gândul lui 
adevărat. El vrea să înveţe la ateiier mecanica, apoi 
să-l pună pe mașină conduc.or. E păcat să stea numai 
salahor. Aceasta-i o muncă ce ţine omul pe ioc, fără 
spor, fără putinţă de ridicare. 

1 se făcu voia și în curând începu lucrul la atelier. 
Făcea treaba care i se spunea. Nu se neliniștea de îm- 
punsăturile altor ucenici. Şeful îi cunoștea de om se- 
rios şi-l trata cu toa.ă biândeţea. De ce să-şi piardă 
vremea, gândea el, cu împunsăturile sau cu ciora- 
văelile? ku are un scop: Să ajungă pe maş.nă, cunos- 
cându-i mai întâi toate dichisurile, Se cu_bărise în 
atelier ca să stea aproape de scule şi de motoare. tri- 
m:se la reparat. Ac: mânca, aci dormea, Hoinăreala pe 
sirăzi înseamnă cheltuiala zădarnică a banului. Grija 
aceasta o lăsa celorialți ucenici: jocul la rişcă şi stra- 
da. In orele I.bere, el căuta să înţeleagă acele taine ale 
mecanicei pe care șeful de atelier nu avea timpul să 
i le explice. Se ducea la o mașină și începea să o stu- 
dieze aşa cum îi venea lui în minte. Incepu cu am-= 
breiajul şi schimbătorul de vi.eze. Oare de ce-o fn 
trebuind să apeşi pe clapa ambreiajului ca să schimbi 
viteza? De ce nu se poate pleca direct din viteza a pa- 
tra, iar mersul și turaţia să fe reglate numai prin 
gaze. Cum se face aprinderea în motor, când apeşi pe 
butonul de pornire! Și cum se face legăiura între me- 
tor și roţile de mişcare? Mintea lui se oprea oridecâte 
ori incerca să se dumirească şi aunci o tristeţe apăsă- 
toare îi chinuia sufletul. Și de aceea într'o Duminecă 
se duse acasă la șeful mecanic cu gândul că poate l-a 
îmbia la vorbă şi i-o lumina și lui capul asupra tu.u- 
ror acestor taine ale motorului. 

— Lasă, măi Nechita. Ai timp distul cu învățatul. 
Până la motor, sunt aiti părţi cari !rebuesc cunoscute. 
Am eu grijă de tăte. 

— Așa o fi, gar mi-o vinit sorocul şi-oiu mergi la 
armată neînvăţat și-i mai mari blăstămul atunci, că 
nu so ales nimică din tă:ă munca me. 

— 'Te-oi duci Nechita, că și acolo sunt lucruri fo- 
lositoare de învăţat. Dar să vii înapoi aci la mini şi 
oiu ave eu grije de ţini, 

„Și plecă Nechita, măsurând cu pasul timpul şi gân- 
dind la potrivnicia soartei când era vorba despre 
idealurile lu. 

— Poate așă o fi să fie. In loc de şofer să rămân 
doar saiahor sau mai ș.iu eu ci mi-o fi hărăzind soar- 
ta, gândea Nechita. 

Și timpul brece. Desigur, se scurge numai în mintea 
noastră, pentrucă numai omul il măsoară în secunde, 
minu.e, ore, zile, săptămâni luni, ani, ete. pe câtă 
vreme el — Timpul — fără început şi fără sfârşit, se 
scurge fără măsură în largul nesfârşit al veșniciei, 


Işi strânse buclucurile, îsi adună banii agonisiți în 
atâția ani de muncă şi se duse la patron. 

— Mi-o vinit timpul să plec la regiment. Tomnai 
la artileria din Chişinău. Di amu vă las cu bini și-oiu 
mai vini de s'o putea pisii doi ani. 

— Bine, Nechita. Uite 500 lei, să ai dela noi pe tim- 
pul cât vei servi Patria la regiment şi de oameni ca 
t.ne suntem totdeauna bucuroși să avem. Te-om pri- 
mi, desigur, fără nici o greuiate. 

