Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0008

PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă zub No. 163 Trib. Ilfov 





Estetica inimii 


de VLADIMIR STREINU 





Criticului profesicnist îi se pun de la sine câteva întrebări. 
Unele privesc dificultatea intemă de a vorbi despre opera 
de artă. În cuvintele tuturor, udică în cuvinte şterse, îmbă- 
trânite, devenite absiracie, el are de lămurit realități literare, 
al c&ror sens, cel mai de preț, rămâne definitiv prins în cu- 
zintele conczete, care lau exprimat. Intrebarea pe care o 
ilutură acest conflict de vocabular se referă așa dar la mă&- 
sura explicaţiei' critice. 

Critică se face şi fără conștiința piedicilor ei, nici vorbă : 
numai că aceea care singură şi le arată, are putinţa să fie 
mai prevăzătoare și deci mai prevăzută cu mijloace, care 
să-i mărească măsura explicației, Dicţionarul operei fiind 
unul, iar al criticei — altul, putem deseori citi caracterizări 
critice, în care această preccupare nu se reflectează în nici 
un fel; ele sunt atât de vagi, că se potrivesc celor mai felu- 
riți scriitori. Sunt dar de o promiscuitate, pe care tendința la 
formula unică, justificată de scriitorul unic, în orice caz o 
micșorează, dacă n'o poate suprima, Dificultățile interne ale 
csiticei sunt numeroase: dar nu despre ele vrem azi să ne 
întreținem cititorii. 

O dificultate extemă ne preocupă deocamdată si anume 
— deosebirea dintre gustul ciiticilor şi gustul public. E des- 
tul ca cineva, căruia nu i s'ar putea contesta orientarea, să 
dețină cronica literară a unui ziar mai mult timp, pentru ca 
cititorii ziarului, care formează adevăratul mare public, să 
nu-l întâmpine, când şi când, cu câle o atenţie de felul urmă- 
tor: dar, de ce a fost aspru cu autorul Cutare și de ce a lău- 
dat pe... Acela. 

Curioase lucruri! Criticul ştie bine că nimic condamnabil 
nu i-a turburat judecata, că a ţinut să fie obiectiv, adică 
sincer față de el însuși ca și față de autoriiin chestiune, altă 
obiectivitate în câmpul literar fiind simplă înșelare de sine. 
Ar putea deci, după lege, să ridice din umeri, trecând mai 
departe. Totuși el se simte oarecum lovit, Deşi nu are din ce 
să-și bage vină, un sentiment ascuns, cu toaie asiec, îl stân: 
jeneşte. Căci, dacă e profesionist și lucrează în cercul actua- 
lităţii, criticul îndeplineşte și un oficiu public: ei îşi propune 
gustul, în chip firesc, ca îndreptar pentru citilori, Dar citi- 
torii îl hărțuesc adesea: de ce a fost aspru cu autorul Cutare 
şi de ce a lăudat pe... Acela! 

Nu numai criticul are gustul său; au şi cititorii un gust, 
ia- pe deasupra ei mai au câteodată și puterea de a și-l im- 
pune. Și iată cum. Avem azi câțiva romancieri, pe care criti- 
ca i-a respins în chip feluri!, dar consecvent. Operele aces- 
iora se vând însă ca și ale romancierilor recunoscuți, iar 
cecât ale câtorva — chiar mai bine. Nu însemnează că pu: 
blicul și a impuz astfel gustul ? 

Ostenind putin pe romanele preferate fără îndreptăţire, pu- 
tem observa repede că, ceeace atrage, nu mai este por- 
nografia, cum se spunea mai anii trecuţi, ci un sentimen 
talism de mare curăție suiletească, dar şi de mare murdărie 
literară. Cititorii cei mulţi sunt mulţumiţi că li se servește o 
literatură narativă, conţinând vagi atitudini sentimentale de 
tineri care se îmbrățișează sirivind între ei câte un buchet 
de flori, ca în cănţile ilustrate de pe vremuri. O „estetică a 
inimii” însuflețegte azi pe consumatorul de literatură. 

Din nou însă, curioase lucruri! Căci nu la aliceva, decât! 
to! la estetica inimii, țintește şi critica. Ea știe în toate ch:- 
purile că esteticul e un atribut al simțirii omenești: de n'ar 
dispune decât de etimologia cuvântului și adevăratul înțels 
nu e cu putință să-i rămână tainic. Criticul judecă şi pre- 
tinde a orienta pe alţii după estetica inimii, iar cititorul pre- 
feră şi cumpără după indemnurile aceleeaşi estetici a inimii. 
Și totuși nu se pot întelege. 

E de crezut că ideea asupra căreia ei nu convin, deși o 
numesc cu aceleaşi vorbe, ține de limita estetică unde cul- 
tura așează pe fiecare. Neinţelegerea are la bază o difa- 
rență de cultură. Cei mai muiţi dintre oameni admit foarte 
greu, sau probabil că nu admit de loc, că în materie de lite- 
ratură a citi cu plăcere pe un autor care vrea oricum să 
emoţioneze, prin orice mijloace, dar numai să emoționeze, 
e semn de cultivare oprită de timpuriu. 

Vor înțelege desigur când li se va spune că sentimenta- 
lismul este de fapt o atitudine de cultură, un rafinament, pe 
care sufletele primitive, conduse de instincte, nul cunosc. 
Superioritatea și-o admite oricine ușor. Vor înțelege însă 
mai greu că, după cum sentimentalismul orășenesc e un 
rafinament față de inzstinctualismul țărănesc, există niveluri 
de cultură supesioure aceluia care a creat estetica buche- 
tuiui de flori udat de lacrimi. Și când criticul va respinge 
pe autorul de idilisme, lăudând pe unul cu esietica inimii 
mai rafinată, va întâlni desigur un prieten, inginer, doctor, 
avocat, profesor sau aliceva, care îi va zice: „de ce ai fost 
aspru cu autorul Cutare și de ce ai lăudat pe... Acela'”? Cum 
să-i spui prietenului, altfel destui de binevoitor în obiecțiile 
sale, că ești critic, după cum el este inginer, doctor etc..., că 
există și specialitatea „gustului literar”, după cum există 
atâtea alte specialități de studiu! Specialitate? Dar inima lui 
nu-i dă dreptul să spună ce anume îi place şi ce nu? Omul 
e cu „estetica inimii”! 

Prin urmare, criticului nu-i rămâne decât tot să ridice din 
umeri și să treacă mai departe, oricât l-ar turbura asemenea 
întâmpinări; să continue a fi sincer cu el însuși, chiar dacă 
provoacă, din când în când, nedumeriri. Şi cine vrea, să-l 
urmeze. Cultura oricui este în primul rând un act de voinţă. 
Nu e curtenitor, a cere sforțări. Dar adevărul, pe seama 
căruia trebue pusă aceasiă lipsă de curtenie, este că până 
să se ajungă la qusiul esteiic, se trece de obicei prin oare- 
care neplăcere. Romanul fruznos nu se cumpără numai cu 
banii costului, ci cu toţi banii cheltuiţi anterior pe cărți de 
literatură, E 


y 


Lei 220 pe 1 an 


ABONAMENTE : 120 pe 6 luni 


TELEFON; 





Tristeţe 


Tot mai strâns ma 'ncolăcit un vrej de. 
Tristeţe sugrumătoare... 

Până în miezul tău mă doare, 

Măduvă a sufletului, nădejde. 


Şovăe lunatic fosforul amintirii 
Când calcă pe gropile mele uitate 
Primăveri înveninate 

De toate sucurile iubirii — 


Semeţul oracol de mult s'a închis. 
Strigă sibilin o cucuvae: 

„Nodul vieţii nu-l tae 

Sabie de vis“. 


Am ars între luceferi, înaltă corvadă... 
Acum cer îndelung 
Picoapele vremii oarbe să cadă 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


3.30.10 





UNIVERSUL LIIDAR 


ANUL XLVIille Nr.8 
SAMBATA 25 FEBRUARIE 1939 


Redactor responsabil : 





MIHAI NICULESCU 








Despre nume și pseudonime 


Este adevărat că nu haina 
face pe om şi că omul sfințeşte 
întotdeauna locul. 

In literatură, scriitorii s'au 
văzut adesea nevoiţi să îm- 
brace alt nume decât acela a- 
devărat, socotind probabil că 
vor părea mai răsunători, vor 
avea mai mult succes, când nu 
intenționează  deadreptul să 
mistifice opinia publică, așa 
cum făcea câteodată Voltaire 
şi cum ancercat și un Anton 
Cehov, acesta din urmă ajun- 
gând chiar să-și uzurpe adevă- 
rata reputație cu noul nume. 
(Rădăcina grecească a numelui 


şi la poetul Publius Ovidius 
Naso s'au transformat într'un 


„adevărat renume, Nume ca 
Vladimir Ulianov ori Iosif 
Djugajvilii s'au numit mai 


târziu Lenin şi Stalin, iar dic- 
tatorul de până ieri al Turciei 
a schimbat câteva porecle până 
să rămână la Atatiirk, cu care 
a şi întrat, dealtfel, în istorie. 

Dacă porecla e mai veche, 
pseudonimul se pare că e de 
dată mai recentă. Altădată, 
scriitorii semnau cu numele 
lor adevărat: Jean Racine, a- 
dică Ion Rădăcină, Jean de La 
Fontaine (lon Fântână, sau de 
la Fântână, sau Delafântânele!) 


Până 'n fundul somnului s'ajung. 
V. VOICULESCU 


e Me 9 1 


MAURICE DE VLAMINCK 
„LARNĂ“ 


„Iurna“ lui Vlaminck este 
una din lucrările compuse 
în cel mai frumos stil, ale 
artistului, Frământarea vi- 
forului se contopeşte cu în- 
cremenirea naturii sub ger, 
dând o impresie particulară 
de dinamism, fără monoto- 
mie. Pentru aceustă lucrare, 
Viamâtck a Gvt.nut premiul 
al doilea, la expoziția inter- 
națională Carnegie, 1938. 


RENE BOYVIN D'ANGERS 
„DANSUL DRYADELOR“ 


Reng6 Boyvin d'Angers se 
numără printre cei mai 
mari artiști francezi din se- 
colul al XVI-lea. Pe ne- 
drept, operele sale sunt as- 
stăzi aproape uitate. Ele 
dovedesc însă marele talent 
al pictorului, sunt curioase 
și pline de frumuseţe. 





astă înseamnă chiar: înșelă- 
torie). 
Una este pseudonimul şi 


alta porecla, care la un Cicero 


ori Pierre Corneille, alias Pe- 
tre Cioară... 

Aceste nume, însă, nu mai 
stârnesc astăzi decât admira- 
ție. Am impresia chiar că sunt 
atât de unice, încât nimeni 
nu-şi mai permite să şi le în- 
suşeasscă în Franța. Din câte 
nume jranțuzeşti citiţi d-voas- 
tră, vă amintiţi să le mai în- 
tâlmiți în prezent? Un nume 
care a fundat o notorietate: 
Eminescu, Cuza, Paulescu, Ilor- 
ga, Lovinescu, etc. trebuie să 
fii evreu ca să mai îndrăsnești 
să ți le apropii. 

Dintr'o înrădăcinată supersti- 
ție, credem că unele nume sunt 
predestinate. Iată câteva, cele 
mai frumoase din literatura 
română: Dimitrie Cantemir, 
Grigore Alecsandrescu, Vasile 
Căârlova, Gheorghe Lazăr, lon 
Eliade Rădulescu, Vasile Alec- 
sandri (nu Alexandri, cum 
scrie pe tăblițele fixate pe 
strada ce-i poartă numele), Mi- 
hail Eminescu, Nicolae Iorga, 
Octavian Goga, Liviu Rebrea- 
nu, Ion Agârbiceanu, N. M. 
Condiescu, 1. A. Bassarabescu, 
Ion Pillat, Gib. Mihăesccu, lon 
Wlinulescu, Corneliu Moldova- 
nu, Cezar Petrescu, Camil Pe- 
trescu, Lucian Blaga, Vasile 
Voiculescu, Adrian Maniu, Dra- 
goş Protopopescu, Carol Arde- 
ieanu, Mircea Eliade, Dan 
Botta, Dimitrie Ciurezu, Cice- 








Semnificaţia literaturii „provinciale“ 


Oricât ar fi de susținut suflul unei 
mişcări literare și oricât ar fi de bine 
definite personalităţile scriitorilor care 
o formează, evoluția, vieţii literare ajun- 
ge adesea la impase și ca'enţe Ga crea- 
țe, dacă anumite primeniri de viziune 
nu intervin în produaţia curentă. Lite- 
ratura franceză, ide 'după război a. dat o 
atare dovadă (de orientare înspre o for- 
musă închistată de creaţie. Cu tot iearac: 
terul adesea exploziv și nuanţat al scrii- 
torilor are s'au afirmat după război și 
în ciuda variaţiei experiențelor spiritua- 
le care sau consumat în tot acest răs- 
timp, literatura franceză a traversat 
momente de „criză“, repetat şi insistent 
semmalate de critici, cronicari și editori, 
S'a căutat deci o primenire a creaţiei, o 
variere a ritmului și peizajului literar. 
Am asistat de o pante la experienţe pur 
editoriale, care căutau să în'ăture criza 
cărţii sau a produației romanului prin 
lansarea modei biografiei romanţate ; 
sa adăugat la aiceasta o eflorescență 
poate excesivă a literaturii exotice. Serii- 
torii căutau deci să înlocuiască deficitul 
creației și inventivităţii proprii, reluând 
evenimentele trăite de marile persona- 
lităţi ale trecutului, după cum au cău- 
tal în (decorul variat al peizajului și în 
noutatea obiceiurilor populaţiile exotice 


de ION BIBERI 


un material şi o viziune care să îngă- 
cules romanului o reimprospătare. Fără 
îndoială, această căutare a unui nou %0- 
rizonit nu a fost murrai modul unei ex- 
perienţe comerciale încurajată sau pro- 
vocată de editori: gustul literaturii exo- 
tice corespundea unei nevoi sufletești 
rcale, unei nevoi de evadare şi depă- 
şire “de sime, gensrală în întreaga socie- 
tate postbelică. Este totuşi greu de con- 
testaţ, că această mișcare de publicitate, 
nu servea decât să acopere o evidentă 
lipsă de putere creatoare din partea 
scriitoritor. 

Publicul cerea desigur altceva decât 
reluarea aceloraşi teme şi descrierea ace- 
loraşi decoruri. Romanul naturalisţ ca și 
literatura, din preajma războiului ex- 
ploatase larg toate domemiile. Poezia 
vieţii citadine revelată de Baudelaire, 
reluată și amănunţită de Balzac într'o 
vastă frescă ce cuprinidea, şi secătuia 
printr'o descripţie de o uimitoare pă- 
trundere, mediile cele mai variate, găsise 
în seiiitorii qecadelor următoare, pictori 
credincioşi. Fără a da, impresia că tot 
ce era de spus fusese într'adevăr rostit, 
o atare orientare către tumultul şi viața 
oraşului. nu: putea decât să conducă ac- 
tivitatea literară la o retativă monoto- 
nie. Ide accent. In zadar literaţii au cău- 


tat să, reimprospăteze îtteratura prin «e.- 
vasanea altor climate spirituale, repre- 
zentate prin epocile de multă vreme 
trecute ale efervescenţei elizabethane 
sau a vagabomidării romantice; în zadar 
anumiţi romamcieri au reluat câteva. din 
temele suggerate de aceste direcţii de 
gând: Jiteratura lor putaa; avea un suc- 
ces de moment, putea corespunde unor 
nevoi sufleteşti limitate la câteva cercuri 
sau câteva categorii de esteţi, fără a 
avea aderențe adânci în massele citito- 
Tilor și fără a corespunide unei nevoi su- 
fletești unanime, 

Diversificarea mișcării literare și eşi- 
rea din impasul monotoniei s'a produs, 
in aceste condiţii, prin creaţia spontană 
a wceriitorilor de inspiraţie provincială și 
populară, ce aduceau într'o literatură 
obosită o mişcare sprintenă și o mireas- 
mă, proaspătă. Nu ne referim aci la miş- 
cări literare elaborate conştient, la 
„populismul'“ umui Thârive şi mici la e- 
coul tardiv al discipolilor rămaşi kre- 
dincioși şcolii naturaliste, Ne gândim cu 
deosebire la acei artiști care au creat 
din îndemn propriu, în afară de orice 
consideremt de oportunitate literară. şi 
care au închis în opera lor ecoul direct 
al vieţii ce pulsează larg, dincolo de 
zidurile cenușii al marilor orașe: an 
Ramuz, un Chamson, um Jean Giono. 
Depante de oraşe, adesea. într'o. izolare 


i a ia a a na a 


(Urmare în pag. 2-4) 





de N. CREVEDIA 


rone Theodorescu, Constantin 
Fântâneru şi alte câteva, pu- 
ține. E de închipuit că vreunul 
dintr'aceştia l-ar fi putut che- 
ma Vasilescu, Iliescu, Tănăses- 
cu ori Delaolt? 

Dintre cei cari nu s'au cre- 
2ut  predestinați prin numele 
lor dela vatră, socotim că cele 
mai frumoase pseudonime din 
literatura noastră care ne vin 
în minte, momentan, sunt ale 
următorilor: Mihail Sorbul, 
Gala Galaction, Tudor Arghe- 
zi, Nichifor Crainic, Ion Bar- 
bu, Horia Furtună, Vladimir 
Streinu şi al d-nei Otilia Cu- 
zimir. 

Sunt unii scriitori cari, spre 
onoarea lor desigur, au ţinut 
să nu se lepede de naș şi au 
izbutit chiar, prin personali- 
tatea lor, să le impună. Mă 
gândesc la V. Ciocâlteu, Al. 
Bădăuţă, Virgil Carianopol şi. 
a. Pseudonime care au sur- 
prins la început sunt astăzi a- 
devărate titluri nobilitare : E- 
manoil Bucuţă și Perpessicius, 
ceeace înseamnă, cum spu- 
neam că tot omul sfințește to- 
tul şi toatele. 

Sunt câteva nume care au 
exercitat în literatura noastră 
un adevărat miraj, ca să nu 
spunem ravagii. Delia revolu- 
ționarul Horia, am avut: Ho- 
ria Furtună, Vintilă Horia, lon 
Horia Munteanu, etc. Iar dela 
marele pandur dela 1821, sau 
născut: Tudor Arghezi, Sandu 
Tudor, Andrei Tudor, iar acum 
decurând un tânăr publicist 
semnează... Tudor Domnu! 
(Poate că chiar așa-l chiamă în 
realitate pe domnul Domnu!), 
Vlaicu Bârnă, unul dintre cele 
mai frumbase nume literare, a- 
minteşte de alt nume predesti- 
nat, de primul nostru mare a- 
viator. 

Un scriitor de incontestabilă 
originalitate a ţinut să împru- 
mute gloria unui nume german 
și şi-a spus Sărmanul Klop- 
stock! Tot din lirica germană 
sa inspirat şi d. Ștefan Ion 


George, introducând numai la 
mijloc Ion. 

Un poet de aleasă factură 
modernistă şi un intelectual 


subţire, probabi! tot din origi- 
nalitate, și-a luat pseudonimul 
tradiționalist de Mihail Moş- 
andrei! 

După Damian Stănoiu, au 
apărut: Cosma Damian (doi 
actori tineri îşi zic Gheorghe 
Damian şi lon Damian) — şi 
noi am auzit într'o zi, la „Car- 
tea Românească“ pe o studen- 
tă cerând o carte așa: 

— Dă-mi, te rog, „Maitreyi,“ 
de Mircea Damian Stănoiu, 

Un student care se găsea, în- 
tâmplător de față, a găsit cu 
cale să o corecteze: i 

— Imi permiteţi, duduie: 
„Maitreyi“ e scrisă de Damian 
Eliade... 

Am văzut cum cineva sem- 
nează M. ȘteJănescu, probabil 
ca să nu fie confundat cu Mir- 
cea Ștefănescu, autor dramatic. 

Două nume cu totul și cu 
totul îndrăsneţe ni se par ale 
d-lor Haig Acterian şi Arşavir 
Acterian. 

Tot aşa de înfruntător ni se 
pare și junele Ilarie Carpen, 
care a împrumutat primul nu- 
me dela doi înaintaşi: Ilarie 
Voronca și llurie Dobridor 
(Ilarie, nu vine dela hilaritate). 

Doi tineri poeţi de talent se 
numesc — pe numele lor, bă- 
nuesc — unul Const. 1. Goga, 
altul George Vaida. 

Aezii de astăzi ai Bucovinei 
toţi plini de polenul talentului 
ca niște albine, au și ei nişte 
nume cari mai de care. Imi 
vine în minte acela al d-lui 1. 
Tcaciuc-Albu. 

Alţ doi apolloni din genera- 
ţia actuală se numesc aşa: Ion 
Aurel Manolescu și lon Sofia 
Manolescu. 

După Virgil Gheorghiu, s'a 
iscat un alt talent tot atât de 
robust și fiindcă-l chema la fel, 
şi-a adăugat înnainte un Const. 
Asta ne-aminteşte de o conver- 
sație obișnuită între literați și 
care se referă la doi amici ai 
noștri, scriitori impuşi. Zice: 

— L-ai văzut pe George Du- 
mitrescu? 

— Care George? Dorul? 


— Nu, George... Simplu Du- 
mitrescu ! 
Tot aşa, d. Eugen Victor 


Popa vrea să se deosebească de 
Popa celălalt, cunoscutul om 
de teatru. 

D. Traian Lalescu ţine, desi- 





(Urmare în pag. 2-a) 











CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 

















LITERARA 


de CONSTANTIN FÂNTANERU 


25 Februarie 





Biblia ..MNegsele Carol Ii 


Noua traducere a Bibliei, prin modul 
cum a fost alcătuită conform înţeleptei 
dorinţi a M. S. Regelui Carol II, consti- 
tue un impresionant exemplu de grijă 
pentru viaţa religioasă a poporului. Are 
într'adevăr o importanţă capitală faptul 
că autorii preoţi Vasile Radu şi Gala Ga- 
laction, supunându-se regalei hotăriri, 
au tălmăcit cartea sfântă, direct din 
limba originală ebraică. Până astăzi nu 
s'a făcut așa, și avem acum, întâia oară, 
infățișarea cea mai clară şi neocolită a 
învățăturii dumnezeești! Un text cre- 
dincios, fără putințe de interpretări gre- 
șite şi răuvoitoare, este în viața Româ- 
niei moderne, de un folos considerabil. 
Fiindcă Biblia a început să fie citită, ea 
se răspândește din ce în ce mai mult 
în norod, iar cei cari ajută ca ea să cadă 
în mâinile cât mai multora, nu fac lu- 
crul din curată cuvioşie, ca strămoșii 
cari tipăreau cărți de rugăciuni ortodoxe 
şi le împărțeau fără plată, ci gândul 
celor de azi este abătut, sectant, neres- 
pectuos faţă de dogme şi tradiţii biseri- 
ceşti. In România de după răztoiu, cu 
totul altefl stau lucrurile, în ce prive- 
şte viaţa religioasă, față de patriarhali- 
tatea antebelică. S'au îmulţit confesiu- 
nile, s'au întețit rivalităţile şi metodele 
de întrecere apar cât mai felurite și re- 
dutabile. Sectele neoprotestante își fac 
o armă din citirea Bibliei și vor să cu- 
cerească mulțimea în numele cărții 
sfinte. Ortodoxia trimete misionari con- 
tra lor, dar „sectanţii nu primesc cer- 
cetări și discuții decât pe baza textului 
biblic tălmăcit din originalul ebraic, iar 
misionarii noştri sunt constrânși, spre 
marea lor părere de rău, să se slujească 
tot de textul sectanților“. (Prefaţă VI). 

Se înțelege cât de neprielnică este o 
combatere a rătăciților, cu sprijinul 
unui text alcătuit de ei. 





A fost deci un act de apărare a sufle- 
tului creștin tălmăcirea nouă din limba 
ebraică, act cu atât mai demn, cu cât 
el a fost săvârșit fără întârziere, îndată 
ce s'a ivit semnul stricăciunii. 

