Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0023

VII VIE 


PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





REDACȚIA ŞI :ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI | Str. Brezolanu 23-25 


autorități și instituţii 1000 lei 
de onoare 
particulare 


500 „ 
250 





TELEFON 3.30.10 ; 


LNIPAL 


ANUL L e Nr. 23 


APARE SĂPTĂMÂNAL 


PREȚULSLBEI SAMBATA 3i 


Redactor responsabil ; MIHAI NICULESCU 


MAI 1941 








Viaţa unei reviste 


„Sfărâmă cuvântul: cuvintele-s goale! 


de ION FRUNZETTI 


1» 


Ce poate îi, să fie o revistă? Sau să prefere a fi ce trebue? 

Nu există nici o putință de împăciuire. Dificultăţile ex- 
terioare ale scrisului săptămânal sunt în genere dificultăţile 
scrisului intrua momert şi loc determinat. Ele n'ar fi mai 
greu de depăşit decât piedicile in:erne. Pe lângă ceiace i se 
îngădue să fie, o revistă încearcă uneori să devină ce-şi pro- 
pune. Se mai întâmplă ca, pe lângă ce i se propune, o revistă 


să încerce a îi ce-şi îngădue 


Vorbele nu-s scrise aici de dragul vorbelor, şi numai nea- 
junsurilor lor se datoreşte aspectul de oracol al frazei noastre. 

A existat oduiă un ziar — o fiţuică pitică şi sgâtie ca un 
spiriduş — un ziar scos cu ciocul. Sunetul caterincii care-l 
concura i-a acoperit slovele mâzgălite de urmele smochinei 
prinse pe piiscul păsării editoare. Un pumn de flăcări cât îul- 
gii şi câteva pule de foc fâlfâind a aripă doborâtă: au mai 
rămas în miniea celor ce. pentru câţiva bănuţi, cumpărau in- 
candescenţele acestea sturii:e şi domestice. Viaţa unei re- 
viste stătea în inima câi un purice a bietei vietăţi suferinde 
de exotism spiritual şi de sarcasm mimic. 

Interesa pe cineva dacă alimentul văpaiţei însuflețite era 
sămânţa de cânepă sau A+ scae.e? 

Şi totuşi câlţii aceleiaşi cânepe au înnăbușşit-o. Pasă-mi-te 
ziarul nu răspundea „cerinţelor vremii”. Doamne, ce multe 
se pot cuprinde in goliciunea vorbelor! 

Intr'o vreme în care nevoia externă, socială, de ordine, 
impune utâtea cerinţe” spiri:ului, încât acesta zace înnăbu- 
şi. de complesitatea devenită străină, a propriilor sale creaţii 
voluntare, sensul fabulei nu este indiferent. Rânduiala obiec- 
telor după necesităţi de ordin interior, devine o constrânger> 
tiranică exercitată de obiccie asupra miezului lăuntric. „Re- 
volta oului împotriva găinii”, cum ironic se pronunţa un cap 


cu ochelari, este de fap!, pentru ou, conştiinţa 


adulterului 


care l-a produs, şi protestul împotriva naşterii sale bastarde. 

Suntem elevii unor şcoli care au divorţat de viaţa: fiii 
unor culiuri desuete, a unvi: forme siilistice date la rebut, (şi 
nu prin voinţa cuiva, ci anulate de propria lor ineficacitate”. 

Imaginea pe care o reflectă spiritul nostru dim cecace-l 
suscită, este haotică. Spiritul se recompune treptat. în depli- 
nătatea sa prenztală, după lucrurile pe care le reflectă şi a- 
supra cărora se exercită. Reflectăm haosul exterior şi acţio- 
năm conform lui, haotic. Nici o certitudine. Desurdinea este 
endemică. O respirăm din aerul străzilor, din jurnale, din un- 
dele sonore ale văzduhulu:, din huruitul aeroplanelor și din 
foşnetul irațional al mătăsurilor de pe Bulevarde. Un „du-te 
vino” fără sens: o lume deschisă tuturor surprizelor, o ordine 
ale cărei fundzmente metafizice sunt neidentificabile — sau 


au devenit astfel. 


Spiritul se: freacă la ochi. ca. un personaj cu clipeli-mă- 
runte şi dese, din desenele animate. Grija sa primă este să: și 
îngrădească domeniul, să-l prezerve de puhoiul destructiv al 
amețeli universale. să salveze ce se mai poa:e salva. 


Pe urmă cearcă să priceapă, să ordoneze, să 


clarifice. 


Laba actualității îl plesneşte după ceafă, cu eleganţă de hă- 


can: „nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala!” 


şi spiritul se 


închirceşie, cinchit ca un yogin şi fixându-şi hipnotic buricul 


propriu. 


(Urmare în pag. 5-a) 





FIŞ 


Fișierul acesta este un breviar 
ds nimicuri, Un săltăraș cu su- 
gesiii. Un pachet de 2seniă ne- 
farmaceutică pentru un ceai de 
tecrie diiuată. 

Cine „nu poate înghiţi” cuttu- 
ra, este adeseori îndreptățit qe 
dimensiunile porţiilor ei. 

O linguriţă de cultă nu esta 
însă așa, de greu de administrat, 
Cu informația unei fraze se 
strecoară un gând și ma: aies, 
— asemeni  poemelo:  într'un 
Vers — un cosmos întreg aa, 
închegări dialectice posibiie, pusa 
în mișcare prin mecanismul p:0- 
priu al fiecărei ţeste, de către 
bobârnacul acesta inefabi!l al 
unei note fugare. 

(Se întâmpiă unsori ca un bo- 
bârnac să fie luat dept tiflă?..) 

Un bobârnac se mai poate da 
după ceafa celui pe cara lingu- 
rița de cuitură l-a innecaţ, . 


+ 

Scria odată detatorul trădării 
clericilor apusului, Julien Bendu: 

„Războiul se dă acum între czi 
care se vor puternici și cei care 
se vor fericiți”. (Delices d'Eleu- 
there). 

Cartea apăruse mai de mult. 
Acum, războiul se dă între cei 
puternici care se vor fericiţi, şi 
cei fericiţi care vor să se păs- 
treze puternici. Ce se va face însă 
cu cei nefericiți şi neputernici ? 


SA X 
Recitind o notă scrisă în stil 
memorialist: 
„Aată dece jurnalul lui Laf- 


cadio nu va putea îi niciodată 
egalat!“. 


Am descoperit -o judicioasă 
notă de rechizitoriu al poeziei : 
în tratatul de pictură a lui Leo- 
narădo da Vinci. 

Ideea lui centrală este că poe- 
tul nu poate niciodată să nu fie 
sau teolog, sau filosof, sau retor, 
sau etc. etc. Cu alte curinte, nea- 
gă existența unui domeniu pro= 
priu al poeziei. 

Ceeace uită el, este că poezia e 


o problemă a lui cum și nu a lui 
ce ! 


Dacă ar încerca o naţiuna me- 
toda Cou€, spunânădu-și in fie- 


LE R 


care dimineaţă: „Sunt fericită, 


sunt fericită, sunt fericită... 
credeţi că Sar putea siuges- 
tiona? 


„Cou€ Știa el dece propovăduia 

sa se practice diminsala acest 
obiceiu: iconta pe euforia in- 
conștienții pe care ţi-o procură 
somnul. 

Naţiunile însă n'au somn, și 
asta face ineficace reţeta. Unele 
au însă inconștienţă şi asta iînu- 
tilizează dimineaţa. 

* 

Se ştie că Dante a reușit ma- 
gistral, din toată Divina Come- 
die, numai „Infernui!”. Criticii 
sunt unanimi în a recunoaște 
inferioritatea Paradisului”. 

Foarte firese, Exp>tienţa in- 
fernului fusese ţrăită de Dante 
zi de zi, pe când Paradisui nu 
şi-l putea imagina decât prin 
negaţie. 


y 

Un fapt. Nu din cărți.. 

Sunţ uneori conexiuni de stări 
de conștiință greu d= explicat: 
dece, deunăzi, întrun autobuz, 
aszultând conversaţia a doi ga- 
zatari cunosculți pentru talentul 
tor de navigaţie, — unul a fost 
marinar, celălalt se leazănă, 
cum spuns, cu creștetul în zări 
a un plop — mi-am amintit 
ds vorbele lui Nietzsche: „Des- 
chideţi ferestrele: au fos; aci 
gazatari”, 

Oare dee? 

Atmosfera autobuzului 
este, adeszori sufocantă. 

- 
„Criza militară «este poate pe 


S.T.B. 


sfâ:ş:te; criza economică este 
vizibilă în toată forţa sa. 
Dar criza intelectuală, mai 


subtilă şi care, prin însâşi na- 
tu:a sa, ia aparenţee cele 
mai nșzlătoare, (penirută se 
pstrezs în regatul disimulări:), 
această criză lasă anavoie să 
ss surprindă  „adevăratu! său 
punct, adevărata sa fază”. 

(PAUL VALERY, Variâte III, 
Paris. Ga'limard 1936 (una mie 
nouă sute treizeci și șase), p. 
215). 


LAFCADIO 


G. PETRAȘŞCU 


GRĂD 


În satele și târgurile mai mici ale lta- 
liei, aproape nu sunt grădini. Se văd foarie 
rar florile. Deoarece, cu ultima casă a tâ:gu- 
lui sau a satului, începe grădina tuturor, care 
esie câmpul. 

Intre o localitate și alta, se perindă în lta- 
lia casele de țară, sau „vilee” cum li se 
spune acolo încă din antichitate; ele sunt 
pretutindeni, tocmai pentru a schimba semă- 
năturile și pomii într'o nesfârșită perindare 
de grădini, culiivate cu artă şi rodnicie. 

Pe câtă vreme aici, în părțile noastre, 
omul își face grădina cel mult în jurul casei 
şi grădina îi este cel mult de flori, modesta 
şi totdeauna vremelnică, în grădinile Italiei 
domină vegetația mare, permanentă, adânc 
înrădăcinată; florile sunt în desfășurarea 
lor mumai detaliul coloristic, al acaior com- 
plexe compoziţii vegetale. 

De aceea gădinile naturale ale Italiei, au 
nevoe de perspaclive ample și de orizontul 
întreguiui cer. Când fondul ceruiui nu le a- 
iunge, îl preungesc în aibastul mărilor, 
dacă nu o pot face în opalinul lacusilor de 
sub Alpi 

Unde nu este marea şi nu sunt acesta 
Lacuri, s'uu creat, în mijlocul cel mai ascuns 
al grădinii, jocurile de apă ale fântâniioe 
monumentale, spre a răsfira întinderile a- 
cuatice în picături, care să asigure, fia și nu- 
ma: prin acest joc, prezența apai vii între co- 
purii și fiozile grădinii. A 

lată în ce fel se poate primi vorba, foarte 
mult folosiiă, că Italia este o totz:ă şi per- 
manentă grădină: în grădinile ei se regă3zsc 
elementele de componență ale întregii sale 
configurații. Natura vegsială, arbo:escentă, 
se precizează în ele prin  ccpacii care-i 
califică Flora, dela paimier la magnoiia, 
dela chiparos la olecidru și dela măslin 
la portocali. Natura vegetală floreală se 
defineşte prin tulipele și garoafele cuitivate 
pe câmp alături de tuberoze, pe sub cren- 
gile de mimoză și de glicină a:e zidurilor 
din pa:curi. lar la aceste elemente ornamen- 
tale, se adaogă siânca și colina, care for- 
mează terasele nauraie de expunere a lu- 
turor copazilor şi a tuiu:or f.orilor :se adaogă 
apa fântânilor şi a lacurilor artificiale; se 
adaogă cerul Italiei. 

Dacă în vechea Grecie Zeii stăteau pe 
Olimp şi vaii din ei își aveau sainciuarele 
pe alte abrupte promon:orii, Semi-Zeii lumii 
romane au trăit, sub întruchipări de Fauni, 
Sctiri, Sylvani şi Nimfa, prin aceste gră- 
dini ale lialiei. De aceea Renașterea le-a 
dus iar în cadrul lor nalural simulacrele 
aibe, spiriiualizând asifel Natura prin pze- 
zenţa acestor Divinităţi şi adăogând o notă 
de cult păgân sfintei şi creșiinsșiii recule- 
gari în mijlocul humii cu izvoara, frunze şi 
păsări, a Raiului de care ea a vru: să se 
înstrăineze. 

De aceeu un poet modem al lialiei — 
Uyo Foscole —, s'a urcat pe o colină din 
împrejurimile Florenței, ca să celebreze 
acolo, la altarul ds piatră păgână dintre 
chiparoşi, cununia Graţiilor lui Canova cu 
Natura, 

Renaștereu a fost însă epoca de mari re- 





Cortile d'Abbazia, Veneţia 


ĂDINILE 
ITALIEI 


de prof. ALEXANDRU MARCU 





su:se sufieteşti, care a dat viață nouă şi 
grădinilor. 

La sei vechi — gândul se oprește o clipă 
în curtea interioară a unei case din Pom- 
psi, — vegetația pătrundea în interiorul cel 
mai intim al arhitecturii, spre a face purie 
integrantă dintrînsa și din viața celor ce 
locuiau cersa. 

In Henuștere s'a menținut contactul ace- 
sta indisolubil cu Naiura, dar raporturile 
s'au inversat: Arhileclura va deveni acce- 
soriul Naiurii. Și vom avea, ca la Tivoli, sau 
ca în medalioanele lui Giulio Romano din 
vila de lângă Mantova, terasele, porticele, 
fântânile monumentale, scările și nimieele, 
prin care se va fixa noul stil al artei și al 
arhitecturii grădinilor, 

Această desfacere a casei înzpre grădi 
nă, această continuare a Arhiteciurii de pia- 
iră în mijlocul Arhitecturii de f:unze și de 
flori, precizează, despotrivă, tendința de ex: 
pansiune a omului nou al Renazșie:ii în lar- 
gqul mediului înconjurător, invaziu lui în Na- 
tură, prin cucerirea spațiului, care să-i in- 
capă toată exuberanța persoanei fizice și 
oată pleniiudinea sufletului său de nu cu- 
ceritor al lumii. 

Aco:o unde clima n'a îngăduit o perma- 
neniă remânere sub auzpiciile Naturii şi sub 
bolta de umbră verde a copacilor din parc, 
Arta pictorilor i-a venit cu succes în ajutor: 
așa a făcut Leonardo Da Vinci invenţie co- 
pacilor împletiţi pe tavanul boltit al sălii 
„delle asze”, în Castelul Sforzesc din Mi 
lano, spre a „supune“ încă odată Natura 
ingeniozității sale. 

„In grădina San Marco dela Fiorenţu — 
constata de curând un prieien ztudios al 
Renașterii — se rezumă tot idealul de ade: 
vărat Mecena al lui Lorenzo cel Maghnilic”, 
Ceeace era biblioteca lui, celebră în toi U: 
manismul, pentru mișcarea intelectuală, a 
fost grădina aceasta pentru  Szulplura şi 
pentru Pictura Renașterii; întrucât pe aleile 
de la San Marco se înșirau, ca într'un. ade- 
vărat muzeu în aer liber, operele de artă 
ale Antichității, atunci abia scoase lu lu- 
mină din pământul în care, de mult ce dor. 
miseră uitate, își pierduseră nemurirea. A- 
colo au fost expuse mai în!âi, drept tot ată: 
tea modele și pretexte de studiu, vechile 
statui grecești și romane. Din această gră- 
dină și academie plecau — ca dintro rea- 
lă Şcoală din Atena a lui Raitaello — ar- 
tiștii, cărturarii și gânditorii Florenței, spre 
a se aduna în palatul :din apropiere al Ss- 
niorului şi a continua, în prezența lui, peri- 
patatica lor convorbire. Leonardo Da Vinci 
şi-a definit personalitatea de creator și de 
investigator al Naiusii, în acea grădină. Mi- 
chelangelo şia făcut inirarea în glorioasai 
carieră de sculptor, copiind un cap d> Fcrun 
antic, pe care la văzut tot acolo. Căci în 
semn de exczpțională stimă, Lorenzo i-a în- 
credințat chsile dela pozria grădinii, pe 
când aveau numai cincizprezeca ani. Sufletul 
i s'a deschis deci la frumusețile Artei și ale 
Naturii, între aleile cu statui, copaci, flori şi 
filozofi, din grădina lui Cosimo şi Lorenzo 
dei Medici. 





(Urmare în pag. 3-a) 


Pancpticum 





O carte 


Citesc în ultimul număr 
din „Vremea” un articol al 
d-lui Victor Ion Popa: Gri- 
goriu. 

-— Grigoriu ! Grigoriu, cine 
o îi fost acest Grigoriu ! Pro- 
bahil tot vre-un profesor 
de-al d-lui Popa, îmi dau eu 
cu părerea, stabilind o cara- 
ghioasă asociaţie între acest 
nume şi un alt articol al d-lui 
Popa intitulat: Profesorul 
meu, Mihail Codreanu. 

— Grigoriu ! Ce naiba să 
nu ştiu eu cine este sau a fost 
acest Grigoriu — căci trebue 
să fi fost o figură remarecabi. 
1ă, din moment ce autorul îi 
spune atât de simplu pârcă ar 
vorbi de Cezar, Bismark, Ca- 
vour, Brătianu... 

Intr'o zi, acum câteva luni, 
un prieten care avusese ne- 
norocirea să-și piardă toată 
averea în catastrofa deia 
Carlton, mă cheamă la telefon 
și mă roagă să-l ajut într'un 
fel oarecare să-și recâștige o 
parte din averea pierdută: 
cărţile. 

-— Să nu iei nimic altceva 
Numai cărțile ! 

Cu bunăvoința unui simpa- 
tic procuror am ajuns în po- 
dul Prefecturii Poliției, unde 
erau depuse resturile catu- 
strofei încă proaspete în me- 
moria  contimporană, 

Un peisagiu lugubru, lugu- 
bru. Mirat de prezența a trei 
doamne în doliu cari răsco- 
leau printre trențe, dând la 
iveală amintiri de familie. 

— Regardez Fifiţo, c'est le 
portrait de l'oncle Ghiţă ! 


Eram complat aiurit. 

După multă trudă, am reu. 
șit să dau de averea amicu- 
lui meu, care era într'o stare 
deplorabilă. Cărţile, cu care 
se lăuda totdeauna discret, 
dar cu tot orgoliul, erau ter- 
ciuite, frânte, smulse, răsuci. 
te şi pline de moloz. In câte- 
va, ceasuri le-am strâns în şa- 
se coșuri, ochii însă îmi întâr- 
ziase prin.re vestigii. Mi-era 
teamă să nu îi uitat vreo car- 
te de preț, ori să fi luat vre- 
una care aparținuse vreunui 
strein, 

Tocmai priveam un op de 
medicină cu poze, când zăiesc 
o carte de poezii, cu coperta 
pare-mi-se albastră şi pe a 
cărei primă filă erau scrise 
câteva, vorbe. 

— A cui o fi fost această 
care! 

Citesc. Era un volum de 
versuri al doamnei Ana Luca 
oferit cu o delicață dedicație 
actorului Grigoriu, ace] dă- 
ruit actor care căzuse vicii- 
ma Carltonului. 

Sunt un om cinstit. Este 
singurul lucru pe care il știu 
cu certitudine; cu toate ace- 
stea în clipa în care am citit 
acea dedicație, am vrut să ur 
cartea actorului Grigoriu şi 
să o păstrez pentru mine și 
poate pentru el, N'am făcui-o 
desigur din lașitate sau din 
diformare profesională. Ori- 
cum, acum regret. 

Am lăsat cartea lui Grigo- 
riu moliilor şi mezatului. 


N. PAPADOPOL 





Baccheili și romanul istoric 


Cu ami în urmă, când în a- 
proape toate ţările, eflorescen- 
ţa literară de după război în- 
cerca să spargă vechile forme 
și să îndrepte apele artistice 
spre o albie nouă, câțiva incă- 
pățâmaţi persistau în rețetele şi 
formulele clasice. Straniu este 
că în mare parte, novatorii că- 
lăuzeau literatura, fără ştiinţa 
lor negireşit, spre decadenţă. 

