Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0007

VAI VIPSUL LIILDAP 


REDACȚIA: 
STR. BREZOIANU, 23 e TEL. 3.30.10. 


ABONAMENTE: 


220 pe an 
120 pe 6 luni 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


ANUL XLVII 
SÂMBATĂ 2 APRILIE 1938 


e No.7 





Pi 





POESIA DOMENIU EXCLUSIV 


O anumită lume nu „admite: o a- 
numită poesie. Ce importanţă poate să 
aibă asta ?, veţi întreba. Desigur, nici- 
una... A „admite“ poesia sau a nu o 
admite este fără îndoială un joc pueril 
de cuvinte, o întreprindere care de 
cele mai multe ori califică pe judecă- 
tor, mai mult decât pe cel judecat, 
Lucru în sine, lucru perfect obiectiv, 
poesia trăește cu regalitatea ei indiie- 
rentă, dincolo de capriciile noastre, din- 
colo de ce poate să ne placă sau nu, 
ca o expresie ideală și nedefinită, dar 
permanentă, fireşte, a puţinelor valori 
absolute în care legănăm ilusii. Soco- 
tesc de aceea că POESIA ESTE SCRI- 
SA NUMAI PENTRU POEȚI, NU ŞI 
PENTRU PROFANI — şi mă sur- 
prinde că, după cunoștința mea, nu sa 
exprimat până azi acest adevăr. 

Este astfel deosebit de interesant să 
vedem sentimentul profanului în fața 
poesiei... Dacă nu o refuză, atunci... o 
admite firește, — dar în ce fel și cum! 
Nimic n'ar putea să fie mai deprimant 
și mai violent. Profanul laudă poesia 
— când acest miracol se întâmplă (...și 
nu se întâmplă decât atunci când locul 
comun sau rutina au impus anumite 


„Valori consacrate“) — dar o laudă a- 
tunci pentru anecdotă (care poate fi 
„mobilă“, „duioasă“, „morală“, „ins- 


tructivă'“' sau nu mai ştiu cum), pentru 
sonoritatea exterioară (nu fireşte pen- 
tru cântecul ascuns, intrinsec), pentru 
acele cuvinte „ce din coadă au să 
tune'“, o laudă cu un cuvânt pentru 
calități vulgare de stil și peniru co- 
mune valori terestre, adică tocmai 
pentru tot ce nu este poesie și apasă 
pe aripile poetului, pentru tot ce este 
balast. pentru discurs, tot lucrul acela 
în sfârşit de care poetul sar li vrut 
liberat, dacă omeneşte i-ar fi fost cu 
putinţă... 

Observaţie care se poate verilica 
oricând, care face de atâtea ori mate- 
rialul penibil al coloanelor literare de 
la gazetă, ea ne obligă să ne oprim 
mai atent la granița aceasta uşor vi- 
sibilă dintre poesie şi lumea ne-pos- 
tică, sau, am vrea aproape să spunem, 
organic anti-poetică. 

Ce se întâmplă, într'adevăr, şi care 
este natura acestei adevărate perple- 
zități ? De o parte poesia, de altă ci- 
neva care crede că a atins-o, dar care 
va sta interzis și n'o va întâlni nici- 
odată, n'o va putea întâlni. 

Va trebui s'o spunem dela început: 
nu € vorba numai, cum S'ar părea, de 


de TOMA VLADESCU 


o simplă deplasare de sensuri, ceea ce 
încă ar fi remediabil — dar lucrul ni 
se pare mult mai adânc şi noi l-am 
analisa întrun fenomen de osmosă 
imposibil. O întrepătrundere care nu 
este cu putință, — acesta ar fi singu- 
rul raport exact între profan și poesie, 
ca de altfel între profan şi tot lucrul 
de artă. 

Când Maurice Barres era felicitat 
de alegătorii lui dela Hale pentru... 
Culte du moi, pentru Berenice, pen- 

(Urm..re în pagina 8-a) 





Secolul al XVII-lea 
în pictură 


In evoluţia picturii, secolul al XVII- 
lea, actualmente înfățișat în cadrul u- 
nei mari expoziţii londoneze, reprezin- 
tă un moment însemnat prin apariția 
unei tendinţe naturaliste din ce în ce 
mai pronunțate. 

După ce în Renaştere se puseseră ba- 
zele picturii moderne, pe temeiuri re- 
ligioase şi mitologice, în secolul al 
11-lea, pictorii sunt împinși, pe de o 
parte de progresele artei, pe de alta 
de un eveniment important de ordin 
social, către o artă profană. 

Civilizaţia, luând o accepţie similară 
celei pe care i-o dăm astăzi, se apropie 
de modalităţile noastre de traiu. Astfel, 
nobilii din diferite ţări treceau adesea 
peste graniţi în călătorii de agrement. 
Posedând averi mari, nu  pregetau să 
achiziționeze opere de artă de mare va- 
loare. Cererea de opere artistice fiind 
mare, pictura coboară din panourile 
frescelor, se desprinde de pe pereţii 
imenselor catedrale ori ai camerelor 
princiare, spre a se restrânge pe pânze 
mobile, uşor de transportat şi căutate 
de cumpărători. Odată cuprinse în a- 
ceste pânze, şi subiectele încep să 
piardă pecetea religiei ,să devină mai 
uşor de deslegat pentru oricine, să re- 
prezinte lucruri pe gustul celor ce le 
căutau. 

Apar, prin urmare, opere înfăți- 
şând subiecte de toate zilele, obicinuite, 
vulgare. Caravaggio este chiar renumit 
pentru vulgaritatea operelor sale. 

Pictorii nu mai sunt artişti în sluj- 
ba vreunui senior, ci devin personali- 
tăți independente. Rubens este ambasa- 
dor la Curtea Spaniei şi călătoreşte la 
Roma, Van Dyck pictor la Curtea re- 
gelui Carol I a! Anglie: 

Pe de altă parte, evoluţia artei pic- 
turale ajunge atât de departe, încât in- 
terpretarea peisagiilor, spațiilor și lu- 
minilor variate, devine o realitate. 
Rembrandt excelează în redarea clar- 
obscurului pentru care ajunge renumit, 
Rubens înfăţişează grupuri compacte, 
carnaţii vii, palpitante, Murillo prinde 
în penel lumina specifică Peninsulei 
Iberice, Ruysdael aduce pe pânză ca- 
dre rustice „pline de viaţă. 

Graţie progresului picturii, operele 
acestui secol par ferestre larg deschise 
asupra realităţii. Abundă jocurile de 
umbre şi penumbre, în lux de culoare. 

Peste tot arta tinde la naturalism. 

O anumită interpretare a culorii des- 
chide prin Van Dyck o perspectivă 
nouă. 

Adie un suilu romantic. 





Lin mare interpret al lui Bach 


„Dacă muzica lui Bach se poate cu 
adevărat asemăna unei catedrale go- 
tice. e de dorit ca executantul ei să-i 
prindă toată fineţea, nu numai maA- 
sivitatea“, îmi spunea zilele trecute, 
cu prilejul vizitei sale în Bucureşti, 
maestrul Wilhelm Kempff. 

Punctul său re vedere este cel ade- 
vărat. ; 

O biserică în stil gotic este o clădire 
imensă, austeră, împunătoare, copleşi- 
toare. Omul se simte lângă ea mic, 
supus, umil: sublimul impresionantei 
construcţii îl apasă Ji rămâne imagi- 





SCRIITORUL PETRU NEAGOE 


Vara trecută, scriitorul Petru Neagoe, 
ridicat ain mijlocul emigranților. arde- 
leni în Statele Unite, a vizitat România 
îm calitate de invitat al guvernului ro- 
rmaân. 

Cu prilejul acestei vizite, Societatea 
scriitorilor români l-a axes membru de 
onoare. 

Activitatea de pictor și scriitor român 
a lui Petru Neagoe în America era cu 
totul necunoscută majorităţii publicului 
românesc, cum necunoscută, este şi pri- 
cina adevărată care l-a determinat să 
primească ospitalitatea guvernului ro- 
mân, într'o obscură cameră de hotel de 
la Splendid Parc şi biletul de tren Bu- 
cureşti-Cherbourg (tără Wagon Lits) cu 
care l-a gratificat la plecare Biroul 
Presei din Ministerul de Interne, 


Petru Neagoe n'a venit la Bucureşti 
nici să uzurpe glorii literare, nici să be- 
ueficieze de anumite stipendii, cum ar 
fi făcut poate alţii în locul lui; nui 
sau dat banchete, nici n'a fost primit 
de potentaţii zilei, ci dimpotrivă, i sau 
pus toate piedecile posibile — din anu- 
inite pricini — pentru ca să nu poată 
ajunge în anumite locuri, unde sar fi 
cuvenit și ar îi trebuit să ajungă. 

In schimb, Petru Neagoe a fost primit 
cu brațele deschise de ţăranii mărgi- 
veni, de moţii din Munţii Apuseni şi cei 
de pe Crișuri, de tăietorii de păduri din 
Maramureș și cei de pe Ţara Oraşului. 
de piăeșii Bucovinei şi mazilii Basara- 
biei, de pescarii din bălțile Dunării, de 
pandurii Olteniei și plutasii de pe Mu- 
reş și Bistrita ; pentru ei venise în ţară, 
să-i vadă, să-i cunoască şi să-și aducă 
aminte din ceea ce a uitat din credin- 
tele, din raiul si obiceiurile lor, 

Sunt câţiva ani de când prima, carte 
a lui Petiu Neagoe şi-a făcut apariţia 
sfioasă în vitrinele librăriilor din Bu- 


curești. Această. carte a apărut pentru 
prima dată în franțuzește, editată de 
Albin Michel din Paris sub titlul Tem- 
pete, pe urmă a fost imprimată în ver- 
siune engleză şi tipărită de ObeLisk 
Press sub titlul Storm. Câteva exempia- 
re au pătruns şi în America, unde în 
Iunie 1932 cartea a fost pusă la index 
de autorităţile Uniunii. Toate protestele 
asociaţiilor culturale si ale Societăţii 
Civil Liberties Union au rămas fără re- 
zultat. Doi ani mai târziu — după ce 
foarfecile cenzurei americane își mai 
tociseră colții — concomitent cu scoa- 
terea de sub rigorile legii a cărții lui 
James Joyce — care pune imediat în 
circulaţie volumul Ulysse — a fost im- 
primată şi cartea, scrisă cu neobișnuită 
sinceritate şi desăvârșită onestitate de 
zândire, a lui Petru Neagoe, de câtre e- 
ditorul Coward McCann din New York, 
sub titlul Winning a Wife. Au urmat 
apoi romanele Easter Sun și There îs 
my heart pe care un editor bucureştean 
îl va prezenta publicului în versiune 
românească, chiar în luna aceasta. 


Succesul de librărie ai cărţilor lui 
Petru Neagoe se datorește în primul 
rând elemeritului absolut nou şi necu- 
noscut pe care l-a adus în literatura 
americană, care ofere unui scriitor toa- 
te posibilităţile, dacă știe și vrea să 
profite de ele și să le exp.oateze. Origi- 
nalitatea și valoarea operei literare a 
lui Petru Neagoe rezidă însă în stilul 
lapidar şi de o simplitate patriarhală 
în care înţelege să-și prezinte eroii, oa- 
meni simpli dela munte și din câmpii, 
ciobani şi plugari care vorbesc o limbă 
fără înflorituri meşteșugite, o limbă in- 
grădită de preocupările lor zilnice, iz- 
vorită din credinţa şi datinile pe care 
le-au mostenit și le păstrează de seco- 
ie, fără ca vremea sau suflui vieţii noui 
să le poată schimba. 


de JUL. GIURGEA 


Pentru noi românii opera creeată de 
Petru Neagoe are îndoită valoare. In 
primul rând trebue să-i recunoaștem 
marele merit că a reușit să fixeze pe 
hartă în fata conștiinței poporului aâ- 
merican, realitatea că există undeva în- 
tr'un colţ de pământ o ţară căreia îi 
vice România. Un popor care trăeşte in 
frica lui Dumnezeu și respectul de oa- 
meni, Pentru că a făcut să se desfășoa- 
re în fata ochilor acestui public, calei- 
soscopul pitoresc al unui neam de ță- 
rani cinstiţi, care au reuşit să-și păs- 
treze nealterată fiinţa lor etnică, un 
neam de oameni care aştepta ziua cea 
mare, ce trebuia să vină, pentru că ei 
au crezut într'ânsa, călăuziţi de gândui 
că o credinţă dreaptă poate muta și 
munţii din loc, nu numai rânduzlile tre- 
cătoare ale lumii. 

In opera sa Petru Neagoe nu este un 
umanitarist, nu este nici internaţiona- 
list şi nici cel puţin adeptul unei școaie 
literare, ci un om de omenie pur și 
simplu, care mâi are naivitatea să crea- 
dă în menirea de apostoiat a scrisului 
său. 

Criticul Edward J. O'Brien, în cuvân- 
tul de prezentare a cărţii lui Petru Nea- 
goe, spune că din opera spontană și 
plină de vigoare a acestui scriitor şi-a 
putut da scamă că el a reuşit să asi- 
mileze mult mai bine limba engleză de- 
cât Joseph Conrad „și adaugă: „Petru 
Neagoe are marea calitate de a pune pe 
cetitor în direct contact cu elementele 
naturei, calitate pe care nu o posedă 
scriitorii americani. Una din povestirile 
lui, Spovedania lui Gavrilă, ar fi putut 
să o semneze însuş Boccacio, dacă po- 
vestirile acestuia n'ar fi scrise în ma- 
niera nobililor si a doamnelor de curte 
de pe vremea aceea, cu toată că mă în- 
doesc că Boccacio ar fi putut să cu- 


(Urmare în pag. 3-2) 


nea unei desăvârşite armonii care-l 
îmbie la îngenunchere. 

Din nenorocire astfel este interpre- 
tată muzica lui Bach. Toţi executanţii 
sunt stăpâniţi de masivitutea ei. 

Pentru cei cari nu l-au auzit pe 
Kempiff, Bach a rămas ca un dom 
imens, splendid, dar de o înălțime în- 
spăimântătoare, E biserica gotică în 
măreţia ei. 

Dar catedrala aceea care ne impune, 
ne copleşeşte, mai are un element de 
o rară importanţă, fără de care și-ur 
pierde mult din farmec. 

Are fineţea, are graţia unor fiorituri 
minunate, unor  dantelări  măestre, 
care o înalță mai sus decât masivitatea 
ei. Acolo unde turnul cel mai înalt se 
pierde în cer, nu înălţimea ne cople- 
şește, ci fineţea, graţia. 

Fiecare frunză, fiecare chip de sfâat 
ce împodobește biserica deia pvale 
vânii în înăltimi, repreziniă o operă de 
artă, - 

Credinciosul e copleşit de masi- 
vitate, dar graţia fioriturilor îl înalță 
către Dumnezeu. După un extaz faţă 
de Creator, devine exuberant, ruga lui 
nu maiea câinelui înfricoşat de 
privirea tăioasă a stăpânului ci diti- 
rambul fericitului părtaş al gloriei 
dumnezeeşti. 

Sunt momente când raţiunea rece 
a notelor nu mai poate stăpâni efluviul 
farmecului dumnezeesc. Tot așa cum 
turnul e un salt minunat în spaţiu şi 
modularea frazelor armonice e o tre- 
cere dincolo de intelect, dar mai a- 
proape de suflet. 

Iată ce a priceput Wilhelm Kempff 
când a devenit un desăvârșit interpret 
al lui Bach. 

Pentru el mersul regulat al frazei 
muzicale reprezintă  masivitatea cate- 
dralei, iar florile, împodobirile, acelea 
sunt mai importante, mai uşor de a 
stăpâni sufletul. Lor se dedică el cu 
toată pasiunea, când degetele-i alunecă 
pe clape. 

Fiecare cută tăiată în piatră are un 
rost, un jarmec. 

Fiecare notă trebue să aibă sunetul 
ei, înterpretarea proprie. 

Kemnff așa fel execută. Finețea mu- 
zicii lui Bach nu poate fi contestată 
de nimeni. Dar ea trebue scoasă în 
evidență de interpret. lată ceea ce unii 
nu vor să înţeleagă, când neagă arta 
lui Kempff. 


VICTOR POPESCU 














CRONICA LITERARĂ 


de CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


UNIVERSUL LITERAR 





„ BANEA: ZILE DE LAZARET 


JURNAL DE CAPTIVITATE ȘI SPITAL 


(Fundaţia pentru literatură și artă „Regele Carol Il“, 1938) 


Ne-am gândit, citind cartea d-luj. G. 
Banea, ia unul din: aspectele cele mai 
Puțin ciarincaie ae  1enomenului li- 
terur. In operele al căror material uman 
provine a.nu'o descopenre surict 1n- 
dividuală, lăsăm deobiceiu la o parte 
problema procesului de aevenire ar- 
usucă.  Astiel nu simţim nevoia 
să şum dacă experienţa din care 
corespunde neapărat uneia din viaţă. 
daca personaguie au avut un protoup 
sau sunt plasmuiri, — şi mai aies, ni 
ne întrebam, în cazul când cartea re- 
prezintă un conținut dcoumentar bio- 
griic, — cât timp a trecut dela efectu- 
area reală a experienţei, până la tran- 
sigurarea ei, dacă autorul a creat 
char în mediul sensibil zugrăvit, sau 
mediul a lost depăşit prin alt mod de 
viaţă, etc., etc., 

Nu facem aceste consideraţii, chiar 
când întâlnim opere de un merit ex- 
perimental excepţional. 

Citind juranalul de captivitate și 
spital al d-lui Banea, problema de 
natura aceasta se ridică prea puternic 
ca s'o putem neglija. 

Autorul „Zileior de lazaret”, a intrat 
în răsboiu smuls de la universitate, 
unde se specializa în filologia ro- 
manică, şi avea desigur  veleităţi 
de scriitor. Şi-a dat seama de la 
început că răsboiul constitue șansa 
unei. experiențe extraordinare şi s'a 
apucat să-și ţie un jurnal intim. 

A fost rănit şi prizonier în Bulgaria 
şi a însemnat zi cu zi fapte şi întâm- 
plări, lucid, ca să compue apoi un ra- 
man. 

Jurnalul ma existat însă la întoar- 
cerea în ţară fiindcă bulgarii l-au con- 
fiscat la graniţă. 

D. Banea a fost rănit din primele 
zile ale răsboiului, la cap, de un şra- 
pnel, pe un câmp, lângă Parachioi, în 
Dobrogea. A stat puţină vreme întrun 
spital, la Razgrad apoi a îost tran- 
sportat spre granița sudică a bulgariei, 
într'un lagăr al ofițerilor prizonieri, 
Kârjâlia. In 1918 a fost schimbul de 
prizonieri, după pacea provizorie, şi 
autorul a mai intrat întrun spital din 
Bucureşti, de unde a plecat in Mol- 
dova, în căutarea regimentului. Partea 
III a cărţii relatează întâmplări din 
țară, până la terminarea campaniei de 
la Budapesta, în vara 1919. Sunt 20 de 
ani de la această epocă şi cu legitimă 
curiozitate ne întrebăm ce a făcut au- 
torul în acest timp, pentru ce nu și-a 
scris cartea de amintiri, sau dacă au 
scris-o pentru ce nu a publicai-o mai 
de vreme. Răspunsul la nedumerirea 
noastră, constitue de fapt o precizare a 
valorii cărţii, căci el iese satisfăcător 
întrucâtva, din însăși analiza ei. D. 
Banea se deosebeşte fundamenţal de 
toţi autorii cărților cu material docu- 
mentar din răsboiu. 

Am putea afirma chiar că d-sa na 
scris o carte de „amintiri“. D-sa a 
creiat mai de grabă, dintr'o substanţă 
devenită personală, în urma unor ca- 
zuri. de  emotivitate  exiraordinară. 
Materialul cărții nu provine dintro 
observaţie externă. Nu se descriu atro- 
cități, spectacole de oroare şi mizerie, 
văzute de afară, cu un ochiu critic și 
nepărtaș decât pe calea abstractă a 
umanizării. Cadrul imens şi catastrofie 
al răsboiului aproape nici nu există în 
„Zile de lazaret“. 

Evenimentele dezastroase, de moarte 
și absurditate, de sânge şi nimicire, se 
estompează vag întrun cerc îndepăr- 
tat, ca o auroră obosită și nesemniti- 
caitivă. In centru, obiectivul unei crude 
și uluitoare observaţii, e însuși autorul, 
căruia i se întâmplă, în serie, câteva 
lucruri cu adevărat extraordinare, şi 
care, fiind pus în situaţia de a le simţi 
numai el, — din câţi îl înconjurau, —- 
devine el însuși un caz extraordinar. 
Experienţa d-lui Banu este aceia a du- 
rerii fizice. Durerea fizică, într'o vastă 
gamă, de o diversitate uimitoare. La 
împrejurarea că a căzut lovit la cap, 
pe un câmp, paralizat din pricina dis- 
trugerii centrilor  nervoşi, se adaogă 
faptul cumplit că rănitul se află prizo- 
nier la bulgari, cari după modul cum 
au tratat răniții şi prizonierii sau do- 
vedit rămaşi într'o îndepărtată fază de 
barbarie. La durerea fizică născută prin 
întâmplare, se adăoga şi cea pricinuită 
de mediul omenesc. 

