Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0012

UNIVIEPSUL LIIIPAP 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL! BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 


ABONAMENTE: 





autorități şi instituţii 1000 lei 
500 
250 «„ 


de onoare 
particulari 








Eugene O'Neill 


în românește 


de EMIL GULIAN 


Nu pentru a-și pierde specificul, ci uneori toemai pentru 
a şi-l defini sau, cum se spune, peniru a lua cunoştinţă de 
el, literaturile au nevoie de cunoașterea altor literaturi, a 
nivelului lor, a punctelor de vedere diferite pe care le pun 
în discuţie şi a unor diferite grade de evoiuare, caşi de 
stabihrea tuturor raporturilor care să le definească  spe- 
vificul. 

Acest lucru nu se face însă dela sine. In literatura ro- 
mânească. de pildă, se pot şi astăzi număra cu elogii cei 
câţiva, scriitori, în majoritate poeţi, care au vorbit pentru 
prima oară despre câteva nume mari âle literaturilor 
riasice, sau ale literaturii franceze moderne, de pildă; 
le-au prezentat. au îndemnat cu argumente atrăgătoare 
Ja lectura lor, sau le-au tridus operele, deschizând porți 
largi unor orizonturi pe care numâi după ce le ai vezi cât 
ai fi fost de sărac fără ele. i 

in ultimul timp, d-lui Pciru Comarnescu îi revine ma- 
rele merit de a îi vestiţ primul la noi apariţia celui mai 
mare dramaturg în viaţă, poate unul dintre cei mai mari 
a; lumii, a scriitorului american Eugene O'Neill, care, deşi 
încununat din 1936 cu premiul Nobel, nu este încă îu- 
destul de cunoscut şi de prețuit cum merită, chiar în ţări 
de mai veche cultură decât a noastră. Două bogate studii 
apăreau la noi încă din 1937, în „Revista Fundațiilor Re- 
gale“ („Drama vieţii și a cunoașterii tui Eugene O'Neill“ 
şi „Neo clasicismul lui Eugene O'Neill“) în care d. Petru 
Comarnescu arată „cum s'a desfăşurat cariera şi cum sa 
desvoltat opera dramatică a lui O'Neill“, oprindu-se „asu- 
pri tematicii şi tehnicii acestei opere, accentuând semni- 
ficația lor spirituală şi culturală, pentruca la fine“, după 
ee insistă asupra principalelor drame ale lui O'Neill: 
„Straniul interludiu“ şi „Din jale se întrupează Electra“, 
să treacă la „o caracierizare a stilului acestei opere“. 
Sunt studii cuprinzătoare şi de mare seriozitate, la care 
nu şi.m ce Sar mai putea adăuga şi în care şi cei mai 
exipenţi vor găsi toate elementele necesare cunoaşterii 
tui O'Neill, discutate cu mare competinţă, pretextul fiind 
mai ules cele două opere numite mai sus, pe care nu după 
multă vreme pubi-cui românesc avea să le şi cunuvască, nu 
prin intermediul limbii tranceze, ci în traduceri proprii. 

Intre timp a urmat chiar reprezentarea unei p:ese a lui 
O'Neil], numilă, dacă nu ne inșelăm, „Locul unde e cru- 
cea“, tradusă de d, Adania și reprezentată la „liga Cut 
turală“, pentru a da prilej unui mănunchiu de tineri 
actori sâ-şi arate calităţile şi pentru a servi ca exempli- 
ficare unei conferinţe substanţiale, âşa cum sunt ter- 
deauna cele ale d-lui Mircea Vulcănescu. 

După care d. Petru Comarnescu, cu puiceperea pe care 
i-o dadea adânca întelegere a tuturor aspectelor operui 
marelui autor, a trecut la traducerea primei dintre capv- 
duperele lui U'Neill, „Straniul intertud-u“, apărută cu un 
amplu studiu introduciiv la „Fundaţia pentru literatura 
şi artă „Regeie Carol 11“ şi pr.mită chiar de marele public 
cu interesui la care avea drepiul o astfel de operă profunil 
originală, de mari subuil.tăţi şi prezentată în asemenea 
condițiuni... 

Şi iata că acum în urmă ne cade în mână mânuscrisul 
românesc al ceieilalte capodopere vestită de d. Comar- 
mescu în studiile sale. Ea este tradusă curs.v, cu mare 
gr.je şi m-gală, de d-na Margareia Sterian, câre a văzut 
D-esa reprezentată la New York şi care își complectează 
atăt de strâtucit labor.oasa sa car.eră de traducătoare 
incepută de mult. E vorba de „Mourning becomes Electra, 
num.tă după cum am văzut de d. Comarnescu „Din jale 
se intrupează Electra“, iar de d-na Sierian „Jalea îi stă 
bine Electrei“. Piesa se găsește actualmente în repetiție la 
Yeutrui Naţional şi se va juca probabil sub ţitlul care ex- 
primă mai puţin „Familia Mannon“. D. Camil Peirescu 
— cu indrăsneala sa novatoare, cu contepţia sa dinam-ră 
de a ridica publicut și mijloacele noastre teatrale ia ma- 
rile principi de artă, descoperind la nevoie mijloace noni, 
făcându-le să cvolueze şi nu resemnându-se fatalist sa 
adapteze principiile la stările existenie, ce.ace echivalează 
cu pulverizarea lor — pe vremea directoratului sau. a 
achiziţionat pentru Teatrul nostru Naţional această 
capodoperă a teatrului universal, care w'a mai fost jucată 
se multe teatre ale lumii, poate şi din cauza dificultăților 
tehnice pe care I: prezintţă, intre care şi aceia de a realiza 
o anum-ă atmosferă americană specifică. 

Piesa care se va reptezenia la Teatrul Naţional este o 
tri.og:e a cărei reprezentare durează peste şase ceasuri 
şi care cuprinde pe planul acesta intins destinele unei in- 
«regi tam.iii. E o fam.l.e de mari seniori, orgolioși şi izo- 
laţi, ai ţimutului, pe care parcă tecmai dm cauza cercului 
inchis al mândriei lor izolate cade răsbunarea destinului 
şi legilor societăţii. Aparenta tărie a izolării lor superioare 
nu este poate decât o fr:că a contactului cu realităţile, o 
I:psă de adaptare, o evitare a vieţii, de care viaţa tot- 
deauna se răsbună prin evenimente dramatice, adică 
tocmai ducând oamenii de felul acesta la polul opus exis- 
tenții pe care și-o doresc. Cercul închis se sparge. lubinea 
excesivă și inumână de datorie, de ordine, de dreptate, 
tăria neînduplecată şi absolută, tot conform 'smul acesta 
trebue să aibă undeva o fisură pe unde se răsbună viaţa 
non conform:istă, pe unde isbucneste drama. Și drama is- 
bueneşte în cazul acesta prin linia non conformistă a 
celeilalte părţi a familiei. Căci Mannaon-ii sunt oameni 
cari nu-şi mărtutisese adevărul pasiunii din ei şi tot- 
deauna se cred călăuziți de alte motive, de mai mare re- 
prezentanţă socială, care, ele, pot fi mărturisite, Această 
atitudine le e grav compromisă de cei cu care se aliază şi 
care formează tabăra opusă. 

In piesă drama pornește dela un frate al bunicului 
eroinei principale Lavinia, membru din altă generaţie al 
iam.liei, care ieşise din linia normală seducând o guver- 
nantă tranceză de care, după moartea lui nu mai vrea să 
știe nimeni din familie, deşi ea in mizerie și având şi un 
copil, le cere ajutorul. Și cere în zadar ajutorul mai ales 
tatălui Laviniei, fostul judecător și mare bogătaş, gene- 
xâlul Ezra Mannon, omul cel mâi de vază al oraşului, tem- 
perament înch:s, conformist, dar drept. E1 e căsătorit cu 
Cristina, fire opusă, pas-onală, non conformistă, care în- 
drăgostindu-se de Brant, fiul nstegitim al franţuzoaicei, 
se lace unealta de răsbunure a acestuia pentru a-și omori 
soţul. Crima e demascată de fica ei Lavinia, care şi ea 
iubea pe Brant, dar care yoind mai ales — nouă Electră— 
să-şi răsbune tatăl, îndeamnă pe fratele său, Orin, să o 
facă. Orin îl omoară pe Brant, ceiace tace pe Cristina să 
se sinucidă. In urma remușcărilor avute Orin se omoară 
Și el, peniruca Lavinia, nevoind să se sinucidă ca să nu 
fugă de pedeapsă, să-și ducă restul zilelor înch:să în casa 
bântuită de statiile famitiei. 

A O a o Sa d RN a SN d POSE E a a 

(Urmare în pag. 8-a) 


NIC. ȘTEFĂNESCU 





REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianul 23-25 


TELEFON 3.30.10 








ZI MOHORITĂ (Sala Heana) 
a ea N Pg a e Rp af e a a ete 


Relaţii culturale italo-române 


Ziarele de săptămâna trecu- 
tă ne-au, adus o veste îmbucu- 
rătoare şi de cea mai mare 
însemnătate pentru prietenia 
italo-română. D. profesor A- 
lexandru Marcu a fost distins 


cu marele premiu italian de- 
cernat scriitorilor streini. După 
câte ştim, premiul acesta — 
de 50.000 lire — se dă a doua 


oară unui scriitor strein; a- 
nul trecut a fost decernat unui 


scriitor german, iar anul ace- 
stu a încununat vasta şi pata 
tica activitate a compatriotu- 
lui nostru, d. Alexandru Marcu. 

Dela plecarea  neuitatului 
Ramiro Ortiz din țară, d. pro- 
fesor Alexandru Marcu a ră- 
mas cel mai de frunte şi cel 
mai vrednic interpret al ge- 
niului italian în România. 
D-sa nu sa mulțumit să des- 
copere comorile literaturii ita- 
liene studenţilor săi dela Uni- 
versitate, și să contribuie cu 
erudite cercetări istoriografice 
la limpezirea relaţiilor cultu- 
rale dintre Italia şi România. 
In afară de această muncă gra- 
vă de erudit, în afară de re- 
vista Studii Italiene pe care a 
întemeiat-o şi o conduce cu 
atâia pasiune, în afară de con- 
tribuţiile savante la revistele 
de specialitate din Italia — d. 
Alexandru Marcu s'a adresat, 
printr'o serie de cărți admira- 
bil scrise, publicului cel mare. 
Premiul de astăzi l-a câștigat 
nu savantul italienist, ci scri- 
itorul îndrăgostit de Italia, 
traducătorul emerit a! lui Dan- 
te şi Bocaccio, autorul atâtor 
Cărți încântătoare (ltinerariu 
Adriatic, Femeile italiene în 
Renaştere, Ugo Foscolo, etc.), 
scrise nu cu pana savantului, ci 


cu graţia şi bucuria artistului. 


Talentul de scriitor al d-lui 
Alexandru Marcu şi-a găsit 
un inepuizabil izvor de inspi- 
raţie în magnifica Italie, în 
peisajele sale neasemuite, în 
istoria sa fără pereche, în arta 
sa nemuritoare. Pentru noi, 
ceștilulţi, este un  turburător 
exemplu de puterea de fecun- 
dare a geniului italic. D. A- 
lezxandru Marcu a reluat tra- 
diția românească a secolului 
XIX, glorioasa tradiţie care gă- 
sea în italia vrednicia obârşiei 
noastre latine și modelul cla- 
sic al creaţiilor noastre artis- 
tice. Și totuşi, pasiunea aceasta 
pentru Italia n'a alunecat nici- 
odati în clişeele gustului me- 
diocru. D. Alexandru Marcu 
n'a admirat frumuseţea de 
carte poștală, m'a introdus va- 
lorile ieșite Qin circulație, nu 
ne-a prezentat acea Italie a 
companiilor de turism pe care 
suntem obișnuiți s'o întâlnim 
în cărţile amatorilor. D. A- 
levandru Marcu a iubit şi ne-a 
revelat peisaje necunoscute, 
ne-a prezentat scriitori clasici 
şi dificili, ne-a descoperit, mai 
ales, acea Italie nouă, profund 


romană, străbătută de un e- 
lan creator fără putință de 
comparaţie în istoria modernă. 
Tânăr şi viguros, d. Alexandru 
Marcu era menit să înţeleagă şi 
să promoveze, aici, în Româ- 
nia, valorile spirituale ale Llia- 
liei noi. 


ALEX. BASSARAB 


de MIRCEA ELIADE 


Astăzi „când cultura italiană 
incepe să fie tot mai precis 
cunoscută în România literatu- 
ra românească nu putea primi 
un mai vrednic omagiu decât 
încununarea acestui scriitor în- 
sufleţit de o vastă şi patetică 
iubire pentru spiritul Romei. 


Ey 


Dai Li A Pt, 





ANUL XLIXe Nr. 12 
SAMBATA 16 Martie 1940 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢȚULSLEI 





Acceptăm adesea fără cri- 
tică „adevăruri“ curente, care 
se impun prin evidenta sau 
prin aparenţa lor ariomâtică. 
Ceia ce dispensează de a le 
cerceta fundamentul și vala- 
bilitatea. Consacrăm în acest 
mod prin ob:șnuință, adesea 
prin vinovată comoditate dC 
gândire, locuri comune gene- 
ral acceptate, dar lipsite de 
iemeinicie. 

Alături de această catego- 
rie de formule cu largă circu- 
lație în gândirea contempo- 
rană, se află anume principii 
valabile în sensul lor larg, dar 
inexacte în realitatea lor 
strictă, pe care le uccepiăm 
:0tuși nu în sensul lor aprozi- 
mativ, ci acordându-le o exac- 
titate riguroasă. Sunt, aceste 
principii, adevărate jumătăți 
de adevăr, cu atât mai pri- 
mejd:ioase cu cât ele nu sunt 
fundamental false. Spunând 
de pildă că „pământul e ro- 
tund“, orice om cu.tivat înțe- 
iege că afirmă o inezactilale 
de fapt, întrucât adevărata 
formă a pământului nu e 
chiar rotundă; dar formula e 
comodă, și în măsura în care 
e utilizată, cu rezerva mentală 
că ea nu reprezintă decât un 
adevăr aprozimativ, ea este 
valabilă, Din momentul însă 
în care rostind această prcpo- 
aiț.e, îi acordâm un adevăr ab- 
solut, renunțând la corectivul 
necesar al caracierului rela” 
tiv al adevărului exprimat, 
formula devine falsă şi păgu- 
bitoare, 


PANOU DECORATIV 





Titu Maiorescu și tineretul 


— Arta de a trăi — 
de ANINA RÂDULESCU-POGONEANU 


„Centenzrul neşterii lui Titu Maiorescu 


pr:begia spre Viena de însuși Regele Mun- 


ne-a dat prilejul să evocăm o personali- 
tate d.ntre cele mai complecte şi mai ar- 
monioase, în jurul căreia gândurile noa- 
stre se strâng nu numai cu pietate şi ad- 
miraţie, dar și cu acea curiozitate ce în- 
deamnă un neam întreg  să-ş: caute o- 
glinda sa proprie în exemplarele sale cele 
mai de seamă, 

Cum a crescut, cum s'a desvoltat acest 
om excepţior.ai (ce ar fi putut face cinste 
onicărei ţări din Occident), care la 21 de 
eni e nu numai licenţiat în Litere şi 
Drept, din Franţa dar și Doctor în Filo- 
sofie din Germania, la 22 de ani profesor 
universitar şi Directorul Liceului Naţio- 
nai din lași, iar la 23 de ani Rector al 
Universităţii din laşi? 

Intinsa dlui cultură, prestigiul său de în- 
Grumător al culturii românești şi de on 
politic, l-au adus a fi apoi ministru de 
Instrucție și preşedinte al Consiliului de 
miniştri în 1913, când a încheiat Pacea de 
la București, prin care ni sa recunoscut 
vechea şi îndreptăţita noastră stăpânire 
asupra Cadrilaterului, 

O personalitațe atât de strălucită nu se 
improvizează : ea este pregătită, crescută 
pe încetul: nu ajunge numai înzestrarea 
naturală (pe care a avut-o din belșug), ci 
conștiința darurilor naturale trebue în- 
soţită de voința de a le desăvârși, încoro- 
nată de idealul de a pune aceste daruri în 
slujba celorlalți, in slujba neamului din 
care te-ai născut. 


Viaţa sa atât de bogată în evenimente şi 
iniţiative piine de înțeles, poate oglindi 
deasemenea și evoluţia atât de rapidă a 
țării noastre, în această ultimă vreme. 

Căci deși in copilărie a călătorit cu răd- 
vanul cu 12 cai şi surugii, ocrotit fiind în 


ţilor, Avram lancu, în adolescenţă şi ti- 
nereţe sa bucurat, de aceleaşi bunuri cul- 
turăie ca şi noi cei de astăzi şi-a pus ace- 
leaș. probleme ale tinereţului de totdea- 
una, — rezo.vând la maturitate chestiuni 
ce stau la temelia organizării noastre con- 
tempurane. 

La „Lheresianum“, în2lta şcoală de cul- 
tura acaacuucăa pe căre a urmat-o le Via= 
nă, a nuzput prin impresionantă iaptă de 
a desena siăcusta” la tabla), pentu a 
dovea. proiesotiulu: ŞI coepilor sai ironici 
Şiiinţa să, Neputacdu-se incă exprimă In 
umba - germană; a Siarşit apu pri a 
Smuige adin.raţ-a Luturur, Ieşiud la siarși- 
tul casa a Vili-a premiantui ta pe in- 
treaga şcoală, 

In acest răstimp, a avut aceleaşi bucu- 
nii ŞI gri pe care le au şi şcolarii noştri 
de astazi a fost supus rzgimulu de în- 
ternut, sa ingrijorat penuu o nota mai 
puţin bună decat la cea la oare se aștepta, 
a rabda glumeie camarazilor sa sau u să 
impovriviv cu ciudă uneoru sa bucurat de 
o oră frumoasă caşi de 1nţelegerea şi pre- 
țuirea ce 1-0 arâta vreun protesor 4). 


Totuşi. anii de școală p'au trecut ca un 


şuvo. grabit, rezumat doar în intampiările 


şi îndatorizuls exterioare, trăite zi la zi: de 
pe atunci se schiţeaza personaiitatea vii- 
toare a lui Titu Maibrescu, 

Plăcerea de a-și aştsme în scris obser- 
vaţiile fâcuie asupra sa însuși, îndeletni- 
cirile atât de felunte care îl pasionau rând 
pe rând, sau planurila sale de witon, ne 
desvăluese  trâsăâturiie fundamentale al: 
caracterului său, 





(Urmare în pag. 6-a) 








Vp Operă și contemplare 


de ION BIBERI 


In judecata literară  atari 
formule aproz.măl.ve, accep- 
tate însă in spir.tul ior rigu- 
TOS, sunt foarte numeroase. 
Ele consicră inezactilăți care - 
trebuesc denunțate. Jula de 
D.ldă ajirmaț-a : contempla” 
ţia artistică reface sau pe- 
p'oduce starea de suliet a 
creatoruiui. In simetria iaeală 
a formulei, fuptul se petrece 
cu claritate : însufleții de pu- 
țertice mişcări de suflet, arti. 
stul își concentreaeă viațu lă- 
untrică în sfera icreuț ci și 
subt imboldul unei ucvoi te 
liberare, poate de pur:jicare 
şi katharsis, exprimă această 
viață lăuntrică într'Q operă de 
artă, prin mițloace de expre- 
sie suggesliue ; opera de uriă, 
astfel realizată ain cr:staliza- 
rea în jorme concrete stu ur- 
moni a unei Stări de sujiet, se 
propune contempiării umalo- 
ru:ut de artă ; acesti, în con- 
tact cu formele opersi, nu în- 
târz.e de a le depăși pentru 
a-și apropia subs.ratu. afec- 
LV, V-uţă unleruu ce tnmă 
formeie Său ritmurile Opere, 
el se iasa astjei patruns de 
adevatui sufietesc ai creato- 
rutui, îl retrdeşte la ruanau-t, 
Şi-i Teaiizeuza un NOU 2n p10- 
Dra conștiință, Asiei, semni- 
jucațiu Uctuiui arusuic e ae d 
Dăsură în timpuri unda de 
suțiet a creatorului şi de a 9 
reuciualiza ia tesurişt în 
COnyninţe. în actul Conten- 
Blădri. 

zprimată astfel, dăinuirea 
unde. de simţ.re a creatoru- 
lui în opere poute să fie ade- 
văraiă, dar numai în masura 
în care acordăm termenilor 
sensul lor cel mai general şi 
in masură în care operam CU 
aprozimuții lurgi. bară îndo- 
„Wă, în imomeitul când se 
exzeculă o simfon.e de Mozart 
„NEr'O Să de concert, în su 
fietui spectatorilor se actuali. 
zeuzd Cava Qin S.7ţireu NU 
zartiană „după cum contem- 
piuția lu: Kuysduel poate Te- 
trâ. în Sufietui unu. uni mMo- 
dern, în momentul cand G- 
cesta contemplă un tabiou al 
maestrului. Dar ne pulem în- 
treba ; ne uflăm în Jaţa a- 
celeiaş unde sujieteşti, în jața 
ceieiuş reu.ituți interne, Ne» 
schimbate ? 

Aces: din urmă lucru se poa- 
te cu greu susține. In primul 
rând, pentru că sensibu.taiea 
prez.ntă variuții mari dela 
secol la secol. Se cre:ază între 
oametii a două generații suc- 
Ces.ve dijerențieri de viață a- 
tât de adânci, încât nu mai 
putem aimite câ înțeiegered 
și trăirea operelor de artă de 
câtre oamenii acestor gene- 
rații să fie aceiaş. Ș., eJec- 
tiv, înțelegerea operelor cla- 
sice se schimbă dela genera- 
ție la generație. Cu atât mai 
mare va fi distanța dintre un 
creator şi publicul său, de care 
îl despart căteva generații 
sau secoie. Ne putem deci în- 
treba : va retrăi publicul unei 
săli de conceri vibrarea de 
suflet pe care a trăit-o Mozart 
în momentul când şi-a scris 
simfonia ? Desigur, ceva din 
această vibraţie, din acest 
ritm va Qăinui în publicul de 
azi, dar cât de adaptat sensi- 
bilității noastre moderne! 
Retrăirea vrajei muzicale va 
îmbrăca în fiecare epocă alte 
valori şi alte prelungir., de 
suflet, diferite de trăirea mu: 
zicală a autorului și aq COn- 
temporanilor acestuia. 

Vorbind însă de reacția 
unei săli de spectacol a unei 
categorii mai largi de ama- 
tori de artă, noi facem însă 
o a doua aproximare, Căci 
presupunem că trăirea tutu- 
ror acestor oameni ar [i ase- 
mănătoare, ceia ce este o pre. 
supunere cu totul gratuită. 
Fiecare auditor, 're în rea- 
litate un indice propriu de 
gând şi sensibilitate, un ade- 
văr personal, o vibrație uni- 
că de viață. Arta comunică 
cu indivizii pe acest plan, de 
adâncime, care este profund 
specific fiecărei îndividuăli- 
tăţi. Dacă înțelegerea și !0gi- 
ca stabilesc între oameni co- 
municări bazate pe date pre- 
cise, egale unele cu altele, că- 
rora toți oameni; le dau are- 
iaș accepție (2+2=—4, sau 
A—A), comuniunea în actul 
artistic nu mai presuvute a- 
ceste identități și preciziuni 


— 





(Urmare în pag. ultimă) 








Numele a-lui Mihail Chirnoagă a în- 
ceput să se facă cunoscut, în ultima 
vreme, prin articole publicate în re- 
viste, mai ales de provincie, şi prin 
iniţative literare, cum a fost aceea de 
a înfiinţa colecţia „Frize“, de la Bra- 
şov. Din manifestările de până acum, 
reiese că pe tânărul autor îl preocupă 
febril, cea ce se cheamă, „o cultură de 
scriitor“, Citeşte cu hărnicie, poate 
mai mut decât confrații d-sale, și căr- 
țile în care caută „idei“, „soluţii“ pen- 
tru „prob.eme“, etc., sunt cele oferite, 
în mod obișnuit la noi, de literatura 
franceză. Romanul recent apărut, „Lo- 
godna“, îl arată pe d. Mihail Chir- 
noagă tinzând spre tipul intelectual 
autohton, de structură franceză. Nu 
putem bănui unde îl va duce evoluţia 
temperamentuiui. Deocamdată îl gă- 
sim, robit, să zicem, unui spirit stend- 
halian, cum se trădează prin întrebuin- 
țarea unor concepte „suforice““ ca „de- 
liciu“, „savoare“, „graţie“, Nimic mai 
caracteristic spiritului literar francez, 
decât cuvântul „deliciu“. In paginile 
romanului „Logodna“, d. Chirnoagă 
gândeşte sensul moral al conceptului 
şi-l exprimă de nenumărate ori, voind 
să determine un cadru, o acţiune, stări 
sufleteşti, etc. Astfel: „,...contururile lu- 
necau în acea atmosferă delicioasă“. 
(p. 7); „...s'o cuprinzi în braţe, ce delicii 
ţi se oferă“... (p. 71); „...savurau cu de- 
liciu acele glasuri“... (p. 74); „„...această 
femeie delicios de frumoasă“... (p. 100); 
„„.Noui fiori delicioşi în tot sufletu-i“ 
(p. 111); „„...un miragiu care te absoarbe 
cu delicii...** (p. 129); „Avea însă deli- 
ciile lui...“ (p. 132); „își înfundă cu 
delicii infinite capul în perne“... (p. 
148). Conceptele morale „savoare“, sau 
„graţie“, ar putea dovedi abundent a- 
ceeaș dependenţă a gândirii d-lui Chir- 
noagă. Constatarea noastră nu subli- 
niază, firește, un punct de slăbiciune a 
talentului romancierului aflat în peri- 
cada de formaţie. 

De o importanţă oarecare ni se par 
în schimb așa zisele „franţuzisme“ 
urme ale lecturilor înfrigurate. Va tre- 
bui să renunţe la neologisme din con- 
strucţii ca: „...imaginea tânărului ră- 
mânea acroșată în unghiurile p.ăcute 
ale spiritului“. (p. 20); „O singură nu- 
anţă a fost de-ajuns ca Miriam să-i 
pară altfel şi aceia aparținea naivității 
perfecte cu care se lăsa antrenată în 
dragoste“ (p. 59); „Această femeie e 
făcută să antreneze lumea, s'o con- 
ducă“. (p. 81); „Mai schimbi de: uri- 
zont““ (p. 88); „„..scrisoarea pe care o 
ţinea în mână aranja defintiv iubirea 
lor“... (p. 92); „Olga intui nesdruncina- 
tul atașament de lon Pantelimon“. (p. 
93); „Era pentru o eternitate că el mai 
zărea odată obrazul acela“... (p. 115). 
„In fine, binişor, se angajă în lanurile 
de grâne“ (p. 13$); „Li vorbea cu o voce 
îmblânzită de compasiune...“ (p. 138); 
„Tot spirtul mi-a rămas impregnat de 
acele aspirații spre imposibilul în 
viață“. (p. 41). 

Credem că d. Mihail Chirnoagă nu 
va mai plăti multă vreme acest tribut 
de reminiscențe, lecturilor sale pe care 
i le prețuim. Iși va da seama că nu 
poate să scrie românește, despre un 
erou, că: „se angajează în lanurile de 





POEMUL UNEI NOPȚI 


Azi noapte, mi s'a prins în gene o rază 
de lumină, 
O rază 'n care rătăcesc, ca printre zile 
scuiurate, 
Spre veşnicii. 


Azi noapte, mam pierdut pe drumuri 
neumblate, 

Gonind după stele ca după nişte tinere ciute, 

M'am pierdut și-am început să plâng, 

Că m'am ajuns nici una. 


Gonit de tăria singurătăţii din mine, 
Azi noapte am încercat să mă strig; 
In vine s'au copt strigările, ca spicele 
în pârgă, 
S'au copt și-au plesnit; 
Eu însă, m'am auzit nici una, 
Iar mâinele-mi întinse s'adune scânteie lui 


Dumnezeu, 
Au îmbrățișat pustiul, 


Azi noapte, mi-am adunat tristețile, 
Şi-am început să le destrăm, culegându-mi 
sufletul, 

Am început să le destrăm, 
Ca pe un orar vechiu, din urzeala căruia 

A adun dur; 
Azi noapte mi-am adunat tristețile, 
Și m'am găsit în ele. 


VIOREL GHEORGHIŢĂ 
ȘANTIER NORDIC 


Vagoanele își poartă plictiseala în șolduri 
şi dorm înghețate sub zăpadă, i 
visându-se trenuri în ţări tropicale. 


Dă Dă . . . . . . 


La șapte jumătate, se scutură imensa ogradă. 
Vin oameni mulți, oameni tăcuți pe șantier; 
negri, unul ca unul și palizi, parcă-ar veni 

să vadă 
sfârșitul cetății de fier, 


Munca începe aici, legată de moarte, 

când ursul polar — din purpura răsăritului — 

desleagă umbrele noastre, să-i poarte 

în ochii săi rotunzi și fără gânduri, 
sfârşitului. 








UNIVERSUL LITERAR 


Mihail Chirnoagă: Logodna, roman 


Colecţia „Universul literar“ 


V. Iftode: Freamătul serilor, (poeme) 
Ton Maican: Luceafărul de seară 


grâu“, Spre a sfârși cu acest aspect 
al cărții, mai atragem atenția asupra 
folosirii adverbului „deja“. Il întâlnim 
în construcţii din care ar putea lipsi 
fără nicio pagubă: „Cum eram deja în 
tren, l-am lăsat să plece“ (p. 52); „Îşi 
dădură seama, în poarta casei, că se 
lăsase deja noapte“. (p. 58), „...sar cu- 
veni să considerăm cele afirmate de ea, 
deja ca de o oarecare valoare“. (p. 64); 
„Ştefan Moruzan își dădu seama că 
rezonează deja pe fapte care se petre- 
ceau'“, (p. 15)... 

