Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0029

VNIVIDSUL III 


PROPRIETAR: 


BOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





Există în fiecare dintre noi o 
sete interioară de descoperire a 
unui sens care să ne unifice şi 
întregească. De meditație și de 
faptă, de acord intre cugetul 
piăzmuitor de formule temerare 
și hotărnicirea lui într'o rân- 
duială umană, 

Când Socrate pornea prin ce- 
tate însoțit de învăţăcei, care în 
preajma lui învățase să gândea- 
scă bine pentru a trăi bine, căci 
cunoaşterea teoretică reclama 
realizarea practică, accepta oa- 
menii în mijlocul cărora își des- 
coperea rostul de învăţător. 

Ii accepta pentrucă cu ajutorul 
lor se putea întregi, îşi putea de- 
păşi sentimentul de singurătate 
Gemiurg:că, 

Istoria omului daia Cartea Fa- 
cerii şi până azi, adică de când 
a lăsat Dumnezeu ajutor bărba- 
tului „să nu fie singur pe pă- 
mânt“, este o dramatică râvnire 
de împlinire metafizică, o cău- 
tare continuă de axe și rosturi 
care să-i unifice existenţa. 

Renaşterea și umanismul i-au 
dat iluzia autonomiei. Prin cen- 
trarea lui pe ratiune ca unică 
sursă de cunoaștere și pe individ 
ca unică realitate socială, omul 
modern a devenit trufaș și din 


ABONAMENTE: 


autorităţi şi instituţii 1000 lei 
de onoare 
particulare 


500 „ 
12 luni 360 ,, 
6 luni 190 „ 


REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23 


TELEFON 3.30.10 








INTRE MODERN ȘI CONTEMPORAN 


grafie, aşa a făcut aartă, aşa a 
făcut economie, a făcut chiar și 
istorie. A eșuat în politică, adi- 
că în momentul în care a trebuit 
să tţreacă din contemplativ în 
vieaţă, în trăirea conștientă a 
rostului omuluj pe pământ, na- 
tura carteziană a omului Mo-= 
dern şi-a arătat infirmitatea: 
desmembrarea unităţii sale ori- 
ginare prin acceptarea formală 
a unei false metafizioi din care 
e:iminase posibilitatea mântuirii 
în duh creştin. 

De aci pașoptismul — sonor și 
go! — de aci iîmpărăţiile mon- 
struoase ale banului — plutocra- 
țiile — de aci Rusia Sovietică, 
ilustrarea acestui elan luciferic, 
de construcţie în cabinet laic a 
unei lumi vide de sens real me- 
tafizic, 

Tragicul construztorilor moder- 
ni constă în ruptuia dintre so- 
coteala de-acasă Îrumos  orâu- 
duită în scheme şi categorii lo: 
Bice gata făcute şi târgul tulbu- 
ră al aspirațiilor şi metehnelor 


cându-se printr'u anacronism: 
Adam înainte de săvârșirea pă- 
catului originar. Aci rezidă sursa 
erorilor. 

Ceasul de față se pare că pune 
altfel problema. Formele de 
vieață cu conţinut economist şi 
secuiarizant se descompun, lă- 
sând loc altor axe de susţineri. 

Omul contemporan își caută un 
suport de susţinere în metafizică 
şi religie. 

Setea de mântuire şi refacerea 
unităţii sale fundamentale de în- 
treg spiritual, îi dă un nou ori- 
zont. 

In compoziția sa intră poate 
toate virtuțile pe care omul ve- 





Decadența poeziei a devenit 


trufie a crescut bogata eflores- 
cenţă de valori umane, în câm- 
pul cultural, social, economic. 
Raţionalism, democraţie  liba- 
rală, capitalism, sun: fructul unui 
efort de câteva sute de ani al o- 
mului emancipat de idoli, su- 
perb în orgoliul lui de „raison- 
neur” lucid şi secuiarizator îl 
absolutului. Așa a făcut  geo- 


meiul 


ură, 


etern omenești, adică 
de duh-carne (legea minții și le- 
gea mădularelor, cum spunea Sf. 
Paul) lumină-întunzric, dragoste- 


Omul modern, «reâţiune de la. 
borator, nu mai are posibiiitatea 
de a greşi și nici de a se pocăi, 
prezența lui pe pământ justifi- 


în anii din urmă o temă a- 
trăgătoare, despre care s'a 
înverșunat să scrie, cu me- 
lancolie uneori, cu recea in- 
diferență a obiectivității care 
numai constată, profesional, 
ca un medic, alteori, nume= 


roase condeie, cu peniţe scli- 
pitoare de aur curat, sau în- 


sintezele 





GRITIGA LUI MAIORESGU 


Zilele trecute s'au împlinit douăzeci și cinci 
de ani dela moartea lui Maiorescu. S'a stins 
în 1917 şi chipul cum a trăit în ultimii ani 
ai vieţii lui, retras, refuzând, aşa cum puţini 
au avut demnitatea să o facă, orice contact 
cu forţele ocupante, deşi convingerile lui a- 
dânci mergeau alături de ele, înțelegând să 
se subordoneze, ca un om de ordine ce fusese 
totdeauna, politicei hotărită de ţară, toate 
acestea îl ridică mult, chiar în stima celor 
care au rezerve în privinţa lui, 

Numele lui Maiorescu revine destul de des 
în discuţiile noastre. Atât de des, încât poate 
el nici nu mai evocă îu intregime tot ce ar 
putea evoca şi se trece ceva cam repede asu- 
pra însemnătăţii ce a avut-o nu numai în 
literatura, dar mai ales în cultura noastră, 
pierzându-se astiel semniticaţia pe care ar 
putea-o avea reactualizarea acestui critic. 
Numeroase probleme puse de el s'ar putea 
pune și astăzi cu folos, căci nu toate lipsurile, 
chiar puţine din ele au fost împlinite; iar 
metoda lui este vrednică de a îi mai cu aten- 
ţie privită de mulţi — căci Maiorescu s'a vă- 
dit, se pare, mai presus de toate, un pedagog, 
un om care cunoaşte perfect secretul de a 
iniţia pe alții, în orice domeniu de care se a- 
propia, 

Privită ca o critică literară propriu zisă, 
desigur că se pot opune multe rezerve în 
faţa acestei opere. Era, de fapt, mai degrabă 
decât critică literară, o critică de cultură și, 
de asemenea, o critică diriguitoare. Aici însă 
se vădește ,pedagogul“ din critic. Pentru 
cine își dă, cât de cât, seama asupra fenome- 
nului literar, nu mai poate încăpea nicio mi- 
rare că şi în concepţia lui Maiorescu litera- 
tura era privită în funcţie de cultură; în 
funcţie de cultura celui ce o produce, dar 
nu mai puţin și de a celuia ce o recepţio- 
nează. De aici, sentimentul că este mevoie de 
o critică diriguitoare, dar nu concepută ast- 
fel în sens cenzorial, dând verdicte fără jus- 
tificare, absolutisţă, nici pentru scriitori, nici 
pentru public, ci călăuzind şi explicând. 

Meritul cel mai mare al acestui critic, în 
afară de calităţile fermecătoare personale, pe 
care cei ce nu J-âu cunoscut direaţ nu le văd 
și nu prea le mai admiră din cale-afară, a 
fost un remarcabil tact: sinteză a unui bun 
simț înăscut, pe care îl avea poate din ascen- 
denţa sa ţărănească, cu metoda procedării pe 
care asimilarea valorilor de cultură ale apu- 
sului o dă. El a înţeles că peste noapte nu 
poate schimba fizionomia unei literaturi care 
arăta aşa cum arăta cea românească pela 
1860—1870. Pentru omul de cultură nespecia- 
țizat în ale lițeraturii, care în graba cu care 
parcurge un articol, îşi amintește că în acea- 
stă epocă au scris Alecsandri, Ghica şi Odo- 
bescu, lucrul rămâne în cea mai mare parte 
neînțeles. Pentrucă literatura are o anumită 
vieaţă, pe care numai cel ce se apleacă asu- 
pra amănuntelor o poate prinde și căreia tim- 
pul îi șterge mai toate tresăturiie, lăsând 
să p?rvină până la noi altceva decât ceea ce 

constituia atunci esenţialul. Adevărata litera- 
tură a perioadei amintite, literatura care se 
scria pentru public, care era actuală, care cir- 
cula şi plăcea era cu totul deosebită de a 
scriitorilor pomeniţi şi Bolintineanu nu ne 
dă decât o paliâă idee despre ea. 

Cână, după 1862, Maiorescu intră în vieaţa 
culturală română în chip activ, predominau 
ideologia politică pașoptistă, care, ca totdea- 


de G. C. NICOLESCU 


una în spiritele mediocre şi exclusiviste, pă- 
rea singura posibilă, acceptabilă și salvatoa- 
Te, și ideea națională în jurul unei unități a 
cărei temelie abia se înfiripase, A te aşeza 
pe o linie care nu trecea prin aceste două 
puncte de reper, indiferent de domeniul un- 
de te situai, însemna să ridici împotriva-ţi 
intreaza opinie publică, să fii declaraţ „re- 
acţionar“ şi, mai ales, „cosmopolit“, In 
schimb, a atrage unul măcar din aceste două 
„ăbsoluturi” ale vremii însemna, indiferent 
de mijloacele de realizare, să-ţi asiguri un 
puternic succes, Criticul a înţeles imediat, cu 
bunul simț înăscut, cu experienţa ce i-o dădu- 
se contacţul cu realele valori de cultură, că 
asemenea criterii sunt false și că o literatură 
continuată în această atmosferă, cu aceste 
elemente şi pe aceste temelii este sortită fa- 
limentului. A văzut unde stă răul şi a cum- 
pănit pe unde poate veni schimbarea, Ale- 
gerea acestui drum este dovaaaz tactului care 
ridică pe Maiorescu deasupra tuturor criti- 
cilor literari români. 

Fireşte, el ma făcut concesii gustului pu- 
blic, nici nu s'a plecat ideologiei curente — 
și să nu ne imaginăm, când valorificăm ati- 
tudimea lui, că oamenii erau atunci mai bla- 
jini cu cei ce nu le împărtăşeau părerea de- 
cât azi. A îndrăznit chiar, în critica pe care 
a socotit necesar să o pornească, să se atingă 
de idoli, să lovească uneori pulernic în fi- 
guri venerate, în idei ce păreau sacrosancte, 
mai ales privite prin prisma ideilor funda- 
mceniaie ale epocii. E suficient să recitim pa- 
ginile în care sunt, dacă nu puternic atacați, 
măcar ironizaţi când Pumnul şi şcoala lui, 





(Urmare în pag. 5-a) 


AURELIA ARICESCU-VASILIU 


chiu le-a cultivat separat şi hi- 
pertrofic, dar ele capătă o orien- 
tare de ansambly străbătută de 
patos creștin şi omenesc. Nici es- 
tetul, nici moralistul, cu atât mai 
puțin raţionalistul, nu pot trăi 
pe cont propriu, ca scop. In sin- 
gularizarea lor este un coeficient 
de trufie necreştină și sfârşire 
tragică. Efortul !or poartă pece- 
tia sterilităţii, a parţialităţii. 
Salvarea omului contemporan 
stă tocmai în salvarea întregu- 
lui, adică în omenie, în structura 
sa plenară. Simpatia lui pentru 
mit sau indeterminism, pentru 
acțiune directă și militantism, 


nu sunt dovezi că omul contem- 
poran a uițat tabla |ui Pytagera 


. 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 6 LEI 





sau axiomele lu; Euclid, El ştie 
foarte bine să le utilizeze atunci 
când esle nevoe, ca instrument 
de lucru, detronând raţiunea — 
pentru mai marea e eficiență -— 
din rolul de îetiș la acela de 
mijloc de iinvestigaț.e în reali- 
tatea inconjurătoare. 

Preferința de irațional pentru 
cineva care a parcurs interior 
meandrele raţiunii, este semn de 
maturitate. 

Şi de frumusețe interioară. De 
accea, pentru descifrarea adevă- 
rată a omului de astăzi — cel 
care își jertfeşte trupul în răs- 
boiu cu puterile reacționare ale 
omului de ieri — lectura trebue 
să înceapă cu Platon şi să con- 
tinue cu Augustin. 

Apoi drumul se deschide sin- 
gur, E. 


TITUS BĂRBULESCU 





it //iluul e 





şelător strălucitoare de aur 
falsificat, Explicaţiile nu au 
fost văzute atât în epuizarea 
surselor din care antenele in- 
spirației s'au încărcat cu po- 
len, pe cât în slăbirea capa- 
cității noastre de a ne mira, 
de a ne înfiora în faţa mari- 
lor fenomene ale vieţii, în ne- 
putinţa noastră de a urmări 
până la originea lor arterele 
ce poartă seva versului. 
Netam putea întreba însă 
dacă nu cumva înseși aceste 
teme mari, asupra cărora se 
apleacă poetul, ca deasupra 
unui isvor, din care sorbi apa 
întremătoare, mu au suferit 
trunsțormări radicale. Dacă 
apa acestor isvoare ma fost 
otrăvită. Viaţa, iubirea, moar- 
tea — îută temele unghiulare 
dle poeziei. Mai sunt ele trăi- 
te cu aceeași originară inge- 
muitate, cu aceiași fiori ai 0- 
mului simplu? Nu credem. 
lată bunăoară dragostea, 
din care unii au făcut esența 
vieții și justificarea morţii. 
pentru care romanticii au 
scris versuri declamatorii sau 
îngereşti, pentru a o idealiza 
și prelungi spre sfere trans- 
cendente. Rădăcinile-i aeriene 
au fost întoarse şi înfipte în 
pământul cel mai gras. Din 
balconul ei, unde-și apăra mi- 
sterul și demnitatea atrăgă- 
toare, Julietta a coborit azi 
în drum, îar scara ni mai e 
necesară nici unui Romeo, Un 
Othello modern ar avea toa- 
te motivele, fără imboldul în- 
chipuirii, să-și  suspicioneze 
Desdemona şi nici un alt Don 
Quichotte nu ar porni, pele- 
rin înnăscut, să-și afle iubita 
pe drumuri pline de peripeții. 
Acum un veac era însă alt- 
fel, Celebrul cuplu de îndră- 
gostiți al lui Bernardin de 
Saint-Pierre era desigur mul- 
tiplicat în mii de perechi în- 
tr'o lume care ridica iubirea 
din praful  contingenţelor la 





Natură moartă. - 


nivelul valorilor ideale sau 
idealizate, 
Poate însă că imaginația 


predecesorilor noştri îndepăr- 
taţi a fost prea fecundă, far- 
dul așternuț de ea peste lu- 
cruri ni le arată azi, în pers- 
pectiva timpului trecut, peste 
care proectăm o lumină di- 
fuză, prea trandajirii. Majo- 
ritatea oamenilor stau cu spa- 
tele întors prezentului, cu 
fața privind melancolică spre 
trecut, ca spre un miragiu. 
Dar poate că și omul de ieri 
a simţit ca cel de azi, că și el 
a regretat vremurile de aolal- 
tăeri, negând virtuțile clipei. 
Dalila e eternă, Călălini și 
Cătăline se vor găsi  întot- 
deauna, In defimitiv, în timp 
ce imaginația lui Alecsandri 
crea eroine romantice, reuli- 
tatea vieţii îi furniza lui Fi- 
limon modele pentru Kra 
Duduca. Totuși, ceeg ce tre- 
bue semnalat e faptul că în 
ciuda acestor imfidelităţi de 
totdeauna, oamenii veacului 
trecut au putut să idealizeze 
femeia, iar dragostea să o 
considere drept legătură su- 
fletească inspirată de sus. 

Inalta tensiune sufletească, 
largiie ecouri interioare ale 
iubirii cavalerești și ale celei 
romantice au fost înăbușite 
de viața modernă, în care 
dragostea nu se manifestă 
decât prin palide și intermi- 
tente înfiorări ce nu străbat 
dincolo de epidermă, Iubirea 
nu-și mai poale înfige azi ră- 
dăcinile până în suflet, pen- 
tru a se statornici. Neînrădu- 
cinată în adevăratul ei sol, a 
devenit o ființă pasageră. În- 
săși concepția iubirii în opi- 
nia publică e radicul trans= 
formată.  Permanenţa unei 
iubiri, fidelitatea ei, rezonan- 
țele sufletești provocate, sunt 
privite dela nivelul rațiunii 
egoiste și profitoare cu ironia 
cuvenită unor lucruri desuete, 
Literatura contemporană este 
document palpabil al acestei 
depiorabile situații. Lumea 
noustră nu mai e în stare să 
se interiorizeze, să viseze, să 
fie desinteresată, să prețuias- 
că valori ce nu se reduce la 
câteva clipe de satisfacere a 
unor instincte, ci contribuesc 
ia sporul nostru lăuntric. Iu 
birea — în care intră atâta 
autosugestie — de care vor- 
beşte solitarul Rilke, în scri= 
sorile către un tânăr poet, 
pentru care trebue să te coci, 
să te faci vrednic de a o pur- 
la, a fost trecută și ea în no- 
bilul tezaur al trecutului, în 
ale cărui rafturi se ostenesc 
s'o caute, pentru a o evoca în 
imaginație, puținii întârziaţi 
ai acestui veac al blok-haus= 
ului, 


Vremea noastră e faworabi- 
lă elegiei... . 


Dar, astfel stând lucrurile. 
nu mai pot fi învinuiți poeţii 
cari se străduesc să scormo- 
nească trecutul pentru a găsi 
ceeace-i lipsește prezentului 
sau să şteargă de sgură ceea- 
ce este contrafăcut. 


ION ŞTEFAN 








NIN aa SIN 
ANUL LI Nr. 29 
SAMBATA 18 lULIE 1942 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


TC E PE a ia 


REGINA MARIA 


Articoleie comemorative sunt deseori exogerări cari 
nu folosesc învu nimic posterităţii pentru cunoaște- 
rea adevăratelor valori. Deaceea, modestele rânduri 
ce urmecză nu sunt spre amintirea Heginei ilustre o 
caldă omagiere, “isvorite din împlinirea a patru ani 

) dela moarte, ci semnul unei admirații mai adânzi, gâm= 
, dite şi încercate. Nu calitățile literare ale Reginei poete 
siinsă din viaţă cu patru ani în urmă sunt, la drept vor- 
bind, cele ce ne privesc, (cu toate că scr.sul nostru este 
aşezat îmir'o revistă literoră şi subliniază o asemenea 
preocupare) ci mai degrabă importonța acestor cali- 


tăţi. 


Așadar, dintru început, reamintind pe ilustra Defunc- 
tă, nu vom fi împinși către un omagiu, ci către adml- 


raţie, 


Regina Maria a rămas o amintire vie în mintea tu- 
tuner, prin inima sa blândă și prin iradierea personalită= 
ţii sale. lată două calități de importomiă deosebită, și 


importanța 


acestor calităţi, precum spuneam, îmbracă 


viața Reginei în haina de strălucire ce-i putem acorda. 
Căci, dacă blâmdaţea şi personalitatea puternică sunt 
pentru un om normal doar un aiibut care-i folosește 


în reuaţiile 


sociale, pentru un cap încoronat sumt nu 


numa. necesare spre a se face iubit, dar şi folositoare 
desvoltării poporului. 

Nimic nu are o influență mai copleșitoare decât pre- 
zența în frumtea țării a umei Regine mari. Și oare sunt 
myw:e Reginele acestea? 

Ele, care trebue să înţeleagă sufletul țării și din pri- 
viri să-i poată alina durerea, au nevoe de o viaţă sufle- 
tească mult mai înaltă. lar greşelile le sunt iortate mai 
puțin decât altora. 

In fața poporului nostru, Regina Maria a priceput 
însermătatea misiunii Sale și a pășit, cu orgoliul unei 


aristocrate 


familii străvechi, ca prin inima Sa să câștige 


nu numai dragostea, dar chiar pasiunea supușilor săi. 
Deaceea cu toți: amu iubit-o și i-au urmat drumul alături 
de viteazul ei soț și deaceea, ea a ştiut să ocrotească 
pe cei slabi şi să îndrepte pe csi răi, prin bunătatea Sa. 

Regina Maria impunea prin atitudinea Ei. Un primi 
tor care o întâlnea pe stradă, sou o zărea luând parte 
la una din străluzitoarele ceremonii aie regatului, era 
nevoit să o admire aproape copilărește. 

Ce semn mai bun ai inadierii personalității ar putea 
fi decât acesta? 

Și nu trebue să uităm, gândindu-ne la înaitele Ei ca- 
lităţi inteleciuale, cum urmează o tradihe superbă, 
compleciând activitatea literară a celei ce-a fost Car- 
men Sy'va. Pentru poporul nostru, acest şir de Regine- 
artiste este o mândrie pe care nu o putem nesocoll. 

cesta care a cântat despre bo'coaneie minunate ale 
Peleşului, murmmnurul pădurilor carpotine și a pus in 
versuri alese, suf'eiul poenelor noastre, a fost urmată 
de Regina Maria, alăsuird în basme nesteinate povești 
copiilor Ei dragi, copiilor Români, și apoi scriind acea 
poveste a vieții, pagini de memorialistică alecssă cum 


arareori se 


pot întâlni și numai la oamenii iluștri. 


