Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0017

PROPRIETAR: 


ABONAMENTE: 
SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 2 putorități și Institutii 1090 lei 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU de onoare 500 „ 
Iuserisă sub No. 163 Trib. Iitov particulare 12 luni 360 „ 


Rolul scriitorilor 
în ceasul de faţă 


Deunăzi, mă aflam la o masă colegială dată în cinstea 
unui scriitor al nostru, red:tors recent din Germania, unde 
făcuse cunoscut harul talen:ului și al scrisului românesc. 

Sărbăoream o rară izbândă scriitoricească şi fi ndcă au- 
torul reprezentativ era un ardelean, bucuria noastră căpă- 
ta o semniticaţie deusebită. 

La această agapă fuseseră invitaţi şi câţiva intelectuali 
ai naţiunitor al.ate, dintre acei cari de mult tinup, de pe 
catedră sau din scr's, se străduesc cu entusiasm Să reauzeze 
apropierea diatre popoare, pe baza cunoaşterii reciproce a 
valorilor spirituale. 

Intâmplarea imi dăduse ca tovarăș de masă pe unul 
dintre aceş:i oaspeţi, un distins profesor de literatură. 
Pawcă-i aud și acum vorbele rosiite ca după carte, în at- 
mosiera de caldă însut:eţire camaraderească, venind ca un 
duş peste gândurile mele: 

— „Urmârese deia o vreme tot ce se serie despre Ro- 
mân.a in presa auaiă și mă bucur că literatura dv. începe 
să f.e apreciată, Esie o recunoaștere ce trebuia să vie mai 
de must, Foikuoru] dv. și arta populară posedă o notă de 
autenică origmai.tate și nu mă mir că stârnesc interes 
peste hotare. Nu ințeieg de ce aţi lăsa să treacă atâta timp 
până să ară:aţi zestrea dv., faţa cea adevarată? După 15- 
prâvi.e ero.ior de pe front, lumea e dornică să vă cunoască. 
Interesul intelectualilor străini sporeşte necontenii. Fue- 
care sezon literar aduce o seamă de cărți noui despre Ro- 
mânia, de traduceri din autorii români consacraţi. Acest 
interes se explică, nu numai prin comunitatea de idei po- 
licice, ci pr.mir'o cur.ozisate tirească la niște popoare de 
veche cuitură, Cetitorii din afară găsesc în operele dv, lu- 
cruri noui şi prilejuri de înaltă destătare artistică. Tradu- 
cerea romanului „Ion“ în limba gemană s'a epuizat întrun 
timp recond. Cred că asta dovedeşte și celor mai sceptici 
că serii.orii români pot avea circulaţie universală“, 

Ascuitain cu atenţie părerile tovarășului meu de masă și 
in cântarul gândurilor, trăgeau deopotrivă, tard.vele recu- 
noaș-eri, precum şi mustrările îndreptăţite pentru nepăsa- 
rea de până acum. Pe ecranul trecutului s: perinda filmul 
antor pierduţi im sterpe agitaţii politice, toaiă pietora de 
reprezentanţi culturali în străinătate, nepoți gingavi şi 
îniumuraţi cari mau făcut nimic pentru cunoaşterea țării 
deşi erau plătiţi princiar. 

Ca un ecou al propri.lor reflecții, sunau coneluziite răs- 
picate ale omului de lângă mine: 

— „Oricâ! de mari ar ti bogăţiile unu! popor, dacă sunt 
inchise înti'um zid chinezesc, înseamnă că ele nu există 
pentru cei din afară. Astaz., mai mult ca oricând, nu poţi 
ză! izolat. Am impresia că mulie din neplăcesiie indura- 
te, nu ar fi avut loc dacă aţi ti încercat să inlăturaţi pone- 
gririte aduse de meprietenui ntamuuui dv. Legă.ura care se 
c.mentează între sufleteie popoareior, fără indoiaiă că tra- 
pe mai greu decât etemeritatea acţiunilor politice. In mod 
naturaj, exponenţii polit.ci sunt direct infiuențaţi de opi- 
nia publică“, 

Imi vorbea cu multă simpatie pentru țara noastră, dis- 
tinsul tovarăș de masă şi sabisfacţia imi era mare când mă 
gândeam că păcateie trecutuiui nu se vor mai repeta. Raz- 
boiul ne-a aju-at să privim În jur de pe un înalt soclu, cu 
alți ochi și cu un alt program de v.aţa,. Cei cari au u:mărit 
cu admiraţie bravura ustaşilor români, vor să ate cât mai 
multe, să cunoască istoria ior, însuşirile sufietului lor, 

Care es.e literatura ce ogimdaşt: sutietul acestui popor? 

Iată un nou drum deschizându-se in faţa seru.orilor 
noștri. Se desprinde de aci o msSiune grea, dar cu atât 
mai inăițătoare. Alăturea de ce.eialie inițiative, scriitorii 
trebue să pună pecetea ceasului de faţă. Pr.n călătorii peste 
hotare, prin conferinţe, prin traduceri, ei trebue să înfăţi. 
șeze Suiletul naţiei în vestminte de sărbătoare, desăvăr- 
şind prin darul lor în mod deplin biruința ce ne-au dat-o 
ostaşii prin eroismul de epopee. 

Constatăm cu bucurie că fruntașii seri'sului nostru au 
ințeies acest imperativ al! ceasuiui de faţă şi au pure:s la 
drum. Cu ncobos-tă râvnă, preşedinte:e scriitorilor ro- 
mâini, d. prof. N. 1. Herescu, dimpreună cu d. Liviu Rs- 
breanu şi alţii, au colindat o parte din oraşele ţărilor alia- 
te, ţinâna conterințe și informână cercurile seriitoriceşti 
despre toate problemele de breaslă. 

Un cald eceu au găsit în inimile contraţilor de peste ho- 
tare invitaţiiie Societăţii  Scriiorilor Români; ulii 
seriiteri iluștri au venit cu plăcere să ne convoace la noi 
acasă, ducând cu ei amintiri neșterse. 

Programul sch'mbului de scriitori este în curs de desfă. 
șurare, î:nd urmărit cu melodică perzeverență, De curând 
și-au anunțat vizita scriitorii croaţi şi s'ovaci. Deaseme- 
nea, alţi scriitori de ai noștri vor vizita ţările prietene şi 
vecine. 

După frăţia de arme, camaraderia scriitoricească v'he să 
înităp'uiască contopirea sufietească a popoarelor cari luptă 
pentru un nou tăeal de viaţă, pentru o nouă şi mai bună 
ordine europeană. 


1. VALERIAN 


i ra et En au tm e Pi 











IA MASACCI-CAPȘUNEANU 


Piaţă 


6 luni î0 „ 





PAUL MOLDA 





REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23 
TELEFON 3.30.10 


UAIVEDSUL LII 


PREŢUL 


Retlexe 





Despre literatura şi cartea franceză 


ne vorbeşte RAINER BIEMEL 


Ce greu le vine vorbelor să înlocuiască pre- 
zenţa vie a unui om! Mai cu seamă când a- 
ceastă prezenţă are incandescența datului 
primar al oricărei fiinţări, Pe Rainer Biemel 
îl cunoști Sau nu, îl ai sau nu, așa cum, în- 
irun oarecare fel îl ai, fără s'o şiii, pe So- 
crate sau pe Parsital, prin simplul fapt că 
paiticipi la o epocă în care aceștia plutesc, 
E cu neputinţă să-l prezinţi circumstanţial, 
îm cuvintele. de circulaţie cotidiană, pe Rai” 
ner Biemel, 

E mai întâi, cum a spus-o Jean de la Va- 
renie, un poet. (Volmul său, „La Saison de 
VAme, care a apărut de curând în Franţa, 
a fost salutat de presă ca opera cea mai 
originală apărută în Pranţa după armistițiu), 
Şi este, de asemeni, un om de acţiune, că- 
ruiă-i place si convingă. și să delerunipe pe 
alţii a iubi ceeace iubeşie el. 

Lui i se datorește prima traducere a băr- 
ţii a doua din Faust, în franțuzește. 

O traducere capabilă să reprezinte dpran 
pe maestrul din Weintar. Tradurered 4 itnst 
făcută în colaborare cu Alexandre Arnţux. 

Tot ei, cu Maurice Betz, a fost cel cațe-a 
introdus pe Rilke în Franţa. („Letires ă un 
jeune poâte”, a fost prima sa carte care a 
cunoscut un succes popular : 50.000 de exem- 
plare). 

Fost secretar al lui Bernard Grasset şi al 
lui Henry de Monther'ant, anartine vieți [i 
terare a Parisului. (Parisul din're cele două 
războaie !) însă, ca unul ce şi-a făcut liceul 








1. — NE-AȚI PUTEA DA UNELE LĂMU- 
RIRI ASUPRA SITUAȚIEI SPIRITULUI 
ȘI ARTEI IN FRANȚA ACTUALĂ ? 


— Rar o epocă a putut fi atât de favorabilă 
sp:rituiui, — trebuie so constat cu mirare 
— dacât a noastră. 

Arta și cărțile au scăpat de inamicii lor 
cei mai primejdioși, care erau automobilul 
cinematograful, ţrenuy şi aparatul de radio. 
Oamenii nu ma: călătoresc. In Franţa, ca 
de altfel peste tot în Europa, ești obligat să 
stai acasă. 


Toată lumea a asistat la o veritabilă re- 


naștere a lecturei: nu s'a citit niciodată mai 
mut decât anui trecut, Și trebue adăugat că 
niciodată nu s'a scris Atâta: mă gândesc mai 
puţin la literatură în general, decât ia faptul 
de „a scrie”, scrisori personale. Se știe că 
mariajul fiicei Daamnei de Sevigne cu d-i 
de Grisnan care s'a stabilit la Marsilia a 
fost la originea unei corespondențe care 
constitue una din capodoperile cele mai pure 
ale istoriei literaturii franceze. 

Cred că istoricii anului 2000 se vor putaa 
încovoia din nou asupra scrisorilor epocii 
noastre, cere constituit un document 
uman de prim ordin. 





2. CE SE CITEȘTE? 


— Lucru demn de îuare aminte : nu se mai 
toiercază acoeace aș num: literatura uşoară 
a epocei „plăcerii de a trăi” (la douceur de 
vivre). Dar ce citese în schimb clasicii: Mo- 
liere, Racine și mai ales poezie. In pri- 
mul rând poezie, 

Frumoasa colecție a clasicilor, numită „la 
Plâiade” scoasă de editura N. R. FE. (Galli- 
mard), este epuizată, şi editorul își dă multă 
bătae de cap să ajungă a satisface toate ce- 
rerile. 

Pe de altă parte antg'ogiile de poezie ob- 
țin un succes foarte neașteptat. Cunoaşteţi pe 
aceea a lui Thierry Maulnier, publicată pu- 
țin timp înaintea acestui răsboiu. După ar- 
mistițiu, încă două lucrări de aceeaș impor- 
tanţă au apărut, una la Toulouse, alta la Pa- 
ris. La Paris, Antolagia lui Marcel Ariand 
(ed. Stock), pe care-aş numi-o o „antologie 
obiectivă”. Autorul face elorluri pentru a 
da locul cuvenit tuturor marilcge poeţi. La 
“Toulouse (cditions de la NEF), cea a lui 
Mllber Haedens — faimosul specialist în 
Gs&rard de Nerval, este o „an:ologie subiec- 
tivă”. Dar nu mai puţin interesantă, deoarece 
acest autor prezintă „poeziile pe care le iu- 
peşte”. Astfel, de pildă: o sinzură poezie 
de Hugo, dar toate poemele Louizei Labe şi 
ciclul întreg a] faimoaselor sonete „Les Chi- 
mâres”, de Gerard de Nerval. 








la Toulouse, se simte la fel de acasă în Piri- 
uei şi în Provence. 

Un clipa când urma să ia direcţia literară 
a unei edituri din Paris, ordinul de mobili- 
zare l-a rechemat în Româma. Căci e origi- 
nar din Braşov, descendent al unei vechi fa- 
amilii de germani transilvăneni. Tradiţia car- 
patină j-a mânat probabil spre Regimentul 
său de Vânători de Munte, de care vorbeşte 
cu entuziasm. 

Gândirea sa, afât de profund înrădăcinată 
în ocoident, are lărgimea de orizonturi pe 
care i-o oferă bozăția şi varietatea experien- 
ței sale omeneşti, hrănită din cele mai bune 
tradiții Franceze şi Germane. 

Român, după passeport, German de origine 
etnică, Rainey Biemel se soenteşte ca aparţi- 
nând familiei spirituale a lui Stendhal, pre- 
tinzând că este primu: care a înţeles justiii- 
carea inscripției pe care Henry Beyle şi-a 

: iânt în cimitirul Menlparnasse: 
ilanege. B'emel ar putea. înz. 





„Bripn Ravle, : 


serie, după c “deolară: „toulousa:ri!" „Sunt 
de părere, spuhae el, că asemeni plantelor, o- 
mul are un anumit pământ, un anumit eli- 


mat, o anumită cantitate de soare în care se 
desvoltă mai; bine”, 
: * 

Acestui tbulousain german din Carpaţi 
l-am cerut unele lămuriri cu privire IA si- 
tuația litorelor franceze, cărora li s'a dedicat 
până în Noembrie 1941. 

ION FRUNZETTI 


3. CE SE PUBLIC ? EXISTĂ IN MISCA- 

REA EDITORIALĂ, UN EFORT CARE SĂ 

RĂSPUNDĂ ACESTEI INSETĂRI DUPĂ 
LECTURĂ ? 


In această privinţă sunt dificultăţi, ma: cu 
seamă de ordin material; hârtia, cerne: 
tipar, etc, sunt astăzi în Franța ade 
probleme. In general, se constată că, dacă 
numărul publicaţiilor scade calitatea lor este, 
în medie, cu mult superioară, față de ce era 
înaintea războiului. 

Aşa, cartea anului 1941 a fost o carte a lui 
Montesquieu: „Caetele” autorului scrisorilor 
persane, strânse laolaltă și publicate de Ber- 
nara Grasset. Carte de 60 franci, care sa vân- 
dut cum se vindeau altădată romanele pre- 
miate cu premiul Goncourt. Asta înseamnă 
că a depăşit 100.000 de exemplare. Este, pen- 
tru un clasie, un tiraj extraordinar ! 

Ce'elalte două cărți care au stăpânit pro- 
ducția anului au fost: 1. prima ediție „Sou- 
venirs Wâsotisme” de  Stendhaj, datorită 
acelui principe a! Stendhalienilor, Henri 
Martineau, și „Solstice de Juin” a lui Hen- 
ry de Montherlant, care este, cum era de 
aş'eptat o capod'operă de luciditate şi cu- 
rai. Faptul că adevărurile sunt greu de în- 
ghiţit nu scade nimic din admirația pentru 
omul care are curajul să le spună, 





4. — ŞI REVISTELE ? 


Ajung tocmai! la ele. Este aspectul cel mai 
interesant şi mai mișcător totodată, în si- 
tuația literelor Franţei je astăzi. Noile re- 
viste mișună în zona liberă. La Paris, „la 
Nouvelle Revue Francaise”, sub noua di- 
recțiune a lui Drieu La Rochelle, a redeve- 
nit o revistă a tinerilor. Preocupările poli- 
tice ţin un loc important aici. 

Drieu, care a fost timp de 20 de ani, sin- 
gurul scriitor francez care a văzut serios 
problema europeană, descoperă, cu echipa 
sa, Europă; constată că tentativa „epocei 
dintre ceie două războaie”, de a face din 
Franţa o insulă, separată de continent prin 
linia Maginot, a dat greș definitiv, și că 
spiritul „insular” cedează în fața unei con- 
științe europene. 

Revistele zone! neocupate şi ale Africei 
de Nord, au ca primă programatică preocu- 
pare, poezia. Din secolul trecut, după sx- 
perienţa Valâry care a încununat bogăţia 
descoperirilor marei arte poetice, poez.a 
franceză s'a găsit întrun impas. Părea că 
nimeni nu mai poate spune nimic în do- 
meniul acesta. Acuma, lucru extraordinar, 
ținerii redescaperă poezia. 

(SV E N PN e A N e i 








(Urmare în pag. 2-a) 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
6 LEI 


de om penuruca, 


_— e ai A MN 








ANUL LI 
SAMBATA 25 Aprilie 


Redactor responsabil : MIHALI NICULESCU 


Nr. 17 
1942 


0 singură uneltă: 
dragostea 


Citeam cândva însemnarea unui 
scriitor care fericea (nici mai 
mult, nici mai puţin!) pe cel ca- 
re se poate face iubit de cei din 
jurul său, 

Să te faci iubit!  Mărturisesc 
că şi astăzi o cumplită nedume- 
mire mă cuprinde de câte ori îmi 
amintesc fraza aceasta, Și mă 
întreb mereu: poi în adevăr să 
existe și oumeni de acest fel? Și 
dacă există: din ce trăesc 0a- 
menii care vor să se facă iubiţi? 

De unde au adunat atâta tru- 
fie, atâta deșertăciune ? Stăpâni- 
tori ai cărui har se socotesc ei, 
de pot da și altora din plinul lor? 


Nici măcar a fi iubit — ceeace 
iar mi se pare destul de greu —, 
ci a te jace tu astfel. Fără îndoia- 
Llă, dacă mu este vorba de jarisei- 
că Jățărnicie, apoi nu este ali- 
ceva decât diavolească exaltare 
în fața ta. Şi mai mult chiar de- 
cât atât, 

Căci ce înseamnă oare a te 
face iubit? A da dela tine din 
luminile tale spirituale și altora. 
A chema oumeni să se împărtă- 
şească din bogăţia ta. A fi tu a- 
tât de plin de Dummezeu, încet 
să poți revărsa și asupra altora 
prea plinul tău. 

„Aş vrea să întdlnesc un astfel 
prviudu=i  a- 
dânc ochii, să-l întreb : dar, tu 
omule, de unde ai atâta bogăţie ? 

Nici Hristos, care singur ar ji 
putut, nu s'a făcut iubit. Ela 
fost iubit pentru cecace sufletul 
lui adunase. Adunase, iubind oa- 
menii. Dragostea Lui nu căuta 
să-l apropie semenii, ci să-L a- 
propie pe E! de cei asemeni Lui, 

Dar dacă nici măcar Hristos nu 
sa făcut iubit, ci a iubit EL oa- 
menii — ce me rămane nouă, ce- 
lorlalţi, tuturor celorlalți ? 

Dragostea nu poate să tu des- 
copere pe tine altora (căci oare, 
cine ești tu pentru a ocupa pe 
alții cu  „desvăluirea“ ta 2), ei 
să-ți descopere ţie, oamenii. Ea 
nu trebue (sau, altfel nu mai are 
nici-un sens) să adune pe cei de 
o seamă cu tine, în jurul tău; că 
trebue să te ducă pe tine lângă 
suferințele şi frământările celor 
din jurul tău. 


Dragostea nu poate isvori din, 
* conștiința 


superiorității tale. 
Cimpotrivă, ea crește cin limpe- 
dea cred.nță a identităţii tale cu 
toți oamenii. In sărăcie suj.etea- 
scă, în  puținătatea mijloacelor 
taie de desăvârșire opusă atâtur 





căi ce-ţi stau deschise, în aceiași 
apăsare a păcatelor; ştii că ești 
a fel cu ceilniţi. Sau mai puţin... 

Deaceea alergi. Alergi dela ușa 


unuia la a altuia, cu dragostea 
ta curată Ca să aduni durerea 
lor, ca să aduni chinul lor — să 
le fii frate. 

Nimic nu este mai 
„dragoste“, ca acest 
frate. 


plin de 
cuvânt: 


Din conștiința jrăţiei 
binefjăcătvare dragostea. 


curge 


A te dărui, adică a iubi — nu 
poate să aibe înţelesul trufaș de 
a împărtăși altora bucurii și lu- 
mină, ci numai de a pune și su- 
doarea muncii tale și picurii de 
sânge ai sfâşierilor tale în aju- 
torul altora. 

Nu aduni la praznic ca să îm- 
parți ceeace este mai muit de- 
cât îţi trebue ţie. A te face îu- 
bit, 

Ci de duci la fiecare pentru a da 
toată bucuria ta. A te da pe tine, 
tot. A iubi, 

Nu este oare nici-o deosebire? 

Dar primul =— cel care se face 
iubit — nu în nimic, El dă nu 
nuai. 

Cel care iubește, in. Ia toată 
tristețea şi durerea pentru el. 
Pentrucă știe că din tristeţile şi 
durerile altora, luate de el — ro- 
desc luminile lui. 

Unul se socotește ajuns pe 
treapta desăvârșirii, altul se ca- 
țără anereu pentru a ajunge a- 
colo. Sau, altfel: unul vede că 
poate ajunge el smgur, aici, la 
desăvârțire și convingerea acea- 
Stiu îl determină să fie .darnie 
ful știe că nu poate fi desăvâr- 
șit nici singur și nici aci și cre- 
dința aceasta îl frământă, îi dă 
sbuciumarea veșnică a existen- 
ței lui pe pământ, 

Dar, s'ar putea ca și unii și 
alții, să fie iubiţi. Ce semnificații 
cre jap'ul acesta pentru noi? Ce 
altceva înseamnă, decât că altii 
nat îubi, adică luptă să se desă- 
vâvșească. 

Şi este oare tot una dacă le 
ajutăm aceasta prin propria noa- 
stră luptă sau mângâind vanita- 
tea noastră ? 

A fi iubit — tată ceeace trece 
pe lingă procesul nostru de îm- 
plinire sufletească, tată un har 
care nu se revarsă decât asupra 


celor care iubesc. 


Fiindcă însăşi existența acestui 


"Jenomen sufletesc ne obligă la o 


snpură atitud.ne: aceia de a a- 
duna în noi, toată suferinţa. A- 
cică de a iubi. 

Căci dragostea este doar sin- 
gura uneltă. de creaţie a lui Dum- 
nezeu, pe care Acesia ne-a dat-o 


si nouă... 


