Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0025

PROPRIETAR: 


ABONAMENTE; 


SOC. AN. „UNIVERSUL! BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 








Elveţia 


” 


despre Europa 


de COSTIN 1. MURGESCU 


Dacă literatura noastră nu 
“ne-ar fi învățat cu toate ciu- 
dăţeniile ar fi trebuit să ne 
" mirăm astăzi de totala igno- 
“ranţă care înconjoară numele 
lui Gonzaque de Reynold. Pro- 
fităm de aceea de momentul 
acesta de pauză (recunoaștem, 
excesiv prelungit) în preduc- 
ţia intelectuală a occidentului, 
pentru ca în cadrul modest ce 
ni se rezervă să încercăm 5 
prezentare fragmentară a unuia 
din autorii cei mai interesanţi 
ai Elveţiei actuale. 
Ne vom referi în special la 
ultimele două lucrări ale sale), 
Lucrări dintre care ultima 
este desvoltarea sistematică a 
„unui capitol din precedenta), 
unde d. Gonzaque de Reynoid 
încearcă insă să lămurească oa- 
recum Huropa despre ceeace se 
întâmplă cu ea. Și întrebuinţăni 
forma aceasta nu pentrucă d 


Reynold n'ar face parte din * 


continentul nostru; dimpotrivă 
d-sa este atât de hotărit al con- 
tinentului încât nici nu mai 
este măcar al vre-unei ţări, 
Afară de Elveţia, bine înţeles. 

Această coloratură eterogenă 
a Spiritului elveţian, d. Gon- 
zaque de Reynold o realizează 
de minune. Și indiferent de 
atitudinile noastre ar fi absurd 

“să nu recunoaştem anumite su- 

periorităţi ale acestui climat -- 
mai ales când este vorba să 
faei istoria contemporauului. 
întrun continent în a cărui 
frământare uriaşă eşti tu in- 
suţi angajat. 

După ce întreaga Europă a 
spus ceeace avea de spus des- 
pre Elveţia, iată aşa dar că 
dela înălţimea (!) cenușiei ei 
mentalități suflețeşti şi aceasta 
privește destinul european. 

Chiar la acest punct vom su- 
blinia însă una din calităţile 
de scriitor ale d. Gonzaque de 
Reynold. Privind o Europă în 
descompunere (sau. tot atât de 
bine, refacere), o Europă căreia 
intelectualicește îi poate apar- 
ține și d-sa, dar spiritualiceşte 
nu — pentrucă nu poate ancoru 
în nici una din atitudinile pre- 
zente în luptă — d-sa parii- 
cipă totuși la această tragedir 
europeană. Cu toiagul „Uniunii 
catolice de studii  internaţiu- 
nale” pe care o prezidează de 
vre-o zece ani, cu visul unităţi 
europene realizată prin catoli- 


cism, d. Reynold face istoria 
patetică a Europei  veacuiu! 
nostru. 


Esseurile sale  isvorăse din 
neliniște; o neliniște căreia au: 
torul pretinde a-i aplica me 
todă ştiinţifică. Deşi încă nu 
cunoaștem valoarea  acestu: 
certificat-mărturie prin care 
d. Reynold își legalizează la 
laboratorul metodelor ştiinţifice 
neliniștea;: — nu putem însă să 
nu recunoaștem în acsastă 
„Europă tragică” unul din cele 
mai serioase şi mai cuprinză- 
toare sondagii făcute fenoyme- 
nului european, în ultimii ani. 

Poate vârsta îl face pe d. 
Reynold puţin cam „tipicar” în 


orânduirea materialului său 
(sau poate asta este—ca să zi- 
cem așa — metoda?) şi în du- 


rința de complet este fără în- 
doială că sunt şi splendide 
locuri comune în lucrarea sa. 
Porniţi pe panta aceasta, n'ar 
fi exclus să amintim și de nai- 
vitatea cu care concluziile ne 
sunt înfățișate ca elaborate 
„sub specie aeternitatţis“. Ne 
oprim însă convinși că nu este 
tocmai elegant să prezinți ci- 
titorilor tăi un scriitor necu- 
noscut prin lipsurile sale. 


Incercarea domnului Reyrold 
este însă prea serioasă. prea 
complicată, pentru a îi privită 
cu surâs. Evident, d-sa are în 
cele 700 pagini mari destule 
lucruri care — singure — nu 
ne-ar fi îndemnat să încerăm 
a-i pune numele în circuiaţia 
cititorului nostru. 

Punctul central, prin pers- 
pectiva cărui neliniștile auto- 
rului caută să surprindă sem- 
nificaţiile sahimbăirilor euro- 
pene — este al caracteristica: 
revoluţiei. O revoluţie pe care 
d. Reynold o socoţeşte începută 





(Urmare în pag. 3-a) 





autorități și instituţii 1000 le: 
de onoare 
particulare 


500, 
250, 


Amurg la Florenţa 


Cauţi să reeditezi farmecul 
Florenței asupra simțurilor și 


spiritului tău. Şi atunci, alegi. 


un punct mai înălțat pentru 
ca deacolo să poți privi în vale 
cetatea misterioasă a lui Dante. 
Ajungi la Piazzale Michelan- 
gelo după masă, când soarele 
nu are încă de gând să coboare. 
Chiar dacă nu eşti amator de 
soare trebue să dai întotdeau- 
na o mare importanță dife- 
rențelor de lumină. Un anumit 
act are o anumită semnificație 
când soarele se află într'o anu- 
mită așezare la orizont. pentru 
a influența lucrurile. Soarele 
crează obiectelor. cu suflet sau 
fără, un al doilea spațiu, pe 
care ochiul unui pictor sau 
ideea unui poet poate să-l re- 
dea, celălalt spaţiu real lipsin- 
du-le. Adolescentul David, co- 
pia în bronz a statuii în mar- 
moră a lui Michelangelo, t2 
întâmpină ca o imagine a eter- 
nei tinereţi; iar statuiile depe 
soclu, alte copii michelangio- 
leşti, două câte două simboli- 
ce, ziua şi noaptea, aurora şi 
amurgul, sunt puse parcă să 
reprezinte acest spațiu virtua: 
pictural sau poetic... Cupola 
minunată a domului Santa Ma- 
ria del Fiore, un potir răstur- 


sfântă. Mai încolo, cetățuia lui 
Cosimo dei Medici, bătrânul 
stăpânitor al tinerii Florenţa; 
cu marginile crenelate și cu 
turnul de pază. Mai departe, 
colinele estompate ale Tosca- 
mei, Le străbat boi leneşi şi 
albi, în apropiere, smochini 
imbrăcaţi în verde întunecat, 
cu trunchiuri spintecate. Dar 
laurul învecinat cu frunza lu- 
cioasă, parfumată, divină?.. 
Nu trebue să uiţi că pietena 
ta se află lângă tine şi lângă 
tufişul sacru. Ea a luat o frun- 
ză în mâini... S'a coborit clipa 
unică, numită atât de frumos 
de italieni, „dincolo de munți“- 
tramonto', amurgul, care în- 
vălue totul într'o atmosferă 
caldă de sensualitate.., în ochii 
prietenei tale se aprind scân- 
tei. Și ea se apleucă peste pa- 
rapet, aspirând mirosul frun- 
zei. Sânul său se rotunjeşte în 
urmonie cu rotondul dominan: 
al preței, Este momentul tă- 
cerii vorbelor şi vorbirii sim- 
țurilor. Cu siguranță că tova- 
rășa ta îți wa întinde frunza 
parfumată. lar tu o vei duce 
cu smerenie spre buze... Dar 
soarele se ascunde după dea- 
luri lăsând încă. pe cer, un 
trandafiriu „addio“. 


REDACŢIA ŞĂ ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI | Str. Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 





nat de floare 





cu  mireasmiă 





MARIELLA COANDĂ 





Y. VOICULESCU 





APARE SĂPTĂMÂNA) 
PREŢUL5SLEI 


Na | 4 


N 


(A 
-- m" 


ANUL L e Nr. 25 
SAMBATA 14 


lunie 1941 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





portret de Maria Pillat-Brateş 





| Poezia lui V. Voiculescu | Un savant 
În antologie de ION PILLAŢ,. 


Încununarea cu premiul 


naţional de poezie a 


operei atât de importante în domeniul liric, a lui Va- 
sile Voiculescu — ne bucură ca o dreaptă răsplată 
și ca o binevenită recunoaștere față de unui din cei 


mai mari și autentici poeți ai neamului 


românesc. 


Nu cunosc în literatura noastră contimporană 
drum mai spornic, înt'o evoluţie creatoare mai rod- 
nică şi mai împlinită, decât acela parcurs de noul 
Laureat național dela primul volum intitulat Poezii 
apărut în 1516, dându-ne pe rând: Din țara zimbru- 
iu: (1918), Zârgă (1921), Poeme cu îngeri (1927). Da- 


stin (1933), iJrcuş 41937), şi Intrezăriri (1940), 


acesie 


două din urmă publicate în editura Fundaţiiior Re- 


gale. Nu mai puţin de şapte volume de versuri, în 
mai bine de un sfert de veac de creaţie și de mun: 


că eroică si continuă, 


Yau dus pe Voiculescu la 


stăpânirea !oi mai desăvârșită a unei forme poe- 


tice personale şi la făurirea unui univers liric pro- 
priu de o gravă și turburător de nouă rezonanță in- 
terioară, fără echivalent în poezia noastră de eri și 


da azi. 


Acest stil poetic propriu dă versului voiculescam 
o fizionomia în care recunoaștem cu emoție trăsătu- 
rile cele mai ascunse şi tot odată cele mai adânci 
ale sufletului strămoșesc. În el ni se descoperă ru- 
mințenia pământului și frumusețea pârguiiă ia soa- 
rele de peste veac al credinței creştine, dar si vâl- 
toarea și zbuciumul cumplit al marilor genuni ome- 


nești. Nu e o poezie uşoară, nici lesne de prins în 
- comoditatea formulelor convenţionale. Nu e o poezie 
de petrecul timpul cu ea, de citit cu ochi leneşi lu- 


nscând pe pagini r&sfoite distrat, 


nici şerbet intelectual, 





u ne putem iubi unul 

pe altul, decât sorbină 

sânge din sângele ce. 
luilalt. Dar frăţia asta de cru- 
ce nu ne identifică prin actul 
simbolic al încrucișării celu- 
lare, ci prin împreunatea a 
a două duhuri. Sângele nu 
poate fi luat aci ca materie, 
ci ca esenţă. Dar noi cunoaş- 
tem şi alte principii mult mai 
înalte, prin intermediul că- 
rora ne-am putea iubi. De 
pildă poezia, muzica, arta sau 
religia. Ie aceea poate Claude 
Bernard a scris ceste rânduri: 
„Je suis persuae qwun jour 
viendra ou le  phyicologiste 
le potte et ie philosophie pa!- 
ieront la mâme langue ct 
sentendronţ tous“. Un ade. 
văr straniu, dar  neverificat. 
Cu toate că pe front s'au vă- 





Nu e dulceaţă, 
ci cumenicătură pentru su- 


zut soldaţi de rând, care 
după ce ochiau unu! în altul, 
iși întindeau mâinile în ulti- 
ma clipă şi mureau îmbrăţi- 
şaţi. Deci numai moartea ne 
poate ascunde unu! în altul. 

Chiar trăţia de sânge în- 
seamnă accepţia morţii celui- 
alt prin tine. 

e 

VOLU FI odată atât de si- 
gur, încât n'o să.mi mai pot 
aduce aminte că exist. 

e 

LUMEA ar fi fost mai ar- 
monioasă, dacă Dumnezeu ar 
fi crestat pe fruntea fiecă- 
ruia atâtea stele câte merită. 
Și din erarhia lor numerică, 
sar ți putut avea astăzi nu 
numai națiuni ideale sau în- 
crucișări acordate, dar mai a- 
les sar fi pus limită răspân.- 
dirii prea necenzuralte a pros- 
tiei. Ciudate cuvintele lui Va- 
lery: „Les choses du monde 
ne m'imtâressent que sous le 


„” 


țletul ce caută dincolo de aparențele inșelătour: ale 
vieţii, patria din care a fost surghinit: 


Urc musiele de gând cu aspre albe 
Căiână frunzarul rugului aprins : 
Doar rnugetele tunetelor albe 

Mă vor vesti că, Doamne. te-am aiins 


Şi-ţi vor croi, fecândunle pusderii, 
Pa mătcile urechilor drum nou, 

Că până'n ftuna bulboanele tăcerii 
S'or turbura sub bulgăr de eccu. 


Atunci, scoțând sandale minţii moaie, 
Cu sufletul desculț prin jarul dur, 
Pășind în vârfu: gândurilor goale 

Voi cuteza să calc pe spirit pur. 


Autorul a dat versurilor acestora din volumul „De- 
stin” titlul caracterisiic de Horeb lăuntric şi, până ia 
un oarecare punct, toată poezia sa participă la acest 
caracter de aspru și dur pisc sufletesc. Originalitatea 
lui Vasile Voiculescu — fenomen absolut unic în li- 
zica română — provine, după mine, dintro particu- 
laritate esențială a viziunei sale lirice: ea e alsgo:i:că 
prin excelență. Dar această alegorie, naivă și frustă 
în primele couă volume scrise încă sub zodia fs: 
mănătorismului — poetul mai târziu legându-se de 
un ideal de artă mai subiil, acel al grupului „Gân- 
dirii“, și adâncind tainele poeziei populare, a ştiut 
s'o transforme în substanța, infinit mai bogată în su: 


gestie, a mitului iiric însuşi. 





(Urmare în pag. 6-a) 


FIȘIER 





raport de lintellect, tout par 
rapport â Vintellect“. 

Dar în viață oamenilor de 
toate ailele, majoritatea lu- 
crurilor cuprind 0 impresio- 
nantă doză de inteligență 
constrânsă sau tardivă. Pro- 
babii pentru asta, Erdsmus 
nu Sa sfiit să scrie un cele- 
bru „elogiu prostiei“, 





DORIM să murim de prea 
puține ori, ca să ne fie atât 
de mult frică de moarte. De- 
aceea oamenii care ţipă în 
ciipa morţii sau se sbat, ar 
trebui bătuţi cu pietre. 


SA nu ne mai întrebe ni- 
meni și nici noi să nu ne în- 
trebăm, care este rostul nos- 
tru pe pământ. Nu vom sti 
ce să răspundem. Cred c'am 
ajuns a fi niște simpli „juni 
suficienţi“ (după formula lui 
Ortega Y. Gasset) şi asta e 
cu atât mai tragic, cu cât 
chiar suficiența noastră  în- 
cepe să scadă. Dealtfel să nu 
ne mire că odată. în loc să ni 
se ridice statui şi să ne prea- 
mărească nepoţii, vor zice 
c'am  iost mai „insuficienţi'* 
de cât în formulă. Cine e de 
vină? Poate numai Dumnezeu 
care ne-a făcut vea după 
chipul şi asemănarea juneţii 
lui eterne. 

[=] 

OMUL este cea mai stupidă 
cerțitudine. Dar despre el nu 
se poate crea niCiun adevăr, 
De aceea Nietasche înebune- 


A MURIT Werner Sombart 
care a fost o intelieenţă prea 
puternică pentru a nu îi 


„combătut, contestat si discu. 


tat. Noutatea teoriilor, sprin- 
teneala latină aproape a for- 
mulărilor sale, cultura-i de- 
rutantă au atras ca o momea- 
iă „specialiști“ din cele mai 
depărtate domenii culturale, 
veniţi să-l combată şi gărâme 
-- uneori cu epitete ce nu re- 
prezentau decât pendantul 
grafic al bâtei, 

Şi Sombart a ştiut să-și 
apere opera; a  făcur acest 
lucru cu înverşunare, contra, 
tuturor criticilor. La tensiu- 
nea inaltă a luptei, a dărâ- 
mat chiar destule teorii şi 
piedestale. Stilul lui plastic 
(m'a fost oare acuzată de 
„vulgaritate“: o operă a sa de 
pură erudiție ?),  tempera- 
mentul viguros și provocările 
necontenite, l-ar fi putut 
face — gândim noi -— să răs- 
pundă uneori cu aceiaşi (hai 
să-i zicem) monedă. 

Reciteam de-aceea zilele a- 
cestea din paginile sale; re- 
citeam pentru a admira un 
model de discuţie vie care nu 
depăşeşte insă nici-un Mo- 
ment claritatea, demnitatea, 
criteriul stiințitie  Reciteam, 
cu gândul la ziarele și revis- 
tele în care discutau sau dis- 
cută, încă și pe malurile Dâm- 
boviţei, domni care par a avea 
niscaiva probleme 'nalte de 
desfăcut. 





ște în clipă, în care nu poale 
recunoaște existența adevă- 
rurilor, Numai despre el în- 
suși, « fost în stare să găsea- 
scă o legitimitate a geniului. 
Prin 1888, la Turin, când de- 
mența îl copleşise, spunea 
oamenilor de pe stradă: „Fiţi 
calmi. Eu sunt Dumnezeu. 
Dar m'am deghizat aşa“. Asta 
din fericire e cea nai super- 
bă incertitudine. 

( 

Trebue să scăpăm odată de 
tuciditate. Să me cuprindă cea 
mi neagră desnădeide și din 
aceste morbide experienţe in- 
teritoare, să credem că suh- 
tem chiar iluziile lui Dumne- 
zeu. Atunci cu adevărat ne- 
am putea răspândi în neant, 


MAGICUS 








Intoarcere 
la poezia 
religioasă 


Sa întâmplat <a unda 
mistică, însoțită de dragostea 
pentru cuvântătoare și ne- 
cuvântătoare, pentru firea 
de pe pământ şi cea din ce- 
ruri, să străbată, sub pece- 
tea franciscană, toate un- 
ghiurile zării. 

Poezia  blândului „pove- 
rello“, sărăcuţul lui Dumne- 
zeu, „tutto serafico in ar- 
dore“, cum îl numea Dante, 
este smerenie, dragoste şi a- 
propiere, prin sensibilitate, 
de toate creațiunile. 

Amintiţi-vă de bunul Fran- 
cis James, care se roagă umil 
să meargă în raiu cu bieţii 
măgăruși oropsiți, de cânte- 
cele lui Ion Pillat, V. Voicu- 
lescu și uneori chiar de poe- 
mele lui Nichifor Crainic, 
ca să vedeţi cum iubirea 
pentru viaţa și truda în ado- 
rarea nenumăratelor frumu- 
seţi astrale sau tehnice poate 
să pătrundă pretutindeni, 
sub acelaș patronat: Viata şi 
iubirea Sfântului Francisc 
din Assisi. 

Lângă poezia timpurilor 
noastre, lângă proza lirică 
sau realistă a epocii acesteia, 
poţi să intârzii oricât. Caută 
insă, dacă vrei să împrospă- 
tezi balastul tuturor preocu- 
părilor îmbâcsite ale vremii, 
să te întor-i uncori şi către 
naiva și fericita viziune a 
cântecului medieval. 

Popasul franciscan este 
reculegere, dar şi îndemn la 
o lucrare mai stăruitoare, de 
pe urma căreia vei culege 
flori pline de mireazmă ar- 
haică, cu parfumul mereu 
viu şi tare. 

Intru tălmăcirea, în gra- 
iul nostru, a Vieţii Sfântului; 
Francisc, sau ostenit, altă- 
dată, profesorul Alexandru 
Marcu și G. Călinescu. Frag- 
mentele, publicate, se găsesc 
risipite în revistele astăz: 
uitate, în mare parte. 

