Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1943_052_0034

UNIVERSUL LITERAR 


PROPRICTAR: ANUL Lil Nr. 34 


SOC. AN, „UNI! ERSUL« BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 - 23 Se: Ă 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU Vineri 10 Decembrie 1943 
Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU 





ABONAMENTE: . 


autorităţi și instituţii 1000 lei 
particulare. 12 luni 500 „ 
6 luni 400 „ 
3 luni 210 „ 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Ste, Brezoianu 23-23 
TELEFON 3.30.10 


Apare de 3 ori pe lună 


Inscrisă sub No. 163 Trib, Lifoy PRE Ț UL 10 LE! 














——— -— 


. 


Cum a fost scrisă 
„la Reine morte“ 


de HENRY DE MONTHERLANT 


Jean-Louis Vaudoyer a povestit cum, în Octombrie 
1941, mi-a împrumutat trei volume cuprinzând tradu- 
ceri de vechi piese spaniole, sugerându-mi ideea să 
adaptez una din ele. Dar — modestie sau uitare? — n'a 
spus că din cele patrusprezece piese aflate în această 
culegere, pe care le-am citi! în întregime, aceea care 
mi-a servit ca punct de plecare pentru la Reine morte 
era tocmai una din cele două pe care mi le semnalase 
el. Atât de bine își dăduse seama de ceeace mi-ar fi 
convenit. : 

Mi s'a părut la început, că în cele trei volume nu era 
nimic pentru mine. Toată această producţie dramatică 
a „secolului de aur“ este poate un moment important 
în istoria teatrului: superficială şi fără caractere, nu 
are o însemnătate umană. Vaudoyer îmi atrăsese aten- 
ţia asupra piesei Aime sans savoir qui, de Lope de 
Vega și Regner apres sa mort, de Guevara. Amar mi 
s'a părut o piesă mai curând agreabilă, dar nu era cât 
de puţin nevoie să mă ocup de ea. Cât despre Reinar, 
iată notele prin care, în 10 Octombrie 1941, îmi rezu- 
mam, pentru mine însumi, impresia: 

„Reinar: — Nu. E o armatură pe care ași putea s'o 
păstrez, dar schimbând tot ce este acolo, atât carac- 
terele cât și dialogul. Ori, aceste situații sunt cât se 
poate de îndepărtate de ceeace ași putea să creez eu 
însumi. Un rege care omoară femeia care se opune 
bunei constituții a regatului! Un prinţ în faţa soţiei lui 
moarte! Și să fie atât de puţin de luat dela Guevara; 
să fie vorba pur și simplu să substitui creaţiei sale pe 
a mea'. 

Am nenorocitul obicei de a mă trezi în mijlocul nop- 
ţii, în fiecare noapte fără excepţie şi să rămân atunci 
treaz câtva timp, câteva minute sau câteva ore. Deş- 
teptat în noaptea care a urmat acestei lecturi, totul 
se transtormă. Cum fiecare din personagiile din Reinar, 
şi fiecare situație, puteau fi puse în legătură cu viața 
mea interioară, în așa fel ca să fie hrănite de ea? Cum 
să le situez ca să gibă priză? Cum să le dau vieaţă? 

In scurt timp, în mai puţin de o oră, cred, s'a făcut 
o mare schimbare și apropriere, asemănătoare ace- 
lora pe care le vedem petrecându-se în filmele docu- 
mentare asupra științelor naturale, când, într'o clipă 
ne este înfățișată creșterea unei plante, care în reali- 
tate se săvârșește în mai multe săptămâni. Totul în- 
cepu să se miște. Fiecare personagiu şi fiecare situa- 
ție din piesa lui Guevara, care erau pentru mine lu- 
cruri moarte, se alăturară vieții mele personale şi se 
hrăniră din ea. De pe acum puteam să le numesc crea- 
țiile mele. In tăcerea nopții, simțeam curgând în ele 
sângele care ieșşia din mine. Inianta se îmbolnăvea 
de orgoliu, pentrucă eu fusesem astfel în anumie e- 
poci ale tinereţii mele. Regele, al cărui caracter este 
abia schițat de Guevara, căpăta formă, plămădit din 
momente din vieața mea. Inăs nu mai era o temeie 
care are un copii, ci o femeie care așteaptă unul, de- 
oarece aici era un material uman pe care mi-l tlăcu- 
seră familiar unele doamne prietene, etc. In sfârşit pre- 
simțeam că ași putea să spun într'o zi, de tot ce ar îi 
fost în această operă, cuvintele regelui Ferrante: „Cu- 
nosc toate acestea“, sau încă, reluând ceeace Spu- 
neam odinioară despre Aux Fontaines du dâsir: „Toa- 
te acestea au fost strigăte“. Pe scurt, la Reine morte 
intra în ordinea care guvernează toate operele mele, 
cărora le aplic cuvintele lui Goethe asupra operelor 
sale: că niciodată, una sau dalta din ele nu sunt decât 
fragmente din memoriile sale. 

Din acea clipă (cu condiţia să refac în întregime pie- 
sa spaniolă, păstrând numai unele elemente din armă- 
tura sa), am putut să-l vestesc pe Vaudoyer că voi 
scrie la Reine morte. După aceea nu m'am mai gândit 
la ea, încredinţat că la ora aleasă voi face din acea- 
stă piesă ceeace voi vrea, 

In Mai 1942, mi-am acordat cinci săptămâni ca să 
scriu piesa. M'am dus la Grasse și m'am adâncit în 
această muncă. Voiam ca totul să îie gata la o anu- 
mită dată, deoarece dacă sunt unele opere romanești 
asupra cărora nu e rău să adormi puţin soriindu-le, 
asupra unei opere teatrale nu trebuie să adormi deloc. 
A avut loc atunci o bucătărie cu adevărat infernală; 
sa spunem o alchimie: cuvânt mai nobil. Din nou se 
impune apropierea cu vieața monstruoasă a plantelor, 
aşa cum o vedem în documentarii. Mişunări, înfloriri 
absurde, împerecheri hibride, metamorioze ciudate: 
dacă lumea ar putea să bănuiască din ce şi cum este 
făcută o operă! « 

Mais qui donc verse en lui ce.qu'il reverse en nous? 
se întreabă Hugo, despre Palestrina, cred. Cine, cine, 
deci? și ce? Ah! dacă lumea ar ști!!). In starea de 


TEATRUL MĂREȚIEI 


A fi mare, înseamnă a te depăşi pe 


tine însuţi într'un fel oarecare, să ca- 
peţi înălţime în curaj, în aragoste, în 
mândrie, în credinţă, în unul din acele 
sentimente care ne smulg pământului 
şi ne îngăduie să dăm vieţii moastre 
şi lucrurilor câre o încoanjoară, locul 
ce li se cuvine. 

Literatura franceză contemporană are 
teatrul credinţei pe care i l-a dat Paul 
Claude! și Pâguy; are teatrul inimii şi 
al minţii pe care-l datorează lui Girau- 
doux şi iată că Montherlanţ îi dă tea- 
trul măreției. 

Acest fapt merită să fie înscris tim- 
pede în cartea criticii. Nu este păcat 
mai mare decât acela care ne face să 
trecem pe lângă un lucru mare fără 
să-l vedem. Cu câteva rari 
excepţii, critica franceză nu 
și-a făcut datoria în această 
împrejurare, Succesul piesei 
a Reine Morte“ la teatrul 
lui Moliăre, lacrimile vărsate 
de mii de persoane pro- 


HENRY DE MONTHERLANT 


reacțiune duşmămnoasă în rândurile wnei 
mari părţi a presei literare. Un critic 
simțind inulilitațea denigrării, a măr- 
turssit pur şi simplu că în loc să se 
scrie atâta asupra tui Montherlant, ar 
fi'de o mie de ori mai bine să se facă 
liniște îi jurul numelui său. Și, nu ce- 
rea o tăcere mare, ci una de trei sau 
patru luni. Ce-i altceva decât o clipă 
faţă de posteritatea unei opere de artă? 

Cazul Montherlat e un iucru, opera 
sa este altul. Că autorul este uneori 
agasant, exasperant, cine ar îndrăzni 
să i-o reproşeze înti'o epocă atât de in- 
ferioară ca a noastră ? Dar ce legătură 
poate să existe între caracterul unui 
autor şi o epocă ? Niciuna, în aparenţă. 
Dar, ue aflăm în Franţa, unde individul 
este mai puternic legat de societate 
decât oriunde in altă parte, Aici un 
autor este chiar, inainte de orice, o 
fiinţă socială, literatura sa este în mod 
esențial sov.a.ă, şi nu-r de.oc rezultatul 
întâmplării, dacă în trecut aproape 
toată această literatură a fost trăită şi 
scrisă la Paris. Nu-i un lucru recaânt, 
dea Montaigne scria că nu era francez 


"decât prin Paris, şi dacă la un moment 


dat a declarat că prefera să fie primul 
la Pcrigueux decât al doilea în capi- 
tală, se dernea pe sine însuşi tot în ra- 
port cu societatea, Ori, fiinţele cu o 
anumită forţă au nevoie pentru a se 
realiza deplin de o societate tot atăt 































de Delfau 


de puternică şi de sigură care să le 
poată da odată cu câmpul de activitate. 
un rang demn de ei. Este tocmai cazul 
lui Moniherlant care ar fi fost la el 
acasă la curtea lui Ludoțic al XIV-lea. 
Imtr'o epocă; de tranăţiă, de schimbări 
continue, are mereu aerul de a fi ală- 
turi de subiect. Iar scriitorul social, 
moralistul ce «este înainie de toate, se 
simte el insuși deplasat, atins în mevoia 
sa de durată. A mărturisit-o de cu- 
rând, scriind : i 

„Am «tit nu ştiu unde că romanul 
ar fi o iormă literară inferioară. Ori, 
într'o epocă infentoară cum e a noastră, 
orice gândire, în măsura în care atinge 
actuaiitatea, e infirmată, rudiculizată de 
even:mente. Şi, de altă parte, gândirea 
moraiistuiui, cu legile ei generale, dă 
impresia de etern: dar toate aceste ge- 
meralizăr. sunt false, tot atât de false 
ca și inducțiile în legătură cu actua,i- 
tatea. Jar în timpuri de mari răstur- 
nări, ficţiunea (roman ţi teatru) este 
forma literară cea mai puţin atinsă”, 
Se pot mărturisi mai limpede propriile 
înfrâmgeri, decât constatând că gene- 
ralizările moralistului sunt false ? In 
realitate ele nu sunt astfel, deoarece 
natura omului rămâne neschimbată, dar 
swit totuşi false pentrucă mu mai au 
etect asupra uni om angajat intrun 


proces de tranziţie în care devine un 


de RAINER BIEMEL 


simplu lucru, o piatră căzută înţr'un 
torent. - 

Cred că aici este originea neînțele- 
gerii care desparte astăzi pe Monther- 
lant de o parte a criticii. Trebuia ca a- 
cestea să fie spuse, şi poate că nu va 
fi cel mai neînsemnat merit al acestui 
jurnal literar care apare la București, 
faptul de a fi făcut dreptate unui scrii- 
tor străin, mând înaintea judecății 
posterităţii, dând operei şsale o atât de 
largă ospitaliţate într'o vreme când 
hârtia esțe atât de strict măsurată, 

îsi x 

Iată, în câteva cuvinte subiectul din 
la „eine Morte”. | 

Werrmuite, rege al Portugaliei, încheie 
din importanve motive de stat un con- 
ţract ae câsatorie, îm numele tiuiui său 


“ don Pedro, cu Infanta ue Navarra. pe 


îndată ce ajunge la Lisaboaa pentru 
a-şi celebra casaioria, intânia alla cmar 
dea vutorul său soţ, că acesta nu €e 
liber. 

Intr'adevăr, Don Pedro este de un 
an, casatorii în secret, cu Dona In€s 
de Casiro care aşteaptă trucul câsă- 
torii lor. Stand ca bapa nu va acorda 
niciodată dispensa de divorţ, regele 
Ferranie se t.otareşte fără voia lui, şi 
dând ascuitare imalelor ceritiţe ale sta- 
tului, să urmeze sfatul miniștrilor săi 
Şi prin asasinarea munti incs, să iasă 
dintr'o situaţie extrem de incureată. 
Cânul i se aduce vestea acestei morţi, 
moare el insuşi, copleşit de durerea de 
a ti ulis simgura liință pentru care 
avea atecțuue şi stimă. 

Acest subiect, luat din.istoria Portu- 


galiei, fusese tratat de andaluzul Luis 


Veitz pe UrucVăra (LOU = 10) in ti 
nar despues de maorir, o piesă scrisă în 
gustul epocii, plină de eiocvenţă pre- 
joasa, ancarcată de detaiii puoreşii. 
Aceasta este piesa pe care Jean-Louis 
Vaudaoyer a propus-o lui Montneriaunt, 
şi pentru a nu-i infricoşa, i-a cerut să 
o adapteze. Dar, acest prieten al litera- 
turii şua periect de bine că tacea in- 
cercarea uneia dim acele căsătorii fran- 
00 - spamoie, care, începand cu Ciadul, 
au aat mereu zoade uimitoare în 
Franța. Îl cunoştea de aiuel pe Mon- 
ther.ant şi şi.a că autorui upestuur 
Bestiaires şi Aux Fontaines au desir 
înflorea și se îmbogățea sufletește de 
Cători Vedea IN Coniact CU 4sprui Cli- 
mat a] Spaniei. Şi, întradevăr, drama 
îi trei acte pe care a scris-o Nonther- 
lant este de o rară puritate şi deo 
forţă clasică prin economia mijloace- 
1or, frumuseţea stilului, măreţia umană 
a personagiiior. Mai ales prim măreție. 
Totul se înalţă, totul aici este inâlţare. 

Jată, de îmdată ce cortina se ridică, 
pe Infanta de Navarra, nebună de or- 
goliu, Suripănd : „vacă Dumnezeu ar: 
vrea să-mi dăruiască cerul, dar ar în- 
târzua să o tacă, aşi preiera să mă 
arunc în iad, decâţ să aștept bunul 
Lui plac”. 

Imtunta este mare prin mândria ei 
dar şi prin altceva, căci dacă mândria 
este acea pornire care o smulge celor 
din jurui ei, dându-i aripi de pasăre 
de pradă care se ridică în slăvi, ade- 
vărata ei grandoare porneşte din con- 
ştiinţa calităţii ei, calitate ce e întreţi- 
nută de îndatoririle ei. 





(Urmare în pag. 6-a) 





La reine morte: 
realitatea istorică 


Infantele Don Pearo era fiui 
2egeiu Altons 1V. Fire săl- 
ba.ecă, nu se simţea în largul 
său decât la vanătoare, şi 
poporul nu-l vedea trecând 
decât în lătratul haitelor. de 
câini şi în sunetul taniarelor. 
Tatăl său îl căsătorise cu 
Dona Constanqa, fata regelui 
Castiliei. O căsătorie politică. 
Or, bona Constanca adusese 
Cu <a o rudă de o frumusețe 
uimitoare, Dona Ines de Cas- 
tro. Ea avea graţia înan- 
pată a Dianei. inima săuba- 
tecă a prinţului a fost subJu- 
gată  aintiroaată de această 
1rumuseţe mlâdioasă şi biondă 
cu ochi verzi. Regina şi-a dat 
seama curand. in zăaar se 
inypodobea ca să 'placă barba- 
itnui &; din zi în zi se veaea 
tot ma. părăsită, Dând naş- 
tere celu: ae a! treilea copil, 
moare, consumată de tristee 
ia vârsta de douăzeci şi unu 
de ani. 

Cei doi amanți, căsătoriţi în 
secret, nu traiau decât unui 
pentru  celăiait, departe. de 
curie, ia Counwra, in palatul 
deia Santa Clara, pe yarmul 
Mondego. Legenaa povesiește 
că în sipsa soțului e1, lnes il 
aşiepia in graaini sub chipa- 
roşu care inconjoară bâziuul 
unei tântâni, și ca-și aiunga 
phicțiseala sâpand pe bucaţi 
de scoarță me copac mumeie 
iubitulu ei; după aceea le 
dădea drumul sa pluteasă pe 
apă; fântâna se numeşte ae 
aiunci tântâna dragostei. 

Dar  sfetniciii bătrânului 
rege nu puteau suferi ca o 
Castinana despre care se spu- 
nea să e basiardă, să poala a- 
junge regină. kraţi Donei 
lnes nu erau de pe acum co- 
pleșiţi de bon Pedro cu ono- 
ru şi domenii întinse? Ast- 
fel stetnicui regelui își hâr- 
vuiau stăpânul, cerând în nu- 
meie saivării Statului, moar- 
tea Donei Ines, 

Bătrânul zege şovăia, con- 
simţea pe jumătate; atunci 
conjurațu sau constituit în 
iribunai, au redactat o sen- 
tință de moarte și în timp ce 
Don Pearo era ia vânătoare, 
în anare grabă, în goana cai- 
lor s'au îndreptat spre Coim- 
bra, ducând cu ei pe bătrânul 
rege. 

Ines i-a primit surâzătoare, 
în pragul casei. 

Dar iată-i destășurând un 
pergament şi citindu-i con- 
damnarea. Ea păleşte; pri- 
vește pe rege care-și apleacă 
capul, i se aruncă în ge- 
nunchi, își chiamă pe cei trei 
copii: „Măria Ta, se roagă ea, 


- sunt nepoţii Tăi!“ 


Regele priveşte la rândui 
lui chipurile neînduplecate ale 


-recilor politicieni şi le strigă: 
„Nu vreau!“, apoi încălecân- - 


au-și calul, fuge. Dar conspi- 
ratorii îl urmăresc. „Maes- 


de ROBERT VALLERY-RADOT 


tate, ne-aţi dat cuvântul Vos- 
tru !* — „Nu pot, nu poti, 
repetă bătrânul rege. „Dacă 
lăsaţi sa trăiască această fe- 
meie, regatul este pierdut“. 
— „Ei bine, faceţi ce; vep 
vrea |“ 

Abia a pronunţat regele a- 
ceste cuvinte, şi se întorc 
înapoi, alergână în goana 
mare spre palat. Erau trei: 
Coelho, Gonqalves şi Pacheco, 
O găsesc pe Dona Ines ru- 
gându-se în oratoriu cu zopiii 
săi. O târăsc spre grădini, sub 
chiparoși, la marginea fân- 
tânii și acolo o omoară. Se văd 
şi astăzi pete roșii pe lespe- 
zile bazinului: lumea poves- 
tește că sunt urmele sângelui 
Donei Ines... 

Când Don Pedro atlă crima, 
se întoarce nebun de durere, 
umplând palatul <u urie:ele 
sale. El nu se va mai gâdi 
de acum înainte decât la răz- 
bunare. Va ridica o armată şi 
va duce împotriva tatălui său 
un război nemilos, pustiin- 
du-i domeniile şi jefuind pă- 
mânturile  ucigașilor.  Arhni- 
episcopul de Braga va ajunge 
să-l împace cu tatăl său. Al. 
îons al IV-lea păstrează titlul 
de rege, Don Pedro guver- 
nează în numele său; ucigașii, 
din prudenţă, sau refugiat 
în Castilia. 

Dar bătrânul rege moare 
curând. De îndată ce este in- 
gropat, Don Pedro semnează 
cu regele Castiliei o conven- 
ție prin, care amândoi se o- 
bligă să predea de o parte şi 
de alta pe nobilii pe care-i 


„socotesc  primejdioşi pentru 


securitatea regatelor lor. El 
încredințează regelui Castiliei 
trei conspiratori spanioii şi 
cere în schimb pe cei trei a- 
sasini ai soţiei lui. Pachz=co a 
putut să fugă în Franţa, dar 
Goncalves și Coelho sunt 
prinşi. Ii aşteaptă la Santa- 
rem şi cu lăcomie îi dă pe 
mâna călăului. Se duce ei în- 
suși să le pună întrebări în 
piaţa publică din fața caste- 
iului; şi cum Coelho refuză să 
răspundă în timpul torturei, 
il loveşie peste tață cu biciul 
de vânătoare, Coe.ho, sub 
ocară, răcnește şi-l insultă. 


Don Pedro ranjește: „Să mi- 


se aducă ceapă şi oțet pentru a 
pregăti acest iepure (Coelho 
înseamnă în portugheză ie- 
pure). După aceea se duce să 
mănânce, supraveghind ae.a 
fereastră tortura îngrozitoare 
pe care a născocit-o. A dat 
ordin să le scoată inima: iui 
Coelho prin piept, lui Gon- 
calves prin umeri. Ii sunt a- 
duse pe o tavă de argint. Se 
repede asupra inimilor încă 
fumegând, de sânge, le sfar- 
mă între degete, își înfige 





(Urmare în pag. 2-a) 





TEATRUL PARISIAN 


Cu o indignare metodică şi meticuloasă, 
critica dramatică parisiană a păscut toate 
argumentele pe care i le oferea îmbelşu- 
gata pășune de neajunsuri, păcate şi lip- 
suri dramatice de tot felul, a Scoalei 
căsniciilor de Baizac,  Redusă, pentru 


Povestea patronului de întreprindere 
comercială, îndrăgostit la cărunteţe, de 
girania magazinuiui — „la premiere de- 


moiseile de magasin“ — ja umăr cele. 


două fete ale lui, după vârstă — pentru 
care-i gata să-și părăsească familie şi co- 


vația necesară, că altă știință nu poate 
fi decât a cunoştinţelor re-dobândite, 
Din epilog, rămân mai ales ia impre- 
sie, covârșitoare. Anecdota e aceasta: 
câțiva ani mai târziu, soţia fostulu pa- 
tron de întreprindere cere punerea lui 


luri, dar „grase“, roluri de făcut carieră 
actoricească: Soţul, soața și inevitabilul 
celălalt. Vă amintiți poate, că e voroa de 
um soţ care, după zece ani de căsnicie 
model, îngăduie soției lui, îndemnând-o 
chiar, cu o generozitate morală şi o dis- 
tincţie cavalerească fără pereche, să facă 
o experiență primijdioasă pentru amân- 
doi. Experienţa, întradevăr, e aproape 
să izbutească, dar în scena finală, in cure 
urmau să se despartă pentru restu, vieţii, 
soții îşi aduc aminte de copilul lor răpo- 


fă ă im i foi= D mie î i a sat în primii ani ai căsniciei — şi pen- 

a S > scena; teatrului Saint-Georges, und am merţ, se desfășoară printre cele mai foi sub interditție, în acelaş timp în care d U i S 7 

creaţie în care mă atlam, tot ce cădea asupra-mi, în- văzut-o, la trei acte şi hi epilog, piesa letoneşti peripeții, cu svâcniri de melo- fratele iubitei acestuia face demersurile îrucă- ee Jăcuse iai ip ii e 
florea îndată. Subiectul meu atrăgea, polariza, pompa veprezentată pe vremuri la Ode ih dramă la tot pasul. Dar ce violenţă şi necesare în acelaș scop, pentru soră-sa. cămin —— Se aude irOsnelui vreascutti 


totul, și-l făcea să rodească. Acolo băgam totul, aşa 
cum Cellini își aruncă argintăria, şi orice obiect de 
metal core se află la îndemâna lui, în metalul în topire 
care va deveni Pers&: un fapt divers citit într'un jurnal, 
o amintire dintr'o lectură, cuvinte ce-mi fuseseră spuse 


erau „reîntrebuințate” imediat: Hasardul deasemenea 
este o Muză. 


Și aici trebuie să spun un cuvânt despre acea nparti- 
cularitate atât de importantă a vieţii creatoare: uniia- 
tea emoției. Stendhal a scris despre Michel Ange că se 
ducea să vadă Colisseul când lucra la Saint-Pierre: 
„Atât de puternic este prestigiul frumuseţii sublime: 
un circ oferă idei pentru o biserică”. La fel voi spune 
și eu: Mânia pe care o simți apare în opera ta în stri- 
găte de iubire; durerea în strigăte de plăcere; puțin 
interesează de ce natură îţi este emoția: e destul să fii 
mișcat. Astfel — arta mea fiind o artă patetică —- am 
binecuvântat întotdeauna tot ceeace în vieață m'a în- 
fierbântat, încredințat că din metalul clocotind voi pu- 
tea iace ceeace îmi va place; esenţialul era să existe 
clocotul. 

Să dau un exemplu de acest fenomen? În 1929, scri- 
am — cu sânge rece, chiar cu prea mult — Pasiphas. 
Intre timp, unu! din prietenii mei; bătrân scriitor, foarte 
prețuit, la interval de două zile îmi fixează două întâl- 
niri, dela care lipsește. Sunt cuprins de furie; necazul 
amorului propriu rănit îşi insinuiază focul în strigătele 


1) „Orice operă este făcută din mărturisini ascunse, din calcule, 
din cal*mbururi trufaşe, din ciudate ghicitori. Lumea oficală 
și-ar vedea toate princypiile : răsturnate dacă ar descoperi ceeace 

„ ascunde un Lâon?rdo sau un Watteau, ca să mu citez decât doi 
stătnuitori“ cunoscuţi“. (Cocteau) 


————————————————— E 


ă . (Urmare în pag. 2-a 


direcția de scenă m lui Antoine, în ver- 
Siuna originală a celor cinci acte, w'a a- 
vut succes, N'are nici acum, dar lumea 
vine să vadă piesa, chiar dacă nu face — 
cum se spune — „săli pline”. 