Dincolo de moda cea. ţrecă- 
toare, traidițiomialliştii  (reacţio- 
nari dacă vreţi) îşi păstrau po- 
zițiile. Ceeace nu însemna, to- 
tuși, că spiritul de înoire al 
timpului ena uitat. In pas cu 
vremea, legile nuvelei și ale 
romanului au fost păstrate. 

Aşa trebue privit tradiţiona- 
lismul, care s'a manifestat pre- 
tutindemi, în perioada tuturor 
înocirilor. 

Şi sub acest unghiu îl-vom 
privi pe Riccardo Bacchelli, au- 
torul de romane istorice, ade- 
vărate documente, viu colorate, 
fie din secolul trecut, fie din 
zilele mai apropiate. 





Riccardo Bacchelli 


Cariera literară şi-a începu- 
t-o în rândurile grupării „La 
Ronda”, o mișcare artistică 
poate prea rigid tradiționalistă, 
prea adversară inovaţiilor, dar 
îndrăgostită de literatura fru- 
moasă şi adevărată. 

Dela debutul poetic, cu un 
volum de versuri şi câteva în- 
cercări teatrale,  întaresante 
doar pentru um cerc prea strâns 
de devotați ai literelor, până 
la povestirea Lo sa il tonno, — 
fabulă modernă, în care perso- 
nagiile se desprind din uwniver- 
sul marin al peștilor, — aproa- 


pe nu mai poate fi recunoscut 


scriitorul italian. Este o carte 
de observaţii sociale, economice 
sau amoroase, în care protago- 
nigtii, filosofează ori bârfesc în 


de C. N. NEGOIȚA 


lumea lor de crustacee şi pești, 
din Mediterana până în Athan- 
ti. 

O nouă carte, care a urmat 
povesturii sale marine, arată pe 
scriitorul matur, cu tipuri şi 
mai variate, cu 0 acțiune ce 
ştie să se strângă în jurul pla- 
nutui, central. komanul se chia- 
mă Diavolul la Pontelungo, și 
de el am voi să ne ocupăm, în 
deosebi, “în râmdurile urmă- 
toare. 

Bacchelli deschide o  ferea- 
stră către o epocă asfințută, e- 
poca mișcărilor revoluționare 
dim tava anuiuii 1874, când ma- 
terialismui feroce din găndirea 
europeină se rezolva, pe cale 
Pracuică, în răsmeriţe, insurec- 
ţii şi atentate. bra timpul amar- 
hişialor şi al mihiliştiior, pe 
care ni î-a zugrăvit L'urghenief 
şi Dostoiewski, dar pe cari îi 
cunoaștem mai puţin, în refu- 
giul lor pe meteagurile occi- 
Lemtale. 

Eroul ciudat, pe care istoria 
revoluțiilor din veacul trecut 
l-a înscris şi l-a osândit pentru 
păcatele sale, este Mihail Ba- 
kunin. 


La Locarno, unde poposise, 
după ani şi ani de atentate și 
peripeții, întâlneşte un ait re- 
volutionar, Cario Cafiero, care 
visa la închipuita dărîmare a 
catupetezmelor orânduirii poli- 
tice şi sociale. Cafiero își tnans- 
formă vila sa: „„Baronata”, în 
cuib de năpăstuiţi ai legilor, de 
isgoniţi dim toate țările, adunaţi 
lângă misteriosul papă Baku- 
nin. 

Fabrica de anarhiști ajunge 
apoi un iad, unde pensionarii 
se ceurtă şi se urăsc deopotrivă. 
Incercarea unei revoluţii, la Bo- 
logna, eşuiază. lar Bakunin, 
marele. amăgitor, fuge travestit 
în preot, cu iluzia într'o revo- 
luție mondială irosită pe veci. 

Nu voi uita tipurile dela „Ba- 
ronata”'; voi reţine totdeauna 
întreprinderile falimentare, pli- 
ne de umor, cu ridicolul pers- 
pectivei istorice, minunat pre- 
zemtate de Riccardo Bacchelli. 
Pemtru a-i desprinde masca sa 
literară, dintre atâtea chipuri 
şterse sau umiforme, romanul 


Diavolul la Pontelumgo este 
suficient. 
Dar cunoaşterea lui mi se 


pare utilă în rândurile noastre, 
româneşti. Intâlnim astfel un 
prozator interesant, cu o proe- 
mimemtă personalitate artistică, 
deosebit în totul de ceilalți 
scriitori străini, pe cari prin 
traduceri ni i-am apropiat până 
acum. 


e i 


Plastica italiană contemporană 





Bernardino Palazzi 


Un pictor, la treizeci de ari, 
este în România considerat — 
atunci când i se recanoust me- 
ritele — cel mult o frumoasă 
prom:siune. Excepţiile sunţ pu- 
ține. La treizeci de ani numai 
Țuculescu a izbutiţ să se impună 
cu forța cu care în italia s'a 
impus Bernardino Pauazzi. In 
cazul piztoruui român, pubiicui 
— ca și critica de astă ca si 
amatorii de tablouri s'au 
prosternat in faţa unui tempe- 
rament furtunos, a cărui suve- 
ranitate n'a mai răbdat, la un 
moment dat să rămână nerecu- 
nos:ută. 

Ceease a învins în cazu, lui 
Bernardino Palazzi a foss inte- 
ligsnța şi munca. (Talentul bi- 
nsințeles, se presupune), Ber- 
nard.nc  Palazzi n'a mostea't 
de:a Dumnezeu și legiie hereri- 
tăţii dacât o sensualitate puter- 
n:că, deși nu morbidă, dimpe- 
trivă. S'ar putea spune că arta 
lu; Bernardino Palazzi purceie 
din p:sa multă sănătate. Numai 
funcțiunile riguros de artimetie 
ordonate se datorește bucuria 


azeza imensă de a vrăi, pe care 


de energie vitală, caracterul ei 
de potenţialitațe, odată închisă 
în forma convenţională (ori cât, 
a unei arte, chiar de un moder- 
nism atât de pronunţat, ca aceea 
a lui Palazzi, determină viabi- 
litatea ei. 

S'ar părea până aizi, din cele 
spuse, că Palazzi piziează tem- 
peramental. Că adică efortul 
artistic ar fi inlocuit cu virtuo- 
zitatea nativă. 

Bernardino Palazzi este însă 
un neadormit căutător de echi- 


libru compozițional.  Vizibilă 
chiar în nudurile sa'e de forţa 
reductivă la esenţial a unui 


Matisse și de densitutea unui 
Bonnard, tendința rânduelii 
compoziționale este de-a drep:ui 
mărturisită în „lisus printre 
cărturari”, în „La Croce” san în 
marile compoziţii expuse la ul- 


timele Bienale, intitulata  „Ba- 
gutta“ şi  „Trorchestra della 
Scala”. 


Preocupaţ, de arhitestura une! 
pânze, de osatura ei grafică şi 
spaţială, pictorul sard este ur 
decorator la fel de priceput, pe 
câţ de bun construc us. 





Extremitatea Lagunei 


o simţi fremătând în fiecare 
glomerul de culoare, în fiecare 
selipire a paletei  saie. Palazzi 
pictează ca, şi cum ar iubi. Dra- 
gostea, și arta purced la el din 
acelaș fond de generoasă dăruire 
vieţii, de pierdere a eului în flu- 
xul total al existenţei. Palazzi 
este un mistic al păgânismuiui, 
dacă păgânism se chiama bucu- 
ria de a trăi. Este ceva copilă- 
rese în fe.ul naiv de a gusta 
viaţa ca pe o acadea, de braga- 
giu dintre acelea interzise d2 
guvernantă. Ceva de satis:aoțue 
furișă, ceva din aminirea deli- 
cioassi m:nunâri in: care se nim- 
bează după trecerea anilor, 
prima iubire. 

Femeea este prizmu magică 
în care se concentrează toate 
liniile de energie ale universu- 
lui. Vectorii tuturor magnetis- 
meicr se împietesc în lentila de 
carne fragedă a unui nud. Ber- 
nardino Palazzi știe să facă din- 
tr'un cadru care — prin poziţie 
și unghiu de vedere — ar pu- 
ta fi, pentru altul obscen, o 
icoană a rezultatului puterilor 
misterioase care pot anima un 
corp omenesc. Misterui incius 
în volumul mai mulţ sau 
mai puţin geometric rotunjit 
al unui nud, este ceeace dă 
continuu interes pânzelor sa'e. 
Dacă sfinxul acesta şi-ar pierde 
secretul, arta sa ar pierde 
nu numai virtuozitatea, ci ca- 
racterul de act cultic, 

Bernardinc Palazzi este un 
credinzios, un idolatru al miste- 
Tului vieţii. Pentru nici unui 
dintre artţiștii contemporani nu 
se potrivește mai biao definiţia 
dată artei de Adriaao Tilgher: 
arta este după estetisianul ita- 
lian, „amor vitae”. Cantitatea, 








Armoniile sale de culcri, toate 
țintind nu înspre o re:nmpunere 
a luminii albe, ci către un „qo- 
rado”, o „poleire” coaptă a lu- 
crurilor întrun reflex torid, de- 
notă o retină deprinsă cu luxa- 
rianţa chromatică a peisajului 
Sardiniei, 


Scenă de vară 


Mediteranismul lui Palazzi se 
poate urmări în vederile sale 
marine. 

Există câteva Venezii ale sale 
care amintesc forţa stilizatoare, 
sintetizantă a culorii unui Alberţ 
Marquet. 

Paazzi are, la treizeci de ani, 
o viziune ca aceea desrrisă. Va 
izbuti el să-și menţină expresia 
artistică în tinereţea veşnică a 
bației solare? 

ION FRUNZETTI 





— Muşcă ? 
— Nu te apropial fii prudent! Eu nu garantez flindcă n'am piitut să-l îmblânzesc: e împăiat, 








TEATRUL NAȚIONAL: „O 
PLIMBARE” ȘI „ORAȘUL NOS- 
TRU” DE THORNTON WILDER 


S'au mai scris în coloanele a- 
cestei reviste articole despre 
teatrul lui Thornton Wilder și 
ch.ar despre piesa „Oraşul n0- 
stru”. Acum, cu ocazia deluării 
acestei piese pe scana Teatrului 
Naţional, ținem să facem câ:e- 
va constatări în legătuiă cu re- 
acţiunile comodului public bucu- 
re;tean în fața acestui cu totul 
neobișnuit autor dramatic. 

Spectatorul nostru ştie prea 
bine că el se duce la teatru ca 
să se distreze. Și, de asemenea, 
dânsul nu poa.e râde intr'ade- 
văr cu poită decât atunci când 
i se va oieri o piesă pe care so 
poată înţelege în  întreg.me, 
p.esă consiruită pe şabionul 0- 
bișnuit al farselor. Va îi mul- 
țumit atunci când îşi va vedea 
actorul preferat — care poate si 
oricum: și m.e, şi font și bâibâit, 
și cu nasul mare; numai să-l 
facă spectatorului nostru impre- 
sia că are talent — fiind pus 
în situaţii arh:cunoscute şi re- 
acţionâni în nota obișnuită a 
farselor, Spectatorul va fi mul- 


țumit dacă va putea ghici sau 
prevedea sfârșitul, veşnie acelaş, 
al uneia din aceste farse. Va 
zâmbi mânăru, la sfârşitul pie- 
sei, putând să declare cu glas 
tare că el „a ştiut cum o să se 
termine comedia”, Și astfel se 
va putea întoarce acasă. cu con- 
ştiinţa împăcată. 

Așa dar, nu ne va mira prea 
mult ostilitatea cu care unii 
dintre spectatori au primiţ cele 
două piese ale lui Thornton 
Wilder. Acest autor dramatic 
american nu este dispus să facă 
nici-un fel de concesie pubiicu- 
lui. 

Nu vom întâlni în piesele sale 
gaguri tari sau situaţii nzpre- 
văzute pe gustul pubiicului. EI 
știe prea bine că rareori viaţa 
poate oferi situații neprevăzute. 

Şi el prezintă în piesele sale 
viaţa şi numai viața, lipsită a- 
proape cu desăvârşire de ne- 
prevăzut, a unor foarte onora- 
bile familii de americani. cu 
micile și marile lor necazuri. 
In piesele lui Thornton Wilder 
întâlnim frânturi de viață pre- 
zentate în cel mai simplu chip. 
Fără nici un fel de artificiu. 
Autorul renunță chiar la unele 
legi cari încorsetează ţeatrul si- 
lindu-l să urmeze o anumită 
cale. Astfel Thornton Wilder nu 
socotește neapăraţ necesar de- 
corul în teatru. „Cu puţină ima- 
ginaţie, publicul poate vedea in- 
trun simplu gard, o superbă 
grădină cu alei, cu pomi rodi- 
tori, cu flori, cu iarbă...” de- 
clară el la un moment da prin 
gura regisorului. Apariţia aces- 
tuia pe scenă poate, de aseme- 
nea surprinde publicul. Specta- 
tarii noştri au învățaț că regi- 
sorul este un domn care se agită 
prin culise, având grije ca spec- 
tacolul să aibe succes, tără ca 
să se observe că şi el a contri- 
buit la reușită. 

In piesele lui Thornton, Wilder 
regisorul nu se va sfii să, apară 
pe scenă. El va privi cu 0 vagă 
nuanţă de ironie toată agitația 
de pe scenă, Atunci când va 
apare în faţa publicului un băiat 
care vinde ziare pentruca din 
banii câștigați să-și poată plăti 
taxele la școală, se va întreba, 
după ce, mai întâi, își va con- 
trola caetul de regie: „De ce se 
mai agită băiatul ăsta, atunci 
cână, peste câțiva ani. va muri 
tânăr, în războiu?” De aseme- 
nea, el nu se va sfii să-i intre- 
rupă pe actori. atunci când va 
avea impresia că au spus tot 
ce-aveau de spus. Nici-o piedică 
nu stă în calea lui. Nişie scau- 
ne pe cari stau câţiva oameni 
vor fi pentru el, niște morminte. 
lar atunci când va fi nevoe de 
un câine, pe scenă în lipsa unui 
spilz, va fi silit să scheălăe el. 

Regisorul joacă în comediile 
lui Thornton Wilder un rol 
mult mai mare decât acela al 
raisonneurilor din  obişnuitele 


UNIVERSUL? LITERAR 





piese de teatru. Cum piesele lui 
W.lder sunt simple fragmente 
de viață, tot așa și regizorul 
joacă rolul soartei, care. fără 
nicio lege specială, îi face pe oa- 
meni fericiți sau ii omoară, 
Comedia sa „O plimbare” TEEI 
este nici mai mult, nici mai pu- 
țin decât ceeace spune titlul: 
plimbarea în maşină a unei fa- 
milii onorabile, dintr'un oraş în 
altul. Sub controlul regisorului 
despre care am mai vorbit, eroii 





vor ţrăi pe scenă micile lor bu- 
curii şi necazuri. Iar piesa „Ora- 
şul nostru” prezintă viața, în 
acelaş timp sbuciumată și liniș- 
tită a unui orăşel de provincie, 
Eroii se vor agita pe scenă, con- 
vinși de însemnătatea lor, cu 
toate că ei, în fonă, nu fac 2it- 
ceva decât să se nască, să se 
căsătorească și să moară. 

După cum am mai spus, unii 
spectatori s'au declarat nemul- 
țumiţi, la sfârşitul spectacolului. 
Sunţ convins că ei ar fi dorit ca 
pe scenă să se petreacă lucruri 
Ș prevăzute: de-o pildă, în pi6- 

„O plimbare”, eroii să sufere 
pi accident de automobil, iar în 
piesa „Orașul nostru” să se în- 
tâmple cine ştie ce lucru neobiş- 
nuiţ. De exemplu, un cutremur. 

Pe acești spectatori îi sfătuim 
să-și citească în fiecare zi ga- 
zeta, în căutarea faptelor senza- 
„ionale; iar dacă vor neapărat 
să se ducă la teatru, să se ducă 
la, grădinile de vară ce se vor des- 
chide acum și să se prăpădească 





5 
2 


icter tc 


de râs. atunci cână îl vor vedea 

pe Birlic, dându-se peste cap. 
Despre distribuţia piesei nu 

vom avea decât lucruri bune de 


spus. Doamna  Natașa  Ale- 
xandra ne-a uluit. O cu- 
noaștem din comediile în cari 


ne obișnuise cu tonul amuzant 
prin monotonia lui, cu care își 
debita replicile. O cunoşteam de 
pe scenă şi o admiram. Eran to- 
tuși siliţi să spunem că „Natașa 
Alexandra este mereu aceeaşi”, 

Da astă dată dânsa ne-a dat 
dovada marilor sale posibilităţi 
scenice. Comică la început, a- 
dâne umană la sfârșitul piesei, 
doamna Nataşa Alexandra a im- 
presionat întreaga sală. In scena 
finlă în care mama obosită. du- 
pă un drum lung, îşi adoarme 
fiica bolnavă, şi apoi se duce 
să pregătească masa, dânsa a 
fost magistra!ă. 

Domnul! Finteșteanu, întrun 
rol mai puțin conturat de autor, 
Sa achitat totuşi cu conştiincio- 
zitatea lui obişnuită. 

Doamna Madeleine Adronescu 
întrun rol cu totul deosebit de 
celea în cari a jucat până acum, 
a mai dat încă odată devada 
nscontestatu'ui său talent. Spe- 
răm că de astă dată se va re- 
para greşeala ce sa făcut cu 
această actriţă, mai de loc dis- 
tribuită pe prima noastră scenă. 








Domnul A]. Clonaru, într'unul 
din cele 1aai bune roiuri ale 
sae, a realizat un tip exceient 
de băiat american. Merită toate 
felicitările, 

Oarecum afectată mi s'a părut 
doamna Mimi Botta. Prea mult 
dramatism, faţă de naturaleţea 
celorlalţi.: 

Domnul Ion Ilie Ion, simpatie 
în rolul regisorului. 

In piesa „Orașul nostru” 
două roluri au fost dublate. 


Doamna Elena Cruceanu, în 
rolul mamei a ştiut în cursul 
celor trei acte să gradeze efec- 
tele, isbutind să impresioneze 
prin naturalețea şi simplitatea 
cu cari a prezentat o riamă ne- 
căj:tă. 

Domnul Toma Dimitriu ni s'a 
părut ptea sever în rolul tată- 

ui. Textul pe care-l debita, nu 
justifica prin  nimie accentul 
sever, neobișnuit la el, pe care-l 
adoptase acest foarte talentat 
actor tânăr. Am fi preferat 
blândeţea domnului C. Antoniu 
în aceaş rol. 

Despre ceilalți interpreţi sa 
saris în prima noastră cronică 
despre „Orașul nostru”, 

Domnul Ion Sava, evcelent a- 
tunci când nu regisează „Aero 
şi Leandru” a realizat lucruri 
minunate de-a lungul celor 4 
foarte originale acte. 

Dar despre regia acestui spec- 
tacol vom reveni întrun număr 
viitor. 


TRAIAN LALESCU 


PTA ADE DINCOLO OLT Da 


31 


MAI 194] 





Cronica muzicală 





de ROMEO ALEXANDRESCU 


SPECTACOLUL DE BALET AL pletare reciprocă, acea fuziune 


STUDIO-ULUI ELENA PENE- 
SCU-LICIU 


Activitatea de maestră a d-nei 
Elena Penescu Liciu, primă ba- 
lerină a „Operii Române” este, 
merită să o spunem, una din cele 
mai interesante ce s'au depus la 
noi în acest domeniu. 

Pe deoparte, prin îndrumarea 
tehnică excelentă pe care o asi- 
gură talentelor atât de variate 
ca posibilităţi și... mărime, care 
fac parte din şcoala Elena Pe- 
nestu Liciu. 

Pe de alta, prin perspectiva 
srenei pe care o pedagogă du- 
blată de o dansatoare veritabil 
dotată, cum este d-na Penescu- 
Liciu, este singură capabilă să o 
deschidă fără eroare  elevelor 
sale. i 

Dar, mai ales, poate, prin des- 
voltarea simţuiui muzical, a ini- 
ţierii în armonizarea  zestului 
expresiv, a evoluției scenice, a 
trupului, şi a ritmurilor lor, cu 
aceea ale muzicei. 

In prezentările de elevi ai 
d-nei Elena Penescu-Liciu se 
simte, mai mult decât în „arta” 
atâtor balerine cu pretenţii, acea 
contopire de pulsaţii, acea com- 





CINEMA REGAL : Prima aventură. 