COSTIN 1. MURGESCU 





DAN BĂJENARU 


de 


a 2 


Cronica 





„ORCHESTRA SIMFONICA 
REGALA BULGARA” 


Un mare succes artisţie dublat. 
de unul de simpatie a fost acela 
ai „Orchestrei simfonice regale 
bulgare”, care a întreprins, în 
frunte cu fondatorul şi marele ei 
educator și animator, profesorul 
Saşa Popov, o călătorie de con" 
cencerte in ţara noastră. 

Maestrul Popov a experimen- 
tat, prin întemeierea şi organiza- 
rea umei nari orchestre după me- 
todele de concepție personală de 
o foarte mteresantă coordonare, 
valoarea şi repercusiunea autisti- 
că a, acestor metode. 





Este indiscutabil că a triumfat, 
unind renumelui d-sale de diri- 
jor de seamă, de muzician de 
mare talent, pe acela al unei ve- 
ritabile capacități  intăptuitoare, 
unui spirit constructiv, unui dina- 
mism reaizator, prin care a putut 
să-şi ridice numai în şease ani 
tânăra sa orchestră, pe primul 
plan al culturii bulgare. 

Entuziasmul sincer, fără de nici 
o emtază, dar pălruns de conviu- 
gerea legitimă a reușitei depline 
sortite realizării sale, cu care ne-a 
vorbit despre „orchestra simfo- 
nică regaiă” este acum împărtă- 
şit şi de tot acel nare public, 
pentru care se revela o nouă mare 
orchestră europeană. 

Concertele prezentute de mac” 


muzicală 


Orice lucrare simtonică bul- 
gară nouă, fără excepţie, este ci- 
tită, adică executată în primă lec- 
iură, în cadrul repetiţiilor orche- 
sirei, câre sunt zilnice, 

Comwositorii au astfel prilejul 
să-şi asculte lucrarea, care ia 
viaţă, părăsind  voioasă temniţă 
cartoanelor unde poate că ar îi 
rămas încremenită fără această 
mână de ajutor, în special cei ţi“ 
neri dându-și seamă ce au de re- 
făcut, cum trebue să fie făcut 
Tucrul încă neisbutit, înstârșit fo- 
tosind una din cele mai intere- 
sante și mai fecunde experienţe. 

Imerările bune, trec în cencert, 
în repertoriu. Cele incomplete, 
Sumţ repuse pe şamtier de autorii 
lor care, de data aceasta, știu ce 
au de făcut, 

Iar alţii, ascultând numai ace- 
ste „probe” învaţă, se luminează, 
ințeleg adevăruri pe care practica 
singură le descoperă, încolonân- 
du-se şi ei celor ce într'o zi vor 
mări patrimoniul artistic al mu- 
zicii bulgare. 

Sunt lucruri rare dau de gân- 
dit, Sunt lucruri care consacră o 
activitate, 

Maestrul Popov şi orchestra 
simfonică buigară și-au meritat 
ovaţiile dela București, precum 
merită şi vor merita mereu recu- 
»oștința poporului bulgar, pentru 
viguroasa înaintare culturală pe 
care i-a îngăduit-o, 

Drăm prosperitate operei sale 
de pioner cultural și dorim o cât 
mai largă şi activă continmitate 
în legăturile muzicale, începute 
sub atât ae fericite  auspicii, 
dintre România și Bulgaria. 


ROMEO ALEXANDRESCU 











- UNIVERSUL UTERAR 





D. A. POP MARȚIAN 


interpretul atât de aplaudat al 
haiducului Jianu, își spune răspi- 
cat cuvântul  într'o discuţie la 
care sar cuveni să participe atât 
oamenii de teatru, cât şi specta- 
torii, prea des păcăliţi de profe- 
sioniştii reclamei, 

Şi procesu! acesta ar trebui des- 
chis acum, nu pentru a găs: pe 
cei vinovați, ci pentru a găsi, la- 
olaltă, cele mai bune mijioace de 
îndreptare. Fiindcă nimeni dintre 
noi n'are dreptul să ridice piatra. 
Toţi am fost — mai mult sau mai 
puţin — molipsiţi de aceiaș boală 
a timpului. 





Cp 


- 


= 3 


Toţi am luat „ficțiunea” drept 
„adevă?”. Am crezut că se pot crea 
o sumedenie de erarhii confor- 
tabile şi productive ; am crezul 
cu toții că viața poate ti cu sil- 
nicie oprită din tumultuoasa ei 
revărsare în câteva legi î:xe ima- 
ginate de oameni împotriva natu- 
rii. Şi iată că viața nu vrea să 





ţie seama de orânduirile omeneşti. 
Ea însăși face o selecție și impu- 
ne o erarhie şi o disciplină. 
De ce am crede că în teatru 
sar putea permanentiza erarhiile 
creaie prin jocul capricios al va- 
nităţitor omeneşti şi susţinute nu- 


mai printr'o publicitate minci- 
noasă ? 

De ce? 

CURIOZITATEA 

mulțimii, nu e niciodată sătulă. 
Şi atunci când vraja din scenă, nu 
mai are: destulă putere asupra 
spectatorului, el vrea să cunoas- 
că viaţa intimă a actorului; îl 
vrea, cum se zice în termeni con- 
sacraţi — „în halat și papuci” — 
sau dacă e actriță și e... pudică, 
în tricou de bae. Nu-l mai înte- 
vresează cum îşi compune sau cum 
îşi trăește rolul — ci câţi ani are; 
cât doarme, cu ce se parfumează. 
pe cine iubeşte... şi așa mai de- 
parte, până unde îi îngăduie să 
pătrundă indiscreția unui Tepor- 
ter. Şi Dumnezeu să ne ferească 
pe toți de indiscreţia reporterilor 
și de născocirile informatorilor 
binevoitori. 

Denplasat astfel, interesul publi- 
cului trece de la scenă la viaţa 
particulară a actorului. Cu .cât 
setea de senzaţional! a cititorilor 
sau a spectatorilor e mai cu îs- 
cusință întreținută, cu atât tira- 
jul revistelor de specialitate şi 


strul Popov cu o vlagă itinpera- 
mentală, o sigu anți muzicală, 
un dar dirijoral, din acelea ce se 
atirmă dela prima mișcare, dela 
primul ton al execuţiunei, ne-au 
putut dovedi odată mai mult că 
tatentele își dau rodul cel mai 
bogat, când sunt valorificate 
de o muncă plină de avânt, de 
seriozitate, de o muntă ordonată 
şi perseverentă, că marile re- 
zultate se obţin cu marile virtuţi 
ale hărnicei, ale voinței şi ale 
respectului; şi dragostei de artă. 

Repertoriul, stilul, resursele 
ritmice, coloristice, expresive, 
tehnice propriu zis, ale marei or- 
chestre bulgare, denotă în chip 
indiscutabil că maestrul Popov a 
uăsit, pe deoparte, calea sizură 
către atingerea  admirabilelor 
scopuri de artă avute, iar pe de 
altă parte, că a ştiut să n'o pără- 
sească, purtând în triumi pe pan” 
tele ei suitoare orchestra sa, 
care este astăzi un bun naţiona! 
bulgar. 

Puternic instrument de cultură 
şi de propagandă, „orchestra 
simfonică regală” joacă și un 
mare rol în stimularea, în selec- ki 
ționarea, în consolidarea compo- 
ziţiei bulgare, şi aci aplicându-se 
una din acele atât de numeroase 
idei fericite ale maestrului Popov. 





Ziua Jlorilor de gfhiață 


Din văzduhuri de departe, a venit aseară zâna 

Florilor fără de viaţă, ce-și purta pe cap cununa 
Stelelor ce mau lumină, dar au albul de hermină 
Cu cununa împletită din selipiri de muză fină, 


Trupu-i fraged amorţit, cu flori albe e*mbrăcat 

Și cosiţe reci de ghiață poartă capu-i. fermecut. 
In jur miresme îmbietoare de dalbă. lăcrămioară 
Și ger îmbălsămat dă, mândru-i suflet de fecioară. 


Uşa ţării o deschise și încet călcă duioasă 

Cu a ei rece melodie și hlamidă graţioasă, 
Până'n vârf de stâncă neagră şi podişul munţilor 
Până'm casele regeşti șin coliba sfinților. 


Dumnezeu o'nvrednici să poarte emblemă între surori, 
Și aureolă glorioasă îi aşeză pe a sale flori. 
Vestitoare a nașterii, ce din duh sfânt fără păcat 
Pe lisus fiul mântuirii, Fecioara, l-a întruchipat, 


Cu flori de ghiaţă zâna, micuțul Prunc l-a mângâiat 
Şin scutece de albă nea trupșonu-i l-a'mfășurat. 
Cu cântece de preamărire la iesle fii şi-a trimes 
S'aducă laudă întru Domnul Copilului ales. 
ZENOBIA ȘERBAN 
ÎI NI NOR NI IN O II INN 


Despre literatura şi cartea franceză 


(Urmare din pag. I-a) 


Cea mai importantă dintre aceste reviste, 
este „Pyrences” care apare la  'Toulousa, 
sub direcţiunea taimosului „Gucrinien” Elie 
Decahors şi a lui Andre Ferran specialistul 
recunoscut în Baudelaire. 

Echipa aceasta toulousiană, a redescoperit 
miracolul poeziei trubadurilor, 

Adevărat miracol, pentrucă, în secolul XII, 
se naște, tără pregătire prealabilă, fără pre- 
cursor cunoscut, o poezie perfectă, care a 
inventat rima, pe care o dărueşte Europei. 

Cunoaşteţi rolul acestei poezii în Evul Me- 
diu. Se ştie că Dante sa slujit de ca; în 
Divina su Comedie, cl saiută în vers proven- 
sal pe trubadurul din -Perigord, Daniel Ar- 
noud. 


5, — ACEASTĂ DESCOPERIRE A TRUBA- 
DURILOR ŢINE EA NUMAI DE FENOME- 
NUL STRICT POETIC: VREAU SA SPUN: 
SE MĂRGINEȘTE LA INTERESUL ARTIS- 
TIC AL PROBLEMEI, SAU ECHIVALEAZĂ 
CU O DESCOPERIRE A EUROPEI SEC. XII? 


Da, problema dv, ţinteşte exact unda îre- 
bue. Este, întradevăr, o conștiință eurolpea- 
nă ce se.naște acuma, și care revine la sursă, 
adică la acest al XII-lea secol, când printro 
mișcare magnifică, „minnesăngerii” germani 


ca şi poeţii italieni, pleacă în pelerinaj la 
Montsâgur, pe urmele lui Parsifal. Și în 
mevista „Fontaine”, care apare în Alger, 


chestiunea aceasta a fost pusă şi desbătută 
îndelung. 

— Se poate concepe o poezie modernă 
care să pornească dela mișcarea trubadurilor, 
sau există alte curente, mai apropiate de noi, 
la care se reîntore tinerii poeţi francezi ? 

Trubadurii servese drept piidă. Sunt 
primiți în familia poetică şi, — data istorică 
— in literatura franceză: Provența, copil să- 
rac ul Franţei, oricât ar fi îmbogăţit-o Mis- 






ral şi Felibres, işi sărbătorește intrarea în 
literatura. vie. 

Au trebuit toate circumstanţele istorice 
cunoscute pentruca un editor din Paris să 
descopere pe Ren6 Nelli, care, de zece ani 
de zile, la Carcasonne, lucrează Ja o mă- 
rență traducere a textelor trubadureşti. 

Dar, alături de asta, există, evident, ceeace 
aş numi „la ligne de coeur de la poesie fran- 
caise”, ai cărei ultimi reprezentanţi în viaţă, 
sunt nim Paul Valery, un Paul Claudel, un 
Patrice de la Tour du Pin. 

Lucru curios, trebue să adaug încă un 
poet, care nu e francez, şi care totuși joacă 
un rol de prim ordin. Este Rainer Maria 
Rilke. Mai multe reviste, dintre care „Con- 
fiuences” la Lyon şi „Fontaine” la Alger şi-au 
imaugurat apariţia cu poeme din Rilke. Fon- 
taine, anume, a publicat „Le livre de la 
pauvrete et de la mort“. 

— Cum vă explicaţi acest fenomen cu- 
Tios —— aş spune chiar „unic”, — pentrucă 
se ştie : poezia este un lucru greu de tradus, 
aproape intraduciibil, şi mai cu seamă poe- 
zia lui Rilke? 

E aici un fapt straniu, ce merită să ne 
oprim un mkment asupră-i: Am publicat 
întrun număr din Pyren6es un esseu, asu- 
pra căruia nu e fără folos să reviu, Iaţă, în 
câteva cuvinte, explicația mea. Europa a 
avut în sec. XII o poezie europeană. Desi- 
gur, limbile se deosebeau, expresia era di- 
ferită : dar conţinutul, fondul, era în toată 
Europa acelaș: creştin și cavaleresc. Euro- 
pa avea o elită comună: creștină și cavale- 
rească. 

Naţiunile deosebite işi urmează apoi pro- 
Priile inspiraţii. Ele nu se regăsesc decât în 
umanism, ca să se separe din nou în vre- 
mea Retorinei, care introduce revoluțiile 
naţionale în organizaţia stateldr europene. 

Ori, la sfârșitul secolului XVIII și la în- 
ceputul sec. XIX, se produce în Europa o 


rețetele teatrelor sunt mai ridi- 
cate. 


Speculând astfel naivitatea 
oricui, publicitatea tarifată crea- 
ză o confuzie generală în viaţu 
noastră artistică, din care iese 
păgubit și artistul adevărat, dar 
şi publicul. 

Nu ar fi firesc atunci ca din a- 
mândouă taberele, toți oamenii de 
bună credinţă jicniți de această 
răsturnare a valorilor, să-și dea 
nâna pentru a restabili presti- 
giul  sdruncinat al artei 
nești ? 


româ- 


$. D. 


revoluție poetică, a cărei importanţă va fi 
curând integra! recunoscută, pentrucă, în 
circumstanţele-i praprii, ea este o replică la 
revoluţia trubadurilor. 

Pentru înţâia oară în mod conștient, poe- 
tul romantic german cere artei sale să-i o- 
fere o explicaţie totală a lumii. Forţele — re- 
ligioase, cred — care nu-şi găseau utilizare 
în protestantism, cum își găsiseră în catoli- 
cism — îmbogăţesc această poezie. Asemeni 
unor giganţi se ridică poeţi ca MHilderlin, 
Jean-Paul, Tieck, Novalis, fără să-l uităm 
pe precursarul lor, Wackenroder mort la 26 
de ani, după ce scrisese catehismul roman- 
țismului : MHerzensergissungen eines Kunst- 
liebenden Klosterbruders. (Confesiunile unui 
călugăr iubitor de artă : ce extraordinar pen- 
tru un protestant, un astfel de titlu!) 

Moștenirea acestui suflet romantic pare 
pierdută în Germania, în urma epocii ro- 
mantice. Un francez e acel care o salvează; 
Gerard de Nerval, in faimoasele sale 13 so- 
nete, „Les Chimăres”, în câre se încearcă 
pentru prima dată, creația unui nou mit, 
în felul romanticilor, şi cu elemente greco- 
franceze. „Nerval genuit Baudelaire”. Ner- 
val germinează pe acest Baudelaire care dă 
Divina Comedie a secolului XIX. De aici 
încoace, marea problemă poetică rămâne 
crearea unui mit. Malarme, al cărui cente- 
nar se sărbătoreşte azi în Franţi, va fi preo- 
cupat toată viața de mit. 

Ori, poeţii germani, Stefan George și 
Rilke, regăsesc prin Baudelaire și Mallar- 
m6, moştenirea predecesorilor lor romantici. 

Astfel, dacă astăzi opera lui Rilke pare să 
prezinte pentru noi o hrană atât de bogată, 
este pentrucă în ea intră elemente aţât de 
multiple, care răspund ia aspiraţiile protun- 
de ale omului modern, ale cărui exigenţe 
merg căbre o explicaţie totală şi poetică a 
lumii. 

e 


De d. Biemel nu te poţi despărţi fără să 
incerci a-i obţine promisiunea de a continua 
cândva interesantele destăinuiri. D. Biemel 
se va ţine de cuvânt. Cititorii îl vor putea 
„asculta direct. 

ION FRUNZETTI 








25 Aprilie 


1942 





Măâşti şi reflectoare 


Răspuns d-lui Ion Sava 


la problema „teatrului universitar“ 


In numărul de pe luna Aprilie 
a revistei „Fundațiilor Regale” 
d. Ion Sava, binecunoscutul regi- 
sor, semnează un articol-proiect 
pentru rezolvarea problemei unui 
„teatru universitar”. 

Problema, cum este pusă ge că- 
tre domnia-sa — natural, după 
nxperiența din statul fascist — 
nu este valabilă pentru țara noa- 
stră. Vom dovedi mai jos că un 
teatru universitar românesc se va 
prezenta sub aspect diletantist 
și nu va rămâne decât o expe- 
rionţă teatrală în cadrul extra- 
şcolar al Pacultăților noastre. D. 
Ion Saua exclude apoi din acea- 
stă mișcare culturală tocmai pre. 
miza care a călăuzit la alcătui- 
rea G. U. F.-ului din ltialiu: 
Academia de artă dramatică, 
Natural că Academia din țara 
noastră nu poate constitui un 
punct serios de sprijin în for- 
mațiunea unui teatru de cultură; 
este cea ma primitivă școală de 
artă dramatică (așijderi Artele 
Frumoase) — dar totuşi nu se 
poate  mesocoti inițiereu pe care 
o face în rândurile elevilor ei: 
abecedarul actoricesc, Ori, acea- 
stă scoolă primară de artă dra- 
matică că teatrului elemente care 
ştiu buremi să descifreze un 
teat, să-i dea o frazare — lăsând 
regisorului putinta să modeleze 
Actorul de mai târziu. Ce se în- 
tâmplă în schimb cu actorul fă- 
cut „pe furate”, recrutat din rân- 
durile studențiior cari „doresc” 
să joace teatru? Cu  regisorul 
care trebuie să fi văzut mult. să 
șlie să ceară, să ştie să exphce? 
Acest „joc” nu va cădea oare în 
dile:antism ? Şi diletantismul nu 
este experiență fără de sfârşi! ?! 
Tocmai de ce vrea să fugă d. Ion 
Sava, de experință, i-o dă diu 
plin „pepiniera”  alcătuiță fără 
un sâmbure de seriozitate profe- 
sională, 

Şi ca să documentăm. cele spu- 
se mai Sus, vom schița punctele 
de vedere ale d-lui on Sava, 
completate re marginaliile noa- 
stre, care vor dovedi o nelocaii- 


- zare a celor expuse de domnia -sa 


şi mesocotrea realităţii învăţă- 
mântului nostru antistic, Deci, la 
noi problema Sar prezenta wa- 
labil iucrază desacaio de unde 
vine însalubritatea teatrului ro- 
măânese : Conservatorul. 

Spune d. Sava în articolul 
d-sale: „Un teatru universitar 
şi-ar propune deci să  întreţie 
„Depiniere” de autori dramatici, 
de regisori, de actori, de arhi- 
tceţi, de electricieni, 7ecuziteri, 
crescând specialiști în ale teatru- 
lui din toate disciplinele “niver 
viare sus entmerate” — și pe 
care le dăm noi: Litere, Fitoso- 
fie, Dreot, Matematică,  Pizico- 
Chimie, Arhitectură, Medici: i, 

Luând pe rând specialități; 
von descoperi 
lor. 










le 
„d 
vulnerabilitatea 


Astfel axatoamul dramatic, ca ori- 
ce poet, nu se face, ci se maște! 
Din disciplinele universitare poa- 
te ieşi un scriitor de literatură. 
dramatică, dar nu de teatru. Ca 
“d scrii teatru — sau mai precis: 
text pentru spectacol (și acesta o 
stie prea bine d, Sava !) nu tre- 
buie să fi făcut litere, filosofie, 
drepi, e!c. ci să fi trăit în teatru, 
sd :e cunfunzi Cu scena şi cu o 
anumită arhitectonică a scrisutui 
scenic. Trebuie să se scrie pentru 
teair:., dacă vreţi să dăm um cu- 
tunt potrivit: spaţial. De autorul 
dramatic care nu se Tăspândește 
în ccle trei dimensiuni, teatrul 
se »u lipsi curând. Scriitorul de 
leratură dramatică făcut în 
„peninieă” nu va da decât v 
prodiietie de „seră”, la domiciliu, 
Cu care suntem  obicinuiți de 
abroape douăzecişicinci de ani în 
teatrul românesc. „Livrescul” a 
fost! 

Autorul "dramatic, la mi, sa 
văzu: de unde a ieșit, așa, focar 
prin doi spori: Victor Ion Popa 
și G. Ciprian — născuți de culisă! 
— dacă ne oprim la cei cari 
trăiesc. (Oare atât de UȘOr se 
vită „facultatea” Imi George Mi- 
hail Zamfirescu ?). 

Din realitățile scenei se  hră- 
neşte și regisorul. Sub hainele de 
agrement ale studentului în H- 
tere sau filosofie sat... ete, se su- 
focă de estetism. Și estetica dra- 
matică se frânge când încearcă 
să lreacă rampa. Un student la 
estetică poate ji prea bine un 
critic de literatură dramatică și 
nu de spectacol, şi cu atât mai 
puțin un regisor, căruia mai pre- 
sus i se cere să cunoască mește- 
șugul scenei. Ori, o meserie nu 
se învaţă decât ciocănind zi de zi 





materialul dat; şi mumai după 
învățarea tehnicei scemei, să știi 
so utilizezi și să-i mânueşti ma- 
şina, — vine punctul creativ: 
poezia punerei în scenă a piesei 
dată. 

Im Cursul celor patru ani de 
studenţie, diveaismentul regisoral 
— morginaliu la altă disciplină! 
— nu va fi decât o , experiență 
care duce la ameţirea obiectului 
principal și la alcătuirea unui lot 
de diletanți în arta dramatică. 

