Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0022

UNIVERSUL LITERAR 


ANUL Llii Nr. 22 
VINERI 10 AUGUST 1943 


Redactor responsabil; TRAIAN CHELARIU 


PROPRIBTAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 162 Trib. Iifovy 


ABONAMENTE: 


autorităţi și instituţii 1000 lei 
particulare 12 luni 500 „ 
6 luni 4% „ 
3 luni 210 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23-23 
TELEBEEON 3.30.10 


Apare de 3 ori pe lună 
PREȚUL 10 LEI 


. 














. ALEXANDRU PHOEBUS 





INSULA LUI 


Deşi n'au fost niciodată mijloace de comuni- 
cație mai rapide și multiple, aglomerări umane 
mai puternice, organizaţii colectuve mai pertecte, 
un coiectţivism mai accentuat, totuşi omul nu 
s'a simţit niciodată mai singur decât astăzi, In 
această reţea complicată de legături mecanice, 
exterioare, nu se pot descifra uniuni vii între 
indivizi, nu se poate inchega o comuniune or- 
ganică, evumenicitatea. Interesele, industriile, 
construțiile, căile de comunicaţie, proviziile, ar- 
hivele, — toate acestea sunt parcele de aur, de 
fier, de piatră, de hârtie, dispuse azi întrun a- 
numit sistem, dar putând fi mâine invabmășite 
sau dispuse intralt tel. Şi cu toate că sa recu- 
noaşte intinderea ecoului unui eveniment petre- 
cut intrun loc până la mari depărtări şi reper- 
cutarea lui, cu diferite consecinţe, în aproape 
toate domeniile de activitate umană, pentrucă 
interdependenţa planurilor şi a popoarelor a 
atins un nivel de maximă intensitate, totuşi 
omul n'a combătut niciodată mai cu înverșunare 
„pentru autonomia scenelor de manifestare u- 
„mană. E straniu că psihologia atomistă a tre- 
cutului a permis totuşi o întrepătrundere de in- 
fluenţe, o colaborare de forţe, în timp ce psi- 
hologia configuraționistă de azi determină diso- 
cieri din cele mai abstracte. Trăim epoca ac- 
tului pur, răsucit în sine însuși fără nicio fina- 
litate, fără nicio implicație în alte sfere de acte. 
Veacul nostru a adus îtriumtul gratuităţii, al 
artei pentru artă, al politicei pentru politică, 
al inovației pentru inovaţie, al libertăţii pentru 
libertate, ceea ce înseamnă că acel „pentru“ 
— receptacul de sensuri — a fost de fapt exclus 
din intenţiile noastre, că scopurile sunt uitate, 
semnificaţiile ignorate. Interferenţelor li se pun 
piedici, politica «e în stare de divorţ cu literatura, 
iar aceasta la rându-i 3 surghiunit ideile gene- 
râle, filosofia şi religia. Complexul culţural cla- 
sic sa fărămiţat, fiecare componentă a produ- 
selor spiritului uman este filtrată, siugulari- 
zată, atomizată. Până în secolul trecut, cola- 
borarea forţelor spirituale tindea la o îmbogă- 
țire a vieţii, iar bogăţia vieţii își revărsa seva, 
obținută prin captări diverse, în toate dome- 
niile de manifestare ale spiritului uman. In- 
capacitatea unei viziuni de ansamblu, îngră- 
dirile nete, sărăcesc azi şi împuţinează conţi- 
nuturile diferitelor produse culturale, care-şi a- 
plică cu stricteţe izolaţionismul. Cauza acestei 
„Stări de lucruri rezidă în faptul că omul a de- 
venit sciavul actelor sale. Funcţia clasică a com- 
plexului culturali era umanizarea şi renașterea 
Omului, azi funcţia omului este de a sta în ser- 
“viciul comandat al unei idei, al unei tehnici, al 
unui act, — pe scurt, de a fi robotul propriilor 
'sale invenţii, 

Aservirea aceasta a omului, care azi a atins 
aposeul, nu e totuşi un proces nou. Cercetarea 
atentă a istoriei evoluției umane ne desvălue 
contrarianta. constatare că omul sfârșește prin 
a deveni sclavul cuceririlor sale, prăbușşindu-se 
prin ele. Orice victorie conţine în sine ascunse, 
latente, condițiile căderii. Aruncat în natură ca 
sclav al ei, omul a creat cultura, statele, cla- 
sele sociale, profesiunile, devenind sclavul tu- 
turor. iu 

La început a fost curiozitatea. Prin exercițiul 
acesteia, dublat de acela al raţiunii, omul a cu- 
cerit cunoașterea, dar a pierdut starea de bea- 
titudine primară, paradisiacă, Constrâns să-şi 
câştige existenţa, a. creat unelte şi şi-a strâns 
provizii, devenind pe rând sclavul ilor. A în- 
ventat banul, pentru a ajunge robul lui. Am 
putea defini avaritismul ca un corespondent ma- 


terialist al estetismului. Omul a descoperit apoi 


prețurile, aceste pure abstracții, ajungând să a- 
runce în mare de dragul menținerii lor urcate 
produse considerabile ale solului. A creat socis- 





SR 
În 


berea, e nel e ae e eat ni 


Biserica din Lisa (Făgăraş) 


ROBINSON 


de ION ȘTEFAN 





tatea, clasele sociale, profesiunile, pentru a-şi 
îngrădi fiinţa prin ele. Şi cine neagă servitu- 
ţile impuse omului de convenienţe, de rafina- 
mente, de mode ? Iar în popor cine nu vede ser- 
vituţile impuse de superstiții şi prejuvecăţi ? 

Insăşi cartea, acest prlej al tuturor desfătă- 
rilor, îşi are robii ei uscați, care uită de dragul 
lecturii toate încântările naturii, experienţa di- 
rectă, insăşi viața. Lucruri imperios necesare 
sunt desrădăcinate din rostul lor, prefăcute în 
scopuri în sine, — îmbrăcămintea se trastormă 
în modă, iar bucătăria nu mai e un instrument 
al foamei, ci al gurmanâdismvuui. Deci, or.ce în- 
venţie umană, care a suferit un transfert, o sub- 
stituire a rolului ei de „mijloc“, fiind întronată 
în locul suveran al scopurilor, a înfrânt pe om. 
Ultima expresie a servituții umane e, desigur, 
tehnica, maşinismul, prin care omul a urmărit 
să învingă natura. 

Urcat pe molozul cuceririlor sale, omul e. le- 
gat totuşi de o pluralitate de servituţi, care 
intensifică în sufletul lui nostalgia stării pri- 
migene. Paradisul e pentru om alfa şi omega. 
Pierzându-l prin exerciţiul curiozităţii şi raţiunii, 
vrea să-l recâştige prin mijlocirea progresului, 
animat de asemenea de exerciţiul curiozităţii și 
al raţiunii. Incât, pe drepi cuvânt declară Eu- 
genio d'Ors că istoria umană poate fi concepută 
ca un itinerariu penibil dela inocenţa care ig- 
noră la inocenţa care cunoaşte. Dar pentru a 
ajunge aici, omul trebue să deprindă nu diso- 
cierea actelor sale, cărora ţine să le acorde 
autonomia, ci disocierea lucrurilor care trebue 
să rămână scopuri de lucrurile care trebue să 
rămână numai mijloace. 

Desintegrarea lucrurilor, a cuceririlor umane, 
din funcțiunile lor fireşti, își are izvorul în șter- 
gerea trăsăturii comune, care le înlănțue și re- 


ţinerea doar a diferenţei specifice, care le dis-. 


lochează, le parcelează, Se pare că începutul a- 
cestui proces se accentuiază odată cu zările 
veacului al XVIII-lea. „E ora perfecțiunii socia- 
le celei mai rafinate pe care a cunescut-o isto- 
ria, De asemenea, ora normelor celor mai ab- 
stracte. Arta e turnată în tiparele retoricii lui 
Boileau ; ştiinţa în acelea ale mecanicei car- 
teziene. Lumea începe a fi Franţa; Franţa, 
Parisul ; Parisul, un salon. E aci o ţiranie: 
aceea a statului; dincolo altă tiranic, aceca a 
bunului gust, Restul, tot ceea ce e în afara con- 
venienţelor, nu există, Cum să i se acorde un 
eroism oarecare, o aparență de demniiate? 
Iată totuși acolo, departe, o insulă deşartă. In 
această insulă pustie un naufragiat despuiat. 
Acest naulragiat fără vestminte, fără societa- 
ie, fără convenţii, fără politică, fără cuvânt 
chiar, în lupta directă cu forţele cosmice, — 
ceeace vrea să însemne, în uniune intimă cu 
forţele cosmice.—acest naufragiat îşi va salva 
mai. întâi viaţa şi apoi sufletul său. El va să- 
vârşi o ispravă superioară c-lor mai mari is- 
prăvi realizate de resi sau de conducători, 
Dacă sărmanii săi umeri, istoviţi, au pierdut 
toga, în jurul capului său înnobilat va înilori 
un nimb de lumină”, (Eugenio d'Ors). 

Totuşi, Robinson, acest mit al veacului al 
XVIII-lea, în care individul părea mai înde- 
părtat de preistorie, nu e omul fugit de socie- 
tate, ci e un naufragiat. Jurnalul său nu con- 
semnează luni de-arândul decât descoperiri 
utile, refăcând parcă etapele industriei casnice 
umane. Abia la începutul celui de al treilea 
an conclude el că s'ar putea ca  solitudinea 
să-i ofere condiţii în care să trăiască mai îe- 
ricit decât. mar fi putut-o face societatea, ca- 


ERE EEE e E ef E E a ERE, SE Cr E EEE 


(Urmare în pag. 4-a) 


BREVIAR LIRIC 








TREI POETE: 
Elena Farago, Claudia 
Millian, Otilia Cazimir 


de RADU GYR 


Simbolismul de importaţie franceză marchează două evo- 
luții, schimbâmdu-se sub -două aspecte, în lirica română: o 
jormă primară, definită prin tendința spre aristocratizare și 
coloratură a expresiei exterioare, prim decorativul exotic și 
palidă însurecţie față de formele clasice, simbolism care ali- 
memtează, alternativ, poezia şi salonul literar ale lui Atexan- 
dru Macedonski şi principiul estetic al grupului dela „Viaţa 
Nouă” a lui Ovid Densuşianu, — și o formă secundă, evoluată, 
de pur simbolism interior, caracterizată prin muzicalitate şi 
scurgere indirectă a emoţiilor printr'o anumită  arhitecto- 
nică a elementelor sugestive: atmosferă, imagină, foşnet me- 
lodic lăuntric, lexic armonic, rafinament (D. Anghel, D. laco- 
bescu, Ștefan Petică, G. Bacovia...) 

De bunăseamă, chiar structura sensibilităţii feminine este 
o primă aderență la poezia simbolistă. Lirism, subiectivitate, 
muzicalitate interioară, refracție, prin imagină, a celor mai 
mici neruuri ale frunzişului lăuntric, sunt înseși componen- 
tele elementare ale simbolismului şi, totodată, resursele sar- 
tei, feminine. 

Comversiunea poetelor noastre la simbolism s'a înfăptuit 
pe bază de corespondență spirituală, în primul rând, șin 
urmă pe bază de principii estetice, externe fondului con 
vertit prin structura lui, « 

Alice Călugăru, Elena Farago, Claudia Millian se includ 
acestui simbolism, marcând trei aporturi de indiscutabilă 
valoare în evoluţia lui integrală. 


Debutând sub pseudonimul 
Fatma în literatură, d-nă Ele- 
na Farago — retrasă, de ani, 
în calmul patriarhal, dar și în 
atmosfera de  provimcialism 
dizolvant de energii a Craio- 
pei — a făcut să aparăio se- 
rie de culegeri de poeme:.,Ver- 
suri“,  „ȘSoapte din umbră“, 
„Din taina vechilor răspântii“, 
„Şoaptele amurgului“,  „Tra- 
duceri libere şi reminiscențe“, 
„Nu mi-am plecat genunchii“, 
cum şi o ediţie definitivă în 
ed. „Fundațiilor Regale“, ală- 
turi de-o ialtă serie de versuri 
măestrite pentu sufletui  fraged al celor “mărci. i 

In simbolismul  românesc,d-na Elena Farago ocupă loc 
de frunte. Poeta a găsit, aici,tocmai ceea ce reprezenta e” 
tapa de evoluţie, abandonul exotismului decorativ, ce definea 
starea primară a simbolismului la noi — şi orientarea: spre 
concertul interior și spre sugerarea emoțiilor prin procedee 
cparent 'simple, dar stilizate şi rafinate. 

De un lirism cald, deşi uneori înclinat spre obscuritate și 
hermetism (poate tocmai pentru a pune o surdină de argint 
sonatei gâlgâetoare a sentimentului), de o eleganță rară «a 
expresiei și o aristocratizare a formei — în sensul de puri- 
ficare armonică a. lexicului poetic — d-na Elena Farago ci- 
zelează fie stări emoţionale, de erotică sensibilizată feminin, 
fie o adoptare tehnică de simbol şi abscons, sprijinită tot pe 
valoarea wrtistică a sugestiei. 

Expusă fluxului și refluxului criticei noastre „de autori- 
tate“ şi opiniilor ei cu multiple variaţiuni, cu reveniri şi, în 
deosebi, cu „revizuiri“, poezia d-nei Elena Farago a cunos- 
cut întreg capriciul aprecierii critice a aceluiaș mare „esteti- 
cian“ de structură impresionistă, fiind plasată când la loc 
de căpetenie în simbolismul nostru, când în plan secund, 
sub prudentă rezervă, după circumstanțe gastrice, de volup- 
tuos tabiet 'sau de mici neplăceri digestive, pe care distin- 
sul critic le traversa. 

Mai puțin impresionişti, noi recunoaștem poeziei d-nei 
Farago valori statornice de fineţe, caldă emotivitate şi teh- 
mică personală. 


Versuri ca acestea : 
„Şi-acum privind pe gânduri 
La mâna care-ţi scrie 
Mi s'a părut, deodată, atât de străvezie, 
Cam tras-o și-am pitit-o 
Fără să ştiu ce fac.“ 
(Scrisoare) 
sau, poate, acestea: 


„O, iunde ești cneangă de-April, să-mi împrori 

Ferestrele vieţii cu verdea-ţi lucire.. 

Si unde ești, iarbă cu fragedul fir, 

In gânduri să-mi intri cu haina ta nouă : 

Şi proaspăt scăldată în bobul de rouă 

Cen suflet răstrânge lumini de safir“... 
(Noemvrie) 


sunt dovezi de lirism autentic şi de realizări artistice, împo- 
triva diluării chiar, diluare ce ameninţă, uneori, poezia ero- 
tică mn d-nei Farago. 

Unele afinități cu D. Anghel — $n procedeul transmiterii 
indirecte a emoţiei prim tablouri exterioare — nu împiedecă, 
însă, pe poetă să fie „ea“ în versuri de factură personală, 
regizate cu artă. O poezie simbolică și amistocrată, cane va 
rămâne, îndiscutabil, una dintre cele mi frumoase în lirica 
noastră feminină. 

Intreaga -măestrie a poetei e turnată în giuvaergitul poem 
„Ema o fântână”, inel de preţ, divulgând, laolaltă, și tehnica 
şi 'temperamentul autentic şi maniera lirică a d-nei Farago - 


„Pe-o lungă și aspră şi stearpă șosea 
— Ca toate șoselele vieţii — 

Pe-o lungă şi aspră şi stearpă șosea 
Era p fântână cu ciutura grea, 

Cu apă sălcie şi caldă şi rea, 

Dar furca cu braţele întinse pândea, 
Momind de departe drumeţii.” 


Acolo, la Craiova, unde s'a izolat de fierberea acidulată 
a Capitalei, poeta, deşi bolnavă de ani întregi, iai condus 
și animat reviste literare („Ramuri” și „Năzuinţa”), a pri- 
mit, în salonul ei, poeți şi artiști, și, bineînțeles, m'a fost 
cruțată de contestaţia, imvectiva vulgară și mpamfletul con- 
fraților provinciali, eşuaţți în literatură, dar refulați, veni” 
ROS, în calomnie. 

Vibrația mătăsoasă a lirismului Elenei Farago a trezit 
speranțe îm tânărul simbolism contemporan, ca, de pildă, 
în poezia fină a lui N. Milcu, sau în aceea a poetelor des- 
voltate în preajma liricei sale, — d-nele Otilia Ghibu şi 
Sabina Paulian. 








(Urmare în pag. 5-a) 





PAUL VALERY, PROFESOR 


Dinaintea unui drep'unghi de hârtie, 
nu mai mare decât un sfert de coală, 
lipit pe afișierul dela Collăge de 
France, m'am oprit într'o zi, absent 
dela tot ce mă înconjura, ispiţit de fă- 
găduiala acestui cuprins laconic: „La 
chaire de postigque. Monsieur Paul VA- 
LERY, professeur: Nouvelles concep- 
tions de Y'oeuvre de Vesprit. La notion 
su „grand art“. Venaredi et Samedi ă 

h.*”. 

Era într'o Vineri, ora 11 fără 10. Am 
intrat în sala indicată şi am crezut o 
clipă că mă înșelasem : în primul rând 
de scaune, drept în faţa catedrei, era 
aşezat cineva cu o carte deschisă di- 
nainte, iar către mijlocul sălii, lângă 
aparatul de proiecţie, alt „cineva“, din 
care se vedea doar „ceva'“ aidoma unui 





O satisfacţie 
literară 


Problema, dacă din substanţa creaţiei 
artusuce poate i invuită tiinţa creatorusui, 
daca Și 1n ce Măsură artistul este reriec- 
baţ Ut ata iuli Şi LAVETS — ŞI daca uneie 
WASătUri aie OniUlui-artist pol ua prinse 
32 sborul judecațitor noasrre critice — eşie 
desigur ună cu mai mulie teţe și răspun- 
Sas. Vriucă Şi esseut'ă nau ucou-o şi 
au teoretizat asupra acestui raport aşa 
cum le-a plăcut. 2 

bentru contemplator şi cetitor ea este 
insa o simplă imvcrebare ce aparţine ne- 
Mniştei lui curioase, Nu şi-o pune oricine 
Și oricând. Cu cat insă aaancești mai mult 
opera vreunui scriițor de piiga, cu câţ el 
in piace mai Muit, cu atat nevoia până 
la un punct rezonabilă de-a cunoaşte 
ceva din personalnatea lui, chipui chiar 
şi intâmplari din viaţa lui, — aevine mai 
Puterhită. beautea credem Că este o pre- 
tenţie nevinovată dorința ca operele din 
marea hterâuira contemporană să tie îin- 
sopite de portretul scriitorului şi de cateva 
nove  biosraiite asupra hui. Vrem sa 
luăm în cercetare doar o mărturisire ce 
aparţine intimitaţii isctorului și hu pro- 
biema de estetică însăși, care implică nu 
numai un ait punct de veuere dar şi un 
caaru deosebit de discuţie. Nici nu e var- 
ba numai de-o instruire a cetitorului prin 
astiei ge adausuri, Nici că eie l-ar imţia 
în tainele poeziei sau romanului pe care 
le-a cent, Aceasta nici war putea-o pre- 
ținde delu o 1otogratie şi dela o notuţă bio- 
Sraiică. — Atunci ce sa tie, o simplă in- 
discreţie ? 

Ne referim la literatura actuală. Se ştie 
ce circulație extraodinară au astăzi ro- 
mManui engiez şi cel american, Serutori de 
mare vaivare se aleg tirese ca aurul de ni- 
sip şi publicul românesc şi-i apropie cu 
imteres şi pasiune, Serviciile aduse cul- 
turui şi umanității de către marii roman- 
cieri contemporani sunt demult just şi ge- 
neros apreciate, Dar comit tără voie şi 
un rău ca un tel de contra-aspect al înal- 
tei lor valori. Cetitorul care a cetii şi a 
teait bogat romane ca Fântana—Sparken- 
broke — Citadela — Contrapunct — Ro- 
bii — Vin puolle — Ogorul — Pe aripile 
vântului (ea să cităm doar câteva ce- 
lebrităţi) — ar vrea ca şi celelalte să le 
semene, să fie de tot aţâtea „carate“, Prin 
această supra-preţuire suieră literatura 
națională contemporană şi este aci o in- 
justiyie care ar trebui discutată. 

Digresiunea aceasta serveşte faptului 
Simpiu că am vrea să justiticam, învr'un 
fel, dece am recitit de curând unele din 
romanele de mai sus. Fântâna şi Sparken- 
brocke de pildă, marile creaţii aie lui 
Charles Morgan. Cel dintâi im traducerea 
romană dela Ciuj. Am avut placerea să 
găsim în el nu Numai câteva noie bio- 
graiice dar şi o reproducere după. bu- 
stul lui Ch. Morgan. 

Când seriitorul acesta a spus atâtea lu- 
cruri minunate, când ne-a împărtăşit prin 
eroii lui, atâtea minunate gânduri şi visuri 
nu este firesc să dorim să-l cunoaștem şi 
pe cel căruia aparţin ? 


Să cunoşti ceva din viaţa lui şi chiar să 


știi cum arată? Există atunci. o plăcere 
secretă să poiriveşti icoana pe care ţi-ai 
făurit-o în imaginaţie despre scriitorul 
drag, cu fiinţa lui reală. Este şi un joc 
riscant, Ţi-l închipui întrun fel şi ţrăind o 
anumită vieaţă, cu anumite ocupaţiuni şi 
predilecţii şi aiîli deodată că te-ai înşelai. 

Dar în Charles Morgan sunt atâtea tră- 
sături din Lewis Alison şi chiar din lor- 
dul Sparkenbroke, De unde ştim? Chipul 
lui are noblețea, pasiunea ascunsă, mistica 
lirică a contemplaţiei, a singurătăţii, — ca 
şi celebrii lui eroi. E atâta melancolie, a- 
tâta ascetică fineţe şi atâta putere de in- 
teriorizare în această figură ! 

Faptul că Morgan apreciază mult pe 
Francezi, adoră și studiază teatrul şi are 
cultul frumuseţii şi culturii clasice este 
iarăşi caracteristic pentru fiinţa lui, 

Ce mult ne-a impresionaţ odinioară 
chipul poetei contesa de Noailles sau ace- 
la al lui Aldous Huxley. Câtă adâncime şi 
câtă elegie în ochii foarte negri şi cati- 
felaţi ai domniţei brâncovenești, Câtă as- 
cuțime de spirit, cât rafinament intelec- 
tual şi nu știu ce eleganță englezească în 
fizura autorului „Contra-punctului“ ! Dar 
figura crispată şi răvăşită a lui Giovanni 
Papini ? Sau ce inteligenţă subţire şi să- 
getătoare în ochii lui Caragiale al nostru. 
Dar figura şi ochii lui Eminescu, surâ- 
sul lui? 

Am atins fără să vrem şi în desoriine 
și alte exemple. 

A fost o provocare a „Fântânei“ şi a 
fotografiei care ne-a impresionat. In in- 
timitatea cetitorului s'a aşezat pacea unei 
siguranţe : Charles Morgan este așa cum 
și-l închipuia. 

MELANIA LIVADĂ 


de MIHAI NICULESCU 


put de păpădie. Mam apropiat ţinân- 
du-mi rasuilarea, de teamă să nu se 
imprăştie acel ceva și m'am mirat să 
văd că păpădia era creştetul aburit de 
alb al unm bătrânel îngropat în scaun, 
picotind, abia ca o aluzie la viaţă. Cred 
că tărâmei lui gingaşe de făpiură nu-i 
mai pria altă hrana decât, la răstimpuri, 
câte o înghiţitură de aer încropit în 
soare. 

Persoana din primul rând de scaune, 
în spatele căreia mam aşezat, puria pe 
cap o scută de lână împletită şi citea 
Sesame and lilies de Ruskin. Părea să 
tie sau să ti fost o femeie şi dacă nar 
îi avut grija să-și înfăşoare strâns 
capul cu un fel de cordea petrecută 
pe sub bărbie, cred că fălcile i sar fi 
desfăcut ca din copri. O ghiceam în- 
ţepenită în bandaje pe la incheieturi, 
ca o pupă uscată, cu pielița gălbuie, 
fără suc, întinsă subțire cu pensula 
peste  rânjetul  indiscret al carcasei, 
Mi-o închipuiam hrănindu-se cu frunză 
tânără de agud şi călătorind în plasa 
de bagaje, la tren. : 

— "ve mănâncă moliile, dacă mai 
stai, mi-am spus, dar a intrat brusc o 
fată cu părul stufos încins de soare şi 
pulpele goale, clempănind din galenţi. 
Moş Păpădie şi-a deschis speriat ochii 
apoşi, indureraţi de lumina prea vie 
şi iaptura dinaintea mea a trosnit în 
scaun de am crezut că se face țăndări 
și aşchii cu scaun cu tot, dar a întors 
doar o pagină, după care a înţepenit 
iarăşi. 

