Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0030

VAI VIPSU 








K 


ANUL LI Nr. 30 


PR OLE E BEP A it ABONAMENTE: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 autorități şi instituţii 1000 lei REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTĂMÂNAL SAMBATA 25 IULIE 1942 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU de onoare 500, BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23 

Inscrisă sub No. 163 Trib. Uifov particulare 12 luni 360 PREŢUL 6 LEI Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 














Puţini dintre călătorii care au 
făcut periplul italian și sau o- 
prit măcar pentru câteva ceasuri 
la Verona, ny sau lăsat seduşi 
de farmecul stăruitor al aminti- 
rilor despre cea mai vestită din- 
tre toate perechile de iubiţi. In 
decorul de cer senin şi de mar- 
mură cenușie, icoana lor apâre ia 
fiecare pas. Incă inainte de a in- 
tra în oraș, călătorul se sileşte 
să recunoască, printre colineie 
insorite care însemnează cu dungi 
de umbră valea Adigelui împuţi- 
nat de arșiţă, ruinele acelui cas- 
te Montecchio, unde shidul pune 
de obiceiu începuiurile familie: 
lui Romeo. In Verona chiar, o- 
chiu] lui se sileşie să deosebească 
printre atâtea străzi: și monu- 
mente, pline de amintirea cople- 
şitoare a unui trecut mai Viu şi 
mai giorios decât prezentul, dru- 
mul către casa pe care același 
ghid o însemnează ca locuinţă a 
Juliettei. e 

Sub gangul zidurilor vechi și 
inegrite, sub care mişună și as- 
tăzi acea bogată viaţă populară 
întâlnită numai în orașele ita- 
liene, gândul că!âtorului se odih- 
neşte o ciipă, încercând o întoar- 
cere spre trecutul ce-i trăieşte în 
minte atât de viu și de plin de 
culoare. Acesta e decorul celei 
mai frumoase dintre poveşti. Scă- 
rile şi coridoarele măcinate de 
veacuri, au răsuna! odinioară de 
râsetele mulțimii vo:oase, venite 
să petreacă la balul bătrânului 
Capoleto. Intr'una din încăperile 
din care coboară astăzi glasuri 
obosite de femei şi larmă de co- 
pii, Romeo și-a ridicat o clipă 
masca de pe obraz. spre a ispăşi 
printr'o sărutare vina de a fi a- 
tins o clipă braţul alb al candi- 
dei Julietta. Căsătorit în taină cu 
dânsa, în chilia bunului părinte 
Laurenţiu, Romeo se întorcea 
spre casă cu sufletul îmbătat de 
vise, adulmecână pe cerul senin 
al unei seri calde și luminoase 
ca aceasta, vraja atotputernică 
a proaspetei sale iubiri, când a 
trebuit să-și ucidă visul odată cu 
Tybald, în colțul unei străzi ca 
aceasta. 


Pentru cel care găseşte o bucu- 
rie în asemenea coboriri în tre- 
cut, sar părea că nimic ma mai 
vrut să se schimbe de atunci. 
Doar un ton ma: cenușiu peste 
toate, doar aburii care ajută fan- 
tasmele trecu:ulu: să învie, și 
din care creşte pe încetul cea mai 
curată și cea mai sensibilă poe- 
zie. Iată, călătorul] nici nu mai 
are nevoie să dau ocol clădirii 
vetuste, pentru a ghici de partea 
cealaltă grădina cu ziduri înalte. 
escaladate de întrariparea iubirii 
mai curând decât de tinereţea 
temerară a lui Romeo. O fereas- 
tă ca aceasta va fi fost sprijinul 
scării de mătase pe care doica, o 
popolana !a fel cu toate cele ce 
tiec încă pe străzi, la fel îmbro- 
bodite şi îmbrăcate în negru, o 
adunase ascunzând-o cu grabă 
întrun ungher, în dimineaţa în 
care plecase Romec, îndepărtat 
prea cu grabă de cântecul în: 
doielnic aj ciocârlie. 

Din pragul gangului prin care 
continuă să curgă în șuvoaie ne- 
contenite viața siăgioasă a mui- 
țimii, îndreptându-se la celăialt 
capăt a] pelerinaiului literar. As- 
cunsă în fundul une: curţi de ca- 
zarmă, sub umbra plopilor ce 
foşnesc alene în vântul domol, 
călătorul nici mar bănui fără 
călăuză, minuscula arcadă gotică 
sub care tradiţia a aşezat mor- 
mântul Juliettei. 