Cât privește „crescătorin” de 
Tregisori dela Roma, ea nu este 
decât secţia de regie din Acade- 
raia de artă dramatică şi cei doi 
regisori pe cari ni-i numeşte d. 
Sava ca jiind produși ai teatru- 
lui universitar : Enrico Fulchig- 
roni şi Alessandro Brissoni 
sunt în realitate diplomați ai 
secţiei de regie din suszisa Aca= 
denie. Ei uu fost utilizați după 
absolvire în Teatrul Academiei 
sub directoratul lui Corrado Pa- 
oclini și mai târziu în organizu- 
țiile G. U. F-ului. In această 
secție de regie, unde tânărul as- 
pirani urmează și cursuri de sce- 
ncgrăfie, trucaj, costume, miza- 
gii muzicale, luminoase, practica 
se face în lecţiile zilnice și în 
spectacolele date de către colegiu 
lor dela secția de dramă-comedie. 
Și prima afrimare oficială se 
face pe scena Teatrului Acade- 
miei de Artă dramatică ai cărui 
actori sunt la rândul lor diplo: 
mați ai Academiei. Am avut de 
altfel prilejul să-i aplaudăm în 
iarna anului 1940 pe scena Teu- 
1rului Regina Maria. 


Actorul diletant preconizat și 
de Nicolai Ewvreinofj este o pa- 
coste pentru teatru. A face tea- 
1ru din dragoste pentru teatru, 
vlace ia școlile primare, secun- 
dare, facultăți, și numai câtva 
timp. Intârzierile la repetiţii, re- 
calcitranţii, atotștiutorii, sunt 0- 
obișnuinţe şi obicinuiți ai teatru- 
lui de plăcere. Actoriatul diletan- 
tului se va produce în frânturi și 
atunci când îi va place! Chiar 
dacă îl împinge vocația ! Și ta- 
ientul venit dela Dumnezeu nu 
este de ajuns — după cum recu- 
moaşte şi d. Ion Sava. Actoriatul 
«ste prin esența lui profesie (să 
zu fim înțeleși greşit!) — cerând 
în prealabil o educare a prezen- 
ei în scenă, o perfecţionare « 


dicţiunei, a frazării, o tehnică a 
picturii cuvintelor. (Deci d. Io 
Sava credem că va recunoaște 
valabilitatea celor două „ziceri”: 
„Mă duc să aud teatru" și „Mă 
duc să văd un spectacol”, Căci 
se poate spectacol mai penibil în 
sală când publicul spune: :„Mo- 
bilează frumos scena, dar cum 
deschide gura e cismar(ăreasă...!) 
în teatru 12%), 
[] 

Punctul nostru de vedere pen- 
tru o rezolvare fericită a problu- 
mei care se discută de către ofi- 
cinliate l-am schițat din primele 
rânduri :“mu se poate vorbi des- 
pre un pteutru universitar”, până 
ce Academiu de Artă Dramatică 
uu va fi ceiace trebuie să jie: 
„pepinieră” de actori, Tegisori, 
scenograţi, electricieni, recuziteri. 
Aceasta printr'o amplificare a pro- 
oramei învățământului artistic — 
teatrul și arte frumoase, O Aca- 
demie de Artă Dramatică cu un 
local propriu, cu un lteatru al ei 
— un teatru studenţesc ! — care 
ar utiliza și elementele care fac 
ptrenă” lu Teatrul Naţional şi 
aiurea. O Academie Regală de 
Artă Dramatică cu toate secțiile 
vemdinte de teatru și în secţiile 
de scenograţie, costume să fie uti- 
iizuți studenţii dela Academia de 
Arte Frumoase din secția decora- 
tivă, Eleciricienii formaţi în ca- 
drele liceelor industriale şi cu 
practică pe scenele oficiale, Poate 
cu alt prilej, vom. discuta mai pe 
larg. 

„Atunci, în fața unui examen 
serios, în fața unei  „pepiniere” 
de profesioniști în ale teatrului, 
aspiranții mar mai veni din cele 
şapte vânturi (în lipsă de altă ca- 
rieră) — și cei cari ar rămâne, 
desigur, mar apare după un nu- 
măr de ani de studiu... „elemente 
decapitate'“ ! 

Dece să îmbrăţișăm, domnule 
Sava, un moment artistic care ne 
depășește, care ne găseşte nepre- 
gătiți : spectucologia cu al ei tea- 
tru umiversitur ? Să facem expe- 
riențe ? Ne-am întoarce de unde 
um plecat! Nici d-voastră nu 0 
doriți! 

„Să începem în învățământul 
nostru amtistic, cu abecedarul tea- 
trului ! 


N. ALEXANDRESCU-TOSCANI 





Pe margini de program 


w FILARMONICA: 
M. FOTINO SI GEORGE 
GEORGESCU 


Să scrii muzică descriptivă 
fără să fii convenţional şi totuşi 
să scrii cu um secol înainte de 
Debussy, fără îndoială că trebue 
să te cheme Beethoven, Chiar 
dacă e „mohr ausdruck as 
malerei”, impresia dă sugestii, 
deci, întrun înţeles mai larg, e 
un fel de a fi „descriptiv”. 

Dacă „scena la isvor” din Sim- 
fonia Pastorală utilizează oboiul 
şi cornul, dacă freamătă de atâ- 
tea triluri, totuși nu amintește 
în nod obligatoriu de atmosfera 
de Scarlatti și de pastoralele atât 
de căutate prin 1700. 


Fusese, pe acea vreme, o modă 
a artei pastorale care pătrunsese 
şi în muzică. Firește, mai ales 
în Italia. Dar uneoni chiar Bach 
şi Hândel, apoi Mozart, sunt 
tentaţi de aerul proaspăt al ace- 
stei maniere. Căci a fost o „ma- 
nieră”, cu tomne consacrate, ar- 
monii de rigoare și sonorităț,. ti- 
pice. De aici, ceeace sugera acest 
îel de muzică era convențional şi 
construit : gazon tuns și păstoni- 
ţe de lemn proaspăt pictate. 

In „Pastorala” sunt însă alte 
jucruri, cele care sugeră abmos- 
fera, mai autentică — o natură 
mai vie, mai puţin pieptănată şi 
lustruită. 

Concertul în Mi bemol (Nr. 
22) de Mozart n'are tendinţe pa- 
storale, dar are un parfum de ti- 
nereţe — ca un miros de iarbă 
nouă, proaspăt răsărită. Și-a că- 
pătat puritatea, dar şi atâtea de- 
licate întrebări ale tinereții, prin 
interpretarea luminoasă a d-rei 
Fotino. 

Oare pentru o muzică nouă, 
cu irizări necunoscute, e nevoe 
de mijloace nouă. de insbru- 


mente heteroclite şi barbare? 
Nu — decât în ocazii excepţio- 
nale, unde se cer în mod deose- 
bit sonorități  speaiale, chiar 
convenționale. Ravei o dovede- 
şte în „Valsul” lui. Nici o crati- 
ță, nici um instrument cu formă 
de animal curios. Și dacă există 
o apoteoză a dansului. aceasta 
este. 

„Valsul”, spumos ca șampania 
în care se joacă luminile cande- 
iabreior, spumos ca danteleie în 
vârtejul dansului... 


- Xp ră 


RECITALUL SILVIA ȘERBESCU 


a dat exemple tipice de execuţii 
pur temperamentale. (Nu atât 
romantice, nu atât gândite, adi- 
că, ci mai curând  impulsive), 
Deaceea Appasionata, deşi na 
avut austeritatea de linie clasi- 
că ce i se dă deseori, şi nici efu- 
ziunile lirice care i se atribue în 
alte ocazii, a căpătat un impuls 
interior destul de dramatic, chiar 
captivant. (Am auzit însă altă- 
dată, la Cluj, din mâinile d-nei 
Șe:bănescu, o Appasionata mai 
legată, mai autentic beethoven:a- 
nă). 

Deşi cu o impulsivitate și o 
virtuozitate cu totul „lisztiene”, 
tragicul din Sonata de Liszt — 
Sonata lui Faust, cum îi spune 
Cortot, — a fost mai puţin preg- 
nant, sguduitor, decât în acelaş 
recital aela Cluj. Totuşi, elmi- 
nând comparația, o sugestie di- 
rectă şi puternică. 


Be 
i 


Aceeaș expansivitate care a 
dat o Baladă de Chopin nu toc- 
mai autentică (prin energia exe- 
cuţiei) şi un Debussy cam con- 
turat cu creionul negru (în locul 
viziunilor fugare, a înțelesurilor 
fiuide şi pline de delicioase in- 
certitudini), a reușit în Albeniz 
mai bine decât pretutindeni. Pa- 
siune fierbinte,  scăpărări de 
soare torid, mlădieri orientale în 
umbra ritmurilor... 


DORIN SPERANȚIA 


e eee Sr 


Aprilie 


942 








UNIVERSUL LITERAR 


NOTE GERMANE Note italiene 


CE E POEZIA 


sau întrebat, de vând veacurile, 
tot felul de minţi. Minţile pentru 
aceasta sunt făcute, — să întrebe 
şi să formuleze răspunsuri, Ini- 
miie însă, mai sărace cu duhul, 
dar mai fericit întocmite în felul 
lor, deci şi mai fericite, se mu:- 
țumesc cu bucuria pe care le-o 
dăruie, întotdeauna, poezia s.m- 
ţită ca poezie. 

Dela un Schnadahiipfi 
cesta : 


ca a- 


Ja, Deandl, die Liab' 
1s a' g'spassigă Kuuj: 
Das Herzl verschenkt ma. 
*n Kopf gibt ma drauf” 
şi până la 
„Nur einen Sommer gânnt, îhr 
[Gemaltigen! 


Und einen Herbst zu reifem 
[Gesange mir 


Duss williger mein Herz, vom 
[siissen 

Spiele gesăttiget, dann mir 
[sterbe” 


e, se'nțelege, o distanță, deşi nu 
cu mult mai mare decât depărta- 
rea dela Boileau la abatele Bre- 
mond sau Paul Valery. 

Dacă însă niciodată mintea nu 
va pultiea destăinui, (fără rost, 
căile iraționale ale rugăciunii 
sau cântecului numit, poezie, un 
fapt rămâne de sine înţeles: Poe- 
zie fără poet nu a fost şi nu va 
putea fi. 

Şi acest lucru îl au în vedere, 
cu sau fără voia lor, mai toţi cri- 
ticii. E, de altfel, firească ocoli- 
rea unei „probleme” care refuză 
a fi problemă pentru imtelectul 
atoate schematizator. 

Chiar dacă rămâne anonim, ca 
în cazul Mioriţei, şi chiar dacă 
ajunge transpunere a propriei 
sale personalităţi, ca în cazul lui 
Goethe, sau Stefan George sau 
Rilke sau Binding, la începutul 
tuturor  poeme.or presupunem 
existența unui poet. 

Poetul e acela care... scrie zi 
de zi cu sângele său sau se dis- 
trează stihuind strofe duminicale. 


FRANZ GRILLPARZER 


(1191-1872), marele dramaturg 


austriac, nu a compus numai 
drame şi tragedii, ci a în- 
țeles să-şi rimeze, nepretenţios, 


dar cu duh, şi unele păreri. 
Una dintre ele atinge, în în- 

suşi miezul ei, chiar problema 

cuprinsă m cuplul poet: poezie. 


CONSILIUM MEDICUM 


se numesc versurile „Frau Poe- 
sie war krank..” pe cari le dăm 
în traducerea de mai jos: 


Văduvită de bărbat, 

căzu poezia la pat 

și-o paște-a primejdiei ghiară : 

Frumtea un jar, 

limba de var, 

pielea când geruri, când pară. 

De mâncărime și cârcei, 

tremură trupul şi nervii ei. 

Deși în floare și putere, 

părea că neagra moarte o cere. 

De pretutindeni doctorii pică 

să se salute, să contrazică 

hipocratic, homeopatic, 

alopatic, hidropatic. 

antipatic, 

istoric, tobă de carte, 

filosofie și arte, 

dogmatic, critic, 

clasic și britic... 

Receptele lungi s'au încurcat, 

bolnava mu e de vindecat ! 

Veni și um vraci mai dela ţară, 

o îa de mână, o scoate afară, 

îi pipăie pulsul, să afle cum bate 

ii cercetează limba și coapsa 
[şi toate 

şin cele din urmă râde bonom: 

„Știința aice nimic nu mai 
poate, — 

Doamna are nevoie de un om!“ 


OMUL 


e 'totul. Dominican, duminical 
sau fără de clară lege, asemeni 
baladistului  aegretelor bătrânei 
Heanulmiere, omul reclamat de 
Grillparzer «este cel ce vindecă 
poezia de urit şi de lumgoare; 
toți ceilalți nu sunt decât epigoni 
sau lăutari, mulţumiţi cu trium- 
furile de o clipă ale minusculu- 
lui Ochiu al Boului din legenda 
germană. 


POEZIA DUMINICALA 


sau, în sensul pe care-l voim 
sărbătorească are, totuși, repre: 
zentanți  geniali în lirica. ger: 
mumă. 

„Da neigt sich die Stunde und 
rihet mich an, mit klarem, me- 
tallenem Schlag...“. 

(Se 'melină iar ora şi-udânc 
[m'a atins 
cu dangăt metalic și clar. 
Imi tremură sufletul. Știu, 
lam cuprins 
al zilelor plastic hotar. 


Nimic nu a fost, pân'la văzu-mi, 
[deplin — 
şi orice 'mplinire-a tăcut. 
Privirile mele-s mature, le vin 
ca un mire oricâte au vrut 
Mărunt mici un lucru să-mi fie 


SR lazi nu-i, 


ci mi-i drag şi pe fond auriu 
îl prind şi 'nalţ, — dar sufletul cu! 
l-a stinge nu știu“) — 
aşa începe Cartea despre viaţa 
monahală pe care a scris-o, în 
1899, angelicul Rilke, 

Și aşa poemul prejață la cartea 
Der siebente Ring a lui Stefun 
George: 


FRANZ GRILLPARZER 
„Voi mă știați acu, tovarăși ai 


vremii mele, m'aţi măsurat şi 
criticat, — dar voi greșirăţi. Cât 
timp, duși de sgomot şi neînjrâ- 
mată foame de viață, fugeaţi, cu 
pas greoiu şi deget crud: Drept 
prinţ îmbătat de mirodenii maţi 
luat și care, legănat alene, îşi 
numără tactele cu sprintenă gra- 
ție sau cu demnitate rece, învă- 
luit în palidă şi nepământească 
sărbătoare. Nu aţi ghicit nimic 
din muncile aspre ale unei întregi 
tinereţi, nimic din chinurile prin 
furtună către culmea cea mai 
înaltă.” 


DACA, AM INCEPUT 


cu, fabula grillparzeriană şi în- 
cheem cu soiemnele stihuri ae 
conștientului de propriul său har 
George, a fost numai pentru a 
deplasa încăodată asupna poetu- 
lui atenția acelora câţi cred că 
opera nu trebuie considerată şi 
în raport cu autorul ei. Ori, acest 
autor este sau nu este poet, sau 
ş.: e poet numai uneori și câte- 
odată nu, etc, cu toate consecin- 
țeie imaginabile pentru versul pe 
care l-a rodit. 





GIORNALE DI BORDO 


Traducem, fără a mai comen- 
ta, câteva însemnări din „Jur- 
nclul” lui Ardengo Soffici. 

12 Februarie 

„Viaju şi trenul. — Nu-mi place 
să călătoresc în clasa a treia: 
prea sunt mulți lucrători, emi- 
granţi, ţărani și alte categorii de 
oameni murdari, proşti şi fără 
niciun fel de educație. 

Dar cânăd mă gândesc la călă- 
torii din clasa a doua; şi dintr'a 
întâia 1... 

Ei bine! Cumpăr un bilet de 
«lasa a treia. 

2 Martie 

Melancolie de a nu semăna cu 
nimeni, de a fi în desacord cu 
toți?! 

Orgoliu îmens de a te simţi 
singur, îngrozitor de singur; Con- 
strâns să proiectezi în îndepăr- 
tatul viitor tot sufletul tău înfo- 
metat de prietenie adevărată, de 
arzândă fraternitate ! 

17 Martie 

La Fiesole, la Bellosguardo, la 
Acetri am respirat parfumul tran- 
dafirilor. Așezat la umbra gine- 
strelor înflorite pe înălțimile 
munţilor, am privit  ciocârliile 
ridicându-se cântând în azurul 
înflăcărat de Iunie. Am băut la 
Carmignano vin negru şi vin 
auriu cu prietenii. Am citit pe 
Dante şi Platon într'o zie la re- 
vărsatul zorilor ; am dormit prin- 





tre trestiile Arnului aproape de P. S$. Nu se va repeta îndea- 

Camaioni. juns niciodată asta, prietene Pa. 
Am purtat dragostele mele prin pini. 

orașe și prin câmpii. M'am bucu- 

rat sub toate cerurile. 


23 Iulie 
i A îi dvi Simt mai mult ca totdeauna, că 
Pie binecuvântată viața. devin din ce în ce mai străin de 

La Paris, întro cameră întu- iara societăţii din jur, cu cât 
necoasă de pe Bulevardul Saint- dragostea mea de viaţă se face 
„ mai adâncă. 

De unde, imposibilitatea cres- 
cândă pentru mâne de a partici- 
pa la sentimentele și părerile co- 
mumne, o fatalitate de a-mi apar- 
ține, de a tăceă, de a mă retrage 
în mime însumi, de a mu conta 
decât pe resursele inimii mele... 

16 Septembrie 

Râsul e veșnic în gura oame- 
; nilor deştepţi; în a imbecililor 
numai cuvinte foarte serioase. 

4 Octombrie 

Eroul antic era acela care în- 
frunta moartea ; eroul modern + 
+ acela care acceptă viața. 

10 Octombrie 
Publicul e o bestie pe care ge- 
: miul o înfurie şi pe care criticii 
și alți indivizi mediocri se silesc 
apoi sto îmblânzească. 
23 Octombrie 

Sunt diferite feluri de a privi 
lumea. Oamenii de ştiinţă o văd 
prin formule, filosofii prin con- 








ARDENGO SOFFICI 


Michel, am suferit de frig şi de 
foame. Am stat o noapte ploioa- 
să pe o bancă de pe Quai Vol- 


tuire cepte, artiştii prin imagini Im:- 
O femee străină mi-a sfâşiat becilii nu o văd. Ă 
înima ; alte femei au călcat-o în 2 Noembiie 
Dacă vă moare cel mai bun 


picioare cu dispreț. 
Un prieten, doi prieteni, trei prieten şi aveți să-i daţi câteva 
prieteni m'au făcut să sufăr sute de lei, se va întâmpla de 
Mam gândit la moarte ca la Puţine ori ca auzind de moarteu 
singura salvare, în pădurea Saint- lui, să nu vă gândiţi măcar n 
Germain, la Bavilea pe podul de jragment de secundă, cu satit- 
peste Rin, pe malul mării la Ge. facție, că ați scăpat de datorie. 
nova. ; și de mai multe ori în casa 8 Noembrie 
asta bătrână de ţară. Am fost Sgândăriți un cumsecade bur- 
nefericit sub toate cerurile. ghez şi s'ar putea să descoperiți 
Fie binecuvântată viaţa. un artist, e 
13 Iunie Sgândăriți un artist medioeri: 
Familia (în general). — Oameni şi nu veţi descoperi nimic, nic! 
cumsecade, care-ţi fac patul, îți măcar un burghez. 
trimit felicitări de Paşti și de 31 Decembrie 
Anul Tou, se neliniştesc dacă ţi-a  prora se îndreaptă spre limnpe- 
ieşit un buboiu; dar care se de- zimea dimineţii, motorul imain- 
sinteresează de sufletul tău, de tează cu forţă înspre mătasea ui- 
spiritul tău şi de inima ta; de pers colorată a orizontului, inspre 
idealul tău, de lucrările tale, de adevărul nebun al viitorului. 
luptele tale — de tot ceeace for- inspre imbecilitate sau măre- 
mează adevărata ta viaţă — și ţie, ce importă? Să navigăn. 
râvnesc, în secret, să te vadă om 









Căârţil 
ârțile 
Mă risipesc în ele ca 'n oglinzi 

In fiecare seară, turburat 


Și iarăș, iarăș, focuri mari Saprind 
In inima ce încă ma uitat. 


Simt ochii lor, privindu-mă tăcut 
Și, parcă, glasul tău mă chiamă iar 
Târziu, în noaptea fără de sfârșit 
Ca 'ntr'o pădure-un corn de pădurar. 


Tar când adorm, cu luna legănând 
Făptura ta suavă la fereşti, 

Ele-mi întind aceleași albe mâini 

Să cred mereu că visul mi-l primeşti. 


GEORGE VALDA 


Istorie 


Noi ne-am născut din aspră vijelie, 

Şi secole de-a-rândul trăit-am în furtuni 
Trecând peste prăpăstii de durere ; 

Dar ne-a fost dat să fim o veșnicie 

De Neam ftăuritori de mari minuni, 

De jertfă, de credinţă şi putere. 


Nimic n'a stat în calea vieţii noastre 

Să ne oprească sborul către cer 

Şi să ne plece frunţile 'n pământ ; 

Căci din vremelnicia căderii — mai albastre 
Zări de lumină înălțam — străjer 

Al drepturilor sfinte legate 'n jurământ. 


De-avea stăpâni nedrepţi sfărmam blestemul — 
Şi mâimele robite ?n plug 

Cu sânge împărțeau dreptate — 

Când ne venea din ceruri semnul 

Să dăm în îoc ciocoi şi jug, 

Și singuri să clădim a Neamului cetate... 


Azi timpul îl oprim cu piepturile deschise, 
Şi sufletul scăldat în har Dumnezeesc 
Inalţă în lumină tot visul lui de jar 

Cules din biruința dreptăţii ncînvinse, — 
Să făurească Țării destin împărătesc 
Imvestmântat în soare de veac fără hotar ! 


GEORGE IONAȘCU 


Bolnavă 


TRAIAN CHELARIU 





“ORIN IONESCU 


Autoportret 


cu stare filistin şi renegat. 