S'ar crede că-i filmul de debut 
al ]lse; Werner, ce pare a face 
o concurenţă serioasă candidate- 
lor la rolul de „primă imgenuă“ 
a studiourilor germane. 

Acţiunea este inspirată de ro- 
manul „Fată de familie bună“, al 
cărui subiect ar fi prins desigur, 
acum vreo zece ani. 

Poate că și acum, ar fi un Tro- 
man pe care-l poți citi, pe ploaie, 
într'o cabană de pe munte, unde, 
neavând patejfon, sau orice altă 
distracţie, îți omori timpul, în 
așteptarea zăpezii ce deocamdată 
nu-i „favorabilă pentru ski şi 
ascensiuni”, 

De altfel, această „Prima aven- 
tură“ pare a fi şi. ultima, căci fe- 
tița ce credea că tot ce sboară 
se mănâncă, se mărită și nu-i de- 
loc gen de „femee fatală”, 

Mi-ar fi plăcut ca această re- 
dare a unei împrejurări atât de 
des întâlmită în viața de toute 
zilele, ca aceea a diverșilor se- 
meni ui noştri ce au impresia că 
se reîntore cu mulţi ani în urmă 
în preajma unei ființe tinere, să 
jie jucată de niște artiști al că- 
Tor fizic să nu lase de dorit. Pro- 
babil că în Germania se fac con- 
cursuri de fotogenie numai pen- 
tru artiste, Nu-mi pot explica a- 
ceastă lacună estetică în pri- 
vința artiștilor germani. Doar ve- 
dem zilnic destui din oaspeţii 
noștri şi nu putem nega că sunt 
printre ei mulţi juni, destul de 
chipeşi pentru a face, între altele, 
Şi CINEMA... 


CINEMA CAPITOL : Cântecul vi- 
sului 


Citisem pe afişul ce anunța 
distribuția filmului prezentat de 
cinema Capitol, numele lui Ben- 
jămino Gigli, îm loc de cinste. 

Nu contestă nimeni că „Recla- 
ma e sufletul comerțulu” dar 
găsesc exagerat să anunți „un 
film cu Benjamino Gigli“ şi să-l 
vezi pe acesta în trei scene, dm- 
tre care numai două cântate. 

Subiectul, e departe de a fi 
original. 

Inainte de a descoperi că Ben- 
jamino Gigli are un rol infim, 
acordam circumstanțe atenuante 
primelor acte, crezând că asist 
la unul din multele filme, a că- 
ror acțiune m'are alt scop decât 
acela de a ne marca minunatele 
calităţi a cine știe cărei celebri- 
tăți 

Dacă mar fi fost intercalate 
cele câteva numere de revistă — 
în ritm de jaz — ce ne-amintesc 
pe Geza von Bolvary de altă 





dată — m'ași fi întrebat dacă fil- 
mul nu-i de o vechime aprecia- 


bilă. Mai ales că scenele în 
care cântă Marte Harell sunt des- 
tul de slab sincronizate. 


Se spune că Marte Harell sea- 
mănă cu  domnișoara Marietta 
Deculescu. Imi permit să adaog 
că d-ra Harell ar avea multe de 
învăţat dela d-ra  Deculescu, 
mult mai drăguță şi mai talen- 
tată, 

Werner Hinz e complect ador- 
mit. De altfel această atmosferă 
somniferă domnește în mare 
parte în sala cinematografului 
Capitol. 

Când te gândeşti că începe cu 
0 invocare către zei, ca în tra- 
gediile antice... 

Sfârșesc și eu tot cu o învo- 
care, către „zeii” caselor de filme 
germane, pentru a ne trimite şi 
altfel de filme... 

ADRIANA NICOARĂ 


de sugestii, pe care cele două 
ramuri ale ritmicului trebue să 
le impletească  înțotdeauna, în 
chipul cel mai firesc. 

Nu, în muzică, un pretext, dar 
o inspiraţie. Nu un auxiliar. dar 
un imperativ, Iată ce trebue să 
ştie în primul rând o balerină. 
Și, din acest puncţ de  vedire, 
d-ra Penescu Liciu asigură: un 
aport a cărui prezență este ca- 
livatea generală de căpetenie a 
directivelor d-sale. : 

Vom releva de asemeni grija 
deosebită pe care a avut-o d-sa 
și de data aceasta în privința 
costume:or, a prezentării sceni- 
ce a „numerelor”, primind aci 
și concursul de merituoasă spe- 
cialitate a d-rei Barlo. 

Trecând la înfăţişarea de a- 
mănunt a spectacoiului, vom su- 
blinia cele mai reuşite aspecte 
din inșiruirea scenetelor coreo- 
grafice înscenate. 
„Compozițiile de ansambiu au 
indicat plăcute evadări din ru- 
tină şi cotidian coreogtratic, în 
special în ,„Vara” pe muzică de 
Francisc Youlenc. Interpretări 
in deosebi interesante au fost 
ale „Toamnei” pe muzică de 
Chopin, sugestiv realizate de 
dra Iza  Lucezarskaia şi d. 
Beila Balog, Slava lui Baccus 
(Chopin) dansată cu original 
temperament de d-ra Indira 
Mulzună,  Lotusland (Cyril 
Scott) cu elemente de dans ex- 
trem oriental piasticizate cu deo- 
sebită simţire și stilizare de a- 
ceeaș tânâră dansatoare,  ele- 
ment vădit dotat, precum și a- 
firmările d-rei Lizana Cristes- 
cu, graţioasă în mlădieri și cu 
delicat simţ scenic. 

Dra Elena Constantinescu. în- 
trun divertismenţ stil „ausik- 
hall” (Debussy) d-ra Sanda 


Hilt, căreia i-am fi doriţ smai 
multă mobilitate, d-ra Sanda 
Ghiul, prea serioasă întrun 


dans tirolez, dra Iolanda Pas- 
cu, într'o interpretare desiul de 
subtilă din Ravel (Pavană) au 
adus fiecare, în diferite pro- 
parții, elemente positive la buna 
realizare a acestui spectacol 
care, şi-a justificaţ cu succes o 
titulatură ce ar fi putut părea 
pretențioasă unei producţii de 
fine de an. 

D. Miron Şoarec a avut de 
susținuţ un adevăraţ program de 
concert și a făcut-o cu resursele 
artistice evidente ce-i cunoaş- 
tem. 





SE 
SCRISOAREA PIERDUTĂ... 


„se va prezenta în cadrul unui 
spectacol festiv pe scena Teatru- 
lui Naţional, Duminică, 1 lunie. 

Am văzut pe stradă afişul cure 
anunţă acest spectacol, lipit a- 
lături de unul mult mai mare şi 
mai „țipător“ care anunţa „ma- 
rele succes al comediei: „Un 
băiat iubea -o fată!“ 

Şi am zâmbit cu oarecare me- 
lancolie. Sunt convins că domnul 
care s'a oprit în fața celor două 
afişe, se va duce diseară la „Un 
băiat iubea o jată“. Unde eşti, 
Caragiale, să-ţi baţi joc de noi? 


O PROBLEMĂ INTERESANTĂ... 


„ne-a fost sugerată zilele tre- 
cute de un actor tânăr al Tea- 
trului Naţional. Este vorba de 
permanentele acestui teatru, cari 
sut puse la dispoziția cro- 
nicarilor dramutici. Aceste bilete 
sunt valabile numai la premiere. 
Este o măsură cât se poate de 
justă, evitându-se, astfel, orice 
fel de abuz. Sunt însă unele ca- 
zuri când rolurile principale sunt 
dublate, la al 10-lea sau al 20-len 
spectacol, de actori tineri şi oa= 


recum necunoscuţi 





marelui pu- 
lbiic. Detla rț,  meciecăiniu ăi 
decât la premiere, nu vor putea 
scrie nimic despre acești actori 
tineri, ei fiind siliți să rămână 
în obscuritate, cu tot talentul de 
care dau dovadă. Am fi, astfel de 
părere ca permanentele cronica- 
rilor să fie valabile de câte vri 
un rol este dublat, dându-se ast. 
jel posibilitate criticilor drama- 
tici să se pronunțe şi asupra ac- 
torilor mai puţin cunoscuţi. 

Suntem convinși că în viitoa- 
rea stagiune, această justă do- 
leanţă a actorilor tineri va fi în. 
deplinită. 


GRĂDINILE DE VARĂ.. 


„îşi vor deschide anul acesta 
din nou porţile. Şi sunt, par'că, 
în această stagiune mni nume: 
roase ca de-obicei. Colosul, Mar- 
coni, Volta Buzești, grădina Fo 
rum și chiar altele noui, cum vu 
fi aceea a nouei formațiuni ar- 
listice „Alb și negru“, vor pre- 
zenta pe scenă artişti. 

Vom avea însă ocazia, vara 
asta, să vedem şi puţin teatru? 


T.L. 


i 





4 











UNIVERSUL LITERAR 








3] 


MAI 1941 


Intrarea in Academie ZI0LSTOI IN ROMANIAZ 


— Cuvinte la recepţia poetului Nichifor Crainic. De nemurire nu ne desparte 
decât un grilaj. Câteva fotolii goale şi o legendă cu duhuri din alt veac — 


S'ar putea întâmpla să fie o 
predestinaţie stupidă sau o 
simplă iluzie. Dar în clipa asta, 
în care m'am decis să plec spre 
Academie, am senzaţia unci 
înălțări mai sus, aş putea spu- 
ne chiar certitudinea unui €- 
roic cxcelsior peste culmile a- 
cestei vieţi incomode și impu- 
re. Nu ştiu; gloria mea ca și a 
altora — o pândeşte poate un- 
deva căzătura unui zar mai 


drăcesc decât! o cunună cu 
„ lauri. Oricum o fi însă, cred 
că noi toţi ne pregătim nebu- 
nește pentru altă nemurire, 
mai divină decât asta din Bal- 
cani. Căci e cu neputinţă de 
înţeles, dece tocmai noi să fim 
sortiți uitării sau descleştării 
din istorie, când Istoria şi Via- 
ţa nu şi-au şters încă semnele 
pe care sângele şi spiritele 
noastre halucinante li lau lă- 
sat. 

Mai am două ore până la 
deschiderea ședinței. Şi nourii 
care se plimbă calmi pe deaşu- 
pra Capitalei, cu răcoarea asta 
tomnatecă şi udă, mă înueam- 
nă să-mi continui fuga dintre 
iucruri şi oameni de prisos, cu 
acea cerbicie instinctuală că 
numai propriile tale gânduri 
te şi desmață perfect, dar îţi 
dau și iluzia unei pvregrinări 
unice prin spaţiile de sus Sin- 
gur! Nu-ţi poţi iubi sufletul 
mai mult can singurătate şi 
nu-ţi poţi huli idolii decât în 
ceasuri de desfrânată izolare. 
Deaceea iubesc orașul acesta 
enorm, vulgar, necivilizat şi 
valah. Pentrucă mă obligă să 
ram prieteni, nici iubite, n:ci 
principii burgheze. Ci îmi dă 
libertatea propriului meu duh, 
a diluzării mele spirituale în 
toate. Şi nu poate fi ceas mai 
euforic, decât acesta în care 
mi-am pierdut orice :ealitate 
corporală şi orice valoare de 
nominativ. Cine sunt? Eu! A- 
ţât contează. Ce fac? Gândesc! 
Gândesc, pentrucă am  crecri 
incapabili de a recepta altceva 
decât idei pure, şi gândesz — 
deoarece mi-i dor de gându- 
rile mele, ca de stelele înalte 
din vis şi din nopţile de fati- 
dică melancolie, 

Acum, se sfârşeşte și  laza 
asta. Trebue să mă întorc. Ia- 
ță-mă, alungând Calea Vicio- 
riei, Imi măsor paşii exaii. cu 
o lenevie extraordinară. Pe 
aici nu e nimic nou: — 0 stra- 
dă ca toate celelalte, o cale 
lungă cu victorii apuse şi fru- 
museţi mascate de fard. Dra- 
ma lor n'o mai simte nimeni. 
Prea ne strânge  blesternată, 
urzeala asia de nebunie colec- 
tivă. 

Aceasta este Academia Ro- 
mână. O clădire veche, o casă 
cuminte şi tristă. Amintirile ei 
sunt înăuntru, în portrete şi în 
arhivă. Afară, la câţiva paşi de 
zidurile ei, te înfășură un dor 
cumplit de tinereţe veșnică. 
Dar îmbătrâneşti mereu, me- 
reu... Muritorilor primiţi  so- 
lemn în Academie, li se dă nu- 
mele olympic de memuritori, 
lar nemuritorii care mor des- 
fid această taină a Genezei şi 
devin tot muritori, poate mai 
umili sau mai chinuiţi. Ce în- 
ceput de silogism caraghios! 


ȘI INAUNTRU E ATATA 
SPAIMA ! 


Ure o scară. Pe lângă mine,: 


urcă alţii. Ajung. Amfiteatrui 
sălii de şedinţe are binzi nu- 
mai în faţă şi în dreapta. 
Bănci, pe care le ocupă oams- 


nii de rând, blazaţii şi o mul-: 


țime de doamne curivase. 
Căci un lucru e cert: aici 

există două lumi, despărțite 

prin barierele destinu'm. Colo 


jos, în rotondă — fotoiiila. Im- ip 


periul acesta glorios şi ctern, 
în care nu dictează decât Spi- 
ritul. Dincoace, ilustrata unei 
minorități intelectuale, fără 
nicio altă majestate dscât si- 
nistrul anonimat — dar cu 
toate păcatele ei lumeşti şi in- 
ferioare, Deaceea  întrezâresc 
spaima care plutește în atmos- 
fera sălii, o spaimă inexplica- 
bilă și absurdă — dar tot atât 
de verosimilă ca și prezenta 
acestei superbe burghezii ro- 
mâneşii. li desparte de ceiialți 
de nemurirea lor preventivă, 
de zona gloriei interzise —- un 
simplu grilaj. Numai atât? O, 
poate prea multe orgolii fâră 
gias şi prea multe discreditări 
ale biografiilor noastre. 
Fiecare işi caută un loc mai 
bun. Ca'mn orice sală de fes- 
tival. Şi nimeni n'a plătit bi- 
letul de intrare. O reprezenta- 





— Carnet intim — 


ție de gală, fastuoasă şi liberă, 
Sunt convins că niciunui n'ar 
îi venit, dacă sar fi impus o 
taxă. Căci există la cetăteanul 
român o mentalitate microbia- 
nă, din care ar reeşi că şi el 
are şansele unui viitor acade- 
mician şi mai ales, ironia ace- 
lei crute soarte care-l iasă me- 
reu în amfiteatru. Sunt aici 
profesori cu bărbi, suvanii şi 
inventatori de provincie, ves- 
tite doamne cu astivitate fi- 
lantropică, mai sunt acele ne- 
şterse figuri ale scumpe! noa- 
stre cafenele. Și iată dece, în 
acest bazar de ratati — spai- 
ma mea se verifică mai trist 
şi mai nelogic. 


UN SFERT DE ORA 


Celebrul sfert academic. În- 
ginerii Societăţii de Radio îşi 
instalează  microfaanele. Cei 
dela O. N. C., îşi pun la punct 
aparatul de filmat şi proectoa- 
rele. Domnişoara loana-Fortu- 
na Crainic apare însoțită de 
alte prietene. Pe fizura ei de 
copil bun, orice grimasă sar 
ivi, emoția stă ascunsă, Se vor- 
bește intens despre criză, des- 
pre zahăr şi despre insula 
Creta. Câţiva cetese gazetele 
de dimineaţă, în care se rela- 
tează larg și se omagiază fru- 
mos — opera noului membri 
al Academiei. 

Se mai întâmplă ceva? Ni- 
mic. Doar umilinţa noastră 
creşte ca o pecingine şi ne în- 
făşură tot mai strâns niște bra- 
ţe vrăjitoreşti. Pe dracu —- no 
să ne coste nimic, dacă n'om 
îmbrăca fracurile verzi — şi 
apoi, nouă ne este sortit alt- 
ceva... 


INTR'ADEVAR, APAR 
NEMURITORII 


Dar nu cu vestmintele lor 
impecabile începe aureola. Nu 
aci se limitează biografia a- 
mului. Pentrucă fracurile nu 
satisfac decât legea unui cere- 
monial. Nu încerc acum să gă- 
sesc alt simboi, dar mai sărbă- 
toresec decât în viaţa privată 
şi mai împărătesc pentru o în- 
cununare cu eternitatea — era 
necesar costumul acesta grav, 
solitar, aducător aminte a unui 
fast medieval. Şi  dintr'odată 
parcă se schimbă ceva, se tre- 
sează linii despărţitoare între 
trecut şi Istorie. Există totuşi 
un adevăr mai ascuns: unifor- 
ma aceasta nu uniformizează 
alegoria academică, nu supu- 
ne aceluiaş numitor spiritele 
care depăşesc oricând o haină. 

Fiecare se recunoaşte ime- 
diat. Geniul fiecăruia e intact. 
Chiar ierarhia valorilor se 
păstrează. 

Nu-i cunosc pe toți. dar El 
răsare mai tutelar peste cei- 
lalţi. E la fel can seara aceea 
de Decembrie de demult, când 
Pam văzut prima dată la pu- 
pitrul Filarmonicei. Şi mi-au 
rămas în. minte, capul înălţat 
deasupra tumultului, precum 
şi mâinile care desenau halu- 
cinant în aer semie mai mâ- 
gice decât ale vrăiitorilor al- 
chimișşti. Şi acum, e singurul 
care produce nelinişte în sală, 
ne cutremură şi ne obligă să-l 
privim şi să nu ne mai sătu- 
răm văzându-l. Simţ: astfel 


celular, că George Enescu do- 
mină şi că-l desface de orice 


Octavian Goga 
convenţie pământească — ge- 
niul care nu poate încape în- 


treg în această Academie. Nu- 
mai pe el îl văd. Apoi pe cei- 
laiţi. 

Creatorul lui „lon” — mai 
înalț decât brazii şi mai senin 
de luminos decât prima zăpa- 
dă. Liviu Rebreanu nu poate 
admite simboluri. Atât poate: 
e duhul pământului nostru. 
Căci alături, masiv şi nezâm- 
bitor Mihai! Sadoveanu 
toarnă peste lucrurile din jur 
poezia şi muzica lirică a ne- 
pieritoarelor izvoade. dela iz- 


vorul până la gurile Siretului. 
Calm şi nestingherit de lumini, 
poate încă nu destul de pre- 
zent în sală, Lucian Blaga stă 
drept în mijlocul rotondei — 
ascultând freamătui de sus şi 


de jos. Sosesc în urmă cei 78 
de ani ai bunului nostru L Al. 
Brătescu-Voineşti. Apoi Dimi- 
trie Gusti, Prof. Simionescu, 
Lapedatu, George Murnu... 


ŞI POETUL „ȚARII DE PESTE 
VEAC” 


Prima mea întâlnire cu Ni- 
chifor Crainic. Nu aici, ci în- 
tr'o carte de română, pe băn- 
cile liceului. Fotograiia aceea 
întunecată, profilul unei figuri 
stranii aplecată prea mult în 
jos și o  „elegie”  obsedantă, 
chinuitoare, care atâtea nopţi 
mi-a  clocotit adolascenţa și 
mi-a învălmășit sângele celor 
17 ani: 


Aceste stele călăuze 

Surpând din cer vremelnicii, 
Aces:e cupe străvezii 

Brumate sângeriu pe buze 
Eu mâine m'am să le mai ştiu, 
Eu mâine m'am să le mai ştiu. 


Şi-aceste cântece pe care 

Le cânt cu jumătate glas — 
(Aceste vetre unde las 

Cenuşa flăcării fugare), 

Eu mâine n'am să le mai cânt, 
Eu mâine n'am să le mai cânt, 


Mi-era atât de viu şi atât de 
aproape, că mi-au rămas în 
minte cuvintele lui, plutitoare 
peste portret ca nişie flăcări 
sacre. Și când mi-a fost nără- 
zit să-l văd şi să-l aud lao 
conferinţă în sala „Eparhială” 
a Chişinăului, niciodată n'am 
crozut într'o identificare mai 
fidelă a idolului meu cu puter- 
nica sa prezenţă acolo 





Nichifor 


Crainic 


Și în clipa asta trăesc emo- 
ţia ceasului de atunci. Poate 
pentrucă regăsesc în nemuri- 
torul de astăzi, mai multă e- 
fervescenţă ori poate chiar vă- 
păile şi împăcarea duhului 
meu cu viața. Acesta este! 
Vestmântul de academician dă 
o distincţie superlativă poetu- 
lui și toate luminile candela- 
brelor aprinse, joacă steme şi 
necuprinse gânduri pe fruntea 
lui ameţitoare. 