Observațiile noastre privitoare la 
limba literară şi la unele obsesii lexi- 
cale, sau stârnit odată cu intenția de 
a indica preocupările intelectuale ale 
autorului. Acţiunea romanului „Lo- 
godna'““ se săvârşeşte într'un mediu de 
tineri cu veleități creatoare. Despre a- 
cest mediu, d. Chirnoagă are o ideie 
înaltă, şi după cât pare, d-sa crede că 
o carte interesantă de azi, trebue să 
înfățișeze eroi literați, artiști, tipuri 
„problemative'“, etc... Personagiile, cam 
de aceiaş vârstă, — aspiră deopotrivă 
la celebritate. Cel mai „lansat“ este 
scriitorul Andrei Miclescu; acesta, când 
i se recunoaște de către confrați glo- 
ria, are generozitatea să mângâie pe 
fiecare cu un cuvânt de încurajare. 

Mai sunt aspiranţi la giorie prin rea- 
lizări superioare: Adriana (muzicantă); 
Ştefan Moruzan (literat); lon Panteli- 
mon (ideolog și tip „problematic“). Stă- 
pâniţi de neliniștea creatoare, eroii sunt 
iubiți de femei pentru calitatea lor de 
a fi „altfel de cât toată lumea“. In dra- 
goste ei caută „absolutul“, etc. De aci 
urmează suferința femeilor... deoarece, 
cu greu un „creator“ află absoiutul în 
ele... Drumul lor trece, mai deparie.... 
spre experienţa ascetică, spre spiritul 
pur... ete. Eroinele d-lui Chirnoagă 
W'au altceva de dăruit amanților decât 
misterul lor trupesc. Durerea de a fi 
părăsite se transformă în suferință mo- 
rală care le sileşte să refiecteze asupra 
„sentenţe:or“ sau „disertaţiilor“ ţinute 
altădată de către excepționalii iubiți. 

O gravă părăsire este a Adrianei, 


care de altfel, a scris şi un jurnal, în 


vremea legăturii ei cu Andrei Miclescu. 
Aci mărturiseşte concepţia femenină 
despre iubire: ,...nu-mi fac un fel de 
reproş din a-l iubi pe Andrei cu atâta 
ardoare şi fără nici un ascunziş. Să 
scriu apăsat: fără nici un ascunziș“. 
(p. 42). Gândul Adrianei nu se referă 
la o căpătuire burgheză: „Nu făcusem, 
Dumnezeule, planuri de măritiș, ca să-i 
răpesc o libertate pe care am înţeles-o 
mespus de prețioasă, dar mi-am imagi- 
nat o convieţuire creatoare, densă de 
umanitate“ (p. 45). In sentimentele lui 
Andrei Miclescu, intervin însă „ama- 
ra-i filosofie, rezultatul propriilor ex- 
periențe... Lipsurile naturii, incapaci- 


tatea spiritului de a se dedica unei sin- 
gure iubiri absolute“. (p. 42). Zadarnic 
îşi propune Adriana: „Eu trebue să 
refac în Ardrei, în omul, dar şi în 
scriitorul care este, încrederea în fe- 
meie și iubire“ (p. 42). Eroina își în- 
cheie jurnalul nedumerită: „De ce m'a 
înşelat Andrei, în halul acesta?'... E- 
fectul iubirii nenorocoase cu un „Scrii- 
tor“ este că şi Adriana începe să aibă 
„experienţă interioară“ : „Se 'ntâmplă 
această mare durere în viața mea și eu 
continui a rezona, ca şi cum nar fi 
vorba de însăşi existența mea ce va 


trebui să se schimbe cu totul. Căci, 
de-acum nu se mai poate ca cineva sau 
ceva să mă mai amăgească“ (p. 51). 

O întâlnire între foştii amanți mai 
are loc în seara când Adriana dă un 
concert, Andrei Miclescu, însurat acum 
cu o tânără de temperament „revolu- 
ționar““, vine la teatru, în numele pre- 
sei, spre a o servi pe Adriana, ca pe o 
colegă în ale artei, 

— „Mă grăbesc să vă cer permisiu- 
nea unui interview pentru ziar“, — de- 
clară el Adrianei, și-i cere un „ren- 
dez-vous“. Apariţia lui emoționează. şi 
făcându-i-se aluzii la celebritate, el 
dovedește tactul unui spirt care ştie să 
menajeze: „Celebritatea ne-ajunge pe 
fiecare, pe rând, se înclină Miclescu, 
căruia se adresase compiimentul. Eu 
azi servesc celebritatea dvs., mai târ- 
ziu va veni rândul lui Ștefan. Tu ce 
faci cu arta? Iţi citesc puţinele dar su- 
culentele articole și mă aștept ain zl 
în zi să ne faci o surpriză...“ (p. 122)... 
Personagiul pe care „ilustrul scriitor 
îl întreabă ce „face cu arta“, și pe care 
îl asigură că îi va veni rândul la „glo- 
mie“ este Ștefan Moruzan, un tip „în- 
clinat să privească mai mult partea 
tragică a vieţii“ şi care, în iubire caută 
tot eternitate. Ca şi Miclescu, din pri- 
cina „complexităţii“ interimare, pără- 
seşte pe Fany, deşi nu poate uita cli- 
pele de „eternitate“ trăite cu aceasta. 
Ștefan Moruzan venise la teatru, în 
seara concertului, pentru a se întâlni 
cu Miriam, sora mai mică a Adrianei, 
ce pare a-l interesa pe tânărul intelec- 
tual: „Fata avea o curiozitate mereu 
vie pentru literatură şi artă. Iubea, pa- 
sionată, Renașterea. Și alte cicluri ale 
culturii o entuziasmau. Stăteau de 
vorbă ceasuri întregi. E] făcea o isto- 
rie a spiritului omenesc. Conchidea la 
o perspectivă optimistă, cu tot scepti- 
cismul pe care Miriam i-l semnala“... 
(p. 18)... Miriam îl iubește pentru ge- 
niul creiator ce i-l bănue. „E! va în- 
tra în literatură cu o carte despre Re- 
naștere“, — declară ea acelor ce par a 
fi nedumeriţi de întârziera lui de a se 
„produce“. Iubirea pentru Miriam o 
începe Ștefan cu multe ezitări, dato- 
rită faptului că „toate stările lu erau 
confuze, nedecise să ia o formă pre- 





cisă““ /p. 154). Fata însă, la 19 ani, este 
conştientă de feminitatea ei, şi ca şi 
Fany, Adrian sau Olga, crede că stă- 
pânește mijloacele de a-l cuceri pe 
Ştetan: „Ea de la început şi-a dat ade- 
ziunea la îmbrăţişarea lui Ștefan, ea 
ar fi rămas pe loc, acolo, cu dânsul, 
sau l-ar fi întovărăşit pentru totdea- 
ura; ei i sar fi daţ din tot sufietul. Şi 
acest gând că el o refuză poat. o pră- 
buşea într'o amară desnădeide. Dece 
el nu simte, dece nu înțelge? Era plină 
toată de licoarea dulce a șteptării. La 
început, deodată însă ceva sa petre- 
cut cu dânsul, care-l îndepârtează a- 
cum“. (p. 155). Ce se întâmplase cu 
Ştefan și pentruce refuzase s'n îacă pe 
Miriam femeie, când ea aştepta acea- 
sta? Răspunsul ne îndreptă spre aspec- 
tul „problematic“ al fiinţei lui. Re- 
zistă tentaţiei pasiunii carnale, pentru 
un câștig spiritual: o va face pe Mi- 
riam întâi logodnică, şi apoi amantă. 
Unirea spirituală primează şi consacră 
pe cealaltă. Faptul ritual al logodnei îl 
transiigurează pe erou, şi e! dă seas 
cărţii d-lui Chirnoagă. O altă transii- 
gurare a iubirii o trăiește O:ga. sora 
mijlocie a Adrianei și a Miriam-ei. Pă- 
răsită ca și Adriana sau Fan+, Olga se 
poate consola și durerea o transfigu- 
rează până la sfințenie. 
e 


Ținem să remarcăm culegerea de ver- 
suri „Freamătul serilor“, a d-lui V. 
Ijtode, apărută la Arad, nu Ge mult. 


Se pare că autorul isbuteşte să fie per- 
sonal, printr'o adâncire a emotivităţii, 
deşi utilizează aceleaşi procedee de 
plasticizare ca mai toţi versificatorii re- 
cenți. Dealtfel, d. V. Iftode ambiţionea- 
ză să ascundă sub ritmuri totdeauna 


corecte, un substrat reflexiv, ca un 
contact mai sigur, cu substanţa lirică. 

Iată cum, un „gând răsleţ“, adâncin- 
du-se intuitiv, simplifică şi micșorează 
calea spre cunoașterea absolută: 


Imi stă gândul ca o cumpănă de fântână, 
In arşița soarelui de vară 'n amează, 
Caută 'n necuprins de-și adună 

Boabe de cleștar șin vis le punctează. 


Se apleacă lin ca ciutura în adânc de ape 
Și potolit de sete, gând în ecuaţii polare 
Din misticul fiinţei anulează mii de etape 
Urcându-se spre seninul înălțimilor stelare. 


De aceeaş putere reflexivă, reușind 
să fie totdeodată și un pastel cu atât 
mai interesant cu cât tratează un „su- 
biect“ la modă, mi se pare poemul ,,Vi- 
suri“, evocator al unui peisagiu la 
Balcic, 


Balcicul moleșit de căldura de ieri . 

Azi visează la o nouă fantastică poemă; 
Cu îngeri albi; prin frunze de nuferi 
Care-și făuresc o rodnică şi ascunsă emblemă. 


Im fața lui marea întinsă ca o pustă 
Dormitează cu ochiul viu ca de șopârlă 

In zarea largă şi întinsă pare o crustă 
Corabia care vine din ea, comori s'asvârlă. 
Adieri ușoare şi calde adesea îl alint... 


Corespondenţța noastră 


In pridvorul tundrelor, fierberi 
transparente, — 
din clipoceala magică a depărtărilor sure — 
ne-atrag spre Nordul tăcerilor indiferente, 
unde fiecare câmp de ceaţă, pare o pădure. 


Zgomotul urcă furiș, nesimţit, 

apoi se sparge sub cerul greu de platină 
și cade la matca, de unde a pornit 
gerul... Nimic nu se clatină... 


Numai în palme ne-au crescut solzi 
și-am devenit reptile. 


ALOIS VASILE BOGACI 


NAIL VĂZUT LICURICII CUM AU 
SCRIS 


Seara își lasă geana albastră de mit 
Fluturii gândului amețesc din cauza lunii, 
Singuratic, de umbra mea urmărit, 
Scot din vatra sufletului stins, cărbunii. 


Numai o adiere de vânt, trimisă de cineva, 
Imi murmură 'n ureche o mneiumerire: 
Era pe o bancă 'ntr'un parc şi pe cer nicio 
stea. 
Şi cântecu-acela îmi scormoneşte o amintire. 


Tu stai tolănită în hamacul tău de vis 
Și-ți plângi neînțeleasă fericirea de ieri 
N'ai văzut licuricii cum au scris, da, au scris: 
Fericirea nimănui ma lăsat niciun semn 
nicăeri,. 
FLORIN LUCESCU 
AGONIE 


Un soare răstignit pe gluga ceru!ui medieval 
un sat scluptat în murmur pal de glie 
privind în ametist — e satul desfrunzirilor 

i [natal. 
In jalea lui pierdută în pasul zării sideral 
îşi toarce ziua doru'n agonie, 


Venea un om p2 drumul prigonit, schilod 
ducând povara nopții amăgite 


l-a îngropat un plop din pânda stranie de glod 
trăise g poveste — în toamna răscolilă 
de pulsul vieţii fără rost. 


Sub poala ţarinii de gânduri, împietrit 
Au regăsit o gră'n agonie jertjit 
pe rugul naiului — din lumi ce nau mai fost. 


Simion Cerăceanu 
IMAGINI FURATE 


O urmăresc... cu ochii 
Cât de încet s'aprinde 
Şi elegant întinde 
Strălucitoare rochii, 


Răcvarea de noapte 
Mă'mbată şi'neacă 

Spre faţa-mi se pleacă 
Spunându-mi doar șoapte 


Raze ce joacă şi mint 
Se nărue pal 
Apun după deal 
Selipu de argint. 

20 Febmuarie 1940 


Fănel Dumitrescu 
HIMERE 


A fost de-ajuns, 

Un semn ascuns, 
Al soartei celei făr' de milă, 
Şi, ca de vânt, o ruptă filă, 
Intâiul vis trăit în silă, 

Sa tot rotit, 

Şi a pierit! 


Stând, s'a desprins, 
Arzând, s'a stins, 
Din zarea-mi fără de noroc, 
Luceafărul în straiu de foc; 
Ca un palat din cărţi de joc, 
Tot ce-am clădit, 
S'a năruit! 


Ș'a mai rămas 
ca de ispas, 


Alt vis țesut sub clar de lună, 

Ce împletind din flori, cunună, 

li e sortit de-acum s*o pună, 
Pe un mormânt... 
Bătut de vânt! 


Căciulă Eugen 
SUNT INSETAT DE ORIZONTURI 


Sunt însetat de orizonturi necuprinse, 
Spre care-aș dori să m'avânt, 

In sbor mebunatec de zări neînţrânt, 
Dar îmi simt puterile încleştate, prinse. 


Mă poartă neliniştea tristă prin tindă 
Joasă, cu pereţi mucegăiți, umezi, goi... 
Sunt un biet icar cu aripi frânte, moi, 
Ce'ncearcă'n van puterile să-și prindă, 


„Din aprige chemări de zări necunoscute 
Im; sorb nădejdi acum... 

Rămân. în gânduri doruri, cum 

In amurg de toamnă, lângă îisvor, stau ciute.., 


G. Mezhea 


SCRISOAREA 


Prietene, a mai venit o primătară 
O simţi? Se plimbă la braț cu sourele sub 
(castani. 
E la fel cu aceia în care ne-a înbubocit 
[inima prima oară, 
Și la fel cu acelea care vor veni peste ani, 


Şi totuși, îți mai aduci aminte de alte 
[primăveri 
Când visurile roiau sub tâmr.le ca albinele n 
Istup, 
Plimbările noastre erau caravane de tăceri 
Ca seva în pomi ne mustia tinerețea în trup. 


Voiam atunci să luăm viața de coarne 
In braţele noastre pornite dela brazdă, 
[simţiam puteri de titani. 
Așteptam cu palmele întinse să ne toarne 
Bucurii, primăvara ce se plimba și atunci sub 
[castani 








16 Martie 1940 


——— 


CRONICA LITERARĂ 


Departe de marginea de țărm soarele înfipt, 

Imtinde aurii, sârme magice de argint 

Peste marea necuprinsă, piramidelor din 
(Egipt. 


Păcat că placheta d-lui Iftode s'a im- 
primat cu multe greșeli de tipar. Bă- 
nuiala unei erori de acest fel ne împie- 
dică să cităm şi sonetul de la pag. 35, 
ale cărei ultime două strofe sunt o ad- 
mirabilă realizare lirică. 

e 


Obiecţia pe care o aducem debutului 
d-lui Ion Maican, din volumul „Lucea- 
fărul de seară“ este lipsa de selecţie 
din versurile încredințate publicării. Fa- 
ță de vârsta sa, autorul a produs muit 
şi n'a șovăit să tipărească tot atât de 
mult. Ingrămădirea materialului împie- 
dică pe cititor să-şi facă o justă ideie 
despre talentul d-lui Ion Maican. Noi 
nu ne îndoim de existenţa acestui ta- 
lent, și-i surprindem semnul, în primul 
rând, în curajul de a „ataca“ teme 
greie. O temă grea socotim că este por- 
tretul de energie autohtonă ce încearcă 
să-l cioplească lui „Tudor“, 


Tăiat dintro stâncă 

De granit, 

Stejarii îi sunt fraţi 

Și soarele sfințit 

Cu palmele mari şi scrijălate 
De pământ, 

Tudor se înălța 

Dintre mări şi păduri 


Ca o umbră, ca un sfânt — 
Inconjurat de un chimir 
Brodat cu stele 

Și lacrimile mamii, 

A coborit haiducul 

Vântului și al morţii 

Şi după el, cu ochii dârji. 
Țăranii. 


Versurile termină cu viziunea de 
moarte singuratică a eroului. Vom re- 
cunoaște d-lui Maican că, la încercarea 
unor teme „pretenţioase“ îl îndeamnă 
o vigoare temperamentală interesantă. 
Uneori, tânărul autor dovedește că are 
exercițiul și aceea ce se cheamă „gân- 
dire“' poetică, ascunzând un sens sub 
versuri, ca în catrenul „Dorinţa“. 
Doresc miezul nopții, duios ca un sonet 
Din iarna desbrăcată de vânt și de strigoi. 
Din serenada dură a zilelor de apoi 
S'apară primăvara gătită de balet. 

(p. 42) 

Un alt semn al însuşirilor d-lui Mai- 
can îl vedem în putinţa de a folosi un 
anume riim de rezonanţe populare, 
într'o poemă iarăşi pretențioasă, cum 
ar fi „Imnul primăverii“. 


Prinţ de verde, primăvară, 
Te-a cerut în cununie, 
Verdele ținutului 
Huetul haiduculu; 
Flueratul vântului, 
Șoptitul pământului, 

(p. 6) 


Selecţia a cărei absență a regretăm 
din „Luceafărul de seară“, l-ar fi ferit 
pe d. Maican să dea tiparului versuri 
ce par nesincere din pricina facilităţii 
lor romanțioase, cum sunt cele dela în- 
ceputul volumului, în care vorbește 
depre „idealurile duse“, despre „lu- 
mini pentru chitară“, ete. Deasemeni 
trebuia să renunțe la compoziţii ca 
„Moartea la ţară“, unde versuri ca: 

„lon fecior de țăran 

Trage de o săptămână să moară“, 
aduc prea limpede aminte de o influ- 
enţă nefolositoare. Lectorul binevoitor 
iși va face însă părerea bună despre 
debutul d-lui Jon Maican, al cărui ta- 
lent îl va aştepta să se desfășoare. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





Dar anii mi-au lipit de tâmple numai dureri. 
lar primăvara aceasta, un dureros popas, 
Mi-a pripășit pe tâmple, am descoperit eri 
Flori albe, să-mi jure şi nădejdile ce-au mai 
[rămas, 


Ney 
NOCTURNE 


Am auzit-o cum pășşea, tiptil, 

Nevinovată, ca şi un copil, 

Din sânul ei de-argint căzu o stea, 

De parcă făcu zgomot pe podea. 

Atunci viața mi-a părut un vis, 

C nălucire, ca în paraais, 

Cu zâne ce veneau la un semnal 

De se-așezau la geamul ogival, 
„„Frânturi de vis patriarhal!... 


„Şi luna pe furiș s'a dus, 

Pe scrin un giuvaer mi-a pus, 
O rază, un mărgăritar 

Şi un crâmpei de vis în dar. 


LITANII 


Se clatină toaca 'm clopotniţa cerului 
Și dangăt de clopot sauden surdină, 
Frunzișul șoptește în stih de litanii, 
O rugă divină? 

Soarele-și face cale de foc printre nouri 
Și sângeră zarea cu ruze din ochi de balaur, 
Arhangheli ce poartă dreptatea'm săzduhuri, 

Cu spade și suliți de aur. 


Tămâe'n văzduhuri cădelnița florilor 
Şi stuhul pe iazuri se'ndoaie spre ape sfieinic 


Se scutură îeii şi ninge neant de petale. 
E totul cucernie,..? 


Și sufletu-mi tânăr, — petală de trup 
rătăcită, — 
Pluteşte cu frică din floare în floare; 
Se scutură teii, e singur... e singur 
Mi-e frică să nu mi-l 
dodoare!.., 


C. Grigorescu 


me 16 Martie 1940 








UNIVERSUL LITERAR 


fata Bărăganului 


Să te gonească ropote, 
De câna privighetorile 
Tac şi lasă zorile 
Să deslege șipote. 


Legendarul cavaler, 

Care-ar fi 'ndrăgit domnițe, 
S'a îmbolnăvit de cer 

Şi în loc de lămâiţe, 


Datu-i-sa un caval. 

Se spune că e cioban 
Şi că fuge dup'un val 
Cât ii, măre, Bărăgan. 


Valul zice-se căi fată — 
Cu faţa de lună nouă, — 
Că-şi spală ochii cu rouă 
Şi că nu e niciodată 


Prinsă'n hora mâinii lui... 
„.E1 tot fuge, și îl doare 
Miriștea că are soare 

Cât nu-i e cântecului. 


Totuși Ea s'apropie 

Şi se joacă, dropie, 
Pân'cen vraja Ei îl prinde 
Și sufletul i-l aprinde 


Pletele, de flăcări râu, 
Și le flutură prin grâu 
Şi se face că-l așteaptă 
Să-i sărute mâna dreaptă. 


EI s'apropie lunatec 

Şi-i şopteşte că se vrea 
Pururea să-i fie-ostatec, 
Dar pe cer mijeşte-o stea 


Și în noapte Ea se pierde. 
Cântecul, ca un oftat, — 

Poate-ar fi vrut s'o desmierde, — 
Porneşte, joc blestemat: 


— Să w'ai odihnă, să n'ai, 
Fără de inimă zână... 

Să te tot poarte de mână 
Fuga, chiar în zi de Mai. 





—— Acolo unde sfârșşeste lumina 


Se iviseră zorile. 

Un glas tainic îi spunea că se iviseră 
zorile, iar el îi aşteptă acum pe priete- 
nul lui, pendulul din sulragerie, să-i 
dea de veste cât e ceasul. Ar fi putut 
foarte bine să ajungă, bâjbâind, până la 
sonerie, să sune servitorul: și să-l în- 
trebe pe el cât e ceasul. 

In uitimul timp, insă, romancierul 
Nicolae Toma nu mai ură singurătatea, 
acea nesfârşită tăcere în tovărăşia gân- 
durilor. 

Dimpotrivă, se ferea, pe cât putea, 
de tovărăşia celorlalți oameni, de g:a- 
sul lor milos. 

intr'o zi, fără să-și dea seama de ce, 
a întrebat-o pe Diana dacă ochii lui nu 
se schimbaseră, umflându-se ca niște 
bulgări de pământ gălbui. 

Diana l-a asigurat că sunt tot atât de 
limpezi, ca şi înainte. 

Iși mai aduce aminte cuvintele ei: 

— „Ştiţi, maestre?... Parcă nici naţi 
fi 

Se oprise deodată, îngrozită de cele 
ce vrusese să spună, iar el, ca:m, îi com- 
pletase cu glas tare, gândul: 

— p„.Parcă nici n'ași fi orb'* 

In clipa aceea, Nicolae Toma ar fi 
vrut să-i  desvălue Dianei, multe din 
gândurile lui, dar îi eră teamă să no 
înspăimânte. 

S'a mulțumit, doar, să zâmbească. E 
atât de simplu să zâmbeşti. Cei din jur 
cred atunci că ești mulțumit şi împăcat 
cu soarta ta. 

Acum, el nu mai putea niciodată şti 
dacă cineva e sau nu mulțumit. 

Nu mai putea vedea niciun zâmbet. 

Zâmbetul? 

O contractare a mușchilor feţii. 

Așa! Fii mulțumită, Diana: Nicolae 
“Toma a zâmbit. E1 va ști că cineva e fe- 
ricit, doar atunci când va ajunge până 
la el cascada de sunete mai groase sau 
mai subţiri. Va spune: „Cineva râde!“ 
Şi atunci, poate, cineva va plânge cu 
hohote. 

Cineva! Cuvântul revenea des, în ul- 
timul timp, în gândurile lui. 

Cineva eră o ușe care se trântea cu 
sgomot, cineva erau niște paşi cari tre- 
ceau pe stradă sau un glas care ii spu- 
mea: „bună ziua!“ 

Nicolae Toma ştia că după mai mult 
timp, orbilor li se desvoltă într'atât ce- 
lelalte simţuri, încât pot să recunoască 
pe cineva după un simplu sgomot. 

Atunci va ști precis că uşa care se 
trânteşte cu sgomot este doctorul Va- 
sile Spătaru, care a plecat furios după 
ce i-a spus: — „Eşti un încăpățânat. De 
ce nu vrei să crezi că ai să te vindeci?'“ 

Va ști de asemeni că glasul care îi 
spune, sfios: „Bună ziua“, este Diana şi 
că pașii târșâiți sunt pașii cerșetorului 
care în fiecare zi, la aceeaș oră, trece 
pe sub fereastra lui. 

Deodată, Nicolae Toma și-a între- 
rupt gândurile. Pendulul din sufragerie 
a început să vorbească: ...„Bang“. 

Şi pe urmă, nimic, Vestise doar o ju- 
mătate de oră. Trebuia să mai aștepte 
30 de minute pentru ca să știe câte 
ceasul. 





In salcâmi să-ţi petreci Toamna 
Şi când vine Iarna, Doamna, 
Printre tristeţi să-ţi faci pas — 
Niciodat' să p'ai popas... 


„„ Dar i se taie mânia 
Când, în triluri, ciocârlia 
Strigă'n văzduh tinereţea. 
S'a pierdut toată tristeţea. 


Ca un cer cu lună plină, 
Vine valul şi se joacă — 
In volute de lumină — 
Iar, cu inima-i săracă. 


Atunci tăcerea o 'ndeamnă 

Să î se destăinuie: 

— Drag năer, nu ştii ce'nseamnă 
Fuga să tot dăinuie, 


Să pornesc mereu pe drum — 
Pe drumul plângerilor : 
Trebue să îiu tot fum, 

Inimii — frângerilor 


Și chiar când mi-e prea drag cântul 
Și aş vrea să mă opresc, 

Mi-aduc aminte cuvântul 

Pe care de-abia-l rostesc: 

— Eu sunt liniștea — şi-i mult, 


Dorul nu pot să-l ascuiţ; 
La mine nu va să sune 
Decât numa'nchinăciune.... 


« De-atunci, în fiece zi, 
Pentru cine-o auzi, 
Cântă fata, căci ciobanul 
Zice-se că-i Bărăganul... 


Trebuia să cheme iar amintirile și 
să le frământe ca pe un aluat dureros 
furat din sufletul lui, 

Curios lucru! Nicolae Toma poate 
vedea doar atunci când își adună a- 
mintirile. 

Il vede, parcă, pe doctorul Vasile 
Spătaru, îmbrăcat în halatul lui alb. 
Alb? Ce curios sună cuvântul ăsta. 
Albă e zăpada. Albă e hârtia. Așă spu- 
ne lumea. 

Ji aude și acum glasul: 

— „Nicolae eu n'am să te mint. 
Minciuna n'are niciun rost între noi. 
Boala ta e una dintre cele mai grave: 
Atrofierea lentă a nervului optic. Boa- 
lă ereditară...“ 

Au urmat apoi câteva cuvinte sa- 
vante pe care el nu le cunoştea. 

S'a enervat și a bătut atât de tare cu 
pumnul în masă, încât călimara s'a ră- 
sturnat lărgind o pată tristă și albastră 
pe zăpada unei coli de hârtie. 

— „Mai pe scurt, am să orbesc. Sim- 
plu, nu-i aşă? Și, mă rog, în cât timp 
o să se petreacă acest amuzant eveni- 
ment?...“ 





Sună atât de trist glasul doctorului 
Spătaru : 

— „Intr'un an“. 

— „Un an? Atât de puţin?“ 

— „Poate chiar mai puţin“. 

— „Mai puţin?“ 

Şi-a auzit glasul. Eră răgușit, ca du- 
pă o noapte de chef. De a.tfel, şi toate 
gesturile lui erau dezordonate, ca ale 
unui beţiv. 

— „Dar tu ştii ce înseamnă asta, Va- 
sile?'* 

] s'a părut atât de prostesc, răspun- 
sul doctorului: 

— „Te înţeleg!” 

Dar cum putea doctorul să-l înțe- 
leagă. 

Intr'un an, în mai puţin de un an, 
avea să se cufunde în întunerec. 

Nu eră nicio lună de când îşi trecuse, 
blând, mâna prin pănul Vandei : 

— „Ştii, doamnă Vanda? Noaptea 








Sonată 


Cum să cânt, spre mine şi spre Dumnezeu, 


Incărunţitele înainte de vreme tîmple ale iubitului meu, 


Dacă nu în smeriţ gând privindu-le, 

Ca pe o singurătate la margine de apă? 
Cum, înfiorată, să-i cânt mâinile, 

Vaca nu apiuplinuu-mi-re ae puze şi de obraji, 


Ca pe uoi Sunşinel Ciueși din tacerea cu aipasure melodii 


A une. neaumer:ţe ae coamaa giauni ? 


Cum să cânt către munţi și pietre şi către 

Cea de pretutinaeni a oumeuuor mulți neînțelegere, 
kaptusă- de arpore inalt Şi dragostea, 

Daca nu crezand ca doar moarta 

Yoate ii asemeni ior: cumputa și deplină? 

Raru-i pas l-a oprit lângă mine, 

Yacut, precum o raliasre ue umiște pe însorite culmi. 
(Sun işveptari pe care, de intovideauna, ie aduimi, 
1u — inima, tu — privire, tu — jamand umar 

Şi tu — gand al mtu; cutropite panâ ma, ieri 

be mcrememtă zâdarnicie...) 


Fiecare tăcere a iubitului e uluitor 
De asemeni cu nopțile-mi strâvezii, 
Cu traiteie-mi pe Jumatate zile, 

Fiece rostire a Lui 

Inseamna unauivasă împlinire, 
Fiecare privire a lui 

Se :veşte: negrăită aflare 

Despre mine insami — indrăgostita 

De omul insetatei mele închipuiri, 
Umul tanăr, la fel de singur şi de trist 
In cantecul trupului lui, ca şi Bine pribeag 








Prin anotimpur.le cerului 

Şi ale pămantuiui, 

Cu îngandurate mâini 

ȘI neințeles, ca iubirea dintre plante. 


In fiecare clipă de aici înainte se cuprinde 

Un început de minune 

Și din fiecare minune, iată, 

Mă înfirip şi cresc mătăsos, ca un val, 

Oglinaind — una câte una — fărîmile nemărpginirii, 
Vrăjindu-le, mărginindu-le... 


NICHITA TOMESCU 





(nuvelă) 


asta nu e noapte. Eşti tu. Fiindcă tu 
eşti mai mult decât o femee. Eşti 
Vanda... 

„„.Și atunci se născuse Vanda... 