Luă banii, se uită lung Ia ei, îi împături și-i puse 
la chimir. Apoi plecă cu căciula în mână. căicând le- 
gănat din şolduri și cu un fel de junghiu la inimă. Aşa 
se întâmpla cu el totdeauna, când pleca din câte ua 
loc, unde lăsase câte ceva din inima lui. Se aninase 
de gândul lui motorul și se despărțea de el ca de un 
frate bun pe care n'o să-l mai poată vedea mul'ă vre- 
me. In poartă vru să se oprească, dar nu mai putu, 
că-l podidise lacrimile. Işi puse căciula în cap şi luă 
Qrumul gării. Atunci ca și acum, viaţa lui se încru- 
cișa pe şinele ce i se păreau nesfârșit de lungi și pe 
făgaşul unui drum țintuit în fiare şi piroane. Şi um- 
bla cu necunoscutu! prins de inima lui bună şi neîn- 
vățat cu viața. El o ştia vrăji'ă din câmpia Botoşă- 
nilor, pe unde-şi păştea vitele, sau Dumineca la horă, 
când sta deoparte şi privea cu ochii ia flăcăii cei mai 
mari, strâng: laotaltă cu fetele în jocul nebunesc al 
bătutei sau a! horei. 


In pragul armatei, rămăsese așa dăltuit ca din pă- 
mântui satului şi stingher la toate prefacerile omului, 
pe care-l considera p-ăsmuit după chipul şi asemă- 
narea sa. Cazarma îi deszhise ochii asupra multor 
taine ale omuiui. Deabia după ce termină serviciul 
militar își, dete seama de :ransformarea ce se produ- 
sese în sufletul lui. Comandant de tun, mânuise su- 
flete pe care căutase a le înţelege în acele întunecim: 
în care cu greu pătrunzi și pe care greu le desluşeşti. 


[34 


Şi iarăşi vremea plecării, pe acelaş drum de fier, 
înapoi în Bucovina. Intâmplarea făcu să se în.âlnea- 
scă în tren cu un evreu din Suceava. Acesta îl făcu 
să se asocieze la cumpărarea unui autobuz, pe care 
urma să-l plaseze pe ruta Suceava—Gura Humorului, 
pentrucă — zicea evreul — aci lumea are nevoe să 
se miște repede, comerțul e în floare și mijloace de 
locomoţiune, puţine. 

— Di ci să nu facem așa o afaciri? Dumneata zici 
că ti pricep" la mașini și ai şi ceva capital şi eu am 
dija ceva bănişori. : ; 

— Bini, să tacem 

Şi se opriră la Suceava să scoată autobuzul dela o 
bancă jidovească, unde fusese poprit pentru o sumă 
de bani. 

Dete banii evreului şi el rămase să aștepte afară, la 
ușă, aranjamentul asociatului cu banca. Peste drum, 
un grătar cu miti:ei împrăștia aromă de carne pră- 
jită. Iși aduse aminte că n'a mâncat de aseară, dar nu 
Se încumetă să-și astâmpere foamea ce începuse să-l 
chinue, pentrucă socotea banul dat pe mâncare, chei- 
tuială zadarnică, până n'o încheia întrun fel cu 
maşina. 

Aşteptă să iasă jupânul şi când acesta apăru vesel în 
pragul băncii, înțelese atunci Nechita că totul este a- 
ranjat. 

— Să bem adălmașul, zise jupânul. Afacerea s'a făcut 
dija şi s'o stăpânim cu ănătati, Ari să fie bini, 

— Aşă să fie precum zici, jupâne şi--om b& de-amu 
şi adălmaşul. 

“Trecură la cârciumă şi aci puseră la cale întreaga 
retea de combinaţii cu autobuzul. Nu era suficient 
transportul persoanelor. Asta n'aduce câștig. Trebuia să 
facă aşa fel ca să transporte marfă. Preţul este mai mare 
și câştigul la fel, 

— Dar pentru martă trebui autorizaţie specială, zise 
Nechita. Cum o să înşelăm noi Statul? 

— Nu e vorba di înşelat, răspunse jupânul. Parcâ > 
să ştie Statul ci facem noi! O să fie aşă, amesticat și 
cu pasageri şi cu ceva marfă. O să găsim noi un loc 
să aşezăm ceva baloturi sau ceva cutii. Totul o să mear- 
gă ca pi roati. N'ai să ai nici un fe! di supărare. Crei- 
țari să iasă, că Statul n'ari nevoi să știi cum să câştigă 
banul. 

Noi trebui să știm și Statul ari să fii mulțumit să-i 
plătim birurile aşă cum ceri el, dar cum o să putem 
noi. 