Incepe să vină lume: câte doi, câte 
trei şi câte patru — în câteva minute 
sala se umple aproape jumătate. Ciu- 
dat public, ales parcă dinadins. Wul- 
liam Wilson sau Usher trebue să fie 
şi ei pe undeva pe aproape. Ce volup- 
tate neasemănată, să te afli în atmo- 
sfera virginală din care se nasc ope- 
rele, să citeşti oamenii cum ai cit o 
carie, în versiunea lor cu adevărat 
originală și în ediţie princeps, să-i an- 
tiopezi în șansele lor posibile şi în 
destinele a căror revelaţie o ai printr'o 
intuiţie fulgerătoare luminând brusc 
un peisaj nebănuit de vast! 

Totuşi s'a ajuns parcă la o mijlocie, 
în care mocnesc toate singularităţile, 
alcătuind ceeace se chiamă un public, 
întăritaţ de aşteptare-=--o- -consohanță,; 
în care excepţionalul, tot ce apare lă- 
turalnic, pieziş, aberant sau excentric 
se  atenuiază, renunţă și sc ascunde 
provizoriu. Moş Păpădie şi Scufia ban- 
dajată secretează involuntar şi deopo- 
trivă cu toți ceilalți, freamătul indis- 
iinct al atmosferei în care se acordea- 
ză, ca virtualităţile unei orchestre, fa- 
cultăţile atâtor atenţii stârnite în aş- 
teptarea apropiatei  destinderi, Unul 
câte unul, ei sunt acum neinteresanți, 
fără mister: tânjesc cu toţii la un sens 
revelator, poate al unei alte existenţe. 

La 1l şi 5, ușa laterală din dreapta 
catedrei, în fund, se deschide şi intră 
un omuleţ cu șapcă, în uniforma per- 
sonalului de serviciu al Colegiului. Se 
descoperă şi pe dinaintea lui, în liniş- 
tea care înghite brusc tot zumzetul de 
până atunci, alunecă nesimţit spre ca- 
tedră, uşor adus din spate, profesorul 
Paul VALERY. Tot ce-mi închipuiam 
despre autorul Tinerei Parce se orga- 
nizează acum într'o rezistență îndâr- 
jită, pe care o presimt zadarnică. In- 
chipuirea refuză realitatea, dar numai 
pentru răstimpul unei clipe, fiindcă 
numai decât apoi, realitatea triumfă 





PAUL VALERY 

şi pentru totdeauna de acum înainte, 
asupra închipuirii spulberată definitiv 
în neant, uitată fără umbra vreunei 
păreri de rău. Tot ce ştiam despre Paul 
Valery, din cărţile lui, se cristalizează 
acum prin forţa misterioasă de radia- 
ție a omului de pe catedră, a inflexiu- 
nilor glasului şi gesturilor lui. El ple- 
gează fără să bănuiască desigur, pro- 
pria lui cauză şi o câştigă retrospectiv, 
însutleținăd cu un gest, cu mimica feţei, 
cu modulaţii'e vocii, cele mai intime 
şi mai îndepărtate amintiri ale mele 
despre el, creind o continuitate vie, 
indestructibilă, de amintire fără înce- 
put. Ştiu acum accentul exact până la 
nuanţă, de îngăduitoare ironie, al fai- 
moasei mărturisiri: „La bâtise n'est 
pas mon fort“ şi patetismul unei reco- 
mandări ca „soumets-toi tout enlier ă 
ton meilleur moment, ă ta plus haute 
pensete“, are de azi înainte, pentru mi- 
ne, un chip, o căldură a glasului, de ne- 
înlocuit. | 

i E e e 


(Urmare în pag. 5-a) 





N 


— 








UNIVERSUL LITERAR 








"PAUL VALERY, PROFESOR 


a 


“Poziţia lui Paul Valery mi se pare 
creiază  trebuinţa odată cu mijlocul 
de-a o satisface — „foamea şi pâinea“, 
a fi acea a spiritului însuşi, — care-şi 
cu vorbele proprii ale lui Valery, care 
îl citează cu acest prilej pe Dante: „Ei 
doresc ceeace posedă“. Spiritul în ac- 
țiune, în act, lucid, fără speranţă şi 
fără iluzii, care se opune — dar nu va- 
luntar, ostentativ, ci prin însăşi esenţa 
sau firea sa — oricărei tendinţe de ro- 
manţare, chiar celei mai elementare și 
fireşti, aceleia de a se proiecta în de- 
venire, de a-şi creia o continuitate 
biografică. Singura, consecvență a spi- 
ritului, în această atitudine valeristă, 
deopotrivă anti-lirică si anti-epică, este 
doar un fel de fidelitate cu sine însuşi, 


- o regăsire repetată pe aceeaşi poziţie 


intransigentă de pândă lucidă împotriva 
oricărei tendințe descnpi.ve, — în lu- 
mea aparenţelor sau în aceea lăuntrică 
a conștiinței — împotriva patetismului 
și a literaturizării. 

„Viitorul e o reconstruire cu datele 
trecutului. Intrăm în viaţă deandara- 
telea (ă recu'ons)“, spune Valery. Ilu- 
zia „viitoristă“ e denunţată odată -cu 
aceia a filosofiei. Aici obiecţiunile se 
precizează. Dela rezerva politicoasă a 
generalizării aforistice, profesorul tre- 
ce brusc la atacul direct. Filosofia e 
încolţită strâns, fără cruţare, pe tere- 
nul propriu. „Mâncărimea filosofică“ 
constă într'o excitabilitate a funcţiei 
interogative: Pentru ce? Unde? Când? 
. Cum? Dar filosoful nu ştie ce vrea şi 
filosofia nu ştie ce este. Un efort al 
spiritului, care se situiază în domeniul 
limbajului, — după Valery. Filosofia 
intră în categoria operelor care folo- 
„sesc  generalizările limbajului, — în 
categoria literaturii. Jar limbajul însuşi 
ce &ste? Un schimb de semnale, de 
convenții (vă amintiţi de faimoasa 
comparație a funcţiunii înţelegerii cu 
o punte aruncată deasupra unei. pră- 
păstii și care trebue trecută în goană: 
„qui se hâte a compris“. Vai însă de 
acela care întârzie...). 

Dar ce rămâne din istorie, cealaltă 
funcţie creatoare de continuitate bio- 
grafică și care alimentează deopotrivă 
iluzia unei neîntrerupte deveniri? Ista- 
ria — „ma vieille amie IlHistoire“, 
spune Valery — e interesantă în mă- 
sura în care soamănă cu ceeace nu este 
adevărat, în măsura în care nu mă 
silește să cred. Ea mă lasă în posesia 
arbitrarului, — domeniul sau obiectul 
ei fiind ceeace nu poate fi observat. 
Ce este faptul istoric, urmărit dela ori: 
gina atenţiei istorice până la efecte? 
Un fapt care a fost notat — deci no- 
tație, nu fapt. Atunci, istoria însăşi? 
Cărţi făcute cu cărţi. Dacă mi-aşi îi 
simţit o înclinare specială pentru isto- 
rie, acel animus istoric care constă în 
a da valoare trecutului — spune Va- 
l&ry — aş fi încercat să arăt „idee 
de lhomme ă travers la liberte ver- 
bale et imaginative de Lesprit“. Şi aici 
îl citează pe Cezar, care socotea că nu 
făcuse nimic atâta vreme cât îi mai 
rămânea ceva de făcut, 

Imi amintesc de o vorbă mai veche 
a lui Valery: „Je m'estime toujours en 
ce que je pourrais faire“. Ceeace ne 
aduce la întrebarea d-lui Teste, pe 
care o socotesc esenţială și din care 
radiază toată critica lui Valery: „Que 
peut un homme?“ Răspunsul e acel 
ciudat roman fără pereche, Monsieur 
Teste, romanul spiritului surprins în 
ambianța lui proprie, cu un minimum 
de date descriptive aparţinând biogra- 
fiei aparente şi sociale. Nu e oare Mon- 
sieur Teste ilustrarea ideii de om „prin 
libertatea verbală şi imaginativă a spi- 
ritului“ — a omului desprins de con- 
tingenţe, supus numai constrângerilor 
şi limitelor proprii ale spiritului? După 
cum „Petite lettre sur les mythes“ mi 
se pare a fi istoria aventurei existen- 
țiale a omului trăind ca Robinson pe 
insula lui de carne şi sânge, împrej- 
muit de ignoranță, creindu-și singur 
uneltele de care are nevoe”. (Citez 
din memorie). Toţi eroii spiritului pe 
cari i-a evocat Valery: Leonardo da 
Vinci şi Mallarme, Po& și Degas sau 
Monsieur Teste, sunt obsedaţi de în- 





Articolele din ce în ce mai dese, 
care apar acum prin periolicele 
“noastre, discutând problema  tra- 
ducerilor, trădează în mod elocvent 
importanța și, totodată, actualitatea 
acestei probleme. Dacă, în primeie 
trei sferturi ale secolului trecut, 
traducerile era o preocupare de sea. 
mă în literatura noastră, faptul își 
avea explicația dublă în: pauperi- 
tatea producţiilor originale și, con- 
comitent, în stimularea şi ::forma- 
rea limbii literare românești.  As- 
tăzi, când, după epoca eminesciană, 
limba literară românească poate fi 
socotită în deplină maturitate a 
posibilităţilor ei, problema traduce- 
rilor nu mai apare ca, odinioară, ci 
se manifestă ca o permanentă ispi- 
tire întru realizarea, de echivalențe, 
de re-ereaţii, a capodoperelor străi- 
ne — şi aceasta, în special, în ce 
priveşte poezia. e sal, CE 

In acest sens, inaugurarea pare 
că o face tot Mihai Eminescu când 
sonetul Veneţiei (după Cerri) sau 
La Steaua (după Keller), mulțumi- 
tă, nu numai genialității poetului, 
dar și intuiţiei și desăvârșşitei pose- 
dări a mijloacelor limbii poetice 
autorul Luceafărului realizează din 
aceste două piese poezii care depă- 
șesc cu mult originalul. Inregis- 
trăm, în chipul acesta, un examen, 
un îndemn şi o probă dintre cele 
mai sigure că limba românească 
poate face faţă în mod strălucit ori- 
cărui cuprins noţional corespunză- 
tor altei limbi, putând, astfel, să ne 
învrednicim cu trei decenii, mai 
târziu, de magistrala tălmăcire a 
Iliadei în versiunea unui George 
Murnu. Și fenomenul nu sa mărgi- 
nit aici; mai ales în ce privește 
versul, limbile străine şi-au găsit 
tălmăcitori străluciți în: limba ro- 
mânească tocmai dintre poeţii cei 
mai de seamă: un Coşbuc, un Iosif, 
un Cerna, un Goga, ete. — căpă- 
tând astfel, totodată,  desminţirea 
»ă traducătorii nu sunt vitregiţi de 
talent — cum sa căutat deseori să 
se acrediteze părerea, — ci, dimpo- 


(Urmare din pag. I-a) 


trebarea : „Ce poate un om?* — Și 
toate puterile spiritului lor sunt în- 
dreptatțe către „ceeace mai rămâne de 
tăcut“, peste marginile puterilor înfri- 
gurate de pânda lucidă a absolutului, 

Evocarea spiritului în momentele în- 
cercării supreme de a-și cuceri alte 
orizonturi prin expresie mi se pare a 
fi singura notă patetică și spectaculară 
pe care o îngăduie atitudinea eriticei 
valeriste. E de altfel singura mistică 
pe care o recunoaşte Paul Valery în- 
suşi, aceea a spiritului în act, creator 
de opere ale artei și poesiei, accentul 


" fiind pus nu pe operă, ca producţie ci 


pe facultatea însăşi a spiritului de a 
produce opere. De aceea un poem nu 
capătă valoare decât atunci când este 
pus în valoare prin voce, prin lucrarea 
spiritului care-] actualizează. 





Beneficiul-aur al artei — spune Paul 
Valery — este modificarea noastră în- 
şine pe care o obţinem prin exercițiul 
ei. „De semblables nous devenons dis- 
semblables“* — şi aci, mistica sa „ac- 
tualistă“ legată de exercitarea unei 
arte primeşte și un înțeles etic deo 
importanță esenţială, In perspectiva 
acestei observaţiuni se poate aprecia 
toată importanța  criticei lui Valery. 
odată cu ceeace sar putca socoti ca 
învățământul pe care-l radiază. Mediul 
social e tot mai puţin favorabil ten- 
dinţei de a deveni „neasemănător“. In- 
dividualitatea ca mijloc de diferenţiere 
tinde să fie suprimată. Prin moditica- 
rea mediului, datorită invenţiei şi ac- 
țiunii, omul a trecut dela defensivă la 
ofensivă. Natura şi viața sunt consi- 
derate drept cazuri particulare, modi- 
ficabile. O adevărată invazie a exis- 
tenței prin ceeace. este măsurabil se 
petrece sub ochii noştri. Insul social 
devine antropometric, (Sunt aproape 
întocmai cuvintele profesorului), 

Faţă de acestea, cum se manifestă 
intrarea în acţiune a artistului? El se 
mişcă în inutil și în arbitrar. Operele 
lui sunt aberante, în sensul că nu co- 
respund unei trebuinţe finite. Arta se 
bucură de oarecare auțonomie, e fără 
raport la realitate, Valoarea ei — va- 
loare-aur, precizează Valery — e una 
de exerciţiu și de limpezire a spiritu- 
lui, obiectul artei fiind de a rezolva 
probleme imaginare. Şi adaogă: sar 
putea scrie un tratat al pă.imirilor 
spiritului. Apoi, această recomandare 
uneltele de care are nevoie“. (Citez 
memorabilă, care subliniază înalta va- 
loare terapeutică a exerciţiului : chiar 
dacă te înşeli, trebue să te înșeli cu 
îndărătnicie (obstinement). 

Oricât ar părea de ciudat, această 
lucrare susținută şi îndărătnică a spi- 
ritului, în adâncime, duce în mod ne- 
cesar la o specializare a gustului, la o 
resfrângere în suprafaţă a puterii lui 
de exercitare şi de acţiune, E de ne- 
conceput —— observă Valfry — că omul 
a ajuns să aibă înţelegere pentru sti- 
lurile cele mai felurite, că se poate 
gusta de exemplu, o antologie poetică 
în care se învecinează stiluri, adică 
expresii ale unor personalităţi profund 
deosebite. Lărgirea gustului prin e- 
clectism şi mania noutăţii au avut ca 
efect degenerarea lui, odată cu dispa- 
riția virtuţii de a simţi profund și 
exclusiv ceva. 

Noţiunea de „grand art“ îşi găsește 
în lumina acestor constatări toată ple- 
nitudinea ei de înţeles, anume de con- 
centrare a tuturor facultăţilor care di- 


n o aa tan ae ui Ma aaa pn a 


UN INTERPRET EMERIT AL POEZIEI: 1. GR. PERIEȚEANU 


jurul războiului de împlinire a ide- Intr'o seară, când iubirea ne va legăna 


ferențiază insul omenesc, — făcându-l 
din asemănător, neasemenea — şi de 
folosire a lor împotriva tendinței către 
facilitate, a îndemnului de a ceda pe 
liniile de minimă rezistenţă. 
Intâietatea exerciţiului, a spiritului 
în act, mi se pare a fi de esenţa în- 
văţământului lui Paul Val&ry. Nimic 
valabil în domeniul artei nu poate fi 
obținut decât prin sforţare continuă, 
susținută. Nu se poate ajunge la sim- 
plificare — la detaşarea şi libertatea 
actelor aproape gratuite ale dansatoru- 
lui, de pildă, — decât trecând prin 
complexitate. Identitatea pe care o e- 
nunţă Valery: „simplifier, c'est faire“, 
sugerează admirabil esenţa misticei 
speciale pe care o recunoaşte artei. 


Felul de a propune a lui Paul Va- 
lery nu are nimic din ostentaţia dog- 


matică a doctrinei profesată dela ca- 


tedră. Dimpotrivă, i se lasă auditoriu- 
lui, partenerului acestui aialog, toată 
libertatea de reflecţie şi reacție per- 


sonală, de alegere şi decizie: „Cum aşi 


sbune?,..* „Ceace aș numi...“ „După 
părerea mea...“ „Dacă aş îndrăzni să 
vă spun tot gândul meu...“ — sunt ex- 


presii care revin adeseori în expune- 
rea profesorului Valery. Cât e de rară 
astăzi — şi va fi întotdeauna — de- 
cența curtenitoare în atitudinea celui 
care vorbește dela catedră ! Dacă m'ar 
întreba cineva: „Dar ce profesează 
Paul Valery“ — aş fi tentat să răs- 
pund: Demnitatea spiritului care nu 


„abdică dela menirea de a fi el însuşi. 


Și totuşi, nimic nu mi-a întărit mai 
mult convingerea că opera spiritului 
e operă de sociabilitate, decât învăţă- 
mântul profesorului Valery. Nu era 
nici iîmbătare de sine, nici falsă mo- 
destie sau umilință în atitudinea omu- 
lui de pe catedră, ci doar o nesfârşită 
uimire lucidă a gândului, încercându-și 
șansele şi limitele cu nu ştiu ce blândă 
îndărătnicie. 

I-am văzut apoi, plecând dela curs, 
cu umbrela atârnând pe braţ, între un 
tânăr uscat, crescut peste măsură şi o 


fată care îşi ducea bicicleta de coarne. 
Paul Valâry trăgea cu poftă dintr'o ţi- 
gare fumată ștrengărește, tânărul pri- 
vea absent dela o înălțime care îl ţinea 
departe de preocupările mărunte, iar 
fata vorbea însufleţit, cu capul înclinat 
omagial către profesor. 

I-am urmărit din ochi până ce au 
dispărut după colţul Sorbonei și după 
aceea am privit cerul, strada, copacii 
din faţa Colegiului Franţei, ca să fiu 
sigur că toate acelea se întâmplau cu 
adevărat, în obișnuita realitate a sim- 
urilor, care mi s'a părut atunci atât 
de sărbătorească, feerică ! 

Paris, Iulie 1943 


MIHAI NICULESCU 





GEORGE VOINESCU 


va juca în apropiata premieră 
a piesei „Topaze” 


Elle dira, lisunt 'c2s vers tout remplis 





COMITETELE,.,. 


Nevoia stabilirii unui program 
cât mai ales, acum la pregătirea 
stagiunii teatrale 1943/1944, re- 
clamă din partea factorilor răs- 
punzători o cât mai atentă ale- 
gere a pieselor, 

Dacă unii din directorii tea- 
4relor particulare, conduşi — 
probabil — doar de interesul 
succesului de cassă, arvunese 
depe acum lucrări etftine şi uşoa- 
re, ca să atingă dintr'odată un 
plafon al încasărilor egal marilor 
negustori, apoi teatrele oficiale 
şi semi-oficiale, a căror activitate 
artistică e girată de funcţia unor 
comitete de lectură, trebue să 
dovedească măcar grija unor a- 
legeri potrivite rangului de care 
se bucură scenele de stat, dacă 
nu chiar meritul unei izbânzi a 
competenţei celor cari compun 
asemenea comitete. 

Să nu se uite că pe seama sce- 
nelor oficiale se pune răspunde- 
rea întregii activităţi teatrale 
dela noi, iar singura nădejde că 
se face totuși o deosebire e o 
credință falsă, fiindcă oriunde 
se aude: 

— „Dacă la „Naţional“ se joacă 
așa ceva, ce să mai cerem celor- 
lalte teatre ?...* 

Prin asta, nedumerirea crește 
și din păcate trece la faza cea 
mai grea a judecății unui om, 
de unde prestigiui primei scene 
iese puțin, puţin cam micșorat, 

Iată dece, acum la pregătirea 
activităţii teatrale privind noua 
stagiune 1943/1944, ne punem 
speranța în stabilirea unul pro- 
gram de activitate egal singuru- 
lui înţeles: ARTĂ. 


PRESA TEATRALĂ... 


Socotindu-se mai presus de 
orice critică, o parte din presa 
teatrală a întâmpinat 1nterview- 
ul d-lui Mircea Ștefănescu, cu 
observaţii cari să stabilească, 
tocmai contrariul de ce-a susți- 
nut autorul și criticul dramatic 
în interview „că nu etistă o 
presă teatrală“. 

În adevăr, doar cu singura 
grije de a polemiza şi nu toemaui 
într'o formă care să se impună, 
o gazetă teatrală de Vinerea nu 
stabilește dacă d. Mircea Ştefă- 
nescu are sau mw'are dreptate, nu 
de alta, dar ca să ştim care e 
realitatea. 


Bine că ultimul număr al 


acestei gazele stabileşte — în 
sfârșit — că d. Mircea Ştefănes- 
cu a greșit. 


O presă de teatru există, 


Există cu prețul mult mai ri- 
dicat decât al unei reviste lita- 
rare și bine înțeles cu un ma- 
terial care, dacă nu vorbeşte 
despre Oskar Wilde, Ibsen, Cor- 
neille, Sedaine, Pirandello şi al- 
ţii, ne informează că „,Elisabe:a 
Henţia a implinit în Movtie, 23 
ani“, 

Recunoască oricine că nimic 
nu pare mai important ca acest 
eveniment care — vai, — a 
trecut totuşi neobservat... 


MISTER... 


In singura iui desfătare cu ar- 
la, actorul adevărat neglijează 
interesul pentru cel care susține 
băneşte teatrul, 

Vorbim de unele teatre parti- 
culare. 

Pentru el, grija de-a ști Ge un- 
de vin banii e mai negiijată de 
cât pofta de-a merge deandoa- 
selea. 

Și tolușşi, dacă actorul ar înţe- 
lege mai bine rostul .și situaţia 
'ui, ar da la iveală pe financiarii 





cari din ascunziș conduc o ne- 


gustorie, nu un teatru, 


Numele câ:orva „faiimentari“ 
teatrali au stabilit de curând câ- 
iă chezăşie oferă apropierea u- 
nui negus:or de un actor, ca să 
mai fie nevoe să arăt consecin- 
țele „firmelor“ de acum cari vor 
duce la acelaș rezultat. 

Dece, dar, se întârzie reacțiu- 
nea dacă nu a acelor cu paza 
bunu.ui mers al oricărui teatru, 
dar cei puţin a celor cari simt 
în slujirea cinstită a artei dra- 
imatice omagiul singurei lor 
desfătări ?1.., 


„MAESTRU“. 


De i-am recunoaşte în mândria 
arborată, măsura unei drepte va- 
lori care în mod cu totul excen- 
ţional se manifestă şi aşa, atunci 
situaţia ar fi cu totul altfel, 

Ne-am folosi de prezenţa dum- 
nealui oriunde, ca să  căpătăm 
încântarea apropierii cu el. 

Dar lucrurile stau cu totul alt- 
tel. 

Cel puţin așa judecă cei cari — 
ca şi noi — cunosc  apanagiul 
domnului actor, care mai presus 
de orice apreciere, îşi ridică azi 








= 10 August 1943 


rangul şi calitatea la a dublă 
calitațe : de actor şi direotor de 
scenă. 

Nu ne-am ocupat deloc de a- 
ceste noui calităţi ale tânărului, 
fost cândva și pela Naţional, ba, 
de s'ar putea, ne-am satisface 
plăcerea unei cât mai vrute oco- 
liri, tocmai de-a nu mira pe cei 
cari ne urmăresc, de atenţia ce i-o 
acordăm, dacă nam afla că până 
și d-lui Bulfinski i s'a preţins, de 
către tânărul şi noul director de 
scenă să i se spue... „maestru...“ 

Are dreptate Ion Sava să se 
supere atunci când i se adresea- 
ză cineva cu „maestre”, 

Prea mulţi au răsărit... 


AFIŞ 


Stagiunea Teatrului Naţional 
se deschide la 10 Sept. cu „Vi- 
forui* de Delavrancea, având în 
rolurile principale pe Sorana 
TȚopa, Critico, P. Dragoman, ete. 

Regia o are d. Victor Bum- 
tești. 

Va urma „Oedip Rege“ cu 
Vraca şi piesa profesorului N. 
Iorga, „Tudor Vladmirescu“. 

La Studio stagiunea se des- 
chide cu  „Descătușare“ de d 
Cioroiu, în seara zilei de 15 Sep- 
tembrie, în regia d-lui Soare 2. 
Soare. 

La Teatrul Municipal, da! 
fiimd lipsa unor pregătiri pen- 
tru noua stagiune,  însamnează 
o amânare a deschiderii. 


1 M. LEHIAU - 





pa to. 


CINEMA SCALA : DREPTUL 
LA VIAŢA, 


Consecințele conţlietaiiai în- 
fățișat de actuaibait film ce ru- 
lează la cptematograful Scala 
fiinud mai de actualitate ca pri- 
când, se petrece — dintr'o ex- 
plicabilă decenţă — în timpu- 
rile când semenele mele pur- 
tau grațioasele orinoline. 