„Dar el 'înţelesese altfel zâmbetul 
meu și după câteva minute apăru cu o 
vărguță în mână, cu care începu să mii 
croiască peste față. Nu puteam să mă 
apăr în niciun chip, nici măcar să-mi 
feresc capul, dându-l într'o parte, căci 


de mult nu mai puteam face nici] o 
mișcare, — puteam doar să închid o- 
chii, dar țipam”, Scena se petrecea 
într'o cameră de spital și cel care tra- 
tează astfel pe rănit este un agent sa- 
nitar bulgar. Spre a înţelege însă tot 
sensul durerii din cartea d-lui Banea, 
spre a determina natura sa strict in- 
dividuală, — suntem tentaţi să cităm 
momentul inițial, al ivirii dezastrului, 
pe câmpul luptei: 

Apoi, cum eram cu capul la vale şi 
sângele îmi întra sărat în gură şi ce- 
nuşiu parcă în ochi. mi-am zis, că-mi 
curg creerii. Mi-am amintit şi de n 
discuție de mai înainte cu un prieten, 
discuţie asupra compoziţiei creeruluii 
— dar oare discutasem aşa ceva vreo- 
dată ? — când eu susțineam că sub- 
stanta cenuşie e mai multă, iar el că 
e cea albă. Mi-am zis: „vezi tot eu am 
avut dreptate, și o să i-o spun“, deşi 
cu o clipă mai înainte aveam conștiința 





că mor. Am încercat pe urmă să-mi 
vad ungqhiite, dacă se invineţesc, căci 
ştiam sa asta e semnul 'morţu, am 
ŞOprit, Ori mat de grava numa am gân- 
GIL Un nume Și. tam Mo Șiut Nunic, 
Acest lucru sa intamplat pe la 10 qi- 
mMineaţa, cum ni sa spus vreo doi ant 
în urmă. Leşinul meu aținut până pe 
înopiut — era Il August. Când m'am 
lrezii am fost foarte mirat, că nu mu- 
risem. Lângă mine, doi înamici își fă- 
ceau adapost cu 0 lopăţică, pentrucă o 
mitraliera româneasca .oca repede, din 
față. Prin ce şoc al naturti mi-am spus 
sa te vorbesc nemţeşte ? — „,ioten sie 
mich !* Dar mi-au spus numai decat că 
am jăcut o greşală, că trebuia să le 
spun toten. Unut din înamici, blond şi 
cu ochelari, mi-a răspuns foarte mirat, 
întoreând puţin cupul peste umăr: 
„Unsere Soiaaten sina Keimne Răuber”. 
Observasem şi că avea un accent deo- 
sebit de al profesorului meu de ger- 
mană, din liceu. 

Neamţul de bună seamă era foarte 
mirat că aude vorbindu-i-se nemţeşte 
de către unul din cadavrele care ză- 
ceau semănate în jur. Am cerut apoi 
Wasser, dar mi-a Tăspuns „Keie 
Wasser“ şi au plecat, sau eu am mai 
leşinat, nu pot să-mi dau seama, Au 
revenit apoi bulgarii, Aceştia s'au re- 
pezit numai decât să-mi  scotocească 
buzunarele, mi-au luat ceasul mai în- 
Iâw, şi banii din buzunarele de afasă. 
Ceasornicul l-au dus repede la ureche 
să audă cum bate şi au fost mulţumiţi 
că țăcănea tare. Mi-au mai dat una cu 
cizma în coaste şi m'au lăsat. Imi cer- 
cetase mai întâiu mâinile, deget cu 
deget, pipăindu-le să vadă dacă n'um 
vreun inel. N'aveam — „Nu te-au că- 
utat şi în gură?“ mă întreabă, mai 
târziu mult, la Giurgiu un camarad 
evreu, când ne întorceam din Bulgari 
în țară ca invalizi — şi când eu po- 
vesteam scena asta. — „ln gură? De 
ce să mă caute în „gură 2" —- „„Sd vadă 
dacă n'ai vreun dinte de aur. — „Ei 
și dacă aveam?“ — „Dacă aveai, ţi-l 
scotea şi-l lua. Sau, dacă nu putea să 
ţi-l scoată, îţi tăia capul, şi-l vâra în 
traistă şi pe urmă, când avea răgaz, 
ţi-l scotea frumușel. Că sunt oameni 
care prețuesc aurul“. (pag. 37). 

Tot acest citat, prea lung, l-am fă- 
cut cu intenţia de a determina cadrul 
umân în care s'a desfăşurat experiența 
individuală a autorului. El se carcteri- 
zează printr'o totală desființare a con- 
diţiilor de viață civilizată, şi echiva- 
lează cu o crâncenă singurătate, cu o 
părăsire dincolo de orice ajutorință o- 
menească, în mizeria desnădejdiei. A- 
colo unde omul numai are real de cât 


sufletul său, şi singurul fapt care i se 
mai poate întâmpla în mod normal 
este pierderea acestui suflet, moartea. 
Personagiul înfățișat în fragment tre- 
buia, se cuvenia să moară. Moartea n'a 
venit însă pentru el. Mai târziu, au tras 
bulgarii de două ori în el, cu scopul 
să-l omoare, fiindcă ţipa prea tare, —- 
dar mau isbutit sâ-l ucaă, Personagiul 
a rămas cu constatarea că e greu să 
omori un om! De la nuditatea totală, 
a spiritului său, în care nu mai licăria 
decat ideia că trebue să moară, a în- 
ceput apoi să se reconsiituiască  trep- 
tai-trepiat, adunându-şi din nou, etapă 
cu etapă un nou conţinut al vieşii mo- 
rale, alcătuit din impresii, 'cons-atari 
și observații suvermte aupă cupa de- 
Gsva a contacruiui cu ruvartea. 

Dar acest bagaj de reconstituire, 
lumea vazută cu vchi celui sosit ae ve 
tăramul morții, are în structura sa 9- 
mginală, cantalea unei 1niţieri unice, 
foarte greu ae reanzat, şi tot atât de 
greu ae transmis. Autorul povesteşte 
lucid, pe aouâ sau mai multe tonuli,— 
humorul nu lipseşte, — şi, deşi nu 
dovedește preocupa de stil jirerar, 
de interprelare teoretică, — lasă pe 
pe lector san intrevadă marea abun- 
denţă interioară. Delicaieţa sentimen- 
tului, simţul tin al opeziei lucrurilor, 
gustul muzicalizării imprejurimi a- 
morte, înduoşatea tragică, dau lecta- 
rului chezăşia că autorul a avut o in- 
depărtată vocaţie pentru suterinţa ina- 
re pe care i-a: adus-o viața şi că a iosi 
predestinat să se răscumpere prin âr- 
tă. Acelaș sentiment de curectă simpa- 
tie vom avea pentru eroul cărții, în- 
singurat şi emotiv, şi mai târziu, când 
îl vom vedea — după aproximativa 
vindecare, — suferind de toame și 
murdărie în lagărul bulgăresc, aar 
când la întoarcerea în ţară, îl von 
urmări, târându-se greu pe străzi, din 
pricina  infirimităţii picioarelor para- 
lizate, — şi umblând pe la birouri mi- 
litare ca să-şi anuleze actul de deces 
apărut în Monitor şi să-şi fixeze caii- 
tatea de mutilat de război, vom avea 
o ciudată impresie de predestinare la 
suferință, într'un sens profund şi €- 
roic. In ultimele pagini ale cărţii d-lui 
Banea, durerea tronează copleşitoare; 
ceața ei grea se prelungeşte dezolantă, 
dincolo, spre ce a mai rămas în viaţă 
nespus, şi înțelegem că ceea ce ar mai 
merita să fie spus, n'ar putea să îie 
decâţ din ce în ce mai dezolant. Totul, 
toată cartea, amintirea războiului cu 
consecinţele sale, nu sunt decât o de- 
zolantă confesiune; au doar valoarea 
unei tragice confesiuni. Şi confesiunea 
prezintă un om, care nu mai poate fi 
niciodată altul de cât cum a mărturisit 
că este, întâia oară, cu sinceritate de- 
plină. Sau poate va merge de acum in- 
colo şi mai adânc pe acelaș văgaș, Și 
se va descoperi din ce în ce mai în a- 
dânc. 

o 


Neagu Rădulescu 


In saloanele „Mozart“ s'a deschis 
Duminică mult aşteptata expoziție de 
caricaturi a d-lui Neagu Rădulescu a- 
preciatul nostru colaborator. 

Autor ai romancelor de succes: „Dra- 
gostea noastră cea de toate zilele“, „Ni- 
mie despre Japonia“ și „Sunt soldat și 
călăreț“, d. Neagu Rădulescu aduce și 
în caricatură o atmosferă intelectuali- 
zată, literară. 

Expoziţia de caricaturi de la Mozart 
se bucură de un răsunător succes și nu 
trebuie să scape nici unui iubitor de 
frumos. 


„Gândirea“ 

Este cea mai unitară revistă care 
apare la noi, şi desigur, cea mai im- 
portantă din punctul de vedere al li- 
niei doctrinare. Roadele mișcării gân- 
diriște rămân să se vadă de acum în- 
colo.. D. Nichifor Crainic poate avea 
satisfacția de a constata că, după ce în 
paginile „Gândirei” sau format scri- 
itori ca Matei Caragiale, Lucian Bla- 
pa, Gib Mihăescu, — acum o serie mai 
tânără își face educaţia în spiritul el, 
dintre care se pot cita: Ovidiu Papa- 
dima, Vintilă Horia, Ştefan Baciu, 
Ovidiu Caledoniu, Grigore Popa, Şte- 
fan Stănescu, Vlaicu Bârna. 

L] 














AUTORI Si IDEI 


Elena Farago 
D-na Elena Farago, ai cărei șaizeci de 

ani împliniți au fost sărbătoriţi prin 
sincere articole omagiale, este autoarea 
acestor versuri, cum nu se mai scriu 
astăzi : 

Dac'ar fi să ştii 

Câtă jale mi-i, 

Cât oftat îmi dai 

Soare, când răsai, 

N'ai mai sta să-mi spui, 

Cum în lume nu-i, 

Ochiu cât de mâhnit, 

Să nu îi zâmbit, 

Graiu să nu-ţi fi dat, 

Slavă dempărat.... 

Nici nai sta să-mi spui 

Ce'mpăcat apui, 

Când ai şti că plâng, 

Nu doar că mă stâng, 

Ci “am răsărit, 

Făr'să fiu dorit, 

Și cam luminat 

Fă'să fiu chemat... 


Emanoil Bucuţa 


Anul trecut a fost la Paris o expozi- 
ţie internaţională a cărţii. Cu acest pri- 
lej, francezii au făcut ceva mai mult 

decât alte ţări, şi au 
„Organizat în cadrul 
. expoziției un muzeu 
iE al cărţii, sau mai bine 
zis „un muzeu al li- 
i teraturii !. Şi-a făcut 
apariția scriitorul, cu 
biografia și mărturia 
» trudei sale creatoare, 
“alături de carte, ex- 
pusă mai mult ca pro- 
: dus grafic, sau fabri- 
; cat comercial. Ceea ce 
este viu, istoric și fapt 
de culiură într'un muzeu al vieţii și iîn- 
spirației scriitorului evidențiază d. E- 
manoil Bucuţa, întrun articol din ,„Re- 
vista Fundațiilor Regale“ unde domnia 
sa pune problema celei mai bune meto- 


de de a aduna materialul vrednic de 
transmis posterităţii. 
Una din metode ar privi cinemato- 


graful. Se poate face de pildă — în- 
deamnă d. Bucuţa — o colecţie întreagă 
de filme, o adevărată istorie ilustrată a 
literaturii contimporane, 'cu împreju- 
rările de viaţă și de scris ale scriitori- 
lor“. Sugestia, cu caracterul ei practic 
dat de d. Bucuţa, — ar trebui primită 
şi folosită de Soc. Scriitorilor Români, 
care, dacă ar 'transforma-o în fapt, ar 
săvârși, întâia oară la noi, pentru lite- 
ratură, ceva ce n'ar imita străinătatea,. 
Radu Gyr 

Până la apariţia cronicei noastre des- 
pre volumul de poe- 3 
me al d-lui Radu Pf LV _y 
Gyr, „Cununi usca- ST), 
te“, transcriem (e Lp 

Li kA a 7, AN 
„Ceas de seară“ ca L_ / 

o prevenire a lecto- 2 A Î 
rului de noutatea 
cărții. ai SA 
Se'nchid pe frunte evantae. 
Pe mâini se'ntunecă săruturi. 
Alee albe de văpae 
Sentorc din palide ţinuturi. 
Prin suflet, lebede lunare 
Destac plutiri de catifea. 
Vin harfe moi să culce, clare, 
Pe or'ce deget o lalea. 
Şi carnea doarme somn de laur 
— de câte veacuri ? — sub corali... 
Prin ora leneșe de aur 
pogoară îngeri vesperali, 
Șerban Cioculescu 

Dinainte de războiu chiar, a început 
să fie căutată în opera lui Caragiale și 
latura sa pozitivă, o zonă de creaţie în 
care scriitorul să fi fost mai puţin ob- 
servator social și mai mult inspirat, 
plăsmuitor de figuri cu natura ome- 
nească întreagă, neviciată şi nedescom- 
pusă! Era nevoie de un echilibru de 
optimism vital într'o literatură stearpă 
în fond, cum este orice literatură de 
negaţie socială. 

Acest domeniu de creaţie luminoasă, 
cu adânciri etice și vibrații de poezie, 
în opera lui Caragiale, l-a descoperit 
Ibrăileanu în povestirile cu temă ţă- 
rănească: „La hanul lui Mânjoală“, 
„Păcat“, „La conac“ şi în drama ,„Nă- 
pasta“. Caragiale, scrie Ibrăileanu, 
„mu şi-a bătut joc niciodată de ţărăni- 
me ; iar când a scris tragedii, niciodată 
n'a crezut că mahalaua merită onoarea 
de a servi ca material pentru tragedie, 
pentru sentimentele puternice, grave, 
serioase. Această onoare a făcut-o nu- 
mai clasei ţărăneşti, nici măcar celei- 
lalte clase „nobile“, „boerimii“. 

D. Serban Cioculescu, în articolul 
„Aspecte sociale din opera lui Cara- 
giale“, publicat în „Revista fundaţii- 
lor“ găsește că opinia lui Ibrăileanu 
trebue amendată, în sensul că în acele 
câteva scrieri ale lui Caragiale nu se 
„oglindește structura de bază a țărăni- 
mii“, De tapt am avea dea facecu o 


2 Aprilie 1938 





suprastructură sau burghezie sătească, 
hangii, preoţi, negustoraşi, primari, în- 
VăţaLOrașI, ETC. personagul rlaicate pe o 
treaptă de diterenţiere. 

Care sunt atunci ţăranii „autentici“ 
pe care i-a ignorat Caragiale ? AL lui 
Creangă, ai lui Siavici, Cei apăraţi de 
Eminescu în articolele sale pontice, sau 
țărami d-lui N. Iorga, de la 1yU1? D. 
Şerban Cioculescu nu consideră şi a- 
ceastă parte a chestiunii. Credem 1nsă 
că ea merita să tie lămurită, 

Ne-ar Inieresa în cazul acesta un ar- 
ticol al a-iui Woculescu, de compara= 
ție între ţăranii lui Creangă şi a lui 
Caragiale, 


Victor Papilian 


Când am afirmat întrun număr tre- 
Cut al revistei noastre, că bhteratura 
TOMUNeasca Uctuuta e puțin ajuuua de 
critică, mă gândeam între aiții, și ia 
d. Victor Puptttan, romancierul și nu- 
velistul a cârui reputape n'a jost încă 
fixată, deși cărţile d-sale decisive au 
aparut de mult, 

Intradevăr noi aşa vedem lucrurile. 
De un scrutor de talent şi de largă cul- 
tură, care, în împrejurări speciale, 
trăeşte uzolat de raspantuile  umblate 
ale Lumii literare, trebuie să aibă grijă 
criticii. Cărțile lui nu pot apărea la 
întâmplare, în edituri ţără jorţă de 
lansare, sau chiar dacă lucrurile nu pot 
decurge în altfel critica e datoare să 
înteruie, să îndrepte condiţiile, să in- 
struiască marele public, etc... In mo» 
mentul de față, d. Victor Papilian 
este poate cel mai bun nuvelist al 
nostru; bucata  „Ulcica“* apărută în 
„Gândirea“ din lanuarie, este o mă- 
sură excepțională a talentului d-sale. 
In povestirea scurtă, d-sa a depășit de 
mult tema blajină a autohtonismului, 
dovedind un acut spirit de observaţie şi 
o mare putere de analiză şi înterpre- 
tare, într'o viziune intelectuală a rea- 
lităţii. Operă de luminos discernământ, 
în care ideile și probelemele sunt sin- 
ple conținuturi, literatura d-lui Papilian 
constitue o valoare la care cu greu se 
poate ajunge la noi. Nedescoperirea ei 
de către critică este o enigmă chiar 


întrun mediu scriitoricesc ca al nostru, 
c. î 


Sibiul ridică un monument 
lui Eminescu 


Cultul personalităţilor marcante este 
scriptura pământească a unui neam. 

În oraşul Sibiu, prin gestul frumos al 
d-nei proiî. Ecaterina Săndulescu se va 
ridica un monument lui Mihail Emi- 
nescu. O iaptă cu adevărat românească, 

In curând Sibiul va îi înzestrat cu 
un frumos monument pe lângă puţinele 
cari mai sunt şi cari se datoresc tot îni- 
țiativelor particulare, cum e de pildă 
bustul lui Coşbuc, ridicat de „Acţiu- 
nea Românească“. 

Un monument lui Eminescu la Si- 
biu ? 

Da! Poetul călător, care a cercetat Si- 
biul şi împrejurimile, şi care prin ge- 
niul său revărsat ca dintr'un soare, a 
dat o fărâmă de licărire poetului „pă- 





timirii noastre“, Eminescu, poetul pla- 
tonicei iubiri, poetul naţionalismului 
românesc, gânditorul  românismului, 
cum l-a înțeles generaţia tânără, care 
a pătimit ca și el, îşi va avea un „bronz“ 
în Sibiu. 

Chipul poetului va sta falnic în pia- 
ţa Regele Ferdinand, fiindcă acolo va 
trebui așezat, pe locul unde Falken- 
stein sfida până mai cri românismul, Pe 
locul fântânei neamţului se va ridica fi- 
gura aureolată a aceluia care prin via- 
ţa, faptele şi opera sa, a înțeles Româ- 
nia de azi şi mai mult, a plăsmuit prin 
cuvântul lui, conturul României de 
mâine, 

Sibiul trăeşte istoria, Sibiul înțelege 
naționalismul, Sibiul ridică un monu- 
ment lui „EMINESCU“. 

NICOLAE CIUCEANU 


2 Aprilie 1938 





——— UNIVERSUL LITERAR 








3 —— 


DRUMURI CU POPAS 


Fragment din volumul ce va apare zilele acestea 


Peste două zile, Ion era gata de 
drum. Se îmbrăcase în haine de săr- 
bătoare. Iși unsese opincile şi-şi înfă- 
şurase obiele noi pe picioare, strângân- 
du-și nojițele şi învârtind curelele 
până din sus de glezne. Părinții lui a- 
veau de gând să-l însoțească până la 
capul satului, unde drumul esta tăiat 
de albia râului. Alexandru venise la 
casa lui Codreanu de cum se luminase 
de ziuă. In desagi, Ion își pusese două 
cămăși, cojocelul, trei nălrămuţe şi o 
pereche de obiele. Mătuşa i le adunase 
pe toate ca să le aibă la îndemână, aler- 
gând când la lădiţa din colțul casei, 
când la pălimar şi întrebându-l dacă 
nu vrea să mai ia cu el cutare sau CU- 
tare mărunţiş: o cruciuliţă veche de 
lemn, un cuţit sau un capăt de plaivas. 


DETDU NEAGOE 


: DRUMURI cu PORAS 





TRADUCERE DE 
JUL. GiJRGEA 





EDITURA „CULTURE ROMANEAICA- A 


Coperta primei cărţi a lui Petru Neagoe 
traduse în românește 

Din când în când, îşi arunca privirile 

spre ochiul de fereastră ,de pe care su- 

flaseră pojghiţa de ghiață. Bărbatul o 

zorea să se grăbească. 

— Haide lemeie, căci până la oraş 
are treizeci de kilometri de făcut, spu- 
nea Radu. S'ar putea ca băiatul să gă- 
sească un cărăuș pe drum, dar ziua e 
scurtă şi poate înopta, până să ajungă. 

— Las! că-i dau zor cât pot, răspunse 
femeia. 

Se ridică pe vârful picioarelor și luă 
de pe pohță o Biblie veche, scrisă cu 
potcoave. Ion păru foarte mulțurit 
când o văzu că i-o pune în desagi, ală- 
turi de celelalte lucruri pe care le lua 
cu el. De afară se auzi scârțâind vra- 
mița și pași grăbiţi pe zăpada înghe- 
țată. 

Ușa se deschise. In casă își făcu loc 
cu sfială o fată. Era rumenă la față ca 
mărul în pârgă şi purta broboada de 
lână legată strâns sub bărbie. 

— Bună dimineaţa, zise faia. 

— Bună să-ți fie inima Mărină, 
răspunse mătuşa. 

— Bună dimineața  Mărină, 
Radu. 

Ion păli la faţă, pe urmă se linişti. 