Cred că Nichifor Crainic a 
isbutit să învingă toate falsele 
valori, pe care veacul acesta 
atât de meschin i le-a pus în 
cale. Şi nu ştiu ce elogiu mai 
elocvent se poate scrie în cin- 
stea lui. Dacă îi recitesc acum 
alt poem, mă doboară geniul 
țărânii româneşti care se înal- 
ță prin el. Sau dacă aş vrea să 
desarmez  desmăţatele opinii 
ale altora streini ae forul ace- 
sta, prin esseurile „Punctelor 
Cardinale”, ar însemna să glo- 
rific încăodată autenticitatea 
personalităţii postului nostru. 
Căci strălucirea acestui act de 
imortalizare, ne obiigă să a- 
testăm înainte de toate că d. 
Nichifor Crainic e deschizăto- 
ru] unei epoci de drumuri 
noui. 


CATEVA FOTOLII GOALE 


Fiecare își ocupă locu! său. 
Dealungul rotondei, pe scaune 
„simple — membrii corespon- 
denţi, între care se pot recu- 
noaşte d. I. A.  Basarabescu, 
Torouţiu, Tudor Vianu. etc. 
Şi mai sunt amestecate pe a- 
colo, o mulţime de doamne, 
care cu toată vizibila rudenie 
a academicienilor -—- produc 
sus în amfiteatru puțină desa- 
măgire și multă discordie. In- 
tr'adevăr în rotondă se pare 
c'ar trebui să fie numai locul 
indicat ceremonialului şi mem- 


de LAURENȚIU FULGA 


brilor. Dar de îndată ce înşişi 
membrii își aduc copiii acolo, 
mare ficiun rost să se mai 
supere poporul. 

Doamnele Veturia Goga și 
Claudia Bucșan (soţia şi sora 
poetului) sunt primite cu multă 
afecţiune de d. Lucian Blaga, 


care le conduce în  lojile din 
dreapta. 
Fotoliile, rămase goale, au 


aparținut cândva lui Nicolae 
Iorga, N. Titulescu, Ion Incu- 
leţ şi Nicolae Drăgan. Îşi aş- 
teaptă depe o zi pe altă, ne- 
clintite şi solitare, alţi nemu- 
ritori. Nu se așează nimeni în 
locul lor. Superstiţia sau orgo- 
liul fiecăruia dictează din nou 
rezerve între cei ce sunt şi cei 
ce-au fost, Dealtfel, doar scau- 
nele nu se schimbă aci, nu ca 
prezență materială -- ci ca 
obsesie nesfârşită pentru nu- 
mărul limitat al celor 40 de 
nemuritori. 

Clopoţelul sună. Soarta lui e 
ca a tuturor clopoţelelor din 
lume. Incepe sau se sfârșește 
recreația, ori ca să se liniştea - 
scă amfiteatrul. Ceilalţi stau 
mai greu aplecați peste pro- 
priile lor melancolii, ca să-i 
mai simtă necesitatea. D. RĂ- 
dulescu-Motru, preşedintele A- 
cademiei, lipseşte.  Sedinţa o 
deschide profesorul Ion Petro- 
vici. 

— Are cuvântul nou! nostru 
coleg, Nichifor Crainic! 

Trei microfoane vor difuza 
magistrala evocare pe care mi- 
nistrul Propagandei o» face ce- 
lui ce mai este încă poetul pă- 
timirii noastre. Și din clipa a- 
ceea toate s'au șters. Și ură şi 
mizerii şi alte gânduri negre. 
In sală nu e prezent decât Oc- 
tavian Goga. Fiinţa lui se răs- 
coleşte şi s'aşterne peste iu- 
cruri, ca un alt şi mai chinuit 
nimb cernit. 


UN DUH DIN ALTE 
VREMURI... 


Pe a] patrulea scaun. înce- 
pând dela capăt a stat cândva 
George Coșbuc. Apoi a stat 
acolo —— Octavian Goga. 

Un ardeal epocal, a cărui 
existență nu și-a pierdu: nimic 
nici din veșnicia şi nic: din 
actualitatea lui spirituală. Ori- 
ce elan te-ar mai putea cu- 
prinde, e atât de greu să uiţi 
împrejurările în care i-am avut 
şi i-am pierdut pe amândoi. 
Găsesc astfel un aspect unitar 
în această expansiune a româ- 
nismului nostru de mâine, că 
niciodată nu ne vom închina 
la alţi zei, decât la cei pe care 
i-am cunoscut între graniţe:e 
noastre. 

Este extraordinar elogiul pe 
care îl face d. Crainic — ma- 
relui bard dela Răşinar, Atât 
de miraculos şi atât de exal- 
tantă e evocarea lui încât în 
momente de trudită reculegerz 
-— reculegerea n'a mai putut fi 
oprită, şi sa aplaudat parcă 
pentru însăși apariția umbrei 
lui Octavian Goga. Era ca o 
întâlnire uimitoare pe un mun 
te de Golgotă, când unul aduce 
sublima izbăvire de eri — iar 
celălalt spinii altei crucificări. 
Avem alt vis neîmpiinit... și 
pe realitatea acestui tragism, 
poetul „şesurilor natale” a co- 
vârşit fără nicio prudenţă 
sau cenzură — chiar crinii 
care ne mai îmbobocesc astăzi 
din răni. 

Apoi pe scaunul, unde s'a 
întunecat trecutul —  creszu 
mai luminat ca oricând acest 
prezent vulcanic şi aspru, a- 
cest fecior al naţiei. care na 
încoronat numai un poet ci o 
generaţie de sacrificiu... 

Pe al patrulea scaun, dela 
capătul rândului, acum stă 
Nichifor Crainic. Intre bătrâ- 
nul A. C. Cuza si zâmbitorul 
Dimitrie Gusti. 


BINE Al VENIT! 


Din partea Academiei, răs- 
punde d. Lucian Blaga. Un 
discurs bine orientat şi destul 
de cald, prezintă întreaga o- 
peră și activitate a noului 
membru.  Esenţele încep şi 
sfârşesc cu „Gândirea”, Se dă 
astfel posibilitate celor din 
amfiteatru să înţeleagă, astăzi 
mai bine ca oricând, valoarea 
acestui curent în literatura 
noastră şi polii de remarcaţie 
ai poetului Nichifor Crainic. 


Viaţa lui Tolstoi, deși, 
lungă și cu întorsături une- 
ori intunecoase, e azi pe de- 


plin  lămurită. Numeroase 
studii s'au scris asupra ei și 
criticii cunosc amănunţit 


faptele marelui scriitor. La 


Petersburg ori la Moscova, 
în Caucaz sau în Turcia, ia 
Iasnaia Poliana ori în altă 


parte a Rusiei, pretutindeni 
a fost urmărită trecerea sa. 

Cheia deslegărilor o dă 
autorul însuși. 


Tolstoi și-a notat faptele 
cu o sinceritate și regulari- 
tate uimitoare.  Insemnările 
sale datează din cea mai fra- 
gedă tinereţe şi abundă în 
reflecţii despre sine însuși. 

Deşi lumea înconjurătoare 
nu-l interesa prea mult, to- 
tuși, fie chiar şi numai în- 
treacăt, a lăsat înscris câte- 
ceva despre fiecare loc pe 
unde a colindat. 


Dacă e uşor de reconsti. 
tuit viața sa, e foarte greu 
în schimb de găsit relatări 


despre alții. Pe Tolstoi nu 
l-au interesat semenii, săi. 
Inaintea tuturora s'a văzut 
pe el și ochii lui, în loc să se 
îndrepte în afară, sau in- 
dreptat mai mult înăuntru. 
Nici chiar când împrejură- 
rile l-au dus dincolo de ho- 
tarele Rusiei, privirile sale 
n'au fost sustrase cercetări” 
lor retrospective. A rămas 
acelaș, oricare ar fi fost me- 
diul ambiant. Aşa se face că 
trecerea prin București este 
săracă în reflecții sociale. 
Ne-am aștepta să găsim în- 
semnări despre starea cul- 
turală a Principatelor,  des- 
pre viziunile  ontologice ale 
poporului, despre  înclina- 
țiile lui artistice, despre fru- 
musețile naturale, despre tot 
ceeace ar putea să observe 
un scriitor în genere. Nimic 
sub pana lui Tolstoi din 
toate acestea. Cele ce și-a 
notat, îl privesc mai mult pe 
el și mai puţin pe noi. To- 
tuși se află şi câteva intor- 
maţii preţioase, care aruncă 


lumină asupra destinului 
nostru ca popor. 
Să schițăm împrejurările 


care l-au determinat pe 
Tolstoi să vie în București, 
:4 refacem itinerariul pe 
care l-a urmat și să preci- 
zăm și orașele în care a mai 
stat. 

In 1853, Ruşii se găseau 
in război cu Turcii. Luptele 
păreau a nu se termina cu- 
rând și întreaga atenţie se 
concentra în Crimeia. Înter- 
venţia anglo-engleză sili pe 
Rușii să întemeieze o ar- 
mată și la Dunăre. I se numi 
un Stat Major, a cărui reşe- 
dinţă se fixă la București. 
Tolstoi se găsea la Tula, pe 
frontul din Caucaz. In Fe- 
bruarie 1854 află că a fost 
mutat să lupte la Dunăre. 
Noua baterie se instalase la 
Olteniţa, de care îl despăr- 
țea o distanță enormă... Ple- 
că îndată. Ajunse după o că. 
lătorie de trei săptămâni și 





Şi în urmă, încep felicitările. 
Noul academician le primește 
surâzând. Poate în adânc, în- 
fruntă mult din adevărul spus 
într'un vers de Eemineseu. Toţi 
se ridică. Se mai iau tugar 
câteva fotografii, un nou îilm. 

Doamna Veturia Goga plea- 
că singură. 

Fotoliiie rămân fără  gân- 
durile şi fără inima nimănui. 
40 de fotolii nemuritoare. 


DAR NOI UNDE VOM STA? 


Din nou s'au amestecat unii 
cu alţii. Pe toţi ne paște me- 
reu din umbră aceeaşi lege a 
deşertăciunii. Și zadarnic peste 
toate credem că ne înălţăra. 
Nu ascult de nicio poruncă şi 
pentru că febra îm. mai: dă 
răgazul să fiu lucid, pot şopti 
prietenului meu de pe stradă 
că nu de nemurire vom muri, 
ci de o prea probabilă stupidă 
moarte omenească. 

Se deschid portieraie. şoferii 
se înclină, maşinile pornesc. In 
București a început să plovă. 
Atât e nou, astăzi 22 Mai 1941 
— la ora 6 după amiază. Şi 
poate o să mă întrebi: pe care 
scaun vei sta? Nu ştiu, poate 
altundeva, 


cum formalităţile cereau să 
treacă întâi pe la Statul Ma- 
jor, făcu deci un popas la 
București. Journalul său no- 
tează exact ziua sosirii: 13 
Martie. Asupra rutei urma- 
te, spune doar atât: „Am 
plecat din Moscova și prin 
Poltova, Chișinău, etc., am 
ajuns ieri la București. In 
timpul acestor zile am fost 
fericit...“. Nu știm despre ce 
fel de fericire e vorba. Pro- 
babil să-l fi încântat prive- 
liștile naturii, inedite pentru 
el. Dar tocmai când promi- 
tea să fie mai interesant, 
Journalul său, a cărui nouă 
parte o inaugurase la Bu- 
curești, amuţeşte chiar a 
doua zi. Abia la 15 Iunie îl 
reia: „Trei luni de lenevie 
și, de nemulțumire  sufle- 
tească...“. Fusese la Olteniţa, 
sc îmbolnăvise, revenise la 
Statul Major, luase parte la 
asediul Silistrei, jucase cărți, 
suferise de dinţi, și-și pier- 
duse tot timpul fără să lu- 
creze... E foarte necăjit pe 
el. Deaceea scrie: „E pen- 
tru ultima dată când mă 
mai iert: Dacă în curs de 
trei zile nu fac niciun bine 
pentru alții, mă sinucid! 
Aceste ameninţări sunt frec- 
vente în Journalul lui Tol- 
stoi şi ele rămân totdeauna 
fără efect. Promite că nu- 
mai greșește, se jură, dar a 
doua zi, după ce cade din 
nou în păcat, se iartă cu o 
uşurinţă comică. O lună 
mai târziu, pe când se afla 
la Focşani, Tolstoi se supără 
din nou pe el. Nu putuse citi 
din Schiller, din cauza lene- 


viei: „Dacă mâine nu lu- 
crez, mă omor! Irevocabil 
mă omor!“ E indulgent 


însă şi de data asta, cum va 
mai fi de nenumărate ori... 
Aceste preocupări de auto- 
formare îl sustrag pe Tol- 
stoi dela cele ce se petrec 
în jurul său. Era însă o ma- 
nie veche, de care nu se va 
lecui până la moarte. Ea în- 


cepuse din adolescență, o- 
dată cu viața destrăbălată pe 
care o dusese la Moscova. 
in timpul șederii din Ro- 
mânia, Tolstoi avea două- 
zeci şi cinci de ani împliniţi, 
şi după socotelile lui, la 
vârsta asta, el trebuia să fie 
altfel.  Deaceea, umblă cu 
sete după reguli de morală 
și când nu le găseşte şi le fa- 
brică singur. Intreaga lui 
viață a fost o luptă contra 
răului. Mai niciodată nu 
l-au mulțumit însă rezulta” 
tele. La treizeci de ani s'a 
considerat înfrânt, la cinci- 
zeci de ani îmbătrânit, iar la 
optzeci, deși încă în plină 
vigoare, a fugit d'acasă. Ni- 
meni nu s'a dorit mai pur ca 
el și nimeni nu şi-a atribuit 
totuşi, atât de mai multe 
păcate. Vorbind cândva de 
anii tinereții, Tolstoi a scris 
aceste fraze, a căror amără- 
ciune l-a urmărit până la a- 
dânci bătrânețe: „Mi-e cu 
neputinţă să nu simt în ini- 
mă groază și desgust când 
mă gândesc la anii aceştia. 
Omoram în războaie, provo- 
cam la duel, jucam cărți, fu- 
ram câștigul ţăranilor, îi în- 
șelam şi-i băteam nemilos 
cu varga. Minciuni, adultere, 
chefuri, hoţii, tot felul de 
crime am înfăptuit. Pentru 
toate primeam  felcitări și 
camarazii mă considerau ca 
un om relativ moral... E 


strigătul de revoltă pe care, 
în mic, îl scosese de suțe de 
ori, în chiar momentul păcă- 
tuirii. 

Epoca șederii din Româ- 
nia e poate cea mai cuprin- 
să în remușcări. Deşi în pli- 
nă campanie, Tolstoi se stor- 
țează să câștige vremea 
pierdută. Citește pe Ler- 
montov,  Puskin,  Turghe- 
nieff,  Karamzin,  Alphons 
Karr, Schiller, Goethe, La 
Fontaine, George Sand, Dic- 
kens, Koranul: scrie la A-. 
dolescentul, Romanul unui 


proprietar rus și Memoriile 
unui artilerist ; visează ori 
plănuește alte opere literare, 
cu un cuvânt, duceo viaţă 
dintre cele mai spirituale. 
Tolstoi era un protejat și 
pentru el războiul nu pre- 


de VLADIMIR DOGARU 


7enta niciun pericol. La Ol- 
tenița, adică pe front, na 
stat decât câteva săptămâni, 
după care a fost chemat la 
Rucureşti, lângă Statul Ma- 
jor. Aci a rămas până la ju- 
mătatea lui Iulie, cână, oda- 
tă cu întreg cartierul gene” 
ral, a plecat spre Basarabia. 
Marşul e plin de peripeții şi 
a avut următoriul itinerariu: 
București, Râmnic, Focşani, 
Bârlad, cu o întoarcere: O- 
dobești, Focşani, Tecuci, 
pentru a ajunge din nou la 
Bârlad ; apoi: Vaslui (el zice 
„Aslui') — Iași — unde îm- 
plinește vârsta de douăzeci 
şi șase de ani — Sculeni şi, 
în sfârşit, Chișinău. In total, 
o lună de mers, iar de şede- 
re în România, opt: din 
Martie uână'n Noembrie. 

Ar fi putut nota multe şi 
totuşi, n'a notat, 

In afară de amorul său 
propriu, care-l făcea să se 
închidă în sine însuși, o altă 
cauză a lipsei de interes 
pentru locurile românești o 
formează și ideile preconce- 
pute cu care a venit. In vre- 
mea aceea Rușii nu ne pri- 
veau cu ochi buni şi exerci“ 
tau contra noastră o aprigă 
ponegrire. Tolstoi însuși, fu 
victima acestei propagande : 
„După convorbirea cu me- 
dicul (care-l operase la Bu- 
curești, în ziua de 30 Iunie), 
am renunțat — povestește el 
în Journal — la părerea stu- 
pidă și nedreaptă pe care o 
aveam față de Valahi, pă- 
rere care este răspândită în 
întreaga noastră armată şi 
care mi-a fost vârită de 
idioții pe care i-am întâlnit 
până acum.  Particularitatea 
acestui popă constă în far- 
mec și tristețe“. Mai mult 
nu spune. Se referă la Doi- 
ne, la muzica poporană, ori 
la temperamentul nostru în 
gencre ? Greu de precizat. 

Insemnările sale sunt așa 
de  laconice, încât uneori 
devin simple vorbe : „Seara 
am plecat cu Malici la Moa- 
ra Domnească (probabil vre- 
un local de petrecere), dove- 
dind încă odată lipsa mea de 
seriozitate“ (20 Iulie). In- 
tr'alt loc: „Am mers călare 
până la Râmnic“ (30 Iulie). 
Sau : „Ajuns cu bine la Bâ- 
lad ; executat misiunea cu 
care am fost însărcinat" 
(7-11 August). Ori: „Sculat 
târziu, plecat apoi la Odo- 
beşti. Această plimbare nu 
mi-a reușit“ (15 August). 
Nimic în plus, deşi un serii- 
tor cum se credea el că este, 
ne-ar fi dat zeci de pagini 
de descrieri. 

O singură dată pare mai 
inspirat : în seara de ? lu- 
lie. Pasagiul cuprinde un 
tablou al Bucureştiului, vă” 
zut noaptea, sub lumina fe- 


linarelor: „Mă  aplecai pe 
fereastră, spre a privi feli- | 
narul ce strălucea printre 


frunzele copacilor. Din norii 
de peste zi mai rămăsese 
doar unul. Fata proprieta- 
rului era și ea ieșită la bal- 
con. Pe stradă trecu o ban- 
dă de lăutari. Când sunetele 
unui vechi cântec ajunseră 
până sus, frumoasa fată 
suspină adânc, se sculă şi se 
retrase înăuntru. O impresie 
de dulce tristețe mă năvăli. 
Surisei involuntar și privii 
multă vreme felinarul meu, 
a cărei lumină se răspândea 


printre ramurile copacilor. 
Vântul, noaptea, ura, cerul 
— toate îmi apărură mai 


bune... O idilă în toată re- 
gula, al cărui beneficiar tâ- 
nărul ofiţer deveni în cu- 
rând... 

Insemnările lui Tolstoi nu 
vorbesc deci mult despre 
noi. Autorul lor era prea tâ- 
năr pentru un astfel de act 
şi mintea sa nu era deprinsă 
cu asemenea probleme. 

Tolstoi nu are perspicaci- 
tatea unui Keyserlnig de pil- 
dă. El e prea poet, prea liric 
şi ochiul lui nu era încă de- 
prins să observe 'n afară. 

Oricum ar fi, notările lui 
au un farmec deosebit : sunt 
făcute la faţa locului şi pri- 
vesc deopotrivă un scriitor 
şi-un popor. 