Un sarcofagiu de piatră tocită 
de vreme, slujesra de mult drept 
depozit a pietăţii naive și ano- 
nime a generaţiilor de îndrăgos- 
tiţi ce s'au perindat în faţa aces- 
tui altar al iubirii, cerînd parcă 
toți o confirmare a făgăduielii 
de fericire de care s'au legat. In 
singurătate şi în liniştea plină de 
taină ce se lasă peste toate în 
ceasul acesta al înserării, gân- 
dul călătorește din nou pe căile 
trecutului depărtat, spre vremeo 
când bunul părinte Laurenţiu 
slujea în această capelă, şi când 
Romeo a venit să soarbă otrava, 
la căpătâiul acsleea ce-i fusese 
soţie o zi. Şi pe când călătorul 
se lasă furat de aceleași vise de 
frumuseţe, şi de adânca înţele- 
gere omenească a adevărurilor 
eterne ]a care i se pare că a ajuns 
acum, în fundul arcadei singura- 


de AL. CIORĂNESCU 


tice surâde, cu zâmbetul lui de 
dincolo de lume, chipul de bronz 
al lui William Shakespeare. 

Atât de puternică e vraja le- 
gendei, și atât de adevărată e- 
moția ce se desprinde dintr ânsa, 
încât călătorul simte duioşia 3- 
minitrilor vechi şi familiare, ina- 
inte de a se fi intrebat ce va- 
loare istorică are acest decor. O 
asemenea întrebare i-ar veni de 
altfel destul de greu în minte. 
Dar dacă pe iângă dorința de a 
cunoaște frumosul! persistă în su- 
fletul lui mâhnirea de a şti ce e 
adevărat, nu-i va f: greu să afle 
că S'a lăsat înșelat de o iluzie 
cum sunt atâtea. 

Decorul din Verona, plin de 
trecut și de farmec romantic, 
nu e mai autentic decât orice de- 
cor de teatru. Mormântul de 
marmură cenușie, înaintea că- 
ruia s'au închinat atâţia călători 
iluștri, începând cu Lord Byron, 
na avut niciodată pe lespedea 
lui trupul neînsufieţit al Julietei, 
In casa străveche, în care ochiul 


minții credea că vede cum se a- 
iegendare, 


realitatea a căutat so confirme 
şi s'o documenteze prin acte de 
identitate, așa cum face pentru 
fiecare din noi. 
rea atât de precisă a amintirilor 
în jurul unei case şi 


6 luni 19% ,, 





ION MUSCELEANU 


i... 


mai bine cunoscut 


ds 
săi sunt Mariotto şi: 


De aici, localiza- 


Tommaso Guardati din Salernv, 
sub numele 
Masuccio Saiernitano. Ervii 
Giannozza, 
de fej din Siena. Povestirea se 
deosebeşte de aceea pe care o 


TELEFON 3.30.10 








Natură moartă 





mai târziu n'au mii adus decât 
puţine schimbări şi adăugiri. 
Personagiile sa:e trăiesc viaţa 
intensă şi febrilă a un:cei lor pa- 
siuni, — pasiune în care ideea 


prind din nou luminile de bal 
ale bătrânului Capoleto, Julietta 
ma locuit niciodată. Adevărul a- 
cesta e mai sigur decât tradiţia, 
oricât ar fi ea de ispititoare, și va 
rămânea la fel de neclintit cât 
timp nimeni nu va isbuti să arate 
că Romeo și Julietta, îndrăgostiţii 
din Verona, care tră:esc în amin- 
tiri o viaţă atât de reală, au 
existat cândva cu adevărat. 

Nu știu dacă tema literară a 
tragediei lui Shakespeare a preo- 
cupat vreodată mai de aproape 
pe Oscar Wilde. Dar dacă aces- 
ta s'ar fi gândit la ea, ar fi pu- 
tut să găsească un argument mai 
mut pentru paradoxul pe care 
îi susținuse cândva, în chip a- 
tâț de strălucit şi ce fals, că nu 
arta imită natura, ci că natura se 
lasă de multe ori călăuzită de 
artă. 


De data aceasta, se poate dove- 
di că realitatea a copiat. înfăp- 
tuirile cu totul imaginare ale 
artei, şi s'a silit să le transpună 
pe terenul sensibil al adevăruri- 
lor controlate, deşi nu avea niciun 
temeiu ca s'o tucă. Romeo şi 
Julietta, personagii de legendă 
ieşite din cea mai pură ficţiune 
poetică, s'au impus în așa măsu- 
ră spiritului și sensibilităţii, că 
au încetat de a mu: fi fantome 
şi au devenit oameni. 