Iată în ce lumină înaltă apare voința 
M. S. Regelui Carol II, care, cu cel mai 


“adânc instinct românesc, a ridicat arma 


cea mai nobilă de apărare, acea a cu- 
noașterii adevărului. Ştiinţa teologică 
românească reprezentată prin părinţii 


+ profesori Vasile Radu și Gala Galac- 


tion, s'a așternut pe muncă însufleţită 
de augusta voinţă și lucrarea ce a re- 
zultat, vine ca să fixeze unul din mo-= 
mentele decisive ale istoriei noastre spi- 
rituale. Grija M. S .Regelui sa legat 
pentru totdeauna de prima traducere 
integrală din ebraică a cărții sfinte, 
care, cu o credincioasă cinstire, va fi 
numită şi va rămâne „BIBLIA REGELE 
CAROL II“, 

Urmările acestei tipăriri sacre, ce se 
face printr'o intervenţie regească, a doua 
oară în istoria țării, la 250 de ani, de la 
prima a lui Șerban Cantacuzino, se vor 
manifesta fără îndoială în adâncime și 
în felurite direcţii ale culturii. Ştiinţa 
teologică în primul rând a urcat o treap- 
tă nouă de demnitate. Cunoașterea lim- 
bii ebraice de către învățații teologi ro- 
mâni este o garanție de apărare a drep- 
tei credințe, pentru toţi studenţii în teo- 
logie din facultăți, pentru toți preoții 
răspândiți în ţară şi pentru profesorii 
de religie. Limba ebraică, atât cât se în- 
vaţă la Universitate, naște în orice caz, 
îndemnul de a căuta adevărul la obâr- 
şie; având la îndemână Biblia redată 
chiar după limba de obârșie, teologul 
poate avea sentimentul deplinei sale do- 
cumentări. lar de umilința utilizării tra- 
ducerilor sectante, vor fi feriţi de acum 
încolo misionarii, 





Semnificaţia literaturii „provinciale“ 


(Urmare din pag. 1-a) 


totală, azeşti scriitori au revelat o 
nouă îume în bogăția sevei de viaţă 
populară, în farmeoul turbure al super- 
stiţiilor, în poezia sălbatecă a peizaju'mi 
și mai ales în fiorul de comuniune cu 
lumea, pe care numai singurătatea ide- 
săvârsită, o poata prilejui. Viaţa socială 
a mari-or capita'e, care absoarbe și risi- 
psais, care anwsază adesea fiorul de 
infrăţire al omului ca lucrurile și mai- 
vitatea viziunii unui scriitor, nu a avut 
eferi asupra acestor scriitori rămaşi 
„provinbiali“. Izelaţi, ei au reuşit să 
transpună în cărţile lor ecourile unui 
univers deosebit de acela al vieţii oră- 
șmmești, realizând prin aceasta fără e- 
fort, primemnirea pe care literatura o re- 
cama. Diferenţa. de ritm vital între exi- 
s.snța seriitorului locuind în marile ms- 
tropole și a vieţii scriitorilor izolaţi sa 
răsfrânt în viziunile fintrupate în opere: 

3 o parte un decor mecanic, limitat, pe 
care suflul poetic îl animă meîndestulă- 
uor și intermitent, în timp ce de alta am 
asiztat, ca în cazu! literaturii lui Ramuz 
și Gionw, la o nsistovită creaţie de mi- 
turi, la :o circulație ide viaţă subterană 
intre suflet şi lume, la o corespondenţă 
imuuitivă intre om și univers. Scriitorii 
izolați au 'anwat deci constrângerile și 
uniformitatea. vreiii soziale, au depășit 
convențiile si a cuprins lumea cu nai- 
vitataa, cu oShii noi ai primitivului, ct 
fox! de suflet al 'omului care descoperă 
pentru prima dată farmecul vieții și a- 
dâncul nzlămurit al misteruiui. Inepi- 
rându-se din mitul popular și legende, 
agești scriitori au relevat, în opera lor o 
viziune în acelaș timp puternică şi ncuă, 
bezată în tâlcuri, neguroasă. nelămu- 
rită, cars pune me cititor în faţa lui în- 
Suș:, dezcoperindu-l sie-și, desvăluindu-i 
însă odată noutatea de gând pe care a 
avut-o în vremsa copilăriei, când luarea 
de contact cu universul prilejuia da; fie- 
cane pas curiozitate și uimire. 

Contaoiull acestei literaturi cu masele 
de cititori a fost imediat. Esteţii şi lits- 
raţii au găsit în origimalitatea viziuni: 
și în forța accentului acestor scriitori 
mărturia de vânjoşie și primeni'rea către 
care aspirau; oamenii stmpii, muncitorii 
da toa.e catogorii'e, mica burghezie, au 
găsit în aceast literatură expresia unei 
realităţi cu care aveau suprafețe mari 
d> contat. 

A2um doi ani călătorind în Franţa pe 
o himia secundară, în vecinătatea Pirl- 
nsilor, în tovărășia mai multor munci- 
tori, unul 'dintre aceştia, cau care mă în- 
treținusem mai multă vreme, îmi ceruse 
cava de kitit. I-am împrumutat un To- 
man 'de Ramuz, o ediție ieftină cumpă- 
rată într'o gară, I-am urmărit cu uimire 


reacţiile în timpul lecturii: dim primele 
momente, muncitorul a fost absorbit de 
țesătura intrigii. 

Simţeam comunicarea suf'etească sta- 
bilită între el şi autor și obsenvam cu 
luare amimte expresia acelei fețe con- 
centrate deasupra unei cărți care pa- 
siona, mai mult dacâţ un roman de a- 
venturi. Comentariile pe care mi le-a 
impărtășit în răstimpuri mi-au dovedit 
interesul viu pentru carte și participa- 
rea sa sufletească la substanța ei. 

Expsriența literară săvârșită în ate 
țări, are 'o valoare conciudemtă. In Ro- 
mânia, mai mult poate decât în aite 
părţi, o atare desțănmurire și o întoar- 
cere în spre izvoarele prime als realităţii 
românești considerate în totalitatea ei, 
este necasară, Nu cerem firește o reîn- 
toarcere către şcoli literare care au în- 
semnat a etapă care astăzi e definitiv 
depășită de evoluția literară; nu ne gân- 
dim mici la o remare a metoiei și teh- 
nicei da expunere și — mai as! — d? 
expresia a acestor faze literare apuse. 
Dar avem convingerea că literatura noa- 
stră poate găsi o primenire în mamifes- 
tarea plenară a unor personalități care 
exprimă, în acelaș timp propria lor viaţă 
ca şi ecourile colţului de lume în care 
trăsade. Vedem deci semnificaţia unei 
teraturii „provinciale“ în răsfrângerea 
specificurui loaal într'o operă, în înfă- 
țişarea umei regiuni cu toate efluviile şi 
viaţa «ei în opera de artă. Prin amastă 
înfăptuire, literatura noastră va: dicbân- 
di multiplicitate de rezonanţe și varie- 
tate. ION BIBERI 





Despre nume și pseudonime 





Dar şi în planul direct al culturii și 
al literaturii, este așteptată influenţa 
Bibliei Regele Carol 1], aşa cum a fost 
la neamurile înaintate în cultură, unde 
ea a fecundat creaţia marilor gânditori 
și scriitori. Incordarea aprigă a vremu- 
rilor pe cari le trăim ne poate duce să 
ne întâlnim cu adevărurile de viață e- 
terne ale versetelor, ca să se nască de 
aici, o altă cunoaștere a noastră, o alţă 
aprofundare şi învățătură a binelui. Un 
Dostoiewski de pildă, sau un Goethe, de 





M. S. REGELE CAROL II 


la Biblie au pornit şi către ea se înclină 
culmile gândirii lor morale. Cu cât în 
viața unui popor au rodit mai multe a- 
devăruri din Bibilie, cu atât rădăcinile 
culturii lui sunt mai profunde. 





(Fundaţia pentru literatură și artă „Regele Carol II“) 


Limba literară formează alt aspect al 
însemnătății învestmântării în graiul 
autohton a cărţii cărţilor. In cele 1374 
de pagini culese cu literă măruntă pe 
două coloane, sunt întrebuințate aproa- 
pe toate cuvintele din vorbirea omenea- 
scă, pe o scară erarhică foarte întinsă, 
de la simplele numiri concrete de plante, 
animale, vestminte, așezări casnice, etc, 
până la glosarul complex al exprimări- 
lor gândirii şi simţirii, în relaţia lor cu 
dumnezeirea. 

Ce poate fi mai instructiv decât mo- 
delui graiului în care s'au exprimat a” 
devărurile eterne pentru toate semin- 
țiile lumii ? 

Sub acest raport, limba literară com- 
pusă de părinţii Vasile Radu şi Gala 
Galaction este o încununare a însuși“ 
rilor de frumuseţe și preciziune la care 
a ajuns astăzi literatura autohtonă. S'a 
utilizat, în alcătuirea fazelor, cuvântul 
cel mai propriu, fără excese nici în secn- 
sul prefrinţei 'arhaismelor scoase din 
uz, şi nici în sensul neologismelor cari 
deasemeni ar însirăina textul de înțe- 
legerea popuiară. S'a urmat linia cum- 
pătată, care a dus la o limbă literară ro- 
bustă, a cărei puritate vine din faptul 
că este înțeleasă ușor, pretutindeni, în 
caracterele ei de căldură şi sforțare spre 
cucerirea tuturor sufletelor. O Biblie 
tradusă pentru toţi românii, din origi- 
nalul ebraic şi serisă în limba ageră de 
azi, a luturor românilor unificaţi, este 
menită, de sigur, să împlinească vorbele 
M. S. Regelui, rostite la Blaj, la serbă- 
rile „Astrei“, în 1936: „...toţi, cei ce simt 
românește și creștineşte să-și întindă 
mâna peste nevoile, peste micile deo- 
sebiri ale zilei, și să lucreze la plămă- 
direa sufletului acestui popor, care, fie 
el ortodox, fie el unit, tot popor creștin 
și tot popor român este“. 


Este deci „Biblia Regele Carol II“ un 
simbol al unificării noastre, şi citirea 
paginilor ei sfinte este sămânță de viață 
nouă, fie că în noi rodesc psalmii lui 
David : „Tu trimiţi isvoare jos în văi; ele 
își iau calea printre munţi, 

Ele adapă toate dobitoacele câmpiei; 
asinii sălbaticii îşi astâmpără setea lor; 

Lângă pâraie sălăşluesc păsările ce- 
rului, ciripitul lor răzbește pirntre ra- 
muri, 

Din cămările de sus tu adăpi munții 
și din rodul săvârşirilor tale se satură 
pământul“. (Psalmul 104, v. 10—13), 
sau ascultăm cuvântul Mântuitorului, 
prin gura lui Ioan: „Eu sunt viața cea 
adevărată și Tatăl meu este lucrătorul. 

Orice mlădiţă care nu aduce roadă 
întru mine, cl o dă la o parte, şi orice 
mlădiţă care aduce roadă, el o curăţeşte, 
ca şi mai multă roadă să aducă. 

Acum voi sunteți curați pentru cu- 
vântul pe care vi l-am spus. 

Rămâncţi întru mine şi eu întru voi. 
Precum mlădiţa nu poate să aducă roa- 
dă de la sine, dacă nu rămâne în viaţă, 
tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi întru 
mine“. (loan, 15, — 1-4). 

Sau, însfăârșit, predica apostolului Pa- 
vel : 

Tote limbile omeneşti şi îngereșşti de 
le-aş vorbi, dacă nu am dragoste, mam 
făcut aramă sunătoare, ori chimbal gă- 
lăgios. 

Şi dar proorocesc dacă aș avea şi tai- 
nele toate le-aş cunoaște și orișice ştiin- 
ță — și de-aş avea credință — atât cât 
să mut munţii din loc, — dacă nam 
dragoste, nimic nu sunt. 

Şi toată averea mea de-aş face-o mi- 
lostenii și trupul mi l-aş da să fie ars— 
dacă nu am drogoste nimic nu-mi folo- 
sește. (Epistola I, a Sf. Pavel către Co- 
rinteni, 13, — 1-3). 





UN DIALOG RATACIT 


— Domnule Simion Stolnicu, înţelegi destui 
de bine ce este şi ce vrea poetul tânăr? 

— N'aș putea spune ce vrea, şi nici ce este 
în sine. Conceptul ca atare interesează imai 
puțin. Dar am o părere, şi de câte ori mi se 
dă ocazia, o spun. O simplă observaţie, Postul 
tânăr este un lucru elementar care ameninţă 
să devie o problemă. El există; nimeni nu 
poate contesta Și s'ar'putea spune că prea 
există. E orice tânăr care crede în mesajul 
lui absobhit ca paet. Asta îl caracterizează 
esenţia!. Crede în mesajul lui poetic ca un 
mist:c în armoniile cerului sau ca un me- 
dieval în spadă. Are o certitudine care ia 
un moment dat devine falsă misiune. Și din 
cauza asta, poetul tânăr scrie mereu, fără 
răgaz, şi câteodată, vai! fără sens, Suie 
„„Dentrucă nu poate altfel“. Dar aci, am im- 
presia, că stă şi drama lui. El nu se infor- 
mează. 

— Te ros, iartă-mă, dar am ajuns la un 
punct important, şi vreau să precizez ceva. 
Ce crezi, poetul trebue să se reducă exclusiv 
la artera lui poetică, sau trebue să participe 
şi el la valorile culturale ? 

— Mai am ceva din primul răspuns, dar 
nu importă, între ceiace mi-a rămas şi ceiace 
vai spune există o continuitate. Nu sunt îm- 
potriva oricărui mesaj, ci numai împotriva 
mesajului absolut. Și în legătură cu asta, un 
vaz. Sainte-Beuve era prin excelenţă critic, 
dar nu credea așa de mult în misiunca lui 
încât să nu-și permită nimic altceva în afară 
ds critică. El credza că ar putea face poezii. 
Şi, dacă nu mă înşel, chiar a făcut poezii. 
Asta însemnează că mesajul poetului este rs- 
lativ. şi deci, imediat o consecinţă. Poetul 
trebue să se informeze. Altfel nici nu se 
afirmă. Omul are apetitul universalului, Aci 





Tot poeţi 


D. Dem. Păsărescu e poet şi 
a tipărit de curând o carte. 
sunt și d-nii: N, 


stă secretul că a prins şi că va prinde întot- 
deauna poezia filosofică. Să ne întoarcem 
niţel înapoi, chiar în câmpul literaturii noa- 
sire. Eminescu a fost cel mai cult dintre toți 
poeţii noștri, cel mai filosofic, şi totuşi, el a 
prins cel mai bine. De ce? Numai fiindcă 
a scris incomparabil mai bine decât ceilalţi? 
Nu. Ci îndeosebi pentru faptul, că poporul 
nostru, aşa cum apare el, superticial și mizer, 
ca toate celelalte popoare de altfel, tinda spre 
universal. Volatilizarea este o lege naturală 
a corpurilor, Mai mulţ chiar, poetul trebue 
să se informeze şi dintr'o necesitate ontolo- 
zică, aş putea spune existenţială, El nu este 
o monaqă independentă, ci una în ritmul 
istoric şi cosmic. 

— Am înţeles. Premisele fundamentale şi 
concluziile la care te-ai oprit sunt cât se 
poate de clare. Dar ce ne facem cu anumite 
consecinţe ? Ascultă ! Mi-ai spus între altole, 
că scriitorul tânăr scrie ac cele ma: multe ori 
fără sens. Ce însemnează asta ? Că scrie in- 
conştient, şi prin urmare, fără idei? Dacă 
asta ai vrut să spui, atunci sunt de acoră. 
Am citit aproape tot ce-au scris tincrii noştri, 
şi mărturisesc, că la fiecare pagină trebue 
să-i controlezi, să le afli forma, gândirea, 
să-i completezi şi să le dai viaţă. Dar oare 
numai cu atâta, sc poate ajunge la conrlu-= 
zia. că tinerii noștri scriitori, cel puţin unii. 
n'au talent? De când „adevărul acesta etern“ 
că irelie generale se confundă cu talentul? 
A, îmi spuncai că cititorii au apetitul uni- 
versalului, şi că, fără idei ori forme univer- 
sale scriitorul nu se poate afirma. Oare să 
fie xact ? Nu cred. Domnule Simion Stolnicu. 
dumneata ești un liric absolut veridic şi un 
tehnician perfect, și mă surprinde cum ţi-a 
scăpat un lucru elementar. Scriitorul nu 


PI N N N N 0 N O a 


tru d. M. Caravia, etc. 
lar la banchetul care ni s'a 
dat — tot după frumoasa da- 


(Urmare din pag. 1-a) 


gur, să perpetueze și în poeste, 
numele tatălui d-sale, afirmat 
în domeniul  Matematicilor. 
Tot astfel poetul Paulescu. 

Unii îşi iau mume de aie 
strămoşilor noștri latini; Vir- 
gil Treboniu, ori lulian Ves- 
per, acesta din urmă foarte 
isbutit. 

Alţii, se vor slavi: Ghergiui- 
nescu Vania, Liuben Dumitru, 
ețc., etc, 

Romantic, un 
aștri şi-a luat 
Const. Salcia. 

Inainte de răsboiu, un poet 
semna Titu Lapteș (are şi un 
volum) iar astăzi doi scriitori, 
dăruiți amândoi, semnează Mi- 
hail Drumeş și Gheorghe Tuleş. 


năvodar de 
pseudonimul 


„Un nou Creangă” ra vrut 
să mai facă niciun bucluc din 
numele său de acasă şi iscălește 
simplu și pur: Ion lovescu. 

Dela Camil Petrescu, a apă- 
rut Camil Baltazar apoi Camil 
Ring şi acum vedem pe cineva 
care semnează Eusebius Cami- 
lar. (Cineva făcea un calam- 
bur: Uscamilar). 

Năstrunşnic e și d. Andrees- 
cu — ce frumos nume şi în li- 
teratură unic! — când iscăleşte 
astfel: N. ,.Ladmiss-An- 
dreescu. 


Unii țin în ruptul capului la 
diminutivele din leagăm. Și se 
numesc: V. Spiridonică, Sergiu 
Matei Nică, ori Vasile Culică... 

Un tânăr publicist bine dotat 
semnează Vasile Cotigă. 


Găgescu şi Ion  Negescu. 
Dan Smântânescu face istorie 
literară), 

Mai poeți decât toți ni se par 
d-nii: C. Pârlea, V, Oprescu- 
Spineni, 1.  Țolescu - Văleni, 
Ghizdăvescu, Gheorghe Fonea, 
Ion Molea şi N. Găvozdea!! 

E, desigur, greu să-ţi alegi 
un pseudonim şi să-l impui. 
lată, noi care am fost tentat de 
acest foslorescent Crevedia, ne 
amintim cum acum doi ani, ţi- 
nând o conferință într'un oraş 
din Ardeal, am fost întâmpinat 
la gară — după obiceiul locu- 
lui — cu un discurs al prima- 
rului care începea aşa: 

„Domnule Cavadia, fii bine- 
venit în orașul nostru... 

In sală, am fost prezentat de 
către domnul prefect care a 
început astfel: 

— „Se află în mijlocul nos- 


(D.  tină — un confrate local a în- 


chinat în sănătatea d-lui... 
„N. Ciocârdia“, 

După ? volume tipărite și 
după vreo 7060 de articoie 
scrise în ziare destul de răs- 
pândite, cineva îmi spune de 
câte ori mă vede: 

—— A, îmi pare bine, domnu 
Căriogea că te revăd. Te citese 
mereu... 

lar un docent universitar din 
aceeași generaţie cu mine, pu- 
biicist și dânsul, dupăce discu- 
taserăm două ore într'un grup 
de scriitori, unde îi fusesem 
prezentat şi unde se pronun- 
țase de mai multe ori numele 
meu, mi se adresă în cele din 
urmă, în tramvaiul care ne a- 
ducea pe amândoi în oraş: 

— Și zi așa, domnu Chir- 
noagă... 

N. CREVEDIA 


de AXENTE SEVER POPOVICI 


există pentru cititori. Un scriitor adevăral 
caută un adevăr; el intră numai în contat 
cu cititorii, le cere ajutorul, mstoaa, şi la 
sfârşit, le comunică observaţiile, rezultatele 
şi sensibilităţile, Asta însemnează roman, şi, 
în ultimă analiză, asta însemnează poezie. 
fort pentru un adevăr persona), pentru 
acordul tău cu realitatea, și până la sfârșit, 
tragedie. Dovadă ? Toată istoria care nu-i 
daloc veselă... Observi, am virat discuţia pe 
alt drum, și, ce curios „ne-am întâlnit iarăşi. 
Cceace numesc cu adevăruri personale și a- 
devăruri istorice sunt contrapozitiile adavă- 
rurilor eterne. Cât de mult îl iubesc pe Pla- 
ton, dar vai! cât de mult cred cu Euthydeme 
și Protagoras. — Dar ce însemnează ultimu 
dumitale afirmaţie, aceia că poetul nu este v 
monadă independentă, ci una în ritmul isto- 
ric şi cosmic? Oare nu însemnează că în 
creație nu sunt forme eterne ? 

— Eu nu consider istoria artelor ca pe o 
serie de accidente, dar bine observi, nu prea 
cred nici în formele eterne ale creaţiei. Aci 
ar trebui să luăm niţel în răspăr cuvântul 
a creia. Nu fac teorii asupra lui, sunt câțiva 
ani decând mi l-am precizat definitiv, rămă- 
nând pe lângă Litţtre. A creiu însemnează a 
face ceva din nimic. Este chiar sensul biblie 
al cuvântului. Dar posibilitatea asta aparține 
numai lui Dumnezeu și. într'un fel, răzvrăti- 
ritor demonice. Omul așa cum este, în starea 
lui de păcat, are posibilități minime. El nu 
poate creia din nimic. De aceea, când vorbesc 
de creaţiile lui, eu asociez întotdeauna şi is- 
moria. Asta însemnează memorie, continui- 
tale şi acel pact auster cu orientarea şi cu 
ritmul mersului, Adevăratul Tao al înţelep- 
ciunii chineze. Ai citit cumva discursui lui 
Claudel ţinut la deschiderea congresulu de 
estetică din vara trecută ? 

— Da. L'am citit. E un admirabil poem 
în proză, şi totuși nu mi-a plăcut. Dar să 
lăsăm ! Ceeace-mi spui, mă face să cred, că 
socoteşti istoria, şi îndeosebi, istoria naţio- 
nală, drept un material poetic. 

— Exact. Nu numai că poate fi un ma- 
terial poetic, asta se ințelege dela sine, dar 
chiar trebue să fie. Poetul seamănă într'ua 
fel cu un Pegas. El zboară, dar ca să zboare. 
trebue să-și reazime copila de ceva. N'aș vrea 
să se înțeleagă că mă gândesc la necesitatea 
unui punct de reper. Nu. Atari puncte îşi au 
locul numai în mecanică, Eu dau istoriei na- 
ționale, în ceeace priveşte relaţiile ei cu poe- 
zia, 0 funcție genetică; acolo există un ma- 
terial, dar mai ales sunt forme de poezie, 

— Tţi mulțumesc, domnule, am aflat 6es- 
tul. Co fericiţ trebue să fii! Ştiu, te doare 
mult, şi pierzi sânge cu fiecare vers, dar 
totuși, trebue să fii fericit, atât cât poate fi 
un muritor ales, fiindcă ai câștigat anumiie 
certitudini proprii. Ai un adevăr personal, un 
îrumos personal și un bine. Ce mai vrei? 
Sp PP a a a a a a a a ret 


(Urmare în numărul viitor) 





i 
: 





Di 


a TE m ep e mr oi 


i 





tt 


25 Februarie 1939 





ra un compartiment de clasa II-a. Un tren de 

dimineaţă; plecase din micul orășel de munte 

la începutul zorilor și aveasă ajungă la Bucu- 
rești spre amiază. Bătrâna doamnă își spunea încă- 
odată că alegerea ei fusese din cele mai bune.Soa- 
rele nu încălecase încă pe creasta munţilor, păduri- 
le întunecate aruncau o ceaţă vânătă de sfărșit de 
noapte în compartimentul pustiu, în care se stinsese 
lumina. Un moment desigur neliniştitor, momen- 
tul acesta al sfârşitului de noapte, totuşi era mult 
mai suportabil decât un drum în Bucureşti, cu 
iaxi-ul, la ora când se aprind felinarele. Intr'un 
tren nu ești singur, poţi oricând să ceri ajutor. 
Pe când şofeur-ul criminal te duce fără veste afară 
din oraș, mai ales când nu cunoşti străzile, o batistă 
cu chloroform pe nas şi gata. Fiindcă lumea în 
Ziua de azi nu mai are nici o frică de Dumnezeu. 
Mai ales în București, unde se întâmplă atâtea 
crime de mor bieții oameni cu zile. 

Aşa însă, greu nu-i fusese să se scoale la ora 
patru, lucrul acesta i se întâmpla în fiecare noapte, 
de când cu puturoasa aia de Zamtira, mai ales, 
cum suna ceasul deschidea şi bătrâna doamnă 
ochii. Parcă vedea și acum, prin fereastra din faţa 
patului, în ceața mohorâtă a zorilor, o mogâldeaţă 
sărind gardul dela grădiniţă, în stradă. Cu servi- 
toarele astea nu mai ai nici o siguranţă, Câte ca- 
zuri nu se citesc cu amanţii servitoarelor care, în- 
demnaţi de ele, jefuesc și asasinează câte o bă- 
trână văduvă singură ca ea?! „Că nu, coniță, că 
era sergentul din colț“. Parcă dacă fusese sergen- 
tul din colț, ea, Zamfira nu mai era o lăpădătură, 

Și tineretul din vremea de azi nu mai e ca 
altădată. Domnul Datia e mare proprietar, cu 
grădina plină de pomi fructiferi, asta nu-l îm- 
picdecă să-și fi crescut copiii ca pe niște haima- 
nale. Nu mult după întâmplarea cu Zamfira, scârț 
portiţa dela grădină. lar nu se luminase de ziuă dar 
bătrâna doamnă se trezise ca deobicei la ora patru 
fix. Şontâc, șontâc, scândurile scârțâiau sub paşii 
ei târşâiți, când să ajungă în grădină ce să vezi ? 
Mircea şi Rodica, aninaţi în măr, rupeau merele 
necoapte cu crengi cu tot. Copii de om cu stare, 
sau sculat cu noaptea în cap să fure mere, din 
Singurul ei măr, când grădina lor era plină de 
meri. Inainte veneau ziua, dar de când a fost să-i 
pârască, veneau acum noaptea ca hoţii. Tot ea a 
rămas nebună : „Vai, madam Silvestru, Mircea şi 
Rodica dorm ca niște îngeri“. Adică tţot ea avea 
halucinaţii. Cum să nu doarmă dacă umblaseră 
toată noaptea prin grădină:? 

In ziua de azi nu mai ești sigur de nimic! Oftă 
bătrâna doamnă. Și copiii, că aşa-i moda, când 
cresc mari să plece la București. Dănuţa, nepoata, 





fusese o fată liniștită. Dar poţi să știi ce s'alege din- 
îr'un copil până la sfârșit? Părinţii ei divorțaţi, că 
mamă-sa n'a prea fost ușă de biserică. Dar ca fire 
parcă îi semăna mai mult lui taică-său. Era ruşi- 
noasă, mai ales cu băeții. Când colo ce să vezi: 
„Maică mare, eu mă fac pictoriță“. Patru luni după 
ce a dus-o în București, s'a dus s'o vadă şi a găsit-o 
înconjurată de oameni goi. Nu vii, pictaţi, dar ori- 
cum, dacă încep să-i treacă prin cap unei fete ase- 
menea lucruri, numai semn bun nu-i: „li faci tu 
din mintea ta, fato?“ „Ba nu maică-mare, am 
modele. Vin la noi la școală“. Auzi lucru, profe- 
sorii, oameni bătrâni, să aducă fetelor tinere băr- 
baţi goi. Așa o rușine pe capul familiei. Acuma, 
ea prea multă trecere n'avea, taică-său nu se îm- 
potrivește să-i facă Dănuţei pe plac, pictorul din 
Cluj care zugrăvise slinții în biserică spunea că 
Dănuţa o să câștige bani mulţi. Poate c'o fi aşa, în 
lumea asta nouă în care toate lucrurile merg pe 
dos, o îi şi asta o meserie. O să-şi [acă fata zestre 
să se mărite. Nu cu fiul primarului, că acela se 
face popă, poate cu vreunul din oamenii aceia des- 
brăcați din București. Fusese și bătrâna doamnă 
odată tânără, treizeci şi unu de ani a trăit cu ră- 
posatul dar nu l-a văzut niciodată desbrăcându-se 
în fața ei. Nici el pe ea. Că aveau rușine, cum să 
se vadă oamenii unul pe altul „aşa“? 

