Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0011

UNIVEPSUL LILDAL 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înserisă *ub No. 163 Trib, Ilfov 








Matei Nicolau 


de N. 1. HERESCU 


Se reintoarce primăvara și-odată cu sosirea ei se împlinește 
anul de când, într'o după amiază potolită și tristă, am con- 
dus !a groapă o firavă formă pământească, aceia pe care 
0 părăsise sufletul prieten al lui Matei Nicolau... Aniversarea 
unui an dela despărţirea cea fără înapoere, ne poartă mintea, 
cu melancolie, către gândirea lumii vechi, păstrată în căr- 
țile așa de scumpe, așa de familiare celui care-a plecat. Căci 
în 'acele cărţi pline de înțelepciunea artichiăţii — cărora el 
le-a închinat o viață absurd de scurtă — se găsește omagiul 
cel mai potrivit cu nobila lui figură ae om şi de învățat, Iar 
umbra lui Nicolau va îi poate mulțumită, acolo, în tăcutele 
grădini ale morților, că nu-l despărţim, în clipa amintirii, de 
cărțile favorite. 

Grecii vechi credeau că sufletu! nu duce în trupurile noastre 
decât o viaţă străină şi trecătoare ; că sufletul etern nu este 
decât prizonierul vremelnicei sale închisori trupeşti ; şi că, 
oricât de strânsă ar fi legătura dintre ele, suflet și trup nu 
se pot contopi niciodată... 

Mai spuneau vechii Greci, prin gura divinului Platon, că 
oamenii aleşi, înțelepții, nu îngădue trupu'ui lor să porun- 
cească nemuritorului oaspe care locuește în el. Om înţelept, 
in adevăr, merita să fie socotit doar acela în făptura căruia 
spiritul era stăpân și călăuză. Spiritul, care e rupt din cer, 
stăpân al sufletului, care e frământat din pământ, 

Dacă Piaton spunea adevărul, puţini sunt cei care au rea- 
lizat idealui platonic al înțelepciunii mai bine decât Matei 
Nicolau. Puţine sunt viețile care să fi fost mai aeplin închinate 
spiritw'ui, ca viata acestui tânăr erudit. Dar, vai, neiertătoa- 
rele legi ale naturii vor ca spiritul cel mai pur să aibă nevoe, 
pentru a putea lumina și încălzi, de biata mână de pământ. 

Și pământul are asprimile lui... Ii stăruesc în ureche versurile 
scrise de un alt învățat cu suflet de poet, regretatul Vasile 
Bogrea, cu puțin înaintea morţii sale. 


Pământ avar, 

E-aşa puţin din tine 'n noi 
Şi-așa curând 

Ne ceri puţinul inapoi, — 
Aşa curând, 

Pământ avar! 


In nici unul dintre noi n'a fost aşa puţin pământ ca în Ma- 
fei Nicolau. Și totuşi, cea care pe nimeni nu iaztă s'a năpus- 
tit așa de curând tocmai asupra celui căruia viața îi dăduse 
așa de puţin. Moartea sa grăbit să restiţue pământului închi- 
soarea de luţ a acestui învățat, geloasă poate de înălțimile 
spirituale la care el se ridicase, geloasă poate de seninătatea 
pe care o dă conştiinţa marilor înălțimi spirituale. 

Căci, în scurta lui existenţă, Matei Nicolau reuşise să rea- 
lizeze prototipul omului de carte. Nimic din ce poate aduce 
mulțumire sau desfătare în viaţa obișnuită a muritorilor, nu 
isbutise să îndepărteze de lucrările sale pe acest împătimit al 
cărţii. Iar în vremea din urmă, o dureroasă infirmitate îl se- 
parase și mai deplin de oameni, de toate sgomotele vieţii din 
aiară. Din ce în ce mai mult, Nicolau trăia înlăuntrul său și 
in spirit. 

Reputația lui de cărturar nu mai era de făcut. Licenţiat în 
tilologia clasică şi în drept al Facultăţilor din Bucureşti, doc- 
tor în drept roman al Facultăţii de drept din Paris, laureat 
al Institutului, diplomat al Școalei de Inalte Studii din Paris, 
unde apoi fusese el însuși invitat — cinste mare pentru un 
străin — să ţină conferinţe regulate, lucrările lui erau pre- 
(uite în lumea științifică europeană. Deși nu ocupa, în ierar- 
hia noastră universitară, decât modestul loc de asistent, el 
era destinat să urce toate treptele carierii, în impul cel mai 
scurt şi cu toată strălucirea, 

Ci soarta a voit altfel. Ea a frânt în două, în plină esvol- 
tare, la 34 de ani, această viață exemplară. Capul său a căzut 
pe ultima pagină a ultimei sale lucrări, care era culeasă, co- 
rectată, pusă in pagini, Soarta nu i-a prelungit viaţa nici 
măcar cu scurtul timp necesar ca să-şi vadă tipărită opera de 
pe urmă... 


Pământ avar, 

E-aşa puţin din tine 'n noi 
Şi-aşa curând 

Ne ceri puţinul înapoi... 


Dar pământul ne-a răpit, din Matei Nicolau, doar ceiace îi 
aparținuse. Spiritul său rămâne prezent între noi, pentru a 
servi generaţiilor care vin ca model neintrecut de aevotament 
tață de ştiinţă, 


ELEGIE 


In elegii s'au dus lăstunii. 
Intr'un poem s'au stins crăiţe, 
Târziu, sub burniţele lunii, 
plâng sfinţii vesteji pe troițe. 





De-acum zadarnic gemi, vioară, 
şi plâns pe viața mea resfiri, 
De-acum zadarnic, domnişoară, 
Îmi mai surâzi din amintiri, 


Iar tu copil cu ochi de zare 
Și haine noi de marinar, 
Zadarnic vii ca o mustrare 
Din anii mei de nenufar 


Azi toamna cu adâncuri oarbe 
Mă bea în ape de venin. 
Innecul galben lung mă soarbe 
Intr'un amar vârtej salin. 


Pier cum atolii 'n mări concave, 
Ca o galeră mă sculiund. 
Toamna mareelor bolnave 
Mi-aruncă leşul ud pe prund. 


Mi-aruncă leşul smuls, în spumă, 
Din funduri vinete de vis, — 
Şi's plin de alge, scoici şi humă, 
Precum un zeu marin ucis. 
RADU GYR 


Lei 220 pe 1 an 


ABONAMENTE : „120 pe 6 luni 


TELEFON; 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


3.30.10 





GH. PETRAȘCU 
Case gin Bretania, aqua-forte 








OAMENI ȘI ANIMALE 


Nu ne preocupă prea mult faptul dacă ani- 
malele au un suflet și întrucât se deosebește de 
al nostru. Aceasta ar fi o ipoteză de discutat şi 
nimic altceva. Faptul esenţial este că animaleie 
ne sunt de multe ori superioare, prin simţuri 
sau prin puterea de prevedere, prin facultatea 
d: organizare în societate, și acest fenomen este 
îndeajuns de cunoscut și de semnificativ. Sunt 
împrejurări în viaţa oamenilor în care instinctul 
se dovedeşte mai puternic și mai util decât ra- 
țiunea, și acest lucru încă ne indeamnă să cre- 
dem că între oameni și animale este un raport 
de planuri biologice, nu o deosebire funda- 
me=ntată de structură şi esențe. Nici o teorie n'ar 
putea să explice de ce animalele au un simţ 
de orientare în spaţiu mult mai desvoltat decăt 
al nostru, că percep variațiile sezon:ere şi meteo- 
rologice cu o promptitudine matematică. Dar n 
numai atât. Puterea de concentrare, atenția şi 
memoria animalelor este uncori surprinzătoat=. 
Exemplul cailor savanţi dela Ilberfeld, experien- 
țele pedagogice ale lui Hangenbeck din Hamburg, 
maimuțele doctorului Watson confirmă cu priso- 
sință acest fenomen. De altfel, ipoteza localiză- 
rilor cerebrale, și a crecrului ca organ central Şi 
indispensabil, se află astăzi într'o complectă de- 
cadență. Viaţa este prea misterioasă și fluidă 
pentru a putea fi încarcerată întrun singur or- 
gan, dincolo de care n'ar îi decât puterea vege- 
tativă și obscură a naturii, 


PR N N N O N O Aa a a a 


de NICOLAE ROȘU 


Poate că ar fi timpul să se scrie o istorie amă- 
nunțită a civilizaţiei calului și a câinelui. 

Să se arate cum aceste animale indispensabil:s, 
cu un mare simţ de adaptare, aiăturea de om cu 
cucerit lumea şi pământul. Gengis-Khan nu ar 
fi cuprins cel mai mare imperiu al lumei fără 
hergheiiile de cai de care se folosea, nici răz- 
boaele nu s'ar fi putut face fără cai, nici civili- 
zaţia nu ar fi înaintat fără participarea acestu 
animal, 

Maurice Maeterlinck a scris lucruri surprinză- 
toare despre viața a:binelor și a furnicilor, atât 
de neașteptate, deși acest subiect a fost tratat de 
nenumărate ori, încât dacă u.ţi într'o ciipăcăte 
afli în lumea insectelor, crezi că ai pătruns într'o 
nouă umanitate, închipuită după cele mai pei- 
fecte legi de organizare, alcătuită după o con- 
cepție arhitectonică, din care nu lips?ște nici ar- 
monia, nici estetica, nici morala, nici chiar O 
vădită înțelepciune tehnică, de unde se vede că 
aceste vicţuitoare au o ştiinţă foarte perfecţi»- 
nată. Fabre entomologul, cu o răbdare ascetică, 
a studiat obiceiurile insectelor, povestind întâm- 
plări şi fenomene vrednice de fantezia unui mare 


” scriitor. Ceeace credem noi că este „proză ştiin- 


țifică“, — după clas;ficarea manuale:or didactice, 
poate fi pe bun temei o minunată literatură în 
care viața nu este trunchiată, nici alterată în 





(Urmare în pag. 7-a) 





ANUL XLVIilLe Nr.ll 
SAMBATA 18 MARTIE 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 











Casa scriitorilor 


de IONEL TEODOREANU 


Aşa a numit ministrul Muncii, domnul M. Râlea, cu înțe- 
leaptă deliberare şi senin discernământ, cea mai neaoșă 
operă legislativă dintre câte cunoaştem. „Casa scriitorilor“ 
e o lege românească nu prin adopțiune şi vocabular, ci prin 
naștere și structură. Afirm că înlr'o zi nu prea depărtată, 
şi care va fi de sărbătoare în calendarul nostru legislativ, 
vom avea două mândrii: de-a afla, prin răsunetul european 
și poate mondial al acestei legi, că străinălatea va recu- 
nodște în România întâia țară unde scriitorii şi-au găsit 
drebtatea colectivă; şi de-a vedea, însfârşit, o lege vrednică 
de a fi exportată tocmai în țările de unde am importat le- 
gile tinerii noastre civilizații. 

Dar până atunci, e bine să aflăm despre ce este vorba, 
căci de știut, se știe, dar pripit, superficial şi vag. 

Mai multe ziare qu publicat anchete și articole despre 
„Casa de pensii a scriitorilor“, sau despre „Pensiile scrii. 
torilor“. 

Cum asta „pensii“? Căci pensia nu-i decât un strict fe- 
nomen epilogant al lejii. Și scriitorul, în această calitate, e 
un liber profesionist, ale cărui venituri mau nicio contin- 
genţă cu specificul tefii. Așa dar, în mecanismul legal, scrii 
torul nu poate fi pensionar, câtă vreme n'a fost salariat. 

Dacă nu e pensie, atunci e ajutor de bătrâneţe? Nu e nici 
ajutor de bătrâneţe, căci atunci legea care-l institue sar fi 
numit penibil dar exact „Azilul scriitorilor“, înmulţindu-le 
pe-ale celorlalți nevolnici. 

Alunci e răsplată? Răspliată sunt premiile acordate me- 
ritului individual ; un tratament colectiv, omogen, în func- 
țiune de vârstă şi îndeletnicire, nu poate avea acest ca- 
racier de consacrare, 

Nici pensie, nici ajutor, mici răsplată, E, cum q spus cu 
lapidaritate şi nobleță ministrul Muncii, „Casa Scriitorilor“, 
instituție nouă, care asimilează bătrâneţa scriitorului, liber 
profesionist, cu bătrâneţa asigurată a funcţionarului, pu- 
nându-i-o ta adăpost, prin servirea lunară a unui venit le- 
giferat ; acest „venit“ nu derivă numai din capitahzarea 
unui ban vărsat de scriitor în anii şin măsura producției 
literare, ci mai cu seamă din ridicarea operii literare la 
rangul de bun obștesc, ale cărui binefaceri trebue să se re- 
verse și asupra producătorului, mai ales în anii sleirii 
creatoare. 

Așa dar, pentru întâia oară, o cotectivilate organizată nu 
se mulțumește să ia act decorativ despre existența şi utili- 
tatea socială a scriitorului, prin monumente funerare, dis- 
cursuri, antologii, ediţii postume, premii accidentale sau 
titluri academice — platonice, deşi măgulitoare —, ci'se 
hotărăşte solemn să-l integreze în rândurile celor pe drept 
ocrotiți de Stat, dându-i și lui putinţa să îmbălrânească 
demn, i a 

Limita de vârstă pentru intrarea în „Casa Scriitorilor“ e 
55 de ani. Dece? s'ar putea spune, când 35 de arii e apogeul 
maturității intelectuale, nu sorocul declinului, Uiruţi-vă 
prin cimitire la inscripțiile de pe mormintele scriitorilor, 
uitați-vă prin spitale, uitaţi-vă prin biograţii, uitaţi-vă prin 
mahalâiiie orașelor, — și veți vedea cat e de puietic scurt 
anotimpul vieții și al rodului lor. 

Dar cine e „scriitor“ în sensul legii? Oricine scrie? Sau 
numai cei câţiva hărăziţi duratei? Să ne înțelegem răspi- 
cat. „Casa Scriitorilor“ nu e un „Sanctuar al geniilor“, dar 
nici 0 „Hală a Mâzgălicilor“, Legiuitorul definește astfel pe 
eventualii beneficiari: membrii Societăţii Scriitorilor ro- 
mâni, care au zsce ani de activitate continuă. Care e rostul 
acestei condiții complimentare celei de membru ai Socie- 
tății Scriitorilor? Ea diferențiază circumspecit pe diletant 
de protesionist, Cineva Care a scris în linereță un votlum- 
două de versuri sau de proză, a putut să ceară şi să obție 
— justificat — titlul de membru al Societăţii Scriitoriior. 
Titu mui mult decorativ decăt eficient, căci el nu conţeră 
drepturi, nici nu acordă privilegii. Dar intrarea în Casa 
scriitorilor e creatoare de drepturi atât pentru bineficiarul 
direct, cât și pentru familia lui. Ș'atunci, cu drept cuvânt, 
legiuitorul a cerut verificarea calităţii de scriitor — așa 
cum e conferită de Societatea Scriitorilor — printr'o con- 
tinuitate minimulă a activității specifice, 

Zece ani de activitate neîntreruptă, definesc — generic 
— nu numai 0 vocaţiune fortuită, care poate fi un accident 
festiv al exuberanții juvenile, dar și o muncă perseverentă, 
edificatoare pentru efectivitatea și durata acelei vocaţiuni, 

Sumeie lunar plătite beneficiarilor acestei legi vor varia 
între 8 și 25 de mii iei. După cum se vede, un tratament 
optim, care acordă scriitorului un rang înalt în ierarhia so- 
cială. După ce criteriu însă se va face încadrarea într'una 
dintre categoriile minimale, maximale sau intermediare ? 

Și aci, legiuitorul a fost înţelept. Evident, criteriul suprem 
ar fi geniul. Dar ce e geniul și cine și cum să-l definească? 
Generalul e general fiindcă are gradele concrete ale supre- 
mației ierarhice. Dar unde-s gradele geniului ? Blestemul 
lor e să fie invizibile. Pentru contemporani, Eminescu era 
subalternul lui Alecsanări. In pictură, supremația lui Lu- 
chian e tot o evidență postumă, 

Legiuitorul nu numai că nu poate defini geniul, dar nici 
proeminența calitativă. Incadrarea după acest suprem cri- 
teriu e un deziderat legal, a cărui realizare — relativă — 
va fi condiționată de iuciditatea, onestitatea şi seriozitatea 
celor care vor aplica legea. 

Dar acest criteriu deziderativ nu e unicul. Legiuitorul a 
fizat un al doilea, mai concret, acesta, mai lesne de aplicul: 
importanța veniturilor aduse 
„Casei Sciitorilor“ de orera 


Frumuseţea povorului român văzută de streini 


Consultând un însemnat număr de lu- 
crări publicate da călători streini, spre a 
vedea dacă există la ci un consens asupra 
anumitor însuşiri ale sufletului poporului 
românesc, am fost izbit de faptulcă o 
mare parte din ci stărue asupra unei în- 
suşiri, care părea că nu are legătură di- 
rectă cu preocupările mele, anume asupra 
frumuseței rasei noastre. 

Socotesc totuşi că nu e lipsită de interes 
xunoaşterea acestor păreri. D. profesor N 
Iorga, în ale sale patru volume despre 
Istoria Românilor prin călători, pomeneşte 
și d-sa ici, colo, de unele constatări de = 
cest fal, pe cari nu le vom pomeni aici. 

Vom începe d2ci cu francezul Cara, a 
cărui! biografie e p'aţin cu”oscută. ea nein- 
teresându-ne de altfel decât în partea care 
privește legăturile cea avut cu poporul 


de Prof. ION F. BURICESCU 


nostru. Rătăcind prin diferite ţări în 
preajma marei revoluţii franceze din 1189, 
el ajunge şi în Moldova, unde pentru pu- 
țin timp devine secretarul particular al 
domnitorului Grigore Al Ghica-Vodă. 

Intors mai târziu în Franța moare pe e- 
şafod, după ce publicase în 1777 lucrarea 
sa intitulată Histoire de la Moldavie et de 
la Valtachie. 

Ss> aduc în această lucrare o mulţime de 
critici — adeseori nedrepte — boierimii şi 
domnitorilor fanarioți; se fac chiar unele 
Gescrieri pline de ironie ale obiceiurilor 
românești, cum este da cxemplu dsscrierca 
horei — danţul acesta pe care aproape toţi 
călătorii streini l-au admirat; el nu te 
poate însă împiedica dz a strecura une.c 
adevăruri, sau de a face unele aprecieri 
favorabile nouă, Recunoaște astfel că 


„moldovencele şi muntencele sunt în gs- 
neral destul de frumoase; ele au pielea 
albă, dar de obiceiu palidă. Se găsesc prin- 
tre ele foarte puţine blonde. dar un mare 
număr de oacheșe, cu ochii negri şi b:ne 
tăiaţi“, Iar cu privire la îmbrăcăminte 
Carra spune: 

„Imbrăcămintea femeilor este un fel de 
rochie lungă, fără cute, care li se lipeste 
pe corp şi care se prinde cu cârlige sub 
sâni, aşa încât această frumoasă parte a 
farmaceior lor se înfățișează ochiuiui cu- 
rios al privitorului, în toată rotunz-mea 
lor“, 

Puțin timp după aceea călătoreşte prin 
țările românaşti Contele francez d'Haute- 
rive, care vina d=ia Constantincpoi spre a 
ocupa postul de secretar particular al 
domnitorului fanariot 
xandru Mavrocordat (Firariul). 

In afară de lucrarea sa (rămasă în ma- 
nuscris până la 1902, câna a fost publi- 





(Urmare în pag. 2-a) 


al Moldovei Ale-. 


scriitorului respectiv. Așa dar 
succesul operii, circulațiunea 
ei socială, aportul ei contri- 
butiv. Evident, nu întotdeau- 
na succesul e un criteriu de 
valoare. Proza romancierului, 
de pildă, va avea mai mare 
tiraj decât versul poetului. 
Dar venitul adus de opera ro- 
mancierului hrăneşte capita 
lul care asigură şi poetului, 
fără osebire, un tratament 
omogen. Această realitate 
contabilă nu putea fi neso- 
cotită; legiuitorul a impus-o 
ca factor codeterminant ală- 
turi de celelalle norme. 

In sfârșit, al treilea criteriu 
este natura şi gradul sarcine- 
zor familiare ale fiecărui 
scriitor ; altă realitate care 
nu putea fi nesocotilă de o 
lege socială. 





(Urmare în pag. 2-4) 











Octavian Goga: Din larg, 


Fundaţia pentru literatură și artă 


In volumul cu poeme postume „Din 
larg“, s'a publicat manuscrisul lăsat de 
Octavian Loga, la moartea sa. Titlul 
cărţii, ordinea bucăţilor şi chiar împăr- 
țirea în şase grupe, („Din larg“, „Hăs- 
boi“, „Noi“, „Astăzi”, „ln sar, „Lra- 
Guceri') reprezintă voinţa poetului. Nu 
ne întâmpină deci o strângere de pos- 
tume, făcută pios dar întamplător, ci 
însuşi gândul lui Octavian Goga este în 
ansamblul armonios al paginilor. Ne 
trimete de dincolo de moarte o carte, 
ultima carte, pe al cărui manuscris sunt 
calde încă urmele degetelor lui pasio- 
nate. 

„Din larg“ înfăţişează o producţie li- 
rică răspândită îndelung, în timp. Multe 
poezii poartă date din vremea răsboiu- 
lui (1917—1918), altele imediat di'nă 
Intregire şi altele se apropie de anii 
noștri. Dar cronologia aceasta cores- 
punde vremii când biografia omului po- 
jitic începe să fie din ce în ce mai cu- 
noscută public. Uctavian Goga a fost un 
haptător, un pătimașş al ideilor dinamice, 
cari obârşesc din sufletul colectiv şi-l 
pun în mişcare. Avea talentul extraor- 
dinar de a se exprima în numele unui 
neam, de a face să răsune în sensibili- 
tatea sa o imensă serie de emotivităţi 
populare, dintre care cea mai de seamă 
era aceea a iubirii de pământ național 
şi a purității de rasă. Lirismul desti- 
nului ţării este însă dificil de realizat. 
Exprimarea lui se apropie de retorică, 
împrumută tensiunea ideilor politice și 
sociale, şi nu are preciziunea concretă a 
confesiunilor individuale. Dar el există, 





CRONICA 


după cum există şi istoria nu a faptelor 
oarbe, ci istoria gândită de conducători, 
total de dorinţe, de orgolii, de visuri. 
Şi este un mare noroc când istoria 
aceasta trăită şi frământată, incape cu 
largile ei ecouri în spiritul însumator 
al poetului. Literatura câştigă enorm 
când un poet de excepţional talent, cu- 
prinde în opera sa istoria vie și glori- 
oasă a ţării. O astfel de creaţie nu se 
poate uita. Numele poetului poate că- 
păta aureolă, peste veacuri. 

Octavian Goga este ultimul nostru 
poet mare, naţional. El vine pe linia lui 
Coşbuc, cu o strălucire proprie şi ciclul 
pe care îl încheie sar părea că nu mai 
are întoarcere. Unde se va mai găsi 
sinceritatea pasională, plămădită în 
adâncuri ancestrale, a acestor versuri 
despre pământ şi morții lui? 

O iarbă moale, proaspătă și grasă, 
A îmbrăcat cun verde-de măiasă 
Aceste culmi ivite pe câmpie, 

Din haina lor râd flori de păpădie, 
Dar jos, subt stratul țarinei mănoase, 
Ele închid o vastă 'mpărăţie 

De năzuinţi, de carne şi de oase... 
Sunt morţii noştri încleștaţi sub glie, 
Nenumărăte trupuri sdrenţuite 

De fier și plumb, de-a cailor copite, 
In furtunoasa luptelor năvală, 

Dar poetul nu se opreşte la o simplă 
descriere, el nu compune un peisagiu 
pe care să-l umanizeze doar cu sufletele 
morților, ci participând la viața pre- 
zentă a ţării, leagă cu trecutul istoria 
de azi: 

Străine, tu, culegător de grâne, 


UNIVERSUL LITERAR 





Tu ce-mi cutreeri țara după pâne, 
Și "n fășurat în nepăsare crudă 

Iţi porţi în larg primirea fără milă; 
Nu te opri întrebător în cale, 

Când treci pe lângă tragica movilă, 
Vorbește 'ncet să nu mi te-audă, 
Nici să qriceapă umbletele tale 
Ce-ar răscoli în adâncimi vulcanul... 
Ia tot belșugul holdelor cu tine, 





Octavian Goga 
Nici nu gândi că'n stropii ce vei strânge, 
In orice bob avem un bob de sânge, 
Tu satură-ți cohortele păgâne, 
Dar fugi grăbit în drum printre coline, 
Căci mare iadul draci să-l mai înfrâne 
(Când. s'a pornit de-acolo uraganul. 
(De profundis, Iași, 1918) 

Tema astfel cuprinsă și tratată este 

clasică la Goga. El o reia sub diferite 








Cronica ideilor 





Inr'o cronică anterioară am 
prezentat aci concluziile finale 
ale lucrării lui Aldous Huxley: 
„Emds and means“ 1). Am sem- 
nalat încă de atunci că autorul 
englez încearcă să rezolve pro- 
blema, binelui şi a răului prin 
raport 1a corelațiunea 0om-Cos- 
mos şi ca atare ajunge să pro- 
nunţe că „binele” se realizează 
în starea de perfectă „unifi- 
care” a omului cu sine, acest 
lucru nedevenind posibil decât 
separându-ne de circumstanţial. 