Nu era doamna blondă, care-l ascul- 
tă fără să-l pricsapă. 

Fra femeea în care crezuse, pe care 
ştiuse că o so cunoască, fără ca, totuși, 
s'o întâlnească. Eră femeea care pentru 
el, trebuiă să însemne marea lui operă. 

Până atunci scrisese romane cari plă- 
ceau mult publicului. Poate, lucrul a- 
cesta îl și supără. Scrisul lui plăcea ca 
ua cântec la modă, ca un actor de ci- 
nematograf. 

Și nu așă ceva visă el. 

Vroia să realizeze ceva care să nedu- 
miriască, să trezească întrebări, 

Vroia s'o creeze pe Vanda. 

Și acum, când se credea atât de a- 
proare de visul lui, doctorul Vasile 
Spătaru îl vestea cu glas domol: 

— „Ai să orbeşti!” 

Ajuns acasă, eră parcă mai liniștit. 

Intr'un an și-ar fi putut realiză vi- 
sul. Vanda putea să ia ființă pe coalele 
albe de hârtie. 

A început să scrie mai mult ca nici- 
odată. 

Dimineţile îi găseau scrumiera plină 
cu mucuri de țigări, iar în caete îi în- 
mugureau gândurile. 

Zadarnic îi spunea doctorul Spătaru 
să nu-și otosească ochii. 

Vanda venea des pe la el, în camera 
în care fumul de ţigare se înfrăţea cu 
lumina verzue a lămpii de pe masa de 
scris, 

Ii prindea fruntea în mâinile ei mici, 
i-o răcorea. 

— „Nicolae, 
bești?” 

— „Da, Vanda, da!” 

Ce putea ea să priceapă? Ştia că Ni- 
colae Toma, cunoscutul romancier Ni- 
co:ae Toma scrie un roman pentru ea; 
şi era fericită. Ei nu-i spusese nimic 
din tot ce afiase dela Vasile. 

A suferit — se pare — când a aflat 
de orbirea lui. 

Nu mult după aceea, a plecat cu băr- 
batul «ei, în străinătate. Ca să uite... 

Nicolae Toma a rămas, singur, într'o 
cameră de sanatoriu. 

Singur, cu gândurile şi cu întunere- 
cul. 

şi aducea aminte de silințele pe ca- 
re şi le-a dat doctorul Spătaru pentru 
ca să în.ăture nenorocirea. 

Totul a fost zadarnic. 

Lucrurile se  petrecuseră chiar mai 
curând decâţ se așteptă el. 

Sora de caritate îi citea în fiecare zi 
scrisorile pe cari le primea dela admi- 
ratorii lui. Toţi „erau uluiţi“, toți „re- 
gretau marea nenorocire“. 

Ascultând scrisorile, Nicolae Toma a 
început din nou să zâmbească. Admira- 
torii lui! La fel ar fi scris dacă ar fi or- 
bit actorul lor preferat de cinemato- 
graf. 


atât de mult mă îu- 


Când s'a întors apoi, în casa lui, în 
odaia în care toți spuneau că nimic nu 
se schimbase, Nicolae Toma l-a chemat 
pe doctorul Spătaru alături de el şi i-a 
vorbit încet, cu toate că nu mai eră ni- 
meni în cameră: 

— „Vasile, să nu crezi că întunere- 
cul e atât de groaznic. Groaznic e alt- 
ceva. Uite, du-te la sertarul din dreap- 
ta mesei de lucru și deschide-l... Ai 
țăsit trei caete, nu-i așa? In ele am în- 
ceput eu s'o ascund pe Vanda, Vasile! 
Pe Vanda pentru care, poate, am orbit 
cu câteva luni mai de vreme decât te 


'aşteptai tu. Caeteie au să rămână în 


sertar. Trei, așă cum le vezi. Unul e 
scris doar pe jumătate. Acolo, în ulti- 
mul cuvânt al caetului, zace, Vanda, ca 
un tablou pictat pe jumătate. Acolo zac 
gândurile mele curmate...“ 

Atunci, doctorul Spătaru i-a spus să 
nu piardă nădejdea. Peste doi, trei ani, 
poate, va vedea din nou. 

Nicolae 'Toma a suris trist, 

— „Cuvinte cari se spun unui bol- 
nav“. 














Peste o săptămână, Nicolae Toma a 
auzit în camera lui, pe lângă paşii a- 
păsaţi ai doctorului, nişte paşi, sfioși, 
de femee. 

A tresărit: Vanda? 

Nu... Vanda eră departe, într'una din 
țările la cari visau ei, cu luni în urmă 
privind prospectele strident colorate, 
ale agenţiilor de voiaj. 

După glas, doctorul Spătaru părea 
vesel. 

— „Incearcă să-ți aduci aminte, scrii. 
torule. Atunci când  dădeai autografe 
junelor fete cari leşinau când îţi ve- 
deau părul sau îți auzeau giasul, eră 
printre ele și o fată foarte timidă. Se 
numea Diana. Îţi aminteşti?' 

Diana? 

Da! Nicolae Toma și-a adus aminte 
de numele acesta care revenea de câte 
ori îi apărea o nouă carte, 

Iși ridică ochii de pe volum şi în- 
trebă: 





COCA FARAGO 





de TRAIAN LALESCU 


— „Numele dumitale, dudue?*“ 

— „Diana!“ 

De tiecare dată, vroiă să scrie câteva 
rânduri frumoase, noui ca o primăvară, 
pentru fata asta sfioasă care nu uită să 
apară în iața lui, odată cu noua carte. 

Dar privea chipul acela urit, ochii 
spălăciți, coşurile cari păreau normale 
pe fața ei, ca şi gura sau nasul, şi de- 
dicația sună întotdeauna sec: 

„Domnişoarei Diana, cu simpatie“. 

Și mai jos urma iscălitura. 

De ce a adus-o doctorul în camera 
lui? Ca să-și bată joc de el? 

— „Uite ce se întâmplă! Fata asta 
este în oarecare măsură, nepoata mea. 
Să-ţi spun de ce e în stare: Mi-a furat 
odată o fotografie de-a ta. Da! E o mică 
hoață. Și acum are o singură dorință. 
Te roagă să o primeşti ca pe un fel de 
secretară. Tu să-i dictezi ce-ţi trece 
prin cap şi ea să scrie. Ştie să şi steno- 
grafieze. Strâmbi din nas. Nu vrei? 
Bun! Te las cu ea, să te cerţi“. 

Uşa a pocnit în urma doctorului Spă- 
taru, zar Nicolae Toma a rămas singur 
cu Diana. Singur cu fata care îi cerea 
la fiecare carte nouă un autograf. 

Ce putea să-i spună? 

-— „Duidlue dragă, e foarte drăguţ 
din partea dumitale: că te-ai gândit la 
mine în halul în care sunt. Dar, crede- 
mă, nu mai sunt în stare nici măcar să 
dictez ceva. N'am nicio idee. Nimic“, 

Diana nu s'a mai intimidat cum făcea 
de câte ori îi cerea un autograf. 

— „De ce nu spuneţi adevărul, ma- 
estre?'* 

— „Ce vrei să spui prin asta?“ 

— „Știu prea bine că lucraţi la un 
roman. Mi-a spus-o şi unchiui meu“. 

— „Vasile este un vorbăreț care exa- 
gerează“. 

— „Nu. Este un om care a spus ade- 
vărul. Eu plec acum. Dar să știți că lă- 
sând romanul neisprăvit, vă faceţi 
dumneavoastră un rău. Au să vă chi- 
nue oamenii din pagini. Au să vă strige 
să veniţi lângă ei“. 

De unde putea să știe Diana, tainele 
lui ? Vasile nu-l înţelesese. 

E 3 „Diana je 

— „Da, maestre?“ 

— „Caută în sertarul din dreapta 
mesei. Sunt acolo trei caete. Unul e 
scris pe jumătate.  Citește-mi uitima 
frază...“ 

— Vanda privea toate drumurile, 
pe care doar el le cunoştea“. 

— „Scrie, Diana... Ivan, dă-i mâna 
și pornește cu ea spre soare...“ 

Au trecut de atunci patru luni. În 
fiecare zi, la ora 9 şi jumătate, dimi- 
neaţa,., Diana intra în odaia lui şi el 
începea să-i dicteze. 

Din când în când îl întreba și ea câte 
ceva. 

Avea în glas accente grave şi triste 
Ge orgă. 

Da! Impresia asta i-o făcea glasul 
Dianei. 





(Urmare în pag. 6-a) 


Cronica 


EXPOZIȚIILE : PETRAȘCU, ISACHIE, 
SARBU (DALLES) ; BĂLȚATU (ATE- 
NEU); CIUCURENCU (FOYERUL TEA- 
TRULUI COMEDIA) ȘI PANTELLI- 
STANCIU (UNIVERSUL) 








Expoziţia d-lui Petraşcu este mai mult de 
cât o manifestare obişnuită de artă, ea e ex- 
presia cea mai pură, încoronarea unei ca- 
riere excepționale, Opera d-lui Petrașcu e 
ca un fruct minunat, copt încet, un fruct în 
care e închisă lumima, că!dura soarelui şi 
seva generoasă a pământului. Opera d-lui 
Petrașcu și-a făcut încet loc în public, fără 
salturi, fără ascensiuni ameţitoare şi fără 
umibitoare scăderi. D-sa a debutat în mijlo- 
cul antipatiei şi neînțelegerii generale, atât 
din partea pubiicului cât şi din partea ar- 
tiştilor, 

Impreună cu Luchian era oarecum tolsrat 
dacă nu nedreptăţit în expoziţii. Astfel, din- 
tre marii noştri artiști Luchian, Andreescu, 
Petrașcu — spre norocul nostru trăeşte îm- 
plinind până la un soroc pe care-i! vrem cât 
mai îndepărtat o strălucită misiune arătân- 
du-ne cât ar fi putut face și ceilalţi dacă ar 
fi fost dăruiţi cu o viaţă. 

* 

D. Lioneio Venturi, în prefața catalogului 
expoziţiei aseamănă opera lui Petraşcu cu a 
ui Monţicelii. Ne îngăduim să nu fim de be 
de părerea d-sale. Punctele comune care ar 
ispiti să sa facă o asemănare între aceşti do: 
artiști sunt probab'l: bogăţia tonurilor şi o 
oarecare întiinare rătra exuberanţă, către fast, 
dar diferența e prăpăstioasă între ci. Exube- 
ramța, gustul picturii lui Momticelli, e super- 
ficiaiă şi aneodotică, obținută cu bitumuri, 
cadm'um şi prutrun joc de con'naste cari 
nu au nimik aface cu culoarea d-lui Petrașcu. 
Tabloui d-lui Petrașcu nu strălucește prin 
contraste de valori ci prin asocieri de culoare 
al căror secret îl are numai venerabilul nos- 
tru meşter. Mereu tânăr, sau mai bine zis 
din ce în ce mai tânăr, d. Potraşou esle o 
pildă vie a artistului de genială intuiție. Tem- 
peramentul său, — unic — 0 excepțională 
inteligenţă coloristică fac din d-sa cel mai 
autentic și cel mai mare pictor româm. Ex- 
poziția actuală, atât de impresionantă nu 
trebue pierdută. Ea are proporţiile unui evs- 
niment atât de important în cât cei ce nu 
vor fi văzut-o vor trebui să regrete mulți 








plastică 


de PAUL MIRACOVICI 


ani prilejul celor mai alese emoții de artă. 

In sălile alăturate la Dailes, expun d-nii 
Isachie şi Sârbu. Am spus și altă dată bu- 
nele noastre păreri despre portretele d-lui 
Isachic. Elev al lui Mirea, d-sa își apropiase 
un meșteșug pe carc-l mânuia cu o deose- 
bită virtuozițate, Trebue să spunem că şi 
acum 'preterăm lucrările din această epocă. 
Portretele d-sale erau mai construite, mai 
îngrijite. 

De data aceasta d-sa se abandonează ex- 
tremei uşurinţi ce a căpătat printr'o lungă 
experienţă. Dacă ne îngăduim aceste obser- 
vaţii e că ne adresăm antistutui cu deosebiti 
de mari posibilități care e d. Isachie. 

In sălile din dreapta, revedem iemile, pei- 
sajele dunărene și scene:e cu lipoveni ale 
d-lui Sârbu. Din aceste locuri unde d-sa 
trăuște cea mai mare parte a timpului d. 
Sârbu ne aduce mărturii pitoreşti, sumare 
adeseori dar unde reușește să redea atmosfe- 
ra inceţoşată a dimineţelor şi aspectul bizar, 
pe care il ja câte odată Delta, Și de data 
aceasta, expoziţia d-sale e închinată Dunării 
și celor care trăesc lângă ea. 

D. Băiţatu expune ia Ateneu lucrările sale 


din ultimul an. Și de data aceasta — ca în 


toţi anii — se remarcă o schimbare în fac- 
tura d-szie. D. Bățatu e un etern azmul- 
ţumit. Când exuberant, când grav, pe paleta 
d-sale se acordă toate sentimentele. Spre 
norocul nostru căci fiecare din aceste schim- 
bări nc arată o față nouă a talentului d-sa:e, 
Da data aceasta, în operele d-sale se așterne 
o intimă melancolie deși câutlăriie sale cro- 
matice tind către o mare varietate în amă- 
nunt. Naturile moarte, în tonuri caide, res- 
piră o moiomă pace. Armoniiia sunt de o 
aleasă distincţie, Balcicul chiar, atât de v:0- 
lent uneori, e redat de d. Bălțatu în tonuri 
reținute, ajustat parcă unei viziuni interioare. 
De aitfel, dela începuturi și până acum în 
pictura d-lui Bălțatu poezia a avut întotdeau- 
na o importanţă deosebită. E o caracteristică 
pe care şi-a păstrat-o prin toate avatarurile 
sale, catasterisiiră ce dă atât farmec tutu- 
ror Jucrărilor d-sale. 

“Ciucurencu expune la „Comedia“ un nu- 
măr restrâns de pânze. Fiecare însă e un 
poem de culoare și de armonie. 

Dintre pictorii noştri Ciucurencu e acel 





Primâvara Nouă 


A venit mai de vreme la balul ei, înainte 
să se aprindă luminile ghioceilor. Sa în- 
ghesuit peste iarnă; aproapa ieșită din traista 
tui Moş Crăciun. Tânără. Proaspătă. Ca o 
fată venită mai devreme din vacanţă, sosită 
la o oră când nimeni nu-i acasă să-i prindă 
în braţe bucuria — valiză. 

A venit tiptil, cu picioarele goale pe ză- 
pada ce nu se da topită — trenă lungă a 
iernii cam pleca — a închis ochii tuturor 
cu mâini parfumate de zefir, întrebând cu 
ciripit de păsări pe care na știut să-l pre- 
facă: Cine-i? Am ghicit inimile înaintea 
buzelor şi am răspuns: Bine ai venit, primă- 
vară! Și ea a zâmbit soare. 

Oamenii toți: s'au roșit că n'au aripi. Ciungi. 
Ar fi parnit cu toții în primăvară, lăsând 
pământul pustiu. Deodată tot ce nu era ea 
le-a părut fără înţeles, şters, uitat. Altfel 
ca la turnul lui Babel, au uitat toţi limbile 
care-i deosebeau și s'au înțsles țtoţi întru 
primăvară. Au uitat că săbiile sunt zăngănit 
spre moarte şi le-am crezut bune numai 
pentru răsfrânt razele soarelui. : 

S'au frânt gratii de închisori și au sburat 
porumbei din suflețe. Au bătut !in, mân- 
gâiat, c.opote de biserici. Singure, fără clo- 
potar. Şi nu s'a mirat nimeni. Sau legat 
frăţii de cruce între oameni care se întâl- 
neau pentru prima oară. Sau iertaţ păcatele 
vechi, sub cerul de primăvară — imens pa- 
trafir al Domnul. Avarii şi-au r:sipit co- 
morile și savanții sau jucat în nisip. 

Curând au aflat vestea şi pomii. Și cum 
altceva măi bun nu știa să facă, au înmu- 
gurit. Cași cum ar fi bătut primăvara cu 
confetti. Te așt=ptai să-i auzi chicotind, ca 
după o glumă. 

"Şi vântul, — maestru de ceremonie — se 
agitase grăbit daia unul lu altul, le spunea 
tuturor, pentru a mia oară seoretul. Plimba 
hârtijuțe pe străzi. Fâifi:a steaguri. Se în- 
curea în vreun păr blond ce so lăsa mân- 
gâiat ca d=-o bunică. (Extenuai, zzul ci! mi- 
titel tocmise arcași cu ziua). Ă 

Ii rămăseseră oamenii, toți credincioşi pri- 
măverii, de anul trecut; păstraseră cu toţii 
cuiburile  pentmu rândunciele ei şi inimile 
pentru lumina ei. 

Se întorcea la ei şi parcă cei se întorceau 
la ea; puţin sfioşi, gata să-i ceară iertare. 

Zâmbsau şi copiii cu dinţii de lapte (unul 
mai mult decât anu! trecut) spre pi:măvală. 
Unii se mirau cum de nu-i Paște, și vroiau 
să meargă la Denii, 





Şi pancă toate cărțile erau nescrise și toate 

frunțiio fără cutale  încruntărilor, Totui 
simplu, uşor, înţeles dintr'odată. Și mai 
ales totul nou, inaugurat atunci, în văzul 
tuluror, ca o expoziţie. 
"O impezime mare apropia stelele de a- 
dâncuri. Toţi şi toate erau alături. cot la cot. 
Atât de aproaps, încât o şoaptă a unuia ar 
fi auzit-o tot pământul. Din când în când, 
bătăi!'e inimior făzeau o larmă mare, asur- 
zitoare. 

Dar, de cerul szuturat şi primenit al pri- 
măverii rămăsese agăţat, de un ciucure, 
balaurul. Dintr'un colț de cer a pornit norul 
cel negru să vămuiuscă razele soarciui, să 
rupă punţiie de lumini între cer şi pământ. 

Cu feţele umbrite de nor, oamenii nu s'au 


mai cunoscut. 
G. |. FLORIAN 


UNIVERSUL LITERAR 


care a dat un înţeles pur, nealterat de nicio 
altă preouupare culoarei. e : 

O femee lângă fereastră, o glastră cu flori, 
o roche vărgată, sunt admirabile pretexte 
pentru Ciuourenou de a realiza cele mai ra- 
finate compoziţii cromatice. Privitoruiui in- 
diterent i se va pare că tablourile lui Ciucu- 
rencu sunt pictate cu multă ușurință dar e 
o mare greșeală de a-l judeca astfel. Un ta- 

„ou de Ciucurencu cere mai mult efort in- 
telectual decât un portret academie „mărime 
naturală“ căci pe lângă sensibilitate, talent, 
el acordă și spiritului un loc tot atât de im- 
portant. Aceasta o fac foarte puţini artişti, 
do aceea avem o proporţie atât de mare de 
tiivialități. O expoz.țe ca iuti Ciucurencu insă 
ne răzbună în bună măsură de ele. 

In sala ziarului „Universul' expune d. Pan- 
teli Stanciu, portrete, flori și peisagii, D-sa 
are o certă înclinare pentru portret, dovadă 
cele expuse. 

I-am dori însă d-lui Panteli Stanciu să 
mai uite puţin din învăţăturile academiei. 
D-sa are un incontestabil meșteșug şi o mare 
putere de muncă dar am dori ambiţiei d-lui 
Stanciu um prizont mai larg decât disciplina 
prea strâmtă a regulilor academice, D-sa ştie 
meserie. Prea multă. Acum, să dea frâu liber 
fanteziei, nu va avoa de cât de câștigat. 








16 Martie 1940 zace 


Cronici germane 





Simbolul lui Tonio Kroger 


Nu o seacă „analiză literară” avem de 
gând să facem în rândurile ce vor urma; 
lăsăm altora sarcina de a diseca nuvela lui 
Thomas Mann, care este una dintre cele mai 
reprezentative ale literaturii mondiale. Noi 
vrem să desprindem numai simboiul «i, 
brodând câteva refiecții pe marginea sa, 
pentrucă n: se pare un lucru nespus ae fru- 
mos să trec: dincolo de materia cărţii, de 
hârtie şi cerneală, pentru a întreprinde a- 
ceste încercări, 

„Tonio Kroger“ e o carte care oglindeşie 
mai bine decât oricare alta pe omul-vreator 
al zilelor noastre şi tocmai de aceca ni se 
pare a fi un simbol etern, care va trcbui să 
devie o noţiune ca Harpagon sau Romeo, de 
pildă. lată cum îl defineşte îniro prefaţă 
franceză, scriilomui Edmond Jaloux, pe acest 
ciudat personagiu: „Thomas Mann y traite 
de lisoement profond de lartiste dans la 
sociâi€ ct aussi des innombrables desirs qui 





Simple note 


Voltaire și citeva pogoane de .zăpadă 


Oamenii nu pot fi mâăsurați numai prin re- 
alizările lor, ci adesea şi prin erorile lor. 
Deaceea semnalarea acestor erori și comen- 
tarea lor, nu ține numai de domeniul ştiin- 
țiticismului de amănunt sau de o bolnavă 
dorință de contradicţie; dimpotrivă, ele pot 
sugera uneori semnificaţii ale căror orizon- 
tuzri să depășească discuția unui singur om. 

Un astfel de „amănunt semnificativ n; se 
pare, spre exemplu, acela semnalat de d. 
Gabriel Louis Jaray în excepționala lucrare, 
apărută aproape doui ani în urmă, intitulată 
„Lrempire francais d'Amerique'“. 1) Este vor- 
ba de atitudinea pe care a avut-o faţă de 
începuturile imperialismutuj colonial fran- 
cez, tilozotul dela Ferney. Istoria colonială 
a omenirii, cu atâtea piedici câte a cunoscut, 
au a întâlnit însă niciodată o înverșunare 
mai acerbă, un „veto“ mai categoric decât 
cel opus de Voltaire cuceririi a ceeace el nu- 
mea „quelaues arpents de neige du Canada”. 
Socotesc ridicol a se mai sublinia astăzi 
eroarea acestei atitudini pe care politica lu- 
doviaană avea so adopie mai tarziu, spre 
a îngădui ca alte state să-şi construiască din 
cele „câteva pogoane de zăpadă“, imperii de 
care Franţa avea să fie lipsită. 

S'ar putea privi această atitudine ca deter- 
minată de o explicabilă lipsă de informaţie 
sau de o şi maj explicabilă lipsă de orizont 
politic; cred totuşi că deslegarea se poale 
afia în însăşi structura spirituală voltairiamă. 

Când d. Georges Goyau — academicianul 
de largi orizonturi — discuta această atitu- 
dine și afirma că Voltaire nu făcea altceva 
decât să continue gândirea clasică, preconi- 
zând viața sedentară pe care ne-o înfăţi- 
şează poezia Hatină, d-sa atingea în adevăr 
aspectul esenţiai al acestei atitudini, fără a o 
rezolva însă. Era oare această pavăză a 
porideraţiunii, a măsurii şi a bunei cuviințe 
veprezentată de spiritul latin, isvorul prin- 





Trec NOuri... 


Trec nouri deși spre dealuri, marame cenușii, 
Și soarele apune cu pâlpâliri alene. Ş 
Azi, vântui serii-şi plimbă condurii mici, zgiobii, 
Până ce orizontul irumpe alte scene... 

Răspântie de vacuri trăim cu 'nseninare. 

Pe alte reci tărâmuri e zvon de mare siadă, 

Şi oşti întregi de pază într'una la hotare, 

Ţin mâna strâns pe armă, nu vor să cadă pradă, 


Fără de luptă aspră, jertfindu-şi tot avutul, 
Părinţi, odrasle, sânge, o brazdă să nu dea 
Duşmanului ce mâine va pângări trecutul, 


De nu-i vor zdrobi ţeasta. și geniul rău din ea. 


Români de pretutindeni, nu-i timpul de huzur... 
Azi, orice oţelire la piept de ne străluce, 

E umărul de frate pus fără înconjur 

La dăltuirea Oastei ce la izbânzi ne duce... 


Din mult-puţinul vostru, cu toată "nsufieţirea, 
Turnaţi un nit de aur şi înzestrați Armata. 
Duşmanul cel de moarte dispare când Oştirea, 
Prin tunuri și oţele, răspunde: „Suntem gata!“ 





Cronica ideilor 








Cuvântările lui Krishnamurti 


Vechiul îndemn al filosofiei vedice (noa- 
derarea la viaţă, înfrângerea rezistenţelor 
telurice, înfrânarea oricăror inerții pămân- 
tene) — este actualizat de Krishnamurti de 
o manieră neconvingătoare. Iată o afirma- 
țiune în acest gen: „unde este atașare, a20!0 
este și frică, însă din ncataşare nu rezultă 
neapărat eliberarea de fnică. Suferinţa poale 
determina pe om să sc deiaşeze da orice. 
Insă această detaşare nu este altoevm dacât 
un fel de a se apăra contra suferinței. Acum, 
fiindcă toţi oamenii au ceva de apărat, ca 
spre ex.: dragoste, posesiuni, idealuri, cre- 
dinţe, concepţii, cari compun rezistența nu- 
mită „eu', este zadamit: să se întrebe “um 
să scape de „eu“ cu multele iu: straturi d= 
dorințe şi temeri... Chiar şi dorința de a se 
elibera de „eu“ este o altă — și mai sigură 
— formă de autoprotecție, (p. 27). Mai îna- 


de MIRCEA MATEESCU 


inte ni se spune: „mintea a strâns câteva 
culori, câteva comori şi vrea să le păstreze. 
Indată ce se pune în discuţie valoarea aces- 
tor pasesii, frica se redoșteaptă“ (p. 25). 

Trebue semnalată atât greșita înțelegere a 
„eului“ cât şi prezumțioasa interprotare a- 
cordată funcțiuni: fricei. Din moment ce 
„eul“: este raportat la noţiunea de valoare în 
sine nu ja aceia de valoare biologică — cum 
îl înţelege Krishnamurti — atunci el nu mai 
poate îi nici infirmat nici considerat ca o 
rezistență pământeană. Valoarea cului con- 
sistă în chiar depășirea condiţiei vegetale. 

Numai psecudovaloriie care ţin de eul b:o- 
logic — generează frica, adică instinctul fi- 
ziologic de conservare, astfel! cum îl înţelege 
KRrishnamurti. Ă 

Kierkegaard, dar mai cu seamă Heidegger 


CONSTANTIN COJAN 





au putut vorbi despre „teamă“ ca de un 
sentiment fundamental al existenţii, capabil 
să provoace transcendenţa eului. Insă nu 
despre o astfel de „teamă“, cu rost profund 
mstafizic, vorbeşte Krishnamurti: „teama“ 
heideggeniană, ca și „angvissa“ lui Kierke- 
gaard își află rădăcinile în acel „dubito“ 
radical al lui Descartes, adică într'o tradiție 
veritabil meta-fizică, una care nu se referea, 
definind eul, la condiţia inexorabil biologică 
a eului. Este col puţin trist să constatăm 
la un gânditor pretins „spiritualist: o atare 
înțelegere a eului. Şi apoi, se p.edează chiar 
împotriva bunului simț atunci când se afir- 
mă că frica intervine pentruca să apere e- 
goismul unor „valori“ printre care se pre- 
numerară : credinţa, idealurile, etc. 

Nu este adevărat că idealurile și credința, 
întrucât există ca realităţi, devi ca valori 
in sime, formează o „rezistență“ de care 
trebue să ne eliberăm. Sar putea susține 
teza contrară, Autori ca Scheler şi Hart- 
mann de ex. într'o remarcabilă teorie a va- 
lorilor, au postulat credința drept valoare 
absolută (Wert-absokutismus). Intr'o aseme- 
nea teorie, nu se mai poate admite că va- 
lorile religioase sunt un refugiu provocat de 


de COSTIN 1. MURGESCU 

cipial al atitmdinii lui: Voltaire? Răspunzând 
afirmativ, d. Georges Goyau se opreşte — 
mi se pare — la jumătatea drumului, pen- 
trucă acest, „spirit latin“ se alătura numai 
încidental lui Voltaire, sau invers. Cauza 
primă este structura lui „lucidă“, de iîn- 
țelept. 

Luciditatea înseamnă a măsura şi a aduna; 
ea capătă deaceea în orice manifestare a ci, 
un sens centripetal. 

Duhul imperialist — co'onial — se apropie 
până la limita confuziei de aventură; aven- 
tură care înseamnă a împrăștia şi a dărui, 
care are prin urmare o direcţie „derutantă“ 
centrifugală. Desigur, nu e vorba de sensul 
donch:hotesc al aventurii; i-aş ţărmuri mai 
bine înțaiesul spunându-i, fără intenție de 
paradox, „aventura organizată“ care se su- 
prapune însăși liniilor valabile ale istoriei. 

Voltaire a fost unul din cele mai lucide 
spirite ale omenirii; nu era natural ca cl să 
fie unul din cei mai înverșunaţi adversari 
ai „aventurii coloniale“ ? Cu atât mai mult, 
cu cât imperialismul colonial — în atmos- 
fera timpului —- se putea identifica uşor cu 
„măsurarea“, cu nebunia. 

Nu ştiu dacă nu cumva luciditatea are 
ceva comun cu „optimismul satisfăzut“ de 
esență horaţiană; în orice caz, aventura por- 
neşte din revoltă, mănturisită sau nmăr- 
turisilă, justificată sau nejustificată, De at- 
fel, faptul a fost constatat și confirmat de 
istorie, care atribue cele ma: mari cuceriri 
de imperii coloniale luptelor religioase din 
metropolă, adică disperării  cdlor înfrânți, 
care se dăruesc hazardului pentruca pe-un 
„pogon de zăpadă“ să poală ridica din nou 
catedrala de iluzii a acelui „mai bine“. Dar 
nu este aceiaşi cauza tuturor aventurilor, a- 
dică tuturor cuccririlor istoriei ? 