Unei tinere orfane căsă- 
torită fără asentimentul părin- 
ților soțului său îi moare băr- 
batul întrun accident stapid, 
departe de casa în care s'a năs- 
cut. (In ţara vecină umile, după 
o romantică fugă, tinerii în- 
drăgostiţi dela începutul fil- 
mullui devin soţi şi soție). Ne- 
având mijloace de trai, vă- 
duva este primită conform ul- 
timei dorințe a decedaibului ei 
bărbat, în casa părinţilor luă. 

Prezența acestei femei ti-" 
nere şi frumoase schimbă as- 
pectul prăfuit şi trist al casei, 
creind o altă atmosferă în 





MEMENTO 
CINEMATOGRAFE 


SCALA: Dreptul la viaţă şi ju:- 
nal de război. 


REGAL: Macarie şi banda ve- 
selă şi iurnal. 


VICTORIA: Somnambula și jur- 


nal. 


ELISEE: Intoarce-te iubirea mea 
şi compania de reviste Valeriu 


Manu. 


VOLTA-BUZEȘTI:  Truxa, jur- 


nal și trupa. 


ROMA: Secretul doamnei în alb 
şi compania de balet Alcantara. 


e 





trivă, tocmai cei mai talentaţi din- 
tre mânuitorii condeiului. 

Dar fiindcă, în rândurile de mai 
sus, am amintit numai de tălmăci- 
torii dinaintea Războiului de între- 
gire — intenţionat lăsând o distan- 
ţă de timp de un sfert de veac — 
tocmai pentru a oferi perspectiva 
necesară, nu numai cititorului, dar 
şi obiectivităţii, condiționată ca a- 
tare — am găsit, nu numai nimerit, 
ci, chiar o datorie de conștiință să 
vorbim despre un emerit tălmăcitor 
de poezie, care se încadrează acelui 
timp, despre d. 1. Gr. Perieţeanu. 

In 1916, editura „Librăriei Şcoa- 
lelor“ C. Sfetea, oferă publicului ro- 
mânese, în tălmăcirea d-lui 1 Gr. 
Perieţeanu, sub titlul Din alte zări, o 
înmănunchere de peste o sută de 
poezii, din treizecișicinci dintre cei 
mai mari poeţi francezi. 


Abstracţie făcând de faptul că 
poetul și tălmăcitorul de care ne 
ocupăm ne oferea, odată cu această 
prețioasă antologie, și treizecișicinci 
de medalioane critico-bibliografice 
— excelente prin spiritul lor de 
caracterizare sinteţică — dar pen- 
tru cine cunoaşte munca trudnică 


—- uneori, de Sisif — a traducătoru- 


Jui în versuri își dă seama nu numai 
de importanța lucrării pe care o 
prezenta, atunci, d-l 1. Gr. Perieţea- 
nu, însă, şi de marea nedreptate 
care i s'a făcut acestui scriitor, an- 
tologia în chestiune fiind trecută 


sub tăcere. Nu era o „conjurație a 
tăcerii“' — cum se ţese, uneori, in- 
tenţionat în jurul unor opere de va- 
loare — era o tăcere, poate, chiar, 
o indiferenţă, dictată de impreju- 
rări, când ne gândim că antologia 
Din alte zări apărea tocmai în anul 
1916, când toată atenţia şi energia 
românismului erau polarizate în 


alului național  milenar, războiului 
care — înainte de glorie — ne-a a- 
dus întreg cortesiul de suferinţi şi 
sacrificii, pe care-l știm... 

Analizând piesele antologate și 
tălmăcite, vom putea evidenția cu 
prisosință importanța acestei lu- 
crări, privită nu numai global—aşa 


cum am subliniat la începutul rân- 
durilor de față — ci şi în parte, în 
ceea ce privește realizarea în sine, 
îie ca limbaj, fie ca tehnică, fie ca 
identitate de ideaţie poetică. 

Iată, de pildă, celebrui Sonet ai 
lui Felix Arvers din care redăm nu- 
mâi cele două terţete: 


Deși într'ânsa Providența a pis a'âta 
; Igingăşie, 


Işi va urma distrată calea, fără saudă 


[cum o 'mbie 
Murmurul dragostei pe care sub puşi, ei 
[ii va stârni 


Și credincioasă datoriei, se va "'ntreba 


[nedumerită, 
Citind aceste strofe pline de vraju ei 
[nemărginită: 

„Cine să jie acea femee?* Și să 'mţeleagă 
[mu va ştii. 


unde savoarea gingășiei și discreţia 
ce valorifică și constitue faima a- 
cestor versuri, în primul rână, sunt 
păstrate intacte, printr'un respect 
aproape religios faţă de original, pe 
care.l redăm deasemenea: 


„Pour elle, quoique Dieu Vait fante douce 
[et 'tendre, 

Elle ira son chemin, distraite, et sans 
[entendre 

Ce murmur d'amour €leve sur ses pas; 


A Vaustere devoir pieusement fidâle, 


!d'elie: [cn vis, 
„Quelle est donc cette femme?: et ne In tăcere, în  tăcereu  nesfârșită, topi- 
[comprendra pas. [toure, 
Vino să 'culcăm alături sufletele iubi- 
Acolo unde tălmăcirea cuvânt cu [toare, 
cuvânt nu ar mai putea fi fidelitate Vino să citeşti acolo versurile ce n'am 
faţă de original, ci servilism, ame- (scris... 


ninţând poema redată în române- 
ște cu didacticismul, d-i IL. Gr. Fe- 
rieţeanu merge până în a sacrifica 
cuvântul autorului și, chiar, a in- 
versa versul, dar menținând totuși 
ideia inițială, printr'o echivalență 
de expresie demnă de reţinut. Iată 
Le plus  beaux vers a lui Edmond 
Haraucourt: 


Les plus beaux vers sont ceux qu'on 
[n'€crira jamais, 
Fleurs de râve dont lâme a respire 
[Varome, 
Lmueurs d'un infini, 'sourires d'un 
(fantome. 
Voix des plaines que ton entend sur les 
[sommets. 


Quelque soir ou Pamour fondra nos deux 
[esprits, 
En silence, dans un silence qui se pâme, 
Viens pencher longuemeni iton âme sur 
[mon âme 
Pour y lire les vers que je n'ai pas 
fâcrits. 


redate în slovă românească, în sen- 
sul celor amintite mai sus: 


Cele mai frumoase versuri niciodată n'or 
[fi scrise, 

Flori de vis al căror balsam sufletul la: 
[respirat, 

Glasuri de prin văi pornite ce pe culmi 
[sau înălțat, 
Zârmbete de nălucire, licărire de abise. 


. a . . . . « 


Același lucru îl remarcăm cu 
Rondelul Plecării (Rondel de l'a- 
dieu) al aceluiaşi poet, care ar tre- 
bui reprodus aici în întregime, dacă 
n'am trece exemplificarea și la alți 
favoriți ai muzelor, pentru a da o 
idee cât mai sintetic asupra punc- 
tului de vedere pe care ni l-am pro- 
pus. 

Astfel, trecând mai departe, nu 
putem lăsa nesubliniate subtilitatea 
și gingășia pe care d-l I. Gr. Perie- 
țeanu le redă întocmai, traducând 
Le vase brise a lui Sully Prud- 
homme: 


Toujours întact aux veux du monde 
IN sent croitre et pleurer tout bas 

Sa blessure fine et profonde; 

Ii est brise, n'y touchez pus. 


în versiunea românească: 


Intactă 'n ochii omenirii, 
Profunda-i rană mo distingi; 
Crese tainic urmele rănirii; 
Zdrobită e, să ro atingi. 


Dar ingeniozitatea cu care a reu- 
şit să redea, pe lângă cuprinsul no- 
ţional al originalului, faimosul Cân- 
tec de toamnă (Chanson d'autom- 
ne) al iui Paul Verlaine, care a is- 
pitit la noi, până acum peste zece 
tălmăcitori, dintre care tot d-l 1. 
Gr. Perieţeanu a rămas să dețină 
primatul? 

Il redăm în întregime în româ- 





care, înstimetiv, nu se poate in- 
tegra mama celui mort. 

Zilele trec devenind din ce 
în ce mai senine. 

După câtva timp, deși con- 
vinsă că va rămâne scredin- 
cioasă amintirii soţului ei, fru- 
moasa femeie e învinsă de ti- 
nerețea care izbucneşte năval- 
nică, cerându-și drepturile, 

Tinereţea este reprezentată 
de adecuatul pretendent. 

Bătrânii îi fac o scenă ine- 
rentă situaţiei, de care fosta lor 
moră se agaţă cu disperare 
pentru ca filmul să se termine 
cu o nuntă, 

Acţiunea reuşeşte să țină în- 
cordată atenția spectatorului 
de vag romantic. 

Pe ici pe colo, câteva scene 
fac să se întrezărească oare- 
cum vizibila intervenție a re- 
gisorullui, care s'a achitat ono- 
robil reușind să dea savoarea 
necasară atmosferei, cu con- 
cursul excelentei Emma Gra- 
matica, emtuziastului Leonardo 
Corteze, Inei Pola (cu o nuanță 
prea matură pentru rolul ei de 
pură îingenuă), Osvaldo Va- 
lenti (într'o compoziție care 
fără să-i ceară mare lucru, îl 
prinde). Ruggero Rugeri şi in- 
terpreţii celor trei bătrâni al 
căzor nume ne scapă din vina 
„autorilor” programului cine- 
matografului Scala. 

Deşi se trece destul de ușor 
peste anumite confiicte sufle- 
teşti, cari ţinând seama de 
vârsta eroinei, ar fi putut fi 
ceva mai tardiv rezolvate, fil- 
mul pare menit a ji recoman- 
dat la rubrica „Poşta Cititoa- 
velor” tinerelor  decepționate 
cari cer sfaturi sub pseudoni- 
me ca: „Fata fără imimă”, „Vis 
spulberat”, „Dilema Destinu- 
ui”, ș.a.m.ă. 

"Im definitiv, mai devreme 
sau mai târziu, toate trec... 


ADRIANA NICOARĂ 





neşte numai, originalul fiind destul 
de cunoscut: 


Al toamnei cor 
Tânguitor 

Răneşte inima_mi Ușor, 

Şi ale ploilor viori 
Imi dau fiori. 


De-abia respir, 
Ca 'ntr'umn delir, 

Când ceasul bate 'mdurerat, 

Şi plâng gândină l-a! vremii fir, 
Indepărtat. 


Și zbor răpit 

De-un vânt cumplit, 
De_o crudă soartă, 
Din loc în loc, 

In jalnic joc, 

Ca frunza mvoartă. 


în care efectul onomatopeic al vo- 
calelor este redat în echivalenţe de 
o îndemânare surprinzătoare, schim- 
bând sonoritatea originalului numai 
acolo unde spiritul limbii românești 
cere o adaptare specială. 

Desigur că, din cele peste o sută 
de bucăţi  tăimăcite şi antologate, 
se puteau cita mult mai multe piese 
întru demonstrarea punctului de 
vedere, pe care l-am urmărit în a- 
cest articol. Ne-am mărginit numat 
la o succintă exemplificare, siliţi 
doar de economia de spațiu pe care 
ne-o impune cadrul revistei în care 
se publică aceste rânduri. Totuși, 
atâtea câte sunt versurile citate, ele 
pot da cititorului român o idee nu 
numai asupra valorii artistice a 
tălmăcirilor d-lui I. Gr. Perieţeanu, 
reactualizând problema tălmăciri- 
lor în genere; dar, în același timp, 
poetul român ni se relevă şi ca un 


emerit interpret al poeziei în lirica: 


noastră; ca un distins amant şi slu- 
jitor al Poeziei în genere, făcând, în 
același timp, o operă minunată de 
cunoaştere a liricei franceze la noi, 
așa cum pentru poezia europeană 
în deobşte, numai un Ion Pillata 
mai reușit să realizeze. 


CONSTANTIN STELIAN 


De i 








=== 10 August 1943 


NOTE 


TRANSCRIEM 


pentru toţi cetitorii noştri, aceste 
pline ge adevăr pasazii cu care 
d. prot, D. Caracostea îşi închee 
marele studiu despre CREATI- 
VITATEA EMINESCIANA: „Pre- 
supunând darul de sus — fără 
de care nu se poate nimic — și 


lăsână la o parte toate deose- 
birile de epocă, de generaţie. de 
direcție, şi evocând pe toţi frun- 
taşii scrisului românesc câţi se 
odihnesc in pământul țării şi 
dincolo ge hotarele ei, dela Pa- 
lermo până la Lemberg şi mai 
departe, se cuvine, în reculegere, 
să ne punem înţrebarea: Ce im- 
perative ne grăiesc din atâtea 
mari morminte şi mai ales, din 
acela care se înalță deasupra tu- 
turor? Cum într'o celebră pânză 
a lui Rembrandt, se ridică Moise 
în toată vigoarea, înălțând, dea- 
supra capului matur, abla de 
legi, tot astfel, deasupra gene- 
+aţiilor, se ridică din jertfa lui 
Eminescu, poruncile veșnice ale 
scrisului românesc. Cea dintâi 
poruncă din crezul generaţiilor 
este: rădăcinează-te adânc în su- 
fletul neamului tău. Şi, pentrucă 
bunurile sufleieşti supreme tră- 
iesc pentru noi în această minu- 
nată faţă a vieţii care este limba 
românească, cultul, înnobilarea și 
desăvârşirea ei să rămâie nestră- 
mutatul nostru cuget. Valoarea 
unei literaturi este determinată 
întâi ge caracterul și geniul lim- 
bii materne. Și dacă Turghenief, 
după o fază de restriște, mărtu- 
ziseşte că ceeace i-a mântuit de 
îndoială a fost limba lui, tot ast- 
fel noi, dupăce am adâncit pa- 
ginile lui Eminescu şi ne-am pă- 
truns de ce minunat instrument 
de expresie este limba noastră, 
suntem îndreptăţiţi să zicem: în 
zile de îndoială, ceeace-mi sus- 
ţine credinţa în destinele viitoa- 
re ale poeziei neamului meu, şi 
prin aceasta a întregii lui cul- 
turi, eşti tu, limpede ca cerul 
Italiei, şi bogată ca pământul pe 
care trăim, sfântă limbă româ- 
nească. Dumnezeu când îți dă 
ţie, celui vremelnic, harul unei 


" firi alese, creează posibilițatea u- 


nui destin căruia trebuie să-i 
rămâi crediacios. Nimic nu  ca- 
racterizează mai mult decât con- 
ştiinţa despre propria menire, 
felul cum ştii să te identifici cu 
imperativele destinului pentru 
care te simţi creat, Al stâlp de 
credinţă: păzește-te de primejdia 
originalității cu orice prej a ce- 
lui care crede că poate îi o glo- 
rie să devii neom prin singula- 
rizare. Numai viziunea totală şi 
adâncă a lumil ţe poate înălța 
pe marile piedestaluri. Cuvintele 
obște și obştesc, în care au cre- 
zut înaintașii şi care azi par îa- 


* vechite, sunt mai presus de mo- 


dă. Viaţa fiind mai presus de 
artă, nu estetiza; panestetismul 
este moartea poeziei. Destinul 
poetului nu poate fi mărginit la 
un simplu joc. Rămâi străin de 
deşertăciunea succeselor, Gloria 
nu vine la cine o caută, căci ci- 
ne aleargă după ea, așşteptânăa a- 
plause, se uită la alţii, nu în a- 
dâncul lui. Eminescu făcea totul 
ca şi când ar fi avut de trăit o 
sută de ani şi, prin poezia lui. 
ştia că vorbeşte ceva mai pre- 
sus de el. Aceasta este porunca 
lui de dincolo. Poţi  mucenicii 


- scrisului nostru şi-au susţinut în- 


crederea  printra  neintreruptă 
pregătire. Niciunul mai mult ca 
ei. Conştiinţa menirii poate înăl- 
ţa și pe cel mai urgisit; numai 
prin ea poţi rezista unei lumi de 
duşmani, căci prin ea vorbesc 





tăriile. Un alt imperativ, şi din- 
tre cele mai erele, este ca, fiind 
mereu tu, să te desmărginești, 
sporind fiinţa ta cu tot ce este 
trainic pe lume, un spor nu e- 
olectic, ci însuşit organic, — Nu 
uita însă că vremea ta își are 
arepurile ei și că drumul poeziei 
nu se opreşte niciodată: cel mai 
mare dușman al lui Eminescu. 
privit ca Simbol de creativitate. 
este eminescianismul, spiritul de 
imitație. 

— Tehnica nu se învaţă, se 
creează odată cu fiecare solie şi 
cu fiecare plăsmuire; şi numai 
cine stăruie până la capăt în so- 
lia lui, acela poate fi mântuit. 
Dus de puterile acestea, te o- 
preşti acolo unde destinul tău. 
al neamului şi al umanităţii fac 
un tot nedespărţit, şi-ţi dai sea- 
ma că, împotriva tuturor puteri- 
jor destrămării, ai fost făuritorul 
unei opere nepieriioare. Acestea 
sunt glasurile de consolidare ce 
se ridică din mucenicia lui Emi- 
nescu. Bunurile dobândite prin 
ele nu pot fi plătite cu nimic 
şi impuna mari îndatoriri criticei 
şi publicului. Pe marmura ace- 
stor stâlpi se va înălța cupola 
vârstei ge aur a literaturii ro- 
mâneşti. Pe lângă opera lui, a- 
dâncirea acestor porunci mai 
presus de generaţii, garantează, 
şi pe calea creativităţii, eterna 
prezenţă a lui Eminescu în inl- 
mile şi minţile românești”. 
CREATIVITATEA EMINESCIA- 
NA, atudiu! d-lui prof. D. Cara- 


cistea, a apărut, în colecţia Scrii- 
torii Români Contemporanii, la 
Fundaţia Regală pentru Litera- 
tură şi Artă, 


SAECULUM 


revista de fiiosoiie de sub direc- 
țiunea marelui nostru poet și cu- 
getător Lucian Blaga, a ajuns la 
numărul al patrulea de apariţie, 
(ulie—August, 1943), 

Din sumar reținem: Lucian 
Blaga, Getica; Victor lancu, A- 
naliza fenomenologică a formei; 
Zevedei Barbu,Cultură și istori- 
citate; Lucian Blaga, Hălderlin ; 
G. Hanganu, Sensul ţragic al. e- 
xistenţei la A. Rimbaud; Z. Bar- 
bu, Despre valoarea etică a ştiin- 
ței de P. Sergescu, — Metafizica 





de Nae Ionescu, — T. Maiorescu 
şi contemporanii săi. Vol. Ii de E. 
Lovnescu (Recenzii); L. B., Să- 
punul filosofic; O. D., Hălderlin 
şi -esența poeziei, — Un precursor 
al lui Bergson; Z. B., Istoria 
ştiinţelor, sau despre bătrânii 
morţi, — Plato în românește; și 
V. ]., E. Lovinescu. (Note). Vom 
reveni. 


REVISTA ORIENTĂRI 


aduce, în numărul „ei pe Iulie, 
trei colaborări centrate în jurul 
problemei tineretului : „Tinere- 
mu! în perioadele postbelice“ 
(Stroe Botez), „Problema tine- 
retului“ (G. C. Nicolescu) și „A- 
vantajul tineretului“ (Traian 
Chelariu). Subliniem aceste pă- 
reri : „Imaginea completă a stă- 
rilor de fapt ne face să înţele- 
gem că soluționarea nouilor pTo- 
bleme impune o spiritualitate 
nouă, o înțelegere promptă şi o 
weţiune îndrăzneață şi tenace, 
ceeace constituie aproape exr- 
clusiv apanagiul tinereții. Viaţa 
colectivă de azi a ajuns la un 
ritm trepidant, cerând din ce în 
ce mai  iinsis:ent înlăturarea 
zgurzi pe care oboseala și men- 
talitățile depășite, le-au depus 
pe formele  uieţii colective“. 
(Stroe Botez). „Este un adevăr 
pe care nu putem şi nu vrem 
să-l contestăm : generaţia actua- 
lă este mediocru pregătită. Cau- 








Das 





oamenii care ie poartă consecin- 
țele...“ (G. C. Nicolescu), „Exa- 
minat în raport cu  postula.eie 
câte pot sta la temelia unei so- 
cie.ăți umane drepte și neum- 
brite de obscurantisme,  tinere- 
tul nostru are, cel puțin, avan- 
tajul de a fi, în mod sincer, dis- 
ponibil, —- precum to: disponibil 
este pentru realizarea oricărui 
alt ideal. Dacă şansele noastre 
de continuita:e românească, et- 
nică şi culturală, în spațiul care 
este al nostru şi ne va fi acor- 
dat, sar reduce numai la atâ:a, 
tot nu am avea motive să des- 


perăm“. (Traian Cheiariu). Lu 
partea de Insemnări a revistei 
își dau  prețioasa contribuție 
d-nii : Barbu Niculescu, Eugen 
Trancu-laşi şi G. Salten. Apă- 
rând în comliții tehnice  supt- 
vioare, revista „ORIENTĂRI“ « 
cetită de toți cei ce cred în ziua 
de mâine a neamului nostru, 


NU URMEAZĂ ŞI NU TREBUE 


ca el (filosofii) să-şi lase din 
mâini sealpelul analizelor subtile 
şi sonda explorărlor adânci, în- 
să în situaţia în care ne aflăm, 
ascultâna glasul vremii şi sim- . 
tina dislocarea destinelor univer- 
sale, să întârzie mai puţin în re- 
giunea problemelor descărnate şi 
să treacă la problemele vitale. 
cu ţot clocotui ființei lor întregi, 
la preblemele care se pun în 





mod atât de incisiv astăzi po- 
poarelor amenințate şi oanenirii 
în suferință. „„Aceasta e conclu- 
zia la care ajunge d. prof. ]. Pe- 
trovici în conferința d-sale des- 
pre Misiunea filosofului,. publi- 
cată în revista SYMPOSION 
(Iunie). Cuintele marelui nostru 
profesor de filosofie rezumă un 
prezram pe care și-l poate în- 
suși orice revistă scrisă de oa- 
meni tineri şi hotăriţi să filoso- 
feze conform realităţii şi raţiunii 
şi nu pe lângă realitate şi raţiu- 
me, adică parafizie şi paranolic, 
Faptul că revista Symyposion pu- 
blică tocmai această conferinţă, 
este de bun augur. 


UNIVERSUL LITERAR = 





Ynsetatul 


„„Pe îaţa lui, sub.raza lunii, 

Un dor nelămurit plutea 

Şi-o siguranţă, a Rugăciunii, 

(Din tot ce poate-un chip să 'ncapă); 
Simţeam că vrednic e să bea 
Ambrozie nu simplă apă; 

Nectarul zeilor, păstrat 

In adâncimi de cer, curat, — 

Atât de sfântă şi de clară 

Dorinţa lui se "'wvolbura... 


Pe buzele, deschise 'n vis, 
Un zâmbet blând se contura 
Fin — oglindind un Paradis 
Soiemn şi-armonios de ape... 
Divinitatea se 'ndura 

Și ca o soră-i sta aproape... 


Simţeam că nu-i pot turbura 

Nici sbuciumul închis sub pleoape, 
Nici raiul adumbrit sub geană, 
Cun strop de apă pământeană... 
Și *n mâini paharu 'mi tremura... 


ȘTEFAN STĂNESCU 


Yntârziatut poem 


Poemul întârziatul poem 

Trece printre cuvinte, 

Printre lacrimi, 

Printre oamenii care gem 

Sub tristețe și patimi, 

Neștiut 

Cum viața inundă în noui născut 
Și moartea pătrunde prin scut... 


Spuneţi-mi, voi case 

Cu perdelele trase, 

Poemul, întârziatul poem 

Cu parfum de brădet 

Pe care-l aștept 

Şi ae care mă tem. 

N'a trecut și nici n'a 'ntrebat 
De casa celui mai tânăr poet. 


MATEI ALEXANDRESCU 


(rcuș în legendă 


In stepa rusească prin holde nesfârşite, 
te-am căutat Domniţă ca pe-un giuvaer, 
până unde marea subt zări înmărmurite 


se sărută cu cerul lâng'un trist corăbier. 


Intors prin munţi la focuri ciobănești, 
cu cetină de brad am împodobit 
chipul tău din suflet — să trăeşti 

în veac, cu veacul stindard de mit. 


Apoi pe drumuri ardelene în brațe te-am adus, 
să urci cu mine creste ce sângeră în soare 

și împlinirile să fie sclipiri de cuvânt spus 

pe margini de legendă ce n'are hotare. 


mele care au determinat această 
situație stau însă în afară de 





V. JELERU 








ION TH. ILEA 


Cronica plastică 





CARTEA ROMÂNĂ de ARTĂ 


Ar fi trebuit să fim extrem de bine 
documentaţi pentru a aborda acest su- 
biect, fiind însă departe de Capitală nu 
ne este îngăduit, şi ne vom mărgini la 
ceeace ne ajută memoria, cerând scuze 
cetitorilor şi autorilor pentru cărţile 
omise. 