Sensibilitaiea ei, înfățișarea mâmdră dar piină de 

EA E . a A | A 
bunătate, sensul deosebit al cuvintelor întrebuințate în 
scrieri, persenatitatea impunătoare, au făcut dintr ânsa 


o artistă și 
şi omenie. 


o Regină. Imbinare fericită care cere suflat 


Regina Maria și-a înțees misiunea atât în clipele 


cele arele, 


cât şi când sa bucurat alături de poporul 


său. Omagiul pe care-l aducem amintirii Ei, cu această 
oazie, este glasul conștiinței care răzbaie năvainie 


peste orice 


bariere. 


Reg'mei Maria nu-i putem oferi uitarea, ci o pioasă 


amintire. 


UNIVERSUL LITERAR 


. 


= 4 


Peduut 


Doamna Lilly  Carandino va 
interpreta rolul Desdemonei, iar 
domnul George Vraca pe acel al 
lui Othello în capod'opera i 
Shakespeare ce se va prezenta în 
apropiata stagiune pe scena 
Teatrului Naţional. Direcţia de 
scenă va fi încredinţată domnu- 
lui Soare Z. Soare, care în clipa 
de faţă este în căutarea unui 
autentic Jago. Cel vizat până 
acum este domnul Băltăţeanu: 


Comntratele nostru Ion Velicu a 
scris zilele trecute ultimile re- 
plici dintr'o dramatizare a roma- 
nului lui Hugo : „Notre Dame de 
Paris”, 

Noi, care cunoaştem textul din 
manuscris, îi anticipăm acestei 
piese un frumos succes de public, 
iar domnului Ciprian, probabilul 
interpret al lui Quasimodo, o 
strălucită creaţie. Rămâne ca 
prezentarea piesei în București 
să confirme spusele noastre. 


„Femeile nu mint nici-odată”, 
comedia  prezntată de domnul 
Maican pe scena grădinei Mar- | 
coni, constitue întradevăr un 
„spectaco. de grădină”: o farsă cu 
situaţii încâlcite, unele dintre ele 
destul de amuzante, şi cu un 
happy-end inevitabil spectacole- 
lor de acest gen. Domnii Groner, 
Giugaru şi Ionel Țăranu se a- 
gită pe scenă şi izbutesc adesea 
să fie hazlii. 


In piesa „Lorelei“, Marcel An- 
gelescu joacă rolul unui bărbat 
îndrăgostit de Maria Magda, iar 
G. Mărutză este amorezat, în 
piesă, de Fiţi Harand. Amuzant 
e faptul că, în viața de toate z- 
lele, Fifi Harand e soţia lui Mar- 
cel "Angelescu, iar Maria Magda 
e măritată cu G. Mărutză. şi 
deși comedia lui Letraz î-a silit 


lui | 





să-şi schimbe rolurile, cei patru 
tineri actori izbutesc să fie con- 
vingători cu toată noua stare de 


lucruri impusă de text. 


După cum am prevăzut înitr'u- 
nul din numerele trecute, Puiu 
Iancovescu, silit de o anumită 





stare de fapte, a renunţat la va | 
canța meritată, în timpul verei, 

așa că începând de Luni va a- 

pare pe scena Teatrului Comedia 
în comedia „Fiii Marchizului”. 

Partenerii săi vor fi d-nii Talia- 
nu, Birlic, Cazaban, Mircea Șepti- 
lici precum şi o actriţă» care după 
diverse  peregrinări pe scenele 
bucureştene, toate soldate cu 
crâncene insuccese, își încearcă 
norocul şi alături de Lancovescu. 

Dar daşi Doia Missir şi-a Vop- 
sit părul, nu vedem cum ar fi 
putut să-și schimbe şi năravul 
— recte lipsa de talent la care 
adaogă şi o sâsâială cu atât 
mai supărătoare cu cât trebue să 
treacă pritr'un nesfârşit gât de 
jebădă  nefotogenică. 

Aşa că, de astă dată, punctu: 
negru al spectacolului dela Co. 
media va fi blond (oxigenat) şi 
se va numi Doiua Missir. 


Un cunoscut director de teu- 
tru (nu-i spunem numele, dar 
precizăm că e mic, poartă buscă 
și nas rotund), intenţionează 
pentru viitoarea stagiune să 
pună în scenă câteva piese în 
care rolurile să fie interpretate 
nu de actori, ci de oameni de 
teatru. 





TUDOR MUȘŞATESCU 





Vom avea, astfel, poate, oca- 
2ia să-l vedem pe scenă pe d-nul 
Mircea Ștefănescu într'o sum- 
bră dramă, uneltimd împotriva 
domnului Ion Marin Sadovea- 
mu, sau pe domnul Vlaicu 
Bârna, directorul revistei tea- 
trale Arta Nouă, într'o duioa- 
să poveste de dragoste, jurân- 
du-i în genunchi amor etern, 
doamnei Adriana Kiseleff, cro- 
micara dramatică a „Rapidului“. 

Cronicile acestor spectacole 
vor fi scrise, pe semne, de ac- 
tori. 


Măcelarii din Abator sunt 
mari amatori de teatru. Nu da- 
geaba a făcut Teatrul Măscărici, 
Duminica trecută, reţetă de 
50.000 lei, pe când o piesă amu- 
zantă şi curată ca Lorelei n'a 
depăşit, în centru o reţetă de 
30.000 lei. 


Radu Beligan, şeful tinerei 
generații de actori, poate fi ad- 
mirat de amatorii de teatru şi 
sub o nouă înfățișare: aceea de 
traducător. Trei din piesele ce 
se prezintă aciualmente în Bu- 
curești sunt traduse de el: „O- 
mul care zâmbeşte“, „Femeile 
nu mint nictodată“ şi „Lorelei”. 

Flegmaticul Beligan dovedeşte 
a fi ca traducător la fel de în- 
demânatec cum e și ca actor. 


| 














p.m e aug gut 


AYCEN'A 


a 


ÎL ALMA LA at TRI 0 ALR pi iul 


UNIVERSUL LITERAR 





> actori-—5 întrebari Cronica muzicală 


Pensionarea lui Nae Săvulescu. Vacanţa lui Aurel Munteanu. 
O suspendare. Un actor nedreptăţit şi un actor—erou 


Erau într'un timp la modă în- 
terviewurile cu actori. Pe câte-o 
pagină de revistă aflam, chiar 
din gura vedetei, cele mai mici 
— şi, câte odată chiar indiscrete 
-— amănunte din viaţa sa intimă. 
Cetind un astfel de interview, a- 
matorii de teatru puteau afla pe 
lângă data de naștere a actriței 
lor preferate, și numărul care-l 
poartă la pantofi sau filmul care 
i-a plăcut mai mult. 


La un moment dat cititorii 
sau plictisit în faţa acestei a- 
bundențe de  interviewuri cari 
începuseră să devină din cale-a- 
fară de monotone. 

Apoi oamenii, mai grăbiţi ca 
odinioară, nu mai aveau răbdare 
să citească paginile întregi cari 
adăposteau, amabile, declaraţiile 
(cu D mare) ale vedetelor. 


A luat atunci naștere moda an- 
chetelor: o sinoură înirebure la 
care Tăspundeau mai mulţi ac- 
tori. Aceste anchete păcătuiuu 
însă prin asemănarea între ele 
ale răspunsurilor. Așa că ceti- 
torii se plictiseau să citească 
până la urmă aşa zisele anchete. 

Noi, știind că totuşi publicului 
îi place să afle diversele păreri 
ale vedetelor sale preferate, vom 
publica, începând cu acest nu= 
măr, răspunsurile pe săptămână 
a 5 actori. Nu vor fi nici anche- 
te, nici interviewuri, 





Vom întâlni 5 actori (nu-i vom 
căuta, ci vom lăsa întâmplarea 
să ni-i scoată în cale) și vom 
pune fiecăruia câte o întrebare. 
Nu aceeaș! Fiecare actor va fi 
întrebat altceva. Fiecare actor va 
răspunde la întrebarea care-l 
doare cel mai mult (nu va ji, 
neapărat, o întrebare în legără 
cu teatrul: pe un actor poate să-l 
doară mai mult suma de bani pe 
care a pierdut-o la curse, decât 
rolul pe care n'a izbutit să-l 
joace), 

lar pe cetitorii noștri, s'ar pu- 
tea să-i amuze această diversi- 
tate de întrebări şi răspunsuri. 


NAE SAVULESCU 


Primul actor pe care l-am în- 
țâinit în ziua în care mă hotă- 
risem să înfăptuesc această nouă 
serie de indisereţii, a fost exce- 
lentul societar al Teatrului Na- 
țional, Nae Săvulescu. Aflasem 
din ziare că, de curând a fost 
pensionat dela Teatrul Naţional. 

Așa că întrebarea pe care i-am 
pus-o, a fost în legătură cu acea- 
stă ştire: 

— La ce teatru ai de gând să 
te angajezi, acum, Gupă ce ai fost 
pensionat? 

Răspunsul a fost acela pe câ- 
re-l aşteptam de.a dânsul. 


— Nu mă socotesc un actor 
eşit la pensie. De altfe] n'am ac- 
tivat în teatru decâţ tţimp de 29 
de ani. Iar yegea cere ca actorii 
să fie pensionaţi după 20 de ani 
de activitate. Așa că sper ca şi în 
acrastă stagiune să joc tot pe sce- 
na Teatrului Nâţional. Iar dacă 
dorința mea pu se va putea rea- 
liza, cred că o să se găsească un 
director de teatru particular care 
să mă angajeze şi pe mine!” 

Acest răspuns aduce cu el un 
sfat: 

„Directori de teatre particulare, 
fiţi atenţi! Puteţi pune mâna în 
curând pe unul din marii noştri 
actori”. 


AUREL MUNTEANU 


Simpaticul june-prim al pri- 
mei noastre scene nu este distri- 
buit în nici-una din piesele ce 
se joacă actua:mente la Stu- 
dioul Naţional. Putem spune aşa 
dar că e în vacanţă, pe care înţe- 
lege s'o petreacă la Bucureşti. 
Intrebat cu ce se ocupă în a- 
ceastă meritată vacanţă, Aurel 
Munteanu ne-a răspuns în stil 
telegrafic : 

— „Ziua mă duc la ștrand, 
unde mă prăjesc. lar după ma- 
să, la curse unde mă curăţ. 

Sperăm că lapidarul răspuns 
a] lui Aurel Munteanu le va sa- 
tisface pe numeroasele sale ad 
miratoare. 


AUREL ROGALSKI 


Când l-am întâlnit pe Aurel 
Rogalski, creatorul lui Sherlock 
Holmes pe scena Teatrului Mun- 
că și Lumină şi actual angajat 
al Teatrului Municipal, ne-am 
gândit la o informaţie apărută 
în ziare, în care, în termeni foar- 
te drastici, era anunţată suspen- 
darea pe 3 luni a acestui actor, 
fără să se precizeze însă motivul 
pentru care-a fost luată această 
măsură. 

Aşa că l-am întrebat: 

— De ce-ai fost suspendat pe 
3 luni ? 

Răspunsul a venit, scurt şi lă- 
muritor : 

— Pentrucă am refuzat un rol 
care nu-ma convenea ! 

Fără comentarii. 


S. HOLBAN 


E unul din actorii tineri ai 
Teatrului Naţional, care în tre- 
cutele stagiuni s'a remarcat ca 
un element de elită al primei 
noastre scene. Astfel, creaţia pe 
care-a avut-o acum. câțiva ani 
în „Maria Baskirtshev” a fost re- 
marcată de întreaga critică dra- 
mitică. Şi, totuşi, în actuala sta- 
giune nu i-am întâlnit numele 
decât pe la coada distribuţiilor, 
în roluri de prea mică însemnă- 
tate. 

Așa că întrebarea noastră n'a 
putut veni decât în legătură cu 
această chestiune: 

— „De ce nai fost distribuit a- 
nul acesta în nici un rol mai 
important? 

Răspunsul a fost acela al unui 
om blazat: 

— Pintr'un motiv foarte sim- 
plu: Am lăsat să mă servească 





Psalmi 


Doamne, 


Tu pârguești în taină războa- 
iele, aidoma cum coci toamnele 
în arșşița verilor, sporind greutu- 
tea rodurilor, cari ostenesc ra= 
murile şi cad apoi nescuturate, 
asemenea oamenilor, zei muri- 
tori, în brațele pământului, din 
care s'au înălțat, hrănindu-se. 

Nimeni, nici prieteni, nici duș- 
mani, dintre zeii pământului nu 
chiamă războiul cu vrerea lumi- 
nată. El se naște, El se naște în 
măruntaele omenirii şi creşte în 
lumina zilei şi în negurile nop- 
ţii, îar noi, muritori, robi sun= 
tem tainice; porunci, sortiți a o 
împlini fără şovăire. 

De aceea să cinstim și să sțin- 
țim amintirea fragedă a celor ce 
poruncesc oștirilor. Ei sunt stri= 
gătul de durere şi chiotul de bu- 
curie care trezesc neamurile din 
visuri și somn, Dacă n'ar mai fi 
durere şi bucurie, dacă mar mai 
fe războiri şi împăciuiri între 
neamuri, ele ar muri în adâncu= 
rile somnului şi dragostea de 
viață n'ar mai înmuguri. 


Doamne, 


In umbra clipelor tăcute, sub 
streșina bisericii mute, Te-au gă- 


Noul 


sit simțurile mele  neodihnite. 
Erai obosit şi singur. Mi-au șop- 
tit-o bătăile inimii mele înţio- 
rate, care-Ți pândea smerită tre- 
murul suflării Tale. 

Şi n'am îndrăznit să mă apro- 
piu spre a-Ți răcori fruntea cu 
roua căinţei mele deapururi, ori 
să-Ți umezesc buzele arse cu 
unda izvorului din vecini. Și nici 
mam  săltat treapta turlei să 
chem prin dangăt de clopot to= 
varășii din bezna întunecimilor 
ucigaşe. 

Mi-era teamă de umbra singu= 
rătăţii ce Te învăluea ca o taină 
nepătrunsă, mi=era teamă poate 
mai mult de semenii mei, ca nu 
cumva, venind speriaţi din întu- 
nerec, să Te ucidă a doua oară. 

Am străjuit, tremurând în tă- 
cere la picioarele Tale însânge- 
rate, așteptând învierea. înflorită 
a credinței de sub lespedea Mu- 
şatinilor, prihăniţi de păgâni. 

Iartă-mi, Părinte,  şovăelile 
hărniciei mele și mă adăposteş- 
te în umbra altarului Tău, spre 


a mă închina cu cei ce vin spre 
Tine din ogoarele morţii. 


E. SANDU 


întâmplarea, fiindcă oamenii o- 
bișnuesc într'una să-mi dea la 
cap. Și, de astădată, întâmpla- 
rea s'a arătat a fi la fel de 
răuvoitoare ca şi oamenii. 


PUIU VARGA 


Iată un actor despre care se 
poate spune că e întotdeauna 
folositor. Tânăr element de ta- 
lent, la orice teatru ar fi jucat, 
ştia întotdeauna să aducă un în 
semnat aport. Și tatuși, anul a- 
cesta, Puiu Varga a lipsit atât 
de pe piaţa teatrală cât și din 
cealaltă piaţă a actorilor: cafe. 
neaua. 

Totuşi, zilele trecute, l-am re- 
întâlnit pe stradă. Ceva mai 
bronzat, cu tăsăturile ceva mai 
aspre. L'am întrebat: 

— „De ce-ai dispărut, în ulti- 
mul timp din teatru ? 

Ne-a răspuns un Român demn 
şi conştient : 

— „Pentrucă am fost ocupai în 
altă parts; pe teatrul de războiu. 
Am luptat pe frontul qe răsărit, 
De altfel, la sfârşitul săptămâ- 
nii mă reîntore pe front“, 

Nu-i putem ura decât o grab- 
nică și la fel de glorioasă în- 
toarcere în Bucureşti. 


INDISCRET 









DUPA TURNEUL DIN ARDEAL 
AL „OPEREI ROMÂNE” 


Sunt unele izbânzi artistice a 
căror semnificație depăşeşte ca- 
drul strict al succesului. Invăţă- 
minte şi concluzii cu mult mai 
largi decât acelea ce derivă nu- 
maâi dintr'o manifestare în sine 
se pot trage, în urma acelora 
dintre evenimentele culturale 
făcute să aducă lumină în pro- 
bleme şi realităţi de ordin ge- 
neral. 

Turneul din Ardeal al „Operei 
Române“ este, neîndoelnic, unul 
dintre acestea. 


Marele răsunet pe care l-a ob- 
ținut în mediul spiritual al Ar- 
dealului, impune o serie de con= 
sideraţiuni extinse şi dincolo de 
cercul propriu zis al înfăptuirei 
lui. 

Cu privire în primul rând la 
acest simplu adevăr esenţial ce 
apare limpede de pe urma aces- 
tei fericite jniţiative : „Opera Ro- 
mână“ are capacitatea de a dărui 
şi provinciei româneşti bucuria 
valoroaselor ei resurse. „Opera 








TEATRUL NOSTRU : Lorelei — 
comedie în 3 acte de Jean Letraz 


In ultimul timp, directorii de 
teatre nevoiţi să prezinte spec- 
tacole în săli închise şi supra- 
încălzite, au fost mult mai 
atenţi în alegerea pieselor, lu- 
cru care nu se întâmpla în 
timpul iernei, când spectatorii. 
fără să ia seama la calitatea 
pieselor prezentate - se îmbul- 
zeau în sălile de teatru, nu 
atât din pricina calităţii pieselor 
ce se prezentau, ci, mai de grabă 
împinși din spate de gerul de- 
afară, 

De astă dată, posesorii de săli 
teatrale nemaiputând oferi spec- 
tatorilor o climă mai plăcută 
decât cea de-afară, caută să re- 
compenseze acest neajuns prezen- 
tând piese cari se apropie mai 
mult de noţiunea pe care ne-am 
făcut-o despre teatru, decât toate 
inepţiile prezentate în ţimpul ier- 
nei şi al primăverii. 

Astfel, la Teatrul din Sărindar 
se prezintă amuzanta comedie 
»Omul care zâmbeşte”, mult su- 
perioară acelei de tristă memorie 
„Mezelăria Colombo”. 

De asemenea la Teatrul Alham- 
bra se joacă o fantezie muzicală 
mult mai bună decât revistele şi 
opereiele prezentate în timpul 
iernei. 

Al treilea director de ţeatru ce 
vine să confirme spusele noastre 
este d. GEORGE SOIMU, care, 
în urma tristei experiențe făcute 
în timpul iernei cu revista „Eu şi 
Stalin”, se realibilează de astă- 
dată cu desăvârșire, prezentând 
pe scena Teatrului Nostru o pli- 
nă de haz comedie pe care tradu- 
cătorii, d-nii Beligan şi Şoimu, 
au intitulat-o „Lorelei”. 

Titlul francez al comediei lui 
Letraz este „Le bonheur”, titlu 
mult mai potrivit cu acţiunea 
piesei decât acest „Lorelei” care 
ne face să ne gândim la fecioara 
cântată de Heine, aducătoare de 
nenoroc tutuor marinarilor în- 
drăgostiţi, iar nu la „Zeița noro- 
cului” despre care aminteşte me- 
reu eroul interpretat de Marcel 
Angelescu. 

S'a vorbit despre ultima pre- 
mieră a 'Teatrului Nostru, ca 
despre o comedioară uşoară, foar- 
te potrivită sezonului estival. 

Noi mergem mai departe soco- 
tind acest imn al tinereţei opti- 
miste, care este „Lorelei”, cape o 
piesă demnă să figureze în reper- 
toriul oricărui teatru particular 
chiar şi în timpul sezonului de 
iarnă, 

Abil construită, cu o notă de 
foarte amuzantă surpriză la fi- 
nalul actului III, comedia lui Le- 
traz este povestea omului păscut 
de nenoroc, în cămăruţa căruia 
binevoeşște să pătrundă ia un mo- 
ment dat şi norocul în persoană. 
Acţiunea se petrece într'o cămă- 
ruţă dintr'o casă cu peste 7 etaje, 
instalate în Montmartre. 

Chiriaşii ? Pictori, sculptori, 
arhitecţi şi — inevitabil întrun 
mediu de artişti săraci — un că- 
mătar. 

Atmosfera care domneşte în 
întreaga casă ne este sugerată de 
o replică a eroinei principale 
(acea aşa zisă Lorelei): ,„M'am 
rătăcit pe culoar şi am nimerit 
într'o cameră străină. Am găsit 
acolo un pictor cart stătea în- 
tins pe masă, îmbrăcat într'o că- 
maşe de femee, mâncând mor- 
covi !“ 

Originalitatea ușor căutată a 
acestor pictori, sculptori şi arhi- 
tecţi fără angajament din Mont- 
martre este perfect cuprinsă în 
aceste două fraze. 

De asemenea contribue la re- 
darea atmosferei şi doi vecini ai 


arhitectului, logodnici şi pictori 
zăpăciţi cari nu fac altceva decât 
să bată cue în perete, să provoace 
diverse „explozii, să se certe şi, la 
urmă să se împace. 

Și totuşi camera în care se pe- 
trece acţiunea, camera arhitec- 
tului despre care mereu se spune 
că e un original, nu redă prin ni- 
mic atmosfera care se pare că 
predomină în întreaga casă. 

Dulăpiorul sărăcăcios, unica 
masă şi canapeaua dărăpănată 
trădează prezența în cameră a 
unui om sărac (e drept că textul 
precizează că arhitectul e şi să- 
rac) dar nicidecum a unui artist 
original. 