Bătrâna doamnă deschise poșeta, pe care o ţinea 
pe genunchi, din ea scoase o cartă poştală îndoită 
în două; o primise dela Dănuţa în ajun. Era încă 
prea întunerec ca s'o mai recitească dar, pipăind-o 
în neştire, simţea cu degetele acolo unde era scris: 
„Nu te supăra maică-mare că nu vin să te aștepi 
la gară, dar avem curs până la ora 1“, Vârâ carta 
poştală la loc şi tot cu degetele, fără să vadă, pipăi 
pacheţelul cu cei trei mii de lei pe care îi ducea 
Dănuţei pentru taxe. Poate, gândi, ar fi fost mai 
bine să-i coase înăuntru cămăşii, că niciodată nu 
poţi să ştii ce se întâmplă. Parcă și în tren călă- 
toresc numai oameni cinstiți? "Tot pe linia asta, 
noaptea, se întâmplase lucrul acela despre care 
pomeniseră ziarele aţâta vreme, cu domnul care 
a fost găsit dimineaţa cu un cuţit înfipt în piept 
şi fără nici un ban, lără acte şi fără bagaje. 

Bătrâna doamnă îu brusc smulsă din melanco- 
licele-i meditații. Ușa dela compartiment scârțâi, 
în tăcere, ca un tunet. În ușă stătea un domn înalt 
cu un cufăr în mână: 

— Sunt libere locurile astea, nu-i aşa, doamnă? 

Bătrâna doamnă îşi strânse instrictiv poşeta. 
Răspunse, slab: 

— Da, domnule, 

Domnul adusese cu el miros de ploae și răcoare. 
Ţinea uşa încă deschisă, în timp ce-şi așeza gea- 
mantanul în plasă și îşi scotea apoi paltonul, li- 
niştit. Ce prost crescut, gândi bătrâna doamnă, poți 
să răceşti ca nimic şi mai dai în cine ştie ce boală. 
Dar nu îndrăzni să-i spună să închidă ușa. Cine 
ştie ce fel de om o fi și e în stare să-i răspundă 
așa ca să nu-i mai tihnească drumul până la Bu- 
curești. Se strânse mai mult în colțul ei dela fe- 
reastră. Afară nu se vedea nimic, decât ferestrele 
burniţate de ploae și fumul locomotivei trecând 
peste munţi, cum trec norii pe cer. 

Se simţea acum însă în compartiment o prezență 
străină. Chiar după ce domnul trase uşa la loc tot 
așa de sgomotos cum o deschisese și pe semne se 
aşezase în celălalt colţ, lângă ușă, atât de liniștit că 
nu se mai auzea nimic afară de sgomotul uniform 
al roților. 








Ratrâna 


„Dece s'o fi liniștit aşa? se 'ntrebă în gând bă- 
trâna doamnă, fără să-și întoarcă ochii spre el, 
parcă işi ţine şi răsuflarea, 

Un om ca ăsta doboară şi un bivol, gândi cu 
frică. Totodeauna o îngroziseră oamenii mari: Şi 
când venise răposatul să-i ceară mâna, mai avea 
un pretendent, om cu stare, dar par'că îl vedea 
şi acum, înalt cât o prăjină, cu pantalonii lui 
cadrilați după moda nemțească, fiindcă își Lăcuse 
studiile de inginer prin străinătăţi. Altfel nu era 
om urât Conu Gligore. Când şedea pe scaun şi îi 
vedea ochii blânzi negri şi mustăţile lucioase ră- 
sucite pe obrajii roz ca de fată, mai că îi venea să 
spună „da“. Dar era de ajuns să se scoale în pi- 
cioare conu Gligore, ca s'o cuprindă frica. A spus 
nu şi așa sa măritat cu răposatul. Puțin mai înalt 
doar decât ea, dar el conducea totdeauna cadrilul. 
Lumea îi spunea „sfârleaza“ şi îşi merita porecla. 
Rar om așa de vesel! Și a murit şi el, gata cu ti- 
nereţea, gata cu cadrilul! Omul e ca oul, cum 
l-ai lăsat să-ţi scape s'a spart. Ca şi ea la vârsta ei, 
nu se ştie ce aduce ziua de mâine. Doamne fereşte 
de ceasul rău. 

In colțul celălait al compartimentului, se auzi o 
mișcare de om care îşi schimbă poziţia şi bătrâna 
doamnă privi într'acolo cu frică. Străinul îşi tră- 
sese paltonul peste cap, şi i se vedeau acum numai 
picioarele lungi, întinse până sub canapeaua din 
iață, aceea pe care stătea ea. De sub pantalonii 
scurţi și strimţi, se vedeau întâi niște ghete enor- 
me, apoi niște ciorapi vărgaţi şi însfârşit o mică 
dungă aibă care o făcu pe bătrâna doamnă să-și 
întoarcă ruşinată capul spre fereastră. Cunoștea 
ea oamenii, gândi, dela început își spuszse că 
acesia trebue să fie un mitocan, Să-ţi desgoleşti 
aşa picioarele în fața unei femei! Răposatul era 
el vesel, dar cu femeile deodată devenea serios „Pe 
femee să n'o atingi nici cu o floare“ spusese așa de 
frumos pe când erau logodiţi şi se plimbau prin 
grădina casei părintești, el rupsese o floare albă 
cu o coadă lungă și o ţinea cu gingășie în mână 
şi cum bătea vântul o înclina spre braţul ei, dar 
fără s'o atingă. 

De azi dimineaţă mă tot gândesc la răposatul, 
constată, ce-o mai îi şi asta. Doamne fereşte, să 
nu fie un semn rău 

Privi iar picioarele mari ale domnului acura 
sub palton: Dacă se prefăcea numai că doarme ? 
Dar cu ce scop? Afară burnița mereu, trenul se 
mai oprise în câteva gări dar prin fața comgar- 
timentului nu mai trecuse nimeni. Nu era prea 
liniștitoare situaţia asta, dece tocmai acum când 
pleca ea la Bucureşti să fie atât de întunerec? 
Dece tocmai acum intrase domnul acesta înalt și 
grosolan şi venise tocmai în compartimentul în 
care stătea ea? Desigur mai erau compartimente 
goale! Nu se uitase ea să vadă cam în ce stare se 

aflau compartimentele, dacă era cumva numai 
ea cu străinul în tot vagonul acesta ? Poate dina- 
dins intrase străinul în compartimentul ei, o vă- 
zuse singură și pusese ceva la cale. Că nu dormea 
acum, asta era în afară de orice îndoială! S'ar îi 
auzit o răsuflare mai puternică, dacă nu chiar 
sforăit. Cine știe, în întunerec nu se vedea, avea 
poate vreo gaură în palton prin care o privea, o 
urmărea să vadă ce face. Ciudat era și faptul că 
nu venise încă nimeni pentru controlul biletelor! 

Bătrâna doamnă se simţi cuprinsă de frică. 
Dacă ar striga acum desigur n'ar auzi-o nimeni. 
Ii trecu prin gând să iese din compartiment, dar 
picioarele străinului, așezate tocmai lângă ușă, îi 
tăiau drumul. Şi s'o fi aşezat dinadins așa, pen- 
truca ea să nu poată ieşi în voe. 

Gările treceau una după alta dar în vagonul în 
care călătorea bătrâna doamnă nu se mai urca ni- 
meni. Din fericire însă, munţii sc micșorau, stătuse 
pe semne și ploaia, o lumină albicioasă venea acum 
de afară înviorând compartimentul. Chiar criminal 
nu cred să fie, îi mai veni inima la loc. Dar hoţ 
de trenuri ar putea să lie. Ea simţea deobicei oa- 
menii, nu se înșelase niciodată când bănuise că 
undeva se petrece un lucru necurat. 

Controlul sosi și el, ceeace îi mai aduse inima 
la loc. Stvrăinul scoase de sub palton un cap buhăit, 
mare, cu păr negru mult şi bătrâna doamnă putu 
să constate că navea mai mult de 30—35 ani. O 
iaţă de culoare închisă, cu trăsături aspre, cu Lăi- 
cile scofâlcite şi nas vulturesc, deasupra ochilor 
se 'mbinau două sprincene stufoase, apoi începea 
părul peste o frunte foarte joasă, un păr ca o 
perie. Dacă ar fi văzut dela început cum arată, sar 
fi speriat mai rău Grijuliu, işi scoase din poșetă 
carnetul ei de văduvă de funcționar. Dădu cu 
mâna de bani şi simţi în aceeași clipă privirea 
străinului aţintită asupra ei. 

— Mai avem mult până la București? îndrăsni 
să îngâne, cu o voce mică, doamna. 

Controlorul îşi privi ceasul brățară, apoi spuse: 

— Două ore şi treisprezece minute. 

— Mulţumesc, dădu din cap bătrâna doamnă, 
gândind: O să se vadă că sunt o femee săracă și 
necăjită, n'am nici ceas. 

— Călătoriţi până la Bucureşti? întrebă străinul 
în timp ce controlorul închidea ușa după el. Deşi 
voia să-și facă vocea cât mai blândă, doamna des- 
coperă în ea o curiozitate rău marcată. 

— Da, la copii, răspunse. O femee săracă şi vă- 
duvă ca mine.... 

— A, sigur, la copii, dădu străinul din cap cu 
înțelegere . 

— Şi dumneavoastră călătoriţi tot la București? 
întrebă emoţionată bătrâna doamnă. 

Străinul o măsură cu neîncregere. Par'că îi era 
greu să-i răspundă : 

— Mâa.., tot la București. 

— După treburi, desigur. 

— Sunt din Bucureşti. Am fost în provincie. 

— A, aveţi copii în provincie... dădu din cap 
bătrâna doamnă. 

— Nu. doamnă, eu nu sunt însurat... Sunt pro- 





UNIVERSUL LITERAR 


doamnă 


nuvelă de ANIȘOARA ODEANU 


fesor. Și, în vremurile astea, cu leafa noastră pu- 
țină... 

— Şi soțul meu a fost profesor, Dumnezeu să-l 
ierte. Deodată își aminti că străinul nu-şi scosese 
carnetul. Deci minţise : Dar dv: n'aveţi carnet ? 

Străinul avu iar una din acele priviri neliniștite: 

— L-am pierdut săptămâna trecută. Mai precis: 
mi S'a furat, dimpreună cu o geantă cu acte şi cu 
bani. Eram tot în tren. 

Doamna se înfioră. Instinctiv mâinile i se cris- 
pară pe poșetă. Unde voia să ajungă străinul? 
Căută să înțeleagă. Continuă tot el: E o nenoro- 
cire azi, cu atâţia hoţi peste tot. Niciodată nu ești 
sigur de banii tăi. Mai ales pe linia asta. Aţi vă- 
zuţ ce întunerec e dimineaţa ? Pentru o cucoană 
cred că e mai periculos..., îi privi poșeta cu a- 
tenţie. 

— Dar eu n'am bani la mine, izbucni bătrâna 
doamnă. Sunt o văduvă săracă. 

Străinul surâse. Un surâs sumbru, care-i întu- 
neca şi mai mult faţa: Cum lucește soarele într'o 
zi cu nori, scăpat prin câte un petec rupt: 

— Hoţii n'au de unde să ştie ce e într'o poşetă. 
Încearcă și ei, 

Conversația continuă câtva timp pe acest ton. 
Lucrurile se arătau din ce în ce mai încurcate. 
Doamna nu-și mai găsea locul. Trebuia să găsească 
un pretext să iasă, dar chiar ajunsă pe culoar nu 
putea fi liniştită. Fiindcă avea în plasa de deasu- 
pra culărașul cu schimburi și cu dulceţuri pen- 
tru Dănuţa. La o gară, străinul putea să deschidă 
fereastra și să i-l arunce unui complice înainte de 
a prinde ea de veste, Nu exista decât o singură 
soluție : să-i dea cuiva banii să-i țină şi să se în- 
toarcă în compartiment să-şi păzească bagajul. Se 
hotări : 

— Aș vrea să ies puțin, domnule. 

Străinul deschise ușa ceremonios, trăgându-și 
într'o parte lungile picioare. O clipă mai târziu 
bătrâna doamnă era pe jumătate salvată. Se trase 
ușor spre ușa celuilalt compartiment, privind cu 
frică înăuntru. Spre plăcuta ei surprindere, acolo 
stăteau trei tineri, cam de vârsta Dănuţei. Unul 
din ei o observase şi-i făcuşe semn celui de alături, 
care se sculă politicos venind spre uşă : 

— Căutaţi un loc, doamnă ? 

Era un băețandru blond cu ochii limpezi, cură- 
țel şi respectuos. Se vedea dela început omul de 
casă bună, constată bătrâna doamnă, 

— Nu, maică dragă, mă uitam şi eu așa. 

— Poate doriţi ceva ? insistă tânărul: Vi s'a fă- 
cut cumva rău ? Dacă vreţi vă conduc, e în stânga, 
arătă cu braţul spre sfârșitul culoarului. Doamna 
îl privi surprinsă, neînțelegând. Era oare vreun 
compartiment în tren unde se transportau călă- 
torii care nu se simțeau prea bine ? In orice caz, 
câtă delicateţe la copilul acesta ! Ii păru rău că 
judecase așa de aspru tineretul din vremea de 
azi. Uite, aceştia nici n'o cunoșteau, dar cum o 
văzuseră femee bătrână erau gata s'o servească. 

— Uite, maică dragă, ce-i, începu: Eu sunt o 
femee bătrână, după cum vezi. 

— Vai, doamnă, dar nu sunteţi așa de bătrână! 
protestă tânărul curtenitor. 

— Am o nepoţică de vârsta dtale, îl bătu pe 
umăr bătrâna doamnă, înviorată brusc. Poate o 
cunoşti : Dănuţa Silvestru. Pictează. 

— N'am avut marea cinste s'o cunosc pe dom- 
nișoara nepoată a Dv., răspunse tânărul cu regret. 
Aș fi fericit să cunosc o artistă ca dumneaiei. 

Nu m'a înțeles, observă bătrâna doamnă și 
spuse mai apăsat, cum făcea și cu răposatul în 
ultima vreme, când ajunsese cam tare de urechi: 

— Nu e artistă, pictează ! Să ne ferească Dum- 
nezeu lamilia de artiste. E fată cinstită Dănuţa. 
Şi vezi, cum spusei, copiii cât învaţă au nevoe de 
ajutorul celor bătrâni. Şi d-ta studiezi la școli 
înalte — nu-i așa ? 

— Suntem toţi trei studenți, arătă tânărul spre 
tovarășii lui din compantiment, care priviau cu 
ochi curioşi spre ușă. Aceștia par'că își dădură 
seama că se vorbea despre ei, se sculară amândoi 
şi ieşiră pe culoar. Tânărul blond îi prezentă: 

Doamna surâse cald, împingându-le mâna sub 
nas ca să i-o sărute. Se vedeau copiii de oameni 
cumsecade, nu ca pe Titel pe care îl întâlnise la 
Dănuța și care nu-i sărutase mâna, lăsând-o cu 
ea în aer. Că nu mai e la modă, spunea Dănuţa. 
Ce modă! Buna creștere e una și aceeași în toate 
timpurile. Cei șapte ani de acasă ori îi ai ori nuri 
ai. Sgpuse: | 

— Să vă povestesc băeţii mei, cum îi spuneam 
dumnealui, merg la nepoată-mea, Dănuţa, şi 
am şi eu câțiva bănișori la mine-pentru taxe. Şi 
a venit la mine în compartiment un om foarte 
ciudat care stă după palton şi prin crăpătura pal- 
tonului nu-și mai ia ochii de pe poşeta mea. 

Tinerii se priviră unii pe alţii speriaţi. Apoi cel 
blond luă cuvântul: 

-—— Omul, doamnă, nu mai e sigur azi pe nicăiri. 
Nici la el în casă, că hoţii au chei false până și 
pentru Yalle. Da: în tren! De aceea călătorim noi 
totdeauna câteşi trei. Bărbaţi cum suntem şi tot 
n'avem curajul să călătorim singuri. V'am admirat 
“ela început cum călătoriţi singură. Tuşi, apoi își 
privi iar prietenii, după aceea întrebă misterios, ca 
un om căruia îi e teamă ca zidurile să n'aibe 
urechi : Dar cum arată domnul despre care vor- 
biţi ? 

Bătrâna doamnă, căreia în câteva clipe îi re- 
venise toată spaima dela începutul dimineţii, îl 
descrise febril. Din ce îl descria, tinerii arătau fețe 
mai speriate, până când, după ce se priviră încă 
odată între ci, unul care nu mai vorbise până 
atunci, cel oacheş și urâţel, dar așa de gentil şi el 
săracul. exclamă surd: 

— Da, el e, făcură şi ceilalţi, privind-o pe bă- 
trâna doamnă cu spaimă ca pe cineva scăpat a- 
tunci dintr'o mare primejdie. Aceasta, mai mult 
moartă decât vie, deschis mari ochii ei rotunzi ca 
mărgelele negre, în capul pudrat de ani. 














3 





— Şi spuneţi că e el? întrebă în neştire: 

— Da, numai el poate să fie, accenţuă cu sigu- 
ranță, oacheșul. 

— Atunci, ce-i de făcut? 
doamnă. 

Tinerii se consultară între ei. Deși vorbeau în- 
cet, se putea auzi : „Să-l dăm pe mâna poliţiei ?* 
„Nu, fiindcă are totdeauna la el două pistoale în- 
cărcate“. 

Vorbi blondul : 

— Doamnă, nu prea ştim ce să facem. Individul 
e periculos. E cel mai abil hoţ de trenuri. Nici 
n'ai simţit până ţi-a furat tot. N'a încercat cumva 
să vă hipnotizeze ? 

Doamna îl privi buimăcită : 

— Nu, dragă, numai picioarele şi le-a întins să 
nu pot ieşi pe uşă. 

Tinerii tăcură. Situaţia părea disperată. 

Bătrâna doamnă se gândi o clipă, apoi își des- 
chise poşeta. Se asigură curând: pacheţelul cu 
bani era tot acolo. Privi întâi atentă în jur şi vă- 
zând că nu e nimeni care să observe, îl scoase şi 
i-l puse misterios în palmă tânărului blond: 

— Uite, aici suni, îi şopti grav. Mi-i ţii d-ta 
până la București. 

Tânărul se înroși, ţinând pacheţelul în mână, 
nehotărit : 

— Vai, doamnă, dar aveţi prea muliă incredere 
în mine. Nu pot primi un asemenea omagiu decât 
cu o condiţie: îmi daţi voe să-mi iau bagajul și 
să mă mut în compartimentul Dv.? 

Doamna r:spunse emoţionată : 

— ţi mulţumesc, drăguță: Dar te expui şi d-ta. 

— Lăsaţi, doamnă, prietenii mei sunt aici, ne 
vor ajuta. Ar fi însă mai bine să intraţi Dv. întâi, 
să nu se observe că ne cunoaştem. 

— Că bine zici, dădu din cap doamna, plină de 
recunoştinţă, 

O clipă mai târziu, se strecură ușurel la locul 
ei din compartiment.  Străinul era ascuns după 
palton dar stătea la pândă. Când intrase ea, îşi tră- 
sese picioarele ca să-i facă loc. 

După aceea nu s'a mai întâmplat nimic deose- 
bit. Tânărul blond veni în compartiment cu baga- 
jul, după cum promisese. Străinul își trase iar pi- 
cioarele, scoțând de după palton capul lui de ţigan, 
buhăit şi cu ochii plini de ură. 

— Te cred că nu-ţi convine, își spuse în gând 
băntrâna doamnă. Ai fi vrut să mă jupoi de bă- 
nişorii mei, criminalule ! 

Bietul băiat ! Işi deschise o revistă încercând să 
citească, dar cum îi tremurau mîinile ! îl privi cu 
milă. 


gemu iar bătrâna 





Au ajuns la București la amiază. Cei trei stu- 
denţi i-au dus bagajul, n'au lăsat-o să-și ia hamal, 
au ajutat-o să se dea jos din tren, apoi au con- 
dus'o până la tramvai. Individul trecu şi el pe 
peron cu pași mari, ferindu-se de un sergent, se 
vedea că ţine să se strecoare cât mai nevăzut. 
Emoţionată, bătrâna doamnă le dădu studenţilor 
adresa Dănuţei, poftindu-i pentru a doua zi la ceai. 
Atât de cumsecade băeţi! Nu sc știe unde stă 
norocul unei fete, gândi doamna în sine, privin- 
du-i cu dragoste de mamă cum mergeau lângă 
ea, grijulii, par'că ar îi fost copiii ei. 

In clipa când sa urcat în tramvai, băiatul blond 
îi luă poşata și îi vâri discret în ea pacheţelul cu 
bani: Apoi i-o restitui. In timp ce tramvayul se 
urnea, doamna le făcu semn cu mâna. apoi nu-i 
mai văzu. 

La 1,30 intră Dănuţa veselă în cameră. Bunica 
ei o aştepta, chircită pe un scăunaș, îmbrăcată, cu 
pălăria în cap și cu poșeta pe genunchi. Nu-i ve- 
nise par'că să se desbrace aici, între pânzele cu 
oameni goi, cuprinsă de o jenă subită. 

— Maică-mare, dece nu-ţi scoţi pălăria şi haina ? 
îi sări Dănuţa de gât. 

—  Intâi... uite, îşi vâri bătrâna doamnă mâna 
în poşetă scoțând pacheţelul care încă o mai ardea. 

— Lasă asta, maică-mare, protestă Dănuţa je- 
nată, 

— Ba nu, ba nu, o încurajă doamna, că pentru 
asta am venit. 'Ți i-am adus eu să nu se piardă, că 
la poştă Dumnezeu ştie ce se mai întâmplă. Ep 

Cum Dănuţa voia să-i pună în buzunar fără să-i 
desiacă, bunică-sa insistă : 

— Desfă-i, fată dragă, să-i numeri, să vezi dacă 
sunt toți. Că mult am mai pătimit pentru ei ! 
După ce oftă, îi povesti în câteva cuvinte despre 
hoţul din compartiment și cei trei băeţi gentili. 

Ascultând distrată, Dănuţa destăcu pachetul. 
Apoi o privi pe bunică-sa neiînţelegând. Privi Şi 
bătrâna doamnă : în pachet se afla o bucată de 
jurnal îndoită în opt: De bani nici urmă. 

Simţi că se învârtește pământul sub ea. Ajutată 
de Dănuţa se lăsă, întrun fotoliu. Nu mai spunea 
nimic, își frângea doar din timp în timp mâinile 
deschizând gura şi închizând-o la loc ca un peşte 
care se sufocă. | 

Intr'un târziu doar, mai prinzând puţină inima, 
dădu din cap cu fatalism : 

— Eu am cunoscut totdeauna oamenii, Dănuţo 
maică. De când a intrat criminalul mi-am spus 
că aici nu-i lucru curat. Dar când mi-o fi furat 
banii, nu l-ar mai răbda Dumnezeu ?! Și băeţii 
aceia, săracii, ce gentili, când or veni mâine la 
ceai cât o să se întristeze, sărăcuţii de ei, oftă bă- 
trâna. Dănuţa răspunse agasată : 

— Asta s'o crezi d-ta maică-mare, că mai vin 
mâine la ceai. Cum, nu înţelegi că ei ţi-au furat 
banii ? 

Bătrâna doamnă se îndreptă brusc, plină de 
vioiciune. O ameninţă cu degetul, fixând-o cu 
ochii ei rotunzi ca mărgelele : 

— Nu fii obraznică ! Nu fi obraznică ! Excrocul, 
crimnialul, dacă l-aş vedea l-aş da pe mâna poli- 
ției. Studenţii aceia erau niște băeţi gentili, mi-au 
sărutat şi mâna, nu ca Titel al tău. Dacă mai sput 
ceva rău despre ei îi scriu lui taică-tău să vină să 
te ia acasă. Arătă cu mâna tablourile din jurul ei: 
Neam de neamul nostru n'a mai făcut de-aldeas- 
tea ! Criminalul !... Criminal din Bucureşti ! 











4 


CRONICA 


—plastică— 


BE E ESTUEGRIDEGEI0ES CUEGDEGEEEEI FE ELE EEDECECOTETE ie mom EZEEE PEACE O Cezpoepereznerteregee, | 


de PAUL MIRACOVICI 


E greu de recunoscut în expoziţia 
actuală „Grupul nostru“ cu care se 
obișnuise publicul și artiștii. E și fi- 
resc; o bună parte dintre cei ce con- 
stituiau această grupare au plecat. 
Se simţea nevoia de reinnoire, de sti- 
mulent. Ultimele expoziţii ale „Gru- 
pului!* erau lipsite de elan, se repe- 
tau, mereu aceleaşi. Impotriva acestei 
lâncezeli câțiva dintre membrii gru- 
pării au vrut să dea un ritm nou, un 
înțeles deosebit expozițiilor viitoare 
ale grupului. Nu toată lumea a fost 
de acord şi astfel Lucian Grigorescu, 
Ştefan Constantinescu, Ionescu-Sin, 
Cassilda și Paul Miracovici, Demian, 
H. Avachian, Alex. Moscu, C.C. 
Constantinescu au renunțat de a mai 
face parte din grup, făcând expozi- 
țiile sub numsle de „Grupul-Nou“. 
Ceilalţi, Baraski, Băjenaru, Nichita, 
Soroceanu, Phozbus au înţeles să 
continue expoziţiile „Grupului“ şi 
— probabil — animați de aceeaş ne- 
voie de reîmprospătare au invitat 
să expună alături de ei câţiva arlişti 
ca: Lelia Urdărianu, Constanţa Buz- 
dugan, Claudia Millian, Miliţa Ps- 
trașcu, A. Bălţatu, V. Frimu şi Nina 
Arbore. 