Desigur că Huxley a expri- 
mat, ca un virtuos diletant, un 
gând mai vechi, a cărui geneză 
și putere de circulaţiune în 
timp şi spâţiu, probabil le cu- 
noaște foarte relativ. 

Ideia „unificării” omului cu 
-Cosmosul, — indiferent dacă 
pentru a, realiza ceeace Huxley 
înțe.ege prin „b:ine” — ori pen- 
tru a desăvârși însuși rostul lui 
suprem: contopirea cu absolu- 
tul, merită, desigur o altă dis- 
cuie, mult, mai emerită. 

Intâmpiător am cetit studiul 
d-lui Mircea Eliade—,Cosmical 
Homology and Yoga” — publi- 
cat în „Jurnalul societăţii inai- 
eme de artă orientală” (Iunie- 
Decembrie 1937). Mircea Eliade 
s'a impus de multă vreme drept 
unul dintre cei mai temeinic 
pregătiţi orientaliști din Euro- 
pa — deaceea lucrările d-sale 








ee DIDI O a me mm n e ee 


VICTOR PAPILIAN 


De dincolo 
îi de râu 


(nuvele ardelenesti i Fi 


| COLBEŢIA 
„UNIVERSUL LITERAR: 





sa-ti omearmreale diaree Pele ia te fi 


de specialitate — dimtre cari 
cetitorii își amintesc probabil 
acea masivă „Yoga”, — au avut 
un meritat ecou în opinia. ştiin- 
ţifică, de pe continent, 

Altădată ne vom procura, oca- 
zia să scriem despre „Yoga”. 
Acum să vedem ce este cu „u- 
nitatea” de care vorbea Huxley, 
intuind o problemă pe care nu 
avea pregătirea necesară să o 
desvolte. 

In studiul sus menționat, d. 
Eliade reia tema ce sar putea 
spune că se confundă cu însăși 
atitudinea centrală și caracte- 
ristică a misticei indiene. 

Că viața cotidiană, profană, 
este iluzorie, fe acest lucru ne 
învaţă mu numai fiosofia ve- 
dică, dar întreaga spiritualitate 
„revoluţionară” post-vedică şi, 
in genere, oricare sistem al 
practicelor simboliste pe care 
le-a cunoscut istoria religioasă 
şi metafizică orientală. 

In mod cu totul general, mi- 
stica indiană. afirmă, că sufe- 
rința, omului provine din faptul 
că el participă la o viață va- 
riată, pluriformă, dinamică și 
haotică: viaţa profană. De a- 
ceastă viaţă trebue să fugim, 
trebue să căutăm realul, nu îlu- 
zoriul, efemerul. 

Dar ce este acest real, în mi- 
stica indiană, și cum se poate 
înfătpul practic tendința către 
absoluat, către real? 

Din moment ce se opune 
vieții profane iluzorii — a că- 
rei caracteristică este vâriețatea 
haotică, „realul” cată să reali- 
zeze unitatea, desăvârşită în spi- 
ritul omului. 

Cu adevărat real, nu este de- 
cât „sacru!”. Tot ceeace există 
în afară de zona sacră, este 
„nereal”, adică, efemer, nsîn- 
semnat, relativ. 

Pentru a realiza „realul”, a- 
Gică „sacrul”, spiritualitatea in- 
diană vedică, recomanda, „prin- 
cipial, mistica ritualurilor, a 
jerbtelor. O serie de reforme 
mistice și de speculaţiuni me- 
tafizice au încerca însă să des- 
copere „realul”, (absolutul, ul- 


tinua realitate), altfel decât prin 
sacrificiile cunoscute dela a- 
depţii cuitului Veda şi cum 
Brahmanii obicinuiau să îl gă- 
sească. 

Spiritmalitatea Yoga, apoi a- 
ceia tantrică, etc., posterioare 
vedantismului, se caracterizează 
prin tendinţa, către concret, Ei 
ţoţi încearcă să identifice sacrul 
şi deci realul, prin interiorizare, 
prin  introversiune. Universul, 
pentru un practician al Yogii, 
nu mai este o aparenţă, ca pen- 
tru un vedantist. Izolarea şi pu- 
rificările lui continue (datorită 
unor metode dintre care cea mai 
cunoscută este aceia a stabilirii 
unui acord perfect între respi- 
raţie şi organism, printr'o rit- 
mică invariabilă) —, toate ace- 
ste lungi şi dificile practici mis- 
tice, au un singur scop suprem: 
a unifica. Cea mai dificilă uni- 
ficare este acela, a respirației 
(pranayamâ), In locul respira- 
ţiei obicinuite, neregulate și va- 
riate, ca și viața profană, yogi- 
nul încearcă să obțină una rit- 
mică, uniformă, 

Această stare  unificatoare 
conduce nu numai la o „totală 
prezenţă“ a corpului, dar şi la 
o concentrare  psiho-mentală 
(unificare) — cunoscută, ca ata- 
re și de mistica, chineză tapistă. 
„Scopul suprem este de a stabili 
un mod de circulaţie interioară 
a principiilor vitale astfe! încât 
imâividul să poată rămâne în- 
tr'o izolare perfectă şi de nepă- 
truns (,„pertectiy imperious“) şi 
să poată menţine  cufundarea 
indiferent la orice nedreptate 
sau injurie“ (op. 192). A face 
deci, ca organismul omenesc, da- 
ţorită spiritualităţii yogice — să 
fie un corp închis, impermeabil, 
asemenea Cosmosului, care, 
după cum. se știe, a fost conce- 
put de către toate culturile o- 
rientale ca o sferă perfect în- 
chisă. „Este o întoarcere a omu- 
ui către centru, sau altfel zis, 
o restaurare a centrului în om“. 
(pg. 193). 

„Unificarea corpului, a resp!- 


raţiei şi a conștiinței, sunt însă 
doar primele rezultate ale prac- 
iicelor Yoga, Unitatea „reală“ a 
omului se obține prin „Homolo- 
garea“ cu Cosmosul. Am văzut 
că Yoga ajută să ieșim din via- 
ţa profană variată (haosul) și 
să devenim asemenea Cosmosu- 
lui, „A merge dincolo de iluzie 
şi suferinţă, a deveni o existen- 
ţă reală, ieșind din haos și deve- 
nind cosmos, nu este numai 0 
magică, superstiție“. (p. 194). U- 
mificarea şi homologarea au 
Grept scop de a pune capăt hao- 
sului biologic și mental al omu- 
lui şi de a transforma Haosul în 
Cosmos, Opera omului cată a îl 
o „imago mundi“, omul însuși 
încercând să apară ca o „imita 
tio dei“. Trebu esă adăugăm că 
deși practicele preliminare aie 
yoginului tind la tota:a lui înte- 
grare în ritmul cosmic, totuşi 
scopul final al yogii este eman- 
cipărea (moska, mukti), adică 
desolidarizarea omului de Cos- 
mos. 

Insă numai după o integrare 
veritabilă în ritmul cosmic, te 
poţi emancipa, adică transcende 
valati! 

Transcendența indiană, în 
forma ei perfectă, realizează 
deci acest paradox: a face ca 
a fi să coincidă cu a nu fi, (Cf. 
Mircea Eliade, „Cocmical Homo- 
logy and Yoga“, op. cit. op. 202). 

MIRCEA MATEESCU 


1) Trad. în fr. „La fin et les 
Moyens“, Plon, Paris, 1939. 


De ear de ma E PR e e 
DU ia i a ai) 


VICTOR POPESCU 


BISERICA 
NEAGRĂ 





SA COLECȚIA „UNIVERSUL LITERAR” 
EP e zica păi at Doug TRE ATA d o ie 
PRE Pa Cea CNI RI 











LITERARA 


forme, în versuri sau în poeme întregi, 
găsina totdeauna, pentru exprimarea ei, 
cele mai viguroase și mai clare meta- 
fore. Dar nu mereu o înfățișează aspru, 
cu ton de revoltă, ca un țipăt, ca o ame- 
nințare. O învălue uneori într'o cântare 
mai lină, mai elegiacă: 
In țintirim, în nopţi albastre, 
Când, stelele pe cer s'aprind, 
Răsună plânsetele noastre 
Și zarea 'ntreagă o cuprind. 
Infiorată lunca geme, 
De bocet jalnic de femei, 
Ce spun din gura lor blesteme 
Când duc la groapă ghiocei, 
In țintirim mai sunt şi cete 
De nesătui boi de pripas, 
Cari rumegă pe îndelete 
Călcând e-un mort la orice pas. 
Și mn vreme ce sfâşiţi de zile 
Noi lângă cruci ne tânguim, 
Ei pasc la flori depe movile 
Ei ni se 'ngrașe *n țintirim, 
(In ţintirim, pag. 103) 
Acelaş este și isvorul poeziei profe- 
tice. Octavian Goga na  versificat 
numai căderile şi obida, ci a aprins și 
torţe de nădejde, pe plaiuri: 
Va fi 'ntr'o zi de primăvară, 
Cu molcom svon în zări albastre, 
Când poate nimeni n'a mai plânge, 
Fărâmiţarea ţării noastre. 
In negură de uni de zile 
Se va fi cufundat calvarul 
Și doar bătrânii de-or mai spune 
Pe unde-a fost de mult hotarul. 
(Chişinău, 1918) 
In partea din volum care se vede uşor 


18 Martie 1939 


| 


Pepe 





de CONSTANTIN FANTANERU 


poeme postume 
s Megele Carol II * 


a fi un produs mai recent al inspirației, 
personalitatea poetului desvălue alt as- 
pect. Naţionalistul, profetul, îndrumă” 
torul istoric se ascunde parcă în cețuri 
de dispreț pentru contemporani şi se 
retrage pe o culme a  însingurării 
unde poezia nu mai este suflet colectiv: 
— Neprihănită, mândră poezie, 
Lumină albă, pururi adorată, 
Ascultă-mă cu ruga mea târzie, 
Și fă pe veci, în minte să-mi tresalte, 
Strălucitoare, rece şi curată, 
Singurătatea culmilor înalte. 

(Din larg, pag. 8) 


Stăruind în dorința de singurătate, 


cea care aduce odihna creației dincolo 
de istoric şi social, Goga zugrăveşte ta- 
bloul transfigurării sale: 
Acolo 'n slavă, binecuvântate, 
Ardeau lumini sfinţite din vechime, 
Era un templu unde n'a fost nime, 
Din lumea asta plină de păcate... 
Altar aveam acolo 'n înălţime, 
Căci după poarta bolţii înstelate, 
Homer mi-a dat a zeilor cetate, 
lisus mi-a dat curata lui Treime... 

Vom sfârși cu o poezie de două strofe, 
dintre cele mai frumoase ale volumului 
şi din câte a scris Octavian Goga, 
Cărbunii când ţi-or arde 'n vatră, 
In seri de ani târzii și goi, 
Tu stând la lespedea de piatră 
Să te gândeşti c'am ars şi noi... 
lar când din ochii de jăratic 
Vor tresări scântei-scântei 
Să ştii că visul meu sălbatice 
S'a mai aprins odată 'n ei. 

(Cărbunii) 





Frumuseţea poporului român văzută de streini 


(Urmare din pag. 1-a) 


cată de Academia Română)  întitulată 
Memoriu despre stareu Mmoidovei la 1787, 
dHauterivea .asăt și un Junal al tâlato- 
mei sa dea Constanunopo.e la laşi în 
1785. Ne interesează în acest jurnal par- 
tea privitoare la cee ce vede în Munte- 
ma și in Nloldova. DlHauienivearaia, in- 
tre aeie, căa luat parie,in comuna Mun= 
teneşti din județul Râmnic, la o petre- 
cere, după are, spune el „ne rămâne... o 
foarte blajină şi 1oarte frumoasă gazdă, 
femeia unu. ban Vusuh, Incapabli As gi 
lozie'', După ce arată apoi câ costumul 
nare nicio însemnătate, când e vorba să 
prețueşti frumusețea unei femei și că 
„femene erau trumoase sau urâte inde- 
pendent de forma  vestmintelor lor”, el 
nu se poate totuşi impiedica să nu a- 
tragă atţenţia asupra vâlului femeilor ro- 
mane. „la Drago-Keni, la Simu-enm, zice 
el, acest vâl era îngrozitor. Nu ştiu cum, 
el lua întățișarea unei câsci pe chipul îe- 
meiior (bulgare des.gur) din Aitia.ar şi le 
mărea urățenia groaznică. El are aici (la 
românce) toate grațiile vălului unei dră- 
guţe benedicune; el strânge truntea cea 
mai lipsită de cute și scoate în evidenţă 
niște ochi mari, albaştri, întrumusețați 
(adoucis) încă şi ma mut de i.gu:a cea 
mai termecătoare. Un ilic de pânză simplă 
lasă încă naturii tot meritul unei tali, a 
cărei mlădiere nimic nu o stânjeneşte şi 
în loc de fustă, numai o fotă de bumbac, 
roșu şi alb, strânge (corpul) sus și jos, 
toamal cum strange pânza pe o femeie, 
care iese din baie. Intr'adevăr ar fi mare 
păcat ca toate acestea să fie acoperite sub 
crinolină marilor doamne dela Versaulies“. 

Când ajunge la Vaslui — care după 
spusa iu: era un simp.u sat — d Hauterive 
este adăpostit în casa unui ţăran, onorurile 
găzduirii fiind făcute de o fată tânără 
care-l farmecă pe francez. „Cât de fericit 
sat e Vasluiul, exclamă el, dacă toate 
temeile din el seamănă cu această încâu- 
tătoare faţă. Ea are optsprezece ani, talia, 
ochii, forma figurii şi atitudinea — nu 
le-am găsit nicăieri mai perfect şi mai 
fericit asemănătoare cu acelea ale Geno- 
vevei lui Baleschow. Ea nu toarce, ci are 
pe genunchii săi un gherghef şi ducesele 
noastre nu brodează cu o mână mai dră- 
guţă, cu un braț mai frumos şi cu o înde- 
mânare mai nobilă“. 

După ce descrie locuința pe care o gă- 
seşte foarte curată, dupăcum simplu și 
curat e şi costumul fctei, d'Hauterive îşi 
exprimă regretul adânc că trebue să plece 
mai departe. 

„Adio fermecătoare  cusătoreasă  (bro-= 
deuse); :moldoveanul pe care-l vei ferici, 
va fi prea fericit, dacă țe găseşte tot așa 
de frumoasă ca mine... li dau o monedă 
la plecare; sa o ia, lasăn jos ochii, îmi 
sărută mâna; în ce mă priveşte, u 
admir ca pe o madonă de Corregio și nu 
pot nimic mai bun să spun spre a măr- 
turisi înțelepciunea ei şi a moca“, 

Elveţianul Francois Recordon a fost se- 
cretar a! domnitorului fanariot 1. Caragea 
In lucrarea sa, Lettres sur la Valachie, 
publicată la Paris în 1821, descriind, între 
alteia, costumul femeilor române, adaogă: 


„In sfârșit, se poate spune că țărancele din 
Muntenia nu sunt lipsite de oarecare ele- 
ganță în găteala lor, mai ales când sunt 
legate la cap cu o băsmăluță (petit mou- 
choir), care scoate foarte bine în lumină 
grațiile trăsăturilor lor, deşi sunt uneori 
puțin arse de soare“, 

Wilkinson, care ia fost consul general 
al Angliei la Bucureşti, la începutul seco- 
lului al 19-lea, a publicat despre ţările ro- 
mâne o lucrare, tradusă apoi în franțu- 
zeşte sub titlul: Tableau historique, geo- 
graphique et politique de la Moldavie et 
de la Valachie, 1821. Acesta este unul din 
puţinii, cari cunoscând mai deaproape 
neamul nostru, nu recunosc fățiș frumu- 
seţea rasei noastre. „El zice: „Femeile (e 
vorba de acelea ale boierilor) se îmbracă 
cu totul europeneşte; dar ele combină mo- 
dele cu bogăţia orientală şi cu risipa de 
podoabe. In general, ele nu sunt prea fru- 
moase; dar această lipsă de frumuşeţe este 
răscumpărată prin aulţe grații naturale, 
printr'o fire veselă şi o talie sveltă remar- 
cabilă“. Când vorbește însă despre țăraai, 
Salaberry mărturiseşte că „cu tot acest 
fel (rău) de viaţă şi cu toată influența pre- 
supusă a unei clime puţin favorabile, ţă- 
ranii sunt în general o frumoasă rasă de 
oameni“ deși face rezerva câ trăsăturile 
fizice sunt foarte amestecate, găsindu-se 
până şi indivizi, cari au pe acelea ale tipu= 
lui tătăresc. 


Prof. 1. F. BURICESCU 





Casa scriitorilor 


(Urmare din pag. 1-â; 


Cooperanţa acestor trei criterii — 
fiecare dintre ele având un potenţial 
mai mare său mai mic față de al ce- 
lorialte, dela caz la caz, — va de» 
termina încadrarea scriitorului într'o 
anumită categorie retributivă, pe cât 
posibil corespunzătoare cu realitățile 
estetice „contabile şi materiale care-i 
definesc specificul. 

Greaua sarcină de-a aplica această 
lege fără trecut, revine unei comisi=- 
uni în care vor predomina scriitorii 
maturi ca vârstă — dela 40 de ani 
în sus — şi veterani ca activitate li- 
terară: un minimum de 20 de ani. 

E cel mai z'rimejdios examen pe 
caer-l vor trece reprezentanţii scrii 
torilor români, faţă de prezent şi 
viitor. 

Vor şti cei care ilustrează talen- 
tul să distribue şi dreptatea? Vor 
putea fi scriitorii, reputați pentru 
subiectivismul lor, judecători impar- 
țiali ? 

Să sperăm că da. 

Și să dorim ca fiecare scriitor, în 
clipa solemnă când va deveni jude- 
cătorul meritului, muncei şi greu- 
tăților fratelui lui — mai mic sau 
mai mare — de merit, muncă şi greu= 
tăți, să-și uite talentul şi să-şi cu- 
noască datoria. 


IONEL TEODOREANU 





<a 18 Martie 1939 


Calendar 














vechiu 





(Fragment din romanul cu acelaș titlu ce va apare peste 
câteva zile, la. ,,Cartea Românească“ 


Subt nucul mare din vie s'a adunat tinereța pe 
pleduri, rezemată pe coate, spinări, capete întoarse 
in tot felul. Vosbele n'au şir, se desprind ușoare, cad 
legănate pe-o rochie, pe-un umăr, rămân fără răs- 
puns. R&sul deschide şi închide aripi mici albe. 

Umbra nucului e o insulă cu mozaicuri de aur, 


Cine flueră printre dinţi? Cine vrăjește șarpele 
vieții și al morții? 

Ce trumoasă e Linuţa — gândeşte Miki — ce îru- 
moși sunt toți, Pe faziuria asta de umbră, figurile lor 
pun. smalţuri fine de culoare. Au ochi de vară, nu- 
mai albastru şi verde prețios. Albul pielii lore 
nucnțat ca al plantelor. Părul cu ape în tonuri de 
lemn ales, afară de-al gemenilor și Mariei arămit 
luminos. Trăsăturile drepte, trupurile înalte, mânile 
mari și periecte sunt croite după tiparele grecești. 
In nici o casă n'a văzut Mili adunată laolaltă atâta 
lrumuseţe, E o binecuvântare în sine acest lucru. 

Numai Cosa si Miki suni brune, cu ochi negri. 
Sunt ca de lut. 

Linuţa şi Miki stau culcate una lângă alta, mai 
la o margine. Soasele îzi ține mâinile fierbinți pe 
capetele lor. Șoptesc între ele, scormonind printre 
ierburi. Umplu şi răstoarnă, neştiutoare, în coii de 
nucă veche miez din fericirea acelei după-amiezi. 


+ 


— Mergen la tenis ? — propune Zizi. 

Mișcarea trupurilor scrie cu litere vii un răspuns 
lung, afirmativ. Alene se depărtează câte doi și trei 
de nuc. Ducu r&mâne pe loc. Când trece Miki, o 
opreşte : 

— Un minu!, să te întreb ceva. Cu ce te-ai zgăriat 
așa de tare ? 

— M'a lovit un pom, când goneam spre casă. 

— leri dimineaţa ? 

— Da, 

— Eu sunt de vină. După ce ai plecat tu, mă gân- 
deam : a fast o dimineaţă bună, aşi vrea s'o însemn 
ps cava. Sa vede că dorința mea a mers din pom 
in pom şi a pus semnul pe tine. 

— Poţi îi mulțumit, n'are să se şteargă repede, — 
dădu din cap Miki cu prefăcuiă politeță, Sirnţea 
st:ânsoarea aţei subțiri care-i inzeila fruntea și obra- 
zul, 

— Unde ai tujuns cu povestea lui Gâsla? 

— La stârzii, 

— Stai aici lângă mine şi iii ce crezi des- 
pre Gâsta, 

Miki se lăsă pe genunchi, se aşază pe călcâe Și 
iși căută vorbele prin grădină : 

— E foarte greu să judeci. Azi mă doare și ca- 
pul. Gâsta e un om care cauiă un fel de piatră filo- 
soială în oameni, în femei. Sclipeşte ca aurul şi se 
intunecă iar, Arde iarba în jurul lui, Dece spui că 
ești ruda lui săracă ? 


— Ași vrea să înţelegi puterea lui de viaţă, de 
transfigurare, de poesie. Alternanța asta de slăbi- 
ciune și eroism. E siâșşietor Găsta, când prea alb, 
când prea negru, Inoieşte clipele. Dă valoare amin- 
trilor. 

— Ba, e ca o iarbă otrăvită, dă visuri frumoase şi 
omoară liniștea, Dece zici că ești ruda lui săracă ? 

— Când simțirea atinge un grad de intensitate 
neobișnuită, e o bogăţie umană. Comparativ ceilalți 
oameni par mai săraci decât sunt, 

— Mi-ar fi plăcut mult cariea, mărturisi Miki, da- 
că nu m'aş fi gândit mereu, în ce fel sameni tu cu 
Gâsta ? 

— E un salt prea mare dela Tagore la bietul 
Gâsta, — se încsuntă Ducu. Uite, Miki, vezi cercul 
de soare care mărginește umbra nucului? Aici tu 
și cu mine suntem în siguranţă, într'o lume bună, 
Dar adevărul e că abea dela linia asta începe lu- 
mea. Aici e numai covorul fermecat din poveste. 
Când era Tagore copil, ca să siea cuminte, i se de- 
sena cu crela un cerc în jurul lui, şi i se spunea că 
in afara cercului îl pândesc spiritele rele, şi asta îl 
făcea să stea caasuri întregi pe locul lui curat şi 
lericit, Stătea aşa pe călcâele lui cum stai tu acum, 
numai că pe tine te-au prins duhurile rele, — glumi 
Ducu trecând ușor cu degetul pe fruntea zgăâriată. 
— El, acolo a rămas toată viață ! 

Miki se uita nedumerită la Ducu, 

— ţi păstrezi încrederea în mine și dacă îl admir 
eu pe Gâsta? Nu sunt om rău. Nu ştii câtă nevoe 
am de tine. Am să-ţi spun odată ceva foarte însem- 
nat pentru mine. E prea devreme acum, 


Vroia să-i vorbească despre Coca? Dece se uita 
la eu ca și cum ar fi trebuit să ghicească ea grijile 
lui ? Ii venea greu să-i spue că nul iubește Coca ? 

Ce glas avea Ducu! iși schimbau vorbele țesutul 
și înțelesul. Se încărcau cu o putere ca de vânt și 
arșită, rămâneau în jurul ei ca și cum ar fi vrut s'o 
îngroape în ele. Se scutură de farmecul lor şi spuse 
cu o mândrie copilăroasă : 

— Rabindra Nath Tagore e mai bogat decât crezi, 
- înțelege orice, spune într'unele poeme exact ce crezi 
tu despre Gosta. Ascultă : 

„Dar să știi că singura cunună ce am împletit, 
esle pentru cela multe; pentru cele ce se zăresc 
aumai în clipe, sau locuesc în țări neumblate, seu 
tăssc ia cântecele poeților”. Sau într'aliul : 


de ȘTEFANA VELISAR 


„Vânez carhul cel de aur. 