Poezia, însă, cu ecouri me- 
dievale, păstrează încă a- 
roma agrestă, sunetul mol- 
com al tălăngilor 'de seară, 
insoțind turmele ce se în- 
dreaptă spre staul, extazul 
în fața bucuriilor simple, sau 
minunate... 

Sunt șapte veacuri de când 
a trăit, în Umbria sfântă și 
verde, în vechea Etrurie din 
Italia, un om care a nesoco- 
tit bunurile obşteşti, a lepă- 
dat haina belşugului şi în- 
cingând frânghia trudei, a 


întemeiat ordinul monahal 
al franciscanismului. 
Viaţa acestui om, viaţa 


Sfântului Francisc, este na- 
rată tot atât de smerit ca şi 
zilele de predică şi cântec 
ale „sărăcuţului lui Dumne- 
zeu“. Și se află cuprinsă în 
culegerea plină de armonie 
şi de adânc sens uman și 
creștin: 1 fioretti di San 
Francesco d'Assisi... „Flori- 
celele Sfântului Francisc din 
Assisi“. 

De aici sau desprins ră- 
sunetele și fiorul mistic al 
Evului Mediu, care au tre- 
cut în atâtea poeme, până la 
lirica modernă, care uneori 
se desbară de greutăţile for- 
male, de gravele preocupări 
de gândire sau de inspiraţie, 
alergând pe căile înrourate 
ale cântecului străvechi dar 
pururea nou. 

E taina marei și unice: 
poezii, pe care o regăseșt: 
tânără, ca şi inima din care 
sa desprins odinioară. 


C. N. NEGOIŢĂ 


Notă. — A se vedea, în corpul 
revistei, fragmentul din „| fio- 
retti“: Unde este  desăvârșşita 
bucurie. 





Sunt oameni pe cari, deşi îi simti a- 
proape, desi le porii prezenţa în tine 
neesâtenit, nu-i in'âlneşti decât rareori 
sau o singură dată, întâmplă'or —- 1n- 
tâ'nire fără nici o semnificație, 1ă:ă 
fără rod momentan, ca miile de întâl_ 
niri anon'me ale vieții tale, în du-te- 
vino-ul cotidian. Dece te întâlneşti în 
fiecare zi cu cutare om, cu cutare scrii- 
tor cu care n'ai absolut nimic comun, 
cu care ești nevoit să schimbi zeci de 
cuvinte şi de „idei” sterpe, iar cu omul 
a cărui amintire, mai târziu, o vei purta 
ca o pecetie de foc, te vezi o singu'ă 
dată, în treacăt, tără măcar acel schimb 
de priviri al tainelor din adânc, ce în- 
frătesc, într'o scântee, două  sufletia 
omenești ...? 

Pe Gib. Mihăescu l-am văzut o sin- 
gură dată — și nici nu ne-am vorbit! 
Ciuda: că nici nu-mi aduce aminta pra- 
cis unde, la edi.ura „Naţionala-Cior- 
nei” sau în sala ibrăriei „Cartea Româ- 
nească”, Sunt imagini pe cari apoi 
mintea le scoate, ca un scafandru greoi, 
de sub valurile vieţii conștiente, şi a- 
tunci totul plutetse în fumuriul înţeles 
al tainelor în veci nedeslegate. Il văd 
pe Gib. Mihăescu din profi!, vorbind cu 
cineva : puţin curbat, mijlociu de sta- 
tură, destul de masiv dar cu ceva șu- 
bred, ros, sub înfăţişare, cu un chip 
şters, de biurocrat timid care.și tocese 
viața în aerul îmbâcsit al unui birou, 
ani de ani, vorbind încet și fără gesturi 
ca un cm pe care-l supără larma, vid- 
lenţa exterioară. In tot, avea bărbatul 
acela un aspect cenusu, banal, întru 
nimic deosebi: da fiinţele care se agitau 
jur-âmprejur, încheiate corect la haină 
şi cu cravata convențional aranjată. 

Dace nu m'am apropiat atunci, să mă 
rocomari și să-mi exprim admiraţia. 
ecmivaanta mea de tânăr cu ochii ar- 
zând poa e în fincăra acelorași iatenţe 
as2unse, încă nedeplin desvoltate? Poa- 
te că aerul lui da rezervă, de timiditate, 
mi-au însuflaț aceeaşi rezervă, aceeași 
timiditate, A fost poaie un șoc lăun- 
tric, sfiala aceea: de a nu inoportună 
um spirit concentrat în 'arderea pro- 
priei sale singurăliăți ? Poate... L-am 
urmărit, după vreo cinci minute de con- 
temylare, cum pleacă — cu un Mers 
încet, alunecător, ca al oamenilor ce se 
ascultă numai pe ei înșiși. Şi peste câte- 
va luni am auzit că Gib Mihăescu a 
murit !.., 

Omul acela, cu înfățișare atâţ de co- 
mună, atât de cenușie, era autorul Ru- 
soaicei și al Donnei Alba, adcă al uni 
proze cu accentul numai pe intensitate, 
pe violenţă interioară, pe incandescen- 
ță ! Taină a marilor suflete care cloco- 
tesc sub supapele vieții obişnuite, tai- 
nă a marilor intensităţi spirituale, a 
marilor strigăte care se canalizează în 
scris, în șuvoiul expresiei artistice ! 

Da, am aflat mai târziu că Gib. Mi- 
hăescu era un închis, un modest, un ti- 
mid. Exclude asta vioienţa, ţipătul, 
freamătul unui suflet trufaș și mare? 
Deloc. Suflesul acesta e timid numat 
între oameni, numai pe nivelul realită. 
ţii comune. Și e timid din dispreț, din 
dezamăgire, din indiferenţă. El nu luptă 
cu valorile care circulă pe stradă ; el 
adopta, ca o apărare, politeţea, inven- 
tată de oameni pentru a-şi îmblânzi, 
cât de cât, fiara din ei. Omul acesta 
era mulţumit cu un post oarecare, de 
funcţionar, pentru că renunţase la iup- 
ta penru aparențele vieţii, la dulcea 
amăgire a lor. El știa că orice călătorie, 
cât de rantasiică, pe acest glob, nu 
pzaie întrece una prin imensităţile 
Cortul. Fiinăcă, dz, înest 0in era un 
ohsedat a! ceruiui! Un fantast realist, 
cae asemenea profesorului provincial 
Lazăr dun Braţul Andăromedei, se pâsio- 
na Gupă minunile reci ale cosmosului, 
noaptea, cu un mic telescop — cumpă- 
rat din economii — epuizându-și pri- 
sosui de entuziasm prin spaţiile side- 
rale, în căutarea unei  cert.tudini pe 
care spiritul lui omenesc în van o cău- 
tare pe pământ ! 





Gib. Mihăescu era un „romancier”, 


vai! un romancier din resemnare, a 
cărui adevărata vocaţie era setea da 
absolut. Şi, după cum toate pe aceste 
meleaguri sunt  v caricatură a cetor 
care se fac aiurea, el urca imaginar p3 
muntele Wilson și, cu un telescop care 
nu mărea de cinci milioane de ori pu- 
terea ochilor, ci doar cu vreo mie de 
ori, se avânta, să exploreze infinitul; 1e- 
nunțână la toate iluziile pămâniești, se 
amăgea cu altă, imensă, iluzie: cerul! 
Misterul galactic poate fi cercetat din 
orice punct, cât de mizer, al acestui pă- 
mânt, și asta compensează toate călă- 
toriile în ţările pe care ai fi dorit să le 
vezi (pe cari atâţia gazetari le fac sim- 
pliu, fără multe bătăi de cap, trimiși pg 
cheltuiala statului), compensează, toa:a 
dorurile neexprimate din piept, toate 
înfrângerile, toate micile umilinţi 213 
unui spirit mare sortit să-și petreacă 
existența în atmosfera îmbâcsită a 
unui birou, ani de ani... Universul nos- 
tru și toate celelalte universuri, Vega, 
Andromeda și Sirius, voi, prezenţe și 
fiinţe ale depărtăriior înebunitoare, aţi 
primit vreodată mesagiul profesorului 
Lazăr, care, dincolo de bine și de rău, 





UNIVERSUL LITERAR 


de DAN PETRAŞINCU 


ca să-și învingă carnea, arunca dispe- 
rat punți spre necunoscut?! Iar cână 
modestul și straniul profesor Lazăr cv- 
bora din visele lui de explorator al 
imensităţii, în loc să se sinucidă, et de- 
venea un bărba:. frenetic, ambițios, a- 
semenea lui Mihail Aspru sau asemenea 
cinicului locotenent Ragaiac. Paradoxe 
ale amestecului din biata noasră na- 
tură de om, în care cerul și pământul 
se întâlnese în acelaș tumult, prefâ- 
când, din combustia neostoită biata fă. 
râmă de realitate, într'un vis grandios 
și inutil... 

Cânad am auzit că Gib Mihăescu a 
murit, nu știu dece mi-am adus aminte 
de reflecția plină de tristeţe a lui Tol- 
stoi, la moartea lui Dostoiewski. Ba sună 
cam așa, fără a îi textuală: „Deabea, 
acum văd ce am pierdut prin el — eu 
și noi toţi. Mi-e era foarte aproape, da: 
soarta a voit ca noi să nu ne întâlnim 
niciodată...” 

Trebue totdeauna să faci un preambul 
de păstrare a proporţiilor când e vorba 
de astfel de referinți istorice. Dar ni- 
meni nu te poate acuza de înzâmfare, 
când afirmi că ai simţit o mare Gurere 
şi o mare tristeţe, la pierderea unui 
scriitor mare... E 





Din „Floricelele 


Sfântului 


Francisc 


Unde este desăvârșita bucurie 


Venind odată Sfântul Francisc de'a Pe- 
rugia la Sfânta Maria a Ingetilor:), îm- 
preună cu fratale Leon, pe vreme.de iarnă, 
și frigul 2el mare supărându-. tare, a che- 
mat ia sine pe fratsie Leon, care mergea, 
mâi inainte, şi-i spune atestea: „O, frate 
Leon, chiar dăcă fraţii M-nori dau pretu, 
tinderea. pildă de sfințenie şi de evlavie, 
tovuș. scrie și înseamnă cu csârdie că în- 
traczasta nu este desăvârşita bucurie”. 

Şi mergând mai departe Sfântul Francisc, 
l-a chemat a doua oară: „O, frate Leon, 
deși f:atele Minor uminează pe o:bi şi vin. 
decă pe slăbănogi, alungă diavolii, dă auzul 
celor surzi și mers 2e.0r şchiopi, grai ceior 
muţi, învind până şi pe cel răposat de 
patru zi'e, serie că într'aceasta nu stă de- 
săvârş.ta bucurie”, 

Şi mai mergând câtăva vreme, Sfântul 
Francisc a strigat tare: „O, îzate Leon, dacă 
fratele Minor ar şti toate limbile și toate 
învățături:e, și toate scripturile, până a îi 
în. stare să procroiească și să descopere nu 
pumai cele viitoare, dar şi taina cugetuui 
ş: a sufietelor, s:rie că nu se află în aceea 
dzsăvâtşita buzurie. 

Mergând puţin mai departe, Sfântul 
Frantisa l-a strigat iarăși: „O, frate Leon, 
mie-ușe:ul lui Dumnezeu, deși f:atele Minor 
va vorbi cu limbă îngerzască şi va cunoaşte 
crugul steietor şi vâriutea îierburilor, ar 
toate zorurile de pe pământ i se vor destăi_ 
nui, știind taina păsărior şi a oameniior, 
serie că nici într'acestea nu se află desăvăr- 
şita bucurie”, 

Şi mai ostenindu-se o postaţă, Sfântul 
Francisc îl strigă tare: O, frate Leon, cu 
toate că fratele Minor va. ști să predice şi 
să întoarcă la credința lui Iisus pe toţi ere- 
ticii, serie că nu este nici aici desăvârşita 
bnrurie”, 

Și grăindu-i astfel cale de două mile, 
fratele Leon l-a întrebat zicându_i: ,Părin- 
te, cu je rog, în numele Domnului, să îmi 
arăţi unde este desăvârșita bucurie?” 

Iar Sfântul Francisc aşa i-a răspuns: 
„Când vom ajunge la Sfânta Maria a, In- 
geriio? inmu'ați de p.oaie, îngheţaţi de frig, 
pini de god și cuprinși de foame, și vom 
bate 1a poarta schitului, iar portarul va a- 
lerga mânat, suduind: „Cine sunteţi voi?” 
-- iar noi vom zice: „Suntem doi din're 


fraţii țăi! — Tar acela va ocări, spunând: 
„Minţiţi şi ticălcşi sunteţi, că mergeţi înșe. 
lâind lumea și răpiți pomana. cuvenită să- 
raciior; plecaţi de aic:|” Și nu va deschide 
şi astfel ne va lăsa să stăm afară, în zăpa- 
că șin apă, înghețaţi și înfometați, până 
noaptea târziu; atunci, dacă atâta ocată 


ŞI atâtea trude vom îndura. cu răbdare, fă:ă 
să ne turburăm ori să cârtim impotriva !ui, 
cugetârd cu smerenie şi dragoste că por- 
tarul ne cunoaște de sârg şi că numai Dum- 
nezeu îl tace să grăiască împotriva noastră; 
0, frate Leon, scrie că întraceasta se află 
desăvârşita bucurie. 

Iar dacă, noi vom stărui în a bate şi e! va 
ieşi şi ca pe niște nemernici nepoftiți ne va 
isgoni cu vorbe urite păimuindu-ne și zi- 
când: „Plecați de aici, tâlhari mincinoși du- 
ceți-vă, la azil, că aici nu vă veți ospăta și 
nici nu veți găzdui! Iar dacă noi, cu răb- 
dare vom suferi asta, cu veselie și cu iubire 
mare, — 0, frate Leon, sirie că într'aceas- 
ta se află desăvârşita bucurie. Şi dacă nci, 
împinși totuși de foame, de îrig şi de tăria 
nopţii, vom bate iarâși, vom stiiga şi ne 
vom ruga de el, în numele Domnului, tân- 
guindu-ne aprig să ne des:hidă să ne pri- 
mească înăuntru, iar acela, și mai mâniat, 
va spune: „Ce nemernici și ce nepotuţi, 
cade-se a le plăti aşa cum li se cuvine!” Și 
va ieși afară, cu un c.omag noduros, ne va 
apuca de giugi, ne va trânti jos, ne va tă- 
văii prin zăpadă şi ne va bate; dară noi 
toate astea vom îndura cu răbdare şi cu 
bucurie, gândind ia patimile lui Chiistos 
Cel binecuvântat, ale cărui dureri trebue 
să le suferim, pentru iubirea Sa; O, frate 
Leon, scrie că în aceasta e desăvârșita bu- 
curie”, 

„Și ascultă acum sfârșitul, frate Leon! 
Deasupra tuturor darurilor Sfântului Duh, 
pe care Chrisios le hărăzește fiilor săi, re! 
dintâi lucru este să te învingi pe tine în- 
suți și să înduri cu bucurie dragostea .ui 
Isus: chinuri, ocări, și rușine, și lipsuri, 
fiinăcă de toate celelalte daruri ale lui 
Dumnezeu, noi nu ne putem mândri, pen- 
trucă nu sunt ale noastre, după cum spu- 
ne Apostolul: „Ce ai tu, care să nu fie dula 
Demnul? Şi dacă ai avut dela El pentruce 
te tăeșii ca și când ai fi avut dela tine?” 

Dar :u <rucea patmii și durerii ne putem 
făl;, căi a noastră ese precum spune tot 
Apostoiul: „Iar mie să nu-mi fie a mă lău- 
da, fără numai zu crucea Domnu ui nostru 
Iisus Christos”.. Care mereu să fie în cins:e, 
ș.m slavă, în vecii vecilo!. Amin, 

C.N.N. 





1) Sfânta Maria a Ineerilor (Santa Maria 
degli Angeli) este o biserică în apropiere de 
Assisi. Aci se află „Porziuncola“, lăcaşul prea 
iubit de Sfântul Francisc, 





TEATRUL IZBÂNDA : Izbânâa 


dragostei. 


Incontestabil, spectacolele gră- 
dinilor de vară prezintă şi ele 
mari avantagii. Mai întâi de ţoa= 
ie, ele uşurează teribil sarcina 
obişnuiţilor cronicari dramatici. 
Timp de două luni, cât vor fi 
bombardaţi cu spectacole estivale, 
cronicarii nu vor mai avea ne- 
voa să se documenteze prea mult, 
pentru a-şi putea informa cât 
mai obiectiv, cititorii. 

Spectacolele fără pretenţii nu 
vor putea emite, deci, nici pre- 
tenţia ca obişnuiţii comentatori 
ai pieselor de teatru să se ocupe 
în chip prea serios de cele. 

De-o pildă m'aş simţi tentat 
Să scriu câteva rânduri  despree 
piesa — dacă-i pot spune aşa! — 
„izbânda dragostei“, stând cu 
capul în jos şi picioarele în sus. 
Am impresia că mas încadra 
mai bine în atmosfera spectaco- 
lului din grădina „Izbânda“, 

Despre subiectul piesei. de a- 
semenea, hu e nevoe să vorbesc 
Prea mult în rândurile acestea. 
Mai cu dragă inimă as vorbi 
despre chiria pe care trebue s'o 
plătesc poimâine, despre fata cu 


14 lunie 


1941 





care trebue să mă întâlnesc 
mâine, sau despre examenul de 
la Drept, pe care trebue să-l dau 
la toamnă. Fiindcă, în fond, la 
subiectele astea mă gândeam, pe 
când o mână de actori talentaţi 
se agitau pe scena teatrului ]z. 
bânda, 

E curioasă psihologia speotato- 
ruiui unui teatru de vară. El vrea 
ncapărat să râdă. Şi — trebue s'o 
mărturisese — piesa-revistă „Iz- 
bânda dragostei“ îndeplineşte din 
plin această cerinţă, 

Am râs şi noi, împreună cu 
ceilalţi spectatori, la scena „pan- 
talonului rupt“, cu toate că ne 
dădeam prea bine seama că am 
întâlnit ceva asemănător pe sce- 
na de reviste a cinematozratului 
Marna. Autorii nu Sau străduit 
prea mult să lămurească toate 


conflictele si încurcăturile ce se 
petrece în timpul celor două acte 





ACTRIŢELE NOASTRE 











CINEMA SCALA : „Casa 
Rotsehild“, 


Daci „uceastă replică de ne- 
contestat adevăr contra prupa- 
gandei de dominare, iudoeo-masu- 
nică“ ar fi fost prezentată îna- 
intea „Hvreului Siiss"“, nu ne-ar 


fi părut poate —— atât de sir»- 
poasă. 
Mai ales că ne-an: reamintit 


cu regretul vremurilor apuse, de 
„Casa Rotschild““ prezentată, 
acum cinci ani şi... inexplicabil... 
cu mai multă priza la punte. 
Poate prin faptul c'avea scenele 
finale în culori. Pe-atunci ceva 
NOU... . 

Intre altele, lozinca acestui film 
pare a fi „les afțaires sont des 
ajfaires"... 

Prin japtul că publicul a asis- 
tot, nu de mult la un filhn cu o 
lomă similară, pleacă oarecum 
nemulţumit, 


CINEMA A.R.P.A.: „O fată cu 
noroc“. 