31 MAI 


Foarte mulţi dimtre expo- 
zanţii cei mai merituoşi din 
anul acesța, ne apar mult 
schimbaţi, unii în bine, iar 
alţii  traversâna momente 
care dacă nu înseamnă re- 
gres, sunt opriri care dovedesc 
oboseala. Vom sublinia ast- 
fel progresul împlinit de d. 
Țuculescu.  Ptisagele d-sale 
au acum acele nuanţe pe care 
le dau meșteșugul, îţi dau 
sentimentul unor lucruri 
voite, lucid făcute. D. Țucu- 
lescu are temperament de 
pictor — e neindoios, Violen- 
elor, brutalității, d-sa a fă- 
cuț Joc în tablourile sale unor 
subtilități care îi scăpau în- 
nainte. Lucrările de azi, atât 
de frumoase, sunt o justă 
răsplată, a unei stăruitoare 
şi pasicmate munti. De ase- 
menea se cuvin elogii G-lui 
Vânătoru. Amândouă lucrări- 
le dovedesc mare progres. Pei- 
sagiul, prin bogăţia tonurilor, 
tar natura moartă printr'o 
foarte justă înţelegere a cu- 
Loarei. 

Si d. Vânătoru ca și d. Ţu- 
culescu, se deosebesc mult de 
restul expozanţilor si anul 
acesta, pe bună dreptate, Se 
bucură amândoi de o frumoa- 
să biruință. Ne-a surprins 
plăcut reapariția d-lui Corne- 
liu Mihăilescu. De artişti ca 
d-sa, întotdeauna e nevoe în- 
trun salon. Deşi nu a trimis 
decât acuă lucrări mici, ele 
sunt spirituale și admirabil 
colorate. D. Vasile Popescu 
expune şi anul aresta două 
lucrări din care sa desprinde 
rafinamentul cu care ştie să 
găsească cele mai rare to- 
nuri. Dintre pictorii noștri 
consacraţi expun d-nii: Şte- 
fan Popescu, Stoenescu, Ki- 
men Loghi, Verona şi d. Ma- 
rius Bun?scu, cu o compoziţie 
de mare dimensiune.  D-lor 
ne confirmă prin participări- 
1e la acest Salon, prețuirea pe 
care am făcut-o de atâtea 
ori  scriimă despre operele 
d-lor. Un număr important 
de artiști de seamă mai ex- 
pun lucrări demne de toată 
atenția: d, Ionescu Sin, un 
remarcabil portret, Al. Phoe- 
bus, un interior de ţară; Stoi- 
ca, un portret interesant; Z:0- 
tescu,  Hoeglich, Angheluţă 
Octav, Hrandt Avachian, Ior- 
dache, Radu Boureanu, Ro- 
dica Z. Codreanu, Marioara 
Constantinescu, A. Diacones- 
cu, 'Ţipoia. 

Compoziții au trimis d-nii: 
N. Brana, Nely Stiubey şi d. 
Bilţiu Dâncuş. 

De câte ori am avut prile- 
jul, am îndemnat să se facă 
compoziții și portret. Suntem 
fost aşezate acele ce sau tri- 
mis anul acesta, nu poate 
încuraja prea, mult să se 
continue... Se anunţase că se 
vor înființa premii pentru 





194) 








Cronica plastică 


SALONUL OFICIAL 





Ti 


compoziții şi portret. Suntem 
nerăbdători să vedem reali- 
zată această exce.entă idee. 
D-na Marcela Cord:scu expu- 
ne o ,Macedoneancă'4 remar- 
cabil studiată. D-na Dudu 
Alexandrescu a trimis două 
portrete din care preferăm 
„Pieretta'“. D-na Micaela E- 
leuteriade, un peisaj și un 
interior. Cităm o lucrare cu 
frumoase calităţi a d-lui Iliu, 
două tablouri, o natură-moar- 
tă şi un peisaj al d-nei Lu- 
cia Demetriade-Bălăcescu. A- 
dina Paula Moscu și Alexan- 
dru Moscu expun portrete 
remarcabile. Un peisaj armo- 
nios trimite a-ra Coco Meţia- 
nu. D-nii Hârtopeanu și 1. 
Brujan reprezintă în chip fe- 
ricit pe artiștii ieşeni. 
Notăm de asemenea pe ur- 
mătorii artişti care contribue 
atât de mult, la nivelul expo- 
ziției:  Nutzi Acontz, Bar- 
bieri, Ciupe, Paul Constanti- 
nescu, Victoria Constantines- 
cu, Fiorica Cordescu cu pei- 
sagii bune, I. Dan, Elena, Deş- 
ti, Tanţi Demetriad. Nico- 
laide Dimitriu, Dobrian, E. 


ELENA DEȘLIU 





de PAUL MIRACOVICI 


Enea, Frimu, Sorin Ionescu, 
Corina Lecca, Leon Gh., Măn- 
ciulescu, Loewendal, Mihal- 
cea, Gori Mircsscu, Muscelea- 
nu, Negoșanu, Nichita, Oline- 
scu, Hiena, Povea, Popescu» 
Ghimpați, Vavilina, Velisara- 
tu, Anatol Vulpe și Georgeta 
Vintilescu. 
[_] 

Proporția lucrărilor cu to- 
tul slabe est> și mai mare la 
sculptură. Astfel, un aprecia- 
bil număr de lucrări câre ar 
îi meritat protecţia întunere- 
cului, ne apar remarcabile, 
prin contrast. Lucrările care 
merită atenția sunt încă ace- 
lea ale artiştilor la care ve- 
nim cu sacul mare: Corneliu 
Medrea, Miliţa Pătraşcu și 
Ion Jalza. D. Baraski expu- 
ne potrete oficiale dar oneste. 
Lucrările âdior Popovici, Bo- 
ris Caragea, G. Anghel. Failti, 
depășesc obişnuitul dar am 
dori și mai mari dovezi de 
efort, D. Ion Irimescu se do- 
vedeșta şi de data aceasta un 
subtil portretist. 

Notăm autoportretul d-lui 
C. Themeii și lucrările d-lui 
Al, Călinescu . 





m ma 





Peisaj 





GRĂDINILE ITALIEI 


țUrmare din pag. 1-a) 


Mai presus decât ori cărei alte impreiu- 
rări, unei grădini de artă i se atribue aie] 
progresele artistice și intelectuale făcute se 
Renaștere la Florența, de unde sa extins 
apoi, odată cu acel adevărat cult ai grădi- 
nilor, rând pe rând, în toate țările lumii, în- 
cepând cu Franţa Regilor dela Versailles. 

Dar tot din grădina de care vorbim, s'au 
strâns în jurul lui Cosimo și al iluzirulu, său 
nepot, fondatorii Școlii de Filozofie, care. 
prin Neo-Platonism, a izbutit săl impace 
pe Om cu Divinitatea. lar după ce sau 
strâns, le-a plăcut să se retragă împreună 
în parcul vilelor medicee din împrejurimile 
Florenței, unde au meditat, au trăit și au 
știut să moară irumos, 

lată dece se deschd atâtea perspective 
de grădini în tablourile pictorilor italieni, 
dela „Paradisul” iui Beaio Angelico. lu 
Primăvara” lui Botticelli. 

Spre deosebire de ceeace se întâmplase 
în Evul Mediu, odată cu Renaştereu s'a cău- 
tat a se stabili un nou raport între caza o: 
mului și grădini, între piatra zidurilor şi co- 
pacii parcului, printro „loggia” deschisă la 
nivel cu solul şi care să amintească de tunc- 
ţia similară a „vilelor”' romane, În tratatul 
său despre arta Arhitecturii, Leon Battisio 
Alberti concepe, în viziuni noi, și arta gră- 
dinilor. dând indicaţii pentru grotele, fântâ- 
nile, ornamneniaţiile vegetale în formă de li- 
tere, înșirarea copacilor în alei, bolțile ae 
plemte agățătoare pe colonadele de piatră, 
care aveau să dea înfățișare cu adevărai 
nouă aspectelor din Natură. Tot acest ilu: 
minat inovator al Renașterii, a preconizai cu 
întâietate reproducerea, prin arbuști de laur 
sau prin cedri, a tot felul de consiruciii de 
Arhitectură vegetală, asa cum se văă în 
câmpul unei cunoscute „Madone“ «a lui 
Mantegna dela Luvru. Corespunzână și ne- 
mărginitului orgoliu al noului om ai Renaş- 
terii, de a-și pune în evidență cât mai proe- 
minen!t persoana, parcul şi locuința iui vor 
tinde iot mai mult să ocupe cuimoa coline- 
lor sau chiar a munţilor, de unde să domi- 


ne apoi șesul şi marea (Ugo Ojetti). 

Literatura nu se putea sustrage, fireșie, a- 
cestui contact cu frumusețea grădiniloz. No- 
ta pastorală şi idilică, dela Boccaeu:o la Pas- 
coli și D'Annunzio, trecând prin opera lui 
Poliziano, a lui Ariosto și a lui Tasso, este 
o permanentă mărturie a pasiunei cu care 
cele mai sensibile spirite ale Literaturii itu- 
liene, s'au complăcut întrun asemenea ca- 
dru de frumuseţe şi sănătate. „Din cultul 
pentru Natura înilorită — s'a spus —, ca din 
contopirea între pasiunea pentru frurcsul 
descoperi! oriunde şi paziunea erotică, 
schimbată întrun adevăral „amor fiocreal”, 
vor ieşi unele din cele mai inspirata balade 
ale lui Poiiziano, celebrul liric al Renașterii 
florentine, ca şi cele mai expresive compo- 
ziții plastice ale prietenului său Botticelii, 

În Italia nu sunt flori de câmp, decât pe 
marginea apelor și sus, pe plaiuri. Toate 
floriie de câmp sunt acolo flori de grădină, 
după cum toate intinderile de sesuri cra fosti 
preschimbate în lanuri. Dar florile din cele- 
lalte grădini ale lumii, nu sunt de lan! ilo- 
rile câmpurilor și ale plaiurilor din marea 
grădină ce lui Dumnezeu? Atât rumai că 
în Italia au fost lăsate locului și au fost în- 
grijite cu atâta artă, încât florile s'au înobi- 
lai, ca tot ce iese din mâna acestor neîntre- 
cuţi meșteri. Fioriie n'au fost deci transplomn- 
tate numai în jurul caselor; și astiei câmpul 
este în Italia grădină și grădinile sunt acolo 
pe câmp. 

Atunci, unde sunt cele mai irumoase gră- 
dini ale Italiei? 

La Belaqgio sau la Cernobio, pe Lacul de 
Como? Între Rapallo şi Portofino, pe Rivie- 
ră? Lua San Remo? La Fiesole? La Tivoli? 
In parcul de roze al Villei Sciarra? Sau la 
Gardone? La Capri? La Taormina? 

Florile din toaie celelalte grădini ale lu- 
mii absorb în ele soarele. Grădinile Itatiei, 
in care sunt flori, dar sunt mai ales chipa- 
toși, năsiini, portocalii şi mimoze, adună în 
cununa lor de frunze și flori tot cerul, 


ALEXANDRU MARCU 


UNIVERSUL LITERAR 











Câine de codru 


Șase roibi şi .murgi tot şase 

Duc în şei, prin zorii proaspeţi, 

Gânduriţi haiduci, noraţi, 

Doisprezece 'n cruce fraţi; 
 Crudei frunze mu-i sunt oaspeţi, 

Codru îi ştie şi-i miroase: 


Greu atârnă pieptul, greu, 
Pieptul celor plânşi voinici ; 
Li se uscă fruntea, măre, 
Umplea jelea opt ciubăre. 
Nevedind pe culmi iarnici 
Luna 'scapătă mereu. 


Leagă doliu la căpestre 


Glas de creangă şi de rouă, 


Drumul sună vătuit. 
Singură, spre răsărit, 

Valea nalță brațe două 

Și se roagă... Sub ferestre. 


Sub ferestre de bordei, 


Câine alb, 


nemângâiat : 


Tulburi, tulburi ochii; sgură 
Şi de iască ceru 'n gură, — 
N'a băut şi n'a mâncat 

De trei nopţi şi zile trei. 


Simte câinele că-l sapă, 
Simte 'n coastă și prin gletnc 
Colţi de chin și de mustrări ; 





Si Imhotep 
iubea pe Ira... 


— Ce?... Duduiţă plângi? 
Nu mai plânge... 

Așa plângea şi Ira, Zeița 
frumuseţii, a gingăşiei, a bu- 
nătății, când a venit Imho- 
tep, Zeul vindecător la Egip- 
teni şi văzând-o pe Ira plân- 
gând, i-a sorbit lacrimile, să- 
rutându-i ochii. 

Mircea se aplecă şi-i săru- 
tă timid lacrimile. 

— Şi Zeița Ira zâmbi trist 
și fericită... Se vindecase... 

—- Povestiți-mi. murmură 
Veronica. 

— Se  vinderase... dar ze 
imbolnăvi de ceva şi mai 
grav, de ceva de care nici 
Zeul vindecător, Imhotep, nu 
putea să o vindece... Se îm- 
bolnăvi de dragoste. Ira î! 
iubea pe Imhotep, dar și Im- 
hotep se îmbolnăvi... boala 
era molipsitoare și Imhotep 
nu știa... Ă 

Doctorul Mircea 
se ridică să plece. 

-- Plecaţi? 

— Da. Plec. 

La cşire, îl întâmpină ma- 
ma fetei. 

— Se vindecă, 
doctor? 

-—— Da doamnă, mâne poa- 
te să meargă la plimbare. 

— Medicamente? 

— Nimic! O ţineţi 20 de 
minute într'un cearceaf mu- 
iat în apă rece, lăsaţi-o să 
doarmă. La revedere. 

—. Mulţumesc, domnule 
doctor. 

Pe drum Mircea se gân- 
dea: „Ira era frumoasă, Im- 
hotep era doctor; Ira era tâ- 
nără, Imhotep era tânăr. Și 
Imhotep iubea pe Ira... Dar 
Ira pe Imhotep? Și Imhotep 
pe Ira“... şi zâmbi trist la a- 
cest spirit copilăresc. 

Pășea încet în arșiţa de 
toamnă, fredonânăd „Le pa- 
radis perdu“. 

A doua zi, Mircea, îmbră- 
cat în cele mai bune haine, 
cu pantofii lustruiţi, cu că- 
rarea la o parte și parfumat 
discret, cu „Bois  dormant'“ 
ca în vremea studenției, când 


Dragoş 


domnule 


de PETRU TOPORAȘ 


îi veneau bani de acasă, pă- 
trundea pe ușa casci domni- 
şoarei Veronica Tudor. 

Mircea se simţea bine. 

—— Bună ziua, domnişoară. 

— Bon jour, domnule doc- 
tor. Nu mă așteptam. 

— Nici eu, domnişoară și 
adăugă în gând „eşti admi- 
rabilă“, 

— Bine aţi venit, domnu- 
le doctor, apăru pe nesimţi- 
te mama fetei. Aţi avut 
dreptate cu plimbarea... sun- 
teți un doctor admirabil; 
fiica mea tocmai voia să se 
căsătorească... se  logodeşte 
peste opt zile cu un inginer 


dela „Concordia“, domnul 
Hans Berger. 
— Mamă!? 


—— Felicitările mele, dom- 
nişoară. 

— Am venit să-mi înca- 
sez onorariul, plimbarea, 
continuă trist Mircea. 


Mergeau încet pe aleile 
grădinii; sub picioarele lor 
foşneau frunzele uscate ale 
castanilor și vântul se juca 
în părul lor. 
Povestește-mi 
Jra și Imhotep. 

— E trist, 

— Povesteşte-mi, te rog. 

— Îmhotep iubea pe Ira. 
Dar Ira se căsători cu Ho- 
rus, fiul lui Isis, sora și ne- 
vasta lui Osiris, Zeul svare- 
lui. Isis, Zeița grâului, Zeița 
fecundității și a medicinei, 
voia ca Horus să o ia pe Ira. 
Isis ura pe Imhotep și Ho- 
rus luă de soţie pe Ira. 

— Nu; nu-i adevărat. Isis 
iubea numai pe Imhotep și 
nu se va căsători niciodată 
cu Horus, 

Mircea simţi buzele Vero- 
nicăi. Era Ira sau Veronica? 
Și el cine era? 

Vântul se juca în pletele 
Zsiței Ira şi mângâia sutle- 
tul lui Imhotep, mângâia su- 
fletul bolnav de dragoste, 
sufletul lui Mircea... 


despre 





V. DOBRIAN 


Luceatărui 


Ca o rană când o 'nsări 
Fierbe inima-i, să plesne. 


Zorii flutură pe apă. 


Sar din şei haiducii, 


sar 


Şi-i se uită ?n ochi, pe rând; 
Toate mâinile sărută 

Coama câinelui scăzută, 
Toate mâinile, oitând, 
Şouptă coamei, șoaptă rar. 


Suptul câine mu răspunde, 
Nu mai poate, nu, să spună 


Nimănui că-i ros de 


dor 


Cum 'de carii un ușor, 
Dor de Radu — pâine bună. 
Radu cu priviri rotunde. 


Radu, căpitan urit 


De ciocaoi, uris de «ei 

Și de slugi şaizeci, plătite. 
Lung priveşte 'n zări trezite, — 
Ochii wineţi frâng scântei ; 
Suie "i — râu — leşia 'n gât. 


Pleacă, Umbhră'i, umbră pare . 
Morsu-i clătinat se piere. 
Bate-l iarba la genunchi. 


Până *n sâmburi de 


răruneh: 


Simt haiducii gust de fiere. 
Frunza plânge, plâng isvoarc. 


TEODOR AL. MUNTEANU 


Câteva 


Şi iată-ne din nou alături 
de cele mai dragi preocupări. 
Dacă 0 vreme oarecare am 
stat pe gânduri, înainte de a 
purcede la scrierea rânguri- 
lor d= mai jos, sau dacă lu- 
cruri mai presus de voia noa- 
stră ne-au rup! de lângă vis 
— vina n'a fost numai a noa- 
stră. Proverbul cu omul şi 
vromile poate să ia mercu 
mai multe înţelesuri. 

De astăzi incolo, pe cât ne 
va fi cu putință, vom fi pre- 
zenţi în iiccare săptămână, 
în colțui acesta, alături de 
necunoscuţii noștri prieteni— 
tinerii poeti, Lecţii nule vom 
da, fiindcă tinereţea lor nu 
le-ar primi, iar a noastră n'ar 
putea să le impună; și ni se 
par: că așa este bine, Nu 
vom practica însă nici genul 
de „posta redacţiei“, cum nu 
om  înghesui in acest loc 
versuii care să se sufoce. Din 
tot ce va cădea pe masa noa- 
stră de lucru, vom alege un 
poem, două sau trei, cars or 
să, împodobească paginile „U- 
niversului literar“, ia fel cu 
strofele poaţilor celorlalţi. Noi 
credem în poetul tânăr, și de 
zze2a, vrem să-i âăm posibili- 
tatea să se afirme. Nu știm 
c'ne va scrie în pazinile noa- 
stre, dar ştim că numai ta- 
lentul ne va dicta alegerea. 
Prieteniile și neprieteniile 
cad în fața poeziei, înainta 
căreia cu toţii trebue să ne 
descoperim. Nume noui au 
să răsară în paginile noastre: 
le urăm bun sosit între noi. 
Aleşii, aceştia au să fie, iar 
pentru ceilalți ne vom lua 
curațul să discutăm în cât2- 


— rî: 





CÂNTECE NOUI 


cuvinte 


un articol pe săptămână at- 
mosfera poetică a celor șapte 
zile. Din plicuri şi cărți poș- 
tale vom putea lua destule 
Sugestii, ca să putem tecreţi- 
za într'un fel da discuţie „la 
gura sobei't, 
9 

Am înaintea mea un mal- 
dăr de epistole. Cu tristeţe o 
spun că am găsit în ete atâ- 
tea lucruri slabe, încât nici 
n'aşi avea, ce discuta. Strofe 
oaie și sforăitoare, dim care 
pr-a rar scânteiază o piatră 
de preț pe care cu grije mare 
am pus-o departe Să nu să 
supere poeţii, ci să ne con- 
trazică, trimițându-ne lucru 
bun, poezie autentică, pe care 
noi na vom grăbi s'o punem 
la loc de cinste în coloanele 
acestea, care surt atâtea uși 
deschise spre zare, 

Tinere poet din nu știu ce 
colț de ţară, bănuesc neliniș- 
til» ta'e, febrele și sfintele 
tale îndoeli, fiindcă surt atât 
de mult și ale mele. Te ştiu, 
iără să te cunosc. Te văd a- 
plecându-te pe carte, migă- 
iind sub lampa mică un vers, 
până te prind zorile. 