— ţi sunt manie înghe;ate, zise 
mătuşa. Bărbaţii se uitau la ea şi ve- 
deau că se învârtește, par'că ar ti aş- 
teptat-o anume ca să vină. Stai la loc 
şi incălzește-te, ca să te mai dezmor- 
țeşti, adaugă temeia. 

— Eram tocmai gata de plecare, zise 
Radu trăgându-și caciula pe urechi. 
"— Gata de plecare... îngână tata. 

— Şi tu ai venit pe gerul acesta, se 
amestecă mătuşa. 

— Până la oraş e drum lung, mur- 
mură Radu. 

— Până la oraş? întrebă Mărina. 

Mătuşa începu să-i povestească. La 
început glasul ei porni domol, pe urmă 
deveni mai ascuţit şi se înecă de plâns. 

— Se duce Mărino, se duce şi ne lasă 
pe toţi, se văeta femeia, 

Fata plecă truntea și rămase cu mâi- 
nile încrucișate pe piept. Nu se uitase 
până acum la Ion. 

— Mă voiu întoarce iară, zise el. 
Fata nu se mișcă, nici nu ridică privi- 
rea spre el. Mă voiu întoarce, repetă 
lon. 

— Fără îndoială că se va întoarce, 
se amestecă Radu care căuta să apere 
hotărîrea luată de băiat, în tața aces- 

„tor două femei dintre care una plângea 

şi cealaltă rămăsese  încremenită de 
mirare, încercând fiecare în felul ei să-l 
abată din arumul despre care Sfinția 
Sa preotul spunea că i-a fost scris. ]și 
simțea și el inima destul de grea, dar 
cu toate acestea căuta să fie de partea 
băiatului. — Hai cu noi până la pod, 
zise el, apucând fata de braţ. Mărina 
nu se mișcă, dar îi auziră respiraţia 
şuerătoare, ca a unui copil înecat de 
suspine, când se luptă cu plânsul. 

Ion se simţea ca şi când o mână hai- 
nă i sar fi încleștat pe inimă. Işi duse 
mânile la piept și-și apăsă coastele, în- 
cercând să-și liniștească durerea şi să 
se stăpânească. Mărina era aproape de 
el, cu capul plecat şi cu mânile în lun- 
gul trupului. Ion se plecă spre ea, a- 
proape de tot şi-i murmură: 

— Mă voiu întoarce, Mărină.. Și 


zise 


voiu trimite carte de unde mă duc. 

— Da... dar nu te vom mai vedea 
Ioane,. răspunse fata cu glasul stins. 

Mătușa însă o auzi și glasul ei sub- 
țire, se ridică încărcat de amărăciune. 

— Da, fato, nu-l vom mai vedea. O- 
chii noştri se vor împăinjeni cătând în 
calea lui. Așa-s bărbaţii, când îşi pun 
ceva de gând, duc până la capăt; pe noi 
nu ne întreabă nimeni... nimeni nu se 
gândește la inima noastră. lși văd de 
drumul lor; „așteaptă-mă” spun ei fe- 
meii și o lasă părăsită. Sfinţia sa, Dum- 
nezeu să mă ierie, e şi el bărbat ca toţi 
ceilalți. „„Așa-i este lui scris. Facă-se 
voia Domnului”. Dar asta este voia băr- 
baţilor. Toţi sunt la fel, unul ca şi ce- 
lălalt — bărbatul meu... ca și iecio- 
ru-s0... Preotul spune că aşa i-a fost 
scris, iar noi bietele femei... de ce ni-o 
fi dat nouă Dumnezeu şi inimă? loane 
băiatule, băiatul meu, tu ești sângele 
meu, ești viaţa mea. Il cuprinse în bra- 
ţe şi-l mângâie ca pe un copil, uitân- 
du-se la el cu ochii plini de lacrimi. 
Eu nu pot pleca Ioane, nu pot pleca şi 
eu cu tine; dar cu toate acestea să nu 
crezi că asta este scrisa ta, gemu fe- 
meia. 

De astădată fata, a cărei dragoste 
tinerească o făcea să fie mai cuminte, 
ridică ochii, și văzând pe lon că sufere 
și se luptă cu sine însuș, îi ceti durerea 
care-i ardea în priviri, şi încercă să fie 
mai tare decât mătușa lui. Cu glasul 
cald, ridicaţ din adâncul inimii, se în- 
toarse spre ea, şi căută să apere pe cel 
care pleca dela ei. 

— Se va intoarce la noi curând, 9- 
dată cu primăvara, răspunse ea mătuşii 
lui Ion şi o sărută, svantându-i lacri- 
mile de pe obraz. lon începu să clipeas- 
că repede. 

Kauu Codreanu tuşi de câteva ori, ca 
să-şi dreagă glasul : 

— Hai sa ne urnim la drum, zise el 
şi descnise uşa, 

leșiră în curte şi apucară în lungul 
uhțu satului; mătușa ţinea pe lon de 
mană, ceilalți veneau după ei, toți cu 
suiletul greu de ganduri nemartur.site. 

Cerul era întunecat, Vantul şuera 
printre crengile desirunzite ale copaci- 
lor și vălătucea fumul cure se ndica din 
vetre, depânându-l în jurul caselor ma- 
runte. De pe mijlocul satului arumul se 
abătu pe marginea râului şi mergea a- 
lături cu el. Aibia era ingheţata şi în 
unele părți sloiurile fuseseră împinse 
până sus pe țărm, iar dincolo de ele 
apa se rotea in bulboană. Sălciile de pe 
mal erau cu crengile plecate şi prinse 
intre sloiuri, 

Mărina luase pe Ion de mână. Mâne- 
ca sumanului ei le acoperea mânile în- 
cleştate, dar simţea că mâna lui era rece 
Ca un sloi. Iși strânse degetele mai tare 
în jurul „acestei mâni reci. lon se uita 
la drumul din faţa lui, şi-şi vedea pi- 
cioarele înfășurate în nojiţe, odată stân- 
gul, odată dreptul, cum se schimbau, 
ducându-i trupul înainte, ca purtat de 
vis, fără să-şi poată da seamâ. Odată 
cu mișcarea picioarelor, mişcându-se în 
aceeași cadență, văzu picioarele Mări- 
nei încălțate în cizme. „Au fost unse“, 
gândi el. Gândurile îl purtară înapoi 
Şi se păru că vede pe Mărina la ea aca- 
să, în fața vetrei, cu obrazul luminat 
de flăcările focului, în timp ce dă cu u- 
lei pe cizmele de piele și le freacă do- 
mol cu o cârpă ca să pătrundă cât mai 
adânc. Mâna ei aleargă grăbit în lun- 
gul turetcilor. „Mâna aceasta“, gândi 
el, „pe care o simt aci în mâna mea“. 

Alături de el începu să audă răsune- 
tul paşilor pe podișca de zăpadă înghe- 
țată. Răsunetul paşilor lui nu-l mai au- 
zea. Vântul învălura hainele Mărinei 
înfăşurându-i cătrinţa în jurul picioa- 
relor, par'că ar fi vrut să o oprească în 
loc, dar ea mergea înainte şi-i auzea 
ciocăneala cizmelor pe drumul înghe- 
ţat. Toc-toc, Sunetul acesta sec părea 
că devine din ce în ce mai wuternic, 
ca o poruncă pentru lon de a merge 
mereu mai departe, mereu înainte, spre 
lumea cea nouă și necunoscută. Ar fi 
vrut ca sunetul acesta continuu să amu- 
țească. „Dacă ar începe să-mi spună 
ceva, gândi el, nu aş mai auzi decât 
glasul ei”. Mărina însă nu spunea ni- 
mica, 

Mergea drept înainte, proptindu-se 
cu pieptul contra vântului, cu mâna în- 
cleştată în mâna lui Ion. Vântul îi lua 
aburul respirației, și-l destrăma, pur- 
tându-l câteva clipe în faţa ochilor lui 
lon. „Suflul ei fierbinte“, murmură Ion 
pentru sine, și aștepta să vină altă șu- 
viţă adusă de vântul îngheţat. 

Mătuşa mergea la pas cu ei, ţinân- 
du-se de brațul lui Ion. Radu şi Ale- 
xandru îi prinseseră pe toţi trei la mij- 
loc şi mergeau așa, croindu-și drum cu 
pieptul împotriva vântului. Cerul tul- 
bure şi coborît deasupra pământului, 
părea nemișcat, ca o boltă cenuşie de 
piatră. 

Ajunseră la pod. Sub coperișul Ade 
șindriiă sprijinit pe patru stâlpi, era o 
cruce bătută de vânturi. Se oprirâ în 
fața ei. Mătușa făcu semnul crucii, apoi 
îşi împreună mânile și începu să se 
roage cu privirile îndreptate spre cru- 
cea poleită de vreme și ploi. 

— “Umblă în pace şi Dumnezeu să-ți 
ajute, fiule, zise ea îmbrățișând pe Ion. 


Ochii îi jucau în lacrimi, dar încercă să 
zâmbească. 

Mâna Mărinei se destăcu încet din a 
lui Ion. Se priviră în luminile ochi:or. 
Se ridică pe vârtul picioarelor şi-l să- 
rută. Unchiul îi puse mânile pe umăr. 

— Băiete, zise bătrânul, du-te cu 
Dumnezeu şi umblă în pace, iar la în- 
toarcere, să vii sănătos. Pe urmă își 
desfăcu cojocul şi băgând mâna în chi- 
mir, îi puse în palmă un ban de argint. 

Mătușa băgă mâna în sân şi scoase 
ceva păturit într'o hârtie. Un chip mi- 
titel al Maicii Domnului, cu copilul în 
brațe, pe care i-l strecură la piept sub 
cămașă: „Ca să te încălzească la inimă, 
dragul meu”, zise bătrâna. Alexandru 
și cu Ion se îmbrățişară. Pe urmă mai 
merse câţiva pași alături de Ion şi 
când ajunseră la mijlocul podului, Ale- 
xandru îi întinse ceva; 

— Ia asta dela mine, zise el şi se des- 
părţiră. 

Ion băgă punga în sân alături de i- 
coniță. Apoi o luă pe mijlocul podului, 
tăindu-și drum în calea vântului. Când 
ajunse la celălalt capăt al podului, se 
întoarse şi strigă: 

— Rămâneţi cu Dumnezeu ! 

— Du-te cu Dumnezeu, îi râspunse- 
ră cei de pe mal. 

Pe urmă îl urmăriră cu privirea până 
când se pierdu în fundul întunerecului 
care învelea drumul. 

Pe partea dreaptă a drumului se ve- 

deau stâncile pleșuve acoperite de ză- 
padă, şi ici-colo câte un colț de stean 
repezit spre lumină din mijlocul troea- 
nului. Urcând la deal, drumul se pier- 
dea sub bolta cenușie a cerului. Vân- 
tul şuera printre crengile pustiite ale 
stejarilor, în care se mai legănau încă 
[runzele arămii roșcate pe care toamna 
nu le smuisese. Pe cealaltă parte se le- 
gănau arinii bătuţi de vânt. Drumul şi 
râul mergeau înainte, ingropându-se în 
patul de stânci al munților, 
Ă Ion se opri, îşi făcu o cruce şi se uită 
înapoi. Părinţii lui, satul şi prietenii i 
se părea că au rămas foarte departe în 
urmă, tocmai la capătul lumii în largul 
căreia se pierdea el acuma. Inainte și 
înapoia lui nu mai vedea acuma dru- 
mul. „Lumea din jurul meu îmi este 
străină”, gândi el, şi-şi aduse aminte de 
oamenii între care crescuse, de lucru- 
rile pe care le ştia, de casa, de satul lui 
şi de Mărina. Crescuseră alăţuri unul 
de altul, el și Mărina. Se scăldaseră îm- 
preună în apa râului, se sbenguiseră 
prin livezi şi pe după căpiţele de otavă, 
până când își daseră seama că nu mai 
sunt copii. Mărina avea șaisprezece ani, 
iar el împlinise optsprezece. Acum o lă- 
sase împreună cu ceilalţi şi plecase în 
lume. Ascultase de îndemnul care-i spu- 
nea să treacă dincolo de munții care se 
vedeau în marginea satului. Oraşul tre- 
bue să fie dincolo de munţi, își zise ei, 
în largul câmpiei deschise. Gândul ace- 
sta îl făcu să grăbească pasul. Pe urmă 
în jurul lui se încheie singurătatea, îo- 
varăş trist, întunecat şi tăcut, ca și ce- 
rul de deasupra lui. Numai vântul şue- 
ra cu glasul de prieten cunoscut, apra- 
piindu-se cu suflul său de ghiaţă. „Nu 
cred să fie lupi prin partea aceasta”, 
gândi Ion strângând măciuca mai a- 
proape. Un fior de teamă îl făcu să se 
uite cu băgare de seamă în jurul lui; 
aproape ar fi fost în stare să dorească 
să-i iasă un lup în cale. Ar fi în apro- 
pierea unei viețuitoare, chiar dacă este 
lup. Dintre copaci se auzi ceva mişcând 
şi se uită în partea aceea, simțind un 
fior la rădăcina părului. La încevut nu 
putu vedea nimica, pe urmă băgă de 
seamă că în faţa lui se oprise un cerb 
care ciulise urechile; ochii lui se întâl- 
niră o clipă cu ai cerbului, pe urmă a- 
nimalul făcu un salt şi dispăru în în- 
tunerecul pădurii. 

Aerul măturat de vânt era încărcat 
de miresmele stejarilor și zăpezii. Ion 
respira din adânc, încălzit de îndemnul 
drumului. Gerul îi împăinjenea ochii 
şi făcea să i se lipească nările, dar nu 
putea să-și facă loc în trupul lui. 





Drumul cotea şi se împletea după 
cursul apei râului, şi Ion mergea pe aci 
numai în nădejde că va întâlni pe ci- 
neva sau că va fi luat de vre o sanie, 
altfel s'ar fi coborit pe ghiaţa râului, 
şi s'ar fi dus de-a sfârliuşul. Avea mul- 
tă îndemânare când se da. pe ghiaţă și 
acuma când opincile din picioare erau 
os, din cauza gerului, ar fi lunecat cu 
ele ca pe tălpi de sanie. 

Gândul de a se da pe ghiaţă îl în- 
toarse cu câţiva ani înapoi. Iși făcuse o 
pereche de patine de lemn, cu tălpi de 
fier, pe de-a întregul lucrate numai de 
mâna lui. Se pricepea foarte bine să 
cioplească, și lucra cu atâta îndemâna- 
re din cuţit, încât însuș Dinu, cel mai 
bătrân dintre bacii dela stână, care fă- 


cea triște de sunau aproape tot atât de 
melodios ca și glasul omenesc, se minu- 
na de îndemânarea lui. La vârsta de 
doisprezece ani Ion își făcuse o bicicleţă 
toată numai din lemn. Când încăleca pe 
ea, începea să scârţâie din toate inche- 
ieturile. și-l scutura de-i clănțăneau toți 
dinţii din gură, dar pe drum neted se 
putea ţine de un copil care alerga în fața 
lui. Bicicleta aceasta de lemn fusese mi- 
nunea satului. O făcuse după chipul bi- 
cicletei lui Alexandru care fusese cea 
dintâi pe care o văzuse în sat. Mărina 
era singura iată care o încercase şi reu- 
șise chiar să umble destul ae bine cu 
ea. 

In închipuirea lui, lon se vedea din 
nou acasă, alături de Mărina, umblând 
printre semănăturile verzi din margi- 
nea satului, pe deasupra cărora cântau 


NAIL EI) 


A 
hi 
a 


| 


ISS 


| 


di ga (7) 


ciocârliile, uncle pierdute sus „între 
nori” cum spuneau copiii, altele rege- 
zindu-se în sus dintre holde și bătând 
din aripi mai repede decât era el în 
stare să clipească din ochi. Atâţ el cât 
și Mărina încercaseră amândoi să cli- 
pească odată cu bătaia aripilor ciocâr- 
liei. 37 54 : 

Pe vremea aceea se duceau împreu- 
nă să culeagă fragi pe sub streașina fa- 
gilor care împădureau poalele munte- 
lui. Din câte o ramură subţire de lag 
Ion făcea un copăcel de o șchioapă şi 
pe ramurile lui ascuţite înșirau fragile 
ca pe niște mărgele. Când toate rămu- 
rele erau încărcate de fragi, păreau că 
sunt făcute din pietre preţioase care 
respirau mireasma proaspătă a fragilvr. 

Vârturile degetelor Mărinei erau 
roşii ca sângele, din cauza fragilor care 
erau prea coapte. Când se întâmpla să 
găsească o tută de fragi din aces:ea, îl 
spunea lui Ion se închidă ochii şi să 
caşte gura. Ii băga în gură fraga coap- 
tă, dar uneori se întâmpla se mănânce 
ea fraga, şi pe el il atingea numai cu 
degetul pe vâriul limbii. 

Într'un rând lon o mușcă de deget. 
Fata dete un țipăt, cu toate că nu o du- 
ruse prea tare. Se uitară împreună la 
urma pe care o lăsaseră dinţii lui pe 
pielea subțire a degetului fetei. Lui Ion 
îi păru rău și ceru să-l muște şi ea pe 
el. „Mai tare, mai tare”, spunea «el, 











die PETRU NEAGOE 


până când îi veni şi lui rândul să ţipe 
de durere, şi să o vadă că se uită la el 
speriată. 

— „Pe vremea aceea eram copii, îşi 
zise Ion, dar acum suntem oameni în 
toată firea”, și cu toate acestea chiar 
în clipa asta ceva îl făcea să se creadă 
tot copil. Ochii i se umplură de lacrimi. 
Un glas ascuns par'că s'ar fi trezit în- 
tr'ânsul şi glasul acesta o strigă pe nu- 
me. „„Mărină, Mărină”, ca atunci când 
se ascunsese din calea lui în dosul unei 
stânci, în vârful căreia se oprise o ca- 
pră şi se uita la el rumegând și îlutu- 
rându-și barba. 

Mărina era cea mai Grăguţă fată din 
sat și el flăcăul cel mai voinic. Fata 
înota tot atât de bine ca şi Ion şi se da 
la fundul dulbinei mult mai frumos de- 
cât el. Par'că o vedea pe malul apei, 


goală şi cu soarele aurindu-i trupul alb. 
be urmă ridica braţele şi impreunân- 
du-şi palmele, sărea in adânc. oată lu- 
mea spunea că sborul ei prin aer și îe- 
lul în care despica apa, era „foarte 
plăcut vederii”. Când era mai mică, râ- 
sese și Mărina de el din cauză că avea 
buricul mare, şi el îi dase un pumn în 
spate. „Nu mă doare”, zise fata şi în- 
cepu să râdă. Îi mai dete un pumn, dar 
fata râse şi deastădată şi-i spune că n'o 
doare. Pe urmă îi cără unul după altul 
câţiva pumni, dar fata continua să râdă 
şi să-i spună că nu o doare, cu toate că 
ochii îi jucau în lacrimi. Pe urmă lon a 
scuipat în palme și a ridicat braţul: 
„Acum îți voi da unul ca să te doară“. 
Mărina însă nu era făcută pentru aşa 
ceva şi o rupse la fugă. Nu alergă după 
ea s'o prindă ci se mulțumi să-i strige 
de departe: „lepuroaică“, până când o 
pierdu din vedere. Din ziua aceea nu 
mai râse niciodată de buricul lui, dar 
într'un rând când stăteau amândoi aţă 
în față pe malul apei, îi repezi degetul 
în buric şi-l întrebă: — „Le doare?“ 
Drept răspuns Ion își repezi și el 
degetul în buricul ei și o întrebă: 
„Pe tine te doare?“. „Nu mă doare“, răs- 
punse fata. „Atunci nici pe mine nu mă 
doare”, zise Ion. Începură amândoi să 
râdă şi intrară în apa râului, 
tradus de JUL. GIURGEA 





SCRIITORUL PETRU NEAGOE 


i (URMARE DIN PAGINA I-a) 


noască atât de bine un țâran sau un 
preot, pe cât îl cunoaște Petru Neagoe“. 

Totuşi Petru Neagoe a retuzat, fără 
să ezite, contractul oferit de casa de 
editură Random House, Inc. din New 
York, care-i cerea să scrie trei romane 
cu subiecte din Vestul american, și a 
preferat să vină în ţară, să-şi împros- 
pâteze impresiile, ca să poată scrie căr- 
țile pe care vrea el să le scrie. 