SORACTES 





Tinerimea artistică. Th. Pallady 


Aşi fi voiţ să vorbesc în cronica trecută 
intâi de TH. PALLADY, dacă aşi fi putut 
vizita expoziţia la timp şi avea reproduce- 


ne atragă... Locu lor îl văd într'o pinaco- 
tecă foarte nimerit. : 
Am admirat baso-reliefurile D-lui C. ME- 


Totodată mă întreb de am să mai văd vreo- 
dată un pprtret așa fermecător, aşa viu, şi 
bine conservat, ca pastelul după TH. DE 


rile dorite. Pentrucă sa vorbit de o influen- PREA, cât şi pe cele ale elevei D-sale D-na BANVILLE executat de RENOIR, acum v 
ţă MATISSE asupra lui PALLADY, mi s'a Georgescu. Vom numai şi figura lui HO- jumăţate de secol, 


părut savuroasă confruntarea a două dese- 


CLUNG, bustul reprodus în catalog al D-lui 


Cât despre prejudecăţi, ce țipete, ce ocări 


nuri de ale lor. Dar dacă am scri noi odată VASILIU-FALTI, capu plin de interes al nu stârneau odinioară nudurile, vestiteie nu- 


un articol despre contrariul: înrâurirea lui 
PALLADY asupra bunului său prieten MA- 
"TISSE (avem importante argumente pro) iată 
ce îşi va avea credem piperul său. Inainte 
de a vorbi despre PALLADY, o ultimă în- 
cursiune la DINERIMEA ne va permite să 
analizăm lucrările rămase. 

O excepție pentru TRAIAN BILTIU- 
DANCUȘŞ, mă reintorc la el. Cu câţ îi pri- 
vesc compoziţia cu atât mă indrăgostesc de 
ca. Am spus că ţablouj e numai bine com- 
pus, m'am înşelat — el este şi frumos pic- 
tat — desigur cu totul în altă tehnică de- 
cât cea curentă, cea la modă în București... 
El o are pe a lui BREUGHEL, unii o cred 
învechită (săracii!!) dar nu ştiu că școala 
modernă franceză la adus pe tapet, tocmai 
pentru afinităţile lui cu noi „cei de azi”. 
Premiul de compoziție nu s'a dat lui TRAIAN 
BILȚIU, cu toate că e singurul tablou 
compus din toată TINERIMEA, E natural, în 
ziua când meritul plastic va fi sincer pro- 
movat, arta s'a dus pe copcă. Artistul ne- 
dreptățit e un titiu de nobleţă — a exis- 
tat şi va exista veșnic — să i se ia această 
prerogativă e ca şi cum i s'ar fura talentul. 
Am aflat însă că Tabloul a fost cumpărat 
de un craiovean. Craiovenii au reputaţie că 
știu să-şi plaseze banii ! 

In afară de lucrările lui O. HAN de a 
cărui ţinută și forţă, nu mai e nevoe să 
vorbim fiind îndeajuns de cundpcut, ne-au 
reținut în sala de sculptură, cele trei ca- 
pete ale lui VLASIU. Ce păcat de lumina 
infernală a acestei săli, o singură lucrare nu 
e pusă în valoare! Cu atât mai mare me- 
rit îl! au aceste dure şi superbe capete să 





MATISSE 


Portret 


iui RADU ROSETTI sculptat de CONST. 
BARASCHI. Intr'o excelentă lumină în sala 
din mijloc, căpuşorul de bronz a] doamnei 
VETURIA ROIU e q lucrare remarcabilă. 
Doamna a fost elevă MILITZEI PETRAŞCU, 
a lucrat şin miraculoasa Atena, patrie și 
leagăn al sculpturii, să nu uităm! 

Pentru noua sa achizţie, felicităm pe d. AZ- 
NAVORIAN Suntem fericiţi că împărtă- 
şeşte predilecţia noastră pentru natura moar- 
tă a VAVYLINEI. 

La secţia desen, ne oprim la copacii creio- 
rați de ADINA-PAULA MOSCU-MELINTE. 
Deosebim perfect grafica domniei-sale, de a- 
ceea numai aparent asemănătoare, a frate- 
lui. O mai fină alegere, o compunere mai so- 
bră, mai consecventă, o caracterizează. D-na 
PAULA MOSCU e în continuu progres. 

La gravură, suntem atrași de profilu] a- 
parținând dibacei MARIANA Pătraşcu, îşi 
cundaşte meșteșugul ! Tot astfel şi gravura 
în lemn prea frumoasele negruri a domnu- 
ui MICOŞ cât şi cea în apă tare. Desenul 
propriu zis, i l-am dori mai aprofundat, îl 
cunoaștem ca meșteşugar încercat, nu ne 
poate da decât lucrări de valoare cât pri- 
veşte tehnica grafică... rămâne numai să-şi 
desăvârșească desenul, studiul valorilor, pen- 
tru a fi unul dintre cei mai serioși artişti 
grafici ai noștri. 

lar acum trecem la bogata expoziţie a 
maestrului PALLADY. 

Prejudecăţile pe care le avem, m'au înve- 
selit totdeauna, pentrucă am constataț nu o- 
dată, cum toate sau spulberat atunci când 
o personalitate şi-a impus vadința... 

De pildă, guașa, acuarela, pastelul, sunt 
treptele pe cari — după cinstiții cunoscători 
— cobori pe scara de serviciu... 

Intr'o expoziție colectivă uleiui e pus la 
față, iar susnumitele materiale ja dos. De 
aceea amatorul, pastel nu cumpără — dar 
cumpără ulei — a cărui alcătuire coloristică 
o ignoră şi care după un timp, câțe odată 
foarte curând, îi pregătește o surpriză ne- 
plăcută... 

Vine însă TH. PALLADY și-ani transformă, 
cele trei săli ale Ateneului într'o magnifică 
şi vastă desfășurare de guașe, când mai com- 
pacte, când mai diluate, ajungând în nudul 
din ultima sală (în fund, dreapta) să fie un 
simplu froțtis acuarelar. Nimeni nu se mai 
împotriveşte ! Toţi aprobă, uluiţi. 

Numai un perfect cunoscător al mațeria- 
lului îşi poate permite asemenea acrobații cu 
uleiul, acest odios, infam vehicul, pe care 
prea puţini astăzi, ajung a-] stăpâni. Aşi 
putea să arăt îndată, influența covârșitoare 
a culorei de apă asupra înţregei picturi mo- 
derne — dar n'am spaţiul necesar — mă 
mulţumesc să constat şi să-mi râd de acei ce 


socotesc uleiu] superior acuarela inferioară... TH. PALLADY 


duri ale lui TH. PALLADY ! Ce luptă aveam 
cu amatorii acum 10-15 ani! Vrăjitorul 
i-a îmblânzit astăzi pe toţi şi nu e cuconiță 
sau damn din înalta societate să nu do- 
rească măcar „unul” din acele neasemuițe 
chipuri pe care pictorul le așază, le com- 
bină, în atâtea poze diferite. Accentuarea 
caracterului” nu mai supără pe nimeni. O îe- 
mee cât „de mrâtă” (urât în sens profan, 
nu plastic) sub peneluj lui PALLADY, e as- 
tăzi găsită delicioasă. 

E cea mai frumoasă victorie a marelui meş- 
ter. Cine are snobii în mână — are țot — şi 
îi joacă după nevoe. 


Să judec sau să critic opera lui PALLADY, 
nu-mi stă în putere. Imi dau seama că se 
reînoiește, se precizează într'o tehnică voit 
fără vibrații, fără materie, spre o mai mare 
luminozitate, o mai mare simplitate. O doam- 
nă franceză îmi desăinuia cu entuziasm 
„jaime sa neţtete“, 

Da „cred că are o claritate jatină. 

Dorinţa de a se degaja, de a intra în ma- 
rele anonimat al plasticului de sine stătător, 
i-o respect — fără a o crede cu putinţă — 
cât îl priveşte pe d-sa TH. PALLADY. E un 
boer prea mândru și prea susceptibil, pen- 
tru a se umili astfel. Ghiara dumisale de 
mizantrop mie mai drag s'o văd pe pânze 
şi — pentru înțelegerea noastră modestă — 
o prefer! 





LUCIA DEM. BĂLACESCU 





Erau flori roșii, galbene și ape 

Lângă mâinile, lângă sufletul ei ; 
Toate păcatele erau aproape — 

Toate negurile tulburau munţii febrei. 


Aduceţi Liniştea tumurilor, înaltelor — 
Cine stă între porți ca o moarte ? 

Visul daţi-l toamnelor, altelor, 

Dar lăsaţi-i himera aceia și -o carte. 


DIMITRIE STELARU 


La geamul 
unui pension 


O catenincă plânge trist, depante, 
Oraşul plin de-amurg cu dor se'mibată. 
Cu capul aplecat frumos pe-o 'carte, 
Lea geamul unui pensiom visa o fată. 


Pe pleoapele ce s'au închis (uşor, 
Baletul unui gând tristeți aşterne... 
In inimă, făclia cărui dor 
Lumina amintirilor o kerne? 


A fost ceva, dar „astăzi ce mai este? 
Un vers frumos, o frunte de poet... 
Alături, felinarul spune o poveste 
Cu-un: bal, eu o iubire, cu-un: regret... 


Se'nseninează fruntea 'ngândurată, 

Și fuge somnul ca um porumbei... 
La geamul unii pension ofta o iată — 
Dar câte fete n'au făcut la fel? 


GEORGE PĂUN 


Elegie 


Freamătul frunzișului rărit 

Cerne-o tristeţe nouă, — fină: 
Părăsesc parcă ultima violină, 
Ultimul cer cu luceferi spuzit. 


Amar, firul visului amăgit 
Plimbă seva nestinsului suvenir ; 
Încă te mai am involt trandafir 
De apele iubirii 'ncercuit. 


Peste-ale singurătăţii izvoare 
Fluturi de veghe-adierile. 
ledera mi-aprinde serile, 

De vreme, împlinite cu răcoare. 


Creştetul focului estival, 

Umbra de ghiață a'naltei păduri, 
Cântecul aprigei guri, 

Topit, în trecut, ca-un metal, 
Numai cearcănul suferinții aproape 
De aceeaşi inimă fugară, 

Şi tot mai strâns o înconjoară 

Ca pe-un ostrov răsvrătiele ape... 


« OCTAV SARGEŢIU 








Teteriștii, adunaţi într'o baterie aparte, 
fac instrucție la cataramă. 'Te spetea, pe 
vremea aceea, cinci luni cu „la umăr 
arm”, „ia picior arm”, dar pe urmă şiiai 
că te odihnești pe contul miliției; înce- 
peau concediile cari se prelungeau din 
lună'n lună din motive de econoinie buge- 
tară. 

Decembrie. După ploile şi noroinl din 
luna trecută începuse gerul. Băeţii veneau 
la regiment încotoșmănaţi cu toate flane- 
tele bărbătești şi de damă pe cari le gă- 
seau prin casă și dârdâuiau ca javrele. 

Era un ger de te'nebunea, 

Intr'o zi, Dănăţoiu îl trage la o parte 
pe Jonescu: 

-— Mă tată, e o chestie... 

— Ce chestie? 

— Vreau să tentreb şi pe tine. 

-— Intreabă-mă, ostaş. 

— Vite ce e, mă: căpitanu zice că, dacă 
vreau, să trec furier la baterie. Ce zici? 

— Ştiu eu? Ce să zic? 

— Să mă bag sau nu? 

— Adică de ce nu? 

— Mi-e frică să nu pună mâna pe mine 
și să nu-mi mai dea drumu până la Paș- 
tele cailor. Drept e că scap de instrucţie. 

—- De, nene, ce să te sfătuiesc? Dacă 
rămâi, degeri dracului împreună cu noi 
toţi. Așa cel puțin scapă unul. Stai la căl- 
dură toată iarna și la vară, când încep 
concediile, vezi tu. Aranjezi atunci. 

Invins de ger, Dinăţoiu a primit. Nu 
mai venea la instrucţie decât dimineata. 
la apel. TFoată ziua stătea în cancelarie, 
la căldură, şi făcea tabele, toate cu ine- 
vitabila rubrică finală „obs.“, adică obser- 
vaţii, în care nu se scrie niciodată nimic. 

Primăvara, prin Martie, au început con- 
cadiile, Dănăţoiu continua să facă tabele 
în cazarma pustie. 

— Dom'le căpitan, zice, nu sar putea 
să-mi daţi și mie concediu? 

— Ba da, cum să nu. Faci întâi grati- 
cele și tabelele de cari am vorbit, vii cu 
ele, mi le pui pe masă şi zici: „Dom'le 
căpitan, am adus graficele şi plec în con- 
cediu“. Eu atunci iți răspund: „Să fii să- 
nătos Dănăţoiule și să vii in Noembrie 
să-ți iei livretul“. 

Aprilie. 

-—— Dom'le căpitan, am făcut graficele 
şi tabelele. 

-— Bravo! Frumoase. 

— Acum poate'mi daţi şi mie concediu. 

— Tu eşti copil, Dănăţoiule. Zău eşti 
copil. Acum vrei tu să pleci? N'ai văzut 
că vine la sfârşitul lunii să inspecteze ar- 
mamentul? 

Vrei tu să mă lași toomai acum? Se 
poate ? 

— Ziceam și eu... Ailalţi... 

— Cine spune că n'ai dreptate? Ai, dra- 
gă, ai. Cum să n'ai. Trebuie să ieşim însă 
bine cu inspecția. In ceilalți, drept să-ți 
spun, n'am încredere. Eu, știi, numai în 
tine am. Așa că vezi tu cum văruiesc ăia 
remiza, vezi cum vopsesc tunurile și a 
doua zi după inspecție vii la mine şi spui 
doar atât: „Dom'le căpitan, a trecut in- 
specția și plec în concediu“. Eu atunci îţi 
răspund: „Să fii sănătos Dănăţoiule și să 
vii: în Noembrie să-ţi iei livretul“. 

Mai, 

— Ce-a zis domnu general de remiza 
noastră? ; 

— Bine, Dănăţoiule. A fost cea mai fru- 
moasă. Cum ţi-a venit, mă băiatule, ideea 
să pui steguleţele alea la gura tunurilor? 
Straşnic. L-am făcut praf. 

— Acum, poate-mi daţi și mie un con- 
cediu. 

-— Bine, mă, Dănăţoiule, tu, zău, cum 
ţi-am mai spus, tu ești copil. Mare cât un 
munte dar judeci ca un sugari. Iartă-mă 
că-ți spun, dar așa e. 

— Credeam că acum... 








— Păi acum când s'a 'nbolnăvit ma- 
joru ? 

— E domnu subofițer. 

— Păi pe ăla să mă bazez eu? Spune şi 
tu? A ieșit d'o lună din școală. Uite, ca să 
nu zici că te duc cu vorba. Eu un cuvânt 
am. Când s'o întoarce Badea din spital, vii 
la mine și-mi spui doar atât: „Dom'le că- 
p-tan, s'a 'ntors domnu major și plec eu“. 
Eu atât îţi răspund: „Să fii sănătos Dă- 
nățoiule și să vii în Noembrie, la livret“. 

Iunie. 

— Dănăţoiule, tu te pricepi la matema- 
tici? 

— Da, dom'le căpitan, am făcut realu. 

— Bravo! Dar latină ştii? 

— Mai puţin, cam făcut realu. 

— Dar așa, ca de clasa treia, tot trebue 
ji, 

— Sigur. 

— Atunci, uite ce te-ași ruga. Băiatu 
meu ăl mare nu prea merge bine la ma- 
tematici și la latină. Nu că n'ar învăţa el, 
da” persecută belferu-ăla. 

—- Știu. Așa sunt profesorii. Persecută 
pe copii. 


să 








— Aşa e? Vezi? El învaţă, săracu, dar 
mare cine să-i ajute. Dac'ai vrea tu să 
faci cu el puţin, la matematici mai ales... 

Cum să nu vrea bietu Dănăţoiu? Putea 
să nu vrea cl să facă din nou matematica 
şi latina d'a treia? 

Iulie. 

— Dom'le căpitan, acum, c'a trecut și 
Bonbonel, cred c'o să-mi daţi şi mie dru- 
mu? 

— La asta mă gândeam și eu. Să treacă 
inspecția brigadierului şi-ai șters-o... „La 
toamnă, la livret“. 

-— Ce mai vrea şi generalu? 

— Vrea să vă vadă pe toţi, la instruc- 
ţie. Să cauţi tu pe băeţi și să le spui să 
fie aici Joi că vine generalu. Ai bicicletă? 

— Nam. 

— Caută una și du-te pe la toţi de-i a- 
nunţă. 

Cimei zile și cînci nopţi, Dănăţoiu n'a 
descălecat de pe bicicletă. Optzeci de te- 
teriști, cari locuiau pe optzeci de străzi 
deosebite. 

August. 

A doua zi după inspecţie. 

Dimineaţa. 

— Dom'le căpitan, dați-mi și mie con- 
cediu că 'nebunesc. 

— Ce ești copil? De ce să 'nebuneşti? 
Iţi face cineva ceva? 

— Nu, dar... 

— Atunci? Tu nu vezi ce de avem de 
lucru? Trebuie să 'ncepem să văruim 
dormitoarele. Eu n'am încredere decât în 
tine. Cum se termină și afacerea asta, vii 
la mine și spui doar atât: „Dom'le căpi- 
tane, eu plec în concediu“. 


“UNIVERSUL LITERAR 








25 Aprilie  :942 


“Romanele lui Baring 


Romanele lui Maurice Baring degajă un 
farmec deosebit, cu totul greu de analizat 
şi cu atât mai greu de lămurit din ce a- 
nume e împlinit. Edmond Jalour spunea 
că pentru a reda ceva din lucrările de a- 
cest fel, ar fi nevoe de un comentariu mu- 
zical. Iată un cuvânt just. Criticul îşi dă 
seama demndată că vorbele sunt totodată 
prea sărace şi cu totul mepotrivite să ex- 
prime acel amestec de poezie, de melan- 
colie, de milă umană şi de suavă aspira- 
ție către o viață mai senină, care închi- 
pueşte împrejurul operelor lui Baring o 
atmosferă delicată şi tainică. 

Nu se cunosc multe lucrări în care arta 
să fie mai perfect invizibilă, în care să nu 
se desluşească nici cea mai ușoară urmă 
de lucru ori de străduinţă, în care să se 
facă mai puţin apel la formule, procedee 
sau ate „trucuri“ literare, pe care mulți 
dintre marii scriitori nu sau sfiit adesea 
să le întrebuințeze. Căci, în realitate, 
Maurice Baring nu e nici abil, nici inge- 
nios şi în romanele sale nu se întâlnesc 
„situații“ (cuvântul simgur îscă ideea de 
travaliu, de compoziţie) ci numai viaţă şi 
personagii atât de asemenea nouă, încât 
văzându-le fremătând, nu ne întrebăm 
nicicând dacă acţiunile lor sunt cu putin- 
ță şi adevărate. Nu se pot imdica romare 
mai puţim romaneşti, cărţi mai puţin Li- 
vrești. Evenimentele nu cedează nici- 
decum arbitrarului: ele se desfășură cu lo- 
gica și totodată cu imcoherența vieţii. S'ar 
putea vorbi de niște oglinzi minunate, a- 
șezate în fața spectacolului naturii. 

Baring este nespus de minuţios. El pune 
în scenă um mare număr de personagii 
care se duc și vin, vorbesc și râd: şi despre 
aceste ființe el spune miă de amănunte — 
adesea fără însemnătate, — care le între- 
gesc viaţa, enumeră măruntele fapte care 
împlinesc trama existenței lor. Minunea 
este că fiecare fapt neînsemnat este de un 
adevăr perfect și că poate fi întâlnit în- 
totdeauna la locul său anume: rămâi ui- 
mit, fermecat, De notat că aceasta şi miî- 
mic altceva poate fi întâlnit în scrisul lui 
Maurice Baring, că nu utilizează nici în- 
trospecția, nici zugrăvirea de peisagii şi 
— mai ales, că nu-şi îngădue niciodată 
să-și dea părerea personală asupra eveni- 
mentelor în curs. 

Imchipuite în acest fel, romanele lui Ba- 
ring se desfășoară în chip majestuos, cu o 
încetineală puţin ceremonioasă, de-alun- 
gul acestor neînsemnate amănunte atât de 
perfect adevărate, ducând pe cititor cu 
sine aproape fără de voe. 

Printre marii romancieri, nu cunoaştem 
decât pe scandinavi, printre cari pe la- 
cobsen și Andersen, catre să fi ajuns să zu- 
grăvească, usemenea lui Baring — și să 
ne dea putinţa de a participa la durata 
concretă a unei fături, Oricât de desăvâr- 


i 
mareei 


N ; 
— Şi dumneavoastră răspundeți: „Să 
fii sănătos Dănăţoiule, să vii în Noembrie, 
Ja livret“. ., 
-- De unde ştii? 


id 
ă masă. 

i Ce-i cu voi, fraţilor? 

— Cum ce să fie? Am venit după li- 
vrete. 

— Păi acum? La Noembrie. 

— Ce naiba, mă, nici jurnal nu citeşti? 
Ne liberează pe ziua de azi. S'a modificat. 

— Auziţi, dom'le căpitan. Ne eliberează 
astăzi. 

— Ei, nu spune? Ia vezi la adjutantură 
dac'a venit ordinu. Mie'mi pare bine că 
vă dă drumu. 

— Acum scap și eu dom'le căpitan... 

— Da, Dănăţoiule, le faoi livretele la 
băeţi și pe urmă vii la mine şi-mi spui 
doar atât: „Dom'le căpitane, eu plec“. Şi 
eu îți răspund: „Să fii sănătos...“ 


DORIN ILIESCU 





i așa. Bată-te no- 


şită ar fi arta unui Balzac, Flaubert sau 
Stendhal, nici unul din ei nu ne-a făcut 
să asistăm la acel travaliu abia simţit şi 
tainic care e uremea. Ne îngăduesc să 
constatăm că personagiile lor evoluiază, 
dar numai din când în când me arată 
schimbările care au intervenit. Avem în- 
totdeauna impresia că în felul îm care s'a 
închipuit schimbarea, s'a petrecut ceva pe 
neaşteptate, când în realitate noi ne 
schimbăm cu o încetineală de necrezut şi 
în condițiuni cu totul complere. Marcel 
Proust a demontat mecanismul operaţiei, 
dar -— din inefericire — i-a lăsat you. piesele 
împrăștiate. Ceeace uimește şi trezeşte 
admiăraţia, la Baring, este faptul că ajun- 
ge prin mijloace foarte simple, să ne su- 
gereze efectele acestei mepătrunse durate, 
care ne face — pe încetul — să ajungem 
străini de ceeace eram altădată, lăsând to- 
tuși întreagă permamenţa fiinţei noastre 
întime. 