Una dintre primele cărți de artă tipă- 
rite la noi în format mare și totodată 
foarţe îngrijit, este cartea despre „NI- 
COLAE GRIGORESCU“  cu' textul de 
VLAHUȚĂ, astăzi epuizată. Lăsând la o 
parte textul lucrării, credem că imagi- 
nile reproduse și alese nu ne par dintre 
cele caracteristice din punct de vedere 
pur pictural ale părintelui „picturii de 
şevalet'' românească; este și firesc, VLA- 
HUȚĂ fiina literat, nu putea avea decât 
a imperfectă cunoaștere a operei artistu- 
ui. 

Condiţiile grafice ale volumului însă, 
nu lasă nimic de doriţ. Un alt volum de 
artă român, întrun format mult mai 
practic, mai ușor de mânuit, cu o sim- 
patică copertă galbenă, este acel consa- 
crat lui „LUCHIAN“ de către d. Cioflec. 
Intocmit cu multă pricepere, oferă îndată 
cercetătorului o documentare plastică se- 
rioasă. O extraordinar de interesantă 
carte de artă în format mai mare şi cu 
planșe colorate este aceea consacrată 
frescelor dela Curtea de Argeș, descope- 
rite în biserica Domnească. Reproduce- 
rile însă sunt: mincinoase față de colorit. 
Aceste minunate fresce se caracterizează 
printr'o coloraţie de o mare nobleţă, to- 
mul lor predominant fiind violetul al- 
băstrui, întărit de ocruri și roşuri atenua- 
te, în timp ce imagina colorată din vo- 
lum are o pronunțată tendinţă spre. tri- 
colorul român înflăcărat. Este drept că 
ceeace se reproduce mai cu greu şi tră- 
dează pictorul mai sigur, este reproduce- 
rea tabloului său, în special reproduce- 
rea colorată. De acest neajuns sufăr în 
special pictorii clasici, de pildă un VER- 
MEER DIN DELFT este aproape impo- 
sibil de reprodus şi în negru și în culori. 
Orice imagine a operei lui nu e decât o 
foarte îndepărtată întruchipare a ceeace 
a voit să spună; este desigur cel ce-şi 
divulgă mai cu greu secretele; tot, ase- 
meni confratele său italian, marele şi 
neasemuiiul PIERO DE LA FRANCES- 
CA, ale cărui alburi şi cenușiuri amin- 
tesc pe ale lui THEODOR PALLADY. 

Pictorii ale căror opere se reproduc 


admirabil sunt modernii, a căror gamă . 


de culori e formată din colori disociate, 
crude, precum e VINCENT VAN. GOGH. 
Un critic de artă întâlnit de curând, îmi 
spunea cum văzuse  într'o vitrină din 
Berlin, tabloul alăturat de reproducere; 
se putea spune că diferenţe aproape nu 
existau. Cred că „VAN GOGH“ e un caz 
excepţional întrucât el pe pânză juxta- 
pune colorile, nu le mestecă, întrebuin- 
ţează lucrână tuşe mici, una alături de 
alta, ca şi cum ar scrie. 


Consider cărți de artă şi acele care 
tratează despre folklorul nostru atât de 
bogat precum şi tot ce priveşte arta ţă- 
rănească română. În acest domeniu avem 
o serie de extrem de interesante cărți de 
a căror alcătuire s'a îngrijit profesorul 
OPRESCU şi care sunt foarte preţioase 
documente. De pildă nouă ne-au servit 
pentru unele compoziţii şi cred că ori și 
care dintre acei ce ţin o pensulă 'n mână, 
ar tiebui să şi. le procure fiindu-le de 
un apreciabil folos. Una dintre cele dintâi 
a fost aceea tipărită la Cultura Naţională 
în format mic portativ, apoi admirabilul 


număr al revistei „STUDIO“ marea re- 
vistă engleză de artă, consacrat în între- 
gime artei ţărăneşti românești eşit din 
teascurile imprimeriilor engleze în ex- 
celente condițiuni de artă şi cu fotogra- 
fii colorate, fără cusur. Legaten pânză 
verde cu litere aurite direct aplicate pe 
pânză, aceste volume împreună cu îm- 
brăcămintea lor, înfățișând un minunat 
desen primitiv al țăranilor noştri au tîost 
desigur, ce sa făcut mai bun pân'acum, 
în această direcţie. D-l profesor GEORGE 
OPRESCU a scris nu numai despre arta 
țărănească, ci şi despre arta picturală mo- 
dernă, dându-ne acel cochet volum tipărit 
în mai multe limbi „Pictura românească 
dela 1800 până'n zilele noastre“ (cităm din 


memorie). Un cât se poate de interesant 
volum al d-lui prof. OPRESCU este şi acel 
(tipărit tot la Cultura Naţională) cu dese- 
nuri extrase din albumele pictorilor fran- 


cezi vizitând țările noastre în secolul tre- 
cut, pentru noi un document de prim or- 
din asupra costumelor şi obiceiurilor. Să 
nu uităm în această direcţie absolut în- 
cântătorul volum al Municipiului - BUCU- 
REȘTII VECHI cu câteva plange în culori 
neîntrecute ca artă grafică, 


Regretăm că nu ni sa pus la dispoziţie 
ultimele două volume ale PROF. OPRES- 
CU: „Istoria artei“ şi volumul consacrat 
graficei românești ne-am fi făcut o deo- 
E a plăcere să le semnalăm şi recen- 
zăm. 


Inainte de a vorbi de cel mai elegant 
și frumos volum de artă tipărit la noi, 
ținem să deplângem dispariţia admirabi- 
lei publicaţii „Artă și tehnică grafică“, 
soră bună cu publicația franceză „Art et 
metiers graphiques”. Pentru plastica ro- 
mânească lipsa acestei reviste de artă 
este o grea încercare. Rafinamentul şi 


gustul celui care o întocmea, nu numai 
că merită toată lauda, dar nu va putea nici 
odată (mă tem!) fi înlocuită. Cunoaștem 
bine pe cel ce, până 'n cele mai mici 
amănunte estetice, se ocupa de revistă 
şi n'avem decât o dorinţă: să-l revedem 





ARTEMISA LOMI GENTILES CRI 


Conţidenţe 








NOTE 


DESPRE CLAUDIO 1SOPESCU. 


şi despre activitatea desfă- 
şurată de Domnia-sa la Roma, 
la a cărei Universitate «e de 
douăzeci de ani profesor de 
Limba și Literatura română, 
am amintit deseori în  rându- 
rile rubricei noastre, oridecâte 
ori am avut ocazia să ne oprim 
asupra vreunui studiu semnat 
de D-sa, sau asupra vreunei 
noui cărți apărute în preţioasa 
colecție: „Piccoia biblioteca ro- 
mena”. - 

Preţuirea d-lui Isopescu era 
jirească din partea noastră. 

Iată însă că şi confrații Ita- 
lieni îl stimează aproape tot 
utât de mult pe compatriotul 
nostru. Cu ocazia apariței ulti- 
mei cărți a d-lui Isopescu — 
„Saggi romeno-italo“ispanici”, 
A. Signorelli, Roma, 1943 — 
închinată „alla mazione italia- 
na sempre sinceramente amua- 
ta”, d. S. Bonucelli scrie gprin- 
tre altele şi următoarele: 
„Claudio Isopescu, care dă cu 
această carte o nouă probă a 
prodigioasei, multiple; activi” 
lăți pe came-o desfăşură dela 
catedră, ca animator pentru 
discipolii săi, prin importante 
comunicații făcute la congrese 
în ceeace priveşte studiile, prin 
numeroase amintiri publicate 
de diferitele Academii Italie- 
„ne, prin esseuri apărute prin 
reviste: apoi în sfera unei ac- 
țiuni care s'ar putea numi de 
udevărat apostolat, prin mulți- 
mea de conferințe ţinute la 
noi şi în patria sa. - 

Şi îm această imensă activi- 
tate a arătat întotdeauna a fi 
posesorul unei culuri temeini- 
ce, a unor studii extrem de se- 
rioase care, prin munca şi 
timpul care-l reclamă i-au 
sdruncinat sănătatea. Și totuşi 
sabariul pe care-l primeşte din 
România în cglitatea sa de 
profesor este, cum e prea bine 








în fruntea acestei publicaţii, care spe- 
răm, când vitregia vremurilor va fi tre- 
cut, își va face din nou apariţia pentru 
ifala și 'propășşirea plasticei române. 

* 


Am semnalat la timp apariţia superbu- 
lui volum datorit D-NEI OLGA GRE- 
CEANU, tipărit de  teascurile „Scrisului 
Românesc“ din Craiova. Cu toate că spa- 
țiul ne este restrâns, voim să revenim 
asupra acestui minunat volum ale cărui 
reproduceri colorate 'n sepia sunt de o 
deosebită frumuseţe. Credem că dacă 
d-na Olga Greceanu l-a tipărit în limba 
franceză este pentru a putea fi cetit şi'n 
străinătate. Ce ne place la d-na GRECEA- 
NU, este întreaga sinceritate cu care l-a 


scris. Aşi avea însă o obiecțiune de făcut, 
cât priveşte textul, o obiecţiune care este: : 


mai mult un regret. Regretul că vorbind 


despre pictoriţele de altă dată d-sa nu ne - 


vorbeşte destul despre „tehnica“ acestor 
artiste, paleta lor, felul lor de a lucra 
și nu ne descrie coloritul, alcătuirea şi 
compoziția operelor reproduse. Parcurgând 
diferitele şi prea frumoasele file ale a- 
cesei cărţi, ajungem la concluzia că îna- 
intașele noastre de sex femenin posedau 
un real și foarte solid meșteșug be care 
însă îl întrebuințau în a pastişă pe con- 
fraţii lor masculini, din păcate! 
Incontestabii, cea mai interesantă ne 
pare ARTEMIZA LOMI GENTILESCHI 
cu o putere de exprimare într'adevăr 
neobișnuită ;fără discuţie elevă sau dis- 
cipolă complectă a .lui CARAVAGGIQ 
marele realist italian. Ne-a mirat faptul 
că tabloul atât de impresionant „Ludita 
omorîndu-l pe Holopherne“ (reprodus 
magistral în carte) este dat ca operă a 
ARTEMIZEI, în timp ce el nu este decât 
o copie a aceluiaș de CARAVAGGIO. 
Puterea de asimilare a artei masculine, 
o au aceste doamne într'așa chip încât, 


Sar putea spune că tablourile ARTEMI- 


ZEI LOMI, ar putea fi semnate de MI- 
CHEL-ANGELO MERISI, fără ca cineva 
să protesteze. Oricare ar fi concluziile 
ce le-am, trage, minunatul tipar al aces- 
tui volum de artă merită laude superla- 
tive. Contrastele de închis şi deschis ne 
par însă „cam“ exagerate. Totuşi rămân 
admirabile. 
* 

Ținem să atragem atenția asupra ma- 
pelor de desen scoase de d. Guguianu 
şi'n care au luat loc deja RESSU, STE- 
RIADI, ST. POPESCU. Remarcăm pro- 
gresele de fiecare tipăritură nouă. 

O carte care ne întăţișează o serie de 
sugestive şi personale desenuri este „A- 
venturile lui Robinson Crusoe“ ilustrate 
de MARIANA PETRAȘŞCU în editura 
Universului. Am avea unele obiecţii îm- 
potriva literei și graficei acestei cărţi, 
care cu o asemenea colaboratoare, ar fi 
putut fi, una din cele mai frumoase ale 
anului. Păcatul este că tipografii români, 
nu sunt încă destul de supuși ilustrato- 
rului, vor să lucreze independent, Intre 
ilustrator și tipograf, ca să iasă o carte 
bine tipărită trebue să fie o strânsă co- 
laborare, ajutându-se și sfătuindu-se re- 
ciproc. În momentul când editorii vor 
înțelege acest lucru „cartea de artă ro- 
mână“ va fi salvată. 


E LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 





3 








cunoscut în Italia, inferior — 
lucru întradevăr unic — celor 
pe care-l primesc mulți  lec- 
tori români dela Universităţi; 
le noastre, plătiţi şi de Minis- 
terul Propagamdei homâne şi 
cari nu publică, aşa cum face 
Isopescu, nici studii, nici arti” 
cole şi nau ţinut nici-o con- 
ferinţă asupra României în I- 
talia şi nici în România asupra 
Italiei”. 

Cu riscul de-a fi comis o în- 
discreţie, S. Bonuocelli ne des-. 
vălue un adevăr trist şi dure- 
ros, pe care e bine să-l ţinem 
minte. 





„Saggi romeno-italo“tispani-, 
ci” e o interesantă culegere de 
studii și eșseuri, privind  nu- 
meroase domenii ale culturii: 
lângă cercetări ţilologice, ră- 
sor amintiri, lângă  descope- 
riri istorice, frumoase evocări 
ale trecutului şi ale legăturilor 
culturale italo-române. Preţi- 
"ase sunt mai cu seamă cerce- 
tările cu privire la timpul pe 
care l-au petrecut în Italia nu- 
meroase personalităţi din tre- 
cutul nostru: preţioase pentru 
datele cu greu adunate de au- 
LOT, dar mai ales pentru sem- 
nificaţia  vainicelor legături 
dintre aleşii unei națiuni cu 
pământul şi oamenii unei ţări 
upropiat înrudite prin sange şi 
limbă. Ciprian Porumbescu, 
mort în plină tinereţe, « dedi- 
cat Italiei, pe solul căreia vi- 
sase o neintâmplută însănăto” 
şire, unele dintre cele mai de- 
licate compoziţii. Atâtea poezii 
de-ale lui Duiliu Zamfirescu 
au fost inspirate de frumuse- 
țile naturale şi artistice ale Ita- 
liei; studiile lui Aron Densu- 
şianu asupra lui Dante, Tasso, 
Boconccio, au fost făcute pe 
pămâtul care oferise azil lup” 
tătorului pentru libertatea pro- 
vinciei sale iubite, Transilva- 
nia. 

Un capitol deosebit de îm- 
portant e cel închinat lui Ro- 
mulus Scriban, poetul ireden- 
tismuwlui român, şi lui Alexan- 
dru Ion Cuza, în care autorul 
arată paralelismul şi strânsa 
legătură dintre lupta pentru 
Unire şi Libertate dusă de Ita- 
lia şi de România, publicând 
scrisorile schimbate de Dom- 
nitorul Cuza cu Vittorio Ema- 
nuele ÎI şi mai târziu cu Ca- 
vour care-a susținut cu fră- 
țească dragoste unirea princi- 
patelor române în timpul con- 
gresului dela Paris. 

Mulţumim încă odată d-lui 
Isopescu pentru tot ce face a- 
colo în Cetatea Eternă, pentru 
cunoașterea ţării şi poporului 
românesc, şi-i urăm izbânda pe 
care truda d-sale o merită. 


CONSTANȚA TUDOR 


Note 
germane 


JAKOB SCHAFFNER 





(născut la Basel, 4 Nov. 1835) e 
autor a peste 49 de volume de 
admirabilă proză care, ca stil şi 
atmosferă, îl apropie mult de ma- 
rele predecesor şi compatriot 
Goitfried Keller. Debutână în 

1905 cu romanul autobiogratic 
Irrfahrten des Jonathan Bregger, 
cariera lui literară  evoluiază 
vrodigios. Dintre operele sale ci- 

tăm : Hans Himmelhoch (1909), 
Konrad Pilater (1910), Johannes 
(trilogie, 1922, 1930, 1933), Eine 
deutsche  Wanderschaft (4933), 

Kampf und heife (1939), Der 

Dechant von Gottesbiiren (1917), 

Die Weissbeit der Liebe (1919), 
Kinder des Schicksals (1920), Das 

grosse Erlebnis (1926), Der Men- 

sch Krone (1928), Die Gliicks- 

fischer (1925), Das Wunderbare 

(1923), Larissa (1935), Der Gang 

nach St. Jakob (1937), Liebe und 

Schiecksal (1932). Nobel und 

Trăume (1934) şi unicul volum 

de versuri Der Kreislauf (1927). 
In afară de literatură propriu 

zisă, Jakob Schaffner a publicat 

şi opere de critică politică şi so- 

cială şi opere de descriere a pei- 

sajului german. Din 1933 e mem- 

bru al Academiei germane. 











ulm 


— Ce pottaști, domnule ? | | 

— Păi, aş vrea şi eu să-mi faci un mic ser” 

viciu... Că ştiu bine că iam fost retrogradat şi 

mutat disciplinar la Urziceni. de râde şi acum tot 
tribunalul de mine !.. 

— Cine ești dumneata, că eu nu te cunosc... 

—- Imi pare rău!... kh, așa sunt toţi, când 
„ajung mari... Nu Tai CUNOSC la oameni! Eu, 
domne lulică, sunt Ioniţă Trancă, 
doua... RI 5 , 

_— Dumneata eşti, nene loniţă ?.. Te rog să stai 
pe scaun.. a 

—— Mulyumesc.. Eu, în persoană !.. 

— Te rog să mă scuzi că nu te-am recunoscut... 
Te ştiam cu barbă mare, şi albă... i 

—. Aveam, însă sa dus... Mi-a jucat renghiul un 
păcătos de practicant, când am avut cazul cu cer” 
cetarea dosarului ăla pierdut, de care poate să fi 
auzit şi dumneata... 

— Nu mai spune ?- ie 

— Serios... Că numai ce vine la mine şi-mi spune 
confidenţial, la ureche: — „Neică Ioniţă, vreau 
să-ţi spun una, dar să nu te superi...* Lasă-mă, 
domn'e în pace, că şi aşa sunt destul de amărât, şi 
acum pică domnu inspector gneral să mă ia în cer” 
cetare... Da'mucosul de praoticant, de colo... Bine 
neică Ioniţă, te las eu în pace, dar nici de dumnea- 
ta r'o să fic bine! Ce vorbeşti, mă?!.. la spune-mi... 
Să-ţi spun... Am auziiedcla unul, de este prieten bun 
cu inspectorul general şi-i cunoaşte toate meteh- 
nele, că nu poate suferi oamenii cu barbă... Ii dis- 
truge, nu altceva!.. Fiindcă, spune dumnealui, că 
bawba nu este legală decât pentru fețele bisarice” 
şti... Şi, pe urmă, la rândul lui fiind spân, se în- 
țelege dece are vrăjmăşia 
asta !... I-auzi comedia dracu- 
lui 1... Păi, ce este de făcut?... 
Că eu port barbă de mic copil, 
şi nu vreau să mă cebăluese 
tocmai acum !!.. Te priveşte... 
Dar să ştii că tocmai pe-o 
chestie ca asta, sar putea să 
intri la apă !!... Bine domnule, 
dar ăsta e un atac la liberta- 

tea individuală!.. Avem, sau 
nu avem constituţie ?.. Ce mă 
priveşte pe mine, mi-o întoar- 
ce practicantui ?... N'o să dis: 
cut eu în contradictoriu cu 
domnu inspector general, pe 
chestii de constituţie !.. Eu nu 
sunt decât un biet practicant, 
şi nu vreau să-mi distrug ca- 
riera pentru alţii!... 

După ce mi-a vârit fierul 
roşu la inimă, a supt un fum 
din mucul de ţigare de-l avea 
lipit pe colţul buzei, şi şi-a 
văzut de lucru... Eu, cu alte 
cuvinte, rămăsesera la idee, și 
nu mi-a mai tihnit lucrul... 
Mă gândeam: mă, să fie al 
dracului, te pomeneşti că aşa 
o fi!.. Am mai învârtit eu 
vreo două dosare, până ce mă 
hotărăsc... Imi iau pălăria, pe 
care-o ţinem încuiată în saltar 
ca să nu mi-o fure colegii, şi 
plec la bărbierul de peste 
drum de tribunal... Ăsta, unul 
Fârnache, mă ia după obiceiul 
bărbieresc... Să trăeşti, coane 
Ioniţă !... Cum mai merge cu 
politica ?... Am auzit că domnu 

Iulică sa ajuns din gros cu 
opoziţia, şi i-a făcut rost de 
un loc de deputat pentru Au- 
„_rică Petculescu |... 

— Auzi, canalia !... 

— Ehe, păi acum l-ai cunoscut mata pe Fârna- 
che, domn'e Iulică?... Ce politică, și ce învârteală, 
domn'e?!.. Pe mine te rog să mă serveșşti la iuțeală, 
că acum pică domnul inspector general în anchetă!.. 
Bine, coane Ioniţă, nu te enerva !.. Doriţi să vă po- 
trivim puțin părul pela ceafă ?.. Nu, să-mi razi 
barba... Nu mă'nebuni!... Ce te înnebunesc, domn'e, 
mauzi că sunt grăbit?.. Rade-o, pe răspunderea 
mea !.. Când a văzut că treaba este serioasă, a stri- 
gat la un nespălat de ucenic să aducă ligheanul 
ăl mare... A dat cu săpun bine, bine, şi mi-a pus 
briciul în barbă... Rădea şi se minuna... Coane Io” 
niță, sunt sigur că este vorba de un rămăşag!.. Eh, 
tot mă bucur că ai să-l câştigi !.. De câştiguri din 
astea să ai tu parte toată viața !... Să trăiţi... Să vă 
fie de bine... Doriţi şi ceva pudră ?... Dă şi cu de- 
aia, să nu se mai cunoască nici ummă de barbă !... 

— Interesant... 

— Da, foarte interesant !.. Mai ales când m'am 
înapoiat la arhivă... Fâdeau toţi, de mai să răs- 
toarne dulapurile cu dosare!.. Cu mare greutate 
i-a putut pune la respect domnu prim grefier, do- 
jenindu-i că fac glume proaste, care compromit 
grav corpul funcționarilor judecătoreşti | Abia a- 
tumci am înţăles că-și bătuse joc practicantul de 
mine !.. M'am repezit să-i dau în cap cu o călimară 
cu cerneală pelican, însă ma oprit un coleg, pe 
motiv că o are în primire, şi dacă se sparge, o plă- 
teşte el din leafă... 

— Fi, şi cu ancheta cum ai ieşit ?... 

— Prost, domn'e Iulică !..,. N'a ţinut socoteală de 
năcazul meu!. Ba, ceva mai mult, dommu preşe- 
dinte în loc să-mi ia apărarea, așa după cum îmi 
făgăduise, m'a luat la socoteală în faţa domnului 
inspector general, taxându-mă drept nebun !... M'a 
mutat disciplinar la Urziceni, cu retrogradare... 

— Auzi comedia dracului !. Şi-a bătut joc prac- 
ticantul de dumneata... 

— Domn'e lulică, nu-mi mai aminti de păcă- 
tosul ăla, că văd negru înaintea ochilor, şi mi 
se face de parchet!.. Şi-a bătut joc, domnule !?... 
M'a făcut de râs şi la serviciu, şi în lume, şi în 
familie... Iţi închipuieşti dumneata ce a fost pe 
mine acasă ?,.. 

— Cred... Mai ales acasă !.. | 

— Păi nu este aşa ?.., Că nevastă-mea, de cum 
a dat cu ochii de mine „întâi şi-a scuipat în sân, 
ca după ucigă-l toaca. şi pe urmă, când s'a dessme- 
ticit, a început să mă ia la xost... Dece ţi-ai ras 
barba, mă, stricatule ?... Te-ai încărdit cu vreuna 
şi nu te mai vrea lățos ?.. Am să-ţi arunc cu vitrioi 
în obraz, fire-ai tu al dracului de nepricopsit !... Și, 
ce să-ţi mai spun, mi-a cârpit şi două perechi de 
palme !... Obiceiul ei, domn'e Iulică, nu l-ar mai 
fi avut!... 

Văzându-l atât de obidit, şi abia ţinându-și râsul, 
Iulian se crezu dator să-l mângâe... 

— Lasă. nene Ioniţă, nu te mai oțări !.. Cu barbă 
sau fără barbă, parcă nu rămâi tot nea loniţă 
Trancă !... 

Toniță Trancă îşi învârti pălăria în mână, și păru 
că se bucură. 

— Fi, sigur că rămân tot Ioniţă Trancă !... Insă, 
domn'e Iulică, eu pe chestia asta sunt prejudiciat, 
şi pretind daune interese... i 

— Să-ţi plătească barba ?.. 

— Nu, căci barba în sine, nu are valoare... Am 
îmbătrânit în tribunal, şi ştiu ama ca: asta. 

— Atunci ?.. Pentru ce despăgubiri. ?... 

— Pentru că, domn'e lulică, mi-am pierdut cre- 
ditul pe piață, şi nu mai am cu ce-mi garanta da- 
toriile !... 