Eroarea însă — prin luciditate — comisă 
da Voltaire (care este croarea „vechiului re- 
gim“) nu conduce ca oarecum către o negarea 
a sensului raţional, cuminte al istoriei? Lu- 
ciditațea în politică duce Ja istoria evolutivă 
aş spune: paşn:ră, în măsura în care se con- 
formă unor legi ce ni sc impun, în timp ce 
Aventura duce la ruperile istorice, pentru 
care a pledat cu atâta fermitate, la noi, d. 
Emil Cioran. Din momentul însă în care am 
atribuit aventura aisperării, cărcia nu i se 
poate cere. vreodată sens creator, decât în 
extremis, la absurd (ea însăși fiind o ati- 
tudine supremă), înseamnă a provoca dis- 
cuţiuni care ar depăși cadrul unor „s:mple 


note“ şi care se vor cere urmărite — până 
ta limitele unui studiu — întrun at cadru. 


Cartea d-lui Gabriel Jaray îndeamnă însă 
şi la ate reflecţii; dacă ar fi să pomenim 
numai de împrejurarea pe care o sublimiază 
d-sa, în care ideea relisiousă -— prin antîna 
mistonarismului apostolice —- premerge celei 
politice și militare, pe însuși terenul acestora 
din urmă. 

Ne-am oprit înadins numai asupra „gue- 
vilei“ tui Voltaire cu „posonul de zăpadă“, 
pentrucă ni sa părut semnificativ nu atât 
pentru fisura filozofului francez, cât pentru 
atitudinea lucigităţi: — indiferent de formele 
singulare sau colective pe care le îmbracă 
„— în fața cuceriritor istoriei. 





1) Paris, Armand Colin ed. 


„frică“, dar apare firesc să se pretindă că 
ajungem la credinţă abia atunci când am 
depășit ceeace Krishnamurti numește „con- 
diţionare'“, „rezistența“ —- adică ordinca ve- 
getală a eului. 

Dacă, dimpotrivă, Krishnamurii nu înţe- 
lege teama ca pe un sentiment identificat 
în condiția pământeană a omuiui, dar — a- 
semenea lui Descaries. Kierkegaard.  Hzi- 
degger — în sens metafizic, — abia nu mai 
înțelegem rândurile următoare: „numai 
în  libertatsa necondiționată se poate 
găsi: adevărul; cceace inseamnă că numai 
fiina asifel liber, poate fi vinova el însuşi. 
A fi om întreg in toată ființa, înseamnă a fi 
necondiţionat. Dacă cineva are vreo îndoială 
vreo dorință pusională, sau vreo temere, de 
orice natură, sau în orice fel, aceasta im- 
pune minţii sale o condiţie şi zădărniceşie 
găsirea ultimei soluții peniru  multeie lui 
problome'“ (pag. 70). „Libera necondiționare“ 
cred că este o stare improbabilă, dacă nu 
chiar, teoretic inadmisibilă. Dacă am admite, 
optimist, că omul se poate elibera măcar 
pentru o singură dipă de condiția lui bic:o- 
gică, ori că o poate uita, un singur moment, 
— mi se pare imposibil să se admită că omui 


de ȘTEFAN BACIU 


iourmiient dans sun âme, alterent et vivi- 
lient sa pensonnasite“, Inconcestabil că sim- 
bolul este întrucâtva vulgarizat în aceste cu- 
vinte, insă tematica şi preocuparea lui Tho- 
mas Mann, sunt bine puse în lumină. Dacă-mi 
va îi îngăduită o mică paranteză pur persona- 
lă, voiu ațrage luarea aminte asupra unei mi- 
nunait dar acpretenţioase cd ţii germune a a 
oslei Duvue, cu b jiteră Lina, pe-v nare aibă 
de tot, împodobită cu desene de-un dulce şi 
drag dandysm, cărţulia din „SS. Fischer-Ver- 
lag” mi-a cazut în mână acum câţiva ani, în 
bibi:oteca păârinvească. A lost un prim far- 
mec, implinit apui cu fiece pagină întoarsă. 

Tonio Kroger, amestec de nord și sud, 'ne- 
liniştit şi framantat, trăiud copilăria undeva 
în miazânvuaple, intrun oraş de negustori, 
îşi descopere pe zi ce trece însingurarea și 
iși dă scamu de golul care e intre EL şi 
oameni. Călătorii, discuţii, plăceri, în- 
toarceri pe meleagurile copilăriei, nimic din 
toate acestea nu vor mai fi indestulătoare şi 
bune pentru creatorul şi omul din carte. Ba 
chiar mai muit: nici iubirea nu-l va mai pu- 
tea împăca. Crese și dsscresc atâtea ape în 
suiletul său, încât nimeni (și nici chiar ei) 
nu i le va putea desiuşi, 

In atâtea seri de solitudine ni l-am apro- 
piat pe Tonio Krâgor, de atâtea ori am stat 
la stat cu cl, i-um frunzăvit de-atâtea ori 
destinul, încât erau clipe în cure avocam von- 
v:ngerca că Fonio Krâger trăește. Și, să nu 
se sperie cctitorul, adevărul e acesta: Tunio 
Kroger trăeşte. Sunt eu, esti tu, în fiecare 
du noi se agită cate pil.n din sufletui a 
cosiui mare duh. Iată dece o scrie întreagă 
de oameni trebue să-: fie adânc recunoscă- 
toare muareiu: scriitor german. Căci oare nu 
e un dar neprețuit, ca în ceasurile cele mai 
tulburi şi mai haotice ale existenţei, să te 
poţi afla laţă în faţă cu un alt om, care 
poale ii în acelăș timp o parte din tine. în- 
suți? — Iată: mişe mâna și omul din ogiindă, 
o mișcă şi e, la tel cu mine. Nu sunt singur. 
— lată: dragostea ma ingenunehiat și stau 
îndoit, cu botul adu'mecănd ţărina şi ina- 
intea mea, un om la fel cu mine, sângeră 
din acceaşi rană. Oare nu poţi spune: „te 
binecuvânt, îrate al mcu, care-mi dulceşti 
singurătatea atât de amară!?', 

Fiecare diutre oameni care a suferit in 
spirit, poartă cu el stema unei autentice no- 
bieţi — iaţă un adevăr. care devine din ce 
în ce mai banal, pentrucă o rană în suflet, 
va lăsa urme mai adânci decât o mână ruptă. 
Şi acea rană, nimeni cintre noi nu o va pu- 
tea arăta cu degetul, seratimii și heruvimii 
sunt cu mut dincolu de noi, 

Un om, iată mai presus de toate „simbo- 
lul Juj Tonio Krâger“, Un om care se îndo- 
ește, care se biciueşie, care plânge și sângeră 
întru aşteptarea aceiui calm, pe care ni se 
pare că nimeni din!'re aceșii oameni nu-l 
va ajunge vreodată, tocmai fiindcă îl merită 
mai mult, Nimeni n'are voie să se înduioșeze 
de e), nimeni nu va pulea pătrunde în el şi 
cl va tăcea. Iată marele semn care distinge 
pe om, de oameni. 

„li admir pe acei cari, plini de siguranţă 
și răceală, se aventurează pe drumul care 
duce spre frumusețea prandioasă și derao- 
nică, pe acej ce disprețuiesc pe „oameni“, 
dar nu-i invidiez. CĂCI, DACĂ UN LUCRU 
E IN STARE SĂ FACĂ DINTR':UN LITE- 
RAT UN POETI, ACELA E DRAGOSTEA 
BURGHEZĂ PE CARE O RESIMT PEN- 
TRU TOT CE E OMENESC, VIU ȘI OBI- 
CINUIT“. Da! 

“Creatorul nu e un om descărnat, desiipit 
de toate contingențele omenești, cu toatecă 
micul său univers e altul decât mareie, cel 
de tcate zilele. Inţelagerca, iubirea, ataşa- 
mentul, munca, locuința şi confortul — iată 
atâtea şi atâtca noţiuni care nu pot fi ab- 
strauțiuni pentru omul care ştie să-şi tră- 
iască răstimpurile de solitudine. „Dragostea 
burgheză pentru fot ce e omenesc“, iată 
vealilatea pe care „s:mbolu!l lui Tonio Kr5- 
se!" o opune tuturor aberaţiiior care fac din 
creator, din artist, un murdar și desordonat 
«pactru, purtându-și plete:e prin nori şi um- 
piându-și ghetele cu apă. 

Insă marea pildă a nuvelei lui Thomas 
Mann, este cu totul alia: „dragostea bur- 
ehsză pentru tot ce este omenese"! iată chaia. 
O casă cu largă lumină năvăiind pe ferestre, 
un biurou tandru şi plin de cărți. fumul unei 
țizări şi mânvâetoarea prezență a unei fe- 
me:. Muncă, dăruire, câlători:, viață, iată 
numsle adevărat al lucrurilor, iată simbo- 
ul lui Tonio Krogcr. 


a Pa A a N Rp Ran ERA a E Rp Ra E at N e et a ta ae aa eta 


poate, un singur moment, să înceteze de a 
mai fi un „animal melafizic“* cum se expri- 
mă Schopenhauer — adică să piardă me- 
moria aceiei „înqoiel:“ fundamentale — care 
nu este de ordin biopsihic cum crede Krish- 
namurti — dar de ordin intim metafizic, şi 
ca atare struviura imanentă conştiinţei. Aş 
spune chiar că îndoiala are o realitate onto- 
vogică şi o funcţiune clică pe care Krishna- 
muri. ca orice uminist spirituziist, nu le 
cansideră. 

Este uimitor tolusi „saltul“ nemotivat pe 
care il face cuvântă'orul indian -— dela con- 
statăriie despre „reabitatea condiționării“” (în 
ordinca condiționării am întâlnit: valorile 
ideale, credința) — la conchuziuni opuse, de- 
sisur vaabile, însă nosprijinite pe restul 
afirmaţiunilor. Deaczia subseriem următoa- 
rele rânduri ale lui Krishnamurti, având în 
vedere tocmai precaritatea atitudinei inițiale: 
„omul poate ajunge la o stare în care nu 
există frica şi  accasta este starea în care 
poate cunoaşte extazul, realilatea, pe Dum- 
nezeu. Dar până când nu se eliberează cu 
desăvârşire şi integral de orice temere, pro- 
blemele lui cresc fără nci un sens sau scop 
şi îl conisșesc“ (pag. 71). 


= 16 Martie. 1940. 


Toamna anului acela a intrat pe ne- 
simţite în grădina noastră. Tufănicele 
crescuseră mari, jar panseluţele, călțu- 
naşii şi mixandrele muriseră pe brazde. 
Până și frunzele părului din faţa casei 
incepuseră a păli. 

Intr'o dimineață, nașul meu, care eră 
învățător în sat, a venit însoţit de un 
domn strein... A vorbit ceva cu mama... 
Au scos apoi dintr'o servietă un regis- 
tru şi-au scris ceva în el. Eu deabia mă 
sculasem și priviam pe geam. După asta 
au plecat. 

— A! Te-ai sculat ? făcu mama... Pen- 
tru tine a venit nașu! Peste o săptă- 
mână te duci la şcoală !.., 

Ştiam eu ceva despre asta. Il mai au- 
zisem cdată pe tata zicând că în toamna 
aceea trebuia să mă dea la școală. Dar 
vestea aceasta m'a cam pus pe gânduri. 
Imi povestiseră copiii ceilalți despre 
școală ; ştiam că acolo te învaţă carte, 
dar te şi bate cu nuiaua la palmă, te 
pune în genunchi, te oprește la arest, în 
timp ce ceilalți copii iţi strigă : 

arestanţu', joacă danţu' 
după ușă, la păpușă.., 

Mi-ar fi plăcut să învăţ carte... Dar 
problema ce mi-o pusesem era liberta- 
tea... Oare, la școală fiind, mă mai pu- 
team juca ?... Şi dacă mă puteam juca, 
atunci când mai aveam timp să învăţ ? 
După câte  mi-amintesc, tocmai bine 
vam primit vestea cu școala. 

Insfârșşit ziua cea mare sosise. Mama 
m'a sculat de dimineaţă, m'a îmbrăcat 
frumos cu hainele cele bune, ma luat 
de mână şi m'a dus la nașul. Nașul, un 
om de statură mijlocie, cu ochii albaştri, 
m'a primit entusiasmat, 

— Iată şi pe finu' Ucu! Să trăiești 
fine ! Uite, de azi încolo ești școlar. O 
să ai ghiozdan, cărţi frumoase, o să-ți 
spunem povești, dar numai să fii cumiun- 
te şi să asculți... Uite ce frumos te-a'm- 
brăcat fina!! Așa! Acuma du-te de te 
joacă în curte cu copiii... 

Curtea era plină ue copii pe care, în 
majoritate, îi cunoaștem. Se jucau sgo- 
motoși, sărind, strigând, alergând. Aici 
l-am întâlnit și pe Aurel, băiatul vecinu- 
lui nostru, tovarășul meu de joacă. Un 
clopoțel ne-a chemat apoi în clasă. Pri- 
mul contact cu „clasa” mi-a impus un 
mare respect. Pereţii înalţi, văruiţi proa- 
spăt, catedra, tabla, băncile, ferestrele 
mari, tablourile atârnate pe pereți, sobu, 
au făcut o deosebită impresie asupra 
tuturora. Eram atât de mici şi liniștea 
mare a clasei atât de mult ne-a inpre- 
sionat pe toți, încât fete, băieți, toţi 
ne-am pierdut, deabia îndrăsnind să ne 
aşezăm în bănci. 

Peste puţin timp a venit nașul însoțit 
de o domnişoară. Ne-a așezat în bănci, 
fetele pe rândul dela fereastră, băieţii 
pe celelaite rânduri. Pe mine și pe Aurel 
ne-a așezat în banca întâia rândul dzia 
perete. Pe urmă ne-a spus că am venit 
la școală ca să învăţăm catte, să fim 
cuminţi şi să ascultăm de Domnișoara. 

Rămasă singură, domnişoara ne-a stri- 
pat la catalog... Și fiecare am răspuns 
„prezent”. Apoi a întrebat cine ştie „ta- 
tăl nostru”. Am fost singurul din clasă 
care l-am știut. Pe urmă a venit preotu,. 
a făcut steștania cuvenită. Domnișoara 
ne-a spus că în fiecare dimineaţă și la 
prânz o să facem rugăciune ca să ne 
ajute Dumnezeu să învăţăm carte și să 
fim cuminţi, să ne ascultăm părinții... 
Ne-a mai spus că o să ne înveţe şi alte 
rugăciuni frumoase, iar pe cei cuminţi c 
să ne înveţe poezii... 

Am avut ce povesti, la prânz, acasă. 
Mama mi-a făgăduit că o să-mi cumpere 
o tăbliță frumoasă, iar tata un ghioz- 
dan care se pune în spate. Ziua întâia 
de școală a rupt în mine o îndoială. Nu 
exista nici nuia, nici bătaie la palmă, 
nimeni nu fusese pus în genunchi şi nici 
nu rămăsese nimeni la arest, iar dom- 
nișoara Dorina era atât de bună şi vor- 
bea așa de frumos cu noil! 

Eveniment mare a însemnat ziua cână 
ne-a adus cărțile. N'am așteptat nici- 
odată cu mai multă nerăbdare să plec 
acasă, ca în ziua aceea. Imi venia să 
strig căci eram aproape de școală, să-i 
spun mamii că ne-a adus cărţile. La 
prânz când ne-a dat drumul nici n'arn 
mai așteptat să merg cu rândul: am 
rupt-o la fugă, cum am ieșit din clasă. 
Aveam acum abecedar cu poze colorate 
frumos, aveam aritmetică, tăbliță mare 
cum n'avea nimeni, penal cu multe coun- 
dee, care se încuia cu cheiţă, burete d: 
şters. Toată ziua le-am răsfoit, iar sea- 
ra tata mi le-a îmbrăcaţ frumos cu jur- 
nal și m'a iscălit pe ele. 

A doua zi cărţile mele au fost pur- 
tate de domnişoara Dorina prin toate 
băncile, ca să vadă toată lumea cum 
trebuiesc îmbrăcate, A trecut apoi tri- 
mestrul I, a venit Crăciunul cu vacanţa, 
a trecut si trimestrul IT şi-a venit va- 
canța Paștelui, apoi s'a dus și trimestrul 
III. La sfârşitul anului am fost premiant 
I cu cunună. La serbare mi Sau dai 
cărți, domnișoara m'a sărutat pe frunte. 
Toată lumea l-a felicitat pe tata... 

— Să-ţi trăiască ! Să-ţi trăiască ! 

— Bravo fine! Să te ţii tare să ieşi 
și la anul ! îmi spuse nașul, mângâindu- 
mă. Nașa, care era tot învăţătoare, mi-a 
făcut cadou o carte frumoasă cu poze... 
Mi-aduc aminte că eram tare mândru 
de mine... 

Aurel ieşise al doilea... 


A 

In clasa II ne-a venit 0 colegă nouă : 
fata unui inginer care era din satul nos- 
tru, prieten bun cu tata şi căruia îi mu- 
rise soţia. Fata locuia la bunica ei, O 
chema Dima Elena. Venirea ei a făcut 
mare vâlvă printre noi. Era o fată brună 
cu ochii mari, negri, cu sprâncenele stu- 
foase, palidă la faţă, Clasa 1 o făcuse la 
Bucureşti și asta o ridica în ochii noș- 
tri. Era îmbrăcată foarte îngrijit... 
Domnișoara o aşezase în banca IL, 

M'am împrietenit cu ea pe nesimţite, 
păstrând totuș o anumită rezervă: era 
o fată venită dela București, mai deş- 
teaptă ca mine. Rezerva aceasta n'am 
putut s'o inving niciodată. Mi-era tea- 
mă să nu fac ceva care să nu-i placă. 
Un fel de „bun simț” mă obliga să nu mă 
manitestez... Cână vorbiam cu ea, mă 
simțiam stingherit și cu cât ea, Gevenea 
mai comunicativă, mai prietenoasă, cu 








UNIVERSUL LITERAR 








Intaia iubire 


atât, eu deveneam mai rezervat. O che- 
ma, pe numele mic, Lica, 

Imi povestea despre prietenele ei dela 
Bucureşti, despre jocurile ei, despre pâ- 
pușile ei, de căruciorul ei, de automobilul 
ei care mergea singur... Lumea aceasta 
colorată despre care imi vorbea aproape 
zilnice răsturnase în mine nesaţiul unei 
lumi ireale, necunoscute, lume pe care, 
ziceam €u, n'am so pot cunoaște nici- 
odată. Deseori m'a chemat ca să-mi a- 
rate această „lume nouă”, dar n'am in- 
drăsnit să mă duc niciodată la ea. Casa 
în care locuia, devenise pentru inchipui- 
rea mea de copil, un tărim de basm 
unde eu n'aveaam ce căuta. Şi lucru bi- 
zar: din ce prietenia ei devenia mal 
caldă, din aceia eu mă simțeam - mâl 
depărtat, In loc să leg cu ea 0 prietenie 
care să-mi dea voie să fiu cel puţin tot 
atât de comunicativ ca și îață de cei- 
lalţi colegi, eu mă înlăturam tot ma: 
mult. 

Meteahna aceasta face parte probabil 
din felul meu de a fi... Nu ştiu cum să-i 
zic : timiditate, lipsă de curaj sau altfel? 
Căci ea m'a urmărit apoi și în alte oca- 
zii pe care viaţa mi le-a pus la inde- 
mână mai târziu. 

La fel cu Lica. Făţiş, n'am putut să-i 
arăt niciodată prietenia msa. Dar pre- 
zenţa ei mi-era necesară ; îmi trebuia, 
şi i-o căutam. Duminica ea n'avea voie 
să plece de acasă. Mie mi se aplica a- 
celaş regim. Totuș, când scăpam, dădeam 
o fugă până la casa ei ca să văd „ce face 
Lica”. Fie că o găseam jucându-se in 
curte cu alte fete, fie:că o găseam stâna 
pe un scăunel în fața ușii, ea îmi zâm- 
bea, zâmbeam şi eu și plecam acasă. 

In discuţiile noastre care erau zilnice, 
vorbeam lucruri în afară de preocupa- 
rile obișnuite ale colegilor noștri. EA 
imi spunea poveşti, îmi vorbea de pi- 
S.cul ei, de grâaina ei... late acesLea 
se săpau in mine cu âuţi grele... Şi 
suferiam că eu nu știam povesti ca ea, 
că n'aveam un pisic ca al ei, că n'a 
veam arâdiniță ca a ei... Aveam și NO 
grătună şi pisici, slavă Domnului, cât 
păise, dar nu erau ca aj ei... Lucrurult 
pe care Lica le avea, câpătau 0 carac: 
veristică specială, pe care acelaș lucră 
„vanăn-l și eu, nu putea fi la fel. Purla 
ceva nedefiniv din finţa ei delicată 
fragilă, transparentă... Deaceea eu nu 
povesteam nimic din ceeace tâceam a- 
casa: pană şi telul meu ae viaţă mi se 
părea searbad, lipsit de noutate, faţă 
ae al ei. 

In afară de timpul petrecut în tovă- 
răşia ei, eram un nebun și jumătate. 
Câte năsbâtii nu-mi trăsneau în cap... 
lnu'o zi am agâvat de mine vreo op; 
inşi (erau „vagoane” şi eu „locomoti- 
vă”) am inceput să ţiu ca trenul, put- 
nind din toate puterile și-am piecar iă 
„drum”, nemermd in grâdina  şcoalei 
unde i-am tăcuţ lui nașu' „varză” niște 
tasoie deabia ieșită... Și cate altele. în 
prezența Lucâi aeveneam subit cumin- 
te. Ilncepusem char So iau drept în- 
dreptarul de fiece zi; „Lica nu face 
aşa”, imi ziceam și era deajuns ca să 
mă potolesc. 

Mama mă purta destul de îngrijit, 
dar eu, neastâmpărat şi cam vagabond 
când puteam scăpa din curte, ma mur- 
dăream repede de tot. Zadarnice au tost 
mustrările, bătăile... Asta insă până 
într'o zi, când murdărindu-mă de pă- 
cură dela o osie de căruță, mama mi-a 
tras o bâtaie, spunându-mi! 

— Tu dE ce nu ești curat ca Lica? 
Ai văzut ce curată e ea? 

A îost de ajuns... Din ziua aceia mă 
păzeam de murdărie ca de alta! 

Anul acela am fost amândoi pre- 
mianţi I. Domnișoara Dorina, care ne 
iubia foarte mult, ne-a pus pe cap co- 
ronițe de „nemuritoare”, iar tatal ei 
ne-a dat câte o carte frumoasă cu 
poze... 

Aceasta a legat și mai mult prietenia 
dintre noi... Cu tot felul meu ciudat, 
Lica ţinea mult la mine. Imi dădea 
poze de scos, condee frumoase... Mi-a 
dat şi o călimară care se închidea cu 
resorţ. Primiam cadourile dela ea cu 
mare plăcere și le păstram cu sfințe- 
nie... Odată mi-a dat bomboane... Asta 
nu știu de ce, dar mi s'a părut înjosi- 
tor... Şi nu îe-am primit. Ea, râzând, i 
le-a dat lui Aurel... Toată clasa a aflat 
că Dima Elena i-a dat bomboane „d'alea 
bune” lui Borșarui Aurel... Dar ei nu 
ştiau că mie mi le dăduse întâi.., Și aş 
fi voit ca să se știe asta!,., 

x 

In clasa III Domnișoara ne pusese pe 
amândoi „monitori”, adică șefi de cla- 
să, ea la fete, eu la băieţi. Eram mân- 
dru că sunt socotit pe aceiaș treaptă 
cu ea, deși singură-mi spunea că sunt 
„mai deștept”. Aceasta ne legase mai 
mult sufletește, Domnișoara ne iubia 
pe amândoi deopotrivă. 

Intr'o zi am reușii să-i dovedesc prie- 
tenia. Era într'o după amiază de pri- 
măvară. Incepuseră salcâmii să prinQă 
trunză. De pe dâmbul pe care era așe- 
zată școala, puteam privi toată lunca 
Borcei, balta şi dealurile sinilii ale Do- 
brogei. 

Deabia intrasem în clasă. In faţa 
școalei se aflau vreo șase oţetari groși 
in care se gâlceveau câteva vrăbii. In 
virtutea postului de „stâlpi ai ordinei” 
pe care amândoi il aveam, mi se în- 
găduia să ne plimbăm printre bănci, 
prevăzuţi cu câte o nuia, semnul dem- 
nităţii ce o ocupam. De data aceasta, 
chemați de ciripitul vrăbiilor ca şi de 
primăvara jcare isbucnise largă peste 
priveliștea întreagă, ne-am dus amân- 
doi la fereastră. Fiindcă era mai mică 
decât mine, și nu putea privi pe fe- 
reastră „s'a ridicaț pe colţul piedesta- 
lului catedrei. Fereastra era iîntredes- 
chisă numai şi voind s'o deschisă, a a- 
lunecat și nuiaua ce-o avea în mână 
a isbit geamul... Zrrr! Geamul a căzul 


— bucăţi! Nimeni din clasă nu obser- 
vase cine La spart. Noi am încremenit. 
Lica, din palidă cum era de obiceiu, sa 
făcut roşie. Am privit-o drept în ochi; 
Și din privirea aceia am înțeles că tre- 
buia s'o salvez, Altfel renumele ei de 
îață cuminte şi silitoare sar fi pră- 
buşit ! Cum să spargă Dima Elena un 
geam. ? Era cu neputinţă !... Ideia a 
prins rădăcini şi îără să cuget: mi-am 
spus că eu spărsesem geamul. 

Clasa, surprinsă de neașteptata în- 
tâmplare, amuţise ca și noi. Apoi și-a 
revenit și-a'nceput să strige în cor: 

Na! Na! Na! Şi ce-oi maj dal! 

Acesta era semnalul de alarmă al în- 
tregei școli. Fiecare silabă lovea în cree- 
rul meu ca un ciocan... Un geam spart! 
Era mult, prea mult pentru renumele 
meu... Ce va zice mama, tata, Domni- 
șoara, naşii mei, lumea ? Dar alături. 
mai îngrozită decât mine sta Lica, a- 
proape să plângă, îmi cerea ajutorul. 
Puteam să i-l refuz? 

Uşa clasei s'a deschis! Nașul a intrat 
surprins. 

— Ce-i aici ? Aţi înebunit? 

— A spart geamul! a zis cineva din 
bănci. 

— Cine l.a spart? 

Lica, din roșie, se făcuse ca varul. Pu- 
team oare să întrunt mânia nașului 
meu ? N'am putut să-mi răspund, dar 
o nouă privire a ei m'a hotărit. Si cu 
un glas tare, am zis: 

— Eu, Domnule! 

Lica era salvată... Atât trebuia şi reu- 
şisem. 

Nașul era un om nu tocmai înalt, dar 
destul de voinic iar eu un ţânc de zece 
ani. Totuş nu mi-am pierdut cumpătul. 

Eram sigur că mă va bate; dar l-am 
privit cu atâta îndrăsneală în chii lui 
albaștri, încât mâna pe care o ridicase 
să mă isbească, a căzut neputincioasă. 

— Treci în genunchi, măgarule !!... 

Sentința a căzut grea, în clasa în care 
nimeni nu mai mişca. Eu, striviţ sub 
greutatea pedepsei, m'am aşezat în ge- 
nunchi... Nu mai fusesem pedepsit până 
atunci ! Mă gândeam cu groază la de- 
zonoarea, ce mi se făcuse în fața clasei, 
mie, modelul de totdeauna ! Ce va, zice 
Domnișoara! Cât îmi va da la purtare? 
Dar toate acestea nu însemnau nimic, 
față de faptul că o salvasem pe ea. A- 
cest lucru mă bucura și m'a făcut să-mi 
alung orice. mustrare de cuget. 

Lica stătea în bancă, cu mâinele la 
piept, privindu-mă îngrozită. Oare își 
dădea ea seama de sacrificiul pe care 
îl făcusem ? 

Nașul a mai intrat în clasă cu servi- 
torul care a adunat cioburile. Doamne! 
Şi ce privire urită mi-a aruncat !! Dom- 
nișoara a venit mâi târziu, ma între- 
bat cum am spart geaniul și m'a trecut 
la loc. Privirea ei era tot bună. După 
recreație naşul a venit din nou în clasă. 

— Cine-i monitor aici la, băieţi? 

— Văleanu Radu ! 

— Văleanu nu mai poate fi monitor! 
Cine e al doilea in clasă? 

— Borşaru Aurel ! i 

— Cine-i Borșaru Aurel ? 

— Eu! s'a ridicat Aurel. 

— Tu să fii monitor în locul lui Vă- 
leanu !! 

N'am să, uit privirea de triumf a lui 
Aurel. Dar trebuia să sufăr! Pentru 
Lica,... 

> 


Vestea a fost dusă de copii... Mama 
mă aștepta, ca întotdeauna, în poartă. 

— Radu a spart un geam! 

— Radu nu mai e monitor!... 

Explicații n'am putut să-i dau, fiind- 
că m'a podidit plânsul. La școală n'am 


scos o lacrimă, Mi-era ruşine să plâng, 


în fața, Licăi. După masă ea a fost che- 
mată de naşul la cancelarie. Când a 
venit în clasă, plângea... Apoi am îost 
chemat și eu. Nașul ședea la biurou. 

— Văleanu ! Mă, tu ai spart geamul? 

— Da, domnule, eu l-am spart!!... 

Străduința nașului meu de a afla se- 
cretul care era al meu și-al Licăi, mă 
indârjea, Ce-l făcea pe el să știe ade- 
vărul ? Mi se părea că numai eu am 
dreptul de a-l şti. Așa că numai eu am 
cepuse să-mi devie un dușman. Dar 
nu-mi era tsamă de' el. Mai mult decât 
o bătaie nu-mi putea da. 

La recreaţie am întrebat-o pe Lica: 

— De ce te-a chemat? 

— M'a întrebat cine a spart geamul! 

— 82, 

— Am început să plâng... O să mă 
spună mamei !!... 

Eram complici într'o afacere pe care 
eu o conduceam. Sosişe vremea 2a 
să-mi afirm personalitatea. Lica nu-mi 
ceruse s'o apăr decât numai din ochi. 
Aveam acum un secret care era numai 
al nostru... Și Lica mă privia acum cu 
respect, cu admiraţie... Eram doar a- 
părătorul ei. 

* 

Acasă, ciuda mamei ajunsese la ma- 
ximum. 

— Na! Acum te-ai șters pe bot de 
premiu |! 

— Crezi matale ! 

— O să vezi! O să ia Lica premiu cu 
Aurel. 