Succesul filmului de mai sus 
se explică numai prin  abun” 
dența «le „filme serioase“ dur 
plicticoase la culme. 

Cinema „Arpat renunțând pe 
săptămâna asta de a ne delecta 





— Am patru aşi! 


— Ai câștigat, eu n'am decât trei! 


a 


Pa 


TRĂ SURA ) 


ap 
6, 


% 


(Ac EA sra 


37 gs 
UV MA tu 


cu filme gen „Răcnet de Junglă“ 
sau „Spuima Spionilor“ a dove- 
dit între altele că „înulta comisie“ 


ce întocmeşte * programul, este 
extremistă. | 

Acest film, aduce teribil e 
mult cu comediile mute când de- 
sigur, această „Fetiţii cu noroc“ 
în loc să fie în primejdie de a 
cădea dela etajul Il], ar fi căzut 
din leagăn, în pâlnia unui gra- 
mojlon antideluvian. 

„Vedrta“, al cirui 3oc înteli- 
gent, uimitor chiar, pentru vârsta 


(plus prologul). Așa că, după ce 
cortina a căzut la sfârşitul celui 
de-al doilea act, fără ca nimic să 
se fi lămurit, a apărut în faţa pu- 
blicului unul din eroii piesei, de- 
clarând că „trebue să se ţermine 
comedia şi de aceea toate perso- 
napiile piesei au să se  căsăto= 
rească“, 

Simplu, nu-i aşa? Şi mai ales 
practic, atunci când autorii mu 
vor să-şi pună prea mult imagi- 
naţia la contribuţie. 

O distribuţie excelentă a izbu- 
tit să smulgă aplauzele şi hoho- 
tele de râs ale publicului. 

Şi cel mai mare merit îl are 
simpaicul G. Groner, care cu a- 
celaş humor sec cu care ne-a 0- 
bișnuit, a speculat până la maxi- 
mum, toate efectele comice ofe. 
rite de text. 

Doamna Silly Vasiliu a reapă- 
rut pe scenă după o lungă absen- 
ță, dând dovada aceloraşi exce- 
lente calităţi de comediană şi de 
actriţă de revistă. 

Domnul Aurel Munteanu şi 
d-ra Lulu Nicolau au constituit 
celaş simpatic cuplu de indrâ- 
gostiți din „„Suflet candriu de 
papugiu“. 

Domnul C. Sineu, un actor prea 
puţin cunoscut până acum de 
marele public, a câştigat toate 
sufragiile spectatorilor în rolul 


falşului grec. A fost o frumoasă 
izbândă a unui actor talentat şi 
conştiincios. 

D-na Ecaterina Ionescu şi d. 
Coco Dumitrescu au internretat 
cu ha7 rolurile a doui bătrâni 
din târgul Fier; inţi. 

„In alte roluri au apărut dom- 
mii Emilian, Giuan, Comănescu, 
domnișoarele Katty Russu, Luci- 
ca Chevalier şi o serie întreagă 
de girlsuri neapărat necesare 
unui spectarol estival. 

Frumoase au fost compoziţiile 
d-nu'ui Ion Vasilescu, deşi unele 
din ele ne-au amintit alte melo- 
di: ale aceluiaş compozitor — 
de-o pildă: „Ne-a văzut tot Bu- 
curejiiul împreună“ ne- afăcut să 
ne gândim la „La fereastra unde 
doarme o pisică“, 

_In concluzie, dacă afară e cald 
Şi n'aveţi ce face, vă puteţi pier. 
de Couă ceasuri la grădina 17= 
bânda. 


TRAIAN LALESCU 


a Ra a ani 


ei de patru primăveri, se numeş= 
te Baby-Sandy, și-i pur şi simplu 
delicioasă.,. 

(Un nou prilej de discuţie în 
menajurile moderne, în cari „ea 
nu doreşte plozi, spre a nu-și 
pierde silueta în contradicţie cu 
soțul, ce-ar vrea o „Baby-Sandy“) 

Butch & Buddy, cavalerii, cu 
doi ani mai vârstnici ai acestei 
viitoare „femei fatale“ tot ntât 
de drăguți. 

Tom Brown, E. Paleite,  Nau 
Grey și mai ales Mischa Auer, 
stârnesc întradevăr, în concor- 
danță — cu afisul reclamă, ho- 
hotele de râs ale spectatorilor. 

Un film drăguţ şi amuzant ca 
0 „excursie“ la Moși. 


ADRIANA NICOARA 








INCADRARILE 


Se pare că în acest an, câţiva 
actori din cadrele auxiliare vor 
fi trecuţi în cadrele permanente 
ale Tea:rului Național, printr'un 
procedeu foarte hazliu : Talentul 
va fi trecut pe planul al douilea, 
luându-se în ernsideraţie vechi- 
mea în Teatrul Naţional a ac- 
torului, 

S'ar putea astfel să fie trecuți 
în cadrele permanente, actori 
cari de câie ori au apărut pe 
scenă mau dat decât dovada unei 
teribile mediocrități, dar cari, în 
schimb wposedii o calivate: sunt 
cu vechime în teatru. 

K probabil deci ca şi anul a- 
cesta, elemente cin cele nai în- 
zestrate cum ar fi Sanau Clona- 
ru, Emil Botta sau Sorin Gubor 
să rămână tot în cadrele auzi» 
lare, de umile vor avea ocazia 
să-i privească pe cine  ști2 ce 
actori lipsiţi de talent, trecuți în 
cadrele permanente, doar pentru 
sfântul pretext al vechunei în 
teatru. 


PREMII 


Anul acesta, premiul de crea- 
ție oferit tinerilor aciori ai Teu- 
trului Nuţional, a fost  atriduit 
doamnei Lâlly Carandino şi dom- 
nului Sorin Gabor. 

Nici nu se putea face o alegere 
mai fericită. Atât doamna Liily 
Carandino, cât şi domnul Sorin 
Gabor au dobândit în acest an 
Jrumodş2 succese pe prima naa- 
stră scenă, succese cari au fost 
de altfel, subhniate de întreaya 
noastră presă, 


îin- 
terpretând rolul Margaretei din 
„Faust“ a iîzbuiit să realizeze o 
uluitoare creație. 


Doamna Lilly Carandino, 


De asemenen, domnul Sorin 
Cabor, dublânăd rolul lui Sanchez 
ue Carera, din „Isabela, regina 
Spaniei a dovedit excelente ca= 
lități de actor, constituind o 
adevărată surpriză pentru toți 
spectatorii obișnuiți să întâlnea- 
scă pe programele Teatrului Na- 
țional mumele  aceloraș: actori 
îmtrebuințați până la  saturatia 
publicului în tot soiul de roluri, 
potrivite și nepotrivite. 

Acest tânăr actor cu vechime 
în teatru, silit, atâţia ani, să facă 
mereu figurație, a avut anul a- 
cesta prilejul să se remarce ntât 
în rolul pe care l-a dublat, cât 
și în eacelentu sa creație din 
piesa „„Cameleonii“, 

Premiile din acest an nu vin 
decât să confirine talentele a 
doui tineri actori cari iubesc și 
înțeleg teatrul. 


DOMNUY THEODOR PAU- 
NESCU... 


„„UR talentat și totuși nu în de- 
ajuns de cunoscut actor al Tea- 
trului Naţional, ne anunță că va 
porni în curând un turneu în 
provincie cu o piesă a sa în 3 
acte; „El şi... ea“, piesă în două 
personagii. Domnul Păunescu ru 
apare deci în jața publicului sub 
trei înfățișări: aceea de actor, 
4. "enisor și de autor. 

Credem, într'o biruință frumoa= 
să a acestui element înzestrat, 
ținut atâta timp — nu ştiu din 
ce motive — la caranţină, 


14 lunie 





NOTE GERMANE NOTE ITALIENE 


RENEE SINTENIS... 


nume? Titlu de poem francisc- 
jammesian? Melodie? Chiar dacă 
m'ai fi afiat vreodată cine și ce 
este sau a fost purtătoarea cara- 
telor atât de pure ale acesiui 
nume, el te-ar fi urmărit, stra- 
niu și suav, ani dearândul, așa 
cum te urmăreşte de când îl cu- 


1941 


vadă mai mult că rici amestec 
desăvârşit nu există, nici puri- 
tate absylută. Și o dovadă că. 
deseori, calitățile ies mai relie- 
fate în anumite cazuri de parti- 
cipare la două origini :etnice. 

Rence creștea şi-i plăcea na- 
tura cu tot ce mișcă şi are cu- 
loare şi formă, — mai ales însă 
formă. 





Măgăruș 


uoști:căci asemenea ntime nu pot 
fi purtate decât de ființe excep- 
ționale; — asemenea nume pre- 
destinează, 

Dacă Rente Sintenis există. S'a 
născut acum cincizeci și trei de 
uni, — în  Glatz, — în Silezia, 
țară a vizionarilor germani. 

Tatălui  dânsei nu-i mergea 
tocmai bine. El era jurist și se 
trăgea dintr'o veche familie de 
refugiati cu numele de Saint D2- 
mis, Dar acuma sufletul lor era 
gernian. In afară, poate, de cele 
câteva !uminişuri în plus aie ere. 
dității ancestrale franceze. O do- 





După un popus lu Neuruppin, 
copilăriu ei se încheie la Stuit- 
pari. Renee Sintenis desenează 
şi pictează.  Dară pictura nu-i 
merge la inimă aşa cum ar dori, 
şi viața e grea. Pentru a răbi 


alături de ai săi, tânăra fată în- 


vață stenodactilegrafia și cunoa- 
ște munca zilnică și silnică pe 
care atitea mii și sute de mii și 
milioane de fete o Jac ofilindu-şi 
tinereţile și iluzionându-se cu 
venirea unor niciodată aproapiae 
te zile mai bune. Apoi a fost 
războiul și lipsurile şi foametea. 
Nimeni nu mai credea în nimic și 








nimeni nu mai năzuia cătră țeluri 
noi. 

Rene Sintenis însă avea un 
razim moral: Eu modela. Modela 
mânji şi căprioare și măgăruși 
și alte necuvântătoare cunoscute 
şi mai puțin întâlnite în Silezia. 
Şi le inudela nu numai din lut 
ci, parecă, deadreptul din sufle- 
tul ei căci o infinit de dulce fră- 
gezime plutea în jurul acestor 
minunate făpturi ale mânilor 
sale. 

„Unel2 erau proaspele ca ron 
florilor sin rai, — toate însă ne- 
maivăzute. Şi se găsi şi un tur= 
mător în bronz, Noak, care, vă- 
zându-le se oferi să le toarne. Și 
îmcă pe credit! 





Căprioară îngenunchiată 


Apoi să ne mai mirăm că toc- 
mai Rainer Maria Rilke a lost 
primul cure a admirat valoarza 
acestor poeme plastice alc ciu- 
datei Rende Sintenis? 





DESTINUL POESIEI 


Vioară, pe-ale cărei strune 
îşi cântă cântăreții numai lor 
şi celor prea puţini din lu- 
mea, lor, — poesia varsă prin- 
tre rânduri apa, în care mur- 
mură numai cântecul apei. 
Cu alte cuvinte, atribuim 
poesiei mitul lui Narcis. Inţe- 
legând însă prin Narcis nu 
poetul, ci contemplatorul. r'a- 
cem deocamdată abstracţie 
de creator, discutând relaţia 
dintre contemplator și poesie, 
ca simplă contuziune afecti- 
vă, prin urmare, ca fenomen 
psihic. 

In acest sens, contempiaţia 
nu mai oferă prilejul unei în- 
cântări  autoadmirative, ci 
este, paradoxal, efectul unei 
insuficiențe umane. Desigur, 
temeiul unei satisfacţii. Dar, 
aici, să ne înţelegem, Senti- 
mentul estetic, am început a 
crede, consti:ue un tardiv po- 
tenţal al poesiei. Inainte de-a 
se fi scris, poesia ţâșneşte din 
alte pământuri, decât cele în- 
grădite în Estetică, răspunde 
altor deșertăciuni decat ace- 
lea ale tiparului. Tot deşer- 
tăciuni  suiletești. Poetul, 
scriina, se echilibrează. Un 
taler al balanței, căzând, ce- 
lălalt se înalță. Poetul inte:- 
vine în el, recumpâănindu-se. 
De.aceea se scriu atâtea poe- 
sii siabe. Orgoliul însuși re- 
zuliă dintr'o deficiență. Prin 
urmare, tot o recumpănire. 
Narcis a privit încântat, in 
oglinda apei... 

Aici intervine problema 
sincerităţii. Mitul se compii- 
că. Artistul nu-i sincer cu 
sine însuși, nici cu viaţa, ci 
cu legile artei. Nu se copiază 
pe sine, nu copiază nici rea- 
litatea, dispărând însuși din 
ea (se întâmplă) ci el însuși 
și viaţa lui intră prin artă, 
în altă lume, cu alte legi. E 
un sistem de struciuri. Insuși 
procesul creației nu-i decât o 
restructurare. Atribuim unor 
lucruri alte sensuri și nu a- 
celea pe care le vrem. Fixăm 
acestei lumi raporturi, care 
vin din alta ce n'a mai fost, 
Dacă Narcis e frumos, se bu 
cură, râzând în valuri. De nu, 


întristat, îşi caută alte ape 
sau iși durează, singur, Q.. 
glinzi. sn 


In sufletul contemplatoru- | 


lui se petrece ceva la fel. Şi 
acum suntem pentru arta 


(poesia se cuprinde aici) 
transtuziune: reorganizarea 
omului distrus, în vraja con. 
templaţiei. Apele  descântiă, 
vindecă,  vărsând un sânge 
nou. Deci, arta «e intuziune 
de viaţă. Preţuieşte mai pu- 
țin frumuseţa, sângelui decât 
puterea lui vindecătoare. Asta 
ne îndeprătează de panesta- 
tism. Desigur psihologia con- 
curează. De unde nu dedu- 
cem, că domină integral. Dar 
poate că oferă o mai profun- 
dă explicaţie a necesităţii ar- 
tei, ca antrenament vital. 
Concurând însăși viaţa. De- 
aici acest perpetuum mobile- 
artă şi viaţă. Acest curs con- 
tinuu al unzia prin ceealaltă, 
Arta nu se dispenseavă de 
viață, precum invers. Autar- 
h'a uneia atrage criza celei- 
lalte. De-aceea, oricărei epoci: 
de prosperitate economică îi 
corespunde o înflorire a tu- 
turor artelor. Dsaceea, po- 
porul francez, in.oxicat de li- 
teratură, e unul din cele mai 
realiste în viaţă. Am lăxvgit 
puţin discuţia, pentrucă prin- 
cipiul se aplică nu numai 
poesiei. 

La noi a spus totuşi un ro- 
mancier, că literatura e o rie- 
volnică izolare de viaţă. nu o 
trăire esențială, dincolo de 
aparențe. Admiţând ipoteza, 
înțelegem însă, că, în acest 
caz, literatura nu-i cauza, ci 
efectul izolării întâmplate 
din cu totul alte pricini. Si 
izolaţilor nu le lipsește înde_ 
oboşte un anume simţ al re- 
alităților.  Paptul izolării se 
explică, fie ca un refugiu în 
certitudine şi permanenţă, 
jocul instabil dintre relații, 
încetând, fie ca o aspiratie 
înspre principii și valori, do- 
vedind curajul unei vitalităi, 
ce se orientează către eterni- 
tate. 

Din acest punct de vedere, 
poesia are avantajul dimen- 
siunilor, reclarnând un mult 
mai mic efort decât romanul, 
spre exemplu. Ceeace roma- 





nul pierde prin extensiune, 
poesia câștigă prin concen- 
trare. 

Poesia rezumă, sintetizează, 
scurge sângele, oferind pică- 
turi, ce înviorează, Romanul 
înfiorează prin cadre şi per- 
spective, sguduind cărnuri şi 
scuturând nervi. In cazul 
poesiei, proiunzimile se pipăe 
prin alte antene. Ba, noi Yom 
crede, că obiectivul  poesiei 
nu este  sensația. Destinul 
poesiei implică asceza. Muzi- 
ca versului nu mai vrăjeşte 
urechea, cutremurând uşor 
ceva dinlăuntru. Possia ape- 
lează direct la suflet. Drumul 
romanului e mai lung. Sunt 
mai multe mlaștini şi mai 
multe bălți. Fruntea lui Nar- 
cis se sfarmă în ape, Omul 
va alerga să-şi dreagă o- 
glinzi. Poesia comunică fina- 
duri, momente, tensiuni per- 
pendiculare. Romanul anire- 
nează două coordonate. Pre- 
lungește și orizontala, comu- 
nicând cu cerul, prin pune- 
tele cardinale nu prin Na- 
dir. Drumul romanului e 
lung. Al poesiei un scurt cir- 
cuit, eliptic, abrupt. Destinul 
romanului e coniinuivatea, 
Romanul invită la statorni- 
cie. Poesia ne lasă la discre- 
ţia tuturor vânturilor. După 
citirea unui roman, nu mai 
ești. E altcineva, care-ţi vor- 
beşte. După citirea unei poe- 
sii ești mai Tu, singur, nu 
mai auzi, nu mai vezi pe ni- 
meni. 

Dacă romanul socializează, 
poesia individualizează. Sin .- 
gurătățile rămân aceleaşi. E 
numai un capriciu al singu- 
rătăţilor: sensul.  Poesia ne 
culege, romanul ne revarsă, 
Poesia ne umple sângele, ro- 
manul ni-l varsă, infuzându- 
ne altul. 

Azi,  ni-s mai inaccesibile 
dimensiunile și: proporţiile. 
Fugim mai mult, ne tărâmi- 
țăm mai divers. Suportăm 
mai multe sensații. (Nu sim- 
țim lipsa romanului). Avem 
mai puţine impresii. Şi sian- 
țim lipsa poesiei. Nu mai aA- 
vem perspectiva eternității. 
De aceea nu citim decât poe- 
sii. Şi n'avem educaţia sin- 
gurătăţii. Singurătăţile noas- 
tre se socializează, Citim poe- 
sii prin compensație. Prin ur- 
mare, vedeţi, destinul poesiei 
— imtrarea în singurătate... 


AL. HUSAR 


UNIVERSUL LITERAR 


Rilke îi scrie, o felicită şi o 
lanseazi. De acuma înainte Re- 
nte Sintenis se poate dedica ex- 
clusiv artei în care nimeni n. 0 
întrece. | 

Forme după forme răsar sub 
mângâierea mânilor ei. Și ea le 
numește simplu, așa cum le-c 
lăsat Dumnezeu să fie numite în 
limba germană: Ziehende Rehe, 
Junges Lama,  Riickwărtsblic- 
ken ses Fohlen,  Zwergesei, 
Spring=n der Bock, Junger Esel, 
Kmiendes Reh şi așa mai departe. 

Dar nu numui animalele o a 
trag, ci şi ființa omenească. 

Și Rence Sintenis ştiu să-i dea 
mişcare si curăţeniej—o curâățe- 
nie angelică. 

in aforă de portretale pe cnri 
le mai jace, priatre cari semui- 
ficativa serie de Selbstbildnisse 
(auto-portrete), iau ființă _ti- 
nerii Liiufer, Fussballspieler, BDo- 
„er, Polospieler şi Duphne, Dap- 
hne care descinde din ucebiş cer 
de minuni si taine din cari a po- 
gorit, cu milenii în urmă Aph- 
rodita de pe Trono ludovisi. 