Anglo-Sazxonii şi Scandiruamii, nespus 
de sensibili la acest tainic processus, sunt 
popoare la care se poate întâlni acea me- 
lancolie — care nu este altceva decât sim- 
țământul constant al morţii ineluctabile, 
E aci un raport care ne pare cu totul lim- 
pede. Atunci când iți dai seama că fiecare 
minut care trece, te apropie de clipa din 
urmă, timpul capătă o valoare unică. Nu 
e aci un joc de inteligență sau produsul 
unei rejleziuni, ci un simțământ spontan 
pe catre englezii ca şi cea mai mare parte 
dintre nordici, îl poartă în ei — fără să-şi 
dea seama, ceeace dă literaturii lor acel 
canacter delicat şi melancolic, acea tristeţe 
niciodată lămurită pe care latinii o în- 
drăgesc, fără s'o înţeleagă prea bine, în- 
totdeauna. Toată poezia engleză, aproape 
tot romamul englez, sunt dominate de a- 
cest simțământ, 

Simţământul profund şi resemnat că în- 

treaga viață îşi va avea sfârşitul în pul- 
bere şi care dă pricărei umărăciuni, ori- 
cărei bucurii, 'um răsuna iu totul deosebit 
I aflăm şi ia pensonagiile Mu Baring, la 
prinţesa Blanche, la Robert Peckham, la 
Caryl Bramsley, cărora le strecoară nu 
ştiu ce anume, cu totul delicat, divim şi 
Tar. 
„Aceste personagii mai au încă ceva prin 
care ne surprind. Aparţinând aproape 
toate înaltei societăţii engleze dinaintea 
răsboiului mondial (Baring care e născut 
în 1874 nu face altceva decât să zugră- 
vească această epocă) au cel mai viu în- 
stiniot «all comveniienellor și o deosebită grije 
pentru demnitatea lor, Și ceeace este mai 
desluşit, e simţul frumuseţii. Nu regule 
moarte sau artificiale le rețin ca să se 
mişte în voie, ci teama de a întreprinde 
ceva împotriva bunului gust, de a ofensa 
frumosul, E aci ceva cu totul britanic, 
dar — în acelaş timp — în epoca noastră 
de violemţe, de un arhaic delicios. 

Daphne Adeanne a făcut cunoscut, pe 
continent, pe Maurice Baring. A fost ad- 
mârat pe dată, dar uimirea a fost de ne- 
stăpânit, când a apărut tălmăcirea îm fran- 
puzește a romanului Cats Craddle 1): La 


- Princesse Blanche, acea măreață povesti- 





re, aproape o epopee, a avieţii unei ferme- 
cătoare femei. Cei care au citit acest ro- 
man îşi amintesc de Blanche Roccapalum- 
ba, ca de o persoană pe care au cunoscut-o, 
cu adevărat: aceasta este puterea de su- 
gestie a lui Baring. 

Prinţesa Blanche este tragedia (cuvân- 
tul nu e prea tare) a iubirii şi a renun- 
țării. Maurice Baring vorbeşte despre dra- 
goste cu atâta delicateţă ca şi înţelegere, 
dar cu toate că pasiunea la el este aproape 
tipsită de sensualitate, este itotuși 'pătrun- 
să de o putere taimică, surprimzătoare, mai 
ales că personagiile nu se lasă în voia a- 
pelor ei. 

Fatalitatea, resort fundamental al tra- 
gediei, este şi acela al romanului La Prin- 
cesse Blanche. Im cele peste şase sute de 

1) „Leagănul Pisici“. 





pagini ale cărţii, vedem cum o fiinţă își 
caută cu ardoare fericirea, împiedecată 
mereu de voimța oamenilor sau de jocul 
împrejurărilor. E de mirare că Maurice 
Baring a putut construi o operă literură 
atât de întimsă şi atât de densă, pe un su- 
biect atât de restrâns. Romanul pune pe 
cititor în prezența răutăţii destinului care 
apasă asupra tuturor vieților. Autorul 
nu-şi permite niciodată să riște un co- 
mentariu sau să strecoame o idee perso- 
nală, dar sugerează minunat ceeace nu 
spune. Se deslușeşte limpede de tot în 
carte, că această fatalitate care ne înto- 
vărășește în lungul întregei ezistenţe, e 
împlinită, fie din faptul că nu ne cunoaş- 
tem simțămintele, fue din nesiguranța de 
a citi în sufletele celor dimprejur. Neînţe- 
legeri iremediabile se ivesc între oameni, 
care dacă ar putea citi în sufletele lor, ar 
descoperi cât de bine se pot înțelege, Dar 
ne înşelăm atât de mult asupra sensului 
unui cuvânt, asupra semnificației unui 
gest, — încât ajungem la hotăriri care ar 
pasă asupra viitorului mostru. 

Maurice Baring n'a avut un merit ex- 
primând aceste adevăruri sub o formă 
banală; prin fuptul că ne-a constrâns să 
le descoperim chiar noi, trăind printre 
personagiile sale, le-a dat o mai mare for- 
ță şi le-a făcut cu totul noul, 

După cum La Primcesse Blanche este 
relatarea amănunţită a vieţii unei femei, 
'C. este istoria detailată a unui bărbat, 
Caryl Bramsley, supranumit C., pe care o 
urmărim dela naştere până la moarte. Ba- 
rimg ne imiţiază în toate acele mărunte e- 
venimente ale copilăriei, care au atâta in- 
fluenţă asupra formării caracterului unei 
fiinţe. Avem cu adevărat impresia că C, 
se închipueşte sub ochii noştri şi că, mai 
apoi, se împlimeşte: processus-ul ni se a- 
rată din plin. Această parte este de o în- 
cetineală puţin cam accentuată poate, dar 
cea de-a doua este de o plenitudime care 
amintește de cele mai bune pasagii dim La 
Princesse Blanche. C. este un băiat deli- 
cat şi de o ramă sensibilitate, 

E îndrăgostit de vis, de poezie şi de o- 
cupaţiile futile cu o sinceră groază de orice 
lucru serios. E umul dintre aceia care pot 
nutri o mare iubire și numai una. Acea- 
stă iubire pe care o poartă desigur în- 
lăuntrul său de mult, mumai îm preajma 
fascinamtei Leila Bucknell va lua viaţă 
și consistență, Dar Leila este femeea care 
poale răspunde prea puţin acestei pasinuni. 

E o enudă doritoare de bărbaţi, care nu 
se dărueşte decât pentru a cere totul 
înapoi, pe dată, nespus de abilă pentru a 
întreţine minciuna, Capricioasă, frivolă şi 
sensuală, ea îl face pe C. să cunoască wce- 
ste mii de suferințe care strecoară în. imi- 
mile prea simțitoane, bănueli şi o imncom- 
pletă satisfacţie. E în această lucrare,'o 
emoție mereu prezentă, dar cu totul înaltă 
şi acea nostalgie cu totul deosebită care 
făcea farmecul Prințesei Blanche, nostal- 
gie a unei lumi minunate pe care nu o 
poți avea nicicând a ta iar împrejur, o 
atmosferă de ceţuri, în care totul îşi pier- 
de conturele și răsună întrun chip stra- 
niu, melancolic şi dureros. 

Ceeace place în C, — ca şi în La Prin- 
cesse Blanche este desăvârșita puritate a 
simțămintelor, înălțimea morală fără em- 
fază a caraotereltor, simuplicitiatea tonului, 
poezia atât de delicată a întregii lucrări. 
Se desprinde dim eu acea melancolie «leo- 
sebită pe care am subliniat-o mai sus şi 
care vine, desigur, din regretul orelor tre- 
cute, E un simțământ shakespearian prin 
excelență și unul din simțămintele cele 
mai universal omenești. Este poate ceeace 
dă tuturor operelor lui Baring, acea rezo- 
nanță atât de larg şi profund omenească. 
Autorul se dovedește un autentice poet, 
care me farmecă nu numai prim îndrăz- 
neaa scrisului, cât şi printrun accent 


propriu, unic. 
N. PAPATANASIU 


a E ft 


NELINISTII 


(Urmare din pag. 6-a) 


figura lui Radu se ștergea din sufletul ei. Când ajunse 
în fața grădinii, era uibară. Dumnezeule, ce frumuseţe, 
exciamă ea gânduriie erau senine și fruntea cra răco- 
rită şi obrajii răcoriţi. Cu paşi măsuraţi se îndreptă spre 
casă. Totuşi umbra lui Radu părea că o urmăreşte de 
aproape. ă 

La orele cinci, Reiia îşi aranjă uitima buclă şi în 
acelaș timp zgomotul soneriei umplu casa. Il voiu primi. 
decise ca bucuroasă că astfel putea să-l înfrunte pe 
Radu.. Lieana se repezi să-i deschidă inginerului. El mă 
va apăra, gândi Relia, auzind apăsat, pasul sub fereas- 
ră. Se privi încăodată în oglindă ; slăbise puţin și ochii 
arătau obosiţi. 

— Eram sigur că no să mă respingeţi, sunteţi un 
inger de bunătate, spuse cu o voce ușor baritonată Ga- 
briel Vasiu predându-: buchetul enorm de gladioie. Re- 
lia îl mângâie cu privirea şi-l resfiră într'o vază a!bas- 
tră de porțetan. Tânărul luă loc, deschise tabachera și-și 
ceru permisiunea să fumeze: 

— Vă ros, nu mă supără fumul, răspunse Relia şi 
aduse scrumiera de argint depe biroul tatălui. Aștepta 
vu respiraţia tăiată cum se va desfăşura convorbireă... 
Oaspete'e scoase o ţ.gară, o aprinse și dădu drumul pri- 
melor rotogoale de fum. 

— Eu sunt un em practic, începu ingineru:. Nam jude- 
cat numai după exterior. Am văzut în fiinţa zveită şi: lilia- 
1ă, un suflet înţelegă:or și frumos, Nu m'am îndoit şi pri- 
mirea de azi îmi confirmă că nu m'am înșejat... Nu ştiu 
ce diferență de vârstă să fie între no!, poate zece sau 
cincisprezece a Faptul mar avea importență, dacă 
ar exista o armonie de interese și dcrinți. Poate că aţi 
înțeles ce doream să vă spun: sunt pe cale să înte- 
meiez o căs: e. Am patruzeci şi unul de ani. N'am fost 
însurat până acuma şi n'am nici încurcături din acelea 
ce sunt obişnuite la bărbaţi de vârsta mea. Am fost 
preocupat numai cu înjghebarea unei situaţii materiale, 
care să-mi permită întemeerea acestei căsnicii, fără 
zbuciumul şi grijile care amenmnţă un cămin și de multe 
ori izbutesc să-l dărâme. N'ași putea spune că sunt prea 
bogat, dar afacerile merg bine și începutul ca să vă 
spun așa, e pertect consolidat... Oamenii de categoria 
mea se adresează pentru acest fel de căsători: în primul 
rând părinţilor... Eu am cutezat, fiindcă mi-era oare- 
cum teamă să mă adresez personal dumitale. V'am spus 












atunci că sunteți minunată. Cuvântul poate fi un com- 
pliment ; dar eu m'am desvăţat de mult să rostesc alte 
cuvinte, decâi cele ce exprimă adevărui pur... Şi când 
mi-am îngăduit să vă numesc astfel, simțiam că era o 
realitate frumuseţea dumitale ce nu putea fi nici tăgă- 
duită, nici exagerată. Eraţi minunată, cum sunteţi şi acum 
și veţi fi mereu, deoarece o simt că sunteţi exteriorizarea 
unui suflet frumos, care nu se poate schimba. Am in- 
tenția să vă cer mâna, v'o spun ca să nu interpretaţi 
altfel intervenția mea de până acum... Știu că nu sun- 
teţi pregătită, poate şovăiț: sau poate cereți un răgaz... 
cu nu sunt grăbit, când e vorba de o dorinţă a dumitale. 
Sunt informat a cui fiică sunteţi, știu în ce casă am 
intrat... nimic din ceeace vi-i familiar și! scump, nu mi-i 
strein. 

Poate am o concepţie veche despre căsătorie, tineretul 
de azi ar respinge-o poate, dar pentru mine nu tovă- 
rășia soţiei, ci cultul pentru ea dă casei lumină și ar- 
mon:e. Din atâția ani sfărâmaţi, nu în petreceri, ci în 
muncă istovitoare și grea, vreau să-mi clădesc sălașul 
în care să pătrundă fericirea... Și cuvântul acesta e uzat 
de prea deasa întrebuințare. Pentru mine fericirea are 
un înțeles aparte şi nu se dăruie decât celui ce-a tuptat 
si a știut să aștepte... De asta am nădejdea că nu m: 
sc va refuza fericirea ce mi se cuvine... Nu știu domni- 
şoară, dacă vă puteţi imagina cât de liber și muițumit 
e cineva când sc afiă în faţa unor daruri: ce și le-a câști- 
gat prin îndeiunei sforțăni. Eu mă aflu în situaţia a- 
ceasta : nădăjduiesc că merit nu numai aprobarea for- 
mală ci și inima domniei voastre. 

Relia păstră o mină serioasă; de două ori crezu că 
va izbucni în râs, dar se reţinu. Ii părea cu totul de ne- 
înţeles ca în puţine zile dela plecarea tatălui viaţa ei s'o 
apuce pe alt făgaș, ca și cum tatăl ar fi fost zidul pro- 
tector, la umbra căruia zilele ei se scurseseră limiştite 
până acum. Ce va fi de aici înainte? Inima i se bătea 
pentru Radu ; el era unica ei rațiune de existenţă. Ima- 
ginea iui crescuse în suflet uriașă, pe măsura golului 
umplut. Ce-ar putea răspunde bărbatului strein, care-i 
făcuse asemenea propuneri ? Cum de-l primise? Nu era 
decisă să lupte împotriva lui Radu? Pentru ce șovăia? 
Simţea că inima : se bătea să se spargă... „Debeaga 
fugi... ești făcută pentru mine. Ii aparținea lui Radu, 
totuşi mai putea fi o scăpare. 


— Aşi vrea, răspunse Relia, să nu vă supăraţi. Nu știu 
ce capriciu, poate simpla curiozitate m'a împins să vă 
primesc... Sunt cu totul surprinsă... Poate nu mie ați 
fi trebuit să vă adresați. Eu nu vă pot spune decât că 
nu ştiu nimic... Nici nu m'am gândit vreodată la ceea- 
ce-mi propuneţi... Imi plănuisem alte drumuri... Ar tre-— 
bui să distrug tot ce mi-am făurit pentru viitor... Mi-i 
nespus de greu.. 

— Poate sunteţi legată de cineva printr'o promisiune... 
cu voiu avea răbdare să aştept oricât... în caz că voiu 
găsi bunăvoința... 

Relia şovăi din nou. „Degeaba fugi. Eşti făcută pen- 
1ru mine”. Cum se va putea destira vreodată din cercul 
ce o cuprindea pentru vecie ? Prin ce cuvinte să arate 
că ceeace streinul vedea în ea, era numai un aspect 
trecător și întâmplător, că ea aparținea unei lumi: în- 
tunecate, de care e! nu avea cunoştinţă, dar împotriva 
căreia luptase zădarnic şi fără scăpare. Mă'nfăşură întu- 
nericul şi nimeni nu-mi va putea ajuta. Nici tatăl meu, 
n:ci maica mea din mormânt, nici streinul de alături. 
De ce cuvintele lui sunt reci? Simt că mar mântui 
dacă mi-ar arăta măcar un colț din sufletul lui. 

— Nam făgăduit nimic, nimănui, deşi poate n'ar fi 
de trebuință să spun. Dar mi-i atât de greu... Vă rog 
nu insistaţi... Aţi calculat cu precizie răspunsul meu și 
poate nu v'aţi aşteptat la un refuz... Dar alt răspuns 
nu găsesc... 

Gabrie: Vasiu scoase ceasul de aur şi se uită. Era şase 
şi jumătate. Avea încă atâtea de făcut până seară. Dia- 
mantul din cravată scl:pi când se ridică să plece. Era 
calm și oarecum mulțumit de răspuns... Părea că înțe- 
legea situația. Care fată a dat vre-o dată un răspuns 
afirmativ, când a fost cerută direct în căsătorie, Asta 
nu însemna că trebuie să renunţe. Trebuia s'o deprindă 
cu gândul că ei va reveni mult mai des şi că între t:mp 
va putea să-și revizuiască şi ea părerile. 

— Sunt sigur că în dorința de a da numai decât un 
răspuns, v'ați grăbit. Dar nu mă'nșel care va fi răspun- 
sul fina!. Pentru dumneata, eu reprezint partea pozitivă, 
reală a vieţii. Nici eu nu afirm altfel. La mine totul e 
măsurat şi evaluat. Recunosc că asta înspăimântă ia 
început. Dar veți fi mai târziu convinsă că e ma; pre- 
ferabil să vă mișcaţi într'o lume de realităţi, decât în 
haosul de sentimente și impresiuni în care trăiţi acum. 
Eu am încercat şi mi-a reuşit la o vârstă destul de tâ- 
nără, să rup cu tot ceeace e negură, imprecis, haotic. 
Am calculat, am prevăzut în cele mai mici amănunte 
şi am realizat întocmai. Veţi veda casele și fermele 
mele. Nădăjduiesc să fie în curând şi ale dumitale. Le-am 
construit simplu. „Au crescut ca din păâmt”, cum ar 


spune poporul. Fiindcă toate sau născut din echilibru, 
măsură şi calcul. Am îndepărtat ceţurile, îndoiala și tea- 
ma. Edificiul sa ridicat spontan, luminos. Poeţii ar 
adăoga „ca o chemare a cerului”, Dar eu ştiu că cerul 
a rămas strein, imobil în fața străduințelor mele şi nu- 
mai la sfârșit mi-a trimis mângâierea cea mai curată 
a soarelui. Dacă nar fi fost chibzuiala și grijile meie, 
cu siguranţă că ași fi fost pedepsit în chipul cel mai 
umilitor... De aceia îndrăznesc să vă îndemn: căutaţi 
în ceeace vam propus liniștea și interesul domniei- 
voastre. Voiu trece mai curând decât vă așteptați pe 
,„ fiinâcă nu mă îndoiesc că această căsnicie se va 
xidica tot atât de luminos ca și toate edificiile construi- 
te de mine... Și nu fiți tristă... Orice hotărire aţi lua, 
"uaţi-o din tot sufietul, voioasă. Așa ași fi împăcat... 

— E ciudat, spuse Relia, că vă grăbiţi să obţineţi un 
răspuns dela o persoană pe care aproape nu 0 cunoaș- 
teţi... S'ar putea ca edificiul de care vorbiț; să sufere 
din această neprevedere.., 

— Vă pot lămuri cu drag, spuse Gabriel Vasiu, pri- 
vind-o în ochi: zidarul când ia piatra sau cărămida n'o 
siarmă întâiu ca să-i verifice rezistenţa, ci o cântărește 
dintr'o prilire și-o potrivește acolo unde trebue... eu am 
ochiul ager și deprins cu asemenea lucru... Mi-a trebuit 
să vă văd o singură dată, ca să-mi dau sama că dumneata 
lipseai vieți: mele de muncă și aşteptări. Şi să nu cre- 
deți că prin asta nu vă preţuiesc mai muit decât cal 
ce stă ani în preajma alesei inimii sale, îi mărturisește 
iubirea, dar întârzie pasul decisiv... IOyicum, rămâne 
să vă gândiţi... Indepărtaţ: prejudecățile, puneţi-vă în 
situația mea şi veţi vedea că planul meu e simplu şi 
iuminos ca însăşi rațiunea... 

Gabriel Vasiu plecase şi ea îi asculta încă vorbele 
dure, puţin mângâietoare, printre care străbăteau lumi- 
aişuri, ce-i îmbujorau inima. Vrăjile se depărtau, ne- 
gurile erau destrămate, prin cerul întunecat încă, pre- 
simțea zorile, Relia îmbrăcă repede pardesiul şi eși afară. 
Inoptase și dela poartă se vedeau luminile mașinelor 
întretăindu-se şi brăzdând întunericul. Șimn suflețul ei 
vorbele inginerului: Vasiu se frământau şi se'ncrucișau 
ca într'o noapte fără sfârşit. Un miros de umezeală și de 
fo: veștede venia din grădină, sempreuna cu mirosul 
de zină şi fumul înecăcios ce plutea în aer. Relia se 
gândi ta tatăl său, la drumurile şi cărțile lui, dela care 
nu-l putea îndepărta. N'avea um prieten adevărat căruia 
să-i împărtăşiască gândurile, se vedea luată de valuri 
cărora nu ii se putea împotrivi. Căuta discul înzăpezit 
al lunei pe plaiurile inaccesibile ale ceru'ui, dar nu zări 
decât massa luminată a unui lampion și înfiorată ca de 
ceva îngrozitor și monstruos, se întoarse în casă. 


TULIAN VESPER 











24 


A pară 


Ei 














Cronica literară 


„Sonete“, de Aurel Marin 
Institutul de arte grafice „Astra“ Brașov 1942 


„Sonate” este a treia carte 
dintr'un ciciu poetic din care 
au apărut până acum „Insem- 
mări despre lume, prieteni şi 
monmte” şi „Viaţa în munţi”. 
Denumirea generală a ciclului, 
aceea de „Inisemmări despre lu- 
me, prieteni şi moarte” cu- 
prinde în ea o vagă intenţie 
programatică de a cărei reali- 
zare nu ne putem da seama de- 
cât dim această carte de „Sone- 
te”, necunoscându-le pe cele 
două precedente. Lucrul, de- 
altfel nu are o importanţă 
deosebită, — adică măsura sau 
felul în care intenţia amintită 
este şi realizată în paginile 
cărţii. Generalitatea intitulării 
ciclului, cu toată aparența de 
preciziune, nu înseamnă 0 
constrângere pentru libertatea 
fanteziei poetului, care s'ar a- 
dăoga la aceea pe care o con- 
stitua forma fixă a sonetului, 
„Lumea” singură e o noțiune 
în a] cărei încăpător cuprins 


pot fi gândite deopotrivă 
moartea, prietenia, iubirea, 
ete. 