Această greşeală ar cădea în 
sarcina domnului V. Maximilian, 
care în postură de director de 
scenă Sa interesat mai mult de 
textul piesei, impunând actorilor 
unele excelente accente (e drept 
că pe-alocuri a abuzat de pauze, 
prea lungi cari nu puteau decât 
să dăuneze ritmului vioiu cuvenit 
unei piese tinereşti şi optimiste) 
lăsând nespeculat cadrul în care 
trebuia, să se petreacă acţiunea, 

Domnul MARCEL ANGELES- 
CU, interpretul rolului principal, 
mult influenţat la începutul pie- 
sei de rolul lui Doolitle pe care 
l-a deţinut în piesa „Pygmalion”, 
a izbutit apoi, cu cât acţiunea se 
precipita, să smulgă multe efecie 
comice din rolul arhitectului ză- 
păcit și timid în dragoste. 





Publicul s'a distraţ de minune, 
trecând cu vederea faptul că 
Marcel Angelescu nu este chiar 
băiatul frumos de care să se în- 
drăgostească peste noapte o fată. 

Doamna MARIA MAGDA a 
fost Lorelei, căreia a ştiut să-i 
imprime acel joc personal pe 
care de altfel l-am remarcat cu 
prilejul piesei „Adam şi Eva”. 

Domnul JENICĂ CONSTAN- 
TIESCU a interpretat în lunga 
sa carieră multe roluri de prie- 
ten - confident. De astădată rolul 
era al unui alt gen de prieten, 
tovarăş de zăpăceli şi nebunii al 
lui Marcel Angelescu. 

Domnul J. Constantinescu a fost 
însă şi de astă dată tot prieten - 
confident, mulţumindu-se să-i 
servească replicile lui Marcel An- 
gelescu. Ar fi putut realiza mai 
mult. 

D-na FIFI HARAND a jucat 
acele câteva „scene cu ciocanul” 
în care-a apărut. Am fi pretins 
totuşi dela dânsa ceva mai mul- 
tă naturaieţe. 

In Schimb domnul G. MĂ- 
RUTZĂ, degajat şi atât de zăpă- 
cit cât cerea rolul, fără să şar= 
jeze, a convins publicul că ple- 
carea sa dela Teatrul Naţional 
constitue întradevăr o pierdere 
pentru prima noastră scenă, des- 
tul de săracă în „iune-primi”. 

Doamna ECATERINA IONES- 
CU şi d. COTY HOCIUNG (ace- 
iaşi conștiincioşi şi inspirați crea- 
tori de „tipuri” pe cari îi cunoaș- 
tem de mult) au întregit, alături 
de d-nii Cioabă şi Vasiu, ansam- 
blul spectacolului. 

TRAIAN LALESCU 


one netevnmeeeaeere neta rua ana 







PM enerva 
Română” dispune de forţele ar- 
tistice şi de condiţiunile de or- 
ganizare necesare unui turneu 
de difuzare a artei lirice în țară. 

Este un mare examen câştigat. 
Este un bun cultural al țării a- 
sigurat. Perspectivele lui sunt 
extraordinare, 


Dar, nu numai atât. Cu acelaş 
prilej, s'a mai dovedit ceva. A- 
nume : necesitatea reală acută, a 
unor astfel de turnee. 

Ar fi putut exista temuri cu 
privire la posibilităţile de  ab- 
sorbție a centrelor noastre pro- 
vinciale. 

Șease spectacole la Braşov, 
şease spectacole la Sibiu, ar fi 
putut părea poate o încercare 


prea temerară, pentru un în- 
ceput. 
S'a putut descoperi însă o 


adevărată sete de muzică, o ve- 
Titabilă nevoie sufletească de 
apropiere de această formă a ei, 
un entuziasm colectiv nebănuit, 
pentru operă. Şi au fost numai 
două experienţe. Nu este locul 
să așternem aci capitole de geo- 
grafie, înșiruind orașele, aţât de 
multe, in care opera ar găsi a- 
ceeaşi primire de oaspete înde- 
lung aşteptat şi din ce în ce 
mai dorit, unde mediul cultural 
este avid şi suferă de lipsa to- 
tală a unor interpretări lirice, 

Dar, ele sunt acum ușor de 
imaginat. Se deschid, deaceea, 
„Operei Române” nu numai noi 

EGO pei noi 
obligaţiuni. 

Aceste obligaţiuni însă nu pot 
să-i fie atribuite fără un sprijin 
oficial tot mai puternic, dus 
până la maxima îngăduinţă a 
împrejurărilor şi condiţiilor tim- 
pului, pentru a se putea asigura 
provinciei românești hrana spi- 
rituală pe care o revendică şi 
merită, cu toate repereusiunile 
fericite pe care această mare 
acţiune le va crea în jurul ei. 

Turneul din Ardeal al „Ope- 
rei Române” permite, într'ade- 
văr, cele mai îndreptăţite spe- 
ranţe în această direcţie, reîm- 
prospătând toate datele proble- 
mei şi aducându-le pe planul 
celor mai actuale, mai frumoase 
şi mai vii cerinţi culțurale ro- 
mânești. 


ROMEO ALEXANDRESCU 


18 











IULIE 1942 


Aaibe0ang 


INVINGATORUL 


»Invingătorul” face parte din 
tânăra generaţie. E unul despre 
care, dece să nu fiu sincer, m'aş 
fi jenat altădată să scriu ceva. 

Il cheamă George Șoimu. 

Nu urmăreşte, ca alţii, rea- 
lizări de înaltă artă, ci pur şi 
simplu o afacere de teatru care 
să renteze și să-l catalogheze şi 
pe el printre oamenii de teatru. 

Şi tocmai pentrucă a pornit cu 
carte mică şi nu a cerut prea 
mult, George Şoimu a învins. 

S'ar putea spune: norocul, 

Să fim cinstiţi. Este meritul 
lui: alegerea unei comedioare de 
frumoasă ținută ca „Loreley“ și 
constituirea unui mănunchiu de 
tineri — poate nepotrivit distri- 
buiți — dar cari au făcut un 
spectacol curat şi îmbucurător 
de modern jucat. 

A dovedit George Şoimu pe 
lângă perseverenţa cu care și-a 
anunţat zilnic tratatul „Perspec- 
tiva teatrului românesc şi diren- 
ţia numeroaselor teatre, a dove= 
dit şi un gust ales și s'ar putea 
spune prudența de a rămâne p2 
drumul modest al teatrului ușor. 

Iată dece și-a fixat cu această 
biruință, un loc onorabil în 
„Perspectiva teatrului românesc“ 
pe care o visă, 


GEORGE MUSCELEANU 
a N E E ORE 


TEATRUL MUNCĂ ȘI LUMINĂ: 
SGÂTIA 


Este o fată de șasesprezece ani, 
un drăcuşor, care în comedia bo- 
tezată astfel după însăşi firea 
ei sburdalnică, dar naivă şi ară- 
gălașă, va fi văzută în curând 
la teatrul „Muncă şi Lumină”, 

Această comedie în 3 acte şi 2 
tablouri este scrisă de d. Iones- 
cu Morel, autorul piesei Mătuşiea 
jucată în trecuta și actuala sta- 
giune la Studio Teatrul Naţional, 
precum şi emoiionantei schiţe 
dramatice „Vă cordon: Treceţi 
Prutul” reprezeniată la Teatrul 
Muncă şi Lumină. 

Repetiţiile se fac sub directa : 
conducere a d-lui Victor Ion Po- 
pa, lucru care este chezășia unui 
sigur succes. 

Intrun ansamblu în frunte cu 
d. Cezar Rovinţescu, V. Vasilescu 
etc., se vor afirma şi două noui 
nădejdi ale teatrului nostru: 
D-na Margareta Lascu și d. 
George Voinescu. 





TOT DESPRE SURORILE AMAN 


In ultimul număr al revistei 
„Vremea“, d. Constantin  Geor= 
gescu, regisor la Teatrul Naţio- 


nul, expune pe larg o viziune 
personală a montării „,Surorilor 
Aman“. 

Firește,  atențiunea pe care 


domnia sa alături de atâta lumne 
o acordă textului meu nu poate 
decât să mă bucure. Rămânân= 
du-i recunoscătoare pentru fap- 
tul că s'a ostenit să priceapă şi 
să interpreteze piesa, mă văd o 
bligată să declar dela început, 
că viziunea d-sale, nu coincide 
cu intenţiile mele, şi nici—cred— 
cu ceeace s'a materializat pe 
hârtie din gândul meu lăuntric. 
Nu voi urmări pas cu pas, expli- 
caţiile d-lui C. Georgescu. Ar 
însemna să abuzez de atenţia 
unui cititor, care are tot dreptul 
să se fi plictisit de problema 
„Surorilor Aman“, Deasemenea 
n'aș vrea să abuzeze de ospitali= 
tatea care mi se acordă. Mă voi 
mulțumi, de aceea, să fac unele 
observaţii, de natură generală. 

Regia d-lui C. Georgescu are, 
mi se pare, defectul de a subli= 
uia prea apăsat tot ceeace am 
căutat să păstrez în domeniul 
sugestiei și al „atmosferii“  fra- 
gile. Cred, de exemplu, că un 
public latin înțelege izolarea de 
lume, în care se află „surorile 
Aman“, și fără zăbrelele pe ca- 
re d. C. Georgescu le așează la 
Jerestre. 

O greșală fundamentală în fe- 
lul în care concepe montarea 
piesei mele este și tonalitatea în 
care imaginează finalul. D. C. 
Georgescu vede furtună,  semi- 
întuneric tunete și fulgere, a- 
colo unde eu am înțeles, dimpo= 
trivă, să scot în evidenţă trium- 
ful vieţii, al bucuriei de a trăi, 
al dragostei biruitoare, dincolo 
de despărţire. Publicul, care 
pleacă împăcat dela finalul spec= 
tacolului, a înțeles, cred, acest 
punct de vedere şi această pre- 
zentare de suflete care nu alu- 





—= 
— 


(> 






necă în tragism, ci acceptă da- 
rul însorit al naturii, 

Textul d-lui  C. Georgescu 
mi-a dovedit, pe de altă parte, 
necesitatea absolută a indicaţii- 
lor regisorale privitoare la su= 
fletul cel ascuns al personagiilor. 

Știu că pentru o anume şcoală 
de regie, ceiace scrim noi, auto= 
rii, nu servește decât drept pre- 
text „dramaturgie“. Calitatea 
mea în discuţie, mă împiedică, 
poate, să judec obiectiv contri=- 
buțiile străine, adăogate lucrării. 
Dacă pentru d. C. Georgescu este 
ușor să suprime incidentul III. 
pentru mine care l-am scris, este 
ceva mai anevoie. Nu sunt de 
părere, dealtfel, că între manus- 
cris şi directorul de scenă, care 
își îa însărcinarea de a-l înfățișa 
publicului, trebue să aibe loc o 
luptă de preeminenţă. Imi aduc 
aminte chiar, de concepția lui 
Copeau, care nu se sfiește să re- 
comanda regisorilor lectura tex= 
tului, lectura lui atentă, nu în 
scop de modificare, ci în scop de 
înțelegere şi apoi de fidelă în- 
făţişare în spectacol, 

Projit de această împrejurare 
pentru a mulțumi colectiv, cro- 
nicarilor teatrali care au avut a= 
tâtea cuvinte bune pentru umila 
poveste a celor trei fete bătrâne 
de provincie. (Articolul d-lui 1. 
Valjean m'a mişcat, în deosebi, 
el venind din partea unui mare 
autor dramatic și care nu avea 
obligație gazetărească de a da 
seamă despre spectacol...). 

Inainte de a încheia, țiu să a- 
firm că multe din stângăciile 
technice care mi s'au reproșat, 
erau întenționate, Am sacrificat 
în bună știință unele reguli ele- 
mentate de teatru în favoarea 
evocării mediului sufletesc. Ră- 
mâne, fireşte, de văzut dacă am 
reușit în această operație. 

In ceeace privește fup.ul că am 
predilecție pentru scenele ,în 
doi”, nu voiu invoca exemplele 
teatrului clasic, nici acele oferite 
de drama modernă serioasă. Mă 
v0i mulţumi să constat că discu- 
țiile într'adevăr importante nu 
au loc în prezența martorilor. 
Oamenii preferă să discute cu 
un singur interlocutor ceiace în= 
tr'adevăr îi doare. Ar fi banal să 
reamintesc superficialitatea con- 
versaţiilor de salon, care pot la 
vigoare, pregăti o dramă, dar 
nu-i pot înfățișa esența. 


SANDRA COCORĂSCU 




















18 IULIE 


| 


OT DESPRE „ERMETISM“ ŞI 
DESPRE POEȚI ERMETICI 


Aruncasem în cursul unor Note 
trecute o fugară privire asupra 
jenomenului „ermetismului“, si- 
nOnim — cum scriam. atuncea — 
pentru foarte multe persoane 
„serioase” cu ceeace se numeşte 
„Cd verzi pe pereţi”. 

Nam avut intenţia să conver- 
tim la ermetism pe cei cari nu 
mai citesc mici un fel de poezie 
din liceu: adică de doudzeci sau 
de treizeci de ani. Ar fi un lucru 
aproape imposibil. Nici pentru 
apărarea unui curent poetic n'au 
Jost scrise rândurile pomenite: 
apărând pe cineva sau ceva, e 
tot una cu a-i recunoaște infe- 
rioritatea. Poezia  ermetică „se 
apără“ — dacă este nevoe — sin- 
gură. 


GIUSEPPE UNGARETITI 
(portret de P. Fazzini) 


Fnumăram în numitele note, 
printre poeţii „ermetici“ pe un 
G. Ungaretti, un Montale, Qua- 
simodo, iar dintre cei tineri pe 
Sinisgalli, Alfonso Gatto, Mario 
inuzi, poeţi cari, deși deosebiți ca 
structură și, inevivabil, ca sen= 
sibilivate poetică, se recunosc to- 


1942 


îsi tea fi împărtășite și cititorului: 


jurnal intim, a poeziei de nuanţă 
idilică. Cu volumul Allegria di 
naufragi (1919), poetul pâșeşte 
spre jaza matură a creuţiei sale, ' 
strălucit realizară în Sentimento 
dei tempo (1933). Motiwele pri- 
mei faze poetice se schimbă la 
Juța, se ncneugă în forme urya= 
mice și COompicXe  Purtund mai 
mult semnuu eremeniitua wte= 

leciual.  Mo.ivul inspirației se 
devermină dela sie, nu mai are 
nevoie de sproinul imtampiuri- 


lor awobiograjice. S'a spus des- 
pre Ungareuti că e un poet „0b- 
scur”, cd analogule lu sunt un 
muti J0€ bhierur, un articiu cu 
care sa-și zupucească eventualii 
cititori. S'a spus acelaș lucru de 
alijel despre toată poezia mo- 
dernă, aciorii mau înţeles 
RICIOAULĂ — că pentru 0 poezie 
atuc de „disperat individuală, a= 
Gancită în sentimentul pur” — 
cum spune Sergio Salmi —- nu 
nai erau valabile valorile limba- 
„ului comun, 

Rezonanţele, pe care poetul 
ie-a cules din vagabondările în 
ucea inefabilă lume interioură, 
cunoscuLă numai de el, au nevoe 
de o haină adecuată pentru a pu- 


unui cituor care s'a lăsat şi el 
dus cândva de „apa morţilor“, 
care recunoaşte în versurile poe- 
„ului propriile lui amintiri din 
altă lume. Cei cari nau trăit, la 
jel cu poetul, și alte experienţe 
decât cele zilnice, ale tuturor ou: 
menilor „nu pot înţelege o poezie 
care aduce svon de pe celălat 
tărâm: 








UNIVERSUL LITERAR 


(Tântec de Departe 


Camarazii noștri veneau de undeva, de deparie, 

din negurile helgolande, dela Rhin. 

Toţi parcă se trăgeau din sp'ța de fum a lui Lohengrin. 
Ce tineri mai erau, nespus, 

niste copii, ca jimbla toți, 

ca spicul porumbului! 

Și chipeși, în hainele lor de culoarea plumbului 

și de silex, 

cu căștile acelea sumbre, balte, 

Rândurile lor veneau d.n urmă 

multe, fără număr, înalte. 

Sub cerurile prea largi, fără pic de senin, 
ne'ntâmpinăm unii pe alții: Wohin, wohin ? 
Câteodată unul de-al lor se poticnea și cădea, 
în drumul viclean, necunoscut. 

Camarazii lui îl așezau cuminte, în lut. 

Se aliniau neclintiți, ca la paradă 

şi cântau frumos, ceva, ca un psalm, ca o baladă: 

„Ich hatte einen Kameraden...”. 

Și noi, la fel, dar dinspre Miazăzi, 

tălăzuiam prin țara neagră a lui Miazănoapte, 

alergând după marea înseninare. 

Oameni de pământ și de sulcină, 

ne aștepta în urmă Bărăganul. 

De-ai noşiri, de cădeau, îi îngropam în grâu, 

dar nu prea adânc, să simtă lanul 

cum se sbaie'n vânt deasupra, 

să li se pară țara mai aproape, 

N'aveam timp să cântăm, 

— Nici nu mai puteam, intr adevăr; 

dela o vreme mestecam parcă numai pământ şi schije — 
și nici să-i plăngem, 

„Asta e treaba temeilor”, spuneam 

şi plecam mai departe, tot mai departe. . 

Cerul mirosea a pâine caldă, a țărână şi a Incarte, 


HORIA NIŢULESCU 


d. PR a rr i RT i a E 


Avr6 il tuo passo, 

Andr6 senza lasciare impronta 
Mi darai il cuore immobile 
Dun iddio, sar6 innocente 

Non avr6 piu pensieri ne bontâ 


Coila mente murata moarte. 


Cogli occhi caduti in oblio 


Morte” (Imnul Morţii): 
cari se citesc 
scăzută a lămpii, de teamă sa nu 
alungi acel „se ne sas quoi“ adus 
de cuvintele lui 


VW lumina 


Murguretti din 


tore Quasimodo. Poate pentrucă 
SunguruiuLea şi tristețea aces.uta 
Suni EVOCca.e în cuvinie mui se- 
vere, ae 0 simpiuiave pur VATDĂ- 
teasca, Ţară culori şi inporari de 
bruuerie. oale Ge uceea 1n poe= 
Za lui Guasimodo se gasesc de 


versuri 


tuşi prin acelaș aer de famiiie: 
Căutarea veşnucei singurâtăţi, în 
„care omul se confundă cu uni- 
“versul, şi și-l apropie până în- 
tratât, încât îl consideră propria 
lui creaţie, o operă de artă. 

Fiecare vede singurătatea alt- 
fel, o găseşte pe aite căi. De u- 
ceea și limbajul poeților uiferă; 
diferă păstrându-şi halucinanta 
muzicalituie a unui freamăt în- 
depărtat, ecoul unei lumi de din- 
colo de realitate. 

Giuseppe Ungaretti semnează 
primul său volum de poezii Por- 
to Sepolto în 1917; predomină 
aici atmosfera unui sentimental 


Cu mintea 


mento del 





Far da guida alla felicită, 
(Voiu avea pasul tău, 

Voiu păşi tără să las urme 
Imi vei dărui inima nescuim- 


„Desigur — spune într'un arli- 
col ti. ata tuusu, nu e 0 purait 
UșOuru, UE Cutit, Jucu "turtit 
DenTru urecrui, eLOC- 
vena, COMpusa nun Qin ?2na- 
Gin cXieriuure, piioreustu, Sunp- 
LUOUSU, QiSpUsa 1 Versuri LOgice, 


VI uugiuttul 


[bătuare 


mulie or siroje de înalt lirsm: 
|. ven.o deiie selve 

chiaro corro alle coliine, 

Precoce aggiorna: l'adolescente, 
del sangue ha simi.e sgomento 


(Vântul dinspre păduri 


A unui Dumnezeu, voiu fi pur 
Nu voiu mai avea nici gânduri 


Cu ochii căzuţi în uitare 
Voiu fi călăuză fericirii). 


E una dintre cele mai niişcă- 
toare bucăți din volumul Senti- 


5 2 rtat prozaic. 
puici bunătate 


adormită zie pura“, adică limpezită de iot 
ceeuce de secole 
versul“. 


Tempo, „Inno alla 


Suiuuu-se Sa +morace un mMute- 
Poezia lui 
ret, este, cum se spune de cat- 
va î1mp, ceeuce se cntamă „poe- 


a  adunai 
Epitetul de „poet obscur” i 


dat mui des decăt lu. Ungaretti, 
fratelui său întru poezie, Salva- 


luminos bate pesre coline. 

Mijeşte prea de timpuriu de ziuă: 
ladoiescența 

are aceeași spaimă a sângelui) 


Unga- 


O simplă analogie intuitivă 
fără ascunzișurile de negăsit, de 
ya Care vorbesc unii critici şi foar- 

te mulţi cititori. 


CONSTANŢA TUDOR 





Cronica plastică 


Colecţia AL. Bosdan- Piteşti 


Avem coiecţionari importanii de tablouri; 
Astăzi, sunt câţiva care şi-au alcătuit cu gri- 
je, cu deosebită pricepere, coiecţia; dar unul 
care să riște, să mizeze fără teamă pe o 
pictură „îndrăzneață“, eș.nd din normele o- 
bişnuite — nu avem! 

Nu avem un om care să pună pe pereţii 
săi pânze ce ar putea stârni râs, nedume- 
wire, zetlemea. Nu avem un om; care să 
cerceteze pânzele pictorijor total necunos- 
cuţi, pentru plăcerea de a-i descoperi și cu 
riscul să se înșele..! 