Pentru câtă frământare dramatică se 
cheltuește pe scenă dealungul celor trei 
acte, pircă-i întradevăr prea puţină tume 
în sală, ca să-i facă aimosfera cuvenită, 
să-i ubsoarbă şi să-i resfrângă ecoul. £ 
allfel accentuat sentimentul de nepotri- 
vire şi disproporţie pe care-l încerci în- 
tr'o sală cu lume puţină, dinaintea căreia 


ar cânta — să zicem — o orchestră sim- : 


fonică, sau un pianist. E o deosebire de 
nuanţă să ţi se pară că sala e pe Jumă- 


„tate goală sau numai pe jumătate plină, 


după cum e vorba de orchestră sau de 
pianist, — deși cantitativ, conținutul im- 
presiei este acelaş. | | 

Dar când Şcoala căsniciilor ajunge la 
epilog, se petrece atunci un lucru atât 
de intim și neasemănat de rar, încât pre- 
zența și participarea numerică a publi- 


cului nu mâi întră în socoteală. Ceeace ! 


înseamnă, dela prima vedere și până în 
amănuntul ultimei analize, că piesa e 
lipsită de coeziune și unitate organică. 

Rostită astfel, constatarea satisface de- 
sigur, o nevoie de logică şi ea salvează 
deopotrivă onestitatea și obiectivitatea 
judecății. Rămâne însă impresia, care se 
înscrie în fals, provocând deschiderea 
procesului. „Dar cu ruşinea, cum ră= 
mâne?“ întreabă Moş Ion Roată pe Vodă 
Cuza, după ce în aparență şi materiali- 
tate, ordinea fusese restabilită. 


câtă urgie neîndurată, în acest vârtej de 
patimă 'deslănțuită, care sgâlţâie schelă- 
via sumară a piesei! Caracterele perso- 
najelor sunt abia schițate, atinse in trea- 
„căt de aripa unui destin care în lipsa 
demnităţii tragice, suflă totuşi din răs- 


puteri în foalele unei imaginaţii cuprinsă 


parcă de panica propiei abumilențe ne: 
stăvilite. 

Imi dau seama cât.de nesigură și ar- 
bitrară, este ceeace numim „impresie“, 
pentru întameierea unei. judecăţi, care în- 
seamnă nu numai experiență, dar şi res. 
pectul celuilalt, o înțelegere superioară «a 


„stării de societate. Un cronicar dramatice . 


își aduce aminte, cu prilejul reluării pie= 
sei, că în timpul unei repetiţii, nediume- 
viți cu privire la sfârşită piesei, actorii 


întreabă pe autor: — „Bi și mui de- 


parte?” — „Mai departe n'am scris, răs- 
punde Balzac, dar siați.să vă spun”, Şi 
începe să se piimbe pe scenă, improvi- 


zând sfârşitul — nu ştiu dacă al Şcoalei 
căsniciilor. chiar, pe care a terminat-d,! 
folosindu-se de un fapt divers, semnalat . 


lui de prințesa Metternich. lar cronica- 
rul dramatic comentează nedumerit: „Așa 
se scrie o piesă de teatru?“. Mă asociez 
la nedumerirea lui și-la părerea uceiora 
cari observă că timpul se răzbună împo- 
triva operelor realizate fără a ține seama 
de timp. Impotriva hazardului și a un- 


provizației geniale, apreciez sprijinul ru- 


ținei, în spiritul unei şcolarități perma- 
nente — și .aş vota bucuros acea „lege 
pentru  pwmtecția cunoștințelor dobân- 
dite“, pe care o ironizează <ulperior Clau- 
del, în Pantoful de mătase“. Cu obser- 


Innebuniseră amândoi în ziua în care puă- 


nuidu să fugă împreună: el crezând că 
iubita lui fusese victima unei tentative 
de otrăvire, ea văzându-l cu mintea rătă- 
cită. Alături fiziceşte, dar izolaţi în ab- 
solului nebuniei lor paralele, ei şi-au ră- 
mas credincioși unul altuia, pe viaţă, și 
fiecare aşteaptă întoarcerea celuilalt, fără 
să se recunoască. 

Intorsătura dramei e atât de neaștep- 
tată, în absența oricărei tranziţii şi mo- 
tivări dedusă din firea personajelor, în- 
cât desnodământul parcă nu mai aparține 
piesei, E o tranșă bruscă într'un climat 
aparte, cu un timbru sufletesc diferit, la 
adăpostul înţelegerii profane, prin nebu- 
nia solidară a celor doi amanți. Efectul 


„de o stranie sugestivitate al epilcguiui, 
amintind mai degrabă atmosfera pieselor. 


lui Thornton Wilder, cu turburătoare 
perspective deschise gândului în prelun- 
girea - sugeştiei şi a simbolului, pare să 
ji fost, ca intenţie, străin lui Balzac, el 
mulțumindu-se doar să povestească sce- 
nic, faptul divers dela care sa inspirat 
pentru sfârșitul piesei lui. E atât de pu- 
țin concludent acest epilog, în sensul 
unui „sfârşit“ după logica desfăşurării 


piesei, încât aș putea să-l asemăn cu un. 


surâs fără chip, abstract fiindcă nu ex- 
primă nimic, nefiind expresia vreunui 


"conţinut sufletesc anume. Ca un gând 


care te obsedează, fără să-l poţi gândi 
totuși până la capăt şi până în forma lui 
„definitivă, liberatoare. 

e * 

La Comedia Franceză s'a reluat Aimer, 
altă dramă burgheză, numai cu trei ro- 


pe jeratic — soția se înduioșează, duioșia 
ei devine molysitoare şi nu'mnaidecât se 
cuprind unul pe altul în braţe, pentru 
restul vieţii, apoi lacrimi şi îmbrăţizări 
repetate, în sfârşit cortina. 

Decorul somptuos, mirosind a clei 
proaspăt, e se o frumuseţe caligrafecă, 
pentru mpunereu în vedere şi în valoare 
a mobilierului dela cutare casă parisiană, 
toaletele actriţei dela nu știu car: alta, 
coafura aşijderea, textul de Paul Gâ- 
raldy. Aplaudă lumea cu emoție sfieinică, 
parcă de teamă să nu sfâşie horbota ţină- 
fină a piesei agreabil vanilată. Și pleacă 
plutind dela teatru, cu inima în tranda- 
firi şi batist'n lacrimi. Ca la Bucureşti! 

Paris, Noembrie 1943. 


MIHAI NICULESCU 





Medalie bătută cu ocazia reprezentării piesei 
„la Reine morte”, de Alberti de Jaeger 


23P i să 


—— 2 








CRONICA DRAMATICĂ 


PEATRUL NOSTRU: „ŞANTAT” 

PIESA IN TREI ACTE DE GINO 

CAPRIOLO, IN ROMANEȘTE DE 
D-NA DINA COCEA 


TŢTEATRUL „STUDIO”: „NU VĂ 
API CAŢI ÎN AFARĂ“, co- 
medie în trei acte de ENEI- 
QUE JARDIEL PONCELA, în 
romănnzie Ge d. AL, C:ORĂ- 
MESCU. 


TEATRUL „MUNCĂ ȘI LUMI- 
NĂ : „BALANMUC“, farsă în 
trei asta prelucrată de GEO 
MAICAN după KARL LAUFS 
şi W. IACOBY. 


Imi face impresia că actuala 
piesă de'a „Teatru: Nostru” con- 
stituie, chiar şin intesţia dire- 
toriior acestui teatru, un specta- 
coi de uraplutură, spre a implini 
golul dintre căderea piesei lui 
Hebbei, „Maria Mugăamena” şia 
wouă premieră, 

Dar chiar privit ca un astiel 
de spectacol, de ump'utură, încă 
uu merge, penirută pe putem în- 
treba cu mirare cum se face că 
dintre a:âtea p.ese care există pa 
lumea aceasta uu sa puiut găsi 
ceva mai bun!.., . 


Căci trebue să se recunoască. 
că aşa zisa piesă de teatru „Şaa- 
taj”, a aşa zisului autor de tea- 
tru Gino Capriolo, e una da acele 
inepţii care nu au nici o scuză. 

Literatura dramatică, nu recu. 
boaşte aseme.ea inutilităţi. 


Fisidcă așa cum se prezintă are 
cel mult aerul unui scketch co- 
pi ăresc, întins din cine şiie ce 
interese mercanțile deaiu.gul a 
trei acte, spre a justifica fie o 
comandă teatrală în ţara de ori- 
guie fie poniru a eonstitui şi acolo 
tot un spectacol de umnpluiură în 
cine ştie ce sezon mort. 


Lucrui acesta rezultă din ne- 
număratele repetiţii inutiie, din 
dia'ozurile insipnifiante, din d:s- 
cuţiile „filozofice” preţioase, de o 
banalitate infiorătoare, năclăioase 
cu care-i din când în când îm- 
pestritat dialogul, cum și din ab- 
servaţii spirituale de calitatea 
Acesteia : „„Necesităţile fiziologice 
sunt wneori desgustătoare”', ade- 
văr aşa de inteligent şi fin încât 
descoperirea lui I-a făcut pe au- 
tor să fie aşa de mândru de acest 
lucru încât, după o propoziţiune 
sau două, găsește necesar să re- 
vie, spre a repeta o astfel de stu- 
piditate şi a insista asupra ei. 

Drept să spun, dar păcat şi de 
munca d-lui Saghihian şi de jocul 
actorilor care — primul şi ceilalți 
— şi-au dat osteneala să scoată 
totuşi ceva  dintr'o asemenea 
„operă“... 

Căci îm definitiv trebue să se 
recunoască că sa muncit şi că toţi 
interpreţii în frunte cu d. G. 
Storin, au jucat bine—chiar şi d. 
Ioa Manta în Alodia, a fost de 
data aceasta în notă — au jucat 
bine deasemenea d.nii Bărbules- 
cu, A. Ferrat, Marinescu-Siou, 1. 
Negrea, I. Damian, G. Soare, E. 
Jencenc, cum şi d-uele: Emilia 
Predescu, Netti Adamide, Irina 
Negrescu şi loana Mosora. 'Toaţe 
aceste eforturi, însă, mau putut 
schimba soarta piesei, așa că tot 
ce sar putea spune e că suntem 
în faţa unei căderi de zile mari! 
(cu d. Storia în frunte). 

Se dovedeşte încăodată — dacă 
lucrul mai avea nevoie de o ast- 
fel de ilustrare — că totul por- 
neşte dela text: cu un text bun, 
poţi să ai şi un spectacol bun. 
De mirare, de data asta este, insă, 
Cu totul altceva: cum se face 


oare, că tocmai d-na Dina Cocea, 
despre care intotdeauna am avut 
părerea că este o iemeie inteli- 
geniă şi de gust, a puiut, direc- 
toare ti'nd, să puie pe afiş un 
asfel de specimen ge... Literatură 
teatrală! 





Nu de alta — vorba lui Cara- 
giale: „Dacă-i trădare să şiim și 
noi!” — dar prefer să mă duc la 
„Giocondita”* sau la „,Firfinică” 
pentrucă aco'o cel puţin se ştie 
dina:ate ce este, şții la ce te duci, 
ştii cel puţia că oamenii aceia nu 
au propriu zis pretceiţia să facă 
artă şi să vrea să-ini dea cine 
ştie ce produse qe frizerie drept 
literatură dramatică valabilă! 

Dar ceeace este, însă, şi mai de 
mirare, este că această piesă, după 
toate indiciile, ma avut cum să-i 
fie impusă d-nei Cocea de ni- 
meni, >= nici nu se putea —cci 
şi-a ales-o singură ! 

Atunsi înseamnă că i-a plăcut 
Şi că a voit-o! 

Mai mult: d-na Dina Cocea, 
cu prilejul acestei piese apare şi 
îm postură de. traducătoare! 

A traduce, cel puţin când este 
vorba de literatură, înseamnă iu 
mare măsură a face şi aperă de 
creație. Ori aceasta nu se poate 
îndeplini decât dacă între tradu- 
cător și opera tradusă sunt oare- 
cari afinități sufleteşti. 

Și ca să nu dau decât exem- 
plul a irei poeţi de mare şi ori- 
gina'ă sensibilitate : Tudor Ar- 

* ghezi, Ion Pilat şi Emil Gulian! 
Iată, primul, d. 'Tudor Arghezi 
atunci când a vrut să traducă 
ceva a tradus „Misciitropul“* lui 
Moliere — se vede că i-a plăcut: 
avea şi de cet... — d. Ion Piltat 
a tradus „L'Anmonce faite ă Ma. 
vie”, de Paul C'audel iar Emil 


Gulian a tradus „Mitriade” a lui 
Bacine. 


Trei poeţi de mare şi originală 
sensibilitate au tradus aşadar din 
raci din Moliere şi din Clau- 

Chiar şi d. N. D. Cocea, care e 

m mare gaze:ar şi un mare sti- 

» simțind desigur o atracție 
Pratru trumuseţea scrisului 1ni 
Anatole France, a tradus „Thais”, 
care, în treacăt fie spus. este a 


E 


traducere admirabă, poate una 
dintre cele mai bune pe cate le 
avem, făcută într'o limbă de-o 
limpiditate și o eleganță în ade- 
văr la înălțimea originalului. 

D-na Dina Cocea, insă, a tra- 
duş „Șantaj” de Copriolo ! Si mă 
imtreb îucă odată: să-i fi plăcut 
cu adevărat ? 

Și, liberă să-şi aleagă ce vrea 
și să traducă şi să inscrie în re- 
pertoriu ce crede, să ajungă toc- 
mâi ia o astfel de piesă? 

Si de-alungul atâtor și atâtor 
pagni pe cari atâta timp trebuia 
să le aibă înaintea ochilor, me- 
reu citite şi recitite, căci trebuiau 
A fi tălmăcite, oare până la urmă 
tot să nu fi reușit să-i vadă to- 
tala şi iremediabila ei mediovri- 
tate? A stilului, a replicelor, a 
textului în general ? Pentru d-na 
Dina Cocea şi pentru părerea pe 
care mi-am făcut-o despre dânsa, 
de, ar fi de mirare!... 

Deaceia trebuie să spun că sunt 
cel dintâiu care aşi dori s'o ravăd 
pe d-na Dina Cocea întorcându- 
se la calitatea spectaco'elor d-sale 
de mai înainte şi menţinându-se 
pe o linie şi la un nivel artistic 
ceva mai înalt decât cel de astăzi, 
BPre a avea şPn viitor ocazia — 
pentru mine este întotăeauna şi o 
plăcere — de-a putea spune şi 
despre d-sa şi despre teatrul 
d-sale aceleaşi cuvinte bine ca şi 
în trecat. 


* 


Teatrul Naţional „Studio“, pro- 
babil dintro  preovanare de 
curtoazie faţă de reprezentanții 
literaturii dramatice spanuvie, a 
pus în scenă această piesă a u- 
nuia dintre autorii iberici con- 
temnorani. 

Privite lucrurile Qin acest 
punct de vedere, gestul âirec- 
țiunii generale a teatrul: Naţio- 
nal este cu totul îndreptăţit. 





EMIL, BOTTA 


Piesa, în sine, nu este dintre 
cele cari s'ar putea asemăna cu 
unele dintre cele mal bune opere 
aie atcesui „ken:X al goniiior“ 
cum este numit marele compa- 
triot al lui Enrique Jardiei Poa- 
cela — Lope de Vega — şi nici 
cu ale celuiialt mare spaniol, Cal- 
deron de la Barca: piesa lui 
Enrique Jardie. Poncela, care se 
reprezintă actualmente pe scena 
Studio-ului, este mai mult o giu- 
mă teatrală, uneori mai reuşită, 
alteori mai puțin reuşită, bazată 
pe coincidențe cari nau preten- 
ţia de-a părea spectatorului ve- 
rosimiie şi care s'ar justifica, to- 
tuş, dacă piesa ar fi întotdean- 
na suficient de teatrabiiă sau su- 
f:c.ens de amuşancă, ceeace ia- 
răşi, nu întotdeauna reuşegic. 


Desigur literatura dramaţică 
spaniolă — chiar în afară de cele 
două nume de va:oare Gramati- 
că universală pe cari le-am po- 
meniţ deja —- trebuie să se 
mandrească și cu alte multe o- 
pere de-o valoare mult mai ma- 
re decât „Nu vă aplecaţi în afa- 
ră” şi că destui alţi autori iberici 
ticbue sa în dai n opere lor 
mai mult din sulletu: spanioi şi 
din specsilicul lui decâţ Enrique 
Jardiel Poncela. 


Bineinţeles, că și această pie- 
să, ca oricare alta de altiel, are 
şi ea ourecari jaerite aie ei. 

1n ce priveşte distribuţia, ea a 
intruniţ câţiva dintre actorii 
buni ai primei noastre scene, în 
ivunte cu d-na Lily Popovici, în 
rolul Guadalupe, bună şi blân-, 
ca şi aitttuuăsă sVră şi inătuze, 
pe d-na Mizry Avram Niculau, 
în rolul prwmoeipal temenin, reu- 
gind să interpreteze intrun chip 
interesanti cele trei ipostase ale 
pei'son.+jului, ale aceiei curioase 
Irabel, care nu şt:e pe care din- 
tre cei trei logodnic: îl iubeşte, 
în fime d-na Bitty Gheorzniu 
Muşatescu, care ne-a daţ o Santa 
A: 4 Calu pass led SA pe 
d-nii M. Gingulescu, în rolul lui 
îxcrasdy, Câiu uar cu mâsmă, 
cum se cere unui îndrăgostit de 


vârsta lui, pe d. Florin Scărlă- 
tescu, amusant, cu umor în mo- 
mentele când ţexiul i-o permitea, 
Do Ul. aut 3$0tua, romanic... ca 
de obiceiu, şi, în fine, „u-timul 
dur nu cel din urmă“, pe d. Ba- 
iaban, cu destul de mult haz în 
Hermenegido, rol care, altiei 
prin excesivă repetire a unor a- 
pariții şi p.ecăsi, vorbe şi S.ua- 
ţii desigur că în mâinile unui 
actor prost ar fi devenit insu- 
portabil, banal, supărător, putând 
fi astiel saivat numai graţie ins 
tinctului d-sale scenic, 

In restul dustribuşiei au fost 
deasemenez destul de bine d-ne- 
le şi d-nii: Victoria Corciov, 
Carmen Tăutu, Valeria Panait, 
Corina Constantinescu, Niculina 
Finţescu, precum şi d-nii C. Mor- 
țun. A. Alexandrescu, $. Iloiban, 
E. Stoiceanu, |. Lucian și I. Isais. 

Direcţia de scenă a avut-o d. 
N. Massim. 





Dată fiină piesa și posibilităţi- 
le ei restrânse de a se realiza ca 
opera de artă, ar ii greu să se 
poată judeca d. Massim după 
ceeace a făcuţ sau n'a făcuţ în 
„Nu vă aplecaţi în afară“. 


- Și afară de asta nu se ştie de 

ce concursuri a putut beneficia 
in ce priveşte decorațiunile, cos- 
tumele, etc. 

Se poate spune, totuşi, că spec- 
tacolul vădeşte bune intenţiuni 
și, în orice caz, un efort de a se 
realiza un lucru bun ceeace în- 
dreptăţeşte dorinţa de a-l vedea 
pe d. Massim însărcinat cu alte 
puneri în scenă cari — deşi a 
avui şi aici desțule 'ucruri bune 
.— să poată fi pentru toţi mai 
conoludente. 


* 


Trebuie să sa admită că și dt- 
rector: de teatru şi regisorii vor 
câteodată să se amuze şi să amu- 
ze şi publicul, E 

Intr'o vreme numai d-nii fan- 
covescu, Birlic și Timică jucau 
[arse dar nu intotaeauna erau 
privite bine pentrucă foart= ade- 
seaori erau de un nivel artistio 


. foarte discutabil, fără a mai 


vorbi de interpretare, care, pen- 
tru a se exploata nivelui artistio 
încă şi mai scăzut al unei mari 
părți din pubiic, era încă şi mai 
prejos, - 

Be ajungea asttel dela „cumic“ 
la „comicării“, aşa cum sar zice 
pe ia ţară. 

-Cu a. Victor lon Popa, insă, 
lucrurile nu se petrec 1a fel. 

D-sa, la teatrul d-sale, pune şi 
piese penru copi, pune şi piese 
peatru copii mai mari, dar uu o 
face ca să exploateze nivelul scă- 


zut ai publicului ci ca să râdă . 


sănătos împreună cu el. 

Prin urmare d-sale nu îi se 
poate face un astfel de reproş: 
e ca o recreaţie şi ca o vacanţă 
pe care Și-a uaţ-o ş, ne-a dat-o... 

Și apoi mai e ceva cu d. Vic- 
tor Ion Popa: chiar într'o piesă 
Ca asta, d-sa se vede că a pu 
incea e, a pas cn.ar artă, şi a re- 
alizat figuri variate, de panopti- 
cum. 


Mai mult, sub îndrumarea 
d-sa-e, chiar şi interpreții, deşi 
in plină farsă, au reuşit tot tim- 
pul să evite nota vulgară, cecace 
uneori este foarte greu, fiindcă 
pe panta aceasta se alunecă foar- 
te uşor... 

In ce priveşte distribuția, sunt 
de remarcat d-na Niada Mun- 
teanu, extrem de amuzantă şi 
ca mască şi ca joc, ca tot, das 
Stetunia Popescu, d-na Ne:ly Ni- 
colau, cum şi d-ra Vally Voicu- 


UNIVERSUL LITERAR 


lescu, nodesminţindu-şi talentul 
de totdeauna în orice rol comic 
ai pune-o. 

Deasemenea destui de bine şi 
di-reie Raluca Zamtirescu, Tantzi 
Negoescu şi Felicia Başno. 

Iar dintre gomni, în or'mul 
rând d. Lică Rădulescu, firesc, 
plin de haz natural, Cezar Rovin- 
escu, George Damian cum şi 
d-nii Constantiu Atanasiu, Aris- 
tide Popa Nicola, Ion Stoenescu, 
G. Petreanu şi Cristofor Vitencu. 


In orice caz o piesă amuzantă 
un adevărat „baamuc“, o farsă 
veselă de tot, — şi nu complect 
stupidă cum se întâmplă deobi- 
ceiu cu asemenea lucrări. a căror 
tormulă în deobşte cunoscută ex- 
pioztează sub o formă sau alta 
Btupiditatea, şi se şi reazemă pe '; 
ea, aeyuiese ideia cenuaălă tea- 
trală nu e chiar așa de rea iar 
„balamucul“ pe care ţi-! sugerea- 
ză este tocmai datorit unur ca- 
meni chipurile „normali“. ceeuce 
te face, sub o formă de glumă, să 
vezi gândul autorului care par'că 
ar vrea să-ţi spună că n'ar exis- 
ta prea mari diferențe între ne- 
bun. şi incre oamenii întresi la 


: m'mte. în fine o farsă cu muște- 


şug făcută, care-şi atinge dn 
pin vostal ei acela de-a te face 
să râzi tot timpul cu poftă. 


Dat fiind și scopul pe care tea- 


trul „Muncă şi Lumină“ îl ur- . 


măreşte, cât şi publicul cărnia i 
se adresează, cred că noua piesă 
dela „Muncă şi Lumină“, trebuie 
socotită ca un  „intermezzo“ 
foarte bine venit, cu atât mai 
mult cu cât, după cum aan ară- 
tat mai sus, datorită grijei de 
spentacol avute de dq. Victor 1ou 
Popa, cât şi meritului actorilor 
cari joacă, s'a evitat să se trivia- 
lizeze sau să se degtadeze spec- 
ti a; astiei ă şi astorii ga Dal 


| blicul au fost în profit, 


ALEXANDRU DRĂGHICI 





MEMENTO 


|CINEMATOGRAFE 


SCALA: în umbra fericirii și 
jurnal de război 


ÎREGAL: Chemarea mării și jur- 


nal de război. 


__ÎVICTORIA : Contele de Monte 


Cristo — partea li-a — și jur- 
mal, 

ELYSEE.: Păcatele tinereții, jur- 
nal și trupă. 

VOLTA BUZEȘŞTI : Dragoste de 
cavalerist, jurhal şi trupă. 

ROMA: Macario vagabond şi ba- 
letul Alcantara. 

CARMEN SYLVA: Miliardarul 
cântăreț, jurnal și trupă. 


a a it 





JEANINNE MICHEAU 
LA BUCUREȘTI 


De sigur că nu ne putem 
plânge, în ţara noastră, de 
lipsă de talente, în lumea cân- 
tăreților. Ne bucurăm, şi aci, 
de o abundență de materie 
primă, demnă de invidiat. 

Dar, ca toate bogăţiile na- 
turale, şi poate mai mult ca 
oricare altele, aceste zăcămin- 
te nu se pot valorifica, nu pot 
deveni veritabile avuţii, decât 
preiucra:e, cultivate, desăvâr- 
şite întru totul, 

Trebue să recunoaştem că 
este ceeace întâlnim cu mult 
mai rar printre cântăreții noş- 
tri, chiar printre aceia favori- 
zați de norocul iniţial a. unor 
foarte generoase resurse brute. 
Avem de aceia voci multe, dar 
artiști puţini! 