Sonetele d-lui Aurel Marin 
imbrăţişează întradevăr o di- 
versitate de teme și motive 
între care ar fi greu să le ară- 
tăm pe acelea ce poartă accen- 
tul deosebit al preferinţei au- 
torului. In ce privește însă ex- 
presia, realizarea artistică a 
motivelor și temelor din „So- 
nete”, preferința noastră se în- 
dreaptă fără șovăire către 
plasticitatea vie și plină de 
grație a motivului repetat în 
cele șapte sonete ale „Dănţui- 
toarei”. Il transcriem pe al 
cincilea, a cărui perfecţiune 
armonioasă mi se pare că nu o 
atinge pe deantregul nici unul 
din celelalte şase: 


Când își ridică singură piciorul, 

Curg voalurile m dulce 'mvâr- 
[tejire. 
Tremură carnea 'n lină biciuire, 
Pe care trece albul lor ca norul. 


Se dăruiește numai risipire 

Şi străbătută "'ntreagă de fiorul 
Plutirilor, își leagănă uşorul, 
Suavul trup, ca pentru adormire. 


Și când rămâne-o clipă nemișcată, 
Lujer înalt de floare desfăcută, 
C'o parte de corolă scuturată, 


Cu buzele setoase își sărută 
Un umăr, apoi altul, îmbătată 
De-aplauze, licoare nevăzută. 


(Dănţuitoare, 5) 


Sunt totuși prea frumoase, 
ca să lipsim pe cititor de plă- 
cerea de a le cunoaște, unele 
fragmente, din care alegem 
câteva : 


Aproape desvelită și aproape 
Căzută din mătăsuri şi dantele 
Se răsuceşte leneș, după ele, 
Muindu „se 'n adâncul lor ca'n ape. 


(Dănţuitoare adormită, 2) 


Pe jumătate sbor, pe jumătate 
Salt reținut cu mâinile 'm inele, 
Lumina o mângâie și-o străbate 


Cu ne mcetate fulgere de stele. 
Și-aplauzele izbucnesc ciudate 
Când, fără viață, cade pe podele. 


(Dănţuitoare, 3) 


Ca un copil ce singur se râsgâie, 
Jocul sfârşit, în dulce lenevire, 
Ar vrea să plece şi să mai rămâie. 


(Dănţuitoare, 4) 


Judecând după cartea de 
„Somete”, expresia caracteris- 
tică şi cea mai isbutită a ta: 
lentului d-lui Aurel Marin este 
aceea plastică, a fonmelor des- 
prinse din servituţile materiei 
prin legănarea plină de volup- 
tate a dansului. Această eufo- 


rie formală ni se pare 
totuși că este întru câtva 
în dauna lirismului propriu 


zis care constituie însăşi esen- 
ţa poeziei. Cuvântul, în Sone- 
tele d-lui Aurel Marin, când 
nu tinde către rotunjirea for- 
mală însufleţită prin graţia 
mișcărilor ritmice, es:e prea 
deadreptul înfățișat  într'un 
relief noțional lipsit de pe- 
numbră sugestivă și de mis- 
ter. Vorbele se înşiră într”'o 
continuitate asociativă de în- 
țelesuri care nu se deosebeşte 
cu mult de aceea a logicei pro- 
zaice. Se întâmplă atunci, că 
o idee poetică subtilă cum e 


aceea din sonetul „Cântec”, 
potrivit căreia frumuseţea 
realizată e alta intotdeauna 
decât cea visată, — îşi pierde 


aproape frăgezimea şi farme- 
cul poeziei, luând ceva din us- 
căciunea didactică a fabulei: 


Nam drămuit în rime alandala 
Cuvinte cât mai fără de pereche 
Ci, folosind o cale foarte veche, 
Cântai mereu. Aceasta mi-e sco- 
[fala, 


Că nu le plac celor într'o ureche 
Și nici celor ce, dând grăbiţi nă- 
[vala, 
Au luat pe degete toată spoiala 
De strălucire pașnică, străveche, 


Nu-s vinovat precum nu sunt de 
(câte 

Imagini strâmbe se iițesc pe file. 

Le_am vrut frumoase şi-au ieșit 
[urîte. 


Şi 'n scurgerea domoală-a unei 
(zile, 

Sădii un gând degeaba dim atâte ! 

Vrui trandafiri și au ieşit zambile. 


Nu însă asupra acestui e- 
xemplu ne vom opri spre a 
conchide. Chiar dacă n'am ci- 
ta, ca poezie lirică pură sau 
mâi scurt ca poezie, decât „In- 
tomnare” (alături de care tre- 
buiesc înscrise cel puțin „Făt- 
frumos” și „„Toamnă”) şi încă 
ar fi deajuns ca să ne îndrep- 


tăţească să așteptăm dela ta- 
lentul d-lui Aurel Marin rea- 
lizări inspirate de o stare su- 
fletească aceeaş cu starea de 
graţie a poeziei însăşi, nestân- 
jenită prim exigenţa formală. 
Iată sonetul „Intomnare”: 


In haina lungă, Doamna se arată 
A rare ori, sub naltele arcade, 
In palida lumină care cade 

Pe faţa ei ușor înjiorată. 


Scările moase, svelte acolade, 
Zac coperite n mușchiu. Pe-un 
[îilţ cu spată 
Paianjeni au țesut peceți de-alt- 
[dată. 
Și, fără voie 'ntr'nsul, totuși, șade. 


Dim pare un cântec stins abia 
(străbate. 

Imchide ochii strania stăpâni. Ă 

Perechi-perechi, cu şoapte "'nari- 
[pate, 


Pe_alături se strecoară, se îngână. 

Dar se ridică pe neașteptate: 

O frunză moartă î-a căzut dim 
(mână. 


MIHAI NICULESCU 





Note românești 


STRANIUL PARADIS 


Apărut în excelente condiţii 
tehnice în editura „Universul” 
— s'a impus dela inceput aten- 
ției publice. Faptul că tânărul 
scriitor Laurenţiu Fulga, auto- 
rul acestei turburătoare cărţi de 
dragoste, este un nums nou în 


literatura română, 2 mărit 
mai mult mnumărui cetitorilor 
săi. 


Ceeace aduce nou Laurenţiu 
Fulga în scrisul său — este lu- 
mea creată numai de el. Nu una 
întâmplătoare, cu oameni şi fe- 
mei, căutate — ci o lume ideală, 
spre care a tins. întotdeauna 
arta adevărată. Eroii lui Lau- 
vențiu Fulga trăese totuşi în 
viaţă ca şi noi, pătimesc o soar- 
tă tragică, se chinue şi păcă- 
tuesc —, dar asemenea zeilor 
ei acceptă orice sacrificiu pen- 
tru reaflarea adevăratului Pa- 
radis. 

Dela Sirania Domnișoară Ruth 
și Magdalena Panu până la fas- 
cinanta Sonia Luiceva — eroi- 
nele principale ale cărţii sale 
toate și toţi se ispășese între 
vieaţă, iubire şi moarte.  Dea- 
ceea „STRANIUL PARADIS” 
poate fi socotit astăzi ca roma- 
nul unei lumi moderne, în care 
fiecare îşi va recunoaşte desti- 
nul, căutările şi neistovita pasiu- 
ne de a fi fericit. 

Stil personal, fabulaţie origi- 
nală, sensuri proprii — toate îl 
calitică astăzi pe Laurenţiu Fulga 
ca pe unul din cei mai talentaţi 
scriitori tineri. Recomandăm cu 
toată căldura această carte, ceti- 
torilor de literatură bună. 





DAN PETRAȘINCU: EDGAR 
POE, ILUMINATUL 


Editura „Cultura Românească” 


a lansat noua carte, anunţată, a 
d-lui Dan Petrașincu: Edgar Poe, 
iluminatul, Este o prezentare cu- 
prinzând peste 300 de pagini, în 
care figura marelui Poe e recrea- 
tă de autor într'o manieră perso- 
nală. Nefiind o romanțare pro- 
priuzisă, lucrarea d-lui Dan Pe- 
trașincu abordează genul mai 
greu al interpretărilor, urmărind 
în amănunt şi în amploare înțe- 
tesurile operei poești. 

Vo'umul acesta original se des- 
ch.de cu un portret al lui Edgar 
Poe, urmărind apoi partea de in- 
terpretare, în capitole de un în- 
teres major, a „sensurilor și sin- 
tezelor” și  încheiându-se cu 0 
„schiţă biografică a vieţi: și ope- 
rei lui Edgar Allan Poe” după 
care cititorul își poate face o i- 
magine globală. 

In cariera de prozator a d-lui 
Dan Petraşincu, cartea aceasta 
înseamnă o nouă orientare, în 
genul esseului, orientare care nu 
ne îndoim că va însemna o nouă 
biruința. 


PAUL CONSTANT : 
„COLIVIA CU STICLEŢI” 


D. Paul Constant, care ne-a 
înfățișat acum câţiva ani cea 
ma” autentică viață a lui Iancu 
Jianu, bazată pe documenite se- 
rioase, dându-ne acea carte ce 
sa bucurat de un  binemeritat 
succes de critică şi librărie, a 
terminat de curând o comedie în 
trei acte intitulată  „Colwia cu 
sticleți“, 

Eroii acestai originaie comedii. 
deși pensionar: mai mult sau mai 
puţin cuminţi ai unui ospiciu de 
alienaţi mintali, se arată a fi oa- 
mem, cu multă judecată gi humor 
și, prân asta, pot pume deseoni în 
grea dilemă pe cei care-i com- 
pătimesc. Intr'una din scene, roi 
dintre ei încearcă o reconstitui 
re a situației Ii Hamlet, ajun- 
gând la concluzia să întreaga 
tragedie a mefenicitului prinţ al 
Danemarce:, dela... Shakespeare 
se trage, care l-a purtat pretu- 
tindeni, afară de balamuc, unde 
cu siguranță că sar fi tămăduit. 

In întregul ei, autorul a cău- 
tat ca pe cemul mohorit al vikţii 
de spital să împrăștie cu dămicie 
o mână de steluțe de humor de 
cea mai bumă calitate, pe care 
spectatorul să le poată vedea 
cu... urechile. 


OHQUIST: GERMANIA LUI 
HITLER 


In editura „Gorjan“ a apărut 
cartea cu titlul de mai sus, un 


volum masiv datorit unui fin- 
landez, Ohquist. 
Departe de-a ji operă propa- 


gandistică, așa cum cititorul ar 
fi tentat să creadă după titlu, 
cartea aceasta înfățișează cu o- 
biectimitate și bună credinţă eta- 
pele parcurse de Germania, dela 
pacea din 1919 și până în pre- 
zent, capitole mai largi fiind în- 
chimate, desigur, realizărilor de 
mare amploare obținute în Ger- 
mania, în toate domeniile de ac- 
tivitate, dela 1933 încoace. 

Este o lucrare indicată tutu- 
ror celor ce vor să cunoască mai 
amănunțit opera de reconstrucție 
a Germaniei de azi. 


„FILUNA“ de GEORGE ȘOIMU 


Zilele acestea a apărut noua 
carte a d-lui George Șoimu : „F.- 
luna'”:, E un basm liric în care 
fiecare  cetitor își va regăsi o 
îrântură din sbuciumata lui ti- 
nereţe. 


„CANTECE IN SINGURATATE” 


E titlul plachetei de versuri 
pe care poetul Octav Sargeţiu, 
redactorul revistei „Viaţa Basa- 
rabiei“, o va scoate în curând în 
editura amintitei reviste. 

„CANTECE IN SINGURATA- 
TE“ cuprinde zece poeme în care 
irăeşte liric cea mai dragă pro- 
vincie a suferințelor noastre na- 
fionale: Basarabia, aceste 
poeme, parte apărute în Reuista 
Fundațiilor Regale, Curentul li- 
terar, Pagini basarabene, Basa- 
rabia literară, Viața Basarabiei 
etc, iar parte inedite, — fiind 
totodată un imn al melancolice- 
lor frumuseți peisagiste și al vie- 
ţii basarabene de duioasă amin- 
tire, 


"UNIVERSUL LITERAR 


„PERLA“ DIN BALŞ... 


Totdeauna în găsirile de co- 
mori sau. oseminte, a fost nu- 
mai întâmplarea şi nici decurn 


- altceva, tocmai ca să i se tăgă- 


duiască omului siguranţa asupra 
descoperirilor... 

Aceeaş ciudată întâmplare a 
făcut să dau la Balş, peste un 
am -bâtezat au un nume sim- 
plu ca pomii, dar stăpân pe o 
bogăţie de date şi fapte istorice, 
nu prea găsite în manuale. în 
faţa căruia, supus ca la examen, 
să simt ruşinea unei prea de- 
vreme ulitări, a atâtor pagini de 
istorie, față de bătrâna lui înfă- 
țişare, dar cu o tânără şi trează 
memorie făcută să te documenteze 
în tot ce istoria te interesează. 

Geograficeşte, Balș-ul mu este 
decât un orășel modest în jude- 
țul Romanați, cu marca „snopul! 
de grâu”. 

Economiceşte, reprezintă  cen- 
trul de oarecare căutare, mai 
ales de cei cu „ponosul” blocări- 
tor de cereale 

Istoriceşte, nu ame nici o am- 
prentă, afară doar de o vagă mân- 
drie că acolo s'a născut scriitorul 
Mihail Drumeș. 

Pretinde însă, că pe mai târ- 
ziu, cu sârguința acestuia, să 
aibe ceva cu care să se laude. 

Culturaliceşte, nu are măcar 
un cinematograf. 

Și totuşi, în acest orăşel am 
descoperit o... „perlă”. 

Poate că “așa cum a trăit un 
vultur în gara Buzău — sau cum 
sa domesticit un lup la stâna 
unui cioban din Neamţ, aşa sa 
hotăriîţ să trătască bătrânul is- 
toric la Balș, depărtat şi izolat, 
îndreptățit să-și developeze  a- 
mintirile atâtor călătorii şi bo- 
găţia atâtor. cunoștințe, numai 
atunci când vreo persoană îi 
oferă în schimb dreapta preţuire. 

Cândva a fost... polițai, azi e 
pensionar. A călătorit mult şi a 
citit şi mai mult. 

Să-ţi vorbească despre răz- 
boiul lui Carol al XII-lea cu Pe- 
tru cel Mare la Poltava, alătu- 
rând şi faptele lui Mazeppa, ve- 





„Brins”, pe acest izolat  istomic, 
în una din cărțile lui. Mihail 
"'Dnumeş?... 

Ce 'scăpare!... 


„VINE PRIMĂVARA“ 


Se spune despre unele popoare 
că atrag nourii cu meșteșugul 
vorbelor, iar soarele cu acela al 
jocurilor, 

La noi, îndărătnica primăvară. 
a anului acesta a hotărit pe câţi- 
va scriitori să iu măsurile nece- 
sare pentru „invitarea” acestui 
capricios anotimp şi, prin câteva 
rânduri apărute într'un ziar, me-a 
anunțat um festival literar pe 
scena oficială, unde tema anun- 
țării: „Vime primăvara“!... să for- 
meze... „căldura” unei primiri la 
barieră. 

Programul a fost întocmit cu 
grija unor cât mai... primăvăra- 
tece lecturi a autorilor de proză 
şi poezie, ca să înlăture agresiva 
prezență a unor rămășițe de chia- 
bură iarnă întârziată în trăirea 
ei peste vârsta normală și să dea 
iuzia unei însoriri pretimpurii, 
chiar când iccloriferul iteatru- 
lui trăda amăgirea prin sfîriitul 
obosit de prelungită folosire, 
iar garderoba gemea de paltoane 
mai abitir ca ia Sf. Andrei... 

Poeţii însă vorbeau de soare. 
de liliac, de câmp înflorit, aşa 
cum doar poeţii ştiu să vorbeas- 
că, chiar când le înghiață apa în 
COnă... 

Singur autorul recentului vo- 
lum de poezii, intitulat „Noaptea 
geniului” a fost mai pământean 
ca însăși frământarea și lipsa pe 
care o trăește, când a... „decre- 
tat: 


Noi Dimitrie Stelanu n'am 





T.M,și P.M. 


Iniţialele servesc uneori de 
nume, alteori de secrete și nu de 
puţine ori de... ocară. Depinde 
cum sunt luate şi mai ales cum 
sunt înţelese... 

Trebue să precizez că cele de 
mai sus, nu sunt decât nume, 
Două nume cari dela o vreme în- 
coace se hârţuese prin „scrisori 
deschise” intr'o gazetă teatrală. 

Primul, un talentat amtor dra- 
matic şi humorist de primă linie, 
având mereu la îndemână spiri- 
tul, îl foloseşte cu o iseusită stre- 
curare, chiar şi-acolo unde pare 
agresiv, mizând pe o biruinţă si- 
gură. Al doilea, un autor de re- 
viste dar şi un talentat regizor, 
momtează o eșire pe ring cu pri- 
ză la public. 

Și lucrurile sar vedea odată 
aranjate într'un fel sau altul, 
dacă mar fi aţâţările unora. 

— Și mă rog, dece să-ţi spună 
P.M? 

— Ca să îacă lumea să creadă 
altfel decât numele meu... 

— Atunci spune-i şi tu: T.M 
şi lumea va crede că-i spui nu- 
mele lui, când în fond spui alt- 





păzubaș!... 


„HAMLET... CONTRA- 
VENIENT"” 


In lunga şi strălucita lui ca- 
vieră, „Hamlet” nu sa ştiut nâci- 
ocată fuerat sau strigat să co- 
boare de pe vreun ajiș de teatru, 
ca nepotrivit prezent acolo, în 
momente eroice, când altceva se 
cere a se ocupa cu pîntărirea şi 
exaltarea sentimentului patrio- 
tic”, 








stitul hatman al cazacilor, ca 
apoi să te vâre în istoria turei- 
lor sau istoria greacă,  „perla” 
din Balş te face să-i tot ţii calea 
ca să-ți reîmprospătezi  migălos 
pagini de istorie, lăsate cu ușu- 
rință acolo unde o copilărie s'a 
depărtat... 

Mă întreb cum de nu-l găsim 


PEISAJ 


Cyepuscular: și trist stulpta în geam lumina 
Reflexe violete de lut şi de cristal, 

Şi ca un vis nostalgic se oglindea grădina, 
In ape de'ntuperic pe-un țărm în ireal. 


Un tântec în arome se tulbuna departe, 

In Cerul rotitor mai tremurau trei stele, 
Şim umeda lumină ferestrele curate 
Plângeau ferindu-și fața în ailbele perdele. 


IOAN SCUTARU 


PRINOS 


. — lui Seni 
- Mă gândesc la obrazul tău mic de catifea 
La sufletul tău nepătai ca 'un fulg de nea 
La. visele tale, la surâsul tău nespus 
La nunta ta, la care nimeni nu s'a dus... 


Şi declarăm cafară 
Iar p.ouă... iară... 


brelele. 


le-a stricat... timpul. 





Şi mi-e frică, pe buze simt un gust amar 
Inima mi se preface'n cenușă, sufletul în jar 
Şi gândurile rănite, 'nnecalie 'n suspine 

Imi îndeamnă mistuitor paşii către tine... 


De-acum, trecând prin somnul apelor reci 
Viei picura Cei nouăsprezece ani de veci 
In câte-un trandafir, în câte-un ghiocei mic, 
Aici, fără să ştie prietenii tăi nimic... 

* FLORIN LUCESCU 


Seară la Bălţi 


Burează calm, o ploaie londoneză, 

Pe străzile pustii cu mult noroi, 

Doar când și când, un felinar se sinucide 
Și atunci mai greu, e-al norilor convoi. 


Târziu, în noaptea haiducească 'moepe 
Să uruie-o trăsură cu un cal; 
Scârşnesc obloanele sub firme ovreieşti 
In cel mai trist oraş provincial. 


La cafenele, pe postavul verde 
Se-alungă bilele, și zarurile sar, 


Şi um bătrân fost colonel rusesc 
Incepe o poveste despre Țar. 


ION LARIAN POSTOLACHE 


Rechizitoriu 


Burgul e rînced de păcate, 
Orbit de noapte şi de scame. 
Gigantice clădiri dura 
Incep fiinţa să-i destrame. 


Ziua e şchioapă ca o targă. 
Ograda văduvă de spice. 
Nerăzbunata. sete largă 
'Țipă în creştete şi bice. 


Molii se coc în rădăcină 
Pe lângă seci mărgăritare. 
Gingașşe stele nu mai pot să vină 
Ca să ne dea un coif la fiecare. 


Isus a rebegit în. pieţe 
Uiiat, lovit, cu faţa emută. 
Intre borfași, naivi şi precupeţe 
Nimeni durerea nu-i sărută. 
Vrednic în sparta lui ogivă 
Ca să primească trei sodoame, 
Burgul e putred deopotrivă 
De bogăţie şi de foame. 
ION PENA 


[cunoscut minciuna... 


In adevăr, la eşirea din teatru, 
lumea a trebuit să deschidă um- 


Confraţii însă s'au supărat că și 





Şi i-a fost dat lui Shakespeare 
ca tocmai la noi, eroul ui să fie 
considerat  „contravenient” la 
prezența într'un repertoriu oji- 
cial, când până şi în Germania, 
tradiționalul William este prezent 
îndeplineşte lonomabil peste 
toate aduersitățile politice şi ar- 





5 





mute, restul lui consucrut de au- 
tor dramtic mondial, cu să siu- 
jească atâtor actori „piatra ue 
încercare” a carierei lor. 