— Cum vine una ca asta ?. 

— Vine... Că înainte mă duceam la negustor, 





arhivarul dela a 














de PAUL CONSTANT 


și-i ceream marfă pe cârâială... Și când mă întreba 
pe ce-l asigur că-i plătesc, lungeam firele încet, şi 
puteam să-i răspund... Pe barbă, neică!.. Negus- 
torul se încredea, şi-mi dădea marfă pe datorie .. 
Oameni bătrâni, cari mai ştiau despre cinstea 
bărbii !... Ă 

Inveselit deabinelea, Iuliam se pomi pe râs. 

— Fi, bată-te norocul, nene Loniţă !... Și acum ce 
vrei dela mine ?.. 

Ioniţă Trancă tuși scurt, şi-şi formulă preten- 

iile. 
: — Eu, domne'e Iulică, ştii că te-am iubit întotdea- 
una, şi de-aia vin la dumneata ca să-mi faci drep- 
tate !... Intâi șintâi, să muţi pe practicant, disci- 
plinar, dela secția a doua, Ja secţia întâia |.. asta 
ca să ştie şi el că există o răspundere! Pe urmă 
să mă aduci înapoi da tribunal, şi să mă dai arhi- 
var la secţia întâia... Şi dacă nu l-oi aranja eu, așa 
să-ți placă și dumitale, să-mi razi barba !... Nu mai 
vede el să pingelească împricinatul, câte zile o 
mii avea |. 

— Păi asta nu este o despăgubire ca să-ţi folo- 
soască direct !... 

— Ei, domn'e Iulică, ce ştii dumneata!?.. Omul se 
mai îndestulează şi atunci când îl vede pe altul pă- 
gubind !.. Fă-mi dumneata asta, şi-ţi zic mersi !... 

— Altceva mai ai de cerut, nene Ioniţă ?.. 

— Nimic... Atât, si nimic mai mult !... 

— Bine, s'a făcut... Il aranzez eu !... 

— Aranjează-l, domn'e lulică!.. Auzi dumneata!.. 
Un mucos de practicant !.. Că are patru gimna- 
ziale?.. Zero, domn'e Iulică !.. Păi eu am vechime, 
şi sunt încadrat pe temeiul legii din 88... 

— Şi pe dumneata am să te repun în drepturi... 


— La secţia întâia, domn'e lulică, altfel n'are 
niciun haz !... 

— La întâia... Să trăeşti, nene Ioniţă, şi s'auzim 
de bine!... 

— Vă salut cu tot respectul... Ce crede el, că nu 
am și eu oamenii mei?,. 

Terminând, Iulian rămase singur, și putu să râdă 
pe deşuchiatele... Chestia lui Ioniţă Trancă se pre- 
săra înviorătoare, peste atâtea alte chestii cu care 
era împovărat. Işi notă într'un carnet cazul, și-și 


luă pălăria cu gândul să plece în oraș, după tre- Ş 


buri... Când să ese pe ușă, dădu piept cu Ioniţă 


INSULA 


drul sirâmt al unei profesuni. Acum începe 
a-şi face din Biblie şi meditaţie o preocupare 
zilnică, un izvor de consolare. Şi abia la ca- 
-pătul cărţii eroul va proclama odihna şi via- 
ţa pașnică drept condiţii ale fericirii. 

De fapt, Robinson e produsul firesc al unei 
epoci saturată de rafinament. E transparentă 
în cultura umană prezenţa unui element ca- 
racteristic, care poate îi numit voluptatea nos- 
talgiei, mai exact nostalgia contrariilor. După 
cum săteanul visează orașul, urbanitatea, tot 
astfel o civilizaţie prea complicată tânjeşte de 
dorul ingeniozităţii, al inocenţei, al stării pri- 
mifive. Robinson inaugurează celebrarea stării 
naturale, care e considerată superioară în ra- 
port cu cuceririle civilizaţiei. Semnalul dat de 
către Daniel Detoe, care își manifestă din plin 
practicismul rasei prin actele eroului său, e 
urmat de Rousseau ; acesta face din cartea 
Englezuiui un tratat de educaţie morală în 
mâna lui Emil, care va fi scutit, între altele 
de învățarea limbilor clasice.  Bernarăin de 
Saint-Pierre va inventa un nou eden pentru 
un cuplu ideal de îndrăgostiţi; iar Chateau 
brianăd va imagina pe Athala, un Werther trans- 
pus în lumea sălbatică, cum îl califică citatul 
spaniol. De acum, lumea e convinsă de valoa 
rea incultului, a spontaneității, de superiorita- 
tea morală a omului de coloare. 

Din acest curent, caracterizat prin nostalgia 
mediului primitiv, derivă şi mirajul orientu- 
lui. După Chateaubriand, voiajul în orient e 
pentru un scritor francez o datorie. Un T. 
Gautier dorea să îie Persan sau măcar Turc, 
iar un Barrâs declara că refuză să moară îna- 
inte de a se fi supus cetăților regine ale orien- 
tului, 

Dar aceşti scriitori francezi —.-şi mai ales 
un Pierre Loii — redau visul oriental ca un 
repaos, o mânieră de a luneca spre moarte cu 
n oarecare melancolie, nu însă ct o rațiune de 
a trăi. E o ţehnică a solitudinii pasive, pe care 
un Fr. Mauriac o va cultiva, mai modest, în- 
tr'un mediu rural local: „A fi singur — no- 
tează el într'o duioasă pagină de jurnal — târ- 
ziu, seara, într'o casă de ţară, oprindu-te din 
scris şi în această absență de orice sgomot, în 
această întrerupere de orice semn omenesc, să 
te simţi ca un călător la capătul pământului, 
la marginea extremă a luminii văzute. Atunci 
rugăciunea serii urcă ca un fum, fără ca bu- 
zele noastre să se miște“, 

De alifel, chiar Roussean sau Chateaabrisad, 





"mă daşi-. Dă-mi un semn care s'o îmbuneze 


UNIVERSUL LITERAR 


Francă înapoiat pentru o complectare de socoteală. . 

— Ce mai este, nene Ioniţă? 

— Domn'e lulică, mai este ceva, şi te rog să nu 
pe 
nevastă-mea, ca să pot scăpa din gura ei!... Că 
la mine în casă de când cu necazul ăsta, nu mai 
este trai omenesc !... I-a intrat neveste-mi în cap. 
că m'am bărbierit din cauze de haimanalâc, şi nu 
ştiu cum s'o mai domolese !... 

— Ce semn ţi-aşi putea da, nene Ioniţă ?... 

Ioniță Trancă săltă din umeri, neputincios: 

— Păi pe mine mă întrebi, domn'e Julică?... 
Dumneata, ca om cu carte și deputat, trebue să ai 
câte-o idee, pentru fiecare caz în parte !.. 

— Da, ai dreptate, trebue să am!.. Ce ţi-aş 
putea da ?.. Uite că am găsit!... Să-ţi dau o foto- 
grafie de-a mea, cu dedicație... Lai nea Ioniţă 
Trancă, slujbaş model, toată admiraţia pentru 
blândețea și moralitatea sa fără pereche... Iulian 
Nazarie, deputat... Este bine, nene Ioniţă ? 

Ioniţă 'Francă plesni din degete. 

— Păi sigur, domn'e lulică !.. Asta zic şi eu că 
este o idee de om cu cap!... Seri-o mai repede, să 
nu se uite... Că ideile omului sunt date dracului!... 
1şi dau seama că nu pot fi priponite cu funia, și 
scapă... Aoleu, domn'e Iulică, numai să te faci pe 
aproape când m'oi duce cu chestia asta acasă... 
Cum m'o lua altfel decum trebue, o şi plosnesc!... 

— Pe cine?.. 

— Cum pe cine ?... Pe nevastă-mea !.. Eu, loniţă 
Tramcă, slujbaşul plin de blândeţe şi de mora- 
litate !... 

— Să nu faci una ca asta, nene Ioniţă |... 

— Şi dece să n'o fac ?.. Ca să scap singura ocazie 
pe care o am în viaţă, de a-mi dovedi autoritatea 
bazată pe un drept?... Că ea numai ce crede că 
are vreun drept, mă şi plesneşte... Nu știu dacă 
dumneata ai idee, domn'e lulică, de un astfe] de 
trai casnic ?!... Pe mine însă, ma căpiat şi m'a 
scârbit !... 

Iulian flueră 'a pagubă, nemulțumit de a fi dat 
unui astfel de om, prilej de necuvenită ţâfnă.. Ca 
să-şi mai ușureze din răspundere, se orezu dator 
să-i facă o scurtă teorie asupra femeii, cu care 
să-i îmbuneze pornirile. ei 

— Dumneata ştii ce este femeia ?... 

— Acreală și scurtare de vieaţă, domne Iulică!... 
Ce vrei să fie altoova ?... Un fel de perceptor al 
Aracului, care neavând decât un singur contribua- 
bil, bărbatul, nare alt lucru decât să-l impună la 
biruri şi ssă-l încaseze, să-i secfestreze toate bucu- 
riile vieții, să-i facă procese peste procese, şi să-i 
bată toba de dimineaţa până seara... Aoleu, lasă-- 
mă în pace, că numai ce-mi aduc aminte de bătu- 
tul ăsta de tobă, căpiez... Acum, vorba aia... Tohă 
și tobă... Mai ţi-o bate un şef erarhic, un om care 
te vrăjmășeşte, o gazetă politică pe timpul alegeri- 
lor... Nevasta însă este cu toba mare, domne Îuli- 
că !... Aia care bate, însă pe note şi cu socoteală, în 
tanfara comunală !.. spune şi dumneata, caro să 
mă scuzi, ești tat însurat ?!... Am eu dreptate, sau 
n'am ?... 

Iulian, care îşi găsea în toate ocaziunile prezen- 

ţa de spirit a unui răspuns, rămase de data asta 
surprins şi cu ochii holbaţi. Fulgerător îi trecură 
prin minte amintirile atâtor nemulțumiri pe care 
i le cauzase nevastă-sa, procesele mărunte si atât 
de obositoare pe care i le deschidea frenetic şi în 
fiecare zi, desnădejdea lui de a nu fi isbutit se 
mulţumească și s'o împace, spre a-și avea vieaţa 
fericită și tihnită la care visase şi ţinea mult!.. 
Toba mare a vieţii lui, luată dim dragoste şi cu 
cununie !,. Clipi din ochi de câteva ori, şi i se păru 
că amăritul ăsia de arhivar se luminează în figura 
unui filozof, care desprinde din rânduelile traiului 
omenesc, adevăruri pe care cu greu le puteai în- 
toarce !... Şi cu toate sforțările de a găsi un cuvânt 
de împotrivire, rămase mut. 

Ioniță Trancă își adună piepţii hainei şi se în- 
chee la toți nasturii zăvorind astiel mai sigur actul 
pe care-l dobândise, pentru dovedirea firii lui de 


om moral, model și blând... Se ridică apoi în pi- 


cioare spre a pleca. 

— Şi acum, domn'e Iulică, te rog să mă scuzi 
pentru deranj, şi să-mi dai voe să te salut... 
Dumneata eşti încă proaspăt în, căsnicie, şi o să 
mai ai timp să vezi dacă am sau nu dreptate pe 
chestia asta !.. | 

— Umblă sănătos, nene Ioniţă !.. Și, vorba dumi- 
tale... Om trăi, şi om vedea !.. 

— Păi sigur că așa este!.. Ai să trăești, şi ai să 
vezi !.. Te salut... . 

* 

A doua zi, împins de curiozitate, Iulian căută să 
afle ce s'a petrecut la domiciliul. conjugal al lui 
Ioniţă Trancă.. Şi rămase năuc, auzind că arhiva- 
rul fusese bătut măr de nevastă-sa, şi că se arflă 
imbernat la spital.., 

Ca după obiceiu, Iulian flueră prelung, a pa- 
gubă, dându-și seama că în materie de conflicte 
casnice, dreptatea este una, și că tnamzacţiile ră- 
mân singurele forme valabile la care trebue să 
recurgi... 





* Fragment din romanul „Războiul celor două roze“ 
i menuscris. 


> 


LU 


(Urmare din pag. l-a) 


„ca şi întreaga lor epocă, visau  într'adevăr, 
cum am arătat, ingeniozitatea, simplicitatea, 
dar mai mult o simplicitate de cadru şi decor, 
deci exterioară, ceea ce înseamnă că după cum 
pelerinii au anumite locuri de elecţiune unde 
cred că prezența lui Dumnezeu este mai vie, 
preromanticii şi romanticii considerau exoticul 
ca un loc de elecţiune al simplicităţii. 

E ilustrativ în acest sens că însuşi prinţul 
rus exilat in Siberia, pe care-l întâlneşte Ro- 
binson, mărturiseşte că se teme ca nu cumva 
eliberat din prizonieratul său, să devină, în 
mijlocul fastului dela Curte, prizonierul sim- 
ţurilor şi al patimilor, sclavul bogăției şi al 
șrandoarei, care aduc cu ele avariţia, ambiția, 
orgoliul şi sensualismul. Acelaş prinţ crede că 
un aer pur, o alimentaţie simplă şi o locuință 
modestă, ca şi mișcările strict necesare menţi- 
nerii sănătăţii, sunt tot ce ne trebue pentru a 
satisface nevoile veritabile ale omului. 

__ Din asemenea exemple putem reţine con- 
cluzia că se urmărea ca omul să devină simplu 

în lucruri fără consecinţă, ca hrană, îmbrăcă- 
minte, locuinţă, crezând că  într'o astfel de 
creatură despuiată şi frustă duhul sfânt va in-  ; 
sula integritatea simplă a omului echilibrat, / 
care-și armnonizează cele două funcţii umane : 
cardinale : activitatea și conmtemplația. E vor- 
ba de un formalism al simplicităţii, din care 
se spera să mască fondul, simplicitatea inimii, 
când de fapt lucrurile se petrec tocmai invers, 

Cu timpul, orientul a început să se :occiden- 
talizeze. Aceeaşi cale o urmează şi celelalte ţi- 
nuturi „virgine“, în care a pătruns omul alb. 
Scriitorii care se ridică împotriva formelor ci- 
vilizaţiei şi în contra corupției olaselor .sociale 
înalte, cer acuma o întoarcere la natură. şi pri- 
mitivism, fără a mai avea în vedere: deplasă- 
rile în spaţiu. Literatura apuseană înregiâtrea- 
ză azi un reviriment al ruralismului. Uu F.C. | 
Ramuz imparte pe oameni în două : acei ai o- 
rașului, care exprimă idei ce nu le au, şi acri 
ai satului, care au idei ce nu le exprimă, repliaţi 
asupra lor înșiși și a vieţii secrete, adânci, Sar 
un D. H. Lawrence se fate vrăjmașul conve- 
niențelor, al corupţiei mascate şi mai ales al 
Mmbajului . transparent, sugestiv, sensual, care - 
cuprinde mai multe obscenităţi (şi” Rouseau zi- 
cea că limba franceza e cea mai obscenă, fiind- 
că prin sugestie lasă să se înțeleagă mai mult 








Toamna se. apropie de Cluj cu pași înceţi, ușor 
ingălbenită de oboseala drumului. A poposit întâi 
la marginea orașului şi pentrucă nimeni nu-i âş- 
tepta sosirea, a trimis solie vânt aici jucăuș, aici 
leneş, ce se hârioleşte cu frunzele şi perdelele dela 
ferestrele larg deschise, 

Iana priveşte în fiecare dimineaţă agonia flori- 
lor, lacrimi de copil, răspândite 'n iarba arsă, Ar- 
țarul din colțul casei, îmbolnăvit peste noapte, 
sângera. Salcia plângătoare din colţul mai înde- 
păriat al parcului îşi cernea cu n fâșâit lin ză- 
branicul frunzelor palide lângă verdele duşmănos 
al brazilor. In îund, grupul bătrân. de stesari, cu- 


prinşi de înfrigurarea despărțirii, îşi legănau cren-" 


gile. Oaspeți de câteva luni, frunzele imbătate de 
plecarea spre necunoscut, îşi schimbă nebune în- 
făţișarea, orgia culorilor s'a deslănţuit nebună, în 
cântecul vântului. Meloaii noi, suave, stridente, 
şuerătoare, plâns înăbușit, fluer de sirenă, râs de 
copil... linişte... frunzele pornesc alene, fulguire 
aurie, roșiatică, gaibienă pal, brună, sângerie, la 
chemarea lui fermecată, 

Yana şi (Călin DOMNUL ȘI DOAMNA Călin 
Dorea îşi continuă în zilele de toamnă blândă, 
„viaţa lor”. Dragostea este încă izvor neastâm- 
părat de munte, trupurile mereu în căutarea fe- 
prilă, obsedantă de a fi mereu unul. 

In după masa de toamnă, au pornit prin parc, 
paşii se afundă ?n covorul de frunze, căci nimeni 
nu are voie să le îndepărteze până nu încep ploile. 

— Mâine lana vom merge “pe Feleac, să vedem 
apusul de soare. 

— Hai acuma! 

— Haide! Mă duc să-mi iau pălăria. 

Călin a plecat vesel în casă, lana se'ndreaptă 
cu paşi ușşori spre poartă, o deschide, se reazimă 
de stâlp şi priveşte 'n lungul străzii, Din casa ve- 
cină iese poștarul, se 'ndreaptă spre. ea, îi dă o 
telegramă. Este pentru sit. rez. Călin Dorea. Mâ- 
na care sa întins după creion rămâne suspendată, 
fața se contractă, inima încetează bătăile, i se face 
mică, îi vine să strige, Stă așa, nemişcată. 

— Ce-i lana, avem ştiri? 

Călin se apropie, în mână cu pardesiul ei, flue- 
rând. Iana îşi revine, se 'ntoarce şi cu vocea ce 
vrea să pară liniştită îi spune să iscălească. 

A deschis tăcut telegrama, a întins mecanic ba- 
nii factorului, âu intrat, Poarta sa închis grea în 
urma lor, Călin a prins mijlocul Ianei şi s'au în- 
dreptat încet spre bancă. Sa aşezat și ţine mâi- 
nile încleştate, coatele proptite. pe genunchii în- 
depărtaţi, capul uşor aplecat cu privirile fixe pe o 
frunză mare, aurie, dela picioare, 

Iana şi-a lăsat obosită capul pe braţul indoit 
de pe umărul lui, în timp ce mâna'cealaltă şi-a 
strâns degetele de braţul lui Călin. : 

— lană dragă, trebuia să ne aşteptăm la asta. 
Noi am uitat de lume, am fost prea tericiţi. Deşi 
eu m'am gândit des la clipa aceasta, am aștep- 
tat-o de mult. Tace abătut. 

— Voiu rămâne singură, voiu rămâne singură... 

Tana repetă în neştire cuvintele. Miniea este 
goală de orice gând, simţurile incordate percep din- 
trodată toate szomotele. Departe se aude clacso- 
nul unei maşini. Pe stradă trece un grup de stu- 
denţi şi studente, vorbind aprins, tare. Pezie 
drum, o soră începe să închidă ferestrele dela Cli- 
“nică, Ja parter un bolnav priveşte cu nostalgie 
pe fereastră. In vecini, un câine începe să latre 
cu furie, cineva îl strigă, tace un timp, apoi reia 
dela început. Bucătăreasa se. 'ntoarce dela băcă- 
nie, a deschis poarta care scârțâie — va trebui 
unsă se gândeşte Jana — şi se apropie de ei. 

— Doamnă, am găsit tot ce mi-aţi spus, mă due 
să aranjez cina. 

— Bine Ana, venim şi noi îndată. 

Este iarăşi linişte.  Dintrodată orașul pare a- 
dormit, seara coboară grăbită, începe să fie frig, 
umerii Iasei se 'ufioară. : i 

— Hai, lană să intrăm. 

Au plecat de mână 'n casă. Abia când au ajuns 
în birou şi au văzut cartea deschisă la care citea 
Călin, uitată pe un fotoliu, Iana s'a trezit, 4 sim- 
țit burse cum groaza singurătăţii îi cucereşte 
trupul. A întins braţele în jurul gâtului lui Călin, 
și-a ascuris capul la piept şi a' început să plângă 
cu hohote. i î : . 

tălin i-a cuprins blând umerii, a strâns-o lângă 
el, și-a aplecat obrajii 'n părul ei şi a stat aşă pâ- 
nă ce hohotele Ianei au început să se liniștească. 

Au pornit împreună să pregătească lada de cam- 
panie. Iana a reuşit după multe eforturi să se 
liniștească, Nu trebue să-i fac plecarea grea — se 
gândea tot timpul şi încerca să-i zâmbească printre 
lacrimi, 

Noaptea aceea niciunul nu a adormit și dimineața, 
Nana a privit din poartă până a închis Călin ușa 


tag ete OReratg Zet 


RUOBINSUO 


decât spun cuvintele) decât un graiu direct, 
sexual, i 
Detaşarea de civilizaţie ia însă în timpul din 
urmă o formă extremă prin cultul turnului 
de fildeş, care înseamnă oficierea în cinstea 
spiritului pur, inaderent la nimic din ceea ce 
e contingent, terestru, — şi asupra căruia nu 
insistăm aci, pentrucă e o temă supraiicitată. 
De sigur că izolarea aceasta orgolioasă, deşi 
singarătatea e un câștig, iar tăcerea v preve- 
dere, fiindcă orice cuvânt rostit iuciude posi- 
bilitățile unui naufragiu, nu -e calea normală 
spre renașterea omului. Simbolul insulei lui 
Robinson permite interpretări mai fructuoase. 
Insula jui Robinson trebue proiecțată în su- 
fiet, încorporată lui, pentru ca omul să-și poată 
păstra, în mijlocul acestei lumi, care nu-și 
poate distruge cuceririle tehnice, intepritatea 
şi ingenuitatea. Insula singurătăţii semnitică 
mersul: pe proprie socoteală, vederea cu ochi 
proprii, definirea lucrurilor cu cuvinte proprii, 
renunţarea la şablon, ia turmă, revolta împo- 
triva acestui spirit de masă, care a ucis orice 
inițiativă în noi. Aici, în mijlocul acestei civi- 
lizaţii strivitoare, trăim fiecare marea aventu- 
ră a lui, Robinson. Toţi plutim pe marea fur- 
tunoasă, cu corabia destrămată. Fiecare lucru 
de preț trebue salvat de naufragiu, cum şi-a 


salvat Robinson uneltele sale. Şi, mai ales, așa 
cum Robinson a redescoperit în insulă rostul 
fiecărui obiect și utilitatea, fiecărei unelte, dân- 
du-le tuturor funcţia lor intrinsecă şi rămâ- 
nânduele suveran, tot astiel trebue să proce- 
dăm şi noi la o reintegrare a tuturor cuceri- 
rilor, a tuturor invenților umane, in funcţiile 
lor firești, ceeace echivalează de fapt cu o re- 
descoperire a lor. Noi am numi robinsonism 
tocmai această operă de ordine, căci demar- 
vând lucrurile ce trebue să rămână mijloace 
de cele ce:trebue să fie scopuri şi atribuind 
din nou fiecărui act, fiecărei creaţii şi fiecărui 
„obiect funcţia lor originară, înseamuă că sal 
văm omul de orice servitute, redându-i liber- 
taiea şi posibilitatea de a-şi realiza ceeace e 
mai de preț: mântuirea. Și dacă încheiem cu 


“-0 inovaţie la robinsonism, o facem cu credin- 


ța că. examenul critic, diăcerpământul şi capa- 
citatea de revizuire a idolilor moderni, a pa- 
rmdisurilor imaginare şi a oricărui miraj sunt 
virtuţi cari nu san stins încă nici chiar în 
mijlocul tumultului acestui maşinism, pe care 
l-am învestit cu prerogative regale, : 


3ON ȘTEFAN | 





— 10 August 1943 ——— 





rima concentrare 


maşinei care a pornit fără sgomot şi s'a pierdut în- 
dată după colț. A vrut să-l ducă la gară dar t:ălin 
a rugat-o să nu vină, să nu-și facă mai grea dzs- 
părţirea, 

.S'a întors încet în casă, a rătăcit ca o umbră prin 
odăi, ore la rând.. Iată pe birou, lângă cartea înce- 
pută de el, scrumiera plină cu resturi de ţigări şi 
două schițe ale lui, uitate. In hall, lângă fotoliul fa- 
vorit al lui Călin din faţa căminului, fana zăreşte 
dintr'odată butonul dela cămaşe, pierdut ieri în 
timpul vârjolelilor. 

Urcă încet scara, uite aici covorul strâmbat de 
Călin în fugă, sus în dormitor, Tana simte pariurhul 
lui, vede aruncate în toate părţile haine, rufe. Călin 
este aici, în toată dezordinea lui de care au râs 
atâta. 