E-na Nina Arbore expune câteva 
portrete greoiu desenate și umplute 
tără grije pentru culoare. Am văzut 
lucruri mult mai bune, semnate de 
d-sa decâl cele expuse aci. D- Ba- 
raski expune monumentul „Sfântul 





„Nud“ 


Gheorghe“ în care d-sa a rezolvat 
probleine grele întrun chip care do- 
vedeşte ca de temeinic cunoaște 
meșteșugul, Excelent de asemenea 
poriretul (15). Cu lipsuri de gust e 
inţeleasă lucrarea „Christ“. D-i Dan 
Băjenaru e tot atât de amorezat ca 
și altă dată de vibraţiile nenumărate 
ale luminii şi coloarei. In afară de 
ierni, armonios pictate, „natura 
moartă“ (26) și „Nudui“ (28) în cari 
coloarea evocă aelicat materia, imi 
par lucrări cu deosebire interesante. 
D-lui Adam Bălțatu ne  îngăcu.m 
să-i reproşăm materialul prea gros, 
prea matăsos îi care-și transpune vi- 
ziunea. Poate, din această pricină 
factura d-sale să pară prea elegantă. 

D-nei Constanţa Buzdugan i-am 
prezis odată că va face sculp- 
„ura Eună. imi pare binz că lucrările 
expuse îmi îndreptăţesc profeția. 
lucrarea intitulată „Cap“ e printre 
cele mai bune din expoziţie. V. Frimu 
expune 3 lucrări car. nu par recente, 
Am văzut la Saloanele din ultimii 
ani lucrări mult mai libere ca Lac- 
tură decât acestea. In cele expuse 
acum, d-sa înclină către o înţelegere 
mai grafică, mai decorativă a pic- 
turii, 

Lui Aurel Kessler i s'a făcut o ne- 
dreptate cu totul de neașteptat din 
partea unor atât de vechi camarazi 
ca organizatorii expoziţiei. Tablourile 
i-au fost expuse fără consimțimântul 
lui, e: fiind plecat de doi ani în Ame- 
rica de Sud și așezate contre-jour, 
pe peretele cu geamuri, astiel că cele 
ma: bune tzb;curi din expoziţie nu 
se pot vedea. Un sentiment minim 
de camaraderie ar fi trebuit să în- 
demne pe organizatori să-i dea 
cel mai bun pancu, nu colțurile cele 
mai întunecoase şi ungherele strâm- 
te, Despre lucrările d-nei Claudia 
Millian am spus toi binele cu prile- 
jul expoziţiei sale personale, 

D-l G. Nichita, în cele 4 tablouri 
expuse e acelaş da întotdeauna, 

Am fi dorit din partea d-sale un e- 
fort mai deosebit. Tache Papatrian- 
dafil, în lucrările expuse a revenit 
la concepţia  senătoasă a studiuiui. 
Florile expuse înseamnă o lucrare 
excelență în care sunt prezente 
toate calităţile acestui înzestrat ar- 
tist. D-na Miliţa Petrașcu expune o 
compoziţie „Crucifix“ și două bus- 
turi. Ar fi ajuns numai acel al d-lui 
Ciomac, care reprezintă aţât de bine 
pe această excelentă artistă. 

Fără îndoială, d-l Phoebus consti- 
tue într'un fel revelaţia expoziţiei 
Mai emotiv, de data aceasta cultivă 
armonii rare, în tonuri neașteptate 
Mai puțin cerebral, mai ispitit de a- 
rabescurile liniilor și ale valorilor, 
d-l Phoebus în stadiul actual e cel 
măi reprezentativ pictor din grup. 

D-l Tache Soroceanu expune dese- 
nuri colorate, desenuri pe care le 
aşterne cu o rară siguranţă și gust. 
Delicat colorate, ele sunt și mai e- 
moţionante câna subiectul ales sunt 
copii pe cari-i evocă cu o atentă auio- 
şie. D-na Urdărianu contribue cu 'câ- 
teva lucrări pline de prospeţime și 
de sentimeni. Citez cu deosebire pei- 
sajul 120, spontan și cald, .. 


Dan Băjenaru: 











PAUL VALERY 


Am schițat în acest loc, săptămâna 
trecută, un aspect mai popular dar nu 
lipsit de ințeres al gândirii lui Paul Va- 
lery, ilustrat prin numeroase pagini din 
Vari6te YV şi din care Invăţământul ar 
putea troze un profit imediat, pentru 
scopuri educative. Vom semnala de astă 
dată, pe acela cu mult mai important, 
în care ni se înfăţişează ca autor și actor 
el însuși, al unei vaste „Comedii a Spi- 
ritului“, în distribuţia căreia, un Des- 
cartes şi-ar găsi locul în primul rang, 
iar un Goethe ar străluci între toţi Pă- 
rinții Gândirii și Doctorii Poeziei, ca 
un „Pater aestheticus în  aeternum“, 
prin consimțimânt universal. 

Expresia. de „Comedie a Spiritului“, 
prin analogie cu aceea „umană“ a 
lui Balzac sau chiar cu „Divina come» 
die“ dantescă nu apare întâia oară la 
Valery, în discursul omagial pronunţat 
la Sorbona, în 1937, la inaugurarea ce- 
lui de-al nouălea congres internaţional 
de filosofie, cu prilejul tricentenarului 
publicării „Discursului asupra  Meto- 
dei'* şi reprodus în Variâte IV. Am mai 
întâlnit-o în pagini mai vechi despre 
Edgar Poe, Mallarme sau Leonardo da 
Vinci, clţi protagoniști ai numitei co- 
medii. Ne-ar fi lesne să dăm referinţe 
destule despre revenirea acestei preo- 
cupări în scrisul lui Valery; ar fi să 
împrăștiem însă, cu prea multe aluzii, 
atenţia cititorilor dela expunerea în- 
deaproape urmăritoare a unei cugetări 
atât de mult concentrată asupra ei în- 
săși, în funcțiunea sau actul gândirii 
chiar. Discursul despre Descartes, amin- 
tit mai sus și aceia pronunţat în 1932, 
tot la Sorbona, cu prilejul comemorării 
centenarului morții lui Goethe ne în- 
gădue să pătrundem în centrul preo- 
cupăriler lui Valery, acolo unde este 
esențial, în desăvârșşita intimitate a lui 
cu el însuși, de unde vin ecourile pate- 
tice ale omului în luptă cu Destinul 
propriu, dar și farmecul, surîsul inimi- 
tabil, caratul anumit și unic al persona- 
lităţii lui. Cu un cuvânt mai cuprinză- 
tor ca oricare altul: stilul, nu numai ca 
expresie materială, dar şi în înțelesul 
termenului de structură, din psihologia 
medernă, adică „nisus formativus“  — 
forță modelatoare a unui cuprins de 
idei sau de sentimente. Stilul înseamnă 
deci o punere în relaţie, astfel că nu se 
poate vorbi de o valoare omenească fără 
să invoci numaidecât pe acel care o va- 
lorifică, sau cum observă undeva au- 
torul „Varietăţilor'“* — „imposibilitatea 
de a separa pe observator de lucrul 
observat, şi istoria de istoric“. 

O priveliște deosebită i se  înfăți- 
șează aceluia care privește Istoria, a- 
dică ştiinţa lucrurilor care nu se re- 
petă, din perspectiva acestei înțelegeri. 
Un punct de vedere metodic, de 'cea 
mai mare însemnătate, se desprinde şi 
se impune atenției oricui întreprinde 
incursiuni în domeniul vast al Biogra- 
fiei, al vieții în desfășurarea ei irever- 





fPumină tristă 


Am ajuns acum la un sfârşit de caet... 
Nu mi-am lăsat gândurile să moară, 
Am cernit cu ele-atâtea pagini 

Pe care le iubesc ca pe-o amintire. 
Cântec de durere, cântec de iubire, 


Le-am smuls, toate, dintr'un suflet de poet... 


Privese dintre morminte şi paragini 
Un gând care se 'nalțacum şi sboară. 


E gândul meu, o aripă rănită, 

O stea acoperită de un nor. 

E gândul meu, copilul care plânge 
Pentru un vis care-a sburat de mult. 
M'aplec pe pieptul lui ca să ascult 
Cum bate 'ncet o inimă sdrobită. 
M'aplec pe rana tristă, fără sânge, 
Să sorb cu sete versul călător. 








Crucea de pe mormântul 


Miliţa Petraşcu: 
_Xui Octavian Goga, Ja Ciucea 


UNIVERSUL LITERAR 


(„Gallimard" — Paris, 1938) 


Il 


sibilă pe dimensiunea timpului. Un om 
mare este, după Valery, împlinirea unei 
făgădueli pe care o purtăm în noi, şi a 
unei lacune a cărei iormă ne e dease- 
meni cunoscută. In termenii proprii, 
atât de sugestivi: „Il existe dans cha- 
cun, la place qui attend quelque ge- 
nie“. Supericritatea acestor oameni față 
de ceilaiți semeni ai lor constă numai 
din faptul că sunt „mult mai fim:lari- 
zați decât noi, cu ceca ce este în noi mai 
profund“. Ceea ce ne aultoriză să re- 
constituim personalitatea unui om €ex- 
cepţional, se află deci în intimitatea 
noastră, iar nu în opera rămasă dela el, 
în expresia concreiă a geniului său! 
Perspectiva cronologică dealungul că- 
reia biografia cuva se  înlățişează ca 
un ansamblu organizat este o iluzie a 
minţii noastre, tot astiel cum perspec- 
tiva materială este o iluzie optică. Nu- 
mai datorită unei iluzii de acest fel, 
ne-am obișnuit să privim o anumită 
operă ca efectul obligator al cauzei care 
a produs-o, pe când, de fapt, tocmai 
cauza, numită de noi creator, este crea- 
tura, efectul. Cu alte cuvinte, noi soco- 
tim valabilă şi reală, imaginea  arbi- 
trară pe care ne-o formăm despre un 
autor, după lectura operei lui. 

Paradoxul acestei atitudini  ccnstă 
deci, cum s'a văzut, în protestul împo- 
triva  obișnuinței de a identifica pe 
creator cu creaţia lui, de a-l reduce !a 
cuprinsul ideilor şi actelor exprimate, 
„ca și cum l-ai asedia în operele lui“. 
Valery subliniază limpede această de- 
nivelare între ceea ce suntem şi ceaa ce 
expresia noastră materializată ne face 
să părem, afirmând axiomatic: „,Sun- 
tem cu mult mai mult (şi uneori cu 
mult mai puţin) decât ce am făcut. Ştim 
bine, prin noi înșine, că identitatea și 
unitatea noastră ne sunt ca şi exterioare 
şi aproape străine, că ele rezidă mai 
ales în ceea ce cunoaștem indirect de- 
spre noi decât prin conştiinţa noastră 
imediată“. Cu alt prilej, autorul „Va- 
rietăților“* denunțase „abuzul de ade- 
văr“ care se petrece îndată după 
moartea unui om mare, când sar părea 
că ideea ce lăsase despre sine se alte- 
rează odată cu rămășițele-i pământești, 
suferind un proces de descompunere 
asemănător. Fiecare din adevărurile a- 
cestea fragmentare poartă cu sine ger- 
menele care nu întârzie să se desvolte, 
al unui personaj fals, astfel că toate 
mărturiile celor cari sunt despre cei 
cari au fost se fac sub semnul neîn- 
doelnic al unei „pioase infidelităţi“ sau 
al unei „fidelităţi calomnioase“. Adică 
faimosul aforism: „Oamenii mari mor 
de două ori: o dată ca oameni, a doua 
oară ca oameni mari“. 

Materialul biografilor e prea malea- 
bii, rezistența ce întâmpină e neinsem- 
nată și ispita romanţării pare prea atră- 
pătoare ca să poată [i înlăturată. Na- 
poleon a încercat, dar fără succes să se 








Cartea străină 


„Variete IV" 





apere împotriva zelului biografic al a- 
matorilor de astfel de compoziţii tic- 
luite din împrejurări imaginare, — 
„tablouri“, cum le numea el—cu scopul 
ca din înlănţuirea lor să se desprindă 
anumite semnificaţii. 

insemnează atunci că trebue să 
desperăm că vom putea înțelege vreo- 
dată pe artist, pe omul excepţional? In- 
tr'adevăr... Ne rămâne doar să pătrun- 
dem în intimitatea propriului suilet, să 
gasim liparele cari păstrează forma 
ideală a statuii ce n'a putut îi exprimată 
de noi, și cu ajutorul acestora să încer- 
căm reconstituirea artistului, a omului 
mare. Dar nu despre o cunoaștere 
mistică, prin identihcarea cu spiritul 
autorului sau al operei, în actul contem- 
plării, poate fi vorba în această delicată 
operațiune. 

Noi nu putem înţelege mai bine spi- 
ritul operei desăvârșite, în rotunjirea 
ei concretă de împlinire armonioasă a 
unei făgădueli, decât luând cunoștință 
în nui înșine de conturul ei ideal, de 
tăgăduiala care o prefigura. In măsura 
în care înțclesul operei se actualizează 
în conștiința noastră și problemele crea- 
torului ei devin ale noastre,- suntem 
abia îndreptățiți a-l reconstitui. Dar și 
atunci, fără să-l identificăm cu expresia 
concretă, realizată, a activităţii lui crea- 
toare, fiindcă ar însemna să-l „asediem“ 
în cuprinsul unei opere care am văzut 
că reprezintă sau mai mult sau mai pu- 
țin decât ceea ce fiecare suntem în rea- 
litate. O reconstituire în spiritul acestei 
ogere, încercând adică „să reconstitui 
a capacitate de opere cu totul altele de- 
cât ale sale, dar cu toate acestea, aşa 
cum numai el singur ar fi putut să le 
producă“, 

Paul Valery nu este niciodată mai 
el însuși ca în încercările memorabile 
de a reconstitui pe alți Autori, în spi- 
ritul .aperei lor, regăsindu-se mai mult 
ca oricând în miezul problemelor care-l 
trământă pe el. 

Din această comedie sau dramă a Spi- 
ritului opera lui ne-a înfățișat scene pa- 
sionante, de un interes şi o intesitate 
dramatică zguduitoare. Ascultaţi cum 
Postul însuși face elogiul acestui spec- 
tacol: „.. la vie de lintelligence con- 
stitue un univers lyrique incomparable, 
un drame complet, ou ne manquent ni 
Vaventure, ni les passions, ni la dou- 
leur (qui s'y trouve dune essence toute 
particulere), ni le  comigue, ni rien 
d'humain. ...Ce monde de la pensee, ou 
Von entrevoie la pensâe de la pensee 
et qui s'6tend depuis le mystâre central 
de la conscience jusqu'ă Ietendue lu- 
mineuse ou s'excite la folie de la clarte, 
est aussi vari€, aussi emouvant, aussi 
surgrenant par les coups de theâtre et 
Vintervention du hasard, aussi  admi- 
rable par soi-m&me, que le monde de la 
vie affective domine par les seuls in- 
stincts“. 


MIHAIL NICULESCU 





Bit Ștefan Baciu 


De ce plâng, oare, cântecele mele, 
Spărgând o lacrimă ?'n seninui lor? 

De ce se-apleacă peana peste versuri 
Ca peste-un mort o mamă 'ndurerată? 
Mă înspăimântă soarta blestemată 


Să-mi plimb durerea veșnic printre Stele. 


Sunt un hoinar prin alte universuri 
Care culege cântece din zbor. 


Eu simt în mine o lumină tristă 
Care s'a rupt, de undeva, din soare 
Şi a găsit în versu-mi adăpost. 

E un blestem? O binecuvântare? 

O simt în mine ca pe-un val în mare 
Si-o port în suflet ca într'o batistă, 
Tovarăşă în drumu-mi fără rost, 
Lumină tristă, zâmbet care moare. 





Tache Papatriandafil: „Flori“ 
PC N a O 





TRAIAN LALESCU 








Const. Barascki-Mușat: „Fecioara cu Isus“ 











25 Februarie 1939 =——= 


CRONICA 


muzicală — 


VACLAV TALICH LA „FILARMONICA“ 


Deși în limitele unui program me- 
diocru și cu destulă stângăcie grupat, 
excepție făcând două nocturne de 
Debussy, d. Vaclav Talich și-a apli- 
cat cu ardoare forțele d-sale de ani- | 
mare dirijorală, atrăgându-și perso- 
nal tot succesul permis de împreju- 
rări. 

Tensiunea dramatică, ritmica strân- 
să și de imperioasă desfășurare pe 
care a dictat-o cu deosebită concen- 
trare în [azele de acţiune hotăritoa- 
re ale cursului muzicei din simfonia 
patotică de Ceaikowski, au tradus 
accentuată emoție și fluxul unui 
temperament mereu prezent. 

In acest chip, interpretul şi „Fi- 
larmonica“, pentru a cărei inimoasă 
şi meritorie execuţiune elogiul nu 
este de prisos, au putut compensa. 
într'o anumită măsură, prezenţa în 
program a unei simfonii a cărei alc- 
gere nu se impunea nici prin semni- 
ficație muzicală, nici pentru echili- 
brul în repertoriu, de care, atât de 
puțină grijă au organizatorii progra- 
melor. 

„Nuages“ și „fâtes“ de Debussy au 
adus luminiș în massa compactă a 
programului. Nocturnele lui Debus- 
sy sunt însă trei, ceeace nimeni încă 
wa putut afla de la „Filarmonica“, 
unde se execută în totdeauna pri- 
mele două. Este drept că a treia „Si- 
renes'* necesită și un adaos coral, to- 
tuși, măcar pentru odată, ar trebui 
să se încerce acest pas înainte, prin- 
tre atâţi paşi pe loc, succedați cu 
prea multă perseverenţă dela o vre- 
me și la care asistăm cu părere de 
rău. 


CONCERTUL D-NEI MARIA MOREANU 


Se petrece la noi, în lumea cântu- 
lui, un fenomen ciudat: 

Lan producțiile „Academiei regale 
de muzică“ sau venind din cercurile 
învățământului particular, se ivesc 
mărturii care  învederează rodnicie 
n straturile talentelor vocale româ- 
aești. "Totuşi, criza de cântăreți lor- 
maţi, maturi, capabili să susțină o 
-arieră trainică şi însemnătoare, nu 
se poate nega. Fără a urmări comen- 
tariul integral, în cronica de față, a 
“auzelor acestei puțin îmbucurătoa- 
re realităţi, credem că în primul 
rând situaţia e datorită grăbirei cu! 
care se trece peste studii, insuficien- 
'ei de atenţie care se dă şcoalei de 


cânt., din sete primejdioasă de sucees 
imediat, din necunoştința importan- 
ței imense pe care cultivarea amă- 
nunţită, îndelungată, plină de râvnă, 
a glasului, o are pentru un cântăreț. 

Aroi, în genere, din lipsa de cultu- 
ră muzicală şi uneori, de ce n'am 
spune-o, şi din lipsă de cultură pur 
și simplu. 

Arta delicată şi excepţional de e- 
xigentă a cântului, presupune stră- 
duințele unor pregătiri speciale şi 
generale care să poată situa într'ade-, 
văr un muzician vocal la nivelul de 
stiință şi maestrie al solistului: in- 
strumental. 

Este de aceea cu totul bine venită . 
și dătătoare de ceva mai mult opti- 
mism o afirmare tinerească atât de 
bogată în clemente artistice de preţ 
ca aceea a d-nei Maria Moreanu. 
Concertul d-sale dela „Ateneu“ a re- 
liefat mai mult de cât o sănătoasă 
și plină înzestrare de glas, mai mult 
jecât o evidentă distincţie de tempe- 
-ament şi o muzicalitate naturală a- 
»undent manifestată. D-na Moreanu 
a putut susține, odată cu acest exa- 
men pe deplin favorabil însușirilor 
"irice alese cu care este dăruită, o 
orobă incontestabilă de  discernă- 
mânt stilistic, de desvoltare a simţu- 
'ui justei interpretări, de identifica- 
e şi de valorizare a mijloacelor de 
expresie, care asigură talentului 
d-sale condițiuni realmente artisti- 
ce. Interpretările pe care le-a putut 
da liedurilor foarte variate în conţi- 
nut şi exigenţe, din concertul d-sale, 
justifică toată încrederea în cariera 
de cânt pe care a început-o, cu un 
temei care a recomandat-o drept un 
element artistic foarte serios dotat și 


organizat. 
a tm ra E EEE E EP RER Aaaa 


25 Februarie 1939 


PAPAGALUL SCHIOP 


Amurgul îşi îneca razele prelungi 
n apele liniștite ale mării. Dela 
fereastră, căsnindu-mă să mă îm- 
brac mai de grabă, ummă:eam ca 
un observator, grupurile gălăgioase 
care se depărtau. La Constanţa, pe 
sub bolțile serii întâlneşti atâtea 
curiozităţi. Şi eram dornic de așa 
ceva. Prescripţia doctorului ca:e mă 
imohilizase mai bine de o săptă- 
mână, tocmai în timpul când în 
port sosiseră, cele mai multe va- 
poare şi briza suflase mai mân- 
gâietor ca totdeauna, se implinise. 
MĂ simţeam reconfortat. 

Prima seară când mă asvârleam 

- din nou în jocul de lumini al stră- 
zior șin gălăgia furnica:ului ome- 
n3sc, după chinurile îndurate. O! 
câtă voinţă îmi impusesem. Eu care 
niciodată nu gândisem să fiu ab- 
sent dela o plimbare pe valuri, dela 
o sindrofie sau dela un scandal! 
Și toată această abţinere numai 
dintr'o ameninţare a medicului. Imi 
spusese că dacă nu mă îngrijesc, 
pot să mor. 

Gloria nu știa nimic de hotări- 
rea aceasta a mea de a ieși pe mal. 
Pusese chiar de dimineaţă la mine, 
surăzătoare, plină de viaţă şi spe- 
rânțe, însă nu-i spusesem. Este a- 
devărat că mă găsise mai plictisit 
ca oricând şi oarecum dezorientat. 
Deacesa a stat puțin, întrebân- 
du-mă scurt, cu un accent vădit de 
compătimire dacă mă simt mai 
rău. Mi-am păstrat atât de bine 
calmul că n'a priceput nimic. Când 
a plecat mi-a prins capul între mâi- 
nile trandafiiii, calde, și m'a săru- 
tat. Răceala mea simulată nu cred 
so fi impresionat; totuși agrişele 
ochilor s'au udat de lac:imi. 

Servitoarea a intrat tiptil, târ- 
şindu-și papucii de pâslă. Era. ve- 
selă, trunteu i se încununase da o 
lumină ce trăda mulţumire şi pu- 
făia din trabuc, 

— In seara aceasta să nu mă aș- 
pţi cu masa... Să mănânci tu... 

— Plecaţi undeva? ma descusut 
spionându-mă cu ochii plini de bu- 
nătate. 

"_ Deloc... 

Am. sbughit-o pe ușă ca un po- 
mumbe] re scapă din colivie. In- 
tunerecul îmi umplea ochii. Ră- 
coarea îmi îmbrăca obrajil calzi, 
proaspăt bărbieriţi. Strada iumgă și 
întortochiată, cu case mari din care 
puteai să vezi nisipul sclipitor a 
plajei şi vapoarele cari soseau şi 
plecau, se chinuia într'o besmă a- 
dâncă. Din piimul moment m'am 
gândit să renunţ la toate pianu- 
rile, să mă reintorc în cameră și să 
citesc toată noaptea. N'am făcut-o. 
Dincolo de această stradă, de ne- 
grul și hopurile ei, e muzica și va- 
lurile mării, unduitoare în alunga- 
mea lor înceată, 

Calea aceasta o bătusem de nenu- 
mărate ori, figurile cu caii mă în- 
tâlmeam faţă'n faţă le recunoşteam. 
D= pe plajă sau din restaurante. 
Nu ne salutam insă, evitând d:s- 
cuţiile, Fiecare :e intorcea și  ur- 
mărea cu privirea pe cellalt, mor- 
măind ceva, 

Szara se lăsa tot mal frumozsă, 
luminile tremu au pe trotuare um- 
bre lungi, stranii. M'am oprit =ub 
un bec și mi-am numărat banii. 
Aveam destui. Cu fruntea în vânt, 
am chiuit de buzurie şi am plecat 
mai departe... 

x 

— 'Ticălosule! 

Două, perechi de palme au răsu- 
nat pe un obraz. Fomeia a început 
să plânză cu hohote, cuprinsă de 
mân:e. Bărbatul, inalt și slzb cum 
se distingea prin întuneric, a în- 
jurat şi s'a depărtat cu paşi gră- 
biţi, 

Nu mai e:a nimeni prin apro- 
piere. Liniştea. depărtărei turburată 
doar de um împerceptibil suspin al 
brizei, unită cu moleșitoarea căl- 
dură iradiată :de pământul până 
mai adineaori încins de raze roşia- 
tice, au măcinat în ele micu] eveni- 
ment. Oraşul se vedea ca un ele- 
fant zolosal; vapoarele ancorate la 
câteva sute de metri, nişte cutii 
plutitoare. Si dincolo, aproape de 
cellait țămi, urcând încet pe scara 
cerului, luna își împrăștia ghirlan- 
die de lumini, mai darnică şi 
aprinsă ca oricând, 

M'am apripiat. Femeea căzuse in 
genunchi, in nisip, lăsase capul în 
poală şi cu mâinile scu:ma, că 0 
pasăre. Lângă ea, alături, pe un 
pis:roi, moţăia trist un papagal, 

—. Ca s'a întâmplat? am întrebat 
prinzând-o de umeri, 

Necunoscuta s'a ridicat nepăsâ- 
toare, plină de scârbă și înălțând 
ochii spre mine, fosforescenţi, ros- 
togolindu-i ca un vultur mi-a spus 
apăsat: 

— Cu vagabonzii n'am treabă... 