Lica premiantă cu Aurel ? Niciodată! 
Credeam atât de mult în imposibili- 
tatea aceasta, încât o respinsesem dela 
început. Căpătasem încredere deplină 
în mine. 

— Cum ai făcut de l-ai spart? 

— L-am lovit cu nuiaua!!.. 

După masă, era Joi şi nu învățam, 
nașul cu naşa au venit la noi, Mama 
i-a poftit în casă. Câtva timp m'am 
abținut să ascult pe la uşă... Dar în 
cele din urmă n'am mai putut răbda... 
Ştiam că vor vorbi de mine. 

— Nu fină! Nu-i faceți nimic! am 
auzit vocea nașului. Eu am descoperit 
in copilul ăsta un cap de om mare. Lă- 
sați-l așa. Geamul — sunt sigur — nu 


de DAN BĂLTEANU 


l-a spart el. Am cam bănuit eu cin' l-a 
spart... Dar trebuie să mă conving! 

— Cam ce ai bânuit? 

— Deocamdată nu pot să zic nimic... 
Dar m'a surprins tăria cu care ştie să 
înfrunte anumite situaţii ! Atunci când 
a spart geamul eram gata să-i dau 0 
palmă... Privirea lui hotărită mi-a po- 
runcit, da, da, mi-a poruneut sâ nu-l 
anng... Mana mi-a căzut neputincioa- 
să... şi-am plecat iute, tulburat... 

Era tot ceeace voiam să ştiu... va să 
zică bănuia cine-i vinovatul, Dar dela 


mime n'o să-l aile niciodată... Seara 
când am plecat le-am spus „sărut- 
mâna”. Naşul mi-a mulțumit, zâmbi- 


tor, iar naşa ma luat şi m'a mângâiat. 

— Ai să mai spargi geamuri ? 

— Nu! Fiindcă nu mai sunt moni- 
tor !.,, 

Au râs cu toţii... Căpătasem deci 0 
bunăvoință din partea tuturor. Eram 
învingător pe toată linia, Cât privește 
pe Aurel, asta nu depindea decât de 
mine ! Eu trebuia oricum, să-l dărâm ! 
Şi eram sigur câ-l voiu dărâma!!.. 


A 

Aurel a rămas monitor cu Lica, dar 
ea imi era aceiaș bună prietenă, cu deo- 
sebite atenţii numai pentru mine. Prie- 
tema noastră se legase mai strâns. Bie- 
tul Aurel era redus la 0. De multe ori 
nu-şi mâi putea stăpâni necazul şi- 
atunci bătea autoritar cu nuiaua in 
bancă : 

— Văleanu, asiămpără-te ! 

Era în glasul lui și ciudă și autori- 
tate. Dar Lica ținea prea mult la mine, 
ca să iau în consideraţie ieșirile lui. 

Despre carte, nimeni nu ma intrecaa 
Munceam cât puteam de mult ca să-mi 
câșug terenul pierdut, depășind-o chiar 
pe Lica. Pe trimestrul 11 și III n'am 
avut decât un singur nouă la seris, 
fiindcă seriam cam urît, 

La stârşivul anului, premiul I cu Lica. 
Altă sarbatoare pentru amândoi. Am 
plecat dela școală ţinându-ne de mâ- 
nă, cu cărţile de premii la subţioară. 
Mama venea în urmă cu bunica ei. In 
ziua, aceasta nașul a venit cu nașa la 
n0i... Şi ne-a chemaţ pe amândoi ; era 
de tată şi bunica ei. 

— ki, acum să-mi spuneţi drept cine 
a Sparti geamul !,.. 

* — Eu i-am spart! am ieșit eu, gata 
să mă apăr. 

— Ba nu, Domnule, zise Lica, eu l-am 
spart... 

— Așa este fine? 

N'am zis nimic... 

—- Nu vrei să spui? Atunci spune-n: 
de ce ai zis că tu l-ai spart? 

— Pentrucă... pentrucă Lica era fată, 
era cuminte, pentirucă era. mai bme să 
zic că eu l-am spart, 

— Bravo fine Ucule! Vino să te să- 
rut ! Cavalerule !! a zis nașa,. 

Am plecat apoi. In staârşit se lămurise 
şi intamplarea aceasta... Ziua aceia a 
iost una din zilele cele mai frumoase 
din viaţa mea. Pe urmă i-am arătat 
Licăi tov ceeace aveam şi eu mai de 
seamă ; pisicue, fiecare cu numele res- 
pecviv : uchi, Miţu, Blondiţa, 'Puţu- 
lonea, Nineta, Duscă; aeroplanele fă- 
cute de mine cu elici care se învârteau 
la vânt; zorelele, îlorile pe care eu le 
ingrijeam ; cărțile de premiu și colecţia 
la zi a revistei Lumea Copiilor. 

Imi plăcea mult de tot să citesc. Orice. 
Această pasiune isvorită din nevoia 
de a ști, mi-a râmas singura moștenire 
din a doua parte a copilariei mele. Cul- 
tul cărților mi sa impus dela întâiul 
meu contact cu ele. Atâtea minunăţii 
se ascunaeau în filele unei cărți! Mi 
se părea un mare păcat să nu în- 
grijești o carte, care avea într'insa o 
viaţă, o lumina a ei... Ele erau pentru 
mine fiinţe care trăiau odată cu eroii 
lor. Deaceea orice deteriorare a unei 
cărţi coincidea pentru mine cu un de- 
zacord într'o armonie desăvârșită ; că 
eroii sufereau şi că, odată, în nedrep- 
tăţirea lor, sar fi putut răsbuna pe 
mine. Acest cult, modiiicat bine înţeles 
mai târziu, mi-a ocupat toată viaţa, 

Biblioteca mea umilă a fost obiecrul 
de entusiasm' al Licăi. Intre cărţile 
aflaţe in dulăpiorul meu modest a gasit 
și cartea pe care mi-o dăduse ea. A pri- 
vit-o, a răsfoit-o ; 

— Asta e dela mine!!... 

O descoperire nouă a fost deasemeni 
Lumea, Copiilor. Din această revistă 
l-am cunoscut pe Ispirescu, pe Crean- 
gă cu acel minunat Harap-Alb şi cu 
năbădăiosul de Ivan Turbincă. Revista 
aceasta mi-a îost tovarășul zilelor se- 
nine de odinioară... Ea mi-a sădit în 
sânge neastâmpărul slovelor inaripa- 
te... Lica sa uitat atunci, uimită, la 
toate pozele colorate şi-apoi mi-a cerut 
să-i împrumut colecţia... Cu câtă bucu- 
Tie i-am dat-o! A fost întâia carte pe 
care am împrumutat-o ! 


Şi astăzi îmi amintesc strălucirea 
ciudată din ochii ei, admiraţia sinceră 
pe care mi-a spus-o cu toată lumina 
neagră a lor. Asta şi doream.., In ziua 
aceea, cu glas tremurat, de emoție poa- 
te, mi-a prins mâna între mânuţțele ei 
mici, A fost un gest spontan, rupt din 
inimă, isvorit dintr'o nevoie care trecea 
cu mult peste barierile copilăriei, îm- 
plântându-se într'un viitor care n'avea 
să se nască niciodată... Glasul ondulând 
şoptit, a sunat drag în camera cu mi- 
roase de sulfină şi soare mult. 

— Ucule, tu ești deştept! 

Aceasta a fost încununarea desăvâr- 
şită a biruinței mele, ca și sălășluirea 
unui sentiment nou: iubirea, 

+ 

In vara aceea am primit un cadou de 
la tatăl ei: Amintiri din copilărie, de 
lon Creangă, legată trumos. Mi-a 
adus-o Lica, Venise îmbrăcată în alb, cu 
șosete albe și pantofi negri de lac, 
având pe cap o ilorenţină tot albă, le- 
gată sub bărbie. Ce frumos ii sta! Mă 


5 





uitam la ea ca la o zână coboriiă din 
cine știe ce basm. Farmecul în care a- 
propierea ei mă cufunda, o făcea irea- 
lă. Și extaziat o priviam cu bătăi iuți 
de inimă, așa cum priveşti dimineaţa 
în lanul unui vis frumos, 

Ochii ! Ochij ei îmi plăceau! Mari 
şi atât de expresivi, încât ae multe ori 
nu le puteam îndura privirea, alcătuiau 
tot farmecul ei, adunând fineţea trăsă- 
turilor într'o armonie desăvârşită, Ei, 
ochii negri, reprezentau personala. 
farmecul Lica. Cu asvrel ae ochi, ar fi 
putut fi orice altă fată, numai Lica, nu. 
renuu mine nu exista dacă nu-i ve- 
geam ochiu. Cand lumuniţa Jor ds dua- 
maânt scupia pentru mine, atunci 0 
regăseam... Mă simţeam rascolit, sută: 
puus total. Aveam impresia că sub pri- 
Vrea €i devin transparent... Şi ovus. 
ce biând priwiau ocuui ei. 

Iar glasul avea ceva deosebit, Era 
clar, uns parcă cu 0 dulceaţă pe care 
numai glasul ei 0 avea, Onduia uşor 
și îin. Discret. Părea că se pun în mş- 
care vâluri diatane. O apă lină peste 
care o boare albâ de vânt seamănă ar- 
gint şi cute mici.  Vorbele sburau ca 
miște păsărele, cu aripi de lumină,,. Nu 
știam cum sună glasul Licăi când era 
supăratâ.. .Niciodată n'o vazusem Su- 
parală... Lica era un adevărat inger pă- 
mântean. 

In ziua aceea m'am simțit pătruns 
de fiinţa ei, încât nu știam ce să fac, 
ca s'o pot cuprinde total, să-i răstorn 
tot farmecul ei in suflet, să n'o mai 
dofese niciodată, s'o port veșnice cu 
mine. Așa cum îți porţi umbra! Sau 
soarta |... 

Când a vrut să plece, nam lăsat-o. 

— Mai stai!,,, 

-— Ma ceartă mama! Tu de ce nu vii 
la noi 

„Mama” ei era bunică-sa. 

— Am să viul!!.,. 

Şi-am prins-o de mână. Un fior ma 
strabătut. Poate că a observat schim- 
barea la mine, poate că a simţit şi ea 
acelaş fior... Că și-a, retras repede mă- 
na, zambind, ca să uşureze bruscheţea 
gestului. Cochetărie feamenină ! 

— Plec! 

— De ce nu mai stai? 

— Nu ţi-am spus că mă ceartă 
mama ? 

Am petrecut-o până la poartă. Şi-aici 
am îndrâsnt să-l tac un compliment. 

— Luca, tu eşti frumoasă,!.., 

N'a zis nimic, a roșIt şi-apoi a plecat 


Seara am MPR pe mama... 

— Mamă, Nu-i așa ca Lica e 
moasă ? 

Mama a făcut ochii mari, a zâmbit 
amuzată... 

-— Slgur că €! 
minte !... 

Apoi ca pentru a-mi smulge o măr: 
turisire : 

—— Ucule, dar ţie îţi place? 

N'am raspuns. Mi-a 1054 rușine. 

—— Lasă, CO s'o tacă mama 0 noră!... 

Nu știam ce-i aa nora, Qâr în orice 
caz am tras conciuzia ca nu putea îi 
decât ceva țot spre binele meu... 


fru- 


Și frumoasă, şi cu- 


bd 

Lună August a fost tristă.  Tristă 
fiinacă Lica plecase la tatăl ei, la Bucu- 
reşu.  Pruma saptămană sa scurs 
greoaie. Fâșii de LrISLEŢE, grele ca un 
plumb îmi intrâșurase suilevul. Trâiam 
duar din amintiri pe care le irunzaream 
tăcut, Mama m'a, observat câ tanjesc. 

— Ce-ai tu? Eşti bolnav? Ia vio n 
coace ! 

M'a cercetat grijuliu ia frunte, sa 
uitat la limbă... 

—— Nu te doare capul? 

— Nu! 

— Pai de ce ești trist? Stai ca un 
papă-lapte... Du-te și tu de te joacă! 

Vorbeie acestea m'au făcut atâţ de 
nenorocit, incât am simțit nevoia să 
plâng. Mă simţiam atâţ de singur! Go- 
lul pe care-l lăsase in viaţa mea pl&- 
carea neașteptată a ei, mi-o secatuise 
de orice treamâăt, de orice bucurie. De 
ce plecase fara să-mi spună ? Lupsa asta 
de consideraţie îmi jienise amorul pro- 
priu și mă lasa dusperav... Noaptea mă 
visam mereu piecand undeva, sosind 
la gară prea tarziu, sau mă pomeneam 
pe peron iară pantaloni, desculț; sin- 
gur și întotdeauna mă treziam plân- 
gând. Starea mea cam îngrijorase pe 
părinţi... Mama spunea ca-s deochiat 
şi-mi descânta mereu. Când l-am auzit 
pe tata că o s'aducă doctorul, am în- 
ceput să fiu mai vesel... Mi-era teamă 
ca nu cumva doctorul să-mi ghicească 
taina... Şi ea trebuia să-mi rămână nu- 
mai mie.., 

N'aveam nici un prieten. Simgurul 
prieten, Aurel, se ducea cu tatâl .ui la 
camp. Sărbătoarea se ducea cu boii la 
pășune, așa că niciodată nu se putea 
juca cu mine, 

Intr'o zi îmi făceam de lucru sub um- 
bra unui salcâm, jucându-mă cu niște 
cuburi de lemn împreună cu fratele 
meu mai mic. Când m'am întors, băia- 
tul unei vecine de-a noastră, sta co- 
coțat pe gard și privia la noi. Era şi el 
la şcoală, 

— Vrei să te joci cu noi? 

— Da, 

Răspunsul a fost fără ezitare... A sărit 
gardul iute de tot. Era îmbrăcat cu 
niște pantaloni de in, spânzurați de 
umăr cu o baeră. 

— In ce clasă ești? 

— A treia!!,, 

— Și eu a patra... 

Il chema Gelu. Mama a primit bucu- 
roasă să vină să se joace la noi. Pe 
urmă mi-a daţ voie să mă duc şi eu 
la ei. Era și el premiant I la clasa lui. 
Ceeace m'a atras la el a fost delicateţțea 
caracterului său, precum și vioiciunea 
plină de farmec. Aveam amândoi aceiaşi 
caracteristică : aceea de a ști cât mai 
multe. Şi el iubia cărţile ca și mine, De 
multe ori ne certam, dar certuri de 
mică durată... A urmat apoi şi el liceul, 
am fost și colegi de clasă, apoi de fa- 
cultate... Certurile noastre au fost me- 
reu aplanate ușor, până când au fost 





(Urmare în pag. ultimă) 











In genul lui 








% 
- % 


NUNTA RANDUNICHII 


Cu acest număr vom începe o serie de pa- 
rodii după diverși scriitori români. Pentru a 
nu atinge nici o  susceptibilitate, nu vom 
menţiona nici numele acestor scriitori nici 
titluri de opere sau nume de personagii care 
să facă posibilă identificarea. Faptul că 
publicul i-ar descoperi și fără aceste indicii, 
ne va dovedi în ce măsură parodiile noastre 
vor fi reușit să fixeze esențialul atât din 
preocupările literare ale scriitorilor parodiaţi 
cât și din stilul lor, 

In ce priveşte rostul sau mnerostul acestei 
rubrici, lăsăm, cititorilor libertatea să și-l lă- 
mutească jiecure pentru sime 

* 


Rândunica îşi descheia pantoful Camera 
noastră nupțială era un fel de templu al 
oglinzilor. O puzderie de fiuturi,  fiuturii 
năuci ai nopţii, veniseră să-și ardă aripile 
la fiacăra nenumăratelor lumânări pe care 
Râniunica la aprinsese în cinstea nunţii 
roastre. Ziiamil lor era multiplicat la infinit 
de luciul oglinzilor ce îmbrăcau czi patru 
pereți. Flacăra lumânărilor învăluiţă de zbo= 
rul fluturilor, trep:dant, întors în sine ca în 
mii de cercuri magica într'un ciudat ritual, 
toate multiplicate infinit, până la obsesie, 
până la nebunie, preschimbaszră templul 
dragostei noastre  într'o furtună. O aprigă 
furtună  mepământeană, în care stetale se 
stingeau și se apnindezu tumultuos şi fulge- 
sele tăiau lung întunerecul, cerul întreg cto- 
cotea ca la sfârșitul lumilor, In mijlocul ace= 
stei demonice furtuni, mii de Rândunici îşi 
deschideau, elegant şi molatec, pantoful de 
atiaz. Albe, înmărmurite, fețele miilor de 
Rândunici, îi spuneau palidului cavaler, Ca- 
velerului Flușturatec : Noli me tangere, noli 
me tangere... 

Dar fiecare își avea alături palidul adora- 
tor, craiul imberb al saloanelor zăaatecul, 
mirele sortit de destin,. favorizat de zeul 
Amor şi de toate zeitățile întunecate ale 
morţii şi ale dragostei. Va fi o fesţivitate 
fără pereche, un incendiu al simțurilor, un 
triumf dexisiv, irevocabil, al muitării şi ne- 
fiinţei. 

Astfel gândeam pe când un ciudat sgomot 
venea d afară, ca un râcâit de carii, ca un 
huruit al rădvanului morţii în strătundurile 
pământului. 

— Rândunico, i-am atras atenția, cineva 
vrea să ne turbure nunta. E oare zeul codri- 
lor, mâncătorul de Rândunici, gelos de dra- 
gostea noastră ? 

Rândunica şi-a ridicat puţin fruntea, a as- 
cultat fără să mă învrednicească măcar cu o 
privire, Mii de Rândunici și-au ridicat, de- 
odată cu ea, frunţile îu oglinzi, Mulţi dintre 
fluturi muriseră și pătau acum covorul cu 
trupurile lor arse, chircite, informe, 

— Nu, spune într'un târziu Rândunica. E 
soțul meu astrologul care roade cerceveaua 
uşii. 'Fotdeauna sa visat Dulău. Să-i lăsăm 
fiindcă astfel va crăpa. Ştii, cobori glasul mi- 
sterios, cerceveaua uşii am uns-o astă dimi- 
acaţă cu zeamă de cucută, 

I-am răspuns; 

— Rândunico, regina neastâmpărului meu, 
soțul tău pare să fie diabolic de spiritual, 
Face serviciul Câinelui pe lângă Doamna 
inimii lui, din spirit de economie. 

Rândunica ma privit de data asta în ochi, 
cu a prvive tăioasă, ucigătoare. Apoi şi-a 
juat evantaiul şi m'a izbit peste mână: 

— Nu-ţi permit să vorbeşti astfel despre 
soțul meu, Este un mare astrolog. Stelele îl 
consideră cu mai multă deferență decât pe 
tine, neghiobule. 

— Da, am zâmbit usturător, dar carii ii 
rod de multă vreme barba putredă și câr- 
tițele îi sapă de rmultă vreme mormântul. 
Hei, în noaptea asta i-a sunat ceasul. Mâine 
vom pleca din acest buduar blestemat care 
in fond nici nu-mi piace. Lumânările au mi- 
ros de mortăciune, de cadavru descompus. 

D= afară pătrundea acelaş sunet monoton 
de mrbilă roasă. Oare din ce i-o fi venit 
iusp'raţia asta, mă întrebam, acest ciudat 
sistem de a se sinucide ? Poate din faptul că 
până atunci își rodea unghiile. Ls avea tot- 
deauna mâncate până la sânge. Mi-l închi- 
puiam,. grotesc, întins în fața ușii, pe preş, 
ca un câine, rozând cu dinţii lui galbeni, rari, 
cenceveaua vopsită cu zeamă de cucuţă. 

M'a trezit din vis glasul rândunichii : 

—Ci vino, cavaler neghiob, zorile sunt a- 
aproape. Vino, îmbată-te din fântâna Ută- 
rii, din fântâina tot atât de otrăvită ca zea- 
ma de cuyută pe care bătrânul astriloa o 
soarbe acum ca să-și ispășească crima de 
a-şi fi ridicat ochii până la superba, intan- 
gibiia Rândunică. 

Ca la un semn dumnezeesc, lumânările se 
stingeau acum una câte una. Fluturii se con- 
sumaseră de mult, îşi ispășiseră nebunia. O- 
elinzile se'ntunecau, sub noi şi noi perdele 
de ceaţă cenușie. In buduar era acum linişte, 
liniște de apă. de moarte, de pământ bieste- 
mat. Braţete Rândunichii erau reci ca șerpii, 
trupul ei fum, neant, 

Furtuna se mutase afară, Erau încă de- 
parte zorile. Codrii mugeau ca 0 turmă de 
brontozauri bicuiuţi,  trăsnetele  aprindeana 
copacii care ardeau cu f.ăcări până la cer, 
rafalele aspre de ploae nu-i stingeau. 

Incendiul se mutase afară. Inăuntru era 
moarte, linişte, Rândunica hohotea. 

— Altfel visesm muta noastră. Ai întâr- 
ziat prea mult. Iţi jur, nu ştiam mici eu că 
nu mi exist da multă vreme, decât ca o um- 
bră blestemată, străină de Viaţă şi de Dra- 
goste ! 

— Nu ești umbră, Rândunico, am strigat, 


nici măcar umbră nu ești. Nu exiști nicâiri. 
Nu ştiu cu cine vorbesc, au noaptaa, cu 
neantul, cu toate zeițele mizericordiei... Sunţ 
singur, singur, Uni, între mine şi pământ 
sau tăiat toate punţile, între mine şi pă- 
mânt se deschide haosul. Sunt sinzur ca o 
corabie fantomă ce navighează spre liniștea 
mărilor de Sud sunt regele din Thule în 
drum spre Templui Simgurăţățţii, rege și zeu 
— şi mie însumi mă închin, Salut ţie Ca- 
valer al Neantuuui ! 

Rândunica nu mai vorbea. O formă albă, 
lununoasă, ieşise prin fereastra cu toate gea- 
murile sparta de vacarmul nopţii, străbătea 
acum întunerecul gonind spre codrii răvăşiți 
de iurtună. Rândunica mea, dragostea mea, 
mincinoasa Rândunică, mergea la festinul 
furtunii, Pierdusem totul, 

A doua zi dimineaţa, am deschis ușa. So- 
țul Rândunichii zăcea întins pe spate, gro- 
tesc, cu wehii sticloşi, holbaţi de grozză, Din 
marginile gurii cu pielea jupuită, arsă, i se 
prelingea o şuviţă verde: otrava, nemiloa- 
sa otravă, zeama de cucută oferită de Rân- 
dunica. 

I-am izbit cu piciorul hoitul puturos şi am 
trecut înainte. 


Soarele inunda pădurea şi prietenele mele. 


păsările îmi făceau  reverenţe pline de ele- 
ganţă. Am rupt o frunză și am început să 
fredonez o desuetă melodie. Eram Cavale- 
rul Flutură vânt nepăsătorul, prietenul Jena- 
şilor, îngerul plecărilor, Neantul... 


BELZEBUTH 


UNIVERSUL LITERAR 








16 Martie 1940 mmm 


Titu Maiorescu și tineretul 


Care sumt caracteristicele interesantului 
elev dela Theresianum, — ce isbuteşte să 
şe impună atenţiei camarazilor săi aleşi 
dintre atâtea neamuri deosebite ce alcă- 
tuiau provinciile Austriei de altă dată, ba 
chiar şi profesorilor, cu tot orgoliul lor de 
reprezentanţi ai unei vechi şi imperiale 
cuutur? 

In primul rând, ne isbeşte la acest ado- 
lescent atât de conştient de însemnătatea 
vârstei sale ca timp de asimilare a cuno- 
ştinţelor, pasiunea sa pentru cultură, vas- 
tele sale planuri intelectuale. 

Iată ce notează în caetul său, la 31 Ian. 
1838, (în cL a VI-a): „In luna aceasta, 
fuiu diliginte cât putuiu; progrzsul evi- 
dent e o cunoştinţă bunic:că a lui Homer 
şi o cunoștință foarte bună a istoriei, Tot 
aşa, lucrau foarte mult la desemn, încât 
în semestrul viitor voiu începe a desemna 
după natură... 

Datoriile mi le-am făcut toate; datoriile 
mele sunt a şti limbi şi istorie... Afară 
Ga aceea, vreau să ştiu cel puţin a ceti 


toate limbile europene; perfect insă, voiu. 


a şti limba latină, română, germană, fran- 
ceza, engleza, semi-perfect cea italiană şi 
cea greacă veche. — O să mă apuc în 
semestnul viitor să sorin la Gazeta Tran- 
silvaniei; materie am destulă; mai întâi, 
voi scrie despre „Educarea fetelor româ- 
ne“ — o filimică; apoi despre „literatura 
noastră în starea de acum“ — lipsa de 
câmpul critic; şi aşa mai departe“. 





Acolo unde sfârșește lumina 


(Urmare din pag. 3-1) 


Bang... Bang... 

Pendulul din sufragerie a 'început 
din nou să vorbească. 

Nicolae 'Toma a numărat nouă bătăi 

La ora 9 și jumătate, Diana trebuia 
să vină. Nu întârzia niciodată. 

Nu mai era timp de pierdut. 

A ajuns până la sonerie şi l-a sunat 
pe servitor. 

Acesta a început să-l îmbrace. 

— „Ca pe un copil“. Gândeşte Nico- 


lae Toma. „Asta am ajuns: Un copil.. 


Un servitor îl îmbracă. O fată îi scrie 
gândurile“. 

Diana! Fără ea nar fi putut nici- 
odată să-şi realizeze visul. Fără ea, 
Vanda ar fi rămas ascunsă în trei 
caete. 

Nu mai are mult de scris din roman. 
Mai bine spus, nu mai are mult de dic- 
tat. 

Când Diana o să scrie ultima frază 
din roman, el are s'o roage să-i citească 
tot ce scrisese. 

Ea a vrut de mai multe ori să-i ci- 
tească fragmente, dar nu i-a dat el voe. 
Vroia să păstreze pentru mai târziu fe- 
ricirea de a o întâlni pe Vanda așa cum 
o dorise el. Pentru atunci când Vanda 
va fi întreagă, pentru atunci când visul 
lui va fi realitate. Ziua aceasta se a- 
propia. O aştepta ca pe o sărbătoare. 
Acum, Diana a intrat în odae. 

— „Maestre, poţi să începi să-mi 
dictezi“. 

— „De ce nu vrei să-mi spui pe 
nume ?“ 

— „Mi-ar fi imposibil“. 

Incearcă să şi-o închipue pe Diana, 
vorbind cu prietenele ei despre el: 
„Ştiţi? Sunt secretara romancierului 
Nicolae Toma. Imi dictează noul lui 
roman“. 

Așa o fi vorbind Diana? 

— „Acum să pornim la lucru“. 

Nicolae Toma se gândeşte. Ar vrea 
să scrie câteva cuvinte despre un as- 
finţit de soare... — „O obosită manta 
roşie s'a animat de castanii toamnei... 
Iși dă seama că nu e prea inspirat. De 
ce : o manta roşie? Cum arată o man- 
ta roşie ? Intunerecul din el nu-i poate 
răspunde. 

— „Scrie, Diana: „Vanda, de unde 
ai furat orga pe care ai ascuns-o în gla- 
sul tău?“ 

S'a oprit, speriat de cuvintele lui: 

— „Ce-am spus? 





“Al/Gastru 


Prea trist, suf'etul meu, nu fi. 
Mantaua înstelată să-ţi anini 
Pe umeri albi, şi treci pe culmi, 
Cunună de zăpadă şi de spini. 


Nu-ţi tremure lacrima'n ochi, 
Acelaşi freamăt chinuit şi pur, 
Te-atundă'n văi tenalţă'n nori, 
Cutremurat de sete şi azur. 


Pornească viorile cânt — 

Şivoiu albastru de unde să'nchini, 
Ne vum găsi mânturea'n 

Roşii picuri, din răni de heruyimi, 


Poate va fi prea mult, sufletul meu, 

Şi noui tristeți n'aș vrea să-ţi mai adun ; 
Dar tu să ştii că'n taină, mă logodese 
Cu luna, cu moartea mă cunun. 


ION A. BUCUR 


— „Vanda, de unde ai furat orga pe 
care ai ascuns-o în glasul tău ?* 

— „Nu se poate, nu se poate... 

Şi totuși acesta e adevărul. 

Glasul Dianei are accente grave de 
orgă. 

Dar ce rost are glasul Dianei în ro- 
manul lui, în romanul Vandei? 

Cum a putut să dicteze aşa ceva? 

— „Diana, citeşte-mi ce ţi-am dictat 
eri“. 

— „Primăvara se ascunsese în părul 
Vandei... Coşul ţigăncei care vindea 
ghiocei era gol... 

— „Ajunge |!“ 

Işi aduce aminte: Acum câteva zile 
trecuse pe sub fereastra lui o florăreasă 
care vindea ghiocei. I-a spus Dianei să 
cumpere florile și să le pună în păr... 

— „Mai citeşte un fragment. Sau, 
nu... Nu mai e nevoe“. 

— „„Dar ce aveţi, maestre? De ce 
sunteţi palid ?'“ 

— „Nimic. Aş vrea să rămân singur“. 

— „Nu vreţi să dictaţi, astăzi?“ 

— „Nu! Sunt obosit“. 

— „„Să vă citesc o carte?“ 


— „Nu, Diana. lartă-mă, dar mă 
doare capul“. 

— „Atunci să ieşim puţin, să ne 
plimbăm“. 


— „Nu, Diana. i-am mai spus-o: 
Vreau să rămân singur“. 

A strigat la ea. Diana a plecat tă- 
cută și tristă ca un câine credincios. 

Așa şi-o închipue: tăcută și tristă. 

Deci, acesta e visul lui. Vanda: o fată 
cu ochi spălăciţi și cu coșuri pe faţă. 

Romanul lui: încă o carte care o să 
aibe succes. Mai ales că romancierul 
este orb. Şi editorul o să ştie să specu- 
leze lucrul acesta în reclama pe care o 
va face cărţii. 

Dar începutul romanului n'o să prea 
fie înţeles de cititori. Dar o mică gre- 
şeală este ertată unui scriitor orb. 

Vanda... O să fie fericită şi o să i se 
pară că se recunoaște în paginile cărții. 

Şi el? Elo să fie scriitorul orb Ni- 
colae Toma, care scrie cărți de succes. 