Despre arti se spune că nu ur 
hotare, Și-aşa cum piesele noas- 
tre clasice ale lui Delavrancea 
Davila, Alecsandri, Iorga, ocu- 
pă în repertoriul primei noastre 
scene un loc permanent, când şi 
unde trebue, tot atât de ne- 
cesari şi de prezenţi trebue să fie 
oricând și priunde un Shakes- 
peare, un Ibsen, un Oscar Wilde 
un Bernard Shaw, un Moliere 
un Schiller, un Goethe, sau ori- 
care vreți, din cei cu suprafață 
consacrată în lume, ca arta să 
trăiască neșuirbită de evenirmen- 
te, fiindcă folosește cu aceleaşi 
dârze sentimente naţionale, ca şi 
oricare marş sau îmn patriotic. 

Hamlet nu contravine nici vu- 
nui moment eroic național, EL 
cultivă, el nivelează, el învaţă 
teatru pe mulţi cari au rămas toi 
la melodrama celor „„Două orfe- 
line”, tot atât de folositor ca și 
existența gărzii la um post îna- 
îmtat. 

Tema lui, considerată „bulna- 
vă” de autorul articolului din săp- 
tămânalui „viitoarelor timpuri” e 
numai ca invocarea unui motiv 
din nefericire deloc potrivit. 

Am citit cândva un interoieu 
iuat de o gazetă teatrală lui Titi 
Mihăilescu, popularul comice de 
periferie. In el, bietul actor vur- 
bea şi de falimentul avut cu un 
turnei  „spoctuculos” cu „Ham- 
let” în parodie. 

Mai daţi-i odată pe mână tui 
Titi Mihăilescu să colinde țara și 
periferia Capitalei cu „Hamlet”, 
ca să vadă lumea că oricum va 
fi prezentat, tema lui Shakespea- 
re nu-i 0... boală... 

Dar în schimb, lăsați-ne să a- 
plaudăm pe Valentineanu, aici, 
pe scena Teatrului Național, când 
înterpreteuză rolul Prințului Da- 
nemarcei. 


ION MINCU LEHLIU 








CANTECE NOUI 





„Un biet debutant“ 


Ori de câte ori am aut pri- 
lejul, am scris mici despre jelu- 
ritele jormule care unimează 
tânăra noastră viaţă poetică şi 
când am avut câte-o bucurie, 
am căuitat să o exprimăm la jel 
de cinstit, ca și pe-o nedumeri- 
re sau o indignare. Noi nu 
avem „socoteli“ cu nimuenea și 
unicul lucru care ne preocupă 
aici este — cum am spus-o de 
atâtea ori — marea „problemă 
a unei alte poesii tinere româ- 
nești, la a cărei ridicare punem 
şi noi umărul „dar şi sufletul, 
în măsura în care ne este cu 
putinţă. Poesia mai întâiu de 
toate, așa am spus, aşa am 
crezut că este cinstit — şi nu- 
mai îm al doilea rând poeţii, 
pentrucă îndeubște omul-crea- 
tor nu are prea mare legătură 
cu opera, după ce a socotit de 
cuvimnţă să-i dea drumul între 
oameni, 

Am făcut acest scurt popas 
introductiv, care sar putea să 
aibă şi aerul unei divagaţii, 
pentru a scuza într'o măsură 
oarecare „subiectul“ însemnării 
noastre, care are de gând să se 
lege mai mult de om, decât de 
operă, dar într'o ordine de idei 
care în nici un caz nu poate 
suferi o desfacere, pentrucă 
există gânduri şi lucruri care 
nu se pot izola, In teancul de 
scrisori care este deobiceiu des- 
tul de respectabil, (japt îmbu- 
curător numai atâta vreme cât 
plicurile stau nedesfăcute.!) me 
sosesc şi multe, foarte multe 
scrisori dela oameni care nu au 
publicat încă niciodată. Deobi- 
ceiu oamenii aceștia sunt foarte 
tineri; dar nu întotdeauna. Fa- 
talmente, situația aceasta de 
început, căreia noi i-am putea 
spune foarte bine și provizorat 
liric, îi creiază insului cu pri- 
cina 0 serie întreagă de pro- 
bleme, care mai de cane mai te- 
nebroase şi mai complicate. Pe 
lângă uzuala întrebare: „am 
sau nu am talent ?“, pe margi- 
nea căreia ne-am oprit mai de 
mult tot aici, mai urmează 
foarte multe frământări tram- 
spuse deobiceiu foarte caligra- 
fic pe foarte multe pagini. 

Omul tânăr e un om vin. 
Ne-a învăţat acest lucru şi Pa- 
pini şi Mircea Eliade, Gide şi 
Daniel Rops, ba fiecare dim noi 
îl ştie, din ceeace sar numi ex- 
periența lui. Şi nimic mu e mai 
frumos şi mai antrenant, decât 
să asculți, să stai de vorbă cu 
un om tânăr, care simţi că are 
ceva de spus, din ale cărui 
svârcoliri lăuntrice simţi că 
poţi scoate sâmburele tulburei 
lumini, Noi care ne sbuciumăm 
de aproape zece ani, fără a fi 
rezolvat prea mare lucru, aș- 
teptăm uneori şi soluţiile veni- 
te din afara noastră. O, dar din 
păcate sunt foarte puţini ti- 


merii şi oamenii aceștia plini şi 
autentici, aceia cari au adus în 
slova lor o firâmă, cel puţin, 
de gând nou și de realizare. 
Făru să-i numărăm contabili- 
ceşte pe degete, un dosar nu 
prea voluminos îi cuprinde pe 
toţi, ca pe-o mărturie care va 
trebui să grăiască odată... 

Dar ceubulţi? Ceilalţi, cei 
mulţi am putea zice, sunt pur 
şi simplu autori de: strojuiițe, 
corecte de multe ori, din cari 
însă nu răsbate mictodată ceva 
proaspăt, ceva viu și mou. A ști 
să cânţi corect, nu ajunge în- 
totdeuuna. Uneori trebue să 
mai ştii să dai și cu praştia în 
geamuri, jără să te itrebi ce 
va mai urma. Ori, niciunul 
din acești tineri nu face acest 
lucru. Dupăce a pus pe hârtie 
0 poesie, aouă sau zece, urmea- 
ză plicul şi marca, întovurășite 
de un fel de. scrisowre-tip, în 
care se pomenește că „încer- 
carea“ e prima şi deci(?!?7) me- 
vită indulgență. (Cunoaștem un 
silitor poet care ne-a trimis 
până azi vreo treizeci de plicuri 
la fel de incolore cu ACEEAȘI 
epistoiă!) De multe ori se dau 
și date asupra stării civile, iar 
ta sfârșit jormula „vă rog să 
nu fiţi prea aspru, căci sunt 
un biet debutant“ se poate în- 
tâlni destul de frecvent. 

„Un biet debutant“ ? Ce o- 
roare, tinere prieten! Oare 
nu-ți dai seama ce stupid sună 
aceste cuvinte împerechiate a- 
napoda, oare nu simţi şi tu, ca 
şi mine, că alăturarea lor e un 
sacrilegiu, aproape ? Milog şi 
laş, debutantul, ucest mare des- 
chizător de căi necunoscute ?, 
„Bietul debutant“ nu poate 
exista pentru noi, pentrucă nu 
putem accepta acest compro- 
mis, aşa cum nu putem îma- 
gina un înger cu aripi ciuntite, 
Deaceea, ținem să spunem că 
nu stăm de vorbă cu „bieţii de- 
butanţi“; în sehimb, debutan- 
tul are toată inima noastră 
prietenească şi sinceră, şi acum, 
ca și altă-dată. 

ŞTEFAN BACIU 


N. B. Manuscrisele se expe- 
diază la redacție, menţinân- 
du-se plic: pentru Ştefan Ba- 
ciu. Şi răspunsurile: G, Dră- 
van, V. V. Ilieş, Ionel Max, 
Melinte V. A., Paul Pop., Mir- 
cea Mon., T. Mong., 1. Onu, 
Lucian B., P. Noapteș, L. C., V. 
St. Delabuc,, B, A. Vif,, Ser- 
giu Grig., C. P. Codru: Nu!! 
C. Ialomiţ: Treceţi pela redac- 
ție. 1. Cari: Mulţumiri, 1. 1. 
Vint.. St. A. D,Ov.R; Da. Al. 
S. Jeb., Em. Blăn,, 1. Goga, Ni- 
codim 'Tr., M. Dor, Traian Al. 
T., Dinu 1., M. 1. Cos.: Altele. 
D-ra Letiţia Riconti-Bacău e 
rugată să-și trimită adresa la 
Redacţie. 








——— 6 





Primele două zile, Relia le petrecu în biblioteca tatălui, 
făcând ordine p-intre revistele de curând sosite şi răs- 
tona cărţile mai noui, primite cu dedicaţii. Alese un 
teane din cele ce trebuiau date la legătore; deasemeni 
şi câteva coiecţii de reviste. In acest timp, Ilzana tricota 
pe un scăunaș în mij.ocul săiii și nu-i mai tăcea gura. 
Degeteie sprntene mânuiau acee, dar era atentă la 
întrebările Reliei şi răspundea cu piăcere: 

— Spune-mi ceva despre dragoste, se rugă Relia. în- 
truntând cu îndrăzneală privir-e cercetătoare ale Ienei. 
Avea mereu înainte ch pul îndrăzneţ și f.umos al lui 
Radu Frangulea şi asta-i dădea putere şi cutezanță. Nu-l 
văzuse decât de două or, de când se intersese.ă din Ar- 
deal şi numai în treacăt şi se jurase că nu-l va uita 
în veci, 

— Of, arde-o-ar focul de dragoste, începea Ieana, că 
numai din p.ic.na ei mi-am lăsat casa și păr nţii ş: satui 
si ogoarele. Căn vremea mea fus:s.m voinică și: aprigă n 
dragoste şi se strângeau flăcăi din şapte sate să mă vadă 
şi să mă peţească, dar numai ce m'am apr.ns după un 
târgoveţ, era lăcătuș, un băețaș subţire, de vreo op:spre- 
zece ani ca.e nici n'auzise de dragoste, :-am măturat pe 
ceilalți și-am fugit împreună, Şi mi-au scr.s părinţii și: 
mau rugat să mă'ntore acasă că mă iartă. Și nu m'am 
întors. Aveam atunci şi copil, dar copilui mi-a murit. Şi 
nu ştiu cum, mă iau cu altu', un zugrav, şi-l ias pe sără- 
cuţui de Gheorghe ; nu ştiu ce-o mai fi făcut. Și-am mai 
avut și alții... Că eu n'am putut să sufăr lângă mineomul 
nătărău. Da, zău, nu-m: pare rău cam trăit... 

— Ei, da, parcă acum... 

Tleana se roşia până'n albul ochilor și acele i se'n- 
cureau. Credea că stăpânii nu ştiau că traia cu Florea 
grădinarul și că-l îndestula cu bucatele casei. 

— Da, mulţumim 'ui Dumnezeu... Eu n'am dus nevoie 
de bărbaţi, că pe care l-am vrut, al meu a fost. Am aies 
ca dintr'o grădină... 2 

Rela se uita zâmbind la picioarele ei albe şi rotunde, 
la şolduriie grele care abia se mișcau și la sâni încă 
pietroși şi obrajii rumeni și se mira ce puţin o schim- 
base dragostea. Cu ea nu se'ntâmpla acelaş lucru. Slăb'se 
mult în timpul din urmă şi numai d-agostea şi neînde- 
mânarea tatătui făcură să nu observe aceasta. Ea îl 
aştepta pe Radu cu o pasiune uc:gătoare, deşi ştia că nu 
va fi a! ei și că nic'odată nu va îndrăzni mai mult decât 
să-l privească, Ea nu avea libertatea să hotărască şi chiar 
dacă ar fi avut, i-ar fi fost greu să decidă. Ar fi vrut să 
simtă mâna lui ocratitoare peste viaţa ei, fără ca ea să 
ceară sau să dea de bănuit că ar fi dorit acest iucru, 
Simţea că niciodată buzele nu vor putea pronunţa ceeace 
inima-i vorbia aşa de deschis. Se silia ca nici faţa, nici 
mișcările să trădeze groaznicul incendu ce o mistuia. 
Cu Yeana giumia şi de câte ori îi cerea să vorbească 
despre dragoste, știa că va începe cu lăudăroşeniile ei 
baziii, cari o mai distrau, 

Spune-mi ceva despre copilu! tău, o întreba Rela, 
ştiind că îi făcea plăcere. 

Jeana se ducea în bucătărie, inspecta fierturiie; apoi 
se'ntorcea plină de voe bună: 

— O, mititeiui de el... I! botezascm Şerban... Și era așa 
de drăguţ îngerașul mamii... Avea o guriță mică, mică 
ș' niște och şori ca două viorele., Şi era bun, d.ăguţul 
de el, tăcea toată ziulica, dar eu nu-l lăsam,.. Făceam 
două „ucruri și veneam a ei... mai făceam două trei lu- 
cruri și :ar mă'mntorceam la el... L-am ținut ca în pa.me 
și, ce să vă spun, se făcuse un ursuieț de copil, piinuţ... 
și atunci a murit... 

— Ia vezi Ileano, îmi pare c'a venit poșta, o trimetea 
Re'ia, ca să nu izbucnească în plâns. Ea ven:a, legănân- 
du-și coapsele, rumenă şi tânără, cu părui negru ca 
smoala, strâns sub năframa albă și Reljia înţe.egea de ce 
pofta de dragoste îi fusese singura călăuză în v.aţă. Ileana 
se apuca iarăși de iucru şi Reiia o întreba în giumă: 

— Va să zică ţ:-a plăcut dragostea... 

Femeia-și zvânta lacrimile ce-i curgeau, gândindu-se 
la copil, fața i se'nsenina şi răspundea înduioșată : 

— Da, coniţă, de ce să vă mint... Aș: fi o ticăloasă 
dac'ași spune că nu... Un bărbat care nu ştie el să mă 
at:ângă cum trebuie, nu-i bărbat ia mine... [l azvârl ca 
pe o zdreanţă... Mie-mi trebuie om, coniţă... Dumnevoa- 
stră sunteţi tinerică, nu ştiţi ce-i dragostea. 

Relia râdea înveselită de capricii'e Ilenei şi-și contem- 
pla îna!ta ei pâsiune ce și-o zidise în sufet și acolo avea 
să rămâie. Îi doria pe Radu, dar era în stare atât de 
puţin să jertfească pentru ca să-l câşt:ge, încât se înspă.- 
mânta singură. Adevărat că se ruga pentru el, dar dra- 
gostea, la 'nceput tuibure și arzătoare, se prefăcuse într'o 
duioșie curată, ce-o umplea de liniște şi mulţumire. E- 
vlavia schimbase suf'etul Reiiei şi-i dădu bucuria logod- 
nei nevăzute, ce-o unia întrun chip misterios şi de ns 
despărțit cu el. Se simţea mai liberă acum și uneori se'n- 
1reba dacă pentru pacea răcoroasă ce-o simţea revă-sată 
în suflet, n'ar fi fost în stare să renunţe la Radu; şi nu 
ştia ce să răspundă. Ideia că Radu putea fi: a; ei pen- 
tru totdeauna, numai prin această voință superioz.ă ce-o 
simţea în ea, îi dădea o bucurie și-o nesfârșită încredere. 
Radu adormia în visele ei și se trezia în faţa ochilor ei 
mirați, oare nu era minunea cea de mult uș'eptată? 
Vorbele Ilenei curgeau şi shemul cu aţă scădea în coşul 
roșcat de nueie. 

— Hei, ce păţesc eu domnişoară când n'am bărbat, mai 
bine nu vă mai spun... Și nu numa: când n'am, dar când 
îs certată cu e', ori se 'ntâmplă să dorm singură... Nu- 
mai cenchid ochii şi-mi pare că vine necuratul... I| 
văd, cum mă vezi dumneata, domn 'şoiră. Vine păros, 
negru, cu corniţe și copite și se gudură pe lângă mine 
ca un cățeluș... Nici nu știu ce să fac... la început ii fu- 
găram; acum de când vine mai des îi dau şi eu pace... 
odată a vrut să mă trântească în pat, dar nu nam Jăsat... 
Toată noaptea ne-am luptat... Când m'am trezit dimi- 
neața e:am pe podea cu cămașa sfârtecată bucăţi. Curgea 
sudorile depe mins, de parcă aşi fi făcut baie. De atunci 
îm: spune câte şi mai câte... C'o să mă facă bogată și o 
să-mi dea atâţia bani cam să mă culc şi am să mă în- 
veselese cu ei... Co să-mi dea un bărbat voinic şi fru- 
mos, cum n'am avut niciodată — se pricepe el ce-mi 
place — şi care-o să mă facă să mor de plăcere... Asta 
n'ar f: rău, mă gândesc câte odată. Cine n'a vrea să aibă 
şi bani şi bărbat frumos... Cână stau și mă gâr.desc, cam 
asta am dorit eu de mică... de ce să mint.. 

— Bine, dar cum se arată, doar nu trăzșii singură, 
întrebă Relia cu teamă. 

Ileana se roşi, se șterse pe faţă și-și potrivi basmaua, 
apoi începu din nou să lucreze. 

— Vezi domnişoară, ştiu că poate crezi că trăes> 
cu Florea... Ferească Dumnezeu... Câștiga puțin şi nu 
era omui care să-mi: placă... De vre-o două săptămâni 
nu mai dă pela mine... I-am arătat uşa... La mine băr- 
batu-i, bărbat... 

Relia o privi îngrozită. Femeia respira sănătate 
proaspătă şi pute:n'că. Prin sânul câmăşii, p'eptul se 
vedea alb şi bogat. Ileana îi părea atât de ispititoare, 
că nu i-ar fi rezistat nici un bărbat. 











de IULIAN VESPER 


— ŞI cel Necurat vine atunci în fiecare noapte... 
Ileana chihoti de râs şi-şi apăsă sânii cu mâna. 

— Nu char în fiecare noapte... dar vine destul de 
des... 3 

Femeea râdea încă şi-şi ștergea ochii de Jacrim! cu 
mânecile cămășii. Relia văzu ceva necurat şi ironic în 
atitud nea ei şi regretă că merse prea departe cu in- 
timităţiie. Totuși mai rămase bănuind deodată ceva, 
de care se temea şi nu 'ndrăznea să-și închipuie. 

— Şi bărbatul voinic şi frumos? Nu te-a uitat? 

Tieana simți p-ovocarea din glasul schimbat al Re- 
liei şi răspunse: 

— Prea multe doriţi să știți, domnişoară... Dar să 
vă spun... Vine şi el... 

— Şi bani îţi aduce? 

— Imi aduce şi bani... 

Relia își amnii de noaptea groaznică de săptămâna 
trecută când visase că murise şi se găsea în preajma 
steleior aurii. Ea se trezi, dar în acelaș timp anuin- 
tirea visului era așa de vie, că nu o putea suporta. Re- 
l'a deschise atunci uşa biroului unde dormea tatăl; 
patul era gol și cărțile răvăşiie. Nu plecase nicăeri, 
căci haineie erau aşezate pe scaun. Credea că este la 
baie, dar nu se găsea nimeni acoo. Se trânti în pat, 
înspăimântată și adormi dn nou, predă unor visuri 
tulburi şi neiiniştite, Acuma-i veni în minte întreba- 
rea de atunci, simți că p*ioarele-i slăbesc şi se aşeză 
pe sofa. Teana creşeta mereu. Cosiţele negre-i încu- 
nunau fruntea ca fideșul; umerii a:cuiți stăteau să 
plesnească sub cămaşa aspră. Și sânii aşteptau mân- 
gâieri aspre. Relia înțeiese că tatăl era piendut şi-şi 
acoperi faţa cu mâinile. 

— De ce te-a; supărat domnişoară, întrebă Ileana. 
Nu ştii nimic. Parcar fi un înger... Am vorbit ceva 
nepotrivit? Să ştii că fetele ca matai nau parte de 
bărbaţi buni... Sunteţi prea ruşinoasă... Pentru ce-i fă- 
cută femeia dacă nu pentru dragoste? La vârsta du- 
mitale, ar trebui să ştii tot... 

Relia n'auzia vorbele şopotitoare ale femeii, tâmplele 
o dureau să se spargă şi ar fi vrut să părăsească acest 
ce-c în care Ileana era puternică, dar nu se putea 
mişca. Soarele bătea în draperiie imense, strecura ra- 
ze st'oase în care firele de praf îşi trăiau viața lor 
efemeră, 

Relia dormi toată după masa, un somn greu, fără 
vise, în timp ce Teana trebă'u:a prin bucă ărie. 

A doua zi dimineaţa, fata imbrăcă o rochie mauve, 
cu guler2ş de dantelă şi mâneci lunsi şi-şi 'uă fulga- 
rina verde, căci vremea se stricase peste noapte şi în- 
cepea să plouă. Iși luă servieta încărcată cu căţi şi 
pori spre Facultate. Pe drum își aminti că nu avea 
sugativă, iar o librărie pe aproane nu se găsea. Zăr: 


un chioșc în fată, îsi aruncă ochii pe afişele ziarelor 


de pe zid şi intră înăuntru, 

— Aveţi o sugativă? întrebă Relia, așezând servieta 
pe scaun. 

— Cum să nu, este, dece să nu fie, făcu vânzătorul, 
scoțând o mapă depe etajeră. 

In acelaș timp, Relia parcurse cu ochii, fără să vrea, 
“iterele mari ale unui afiş, puţin desfăcut, ce se găsea 
pe tejghia şi-o sudcare rece simţea cum! îi îmbrobo- 
nează rădăcina nasului. Ii veni să plângă, ar îi îip- 
seau lacrimile. Işi frângea mâinile, că nu putea faca 
nimic în momentul acesta, desfășură hârtia şi ceti în- 
c'odată: „O nouă afacere ou încadrarea medicilor. Radu 
Frangulea, principalul autor, arestat, Ancheta cont:nuă. 
Se întrevăd noui comp'icități“. 

— Nu luaţi sugativa, întrebă a treia cară vânzătorul, 
arătându-i pachetul. 

Relia se trezi, î. privi mirată: 

— Am cerut sugativă? 

— Pentru asta aţi intrat :a noi. 

Plăti repede, tăcu oc automat în servietă pachetului 
învent în hartie, apoi ieşi în st.adâ... Simţi un s.rop sâ- 
rai a cosţu. buzeior și-și sterse aţa. T-ecă.ori esganţi, 
în pandesie admurab.-e, trectau pe ângă ea şi-o pr.veau 
de aproape. ka stâiea in loc și nu şt.a încorro sapuce. 