Venirea. în mediul nostru a 
unor adevăraţi artiști ai cân- 





tului, a unor maeștri deplini 
ai in.erpreţării lirice es.e de 
aceea nu aumai prilej da bu- 
curie muzicală pentru public 
şi de adâncă emoție es.etică 
pentru iniţiaţi, dar şi cei mai 
binevenit exemp:u pentru atâ- 
ţia dintre cântăreții noştri în 
deficit cu pregă irea, cu gus- 
tul, cu tehnica =xpresiei şi sti- 
lului, cu rnuzica, într'un cu- 
vânt. 

Un astfel de exemplu a adus 
admirabila artistă lirică Janin- 
ne Micheau. e rafinată repre- 
zentan'ă a cântului francez şi 
a Operei de Stat din Paris, 

O armonie totală împleteşte 
la această artistă superioară 
darul înăscut cu subiilitățile 
cul.urei, naturalui cu măestria 
căpătată, simţul muzical cu 
ştiinţa de a reda prin cânt ca- 
racterul, emoția și poezia celor 
interpretate 

Cu o emisiune pură şi care 
elimină orice efort, asperitate 
sau nesiguranţă, cu in'onare 
de o justețe instrumentală, 
glasul d-rei Micheau evoluiază 
cu degajată supleţe şi pătrun- 
ză oare răsfrângeri de muzică, 
căutând expresia proprie a 
fiecărei pagini și transmi- 
tând-o în firească expansiune 
auditorului, 

Pe lângă revelările de preț 
ale artei d-sale. Jeaninne Mi- 
cheau a îndeplinit și o foarte 


apreciată solie a muzicii fran- 
ceze moderne îaţă de publicul 
nostru, servind cu strălucire, 
fidelitate .n.erpretativă şi nu- 
anţată sensibilitate fie nemu- 
ritor inspirate melodii de De- 
bussy, Faure, Chausson, Du- 
parc, fie compoziţii de autori 
de astăzi, printre care mește- 
şugirile m.eligente ale lui 
Louis Beydis impregnează au- 
zului desmierdă.oare  sonori- 
tăți evocatoare. 


Mozart, Richard Strauss, 
Koechlin,  Hubeau și Gounod 
cu valsul din opera „Romeo.şi 
Julietta“, redat în sclipiri de 
rafinață vir.uositate, sau în- 
cadrat în programul unui con- 
cert, acompaniat cu aristocra- 
tă măestrie de d.,Alfred Ales- 
sandrescu,  împlinind impre- 
siiie-ce nu se vor risipi uşor 
ale interpretărilor de rară sti- 
lizare şi cizelare dela „Opera 
Română“, ale rolurilor Rosinei 
şi Gildei din operele „Bărbie- 
rul din Sevilia“ şi „Rigoiet:o“. 

ROMEO ALEXANDRESCU 





- sp 


Me tipa 
——r cre 


“Și 
ȘI 
h 


7 








19 Decembrie 1943 === 


Oras de provincie 


2 Noembrie. — A fost o zi în- 
sorită, sau ma: bine z.s o minunâţ 
de senină după amiază de sfârşit 
de toamnă pe care-am văzut-o, 
de la fereastra trenului, 'svorân 
din ceţurile de Noembr:e ale di- 
muneții, 

Până acum câteva ceasuri, nu 
cunoșteam odaia aceasta care to- 
tuşi e ceeace înţe.ezea Mircea 
Eiiade în „Șamti'er” prin culcuş. 

„Şantier” am citit-o tot timpul 
în tren. Imi sună și acum ritmul 
roților în trup şi se preface în- 
cetul cu încetul în oboseală. 

* 

Prietenu!' meu scrie'n fața mea. 
Stăm la aceeaşi masă faţă n 
faţă, dar fiecare cu ceeace scrie, 
cu gândurile lui, cu gestur.le lui. 
Va pleca și eu să rămân să ascult 


(cesti) XA 
Sri IE 


radio, să fumez îngândurat gin 
pipă, să răsfoesc cărţi şi reviste. 

Mâime o să nentâlnim dn nou; 
pe urmă iar o să ne despirțim. 
Totuși două existențe paraleie — 
şi această neputinţă e tristă. 

= 

Prietenul meu scrie 'n fața mea. 
Adineaori m'a întrebat ; „Ce vrei 
să scrii în caetu. ăsta ?” Parcă eu 
ştiu? Pe când mergeam diminea“ 
țan ten, mi-a venit ideea unui 
fei de jurnal ind r-ct ca „Şan- 
fier” — fiindcă Mircea Eliade 
creiază o adevărată metodă: 
„Șantier” i-a scr:s în India, şi to- 
tuş. sunt prea puține pagini exo- 
tice. Putea la fel de bine să-l 
scrie şi aci, în camera asta, în 
oraşul ăsta nordic de provincie. 
Mincea E.iade cunsxleră cartea 
înd.rectă în raport cu el însuși 
cel de azi, faţă de ce. de eri care 
a scr.s-0. D= fap., inade ența la 
prezent operează chiar din mo- 
mentul când ridică condsiul de 
pe hârtie, fiimdcă dn moment ce 
accepţi o reiativitate, ea trebue 
să fie neapărat absolută (pare 
atât de paradoxal, aproape un 





La Reine morte: 
realitatea istorică 


+Urmare din pag. 1-a) 


dinţii în ele. După aceea dă 
andin să fie arse cadavrele 
duşmani.or săi. Câteva zile 
mai târziu, la orainele sale, 
Ines a fost desgropata; cada- 
vrul este îmbrăcat cu haine 
regzeşști; i se pune coroana pe 
cap şi este așezat pe un tron. 
In cântecul preoţilor, întreg 
poporul, nobili, burghezi, meş- 
teșugari, defilează în fața lui 
şi sărută mâna uscată. Când 
ceremonia ia sfârșit, regina 
este culcată din nou în sicriul 
ei, cu mare pompă; va fi dusă 
la -mânăstirea Alcobaca unae 
își va avea lăcașul de veci în 
biserică, alături de regii și 
reginele dinastiei. Pe o întin- 
dere de șapteaprezece leghi, 
țărânii satelor vor face un 
zid, purtând lumânări, în 
timpul cât se desfăşcară cor- 
tegiul funebru: în frunte, re- 
gele călare, îmbrăcat în ne- 
gru, înconjurat de cavalerii 
săi îmbrăcaţi în alb, urma; de 
cler, de călugări, de ordinele 
militare Aviz, ale spitaluiui 
Saint-Jacques ; apoi în faţa 
carului, doi călăreși îmbrăcaţi 
în postav aurit. pe cai mutgi, 
cu câte o torţă în mână... 

Procesiunea ajunge în plină 
noapte la Alcobaca, după ce a 
poposiț în etapele precedente 
în biserici. Călugării așteptau 
la intrare cu torţe în mână; 
sicriul a fost pus pe un cata- 
falc si până dimineaţa slujba 
morților a răsunat sub bolți. 
Apoi, după liturghie, corpul 
Donei Ines a fost aşeza: un 
mormântul pe care Don Pe- 
dro făcuse să-i fie sculptat. 

Acest mormânt poate fi vă- 
zut încă, în Sala dos Tumuios, 
ia dreapta transeptului. Dona 
In€s e reprezentată culcată, cu 
figura tristă -şi resemnată; cu 
o mână se joacă cu mărgelele 
colierului, cu cealaltă strânge 
cutele mantiei sale. Sase în- 
geri se adumă în jurul ei; de 
o parte şi de alta a mormân- 
tului e reprezentată Judecata 
din urmă pe care o. priveşte 
dintr'o 1ogg:a, sprijinită de su- 
țuu e1, „aicea cale na 19st te 
guwă decat dupa moare”, așa 
cun a cantau Camveins. 

in faţă, von Pedro a aşezat 
vnormanvul său; se odihneşte 
și el, infricoşetor încă cu paroa 
şi părul sau Lung, cu o mană 
pe ieacâ, cu cealaită pe Manr- 


Cum a fost scrisă 
„la Keine morte“ 


(UTmurEe Gu pu. l-uy 


eroinei fabuloase: strigăte de dorinţă, de groază, de 
duie:e, ioa.e senumeuie iără legau și nepropoiţio- 
na:e cu aMoru:i Prupnu rănit. bu el, o parie alu păie- 
Uicui Gin iu DEE Bavs8, ŞI ALUME MLAAȘUIEA „INuer- 
na a vonei ines, au luai uaşiere din Siudu sau inci- 
dente 10. A.Qi Ge inGOPAIIGE GE Saniect, Cum a Putui 
îi usparie rusipaue as „rendez-vous-uriie” păiruuului 
meu coniale, nepei, pubiicui ar îi inspaimăniai dacă 
Gr ști in ce vas ae viitoare a nert o operă literară 
înainte de a-i ii prezeniaig. (Groaza pubhcuiui dacă ar 
ști cum este „tabricaia'' 0 opera, ar corespunde spai- 
ma autorului daca ar şti cum este ințe:easăd opera sa 
de pubiic. Lar „vive le malentendu:). A 
Lucram în câmpia deia Grasse, plicticoasă ca orice 
câmpie. (Am ide. naive asupra biue:acerii „de a lua 
aer” cât mai des posibil, Dumnezeu ştie cât am putut 
să-ini dăunez mie insumi, incăpăținându-mă să scriu 
„Sub cerui bber” cere mai muie din cărțile mele; şi 
“sunt convins că la Reine morte, mai cu seamă, az îi tost 
un lucru mai dens, mai bogat, dacă ași îi scris-o în- 
“tr'o! cameră; fără să mai vorbesc de timpul pierdut; 
“ceeace a tost înjghebat în cinci săptămâni ar îi puiut 


| “Hi în trei. 


Totuși, chiar așezat la pământ, printre înspăimântă- 
toarele delicii, ale res rustica, adică soarele care te 
orbește, vântul care-ţi agită foile de hârtie, muștele, 
râmele, furnicile, pânzele de paianjeni, cioburile de 
sticlă, cunoşteam acele clipe extraordinare când bă- 
tăile accelerate ale inimii, sângele din obraz, fiorul 
dealungul spatelui, etc. comunică artistului senzația 
unei stări sacre. Aceste fenomene şi ușurinta nemai- 
pomenită a creaţiei romaneşti (mai ales a creaţiei dra- 
matice, o cărei uşurinţă si rapiditate îmi par moansiru- 
use) ne dan atunci iluzia mitacolului, dar nu este de- 


rul sabiei, gata să o tragă. De 
Yur împrejurul monumentul 
se desfășoară povestea dragos- 
tei sale. „Jusquâ la fin du 
monde“ e săpat în piatră. 

Atunci, în ziua aceea, cel ca 
amanți ss vor scula și se vi 
găsi faţă în faţă. 

ROBERT VALLERY-RADOT 
PS PE E Pr Eta a Eyre Dia Pee PERE 


TINERELE SPERANȚE... 


D-șoara Melania Rădulescu” 
Cernicu, unul dintre elementele 





cele mai talentate ale clasei 
d-.ui prof. ion Mamnc.escu, es.e 
recenta deţinătoare a bursei 
Teatrului Municipal, 


[a i a ui 
CONCERT DE VIOARĂ 
CONSTANTIN BOBESCU 


Luni, 13 Decembrie a. c., orele 
8 sea'a, va uvea loc ul doilea 
conce:t de vioară ai d-lui Con” 
Siuntun Bobescu, cu concursul la 
pun, al d-iui lon Filionescu. 

In program: „Sonaia în sol” 
minor” ue kd. Grieg ; „Grave! de 
Priudemann - Bah,  a€npo di 
minue.to”, de Pugnani ; „Rondo”, 
de W. A. Muzăaru; „Cunceriy N 
sol-minor”, de Max B.uch ; „Ha- 
vaniist”, ae C. Saint-Sacns , „St 
Citita” şi „R.gaudun”, de Fran- 
Coeur ; „iuvuut pTutensule, Hu 
Couperin şi pb :0udle des tu.ins”, 
de bBazz:ni. 

Succesui întâiului concert a dus 
în, nod j-re>c ta acest al duilea 
COnce.i, Gl carut Drogrum aus va 
prilejui d-lu, Cons.antin Bobescu 
SE-şe pună n buiuurea darurue de 
îmterpret și Dirtuos ai insirumen- 
tului său. 


— Fragmentide jurnal . . de DINU STEGĂRESCU 


joc de cuvinte şi totuşi perfect 
veridic). 

Nu știu ce-o să scriu aici; nu 
cuvintele, frazele — ci totul. 

* 

Im cealaltă cameră cântă un 
radio. O me:ode de dans veche? 
Ad:os Muchachos, 

De pe coperta unei reviste de 
pe masă, zâmbeşte 'n soare, o îe- 
mee frumoasă. Are părul biond, 
auriu şi camaţia nefiresc de roză. 
Galatheea... 

Dn perete, dntr'un tabiou mă 
privește fără vre-o expres.e, un 
om nesunoscut. E unul din „Lan- 
cien regime” cu mustăţile demo- 
Gat răsucite, ha.na corect înche- 
iată, o cravaă lată, gâtul eșind 
dintr'un 'guler îna.t. Nu mi spune 
nmic f:gura lui, nu știu cine-a 
fost, cum îl chema, cum s'a des- 
făşurat viaţa sa. Singurul amă- 
nunt mai pitores: e chelia sa: 
câteva şuv-ţe de păr l:pite s:n- 
guiar pe cran'ul gol, ca un fel 
d2 fiuiure ridicol, 

Și: totuși pe-mansnţa figurei 
saie imobile, are ceva nelinişti- 
tor în ea. 

Oare nu se va mai  însutleți 
vreodată ? 


3 Noembrie, — După amiază, cu 
lumină ce. scade către seară, 
Night muss fall — noaptea tre- 
Due să cadă. De ce mi-a venit în 
m.n.e fraza aceasta eng.ezească? 
M. se pare că e titiul unu: film 
Ge cinama. L am uitat de tot, dar 
i-a supravieţuit ţitlul, 

* 

De la o librărie din centru am 
cumparat „As.a” de Mario Apel- 
hus, in pnumavara asia am cit 
de ei „ind:ia” și m.-a p.ăcut 
imens. Ma gândesc ce :n.erezantă 
a lost cartea ceea aproape com” 
p-e: Lps-Lă de anecuouic. V.z.uni 
Ponicromne şi euior.ce, aproape de 
vis trăit. Ar putea fi încercată 
o experiență :n.eresantă, Şă se 
SUpr.Me CoMpieL orice nomeno.a- 
tă geograr.câ, nume propriu și 
expres, ce-ar duce ua vaent:tica- 
rea locului: acţiune:. Cartea ar râ- 
mane ca un superb vis omenesc. 

„Asa” am cumpărat-o poate 
tot sub intiuența iul Mircea E- 
Lade din „Şant:er”. De fapt însă 
cred că atracția e tot p.torescul 
Ș. M: se pare cam uInuIloure a0- 
r-nța de evadare câtre Asia, A- 
mer.ca, Ajrica, datorită zecilor 
de anecdote pitoreşti. Din ce în 
ce admir curajul iu: M.rcea E- 
liade care a scris o carte despre 
ind.a tără anecdotic și a trăit 
aco-o o v.ața ca la Bucursşii, 
istovindu-se 'n studiu și chinuin- 
du-se cu întrebări, 

* 

Prietenul meu trebuia să vină, 
şi cu cati trece timpul, cu atâta 
creşte neliniştea. Aşi renunţa să-l * 
mai aştept, dar mereu tot m: se 
pare că trebue să vină. Și nali- 
nișiea nu ştiu dacă e din Cauza 
aşteptăne, ori fiindcă nu știu de 
ce nu vine. 

De ce nu vine? Aş. serie... ași 
citi. Mai bine plec. 

* 

Dar nu. Cântă prea minunat 
valsul dim „Cavaerul  ro”elor”. 
Imi amintesc că undeva, Duha- 
mel remarca cu justeţe că ferici- 
rea umană, ca stare f:zică'n sine, 
are toțdeauna nevoe de un su- 
port material — de mâncare, ori 
de alcool. 





(Urmare în pag. 5-a) 








cât criza finală a unei munci interioare, insensibile şi 
sporadice, cae durează poate de ani întregi. Zilele ur- 
meioare celei în care am compus moartea lui Perunte, 
nu pueam să reciiesc acel pasagiu iară să-mi dea la- 
crimile. Eravo! Unde am ajunge, Dumnezeule mare, da- 
că creatorii romaneşti n'ar pune o mică doză de isie- 
tie în opera lor! Aceste lacrâmi mi-au fost inăpoiate, 
cel puţin în oarecare măsură, de publicul Comediei 
Franceze; în sala transformată în fiecare seară de iar- 
nă într'o vasiă sală de spiial, batistele scoase de spec- 
tatorii guturăiţi și iără jenă, permiteau autorului și ac- 
torilor să creadă că Margot plănsese. 

Tot la Grasse se născură și se desvoltară, constituite 
în întregime și trainice dintr'odată, dar de data acea- 
sta in câteva minute de insomnie (să ne înțelegem: in- 
somnie lucidă, şi nu de semi-vis, căci niciodată n'am 
avut cinstea de a avea stări intermediare), persona- 
giile lui Egas Coelho și a micului paj Lino del Moro, 
până atunci inexistente pentru mine, şi de acum îna- 
inte atât de importante: primul de abia existând în 
Guevara, al doiiea lipsind cu totul. Invenţia propriu 
zisă a piesei era făcută de altfel, aproape în întregime, 
în timpul acestor insomnii din toiul nopții; era ora pro- 


iunadă a marilor germinaţii. 


Piesa a fost terminată cu un avans de câteva zile a- 
supra orariului meu. Despre toată această pulbere de 
mici lapte și mici fraze pe care le primisem din afară, 
puteam să spun: „Am luat pulberea altora și m'ara u- 
rit cu ea”. Dar de piesa lui Guevara nu puteam să găn- 
desc decât ceeace mi-a scris mai târziu Marc=i Ar- 
land: „Tot ceeace contează în la Reine morte î!i apar- 
ține”. Astăzi mi se pare că această Reine Mu-:o vre 
— împreună cu les Olympiques — aceza din: operile 
mele de care mă simt mai legat. Și totuşi cum să nu-ţi 
fie puţin ciudă pe ceva care e aproape tu însuți, și 


care va exista încă, când tu nu vei mai fi. 
) 4 


i Fă 


ii Şi acum, în aceleași locuri unde a fost scrisă la Reine 
morte, o altă operă răsare, crește şi începe să se 10s- 
togolească, ca un val care se naşte în același punct 
unde s'a născut valul precedent, şi îl înlocuieşte pe su- 


praiața mării. 


HENRY DE MONTHERLANT 


ici si d 


== - a 10 Decembrieit 943 


“NOIE 


GEORGE MIHAIL. 
ZAMFIRESCU 


este mai prezent în VIAȚA 
noastră literară decât foarte 
mulţi dintre viii editurilor. De 
dincolo de umbra toamnelor 
ce se aștern, an de an, pe 
mormântu-i neuitat, G. M. 
Zamţirescu ne trimite, prin E- 
ditura Modernă, opt nuvele 
strânse în volumul intitulat 
MISS. Cartea o anunţăm, deo- 
caidată, tuturor acalora ceau 
prețuit pe omul, pe dramatur- 
gul şi pe prozatorul stins la o 
vârstă când alţii abea de por- 
nesc la zidirea operelor sau 
aperei lor reprezentative. 


PROFESORUL 
ALEXANDRU BISTRIȚEANU 


a comentat și editat (la Edit. 
„Scrisul Românesc” din Craio- 
va), cu rară dragoste și price- 
pere „Doi scriitori bănăţeni: 
Victor Vlad Delamarina și loan 
Popoviei-Bănăţeanul” (LX! 208 
pp. Prevăzută cu câte un stu- 
diu amplu şi documentat des- 
pre viața acestor doi autori bă- 





nățemi, prevăzută cu adnotări 
bibliografice şi lexicale, ediția 
„Alevandru  Bistriţeanu“ a 
scriitorilor Victor Vlad Dela- 
marina şi loan Popov:ci-Bănă- 
țeanul  îmbogăţeşte colecția 
„Clasicii Români  Comentaţi” 
de sub îngrijirea d-lui profesor 
universitar N. Cantojan. 


ARDEALUL 
CÂNTAT DE POEȚI 


se numește noua antologie 
ardeleană pe care o publică 
Matei Alexandrescu. 

Cu toate „limitele date”, 
cartea, — pe care d-l Matei 
Alexandrescu o închină con- 
fraţilor Teodor Ciceu, Iosif 
Moruţan, F. Păcurariu, Ionel 
tulboacă, Ştefan Căprariu, Ion 
Cherejan, Victor Ilieşiu, Va- 
lentin Răus şi Virgil! Ştropa, 
poeţi ai Transilvaniei de nord, 
— îmbrățişează, în cele 106 de 
bucăţi, întreaga noastră durere 
şi nădejde transilvană. 


CĂ D. GR. TĂUȘAN 


este, — respectăm proporțiile, 
dară şi adevărul, — un Paul 
Valry al nostru o dovedesc şi 
recent apărutele „Aspecte Cul- 
turale”. De altfel, cărțile d-lui 
Gr. Tăuşan se situiază, la noi, 
in rândul operelor celor mai 
pline de :dei şi sugestii. Dară 
d. Ge. Tăunşanu mai este un 
neîntrecut cunoscător al juste- 
ței, — în sensul paul-valtryan 
al cuvântului, — ceea ce-l deo- 
sebește -de toţi cei ce vorbesc 
prea multe şi spun prea puţin. 


PE DRAMATURGUL 
ION LUCA 


autorul „Rachieriţei” îl preo- 
cupă foarte mult, chiar prea 
mult, rima şi schema ri:mică. 
Nu am dvea nimic de obiectat. 
Şi Goethe l-a scris pe FAUST 
în versuri „cel puțin” corecte. 
Şi ce versuri! Goethe însă nu 
şi-a îngrădit nicăieri în aşa 
măsură poemul dramatic ca 
perechile de cuvimte vimate să 
nu se repete în toată întinde- 
rea lucrării. Credem că astjel 





de eforturi sunt, nu gratuite ci, 
dedreptul, potrivnice frumno- 
sului, potrivnice artei, amin- 
tind de încercările acelora ce 
construiesc catedrale gotice 
din bețe de chibrit. 

Cu cât mai bun era, de pil- 
dă, „„Ammon-Râ” dacă părintele 
lon Luda îl scria fără precu- 
vântări și fără „rime cu pe- 
rechi de cuvnite nerepetate'n 
toată întinderea lucrării”, 


CONSTANTIN MICU 


şi-a pus una din cele mai di- 
ticile probleme filosofice încu- 
metându-se să cerceteze „Fi- 
nalitatea ideală a existenţei 
umane”. Anunţându-i, într'una 
din notele precedente, volumul 
apărut la „Casa Scoalelor” sub 
titiul de mai sus, am accen- 
tuat asupra umor afinități, de 
tot onorabile. Nou apăruta 
d-sale operă de cercetare și 
cugrtare prezintă însă câteva 
aspecte originale peste carenu 
putem trece. Le vom da, cât 
mai curând, cuvenita atenţie. 


ELANURI RĂSTIGNITE 


se numește volumul 1 din seria 
de poeme  deţinitive pe care 
d. Eugen Constant le scoate în 
editură proprie. Din 1918 până 
azi d-l Eugen Constant a pu- 
blicat zece volume de versuri 
(Oglinai  aburite, Galerii de 
ecară, Amurp prin vitralii, 


- 


Cu dalta pe lespezi, 
peste veacuri, Socluri deva- 
state, Crater scufundat, Poezii, 
Sărutul însingurărilor, Melan- 
colii sub arcade  florate, și, 


Punte 


acum,  Elanuri  răstignitel, 
două volume de schiţe critice 
(Incrustări în rama bibliotecii 
I, Il, um volum de esseuri (Lu- 
mini da orizont), un roman so- 
cial (Condicar de lume nouă), 
şi o piesetă în versuri (Pământ 
blagoslovii). D-sa mai are în 
manuscris şapte cărți (ooeme, 
schiţe, memorii, epigrame şi 
traduceri). 


FURTUNI PE NISTRU 


se numesc poemele d-lui SER. 
GIU MATEI NICA apărute la 
„Cuvântul Moldovenesc” din 
Chişinău. D-l Sergiu Matei 
Nica, primul prim-redactor al 
„Basarabiei Literare” tipărite 
în propria ei capitală, se gă- 
seşte, asticl, la cel de al doilea 
volum de versuri.  Fur.unile 
d-sale de pe Nistru şi, în spe- 
cial ciclurile Versuri  Natale 
şi Scrisori pentru mine, poartă 
nealterate, belşugurile pămân- 
tului şi cerului românesc al 
Basarabiei pe care mulți au 
pus-o pe rime dară numai pu- 
țini au reuşit s'o cânte cu a- 
devărat. Vom reveni. 


MĂTĂNII DE ZĂPADĂ 


culegerea de poeme ale d-lui 
Neculai Tăutu (autorul pla- 
chetei „Tăceri peste apă wie” 
şi al scenetei „Hotar şi inimă”) 
amunță prezența la răsărit 'a 
unui nou post autentic. D-l 
Neculai Tăutu « însă prea sen- 
sibi], mai sensibil decât o mi- 
moză. Dacă va reuşi să dea 


mai multă substanță  virilă 
versului 'd-sale muzical şi co- 
lorat, îi prevedem o rară şi 
neîntârziată ascensiune.  Deo- 
camdată, d-l N. Tăutu se gă- 
seşte f.xat în zona-să-i zicern 
„diafan-medelenistă” a ebuli- 
ției d-sale lirice. Vom reveni. 
0 DESCRIERE 

istorică, geografică, economică, 
socială și culturală bine docu- 
mentată a Sorocei („SOROCA, 
Descriere istorică, etc.) ne-o 
trimite d-l Nic. M. Constanti- 
nescu, autorul volumelor de 
versuri „Vibraţii diafane” și 
„Meleag basarabean”. Cartea 
a ieșit de sub teascurile tipo- 
grafiei D. Moldoveanu din So- 
roca. 