In, atelierul de lângă dormitor, Iana vede început 
un tablou, este ea în extaz, Călin a lucrat numai 
capul în culori deschise, eterice și a schițat fotoliul 
ci din hall unde stă cu trupul destins, cu capul dat 
pe spate, aşa cum obişnuia în pauzele dintre dra- 
gostea lor nebună. Abia acum înțelege de ce nu 
a lăsat-o Călin să intre la el în atelier, avea ne- 
voie de singurătate pentru a se putea aduna înainte 
de a începe să lucreze, Atinge uşor paleta, pensu- 
Iele strânse toate'n vaza pe care i-a furat-o acum 
o săptămână şi nua vrut să-i spună una a 
ascuns-o. 

Călin este prezent peste tot, lucrurile lui îi -»un 
Ianei că într'o clipă, două, va deschide ușa, > va 
striga, va veni din nou, tandru, alături. 

Bruse obosită, s'a 'ndreptat spre dormitor și a 
adormit îndată, somn greu de plumb. 

Când s'a sculat, trecuse de mult amiaza, a în-2r- 
cai să mănânce dar nu-i era foame, a încercat să 
citească dar nu înțelegea nimic. A coborit şi s'a 
aşezat în fotoliul lui favorit. Aici a rămas nemiş- 
cață, obosită, cu gândurile răvăşite, până noaptea 
târziu. 

A doua zi s'a sculat “de dimineaţă şi a pornit 
spre grădina botanică, spre colțurile care-i plăceau 
lui atâta. 

După cc s'a făcut ordinen casă şi au dispărut 
lucrurile aruncate ia întâmplare, Iana a simţit 
dintr'odaiă casa pustie, tăcută, fără viaţă, Atunci 
a început să hoinărească prin Clujul cunoscut ală- 
turi de el, prin străzile şi colţurile iubite de el 
Noaptea, insomnia sa apropiat cu paşi haini de 
ea, doarme puţin şi greu, chinuită de coşmaruri. 

Zilele se scurg greu şi inima Ianei este plină de 
amat şi tristețe, deşi își dă seama că este o situaţie 
care prevede cel puţin un număr de zile peste 
care nu se poate trece. 

Ştie că sunt zile de despărțire pe care le trăese 
mii de suflete cu inima grea şi uneori cu speranța 
că „mâine” va.Aduce „poate” o schimbare, ceva 
care va rupe zidul de moarte şi tristeţe în care 
trăese, 

Işi qă seama că pentru Călin este şi mai greu. 
el nu are pe nimeni in timp ce ea are casa lor în 
care retrăeşte clipele pline de frumusețe avute 
de ci. 

Călin ii scria regulat scrisori lungi pline qe îm- 
bărbătare sau tristețe. După două săptămâni deja 
plecare, i-a trimis prima serisoare de pe zonă. 

„Ieri am fost pe un deal — scrie Călin, de unde 
se vedea apa ce desparte acum două ţări... Eram 
aşa de aproape şi părea atât de nefiresc ca o 
gârlă să despariă două lumi, să fie bariera între 
oameni de acelaşi sânge şi graiu, să fie lanţ peste 
trupurile şi sufletul aceloraşi Români. Dela „noi” 
se văd bine mișcările de dincolo... este încă pace 
şi oamenii pescuiau... seara se aud câini în satul 
de pe malul nostru”. 

In alţă scrisoare îi punea întrebări, i 

„Ce faci, Iană mică taş ţimpul? Ai început să 
scrii ceva ? Sau ai declarat sezon mort ? De ce nu 
te hotărăşti să începi ?”. 

Kana a cetit cu inima strânșă. Da, a încercat să - 
scrie, In ultimile zile sta aplecatţă de dimineaţa 
până noaptea târziu asupra hârtiei. 

Nu-i scapă semnificația timpurilor p2 care le 
irăește, are ochii cari văd durerea şi lipsurile'n 
jur. Are câteva familii sărace unde merge reguizt 
cu alimente. Sunt: femei cu copii mulţi, alţii boi- 
navi şi nu au bani, p'au lemne, pâine, 

A început o carte în care prima pagină poves: 
tește ziua concentrărilor masive. Va fi istoria fe- 
meilor ținere şi bătrâne, sărace şi bogate, cu copii 
mulți sau niciunul, care trăese o viaţă nouă, în 
timp ce soţii sunt pe zonă. în toată cartea nu va 
apare niciun bărbat, destinele femeilor sunt con- 
duse însă tot de ei, pornirile lor sunt pentru sau 
contra lor. 

La început lucrul a mers ușor, încet, încet însă, 
viaţa, dragostea pentru Călin se întiltrau printre 
rânduri. Pe neştiute, povestea se schimba în amin- 
tiri, ticluirea în confesiune. S'a oprit, a rupt, a 
reluat. Zadarnic. Tristeţea, prezența permanentă a 
lui Călin în inima şi gândurile ei, o legau strâns, 
înăbuşitor, numai de viaţă, ae dragostea și po 
vestea lor. 

Niciodată nu voi face liteyatură din viaţa mea, 
se gândea lana în timp ce rupea paginile. 

Este groaznic ca toate momentele semnificative 
din viaţa ta, toată durerea sau bucuria care-ţi in - 
vadează sufletul, îți încercuiesc inima, să fie pân- 
dite de creer, să fie exploatate de mână, aşternute 
la mii de ochi indiferenți, ironici sau înlăcrimaţi 
ca la o melodramă. 

Nu poate fi ceva mai chinuitor decât să suferi 
sau să fii fericit și în aceeaşi clipă, alături, să stea 
gândul „asta îmi va îolosi într'o zi, cu această. ex- 
perienţă care-i unică (asta-i credința permanentă 
a fiecărui îndrăgostit), cu acest moment care-i su- 
blim sau dantesc, voi umple într'o zi pagini; voi 
naşte interes, 





Yană Volbură, lană, a murit numele tău înainte 
de a se naşte. Acum eşti doar lana Dorca, soție, 
femee îndurerată, cu carnea chinuită ge dor, cu 
ochii mereu umezi, cu mintea plină, cu sufletul 
stăpânit numai de EL. Trăești numai prin viața 
ui, destinul ţi-a sorţit trupul prea tânăr, înima 
prea vie, chemarea prea slabă, te-a sortit Iană să 
fii ftemee, mamă, iubită frământată de dor. 

Nu te mai chinui zadarnic lană. Lasă tocul, în- 
chide hârtia, ridică şi priveşte'n jur. Vezi cum 
viața trece pe lângă tine indiferentă la frămân- 
tări, lacrimi sau zâmbete. Intăreşte-ţi inima şi 
aşteaptă-ţi stăpânul. EI va veni și atunci ţoate um- 
brele vor dispare, 

Aşa se gândea lana în noaptea în care a reritit 
zecile de pagini presărate de rânduri dese și negre. 

S'a lăsat de scris pentru totdeauna, credea ea, 
nu ştia însă că destinul ei este excepţional, că 
tocmai această dăruire totală vieţii comune şi dra- 
gostei îi va consuma feminitatea, îi va lăsa cute 
adânci în suflet, îi va tăia rădăcinile înfipte'n lut, 


SOFIA ARCAN 





Fragment din romanul lana Hoinara, care se gă- 
seşte sub tipar. 








Cronica literară 


Matei Alexandrescu: În insula unde 
înfloreau coralii; Leagăn de îngeri; 
Jocul cuvintelor; Vămile Văzduhului 


Când a apărut cu placheta 
de poeme „In insula unde 'r- 
ftoreau  coralii“ (Târgovişte. 
1931) d-l Matei Alexandrescu 
s'a bucurit de primirea de 
crre se bucură toţi stihuitori, 
mai mult decât promițători 
“olumul „Leagăn de îngeri 
(Rucureșşti, 1985) l-a consacrat, 
dintr'odată, drept autentic 
poet gândirist. 

Regretăm că nu am putut 
cunoaște şi vocile mai puţin a- 
preciative. De un lucru sun- 
tem, totuși, siguri : Nu se poa- 
te ca acele voci să nu-i fi dat 
d-lui Matei Alexandrescu a- 
tenția și, mai ales, sfatul cu- 
venit, căci, în „Jocul cuvinte- 
lor”, apărut cu patru ani mai 


târziu (1939), — tot în colecţia 
„Gândirea" şi tot la „Cartea 
Românească”, — poetul e mai 


circumspect, mai neîndurător 
cu sine însuși, mai stăpân pe 
expresie. „Vămile Văzduhu- 
Her?” însfârşit, (Colecţia „Uni- 
versul Literar”, 1942), ni-l în- 
făţişează pe poet într'o fază 
de frumoasă maturitate. „„Jo- 
cul Cuvintelor” şi „„Vămile 
Văzduhului” au avut și ele, 
parte de elogii. 

Dela placheta-i târgoviştea- 
nă şi până la volumul din 
„Colecţia Universului Literar” 
nimeni nu i-a refuzat d-lui 
Matei Alexandrescu tributul 
critic. Când entuziast, câna e- 
logios, când numai constata- 
tor şi lipsit de superlative, — 
ecoul stârnit de apariția poe- 
ziei d-lui Matei Alexandrescu 
i-a asigurat, repede, o indiscu- 
tabilă notorietate. 

După a patra carte de ver- 
suri, şi, mai ales, când se gă- 
seşte în pragul unei vârste că- 
reia nu i se mai poate spune 
tânără, — dară nici veterană, 
— ci vârstă matură, vârstă a- 
dică în anotimpul căreia își 
pârguie toate grădinile şi live- 
zile rodul pe care l-au putut 
lega, nu poate fi lipsită de in- 
teres încheerea unui prim bi- 
lanţ literar. 

Bine ar fi dacă fiecare scrii- 
tor sau poet și l-ar face sin- 
gur, în orele cele mai de tai- 
nă ale revizuirilor sufleteşti, 
spre a-l feri de ochii profani- 
lor şi spre a şi-l păstra în se- 
ful cel mai ascuns al propriei 
rațiuni critice. Astfel de în- 
cheeri de active și pasive sunt 
mai folositoare decât toate 
laudele și decât toate iureşele 
negativiste cu care prietenii 
sau preopinențţii noștri se cred, 
din când în când, îndreptățiţi 
a ne atrage atenţia asupra ca- 
lităţilor și defectelor. 

Bilanţurile acestea sunt în- 
să, ca orice efort, penibile. Pe- 
nibile, în primul rând, fiindcă 
efartul se cere dirijat, dela în- 
ceputul începutului, împotriva 
interesşelor tale, 

Deaceea le amânăm sau, mai 
cuminte, le lăsăm în grija al- 
tora. Referindu-ne la d, Matei 
“Alexandrescu, înclinăm a cre- 
de că d-sa, cunoscută fiindu-i 
verva cu care atacă anumite 
probleme, s'ar nedreptăți. 

Să schițăm deci noi: ceeace, 
din exces de zel, ar putea stri- 
ca voiajorul prin insula unde 
înfloreau coralii, prietenul în- 
gerilor, șahistul cuvintelor şi 
vameşul văzduhului. 

Poezia d-lui Matei Alexan- 
drescu este, după justa sau 
greşita noastră intuiție, rezul- 
tatul unui act voluntar. Nu 
poate, bine înţeles, zbura cine 
nu are aripi, oricâtă voinţă ar 
consuma: în vederea acestui 
scop. Există însă fiinţe înari- 
pate care zboară fără a-şi mai 
da seama că zboară. La fel 
există poeţi care scriu versuri 
deși ar fi putut să nu o facă. 
Dl. Matei Alexandrescu, face 
parte din tagma acestora, Pen- 
tru ei fiecare strofă e un risc 
dureros, fiecare poem o mi- 
grare peste continente și mări, 
fiecare volum un climat în- 
vins. Ei se împart în două ca- 
tegorii de stihuitori ; în cate- 
goria celor ce pornesc dela ex- 
presie la fond exprimat şi a 
celor ce caută forme expresi- 
ve potrivite pentru fondul ca- 
re-i neliniştește. Nimic nu le e 
dat de-a-gata. Cântecul lor e 
metal închis în rocă şi un ci- 
ripit aerian. D]. Matei Alexan- 
drescu face parte din compar- 
timentul celor dintâi. Deaceea 
e prea artist pe alocurea, prea 
preocupat de formă. De- 
aceea nici startul d-sale nu a 
putut fi salt de pe umerii u- 
nui platou natal. Îi trebuiau 
peisagii imaginare. Şi d-sa şi 
le-a imaginat. Undeva depar- 
te, forte departe. Acolo unde 
înfloreau coralii. 

Asemeni tuturor căutători- 
lor de orizonturi, di. Matei 
Alexandrescu a văzut mai în- 
tâiu ceeace este dincolo de ele. 
„Leagănul de Ingeri” e şi el, 
— după cum. foarte potrivit, 
î] eticheta dl. Nichifor Crainic, 
— „o carte ce cântă nostalgia 
zonelor cu „îngeri”, — o carte, 
ca să fim mai expliciţi, care 
cântă refugiul într'o lume 
imaginară, vagă, inexistentă 
pentru ochii pământești. 

Prefaţă pentru această lume 
ar putea fi Porumbeii visalui, 


cu irizatul triptic al catrenelor 

d-sale savant simpriste : 

„Prin ferestrele deschise ale 
paradisuiui 

Unul câte unul, porumbeii 

visului 
Au scăpat din furtuna culorilor 
Inima lor: inima florilor. 


Pentru călătoria peste mările 


i timpului 

Vo” culege cântecele de ari 
bob cu bob 

Şi le vor duce în vaină fiecărui 
j rob 

Uitat, legat în corăbiile ano- 
timpului. 

Cu ochii umezi — diamante 
reci = 


Ei scriu pe sticla cerului poteci 

Şi vin peste piscurile veşniciei 

Intr'o plutire inedită a prun- 
cei”, 

Dacă nu dădea peste poiana 
cu tămâie şi mirodenii orto- 
doxiste a „Gândirii”, dl. Matei 
Alexandrescu n'ar fi cântat, 
poate, îngerii, Visul, depărta- 
vea, extraordinarul, nostalgia 
şi, în orice caz, inevitabila 
mândrie a căutătorilor de mari 
aventuri l-ar fi dus însă că- 
tre alte vămi, vămile cătră 
care l-au dus, totuşi, în cele 
din urmă. 

Din punct de vedere formal, 
volumul „Leagăn de Ingeri”, 
convertit la un gândirism sui 
generis, se prezintă ca un pro- 
montoriu înfipt adânc în vas- 
tele întinderi ale mărilor lim- 
pezi şi liniștite: E abrupt, 
stâncos, colorat, greu accesibil, 
— este, cu alte cuvinte, stra- 
niu, ajustat fără necesitate, 
inegal, interesant şi personal. 
Anumite durități, o anumită 
notă macabră, — de nuanţă 
negândiristă, — ne gândim 
numai la Vânătoare, — îl fac 
căutat și astăzi. 

Dl. Matei Alexandrescu a 
ştiut să se ferească de cânte- 
cul sirenelor zilei, Nici Ar- 
ghezi, nici Blaga, nici lon Bar- 
bu, nici chiar Nichifor Crai- 
nic, nici Voiculescu nu l-au 
legat de rada unui singur 
port. 

Nefixat cum se găsea prin 
1935, poetul Insulei și al Lea- 
gănului putea evolua. Și-l gă- 
sim evoluat în „Jocul Cuvin- 
telor”. Evoluat ca bogăţie a 
motivelor și evoluat ca formă. 
Pe deasupra gustului pentru 
fantastic, se conturează şi au- 
tohtonismul ființând mai mult 
ca atmosferă și vocabular în 
volumul precedent, Şi acest 
autohtonism nu-l remarcăm în 
frumosul crez mărturisit în 
Frate plug: 

„Frate plug, de unde se incepe 
Legământul nostru apărat ? 

De m'ar fi itegat în; cozi de iepe 
Şi de tine nu m'aș fi lăsat”, 

ci-l subliniem în neîndeajuns 
de observatul ciclu de Descân- 
tece (,„Vin, la noapte, vântul 
să te ţie”, — „Nuntă vreau să 
fac anume”, — „Şi te du pe 
drum de fum”, — „Şi lacu pe 
dracu să-l prindă”, — „Pui de 
şarpe vin la noapte'). Aceste 
descântece fac parte din totul 
ce şa scris mai bun în genul 
acesta al poeziei noastre dacă 
trecem peste Arghezi şi Ion 
Barbu. ) ! 

„Jocul Cuvintelor” vine însă 
cu un poem în care zac toate 
marile posibilități ale poetu- 
lui Matei Alexandrescu. Poe- 
mul acesta se numeşte Piratul. 
Il transcriem pentru a putea 
insista asupra-i : 

„Câinele mărilor, 'cucuvea, 
Pe ia o mie două sute şi ceva... 
Pirat adevărat  dijmuia şi 
pe'mpărat 
Impilase pe dracu la cârmă 
Și sufletele-i treceau printre 
degete fără nurmă. 
impăratul Negru i-a dat zălog 

ă steaua polară. 

Împăratul Galben şi seminția 
tui de ceară 
L-a învățat să cate șarpelui, 
în cerul gurii, 
Veninul — lespedea răzbunării 
şi urii. 
De pe corabie a prins să di- 
buiască 
EL piratul cu boiul de iască, 
In vârful cuţitulbui, sub coaste, 
Inimi calde şi proaste. 
In toane rele 
Bătea mările după puii de stele 
Și le bea sângele, cum sorb 
căpcăunii 
Din miaştina rece a Lumii. 
Pirat adevărat : 
Ultima drum l-a făcut spân- 


zumat ! 

Și corabia lui sătulă de aur, 
bătrână, 

S'a oprit la îieslea. valurilor, 
pe-o rână 


Și fără împotrivire, fără chin, 

S'a dus în veacul vecilor, amin. 

Pe urmele lui oamenii cu cisme 
de plumb 

Calcă apa mărilor lui Cristofor 
Cohuwmb. 

Acest Pirat este, indiscuta- 

bil, una din poemele reuşite 

ale literaturii noastre. Nu con. 


tează că, din anumite punete 
de vedere, ar putea fi atribuit 
genului de poeme influențate 
de cutare sau cutare predece- 
sor sau contemporan. Poetul, 
ca și piratul, dacă sunt adevă- 
raţi, au dreptul să dijmuiască 
şi pe împărat. Contează numai 
faptul că o avem şi că este o 
de tot izbutită biografie lirică 
a unei existenţe de dârz aven- 
turier. Dară Piratul d-lui Ma- 
tei Alexandrescu mai are fru- 
museţi singulare.  Recitiţi-l 
Vers cu vers şi vă veţi convin- 
ge! Sunt frumuseți virile şi 
tonuri majore. E un poem care 
ar trebui să figureze în anto- 
logii, şi o bucată care-i dă au- 


torului dreptul să se numească" 


poet împotriva, ba chiar în 
ciuda, tuturor acelora care au 
ce au cu d-sa. 

„Jocul cuvintelor” mai cu- 
prinde însă un ciclu delicat: 
Daisy. E un transfer al lumii 
îngerilor în lumea dragostei 
pentru îngerul pământean, a 
dragostei pentru femee, a dra- 
gosiei pentru eterna noastră, 
a tuturor, „Daisy, ramură de 
lumină”. . 

Cu „Jocul Cuvintelor”, poe- 
tul Matei Alexandrescu atiin- 
sese punctul estival, cel al so)- 
stițiului pârguitor de lanuri și 
pomete. Dibuirile și impeiuo- 
zităţile vernale odată ispășite, 
sau prefăcut în viziune sigu- 
ră. Mâna, deprinsă cu greul 
meșteșug al desenului, şi-a 
putut îngădui jocuri facile în 
aparenţă, dară foarte stăpâni- 
te în realitate, De acum înain- 
te i se deschidea adevărata e- 
pccă a creaţțiunilor definitive. 
Deacum înainte graba şi dăr- 
nicia trebuiau cântărite, revă- 
zute, vămuite, de superîluu și 
netrebuincios. 

Volumul „Vămile Văzduhu- 
lui”, apărut la trei ani după 
„Jocul Cuvintelor”, nu are de- 
cât cinsprezece poeme. 


Este o restrângere la ma- 
ximum, Şi nu din lipsă de ma- 
terial, nu din paupetate, ci 
din necesitate. 

Dl. Matei Alexandrescu rea- 
lizează, în aceasiă ultimă carte 
a d-sale, turul de forţă de a fi 
sgârcit cantitativ, însă concen- 
trat, calitativ, ca o nestemată. 
Versul d-sale, devenit mai pu- 
țin simetric, mulează realită- 
țile  nepalpabile.  Nostalgiile 
sunt cele vechi, temele la fel. 
Li se adaogă însă ceva. O me- 
lancolie  intraductibilă altfel 
decât prin volutele strofei. 

Ii centrul acestor „„Vămi ale 
Văzduhului apare, profilân- 
du-și chipul peste toate ceru- 
rile, legendarul hidalg al lui 
Cervantes, Don Quijotte. 

Câinele mărilor, cucuveaua, 
piratul de pe la una mie două 
sute și ceva este depășit de 
Cavalerul feţei întristate. 

Și poetul simte că: 


„Se cuvine um vers pentru lan- 
cea lui de argint, 

Dată zăiog — în ultimul ceas 
— înălțimilor, cerului”. 

„Prinț al Tristeţii, întăâiule 
născut, 

Mai ştii moara weche, părăsită, 

Cu aripilen cruce şi-acoperișul 

verde, nepăscut ? 

Păianjeni robi mai dau de vești 

prin sită“. 


Și poetul simte că luptele pe 
care le-a purtat, au fost împo- 
triva morilor de vânt, împotri- 
va morii de vânt pe care, cu 
toţii, am luat-o drept potrivni- 
cie uriașă în ceasurile mari de 
viziune juvenilă, lar acum? 

Vămile  Văzduhului reiau 
câteva din motivele întâlnite 
în cărțile de până la ele, Dar 
mai po:olit, cu mai multă îm- 
păcare, Numai conştiinţa de-a 
ti legat de neam izbucneşte 
furtunos. Incolo toate revin la 
matca meditaţiilor filosofice. 

Dl. Matei Alexandrescu a 
pornit să cucerească şi s'a în- 
tors cucerit. Cucerit de poe- 
zie. Cântecul d-sale cel mai 
intim va începe de acum îna- 
inte, Făcând însă bilanţul pri- 
melor d-sale patru cărți de 
poezie, suntem nevoiţi să afir- 
măm că voinţa d-sale de a fi 
poet se soldează cu un activ 
frumos. Cine obicinuieşte să 
facă medii între bine şi rău şi 
medii generale între frumos şi 
urît sau izbutit şi neizbutit, 
va putea îi de altă părere. Ast- 
fel de medii nedreptăţesc însă 
până și pe elevul deprins a le 
înfrunta. Ele nu au nici o va- 
loare. Valoare are numai ce 
rămâne bun şi frumos. 

Și din opera de până acum 
a d-lui Matei Alexandrescu ră- 
mâne, bine și frumos, un mă- 
nunchi de poeme peste care 
nici un critic sau istoric lite- 
rar nu va putea trece cu ne- 
păsare. lară Vânătoare, Pira- 
tul, cele două poeme cu Don 
Quijotte, Descântecele şi alte 
câteva cântece cu îngeri şi lu- 
mină specific românească îi a- 
sigură titlul la care a aspirat. 
Rândurile noastre au ţinut să-i 
tacă dreptate. 


TRAIAN CBELARIU 


UNIVERSUL LITERAR 








Scrisori de vacanţă 


DRAGĂ TELEFONULE! Aș 

fi vrut să-mi tulburi puţin 
somnul cu clopotul tău mi- 
nor, mă aşteptam că vei veni 
din când în când, ca tremu- 
rul unei frunze în vânt, 
să-mi spui că nu sunt atâta 
de singur. N'aş fi putut cre- 
de vreodată că până și lucru- 
vile moarte ne părăsesc atât 
de uşor. 
„Așa cum stăteai pe luciul 
biroului, tăcând, erai înain- 
te crainicul care în fiece cli- 
pă putea spune: e aici! Și 
într'adevăr, un deget  sub- 
ţire, sunând cinti cifre ano- 
nime, mă electriza dela celă- 
laiţ capăt a! firului şi-mi 
svonea, ca într'un cântec: 
„Sunt aici!“ La oră de noap- 
te, cu luna, în zori de zi, cu 
tramvaiele, la prânz, cu co- 
piii de şcoală, sau după ma- 
să, cu puiul de somn, putea 
veni o undă de zâmbet, un 
fir de mustrare, o umbră de 
ceartă, un strigăt de veselie. 
Tu, dragă telefonule, mi-o 
aduceai, în fel și chip. Ore 
în şir, aşteptam vocea şi 
când venea clopotul tău ner- 
vos, un alt aer îugea prin 
odaie. Inchideam ușa, ca tar- 
mecul să nu iasă, trăgeam 
perdelele, să n'o ia la fugă 
pe geam, astupam soba, să 
nu dispară prin horn. Şi- 
apoi, cuprindeam telefonul, 
spunându-mi că pâlnia lui 
de ebonit, e şi o parte din 
făptura ei, caldă. Telefonul 
meu și-al tuturor, nu e însă 
la fel cu al ei. Pisică ghe- 
muită pe-un raft, cu firele 
vâlvoi, ca o mustață sburli- 
tă, parfumată de buzele ei, 
tușind de supărare la nepof- 
tiții mosatiri, el e şi om și 
lucru și animal. 