Existenţa lor a fost atât de po- 


al unui mormânt, singurele lu- 
cruri reale ce ma: rămân după 
noi. In felul acesta, sa creat o 
realitate a lui Romeo şi a Ju- 
liettei, care e insă posterioară 
presupusei lor existenţe. Ea nu 
constituie o dovadă istorică, ci 
una psichologică a tăriei cu care 
prezenţa lor s'a impus, reclamând 
pentru înduioşarea noastră un 
obiect real. 

Legenda însă nu are nici un te- 
meiu istoric. Orig.nile ei, care 
sunt toate literure, au fost stu- 
diate cu amănunțime încă de 
mult, şi înfăţişate într'o lucrare 
de sinteză mai întinsă, de fostul 
profesor de literatură italiană de 
la Universitate, din Paris, Henri 
Hauvette. Le mort vivant, mor- 
tul viu, astfel nu'neşte acest cer- 
cetător tema literară de care sa 
ieagă povestea Ii Romeo și a 
Juliettei, ca și toate cele brodate 
pe subiecte asemănătoare. Cerce- 
tarea lor ar duce desigur prea 
departe; dar e dzajuns o privire 
rapidă asupra nuvelisticei italie- 
ne din epoca Renaşterii, pentru 
a înţelege creșterea şi amplifica- 
rea acestei teme, până la desă- 
vărşita ei expres.une în trage- 
dia lui Shakespzare. 

Pentru prima oară, o astfel de 
poveste se citeşte în culegerea 
de nuvele alcătuită în a doua ju- 


cunoaştem. din Shakespeare, prin 
desnodământul netfericitei iubiri 
a celor două personagii. Dar eie- 
mentul fundamentui e alcătuit, 
ca şi în legenda lu: Romeo, de 
subterfugziul prin care femeia 
încearcă să regăscască pe bărba- 
tul iubit. Intr'adevăr, Mariotto 
trebuind să fugă din Siena în 
urma unei crime pe care a să- 
vârşit-o, Giannozza se preface 
moartă, printr'un filtru pe care 
îl bea, şi se lasă înmormântată, 
pentru a fugi apoi spre Alexan- 
dria, unde se refugiase soțul ei. 
Mariotto însă to:mai se întorsese 
pe ascuns la Siena, împins de 
dorul de a o revedea. Aflând de 
moartea 'ei, se duce să-i vadă 
mormântul, e recunoscut, prins 
şi decapitat, pe când Giannozza 
sfârșește într'o mânăstire puţi- 
nele zi:e ce-i mai rămân de trăit. 

Nuvela lui Masuccio a inspirat 
pe un alt scriitor italian al Re- 
naşterii, pe puțin cunoscutul 
Luigi da Porto d:n Vicenza. A- 
cesta e adevăratul autor al le- 
gendei lui Roma şi Juliettai, 
prin a Sa Istoria novellamente 
ritrovata di due nobili amanti, 
compusă prin 1524, Localizând 
subiectul în Veronu, vecină şi 
bine cunoscută de ei, şi la înce- 
putul secolului al XIV-lea, Luigi 
da Porto a dat si o viaţă nouă 


morții e cuprinsă in germene de 
la început, datvrită duşmăniei 
neîmblânzite dinire familiile ce- 
lor doi îndrăgostiţi. Această duș- 
mănie e poate cea mai de seamă 
dintre invenţiuni!e autorului ita- 
lian, căci subliniază cu un înţe- 
les nou puterea iubirii, care irece 
atât de ușor peste graniţele im- 
puse de celelalte sentimente sau 
interese, alergând carbă spre des- 
legarea definitivă, spre fericirea 
de o clipă care se plătește cu 
prețul mniciodtă prea scump al 
vieţii. 

Povestirea lui Luigi da Porto 
a plăcut mult în Renaștere, fiind 
imitată într'o poemă în versuri, 
şi reluată, într'o formă abia ușor 
deosebită, de cunoscutul poves- 
titor Matteo Bandello. Meritul 
acestuia din urmă nu e de a fi 
adăugat legendei v:eo frumuseţe 
nouă, ci, prin interesul trezit în 
toată Europa de culegerea lui ue 
nuvele, de a-i fi dat o circulaţie 
mai întinsă, făcând-o să pătrundă 
în toate literaturile Europei. 