D. GH. MANEA 
MANOLACHE 


nu scrie versuri de ultima Ca- 
litate. IL sfătuim însă <a, pe 
viitor să nu-și mai 0romato” 
poetizeze Cântecul Clopotelor, 
căci „Dlang, lang, bang... Da- 
lang, mg, bang,.. Dalang, lang, 
bnag...”, „Dang, dang,... Dang, 
dang,... Dang, dang,.. Dang, 
dang,.”, „Ling, tling, ling, t- 


ling, ling, ltiling... liiiiing, tii- 











liiimg” și „Bang, bang, da- 
lang...” etc., nu este nici me- 
lodie şi nici stih, ci artifieiai 
pueril. 


AM PRIMIT LA REDACŢIE 


„Ziaristica este o misiune” 
tiare de seamă asupra primului 
congres al Uniunii Asociaţilor 
Naţionale ale ziariştilor — Ve- 
neţia 1942, 


DIN MOTIVE TEHNICE 


a fost sacrificat, în mumărul 
precedent al revistei noastre 
acest pasaj al notei despre ser- 
barea şcolară dela Liceul „Zoe 
Româniceanu” din București: 
„In raport cu enormele diţi- 
cultăți pe care le prezenta pre- 
gătirea piesei lui Zaharia Băr- 
san, și în raport cu frumuse- 
țea acestei festivități  simbo- 
lice, trebuie subliniată munca 
şi priceperea d-nei profesor Le 
Ungureanu, d-sale datorân= 
du-i-se, aproape integral, reu- 
şita obţinută”. 


AM PRIMIT 


'a redacţie următoarele pubii- 
caţii poriodice: 1. „Cercetări 
Literare” publicate de N. Car- 
tojan, 2. Revista Fundațiilor 


Regale-Dec. 1943; 3. Gândirea 


Noembrie 1943; 4. Cetatea 


Moldovei, Noembrie 1943; 5. 
Cuget Moldovenesc, Noembrie 
1943; 6. Symposion, Oct, 1943; 
7. Bucovina Literară; 8. Basa- 


rabia Literară; 9. Gând și 


Siovă; 10. Curier Ieșan; şi în- 
treaga colecţie a revistei Ka- 
lende. 

Notele românești din numă- 
xul viitor al Universului Lite- 
rar vor îi dedicate revistei 


Revistelor . noasire. Cu acel 
prilej vom arăta în ce consi- 
stă, după  socotinţa noastră, 
marea contribuţie a. reviste- 
lor conduse de un D.  Cara- 
costea, N. Crainic, L. Blaga, 
Gh. A. Cuza, 1. L. Torouţiu, P. 


Stati, VI. Sireinu, VI. Donescu, 
N. Găgescu — C. Micu — D. 
Isac — I:. Vuicănescu, George 
Drumea, Dragoş Vitencu, Tr. 
Cantemir, Sergiu Matei Nica, 
Preda Savu, F. Bossun, S$. Cri- 
stian, ete. etc. 


ŞI ACUM, INCOTRO ? 


Hans -Fallada, acest 'mure 
scriitor german şi poate unul 
dintre cei mai profund umani, 
a scris o carte pe care a nu- 
miât-o  „Kleiner Mann, was 
nun“. Cartea a repurtat un 
eatraordinar  suzces, vânzân- 
du-se în sute de mii de exem- 
plare, In fine, şi cetitorul nos- 
tru va avea Drilejuul să cu- 
noască acest roman într'o bună 
versiune românească, ieşită de 
sub teasnurile editurii „Publi- 
cum, „Şi-acum, încotro?“ e 
cartea unui om, care nu se 
poate să nu sguduie profund 
pe orice om, 











UNIVERSUL LITERAR 





Cântec de slavă 


Doriţi, dormiţi, feţii noştri luminaţi, 
Oduunu prinue bine Osiue.ii voasue de bărbaţi. 
Sieagurue nu s'au plecat, | 
Ajuâga .păn' ia vu muiţumitele murmure 

A.e suavunilor cu chivâră şi cu secure. 
Pământul nu 'n zadar s'au iost deseienit, 

Cu păsui vostru de metai şi de grunit, 

In vinele voastre șubrede, bătrâne, 

A mai rămus ceva din vol și mai rămâne. 
Simiim cdes cum gagăie, măreț, nestăvilit şuvoiu, 
Sângeie jâșnit ce curge de depurte, deia voi. 
Mânu asta veştejită nu mai iremuă, 

Incepe iu să ardă 

Şi fiecare braţ, nou răsvrătit, se tace bardă. 
Pruncii pe cari i-aţi lăsat niște lăstari — bomnul 

se “ndure |— 

Cresc cam poveste, până mâine sunt pădure. 
Țara își întnde mâinile pe la tund, 

vă caută pe sub răzoare streine, 

Să vă mângâie 'n somnul vost protund 
Și-oricât de-adânc ar îi, parcă tresare 

Trunchiul neputrezit, ca sublt o sărutare, 

Toţi, într'acolo, taţi fugim mereu 

Şi în adâncul marei noastre vetre, ca “n iund de eleșteu, 
Se scurge tot ce-a tost odată viu, 

Intru acelaș mare subteran sicriu, 

De-acolo suie ca o sevăegroasă'n glie 

Și holda-și soarbe hrană, nădejde şi tărie. 

Decât putred de viu, cerşind morţii 'ndurare, 
Mai bine fulgerat năpraznic, precum steiul tare. 
Din osul vostru umilit şi țărănesc, 

Țara-și hrănește osul ei domnesc 

Și marginile până acolo se întind, 

Până unde aude oasele voastre tresărind. 
„Când nu trosnesc morminte dedesupt, 

Ţara se spulberă, hotarele s'au rupt. 

Lăsaţi femeile să tot bocească 'n limba lor! 

De un' să șție ele că moartea-i o altă primăvară 
Din adâncuri, o năvală, un zăpor ? 

Somnul răpune osteneala voastră de bărbaţi. 
Dormiţi, dormiţi, feţii noștri luminaţi ! 


HORIA NIȚULESCU 


Sora mea pădurea 


Sora mea pădurea cântă iar a jale 
Cântecul ce lumea l-a uitat de mult: 
Cântă toţi gorunii, lasă-mă s'ascult, 
Steaua Vieţii mele s'a oprit în cale. 


Sora mea pădurea, taină fără nume, 
Iniloreşte dorul veacului ce moare, 
Prea multă tristeţe în cupe“: de floare, 
Şi feciorii ţării au plecat în lume! 


Freamătă gorunii neștiuta veste 

Pentru 'ntunecarea ceasului de ghorii; 

Nu mai vin voivozii vajnici din istorii, 
Timpul nu mai cântă marea hi poveste, 


GRIGORE POPA 
“Poemul chemării 


Să xiiseăleănd limpede prin tăceri | 
Cu mâinile pătate de sângele toamnei violet, 
Purtând ca o pajură în suflet iubirea 

Pâlfâind sub înnaltele creste. 


Prea clari fuceferi ochii tăi, prea clari, 
Cât îmi vor sfâşia mătasa nopţilor. 
Ce blând suna-vor paşii tăi, ce rari 
Iubito, oprindu-se înaintea porţilor... 


Să vii, ca o făclie va lumina frumuseţea ta: 
Drumurile noastre alunecând alături, 

Tinereţea arzând — cea de pe urmă stea, 
Intoarcerile din moi — nepătrunse omături. 


Să vii: o sărbătoare dulce îţi aşteaptă 

Pe ştiute cărări de pădure umbletul ostenit, 
Unde ani. strecurat în fiecare trunchiu 
Otrava fermecată a_numelui tău: 

Iubita a venit, iubita a menit... 


N. VERONESCU 





. 


9 m 


NOTE FRANCEZE 


MANIFESTUL ARAGON DES- 
PRE RIMĂ (continuare); RIMA 
JAMBEMENT“ 


Această fărămițare a rimei 
în  „enjambement“ deschide 
una din posibilitățile rimei 
moderne, variază sensul şi jo- 
cul rimei, lexicul rimelor,.. şi 
face imposibil deconcertantul 
dicționar atât de Comic și pe 
care îl găsim îmcă în cutiile 
de pe cheiul Senei, 

Ea sporește fără limită nu- 
mărul rimelor franceze deva- 
rece 'permite să transforme 
toate, sau aproape toate ri- 
mele masculine apollinairiene 
(terminate printr'un sunet de 
vocală) în rime apollinairiene 
feminine prin udăugarea pri- 
mei consoane sant. primului 
grup din versul următor, Pro- 
cedeul acesta este contrar a- 
celui din cântecul popular, 
care neglija consoana finală a 
unui Cuvânt pentru a-l face 
să rimeze cu un cuvânt ter- 
minat cu o vocală (cf. exem- 
plul din „Compere Guilleri“), 
şi se înțelege de la sine că pre- 
cipită mișcarea umui vers a- 
supra celuilalt pentru efecte 
pe care le folosește vocea, şi 
pe care sensiv superior al 
poemei îl dictează. Voi cita 
încă din versurile mele : 
Parler d'amour c'est parler 

(d'elle et parler c'elle 
C'est toute ja musique et ce 
[sont les jardins 
înterdits ou Renaud s'est 
[&pris d'Armide et |! 
Aime sans en rien dire 
(absurde paladin. 
unde ortograțic ! he îngăduie 
(la alegere) să-l adăugăm ce- 
lui de al treilea sau al putru- 
lea vers, şi este în acelaş timp 
exemplul unui gen de rimă 
care deși a existat întotdeauna 
ma fost folosită decât cu o 
teamă de ridicol aproape iden- 
tică cu timiditatea. Vreau să 
vorbesc de rima complexă, for- 
mată din mai multe cuvinte 
care descompun între ele su- 
netul rimat: 
„.„+ Un seul moment d'ivresse 
Un moment de folie 
[un moment de bonheur 
Que savent-ils du monde 
[et peut-âtre vivre est-ce 
Ţout simplement Maman 

Îmourir de tres bonne heure 

Exemplu unde cele două 
rime sunt descompuse în mai 
multe cuvinte când ele sunt re- 
iuate. O mişcare inversă, şin- 
teza rimei descompuse, se piflă 
în aceste trei versuri : i 
Nous ne cumprenons rien â ce 

(que nos fils aiment 


NOTE: 


MIHAI EMINESCU GEDI- 
CHTE ubersetzt von LAU- 
RENT TOMAIAGA. — Din 
Eminescu au tradus în limba 
germană "Fr. Bergamenter, J. 
Bettelheim, A. Bosch. N. N: 
Botez, Carmen Sylva, N. Al. 
Daniel, Sig. Dische, L. Fischer, 
A. Franken, Franyo Zoltan, M- 
Gaster, Em. Grigorovitza. Edg. 
v Herz, Viktor Orendi-Hom- 
menau, Alfr. Kiug, Mite Kre- 
mnitz, L. Marian. Johanne von 
Minkwitz, O, Neuschotz, 
Konr. Richter, Max Schroii, 
N. M.  Teconţia, Reinhold 
Scheibler, Rudolt Robinson, 
Adrian Forgaci, Olvian Soro- 
cean, Laurent Tomaiagă şi al- 
ţii. Treducătorii care au pre- 











SALONUL DE 


în prim rând, salutăm reîntcarcerea 
în rândul cronicarilor plastici, a d-lui 
pLoltzur Oprescu. Articolul d-sale des- 
pre Salcn ne-a fost semnalat de o per- 
sonalitate; puşi la curent şi de conţi- 
nutul său, am regretat muit de a nu-i 


fi putut citi la timp. Lipsa cronicei 
d-sale plastice, dela cotidianul „Uni- 
versul“ se făcea mult simțită. 

Ori în ce fel ar judeca irascibilitatea, 
expozanţilor, cronicele d-sale, trebue 
să 1 se recunoască neapărat o ciar ve- 
dere, pe linia de mijloc, un echilibru 
bine pus la punct între extremiști şi 
pompieri.  Indiscutabil că  imputările 
aduse Salonului de gravură de d-sa, 
sunt cu totul meritate. 

Reîntorși să mai culegem ceva opere 
demne de semnalat, a trebuit să um- 
blăm mult până a găsi ceeace doream. 
In general, ceeace caracterizează, dese- 
nul actual al expozânților, este super- 
ficialitatea, acea grabă în linie, acea 
dexteritate neadâncită, acel „far' pre- 
sto“ bine numit de italian. E de pildă 
un fel de mâzgăleală în umbre, o ha- 


“şurare acumulaă ori și cum, o încru- 


cişare de linii fără nicio noimă sau 
folos. Curăţia liniei nu e respectată. 
De pildă, nimeni nu contestă posibili- 
tăţile picturale vădite în desenurile cu 
tuş din vârful pensulei ale lui IORDA- 
CHE, purtând ostentativ pecetea „ate- 
lier Dem. Iordache“, alias „atelier Ed- 
gar Degas“ ||! 

Dar, nu zău, este o gleznă înarăcit 
de sugrumaţă în nudul din dreapta, 
cu poză mai mult sau mai puţin „ec- 
citantă”. Cele două donzele picior pe- 
ste picior în Cișmigiu, vădesc înrudi- 
rea cu VERTESŞ vestitul ilustrator 
francez; totuși, noi știm că posibilită- 
ție lui DEM. IORDACHE sunt mult 
superioare acestui neînsemnat efort, 





Cât priveşte înţelegerea întradevăr 
a trupuiui femeesc, fără dubios par- 
fum erotic, una singură ni sa părut 
între femei, capabilă de a-l reda. Ecte 
„forma” în toată puterea cuvântului 
văzută plin, calm și serios de VETU- 
RIA ROIU sculrtor. E o cinste, în fe- 
lul ei de „a prinde“ un trup culcat 
sau îngenunchiat, 

Salonul de gravură comportă totuși 
o revelaţie. Sunt patru desene mici a- 
supra cărora am fost făcuți atenţi, 
căci în Târgul aflat în sala din stânga, 





ALB Ş 


alegi „rubedenille“ ; 


I NEGRU 


tund, ar îi fost anevoe de găsit. Regre- 
tăm numai că e peniță femenină şi în 
jelul acesta, iar ni se va aduce acu- 
zarea că ne părtinim „neamul”, Pare- 
se că e o dudue tânără de tot LIGYA 
MACOVEI. Foarte bine înțeles, dese- 
nul său subţire, din tuş de culori diie- 
rite. Inchipuește figuri desenate par'că 
cu um fir de aţă, ele vin direct, — aşa 
ne-a îăcut impresia — dintr'un „Coc- 
teau mitig€ de Bernard Naudin” tre- 
cut prin expresionism. 

Sunt însă excelente; nașii acestei du- 
dui — oricare ar fi — nu ne supără, 
întrucât naș, părinte, bunic nu se pPoa- 
te să nu ai. Om ești! Cunoștinţa de- 
senului numai dă şi posibilitatea să-ți 
când ești tânăr, 
ai tendinţa să te faci ederă, mai târ- 
ziu e uşor să te dezberi, 

Oare ce să fie ca lucrările, două, ale 
ECATERINEI DELIGHIOZ să aibă a- 
tât cenușiu? Ce tristeţă va fi fiinăa, 
s'o apese, pentru a se exprima asttel?.. 
Nu putem să nu ne lăsăm atraşi de 
felul d-nei AZVADUROVA de a mode- 
la nudul învăluit în umbre, ne reţine, 


dar încheetura mânii stângi, din cauza . 


unei umbriri ne la locul său, pare 
par'că, tăiată, tracturată... Ne-a plăcut 
și ne-am oprit în faţa ministerului de 
externe desenat și pictat de doamna 
CHELSOI-CHRISTEA, ne-a amuzat 
grozav însă, disproporţia dintre auto- 
mobil și făptura femenină din stânga. 
Voind să traverseze strada, pare un 
uriaș, lângă o mașină pitică. Dar ce 
are aface, bucata e frumoasă. 

Mica turcoaică a lui BACATLU prin- 
să :cu nerv tonizian, ne-a făcut să re- 
gretăm că acest artist nu ne-a dat și 
aite asemenea desenuri. Semnalăm 
arta d-lui MIHALCEA şi îndemânarea 
GEORGETTIEI VINTILESCU de a în- 


truchipa în tuș şi două, trei creioane 
de pastel (frecate pe hârtie) sau apă- 
sate ici şi colo 'n peizaje de grădini! și 
curse de cai. Fără să uităm spiritua- 
lu manej de circ, al lui ION ANESTIN 
și să remarcăm progresele d-sale me- 
reu învederate 'n expozițiile Saloane- 
lor de gravură, ne oprim la delicatele, 
puţintelele şi finele desenuri în peniță 
ușor  acuarelate ale PARASCHIVEI 
POPA-FRUNZA şi âpoi trecem la gra- 
vori, oprindu-ne o clipă în fața celor 
două capete creionate de ION DIACO- 
NESCU, cu pricepere. Era să uităm pe 
modernul desenator BARDU, mi sc pa- 
ve ilustrator la Vremea, cu interesan- 
tele lui interioare şi totuşi lavis-ul 
doamnei sau domnișoarei M. VICOL, 
era să nu-l semnalăm. O figură așeza- 
ță pe scaun. 

Cele două acuarele grigoresciene lu- 
cienești, ale d-iui MUSCELLEANU ne 
arată ce discipol fervent și credincios 
este, dar şi ce plin de talent! 

Gravorii au parte de loc puţin, căci 
puţine lucrări ne-au dat. Lincieul pla- 
că şi expus și iscălit 1, POP reprezen- 
tână un foarte interesant chip de 
Christos este demn de revelat, cât şi 
pointe-săche-urile IULIEI SIMU și 
ale MAGDEI SMANTANESCU  încer- 
cate eleve ale atelierului Duca la Bele 


Arte. EDITH MAYER are 0 gravură 'n 
apă tare, dacă nu mă înşel, foarte in- 
teresantă. Desigur că DOBRIAN în cu- 
lori face minuni, dar cum să fie aces- 
te frumoase lucrări „Xilografie în cu- 
lori” și exemplar unic? Dacă e unic, 
nu mai e xilografie, deoarece tiparul 
e făcut să înmulțească, nu să se res- 
trângă. Gravura în lemn e pentru a se 
multiplica, rostul său e acesta şi nici 
un altul. Cât ar fi de realizate „pictu- 
rile“ lui Dobrian, rămân picturi, nu 
gravuri. Duduia COCA FARAGO ne-ar 
da nişte admirabile gravuri în lemn, 
dacă ar voi, căci totul o îndeamnă să 
Je facă. 

Incheiăm cu „pointe-seche'“ desena- 
te de SANDA SLATINEANU. vădind 
calităţi şi sperăm că anul viitor gra- 
vorii să întreacă desenatorii și pictorii. 


pe 
LUCIA DEM BALACESCU e 


Aux fleurs que la jeunesse” 

a [ainsi qu'un a€fi seme 

ez roses de jadis vont ă nos. 

(emphysemes 
unde cuvântul emphyseme este 
soluția acordului de două ori 
încercat. . 

Intrebuințarea: simultană a | 
rimei în enfambement şi a ri- 
mei complexe” îngăduie” folo- 
sirea în versul francez a tutu- 
ror cuvintelor din. limbă, fără 
excepție, Chiar a acelora 'care 
sau dovedit din punct de ve- 
dere sonor impare și: pe care 
nimeni până acum nu le-a lo- 
godit cu alte cuvinte pri ine- 
lul imei. Deasemenea, toate 
formele limbajului, dintre care 
unele erau lăsate la o parte 
de versul olasic şi chiar de 
versul romantic, sunt însfârşit 
imcetățenite în vers), unde 
rima legitimează hiatul prin 
asimilarea lui în diftong, 
spre a nu da decât acest e- 
emiplu, Aici ca şi mai Sus, 
strofa wrmătoare (care dă în 
ileosebi trei rime pentru cu- 
vântul Qureq) este concluzidă: 

Que les heures tutes 

Guerre a Crouy-sur-Qurcq 

Meurent mal et tu es 

Mon âme et mon vautour 
_ Camions de butes 

Mâlancolique amour 

Qui suit avenue et 

Capitaine au long cours 

Quitte pour les nues 

Les terres remutes ”) 





1y Persoana doua singular de 
la toate timpurile, a tuturor ver- 
elor începând cu o vocală, mal 
ales. 

*) In legătură cu acest exem- 
plu ar fi locul să se remarce 
legitimarea hiatului prin rima 
compusă, şi echivalentul său sa- 
nor perfect (Et tues-tutes), ab- 
surditatea vechei prohibiții a- 
rătată de un exemmiu paralel pe 
care l-ar fi îngăduit prosodia 
tradițională Vavenue et-nues). 
Hiatul este transformat în dif- 
lang.. Ă 

Acest manifest asupra rimel a 
fos aproape uitat în decursul e- 
venimentelor care au urmat pu- 
blicării sale, din vara anului 
1nan. Par când, într'o bună zi, în 
1941, ziarul care avea cel mai 
mare tiraj, Par:s-Soir, apărând 
la Lyon, anunță cu mare publi- 
citate les Nuits de Mai, ale lui 
Aragon, se observă că ceva se 
schimbase - 

Intr'adevăr, o poezie nouă, 0 
formă nouă a poeziei se născuse. 
Ea se adresa celor 500.000. de ati- 
ta*: şi cititoare ai unui mare 09- 
tidian. 

Eram tot atât de departe de 
Mallarme ca şi de suprarealism. 


RAINER BIEMEL 


zentat în volum, deci mat mult 
decât numai câteva poezii an- 
tologice din Eminescu sunt 
însă puţini: N. N. Botez .Er. 
Zoltan, Viktor  Orendi-Hom- 
menau, Konrad hRăichter 3 
LAURENT TOMALAGA. Lau- 
rent Tomaiagă nu e nici gar- 
manist, nici literat propriu zis. 
D-sa are însă, comparăt cu 
predecesorii mai sus amintiţi, 
ceva ce nu se lasă nici învăţat, 
nici trecut cu vederea : ureche 
muzicală, O udmirabilă ureche 
muzicală care i-a permis să nu 
comită nici una din greşelile 
inevitabile pentru ceilalți. Se 


„înțelege că d. Laurent Tomă- 


iagă cunoaște limba germană 
ca şi pe cea maternă, pânân 
cele mâi ascunse vu.ute ae fîi- 
neţelor sonore, pânăn cele 
mai intraduzubiule umbre şi lu- 
mimi ale culorii, pânăn cele 
mai cu gelozie păstrate pon- 
deri germane ale înţelesurilor 
şi echivalentelor sau corespon- 
Genţelor semantice. Dară d. 
Laurent Tomaiagă, oricât de 
stăpân pe germana d-sale, nu 
ar îi nimerit gama specific e 
minesciană a poeziilor traduse 
dacă nu-l slujea auzul extern 
de perceptiv pentru melodia și 
ritmurile cuvintelor, auz per- 
ceptiv tocmai pentru ceeace 
scapă așa de ușor traducători- 
lor de versuri în genere dacă 
mu sunt, cel puţin, poeţi cân- 
geniali autorului din care tra- 
duc. 