Petru Neagoe s'a născut în luna No- 
embrie 1885 în Odorheiu, unde tatăl său 
era notar. Copilăria până la şapte ani 
şi-a petrecut-o în comuna Aciiiu, pe 
urmă la şcoala săsească din Sibiu. La 
vârsta de 16 ani vine la București și se 
înscrie la Academia de Belle Arte. In 
timpul liber se auce la facultate și as- 
cultă cursurile de filosofie şi psihologie 
ale lui Rădulescu-Motru şi Coco Deme- 
trescu, precum si cursurile de drept rv- 
man ale lui Danielopol. „După termi- 
narea Academiei — îmi spunea Petru 
Neagoe — am plecat la Miinich unde 
am stat patru ani de zile şi am lucrat 
ia Polyclinica Roentgen-Bayer. Am -a- 
juns la New-York cu un dollar și am 
inceput să alerg după o posibilitate de 
muncă pe care am și găsit-o. O lună 
lucram, ca să am cu ce trăi, și alta 
frecventam cursurile Academiei de pic- 
tură. Ani de zile am lucrat desemne și 
ilustrații pentru ziare și reviste. In 
timpul războiului făceam hărţi de pe 
tront, întemeiate pe comunicatele 
Marelui Cartier şi vestile sosite prin 
radio. Lucram 12 până la 18 ore pe zi. 
După război am făcut portrete de copii. 
Câştigam sume fabuloase, dar ca să fii 


la modă și să poţi păstra grațiile pu- 
blicului american, trebue să ţii casă 
deschisă. Felul acesta de viaţă mă obo- 
sea şi-mi înghiţea cea mai mare parte 
a câştigului. Soţia mea care este ame- 
ricană, făcea sculptură, dar toate efor- 
turile şi energia noastră erau zdrobi- 
te de valul tumultuos al vieţii New- 
Yorkului de după război. Acum nouă 
sau zece ani, mi-am dat seamă că nu 
voiu putea continua în felul acesta, şi 
nvam hotărit să încep să scriu, indife- 
rent dacă voiu câştiga sau nu, de pe 
urma scrisului. In New-York însă ar îi 
fost peste putinţă, deoarece tentaţia 
vieţii mondene era prea mate şi ştiam 
dinainte că nu voiu putea rezista. Am 
plecat în Franța unde am stat patru 
ani“... 

In timpul acestei vacanțe pe care şi-a 
acordat-o, a scris volumul Tempete 
care a fost publicat de Albin Michel 
în șase ediţii. Tot la Albin Michel a a- 
pârut şi traducerea în franţuzeşte a ro- 
manului Easter Sun, care de atunci a 
fost tradus în limba olandeză, germană 
și suedeză. Prima versiune germană a 
cărţilor lui Neagoe a fost imprimată de 
Saemen Verlag din Viena, iar recent a 
apărut tot în limba germană și tradu- 
cerea romanului DRUMURI CU POPAS 
care va fi prezentat publicului româ- 
nesc. 

Publicăm în acest număr un frag- 
ment din romanul „Drumuri cu popas" 
pentru a prezenta pe scriitor publicu- 
lui românesc. 


JUL. GIURGEA 





—— 4 








FINAL DE GÂNDURI 


Orb am trecut pe-o margine de viaţă, 
Mereu urcând, s'ating cu pleoapa cerul. 
Fecior de veac şi umbră fără faţă, 

Am fost auz într'un ocean de ceaţă 

In care toţi îşi ciocăneau ungherul. 


M'am depărtat în sus pe vânturi mari 
Cu fruntea în cuvintele puţine. 

Mau săgetat răstrângeri de ghețari, 
“Mau încălzit luminile din mine. 


Şi-acum, trecui cu capuw'n cer, pre cât 
Mă alungiră anii câţi s'au dus; 
"ăișu-azurului îl simt pe gât. 

Acum, voi fi ghilotinat de sus! 


Și capul ca o cârtiță îmi va cădea 
In pulberea ce-am licărit-o ?'n coli. 
Şi vor eşi din găuri de vâlcea 


Puzderiile de soboli 


Să-l pipăe cu boturi moi de lut, 


Sobolii creștinescului ţinut, 





GEORGE GREGORIAN 


UNIVERSUL LITERAR 








io 


2 Aprilie 1938 


ISTORIE SI ARTĂ 


Fără îndoială că nimeni și nimic nu 
se poate sustrage istoriei. Oricine tră- 
ește și orice trăește e cuprins, prin 
simplul fapt al vieţii, în istorie. 

Totuşi nu orice trăire e o trăire is- 
torică. 

Există trăiri mecanice, trăiri anima- 
le „trăiri cotidiane, fără o conștiință a 
rostului şi a sensului existenţei. 

Trăirea istorică implică instinctul, 
conștiința, voința de a te integra și de 
a acţiona conform imperativelor  mo- 
mentului istorie pe care-l trăești. 

Bine înțeles că prin moment istorie 
nu trebue să înțelegem conjunctura 
politică ce se schimbă de la zi la zi. 

Schimbările de guverne și de domnii 
nu determină prin ele înșile istoria. 

Deaceea idealurile de viaţă, tradițiile, 
prejudecățile, tehnica, structura  s0- 
cial-economică — adică tot ceea ce al- 
cătuește un moment istoric — se schim- 
bă rar, la sute sau la mii de ani, Mo- 





CRONICA PLASTICĂ 


In cronica trecută, fără să știu că 
voiu avea atât de curând prilejul să 
scriu mai pe larg, am pomenit, scriind 
despre expoziţia Ghiaţă, de iernile 
d-lui Bunescu. Făcând o apropiere cu 
acele ale d-lui Ghiaţă spuneam : „ier- 
nile d-lui Bunescu, cu un plus de 
prospecţiune se ridică până la pate- 
tic'“. Prospecţiunea, dintr'o greşeală de 
tipar, a devenit „prospeţime” ceea ce 
făcea cu totul nepotrivită fraza. In- 
tradevăr, nu prospețimea, în înţelesul 
obișnuit al cuvântului, caracterizează 
opera d-lui Marius Bunescu. 

Gravitatea acordurilor, sobrietatea, 
exclud impresia aceasta, chiar în cele 
mai spontane din lucrările sale. Criti- 
cii, cunoscătorii vor trebui să lase a- 
casă multe prejudecăţi. De pildă, „cu- 
loare locală”, „pictural”, „climat” şi 
alte locuri comune, devin inutile pen- 


cari au atins culmi de frumusețe, ilus- 
trând concepţii cu desăvârșire opuse 
impresionismului, ei continuă a scrie 
și a admira cu aceleași formule, cu a- 
celeaşi reţete de autenticitate, 


D. Marius Bunescu are un real, 
magnific temperament de pictor. 

Fantasticul, irealul e concretizat în 
forme atât de originale, de neobiș- 
nuite, încât opera d-sale capătă sem- 
nificația unei adânci experinţe poetice. 
N'aşi vrea să fiu greşit înțeles; întot- 
deauna am fost  vrășmaș literaturii, 
poeziei în pictură, ca teză, ca preocu- 
pare esenţială dar cred că orice operă 
de artă veritabilă se ridică până !a 


poezie — fie pictură, fie muzică, fie 
literatură. 





Mazius Bunescu: 


tru contemplarea tablourilor d-lui Bu- 
nescu. De altfel, aceste mici variațiuni, 
creeate pentru nevoia cauzei de către 
numărul din ce în ce mai mate al „cri- 
ticilor de artă” au devenit vetuste. E 
adevărat că impresioniștii nu se mul- 
țumeau să redea „atmoslera locală” a 
unei ţări, al unui climat ci voiau Să 
indice şi ora... Pe aceste nevoi lalse și 
altele se practică critica de artă de că- 
teva zeci de ani încoace. Surpriza, Ne- 
înțelegerea cu care au fost primiţi im- 
presioniștii, apoi mai târziu recunoaș- 
terea adevărului ce comporta a dat 
naştere nevoii de inițiați, cari să fe- 
rească publicul de erorile și nedreptă- 
ţile cu care pedepsise atâţi artişti 7nari 
ca Monet, Pissaro, Cezanne. De atunci, 
aceşti iniţiaţi au devenit din ce în ce 
mai numeroşi dar clișeele, fomulele au 
rămas aceleași. După zeci de ani, deși 
pictura a evoluat, luând uneori forme 


Febră 


Inceput de moarte, ori început de vis?.. 
Drumurile cunoscute s'au închis, 





Pustietăţi ascunse-mi vorbesc. 
De-aici mă strigă, dincolo cresc 
şi fruntea se pierden îurtună... 


Mă'mprăştie-o mână, alta m'adună 

şi iarăşi prin ceţuri pornesc, 

cu viața — ca orbii — de mână. 
TEODOR SCARLAT 


Spitzbergen 


Numai profunda originalitate a ope- 
rei ampreta unică a artistului auten- 
tic, poate da sentimentul pur, ine- 
fabil, al frumuseţii, fie că o semna- 
lcază resemnat, vehement sau patetic. 
D. Bunescu e din acești din urmă. 
Opera sa e de o elocvenţă care adre- 
sându-se şi inimii şi spiritului, emo- 
ționează fără greș. 


D. Panteli-Stanciu este în mare pro- 
gres, se prezintă mult mai bine decât 
în expoziția precedentă. Peisajele .ilo- 
rile, sunt văzute mai sobru decât altă 
dată. Mai mult însă decât în celelalte 





Panteli-Stanciu: Portreţ 


de PAUL MIRACOVICI 


tablouri, portretele vădesc un progres 
remarcabil. Cele mari, mărime na- 
turală, foarte asemănătoare, dau mă- 





RE, 


Marius Bunescu : Pompei 


sura justă a posibilităților d-lui Pan- 
teli-Stanciu. La Londra, unde artistul 
se pregătește să plece, îi urăm să ia 
locul lui Laszlo, rămas vacant. Va fi 
un binemeritat succes. 








mentul istoric medieval a durat o mie 
de ani iar cel al Renașterii sfârşeşte a- 
bia sub ochii noştri, 

E necesar iarăși să precizăm că exis- 
tă momente istorice universale -— sau 
măcar europene — și momente isturice 
naționale, reduse ca întindere spaţială, 
localizate, 

Care e rolul artistului şi al omului 
de cultură ? Să creeze în conformitate 
cu momentul istoric pe care-l trâeşte, 
pe care-l oglindește şi — în oarecare 
măsură — îl și determină. 

Fireşte că lucrul nu e greu pentru 
cei ce se nasc într'un moment istorie 
bine definit, bine statornicit. 

Te naști într'un mediu ale cărui ron- 
cepții de viață datează de zeci sau sute 
de ani; te supui firesc tradiţiilor tehni- 
ce spirituale „artistice, care domină; 
te incadrezi organic unei vieţi ce pare 
fixată pentru eternitate. 

Așa au trăit creatorii evului mediu. 
O mie de ani, colectivitatea religioasă 
S'a opus veleiţăţilor individuale, eredin- 
ţa — raționalismului sec, tradiţia — 
libertinajului artistic. 

Mult mai dramatic se pune problema 
pentru creatorii ce trăesc perioada de 
tranziţie între o lume veche și o lume 
nouă, între un moment istoric şi altul. 

Aci se cunoaște artistul mare, scrii- 
torul genial, omul de cultură fecund. 
El sesizează direcția devenirii istorice 
și prin creația lui o defineşte, o aşează 
în centrul conștiinței publice. Renaşte- 
rea ne oferă un spectacol măreț din a- 
cest punct de vedere. 

Toată minunata pleiadă de artiști, de 
gânditori, de creatori  geniali dintre 
1450—1550 reprezintă timpul său, se 
lasă pătrunsă de pasiunile lui vulcani- 
ce, le exprimă, le definește, le cuprinde 
în formule pregnante. Pe deasupra deo- 
sebirilor de temperament, de rassă, de 
civilizație, de cultură, câtă concordan- 
ță, câte corespondențe între un Lau- 
rențiu Magnificul şi un Francisc I-ul, 
între un Leonardo da Vinci și un E- 
rasm, între Savonarola și Luther, în- 
tre Machiavelli și Clement Marot. 

Pacă trecem acum dela un moment 
istoric european la unul național să ne 
gândim la Rusia secolului al nouăspre- 
zecelea. 

La acea unică literatură care, înce- 





de MIHAIL POLIHRONIADE 


pând cu Puşkin și sfârșind cu Dos- 
toiewski, reflectă ca într'o oglindă toa- 
tă problematica sufletului rusesc în 
căutarea unui nou destin. 

Ei bine, un moment istoric 
trăeşte azi Europa şi România. 

Individvalismul naturalist al Renaș- 
terii ajuns la dominație absolută în 
urma Revoluţiei dela 1789 e la pământ. 
In locul lui noui forme de orpanizare 
social-economică, noui concepții de via- 
ță, noui forme de cultură iau ființă. 

Lumea se îndreaptă cu pași repezi 
spre o alcătuire în care colectivitatea 
națională va stăpâni politica, viața so- 
cială, mintea și sufletul oamenilor. In- 
dividualismul veacurilor trecute, per- 
sonalismul ,egocentrismul dispar trep- 
tat. Le-a trecut vremea. Peste două, 
trei sau cinci sue de ani sar putea să 
le revie, deocamdată însă intră în pen- 
umbra istoriei. 

In această situație, în această nouă 
viaţă care — pe deasupra deosebirilor 
tehnice—are atâtea asemănări cu aceea 
a evului mediu, arta, cultura în genere 
vor suferi în chip firesc fundamentale 
prefaceri, 

Dar artistul şi omul de cultură nu 
sunt niște simple păpuși în mâna des- 
tinului. Ei au datoria ca, în momentele 
de tranziţie, să sesizeze sensul devenirii 
istorice, s'o anticipeze ,s'o definească. 

Din acest punct de vedere, arta şi cul- 
tura noastră sunt mult în urmă. 

Citiţi romanele noastre, priviţi expo- 
ziţiile noastre, asistați la reprezentarea 
pieselor noastre, aceeași problematică 
individualistă „aceleași mici drame per- 
sonale, aceleași perimate și arhibanale 
povești de dragoste. 

Nimic din marea dramă a unei naţi- 
uni care-şi caută destinul „nimic din 
suflul aspru, puternic, viril al vremii 
pe care o trăim. 

Cultură de seră și artă de seră, 

Din fericire şi aci, ca în atâtea alte 
domenii, tineretul „lumea artiștilor ti- 
neri, e pe calea cea bună. 

Creaţiile lui impun și se impun. In- 
cet, încet un nou suflu va pătrunde în 
sera culturii noastre. Si 

E suflul vieţii ,e suflul istoriei, căci 
arta în afară de istorie nu se poate con- 
cepe. 


similar 





SĂPTAMÂNA MUZICALĂ 


Filarmonica. Cu poemul simtonic 
„Don Juan“ de Richard Strauss şi cu 
simtonia 1 de Brahms, d. George Geor- 
gescu n'a părăsit vechiul catalog al 
succeselor d-sale, dar i-a lăcut Subli- 
nieri apăsate, în special cu interpreta” 
rea ceiei dintâău. i 

Cu partițiunea închisă, punând în 
acțiune orele orchestrei cu gest viu ȘI 
porniri prompte, dând curs hver somp- 
tuozitățn simionice și descripției Mu- 
zicale de mare meșteșug ale lui Ii- 
chard Strauss, d. George Georgescu â 
dictat, dela pupitru, execuţia de ele- 
gânt decorativism. şi puternice SUges- 
tii cerută de poem. 

în acelaș concert, concursul solist 
al pianistului german Wilhelm Kempli 
atragea toate atenpunile, artistul tind 
bine cunoscut la Bucureşti, unde a 
mai cântat de multe ori, şi urmărit In- 
totdeauna cu mare interes, pentru orl- 
ginalitatea măestrită a interpretărilor 
d-sale. 

D, Kempif a așezat de data aceasta 
pe șantierul sondărilor d-sale muzica- 
le, concertul în la minor de Schumann, 

Acest concert este una din cele mai 
nobile răstrângeri ale romantismului 
schumanian. Pătruns de adâncă poe- 
zie, de cele mai delicate mărturisiri de 
simţimânt, în mlădioasă cuvântare în- 
volburată uneori de cascade de sunete, 
concertul de Schumann se aşterne în 
pagini nu numai impregnate de pre- 
țioasă materie sensibilă dar și turnate 
în forme instrumentale de o valoare 
excepţională. 

Prima parte deslănțue dela început 
pianul în ritmul decis al unui lanţ de 
acorduri, peste care, imediat, se în- 
chid porțile unei  cadenţe, pentru a 
face să răsară limpede şi pură o temă 
care cristalizează emoţionantă expre- 
sivitate, spusă în transparența absolu- 
tă a registrului înalt al pianului com- 
plet descoperit de orchestră. 

Din seva acestei teme, fie în valuri 
capricioase de sonorități, fie în accen- 
tele unei visătoare 'cantilene, fie în- 
ir'o extraordinară cadență sau în con- 
cluzia vijelioasă din repezirile căreia 
acelaş gând domină, se nasc toate 
ideile primei părți, nu sprijinite pe 
principiul sistematic al celulei ciclice, 
dar pe identitate poetică, pe cugetare 
statornic adâncitoare, pe tirania admi- 
rabilă a unei obsesii geniale. 

Intermezzo central, „andantino gra- 
zioso'” divulgă reminiscenţele aceleiaș 
teme şi e de un lirism excepțional, al 
cărui ecou nu poate vibra decât în sen- 
sibilitatea unui interpret mare, 


In carura energică și vioiciunea fina- 
lului se poate urmări mai departe me- 
tamortoza aceluiaș element în alter- 
nanță cu broderii pianistice de minu- 
nată fantasie. 

In întreg concertul, frumosul muzi- 
cal și cel instrumental se întâlnesc în- 





Wilheim Kempti 


tr'o perfectă îmbinare, traducâna a- 
dâncurile emoţionante ale unei inspi- 
rații de aristocrată înflăcărare și tulbu- 
rătoare rostire de suflet. 

A culege intacte aceste confesiuni, 








de ROMEC ALEXANDRESCU 


a le răsădi, fără a înstrăina nimic din 
comorile lor, în cugete, e o misiune 
care nu convine oncărui pianist, 

Cu atât mai mult cu cat structura 
materială a concertului pretinde un 
adevărat estet al tehnicei expresive, 
un virtuos adevărat dublat de un poet. 
__D. Wilhelm Kempit este fără îndo- 
ială un frământător al claviaturei, care 
uimeşte, o individualitate toarte accen- 
tuată, un spirit de rară independenţă. 

_Darul de a plasticiza sonorități, de a 
gasi accente noi, inilexiuni expresive 
spontane și de neobosită inventivitate, 
de a declama muzica în relieturi de 
mare originalitate şi interes muzical 
intens alimentat, îi aparţine într'o mă- 
sură cu totul particulară. 

Nu concertul de Schumann era fă- 
cut însă spre a-și găsi deplină valori- 
ficare în toate aceste mijloace specia- 
le, care i-au dat de sigur un aspect 
neaşteptat de inovat, schimbându-i 
astiel unele sensuri și expresii mult 
prea intime, mult prea legănate de spi- 
ritul şi simţirea schumaniană pentru 
a putea supravieţui, departe de ele. 

Cadenţa, mai aptă unor exprimări 
dornice de libertate, a fost poate cea 
ma iericită înfățișată de d. Kemplf, 
care i-a găsit rosturi instrumentale, re- 
velări și scânteieri de muzică și o pros- 
peţime în redare incontestabile, adăo- 
gându-i de altfel şi în restul interpre- 
tării multiple semnalări ale unei na- 
turi rare şi ale unor resurse pianistice 
puţin comune. 


ir ein a fa tea en aa Rat, 


PLECAREA IN SOMN 


„Iar când mi-or rugini mâinile în hat 
Și nu-mi voiu mai aminti de colinde, 
Gârla amurgului mă va cuprinde 

Cu tăceri vinete şi cântec uscat. 


Dintre veacuri şi așteptări, un ștergar 
De somn blond peste plâns se va aşterne, 
Otava dimineţilor eterne 

Sub seceri tăioase va răspândi har. 


Mă voi striga printre salcâmi și fântâni, 
De atât pustiu crengile s'or frânge; — 
Fluturând batiste grele de sânge, 
Visurile vor căuta alţi stăpâni. 


Bolnav de drum și de tristeţi și de vânt, 
Cu privirea turbură ca de cenușă, 

Voiu bate atunci nopţilor în ușă 

Spre a-mi dărui lumină din pământ. 


TEODOR AL. MUNTEANU 


2 Aprilie 1938 








UNIVERSUL LITERAR 








CASA DE PESIE DRUM 


Când mergeam ia prietena mea Mara 
— și asta se întâmpla de câteva ori pe 
săptămână — îmi plăcea să privesc la 
Casa de peste drum. 

Casa de peste drum era, de tapt, un 
cămin de fete. 

Și, asta, mie îmi spunea mult. 

Mi se părea că trebue să fie o mi- 
nune, vicața în casa aceea mare și al- 
bă cu atâtea ferestre una lângă alta, 
una subit alta, încât niciodată nu le-am 
putut număra pe toate. Mi se părea 
că în casa aceea, casa tinereţii, unde nu 
sunt decât fete, trebue să fie vieaţa 
de basm pe care mi-am dorit-o întot- 
deauna. 

Scara, mai ales, Casa de peste drum 
lua o înfățișare cu totul nouă și atât 
de atrăgătoare incât, atunci, era lim- 
pul când întârziam mai mult la tereas- 
tra prietenei mele. 

Cum se întuneca începeau să se a- 
prindă luminile,  deschizându-mi cale 
spre vicața Casei de peste drum. 

Se aprindeau ferestrele, așa cum se 
aprind noaptea stelele. Intâiu una lu- 
minoasă, apoi alta mai mică şi, atât, de 
palidă pe fondul albastru. După aceea 
una care tremură fiindcă este prea sus 
Şi-i singură. Le numeri pe rând, una 
câte una, când vezi că tot cerul este 
plin de stele şi nu mai poţi număra ni- 
mic, . | 

Așa se aprindeau și, aici, ferestrele. 
intâiu una în colț, acolo, la etajul trei, 
unde o fată s'a întors dela curs şi mai 
are, încă, geanta grea sub braţ. Apoi, 
o alta, mai jos, poate chiar la subsal 


apar atât de cast şi albi, că nu te mai 
miri că fata n'a tras storul. Doar nu-i 
nimic impudic în gestul ei. 