Așa se nărue un vis. Așa moare Vân- 
da. Dar lumea va crede că Vanda na 
murit, că visul lui nu sa năruit. Și tec- 
mai așa ceva nu trebue să se întâmple. 

Vanda va mai rămâne ascunsă în 
cine știe care ungher al sufletului lui 
şi de acolo, nu va da niciodată pace. 

Vanda trebue să moară]... 

Il doare capul. Diana avea dreptate. 
Trebue să se plimbe puţin pe stradă. 
De când a orbit, niciodată n'a ieșit sin- 
gur din casă. Il întovărășea Diana, sau 
doctorul, sau servitorul. 

De ce să nu încerce să iasă singur? 
O să se sprijinească, un timp, în bas- 
ton. 

N'o să observe nimeni că e orb. O- 
chii lui sunt limpezi, ca şi înainte. Aşa 
a spus și Diana. 

La un moment dat o să arunce bas- 
tonul. O să-l înjure un şofer. Altul. Şi 
pe urmă? Ziarele au să anunţe moar- 
tea întrun accident a romancierului 
orb, Nicolae Toma. Editorul o să mai 
scoată e ediție nouă din volumele lui, 
fiindcă un scriitor mort îi impresionea- 
ză întotdeauna pe cititori. 

Dar nimeni n'o să ştie că odată cu el 
a murit și Vanda, a murit visul lui... 

Și-a îmbrăcat cu greu pardesiul — e 
destul de frig afară — şi, bâjbâind, a 
ajuns până la poartă. 

Romancierul Nicolae Toma pornise, 
singur cu întunerecul din e], înspre lu- 
mina din oraș, ca so omoare pe Vanda. 


TRAIAN LALESCU 


(Urmare Gin pag. 1) 


iar Ja sfârşitul aceluiași an: „Trebue să 
caracterizez acest an ca anul meu de for- 
mare şi de desvoltare. Ma. întâi, cunoștința 
intimă cu R. C. (un coleg al său), acest 
sui.et frumos, pin de semţire... Corespoa= 
dența mea cu C.. mi-a format mai intâi 
proza şi ma condus să strâng vederile 
mele într'un sistem. In Martie și Aprilie 
am făcut mai multe traduceri... de vulga- 
titate în vorbă m'am ferit constant și în 
mod absolut, De necăjit, nu m'am necăjit 
deloc în ultimele 7 luni“. 

Cât de întins şi variat e cercul intere= 
seor sale, ce formă organizată, de ime- 
diată acţiune educativă, ia spiritul său 
crițic, inerent acestei vârste (vezi „filipica 
privitoare la educaţia fetelor: ). 

Planurile acestea nau rămas aşternute 
în caetul unor visuri îndrăzneţe dar vane, 
ale tinereţii. Titu Maiorescu a avut no- 
„rocul şi voința d= a-și reaLza atâtea din 
aspiraţiile ce brăzdează cu linii vânjoase 
paginile de lumină şi umbră, în pragu 
celor 165 ani. £ 

Ce cumplită mustrare, ce dezamăgire ar 
cuprinda rândurile de mai sus, dacă ele 
nu şi-ar fi găsit îndeplinirea îm fiece zi a 
tânărului până la desăvârşirea lor, în 
epoca maturității scriitorului, dacă ar fi 
ramas doar dez.deratele unui moment da 
entuziasm neiusoţite de o perseverenţă şi 
„Putere de muncă cum rar s'au intâlnit 

Progrumului acestuia personal aicătuit 
peste vbl-gaţiile şcolare îi datorează în 
are parte Maiorescu capacitatea sa de 
orientare în atâtea domenii ale culturii, 
zutoritatea cu care mai târziu va dirigui 
învăţământul, gustul public, şi vovaţiile 
tinerilor delta noi. 

Cunoaşterea atâtor limbi străime îi va 
îngădui nu numai cetirea multor opere de 
însemnătaţe universală, în chiar limba lor 
de orig:nă, dar şi traducerile din Schopen- 
hauer, Herb. Spencer, Carmen Sylva, Bret 
Harte (scriitor american) sau a nuvelelor 
Carmen Syivei din limba germană. Iar 
limba lat.nă, în care își va susţine și teza 
de doctorat, îi va fi nu numai un instru= 
ment de cultură intelectuală, dar şi punc- 
tul de plecare al unor principii etice şi es- 
tice ce vor forma sistemul său de gândire 
de mai târziu. Acest studiu, ca studiu an- 
tic, mai are şi calitatea cea emi- 
nentă a întregii anticități. pe care unii o 
numesc obiectivitate, alții realitate, şi a 
cărei esență este: a scoate egoismul sau 
mai bine zis individualismul din fiecare 
om. şi a-l supune pe acesta unei sfere su- 
per:oare, adică întrucâț este cetățean sta- 
tului şi disciplinei, întrucât este spiritul 
gânditor naturii lucrului şi adevărului 3). 

Istoria va rămâne iarăşi una din preo- 
cupările sale consțante: cariera sa univer- 
sitară iacepe în anu! 1862, la Iași, cu um 
curs de istorie: „Despre istoria republicii 
vomane, dela introducerea tribunilor ple- 
bei până la moartea lui lulu Caesar, cu 
privire specială la desvoltarea economico- 
politică“, 

Literatura, muzica, pictura, adică arta 
sub toate formele ei pe care are prilejul 
să je guste de aproape în cele trei oraşe în 
cani şi-a pztrecut anii de studii (V.ena, 
Berlin, Paris) sunt obiectul unui adevă- 
rat cult, el mnei reale pasiuni pentru tâ- 
nărul ce va trece mai târziu drept un om 
reca, insensibil. 

Ținuta sa demnă îm viața sosrială, d's- 
creția occidentală ce o aduce în raportu- 
pie sale cu oamenii, sunt în contrast vă- 
dit cu exubeisnța meridională a societăţii 
noastre, cw lipsa unui stil de viaţă d.sci- 
plinată, caracteristică una societăţi în 
formaţie: de aci interpretarea greșită a a- 
cestej ţinute rezervate, ce-și Gescopere cu 
totul altă faţă în „Insemnările zilnice“, Să 
fie un „imsensibil“ cel atât de pasionat 
de oameni, însetat de prietenie şi afec- 
iune, cum îi arată rândurile de mai jos?! 

„Când m.-ar arăta cineva scrierile lui, 
ce bucuros mi-aşi cumineca și eu părerile 
mele, aşi vurbi cu el despre stii despre 
desenul  simțţirii, despre păreri  religio- 
were, etc O, idaal fiumos poata nu te 
realizez! Așa stau singur, fără spirit e- 
gal — dezolat!“ 

Și se mai poate pune la îndoială sensi- 
bilitatea celui care îşi  not=ază în cactul 
său, ca o bucurie, ca un eveniment însem- 
nat, „„boschetels de liliac în plină floare“, 
sau socotește ca un dar de preţ primirea 
unei ramuri de prun înflorit. (Vezi „In- 
semnări Zilnice“ vol. IL). 

Legenda acestei 
depărtat pe Maiorescu de generaţiile ac- 
tuale trebue spu'berată. El apare acum 
cu sufletul tot atât de deschis spre toate 
valorile vieţii, spre toate chemările ei, ca 
și noi, csi de astăzi, 

'Fotuşi, constelația atâtor chemări, a a- 
tâtor interese nu-l va cilnti, nici. la tine- 
reţe, nici mai târziu, din drumul lucid ce 
îşi indică lui însuşi, 

Cu câtă  răbdzre, cu câtă severitate, 
scoate la lumină cele mai ascunse cute ale 
gândurilor sale, — câtă pătrundere în 
analiza sa proprie, — analză care este 
firul conducător al însemnărilor sale zil- 
nice. Auto-analiza aceasta nu este însă o 
distracţie de „amator întru ale psilolo- 
giei“, un act gratuit (cum ar fi pentru 
G.de), dictat da egoceatrismul unui ado- 
lescent; ea este mereu iîntovărășşită de 
conștiința cusurilor sale, mânată de vo- 
ința de a se îndrepta. 

(...„„Dar altceva nu-mi prea place: cu ță- 
ria filosofică merge foarie bine... Insă ve- 
ritatea nu e încă destul desvoltată, şi apoi 
bag de seamă că mă fac cam choituitor; 
nu ţin peralele la mine de fel. Asta e 
îourte rău!.,,). 

Este într'edevăr de admirat năzuirţa lui 
continuă spre perfecţiune, strădania este- 
ticianului de ma: târziu, care îşi începe 
cariera prin șlefuirea primei sale opere de 
artă ;: personalitatea sa însăși. 

Cunoaşterea de sine, — idealul socratie 
va fi pentru el doar prima trzaptă a unui 
proces de furmare mai lent: ea va avea 
drept scop disciplinarea sa proprie ' ho- 
tărită de o neîncetată dorință de progres, 
concentrată în lapidara formulă: „O să 
văd să mă fac om tare şi bun“, 

Ce solemn și impresionant sună, în 
simplitatea. lor, aceste vorbe ca statorni- 
cesc un întreg program de viaţă, în care 


eceaste două calități de seamă energia 
şi bunătatea, se vreau unite, ca boltele 
de susținere aie unei vieţi bogate și echi- 
librața! 

Căci ceeace ne atrage spre oamenii 

mari ai tuturor vremunilor (spre un Pla- 
ton, um Goethe, de pildă), este dorința 
tainică de a ne împărtăși din secretul 
vieţii lor pline și armonioase, de a alla, 
întrun cuvânt, arta lor de a trăi, 
Și Maiorescu, pe lângă ideile sale este- 
tice şi fiolosofice, pe lângă directiva să- 
mătoasă pe care a dat-o culturii noastre, 
Ac-a mai lăsat ceva: ne-a intăţişat o a- 
devărată artă a vieţii. 

Cari ar fi valorile ce stau la baza vieţii 
sale, temăiiile pe cari şi-a clăgit anii ti= 
nereţii şi a: maturității creatoare? 

El a crezut, în primul rând, în necesi- 
tatea unei vieţi organizate, Viaţa, pentru 
el, nu este o trăire dezordonată şi intâm- 
plătoare, o primire pasivă a evenimen- 
telor venite din atară, ci stă în puterea 
noustră s'o ordonăm, să-i dăm un ritm și 
o întrebuințare, hotăriţte de voința noa- 
stră, Numai astiel se explică cultivarea 
sa intensivă în vremea tinereţii şi atât 
de întinsa şi felurita sa activitate din tim- 
pul maturității sale. Cum ar fi putut altfel 
să se impută între atâtea îndatoriri, — 
p:ecând de pildă dimineaţa la Galaţi pen- 
tru un proces, seara inlățişându-se la una 
din  şed.nțele „Junimii“, la Iaşi, luând 
parte şi la o întrunire a Clubului Con- 
servator, — toate acestea făcute cu dispo= 
ziţia, cu starea de sprit ce se cuvenea 
fiecăreia în parte, noaducând niciodată 
preocupările, grijile, dintrun domeniu, în 
sfera de activitate a unui alt domeniu. 

Afară le asta, cu un rar talent organi- 
zează plimbări și excursii (se poate zice 
că a fost printre primii „turiști“ români), 
cari alternează în chip tericit cu activi= 
tatea sa obositoare. 

Numai o ordine desăvârșită în viața 
practică, face cu putinţă o activitate ere- 
aloare pe tărâm cuitural și sociul, aşa in- 
cât reflexul ordinei în existența unui om, 
este de cale mai multe uri renelul spiri- 
tuatității sale. „La barbarie c'esţ l'oeuvre 
du fait; lordra, c'est lempire des fic- 
Lions“ — spune Paui Vary (a cărui a- 
propieve de Titu Maiorescu, alt logician, 
nu este aci o simpiă intâmplare). Și toc= 
mai în valoarea acestor „ficțiuni“, a că- 
ror ftotalitete formează cultura, a crezut 


Titu Maiorescu. In slujbja culturii ade- 
vărate, şi-a pus tovte puterile de organi- 
zator, de profesor şi de gânditor, — cre- 
ind cuvsuri libere la Universitate, con- 
ducând prelegerile publice ale „Junimii“, 
şi revista „Convorbiri Literare“, — opere 
cari, fiecare în parte, ar fi putut umple 
viața unui om obișnuit Pasiunea pentru 
«uitură a fost tactorul dinumic al vieţii 
sale; ea l-a susținut in clipele grele, ea 
i-a prieguit cele ma mari bucuruu, Şi tot 
in numele ci şi-a atras cele mai multe 
dușmănii, şi în acelaşi timp și-a descope- 
tit adevânuţii prieteni, „semenii” sâi re- 
ali, — in persoana unui Creangă, a unui 
Em 'nescu, 

„Căci pentru el cultura nu a fost erudi- 
ție asmă, decât ca pregătire, ci a fost 
in realitate desfășurare a înălțimilor spi- 
rituale, a căror pertecţiune îţi dă o ade- 
vărată emuţie estetică. 

Frumosul sub toate formele lui: pe chi- 
pul camrnilur, in priveliştile naturii, în 
operele sale de artă l-a făcut să v.breze 
puternic, însemuând cu o notă estetică 
donimantă, ynutei gândirii și chiar inţe- 
iepeiunii sale, maloncohce cătaodată. 

Să ne ma mirăm deci de armonia, de 


- conturul precis al viei unui om care se 


ținea necontenit în jurul cultului pentru 
frumos, — dela alegerea drept locuinţă a 
casn atât de originale dia str. Wercur, 
până la nevuia de a iinpartăşi celor din 
jur bu'uria oricărei revelații de oameni, 
de scrieri, în cae ar fi licurit o scânteie 
maâcar din acest „loc sacru“ pe care îl în- 
tretinea Ma:orescu. 

Din această iubire pentru f:umos, au 
fost puse la cale adunarile Junimii, cârora 
Je daiorim poate multe din buz aule noa- 
stre de astazi, — câ acolo sau cetit pen- 
tru prima oară, dândur-li-se consacrarea 
cuvenită, şi „Jluucealărul” lui Kminescu, 
şi „Nunta Zami.rei“ a iui Coşbuc, ş pri- 
mele sciițe ale lui Brătescu-Voineşti — 
printre câte alte scrieri. 

In jurul acestor prilejuri de sărbătoare 
sufietească, şi-a creat Maiorescu şi prie- 
teniile cele maj autentice; deşi lovit, ne- 
dreplățit de viaţă şi de oamen,:, el a con- 
tinuat totuşi să creadă în prietenie, Prie- 
ten, aleşi dun Struturiie sociale cele mai 
felurite, de vârste, de preocupări deose- 
bue, au lust u nevoe ueincătata a vieţii 
sale, pentru ci a făcut gesturi de o no- 
bețe anucâ, de o gisuruţie şi de o mo- 
destie creștanească, t(Vez serisoarea către 
Eminescu — „Ins. Zilnice“, vol. Il). 


In sfârşit, Titu Maiorescu a mai crezut 
în tineret. S'a bucurat de ori-are dintre 
studenții săi şi de orice tânăr care arăta 
un talent, sau cel puţin un real interes 
pentru cultură. A primit în casa sa pe 
atâţia dintre ei. In lume chiar, un chp 
tânar îl punea îndată pe gânduri, îl făcea 
să se întrebe ce tăgăduel. ce putință de 
realizare, reprezinta pentru viitor? „l'oar- 
te deşteaptă, (barocă dar intevzsantă Ca- 
terina (Constantinides), de 17 ani. Atentă, 
degajată, independentă în judecată 
(„Kraft und Stulf?')". 

Intrebarea ce şi-o pune la urmă, dacă 
în tânăra fată la care intrezărise dintr'o 
singură convorbire unele daruri, se găsea 
într'adevăr o putere de judezată dreaptă, 
temeinică, sau numai o sclipire de mo- 
ment, ne lămureşte constanta sa atitudine 
de simpatică, încrezătoare așteptare în 
fața tineretului. 

War aforismul acela, în care spune: „O- 
mul trebue înţeles ca un lement de evo- 
luțiune, — Să nu ne întrebăm: Ce este 
cineva? — Să me întrebăm; Ce devine? 
— Crește, stă, sau dă înapoi?“ rămâne ca 
cea mai potrivită unitate de măsură a ti- 
ncretuiui de totdeauna, ridicându-se până 
Ja rangul unei lozinci de viață pentru toți 
cei însetați de o neîncetată sporire în 
duh și în faptă. 

ANINA RĂDULESCU-POGONEANU 


1) Vezi: Soveja — „Titu Maiorescu“ — 
ed. Cartea Românească, 

2) Vezi Titu Ma:orescu „Insemnări zil- 
nice“, vol, 1, 


3) Vezi: Soveja — „Titu Maiorescu“, 


16 Martie 


TEATRUL NAŢIONAL: SPEC- 
TACOLELE FESTIVE ALE 
COMEDIEI FRANCEZE: 

„ANDROMARUE” 


Pentru orice admirator ai! fru 
mosului, prezența trupei Come 
disi Franceze în Bucureşti, nu A 
putut fi decât un prilej fericit 
spre a lua contact cu marele și 
destățătorul for de cultură ce este 
teatrul parizian. i 

Străveche instituţie, încărcată 
de faldurile unei tradiţii inde= 
lungi, Comedia Franceză a fost 
și va rămâne un exempiu viu al 
evoluției realizate de arta drama- 
tică.  Condusă de pricepuţi oa- 
meni, pe scena ei reprezentându- 
se doar piesele de reală valoare, 
în rolurile cărora se travestesc 
mari talente de interpreţi, orice 
spsctacol al ei, pus la punct în 
cele mai mici amănunte, seamănă 
cu o s.ujbă păgână adusă jerţfă 
pe altarul arte. 

Şcoaia de dicțiune, în primul 
rând. ceeace lipseşte atât de a- 
dssea ori multor interpreţi, în- 
dreptur al Jocului în scenă, spec- 
tacolele ce se montează pe scena 
ei, sunt, pe lângă niște reprezen- 
taţii remarcabiie, un exemplu viu 
şi pentru actori şi pentru marele 
pupic al rezultatelor dobândite 
da vealizăriie minuţioase în tea- 
tru. 

In turneul său, Comedia fran- 
ceză poposeşte la noi, cu câteva 


piese din repertoriul distins al + 


cuiturii franceze, din can fac 
parte, „Andromaquc“, „Le Mi- 
santrophe”, „On ne badine pas 
avec lamour”" şi câteva scurte 
piesete într'un act pe care nu le 
mai cităm, dar asupra cărora vom 
reveni mai ampiu în viitoarea 
cronică, după ce le vom fi văzut 
pe toate. 

In prima seară s'a reprezentat 
renumita și atât de minunata 
Andronuque, a lui Jean Racine. 

Măreaţă şi atistocrată punere 
în scenă, la al cărei succes au 
contribuit prin aportul lor artis- 
tic protagoniștii Comediei Fran- 


ceze, în trunte cu Marie Bell, 
Yonnel, de Rhigoult, Germane 
hRoucr, etc. 


Teatrul lui Racine pe care solii 
Franţei ni l-au adus a putut să 
ne reamintească de curând irosi- 
tu. țrcentenar, cu a cărui ocazie 
am putut să ne teimprospătăm 
sufletul şi mintea cu străiucitoa- 
rele și adânc omeneşt.le versuri 
ce ie-a scris creatorul uneia din 
cale mai bogate opere drama- 
tice, al doilea mare tragedian al 
Franţei. 

Aegerea acestei capo d'opere 
a fost pentru no: prilejul să a- 
sistăm la reprezentarea sub aus- 
picii atât de minunate a uneia 
d:ntre primele „drame“ în sensul 
modern al cuvântului. Jean Ra- 
cine, aducând cu el abolirea e- 
roicelor tragedii  corneil.ene, şi 
prin aceasta a trecutului teatral, 
introduce pe scenă pasiunile o- 
meneşti, realităţi stringente, lupte 
interioare ce trământă sufieiele 
nu numai ae eroilor, dar şi ale 
oamenilor de rând. Și :ată-ne pe 
noi retiectaț în imaginile unor 
eroi închipuiţi. luând parte la su- 
ferința lor, fiindcă poate fi și a 
noastră. Dar intreg acest pruves 
sa petrecut interiorizat, versurile 
cu majestatea lor şi armonioasa 
construcţie  muzicaiă rămânând 
mai departe să Incadreze repre- 
zentaţiile în strâmtul şi rigidul 
lor vestmânt, şi totuşi atât de 
dargi în simţirile ce nasc. 

„Andromaque'“, tocmai prin a- 
cest neasemuit farmec al muzi- 
calității, al unei nespuse duioşii 
de limbă, isbuteşte să ne miște, 
să ne apropie de suferinţele per- 
sonagii.or pe scenă. 

Caldă adeziune la întâmplări 
ce ne privesc îndeaproape, plă- 
cută impresie auditivă, şi privi- 
rea jocului de scenă înţeles cu 
pricepere, iată ceca ce ansamblul 
în turneu a. Comediei Franceze 
ne-a adus. 

Sperăm să revenim într'o privi- 
re mai ampiă asupra tuturor 
spectacolelor, după ce se vor fi 
încheiat. 


TEATRUL REGINA MARIA: 

„FAMILIA CARSON” DE ST. 

JOHN ERVINE, TRAU. DE DRA. 

GOŞ PROTOPOPESCU. REGIA 
IL. ŞAHIGHIAN 


Regina Maria 
înscenare.  Inte- 
mai cu sea- 


Piesa. teatrului 
este o reuşită 
resantă, gândită 





GIORGIO CIOMPI. — Vigurosul ti- 
neret muz:cal italian, ai cărui valoroși 
exponenţi de diferite ramuri, 
urmăriţi cu mult interes și viu apre- 
ciaţi în numeroase din concertele dela 
noi, continuă să-și trimită peste hotare 
reprezentanţi neascultaţi încă, întărind 
mereu impresia că ne aflăm 
unei pgenerâţii artistice excepţional de 
bogate. D. Giorgio Ciompi, foarte tânăr 
violonist, a fost noul emisar ales, pen- 
tru sporirea legăturilor artistice cu alte 
popoare, întreprinsă de statul italian. 

Dintre toţi tinerii violoniști italieni 
ascultați, d. Giorgio Ciompi, deşi cu vă- 
dite perspective de înaintare şi matu- 
rizare viitoare, pare a fi de pe acum 
cel mai rafinat în simţire muzicală ş 


în organizare tehnică, 


Arcușul d-sale subtil dar aderent, știe 
să evoce cu tact și sensibilitate aleasă 
emoția gândului muzical, feluritele va- 


lori expresive ale unui text, 


timp cu spontaneitate de pornire și cu' 
tivată înţelegere. Sunetul e ferit de as- 
perităţi, și comunică o sinceră căldură, 
iar mecanismul e desfășurat cu elan și 
în acelaş timp cu gust remarcabil. 


1949 


Cronica muzicală 








UNIVERSUL LITERAR 

















ur tits eesti” Noţiuni de artă dramatică 


— Lecţia Vl-a— 


mai pe toate scenee bucureşte- 

ne, cure au succes in marele pu- 

buc. Statică, nimic nu se intam- 
plă pe scenă, ea nefiind decât o 
cglindă unde enumiţe tapte pe- 

tuccute în atară se retlecta, ac- 

iunea ei reducându-se la un co- 
mentan:+ pe marginea realităţii, 
personagiile se adună în faţa 
noasură doar oa să reacționeze in- 
telsctuăl asupra Even elor 
ce  ie-au înconjurat, cândva 

Contiiciele se dzslanţuesc aiară, 
undeva unde noi nu putem a- 
junge, ŞI au se oieră doar eroii în 
Wnuștea căminului, discutand și 

hotărind luări de atitudine pen- 
uu alte eşuri, Am putea asemâ-" 
na acest Juc cu 0 pruvire inaun- 
trul  crecmului în timp ce iapte 
INărL Se pstrec. O pravire care ue 
poartă an tamele  eiaboraţiiior 
lui, ce formează logica  hotâri- 
TiuOr ultemoare. Deaceea piesa nu 
are putință să se impună pu- 
blicului in mod optim. Incărca- 
tă de un dialog nu arareori spi- 
n05, pentru,cei ce sunt dispuşi 
să asiste la un spectacol de artă 
şi pe deasupra inteligent, ea for- 
mează o reală delectara și o 
prețioasă contribuție la cunoș- 
iinţele ce puteam iace asupra spi- 
ribuunui, humoruiui şi morale: pri- 
vite de engiejii moderni. 

Familia Cairson, dacă sa bucu- 
rat în ţara ei de baștina de aca- 
jaş succes de care se vorbeşte în 
randurile programului, ne poaie da 
vu duvadă s:gură de supiurorita= 
tea ntelectuulă a apusului. Cât 
de indzpărtate sunt, de această 
piesă, reprezentațule  ușunatece, 
chiar bune şi reuşite de-ar fi, cu 
care ne-am ob.șnuit in ultima 
vreme, doar dim .enea de a gândi. 

ludoiență ori nepricepere, în 
urice caz lipsă de pregătire pen- 
tu adâncirea  operilor de grea 
eiaboraţie, formează în publicul 
nostru un spirit  refractar unor 
anumite spectacole. 

Ar fi mânnuiar ca — Familia 
Carson — să :tre în aceasţă ca- 
tegorie. 

Pe jângă schițatele calităţi, ce 
le putem socoti ale autorului, pie- 
sa de serioasă factură a teatrului 
Regina Maria, se mai buzură dz 
o exczuenta interpretare menită 
la vândul ei să atragă interesul, 
D-na Lucia  St'uraza-Bulandra, 
intr vo rouşută iowma de goc,a1n- 
trucmpat cu foarte multe ab.li- 
tăţi un rol important al carierei 
sale, isbutind să moduleze sent:- 
mente variata, cu o gamă vastă 
de intermpreiân, Lângă domnu” 
sa, înur'un rol tot atât de princ:- 
pa, sa remarcat d. Tony Bu- 
landra, priceput şi atent la în- 
aghebarea cât mai desâvărşită a 
maşia ce i se impusese. 

Pe lângă acești doi interpreţi 
principali cari duc aproape în- 
treaga p.esă, Sau perindat prin 
fața noastră, d-nele Marietta Sa- 
dova, de alecărei calităţi scen:ce 
nu ne-am îndoit niwiodată, isbu- 
tind și de astădată să se impună 
cu finețe şi cu graţie — ne-am 
reamintit reuşita reprezentaţie a 
Medalianu.ui— Puia Ionescu, re- 
venite pe scenă plină de talent și 
de pricepere atistică, nu greșim 
opinând că jocul domniei sile a 
fast unul dintre cele mai reușite 
ale întregei piese, Virginia Col- 
bent: şi Teodoru, precum şi d-nii 
Starin, extraordinar de bine în 
creația episcopului unui oraş en- 
glez, Finţi, încăodată întrun rol 
care-l lansează ca pe un inter- 
pret cu viitor deschis. 

Piesă care formează un mediu 
prielnic jocuiui larg al iaterpre- 
ților, nu poate  decâţ însemna 
un nepreţuit aport dobândit pe 
teren artistic, 


VICTOR POPESCU 


de ROMEO 


gent filirată şceală 
au fost 


în fața 


lor, a cuprins, atât 


semnate. 


în acellş 


diilor de Cremer, 





Temperament meridional și 


nesc în chip deosebit de fericit în acest 
tânăr violonist italian, 
şi-a început astfel timpuriu înflorirea, 
intrunind elemente 
unei valorificări categorice. 
CONCERTUL  SOCIETAȚII COMPO- 
ZITORILOR ROMANI. — Seara de mu- 
zică românească de cimeră organizată 
la „Dalles” de societatea compozitori- 


lor înscrise în program cât şi în ţinuta 
generală a execuţiunilor, af:rmări în- 


Lucrarea câre prin proporții și con- 
ţinut a dominat concertul, a fost de si- 
sur quartetul de coarde de Mihail Jora. 

Scris cu măestrit condei, urzit pe idei 
muzicale în. care vibrează o inspiraţie 
vie, ageră şi caldă, 
este una din lucrările de fond ale mu- 
zicei româneşti de cameră. 

Quartetui Teodorescu i-a fost avân- 
tat şi merituos interpret. 

Intelectualitatea sensibilă ale melo- 
nuanțţat redaţă de 
d-ra Florica Popovici, admirabila com- 


Prin vorbirea ritmică se înţe- 
lege respectarea r.timului in care 
se desiaşoară 1deile cuprmse an 
cuvinte. 

Ținând seama de cele zece 
semne de punctuație, şu.n dvar 
unde să ne oprum, unde sa respu= 
tam, etc. Perlru Basuisa FLUNIuLui 
une. bucăţi in proza Său In vei- 
sur. punctuață, cure ne e uuintos= 
cultă, nu ne este indeajuns. In 
muzică da pildă sunt „nd:zaţl= 
un. precise, controab.le cu mz- 
ircnoqiul, cu aJUiorui carora exe- 
cutantul unei compoziții mMuzica= 
le, poate deduce caud să c;ească 
S1 sa descrească sunețiul noilor 
dintrun pasaj, când să-l cânte 
Mai rar sau mai repede acest 
isa), etc. Aceste nuanţe, aclo- 
rul trebuie să și le dzscupere Su- 
gur, autorul nare mijiuuce să i 
le ide, Deaceea :nierpretarea 
unei compoz.ţii muzicale depine 
de — cu excepția marilor Maeş= 
tri — de resp=larea exactă a 1n- 
dicaţiilor prevăzute în partitura 
muzicaiă da câtre COMDOZILOr ; pa 
câtă vreme, în vorbire, inţerpre- 
tzrea mtmică de=p.ada da uuteul- 
gența şi talentul actorului. lia 
este lăsată la inspiraţia acestu.a, 
Tutuşi statui proiesoruiui, în ce 
tel elevul, sâ poată descoperi a- 
cest ritm, este de mare tdlos la 
începutul cursurilor Conservato» 
rului, i 

Pentru exercițiul vorbirii rit- 
mice avem în literatura noastră 
nenumărat2 bucăți mai ales în 
versuri. Voi cita doar cateva; 
„M.hnea şi Baba” de Bolintinua- 
TAU, „Acceleratul” de 'Topârcear.u, 
„tema Abhmoș,  „Gruia” şi a- 
proap= toate baladele populare. 