Mai toţi, sau aproape toţi, vor să meargă 
Ja sigur, să-şi creeze din pictură un capi- 
tal — (arta, nu-i vorbă, își trage folosul și 
așa) — dar ne-a tost dat şi nouă, ca în Fran- 
ţa, să se găsească unul care să ti voit să sfi- 
deze gustul public și să nu-şi precupeţească 
arginț.. faţă de arta de avant-gardă. Am 
avut şi noi unul, căruia nu i-a fost rușine 
de nic. un fel de pictură şi sculptură din 
apartamentul său, fie ea cât de neînțeleasă 
de contemporani; acesta sa num.t ALEXAN- 
DRU BOGDAN-PITEȘTI. 

Pe el nu l-am cunoscut; i-am vizitat doar 
colecția şi mi-a rămas covârșitor întipărită 
în minte. Două cuiegeri de pânze pictate 
mi-au făcut o foarte puternică impresie când 
le-am vizitat: aceea a lui BOGDAN-PITEȘTI 
şi aceea a lui AUGUST PELLERIN la 
Paris. 

In imteresantul articol publicat întâi în ga- 
zetă apoi în volum, de d. RADU ROSETTI 
(singurul! care ne-a înfățișat, umoristic şi pe 
scurt, personalitatea marelui nostru colec- 
ționar) ni se spune că BOGDAN-PITEȘTI 
a voit să dăruiască statului preţioasa co- 
lecţ e, cu pretenţia adorabil de modestă, să 
i se scrie pe frontispiciu „Muzeul unui om 
sărac“, 

Se pare — tot d. ROSETTI ne spune — 
că un fost prim ministru ar fi refuzat-o. 

Consider acest refuz o greșeală nesă- 
buită, nedemnă de un om pretins cult... Să 
frustez. o ţară de un patrimoniu de artă dă- 
ruit benevol, sub pretextul că moralitatea 
donatorului lasă de dorit, este o gafă sinis- 
iră şi o nerozie nepermisă unui reprezentant 
al departamentului Arte: !  Cărui reprezen- 
tant îi pret ndem cu tărie, să aibă o compe- 
tenţă, o cultură mult deasupra contempo- 
ranilor săi, fără a se potrivi vorbelor de 
clacă şi clevetirilor din jur... 

Știu — eram și suntem încă — prea îna- 
poiați, ca să putem despărţi omul de operă. 
D ntr'o colecţie nu trebue să ne intereseze 
decât „ce s'a ales“ nu prim ce mijloace licite, 
sau ilicite s'a înfăptuit. ' 

Oare să fie VERLAINE poet mai mic, pen- 
iru că a încercat să-şi omoare prietenul şi 
din această cauză a înfundat pușcăria?!.., 

Imi voi găsi răgazul să descriu amănunţit 
o parte din această magnifică colecție care 


( introducere ) 


S'a irosit. Discernământul— cu atât mai me- 
pituos într'o vreme când gustul public era 
inexistent — precum și cutezanţa'n alegeri 
o  caracterizau, fără să uit varietatea 
„tipurior“* de pictori prezentați. 

Două din pesele de căpetenie ale acestei 
colecții le constituiau sculpturile lui CON- 
SuANEIN BRÂNCUŞI, dintre care una se 
află de curând expusă la „Căminul Artei“. 
Personalitatea, în scuip“ură, a lui BRÂNCUŞI 
— prea puţin accesib.lă publicului nostru: — 
o socotesc, tără discuţie şi 'n atară de faima 
lui mondială, ca tot ce a dat plastica noas- 
tră mai curat, mai pur, mai temeinic. Capul 
coplit în piatră — probabil lucrat în tine- 
rețe — e de o desăvârșită, răpitoare frumu- 
seţe! Poartă în fibrele pietrei ciopiite o in- 
tensă expresivitate lăuntrică, așa cum poar- 
tă tot ceeace c'opleșie şi șlefueşie acest vră- 
jitor  neasemut! In ceeace  înfăptueşte 
BRÂNCUȘI — pentru cine știe să vadă — 
materia brută e transformată în spirit. Tre- 
bue privit îndelung, așa cum ani de-a-rân- 
dul l-am privit eu, l-am cercetat pe toale 
părțile. Nu se poate descrie expresia .nefa- 
bilă pe care celălalt cap, în formă de ou, îl 
împrumută surâsului abia schițat și de care 
prietene.e mele nu sau hotării încă să se 
despartă. 

Atunci când s'a stins BOGDAN şi când 
după moarte sa risip.t tot ceeace cu trudă 





CONSTANTIN BRÂNCUŞI 


şi înțelegere de precursor adunase acest om, 
pritenele mele (amatoare de frumos, cum nu 
se găsesc decât rar), au cumpărat ...lepădă- 
turiie — în speţă cele două capete ale lui 
CONSTANTIN BRÂNCUȘI! 

Pe vremea aceea, faima pariziană nu spăr- 
sese încă învelișul compact al neînţelegerii 
și al îndărătnicie. bucureştene. 

Sunt și eu de acord cu d. RADU ROSETTI 
că o biografie romanţată a lui Al. Bogdan- 
Piteşti ar fi o minune, dar nu âin 
pana d-lui Ionel Teodoreanu. Cu pirotehn ile 
stilistice ale d-sale „ce serait tout gâter“. 
Dacă-i vorba de un Teodoreanu, — cred că 
d-lui ROSETTI i s'a încurcat penița care a 
voit să scrie AL. O. 

Aceluia care -a scris „Hronicul“, aceluia 
care prin scăpărătoarea sa inteligenţă a re- 
dat puţine, dar savuroase pagini de psicho- 
log:e umană, i-ar sta bine sa ni-l învie pe 
BOGDAN. 5 

Semnalez, înainte de a închea, noua ex- 
poziție a peisajului la „CĂMINUL ARTEI, 
pe care nu am putut s'o văd decât în trea- 
căt, înaintea  vemisajului cea avut loc 
Miercuri 13 Iulie, întrucât accesul publicului 
nu era permis. Această nouă man festare se 
prezintă mai bogat şi mai bine pusă la punct 
decât aceea a florilor. 


LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 


Cap de femee (marmură) 








IN LEGĂTURĂ CU 


joarte interesantul studiu Goethe 
şi Eminescu, de N. Tcaciuc-Aibu 
s'ar putea face multe note şi s'ar 
putea exprima şi anumite re= 
zerve.  Reţinem însă nu numai 
pentru a semnala bogata în su- 
gestii broșură a profesorului din 
Cernăuţi, urmăioarele din con- 
cluziile d-sale: 

„Evoluţia lui Eminescu este 
dibuitoare. El a gustat destul de 
mult din frumuseţea scăldată în 
antichitate a operei lui Goethe, 
dar în drumul său spre perfec- 
țiune s'a oprit și pe la alții, pe 
ia romanticii germani și români; 
mai cu seamă Lenau î-a fost a= 
proape de suflet. Din. cercetarea 
aceasta cred că rezultă cu des- 
tulă evidență că influența lui 
Goethe se simte bogată şi adâncă 
(— sublinierea aparţine semna- 
tarului acestei rubrici —) în ver- 
surile lui Eminescu, cu toate că 
nu putem înșirui o listă mare de 
poezii în cari să fie bătătoare !a 
ochi. Lumea ideilor, limbajul 
poetic şi tehnica versurilor ne in- 
dică împortanţa relaţiilor cu o- 


NOTE Grec 


lorile spirituale? Ele trăiesc în 
câteva ţări cari Staw foarte a- 
proape una de alta şi din cari 
a ieşit aproape totul ce are tre- 
cere (Geltung) în lume“. 


URICUL DE FUNDARE 


a Societăţii Europene a Scriito- 
rilor, fiindcă este bine să-l cu- 
noaştem, are acest text: „Intrun 
ceas când cultura Europei este 
amenințată, sau întâlnit la 
Weimar scriitori din  Bulga- 
ria, Croaţia, Danemarca, Elveţia, 
Finlanda, Flandra, Franţa, Ger- 
mania, Itaiia, Norvegia, Olanda, 
România, Slovacia, Spania, Sue- 
dia și Ungaria. 

In credința tare că valorile 
culturale ale popoarelor noastre 
au crescut din rădăcini comune 
şi într'o neîntreruptă înrâurire 
reciprocă, ei (aceşti scriitori) au 





BINDING Şi PAPINI 


Peru marelui poet german. 'Te- 
me comune, procedee stilistice, 
corespondențe de idei şi senii- 
men.e, reminiscențe de deatiu, 
imagini Taziee sunt dovezi pen- 
tru o famaliarizare intimă a lui 
Eminescu cu opera lbhrcă a lui 
Goethe, iar influențe mai vizibile 
se po. remarca în „,Luceajarul“* 
(numai parțial), apoi în poeziile 
Jilosopeo-aauciice  „Glossă“ şi 
„Cu mâne zilele-ţi adaogi” şi în 
„Pe aceiași ulicioară“, „şi dacă 
ramuri bat în geam“ şi „Steelen 
cer”. 

D-l N. Tcaciuc-Albu constată 
deci că Lucearărul, Glossă, Cu 
mâne zileie-ți adaogi, Pe aceiași 
ulicioară, Şi dacă ramuri bat în 
geam și Siele.en cer vădesc in- 
fiuențe goetheene. 

La jet şi VU călătorie în zori, 
Când luna prin nouri pe lume 
veghează, Călin, Sirigoii, Som- 
noroase păsârele şi Scrisorile. 

Spune, undeva, Sfânta Scrip- 
tură, că smochinul care nu a vă- 
zut smochin nu leagă rod. Și e 
limpede că nici un poet nu-și 
creează dir nimic lumea sufle= 
tească. Dar Shakespeare ar putea 
fi pus pe două coloane! Toluşi, 
Cezar e și nu injluență de a lu: 
Plutarh, — dar mai just, nu este. 

Desigur că nici d-l prof.N. 
Tcaciuc-Albu nu trage, direct, 
vre-o concluzie contrarie păreri. 
noastre. In rezumatul german 
care-i încheie studiul, d-sa vor- 
bește lămurit numai de Anklăn- 
ge und Ahnlichkeiten  (Potriviri 
şi asemănări) și nicidecum de 
imfluenţe. Cum însă pe un ce= 
titor mai puțin orientat în difi- 
cila și complexa problemă tema- 
tologică a influențelor”, un ast- 
fel de studiu l-ar putea induce 
în eroare, ne-am permis să fa- 
cem însemnarea aceasta. 


EUROPAISCHE LITERATUR 


Caietul 2, pe Iunie 1942, aduce 
o serie de gânduri în legătură cu 
Societatea Scriitorilor Europeni 
semnate de Carl Rothe (Seur 
dcht beieinander. Gedanken zur 
Europăischen Schriftstellerverei- 
nigung). Reţinem un citat: „Valo- 
rile spirituale ale Europei? Ele 
se întruchipează în Niirnberg și 
Weimar, în Florenţa şi Paris, cari, 
toate, mai stau în acelaş lor. Ele 
(valorile acestea) nu constau 
în câteva idei transmise despre 
libertate şi comerţ, ci în realităţi 
distincte, legate de p veche ţară 
culturală şi cari exercită influen- 


ţe asupra tuturor forţelor noi. Va: 








hotărît să întemeieze Societaiea 
Scriitorilor Europeni. Scopurile 
ei suni: Să prilejuiască întâ.ni- 
rile şi schimburile de păreri în- 
tre scriitorii europeni, să cultive 
directa luare de contact prin 
carte şi revistă, să promoveze 
prin acorduri interstatale, condi- 
țiile de viaţă externe, Weimar, 24 
Octombrie 1941—27 Martie 1942. 
Acest uric e semnat de scriito- 
rii:  Gimenez Caballero, Hans 
Friedrich Blunck, Fany Popowa- 
Nuiafowa, J. C. Hronskij, Siav- 
co Kolar, Arvi Kivimaa, Carl 
Rothe, Gerhard Schumann, Hans 
Carossa, Giovanni Papini, John 
Knittel, Moritz  Jahn, Herybert 
Meanzn O-n'f Tirnerstedt, Svend 
Borberg, Liviu Rebreanu, J. de 


BRUNO BREHM 
căpitan pe frontul antisovietic 


Vries, Hans Baumann, Filip de 
Pillecijn. Intre timp, l-a semnat 
și Jacques Chaărdonne. 
CE SE TRADUCE ACTUAL- 
Mu NiE 
se întreabă XSari 'Lhielke în nu- 
mărul mai sus arăiat al mensua- 


lului KHuropaische Literatur. Bi- i 


neînțeles ce se traduce din lite- 
ratura germană? 


Iată şi răspunsul: „Din lirică î 


sunt traduşi, de cele mai multe 


ori, Rilke_și Carossa. Operele în : 


proză ale lui Carossa se găsesc 
în rândul celor mai frecvenț tra- 
duse ale scrisului german”, Din 
ce în ce mai multă atenţie din 
partea traducătorilor se bucură: 
B. Brehm, K. H. Waggeri, K. 
Kluge, H. F. Blunck, E. G. Kol= 
benheyer, B. von Mechow, Th. 
Kroger, F. Griese, O. Graf Fin- 


n. 





Timp mistic 


Uite, zi albă, care străluceșşti, 


Care ești frumoasă şi 


nu știi cât ești, 


Uite cum plâng de veacuri întregi, 
Cineva te iubește, dar nu înţelegi. 


tă 


La o înălțime așa de azurie 


Tu arzi, dar cineva se 
Fiindcă nu poate păși, 


siâşie 
nu poate egala 


Orele mistice, frumuseţea ta. 


Uite, zi albă, care străluceșşti, 

Care eşti frumoasă mai must decât gândeşti, 
De ce-a trebuiţ să te sinat, să te știu 

Şi'n creştet de aur asemeni să-ţi îiu ? 


Prietenă mistică, orelor sfinte, 
Mistică vreme, jar de cuvinte ! 


E. AR. ZAHARIA 








kenstein, H. v. Hoerner, H. Hau- 
ser, M. Hausmann, F. Thiess, J. 
Knittel, F. Bischoff, C. Rohe, L. 
Tiigel, O. Rombach. 

Dintre scriitoare, traduse în 


mai multe limbi au fost Ina 
Seidel, Ricardo Huch şi Kăthe 
Lambert. 


„PE UN KLOPSTOCK CINE 
N'0 SĂ-L LAUDE“ 


scria Lessing în cunoscutele pa- 
tru versuri rezumând destinul 1i- 
terar al tuturor marilor clasici: 
„Wer wind nicht einen Klopstock 
loben?! Doch wird ihn jeder le- 
sen? Nein! Wir woilen weniger 
gehoben, Doch mehr dafiir gele- 
sen sein“. 

Desigur că prea puţini vor mai 
îi cetitorii Messiadei.  Streinilor 
nici nu este bine să le recomanzi 
astfel de lecturi. Papini, — da, 
Papini, nu altul, — a călcat cu 
stângul când a încercat să se 
inițieze cu dela Kiopstock cetire 
în literatura clasică a vecinilor 
de dincolo de Rin şi Dunăre. 

Totuşi „mareie poet al odelor 
celor mai germane din câte s'au 
scris până în prezent, acest, pen- 
tru noi latinii, greoiu Klopstock, 
stă la începutul  clasirismuiui 
nemţesc asemeni aumui mentor, 
Istoricii literaturii, ca și conş- 
știința poporului său, îi vor păs= 
ta, totdeauna, un loc de mare 
cinste în rândul minţilor mari 
ale neamului, Dar nu numai pen- 
tru ceeace a fost el și rebarbe- 
tiva-i operă. Nu numai pentru 
faptul de a fi rupt cu o falsă 
tradiţie literară şi de a le fi do- 
vedit compatrioţilor că există şi 
moduri gemane de expresie a 
sufletului german. Ci, maj ales, 
pentru faptul că Klopstock a fost 
și este, în plan literar, un mare 
educator, 

Afirmând acest lucru, abordăm 
o probiemă de primă importanţă. 
ȘI, pentru o mai limpede înţele- 
gere, e bine să generalizăm, Sau, 
mai degrabă, să del:miiăm sfera 
noționaiă a termenului  „educa- 
tor“. O facem printr'un salt foarte 
simplu: „Eminescu este un mare 
educator al neamului nostru“ se 
poate spune oricând şi pe bună 
dreptate. La fel stau lucrurile şi 
cu Klopstock. Nu indirect, ci dea- 
dreptul, elementar și imcoruptibil 
aşa cum au fost „sunt și vor fi, 
pururi „educatoare bune plugul cu 
care desțe.enim ogoarele, navele 
cu cari  băzdăm marea „aripile 
cu cari stăpânim  văzduhul și 
arma cu care pe apărăm hotarul. 
Opera unui mare scriitor, artist 
sau gânditor, ca şi viața lor de 
»ameni a.eși sunt educatoare. 
ducatoarele vredniciei şi ale 


 :onştiinţei. 


Dar valoarea educativă la care 
ve gândim și care se cere subli- 
Jală în cazul operei lui K.op- 
stock, — ca, îndeobște, în cazul 
„perei tuturor creatoriior, — este 
le nuanţă naţionalisă. Naţiona- 
“şti au fost, fără excepție, toți 
criitorii mari. Căci na- 
ionalismul e o dimensiune sufle- 
ească din care nu poţi ieşi. 

Una însă este proclamarea și 
“amarea lozincilor la ordinea zi- 
ei şi cu desăvârșire altceva ac:a 
»erpetuă și conştientă răspundere 
aţă de opera sa a creatorului în- 
'ădăcinat cu nobleță în etnic. De- 





FR. G. KLOPSTOCK 


parte de a se mărturisi ea, simţi, 
tu cetitorul prevenit sau nu, că 
respectivul poem, sau pagină de 
proză, etc., nu pot fi decât numai 
germane, numai franceze, numai 
ruse și permanent germane. îran- 
ceze sau ruse, Ceeace înseamnă 
că naţional:smul nu se rezumă la 
intermitențe sau recurenţe pe cari 
le-ai putea provoca sau preveni. 
Klopstock e un astfel de naţiona- 
list și nu va exista curent sau 
ordine germană care să nu vază, 
în acest naționalism, una din te- 
meliile de totdeauna ae socie- 
tății  nemţești. Deaceea, toate 
manualele 2] vor prezenta tuturor 
generaţiilor neschimbat între co- 
ordonatele sensurilor şi netrecător 
Ca valoare. 


Că ACADEMIA GERMANĂ l-a 
însărcinat pe prof. dr. HEINZ 
KINDERMANN din 'Miinster să 
editeze tot ce a scris Klopstock, 
— dela poem la scrisoare, — nu 
este atât dorință a reactualizării 
unei opere, pe cât dovadă că 
nemţii sunt foarte geioși şi zeloși 
păzitori ai tezaurului lor spiri- 
tual, 


TRAIAN CHELARIU 





= -A 


D. gura minei, căscată mtrdar în dealul mucezit de ploi, ies gru- 
puri întunecate. Pașii murdari plescăie greoiu în noroiul negru dintre şine. 
Oamenii calcă rar și îngândurați. Printre ei, Ion Cioara umblă fără să 
schimbe vreo vorbă cu nimeni. 

Şi-a ocolit tovarășii. li era silă de oameni și de vorbe. Nu ar fi 
putut suporta glumee lor, A preferat să urce pe scară singur, decât să 
iasă împreună cu ceilalţi, îngrămădiţi în ascensor. Şi apoi, în întunerec, 
liniștea i se așternea moale peste gânduri. Oboseala muncii îi svâcnea 
incă in goana sângelui. Se pololise ceva în el, totuși avea presimţirea vagă 
a unei mari nemulțumiri care îi otrăvea din umbră, pașii şi gândurile. 

Ii durea capul. Il săgeta rar şi lung. Sensaţia obişnuită a foimei 
se lărgise parcă intr'o dorinţă gene:ală de liniştire organică. Işi simţea 
paşii grei. Fiecare ireaplă i se aşeza ca o greutate pe ceafă, Il enerva şi 
respiraţia-i icnilă, şuierătoare. 

Mai avea de urcat vreo trei scări. Işi prinse de curea lampa ce-i 
aiârnsse de piept. Pe stâlpii galeriei umezeala avea forme bizare. Mirosea 
a tum ărs și lemn umed. Sgomo.ul paşilor lui cobora în jos, în întunerec, 
unde pierea ca înir'o apă neagră, 

Grăbi: paşii. Zări lumina deia ieșire și simţi o undă de ușurare. Dar 
se încruntă din nou. Din ghemul pieptului i se urca pe buze amarul unei 
întrebări : 

— „Ce-o să găsesc iar acasă?“ 

Se simţi şi mai trudit. O porni încet printre vagonetele pline de 
cărburi, cu capul în piept şi mâinue în buzunare, Se grăbi să predea lă- 
dița cu explosive, ce-i atârna de gât, Se amestecă între ceilalți oameni, 
tăcut, ferirqu-se parcă de a fi băgat în seamă. Sgomotele din jur îl su- 
pătau. Nu deslușia clar înțelesurile. Nici nu căuta să le desluşiască. 

Nu-și auzi nume.e, dar cineva îl îmbrânci din spate. 