In curând în camera în care o clipă 
au luminat doi umeri de fetiță se face 
întuneric. Și ce frumos este să te închi- 
pui desenând pe fondul negru al feres- 
trei umerii albi. Sau numai să-ţi aduci 
aminte unde au fost, cum au fost, 

Oare, unde a plecat fata mică, să o 
pui întrun mărţişor? 

O încăpere mare la parter. Se văd şi 
tablouri dar nu le poţi distinge conți- 
nutul. De acolo se aud oricând frânturi 
de muzică. Fără să încerc să-mi închi- 
pui, înţeleg cum se adună acolo seara 
ca să se odihnească şi să se distreze fe- 
tele care o zi întreagă au umblat prin 
lume. Sunt fete care au muncit cea- 
suri în iaborator și altele care au stat 
vreme multă cu cartea în mână înțe- 
penite, tferindu-se să se miște, ca să 
nu turbure colegul sau colega din bi- 
bliotecă. Altele care au pierdut vremea. 
Vremea pe care la douăzeci de ani o 
preţuiesc puţin fiindcă prea o au înain- 
tea lor întreagă, frumoasă, necunos- 
cută. (Și fac bine că o pierd). 

Casa de peste drum ma făcut să 
gândesc și să pot trăi atâtea vieţi pri- 
vind-o... 

Cunoșteam aproape toate camerele 
şi cunoşteam și fetele fără să le îi cu- 
noscut vreodată. Și îndrăgisem şi casa 
şi fetele ei. 

Incercam, uneori, să mă gândesc ce 
aș simți privind la teatrul meu dacă 
n'aş fi eu. Dacă aş fi bărbat... 





unde servitoarea a intrat să aranjeze 
masa. Şi până să ridic capul vedeam 
întreg etajul întâiu luminal. Și, aşa se 
aprind toate ferestrele. Doar din loc în 
loc rămân câteva pete de întuneric. 

Priveam dela fereastra mea așa cum 
aș îi fost la teatru. Şi îmi plăcea teatrul 
ăsta cu fete carc îşi petreceau vieaţa 
lor adevărată. Fete de douăzeci de ani, 
care trăiesc, sunt vesele sau triste, 
muncesc sau sunt îndrăgostite. 

Ferestrele aveau, desigur, storuri dar 
fetele rar le trăgeau gândindu-se, poa- 
te, că acolo, sus la etaj, n'are cine să 
le privească. Sau, poate, pentrucă așa 
se obişnuiseră. Intrebate, sunt sigură, 
nici ele n'ar fi putut răspunde. 

Teatrui, deci, era cu scenă deschisă 
şi dela locul meu vedeam gesturi care 
mă făcea să ţes o mie de poveşti pe sea- 
ma eroinelor, pe care ziua desigur, nu 
l-aș fi recunoscut. Dar seara la lumina 
ferestrelor trăiam cu ele povestea vie- 
ii lor sau, simplu, doar închipuirea 
mea, 

Intr'o cameră este o masă și o iată 
scrie. Este îmbrăcată în rochie de casă. 
Recunosc asta, după mânecele largi 
şi după desenul înflorat al materialului 
din care este făcută rochia. Aş vrea 
să știu ce scrie. Cred că face o lucrare, 
o traducere fiindcă mi se pare că răs- 
foiește o carte care ar putea fi un cic- 
ționar, 

Intr'un timp se ridică şi se apropie 
de fereastră. 

O văd atât de bine. Este ca şi o sta- 
tuie muiată în lumină. Priveşte afară. 
A deschis geamul. Așteaptă ceva? Aş- 
teaptă, poate, o dragoste care întâr- 
zie să vină sau poate primăvara care 
este pe aproape. Ori sa plictisit de 
lucru. 

O fată rezemată într'o fercastră cu 
lumină, priveşte în noapte la început 
de primăvară... 

De unde atâtea basme în jurul ei? 
Aș vrea să-i pot vedea şi ochii. Să-i 
aibă verzi. In noapte ar fi vrajă. Ochii 
care strâng în ei basme... 

La etajul trei, în camera de lângă te- 
masă, se petrece. Sunt mai multe fete. 
Una stă pe masă, picior peste picior. 
Sunt toate vesele. Cincva povesteşte 
ceva şi, apoi, râd cu toatele. Şi râsul 
lr tânăr este contagios... 

In altă cameră o fată mică, atât de 
mică, încât te miri că este studentă, se 
pregăteşte de plecare. Jos, probabil, o 
așteaptă unul din tinerii cari sunt aco- 
lo, în sala aceea de lângă ușa de intra- 
Te, care se vede că este sală de primire. 

Iși schimbă rochia. Doi umeri goi 


M'am convins mai târziu că mulți, 

rea mulți din tinerii cari veneau în 
casa prietenei mele apreciau doar anu- 
mite terestre. Pe acelea unde poate ar 
Îi trebuit să se tragă storul. 


Am crezut în povești. Am crezut de 
mică şi, poate, mai mult decât ar fi 
trebuit. Când mi-am Gat seama că po- 
veştile din cărți nu-s adevărate, am în- 
ceput să-mi fac eu poveşti şi să cred în 
ele. 

Acum trăiam basmul Casei de peste 
drum. 

e 


Basmul Casei de peste drum l-am 
trăit aevea, abia, mai târziu și, ca toate 
poveştile, s'a arătat a nu fi adevărat. 
Acum merg din nou la fereastra pricte- 
nei mele Mara și când privesc la Casa 
de peste drum, cu greu îmi vine să 
cred că la fereastra aceea la care este 
de multe ori întuneric am stat şi eu 
odată. 

Am fost aproape două luni o fată 
tânără în casa tinereţii. 

Am avut fereastra mea și, uneori, 
o deschideam noaptea ca să privesc a- 
fară. 

Și, atunci, vila în care locuia priete- 
na mea, dincolo de micul pare depărţi- 
tor, era tot o Casă de peste drumu, o 
cosă cu multe vieţi în ca, cu vieți pe 
care nu le poţi înțelege privind doar 
pe fereastră. 

Și, acum, privesc la Casa de peste 
drum, la casa tinereţii dar cu alţi ochi. 

In casa tinereţii sunt multe fete care 
au uitat de mult că au avut, cândva, 
douăzeci de ani, după cum, desigur, au 
uitat că au mai fost şi fete. 

Privese acum luminile care se a- 
prind şi îmi plac la fel de mult, dar 
acum cunose toate mâinile care întorc 
comutatorul. 

Și nu pot privi la o fereastră ce se 
luminează lără să nu mă gândesc la 
fata care locueşte acolo. 

Mary s'a întors dela serviciu. Mun- 
cește toată după amiaza şi trebue să-şi 
dea și licenţa. 

Se uită în oglindă. Oglinda aceea a- 
şezată la fel în fiecare cameră și la fel 
de proastă peste tot. Se vede obosită şi 
iar i s'a stricat părul. Și, doar, se chinue 
în fiecare seară și Goarme ca pe ghimpi 
cu papilote în cap, dar buclele nu-i mai 
țin fiindcă permanentul este pe ducă și 
să şi-l facă din nou nu îndrăznește — 
şi aşa părul nu mai este prea des. 

Se uită la cele două paturi albe aco- 
perite cu cuverturi galbene și, din nou, 
iace în gând o remarcă puţin măguli- 


toare Ja adresa Directoarei care nu a 
avut un gust mai puţin prost. Aceleaşi 
cuverturi galbene în tot căminul, pe 
toate paturile și aceeași oglindă proastă, 

De jos, dela parterre, serviloarea 
strigă cât o ţine gura, așa ca să se audă 
până la etaj: 

— Domnișoara Mary, poftiţi la te 
lefon! 

O lumină se stinge în Casa de peste 
drum fiindcă Domnișoara Mary a co- 
borît la telefon unde, desigur, o aş- 
teaplă o convorbire neplăcută fiindcă 
prietenul ei a stat cel puțin jumătate 
de ceas până a izbutit să prindă liber 
casa în care tot timpul telefonul este 
ocupat. 

Măriuţa este veselă că a chemat-o pe 
Domnișoara Mary şi se duce să-și vadă 
şi de alte treburi. Doar ea este fac-to- 
tum în cămin și fetele o apreciază fiind- 
că numai ca știe ceea ce Directoarea nu 
ştie sau se face că nu știe. Că serile 
de ieșire nu sunt numai de trei ori pe 
săptămână, aşa cum sunt anunţate pe 
lista din capul scării. Listă care, poate, 
mai impresionează doar pe părinţii care 
vin să-şi instaleze acolo fetele. 

In Casa de peste drum oricine vine 
când vrea fiindcă Măriuţa are grijă să 
te informeze dela început unde este 
camera ei. Acolo baţi în geam oricând 
şi ușa se deschide. Bineînţeles din asta 
câştigă și Măriuţa şi fetele. 

Directoarea -rămâne sfinx. 

Când văd mai multe lumini aprinzân- 
du-se deodată, știu că se întorc fetele 
dela baie. Baia se face după un sistem 
propriu casei, într'o încăpere comună 
cu duș de apă caldă pe care Directoa- 
rea îl suţine ca higienic uitând să a- 
dauge întotdeauna că este și mult mai 
eftin. 

Acolo, subt dușuri, în camera cu 
aburi, apar fetele așa cum sunt. Nevop- 
site, nestrânse, neacoperite. Unele ră- 
mân drăguţe. Pe altele, insă, nu le mai 
recunoști. Te miri, când auzi vocea Ne- 
lei, fiindcă ea singură a rămas neschim- 
bată din făptura ei, deoarece până a- 








tunci te puteai întreba: când a venit în 
cămin și urâta asta? 

Toate fetele vamp, care pe stradă 
nu pot deschide gura de mult ce este 
rujată şi ale căror gene par din sârmă 
întoarsă, aici dispar. 

Am văzut, totuşi, acolo o singură fată 
frumoasă cu adevărat. Goală era atât 
de perfectă încât o admirai ca pe n 
statuie. Cu picioarele goale nu părea, 
totuşi, tăiată dela pământ așa cum pă- 
reau altele. Avea eleganță în glesnele 
subțiri care îi dădeau aspectul de avân- 
tare şi tincreţe mândră. Trup de fată. 

Multe ştiu din Casa de peste drum. 
Multe lucruri și vesele şi triste. Aşa 
cum se arată a fi şi vieaţa- 

Știu povestea multor fete de acolo. 
Și în atâtea feluri am ascultat în casa 
aceea basmul dragostei, încât mă mir 
că mai este dragoste întreagă şi nu sa 
fărâmat în atâtea suflete care au pur 
tat-o. 

Mi-au rămas în minte şi scene urâte, 
care totuși aveau şi ceva comic în ele. 


Aşa, ca cearta dintre o brună şi o blon- 
dă cu intrigi sentimentale pentru un 
tânăr. 

Acum, ştiu că de văd vreo cameră 
unde se petrece şi se râde atât de con- 
tagios se bârfește ca întotdeauna, așa 
cum se obișnuiește între fete. Mia 
râde povestind farsele ce le-a făcut la 
telefon în timp ce o altă fată a pierdut, 
poate, o întâlnire fiindcă telefonul a 
fost ocupat. ; 

Se critică şi se râde — şi râsul lor 
privit dela fereastra mea este atât de 
ţânăr şi contagios. 

Şi, totuși, seara când se aprind lumi: 
nile, oriunde aş fi, îmi aduc aminte 
cu plăcere de serile petrecute în Câsa 
de peste drum. Imi aduc aminte numai 
de ceea ce a fost frumos. Imi aduc amin- 
te de fetele care mi-au fost dragi fiind- 
că, oricum, în Casa de peste drum sunt 
şi iete bune. 

Seara, uneori, întârziam mult în sala 
de primire. Rămâneam puţine și siin- 
geam lumina ca să nu ştie Directoarea 





de ZOE FELEA 


că suntem acolo. Şi, atunci, la lumina 
felinarului din parc, vorbeam la tele- 
fon încet ca să nu audă decât cei cari 
aşteptau la capătul firului, 

O văd şi acum pe Luky în pijamaua 
cu flori bleu. Este blondă și mică în 
pantalonii lungi iar codiţele pe spate îi 
dau aier de fetiță gravă. Stă, acolo, în 
faţa telefonului şi zâmbeşte spre cineva 
care nu o vede și mă gândesc că este 
păcat că numai eu o văd pe Luky atât 
de dulce şi nouă la lumina felinarului 
de afară. 

Dacă ar putea vorbi telefonul acela 
cu firul sdrenţuit de mult ce a fost îră- 
mântat de mâini  nerăbdătoare, de 


pr 


.. 





mâini nervoase! Ce multe ar spune el! 

Dar telefonul tace negru și mut. 

De undeva s'au auzit bătăile ceasului. 
Este târziu şi telefonul rămâne singur, 
negru, ca să-și doarmă somnul care-i 
tare scurt în casa cu fete. 

Basmul Casei de peste drum l-am 
trăit şi nu-mi pare rău. Și dacă n'a 
fost chiar aşa cum l-am gândit eu, 
cândva, la o fereastră a lost, totuşi, un 
basm... 





LECŢIA DE SINGURAIAIE 


Puţini cunosc astăzi pasiunea as- 
cunsă a singurătăţii. Și mai puţini 
sunt cei ce ştiu să-i suporte cununa 
grea. Vremea noastră nu mai îngădue 
asemenea purificări, căci mentaliiatea 
care ne stăpânește e aceea a gloatei, a 
omului-moleculă şi uncori singuirăia- 
tea poate lua proporţiile unei consți- 
raţii a individului împotriva societății, 
sau a unui viciu care ameninţă puri- 
tatea de conglomerat a massei. Ultimii 
iniţiaţi ai acestei taine vechi se pot 
deci mândri cu bucuria supremă a 
martirajului lor. 


In prima zi a toamnei trecute am 
întâlnit într'o localitate de munte pe 
unul dintre aceşti aleşi. Era întra- 
murg. Printre crengi cădeau cele din 
urmă raze odată cu primele frunze 
bolnave şi se strânsese atâta liniște 
printre copaci, încât auzeam pasul ano- 
timpului călcând nevăzut lângă trun- 
chiuri, ca un tic-tac fatal. De foar:e 
departe soseau uneori acordurile o- 
bosite ale unei fanjare. Eram singur 
lără să ştiu, când l-am întâlnit pe bă- 
trânul acela cu fața osoasă, sculptată 


parcă în pagini de carte veche — şi 
am priceput că singurătatea poate 
izvori din cineva, ca izvorul din 


stâncă. Bătrânul se oprise pe margi- 
nea apei şi privea nemișcat curgerea 
limpede, tăiată în verde ca un sma- 
rald lichid. Am crezut la început că 
am dinainte o întrupare neadevărată. 
Pe urmă mi-am dat seama că masca 
pe care o purta era adunată, ca un 
sâmbure, din  singurătăţile tuturor 
toamnelor care-i căzuseră de-asupra. 
Descoperisem omul singurătăţii, cel 
dintâi om care nu strica peisajul, pen- 
trucă era el însuşi o formă vie a lu- 
crurilor din jur. Ii căutam chipul în 
îrunze şi-l găseam. Il dibuiam în apă 
şi-l găseam concentrându-se în cercuri 
de spumă ca un portret care se picta 
singur. L-am căutat pe creasta unui 
nor şi l-am găsit și acolo, mai alb şi 
mai înalt, însă tot el era. Căci era 
pretutindeni și în nemişcarea lui fi-: 
rească se căsnea parcă să se desprin- 
dă din om şi să devină natură. 

Aşi fi vrut să-l cunosc şi să stau cu 
el de vorbă, să-l întreb ceva despre 
taina puterii de a [i singur. Insă n'am 
îndrăsnit. Era prea impunătoare sin- 
gurătatea lui și prea umană curiozita- 
tea mea, ca să-l stingheresc. Am tre- 
cut mai departe. Pașii mei răsunau pe 
alee, pângăritori, însă ochii lui nu sau 
clintit. Am întors mereu privirea în 
urmă ca să-i surprind o mişcare, un 
gest. care să-i zdruncine farmecul şi 
să-i desvălue misterul. 

L-am întâlnit altădată în pare. Lu- 
me multă măsura aleele în jurul pavi- 
lionului alb în care muzica masacra 
milităreşte uvertura la Tannhăuser. 


Stăteam pe o bancă şi încercam să 
ghicesc sub potopul sonor, motivul lui 
Wagner. Cu mare greutate izbuteam 
să recunosc fragmente, atât de abil 
deghizate încât păreau melodii noi, 
Bayreuth. Băteam în gând cadența 
marșului, executat mai de grabă pen- 
tru un batalion de husari decât pen- 
tru un umil convoiu de pelerini, când 
mi-am oprit ochii pe banca din faţă. 
Bătrânul era acolo. Tot singur. In 
mijlocul mulțimii care-l înconjura 
deschidea o poiană de lumină numai 
prin simpla lui prezenţă. O lumină 
deosebită care nu cădea de sus, ci 
țâșnea din cl, înconjurându-l ca un 
clopot de sticlă, hermetic. Nu ştiam 
aacă ascult sau nu, concertul faniarei, 
penirucă nu-i puteam descilra privi- 
rea. Faţa nu reflecta decât acelaș 
senin lăuntric, rece şi perlect, care 
scăldase pădurea cu o zi înainte. Omul 
acesta izbutea să fie singur și aici. 
Forfoteala zgomotoasă care-l incon- 
jura se oprea la marginea cercului lu- 
minos pe care-l iradia ființa lui in- 
treagă şi toate semnele de prezenţă ale 
lumii mureau acolo, ca niște valuri 
uriașe, risipite şi înfrânte de rezis- 
tența placidă a nisipului. Am înţeles 
atunci că singurătatea e un complicat 
şi miraculos proces interior şi nicide- 
cum un raport direct proporțional cu 
depărtarea de oameni. Mi-am amintit 
de una din scrisorile pe cari Rilke le 
dăruise cândva unui poet mai tânăr: 
„Imi spui că semenii dumitale sunt 





departe ; cauza e în spațiul care ţi s'a 
deschis în jur. Dacă tot ce îţi este a- 
proape îți pare depărtat, e că acest 
spațiu atinge stelele”. 

Muzica încetase.  Gălăgia mulţimii 
devenise singură stăpână și impresia 
de amestec, de disolvare în comun, 
devenise mai accentuată. Aș, [i vrut 
să mă pot izola într'un clopot, așa ca 


fig 


de VINTILĂ HORIA 


pătrânul acela necunoscut care atin- 
sese stelele lui Rilke. De peste munţi 
năvăleau umbrele serii. Toamna făl- 
fâia steaguri galbene în copaci și un 
vânt cu aripi de răcoare prinsese să 
tremure în frunze. Se aprindeau lu- 
mini la geamuri şi ora mesei chema 
mulțimea către interiorul cald unde 
așteptau mătăsoși şi ospitalieri aburii 
ceaiului. Rămăsesem în pare numai eu 
şi el. Nu şliu ce mă ţinea pe bancă. 
Insă fără veste cercul de lumină al 
bătrânului ajunsese până la mine, mă 
cuprinsese cu încetul şi puteam privi 
pentru întâia oară sufletul lui. Era un 
spectacol nemai văzut. Crezusem până 
atunci că suiletul se află în adâncul 
cel mai ascuns al trupului, că doşi 
trăieşti în el şi prin el, nu-l vezi 
niciodată : căci numai clipa morţii îţi 
dărucşte cunoaşterea lui. Bătrânul din 
faţa mea, deşi nu murise încă, îşi pri- 
vea sufletul. Era o flacără mică şi 
galbenă ca a lumânării de ceură pe 
care o aprindea mama când tunetul 
bubuia prea tare. Pâlpâia vioae şi 
oricât de puternic sufla vântul serii, 
nu se stingea. Cercul de lumină era 
împrăştiat de flacăra aceasta tânără 
pe care bătrânul o privea necontenit. 
Cred că nici nu vedea altceva decât 
luminița veşnică a sufletului său. Şi 
nici nu dorea să vadă altceva sau prin 
altceva decât prin pâlpâirea minus- 
culă prin care lără 'ndoială lumea îi 
apare altiel. 

Intr'un târziu, bătrânul se sculă depe 


, 
4 


] a] 
fă : & Lai, Pi 


/ 
7, 





pat” 


wy. 


bancă şi veni către mine. Glasul lui 
mă înfioră, 

— Când vei izbuti să ai o flacără 
a sufletului tău, vei înţelege minunea 
fără seamăn a singurătăţii. 


Lecţia se sfârșise. Din seara aceea 
nu l-am mai văzut. Am deslușit însă 
într'o singură clipă mult mai mult 
decât într'o viaţă întreagă. 


[= să 








CARTEA FRANCEZA 








ANDRE SUARES: 


TROIS GRANDS VIVANTS: CERVANTES TOLSTOI 
BAUDELAIRE. (BERNARD GRASSET PARIS 1938) 


La o vârstă când cei mai mulţi scrii- 
tori tind către sinteză și bilanțul unei 
activităţi literare de-o viață 'ntreagă, 
încredințându-și posterității operele, 
în ediție definitivă, scrisul lui Andre 
Suares păstrează aceeaș vehemenţă 
combativă a pamfletarului, deopotrivă 
de părtinitoare în expresia admiraţiei, 
ca şi în a dispreţului, din scrieri mai 
de demult, ca Voyage du condottiere 
sau Cressida. 