Daphne 


Sintenis e o tulbură- 


Rente 
toare și împăciuitoare de suflet. 


Rareori vreo femee a putut fi 
sculptor, — niciodală însă mâni 
femenine nu au creat mai ori- 
ginale și mai alese forme ca a- 
ceastă sileziană genintă. 

Cine urea să-i cunoască operă, 
poate consulta admirabilul al- 


bum  „Renâe  Sintenis-Bucn“ 
Rembrandt-Verlag Berlin. 


TRAIAN CHELARIU 





Zădărnicie 
Potecile noastre sunt iungi și subțiri 


Cum cheile bolţii strâmbate 'n gândiri... 
Parcurgem cu ele livezile 'n treacăţ 








CARTEA ITALIANA 


Autorul acelor neuifate „Arco- 
baleno“ şi „Sodoma e Gomorra“ 
— Curzio Malaparte — a pre- 
zentat cititorilor o nouă carte, 
„Donna come rue“, 

Acelaşi viziuni evocatoare de 
povești orientale, aceleași expre- 
sii neaşteptate prin raritatea şi 
eleganța lor, calități care au de- 
terminat pe unii critici să-l a- 
propie 'de imarele d'Annunzio, 

Dar nu bogăţia stilistică pro- 
prie lu: Malaparte e nota domi- 
nantă a uitime!: lu: cărți, ci o 
noutate, ceva inedit venit din 
propriul său suflet, ca un proces 
de maturaţie, de complectare, cu 
rezonanțe de intensă emotivitate, 
vizibile chiar şi în formă. 

„Donna come rue“, în ceeace 
priveşte subiectul, conţine încă 
numeroase povestiri de-o clari- 
tate excepțională, cu abea s:m- 
țite — de cititorul neobișnuit cu 
prea voalate subtilităţi — ironii. 

O carte care întăreşte părerile 
tuturor despre frumoasele cali- 
tăţi de criitor ale lui Curzio Ma- 
laparte şi care îndreptățește cri- 
tica să aștepte mai mult, căci 
„Donna come rue“ nu e cartea 
menită să-și aşeze autorul ală- 
turi de marii scriitori, 


AM VORBIT tot în cadrul 
acestei cronici de două mume 
care înseamnă mult în teatrul 
italian; ce Stefano Landi, moș 
tenitorul multor calităţi sle-ale 
tatălui său Luigi Pirandello și 
de Corrado  Pavolini ale cărei 
idei despre teatru le-am auzit 
expuse chiar de Domnia-Sa a- 
cum câteva luni. 

Deaceea, o operă 
ieşită din colaborarea 
stora ar îndreptăţi să așteptăm 
o capod'operă. 

Dar nu e decât o exrperieniă, 
căci e greu ca dela prima în- 
cercare dramatică scrisă îm- 
preună să se nască acea însu- 
flețire cordială necesară pen- 
tru a da operei acel sens orga- 
nic şi unic, derivat aici din na- 
turi şi sensibilităţi deosebite. 
„Ciro”, căci la ea mă refer, a 
găsit opinii favorabile îm cele 
dintâi critici, dar treptat sa 


dramatică 
ace. 


$: n'ajungem încă la Marele Lacăt, 


Jinduim, alergăm după slăvi şi lumini, 
Sorbind din mocirle, călcâna peste crini. 
Zdrobim sub călcâie grădini de emai 
Să prindem, în goană, alt petec de rai. 


Un mugur ne cheamă. Cireșii ne vor, , 
Noi mergem "nainte şi mersul ni-i sbor. 

Ispită de vitfor ne'ndeamnă la drum 

Şi drumul se pierde în grote de fum, 


Spre seară, în beznă, ne-alunecă spada. 
Obrinteşte privirea. Se cerne zăpada. 3 
Se-ascunde cărarea. Pe unde pornim? 


> 


Am vrea să nentoarcem. De unde venim? 


LEONIDA SECREȚEANU 


Elegie 


Lunecă lună pe suflet uşor, 


Apelor tale mă dau! 


Visele mele de lut trecător 


Umbrele tale erau. 


Lunecă lin peste doruri târzii, 
Albă'n albastrul de sus; 
Calme coboară-ţi luminile vii 
Lună, pe visul apus... 


CONST. D. CÂRJAN 


“Hoinar 


Cu pas senin cutreer șesuri de lumină pură 
Culeg din ani și vise sbucium pentru vieață, 
La drum otrava nopţii o primesc în faţă 

Plecările, când cu mirajul lor etern mă 


fură... . 


Pirat, pornesc de sârg cu ?'ntreg trecutul— 


pradă — 


In Soare. Apune zilei îi beau argintul viu 
Iar dacă amintirea mă doare 'ntr'un țârziu, 
Iu mine n'o ucid, ci'n vers o torn — baladă... 


N. VERONESCU 


accentuat încă de atunci acel 
aer de turburare care predo- 
mină în piesă, 

Ca subiect — viața lui Cirus 
— şi in ceeace priveşte scopul 
grandios urmărit de autori — 
cucerirea puterii făcută trep- 
tat cu evoluția statului autori- 
tar — opera e în afară de orice 
critică defavorabilă. Cititorul 
e urmărit mult timp de impre- 
sia aceea de spaţiu targ, de 
forță, evocate prin bogăţia 
unui limbaj indiscutabil. 

Mai rămâne consacrarea as- 


cultătorilor, căci „Ciro” n'a 
luat încă contact cu marele 
public. 


CHIAR DACĂ ţimpurile nu 
sunt favorabile creaţiilor poetice, 
poezia italiană «e reprezentată 
prin multe producţii valoroase 
semnate de nume noui şi pro- 
mițătoare. 

„Lrocceano della  mezzânotte”, 
volum datorit lui Roberio Zer- 
boni se înscrie în rubrica de mai 
sus. Departe de amintirile fu- 
turiste, liricele acestea sentimen- 
tale ne readuc scene şi tablouri 
pline de armonie, indreptate spre 
motivele veriste, şi nu fără o 
mceancolică  putină romantică: 
Insă nimic teatral. 

E aici o viziune 
vieţii sugerată prin 


înţeleaptă a 
inocente şi 








încântătoare  poezii-deserieri a 
naturii în multiplele ei aspecte. 


Al passo dei moceti 
si € alzata una donna 
venuta negli uiivi 

a cambiar la stagione. 
Con le mani null/'alba 
ha cercato la terra 
per coprire le poppe 
fredde di neve. 

Il vento delle gole 
che porta farialle 

col sole al pomeniggi o 
la fece doice prato. 


Trei strofe scurte, unde pri- 
măvara capătă ceva din graţia 
botticelliană, a căror slabă tra- 
ducere o dăm mai jos, mai mult 
pentruca cititorul neiniţiat în tai- 
nele limbii dela Tibru să poată 
face o coniruntare. 


La trecătoarea munţilor 

s'a ridicat o femee 

venită în măslini 

să schimbe anotimpul, 

Cu mâinile în zori 

a căutat pământul 

ca să-și ascundă sânii 

înfriguraţi de zăpadă. 

Vântul adâncurilor 

aducător de fluturi 

cu soarele amiezii 

a făcut-o fâneaţă mirositoare. 

Sunt apoi cadre sau şi mai 
bune porirete de oameni, adevă- 
rale mici capod'opere, amestec 
de note psihologice şi de trăsă- 
turi fizice, cu puternice accente 
de realism, 

O poezie interioară care închi- 
de în cuvinte o vitalitate ncega- 
labilă si românească. 

SORACTES 





Elveţia despre Luropa 


Urmare din pag. I-a) 


cu Renașterea în spirit, cu 1789 
în fapt şi sfârşindu-se cu revo- 
luţia din Rusia și criza econo- 
mică. Care este caracterul a- 


cestei  rovoluţii?  Detașarea 
„omului de centrul său spiri- 
tual, pentru a face din om — 
individ sau colectivitate — cen- 
trul vieţii şi al lumii”. Un an- 
tropocentrism în care autorul 
vede toată tragedia contempo- 
ranului, 

Dar, așa cum singur se măr- 
turiseşte, de un pesimism viril 
în concepţie. d. Roynolă este 
un optimist în acţiune. Dizolu- 
ției cauzată de antropocentris- 


mul modern, d-sa îi opune ne- 
cesitatea supremă de unitate, 


“NE SCRIU PO 


Uşa aceasta pe care am des- 
Cchis-o, întru aşteptarea unor 
oaspeți dragi, a adus între noi 
cei ce ne trudim la „Universul 
literar“, câţiva poeţi noui pe 
cari i-am primit cu braţele 
pline de flori. N'au fost numai 
debutanţi, fiindcă intenția noa- 
stră nic: nu cra aceasta. Am 
pus alături poesii venite din 
cele patru zări şi nu ne-am 
întrebat cine sunt cântăreții. 
Pe cei mai mulţi dintre ei nici 
nu-i cunoaştem; talentul lor 
incontestabil  ni-e însă mai 
drag decât orice. Pentru ei mi- 
gălim noi în acest colţ, pentru 
ei este iînfrigurarea cu care 
desfacem fiece plic nou, pen- 
tru ei este frăţia cu care par- 
curgem fiece slovă, Odaia noa- 
stră, iată, a prins să fie şi a 
lor, 

Multe epistole ne sosesc pe 
masă în cursul fiecărei săptă- 
mâmi. Fraţii poeţi ne scriu pa- 
gini lungi şi mai întotdeauna 
ne roagă să-i publicăm. Dea- 
dreptul; ca o somaţie. Ei nu se 
mai întreabă dacă possiile pe 
care ni.le trimit ar merita a- 
ceastă lumină a tiparului, ei nu 
mai stăruesc într'o ucenicie, 
care nouă tuturor ne prinde 
atât de bine. Cu toţii vor să 
apară în revistă, fără să se mai 
cerceteze dacă noi le facem 
un serviciu sau un deserviciu, 
publicându-i, aruncându-i dini- 
ir'odată între oameni. O gra- 
bă nejustificată pulsează în a- 
tâtea scrisori, iar nu rareori! 
ne lovim de-o îndrăsneală 
care nu are nici cel puţin jus- 
tificarea — o, eterna justifi- 
care — a talentului. Ba ni se 


O necesitate de unitate care 
în încordarea de după războ. 
a prins forma ratată a Socie- 
tății Naţiunilor, 

Mai mult decât această solu- 
ție căreia îi recunoaşte şi mar- 
turiseşte erorile, menţinându-i 
însă ideea şi sprijinindu-se pe 
datele acelui „Convegno Volta” 
strâns în 1932 la Roma sub 
egida Academiei Italiei — d. 
Gonzaque de Reynold crede în 
misiunea supremă a caloiicis- 
mului de a rezolva grava criză 
spirituală europeană. 


COSTIN 1. MURGESCU 
1. WEuropa tragique, Fd. Spes Pa- 
ris 1935; D'ou vient P'Allemagne ? 
Plon. Paris 1939. 


aaa a a O ae 


Cântece noui 
dau chiar sfaturi, poeţii ne în- 
vaţă pe cine ar trebui să pu- 


blicăm în acest loc, E o metodă 
ce] puţin ciudată, aceasta, mai 








ales că noi nu ne-am îngăduit 
niciodată să dăm sfaturi, mul- 


tumindu-ne numai cu neîn- 
semnatul rol de receptori și 
comentatori ai fenomenului 


poetic. Umbra în care ne-am 
așezat aici, este aceea a bunu- 

lui simţ prietenesc, pe care 

nimic nu va putea să ni-l tul- 

bure. 

Poesia, deci, inainte de toa- 
te. Vom sta însă și de vorbă 
cu cei ce ne împărtășesc un 
gând nou, plămădit sub floa- 
rea galbenă a lămpii, ni-i vom 
apropia, făcându-le loc alături 
de alții şi de noi. Deaceea să 
șlie toţi cei ce mai îndreaptă 
câte-un gând în colţul acesta, 
că vom prefera un singur vers 
bun, unui plic întreg cu su- 
gestii și cu teorii inutile. Noi 
nu adunăm nisip, ci îl cernem 
penturca să alegem din el bo- 
bul de aur al talentului. Ace- 
sta este „programul“ nostru. 

Cei câţiva cari au şi apărut 
confirmă de bună seamă a- 
cest lucru, iar cei ce-or să mai 
vie, vor pune pecetea. 

Aşa să știți, poeţi. Iar când 
veţi mai purcede să scrieţi 
stihuri, somându-ne să le ti- 
părim, nu-l uitaţi pe bătrânul 
și marele Eminescu: 

„E ușor a scrie versuri, cână 

[nimic nu ai a spune“. 

Oare El să nu îi avut drep- 

tate? 


ŞTEFAN BACIU 








Wb() ca 


RE PO RTA DE LA EXAMENELE DE CON/ERVATOR PETRAIANVALE /cu,cu ÎLU/TRATI 


SA INCEPEM CU O POVESTE 


„Povestea e veche, la fel ca 
ioate poveștile... 

Doctorul a eşit, grav, din 
„camera misterioasă” şi a a- 
nunțat: „E băiat!” 

Şi toată lumea a fost încân- 
tată. Tatăl a hotărit: „Inginer 
îl fac”. Unchiul Archibald — 
ăla lung ca o prăjină şi galben 
ca o lămâe — l-a contrazis: 
„Ba, pardon, băiatul ăsta o să 
fie medic”, Iar unchiul Temis- 
tocle — rotund ca un balon — 
a râs îm sine, fiindcă ştia prea 
bine că băiatul np'o ajungă nici 
inginer, nici medic. El îl visa 
în chip de profesor universi- 
tar, 

La cererea generală, Maies- 
tatea Sa Plodul a fost prezen- 
tat familiei emoţionate. Era 
roşu ca mătuşa Adelaida când 
se găteşte ca să plece în oraş; 
chel ca bunicul Pantelimon, și 
nici ochii nu putea să-i ţină 
bine deschişi. 

Doctorul, ca să arate că su- 
gaciul nu e mut l-a ciupit de 
picior. Şi copilul a protestat 
cu energie şi cu  demnitare: 
„Aaaa! 

Familia a fost încântată. 

— »Ce copil frumos!” a de- 
clarat tatăl. 

— „Şi ce inteligent!” a adău- 
gat unchiul Archibald. 

— „Are o dicţiune periectă!” 
a decretat unchiul Temistocle. 

Noul născut i-a auzit şi şi-a 
luat nasul la purtare. Sa cre- 


zut frumos; inteligent şi cu 
dicţiune, 

Au trecut de-atunci ani ne- 
numărați. 


L-am întâlnit zilele trecute 
pe fosiul sugaci, plimbându-se 
pe Cale. Ştiţi? Nu mai e sugaci, 
E înalt, îşi unge pănul cu bril- 
lantină şi e cât se poate de 
grav. 

L'am întrebat: 

— „Eşti imginer?” 

Mi-a răspuns: 

— Nu!” 

— „Atunci, eşti medic?” 

— „Nw fiindcă nu-mi şade 
bine în halat alb”, 

— „Nu cumva oi fi profe- 
sor?” 

— „Dar ce? Am înebuniţ?” 

M'am enervat: 

— „Atunci, ce naiba eşti?” 

M'a privit dispreţuitor: 

— „Cum? Nu ştii? Sunt ac- 
tor! Am și jucat. Eu l-am in- 
terpreiat pe al şaptelea ţăcan 
din ;Cocoşul negru”! Am făcui 
o creaţie, Dar să vii mâine să 
mă vezi. Dau „producţia la 
conservator”. Mi-am ales o 
scenă din Hamlet”. 

L-am privit îngrozit: 

— „Bine dar cum poţi lu să 
joci teatru? 'Graseiezi prea 
tare”, 

— „Ce contează! Par'că Ma- 
nolescu nu grâseiază?” 

— „Și eşti şi sâsâit”. 

— Ei şi! Ce-mi pasă? Să-ni 
vezi profilul pe scenă. II tai pe 
Vraca”, 

Şi s'a despărțit de mine, dis- 
preţuindu-mă profund. 

Morala: Să mu mai vorbiţi 
tare în faţa nouilor născanţi: 
Şi mai ales să nu spuneţi că 
sunt frumoşi, inteligenţi şi că 
au dicţiune perfectă. S'ar putea 
să vă audă. 


AH, EMOȚIILE! 


Și acum, poftim cu mine, 
domnu:e cetitor, să ți pre- 
zint pe dumnealui, actorul 
tânăr, înta”'unul din cele ma: 
însemnate momente ale vie- 
tei sale. Azi, dânsul își dă 
producția pe scena Studioului 
Teatrului Naţional... 

Şi ite rog să nu faci pe bla- 
zatul, domnuie cetitor. Multe 
speranţe își leagă elevul de 
conservator de această zi a 
producţiei. Timp de trei ani 
şi-a ros hainele de băncile 
conservatomului, timp de trei 
ami. a făcut exerciţii pentru 
pozarea glasului, timp de trei 


i rr a ja 
„ȘCOLARII“ 





ăn 

In mijloc! Mia Steriadi. 
Stânga: Mygry Nicolau. 
Dreapta : Anca Şahighian. 





ami s'a chinuit câte o oră pe 
zi, ţinână câte-un dop de 
plută, în gură, pentru ca, să se 
desbare de graseiataul care Nu 


Jace frumos, timp de trei ani 
a ltot mecitat „La pașa vine 
un arab“, doar o vedea mae- 
sirul că are talent. 

Daţi-i și lui voe, acuma, la 
sfârşitul celui de-al treilea an 
de învățătură, să-și dea cu 
fard pe faţă şi să încerce, 


măcar timp de-un sfert de. 


ceas să facă pe aClorul. Să 
nu credeţi că, e uşor lucru să 
dai producția la conservator. 
Trebue, mai întâi să te lupţi 
cu emoția — afurisita aia de 
emoție —, și, mai ales, trebue 
să înfrunţi publicul, publicul 
acesta mult mai puţin docil 
decât la un spectacol obiș- 
nui, Când joacă pe scenă un 
actor cunoscut, spectatorii na 
încearcă să observe dacă a- 
cesta îşi interpretează sau 
nu, rolul icu talent. Spectato- 
rul ştie un singur lucru: axc- 
torul a avut de atâtea ori 
succes; au scris gazetele des- 
pre el că e genial. Deci a ju- 
caţ bine şi trebue aplaudat. 

Dar acum. la producţiile 
conservatorului, lucrurile se 
schimbă. Uite, în program 
sunţ, numai nume necunos- 
cute! Atunci, cum naiba, 
poate să joace bine un actor 
despre care spectatorul na 
auzit vorbindu-se mai nimic? 
Şi — urmare firească — spec- 
tatorul va strâmba din nas, 
blazat, la sfârşitul producțţii- 
lor, chiar dacă, în fond, câţi- 
va, dintre elevi au fost talen- 


taţi. 
Se mai pot număra printre 
spectatorii „producţiilor“ şi 


foştii absolvenţi ai conserva- 
torului, Și aceştia sunt bla- 
zaţi. După părerea, lor, 0 sin- 
gură, dată au fost producţiile 
conservatorului reușite:  A- 
tunci :când le-au dat ei. 

Și mai sunt in sală și gaze- 
tarii. Ah, gazetarii! Uitaţi-vă 
la ei! Par'că atâta aşteaptă : 
să se bâlbâe elevul şi ei să-și 
pată joc de el, îm gazete. 