— Ap perdut ceva, domn-șoară, in.rebă un domn cu 
mustață subţi:e. i 

Rel.a îşi reveni, strânse mânerui. servietei şi întâini 
fața smeadă a necunoscuiu.ui ce părea că-i ținea calea. 
Fata îl ocoii, făcu ac. paș,. spre aeapta; necunoscutul o 
urmări cu privirea. Îşi croi d.um prin mulţime, ajunse 
ia un coij și așteaptă să traverseze strada. In.oarse 1n- 
st.nctiv capul şi zări ochii necunoscutuui f-xând-o de a- 
proape. Primui. gând tu so apuce nu „apese, ueș nu 
şia incotro mergea şi să scape de urmăr.rea necunoscu- 
tuiui, dar renunţă şi dintro mișcare ch bzu-tă, heua se 
găsi în drept cu necunoscutul. Il privi în faţă, deschis; 
era un bârbat <-egant, poirivit de statură, cu buzue 
subţiri şi răutăcLoase, 

— Dorţi să-mi spuneţi ceva, îl întrebă Reiia, cu gas 
binevoitor, 

Domnul tresări. 

— Sunt inginerul Gabriel Vasiu, doream să vă fac 
cunoştinţă și nu ştiam că-mi va îi dat tocmai acum. 
Suie avai up ss iiuniasa taţi întoarce un râu din cale, 
dar nu oh unu bârpa:. Nam avut nci un gând as- 
cuns, decât să vă măriur,ssc cât de mult m'aţi impre- 
sionat. Recunosc că nici „ocul și poate nici momentul n'a 
fost bine a.es. 

— Vă rog să nu mă urmăriţi, e josnic ceeace faceţi, răs- 
punse Reiia. Am vrut să evit un scanda, în stradă; at- 
fel chemam sergentul. 

N=cunoscutul se pregăt: să răspundă ceva, dar salută 
şi se pierdu în mulț:me. Rej.a s.mţi o ușurare, ca și 
cum scăpase de ceva necurat și dușmănos fiinţei ei şi-şi 
urmă calea fără să a.bă o țintă precisă. Radu a fost a- 
restat, Radu arestat. Radu... mu-mura sufetul ei. Se 
găsi deodată în faţa unei biserici şi fără să stea pe gân- 
duri, intră, se închină pe a toate icoanee şi  apr.nse 
două lumânări subţir, de ceară curată: una pentru mi- 
ne şi ata pentru Radu. Căzu apoi în genunchi; şi se ru- 
gă vreme inde ungată. Când se r-dică, biserica era plină 
de oameni și candelabrele ap:inse. Se simțea mai mân- 
uâiată şi era stăpână pe sine. După ce ieşi, cumpără 
toate ziarele dela un chioșc, le strânse su: şi :uă primu: 
tramva.u spre casă. Trebuia să-ș. dea seama de motiveie 
arestării, Acasă cati și răsfo: până spre seară ziare-e şi 
zjunse la concluzia că Radu Frangulea era principalui 
v.novat şi că încercase a âtea şperţur, incât se mira că?! 
mai ţine Dumnezeu pe pământ. Ar trebui să înfunde ce. 
puţin cinci ani pușcărie, gândi Reliia, ca să se învețe 
minte. Spre seară se repezi până la biserica din apro- 
piere și apr.nse două lumânări pentru el şi una pentru 
ea ; se rugă să i se ierte păcatele ui Radu, deasemeni 
pentru no:ocul şi sănătatea lui în închisoare. Noaptea 
dormi: liniștită, spre ziuă îl visă pe Radu intrârd tipti. 
la bucătăreasă. Scozse un țipăt şi se trezi. Afară era 
nouros şi se culcă din nou, dar nu putu închide ochii. 1 
se părea că mereu o urmăreşte gândul arzător al lui Ra- 
du. Ce: puţin dacă nu i-ar tortura, cum auzia că se pro- 











ŢIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL! BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


UNIVERSUL LITERAR 





“Gdează pe la închisori. Vineri se îmbrăcă desdimineață 
şi se prezintă la Prefectura “de poliție. 

— Vreau să-l văd, spuse Reiia comisaruimi de ser- 
viciu. N 

-— Legitimața domniei voastre. Trebue să vă scriu 
și mâine primiţi răspunsul. 

Comisarul se uită la carnetul de studentă, apoi ia ea 
și i= restitui mulțum nd. : 

— Sunteţi fiica domnului ministru, loachim Varga, 
întrebă el. In acest caz nici n'ar trebui să vă permit să 
intraţi. Nu cred să aveţi „egături cu oamen: de teapa iui. 

— Dar n'a fost condamnat, ripostă Relia. Şi eu îi cred 
nevinovat... 

Comisarul începu să râdă și obraji: roșcovani acopz- 
riți cu o barbă deasă, de un biond auriu, se încrețiră 
de necunoscut. Relia îl privea cu o indignare prefăcută, 
deşi în fond îi era recunoscătoare, 

— Nevinovat? Ha, ha! Am văzut noi mulţi nevino- 
vâţi din ăștia care ne-au umpiut mai pe urmă închiso- 
rile. Avem beciuri întregi de nevinovați ca el. Sper că 
o să vi se dea permis:unea să-l vizitaţi, însă ca martor... 


- Reveniţi mâine pe la 11 și nu aduceţi nimic cu domnia 


voastră... Veţi fi perchez'ționată... 

— Dar e nevinovat... e nevinovat... susținea Relia. 

Piecă îetărită ds o vo.nţă neclintită de a așt:pta pe 
mâine şi a străbate la ei. In sfârşit voiu vedea faţa pă- 
cătosuiui, îș' spuse cu un sentiment necunoscut de miiă 
şi iubire. Dacă nu-: vor elibera peste cât-va zi e sau mai 
de grabă, voi telefona tatei. EL probabil, ocupat cu 
aiegeri.e, nu ştie nimic. Trebuie să-. scap cu orice preț 
şi se gândi la cine-ar pulea să intervie ca s'o ajute, dar 
nu găsi pe n:men:. Voi vorb: cu prefectul şi cu şetul 
parchetului şi dacă va fi nevoe voi merge până 'a mi- 
n:stru. O ideie minunată îi ven' în cap; avea cerceii cu 
diamante, tot sunt sortiţi vânzăr.i, îi va vinde, şi cu bani, 
aiife! i se vor desch'de uşiie. Trebuia să aștepte până 
mâine, să vorbească mai întâtu cu e. 

Acasă bucătăreasa vorbea la poartă cu un viăjgan 
înalt şi negricios, o ordonanţă din vecini. Se făcu că nu 
o vede și intră în casă. lieana mai rămase puţin de vor- 
bă, apoi se întoarse şi aprinse lumina. 

— Sunteţi cam palidă... nu v'a durut capul... dar ui- 
tasem... v'a căutat un domn... V'a lăsat o carte de vizi- 
tă... Imediat o aduc, 

Relia ceti numele ingineruui Gabria; Vasiu şi pro- 
misiunea că va veni din nou mâine după masă, ca să 
aibă marea fericire „ca s'o salute şi să stea de vorbă”. 
Îl voiu da afară, gândi ea. 

— Era un domn bine, povesti bucătăreasa. Mi-a cres- 
cut inima când a în.rebat de duduia Relia. Vorbia cam 
pe nas... încolo foarte elegant şi corect... cravata de 
mătase... cămașă de mătase... batistă de mătase,. și da- 
geteie numai inzle... Trebue să fie foarte bogat. A adus 
şi-un buchet mare de flori... dar n'am vrut să-l primesc... 
eu şiiu că nu se primesc cadouri decât mut mai târ- 
ziu.. Poate de aceea m'a rugat aşa de frumos, dar nam 
vrut cu nici un chip... Aşa că va rugat mâine să fiţi 
acasă... 





EN 

— Aşa a spus? întrebă Relia. Și probabil te-a cinstit 
cu ceva... 

— E drept că sa purtat tare omenos... Și m'am rugat 
să vă amintesc mereu, că mâine a cinci va veni în v.- 
zită... Am'uitat să vă spun... Purta un bastonaj subțire, 
îmbrăcat în pizie de şarpe şi mânerul era de a-gint... 
Cum viam spus, foarte elegant... Aşi vrea să ştiu, îl pri- 
miţi mâine ?... Cred că sar bucura mult... 

— Nu mai vorbim... Când am mai primit domni, când 
tatăl meu nu era acasă ? 

A doua zi, Rea se scuă la şapte şi rămase în pat 
până a opt şi jumătate. Ceti câteva pagini litografiate 
dintr'un curs, le reciti şi făcu une:e adnotațiuni. Se uită 
p2 orar : exact ia 5 era un curs de estetică. Așa că avea 
cel puţ.n o ocupaţe după masă ; dacă n'ași fi avut curs, 
xnergeam la bibliotecă. E îngrozitor cât de insinuanțţi 
pot fi unii oameni. 

Imbrăcă un costum negru cu buzunare sportive, Pă- 
lărioara cărămizie de fetru, cu o pană verds, îi schimbă 
înfățișarea de e'evă timidă, ce-o avea de obiceiu; un 
chip impetuos de adoiescentă sigură pe ea, apărea în 
ogiinda ova.ă de crista! masiv. Rela zâmbi acestui chip, 
îş: făcu imperceptibil buze:e, închise poșeta şi dădu de 
gr Vieanei să nu primească domni în vizită, ci să-i 
rcpeadă fără nici un menajament... 

— La masă ven(ţi, întrebă din urmă bucărăreasa... 

— Vin, spuse ea dela poartă. La unul cel târziu sunt 
acasă. 

Pe străzi, trecători puț ni, zgribuliţi ; toamna se făcea 
simțită în aceste zie cețase de Octombrie. Fe ici pe cxo, 
irunzeie de castani scuturate, se ridicau grămezi sub 
b-aţele copacilor dezgoiiţi. P.oaa le jiiăvea şi străiuci- 
zea roșcată căpătă o nuanţă închisă de putrezire. Relia 
le ocolia apucând pe străziie ce duceau spre Prefectura 
poliţiei. Il voiu vedca, își zicea ea, cu o nesfârșită dra- 
goste. Şi dacă dn asta va bănui cât de mult îl iubea; 
poate să-şi închipuie orice. Nu mi-i teamă că mă va .dis- 
p.eţui ; va fi pentru mine un motiv să mă retrag şi să 
aştzpt, cum poate ar fi datoria mea să fac şi acum, Dar 
mam putut răbda; și nu ştiv ce greșa.ă poate îi asa. 
Radu în închisoare ; și eu să stau acasă lin.ștită, e ceva 
peste puteriie meie. Dacă-i un păcat ceeace fac vizitân- 
du-l, cu cât mai greu mi-ar fi păcatul, ruşinându-mă 
de starea în ca:e ss află. 

La poliţie o pr.mi ace:aş comisar roșcovan; 0 recu- 
noscu numaidecât. 

— Sa aprobat domnişoară ; puteţi vorbi fără mator. 
Dar sunt sigur că părintee dumitaie nu ştie de întâlni- 
riie dumneavoastră, dela poiţie. Nu ştiu dacă n'am face 
un bine, dacă ne-am Lua însărcinarea cineva „să-l anun- 
tăm... E ceva de speriat cu copii de astăzi, mormăia 
bătrânu, privind-o totuși b'nevoitor, sunteţi  nerăbdâ- 
toare, hai... Numai să-mi pun centura, că vă conduc 
<u singur... 

Reiia privia distrată cum îşi scoase comisarul cureaua 
Jată depe cuier, cum o încinse peste abdomenul pranun- 
tat. cum îşi potrivi baioneta. Iși şierse fruntea îmbrobo- 
naţă- cu o batistă pătrată de olandă și-și puse chipiul. 

— Acum poftim domnişoară, şi-i deschise ușa. 

Coborâră într'un escensor de trei persoane; Relia s= 
văzu în treacăt în ogiindă : era albă, cu ochii puţin în- 
Făcărați. Trecură printrun coridor întunecat, luminat 
ia d'stanţe mari de becuri gălbui, prinse în tavan! Pe- 
reţii zgrunţuroși, răspândeau o răceală ce pă.rundea la 
oase..-0), dacă în frigul acesta e osândit să stea Radu, 
e pierdut, îşi înăbuş. un strigăt Relia. Pe jos, cimentul 
era din îoc în oc sfărâmat; nimerea cu greu terenul 















PO —_——— 








25 Aprihe 1942 =———= 
void şi era nevoii să se sprijine de braţul comisarului. 
Aerul în._his îi tăia resp.raț.a ; cu cât înainta mai spre 
îună, izul de mucegaiu şi igrasie devenia mai puternic. 
Ureară câteva trepte, un cor-dor .uminos se desoh.dea 
îneinte ; grupuri de oameni așteptau ici, covo, în faţ: 
Unor uș. păzile de câte-un sergent. Pe iăblița smă:țuiiă, 
a:ăta că erau ia parter. In sfârșit, comisaru. se opri 
ia o ușă, pe care se cetia un titiu ung, ser.s pe o foai? 
îngăibenită, pătrată, fixa.ă cu pioneze. Una din eie, 
căzuse şi-un ca-ţ de hârtie se răsucise de că dură. Până 
ce descue comisarul încercă jumătate din maldărul de 
chei ce e avea cu sine; înjură de câteva ori p.intre 
dinți, apoi o introduse pe Re.ia înăuntru. [i pierise 
frica ; era veselă aproape că luase sfârșit drumul insu- 
portabil. Se aşeză pe-un scaun, singu:ul din birou și 
cerceiă cu atenţie încăperea, După aspect părea să fi 
fost un birou părăsit, în care râmăsese doar o masă 
şi-un scaun şi era întrebuințat pentru întrevederi mai 
simandicoase. Un tab.ou inventar prăiuit, atârna pe un 
perete, Par:hetui era destul de curat; semn că b.roul 
nu €ra decât rar utiiizai. Deodată auzi pași apropiați. 
sasuri şi uşa sări: ca scoasă din țâţâni: 

Radu intră urmat de doi sergenţi şi comisar, 
retraseră iîncuind uşa, 

Relia p:ivea ca ia o minune: cra la fel de bine în- 
grijit, proaspăt bărbient, frezat, pantalonii în dungă 
Faţa camă odihn.tă, o privea ironic: 

— Relia, e a doua greşală care-o faci, de ce te ames- 
teci în treburile mei ? 

Se rezimă de masă; pă:ea mai zvelt şi mai lung de 
cum îl ştia. O privea neclintit: 

— Nu poate omul să respire din cauza îia.. 

— Bme, dar credeam că duci lipsuri, vorbi Relia, 
prinzârd curaj. Şi-am vru să te aut... Nu știam cam 
să te găsesc parcă ai fi cșit acum din baie... 

— Aşa €, recunoscu Radu, sar putea presupune că 
am oarecare confart... dar asta nu înseamnă că scurta 
mea trecere pe aici să producă insomnii şi coșmaruri 
de conş:iință unor tinere pe.soane, care n'au căpătat 
încă exper'enţă vieții... Crezi dumneata că dacă cuiva 
i-a venit potiă să rătăcezscă puţin prin închisoare, se 
naşte imediat obligația pentru aite persoane să se tortu- 
reze și eventual să-și ofere viața? Nic: decum, Cât 
mă p-iveşte, z'iee acestza vo:u fi Liber... 

— Adevărat? se bucură Reiia. Și ziare'e păcătoase... 

— Să lăsăm ziare'e, spuse Radu, cu un aer enigmaţie 
şi serios. Nu ştiu ce sentimente v'au împ ns până la 
mine... :Oricum, sentimente destul de puternice... Mă 
întreb dacă cești perfect conștientă de ceeace faci... 

— Da, răspunse Reiia, te iubesc mult... 

— Chiar dază a: îi așa, n'ar fi un motiv ca să mă vi- 
zitez:... Văd în ochii dumitale o înfiăcărare,o ardoare, 
care mă fac să înţeleg... Dracu să vă ia cu sentimenta- 
lismee și lacr;mi e voastre. Aţi trebui bătute cu biciul 
în pieţile pubiice... Dar sta... Vrei: să-mi faci o t:eabă, 
ceva practic, Iei imediat o maşină... Te duci în Parcul 
Rond, strada Nr. 16... Intrebi dacă doamna Dda e 
acasă... In caz că no găseşti singură, îi da: o întâinire 
după o oră, două în oraș. Li spui că am rugat-o să-mi 
aducă până mâine sea:ă, două sute de mii cel 
puțin... Am trimis trei curier: până acum... și nici un 
rezuitat... 

Reuna se schimbi brus2; vorbele aspre o treziră ca 
dintr'o sornolență copiărească. 

— Nam să mă duc nici 'a Dida, nici la altă femeie cu 
ca:e-ai trăit. Despre mine, poţi să-ți laşi oasele aici şi 
ch-ar.. undeva ma: jos... Ţi-am părut într'adevăr o 
cârpă... Poate am fost. Dar uite cârpa se ridică și te 

iesneşte între ochi... Eşti o secătură ca toţi bărbaţii... 
Eşti o... Relia se încurca și nu găsa cuvântu:,.. 

— De ce vo.boeşti prostii, o întrerupse Radu, mân- 
sâindu-i umirii... Tu ştii cum îs bărbaţii... C.ed că na: 
o experienţă prea mare în domeniul ăsta și nici nu ţi-o 
doresc deocamastă... 

— Eşti o bestie, găsi ea în sfârșit și-l privi 
scânteietori. 

Radu începu să râdă. Dinţii abi seclipiră o:bitor, In- 
crucişă braţele : 

— Frumos compliment şi-ţi mulţumesc din sufiet... 
Intotdzauna am dorit să fu o bestie, într'un secol de 
erudiți şi căzături moraie și fiz'ce, a fi bestie e o în- 
drăzneaiă care-mi face plăcere... Să poţi ridea paste 
cheiiile doctoraie, un cap sănă'os și tânăr e o sfidare 
care se pedepseşte... Să apuci vânjos din aver:a tutu- 
Tor, grijind și de sfintele tale buzunare, nu convine în 
Ziua de azi, când furtu: se p:actică mai subtil, cu acte 
şi chitanţe în regulă... Toate sau feminizat... Ș. oameni 
și metode... Trebuie să te nașii paralitic sau schilod ca 
să fi respectat... 

— Nai să înduioșezi pe nimen: cu asemenea argu- 
mente... Adevăru. e cai dat o serie de :ovituri... Ți-au 
mers în pln, până te-au înhățat de guler și te-au 
adus adus aici, unde trebuia să fi: cam de mut,. Eu 
am venit, crezând că vorbesc cu'n om și m'am înselaț.. 
Decât să fiu bătută cu biciu: în pieţile pubirce de o 
bestie ca dumneata, prefer un erudit ş.-o căzătură mo- 
rală şi: fizică, dar care să mă respecte... Nu-i așa cam 
evoluat ? 

— ţi trebuie un bă-bat, Relia, sănătos și puternic ca 
mine... N'o spui tu, mă uit :a mișcărie şi fapte'e tale.. 
Eşti ca un fruct care stă să cadă şi pe Dumnezeul meu, 
o.să am grijă să-] culeg, înainte de a cădea în gura 
«ne ştie cărui nătăfieață,.. 

Reiia se ridică roșie de mânie şi indignare, îl privi 
sfidăto» şi sendreptă spre uşă: 

— Poţi să te duc: dacă-ți piace. Dar șiiu că n'ai să-ți 
dai în petec, până n'au să te strângă braţele mele. De- 
geaba fugi... Eşti făcută pentru mine... 

— Cred că nici un infern nu e mai groaznic ca aici... 

— Nu vorbi despre tucruriie de care n'ai cunoștiinţă, 
spuse Frangu:ea. 

Dar înainte cu să apuce mâneru', uşa se deschise şi o 
doamnă înaită, în blănuri, intră și fără s'o observe, se 
vepezi la Radu. Acesta îi luă b:aţu! şi o duse în fața 
Reliei. 

— Doamna Dida Frunză, pe care te-am rugat s'o vi- 
zitezi... 

Re'ia îsi rosti numele și Radu adăugă că era fiica 
fostului ministru foachim Varga. A trimis-o să-i comu- 
mic avosaţi: pe care mem uendit să-i angajez... Pro- 
pziu zis nu m'am gândt la nici un avocat... Dacă are 
însă domnia-sa în vedere pe cineva, î; rog să mi-l tri- 
mită. Insă abia după două sau tre: zile... Poate între 
timp scap de aici: şi iau eu măsurte necesare. In tot 
cazu: vă rog să-i exprimaţi recunoştinţa mea pentru 
grija ce-mi poartă... 

— Bine, dar ziarele îl dau ca plecat în Bucovina, în 
campanie electorală... i 

R deschise buzele ca să spuie ceva, dar Radu i-o 
luă înainte: 

— A fost p'erat, e adevărat, dar s'a întors eri dimi- 
neaţă, parcă aşa spuneai domnişoară Relia, Și stă până 
mâine... Oricum e f:umcs... Am impresia c'a venit nu- 
mai pentru cazul meu... Iar doamnei ministru, să-i tran- 
smiteţi respectuos omagii'e mele... 

— Da, răspunse Relia cu buzele uscate. 

Teşi după ce salută pe Radu şi Dida. Nu știa cum 
ajunse din nou la ivmină, pe străzie vii, forfotind de 
:ume şi mașini. O iuă pe bu'evard :a va'e spre Cișmigiu, 
] se părea că scăpase dint-'un atelier de vrăjitorie, că 
încă vrăjiie ş' blestemele se tineau după ea. 

— Il voiu aștepta pe €], mirele meu, îşi spunea Re'ia, 
privind la oameni, ca și cum atunci i-ar fi văzut pri- 
ma dată. Cu cât se lăsa luată de vârtejul mulţimii, de 
sunete și culori, de valurie scânteietoare ale soarelui, 


ari se 

















cu och: 








Pi 





(Urmare în pag. 4-a) 


3 Pt Petr edu e Pra a tree 


'Paxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. 7. Nr. 34484.839 


| 


j 
i 
4