In volumul recent apărut Ja 
Cernăuţi (Editura „Mitropolitul 
Silvestru” 1943), “d. Laurent 
'Tomaiagă publică 83 de poezii 
din opera marelui nostru Emi- 
mescu, deci totul ce trebuie să 
figureze într'o carte menită a-l 
înfățișa pe un poet, în întregi- 
mea fizionomiei sale, cetitoru- 
lui căruia i se adresează tradu- 
cerea. Apărută în condițiuni 
tehnice  ireproșabile, cartea 
MIHAI EMINESCU: GEDI- 
CHTE ibersetzt von Laurent 
Tomaiagă, este un prim volum 
din seria de traduceri din ope- 
ra eminesciană la care lucrea- 
ză, de aproape patruzeci, de 
ani, neobositul fost director al 
Şcolii Normale de băieţi din 
capitala Bucovinei. O ilustrea- 
ză un portret al lui Eminescu 
văzut de pictorul Ion Cârdei şi 
o prezintă o scurtă dară densă 
prefață în limba germană 
semnată de germanistul pro- 
fesor universitar Victor Mora- 
viu, o neîndoioasă autoritate 
în materie de apreciere a tra- 
ducerilor din Eminescu în lim- 
ba germană. Ori, concluzia 
d-sale e aceasta: „Este, in- 
discutabil şi foarte adese E- 
minescu autentic și întreg, a- 
cesta care a fost redat aci 
printr'o luptă care-l onorează 


7. CH 


aia A 
ACTUL II, SCENA VI 
Inâs 
O Regele meu, nu te voi părăsi pentrucă 
spui adevărul, ci dimpotrivă, voi spune şi 
eu însrârşit tot adevărul, pe care l-am as- 
cuns oarecum până astăzi. O Regele meu, 
deoarece această noapte este plină de lucru- 
ri mari, în cele din urmă să fac mărturisi- 
rea: un copil din sângele vostru creşte în 
mine. 
Ferrante 
Un copil! Iarăşi un copil! Nu se va sfârși 
deci niciodată! în 
n 


Fi . 1$ 
Şi ce însemnătate are dacă vă tulbură pla- 
nurile din mcment ce aţ: spus că nu mai 
creieți în fi:nc iun=a de rege' Acum vom 
vedea dacă într'adevăr eraţi sincer. 
kerran.e 
Încă o primăvară pe ca-e să o începi, și 
să o începi mai puţin bine! 


t» 8 
Eu care ţin atât de mult să fiu iubită, voi 
da eu ns aaşee ui În CE SR Lou 
de în întregim> d: mine să mă fac iubită 
de ea! Cât aşi dori să-i dau dazpre mama 
Sa v ideie care să-l ocro ească de vnce, toată 
vieața! Trebuie să fii și ma' sever cu tine 
însuți, să te ierești ce tot ce e josnic, să 
tră.eşti drept, sigur, net şi pur, peniruca 
o ființă să păstreze mai târziu despre tine, 
cea mai frumoasă imagine cu putință, cu 
draszoste şi fără nici o imputare. Este o re- 
facere, sau mai degrabă o a doua creere a 
fiinţei mele; îl fac şi în acelaşi timp mă re- 
fac. Îl port şi el mă poartă. Mă contopesc cu 
el. Torn în el binele meu. Doresc cu pathimă 
să-mi semene în ceeace am mai bun . 
Ferrante 
ȘI, ceeace îți va imputa va fi tocmai a- 
ceasta: de a fi vrut să tie asemenea cu dum= 
neata. Haide, ştiu toate astea. 
Ines 
Dacă nu gândeşte ca mine, îmi va fi stră- 
in, el care este una cu mine. Dar nu.Ele 
visul sângelui meu şi sângele meu nu mă 
poate înşela. 
Ferrante 
Visul... Nici nu ştii cât ai spus de bine. 
Eşti în plină visare. 
Ines 
Este vis, această carne pe care o creez 
dintr'a mea? Ch! e ceva imens și care te” 
îmbată! 
Ferrante 
S'ar spune într'adevăr că ești prima fe- 
meie care naște. 
Ines 
Cred că orice femeie care: naşte pentru 
întâia oară este într'adevăr prima care adu- 
ce pe lume un copil. 
: F'errante 
Nu-mi place naivitatea. Urăsc viciul şi 
crima. Dar, în comparaţie cu naivitatea, 
cred că prefer totuși viciul şi cr'ma. 
Ines 
Parcă îl văd peste cinci sau şase ani. Iată, 
a trecut în fugă pe terasă. Fug'nd dar ui- 
: înapoi în acelaşi timp. Micul meu 
băiat. 


Ferrante 
Intr'o zi, trecând, nu se va mai uita înapoi. 
Dar cine ţi-a spus că va fi un băiat? As- 
trologul ? 
Ins 


Doresc prea mult să fie așa. 
Ferrante 

Ințeleg că un al doilea Pedro poate fi în- 

tr'adevăr o perspectivă încântătoare 
Ines 

Da. încântătoare. Il va chema Dionis. Bă- 
iețaşul meu cu gene neverosimile, frumos şi 
obraznic în aceiași tmp, cum sunt băieţii. 
Care-ţi cere să te baţi şi să dansezi cu el. 
Care nu suferă să-l atingi, şi pe .care un 
exces de plăcere îl face să suspine. Şi, dacă 
nu va fi frumos, îl voi iubi și mai mult încă, 

ntru a-l consola și a-i cere iertare, că l-am 
dorit altfel de cum este”. 

Ferrante 

Am cunoscut toate astea. Cum te săruta, 
micuțul acela! 1 se spunea Pedrito (dar une- 
ori, dacă dormea şi-i murmurai la ureche 
nume:e, răspunaea prin somn: „Pedrito? cine 
este?') Dragostea lui de neînțeles, Dacă îl 
hecăjeam, glumeam cu el, sau îl certam. la 
toate răspundea sărindu-mi de gât și săru- 








|. - ee aia a ante n m mam n... 





UNIVERSUL LITERAR 


mm re ee me ca mai me a e ae 








REGINA MOARTA 


Dramă în trei acte de H. de Montherlant 


tându-mă. Şi mă privea îndelung, de aproa- 
pe, cu un aer mirat... 
Inâ3 
Deja! 
Ferrante 
La început, mă supăra. Mai târziu, am 
acceptat. Am acceptat să vadă ce sunt. Mă 
plicusea puţin când îmi făcea unele figuri. 
Dar, când nu mi-a mai făcut... Căci a deve- 
nit un om, adică caricatura celui ce fusese. 
La tel și dumneata, vei vedea destrămându- 
se pe cel care a fost copilul dumitale. Până 
când nu va mai rămâne în dumneata mai 
mult decât a rămas din acea pagină pe care 
pentru prima oară la cinci ani, al meu și-a 
scris numele, pagină pe care am păstrat-o 
ani dearândul, şi pe cara în cele din urmă 
am rupt-o și am aruncat=o. 
Ines 
Dar poate că într'o zi, dacă ai fi păstrat-o, 
revăzând-o ai fi început să plângi. 
Ferrante 
Nu, nici cuvintele, nici trăsăturile lor de- 
licate nu-i salvează pe oameni „în clipa ma- 
relor socoteli. 
Ines : 
Accept să trebuiască să dispreţuiesc lumea 
întreagă, dar nu pe fiul meu. Cred că ași fi 
în stare să-l omor, dacă n'ar răspunde aștep- 
tărilor mele. 
Ferrante 
Omoară-l deci atunci când se va naște. 
Dă-l porcilor să-l mănânce. Căci «e siaur, că 
pe cât eşti prin el în plin vis, tot pe atât vei 
fi datorită lui în plin coşmar. 
Ines 
Măria Ta, e păcat să blestemi acest copil 
care e din sângele vostru. 
Ferrante 
Imi place să decurajez. Şi nu-mi place 
viitorul, 








ACTUL III, SCENA VII. 
Ferrante, apoi o gardă, după aceea 
Căpitanul Batalha 
Ferranite 
Dece o omor ? Este desigur un motiv, dar 
nu-l văd. Nu numzi că Pedro nu se va că- 
sători cu Infanta, dar îi şi dau o armă ne- 
cruțătoare împotriva mea. Adaug încă o pri- 
mejdie aces.e. groaznice mantii de primejdii 
pe care o duc pe mine și o târăsc după m.ne, 
moeu mai grea, mai încărcată, pe care o 
împovărez eu însumi după bunul meu plat, 
şi sub care într'o zi... Ah moartea, însfâr- 
şit, nimic nu te mai poa:e atinge... — Dece 
o omor? Faptă nefolositoare, faptă nenoro- 
cită. Dar voința mă împinge, şi săvârşese 
greșeala, știind că-e greșeală. Eh bine! să 
scap cel puţin mai curând de această faptă. 
Remușcarea e mai bună decât o şovăire pre 
lungită (Chemând) Paj! — Dar nu, nu un 
pay. tiardâ i (intra o gardă) Chemaţi-mi pe 
căpitanu! Bataiha. (Singur). Cu cât măsor 
zeeace e nedrept și îngrozitor în ceeace fac, 
cu atâ: ma adancesc și mă complac mai mult. 
(Intră Căpi:anul). Căpitane, Dona Ines de 
Castro pleacă de aici spre Mondego, cu pa- 
tru oameni ai ei, slab înarmați. Ia-ţi oameni, 
ajungeţi-o și lovește. E crud, dar trebue. Și 
bagă de seamă să nu daţi greș. Oamenii știu 
să scape de moarte în mai multe chipuri. Şi 
faceţi-o dintr'odată. Sunt şi din cei ce nu 
trebuie omorîţi dintr'odată, e prea repede. 
Pe ea, dintr'o singură lovitură. Pe sufletul 

meu, nu vreau să sufere. 
Căpitanul 
Chiar acum am văzut-o trecând. Nu părea 
să bănuiască câtuși de puţin... 
Ferrante 
O liniştisem pentru totdeauna. 
Căpitanul 
Să duc și un duhovnic? 





Ferrante 
De prisos. Suiletul îi e la fel de neted ca 
și chipul. 
Căpntane, i-ați oameni siguri. 
Căpitanul (arătânu sabia) 
Asta, e sigură. 
Ferrante 
Nimic nu-i prea sigur când trebuie să 
ucizi. Aduceţi corpul în oratoriul palatului. 
Oricât ar fi de pembil, e nevoie să-l văd eu 
însumi. Un om nu-i mort cu adevărat decât 
când l-ai văzut cu ochii tăi mort, şi când 
l-ai pipăit. Ah, cunosc toate astea (se că- 
pitanui) Ar fi încă timp să dau un contra- 
ordin. Dar aşi putea ? Ce căluș invizibil mă 
împiedică să scot strigătul care ar salva-o ? 
(Se duce ia fereastră și priveşte). Va fi timp 
irumos mâine : cerul e puin de stele... Ar mai 
fi încă timp. — Şi acum. Nenumărate fapte, 
ani dearândul, pornesc dintr'o s:ngură faptă, 
dintr'o singură clipă. Dece ? Şi acum 
încă. Când se uita la stele, ochii ei erau ca 
nişte ape liniștite... Şi cu toate astea trec 
drept un om slab ! (Cuprins de un tremur) 
Oh ! — Acuma e prea târziu. l-am dat v:eaţa 
eternă, și eu voi putea răsufla. — Gardă ! a- 
duceţi lumini ! Să intre toţi cei ce se găsesc 
în palat. Hai, ce mai aşteptaţi, lumini! lu- 
mini! Aici nimic nu sa petrecut în umbră. 
Intraţi, domniuor, intraţi. 
ACTUL II], SCENA VIII 
Ferrante. Oameni ai Palatului, de toate 
condiţile „printre care Egas Coelho. 
Ferrante 


Domnilor, dona Ines de Castro nu mai 
este. Imi adusese la cunoştinţă naşterea a- 
propiată al unui bastard al Prințului. Am 
dai ordin să fie executată ca să apăr puri- 
tatea succesiunii la tron şi ca să înlătur tur- 
burarea și scandalul pe care le provoca în 
statul meu. Asta e marea şi ultima mea 
dreptate. O astfel de hotărire nu se ia fără 








Montherlant și dragostea de mamă 


Există în sufletul fiecărui om, fie el mi- 
soghin sau numai desamăgit, un colţ ascuns 
destinat dragostei de mamă : o icoană aurită 
în faţa căreia aprinde în taină mica tlumâ- 
nare a amintiri.or sule din copilărie ; o ima- 
gine unde sunt însemnate trăsăturile fiinţei 
U auUUse Curt, CEA Unii, L-a jucut sa cunuască 
uragostea, sărutul şi lumea apropiată leagă- 
nului său ; chipul unei mame, şi, prin extin= 
dere, chipul multiplu al tuturor mâmelor. 

Puţini scriitori au îndrăznit să calce în 
picioare acest +dol; și ce.e cateva figuri de 
Mustett Duttege Gui euicruiuru MutdiGiuu su Sunt 
decât niște excepţii monstruoase menite să 
confirme regu.a comună a biândeţei. Mon- 


" theruant el cusuşi, deşi inclinat sa judece cu 


ScucTu ave jemeue, se umumuzeaza 1n jatd 
MAaTeu Misier al naşteri, Şi uatorim emo- 
[evrei tie Wu] Uli aa EVEI Ivo, uCEudă 
revelație. Am f: putut, nu jară unele motive, 
să ne aşteptam ca romancierul să trateze 
QCeasiă scunu CU SCepuCusmul și trona Sa 
ODşnuită și 1ată Că descoperim in el un om 
QCCesibil sentimenielOr ter mat duoase, şi 
CUC Cut sh UPomultțUiTEA DOSuuliiuuty iN îi 
săşi inuma unui palat destinat tuturor dra- 
MeLOT, rezervă o grădină luninoasă dragos- 
te: de mamă... U jemeie, Ines de Castro ex- 
Dusă ambiţiei unu: rege, geiozie: unei rivale, 
perfidiei unor curten: siabi, dobândeşte prin 
miracolul concepției, drepiul de a iubi, de 
a fi sublimă sau doar jermecătoare. Să o 
QSculium, EXPINÂNaU-Ș, «NCOuLuTea în ŞA,a 
apropiatei sale maternităţi : 

„Lacă nu va fi jrumos, îl voi iubi și mat 
mult pentru a-l consola şi a-i cere iertare 
că l-am dorit altfel decum este”. 

„Ah ! Cât aşi vrea ca dragostea mea să 
aibă puterea să aducă în vieaţa lui un veş- 
Ric surâs!” 








„Atât timp cât îl port, simt în mine o 
minunată forță de iubire pentru oameni. Și 
el e acela care apără această regiune profun- 
dă a fiinţei mele de unde porneşte ceeace 
dau creaţiei şi creatorilor”. 

Strânsă lângă iubitul ei, murmură : 

— Te țin, te strâng lângă mine şi e el. 
Gâtul său mu are chiar același miros ca al 
tău ; miroase a copil. Și respirația sa este a 
căprioarei hrănită cu violete. Și micile sale 
mâini sunt mai calde decât ale tale. Iar bra- 
țele sale sunt în jurul gâtului meu cum este 
apa vara, când te afunzi în ea şi-ţi acopere 
umerii, plină de soare. Și gângureşte cu un 
murmur dulce în jurul gâtului meu. Copil 
adorat datorită căruia voi putea, să iubesc 
şi mai mult, . 

Și când Pedro o întreabă: 

— Ce se aude cu acel faimos băiețel? 

— Ziua, nu mă gândesc atât la el, răs- 
punde ea; noaptea însă îl simt în căldura 
inimii mele şi ași vrea să fiu și mai caldă 
spre a-l ocroti mai bine. Uneori, abia se 
mișcă, ca o barcă pe o apă liniștită; apo: 
decdată o mişcare mai vie îmi dă o ușoară 
durere. În marea liniște aştept din nou 
micul său semn: suniem complici. Lovește 
sfios; atunci mă simt copleşită de iubire, 
pentrucă dintr'odată îl crezuisem mort, el 
atât de gingaș. Aș vrea să miște mereu pen- 
tru a-mu cruța acele clipe de spaimă, când 
îmi închipui că nu va mai mişca niciodată. 
Și totuși, acestea sunt clipele care fac posi" 
bilă bucuria divină a vieţii lui regăsite... 

Imţelegem că un astfel de imn compus de 
autorul romanului Jeunes Filles a putut să 
deruteze publicul. Era posibil ca omul al 
rărui condei se oprește astăzi asupra, unor 
dialoguri atât de duioase să fie acelaşi care 
s'a ridicat de atâtea ori împotriva subtilelor 
ascunzișuri ale feminității şi a socotit drept 


ASPECTUL TELURIC IN NOUA PROZA ARDELEANA 


Xxietă în literatura germană contemporană o 
tendinţă telurică, care se manifestă în malte 
sorieri ale autorilor moderni. Totuși ţara indus- 
triată, în care mâna omului a ordonat totul, dârăd 
formă nouă ordinei naturale, n'a putut oferi o 
atmosferă cu adevărat  teiurică, Pământul în 
Garmania nu este decât o porţiune cultivată şi 
arhiexploatată în vederea maximului de randa- 
ment: au găseşti acel pământ prin care trants- 
piră natura neorganizată, ființa însăşi a adâneu- 
rilor ce te ridică până la panteism. De aici, no- 
saigia aceea de pământ la Germaui, de adevăraţ 
pământ, care să le dea sensaț'a de libertate și 
mister, retevându-le legătura intimă cu el. 

Câna a. fost tradus romanul [on al lui Liviu 
Rebreanu în limba germână, Germanii au sim- 
țit adierea de pămâat în toată forța sa. Acel 
Bodengeruch atât de pătrunzător i-a ameţit; era 
sensația aceea puternică şi viguroasă pe care o 
căutau. Pămâniul dătătoc de v.aţă şi de moarte 
era întățișat îm toată robusteţea sa. 

Dacă popoarele din Apus au pierdut contactul 
cu pământul, Românii nu l-au pierdut niciodată, 
Ei a crescut în intimitatea lui. Sufletul româ- 
nesc s'a format în foșnet de codru, în răsturnări 
de brazde. Natura face parte integrantă din 
realitatea românească, neputându-se concepe 
nicio acţiune fără participarea ei. 

Poporul român din Ardsai!, prin împrejurarea 
specială politică în care se afla, a fost şi mai 
matit țintuit de pămînt. Dragostea lui de glie 
era şi dragoste de patrimoniu sirămoșese, Acest 
pămânţ pe care era asuprit, era singurul tovarăș 
nedespărțit îm care găsea bucurie și mângâiere. 
In Ardeal nu existau clase sociale care să 
îmdepărteze pe om de natură. Intelectualii ar- 
deleni sunt un produs al ţărănimii, ei proveniad 
din pătura rurală. Deaceea, oricât ar fi evoluat 
ei sub raport intelestual, concepţia lor existen- 
ţială a rămas oarecum ţărănească, construită din 
elementele sănătoase ale lumii dela sate. Liiera- 
tura ardeleană este o expresie a acestei lumi. 
Ra nu prezintă țăranul idealizat, ci realist, Serii 
torii Ardealului care au înfățişat lumea rurală, 
an ieșit direct din acept mediu, fără să-l pri- - 


vească dela distanţă. Ei au trăit şi suferit în- 
fluenţa lui, păstrând contact strâns cu el şi în 
calea pe care au apucat-o. 

Noua proză ardeleană se prezintă tot atât de 
realist ca și aceea a aniecesorilor. Un nume care 
face legătura între ei şi tânăra generaţie ae 
prozatori este Pavel Dan. Atmostera telurică în 
opera acestui prozator de talent, mort îm floa- 
rea vârstei este adâncă, răscolitoare. Câmpia 
Ardealului, cadrul natural în care se petrece 
acţiwiea nuvelelor sale, te pătrunde cu mono“ 
tonia ei, cu mirosul! ei de pământ şi cu viaţa 
suiletească a oamenilor produși de ea. Pavel Dan 
este interprelul acestui suflet ale cărui coordo- 
Date principale sunt: pământul, viaţa plină de 
sbucium pe acest pământ şi reîntoarcerea în 
sânul său, adică moartea. „Suferinţa, ca prin- 
cipiu imanent al existenței şi moartea, ca ultim 
inţeles şi sumbră apoteoză a tuturor frămân- 
țărilor omenești, formează fundalul celor mai 
multe din povastirile lui Pavei! Dan”. In acea- 
stă moarte găsești ommiprezenţa pământului, 
care vorbește în toate acţiunile omului şi care 
la sfârșit işi spune ultimu! cuvânt, De aici, doo- 
sebirea de atitudini faţă de ţărani care sunt pri- 
viţi de Pavel Dan ca elemente sănătoase produ- 
se de pământ şi „intelectuali”, creaţii artificiale, 
care şi-au pierdut obiceiurile şi tradiţia și care 
dacă nu devin nişte desrădăcinați ce trăese cu 
nostalgia satului — etemente nenorocite și ina. 
daptabile — atunci devin miște parveniţi sau 
oameni lipsiţi de bun simt. Puși în fața țără- 
Nimii „ei apar în lamentabila lor goliciune și 
frivolitate, pierzând procesul în mod rușinos”, 

Opera lui Pavel Dan oglindește pământul cu 
dealurile și văile lui, cu infinita monotenie a 
câmpiei şi cu sensaţia de tristeţe, singurătate şi 
părăsire. Oamenii sunt 1a fel ca şi acest pă- 
mânt: greoi şi monotoni, dar cu un adânc sens 
al vieţii, Umanitatea lor g simţi ; e plină de pro“ 
funzime, s'ar putea spune, de o tragică profu 
zime. Destinul se proectează pretutindcii, pentra 
a hotări asupra ființelor ce cad în mâna ul. 
Observaţia realistă a scriitorului este împlitită 
cu fantastie — un fantastic popular, în care 


spare viața satului și sub forma misterioasă a 
uepătrunsului, 


Nu putem enumera aci toţi prozatorii ardeleni 


DOi, în opera cărota apare stmosfera telurică. 


Ne-am ales câţiva dintre ei, pentra a Slustra 
cele susținute, 


Aceste câteva aspecte dovedesc că noua proză 


ardeleană își cnnoaşte drumul. Ea va cuprinde 


mereu pământul care ne-a rămislit şi ne-a hră- 
„Rit şi în care me-am format ca națiune. 


IONEL NEAMIZU 





Mi-a adormit gândul trudit 
In leagăn de-amurg luluit, 
Departe'n ostrov de coral Ea 
Pe maluri cu şopot de val. 


Mi-a adormit... liniştea grea 
Coboară cu-a serii perdea 
Pe'ntinderi de vinete mări, 
Pe cuibul lui drag de visări. 


Il mângâe-al nopţii zefir 
Sub cerul enorm patrafir, 
Luceieri de pază îi stau 
Şi undele pletele-i lau. 


tă Lc: ma, N 


Hoinarul “caii, doarme 





„bouillie pour les chats” marivaudajele sen- 
timentale ? | 

Montherlant el însuși explică aparentele 
contradicţ ale părerilor sa.e prin deosebirea 
pe care o face între fete și mame: cu cât e 
mai puţin sensibil la visurile sterile şi la 
aerele candide ale unora, cu atât mai mult 
respectă pasiunea altora. Şi susține că nu 
și-a schimbat niciodată părerea, 

Dela începutul carierei sole, a pătruns 
frumusețea uneori tragică a sentimentului 
matern ; și la optsprezece ani, în 1914, com- 
punea 0 piesă unde era exaltată pasiunea 
neliniștită a unei femei al cărui fiu ardea de 
nerăbdare să se înroleze: o mamă a cărei 
voință ținea să sfarme toate obstacolele și să 
răstoarne în folosul ei legile umane. Această 
dramă, intitulată VPExil, nu a văzut lumina 
rampei ; dar mai în urmă, romancierul va 
înfățişa dealungul operelor sale, figuri de 
mame pline de iubire: va crea personagiul 
d-nei bandiilot, ale cărei emoția găsesc în 
cursul a patru volume, accente pe care nu 
le alterează nici o dulcegărie: 

„Aș vrea să-mi dau vieaţa pentru tine”, 
strigă ea la căpătâiul fetei ei bolnave. 

Și, puţin mai departe: Ş 

„Cât e de mare noaptea deasupra lumii 
când priveşti dormind pe cel pe care-l iu- 
beşti...” 

Şi: 

„Dacă vieaţa ar putea fi asta: să stau în- 
tinsă alături de tine, fărd să mă mișc...“ 

Trebuie să recunoaştem că puţine ființe 
sunt capabile să iubească cu atâta statornicie 
şi să-şi apere drepturile cu atâta tărie. 

Și as.a poate consola pe multe femei de 
asprele sentințe pe care le-a pronunțat de- 
seori împotriva lor H. de Montheriant. 


ROGER BASCHET 





Pentru 


cm 


d — 


10 Decembrie 1943 ===> 


durere. Te simţi legat de un caz deosebit, de 
un individ. O faci... o faci... dincolo de orice 
rațiune ! Şi apoi vine un moment în care îţi 
sare în ochi că Statul e mai presus decât un 
individ. Mai mult decât o femeie... Incetezi 
de a o susține, lași să se năruie tot ce ai făcut 
pentru ea. Dincolo de această netericită fe- 
meie, e regatul meu, poporul meu, sufletele 
mele ; am sarcina pe care Dumnezeu mi-a 
încredinţat-o și legământul pe care l-am 
făcut cu popoarele mele când am primit să 
fiu rege. Un rege e ca un mare copac care 
trebuie să facă umbră... (Iși trece mâna pe 
frunte şi se clatină) Oh! cred că sabia lui 
Dumnezeu a trecut pe deasupra mea... Se 
aduce un scaun pe care e așezat. 
Egas Coehlho 
Regele meu! Repede, căutați un medic! 
Ferrante 
Am terminat cu minciunile. 
Egas Coeiho 
Nu muriţi, în numele cerului! (Incat) 
Pedro rege, sunt pierdut. 
Ferrante 
Acum nu-ti mai cer secretul tău. Al meu 
îmi ajunge. Te las în pace. 
Egas Coelho 
Mă lăsaţi în intern. Dar nu, nu veți muri, 
nu-i așa ? 
Ferrante 
Intr'o clipă voi fi mort, şi ghiara fiului 
meu se va abate asupra ta. 
Egas Coelho 
Poate că Ines n'a murit încă. Un bilet, 
scrieţi în grabă un bilet... Voi încerca să-i 
ajung pe drum. 
Ferrante 
A murit. Dumnezeu mi-a spus-o. Și tu 
deasemenea eşti mort. 