Iată-l, de-o pildă, pe C. 
Cristobald : zâmbește ca o 
vulpe  şireată, la pândă. 
Par'că, ar vrea să spună: „Un- 
ae sunt elevii, să-i mănânc!“ 
Şi în jurul lui sunt și alţi ga- 
zetari: Vlaicu Bâma e și el 
atent la, tot ce se petrece în 
jurul lui — presimt că o să 
scrie şi el un reportaj — 
Virgil Stoenescu se agită prin 
foyer — de sus, jos; de jos, 
Sus —. Și mai sunț atâţia 
alţii. Iată-l chiar şi pe Tra- 
jan Lalescu, la fel de lung și 
bleg ca de-obiceiu plimbân- 
du-se aiurit ca un om care 
și-a pierdut busola — presimt 
că wam să-mi citesc reporta- 
jul fiindcă altfel, precis, am 
să-mi cer socoteală pentru 
insuite aduse în publice —. 

Așa că vă închipuliți că bie- 
ţii candidați la examene au 
dece să fie emoţionați. 

Lângă mine, o domnişoară 
care dă mâine examenul tre- 
Mură ca varga, 

Cineva; incearcă so conso- 
leze: 


— „Hai, liniștește-te! Nu 
mai tremura așa!“ 
— „Nu pot! Mi-e imposi- 


bil!“ se lamentează duduia. 





MAESTRUL STORIN 
(În prima pauză) 





Eu: cum vă place 


Waestre, 
producțiu ? 
Maestrul Storin: 


Mă bătatule, 
dute tu în sală, şi vezi că în 
banca 'miâia miam uitat pălăria; 
udă-mi-o, 





— „Bine, dar de ce ţi-e îri- 
că? Nu-ţi știi rolul?“ 

— „Bail ştiu ca pe apă! 

— „Ai impresia că no să 
îii bine?“ 

— „Vai de mine! Cum poţi 
să spui așa ceva? 

—— „Dar atunci? 

— „Trebue să apar într'o 
rochie verde și știu că ver- 
dele mu mă aranjează bine... 
Vai, ce emoițonată sunt!“ 

Ce să-i faci? Afurisite mai 
sunt emoţiile astea. 


„ȘI PANDUȘŞA STILLU 
DESCHIDE FOCUL 


Dar soneria ne-a Cchemli 
în sală: „Incep producțiile... 
In rândul 1 stau profesorii, 
şi ei ușor emoționați. Au să 











N 


placă elevii lor? A venit şi 
domnul Liviu Rebreanu. C'or- 
lina poale să se ridice. și 
Pandușa Stillu o să ne Gnate 
ce poule. Il cunoaşteţi pe 
Pandușa Stillu? A venit, a- 
cum vreo țrei ani, tocmai din 
Albania, hotărât” să învețe 
teatru în România. E tocmai 
ceeace se poate numi: Un e- 
lev silitor. Iși studiază rolu_ 
rile în amănunţime iar visul 
lui e să înființeze un teatru 
în Albania. Nu e prea preten- 
fios: să-i dea Statul român 
100 de peruci şi două reflec- 
toare și 'face ei un teatru, pe 
cinste. A și începul, îm vede- 
rea wcestui plan, să traducă 
în limba albaneză, piese ro- 
mâneşti. O singură meteah- 
nă are şi el: nu se împacă de 
fel cu limba română. De alt- 
fel, doamna Marioara Voicu- 
lescu, I-a întrebat, emoționa- 
tă, cu câteva zile înaintea e- 
Xamenului : 

— „Cum muti stai cu timba 
română, Stillule?** 

Și Stitu a asigurat-o: 

— „Forte bine stem, domna 
profesore, forte bine“. 

Și, pe scenă, lucrurile 
mers lbinișor. 

Wa fost chiar  Agamiţă 
Dandanache, persohajul în- 
terpretat de Stillu, dâr asia 
nu contează. 

A dovedit băiatul că are ta- 
țent. Nu chiar atâta pentru 
ca să poată înterpreta un rol 
din „Scrisoarea pierdută“, 
dor în orice caz, Stillu este 
un element înzestrat pentru 
teatru. 

Rolul JOiţicăi a fost inter- 
prelat de doamna Mia Ste- 
riade. Da! Ați cetiț bine: Mia 
Steriade, vedeta Cărăbușu- 
lui, care, nefiind mulţumită, 
Cu succesul dobândit în revis- 
tele lui Tănase, s'a pus de a- 
nul ltrecut serios pe muncă, 
fiind în anul II al Conserva- 
torului, eleva doamnei Ma- 
rioana Voiculescu, Merită toa- 
te felicitările pentru chipul 
inteligent în care şi-a înter- 
pretat rolul. 

Domnul Tretinescu, absol- 
vent al Conservatorului, a dat 
şi de astă dată o dovulă a 
dragostei sole  dezinteresate 
pentru teatru, interpretând 
rolul lui Trahanache, numa 
și numai pentru a-și putea 
servi foștii colegi. 


au 


„DAR SA MAI VEDEM CE 
SE 'NTAMPLA 'N SALA. 


A căzut cortina şi în sală au 
inceput şuetele: 
— „Nu rea are stil de actor, 


— Ce caută Ion Aurel Manola- 
scu la examen? Parcă și-a dat 
producția acum doi ani, 

— Trebue să fie un examen de 
corijență, 


E pr ep ip Pr 


Stillu ăstal” constată un gaze. 
tar. 

Tare rea mai e și lumea. 

Un absovent al conservatoru- 
lui vorbeşte de zor. 

— „Na fost bine, dom-le,. 
sigur că n'a fost bine. Danda- 
nache trebuește interpretat olt- 
fel... De_o pildă eu..” 

Nu-l mai ascult... 

Mă uit la profesori, Doamna 
Marioara Voiculescu e palidă și 
emoționată. Sunt, doar, elevii ei 
cari dau producția. Domnul Ma- 
nolescu o priveşte, zâmbind 1i- 
niştit, 

In țimpul schimbării de deco- 
ruri sunt transmise în sală di- 
verse plăci de gramofon. Ca să 
se mai distreze lumea... 

Dar acum muzica a încetat. 
Şi ajunge până în sală, de după 
cortină, zumzet din ce în ce mai 
insistent de glasuri, Parcă aș 
asculta matchul Germania_Ro- 
mânia. ţransmis la Radio. O du- 
due blondă se şi bucură: 

— 0 să fie o piesă cu mateh 
de foot-ball...”. | 

Dar n'a fost nici un mateh. Am 
asistat doar la, o scenă din piesa 
„Jeanna d'Arc”. Și am fost — 
ca să spun aşa — martori li o 
naştere. S'a născut o nouă și 
mică stelnţă. Se numește Auaca 
Sahighian, A moștenit fata asta 
un pic de talent dela taică-său 
— știți? regisorul! —; încă un 
pic, dela maică-sa — știţi?,.. 
actriţa! — şi ne-a demonstrat, 
la producţia ei că e înzestrată 
din plin cu sensibilitate şi pri- 
cepere a rolurilor ce interpre. 
tează. Replicile i-au fost date 
de domnii Tretinescu, Bărbules- 


UNIVERSUL LITERAR 


cu — un tânăr foarte talentat 
despre care vom mai avea ocazia 
Să scrim în acest reportaj — 
Voinescu — despre care nu pot 
scrie nimic, fiindcă, dacă îl 
laud, spune lumea că o fac pen- 
trucă sunt prieten cu el, iar 
dacă-l înjur e convinsă aceeaș 
lume că ne-am certat —, Feticu 
și Martinescu. 

In sfârșit, doamna Voiculescu 
poate răsufla ușurată, Produc. 
ţia clasei ei a luat sfârșit, fără 
ca să se fi petrecut vre-un in- 
cident. Și acum, poate să-l pri- 
vească dânsa zâmbind liniștită, 
pe maestrul Ion Manolescu, des- 
pre care pot spune că a intrat 
în.., febra examenelor. A venit 
rândul cârlanilor săi, In foyer 
se disting două grupuri  com_ 
pacte. 

In mijlocul unuia stă domul 
Sahighian, primind emoţionat 
felicitări ventau succesul dobân- 
dit de fiica sa. 

In celălalt grup poate fi dis- 
tinsă — aţi ghicit cine? — 
doamna Sahighian — mai emo- 
ționată chiar decât soțul ei. 

Vai! Dar soneria ne cheamă 
din nou în sală şi noi n'am avut 
nici măcar timp să  bârfim, 
Timpul nu «e însă pierdut... 


C. CRISTOBALD CONTRA 
DAMEI CU CAMEILLUI... 


„Și Să ştăți că am Avutl 
dreptate... Fiindcă domnişoa.- 
ra Odetie Popescu își dă a- 
cum producția. Dânsa joacă 
„Dădma cu camelii“, 

Abea a apărut pe scenă 
domnișoara Odelte și l-am și 
văzut pe confratele Cristo- 
bald, devenind atent. Bătrân 
copoiu, dânsul mirosise ceva 
interesant. 

Și au început domnişoara 
Popescu să tușeasică. Jar dom.- 
Ea n A o ap Pa ee pa per pap PAR E 


HAM-HAM 





„Nenea Rică“: 

— Imcrezutii e ,„.absoivenia'“ 
asta. Noroc că nu i-a dat Dum- 
nezeu talent că nu se mai putea 
trăi lângă ea. 





nul Cristobuld m'a întrebat 
discret: 

— „Ce se 'ntâmplă aici? 
Lipsește eleva şi 0 dublează 
alta?“ 

Nam avut timp să-i răs- 
Dund fiindcă Odette-Margue- 
ritle a renunțat la tuse în fa- 
voarea plânsului, 

Nu vreau să spun mici CĂ 
domnişoara Odelte Popescu 
este cu desăvârșire lipsită de 
ialeni. Să se gândească însă 
și dânsa fa actrițele cari au 
interpretat până acum rolul 
Margueriltei Gauthier. Și vad 
înțelege — sunt convins — 
că acest rol mu î se potrivea 
de fel. In robyl bătrânului 
Duval, domnul Barbu Dumi- 
trescu, absolvent al conserva- 
torului, a fost excelent. 

„„Iur domnişoara Odette a 
mai tușit de două ori și pro- 
ducţia «i s'a isprăuvit, 

— „Păcat că s'a terminat 
atât de iute“, oftează domnul 
Cristobald, „am mai văzut 
de mult o comedie atât de 
reușită“, 

De mlije! toată lumea din 
sală e cât se poate de veselă. 
Cred Că doar o comedie în- 
terpretată de Qcecași dudue 
ar putea întrista publicul. 

Im sală se transmite din 
NOU Muzică, 

Un domn cu mustața tun- 
să englezeşte se apropie de 
mine şi mă întreabă: 

— „„Ce deosebire este între 
Un gramofon și producțiile 
astea. 

PA Aa 

— „Niciuna, 
asemănări, 

— „Cum asta? 

E „P ă:, și la gramof On, şi 
aici, tot muzică auzi. 

— „Bine, dar ta un gramo- 
foh, nu poţi vedea jucându- 
se țeatru“ îi răspund 'eu, feri- 
cit că Lam îmcuiait. 

— Ei, şi ce-i? Par'că aici 
vezi teatru?“ 

Si domnul cu mustața itun- 
să englezesta sm îndepărtat 
de Lângă mine, demn, 


Sunt numai 


HENRIC IV, EPIGRAMIST 


Dictonul: „Una caldă, alta 
rece...“ a fost inversat. După 
producția  domnișoarei  Odette 
Popescu a venit rândul lui Mir- 
cea Dohatcu, un element foarte 








talentat, care a interpretat o 
scenă din Henric IV de Luigi 
Pirandello. Spectatorii au înțe- 
les că se află în faţa unui real 
talent, aşa că, deși n'au price- 
put mare lucru din singura sce- 
nă prezentată, l-au urmărit cu 
atenţia încordată „pe interpret. 
Am dor; să_ revedem pe donnui 
Mircea  Dohateu, interpretând 
întreaga piesă a lui Pirandello. 
Suntem convinși că am asista 
la un spectacol excelent. In 
pauză, am avut de înregistrat 
o surpriză. An aflat că domnul 
Dohatcu este și  epigramist. 
Iată, pentru a-i lămuri pe ceti- 
torii noștri ,o epigramă dedica- 
tă de autor, unui prieten al său: 


Era cam goluț, săracul; 
Ce_a făcut nu mă privește, 
Dar sa îmbrăcat, băiatul, 
Cât ai zice pește. 


După sfârșitul producţiei lui 
Dohatcu, mă întâlnesc cu un 
prieten gazetar. E decepţionat: 

— „Nu mi-a plăcut... 





EMOŢIILE DEBUTULUI 





„Școlarul“: (după ce şi-a cău- 
tat un sfert de ceas ciorapii): 
— Uitte-i domnule! Nusi mai 
cunosteam că mi-i schimbasem 
azi? 
e aa a i ie 


— „Păi cum se poate dom'le? 
Băiatul ăsta are ţalen. 

— „Sigur că are talent, Şi toc- 
mai de aia nu mi-a plăcut. Nu 
mi-a dat ocazia să_l înjur, Și e 
mult mai greu să lauzi decât să 
injuri”, 

Și după ce a, consultat progra. 
mul, prietenul meu gazetarul, a 
exclamat, în culmea furiei: 

— „Poftim! Acum au să joace 
Maria Magda şi lon Aurel Ma. 
nolescu, Păi ăștia au talent, 
dowmile, că au mai jucat. Nici nu 
mai asist da ăștia. Mă duc să fu- 
mez o ţigare..“ 


O PRODUCȚIE-REPETIŢIE 


„„Şi rău a făcut prietenul 
meu, gazetarul, că a plecat. A 
pierdut ocazia să asiste la ua 
act de spumoasă vervă, inter- 
pretat în chip inteligent de a- 
cești doui excelenți actori ai 
generaţiei tinere: doamna Ma- 
ria Magda şi domnul Ion Aurel] 
Manolescu. Dar producţia asta 
are şi ea cântecul ei care ar 
suna cam așa: 

Domnul Nelu Manolescu. 
absolvent al conservatorului, 
va prezenta în vara asta o serie 
de spectacole cu piesa „Adam 


și Eva”, la teatrul „Regina 
Maria”. Şi cu ocazia examenu- 
lui doamnei Maria Magda, 


dânșii au vrut să observe la 
faţa locului, cum ar putea să 
fie primit de public acest 
spectacol într'adevăr original: 
o piesă în 8 acte, jucată doar 
de două personaţii. Și au pre- 
zentat un echantțillon: primul 
act al piesei. Având în vedere 
succesul dobândit de acest act, 
credem că şi întreaga piesă se 
va bucura de aceeaș frumoasă 
primire din partea publicului. 

Trecând la actori putem 
spune că doamna Maria Mag- 
da şi-a interpretat cu multă 
graţie rolul, trecând cu frumos 
succes examenul în faţa comi- 
siei de maeştri. In faţa publi- 
cului, dânsa și-a dat mai de 
mult examenul chiar pe s-ena 
'Featrului Naţional, unde a do- 
bândit frumoase succese în di- 
verse roluri și mai ales în 2- 
cela din +„Medalionul” de Ghe- 
rardo Gherardi. 

Domnul lon Aurel Ma- 
nolescu a interpretat cu multă 
pricepere rdiul Americanului 
hotărît și desgheţat. 

La sfârșitul actului am ieşit 
din sală, să mai fumez o ţi- 
gare. 

Dam găsit în foyer pe ace- 
laş prieten gazetar înconju:at 
de mucuri de ţigări şi arbo- 
rând un chip cât se poate de 
acru. 

„Ei cum a fost?“ m'a în- 
trebat dânsul cu o ușoară sțe- 
ranţă în glas. 

— „Foarte frumos”, 

Prietţenul meu a redevenit 
trist. 


N 98 PRO Pa 5 Va 


— „Aoleu. Presimt că nwv să 
am ce scrie în reportaj”, 


„STRIANA, ȘI, PE URMA 
GATA 


Vitima producţie a clasei 
domnului Ion Manolescu « 
fost aceea pe care a dat-o 





„ȘCOLARI“ 


Stânga * Maria Magda. 
Sus: £. Vurtejanu. 
Jos: C. Bărbulescu. 





d-ș0ara Migry Avram Nico- 
bau, înterpreiând rolul Stria- 
nei din piesa lui Alfred Mo- 
ș0du... La prima, apariție dân- 
sa a cam nedumerit spectu- 
torii. Ceva cam prea înaltă, 
cu gâtul ceva cam lung — 
câteva salbe "ar fi siricat 
cu niște fote ceva cam scurte, 
domnişoara Nicolau n'a prea 
entuziasmăt publicul. Dar K 
început să vorbească. Și a do- 
vecii că e cât se poate de ta- 
lentată. 

In partea 11-a a; piesei, dân- 
sa a reușit lucruri excelente, 
impresionând publicul până 
la lacrimi. 

Replicile tî-au fost date de 
domnii Ionel Manolescu — şi 
de astă dată, foarte reușit —, 
Barbu Dumitrescu — de ce 
n'a jucat oare domnul Barbu 
Dumitrescu, în această sta- 
giune, pe scena nici-unui tea- 
tru? Avem vag impresie că 
este mai talendat decât mul- 
te vedete preferate ale publi- 
cului —, C. Bărbulescu, — un 
elemenț din cele mai talen- 
tate, cane a constituit o dde- 
vărată surpriză a producţii- 
lor din acest an —, şi N. Ale- 
vandrescu. — Un Mihail Pp- 
pescu ceda mat tânăr. Și deci, 
şi mai neexperimental —. 

Dâr iată că şi piesa. „„Stria- 
na“ se apropie de sfârșit. 

Domnul Nelu Manolescu s'a 
ridicat în vârful picioarelor, 
isbutind s'o sărute pe domni- 
șoara Nicolau, pe bărbie. 

Și cortina a căzut pentru a 
şasea oară. 

Producțiile clasei domnului 
Mănolescu au luat sfârşii. 

Maestrul, redevenit calm, 
primeșie zâmbind, felicitări. 

Am eșit, în sfârșit, afară, 

— „Acum să vedem cum O 
fi mâine. 


A DOUA ZI, ALTE PRODUCȚII 


A doua zi, sala nu se deosebea 
prea mult de cea din ajun. 

In rândul întâiu stăteau, tot 
atât de emoționaţi, profesorii, 
avându_l la mijloc pe domnul 
Liviu Rebreanu. Chipurile sper- 
tatorior erau, la fel de ţranspi- 
rate ca în prima zi a produsţii- 
lor... Afurisite călduri... Vreme 
de examene... 

Prietenul meu, gazetarul, pare 
azi mai bine dispus ca în ajun. 

— „Ai văzut?.” mă întreabă 
el. „Doui elevi au să joace Ro- 
meo și Julieta, Cred că o să am 
ce înjura“, 

Mă uiţ prin sală, Părul dom- 
nișoarei Coca Ardeleanu, absol. 
ventă a Conservatorului, lami- 
nează un rând întreg de scaune. 

Intr'o loje au luat loc toți in- 
terpreţii „Strianei”.. Actorii 0e 
eri Sunt azi spectatori. 