Tradusă de timpuriu în litera- 
tura franceză, de Ficrre Boisteau, 
şi întregită mai târziu de Belle- 
forest, traducerea aceasta.a cir- 
culat cel puţin to atât cât şi o- 
riginalul, lăsâna numeroase a- 
mimtiri în literati:r. franceză a 





trivit insinuată de artă, încât 


mătate a seco.ului al XV-lea de subiectului, 


în care scriitorii de 


(Urmare în pag. 3-a) 





Intr'un pasagiu din Phaidon, râmas cele- 
bru prin claritatea și profunzimea lui, Plu- 
ton, ca să-și întemeieze mai bine susținerea 
nemuririi sufletului, a:ribue lui Socrate ur- 
mătoarele revelatorii cuvinte: „De n'aş u- 
vea credința că, plecând de aici, mă voi 
duce întâi la alți zei, înţelepţi și buni, apoi 
la oamenii care au murit, mai buni și ei de- 
cât cei de aici, aș fi nedrept să nu mă în.- 
tristez de moarte. Acum însă, bine să știți: 
am nădejdea că merg la niște oameni desă- 
vârșiţi“l). Inlocuind expresia de „alţi zei” 
cu aceea de „unicul Dumnezeu“, fraza de 
mai sus se potrivește cu gândurile depe urmă 
ale omului nostru din popor. Lucrul nu tre- 
bue să ne surprimdă. Țăranul român are, în 
fundul sufletului său, multă doză de păgâ- 
nism. Credinţa în viaţa de dincolo fiind an- 
terioară creștinismului şi preceptele lui Hris- 
tos adăogându-i noui forțe de dăi nuire, moar- 
tea e, pentru el, o întâlnire bucuroasă cu cei 
plecați mai înainte, așa cum pentru Platon 
şi vremea lui, ea era o mergere către himea 
celor „buni și desăvârșiţi“. 

Trăind în cadrul cosmic al satului, care 
prin natura lui îndeamnă la metafizică, ţăra- 
nul trăeşte întrun permanent contact cu 
moartea. Nicăieri problemele destinului nu 
apar mai puternic misterioase si nicăieri ele 
mu sunt mai profund rezolvate ca aci: „O- 
mul satului, întrucât isbuteşte să se menţină 
pe linia de apogeu, genială, a copilăriei, tră- 
ește în întregul unei lumi — pentru în- 
treg; el se găsește în raport de supremă 
imtimitate cu totalul şi îrtr'un neîntrerupt 
schimb reciproc de taine și revelări cu aces- 


NOTE : 1) Platon: Phaidon, în traducerea 
lui Cezar Papacostea, p. 139, vol. II, ed. Casa 
Școalelor, 1931 ; 


tea'' 3). O dovadă de întregul ce stă la baza 
viziunii metafizice a ţăranului despre lun, 
e că —pentru el—viaţa nici nu începe şi 
nici nu se termină pe pământ. De unde vine 
această viaţă, e o problemă care nu prea îl 
chinue. Incotro merge însă, e o întrebare 
ce nu putea rămâne nerezolvată. La capi: 
tul vieţii pământești, țăranul așează tărimul 
alteia eterne. In felul acesta, moartea nu 
mai e un final, ci o punte de trecere, a 
cărei parcurgere echivalează cu bucuria ac 
tului nupțial. 

Cercetătorii de folklor şi istoricii literari 
au subliniat prea adesea chipul senin al mor 
ţii în creaţiile poporare, pentruca spusa 
noastră să mai pară azi nouă. Toţi s'au mul 
țumit însă numai cu simpla 'constatare. Chiar 
şi când au căutat să dea o explicare filosv 
fică acestei atitudimi atât de sublime, ei s'au 
oprit, fie la resemnarea fatalismului orien 
tal, fie la optimismul religiei creștine. In 
amândouă cazurile, miezul “problemei a fost 
ocolit. Trebue să admitem că, atât resem- 
marea fatalistă, cât şi optimismul creştire, 
au fost acceptate de țăranul român nu cu 
niște leacuri fabricate de-a gata, ci ca nişte 
rezoluții ultime, pentru aflarea cărora el s'a 
frământat deopotrivă de egal. A crede astfel, 
ni se pare extrem de greșit: ar însemna să 
ignorăm nu numai o realitate de nesdrunci- 
nat, dar impietăm, fără voe poate, asupra 
acestui popor. Moartea, privită metafizic ce 
o împăcare și concretizată plastic ca o „mân- 
dră crăiasă“, formează, alături de dragoste, 


Elogiul satului românesc, 
la Academia Româră, 


2) Lucian Blaga : 
discurs de recepţie 
LXXI, p. 8—1987,; 


E di 


de VLADIMIR DOGARU 


izvorul de căpetenie al întregei poesii popo- 
rane. Admițând că chipul ei senin provine 
de :aiurea, în ce ar mai consta puterea d> 
interpretare genială a neamului românesc”! 