Tânăr sunt şi eu. Vine 
lângă mine, să pormmim îm- 
preună marele şi necântatui 
cântec pe care Poesia noas- 
tră îl aşteaptă. De la tine, 
de la mine, de la noi toţi... In- 
trând în casa noastră, cu 
bucurie volu striga, reru- 
noscându-te: ecce poeta! 

e 

C. V. Negruţi şi: Traian Co- 
sta şi prozatorul Petre Topo- 
raș sunt cei dintâi oaspeţi; 
auziţi ce clar sună  lirele 
lor? STEFAN BACIU 





Orizont NOU 


Anapeşti vreau să scriu de acum 
Inainte. Doar sunt potriviţi 
Peniiu negrul tristeţilor drum, 
Pentru ei 'voiu preface în scrum 
Argintale visări de album. 
Lăturalnici, vor fi fericiţi 

Doar acei adânciţi în padrum. 


Voiu incepe poemul, tăcut: 

Pe caet s'a ivi ce-am vădit 

In noptatece ceasuri pierdut, 

Voiu avea ce nici când n'am avut, 
Voiu vedea ce eu n'am mai văzut, 
Atunci când vo:u simţi un sfârşit 
în poemul de-abia inceput. 


Voiu simţi: fâșâitul din erâng 
Când s'apropie un vânător: 
Păsărelele care se plâng, 
Atârnate pe rarni ce se irâng 
Sub genunchiul piciorului stâng; 
Păsărele cu-al crângulni dor, 

In ochi jacrămi pe urmă se stâng 


Voiu opri pana pe sub pcvești, 
Voiu opri caravana *n pustiu, 
Vo:u zări prin vitralii cereşti 
Intinsori de zăpezi omenești, 
Incercate cu ironuri regeşti. 
Voiu visa sub alt cer, azuriu: 
Vor fi ultimii mei anapești. 


TRAIAN COSTA 


“Amintiri dobrogene 


Dimineaţă. 

Pesie deal. argintul răsăritului, 
Izvorit, din apa dimineţii, clară, 
A vopsit măiestru cu lumină 
Fruntea câmpurilor de secară. 


Rațele, în zbor grăbit şi mic 
Duc în acltă nopțile, siihii. 

Vi ncorăbii cu lumina din Balcic 
Umtlă vântul pânze sinelii. 


Alba dimineață dobroseană 
Urcă vecelă albastrele coline, 
Cum păstorii, primăvara, munţii, 
Când sunt pajiștile cerului senine, 
C. V.. NEGRUȚI 


m 31 MAI 1941 





Incepând nu de mult să 
strângă în jurul său talente 
tinere, revista „Convorbiri 
literare“ condusă de d. 1. E. 
Torouţiu, a isbutit repede să 
tie una din publicaţiile lu- 
nare importante dela noi. 

Spre a marca o legătură 
mai vie cu scriitorii, înles- 
nind accesul operelor lor 
spre public, d. Torouţiu a 
inființat și colecția „Convor.- 
biri literare“, în care au fost 
tipărite până acum nume- 
roase volume. 

Tânărul autor Petre Pau- 
lescu se înfățișează cu „Fuga 
în azur“, ca un talent al 
genrației -noui literare, re- 
comandat de editorul ce-o 
sprijină. Spunem deci „re- 
comandare“ și exprimăm 
ceva mai mult decât cu- 
prinde un simplu fel de a 
vorbi. 

Autorul elegiilor din car- 
tea ce-o recenzăm, vine în- 
tr'adevăr, 
mună camarazilor săi de se- 
rie literară, cu preocupări 
ta, aceiași temperatură, cu 
mijloace stilistice din a- 
ceeași manieră. 

E preu deci să spunem ce 
pecete personală poartă d. 
Petre Paulescu, dar vedem 
bine că d-sa se integrează 
momentului ultim din evo- 
luţia deceniului : expiraț, 
ceeace, desigur, poate fi con- 
sideraţ un merit. A nu ră- 
mâne în urmă cu sensibili- 
tatea și procedeele, și dea- 
semeni a nu afișa un gust 
de avangardă riscând să te 
izolezi spre a fi apoi depă- 
şit, e semn mulțumitor în 
lirteratură. Evident, timpul 
va aduce selecţie în seriile 
conformmiste, dar în cazul 
d-lui Paulescu selecţionare 
înseamnă creştere și matu- 
ritate, Dacă am voi să gă- 
sim ceva personal în „Fuga 
în azur“ am sublinia, de- 
pildă, un anume joc cu sine 
insuși al poetului, în care 
îmbină intimismul cu un 
humor elegiac : 


Biroul meu doură de mine-i plin 
Stă Petre Paulescu pe pereți... 
In unele tablouri sunț senin 

[m altele m'apasă lungi tristeți. 


Aci-s civil, în capul gol cu chică 
Aci ostaș cu zâmbetul pe buze 

Colo îmbrace severa mea tunică 
lar dincolo mă lăfăesc în bluze. 


Pe masă stuu ținuturi mari de 
rime 

Și în sertare dorm melancolii; 

OR, Domnule Poet, nu ştie nimeni 
Cât ară plugul nopților târzii. 
(pag. 29). 


Gustul acesta al autoin- 
terpelării e -destul de mare 
la tânărul autor, care a ob- 
servat că atrage atenție 
când se introduce singur în 
scenă. Pronunţia propriului 
nume i s'a revelat pare-se 
ca un isvor liric, încât pu- 
tem zice că poetul își e sin- 
pur sieşi muză: 


Domnilor, la mine muza e cazonă 
Poartă cascheiă, cisme şi centură, 
Ea din mizerii, frumusețea jură 
Comandă, execută şi... ordonă, 


Umblă pe stradă parcă e madonă; 
Dar de un tim», ea Plânge ne 
*mcetnt 
Petre Paulescu-i concentrat 
Petre Paulescu e pe z0nă. 


(pag. 37). 


Că 
Că 


Odată începută cochetă- 
ria, la oglindă, vrăjit oare- 
cum de docila-i imagine, ni- 
mic nu-l împiedică pe autor 
să se provoace ca apoi să-și 
promită pentru împăcare, 
„azurul““ ; 


Ști; Petre Paulescu, că nu te mai 
iubesc 

Mi s'a urit pe lume, de când 
umblăm hai-hui 

Cu stelele pe umeri de când tot 
hoinăresc 


în uniforma co-" 


CRONICA 
Petre Paulescu: Fuga în azur, 


elegii, Colecţia ,, Convorbiri literare 


Mă văd că sunt aieve băiatul 
nimănui, 

, : A , Ă . 

Furtuni și vise negre mă strânu 
mereu de gât 


Şi nici măcar un astru nu-mi 
râde în apa vremii, 
Hei, Petre Paulescu, mi-a mai 


rămas atât 

Să întru din nou slugă la curțile 
poemei. 
pag. 36). 


N'am urmărit să probăm 
talentul d-lui Paulescu, prin 
citatele pe care le-am putea 
multiplica, de oarece cartea 
ne oferă, destule. Ne e greu 
să declarăm maniera adop- 
tată, potenţial liric. Aceasta 
din pricina facilității. Şi alți 
poeți pot; scrie astfel, și după 
câte știm, nu șşovăesc s'o 
facă. 

D. Paulescu stărue însă ca, 
şi când ar îi singur depozi- 
tar al acestui fel de inspi- 
rație. Dar simpla stăruință, 
nu aduce nimic personal, 
încât rămâne de văzut dacă 
prezintă alte aspecte. Or, 
pretutindeni poetul versi- 
fică la fel cu confrații săi, 
după rețeta comună. Ce a- 
vantagii și ce cusururi ae 
rețeta ?  Zicem avantagii, 
fiindcă, din monient ce a 
tost adoptată de mai mulţi, 
se presupune rodnică. 

Ne referim în special la 
anumite aplicaţiuni metafo- 
rice seducătoare pentru lec- 
torul puțin exigent. Este fo- 
losit anume cu predilecție 
un metaforism în care se 
crede a se fi rezolvat difi- 
cultatea, cuvântului abstract 


în lirism. D. Paulescu scrie: 
„priveliști de-amintire“, „bu- 
ciumul tristeţii“, „glodul su- 
ferinţii“, „vreascuri de-adu- 
ceri aminte“, „sarica firii“, 
„buzunare pline de mistere“, 
„oalele tăcerii“, „stoluri de 
uitare“, „noaptea asta bea 
azur și vis“, etc., etc... In- 
trun studiu al nostru am- 
plu despre poezia nouă, am 
dat desvoltarea cuvenită a- 
buzului metaforic ce-l sem- 
nalăm, am cercetat originea 
lui și am arătat în ce constă 
eroarea celor care nu au în- 
țeies cum trebue pe maestru. 
Credem că versificatorii că- 
zuţi în mrejele acestei ma- 
niere vioaie, dar nesernnifi- 
cative, vor fi depășiți curând 
de altă modă. 

E posibil ca d. Petre Pau- 
lescu să-și găsească un fă- 
gaș personal ? Lucrul ar fi 
de bănuit după canoanele 
la care necontenit se supu- 
ne : 


Visez poeme cu ochi de cicoare 
Cu mers domol și glasul liniştit, 
Ingenunchează 'n marginile zării 
Și; Petre Paulescu mi te roagă. 


(pag. 52). 


E totuși ceva clar. Fap- 
tul că și-a însuşit un fel de 
a scrie caracteristic unei 
serii definite în literatură, 
constitue un indiciu că au- 
torul are Qreptul să se pre- 
zinte în public. Apariţia cu 
a doua carte îl obligă însă 
la mai mult. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





Note românesti 


O NOUA EDITURA 

Am vorbit udată aci despre 
rolul de mare răspundere în 
promovarea culturii, pe care-i 
au editurile. De priceperea sau 
iipsu de pricepere a înstitutelor 
ucestora de cultură depinde în 
mare măsură răspândirea gus" 
tului pentru carte. Alături de 
strălucitele exemple date de ți- 
rile cu veche civilizație din apus, 
unde editorii sunt înainte ce 
toate oameni cu adevărat culți, 
de un gust neîndoelnic, se poate 
vorbi astăzi și la noi de părâsi- 
rea vechii concepții ce ameniu- 
ţa cu sujocurea treptată și sigură 
a tinerei noaştre literaturi în 
plină desvoltare. Spiritul mer- 
cantil, crescut și organizat ca 
oricare alt comerţ, cedeuză să” 
când loc preocupării de frumos, 
Este un semn bun şi nu poate fi 
lăudat îndeajuns, oridecâte ori 
va fi cazul. 

Woua editură este Naţionala- 
Gh. Mecu, proaspăta succesoure 
a fostei „Nationata-Ciornei”. Din 
programul de lucru anunțat si 
din primele opere scoose de sub 
tipar, bânuim rostul cinstit 
folositor pe care d. Gi. Mecu îl 
vede întreprinderii al cărei post 
de răspundere şi l-a asumat şi 
rămânem încredintați că atita 
timp cât d-sa va păstra drumul 
nobil ce și-a ales, vom putea 
vorbi de un nou aliat al făuri- 
torilor și iubitorilor de slovă bine 
scrisă. Prima lucrare apărută la 
„Naţionala-Gh. Mecu” este 


E) 


ISTORIA AMERICII 
de JAMES TRUSLOW ADAMS 


Veritabilă epopee, urmărind 
faptul istoric sub toate aspecteie 
sale, cu o puternică putere de «- 
vocare, cartea lui Adams, depâr- 
te de-a fi ceea ce pare a se â5- 


cunde sub titlu, este operă de 
creație în care datele de ordin 
politic, economic și social se îm- 
pletesc în mod armonic în ca- 
drul măreț a! vieții unei naţiuni 
tinere şi puternice care și.a croit 
arum în istoria lumii, 

Discuţiile ce a stârnit apariția 
ei, pasiunea cu care a fost ataca- 
tă şi susținută această operă u- 
nică prin grandoare și interes 
documentar. arată îndeajuns im- 
portanța ei, știut fiind că în Sta- 
tele Unite nu se bucură adeziu- 
nea masselor decât operele cu 
adevărat mari, cele cu o im- 


portanță oarecare plasându-se cu 
ușurință şi dela sine în marele 
anonimat, 

Traduverea, într'o aleasă limbă 
românească, este semnată da 
q.„na Wandy Muston. 


O CARTE OPTIMISTĂ 


este romunul scriitoarei Jolan 
Foeldes întitulat Mă mărit. Co- 
munitatea de muncă,  dovelită 
cea mai potrivită formă « arti 
vDității, își găsește în romanul a» 
cesta expresia adecuată. Valului 
de deprimare pe cure vremurile 
apropiate îl isbesc cu furie ne 
meterezele sufletului omenesc, 
Jolan Foeldes îi opune încrene- 
rea în triumful total al muncii și 
voinței de-a învinge. 

Tinereţea câtorva fete pornite 
cu elan spre cucerirea unor sia 
tuații mui bune, efortul continuu 
şi susținut ul adolescenței neobo- 
site și încrezătoare îți aduc, prin 
această lectură reconjortautul su- 
fletesc după care generaţiile ti- 
nere aleargă însetate. 

Paginile de discretă si sună (a 
naâliză a dragostei ce îrmiugurește 
dincolo de preocupările coplesi- 
toare aie existenței, se adaugă 
în mod fericit calităţilor pe cari 
le-am remarca. mai sus. Departe 
de-a. aluneca în convențional, ro- 
manul acesta rămâne o evangha- 
Vie « tinereții pictorioase, a vieții 
ce îrumpe năvainic în jurul nu= 
stru. 


Intr'o curută românească, tra- 
ducerea a fost făcută de d. Vir- 
giliu Athanasie Mănescu. 


INTRE CĂRȚILE 


pe care editura „Naţionala—Gh. 
Mecu“ le are sub tipar şi care 
vor apare în curând, după un 
plan întocmit cu grije, anunţăm 
deocamdată câteva volume ce-au 
obținut un neindoelnic succes la 
ediţile anterioare: Pe aripile 
vântului, de Margaret Mitchell 
(astăzi epuizat); Veneţia, scrierea 
plină de evocare duioasă a isto- 
ricului îrancez Charles Ikehl şi 
Floare întunecată de John Gals- 
worthy, 


RISIPĂ AVARĂ 


se intitulează volumul de versuri 
pe care d. Ion Frunzetti îl va 
Scoate, peste două săptămâni, în 
„Colecţia Universul Literar”. 


C. POSTELNICU 








SĂPTAĂAMANII 


PARANIEZE 








Ce părere are d. Victor lon Popa despre criticii teatrali... 
„din ce cauză? — şi... ce e de făcut? 


Proaspăta revistă săptămânală 
„Arta” a întreprins o anchetă, cu 
să afle care e cuuza crizei prin 
care ar trece dramaturgia ori- 
ginală. 

Iaţă, după părerea a-lui Victor 
Ion Popa. dramaturg original și 
director al teatrului subvențicnat 
„Luptă și Lumină”, care ar fi 
unul din motivele pentru care 
'rece teatrul românesc prin 
criză * 

„Pentrucă presa și publicistica 
nu mai poartă niciun interes tea- 
trului — ca ţuturor urtelor de- 
altfel --- lăsând în genere croni- 
cile de specialitate pe mâna unor 
oameni absolut nepregătiţi, fără 
pic de autoritate și simţ al răs- 
punderii, — dar mai ales fără 
strop de dragoste pentru artă, 
tără înțelegere a rostului ei, fără 
generozitate”. 

Acestea sunt părerile dlui Vic- 
tor Ion Popa despre criticii tea- 
irali români, de azi. Nu fuce nici 


a deosebire. Nu citează nume. Vi” 
zează „în genere“. 

Să identijicăm, deci, noi, | 

Iată, aşa dar, cari ar fi, croti- 
carii teatrali vizați de d. Victor 
ien Popa, „în genere” (cu arăta- 
vea, în dreptul lor, un ziarelor şi 
revistelor în care sapă ei teme. 
liile teatrului românesc), — „ab- 
solut nepregătiţi, fără pic de au- 
toritate și simț al răspunderii”, 
etc, : 

Romulus Seișanu (I7niversul). 

Dem. Theodorescu (Viaţa). 

Mircea Ştefănescu (Curentul). 

Victor Popescu și Traian La” 
iesou Universul Literar). 

Vinţilă Horia (Gândirea). 

Petru Comarnescu (Revista 
Fundațiilor Regale). 

N. Carandino (Rezista Ro- 
1Nână), 

Ion Anestin și Horia Rădule- 
scu (Vremea). 

Mihai Apostolescu (Curentul 
Literar), 

Vlaicu Bârna (Arta). 


Pasuai 
'Cortina!. 

Nichita Tomescu şi Gaby Mi- 
chailescu (Vedeta). 

Cicerone Theodor?scu (Hotare). 

N. N, Matei (Zlustraţia Săptă- 
mânii). 

Minail Băișoiu (Porunca Vre- 
Ti). 

Dinu Roco (Sfarmă Piatră). 

Al. Raicu (Seara). 

C. T. Bobeş (Acțiunea). 

Neagu Rădulescu (Unirea). 

Petru Manoliu (Timpul). 


Theodorescu „ Valahu 


+, fără strop de dragoste pen- 
tru artă, fără înțelegere a rostu. 
lui ei, fără generozitate“, 

Intr'adevăr, qenerozitataa, 
înțelegerea şi dragostea celor mai 
sus pomeniţi iși ale încă multor 
altora, cari temporar nu mai 
scriu) r'au prea apreciat, în ul. 
iima vreme, la justa lor mare 
valoare, dramaturgia originală si 
directorlâcurile subvenţionate ale 
d-lui Victor lon Popa. 


EICAETERA 





C. TÂNASE, ECONOMIST 





Aflându-se în lumea teatrală 
că d. C. Tănase, directorul com- 
paniei de reviste „Cărăbuș“ a 
devenit co-proprietar a] cafene- 
lei „Royal“, au început imediat 
comentariile: 

— Şi nu pierde? Are clienţi? 

— Nu pierde! Are clienţi pe 
toți angajaţii trupei „Cărăbuș“. 

— Dar angajaţilor trupei „Că- 
răbuşi le dă mâna să plătească 
prețurile mari dela „Royal“? 

— Le dă mâna, pentrucă an- 
gajații „Cărăbuşutui“ sunt foar- 
te bine plătiţi. 

— Dar cu ce bani işi plăteşte 
Tănase, aşa de bine, angajaţii? 

— Cu banii pe care îi câștigă 
dela cafenea ! 





C. TĂNASE, FILANTROP 


Un actor bătrân din trupa „Că- 
7ăbuş” îi povesteşte altuia mai 
tânăr, cum a devenit a. C. Tă- 
mase, filantrop. 

— Uite, cum. Tănase e din Vas- 
iui. Nimic mai naturii, vei zice, 
ca vasiuienii să fie mândri de 
concetățeanul lor și de câtevri 
pleacă el în turneu şi se abate 
cu trupa pela Vaslui, să dea ei 
năvali si să-i facă săli arhi. 
pline... 

— Nutural? 

— Bi bine, nu! Se miru ani 

de zile, la rând, toatt: suflarea 
teatrală românească, în cap cu 
însuşi Tănase, că tocmai la Vas- 
lui, orașul său de buștină, făcea 
el totdeauna, cele mai mici re- 
țete. Şi ce şi-a zis ei întro zi: 
Or fi vasluienii neluminaţi, și 
mor fi pricepâna rostul teatru- 
lui, pe lume! Ia să-i deştept cu: 
Să le fac o şcoală primară!.. Si 
e-a făcut. Dar, la turneul ur- 
muitor, aceeaşi poveste: sul“ 
goală ! Atunci, ce si-a mai zis 
e!, într'altă zi: Or fi camenii bol- 
navi, şi d'aia n'or fi putând 'veni 
la teatru! Ia să le fac şi un spi- 
tal... Şi le-a făcut. Dar, degeaba. 
La turneul următor, povestea su 
repetat : sala goală. 
Măi, să fie! șia mai zis 
Tănase, iar. Să știi c'or fi legaţi 
de Necuratul! El nu-i lasă să 
vină la teatru! Ia să le fac eu 
şi-o biserică, — să-i desleg de 
Satana !... Și le-a făcut! Zadar- 
nic. Rezultatul a fost arăși, ace- 
lași. N'a izbutit -— şi pace — să 
atragi Tănase vreodată mai mulţi 
concetățeni la spectacolele lui 
din Vastui. 