Au intrat acum în sală dom- 
nij Sion, Rogaschi şi Voinescu, 
dela teatrul Regina Maria. Au 
venit să-i facă galerie colegului 
lor, Vurtejeanu care-și dă astăzi 


producţia, 
După un sfert de ceas întâr. 
ziere, cortina se poate i- 


dica, liniștită. Și noi putem s'o 
vedem pe doamna Agatha Bart, 
întrun fel de malacov, declarân- 
du.ne că ea iubește bărbaţii cu 
mustăţi. Domnișoara Viorica 
Georgescu se agită alături de «a, 
sprintenă ca o căprioară, 

— „la să vedem dacă fetele 
astea au talent!” declară un 
domn de lângă mine. 

Dr n'a terminat bine fraza și 
corţina a căzut la fel de liniştită 


14 


ar 2 


1941 


| 


lunie 


. 4 
SS 






cum Sa şi ridicat... Cam scurtă 
producție... Cortina nu e de loc 
lăsată în pare şi e din nou ridi- 
cată, pentru ca doamna Bart să 
mulțumească publicului care-o 
aplaudă, o domnişoară să-i a- 
runce flori pe scenă dintro loje, 
iar dânsa săi trimeată câteva 
bazele, drept mulțumire Duivasă 
scenă. Și a ţinut mai mult decâs 
întreaga producție. 

Din nouă „pauză. In foyer, 
dudue țrece agitată pe 
mine: 

— „Vai, ce emoţionată suntţ 
Acuma-şi dă producția Vurte- 
jeanu, O să aibe san nu suetes?” 

Mă uit înspăimântat în jurul 
meu. II știu pe Vurtejeanu in- 
surat şi vreau să văd dacă soția 
sa a auzit această scurtă discu- 
ție 


o 
lângă 


KORANZO A CRESCUT 


In sală, cortina se ridică din 
nou prezentându-ne un decor 
cunoscut: taverna din piesa 
„Un om ca toţi oamenii”. Per- 
sonagiile sunt, însă altele: a- 
celea din prolvgul piesei „Papa 
se Justruește”, 

E drept că sau schimbat 
puţin la față. Cârciumarul Ko- 
rauzo, de-o pildă, pe care-l cu- 
noșteam ca pe-un om gras, se- 
mănând leit cu domnul Maxi- 
milian „acum sa lungit ca o 
prăijină și s'a subţiat, par'că ar 
fi fost ținut două zile într'o 
presă. 

Pe Vurtejanu nu l-a impre- 
sionat prea mult succesul do- 


—, bângit de maestrul Maximilian 


în. acelaş rol. S'a luat serios la 
trântă cu textul şi a reuşit că 
impresioneze sala, până la la- 
crămi. E drept că în unele 
părți, ne-a făcut să ne gândim 
la predecesorul său. A avut, 
însă; și multe accente perso- 
nale din cele mai reuşite, 
Aplauzele publicului au coa- 
finmat succesul dobândit de 
acest foarte tânăr şi talentat 
actor. 
Bravo. Vurtejene. 


DUPA VURTEJANU, 
BRANEA 


La sfârşitul producţiei lui 
Vurtejanu am întâlnit-o pe 
aceeaș dudue din pauza tre- 
cută, la fel de emoțională. 

Am întrebat-o: 

— „Acum de ce mai tre- 
muri? Ai văzut că Vurtejanu 
a avut succes!“ 

Mi-a răspuns, 
stins: 

„Bine, dar doum își dă 
producția, 'Branea. O să aibe 
Sau fu, Succes? Vai, ce emo- 
ționată sunt“, 

Și de astă dată, duduia a 
avut emoţii de pomană, 
P.indcă domnul Teodor Bra- 
nea, interpretând piesa „Du- 
pă generală“, a dat dowada 
unui deosebit talent de come- 
dian, smulgând aplauze ja 
scenă deschisă. Merită toate 
felicitările. Și, mai ales, me- 
rită un frumos angajament 
care să răsplătească silința și 
talentul actorului, 

Acum a moi rămas 
clasa domnului Sârbul. 

Și dânsul a prezentat o sin. 
gură scenă: scena balconului 
din „Romeo și Julieta“ imter- 
pretată de domnisoara Adria- 
na Gurău și Călin Bodnăre- 
scu, 

Nu tam mai văzut Da eșire 
pe prietenul meu, gasetarul. 
Cred că a avut un atac de i- 
nimă, constatând că și de 
astă dată, interpreții "au 
fost distonanți. 

Două apariții  tinerești, 
dommnişoara Gurău și domtiul 
Bodnărescu au isbutit să su- 
gereze publicului dragostea 
dintre Romeo şi Julieta. I-4m 
fi preferat, totuși, în roluri 
mai puțin pretențioase. 

Cortina a căzul pentru ul- 
tina oară, mulțumită că o să 
aibe şi ea 0cuma, timp să se 
odihnească. 

Grea măi e și meseria de 
cortină, pe căldurile astea: 
mereu să te ridici, pentru ca 
imediat să cobori. 

Afară, domnişoară ușor e- 
moționabilă era lividă: 

— „Nu mii pot, Mă doare 
capul“, 

— „Tot mai avut timp să 
te linișteşti? Păi, producțiile 
lui Vurtejanu şi a lui Branea 
sau terminat de mult“. 

— „Da! Dar pentru Bodmnă- 
rescu ICrezi că mam avut e- 
moții?« 

W'am. noi avut glas pentru 
ca să-i pot răspunde. 

Si nici stiloul meu hu mai 
are cerneală pentru ca să 
poată găsi un final nimerit 
acestui reportaj cu vise, 2âm- 
bete şi mici necdzuri. 


cu  g.asul 


doar 





lunie 1941 











Alexandru Marcu: Critica 
italiană de la Vico la Croce 


Fundaţia pentru literatură și artă 


'Trebue să recunoaștem că 
activitatea literară, destășu- 
rață de d. prof. Al. Marcu, 
în aecursul anilor din urmă, 
nu este ain ceie comune. A- 
vem acum în iaţă cariea de 
pesie 5uu de pagini „CriLica 
italiană de la Vico la Croce”, 
tipanta de kundaşia pentru 
livesatură, şi artă” și ne în- 
trevam cand şi-a găsit auto- 
"ui timp să 1nvotmeasa și 
această, antologie când aite 
lucrari voluminoase ne-au 
fost dăruite recent, ca „Trei 
femei am Renaștere”, „Lti- 
nerar Aariatuc*, „UVugo k'os- 
colo“ ? 

Dacă se va spune că ace- 
ste tipăriri corespund aciivi- 
tăţii protesorale ae la caie- 
dra ae umba italiană, va 
trebui și în acest caz să sub- 
linuiein câ modul cum își în- 
depuneşte iuncţia pro.e.ul 
UNuVErSIiar interesează ue9- 
puirivă şi publicul mare. Nu 
QGr1 moare un moment ae 
Cuuura și ca alale nu ne 
bucură, ieşirea  specialișiilor 
din cercui l0r resurâns și co- 
responuența roanică dintre 
prevcuparue lor și cerinţe,e 
vieţii colective ? 

Avem deci, în personalita- 
tea d-iui Marcu sinteza im- 
purtantă a specialistului cu 
literaiul și sub această pris- 
mă rămâne să fie prețuit. 

Antologia critică „De la 
Vico la Lroce', cuprinde ex- 
trase traduse din 483 de au- 
tori, aie căror opere se inși- 
rue în literatura, italiană pe 
o pericadă începând din se- 
colul XVII (Vico sa născut 
la 1668), până astăzi. Evi- 
dent o asriel de persperiuvă 
deschisă în viața unei cul- 
turi, impune prin iargile sa- 
le proporţii. Menţionam, în 
acest sens, că planul unor 
astiel de lucrări a fost con- 
ceput de „Fundaţia pentru 
literatură şi artă“ prin co 
lecţia, „Critica“, din care a 
maj apărut volumele d-lui 
Perpessicius. De la Chateau: 
briand la Mallarme, și al 
d-lui Pompiliu  Constanti- 
nescu „Sainte-Beuve. 

Scopul oclecţiei Critica era 
să pună la îndemâna citito- 
rului român „textele litera: 
turii critice de pretutindeni, 
şi chiar din toate timpurile, 
pe cele mai celebre ca și pe 
cele mai, puţin cunoscute”. 

Un asemenea program nu 
putea să nu tenteze pe har- 
nicul profesor și literat, ca- 
re este d. Marcu. D-sa regre- 
tă însă că „volumul de faţă 
este departe de a cuprinde, 
în întregimea. ei, desiășura- 
rea, criticei italiene“. 

Părerea, de rău se îndreap- 
tă spre momentul contem- 
poran al culturii italiene, 
din care n'a putut cuprinde 
tot ce-i reprezentativ, încât 
„toaţă seria de critici în via- 
ță, sau de imediată actuaii- 
tate, ar urma să fie prezen- 
tată într'un alt volum“ ; Ci- 
ne sunt rămași pe dinatară? 
Răspunsul la întrebare lu- 
minează însă fețele bogate 
ale unei literaturi care ne 
uimește prin diversitatea ei. 
In Italia sunt specialiști de 
mare valoare în tomentarea 
operei lui Dante ; specialiști 
în clasicismul greco-roman,; 
în istoria religiilor şi a cul- 
turilor ; deasemeni cercetă- 
tori originali ai Renașterii 
şi ai noului umanism ; eru- 
diți ai filologiei comparate 
şi ai istoriei literare, însiâr- 
şit teoreticieni ai artei dra- 
matice, esteticieni ai picturii 
și sculpturii; o sumă Ge 
gânditori care fac din „arta 
cuvântului scris“ o îndeiet- 
nicire de mare prestigiu, de- 
oarece pe această cale se re- 
alizează unitatea tuturor 
care vorbesc şi citesc aceiași 
limbă. 


Subliniem așa dar impor- 
tanța acestui ienomen care 
constă în a reprezenta prin 
cuvântul scris toate dome- 
niile de maniiestare ale spi- 
ritului, astiei incat, vorbind 
de o supremație a esseului, a 
SVUdLULUI CTIUC, — (şi char 
a iOueLommui, desvauim un 
Sanpvon  I0ârte imveresant 
au CuLvuiii noaerne, D. pro- 
1es0r marcu ne miormează 
asuel ca sunt an ivalia parti- 
ZANl al UNUL CaAVOLICISII INuul- 
Valu pin |lvesâvură, 

Or posibilivatea unei ac- 
iuni sgirivuaue creșune prin 
bteravu. a, a0ca prin Mijioa- 
ce ce ne stau asvazi la 1nde- 
mană, Și al caror succes îl 
putem spera, dat firul gu- 
stul pubiicului catitor penuru 
QLveLzulăvea, PIOVLeIneLor Mo- 
QENE, UN CaeguutuSm al Scri- 
LOruUr Geci, noua, Nu se pate 
că marciează un inceput de 
eră Spirivuaua, cate ne În- 
deasa la renecţii serioase! 
Foaie a sosit niomnentul să 
căutăm o nouă expresie ca 
sa, COMUNICârN NUISLErIi,e re- 
LgIUNII Creşuine, ac&e sacra. 
mente asupra, cărora Dante 
atrapgea avenţia : cereale la 
Cotu. Na CN sasconae su le 
velanu uei versi strani. 

Problema  îmorăcării în 
noi tormule, accesibile în 
proporui mai largi marteiui 
Puwuc, a doctrinei creșiine 
ne preocupă și, în acest sens, 
caracterisiic este că şi la noi 
se pare a îi o sarcină luaţă 
de literați, care sunt mai lă- 
muriţi prin sensibiutatea lor, 
asupra cerințeor morale ale 
vremurilor aspre ce le trăim. 

Cât de viu se frământă 
cugetarea, italiană, în acest 
domemu, ne dăm seama du- 
pă ecoul unor nume, za al 
lui Papini, Adriano 'Tugher 
sau Ernesto Buoniutii. Dar 
din această actualitate ce 
ne pasionează, d. Al. Marcu 
nu a selecționat nimic în 
antologie, promiţându-ne o 
prezentare întrun volum 
separat, 

Motivul divizării materiei 
îl găsi mușor în abundența 
operelor de valoare, în răs- 


timpul cercetat de la Vico * 


până, la Croce. Autorul anto- 


logiei atrage dealtminteri a- ! 


tenția că și înapoi de Vico se 
poate merge, numele acestui 
scriitor fixând doar un 
„punct de plecare pentru 
ceea, ce este modern în gân- 


direa critică europeană“. O 
antologie totală a criticei ita- 
Hene ar trebui deci să cu- 
prindă „mărturii de atitudi- 
ne critică' din opera lui Tar- 
auato Tasso, a lui Gaiileo 
Danie și Petrarca, la știința 
Galilei, ajungând până la 
lor filologică, în momentul 
de trecere dela „limba lati- 
nă“, la folosirea celei ma- 
terne. 

Sar cuveni acum să con- 
firmăm prim analiza a nume- 


roase texte, că într'adevăr, 


Italia a colaborat la produ- 
cerea spiritului critic mo- 
dern „incepând cu Vico. 
Căci acesta este planul 
antologiei, întocmită astfel 
de d. Al. Marcu, încât, „din 
urmărirea lor succesivă, tre- 
când de la Vico la Foscolo, 
de la el la Franceso de Sanc- 
tis, și de la acesta la Croce 
prin Carducci, se va putea, 
înțelege, destul de clar con- 
turată, evoluţia, Criticei mo- 
derne europene, văzută prin 
cea italiană ; în mare parie 
anticipată de ea“. 

Firește, autorul a isbutit 
să realizeze proectul său, se- 
lecționând astfel din tendin- 
țeale comune ale secolului 
XVIII, spre a dovedi ușor că 
în secolul al nouăsprzecelea 
„sau conturat precis toate 
problemele de bază ale criti- 
cei actuale“, 

Regretăm însă că spaţiul 
restrâns nu ne îngăduie o 
analiză a textelor pentru îo- 
losul cititorului. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


| 





Sculptor ION PANTAZI 
„Posorârea de pe cruc2” 
Expoziţia „Sala Universui” 





Note românesti 


CASUARINA 


este numele unui arbore ce trăeş- 
te în ţinuturile tropicale şi a 
cărui importanță este covârşitoa- 
re, deoarece de existența lui se 
leagă în mare parte fertilitatea 
solului. Gardian neclintit al te- 
renurilor cucerite de natură niluş- 
tinilor, arborele Casuarina stră- 
juește cu trunchiul şi ramurile 
sale, ciopârțite de toate răbujni- 
pile vânturilor vrăjmașe, pimin- 
tul mănos ce va ua rodul său 
îmbelgușat. După această misiu- 
me, arborele dispare, împlântân- 
du-și rădăcinile puternice în cite 
părți. 

„Casuarina” se'ntitulează volu- 
mul de nuvele datorit cunoscu- 
tului scriitor englez W. S. Mau- 
gham și apărut recent, în tradu- 
cerea d-lui Jul. Giurgea, la 2ui- 
tura „Contemporană“, 


Nuvelele cuprinse în uceastă 
carte își desfășoară acțiunea în 
numeroasele și bogatele colunii 
britanice, Cadrul lurg al naturi 
pline de noutăți și pitoresc, viata 
chinuită de multe ori, pe care eu- 
ropenii, pionieri ai civilizaţiei, o 
duc în ținuturile acestea înde- 
părtate, ne sunt descrise cu fleo- 
sebit farmec de autorul „Robi- 
lor“, Maugham, care și-a petre- 
cut o mare parte din existen,u-i 
sbuciumată pe întinderile nesjâr- 
şite ale apelor, poposind în mij- 


tocul oanenilor copleșiți de muti. 
că, răspundere și dorul de patrie. 
Şi totuș, bucuriile diurne, dubla- 


te de mici pasiuni, senlănțuesc 
plăcut de-alungul paginilor cărjii 
acesteia masive. 


CLAUDIUS IONESCU: CONSI- 
DERAȚIUNI DESPRE NAȚIU- 
NEA GERMANĂ 


Iatr'o broșură îngrijiţ tipărită, 
cuprinzând 80 de pagini, d. Clau- 
dius Ionescu se ocupă de națu- 
nea germană, urmărind-o dea- 
dungul evoluției sale istorice, 
dela înfiripare şi până în zilele 
noastre, Accentul cade mereu a- 
supra aspectelor istoriei: mai re- 
cente a naţ:unii germane, — fie- 
care constatare ducând, normal, 
înapoi spre forme mai vechi de 
viață ce-au pregătit cu răbdare 
ascensiunea țemeinică din zi:e.e 
noastre, 

Desigur, dată fiind întinderea 
acestu: studiu, conceput mat cu- 
rând pentru rememorarea unor 
date cunoscute, importânța i se 
circumserie la rolul de util vehi- 
cul între cercetările temeinic e- 
laborate în lungi ani pe margi- 
nea subiectului, — şi pătura lar- 
gă a celor dornici de informație 
mai sumară şi îngurgitată la re- 
pezeală. 


C. POSTELNICU 


UNIVERSUL LITERAR 








PARANTE 


Sfântul loan Gură-de-Aur contra teatruui Alhambra 





„Vedeţi intrâna pe scenă o 
femee ticăloasă, cu capul gol, 
neruşinată, acoperită cu vest- 
minte aurite; *ea se miorlăe 
şi face mișcări leşimate, cântă 
cântece spurcate, aruncă vor- 
be neruşinate, săvârșește a- 
semenea ticălașii că, de veţi 
cugeta, voi cari staţi la pri- 
veliștea aceasta, veţi lăsa 
capul în jos. 

„Și inarăzniți să-mi spu- 
neţi că nu simţiți nicio tul- 
burare ? Sunteţi de piatră? 
De fier? Necontenit vă voi 
întreba... 

„De n'aţi luat în braţe a- 
ceastă femeie ticăloasă, aţi 
îmbrăţişat-o prin dorinţă, 
aşa că ați păcătuit cu gân- 
dul. 

„Și nu numai în Clipa ace- 
ea, — ci când spectacolul se 
va fi isprăvit şi femeia va fi 





plecat, chmpui dânsei rămâ- 
ne-va, în sufletul vostru, vor- 
bele ei, mișcările, privirile, 
mersul, legănările, cântecele 
neruşinate... ȘI vă veţi în- 
toarce acasă rănit cu mii de 
răni... 

„ȘI, oare, nu se zămislesc 
de aici, dărăpănările cămine- 
lor ? pierderea  rușinărei ? 
desfacerea căsătoriilor? dis. 





cordia, zavistiile,  sfezile şi 
desgustările care nu au alt 
temei ? i 

„Când vă întoarceţi acasă, 
îmbuibat de femeia aceea şi 
ajuns robul ei, nevasta vi se 
va părea  displăcută, copiii 
nesuferiți, siugile scârboase ; 
casa vă va cădea pe umeri,— 
eTijile cele de ovieei care vă 
cer îndestulare, vă vor plic- 





tisi, — oricine vine la voi vă 
va fi povară şi vă va stân- 
jeni. 

„Pricina ? Fiindcă nu v'aţi 
întors singuri acasă, — aţi 
adus cu voi pe femeia acsoa 
păcăinasă, nu pe faţă şi în 
văzu! tuturor (şi răul, în îelul 
aces:a, ar fi fost mai mic, 
fiindcă nevasta voastră ar îi 
gonit-o) ci ati așezat-o în 
cugetul vostru, in conştiinţa 
voastră“. 