Cele trei eseuri despre Cervantes, 
Tolstoi și Baudelaire, reunite sub inti- 
tularea Trois grands vivants, prin ar- 
doarea şi tensiunea lirică a stilului, ca 
și prin tonul peremptoriu al unei admi- 
raţii exclusive ţâşșnind din piscurile tu- 
turor superlativelor „sunt totuși dato- 
rite unui scriitor care peste un an va 
număra șaptezeci. Preocuparea de a îi 
imparţial i sar părea, cred, nu numai 
de prisos, dar o prejudecată ridiculă. 
Ceea ce gândește și scrie Andre Suarăs 
despre Cervantes, Tolstoi şi Baudelaire, 
sau mai propriu spus cu priiejul fiecă- 
ruia, este exprimat cu o convingere au- 
toritară, isvorită firește, dintr'o înde- 
lungată intimitate cu opera acestora, 
dar şi din simpla coincidenţă, în răs- 
timpul fulgerător de înţelesuri al u- 
nor clipe revelatoare, prilejuite de ha- 
zardul intuiției. 

Iată, pentru a ilustra tonul şi tim- 
brul moral al acestor pagini, odată cu 
atitudinea de permanentă frondă şi 
polemică agresivă a lui Andre Suares 
aceste rânduri introductive din cuvân- 
tul lămuritor la Tolstoi vivant: 

„In 1910 murea Tolstoi. 

Am publicat în Caetele lui Peguy, 
Tolstoi vivant. De atunci, vreo cinci sau 
șase duzini de autori au dat cu mare 
zarvă epitetul de „viu“ la tot felul de 
morţi, amicii lor, confrații lor de clan, 
favoriţii,  fanaticii sau simbriaşii lor. 
Au fost Dada vivant și Jojo vivant; A- 
pollinaire vivant și Basile vivant, Coco 
vivant, Tata vivant şi Toutou vivant. 
Străinii s'au apucat și ei: un Italian, nu 
mai puţin înfumurat sau mai puţin o- 
braznie, nici mai puţin cuceritor decât 
ceilalți a ridicat în slăvi un Dante viu. 
Mussolin viu trebuia să urmeze şi a 
urmat“. (Polemistul agresiv şi admira- 
torul pătimaș care e Andre Suares nu 
respectă nici ortografia numelor pro- 
prii: el serie Mussolin și Shakspere). 

„Toţi acești nobili pirați, cari m'au 
prădat de zece ori, fără să-mi scrie vreo 
dată numele, mi-au răpit acest titlu. 
Niciunul măcar n'a avut pudoarea să-mi 
ofere cartea lui, care-i a mea, cel pu- 
țin prin firma pe care mi-o fură. 





Anare Suares 


Veacul acesta și oamenii de litere m'au 
deprins cu toate. Dar, eu nu primesc 
nimic. Titlul meu a avut succes: ştiu 
că mă vor învinui de a le lua ceea ce 
ei mi-au luat, 

De n'ar fi vorba decât de un titlu și 
de un cuvânt, treacă-mergă, dar speța 
asta de oameni e o haită cu o sută de 
glasuri şi de treizeci de ani sa înzecit 
pe urma mea.“ 

Ceea ce pare să îndreptăţească, în 
intenţia autorului „alăturarea sub ace- 
eaș „firmă“ a unor scriitori ca Baude- 
laire, Tolstoi şi Cervantes, atât de 
mult diferiţi ca structură sufletească şi 
prin idealul artei lor, este un sens al 
vieţii care se răsfrânge din operele lor 
şi le depășește. Un înţeles adânc şi dra- 
matic, permanent și care le asigură su- 
pravieţuirea, chiar nefiind cel prevă- 
zut de artistul însuși: Cervantes de pil- 
dă, ceea ce spune „ca să-și bată joc 
poate, capătă un sens cu totul altul; în 
loc ca Don Quichotte să fie ridicul, e 
înțelept, adânc şi venerabil“. 

Paradoxul pe care-l ilustrează eroul 
închipuit al lui Cervantes, l-a trăit în 
carnea și duhul lui, dealungul întregii 
vieţi, Tolstoi „cel mai uman dintre oa- 
meni“. A fost un mare creștin, un cre- 
dincios, cu toată puternica ispită a scep- 
ticismului ce-l pândește pe artistul şi 
gânditorul care a făcut înconjurul tu- 
turor lucrurilor : ...omul care înainta- 
se cel mai departe în cunoașterea alto- 
ra, nu a desnădăjduit de omenire; ci, 
dimpotrivă, şi-a vindecat, cunoscând-o, 
îndoelile despre sine“. 


Insfârșit, Baudelaire „poetul luptei 
împotriva neantului... Mielul țintuit de 
Verb, sacrificiu adus cunoștinței“. 

Sunt, negreșit, dealungul celor trei 
sute de pagini din Trois grands vivants, 
destule vederi profunde și originale, 
paranteze şi apropieri pline de tot far- 
mecul pasionant al neprevăzutului unor 
surprinzătoare „6chappees de vue“. Ast- 
fel, această sugestie excitantă, mai stă- 
ruitoare încă sub lorma dubitativă în 
care-i exprimată: „Ochii lui Don Qui- 
chotte sunt cuiele Crucii întrun chip 
de lemn. Şi cine ştie dacă Don Quichoite 
nu e crucea călare, divină şi batjocori- 
tă“, sau „Cavalerul Tristei Figuri e 
umbra bufonă a lui Dumnezeu în om“. 

Nu mă pot opri de a cita încă, dea 
face împărtășită bucuria lecturii unei 
propoziții  atotcuprinzătoare, ca acea- 
sta: „Don Quichotte este delirul drep- 
tăţii, pentrucă totu-i delir la un senti- 
ment absolut. Cea mai frumoasă iubi- 
re pe lume e un delir față de instinctul 
care asigură specia şi nu pretinde mai 
mult“.  Căreia-i adaog aceste rânduri 
despre Tolstoi şi soţia lui, desprinse din 
fragmentul Un grand homme en Enter, 
de o rară şi sublimă (adică omenească) 
înţelegere: „A fost totdeauna pentru el, 
obiectul milei și al suferinţei lui. Chiar 
plestemând-o o desvinovățea, întrucât 
era ea şi nu el. Iși astupa urechile ca 
să n'o audă strigând, dar spunea despre 
ea: „Biata mea femee“ Așa-i făcută o 
conștiință puternică: nimic nu respinge 
şi adesea, mai puţin ca orice, dezastrele 
care i se pun în seamă. Trebue să faci 
ca ea, ca să fii demn de ea. Tolstoi par 
fi deasupra mijlociei, dacă ar putea, ca 
toată lumea, să se lepede de o compă- 
timire stânjenitoare. Un mare caracter 
îşi primește chinurile. El nu-şi face o 
viaţă mai uşoară smulgându-şi ceeea 
ce-l sfâșie; și cu atât mai puţin, cu cât 
ar avea tăria şi ar putea-o mai lesne. 
Las' să râdă omuleţii în mărunta lor 
conştiinţă: Tolstoi e Tolstoi iar ei sunt 
ceea ce sunt“. 

„Cu cât omul are mai multă conştiin- 
ță, cu atât este mai vulnerabil : el în- 
suşi e acel care-şi dă loviturile cele 
mai aspre şi care-şi face rănile mai a- 
dânci: nu le cicatrizează, le întreţine. 
Inima are ultimul cuvânt: cu ea stâr- 
șeşte, după cum și începe viaţa“. 

Tot acest fragment privitor la infer- 
nul vieţii conjugale a lui Tolstoi are 
stâşictoarea frumuseţe gravă a unui a- 
dagio beethovenian. Am înţeles, citin- 
du-l, adevărul intuiţiei unui vers de G. 
Bacovia — banal de alttel— a cărui 
amintire vagă și dezorientată mă ob- 
seda, fără să-mi pot înfățișa sensul alu- 
ziei: 

Intre om şi'ntre femee i-am spus ura 
din trecut, 

Andre Suares e şi un portretist re- 
marcabil. Paginile intitulate  Portraits 
de 'Tolstoi sau cele vreo douăzeci de 
rânduri din fragmentul Vie intrieure 
din eseul despre Baudelaire, („fruntea 
asta enormă, o terasă a kElsinorelui“, 
etc) pot sta alături, ca demne echivalen- 
te literare, prin somptuozitatea stilului, 
de portretele unui 'Liţian, sau prin vi- 
goarea și elanul trăsăturilor, de măreția 
artei statuare a lui Michel-Angelo, Ra- 
reori mușcătura şi vehemenţța diatribei 
au fost mai aprige ca în anume pagină 
din eseul despre Baudelaire unde „pro- 
fetul nordic“ Nietzsche e văzut ca „o 
Pythie în redingotă, care fumează cu 
pipa şi se urcă pe catedră — cel mai 
ridicul dintre profesori''. Sau rabelais- 
iana suculență a limbajului din irag- 
mentul Lhoiellerie (Cervantes) unde 
virulența sarcasmului amintește cele 
mai bune pagini de pamflet ale lui |. 
F. Celine, tără să atingă totuși intensi- 
tatea vizionară şi protetică a scrisului 
acestuia, mai sincer, mai nud și mai pu- 
ţin artist. 

Voiu cita încă, pentru încheiere, două 
iragmenţe — unul din Cervantes, celă- 
lalt din Baudelaire — două teme cu va- 
riaţiunile lor, care ilustrează trăsăturile 
caracteristice stilului şi cugetării sua- 
resiene, atmosfera morală şi timbrul 
specific scrisului său paradoxal: anali- 
ză lirică, dar care, odată cu scrutarea 
obiectului ,desfăcându-l în pulberea nu- 
anţelor, îl cresază prin puterea aso- 
ciativă a sugestiei şi elanul continuu al 
expresiei. 

Vizită la Dulcineea e titlul celui din- 
tâi ; 

„Călătorind cufundat în visul lui de- 
spre  Dulcineea, zeiță a frumuseţii, 
doamnă a perfecţiei și a oricărei în- 
cântări, Don Quichotte regăsește un a- 
nume ţopârlan, pe care-l scăpase de 
curând din pumnii şi biciul unui casap 
care-l scărmăna. A crezut că-i redă li- 
bertatea acestei slugi. Dar ţărănoiul a 
plătit libertatea unei clipe cu tot soiul 
de belele, de o sută de ori mai crude ca 
robia lui. „Inălțimea voastră e de vină“, 
îi spune lui Don Quichotte, îndată ce-l 
revede. „De ce nu v'aţi văzut de drum? 
Altă dată să nu mai îmi daţi ajutor ci 
să mă lăsaţi cu necazul meu. Cea mai 
grea nenorocire a oamenilor e aceea 
care le vine cu ajutorul vostru. Dumne- 


UNIVERSUL LITERAR 








| 


2 Aprilie 1938 


ANOTIMP NOU IN PENSION 


— Maimuţele dintra șaptea au dat 
extemporal ! 

In clasă e iarăși un mic infern. 

Lângă sobă în fund, Omăt Aspazia 
înconjurată de alte trei şorțuri bleu, 
încearcă să biruie din nou neîncrede- 
rea fetelor. 

— Da, am văzut-o, vă spun sincer 
că am văzut-o. Pentru ce vaşi minţi ? 
O aștepta în colț. Când a ieșit din pen- 
sion a mers repede și sa mai uitat 0- 
dată îndărăt. Ştii ? Precauţie. Desigur, 
se ferca, N'ar fi fost tocmai plăcut so 
vadă madam Butoi sau altă fosilă. 
Dacă au făcut zece metri și atunci... 

— Şi atunci? 

— Atunci el s'a aplecat, a scos pălă- 
ria, a privit-o lung în ochi și i-a săru- 
tat mâna. Au dispărut după colț, braţ 
la braț. Parcă se lipiseră prea mult u- 
nul de altul. Asta a fost. Atât am vă- 
zut. 

Cu picioarele pe catedră și rochia ri- 
dicată peste genunchi, lăsând să se va- 
dă începutul unor pulpe rotunde, cari 
fac la producţii de sfârșit de an să lu- 
cească dioptriile domnilor apropiaţi de 
scenă, Dumitriu Consuela aruncă în 
grupul de lângă sobă obişnuitele-i bo- 
bârnace : 

— Minciuni ! Domnișoara Miclăuș e 
mai castă decât Minerva şi Omăt are 
multă, foarte multă fantezie. 

— O fi, răspunde un glas înfundat de 
sub bancă. Ne-ai spus-o și ieri după ce 


(N 
Îi aaa IS) 
p. [AN IAN! ș ae Ă 


ȘI [OS ZA 
/ ze ) z> PA fi VI e AN 
fo REM 
: ZI N 
ALE 
ad 





PE 


mi 


Piete: 


ACI 


ţi-a plesnit un opt la extemporal. 

De sub parapetul băncii nici n'apucă 
bine să apară capul ciufulit al lui Stoi- 
lov și pe deasupra se deslănţuie frene- 
tic un bombardament de cărţi, caiete și 
creioane, 

— La o partie că vine zepelinul ! 

— Vââââj! Cââââr! Poc! 

O bancă trosneşte, podeaua bubuie, 





zeu să vă blesteme odată cu toţi acei 
cari vă seamănă!“ lată concluzia vea- 
cului şi a ordinei comune. Idealul să-și 
vadă de drum. Să bage bine de seamă 
să nu pună piciorul pe pământ, nici 
chiar din milă pentru pietoni. Nici cal- 
darâmul, nici poteca, nici făgașul nu se 
sinchisesc de vizita lui“. 

Iubire se intitulează celălalt frag- 
ment: 

„Frumoasă, tânără încă, tenul radios, 
vioaie şi veselă, mama lui (Baudelaire) 
sa recăsătorit cu un fel de general a- 
juns diplomat. Il urmează în străinăta- 
te, îl răsiaţă și îl d'aurește cu veniturile 
ei. Pentru fiul său este pierdută, fiind 
că el nu mai este decât al doilea. Za- 


“darnic îl iubește mereu: e grija ei, îl 


ajută, îi vine într'ajutor la suferință și 
datoriile bănești. Totuşi soțul e rău 
dispus față de acest fiu pretențios şi 
inutii, poet rău famat şi aproape scan- 


"dalos. Baudelaire îi poartă de aci înain- 


te d-nei Aupick resentimentul atât de 
firesc care trebue să însutlețească pe 
orice fiu împotriva mamei lui, dacă ea 
pretinde să reînceapă o viaţă în care 
el nu-și mai are locul şi dacă se dă al- 
tui bărbat. Niciodată un fiu de familie 
bună nu admite ca mama iui să fie o 
femee ca toate celelalte și să abdice de 
la această sfântă calitate, pentru a se 
ace tovarășa sau complicea unui străin, 
care o supune dorințelor lu și căruia-i 
împărtășeşte capriciile. 

S'a căutat gelozie în necazul lui Bau- 
delaire şi în umoarea înăcrită de mus- 
trări și nerăbdare pe care o arată une- 
ori unei mame atât de mult iubită. 
Prostia Freudonilor nu se putea opri 
să se exercite asupra unui subiect aşa 
de frumos: idioţii şi tâmpiţi! nu le mai 
sunt de-ajuns: ard de nerăbdare să a- 
plice și poeţilor piatra lor de încercare 
carnală. Oamenii de geniu le sunt un 
vânat de preț: după ce au tras asupra 
lor şi le-au vârât umbra în tolbă, se 
simt răzbunaţi „jubilează. Incă un bol- 
nav și au să ţi-l opereze de suflet, din- 
tr'o mișcare. Iar noi, odată mai mult, 
vom ști de azi înainte, că acești chirurgi 
nau nimic de-atace, grație lui Esculap, 
cu Pascal, Dostoiewski, Baudelaire și 
chiar cu tristul Ooedip, tatăl lor vitreg. 

Ca şi cum a-şi fi iubit tandru tânăra 
lui mamă, însemna să fi visat că se cul- 
că cu ea şi să mai viseze că e propriul 
lui părinte și fratele fiilor săi. Nu s'ar 
spune oare că Sfinxul l-a îmbiat mai 
întâi pe Oedip să admire portretul Jo- 
castei goale, înainte de a-i arăta drumul 
spre Teba? Dar Sfinxul nu e așa bu- 
fon“. 

MIHAI NICULESCU 


un caiet retează aerul ca un disc ate- 
nian, creta, transformată în țurcă, se 
sparge în ţăndări în capul uneia. 


Din tranșee, comandanții  amazoa- 
nelor împart un fascicol drastic de 
ordine, 


— Ai grijă de dovleacul lui Stoilov! 

— Rupe-i nasul! 

— Mângâi-o pe Omăt! 

— Acum! 

Un pantof aterizează tocmai sus, 
lângă tavan, pe sobă. Catedra face o 
reverență medievală, puţin obiznuită, 
pe marginea estradei, cât pe aci să-şi 
răstoarne definitiv :obezitatea ei ofi- 
cială, 

Şi în hărmălaia asta războinică ci- 
neva aude pe culoar, dinspre cancela- 
rie, paşii grei de cisme prusace, ai 
doamnei Butoi. 

Un cap blond se strecoară prin des- 
chizătura uşii şi se întoarce înspre 
câmpul de bătălie, îngrozit. 

— Madam Butoi! Madam Butoi! gâ- 
gâie clasa întreagă. 

Retragerea în bănci dă loc la noui 
busculade, Omăt îşi caută pe brânci 
caetul de română și Stoilov, într'un pi- 
Cior, privește cu jind turnul Eiffel de 
tcracotă pe care tronează aplecat în- 
tr'o muchie, pantoiul dinamitard. Pașii 
depe culoar se apropie. Clanţa fixată 
de șaptesprezece perechi de ochi se la- 
să în jos violent, ușa se dă în lături şi 
madam Butoi încearcă pieziș să-și stre- 
coare anvelopele trupului prin deschi- 
zătura unui singur canat. Ca deobiceiu 
însă nu reușește și face semn cu un 
deget de jos în sus. 

S'a înţeles. 

Omăt sare din bancă, se apleacă şi 
deschide şi al doilea canat. Atunci car- 
gobotul cu un catalog subțire ca o aş- 
chie sub braţ, lansează pe sirena gurii 
un şuer gros de mulțumire și intră le- 
gănându-se scâlciat. 

Podeaua pârâie, catedra pârâie şi 
clasa parcă sa aplecat dintr'o dată în 
spre tablă. 

— Cine a făcut scandal ? 

Intre cei patru pereţi, n'a fost nici 
când ordine ca acum. Fetele stau două 
câte două în bancă. Dinaintea lor căr- 
țile de română sunt deschise la mijloc 
frumos, ca evangheliile din biserică. 
Pereţii afișează o albeaţă de spital. I- 
coana cu un Cristos slab, galben şi 
trist ca un biscuit, stă dreaptă deasu- 
Pra ușii. Pe tablă nici o caricatură, iar 
prin cele trei ferestre ale clasei, mari, 
larg deschise, intră răcoarea de afară. 

— Hm! mi se pare că... îşi rotește 
directoarea din nou ochii mici fără 
gene, neputând găsi nici o vină unei 
clase de surdo-mute — mi se pare că 
— şi nasul ei de vulpoi bătrân deși se 
apleacă peste catedră, adulmecă aerul, 
nu Simte nimic şi lasă fraza în sus- 
pensie. 

Corp delict al recentului masacru 
e doar pantoful lui Stoilov, ostatec pe 
sobă şi martor al cutremurului din 
clasa Vl-a B e becul electric agăţat 
de tavan, cădelniţând încă peste șap- 
tesprezece stane de piatră. 

Fiindcă nu mai are ce să spună, ma- 
dam Butoi înghite în sec, se mai în- 
cruntă odată, dă semnificativ din cap, 
întoarce catalogul  deschizându-l, şi 
reușește să-și aşeze, după disperate şi 
acrobatice eforturi, ochelarii pe un 
născior, cât o gămălie de chibrit. 

Care va să zică, ascultă, 

In clasă nu se mai aud decât inimile 
care bat. 

Mopsul de pe catedră întoarce o pa- 


gină şi spionează, după ochi, pe sub - 


lentilele groase, clasa. Doar o vedea 
pe vreuna clipind. Insă fetele sau în- 
vățat. Toate au în colțul gurii pan- 
seaua unui zâmbet de premiantă. 

— Alexandrescu Mia ! 

Hait! Altă pagină întoarsă. Printre 
bănci suflă rece crivățul spaimei. 

— Ionescu Margot şi Stoilov Nata- 
lia. 

Priviriie se întorc automat! spre 
banca treia şi se înalță apoi pe sobă. 

Cum dracu o să iasă la tablă într'un 
pantof ? Dar Stoilov se apleacă puţin, 
caută, s'ar părea, um caiet, cotrobăiește 
prin vecine și se ridică victorioasă. A 
reușit să împrumute un pantof. In 
loc să ia stângul, a luat tot unul drept. 
Nu face nimic însă. Schiopătând, iese 
din bancă şi își alătură profilul de mar- 
tiră lângă celelalte victime. 

Mia e plopul, jandarmul sau drape- 
lul pensionului. Bate între fete recor- 
dul de înălțime. D'aia poartă pantofi 
fără tocuri şi când vorbeşte cu cineva 
fandează piciorul drept. Are un obicei 
urât: își mănâncă unghiile. Incolo e 
fată bună şi sentimentală. 

Margot are în mers ceva de mare- 
șal. Gâtul îi stă țeapăn pe umeri, picp- 
tul se umflă ca şi cum ar vrea să arate 
poporului decoraţii, picioarele i se în- 
fig în dușumele, cadenţat. 