Zâmbiţi, amicii mei, iar eu urmăresc o nălucă 
ce-mi scapă. N'am în inimă nici o grijă. Toată avu- 
ţia mi-am lăsat-o în urmă. Alerg peste munți și văi; 
rătăcesc prin ținuturi fără nume; pentrucă vânez 
cerbul cel de aur”, 

— Așa e Gosta pentru tine? — întrebă Miki a- 
proape poruncitor, 

— Dar pentru tine ? 

— Pentru mine, nu. Eu sunt ruda cea mai săracă 
a lui Tagore, — zâmbi Miki, 

Se loveau scuturi strălucitoare între ochii lui Miki 
și ai lui Ducu. Cercul de umbră trecuze pe nesimţite 
în dosul nucului şi îi lăsase fără apărare în bătaia 
soarelui, 

— Nu mergem la tennis ? — își aminti Miki. 

Ducu o întovărăşi până aproape de grupul celor- 
lalţi, apoi cobori singur spre casă, încet, ca și cum 
s'ar fi plimbat pe-o noaple cu lună în grădina pu- 
stie, 

+ 


Între două paravane de viță de vie, jucătorii co- 
borau spre casă, cu rachetele în mână, ca niște 
muncitori dela câmp. 

Linuţa si Miki veneau în urmă, târâind picioarele 
ca în capilărie și legănând plasa cu mingile. De 
sus, casa părea culcată pe labele ei, învelită cu un 
țol de lână sură, 

Subt boltă foiau slugi şi boeri, ca la un sfârşit de 
târg. Măntăli grămădite, lădițe cu răsaduri, coşuri 
cu pomușoară, buchete de flori. sticle, vorbe de bun 
rămas, Trăsurile n'aveau răbdare la scară. Soarele 
cu pae lungi de aur trăgea cu mătura pe treptele 
terasei. 

— Coca, Miki, grăbiți-vă, de când vă așteptăm | 
— făcea semnale cu umbrele, Vara Elencu, țipând 
ascuțit, 

— Le aducem noi pe ios până la Sihla în plim- 


- bare, — se rugară Ana și Maria. 





— Ian auzi Didie ? Fie, — încuviință Vara Elencu. 
Nu putea rezista Mariei, pentru care avea slăbiciu- 
ne închipuindu-și că era „portretul ei” la tine- 
reţe (1). 

In urma trăsurilor, în miros de colb, se lărgea pă- 
mântul, se lăsa o liniște, se așterneau acele pături 
îmbălsămite ale  înseratului. Ca dintro amintire, 
lătrau câni, se clătinau tălăngi. se ridicau fumuri. 
Mersul încatinea cadențat, ochii căutând depărtări, 
sufletul dibuind pe-o urmă ştearsă, chemat de ceva 
vechi religios. 

Ca într'o procesiune: Ana, Zizi, Coca, apoi Toto, 
Maria și Mircea; mai în urmă Lulu cu Vlad și la 
coadă Linuţa, Nicu, Alecu şi Miki. Nu duceau nimic, 
decât propria lor tinerețe către acel sfârșit de zi. Işi 
purtau fără știință fericirea, ca un inel de fum dea- 
supra capului, 

La poaria jităziei le tăie Ducu drumul, pretinzând 
că nu dă voe de trecere decât celor care vor ghici 
ghicitoarea lui: 

„Am un cal cât un mal. Dacă paşte se cunoaşie. 
Când sare urmă n'are”, 

Am un cal căt un mal. Când sare urmă n'are”, 

Într'o clipă sprincenile se împerechiară mai strâns, 
apoi deavalma țâşniră peste poartă răspunsurile 
pripite: vântul, minciuna, ghinionul, balena, focul, 
guvernul, stolul de lăcuste, idealul etc. 

— Nu, nu, nu... 

— Dă-ne drumul, 

Zizi și Alecu se lăsară cu putere pe poartă. Ducu 
rezista, Se amesiecară și ceilalţi. Poarta se rupse 
din legături. Ducu fugăreşie pe rând pe Coca, pe 
Linuța, pe Ana. Ceilalţi se pun în drumul lui. Se în- 
cinge luptă. Sunt țipăte și râsete ca într'o curte de 
școală, Când s'au obosit mai toți, Ducu se întoarce 
s'o prindă pe Miki. Sare șanțul pe câmp, ocolește, 
îi lasă loc de scăpare numai către Vlădeni. Miki 
aleargă ca și cum i-ar îi viața în joc. O prinde, în 
drum, strâns de încheetura mânii. Simte cum i se 
bat vinele. Mii de inimi s'au grămădit în trupul mă- 
runțel. Bat clopoţeii vieţii subt degetele lui. Ține în 
mâini cântece, păsări, frunze și caldă țărână. E 
toată aurită de colbul asfinţitului. In ochi s'au oprit 
două rotițe de foc. 

— Nu mai pot, — se lăsă bătută Miki, râzând în- 
tretăiat, din ochi şi dinţi și toată tăptura ei jucăușe, 

— lar eu, vânez cerbul cel de aur, — șopti Ducu, 
şi fără să-i lase timp de gândit: tii ghicitoarea 
mea ? E nourul. Hai să-i ajungem pe ceilalţi, că te 
mănâncă de vie cerberii dela Sihla. 

Merg mână în mână acum, în tăcerea și împă- 
carea serii, 





UNIVERSUL LITERAR 











3 


IN TÂLNIRE IN IANUARIE 





Au fost snt. în adolescența mea, când aș fi 
dorit ca mama să fie italiancă iar tata englez. 
Dar asta e cu totul altă poveste... Voiam să spun 
un !ucnu maj simplu, care mi se întâmplă încă şi astăzi, 
deşi din ce în ce mai rar, dar care mi-a turburat toată 
adolescenţa şi prima tinerețe Mă aflam uneori alături 
de un bărbat întrun tramvaiu, pe bancă — și mi-l 
inchipuiam tatăl meu. Nu era întocmai așa cum îl 
voisem €u, cum îl visam de atâţia ani; cel puţin, nu era 
intotdeauna așa. Dar era totuși un altul decât tatăl 
meu; şi aş fi putut fi într'adevăr copilul lui, aș fi avut 
altă mamă, aşi fi avut poate alte surori și fraţi, aşi fi 
trăit în altă casă, în alt oraş. Totul ar fi putut fi altfel. 
Gândul ăsta m'a obsedat întotdeauna: că toate ar fi 
putut fi altiel, sau sar fi putut să mu fie deloc; că toate 
sunt întâmp'ătoare pe lumea astafără nicio necesitate, 
fără nicio noimă... Câna trec pe vreo stradă veche, de 
mahala, şi văd umele case bătrânești, cu uluci, cu gră- 
dina năpădită, de nalbă şi zorele — mă închipui născut 
aici, şi mă văd ducându-mă, cu alţi copii desculți, la o 
școală primară de mahala, mă văd citind la o lampă 
de gaz iîntr'o cameră vopăită în roz... Sau, în vreun 
oraș de provincie, într'una din acele case boerești, au 
gri:2j de fier învechit, cu pitici colorați și basin de ci- 
ment în grădină... Mă întorceam acasă, aproape întot- 
deauna, neliniștit, întristat, după o asemenea rătăcire 
pe străzi necunoscute ae mahala... 

Evident, toate acestea nu prea au deaface cu cele ce 
vreau. să spun, continuă Mavrodin. Dar nu mă grăbesc. 
Şi-apoi, imi se pare că am să găsesc, unde printre amin- 
tirile acestea, deslegarea întâmplărilor care au urat. 
Poate mi s'a făcut cândva vreun semn, poate că mi sa 
indicat ceva... Ar fi înspăimântător să crezi că din tot 
acest Cosmos atât de aumonios, desăvârșit şi egal cu 
sine, numai viața omului se petrece la întâmplare, nu- 
mai destinul lui n'axe niciun sens... Mă întreb, bună- 
oară, dacă nu cumva în ziua când am început să iubesc 
nu s'a întâmp'at ceva lângă mine, ceva. pe care eu nu 
l-am văzut, sau pe care nu l-am înțeles, şi prin isno- 
rarea căruia m'am abandonat, fără luciditate, cu total 
iresponsabil, întâmplărilor Te trezeşti că ai devenit 
ceva, aproape fără să-ţi mai amimteşii  începutrile 
acestei transformări. Când cel dintâi prieten al meu s'a 
însurat, am rămas o noapte întreagă de vorbă cu el, 
încercând să aflu ce s'a întâmpiat, cum a ajuns aici, ce 
norme sau ce pasiuni l-au hotărit la acest pas. N'am 
înțeles aproape nimic, îţi mărturisesc...” 

— Asta nu o înţelege nimeni, îl întrerupse Hasnag. 

Avea un glas schimbat, neașteptat de sobru, aproape 
solemn. In întunerec, ochii îi străluceau mumezi, de- 
părtaţi. 

— Nimeni, repetă el, mai încet, Se întâmplă așa, fără 
să știi, fără să-ţi dai seama Tot ce ni se spune: dra- 
eoste, bani, interese — sunt prostii. Niciun bănbat nu 
s'ar fi sacrifica pentru un amor, sau pentru avere, Orice 
Sar spune despre bărbaţi, oricât de proşti ar fi ei in 
majoritate, lucrurile nu pot fi expiicate atât de s:mplu. 
E aici un fel 'de vrajă, şi asta nu vine din dragoste, din 
pasiune, ci dintr'o nebunie nesimţită, care cu orice chip 
încearcă să te umilească.., 

Se opri deodată, tot atât ge bruse precum începuse. 
Parcă sar fi trudit să-și amințtească un amănunt pre- 
ţ:os, să găsească yn cuvânt potrivit. Mavrodin îl aşteptă 
câteva clipe, apoi continuă. 

— Juderi lucrurile acestea cam în același fel cu mine; 
fireşte, cu altă, mai bogată, experienţă... 

-—Taoţi suntem aici de acord, scumpul meu. prieten, 
vorbi Hasnaș rar. Ne necăjesc uneori pe noi femeile în- 
vinuindu-ne de so'idaritate cu orice preţ, dar adevărul 
este că, aici, simțim cu toții la fel. Chiar acei care nu 
se pot exprima decât bolovăneşte... 

— E un destin, senţelege, continuă Mavrodin merăb- 
dător, ca și cum sar fi temut să nu-şi piardă fimul po- 
vestirii, Este și acesta un destin, căci sunt și altele, ne- 
numărate... De foarte multe ori incere sâ-mi dau seama 
de ele, mai ales de acele destine obscure, lipsite de 
glorie, care decid, fără știrea, și în absenţa, noastră, 
pentru o viaţă întreagă. Când o iubeam, mă întrebam 
uneori dacă înainte de a o întâ'ni nu visasem ceva 
dramatic, sau dacă, la întâlnirea moastră, nu ma fra- 
pat, cum se spume, vreun amănunt extraordinar... De 
pildă, îmi aduc bine aminte un lucru: când s'a imbrăcat 
să plece avea o voaletă largă, neagră, picantă — și 
blana îi ena foarte discret parfumată cu Ambre antique. 
Dar asta se întâmpla cu câteva ceasuri după ce, fără 
știrea mea, mă îndrăgostisam. Am întâlnit-o la unul 
din prietenii mei, arhitect bogat și amator de petreceri. 
Intr'o după amiază, într'o zi cenușie de iarnă, când aș 
îi putut face orice altceva, ia un ceas în care, de obiceiu, 
stăteam la mine acasă... 8 Ianuarie; îmi amintesc par- 
fect data. Eram foarte plictisit, aproape întristat de 
sărbătorile care trecuseră anevoie; obosit, fără chef, 
exasperat numai la gândul că trebue să mă duc la pr:e- 
tenul meu. Făgăduisem. Mi-ar fi fost greu să refuz. Imi 
propuneam să nu rămân mai mult de un ceas... 

In primăvara aceea, când o iubeam şi eram la doi 
pași de moarte din pricina ei, mvam trudit adesea sâ-mi 
amintesc, ceas cu ceas, ziua de 8 Ianuarie. Aș fl vrut 
să ştiu cu ce haine mă îmbrăcasem de dimineaţă, ce 
carțe luasem dim raft, dacă citisem sau nu vreun ziar, 
dacă am primit vreun alt telefon în afară de al lui 
Alexandri, care-mi amintea de făgăduinţă. Imi spun, 
că dacă mi-aş fi aruncat altfel ochii pe ziar, aș fi zărit 
poate reulama, vreunui fim mult lâudat, şi m'aș fi 
dus să-l văd înainte de a-mi ţine cuvântul faţă de 
Alexandm. Ileana mar fi rămas până seara, târziu, 
acoto, dacă n'aș fi venit eu. Poate ar fi plecat, înainte 
de venirea mea, şi n'aș mai fi întâlnit-o sau, dacă în- 
tâmpiător aș fi întâlnit-o altă dată, n'ar fi fost, vraja 
serei aceleia din 8 Ianuarie; poate nici ea n'ar mai 
ti fost liberă, poate nici eu... Sar îl putut întâmpla 
atâtea... Uneori, mai ales în tren, privesc cu atenţie 
chipul vecinei mele de icombpa:timent, şi îmi spun 
dacă m'aș fi aflat într'o anumită zi, întrun anumit 
loc, întrun anumit oraş — femeia aceasta ar fi fost 
soţia mea, sau poate ar fi fost, cum se spune, dragostea 
mea cea mare. 

o privesc atumci cu spaimă; cum ar fi fost viaţa 
noastră? Nu mă gândesc deloc 1a. trupul ei; e destu: de 





de MIRCEA ELIADE 


uşor să cumoști și să uiţi un trup. Dar mă gândesc mai 
ales la prezența ei, la magia ei ascunsă. O zi, o sută de 
zile, zece ani cu fiinţa aceasta frumoasă sau mai puţin 
frumoasă, blondă, înaltă, cum o fi, sub acelaş acoperă 
mânt, alături de tine, zi după zi, zi şi noapte! Cum ar 
fi lucrat magia ei asupră-mi? Cum m'ar îi turmentat 
prezenţa €i?... Orice femeie pe care o iubesc mă apasă, 
mă sugrumă, și fără voia ei mă destramă și mă topește, 
până la descompunerea fina:ă. De sfârșitul acesta nu 
scapă nici un bărbat... Mă roade insă altă întrebare: 
Cum mi-ar fi fost, suferința aceasta dulce, fecundă? In 
ce chip aș fi murit lumii acesteia? De-a-dreptul în 
turpitude, printr'o lentă sinucidere, sau intr'o jertiire 
mare ?,..* 

Mavrodin se opri, respirând repede. Iși aprinse O ţi- 
gare şi privi câteva clipe cum arde chibritul până 
aproape de unghie, Il zvârli apoi, distrat, ca și cum nu 
l-ar fi băgat în seamă. Ii alergau gândurile. 

— „.De ziua aceea nu-mi amintesc nimic precis. Doar 
că m'a întâmpinat soţia lui Alexandru măsurându-mă 
că vin atât de tâ:ziu. Când mi-au auzit numsie în salon, 
câteva capete s'au întors spre ușă. Publicasem, cu pu- 
ţime săptămâni înainte de Crăciun, una din cărţile mele 
cele mai cetite: Tinerețea Magdalenei. Mănturisesc că 
mu sunt orgolios, nu-mi place să mi se vorbească prea 
insistent despre literatura mea. Sumt încă un bărbat 
tânăr, şi am altfel de orgolii decât acela al artistului. 
Cu atât mai putin îmi place să fiu, cum se spune, ad- 
mitat. Recunosc, sentimentul acesta e un sentiment 
real și onest; şi eu admir o seamă de oameni. mai ales 
câţiva artiști, câţiva scriitori. Dar aș prefera să nu știu, 
să nu simt asta... 

Am intrat în salon, foarte puţin dispus. Se va vorbi, 

probabil, de cartea mea. Gazda se va simți datoare să 
schimbe conversaţia, aducând-o de-a-dreptul în lite- 
ratură, vorbind despre noutăţile Iibrăriei, și apoi despre 
cartea, mea. Primisem mereu scrisori, mi se teefona şi 
din atâtea conversații înțelegeam că Magdalena este 
eroina la modă, Lucrul acesta îm: făcea, firește, plăcere 
— dar de departe. In mijlocul cititorilor, și mai ales ai 
cititoarelor, mă simțeam stânjenit. Oamenii aceștia 
cred că, acum, pentrucă mi-au citit cartea, ştiu anumite 
lucruri despre mine; oamenii aceştia sunt siguri că 
anumite lucruri scrise de mine sau întâmpiat aievea —- 
și așteaptă, întâlnindu-mă, să-şi verifice impresiile, să 
mă cântărească, să mă judece... 
" Intram cu sentimentul acesta în salom, și mă pre- 
găteam să scot tabacherea, ca să pot face ceva precis, 
să-mi coondonez gesturile în jurul umui amănmunt con- 
cret... Era o odaie lungă, nu prea înaltă, cu un pian 
mare, negru, descoperit, spre fereastră. Era aproape 
seară dar — dintr'o cu.iozitate a gazdei — nu ardea 
decât o veilteuză într'un colţ. in fund, se mai păstrase 
pomul de Crăciun, cu lumânările aprinse, Imagina acea- 
sta o păstrea foarte precisă, clară. Şi din toate aceste 
fragmente, profiluri, lumini, gesturi, feţe, glasuri — am 
văzut deodată desprinzându-se mâna lleamei, palidă, 
cu degetele foarte lungi, aproape transparente. Am 
zărit mâna aceasta înainte chiar de a-i vedea, bine faţa 
şi ochii. Braţul întreg, probabil, se odihnise până atunci 
pe piam, şi la intrarea mea îl ridicase, leneşă, Degetele 
mi sau părut neobişnuit de însufleţite, parcă ar fi fost 
singurul lucru viu printre toate acele fragmente de 
viaţă îmbulzite în salon. Şi mai era ceva, un amănunt 
care m'a obsedat apoi multă vreme: mâna întreagă 
părea goală, degetele acelea palide şi nervoase erau 
parcă făcute anwme ca, să poarte un ine! — şi inelul 
acesta le lipsea Era o mână pură, nelogodită, mo- 
nahală... 

N'am privit-o imediat. Erau câteva dommnișoare care 
ţineau cu tot dinadinsul să mă întrebe nu ştiu ce Imeru. 
In: clipa următoare, uitasem aproape mâna aceea vie 
care alunecase moale deasupra pianului. Când i-am fost 
prezentat, nu m'a lovit nimic, n'am avut nicio tresărire. 
Nu mi s'a părut prea frumoasă; poate, pentrucă nu era 
aproape deloc fardată, jar în odaie era o lumină. mur- 
dară, mohorită, de lumânări, Imi aduc aminte — şi 
i-am spus-o de multe ori, în urmă — că m'a impresionat 
o foarte uşoară oboseală în privire. Nu era oboseala 
zilei, nici strivirea pe care ţi-o lasă o boală lungă, san 
o serie de excese — ci oboseala aceea aproape ironică 
pe care o imprimă cu timpul inteligenţa femenină. Nu 
mi s'a părut prea frumoasă, dar înaintând foarte puţin 
spre stânga ei, să mă închin în faţa umei doamne în 
vârstă, mi-am dat deodată seama că n'am văzut-o bime, 
că m'am privit-o cu atenţie, şi de abia m'am putut stă- 
pâni să nu mă întorc chiar atunci din nou spre ea, ca 
s'o cercetez incruntat, cu luare aminte. Am făcut asta, 
însă, câteva minute în urmă, și am putut-o face fără 
să fiu observat. Vorbea cu o prietenă, și privea. în jos. 
Am văzut că are fruntea lungă şi tâmple:e uşor arcuite, 
iar coloarea părului, castamie, stinsă, o făcea să pară 
mai severă. Apoi am înţeles de ce mă intorsesem: ochii 
aceia foante mari şi nelămuriţi, gura ei vastă, staivi- 
toare. Parcă obrazul întreg îi era brăzdat de izvorul pri- 
virilor şi de carminul gurii. 

Am auzit-o chemată de o prietenă: Teana. Numele 
mu i-l meţinusem. O chema Jeana — şi se imbrăca, to- 
tuși, pentru un alt nume: pentru o Maria sau o Lucia. 
O bluză în alb și negru, cu un guleraș alb și mâneca 
strâmsă. I-am întâlnit iarăşi mâna. De sigur că Nu 
iubește şi nu e iubită, mi-am spus. Peste putinţă să nu 
vadă, oricime ar fi fost bărbatul acela, că asemenea de- 
gete trebuiesc desăvârșite printrun singur inel... Nici 
mână m'avea pentru o femeie pe care o chiamă Ileana. 
Şi cu toate acestea, auzisem bime; aresta era numele ei. 
O văzui ridicându-se şi trecând în odaia alăturată. Nu 
prea îna'tă, foarte subţire, având coapsele netede, pi- 
ciorul lung, nervos. N'am ummărit-o cu ochiul ca S'0 
măsor; nu privese niciodată în felul ăsta o femele. O 
privesc insă intotdeauma cu foarte multă bunăvoință, 
şi aştept; să văd ce vrea sau are ea. să-mi armate. Nu 
suntem noi de vină dacă cele mai multe dintre femei 
ne arată, cu insistență, ceea ce e obscen, sau inert sau 
cadue in corpurile lor. Pe o femeie care-și subliniază 
contururile obzceme, nu o poţi privi altfei decât obscen. 
Obiectul ne indică, de cele mai multe ori, cum trebue 


— 





(Urmare în pag. 5-a) 











4 





de PAUL MIRACOVICI 


E un lung drum acel parcurs de d. 
Miitzner dela expoziţia d-sale de la 
căminul „Regina Maria“, de acum 
15 ani și până la aceea de azi dela 
Ateneu. Pe acea vreme, d-sa era un 
convins impresionist și, cu o tehnică 
ce ținea mijlocia între Monet și Henri 
Martin, pictase un impresionant nu- 
măr de tablouri — toate din Japo- 
nia, unde acest neobosit călător 
poposise câţiva ani. Deși expoziţia a- 
ceasta a fost unul din succesele im- 
portante ale carierei sale, d. Mitzner, 
încet, încet. a abandonat o concep- 

1 ție care trecuse de faza experimenta- 
lă și care se îngrădea în marginile 
tehnicei fără să mai îngădue între- 
bări. Ultimele sale expoziţii, la Dal- 
les și aceea de acum de la Ateneu, 
vădesc un mare interes pentru vo- 
lum și pentru formă. Peisagele sunt 
sobre ca ton, ceea ce le dă nobleţe și 
gravitate, D-sa a rezolvat apoi pro- 
bleme de contre-jour din cele mai 
grele, în naturile-moarte, îndrăsneț şi 
original compuse. Balcicul i-a inspi- 
rat cele mai multe din tablourile ex- 
puse, un Balcic transpus, înnobilat 
de simțirea unuia dintre cei mai 
aleşi artiști din câți avem. 


Evoluţia d-lui Bacalu e: de asemeni 
interesantă. O vreme, căutările sale 
cromatice se înrudeau cu acele ale 
d-lui Tonitză, păstrând totuși o gravi- 
tate conținută în elanurile sale. Mai 
târziu, drumurile s'au despărțit, acea- 
stă gravitate a căpătat un accent care 





0. BACALU: Biserica Zawka- 
Suceava 
a ajutat şi mai mult la elaborarea o- 
riginalităţii sale, devenind interpre- 
tul cel mai emotiv al mahalaletor şi 
Aciditatea 


melancoliei provinciale. 
unor tonuri dragi artistului, lumina 
care nu ştii de unde vine şi care pare 
să isvorască din lucruri chiar, dau 
tablourilor d-lui Bacalu un farmec cu 


totul nou. 


Despre d. Manea am scris recent 
cu prilejul expoziției d-sale de la 
„Universul“, 

De data aceasta, la Ateneu, reve- 
dem aceleași peisage de pe Valea Ri- 
nului, din Grecia și Balcic, pe cari 
d-sa le evocă atât de clar ca şi nudu- 
rile şi interioarele despre care am 


spus tot binele în cronicile trecute. 


