Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0022

>. 
Lă 


PROPRIETAR: 


SOC; AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23-25 
DIRECTOR ŞI AD-IOR DELEGAT, STELIAN: POPESCU ' 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


1 ETEN E tt 2 mer rrom £ m 


La ia A: 
ELIZA REPEȚEANV 


Moldoyveancă 


aa > = 





SCRISORI din PARIS 


Răspunderile ştiinţei 


de MIHAI NICULESCU 


E un Paris duminical, sărbătoresc sub cerul boltit al- 
bastru : intens, de primăvară absolută în puritatea-i fără 
secamăn. Verdele crud al îrunzișului copacilor se revarsă 
pe străzi şi bulevarde, pe cheiuri dealungul Senei, inecate 
in iederă, cu e exuberanţă cum nu-și aduc aminte pari- 
sienii să mai îi văzut vreodată in oraşul lor. Aerul e mai 
curat de când coșurile uzinelor şi fabricilor nu mai su- 
megă, iar pe caldarâm, in locul șirurilor nesfârșite de 
automobile de odinioară, acum măsoară timpul ţacănivut 
tacticos al trapului cailor inhămaţi da cele mai neverosi- 
mile vehicule. 

Ascult bătăile egale — nouă — ale orologiului Sorbonei 
—- atât de tamiliar ! — şi damgătele prelungi cu vibrații 
de orgă, proiunde,. ale clopotelor dela Notre-Dame. bin 
fereastră, turlele catedralei trandatiriu brumate în al- 
bustrul sticlos par niște boboci imenși cari palpită de viu 
ţă nouă, neincepută. Dar numaidecat, în contrapunct, se 
suprapun mugetele bovine ale sirenelur de alarma şi tara 
intăriere, zumzetul obez de motoare înaripate starnimnd 
pocneiul tunurilor D. C. A. ca dopurile unor sticle «de 
şampanie destupate omugiai. Motivul Sorbonei nu se mai 
aude şi curănd piere și melodia Catedralei. 


Dela toate balcoanele din Rue des Ecoles şi de sun 


toate porţile, lume ae toate soiurile şi vârstele se îngddean:-  - 


nă aratându-și cu deguiui, cerul. Avioane minuscule se 
Strecoaiă printre scantie norişorilor de tup alb care 
puuicteuză exploziile proectilelor apărării antiaeriene, 
ca intrun Joc ue țintar. Câte unul şovaie, se poticnește și 
deodată se mistuie intr'o facăâră imensă, PENDUADAN- SE 
in spirală vertiginoasă. si 


E prima alarmă şi până n seară îi vor urma negreșit 
altele. In ziua imtău ue Kusalii au fost șase, in cea de-a 
doua numai una, iar la siarşitul celor două zile de sar- 
bătoare sau numărat 4.000 ue morți, 8.000 răniţi şi ivu 
de mii rămaşi tără adăpost, in toata Franţa. In astici ue 
inprejurări simţi pumnii — cum se serie in limbaj ga- 
zetaresc — strângandu-se de revoltă neputinicinasi, wat 
măi ales zadarnică: impotriva” cu ? antrebarea — an 
kranţa mai ales — exprimă o realitate. de tapt ale cărei 
consecinţe zilnice, dacă n'ar fi de un tragic sangeros, l-ar 
apărea privitorului dezinteresaț dar inuman de nepărtini- 
tor, — care ar avea, să zicem, numai simţul umorului —- 
de un comic nemapornenit, ulisproporţionat pană la ab- 
surd sau până la uemenţă. Inchipuiţi-vă  nedumerirea 
cetățeanului turmentat, dar unest,—,eu cu cine votez? — 
generalizată ia seara de proporţii pe care prin întinderea 
răboiului și a urmărilor lui, o putem socoti negreșit, 
Biondială. i 

Monstruozitatea uciderilor şi 
tâmplare, uneori atât de la întâmplare, că se poate 
spune, tără metaforă, orbește, e condamnată de vri- 
cine având simțul moral neatrofiat, simte omenește. 
Dar ceca ce se condamnă sunt excesele războiului, 
nu principiul însuşi dim care decurg inevitabil, deși 
se ştie că prilejurile care au deslânţuit războaieie 
sunt repede intrecuie, lăsate în urmă, de urmări mereu 
neprevăzute, cu neputinţă de prevăzut. Cașicum ar fi vor- 
ba de un paşnic juc de societate, cu reguli iixe, iar nu ue 
un fapt excesiv prin el însuşi, în care neprevăzutul, deci 
isvorul tuturur exceselor, este un factor esenţial. 

Solidaritatea interumană se sprijină pe respectul persoa- 
nei fizice şi morale a celuilalt, a semenului nostru, care! 
e oricine. Nu cunosc îndemn mai temeinice şi care să facă 
mai multă cinste omenirii decâţ acela nepieritor: iu- 
beşte-ţi aproapele”. Dar chestiunea aproapelui este una 
de apreciere, adică de perspectivă morală şi iizică în a- 
celaș timp. Fără joc de vorbe, care ar fi de prost gust şi 
Ge neiertat, dar dela câteva mii de metri înălţime, victi- 
ma întâmplătoare a bombei de avion nu mai este aproa-. 
pele celui din văzduh. Iubirea — de aproape, sau oricum 
altiel — e o chestiune de contact. 

Cine a simţit în mână trăgaciul unei arme își va aduce 
aminte uşurinţa dacă nu chiar satisfacția desprinderii de 
orice răspundere morală cu care a tras fiindcă avea or- 
din, deși urmările gestului erau, probabil, suprimarea câ- 
torva semeni, oameni cu necazuri și bucurii aidoma, cu 
tot atâta dor și cu egală îndreptățire de a trăi. Războiul 
e e vacanţă dela regula socială şi dela constrângerile de 
tot felul care fac posibiă dacă nu chiar întotdeauna su- 
portabilă viaţa întreolaltă, în societate. 


a distrugerilor la u- 





(Urmare din pag. 2-a) 


ABONAMENTE: 

autorități și instituţii 1600 lei 

particulare 12 luni 800 |, 
6 luni 450 ,, 





REDACȚIA “ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI i Str. Brezoianu 23—25 
TELE 


EFON 3.30.10 





———- 


Apare de 3 ori pe lună 
PREŢUL 24 e 


„299 


ANUL LIII 
JOI 


Redactor responsabil : 





Nr. 22 
10 AUGUST 1944 


TRAIAN CHELARIU 





are re 


„Note la o carte despre Balzac SEMNIFICAȚIA MEȘTERULUI MANOLE 


„Balzac, romancier“ a lui Maurice 
Bardeche e o carte meticulos documen- 
tată, care duce analiza numai până la 
momentul când autorul Comediei umane 
“Și scrie prima capodoperă. Şi este 
toarte interesant acest punct de vedere, 
această atenţie mai ales asupra, „aniloi 
de ucenicie“ ai prodigiosului romancier. 
Astiel cartea devine un studiu al crân- 
cenelor dificultăți structurale pe care 
le are de învins un geniu sui-generis — 
un geniu care îşi datorează victvriile mai 
maut voinţii sale uriaşe de a se perfec- 
ționa — decât darurilor naturale. Nu de- 
geaba. Balzac este autorul lui Vautrin; 
Balzac însuşi este un Vautrin al prozei, 
in sensul cinismului de a nu crede decât 
an natură posibilitatea de transformare, 
și nu Natura cunoscută a romanţicilor. 
'Toată cariera lui Bajzac dinainte de 
Pere Goriot este asttel un sumbru 
poem al voinței de a ti un mare pru- 
zator, al indârjirii de a ajunge pe cul- 
mile creaţiei cu unelte uneori jalnic de 
insuficiente. „Cariera iui Balzac spune 
pe drept cuvant Maurice Bardeche „nu 
incepe cu o uuminare”. kroul nostru 
nu dovedea, dela 20 până la 30 de 'ani, 
nica una din calitățuie care disting de 
obicei pe marii literați. Nu fusese nici 
inainte un copil precoce, nu versiticase 
uşor dela o vărstă fragedă, nu prea scria 
cum trebue nici măcar în scrisorile sale 
ŞI avea, idei toaşte confuze despre artă. 
Zece ani €l va aborda, toate genurile de 
roman la modă, fără, să, surălucească in 
nici unele, părina că până la urmă va 
rămâne ui gazetar şi un om de aiaceri 
mediocru. Pedanţii stilului nu i-au ier- 
tat până astăzi anumite obscurităţi ale 
scrisului, confundând — ca de obiceiu — 
pe marete creator cu conţopistul. 

Dar ceeace «e și mai intereşant în car- 
tea lui Maurice Bardeche, e atenua pe 
care o dă el epocii literare corespunză- 
toare, şi în special a, „artei de a scrie 
romane“ dintre 1820—1830, când Balzac 
aspira să devie un concurent francez al 
iu. Walter Scoti. Ne arlâm acum circa 
120 de ani, când un tânăr de constitu- 
ție cam șubredă şi de statură mică se 
instala intr'o mansargă a Parisului, ho- 
tărit ca în cel mult un an de zile să 
devie celebru. Atât ii aicordaseră pă- 
rinţii lui, ca dintr'un „poet: cu veleităţi 
obscure insă, cu capul plin de planuri 
ambiţioase, să ajungă la, notorietate 1l- 
terară, La orizontul literaturii franceze 
se profilau aștri de prima mărime: Cha- 
teaubriand şi M-me de Staci, Alired de 
Vigny, Victor Hugo şi Prosper Merimte. 
Atala şi Rene, Corinne, iăcuseră carieră, 
strălucită; Cing-Mars și Notre-Dame uit 
Paris aveau s'o tacă in curina. Dar pe 
lângă literatura „esenţială“ există întot- 
deauna, una, a masselor, de nivel popu- 
jar — veşnicele cărţi, „ue succes iormi- 
aabil“, de o necesitate iremediabilă, Care 
erau, deci, operele la modă, în roman, 
afară de cele pomenite mai Sus — ace- 
lea pe cari cititorul mijlociu le devoră 
intotdeauna cu aviditate? 

„Fiindcă''— spune Maurice Bardeche 
— 'personagiile, intrigile, modul fe a 
povesti pe care-l găsești la romancierii 
Imperiului şi dela începutul Restauia- 
ţiei, tonmează 'o „manieră“ foarte carac- 
teristică, un tel de stil Empire ai roma- 
nului, pe care Balzac îi imrtă la început 
'Şi care alcătuește esențialul „meseriei” 
sale literare“. Si ne este oterit un tablou 
de nume toarte sugestiv, catalogul ro- 
manciarilor căutaţi pe-atuncei. Să nu ne 
mirăm dacă majoritatea sunt temei; 
aa, și în zilele noasire, scriitoarele exce- 
lau în arta romanului, după exemplul şi 
succesele d-nei de Stael. D-nele de Char- 
riâre, de Kriidener, de Coltin, de Gonza, 
de Montolieu, de Genlis, sau englezoai- 
cele Anna Radciiite, Morgan, ete., 1Și dis- 
putau interesul marelui public cu ro- 
manscieri ca Maturin, Christiern Spiers, 
Lewis, Pigault-Lebrun, Paul de Kock şi 
alții — tot atât de uitaţi astăzi... 

“Tânărul Balzac avea capul plin de in- 
tâmplările tuturor romanelor la modă, 
plus un misticism științific caracțeristic 
secolului, la care se adăogau o mulțime 
Ge lecturi filozofice, — pasiune ce l-a 
rămas până la sfârșitul zilelor. Melodra- 
matismul bântuia in toate domeniile, îie 
că era vorba de romane sentimentale, de 
cele „tenebrokse“ sau de cele burleşti, 
Aceste trel categorii dominante, (les ro- 
mans „noir“, les romans „gais' et les 


romans „d'intrigue sentimentale“) pen-. 


tru consumul ziimic al cititorilor, nu e- 
conomiseau loviturile cele mai tari, in- 
trigile cele mai încâlcite și descrierile 
cele mai violente, pentru a ține publicul 
„cu sufietul la gurâ'. Patetice, or.pule sau 
pur și simplu grosolane, ele alimentau 
necesitatea de excepţional a omului pe pe 
stradă, ajungând cu încetul la automa- 
tism, prin stabilirea câtorva tipuri fixe, 
(criminalul. înăscut, -viciosul, salvatorul 
generos, iubita: ideală, amorezul-victimă, 
ete.) dincolo de care fantezia  roman- 
cierilor cădea în gol. Romanul „tene- 
bros', de exemplu, apare în Franța intre 
anii 1195—1821, când se traduce „Les 
Misteres d'Udolphe ai Annhyei Raa- 

cliffe, Melmoth al lui Maturin iar d-nă 
de Genlis se face cunoscută cu Cheva- 
liers du Gygne. Toate merg alături cu 
nealitatea, cultivând extraordinarul fac- 
tice, aplecarea naiv-idealistă spre fan- 
tastic cu iz de ev-mediu, și „trezesc în 
cititor voluptatea teroarei şi a neliniștii, 
în loc să caute a provoca: în el mișcarea 
interesului şi a sensibilităţii“. (Roma- 
nele detective de astăzi sunt moșteni- 
toarele directe ale romanului „tenebros' 
dim cea de-a doua jumătate a sec. al 


XVIIt-lea). Dacă mai adăogeăm la toate 


acestea și voga, romapelor lui Walter 
Sectt, creatorul romanului “istoric şi 
eroic, pe care astăzi cititorii noştri, ro- 
mâni, îl citesc încă cu plăcere (în ulti- 


de DAN PETRAȘINCU- 


mul timp au apărut şi sau epuizat nu- 
meroase romane de ale acestui autor, 
cum ar îi Ivanhoe, Waveriey, etc.) ve- 
dem în ce atmosferă, trebuia să-și des- 
volte ambițiile de romancier tânărul 
Honore de Balzac. Aşa, începe povestea 
acestei extraordinare cariere de muncă, 
în care avemtura, atinge  neverosimilul 
numai prin voinţă, prin energie dirijată, 
iar „tărimul nevăzut“ se numește lite- 
raâtura. Balzac realizează- miracolul pe 
cale raţională, fiind cel mai strălucit 
exemplu al unei „medioorităţi“ care de- 
vine geniu numiti prin urmărirea imcă- 
pățânată a 
al voinței de putere pe tărim literat, el 
prefigurează  supraomul-seiuitor, impo- 
triva tuturor insuticienţelor penibile 
care pentru alteimeva ar ti tost şi defi- 
nitive. Așa după cum ajunge cu greu Sia 
prin zeci de tatonări, de caderi, de gre- 
șeli — la crearea unei opere de intțâia 
mărime, în rândul celor mari, țot astfel 
Balzac 1și va cizela, și-și va, perfecționa 
necontenit propria personalitate, ca să 
devie ceeace voia să rie, un „Napoleon ai 
prozei“. 

Autorul urmăreşte printa'o adevărată 
junglă de influenţe, eșecuri, naivităţi, 
exagerări și șovăiri, firul pur care duce 
spre întâia operă semnificativă, Les 
Uhouans, dupa care urmează, îndată, ci- 


clu! filosofic în frunte cu admirabilul. 


„Peau du chagrin“, 


Unul din defectele cele mai grave care 
i sau imputat lui Balzac, a fost „mania 
îiosofării“. Literaţii docţi, pentru cari 
cultura e o meserie ca oricare alta, și nu 
intensitate de cunoaștere, vocaţie a a- 
adevărului şi curiozitate universal umană, 
strimbau din nas la „semidocţiile” ace- 
stui romancier focos, care îndrăznea să 
încalce domenii de speculație pură fără 
morgă academică. De obiceiu, aceşti Ji- 
teraţi şi critici vor să-i vadă pe crealori 
încăpand perfect în compartimentele lor 
dogmatice, Cine a inventat separaţia ge- 
nurilor, dacă nu oamenii „subțiri“ care 
văd realitatea şi pe creatori printr' sin- 
gură prismă? Ei uită că un mare scrii- 
tor este intotdeauna o mare inteligenţă, 





(Urmaze în pag. 3-a) 


telului propus. Reprezentant ” Incercarea 


TREI VERRSIUNI CULTE 


Prin trei puncte de rezistenţă 
se opune tema legendei, litera- 
turizării. Dovada cea mai bună 
stă în nereuşiia celor mai nume- 
roase variante poporane și culte. 
Cele trei puncte dificile sunt: 


a) Cauza dărâmării mânăstirii; 


b) iubirea meşterului; 

c) zidirea soţiei. 

Deşi, aparent, forma populară 
a baladei oferă uşor întreg ma- 
terialul interpetării literare culte, 
rămân încă penumbre neclare. 
dramatizării întâm- 
pină dificultăţi de amănunte e- 
senţiale, pe care nu o tehnică 
rutinată a teatrului le-ar putea 
substitui. 