Sta draaptă, 
mă privea. Tăceam. Vorbele ei spuse 
cu atâta ton jicnitor mă paratizase. 
O întreagă tiradă aveam în gând. 








S'o apăr, să-i întăresc credinţa că 
csl care-a bătut-o este, nici mai 
mult nici mai puţin decât o brută, 
un om ca:e nu merită, să se bucure 
de atenţia ei, de dragostea ei.Si 
alături de acestea, papagalul care 
sta. cu ciocul plecat, beat parcă, îmi 
suscitase interesul. Ce legătură era 
între ea și nemernicul care-o păl- 
muise? Intre ea și papaşai? Ce a- 
mestec are el în viaţa ei? Şi câte 
întrebări mă -chinuiau deodată! 
Toate însă mureau în gâtlej, otră- 
vite de vo.bale-i nech-bzuite. 

— Vreau să te salvez... am în- 
gânat, cuprins de un tremur. 

S'a schimbat deodată. Parcă n'ar 
fi fost ea, parcă nu-mi imprăştiase 
orice curaj, cu două secunde mai 
inainte tot ea. Un râs seomotos i-a 
încins fiinţa. Ciar, tineresc, navino- 
vat, 

— Ce ai cu mine! Nu ţi-am cerut 
niei un ajuto:... Solicitudinea dumi- 
tale mă încântă... Dar nu te temi? 
a deschis ea ochii Jarg, înșurubân- 
au-i în întuneric, căutând să des- 
copere dacă nu cumva omul acela 
ne pândește... 

— Pentruca? 


Parcă încspeam să pricep. Un 
papagali, mobilul unui scandal între 
doi îndrăgostiți. Numai aşa putea 
să fie. Cine era omul care se îngri- 
jea. atât de pasă:ea ce sta supărată 
pe creasta pietroiului ? 

I-am apucat mijlocul. Cală și 
mirezmat, ea sa lipit cu tot corpui 
de mine. Tremura de emoție. 

— Papagalul e al meu. L-am cum- 
părat anul trecut din Indii. 

— Ai fost în Asia? 

— Da... Ambiţia tatei m'a purtat 
până acolo. Mă dusesem să studiez 
religia budhistă .Drumul a fost plin 
de peripeții. O aventură cum n'am 
să mai trăesec mi-a incordat viaţa, 
făcându-mă să uit amintirile, p.ie- 
tenii și locurile... 

— Aşa este când pleci departe: 
mai întâi să te pregăteşti  sufle- 
tește. Nimeni și nimic să nu te mai 
preycupe, în afară de viitor... 


— In privinţa aceasta pot spune 


că am bătut recordul... Pe bord 
am întâlnit o sumedenie de stu- 
denţi. Tineri, veseli, întreprinză- 


to-i. Mi-am găsit şi-un amant... 
A râs cu capul pe spate. In t.upul 
ei strâns în rochia subţire de mar- 


UNIVERSUL LITERAR 


m'a învârtit pe loc. Râdea ca un 
copil de neputinţa mea. Când a 
văzut că tăcerea se prelungește și 
nu am de gând să fac nici un gest, 
mi-a tras o palmă, puternic, de 
mi-au dat lacrimile. 

Papagalul care stătuse supărat, 
dușmănos, într'o clipită a ajuns pe 
umăru-i. Mai întâiu şi-a vârit 
ciocul prin părul ei negru, bogat și 
pemădat, apoi a întins gâtul spre 
mine, parcă ar fi așteptat decapi- 
tarea. 

— Dumneata nu știi ce înseamnă 
dragostea, în largul măii... Nu ştii. 
Și așa sunt mulţi... Să-ţi spun eu... 
E ceva nemaipomenit, şi ochii ei 
lucsse ca două pietre nestemate, 
glasul i-a căpătat o melodie subju- 
gătoare iar papagalul ascultă, a- 
tent... 

Vaporul pluteşte în larg, pe spi- 
narea valurilor ce se pizrd în nes- 
fârşit. Umbrele oamenilor cari în- 
târzie pe bo:d creze în imaginaţia 
ta ca niște fantome... Oraşele lă- 
sate în urmă, sau cele ce se :vese 
in depărtare seamănă cu cimitirele 
noastre... Şi cântecul matinariior — 
sunt unii cari cântă ca  .ivigheto- 








închipuit ca o fecioară... Linia care 
pleacă din ochi — ori unde te-ai 
uita — tot la ea ajunge... 

— Destul !... Am înţeles totul... 

Vorbea asa de frumos! Nici vi- 
surile mele nu-mi procuraseră a- 
tâtaa surprize. Și qesfătarea se pre- 
lungea cu atât mai mult şi se înten- 
sifica în trăirea mea, cu cât feimsia 
aceasta mi se destăinuia tot mai 
sincer, înlăturând nedumetirea care 
mă cuprinsese, 

O aventurieră în care marea cu 
tot ce are mai splendid în nopţi 
somptuoase, a lăzat urme adânci. 
Acest, fel de a fi mă preccupâse me- 
reu. Inchipui:ea oricât de inaripată. 
nu poate pânui jocul frumosului; 
iar peisaziul este mai adânc decât 
îl intuim noi. 

— Povestea acestei păsări e sim- 
plă. Cadou dela un indian care p:e- 
tindea că mă iubeşte atât de Bro- 
zav, că fără mine nu poate trăi 
nici o clipă. Intr'adevăr, la două 
săptămâni după ce ma cunoscut â 
sucombat; dar nu din cauza mea. 
O boală de plămâni l-a secerat... 
Habar n'am, făcu ea cu un gest de 
totală indiferenţă. 


cu pieptul scos, și 


— El te poate intoarce. Papa- 
galul n'a mâncat nimic de azi d:mi- 
neaţă. L-a inchis într'o cutie și a 
uitat de el... Are să-i aducă ceva.. 


altădată. 





CEAI. LA SANDA 


La șase, după ce a aprins luminile, Semda a 
deschis butonul aparatului de radio, căutând 
un post cu muzică de dans. Odaia în care stă- 
teau, era o încăpere largă, scăldală abundent 
în lumina becurilor mate, cu pereţii înalți, aco- 
periţi cu tablouri, aproape ca o sală de mu- 
zeu. Era, aci, un ciudat amestec de stiluri şi 
colori, o stranie împerachere de şcoli şi de 
nume. Mobila grea, sculptată întrun lemn 
negru, dădaa încăperii un aer arav de sală de 
consiliu, pe care îl risipea oarecum dezordinea 
scaunelor şi a covoarelor împinse lângă p=- 
rete, ca să fie loc pentru dans, precum şi masa 
cu tăvi, tartine, pahare cu vin, sticle şi cești. 
Numai perdelele, da-un verde închis, cari că- 
dsau în falduri grele, dădeau odăii un aer de 
iandrețe şi da intimitate aproape feminină. 





După ce puse pe tavă paharul de cristal, 
ştergându-şi buzele cu bziisie, Sorin se intear- 
sa cătra cele două ista cari stăteau în spatele 
lui. ținându-se de braț. Cora şi loana, rădeau 
ca două buchete de flori într'o primăvară nouă. 
Erau, amândouă, atât de vesele şi de pure, în- 
cât Sorin se gândi că ar fi nostim să le sărui'e, 
frățeşte, pe frunte. Inveselit de acest gând, le 
luă da braț și se opr. cu ele în fața unui tablou. 
„Picasso'”, le explică el. „Vedeţi, arlechinul a- 
casta atât de uman, atât de trist, e o copod'o- 
psră. Îser, îi imită carecum... „Sorine, iar nu 
i> dai pace fstelor, şi 'e instrueşti?” îl ame- 
nință Sonda, din colții opus al odăii, unde stă- 
loa pe o canxpea, între Petre șia tânăr tăcut, 
arătându-le un album cu fotografii din liceu, 
ps cari le catalogase si le datora extrem de 
minuţios. Şi deodată, sărind de pe canapea, 
zise: „Hai să facem un dans”. Cora şi loana o 
aplaudară râzând de bucurie şi de tinsraia. 
Cora începu să valsaze cu Petre, zembinduii 
cu aropițe fine în obraji. Patra, privea înainte. 
foarie preocupat şi atent ca să no calce pe 
pantofi. loana, care spunea mereu că adoră 
dansul, sa iăsa dusă pa parchetul luciu de So- 
rin, care o privea spunându-i unsori ca so su 
pere, că „e o fată de ciocolată”. Sanda densa 
cu Tudor şi răspundea monosilabie  compli- 
mentalor ps cari acesta i le făcea cu o enei 
vantă candoare. 

In jiițul de lângă sobă, singurul nedemsator 
se. iclănise p> perne, flumând şi privind pere- 
chile cu .ochii micşoraţi. O privea pe Cora, îi 
urmărea. cu atenţiune "paşii, se uila la părul e 
blond strălucitor şi se bucura văzând-o mers 
zâmbind. loana era absentă şi covârşită de 
melodie, ca şi când ar Îi asistat la un cult, ici 
Tudor râdea sgomotos, oridecâteori Sanda 
spunea că nici nu l-a iubit vreodată. lată, 
zicsa nedansatorul, iată bucuria lor deplină 
În cutia de lemn viorile se sbăteau, plângând 
acum o melodie foarie gravă şi numai Core 
era un zâmbet în tristețea care se lăsase paste 
toată încăperea. Curâma muzica se schimbă 
într'o malodie vioaa, perethile începură să pă: 


“ m 2 


chizet, reliafând 
pline, sâu trezit senzațiile 
Cu mâinile lungi, frecân- 
du-mi obrazi; şi 


ispititor  fomme:e 
trăite turbine... 


așa  înflăcărați, 


Piri în ritmul ei, bătându-se apoi pe ge 
nunchi şi râznd cu poftă. Vocile lor cădeau 
ca nişte serpentine de hârtie, desfășurându-se 
mereu şi oprindu-se brusc, ca la o comandă. 
Muzica tăcu. 

loana și Cora se îndreptară, roșii de Obo- 
seală, spre colțul în care ședea prietenul care 
la privise şi se așezară pa câle-un braț al jil- 
țului, făcându- -şi vânt cu batistele. Sanda ur- 
mată de ceilalți băieţi, asaltă masa, deşertănd 
o siiclă care rămăsese intactă. Se auziră paha- 
rele, ca un sunet de sanie, ciocnindu-se şi a- 
tingâmă apoi masa. Fumătorul din jilț se uită 
cu băgare de szamă la fetele cari ședeau lân- 
gă el; tinerețea lor aproape imprtinentă îl bu- 
cura şi prospțimea asta a buzelor şi a tenului, 
il făceau să se gândească la frumuseţile văp- 
site als saloanelor, la ofilitele măști de sub far- 
duri. „Fetelor, totdeauna câmd sunt cu voi, mă 
molipssște şi mă încântă aerul acesta, zâmbe- 
tul vostru”. Cora îi tăie șirul vorbelor: „Să ştii 
că ns supărăm, căci nu știi să fac! aliceva de- 
cât complimente” — și râss, uitându-se la Pe- 
tre cara se apropie de loana, scuturând scru: 
mul ţigării cu degetele-i lungi şi subțiri, gal- 
bsns de tutun ca o coaje de portocală. Tânăru: 
din jilţ, se ridică, îndreptându-se către Sanda 
şi Tudor, cari stăteau răzimaţi de ferzastră şi 
vorbazu, „Uite, domnul ăsta, care e un foarte 
bun patinator, nu se lasă convins că mi-e cb- 
solut indiferent. lată, iar mi-a adus o poezie, 
căci stii, se crede şi post”. Sanda puse hârtia 
împăturită pe pervazul ferestrii şi privi în seara 
care se lipise parcă de geamuri. 

Acum se apropie şi Sorin, care ascultase 
foarte amuzat întreaga scenă și anunță că ştie 
„una bună” despre Tudor, „dar absolut auten- 
tică”. „Astă vară” începu Sorin, „eram la mare. 
latr'o zi mă duc la Ba:cie să-i fac o vizită prie- 
tenului nogtru Tudor; intru în vila în care locuia 
și nu dau de nimeni. Urc scările spre mansardă 
şi în spatele unei uși, aud un sgomot de palme; 

deschid uşa încet şi-l văd pe Tudor în faţa o- 
giinzii, păimuindu-se pe amândoi obrajii şi 
spunând: „Nsbunule mic, nebunule mic, ai a- 
msţii tot Balcicull” 

Un hohot de râs pase punct vorbelor lui So- 
rin, care, foarte satisfăcut, scoase din  taba- 
chsră o țigare cu vârf aurit şi începu s'o bată 
ads cutia de chibrituri. Tudor nici nu se sasiză, 
ci surăsa încântat, ca de o mare și delinitivă 





(Hip zugrăvit 


Azi noapte chipul din nou a vorbit. 
Prin alba fereastră luna trecea, 

Cădeau fire de-aur pe trupu-i albit — 
Iar raza de sus, tot mai mult strălucea... 


Cum ochii-i ardeau de nesomn m'a'ntrabat 
Câţi împărați au trecut peste el? 

Și'n grelele amurguri pe unde-am'noptat 
Din câte castele făcut-am inel? 


Apoi, mi-a cerut pădurea din vis 

Cu flori'de mătasă şi moara de vint, 
„„lar dela luntrașul din urmă zapis 

De cum am știut să 'ngenuchi şi să cânt? 


M'a aus-prin albe cetăţi de 'mpărat 
Chipul să-i vad în fântânile reci, 

La care de sete m'opream câte-odat', 
Când gol și-ostenit mă opream în poteci. 


„„Ajunserăm poate şi'n ţara cu smei, 
Căci cerul se stinse şi luna muri. 
Noapiea-și prinsese'n ureche cercei 
De aur şi foc. Iar chipul pieri. 


Târziu mă'ntorceam .Cocoșul! cînta, 
Singur sub bolți treceam ostenit: 

O pasărea ?'n inima mea se sbătea 

Și-un chip pretutindeni cădea zugrăvit. 


ALEXANDRU RAICU 


. şi simfonia apei ce loveşte in 
In cumpăna ncpţii, când 
toți au adormit, să te uiţi în adân- 
cul apelor. Luna își îmibăiază t.upui 


— Totuşi papagalul l-ai păst.at. 
Desigur, îngrijirea lui te-a supărat 
mult. E o pasăre oarecum preten- 
țioasă,.. 








de ȘTEFAN BACIU 


victorie. loana râdea în pumnii mărunți şi toa- 
tă fața ei mică, parcă desenată cu vârtul unui 
ac, părea un bulgărs de zahăr ars, în care o- 
chii jucau ca două flăcăr: vii. 

„Ciudal”, îi spuse Petre prietenului său, care 
stătea rezemat de sobă, „priveşte-o pe Sanda, 
parcă adinsauri nici nu era vorba de ex. In- 
tr'adevăr, Semda stătea cu fruntea lipită de lu- 
ciul ferestrii și zâmbea. „Uitați-vă la ea” glumi 
Sorin, „parcă e un desen de Ingres”. Sanda 
râse în cascade mici, spunând: „„Vai Sorine, 
cum poți vorbi întotdeauna atât de nobil! şi da 
ales? „Asta e pesiunea lui”, îl îmțepă Petre, 
care era mereu pus în grea cumpănă când 
Sorin începea să peroreza, ba uneori Petre a- 
nunța: „Acuma Petre Golescu se retraga din 





discuţie, fiindcă e ua individ inculti!” 

Din cutia neagră a aparatului de radio, por- 
ni o melcdie care îndemnă din nou la dans. 
Parechiie se lăsară puriăte în voia muzicei, 
trecând înaintea ochilor celui ce le privea, ca 
nişte vedenii, sau ca nișie vapoare cari vin 
de foarie departe şi nu merg nicăiri, 

„losna e acuma un fum de pipă sau numa: 
un duh, așa! cum p: 'uteşte în braţele lui Tudor, 
gândi omul din ji |; iată, umerii i sa pierd in 
vâriajul acesta şi curând s> va în&ita spre tu: 
van. Cora. este mai mult o volută blondă, 
rază de soare, un insl lunar și Petre care o pri- 
veşte atât de pierdut, atât de indrăgostit, o va 
călca dszigur pe pantoti; fata se va topi şi în 
locul ei va rămâne o stea sau un clinchet de 
voce. Sanda părea o bucată de noapte, cioplită 
sobru şi fin, o frântură de beznă brună, în care 
numai: dinţii zâmbszu rece şi distant. Sorin e 
întregea cu lăcerea. 

letă, îşi zise omul din jiţ, mă aflu între. a- 
caste tre: fete şi nici eu nu ştiu pe care o iubesc, 
nici nu știu dacă iubesc pe vreuna din ele. 
Sunt mult mai singur decât atunci când ră 
pierd noapiza pe uiiți, mult mai singur aici, în- 
ire Cora, Ioana şi Sanda. Poate că o iubesc pe 
Sanda, poze că şi Sanda mă iubește pe minz: 
desigur, acum cână mă priveşte peste umărui 
lui Sorin, se gândeşte la mine şi bănuiește că 
mă gândesc la ea, Cora zbură prin faţa gân- 
durilor şi-i râse liniştitor, edihnitor, prieleneşie. 

Ş-apoi din nou Sanda, în fața ochilor săi, 
trecând tot mai bine conturată, tot mai chemă- 
toare, tot mai îndepărtată. Dac'as întinde mâna, 
ăndi el, so-prină in paimă, ca pe-un futur 
szu ca pe un sirop d rouă şi so ascund în 
mine; acu, Sanda dansa ca o umbră, fără 
să mai atingă parchetul cu picioarele şi peste 


o clipă dispăru... Nici nu ştia când se isprăvise . 


densul, când tăcuse muzica... 

„Domnul visează?” glumi Petre, care se a- 
propie de el, lovindu-l pe umăr, ca să-l irezea- 
scă din gânduri. „Dacă nu visez, în orice caz 
mă aândese la un lucru foarte ciudat” răspunse 





(Urmare în pag. 6-a) 





de CONST. ENE 


—O ţin pentruea să-mi aduc a- 
minte că am hoinărit pe acolo. 
Altfel m'ași fi scăpat de mult. Câţi 
Nu mi l-au cerut spre vânzare. se 
va termina însă şi cu €l, ca şi cu 
primul lui stăpân. Un doctor mi-a 
spus că e tubereulos... 

— Fe:eşte-te!... 

— In ultimul timp îi poartă grije 
domnul, arătă ea cu mâna in di- 
recţia pe unde dispăruse cel ce-o 
bătuse... Nu vrei să mergem? Mi-e 
foame. i 

Gloria. Să mă fi văzut Gioria cât 
de respectuos îi ascultam  vorbetp, 
cât de jinduitor îi priveam buzele 
groase, senzuale. Pe când ei nu-l 
permiteam să întindă n:ţio discu- 
ție, să facă vorbărie, să mă delec- 
teze... O p:iveam în ochi rar... 

— In toate restaurantele se mă- 
nâncă prost... Scump și prost. 
Stiu eu insă unul... Nici la Bucu- 
reşti nu intâlneşti... 

Ca o frunză desprinsă de pe ram, 
mă lăsam purtat după voia ei. Dacă 
mi-ar fi spus să o las sineură sau 
să omor papagalul, cu toate că 
știam așa de puţin despre aceste 
două ființe, nu maşi îi impotrivit 
deloc. Mă alăturase aşa de mult de 
sufletul ci, de viaţa ei învăluită încă 
in mister pent.u mine, că pâsiuneu 
de a o cunoaște, de-a v demasca 
crescuse la paroxism.. Mi sa  1n- 
vârteau în creier gânduri LA Vo- 
lești și cu fiecare pas fâcut înspre 
oraşul care nu prezenta nimic nou 
pentru mine în afară de faptul 
că-mi Tezerva deslega:ea unei mari 


probleme — numărul lor creştea 
vertiginos. 
Plecată din cine știe ce sat de 


țară, într'o noapte, în urma unui 
greu păzat tineresc, impinsă de 
fiinţa ei colcăitoare, ajunsese la 
Constanţa, Mizeria de aci. păcălelile 
necunoscuţilor marina:i, îi inflorise 
in creer ideia să plece departe. 
Sousa ei cu studierea religiei buwd- 
histe era o szorneală. Un tată care-și 
trimite fiica tocmai in Asia pen- 
tru studii, trebue să fie cel puţin 
nebun! Ceeace mă contraria însă, 
era cu:ajul cu care asvârlea vo- 
bele, chibzuiala cu care înşira ea 
evenimentele. 

Povestea aceasta i se potiivea a- 
tât de bine ei, c'o imbrăca  într'o 
aureoiă aparte. Aszultasem din 
gura multor fete poveşti asemănă- 
toare; păreau caraghioasz. Suspi- 
nul lor nu trăda decât lipsa unei 
organizate impă.tășiri a sbuciume- 
lor şi bucuriilor. Din primul moment 
le cgriszm destăinuirea, căci nevero- 
similul era isbitor. Aci era ceva cu 
totul diferit. Cel puţin așa mi se 
pârea mie. 

Papagalul sta cocoţat pe umărul 
ei, și oscila la fiecare pas. În noap- 
tea acsea, singuri sub haina liniștei 
și boita ce:ului, strânși unul lângă 
altul, am avut impresia că pasărea 
aseasta mă pândește rca să-mi 
scoată ochii cu ciocul ei încovoiat. 
Fără să-i motivez prietenei mele, 
i-am slobozit braţul, am mers la 

a: pași, mai voios, parcă renăscut, 
I-aşi fi rupt gâtul cu mâinile. In- 
di cutabii, papagalul acesta care ne 
urmăreşte, fusese marior la toate 
întâmplările din viaţa necunoscuti, 
de vreme ce e.a nedespărţit de ea. 
Cum l-o îi putut suporta până 
acum? 

— Unde locuești? am întrebat-o. 

— De ce? 

— Să ducem papagalul... îmi piere 
toată dispoziţia când îl văd în fața 
ochilor. Am credinţa că-mi merge 
rău şi o să terminăm cu ceartă... 

— Nu-ţi cobi... Luki e aducătur 
ae noroc... O petrecere fără el n'ar 
avea niciun tost... Nu-l cunoști!... 

teaptă să-l vezi... 

Mă râcâia pe ficaţi și nu ştiu ce 
m'a cprit să nu prind sfoara ce-o 
avza legată de picior şi să-l asvâri 
cât colo. In mintea ei şi a priete- 
nului ei, şi-a tuturor celor cari 0 
cunoscuseră se bucurase de aceeași 
tracere. Dar s'a isp.ăvit. Eram detis 
să se termine odată cu asemenea 
neruş:nări. 

— Luki e băiatul cel mai simpatic 
din lume... 

— Mi-e scârbă... 

— Nu fi rău... 

* 

Un aer inăcrit ne-a ispit în nas. 
Eu am tuşit, ea a pășit stăpână pe 
situaţie. Mesele erau toate ocupate. 
Figuri puhzve, blegite de băutură 
și nesomn şi-au întors privirea ga- 
leşă sp.e noi. Papagalul a îluerat 
prelung incât mam cutremurat și 
2 sburat la singura masă goală pe 


care un chelner tânăr, vioiu a 
scos-o de după o perdea. 
— Ai văzut ce deştept e? mă 


smuci ea de mână, zâmbind cu gura 
până la urechi. 

— Hm! mormăii nităndu-mă in 
dreapta şi în stânga. 

— Bine-ai venit Yvonne... 

Femeia s'a oprit ca electrizată. 


(Urmare în Dag. 6-a) 

















6 





— Cronica ideilor— 


Rostul acestei rubrici a fost 
de la început, mai cu seamă 
unul informativ și mai puţin 
unul de atitudine critică propriu 
zisă. Am încercat să familiari- 
zăm pe cetitorii noștri cu oare- 
cari aspecte ale gândirii contem- 
porane, am recenzat fără deo- 
sebire, autori străini și români, 
ale căror opere ni s'au părut re- 
prezentative, chiar dacă uneori 
au fost lipsite de profunzime, 
chiar dacă o carte nouă de filo- 
zofie nu aducea cu sine decât un 
aport didactic, 


Principalul lucru este, pentru 
moment, ca în straturile groase 
ale receptivității publice să fie 
popularizate marile idei cari au 
animat mințile cugetătoare, din 
antichitate, cu o aprindere me- 
reu crescândă, 


De aceea am aprobat inițiativa 

profesorului Emile Br6hier, de 
a prezenta într'o colecţie întoc- 
mită pentru cei mulţi, opera 
gânditorilor iluștri ai omenirii. 
Platon, Pascal, Claude Bernard, 
etc. au apărut în ediții scrise 
îngrijit, cu introduceri compe- 
tente asupra vieţii și operei fi- 
lozofice, 

Vom urma inițiativa lui Brâ- 
hier, pentru că ni se pare cu 
atât mai la locul ei aci la noi, 
unde interesul pentru filozofie 
este atât de întâmplător. Fără 
să ne manifestăm preferințele, 
vom prezenta deci, în unele cro- 
nici, în trăsături sumare cât ne 
îngăduie spaţiul, câteva figuri 
celebre din istoria gândirii. 

Dintre cărțile publicate la 
„Alcan“ sub îngrijirea lui Br&- 
hier, alegem volumul despre 
Pascal 1), 


Definiţia pe care E. Renan a 
emis-o despre ceeace poate fi 
un filosof (Vesprit saintement 
curieux de toute chose) — i se 
potriveşte în întregime lui Pas- 
cal. Matematician, fizician, dar 
mai presus de orice virtuozitate 
ştiinţifică, un profund gânditor 
asupra menirii omului în viaţă, 
Blaise Pascal este o apariţie a- 
proape nefirească, în secolul în 
care Descartes reclamase totul 
pentru raţionalism. 