Egas Coelho 
Nu! Nu! Nu e cu putință! 
Ferrante 
Iţi vor smulge inima din piept și ţi-o vor 
arăta. 
Egas Coelho 
Nu! Nu! Nu! 
Ferrante 


Inainte de a-ţi da sufletul, îți vei vedea 
propria inimă. 
Egals Coelho (xătăciţ) 
Cine v'a spus-o ? 
Ferrante 
Dumnezeu mi-a spus-o. 
Egas Coelho 
Nu mă împingeţi la desnădejde. 
Ferrante 
Desnădejdea celorlalți nu mă mai poate 
infricoșa. 
Egas Coelho 
Trăiţi, Rege, trăiţi, vă implor! 
Ferrante 
Incă nu ştii că pot ceda din întâmplare ce- 
lor ce mă roagă; dar niciodată celor care mă 
imploră. 
Egas Coelho 
Trăiţi! Trebuie să trăiţi ! 
Ferrante 
Depărtează-te de mine, Egas. Imi sufii în 
faţă şi răsuflarea ta nu-mi place. 
Egas Coelho 
Atunci lăsați-mă să fug. Trăiţi puţin! 
Numai puţin! Atât cât să pot fugi... (Celor 
de față) Tovarăşi, ce sunteți vii în carne și 
în sânge, voi care veţi trăi, nu e nici unul 
printre voi care să dorească să rămân în 
viață? (Tăcare) Nu e deci nimeni câre să vrea 
să trăiesc? (Tăcere), 
Ferrante (apucându-l de încheietura mâinii) 
Domnilor, nu ştiu cum va judeca viitorul 
executarea donei Inâs. Poate un bine, poate 
un rău. Ori cum ar fi, iată ce acela care mai 
mult decât oricine, a inspirat-o. Aveţi grije 
să dea seama de aceasta înaintea regelui, 
fiul meu. (Cei de faţă îl înconjoară pe Egas 
Coe'ho). O Pnamne ! In aneat răoaz nare-mi 
rămâne, înainte ca sabia să se abată din nou 
şi să mă sdrobească, îă-o să taie acest nod 
îngrozitor de contradicții care se află în 
mine, în aşa fel ca să pot şti ce sunt, măcar 
cu o clipă înainte de a înceta să exist. (Il a- 
propie pe Dino del Moro şi-l ţine strâns 
lângă ei). Nevinovăţia acestui copil să-mi fie 
pavăză când voi apărea în faţa Judecătoru- 
lui meu. Nu-ţi fie teamă, şi rămâi lângă 
mine, orice s'ar întâmpla... chiar dacă mor... 
Dummnezeu te va răsplăti, Dumnezeu te va 
răsplăti, micul meu rate... Cu mult mai bine 
şi cu mult mai rău... Când voi învia... — Oh! 
Sabia! sabia! — Doamne, =: milă de minel 
(Se prăbușește). Trad. de E. T5CU 





poezia ardeleană 


Nu suntem pentru lungile 
şi savantele discuţii asupra 
poeziei în general, fiindcă ni 


se pare inutil. A discuta poe_ 
zia este ca şi cum ai discuta 
despre femei: vei vedea că-i 
iipsește ceva sau are ceva din 
belșug fără să știi precis ce. 
O accepţi ori o respingi şi ori 
cât te vei căsni, nu vei ști de 
ce. Poate însă ca, ceeace ţie 
îţi pare frumos, în ochii al. 
tuia să fie urât și invers. 
Dece n'am lăsa fiecăruia lan 


JIli-a adormit gândul 


n... 


dus 


Un prunc în poaln lui Lisus, 
La margine de lumi rămas, 


În noaptea asta de popas... 


TITUS POIENARU 


titudinea de a crede ceeace 
vrea în materie de poezie — 
fără a îi nevoie su aiscuie 
— odată ce această manites- 
tare este atât de personală şi 
fiecare suflet în parte altfel 
croit? 

Inainte ae orice, poezia în- 
seamnă viaţă și mai ales su- 
tera. A denumita formele 
de pcezie înseamnă a delimi- 
ta formele de trăire interi- 
cară. A pretinde unui scri tor 
să scrie așa şi nu invers, e 
ca ş, cum .-ai pretinde să nu 
călătorească, vreodată cu a- 
vionul fiindcă tu ai oroare 
de acest mijloc de comuni- 
cație. 

Poezia naşte din viaţă, deci 
dintar'un cât se poate a2 su- 
biectiv punct. Arderile lăun- 
trice cari fac să răsară îla- 
căra sfântă a creaţiei sunt 
numai ale poetului şi cel 
din afara lui nu o pot vedea 
decât ca manifestare fără să 
fie posibilă cunoașterea pro- 
cesului în sine. 

De ce n'am admite deci o 
poezie ardeleană? E neapă- 
rat nevoie ca aceasta să fie 
a fel cu a francezilor, a ger- 
manilcr sau a mai nu știu 
cui, ca să se numească pce- 
zie? Cânâ acest Ardeal est> 
oarecum deosebit ca formă de 
trăire de celelalte provincii 
românești, de ce i-am pret n- 
de o renur:are la formele de 
exteriorizare în artă a aces- 
tei vieţi altfel decât este ea 
în sine? Că această poezie va 
fi sau nu acceptată din punct 

vedere universal de con- 
temporani sau poster tate, 


- rămâne de văzut. Opera de 


. 


artă, indiferent de forma pe 
care o îmbracă sau curentul 
din care face parte, râmâne 
etern valabilă odată ce înde- 
plineşte acele negefinite con- 
diţii de estetică ce o fac as. 
ceptab'lă cugetului omenesc 
în orice veac. Incidentele şi 
întotdeauna aparentele aba. 
teri dela această normă nu 
prt, alarma decât pe cei gră- 
biţi cu soarta propriilor lor 
ce ajţii și s-tuaţii, deci a oa- 
menilor de rând şi nu a ade- 
văraţilor creatori. 

Poezia ardeleană rămâne 
— pentru cel dispuși s'o a- 
precieze — poezia adevărată. 
ba isvorăște dintr'o viaţă 1&- 
untrică de înaltă tensune, 
poezia acestui rezervor de 
energie românească. Vorbim 
aci de poezie în sensul larg 
al cuvântului și nu de versie 
ficaţii. O găsim și în proza 
lui Pavel Dan ca şi în seul- 
ptura lul Ion Viasiu sau Ro- 
mulus Ladea. (Sunt exemple 
luate ia întâmplare şi cei de 
bună credinţă vor recunoaşte 
că n'am greșit). 

Sunt opere atât de umane 
luate din viaţa Ardealului 
încât nu ne-am rușina să le 
prezentăm chiar celor mai 
exigenţți cititori. De dragul 


formule!ior a definiţiilor, a; 


modei şi de multe a ig- 
noranței, putem nega o poa- 
zie ardeleană? 

Atunci înseamnă a nu ve- 
dea în viaţă decât o umilă 
trecere de râme spre un ne- 
definit țărm şi a nega luptei 
pe care Ardealul a purtat-o 
întotdeauna, în artă, orlee 
urmă de frumos. 

DEM. GH. NOLLA 


* 


same 10 Decembrie 1943 


Proza pe care o scrie d. Mi- 
hail Pop este aproape singu- 
lară în literatura noastră. 
D-sa este marinar de carieră 
şi se inspiră din lumea cu care 
poate. veni în contact numai 


“un marinar. 


O lume a orizonturilor su- 
fleteşii vaste pururi deschise 
şi, deci, neîmplinite și lume 
plină de neprevăzut, bizar, 
extraordinar și pitoresc, lume, 
în sfârşit, în cadrele pururi 
mobile ale căreia se întâlnesc 
toate zonele globului, cu toată 
flora şi fauna lor, cu întreaga 
forfotă a limbilor şi raselor 
omeneşti și cu întreg mirajul 
ybiceiurilor, ri.urilor şi super- 
stițiilor câte împânzesc, ca 0 
pâclă fostorescentă,. continen- 
te'e locuite sau străbătute de 
om. 

Ochiul marinarului, flămân- 
zit de mişcare şi culoare, o în- 
registrează cu avidi atea pre- 
liculei de film şi o proiectează 
între escale „pe tazi'urnul e- 
cran al fanteziei sale mereu în 
flux. Dacă nu suferă de loc- 


vacitate, marinarul fumează, 
în orele-i libere, pipă după 
pipă, face filatelie, cântă la 
acordeon, bea, se pierde în 
boate cu dans și droguri sau 
îşi rulează... filmul. Cel puţin 
aceasia este impresia pe care 
ne-o lasă nouă „guzganilor de 
uscat”. Dacă, în schimb, e por- 
nit pe poveste, basmele lui 
sunt populate, ca Odisseia, cu 
divine minciuni. Marinarul 
varbăreţ, ca şi vânătorul atins 
de mâncărimiie limbii, mint 
de svântă. 

Numai că marinarul, mai 
sobru, — din cauza diforma- 
ției sale profesionale, — minte 
cu mai multă seriozi'a'e. In 
afară de acestea e şi mai greu 


” să-l controlezi câtă vreme nu 


l-ai putut însoţi realmente, 
deaiungul coastelor pe care ţi 
le dascrie sau dealungul ocea- 
nelor cu care te impresia- 
nează. 

Scriitarii născocesc şi ei în 
mod necesar. Dacă se întâm- 
plă să fie şi vână ori sau ma- 
rinari, în fantezia lor exube- 
rantă lucrurile și faptele se în- 
lănţuie după alte legi decât cele 
cărora li se supune construc- 
torul de opere pice multiar- 
ticulate şi cu nenumărate în- 
toarceri şi sondații în materia 
pururi nedefiniiă pe care o 
numim sufleţ sau viaţă. Seri- 
torul vânător sau marinar 
işi „desfășoară” povestea, o 
prezintă extensiv, ca pe o 
suită de pățanii şi nici decum 





intensiv, ca pe o serie de ex- 
periențe organic asimilate in 
tectonica fondului comunicat. 
Din acest punct de vedere, 
„desfășurătorul” de basme te 
incântă întrun sens, oarecum 
melodic precum, tot din acest 
punct de vedere, constructorul 
de romane propriu zise, te 
copleșeşte cum ne copieșesc 
arhitesturile masive, 


Marinarii şi vânăiorii, și, în 


general, toți cei ce parcurg 
multe peisagii, terestre sau 
marine, vor prefera aşa dară, 
dacă se dedică scrisului, genul 
prozei băsmuitoare, lipsindu-le 
suu nesatisfăcându-i repetiţia 
ritmurilor, lipsindu -le sau ne- 
plăcându-le tensiunile  refle- 
xive, tensiunile retroactiv 
plăsmuitoare, deci reflectate 
şi reținute şi nicidecum  di- 
scursive și spontane, 

Toate câte le-am spus până 
acum i se potrivesc mult și 
d-lui Mihail Pop, auiorul ro- 
manuiui Undeva pe un țărm. 
D-sa povesteşte, nu cons.ru- 
ieste. Este, cu alte cuvinte mai 
mult băsmuitor și mai puţin 
romancier. De altfel şi d-sa 
simte acest lucru, căci „In loc 
de pretaţa” d-sale începe cu: 
„Povestirea aceasta, am inti- 
tulat=o...” etc. etc. Și, mai de- 
parte: „Titiul însă, l-am re- 
tinut şi cred că es.e foarte po- 


“arivit acestei lucrări, care este 


inspirată de o întâmplare 
reală, povestită mie, de unul 
din eroii €i.”... „Atunci, când 
ascultam „povestirea sa”, nu 
mă gândeam că voi ajunge 
vreodată să fac din ea un I0- 
man...” Și acum, eu, un mari- 
nar stângaciu, încerce să po- 
vestesc ceva în  legălură cu 
viața unui  desamăgit a unui 
inarinar şi a... veşnicei și ne- 
lpsitei femei...” 

Nici un romancier orgolios 
pe titlul său de romancier, 
dară şi conștient de coeace 
este romancierul, nu ar îi 
mărturisit că și „povestește” 
„bucuria”, şi că această „po- 
vestire” i-a fost, la rându-i, 
„povestită” de unul din eroii 
ei. 

R>mancieruj de rasă şi-ar 
fi ridicat romanul etaj cu etaj, 





RI n o a DI te mame me m mara 








UNIVERSUL LITERAR 








Cronica literară 


Mihail Pop: Undeva pe un țărm 
Sebastian Popovici: Vătafui Neculai 
Dinu Pillat: Tinerețe ciudată 


păsându-i în primul rând, de 
armonia, de peliritmia stâl- 
pilor și zidurilor de razim, şi 
apoi abea de plimbarea ceti- 
torului prin încăperile enice și 
carac.eralagice ale construc- 
ţiei. 

Bineînţeles destășurările ac- 
ţiunile şi caracterizările din 
care ia fiinţă un roman se în- 
tâmplă  quasi  concomi:ent. 
Ceeace nu este cazul în opera 
de povestire pură. Dar d. Mi- 
Hai! Pop a scris un roman, şi 
se cuvine să-l apreciem și din 
alte puncte de vedere dacât 
cele formal constitutive. | 
- „Undeva pe un țârm”, cu 
toată drama omenească inchisă 
in ea, esie o carte calmă și, 
am putea spune, chiar odihni- 
toare. Caracterele pe care ni 
la înfăţişează autorul sunt, e 
adevărat, stranii, dară nu ex- 
traordinare. Psihologia de care 
face uz d. Mihail Pop este cea 
livrescă, deci nu scânteie 
jăşniă de sub loviiura surdă 
a barosului care turtește un 
bloc de fier incandescent, nici 
sânge ţășnit din artere stran- 
gulate, — de lavă în plină 
erupție nu poate îi vorba, — 
ci psihologia tra:atuiui uzual 
care ne învaţă că experienţa 
îndelungă face mai mult ge- 
cât isbucnirile neașteptate ale 
unor procese psihice înde- 
lung cenzurate şi puțin obi- 
cinuite în comerțul nostru co- 
tidian cu oamenii. James Sle- 
ton şi Glenn Hart, Fay şi Ola 
Skely sunt, în fond, nişte în- 
vinși de calitatea învinşilor cu 
care ne întâlnim la toate ră- 
spântiile vânturilor vieţii. 

D. Mihail Pop e însă un 
scriitor care-și iubeşte eroii, 
deci nu-i poate întinde pe pa- 
iul procustian al desiinului 


„ căruia nu-i place să i te su- 
„pui fără împotrivire.  Iubin- 


du-și eroii, d. Mihail Pop are, 
in mod firesc, vederi firești 
despre dragoste. Pentru  d-sa 
au aven.ura primează, ci îm- 
păcarea prin iubire şi în iu- 
bire. Aventura poate fi, cel 
inult, drum dificil, drumul ac- 
cidentat cu adversităţi la ca- 
pătul căruia ne așteptăm la 
inimi şi suflete primi.oare. 
Debutând ca o carte de lee- 
vură distractivă, — corect și 
frumos scrisă, — „Undeva pe 
un țărm” se închee melancolic 
ca un apus de toamnă. Dacă 
şi-o construia, romancierul 
Mihail Pop nu ar îi puiut o- 
coli o serie de conflicte ră- 
mase în stare de latență dea- 
iungul paginilor d-sale, con 
flicte pe cât de semnificalive, 
pe atâta de in:eresante, Spe- 
culână asupra lor, romanul 





x 


d-sale ar fi câştigat mult de 
tot ca relief și rezonanţă in- 
trinsecă. „Undeva pe un 
ță:m” este, totuşi, o carte de 
început dintre cele mai pro- 
miţătoare: D. Mihail Pop serie 
vimpede, adecuat şi liber de 
toate 'sdokiile câte tubură, de 
obiceit, “debu urile, Cu acest 


“ prilej este necesar să nu uităm 


că d. Mihail Pop este un bine 
afirmat şi valoros nuvelist. 


2. Şi „Vătaful Neculai” e 
roman de debut.-Autoiu! lui, 
d. Sebastian Popovici, apre- 
ciat până acum ca poet („Din 
ploile oraşului meu” 1939; 
„Dumnezeu la mine 'n casă” 
1940 şi „Xarba fiarelor“ 1942) 
şi ca au:or de studii filoso- 
lice-pedagogice, a poposit în 
copilăria d-sale de moldovean 


autentic, — moldovean filo- 
ăof şi liric până 'n  baierele 
inimii, — și-a făcut loc prin- 


tre vremuri-și bălării şi ni l-a 
arătat cu intermitențe, pe un 
vătai, pe Văiatul Necuiai. 
Nici namilă da creştin, nici 
arătare încruntată și încrân- 
cenată, ci un: vătaf care, a- 
scultând de porunca legilor 
nescrise, răzbună cinstea bat- 
jocorită a unsi fe'e, Anica, la 
care râvnise conelul George, 
fiul proaspăt întors din cele 
străinătăți stricătoare de cum- 
secădenie al cuconului  Gri- 
gore, boier de viță veche. Un 
inceput de dragoste între A- 
nica şi lon vechiiul, păcatul 
boieresc al conelului George, 


- uciderea de că:re Neculai va- 


taful, a domnişorului, pruncu- 


ciderea comisă de Anica, sinu- 
ciderea duducăi Adela, mama 
conelului George, toate ace- 
stea prezentate  într'o : mai 
mult decât stufoasă descriere 
a peisagiilor şi treburilor gos- 
podăreş.i, iată substanța ro- 
manuiui scris q2 poetu: Seba- 
stian Popovici. După ce ai tre- 
cut prin carte ca  printr'o 
luncă prea deasă, îți dai seama 


că romancierul Sabastian Po- 
povici nu sa puiut împotrivi 
ispitelor  poe.ului Sebastian 
Popovici. Şi-ţi mai dai seama 
că toate ispitele acestea derivă 
dintr'o exagerată înclinare 
descriptivă. Autorul nu poate 
tenunța la amănunt de dragul 
întregului şi nu reuşeşte să 
dea întregului armăturile si 
sipite pe amănunt. Cartea se 
încurcă în vegetaţii şi-ţi oferă 
orice, afară de perspectivă, 

Ori, tocmai perspectiva este 
răsplata cu care trebuie să te 
«legi dupăce ai cetit un roman. 
Deşi, au personali'ate, eroii 
d-lui Sebastian Popovici, nu 
au fost puși în relief da căşre 
autor. Vataful Neculai, Anica, 
George, Grigore, Adela Ion 
etc., apar şi dispar instan- 
taneu sub plaurul descriptiv 
al romanului, aşa că le simţi 
lizionomiile, dar'nu te poți 
vedea; nu poți spune în mod 
cert prin ca anume se dife- 
renţiază vătatul de domnişor, 
domnișorul de vechil, vechi- 
lul de boier, Anica de baba 
cutare și duduca Adela de toţi 
ceilalţi. Chipurile acestea nu 
au contur suficient, stând mai 
vecine cu haluscinaţia hipna- 
gugică, decâi cu realitatea vie 
și obiectivă. D. Sebastian Po- 
acvici ni le desemnează aşa 
de aderente la cadrul rustic 
care-l stăpânește în moa ca 
şi obsedat, încât Neculai, 
Anica, George, Ion, eic., se 
pierd cum se pierd, în orna= 
inentaţiile unor Scoarțe, toate 
bogăţiile de culoare şi linie 
cărora le-ai dat aceeași  pre- 
enanță. Cuncurându-se reci- 
Proc,  preznanţele existente 
suu, cel puțin, intenționate, se 
camuflează, devin nepre- 
gnante. 


E şi aceasta o artă, — artă 
insă pe care nu o pot gusta 
decât iubitorii labirintelor şi 
aj nodurilor gordiene inextri- 
cabile. D. Sebastian Popovici 
are deci nevoie de limpezire. 
De cât mai nemiloasă limpe- 
zire. Altfel paginile d-sale ră- 
mân pagini de foarte intere- 
dintre ele dominanta, este 
santă descriere, dar numai 
descriere. „Vataful Neculai” 
are, totuşi, frumuseți. Una 
frumuseţea limbii moldove- 
neşti pe care autorul o stă- 
pâneşte în mod original, — în 
asa mod că nu i se pot aduce 
învinuiri că ar fi înfiuenţat de 
marii scriitori moldoveni ce 
au mlădiat până la maxi- 
mum de nuanțare și subtili- 
tate dukile armonii ale gra- 
iului din substanța căruia a 
sezultat opera unui  Sado- 
veanu spre exemplu. Ori, fru- 
musețea limbii stăpânite de d. 
Sebastian Popovici e sufi- 
cientă dovadă şi garanție pen- 
tru talentul d-sale de prozator 
înzestrat cu îndestulătoare da- 
curi. Aștep.ăm afirmarea lor, 
dar cât ma. limpezită d: ispi- 
tele inerente tu.uror începu- 
turilor. 


3. D. Dinu Pillat este fiul 
marelui poet lon Pillat. Și d. 
Dinu Pillat s'a hotărât peniru 


frumoasa dar spinoasa carieră 
de scriitor, 

Îi dorim cât mai mult cu- 
raj, căci de acesta va avea ne- 
voie d-sa. Mai întâiu pentru 
a putea vedea câtă din lauda 
prietenilor  păvintelui d sale 
este sinceră şi Dentru a putea 
discerne câtă din critica ne- 
gativă a tuturor adversarilur 
d-sale perscnali trebuie arun- 
cată în lada de gunoi a inju- 
riilor pornite din invidie, rea 
voinţă sau, pur şi siraplu, 
prcsiie, Ă i 

Io'ărân ju-se reiiru cariera 
de scriitor. d, Dinu Pillat a 
debutat cu un... roman. (Punc- 
tele de su:pensie de dinaintea 
cuvâniului „roman“ ar vrea 
să sublini ze neobicinuința, — 
în literatura noasiră cel pu- 
țin, — a unui atare debut).. 

Romanul d lui Dinu Piliat 
se numește „Tinerețe Ciudată” 
şi are calităţi și scăderi, Cali- 
iăţile sunt ale scriitorului 





Dinu Pilat, scăderile sunt ale 
d-lui Dinu Pillat cetitorul de 
cărţi. Şi, ca să începem cu ele, 
fiindcă este mai loial, iată 
anume care sunt  scăderile: 
Știind sau văzânăd cum şi-au 
scris romanele un Mircea E- 
lade sau un Ionel Yeodorea- 
nu, un Andre vide sau un 
Aldous Huxley, — d. Dinu 
Pillat are câte ceva din toţi 
aceştia, — autorul Tinereţei 
Ciudate îşi condimentează pa- 
ginile cu .ot fe.ul de meditații 
replici, situaţii, îndemnuri, 
vele gratuite şi soluţii care-l 
sperie pe bunul burghez şi-l 
pun pe gânduri pe observa- 
torul tineretuiui. Socotim că 
toaie aceste jaloane ale ro- 
manului Tinerețe ciudată au 
tost premeditate de autor, — 
ceeace nu este nici un păcat. 
Credem că acesta este ade- 
vărui, deoarece tinereţea ciu- 
dată a cărei crudă frescă ne-o 
prezintă d. Dinu Piilat, e prea 
în destrămare cn să i se poată 
generaiiza drama. Mai  soco- 
tim însă că d. Dinu Pillat a 
căutat să +mpresioneze  por- 
ninid dela modele literare exi- 
stente. Subiectul romanului 
d-sale şi paginile de bravadă 
ale acestui roman sunt, după 
credința noasiră, de origine 
livrescă. 


| te are ri 


Iată însă şi calităţile: d. 
Dinu Pillat are un stil bărbă- 
tesc, — stângaci încă, dar 
ferm, precis şi nedivagator, E 
o calitate majoră. Fraza cu 
care operează nu e scop în 
sine, ci material constructiv, 
maierialul consiructiv cel mai 
cezistent pentru alcătuirea ro- 
inanelor. D. Dinu Pillat nu se 
pierde în beţii verbale ci are 
giiia de geometriile operei la 
caise scrie, 

Grija aceasta e remarcabilă 
in ceeace priveşte repartiza- 
rea operei pe părți, capiiole, 
putagrafe. In Tinerețe ciudată 
ucoste determinante formale 
st:.u ca nişte cooane neîmpli- 
n le poate, dar prezenţa lor 
covedeşie că ne găsim în faţa 
smui  seriitor căruia îi pasă 
mult de închee.urile romanu= 
ui chiar dacă acest roman nu 
a reuşit să fie mai mult decât 
a bine conturată şi sugestivă 


„schiţă. 


Folosind procedeele de care 
se  fo.osește  cinematogratia 
modernă, d. Dinu Pillat e 
poa.e prea „fragmentar”, — 
prea  „incoherent”, prea a- 
proape,  tehnicește, de stilul 
tetegrafic ai jurnalelor intime. 
Nu împărtășim însă părerea 
acelora ce susțin că proza li- 
ierară trebuie să fie, în mod 
necesar, compac.ă, ” omogenă 
până la neputinţă de a d:s.inge 
sudurile părţilor. Rehnica de 
mozaic pe care o îo.oseşte d. 
Dinu Pillat în Tinerețe ciudată 
îşi găseşte justificare dacă a- 
vem în vedere faptul că anu- 
mite conţinuturi nu„pot îm- 
brăca decât anumite forme. 
Subiectul  Tinereţei '. ciudate 
nu putea fi pus decât în haină 
corespunzătoare. 

Dar acest subiect e trist, a- 
mar, desolant. Autorul a fost 
liber să şi-l imagineze cum a 
dorit. Ca pe un memento a- 
dresat generației din care face 
parte, sau ca pe un rechizito- 
riu. Intenţia d sale însă nu ne 
scutește să ne în.rebăm: Este 
vare într'adevăr așa tineretul 
actual ? 

Răspunsul îl așteptăm din 
partea cititoriior de-o vârstă 
cu d. Dinu Pillat. Aici ne-au 
interesat aspectele literare ale 
unui debut. Ori, aceste aspec- 
te, confirmând, pe deoparte, 
adevărul că romanul mare ră- 
mâne, — vrice obiecțiuni am 
face, — rezervat vârstelor ma- 
ture, ne dovedește că d. Dinu 
P-llat e un talent, remarcabil 
când îl comparăm cu proza- 
torii tineri, dar talent care 
trebuie să mai dea o dârză 
şi inevitabilă luptă cu îngerul 
spre a se realiza fără eșuare 
în autosuficienţe,. a . 