Drebue determinate condiţiile 
istorice ale momentului şi în a- 
cest cadru poate planta func- 
ţia simbolică a legendei. Și prin 
cadru istorie vom înțelege men- 
talitatea contemporană reală — 
individual şi colectiv — şi numai 
pe această materie se va putea 
imprimă reculul mitic. lar €evo- 
luția actuală a teatrului va pre- 
tinde prezentarea veridică a epi- 
soadelor. Nu o piesă „psihologi- 
stă” s'ar putea scoate din Meş- 
terui Manole; însă o splendidă 
îngemănare a atmosterei legen- 
dare, de amurg, cu semnilicaţia 
cosmologică iniţială, atât de su- 
blimă. 

Credem că, 


până acum, sin- 


gura versiune cultă românească, 


intrunind atributele menţionate 
este a d-bui Lucian Blaga. Evident. 


”- . . 
este lucrarea unui filosof al fe- 


nomenului românesc, dublat de 
sensibilitatea poetului. Ceea ce 
apare vădit e puterea destinului 
implacabil, dinainte trasat, a- 
mintind sensul  fatalităţii din 
tragedia elenică. Sobru,  ineluc- 
fabil, aspru conduce destinul 
viaţa personaeiilor piesei;  cen- 
trul de gravitate cade pe valoa- 
rea religioasă a jurământului. 
Dar cine cere jertfa? Se în- 


treabă Meșterul, cu fruntea în- 
cinsă de frământare? Se întrea- 
bă starețul Bogumil, în rugă tur- 
burată. Dar jertia e trebuitoare, 
confirmă Găman, cu glas adâne 
de duh al pădurilor și munţilor. 
Prin urmare, motivul dărâmării 
zidurilor e n răsvrătire a pămân- 
tului, vreun blestem, de un ca- 
raeter nedefinit. Legământul — 
ca într'un miracol — e bine pri- 
mit de instanțele divine, în clipa 
pronunțării lut ivindu-se, enor- 
mă, umbra mânăstirii, proectată, 
pe pământ. 

AL doilea punct dificil este în 
versiunca lui Blaga rezolvat cu 


virtuozitaţe: soţia meşterului, 
Mira (numele chiar dacă va 


coincide vederilor autorului, e 
mai puţin potrivit decât cel uti- 
lizat larg, Ana) ce singura femes 
hărăzită alegerii sale, 

Iubirea lui e gravă, adâncă, 
plenară condiţiei. vremelnice lu- 
mești. Deaceea. disperarea lui 
Manole crește imensă la apari- 
ţia ei, sortindu-se  sacrificării; 
clipa ce, dramatic, intensă: cai 
nouă tovarăşi îl acuzaseră toc- 
mai de trădare. 

Simbolică e aleasă 
adusă de ea: vin și pâine, 'ele- 
meniul împrumutând scenei un 
suflu mesianic. Și clipa se con- 
tinuă in sublim: 


Mira desprinde consternarca 
de pe figurile meşterilor şi crede 
că au şi zidit fiinţă omenească; 
inocentă, se opune încercând să 
denunțe absurditatea gestului... 
Cu o supraomenească  sforțare 
Manole » invită, senin, să parti- 
cipe la straniul „joc”; Mira se 
supune fără umbre de îndoială. 
EI, cu sufletul înălțat în zonele 
tragicului, o mângâe: 

„Mira, ceasul acesta ar trebui 
să-ţi fie scump, cum altul nu 


merindea 


ţi-a tost — fiindcă — mă vezi şi 
te văd”, 
Apoi, cu mare şi liniştită iu- 


bire : 





NICULAE RĂDULESCU 





Gravură 





lubirea ÎN DORIA lui Lucian Blaga 


. 


La un adevărat poet coardele 
sufletului trebue să vibreze pen- 
tru toate simţirile şi bisele omu- 
lui. Din constelația bogată a gân- 
dirii şi sensibilităţii sale nu po! 
lipsi acele stele care au luminat, 
de când lumea, universul poetic 
al oricărui cântăreţ în veresuri. 
Oricât de puţin filosojică, de pil- 


dă, o Poezie — nu se poate ca €a.- 


să nu facă loc filosofiei creatoru- 
lui ei, care se strecoară vrând- 


ne-vrând odată cu temele poetice : 


despre destin,  vieață, 'natură 
prietenie, univers, Dumnezeu. 

Sau : oricât de puţin erotică o 
poezie, nu se poate ca ea să nu 
atingă printre coardele  harfei 
sole pe cea mai simţitoare şi mâi 
melodică Idintre ele. 

In poezia plină de mistere îne- 
fabile, de tristeţi metaţizice şi de 
simboluri imsondabile a lui Lu- 
ciam Blaga, iubirea şi-a țesut u- 
aproape  neştiulă și nelwată în 
seamă un fir subțire dar rezistent 
pemitru încercarea indiscretă de 
a-l depăna din urzeala atâtor 
înalte şi patetice cugetări. 

Nu trebue să fie numaidecât ero- 
tică o operă poetică, pentru a-ţi 
putea face o idee despre universul 
erotic al unui sariitor. Dimpotrivă 
dim versurile lui 'rare iubirea este 
culeasă mai cu grijă şi e prețios 
fot ce a spus şi visat poetul des- 


mu este 


pre ea. La Lucian Blaga iubirea 
desigur „o temă“. Fe- 
meea, cu atât mai puţin, Când le 
cântă. însă e poet şi gânditor deo- 
potrivă, reălizârud "în acelaş timp 
variantă, cea. mai umană a eter , 


_nei melodii. Nu e lipsită de inte- 


veş. critic încercarea de-a desco- 
peri , Strunele sentimentale pe 
care le-a făcut să vibreze poetul, 


“atunci . când și-a. cântat dorul şi 


iubita. 

Dintre zecile de poezii (aduna- 
te în ediţia lor definitivă) numai 
douăzeti şi trei mărturisesc ceva 
despre înima de altă dată a poe- 
tului. In primele culegeri, când 
autorul era tânir de tot, ele sunt 
mai numeroase și se răresc trep- 
tat până la dispariţia. lor com- 
pletă în ultimele, când amurgul 
vieţii şi al iubirti va fi lăsat încet, 
peste tâmplele cântărețului, cele 
dintâi umbre ale lui. Ultimele 
poezii Amintire şi Elegie îl gă- 
sesc pe poet departe . de iubită, 
plângând amintirea ei şi purtând 
„cousa tăgăduirii pe umăr“, cu- 
prins fiind lde „cea din urmă 
tristețe“. Imwariaibil destin, 

Iubirea poetului n'a fost nici- 
odată veselă, nici măcar semină. 
Cetiţi în soarta ei, dela poezia 
Lumina și până la Elegie, și măr- 
turisiți că sentimentele . poetului 
sunt puternice, uneori năvalnice, 


de MELANIA IIVADA 


alteori pline de duioşie, dar. apici- | 


odată împăcate. Aceiaș neastâm- 
păr al unui om chinuit de taine, 
de Semne, de necuprinsuri, ace- 
laş aventurier al nestrăbătutelor 
fdrumuri până dimcolo de hotare 
— așa cum este în toată creaţia 
sa Lucian Blaga. Iubirea, el wa 
putut so desprindă de mari.e 
sîmne ale vieţii și a gâmilit-o întot- 
deauna cu sensibilitate de poei 
dar şi cu viziune de metaţizician,. 
Simţirile și tinerele lui patimi 
sau înfrățit cu acțiunea turbu- 
rătoare a marilor stihii. aie tumii, 
pentru a 'căror înţelegere a avui 
intotdeauna o capacitate poetică 
şi filosoțică excepţională şi i-au 
înălțat sufletul însetat de semmi- 
ficația adânc umană a misterului 
iubirii. 

Iubirea e o taină pentru poet. 
Poate „strop dim. lumina creată 
îm ziua dintâi“ (Lumina —- pag. 
10) sau poate dcel răspuns unic'ai 
qliei când pe sub ea urechea poe- 
tului nu poate desluși altceva 
decât bătaia sgomotonasă a înimei 
iubitei (Pământul pag. 14). 
Sau chiar revelația lui Dumne- 
zeu ca în poezia Nu-mi presimţi 


— pag. 38: 





(Urmare îu paa. 2-a) 


de ION STANCU 


„Viaţă fără pereche eşti. Trup 
tânăr. Sânge fără păcat. Ochii 
aceştia au fast făcuţi să se bucu- 
re de verdeață, de lucruri mici, 
de ape şi de furtuni. Inima a fost 
făcută să iubească şi niciodată 
să tacă”... 

„Și sacrificiul e dus la „bun” 
sfârșit; de .tunci, meşterul Ma- 
nole nu mai are odihnă și li- 
nişte. Şiie că a fost un dăruit al 
harului şi un ales al morţii. O 
doreşte pasionat şi qorul său 
creşte în furtună de cuvânt: 

„Pieire nefirească să ajungă 
din urmă pe cel ce dincolo de 
înălțarea lăcaşului mai vrea să 
irăiască!”... 

In cutremurare de norod şi 
tăcere de sărbătoare, Manole s'a 
prăbuşit. Mult cuprinzătoare de 
înţeles sunt cuvintele unui meş- 
ter, care închee piesa: ....„Doam: 
ne, ce strălucire aici şi ce pustie. 
tate în noi”, , 

Soluţia dramatică e bine gă 
sită; deaceea, n'am rezistat ten. 
iaţiei de a face o incursiune în- 
tre simboluri cu telegarii poesiei 
blasiene, lăsând în urmă aurăria 
colbului mitic, aşternut prin ţaru, 
baladei. 

Cităm versiunea unui alt au- 
tor, numai pentru a stabili un 
contrast. Celor trei puncte li se 
ailă soluţii nepotrivite; bunăova- 
ră, scriițorul nu insistă asupra 
naturii blestemului, cauza dărâ- 
mării zidurilor; egumenuj bânue 
vag exisența forţei contrarii, dar 
nu poate preciza nimic. Vestito- 
rul necesității jertfei e un per- 
sonaj aiurita cărui prezenţă nu-i 
explicabilă: baba Sura. Darul ei 
devinatoriu nu poate impresiona, 
apărâna mai mult expresia unui 
grad de demenţă. Piesa debutea- 
ză cu o scenă care nu corespun- 
de nici unei surse istorice: în 
tempiul lui Hiram, din cripta 
venețianci biserici  San-Marco, 
vin meşterii înaintea înaltei in- 
stanţe (de ce natură? arhitecto. 
nică? religioasă?..) pentru a I[: 
se omologa intenţia clădirii. Ne- 
numirile acelui for: Mare Mae- 
stru, Secretar, Mare Procuror, 
Cavaleri ai Ordinului și decorul 
(flamuri negre, inscripţii, tronul. 
strane, un catafalc), amintes: 
discordant momentul unei întru. 
niri.. masonice! Impresia asta ce 
confirmată de caracterul diatv- 
gurilor şi, mai ales, de  lozinea 
prin care meşterii aderă la ordin. 

Lipsită de orice semnificaţie. 
scena apare inutilă,  Qiminuâni 
valoarea lucrării. Ce va îi ur- 
mărit autorul? Să supereze fanu 
țismul cu care meşterii nu voi 
renunţa la iucrul lor? Zadarnic, 
fiindcă un om al harului, cum 
este Manole, nu va renunţa fi- 
resc, pentru nici e plenitudinc 
lumească. 

Autorul respectiv incearcă deci 
să explice reacţii care unu soli 
cită motivarea, în schimb nu lă- 
mureşte sân o faxe insuficient îi 
situaţii unde era ţrebuitoare. Or. 
scena aceea vrea să insinuez: 
originea sudică a Meşterului? |: 
deasemeni  nefolositor, această 
origine etnică neavând impor. 
tanţă faţă de omul care simboli- 
zează un ales, un plăsmuitor gc 
nial. 

S'aa emis, în privința asti, 
ipoteze numeroase: armean, arv 
mân, sârb, italian, devenea Ms: 
nole rând pe rând; până şi spa- 
niol, anume Gonzales  Manuc!, 
1-a descoperit un abscur inter. 
pretator. 

Scena zidiri, ec un  spectacoi; 
parcă de marionete, atât de sche- 
matic, de neverosimili suileteşte 
sunt croii: soţia, Rândunel (dec: 
acest nume?) refuză întâiu să s. 
sacrifice, apoi spontan acceptă. 
Aflând că e însărcinată (ea v 
spune lui Manole după primire 
rolului de jertită; vestea pare un 
argument în favoarea  nezidirii, 
deplăsat după ce acceptase...) el 
se opune cu vehemenţă hotăririi 
luate. Deodată (!) îşi modifică 
atitudinea: o va zidi.. Şi încep> 
să lucreze ca întrun extaz. 

Fluctuajiile bruşte ale stărilor 
lăuntrice fac scena  nenaturală; 
autorul a căutat să dea piesei un 
ton ușor realist, incompatibil le- 
gendei și atmosferei. (Ne putem 
lesne inchipui, de pildă, ce abera- 
ție literară era dacă tema Meşte- 
rului ar fi încăput în mâini pi- 
randelliene !...). 

Altă scenă. inutilă e in actul 
vinci: câţiva cerșctori se pregă- 
tese să intre în „exerciţiul func- 
ţiunii“, în ziua sfințirii noului lă- 
caş divin. Afirmația, la un mo- 
ment dat, a starostelui cerşetori- 
lor e deadreptul deplasată: 
„Ce-a zis Măria-Sa ? „Iei, meş- 
tere, să facem biserică să aibă 
unde cerşi rumânul ! 

Autorul ar fi trebuit să ţină 
scama de faptul că deseori piese 
slabe au şansa de a îi aicse în 
repertorii de teatre streine. Și 
dacă domnia sa a nuanțat umo- 
ristic replica aceea, a avul-de 
întâmpinat riscul ca stre:nii să 
nu sesizeze... subtila sa intentie. 








(Urmare in pagina 3-a) 


Li 


Lică 


PURE. să 


NOTAȚII TEATRALE 


Natura intimă, limitări'e şi dificuităţi:e pe 
care arta dramatică singură şi le ridică 


Stendhal se ridică în contra teatrului 
în versuri şi în contra trugediei, 

ii O tesbiutere și 0 disuiune mai veche. 
_Intrucât atitudinea lui Stendhal pare 
un lucru perfect logic, ba încă aşi spune, 
de un inaubuabil oun sii, filma și a- 
gtăzi o idee scumpă multora, voi căuta 
să examunrez oareure aspecte aie  pro- 
lemelor pe care tealrul în versuri şi LTra- 
gedia c.asică le pun. 

Este drept că întrun anumit sens 
Siondhal avea dreptate, și nici nu se 
putea să nu aibă drepiate, atunci când 
teatru.ui francez contimoonan lui, repre- 
zenigi prin acei epigoni anemici ai ma- 
POT EalsiC!, LE Tiusteauti pe Shakespeare. 

De altfel, alegându-i um exempiu ca 
Shaneuseure, Pe ao<Sta tstuuilunt că pute 
să-i. Cpue chiar şi lui Corneille şi Racine. 

Pi 

Trebue însă, dela început, să fac două 
menaritbiii Spa a mu fi gieș.t îințeies şi. €- 
veri, pre urtis a acepta în totul Geea- 
stă antiteză, care ar putea să pară chiar 
0 erarhizare, și anume: 

— Prima. că, Gunti Când este vorba de 
autori mari, de talia lui Shakespeare, 
Corneille sau Racine, ei nu pot fi şi niei 
mu trebuesc judecați antitetic tot așa 
după cum nu pot fi judecaţi şi opuși unul 
altuia Dante Alighieri şi Migugl Cervan- 
tes, Goethe şi Tolstoi, Dickens și Balzac. 

Ei sunt toți mari, fiecare avându-și lo- 
cul, sensul şi importanţa lui, atât în isto- 
ria culturii cât și în configurația gene- 


“ zală, fie a literaturii omenirei, fie — în 


cazul nostru — a dramaturgiei numiver= 
sale. 

Prin urmare nici în tumea teatrului nu 
trebuesc opuși unii autori atora ci tre- 
bue, cel mult, să li se constate fiecărora 
Jocul și prezența. 