Visul ci ar fi fost să se nască no- 
madă, într'un vagon, călăreaţă de circ. 
Fiindcă dorința asta pe care o nutreau 
probabil adolescentele de acum cinci 
zeci de ani nu i s'a împlinit, Margot 
se mulțumește să rămână atleta clasei 
a VI B. şi căpitanul echipei de volcy. 
La gimnastică, totdeauna, domn Pas- 
quali, italianul micuţ și crăcănat ca un 
plutonier major ieşit la pensie, îi zâm- 


de NEAGU RĂDULESCU 


beşte melancolic și o dă pildă clasei. 
Mai mult o și protejează. li spune 
câteodată notele. 

— Domnișoară Margot, ai patru la 
chimie, trei la algebră şi doi plus la 
engleză. Eu domnișoară Margot v'aşi 
da numai nouă. Uite aşa, nouă, nouă, 
nouă ! 

Lângă Mia şi Margot, Stoilov, cu o- 
Chii încercănaţi în fundul capului, cu 
nasul ieşit ca o trompă, are ceva din 
moaştele Sfântului Dumitru dela Mi- 
tropolie. Fetele au și numit-o, pentru 
nasul ci care scormoneşte iscoditor în 
toate discuţiile, tapirul. 

— Alexandrescu, stai drept ! Ce eşti 
la scrimă ? — ţipă doamna Butoi. 

Mia îşi retrage piciorul pe care îl ţi- 
nea în poziţie de pe loc repauz, își 
scoate roşind, dintre dinţi, seminţele 
unghiilor și se deșiră ca şi cum ar ieşi 
din pene, plutind pe deasupra celor- 
lalte, cu un cap, ca un gât de lebăcă. 

Cele trei aşteaptă sentinţa. Restul 
clasei consultă ceasurile, urmărește 
minutele, numără secundele, Poate nu- 
mai ascultă baba. 

Niciodată unghiile nau un gust mai 
bun, mai sărat, decât acum, când știi 
că din moment in moment poţi fi tras 
și tu în țeapa unui nemilos „unu“ lân- 
gă tablă. 

Câte o bancă scârţâie scurt, neper- 
mis de scurt, 

Madam Butoi se întoarce pe scaun 
— Doamne, de nu l-ar rupe ! — şi lasă 
o palmă să cadă sonor în lemnul cate- 
drei, ca un satâr de călău. 

— Vasile Alecsandri. 

Alexandrescu Mia nu mai așteaptă 
nici o secundă. Işi rânduiește palmele 
subt sâni, una peste alia, cuminte, ri- 
dică niţel bărbia și pune să lunece a- 
cul pe discul unui patelon savant. 

— Unde? îi curmă cântecul direc- 
toarea. 

— La Bacău — ţipă Stoilov, serâş- 
nind din cauza pantotului buclucaş, de 
durere. 

Te-a întrebat cineva ? Marş în ban- 
că! — ţipă deastădată baritonal ma- 
dam Butoi, aplecându-se pe catalog și 
agăţând lângă numele obraznicei insig- 
na unui trei cu burtă. 

Și tot ea continuă: — Să nu zici că 
nu ţi-am dat şi eu mărțişor de întâi 
Martie ! 

Mia pune aceeași placă, 

—- Vasile Alecsandri s'a născut la 
Bacău, El era poet liric. Ela învăţat 
cu Mihail Kogâlniceanu, a fost la Pa- 
ris și a scris poezii. 

1 se pare că a spus prea mult şi sto- 
pcază zâmbind circular, mulţumită. 

Parcă ar spune; nu-i așa că am 
știut de opt ? nu-i aşa ? 

In banca treia, Dudu Alina, cu fața 
sprijinită în palme, privește lung cum 
intră primăvara prin fereastră. E o 
fată fină, subţire, ca o peniță topogra- 
fică, 

Pe o ramură de salcâm o vrabie 
Şi-a ţintit uimită boabele de piper ale 
ochilor, în clasă. li place poate povas- 
tea vieţii lui Alocsandri care a fost la 
Paris şi a scris poezii. 

Dela parter se aud  piţigăiate glasu- 
rile mici ale fetelor dintr'a'ntâia. E ora 
de muzică. Piţigoii solfegiază. Câte un 
glas mai îndrăsneţ scapă din zăbrelele 
portativului şi fuge strâmb, se sben- 
guie până în stradă, luându-se la în- 
trecere cu clinchetul serios al tram-= 
vayului şi cu câte un claxon matur în 
timbru, 

Atunci linia doamnei de muzică bate 
în bancă și-l readuce didactice pe fu- 
gar la ordine, în puşcăria celor cinci li- 
nii paralele cu cheia la căpătâi, 

— Dudu Alina, ce-a scris Aleesan- 
dri ? 

Dudu Alina privește pe fereastră. 

— Dudu Alina m'auzi? Ce-a scris 
Alecsandri ? 





Un ghiont din spate. Altul și altul. 

Dudu Aiina se ridică și degetul ei a- 
rată prin fereastră cerul prins între 
doi salcâmi ca un tulpan de rudăreasă. 

— A venit primăvara. A venit pri- 
măvara doamnă directoare. 

— Co? —  madam Butoi e pentru 
prima oară surprinsă. Se uită şi ea pe 
fereastră. 

Iși potriveşte ochelarii mai bine, dar 
nu vede nimic. Și d'aia se mai uită o- 
dată. Şi încă odată. Şi se strâmbă dis- 
preţuitor : „gâște !“. 

Afară cerul e albastru, ca într'o 
carte postală trimeasă dela băi, şi dela 
parter giasurile piţigoilor dintr'a'ntâia 
răsună mai sopran, demostrativ. 

Fragment din romanul  „„Pensionul 
Doamnei Butoi“. 


2 Aprilie 1938 


CI A i IA LILI e 





m așteptat cu nerăbdare ridi- 
A cae cortinei, în sportiva sală 
a studio-ului: „Cobaiul” ne în- 

făţişa încercarea în teatru a resurselor 
unui scriitor de real talent şi frumoasă 
zestre artistică, ale cărui sgârcite apa” 
riții în public le-am urmărit mereu cu 
interes şi satisfacţii lectoricești, neum- 
brite decât de „economia” prea severă 
cu sine, a autorului. 
- Vom aminti cititorilor de un mic 
roman, de-o fermecătoare ardere lăun- 
trică, „Popi“ — apărut cu ani în ur- 
mă la „Cultura Naţională“ şi care 
scotea la lumină în d. Theodor Scor- 
țescu preţioase şi originale însușiri. 
Nedreptățindu-se fără îndoială, prin- 
tr'o „dare la fund sistematică, talen- 
tul d-lui Theodor Scorţescu a mărtu- 
risit prea mult în numele unei excesi- 
ve pudicităţi. 

E un exerciţiu la aer liber, o nece- 
sitate a expresiei, o anumită gimnas- 


tică obligatorie — care se impun ori- 
cărui scriitor şi unui âutur 
în deosebi. 


dramatic 





RECLAMA 


Unul din caracterele aparatului de 
radio pe care am încercat să-l scoatem 
în evidenţă în această cronică, este cel 
de instrument de propagandă. Vom 
vorbi altă dată de celelalte feluri de 
propagandă cari se pot face cu undele. 
Astăzi numai de cea pe care o vom nu- 
mi cu un termen prețios comercială. 

Ascultătorii nu sau resemnat nici 
odată ca după vreun fragment de mu- 
zică variată, să fie întrerupţi din sta- 
rea de beatitudine de vreo întrebare ca 
aceasta, rămasă celebră: Aţi gustat 
muștarul Flora ? E delicios ! Pentru ca 
să urmeze apoi timp de câteva minute 
cele mai variate recomandări dela lama 
de ras pe care trebue să o întrebuin- 
țeze domnii până la crema de noapte 
pentru  frăgezirea  pielei  obrazului 
doamnelor. 

Reclamele acestea, o localizare a ce- 
lor puse în ziare, în chenar cu calitate 
și preț, chiar lăsând la o parte plicti- 
seala pe care o producea ascultătorilor 
ciripitul ca de vrăbii al speakeriţelor şi 
lotărirea ce o luau aceștia de a se răs- 
buna nemai cumpărând mărfurile a- 
cestea atât de bune încât au nevoie de 
reclamă bine susținută or unde sar 


: găsi picior de cumpărător posibil, nu 


ARID A SE, PPR N PR ET MI rr TRUE PIN PEPI m e mom acte i 


își atingeau scopul pentrucă la inter- 
vale prea scurte se succedau recoman- 
dările caselor rivale. Se spunea de pil- 
dă: Ady, ciorapul reginelor, Ady regi- 
na ciorapilor pentru ca apoi să se spu- 
nă: Cumpăraţi numai ciorapul Adesgo 
(urmau câteva numere pe care nu le-am 
reținut nefiind interesat în chestie) 
marcă garantată de fabrică. Şi asta nu 
era destul! Mai urmau încă vreo două 
mărci de ciorapi, încurcânăd în loc să lă- 
murească pe ascultătoarele cari ar fi 
crezut în sinceritatea domnişoarei dela 
Radio. 

S'a căutat atunci ceva mai neobişnu- 
it. S'a transmis odata un fel de pove- 
ste pusă în dialog (vurbitorii un spea- 
ker şi partenera). Intâiu el spune po- 
vestea prinţesei rătăcită în pădure şi 
care la palatul prinţului a dovedit că e 
de neam regal neputând să se odihnea- 
scă toată noaptea din cauza unui bob 
de mazăre pus sub nu știu câte saltele 
de puf. (Și apoi sa măritat cu prinţul, 
“dacă vreţi să ştiţi ce s'a mai întâmplat). 
Urmează ea, care restabilește faptele 
deoarece povestea s'a petrecut alfel. 
Mai întâiu nu rătăcise, ci avusee un ac- 
tident de automobil și pe urmă na a- 
vut nevoie să descopere bobul de ma- 
zăre, Era regină fiindcă purta un cio- 
rap regesc: Ady „regina ciorapilor, cio- 
tapul reginelor. 

Aţi prins nu-i așa trăsătura spiritua- 
lă a povestei. (Ea nu sa mai transmis, 
desigur tocmai fiindcă era spirituală și 
spiritul se ascultă numai odată). 

Asta a fost o fază transitorie până 
ce reclamele au luat înfățișarea de a- 
cum. Se pune câte o placă „se lasă pu- 
țin să cânte, se întrerupe, se spune re- 
clama și apoi muzica mai continuă pu- 
țin. Noutatea acestui gen de reclamă 
este faptul că nu se mai compune mu- 
zică special pentru un anumit produs, 
cum a fost de pildă tango-ul Adesgo. 

Sar mai putea face ceva pentruca 
ascultătorii să fie atenţi la reclame. Să 
se ofere premii celor ce ghicesc melo- 
diile cari se transmit. 


Ar fi un pandant al jceurilor din re- 
viste și ziare. 


MIRCEA BARBULESCU 











în pp T 
LE 00 
Zis, 


LEA : ai 
VA (ȘI 
Si 


UNIVERSUL LITERAR 


A 


Pe zi S 
pete e (ER 
(& 
A" 


9% 

aa Pat 7 Py BA 

ae A Aa 
e IL oc PCC 



















LA 





da 





CRONICA DRAMATICĂ 


de CICERONE THEODORESCU 


Studio Teatrul Naţional: „COBAIUL“ 


Piesă în 3 acte de d. Theodor Scorțescu 


Contactul cu publicul, cu rampa, dă 
— într'o măsură — și posibilitatea ve- 
rificărilor (atâtea câte sunt de ire- 
buinţă) şi mijlocul de a te mișca între 
realităţi. 

La noi se greşește îndeobște tocmai 
prin căutarea, exclusivă adesea, a â- 
cestor mijloace de control artistic. 

Ele nu sunt ideale de bună seamă, 
ele nu sunt cele primordiale. 

Dar pentru rezervele  scriitoricești 
atât de departe întinse — ale unui 1a- 
lent plin de meticulozităţi şi examene 
interioare, ca acela al d-lui Theodor 
Scorţescu—asemenea „exerciţii de miș- 
care“ şi de „aer liber“ devin, ni se pa- 
re, necesare. 

„Cobaiul“ ne-o dovedește la rândul 
său, printr'o construcţie vizibil artili- 
cială, prin pulsaţia personagiilor diri- 
jată, prin substituirea acţiunii însăşi, 
cu ideile dramatice. 





Elvira Godeanu 





Din zelul simțului autocritic şi al 


nevoii de  originantate, piesa sare 
dincolo de lima ei iirească înlăuntrul 
căreia suntem convinşi că însuşirile 


d-lui 'Theodor Scorţescu ar fi avut un 
teren apreciabil de inovaţie, de tante- 
zic, de orginalitate... 

introducerea în acțiunea piesei, a 
celor doi autori dramatici ligriu și 
Pornescu, — unul tragic, cellait co- 
mic — e factice. 

Cei doi autori-.. în căutarea unor 
personagii, nu ajută structurii piesei, 
nu-i aparțin organic şi nu o deosebesc 
dintre altele de acest gen; ni se pare 
chiar că mai mult o împing — şi vroit 
— spre genul „interesant'. 

„berechea ciudată a  personagiilor 
Tania şi Kostia, dragostea lor impla- 
cabilă, ca un destin cu pecete fierbinte 
în carnea şi în suiletele lor, nu avea 
nevoe de prezența și amestecul „inte- 
resant'* al celor doi autori din piesă 
care vor să-i câștige și să le dirijeze 
mișcările după propria viziune. 

Concluzia asta — destul de curios, 
nu? — este şi a autorului nostru ca- 
re-i face pe Tigriu şi Pornescu să re- 
nunțe la „cobai” şi să-și caute alte 
„subiecte“. 

Ca orice concluzie însă, şi aceasta 
vine la... sfârşit : suntem în actul trei 
şi trebuia să fim abia în primul act. 

De aci înainte, începea de fapt — 
cu voia sau fără voia respectivilor Ti- 
griu şi Pornescu autor de comedii — 
drama sau comedia cuplului Tania-Ko- 
stia. J 

Să recunoaștem totuși în această 
preferință pentru dificultatea anume 
creată şi pentru situarea pe cel mai 
impropriu sau mai greu teren, o cârac- 
teristică a talentului nemulțumit cu 
clișeele obișnuite ? 

Inclinăm să spunem că da, de vreme 
ce pentru noi nu e nici o îndoială că 
meritele d-lui Theodor Scorțescu — și 
ca autor dramatic — trec dincolo de 
realizarea piesei „Cobaiul“, i 

Despre Pornescu, unul dintre cei doi 
autori în... căutare de personagii, d-sa 
însuși îl pune pe Tigriu să spună: se 
amestecă în acțiune în chipul cel na 
neleat... 


Îi 





Fără nici o ironie facilă, deslușim și 
aici semnul — deși fără rezultate o- 
biectivate în artă — al nevoii de auto- 
control. Căruia îi este necesar în cazul 
acesta, vom repeta, controlul mai des 
al ieşirii în public şi al verificării la 
rampă. 

Cu multă autenticitate dramatică şi 
cu un nerv care a știut să se comunice, 
ferm susţinut şi la un convingător ni- 
vel artistic, a jucat d-ra Elvira Godea- 
nu rolul Taniei. 

Un simpatic trio au realizat d-nele: 
Tantzi Economu, Tilda Radovici și Mia 
Coca. In rolul lui „Anie“, dragos:ea 
de tinereţe romantică a lui Kostia, ce- 
lei dintâi i-am fi cerut, pe lângă îiru- 
museţea apariţiei, o prezenţă scenică 
mai melodioasă și mai sugestivă, o vi- 
braţie interioară — a evocării — mai 
egală, fără unele goluri şi înțepeniri 





EN 


V. Valentineann 





CRONICA MARUNTA 


O CARTE 

de mare interes va fi „Junimea“, pe 
care d. Cezar Petrescu o va publica în 
curând în Editura „Ciornei“, 

Trilogia romanelur eninesciene ne-a 
dat măsura posibilităților marelui pro- 
zator care este Cezar Petrescu, în do- 
meniul romanţării trecutului nostru li- 
terar. 


ENIGMA OTILIEI 


este titlul ultimului roman al d-lui 
G. Călinescu, autorul lucrării în 6 vo-= 
lume asupra vieţii și operei lui Emi- 
nescu. 

Romanul criticului dela „Adevărul 
literar“ reprezintă un cert progres faţă 
de „Cartea nunţii“ şi o serioasă zdrun- 
cinare a părerilor celor ce cred în in- 
compatibilitatea dintre critică şi creaţie. 


MĂRTURII IN CONTEMPORA- 
NEITATE 


se intitulează volumul d-lui George- 
Mihail Zamfirescu pe care îl are sub 
teascuri ediţura „Fundațiilor Regale“. 

Cartea va fi o spovedanie sinceră a 
unui creator care-și înțelege menirea. 


MIRCEA STREINUL 


pe care îl urmărim cu interes mereu 
crescând în paginile confratelui... şi li- 
terar „Vremea“ va tipări la editura cu 
acelaș nume „Cazul d-şoarei Zenobia 
Magheru“. 

„Cazul“ e al unei femei frumoase 
care se îndrăgosteşte de... o umbră. 

Dacă nar fi decât acest amănunt şi 
încă suntem siguri, volumul d-lui Mir- 
cea Streinul își are succesul asigurat. 

Fiind vorba de un scriitor de mari 
resurse, de un povestitor sfătos, aștep- 
tăm cartea cu îndreptățită nerăbdare. 


TOT MIRCEA STREINUL 

are gata la editura „Fundațiilor Re- 
gale“ o antologie a tinerilor poeţi buco- 
vineni, ilustrată de Rudolf  Rybiczka, 
un tânăr dar bine cunoscut artist care 
se afirmă pe zi ce trece. 

Vor fi înfățișaţi publicului prin cele 


mai alese înfăptuiri ale lor: Iulian Ves- 
per, Teofil Lianu, George Drumur, N. 
Tcaciuc Albu, Neculai Roşca, Cristofor 
Vitencu, etc. etc. 

Pentru mulţi și în deosebi pentru 
mulți dintre intelectualii „Capitalzi“ 
antologia va însemna o revelaţie. 


UN CONFRATE 


caută un traducător pentru a înțele- 
ge articolele d-iui Haig Acterian, apă- 
rute în revista noastră. 





EXPLICAȚIA CLIȘEELOR 
DIN PAGINA l-a 


PETER PAUL RUBENS 


Portretul Elenei  Fourment, din 
dreapta paginei, este una din operele 
cele mai de seamă ale maestrului fla- 
mand care îmbină în acest tablou tinc- 
țea unei figuri feminine și graţia unui 
mic copil cu somptuosul din faldurile 
draperiilor şi ale îmbrăcămintei. 

In special verdele cu tonalități sum- 
bre și insinuante, alcătuind cutele 
rochii Elenei Fourment aduce un fericit 
contrast armonic cu restul cadrului. 


GUIDO RENI 


Inălţarea Mariei la cer alcătuește o 
îmbinare interesantă de linii academice 
şi rigide cu expansivitatea exuberantă a 
unui sufiet romanţic, 

In genere tabloul e lucrat în linii 
geometric regulate „aşezate cu multă 
judiciozitate. Este reflexul  şcoalei 
vechi. Insă dintre elementele pon- 
deratoare saltă, nerăbdată, o concepție 
viguroasă de viaţă. 

Hainele fecioarei Maria sunt 
noase ca şi atmosfera. 

Chipul ei, este mai de grabă strălu- 
citor de o omenească fericire decât de 
beatitudinea Dumnezeească. 

Formele clasice sunt respectate, dar 
trupul Mariei trăește puternic, viață o- 
menească. i 


lumi- 


li recomandăm, deocamdată, pentru 
explicarea cuvintelor mai grele, dicţio- 
narul „Cartea Românească“ al d-lui 
prof. Candrea. 

In timpul vacanței un coleg de 
redacție (al d-sale) își va putea găsi 
timp liber pentru a-i da explicaţii mai 
ample. 

La nevoie şi dacă e grăbit îi 
da lămuriri prin poşta redacției. 


vom 


APRIGUL 

polemist și năbădăiosul autor al căr- 
ţii de mare răsunet (ca să nu zicem 
scandal) „Nu“ (fără exclamare) d. Eu- 
gen Ionescu „are gata un roman, „Emi! 
îndrăgostit”. Z 


O FRAZĂ 
dintre cele multe şi admirabile zle 
unui cronicar literar și teatral, are 


pare-mi-se mai e și ceva mare şi mai 
ales „excepțional“ pe la Universitate. 
(E vorba de piesa „Cobayul“ ce se joa- 
că pe scena Studioului). 

„Influenţa lor (a doi autori drama- 
tici) asupra developării faptelor ar îi 
trebuit să se repercutieze din umbră, să 
iie abia simțită. 

Asemenea fraze trebuesc 
semnal-ate. 


neapărat 


IN PREGĂTIRE 


Editura „Naţionala“ Ciornei va pune 
în curând pe piață următoarele cărți: 
Talleyrand de Duff Cooper. 
Rădăcini, de Hortensia Papadat- 
Bengescu. 
Dodsvorth, de Sinclair Lewis. 


CONCINA PRĂDATĂ 


„Cultura Naţională“ va publica peste 
puțin romanul „Concina prădată“ da- 
torit vigurosului prozator Teodor Scor- 
țescu. Fragmentul din ultimul număr 
al „Revistei Fundațiilor Regale“ ne pu- 
ne la grea încercare răbdarea, până la 
apariția volumului. 