Vrin vorbirea expresiva se in- 
țeiege puterea seu darul ce are 
c.neva de a se emoţ:ona, &mo- 
ponând astfel și pe un eltul, t9- 
susundu-s2 pentru aceasta, d cele 
două feluri de vorbire de mai 
sus, cât și de: m mită, 

Să luăm wi exemplu : „Mă duc, 
că stând aicea, de ras ma prâpăâ- 
desc”. 

Cuvintele 
creeze o imagine: 
nei parscane care se 
un scâun Și vrea să piece, lund- 
că este cuprinsă d un râs atât 
de putermc, încât îi e teamă să 
nu . se lacă rău. Această imugine 
însă, n'ar putea să apară numai 
an enuuițarea cuvintelor, dacă 
cel care le-ar rosti nu şi-ar pro- 
duce s.ngur, dispoziţia de râs cu- 
prinsă în ideia poetului. Această 
d:spoziție va ordona apoi pin 
procedeul de care am vorbit — 
creer şi ncdul vital — ca intrea- 
ga timţă a vorbitorului, cu toate 
mijloacele ei de expresie, să intre 
numa decât în tuneţie, Numai 
in telul acesta râsul va putea fi 
comunicat auditorilor, 


Dar ce fe! da expresie este a- 
ceea care poatz face posibilă co- 
municarea râsului în mod sisur ? 
„Honotul” nu este de ajuns. Noi 
ştim, că cneva poate sa râdă şi 
„pe infundatz*", Oci în râsul spas- 
modic, cum e cel dia versul ci- 
tat — mai greu da exprimat de- 
“ât orice alt râs — observâm că 
„hohotul voc.i“ este  iîntovăcăşit 
şi de o contractare puternică a 
muşchilor corpului, de o depla- 
sare a maxilarelor — se spune 
doar : am râs de mă dor fâlcile! 
—- mâinile apasă stomacul — nu 
se spune: mă doare stomacul de 
ațâta râs? — iar din pricina 
respirăţiei putemice coastele se 
deplasează — am râs de mă dor 
şe1ele, 

Versul de mai sus: „Mă duc, 
căci stând aicea de râs mă prâ- 
pădesc'“, l-am luat într'adims ca 
exempiu, deoarece conţine o e- 
moție complicată: de bucurie şi 
de durere. Ne trebuieşte dar o 
uxprese în acelaş sens, ce nu 
sar putea face numai prin cu- 
+ inte, 

Ummând astfel drumul pe care 
sm pornit, am ajuns la partea 
cca mai importantă a vorbirii 
expresive şi care se chiamă: mi- 
mică, adică totalitatea mișcărilor 


acestea vor să ne 
acena a u- 
ridică de pe 


de V. MAXIMILIAN 


de expresie care servasc la ex- 
ieriorizarea emoţiilor. Fără a- 
ceastă insuşire a astorului, nici o 
emoție nu Sar putza transmite 
unei alte persoane.  Deaceea 
„Mimica” const:lue baza meştezu- 
Su.ui actoriczse şi cheia porţilor 
de intrare in teatru. 

Asupra acestei însuşiri ar tre- 
ku. sa stăruum mai mult. Nu nu- 
mal îuindcă este absolut indis- 
penszbi.ă  mescriei noastre, dar 
ma cu szamă, hiudcă mijlocul 
acesta de expresivitate esta ade- 
văratul apari pe care actorui 1-l 
aduce htzraturii dramatice, Mi- 
nuca  detineşte utilitatea mese= 
re! de actor şi specianiatea a- 
cestula, 

Observaţii da physiognomie și 
de mimica, băzale pe icuu.le im 
Aristut-u sau tâcut anca din 1986 


de catre Giovanni Battista Porta. 
Desenele  rainase dela Le Brun, 
p.ciurul regelui  luudoviu al 
XLvV-ea, Sunt arâși o buna do- 
vada că pays:oguomia şi mumniua, 
SUL Vel p.cO.upari ale Nc-= 
ALuiOr ŞI aLUgul0r.  Obssrvapuiuie 
insă pe care se sprijină stiucduul 
pice” an Mod speuial, sunt 
avea ale lu Duchenne şi Dar- 
Wn, dar mai ales p2 ale lu Gra- 
VID [ulobap, FTOussorui gerinan 
Pederit in tratalu, său despre inl- 
m.că şi physiognomuie (lăt8) duce 
Măi GQeparie aceste 0obsorvaţu 1- 
Justrăud  1eOriule  Săre, m mod 
deosebit, cu compoziţiile cunos- 
cule ale Marilor inâsştri În pic- 
tura Și sculpiuă, Ca mu noi 
Insă «al au Iedus toale O0Dser- 
vațile lor numai şi numa la 
Muncă, Sunt Charles Auourt, (al 
curu, tratat a tost edmurabiul tra 
dus de catre d-na Aprihana Me-= 
Gaiuj kdoua:d Cuyer şi P. Lis 
sie. lame acaştia du din urmă 
există o mare apropiere. Primul, 
pre Ca-şI Susţine o0observaţule 
pazat pe ipoteza tormulată de cel 
de ai guiita, şi amândoi dovedes: 
nuu: ȘI Just: vubservaţii, 

Așa de pildă Tissie împarte m:- 
mica in vouă feluri, 1. Mimuică 
Cu gestul — Muşcari — de ca» 
tindere exprimând : iorţa, bucu- 
r:a, mulțumuwea, v.ăcerea, uLgu- 
iul, blest-mui, revolta, îmbel= 
dui, acţiunea de at.rmare a omu- 
du in lupta putru viaţa, şi 


4 M.mică cu gestul — Mișcari— 
de flexiune, exprimând oboseala, 
curerea, umilmţa, pregetul, ado-= 
răția, odihna, scăderea afirmării 
omu.ui in lupta pentru viaţa, 


Din acest fel de împărţeală e 


mișcărilo» se poate  dz=duce că 
Primul grup, prin acțiunea ce o 
Exercila asupră Orgauusmuiiu, 1n- 
tensitică viaţa ; în vreme ce miș- 
Carne CUpIIN5: in grupuL CEL de-al] 
OCuucă, U Sabese 

Cuyer €exemypilfică aceaşta: o 
bucurie Mase uz pda se expri- 
Mă CU Aluigeit luai Pda in 
Sus, unui din Piuoae Gteascine- 
Usi buc bă 50 Liu,  laugeluui 
DUubău SE Lira şi ei abagăuu 
Sbiwmuenele şi tacand ca ucnu să 
Se Aesciuă căL [iad INUA, iuș= 
Uli UDiazuiUi Gcascnisiica lu= 
tiuzandu-se x.d.ca buza supere 
Cea, lăsăud Să se vada uniţi. 
boie Lenusiţi de eatinuere, tun 
D Numește 'L1Ss1€, pe care Cuyer 
ŞI-u Gapaită, NEluind Dică Acpar 
ie de teor-a lui Dawn, auuca: 
la tel ne man:testam în tața uuuli 
Olieui pe căre Vie Sa” puse- 
dam: imtud:m mâinile spre el, 
Vrem Să Mugem Spre el, uestn- 
dem G&hui sa-l vedem cât mai 
bin, vrem să-i Mancam dacă se 
poate”, Este origina expresiei bu- 
CUHIEeL de Ma. Sus, provucată de 
0 Cinoțe . 

Cuv.uzaţia însă, prin subţierea 
SPoiutulul ŞI dec, ŞI a Liiitulgitli 
uuatielor, a compucat aşa de 
MU emoţiile, incât  expieşia 
Vor AN dlaia HEcEeŞ.a UNU UN 
armme=stec de CXpIesl O PEmupale. 
De puidă ; Sunt perscane tare 0- 
DiguMaEst Să-şi Văre Ovgetu Ma 
TE 5UDL UMErul Vezi, iidicuul dal 
în sus. Vorbesc zâmoind, dand 
CADuL 1apui, Alitugucă ătcastă 
G.uota : Obrazulele, incredere an 
sine, şi uipsă de griji, Și această 
aluat 1şi are vulg-na El. Les= 
iui de a rid.ca Ulucail Veste, In- 
scamna că costumui este jura şi 
CUMUO, că Se sute Dune, re 
Co astul  Oonuiu căua 1 se 
spuce in sens figurat: „il cam 
SU Be corselul” — e canu Sidain- 
tocat, Asernenaa atitudini nești= 
indu-le expresia justă, sunt de- 
Scurl greşiv Luwrebuiţăte Iacaud 
(n PersuuceB:ui pe care-l Juacă 
actorul, Mi pirsona]  antipaltut, 
contrar de cum ar îi trebuit sa 
te. 

De aceea studiul mimicei ar 
trebui să se taca numa din a- 
cest punct de vedere, adică: cu- 
nuaşterea exactă a or.ginei, a a- 
ttudunilor şi  intrebuinţarea lor 
justa pe scenă. 

Protesoruil cu cunoştinţele și 
experiența sa va învăţa apIi pe 
el:v „dozarea“ puteri „ui de ex- 
primare, invâţavură cu ajutorul 
căreia va şti „până la ce punct 
merge posibilul în artă' —a 
spus leonardo da Vinui — pro- 
icsorut indeplinmdu-şi astfel ro- 
1ul său de modelator. 





CAPITOL: Mocirla 


Această recentă peliculă fran- 
ceza cuprinue ioule eLemeniele 
de succes ale unui fiim. Astiel, 
nu bipseşjte 1di.a dintre un Lanăr 
sublocotenent de marină şi o fată 
pe cure imprejurarile 0 vor Jace 
VA un MOmnt Uai Să alunece pe 
panta decaderii. 

Filmele jranceze s'au obișnuit 
să ne preziuiie şi acel gen de 0a- 
Menu cart, cu toate pacatele Lor, 
du un ideal jrumos pentru care 
ar Juce orice sacriţiciu, 

Nu lipseşte acest contrast nici 
din jilmui dela Capuol: artista 
de varieleu, pina ge păcate, are 
un jtu pentru care e dispusă să 
faca orice. 

Conjlictul fiind deci destul de 
banah:at, regisorul n'a insistat 
preu niult asupra tui. Sa abuzat, 
în schimb, prezentându-se în 
prea multe scene viața de noapte 
a Parisului, cunosculă din alte 
jume, 

Ceeace ridică filmui este însă 
distribuţia în care Michel Simon 





poziţie pentru patru trompete „Au soir” 
de ueorge Enescu, executată cu nt. 

zime şi discreie de viori de elevi ai 
d-lui George Adamache, emerit virtuos 


al trompelei, nociurnele de substanţial 


ALEXANDRESCU 


inteli- 
franceză, se întâl- 


al cărui: talent 
ces. 


asigurătoare ale 


în majoritatea ce 


și stilizat modernism ale d-lui D.nu 

Lipatti, strălucit interpretate de autor, 

pot arâta de sigur câ muzica romă- 

unească a inregisrat, cu conceriul am.n- 

tit in rândurile de faţă, un serios suc- 
«1 


| 


VULEGERILE FOPULARE  ARMONI- 
ZATE „MUZA ROMANĂ“ DE PROF. 
CALMSTRAT ȘOTROPA 


O nouă coiecţie de o sută două zeci 
de cântece şi jocuri armonizate a fost 
editată de d. prof. Calistrat Şotropa, Cu 
ferite adnotari utile, tipărite în toi vo- 
lante separate, ceace uzurând răspân- 


direa lor, aduce şi un real serviciu cau- 


guartetul de Jora 


zei folclorului 
profesor Şotropa scormonese cu hărnicie 
ho'dele cântecului popuar românesc şi 
extrag din ele exemplare adesea emo- 
ţionante prin seva şi farmecul ce 
primă în muzica lor și prin tâicul, sur- 
prinzător de adâncit, nu odată, al poe- 
ziei populare, împletite cu muzica, 

Este de prisos, de s:gur, de a mai lău- 
da, inițiativa atât de frumoasă a d-lui 
Șoitropa şi care presupune o anahron:că 
măsură dz strădanie şi idealism, pe lângă 
toată compețența necesară. 


nostru, culegerile d-lui 


cu- 


— cuo mască, amtintindu-ni-l pe 
Churies Laugiton — şi, Francotse 
Rosuy sunt aamirabili, Gaby Si.va 
ne-o amintește — dour după înjă- 
țișare — pe Danielle Darneux, iar 
Paul Cambo are un râs pițigaiat, 
cu care pu ne împăcăm deloc. 

Domnişoarele, poate că sunt, 
însă, de altă părre. 


CARLTON: 


Un film cu Irene Dunne în- 
seanină întotdeauna pentru cine- 
fili, o delectare. Și aceasta, cu 
toatecă 1. D. nu este ceeace se 
poate numi o jemee frumoasă, 
care să umple o sulă întreagă cu 
bărbaţi, 

Mi se pare că ne repetăm, 
când spunem că femeea asta, ju- 
când, devine frumoasă. Chipul ei 
ni-l amintește, de alijel, pe al lui 
Li Dagover. : 

In acest film are drept parte- 
Ner un actor pe care am dori să-l 
vedem cât mai des: Fred Mac 
Murray. Este unul dintre puţinii 
juni-primi cari nu ţin neapărat 
să pară frumoşi, pe ecran. Do- 
vadă: chipul lui tumețiat din 
ultimele scene. 

Im acest film, care este brodat 
pe a interesantă dar puțin cam 
banală temă, are un rol destul 
de important, un copil, 

Din fericire, nu sa recurs la 
ajutorul unui „copil minune“. Au 
devenit pliciistiuri copiii  înteli- 
genţi ca Shirley Tempie. 


Invitaţie la fericire 


ARO: Emigranta 


Am fi dorit-o pe Edwige Feuil- 
icre în „Emigranta“, la fel cum 
o văzuserăm în „„Aventuriera“: 
plină de haz şi de ceeace lumea 
numeşte : sex-appeal.  Regisorul 
a vrut însă să realizeze în filmul 
său o mare dramă cu un subiect 
(e drept) foarte înteresant și cu 
o fină analiză a sentimentului, de 
teamă. 

Spectatorul, dacă vine lu înce- 
putul filmului, e silit să-l urmă- 
rească cu nervii încordaţi, dar, în 
acelaş timp, să facă şi o consta- 
tare: Edwige Feuillere, jucând 
dramă, devine mult maiartificia- 
lă, pierzând din farmecul ei o- 
bişnuit. Partenerul ei joacă bine, 
dar are gât de elefant şi chip de 
taur. 

Nu e potrivit pentru roluri de 
amorezi, Minunat şi original în 
acelaș timp, este sfârşitul fil- 
mului. 


TRAIAN LALESCU 


Rolurile interpretate dealungul 
unei cariere influențează structura 
sufletească a actorului? 


Răspund azi: Lucia Sturza 
Bulandra, Dida Solomon Calli- 
machi şi A, Popp Marțian. 


LA TEATRUL REGINA MARIA 


Pe d-na Lusia Sturza  Bulan- 
dra, o găsesc în cabină stând 
nonşalarut pe-o canapea şi aştep- 
tându-şi în răsfăţul unei atitu- 
din: de curtizană, intrarea în 
scenă. 

Cu primul pas înaintat încerc 
o trântură de clipă senzaţia a- 
ceea ciudată pe cere o ai cand te 
trezești  dintr'odată în ait loc 
decât în acela în care ai fi dorit. 


M'a cuprins un fuizer de lu- 
mină ca şi când aşi fi intrat in 
jocul ciudat a zeci de retla-toare. 
D-oa Lucia Sturza Bulandra, 
mi-a părut ca o revsilaţie. Era 
numai lumină! Ca o zi insorită 
de vară. implinea în întăţişare 
v armonie de culori care elzctr:- 
za. Purta o rochie d: o nuanţă 
lilas şters, care-i da ref.exe de 
prospeţime şi de tinereje. Ochi: 
bleu pestei ași mbinau nostalgic 
reflexe, cu scanteiarile arami 
ale parului, Era toumoasă! 

Dupa ce am vorb-t de apro- 
piata premizxă  „lamilia  Car- 
son”, pe care d-na L. S. Bulan= 
dra a caracterizut-o ca p2 o lu- 
crare de  super.mară concepuie 
dramatică, luciare în care se un- 
bmna şi se desbat toate probie- 
mele de ord:a  .mcial şi despre 
Care are ccuvinperea că va ui un 
mure succes, am trecut ma de- 
parle cu intrebarile: 

— „Ce infiuenţe primiţi 
roluriie pe care ie jucau? 

— „in general se iave o trans- 
tuzie uiti personalitatea roluuui 
și personalitatea actorului Ac- 
torul aduce ceva d.n persoualita- 
tea lui — deşi n'ar trebui — și 
în tunpul Jocului' s2 produce un 
fel de confuzie. Nu se poa.e face 
competi abstracte de lința ta, 
or cât de mult ne-am strâdui 
noi, e toarte greu să stabilim, să 
producem o detaşare completă 
de ceeace suntem noi. Pautuu că 


dela 


actorul se alatura rolului pe ca- 
re-l ara de intarpretat, căruia 
trebuie să-i dea ființă, cu tot 


bagajul lui de experienţă, îl pâ- 
trunde cu puterea lui de inteli- 
genţă, cu sensibulitatza ui. Ob- 
servaţia asupra vieţii, tipuriie 
văzute şi suudiate constiuu.> un 
amestec cu sufieiui lui şi din a" 
cest amestec, d.n acest sutleţ îm- 
bogâțut râsare creaţia. 


— „Câna vă aflaţi în scenă fa- 
ceţi sau nu absiracţie ae public? 


— „Nu fac abstracţie de pu- 
blic, Joc ca să-l emuţiunez, ca 
sâ-. interesez, trebue sa-l tac să 
trasasca odata cu MINE, sa uita 
ş: el de ceoace es:e, aşa cum ut 
şi eu actor ersdaâiitatea mea 
când intru în scaă. Actoiul, se 
strâduie să-şi mda pupucul la 
emopa pe care autorul vrea so 


provoace. Rolul nostru e de a 
sluji atât pe autor cât şi pe 
spevlator. Dar, peniru a reuşi, e 
necesar să cunvaştem în ce mă- 
sură Sa putut stapili înţalezerea 
între aoi, suflul de comunicativi- 
law. ki Giepi, nu mă iniweresează 
individul dn sală, nimeni in 
ciup izoat, ci publicul în masă. 
Yacanad iegâtura cu cele de mai 
sus pot spune că ia începutul ca- 
mere. mee eram  termiizată de 
gândul ca nu cumva vreo cu- 
noştinţă din sală să spuna văzân- 
du-mă în scenă. — „A! Asta-i 
Lucie, uite-o pe Lucie!... Ceeace 
ar ii însemuat pentru m.ne că 
cu am rămas tot eu, că persona- 
litatea mea nu s'a desprins de 
mine în momentul jocului, că în 
viaţă ca şi în scenă mă joc pe 
mine. De aceea spun că ::ctorul 
trebuie să fie cât mai puţin e! şi 
cât mai mult în intenția autoru= 
lui, ; 


— „Ce gen de roluri preferaţi? 


— „Tot felul de roluri. Tot ce 
este interpretarea ființei ome- 
neşti. Imi place să întruchipez 
rând pe rând fiinţa din toate ca- 
tegorule sociale, sărac ca și bo- 
gat, bun ca şi rău; cu cât varie- 
tatea de ro.uri e mai mare, cu 
atât e mai interesant pentru mi- 
ne. Fiindcă viaţa este un ames- 
tec de bum şi de rău, de comic şi 
tragic și eu nu pot reda decât 
ceeace este viaţă. Nu există uni- 
formitate în viață, deci nici în 
teatru, 


LA CAPȘA, 


intre o fostă actriţă şi-o gaze- 
tară desprind figura stranie a 
d-nei Dida Solomon Callimachi. 
Suflul ciudat din îirea acestei 
artiste, m'a atras întotdeauna. 

Complectez  carâ-ul  abando- 
nându-mă câtăva vreme în ver- 
va spumoasă a d-nei Callimachi, 
Se stabileşte o atmosferă caldă şi 
îmbietoare, se d:apănă amintiri, 
se evocă viaţa de dincolo da ho- 
far. Parisul, e înfățișat de d-na 
Callimachi cu o viziune de haiu- 
cinat. Vorbind de teatru, se 
transf:gurează ! Cuvântul capătă 
aceeași forță, gestul aceaași ex- 
presie, ființa ei întreagă acelaşi 


fluid magneti= ca şi atunci când 
sa găseşle pe scenă. Profit de a- 
cest prilej şi stabilind un scurt 
interanezzo, întreb : 


— „Viaţa d-voastră sufletească 
e infiuenţălă de roiurile pe care 
le jucaţi? 

„Dimpotrivă. Cred mai de 
grabă că eu intluențez  rciuiile 
cupă viaţa m=a sulleteasia, da 
aceea multe dn ele, cari simt 
ma. aprope de mine, le inter- 
pretez cu muit reausm. Unii spun 
utunei că joc bine, eu insă truse 
rolurile nu le joc. Vorbasc de ro- 
luri  covârşiioare, nu de aceea 
cinvenționale, pe cari ie inter- 
pretez cu meşteşugul acioricesc. 


— „Ce preferinţe aveţi în ceea- 
ce priveş.e aiegerea unui î0:? 


— „Prefer rolurile deosebite, 
cari ies dun coumua, acele in cari 
să găsesc nu mumă aiin.taţi su- 
tleteșiu, ci tar. măr pulea tran- 
spune într'o lume cu frumuseți 
ȘI adevaruri recul, roluri de tran- 
sigurare., Dupa uima obiceiului 
meu de a aueze pi:sele un care 
Jo; am pătimet uneos., penru că 
de muuve Or, an just evitula de 
Dureipunile d: Teutre. Pudiucul 
jusă ma preferă tocmai în aceste 
Your, st:anii şi eu le răman pe 
cât pot credincioasă, 


— „Când vă găsiţi în scenă fa- 
ceţi sau nu abstracție de pubiic? 


— „Absolut. Pentru m.ne, dn 
clipa in care sa ridicat cviima, 
publicul nu ma; exista, altiel nu 
M'aşi pwea idenutica cu roiul şi 
aşi hi mereu  preocupală de el. 
Ar îi suicientă 0 s.nzură di- 
stracţie de feiul acesta şi n'aşi 
înâi putea îi în rol 

De aceea nu-mi place să pri- 
vesc înaintea spectacolului, pri 
ochiul pardelei de teamă ca nu 
cumva prezența  vreun=i cuno- 
şiințe în sală să mă  intluenţeze 
sau să mă ind-spună, 


Se întâmp.ă uneori şi așa 

ceva... 

TURNEUL CU „SCRISOAREA 
PILEKDULA A” 


a făcut ca p2 f.guca d-lui Popp 
Mirţian, sa tuteşu ca intro caute 
descuiusa, juir adevăr,  cerârduri 
jâmururi „conui Fănică”, imi vor- 
beşte cu saustacție şi  ecmv.n- 
sere, 

— „Am obținut un success plin, 
total și «e o mare muițurn.re mo- 
lasă pentru mine. 

— „Nuinai mosmală ? Indrăznese 
eu să intreb. 

— „Nu! Şi altfel bine înţeles, 
Privirise d-ui Murţan, mă .ă- 
Muresc câ in Suilit se gasesc şi 
alte rezerve de mulţumit, poate 
mult măi miri decat cele măâr- 
tunisite, Trec apo. la cecace mă 
Mlrresa pe Mine şi inwrcbD; 

— ln ve mâsură puate fi in- 
[luenţai  acto;ul de ro.urile pe 
tare le Joaca 7 Cale îi intr ade- 
var inliucnțat de p:oprule iui 
piasmuur,, acte de vomța ? 

— „Nu! O creaţie actoincească 
este inainte de tuatz, opurâ de 
cuntrol luc-d, de dosaj  Acturul 
abandonandu-se, se observă. C.ea- 
buue MEes6,  acLor, sunt pentru 
mine un joc, Cei care sutera in= 
uuența azzstai magu este sper- 
vatorul. Penuru e; Jocul meu este 
o realitate. El trebme sa creadă 
în ea, Sufletul lu, da, va hi o 
pustă de modelat în taţa creajiei 
Sutistice. 

— „Pe ce se sprijină arta ac- 
torulu ? 

— pin esenţă, pe observaţie şi 
simulare. in hecare rol ne in- 
tauşem cu un sutlet de impru- 
Mut. Hi vorba dec. să observăm 
cat ma: mult, să :intum res.ul şi 
să redam câ ma bin scinneie 
cxlermare a.e caracterelor ui Su» 
ilctelor cu cere ns imbracam in 
tiecare seară, odată cu costumul 
luat dela ga:denobă. 


— „Sunt totuşi actori cari du- 
pă ce au jucat de exemplu ro- 
luri de prim amorez, râman în 
ieiul lur de a se puria, dea voI- 
bi, cu ceva din căraclerisuica a= 
Cer roiuri 


— „VW se pare poate că în 
viață, actorul se poartă altfei 
decat ceilalţi oameu ? Aşa este. 
Dar e vurba nina. de pul-ul pro- 
iesional pe care-l are toată lu= 
mea şi care se mărgineşte la a- 
NUmNiLe automatisme  exLeroare, 
ui fel de carte de Vizita tacea 
indicatoare. Ma de grabă daci, 
nu este aşa omul fiindcă practică 
arta teatruiui, ci omul sa făcut 
actor bundcă aşa este el. 


— „Dar, omul nu se "tâmplă 
să pre)udicieze pe artist? 


— „Deseori! Bunele creaţiuni 
actor:cești cer o sensibilitate no- 
tilă şi complexă, o tamiliarizare 
cu pregcupari.e spirituale, o de- 
1eşare de multe vulgarităţi ale 
vieţii, Sluj.torii scenei trebuie 
să-şi impuuă, în vederea profe- 
siunii lor o neconten.tă ridicare 
a condiţiei lor omenești. Dar asta 
ele o altă chestiune, 

D. Popp  Marţan are drep- 
tate. Intr'adevăr  ceudiția ome- 
reastă a actonului este o ată 
chestiune, este o problaină care 
deschide orizonturi mult mai 
lirgi, orizonturi cari nu pot fi cu- 
prinse în cadrul strâmt al unui 
s.mplu interview. 


ADRIANA KISELEFF 





8 











UNIVERSUL LITERAR = 








16 


Martie 1940 


Literatură. artă, idei... 


Primim următoarele: 
DOMNULE REDACTOR, 


Cu mare surpriză citesc în re- 
vista „Prepoem”, amesiecat nu= 
me'e meu, în cadrul unor înjurii 
adresate revistei „Universul Li- 
terar” şi unora din colabora'orii 
ei. Cum eu nu înțeleg usemenea 
procedee şi asemenea manifestări 
s'răine de Frumos, vă fac cunos- 
cut că pentru satisfacția mea 
Personală, am trimis scrisoarea 
alăturată conducerii revistei 
„Prepoem”, 3 

Rusându-vă să primiţi asigu- 
rarea deoascbitei mele siime, ră- 
mân al Dv. 

VIRGIL CARIANOPOL 


DOMNILOR, 


Intrucât nu înțeleg procedeele 
unor colaboratori ai rev'stei Dv. 
în legătură cu injuriile ce se aduc 
mai multor co'esgi a: mei de sc îs 
dela revista „Universul Literar”, 
procedee străine de Frumos, bine- 
voiți a lua act că nu m'am aştep- 
ta! atunci cână am primit să vă 
fiu abonat şi colaborator, să alu. 
necaţi p= o pantă străină de bu- 
nel> preocupări literare. 

Fără a mai rămâne pe mai de- 
parte în gruparea Dv., vă saluţă, 

VIRGIL CARIANOPOL 


COCA FARAGO 


scriitoarea de necontestate po- 
sibiiităi, n'a mai prilejuiț popas 
cititorilor dela romanul „Sunt 
fata lui Ion Gheorghe Antim“. 

Suntem bucuroşi că putem a- 





nunța pentru sfârşitul tunei Mar- 
tie apariţia unui voium de nu-= 
vele: „VULTURUL ALBASTRU“ 
în editura „Cugetarea“, — în care 
autoarea a strâns realizările ult.- 
milor ani, 

Numeie şi: talentul colaboratoa- 
rei noastre fiind chezăşie pentru 
calitatea volumului, nu facem alt- 
ceva decâţ să-i anunțăm apari- 
ţia. 


ŞIEZATOARE LA CONSTANȚA 


Imtr'o atmosferă pr'etenească şi 
înțelegătoare, în ziua de 2 Martie 
1940, la Constanţa, în sala „Tra- 
mul's“ a avut loc o şezătoare iie- 
rară, întregită de un recital de 
dans al doamnei Marcela Acsin- 
teanu. Și-au dat ccacursul poe: * 
Ioa Mnuleszu, Virgil Carianopol, 
Traan Lalescu, N:chita “Tomescu, 
Al Pop-Scărişoreanu și Gh. Săl- 
ceanu, — care au citit mult A= 
plaudate bucăi, din opereie lor 

Doamna Marcela Acsinteanu — 
dea Opera Română —- a prilejuit 
o caldă manifestaţie de simpatie 
— <a răsplată pentru creațile ne 
care le-a avut, :nterpretând erii 
din opere şi operete — cum a 
fost:  „„Paiaţe“ de  Leoncavalo, 
„Kuolema“ de S'belius — şi msi 
multe compoziţii originale pe mu- 
zică de Sabin Drăgoi, Bred.ceanu, 
etc. 

Fostul pianist al curţii Regale, 
d. Teodor Fuzii> a acompaniut ia 
pian și a executat o „Rapsodie 
românească“ creaţie proprie. 

Şezătoarea, la care au participat 
toate  notabilități:e oraşului, în 
frunte cu d. Rzzident Regal Tra- 
ian Eremia Grigorescu, a fost în- 
cununată de un adevărat succes. 


VIRGIL CARIANOPOL 


După suocesul obținut cu volu- 
Mul „Frunzișul toamnei mele“, 
ai poetului Virgil Carianopol, vo- 
dum care s'a epuizat în câteva 
Muni, Coiecţia: „Universul literar 
a pus sub tipar un nou volum de 
versuri al acestui: to:deauna 
proaspăt poet Noul volum se va 
intitula „Scară la cer“ și va a- 
pare în Colecţia „Universul lite- 
rar'* la sfârșitul lunei Martie. De 
o factură eu totul origmală, a 
ceste noui poeme ae lui Virzii 
Carianopl, vor înzemna un punct 
de maturitate în activitatea lui 
poetică. 