Misticismul lui, de care s'a 
făcut atâta caz, nu e aprioric, 
deși Pasca) a scris în tot locul că 
glasul „autorităţii  suprana- 
turale trebue ascultat fără im- 
boldul critic al verificării pe 
cale raţională. Raționalismul îi 
apare dela început, intfructuos. 
Despre Descartes, pe care îl cu- 
noscuse fără să se poată imprie- 
teni cu el, scrie lămurit că este 
în acelaș timp „inutil şi nesi- 
gur“. 

Vom încerca să reconstituim 
atitudinea centrală a gândirii lui 
Pascal, așa cum o cunoaștem 
din acele „Opuscule filosofice“ 
și din colecțiunea de gânduri 
publicate după moarte, sub 
titlul „„Pensees“, 

Profund creștin, e] se ridică 
împotriva raționalismului chiar 
atunci când acesta este împăr- 
tăşit de feţele autorizate ale Bi- 
sericii, (Intr'o cronică anterioară 
am recenzat un autor contem- 
poran, tot atât de raţionalist ca 
majoritatea teologilor catolici). 
lată rândurile lui Pascal, cu pri- 
vire Ja aceia cari cred că metoda 
rațională este proprie creștinis- 
mului : „şi-au imaginat că po- 
sedă probe filosofice despre 
existența lui Dumnezeu, despre 
nemurirea sufletului, etc... Ei 
pretind să demonstreze existen- 
ţa lui Dumnezeu atrăgând aten- 
ţia asupra cerului ori asupra 
micilor păsărele.., Adresând dis- 








cel întrebat, ridicâmdu-se și pornind spre masă; 
își turnă un pahar cu vin, și fiindcă loana tre- 
cu în acea clipă pe lână el, închină: „În să 
nătătea ta, loana şi în a Corei”. După ce dădu 
paharul peste cap, se îndreplă spre uşa care 
dădea spre bibliotecă. Vroia să iasă puţin din 
moiima asta a râsului prea tineresc, din spu- 
moasa bucurie pe care fetele o risipsau în fie- 
care gest. l-ar face atât de bine un vers trist 
din Verlaine sau din Laforgue, sau o pagină 
din acel turburător „Malte Laurids Brigge” al 


lui Rilke. A 


A deschis ușa și a intrat în odaia semi-lumi- 
nată, dar dinir'odată se opri: lângă fereastră, cu 
spatele spre el, Scmda și Sorin stăteau îmbră- 
țișați ca după un lung sărut. Sanda privea în 
ochii lui Sorin, cu fruntea ridicată, care era ca 
o rană albă, în clipa asta dureroasă. Fără să 
mai stea o clipă, sa intors și dintrun sineur 
pas fu afară. Cu capul în piept se apropie de 
Petre, care nu bănuia nimic, glumind cu loana 
și Cora. A luat o ţigare din cutia de pe masă, 
a mușcat din ea, a aprins-o și se mira cum îi 
tremură mâna cu care ținea chibritul. Apoi se 


e e ar 


CEAIL LA SANDA 


(Urmare din pag. 5-a) 


cursurile lor necredincioşilor, 
primul capitol consistă din a 
proba divinitatea prin opera na“ 
turii...* Aceasta  însemnează 
a-i face să creadă că „probele 
religiei noastre sunt deajuns de 
slabe“... 


Dar care este atunci calea că- 
tre divinitate ? 


Pascal distinge trei metode, 
de care uzează cunoaşterea. 

Prima, apriorică, proprie știin- 
țelor matematice. Intr'adevăr, 
deși matematica apare ca o şti- 
ință a deducțiunilor, totuşi axio- 
mele, noţiunile, termenii pri- 
mari cu cari aceasta lucrează, 
sunt date apriorice, abstracte, 
nesusceptibile de a fi simpliti- 
cate, deci indefinibile. „Putem 
defini numai ceeace este defini- 
bil“* scrie Pascal. 

A doua metodă, este aceia a- 
posteriorică, cunoașterea ce ofe- 
ră experiența în natură, proprie 
fizicei, Nici aceasta nu ajută la 
nimic, pentru aflarea lui Dum- 
Nezeu. 

Rămâne să ne referim la ace- 
le „rațiuni ale inimii, pe care 
rațiunea înăși nu le cunoaşte“, 
și cari relevă o „autoritate“ su- 
pranaturală, de care ascultăm, 
penuru că o simţim, fără să o 
justificăm. Sunt foarte frumoa- 
se rândurile lui Pascal despre 
indiferență, despre acele majo- 
rităţi nici credincioase nici ne- 
credincioase, a căror singură 
preocupare în viață este nevoia 
de varietate, foamea după di- 
vertisment, oameni cari o sin- 
gură clipă nu-și pot evoca moar- 
tea, ori drama existenţii lor, ori 
tristeţile grave ale trăirii : „„Ast- 
fel li se scurge viaţa întreagă. 
Caută repaos, luptând împotri- 
va unor obstacole mărunte și, 
dacă le înfrâng, repaosul le de- 
vine insuportabil... Căci chiar 
dacă (omul indiferent) se va 
vedea adăpostit din toate păr- 
țile, plictiseala, cu autoritatea 
ei particulară, va ieși din fun- 
dul inimii, unde își are rădăci- 
nile, acoperind sufletul cu ve- 
ninul ei“.., 

Or, în credinţă, regăsești toc- 
mai mediul spiritual de trăire a 
unor variate bucurii, pe care în- 
diferentul nu le întâlneşte nici 
odată în viaţa cea de toate zi- 
lele. Religia nu însemnează „o 
viaţă de tristețe“. Amintind pe 
Tertulian, Pascal crede că „nu 
putem părăsi anumite bucurii 
decât pentru altele mai mari“. 
O astfel de supremă bucurie su- 
tletească, este religia, creştinis- 
mul, 

„Evidenţa absolută“ de care 
tot vorbesc ateii, orgolioși “de 
inteligența lor puțină, nu există 
nici în natură, nici în condiţia 
omului. O astfel de evidenţă va- 
riază după timp şi țări „,„Verite 
en deca des Pyrenees, erreur au 
dela“... 

Cât despre principiile „necon- 
testabile“ ale naturii fizice, să 
nu le acordăm încredere prea 
mare. Observaţiunea următoare 
este întradevăr profundă și o 
regăsim la baza motafizicei ac- 
tuale, într'un ciclu de probleme 
de care ne-am ocupat în croni- 
cile precedente : „Ce sunt ace- 
ste principii naturale dacă nu 
principiile deprinderilor  noa- 
stre ? Tare mi-o teamă că acea- 
stă natură să nu fie ea însăși de 
cât o primă deprindere, după 
cum deprinderea este o a doua 
natură“... 

MIRCEA MATEESCU 


1) Paris. 1939 (cu o introducere 
substanțială  iscălită de Andre 
Cresson). 





ploaie de vară. 


„Vai ce nostim”. 


tecându-se. 








PI O N N A UR 0 RA a OR a O DIDI N N N E N RIO IO, 


lăsă pe scaun și vru să se gâmdească la toate 
z-s, du nu putu să lege un gând. „Te doare 
Cupule” intrebă Cora. „Da” întări el strivind 
ţigara în scrumiera plină de mucuri, „capul mă 
doare, Cora, nu vrei să-mi pui mâna pe îrun- 
te?'' Degetele Corei erau subțiri și călduțe ca o 


Pesie câteva clipe, Sanda urmată de Sorin, 
intră, ţinând în mână o mapă pe care o puse 
pe masă. Tudor se apropie de ea și începu să 
o răsfoiască plictisit. „l-am arătat lui Sorin câ- 
teva reproduceri din clasici”, explică Sanda 
inutil și rece, „suni foarte interesante". 

Acum iumea se trăsese în colțuri şi vorbea 
mai mult pe soptite, ca și cum unul sar fi te- 
mut de celălaii sun de propria-i voce. Numai 
Sanda, râdea uneori 


Tudor s'a scuzat primul, După el a plecat 
toată lumea. În hall-ul tara, Sanda vorbea cu 
fiecare și râdea la Cora şi la loana, rămânând 
apoi pz-un scaun şi mutându-se întrun fotoliu 
numai după ce a auzit pe stradă vocile, ames- 


zaomotos, 


In faţa el sa ridicat un om mare, 
chel, cu mustață înspicată tăiată 
scurt, cu ochii bolboşaţi ca de 
curcan. Purta niște pantaloni bleu- 
marin de marinar, fă:ă dungă și cu 
petice maron în genunchi, In loc 
de haină un fel de pulover verzui îi 
îmbrăca bustul impunător. Semăna 
mai degrabă cu un luptător sau 
un fochist de vapor, decât cu un 
om de rând. Când a aesfăcut picioa- 
rele a ocupat toată trecerea dintre 
cele două rânduri de mase, 

— Canalie ! a șuerat Yvonne prin- 
tre dinţi ca un şarpe, scuturând 
din cap. 

Lovit ca de trăsnet, omul sa dat 
la oparte, lăsându-ne să trecem. 
S'a întors cu toată mărimea trupu- 
lui lui şi făcând mâna pavăză la 
ochi s'a uitat Wng după mine. Na 
spus nicio vorbă. Resemnat, sa 
clătinat pe p.cioarele puternice, ca 
un tânăr înșelat de prima iubită şi 
a stat, comandânăa incă o sticlă 
de vin. 

Yvonne a ținuţ să mă informeze 
asupra lui fără să-i cer. Si-a tras 
un szaun lânsă al meu şi făcând 
linii şi cercuii pe hârtia curată ce 
acoperea masa mi-a explicat totul. 

El o bătuse, Fără niciun motiv. 
Era salahor în port, avea nevastă 
și doi copii. Yvonne locuia Ja ei cu 
chirie, Când termina munca la 
șiepuri se abătea pe la plajă, unde 
știa că, întârzie Yvonne, admirând 
marea. Noaptea scotea ușa din 
țâţâni și intr în camera ei. 

— De ce nu te muţi de aicolo ?... 

Yvonne tăcza. A întors capul spre 
masa unde bea salahorul şi a zâm- 
zit. Ce spectacol în:pământător! 
Corpul felin al Yvonnei frământat 
în braţele unui muncitor ! Ca intir'o 
cglindă vedeam toată acea luptă 
câinească între ei. Rezistența Yvon- 
nei ; cruzimea omului înv.ăjbit ds 
pofte. Şi apoi surâsul mulțumirii a- 
găţat de pupilele ochilor frumoși ai 
femeii acesteia, pe care n'o mai în- 
ţelegeam... 

Cheinerul ne-a adus vin și o listă 
de mâncare. Yvonne şi-a luat asupra 
ei să comande şi pentru mine. Nu 
am ripostat. Primele paha.e le-am 
golit unul după altul. Parcă m'am 
trezit dintr'un vis cu stafii şi sânge. 
Papasalul la un semn al Yvonnei 
s'a ridicat pe cuier. Se uita Ja noi 
plângător. 

—Dă-i și lui ceva... E flămâna... 

Băiatul dela cassă a bătut din 
paime răsunător. Papagalul sa 
oprit pe tejghea. S'a rotit de câteva 
ori ca un cocoș şi a fluerat, 

— Lasă-l în pace... Au ei grijă... 

La masa de lângă noi discutau pe 
înfundata doi marinaii, mai mult 
beţi gacât trezi. Se cunoșteau după 
mișcările capului. Yvonne iși vedea 
de farfurie. Pe sub coada ochiului 
eu îi examinam pe toţi. Când și-a 
întors ea capul, unul din ei, i-a 
făcut semn, ca exerciţiile de box. 

— Cred ei că se mai prinde... Cică 
mă bate Vasile... 

Am înghiţit în sec și m'am uitat 
pa sub sprâncene răzbunător la sa- 
lahor. La Bucureşti păţisem așa, 
ceva. Numai datorită  inte.venţiei 
patronului, un om energic şi hotă- 
rit, borfaşii nu-mi spintecaseră pân- 
tecale. Scaunele se schimbaseră in 
ghiuiele, iar pahareie circulau cu 
repeziciune uimitoa.e. 

Alţi marinari, pe aceeași înălțime, 
însoțiți da ardelence îmb.ăcate na- 
ional intracă și ocoliră sala cău- 
tând locuri. Se aşezară lângă Vasile. 
Muncitorul se scămpină după ceată 
şi se uită satisfăcut la noi. 

— Să te muti la mine... 

Yvonne intinse mâna și mă cu- 
prinse ae după gât. Imi mângâie 
părul, îruntea şi mă sărută pe 
sprânceana dreapță, 

— Ce bun ești!.., 


UNIVERSUL LITERAR 


Papasalul 


(Urmare 


In localul acesta unde toți go- 
lesc sticlele una după alta, dornici 
să se tu:menteze cât mai de vreme, 
să provoace scandaluri, mă sim- 
țeam stingher. Ochii lor injectaţi 
de alcool, mâinile cari mângâiau cu 
nesaţ, ca pe o amantă, paharele, 
fumul das ce plutea peste capetele 
plecate, mă înspăimântau. Dorinţa 
mea nu fusese aceasta: să mă în- 
fună într'o cârciumă ds mahala cu 
borfaşi și marinari. Pe Yvonne aș fi 
vrut s'o duc în largul mării, să as- 
cultăm susurul vântului iszat, să 
trăim liniștea care domoleşte apele. 

Deodată Yvonne sa oprit fixân- 
du-şi ochii în perete. Figura până 
aci  surâzătoare, i s'a făcut feţe- 
feţe. Dungi adânci i-au brăz- 
dat umerii obrajilor. Sta ca o 
sfântă, fără să clipească. Mâinile 
îi înc:emeniseră, pe marginea mesii. 
Asemenea dscoloratură și turburare 
în ochi n'am văzut niciodată A 
oftat lung, dureros. Imi era milă de 
ea. Impietrirea ei era aşa de gravă 
că mi-a oprit vorbele în gâtiej. 

Târziu, ca o copilă ce-şi vede vi- 
surile qist.use, sa întors spre mine. 
N'o mai cunoștea. Mi-a prins mâi- 
pile în ale ei. Ochii mari, negii, 
plini de flăcări s'au înecat în la- 
crimi. 


— Am să mă mut la tine... Co- 


pilul nu trebue să moară, a îngânat 

ea lăsând capul pe masă. 
Marinarii de lângă noi s'au ridi- 

Credeau că i-e 


cat de pe scaune. 








din pag. 5-a) 


ţitul să bat în farfurie ca să vină 
ehelne:ul. 

— Nu flăcăule... Stai să vezi... Nici 
papagalul n'a mâncat. Luki! a 
strigat ea scurt, ascuţit. 

Indată ne-am pomenit cu pasă- 
rea tropicală pe masa moastră. A- 
cum arăta vesel, satisfăcut. 

— Flueră ceva, i-a zis Yvonne. 

Papagalul a început să fluere. Ca 
un ţienal. La un tam-tam ritmic, 
măiastra pasăre a prins a ţopăi ca 
un danstor. 

— Să-i cânte Vasile, să te minu- 
nezi cum joacă... Să-l chemăm... 

— Nu, vreau să mergem... 

De ce mă superi ?... 

— Spuneai că ţi-e nesuferit, 
Ascultă-mă : e băiat bun când 
nu e beat. 

Intorsătura, aceasta n'o iînțele- 
geam de loc. Până adineaori îl bles- 
tema, iar acum îl scoate basma cu- 
rață... Am strâns pumnii fără să 
mă vadă Yvonne şi am încruntat 
sprâncenile, dojenindu-mă, în mine... 

o 

Vasile s'a așezat la masă, foarte 
comod. Zâmibetul idiot care-i stă- 
ruia pe față mă impungea în su- 
îlet. Numai bucătarul dela regimen- 
tul unde făcusem armata strâmba 
astfel nasul, când nu i se ajungea 
mâncarea. Satistacţia Ii era de- 
plin justificată. Cei învinși eram 
noi. Şi aceasta nwmai din cauza 
Yvonnei.,, 

— Văd eu că nu mă ai la suflet 





rău. O cunoșteau toți și-o iubzau, 

Lămuri:i nu-mi mai trebuiau. In- 
țelesesem totul. Yvonne, fata a- 
ceasta cu ochii mari, negri, cu 
viaţă atât de sbucimmată, avea să 
aibă un copil, 

— Pentru asta m'a bătut... Nici 
nu vrea să audă, a spus Yvonne 
rar, apăsat, rupt din suflet. 

— W'are impoitanţă.... 

Dacă ași fi avut putere n'ași îl 
stat nici-un minut pe gânduri de-a 
termina cu bruta. O ură nestăpânită 
m'a cuprins. Pierbsam. Fatale sunt 
câte odată întâlnirile! Dintr'un om 
liniștit, preocupat de meserie și fa- 
mi'ie, o apariţie face un anima! fe- 
roca. Nu se mai gândeşte la nimic 
din trecut, nu speră nimic dela vii- 
to:. Ceeace este valabi pentru el 
este numai momentul. Sau invers. 
O privire, o vorbă schimibă, felul de 
a fi al unuia. Ari stă eterna enismă 
pe care ne străduim cu toţii so 
rezolvăm. 


— Bun bsţiv... 

In d:scuţiuniie avute cm Gloria, 
de muite ori adusesem vorba de o 
viață liniștită, fără întortocheturi. 
Fata aceasta deşteaptă şi frumoasă 
mă asculta cu atenţie. Glasul meu 
o înflăzăra. Câte nu-i spuneam Glo- 
liei. In orice caz, că am să aduc în 
casa mea o femee întâlnită pe plajă 
intr'o seară oarecare, însoţită de un 
papagal, nu-i amintisem. Gioria mă 
examina riguros. Când nu mai pu- 
tea suporta privirea mea, lăsa ochii 
în pământ și începea să plângă, 

Toţi consumatorii, în majoritate 
marinari turtiţi de băutură, mă w:- 
mărezu cu nasa. Niciodată n'am 
fost obisctul unei atenţii asa de în- 
cordate. Mă simțeam m:c și ochii 
lor lucind bolnav din cauza vinului 
înzurgitat mă ardeau în spate ca 
niște limbi de fos. 

— Aș vrea să mergem Yvonne, 
Acasă, sau în altă parte... Inqife- 
renţ... m'am rugat de ea, luând cu- 





La 9 răscruce, omul cara tăcea s'a desprins 
da grup, câlcând din ce în ce mai iute, pier- 
zandu-se în beznă, cu gulerul paltonului ridi- 
cat şi cu pălăria pe ceafă, 


Au început să se limpezească gândurile. X- 


colo, în trecut, pluteau umbrele, mai departe 
o vedea pe Sanda sărutându-l pe Sorin, pe 
Sanda privindu-l peste umărul lui Sorin, 
Sanda stând la fereastră și uitându-se undeva, 
ioarte doparie. Apoi îi jucară înaintea ochilor 
cercuri galbene, cu surâsul Corei în ele și cu 


pe 


buclele ei răsfirate pretutindeni. 


exclamând: 


cul unei 


A încsput să alerge, să sară peste băltoa- 
cele ce se uscau; pe lângă el a trecut o ma- 
şină şi după aceia un tramvai, S'a oprit sub 
lumina nesigură a unui felinar, s'a răzimat de 
zidul unei case şi a scos un caet, un caet mă- 
runt, mai mult un calendar de buzunar. În el 
însemna uneori câte-o făşie de gând, 
idee; a scos creionul şi a şovăit. Apoi a scris 
cu slove tremurate și mari: „16/11/7193... Ceai 
la Sanda — petrecut admirabil”. 

După ce a pus coetul în buzunar, a pornit 
în susul străzii, cu paşi rari, fiuerând o frân- 
tură ds cântec. De departe răsbătea cânte- 
armonici şi uneori pălea în bătaia 
vântului. Din case venea o lumină cernută ca 
prin sită, o lumină care era liniște și calm; pe 
cerul înalt și sticlos, luna creştea ca o enormă 
crizantemă. 


câte-o 


ȘTEFAN BACIU 


cocoane, se scuză el. Da, ce să mă 
fac dacă mă iubeşte  domnișoara 
Yvonne... 

Potolindu-se subit din râs, Yvonne 
se încruntă spre el. Dilema în care 
se găsea o făcea să sufere. Aduce- 
rea lui aci nu avea nicio rațiune. 
Ii găseam o explicaţie valabilă nu- 
mai în intenţia ei de a mă înjosi 
faţă de un salahor. Sau poate că 
altul era planul ?... 

— Vasile, pune papagalul să joa- 
ce... că-ţi spun ceva... 

Răsturnă pe gâtlej încă un pahar 
de vin, își scuipă în palme birjereşte 
și făcând degetele dela mâna dreap- 
tă în fo:mă ge cruce, cântă o me- 
lodie destul de plăcută. Spre marea 
mea, surprindere, papagalul, pe care 
numai acum il observai că e şchiop, 
sări pe chelia zespectabilă a lui Va- 
sile şi de acolo, făcu nenumărate 
inchinăciuni și piruete. Stiam o su- 
medenie de lucruri despre aceste 
păsări, dar nu bănuiam asemenea 
abilitate. Mulţumi:ea lui Vasile se 
transmise și Yvonnei, și mie, şi tu- 
turor mesenilor, cari sculându-se de 
la Jocmrile lor, făcură roată în ju- 
ru-ne. 

— Opera lui... 

— Admirabil !... 

Nu-] mai uram. Din contră, Va- 
sile mă interesa. Simplitatea, lui și 
pasiunea lui mă convingeau că in- 
tradevâr este un om bun atunci 
când nu € beat, așa cum accentua- 
se şi Yvonne. Zile şi nopţi pierduse 
pentru a instrui papagalul. 

O tăcere mormântală sa făcut 
de-odată în tot restaurantul, Pe 
uşă intrase un om sSlăbănog, cu na- 
sul acvilin, cu ochii puţin oblici, 
vea:zi, 

“Vasile, ca un arc, s'a ridicat dela 
masă, a ascuns papagalul sub pulpa- 
na hainei și fără să ne zică măcar 
„noapte bună“, s'a strecurat printre 
mese și a ieșit afară. Yvonne nu sa 
intors să-l conducă din ochi. Rănită 
în amhbiţiunea ei, m'a cercetat mult 
cu privirea, parcă ar fi vrut să mă 
abjenească, să-mi impună ceva. 

inte timp am aflat din şoaptele 
marinarilor de lângă noi, că omul 
slăbânog, cu nasul aczilin era şeful 
echipzi de muncitori din care făcea 
parte Vasile. Orice expiicaţie se do- 
vedea inutilă, 

Era devreme; totuşi oboseala mă 
indepărta de adevăratul scop al a- 
cestei petreceri. Ivonne arăta plic- 
tisită și îngrijo.ată, Se uita mereu 
spre ușă. 

Când am scoborit în stradă o 
bură de ploaie ne-a înwiorai. De 
unde ploaie când fusese un senin 
ca lacrima ?.., 

Yvonne s'a sgribulit ca un pui 
lângă mine. Rochia de marchizet 
mo apă:a deloc contra răcelii. A- 
veam aceeași înălţime, 

— Să me:gem departe... Afară din 
oraș... 

— E vreme urită... 

— Nu... Vreau să-mi aduc aminte 
de şerile de pe vapor... Să mai iubesc 
astăzi ca atunci... Ce tristă e viaţa 
aceasta !... 

Fiecare vorbă a Yvonnei mă să- 
geta, 

— Marea... marea... și papagalul, 


sehiop 













25 Februarie 1939 


EEE APE Ec 
Pa] 


Sa desprins de lângă mine, 4 
tăcut doi paşi înlături, apoi înse 
tată, tremurâna, mi-a prins capu 
și mi-a st:âns buzele în ale ei.. 

— Uritule ! m'a îndepărtat târziu, 
scâncină, 

$ 

Trei zile am hoinărit cu Yvonnt 
prin port, discutând cu marinarii, 
râzând cu pasagerii, fluerâna cu si 
renele vapoarelor. Am colindat de: 
asemenea, toate cunoştinţele ei. Pa- 
pagaiul se mutase acum în braţele 
mele. Se întâmpla ca planurile Y- 
vonnei să mi se pară deadreptul ex- 
travangante. Atunci mă opuneam cu 
tărie la îndeplinirea lor. Papagalul 
înțelegând totul, se supăra, îmi ctot- 
nea dureros mâna cu ciocul lui în- 
covoiat și trecea la Ivonne, care fă- 
cându-mi în ciudă, spunea că nu- 
mai pe ea o iubește. Căutam să-l 
atrag prin diferite momeli; papa- 
galul se uita în ochii ei, așteptând 
deslegarea, 

Peste tot, Yvonne m'a prezentat 
ca, logodnicul ei, întă:indu-mi cre 
dința că mă iubește. Fetele o invi- 
diau, nu pentru că aș fi fost un băiat 
frumos, ci pentrucă putea face orice 
cu mine. Primită bine, flatată, Y- 
vonne răsfrângea o parte din mul- 
țumirea, ei şi asupra-mi. In discuţii, 
când venea vorba de întâlnirea noa- 
stră — cum e curenţ între prietene 
— ea nu lăsa pe nimeni să emită 
ap'ecieri. Numai ea mă cunoștea în- 
deajuns ; vrednică de a mă clasi- 
lica numai ea era. Ceeace mă sur- 
prindea însă era rezerva €i. La ea 
acasă, de față cu nevasta lui Vasile 
și cu el, mă mângâia și mă săruta 
continuu. Aci, între prieteni, o ră- 
deală se așternea intre noi. Gom- 
portarea aceasta a Ivonnei nu era 
oa:e tocmai efectul prea marei iu- 
biri pe care mi-o purta... 

Cu Vasile ne-am întâlnit într'o 
seară, pe plajă. Turmentat de bău- 
tură 'cum nu-l văzusem dela cu- 
noașterea noastră, adusese mâncare 
pentru papagal. Ultimile raze ale 
sorelui se terminau prelung în va- 
lurile ve:zi ale mării. Un spectacol 
de neinchipuit, Ivonne privea ca o 
dementă nesfârșitul, cufundată în 
tăcere, : 

Vasile m'a luat qe gât ca pe un 
bun amic. Vrea să-mi spună ceva !a 
urecha. 