Am transcris, în rândurile de 
mai Sus, Capitalul 33 (paginile 
76 și î7) Qin curtea „Tălmăciri 
alese dii Sfântul Ioan Gură-de- 
Aur“ (Editura „ Cugetarea *, 
Bucureşti. —- Prețul 30 lei) 


Pentru 
întocmai : 


garantarea transcrierii 


C. CRISTOBALD 





ALRU/.., ALB 


Romancierul C. P. care a în- 
vârtit sub recentele regimuri 
câteva grase afaceri — mai muit 
sau mai puţin „de presă“ — depe 
urma cărora sa ales cu bățrâ- 
neţiie asigurate şi cu două lu- 
xoase limuzine, se plimba deu- 
năzi prin urbe, legănat de spleen: 
pe jos... 





Dar cum contactul direct cu 
plebea (bună doar de gloriticat 
în romane) nu i-a priit mai ni- 
ciodată popularului scriitor, a 
avut el și de daia aceasta un 
neajuns: Trecând pe lângă un 
muncitor, și-a pătat haina... 

Fuga, deci, în prima iarmacie, 
să cumpere nişte benzină, cu 
care apoi, să-și curețe haina, 
economicos, la domiciliu, unde 
— din calcul politic — nu mai 
ține nicio servitoare, din patru 
râte avusese până la 6 Sepţem- 
brie... 

Farmacistul, recunoscându-l 
pe cerpolentul romancier, mai- 
mai să leşine de onoarea de-a-l 
avea clienț.,. Apoi, — cum nu se 
poate mai serviabil: 

— Câră benzină doriți, scumpe 
maestre * 

— Păi, știu şi eu... vreo sută- 
două de grame... Pentru petele 
astea, cred că ajunge... 

Apoi, maestrul, cu nedesmin- 
țitu! său umor... gras, mai zise; 

— Atâta benzină ar ajunge 
să-mi curăţ şi petele depe con- 
stiință... 

Dar farmacistul — care, de 
pierdut ce cra în admiraţia ma- 
estrului si de grăbit ce era a-i 
servi, îi sorbise cuvintele, fără 
să fi fost atent și la cele din 
urmă, — opină, îndatoritor; 

— Poate n'o să vă ajunsă, 
scumpe maestre! Să vă dau un 
lilogram ! 


PREMII, PREMII... 
E VREMEA PREMIILOR ! 


Premiul anual „Al. G. Flo- 
rescu'' de 20.000 lei, divizibil, 
al Teatrului Naţional, pentru 
răsplătirea debuturilor acto. 
riceşti merituoase, a fost de- 
cernat la sfârşitul acestei 
stagiuni... divizat: jumătate 
tânărului debutant merituos, 
d. S. Gubor, iar jumătate ti- 
nerei, dar consacratei, artis- 
te, d-na Lijly Carandino, 

A socotit, probabil, onora- 
tul comitet, mai recomanda, 
bilă derogarea dela statutul 
numitului premiu, decât re- 
cidiva nedrepiăţirii unui stră- 
Jucit talent, nealimtat până 
eri de laurii niciunei distine- 
ţi:... sunătoare. 

Im consecinţă, d-na Liily 
Carandino, izbânditoarea in- 


terpretă a numeroase roluri 
din marele repertoriu, între 





cari câteva pestigioase eroi- 
ne  shakespeariene, fu invi. 
tată a trece  pela  cassieria 
Teatrului Naţional, spre a-și 
încasa premiul... de debut. 


CONFLICT 
CORNELIAN 


Savoarea situaţiei fu sublinia 
tă de însăși premiata, — jemee 
spirituală, dar nu chiar copleșită 
de averi... 

„Care se vedea în dilema: 
de-a încasa voioasă zece mii de 
lei sau a refuza, indignată, pos= 
tura, fie şi formală, de... debu- 
tantă, ist 

— Eu, în locul tău, ași refuza! 
o sfătuina de bine o sinceră cole- 
gă, care sperase să fie ea aceca 
premiată, şi care —- mai ştii — 
poate încă mai spera... 


ARGUMENT 
DECISIV 


Iar gurile rele pretină că ur- 
mătoarea scenă sar fi consumat, 
în acea zi, în menajul soțiior 
Carandino. 

Persenagii : d-na Lilly Caran- 
dino. premiată indignată ; d, N. 


Carandino, cronicar teatral... 
scept:2, 

Dânsa (cu glas de mare dru- 
mă): Auzi, d-ta! eu. preniu 
de... debut! Află, dragă, că cu 


nu primesc! 
Dânsul (comod): Nu primi! 
Dânsa (după o mică pnuză; cu 


pansivii îngenuitate): Da... dar... 
sunt zeci mii de lei!... 
Dânsui  (impesturbabil):  A- 


tunci, primeşte ! 

Dânsa (fără nicio pauză, şi cu 
tragice uccente) : Da ! Dar e pre- 
miu... de debut! 

Dânsul (rezoneor) : E, dragă, ce 
mar da, spre exemplu, d-neie 
Maria Filotti, Marioara Voicu- 
Jescu, Marioara Zimniceanu... să 
li se deceurnă azi câte un premiu 
ae debut! 

Lifectul replicii — spun gurile 
rele — a fost fulgerător. 

După câteva minute, tânăra 
premiată se prezenta, glonț, la 
cassieria Teatrului Naţional şi 
își încasa, trufașă, banii. 


RADIO ..NESTOR! 





Şuetă la cotetăria „Nestor“, 
Se comentau ultimele tete- 
grame D. N. B. din „Seara“. 

— Bietw' T.!... 

„âl compătimea baritonul 
Ştefănescu. Goangă pe fostul 
ziarist, fost şi înalt demnitar, 
ajuns azi la Văcăreşti... 

— Bietw de el! şi ce rușine 
pentru breasla gazetărească! 

— Pardon ! interveni artis- 
tul Puiu Iancovescu, de voca- 
ție tribun, şi dispus a lua tot- 
deauna apărarea  dreptelor 
cauze... 

— Pardon ! breasla gazetă. 
rească nu e deloc atinsă, de- 
oarece 'I. nu mai era de mult 
ziarist. Era, în ultima  vre- 
me, politician... 

Apoi, sentenţios : 

— IN asculta pe Clemen- 
ceau, care, după cum ştiţi, a 
zis: „Gazetaria duce la ori- 
ce, cu condiţia să ieși din ca, 
la timp“! 


— Să ieși, să îeşi.,, mor- 


lor vedete; 


măi d. Zambaccian, cunoacu- 
sul colecţionar şi critice de 
artă... Să ieși... dar depinde 
unde... intri pe urmă! 


PROMETEU, 
S A.R. PE ACȚIUNI... 


ziarist, d. 
adaptendu-și 
serioasele  priceperi economiste, 
la vicisitudinile vremii, s'a apucat 
de comerț. 

A deschis o librărie. 

„.„Proineteu“, 8, a. fr. pe ac- 
ţiuni“ ! 

Dacă n'a mers comertul de 
idei, poate o merge comerțul cu 
cărţi. 


Măcar acum : vânzare bună! 


Tânărul  confraie 
Paul 'leodorescu, 


SUCCESUL 
E ASIGURAT... 


Imaugurarea s'a făcut cu fast, 
cu sfeșlunie și cu bufet, zilele 
acestea, în str. Doamnei 25, unde 
penerosul simbol al originalei 
întreprinderi, Prometeu, ușteap- 
tă să nrotejeze .„..mari afaceri. 

Posibil este Qennrece s'a şi re- 
marcat : casă de bani, intreprin- 
flerea, — are. 





CARTEA : HRANĂ 
SUFLETEASCA. 


Până una alta, au făcut o 
mică  alacere, în ziua inaugu= 
tării, tinerii poeţi cu subyen- 
ţia păriniească in întârziere, 

Au devorat, dur şi simplu, co- 
piosul bufet, pus grațios de că- 
re gazdă, In dispoziţia  ..„.dis- 
tinsei asistenţe. 


INAUGURARE 
IN ZI „FARA CARNE“. 


E drept, poeţii noștri veni. 
seră pregatişi sufletește pen- 
tru un buiet tradiţional: cu 
sendviciuri şi cu șprițuri... 

Spre supr.za lor, sa  ser- 
vit însă un bufet mai ...mo- 
dem: prăjituri cu apă rece. 

Dar nu Sau dat poeţii îna- 
poi. 

Imtratât că, până la urmă, 
unul se destăinui, dezamăgit. 
altuia: 

— Ştii; ce aflai? Ci-că 
prăjiturile nu-s hrănitoare.. 

— Ei şi? 

— Mam păcălit rău! A. 
pucai să mănânc vreo şase! 


TPINEREŢE, 
A TA E VIAŢA! 


La recentele  examene- pro- 
ducții, de fine de an, ale Con- 
servatorului, a asistat și anul a- 
cesta, ca de obicei, lume multă 
şi pestriță. 

Mame şi mătuși,  verișori și 
verișoare, gata să aplaude apa- 
rițiile şi... dispariţiile plăpânde- 
directori de teatre 
în căutare de genii proaspete; 
persoane fără ocupaţie, în cău- 
tare deasemenea de... prospă» 
tură ; impresari, ziarişti, popor 
şi soldaţi, 


Inclusiv, bineînțeles venera- 


tele profesoare și venerații pro- 
Jesori ni eroilor zilei. 

Cea nai... venerată dintre 
d-nele profesoare asculta, într'o 
Dauză, complimentele unui june 
iomnatec : 

— Vai, d-nă, ce bine arătati? 
Nu era să vă mai recunosc... 
Cât p'aci să vă conjund cu... 0 
elevă ? 

—  Obraznicule! murmură, u= 
şor înfiorată... complimentata, — 
trecându-i, cochelă, junelui, e- 
vantaiul, pe sub mustață... 





ACADEMIA 
LITERARĂ 


„GAROFLID“ 


Sunt poeţi cari preferă cafe- 
nele: (...literare !) cu jum, fumuri 
şi şvnrțuri, deoputrivă de ama- 
re, — atmosfera ma aerată şi 
nai, ca să zicem așa, îmbăătoa- 
re, —- n străvechei cârciumi li- 
leraro,.. 

Mai sunt puţine asermenca tih- 
aite cotioane prin sgomotosul 
București. 

Pe-acolo se mai cultivă, uneori 
cu inspirație și eleganţă, epigra- 
ma, calamburul, madrigalul. 

Chiar şi în limbi străine. Ca de 
pildă, de către prețuitu) pet și 
simpatic boem, d. Mihail Mun- 
teanu. 

Si ca de pilâă. în acest delicios 
cupleţel... po franțuzeşte şi (pu- 
țin) namțește : 

LEE JOURS MAIGRES 
Oh, les jours sans sou 
Porecnne n'est pas soul, 

On vit en pcele 

Et ca c'est bien bca! 


Oh, les jours sans boire, 
Tristes jours sans gioire, 
Toute a route est vide 
Jusqu'â Garojlid ! 


Mais de la galette 

Quanad tu en as, poate! 

Tu cries dans ta langue: 
— V'ein, Weib uni Gesang! 


„HAI SĂ NE JUCĂM 
DE-A MAMA 
ȘI DE-A TATA!".. 


'a pus în repetiţie la Tea- 
irul Naţional, pentru a se juca 
în stagiunea viitoare, piesa lul 
Delavrancea: „Viforul”. 

In distribuţie, actori tineri şi 
de valoare: Mihai Popescu, Ma- 
rieita Anca,  Liily Carandino, 
ete. 

De valoare şi tineri... 

Incât Marietta Anca e... ma- 
ma lui Calboreanu și... bunica lui 
Mihai Popescu. 

Marietta Anca, mai ţânără de- 
câ Lilly Carandino, ii este de- 
asemenea acesteia, în piesă, 
mamă... 

Pentrucă d-na Marioara Voi- 
culescu «e ocupată: joacă în 
„Sapho“ rolul timerei... 

Dar să nu credeţi că va mer- 
ge multă vreme, așa, la Teatrul 
Naţional. Nu! Se vor schimba 
lucrurile, foarte curând! 

Intr'o piesă viitoare, va fi 
invers: Lilly Carandino... mamă 
Mariettei Anca, iar Mihai Pa- 
pescu.., bunicul lui Calboreanu! 

O să vedeţi! 


PUNCI 














UNIVERSUL LITERAR 


TRANDALIRII 


Trebue să fie pc undeva un ceas care 
bzte. Poate în camera alăturaţă. 

Marica se trezi deodată cu siguranţă că 
se afă într'o casă străină. Drept în fată, 
un dulap cu oglindă. Se văzu până în fun- 
cul apelor, străvezie, ca o statue căzută, 
părăsită de toţi. Fereastra probabil dă în- 
tr'o grădină. Prin geamul neînchis de tot, 
se zăreşte obscur și răsfrânt — peisajul 
arborilor, pe care îi bate tot mai tare vâa- 
tul, Ii place jocul acesta descompus al 
crengilor care se sbat, al frunzelor care 
încep să cadă. Pe aceeaşi fereastră, într'un 
vas de sticlă, un mănunchiu de garoafe 
roz 

— Unde sunt? unde sunt? 

Odaia asta seamănă atât de mult a sa- 
nutoriu, Ar vrea să sune să vină cineva 
şi să-i răspundă la întrebarea asta neobiş- 
nuită. Dar, pe patul celălalt, cu hainele 
mototolite şi cu braţele încrucişate sub 


cup — Luca doarme strâns, represimţină 
poate sfârșitul acestei groaznice nopţi. 
— Luca! 


Nu răspunde. Se răsuci doar pe-o parte, 
ditând. Acum i se aude din nou respirația 
domoală ca de copil. Marica încercă să se 
ridice, să-l vadă mai bine. Dar durerea 
din adânc o obligă să cadă pe perne, Lu- 
mina a rămas aprinsă şi pereţii acaştia 
albi, imens de albi. Par'că odaia se pre- 
lungește la infinit, pereţii dispar. Nu ră- 
mâne decât albul acesta care doare şi le 
apasă in,mile, 

In dreapta e o masă pătrată, acoperită 
cu hârtie de jurnal: o cutie cu bonboane, 
ceaşca plină cu ceai, o carte englezească, 
foaia de observaţie. Intinde mâna, o traga, 
citește: „Marica Hârjeu, 22 de ani, Aleea 
Pranceză 14 (în dreptul profesiunii — ni- 
mic, diagnosic — la fel). Deci tot eu sunt, 
dar de ce sufăr, ce mi s'a întâmplat? Alte 
întrebări revin: cine m'a adus aici? ce 
csută Luca pe patul celălalt? 

Apoi toate se limpeziră. Vedea clar ma- 
şina „care alerga no:bunește pe şoseaua 
piouată, pe asfaltul acela lunecos ca sure 
moarte. 

— Aş vrea să mor, Luca! îi striga aa 
ureche, strângându-i braţul cu unghiile 
înfipte până în carne. M'auzi? aş vrea să 
mor. 

Luca privea inainte, încruntat, cu de- 
getele crispate pe volan. Nu era pe fata 
i: niciun zâmbet. Tolul împietrit și ciu- 
dat. Târziu i se auzi răspunsul ca un bles- 
iem: 

— Poate că vei muri. Mai așteaptă puţin! 


— Fragment inedit — 


pile şoselei scânteeau necontenit și paliie 
pe deasupra marei lor singurătăţi. 

Şi acum o cuprinse groaza fără rost: 
—- „poate că el e mai bolnav decât mine, 
poate că el doreşte să moară mai mult 
decât atunci”. Incercă să prindă firul sone- 
riei, dar nu-i ajunse. Spaima se cuibări în 
preajmă ca ochii de câine viclean, 

— Luca! Luca! 

Ii ţipase numele, înfiorată. Deabia câna 
îl văzu mișcându-se, căzu moleşită pe 
pernă, simțind cum se scufundă întrun 
fel de căldură bună, fără rezistenţă, fără 
alte dureri. El se sculă neîndemânatec și 
fără curaj. Slab, neras, nedormit, ca un 
om fugărit de strigoi. Se așeză pe patul ei, 
numărând în gând firele de garoată. 

— Tu n'ai păţit nimic? 

Luca arătă mâna stângă bandajară. 
Zâmbi cu multă oboseală, apoi întoarse 
capul într'o parte. 

— Când a fost asta, Luca? 

— Acum o săptămână, răspunse el ii- 
niștit. Peste câteva zile o să fii bine, 

Cuvintele lui sunau simple, neschim- 
bate, reci ca'ntotdeauna, doar ochii nai 
pătrunzători şi mai bucuroşi de spaimă. 
Sta apiecat asupra ei, privind-o insistent, 
asuprind-o cu privirile astea scânteetoare. 
Pijamaua Maricăi se desfăcuse mult pe 
p:ept lăsând să se vadă începuturile calme 
ale sânilor, Dar nu putea duce mâna să 
se încheie. Totul avea un gust de trezire 
amară din coşmar. Chiar odaia asta, ce 


sens putea să aibă pentru toate disperâ- 
rile ei? Care dintre lucpuri putea să-i 
răspundă c'ar fi vis, c'ar fi un somn ne- 
stârşit şi nu viaţă? Căci viața asta nu o 
mai poate admite aşa, nu mai este sincasă 
cu noi şi cu iubirea noastră. 

— Acum nu mai vrei să mori? 

Intrebarea lui Luca veni ca o mână rea 
din umbră, gata să sugrume. De aceea er 
vrea să se întâmple ceva mai categoric, 


de LAURENȚIU FULUA 


decât această agonie caraghiosaă. Să se 
schimbe într'un tel destinul, să se dea şi 
el peste cap, cum s'a răsucit atunci mașina 
în şanţ. Căci batjocura lui, cu toate iubi- 
rea pe care totuși o ascunde, e prea tru- 
fașă, lca să nu dorească plăcerea unei 
morţi apropiate. 

— Pleacă, te rog pleacă! 

Vocea ei este alta. Niciodată Luca n'o 
auzise pe asta. E un timbru prea plâns, 
prea dureros. O privește mai atent. Ochii 
Maricăi sunt extraordinar de mari şi de 
hegri, cu cearcăne care dau chipului ei 
o întunecime superbă, Și zâmbetul ei e 
altul, mai ciudat decât acela din nopţile 
de dragoste. Şi mâinile acestea, cu degnte 
lungi ca niște cozi de trandafir, degete 
arvoase, fantastic de impresionante — 


unt prea triste, prea neliniștite. 





— Dece nu pleci? Dece nu pleci? 

Nu mai avu curajul să-i spună alte=va. 
Se ridică învins. Par'că ochii și degetele 
e. se deslipesc din trup şi-l împing duș- 
mănos spre ușă, îl aruncă fără remuşsări 
în nemărginire. 

Lumina arde buimacă pe deasupra. In 
odaia alăturată, ceasul acela ca un semn 
de moarte. Pașii se aud până departe şi 
apoi nu se mai aud. Nici tăcerea nu mai 
mișună. 

Doar Marica rămâne sfâșiată în cămaşa 
ei de mătase albastră. 


Peşte câteva clipe, se auziră din nvu 
bătăile în geam. Mai surd, mai greu. Se 
gândi un moment să-şi amintească dacă 
le mai auzise cândva, sau chiar acum unu 
pur a fi decât semne. De unde vin? Cue 
mă cheamă? Cine sascunde după fereşri? 

„Acum, în odaie nu e aprinsă decât lampa 
de noapte, care împrăștia într'un con mic 
— puţină lumină roșiatică, Atât. Şi în 
toate colțurile, mai densă înspre geamuri 
— tăcerea amestecată cu întunericul — 








vuspunce cineva, Și se adresase cuiva, 2ure 
putea fi cine ştie cine; ori poate duhiil 
rău, ori chiar Luca! Nu-l visase, nici aurii 
presimţise măcar, dar se agăţase anunte 


de fiinţa lui — ca de un suflet care ţi se 
ascunde înfricat în trup. 
— Tu eşti? 