Pentru această luptă îi tre- 
buie curaj. Cu a:âta mai mult 
curaj cu cât mulţi îl vor „a- 
precia” fiizacă este fiul ma- 
relui poet lon Pillat, iar alţii, 
nu mai puţini, îl vor „depre- 
cia'“, deoarece d-sa îl are, ca 
părinte, pe Ion Pillat, marele 
poet. 


TRAIAN CHELARIU 








EVISTE 


REVISTA FUNDAȚIILOR RE- 
GALE INCHINATĂ CARMEN 
SYLVEI 


REVISTA  FUNDAȚIILOR 
REGALE anu) X Nr. 12 cu 
Gata de 1 Decembrie 1943 


este închinat Carmen Sylvei, 
dela a cărei naștere se împli- 


nesc o sută de ani, acest cen- 
tenar fiind comemorat odată 
împlinirea a zece ani dela în- 
fiinţarea Fundaţiei Regale pen- 
tru Literatură şi Artă. 

Revista are următorul cu- 
prins : 

D. CARACOSTEA : Dinastie 
si creativitate; GOERGE E- 
NESCU : Amintiri despre Car- 
men Sylva; MIHAI BENIUC: 
Versuri; PETRU. MANOLIU: 





MADELEINE RENAUD, dela „Comedia franceză” în rela 


Inâs de Castro 


(Desen de Delfau) 


Eminescienie; ALICE VOINES- 
CU: Două ceasuri cu Regina 
Elisabeta ; GEORGE PUTNEA- 
NU: Viaţa și moartea sunt 
uaa; AL. POPESCU-TELE- 
GA : Universitatea din Sala- 
manca; ERNEST VERZEA: 
Versuri; EMIL C, CRACIUN: 
Despre  camcerul de origină 
chimică ; EMIL BAICOIANU': 
Mortea portretului ; AL. DI- 
MA: Caracterizarea esenţială 
a arhitecturii; RADU BRA- 
TES : Versuri ; ERNEST BER- 
NEA : Arta nouă și temeiurile 
spirituale ale artei; OVID 
CALEDONIU : Versuri; ION 
ŞIUGARIU : Poezia unei Regi: 
ne: N. CREVEDIA.: Jifka: D. 
R. MAZILU: Ce-a scris Car- 
men Sylva. 

Mărturii din Războiul nos 
tru : Col C. ATANASIU : Pr 
măvara 1942. 

Comentarii critice: PETRU 
COMARNESCU : Lucrări de 
filosofie; OCTAV SULUŢIU': 
Pe margini de cărți. 

Texte şi documente: Colec- 
ţia CR. SANDU TIMOC: Stri- 
nu. 


Cronici : PENTRU NOBILA 


DOAMNA ELENA GEORGE 
COȘBUC de Titus Malai; 
RIMBAUD IN TREI INTER- 
PRETARI de Adrian Martino ; 
SUBLOCOTENENTUL  MA- 
RIUS DUMITRESCU, CRU- 
CIAT ŞI VISATOR de Aug. 
Z. N. POP. 

Cronica  Bibliografică de 
George Baiculegeu, 


Pa a e 


[| 7 


a a rc rr aa Ta a a e a a 


ami 
Seara grei ta mia. 


ORAŞ DE PROVINCIE 


(Urmare din pag. 2-2) 


Muzica nu e care şi ea ceva 
material? Căci dimtr'odată mă 
simt fericit, o fericire tristă — 
ascultând valsul acesta. 


Incep & nu mâ vedea aproape 
ce scriu, Cresc mereu umbre m 
colţurile odăii şi alungă tot mai 
mult lumina, îngrămădind-o n 
jurul geamului. Ar îi frtumos să 
rămân mereu aşa. Lumima să se 
strecoare afară, apoi să se 'ntu- 
nece şi-afară, apou să aştept iar 
revenirea luminii pe geam, în 
sens invers, . 

Mereu, mereu... 


Recitezc ce-am scris erl: da, 
un jurnal indirect, chiar din clipa 
următoare celei în care serii. 


4 Noembrie. — In ziarele de azi 
ştirea morţii lu fon Dragomir, 
Privesc chipul iui înconjurat cu 
chenar negru. O figură corectă, 
dar nu banală. Chiar fără să ştii 
cin€-a fost, intueşti că a fost to- 
tuși un om deosebit. Cum îl che- 
ma pe eroul din „Disperaţii?” 
Mi-i amintesc pe Mercedes, pe 
Wanda, șofeurul Mişa,; Malasuer- 
te, Enrico Soller — dar nu-mi a- 
mimtesc cum îl chema pe aven- 
turierul cel minunat, care era 
chiar Ion Dragomir. 

Imi pare rău că nu l-am cu- 
nosout. in redacția lui „Starmă 
Piatră”, Al. Gregorian ne spunea 
că „Disperaţi:” a fost trăit. 


Tutun de pipă aromat, muzi- 
că, benedictină parfumată, ziare, 
reviste, cărți noi, sete de scris, 

Dar dragoștea ? 


Aseară am găsit întrun dulap 
un roman cam mototout: Kare- 
lina Qe Mexence van der Meer- 
sch. O viaţă uimitoare între pa- 
ginele cărţilor, personagii ce 
trăese uriaş — și totuşi o închizi 
profund deprimat. Nici o pers* 
pectivă, nici o însenimare postbi- 
1lă, doar o viaţă monotonă ca a 
ploae cenușie. 

Nu mi-ar place să scriu o ast- 
îei de carte. Ar fi doar viaţă, 
pu iiteratură. 

Am terminat cartea târziu, că- 
tre dimineaţă. Pe urmă am luat 
un roman polițist și m'am simțit 
aimirabil de odihnit ca și cum 
aşi fi citit o poveste. 


5 Noembrie.— Oamenil, locuri:e 
astea noi, mă lasă rece, Fiindcă 
sunt străin pe-aici, fiindcă ştiu 
că n'o să rămân aici, fiindcă ştiu 
că tot o să plec. Faptul perma- 
nentizănii ar schimba complect 
perspectiva. Aşi fi de-aici: dar 
pentru asta trebue să treacă iar“ 
na, primăvara, vara, să vină iar 
toamna de acum. Ciudat : doar un 
ciclu de anotimpuri continuu, îţi 
poate creia o permanenţă într'un 
pă 

Vorbind, mișcându-mă, trăină 
printre cei de-aici, simt o dife- 
renţă, o superioritate aproape: 
aceea a străimuul aparținând 
altui punct, altui „culcuș”, care-s 
permanente. 

Nu ştiu dacă aşi putea fi vre 
odată un bun călător, um aventu- 
rier rătăcitor. Mă simt prea legat 
ide atat prind prea greu rădă- 


Şi totuși aspir atât de mutt spre 
o plecare și sunt mereu gata. Aşi 
pleca oricând şi oriunde. Si totuşi 
mu plec niciodată gi nicăiri. Ră- 
mân mereu acelaș, oriunde ași 
pleca. 


Intro revistă, am dat peste niş- 
te pote de călătorie dim Portuga- 
lia. Atât dearide, netrăite. Preo- 
cupare de amănunt, indicații de 
nume, anecdotic, Ce frumos le-ar 
fi putut scrie Lawrence Sterne, 
care-ar îi purces imediat să trăia” 
scă pe unde-ar fi călătorit, 

In afară de acei ce trăesc intens 
plecarea, călătoria, doar menta! 
ca un veşnic vis, cred că sunt 
două mari feluri de călători: acei 
ce trăesc locurile pe unde trec 
(Mario Apelius) şi acei ce rămân 
mereu & înşişi impermeabili, pe 
umde trec (Huxley în „Jetsyug 
Pilate”), 


8 Noembrie.— Seara. Frig. Alci 
în Noră, iama vine totdeauna. mai 
curând, Ce vreme minunaţ de 
primăvăratecă a fost anul trecut 
de Anul Nou, la Etxcureşti. 

„Aseară, pe la 10, am eșit să mă 
plimb puțin pe străzi. Era foarte 
întuneric şi foarte frig. Simţeam 
pe obraz atingându-mă ca nişte 
mici aripi reci. Cred că arau 
primii fulgi de zăpadă. Poate 
mi-ar fi plăcut, azi dimineaţă 
când m'am trezit, ca deschizână 
obioaneie, să văd afară! zăpadă, 
Dar era o zi: mohorită. puțin 
umedă, între toamnă şi jarnă, 


Nu mi sentâmplă nime în ora- 
şul ăsta strâ'n. Trec. oamenii, le 
mei, copii, bătrâni — toți necu- 
noscuţi, Streini, oribil de streini. 
Dar sentâmplă vreodată ceva de 
la sine? 


7 Noembrie. — După prânz, 
In grădna publică, dimineaţa, 
eva un adevărat ocean de true 


moarte, galbene, roşcate,, Verzăi:. - 


Efect foarte pictural, exagâtăt, 
de tristețea dimineții mohorite şi 
placide de sfârșit de toamnă, dar 
în acelaş timp foarte de circum= 
stanță, aceste mormane de frun= 
ze, apa.e negre aie lacului din 
mijlocul grădinii, şi băncite'ngră- 





mădite una peste alta'n chioşcul 
de muzică. 

Siluetele a doi îndrăgostiţi pro- 
fiându-se printre copacii das 
frunziți — şi peisagiul ar fi pu” 
tut figura întrun banal magazin 
iugtrat. 

Dar dacă m'eși fi eşezat pe o 
bamcă cu capul în mâini, dacă 
mi-aş fi apriris pipa şi ma: ales 
dacă umdeva s'ar fi auzit tângui- 
tu de flaut din „L'apres midi 
d'un faune”?... 


In grădină era şi un bust vethi 
el lui Eminescu, privind mereu“ 
puimăveri şi toamne. Mi-am a- 
mimtit că poetul a trăit pe-aici, 
că a fost arhivar la o percepție 
de-aici, că pietrele pe care le cae 
i-au cunoscut poate paşii. Nu 
Simt nici o emoție. 

In grăd:nă a năvătit la um mo” 
ment dat un cârd de fete de școa- 
14, cu şorțuri, ghiozdane și număr 
ia mână. Le-am privit de deparie 
cum se joacă, bătându-se cu îr'm- 
ze ca şi cu bulgări de zăpadă. 
Şi-am observai că mergeam prin 
frunze ca prin omăt proaspăt. 


Dacă vreodată aşi ajunge prl- 
marul unui oraş de provincie, aşi 
da mai întâi grdin să se sădească 
copaci, cât mai mulţi copaci 
(plopi şi sălcii pe margimea lacu- 
lui, ștejari la intrare, brazi de- 
aceia cu reflexe a.băstrii la mar- 
ginea grădine); pe urmă n'ași da 
voe să se pue nici um bust, sau 
statue. In schimb, aș: pune un 
sculptor să modeleze din pământ 
ars um faun cântând din trestie 
Gus pe gânduri, şi l-aşi așeza în 
tarbă 'ntrun colţ fent. 

Toamna pe vremea asta, m'ași 
GAuce să-l revăd. 


Recitese din cele scrise mai 
înainte: o clipă am fost fericit 
din cauza muzicei. Aşi vrea să re- 
pet întocmai împrejurările, ca să 
văd dac'ași putea repeta și reac- 
unea. Fericirea, nefericirea şin 
genare orce pentiment, nu sunt 
de fapt de cât reacţii spirituale 
la acţii materiale, 





La librăriile de pe strada Mare 
trenul de azi a adus cărţi noi, ba- 
duoşetor de noi — mirosind a 
hârtie proaspăt tipărită. Am cum- 
părat (atras de nume şi de titlu) 
„Tinerețe ciudată” de Dinu Pil- 
lat — şi am citit-o întrun ceas 
ia un restaurant, Ca roman, e cu 
totul nereugit.  Exclami mereu: 
jonel Teodoreanu, Gide (din „Les 
faux-monnayeurs), Cocteau (din 
„Les enfants teribies”), iar un 


erou — Sergiu — e un fel de 
Spandreii adolescent din „Con- 
trapuneot”, 


Nu e suficient ca o fată să fie 
pură şi să citească Gide şi Mon- 
therlant, altă fată să-şi trăiască 
morbid drama urâţeniei, cutare 
băiat să citeze dim Baudelaire şi 
Verlaime şi să viseze plecăni, aitut 
să se erijeze — pirande.ian — în 
experimentator ce cade victimă 
propriei experimentări, sau alt 
băiat să fie un schiiod ce citeşte 
(eu muite, vai așa de multe ci- 
tate), Biblia, Dostoewsky și Riel- 
ke — zik, nu e de-ajuns peniru 
ca românul să fie interesant, deşi 
conturnu eroilor şi acțiunea sunt 
totuşi interesans construite. 

Cartea e cu totul lipsită de via- 
ță şi din paginile ei nu rămane 
nim:c. Mă gandesc ce lucruri ba- 
nale descrie Van der Meersch în 
„Karetina” şi totuşi ce îngrozitor 
de vie e cantea. 

Dar „Timereţe ciwdată” va ră- 
mâne ca un fenomen. Nu pentru 
valoarea ei, căci n'are niciuna, si 
pentru semmificaţ.a ei, Cartea e o 
mefuare, o coniesiune a crize: de 
adolescenţă, Gide şi Coctcau au 
scris romane admirabile de ado- 
lescenţă. Dar ca o reminiscență. 

Aceasta însă e scrisăn p.ină 
criză, aşa cum lonel Teodoreanu 
(pe atunci aproape un ado.escent) 
a scris primul vo.um din „Mede- 


- leni”, ca 0 eliberare ga copilărie 


(de fapt Ionel Teodoreanu trăește 
drama neputinței de a se elibera, 
căci tot ce-a scris de-atunci e 
compiect  nesemn.ficătiv, in el 
dându-se încă lupta 'ntre vârste 
pe pianul „amintirilor copleşi- 
toare). 


O carte peisbutită, e totuşi mai 
vie decâ. o carte  desăvarş.iă. 
Poa.e ceeace spun e banau, var 
în nic: un caz paradoxal. O carie 
nasbutiiă te nemuțţuneşie și 
Pr.h acuasta ie face sa le Luoeşti, 
să ana.izezi, să cauţi exp.icaţ.:. O 
cari bună, te musumezie, eşti 
de acord — dar atăt, Le siiezte 
parcă so închizi, Cârți.e bune 
Sunt unan.m acceplate și counen 
tave icon Ș. Căi Daia. Devin, 
ce. mut, unitale de măsură şi 
abea urmaşii, dacă a supraviețuit 
pot so judece. iar o carie ratată 
(nu mă gandesc la prostia pe, fec= 
tă, ca sa dei:m.enţă, prosi.a peruec- 
tă stuându-se ia ant.podui vâr- 
ți bune, deci fina Judecată A 
rebours) suscată discuția, refexia 
anaitza, obiecţ::le, sugestii, 


Din „Tinerețe ciudată”, priete- 
nuj meu mi-a indicat următorul 
pasaj: 

Laurențiu se ridică de pe 


— Se îmoptează. Nu vii cu 
mine? 
=— Nu. Râămâu aci toată noaptea. 
— De ce? 
"= Fiindcă este primăvară. 


DINU STRGĂRESCU 


| 





ii 


Î 
A 


W 


LA 


Ş 
ANA 
(ȘS3 


A 


CE 


„.„Viaţa e o stupidă farsă. Stupidă şi si- 
nistră. Numai după ce-ai ajuns la capătul 
ei, pe celălalt versant al cobonşului, masori 
zădămicia îndârjirilor din adolescenţă şi 
tinereţe, când luai urcușul cu asalt în piept 
ca să intigi mai grabnic piciorul pe p:scul 
cel mai de sus... bisc rece, pustiu, sterg, ca 
toate înălțimile. De unde so știe aceasta a- 
dolescenţa! tinereţea? Adolescenţă... 'Line- 
reţe.... Ce îndepărtat şi străin îmi sună cu- 
vintele ! Le-am cunoscut oare întradevăr 
vreodată?... E sigur că le-am pierdut. Le-am 
ucis... Ochii căutau numai la vârful de stân- 
că fulgerată, fără să vadă nimic din deli- 
cioasa 1spită a popasurilor la umbră, isvoare 
în care palpită cerul răstrânt sub tutele de 
mintă, mușchiul moale al lenevirilor, o floa- 
re, un fiutur, o găză, fâltfâirea unei eşarfe 
colorate într'o mană care te chiamă: opreşte! 
uite ce dimineaţă fermecătoare! opreşte că 
aceasta nu se mai întoarce niciodată!... Pen- 
tru toate nu era timp. Singura chemare; 
piscul de sus. Pentru a ajunge, destul să 
vrei, să perseverezi, să reziști; să te birui, 
ca să birui... lar când te-ai biruit, când ai 
biruit, ce jalnică victorie a lui Pirus!... Nici 
nu-ți rămâne măcar consolarea că ţi-au 
stat în cale conspirații adverse; pieptenele, 
peria, oglinda svârlită de smeoaica basme- 
lor din copilărie să pună între tine şi ținta 
supremă lacul, zidul până la cer, codrul 
nepătruns... 

S'au risipit toate cu grabă să-ţi deschidă 
drumul neted. Ai ajuns. Ca din clipa chiar 
când ai ajuns, să înceapă coborişul... Stai 
cuminte, Zăbuc! Așa |... Aşează-te la pi- 
cioare.e mele pe blana aceasta de urs im- 
puşcat acum o jumătate de secol în co- 
drii Vrancei cu prietenii de-atunci, din 
care n'a mai rămas niciunul, niciunul... De- 
altfel, cine-i mai știe?... Cine i-a mai știut?... 
Rămăseseră încă de-acolo în urmă, ademe- 
niți de muşchiul moale al lenevirilor, de 
răcoroase isvoare, o floare, un flutur, fâl- 


tirile de eșarfe... Eu naveam timp... Pe 
atunci n'aveam timp... Stai cuminte, Zăbuc. 
Stai cuminte şi nu mârâi, nu lătra, nu-mi 
linge mâna, nu-mi arăta nici un semn de 
dragoste şi de recunoștință, fiindcă acum 
şase luni te-am cules de pe stradă și te-am 
adoptat. N'am făcut-o pentru tine. Pentru 
mine... Deşi mărturisesc că m'a impresionat 
în dimineaţa aceea întăţișarea de vagabond 
declasat, născut şi crescut pentru altă soar- 
tă. Aveai un aer atât de nefericit! Şi atât 
de ruşinat parcă, fiindcă erai murdar, co- 
steiiv șI tămand — un adevărar pana! A- 
ceasta n'ar fi fost îndestul însă, pentru ca 
să-mi complic existenţa cu tine, dacă nu 
m'aș fi sirațit şi eu deodată, un bătrân 
paria în mijlocul mulțimii vuietoase de pe 
stradă. Un bătrân de toţi uitat, într'o lume 
care nu mai e a mea... A fost deci numai o 
chestie de o clipă ca de-o conjoncțiune a 
aştrilor pe atlasul ceresc. Zăbuc!... Dai din 
coadă? Nu-ţi poţi stăpâni nevoia de efu- 
ziuni demonstrative?... Bagă de seamă! Pac- 
tul nostru era altul... Să-mi respecţi singu- 
rătatea de rentier burlac, bătrân și ursuz, 
poate cam maniac, cum devin cu anii toţi 
oamenii care-au vrut să rămână singuri, -ca 
să fie tari... Ce ştii tu? Eşti un câine mare, 
bun și ignorant, cu toate că ochii tăi spun 
atâtea și cu toate că-mi pari de-o nobilă 
rasă. Sunt sigur că fostul tău stăpân iți va 
fi examinat minuţios pedigreul înaintea a- 
chiziţiei, cum purică arborele genealogic al 
mirelui familia miresei cu prejudecata bla- 
zoanelor. Eu m'am lăsat condus de-o sim- 
plă impulsie. Am crezut că-mi pot permite 
această gratuitate o singură dată în viaţă, la 
sfârșitul ei... Să adopt un câine: eu care n'am 
iubit câinii, pisicile, oamenii, nimic însuile- 
ţit, ci numai obiectele care stau la locul lor 
unde le-ai pus, n'au glas și nu-ţi ameninţă 
singurătatea cu o prezenţă turbulent afir- 
mată, ca tine, Zăbuc!... lar dai din coadă?... 

Dai din coadă şi mârâi: protestezi !... Incă 
nu te-ai consolat că te-am procopsit cu un 
nume atât de plebeu? Aveai poate unul din 
legendele scandinave, din patria de unde. 
pare că ţi-e rasa?... N'am ce să-ţi fac, Re- 
semnează-te!... Trebue să-mi suporţi şi mi- 
cile mele manii, ca să ducem casă bună îm- 
preună. Căci ţi-am dat un nume de dulău 
indigen, nu la întâmplare, nu din lene, ca 
să nu deschid o carte de istoria Vickingilor, 
din biblioteca aceasta pe care o priveşti cu 
atât de arogant dispreț. Ţi l-am ales ina- 
dins, ca o protestare. E felul meu acum de 
a protesta împotriva rânduelilor absurde 


dintr'o lume absurdă. Absurdă ca şi hazar- 


dul care te-a adus la mine, după ce vei fi 
cunoscut alți stăpâni mai cordiali, mai ti- 
neri, mai veseli... Poate-aveai o stăpână ele- 
gantă, de stirpă înaltă: poate și ea cu un 
mult încrengat arbore genealogic?... O stă- 
până care te scotea la plimbare, cu subțţirea 
curelușă prinsă în sgardă. Pe jos sau în au- 
tomobil vă era plimbarea?... Nu poţi răs- 
punde... Dai din coadă şi nu mă slăbești cu 
ochii de-o fidelitate lacrimogenă, care ar 
trebui să mă încânte, dacă aş mai păstră 
despre orice și oricine vreo iluzie în această 
drojdie de viaţă. - 

Cum; însă din toate n'au mai rămas de- 
mult decât recile cadavre, vezi tu ? mă gân- 


desc că această prea fără de rezervă fidelitate 


pe care-o dovedești unui necunoscut numai 


fiindcă te-a cules depe stradă, e în 'acelaș 


timp şi o detestabilă dovadă de ingratitudi- 


ne pentru foştii tăi stăpâni. Orice monedă . 


are două feţe... Două valori. Pentru cine 
cumpără; pentru cine vinde... Pentru mine 
recunoștință; pentru dânşii ingratitudine. 
Trăind printre oameni, le-ai împrumutat du- 
plicitatea lor. Ţi-ai pierdut puritatea inătine- 
tului brut și loial.- Te-ai 
contestabil un câine de neam bun şi bine 
crescut. Dacă n'ai fi câine, ci om, ţi-aş spu- 
ne: o lichea perfectă!... Mârâi? Te-am ofen- 


sat? Avem şi amor propriu?... Dar ce măr - 


turie de <aracter e aceasta, Zăbuc, când 





civilizat. Eşti in- 





nu-ţi aminteşti cu nemângăiere de cei care 
te-au crescut și: ți-au dat o atât de distinsă 
educaţie?... O săptămână, numai o săptămâ- 
nă, mai tresăreai şi scheunai, sgâriai la uşă 
cu ghiara... In ochi mai aveai o tristeţe. In 
somn o nelinişte... Pe urmă ai uitat! Defini- 
tiv, fără niciun regret, fără nicio remușcare, 
înțoecmai ca oamenii... Sau poate greşesc?.., 
Poate îţi aminteşti, dar tot ca oamenii, ca 
unii oameni care-ţi par tari, ai învăţat să 
ascunzi, să sufoci, amintirile care dor?... 
Cum erau? Cine erau, Zăbuc?... Mă rogi cu 
privirea să te iert că nu-mi poţi răspunde? 
Lasă-mă să-mi imaginez eu cum vor îi fiind 
aceşti foşti stăpâni pe care atât de ingrat 
i-ai șters din memorie. Sunt demult deprins 
să-mi imaginez viaţa altora şi să reconstitu- 
esc viaţa altora numai după închipuirile 
mele... Indeletnicirea de om singuratic. Când 
descoperi prea târziu că viaţa ta a fost goală, 
o populezi cu a altora... O mie de alte vieți 
posibile... psi 








ISS 


OPTA 
i Si] 


aa d 
ÎS 


d 


SS 
SR 
RR: * 
St 


SIN 


UNIVERSUL LITERAR 


ril| 


—— 


> 


= 
pă 
i 


ae 
y 
Y 


n... 