Menţionăm că d. Scorțescu este au- 
torul piesei „Cobay“ ce se reprezintă 


„pe scena Studioului. 


er. st. 





PC) 


ne A 


F 


PN pe VA Va Va Și 


A Ig 


e. 
/ 






care sau făcut, din păcate, simţite 

O bună mască ae patrană Jucatoare 
de Casino, a-na Maria Votunuaru care 
ca de obiceiu acceptă, dintro remar- 
cabilă conștiință acuoricească, urâuri 
de machaj cintre cele ma. sugesuve 
scenic. 

Un frământat abulic, în Kostia, a 
fost d. „A. Cruttco. 

Pe cei doi autori de teatru i-au jucai 
cu prestigiu şi ştiinţă scenică, a-nii 
V. Vaieniuneanu (un actor de mari re- 
surse și ale cărui atât de rare apariţii 
pe prima noastră scenă, în nici un caz 
nu le răscumpâră câte un rol la „Stu- 
dio'“ 1...) şi 1. Finteșteanu. 

Direcţia de scenă a d-lui N. Kiriţes- 
cu credem — între altele — că a re- 
comandat greşit stridența vestimenta- 
ră, în actul Îl, a d-rei Godeanu (0 ne- 
fastă rochie în zăbrele care lungea tru- 
pul crispat spre cer — şi o sperietoare 


de pălârie pleoştită pe un ochi, în... 


toiul dramei !) — mai potrivită și de- 
sigur mai pe placul 
Tânase... 


publicului dela 










FA 
e 


CAPITUL 


Am retrăit, asistând ia filmul ce ni-l 
prezintă actualmente  cinematogralul 
Capitol, emoţiile cari ne țineau împie- 
triți în totom tilmeie de acum ca:iva 
ani, când graiul nu juca încă nici un 
rol în cinematograf. 

Timp de un ceas şi jumătate am 
fost alături de cavalerul erou. care 
luptă, riscându-şi viaţa pentru o tară 
stramă. 

iam că până la urmă va isbuti făt- 
frumosul engiez să aoboare toa.e pri- 
meyuie ce 1 se puneau in cale. ŞI era 
normai să se întample asutei, oaară ce 
rampa cere ca acest gen de iiime să 
se termine prin victoria bineiu: asupra 
raului 

Cu toate că ne erau cunoscute toate 
acestea, am urmarit cu sutierul la 
gura ratăcirile vireazului întrun castel 
plin cu aușmanu, i 

_beosebinuu-se oarecum de celelalte 
filme ae aventuri, prin aceea ca Ja 
Slarşitul 1umului €ervul principal tre- 
bue sa renune 1a aieasa inimi lui, de 
oarece onoarea lor le cere acest sacrl= 
heiu „tnzomerui din zenua” are, de 
altei, oaie ceieialte puncie comuie cu 
pencuiere cu aventuu dn umpu ţnl- 
mMulul mut 

DNu- bpsesc nici acele lucruri cu to- 
tul nepiauzibue, car. însa sunt trecue 
cu veuerea ae catre spectatorul incâl- 
zit de iapiele ce se perec pe ecran. 

Asitei, nu se iînvreapă spectatorul 
care e numeie meşterului dibaa care 
a șiiut să construiască acum o sută de 
ani, un tren atat ae elegant ca acela cu 
care se duce tanărul nusuru ca să pnă 
locul regelui la încoronare. 

l)e asemenea revo.verele automate, 
precum şi lampa elecirică cu care lu- 
minează Honald Colman, de jos în sus, 
astiel ca să he cât mat iotopenic, ciul- 
pul frumos al Maryei Astor, nu prea 
îşi aveau rostul acum o sută de ani. 

Dar acestea sunt lucruri de minimă 
importanţă şi odată cu revolverele au- 
tomate, contribue serios la provocarea 
de emoţii. Spectatorul le acceptă bucu- 
TOS. 

Tot e bine că regisorul (sau scena- 
ristul) a renunţat la auomobiiele mo- 
derne, preierand în locul lor caii, mai 
fotogenue. decat silueta elegantă a vre- 
une: hmuzine. 

Mor, de asemenea, câţiva oameni 
în filmul ăsta. Nu prea mulţi. Atâţi 
câţi trebue. Şi, bine înţeles, doar din- 
tre acei antipatici. Câpuva însă dinire 
oamenii răi scapă de moarte,prin di- 
verse mijloace. şi de oarece eroul 
înainte de a pleca, promite că se va în- 
toarce în  Zenda, aşteptăm un viitor 
film în care Ronald Coman să se răz- 
boiască cu acei câţiva cari au scăpat. 

De unul dintre oamenii răi însă a 
avut grije R. C. să scape, străpungân- 
du-l cu sabia într'un chip care a înve- 
selit mult publicul 

Ronald Colman, într'un rol dublu, a 
fost tot atât de simpatic şi cu cioc, şi 
doar cu mustăţi. El a dovedit, încă o- 
dată, că mai au mult de învăţat nouiie 
vedete ale filmului sonor ca să se a- 
propie de creațiile marilor maeştri ai 
tilmului mut. 

Madeleine Carrol, în puţinele scene 
în cari a apărut i-a fost parteneră dem- 
nă și, mai ales, frumoasă. 

Foarte simpatic, Douglas Fairban's 
jr., întrun rol antţipatic. Putem spune 
deci că „n'a fost în rol” . C. Aubrey 
Smith și Mary Astor, buni, în roluri 
destul de uşoare. Iar chipul foarte 
interesant al lui Raymond Massey sa 
potrivit cât se poate de bine rolului de 
îrate ambițios al regelui din Zenga. De 
altfel şi jocul lui inteligent ne face să-i 
alăturăm creația din acest film de cea 
din „Macul Roșu”. 

L, 


| 





—c Shunidoama,, a simă 


A + 
îmeus eat ai În 
PERSOAVELE 80L EA 
NAVE DE INIMANY Î 
SVNT ADMISE IN-2 
SALA - ie ae e Sa 
Nu suNT ADMIȘI IN 
SALĂ COPI MAI Mici 
DE ue AN JUMA NE, 
ÎNSOTIŢI. i 
NU SIT ADMI 
în sala PE 









Ai) . > 
Amo e, bu, Gap ob" 
sape de bea ua Boot 
Zap Aa kopmunu au Sfă 
Coolob € oumidulbil ; li 
de sbătelștă putul da apoasă 


De 
POESIA 














Literatura este isvorită dinţr'un o0- 
bicei bătrânesc de a cerceta tainele 
mărunte ale cugetului, şi de a le semă- 
na lin sau împroșcat pe ogorul proaspăt 
al hârtiei. 

Meteorologia (deși titulatura şi foloa- 
sele ei tehnice au o coloratură mult 
mai recentă) are și ea o obârşie destul 
de arhaică. Ea s'a înfiripat din năzuinţa 
celor vechi de a deslega tainele mari 
și mici ale cerului, de a le înţelege as- 
cunzișurile adânci, şi de a le folosi, a- 
şezându-le în cifre și slove. 

Şi literatura și meteorologia au pur- 
ces dela cercetarea unui necunoscut 
abstract şi nedefinit — cerul şi sufle- 
tul omenesc — pentru a ajunge la un 
rezultat pozitiv, o înţelegere care să ne 
cadă sub simţuri, la o formulă concisă 
și palpabilă. 

Amândouă aceste discipline, dacă le 
putem spune astfel, sunt înlănţuite pe 
veriga nevăzută a aceluiaşi dor de 
ştiinţă şi deslegare. 

Amândouă sunt strâns legate (ori cât 
de paradoxal ar părea acest lucru) și au 
puncte de mare asemănare, 

Astfel, de multe ori literatura nu 
caută să ajungă la rădăcina gânduri- 
lor cari au zămislit o acţiune, ci se 
mulţumeşte doar să înregistreze stări 
sufleteşti, conflicte sau evenimente 
psihologice. 

Tot astfel și meteorologia, în buleti- 
nul ei rigid şi științific, se mulțumește 


DOMENIU EXCLUSIV 


(URMARE DIN PAGINA 1-a) 


tru Andr6 Maltere, pentru Philippe — 
nous avons lu vos livres m'sieur Bar- 
res ! — delicatul poet, ofensat, abia își 
putea reprima un hohot care ar fi vrut 
să spună: „ce n'es* Das pour vous, 
messieurs, que j'ecris“... 

Profanul, așa cum îl defineşte cu- 
vântul, rămâne în afară de templu, în 
fața altarului. Nu-l găsește pe Dum- 
nezeu, decât acela care n'ar putea trăi 
altfel, care îl caută, căruia îi este 
foame de El... E lecţia gravă a lui 
Pascal, tot atâta de mult a sfântului 
Augustin —  înquietum est cor nos- 
trum, donec reguiescat în Te — sau 
atâţia alți căutători cari :sau sfâşiat 
până la ultima clipă și din care aș mai 
vrea cel puțin să amestec. cuvântui 
sfânt al sfintei Theresa, cuvântul ei 
imens de durere : „Sitio“* — mi-e sete... 

Poesia nu este un chin mai mic. E, 
poate, subt altă formă, acelaş. Cine 
nu-l simte, cine nu-l are, ctne nu e 
poet, — va fi el hermetic închis faţă 
de pvesie, nu poesia hermetică faţă 
de el. 

Aceasta este starea profanului în 
faţa lucrului de artă. Neexistând o 
foame reală de poesie, poesia care se 
oferă nu întâlneşte terenul avid şi nu 
ar avea cum să pătrundă. Nu se asi- 
milează... Intr'un fel, ea sar putea 
exemplifica admirabil în splendida 
înălţare a Luceafărului. 

„Tentaţia“ totuşi de data asta nu a 
lipsit, căci — 

„„de Luceafărul din cer 
m'a prins un dor de moarte 

și poate este minutul cel mai emo- 
ționant al acestei covârșitoare povești. 
Dar terenul de care vorbiam nu a fost 
destul de avid, nu a cerut cât ar fi 
trebuit, nu a voit destul — și, călduţ, 
Cătălin a fost deajuns să sufle puțină 


mediocră viaţă peste sufletul acesta 
ars... de sublim. Și iată, acum, Lucea- 
fărul înălțându-se cu senină  melan- 
colie, peste tristeţile lumii... 

Trăind în cercul vostru strâmt, 

Norocul vă petrece — 

Ci eu în lumea mea mă simt 

Nemuritor şi rece. 

Este fiorul ylacial al poesiei și este, 

din înălțimi stelare, ultimul cuvânt 
într'un vast proces de inaderenţă. 


Profanul, totuși, am văzut, va lua 


din lucrul de artă ceva. Ce? Chiar 
atunci când diamantul îi va sta la 
îndemână, el nu va izbuti să simtă 


mai mult, decât sclipirea ordinară a 
sticlei — fiindcă niciodată nu sa gân- 
dit și nu i-a trebuit mai mult. Şi va 
lăuda diamantul cu aceleași adjective 
cu care ar lăuda sticla pentru meritele 
ei modeste. In fața Giocondei să zicem 
— fiindcă nu se admiră decât valori 
consacrate — el va fi fericit să con- 
state cât este de „frumoasă”, de „ex- 
presivă” poate, sau chiar „virginală” 
(lucruri care pot foarte bine să încapă 
într'o carte poștală), dar nu va bănui 
niciodată cât de mult acel delicat și 
bizar amestec de culori face încă şi 
mai enigmatică şi mai stranie atâta 
tristă glumă. 


Du souris vain de la Joconde 


de care Laforgue, în schimb, cum ve- 
deţi, s'a priceput să vorbească, 

Pe această scară, omul de rând — 
Lecteur paisible et bucolique, sobre et 
naif homme de bien... — cu ilusia că a 
îmbrățişat o realitate la care de altfel 
n'a ajuns niciun moment, va fi dim- 
potrivă absolut ostil unei arte care în- 








UNIVERSUL LITERAR 


HESIII... 


uoudeapae !don Zi | ITERATURA ŞI METEOROLOGIE, 


să semnaleze cutare depresiune afmos- 
ferică, sau perturbare a sistemului de 
ventilație a cerului prin curenţi nere- 
guiaţi și capricioşi. 

Pornind dela aceste asemănări de 
izvor şi de metodă, cuplajul dintre lite- 
ratură şi meteorologie e cât se poate 
de temeinic. 


lată acum, pe scurt, câteva exemple 
de literatură cu substrat pur meteoro- 
logic : 

În primul rând Sar cuveni să vorbim 
despre lună. Este astiul cel mai între- 
buinţat în poezie, care după cum se 
ştie „apare din brădet şi se'nalță 'ncet 
încet, gânditoare ca o frunte de poet“ 
în foarte multe strofe pigmentate de un 
sentimentalism post romantic. 

Imaginea  trubadurului îndrăgostit 
sau a „Pierrot'-ului pudrat la exces, 
cu pijama albă, basc și nasturi negri 
şi dantele la gât, este strâns legată de 
câteva obiecte clasice și indispensabile 
ca balcon, ghitară și lună (mai ales lu- 
nă). 

Trecând la celelalte manifestații ce- 
reşti, cele mai însemnate în literatură 
sunt furtunile, 

Aceste perturbații atmosferice se pe- 
trec mai întotdeauna în sufletul celui 
care le scrie. 

Astfel avem : „vijelia dragostei a răs- 
colit inima mea“ „furtuna patimilor 
cari îmi macină trupul“, etc... La poeţii 
mai puțin dinamici, aceste influenţe 
n a it pa a a a Tia aaa ama 


tâmplător nu-i poate mângâia contor- 
mismul. El nu ar citi decât cu revoltă 
La charogne (şi mie îmi place mai 
puțin — dar e altceva...), iar dacă în- 
tâmplarea l-ar rătăci printre akomina- 
bilele comori ale lui Goya, el n'ar 
isbuţi decât să strivească subi acelaș 
dispreţ corect atâtea, totuşi, sublime 
orori. 

Că admiră — „admite“ sau de- 
testă, lucrul este într'adevăr egal. In- 
teresează numai că profanul se găseşte 
permanent, se găseşte necesar şi pre- 
destinat, în afară de obiect. Dincoace 
de poesie. Lucrul de artă e incan- 
descent, nu cunoaşte decât intensităţi 
extreme. „Nu cald, nu căldicel — 
fierbinte”, spunea Nietsche. E o tem- 
peratură peniru care profanul n'a fost 
tăcut. Viaţa moale și caldă îi e de a- 
juns. Pe aceasta o va căuta pretutin- 
deni, Sensurile lui sunt cele comune 
pe care el le va substitui valorilor de 
alte semnificaţii ale Poesiei.  Afirm 
astiel că, pentru acelaş motiv, 90% 
din... populaţia ţării (inclusiv esteţii) 
n'a priceput din Caragiale nimic! Pen- 
trucă, în „negru”, Caragiale a avut un 
râs uriaș, cum nu mai cunosc. A fost 
un mare poet dramatic. In schimb, 
Substituind artei lui câteva sensuri 
comune. noi ne-am mulțumit să nu 
vedem în el decât un domn care a 
hiciuit. cum se zice, moravurile... A 
făcut operă morală! Foarte frumos... 
Dar fiindcă a făcut-o rânjind de altă 
durere, Caragiale a fost mare: altfel, 
n'ar fi fost decâţ... pedagog. 

Ar fi nesfârșit să numărăm de câte 
ori poesia a fost umbrită, desfigurată, 
de sensurile comune, de câte ori a fost 
strânsă „în cercul nostru strâmt”... 

Mauriac vorbeşte undeva de lisus 
— şi nicăieri această substituire de 
sensuri şi de valori, aceste limbi care 
nu se înțeleg, cu aceleaşi vocabule 
totuşi, n'ar putea găsi o evidență mai 
fericită. Iisus spunea ucenicilor: vom 
birui pământul ! Şi ucenicii, în colţuri, 
se grăbesc să-şi ș6ptească : a cui va fi 











se fac simțite într'un ritm mai atenuat: 
„aseară, a plouat afară şi în sufletul 
meu“ sau „norii groși şi negri ai con- 
ştiinţei pătate au întunecat orizontul 
mântuirii noastre....“, 

Bineînţeles că alături de furtună și 
ploae, este întrebuințată şi zăpada, fie 
la propriu (când formează subiectul 
principal al așa ziselor „pasteluri') fie 
la figurat, când se întrebuinţează ca 
termen de comparaţie pentru albeața 
tenului anumitor doamne. (Atunci i se 
spune „nea'). 

Un lucru curios, din literatură lip- 
sesc cu desăvârşire inundaţiile. Și to- 
tuși, ar fi putut ti întrebuințate cu de- 
plin succes, lată un exemplu : 

Ah ce mai generaţie 

S'a născut în inundație 

Spre a trage concluzia că: daia are 
apă'n cap... 

In sfârşit, literatură a folosit pe o 
scară întinsă cele patru anotimpuri 
precum şi răsăritul şi apusul soare- 
lui. 

Astfel avem „zorile de farmec pli- 
ne...“ cari strălucesc și ele atât de des 
alături de „geana însângerată a apusu- 
lui“ în timp ce, dintr'un străfund par- 
fumat şi roz, se aude îngânându-se ro- 
mantic refrenul : 

„Adio doamnă, 
Acum e toamnă...“ 


GRIGORE OLIMP IOAN 





2 Aprilie 1938 


| 






. 
LANE SSP) 


o £ Oz e, 








- A 
Fi - 
îessasa O” fectacesrr 





POSIA REDACŢIEI 


M. C. „Norul“ şi „Apus“ ne-au plă- 
cut mult. Se vor publica ambele cât de 
curând, Mai trimiteţi și scrieţi-ne dacă 
doriți ca semnătura să apară întreagă. 
Mulţumiri şi scuze pentru întârzierea 
răspunsului. 

Eugen Mincu. Schițe ca „Dom' Per- 
juță“* pot constitui un foarte util exer- 
ciţiu pentru început. Consideraţi deci 
pe „Dom' Perjuţă“ din acest punct de 
vedere și perseveraţi. „Adâncimea co- 
şului nostru“, să nu vă înfioare. Arta e 
99 la sută transpiraţie și numai 1% in- 
spiraţie. 

Dialogul e vioiu, portretul profesoru- 
lui d-voastră de geografie are calități 
descriptive promițătoare. Așadar unu la 
sută nu e departe. Ce mai lipsește? Un 
fleac de 99. 

Ge Capotă. Dacă aș fi calamburgiu 
v'aşi spune că de data asta aţi capotat, 
dar nu sunt așa că vă îndemn sincer 
să perseveraţi. „Ideal“ promite. Fiţi 
burghez. 

Petru Vintilă-Caransebeș. Mai trimi- 


stăpânirea mai mare ?, fiecare cât va 
avea ? Şi cine va sta mai uproape de 
Tron ?... 

Si lisus trece trist printre ruine de 
carne și de cetăţi. 

Poetul este la fel. El nu comunică 
decât cu poeţii şi nu scrie decât pen- 
tru ei. In acest sens poesia este do- 
meniu exclusiv, iar poeţii alcătuesc 
familia retrasă, superb isolată, în care 
e sigur că niciodată, nimeni care na 
fost cu adevărat insetat n'a izbutit să 
pătrundă. 


TOMA VLADESCU 


teți. Vedenia ne-a plăcut. „Studiile“! să 
nu vă preocupe deocamdată. 

Sunt la Caransebeș lucruri minunate 
despre care ne-aţi putea scrie. Apar 
reviste, cărți, se lucrează intens pen- 
tru propăşirea culturii. Țineţi-ne la cu- 
rent cu evenimentele ae ordin cultu- 
ral, 

Ion I. Dumitrache-Godeni, Lucraţi cu 
râvnă și cu răbdare. „Popor trudit“ vă 
dă dreptul să aveţi încredere în viitor. 

George Clipă. Nu putem da versu- 
rilor trimise cea de a doua întrebuin= 
țare din cele propuse şi.. nici prima. 

Ceea ce nu înseamnă că trebuie să 
urmeze sfârşitul „scurtei cariere poe- 
tice a celui ce le-a scris“, „Universul li- 
terar“ nu vrea să-și încarce conștiința. 

I. Gh. Vasile. „„Rugă pământului“ e 
un bun început. Mai trimiteţi. 

Diaconescu M. Stelian. Revizuieşte-ţi 
scrisul. Boileau, spunea „,polissez le cenţ 
fois et le repolissez“. Să nu-ți mai sca- 
pe o frază ca asta: „Incurajaţi elemen- 
tele tinere, dacă în adevăr constataţi că 
sunt elemente“, Și nu te grăbi. La vâr- 
sta dumitale mai mult decât oricând 
„graba strică treaba“. Scrie (pentru e- 
xerciţiu), citește mult și atent și „Uni- 
versul literar“ va fi bucuros să-ți des- 
chidă coloanele lui. 

Oricare ţi-ar fi fost durerile, ai cu- 
raj „luptă. Lasă colbul, scrumul, plân- 
sul și tristeţile amurgurilor şi ale nop- 
ților cu lună palidă. 

Incălzeşte-te la soare, îmbată-te de 
mirosul florilor, încântă-te de ciripitul 
păsărilor. E primăvară și ești în primă- 
vara vieţii. Nu scrie „amintiri“. La 
cincisprezece ani nu poţi avea „amin- 
tiri“, 


Tr. st. 


ÎN O O DN a a and 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T.T. Nr. 44908--938