— In al doilea rând trebue menţionat 
că însăși exempiul iui Shakespeare, în 
special în privinţa teatrului în versuri, 
nu-i propriu zis concludent pentru că și 
acest mare auor dramatic şi-a scris multe 
din operele lui tot în versuri, fie în ver- 
suvi a!be fie altfel, ceeace pare-se că 
Stendhal uitase sau neglijase să ne spuie 
poate, între altele, datorită şi faptului “că 
auzindu-le îm traducere, scăpase din ve- 
dere că în original — deşi se ridica în 
contra acestui teatru — axeste piese erau 
tot în versuri, 

Nu se poate deduce prin urmare că 
Shakespeare disprețuia acest lucru şi, ca 
atare, se poate mii degrabă presupune că 
dacă altele ar fi fost condițiile lui de 
creație, uneori cam grăbite, ca să nu zic 
chiar de mântu'tă, în care a trebnit să 
scrie multe dintre operele lui, condiţii 
de oare ele uneori se şi resimt, poate că 
și el şi-ar fi scris totalitatea operelor lui 
tot în limbajul muzelor, 

Nu mai vorbesc dacă cumva ar fi trăit 
şi ar fi trebuit să scrie la o curte stră- 
lușită cum era aceia a Regelui Soare sau, 
în orice caz, pentru un alt public decât 
ace'g pentru care a scris, 

Aceste două rezerve odată făcute să ne 
îmtoarcem la acea adversitate oarecum 
răspânilită, care există atât în contra tea- 
trului în versuri, cât, în specia, în con- 
tra tragediei clasice. 

% 

Cum spuneam, într'un amumit - 
Stendhal avea drep'ate. 

Este drept — cel puțin așa pare la pri- 
ma vedere — că teatrul în versuri are 
ceva factice. 

Cât despre tragedia clasică cu atât mai 
mult ! pi 

Și aceasta din cauză că tragedia cla- 
sică, pe lângă că este în versuri, dar mai 
trebue să se supuie şi acelor celebre și 
mult cunoscute şi discutate reguli — res- 
pectarea celor trei unități — care. din- 
tr'un început şi până ustăzi. le-au părut 
multora atât de arbitrare, de îoyice, de 
mefireşt: și fără sems !... 

Dar să începem deocamdată cu teatrul 
în. versuri, 

Critica lui Stendhal — de altfel şi a 
altora — trebue să se observe că, orice 
s'ar zice, pornește în fonc dela un punct 
de vedere rentist şi, ca mentalitate, oare- 


sens, 


“cum chiar naturalist, 


Sau, dacă vreţi să-i zic mai adecuat şi 
mai pe înţelesul tuturor, dela punctul de 
vcde:e al „firesc, 

Ori mccst firesc pare, prin definiţie, lo- 
gic şi, ca atare, obiectiunue ce decurg 
apa” şi ele justijicate. 

Căci, în adevăr, este drept că în viață 
nu vorbește nimeni în versuri şi cu atât 
mai puţin nu vorbeşte nimeni tot 
tim. în Versuri... beiceea umtine se 
poate consideră îndreptăţit să se întrebe: 


în  asenienea condiţii  varbireu de pe 
scenă, — două sau trei ceasuri numai în 
versuri, — mai poate da reul imaginea 


vieţii 1? 

Şi, cu atât mai mult, cum oare ar pu- 
tea să dea o asemenea imagine o piesă 
ticluită după acele reguli stringente pe 
care trebuia să le respecte tragedia cia- 
sică franceză, acele reguli a:e celor trei 
unități ? Și, în plus, cum poate să dea 
0 asemenea imagine o piesă care re- 
buie să aibă o anumită ținută a ei, de 
un, anumit nivel şi de o anumită distinâ- 
ție aristocratică ?! i 

Pusă chestiunea așa, are dreptate. 

Atât mumai că Stendhal, după ctm 
vom vedea, nu-și duce această critică 
până îm ultimele ei consecințe așa cum 
ar fi trebuit dacă ea în adevăr ar fi va- 
labilă, pentru că, într'un astfel de caz, 
acestea... ar define total arta ! 


Intradevăr arta Ap acolo unde în- 
cepe și un anumit convenţional. 

Arta nu este mnuma+ ceeace seamănă 
aidoma vieții. 

Ași pu'ea sume, din contră ! 

Este vorba, în adevăr, să se caute nu- 
mai ce este firesc şi să se evite tot ce este 
nefiresc ca nefiind artistic ? 

Dar îefiresc nu este numai să se 
vorbească în versuri pe scenă, nefiresc 
mu este numai ca faptul, care caustitue 
subiectul unei opere dramatice, să fie 
prezentat astfel încât să satisfacă acele 
reguli ale unității de loc, ale unităţii de 
timp și ale unității de acțiune, dar, dacă 
este vorba să isgoneşti din teatru tot ce 
este nejiresc, atunci va trebui să excluzi 
îmcă o multime de alte lucruri. 

Și atunci nu va mai putea fi admisi- 
bil un moRo:0g, pentrucă seste ridicol ca 
un om să vorbească singur, nu mai poate 
fi admisibu un „apantt“ pontrucă este 
o ficţiune să se spuie că te poate auzi 
toată saa, stalurile, lojile, până şi lumea 
de sus dela galerie şi totuși să nu îe 
audă parienerii tăi de pe scenă! 


Dar, în definitiv, câte nu sunt mefireşti 
în teatru ? 

Insăşi teatrul, 

Toate ! 

Insăși faptul ca actorul să caute să tră- 
iască sub ochii tăi o altă viaţă, însăs 


prin raport cu viața! 


faptul că pe scemă se desfășoară o altă 


acțiune, deosebită și esențial indiferentă 
de ansambiul vieții afective a celor din 
sală şi indiferentă existenţei sufleteşti a 
oricărui spectator, care, 
mentui aizela, nici măcar nu se gândeşte 
cât de straniu, de curios și, până la un 
punct şi întrun amumit sens, câ? de ridi- 
col este acest lucru 

Căci, în adevăr, nimănui muri trece 
prin minte să oprească actorii din vorbire, 
să întrerupă vraja, halucinația pe care 
aveştia o trăesc pe scenă. Dacă n'ar fi 
textul scris şi fiecare actor ar trăi prin el 
însăși, atunci tot ceeace fac ei ar fi cu 
adevărat o halucinație, chiar şi sub ra- 
portul medical, deşi, chiar şi aşa, Con- 
știenţi îmainte de spectacol şi conştienţi 
după, ei trăesc, cel puţin în timpul când 


joacă, o sure "de semi-hal.ucivaţie ! Cm: 


zic, cu toate acestea nimănui nu-i trece 
prin mint» să $ă a”es' maSt spre a între- 
șupe jocul de pe scenă și, mai multi, ni- 
meni nu se opieşte măcar cu gândul şi, 


deodată, să se uite la scenă, să se uite la 


sală și, privindu-se chiar pe al însuşi şi 

constatând că urmăreşte cu ochii cca: 
chiar hipnotiri, 
un lucru stupid, ridicol, caraghios, inex- 


plicabil ! 
Căci imexplicabil, până la un punct, 
este ! a 
De, da! Și pentru as, aşa deodată, 


să oprească, cum spuneam, scena, să în- 
trerupă vraja. . 

Sau măcar, dar pe aceeași considera- 
țiune — nu fiindcă nu-i place piesa sau 
se plictisește, căci acela-i a! capitol — 
să se scoale indignat de el însuşi şi de 
tot acest faztice şi să plece! 

Ei bine, nu s'a întâmplat niciodată şi 
nu se întâmplă cu nimeni, nu miră pe 
nimeni! - 

Cel puţin pe omul trăit în lumea şi 
societatea noastră (căci nu vorbesc de 
un exemplu „neandertalensis“, cure poate, 
şi aceia își avex cme șiiz sub ce jormă 
teatrul lui, în care, embrionar, se pot 
găsi germenii teatrului de acum, şi „Mi- 
santropul“ lui Moliere şi „„Athalie“ a lui 
Racine şi „Regele Lear“ ?...) 

Vrea cineva să mu mai 
cele ? 

Nu se poate, nu mai ai teatru! 


existe facti- 


Ai să ai „cruzime“ pură şi simplă sau. 


ai să ai „faptul divers“ brut iar în ma- 
terie de comedie scena gratuită şi gro- 
tescă de vamvii sau de st.adă, care, 
chiar dacă amuză, nu reprezintă „arta“! 

Deci fapta brut luat în sine nu este 
artă, firescul autentic deaseineni ! Dea- 
ceia dacă, ipotetic, într'o anumită țară 
în care de exemplu un suveran ar pu- 
tea avea dreptul de viață şi de moarte 
asupra supușilor lui, și ar avea posibili- 
tatea să ordone ca în scenele respective 
interpreţii să fie omoriți cu adevărat pe 
scenă (ca să înlături total miefinescul ]... 
acordându-se în definitiv pentru reușită, 
condamnați la moarte, prizonieri de răz- 
bou — atât ar mai trebui În. — sau sclavi 


negri — a'âta ie mai lipsea) și dacă Sar 


proceda la fel și cu celelalte scene în 
care ar trebui să cauţi tot soluţii fireşti — 
pentru bătaie, viol, asasinate, ete. — ei 
bine, să nu-şi închipuie cineva că tea- 
tru! ay câștiga. aa a.tăi, mai mult. 

Din contră, abea atunci sar observa că 
teatrul ar înceta să fie teatru şi ca atare 
artă, ci ar fi bestialitate pură şi simplă, 
vulgaritate sau cruzime neroniană ! 

Și la fel cu elementul comic: în defi- 
nitiv se poate să râzi și atunci când cine- 
va, sărind din goana tramvaiului, se:îm- 
piedică şi se întinde cât îi de lat în 
stradă — fără să mai adaog că, dacă mai 
e şt noroi sau o bâltoagă pe acolo, efec- 
tul va fi și mai complect — şi, dease- 
meni, mai râzi și atunci când se ceartă 
în tramva o precupeață care duce niște 
gâini în mână şi, la înghesuială, de, bie- 
seta găini, poate să fi murdărit şi pal- 

toanele de astrahan ale vreunor cocoane! 

Desigur că se poate să râzi şi aici, dâr 

mid2mi as ara? 

De aceea, în privința aceasta avroape 
ași spune că arta începe cu însăși face 
ticee şi nefireanul şi nennturolul !... 

ALEXANDRU DRAGHICI 


(continuare în numărul viitor) 





Kubirea în poezia 
lui Lucian Blaga 


(Urmare dii'paş. t-a 


„Nu-mi presimţi iubirea când 
privesc 
cu patimă 'n prăpastia din tine 
şi-ţi zic: 
. O, niciodată n'am văzut pe 
Dumnezeu 


— 


mai mare 1?" 


Nota putrenic dar sliscret sen- 
suglă a unora dintre poezii, cum 
ar fi: Noapte (pag. 64), Noi şi 
pământul (pag. 24), Dorul (pag. 
70), Pam către nimfă (pag. 116) 
este dominată de-o ambianță eso. 
terică frenetică. Arderea trupu- 
rilor şi a sufletelor, pierderea în 
absoluta identificare cu misterele 
lumii, îl fac pe poet să vibreze 


din toate coardele inimii şi să 
dorească : Vară, 
A Ă soare, 
„ln Zori când ziua va aprinde iarbă“ 
noaptea, 
când scrumul nopţii o să "piară 
dus 


de-un vânt spre — apus, 

în zori de zi aș vrea să fim şi noi 
cenușă, 

noi şi — pământul“, 


Pentru atmosfera unei ameţi- 
toare sensuglități estivale şi a 
unei admirabile toropeli erotice, 
poeziile : In lan (pag. 98), Zeul 
așteaptă (pag. 118) şi mai ales 
Pan către nimsă — sunt deosebit 
de sugestive. 


totuși, în mo-. 


scena, să se mire ca de 


Cităm întreagă 
urmă : 


o undă 
vrea să te cuprindă și nisipuri 


Ca dintr'o 


îți verşi mlădie trupul gol în iarbă. 
Şi vâna dela tâmple îmi svâcnește 
ca gușa unei leneșe şopârle 

ce se prăjește'n soare, 

mișcarea ta mi-adie murnnur de 


Ca pânea caldă eu te-aş frânge, 
mişcarea ta mi-asvârle clipe dulci 


Nisipuri prind să fiarbă. 


Metaforele sunt atât de fru- 
moase, atât de expresive și de 
colorate, încât poetul izbuteşte în 
poeziile mai sus citate, să reali- 
zeze adevărate idile, şi în privin- 
ța cadrului — totdeauna. al ier- 
burilor, al macilor și al cerului 
— și în privința atmosferei un- 
duită de un indescriptibil farmec 
erotic. 

Oricât de arzător dorul însă, 
poetul e poet şi gândul lui pri- 
beag trece dincolo de clipa tea 
diată pentru « răzeeli vegr.: 





TEATRUL „ALHAMBRA“: 

- MASCA ALBASTRĂ“,  OPE- 
RETĂ MODERNĂ IN 2 ACTE 
DE F. REYMOND 


La o revistă periogică, cronica 
teatrală poate avea uneori dsa- 
vantajul depășirii de evenimente. 

Cu alte cuvinte, s2 poate în- 
țâmpia ca ea să apară după 
scoaterea depe afiș a speotaco- 
lului la care cronica se referă, 

Ia cazul acsta n'ar insemna 
decât o conștiincioasă prezenţă 
a opiniei cron'carului, fiindcă 
altoeva decât atât nu poate îi, 
când insuccesul de puble a dus 
la suspendarea xeprezen:'aţiilor. 

Socotim totuşi să ne angajăm 
la o cronică — chiar dacă în 
momentul de faţă , Masca al- 
bastră” nu se mai reprezintă — 
care să fie și altceva decât nu- 
mai critica ultimsi premiere de 
la „Alhambra”, 

Bunăoară, opinia noastră des- 
pre operetă. 


Mai întâi, trebue precizat dacă 
reînv'erea 'acestui gen, după 
moartea lui Leonard, se: dato- 
rează ivirii pe scenă a unui nou 
tenor care sa încumetat să reac- 
tualizeze apereta sau unei le- 
gitime nevoi simțită în masa 
spectatorilor şi sesizată de di- 
rectorul teatrului „Alhambra“, 
d. N. Vlădoianu, care a încercat 
— repetăm: a încercat — să rea- 
lizeze aceasta ?... 

In ce ne priveşte, credem că 
epereta a fost reluată numai 
pentrucă s'a ivit în arena tea- 
trală tenorul Ion Dacian: pen- 
trucă altceva axât asta n'ar a- 
vea valabilitate, atât țimp cât 
durata fiecărui spectacol de obt- 
retă a fost indicaţia unei oarecare 
lipse de interes, 

Şi dacă mai adăogăm că efor. 
tul a-lui N, Vlădoianu de-a 
menține —cu toate sacrificiile— 
în gustul publicului 
mers până acolo încât să „pri- 
mincască” textele originale cu 
picanteriile unor adăogiri spiri- 
tuate, atunci se poate vedea cât 
de pătruns era acest gen în pre: 
țuirea sinceră a spectatorilor, 

Am putea spune că sau a- 
prins tăciuni stinşi cu altă fla- 
cără decât aceea delia care au 
luat foc. 

ŞI e o mare diferență... 

Ce-a însemnat — însă — re- 
învierea .opereței prin tenorul 
Dacian ?... | 

Intr'o largă măsură un bine, 
fiindcă opereta necunoscută de 
toți — și mai ales de gencrăţiile 
tinere — apărea ca un fapt inult 
mai grav decât în cazul cum a 
fost cunoscută azi. 


Mai precis: Strauss şi Lehar, 
necunoscuți de tinoretul care ne 
urmează, apăsău ca ceva mai de 
neertat decâţ alambicaţi cu Mişu 
Constantinescu și alţii, așa cum 
a procedat azi. 


Tată dece consid-răm apariţia 
d-lui Ion Dacian, ca şi sprijinul 
d-lui N. Vlădoianu măsuri egale 
în meritul de-a reuşi în parte 
să tacă cunoscută opereta. 

Au crezut — însă — că merg 
şi mai d>parte dacă vor prezen- 
ta publicului nu numai pe cu- 
noscuţi autori e "asici, ei şi pe cei 
moderni. 


E ceeace au făcut să repre- 
einte în ultima premieră opere- 
ta modernă „Masca albastră” de 
F. Reymand. 

Dar aici s'a întâmplat ceva şi 
mai curios, 

In primul rând, că în spriji- 
nul lor mau fost timpuri - potri- 
vite care să le îngădue montarea 
sdecvată  atmosterei în jurul 
căreia trăia actiunea și în al 
doilea rând că mici spectatorul 
n'a fost serios servit de gispozi- 
ţia, nacesată ca să înţeleagă până 
la acceptare, muzca nouă cu 
car> Reymond a trebuit să inte- 
greze un text modern. 


pe cea din 


din care înfloresc aievea veșnicii“, 


„Cu straiu de broască'n păr răsai 


din papură, 


prind să fiarbă. 
nevăzută amforă 
rotundă 


izvoare. 


în sânge. 