— „Ce-i? Ai adormit? Nu te chiamă Cioara Ion?“ 

Bâigui ceva și se grăbi să predea lucrurile: cutia cu dinamită şi fiti- 
lurile de aprins. Apoi se întoarse şi se strecură spre eșire. Cineva din 
dreapta sirigă după el: 

— „Ce te grăbeşti așa, măi Ioane? Iţi fuge nevasta?“ 

Auzi răsete. Nu întoarse capul, ca să nu-şi trădeze durerea. Cuvin- 
tele îi ardeau în creer. Strânse pumnii şi grăbi pasul. Deabia aştepia să 
ajungă acasă să se trântească în pat şi să adoarmă greu, fără vise şi fărăj 
gânduri. 

Găsi poarta închisă. Nu era nimeni acasă. Văzu că la geamul ce dă- 
dea spre stradă, rulouiile erau trase de parcă dormea cineva. In curte, 
oră .ăniile ţipau rătăcite şi flămânde. Il cop.eși deodată un val de părăsire. 
Deschise incel, aproape mașinal, ușa dela bucăiărie şi se opri în prag. 
"Pocul un casă era «sa cum iasase azi a.minsaţâ. Vase nespălate, ceşii şi 
Lunga de catea, a.âuri de maşina de găuit, împreună cu urme de pâine, 
stăteau ravăşite intro dezoiântă aezordine, pe masă. Gheiele copiilor des- 
cnzia.e şi desperechiate căscau a gol pe sub masă, In colț, un lighean cu 
apă murdară şi un ştergar :găţat cu grabă în cui. Uşa sobei înegrile era 
deschisă, mărind atmosfera de singurătate şi părăsire. 

Ion își scoase tabachera din buzunar şi se așeză în prag pe un scău- 
naş. Invârti îngândurat o foiţă albă între degete. 

— „Unde o fi Lenuţa!“ 

Nu-şi puiea răspunde. Aprinse ţigara şi urmări în aer destrămarea 
fumului. I! strângza ceva amr în gâi. Ar fi dorit ca venind din ploaie 
şi din întuneric, să-l primească un foc cald şi o mâncare bună, 

— „Cit o să ţină asta?“ 

Vru să-şi sirige copiii pe cari îi ştia prin vecini, dar se răspândi. 
Ii era silă de gândul că l-ar putea âuzi cineva. Aruncă găinilor câ.eva 
boabe, se spălâ pe mâini și se aşeză din nou. Zări oglinda răsturnată pe 
masă şi se gândi .a nevastă-sa. Era prea tânără şi prea frumoasă pentru 
mâinile lui murdare și grele. 

Işi aduse aminte de îngrijorarea mamei lui atunci când s'a căsătorit, 

— „No so poţi domoli, loane! As:a cere viaţă, petreceri și lume. Crezi 
că o să stea cu tina în casă? 

Răspunsul lui a fost totdeauna domol şi plin de încredere. 

— „Las' pe mine, maică. O s'o domolesc eu!“ 

Amintirea aceasta îi păru atât de îndepăriată, încât obosi mergând 
până la ea. Il înconjură din nou sgoinotu.. Intinse distrat mâna, luă de pe 
masă o rămășiță de pâine şi o băgă în gură. Simţi ceva desgustător şi 
scuipă scârbit. Pâinea avea un gust puternic de pudră. Probabil, azi di- 
mineaţă, în graba ei, nevastă-sa răslurnase cuiia pe masă. li venea să 
piângă de ciudă. 

Nu apucă să-și lămurească gândurile, că auzi scârţâitul porţii trân- 
tite și paşi grăbiţi ce se apropiau. Ridică încet capul şi așteptă. După col- 
ţul casei, apăru talia sveită și eleg:ntă a Lenujţei. Imbrăcată în toaleta de 
Duminică, frumoasă, avea un aer grăbit şi plictisit. Nu se mira deloc că 
era aștep.ată. 

— „Ce, ai şi venit? Dece nu ţe speli?“ 

Ion nu răspunse, O privea lung, cu ochii tăiați de nemulțumire și 
îndoială, în timp ce ea se desbrăca, 

— „Unde ai fost tu? Unde-s copiii? 

Accentuă cu dinadinsul pe „tu“. Se ferea s'o alinte pe nume, A în- 
trebat, încet, mai mult şoptind cuvintele, ca şi când i-ar fi fost frică de 
Ereuiâvea lor. ka simţi temurul vocii, dar nu răspunse. Părea preocupată 
cu aranyatul părului în ogiindă. De alifel, Ion ştia unde fusese ea. Moşte- 
nise, în urma morţii mamei ei, o bia.ă casă în marginea coloniei, o colibă 
nu altceva, și acum, de vre-o două săplămâni, aproape ziinic, înainte de 
masă, mergea la primărie, ca să aranjeze moștenirea, încurcată în timbre, 
cereri şi contracte legale, 

Ea eşi din odaie și se opri în faţa lui. 

— „Ce stai așa? Desbracă-te şi ia-ţi alte haine“, 

Ion îi răspunse seca; 

— Mi-e foame!* Simţea încă în gură izul scârbos al pâinei de 
mai înainte. Vorbe.e Lenuţei îi turnaseră ulei pe foc. 

— „Ți-e foame? Doar nu vrei să-ți bag mâncarea pe gât. Vezi și tu 
prin cămară şi mănâncă ce găsești, că n'am zece mâini. Nici azi nu ter- 
minam la primărie dacă domnul Stănică nu mi-ar fi dat drumul înaintea 
țăranilor“, 


„Domnul Stănică... on își aducea aminte de felul ironic cu care gre- 
fierul ăsta tânăr, pomădat şi pieptănat veșnic proaspăt, ştia să-l salute pe 
stradă. Nu pu:ea să-l sufere, mai ales că față de oamenii ăștia de prin 
birouri avea întotdeauna un sentiment de respect și teamă; şi apoi în jurul 
acesiuia se creiase o faimă de cuceritor, de care era foarte mândru şi care 
îl făcea să îie trauat de o:za iumea cu acea îngăduinţă şi tăcută admiraţie 
pe care o au oamenii așezați, față de mici.e și îngăduitele păcate. 

— »Unde-s copiii?“ 

— „Da' eu şiiu? l-am spus lui Nelu să meargă cu Iţa să se joace la 
soră-ta. Nu pot să-i car cu mune“, 

Ion o privi crud. Ea simţi că greşise tonul, se opri brusc şi îşi căută 
de lueru prin curte. Se așternu între ei o tăcere otrăvită şi grea, Ion ştia 
că pentru tinerețea ei copiii erau o povară. Dar îl durea cu atât mai mult, 
ec. cât în momentele ei bune, știa să-i acopere pe toţi cu o dragoste de- 
plină şi caldă. In momentele acelea, Ion închidea ochii şi se lăsa dus de 
valul de fericire și linişte. Visa ani lungi, rodnici şi senini, copii mari și 
cuminţi, czsa lor albă și veselă. 

De abiceiu însă, şi mâi ales de o bucată de vreme, se așternuse în 
casă o atmosferă de încordare. Presimţiri vagi, mai mult nătuciri din orele 
triste — lă el; îndărătnicie și închidere — la ea. Inire ei, capetele blonde şi 
neînţelese a.e copiilor. 

Din curte, răsbătu până la el vocea ascuţită a Lenuţei, care striga 
prelung : 

— „lțaa! Neluu!*“ 

Toată amărăciunea din sufletul lui Ion i se urcă în gură. Nu putea 
scoate o vorbă. Ar fi vrut să sbiere, să dea cu pumnul în masă, să fulgere. 
Tăcea însă trudit. Nu voia să deslănţuie furtunile din el. Ar fi fost sfâr- 
șitul. Şi îi era frică de acest sfârșit, 


Se scu.ă din somn, transpirat și obosit. Nu reuși să desluşească decât 
târziu contururile lucrurilor din cameră. Parcă uiiase ceva în somn şi 
acum, treaz fiină, nu putea să-şi înceapă gândurile fără acest ceva. Zări 
prin geam grădina pustiită, de toamnă, peste care coborise umbra albas= 
tră a serii umede. Se îmbrăcă încet şi porni la cârciumă, fără să-i spună 
vreg vorbă nevestei ce roboiea în bucătărie. Uliţele erau spălate de ploaie, 
Salcâmii răbegiţi de frig, picurau frunze galbene şi stropi grei de apă. Din 
geamurile mici, se căscau către uliţă flori abătute de mușcată crudă. Nu 
era nimeni pe drum. Doar câte un câine sc strecura pe sub garduri. De 
dincolo de râu, mugetul uzinci venea amestecat cu clipitul lămpilor reci 
şi cu Ssvonul scrii ce se lăsase peste case. Ploua încet. Fumul coșurilor se 
săsa greu la pământ. Ion tuşea rar și sgâriat, 

Intrând în cârciumă, parcă deodată se schimbă totul în jur. Lumina 
vie, găăsia veselă şi fumul de tutun îl înconjurară din toate părţile. Se 
aşeză ia o masă şi ceru rzchiu. Iși descheiă nasturele dela cămaşă şi ră- 
suflă uşurat. Bău mai multe pahare unul rupă altul. Nu-i plăcea băutura, 
dar de astădată simţi o dorinţă grozavă să bea. Nu deslipi mâna Ge pe 
sticlă. După ce o goli, ceru alta. 1 se părea că sgomotul din sală sa dus 
undeva departe şi venea din lumea aceea, numai ca un murmur continuu 
şi surd. 

S2 simţi singur pa lume. Bău din nou, 

Deodală avu impresia că în sală se făcuse mai linişte, cașicând 








SR UNIVERSUL LITERAR 





— nuvelă — 
de ION 


D. SARBU 


toate glasurile ar fi scăzut, Ridică ochii şi privi spre tejghea. Rămase în- 
lemnit. 

— „El îmi mai lipsea“, 

Intrun grup foarte vesel, Mircea Stănică, înconjurat de o bandă 
intreagă de prieteni, povestea ceva cu foarte mult haz. Isbucniră râsete şi 
cineva îl bătu pe umeri. Ion, fără să vrea, strângea, să spargă, paharul 
în mâini. , 

— „Dece nu te însori, mă Mircea? — îl întrebă cârciumarul rotund 
şi roşu, întinzându-i peste tejghea un pahar de coniac. 

— „Dece să mă insor, Burtosule, dacă au aiţii neveste şi pentru 
mine ?* 

lar râsete. Ion simţi în sură izul scârbos al pâinii cu pudră și-și 
văzu soția elegantă, pottită în birou, singură, de omul acesta. O iubea prea 
mulț ca să nu-l doară gândul acesta. _ 

Grupul vesel de lângă tejghea începu să cânte: 


Tatălui meu 


„Căci așa este bărbatul 
Nu știe ce ştie satul...“ 


„Ion privea adânc și pierdut în paharul din faţa lui. Ar fi vrut să 
se ridice în picioare şi să strige ca să dărâme toţi pereţii: 

— „Ce ştiţi voi? Ce știţi?* Dar continuă să privească în licoarea 
verzuie din pahar. Toate simțurile în el însă erau încordate de pândă. 

Cei dela tejghea terminară cântecul și închinară. Vorbi iar Mircea: 

— „Să bem în sănătatea — şi făcu cu ochiul — tuturor bărbaţilor 
însuraţi“. 

Sala fremăta. Cei mai mulţi, fiind tineri și aproape cu toţii afumaţi, 
se ridicară în picioare: 

— „Ura ! 

Mircea opri paharul la jumătatea drumului, zărindu-l pe Ion la masa 
din fund. Cu capul aplecat, cu părul cărunt căzuţ în jos, cu amândouă 
mâinile prinse pe pahar. 

— „Salut, domnule Cioara. Duinneata nu închini?' 

Ton tresări. Se simţi în altă lume; nu ştia ce să zică; năvaia gându- 
ri:or curmale de întrebarea aceasta, pe care încă nu știa cum s'o ia, l-a 
lăsat suspendat în gol. Avea însă presimţirea prăpastiei. 

— „Ba aa, ba da, — bâigui — cum să nu închin“. 

Incercă să zâmbească. Il fixau atâţia ochi sticloşi şi răi. Bău. Ii 
tremura mâna şi începu să tușească a înec. Lumea izbucni în râsete. 

— „Nu ţi-a prins bine, moșşule. N'ai închinat cu sufiet. Sau poate 
eşti și dumneata cu musca pe căciulă?“ 

In lon se căsczse un întunerec imens ce creştea ca o apă mare. Nici 
nu ştiu cum plăți consumaţia și eși în stradă. Parcă îl alunga ceva. Ar- 
deau în întunerec felinare bolnave. Sclipeau pe jos ochiuri de apă. Trecu 
pe sub ziduri cu capul aplecat și umerii căzuţi. 

Ajunse acasă. 

Se trânti pe o laviţă în bucătărie. În casă era liniște. Doar ceasul 
speriaţ de noapte, ticăia a fugă. Ușa odăii era întredeschisă, se auzea 
respiraţia celor ce dormeau. Se uită in.ăuntru. Zări în dâra de lumină ce 
venea din bucătărie, umărul gol al femeii şi părul resfirat pe frunte. In- 
făţişarea ei, =şa cum dormea, era nespus de liniștitoare şi caldă. Copiii, 
în patul lor. se ţineau îmbrăţişaţi. Se duse, îi acoperi, apoi reveni în 
bucătărie. Il cuprinse o linişte zmară. Toate sgomotele din lume, tot 
ce suferise în timpul zilei, se așezase ca pietrele în fundul sufetului. Din 
nou se simţi ca într'o pustie, unde l-a fugărit un gând rău, Incepură prin 
taţa ochilor să gonească amintirile, Răsăreau scene uitate, mici amănunte 
disparate, din trecut. 

„„Se vedea așteptând la colţul uliţii, Duminică. Işi aducea aminte de 
cravata subțire şi împestrițată ce-i era legată de gulerul alb şi de lanţul de 
aur greu, moștenit de:a tatăl lui, ce-i atârna deacurmezișul vestei. 

Ea apărea albă, cu pălărie largă și cu flori, Totdeauna când o vedea 
aşa în visele lui, o asocia cu un buchet imens de flori mari și albe. 

Şi apoi drumul la biserică. 

— „Iţi plac florile?“ 

— „Da. Foarte mult!“ 

— „Atunci trebuie să fii un sutleţ bun. Foarte bun!“..., 

Imediat îi răsărea în gând o altă scenă mai recentă, Se întâmplase 
imediat după prima vizită la medic. Ea trântită în pat, despletită, ostenită 
şi plânsă. Avea pumnii, amândoi, ridicaţi spre el. 

— „Nu vreau copii, auzi? Nu vreau!“ 

Şi plânsul acela revoltat, de femeie jignită... 

1 se făcu frig. Îşi descheiă șireturile şi îșt trânti ghetele sub masă, 
Se uită la picioare. Erau murdare, dar nu se mai hotări să le spele, Se 
duse încet să se culce, Când se întinse şi închise ochii, simţi cum patul 
începu să se ciatine. Se scutună și se înălţă în coate. Il enerva tăcerea din 
iur şi respirația celor ce dormeau. Incercă parcă un sentiment de frică, 
Intinse mâna şi apucă în palme un sân al nevestii, Ii răspunse leneș, o 
voce scăldată în somn şi o smucitură de şilă. 

— „Ce te-a apucat. moșule? Vii beat ca un porc și-ţi mai arde şi de 
joacă. Lasă-mă să dorm!“ 

Işi retrase mâna. Bărbatul din el, biciuit, murea sub năvala renun- 
țărilor. De undeva, din noapte, răsunau incă râseteie și cântecul celor dela 
cârciumă... 





intr'o zi, un accident al unui lucrător din grupa sa l-a întrerupt din 
lucru. S'au aus împreună la spital. Când sa întors, nu mai avu puterea să 
meargă înapoi la mină, deși ar mai fi fost vreo patru ore până la termi- 
narea schimbului. Se îndreptă spre casă. Era pela ora 10 înainte de masă. 
Era cuprins de o siare generală de desechilibru. Ii vâjâiau urechile și îi 
venea să vorbească singur, să repete mereu cuvinte fără înţeles. O obo- 
sezlă de moarte îi înmuia membre:e. Ar fi doriţ să moară sau cel puţin 
să se întindă undeva ca să nu mai simtă nimic. 

Îşi întâini copiii pe uliţă. I sau agăţat veseli de mâini, 

— „Unde mergi tată?* 

Ion se uita la ei. Privea fix înainte. Răspunse ca pentru toată lumea: 

— „Lăsaţi-l pe tata! Tata-i bolnav. Tare bolnav“. 

Copili se îndepărtară nedumeriţi şi speriați! 

1 se părea că aude mereu în urechi un plânset sfâșiat şi amar ce nu 
știa dacă vine din el sau îi aude aevea. Cu cât se epropia de casă, îi venea 








tot mai mult să se grăbească. Işi tixase toate gândurile de speranţa unei _ 





18 IULIE 1942 





uşunări ce trebuia să-l aștepte acasă, Străbătu aproape în fugă ulița, fără 
să se uite la femeile ce sporovăiau la fântână şi fără să-i pese de privi- 
rile mirate ale acestora | 

Incetini pasul, deabia după ce auzi poarta trântindu-se în urma 
lui. In momentul în care ocoli colțui casei și dădu să urce pe scara 
pridvorului, rămase ca ttăznit, rezemat de zid. Din casă ieșea, zăpăcit şi 
aprins la faţă, Mircea Stănică. 

— „Bună ziua, domnule Cioara, bună ziua. V'am adus contracteie, 
Da, contractele... — și aproape aiergând, dispăru spre poartă. 

Ion se prăbuşi pe scări. Nu puiu scoa.e decâţ un geamăt lung. Simţi 
cum toate iumiie din el se dărâmeu. li năvâliră deaaaiă in piept umbrele 
tuturor îndoiellor, apele slăbiciunilor sa-e, chinui nopților de intrangeri, 
pustiul am casă şi goiul din garduri, toai€, absolut toate, îl strângeau 
întrun cieşte amar, gata să-l omoare, 

Işi pr.nse capul in mâini: 

— „cum de nam şuu.? Toată lumea a știut, numai eu nu!“ 

Simţi aeodată că trebuie să iacă ceva. Ceva mare şi hoiăritor. Era 
momentu,. Căută disperat în jur; zări lângă ușă şorţul alb al Lenuţei 
şi auzi o voce înmwată de plâns. 

— „Dece plangi, omule? N'am făcut nimic!“ 

Ion se ridică repede şi o îmbrânci cu toată puterea. Ea se izbi de 
zid şi anccpu sa pianga. 'Îrecu pe langă ea, ca un om rânit şi se tari în 
odaie. Zâvon uşa şi aja murdar cum era, se lungi in pat, Incercă sa-şi 
inoade gânauriie. Iși ăminti ca prin vis de hotărirea de a îace ceva. Nu 
reayea însa sa-și limpezească voinţa. 

O:rava uni ânvataciuni negre, îi svâcnea încă în sânge. Simţea 
vag, că are o răspundere mare tațâ de lume, față de oameni. Nu şua 
precis ce, aar iniray sub lumina unui blestem, se agăţă de acest gând cu 
convulsiun:a omului pierdut, 


Au recut câteva săptămâni. Ploaia nu mai înceta. Cobora vânătă 
şi rea din negurile văilor inal.e, Se aşternea monotonă, grea și sigură, 
ca o obsesie, pe accperișuri.e uniiorme, pesie salcamii al:niați pe uiţi; 
se amesteca cu fumul greu al coșuriior coloniei şi cu sgomoiui adânc al 
VUzine. Se simyeă puecuuiacni cum umezeala urca în case şi copleșea toi, 
Colonia puirezea, geomeurizată în noroiu. Rar, se aprindea msialu, unei 
fan:are grăbite, Se scurgea pe uliţi convoiul mizer al unei înmormântări 
sărace, Apoi din nou pustiul ploii verticale, săgetat de strigătul suri- 
dent al gâştelor sătule şi de sborul obosit al ciorilor, se lăsa ca o cortină 
umedă. 

Ion S'a închis în el ca într'o cetate. Nu spunea nimic, Dormea toată 
ziua. Cand se scuia, se ducea in cămară şi mânca pe apuvale. Un.o-i, insă, 
figura bru.alizara de o animancă nepasare, sincera să Mai Mouae liă= 
Manga, Ca Sup apasarea unul gand, ce revenea reguat, Că Și pivălă. 
Trantea atunci că un trăznet mancarea de pamanţ și mua.ura cu cuaceie, 
vasele din iață. La miervenţia 1evouală a Lenujei, răspundea numai cu 
o privire injectată de ură, sau cu un categoric „taci-tu!”; apoi îşi îmbrăca 
în grabă mantaua și pieca aproape aiergand la cârciumă. 

_ * 

In săptămâna aceea era ur serviciu noap:ea, După ce l-a duru; în 
tot timpul lucrului măseaua de na putut face nimic, ajunse acasă, nu se 
culcă. Ştia că şi aşa somnul nu ar fi veniţ să-i desiege de dure, . 

Facu o vizita lui Vasile .a spiial şi retrăi alăvuri de ochii albaştri 
ai acestuia toi iadul zilelor din urmă. 

După masă, ameţiţ încă de durere şi de nesomn, fiind Sâmbătă, se 
duse „a o «aunare de insiruciie a pompierilor, Erau Stanlși aco.0 in.r'0 
clasă din clăcrea şcolii primare, toți nuner.i mai de trunie. lon se ține: 
măi ia O paile ae puup. Avea un Sent:ment de inicriorutale și oarecum 
și o Jenă vagă, față ae tovarâşii cari | cunoşeeau in ainanunie IML 
toaie necazurue iuj taminale, Ji era tricâ sâ nu-i rascoiească cineva 
rănile. 