— Lasă-ne singuri, 
certat Yvonne, 

Omul s'a depărtat bălăbănindu-se, 

Yvonne când admira marea, nu 
permitea să fie tuzburată de nj- 
meni. De dimineaţă incercase să-mi 
destăinuie o întâmplare de ps va- 
por. O suferinţă crudă o oprise. In- 
țelesesem numai atât, că un tână? 
se aruncase în valuri aproape de 
Constantinopole. Cauza nu mi-a di- 
vulgat-o. 

Intunericul ne învăluia încetul cu 
încetul, Parcă distingeam valurile 
mai ușor. Sau era numai o impre- 
sie a ochilor obosiţi ? Plaja rămă- 
sese iarăși pustie. Yvonne sta încre- 
menită, privind spre ce.ul înorat. 
Papagalul mocăia de somn. 

Pe drumul cei mai scurt am a- 
juns acasă. Poarta era larg deschi- 
să, asvârlită de o mână nervoasă. In 
camera mea, prin transperant, de- 
abia se distingea o lumină gălbuie. 
M'am gândit că servitoarea caută 
ceva : jurnale sau o sticlă cu vin. 

Yvonne sa oprit la doi pași de 
seară, cutremurată, Parcă presim- 
ţea, o nenorocire. 

— Aș vrea să mă duc acasă.. mi-a 
șoptit ea dulce... 

—- Asta e curată batjocură, Yvon- 
ne !... Ş 

A cedat. I-am prins brațul şi am 
urcat scările. In sală întuneriz bss- 
nă. Doar o dungă 1oşietică de lu- 
mină răzbise prin partea de jos a 
uşii dela camara mea. 

— Baba mă pradă, am râs satis- 
făcut că pusesem mâna pe neaştep- 
tate, pe hoţ. 

Când am deschis uşa, ochii mi s'au 
împăienjenit și mi-a venit ameţeală. 
In fata noastră slabă, tremurând ca 
o epileptică, cu ochii viciaţi de ură, 
Gloria sta dieaptă. Din poşetă a 
scos un revolver și a tras, Detună- 
tu:a n'am auzit-o; am simţit nu- 
mai că Yvonne îmi sloboade braţul 
și se prăbuşeşte, Eram năuc. 

Gloria nu mi-a vorbit. A trântit 
uşa după ea şi a seciborit în fugă 
scările. Pe masă, szris cu creionul, 
un bilet mi-a atras atenţia. Ne ur- 
mărea de trei zile. 

Papagalul sburase pe cuier. Yvon- 
ne îl ţinuse la piept ca pe un 0do.. 
Glontele care adusese moartea fe- 
meii îndrăgostită de mare şi va- 
poare, îi retezase şi celalt picior... 

Dumnezeule, Doamne, ce pacoste 
căzuse pe capul meu ! Eram fără în- 
doială un criminal. 

Jos pe podea, intrun lac des sân- 
ge, cald, se sbătea înică trupul Yvon- 
nei ; in perete, intr'o ramă scumpă, 
poza Gloriei. 

Int:e acestea două, numai eu ne- 


Vasile! l-a 


- mernicul eram viu ; eu care le uci- 


sesem pe amândouă... 
CONST. ENE 


== 25 Februarie 1939 


pă De OD cae Ce aie aa AP 


Ted ro 3 


Pa, 


Ș % 





| 


București 
a i 


TEATRUL NAȚIONAL: „BLOC- 
KHAUS“, comedie în trei acte 
de TUDOR MUȘŞATESCU 
şi SICĂ ALEXANDRESCU 


Viaţa modernă, pe care * 
trăim cu toţii, are multe părți 
mai puţin plăcute decât ne par 
la prima vedere. In special sis- 
temul de locuit în blockhaus- 
uri, cu toate avantagiile ce le 
procură, confort, igienă, etc., a- 





Gr. Mărculescu 


duce cu el o gamă întreagă de 
replăceri pe care numai cei 
moercați, ca să zicem așa, Je 
pot înțelege, Sau, ca să fim mai 
preciși, de care numai Cei păţiţi 
iși pot da seama. 

Vecmătatea, această minu- 
nată formă de trai in societate, 
care mare atât de poetică, — 
grădini alăturate, un gard co: 
mun, discuții din prispele res- 
pective'or case — din timpuri 
patriarhale, se transformă deo- 
dată într'un chin, când utilaju: 
modern urcă la etaje nenumă- 
rate vecinătatea, desbrăcată a 
farmee şi sătulă până la exas- 
perare de „gentilețele“ reciproce 
ale conlocatarilor. 

Micile incidente domestice, 
certurile neînsemnate, nervi: 
fiecăruia, pasiunile variate ae 
unora si altora, pentru radio, 
pian, mosafiri și altele, își tri- 
mit ecourile iinoportune şi su- 
părătoare, până în auzul bietu- 
iui vecin, care, fireşte, ar vrea 
să fie străin de ele. Dar zidul e 
subţire și zadarnice vrea să nu 
ie bage 'in seamă. Ele se aud, te 
urmăresc, tre obsedează. Şi bine- 
înțeles, ajung să-ţi otrăvească 
viaţa. 

Pornind de aci, d-nii Tudor 
Muşatescu şi Sică Alexandrescu 
au înighebat comedia Bloc- 
khaus.. 

Azţiunea, se desfășură în două 
apartamente,  eoncomitent  — 
domă apartamente vecine. în- 
trunul locueşte d-nul Radian 
cu consoarta, în celălalt d-nu: 
toanid cu consoarta. 

Viata lor are comun numa! 
wastemee pe care şi ie-aduc 










E 
Sa 
RONI 


Ei 
| i 


| 
YI 
L) 





> 


unii altora — blesteme spuse în 
sundină sau cu glas tare, soţiei 
sau prietenilor, căci între ei, 
vecimii mu se cunosc — şi de- 
curge lipsită de variaţii până 


când, veșnica poveste, — apare 
um amant: amantul d-nei Ioa” 
nid. 


Acesta face legătura intre 
cele două apartamente — res- 
pectiv familii, — datorită unor 
întâmplări mai mut sau mai 
puţin neverosimile. 

Şi iată-i pe vecini, însfârșit 
împăcaji. Işi deschid o ușe în 
zidul despărțitor, duc viaţă în 
comun, în cinei, și fiecare din- 
tre soţi îl crede pe celălalt în- 
cornorat. 

Dar, totul are un sfârșit pe 
lume: doamna Ioanid îl sur- 
prinde pe amantul ei într'> si- 
tuaţie critică, impreună cu 
doamna Radian şi de-atunci, 
intrun ritm precipitat, urmează 
prăbușirea lui Nicușor Pulda, din 
rangul de amant — gelozia re- 
ciprocă a celor două doamne 
aistrugând în câteva minute 
ceeace respectivii soţi n'ar îi 
isbutit să facă niciodată. 

Lipsiţi de trăsătura de unire 
ce o îndeplinea acest Fulda 
vecinii se ceartă din nou, iși 
aruncă în faţă cuvinte grele. se 
despart. hotărăsc să zidească 
uşa, dintre ei şi piesa se termină 
într'un tam-tam grozav de tin- 
giri şi vase lovite, Tadio pus să 
vocifereze, pianul zOrăngănind, 
şi așa mai departe. 

In fond, o comedie bulevar- 
dieră isbutită in linii generale 
care ar fi fost mut mai potri- 
vită pe scena oricărui teatru 
dar nu a Naţionalului. 

Cu această singură rezervă, 


Marietta Deculescu 


trebue să subiiniem  meritee 
autorilor de a fi conturat cu 
abilitate şi humor, părțile ca- 
racteristice viaţei de biockhaus, 
cu toate neplăcerile ei, 

Ritmul comediei este susținuL 
in special de jocul actorilor, cari 
şi-au dat silința să armonizeze 
cât mai multnnitor spectacolul. 


YAPTE ISTORICE 











2 (2 ÎS ce 
( di UL "A cd > ? 
PP 4 


E 
d z: d Ei 
N N i 


A 





D-nele Marietta Deculescu şi 
Eugenia Zaharia, în rolul so- 
ţiilor, au îmbinat feminitatea 
cu inteligenţa jocului, dovedin- 
du-se perfecte eroine ale Uno! 
intâmp-ări hazlii pe alocurea, 

D. lonesu-Ghibericon sa re- 
levaţ într'un rol interesant, iar 
d. Mărculescu a jucat cn multă 
iineţă. 

D. Pop Marțian (Nicuşor 
Fulda), a fost un element Ge 
ațracţie al spectacolului, prin 
atitudinea d-sale degajată care 
ne-a răcorit. 

D-na Natașa Alexandra a a- 
vuț câteva replici interesante. 

D. V. Enescu a condus specta- 
colul cu lăudabilă abilitate. 

Comedia Blockhaus va face, 
probabil, serie, fiindcă în pr.mui 
rând se adresează unui public 
care sia arătat foarte dornic de 
întâmplări  hiare, care să-l 
poată face, în decurs de câteva 
ore, să-şi uite necazurile de 
peste zi. 


Au fost însă și momente de- 
plasate. După cum am Spus, pe 
scena unui teatru de o mai mică 
importanţă ele nu s'ar fi obser- 
vat. La Teatrul Naţional insă, 
au apărut întrun relief supă- 
rător, prejudiciinid piesei atât 
de bine intenționată, 

VICTOR POPESCU 


Cluj 


„SAMSON“, dramă de H. BERN- 
STEIN 


Teatrul Naţiona! din Cluj a 
olerit de curând premiera unei 
drama faimoase din vastul re- 
pertoriu al lui H. Bernstein. 
Samson este o piesă mai veche 
a acestui autor fecund, care şi 
astăzi nu lasă să treacă anul 
fără o lucrare de teatru. Ea e 
construită pe îndelete, cu epi- 
soade numeroase și cu discuţii 
prelungite până la istovirea in- 
teresului, de oarece aceste dis- 
cuţii nu caută decât efecte de 
moment, de cari motivul dra- 
matic al acţiunii sar putea lip- 
si. Pe vremea ei însă lucrul a- 
cesta supăra mai puţin. Poate 
că tot atât de puţin supăra și 
evoluţia sinuoasă a. conflictului. 

Piesa e prețuită de actori şi 
regizori pentru scenele tari”, 
cum se spune în limbajul pro- 
festonal, pentru momentele 
„teatrale” ce le cuprinde, și 
mai ales pentru relieful puter- 
nic al personagiului principal. 
un fel de Samson modern, care 
se ridică din mediu umil şi par- 
vine la bogăţie, la raporturi so- 
ciale alese şi se luptă cu o lume 
întreagă,  aservindu-şi-o sau 
distrugând-o, pentru a ajunge 
la suprema cucerire râvnită: a- 
ceea a inimii femeii cu care, de 
formă, este căsătorit de mult. 

Se cuvine să relevăm dela 
început, şi în mod general, gri- 
ja dovedită de direcţia de sce- 
nă pentru interpretarea piesei. 

In special, d. N. Voicu, în ro- 
ul titular, a dat o fericită în- 
trebuințare calităţilor dramati- 
ce de cari Gispune, exprimând 
sobru dar masiv energia şi ho- 
tărârea bărbătească a persona- 
giului interpretat. Totdeauna 


PROFESIONISTII 


UNIVERSUL LITERAR 











am susţinut că rolurile de dra- 
mă convin mijloacelor şi tem- 
peramentului d-sale și de astă 
dată âm avut o nouă confir- 
mare a acestei credinţe. 

De asemenea d. Sandu Ră- 
dulescu, în rolul tânărului de 
bani gata, ușuratic și monden, 
a avut o interpretare plină de 
umor şi de vervă tinerească, 
dând astfel personazgiului un 
deosebit farmec şi un pronun- 
țat relief comic. 

In rolul soţiei, d-na Maria 
Cupcea a avut distincţie şi acel 
aer de melancolie care caracte- 
rizează o ființă lipsită de bu- 
curii reale în viaţă, dar jocul 
subţil de atitudine ambiguă din 
actul întâi i-a scăpat, 


Am apreciat concepţia justă 
şi stăpânirea de sine a d-nei 
Jeny Moruzan, într'un rol cu 
bogate aspecte, precum și ţinu- 
ta corectă, eleganța în îmbră- 
căminte şi naturaleţea d-lui G 
Aurelian. 

Perechea comică a părinţilor 
a fost interpretată de d-na L. 
Bulandra şi d. M. Mateescu. 
Dacă d. Mateescu a fost fără 
cusur, d-nei Bulandra, care stu- 
diază rolurile şi le interpretea- 
ză cu multă technică, de astă 
dată i-am reproşa o oarecare 
exagerare, în rolul unei per- 
soane care-i ridicolă fără să fie 
şi vulgară. 

Intr'un rol episodic, d. H. 
Cristea corect ca totdeauna. 

Director da scenă a fost d. 
N, Voicu. 

OLIMPIU BOITOŞ 


SCALA: „VALSUL NEMURI TOR” 


De bună seamă, Americanii s'au do- 
vedit în ultimul timp cam lipsiţi de in- 
spiraţie în ceeace privește subiectele 
filmelor realizate de ei. 

Extenuaţi, poate, de eforturile depu- 
se spre a găsi scenarii cât mai trăznite 
şi mai originale, ei dovedesc în ultimul 
timp o oarecare lipsă de inventivitate 
care le-ar putea fi folositoare, dacă nu 
şi-ar fi îndreptat inspirația înspre ge- 
nul şi mai perimat al decedatelor filme 
vieneze. 

Săptămâna trecută, cinematograful 
Carlton ne-a prezentat o comedie ame- 
ricană, care nu era altceva decât o se- 
rie de încurcături provocate de diverse 
confuzii de nume, cărora naftalina cu 
aspect de zăpadă, costumele şi strigă- 
turile tiroieze nu puteau decât să le dea 
o mai evidentă notă comună cu atât de 
cunoscutele filme austriace interpreta- 
te de Liane Haid, Hans Moser, Gustav 
Frâelich și ceilalți. 

Acum, cinematograful Scala, nevrând 
să se lase mai prejos, prezintă un alt 
film de atmosferă austriacă, un fel de 
vieaţă romanţată a lui Johann Strauss, 
din care nu lipsesc valsurile, halbele 
de bere, birjarii melomani şi cârciuma- 
rii grași bine dispuși. 

Un astfel de film poate să nu plicti- 
sească dacă este realizat de un foarte 
bun regisor, în Austria, în mijlocul na- 
turei, cu intenpreţi cari să fie adevărate 
tipuri de Austriaci. Dar, realizat în mij- 
locul unor simple decoruri de carton, cu 





/Yângă vatra amintirii... 


Lângă vatra amintirii, stau de vorbă cun tăciune 
şi'mpletesc cununi de gânduri, pentru tine, Moș Crăciune. 

In această seară sfântă, când cobori cu sacw'n spate 

să ne-aduci pe lume raiul de lumini și bunătate, 

când răsună zarea toată de cântări şi de colinde, ă 
şin lumini scânteetoare vârful brazilor s'aprinde, 


când copii cu ochi de floare, 


te așteaptă să-i mângâi 


imi răsare "n gând căsuţa unde te-am văzut întâi... 


„„Stam cu fruntea 'n poala mamei... 


Ea-mi spunea cu glas de 
zână, 


cum veni Isus pe lume, într'un staul dela stână... 


Când, deodată, răsunară pași în tindă, 
luminos ca o văpae... 
sacul tău, şi glasu-ţi dulce, 


ai venit tu, Moș Crăciune, 
Era plin de flori şi daruri, 


și'n odae 


semănă cu glasul tatei ce plecase să se culce... 


Vai, îi luaseşi, — din greșală, 


— haina lui de sărbătoare ! 


şi zâmbeai tot ca şi tata, cun surâs plin dentristare... 


„„Când cu vocea 


'nfiorată, te-am rugat să mai rămâi, 


Lu te-ai dus, lăsându-mi raiul de lumini la căpătâi... 


A A . 
Vai târziu, de când pornit-ai dela noi prin vânt și ger, 
îngerii l-au luat pe tata și l-au dus la ei în cer... 


Şi de-atunci, tu, Moş Crăciune n'ai mai 


vrut să vii vr'odată 


să mai verși în casa noastră bucuria ta curată. 
De-atunci, trişti se scuturară anii mei pe-a vieţii cale 
cum se scutură în toamnă, lumea frunzelor, în vale... 
Tristă e căsuţa noastră și oftează biata mamă 
ascunzându-și chipul palid și ochii umezi în năframă... 


„„Unde eşti copilărie ? ...Unde-i vremea fericită 

când mi-ai revărsat în suflet bucuria ta vrăjită ? 

Unde-i primăvara vieţii, blândă ca o rugăciune ; 

Unde.mi sunt caldele vise ? Unde ești tu, Moş Crăciune ? ! ? 





ELVIRA ZAMFIRESCU 


DISTRACȚII 


CA DRAMATIC A Cinematosratele 





interpreţi care încearcă să-şi ascundă 
naționalitatea sub favoriţi şi ochelari şi 
care par ridicoli, cântând un vals de 
Strauss cu cuvinte englezeşti, filmul 
pare atât de fals, încât nu poate place. 
Doar două momente din film sunt mai 
interesante, — scenele în care ne este 
prezentat chipul cum se inspiră Johann 
Strauss pentru a compune două din val- 
surile sale — dar şi aceste scene au 
fost atât de des întâlnite în filmele au- 
striace, înât chiar dacă sunt bine reali- 
zate, tot nu mai pot entuziasma, 

Restul filmului e o foarte banală po- 
veste de dragoste în care două femei 
sunt puse pe mari sacrificii pentru a 
asigura fericirea bărbatului iubit. Şi 
cam asta e tot. 

Fernand Gravey face și în filmul a- 
cesta impresia că poate da mult mai 
mult, dar că nu a încăput încă pe mâ- 
na unui bun regisor american. Luise 
Rainer, mai reținută decât în celelalte 
filme ale ei, scoate din rolul ei tot ce 
se poate scoate, mai mult chiar decât au 
dorit-o poate regisorul și scenaristul. 
Lionel Atwill și Hugh Herbert sunt co- 
recți în două roluri secundare, 


ARPA: „ZORRO“ 


Cine vrea să-i placă filmul dela Arpa, 
trebue să lepede la intrare orice aer de 
am inteligent şi cu bun simţ, să cumpe- 
re dacă se poate, un cornet cu seminţe 
şi să-l simpatizez neapărat pe Zorro. 

Să nu cumva să se întrebe spectatorul 
de ce isbutește în totdeauna Zorro cu 
un biciu şi două revolvere, să înfrângă 
20 de oameni înarmaţi până în dinţi, că 
atunci piere tot farmecul filmului. 

Să nu privească prea atent luptele de 
pe stradă, care abundă în film, fiindcă 
va vedea că ele nu sunt decât repeta- 
rea primei scene de felul acesta, Intr'un 
cuvânt, să nu se întrebe nimic specta- 
torul, și să .urmărească, cu sufletul la 
gură, acțiunea după ecran. lar, când 
partea I-a se termină tocmai acolo unde 
e filmul mai interesant, să înjure și să 
mai dea doi poli ca să vadă şi partea 
II-a, Nu strică în unele momente, să-ți 
amintești de filmele care i-au entuzias- 
mat pe înaintașii noştri. 


RELUARI: 


Cinema „Select“ : „Colivia de aur“.— 
Un film ratat pe care doar intenpreta- 
rea îl mai salvează. Şi totuşi subiectul 


„era interesant, dar nu prea verosimil. 


Fericirea a doui oameni nu poate fi nici- 
odată totală, când între ei va fi întot- 
deuna umbra unui om. Niciodată n'am 
întâlnit un titlu mai nepotrivit ca tit- 
lul filmului dela Select, 

Cinema Regal : „Victoria, regina An- 
gliei“.— Filmul prezentat anul trecut de 
cinema Scala, de astă dată în versiune 
colorată. Un documentar istoric reuşit 
şi un Adolf Wollbriick mai bun decât în 
filmele germane. 

TRAIAN LALESCU 





WILHELM TEL, 








— Ține”! bine, că trag! 





— Ce face acolo Alexandru Machedon? 
— Nu vezi?, taie nodul gorâian. 


De ce ţi-ai bătut cuiul ăla 'n cap? 
— Am fest angajat cuier intr'un vestiar. 


— Na bate strâmb, că-mi deranjezi ideile 








8 











UNIVERSUL LITERAR 








25 


Februarie 1939 === 


Literatură. artă. idei... 


Șezătoarea scriitorilor tineri la Cluj Amintirea lui Charles Pecuy! 


Tâlcul unei 


Intelectualititea românească, 
scriitori, profesori universitari, 
artişti şi conducători ai înstitu- 
tiilor de cultură au sărbătorit 
Miercuri seara, în sala restau- 
rantului Athenee Palace, pe pro- 
fesorul universitar, scriitorul si 
detualul ministru al muncii şi 
ocrotirilor sociale, d. Mihail D. 
Ralea. Sărbătorirea a fost un 
rar prilej de a se strânge la un 
loc tot ce poate înfățișa mai 
ales activitatea de cultură în 
viața naţională de czi. Au vorbit, 
desbătând ideile care tu plă- 
mădit personalitatea profesoru- 
lui Mihail Ralea şi dând măr- 
turii pentru un temperament şi 
un caracter frumos, d-nii: prof 
Rădulescu-Motru, din partea 
Academiei române, prof. C. C. 
Giurescu, în numele facultăţii 
de litere și filosofie, Ion Marin 
Sadoveanu, din partea ministe- 
rului artelor, prof. C. Stoicescu, 
pentru universitatea din Cani- 
tală, prof. Al. Rosetti, în numa- 
le „Fundațiilor regale“, Liviu 
Rebreanu, în numele „Societăţii 
scriitorilor români”, prof. An- 
drei Oțetea, (universitatea din 
Iași), D. D. Roşca (Cluj), prof. 
Tudor Vianu, în numele univer- 
sității muncitorești, Camil Pe- 
trescu, în numele „Revistei 
Fundațiilor regale”, C. Vişoianu, 
în numele revistei „Viața Ro- 
mâneascăâ”, Octav Botez, în nu- 
mele vechilor colaboratori dela 
„Viața Românească”, Păstorel 
'Teodoreanu, în numele colegilor 
dela liceul „Internat” din Iași. 


In aceste discursuri de  fru- 
moasă autoritate sau exprimat 
îndreptătite cuvinte de elogii 
pentru sărbătorit, dar s'a făcut 
şi o interesantă analiză a vieții 
intelectuale româneşti,  desvă- 
luindu-se neajunsuri,  propii- 
nându-se remedii,  exprimân- 
du-se nădejdi, pentru o epocă 
de supremație a spiritualului. In 
deosebi s'a pus în lumină condi- 
ţia superioară a d-lui Mihail D. 
Ralea, care este profesor şi scrii- 
tor și în acelaş timp ministru, 
adică om de fapte. 

Dela omul de fapte se aștean- 
tă ajutorul ce trebue dat îinte- 
lectualului român, cărturarului 
a cărui stare nu corespunde în 
pianul social rangului cuvenit. I- 
Haugurnrei unui regim de dem- 
nitate pentru scriitorii români, 
— a spus d. Liviu Rebreanu, ta 
Ji una din cele mai mari fapte 
ale d-lui Mihail Ralea, care va 
deschide o epocă nouă în literu- 
tura românească. In aceldş sens 
d. Camil Petrescu a luminat ro- 
lul deosebit al d-lui Ralea, de 
a organiaa nu numai munca 
manuală, dar și munca intelec- 
tuală, ca pe o structură esenția- 
lă în viata națiunii. 

In aceiaş ordine de gândire, 
d. Vişoianu a arătat că d. Mihail 





i 14 [d Li 
sărbătoriri 
Raieu are în viața noastră în- 
telectuală modernă, funcția de 
a creia mediul de formare al 
„omului cultivat”, ca tip de ori 
nou cerut de duhul renașțerii 
țării. 

Răspunzând acestor conside- 
rații de doctrină cari stau 1 
baza unor realizăr practice de- 
Cisive, d. Mihail Ralea a spus că 
tâlcul sărbătoririi este cu atât 
mai mare cu cât ea nu s'a ofe- 
rit omului de fiyte ci cărtura- 
ului. 

Primatul intelectualului este o 
cerință din ce în ce mai vie a 
vremurilor noastre de refacere, 
după frământările sterpe, ale 


D. Mihail Ralea 


anilor de supremație a politicu- 
lui, a pasiunilor și agitațiilor. 
Este ustăzi timpul să se dea 
cinstirea cuvenită omului de 
meditație şi creație. Trebue res- 
îaurată în ordinea publică ar- 
monta vieţii sufletești, trebue sa 
se integreze iubirea de adevăr 
poste golul credințelor oarbe si 
al erorilor violente. Rațiunea și 
conștiința lucidă să înlocuiască 
misticismul primejdios. In locul 
Jorțelor  tu'buri trebue, spre 
consolidârea unei renaşteri na- 
ționale, instaurată ideea de ci- 
vilizație și de umanitate, iubirea 
generoasă a omului şi a vieţii, In 
sensul acestor idei, declară d. 
Mihail Râlea, și-a îndreptat gân- 
direa ca teoretician și și-a orga- 
nizat realizările ca om de fapte. 

Răspunsul sărbătoritului a jost 
întâmpinat cu aplauze căldu- 
roase, în semn de prețuire și 
simpatie, dar şi de adâncă nă- 
deide că într'adevăr, prin spri- 
jinul dat de d. ministru Mihail 
Rălea, vor începe vremuri de 0 
mi mare cinstire a vieţii şi ope- 
rei scriitorilor, 


s Calendar vechi *,. roman 
de Stefana Velisar 


Cititorul bun îşi are educaţia, 
literară astfel făcută încât la 
un început de primăvară cum 
este acesta de acum, se deșteap- 





Stefana Velisar 
şi Ionel Teodoreanu 
tă, în el a năzuinţă intimă după 
poezie, după acele cărţi „sur- 
priză” ce răsar ca un pom In 


MăĂI FRATE, POEM DE 
GEORGE GREGORIAN 


In numărul pe Februarie al 
revistei „Gândirea“, d. George 
Gregorian publică următoarea 
admirabilă poezie  întitulată 
„Măi frate“ : 

Si iată-ne în capătul de ani din 
spre veci. 
Cuprinsul, pe-aproape, cotește'n 

nimic. E 
In câmpul de taine melcuirăm 
poteci Ş 
Sâcâit fiecare în trupul său 
mic, 

Ascult, limpezesc din visul înalt 

Rostogolul de lume cu margin 

'm stânci. 