Tu stai, la mine pe masă, 
telefonule, dar nu ştii ce 
pantofi și-a pus azi de dimi- 
neaţă, cum nu poţi să-ți în- 
chipuești ce rochie va pune, 
când o să-i cadă halatui. Ei, 
îratele tău necunoscut, e mai 
informat! 


Nu știu de când, dar de 
foarte multă vreme încoace, 
aştept, fără să văd cum se 
duce ziua, una la fel cu alta, 

Stăm unul în fața celui- 
lait, doi muţi, și tu, telefo- 
nule dragă, suni din când în 
cână, luând-o razna prin vi- 
sele mele, ba îmi arunci 
şi-o tiflă. Ție ţi-e ușor! Bă- 
canul n'are ce-mi spune, flo- 
rarul a murit de plictiseală, 
cofetarui a adormit cu bo- 
neta pe ochi, iar la frizer un 
foarfece a început să-i zâm- 
bească unui briciu. Nimeni 
nu mă mai vizitează, pe ni- 
meni nu aștept. 

Sub acelaș cer însă, de 


undeva de foarte departe, 
aud sunând din când în 
când dulci clopoței de  sa- 
nie, fugare clinchete de ar- 
gint. Trec pe lângă mi- 
ne mici  râșniţe negre, 
dar nici una nu se opreşte, 
să intre în casa mea, și ră- 
sturnând pentru o clipă ziua, 
să mă lase să-i ascult glasul, 
împreună cu tropotul străzii 
distilat de o lacrimă. Yoate 
telefoanele lumii scot limba 
la mine, și cifrele toate se 
alătură în fel şi chip, dar nici 
una nu tresare pentru mine. 
Lucrurile mele au început să 
nu mă mai recunoască... 

Dar parcă a mai fost și 
altfel. Seri lungi de iarnă şi 
de vară timpurie — ţii min- 
te, teletonule dragă? — când 
întins într'un fotoliu, lăsam 
să mă inunde Vocea, până 
când un alt veleat venea să 
ne deștepte. Am uitat acum 
şi ceasul rău pe care unzori 
mi-l dăruiai, clipa de aştep- 
tare căt veacul; din toate 
lucrurile ştiute nouă, na 
vrut să mai rămână decât 
acest dulce tremur de cris- 
ial, pe care poatecă alt timp 
mi-l va mai da, din plin. Cu 
tine, teletonule iubit, a tă- 
cut o întreagă viaţă. Căci 
dacă uitarea vine de dincolo 
de tine, atunci din tine nu 
se poate să nu mai răsune, 
odată măcar, acel știut cân- 
ţec de înger, pe care l-am 
păstrat acolo unde se spune 
că începe și se  sfârşește 
viața. 

Tu nu vrei să ştii nimic, 
şi taci. Poatecă dormi, poaie 
că nici nu te sinchisești de 
această continuă  sbatere, 
care într'o bună zi ne va 
fvânge aripile. Dar totuși, 
prin ţine, o prevăd pe ea, 
vorbind în cântece şi cântând 
in tiece vorbă, poposind aici, 
ca un alt soare, pentruca 
rămânând alături, să nu te 
mai mângâi pe tine, care 
n'ai putut până azi să-i spui 
că în mâna aceasta care 
scrie, se ascunde, pe lângă 
condei şi-un gest mai tandru 
și mai şoptit... 

Telefonule dragă, mi se 
pare că m'ai trădat! Litera 
rămâne arma mea unică. 
Pentru ce-ai fost însă, și 
pentru ce vreau încă să 
fii, rogu-te pornește morișca, 
sparge tabla iînmulțirii şi 
vino la mine, după bun şi 
uitat obiceiu. Sunt tot aici 
— oriunde ai fi, în clipa în 
care, fără să mă minţi, ai să 
vrei să mă cauţi. Ca de sub 
bagheta magică, mă înfirip 
din 1, 2, 3,4,5,6,7,8,9şi0. 

Dartu trebue să mai ştii... 


ȘTEFAN BACIU 





CARȚI şi REVISTE 


RECIPROCITATEA 


dintre cunoaştere şi acţiune este 
atât de strânsă încât nu se poate 
admite o discontinultate între a- 
ceşti termeni. Acei ce separă cu- 
noașterea de ucțiune pentru a 
face loc iraţionaiului, greșesc cu 
desăvârşire. Dacă o  asifel de 
discontinuitate poate fi admisă 
pentru formele de manifestare 
subumane, ca nu este în nici un 
caz admisibilă pentru om, Ceea- 
ce constituie eminenţa persoanei 
umane este ue a-și putea justi- 
lica acţiunea prin scopuri râţio- 
nale iar nu prin simple impul- 
suri şi reacţiuni afective sau in- 
stinctive... In existenţa poporu- 
lui nostru rațiunea a avut tot- 
deauna un rol predominant. Este 
ceeace explică pentruce poporul 
nostru a avut întotdeauna oroare 
de exces, de tot ceeace isbeşte e- 
chilibrul şi armonia, de lot ceea- 
ce nu este logic și clar. Iată pen- 
tru ce putem afirma că tot ceea 
ce contrazice rațiunea nu este 
românesc”. Dl. Constantin Micu, 
autorul studiului „Raţiune și ira- 
ţionalism” (SYMPOSLON, Iunie 
1943) din care am transaris eon- 
cluziile de mai sus, pășeşte, ca 
gânditor, pe drumul cel mai să- 
nătos al cugetării care nu are 
nimic comun cu divalgările pseu- 
dofilosofice, 


TOT IN SYMPOSION 


mai semnează stulii d-nii Du- 
mitru Isac („Lucian Blaga și 
Marele Anonim"), Gh. V. Gă- 
gescu („Inţelegerea filosoţică și 
Supraomul lui Nietzsche“), Fuo- 
rian  Nicoiau („Atitudinea ca 
modalitate dogmatică în filoso- 
fia aGiuală“) şi Romulus Vulcă= 
nescu (Stilul horal“), Reţinem 
din fiecare din colaborări câ- 
te o concluzie: „filosofia lui 
Blaga este o operă de artă clă- 
dită din material filosoțic, în a- 
ceasta stă toată tăria și slăbi- 
ciunea ei“. (Dumitru Isac). „Re- 
partizând jorța ca un avantaj 
cuvenit numai  Supraomului, 
Nietzsche creează o dublă mo- 
rată, făcând concesii unei  con- 
tradicții născută din anularea 
oricărei posibilităţi de evoluţie 
a restului „turmei“. Acest îindi- 
vidualism de o nuanță prea a- 
ristoaratică și arogantă este re- 
Zultatul unei exagerări a temei 
instinctelor care înfruntă raţiu- 
nea, Omul de turmă, obligat să 
rămână într'o poziție orizontală, 
este strivit de verticalitatea Su- 
praomului“. (Gh. V. Găgescu). 
„Refugiul în dogmatismul atitu- 
dinei nu este însă nici fatal și 
niei salvator; el reprezintă e 


reacțiune  instinctivă, pe o di- 
recție complet falsă, a filosofu- 
lu! con:imporan împotriva scien- 
tismului contimporan“, (Fi. Ni- 
colau). „„Siilul românese  denu- 
mit de noi horal după produsui 
care rezumă, integrează şi însu- 
flețește în deosebi, nu este un 
mizium  compositum oarecum. 
însuflețit de bizantinism, ci o 
creaţie cu totul aparte, vie şi ae 
sine stătătoare. EL aparține în 
formularea lui etnograțică  du- 
hului trac, peste care sau su- 


brapus numai accidental și indi-. 


rect, târziu de tot, elemente de 
formație bizantină, accentuând 
anumite laturi sau anulând al- 
tele“. (R. Vulcănescu). 


CONTRAR OBICEIULUI 


atâtor asociaţii literare, — și nu 
ne gândim numai la cele din 
provincie, — CERCUL „BUCO- 
VINA LITERARĂ“ din Cer- 


“măuţi desfășoară o activitate 


demnă de toată lauda. în afară 





de faptul că scoate, săptămânal, 
o revistă, — „Bucovina  Litera- 
ră“, — foarte bine scrisă și, mai 
ales, foarte bine fixată asupra 
obiectivelor sale culturale și ar- 
tistice, acest CERC duce lumina 
vie a cuvântului românesc aco- 
lo unde nu o duc, deobiceiu, 
scriitorii dornici de succese, Se 
pare chiar că membrii cercului 
bucovinean ocolesc cu multă şi 
jusiificată înțelepciune „succe- 
cul” îmbătător şi rătăcitor. In 
loc să cultive căfenenua, ei iu. 
hesc poporul din sânul căruia 
au pornit. In loc să cultive în- 
triga şi reclama, ei cultivă con: 
tactul cu oamenii de bună cre- 
dință şi bună cuviinţă, contae: 
tul cu oamenii care pot crede în 
munca altuia şi o pot respecta 
fiindcă şi-o respectă pe a lor 
iată-i, deci, la Suceviţa, la Put- 
na, la Vicovu! de Sus, la Plaiut 
Cosminului, acolo unde prea pu- 
țini s'ar fi așteptat că poate des- 
cinde un grup de condeeri, sau, 
mai aproape de adevăr, acolo 
unde prea puţini ar fi bănuit că 
poate urca in grup de scriitori 
şi poeți spre a-și ține predica 
de pe munte. Și, totuşi, iată=i 
pe d-nii Aurel Sânger, Ion 


5 


TREI POETE: 


Elena Farago, Claudia 
Millian, Otilia Cazimir 


(Urmare din pag. l-a) 


Simbolismul d-nei Claudia 
Millian prezintă o altă fațetă. 
Aceea a unei fuziuni între su- 
gestia ca mijloc de emotivitaite 
artistică, imagina  Cărnoasă, şi 
exotismul decorativ. 

Toaţă această fuziune de ele- 
mente simboliste se construește 
pe un fond de sensualitate, fie 
intelectualizată, fie filtrată și 
apurată prin imagină. De-aici, 
și acea carnație a poeziei d-nei 
Millian, carnaţie nu astringen- 
tă, de zurzără crudă, ci catife- 
lată cu moliciune carmină de 
„garoafe roşii”. 

„Obsesie însângerată” de le- 
nevoase otrăvuri  intenmorre, 
care, prin refrenul ei, oboseș" 
te, uneori, elanul și vibrația, 
şi care, altădată, se tronsfigu- 
rează întrun panteism  torid, LI 
cu elevațiuni de plantă răsucită, spirale, către soare: 





„Lăsaţi-mă cu trupul gol în soare, 
să simt stăruitoarea Mu căldură 
cum îşi topeşte raza curgătoare, 

ca fructul copt, ce se topeşten gură, 


El îmi preface carnea în aramă 

şi-mi vindecă durerea de-a fi tină, 
când fulgii dlui, pe șolduri, mi-i distramă 
şi-mi cresc pe umeri, frunze de lumină, 


M'atund mereu în plaja aurită 

ca să respir răsfrânta lui dogoare 
şi să-mi preschimb ființa zăvorită 
în plantă desfăcută către soare!” 


Sunt trei strofe dintr'o poezie („„Metamorfoză”), in care 
celelălte se abstraotizează sau devin retorice. 

Plasată întrun lirism ce caută lente primeniri delu „Ca- 
rouje roșii” la „Căântări pentru pasărea albastră” şi de-aici 
la „Cântări pentru sufletul vegetal”, d-na Claudia Millian — 
a.e cărei incursiuni şin literatura dramatică nu privesc ucest 
„breviar” — se diferenţiază complet de lirica d-nei Farago, 
având mai de grabă aţinități cu panteismul rotund şi fremă- 
tător al Alicei Călugăru. 

Și tocmai aici, în panteismul spre care î-a evoluat sensua- 
lismul liric şi pluşat de rutina imaginilor, poezia d-nei Mii- 
lian se conturează şi personalizează, prin veniga solară ce 
uneşte temperamentul poetic al cântăreței „Pasării albastre” 
cu simfonia vegetală a naturii: 


„Tu — pasăre albastră, — eu — stranie femeie — 
nsbănuiți în spaţii vom în trupa fataiul, 

Şi-apoi, încremeni-voi, cu tine 'ntr'o cameie, 

ca Venera ce-şi poartă, pe umăr, papagalul'. 


Re'ntâlnită, în ubtimul timp, în paginile revistei „Familia“, 
d-na Claudia Millian pare să-şi ji modificat procedeul liric, 
îndrumându-l spre-o notație simplă şi gravă, cu accente sin- 
cere și verb sobru, ca în acele atât de mişcătoare scrisori"! 
ostăşeşti din spital, apărute în publicaţia amintită. 


Li 


Reacţie împotriva  simbolis- 
mului şi curentelor lirice mo- 
derne, tradiționalismul poetic, 
lâncezind, unenri, prin  conti- 
nudreu dnemică și anacronică 
u sămănătorisnului, standardi- 
zând sau regionalizâna inspira: 
ţia, alteori, — a cristalizat, 
însă, unele momente şi tempe- 
ramente lirice prin sudarea — 
întru noui efecte estetice — a 
tehnicei moderne şi-a fondului 
ciasic. Marele moment al tradi- 
ționalismului, salvat delu şariă 
ori forme perimate, este, desi- 
gur, îimagismul. 

(Ion Pillat, Nichifor Crainic, 
YV. Voiculescu, A. Muniu). 

Cu d-ra Otilia Cazimir, tra- 
diționalismul poetic feminin 
cunoaște această etapă de evu- 
tuție, rămasă valoare estețică! : 

Cunoscută lectorului prin grația, umorul fin, muzicalitatea 
şi evantaele de cristal ale artei sale, aşa cum se desprindeuu 
din volumele de versuri: „Lumini şi umbrei, „Fluturi de 
noapte” şi „Licurici”, înclinată spre strofe cu migulă, cize- 
late în miniaturi de bijuterie, de-o sensibilitate ce înregis- 
trează crice cutremur interior şi orice foșnet, abia adiat, din 
afară, cu deosebire din lumea vegetală a florilor şi din cea 
necuuântătoare a gâzelor — prin contemplativitatea cărera 
se leagă, deopotrivă, de gingăşiile duioase ale miniaturilor 
lui Garleanu şi de salturile de lăcustă poleită aie versurilor : 
lui Topârceanu — d-ra Otilia Cazimir e o poeră adevaraiă, 
evoluată printr'o remarcabilă tehnică artistică, fie ea chiur 
de virtuozitate, cu toată înfluența poeziei lui Topârceanu, de 
care mu e încă pe deplin eliberată. 

D-ra Cazimir cântă dragostea şi campamulele, fluturii de 
noapte, visele albe şi licuricii, cu aceiași gratie când lenevoasă, 
caldă şi mromită ca un braț de femeie, când aleurgă, scân- 
teietoare, vivace, în joc de curcubee de imagini. 

lată o strofă de-o autentică fineţe și semsibilitate feminină: 





„Vezi, mâna asta-i mâna mea... 

In forma ei prelungă darmitează neştiute 
Atătea gesturi încă nefăcute, — 

Și-atâtea mângâieri ce-aşteaptă să se dea 
Sunt scrise toate m jocul vioriu 

De vinişoare firave şi pale, — 

Și 'n palma mea-i scobită forma frunţii tale”. 


Cu paşi de menuet şi trecere de lebădă, temperamentul 
d-rei Cazimir se adaptează imediat şi altei tonalități, unui 
lirism de peisagiu, bunăoară, lucrat în mozaic cu meșteșug şi 
gingășie, dacă nu unei poezii de umor duios şi de discretă 
ironie tristă, peste care salcâmii lumii şi-au răsturnat man 
doarea pudriarei lor. 

Cu tot pericolul de reminiscențe și, alteori, al cronicii ri- 
mate ce 'mtinde tentacule de mărgean versului poetei „Licu- 
rici”-lor, lirica d-rei Otilia Cazimir e 'aprilină și cochetă, 
strecurându-se ca o marchiză delicată prin balul imaginilor, 
în care dansul versurilor d-sale excelează. 


RADU GYR 
m ar a a aaa ay a a a E RO i Ci 7 aa 


Munteanu, George Drumur, Tev- 
fii Lianu și George Bodnar, ce- 
tind din operele d-lor unei asis- 
tențe de peste patru mii de să- 
teni'la Vicovul de Sus, sau pe 
d-nii Gheorghe Nowveanu, Nicu- 
lae Tăutu, Teofil Lianu, S. Anton 
şi George Drumur dând o mare 
șezătoare în comuna Plaiul. Cos- 
minului! Ce poute fi mai înăl- 
țător? Ce te poate apropia mai 
mult de sufletul poporului din 
care ai crescut? Ce poate fi o 
mai potrivită ascultare a înda- 
toririlor tale de slujitor și în-- 
chinător al cuvântului? Dar a- 
ceiași membrii ai CERCULUI 
„BUCOVINEI LITERARE“  iu- 
besc şi prilejurile de cunoaştere 
camaraderească, „așa cum se cu- 
vine între  ostenitorii scrisului 
românesc“.  D-nii George Gre- 
gorian, Mircea Damian, Teodor 
Scari. Teodor Al. Munteanu, 
GQ. Cărare, lt.-coi. Vlădulescu, 
H. Rădulescu și Codin Lăzăre- 


scu, întorcându-se din Cernăuţi N 
unde au dat, luna trecută,.o şe- 
zătoare, au mărturisit, spontan | 
şi unanim, cuvinte de sinceră. 
apreciare la adresa tusuror celor 
dela „Bucovina Literară“, 


MELANIA LIVADĂ 


publică, dela o vreme, studii şi 
eseuri de toţ interesante în re- 
vista Bucovina Liicrară. Micul 
d-Sale sudiu comparativ („Două 
mari romane şi o aceeaşi temă'9, 
apărut în numărul de 1 August 
ai sus amintitei reviste, e reve- 
lator şi mai este -un model de 
conciziune, precisiune și clari- 
tate. In acest număr al Bucovi- 
Nei Literare mai remarcăm, pen- 
iru frumuseţea lor, povestirile 
„In drum 'a Drăgănești“ de Ion 
Munteanu, „Freamăt ascuns“ ae 
Sebastian Popovici, „Sărutul Pă- 
mântului“ de S$. Anton și „Fata 
din Maci” de George Radu, 














nuvelă — 


Absența lui Val Nicodem dela banchetul oierit de 
Vladimir Sasu în somptuoasa-i casă, venea să de- 
finitiveze o stare pe care Maria o întuise încă de 
multă vreme. 

Freamătul de acolo; eluziunea luminilor impună- 
toarelor candelabre; transiigurarea stenică a tine- 
retului care îşi consuma beatitudinea cu un risipi- 
tor elan de atenţii la adresa sărbătoritului; răceala 
glacială a femeilor căsătorite lipsite de paji curte- 
nitori, ca şi incandescentele discuții purtate de băr- 
baţi o obosiseră, o storseseră de vlagă, așa cum ai 
stoarce un burete. 

Nu se singuiarizase în vacarmul care umpiea 
spațioasa incăpere, dar o reţinere cu nelămurnite 
cauze o îndepărta metodic dea o participare eiec- 
uvu a reverberaţiile şi băârielile regizate cu atata 
cimism de unii, cu scopuri ascunse ae alții. 

Dacă n'ar îi fost cea mai trumoasă dinure toate ie- 
meue cari participau, — iapt de care-şi dădea pei- 
iect de bine seama fără su se simtă iiatată, — şi 
dacă sustragerea ei ar îi trecut neobservată, sar ti 
rupt cu un sentiment de supremă eliberare din a- 
ceastă învălmășeală, din acest taiiun al petrecerii, 
făcandu-se nevăzută. 

Niciodată ca în cazanul corvezii aceleia de ban- 
chet nu a simţit mai sublimă singurătatea, retrage- 
rea în anonimatul de nimeni intespretat, in iinișiea 
camerii ei, stăpână pe visurile-i desamăgite, pe via- 
ța-i interioară atât ae stuioasă uneori, arat de stear- 
pă altădată, de nădejdile-i de viitor. 

Aci, înconjurată de atâtea atenţii, idol al tuturor 
parveniţiior și inotensivilor, ai tuturor amanţilor des- 
puiați ae orgoliul sincerităţii şi al geloziei, avea im- 
pres“ putemică, stringenta, apăsaroare, care-i răs- 
colea adâncurile, că toți o pandesc, că-i iură gân- 
durile, că o desmoșştenesc tară voia, fără accepțiu- 
unea ei de secretele-i femenine la care ținea cu sun- 
țenie. Toţi ocnu aceia iurpuri, vânzoliți de puterea 
vinului o desbrăcau cu o neruşinare grotescă, ii 
mangăiau trupul cu nesaţiul sabatec al poileior 
cruae, inilăcarate, Toţi ocnii aceia o posedau, ii 
irămăniau trupul răzbunător, înciudat. 

In suilet îi răsărea o aversiune incapubiiă de a 
se resirânge în atară la început, apoi creștea, lua 
proporţii inspăimântătoare, toată tunța ei era cu- 
pnnsă în frigurile răscoalei, tremura întreagă, vi- 
soxnița dispreşului total și acerb o muncea cu pe o 
navă în întinsul oceanului iniuriat gata să se scu- 
tunde, — dar o judecată a situaţiilor reale o impie- 
deca de a sparge totul, de a svarli cu ciobun în 
fruntea tuturor bicisnicilor care-i despuiau irumu- 
seţile. 

Dincolo, acasă, singură, sub ocrotirea liniştită a 
perdelelor şi a patului, cu amintirile, cu visurile, cu 
imaginile cărților se simţea cu totul alta. Se cutun- 
da îintr'o toropeală mulțumitoure care-i oierea sim- 
ionia reculegerii. Se cobora atât de jos pe treptele 
reale ale sutietului, lângă limpezimile conștunţei, 
aplecându-și urechea la imperceptibilul susur al 
purel esențe din care creștea involburată viaţa ei, 
şi ceasuri întregi ar fi preferat să trăiască această 
stare de comunicativitate cu tăcerile din ea. 

Cu cât iși da seama mai mult de disproporţia din- 
tre irumuseţea ei şi a celorlalte jemei, cu atât neli- 
niştile își întigeau colții mai adânc în inima-i întier- 
bântată, 

Işi reproșea totdeauna participările la convenien- 
ele sociale care-i pricinuiau atâtea dureri interioa- 
re, dar nu se putea închide în carapacea solitudinei 
desăvârşite dintr'un imbold pe care adesea nu-l pri- 
cepea. Un sentiment de regaliană autoapreciere îi 
indrepta pașii cu o regulantate matematică tocmai 
într'acolo de unde se întorcea cu un amar desgust 
de viaţă, de lumină. 

Când se examina se găsea mereu vinovată, dur 
niciodată nu se putea abţine de a merge pe acelaș 
drum, 

Frumusețea ei orbitoare ii producea concomitent 
un şir nestăârșit de abdicări dar și de helenică prea- 
mărire. Infiripa prasnic unde călca; dar şi infernul 
prăbușirilor ei interioare era aproape. 

Val nu venise pentrucă o ştia desigur acolo. Şi el 
fi urmărea repertoriul descumpănirilor. Pe nimeni 
altul nu-l consimţea întruntând-o, mângâindu-i tran- 
dafirii imbujoraţi ai trupului, acordându-i vioara 
inimii şi legănând-o în ioşnetul suav al valsului de- 
cât pe el. 

Dezertase și el dela datorie. Sondajul era măes- 
trit aplicat. Ardoarea Mariei de a fi alături de el la 
cea mai importantă reuniune a anului, căzuse în- 
irântă, Inconsecvenţa lui o durea atât de puternic 
că toată sala se învârtea cu ea. Un adaus sinistru, 
distrugător, Se simțea răpusă. Poate tocmai de a- 
ceea atâtea suliți din ochii vrășmași îi spintecau 
carnea. O învălmășeală grozavă îi asalta sângele. 
Fierbea și parcă auzea sgomote surde, lovituri de 
ciocane, frângeri, simțea răsuciri în toată îiința. 

— Pentruce nu vine?... 

Intrebarea aceasta i se părea atât de apăsătoare, 
atât de demascantă, încât evita să stea de vorbă, 
să privească direct, să se alăture gălăgiei și des- 
lănţuirii tinereşti care-o înconjură. 