La Dalles expune d-na Miliţa Pă- 
raşcu. E pentru prima dată când 
văd un atât de mare număr de lu- 
crări ale d-sale la un loc. Şi trebue să 
spun că nu mi-am putut învinge o 
oarecare deziluzie. Spun deziluzie 
pentru că am văzut lucrări — cu alte 
prilejuri — cari justificau cele mai 
pretențioase așteptări. In cele mai 
multe dintre portrete se resimte fa- 
cilitatea, iar titlurile lor „Nuni, 
„Mimi“, „Mioara“, „Figi“ nu fac de- 
cât să accentueze această impresie. 
Apoi, nu putem înţelege coloana din 
care apar busturile M. Sale Regelui 
şi al Marelui Voevod Mihai. Inten- 
ţia artistei nu e destul de clară. Dim- 
potrivă, portretul Reginei Maria e 
admirabil studiat şi forma urmărită 
cu emoție și înţelegere. De aseme- 
nea acel al d-lui arhitect Cantacuzino 
e fericit stilizat, iar lucrurile mici, re- 
lefurile sau figurinele sgâriate, sunt 
— toate — mărturii ale unui gust 


ales. 





PI e iti iată 








 —————————————————————————— A | n A 
i Bizta gcnise doi Riedigbaceebier A | 











UNIVERSUL LITERAR 








> 


Cartea străină 





Charles Pequy.: „Lin nouveau thâologien“ 
Jacques Chardonne : „L'amour c esi beaucoup 


plus que lamour 


„Un nouveau theologien“ e o scriere 
postumă apărută prin îngrijirea soției 
scriitorului catolic Charles Peguy, ucis 
la începutul războiului mondial, pe 
frontul Marnei. E o carte de polemică 
a unui maestru temut al polemicei şi 
un biciuitor răspuns la obiecțiile pe care 
un alt scriitor catolic, Fernand Lawjtdet 
le adusese, într'un articol de revistă, 
cslebrului poem teologic „Le Mys- 
tere de la Charite de Jeanne d'Arc: — 
elocventă meditaţie în formă dialogată 
asupra Misterelor creştine, şi în care 
marele talent al lui Charles Peguy se 
ridică adeseori pe culmile sublimei po- 
ezii. 

Cât de mult preţuia autorul ei acea- 
stă operă, apărută întâia oară, începând 
din 1910, în faimoasele „Cahiers de la 
gQuinzaine“, reiese din aprecierea pe 
care o făcea scriitorul, vorbind despre 
el însuşi ca de un al treilea, în termenii 
următori : 

„Va fi spre cinstea lui Peguy, că nici- 
odată nu se va putea întreprinde rui- 
narea ,Misterului“ său, fără a se con- 
damna prin aceasta chiar, la întreprin- 
derea de a ruina, în opera lui, însăși 
temeliile credinţei noastre“. 

E cu atât mai explicabilă înverşunarea 
și verva pasionată a dialecticei lui, din 
această operă postumă, cu cât obiecțiile 
și rezervele veneau din partea unui ca- 
tolic fervent, care-i găsise cusurul de-a 
fi dat precădere „legendei“, renunțând 
la atitudinea critică a istoricului impar- 
țial şi refuzând mărturia documentelor 
spre a evoca o Ioană d'Arc supranatu- 
ală a vremurilor copilăriei, acea sfântă 
Joană din istoria populară a Franţei. 

Dacă Peguy îngăduia unui scriitor 
„ateu și adânc necreştin“ ca Anatole 
France, să scrie despre Ioana d'Arc o 
carte din care aceasta apărea „aseme- 
nea cu tot ce se va vrea, afară doar de 
o sfântă și o martiră“, el nu putea îo- 
tuşi admite ca „sfințenia“* Fecioarei din 
Orleans să fie pusă la îndoială de un 
scriitor catolic, în numele criticismului 
atitudinei imparțiale a omului de ști- 
inţă. 

„Pentru noi, creştinii — scria Peguy 
— să o spunem fără înconjur, suprana- 
turalul şi sfinţenia, acestea sunt istoria, 





Ylocturnă de nord 


lui Mircea Streinul 


Ceas târziu a sunat în turnul rezimat de ceaţă, 
şi noaptea a închis porţile oraşului înalt şi rece 


cu maini înfiorate de-altă viaţă, 


trezind singurătăţi închise 'n somn lunatec 


S'asculte cum coboară n vie — şi trece 
în rame de poem al negurii descântec. 


Din nemişcarea clipelor de umbră risipite 


stafiile tăcerii adună timpul mort 
în orologii vechi şi obosite, 


şi-l împletesc în zodii cu razele chemării 


luceterilor altui orizont 
nebănuit în zarea depărlării. 


Cine-a stins toate feiinarele de pe străzi? 


singura istorie, poate, care ne intere- 
sează, singura istorie profundă și pro- 
tund reală, şi mai degrabă vom încu- 
viinţa că tot ce rămâne ar fi legendă“. 

Ceea ce numeşte Pâguy „modernis- 
mul inimei“, e mult mai dăunător cre- 
dinţei decât modernismul intelectual al 
oamenilor de știință, iar dacă scepticis- 
mul a pus stăpânire pe atâtea sufiete, 
faptul se datorește lipsei de înțelegere 
a Bisericii despre însemnătatea covîr- 
șitoare a misiunii ei sociale, și în aceas- 
tă privinţă scriitorul francez se arată 
tot atât de intransigent ca şi în ce pri- 
veşte stricta menţinere a integrității 
dogmelor catolicismului. 





Jacques Chardonne 


Cât despre stilul cărții „Un nouveau 
ihcologien“, el e de calitatea aceluia 
care i-a adus lui Pâguy reputaţia de 
rară originalitate și admiraţie unanimă 
a cetiturilor : stufos și spontan, de o 
putere expresivă uimitoare, de o liber- 
tate şi siguranţă a sintaxei care leagă, 
peste aluviunile parantezelor revărsate 
pe pagini întregi, şirul neîntrerupt al 
ideilor, printr'o necontenită revenire a- 
supra lor. 

* 


Plăcerea pe care o poate da lectura 


cărții „L'amour c'est beaucoup plus que 
Pamour'““ a d-lui Jacques Chardonne, 
este aceea a unei regăsiri ; propozițiuni 
sau chiar pagini întregi, dintre acelea, 
cari, la lectură, se înseamnă pe margi- 
ne cu creionul spre a fi mai ușor regă- 
site, cu prilejuri pe care le bănuim a- 
propiate şi urgente, sunt aci grupate la 
olaltă. 

Cititorul familiarizat cu literatura 
scriitorului francez va recunoaște, în a- 
ceastă antologie sentimentală textele : 
noui, de aceiea întâlnite odinioară în 
„Le Epithalame“ sau mai de curând, în 
„Romanesques“. Autorul nu se sfiește 
să recunoască — ceea ce, de altfel, i-ar 
fi fost greu să conteste — că în toate 
cele vreo zece romane publicate până 
azi, acelaș subiect : dragostea conjuga- 
lă, din prima lui carte „L'Epithalame' 
era reluat, cu acea stăruință pasionată 
a preocupării exclusive care nu reține, 
din bogăţia stufoasă și din varietatea 
înfățișerilor vieții, decât răsfrângerile 
gândului unic urmărit în desfășurarea 
lui lineară. Acestei împrejurări se da- 
torește -puternica unitate de atmosferă 
a romanelor chardonniene dar și mono- 
tonia unui aer de familie lesne de re- 
cunoscut, căruia nici o adiere străină nu 
vine să-i turbure ostenitoarea puritate. 

Nu este de mirare că statornicia în 
preocupări a romancierului francez i-a 
creiat faima de specialist al arnorului 
conjugal, şi asupra acestui aspect al iu- 
birii, atât de puţin cercetat, din pricina 
banalităţii lui aparente, subtilitatea şi 
fineţea artei d-lui Chardonne au deslu- 
şit revelații încântătoare. 

Ca orice scriitor de talent real, auto- 
rul „Epithalamului“ nu a plecaţ dela 
o preconcepție în ce priveşte superiori- 
tatea amorului conjugal, ci dela intui- 
ţia artistică a acestui adevăr, la a cărui 
limpede înţelegere a ajuns, așa 
singur mărturiseşte, numai după ce a 
scirs seria romanescă a cărților care 
i-au adus notorietatea. 

Forma artistică lapidară și lucidita- 
tea reflexiunilor romancierului asupra 
subiectului său predilect se îniățișează 
astfel ca rezultatul firesc al unci matu- 
rizări armonioase, pe îndelete pregătită. 

MIHAIL NICULESCU 


cum 





SFită de alGurn 


E ziua ta. Grădinile-s pustii 
Şi palma frunzei galbenă, bolnavă, — 


Iar toamna strânge 'n poala ei jilavă, 


De-a-valma : flori plăpânde, bălării... 


Prin cărărui de marmură roșcată 


Aleargă dorul meu — vultan rănit — 
Şi pentru-o. floare de rubin topit 


Se ia de piept cu toamna goliată. 


Se prăvălea — lepede pe raclă — 
Tăcerea peste gândul încolţit 

Şi înserarea - aprinde ?n sfinţit 
La căpătâiul lui sărac, o faclă... 


Să nu priveşti nici pe fereastra gândului... 


Afară-au coborit din stelele verzi 
zeițele înălțimilor negurate, 


ş'adune sufletele rătăcite în apele întunerecului, 


în aşteptarea altor zori îndepărtate, 


E ziua ta. Cărările-s pustii 
Şi palma mea e veștedă, bolnavă, — 


Iar toamna strânge 'n poala ei jilavă, 


De-a valma: gânduri noui, doruri târzii. 


GEORGE IONAȘCU 


pa a a a a a fa a a a a a 


S. MUTZNER: Natură moartă 











$, MUTZNER: 





MIHAIL ZAPOROJEŢ 








MANEA: Nud 


A ——————————— 











18 Martie 1939 








CRONICA 


— muzicală — 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


WILHELM KEMPFF LA „FILAR- 
MONICA“ 


Revenirile lui Wilhelm Kempf la 
„Filarmonica“ au făcut întotdeauna 
vâlvă. Faptul nu conţine de altfel 
nici un motiv de surprindere, Wil- 
helm Kempff fiind unul din puținii 
pianişti dotați cu tacultatea de a crea 
interpretări vii, spontane, atractive 
şi esențialmente  nerutiniere şi ne- 
convenţionale. 


Tehnica lui Kempif reprezintă, în- 
tr'un chip, un adevărat laborator de 
experiențe sonore. Dela măsură la 
măsură, dela sunet la sunet, compo- 
ziţia plastică a rostirei muzicale se 
renovează.  Accentuarea, coloritul, 
conţinutul expresiv, se transformă, 
se reîmprospătează, prind  vlagă 
nouă şi găsesc neaşteptate aspecte și 
sensuri care conlucrează uimitor să 
expună un text în multe ale sale ne- 
bănuite ascunzişuri și întorsături. 

Wilhelm Rempft nu rămâne astfel 
laborantul anonim, executor al unor 
combinări de toţi cunoscute, dar ino- 
vatorul capabil să provoace reacția 
dictată de sine, ori unde intervine. 


Rezultatele extraordinar de va- 
riate în descriptivitate muzicală ale 
aplicării acestor rare condițiuni de 
exteriorizare sporesc prin acea că 
repercutează întotdeauna şi concen- 
trarea gândului, urmărirea pas cu 
pas a unei strânse argumentări pia- 
nistice, dedicarea întregei forțe și 
intuiţii de redare muzicală, fiecărui 
moment din discureul sonor, oricât 
ar putea părea de neînsemnat. 


Concertul în si bemol major de 
Mozart, mulţumită sieși, a fost urmă- 
rit cu firească încântare dar, în ace- 
laş timp înmânat fiind lui Wilhelm 
Kemif, şi cu încordată participare la 
elocința de transmitere, atât de cer- 
cetătoare, atât e stârnitoare de mu- 
zică, atât de original și de înaintat 
evoluată, în a cărei posesie pianistul 
îşi are un rar privilegiu. 


Seara simfonică, intensificată vi- 
gu*os în aportul ei, prin prezența lui 
Wilhelm Kempif, a fost și seara de 
întoarcere la pupitrul „Filarmoni- 
cei“, după vii succese dirijorale în 
străinătate, a domnului George 
Georgescu. D, Georgescu are darul 
să păstreze, chiar să accentueze di- 
namismul lucrărilor simfonice de 
mari proporţii, fără a le face să a- 
pară greoaie, masive. 

Interpretarea, energic şi cald co- 
municată orchestrei, de d. George 
Georgescu, obţinută în simfonia Ili-a 
de Brahms, a indicat încă odată con- 
ligurația generoasă a talentului de 
conducere de care d-sa se bucură. 


CONCERTUL PIANISTEI MARCELLA 
BARZETII 


Tânăra pianistă italiană Marcella ; 
Barzetti şi-a asigurat, în vădit de 
mare măsură, Simpatiile auditorilor 
care au înțesat sala „Dalles“ la con- 
certul dat acolo de d-sa, pentru 
prima oară în țara noastră. Explica- 
rea acestui câștig de cauză artistică, 
nu prezintă, în tot cazul, nici o greu- 
tate. 


D-ra Barzetti are, în ajutorul 
d-sale, calităţi de preţ. Dintre aces- 
tea, să facem loc, la început, unei 
sincerităţi artistice remarcabile, unui 
temperament impetuos, unui meca- 
nism oțelit și timpuriu acomodat cu 
1 Ereusțile multiple ale  literaturei 
concertante a pianului, 


Primele execuțiuni ale d-rei Bar- 
zetti au putut produce impresia unei 
oarecari bruscheţe de atac, aciditaţi 
sonore, asprimi, în nuanțele inten- 
sității, 

Sonata op. 53, în do major, de Beet- 
hoven s'a resimţit în special de ace- 
ste: incoveniente de execuție, pe 
case ar trebui să le numim acciden- 
te, căci accidente au fost, întreg pro- 
gramul următor fiind cu totul altfei 
interpretat. 

Incepând cu capriciosul, exigentul 
şi minunat evocatorul „Carnaval“ de 
Schumann, în care pianista a dat 
curs unor resurse de libertate şi fan- 
tasie în interpretare, de mlădiere şi 
fineţe în joc şi de simţ muzica) in- 
teresant, slujite cu mijloace tehnice 
de real brio concertant. 

„Barlumi“, de compozitorul contim- 
poran Malipiero, acel straniu şi tul- 
burător Ravel al Italiei, a primit de 
la concertistă delicată atmosferă so- 
noră şi învăluitoare expresivitate. 


„Toccata' de George Enescu, pa- 
gină nobilă și majestuoasă, sugesti- 
vele și ingenioasele 11 piese pentru 
copii, de Casella, pe care artista le-a 
interpretat cu vervă inteligentă și 
gust muzical foarte sigur și bisuri 
finale, au subliniat succesul d-rei 
Barzetti, o nimerită purtătoare a s0- 
liei artistice ce i sa încredinţat, spre 
întărirea legăturilor culturale dintre 
două ţări. 


DE AR A ea 








== 18 Martie 1939 











UNIVERSUL LITERAR 








FATA MORGAN 


Trecuse mai mult de un sfert de oră 
peste şapte și se ridică agitat, Vasăzică, 
nu se înşelase — nu vine! Totul a fost 
o scurtă părere... asta făcea parte din... 
zăpăceala lui din ultimul timp... — Ciu- 
daţă cunoștință am făcut de eri până 
azi, reflectă uimitor de resemnat, din- 
tr'odată renunțând la totul — și cu un 
fe de grabă, gândind ca asupra unui 
lucru trăit şi clasat. 

Deodată o simţi lângă el, venind din 
spate. Se întoarse, crispat, înfuriat: 
— „Duduia recurge la metode.. clasi- 
ce? — „Care metode?...“* — „Aceea de 
a te face așteptată... pentru a deveni 
mal... interesantâ!” 

Domnișoara Irene era în aceeași toa- 
letă, neschimbată, acelaș taior albastru 
închis, cu pălăriuţa peste părul blond, 
ca o beretă — doar ochii păreau mai 
adânciţi, cu cearcăne mai late. Fulgeră 
din privire și-l repezi: — „le rog, nu 
mă confunda cu.... midinetele!“ 

Se certau! El îşi dădu seama de ab- 
surditatea situaţiei, de ridicolul acestui 
schimb aspru de cuvinte. — „lartă-mă, 
dar mi se părea că... nu vei veni! zise 
îmblânzit. Ea se întristă. 

— „E pur şi simplu fiindcă am dor- 
mit... iată „nu-ţi dau altă explicaţie mai 
„serioasă“... îmi mărturisesc vina... a- 
veam nevoe să mă odihnesc după atâta 
agitaţie... sunt cam bolnavă... drumul, 
strada, autobuzul, vitrinele, totul mă 
obosește...“* Costin simţi remuşcare pen- 
tru ieșirea brutală. Repetă: — „Scuză- 
mă, n'am vrut să te jicnese“. — „Nuri 
nimic...“ Răsufla greu. — „Să ne așe- 
zăm puţin, am mers atât de repede!“ 
Se așezară. — „Dar de ce... atunci de ce, 
dacă te simţi atât de șubreaă, de ce te 
ostenești cu toată afacerea asta... nu în- 
țeleg... Ai nevoe de multă odihnă“ spu- 
se el cu vehemenţă. Ea zâmbi în felul 
acela: — „Nu, nu pot să stau în casă, 
trebue să mă mișc, să fac ceva!“ Apoi: 
„Dar cu domnul Mereanu ce-ai făcut? 
Ai vorbit?“ EL îi ocoli privirea — „Nuu. 


nu l-am găsit, n'am avut timp“ —,NuU 
l-ai găsit sau n'ai fost?“ 

— N'am fost...“ mărturisi el. — „Vezi 
cum ești ? Ce neglijenţi sunteţi voi ar- 
tiștii!“* — „Asta e o părere cam... înve- 
chită. Eu sunt unul... ordonat“ replică. 
— „Nu se vede!“ Se ridică: — „Mer- 
gem acum, imediat! — „Dar... — „ie 


rog, mergem!“ 

La redacție ea fu aceea care întrebă 
pe portar, cu glas ridicat, sigur de sine: 
— „Domnul Mereanu e sus?" Primind 
un răspuns negativ, nu voi să creadă 
și ţinu să urce. Costin rămânea mereu 
în urmă, puţin jenat de gălăgia pe care 
o făcea ea — lumea întorcea capul, îi 
urmărea. Da, acum vedea că femeea 
atrăgea privirile... avea ceva de argint 
viu... deşi nu era frumoasă, răspândea 
mirare, intrigare.... 


se,  Coborâră, ieșiră, se aflau iar în 
stradă.  Inaintară în neștire pe Bule- 
vard. Şi acum? Costin se apropie și... o 
luă de braţ, conducând-o, Spuse sfios: 
— „N'ai vrea să mergem la... un spec” 
tacol, un film ?* 

Nu ştia cum s'o „distreze“, nu se pri- 
cepea. Ea scutură din cap. — „Nu! Dar 
ce idee ţi-a venit! Și apoi, nici nu-mi 
place cinematograful!“ — „Nu-ţi pla- 
ce?“ tresări Costin. In sfârşit, un semn 
„distinctiv“, care-i unea totuși. — „Şi 
apoi, nu mă pot distra, în timp ce bie- 
tul Andrei Corbu, acolo...“ 





Pentru întâia oară Costin simți o 
mică răsvrătire faţă de bolnavul, care 
avea putere asupra ei, de departe. — 
„Nu ţi se pare că exagerezi?*“-— „Nu, 
nu exagerez, voi nu puteţi înţelege... o 
femeie simte altfel aceste lucruri, oda- 
tă ce s'a apropiat de ele...“ 

Se văzu mic, meschin: avea dreptate. 
Și în acelaş timp luminiţa din el cre- 
ștea, încurajată, bucuria se mărea: era 
adevărată „adevărată! în... gingășia ei. 
O regăsea în propria sa imagine: adân- 
că, plină de acea inteligență specială a 
femeii care se jertfeşte. — „Vrei să-mi 
faci o plăcere?' reluă ea. — „Dacă ești 
într'adevăr dispus, atunci.. să mergem 
la Şosea, numai acolo îmi place, de- 
parte... Simt nevoia să respir un aer 
mai curat, orașul mă sufocă... Ştii? de 
multe ori, dimineaţa, mă duc la Şosea... 
și stau pe o bancă, singură, la soare... 

Costin dădu să oprească un taxi. — 
„Nu, nu cu mașina, de ce să cheltuim 
banii inutil, mergem cu tramvaiul“ — 
„Dar pentru ce!“ Ea însă îl trase de 
braţ în spre stație. — „,Risipitorule, nu 
vreau să risipești banii cu mine!“ 

In ultimul moment, chiar când se a- 
propia tramvaiul, se îndârji, o prinse 
de braţ și — făcând semn unui auto- 
mobil care tocmai trecea prin faţa lor— 
o sili să urce. — „Ah, nesuterit copil 
mai ești, neascultător!“ ţipă ea. Era ală- 
turi de ea și mașina porni. Dar imediat 
o văzu că nu-i displăcea, în felul cum 
se așeza mai comod pe perine, ca o fe- 


— „Ştii, îmi plac perinele moi“ zise ea 
ca o scuză, cu puţină rușine. „Odaia 
mi-e plină de perine, cu atâta am ră- 
mas din alte vremuri...“ 

Era momentul să sondeze ce e cu a- 
ceste „alte vremuri“. Dar în raport cu 
intensitatea  curiozităţii, resimți din 
nou acea sfială, de a nu afla prea mult. 
De altfel, ea luneca mereu dela una la 
alta... 

Şoferul întoarse capul—,,Până unde, 
vă rog !* Erau Ja marginea oraşului, 
pe drumul spre Otopeni. — „Inainte, 
spre pădurice'“* spuse Costin. Ja se 
ghemui pe perină, cu umerii mai a- 
proape de el: — „Ce bine e!“ El zâmbi 
iericit că ea se simţea bine. Intunericul 
coborâse, luminile se perindau rar prin 
faţa ferestruicelor., In fund se vedea 
din ce în ce mai distinct massa cenușie, 
compactă, a pădurii. Ea respiră adanc, 
prin geamul deschis, Cu un gest brusc 
iși scoase pălăria și Costin avu surpriza 
să vadă parul blond-argintiu revărsân- 
du-se pe umeri, mai lung decât și l-ar 
îi închipuit. Sclipea în lumina dituză 
a nopţii. — „ţi place părul meu?“ zise 
ea remarcându-i privirea. „O, acum nu 
e nimic, l-am avut atât de frumos!“ — 
„Imi face impresia  câ-ţi place să te 
lauzi singură“ simţi el un impuls de 
răutate so ironizeze. Ba făcu un „bo- 
tic”: —— „lar eşti... barbar. Ştiu prea 
bine ce e frumos la mine şi ce nu e. 
Prea puţin: părul, gâtul, umerii... El 
privi mirat : — „Dar nici nu ştii ce u- 
meri scuipturali am — şi te pretinzi 
sculptor! Sunt, în această privință un 
model nu tocmai de lepădat... Acum 
voia să-i fie...model?! Dar, era adevă- 
rat, privind mai atent, cu ochiul artis- 
tului, Costin observă pentru întâia oară 
linia grumazului unindu-se cu umerii 
într'o ondulație impecabilă. Nu inarăz- 
ni să meargă mai departe... Totul pă- 
rea plat, ascuns, dar se reliefa încet, la 
o cercetare mai amănunţită, 

Roţile mașinei fâșâiau alunecând pe 

crengi putrede. Se atlau înnăuntrul pă- 
durii, înaintau în miezul unei singucă- 
tăți perfecte — de o parte şi de alta, 
pe drumul strâmt nu se vedeau decât 
mlădițe tinere urcând și curbându-se 
deasupra, încercând să închege o boltă.. 
Farurile făceau o spărtură tremurătoare 
în întuneric „drumul cotea mereu, ma- 
șina încetinea... se opri. 
*— „Am ajuns la restaurant“ spuse 
şoferul. „De aici nu mai e drum.“ — 
„Coborâm, să coborâm puţin!“ exclamă 
domnișoara Irene însuflețită. „Vreau 
să respir aerul pădurii...“ 

Se dădură jos, făcură câţiva pași în 
hățiș. Motorul tăcu, farurile se stinseră 
şi-i invadă întunecimea. O sprijini. Ea 
ridică capul în sus, cu violenţă : — „Ce 
frumos ! Ce neașteptată plăcere !... Mul- 
țumesc“. | 


ale nopții. Nici un țipăt, nici un foşnet, 
nimic... totuși din inima pădurii veneau 
valuri-valuri de sunete tainice, care le 
dădeau senzația unei prezenţe atente, 
a unei singurătăţi armonioase şi con- 
știente, 

— „De ce e afât de frumos uneori... 
și atât de urât alteori?“  suspină ea, 
Costin tresări, sensul celor spuse era 
atât de zadarnic, atât de „esenţial“ în 
cât simţi o subită voluptate  ridicân- 
du-i-se în spre ochi, ca o recompensă. 
— „Nu știu...“ murmură, O simţea mi- 


nunată. gâlsâind de miracol alături şi 


E 





nu putea face un singur gest: o djsere- 
ție tiranică îl stăpânea. 