UNIVERSUL LITERAR 


„cele care n'a cunoscut media: 


opereta a _ 








tuiții prinse în sborul necurmat 
al unui dor de-a metaforiza toate 
înțeiesurile lumii : 


„Femeie, 
ce mare porți în inimă şi cine 


Mai cântă-mi înc' odată dorul tău, 
să te ascult 
și clipele să-mi pară niște muguri 


Melancolia, gravă uneori, duioa- 
Să mai adesea, 
poeziilor de iubire ale lui Lucian 
Biaga. Intocmai ca la toți marii 
în (lrăgostiți. Eminescu a cântat 
cea mai frumoasă și mai deplină 
iubire, O gamă nesfârşită de sim- 
ţiri erotice a fost ridicată de poet 
pe culmile celei mai înalte arte. 
Peste ea timbrul acelei 
tor de dulci“ 
din poezia lui erotică 0 capodo- 
peră, ferind-o de tot ceeace ar fi 
putut să deprecieze estetic sau să 
banalizeze prea omeneștile as- 
pecte ale celui mai complez 'din- 
tre simţămintele noastre. 

Poezia erotică a lui 
Blwaa: este, 
dentală. E um pretezt mai mult 
pentru elegiile lui metaţizice şi 
pențru tălmăcirile lui de cugetă- 
tor dublat de um mare sensibil. 
Iubirea unui 
gânditor : 
de ea dar depășimd-o cu etanu- 
rile propriei sale aventuri într'o 
lume în care ochii iubitei și lu- 
mina stelelor sunt mistere tot 
atât de mari și de aceeași esență 
și în care emoțiile ating paroxis- 
mele totalei pierderi 


prinsul cosmic. 





PRECIZARE... i. 


Pentru noi, interpretul lui „Cy- 
rano” reprezintă — în momentul 
de faţă — 'nieresul celui care 
. are mecitul dz a îi reactivat via- 
ţa noastră teatrală. 

P.umădcă, în ciuda actualei sale 
lipse depe vreo scenă, el a fost 
aceia care a stârnit campania 
contra celor absenţi dela tarie. 

Vă reamintiți doar... 

După acel faimos şi trist 4 A- 
prilie,. doar silueta „Impăratului“ 
cunoştea o prezenţă aici, lingă 
noi, cei cari rămăseserăm să su- 
portăm riscurile şi nu liniștea şi 
siguranţa „dispersărilor”. 

»L atunci a venit acel faimos 
in.erview, câud Puiu lancovescu 
a strigat: „Unde sunt actorii?.. 
Unde -sunt „ostaşii” scenei?”, 

La-a urmat se ştie... i 

Sigur e că unii — şi poate cei 
mai mulţi — n'au uitat. 

Și pare din ei au inceput să 


Si rezultatul a fost unul din 


întreruperea spectacolelor după 
12 reprezentații, 

ln asta nu găsim altă vină 
decât numai a unui țimp  nefa= 
vorabil, pentru care d. Vlădoia- 
nu, riscând mari sume, a ținut să 
incerc>, şi poate şi a unei părți 
din interpretare din care na fa0 
parte doar d-nii Dacian şi Găr- 
descu. 

Mizând — probabil — pe o re- 
intrare triumigă, d-na Florica 
Demion a neglijat tocmai simţul 
măsurii cu car? absenţa înde- 
iunzată de pe scenă face mai 
călduroasă primirea publicului, 
ațunci când nu este impusă. »ublice unele răutăţi. 

Ori, d-sa a avut aerul să arate Nu pentru ei Puiu Iancovescu 
că dispune de această primire '-: oa fă-ut precizările cari ur- 
chiar dacă se desarmonizează nu - -mează, ci peniru lumea care sat 
numai de rol, ci chiar şi de res- -- putea lăsa amugită de neadevăr. 
tul interpretării iută-le: 

Pe acsastă linie — aleasă, cre- „Nu cunosc să fi activat vreo- 
dem, numai de intuiţia d-sale — dată vara, Anotimpul acesta e 
a avut desavantajul unei primiri potrivit czlor cu priză la un a 
necorespunzătoare scopului  ur-  uumit public 
mărit, „Voi reîncepe munca la teatrul 

D-șoara Cella Tănăsescu a sta- gin Sărinaar, unde cred tă voi 
bilit — însă — reuşita unai voci juca în „Jupiter”; iar atunci când 
calde potrivită genului cu care a şi timpul potrivit pentru un 
d-sa își începe activitatea 14 spectacol de talia lui „Cyrano” 
„Alhambra”, va cunoaşte — însfârșit — şi ca- 

Prin d-sa ne găsim regretul  pitala creaţia mea. 
unei târzii apariţii, socotind că „Aşi fi fost fericit să joc. A- 
eu câteva luni în urmă ar fi a-  tune. când nimeni mar fi avat 
vut şansa să înlăture concurența acest curaj. Adică atunci când 
unei Maria Marini. piedica venea nu din teama de 

Va face însă pronrese și mal avioane ci din negustoria sau 
evidente dacă și m'mica şi-o va  reaua voinţă a unor deținători ae 
adanta regulilor cerute de tea- săli. 
tru, nu numai de cântăreaţă, „Azi încă când  adăposturile 

Dommul N. Gărdescu poartă Capitalei sau dovedit « îi sigure 
răspunderea colaborării la text şi pentru tricoşi, nu-mi put lăsă 
nu numai cu autorul principal, ci  Plăcerea de-ai vedea — însfârş.t 
chiar şi cu autorii „versiunii ro.  — la muncă. SI 
nâneşti”, „Adică acolo unde — cu luni in 

„Cârligele“ d-sale amuză co.  Whă — cer du ai fie 2 
pios pe speotatori cât şi pe înter- evada alia e Aa i 
preţi. datoria”.., 

Să urmărească prin asta recu- „BLIUTERU“.. 
noaşterea că poate deveni când- ă 
va şi autor d: reviste ?,.. In - dauna unui înțeles care 

Restul distribuţiei a fost în altădată însemna în teatru doar 
ap'ritul unor sugestii bune, dar bogăţia unui „talent, bijuteriile 
nu tocmai pe deplin respectate. au ajuns azi să servească actriţe- 

lor drezt singura lor bogăţie „ar- 


testică”, 

Să recunoaștem dar că deose- 
birca descmde posibilitatea atăâ- 
tor înţelegeri, încât chiar hotă- 
vîrea ce a te manifesta pentru 
cea mai dreaptă, are desavanta- 
jul altar... neînțelegeri. 

Bunăoară, nu trebue să cauţi 
exmplicața artei” g2-a avea bi- 
juterii la o crudă aztivitate ar- 
tistică, dacă tu mai experienţa să 
recomanzi și grija de-a le şi păs- 
tra, pentru a nu mai constitui 
pierderea lor un prilej de re- 
clamă. i 

Ne întrebăm însă: maree noas- 
tre artiste: Maria Ciucurescu şi 
Maria. Giurgea, ce alte bijuterii 


Popas 


Lui GEORGE PETCU 


1. M. LEHLIU 





Ca un ecou de țţoamnă răstignită 
Coboacră seara în landou de fum: 

Căzut pe culmi, adoarme 'n spasme Cerul 
Şi liniştea se năruie pe drum. 


Oraşu 'nchis în el ca ?ntr'o legendă 
Svâcneşte surd în legănări de vis... 
Sub streaşini de tăcere-adorm lăstunii 
Cu sboruri răvăşite de abis... 


Cetăți de fum se năruie sub vremuri. 
Uitarea ne cuprinde ca un fard... 


De-acum pornim cu toţii spre alte ţărmuri 
Şi 'n urma noastră cântecele ard! 


DIMITRIE SCHELANU 








[CO] 


au avut, decât acele ale comorii 
de mari talente?.,. 
Pe când „„vedetele” de azi Ah 
„Vedetele” şi bijuteriile de azi... 
Unele scumpe, altele false. 


„TEATRUL RADIOFONIC“... 


De-ar fi să-mi mai încerce răb- 
darea o piesă ca „Şcoala neves- 
telor”, rad:odifuzată de posturile 
noastre, ar însemna să renunţ 
până și le aparat. 

Cu atâta teamă de pierdere de 


timp m'am ales ascultând acest. 
* „Scenariu'“, încât azi la ora tea- 


trului, evit să ma: intorc buto- 
nul, ca să-mi patrec timpul mai 
cu folos, decât ascultând piese 
de soiul „Şcoalei nevestelor”, 
Ne surprinde cum a putut fi 
primită o lucrare ca asta şi mat 
ales să mai fie și repetatâ?!... 
Hotărît lucru, comitetul n'are 
cunoștință de aşa ceva. 


ACTIVITATE... 


Ziua începutului de stagiune 
se apropie pentru scena oficială 
şi încă nu se poate cunoaşte ho- 
tărârea luaţă de girecţia r=spec- 
pectivă. 

O circulară aată chiaz și publi- 
ci'ăţii anunţa că la 15 c. tot per- 
sonalul urmează să fie prezent la 
featru. 

Dar pe urmă?.., 

In condiţunile în cars ar fi 


10 August 1944 masa 





posibilă măcar o deschidere a 
Studio-ului se naşte întrebarea: 
căre va fi repertoriul?... 

Viindcă această sc=nă de care 
au fugit mulţi autori „mari”, lin 
&ivbiţia de-a fi jucaţi la Naţio. 
nai, n'ar mai găzdui derât pe 
atei cărora a știut să ie apre- 
cieze începuturile. 


EPIGRAMĂ 


Vec-nătatea nimănui: nu poate 
să încânte atât cât încântă vea- 
nătatea lui Păstorel Teodoreanu. 

Mai ass la o... masă. 

L-am în âlnit la Budești unde, 
evacuat de câteva luni, găseşte 
rost doar în a ceh şi — atunci 
când i se cere — a completa 
rangul unu: program. 

Bunâoară, cum a făcut Dumi- 
nică seara, prezentând publicului 
pe d-na Maria 'Tămase, 

“In schimb, lasă să întârzie sa- 
tisfacerea celor cari îi sejicută 
art.col.e. 

Acestora nu le-a putut trimite 
până acum decât epigrama acea. 
sta : 
„Nu vreau pe nimenea săm- 

gh'mp“, 
„Când la ziar vor să mă chame“, 


„Dar pentru „Vremea“ nu am 
imp“ 
„Şi pentru „Timpul“ nu am 
Vreme”. 

I.M.4. 





CĂMINUL ROBERT 
CREMER 


Din faţa cazărmilor bata- 
lionului de vânători pornește, 
urcând ăin greu coasta Cetă- 
ţuil, unul din cele mai fru- 
moase drumuri ale Predealu- 
lui, curând ajuns în marginea 
de codru şi șerpuit mai de- 
parte spre Fetitoi şi apoi prin 
țara Bârsei, până la. Râşnov. 
La câteva case înainte de pă- 
dure, stioasă, modestă, brăz- 
dată de urmele intemperiilor, 
a vech-mii şi a lăsării în voia 


expresia acestor vechi ziduri, 
un zâmbet blajin şi trist. o 
teumă lăuntrică de larma vâl- 


- torilor omeneşti, năzuind spre 


o sihăstrie spirituală, în iza- 
larea stătoasă de sub semeția 
munți!or, 


O portiţă din zăbrele de 
lemn, ostenită şi ea, se des- 
chide anevoios, răzuind pă- 
mânțul. Câteva trepte, cu ba- 
tusitradă de fier, pe care şt 
împletesc ramuri de tlori, por- 
nite de sub un brad. E 

Pe urmă, straja unei uși 
ocrotitoare de priviri şi de 





C. Stroescu, Robert Cremer şi 


vremi'or, purtând ca o deco- 
raţie pe piept de veteran, o 
inscripție comemorativă pe 
un dreptunghiu de granit, o 
vilă din alte timpuri își mai 
ține zidurile îmbătrânite, con- 
trastânii cu cochetăria tine- 
rească și albul proaspăt al ce- 
lor din apropiere. 

Robert Cremer ! Nume a- 
proape u'tat. Compozitor care 
își  răsfrânge parcă prin 
transparenţele amintirii în 





Răspunderile ştiinţei 


ti? (Urmare din pag. 1-a) 


_ 


plini 
Dorul — pag. 110. 


este tonalitatea 


„ucigă- 
melancolii a făcut 
prin condamnarea 


Lucia 
cum spuneam, acci- 


visător și a unui 
cald şi vibrant alături 


cunoaștere ? î 
în  mecu» „Paris, Mal 1944. 


MELANIA IIYADĂ 





Incercarea, de a obţine încuviințarea şi dacă se poate 
chiar sprijinul activ al spiritului, cu argumentele mate- 
ziei, e de natura războiului. Materia fiind însă obiectul 
ştiinţei, aceasta din urmă e făcută răspunzătoare de con- 
secinţele dezastruoase ale aplicării descoperirilor știin- 
țitice, tot aşa cum creștinismul a fost tras la răspundere 
pentru abuzuri săvârşite odinioară în numele lui. Dar qa- 

„că suntem îndreptățiţi să condamnăm unele consecinţe 
alc aplicării dogmelor religioase sau ale rezultatelor știin- 
ţei, nu ne este ingăduit, de bună credinţă fiind, să arun- 
căm anatema nici împotriva spiritului religios, nici îm- 
potriva celui ştiinţific. De când îşi aduce aminte omeni- 
rea, omul a simțiţ nevoia să creauă și să cerceteze. in 
numele credinţei şi al autorităţii dogmelor, religia a con- 
damnat spiritul liberei cercetări, la care ştiinţa a răspuns 

simetrică a fanaţismului reigios. 

Yiind vorba insă de două trăsături sau direcţii permanen- 

te ale spiritului omenesc, putem noi subscrie în aeternum 


la una sau alta din cele două condamnări? Ar însemna 
să atulăm atunci unul sau altul din felurile esențiale o- 


mului, îără de care el n'ar mai fi om. Discordia care a 
existat între cele două tendinţe nu ne îndreptățește să 


credem că ele n'ar putea conviețui şi, mai mult chiar, 
eoniucra, la întregirea armonioasă a omului. 

Gestul credinciosului, ca şi al omului de ştiinţă, — în 
înţelesul de orientare lăuntrică — e un gest narcisian. 
Dumnezeu a făcut pe can după chipul şi asemănarea Sa, 
omul li restrânge chipul în măsura în care isbuteşte să 1 
se asemene. Iar cercetătorul care se apleacă asupra ma- 
tcriei, ce altceva face decâţ să-i ceară acesteia, materiei, 
explicaţia uitimă a spiritului ProDriui și a puterilor lui de 


(Va urma) 


MIIAL NICULESCU 


Alfred Alessandrescu, în 1928 


cealaltă parte a canaturilor, 
adevărata intrare, cu gea- 
muri, răspunde într'o veran- 
dă. Deia inceput, simţi năvala 
trecutului impregnat pretu- 
tindeni. Aproape nimic sch:m- 
bat, de mai bine de un dece- 
niu şi jumătate, delta moartea 
foarte timpurie a artistului 
delicat, femenin, pătruns de 
pictatea frumosului şi înde- 
părtat de lumile din jur prin 
lumea gâniurilor lui, prea în- 
clinat către cele eterne pen- 
tru a-și putea resvâcni ener- 
giile obosite ale unei sănătăţi 
firave. 


In fiecare lucru, dela ca- 
drele de familie cun militari 
din leaturile mustăţilor stu- 
îoase, dela patinatul album de 
pilaş vaș:iniu cu ciiipari apuse, 
până la dulapul! în care dorm 
part'ț'uni, manuscrise, ţomuri 
despre muzică şi marii ei 
creatori, până la sfeşnicul cu 
braț alungitor lângă a cătul 
licărire țremurată, clipe din 
copilăria lui Robert Cremer 
trebue să fi pâlpâit şi e.e, sab 
farmecul poveștilor citite 
după căderea nopţii, sau a mi- 
nunilor din viaţa marilor 
compozitori, aflate din rân- 
duri de carte, după căderea 
nopţii, în zilele scurte de 
toamnă, dela masa de lucru, 
pianul, vioara, pupitrul de 
nuc, oglinda de abanos sculp- 
tat, cu fiori şi îngeri, chipu- 


„rile pictate de însuşi Cremer, 


până la cele mai ncînsemnate 
obiecte, laril casei trăeso, ror- 
besc sufletului, stau strânși 
unul jângă altui, mai tari de 
cât vremea, decâţ paragina 
Şi moartea, 

Memoriei lui Robert Cre- 
mer şi celor pe care le spun 
vestigiile unei vieţi de muzi- 
cânt rămase neşterse sub aco- 
perișual dărăpănat de ploi al 
câminu'ui, li se cuvin grija şi 
pictatea unei păstrări, unei 
octotiri, pemtru a nu sa pierde 
sub ruine tot ce ele pot ajluce: 
bun şi fecund, în drumu! pr'n 
viaţă al unor muzicanți de 
azi, creându-se și un imbotă 
nou pentru  cădirea mai 
adâncă în noi a acelui cult ai 
trecutului ce atât de adesea 
ne lipsește. 