Mineri: stăteau in grupuri, fumau şi râdeau. Unii înjurau „domnii“, 
alții povsoieau aventuri Gin mină şi cei mai mulţi se parieau unu pe aljii. 

Lazâr Dumiuu, vagenuarul, prieven an copilâne cu iun, Vazanuu-l 
pe acestia incrunlat Şi singur în. CO, Interveni gasagu0s in duscupe. 

— vApol Cum aşă-l, Vin aici oameni cari vor să Singa tvcu: la 
alţii şi nu-s un Slare sa potoiească focu, cun Casa 10r proprue! 

Hâsună un pO0p Ge rase+€e ŞI LOaLe PiiViruit ui va:ara pe ion, Acesta 
VĂZU I03U Li 1ăyă UcriuDr, De iepezi ca Lusgurul la Vagvhetaui caruia ii 
aci ag rasul în OCN, îi apuca de gat şi-i upi de zu. 

- „De mune ai 2.5, maa! Scot suiie.u, din une, caine de om, auzi?" 

Au sânt ceuladți şi i-au devsparit. Lui ion ii tremurau maine şi 
îl colcaa pianzu in gat. 

— me pu-am iacut eu ţie, de nu-mi dai pace, ha?“ 

Ceiauaut, lericit că a scâpat cu atât și oarecum la adăpost în spatele 
camarazuor suiga cu răzbunare, 

— „Parca eu suni de vină că tu ești prost. Omoară-ţi muierea şi 
nu oameni nevinovaţi”. 

ion nu-i puu răspunde. Trânti uşa și fugi pe stradă. Mergea ca 
beat, imp.eticindu-se. Avea umerii căzuţi și maimnue ii atarnau :noarte 
pe langă cop. Se prea an canu in Cand și se Jovea pese piept. 

— „Să omor om nevimnovai peniru ea. Bestia!" 

Rupsese in mud Qet:nuV cu iuinca. Nu se msi putea întoarce în 
<a. Trebua sa-şi urmeze bies.emul zieror olravite de aragostea- neteri- 
cită şi de uașitatea lui. 

. . . . . . Lă L e . . . . . . +. . [] a 

Sa întipt în el jăratecul unui gând greu. Vedea ca prin vis cum 
toate lucrurile se vor desicga din chinu, in care sau inodai. i se părea 
că a âJun$ acolo unde vrtbuia să ajungă de muit și se mura dece in.ar- 
ziase ati, Nu vedea nici o scăpare. Mandria amlor albi și cinstea unei 
vieţi inuregi, le vedea îngenunch.ae sub semnul unor umuiri fără cupât. 
Din tos iaaul acesta, gândul starşitului se înălța ca un far roșu ridicat 
pe ţărmuri de nsuiragiu. 

Se simţi deodată intraţ într'o lume înirigurată; gândurile scăpate 
din strănsura obsesiei, apăreau fără noimă. Lumina in S.rătunduri o 
puternică mânănie şi focui unei aprige răzbunari., Nu se ganuea de 
loc la: Lenuţa sau ia amantul ei. Vedea în fața lui numai stupefacția ad= 
miralivă a tovarâşilor lui, iar el se auzea spunând: „Nu știaţi voi cine-i 
Cioara Ion*. Ca şi când ar fi intrat într'o zodie de sfârşit de viaţă, avea 
senzația că toate lucrurile îi zoresc: „grăbeşte-le, giăbișie-te“.  Nădutul 
zileior din urmă, am-urul nopților utise, voue şi privire ce l-au taat in 
carne, i s'au părut deodată, sub lumina as.a noua, insupor.abi.e, oriviie Ja 
ÎNtâjupare ŞI lia ait5 aia us QUreroase, incat piep.ul care ie ț:nza sirarse 
una de alta, pârea un cuptor in care sau ars cărbuni şi sau topit metale. 
Ii cuprinse acel tremur intern pe care-l âi, când se prăbeşui să rezolvi deo- 
dată mai multe lucruri. Nu ştia de unde so apuce. Ale:gă acasă, rugându- 
se, aproape cu voce tare, in tot timpul drumului: „Doamne, dă să nu tie 
acasâ, Doamne, dă să nu fie acasă“. 

N'o găsi acasă. Simţi o largă bucurie şi recunoștință. Considera acest 
fapt ca un semn bun, ca o tăcută încuviinţare a dseatiție 

— „li arâţ eu lucru noaptea! li arâi eu...“ 

Cuvinieie, prin vraja lor proprie, i-au sugerat din nou ura de mai 
înainte. Repeta tebril cuvinte cruae şi înjurături, simțind cum ciocotul 
din el creștea ca un va: gala să rupă maluriie. Fu cuprins în întregime 
de acea piină conștiință a puterii proprii pe care o avea întodeauna când 
în mimă ţinea în mâini bastoancle de dinami:ă, cu cari la o simplă scăpă- 
rare a brichetei sale, dărâma munţii şi aprindea întunericul. 

Scormoni grăbit, sub apăsarea acestui gând, în lada cu grăunțe şi 
scoase din fund trei bucăţi de dinamită — pe cari le avea ascunse aco.o, 
deoarece le întrebuința la pescuiţ — și o legătură cu fitiluri de aprins, 

Uitase înire timp, atât era de înfierbântat, scopu. peniru care le-a 

scos la lumină. Stătu cu ele în mijlocul casei şi-l cuprinse un regret enorm 
peniru gândul minunat pe care, din neghiobie, îl uitase. 
: Părea că se lasă copleșii cu totul de valul de desnădejde şi descu- 
rajare ce-l cuprindea, când ochii i sau oprit asupra patului deslăcut din 
cdaia întunecată. Amintiiile îl năpădiră din nou. Văzu deodată, ca și în 
alte dăți, trupul blond al Lenuţii, revârsat peste cutele roze ale plapomei, 
Gândul acesta, după care urma noaptea unor închipuiri aproape bolnave, 
îi provoca un gol dureros în; sânge. Simţea în paime catifeaua caldă a p:e- 
lei aprinse de patimă. Vedea ochii împâienjeniţi de voluptate și desprin= 
dea din propria-i respirație grăbită șuierul sacadat al luptei. 

Iși aduse aminte de lucrurile ce le ţinea în mâini. Li veni să râdă 

Işi aduse aminte de lucrurile ce le ținea în mâini. Ii veni să râdă, 
atât de minunat i se păru gândul cel nou. Răscoli cu grabă patul până 
ajunse la scânduri. Dădu printre vechiturile dosite sub saltea, de plapoma 
de botez a copiilor. Siătu un moment ca doborit de amintiri. Apoi recules, 
așeză dinamita în p-apomă, fixă fitilul, îi înodă marginile și puse salteaua 
la oc, Ii sclipeau ochii, Pe fruntea unsă ii apărură broboane de sudoare. 
O lumină drăcească părea că îi conduce toale mișcările. Il apăsa liniştea. 
Se duse şi opri pendulul ce bătea nervos şi ceasornicul din perete, 

Apoi, ca și când a scăpat de o mare greutate, o luă voios spre 
cârciumă. Cârciumarul, văzându-l atât de schimbat, nu se putu reţine să 
nu-l întrebe: 

— „Ce-i frate Ioane, ce-ai păţit de ești aşa de vesel?“ 





(Urmare în pagina 6.2) 


—. 18 IULIE 3942 











Cronica literară 





„Cununa soarelui“ 
poem de D. CIUREZU 


(„Fundaţia regală pentru literatură şi artă“, Bucureşti 1942 ) 


Apariția unui lung poem cum 
este  „Cununa soarelui“ a cărui 
elaborare presupune o intenţie 
programatică ș. o voinţă de poe- 
zie susținută înseamnă fără în- 
doială um prilej de surprindere 
in climatul liricei noastre actua- 
le. Exemplul d-lui D. Ciurezeu 
e într'adevăr surprinzător: și a- 
proape une —— Spunem aproape, 
fiindcă sunt câţiva ani de când 
asistăm la publicarea unei opere 
poetice de întinse proporții în 
care autorul ei, d. N. Davidescu 
încearcă evocarea unor ciclur. de 
cultură, urmând firul evolutiv al 
istoriei. Lirica românească nouă, 
a poeților cari mau ajuns încă la 
mandarinatul edițiilor def nitive 
aste mai ales sugestivă şi muzi- 
cală. Simbolistica ei nu depășeş- 
te cadrul strict al experienţei 
artistice subiective și unui din 
motivele-i preferate «e tocmai 
simbolul narcisian al artistului- 
creator cu al cărui destin poetul 
se simte solidar în eternitate. 

Poemul d-lui D. Ciurezu repre- 
zintă un efort remarcabil de a 
înfrânge obsesia narcisană, de- 
pășina subiectivitatea prin su- 
biect şi reveria liberă prin de- 
liberare ceeace presupune desi- 
gur un plan de lucru, cu o pu= 
tere de cupr ndere și de preme- 
ditare obiectivă a întregului cum- 
pănit în amănunte. 

„Cununa soarelui“ vrea să fie 
probabil, în intenția autorului, 
poemul vieţii noastre românești 
a cărei neaoşe autenticitate cată 
so recunoaştem în primul rând 
în savoarea autohtonă a vocabu- 
jaruiui, 

Cuvintele contribue în cea mai 
însemnată măsură la culoarea 
locală a graiului poetic de care 
se slujește d. D. Ciurezu. Versul 
d-sale este esenţial plastic, având 
a corporal tate substanţială: aro- 
mă, culoare, prospețime, etc. iată 
fără îndoială poezia cea maj bo- 
gată în sensorialitate din limba 
noastră şi una din cele mai plas- 
tice din câte se pot citi. 

Cu aceste însuş ri de vigoare şi 
plasticitate expresivă, d. D. Ciu- 
vezu şi-a ales un subiect care co- 
respunde perfect posibilităţilor 
d-sale: Viaţa elementară a cio- 
banului trăind în :mtfanitate de- 
săvârşită cu natura, fiind el în- 
suşi, prin destin, natură modu- 
lându-se în ritmul anotimpurilor. 
Fizicește Oancă ciobanul este a- 
rătat în proporți care nu amin- 
tesc prin nimic de insul social, 
omul civilizaţiei. Infățişarea lui 
nu chiamă 'magnea unui trup 
femeiesc care să-l fi purtat în- 
trînsul, ci el pare zămislit prin 
jocul forţelor naturii: 

Oancă sa născut din burniţi, din 
pământ, 
Trup de piatră, rod de vânturi, 
joc de fiare; 

S'a spălat cu rânza zării peste 
ochi 
Și și-a pus zăbun pe umeri, vig 
de soare. 
A crescut c'un mal de spate și 
putere, 

Lat cât drumul, cât loitra dela 
car; 
în mânia lui de brațe este 'n stare 
Să răijghime o pădure de stejari. 


Ex'stența elementară a lui 
Oancă pare că partcipă la des-= 
tinul obscur de plantă, iar amă- 
muntele vieţii lui familiare se 
desfășoară firesc în intimitatea 
cosmosulu..: 

Crugul vremii se 'ngemână 'm 
carnea lui 
Cu sămânţa ce răsare și rodește; 

Din pământ îşi soarbe saga 

și puterea 
Şi ca trunchiul drept, de gârniți, 

trupu-i creşte. 
Lunile îi sunt averea și podoaba; 
Cerul glugă de seminuri și iubire; 
Pe pământ îşi pune capul când 
adoarme 

Și din stele-şi face 'm ploape 
coviltire. 

Tot astfel Oamcă hibernează 
a doma sălbăticiunilor,  presim- 
țind somnolent, semnele apro- 
piatei primăveri: 

De trei luni adastă Oancă lângă 
vite, 

Ca un urs, întins pe brânsi, 
întrun bârlog; 
Stă și-ascultă, cum nămeţii cresc 
în, vreme 
Şi cum trec lovindu-și caii din 
dârlog.. 


Pe sub pene, mai coboară 'n 
lunca lui 

De mireasmă, de hățişuri și 
frunzare; 

lunea lui crescută 'n vieaţă, 
can pământ, 

Din adâncuri, reci de mâluri 
și de soare. 


Şi lăsau în voia plutii şi-a 
vumâniă 
Trage ochii 'n întuneric ca să 
vadă, 
Cum se varsă primăvara peste 
câmpuri 
Şi cum trece 'm lie albă prin 
livadă... 
Pe cât e de mătăhălos şi mas.v 
Oancă, greu de nemişcat, pe atât 
de sprintenă e Măria, „fata a- 
miezii de vară“ natură solară, în 
contrast cu firea neguroasă a cio- 
banului „născut din burniţi, din 
pământ“.  Imag.nea păstoriței e 
de o plasticitate directă, concre- 
t:zată prin toate amănuntele sen- 
sorialițății: 


Măria e fata amiezii de vară 
Cu trupul pietros ca mărul 


(domnesc, 

In pulpele-i rumeni bujorii se 
[bat 

Șin umeri arinii svâcnind în- 
[floresc. 


Im îia ei albă, plesnită de viaţă, 
crese faguri de miere şi bulgări 
[de maci 

Șin mersul ei tânăr, îi tremură 
[sânii, 

Ca puii de mierlă năprui şi bui- 
(maci. 

E toată arșiță şi plop de lumină 
Bătae de vânt şi ropot de ploae; 
In legănu-i viu de şolduri 7o= 
[tunde, 


Postate de grâu domol 
[se'ncovoae. 


Oancă şi Măria sunt sortiți să 
se împerecheze — cări nu putem 
spune: să se îndrăgească. Natu- 
re ilor elementare exclud orice 
urmă de tanâreţă, ca şi de falsă 
pudoare. Scena este de o bruta- 
litate primitivă şi cu toată încon- 
testabila vigoare şi elanul ins- 
pirației poetului, simbolul nun- 
ţii, „al unirii în veșnicie nu îs- 
buteşte totuș: să se desprindă din 
sensaționismul brut al unui fapt 
care în proza vieţii de toate zi- 
dele se pedepseşte cu grea osândă 
de codul penal: 

Şi-amândoi legați în brațe ca *m 
verigi 

S-au bătut, ca două fiare, scoși 
din fire; 

El o săruta sălbatec şi-o strângea 
Ka-l muza, lovind cu pumnii în 
meștire, 

Partea care urmează & poemu- 
lui, până la ultimul ciclu al căr- 
ți: cuprinzând desfășurarea nunții 
int”um cadru de basm feeric şi 
foiklorc se așează doar cronolo- 
gic în urma episodului arătat. 
Faptul „consumat“ între Oancă 
şi Măria nu are putere de trans- 
cendere în simbol, sensul — sbor 
săgetatţ — tânjeşte turbure, co- 
pleșit, în sensualitate, 

Descrierea nunţii cuprinde mo- 
mente de fantaste şi umor re- 
marcabile ca de pildă, apariţia 
de basm a lui Barbălungă. 


Şi-a ieșit cu cârjam tindă 
Barbălungă, 


Avea, părul de lăcuste şi privirea 
copei merii; 

Era 'mcins peste cămaşe cu-0 
şopârtă 
lar în sân, cădeau con cuiburi 
ciocâriii 


A mișcat uşor din gene peste 
'ntimderi 
Și-a dat slugilor poruncă să 
i deschidă; 
Aplecând, încet urechea-i de lipan 
S*a 'ndoit cun mal de veacuri 
peste tindă. 


Amintirea lui „Călin“ a fost 
probabil prezentă în această par- 
te a poemului. Dar la Eminescu 
vorbele îşi pierdeau mater.alita- 
tea cuprinsului lor noţional în bă- 
taia lunei care luminează miste- 
rios cele mai multe din poemele 
lui, alaiul nupțal dim „Călin“ 
sfârșea în feeria pură a unui Vis 
într'o noapte de vară. D. Ciurezu, 
prin vigoarea concretă și plastică 
a versului şi prin umorul robust, 
se apropie ma. mult de Coșbuc 
(în „Nunta Zamfirei“ şi „Nunta 
în codru“). 

Ultimul ciclu: „Roadă bună ca 
pământul ce-o hrănește“, cuprin- 
de paginile care ne-au plăcut mai 
mult din „Cununa soarelui“. Dsia 
„Calendarul viei“ al d-lu: Ion 
Pillaţ nu am citit versuri mai 
pline de savoare şi aromă, 
ca acelea din ccelul amintit. Mai 
ales fragmentele LIV şi LV stră- 
iucesc într'un colorit aprins, îm- 
belșugate de sensorial.tate. Pre- 
ferăm totuşi să cităm drept în- 
cheere fragmentul „VI“ dela în- 
ceput, în care imaginile plastice 
asociate cu vagi rem niscențe de 
superstiții foiklorice închipuesc 
privelişti de un fantastic cum nu 
mai întâlnim în tot cupr.nsul 
poemului: 


S'a deschis în cer o poartă peste 
tume 
Și-un cocor de foc şi aur a 
sburat; 
Avea aripi mari de flăcări cât 
pădurea 
Şi-un cioc negru, cât o turlă 
pe 'mserat, 
Și-a 'mceput atunci cu ciocul 
să sfâşie 
Toată zarea năclăită și greoae, 
C'au țâşnit puhoae limpezi de 
lumină 
Și tot cerul s'a făcut o vâlvătue. 
S'a lăsat apoi pe-o dungă 'n 
roate mari, 
Tot mai lin și tot mai larg, către 
pământ; 
Câlgâea de aur câmpul şi 
pădurea 
Și fugeau vâlvoi, pe drumuri, 
clăi de vânt, 
Apoi ir s'a întins cu ciocul 
către cer 
Și-a svâcnit ca 0 săgeată drept 
în sus; 
Când a fost să piară iarăși prin 
spărtură 
A căzut trăsnit de-um fulger, 
în apus... 


MIHAI NICULESCU 





Note românești 


MIRCEA STREINUL : 
PRĂVĂLIA DIAVOLULUI 


Ia noul d-sale roman, d. Mir- 
cea Streinul prezintă o vastă 
frescă a Pucovinei dintre 1900— 
1941. Vechea burghezie rurală, 
răsboiul 1914—1918 şi viaţa Cer- 
năuțiior sunt descrise cu multă 
culoare. Personagii ca domnul în 
haine cenușii — figura princi= 
pală a romanului — Maria Bol- 
dur, Stan Nimeni, cei patru muş- 
chetari, Petruș  Luria, Crăiţa 
Grigorenco, Gheorghe  Luridovi, 
Domnicuţa Bojescu sau Dumitru 
Dunic — parte din ele cunoscute 
din romanele anterioare ale d-lui 
Mircea Sireinul — vor rămâne 
mult timp în amintirea cititori- 
lor. cărora li se oferă o carte din 
ce.e mai vii câte s'au scris în ul- 
timul timp. 

Ocuparea Bucovinei de căire 
U.R.S.S.. temnițeie G.P.U.-ului, 
duba neagră din care îes micii 
diavoli ce-l vor împinge la 
ştreang pe Nuchăm Glaubach, 
bătrânul cârdumar din Cuciu- 
rul-Mare, viziunea dantescă a 
Cernăuţilor incendiaţi de bol- 
șevici, convoaiele de Români de- 
portați — înfăţişează cititorilor 
pagini de un dramatism sgudui- 
tor, pe cari însă le epiloghiază 
capitoiul senin al iubirii dintre 
Maria Boldur și Petruș Luria. 

Finalul romanului aşează față 
în față românismul și bolșevis- 
mul, lumina plaiurilor noastre 
pline de Dragomirnă şi obscu- 
rentismul rusesc. 

Vibrantă mărturisire de cre- 
dință românească, romanul d-lui 


Mircea Streinul e romanul ac- 
tualității noastre naţionale. 

Țăranii bucovineni, cari au dă- 
ruit României atâtea splendide 
elite intelectuale, sunt evocaţi în 
pagini de vibrantă dragoste de 
către autorul „Prăvăliei Diavo- 
lului“, care a trăit mulţ timp în 
mijlocul lor. 

Lucrarea d-lui Mircea Streinul 
— două volume în aproape 1.000 
de pagini — e prezentată de e- 
ditura „Cultura Românească“. 





ALEXANDRU RAICU: CARNEP 
DE SOLDAT 


Peste câteva zile va apare, în 
editura „,Ofar“, a cincea carte de 
Versuri a, poetului Al. Raicu, în- 
titulată „Carnet de soldat“, Este 
povestea emoţionantă plină de 
tablouri sguduitoare, a unui S0l- 
dat care pleacă la războiul de 
desrobire și ia parte la lupte. 
până la căderea Odesei. Un frea= 
măt clocotitor, rupt din realitatea 
câmpurilor de bătaie pulsează în 
pagini; cu o simplitate benedic- 
tină se desfăşoară  peisagiile, 
Cartea va cuprinde și 39 de de- 
sene ale pictorului Nicolae Bruna. 


UNIVERSUL LITERAR 








Sfârsit 
și 
Gonindu-mi lumina, mă'nalţ către tine 
Şi gândul se'ndreaptă pe lacrimi sau sânge, 


Părea că destinul își zornăie 'n mine 
Scheletul vremii care, rostozolită plânge, 


Răsare noaptea'n clipa când templul de odinioară 
Ca'ntr'un cavou, încheagă văpaea în pământ 

Şi când amanții-și plimbă pe inima-vioară 
Areușul desnădejdii şi Marele Cuvânt, 


Veneai purtând pe șolduri, săruturile mele 
Lăsându-ţi tinereţea în clinchet ca să-ţi sune 
Departe, viaţa noastră pornise înspre stele 
Şi in odae râsul intr'un oftat apune. 