— „Dar trebue să mergem, cât va 
taxa aparatul!“ ţipă ea îndreptându-se 
spre automobil. O urmă. Mașina dădu 
înapoi ,se opinti într'o groapă, se suci 
de două ori şi întoarse, Se înapoiau. 

— „Ce rău îmi pare, uneori, că nu 
ştiu să spun versuri!“ zise ea într'un 
târziu, cu ochi „visători“, Zâmbi: — 
„Crezi că e neapărată nevoe?“* — „Ba 
da, sunt o incultă! Adică nu, nu sunt 
— rectifică numaidecât, parcă și puţin 
speriat — dar vezi, nu am prea îăcut 
studii... am primit o educaţie... aparte 
„„fiindcă de mică eram plăpândă... şi 
părinţii n'au vrut să mă dea la școală... 
Mă scade asta cumva în ochii dumi'a- 
le?“ — „Nu pot răspunde, întrebarea 
e absurdă...“ — „„Am fost un copil fra- 
gil — nu bolnăvicios dar fragil, ca ceva 
de preț, să ştii! Un copil crescut în puf. 
Abia mai târziu mi-am revenit, pe a- 
tunci părinţii mei aveau destule mijloa- 
ce ca să-mi facă o educaţie specială... 
Dar nu prea mult, oboseam uşor, nu 
rezistam. Aproape. că nu am cunoscut 
lumea până la șaisprezece ani, când... 
Am crescut mai mult în casă. Nu știu 
dacă ai să poți să-ţi dai seama vreodată 
de felul cum am crescut eu 1...“ 

Bine, bine, poate că toate acestea e- 
rau adevărate, dar să le spui așa, cu 
un fel de.., naturaleţă ostentivă?! Costin 
sorbea amănuntele. O ființă de spumă, 
un suflet neîntinat, va să zică! Crescută 
așa, „angelic“, o jucărie fină — şi a- 


de DAN PETRAȘINCU 


primul cunoscut! 

— „Aș vrea să citesc cărţi, o carte 
bună, ceva adânc și adevărat, continuă 
ea. „Dar acum nam posibilitatea  — 
n'ai vrea să-mi dai d-ta?'* 

Şoferul întoarse capul: „Unde mer 
gem, vă rog?'* Adevărat, erau iar în 
centru, exact de unde plecaseră, şi... 
domnișoara Irene răspunse în locul lui, 
dându-și adresa. 


lată-l deci spre... locuința ei. Avea 
locuinţă! 
Ajunseră numai decât, mai repede 


decat sar fi așteptat. — „Casa aceea, 
cu gardul verde...“ indică ea spre şoler. 
„Dar nu opreşti aici, la colț“ se iăs- 
gândi. Taxiul frână. — „Am ajuns?“ 
se miră Costin fără rost. Ea cobori — 
„Cât face?“ Era o sumă destul de ro- 
tundă. Plăti, căpătă restul, cobori în- 
târziat. Ea-l aştepta. Era un rond în 
faţă, o piațetă... cartier retras, liniştit. 

— „ţi place unde stau eu? Asta e 
căsuţa noastră... tot ce ne-a mai ră- 
mas... dar şi pe ea avem o groază de 
ipoteci, nici nu știm cum o să ne des- 
curcăm... mama e tare necăjită. Când 
îmi aduc aminte... mai bine să nu-mi 
aduc aminte, Dar dumneata? Dumnea- 
ia unde stai?“ 

Nu era nimeni dealungul străzilor... 
se auzeau roţile unei căruţe îndepăr- 
tându-se. — „Cât o fi ceasul?“ ocoii 
Costin. Nu avea obiceiul să poarte ceas 
— şi nici ea n'avea. — „Am unul mic, 
acasă... Trebue să fie zece“ — „Crezi?“ 

Se apropiară de un local și priviră 
la un ceas din perete, din prag: era 
unsprezece şi un sfert. — „Vai, iar am 
întârziat ! Ce o să zică mama !* 

Erau gata de despărțire — îl el se 
produsese o împietrire ciudată, nu mai 
gândea, sta așa, prostit — iar ea ezita, 
așteptând iniţiativa lui. — „Va să zică 
nu spui nimic ?* isbucni ea în cele din 
urmă ,cu o furie de copil biruit în am- 
biţie. — „Dar... ce?“ — ,„Vasăzică... nu 
trebue să ne mai întâlnim? Nici pen- 
tru... Andrei Corbu? Te-ai şi lenevit?“ 
— „Ba nu, ba nu!“ — „Ba da!“ 
„Aşteptam dela dumneata... eu sunt 
liber oricând.. ocupația mea îmi permi- 
te“ — „„Voi ajunge vreodată să-ți vizi- 
tez atelierul ?** făcu ea pe neașteptate. 
El se fâstâci: — „Da, de ce nu.. oda- 
tă... — „Ştii ceva? Eu mâine diminea- 
ţa trebue să mă duc neapărat la bolnav, 
să-l înştiințez, să-l văd. La unsprezece, 
la unsprezece sunt acolo“. 

Și se smulse de lângă el. Costin ră- 
mase locului urmărind-o cu privirea o- 
bosită. Pe asfalt, pașii ei mărunți ră- 
sunau ritmic. Ajunse la portiță, se mai 
întoarse odată și-i făcu un semn de a- 
dio, cu mâna: gestul ei! Apoi se topi 
imăuntru... 





Degeaba urcaseră, Mereanu nu veni- 





el privit şi judecat. Un bănbat care privește cu avid:tate 
corpul unei cocote, nu poate fi invinuit de indiscreţie. 
Femeia ne invită întotdeauna so privim aşa cum 
vrea ea... 

Am mai avut atumei şi o altă impresie; că femeia 
aceasta nu poate îi singură. Undeva, prin apropiere, în 
țară, în străinătate, trebuia să ex:ste un soț, un bărbat 
pereche. Nu ştiu de ce, mi se părea făcută pentru tovă- 
răşire. Straniu... 

Se opri iarăşi, zâmbind. Apoi se întoarse brusc cu 
taţța, spre celălalt. 

— Toate acestea, bine înţeles, nu le-am scris în carte. 
în fața hârtiei a:be rareori izbutești să rămâi în rea- 
late, să fii sincer... Dar e curios, fata aceasta era fă- 
cută pentru tovărășie, pentru nuntă... Nu ştiam ce 
vârstă să-i dau; nu mai era, în niciun caz, prea tânără; 
poate avea treizeci de ani, sau poate câţiva ami mal 
mult, 

O privisem îndestul, poate prea mult, și asta mă 
necăji. Nu volam deloc să par dispus pentru o nouă 
intrigă. De alttel, nu mau :spitit. niciodată succesele 
ușoare, n'am fost un flămând gata de a primi orice. 
Mar fi plictisit să fi surprins cineva, privirile mele: tâ- 
nărul romancier care urmăreşte avid cu ochii o necu- 
noscută... Penibil. Orice gest curtenitor aș fi făcut, de 
altfel, în acea seară, ar fi fost grosolan. Aşa cum ve- 
n:sem în casa aceea, ca un sărbătorit, îndată după apa- 
răția unei. cărți, se presupunea că aproape nimic nu 
mi-ar fi fost refuzat; mai ales de o temele necunoscută. 
S'ar fi spus că toţi ae faţă imi erau datori cu ceva, că 
se dase un consemn general ca să nu mă supere nl- 
meni, nică măcar cu privirile — așa cum nu trebue su- 
păraţi miniștri sau superiorii invitaţi într'o casă — și 
ar fi fost nespus de vulgar să accept sau să profit de 
această situaţie... De altfel, pentrucă îţi mărturisesc 
toate acestea, am să merg şi mai geparte, Sunt lucruri 
pe care nu le spune nimeni, dar pentru mine condiția 
de scriitor are câteva aspecte de-adreptul penibile. Nu 
ştiau cum s'or petrece lucrurile în alte țări, dar la, noi 
oamenii încă n'au învăţat cum să vorbească și cam să 
se poarte cu un scriitor. Il confundă întotdeauna cu 
autorul cărţilor sale — şi-l chinue flatându-l sant amin- 
tindu-i necontenit că el a, scris cutare romam, a creat 
cutare femeie sau a formulat cutare aforism. Lucrul 
acesta mi se pare de-a-dreptul înfiorător; ca și cum, în 
fața unui chirurg, ai fi obligat să vorbești exclusiv de 
operaţii și să-i aminteşti necontenit că a scăpat de'a 
moarta pe cutare domnişoară. Sau ai chema la masa 
pe um tenor, și ai vorbi tot timpul de ope'ă iar la desert 
Lai ruga, să-ți câte ariile lui favorite, fluerându-le tu 


“inainte, ca să i le amintești... 


Am trecut în altă odaie ca să pot lua direct parte la o 
discuţie care începuse cu mult înainte de venirea mea. 
Imi amintesc; vorbea cineva, um malor imbrăcat civi!, 
depre camplomatele de ski. Când am imtrat, un tânăr 
se Jipi ae perete ca să-mi facă loc. Asta mă indispuse 
şi întorsei capul, desperat, doar voiu întâlni o figură 
mai puţin crispată. Nu erau decât oameni cumsecade, 
care discutau sporturi de iarnă. Singurul cu care mă 
puteam înţelege era tânărul lipnit de perete, şi el era 


lină răsfăţată revenită în elementul ei. 


Tăcură ascultând sgomotul pădurii, 





cum umblând  hai-hui pe 





Intâlnire în lanuarie 


(Urmare din pag. 3-a) 


paralizat pemtzucă amtorul cărţilor pe care le citise, şi 
probabil îi plăcuseră, se afla, prin miracol, alături de 
el, cu o ţigare în gură, cu nodul cravatei bine făcut, 
proaspăt ras şi dispus oricând la o conversație ușoară. 
Am încercat să intru în vorbă cu €l. Iși controla răs- 
punsurile, crispat, cu toată ființa lui încordată, nu 
cumva marele scriitor să-și facă o impresie proastă 
despre el. Cu orice preț, trebuia să-și plaseze măcar o 
observaţie inteligentă, ca să se convingă maestrul că 
m'are în fața, lui un cititor oarecare... 

Adevărul este că tânărul meu prieten era un excelent 
cetitor. Dar cei 19 ani ai săi îl paralizau. Poate că altă- 
dată l-ași fi ajutat să-și vie în fire. Iubese, uneori, ex- 
taze'e acestea, pe care le-am trăit cânva şi eu, și care 
îmi îngădue astăzi să măsor distanţa care mă separă 
de inocenţă, de prima tinereţe. Dar în acea zi n'a- 
veam astâmpăr. Nu cred că doream cu orice chip să 
stau de vorbă cu necunoscuta aceea care se ridicase 
fața mea, puţine minute în urmă, cu o mișcare svâc- 
nită, de arc desăvârșit. Dar mi-ar fi plăcut să mă aflu 
undeva pe vreun colţ de camapea, aşezat alături de 
cineva, stând de vorbă. Mi-ar fi plăcut să întâlnesc un 
prieten. Erau numai câţiva cunoscuţi, destul de bine 
dispuşi, întârziaţi în sufragerie; câteva domnișoare care 
mă priveau din praguri, prefăcându-se, totuși că nu-mi 
acordă prea, multă atenţie. Arhitectul căuta necontenit 
plăci de gramofon. Era o gazdă perfectă; pentrucă se 
apropia de 40 de ani şi începuse să chelească, făcea 
eforturi să pară glumeț, neserios, dansator neobosit și 
firt. Dansa cu toate fetele și incuraja pe cei câţiva 
studenți — colegii surorilor sale — să-l imtuiască. Și 
băiatul acesta este, totuși, um foarte talentat arhitect 
și o minte foarte ascuţiă. Dar se pare că apropierea 
bătrâneţii sperie întotdeauna, chiar pe acei mai buni 
dintre noi. Bănuesc că asta explică multe...“ 

Se opri din nou ca să-și aprindă o ţigare, fără grabă, 
Celatt rămase întins pe chaiselongue, mânsâiandu-și 
genumehianl; pacră mici nu l-ar fi ascu'ttat. Și cu 
toate acestea, Mavrodin îi simțea prezența tot mai 
apăsătoare; se simțea stăpânit, și parcă cineva din 
umbră, de lângă el, l-ar fi îndemnat să continue, să 
spună, repede, fără să ascundă ceva. 

— „„Fireşte, în carte, lucrurile nu sumt povestite în. 
tocanai. Acolo am închipuit o întâlnite mai romantică; 
tot în ziua de 8 Ianuarie — asta nu puteam, cu n:ciun 
chip, s'o ascund — dar la Predeal, în vila unor prieteni 
comuni, adunaţi pentru ski. In treacăt fie spus, nu mă 
depărtam prea mult de adevăr. La Predea! am fost de 
atunci, de câteva ori împreună, şi ea, skiază bine, a 
învăţat asta în Germania, cât timp a lucraţ acolo... 
Am aflat toate astea câteva ceasuri în urmă, când 
aproape ne împrietenisem. Plecase din ţară cu vreo 
patru ani mai înainte, funcţionară 1a Legația română 
din Berlin. Ştiu, acum, că ceruse ea, insistent, să lu- 


creze acolo. Dar astea, le-am aflat pe urmă... Intâl- 
nirea aceea dela Predeal, pe care a mpovestit-o în 
carte, mi se pare și ea, acum, reală. Am trăit împreumă 
iarna Predealului, Știu cum îşi încalță bocancii, şi nu 
mi-e greu să mi-o inchipui venind spre mine, ca în 
roman, și spunându-ni, cu simphtate: 

— „Vezi că ţi-ai legat greşit curelele... 

De fapt, primele cuvinte pe care mi le-a adresat, mi 
le-a spus în sufrageria prietenului meu, arhitectul. 
Mi-a spus ceva, destul de searbăd, ceva cam în felul: 
„Bine că s'a sfârșit şi cu sărbătorile astea...“ Dar m'a 
mirat în deosebi un lucru; că spusese câteva cuvinte 
banale, șterse, şi-şi aruncase privirile pe fereastră, în 
strada, înzăpezită, luminată ca de um opaiţ verde de 
felinarul din faţa casei, cu atâta melancoiie, încât mi 
sa părut că ar fi fost de-a-areptul vulgar s'o întreb 
mai mult. M'am prefăcut că n'am observat privirile 
axelea, triste, obosite, aproape înlăcrămate' Mai târziu, 
cât de bine le înţelegeam, cât m'au chinuit cu jarul lor 
nestins, mai târziu, când le pătrundeam noima: alte 
sărbători de lamă care se încheie, a1t Crăciun înghiţit 
undeva, în neguna anilor care se adună, în spate, şi ea 
rămasă tot atât de singură, tot atât de depărtată de 
limanul pe care îl visa de atâţia ani... Dar poate că nu 
e bine să amestec intâmyiiările acestea. Mai târziu, are 
să vimă iarăşi vorba... 

Nădăjduiam că mă, va întreba ceva de cărţile mele, 
mai ales de Tinerețea Magdalenei, nume care se afla 
pe buzele tuturor. Cu ea, aș fi donit să stau de vorbă, 
despre serisul meu. Nu pentarucă era femele, şi poate 
începuse să-mi placă, dar o bănuiam vie, din creștet, 
până în glesne, vie, inteligentă, melancolică... 

De obicelu, nu-mi plac oamenii trişti: cu atât mai 
puţin: femeile triste. Cei mai mulţi dintre noi suterim 
de tristeţi umilitoare, de ordin biologie sau psihologic. 
Suntem trişti pentrucă am ratat o afacere, pentrucă 
nu ne funcţionează, ficatul sau pentrucă am pienctut o 
noapte la chef sau în bib'iotecă, Iar cu femeile, e și mai 
penibil. E ceva de duzină în cele mai multe tristeţi 
feminine... Ea, Ileana, avea însă, în ceasul acela, o tris- 
teţe de turburătoare discreţie. Dacă nu ne-am mai fi 
întâlnit, n'aş fi vrezut, chiar, că privirile ei fugiseră 
întradevăr afară, pe fereastă, grele de melancolie 
Pentrucă, putime minute în urmă, fața îi era luminată 
de inte'igenţă, de oarecare ironie chiar. nu ctise nimic 
de mine, nu citise nici măcar Tinerețea Magdalenei, şi 
ghicise că întâmplarea aceasta mă irită. Incepu să mă 
necăjească. De altfe!, mai târziu, a găsit în cărţile mele, 
în anta mea, o foarte discretă și abilă rivală. Atumel, 
rămâneam multă yreme alături, aproape lipiţi unu de 
altu', ascultându-ne trupurile — și ea. îmi punea mâna 
pe îrunte, şi ghiceam în mângâierile ei ceva mai mult 
decât o limpede alunecare a degetelor; ghiceam între- 
bările ei nerostite, înce:cările ei de a pătrunde în zone 


străzi, cu 


Fragment din romanul cu ace'aș tillu, 
care va apare săptămâna, viitoare. 


e a pa a a a a a a e 


pe care nicio pasiune şi nici un extaz nu i le întredes- 
ch:deau. 

— „la ce te gândești? mă întreba uneori, surâzând 
ironie, știind prea bine că n'am să pot niciodată răs- 
punde sincer. 

— „Ce ascunzi aic!? intreba iarăşi, prinzându-mi 
tâmpla în palma ei mică, palidă, 

Nu cred că o indignau micile secrete frivole, nu cred 
că se temea, de o privire pe care aș fi arumeat-o unei 
femei frumoase — ci o munceau subteranete acelea în 
care trăiam eu, singur, cu desăvârşire singur, solitu-_ 
dinea, aceea care nutrea absenţele mele, cărțile mele... 

Atunci, insă, nu citise nimic din tot ce publicasem. 
Nu mai mi-aduc aminte precis ce-am vorbit. Era, însă, 
din ce în ce mai cald în odaie, se aprinseseră lămpile, 
am fost chemaţi într'o altă încăpere să bem un pahar 
de şampanie — şi mi-aduc iarăși aminte că am dorit 
deodată, cu o poftă năprazmică, nebunească, să dansez 
cu femeie aceasta. Nu ma! era lângă mine. Vorbisem 
cu ea destul de mult, și insistent, într'atât de insistent 
încât gazda îmi arăsese de mai mute ori atenţia, în 
glumă. Dar până atunci, nu-mi dădusem încă seama. 
Un flirt; câteva ceasuri de caldă și agreabilă conver- 
saţie; în cel mai bum caz, o nouă legătură. 

Dar nu mai era lângă mine, și simţeam invadân- 
du-mă lent pofta aceea otrăvită de a o avea aproape, 
în dans. Am câutat-o cu ochii prin camerele învecinate. 
Plecase să bea, o limonadă O văd; rezemată de bufet, 
cu privirile plecate. Dar, fără îndoia'ă, mi-a simţii 
ochii aţintiţi asupră-i. Şi-a frecat fruntea, nemniștită, 
apoi și-a ridicat-o încet, zâmbind, parcă ar fi ştiut că 
mă întâlnește, cu ochii străpungători, dincolo, în prag. 
Am schiţat un gest, probabii grotesc, de invitaţie la 
dans. Mi-a răspuns cu un semn, că e obosită. M'am 
apropiat. Ma privit venind, şi figura ei deveni deodată 
grasă, concenitrală, parcă sar fi desprins atunci o taină 
din mişcările mele, o taină pe care o înţelegea, îngro- 
zinidu-se. Când am fost aproape de tot s'a rezemat mai 
pierdută, de bufet. Nu-mi dădeam seama ce se în- 
tâmplă cu mine; şampania, îmi spuneam ca să mă 
liniștesc. Dar mi-amintesc că, rugâmd-o imsistenit, să 
danseze, ea şi-a ridicat braţul ca să-și așeze paharul 
cu limonadă, pe o etajeră, şi atunci l-am văzut din 
nou, și m'a înspăimântat paloarea și perfecțiunea lui. 
I-am luat mâna, foarte decent, aproape rugător, Sim- 
ţeam din privirile ei că refuzase cu multă greutate, că 
luptase și ea, că se temuse şi ea. In clipa când i-am 
luat mâna i-am înălțat ușor brațul ca s'o cuprind 
pentru dans, muzica a încetat. Am rămas o clipă cu 
pa:ma ei strânsă într'a mea, în aer“. 1). 

MIRCEA ELIADE 


1) Fragment din romanul Nuntă în cer, ce va apare 
zilele acestea, la „Cugetarea“. 











Publicul ardelean în 
lumina mmiscării 
muzicale a provinciei 


S'au împlinit două decenii de când 
arta românească stăpâneşte clima- 
tul spiritual ardelean, fără ca ea 
să-şi fi putut făuri un public con- 
ştient grupat în jurul ei, constant 
în etortu-ile de colaborare și însu- 
flețit cât de cât pentru ceeace se 
chiamă artă românească. 

Am înglobat în această noţiune de 
artă românească toate acele mani- 
festări ce se desfășcară în ritmul 
trăirii noastre spirituale și cari, 
chiar aacă nu sunt toate la chere- 
mu! legilor estetice, conlucrează la 
zămislirea acelei conștiințe colective, 
care va face posibilă cdată apari- 
ţia unei robuste arte autohtone — 
și ne gândim în primul rând la mu- 
zică — pornită din specificul nostru 
etnic, dar turnată în tiparnţţe de 
universală expresie și valabilitate. 

Lipsa acestui inteligent public 
muzical, care să simtă pulsul miş- 
cării artistice locale, s'o disece, s*0 
imterpreteze și a.itice în sensul no- 
bil al cuvântului, împrumută vieţii 
muzicale clujene o notă minoră. 
Spzetacolale Operei Române sunt 
insuficient populate, operetele lui 
Offenbach, Johann Strauss şi Lehăr 
sunt preferate lucrărilor lui Mozart 
sau Wagner, simfonicele au loc în 
faţa unor săli aproape goaie, 
ta: audițiile de muzică de cameră 
nu reușese să întrunească nici mă- 
car un mănunchiu de intelectuali, 
iubitori de muzică. In schimb, un 
mediocru instrumentist sau cân- 
tăreț străin, venit să. cânte um spec- 
tacol ori să dea un recital, în urm: 
reclamei fără scrupule făcută de 
impresari, în ciuda p'ețurilor exa- 
gerata, atrage pe toți amatorii inci- 
dentali de „evenimente artistice“. 

E inutil să mai insistăm asupra 
rezultatului dezastruos al acestor 
evenimente sub-mediocre, cari nu 
fac altceva decât să desamăgească 
şi să instrăineze publicul provincial, 
de arta adevărată. Și pe drept cu- 
vânt. Bietul cetățean care sacrifică 
între o sută și două de lei ca să-l 
audă pe „celebrul bariton al Scalei 
din Milano, Alexandru Sved“, de 
pildă, pentru a ilustra cu un caz 
recent afirmaţiile noastre, așteaptă 
să i se ofere o bucurie estetică pro- 
pornţională cu suma plătită pentru 
bilet. Şi oricât ar fi de needucat 
muzicaliceşte acest public (care are 
posibilitatea să asculte zilnic, pe tei 
mai aleşi artiști ai globului, datorită 
difuzorului radiofonic), nu se lasă 
păcălit. Va pă:ăsi sala innăerit, în- 
străinat pentru o bună bucată de 
vreme d muzică, având penibila 
certitudine că a fost tras p= sfoacă. 
Dar mai este ceva, Publicul nostru 
are și un fel rudimentar de a ra- 
iona, raţionament. care se poate a- 
plica eventual la mărfuri uzuale, în 


de GEORGE SBÂRCEA 


nici un caz nu este valabil însă în 
artă. Dacă pentru două sute de lei 
nu i s'a dat decât o audiție lamen- 
tabilă — își spune el — atunci ce 
poate să-i ofere mișcarea, muzicală 
locală pentru cei 20—60 Isi, cât fac 
biletele spectacolelor şi concertelor 
la Cluj? 

Aceasta se petrece ja noi. de a- 
proape două decenii. Concerte, au- 
diţii, specteole a>-avalma, se îngră- 
mădusse în a doua parte a stagiunii, 
toate bucu ându-se de cea mai de- 
şănțată reclamă. Marele publia n'are 
un punct cât de infim de reper, 
pentru ca orientându-s2 după el să 
știe ce trebue să asculte şi ca nu. Şi 
pentru că fiecare 'auditor clujan este 
în parte un „Stan Păţitul“ va pre- 
fera să se abțină — pe cât se poate 
— dela orice manitestare muzicală. 