ROBEO AAKXANDRESCU 


223 10 August 1944 


E 


om ne cr CT — 0 tite 











ZORICA LAŢCU: Insula albă 


Cronica literară 





mea 


George Dorul Dumitrescu: Oraşul din amintire 


Ni se pare că un debut prondțător 
face și d-ra Zorica Laţcu, care-şi tipă- 
rește la Sibiu cea dintâi carte de poeme. 
Virtualităţile, mai mult decât realiză- 
rile, incluse în plache.a de versuri „In- 
sula albă“ solicită atenţia noastră, fă- 
cându-ne să recunoaștem câteva din pre- 
mizele unei poezii, care, dacă s'ar des- 
volta normal, ar conduce la o sigură 
izbânaă. 

Es:e, mai întâi, o cunoaștere amănun- 
țită a clasicismului, care ar fi de dorit 
să fecundeze pe o scară mai întinsă mo- 
dul monoton al poeziei rcmâne tinere. 

Printr'o ţâșnitură viguroasă, dintr'un 
pământ plin şi sănătos, acesta va putea 
să-i infuzeze poeziei d-rei Laţcu un ritm 
mai deosebit. Toate culturile străine au 
da! mari pceţi (și nu vorbesc de clasicii 
francezi ci de poeții moderni) a căror 
materie inspirativă era luată din con- 
templarea lumii antice. Ce frumoase lu- 
cruri are în acest senz, un D'Annunzio, 
freneticul, rafinatul, marele amator de 
geste ero.ce! Pentru acesia, antichitatea 


vie a Romei, cu fântânile şi zidurile. 


grăitoare de timpuri magnifice, era pri- 
lejul unor uniuni spirituale mereu noui 
din care țâşnea apoi izvorul poeziei, — 
sufletul său modern și pasionat, vaga- 
bondând fericit în singurătăţile, măre- 
țiile, gloriile şi viciile trecutului—întoc- 
mai cum se petrecea când o nouă, pro- 
mițătoare, de necunoscute voluptăţi, iu- 
b.re îşi făcea arariția în vederea ne- 
sățiosului şi veșnic disponibilului său 
spirit. La D'Annunzio, antichitatea oca- 
zicna încursii rafinate, unde voluptatea 
peregrinării fanteziste și ştiinţa se în- 
'“tâlneau, poate modul normali în care se 
desvolta sistemul său sufletesc *de zei- 
tate păgână, de Pan mitologic, în haină 
modernă. Dar dacă la acesta, orice iu- 
bire nouă însufleţea şi pietrele trecu- 
tuiui şi oceanele continentelor şi me- 
moria mitologică, născându-se de ori- 
unde o fierbinte poezie, ca un strigăt 
pătrunzător, provocat de o rană adâncă 
şi nevindecabilă, la un alt scriitor, şi 
de data aceasta de-al nostru, d. N. Da- 
videscu, antichitatea constituie prilejul 
unor expuneri didactice, de natură a 
deștepta înlănţuirea logică a unei idei 
și a unui plan prestabilit. Aşa dar, în- 
tre aceste două capete, virtuțile inspi- 
rative ale antichităţii pot varia ca dela 
plus la minus, conform internei alcătu- 
iri sufletești a fiecărui scriitor. 

E greu de spus, deocamdată, de ce 
calita e poetică se va demonstra calda 
iubire pentru antichitate a d-rei Zo- 
rica Laţcu, când aceasta se va concre- 
tiza în producţii menţționabile în tota- 
Jitatea lor. Dar, date fiina şi alte carac- 
teristici, embrionare și acestea, cum e 
sentimentul erotic puternic, sincer şi 
necalculat, ca şi o înclinare către ve- 
getal, putem, pare că, ghici, o alcătui- 
re coerentă de elemente poetice, im- 
perfecti angrenate deocamdată, dar sus- 
ceptibile de perfectibilizare, în care, 
iubirea pentru anţichitate va pierde în 
curând aspectul livresc — ce azi se mai 
păstrează —, devenind câmpul de ex- 
perienţă poetică a naturilor panice, în 
acelaș sens poate ca la D'Annunzio. 

lată un exemplu, poate nu cel mai 
concludent, acele concludente fiind, în 
general prea lungi, pentru spaţiul unei 
cronici. Poezia se numeşte „La fântâ- 
nă“ şi are o tentă, dincolu de clasicis- 
mul intermitent, coșbuciană: 


Astăzi am fost la fântână. Era și Lamprissa 


[cu mine. 

Ea începuse să zică un cântec din vremuri 
(bătrâne, 

Despre zăpada târzie, când arde pe ramură 
Ifloarea, 
Despre o ţufă "mflorită, pe care o scutură 
[boarea, 

Oare de unde-a venit străinul cu ochi de 
[lumină? 

Oure-a venit din, Olimpul înalt, cu mireasmă 
(divină? 

Ori vreun rege era, rătăcit de a'aul lui 
i [falnic? 


Nu știu, — da? inima 'm piept începuse să-mi 
[bată năvalnic. 

El a cerut de băut și Lamprissa=i întinse 
[ulciorul. 

Glasul lui dulce făcu să tresalte în mine tot 
[dorul 

El în tăcere ridică privirila-albastre și pline. 

Eu am privit în pământ, — dar simțeam că 
[se uită la mine. 

Apoi așa, dintr'odată, mi-a spus: „Eşti atât 
(de frumoasă ! 

„Eşti ca un lujer ce poartă flori grele și moi 
[de mătasă. 

Și cum te pleci și cum ochii i-ascunzi între 
flungile gene, 

Eşti ca un lujer, pe care îl pleacă o boare 


Ialene“, 

Imi înflorise ruşinea 'n obraz. Și-am privit 
Îpe cărare. 

El se întoarse domol și plecă, murmurând 
[o urare. 


Astăzi am fost la fântână. Sunau ca un 

[cântec în mine 

Vorbele dulci, ce rostise străinul cu ochi de 
[lumine. 

Eu m'am privit în fântână, El are dreptate, 
străinul: 

Nici nu știam ce subţire-s în mijloc, ce plin 
[îmi e sânul, 

Nici nu ştiam ce năvalnic îmi arde obrazu "n 


(dorinţă, 


Nici mu ştiam cât de gingaş se pleacă 
[întreaga-mi jiință. 
Eu am simţit tulburare, privindu-m'așa, în 
[fântână. 
M'am depărtat binișor, şi-am luat pe 
[Lamprissa de mână. 
Vom mai cita, pentru sențimentul 
neprețuit al iubirii, de care vorbeşte 
scriitoarea, poema „Te port în mine“; 


„Te port în suflet,.ca pe-un vas de preţ, 
Ca pe-o comoară 'nchisă cu pecaţi, 
Te port în trup, în sânii albi şi grei, 
Cum poartă rodia sămânţa ei. 

Te port în minte, ca pe-un îmn sfinţit, 
Un cântec vechiu, cu crai de Răsărit. 
Și port la gât, nepre,uit şirag, 
Strânsoarea cald a braţului tău drag.. 
Te port în mine tainic, ca pe un vis, 
In cer înalt de noapte te-am închis 

Te port, lumină rumenă de flori, 

Cum poartă florile mireasma !0r, 

Te port pe buze, ca pe-un fagur plin. 
O poamă aurită de smochin, 

Ta port în braţe, horbote subţiri, 
Mănumnchiu legat cu grijă, fir cu fir. 
Cum. poartă floarea rodul de cais, 
Adânc te port în trupul meu şin vis”, 


Licenţele poetice din cuprinsul chiar 
al poeziei de faţă, ca şi unele stângăcii, 
vorbesc despre o inexperienţă, încă 
foarte vizibilă. D-ra Zorica Lacu mai 
are a se feri de uşurinţa prea mare a 
versului său, în umbra căreia zac câte- 
va periculoase capcane. Frumoase mai 
sunt poemele: „Zeul“, „Fragment“, „E- 
pithalam'“ și „Un oaspe“. 

= Ei 


După o tăcere de mai mult de zece 
ani, scurşi dela apariţia volumului de 
nuvele „Jurnal basarabean“, d. Geor- 
ge Dorul Dumitrescu tipăreşte o scurtă, 
dar agreabilă, descriere a orașului Chi- 
șinău pe care d-sa îl numeşte „Orașul 
din amintire“, titlu prețios, vroind să 
sugereze marele atașament al scriito- 
rului față de orașul în care cariera sa 
de profesor l-a obligat să locuiască ani 
în şir. Semnalând răstimpul petrecut 
între două cărți, (în viata scriitorului 
cărţile constituie singurul stat de acti- 
vitate), implicăm și considerația rit- 
mului productiv foarte lent al acestui 
scriitor eare, după cum sa semnalat, — 
mai ales în materia dialectală a provin- 
ciei de dincolo de Prut şi-a izbitoare- 
lor ei caracteristici de viaţă, — se do- 
vedise un foarte abil interpret, tinctu- 
rând totul cu un umor și-o duioșie de 
foarte bună calitate. Este adevărat că 
d. George Dorul Dumitrescu a mai re- 
dactat între timp revista „Pagini basa- 
rabene''* — cu o apariție scurtă —, și 
că, pe ici pe colo, a mai făcut să fie vă- 
zut numele său sub colaborări spora- 
dice. Eram să uit, re lângă aceasn, o 
prodigioasă activitate la variatele şeză- 
tori liţerare petrecute pe tot întinsul 
țării, difi care, desigur, ascultătorii au 
avut ce profita, dar reputaţia în sine a 
scriitorului nu s'a ales crescută, esen- 
țialul rămânând, în lumea noastră, mai 
ales, tăcerea și lucrul. 

„Oraşul din amintire“ este, cum am 
mai spus-o, o carte agreabilă, care se 
citește uşor și-aproape dintr'o răsufla- 





re. Suriitorul acesta dovedește, încă o- 
dată, că are un talent frumos, de adău- 


garea căruia, — ni se pare nouă —, nu 
prea se 'ngrijește, ceea ce constituie un 
real păcat. 


Un vocabular bogat stă la dispoziţia 
sa, epitetul cel mai potrivit îl slujește 
acolo unde se prezintă nevoia, o sulici- 
entă curiozitate pentru pitoresc dă va- 
rietate imaginilor descrise şi, — fisu- 
rând blocul descriptiv, pe care-l agre- 
mentează astfel, — ici şi colo se întâl- 
nesc figuri de oameni şi chipuri de fe- 
te, evocate, ce-i drept, pe fugă, dar cu 
un condei ce se înduioşează şi de soar- 
ta oamenilor. 

Mai pătrunzătoare, mai întins evo- 
caţă, e figura, prototipală, a lui Gore 
Gavrilovici, boer basarabean, în îiința 
căruia, — evocată sub cruste de ironie 
dialectală —, îşi dau întâlnire marea 


duioșie a moldoveanului, dragostea lui- 


pentru casă și flori, pentru prieteni, şi 
mai ales pentru prietenul prietenilor, — 
am numit pe numele său adevărat, li- 
coarea zeilor, nectarul „băsărăbian'”. 
Voi semnala, totuși, după atâtea cu- 
vinte frumoase, şi — un păcat care ni 
se pare a fi, oarecum, congenital. In log 
ca scriitorul să moare tocul în partu- 
mul. caracteristic fiecărui colţișor al 
Chişinăului sau (îl parafrazăâm pe 
Sainte-Beuve) pe care să-l evoce de îie- 
care dată deosebit, nou, altul (aşa cum 
sunt şi diferitele fragmente ale orașu- 
lui, deosebite, noi, aitele), privind, adi- 
că, dinăuntru spre dinafară, cu ochiul 
interior mereu mirat (convingându-ne 
abia atunci de sinceritatea descrierii!) 
de fiecare frumuseţe şi fiecare caracte- 
ristică specială tragmentului, scriitorul 
întrebuințează acelaşi tratament larg 
adrurativ, în aceleaşi forme stilistice, 
pentru toate părțile oraşului evocat, 
ceeace lasă impresia unu. văl ceţos ce 
acoperă întreaga descriere. lată un 
fragment din această culpă stilistică, 
cules aproape la întâmplare: 
„Locuinţeie din piatră spongioasă 
caracteristică Basarabiei, ridică trepte 
până la uşa fără geamuri, având drept 
sonerie ciopoţel de modă veche — nu 
apeşi să sune — tragi sârma şi răsună 
în toată casa clinchet argintiu, S'ar zice 


zurgălăi la sănii, ori la pian o sonată. 


(sic:) posibil şi a iunii (sic!), dacă nu a- 
pariţie  neliniștitoare, domnișoara Ma- 
riorica Dordea, bălaie ca inișorul, piep- 
tănată cum pe vremuri, codițe impie- 
tite şi cărare la raijloc, purtând pe u- 
meri şal lucrat de mână şi pe obrazu-i 
imaculat  gropiţele, două mărgăritare 
(sic!), Se mai întâmplă câte un mes- 
teacăn ocrotitor din firea lui și răbdă- 
tor, în vecinătatea casei, dădaca argin- 
tie (sac!) cu coroana dantelată continuu 
în tremur, oferindu-și soarelui frunza 
doar pe o dungă“. 

Culpa constă în abuzul comparaţiei 
voit frumoasă, subliniată de noi, nesin- 
ccră, care da un răsunet supărător. 
'Transformându-se în tic stilistic, ne- 
voia de a aglemera comparații frumoa- 
se sfârşeşte prin a obosi, ca orice tic. 

Scriitorul inteligent și avizat care 
este d. George Dorul Dumitrescu ar fi 
putut evita ticul, dacă,—credem noi—, 
la redactarea cărţii de azi mar fi cola- 
borat şi-o oarecare greutate, proveni- 
tă poate din obligaţia unei promisiuni 
date, ce trebuia ţinută. Subiectul par- 
că, nu ar mai fi solicitat cu atâta ar- 
doare atenţia scriitorului, spiritul său 
obosind în a metatoriza incontinuu şi 
aproape mecanic. 


MIHAIL CHIRNOAGA 


P. $. D-nii scriitori care pe vremu- 
rile acestea mai tipăresc cărți, sunt ru- 
gaţi să depuie câte un exemplar pe nu- 
mc:e nostru, la rcăacţia rev.stei, de un- 
de cărţile vor fi ridicate. Evident, nu- 
mai în cazul când o opinie critică îi 
mai poate interesa, 





Note [a o carte despre Balzac 


(Urmare din pag. I-a) 


o mare curiozitate, un mare om; ei nu 
vor să știe de complexiunea natur'i uma- 
he la op personalitate ce se realizează 
sintetic, trecând prin toate exper.eațile 
pos'bile. Ei vor „genul pur“, fără ingro- 
diente. Dar îl putem prefera pe un Flau- 
bert, care s'a încăpăţânat:să creeze „ge- 
nul pur“ al romanului, unui Balzoe atât 
de aivers,satât de uman şhatât de bogat 
în fond, în toate căutările sala? 
Rouss*au şi Voltaire deschiseseră de 
mult, în Franța, drumul romanului fi- 
losofie. La Balzac, ceeace, avea să fie 
mai târziu ciclul filosof, debutează 
prin pasiune digresivă. nu fără pazini 
de geniu, cum găsim în Falfhurne și mai 
ales în Seraphita, această podnă în pro- 
ză a metafizicii swedenburgeze. (Cine 
are răbdarea să urmăreaccă cele două- 
zeci de pagini din Seraphita, în care 
sunt expuse, atât de minuţios, teoriile 
misticului Swedenborg este isbit nu nu. 
mai de ingeniozitatea filosofică, șa auto- 
rului, dar mai ales de felul în care ei reu- 
şsște să dea viață, să încoroneze acaste 
teorii. Și în materie de idei, la Balzac 
tuncționează talentul concretizant al ţi- 


pologului. Pilozof romantic, el preface 
totuşi :n proză realistă orice idze, dân- 
du-i un conțnut romanesc). Ceeace, aşa 
dar, pentru critica superficială este o 
simp.ă aplecare de semidoct filosofic, 
care încurcă nivelurile de expresie, da- 
vine la un moment dat o splendidă bi- 
ruință a creaţiunii literare, cu sugestii 
multiple; ea se numeşte, pe rând: Peau 
de chagrin, Recherche de Pabsolu, Mede- 
tin ue campagna, Dâme des Invaiides, 
Jesus Christ en Flandre, etc... 

Iată de ce, când un spirit documentar 
ca acoa al lui Maurice Bardsche se a- 
pleacă asupra epocii da început a vo- 
cajiei lui Baizac, avem de-aface nu nu- 
mal cu oglinda fenomenului de formaţie 
al genului balzacian, ci şi cu o desmin- 
țire simbolică a tuturor „preciziunilor“ 
iogice asupra unui mare creator. 

Iar când Enlzac a devenit Balzac-au- 
torul Conrefdiei umane — el nu ne mai 
intereseaă decât în felul în care ne re- 
ține orice mare biruinţă din orice 4o9- 
meniu Balzac își are povestea lui spe- 
cială înainte de a fi Balzac... 