TITU MAIORESCU 


In vederea centenarului lui 
Titu Maiorescu, Fundaţia pentru 
Literatură şi Artă „lhegele Ca- 
rol Il: a pregătit din vreme o 
impunătoare prezentare a vieţii 
şi activităţii marelui critic şi 
gânditor, realizată cu deosebite 
griji, în două compacte volume, 
ae d. E. Lovinescu. 

„Titu Maiorescu“ de E. Lovi- 
nescu, e o biografie şi un studiu 
al activităţii publice a celui co- 
memorat  deunăzi — culturală, 
literară, poiitică. fiiosofică — cu 
intenția de a oferi cetitorilor un 
fsl de „enciclopedie maiorescia- 
nă“, pe baza tuturor datelor cu- 
noscute până acum. 

Dat fiind situaţia proeminentă 
de scriitor, a autorului acestei 
huorări e dela sine înţeles că o0- 
pera d-iui E. Lovinescu e de or- 
din pur literar şi critic; e o ex- 
punere extinsă la fapte esenţiale 
și de un caracter cultural, sem- 


nificativ. Maiorescu e reconsti- 
tuit în psihciogia lui. Datele bio- 
grafice se topesc în înțelesul su- 
perior al unei construcţii sufle- 
teşti. Elie sunt deci interpretate 
şi întrebuințate într'un scop de- 
terminat de creaţie. 

După ce a fixat sintetic atâtea 
portrete morale, de data aceasta 
d. E. Lovimescu a clădit pe cale 
analitică — în al său „Titu Ma- 
iorescu“ — unul din cae mai 
vaste portrete ce s'au încercat 
la nai. 


LADMISS ANDREESCU 


Va apare în „Colecţia Univer- 
sul Literar“ voumul de nuvele al 
coiaboratorului nostru  Ladmiss 
Andreescu, întitulat sugestiv „In 
țara cerului“. Cartea cuprinde 
șase muwvele. dintre care prima 
luată din mediul atât de trep.- 
danț al sburătoriior — autorul 
este aviator — ne pune în faţa 
unor probi.sme şi unor în'tâmpiări 
a căror desfăşurare și “esiezări 
orignale ne arată măsura forței 
de creație a autoruiui Cele:alte 
cinci nuvele : Zădărnicie. Ochi de 
pisică, Alb şi Negru, Diagnoză și 
Fratele, complstează fericit acest 
volum despre al cărui succes de 
critică şi librărie nu ne îndoim. 

Carţea va fi prezenta“ă într'o 
aleasă ţnută technică, având o 
copertă în cuori de Vormescu. 


DIFERENȚIALELE DIVINE 


(Editura Fundaţiei pentru Litera- 
tură şi Artă „REGELE CAROL II“) 

Incercarea de a integra arta și 
vaiorile estetice într'o concepţie 
metafizcă, este una din preocu= 


Le a ag 


Eugene O'Neill 


“timpului nostru. Toate realizându-e cn violenţa marilor 
cataclisme intelectuale și pasionale, cu puterea măreţia 
şi întinderea cu care poate să lucteze numai geniul ca să 
pună în evidență laturi noui ale sufletului omenesc. Deși 
în „Jalea îi stă bine Elccirei“ lucrează pe planul întins al 
trilogiei, O'Neil dă dovadă de o forță şi o originalitate 


în românește 


neîntrecute şi isbutește să 


întrețină tot timpul o ten- 


pările constante — şi 
scumpe — ale d-lui Lucian Biaga, 
care a reuşt în enii din urmă să 
ne dsa o concepţie originală şi un 
sistem nou de fiiosofie a artei. 

Cetitorul avizat, care a urmă- 
rit cu deosebt folos intelectual] 
lucrările de până acum ale subti- 
luiui nostru gânditor, va desiuș: 
substanţa unor cercetări şi mai 
adânci în această direcție în noul 
volum ce se intitulează „Diferen- 
fialele divine“, 

Complectând un ciclu de medi- 
taţie şi oferind o perspactivă sin- 
tetică, plină ds labor oase lumini 
şi profund> revelații, volumul 
„Diferenţialele divine* de a. Lu- 
cian Biaga va aduce un spor fun- 
damenta! gândirii românești mo- 
darne, însemnând totodată o con- 
tr buţie de seamă ia fitosofia artei 
ia genere. 

„Diferenţialele divine“, ae q. 
Lucian Blaga, a fost pus sub ţi- 
par de editura Fundaţiei: pentru 
Literatură şi Artă „Regale Carol 
Il şi se va găsi luna aceasta în 
vitrinele librăr:ilor. 


LUCEAFARUL 


A apărut revista „Luceafăru!”, 
an. VI, Seria II, Timișoara, Mar- 
tie a. c., co'aborează: Aurul 
Cosma, Dorian Grozdan, Pavel 
P. Bellu, Gh, Moţiu, Traian 'To- 
pliceanu, Grigore Bugarin, Mia 
Marian-Jaleș, Maliu Bogoe, Ada 
Crin, Ion B. Mywreşianu, Vol- 
bură Poiană Nâsturaș, Gh. Ata- 
naslu, Petru Sfetca, A. E. Petaa- 
nu, Nicolae Rusu, Mircea Şte- 
fănescu. Pavel Butan, Petru Re- 
zuş, N Brânzeu, V. Flueraș, ş. a, 


cele mai 


„NOSTALGIA  PARADISULUI” 


Domnul profesor Nichifor 


“Crainic. directorul revistei „Gân- 


direa” şi animatorul curentului 
ortodoxist în cultura noastră, a 
dat la iveală o nouă carte înti- 
tulată „Nostalgia paradisului”. 
într'o aleasă haină  technică, 
noua, operă a d-lui profesor 
Crainic reprezintă  quinţesenţa 
gândirii acestui mare îndrumâă- 
tor spiritual al atâtor generaţii. 
„Nostalgia paradisului” este o 
carte de adâncă gândire și de 
vastă orientare spirituală. Apă- 
rută în preajma împlinirei vâr- 
stei de 50 ani a autorului ei. lu- 
crarea d-lui profesor Crainic 
poate fi socotţită ca un punct 
cu.minant în activitatea cuitu- 
rală-naţională a d-lui profesor 
Crainic. Cartea va fi pe piață 
peste câteva zile. 


ESTUL 


A apărut „Estul”, revistă de 
afirmare românească, an. I., 3, 
Martie, 1940. Colaborează; C. 
Rădulescu-Motru, D. Iov, C. A- 
tanasiu, I. Co:tache, C. Sămdu- 
lescu, I. Slavov, Sam Aliuta, P. 
Paulescu, VI. Cariormali, 1. Ne- 
gură, C. Dinulescu. 


AMICUL TINERIMIIL 


„Amicul tinerimii” se nums- 
ște revista liceului „Tudor Vla- 
dimirescu”, din 'Tg-Jiu. Numă- 
rul ultim al publicaţiei (an. XII, 
serie nouă, Februacie, 1940), a 


apărut în condiţii speciale, îm- 
podobit. festiv pentru jubilsul 
de 50 de ani al școlii. Paninile 
„Amicului ” tinerimii” cuprinde, 
cu prilzjul jubileului, o bogată 
şi interesantă documentație a- 
supra învățământului secundar 
desfășurat timp de 5 decenii, în 
Tg. Jiu. 


FÂNTANILE TACERII 


Peste câteva zile va apare în 
colecţia „Universul Literar“ yo- 
lumul de poezii Fântânile tă- 
cerii, datorii d-iui Emil Vora, 

Sensibilitatea şi armonia pe 
care-o conţin versurile acestui 
tânăr şi talentat poet, sunt ga- 
ranții suficiente ce ne indiep- 
tățesc să credem în succesul a- 
cestei cărţi, 


APARE EDIȚIA III-a 

„ISTORIA ROMANILOR“ 
VOL. II 

DE PROF, C, C. GIURESCU 


DIN 


Fditura Fundaţia pentru Lite- 
ratură şi Artă „Regele Carol II” 
a hotărât să scoată în condițiuni 
de reală eleganţă tehnică, a treia 
ediţie şi din volumul IJ al „i5TO- 
RIEI ROMANILOR". 

Succesul „ISTORIEI ROMA- 
NILOR“ de d. prof. C. C. Giu- 
rescu se verifică astfel neindoel- 
nice ca şi utilitatea deasebită a 
acestei lucrări de înaltă cuprin= 
dere ştiinţifică. 

A treia ediţie a „Istoriei Ro- 
mânilor“ va ti zilele acestea in 
toate vitrinele librăriilor. 





Intâia iubire 


(Urmare din pag. 5-a) 


(Urmare din Bag. i-a. 


Legea generală care conduce acţiunea întregei trilogii 
este aceasta: ura care merge până, la crimă a liniei necon- 
formiste împotriva celeilaite—nii atât de bine delimitate 
încât, după ă:spariţia unui personaj, un altul din aceiași 
linie i se substitue în atitudini asemănătoare — şi dra- 
gostea cu nuanţe aproape incestoase între cei de sexe 
contrarii care fac parte din aceiaşi linie. E întâiu antago- 
nismul dintre Ezra şi Cristina, apoi între Lavinia (demnă 
fiica a tatalui său) şi Cristina. Urin care e şi el în anta- 
gonism cu tatăl sau, pe care nu-l iubește şidea cărui 
asprime sutere, e convins totuşi de Lavinia să ia locul 
tacăiui pentru a răsbuna aduiierul şi crima, daro face 
mai mult dintr'o geloz.e provenită din dragostea aproape 
incestoasă pe care o are pentru mama Sa, de care se 
consideră trădat. Lot aşa Lav:nia, deși în general ţine 
tocul tatălui, ia un moment şi locul mamei, căreia îi e 
alăt de opusă, atunci cânâ crede că în felul acesta va pu- 
tea atvazge pe Orin, ca să fie sigură de tăcerea lui, după 
tăptuirea cr.mei a doua, Dragostea lui Orin pentru ea se 
va Lransforma insă intr'o puLernică ură, datorită geioziei, 
«tunci când vede că Lavinia se îndepărtează tot mai mult 
le el şi e pe cale de a se căsători cu Peter. „Incet, încet, 
sufletul tău se transforma, devenea suf-etul mamei — că 
şi cum l-ai fi furat pe al ei — caşi cum moartea ei te-ar fi 
iiberaţ — ca să poţi fica ea!“ spune Orin, Lavinei. 
Apo. se răsuna tin gelozie povestindu-i lui Peter pur.ă- 
Tue Măviniti a.mr'o insuia aepartată, După cum tot ge.0- 
ZA, UE WAvă UtEANla Dulfu latău Său, sta ia baza Ure, Lâ” 
Vata PEunti Ul UiiSeatia, CAŞI A Liuadsfastiătu Lui îzra ue Urun. 
Ca să nu vorbim de geozia  Vav.n.ei pe Ciissina din 
a mobhv mult mai imporvant: dragostea ambelor pentru 
Adam Srani; a Urustichej pe uavihia peniuru Aaa 
Biasit; 4 ULSMNEL Pe Ur-u penrruca Simte ca-i Scapa din 
mregere invaiuitoare ale iubirii ei de mamă; sau de ura 
Laviuiei pe kiazei, sora lui Peter, care imcearea să-i înde- 
parteze pe acesta de infiuenţa nefastă a Laviniei şi e ge- 
ioasa şi ea, 


E desigur schematic felul în care prezentăm lucrurile, 


dar aşa « smit'o masura Şi piesa, Scnemâtismul ei fiind 
insă asemânător cu al mariior tragedii ant.ce, în care 
analiza psiholog-că, în sensul pe care i-l dăm noi astăzi 


cedează pasul mârilor forţe pasionale in luptă cu destinul. 
Oameni tari, conturaţi statuar, pas.uni aspre. Dar e nor- 
mal așa la scara mare la care lucrează O'Neiil pentru a 
se menţine în obiectivitate. După cum a remarcat şi d. 
Petru Comanescu nu este vorba de un destin orb; perso- 
nagiile au desigur şi o oarecare Libertate de acţiune, cei 
tineri jiind insa în general strigoii celorialţi. In ci se 
repetă reacţiunile strămoşilor. Drama porneşte tocmai din 
această repetire a ciclurilor, din această monotonie, măr- 
Sine a destinului. Lucrul este făcut dealtfel evident şi 
de autor, care nu încelează să atragă atenţia atât la înce- 

buturile actelor cât şi la descrierea persunagiilor şi la ex- 
trem de interesantele comentarii ale replicelor, asuvra 
caracterului impersonal al figurilor personagiilor., (O'Neill 
le numeşte măşti, şi aceasta aduce încă odată aminte tra- 
ged:a antică) asemănările celor de aceiaşi linie fiind v.o- 
lent evidenţiate. Până şi despre portretele de familie din 
decor autorul spune că „ad acelaşi caracter de mască pe 
care îl au și persoanele vii din piesă“, Până și casa fan- 
tomatică a familiei Mannon trebue să sugereze acelaşi 
lucru, asupra căruia insistă O'Neill: „Casa cu porticul ei 
alb ca o mască are sub iumina lunii aceiaşi înfățișire 
ireală pe carc.o avea în noaptea aceia“ (a crimei). De- 
corul acesta ireal e făcut parcă să proecteze totul în eter- 
nutate şi se potrivește pasiunilor acestea pure — am zice— 
în tot cazul nude, puternice, ca niște eiemente naturale, 
care par schemat:ce cum spuneam, numai pentrucă se 
vede de departe puternicul schelet de linii esenţiale câre 
susţine formidabila lor construcţie. Căci O'Neill este îna- 
inte de toate un mare constructor de teatru. „Jalea îi stă 
bine Eectrei” considerată şi de autor ca fiind cea mai 
bună piesă a lui, e un fel de planșe anatomică necesară 
oricui vrea să studieze arta teatrului. Totul e parcă arătat 
acolo demonstrativ, pedagogic. Fără însă ca meșteșugul 
teatral al autorului să reuşească să ascundă năvaln'cul 
conţinut de mare substanţă al pieselor lui, care desbat 
rele mai importante probleme ale existenţei cu ajutorul 
unor eroi în același timp lucizi și pasionali. Aceasta nu 
numai cu mari mijloace intelectuale dar şi cu o mare 
atenție acordată biologicului şi cu mari ajutoare primite 
ădel2 psihanaliză, 

Totul realizat de O'Neill într'un fel care este al unei in- 
teligenţe complete, avântată pe culmi ce ating sublimul. 
Teatrul său de cunoaștere, construit pe tipare antice, das 
şi de valoarea celui antic, e parcă un gen nou, o sinteză a 
tuturor celorlalte. El reînvie tragedia clasică, dar înti'o 
atmosferă pe care până la el nu o cunoscusem, pentrucă 
O'Neill prin marele său geniu, descoperă semnificaţii me- 
tat:zice ascunse până acum, atât acestei tragedii cât şi 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCURESTI, STR. BREZOIANU 23 


siune dumnezeiască. Opera sa stă peste multe alte opere 


de mare reputaţie, la 


înălțimea  culmiior simplificate, 


liniştite, în furtunile de sus ale destinului şi artei. 


EMIL GULIAN 





Operă şi contemplare 


(Urmare din pag. 1) 


universal acceptate ;  con- 
tempia' ea auunceşie viațu in- 
terwuară pand ia inejabilu, 
Gscuns a. țiecărei fiinţe, pand 
la iraireu emoivă proprie a 
indibiduabiilății. Arta este o 
expresie u unicului, aq Ind.vi- 
Guuiu.ui, 4 Specij.cuiui udanc 
a unei personagatăți artist.ce,; 
EU Se uureseaed reuituţii pro- 
prii unei cite pers“aiudii, 
care o conhtemplă şi 0 Tgs- 
fra'ige n s.ne aupă un ulce 
propriu de v.ața. Fiecare dit 
aceste îndiv.duuiități este u- 
RiCd, jiecate are 0 viaţa pro- 
Die, un Udevăr centrul care 
nu se poute ensirâ:na suu re- 
trăi de agită persoană. 

In momeniul când amato- 
rul de artă contempiă o operă 
artisticu, el o retrueşte uupă 
structura iui proprie, Artistul 
se exprimă pe s.ne ; opera de 
artă îl rdsțrânge,; aur con- 
templătorul nu refăce proce- 
Sul creuțiti şi hu retraeşte 
viața lăuutrică a artistul, ci 
se trdeşte pe sine, luand opera 
de artă drept pretext pentru 
a se împlini pe sine. Este în 
contemptiarea arțistică un a- 
devarut nareissism, în care a- 
matorul se răsțrange direct, 
luând drept preteat 0 operă 
streină, Lucrul este făcuț Cu 
put:nță tocmai prin bogăția 
Şi puterea Ssuggestivă a 0pe- 
rei, prin. posib.titățile ei înfi- 
nite de a suscita și a trezi 
stări sufletești diferite. In a- 
cest sens, opera de ariă de- 
parte de a propune retrâiret 
undei sufletești a creatorului, 
este în realitate un prilej 
care asistă și suscită contem- 
plația proprie a amatorului, 
desigur subit călăuzirea vieţii 
intime q creației. 

Nu ne putem împiedeca de 
a cita aci un pasaj de o mare 
ascuțime critică, datorit lui 
Jacques Rivicre : 

„Le prai poete mexprime 
que d'Emotions „vertigineuse- 
ment particulieres“, îl s'appli- 
que & doriner tous les detai:s, 
ă tout Enumerer, & reconsti- 
tuer la complezile unique, îr- 
reirouvable de son impres- 
sion. Car ce n'est pas de ge- 
neralites que nous nous mou- 
vons, ni d'impressions  com- 
mMunes d beaucoup. Mais au 
contact de ce qui fut une 
seule fois en une seulc ame, 
nOus sentons d'autres souve- 
nirs de m6me teinie, mais ă 
NOUS seuls, nous PEndlrer, er 
c'est de notre pass ainsi îndi- 
rectement que nous sommes 
troubles“, (subliniat în text) 
(Jacques Rivicre et Alain- 

Fournier,  Correspondance. 
Galimard. Vo. 11I pag, 87). 

Minunată formulare, con- 
cisă şi clară, a unicităţii actu. 
lui creator și a unicității e- 
moției estetice ! 

Consideraţiile de mai sus 


nu au o semnificaţie exclusiv 
teoretică ; ele sunt pasibile 
de verijicări numeroase. Re- 
nunțam aci la discuția amă- 
nunțiid a unicității stării de 
conștiință conducând la actul 
creulor, d:scuție care depă- 
șeşte cadrul acestuj articol; 
ne timitâm numai la tră.red 
acestei emoţii în actul con- 
tempiației de către amauiorul 
Ge arti. Aceustă contempidție 
este, am afirmat, d.jer.tă cu 
tonalitate, deşi prezentând a- 
nume ajinilăţi şi unăalogii cu 
Siarea emot.vă reswmțiiă de 
creator în momentul infăp- 
du.r.i operei, Dovada 0 con- 
stitue 2nSâși repetarea, la in- 
tervule variabile, a contem- 
pluției : putem spune Că a- 
mitorul retrăește ia fiecare 
nou contact cu 0peru 0 aceiaș 
stare sufleteasca? Nic.decum. 
Fiecare nouă cottemplare a 
unui tablou, fiecăre dudiție a 
unei simfonii sunt însoțite de 
noi stân de suflet. Repetarea 
unei leciuri prilejuește la 
rându-i alte tră:ri din partea 
lectorului. Cum putem în a- 
ceste condiții afirma retrăi- 
rea emoț.ei creatoare înir'o 
altă conștiință prin mijloci- 
rea cottemplației, când d- 
ceasiă  contemplaţie însăși 
este atât de diferită, repeta- 
ță fiind la intervale varia- 
bile ? 

In această privință, orice 
Cârturur 4 putut urmări it 
Drop'iu sa experienţa ue lec- 
tut DurieLuteu de sari suJie- 
ieşti SuScituie de 0 aCeiuş 0- 
DEFU LU secure Sucees.ve. CU 
uegsevire  recițirea operelor 
cure uu imprestonut puterni 
sensibilitatea în copiarie și 
auotescența este conciudentă: 
Cititorul se află în jața ulor 
opere deosevite, îutr'atât e 
ge deoseb.t accentul intim, 
sunetul launtric al operei re- 
citițe dupu un lung anterval. 
Cine poate regăsi emoțitie Co” 
Diliriei a lectura lui RObin= 
son Crusoe, ale romanelor că- 
p-tanutui Maine heud, sau ale 
ddolescenței entuziasmate de 
romunele lui Stevenson, Tur- 
ghenief sau Sienkiezuica ? In 
ceia ce privește, am încercat 
dezamăgiri p.ine de melan- 
colie îa iectura reluată a lui 
Lesage şi Bulwer Lytton, ale 
căror romune ne urmăriseră 
îndelung, cu ani în urmă. 
Căci fiecare  contemplație, 
fiecare act de viață, gre o al- 
mosferă, o tonalitate, am spu- 
ne o densitate interioară u- 
NiCĂ, ce nu se va mqi repro- 
duce în timpuri, 

De ace:a, vedem în opera de 
artă expresia unui moment 
unic de viață, iar în contem- 
plarea artistică o stare de su- 
filet proprie celui ce contem- 
DIă, şi care, la rându-i, nu se 
mai repetă. 

ION BIBERT 


eliminate detinitiv, pentruca să nu dău- 
nam unei prieteni durabile care e în 
îunţă şi azi, 

ke atunci foot-ball-ul ajunsese şi la 
sale, Baieţii cei mari de pe la licee 
jucau toata vara, iar noi priviam, mul- 
vumindu-se doar din când în când să 
dam câte un picior în mingile, chiar 
dacă ne trosneau degetele dea pic.oare 
de durere. Ca să nu mai avem nevoie 
de mingea lor, am făcut pe tata dene-a 
cumpăiat o minge de cauc.uc verde... 
Și toată vacanţa, până la incepu-ul 
şcoalei, ne-am rupt picioarele prin toa- 
te t.arele și prin toate pietei... 

De obiceiu jucam la el acasă, câci la 
noi terenul era impraci.cabil din pLi- 
cina... găinilor. Când ne vedeau opâind 
ca draci, după mingea verde, sourau 
in toate pâtuule, sărind pe la vecini. A- 
latul lor cei mai de seamă era mamă, 
impreună, cu ciomagul de care ne era 
iră la toţi trei, Numai seara, când 
găinile se culcau, terenul era liber. 

Mi-adue aminte că intr'o Sâmbătă 
după masă, după ce mama ne fâcuse 
ba:e, &m inceput o partidă „indrăci.ă” 
de foot-baill. ratele meu juca singur la 
0 „poartă”, iar eu cu Gelu, la Ceuualtă, 
Eu eram „portar”. La un momeutţ dat 
Gelu a pus mâna pe mingie. i'ratela 
trebuia deci să bată „hands”. A aşezat 
mMiNg.a, a Scuimpat in palme, s'a dai ina- 
poi, uitând că'mn spatele lui era o teică 
cu apă pentru guște. Până să-și tacă 
planul cum să bată mingea, tot dându- 
se inapoi, a căzut în te,ca cu apâ. Pană 
seara n'am mai făcut nimic, decât am 
râs... Așa a trecut vacanţa dela puecarea 
Licăi şi până la începerea şcolii, 


+ 

Inceputul şcoui avea să mi-o aducă 
înapu. pe Imca. Deaceea, în prima Zi 
m'ain sculav de dinuntagă, nau Im 
pracat cu hainele cere nui şi mam dus 
de vieme la Şcuală. Priviti puartă CU 
d neiabuaare mereu €rescaniă ŞI aCe- 
iaş timp cu batae de anuma, Dacă nu 
va, vena ?... 

„A sunat clopoţelul. Copiii s'au în- 
Şiruiv pe duua ranauil. Inuu şi eu in 
rand, spunandu-i: na venit Lica, 
1Utuz Dai pieruuv nâdejdea... U aştept 
să apară pe poarta şcolii cu tupa ei 
maruntă... A 

Ne-am aşezat în bănci... Aurel și-a 
luai posiu de monitor in prinure, Dar 
Lica upsește... Pană la intrarea în clasă 
nimen. poate nu- observase lipsa... A- 
cum toată clasa mă priveşte untrebă: 
toare... Cateva glasuri spun: „N'a veni! 
Dima Elena !”* 

Lucui e. e gol... Și parcă şi eu sunt 
g0l și parcă tvată ciasa e guală. Parcă 
sunt simgur într'o clasă mare, mauale, 
unde teama de ceva necunoscut mă şi 
oprește sa gândesc. 

Uşa se deschide! Poate e ea! Aș!) 
E aomnișoara Dorina, care mi se pare 
urită, bawmana... Ciasa se școală in pi- 
cioare, Mă ridic şi eu, automat. Intre- 
barea care mi s'a inbhpt in cap, la care 
riu pot să răspund și care nu-mi dă voie 
să gândesc altceva e: unde e Lica? 

Domnişoara spune : la rugăciune, dar 
parcă o aud de departe, parcă nu e gla- 
sul pe care i-l cunoșieam. După ru- 
găciune, ne aşezăm. Locul Licăi e tot 
gol. Oare va fi mereu așa? 

— Văleanu ! 

Mă scol, impins de altcineva, nu de 
mine. 

— De astăzi înainte ai să fii monitor 
peste intreaga clasă. Dima Elena nu 
mai vine. Invaţă Ja Bucureşti, 

Figura domnişoarei s'a lățit, a deve- 
nit mare cât clasa. Vorbele au căzut 
ca nişte pietre. Ma cuprins o ameţeală 
stranie. Clasa a început să se invâr- 
tească, la început incet, apoi din ce în 
ce mai repede, până când n'am mai 
putut desluși nimic! Ceva confuz, de 
neexplicat ; nu auziam decât o vâjâială 


mare în urechi... 
mine ?... 

umpul trece. Il simt cum alunecă pe 
pleoape, îl văd. Domn-şoara apoi maâ 
cnemut la tablă... M-a dat o problemă, 
am rezolvat-o cu groază, căci dim cl.pă 
în clipă mă aștepu să cad... Am termi- 
nat, 

— Bine! Treci la loc! 

Primul pas de pe postament. Mi se 
pare că pasul nu se oprește pe auzu- 
mea, ci lunecă intr'o prâpastie pe care 
n'0 văd, dar pe care o simt. 

Incă un pas... Incă un... 

Atât am putut gândi. Nu mai pot 
merge... Caa.. Un papâit de gcain 
Sparr.. Alt rapăit.,, Inca unul.., Apul 
niuite râpă.turi s'au inoaat. Sgomo.ul 
e mare, unens, Și intre vâluri:e rapăi- 
Vuitui O teuiţa trumoasă cu 0 nwmua ii 
mană apare și dispare... 

Undeva ua ipau scurt, lângă țipăt 
glasuri: multe Și langă giasuri pași Lui... 
Apo. NiMIc... Tăcere şi noapte, noapte 
adâncă... 


Ce se întâmplă cu 


„Se deschid porţi mari, porți ca niște. 
îluvur, Cu arm. Uriăşe. inaunuru, pivăi: 
jrumoasa de curcupee, care cad ca nişte 
pănguta lăte, daruindu-se pămanbului» 
nau cu bucuiia toata pe fata. Hi atata 
1LUMUSELEe aici, că nici Nu șuu unde să 
privesc mă, intâi, Incep să îug... Dar 
parca nu tug, sbor, Ce tiunius e su 
Shori... Să-ţi pată vârtul in plete, să 
ți le răspandeaseă, apoi să ţi le auuu?. 
Uite cun piutese!! Am obosit. Da! Nu 
Mal Pot... Și ce lumină trumoasă!! De 
unde curge atâta ?! Oh! mă dor ochi! 
vrea e multă lumină... Mă dor 9chii!... 
Ii inchid... Mă așez pe covorul năpâdit 
de curcubee.., Adorm... Adorm.. Si 
dorm... 

Cineva mă sguduie... Ştiu, simţ, simţ, 
dar « atat de pine să dormi! 

— Ucule! Ucule! 

Am deschis ochii, neîncrezător... 

— Ucule, ce faci aici ?... 

O mană micuya, iară putere, se câs- 
nește să mă scoale. Ochii negri mă pri- 
vesc îngrijați... 

— Ucule, scoală-te ! 
Cine țe-a adus aici?! 

Un răpăit uriaş de geamuri sparte... 
Curcubeele au pieritţ, lumina s'a stins..- 

— Haide, Ucule! plânge glasul. Sâ 
fugim că ne prinde Muma Pădurii !!,.. 

Și fugim iute de tot... Am ajuns a- 
casă... Glasul drag n'a maj plecat. A 
rămas cu mine, scump şi frumos, ca un 
curcubeu... 


Haide acasă ! 


pd 

M'am ridicat dintre perne... Sunt a- 
casă. Camera mea... In jurul meu Ma- 
ma, tata, naşa, domnişoara Dorina, un 
domn sirein. Cineva tace: ssst! 

Privirea mea caută altceva... Unde e? 
A plecat așa de repede? Mă scol iute: 
fără să ştiu ce fac, fâră să privesc pe 
nimeni. Mama parcă plânge... Cineva. 
vrea să mă susțină. Dar n'am nevoie... 
Am căzut din nou între perne... Mama 
mă mângâe pe păr... 

— Ucule, ce-i cu tine? 

— Mamă... Mamă! Unde-i Lica? A 
plecat ? De ce n'ai ţinut-o?.. 

— Nici n'a fost aici, Ucule... 

— A fost mamă!!! Ştiu eu! Dar aţi 
dat-o afară, fiindcă a spart geamul... 

Am început să plâng potolit, până 
când am adormit... Puterile vieţi numă 
părăsiseră şi reinviau acum. După O 
săptămână de convalescenţă m'am scu- 
lat... 

bd 

Pe Lica am văzut-o apoi târziu... Stu- 
dia medkina... Dar nu mai era nimic 
din Lica de altădată, copliţa cu ochi 
negri şi florentină albă... Fusese înmor- 
mântată sub răpăitul urizş de geam 
spart, odată cu întâiul fior al iubirii... 


DAN BALTEANU 


Taxa Dostală Dlatita in numerar conform anrobării dir. G-la PT. PP Nr DAARA-AAR.