In ultimă analiză cine poartă 
însă răspunde-ea acestor stări d2 
haucrnri? Cine ar fi fosi chemat să 
formeze gustul public, orientându-l 
spre ceeace se chiamă artă, fs-in- 
du-l de capcana reclamei impudice? 
Lipsa unei serioase critici de spe- 
cialitate a dus la completa. deru.- 
tare a unui publice unaleabil, care 
putea fi educat în sensul elevat al 
noţiunii, pentru a se plămădi dim- 
tr'insul publicul ideal, trebuineios 
unei vieţi artstice de proporţiile 
celei dela noi. 

De-alungul a două decenii, presa 
provincială — excepţiile se pot nu- 
măra pe degetele unei singure 
mâini — a compromis printr'un 
ruşinos analfabetism muzical res- 
pectul și dragostea pentru. cânter a 
publicului, îndepărtându-l pe zi e2 
trecea de făgașul cae duce la or- 
ganica, înțelegere a fenomenului ar- 
tistic. Datorită acestei prese, mani- 
festări muzicale asupra cărora gerl- 
sul cotidian ar fi trebuit să-și con- 
centreze întreaga luare aminte, au 
trecut neobservate, pentru a se în- 
sista — în vi:tutea unor condam- 
nabile dioptrii — asupra unor ma- 
nifestări de minoră calitate, 

Cine a pierdut in toate acesţea? 
Fără îndoială că în primul rând 
mișcarea muzicală ardeleană. Ea se 
desfășoară, azi sub peretia desinte- 
resării obşteşti, stingherită, arareori 
oblăduită p:ecum s'ar cuveni de 
oficialitate, fără prea multe nădejdi 
de ameliorare. Ea a fost situată la 
periferia  p:eocupărilor spirituale. 
uitându-se cu desăvârşire rolul şi 
rostul ei educativ și național, 

Cronicile, pe cari le vom semnă 
aci, vor fi scrise cu intenția de a 
releva răul, pentru ca el să poată fi 
stârpit din rădăcină. Ele nu vor fi 
făcute decât sub semnul încercării 
de a oieri publicului o informaţie 
precisă, rațională și obiectivă, 





Sunt frate bun 


Sunt îrate bun cu tot ce mă 'nconjoară, 


Melcilor le-ajut să-şi poarte casa, 


Furnicilor le duc sacii la moară, 


Și 'nvăţ paianjenii să-şi ţese plasa, 


Cresc un pui orfan de paparudă 


Și flutucilor le 'mpletesc antene, 


Albinelor când nu mai pot de trudă 


Picuri grei de somn le-atârn de gene. 


Descâlcesc razele de soare 


Când se 'ncurcă "n stufăriş de baltă, 


Impac jivinele sfâşietoare 


Să ducă viaţă bună laolaltă. 


Port în buzunare licurici 


Şi noaptea-i fac pierduţi prin iarba mâre, 


Şi trimit la nunţi de gâze mici 
Un taraf de greieri cu chitare. 


*) Din volumul „Către ţara ochilor mei“, 


EMIL ZEGREANU 


UNIVERSUL LITERAR 








ASPECTE 


Unificarea exterioară 


ȘI 


unificarea interioară 


În judecata gingaşei noțiuni de uaificare 





s'a iăcut greșeala unei examin&ii pripite 
şi, mai mult decât atât, nesincere. S'a pro- 
cedat gazetărește, 
mărunt cotidian, și nu istoric potrivit mari: 
lor învățături, cu temeiu de durată, pe care 
vieața singură le impune observatorului îm- 
parțial. Există nepotriviri, de bunăseamă, 
între vechea țară și Ardeal, Dar oare alcă- 
tuesc ele nişte obstacole permanente ? Se 
vor ridica ele în stihii potrivnice şi amenin- 
țătoare ? Sau, invers, vor putea ele îi înă- 
buşite într'o plată și uniformă indiferență 


după criteriul faptului 


spre fericirea birocratismului biruitor ? 


Victor Papilian 


Citind istoric în cartea neamului nostru, 


ne dăm seama imediat că independența a 
impus vechii țări caractere anumite, altele decât cele hărăzite pro- 
vinciilor supuse unei dominațiuni străine, Prin însăşi indepen- 
dența sa vechea țară, trebuind să facă față cerințelor exterioare, 
a desvoltat în colectiv spiritul politic, iar în individ, spiritul critic. 
Ardealul integrat într'o formaţiune străină firii lui și-a întors su- 
fletul asupra-și, desvoltând astiel în colectiv spiritul mistic, iar în 
individ, introspscția. Spre deosebire de locuitorul țării vechi, care 
a trăit mai mult în afară, Ardeleanul a trăit mai mult în el, 

Toate discuţiunile, rechizitoriile și pledoariile se întemeiază 
pe aceste diferențe. Ștergerea lor din două trăsături de condeiu 
conduce la o unificare exlericară, Dar vieața, mai puternică decât 
toate socotelile noastre, creează organisme întregi, folosind în 
aceeași solidaritate toate părțile viabile puse la îndemână de o 
națiune. Ea determină acea unificare intrioară, căreia se armoni- 
zează idealul spiritului cu necesităţile pământului. 


Cluj, la 1l Martie 1939. 


VICTOR PAPILIAN 





Sângele sufletului 


Din însemnările unui profesor de religie 


Nu-mi venea să intru în clasa a 
doua, pentrucă era la rând lecţia 
despre răstignirea pe cruce a ma: 
relui reînviat de-acum nouăspre- 
zece secole, Abia după câteva 
plimbări prin coridorul școalei îmi 
luai înstârşit inima în dinți, intrai 
şi m'așezai la catedră. După obi- 
caiul din toate timpurile al profe- 
sorilor cu câteva grodaţii, îmi pu- 
sai ochelarii şi deschisei catalo- 
gul, aruncând şcolărițelor o scur- 
tă, fugară privire, 

Chiar și ştrengăriţele clasei erau 
triste, iar mie îmi venea să le 
strig : 

— Fiţi vesele! Lăsaţi tristețea 
ps seama noastră, a celor trecuți 
prin valurile furtunoase ale vieții... 
Lăsaţi durerea pe mai târziu, că 
atunci... o să vă ajungă... 

Ochișorii lor îmi răspundeau : 

— Lasă-ne, să fim triste! Că ne 
doare sufletul... 

O fatiță din banca a doua îmi 
povesti apoi istoria trădării lui lu- 
da și a arestării lui lisus, dar cu 
mici pauza la fiecare frază şi cu 
câte um dureros ofiat. 

— O doare sufletul, — îmi zi- 
sei, — strânaându-mi buzele și 
trezindu-mă, că oftez şi eu. 

Alte două fetițe au purtat pe 
lisus pe la Hanan și pe la Caiata, 
cu acssaş durere a sufletului. 
Apoi, a venit rândul meu. Le-am 
dus în curtea lui Pilat, iar după 
rostirea nemiloasei sentinței pornii, 
cu el> împreună, către Golgoiha. 
În cursul desbatarii marelui pro- 
ces ls-am văzut odată zâmbind. 
Când Claudia Procula a interve- 
nit în favoarea acuzatului, ochi: 
şorii lor străluceau, ca niște fă- 
clii crprinse. Acum însă, mă urmau 
trisie, mișcându-și din vreme în 
vreme umărul drept. Aveam im- 
presia, că vreau să încerce: ar 
putea ele să poarte povara crucii? 

De-odată simţii, că eu suni de- 
“parte de posomorâtul  convoiu. 
Am rămas undeva, departe, îm- 
preună cu Petru şi cu ceilalți a- 
postoli. Abia din tabăra lor mă 
uitam și eu la convoiul, ce înainta 
spre vâriul  Golgothei. Crucea o 
ducea acum alt om, iar pa cel o- 
sândit la moarte nici nu-l vedeam. 
Auzeam numai glasul lui: 

— Fetela Ierusalimului, nu plân- 
geți... 

— Ah! bunele și — „relele — 
mele şșcolăriţa, unde sunteţi? — 
oftai, că trezit dintr'un vis. 

Erau între fetele Ierusalimului, 
își smulgeau părul, plângeau şi 
se inguiau.., 

Când a sunat de recreație, am 
ieșit reped=, luând-o către cance: 
laria școalei. Cu Petru şi cu cei- 
lalți apostoli împreună m'am de- 
părtat de tristul convoiu. Fetiţele 
mele din clasa a doua rămăsese 
ră între fetele Ierusalimului, iar 
în ochişorii lor răsăreau stropi din 
sâ&ngsle sufletului... 

e 

Ora următoare o aveam în cla- 
sa a treia, iar aici inirai fără nici 
o grijă, p>ntrucă trebuia să fie altă 
lecţia: dssore faptele cele bune. 
Aruncând însă fatițelor reglemen- 


de SEPTIMIU POPA 


tara privire, rămăsei înmărmurit. 
Erau triste şi ele, la fel cu cele din 
clasa a doua. 

— Vor fi avut, poate, oră de 
matematică, îmi zisei, păstrân- 
du-mi un zâmbet şi spunându-le 
apoi o poveste veselă. 

— Rădaţi | — le spuneau ochii 
mei. --- R&deţi, aşa cum râdeaţi 
altă dată... 

Ela însă, nu râdeau. Vorbind în 
numele clasei întregi, o „broscu: 
ță” blondă din banca primă își 
împreună mâinila şi îmi zise: 

— Mă rog, să ne spună și nouă 
domnul părinte  ceezce a spus 
claşei a doua... 

— Nu se poate, - îi t&iai vor- 
ba,.— Voi aveţi acum altă lecție... 

Mee apucai să le înşir faptele 
cele bune: săturarea celor flă- 
mânzi, îmbrăcarex celor goi, cer- 
cetarea bolnavilor şi celelalte. În 
ochișorii lor însă citeam cea mai 
profundă nemulțumire. 

— Lasă-le la naiba! îmi spu- 
necu  sclipirile acestor ochişori. 
Nu vezi, că ne doare sufletul? 
Du-ne şi pe noi în curtea lui Pi- 
lat, apoi pe muntele Golgotha, 
așa, cun ai dus pe cele din cla- 
sa a doua, Să plângem şi noi... 

Insfărşit, le împlinii dorința. 
Le-am dus în curtea lui Pilat, apoi 
am plecat cu ele spre Golgotha, 
făcând suprema sforțări, ca să nu 
mă despart de ele. Și vedaţi, cine 
ştia ce putere nevăzută mă îm- 
pingea mereu în tabăra lui Petru 
și a tovarășilor săi. Intre fetele 
Ierusalimului erau numai ele, 
stropi din sângele sufletului isvo- 
rau numai în ochişorii lor. Aceşti 
ochișori îmi spuneau tristul ade- 
văr : 

— E totul zadarnic! Ori câte 
sforțări ai face, tu nu poţi să vii 
cu noi. Eşti bărbat și prin urmare, 
nu poți decât să rămâi la o anu: 
mită dapărtare de Golgotha, între 
apostolii cei lași... Ori, să urci 
dealul, dar cmestecat între sălba.- 
tecii, cari strigă: Răstianiţil! Răs- 
tigniţi-l! In faţa durerii numai fe- 
meia poate să fie eroină. Numai 
un suflet de femeie poate să sân- 
gereze... 

Când a sunt de recreaţie, mi-am 
încrucişat mâinile pe piept, zicân- 
du-le : 

— Vedeți, 
rința,,. 

Probabil, ele nici nu mau au- 
zii. Erau pe vâriul dealului şi văr: 
sând şiracie de lacrimi priveau 
pe cel răstignit între doi tâlhari... 

[i 

Zilele şe vor scurga cu grăbire 
și va veni mult dorita vacanţă de 
Paşti, În nooptza cea sfântă, cu 
câte o lumânare în mână, ele vor 
aștapta farmacătoarea clivă a în- 
veselitoru'ui cântec: Hristos a în- 
viat | Ochişorii lor o să fie rtunri 
ca niște steels străluzitoara. Ca în: 
d =scriptibila bucurie întipăzită pa 
obrăjorii lor, o să murmure: 

— Am văzut pe Domnul! Via.- 
mus Dominum | 

Va fi o bucurie scumo plătită, 
cu sânge isvorât din suflet... 


vam împlinit do: 








Da 


18 Martie 1939 





Pagina Transilvaniei 





Cronica 
Cluj 


„GARDEN-PARTY” de MARGARE- 
TA MILLER-VERGHY 


In se:ia pieselor originale, Tza- 
trul Naţional din Cluj a reprezen- 
tat în una qin săptămânile t-ecute 
piesa d-rei Margareta Miler-Ver- 
ghy, Garden-Party. 

Construită pe tema ideii de sa- 
crificiu, piesa pare menită să ilus- 
traze triumful unei atitudini mo- 
rale asupra ușurinței și a încorecti- 
tudinii. Greșala piesei constă în acest 
caracter demonstrativ etic al ei. I- 
dealismul autoarei a voit să ne 0- 
fere spectacolul reconfortant al u- 
nei ţării sufleteşti, întrupată în 
Lola, care-şi înăbușe iubirea, din re- 
cunoștință față ds ocrotitorii ei, e 
gata să-și sacrifice viața pentu a 
consfinţi renunțarea, iar la urmă 
părăseşte această casă, adevăratul 
ei cămin, spre a salva în felul a- 
cesta, fericirea aceloraşi ocrotitori cz 
au indatorat-o. Lola profesează da- 
toria şi o practică până la urmă. 
Inte:esul faţă d> arţiunea, piesei 
scade insă din cauza prea multelor 
încercări la cari este supus senti- 
mentul ei de datorie. P.esa pare 
construită în două etape și așa a- 
p:re pe întâiul plan prezcuparea 
etică în dauna unităţii și a virtuții 
ei artistice, 

Totuși, nu sar put=a spune că 
autoarea este lipsită de înțelegerea 
dreaptă a vieţii, de o viziune în care 
existenţa omului se integ.sază cu 
diferitele ei; aspecte, Piesa Gard?n- 
Party rămâne însă produsul con- 
știent al unei anumita structuri su- 
fleteşti, care are preferințe p:mtru 
atitudinile eroice din viaţă şi pen- 
tru frumuseţea lor etică. 

Tot o însușire poziivă a piesei 
socotim și structura ei dalicată, în 
aparență schiţată, în fond însă voit 
ținută pe o linie moderată, cu &vi- 
tarea patetismului și a violenţei. E- 
roismul nu este totdeauna sgomotos 
și el poate fi practicat şi în resem- 
nare. 
Garden-Party a fost intepretată 
de d-na Maria Cupcea, în rolul Lolti, 

2 care l-a conseput mai mult ro- 
mantie decât în sensul eroismului 
rssemnat, de d-na Jenny Moruzan 
(Ma ia), d-nii Ion Tâwan (Barbu) 
şi Sandu Rădulescu (Lionel), 

Deorul, un interior modern aran- 
jat cu mult gust. 

Director de scenă d. 1. Tâivan. 


„NEROADA” de H.R. LENORMAND. 


In săptămâna următoare, împre- 
ună cu o reluare, N:ţionalu] din 
Ciuj a reprezentat o piesă întru: 
act a lui Lenormand, Nerozda ('In- 
nocente). 

Titlul comânese al piesei nu ae 
nici o legătură cu originalul, după 
cum se poate constata ușor. D= fapt, 
fetița cara este eroina piesei sufzră 
de o infirmitate cerebrală si din 
acost punct d: vedere poate că ti- 
tu! nu este nepotrivit. Autorul însă 
nu pe această infirmitate a voit să 


dramatică 


de OLIMPIU BOITO$ 


pună agcentul, ci pe clipa unică din 
viaţa, fetiţei când puterea unui sen- 
timent îi luminează mintea şi o a- 
jută să nu mai comită păcatul b» 
care a fost îndemnată, In clipa a- 
ceea de nevinovăție, care înalță a. 
ceastă fiinţă abrutizată, stă, tot sen. 
Sul piesei şi toată f.umuseţțea ei, 

Dacă titlul a împiedicat pe spec. 
tatori să se aprcple da a-est sen: 
intim, nici interpretarza mu i-a a- 
jutat la o înțelegere deplină, de 
oarece nici interpretarza nu a sz0s 
în relief, propriu zis nu a exp-imai 
deloc, acel moment suprem al ac- 
țiunii şi în felul a:esa pesa n'a 
putut fi apreciată, iar autorul a fost 
denaturat. 

Spectacolul a fost coneeput în mod 
naturalist, cu toată grija pentu de- 
taliile pitoreşti, Astfel, în peisajul 
alpin înfățișat, 2 fost montată pe 
scenă o schemă de cascadă, cara a 
preocupit şi a distrat foarte mul! 
pe spectatori, în mod păgubitor pen- 
tru inte esul dramatic. Sunt cazui: 
când un element fizic, dim natură, 
are o impo:tanță funeţicnală în 
structura une: piese, cum e p'oaia 
în piesa cu același nume a lui 3. 
Maugham. Reproducerea acestui €e- 
iement devine atunci o necesitate. 
In cazul de faţă însă cascada nu 
este decât locul geografie în care 
a fost plănuit să se înfăptuiască 
omorul și nimic mai mult. Ar fi fost 
deajuns deci ca un sgemot îndepăr- 
tat să ne spună că în apropiere se 
află o cascadă, despre care se vor- 
bește în piesă, 

Pito:esc a rămas și personajul 
principal până la urmă, personaj 
interpr=tat de d-na Nunuţa Hodoș. 
Dar autorul l-a voit, pe acest per- 
sonaj purtător al unei îngerești ne- 
vinovăţii, care înfrânge gândul rău 
şi păcatul reprezentat de egoismul 
și materialismul cras al celo: doi 
țărani. Iar sfințenia aceasta se ma- 
nifestă atunci când sentimentul iu- 
birii încolțește în sufletul rătăcit a: 
fetiţei. O taină se ps'rece în s.flz- 
tul acesta și o a doua taină se pe- 
trece pe urmă în lume, scăpând cu 
viață un copil condamnat de pă- 
rinţii lui vitregi. 

Aceste elemente trebuiau să fie 
transmise spectatorilor, căci pentru 
pitoresc exterior se găsese atâţia 
autori mai potriviți decât Lenor- 
mand, 

Ds altfel, d-na N. Hodoş, pentru 
concepția d-sale, a lucrat cu t=h- 
nică, o tehnică aplicată mai mult 
la glas, pe care a susținut-o până 
la urmă. N'a fost lipsită mici de 
sentiment, dar credem că însăși 
concepția a fost greşită. 

Dintre ceilalți interpreți reținem 
pe d-na M. Cupcea, care a inte:- 
p'etat, ajutată şi de expresia ade- 
vărată. a figurii, ferocitatea temsii 
car> concepe păcatul omorului, „pe 
d-nii D. Constantinestu și 1. Fă- 
Tăianu, două tipuri veridice. 

Direcţia de scenă a avut-o d. Ș.. 
Braborescu. 





vânt de ghiocel 


Avânt de ghiocel 
în ochi ca de noptică 
şi pas de funigel. 


A plecat 

pe tremurat 

de adiere, 

Ca în cumplit de codru 
Piticului 

să-i ducă mângâiere. 


Cântecel 

de gândăcel, 

Iarbă mică 

şoptitoare, 

Surâs 

înmugurit din floare 
Lj 

Adâncă jale 

'n despicat de trunchi. 
Li 


„Și veacuri multe-au hodinit 
de-atunci, 

Erau voinicii 

desemnaţi din stânci 

dar se luptau cu gândul. 
Și la 'ntrebări 

de Cosânzeană-vrăjitoare, 
Ei aduceau răspuns 

tăiat cu soare. 

Şi de ghiceau, 

Ei împleteau 

cunună 

Din draga lor 

şi flori de lună. 


Teţi Frumoși, 

Zâne, 

Pitici 

şi Smei-Paralei 

erau așa minunății 
încât pământul nu i-a mai 
răbdat 


Atunci au plecat 
pe cărări 

ruginite şi rele, 
şi s'au făcut stele. 


Și au uitat 

ne alinat, 

Cu barba rumegată 

de carii 

Intr'un miez 

de lemn câinesc, 

pe Statu-Palmă-Barbă-Cot, 
odor dumnezeiesc, 


De aceea 

e] a plecat 

pe tremurat 

de adiere, 

Ca în cumplit de codru 
Piticului 

să-i ducă mângâiere. 


Şi-a alintat 
inelul fermecat. 
Lemnul împietrit 
a oftat, 

a căscat. 


Piticul 
a încălecat 
pe buzdugan de smeu 
trimis din stele, 
Şi a 'nflorit 
până la ele. 
S'a ?ntors acasă cu avânt de 
ghiocel 
în ochi: ca de nogtică 
şi pas de funigel. 
Li 
Inchinare primăverii 
în suflet 
de voiniceu. 


MICHAELA PAPILIAN 





1939 


=> 18 Martie 











UNIVERSUL LITERAR 








7 = 


CRONICA DRAMATICA Cronica universitară 


București 


STUDIO TEATRUL NAȚIONAL: 
„ACOLO, DEPARTE...” român 
aramatic în 19 tablouri de Mir- 
cea Ștefănescu, Regia: Jon Șahi- 
ghian. Decoruri: lon Anestin. 





Continuânau-și evoluția artistică 
ascendentă, teatrul d-lui Mircea Şte- 
fănescu ne aduce și de astă dată o 
atmosferă calmă, de înălțare şi re- 
culegere. 

„Acolo, departe...” nu a fost un 
spectacol la. care entuziasmul publi- 
cutui să fie exaltat ae momente pu- 
ternice şi de scene tari, fie ele co- 
mice sau dramatice, dar a fost un 
spectacol care s'a imprimat insi- 
nuant în sufletul fiecăruia, germi- 
nând acolo în mii de gânduri, 

Piesa d-lui M. Ștefănescu este mai 
puţin o piesă de teatru și mai mult 
un roman dramatizaţ adaptat exi- 
genelor scenei. Dealtfel şi titlul e o 
sugestie în acest sens. Avem de-afa- 
ce cu o succesiune de tablouri legate 
prin firul călăuzitor al concepţiei 
autorului şi nu prin dinamica desfă- 
șurării subiectului, — tabiouri-mo- 
mente, clipe din viaţa unor eroi, cari 
desigur au trăiţ intens în închipui” 
rea autoru'ui dramatic. 

Un alţ orizont, iluzia, dorința. unel 
schimbări, veșnica dorință a omu- 
Jui, tendința de a se duce în a'tă 
parte, unde viaţa ar fi altfel, mai 
frumoasă poate, unde sar putea 
face mai prețuit, 

Un tânăr romancier, îndemnat de 
dorul schimbării, pleacă din fundul 
unui orășel argeșan, în Capitală și 
apoi, rupându-se de Bucureşii se 
duce la Paris, sacrificâna fericirea 
tatălui său, banii acestuia strânși 
prin vânzarea până şi a casei pă- 
rintești, sacrificând iubirea sinceră 
şi curată a unei tinere copile, sacri- 





Marietta Deculescu 


ficând orice, numai din dorința de a 
găsi, acolo, departe, un scop, un i- 
deal. 

Viața-l înfrânge curând și iată-l 
ajuns figurant la un studio cinema 
tografic, mizerabil, pierdut, dispre- 
țuit de toţi. Dar tocmai când, cu- 
prins de disperare şi dornic să se in- 
toarcă din nou acolo, departe, în 
țara lui, pe mâiul Argeşului natal, 
află că a devenit celebru, ca autor 
al unui roman, pe care un editor îl 
publicase fără știrea lui. 

Ajuns însfârșit la glorie, după a- 
tâtea suterinţi, primul lucru pe ca- 
re-l face este să se întoarcă în țară, 
la tatăl lui, la iubita lui Ioana. că- 
rora le scrisese totdeauna minciuni, 
pentru a nu le sfărâma speranţele. 

Dar, prea târziu, fiindcă aceștia, 
nu mai erau. 

Tatăl murise în timp ce i se citeau 
primele rânduri din cartea fiului; 
Ioana se omorâse, părându-i-se că 
întelege, din sfârșitul romanului, 
sfârșitul dragostei sa'e. 

Iar tânărul erou, în culmea gloriei 
dar zdrobiţ de durere, își dăseama 


_Că este un înstrăinat, că și aci, unde 


după atâtea peregrinări a dorit ar- 
zător să revină, este un străin, că 
oriunde va fi un străin, că nicăcri 
nu mai poate găsi înseninare sufle- 
tului fiindcă atât de mult a umblat 
după o himsră acolo, departe, incât 
şi-a cheltuit toată puterea lui 
de a mai crede în fericire, ca să mai 
poată fi cu adevărat fericit, 

In puţine cuvinte, iată care e te- 
ma adâncă a piesei d-lui Mircea 
Ștefănescu. 