— Și până la urmă. a între- 


vupt desigur seriu operelor fi- 
luntropice. 

— Dimpotrivă ! a încoronat ses 
ria cu o operă şi mui măreaţă! 
Văzând Tănase că nu-i poatu 
convinge pe vasluieni cu nicio 
filantropie să vină !a spectaco- 
tele lui, că adică, pentru arta lui, 
vasluenii sunt morți — le-a mai 
săcut e ultimă Hlaniropie. 

— ue? 


—- Un cimitir. 


CONCURSUL CU PREMII 
AL ZIARULUI „VIAȚA“ 


Ziarul „Viaţa” de sub direcţia 
marelui scriitor, d. Liviu Re- 
breanu, a întreprins un Concurs 
cu premii, printre cititorii săi, 
întrepându-i „Care e viața pe 
care aţi dori s'o trăiţi ?” 

S'au primit destule răspunsuri, 
de toate calibrele, dela cititori de 
toate categoriile, — care răspun- 
suri, publicate în ziar, au făcut 
deliciu)... cititorilor cari n'au răs- 
Duns. 

Cei mai spiritual dintre răs- 
punsuri n'a văzut însă lumina ti- 
parultu. 

„Un cititor anonim, la între- 
bareu aceasta, care e viața pe 
care nți dori s'o trăiț.? a răs- 
pans: Viața fără ziarul „Viața”. 

în redacția ziarului sa făcut 
bineînţeles, mare haz, şi toată 
iumea a fost de acoru ca, pentru 
deplina obiectivitate a anchetei, 
să se publice şi spiritualul răs- 
puns iiiofensiv, 

S'a renunțat însă, — aflându- 
se la timp că gluma nu era „a 
unui cititor anonim” ci a unui 
foarte cunoscut... redactor al zia. 
tului, 

Care redactor — așa stând lu- 
crurile — nici na fost premiat. 


ŞUETĂ... PENTRU 
TOATE ANOTIMPURILE 


Se mai întrunesc 
la cofetăria „Nestor“. 

Acolo, zilele trecute, poetul 1. 
M., peste a cărui agerime de spi- 
rit, anii s'au scurs, nu fără a lă- 
sa urme, — îşi povestea impre- 


scriitorii şi 





siile culese din ultima călătorie 
tăcută în litalia: 

— Si am intrat în castelul du- 
cilor de Ferâra. Intr'o sală uria- 
şă, toţi pereţii erau pictaţi. Un 
perete reprezenta Primăvara; al 
doilea perete reprezenta Vara; 
al treilea reprezenta Toamna, — 
şi al patrulea perete reprezenta... 

„„Uite, al patrulea perete, 
nu-mi aduc deloc aminte ce re- 
prezenta... 


VÂNĂTORUL 
DE URȘI. 

Masă mare — desigur, scriito- 
riceasră — la Cafe de la Paix. 


Se ajlii la masă chiar vreo doi 
scriitori, 





Și dă șşuete d. Al, C, cunoscu- 
iul prozator umorist. Dânsul este, 
se spune, şi vânător. Cert este un 
jupt : povești vânitoreşti ştie 
nulte. 

Și tocmai povesteste... cum a 
vânat urși, Duminică, în munţi : 

— Deodată văd înaintea mea 
un urs enorm. Il îau la ochi, trag, 
vi-l lungesc jos... La o sută de 
metri depărtare, alt urs, şi mai 
mare, se ivește de duvă niște co- 
vaci... Ii îau la ochi, trag, și-l 





lungesc os... Dor nu sa isprăvit... 
Abia respirasem, şi se 1vește şi-al 
treilea urs. mai îngrozitor decât 
ceilalţi doi.. Il iau lu ochi, trag, 
Șt 

In chpa aceasta, un consuma- 
ior dela masa vecinii, zice prie- 
tenului din față, destul de tare 
ca să audă si „vânătorul: 

— Dacă-l lungește jos şi pe-ul 
treilea, mă due la vânător șiel 
tau de gât. 

Maestrul Al C., fără să se clin- 
tească, urmă : 

— „trag, dar... pe ăsta nu l-am 
mai nimerit ! 


D. Pona are dreptate. Ar fi 
timpul 2& se pună oarecare or- 
dine în teatrui românesc. 

Ar fi exact timpul să treacă 
a mai face și d. Popa cronică 
teatrală. -- şi să mai conducă 
teatre şi unii dintre cei de mai 
Sus,—-ca să vadă şi eice greu îţi 
vine când te vezi ignorat, când 
te simţi ratând şi când începe să 
te apuce cu acreală... 

„Până la a pierde măsura şi 
busola, 


Riscanta ieşire a g-lui Victor 
lon Popa „ani de zile om prudent, 
este îngrijorătoare. 

S'a rupt desigur undeva vreun 
Tresortţ... 


lar cazul e unic in analele tea- 
trului și ale presei românești, și 
—— de bună seamă — nu va ră- 
mânea fără repercusiuni. 

Intre altele, s'ar putea ca ure- 
unii dintre cei vizaţi, — să refuze 
calificatinele. 


C. CRISTOBALD 


L] 
SLANU 


PRESA, LEGEA 
ZIARIŞTII ŞI... CÂINI 


Se proectează o nouă 
presei. 

Bine ar fi să reglementeze ea 
Si... esenţialul pentru ziariști : 
simbriz. 

Ca să nu se mai dea ocazii la 
întâmplări ca următoarea, petre- 
cută întrun trecut nu prea în- 
depărtat, când încă strălucea 
duleea presă democraţă. 

Directorul unui mic ziar uma- 
nitarisi nu-şi prea plătea puţini. 
redactori, dar avea un câine gi- 
ganțic ((corcitură de „Saint-Ber- 
nard” cu „Dobermanu”) pe care 
îl hrănea cu câte cinci kilograme 
de carne pe zi şi câte cinci pâini, 

Unul dintre redactorii neplă- 
tiți (si Geci nu tocmai hrăniţi) 
remarcase, 

Şi într'o bună zi, intră el în 
birou! directorului şi-i spuse 
foarte serios : 

— Vă rog să-mi primiţi demi- 
sia din postul de redactor al a- 
cestui ziar. 

— De ce. tovarăşe? Te duci 
ia un ziar mai mare? 

—- Nu. Tot la dv. rămân. Dar vă 
rog să-mi daţi alt post. 

— Si-anume ? 

— Vă rog să-mi daţi un post 
de câine! 


lege a 


„Da, da! este foarte necesară 
o nouă lege a presei! 


PUNCT 





Viaţa unei reviste 


(Urmare din pag. l-a) 


Criza culturii? Criza moralei? Criza demnităţii? 


Criza 


omeniei? Ce-ţi pasă: vezi-ii de treabă. Zadarnic protestează 
oropsitul, argumentând că asta este treaba lui. Cât timp va 
fi un papagal onest, cu pene verzi mâncate de molii şi plisc 
preocupat de gustul smochinelor, ori desghiocatul sămânței 
de scaete, spiritul va îi lăsat în pace. Cultura” pe care o va 
face, pentru uzul celor ca bănuţii pregătiţi: nu va fi socotită 
primejdioasă. Nuvelist, poet, romancier, esseist chiar — dacă 
renunţă la idei („ideile” sunt totdeauna rău văzute), — spiri- 
tul poate fi tot ce poiteşte: se poate costuma. 


In mici un caz însă nu-i 


este îngăduit să-şi fie sieşi o- 


glindă: un spirit al spiritului, care şi-ar încerca descitrarea 
legilor sale interne, încercând să şi le impună creaturilor sale. 
ar fi un spirit... trimis în lumea spiritelor. Un papagal care 
ar protesta împotriva caterincii, scoțând în loc de anodine şi 
mincinoase zodii”, din cutiuţă, — pentru uzul „cavalerilor” 
de anahala şi dommnișoarelor de provincie cu dotă scrisă la 
ziar, — dimtr'odată, încendiare viziuni personale, nepermise 
judecăți critice, interzise aprecieri estetice, nepoftite criterii 
de valorificare riscă să i se taie pliscul: să i se ardă penele, 
să i se smulgă coada, să i se retragă cartela pentru seminţe 
de scaeie — blocate ca fiind plante oleaginoase. 

Viaţa unej reviste este cuvântul viu. Viaţa cuvântului 
este spiritul. Viaţa spiritului; este tot ce nu ține de viaţa asta. 

Nu ne iluzionăm. Vom sfărâma cuvintele, pe acestea. pu: 
nând în loc altele. Tot cuvinte, 

Viaţă nu vor căpăta până în momentul când spiritul va 
înceta să mai: simtă împotrivă-i, îndreptate prevemtiv, ţevile 
de foc ale războiului unor unelte pe care singur le-a născocit, 
pentru scopuri mai puţin patricide. 


ION FRUNZETTI 


P. $ Problema se pune acut, pentru începutul acesta de 
viaţă nouă pe care şi-l doreşte „Universul Literar”. Vom reuşi 


să ne fie dejucat scepticismul? 








“o. 

Inaintând spre debarcader — tot mai 
aproape de puntea pe care încremenise 
Aliș, cu picioarele sub el, cu ochii pier- 
Guţi în larg, cu fesul ieșit de soare — 
pe ceafă, Lully cobori pânza şi rămase 
la cârmă. Unduiri uşoare purtară lun- 
trea spre țărm. Aliș se însufleți — pe 
neaşteptate, — apucă funia vasului, 
făcând un nod complicat și trecu în 
barcă. 

— Pomnișor ai plimbat mult... Bine 
c'ai întors : la nopte, furtun” avem! 

Rostea vorbele întrun fel amuzant, 
căutând privirea Lully-ei. 

— Dece nu mi-ai spus de azi dimi- 
neaţă, Aliş? Că nu mă mai întorceam... 

Faţa uscată a lui Aliș, mulată parcă 
în lut galben, pare o alta, pentru câtă- 
va vreme. Ochii prelungi se deschid 
puțin. Fruntea se încreţește. Limba 
udă buzele incolore : 

— Domnișor, la noi estem un cântec 
formos, Cântec de dragoste estem. Zi- 


cem așa : 
„Cenuse nu se face-—fără să fie foc, 
„Mările nu limpezeşte — fără să se 


ridice valuri“... 

Aliș a spus ultimul vers— plecându- 
se să ridice ceva din fundul bărcii. A- 
poi, nici nu mai ia aminte că Lully a 
sărit pe puntea de scânduri, că fuge 
spre țărm și se face nevăzută pe după 
casa lui Ibram. El se întoarce spre ma- 
re, încremenește razemat de catarg — 
şi fascinat parcă da decorul largurilor, 
p:almodiază cântecul — din care a 
tă'măcit, pentru Lully, cu vorbele lui 
turcești... 

— „Mările nu se limpezese —fără să 

se ridice va.uri" — uși rtpua Luuuy. Ca 
sa ajungă mai repeue Ja Viuă, Omu.eşie 
Prin Uci 00 e TIeăle, țarmuriig de z- 
duri ae ca.car, de case npiie cu ut şi 
văruite în cu:ori țipătoare. Un pui de 
ture mai încearcă să înalțe un turcaleţ 
jucăuș — în șuvonea brizei. O cadâ- 
nă în feledgea vișinie urcă — dela ciș- 
mea — cu vasul de aramă pe umăr. 
In ciardacul unei case mai arâtoase, un 
ture bătrân — cu picioarele adunate 
sub el... Pare un hoge, cu turbanul alb 
în jurul fesului. „Mările nu se limpe- 
zesc — fără să se ridice valuri, — Ni- 
meni în grădină: semn bun. Lully cau- 
tă să deslușească ceva : nimeni în casă. 
Se repede pe scări, deschide cu cheia 
-— pe care o află la locul convenit. O- 
dată în întunericul fumuriu al odăii ei 
— de sus — Lully nu întârzie nici o 
clipă. Silueta ei se agită, sfâşiind din 
când în când, fascia arămic — strecu- 
rată pe sub perdeaua ferestrei, revăr- 
sare din feeria roșie a amurgului. Iși 
smulge shortul de pe ea și — așa — un- 
duind, goală, se arată când înfășurată 
parcă de o legătură ruginie, diafană, 
care-i cuprinde torsul, când mişcându- 
"se — înfrigurată, sar spune, prin al- 
bastrul marin al undelor din adâncuri 
Se desfășură. din mâinile ei un văl, se 
pare... Aproape în clipa următoare, în 
apele oglinzii, Lully se scrutoază: îi 
„este acum trupul strâns învăluit de o 
rochiță de mătase, cu desenul verde 
umbrit al unor frunze de plantă sălba- 
„tecă, cu limbul ciudat încrustat, peste 
care șerpuasc umbrele negre și frân- 
te ale tijelor prelungi ca nişte liane, 
încerouind  făptura Lully-ei  într'o 
prelungită îmbrățişare vegetală. Tulpi- 
nile și frunzele se reflectă parcă în 
ape străvezii — poleite de pete arămii 
pe — alocuri — ori de lumina ca de 
aur vechi —uneori, unduind după miș- 
carea trupului. 

Se avântă mâinile și resfiră flutura- 

rea părului, până pe umeri. E o întâie 
agitare — duvă îndelunga încremeni- 
re, în fața oglinzii. S'a irosit fascia a- 
rămie din lumina apusului — şi alba- 
strul marin din odae își turbură apele 
într'un cenușiu mat. Lully abia se des- 
luşeste în luciul oglinzii. — ,„.Mările nu 
se limpezesc — fără să se ridice va- 
luri“.. In cântecul marinarului  smir- 
niot, n'a strecurat Costa şi versul ăs- 
ta ? Oare, cum o fi cântecul pe care l-a 
ticluit Costa, pentru Agafis?  Ciugat, 
- Lully nu l-a întrebat încă: — „Mările 
nu se limpezese“... Dece nu l-a pus pe 
Aliş să-i cânte versul, ca să știe ce un- 
„ duiri de cântec tălmăcese vorbale,..? 
„fără să se ridice valuri“, Tresare. 
A strivat. Anna-Maria, jos, în curte. & 
salutul ei pentru Costa — de care s'a 
-despărtit în poartă : 

— Ohe, mergi :cu bine, 
smirniot ! 

„Lully coboară la parter, trece într'o 
odăiță cu ușa spre spatele vilei; din 
urmă, aude chemarea  Annci-Maria, 
care ştie că Lully a revenit. Pe când 
urcă spre odaia ei, Lully se furișează 
afară şi fuge spre tâmpla malului de 
calcar. Se pierde într'un labirint de 
ulicioare şi poteci, printre muchii de 
cretă și tufe de pelin. Sa apropie cu- 
rând — însă — de casa albă a lui Se- 
lim-efendi, sacagiul. Numai să pogoa- 
„re drumeagul — care duce spre port. 
„-Pas cu pas — în cursul potecii de cal- 
car, Lully se dumirește asupra în- 
tâmplării... Intoarcerea de pe mare, cu 
barca lui Aliy..: „Mările nu se limpe- 
zesc“'... Se păsește tot mai aproape de 
“casa lui Costa... Ohe€, Costa, marinarule 
"smirniot'! Mă auzi? Sunt eu: Lully! 


marinarule 


cui "apa 


Am venit să-ţi spun că mările nu se 
limpezesc, fără să se ridice valuri... 
N'o știai încă, iubitule? Mările... Dar 
iu eşti un călător, Costa, un călător. 
Ai rătăcit, doară, pe toate mările pă- 
mântului... 

Când s'a găsiţ — în curtea casei — 
ascultâna pe Costa care şuera „„Ga- 
votta“'— din „„Manon'“ ? —- l-a strigat 
se pare; 

— Costa, ascultă... 

— Daly, tu? Mica mea cadână, aș- 
teaptă-mă, să cobor... 

— Costa, ascultă-mă... Am venit să 
te întreh,, 

— Îndată. Dacă vin jos, făgădueș- 
to-m: că n'ai să fugi... Spune! 

— Nu, E 

Se și afia lângă ea — și Lully îi pri- 
vea fascinată. Ce  miraj îşi  închega 
pâcla de lumină în preajma lor? 

— Ce vrei să ştii, Lully ? 

— Spune, Costa... Îţi mai amintești 
cântecul marinarului smirniot, aşa 
cum l:ai imaginat — atunci — pentru 
Agafis ? 

— Ce ţi-a trecut prin cap Lully? râde 
nestăpânit, Costa. Ştiu eu? — Vezi, e 
mult de atunci... Și apoi, după ce Aga- 
fis s'a înccat, cum să-mi amintesc un 
cântec pe care l-am cântat numai o- 
dată, așa cum isvora din închipuire? 
Co pin, Tariiv, să î» gândești anume 
la cântecul acela blestemat ! 

— Nu se poate să nu ţi-l amintești, 
Cesta ! 

— Nu, Lully! L-am uitat, îți spun... 

— Nu începea, cumva, așa, Costa... 
„Mări!o nu <e limpezesc, fără să se ri- 
dica valuri“ ? 

— Nu, Lully! Dar e frumos... De un- 
de știi așa ceva ? 

— Aliş mi l-a spus. E un vers din- 
tr'un cântec de dragoste. Imi pare rău. 
că nu-ţi mai amintești cântecul tău. 
Desigur, era vorba şi de dragoste. 
Nu? Odată, când o să fim pe mare, 
numai noi, să te străduaști să ţi-l a- 
Guci aminte. Spune-mi, era un cântec 
de dragoste, nu ? 

—Da, un cântec de dragoste și moar- 


te, Lully. N'auzi? De dragoste şi 
moarte. Nu tresari? Nu mai spui ni- 
mic ? 


— Cântă-l, Costa... Ori, nu! Uite, să 
coborîm la debarcader. Vâslim în larg, 
în întuneric. lar dacă are să vină fur- 
tuna, o să fie totul — ca atunci, Costa. 





UNIVERSUL LITERAR 





Sunt de mult, în odăița lui Costa, 
culcați pe salteluțele de pe lângă pe- 
reți, îmbrățișaţi: Lully, liană cu tije 
măslinii şi alungi, împrejurul trupului 
iui Costa. 

— Lully, spune-mi, 

— Da, Costa... Ce să-ți mai spun? 
Că te-am dorit — cum n'am știut, vre- 
odată, ce e dorinţa ? 

Că visam să fiu a cuiva — care ar fi 
avut toate farmecele tale? Că nu vreau 
să ştiu, acum, de nimic alt decât de iu- 
birea care m'a cuprins ca o apă? Că— 
in fine — totul se împlineşte, ca într'o 
previziune neobişnuită ? 

Au tăcut, un timp, apropiaţi de îm- 
brăţișare, ascultâng.  sgomotele  de-a- 
fară, 

— E numai marea, Costa... 
— Da. 
—— Să vorbim, mai bine, ca să ne as- 


- 


cundem simțămintele, Costa ! Iată, is- 
torisește dacă vrai, o întâmplare din= 
tr'un port închipuit, cu o corabie care 
Sar chema, de pildă: ,„,Mazistrom'“... 
Și cu o famee cu părul cum e smoala, 
cu pielița ca fildeșul vioriu al scoicilor 
și ochii verzi. Sau cu o fată care a iu- 
bit numai umbre... Tu povestești așa de 
minunat, Costa ! Cred că închipuirea ta 
o ia, uneori, înaintea întâmplărilor a- 
devărate —. iar istorisirea se împlineș- 
te atunci mai frumoasă decât ţi-ai fi 
depănat umințirile... 

Și după o vreme, tot Lully. 

— Ce spuneam ? 

— Vorbeam despre mine, îmi pare... 

— Costa, ascultă! Spune-mi... 

Se desprinde din îmbrăţişarea lui şi 
se ridică într'un cot, 

— Ce coste, Lully ? 