Prin obscuritatea odăii nu se vedea ni- 
mic. Şi totuşi par'că se profila o umbră 
îvaltă, acolo pe zid. 

— Eu sunt. Deschide-mi! 

Deabia atunci primi răspunsul lui cu o 
curiozitate din ce în ce mai nervoasă, cu 
o teamă inexplicabilă. Se răsuci brusc sub 
ccarceaf, cu gestul imediat de a-şi trape 
mâi mult pătura peste cap, dar îndre»- 
tându-și privirile înspre e] — îi văzu prin 
mtunerec ochii luminând, străpungând 
prin ferestre şi beznă. 

— Deschide-mi, Marica! 

Nu i se mai putu opune. Glasul cra 
aspru. şi poruncitor. Se chinui mult până 
să coboare din pat, se lovi de taburet cău- 
tându-și halatul, pachetul de ţigări căzu 
cu un sgomot incert, își înodă tremurând 
şmurul, se împiedică din nou de colţul 
noptierei, ajunse lângă geam, iînălță mâi- 
nile.... Ochii lui Luca scânteiau ca ai şer- 
pilor în junglă. Intoarse foraibărele de sus 
şi de jos; dădu perdelele de cretonă înlă- 
turi... Umbra lui se căznea să nu tremure 
și să nu țipe. 

— Ce e cutine Luca? Dece te-ai măi 
întors? A 

Intâiu pătrunse prin ferestră buchetul 
de flori, apoi mâinile lui, apoi tot trupul 
indoit. Erau o mulțime de trandafiri, pro- 
babil roşii, dar de un roşu imens, însin- 
gerat pentrucă se vedeau prea negri, prea 
întunecaţi. Doar degetele lui Luca erau 
subţiri şi galbene. Il văzu sprijinindu-se 
de perete să respire,  netezindu-şi cu o 
mână părul. 

— "Ți-e frică, Marica? întrebă el şopiut. 

— Nu, Luca. Pot s'aprind lumina? vreau 
să te văd. 

— Nu, n'aprinde. Uite ţi-am adus flori. 

Şi i le întinse Ziniștit. Marica simţi 
deasupra ei ochii diabolici, care o pătrun- 
deau până în adânc și o scormoneau. Trau- 
dafirii aveau un parfum discret, involt, 
care se difuza aromitor peste toate lucru- 
rile. Fireşte, flori s'ar fi putut aduce ori- 
cănd, mai ales în timpul zilei, dar noaptea 





14 lunie 1941 


şa atât cic târziu — 0, Doamne! e o nshu- 
nic, Niciodată Luca nu făcuse fapte sus- 
pecte. In biografia lui nu descoperise niz 
odată aite întâmplări, decât pe acela 
iucide, logice, întiorător de naturale, 
Dar acum?... Nu spunea nimic... Isi 
aprinsese doar o ţigară și se întorsese cu 
fața spre fereastră. I se vedea în lumina 


lunii, profilul ca o medalie. Dar mai ara 
în fiinţa lui o dezolare neașteptată şi fără 
sens, 

— Tu eşti bolnav, Luca. Ai febră. 

[i prinsese deodată mâna și i-o dusese 
ia gură, sărutându-i-o în acelaș timp, şi 
căutându-i o temperatură stranie ori să 
justifice iertarea din clipa asta. Luca își 
retrase stânjenit mâna, vârind-o în bu- 
zunar. 

— Nam nici o febră. Dar dacă te superi, 
plec! 

— Nu, Luca — te rog rămâi. Dar de 
cs-ai furat trandafirii, 

Se întoarse surprins și oarecum jenat. 

— De unde ştii că i-am furat? i 

— Bănuesc, Luca. La ora asta nu e nicio 
f'orărie deschisă şi sunt prea proaspeți ră 
să admit că îi ai mai demult. I-ai furat 
pentru mine, Luca? 

Aruncă ţigara neterminatţă pe fereasrra. 

— Da, Marica. Era o grădină imensă 
cu flori de tot felul. Mam ridicat pe gari 
şi i-am. mirosit mai întâiu. Aveam impr&- 
sia că mă găsesc într'un fel de rai. Poate 
o să crezi că e copilărie. Dar apoi am runt 
unul și altul și încă altul. Ii rupeam din- 
tr'o pasiune drăcească de a şti că sfarăm 
un sens al frumuseţii, că distrug o armo- 
nie a lucrurilor. Și-am plecat cu ei in 
braţe, fugind în neștire pe străzi. Aș fi 
vrut să nu ajung nicăieri, să nu mai mă 
opresc niciodată... 

Marica îl asculta uimită, apropiată 
tcată de el. Simţea cum i se transmit ceiu- 
lar nebulozităţile cărnii lui şi mai ales 
tenebrele vocii extaziate. 

— Apoi m'am gândit la tine, Tu ştii Ma- 
rica, în cîte avem azi? 

— Azi? azi? 

Căută din nou să deslușească bine: care 
azi? poate eri? poate... o! da, acum pa'-u 
ani când s'au întâlnit în pădurea dela 
Sâmbăta de sus. Ce mult de atunci! Dela 
acel „azi” când i-a plouat o jumătate de 
zi, au băut lapte fiert la o stână și au 
dormit apoi sub cerul liber — dela acsia 
până la acest „azi” prezent, dureros —— 
când ea n'a vrut să-şi mai aducă aminie 
că tot lui îi aparţine, că face parte tot 
din unitatea lui corporală și nu poate să-l 
părăsească. 

—— Azi, Luca? 

Au rămas amândoi lipiţi, unul de alti. 
în faţa ferestrei — cu privirile inecate ae 
zeriștea nopţii. Ea plecată peste umăriil 
lui, e] încercuindu-i mijlocul. 

Trandafirii pe pervaz, cu feţele întoa-se 
mai roșu spre acest extraordinar şi miste- 


Intr'adevăr, ultimul cuvânt serâşni sub 
roți sub geamurile sparte, sub capota 
frântă. Niciun țipăt, nici o durere. Lăm- 





Iată în ce fel nou şi original reuşeşte el în poezia: 
Pe drumul ciobaniior din „Destin”, să ne împărtă- 
şească arta sa poetică tocmai cu ajutorul acestui 
procedeu. 

Păstor şi frate-al poeziei mele, 

O mân la şesuri şi o urce la munte, 

So răcorească vânturi, ploi s'o spele, 

Șin zori pornim cu soarele în frunte. 
Port zile “ntregi un vers plăpând în glugă. 
Şi stroia ruptă, până să se "'nchiege, 

O duc pe umeri singur, fără slugă, 

Cum duc ciobanii oile betege. 

N'o 'achid în ţercuri, ci ades i-e masul 

Pe lunci de sat, pe-un şold de deal cu viţă, 
Şi slobucă şi-alege 'n drum popasul 

La ape dulci sub braţe de troiță. 
Şi-atunci când iarna peste noi s'abate 

Și lupi şi neguri vor să ne sugrume, 

Din aibe piscuri de singurătate 

Luăm drumul sufletului şi ieşim din lume. 

Felul alegoric, sau mai bine zis mitic al poeziei 
sale, Voiculescu l-a împrumutat nu numai basmului 
dar și cântecului popular, baladei și în special 
Mioriţei — el la încărcat însă cu toată problematica 
sufletului modern. Prin redarea vie a celor mai 
abstracte noțiuni în termenii cei mai concreţi, prin 
crearea în jurul realităților zilnice celor mai comune 
a unei nebuloase de vis și a unei cimosfere supra- 
naturale, lirismul voiculescan participă cu o firească 
măestrie la două planuri de existență ce de cbșie nu 
se întâlnesc în conștiința și în opera aceluiaș crea: 
tor, De aci impresia curioasă ce o câ citindu-i ver- 
surile de a descoperi în ele un univers poetic cu pa 
tru dimensiuni a cărei latură invizibilă, și totuși me- 
reu prezentă, e de fapi cea mai importantă. Anco- 
rarea permanentă în misticism, în credință, în mil, 
nu supără deloc, căci postul — cam abstract şi câte 
odată puţin didactic în primele sule opere — a reu- 
şit mai ales dela volumul Poeme cu îngeri încoace, 
prin arta sa de a întrebuința imaginea și compara” 
ţia poetică integrâmd-o muzical şi organic în însăşi 
substanța versului, să ne dea — cam în feiui vizio- 
nar şi puternic al evocărilor din Biblie — o reulitate 
vie și apropiată de simţurile noastre și totuși trans- 
cendentală și încărcată de taine inefabile. 

Poezia lui Voiculescu din acest punct de vedere 
e poezia cea mai interiorizată ce a avut-o vre-odaiă 
literatura română, precum e şi cea mai religioasă. 
Acum puține zile numai, în răspunsul său dela Aca- 
demia Română la discursul de recepție al lui Ni- 
chifor Crainic, Lucian Blaga, definind lirica religioasă 
a poeților „gândiriști”, a comparat foarte nimerit sti- 
lul lui Voiculescu cu acela al evamghelistuiui Joan: 
are în el ceva apocaliptic ce nu se găsește la alți 
poeţi români, 

Ca pildă citez poezia Durerea din „Poeme cu în- 


... 


geri”, 


Oprită să urce în Ceruri vreodată; 
Durerea n'are aripi să-şi facă vânt, 
Ci calcă, peste lespezi încovoiată, 
Inger pururi încătuşat de pământ. 
Adâncu-i gias n'ajunge la stele.., 
Braţele-u vântură cenușă şi lut 
Presărându-le peste răni grele. 

Dar Domnul a ales-o dela 'nceput. 

In vckii ei iuceşte, încă neînţeleasă, 





— Tu ești? 


te 


Poezia lui V. Voiculescu în antologie 


(Urmare dim pag. I-a) 





Lumina, semnul Lui isbăvitor 

Si-a pus-o mai presus, crăiasă 

Şi pildă, Imgerilor tuturor. 

Ea nu ştie... Der când somnul o doboară, 
In miezul nopții şi-al tăcerii, 

Marii ingeri pe pământ coboară 

Şi se pleacă de sărută picioarele Durerii. 

Duserea e unul din motivele predilecte ale poetului, 
prin ea și numai prin ea sufletul nostru va ajunge 
la marea strălucire şi fericire: cerească, 

Dar ar îi o greșeală să nu remarcăm și o altă 
latură tot atât de importomtă și oarecum înrudită de 
aproape cu aspectul mistic şi mitic al lirismului voi- 
culescan: e arhaismul acestei poezii, einicitaiea ei 
autentică şi profundă, rusticitatea ei aproape sălba- 
tică, care-l înfrăţește pe poet nu numai cu pământul 
țării dintâi, dar şi cu vietăţile sale cele mai apro- 
piate de natură, cu oamenii dela munte sau dela 


șes, așa cum le-a rânduit destinul milenar al nea-. 


mului, de dinaintea cucerirei legiunilor lui Traian. E 
aspeciul tracic din munţi, e aspectul scitic din câm- 
pie, al unei poezii însetate după origini, după sevele 
ce hrănesc rădăcinile nevăzute ale sufletului nostru 
de totdeauna, 

Poezia Pe decindea Dunării publicată, în Poeme 
cu îngeri, nu e numai o evocare desăvârșită, dar şi 
o turburătoare mărturie lirică a unei nostalgii ances- 
trale fără seamăn în toată literatura modemă. 


Pe decindeu Dunării, la vale, 

Printre triste mirişti cu ciulini, 

Trecem baltă, legănat agale, 

Un chervan cu coviltir de rogojini. 

In tot câmpul nici un fir nu-i verde, 

Mişcă vântul albe colilii, 

Drumul lung în zări pustii se pierde 

Sub un cer de mari melancolii. 

Boii moi se lasă pe tânjeală, 

Grebenele roase-i dor. 

Osiile gem rwncetineală 

Şi slomnesc un fel de doin' 2 lor. 

Omul stă cu capul gol şi mână; 

infundat în maidărul din car; 

Şi-aţipit cu jordia în mână, 

Se tot duce drum fără hotar. 

Cât un urs, întins, el dormitează 

Peste sarica din patru piei de oi, 

Numai ghioaca aprigă '1 veghează 

Ghintuită cu alămuri noi. 

Când deschide ochii, vultureşte, 

Peste roata zărilor năprui, 

Inimya-i se umple 'n piept şi-i creşte 

Parcă şesul, tot, ar fi moşia lui. 

„Foaie verde firul peliniţii...” 

Cântă cărăușul cătinel 

Şi, treziţi cu e] odată cântă Sciţii 

Ce-au trecut cândva pe stepă, ca şi el! 

Arhaismul poeziei voiculescane ca şi caracterul 

ei mitic l-au făcut pe autor să îndrăgească mai ales 
munții, locurile sălbatice și neschimbate dela înce- 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUOUREȘTI, STR. BREZOIANU 35 


ca nişce pisici încolăcite. 





Intrebase fără să-și dea seama că-i va 


puturile lumii, rămase așa cum le-a dorit mintea și 
mâna dumnezeească. Mai mult decât oamenii chiar, 
poetul iubește iivinile și dihăniile pământului. Nici 
un poet al nostru n'a cântat mai bine suileteie lor 
primitive. Voiculescu, cu o fervoare de franciscan 
pentru aceşti frați sălbatici, a păstrat măreția lor 
nealterată şi în evocările sale o savoare neaoșă de 
început de veac. Dragostea lui merge mai ales către 
fiarele cele mai bătrâne, a căror apariție se pierde 
în noianul vremurilor, către șarpele înțelept, către 
zimbrul voinic, dar mai mult decâ! toate ursul i se 
arată ca întruparea sufletului băstinaș al ţării, ca 
strămoșul coborit din mit, ca schimnicul tăcut ne- 
despărțit de gândul creaţiei, părtaş încă la tainele 
dumnezeirii uitate de oameni. Cântecui ursului, din 
volumul Intrezăziri, e deosebit de caracteristic: 


Ursule, uriaş schimnic bătrân, 

Ascuns de lume în peşteri sihastre. 
Paşii tăi limpezi stele rămân 
Infipte'n potecile noastre. 

Tu patriarh al muntelui sur 

Stai în flacăra smeurei can strană 

Și molcolm mormăi cântecul pur 
Intru slava dătătorului de hrană. 
Când luna se razemă ?n schituri de stânci 
Şi iăncile stelelor trec drepte 

Cu umbra pădurii pe umeri adânci, 
Cobori luminişuri de trepie. 

Cine în labe atâta tărie 

Şi-atâta blândeţe în duh ţi-a pus? 
Au, ispitit de 'nalta sihăstrie; 

*Sui pân' la bârlogul tău Isus? 

Unde te aflai la obârşie când 

Taina 'şi svârlea pretutindeni grăunţii, 
De vii aşa calm pe veacuri călcând 
'Pintat cu mir în oasele frunţii? 

Paşnic pusnic, lotru somnoros, 

Sfânt păduratec visător de miere 

Sub rasa de păr ursuz şi ros 

Nădejdi şi temeri şerpue *'n tăcere. 
Destinul tău n'are hrisoave nici steme 
lar mintea ta albă şi fără de cute 
Priveşte dintr'un colţ de vreme 
Goana palidelor fiare necunoscute... 

Din poeziile citate reiese bogăţia lor de vocabular. 
Aportul lui Voiculescu și în acest domeniu e profund 
original şi de o netăgăduită importanță. Marele nu- 
măr de cuvinte împrumutate direct poporului și pe 
care el cel dintâi le-a introdus în poezia noastră, 
dându-le prestigiu şi circulaţie — în volumele din 
urmă, mai interiorizate și mai subtile ca material şu- 
fietesc, poetul a căutat să le echilibreze prin introdu- 
cerea tot atât de îndrăzneață și mai în totăeauna 
reuşită a neologismelor. Voiculescu și-a creat asifel 
un stil propriu adecuat poeziei sale atât de com- 
plexe, de o îndoită autenticitate, omenească și româ- 
nească în aceeaș măsură, | 

Poetul nostru în vasta și variata lui operă lirică a 
cultivat cu un succes egal pasielul, idila și balada. 








TLOS azi”, 


10 Iunie 1941. 


Timpul nu-mi îngăduie să iac citate mai lungi, dar 
creații ca lonică sau Copilul pădurarului, amân- 
două publicate în Destin, dau un înțeles cu totul nou 
genului idilei la noi; precum bucăţi ca Hoţi de cai, 
Smeu bătrân, dar mai ales admirabilul poem Cem- 
taurui, reînoiesc complet sensul şi cuprinsul baladei. 
O convingătoare pildă de felul personal cum înțelege 
Voiculescu şi cum lărgeşte el genul pastelului, ră- 
mâne în volumul Urcuşș acea evocare profetică a 
țării moastre intitulată Chiromanţie. De pe vârtul 
Negoiului poetul citește în palma țării destinul Ro- 
mâniei Mari, Era în 1937, 

Din piscul, piatră de senin, 

Citesc, târziu, în palma ţării 

Deschisă 'n taina depărtării 

Figura vastului destin. 

Drum planetar prin miezul feţii 

O brazdă tae podul moale: 

E Dunărea, cu șesu'n poale, 

Ea scrie linia vieţii. 

Dârz Oltul liniz puterii 

O sparge'n munţi muşcând cu dinţii. 

lar Mureş, cuta suferinţii, 

Se adânceşie'n pusta serii, 

Hainul Nistru 'nchee toarta 

Şi sapă marginile sure. 

Pe șghiabul veacurilor sure 

Aleargă apele cu soarta. 

Oracol surd, şovăitor 

Sădit în carnea 'nchipuită, 

Amare albii de ursită 

Vărsând irecutu'n vii:vr... 

„Swuiâd cărări de stelen slăvi 

Și liniştile se deschid, 

Cad văile ca necre nări! 

In fundul mării de molid. 

Cum caut prin adâncuri sumbre, 

Cotite, semnele se frâng.,, 

Sub nori pleşuri ce harta strâng 

Se'nchide palma peste umbre. 

Am ajuns la siârșilul acestor prea sumare carac- 
terizări a unei mari și originale poezii. Ar mai fi multe 
de adăugat, în special in domeniul poeziei pure, 
unde puterea de evocare muzicală şi plastică a lui 
Voiculescu excelează, Din opera lui s'ar putea în- 
tocmi cea mai reusită antologie de versuri izolate 
din poezia română, Las această plăcere rară citito- 
rului care va găsi în volumele poetului inalie delec- 
tări sufletești. 

Postul care a scris: 

Nu este mântuire de cât prin frumusețe 
e acelus care ne învaţă 

Ca pe o cetate 'n piscuri de minuni, 

Asediindurl, noapte-zi mereu 

Cu armele neinvinsei rugăciuni 

Suim să cucerim pe Dumnezeu... 

Stan milicerde tumiuri fără 'nfremgeri 

Și miliardele de porţi ia tel... 

Şi fiecare poartă e un înger 

Prin core să străbatem pân la E. 

Astfel între universul estetic şi cel moral, într'o 
sinteză turburătoare se înscrie frumusețea gravă şi 
armonia superioară a sufletului şi a poeziei lui 
Vasile Voiculescu. 


ION PILLAT 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. 7. Nr. 24464-038