O temă cu adânci rezonanţe su- 
fetești, priejuină conflicte interi- 
oare, o temă care, amintind atmos- 
tera teatrului iui Lenormanăd, te cu- 
prinde şi te înalţă sufletește, smul- 
gându-te din lumea reală, 

D. Critico, în rolul principal, a 
nuanțat fin și prec:s, firea idealistă 
şi timiditatea romancierului, care se 


oțeleşte încetul cu încetu! în aspra 
luptă «a vieţii, apărând la sfârşit un 
om maturizat, sigur de sine, dar în- 
frânt iremediabil. 

D. Antoniu a creat un admirabil 
personagin de bătrân, și în anumiie 
scene se poate socoti mândru de 
creaţia domniei-sale, 

Intr'un rol, asemănător, d. Ma- 
zius a secondat cu multă inteligență 
pe d. Antonin. 

D-nii Bălţăţeanu și Ion Manu, în 
roluri de rataţi au realizat două ti- 





Al. Critico 


puri caracteristice, minunat de ex- 
presive. 

Dintre rolurile femenine, mai pu- 
ţin importante, cel mai interesant 
a revenit d-rei Marietta Deculescu, 
care a fost plină de farmec și de 
frăgezime, — imagine ideală a eroi- 
nei al cărei rol îl juca, 

In restul interpretării d-ra Dina 





Cinematosrafele 





SCALA: „BESTIA UMANĂ“ 

E, in o.ize caz, 0 încercare riş- 
caiă de a realiza p2 ecran o operă 
literară care pare a nu avea N:m-C 
comun cu cinematogratul. Diferi- 
tele stări sufleteşti prin cari trece 
omul care a moștenit in sânge pă- 
catele strămoşilor sunt foarte greu 
G2 redat p2 ecran, astfel ca, ele să 
pară natu-ale, neexagerate. 

Jean Renoir a arâtat de aceea 
multă, pricepere în ae cinematogra- 
fului reușind să realizeze o operă 
remarcabilă inspirată după hucrarea 
lui Zola. 

Meritul lui Jean Renoir apare și 
mai mare, odată ce alte ope:e lite- 
rare, superioare şi, în acelaş timp, 
părând să aibă mai multe afinități 
cu cinematograful, au stat la bază 
umor fiime cu totul nereuşite. 

Artificiul de care sa folosit, de 
astă dată, regisorul pentru a rea- 
liza un bun film, a fost mot.varea 
în afară de a eredității, pe care 
a dat-o actelor eroilor săi. Cei mai 
mulți eroi ai filmului sunt nişte 
anormali, cari, dacă ar trăi liniștiți, 
departe de sbuciumul oraşelor Şi-ar 


putea, indrepta defectele, sar pu- 
tea calma. Dar ei sunt puși „să 
trăiască în găii, în locomotive, 


sclavi al trenurilor  sgomotoase și, 
mereu grăbite. Ritmul reguiat al 
unei locomotive în mers, pare a se 
fi ascuns în tâmplele eroilor, mă- 
cinându-le, nu atât prin puterea, 
cât prin uniformitatea lui. 

Mereu, par'că aștepți ca vreunul 
aint.e eroi să izbucnească, la fel 
cum locomotiva scoate, din când în 
când, câte un strigăt lung şi sfâ- 
șietor, pentru ca apoi să intre în 
noaptea, aparentă a tunetelor. 

Pentru a. realiza cât mai bine fil- 
mul său, Jean Renoir a recurs la 
ajutorul lui Jean Gabin și al Si- 
monei Simon. 

Dacă Jean Gabin pare cel mai 
potrivit, prin jocul său câre tră- 
dează o fire mereu sbuciumată, as- 
cunsă sub o înfățișare calmă, părea 
cel mai potrivit, pentru a inte:preta 
rolul din Bestia umană, Simone Si- 
mon, însă, ar putea parz nepotri- 
vită, pentru Tolul ei, ce.or ce o cu- 
nosc din „Lac aux damesi, 

Ea, totuși, s'a arătat o actriță 
imteligentă, adăugâna naivitătei lui 
Puck, anumite gesturi, necunoscute 
la, ea, care trădează starea anor- 
mală a eroinii. Pentru aceasta, i-a 
folosit și feminitatea ei, p> care a 
dovedit-o și în alte roluri. Ledoux a 
fost minunat in rolul soțuui iar 
Jean Renoir, însuși, a apărut îin- 
tr'un rel episodice. 

Se găsește în acest film o scenă, 
care surp inde tocmai prin felul 
cum a văzut-o Renoir, asupra căreia 
vom reveni, spaţiul scurt impiede- 
cându-ne de a insista azi, 

Sperificăm doar că e vorba de 
scena omorirei Simonei Simon. 


ARO: „S. 0 S. TANGER“ 


Se deosebaște acest ultm film 
francez, într'atât de obișnuitele pa- 
Lcule de acelaş gen, încât suntem 


Mihalcea, d-nii Balaban şi Amigda- 
lis s'au menţinut în nota justă, 

Regia d-lui Sahighian bună în ge- 
neral, cu excepția unei scene nepo- 
trivite cu atmosfera piesei. Anume, 
ultimul tablou al actului Î, prea pi- 
randelian, pentru o piesă ca Acolo, 
departe... Pentru r&st, nu avem să-i 
aducem decât laude. 

Decorurile merită toată atenţia. 
Sunt iscălite de Ion Anestin, 

VICTOR POPESCU 


Hasi 


TEATRUL NAȚIONAL: „ALLEGRO 
MA NON LRUPPO"”, cumedie 
în 5 acte de LUN MINULESLU 


Fără a marca un succes excep- 
țional, comedia d-lui Minulescu re- 
prezentată pe scena teatrului Na- 
ţiona!l dn Iași, a însemnat 0 expe- 
rimentare destul de bizară, 

Est= un loc ccmun faptul că ac- 
torii sunt specializați potrivit tem- 
peramentelor lor, adecptând un 
anumit gen, o manieră corespun- 
zătoa:e și adecvată cu însușirile 
efective ca le posedă, 

Un regisor, în sensul activ al cu- 
vântului trebue şi este obligat să 
ţină seama de acest fapt. 

In distribuția acestui spectacol 
am observat cu surpriză că un actor 
de prima mână, d. Tudor Călin este 
deținătorul unui rol intr'o piesă 
specificată „comedie“, recunoscut 
fiind de ţoți faptul că a. Călin este 
un axcelent actor de dramă şi 
tragedie, 

Piesa d-lui Minulescu prezintă 
interesul de a modela cu sarcasm 
şi ironie, caracterele unei părți din 


. 


tentaţi să-l punem în fruntea fil- 
melor franceze, în care este tratată 
camaraderia, apropiindu-l mult de 
filmele americane, asupra cărora 
tronează neuitatul „Bengali“, 

Regisorul filmului trebue felicitat 
mai întâiu pentru uşurinţa cu care 
a renunţat la orice preocupare po- 
litică, preferâna să pună p2 planul 
întâiu camaraderia, în cel mai înalt 
înțeles a] cuvântului. 

Apa'e aţât de frumoasă priete- 
nia dintre cei trei ofițeri cari, în 
cazul unui războiu, ar deveni ina» 
mici, încât, suntem dispuși să tre- 
cem cu vederea micile exagerări ale 





societatea noastră modernă cu 
toată ipocrizia și masca ei. 

A scoat: dintr'un aduiter — unde 
încornoratul iși mână cu o candoare 
adorabilă soția în b aţele „priete- 
nului”, autor dramatic, — efectele 
unei saţisfacții public organizată, 
unde simpatiile se îndreaptă total 
către „amic“ şi nu către înșelat, 
este desigur un mexit remarcabil al 
comediei. 

Fără prea mult relief, personagiile 
îşi conduce paşii prin cele 3 acte, 
mânați de prajudecăţi, ambiţii şi 
adesea de prostie. 

D. Minulescu spune comediei sale 
„Alleg-o ma non troppo“, alegân- 
du-ș: efectul culminant (puţin cam 
forțat) în scena când omul vede cu 
ochii că e înșelat de soţie și aman- 
bul ei, vrea să-i om are, dar nu 
poate, triumtând pehlivănia „inte- 
lectuală“ a celuilalt, care mimează 
o farsă „literară“, cu secpul de a-i 
demonstra că totul trebue să de- grai 
curgă în ritmul „allegro, ma non 
troppo. 

Coaştiimeioșii actori: Ștefan Cio- 
potărașu, Ma:gareta Baciu și George 
Popovici şi-au îndeplinit onorabil 
nemai vorbind de d. 
Tudor Călim: contrar așteptărilor 
noastre, care-l vedeau compromis 
pe acel admirabl intenpret a lui 
Hamleţ, într” comedie, a dovediţ că 
prin tact şi stăpânire poate tzeca și 
un asemenea g:atuit examen. 

MIRCEA 1. ZAHARIA 


în iad: 
misiunea, 


părți 





tat inteligent de Pierre Frssnay și 
alți doui actori pe cari reşisorul «a 
avut inteligența să-i aleagă de naţii 
diferite, astiel ca germanul să vor- 
bească cu accentul ţărei lui, iar en- 
glezul cu accent englezi. Amu- 
zante sunt scemele care u-me:ză 
pătă.i dintre marinari, pecim și 
scena mesei la care ia parte şi 0o- 
pilul. Impresionant e jocul lui Le- 
Qoux, care aduce mult cu asul fil- 
mului englez, Charles Laughton. 


RELUARI 


Femina: Olimpiada. Un film care 
merită să fie văzut pentru sănăta- 
tea pe care o emană, 


In seminarul de „Istoria lite- 
raturii române vechi“, de sub 
conducerea d-lui profesor N. 
Cartojan, s'a vorbit în şedinţa 
de Sâmbătă, 
populară intitulată „Coborirea 
Maicii Domnului la iad“. 

A citit o lucrare d-șoara Spe- 
ranța Munteanu. 

Copiată în „Codex Sturdza- 
nus', de Popa Grigore din Mă- 
haciu şi publicată de B. P. Haş- 
deu în „Cuvinte din bătrâni“ 
(II), legenda apocaliptică giscu- 
tată a circulat în redacţiuni di- 
ferite, în marile masse ale po- 
porului. Inţeresul ce i s'a arătat 
exte explicabil. Viaţa viitoare, 
cu încoronarea strădaniilor ce- 
lor buni, dar mai ales cu pe- 
depsirea groaznică a celor pă- 
cătoși, a preocupat toate popoa- 
rele, din antichitatea 
(Ulysse şi Enea în infern), prin 
Evul mediu, până astăzi. 

Spre deosebire de alte texte 
vechi, „Coborirea Maicii Dom- 
nului la iad“ este scrisă într'un 
povestirea  de- 
curgând vioaie, ceea ce şi ex- 
plică larga ei circulaţie. Foarte 
frumos este salutul îngerului, 


care o conduce pe Sfânta Maria 


simplu, 


„Bucură-tia, cinstita lumiei ! 
bucură-tia, viaţa fiului ! bucu- 
ră-tia, că ia porînca svăntului 
duh ! bucură-tia, tăria ceriului 
și ceriul să închină ţie!“ 

Maica Domnului îi răspunde 
în acelaşi ton de litanie și înge- 
rul o conduce în cele patru 
arătîndu-i 
muncile la care sânt supuși cei 
ce au păcătuit. Descrierea aces- 
tor munci este foarte sugestivă 
şi pasagiile în care se vorbeşte 
despre cei cu limba legată în 
pară de foc, mâncaţi 
cu trei capete, de cei spânzu- 
raţi şi roşi de viermi neador- 
miţi, de cei cufundaţi în râuri 
de foc, au făcut, desigur, să tre- 
sară înfioraţi pe lectorii ce slo- 
veneau cu evlavie. 

Maica Domnului, 
milei, mișcată de chinurile vă- 
zute, se duce în cer şi îngenun- 
chie în faţa fiului ei, rugân iu-L, 
să-i ierte pe cei pedepsiţi. Este, 
într'adevăr, impresionantă sce- 


simbolul 


na aceasta, în care, înconjurată 


filmului. 

Cs trei oameni, adunaţi în jurul 
copilului unuia dintre ei, iau în 
ochii spectatorului, proporţii mari, 
deveniad la un moment dat sim- 
bolul prieteniei. F.lmul e înte:pre- 





Carlton: Citadela, Un film supa- 
rior, în care doar sfârșitul face notă 
disco dantă. 

Regal: Rstour ă Vaube. Un film 
îrancez ratat, 





ceresc. 


TRAIAN LALESCU 


de serafimi şi heruvimi, de ar- 
hanghelii Mihail şi Gavril, Fe- 
cioara se roagă în faţa tronului 


Hasdeu susținea că legenda 
aceasta este de origină bogomi- ION ROMAN 


lică. Sânt, însă, în text, o mul- 
ţime de amănunte cu totul con- 
tradictorii, și care fac discuta= 
„bilă această doctrină. (v. N. 
Cartojan, „Cărţile popu- 
lare“, 1). 

* Contribuţii interesante aduce 
în seminar d-şoara Mariana 
Drăgălău, care, studiind para= 
lel textul din „Codex Sturdza- 
nus cu cel grecesc vechi al lui 
Destumis, observă că deosebi- 
rile dintre aceste două versiuni 
sânt foarte mici, în orice caz, 
cu mult mai mici decât între 
același text românesc și ver- 
siunea slavă, după care s'a sus- 
ţinut până acum că sa făcut 
traducerea. 

Două ipoteze se pot face: 
s'ar putea ca legenda să îi fost 
tradusă după un text grecesc 
(lucru care, deși într'o epocă 
anterioară influenţei grecești, 
este cu putință, cunoscute fiind 
legăturile noastre cu muntele 
Athos), dar, mai curând, se 
poate presupune că traducerea 
s'a făcut tot după un text slav, 
care, la rândul lui, provenea 
dintr'unul identic cu al lui Des- 
tumis. 

O altă problemă ridicată de 
d-șoara Drăgălău este a in- 
fluenţei exercitată de literatu- 
ra populară asupra folklorului. 
Constatând apariţia motivului: 
coboririi în iad, în colinde, în 
basme și în credințele populare, 
d-sa se întreabă dacă este cu 
putinţă ca, atât cât putea fi 
răspândit pe vremuri în manus- 
crise, textul apocalipsului să 
influenţeze într'o aşa de mare 
măsură floklorul. Răspunsul pe 
care-l dă este negativ: Nu li- 
teratura populară a dat naștere 
foiklorului, ci folklorul a pro- 
dus-o. 


Dl. N. Cartojan susține de- 
pendenţa literaturii orale de cea 
scrisă. Cercetători străini, ca 
Anti Aarne și A. Ahlstrâm, au 
arătat, că în vremurile când ti- 
parul nu exista, influenţa lite- 
raturii scrise este aproape ine- 
xistentă, astăzi încă „ fca te re- 
dusă. Folkloristul englez G. 
Frazer a dovedit că prin măr- 
turii folklorice se pot lămuri 
anume pasagii neclare din Bi- 
blie, cea ce l-a dus la concluzia 
că Biblia este în dependență de 
folklor, nu folkiorul de Biblie. 
Tocmai larga răspundere a unui 
motiv în folklor este dovada 
existenței lui anterioare apari- 
ției lui în scris. 

Când un I. Meier, în „Volks- 
liedstudien“ aduce dovezi des- 
tul de serioase în sprijinul ce- 
leilalte ipoteze, trebuie să se 
aibă în vedere și faptul, că si- 
tuația la noi a fost alta decât 
aceea a popoarelor de veche 
cultură din Occident. 


legenda 


clasică 


de fiare 





OAMENI SI ANIMALE 


substanța ei, ci trăită cu aceiași intensitate ca și 
viața oamenilor. N'ar fi de prisos să spunem câ 
omul a sălbătăcit natura, a distrus animalele, 
răspândind groaza și durerea acolo unde pătrun- 
dza o undă de armonie şi de îmbelșugată con- 
viețuire, Ă 

Când distrugerile şi ororile au deschis perspez- 
tiva pustiirii, când natura s'a sălbăticit şi omul 
sa văzut amenințat de o crâncenă singurătate, 
de un primitiv:sm barbar, s'a ivit totuş o schim- 
bare. O literatură bogată, iscodită de o crudă re- 
muşcare, — nu mai puţin pornită dintrun sen- 
timent de teamă față de civilizaţia tentaculară şi 
materialistă a burgurilor, a deschisrcalea cunoaș- 
terii maturei. Le credem cunoscute cărţile lu; 
Andre Demaison, sau cel puţin tot atât de cu- 
noscute ca şi acelea ale lui Charles Silvestra. 
Mai de curâna, sub conducerea lui Albert Cons- 
tant a apărut o „Anthologie des bâtes“, de unde 
se vede că un IL. O. Curwood, Jacques Delamain, 
Rudyard Kipling, Constantin-Weyer 
Georges Duhamel, pentru a nu cita decât pe ce 
mai cunoscuţi, alăturea de mulţi alţi, au uma- 
rizat natura, şi au deschis lumea animalelor cu 


Maurice 


un sentiment de patetică înțelegere. 


Jean Rostand domesticise o broască, o ţinea 
întrun mic acvariu și o purta cu el pretutia- 
deni, la conferințe sau în vizitele din societate: 
un prieten devotat și înțelept, o dragoste care 
ar părea ciudată pentru oamenii de rând sau 
pentru bibliomanii îngâmfaţi în înţelepciunea 
abstractă a cărților. D-na' Colette a scris acele 
„Sept Dialogues des Bâtes“, povestind cu mult 
umor viața lui Toby-Chien și a pisicei Kiki-la- 
Doucette. Pentru cine vrea să cunoască viața 
oamenilor şi a animalelor, ar fi de mare foios 
să citească romanul lui Jack London „Cros- 
Bianc“, şi nu cu mai puțin interes „Cartea dela 
San-Michele“ a lui Axel Munthe. Sunt întâm- 


(Urmare din pag. 1-a) 


plări care nu sau mai povestit, de o caldă 
emotivitate, de-o umană înţelegere dincolo de 
orice fantezie plăsmuită de dorinţa de a scrie 
pur și simplu o carte. Sunţ întâmplări trăite şi 
sufletul omului pare că a descoperit sufielul 
animalelor, dând relief lunei vieți dramatice. 
Una dintre cele mai bune bucăţi din literatura 
universală, 
lectură din anii tinereţii este fără îndoială po- 


care ne-a fermecat clipele de 


vestirea lui Jack London “Construire un feu“ 
din volumul „La perte Ecarlate“ (trad. fran), 
Atavismui ancestral obișnueşte câinele cu fri- 
gul polar de 107 grade sub zero, în fața căruia 
omul se află aproape dezarmat. Dar între câine 
și om, pelerini în ghețurile peninsulei Alaska, 
în povestirea lui Jack London se petrece o 
dramă, cu toate înțelesurile instinctive, cu acea 
străfulgerare misterioasă a privirei de groază 
care face ă se transmită gândurile. „Prin 
simplitatea mijloacelor folosite, prin sobrietatea 
stilulu,, desprins de orice împodobire găunoasă, 
această operă merită cu adevărat epitetul de 
clasică“, spun traducătorii Paul Gruyer şi Louis 





PUŢIN HUMOR 





— Mă agasezi cu merele dumitale: 
nu vezi că suntem la friptură? 


Postif, şi nu am rămas de loc surprins afând 
că. această povestire este nelipsită din cărţile 
didactice. 

Să nu se creadă însă, că moi în aceste consi- 
deraţiuni prea succinte pentru a cuprinde un 
capitol destul de mare, facem o deosebire între 
literatură şi biologie. Dimpotrivă, căulăm să 
restabilim o legătură între două domenii care 
nu se exclud. Un alt fapt doveditor ni-l procură 
d. prof, Ion Simionescu cu opera d-sale pubii- 
cată de curând, „Fauna României“, Călătorul 
neobosit, cercetătorul pasionat al naturei, nu 
descrie științific viața animalelor, ci o poves- 
teşte literar şi de multe ori poetic, cu o înţe- 
legere vrednică de sufletul unui om care s'a 
străduit să pătrundă tainele biologiei. Ce ar fi 
dacă am spune că în cărțile trăește 
uneori un minuscul scorpion, la chip şi înfăţi- 


noastre 


şare cu cel din jud. Buzău; că termitele la Chi- 
şinău au ros tâmplăria unei case care apoi sa 
prăbușit; că Vidra mâncătoare de peşti se do- 
mesşticeşte şi ajunge tot atât de blândă ca şi 
câinele, și multe altele asemenea? Acestea nu 
sunt curiozități, nici Literatură de vulgarizare, 
ci vești studiate direct, cu o pătrundere știinţi- 
fică, şi redate apoi cetitonului într'o formă şi un 
stil de o puritate clasică. Am semnalat numai 
o carte de știință care în egală măsură poate 
fi și de literatură. Am subliniat numai legătura 
dintre literatură şi biologie, privită sub aspectul 
relaţiilor dintre aer şi animale fără a pierde dia 
vedere sublima umanizare din fabulele lui La 
Fontaine, sau din atâtea opere de reconfir- 
mare a dramei din sufletul animalelor. Se 
poate crede oare că La Fontaine este mai puț.n 
om de ştiinţă decât Fabre, sau 
Buffon mai puţin decât un Alexandre Dumas, 


fie el tatăl sau fiul?.., 


entomologul 


NICOLAE ROȘU 





8 








UNIVERSUL LITERAR 








18 Martie 


1939 


Literatura. arta. idei... 


UN STUDIU DESPRE 


„Lumină tristă“ de Traian Lalescu 


Zilele acestea, a apărut, în 
colecţia „Universul literar“ 
volumul de versuri „Lumină 
tristă“ de Traian Lalescu. In 
lirica tânără de azi, numele 
d-lui Traian Lalescu este de 
proaspătă apariţ e, E! a fost 
întâlnit în paginiie revistei 
noastre, iar confruntarea cu 
publicul a făcut-o la șezăto- 


rile scriitorilor t'neri, orga- 
nizate de revistă, unde d. 
Traian Lalescu a avut tot- 
deauna un categoric sueces. 


Volumul „Lumină tristă“ 
aduce o sensibiltate nouă, 
caldă şi sinceră, şi prin pu- 
blicarea lui vom dărui o 
carte aleasă, 


Poezia vieţii şi a morții 


In n-rul pe Martie al :evistei 
„Gândirea“, d. prof. N. I. He- 
Trescu pubiică articolul „Poezia 
vieţii și a morţii“, în care face o 
frumoasă analiză a atitudinei 
faţă de viaţă și moarte a poe- 
tului Horaţiu. Propunându-ne 





N. 1. Herescu 


să prezentăm altă dată ideile 
din interesantul artţicol, vom 
cita acum pasagiul următor care 
dă o lumină nouă asupra clasi- 
cităţii. 

„Dar, mai presus de toate, 


Literatură 


Despre „Literatură și tine- 
rețe“ a vorbit d. Vladimir 
Streinu în conterința ţinută la 
5 Martie in sala „Teatrului Na- 
țional“ dela Cluj, în cadrul șe- 
zătorii „Universului literar“ 
Ne-am exprimat pă .erea de rău, 
că din pricină că d. Streinu şi-a 
„vorbit conferinţa, n'am avut 
textul spre a-l publica. Regre- 
tul nostru este cu atât mai real, 
cu cât valorosui critic ne dă 
rareori ocazia să-l auz.m vor- 
bind, nefiind unul din obișnuiţii 
manitestărilor de cultu.ă, în să- 
lile pblice. Și tot ce a spus d-sa 
la Ciuj a avut poate un farmec 
în plus tocmai fiinacă s'a înfă- 
jișat ca o improvizație spon- 
tană, ca o comunicare firească a 
adevărului, fără austeritatea po- 
trivirilor de fraze pe hârtie. A- 
tât de frumos a vorbit d. Vla- 
dimir St.einu despre singura şi 
adevărata ţnerețe a scriitorilor, 
câtre este creaţia lor neintre- 
ruptă! Un scriitor trecut de 50 
da ani, sare tipăreşte voiume și 
apare deş în :eviste este mai 
tânăr decât unul de 30 de ani, 
a cărui activitate este firavă, 
fără convingere! Aceasta este 
legea, spiritului, a dăinuirii lui 
în eternitate. Poezia, în exis- 
tenţa ei aboslută creşte ca pă- 
durea din valea „tinereţii fără 
bătrâneţe şi a vieţii jără de 


INSTITUTUL DE STUDII 
LATŢINE 


Programul „Institutului de 
studii latine“, de sub conduce- 
rea d-lui prof. W. 7. Herescu, se 
va desfășura amplu în această 
pr:măvară, în ce priveşte acti- 
vitatea tipărituiilor, 

se vor publica ummătoarele 
opere: 

Colecția de traduceri: Buri- 
pide, Troenele, trad. de Dan 
Botia; Apuleius, Măgarul de 
aur, trad. de Liviu Rebreanu şi 
Constantin Fântâneru, 

Colecţia ştiințițică:  Recher- 
ches sur le curte :mperiale, da 
Pippidi. Etudes de philologie ju- 
rid.que, de V. Al, Georgescu, 

Colecția pedagogică: Sintaxa 
latină, de N. 1. Herescu. 