ÎN. ZII | 
NI 


y 





de CEZAR PETRESCU 


te în răsboiu cu celălalt Zăbuc, al Adelei, în 


a cărui memorie te-am botezat pe tine, de- 
posedându-te de adevăratul tău nume. Ii. 


spuneau stăpânnii, cum?... Odin?... Bor?...: 
Ymer ?... Thor ?... Frey... Hell... Constată că 
nu era nevoie neapărat să deschid o legen- 
dă a Vickingilor pentru a spicui câteva nu- 
miri cu resonanțe din patria ta. Imi sunt fa- 
miliare depe atunci, din copilărie, din ado- 
lescenţă. Pentru a le învăţa acestea, lip- 
seam dela joaca hârjonită şi hohotitoare a 
colegilor, când închideam geamul să nu-i 
aud. Pentru a le învăţa acestea, lipseam mai 
târziu dela plimbările romantice ale aloles- 
cenței, pe maluri de râu, în lunci, în fânețe 
cosite, în grădina unde cânta muzica milita- 
ră valsuri de Strauss şi unde Adela, acum 
elevă de pension cu rochia lungă şi cordon 
de atlas încins peste mijlocul strâns în cor- 
set, trecea braţ la braţ cu un văr elev la 
școala de cavalerie. De aceasta lipseam, ca 
să învăţ pe derost tot ce nu mi-a mai folo- 


SI 
vw 
A 


SS 


N 


Atta, 
RIS 


SI 
IS SS 
AS 


SD 
E RR 


N 
NR 
NED Să 
DER SS 
N O? 
NES 
ANN 


E 
ÎN 
Ei 


[4 
[i 
7 VA 
Miz 
p* 


Uite! O văd... Iţi văd îfosta-ţi stăpână 
coborind scările și încheindu-și mânu- 
şile, amintindu-și de-odată înainte de a se 
urca în automobil: Aceasta e ora când ple- 
cam la plimbare cu Odin! Bietul Odin, pe. 
ce mâini va fi încăput?... Sau uite! Văd alt- 
ceva... Intr'un hol imens doi copii, un băiat 
şi-o fetiţă. O scurtă eclipsă de întristare le-a 
întrerupt joaca lor plină de gălăgie și de râ- 
sete, de buşaie. De cand nam mai obser 
vat eu o joacă de copii? Nici nu știu dacă 
m'am oprit vreodată să privesc, să surâd, să 
pun mâna pe-un creştet, pe-o bărbie moale 
şi catifelată de copil... Degetele mele uscate 
de moșneag singuratic şi ursuz, nu cunosc 
asemenea senzaţie care e fără îndoială nes- 
pus mai caldă decât atingerea de-aci, decât 
atingerea unui vas chinezesc de porțelan 
translucid din vitrinele mele de colecţionar. 
N'am fost niciodată atent la o joacă de copii. 
La copii... Mi sau părut atât de incomozi! 
Mult mai incomozi de cât tine... Pe copiii 
aceştia însă îi văd... Sau oprit. Fetiţa — 
nu e aşa că avea o funtă albastră în părul 
cu buclele mătăsoase și ochii de-un albastru 
mai limpede decât albastrul acesta de por- 
țelan chinezesc ? — Fetiţa s'a oprit, suspi- 
nând cu degetul la buze: Păcat că nu e 
acum și Bor, să-l facă el pe câinele sani- 
tar!... — Ba, nu! spune băiatul care e întot- 
deauna de altă părere. Să-l facă pe câinele 
detectiv ori pe câinele de răsboiu, decorat pe 
front și citat în ordin de zi pe armată, pen- 
tru misiune excepţională şi dusă la capăt 
eroic... : 

Așa îi văd şi-i aud, deşi nu mam 
oprit niciodată într'un parc, într'un squar, 
la grilajul unei grădini, să văd cum se joacă 
copiii de astăzi care-ar fi putut să fie nepo- 
ţii mei, strănepoţii mei. Dar ştiu că şi joaca 


“ nevinovată a copiilor se schimbă deia gene- 


raţie la generaţie, după semnele epocii. Şi 
epoca sfârşitului meu de viaţă, e sub sem- 
nul. gangsterilor şi Kidnapperilor americani 
din filmele unde merg uneori să moţăesc ca 
să-mi treacă orele atât de lungi, nesfârşit de 
lungi! E sub semnul tankurilor, escadrilelor 
de bombardament, a câinilor sanitari. şi cu- 
rieri de răsboiu, a câinilor mascotă de bri- 
găzi motorizate. Cum ar fi altfel, așa dar, și 
jocul copiiilor de astăzi?... Pe vremea copi- 
lăriei mele, joaca era de-a diligența, de-a 
haiducul și potera, de-a Osman-Paşa și de-a 


„ asaltul dela Griviţa... Imi amintesc, cu toate 
- că nu eram printre copiii cei dintâi la joacă. 


De pe atunci încă aveam altceva de făcut... 
Câinii de-atunci se numeau Sultan, Paşa, 


“Turcu sau Osman, cum îl chema pe câinele 


nostru. Era un câine hirsut şi negru în ce- 
rul gurii, un câine de stână, adus dela ţară... 
Ducea răsboiu înverşunat cu câinele vecini- 
lor:: Zăbuc. Acum îmi dau seamă din ce 
noapte a amintirilor mi-a venit pe buze nu- 
mele cu care te-am procopsit. Te-am bote- 


_Zat în memoria lui Zăbuc, dulăul vecinilor. . 


Se mai afla acolo și o fetiță care mă îndem- 
na la joacă, Adela. O chema Adela, cum erau 
numele fetelor 'depe atunci, cu..mame care 
au citit romanele lui Bolintineanu şi poeziile 


- lui Lamartine, plângând odată cu eroinele 


lor: Adela, Aglae, Elena, Elvira, Silvia, Gra- 
ziela... Avea ochii albaștri şi părul mătăsos, 
o funtă de culoarea ochilor în vârful coa- 
delor împletite care îi ajungeau până la 
glesne... Mă îmbia la joacă, sub cuvânt că 
a venit vremea să încercăm a face pace între 
câinele nostru Osman şi câinele lor, Zăbuc. 
N'avă&am tim... Ca întotdeauna, n'aveam 
timp. Şi astfel Osman a rămas până la -moar- 


TIPOGRAFIA „UNIVERSUL“ S. A. BUCUREȘTI STR. BREZOIANU 23 





sit niciodată în viaţă. Bănuiam eu oare 
atunci, că am să dau în faţa ta Zăbuc, la 
bătrâneţe, un examen „de memorie înşirând 
eroi de legendă şi de mitologie scand.navă? 

Viaţa nu e numai stup:dă și sinistră; e bi- 
zară! Odin? Bor? Hel? Văd că nu tresari la 
nicio pomenire a unor astfel de zei barbari 
ai furtunilor, fiorduriior, naufragiilor... Poa- 
te ai purtat un nume de erou mai modest 
sau poate mai recent. De unde s'o ştiu? Ina- 
inte de a te alătura de mine pe stradă cu 
privirea ta care implora un stăpân, vreun 
derbedeu al maidanelor ţi-a furat sgarda 
ca s'o schimbe pe-un clondir de vin. 'l'e-am 
adoptat fără stare civilă. Eşti nevoit să te 
resemnezi la patronimul indigen. Rămâi Ză- 
buc! Aşa satisfacem o lege a compensaţiei 
universale... Nu întelegi? Te uiţi cu ochii ne- 
dumeriți?... Ai. să pricepi: aşteaptă... Intre- 
bam adineaori băiatul cel nou dela Lift, cum 
îl chiamă. Mi-a răspuns triumfal: Nick!... — 
Nick? Ce nume e acesta? — m'am mirat. El 
a ridicat obrazul dolofan şi ochii rotunzi, 
destăinuindu-mi confidenţial: — E un nume 
pe care mi l-a dat chiar acum domnu Ralph, 
care se urca la doamna Dada dela etajul iX. 
apartamentul 97, cucoană singură fără băr- 
bat. Mi-a dat numele Nick şi mi-a dat pe 
deasupra cinci lei. Inainte mă chema Necu- 





TEATRUL MĂREȚIEI 


lăieș, Neculae Leonte din comuna Jiblea, 
judeţul Argeş... Aceasta mi-a răspuns, deş- 
chinzând ușa şi salutând. Poate că trebuia 
să-i dau și eu cinci lei... Mu m'am gândit... 
Avar, n'am gesturi spontane. Nu ştiu cine 
este acel domn Ralph care botează în glumă 


însoțitorii de lift; nu ştiu cine e doamna: 


Dada, dela etajul IX, cucoană singură, fără 
bărbat. 

Nu cunosc pe nimeni din stupul acesta 
enorm unde mi-am rezervat apartamen- 

tul încă de pe când schelele astupau 
fațada, înadins ca să mă bucur de singură- 
tatea absolută pe care o găseşti numai în 
biocurile cu sute și sute de oameni. Sunt 
atât de mulţi, încât nimeni nu-ţi poartă 
grija ta. Nu e ca în casa cea veche depe stra- 
da somnolentă şi calmă în aparenţă, unde 
toți îmi iscodeau ticurile de moșneag posac 
şi cam prea iritant original pentru dânşii; 
unde săreau păsările în curte să  scurme 
straturile de flori, se isca ceartă între alţe 
slugi și Zenobia, bucătăreasa, menajera şi 
tirana noastră care nu te priveşte cu ochi 
buni cum o ştii; unde vecinii îmi cronome- 
trau plimbările şi unde auzeam când tre- 
ceam pe sub fereastra  de-alături: Mariţo, 
fugi de pune masa! E ceasul unu, că se în- 
toarce Tipa-Tipa dela promenadă!... Eram 
Tipa-Tipa, fiindcă pasul meu e bătrân, pru- 
dent și .ostenit. Aci nu sunt nimeni. Nu mă 
ştie. Nu-i ştiu. Nu ştiu cine e acel Ralph, 
domnu Ralph, care l-a botezat Nick, pe bă- 
ețaşul din Argeş, între două opriri de as- 
censor... I-a jucat o farsă, căci Nick va ră- 
mâne pe toată viaţa sărmanul Neculăieș, 
atât de nefericit în-uniforma lui verde care-l 
gâtuie şi atât de speriat sub tichia cu in- 
scripţia de fir, pe care, când salută, tot vrea 
s'o ridice de un ţuguiu ce nu există, ca ţurea 
lui de-acasă, de miel brumăriu. Abia a sosit 


şi s'a americanizat. Cum te-am indigenat eu... 


pe tine acum şase luni, cu un nume de-aci, 
de zăvod autohton. A fost o farsă, dar mult 
mai inofensivă, te-asigur, decât farsele si- 
nistre pe care mi le-a jucat mie viaţa. Și 
crede-mă, Zăbuc, că a fost dictată de cea 
mai generoasă intenție!... Pentru a te cruța 
de nostalgii atavice... De vreme ce ai rupt-o 
cu foştii tăi stăpâni dintr'o tainică şi regre- 
tabilă catastroza în destinul tău de caine 
patrician, ca să ţii companie unui moşneag 
maniac şi ursuz, e cuminte s'o rupi şi cu pe- 
digreul, cu arborele geneologic, cu numirile 
din patria ta. Sunt un lest, Zăbuc!... Dai din 
coadă?... Confirmi?... Ce ştii tu? Poate e o 
iluzie şi aceasta, că o poţi rupe cu toţi cei 
din urmă-ţi. Am crezut-o şi eu. Marea, ama- 
ra minciună!... Am crezut-o demult, în ce- 
lălalt veac, în adolescenţă şi tinereţe, când 
-toate îmi păreau cu putinţă, cu singura con- 
diţie: să vrei, să perseverezi, să te birui, ca 
să birui!.. 

Şi am început prin a mă înverșuna să 
birui mai întâi inamicii lăuntrici. Despoţii 
ereditari. Legiunea de ascendenți, necu- 
noscuţi, străbuni și străbune, până la 
al 19-lea neam, care-ţi strecoară în carne, 
în sânge, în oase, în nervi, încă dela naştere, 
încă înainte de naștere, din embrion, germe- 
nul surprizelor din tine. Tu nu-i cunoşti. 
Dar ei sunt prezenţi, cu ochii din lumea lor 
de dincolo pe tine. Nu s'au resemnat morţii. 
Din mormintele lor unde n'a mai rămas 
nicio mână de oase putrede, se îndărătni- 
cesc să supravieţuiască, să învie în tine, să 
isprăvească prin tine, delegatul lor, tot ce 
nu le-a îngăduit timpul să ducă ei la sfârşit, 
E o întrecere surdă, neînduplecată între 
dânşii. O luptă gâtâită de exterminare. Fie- 
care vrea să-i înăbușe de ceilalți. Să pună 
el stăpânire pe tine. Şi pun stăpânire, dar 
succesiv. Când unul, când altul... Ce mizerie 
un trup de om şi viață omenească! Ce câmp 
de bătălie fără armistițiu, între mii și mii 
de morţi, care-ţi dictează ei vorbele, actele, 
fiindcă după salturi peste generaţii au isbu- 
tit să-şi pună ceva din ei şi în vremelnicul 
tău înveliş carnal!... Unul linia profilului, 
altul culoarea ochilor, glasul, un tic, chiar 
bolile lor... Rezemi fruntea unui străbun 
depe vremea lui Mihai Bravul, de palma al- 
tuia din timpul lui Boerebista; priveşti uni- 
versul cu ochii bunicei (cum îmi spunea mie 
mama că-mi seamănă ochii) şi în râsul tău 
hohoteşte cine știe ce ascendent din cine ştie 
ce alt veac, brigand? sfânt? erou?... sau des- 
frânat de pomină, care s'a bălăcit în toate 
mocirlele? Cine-i cunoaşte? Cine i-a inven- 
tariat şi i-a catalogat?... Şi chiar dacă i-ar fi 
inventariat şi catalogat cineva, cine-i poate 
opri pe acești necunoscuţi din care n'a ră- 


(Urmare în pag. 7-a) 











19 Decembrie 1943 





mas nici pulberea întoarsă în pulbere, cine-i 
poate împiedica să nu mai trăiască odată 
prin tine? să iubească? să urască? să gân- 
dească ? să ţi-se substitue la fieștece pas și 
fieştece clipă, dându-te laoparte, ca să-și 
facă mendrele lor? Tu gesticulezi fantomal, 
o viață pe care ei ţi-o comandă şi ei o ton- 
tinuă. Eşti umbra lor... Câte şi câte tomuri 
din biblioteca aceasta pe care-o inspectezi 
cu aroganță, strâmbând scârbit din nări şi 
strănutând din pricina colbului stârnit depe 
infolii; câte n'au încercat să explice legile 
eredității, să le clasifice?... Gemmulele lui 
Darwin, determinan:ele lui Weissmann, legi- 
le lui Mandel... Le-am cunoscut mai târziu, 
ca să nu-mi spună nimic nou, fiindcă pe 
lume nu este nimic nou... Dar atunci, în 
adolescenţă, în tinerețe, fără să le cunosc 
încă, numai din ceiace credeam eu că e un 
instinct robust de conservare, am început 
mai întâi lupta cu aceşti despoți din mor- 
mintele lor. Să-i smulg din carnea mea. Să-i 
înăbușş. Ii pândeam, mai vigilent decât se 
gândeau ei între dânșii să-și ia locul. Orice 
şovăială, ispită a plăcerii, lunecare spre-o 
pasiune suspectă, o combăteam cu feroce în- 
dârjire ca pe-un perfid mesagiu al lor... 
| Le-am extirpat toate... Le-am biruit, biru- 
indu-mă, ca să pot birui. Să ajung tare Și s:n- 
gur, pe piscul sterp şi rece, pustiu, cum sunt 
toate Piscurile înalte de unde cum ai ajuns 
incepi să cobori... Acuma, la capătul celu- 
alt povârniş, al coborişului, îm. dau seama 
că tot ei au fost mai tari. Mi-au jucat o farsă 
sinistră. Căci tot ei au trăit în mine: câțiva 
din ei, anume din ei, care-au fost atât de di- 
baci să-și facă un instrument din aceste am- 
bițioase veleităţi ale adolescenţei, ale .tine- 
reții... Credeam că lucrez în numale meu. 
Lucram însă tot în numele câtorva care i-au 
înlăturat pe ceilalţi: în numele cine știe 
căror Străbuni egoiști, avari, mizantropi, 
ambiţioşi, care s'au supravieţuit în mine. 
S'au supravieţuit, s'au realizat, s'au desă- 
vârşit în noul tău stăpân, Zăbuc, moșneagul 
acesta singur, şi ursuz, maniac cum vezi... 
-Ce ințeieg: tu ?... Mă priveşti cu mirare, 
poate cu milă... Ai făcut un nefericit schimb 
Zăbuc!... In locul stăpânilor care te scoteau 
la plimbare, al copiilor care-şi făceau tova- 
răș de joacă robustă, bătrânul acesta care 
se înfundă întrun jâlţ şi deliberează într'o 
incăpere cu tomuri prăfuite, cu vitrine de 
colecționar maniac... Astăzi e o zi proastă. 


„ Plouă afară. Frig. Urit. Umed... Mă dor în- 


cheieturile: scârțâie ciolanele bătrâne... Să 


„ aşteptăm soarele! Atunci vom ieși amândoi 


la plimbare. Pe străzile unde nu mă mai 
cunoște nimeni, într'o lume care nu mai e a 
mea... Acum să fim cuminţi. Aud dincolo 
pașii Zenobiei, despota noastră, Tu stai acolo 
pe blană; prefă-te că dormi! Eu am să des- 
chid o carte și am să mă prefac a citi, Aşa 
are să deschidă uşa, are să ne privească, are 
să clatine din cap, dar are să ne lase în 
pace... Ce titlu ambițios de carte! Cum se 
cucerește viața? Ciudat! Mai sunt oameni 
care cred că există o reţetă infailibilă pen- 
tru a cuceri viața 1...“, 





2 ARZI VP x 
AI m |, 
li 4 | ; 


| 


a 
3 
== 
EES 
= 
= 
= 


ra rara 


dl) 








nu supără în acest „drap&” al limbii 
caro este aproape tot atât de rezistentă 
ca și marile versuri ale iragediei cla- 
sice. Autorul ar fi trehuit să scrie în 
versuri şi m'a făcut-o poate dintro con- 
cesie pentru gustul timpului. Dar şi-a 
luat revanșa, dând prozei sale o poezie 
care isbucneşte dealungul dramei sale 


O regină însăcută, această Infantă? 
O Elisabeth de şap'esprezece ani, având 
focul, ardoarea şi bărbăţia Navarrei 
sale natale. Inainte de a părăsi Portu- 
galia unde a suferit o umilință pe care 
o simte ca pe o arsură pe întregul său 
corp, incearcă să o convingă pe Dona 
Ines să o însoţească. Să salveze vieaţa 
ameninţată a acesteia, să înapoieze re- 
gelui și lui Don Petro lovitura pe care 
a suferit-o, iată o îndoită victorie care 
i sar-potrivi de minune. 

„Sunt două feluri de glorii: gloria 
divină, când Dumnezeu e mulțumit de 
noi, şi gloria umană când tu însuţi eşti 
mulțumit de tine. Salvându-te, dobân- 
dese aceste două glorii. Şi mai ales pe 
2 doua, căci matura omenească mi-ar 
porunci mai degrabă să te urăsc, Dar 
eu fac puţin caz de natură“. 

Iată cuvintele prin care Infanta, cu 
sufletul palpitând de grandoare, se ex- 
primă deplin. 

Dar Dona Inâs rezistă: „„N'am fost 
făcută ca să lupt, cica să iubesc”, 
spune această fiinţă pe care dragostea 
pentru Don Pedro, pentru copilu! pe 
care-l poartă în sânul ei, și dragostea 
pentru orice lucru, o înalţă deasupra 
propriei sale vieţi, deasupra propriei ei 
morţi. Şi ea se gândeşte la Dummezeu, 
dar imaginea cerului o aduce spre pă- 
mânt, căci lucrurile divine pc care le 
cunoaşte, pe pământ le-a trăit. „Pasiu- 
caile moastre sunt îngerii Domnului“, 
spune ea. Intr'adevăr pasiunea o trans- 
figurează căci iubind ea creiază din nou 
lumea şi nu are nevoe s'o cucerească. 


“Această pasiune depăşeşte adevărul 





psihologic. Suntem departe de atitudi- 
nea Phedrei, prizon'era unei pasiuni 
care o duce la întâmplare, aşa cum 
duce uraganul o barcă pierdută pe va- 


uri. Am căuta în zadar la Dona Imes 
les hauts et les bas ale inimii ome- 
neşti, cercul infernal al îndrăgostitei 
pradă luptei care o împinge să cuce- 
rească ceeace nu poate fi decât primit, 
Phedra este adevărată, Dona Imts e 
subiimă. Și părăsind-o, Imfanta au 
poate decât să-i spună: „Eh bien! 
dona Inăs, soyez donc subiime, pu'sque 
c'est cela decidâment qui vous tente. 
Subiime en ne partemt pas. Sublime 
en ne poussant pas ă trahir. Allons, 
soyez sublime tout votre sacul, et 
mourez y. Adieu.” 

Cu dona Ints, Montherlant părăseşte 
domeniul adevărului pentru a intra în 
mit. Nu este o mai mare grandoare în 
artă, decât cea care, depășind particu- 
larul în care se întrupează ideea ca în- 
ir'una din menumăratele fotografii ale 
unui film, se situiază dintr'odată într'o 
realitate superioară, realitate numai 
spiriț. Nn mă gândesc la mit numai ca 
la un mijloc de cunoaştere care se ri- 
dică deasupra particularului împrumu- 
tând Esenţei o formă sensibilă prin mij- 
locirea imaginei înăscute în sufletul 
omenesc, ci şi la forma pe care o im- 
bracă când trăieşte într'o operă. de 
artă. Nu era aici secretul artei greceşti, 
creind persanagii atât de universal ace. 
vărate, ca Antigcha de exemplu ? Şi nu 
la, Antigona “a gândit autorul făcând-o 
pe Dona Ins să spună: Nu trăiesc ca 
să lupt, ci ca să iubesc ? Aceste cuvinte 
corespund celor spuse de eroina greacă: 
Nu trăiesc ca să urăsc, ci ca să iubesa. 

Poetul grec a zugrăvit dragostea de 
îrate, tidelitatea dincolo de vieaţă în 
respectul legilor divine. Poetul fran- 
cez a zugrăvit dragostea de mamă a 
unei femei creştine gata să moară spre 
a rămâne credincioasă faţă de ceeace 





are pentru ea un preţ mai mare decât 
propria ei vieaţă. 

Dona Ins intră în Pamtheonul eroi- 
nelor mărejiei umane. Este o soră a 
Chimenei și a Paulinei şi găsim încă 
în ea, ceva care pentru sensibilitatea 
moastră a face să fie mai presus de 
eroinele lui Corneille. In aceste tim- 
puri de suferinţă, această tânără mamă 
caro poartă odată cu dragostea cei 
întreaga nădejde de pace a umanităţii, 
ispăşeşte pentru o heînţelegere între 
bărbaţi, care în tond nu o priveşte. 
Ferraiite, regele, este lumea, şi el dea- 
semenea mare, luciditatea sa ridicân- 
du-l deasupra propriei sale îtinţe. Este 
tot atât de complex ca însăşi lumea, 
plin de contradicții, de conflicte care 
îl stâşie. Nu se saivează decât văzând 
limpede. Desigur, acest om care e în 
largul lui peste tot unde domneşte gra- 
vitatea, au-i străin de pasiunea ome- 
nească. L-a iubit pe fiul său Pedro, dar 
această dragoste sa uzat, ca totul pe 
acest pământ. Intâlmirea cu Dona in8s 
îi redeşteaptă sentimente uiţate și în 
primul rând se regăsește pe sine în 
această mare mărturisire pe care i-o 
dictează simpatia sa pentru dona Inâs, 
care provoacă în el un fel de criză de 
sinceritate. Totuși, Ferrante este înainte 
de orice, rege, această funcție dictân- 
du-i datoria: un rege e ca un mare 
copac care trebue să facă umbră. 

x 


La Reine Morte se citește ca o poemă 
în proză. Nici o facilitate, nici o conce- 
sie în această proză uneori prea lite- 
rară, prea scrisă. Căci teatrul modern, 
cinematogratul, radio-ul şi chiar stilul 
celor mai mulţi scriitori me-au obiș- 
nuit cu o oarecare nepăsare în felul de 
a se exprima, Cu toate acestea nimic 


în imagini de o minunată bogăţie, 

Dificultatea era în absența acţiunii. 
Personagiile se întâlnesc, se înfruntă. 
In ele este totul, şi în această amen.n- 
țare de moarte care plutește deasupra 
capului Doneji Ints. In afară de sosi- 
rea Infantei, nu se petrece, ca să spu- 
nem așa, nimic în această dramă, Cu 
toate acestea este un ritm suveran iu 
fiecare scenă, um ritm care asemenea 
unui suflu puternic animă această 
operă dela un capăt la altul. 1 găsim 
în orgoliul Iniantei, în dragostea do- 
nei Inâs, în atitudinea regească a lui 
Ferrante. E acel suflu de măreşie care 
umflă pânzele invizibile ale operei. 

x 


"Teatru al măreției, prin credinţa în 
noblețea sufletului, în puritate, în dra- 


goste, această operă face-să strălu- - 


cească într'o epocă turbure tot ceeace 
înalță, 

Inainte de a citi la Reine Morte, 
făcusem o experienţă foarte seminifi- 
cativă. Răstfoisem piese: de succes, apă- 
rute în cursul ultimilor zece - douăzeci 
de ani şi-mi dădusem seamă că erau 
moarte, moarţe deabinelea. Şi asta pen- 
trucă toți aceşti autori se temuseră de 
un public 31 cărui just fusese strizat de 
cinema şi de facilitate. Puseseră prea 
ușurateci, Cât despre Momiherlant, el 
este dificil. El tratează publicui ca pe 
cineva care mai are încă un sufleţ și 
în acest suflet sensul măreției. Și iată 
că publicul găseşte în la Reine Morte 
piesa pe care o aşteaptă de totdeauna. 

Nu-i dici mai mult decât trebuie 
pentru a saluta începutul niui non 
capitol în istoria teatrului francez ? 


RAINER BIEMEL 


i rit DP a a ta aaa 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. 1.1. Nr. 24.484.939 


satana a a ae atatia