Te caut în limanul uitării, cum nebunii 

Işi caută în ţărână sclipiri de perle rare 

Și cred că'ntr'o mocirtă au prins razele lumii, 
Apoi își duc surâsul pe zilele amare, 


ION MAICAN 


Ynserare 


Sângerat de-al motilor zăgaz, 
Soarele se nărue 'n islaz, 
Umbre revărsate dintre zări 
Vin cu noaptea vânătă călări, 


Mitiștea, ogoarelor se coace 
In a yremei rodnică găoace, 
Şi trezite la o viaţă nouă 
Gândurile picură în rouă. 


Turmele 'necate 


"m umbră pasc, 


Stelele din negură renasc. 
Foşșnete :nălțate ca un cântec 
Limpezesc al pisului destântec, 


Cugetul le sângeră pe buze 
Lumilor să fie călăuze, 

Şi *ntr'o stea de august căzătoare 
Dumnezeu coboară pe opoare 





MARIANA MOISA 


SI 
PD 
1 


E a) 
Da 


CANTECE NOUI 


Ceva despre „vocaţie“ 


Ciudate mai sunt şi aceste 
întortochiate căi ale poesiei. 
Rătăcești prim meandrele lor 
ani dealungul, descoperind zi 
de zi lucruri şi aspecte pe care 
nici nu le bănuiai — întocmai 
ca pe-o ţară pe care nu o cu- 
noști decâţ din vise. Rainer 
Maria Rilke, în ale sale seri- 
sori către un tânăr poet, s'a o0- 
prit mai îndelung asupra aces- 
fei stări de spirit; dar nu a 
spus totul, așa cum totul nu 
va putea fi spus niciodată. 

Poetul nu este poet, dacă 
ceeace îi place lui să numească 
„imspirație“! se mărginește a fi 
numai un efort liric, o lăuda 
bilă sforțare, cum dim păcate 
se manifestă la atâţi barzi, 
Dacă poetul acesta se va opri 
aici, el va rămâne toată viaţa 
un şcolar silitor, care nu va 
putea spune niciodată mai 
mult decât a spus în prima 
clipă a existenţei sale.  Vor- 
beam odată despre așa numita 
tragedie a locului comun în 
poesie, și nu ştim dece ne du- 
cem şi în clipa aceasta cu gân- 
dul înapoi, la acest fenomen. 
Căci în tânăra poesie de azi, 
sunt prea mulţi poeţi silitori și 
prea puţini oameni cu vocaţie. 
Am asistat uluiţi la fenomenul 
următor: circulau întrun timp 
în publicistică felurite genii, 
genii culte, genii inculte, dar 
niciunul dintre aceștia nu-și 
pusese vreodată problema dacă 
„geniul“ lor este însumat în 
sfera vocației. Nimic mai fals, 








REVISTA VREMEA 


publică mai multe articole pline 
de interes asupra personalității 
iui Maiorescu, odată cu împlini- 
rea a douăzeci şi cinci de ani de 
la moartea ilustrului critic. Nu 
revenim asupra celor spuse, fiind, 
scrise de pene pricepute, un o- 
magiu meritat şi un gest de ade- 
vărată înţelegere a muncii lui 
Maiorescu. 

Dar remarcăm această come- 
morare în legătură cu un arti- 
col al d-lui Philippide publicat 
de aceeaşi revistă acum vreo 
două săptămâni și altul al d-lui 
Ceuşiaunu din 5 Iulie, amândouă 
asupra importanţei Ardealului în 
literatura noastră. 

Toate aceste contribuții nu fac 
decât să sublinieze  desvoltarea 


centrului de cultură transilvan 
pentru Români 

Căci pe lângă Rebreanu și Coş- 
buc, spre pildă, Maiorescu însuși 
este un ardelean. 

Şi nu rămâme lipsită de semni- 
ficaţie observaţia că alături de 
mării creatori, un critic care să 
pună bazele uneia din cele mai 
solide şcoli literare românești, să 
coboare tot din plaiurile Tran- 
silvaniei, 


ACEEAȘI REVISTA 


prin scrisul d-lui Ivașcu, pune, 
credem, cea mai nimerită con- 
cluzie problemei traducerii hu 
Robelais în româneşte, ridicată 
de curând de alți confraţi. Ci- 
tăm: Noi nu vom pune întreba- 
rea dacă Rabelais poate fi tipă- 
rit în Românește ci... dacă Rabe- 


a. 


lais poate fi tradus în Româ- 
neşte, şi mai jos: Omul cult tre- 
bue să citească pe Rabelais în 
original, cum francezul care vrea 
să cunoască pe Creangă ne în- 
vaţă limba”, 

Prin aceasta s'a spus tot ce se 
putea spune mai just asupra u= 
nei traduceri, care făcută chiar 
de unul dintre cei mai talentaţi 
scriitori, n'ar egala originalul. 


REMARCAÂM 


activitatea de traducător a 
domnului: Al. T. Stamatiad. Pen- 
tru mulți, plăcutele versuri din 
civilizaţia extremului orient sunt 
necunoscute. Cecace însă este 
trist, este că Je descoperim abea 
acum, când alte popoare le-au 
descoperit mai de mult şi au 
creat curente întregi pe baza a- 
ceasta. 


BARBĂ RARĂ 


decâţ să munceşti ore și ore în 
șir, publicând poesii, tipărind 
volume după volume, pentruca 
în cele din urmă să vezi (sau 
să se vadă) că vocaţia ta era 
de pildă aceea de băcan sau de 
medie ! 

Stăteam de vorbă zilele tre- 
cute cu un de tot tânăr poet, 
autor a] câtorva remarcabile 
poesii, care ni se plângea că 
nu crede să mai aibă vocaţie. 
Convinşi fiind că interlocuto- 
rul nostru nu are dreptate, 
ne-am pus totuși următoarea 
întrebare: bine, să zicem că 
vocaţia lui este discutabilă, 
Oricum ar fi, aici îşi are însă 
docul acel „MAI“, pe care poe 
tul îl introdusese în discuție cu 
o inconștientă blândeţe, tră- 
gând în felul acesta întreaga 
spuză pe turta lui — cum se 
spune pe româneşte ? Şi totuşi, 
el avea drepţate, Nu numai 
fiindcă a reeditat pentru a nu 
știm câta oară acel „cogito ergo 
Sum'' — ci fiindcă își punea în 
chipul cel mai grav o problemă 
pe care tocmai fiindcă ar ţrebui 
să și-o pună fiecare om cu cap, 
nu şi-o pun deobiceiu decât cei 
ce cred că nu-l mai au... 

Vocaţia e o nuanţă. A avea 
sau a nu avea vocaţie, e cu 
totul altceva decât a avea har, 
In fond, fiecare om care a răs- 
foit o carte, un tom, o antolo- 
gie, poate să aibă la un mo- 
ment dat impresia că e plin de 
harul poesiei, începând să aş- 
tearnă şi el pe hârtie pogoane 
lungi și late de strofe. Din a- 
cest accident, se nase deseori 
aşa numitele genii, care trăesc 
pe urmă crescând din propriul 
lor putregaiu,  îngroșându-se 
și tuând proporții, amenințând 
cu înnăbuşirea tot ce e în ju- 
rul lor, 

Poetul autentic însă nu e a- 
cesta, El s'a întrebat în nopți 
albe, ore lungi, dacă muzica 
poesiei sale este şi muzica sfe- 
relor, dacă munca lui nu e nu- 
mai aceea a unui salahor, și 
dacă în strofele lui este ceva 
mai mult decât atâta, 

Pentrucă e infinit de trist să 
remarci la un moment dat că 
vocaţia ta nu e de poet, ci poa- 
te una cu totul alta, pe care 
până în clipa aceea nici n'o vi- 
sai. De pildă de clarinetist sau 
de watman, ceeace nu e unul 
și același lucru cu... poet. 


ȘTEFAN BACIU 


N. R. Manuscrisele se trimit 
la redacţie, menţionându-se pe 
plic: pentru Şt. B. 

„Din motive cu totul nepre- 
văzute, răspunsurile dela acea- 
stă rubrică se amână pentru 
No. viitor, când vor apare toa- 
te, împreună. Cerem scuze ce- 
lor ce le-au aşteptat... 





CRITICA LUI 


MAIORESCU 


(Drmare din pag. 1-a) 


Bărnuţiu, Cipariu, Aron Densușianu, presa 
transilvăneană, pentru a vedea că Maiores- 
eu îşi propunea să nu ţină seama de prejude- 
căţi şi să lovească oriunde eroarea submina 
o sănătoasă desvoltare. „Peniru noi — scria 
e] la 1869, — patrioiismul nu putea fi identic 
cu imperfecțiunea, şi o lucrare slabă nu me- 
rita laudă prin aceea că era românească. Ce 
este râu pentru alte popoare este rău şi pen- 
tru noi, și frumoase şi adevărate nu pot să 
fie decât acele scrieri române care ar fi fru- 
moase şi adevărate pentru orice popor cult“. 
Jar puţini ani mâi târziu, „el revenea, afir- 
mând că niciunul din membrii Junimii nu 
era contra naţionalismului, cum  însinuau 
unii, pentrucă aceia își păstrau luciditatea 
critică, dar că maţionalismul trebue văzut de 
toată lumea altfel decât ca „pretext pentru 
a ascunde sub drapelul și sub strigătul lui 
„Ştefan cel Mare“ şi „Mihai Viteazul“ toalte 
mizeriile şi crudităţile celor nechiemaţi și ne- 
aleşi“, 

Cum putea fi îndreptată literatura pe dru- 
mul cej bun? El şi-a dat seama nu numai că 
opera de artă este, în definitiv, rezultatul 
unei colaborări dintre autor şi public chiar 
după realizarea ei, dar că, în chip fatal, nive- 
lul publicului condiționează și nivelul opere- 
lor, A înţeles că a lua de mână pe scriitor și 
a-l conduce pe drumul pe care el îl presupu- 
nea cel bun, sugerându-i subiecte şi atitudini, 
determinându-i genul sau arhitectonica, ba 
13 urmă impunâmdu-i modificările formale pe 
care gustul său le cerea, era nu numai ab- 
surd din punct de vedere al psihologiei crea- 
toare şi rezultatul fals estetic, dar, până la 
sfârşit, inoperant, nefolositor. Este intere- 
sânt de şelevat că Maiorescu concepând şi 
punând în prâriică o critică diriguitoare, 
era departe de a realiza prin aceasta o cri- 
tică dictatorială, o critică de Stat. Dimpo- 
irivă, el era un Tevoltat, un luptător în 
cotitra normelor ce păreau tundamenţale, lip- 
sit de prestigiul pe care 1 l-ar fi dat vor- 
birea, în numele unor cerințe supra-indivi- 
duale organizate, De acea, dacă el a făcut 
o critică diriguitoare, a făcut-o în în- 
țelesu] cel mai bun, căutând să ridice 
nivelul, să facă mâi întâi cunoscute lu- 
crurile cele mai elementare din Estetică, 
pentru a putea face apoi o criţică bazată pe 
criterii estetice şi să fie înţeles dece o operă 
este respinsă, deşi după mentalitatea curen- 


tă ar fi admirativ acceptată, dece o alta, care 
pare neințeleasă, este plină de merite. Tre- 
buia, aşa dar, să vorbCască aceeaşi limbă, să 
privească fenomenele în același fel şi să 
ceară literaturii acelaşi lucru, pentru a că- 
dea de acord criticul, scriitorii și publicul; 
trebuia să procedeze la educaţia elementară, 
deopotrivă a artiștilor ca şi a cititorilor, 
S'a vorbit adesea de rolul lui Maiorescu ca 
sfătuitor al scriitorilor, Se pare însă că nu 
s'a insistat suficient asupra unui aspect al a- 
cestei activități. Rar intervenea criticul în 
Imcru concret, hotărind anume modificări. Işi 
arăta părerea, o susţinea, raportându-se îot- 
deauna la anumite principii generale ge artă, 
iar nu Ja gustul Său sau la gustul publicului, 
dar nu o impunea, Nemtumăraţe opere litera- 
re au fost publicate în Convorbiri, deși Ma- 
iorescu nu era de acord cu forma la care se 
oprise creatorul. Pentrucă îşi dădea seama de 
dezastrul artistic ce ar îi decurs din ameste- 
cul perosanlităţilor, pe de o parte; iar pe 


de alta, el era un adevărat cunoscător de ar-: 


tă care înţelegerea că frumosul nu se crează 
după reţete. De aceea, lăsând la o parte 
Despre scrierea limbii române (1868), a că- 
reia aşezare în fruntea listei „cronologice 2 
operelor lui Maiorescu nu e deloc lipsită de 
semnificație primul studiu al lui este Despre 
poesia română (1867), în are examinează 
Condițiunea materială a poesiei şi Condiţiu- 
nea ideală a poesiei. Ce urmărea prin aceste 
două capitole este pe linia acestei concepţii 
pe care am amintit-o: a da creatorilor ânu- 
mite morme generale despre ceea ce este cu 
adevărat poezia şi nu prea se ştia în vremea 
aceea în România. Maiorescu o spune lim- 
pede, dealtfel : „Scopul lor nu este şi nu poa- 
te fi a produce poeţi: nici odată estetica nu 
a creat frumosul... Ele îndeamnă pe acela ca- 
re are talentul înnăscut, să se perfecţioneze 
în arta sa, deșteptându-i atenţia asupra mul- 
tor particularități importante, pe care le-ar 
îi trecut cu vederea“. 

Dar urmărea nu numai atât, ci încă mai 
mulţ. Simţul său pedagogic îi spunea că 
creatori care să vorbească necontenit în pu- 
stiu nu pot exista şi nici o critică pe care 
publicul să nu o înţeleagă. De aceea, paginile 
din primu! său studiu de estetică literară a- 
veau scopul mărturisit : „să costribue să dea 
publicului o măsură mai sigură pentru a deo- 
sebi adevărul de eroare și frumosul de urit“, 





Greu s'ar putea imagina ceva mai ridicul 
decât un Maiorescu descinzânăd în literatura 
şi in publicul românesc dintre 1860—1870 cu 
exigentele unei estetice pure și al unui fru- 
mos absolut. Criticul nostru a știut să nu 
cadă în aceastţă postură, din care m'ar fi fo- 
losit nimeni: cu nimica şi instinctul l-a con- 
dus pe cărarea cea bună pentru a izbuti. E- 
ducând deopotrivă, în ce privea normele şi 
cerinţele generale, scritorii și publicul, se re- 
aliza o primă treaptă în urcușul greu ce-l a- 
vea, de întreprins. Este foarte posibil ca aces- 
tui caracter de „popularizare“ să se datoreas- 
că şi faptul, care pe vremuri a făcut ovare- 
care scandal, că Hegel și Vischer, ce fuseseră 
utilizaţi, nu sunt pomeniţi, cum s'ar fi cuve- 
nit într'o disertaţie ştiinţifică, 

Pe această linie de educator esteţic-literar, 
de educator culţural, rămâne Maiorescu mul- 
tă vreme. Limba română în jurnaieie din 
Austria (1868) era un semnal contra stricățo- 
rilor de limbă ca şi. contra formelor fără 
fond, cum mai ales.avea să fie In contra di- 
recţiei de astăzi în cultura românească (1868), 
Beţia de cuvinte (1873) şi Răspunsurile re- 
vistei Contemporane (1873); iar mai târziu 
(1902). Oratori, retori şi limbuţi, ariticole foâr- 
te actuale încă şi astăzi pentru stilul nostru 
de vieaţă literară sau politcă. Chiar studiul 
Direcţia nouă în poezia și proza română 
(1872) nu este decât um prilej de „tceţie“, 
dând de data aceasta exemple pozitive, nu 
negative, dar nu este o estetică literară pro- 
priu zisă. Cine se îndoiește să citească prin- 
tre rânduri necontenit și mai ales să citească 
îmcheerea ! 

In ce priveşte filosofia, s'a spus, se pare, 
că Maiorescu conștient s'a sacrificat de a îi 
un mare creator, pentru a rămâne un ideal 
profesor. E greu de spus dacă a sacriticat 
ceva. In ce privește literatura, este limpede 
însă că fără o minte lucidă şi fără un tact 
atât de rar ca al lui în oriticarea formelor 
momentului, ea ar fi rătăcit încă multă 
vreme. Maiorescu are marele merit de a fi 
înţeles cu adevărat menirea criticei şi a fi 
știut să o adapteze nevoilor momentului şi 
nivelului culturii. Renunţând la falsa și ne- 
rodnica erudiție, e] a devenit „un învăţător” 
în ce privește adevăratele cerinţe ale artei 
deopotrivă pentru publicul care trebuia să 
reacționeze ca și pentru artistul care crea. 
Privind critica literară nu ca o exegeză des- 
tinată unui cerc restrâns, ci ca un mijloc de 
a explica, de a interpreta, de a face cou- 
templabilă literatura celor mulţi, Titu Ma- 
iorescu, pentru nivelul cultural la care se 
află încă publicul românesc, rămâne și azi 
deasupra țuturor celor ce i-au urmat în a- 
cest domeniu, 


G. C. NICOLESCU 


==. 6 


DOMNUL „ŞTIE TOT” 


Oficial n'are profesiune, sau mai bine zis are 
mai wnulte. De fapt, are chiar foarte multe, adec- 
vate împrejurărilor şi mai ales... timpurilor. Ca 
înfăţişare exibă toate semnele unei nervozităţi 
excesive trădată de privirile speriate ale ochilor 
miopi, de mișcările mâinilor care frământă încon= 
tinuu ce le este mai la îndemână: batista, pălăria, 
sau în momentele dramatice nasturele dela haina 
omului căruia accidental îi destăinuieşte unul din 
nemaipomenitele secrete pe care le deține nu- 
mai el. 

Făptura lui rotofee este pradă unei veșnice 
şi iremediabile agitații, o neliniște care pe parte- 
ner îl intrigă, îl exasperează, îl obsedează şi în 
cele din urmă trecând asupra lui, îl molipsește. 
Această agitație este arma lui, apărarea lui, viea- 
ţa, destinul şi climatul care este mai necesar de- 
cât hrana. Vârsta lui este imposibil de stabilit 
pentru cronicari, căci omul acesta este un produs 
al solului. 

Obiectiv, ar putea avea calități; ar putea fi, de 
pildă, un excelent tată de familie și un admirabil 
iost orişice (am spus doar că o profesiune precisă 
mar putea fi stabilită nici cu ajutorul hrisoave- 
lor). Subiectiv, este periculos ca boala, exasperant 
ca un tratat şi pasionant ca un roman poliţist ra- 
tat. De găsit poate fi găsit oriunde după anotim- 
puri şi împrejurări, prin bodegile şi cafenelele 
mai mult sau mai puţin centrale, vara prin gră- 
dini și de când cu camufilajul, de preferință la col- 
țuri de stradă sau la localuri publice la intrare. 
Intrun cuvânt oriunde este aglomerație, mişcare, 
lume, viaţă, înghesuială și enervare. 

Căci eroul nostru fuge de singurătate ca de 
moarte. Elementul lui de basme este mulțimea, 
massa anonimă şi amortă în care se cutundă prin 
vocație și din plăcere, Deacolo își pescueşte tot ce 
alcătuiește în esență viața lui. Senzaţie şi anecdo- 
tă, — deci însăşi motivarea; şi justificarea existen- 
ţei sale. 

Odată cu zilele frumoase, cu viorelele și cu pă- 





lăriile de primăvară, îl vezi răsărind pe la amiazi 
pe Calea Victoriei sau mai bine zis nu-l vezi ci 
îl percepi, îl simţi, îl auzi, ca pe un rău de nein- 
lăturaţ pe care zadarnic încerci să-l ocoleşti. Ai 
avut ca atâția alţii... onoarea ghinionistă să-i faci 
cunoștința personală. Timid, îndrăznești să-l în- 
trebi ce se mai aude, mai mult ca să-i stăvilești 
potopul destăinuirilor decât din interes. Indată 
omul nostru își ia aere de conspirator, aruncă 
dejurimprejur priviri bănuitoare şi-şi apropie 
scaunul de al tău. In sfârșit e sigur că nu va fi au- 
zit decât cel mult în raza a cel mult 5-—6 mese: 














OC 





— Cum ce se aude? Rău se aude, cât se poa- 
te de rău, nenorocire mare, dom'le ! 

— Nenorocire ? Ce fel de nenorocire? Gândul 
te poartă la toate nenorocirile posibile și imposi- 


. : vi . : . Li 
bile care ameninţă pe omul modern. "Ţi-ai pierdut 


cartelele ? i s'au rupt pingelele ? Ţi s'a isprăvit 
zahărul ? 

Desgustat de meschinăria prezumţiilor tale per- 
sonagiul se agită nervos pe scaun. 

— Nu ştii că suntem pierduţi ? 

— Pierduţi ? Cum pierduţi ? 

Clipeşte neîncrezător în dosul ochelarilor, 

— Nu știi? N'ai auzit nimic? Enervat, simți 
cum te cuprinde fără apărare agitația lui. 

— Ce să aud, domnule? Se aud acum atâtea 
prostii ! 

— Cum prostii! Nu mă crezi pe mine, dacă-ţi 
spun EU căruia răposatul cutare (vreun fost ex- 
personagiu politic) nici nu se mișca fără să mă 
întrebe pe mine ! Dacă nu știi, află că până în 25 
de ore 16 minute și 2] secunde nu vei mai exista. 