Scrâșnetul unuia se repede'n ct 

dat 

Și tot pământul e pretutindeni 
în brânci. 

O, cum, biata slovă să mi-o fac 
auzită, 

Căn drumul de piatră spre cul 
ea de stele 

O luptă doar e: Cu'ntunericul 
dintre ele. 

Restul o floare şi-o grână dos 
pită, 

W'aș mai urca să-i spun domnu 
le, nimănui ? 

Să-l strig: Măi frate ? 

Să-i strâng la piept inima ce-o 
sta ca un pui, si at 
Să-i cânt şi s'o leagăn sub 7ăiș 

urile'nserate. 


floare, pe pământul negru. 

Nimis nu se iroseşte din lec- 
tura unei astfel da cărţi, fiindcă 
ea nu cade la întâmplare în 
mâini, ci este dorită, visată. 

Cartea „pom înflorit” a aces- 
tei primăveri credem noi că va 
fi „Calendar vechi”, roman de 
Stefana Velisar. Cine este Şte- 
fana Velisar ? Cu acest pseudo- 
nim iscălește romanul „Calen- 
dar vechi”, d-na Lily Teodored-- 
nu, soția romancierului  Jonel 
Teodoreanu. Am avut prilejul să 
citim opera în manuscris și 
suntem în măsură să afirmăm 
că marea curiozitate de a şti 
cum se înfăţişează un roman 
scris de soția, aceluia cane a crezi 
„Medelenii” cu tipurile „Olgu- 
ţei” și al „Monicăi”, — va îi sa- 
tisfăcută în mod cu totul favo- 
rabil. „Calendar vechi” aduce 
daruri alese ge tinzţe, de lirism 
discret, de siav partum al înte- 
riorizării. E o poveste de iubire 
pură şi cuceritoare. 


PAUL BUJOR 


In volumul „Indurare” de Paul 
Bujor, tipărit de „Cartea Romă- 
nească”, sunț. următoarele mnu- 
vele şi schiţe: „Mi-a cântat 
cucu'n faţă”, „Puteri ascunse”; 
„Din întuneric”; 
anului nou”; „Schiţă din Dobro- 
gea”; „Suflete chinuite”; „Reve- 
lionul”; „Indurare”; „Gheorghe 
a Paraschivei” (după 40 de ani); 
„Măcar o lăcrimă”; „Unul după 
1907”; „Ce poate face iubirea și 
credința întrun idea”; „Bărbuţă 
lăutaru”,. 







= pă 
VICTOR POPESCU ? 
[i 


E 


BISERICĂ 
NEAGRĂ 


RE i 


„In dimineața» 


COLECȚIA „UNIVERSUL IIERAR” | 





Duminică, 5 Martie, 


la orele 11 dimineața, 


va fi în sala Teatrului Naţional din Cluj, a treia şeză- 


toare a scriitorilor tineri, 


organizată de „Asociaţia 


scriitorilor români ardeleni'i, și de „Universul lite- 


rarii, 


Șezătoarea va fi deschisă printr”'un „Cuvânt 
introductiv“, al d-lui VICTOR PAPILIAN, președin- 
tele „Asociației scriitorilor români ardeleniii, după 
care va urma conferinţa „Literatura și scriitorii ti- 


neri“, a d-lui VLADIMIR 


STREINU. 


Vor citi apoi din operele lor scriitorii: Victor 
Popescu, Constantin Fântâneru, A. Negură, Şte- 
fan Baciu, Traian Lalescu, Gh. Axinteanu, Leo- 
nard Dionarius, Virgil Carianopol, Paul Constant, 
V. Copilu-Cheatră, Severineanu, M. G. Samarineanu 


și Radu A. Sterescu, 


Intrare: Loja |, 150 iei; II, 100 lei și bilete cu 


30, 20, 10 lei. 
De vânzare ia cassa 


ES EL MIL  uU0 BI JUL LOL Id AT 171 UP FAT 101 CV TRE XI I07 218 TIT SI T9E TIE CIT IT SIE UT CUT 107 VIU IL UL EC ICI UE FIE IL IE A IL LOL NIL 
= 


LIN MIL IUL II UL UL zi 10) 


: BISERICA 


Biserica neagră 
Toamnă gri 
Ileana Comşa 
Un ideal 


SUE TRATA ED E DELENI EIEIE EDER! 


De 


CL INI LI) 


a) 


A APĂRUT în colecția „Universul literar“ 


Cuprinde următoarele 7 nuvele: 


PREȚUL LEI 50— 
vânzare la toate librăriile din țară 


UE il ul Ii IL IUl SUA Ii tă S0E TEX INC so Cc dle 30 E CE 1 CUL FAT 7IY ee at TREI It TI) DEI EEE PIETII TIT ALR IE 


teatrului. 


NEAGRĂ 


de VICTOR POPESCU 


S'a prăbușit un vis 
Tamara 


Marturisire 


i IUL Ul Iti ati Ia IE Ele 7 TE SIT TF TIT UTE IL 107 FII SIL ILIE IL IL TILL SCULE ILIE DCI LILI 


d 


Alkestis, dramă în trei acte 
de Man Botta 


In colecția „Universul li- 
terar”, a fost angajată spre 





Dan Botta 
a fi tipărită drama în trei 


acte „Alkestis”, a d-lui Dan 


Botta. Reprezentant în lite- 
ratura de reaţie, al celui 
mai pur dlasicism, d. Dan 
Botta seste un scriitor de »p 
înaltă cultară umanistică și 
de o gândire originală şi 
amplă. Autor al volumelor: 
„Eulalii” (poeme); Limite 
(studii) ; Comedia fantasme- 
lor (dramă), prin  Alkestis, 
drama pe care o tipărește 
colecția „Universul literar”, 
d. Dan Botta ne dă una din 
cele mai adâmci înterpretări 
ale mitului morții, din trage- 
dia greacă, 

Volumul va fi ilustrat de d. 
Geo Zloteseu, și va fi fără 
îndoială o carte strălucită ce 
va împodobi vitrinele în pri- 
măvara aceasta. 


Lămuriri pentru „Premiul cititorilor“ 


Ă In legătură cu premiul de 5000 (cinci mil ) lei, 
instituit de „Universul Literar” pentru cea mai bună 
analiză critică a personagiilor: 

IK! IANKEL, din romanul FUNDACUL VARLAMU- 
LUI, de ionel Teodoreanu (ed. „Cartea Românea- 


scă”) şi 


2) MOIȘE DINERMAN, din romanul DOUA CHE.- 


MARI, de Octav Dessila, 


(ed. „Cartea Românea- 


scă''), dăm următoarele lămuriri: 

Lucrarea va fi o singură compoziţie. Ea nu va 
consta însă neapărat dintr'o paralelă, — asemănări 
și deosebiri — între cele două personagii. Analiza 
se va face și prin raportarea tipurilor la mediul lor 


social. 


Dealtminteri scopul premiului este de a cerceta 
modul cum judecă publicul mare operele cari zugră- 
vesc tipuri din viaţa modernă. 


Lumină tristă, versuri de 


Traian 


Colecţia, „Universul literar” 
va tipări volumul de versuri 
„Lumină tristă” de 'Fraian 
Lalescu. In lirica tânără de 
azi, numele d-lui Traian La- 
lescu este de proaspătă apa- 
riție. EL a fost întâlnit în pa- 
ginile revistei moastre, iar 
confruntarea cu publicul a 
făcut-o la şezătorile scriitori- 


Lalescu 


lor tineri, organizate de re- 
vistă, unde d. Traian Lalescu 
a avut totdeauna un catego- 
ric sucees. 

Volumul „Lumină tristă” 
aduce o sensibilitate nouă, 
caldă şi sinceră, și prin pu- 
blicarea lui vom dărui o 
carte aleasă, 


Datorită îngrijirii pioase a câ- 
torva prieteni şi admiratori, so- 
lidarizaţi prin legături indestruc= 
tibile, în acelaș cultț de ferventă 
recunoştinţă pentru gândirea ge- 
neroasă și binefăcătoare a unui 





A Charles Peguy 
la vârsta înființării „caetelor“ 
şi în ajunul războiului (dreapta) 


mare dispărut, o placă comemo- 
rativă așezată pe fațada unui 
modest birț de cartier, pe una 
din ulițele strimle şi întunecoa- 
se din preajma Sorbonnei, va a- 
minti trecătorilor că acolo a fost 
pe vremuri, între 1900—1914, re- 
dacția faimoaselor „Cahiers de la 
Quinzaine“, înfiinţate și conduse 


a n n E a a o af 


INSEMNARI DESPRE WILLIAM 
BUTLER YEATS 


Destăinmiri preţioase cu pri- 
vire la marele poet irlandez, 
despre a cărui importanţă, în 
lirica. europeană modernă, arm 
cris și noi cu prilejul morţiilui 
recente, am citit de curând în 
„Les Nouvelleis litteraires”, sub 
semnătura d-lui Georges Catţ- 
taul, care a avut prilejul unor 
lungi tăifăsuiri cu W. B, Yeats. 
Despre iniţierea postului în 
misterele și practicile religioase 
din Extremul Orient, autorul 
acestor amintiri scrie următoa- 
rele: 

„.Dincolo de tutelara Erin 
Irlanda), mereu de dincolo de 
mări, un alt ţinut îl atrăgea pe 
Yeats. Altă rasă, alt mister, alţi 
mâgi. 

India, această Irlandă a Asiei, 
cu epopeile ei religioase, iniție- 
rile ei, Mahatma și Yoghii ei. 
De rând era adolescent, visa 
„să-si priponeasză, luntrea-i so- 
litară pe plajele unei insule 
unde liniștea picură din crengi- 
le groase“. 

Pe când compatriotul lui, Ja- 
mes Stephens se lăsa sedus de 
filosofia Zen, emanaţie chineză 
a budismului, Yeats se iniţia în 
înțelepciunea contemplativă a 
Yoghi-iar. 

„Nu cred, mă încredința el, în 
practica: şi în filosofia aceleia pe 
care ne-am înţeles să o numim 
Magie, pe care eu trebue să o 
numesc evocare a spiritelor, fără 
să, ştim totuși ce sunt spiritele; 
cred că, noi posedăm putinţa, de 
a creia iluzii magice; cred că 
noi avem viziuni,  intuiţii ale 
Adevărului, în adâncurile con- 
științei, când suntem cu ochii 
închiși. Cred în trei doctrine 
care ne-au fost transmise din 
epocile primitive şi care au fost 
temelia, practicilor magice, anu- 
ms: că graniţele spiritului nos- 
tru sunt mișcătoare, că, spiritele 
pot comunica, sufletele pot, co- 
munica, se pot prelinge, ca să 
spun așa, unul în altul, creind 
sau relevând co energie unică ; 
apoi, că hotarele memoriilor 
noastre sunt mișcătoare și că 
toate memoriile noastre parti- 
cipă la o mare memorie, memo- 
ria naturii însăși; că acest mare 
suflet și această mare memo- 
rie pot: fi evocate prin simbo-= 
luri“. i 





Posta redacţiei 


I. P. Crușova. — „Indrăsnesc, 
spuneţi d-voastră, să-ţi scriu și 
să te plictisesc cu talentul meu“. 
Protestez cu hotărire împotriva 
acestei afirmații și mai cu seamă 
împotriva finalului ei. 

Chestia cu dama şi cu tipul ar 
merge la „Tiribomba“ dacă a- 
ceastă căutată revistă ar mai a- 
pare. 

Folosiţi apoi anumite imterjec- 
ţii turceşti care în revista noa- 
stră nu au ce căuta. 

Șt. To. — 


GENEZĂ 


Din substanță mă nasc, cresc 
Cu substanţă mă transform 
Una sunt, decât voiesc 
Astfel legii mă conform. 
Viu sunt, mișc; mort, repaos 
O substanță este 'm haos. 


Căutaţi să înlocuiţi haosul 
din poezie cu substanța din care 
vă „transformați“, 

V. Aurelian. — Aveţi humor. 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


Gh. Bradu. — Multă simţire. 
Perseveraţi. 

A, Vegemuan, — „Bucăţile“ ca 
să fie publicate trebue să fie 
bine scrise, indiferent dacă hâr- 
tia e liniată sau neliniată. „Dis- 
tanțele la margini“ după voie, în 
cazul d-voastră cât mai mari. A- 
celaș lucru pentru un volum. 

I. ]. Drăgan. — 

Din culmea dealului înaltă 

Privesc; admir; gândesc mai des 
Lu fenomenele continui 
Ce se petrec în univers. 

„Faceţi o ascensiune pe munte 
şi trimiteţi-ne rezultatul în ver- 
suri. 

Mircea Papadopol. — O imagi- 
ne frumoasă. Mai trimiteţi. 

Const. St. Popescu-Cernica. — 
Exercitaţi-vă pana scriind ro- 
manţe.. pentru mai târziu. 

D. Văsernean-Constanţa. — 
Scrieţi la mașină, Scrisul dvs. e 
ilizibil (ca caligrafie ar zice d. 
Jakotă). N'am înţeleş nici sem- 
nătura. - 


i: 


= 
2e, 


A 


NB /, 
Și MA k; 
însă za - 


-r 


Li 


5. o 
EI Răi 


pt 


! 


da niciun îndemn. „Poveste de 
demult“ nu mă edifică asupra 
aptitudinilor d-voastră poetice. 

Em. Orlean. — Aveţi autoriza- 
ție pentru traducere ? Altfel nu 
se poate publica. 

Gh. Bileriu. — O întâmplare 
care interesează pe amicii dvs. 
dar care nu poate fi prilej de |i- 
teratură. 


Silviu Nereanu, — Am primit 
cele două poezii. 
Adrig. — Aveţi frumoase cali- 


tăţi. Lucraţi serios și ewvitaţi lo- 
curile comune şi artificiile. 

C. Leandru. — Mai trimiteţi. 
O sinsură poezie nu e suficientă 
spre a ne iface o părere. 

Viorel Doină. — Prea vizibile 
nuimele unor recente lecturi din 
Eminescu. 

T. C. O. — Treccţi pe la re- 
dacţia noastră şi adresaţi-vă ce- 
lui ce se ocupă de această ru- 
brică, 

Gheorghiță.—Promițător. Răb- 
dare şi muncă, ă 


de Charles Peguy până în ziua, 


mobilizării lui, zi dorită, aștep- 
tată cu nerăbdare de acest șef 
şi conducător de oameni prin 
vocaţie. 

Se cunoaşte sfârșitul tragic şi 
eroic al scriitorului catolic Char- 
les Peguy, pe frontul Marnei, în 
1914 și pierderea ireparabilă în- 
cercată, prin moartea lui, nu Tue 
mai de Franța catolică dur de 
cultura franceză și prin ea, de 
aceea umiversală. 

După încetarea apariţiei „Caie- 
telor“, odată cu războiul şi cu 
moartea înființătorului lor, fosta 
încăpere unde venenu odinioară 
cei însetați de idei pure și de me- 
tafizică a slujit pentru un scurt 
răstimp, de spălătorie, apoi, câți- 
va ami, un armean a vândut a- 
colo îaurt și după el, mai puțin 
RONOCOS, un român Pa putut re- 
zista decâț trei luni, deschizând 
un birt. Ultimul locatar, un chi- 
nez întreprinzător, a isbutit să se 
menţină mai mulți ani, trăind de 
pe urma restaurantului instalat 
în fosta redacţie. 

In acest timp gloria lui Peguy 
ma încetat să crească. Cu cât 
trece timbul, opera lui devine 
mai aatuglă, mai necesară. Since- 
ritatea robustă, mișcător omenea- 
scă a glasului acestui scriitor, ne- 
faisijicat prin artificii literare, nu 
podte ji pusă ta îndoială. De a- 
ceea scrisul lui va și găsi mereu 
drumul înţelegerii şi al pătrun- 
derii de-adreptul în sufletul ce- 
tortalți. 

Felul în care scria PeEguy î-a 
adus reputația de rară origina- 
Htate şi admirația unanimă a 
cititorilor : stufos și spontan, de 
o putere expresivă uimitoare, de 
o libertate și siguranță a sin- 
taxei care leagă, peste aluviuni- 
le parantezelor revărsate pe pa- 
gini întregi, şirul neîntrerupt al 
ideilor, printr'o necontenită re- 
vărsare asupră-le, 

A fost relevată analogia izbi- 
toare aq stilului lui Peguy, cu 
desvoltarea tematică a scriiturei 
simfonice ; se șuie, deasemeni, 
mlădierea-i unditoare, sugerând 
atât de bine fâșnirea neintre- 





UN PORTRET AL LUI 
PLAUBERT 


Dintr'o serie proectatlă de 
studii şi portrete ale „Marilor 
Normanzi“, d Jean de La Va- 
rende, scriitorul care și-a. îmte- 
meiaţ o reputaţie de invidiat, ca 
povestitor şi romancier, — deşi 
de dată recentă — cu cele două 
romane  Nez-de-Cuir,  genţil- 
homme d'amouir, şi Le Centaure 
du Diem, a publicat de curând, 
un „Poriret al lui Flaubert“, în 
tonuri de un realism adeseaori 
crud. Aceste rânduri care-i €- 
voacă făptura fizică, de pică, 
sunt 'departe de a constitui o 
aureolă postumă pentru amin- 
tirea. autorului Educaţiei semti- 
mentale: 

„Nu i se cunoaște decât chi- 
pul lui, dela bătrâneţe; să mai 
spunem că pe acesta îl CUMOag- 
tem bine; că figura lui mare, 
plină de bunătate, este fami- 
liară; faţa lui largă face parte 
Gin patrimoniul rouennez, ca şi 
Marele Orologiu sau colina dela 
Bonsecours. La prima vedere 
simpatică, liniștitoare, contforta- 
bilă. Numai când începi s'0 exa- 
minezi de aproape, te neliniş- 
teşte, 





Jean de La Varende 


Obsenvi 'cum se amestecă în 
ea pedemul cu grăsimea sănă- 
toasă, Ochiul e bulbucat; se re- 
simte de oboseala prea lungilor 
lecturi, şi de slăbiciunile unei 
înimi prea impovărate. Obrajii-i 
atârnă. Frniea, deja pleşuvă, îi 
luminează faţa: era: cât pe ce 
să seriem, luaţi de îndemnul o- 
bișnuinţei: „ii Vuminează no- 
Di“... 

Ei bine, nu! Câtuși de puţin... 
i-o luminează melameoiie... 'ca 
un semn al vârstei și al artri- 
tismului. Prunţtea asta nu-i gin- 
tr'acelea care inspiră puțin 
spaimă, prin povârnirea și ver- 
ticalitatea lor, prin masa cere- 
brală boltită deasupra ochilor. 
Unele frunți au forme dintre 
cele mai sugestive, ca mărime, 
hotărire, autoritate; dintre cele 
care intimidează mai mult, Nu 
aste și cazul acestei frunți pe 
care ne-o revelează, cutare de- 
sene ale lui Balzac. Trebue să fi 
incercaţ o 'deziluzie acei cari-l 
vedeau pă Flaubert când se des- 
coperea, fiindcă arcadele proe- 
minente ale sprincenelor făgă- 
duiau mai mult. Fruntea, lui e 
dintre acelea cărora, ]i se spune 
imagimative, mai mult vastă de- 
cât înaltă. 

Părul, dat pe spate, pe care 
şi-l purta, foante lung ar îi cerut 
multe îngrijiri ca să nu pară 
neorânduit sau îndoelnic în ce 
privește curăţenia... 

Arumcătura pe spate a plete- 
lor e iîindrăsmeață; păstrează 
sensul, gustul coamei, scumpă 
artiștilor, dar îi -lipsește imbel- 
şugarea: leul iși supravieţu- 
iește“, 


ruptă şi viața ideilor la începu-£ 
tul și în mersul lor tumultos, mai £. 
degrabă decât rezultatul final și 
potolit al limpezirii lor; în sfâr- 
şit profunda originalitate 0 st) 
lului acesta, despre care mărtu- 





Fosta redacţie a revistei „Cahiers . 
de la Quinzaine“, ajunsă astăzi : 
restaurant 
risea chiar Peguy: „Slavă Dome . 
nului, Chiar de-aș vrea, mi-e cu: 
neputinţă să scriu un rând ano- 
nim. Tot ce scriu e semnat, chiar 
de rar fi semătura numelui meu 
la sfârșitul ultimului rând. Sem= 
nătura e pretutindeni. Nici.nu e 
nevoe să fie vre-o semănălură 

jos, întrun colţ. 

E semnat pretutindeni în fesu- 
tul însuşi. Nu e un fir din text 
care să nu fie semnat“. 





PIERE ET MARCEL CLERGET: 


„LA FRANCE DANS LE MONDE” 


Lucrarea d-lor Pierre şi Mar- . 
cel Clerget, apărută în „colec- : 
ţia de documente şi mărturii. 
spre a servi istoriei timpului : 
nostru”, din ediţura Payot, este : 
o remarcabilă şi oportună sin- : 
teză a numeroaselor puncte de 
vedere din care poate îi privită 
Franţa, modernă — aceea me 
tropolitană, cât şi imperiul ei 
colonial. Importanța actuală a 
Franţei în omenire, ca factor 
de civilizaţie, rolul ei istorie şi 
economic, poziţia geografică — 
toate aceste aspecte sunt pre- 


zenivate cu o îmbelşugatţă docu- ! 


mentare, al cărei interes este 


sporit și prin mulţimea mărtu- . 


riilor citate — franceze sau 
străine — despre problemele 
desbătute in paginile cărţii, 


Aflată într'o aşezare. privile- 


giată, Franţa este prin ea în- 


săși un tot — „o individualitate ; 


geografică”, după expresia lui 
Vidal de la Blache, sau „O per- 
sonalițate”, cum scria. Michelet, 

Dacă Franţa suferă în pre- 
zen de o criză economică, dacă 
schimburile ei de mărfuri şi de 
capitaluri sunt mai puţin acti- 
ve ca odinioară, este totuși un 
export care scapă de constrân- 
gerile contingenţelor materiaie, 
anume acela al spiritului, Acest 
„blând imiperialism intelectual” 
cum l-a. numit recent, cu o ex- 
presie atât de justă, scriitorul 
portughez Antonio Ferro, Fran- 
ţa l-a practicat fără înbrerupe- 
re, dela sfârșitul Imperiului ro- 
man încoace, fiind socotită pen- 
tru acest motiv „dtecana” și „s0- 
ra mai mare” a naţiunilor eu- 
ropene, Deşi condiţ:unile demo- 
grafice nu i-au permis să, roia- 
scă emigranţi peste tot globul, 
ca atâtea alte popoare mai pro- 
lifice, Franța numără totuşi, în 
lumea, 'ntreagă, cele mai nume- 
roase colonii spirituale, în Bel- 
gia ca şi în Elvetia, în: actualele 
ca, și în fostele colonii: Canada, 
Haiti, Luisiana ete, — unde se 
exercită încă influența binefă- 
cătoare a spiritului şi civiliza- 
ției franceze. 





Bibliografia redacției 


CĂRȚI. 


Ştefan Tătărescu: Contribuţi- 
uni germane 14 unirea Princi- 
pastelor (Deutsche Beitrâge zu der 
Vereiriipuns der Furstentiimer). 
Bucureşti. Tiparul „Cartea Ro- 
mânească”, 120 pe. 

D. St. Rădulescu: Popa Bor- 
cea, opt tablouri. Bucureşti. Al 
doilea volum 'de humor al bi- 
bliotecii „Vremea”, 112 pg, 15 lei 

Constantin Turtureanu: In 
vâltoarea războiului (1914-1919), 
amintiri. Cernăuţi. Tip. „Litera 
Românească”, 1938, 114 pg. 
60; lei. 

Liviu Marian: Activitatea mea 
publicistică, (1904—1934). Chişi- 
nău,. Tipografia „Tiparul Mo:do- 
venasc”, 1938, 12 pg. 

G. T. Niculescu-Varone: Cei 
mai de seamă 'folkloriști români 
(bibliografie), cu o introducere 
despre specificul nostru națio- 
na]. Bucureşti. Tip. ziarului „U- 
niversul”, 1938, 48 pg, 20 lei. 

G. T,. Niculescu-Varone: Bi- 
bliografia poeziei noastre popu- 
lare (folklor român versificat, 
cuprins în volume și broșuri: 
1936—1937). Bucureşti. Tip. zia- 
ip „Universul”, 1938, 16 pe, 
10 lei. 


St. S. Burada: Dansul lumii, 


poezii.  Roşioril-de- Vede. Tip. 
„Lumina Poporului”, 1938. "16 
pg., 20 lei. 


St. S. Burada: Popas lângă un 
boschet, poezii. Roşiorii-de-Vede. 
Tip. „Lumina Poporului”, 1937, 
72 pg. 30 lei. 

Dr. Alexamdru E. Russu: Mag- 
netoterapia, (Tratamentul prin 
influenţă magnetică, discuţiuni 


și experimentări). Bucureşti, 
1939. 

REVISTE. 

Meșterul Manole. Anul I nr. 


2. Februarie 1939. Revistă luma- 
ră de literatură, Colaborează: 
Grigore Popa, Ovia Caledoniu, 
V. Beneş, Aurel Marin, Ion Aure] 
Manolescu, Vintilă Horia, Miron 
Suru, Mihail Chirnoagă, Ion 
Şiugariu. 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 - 938 


Prea efiin însă. 'Mai încercaţi. Costea Dude, — Nu vă pot — 7. st. — 
A