DAN PETRAȘINCU 


UNIVERSUL LITERAR 








Siret ORAŞUL DESGROPAT 


Manole 


(Urmare din pag. L-a) 


Ceeace a contribuit la notifica- 
rea versiunii sunt efectele artifi- 
cioase, ingenios speculate de au- 
tor. Procedeele au fost cele ale 
operei pre-wagneriene: costume, 
strălucire, fast, amploare sonoră, 
ete. Sunt efecte imediate, for- 
male, care nu pot salva însă de- 
ficiența fondului lucrării. 

In „Meșterul“ d. Adrian Maniu 
isbu'ește să fie în :ntregime poet; 
substratul legendei e menținut. 
Forţa tradiţiei pământene rezistă 
tentativei nouei clădiri. Locul e 
blestemat, deoarece acolo a fost 
un templu păgân, ale cărui zti- 
tăţi se  apun Dumnezeu-lui că- 
ru'a i se închină mânăstirea. Na- 
tara blestemului e vag precizată, 
asțtel. Sevundul punct dificil e 
splend'a realizat. 

Meşterul iubeşte  pesionat... 
Noaptea, după încetarea lucrului, 
îşi întâlnește iubita; doina lui ex- 
primă o fericire  supra-pămân- 
teană. 

Cadrul es:e schiţat în profiluri 
alegorice şi Manole e personajul 
desenat în trăsături ţransparente, 
ca într'o feerie de basm. Un înalt 
suflu poetic inundă fluidic episo- 
dul dramatic, deabia conturat. In 
vers'unea d-sale d. Adrian Maniu 
a evitat scena zidrii iubitei; fi- 
reşte, trebu'a întăturată difioulta- 
tea ultimului punct arătat: conci- 
lierea iubirii cu actul sacriticării 
ei. A fost, poate ,o luciditate în 
refuzul scenei amintite... 

Ceeace, alusiv, reese clar din 
acea împrejurare e clipa de ilu- 
minnre a Meşterului, în care în- 
făptueşte jertia prezisă de călu- 
săr. 

Lucrarea d-lui Adrian Maniu e 
străbătută de filonul creştin al 
ortodoxie”; Manoi'e e tpul struc- 
turii de experienţă mistică. Atitu- 
dinea sa înaintea sacrificiului este 
o ipostază a credinţei; refuză con- 
ştiintei participarea la act, atri- 
buind divinității intervenţia de- 
cisivă: 

„Doamne, poate nu e nevoe de 
jertfa făgăduită. De ce să o în- 


. mormântez pe cea nepăcătuită ? 


De ce să uc:id pe cea iubită? 

„Doamne, dacă nu-l nevoe, îm- 
piedică venirea ei“. : 

Tar după sublima ei moarte, 
răsvrătirea Meșterului împotriva 
ordinilor metafizice devine justi- 
ficată. Fără să a'be consistenţa 
actului, această răsvrăiire rămâ- 
ne numai planului teoretic; la ni- 
velul înțelegerii acesteia stă pre- 
textul creştin: 


MEŞTERUL: 


„Crezi tu că măcar acolo în raiu 
Q fericire atât de mare ai să-mi 


da: ? 

"Pre cât durerea mea ste de 
groaznică? 
Dar ce poate fi mai mare decât 
iubirea, 


Iubirea ei, pe care o-omor?“* 

CĂLUGĂRUL: „Iubirea ţuturor“ 

Şi e semnificativ împletită cl'pa 
dela sfârşit, a sf'nţirii: even men- 
tul. pare-se. coincide cu sărbă- 
toxrea Paştilor. 

Meşterul se prăbuşeşte, îndem- 
nat de dorul iubitei şi destinul 
ți ndu-i împlinit, pe când corul 
intonează contrapunotic : 

„„:Cu viața pre moarte căicând, 

osana !*,.. 

Şi după simbolul legendei „cu 
moar'ea pre moarte călcând“, 
cum implică postulatul cosmolo- 
sic a! morții creatoare, 

Dacă la prima versiune autorul 
e poet f.losof, în secunda un om 
rutinat în ieafru, în a treia c un 
poet ortodox autent'e. Oricare 
le-ar fi valoarea, el rămân totuşi 
peri — şi para — fraze ale inc- 
galabilului orig:nal poporân ro- 
mânesc, p'antat ca o răscruce de 
artă şi metafizică pe solul orien- 
tal-european. 


ION STANCU 


Dzeu ze ao aice Eero Mea REZ a ae 250 


ROMULUS VULCĂNESCU: 
_ FENOMENUL HORAL 


Lucrarea d-lui profesor RO- 
mu.us Vulcănescu: „Fenomenul 
horal”, redeschide problema ori- 
e.nei şi-a esenței culturii popu- 
lare române pe primul pian și în 
limbajul filosofiei culturii. După 
domnia-sa, cultura populară ro- 
mână este în structura ei de ori- 
gine tracă. Elementele secundare 
provin din aluviurie culturilor 
de suprapunere istorică, ulte- 
ricare închegării autohtone, Iar 
în substanța ei, această cultură 
e de esență mitolog'zantă, 

In „Fenomenţul hora!”, d. prof. 


* Romu'us Vulcănescu încearcă să 


reconstituiască legăturile orga- 
nice dintre actuala h'postază a 
culturii populare române şi hi- 
postaza tracă, pe baza analizei 
elementelor cciistitutive, a insti- 
tuţiilor şi operelor de culțură 
iniţiale şi moştenite. 

Factorul care dă unitate cul- 
turii trace era, datorită spiritului 
mitwogic al vremii, cercolatria, câ 
licenţă simbolică a cuiturii Soa- 
relui, iar celcar: dă unitate cul- 
tiirii populare române este un fel 
de cercualism magic şi metafizic 
pe cara au:orul îl derumeşte după 
simbolul româmesc care e hora, 
„noralism”. De aceea fenomenul 
horal, este um travesti etnografic 
cu virtuţi academice al fenome- 
nului cultural trac. Urmărirea pe 
teren, investigaţiile de sociologie 
a culturii populare române, câţ 
şi intuirea perspectivelor crea- 
toare ale spiritualității româmeșți 
în cadrul acestei viziuni proprii, 
alcătuese părțile cele cani inteze- 
samte ale studiului. 


Mergeam hoinărind prin lumină. Soa- 
rele pătrundeg prim  imterioare, privea 
prin daschizăturite ferestrelor, învăpaia 
în roșu pragul eşit al prăvăliilor. Mer- 
gem pe ici pe colo, sărind peste 'pie- 
troaiele răspântiilor, pentru a trece dru- 
mul, acele mari pielroaie care au fost 
așezate pentru trecere, atunci când ploile 
îl prefăceau în puhoaie. Printre pietroa- 
iele aceea. este locul pentru roatele ca- 
relor, pe când, pe şosea, este încă urma 
vie a cercului lor de fier, semnul muncti 
oamenilor de acum nouăsprezece veacuri, 
înainte ca șuvoiul ie lavă să fi împie- 
trit acea viață din Pompei. 

Pâinea, în vitrina Muzeului, e arsă și 
împietrită, ca şi cum ar fi fost uitată în 
cupor și poarii încă pecetea bru.aruut. 
Un cal e :ncremenit cu măreție în moar- 
te. Animalele ştiu so primească în chip 
firesc ; moartea nu este decât un episod 
al vieţii. De când ne naştem, începem să 
niurim ; noi creștem şi viuța scade. Ceea 
ce alcătueşte stratul vegetal al pămân- 
tului nu-i atceva decât mi și mii de 
pwuigiuri funebre puse unele peste aitele! 
Vizitiul, dimpotrivă, zace deacurmezișul, 
alături de calul lui, purtând pe chipul săn 
drama omenească a desnădejaii şi im tru 
pul său spasmul morţii. Poate pentrucă 
moartea nu este decât înfăţişarea psiho” 
logică pe care fiecare dintre noi. îm.ăun- 
trul nostru, şi-o face despre ea. Dar omul 
şi dobitocul său de muncă nu se despărți. 
seră nici chiar în clipa cea din urmă. 

Imi aumintesc şi de trupul umui tânăr, 
uşor şi subțirel, cu picioare sprintene și 
lungi, făcute anume pentru alergarea în 
palestră, trăznit acolo, cu capul puțin pe 
spate, în timp ce se afla în ultima stră- 
duință, căzut în plină cursă, înainte de 
sosire, wjungând mai întâi la acea țintă 
care e mpărvşită tuturora, ținta cea din 
urmă a Vieţii vaste! liiupţiunea sa in- 
dompuat tocmai n primea ore ae după 
anueze, de August în ahul 1/9, după cum 
scrie Piintu tu. Lat, deua Capo mutseno, 

Acum, îm SChimu, ieşea din Vezuviu cel 
mai şirubezu jum, ttutepiaidu-se sprea 
se cuiări întrun toruieţ traifatjiriuu de 
Vaiă, ca spre a hotari 0 Lucuia ijelegere 
între Pământ și Cer? 

Mușehuu a remviat, între crăpăturile 
Paruginălor, toate acele lucruri moarie în 
inima tainei lor; în ulicioare ca şi în case; 
aCO se deapuni vwța Serii a Cer 
nuiţi, nu mai puțin de prețuit Jaţă de 
aceea u celor puțini. lar acele case, acele 
străzi, Paiestra şi Forul, basilica și 1'er- 
îneie, leatrul şi Lempieie, sunt strabăvute 
astăzi din nou de aureri şi de soare. Și 
în acea bucurie de soare care lărgește 
zăriie spirtiutui, pe neașteptate, în uuuul 
unei ulicioare. întunecoase, o terasă spa- 
țioasă se descl.tie peste o mare de lumină 
și terasa coboară spre șes cu nenumărate 
tarase mici şi grădinițe suspendate şi alte 
terase însufețite de zeități, de amoraşi, 





de sări și eroi, în timp se în văzduh a- 
die mțreasma fânului, iar pe ziduri florile 
ginestței și trunchiurile smochimilor. Și 
soarele: aruncă făşii de our printre coloa- 
ne și portice, iar în sângele oamenilor do- 
mud fericit a! 'dragostei. 

Astfel era Pompei în sufletul meu, ulti- 
ma ogră când l-am văzut acum un an. pri 
măvata şi astfel s'a reîntors să viețuiască 
din nou în mine astăzi citind -cartea lui 
Maiuri). Acesta reaprinde, la depărtare 
de milenii, în casele acelea năruite, răsu- 
netul unei întimități omeneşti, a unei v2- 
gheri îndurerate, a unei îmbrăţişeri de 
iubită, a unei tuiburări, a unei neiniști. 

Unul din momentele cele mai întere- 
sanie ale cărții e acela în care Maiuri po- 
vestește despre descoperirea unei Crusi, 


- săpată: în peretele dim fund, drepti în fața 


ușii :de intrare a cămăruței sărăbicioase 
dintro casă din acel Herculaunum care îm- 
părtășeşte cu Pompei vestea mulerarei sate 
nefericiri. In acel oratoriu tăinuit al veu- 
cului ceui dimiâi, de pe atunci luminat 
de proorocirea apostolică a Sfântului Pa- 
vel, acele obştii creștine de ţărami, de 
meșteșugari și de oșteni, totuşi în mijlo- 


eul fericitei şi nepăsătoarei vieţi păgâne, * 


se adunau ca să se roage şi, prin feres- 
truica deschisă spre răsărit, împreună cu 
cele dintâi raze de soare, intra în biuta 
odăiță sărăcăcioasă cea dintâi străluzire 
a Crucii! Astfel începeau ele, în recuiea- 
Să umiiință, înainte de a se ascunde într'o 
viață subpământeamă, spre a se apăra de 
persecuții, de fiare şi răstigniri, acel cult 
pe care, abea trei veacuri mai târziu, îl va 
recunoaște Constantin, putând Crucea pe 
momete şi pe scuturi. Cel dintâi și cel mai 
vechi document iconograjic, e acela din 
Herculanum al credinței creștine, al acelui 
cult care trebuia să pecetluiasca cea mai 
pdâncă prejacere ce s'a ivit vreodată în 
istoria omenirii, 

Mizeria celor mai mulți devenea de 
atunci rațiunea de a fi prin îmbogățirea 
lăumtrică a celor aleşi, în timp ce jormeie 
unei civilizații rajinate aruncau cete sdin 
urmă sclipiri într'um amurg măreț. 

Maiuri mai aminteşte descoperirea unui 
cap al lui Marcellus, nepotul lui August, 
Are shipul trist şi suferind, şi pare lumi- 
nat de v văpaie lăunirică. Zâmbeşte vieţii 
care îi scapă, într'o mărturisire mută şi 
amară, cu fața năpădită de o sujerință 
resemnată, pe când peste ea p.uteşte um- 
bra morţii. Privirea lui amintește pe aceea 
a mamei lui, Octavia, învăluită ca o vesa 
taiă şi mută ca Niobe. Dar, tocmai aceu 
descendență a lui August deşteaptă, mai 
ales, în noi un val de amintiri, de măriri 
şi de amurguri, ucea perioadă a celei mai 
ATi ELlinueri d We tavite, care merge 
in Pesta, pană 1n Spatua, an Bruanua 
puna în bgipt şi oare qioteşte pe aie. ne- 
S)arşiu trup, bouuuv de propia sa 'narire, 
Spirii Nou i Cieşunituui, cu un vii- 
tor aiat de strălucit, 

Marmaore, drumuri, case, temple și, îm- 
preyur, viața îmbeişugulă a calpior în 
strâluxirea soare.ui. jaiă Pompei în ziua 
de astazi. Dar oamenii cari au jost atunci 
nu mai există; nici măcar acei pe cari îi 
V„leți în bluzeu, NU exe decu. puiu tuf, 
nu este aiiceva decut g înfățișare repece- 
Huită cu timpai muiere Gin Cenușa 
uceuei vieți îndepărtate şi pierdute, 

Canta sut pausare cuie suliu Cu Zâm- 
betul vieţii, peutrucă ea renaşte în oraşul 
desgropat. 1vtuşi, Uau mriyiți iii buri 
Pen, nu Aşiepiapi amurgui.  ijeoarece, cu 
primele umbre joase ale serii, reapare 
chipul tragic ai aceor iucruri moaaut. yli 
cât veţi grăbi atuncea pasui pentru a vă 
sustrage cercului de umbre care se ridică, 
nu veţi izbuti, deoarece o durere as- 
cunsă vă va strânge în.ma cu apăsarea 
Winei ECE Mle d fu dieviu Ge 
aceia şi mai ascuţită, care-mi sfâşie inima 
mea, pribeagă. 


ROBERTO SCHEGGI 





') „Passeggiate Campare” di Amedeo Ma- 
but, 2-a serie, ed:zone Hoepi:, Milaro. 





NOTE din TRANȘEE 


14| 


In tranşee ne putem lipsi de toate 


binefacerile culturii şi civilizaței. Nu 
ne putem lipsi însă de Dumnezeu. 
Imprejurările ne impun uneori să 


tră.m luni întregi în permanent 20n- 
tact cu inamicul, fără să ne bucu.ăm 
de cel mai elementar confort: un pat 
moale și o masă caldă; îără să citim o 
carte sau un ziar; fără să ascultăm ra- 
dio sau să asistăm la un spectacol mâi 
deosebit decât cel tragic din fiecare zi. 
In acest timp pierdem contactul cu lu- 
mea din afara tranşeelor. Singura le- 
gătură cu ea o formează doar puţinele 
scrisori ce ne vin de acasă. 

Cu toate acestea, nu invid'em câ- 
tuși de puţin pe cei ce au la îndemână 
o casă confortabilă, cărţi, ziare, tea 
tru, cinema, radio, parcuri, b:serică, 
magazine, etc. Comoditatea, confortul 
Şi luxul sunt pentru noi noțiuni lipsite 
de sens. Ele aveau preț altădătă. As:ăzi 
am ajuns în situaţia să le dispreţuim 
chiar. Ce valoare mai poate avea un 
iucru oarecare, când însăşi viaţa con- 
tează atât de puţin! 

Putem trăi foarte bine cu un singur 
fel de mâncare; cu un singur rând de 
haine kaki pentru toate zileie; cu câ- 
teva ore de somn furat în fundul unei 
gropi umezi şi întunecate, fără dis- 
trăcţii şi bucurii. 

Nu putem trâi insă fără Dumnezeu, 
In vecinătatea permanentă a morţii 
simțim nevoia să ne apropiem de Hi. 
O imperioasă necesitate sufletească ne 
face să luăm divinitatea drept scut 
împoțriva blestematelor forțe de oţei 
ce vin în valuri asupra noastră. Dato- 
rită cred, aceste! forţe nevăzute, am 
învins totăsauna un inamic, din punct 
de vedere numeric și tehnic mult su- 
perior nouă. 