Te scuturi uluit ca de un coșmar: 

— Dece să nu mai exist ? Doar nu sufăr de ni- 
mic ! Dece să mă lovească damblaua sau să mă 
calce mașina toemai pe mine și tocmai peste 25 
ore, 16 minute şi 21 de secunde ? 

— Păi nu numai pe d-ta. Pe toţi, dragă, pe toţi, 
face el plângăreţ. Nu. știi că se apropie ? 

— Cine se apropie, domnule ? Furtuna, potopul ? 
Spune, odată că înebunesc, 

— Cutremurul, vine cutremurul, răspunse calm. 
Mâine la ora 15 și 16 minute și epicentrul este la 
2000 de kilometri. Catastrofă, nu altceva. S'a is- 
prăvit cu noi... 

— Păi de unde ştii d-ta aceasta? Eu știu că 
nici seismografele nu pot profetiza cutremurele. 

— Vezi că nu ştii nimic? Nu puteau, sigur, îna- 
inte, dar văd că habar n'ai ce se petrece pe lume. 
Nu ştii că s'a inventat un aparat care presimte cu- 
tremurul cu trei săptămâni mai înainte? E o in- 
venție secretă. 

— Dar de unde o știi d-ta ? 

E] te priveşte jignit. 

— Eu să nu știu? Dacă-ţi spun EU, pot să mă 
crezi. Mie nimic nu-mi scapă. Și răposatul nea 
cutare îmi spunea de câte ori se întâmpla ceva 
important : N'ai aflat nimic nou? Că tu pe toate 
le ştii... 

La ora indicată pentru prăpăd îl găsești senin 
la cafenea sorbindu-şi liniştit cafeaua. 

— Ce cauţi aici? îl întrebi înspăimântat de 
perspectivele eventuale ale cutremurului în ca- 
fenea. 

— Cum ce caut ? Nu vezi că-mi beau cafeaua ? 

— Bine, bine dar o să ne găsească aicea şi 
ne-am curăţat. 

— Cine să ne găsească, te întreabă mirat ? Poli- 
ţia ? N'am făcut nimic. 

— Nu, cutremurul. El te priveşte cu ochi goliţi 
de înțeles. 

— Cutremurul ? Care cutremur dragă ? 

— Păi nu mi-ai spus d-ta eri de cutremur, de 
aparatul de care n'a auzit încă nimeni, de... 

— Fugi de-aicea domnule, astea-s prostii. Nu te 
mai lua și d-ta după toţi... alarmiștii ! Și îndepăr- 
tând nervos cu mâna orice posibilitate de replică, 
te întreabă : 

— Ai auzit? 

— Ce să mai aud? Alt cutremur, inundație, 
erupție vulcanică ? Ciocnire cu o cometă ? 

— Fii serios d-le. 

Omul nostru e indignat. 

— Când trecem prin momențe atât de grele, 
d-ta te ocupi de prostii din astea? N'aveţi pic de 
seriozitate. Nu-ţi dai seama ce se întâmplă? N'ai 
auzit nimic? Iţi spun numai d-tale că te ştiu om 


UNIVERSUL LITERAR 
BL 


A 


1o€e mau. 


— Reportaj 


spre America, el fiind minor, a trebuit să se mulțumească să fluture cu 
batista albă în gara celei mai mari renunțări. 





CR 
VIEI 





de PAUL I. DANIEL 


serios, dar să nu mai spui altcuiva... E un secret 
de... Stat. Iți dai seama de ce e în joc. Şi apro- 
piindu-și scaunul, îţi spune la ureche o poveste 
petrecută, cândva, prin culisele vreunei instituții 
de Stat, cu eroi dispăruți și la care, bineînțeles, 
a asistat el personal. 

Dezamăgit întrebi: 

— Bine, dar secretul de Stat? 

— Păi nu-i spusei? Ce crezi că asta aşi fi 
spus'o oricui? Să nu sufli nimănui un cuvânt că 
€... catastrofă. Mie nimic nu-mi scapă, așa spu- 
nea și nea cutare, Dumnezeu să-l ierte... 

Ca orice om, d. „Ştie Tot“ este un vanitos. 
Oamenii vanitoși sunt cei mai inofensivi căci va- 
nitatea, ca orice slăbiciune, îi răpește de apărare. 
Biată și meschină vanitate care nu-şi găseşte ali- 
mente şi pretexte decât în lumea din afară. 


VAMPA.. 


Pe înserat, când arşița s'a mai potolit, iese pe 
poartă cu paşi legănați, își poartă rochița nouă de 
surah vegetal pe sub nasul vecinelor strânse în 
grup la taifas. Apariţia ei e primită cu o gamă de 
înterjecţii, eu clătinări înciudate din cap, în timp 
ce ea sgâriindu-și pluta dublă a pantofilor ortope- 
dici de bolovanii mahalalei, zăboveşte dinadins 
puţin pe sub fereastra Vasileascăi, așa, ca să-i 
vadă mai bine rochia nouă şi să crape de necaz. 

In timp ce se îndepărtează spre staţia tramvaiu- 
lui tixit care merge spre centru, în urma €i s'au 
deslănțuiţ comentariile : 

— O văzuși, soro ? Hala] de ea. Aşa trai mai zic 
Şi eu. 

— Dar lasă-mă soro, mare lucru nu e de capul 
ei ! Ce folos că are ceva zdrențe pe ea? O văzuşi 
dimineața înainte de se spală pe ochi ? Butniţă, nu 
altceva, Și ce crezi că straiele astea care le are pe 
ea sunt cine știe ce? Ia, niște zdrenţe colorate. Ma- 
re scofală să te ţii cu tot cartierul ca să te înţolești 
puţin. Nu știi că a prins-o alaltăseară Marineasca 
în Cișmigiu cu bărbatu-său și a cotonogit-o rău? 
Păi, dacă ași vrea și eu să stric casele oamenilor, 
ași arăta ca o prinţesă, nu ca matracuca asta! 

Astfel grăi o mătușe care de mult îi poartă sâm- 
betele. In timpul acesta, eroina scandalurilor noc- 
turne din cartierul Tei se urcă foarte sigură de 
sine în tramvai la clasa întâi (de fapt, la remorcă 
e mai mult aer, dar e lume mai amestecată). Timp 
de trei sferturi de oră, cât durează drumul spre 
centru, se examinează în oglinjoara poşetei roșii 
şi-şi retușează pe alocuri fațada grav amenințată 
de topirea Rimmel-ului. Apoi își aprinde o țigară 
și imitând rotocoalele elegante, aşa cum a văzut 
Sâmbătă seara la cinema „Șic“ în filmul cu Mar- 
lene Dietrich. De fapt, Marlene Dietrich nu mai e 
la modă, dar m'are aface. Vedetele astea noi nu-i 
plac deloc. Prea sunt neţesălate, nedichisite, nea- 
ranjate, parcă ar fi din Tei, nu din Hollywood. Şi 
vorbesc şi se mişcă ca toate fetele întâlnite pe 
drum, nu ca arțistele. 

In capul ei mișună fel de fel de gânduri pe care 
domnul care privește de pe platformă perspecti- 
vele larg oferite de rochiţa de surah nici nu le 
bănuieşte. 

Cum ar putea ști, de pildă, că Vasileasca i-a stri- 
gat eri dela geam când eșise să-și scuture țoalele : 

— Fir'ai a naibii de grăsană să fii! Dacă te mai 
prind cu bărbatu-meu la poartă, îţi tund chica la 
numărul zero. 

Auzi „grăsana ?*“ Şi ea care se chinuiește cu o 
dietă din cele mai severe cum a citit într'o revistă 
de cinema. Dimineaţa ia un pahar cu apă caldă cu 
lămâie, la prânz..... seara. Atunci cum se face că 
Marlene Dietrich e totuşi mai subțire decât ea 
care trebuie să se strângă destul de serios în cor- 


e Sof Cn a TR E E E E CE Ea a e ta 8 ec E E E CE Ca E E Dec 








18 LULIE 1942 








set după arşița asta... Şi o altă vecină a făcut-o de 
găină pestriță şi de curcă plouată ! 

Substantivele cam ghicește ea că se aplică inte- 
gral fiinţei ei fizice și morale, dar epitetelor nu le 
găsește niciun rost. Dece de pildă „pestriță“ ? Ea 
care are atâta gust în îmbrăcăminte şi e totdeauna 
asortată ! Nu poartă ea sandale roşii și mănuși și 
poşetă la culoare ? E adevărat că poşeta vrea să 
imite în chip suspect crocodilul şi că mănuşile tre- 
buie să le înmoaie în cerneală roşie... Dar, însfâr- 
șit, timpuri grele, mai ales pentru o femeie fatală. 
Și de ce „plouată“ ? Numai ea ştie cât trebuie să 
se căsnească cu Jean coaforul din colţ, care nu în- 
țelege niciodată că ea vrea numai o coafură absolut 
originală şi că nu înţelege să fie la fel cu Vasileas- 
ca sau madam Sbânţa care-și coafează în fiecare 
Sâmbătă chica cu colț şi bucle. Părul ei e platinat 
şi se revarsă în bucle permanente pe umeri. E 
adevărat că la rădăcină se cam vede negrul de ori- 
gină, dar muimai când te uiţi cu prea multă atenţie. 

Și strângându-și dispreţuitor buzele desemnate ” 
cu ciclamen model Joan Crawtord, îşi spune că la 
urma urmei lumea este rea, invidioasă și neînţele- 
gătoare. 

— Imi permiteți domnişoară ? — o întrerupe 
domnul de pe platformă, când a ajuns tocmai în 
acest punct al cugetărilor sale. Imi pare că v'am 
mai văzut undeva. 

Ea îl măsoară cu priviri... rimelate și dispre- 
țuitoare și constată că poartă mustăcioara a ]ă... 
Clark Gable și că e cam malagambist ; îi răspunde 
din vârtul buzelor privindu-l peste umăr : 

— Mă confunzi, dom'le. 

Junele Clark Gable se înflăcărează, 

— Sunt sigur că v'am văzut alaltăseară în gră- 
dina Botanică, Eu nu mă înșel. O figură ca a dum- 
neavoastră nu se poate confunda. 

Ba zâmbește tot fatală, dar puțin măgulită, 

— Vai, dom'le, îmi faci complimente. 





Clark Gable în ediţie de cartier îşi ia rolul în 
serios şi ducându-și mâna la inimă declamă : 

— Nu mă insultaţi, domnişoară. Eu nu obișnu- 
iesc să fac complimente. Nu vi sa mai spus că 
sunteţi cea mai fermecătoare ființă. că aveţi ochi 
mai perverși ca Marlene Dietrich, o gură mai sen- 
suală decât Joan Crawford, un păr mai blond ca 
Greta Garbo, etc. ? 

Odată conversaţia pornită, restul decurge nor- 
mal. Ea se gândește ce va spune Vasileasca atunci 
Când o va vedea întovărășită de noua cucerire, iar 
el e încântat că-şi va privi prietenii cu superiorita- 
tea îngăduitoare a unuia care a acostat cu succes 
o damă „mişto“. Ea cugetă la calităţile ei fotoge- 
nice pe care un ochi mai exersat le remarcă 1me- 
diat, iar el e plin de calitățile lui de june prim 
amorez cărora nicio femee nu le rezistă. 

De fapt, amândoi sunt perfect sinceri şi în mă- 
sura îngăduită de anumite imponderabile care nu 
intră aici în discuție, au cea mai absolută drep- 
tate. 





— „Oare ca fac acum?” 
Simţi în palme ghemul fitilului. Se lumină deodată şi-l cuprinse o 





COLONIE 


(Urmare din pag. 4-a) 


Pela cpt seara, se ridică dela masă, salută pe cei din jur și piecă 
acasă. Mergea prin mijlocul drumului. Era ameţit. Li vâjâia capul îngro= 
zitor, deşi dincolo de iuciditatea-i rămasă, îi lumina speranța unei desle- 
găn. 

Ajuns acasă, se desbrăcă. Intrat în odaie, aruncă o privire asupra 
geamului. Totul părea în ordine. In bucătărie, Lenuţa repara niște ciorapi. 
Nici nu se uită la el. Acesta își scoase bricheta din buzunar şi turnă ben- 
zină în ea. Ea se încruntă şi-l repezi: 

— „Fugi de aici cu putoarea aceia. Mai bine te-ai grăbi, că suflă 
sirena și tu tot pe acasă ești“. 

— „Nu-ţi place mirosul, ai? Cred și eu că nu-ți place“. 

Din nou îl inundă o bucurie mare. Taina ce-l separa de ea, îi dădea 
Siguranţă şi-i mărea încrederea, Il apucă o poftă să se joace şi mai 
mult cu ea. 

— „Tu, hai să te sărut! Trebuie să te obişnuiești şi cu mirosu! de 
benzină; că doară ești muierea mezi! Nu?“ 

Ea işi făcu cruce şi fugi în odaie. Lui Ion îi veni să râdă la gânăul 
că a reuşit s'o sperie. 

Ieși în pridvor şi strigă copiii cari se jucau în faţa casei: 

— „Neiu! ţa!“ 

De pe uliţă răsăriră fețele înroşite de joacă ale copiilor, Ii ridică în 
braţe şi-i duse în casă. 

— „Noi mergem la tuşa să dormim“, zise băiatul, cu ochii măriţi 
de mânârie, 

— „Bine, dr:gul tatii, bine!“ 

Iși luă securea şi porni, Nu se duse la mină, ci o luă încet către 
deal. Se trânti aici sub o satcie și privi de Sus, luminile comunei. 

Singurătatea locului, separarea de lume și mai ales conștiința a 
ceeace trebuia să facă, îl umplură de tristețe. Ura toată lumea, toate lumi 
nile asiea care ardeau, tpate casele, toată copilăria sa împrăștiată pe uliţi 
Și în praf. Iși ura toată viața. Zări umbra neagră a clădirilor uzinei şi îl 
copleși un val rece de moarte. 

Urmări pierdut un tren ce pufăia din greu dincolo de râu. Lumini'e 
roșii şi verzi, vagoanele închise ce dispăreau spre gura văii, i-au trezit 
in suflet nostalgia marilor călătorii. A privit de atâtea ori gara, pândind 

„trenurile ce piecau, gcăldându-se în gândul depărtărilor miraculoase; i 
« închipuia ţări îndepărtate, calde și bogate, călătorii lungi pe mări nesfâ 


”. şite şi zile de vrajă în peisagii feerice, Când au plecat atâția din oi bd 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“! BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 


Intunecându-se de-abinelea, se urni. Sări un gard şi se îndreptă peste - 


grădini spre casă. 

Il lătrară nişte câini. Grăbi pasul. Alunecă într'un șanț de irigație 
și se murmdări cu noroiu pe mâini. Nu scoase nici o vorbă., Il gonea ceva 
din spate. Parcă în sufletul 1vi se cohorise o a!tă existenţă care-i manevra 
mișcările şi care îi înțepenise în loc, creerul. [i şurea în urechi propria-i 
respiraţie și ochii, desnădăjduiţi, căutau avizi, spre pâipâielile luminoase 
de dincolo de grăgini. Intră într'o curte cunoscută. Era casa surorii sale. 
1şi aduse aminte de copii şi i se umplu sufletul de o iubire nesfârşită. Sim- 
ţea că nu se poate lipsi nici un moment de ei. Bătu în uşă cu muchia 
toporului. Apăru în prag figura speriată a surorei sale, cu ochelarii pe 
vârtul nasului și cu lampa de petrol în mână, 

— „Ce-i omul lui Dumnezeu? Unde umbli noapțea?” 

Ion trecu în odaie fără să-i răspunâă. Il primi un miros greu de 
trupuri obosite și flacăra scăzută a unei lămpi. Dibui pe întuneric şi găsi 
copiii îmbrățișaţi. 

1 se puse în drum, soră-sa ! 

„Da' lasă copiii în pace, Ioane! Ce-l scoli cu noaptea n cap. Tu 
nu vezi că n'au ghete în picioare? Unde-i duci acum pe întunerec? Lasă- 
mă măczr să-i încalț“. 

— „Lasă tu că are cine să-i încalţe. Nu's ei copiii nimănui. Că doar 
avem şi noi o casă“. 

Și pieri în noapte. Soră-sa rămase uluită în prag. Se închină în- 
epăimântată și închise ușa. 

— „Să-l ferească Dumnezeu de păcat!” 

Ion se strecură prin grădini spre casa: casa lui. Gâfâia. Copiil prinși 
de gât, tăceau, speriaţi. Călca greu. Piciorul i se afunda în pământul moale 
şi cleios, care se îngrămădea, lipindu-i-se de talpă. 

Fetița începu să scâncească. 

— „Nu plânge, Ița tatii, nu plânge. Tata-i om bun. Om tare bun” 

Dar ii curgeau și lui lacrimi grele pe faţă. Ploaia începu deodată 
sublire și rece. Se opri un moment, dezorientat, prin grădini. Desfăcu 
mantaua și acoperi copiii. Apoi porni din nov. 

Cum ajunse în grădina casei lui, lăsă copiii în colțul dinspre uliţă, 
Le așternu pe jos mantaua și îi acoperi cu haina lui. Le făcu semn să tacă, 

Apoi, numai în cămașă, se furişă printre straturi înainte și se trânti 
lârgă tufele de sub geam. Nu auzea nimic. Rulourile erau trase şi în ca- 
meră era întuneric. Pipăi încet cu mâinile și dădu de ghemul cu fitilul 
de aprins. Așteptă. Asculta ploaia cum bătea în geamul închis. Undeva, 
„departe, în altă uliţă, începu tânguirea bețivă a unei armonici. Ascultă 
pierdut melodia și când încetă îi păru rău. Deodată se aprinse brusc lu= 
mina în cameră. Ion se sperie. Ii bătea inima în gură. Auzi voci grăbite, 
un râs răsfăţat, apoi lumina se stinse din nou. 

Nu ştiu ce să facă, Ii tremura mâna și îi curgeau lacrimile dea- 
lungul obrazului. Ochii i se sgâiau pe întuneric. 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării 


undă rece de bucurie săsită, deși !acrimile nu încetau să-i curgă. Cotrobăi 
nervos prin buzunare și scoase bricheta. Ii căzu șapea din cap. No mai 
ridică. Părul i se lipise de îrunte şi cămașa, udă de ploaie, îi fleşcăia pe 
mâneci. 

Scăpără grăbit de vreo trei ori, până se aprinse flacăra... In lumina 
galbenă, tremurată de vânt, chipul lui avea o culoare descompusă, bolnavă. 

Dădu foc fitilului. Işi aduse aminte că ccesia ar putea fi ud deşi 
fumul înainta încet pe fir. Incepu să mormăie, îngrozit de îndoială 
„Doamne dă să nu fie ud!” Privi spre geam, Se rostogoleau în el așteptă- 
rile grămezi. Obsedat, işi strâmtase toată ființa în gândul fumului ce 
înainta pe fir: „acum trece prin geam; acum e după dulap, acum e sub 
pat, acum... acum... 

Așteptarea îi înghețase în privire, Opri respiraţia, care i se părea 
că iungeşte timpul. Căută să se facă una cu întunericul, să se suprapună 
cu toate simțurile peste geamul negru, brăzdat de picurii indiferenți 
ai ploii. 

Exp:ozia veni ca din lăuntrul său, ca şi cânâ ar fi plesnit o coardă 
întinsă prea tare. O lumină roșie inundă fereastra. Geamuri sparte se 
prăbușiră ascuţit. Ion respira des, Aştepta încă ceva. Să sune o sirenă, 
să audă strigăte sau așa ceva. Avea sensația că terminase o mare însăr- 
cinare şi aștepta acum un impuls extem care să-l sloboadă din chinuri. 

Ochii, străini, urmăreau lacomi flacăra ce se prinse de rulouri, şi 
fumul negru otrăvit, care ieșea prin ochiurile sparte. 

Incepu să plângă cu hohote. Se simțea căzut undeva jos de tot, 
de unde nici strigătul, nici plânsul de moarte nu răzbătea la ziuă, 

-— „Sa sfârșit, Totul sa sfârşit!“ 

Iși pipăia, nervos, corpul ce i se părca străin, sfâșiat de o altă lume, 
necunpscută şi rea, Auzi ca prin vis țipetele speriate ale copiilor, Se ridică 
şi porni spre ei. Avea săpat pe faţă un val nemișcat de mirare. 

Ridică de jos copiii înspăimântați și-i asăță de gât. Apoi, încet, 
Iără să întoarcă privirea, caşicânăd ar fi pășit spre o altă existenţă, porni 
spre uliţă. Fixase in zare punctul unde în întunerec se scăldau luminile 
mărunte ale uzinei și unde parcă îl aștepta o scară neagră, infinită, pe 
care voia să coboare, să coboare, în adâncuri. Nu vedea nimic în jur. 
Repeta încet, obosit și bolnav: 

— „Nu-i nimic, dragii tatii, nu-i nimic! Tata-i om bun, Om fara 
bun !* 

Incetase ploaia. In zare se deschise un colț senin de cer. Melodia 
melfăită a harmonicei reîncepu. Dinitr'un salcâm o frunză galbenă, în- 
greuiată de apă, căzu în noroiu. In întunerec răsuna glasul plâns al lui 
Ion : 

— „Tata=i om bun. Om tare bun!“ 

ION D. SARBU 
Sibiu, în 14 Mai 1942, 





o... 


dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939