Uitase deabinelea de scrisoare. Când îşi aduse 
aminte de ea însă o amețiră frigurile. Luciri meta- 
lice îi spintecară negrul cărbunos al ochilor, se 
svârcoliră ca şerpii în sâmburele pupilelor, dându-i 
o înfățișare sălbatecă: o mamă căreia i se răpește 
unicul copii pentru a fi ars pe rug. Congestionarea 
generală a îigurii, nervozitatea vădită a mâinilor și 
musonui desiănțuit în stufișul suiletului, o trădară 
cu prisosință. O cădere virtiginoasă, o alunecare 
rapidă, și citi cu glas tare, retoric scrisoarea care 
despuia adevărul. 

Adunase în suilet toaie bocetele, tot întunerecul 
peșterilor și al pădurilor, toată deslănțuirea crivățu- 
lui năpustit aprig peste bărăganuri; culegea revolta 
tuturor răsvrătiților, chema moartea adăstată de toți 
năpăstuiții. 

In sala de banchet se făcuse o liniște mormântală. 
Numai răsufletul ei precipitat, numai bătăile inimii 
ei, numai clocotul sângelui ei, numai vâltorile din 
ea se auzeau, umpleau camera, împietrea mișcările 
celorkuţi, îi domina. Frumuseţea ei tristă îi pătrun- 
dea cu puteri mistice, le impunea îngenuncherea. 
le comanda supunerea... 

Maria nu şi-a dat seama cât a ţinut această tă- 
cere neagră. 

Un râs strident, spărtigos, disprețuitor a răsunat 
deodată într'un colț. Camera l-a captat şi l-a asvâr- 
lit pe buzele tuturor participanţilor. Și ca la coman- 
dă un uragan de hohote usturătoare, crude, neome- 
nești a înconjurat-o, a răpit-o locului, a învârtit-o 


de CONST. ENE 


ca într'o horă a spiritelor rele şi a reașezat-o irântă, 
învinsă, 

Cu ochii mari, plini de o răceală turbure a privit 
în jur, s'a desmeticit şi a ascuns scrisoarea în po- 
șetă, Ii tremurau mâinile şi limba o simțea amară, 

Dansul a reinceput ca şi când nu s'ar îi întâmplat 
nimic, Perechile se invârteau înotând, prin apa cris- 
talină a muzicii de Strauss ca niște lebede în amurg 
purpuriu. Şoaptele iâliâiau din aripioarele fine ca 
de fluture. 

Numai Maria Roșu a rămas nedumerită, cu pupi- 
lele tăiate în întunerec, cu un mare gol în suilet, 
parcă ar fi luat parte la o înmormântare... 

„— Pentiuce nu vine?... Nu vine!... Nu... vine)... 

Cuvintele șoptite doar pentru ea, răsunară în chi- 
lia sufletului ca o orgă. O rezonanţă protundă, îm- 
prăştiată până în cele mai fine fibre. Un plâns închis 
îi înlăcrămă ochii, 

„La ce-mi servește toată podoaba aceasta când, 
în loc să compătimesc sunt compătimită!... 

Toate femeile de aci erau mai puţin frumoase de- 
cât ea; unele chiar urite... Toate însă trăiau viața 
iără suspin, erau mulțumite, aveau un sprijin, se 
simțeau fericite, dansau, cântau, petreceau... Numai 
ea bocea... Ispășea dăruirea îmbelșugată a naturii... 

— Maria nu e întreagă!... Vede că nu vine Vai 
și tot îl mai așteaptă!... 

O lance svârlită direct în inimă nu ar fi durut-o, 
cât vorbele acestea, sincer mărturisite de una din 
multele cari o compătimeau. Se clătină. Simţi că se 
prăbușește, că n'o mai țin picioarele, că o besnă 
vâscoasă a pus stăpânire pe ea. Strânse din mă- 
sele. Nu se va lăsa învinsă! Nu consimte o batjo- 
cură ca aceasta! Le va arăta tuturor că-i domină, 
că e aceeaşi, că victoriile sunt ale ei. Le va înirânge 
ura, le va arunca zâmbetul mulțumirii de sine cu 
acea superioritate care doare mai crug decât o ra- 
nă proaspătă... 


Val este al ei! Nici o putere din lume nu i-l poate 
răpi! Este imposibil ca el s'o îi trădat!... E bolnav 
sau în drum de a ajunge la acest banchet al nebu- 
nilor cari o urăsc cu atâta patimă, cari încearcă s'o 
dărâme cu nestruntata lor impoliteţă... Le va striga 
direct, fără înconjur că frumuseţea ei a biruit!.., Ii 
va pune să se târască la picioarele ei, pentru ca să-i 
ierte, îi va ucide cu ostilitatea eil... 


Boarea nopţii îi răcorește fierbințeala. Aproape 
că simte frigul. 

O teamă inecată în disperare o țintuește locului. 
Niciodată nu a făcut un pas care s'o desonoreze; ni- 
ciodată nu a intrat singură în casa lui Val, niciodată 
n'a prins-o noaptea atât de târzie departe de came- 
ra ei în care plutea spiritul marilor impăcări. Dar 
acum, acum nu mai poate răbda, Trebue să se ducă 
acolo, să-l vadă, să-l simtă, să-l aducă aci unde 
fierbe revolta contra frumuseţii ei... 

Strada e pustie. Umbrele negre dorm în linişti pro- 
funde, Casele se desenează suplu în răsiirata noap- 
te, Un miros puternic de trandafiri plutește în coră- 
biile văzduhului. Maria înhalează adânc mireasma 
intăritoare, ca un tonic... 

Deodată, avalanșă, o năpădesc sumedenie de 
gânduri. Sub nici o formă nu poate bănui cum se va 
termina această nesăţioasă dorință de relevare. Va 
câștiga partida? Sau va cădea învinsă?.,. Nu-și 
poate împlini niciun plan de lucru, niciun procedeu... 
Mai bine se va lăsa condusă de forțele ancestrale 
care-i fundamentează ființa... 

Lumina unui felinar își lungește umbra până de- 
parte. Clătinată ușor de o imperceptibilă adiere, 
seamănă cu o crisantemă înflorită. Mariei i se pare 
atât de prietenoasă licărirea ei, încât se opreşte, 
o priveşte lung, e gata să se plece s'o îmbrățișeze 
ca pe-o amică din copilărie, să-i împărtășească tot 
clocotul care-i năpădește suiletul, apoi s'o desprin- 
dă de unde se află agăţată, s'o ia cu ea, s'o poarte 
până acasă, s'o ascundă dac'ar putea, odată cu se- 
cretele ei, cu viața ei, cu iubirea ei... 


Iși reamintește jocurile din copilărie cu becurile 
electrice. Le îmbrăca în rochițe ca pe nişte păpuși, 
le făcea măști din hârtii colorate, le introducea în 
ligheanul cu apă să le prindă strălucirea în spuza 
lichidului rece, Apoi, jocul a continuat, Camera lor 
trăia numai prin becurile electrice. Acolo, sub lumi- 
na colorată a becurilor învelite în verde, albastru, 
roșu sau violet, realizau „Fantoma” pe care o scri- 
sese Nicu, fratele ei mai mare, înainte de a muri. Ea 
era llecma Cosânzeana și horbota luminilor îi dădea 
o irumuseţe atât de primăvăratecă şi ireală, încât 
cei mari cari veneau să asiste rămâneau fascinaţi 
de o asemenea tăptură pământească... 

— Am să-i joc și lui Val „Fantoma“, și atunci mă 
va iubi cu toată pasiunea!.,, Va veni întoideauna 
când îl voiu chema!... își zise. 

. Se umplu de svonul copilăriei. Un zumzet de albi- 
ne pe crengi de caiși înfloriți în răsărit duminical se 
înfiripă în suflet... 


Mai întâiu, camera era luminată în verde, căci I- 
leana Cosânzeana venea din pădurile verzi. In in- 
fuzia luminilor roșii și violete apărea îmbrăcată în 
rochii aibe cusute din hârtie. Pe urmă, intra Aurel, 
băiatul comisarului pe care ratele ei Nicu, care tă- 
cea pe regizorul, îl urmărea în tot locul cu snopul 
luminilor albastre, 

Aurel era Făt-Frumos... Și Aurel, băiatul comisa- 
rului, semăna cu Val ca două picături de apă... Da- 
că n'ar îi murit de mult, când ea a plâns cu lacrimi 
ca şi după fratele ei Nicu, ar îi crezut că este el Val 
de acum... 

Amintirea lui Aurel, reminiscenţa jocurilor de a- 
tunci i-a înmirezmat viața până ce l-a cunoscut pe 
Val. Din prima zi când i-a vorbit, a intenționat să-l 
ducă acasă și în camera jocurilor de altădată să 
interpreteze „Fantoma”. Dar Val i-a spus lucruri mari 
cari i-au dat de gândit, cari au încredinţat-o că nu 
mai e copilă, că jocurile își au lumea lor. A plâns 
singură dar nu a renunțat definitiv la „Fantoma“. 

Aurel care juca pe Făt-Frumos îi spunea vorbe în- 
văţate din cartea cu povești, o privea de departe 
şi deabia o atingea cu degetele ca să n'o supere. 
Val i-a vorbit despre lume, despre dragoste, aven- 
turi, gelozie; el a strâns-o puternic în braţele vân- 
joase, simțind-o tremurând, a sărutat-o prelung pe 
păr, pe ochi, pe buze... 

Aurel, băiatul comisarului, după ce se termina re- 
prezentaţia, stătea de vorbă cu Nicu și hotărau pro- 
gramul următor, apoi pleca satisfăcut că s'a bucu- 
rat de aprecierile celor mari; Val o întreba întot- 
deauna ce visuri are, când se mai întâlnesc, o cear- 
tă, apoi o răsiață cu toate amabilităţile, o înconjură 
cu frânghiile brațelor de după mijloc și lasă să-i 








TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, STR. BREZOLANU 23 


UNIVERSUL LITERAR 





picure lacrimi din ochii albaștri, mari... Vai o plimbă 


pe aleile înilorite şi se simte atrasă de el ca de 


un magnet. Val o minte și încearcă să se desvinovă- 
ţească... Totuși,vor juca „Fantoma“. Și Val a fost 
copil cândva. El nu i-a spus niciodată cum şi-a pe- 
trecut copilăria. Maria i-o crede tot atât de limpede 
ca şi pe aeei. 

Acolo la spital el are camere mari şi lucruri multe. 
Nicăeri ca acolo nu sp poate reprezenta mai iastuos 
piesa care i-a umplut cu farmecul ei anii fragedei 
vârste... 


— Și asta e o nebună, la fel cași tine! a strigat o. 


voce de lângă ea... 

S'a oprit. Cine vorbise ?... Vocea semăna atât.de 
bine cu a lui Val... Sau i se păruse ei unde-o avea 
în gând, în inimă prezent atât de putemic. 


Un om sta în mijlocul străzii cu mâinile în şolduri 
și striga după umbră care se depărta. 

— «E nebună ca tine 1... Numai tu umbli noaptea 
ca strigoii 1... a răspuns femeia care se depărta... E 
nebună ca tine]... 

Maria s'a irecat la ochi. O frică usturătoare i se 
ridică în coșul pieptului. Privi în toate părţile. Nu cu- 
noștea prea bine locurile, dar se hotări să tugă. Nu- 
mai așa va putea scăpa de omul acesta și va ajun- 
ge mai repede la Val... 

Luna se ridica de sub geana unui nour, împrășştiind 
praf de var peste calaarâm. Pariumul de tranda- 
firi şi ismă era mai puternic. In urmă, golul se căsca 
înspăimântător. Strada dela dreapta se întunda ca 
la 200 de m. Intr'acolo se pierduse femeia cu care ve- 
nise omul ce sta în mijlocul străzii cu mâinile în șol- 
duri, înalt, disproporționat de înalt. 

Maria se smuci să fugă, dar mâna omului o opri: 

— Stai, unde iugi ?... Tu nu mergi la înmorntân- 
tare?,,, Nimeni nu vrea să-mi dea o mână de ajutorl... 
Vino tu cu mine |... Băiatul n'are pe nimeni 1... Trebue 
să-l îngroape şi pe el cineva... 

— Dar, Domnule... 

Atât putu să spună căci omul îi interzise târin- 
d-o după el. 

— Una mi-a scăpat 1... Te-am prins pe tine]... Ne 
mai trebuesc doi... Numai noi nu putem duce cosciu- 
gul !... E greu 1... Băiatul a fost sănătos 1... Hai să mai 
găsim doi mușterei!... La prima casă trebue să-i gă- 
sim 1... Amândoi nu putem duce cosciugul |... 

Maria îl privi cu ochii în lacrimi. Avea în față un 
gol atât de prăpăstios că o înspăimânta. Cine era 
acest om îmbrăcat în negru care vorbea despre un 
mort, despre o înmormântare ?... Cum de-i ieșise în 
cale ?.. 

Pământul se învârti cu ea, urechile îi vâjâiră ca 
o moară, îl apucă de gât cu ambele mâini, îl strân- 
se cu toată puterea, îl sgudui și strigă cât putu de 
tare : 

— Nuuuuu 1... Nu merg cu tine!... Nuuuu!... Mi-e 
irică 1... Nuu)... 

(mul însă vorbi calm, apucându-i mâinile în 
cleștele alor lui: 

— Nu striga!... Nu-ţi folosește la nimici... Tu 

nu-mi mai scapi 1... Destul că mi-a tugit una... Cos- 
ciugul e prea greu! Eu singur nu pot tace nimic... 
Nici în spate nu-l pot duce... Trebue să-mi dai a- 


“ jutor 1... Avem nevoe și de flori... Băiatul a fost îru- 


mos și cumsecade !... 
— Nu 1. Strigoiuleeee 2... Nuuuu?... 





— Puțin îmi pasă de strigătele talet... Ți-am spus: 
Cosciugul e prea greul... Ba nut... M'am răsgândit 1... 
Pentrucă ești frumoasă ca și el, tu să-i duci co- 
roana de trandafiri... Aşa se cade la morţii tineri: 
să le pui flori ca să aibă ce mitosi!)... Mie nu-mi 
trebue nimic 1... N'am iubit și nu mă flatează flo- 
rile ).. Dar lui, lui neapărat!... 

vei Stiri... . 

— Acum hai să mai găsim tovarăși)... Să nu 
fugi 1... Până mâine tot te prind... Eu îi aduc... Cos- 
ciugul e prea greu 1... Neapărat trebuesc patru... Tu 
ai să duci ilorile!... 

Maria incepu să se liniștească, Iși dădu seama 
că omul nu era periculos. In definitiv, dacă urmă- 
rea şi acest joc al destinului ?... Se gândi la ban- 
chetul unde iusese privită cu ochi atât de negri. 
Omul acesta nu era chiar pe măsura celor de acolol.. 
Arăta mai bine. 

Și îndată îi încolţi în creer sinistra idee dea se 
reintoarce la banchet să-și recruteze de acolo aju- 
toarele de care aveau nevoie. 

— Mergem împreună 1... Nu doi, douăzeci gă- 
sim ! Să-i facem o înmormântare cu pompă... Nu- 
mai tineret 1... Avem şi flori 1... Vino după mine! 

— Tu ești nebună ca şi aceea care a fugiti... . 

— Nu!... Nu)... Vino cu minel... li vom face o 
inmormântare princiară 1... Acolo e lume multă... 
Vino] 

Omul se lăsă dus de mână... 


Necunoscutul în negru, cu mâinile mari opri arcu- 
șul violonistului. Orchestra încetă. Perechile se des- 
părțiră intrigate. Aliura somptuoasă a bunchetului, 
degeneră într'o revoltă reţinută, Se așternu peste 
capete draperia nesiguranţei. Femeile tresăriră în- 
iricoşate, făcându-şi planuri nesăbuite; bărbaţii 
plecară ochii ca surprinși la o conspirație. 

Figuia omului în negru era impunătoare, Solidi- 
tatea trupului rămas stâlp lângă orchestră, maxi- 
larele puternice, osoase, privirea fixă, usturătoare, 
părul încărunţit pe ia tâmple. iruntea înaltă şi ele- 
ganța=i naturală, amuţiră pe buze orice împotri- 
vire . 








E) 


10 August 1943 





Maria stătea lângă el dreaptă, aterată, mulțumită 
că se va putea răzbuna atât de original că vor 
simți cu toți revărsarea puterii ei, că nu va mai îi 
condusă, ci toți vor asculta poruncile gi... 

Omul acesta impunător i se părea destul de cu- 
noscut acum. Trecea în fiecare zi prin faţa grădinii 
lor, se oprea și admira podoaba trandafirilor, apoi 
își continua drumul cu paşi galeşi, mulțumit... Sai 
se înșela ?... Ji spusese că nu-l încântă florile... Sau 
asvârlise o minciună pentru a nu se demasca ?... O 
recunoscuse și el?... 


Atmosfera din camera bomchetului. deveni apăsă- 
toare. Nimeni nu vorbea, nimeni nu făcea nici o 
mișcare. O staticitate dezolantă. Doar duhul prăbu- 
şirii se svârcolea pretutindeni. . 


Maria şi omul cu care a sosit aci stau față 
iață va. dia j: 4 

Luminile puternice împrăștiate atât as bogat peste 
mese, în pahare, oglinzi și pe tablouri căpătară o 
culoare cenușie. Ce se întâmpla aci nu semăna nici 
cu o ședință de spiritism, nici cu o întrunire în aș- 
teptarea marelui conierenţiar. Era mai curând un 
amestec de macabru și comic... 

Maria părea de o irumusețey transtigurată sub ce- 
nușiul candelabrelor. Trupul ei superb se proecta în 
oglinzi ca o ireală țesătură. Ochii căpătară o par- 
ticulară strălucire fostorescentă, ca de căprioară os- 
tenită tugărită de aproape de vânători nărăvași. 


_ Supleţea domina totul ca o transparentă şi vapo- 
roasă arătare. Nici în „Fantoma“, piesa pe care o 


juca în copilărie alături de Aurel, băiatul comisa- 
vului, în regia lui Nicu, fratele ei, nu fusese atât de 
dumnezeiesc irumoasă, 

Dorea cu toată inflăcărarea suiletului să-l vadă 
pe Val. 1 s'ar fi prostermat la picioare ca unui că- 
lugăr iertător, spovedindu-și păcatele. Apoi s'ar fi 
ridicat, i-ar fi prins braţul și s'ar fi plimbat cu el 
prin fața încremeniților cari nu știau ce să. creadă. 

Omul în negru a cerut scaunul. S'a supus. I-a a- 
jutat să se ridice. 

Toţi ochii, îngroziți, holbaţi, s'au îndreptat spre 
omul care atingea tavanul cu creștetui, 

Mariei -i-ar fi iăcut plăcere să-i vadă pe toţi tâ- 
rindu-se ca șerpii pe podea, svârcolindu-se ca i- 
vinele, urlând ca fiarele sălbatice, implorând-o să-i 
scape, să-i salveze dela această cruntă încercare. 
S'ar fi repezit călcându-i în picioare, strivindu-i, 
așa cum. o strivise pe ea disprețul lor nu cu mult 
înainte. Ce mulțumire sadică, puternică, știindu-i - 
mici și neputincioși, tremurând de irică, de groază!... 

— Mergeţi și voi la înmormântare !... a vorbit sa- 
cadat omul de pe scaun. 


Femeile s'au retras spre colțuri înfrigurate, dese- 


“chilibrate, urîte. Pentru țiecare din ele banchetul, 


răstățul plăcerilor se transtormase în iniernul ispă- 
șirilor. Zâmbetele calde, deghizând goliciuni sufie- 
teşti, erau zâmbetele implorarii.. Feţele cadaverice 
se acomodau atât de bine întregai sărbători maca- 
bre care urma, să se desiășoare tără voia lor. 

Numai Maria râdea cu adevărat, Ea nu se per- 
pelea în jurul groazei, Râdea... 

— Nimeni să nu iugă 1... Până mâine tot îl prind! 
Băiatul va avea o înmormântare regească 1... Nu- 
mai tineret !... Şi el a fost tânăr şi irumos!,.. 


Toţi îl priveau cu ochii secătuiţi, îndobitociţi. Doar 
Maria îl înconjura in râsul ei neschimbat, 

-— Voi patru veţi duce cosciugul )... Sunteţi destul 
de sdraveni... Eu conduc toată procesiunea ),. Faţa 
aceasta va duce coroana cu flori)... E tot atât de su- 
blimă ca și băiatul care a murit!,.. Ceilalţi vor 
cânta... cântece de îngropăciune... 

Cei patru pe care omul de pe scaun îi indică din 
mâmă, se iraseră într'o parte. Inalți, vânjoși, puter- 
nici. Fără ripostă, fără împotrivire... 

Maria socoti oportun să se răzbune. 

— Panglicele !... Patru fete care să-i ţină pangli- 
cele !... 

Nu pronunţase nici un nume, nu-și aruncase privi- 
rile pătrunzătoare asupra nimănui, totuşi patru fe- 
mei : cele mai elegante, mai tinere şi mai trumoas6 
se desprinseră și trecură alături de ea... 

— Da, voi]... 

Femeile înclinară din cap în semn de respect şi 
luară o poziţie prosternată. Işi deschiseră pe rând 
poșetele, scoțându-și batistele. 

— Acum să pregătim corul, continuă omul în ne- 
gru.. La asta ţin mai mult ca la orice !... Băiatul a 
fost un muzicant... Trebuie să se cânte frumos !... 

Nedumerirea ajunse la paroxism. Cine era acest 
bărbat impunător care-i stăpânea, contra căruia nu 
erau capabili să ia nicio opoziţie ? De unde venea, 
căci nimeni din cei prezenţi nu-l cunoștea? Care era 
numele mortului pentru care se străduia necunoscu- 
tul 7... Şi care erau adevăratele motive care o îm- 
pinseră pe Maria Roșu să i se alăture şi să abată 
asupră-le urgia aceasta ?,., 


— Cine-i mortul? s'a desprins deabia auzit un 
glas, 

—n cunoașteji cu toții 1... Este din orașul vosirut... 
Aţi copilărit cu el... Eu sunt un străin !.. Mi s'a făcut 
milă de eL.. Un băiat bun... tânăr şi frumos)... Păcat 
de e1!... Din scrisoarea pe care am găsit-o asupru-i 
am ailat tot...: O nebunie... [-a ucis dragosteal... 

Maria simţi că-i trece -uh fier roşu prin carne, Se 
sgudui ca la atingerea unii curent electric... - 

Ce vorbea omul acesta impunăto:?!... Parcă toate 
privirile îndobitocite ale “oamenilor de aci se îndrep- 
tară asupra ei. Sângele începu , să-i  clocotească 
vulcanic. Destinul n'o cruțase nici de astă dată ?... 

— Rugămintea lui este ceeace îndeplinesc eu 
acum... A dorit să fie îngropat noaptea, cu oameni 
găsiţi la întâmpdare... Numele să nu i se aile nici- 
odată)... E poate un secret]... Şi secretul morţilor 
trebue păstrat cu sfințenie... Mi-am luat angajamen- 
tul că nu-l voiu trăda!... continuă -omul de pe 
scaun, 


— Trebue să știm cum îl cheamă! ricană Maria 
scoasă din minţi... Nici eu nu mai pot suporta a- 
ceastă nelămurire, orbecăirea aceasta în necunos- 
cut... E poate un criminal sau un dezertor!,.. Spu- 
ne-l!... Noi trebue să știm... 

Lumea toată se asocie răsvrătirii ei. Intr'un glas 
care crescu vertiginos ca o furtună, cerură să li se 
desvălue secretul, 

— Vrem să-l știm)... Vrem să-l știm!... 

Omul de pe scaun ridică mâna. Se făcu din nou 
liniște adâncă. Răsuilările se auziră apropiat. 

— Nu!... Nu)... Eu nu pot vorbi!:.. Calc un anga- 
jament ! )„. Poitim scrisoarea!... 

— Maria, Maria, citește tu! isbucni în cor ne- 
răbdarea... Luă scrisoarea, destăcu nervos plicul 
alb și scoase fila... 

— Aaaa, . : 

Buzele îi tremurară, ochii îi înotară în lacrimi, 
maxilarele se angajară într'un șoc nervos, se mo- 


leşi, vru să cadă, dar reculegându-se avu puterea 


să strige ca din atunduri: 
—:Val!. A murit Val!,,, 
Se năpusti în omul de pe scaun, îi dete un brânci 


- cu toată forța de care dispunea şi își croi drum 


prin cercul care se strânsese în jurul ei, spre afară. 

— Val!... Val... strigă din răsputeri, alergând în 
fuga mare... i 

— Val)... duseră mai departe liniștile nopții... 

— Val... Val!... țipară oamenii banchetului buş- 
nind după Maria cu răsuflarea oprită; urmând-o în 
goană nebună, unii mai repede decât alții prin în- 
tunetrec, prin noapte... 





Taxa poștală plătită tn numerar conform aprobării die. G-le P. 1. T. Ne. 24.484.309