Şi Nechita rămase cu ochii fixaţi în chelia jupânului 
atotştiutor, cercetându-l cu deamănuntu!: de îl făcu pe 
evreu să-l întrebe încotro se uită și ce are de răspuns, 

— Ia nimică, jupâni. Să ni apucăm di treabă şi-om vide 
ce-o mai aduci anul 

Peste câteva zile autobuzul începu să circule pe dis- 
tanţa Suceava-Gura Humorului. Treburile mergeau bine. 
dar socotelile erau încurcate. Nechita cerea amortizar?a 
capitaluiui după ce s'o scoate cheltuiala maşinii. Jupâ- 
nul spunea cu totul altceva. Din câștig să se pună deo- 
parte, ca să se angajeze și alte maşini, așa până om ajunga 
să facem o societate pe acţiuni... Işi aduse aminte de 
Storojineţ, locul unde a descins el prima oară, la so- 
cietatea aceea unde sa străduit să învețe motorul. 
Erau domni mari aceia, își zise el ş: se poate întâmpia 
să fi ajuns domni tot din ciubucăreaiă de asta. 

Dar alte maşini nu mai putură angaja. Contabilitatea 
se încurcase rău. Banca cerea drepturile ei, iar jupânul 
tocm'se piata; doar cu mâna Lui îi dăluse banul strâns 
atâţi amar de ani. Și se pomeni cu portăreiul venind 
să pună poprire pe maşină. Nechita prinse de veste și 
trimise maşina cu ajutorul so ascundă la pădure, ast- 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 


POR e OI IO IRI DI 3 NE OR MI POD ia a a i 
'Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.93) 


de CORNELIU PENESCU 


fe, că reprezentaniul justiției se mulţumi să constate 
inexistenţa obiectuiui. Jupânul dispăruse lăsându-] pa 
Nechita să se descurce cum o vrea. El n'avea nici un a- 
mestec, pentrucă toată afacerea o aranjase pe numele 
lui Nechita Balan. 


Parchetul îi văzu nedumerirea şi căută să-l ':ămureaş- 
că. Iată cum stau lucrurile, zise magistratul: autobuzul, 
propr-etatea asociatului dumitale, a fost cumpărat cu 
banii daţi de bancă. La scadența poiiţe.or, neavând bani, 
banca a pus sechestru pe mașină. Cu banii dumitale, 
asociatul a achitat o rată, a scos mașina pe numele du- 
mitale, apoi s'a apucat să negustorească pentru el, fâră 
să se mai gândească la datoria maşi:n'i. Aşa că situația 2 
încurcată, Dobânda, dobândă; capitalul, capital. Ai ră- 
mas fără maşină. Trebue să 1e descurci cu asociatul du- 
mita!e, Pâră atunci banca trebue să intre în posesiunea 
drepturilor ei. 


Bie:ul Nechita n'avu ce face. Aduse maşina dela 
pădure şi o predete băncii. i 

— „Rămăsei sărac ca lov“, zise el şi mânia îl cu- 
prinse ce j se părea că sare în sus, ca un balon scăpat 
din mână. Capitalul s'a dus. Banii strânși cu mașina 
i-a administrat de așa natură jupânul, că nu i se cu- 
venea nim:c. Și acum a și dispărut după toate acestea. 

Se duse în casă chinuit de nenorocul care-l urmărea 
pretutindeni şi se aruncă în pat, copleșit de durere 
şi de ideea că e sortit de iele, nu de Dumnezeu, de-i 
merg toate străduirţeie numai la nenorocire. 

Aţipi nemâncat, dar nervos cum era nu putu să 
adoarmă. I se păru ca prin vis că ba'e cineva în uşă 
și se pomeni zicâni: „Intră”. Dar nu era vis. Domnul 
Cahane, asociatul lui Nechita, intră în vorbă, între- 
bându-! dacă a scăpat mașina. Incercă să-l convingă 
că totul nu-i decât răzbunarea jidanuiui bogat cu 
care are el o veche sccoteală. 

— Aşa să fie oari, zise Nechita sculându-se agale din 
pat, pentru a-i lăsa impresia jupânului că e gata să 
devină o nouă victimă. 

— Dar să nu-ţi pese, adaose Cahane. Eu am fost 
la o altă combinaţie „mai grasă, cu un grup de as0- 
ciați. O afaceri aşă de bănoasă, că n'ai să poţi âmbla 
di bani. 

— Hi, aracan dir mini, tocmai amuși mă îmbogă- 
țesc eu şi se repede la Cahane cu pumnii încleștaţi, 
lov.ndu-l în toate părţiie. Mânia îl cuprinsese atât 
de mult, încât îl luă pe jupân în brate şi cu el sparse 
toată mobiia din casă, apoi îl aruncă în stradă mai 
muit mort: 

După isprava aceasta ,s:rânse câteva lucruri și plecă 
la Storojineţ, acolo unde se născuse visul lui din co- 
pilărie: să fie pe maşină, conductor. 

Aci norocul făcu să întâlnească la societatea aceea 
anonimă, chiar pe președinte „căruia îi spuse toate 
buclucurile lui cu jupânul Cahane. 