In momentele chinuitoare dintre 
viață și moarte, îl căutăm pe Dumne- 
zeu în ascunzişurite suflețului. Şi dacă 
nu-l aflăm acolo, 11 strigăm din genuni 
Şi-L aducem în inimi. Cred că Dum- 
nezeu s'a descoperit oamenilor în cele 
mai grele momente de mizerie, desnă- 
deire și întunerec. El vine ca o idumi- 
nâxe renăscătoare, care ne deschide 


” 


în mijlocul celui mat groaznic iad por- 
țile unei inimi fericite. Cu El în în mă, 
pășești ne.uiburat spice moarte. he. 
găsirea lui în strătunduri înseamnă 
înviere. 

Când, după câteva iuni de iad, mi-a 
ven:t pe firul telefonic svonul unei li- 
turghii, retransmi'să celor d.n linia în- 


„tâia dela postul de comandă, care avea 


radio, am îngenunchiat în grcapă cu 
receptorul la ureche. Adăpoztul şi su- 
fletul ml sau umplut de lumină în a.- 
cea Duminică de primăvară. Il aila- 
sem pe Dumnezeu. Mi se părea că vor- 
bea. prin vocea de bas a preotului care 
oficia. Sufietul meu vibra ca şi ecoul 
care se pierdea în bolțile bisericii. 

Aceeaşi stare suiletească am 'cţnr 
statat-o, cu altă ocazie, și la oamenii 
plutonului meu. 


Aveam în pleton o Biblie. Era dată 
în grija soldatului Todiraş Gheorghe, 
socotit de toți ca cel mai bun, mai 
drept şi mai credincios om din ploton. 

In una din zile, trecână să inspectez, 
ca de obiceiu, poziţia, am găsit spre 
marea mea surprindere şanțurile gca- 
le. Unde erau oamenii? Dezertaseră? 
Se înălţaseră la cer? Sau mi-i luaseră 
rușii prizonieri? 

După muită căutare i-am găsit în- 
genunchiați, cu casca într'o mână și 
arma în cealaltă, în jurul soldatului 
Todiraş Gheorghe. Acesta le citea a.n 
fundul groapei pat'mile lui Iisus din 
Evanghelia lui Ioan. Era în Vinzrea 
Patimilor. Alături stătea de vegne un 
pândar la pușca mitralieră. Am înge- 
nunchiat și eu lânsă-ei şi am ascultat 
până la sfârșit suferințele lu! Iisus din 
Evanghelia lui Ioan, citită de soldatul 
Tod'raș. In gura lui cuvintele evanzhe- 
lis*utui aveau prospețimea dela înce- 
putul creștinismului. 

Ceeace simţisem eu când am îmge- 
nunchiat în groapă cu receptorul la 
ureche, simteau acum soidaț'i mai, as- 
culțând citindu-li-se suferințele lui 
lisus de către soldatul Todiraș. 


im $ CROBCGE PUTNEANU 


e o 


Into dimineaţă însorită de primăvară, întrun bi- 
"ou al unui Minister, intra pentru întâia oară, pășind 
pragul unei vieţi noui, Ileana Voicu, 9 nou-numuită. 

Când s'a descnis uşa, toate privire celor dinlăun.ru 
au intors, ca la o comandă, spre ea. llenei Voicu 
nu-i scăpă tresărirea lor şi-și zise că, desigur, au avut 
c desamăgire; așteptau pe autcineva şi a apărut ca. 
in birou se aflau nouă persoane și ea stătea în iața 
privirilor lor ca înaintea a nouă puști cu câte două 
vi îndreptate spre ea, aşieptând comanda: foc. 

inima parcă i se smuci din loc şi incepu să alerge 
nebunește prin coșul pieptului. In turtuna de cmoţii 
a acelei clipe — care i se păru nestârşit de lungu —- 
ochii ei, deşi ca prin ceață, văzură, transmiseră impre- 
sia creerului și gândul făcu pe loc judecata care ex- 
prima uimirea cea mai mare. i 

—- Nouă fete şi niciun bărbat! | 

Crezuse... li vine să râdă, să râgă. Dar poate ar 
trebui să plângă. Aude parcă aevea cuvintele de tra- 
gică înfiorare in faţa alte desiluzii, ale lui Madi, prie- 
tena ei. 

— Vis de vis sc leagă şi tinereţea trece... 

Madi, trcizeci și șase de ani şi nici o speranţă. 

—. M'am resemnat, Ştiu cam să mor fată bătrână... 
o auzea mereu, tânguindu-se. 

— Madi, săracu Madi şi ce fată bună-i ! 


— Pe cine cauţi d-ră ? aude un glas şi e rândul ti 
să tresară. N 

— Eu sunt nou-numită. Mi s'a spus că voi lucra aici. 

-— Aici ? i a 

Nouă guri sau strâns și s'au lungit de jos în sus, 
cp nişte semne de exclamare. Şi tu tot aici? parcă ar 
intreba-o. Nu vezi că nu mai este loc? Cine te-a mai 
trimis și pe tine?! | 

Intrebările pe care le citește în ochii lor no sperit, 
dimpotrivă o îndârjese. | 

— Da! Aici! răspunde și glasul îi este fiiios. Buzele 
ii tremură şi ochii îi strălucesc mai tare. în 

— Bine ai venit între noi, d-ră! Cum te numeşșui ? 

E un glas mai prietenos cel care-i vorbeşte și arcul 
întins într'însa s'a desfăcut. 

--- Ileana Voicu... Ă 

iși aude numele repetat în șoaptă, capetele se lipesc 
unele de altele, «aud şi râsete mici — poate râd de 
ca! —- dece or râde? — la urma urmei pot să râdă şi 
de ea, nu-i pasă! Madi a prevenit-o: 


” 
4 


ud 0 





—. Să fii prudentă, să nu-ți dăruești sufletul nimă- 
riui, se vor preface să-ţi sunt prietene ca să te des- 
coasă, ca să te poată bârfi... Să-ţi alegi bine priete- 
niile. Şi cât mai puţine! Ești frumoasă. Te vor invidia 
şi te vor uri. Vor căuta să-ți facă rău. 

— O fi, Madi, ce curioasă mai e și Madi asta! şi-a 
zis în gând, când a auzit-o vorbind astfel. Îi intră în 
cap câte n idee și nimic nu i-o mai poate scoate. Oare 
să fie acestea semne că Madi a început să îmbătră- 
ncască ?... 

Şi acum, —- ce repede! — îşi dă seama câtă drep- 
tate a avut Madi. Le urăște pe toate aceste chipuri, 
cu zâmbete falșe care-o pândesc, care-și şoptesc secrete 
la urechi privind-o cu coada ochiului și care, apoi, o 
măsoară din cap până'n picioare, ironice, dușmănoase. 

Ileana Voicu se mişcă automat spre scaunul liber, 
singimul seaun liber pe care-l vede în birou. O dor 
picioarele, o donre capul, trupul parcă i-i plumb și-ar 
vrea să stea, să se odihnească. A ajuns lângă scaun, 
dar când a pus mâna pe dânsul să-l tragă, să se așuze, 
aude un foşnet, parcă toate fetele din spatele ei ar |i 
tresărit, şi sar fi +rământat pe scaune și un glas aspru. 
zugvumat de enervare, îi strigi: 

-- Scaunul ucela e ocupat, d-ă! 

Ridică privirile, căci vrea să o vadă pe aceca care 
a vorbit. De după masa care ţine loc de birou, ţâșneșt, 
ca o surpriză dintr'o cutie cu resort, un trup lung și 
slab, parcă nu se mai isprăvește. O privese doi ochi 
cenuşii, care au luciul oţelului. 

— Da, scaunul'acela e ocupai. Aici fiecare își are 
scaunul lui. 

Vocea aspră, privirile ca niște pânze de ferăstrău. 
subțiri care-i străpung ființa, o spurie. Parcă ar fi în 
fața unei comisii, la un examen greu şi i se pun între- 
bări lă caro nu poate răspunde, 

Celelalte fute stau cu capetele plecate, voind să pară 
cufundate într'o liniște a lor, indiferente la ce se 1n- 
tâmplă în jur, dar Ileana Voicu simte că toate o pri- 
vese pe sub gene, îi cercetează îmbrăcămintea, pan- 
totii. geanta, unghiile, pieptănătura. 

-— Nu-i nimic, Dacă va veni persoana care ocupă 
acest loc, i-l voi ceda. | E 

ii svâcneşte sângele la tâmple. O” rumoare i-a în- 
cendiat obrajii. Işi scoate pălăria, pardesiul, cu gesturi 
vave, încet, parcă ar fi adormită sau parcă i-ar fi în 
alță parte gândurile. 

Fantonia cenușie na mai zis oimic şi sa lăsat pe 
scaun, cu aceleaşi priviri reci, cu aceleaşi buze subțiri, 
lipite, 

Și în tiinp ce-si duce pălăria şi pardesiul la cuerul 
din celutalt colț al biroului, simte că toate privirile o 
urmăresc, o cercetează. Dar când se întoarce, toate 
capetele sunt plecate fie pe paginile unei cărţi, fiu 
peste un ziar sau pe alt lucru. 

Nu vede dusare în acest birou. Nu vede hârtii. Doar 
o mașină de stuis, pe care stă cu capul plecat, una din 
fete, parcă ar dormi. Biroul are mai degrabă aspectul 
unui salonas, în care mai multe femei s'au adunat la 
tai as. Acum, fiindcă a intrat ea, au tăcut și se prefac 
că citesc... una eroșetează, alta scrie o scrisoare, dar 
toate pândesc. Mui intrase prin instituţii, -mai ales la 
laşi ; avea în rninte altă imagine a biroului, imagine 
tristă, prăfuită, Ă 

Dacă ființele de-aici m'ar fi primit-o cu atâta ră- 
ccală, cu ostiliiate chiar, s'ar fi simţit bine aici. 

Ajunse iar la scaun și se așeză. Incepu să privească 
în jurul ei, spre fiecare chip, spre fiecare lucru... Se 
gândește că toate știu cum o cheamă, numai ea nu ştie 
numele niciuncia din „colegele de birou“, Poate ar fi 
trebuit să se ducă “la fiocare, să le întindă mâna; 
atunci le-ar fi atlat şi numele. O vor crede mândră, o 


ÎI A d d a a e go a o II 
TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” $. A. BUCUREȘTI STR. REZOIANU 23 —25 




















vor dușmăni. Şi-âpoi numele spune mult, e omul, e 
sutietui celui care-l poartă. 

In copacii din apropiere, ciripesc vrăbii, vestind pri- 
măvara. UA ştrengar trece pe sub terestre, tluerana 
In trupuri care așteaptă mereu altă. primăvară, inmu: 
guresc dorințe noui, 

— „Altă primăva:r care vine şi trece”... ar zice Madi 
— se gândeşte Ileana Voicu. „Iimbăvrânim şi tot iete 
rămânem“... Madi, ce fată bună e Madi! Frumoasă, 
inteligentă, cu situație! Oare dece nu se poate mă- 
vita?! Şi cât ţine să se mărite! — „Voi împleti cosițe 
albe'.... li face rău când o aude. Alunecă în mizan- 
iropie, — „Eşti tânără, încearcă ea s'o incurajeze, nici 
mu știi de unde sare iepurele!” Atunci ochii i se mă- 
rese şi privirile i se luminează. — „Crezi tu? Crezi tu 
că eu o să mă mai mărit? Cine mă mai ia pe mine?" 
— „De ce să nu te ia? Bănbaţi sunt destui, slavă Dom- 
nului. Nu ţi-a venit încă ceasul. Ai să vezi ce partida 
bună ai să faci!” Atunei ochii lui Madi se fac şi mal 
mari şi tot chipul i se luminează. —- „Crezi tu astat 
Crezi? — „Cred. Sunt sigură...” — „Când voi îi mă- 
ntată...“* incepe Madi să viseze. 

leana Voicu închide ochii și-și scutura părul în- 
u”un gest ubișnuit al ti, de cochetărie. Vrea să scape 
dc o obsesie. Ce-i tot vine Madei în gând? Şi Madi 


«sta o plictisitoare cu măritatul ei! O să se mărite, 


câna -o să-i vină vremea! Şi dacă n'v să se mărite? E 


chiar atât de groaznic să ii fată bătrână? Piejude- 5 


căți din alte vremi. Sa schimbat lumea. Feameca mai 
are si alte rosturi în societatea modernă, de cât să ție 
de coadă eratița şi tă tacă copii. Ea, Ileana Voicu, are 
duuăzeci şi doi de ani, și nici nu se gândește la mă- 
ritiş. Până acum nici na avul timp să Se gândească 
ia aşa ceva. Iși aduce aminte soârte rar că-l domni- 
soară, şi no ia niciodată în tragic. Madi ÎNSA. nu, 
nu vrea să se mai gândească la Madi. Madi eo vbse- 
dată... i | 

Şi Meana Vuicu, intoursi din vis, îşi priveşte cu 
curiozitate blândă, împicivitoare, colegeie de birou. 
Ar vrea să le cunoască, simte nevoia “să aibă mai 
multe prietane. Până acum prea a fost singură. N'a 
avut înaintea ochilor decât cartea şi iar cartea. A uitat 
primirea rece, ostilă, care a revoltat-o atât de mult. 
Inima i se deschide ca o floare sub sărutul soarelui. A 

In clipa aceea, undeva, alară pe săli, sauzi o ușă, 
icetele din birou tresăriră. Se stârni un freamâăt ca 
într'un frunziș înfiorat de adierile primăverii, Se simti 
invăluită de unda unui mister. 

— Vine! şopti una dintre fete... | | 

Cuvântul trecu din gură. în gură și făcu înconjurul 
rnesei rotunde, | 

privirile se intoarseră spre uşă. Suuzeuu puși, dar 
erau atat de departe, încat se părea că vin din altă 
sume. 

— Cine vine ? întrebă în şoaptă un glas în sutletul 
nouei-venite. Bătăile inimii încep să se giubească, apoi 
să alerge. Intoarce și ea privirile spre ușă şi așteaptă 
încordată. Paşii saud lov mai aproape. 

N'a mai simţit Heana Voicu niciodata in rup scn- 
zaţia aceasta de așteptare pe cat o Simte acum... 

Cand a deschis ușa și a intrat in birou, Victor Cul- 
becea n'a zărit-o din prima clipă pe Ileana Voicu, L-au 
surprins însă tăcerea neobișnuită care domnea și prl- 
virue aţintite asupra lui. 

— S'a întâmplat ceva rău... 
ghiaţă i se întipse în inimă. | aa PEN 

Şi, după prima clipă de surprindere în taţa liniștei 


îşi zise şi v săgeată do 


și a lăcerii uncremenite din birou, in laţa atător priviri” 


indreptate ca niște ţevi reci de puşti asupra lui, — 
clipă în care toate gândurile i se osiogoliră prin cret 
ca nişte bolovani rupţi de pe un inune și purniţi cu 
huat la vale — astiei de primire nu i sc făcuse NICI0- 
data -— Victor Culbecea întrebă : 

— Ce-i? Sa întâmplat ceva rău ? 

—- Nu, nimic rău, avem 0 colugă nouă, doar atât... 
răspunse “Puca lonescu, subţiindu-și buzele şi închi- 
zând ochii. D-ra Ileana Voicu. : 

Victor Culbecea scoase o exclamație de mirare şi 
intoarse capul, căutând-o cu privirile, 

— O cunoaşte ! şopti Sanda Neguţ, înfiorată. Uimirea 
înflori bruse pe chipurile tuturor. "Tita Constantinescu 
se întunecă și se ofili dintr'odată, ca o îloare peste 
care a suflat vântul de ghiaţă al toamnei târzii. Nu- 
nai ochii rămaseră cu o strălucire bolnăvicioasă. 

Victor Culbecea o văzu pe Ileana Voicu după biroul 
din nişă, stând pe scaunul lui. Nu mai era fetiţa de 
altă dată, cu care se jucase când era în primele clase 
de liceu şi al cărei obraz îl zărea, în apariţii eiemere, 
în ferestrele locuinţii directorului, care dădeau în 
curtea internatului, Dacă ar fi întâlnil-o pe stradă, 
n'ar fi cunoscut-o, cum nu poţi recunoaşte bobocul de 
ieri in floarea pe care o vezi astăzi. Acum știa cinei 
şi toate imaginile de lumină ale trecutului veneau în 
sbor, suprapunându-se şi contopindu-se cu imaginea 
nomă, împlinită, 

- Cred că-ţi aminteşti de mine, d-ră Voicu... zise-el 
apropiindu-se şi glasul îi tremura parcă ar fi îust o 
frunză peste care sufla o adiere, 

—- Victor Culbecea... răspunse ea, întinzându-i mâna 
şi clipind des, parcă ar îi vrut să-și scuture de pe ge- 
vele lungi polenul soarelui care plutea ca o pulbere de 
aur în cameră. Te cunosc bine, nu te-ar uitat. Dealtlel 
iata mi-a spus că te voi găsi aici. 