<IPrgi agite 





— N'am știut că mă iubeşti, Costa... 

— Dar acum ? 

— Nici acum nu știu ! Pretext să fiu 
nefericită, Costa. Nici o povestire din 
lume nu istorisește fabula oamenilor 
fericiți. Nu uita că „Romeo și Julieta'* 
— cea mai frumoasă împrejurare de 
dragoste, sfârșește cu moarte ! 

— „Dragostea e o glumă — pe care 
n'o cred decât îndrăgostiții“' — ar spu- 
ne Nikita, 

— Și poeţii! 


— Atunci, tu... Tu crezi în iubire, 


"Luily. 


— Aș vrea să plec, înainte dea mă 
podidi lacrimile, Costa. 


E frînt ca de o săgeată trupul svelt 
al Lully-ei. Se desfășoară o buclă lucie 
peste ochi... 

— Lully, nu mai înțeleg nimic! 

— Aş vrea să te uit, Costa, 





— N'ai să mă uiţi... 

— Da, așa e! Eu n'am să uit vorbe- 
le tale fără de rost, surâsul tău, Costa, 
— şi clipele de tăcere... 

— Eu n'am să pot uita răsul tău, 
Luiiy — şi părul și vorba ta, când îmi 
spunsai : | 

— „Costa ești un călător! Ai rătăcit, 
doară, pe toate mările lumii !* 

— Mă obișnuisem cu pașii tăi prin 
odae, cu flueratul tău și glasul tău care 
mă chema: — „Cadână mică“ — lu- 
besc marea pe care am plutit cu barca, 
iubesc şi barca — și vâslele — și un- 
dela verzi și albastre, mulcome. Costa, 
ascultă-mă, —haidem pe mare, Costa... 
Are să fie cea mai frumoasă călătorie. 
Mai târziu, o să ne amintim de ea — ca 
de cea mai neobişnuită carte de iubire. 
Chiar numai întâlnirea noastră ţine de 
înjghsbările minunii, Costa. Nu vreav 


Eu o să fiu Agafis, lângă tine, la câr- — Voiam numai să ştiu dacă mă iu- 
mă, Peste bord — cu ceilalți! Nu-i  beşti! Nu mi-ai spus-o încă. , 
aşa ? Şi să-mi cânți... Singuri pe mare, — Nu? Apropie-te! Așa, revarsă 
Costa. Nu se poate să nu-ți amintești părul peste fața mea... Te iubesc, 


acolo, în larg... 





Lully.., 


să ştiu de iubirile tale, de până acum. 
Noaptea asta ne-a schimbat, amândo- 
rora, drumurile vieţii. Nu simţi cât de 
hotăritoare este împrejurarea 


aceasta 





Doctorul Catran 


Si:ghinașul lui trup, mărunţel 
şi firav, capul lui: teşit, acoperit 
cu mițe arămii, ochii lui mi: şi 
jucăuși, umbriţi de nişte sprân- 
cene stufoase, dar mai ales mu- 
stața lui roşie şi zbârlită, subt 
care se ţuguiau două buze groa- 
se, netezite de un suris profă- 
cut, îi dădeau înfăţişarea unui 
vulpoiu mai răsărit, care umbia 
pe două picioare, îmbrăcat în 
straie nemțești. 

Vorbea biând și  măgulitor, 
mângâind cuvintele. Când l-au- 
zea! că-ți spune: matale, puiule, 
drăzuță şi-alte dulcegării d'astea, 
ai fi zis că-i bun de pus la ra- 
nă, să-ţi treacă, în locul docto- 
roareor pe cnre ţi le prescria 
cu ghiotora, dela farmacie, or ţi 
le da cu zgârcenie, din duapul 
spitalului. In adâncul lui însă 
era foarte veninos și umbla cu 
şiretlâcuri. i 

Lumea aflase cam cât îi făcea 
pielicica şi nu-l prea îmbulzea. 
La spital, de mare nevoie venea 
câte cineva. In schimb, el se du- 
cea cam descior în pasă, nu de 
dragul sănătăţii celor de prim 
sate, ci de grija pântecului său. 

Avea o trăzurică cu pânze, la 
care înhăma doi călușe: țărănești, 
micuţi și domoi, pe care-i mâna 
s:ngur: trei-trei, trei-trei... 

Pleca dimineaţa, în răsăritul 
soarelui şi se 'ntorcea seara, în 
asfințit, cu  brișculița doldora, 
bucşită cu de toate. scârțâind din 
încheeturi, gemând subt povara 
înc 4rcăturii. 

lar toate bunătăţile pe care le 
aduna, — smântân:ca şi untişorul, 
găinușile şi puişorii, gâsculițe!e şi 
curcuşoarele, ouşoarele și grăun- 
cioareie și tot ce-i trebuia, — nu-l 
țineau decât crtenenia şi câte-o 
aspirinică, o ch'nicuţă, o săricică 
amărue şi-alte bombonele şi pră- 
fuleţe, din trusa plăşii, cu care 
cătrănea sufletul sătenilor, de 
imite ? ce și trăsese poreda: Doc- 
tor Catran. 

întrun timp îi mai căzuse o 
p'eşcuţă: fusese numit medic de 
circumseripț'e, în gara din apro- 
p:erea comunei lui de reşedinţă. 
Umblase sil, cât umblase, ca să 
capete postul, știa însă, că nu se 
ostenezte degeaba. Pe lângă lef- 
şoară și frai pe c. f. r. mai avea 
şi picuşuri de pe la personal: ba 
părăluțe. ba lemnişoare. ba câte 
și mai câte, — pentru câte-o scu- 
tire de serviciu, sau un concediu 
medical, care nu se dau pe gra- 
tis, când faci cuiva un hatâr, 


Se 'nvârtea însă mai bine de pe 
la postulanţi. Ca să adeverească, 
cu iscălitura lui, pe tabivurile de 
serviciu, că cel ce vrea să între 
în slujbă este bun de muncă, Doc- 
torul avea pretențiuni mari, căci 
în mâna lui era pâinea și cuţi- 
tul; iar omul, ca să nu rămâe 
fără pâinişoară, făcea, ce făcea, 
Şi trebuia să ungă osia cât mai 
gras. 

Şi-i mergea bine plugușorul.., 

Uneori înghițea şi el câte-un 
hăpuşor, când se lăsa dus cu zâ- 
hărelul; se răsbuna însă cu vârf 
și 'ndesat, când îi venea bine. 

Odată, un postulant s'a dus în- 
tradins la Doctor, cu mâna goală. 
Fra cm pisicher omul nostru 
şi se bizuia să-l ia cu vorba, să-l 
încânte cu șosele şi cu momele, 
făgăduindu-i marea cu sarea, ca 
să-l îndupiece să iscălească, Pe 
urmă, era treaba lui cum se de- 
scurca, dacă isbutea să-l înșele. 

Pe când postulantul astepta a- 
îară, în frig, — că era iarnă, — 
trece pe dinaintea lui cârdul de 
curcani ai Doctorului. Omul se 
uită la ei. și de-odată îi fulgeră 
un gând năstrușnic. S'apropie tip- 
ti], prinde un curcan. Ii retează 
coada, vâră penele subt zăpadă, 
apoi umflă pasărea 'n subțioară, 
vine la uşe şi se aștenne iar pe 
aștow'at,., 

După un timp sarată o infir- 
mieră, care făcea şi pe servi- 
toarea medicului. Omul îi spune 
păsul, i-arată giobaia, şi-o trimiţe 
să "'nştiințeze pe Doctor. Infir- 
m:era își vestește şeful, apoi vine 
iar, dă drumul omului să intre 
'năuntru şi-i ia curcanul, pe care-l 
duce 'n cârd. 

Peste puţin, după ce medicul 
adevereşte pe tablourile de ser- 
viciu, că postulantul este bun de 
slujbă şi-și pune tureaua, omul 
pieacă, iar Doctorul ese 'n curte 
să-și vadă ploconul,. 

— Care-i? — întrebă el, pe ser- 
vitoare, 

— Asta cu coada tăiată, — i-l 
arată ea. 

— Bun! — face Doctorul, Apoi 
se pune să-i numere. 

Văzând însă că nu sporise câr- 
dul, după socoteala lui, întrebă 
iar: 

— Unde-i unu? 

— AĂştia=s toți! — răspunde in- 
firmiera. 

— Nu se poate! Trebue s'avem 
unu mai mut, cu ăl de mi i-a 
adus acum, — o lămurește șeful. 

Numără și servitoarea... Unu 


mai puţin. Dă raită după cel pie- 
rit... Pace! 

Toţ uitându-se amândoi în 
dreapta şi 'n stânga, dau peste 
penele din zăpadă, care nu fuse- 
seră vârite prea adânc, şi se pri- 
cep cum stau lucrurile. 

—— Lias' că i-o fac eu! — spuse 
Doctorul, înghițindu-și mânia. 

N'a apucat să se răzbune însă 
pe potiogar, căci cei dela calea 
feraţă, găsind că Doctorul se prea 
îmbuibase, a mâi dat şi altuia 
pâinea şi cuțitul... 

Așa-i când nu-ţi dau pace duş- 
manii!... 

Dar asta a trecut ca un zăpor. 

La câvta timp după asta, i se 
'ntâmplă Doctorului altă  boro- 
boaţă, care-a rămas de pomină în 
partea locului, 

Păstorul unei turme de porti, 
sătul de tovărăşia mascurilor și 
de pustiul ostrovului în care-și 
ducea viaţa, într'o bună zi lasă 
rîmătorii în paza Domnului, să 
pască mogodici pe baltă, iar el 
vine la târg, să mai vadă lumea, 
Trece mai întâiu pe la stăpânu- 
său, îi dă raportul, îl roagă să-i: 
mai trimită ceva merinde şi pe 
urmă îi cere câțiva gologani, cu 
care se duce la cârciumă. Aici 
sarează la o masă şi cere să-i dea 
de băut, 

Cam pe la chindie, beat ca un 
porc, cheamă la socoteală, plătește 
şi-apoi se ridică de pe scaun, să 
plece. Dar abia l-au ţinut picioa- 
rele pâna eșit din prăvălie şi, 
sând să treacă puntea, peste 
şanțul șoselei, — alivanţa! — cade 
grămadă 'n şanţ. Dă ei să se 
scoale, — de unde! — nu-l aju- 
tau puterile. Atunci sentinăe cât 
era de lung, pe fundul șanțului, 
nehotărit ce să facă... 

Stâna aşa, mai mult în nesim- 
ține, îl toropește somnul și-a- 
doarme. 

Oamenii care treceau p'acolo şe 
uitau la el, dădeau din cap, alţii 
rădeau şi-şi vedeau qe drum. Mai 
pe urmă, unora li sa făcut, milă 
de el și-l scot din șanț, ca să-l 
trezească. El însă, butuc!... 

Temându-se să nu moară, doi 
inși îl iau pe sus, îl duc la spi- 
tal și-l dau în seama felcerului. 

Subehirurgui anunță pe medic. 

Doctorul vine, se uită la e!, îi 
dă roată 'mprejur, îl îmoinge cu 
piciorul și, dacă vede că nu dă 
semne de viaţă, dă ordin să-l ducă 
în sala de autopsie. Apoi trimite 
după judecător, să-l cheme. 

faca dreptăţii vine numaide- 
câț, i 


de RADU C. PARASCHIVESCU 


— Ce-i, Doctore? — îl întrea- 
bă el. 

— Avem un mort, pe care l-au 
găsit nişte oameni, în șanțul şo- 
selei şi trebue savizăm Parche- 
tul, — îl informează medicul, 

— L-ai văzut? 

— Văzut, 

— E mort? 

— Mort! 

Judele se 'ncrede în spusele 
Doctorului, scrie o telegramă şi-o 
trimite la poştă... 

Peste noapte mortu 'nviază. Ca- 
scă, se 'ntinde, iar cască, apoi se 
ridică 'n capul oaselor, se scar- 
pină. clefăe cleios, se freacă la 
ochi și se uită 'mprejur, să vadă 
unde se găsește, Mirosul de dac- 
torii îl desmeticește însă repede 
şi-şi dă seama că-i la spital. 

Caută să se domirească, cum 
Ge-a ajuns aici, Qar nu poate: nu 
știa nimic... 

ȘI-L cuprinde un fel de teamă... 

Deodată sare ars în picioare, se 
repede la fereastră, o deschide, 
S'aruncă 'n curte şi, — să te pă- 
zeşti! — nu se opreşte din fugă 
pân” la vadul podului. Aici ia 
luntrea podarului, trece gârla și 
se duce la turmă, 

A doua zi se primește și auto- 
rizaţia Parchetului, să 'ngroape 
cadavrul. Judele se duce cu ea la 
spital şi cere Doctorului, să fâcă 
mai întâiu autopsia. Medicul nu 
zice ba. Şi-amândoi se duc în 
sala de operaţie, 

Când colo, ia mortul de unde 
Numit. 

Strigă pe felcer, să-i lămurea- 
scă, dar şi acesta rămâne uimit, 
când vede lipsa mortului. 

Atunci îi Jicăreşte judelui o 
bănuială. Se uită la fereastră... 
Deschisă! Examinează pervazul... 
Urme! Şi-i spune medicului: 

— Murtu-a fugit pe fereastră. 

Doctorul dă din umeri, 

— Acum, ce facem cu Parche- 


tul? — intreaba omul drepiăţii. 
— Să ne mai gândim, — răs- 
punde medicul. 


Şi se duc la cancelarie... 

Cum or fi cocoiozit afacerea, nu 
se știe. Până seara însă tot țârgul 
aflase de chestia cu porcarul și 
h ua localuriie în hohote de 
râs, 

Dar curând după 'ntâmplarea- 
asta, pe neașteptate, moare Doc- 
torul de-ab:nele. 

— Mare fleţ! — a exclamat un 
hazliu, când a aflat ştirea. Și-a 
găsii şi el, să dea ortul popii 
tocmai acum „când ajunsese ce- 
lebru,,. 


31 MAL 1941 


E 


E . Ş s* z a și se sit cati - - ANI, i 
retea See: BOY ed MOT cae OD m i ==: RENT PE 


de N. PAPATANASIU 


Costa ? Parcă am porni — călători — 
înspre un continent îndepărtat, de un- 
de nu va mai fi putință de întoarcere, 
niciodată. Neprevăzuţul te-a atras, din 
totdeauna, Costa. Nu? — Am vâsli 
necontenit pe marea care sa acoperit 
de stele... Inspre un continent — poate 
imaginar — despre care au venit vești, 
aduse de marinari, întorși după ani — 
la țărm. 

— Imi plac cânturile — în noapte— 
ale mării sub maluri — ori în larg, Co- 
sta, alături de lemnul umed al bărcii. 

— Şi dacă furtuna ori hula nu sar 
ivi peste ape, un vânt prielnic ne-ar 
purta înspre sud, spre Trapezunt ori la 
Istanbul. 

— Va trebui — odață —să fugim pe 
mare, Costa.. Dacă nu pe mare... 

— Dacă nu pe mara, — unde ? 

— Știu eu? In Deliorman, poate... 
Nu uita, Costa, că suntem bolnavi de 
iubire. „Tot așa de bâtrână ca și lu- 
mea, străveche cât şi rasele, iubirea — 
ca şi durerea — înfioară întregul lanţ 
zoologic, capătă ascuţimi, se rafinează, 
creşte ca o plantă — pe măsură ce urci 
dealungul perfecțiunii anatomice ori 
urmezi desfășurarea progresivă a siste= 
mului nervos”. Imi ierți citatul; e din- 
trun cast de notații mai mult ori mai 
puţin originale. 

Spune-mi: te-ai hotărît? Costa, nu 
mai putem întârzia în încrucișarea as- 
ta de drumuri. Trebue să se întâmple 
ceva neobișnuit! Nu-i aşa ? Uite, ho- 
tărăsc eu : plecăm ! Nu spui nimic, Co- 
sta? Nici un cuvânt? Costa! Te-am 
ştiut, întotdeauna, înainte de a te fi 
cunoscut așa cum ești, un timonier în- 
cercat. Ți-s ochii obișnuiți cu negurile 
şi cu vântoasele. Altfel, nu m'ai fi prins 
pe bord! Vorbeşte, n'auzi? Ori spu- 
ne-mi o vorbă rea, cel puțin, ca unsi 


fete dintr'o locantă deochiată a Le- 
vantului. 
Peste şerpuirea tijelor negre, peste 


aurul vechi al mătăsii şi peste trupul 
sinuos, îmbrăţișarea lui Costa — care-i 
frînge mijlocul și-i soarbe buzele : 

—— Plecăm, Lully ! 

Glasul calm și vibrant, în rostirea 
sonoră a marilor hotărîri. 

— Intr'adevăr, Costa ? Nu te împo- 
trivești? Eşti hotănit? Nu! Nu! Cum 
putem să ne hazardăm ? Am să plec 
numai eu. Tu ai să rămâi. Cum de 
ţi-am cerut asemenea lucru, pentrucă 
te-ai oprit să mă iubești ? Dece nu mi 
se arată adevărul, dintr'odată? Tv, 
Costa, ești un călător. Mai cunoscut 
— coborând de pe un cargobot, într'un 
popas de numai câteva ore Am să te 
însoțesc până în port, Costa — şi in- 
fiorată de iubire, am să te petrec cu 
ochii și cu amintirea, până în larg, in 
porturile unde vei face escală, cu spe- 
ranța vagă — că vei reveni, cândva. 
Ce vrei ? „„Mările nu se limpezesc, fă- 
ră să se facă valuri“. După ce vei fi 
plecat, hula se va liniști — și undele su- 
fletului meu vor fi străvezii, până "mn 
afunduri. O ştiu, de pe acum... 

Se desprinde din înlănțuirea braţe- 
lor lui Costa. Dar întârzie să plece. 
Iși preumblă privirea în decorul sumar 
al odăii, cu o încetineală în mişcări — 
de parcă trupul, făptura ei întreagă ar 
urmări destrămarea gravă, plânsă de 
violoncele și viole, într'un andante cu 
notele prelungi — ale unui motiv obse- 
dant, chinuitor, de iubire, de moarte și 
patimă. Alunecă într'un început de joc 
lent — prin luciul aburit al tăvilor de 
aramă, cuprinde vasul ruginiu de-ală- 
turi ca un torso svelt. I se întoarce agale 
laţa spre ferestrele deschise spre mare. 
Iși odihnește mâna pe vasul de lut, cu 
mușcate sângerii. De undeva, din închi- 
puirea ei trează, glasul unsi violine reia 
motivul acela chinuitor, și Lully-ei i 
se pare că e chiar glasul ei. Și visul su- 
fletului urmărește arcușul unduind în 
jocul nervos al degetelor alungi. Rupe 
din vasul de pe pervaz o floare de 
mușcată. Și-o prinde în bucleie negre. 
E Costa lângă ea şi-ar vrea s'o cuprindă. 
Năluca ei stărue numai cât privirile li 
se întâlnesc. Din prag, îi spune: — Mă 
duc să mă culc, Costa — sau să plâng 
şi să scriu... Apoi. — Ce păcat că ilu- 
ziile de mâine — mor azi! 

Lully pâşeşte acum în ciordac, co- 
boară scările de piatră. Costa îi urmă- 
reşte silueta, în închipuire. Sa avântat 
în uliţă, Lully. Gândurile se rostogoesc 
în talaze potopitoare, vânzolite ca de o 
furtună neaşteptată — și Costa se înalță, 
ca să li se împotrivească: trupul lui de 
miatroz sparge valul cât îi de greu. Alu- 
necă, înspumată, în urmă-i, coama de 
ape de gând, și Costa fuge pe scările 
de piatră ale ciordacului, prin curtea 
largă, în uliţă. 

A ajuns-o pe Lully, din urmă, şi în- 
lănțuiţi, pornesc spre crenelul dealului, 
dincolo de care se întinde, nesfârşit, De- 
liormanul. 





(Fragment inedit — din romanul DELIOR- 
MAN — pe care-l lansează, în toamnă, edi- 
tura Cugetarea). 


ATGOGERTLA FIAEULUI „UNIVERSUL BUQUREŞII, BIZ. BREZOIANU 33 Taza poștală plătită în numerar ooatorm aprobării dir. G-lo P. 7. 7. Ne. 24464 058