— Şi la noi e supărare mare, Nechita, îi răspunse 
preşedintele. Ne face concurenţă o societate parti- 
culară, evreiască și maşinile noastre nu mai pot cir- 
cu:a din cauza penelor de cauciuc. N'apucă să plece 
bine maşina din locul de staționare și gata, cauciu- 
cul plesnește. 

Poate găseşti tu ceva de făcut. Eu ţi-ași fi înda- 
torat și te-ași angaja cu 500 lei pe zi. 

— Nu-mi trebue bani. Fac eu serviciu fără piată. 
Numai să-mi daţi voi ca pi fiecari mașină ci pleacă 
în provincie, eu să pot transpor.a 50 kgr. marfă. 

— Bine, Nechita, s'a făcut. 

A doua zi, Nechita apăru pe locul de staţionare al 
mașinilor purtând la cingătoare un cuţit asemenea 
celor de măcelărie. Controlă maşinile pe rând, se uită 
prin faţa lor, puse să se sirângă niște cuie aruncate 
prin praf şi dete dispoziţii să plece prima maşină în- 
cărcată, cu destinația Ciudeiu. 

Maşinile piecară pe rând fără încurcături, dar a 
doua zi un grup de scandalagii puși anume să-i caute 
pricină, începură cearta cu şofeurii, din te miri ce. 
Nech:ta, dă.tu.t ca din piatră, prinse pe unul din ei 
în braţe şi începu cu el să lovească în ceilalți până 
când s Alciţi și îngroziţi o luară la fugă. 

Și așa se liniştiră lucrurile, fiecare societate cu 
treburile ei, pentrucă era destul loc, chiar și pentru 
mai multe. Dar şi afacerile iui Nechita mergeau bine. 
In <âteva luni strânse un capi'al de 20.000 lei cu 
care avea de gând să înființeze el însuși o asocia- 
ție de autobuze, in Cernăuţi. 

Se duse la președinte <a să-i vestească plecarea și 
hotărîrea nestrămutată de a se muta la Cernăuţi 

Se despărţiră prieteneşe şi pentru purtarea lui 
cinstită preşedintele îi oferi încă 15.000 lei. 

Cu banii câștigați, luă drumul Cernăuţilor. Aci 
așteptă momentul prielnic unei combinaţii serioase. 
Avea destulă experienţă cu oamenii de afaceri şi 
chibzui mai întâi, că primul lucru bun ce trebua 
să facă era să caute prietenia unui avocat. 

Intră într'o doară în “casa cu prima firmă de avocat, 
pe care o zări prinsă pe perete: Traian Sorocescu, 
Doctor în Drept. 

— Bună dziua, zise intrând Nechita. Am vint, mă! 
rog dumitale, după un sfat şi de-o fi să ni înţelegem, 
a unci o fi după voia noastră. Şi-i lămuri avocatului 
toate străduințe!e de mai bine şi marea lui pasiune 
pentru înfăptuirea unei societăţi de autobuze. 

— Bine, îi zise avocatul. S'o putea înfăptui aşa 
ceva. Dar să vii dumneata peste o săptămână. Până 
atunci voiu vedea ce este de făcut. ă 

Şi plecă Nechita hoinărind pe străzile Cernăuţilor. 
până când întâmplarea îi aduse în față pe Smaranda. 
Se opri cu ochii după ea, până cei se puse junghiul 
la inimă de focul ce-l cuprinse. Se luă după ea până 
acasă, unde intră să stea de vorbă cu părinţii ei. 

Smaranda se prinse cu inima de Nechita ca şi când 
l-ar fi cunoscul de când lumea. Pentru ei amândoi 
viaţa începuse şi sfârșise în clipa când sau văzut 
pe stradă. N'aveau ce să-și mai spună și ce târguială 
să mai aranjeze. Numai că bătrâni: începură să se 
lase greu. Ba că nu sunt pregătiţi, ba că n'au altă 
avere decât casa și ei ce-ar face de n'or avea unde 
să mai stea şi mai câte al.ele. 

— De, știm noi, cini-oi fi dumneata, un om vint di 
cini știe dipi undi și de-amuș gata, să mi iei fata șâ 
no. să ţi-o dăm așă ca pi un pânar d. apă. 

— Eu îl iau, mămucă, sări Smaranda. De amu îs 
gata. N'am ci mai spuni. 

Și se luară ca doi îndrăgostiţi. Nun'a o făcură în 
prima Duminecă, pentrucă așa fusese voia lui Dum- 
nezeu, să se facă. 





(Urmare și sfâ:șii în numărul viitor)