Coiecţia de terte savante: 
Cice.o, Arateale, d2 V. Bueseu. 


EDITURA „ALCALAY“ 


In editura „Alcalay“ vor apă- 
rea in curând, următoarele 
cărţi: Pământ viu, roman de 
Sabin Velican; Bogdana, roman 
de Ioana Postelnicu; Grădina 
lui Dumnezeu, roman de Mihail 
Șerban; Jar, de Liviu Rebreanu, 
ediţie nouă. 


PREMIUL CITITORILOR 


Premiul cititorilor acordat 
de revista „Universul lite- 
rar“ pentru cea mai bună 
analiză critică a personabii- 
lor Iki lankăl şi Moișe 
Dinerman din romanele 
„Pundacul Varlamului“ de 
Ionel Teodoreanu şi „Doua 
Chemări“ de Octay Dessila, 
se va decerna la 1 Aprilie 
a. c. 

Modalităţile le vom anun- 
ţa în n-rul viitor al revistei. 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 


Horaţiu este un filosof în sen- 
sul în care antichitatea înțelegea 
îilosofia. Pe atunti, filosofia nu 
era, ca astăzi, preocuparea unor 
oameni iubind speculaţia ab- 
stractă şi fără prea multă le- 
gătură, cu viaţa de toate zilele. 
Filozofia era, în antichitate, o 
ocupaţie activă, care urmărea 
să dea omului un sprijin îm 
cipele grele ale vieţii. Ea se- 
măna, atunci cu ceeace, astăzi 
este pent.u noi reiigia. Toţi cei 
cari au cetit pe Tacit nu pot 
uita momentul impresionant 
când Iulius Canus mergea la 
supliciu, intovărășit de filosoful 
lui; când Livia, la moartea lui 
Drusus, se adresează filosofului 
bărbatului ci, pentru ca acesta 
să găsească un leac durerii mari 
pe care 0 încercase; sau când, 
condamnat la moarte de Nero, 
senatorul Paetus Thrasea își 
deschide vinele şi fiindză moa!- 
tea venea incet, prelungină a- 
gonia, oprește lângă el pe stoi- 
cul Demetrios, ca să-l asiste în 
u.timele clipe. lată deci că, la 
acea epocă, filosofii aveau a- 
proape rolul preotului de as- 
tăzi; fiecare familie, fiecare 
personagiu important, îşi avea 
filosoful său, așa cum, astăzi, 
cei ce practică religia, au duhov- 
nicul lor. Așa dar, poztul iubea 
filosofia pentru ceeace era activ 
şi folositor în ea, ca pe un leac 
la dure:ea bisților oameni, mo- 
raiă şi fizică totodată“. 


şi tinerețe 


moarte“. Manifestarea, ei în 
lume, totdeauna face concet 
mitul vecinicei tinereţi. Pentru 
creatorul adevărat, în continuă 
relație emotivă cu lumea, şi în 
funcţie de creștere a limbii unui 
popor, nu există bătrânețe. 
Goethe la 10 de ani nu era bă- 


„Alkestis“ dremă în 


Am ahunţat că în colecţia 
„Universul literar“, a fost 


angajată spre a fi tipărită 
drama în trei acte „Alkestis“, 
a d-lui Dan Botta. Reprezen- 
tant în literatura de creaţie, 
al celui mai pur clasicism, d. 
Dan Botta este un scriitor de 
o înaltă cuitură umanist'că 
şi de o gândire originală şi 
amplă. Autor al volumelor 
„Eulalii“ (poeme) ; Limite 
(studii); Comedia fantasme- 
lor (dramă), prin Alkestis, 
drama pe care o tipărește 
colecția „Universul literar“, 
d. Dan Botta ne dă una din 
cele mai adânci interpretări 
ale dragostei și morţii, ase- 
mănătoare numai cu drama 


3 acte de Dan Botta 


glorioasă „Tristan și Isolda“, 

Volumul va fi ilustrat de d. 
Geo Zlotescu, şi va fi fără 
îndoială o carte strălucită ce 





Dan Botta 


va împodobi vitrinele în pri- 
măvara aceasta. 


Pagina Transilvaniei 


„Pagina Transilvaniei“ pe care am anunțat că o vom 
publica, începe cu acest număr al revistei. Publicând a- 
ceastă pagină, „Universul literar“ nu face regionalism ci 
pleacă dela constatarea că diversitățile geografice și par- 
ticularitățile istorice ale țării ne cuceresc fiecare în mod 
deosebit, când ne apropiem de ele și când încercăm să le 
cunoaştem şi să le înțelegem deadreptul. Alte frumuseți 
ne izbesc, mediul arată altă specificitate, viaţa se desfă- 
şoară parcă într'un ritm nou, cu o rânduială a ei şi o sen- 


sibilitate necunoscută, 


Acest plus, această diferenţă de 


viață, se așează în sufietul nostru ca înzestrări ce nu se 
pot uita, iar din statornicia lor se naște poezia și arta 
locurilor, a regiunilor. Nici un observator critic atent nu 
poate neglija faptul că manifestările de artă locale poartă 
pecetea specificităţii. lar o revistă care doreşte să răs- 
pundă rolului său, este datoare să prindă aceste manifes- 
tări, să lumineze funcţia lor importantă şi apoi să le ar- 
momnizeze cu mișcarea artistică unitară a ţării. 


Aceste considerații credem 


că justifică pentruce „Uni- 


versul literar“, va publica de acum, o „PAGINĂ A TRAN- 


SILVANIEI“, în ale cărei 


coloane va oglindi, pe cât e po- 


sibil, toate manifestările creatoare ale scriitorilor de peste 


munţi. 


Organizarea şi îndrumarea acestei pagini se face 


sub 


directa îngrijire a d-lui Victor Papilian, distinsul literat, 
directorul Teatrului Naţional din Cluj, unul din cei mai 
de seamă scriitori români contemporani. In „Pagina Tran- 
silbaniei“ se vor publica: nuvele, poezii, cronici, articole, 


informaţii, referindu-se toate 


la viaţa și activitatea artis- 


tică locală. Manuscrisele se trimet direct d-lui Victor Pa- 
pilian, (str. Stroescu 18, Cluj), dela care se cer informaţii. 


is Sirio Cereuri în apă, 
zoman de Ion Biberi 





Vladimir Streinu 


vibrat în armonii delicate, în 
sala „Teatrului Naţional“ din 
Cluj, când a vorbit d. Vladimir 
Streinu. 

Şi în afară de incântarea 
transmisă ascultătorilor, s'a mai 
adâncit în minţi dragostea sta- 
tornică pentru marea poezie, 


CONFERINŢE 


Mâine, Duminică, 19 Martie. 
a. €. d. N. 7. Herescu, protesor 
de limba latină la facultatea de 
litere din Capitală, va ţine o 
conferință în sala „Ateneului 
român“, despre „Necesitatea 
clasicismului. In cadrul aceste: 
conferințe, distinsul cărturar va 
face o seamă de importante 
„Considerații asupra vremii de 
azi“, încât p ob:ema clas:cismu- 
lui va fi tratată într'un înţeles 
nou, după nevoile sufletești mo- 
derne. 


„CETAȚILE INECATE” 
de AL. RAICU 


Poetul Alexandru Raicu, al 
cărui volum „H:onic“ apărut în 
Colecţia „Universul Literar”, s'a 
bucurat de un deplin succes de 
pub iz și critică, va scoate în cu- 
rând o nouă carte de versuri 
intitulată sugestiv: „Cetățile 
inecate”, 





AL. 


Raica 


Este vorba de un lung poem, 
compus din 25 de poezii, tra- 
tână o temă cu totul originală, 
de basm. Cartea va apare la în- 
ceputul iunei viitoare şi va fi 
prefațată de d. prof. universi- 
tar N. Cartojan. 


In colecţia „Universul lite- 
rar“ va apărea în curând ro- 
manul „Cercuri în apă“, da 
Ion Biberi. Autorul este cu- 
noscut şi apreciat de marela 
public. In urma premiulu. 
„Etoria - Tekirghioi“, de 25 
mii lei, obţinut acum câţiva 
ani pentru romanul ,„,Proces' 
şi deasemeni în urma volu- 
mului „Oameni în ceaţă“, d, 
Ion Biberi s'a impus ca unul 
din scriitorii de valoare ai ge- 


nerației tinere. Romanul 
„Cercuri în apă“, pe care il 
editează colecţia „Universul 
literar“, reprezintă una din 
cele mai preţioase creaţii ale 
autorului. Cartea cuprinde 
zugrăvirea caracterului in- 


teresant al unui erou, care 
evoluiază în mediul particu- 
lar al provinciei. „Cercuri în 
apă“ va fi un sigur succes 
literar. 


SE E CE bre a Rp E FR E ae a E E E 


Primim la Redacţie: 
Domnule Director, 


Subsemantul Gogu Trandafir, 
prim secretar de redacţie la mâ- 
vele ziar  hebdomadar „Opinia 
„Tirchileștilor“ am  onoarca a 
protestacu indignare împotriva 
felului cum înţelegcți să pclemi- 
zaţi întro chestie de cea mai 
mare însemnătate cu revista Jur- 
nalul literar de sub conducerea 
competentă a d-lui protesor Că_ 
linescu. 

Nu ascunzând slăbiciunile na- 
ției noastre de ochi: sireinătăţii 
vom reuși să le reparăm. Nu, de 
o mie de ori nu! Să știe asta și 
d. Brălescu- Voinești şi d-voastră 
ăştia care vă agitați pentru 2s- 
cunderea păcate.or noastre. 

Literatura e internaţională, e, ca 
să zic aşa, cosmopolită. Ce-are 
Unguri: şi servitoarele Unguroai- 
ce cu numărul cititorilor români, 
Las să citească ei. Ce noi nu ci- 
tim? Să vi: mneala să vezi ia 
mine, care să chiamă că sânt om 
să-ac, să vezi ce b.bliotecă am. 
E! După puteri. Am loaţă colec- 











Z. Grig. — Mai trimiteţi, 


Liviu Lâvideanu, — Fragmen- 
tul av. e foarte promiţător. Cred 
însă că nu e încă timpul să 
scrieţi romane. Incercaţi-vă pute- 
rile în schiţă şi nuvelă. 


Astalușiu L. Alex, — Vă cerem 
scuze că vă răspundem „pe această 
cale. Ne e peste putinţă să ducem 
corespondenţă particulară cu cei 
ce solicită co'aborarea, 

Fpigrama nu e o glumă versifi- 
cată. 


Taș. — Imagini frumoase. Per- 
severaţi. 


Alstanii 1. D-tru. — „Bazat pe 
aceia, că o revistă este totdeauna 
atentă în a culege ce-i este folo- 
sitor şi că încurajează ceiace cre- 
de a fi trebuitor pentru maj târ- 
ziu“ ne trimiteţi versurile dum-= 
peavoastră. 

Nu văd întrucât ar fi „trebui- 
toare pentru mai târziu“ versu- 
rile acestea: 





ţia romaneior captivante şi a ce- 
lor 15 lei. Când pot mai iau şi 
câte o carte de literatură mai 
înaltă ca Al doilea amant al 
d-nei Chat:erley unde, să recu- 
noaşteți, se pune o problemă a- 


dânc omenească, Cartea nunţii, 
Țapul şi ecţetera. 
Și apropo fiincă veni vorba, 


mneavvastră »am ce „literatură“ 
aveţi ? Ia să luaţi Jurnal litera: 
să vedeţi acolo Misterele castelu- 
lui de Tristenburg și să citiţi ad- 
mirabileie aventuri ale fraţilor 
Lon, Amedceu şi Filip de Tristus 
Trista Tristum  Tristenburg. Și 
atunci să vorbiți. 

Ehe! „E ușora scrie critici 
când nimie nu ai a spune“, cum 
spunea cu multă dreptate bardul 
dela Mircești. 

Totdeodată vă rog să-mi îna- 
poiaţi recomandat cele două vo- 
lume de versuri pe care vile-am 
trimes spre publicare, întru cât 
doresc ale publica în frumoasele 
coloane ale Jurnalului literar, 

Cu stimă, 

Gogu Trandafir 


Din raze lucijere (?) 
Selipiri căzuten van 
Desleg acum mistere 
A mitului uman, 


Nic. Beldie. — Se va publica 
Mai trimiteţi. 

Marine! Sârbulescu, — Nu aveţi 
de ce vă teme de un răspuns. 
Continuaţi cu activitatea neprac- 
tică. 

N. Bălcescu.— Purtaţi un nume 
cars trebuie să vă silească la un 
foarte serios control al scrisului 
d-voastră. Reflectaţi serios la a- 
ceasta și hotăriţi-vă dacă mai 
este cazul să ne trimiteţi  pro- 
ducții poetice, sau nu. 


Stelian Bădescu. — Altceva. 
Mihail Alexe. — Vă dau ace- 
lași sfat ca și rândul trecut. 


Gero-lași. — Imasini minunate. 
Dar numai atât nu ajunge. 
El. Gh, P. — Versuri! 


Duaitru, — 
rasial LE 


Ionescu M. Tot 


versuri ! 


„Speciticul naţional în pictură” 


Doamna Olga Greceanu, al că- 
rei frumos talent s'a făcut cunos- 
cut şi prețuit prin expoziţiile de 
pictură din ultimii ani şi prin 
câieva fresce grandioase, la Pa- 
triarhie, în salonul de onoare al 
gării regale dela Mogoșoaia, în 
palatul Academiei de arhitectură, 
etc., —— făcând dovada unei de- 
săvârșite înțelegeri pentru pictu- 
ra murală decorativă, s'a mani- 
festat, paralei cu aceste rodnice 
preocupări de creaţie artistică, și 
printr'o activitate literară demnă 
de tot interesul. După tratatul 
despre Compoziţia muraă“, pu- 
blicat acum doi ani — lucrare 
prețioasă pentru înţelegerea pic- 


Olga Greceanu 


turii murale, d-na Greceanu a 
făcut să apară, de curând, un 
studiu despre „Specificul naţio- 
mal în pictură“ în care desbate 
prob'ema pasionantă a exprimă.- 
rii speci[icului național în pic- 
tura românească. Contribuţia au- 
toarei în această chestiune e re- 
marcabilă deopotrivă pentru ori- 
ginalitatea punctului de vedere 
susținut, cât și pentru inteligența 
critică de care d-sa face dovadă 
în argumentare. 

Doamna Greceanu afirmă, în 
esenţă, că ideea latinității care a 
jucat un rol hotărîtor la forma- 
vea statului național românesc, 
în veacul trecut, a avut drept con- 
secinţă, în artă, părăsirea sti:u- 
tui sau modului de expresie pic- 
tural, potrivit  mentolității și 
sufletului nostru colectiv, pentru a 
se adopta tehnica impresionistă, a 
picturii franceze din veacul tre- 
cut, necorespunzătoare sensibili- 
tății noastre artistice. Poporul 
mostru avea în pictură, o tradiţie 
veche de vreo cinci sute de ani, 
ale cărei începuturi, se găsesc în 
influența picturii iconografice bi- 
zantine, adusă în Țările Româ- 
ne, de călugării atoniți, pe la 
1350. 

n Cr n e a i aa Pa Pe aa. 


„INVITAȚIA LA VALS” 
IN EDIŢIA II-a 


In scurt timp editura „Vre- 
mea' va lansa a treia ediţie din 
romanul „Invitația la vals“ al 
d-lui Mihail Drumeș, roman 
care a cunoscut un meritat suc- 
ces de public şi de pressă. 


ȘTEFANA VELISAR 


In pag. 3 a revistei publicăm 
un fragment din romanul „Ca- 
dendar vezhiu”, de Stefana Ve- 
lisar. 





Stefana Velisar 
şi Ionel Teodoreanu 


Cu pseudonimul acesta iscă- 
lește un admirabil roman de 
dragoste, d-na Lili Teodoreanu, 
soţia d-lui Ionel Teodoreanu, ro- 
mancierul atât de cunoscut şi 
prețuit, 





Posta redacţiei —— 


Nic. St, Moraru. — Iar versuri ! 


Nicolae  Podoleanu. — Mereu 


versuri ! 


C. Mâţă. — Am spus-o de ne- 
numărate ori. Nu publicăm ver- 
suri ocazionale. 


Nicolae Grozea. — Mă gândesc 
adeseori : Dacă toți poeţii care me 
trimit producţiile lor ar citi şi 
versurile altora, volumele de ver- 
srui ar trebui să apară la noi în 
zeci de mii de exemplare. Şi to- 
tuşi lucrurile nu stau aşa. Mar 
interesa răspunsul d-voastră în 
această privinţă. Aţi putea men- 
ționa acolo volumele de versuri 
recent apărute pe care le-aţi 
cumpărat sau pe care le-aţi citit 
numai. 

Artemis. — Mai trimiteţi, 

N. P. — ARGEŞ. — Mai tii: 
miteţi. Poezia „Primăvară” vom 
publica-o întrun număr apro- 
piat al revistei. 

— Tr. st. — 








D-na Greceanu arată caracte- 
rul esenţialmen:e religios iar nu 
artistic, ul acestei îndepărtate in- 
f.uenţe, care corespundea pe a- 
tunci unor nevoi sufletești impe- 
rioase ale neamului nostru. Sen- 
sibilitatea artistică românească de 
natură concentrată, spre deose- 
bire de aceea franceză, de na- 
tură dispersată, și-a găsit un mod 
de exprimare propriu, în laconis- 
mul stilului pictural bizantin 
Cât era de potrivit acest stil, pe 
măsura sensibilităţii noastre, se 
vede nu numai în pictura biseri- 
cească, dar încă și mai izbitor, 
din portretele de cititori şi din 
iustraţiunile manuscrisului unui 
poem profan „Erotokrit“, făcute 
de mâna zugravului Petrache, pe 
la sfârșitul veacului al opispre- 
zecelea. Intâlnim în exemplele 
citate, aceleași atitudini hieratice 
ale personajelor, înfățișate cu us 
laconism caracteristic al mijloa= 
celor de expresie şi din ele se 
cesprind caracterel> statornice ale 
unei arte de tradiţie autohtonă, 
artă absiractă, formală şi sche- 


matică, practicată fără întrerupe- 
: re, dela 1350 şi până pe la 1830, 


când sub influența civilizației a- 
pusene și după exemplul pic:o= 
rului Nicolae Grigorescu, pictura 
românească părăsește această 
tradiţie, căutându-şi isvoare noui 
de inspirație în impresionismul 
francez, 

Un rezumat oricât de atent al 
tezei pe care o susţine d-nu Gre- 
ceanu, în cartea d-sale, nu poate 
înlocui, firește, lectura „Speciţi. 
cului românesc în pictură“. Citi- 
torul edificat asupra cuprinsului 
cărții, din aceste câteva rânduri, 
Sar lipsi astfel de satisfacția ce 
i-ar procura=o  leciura unor pa- 
gini remarcabile prin frumuseţea 
plastică a expresiei, adică de 
ceeace ce constisue tocmai unul 
din motivc'e ci de atracţie. 





CUVINTE DESPRE ITALIA, 
DE PROF. AL. MARCU 


In colecția „Universul lite- 
rar“, a apărut zilele acestea 
broșura „Cuvinte despre Italia“, 
de prof. Alexandru Marcu. 





Prof. Al. Marcu 


Tipă:ită în tiraj restrâns, bro- 
şura cuprinde un extras al au- 
torului din revista „Universul 
literar“. 

„Cuvinte despre Italia“ cons- 
titue o elegantă plachetă care, 
prin numele d-lui prof. Marcu, 
aduce un plus la meritele publi- 
caţiilor din această vreme. 


„CHENARE DE SINCERITATE“ 
de GEORGE ŞOIMU 


Tânărul poet George Şoimu va 
da în curând la iveală un volum 
de versuri, în editura Pavel 
Suru, intitulat sugestiv, „Che- 
nare de sinceritate“. Numele lui 
George Soimu, cunoscut în poe- 
zia tânără, este o chezăşie a 
calităţii volumului. 


SUCCESUL UNEI CÂNTĂREȚE 
ROMÂNCE LA VIENA 


Presa vieneză a adus vii elogii 
d-nei Emilia Guţianu-Ale:san- 
drescu, reprezentantă a cântu- 
lui românese la concertul ţări- 
lor balcanice ţinut la Viena la 





pi 


Emilia Gruţianu-Atessandrescu 


1 Martie, în „Grosses Konzert- 
haas, i 
D-na Emilia Guţianu a cântat, 
cu acompaniamentul o:chestrei 
„Wiener Symphoniker“, o arie 
din „Răpirea din Serai* de 
Mozart. și mai multe lieduri, 





SEZĂTOAREA LITERARĂ A 
STUDENȚILOR IN DREPT 
Duminică, 19 Martie, la orele 

6 d. a. se va ţine în sala Dalles 

o șezătoare literară a scriitori- 

tor studenţi ai facultăţii de 

Drept, sub patronajul d-lui con- 

Siiier regal G. G. Mironescu. 
D. profesor universitar Mihai 

Antonescu va rosti o conferinţă 


Prof. G. G. Mironescu 
consilier regal 


având ca subiect „Definirea de- 
stinului românesc”. 

Vor citi apoi din operele pro- 
prii d-nii: G. Acsinteanu, Ste- 
fan Baciu, Serafim Cadan, Ni- 
colae Ciuceanu, Vasile Culică, 
Constantin Ene, Vintţilă Horia, 
Traian Lalescu, Costin I. Mur- 
gescu, Alexandru Paleologu, Ni- 
colae Peligrad, Victor Popescu şi 
George Șoimu. 

ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI, 


VOL. II. 
ECONOMIA NAȚIONALA 


In curând va apărea vol. 
III, din „Enciclopedia Româ- 
niei““, bdsta lucrare din căre 
s'a publicat până acum „Sta- 
tul“ (vol. I) și „Țara ROmMA- 
nească“ (vol. 11). Volumul II] 
se intitulează „Economia Na- 
țională'“ şi va prezenta o largă 
sinteză a tuturor producţiilor 
economice româneşţi şi a cir- 
cuzației lor. Lămurim totieo- 
dută că director al „Enciclo- 
pediei României“ este, înce- 
pând cu acest al Ill-lea vo- 
lum, d. Dan Botta, distinsul 
literat, una din cele mai de 
seamă personalități ale cul 
turii. româneşti actuale. 


PREMIUL „MIRON NEAGU“ 


In legătură cu concursul la 
premiul de 30.000 lei pentru ro- 
man, editura Miron Neagu face 
cunoscut că termenul de darea 
rezultatului se prelungește, co- 
misiunea neterminându-și lu- 
crările. S'au prezentat in total 
25 mauscrise, a căror lectură 
n'a putut fi terminată până 
acum. i 


„CAINII”, NUVELE DE MIHAIL 
SERBAN 


In biblioteca „Vrem=“ a apă- 
rut un nou volum, intitulat 
„Câinii“ datori! d-lui Mihail Șer- 
ban. Ultimul volum al autorului 
„Nunta de argint“, apărut în ed. 
„Cugetarea“ s'a bucurat de o 
frumoasă primire, cartea fiind in 
pragul ediţiei a doua. 


fă 





Mihail Șerban 


trei nuvele da proporţii, trei 
ragmente puternice de viaţă în 
are talentul autorului se das- 
ăşoară în toată plenitudinea. 

„Câinii“ constitue o lectură 
Jie și pasonantă. 





Bibliografie 


CĂRȚI 

Vasile Bucur: „Deve'cpări in- 
terioare“,  varzuri, 1939 (Tip. 
diszezană, Oradea), 
REVISTE 


Viaţa Basarabiei, revistă lu- 
nară, nr. 2—3 (Februarie--—Mar- 
tie 1930). Colaborează: Pan Ha- 
lippa, Y. Nencev, Al. Boldur, N. 
Spătaru, R. Radiana, Th, Si- 
menschy, Vasile Cotigă, Gh. 
Bezviconi, Pr. P. Mihailoviel, 
George Meniuc, Prof. G. Rașcu, 
P. Ștetănucă, Vasile 1. Chicu, 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le p.T. T. Nr. 44908 - 938