— Când ai venit dela Iaşi, d-ră Ileana ? 

- Le uitase pe toate celelalte. Era numai cu Ileana 
Voicu şi cu amintirile. 

-— Mai de mult... aproape două luni... 

—— Şi eu n'am știut... zise el cu părere de rău. In acest 
timp n'am fost pela domnul director. Un timp m'am 
dus mai des, pe urmă mi-a fost teamă să nu-l plicti- 
sesc. A fost atât de bun cu mine. De două ori în viaţă, 
era să mă prăbușesc și m'a scos la lumină... 

— Acum ești mulțumit ? îl întrebă ea. 

EI își zise că bătrânul îi va fi povestit întâlnirea lor, 
aici, în București, și se roși. In alte împrejurări şi față 
de alți oămeni, el şi-ar fi afirmat suferinţa trăită ca pe 
un certificat că trecuse examenul care-i dădea dreptul 
și la altă viaţă. Numai în îața ci n'ar fi adus niciodată 
acest certilicat. Era femee și ar fi putut să-l interpre- 
teze altfel, ca o neputinţă de a cuceri singur viaţa! 
L-ar fi durut această judecată ușoară a Ileanci. 

— Prezența mea aici e temporară... răspunse cl. A 
trebuit să-mi iau un serviciu ca să-mi pot pregăti doc- 
toratul, - 

— Ai timp să citeşti? 

— Am berechet. Aici încă nu ni s'a dat de lucru 

— Și ce faceţi? 





pa a aa m = me cin _ or, 
cm m SE a to a re me 









- Nuvelă — 
de MIHAIL ȘERBAN 


— Stâm de vorbă, ne vedem de treburile noastre. 

— Bun serviciu... râde Ileana Voicu. ? 

— Am cerut de lucru şi ne-am aprins pae în cap. 
Directorul s'a supărat, a spus că are el grijă de asta. 

— Şi de câte luni eşti aici? 

sai Am împlinit şase. Toţi din acest birou am fost 
numiți odată. 

Nouă antene ultrasensibile se află în jur şi înregi- 
strează fiecare „cuvânt şi fiecare vibraţie a glasurilor 
celor care vorbesc. 

— Şi d-ta ești singurul bărbat în acest birou? îi în- 
treabă ea, cu voce scăzută, ca să n'o audă dacât el. 

— Singur. Greu martiriu, nu... 

— Eu nu pot să știu, poate-ţi face plăcere... 

— Toate sunt fete bune, bune camarade... Imi sunt 
ca niște surori, 

— Pe mine nu m'au întâmpinat deloc cu plăcere. 
Parcă ași fi venit să iau locul uneia din ele. Au fost 
chiar duşmănoase.. Când am dat să mă aşez pe acest 
scaun, una mi-a strigat că e ocupat. E al d-tale, nu-i 
așa ? 

—- Da, dar n'are nicio importanţă. Imi voi aduce altul. 

— E 'criză de scaune în acest minister? 

— Nu! 

— Sau e criză de bărbaţi! râde ea. 

EI a înțeles aluzia și se simte stinghorit. 

— Să nu se teamă nimeni, eu mam venit să-l iau 
pe-al nimănui. | 

— Dar nici nu poate fi vorba... protestează cl, roşu 
ca purpura. 

— Aşi vrea să știi dela început că nu le voi concu- 
ra, In privința bărbaţilor am principiile mele. 

-— Eşti contra lor? 

— Sunt împotriva suveranităţii pe care ei cred că o 
au asupra femeilor, ca drept natural şi impieseriptibil. 
Sunt împotriva căsătoriei ca instituție de înjosire a 
femeii, pe care o socot ca o invenţie a bărbaţilor tirani. 
Sunt pentru egalitate și libertate deplină între soţi. 

— Idei avansate. Iaşul le-a copt ? 

— Da, şi nu sunt toate. Cu timpul le vei cunoaște şi 
pe celelalte. 

— Sunt nerăbdător, deşi prevăd că în discuţii vom 
fi adversari.-Duc luptă aprigă cu toate fetele din acest 
birou. Sunt solidare în discuţii şi înspăimântător de 
solidare în erori. Vor să mă pună la pământ, dar nici 
cu nu mă las. 

Discuţia lor în şoaptă le înverşună şi mai mult pe 
fetele din birou împotriva acestei nou venite, cara ve- 
nise să le strice armonia vieţii lor de până acum. Mai 
ales Sanda Neguţ, turba, nu alta. I-auzi!, să intre în 
birou, să-și spue numele de par'că ar fi fost cel puţin 
prințesă, și nici măsar să le întindă mâna, să se poată 
recomanda şi dânsele. Nu o interesa numele lor, nu? 
Ei bine, o să-și lase ea nasul în jos. N'au ele nevoe în 
rizou de prințese de-astea! 

ȘI, când liniştea era mai mare, că toate urechile erau 
ciulite ca să prindă măcar câte o frântură din discuţia 
celor doi din fundul biroului, Sanda Neguț i se adresă 
lui Victor Culbecea: 

— Domnule Culbecea, am uitat să-ți spun când ai 
venit, că te-a căutat domnule director. A trimis un om 
de serviciu după dumneata, 

— Când m'a căutat? se întoarse repede Culbecea, 

— De dimineaţă. Nu eram decât eu aici. Mi-a spus 
că îndată ce vii să te trimit la dânsul. | 

—- Și de ce nu-mi spui, d-ră Neguț? Par'că înadins 
mă lași să întârzii.... 

— Am uitat. i 


/ 
/ 
Z 
7 
4 
/ 

p 

Z 

EA , 
Z 
2 





Ochii celorlalte fete o privesc lung. Dar pe chipul ei £ 
uicio fibră nu se mișcă. Capul ei spălăcit pare săpat în: 
piatră, Ochii au o lucire metalică de plumb topit. Min?” 
ţea cu cea mai mare stăpânire de sine, încât nimăni 
nu-și dădea seama că minte, d 

— Scuză-mă, te rog... se adresează Victor Culbegea 
Venei Voicu, se întoarce apoi şi iese grăbit. Ochii: fe- 
telor din birou tot o mai privese iscoditor pe Sanda 
Neguţ, să vadă un semn din care să înțeleagă dată e 
adevărat sau nu că l-a chemat directorul pe Viitor 
Culbecea, dar zadarnic, ea rămâne stană de piatră“ Și 
abea după un timp — a socotit cât îi trebuia lui Eul- 
becea ca să ajuntă la uşa ditectorului, — se ridică; la 
fel de calmă și de nepătruns dincolo de masca ,ghipu- 
lui și iese din birou. Celelalte fete sunt convinse, acum 
că Sanda n'a minţit, că pe Vicţor Culbecea AA l-a 
chemat directorul... cine știe de ce l-a chemalbi,... ce 
ordine îi va da!,... le va da de Jucnu!,.,.. — şin toate 
sufletele se strecoară ca o ceaţă, neliniștea. + 

„După ce, cu același calm a închis uşaibiroului, 
Sanda Neguţ a traversat repede culoarul, a Străbătut 
aproape fugind sala lungă şi a ieșit pe scară lin doş 
a Ministerului, pe unde era intrarea funcţiănarilor. 
Se opri în fața uşii ascensorului şi începu sâ.aștepte, 

In afară de orele de sosire şi de plecare a funcţionari=. 














E > 10 August 1944 








lor, când aproape o jumătate de oră şuvoiul acestora 
se scurgea neîntrerupt, în celelalte ore scara eră mai 
mult pustie. Nici chipul, nici mișcările Sandei Neguţ 
nu mai arătâu liniștea de adineaori. Buzele îi tremu- 
„au, nările îi fremătau, își smuncea nervoasă degetul 
când dela o mână când dela alta și se plimba agituli 
pe puntea de trecere între scările dela etajul întâiu şi 
al doilea. Pe-aici era drumul la director. Pe-aici tre- 
buia să se întoarcă Victor Culbecea. | 

Nu așteptă mult și auzi pași. Recunosca că sunt ai 
lui și începu să urce scările spre el. Când dădu cu ochii 
de ea, Victor Culbecăa se şi opri: Ea uncă spre dânsul. 

—- Care om de serviciu ţi-a spus că sunt chemat de 
domnul director, d-ră Neguţ? o întrebă e). Directorul 
» plecat în provincie. 

— Ştiam... răspunse ea, ajungând aproape de dânsul. 
Tot sângele îi fugise din obraji și mișcările pieptului 
ii trădau bătăile speriate ale inimii. Stătea cu două 
trepte mai jos decât dânsul, dar fiind tare înaltă, se 
afla cu capul la înălțimea capului lui Culbecea. Era 
lungă și slabă ca o scândură. 

— Știai! tresări el şi se incruntă, Atunci m'ai minţit. 

— Da! răspunse ea cu glas metalic. 

— Dece d-ră Neguţ, ca să-ți baţi joc de mine? 

Glasul lui avea o intonație necunoscută, aspră. 

—— Nu te-am mințit ca să-mi bat joc de d-ta, ci ca 
să te deslipese de lângă. „aia“. Victor Culbecea, ar fi 
trebuit să înţelegi mai de mult ceeace poate înţelegi 
în clipa asta. Mam tot stăpânit ca să nu ajung de râ- 
sul celeea din birou, dar astăzi n'am mai putut. Vre- 
buia să-ți spun ce am pe suflet înainte ca „aia” să te 
zăpăcească de tot. 

Victor Culbecea o ascultă încremenit. Când ea re- 
cunoscuse că-l minţise, se supărase şi căuta cuvântul 
de mustrare, dar mărturisirea ei care veni imediat, îl 
intoarse pe alt drum. Nu, nu trebuia să jicnea-că şi 
nici să bruscheze un sențiment f:umos care răsărea 
în sufletul acestei fete penitu el. 

—- D-ră Neguţ, cele ce-mi spui ar trebui poate să mă 
măgulească, să mă mulțumească. "Dar eu am vrut să 
rămânem camarazi, numai camarazi. Dacă sur ii în- 
tâmplat să-mi facă aceeași mărturisire toate câte suni 
în birou, le-aşi fi răspuns la fel. 

— Ştiu, în ce privește cele care-au fost. până aci în 
birow... 

-—- De ce vorbești cu atâta siguranță? Aproape tuute 
.etele din biroul nostru merită din plin atenţia unui 
bărbat, Sunt fete frumoase, simpatice... 

— Îţi place vre-una? 


„=. nui plac toate. imi 
— Bine, dar care-ţi place mai mult ? ii ao 
— Toate îmi plac la fel. iai 


—. Și Tita Constantinescu credea... 

Sa oprit. Abreu după ce a început vorba, şi-a dat 
seama că nu trebuia Bă spue. 

-— Ce credea Tita Constantinescu? o întrebă Cul- 
becea. 

Sanda Neguţ se codește să spue. l-ar face un serviciu 
Titei, care mar avea niciodată curajul să-şi divulge 
taina. Iar ei şi-ar face poate un rău, fiindcă cunoaşte 
ca bărbații, chiar dacă nu-i atrage nimic spre o femee 
de care sunt iubiţi, caută să profite. 

— Ce credea Tita Constantinescu ? insistă el. 

e O iubești pe Tita? întreabă ea brusc, privindu-l 
tix în ochi, par'că ar vrea să citească singură răspun- 
sul în sufletul lui. 

-— Ce întrebare, d-ră Neguţ! râde el. Ei, şi dacă aţi 
iubi-0? Ce, e interzis? Am şi eu suflet, inimă... 

— Vasăzică recunoşti.... : 

-— Nu, d-ră Neguţ, glumesc. E poate v simpatie mui 
accentuată. Am impresia că fata aceasta sufere foarte 
mult. E o sensibilitate aparte. In sufletul ei întâmpla- 
rea cea mai neînsemnată are rezonanță. Mi-i milă de 
ea. E fată bună... 

— Dela asemenea admiraţie până la dragoste nu-i 
decât un pas... zice Sanda Neguţ. 

„Dacă va ti aşa, îl voi face, căci sunt liber și stăpân 
pe mine”... îşi zise în gând Victor Culbecea, dar n'vo 
spune și cu glas tare, De când se află în birou cu cule 
nouă fete, sa deprins să-și stăpânească gura, cu tot 
ghiesul pe care i-l dau gândurile să vorbească, să-şi 
spue cugetul. Cuvintele niciodată nu spun numai ceea- 
ce ai vrut să spui, fiindcă cel care le primește are li- 
bertatea interpretării lor pe care n'o poţi controla, 
nici limita. Câtă iscusință i se cerea uneori, ca să se 
strecoare prin înlănțuiri periculoase de vorbe, care se 
întindeau în jurul lui ca niște curse, în care trebuia 
să cadă ! Uneori prefera să tacă, lăsând impresia că 
nu știe ce să răspundă, decât să dea drumul unei vorbe 
al cărei e.ect ar fi depăşit ceeace voia să exprime. Cu- 
vintele sunt atât de elastice! Menţinâmdu-se în acest 
echilibru, reușea să-și câştige încrederea și simpatia 
ietelor. "Pineau la dânsul ca la un bun camarad și asta 


Ul mulțumea cel mai mult. Complicaţiile erau exclusa. 
* Chiar dacă sar fi ivit, credea că ur fi reușit să le ro- 
-zolve și să le vindece fără desnodăminte tragice. San- 


“da Naguţ era primul caz. Deaceta îi răspundea cu 


Di 


atâta blândeţe şi supunere la întrebări, evitând echi- 
vocul. Dacă sar fi purtat altfel, ar fi întărâtat-o. In 
dragoste, intotdeauna femeile sunt mai ambiţioase de- 
cât bărbaţii. Deaceea sunt și mai răzbunătoare. Dacă 
ar fi bruscat-o, Sanda Neguţ ar fi fust în stare să se 
răzbune şi pe Ileana Voicu, căci pe ea ar fi socotit-v 
piedica succesului ci. 

-— Pe Ileana Voicu ov cunuşti de mult? îl întrebă ea. 

— Da. Din prima clusă de liceu. Ne-am jucat îm- 
preună in copilărie. E fiica fostului meu director dela 
liceul internat din Iaşi. 

— Fată săracă ? 

— Nu cred, dar precis n'aşi putea spune, 

— Atunci ce i-a trebuit serviciu ? 


: — Nu ştiu, n'am întrebat-o. 


-— Poate, ca și d-na Banea, se plictiseau acasă. 
-— Eşti rea... 


e  — Sau poate crede ea că, intrând în serviciu, se va 


mărita mai repede. 

-— Cine mai crede asta ? o întrebă el, privind-o în 
ochi, Și 

-—- Altele... eu nu. 

Altele poate... rostește Victor Culbecea cuvintele 
invăluite într'o ceaţă a ironiei ; dar ea nu, sunt sigur 
că nu. Asta o fac acelea care şi-au pierdut speranţa să 
su mai mărite, dar ea, la vârsta ei, cu frumuseţea ei 
şi poate cu averea ei... nu, nu... ne-o va spune ea, să 
avem răbdare, d-ră Neguţ. Ileana Voicu e fată bună, 
sunt sigur că o veţi primi cu dragoste între voi, nu-i 
aşa ? 

— Eu n'am nimic cu ea. 

— Cine i-a strigat că scaunul e ocupat şi să nu se 
aşeze pe el? 

Tot Sângele i-a năvălit în obraji, Sandei Neguţ. E a 
înțeles, fără ca ea să-i mai dea alt răspuns. 

La ultimul etaj s'a auzit o ușă. Cineva cobora se scări. 

-— Să rămânem tot buni camarazi, d-ră Neguţ. Să 
iu știe nimeni din birou că directorul nu m'a chemat. 
le voi spune că a vrut să mă trimită undeva, dar că a 
găsit pe altcineva. Și, fiindcă nu ne-a surprins nimeni 
stând de vorbă aici, să nu intrăm împreună în birou, 
poate ar bănui; dute mata înainte și apoi viu şi eu. 
Vezi în ce taine mari păşim! spuse el și râse. 

Ei i sau umplut ochii de lacrimi. Sa întors şi-a în- 
ceput să coboare scările, spre birou. Parcă ducea ţoată 
tristețea lumii pe umeri, așa de gârbovită părea cobo- 
rând. | 

EI a ridicaț mâna, parcă ar fi vrut s'o reţie, dara 
rămas aşa, cu mâna întinsă şi cuvântul de chemare 
inapoi nu s'a înfiripat pe huze. 

Când s'a auzit ușa jos, a început și el să coboare... 


i 





Taxa poștală plătită în numerar con form aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.424.938