Seninătatea morţii din creaţiile poporane 
poate fi explicată şi pe altă cale. Trăind în 
cadrul cosmic al satului, țăranul e, după 
cum am spus, în permanent contact cu moar- 
tea. Infinitul bolţii de deasupra se deschid» 
acolo mai misterios ca oriunde. Fără să ji 
o fire metufizică prin excelență, omul deiu 
sat se întreabă totuş necontenit asupra ros- 
turilor existenței umane. Deslegările pe care 
le aduce, deşi învestmântate întotdeauna în 
haina celei mai fermecătoare poesii, nu în- 
depărtează definiiiv spectrul misterios ul 
morţii. Ea continuă să-l preocupe şi mai în- 
tens. Ca s*o dea uitării, sufletul lui îşi caută 
ieșire în mereu alte noui creaţii artistice. 
Crestează lemnul, cântă, se îmbracă frumos, 
iubeşte, doar, doar va scăpa de obsesia chi- 
nuitoare a neantului. Moartea e atât de 
prezentă pentru ţăranul român, îmcât, dea 
un timp — pe care istoricește nu-l putem 
ști, dar pe care evolutiv îl putem indica,—de- 
vine absentă. Numai cine se preocupă per- 
mamnent de moarte și numai cine îşi dă sea- 
ma că soluționarea ei e — filosofic — impo- 
sibil de rezolvat, numai acela sfârșește prin 
a accepta-o ca pe ur, destin implacabil. Ță- 
ranul român a ajuns, prin urmare, la resem- 
nare, convins că altă atitudine mai bună de 
urmat nu e. Ea nu dovedește, cum s'ar cre- 
de, lipsă de profunzime. Din contră, înțele. 
surile resemnării sunt fără de fund. Insă 
omul satului refuză să le îmbrăţişeze rațin- 
mal, mulțumindu-se doar să le priveascii 
pasiv. 





(Urmare în pagina 6-a) 





ARTISTI 
Pipyuc 


de ION FRUNZETTI 
IV. 

„Chaque artiste ne peut que bien peu par lui- 
meme“. Cine-ar crede, citind sentinţa aceasta, că ea 
aparţine individualistului cronicar al zilelor (şi nop- 
țitor!) lui Lafcadio? Andre Gide „este, înaințe de 
orice, sincer cu sine, De aceea nu i se pare poate ris- 
cat să adopte o atitudine — fie și contrarie celor an- 
terioare —, de îndată ce o surprinde insinuându-i-se 
in cuget. Sinceritatea cu sine nu însemnează totuşi 
sinceritate faţă de public, oricând şi cu orice preţ, 
cum cere estețica mediocrităţii. Și poate autenticita- 
lea incandescenia a sbaterilor acestui cuget încăpă- 
tor cât secolul, care se simte în paginile memorialis- 
ticei sale, se datorește tocmai caracterului auto-con- 
fesional al lor. Publicul pe care-l vizează Gide, este 
un public croit după tiparele fiinţei sale. (Stadiul 
acela îndepărtat în viitorul omenirii, când toţi „in- 
telectualii“ vor fi intelectuali și când intelectuali 
nu se vor putea numi decât intelectualii și nici decum 
rutinarii muncilor cerebrale sau ai leneviei manuale 
pur şi simpiu, este stadiul de evoluţie al publicului 
pe care cărturarul Gide și-l poate dori pentru scrie- 
rile sale). „Je n'6cris que pour tre relu“, declară el 
undeva. Atitudinea de singularizare este orgolioasă 
mai curând efect al circumspecţiei artistului, care 
după ce şi-a cantărit valenţele comparativ cu ale pu- 
blicului, adoptă o prudenţă justificată faţă de ten- 
dințele acestuia din urmă. Ea nu provine din pro- 
punerea priori a unei superiorităţi proprii faţă de 
restul conștiinţelor mai mult sau mai puţin cugetă- 
toare, ci din dorința de a se ţine departe de ispitele 
succesului. 

„L/hypocrisie est une des conditions de Vart“, scrie 
Gide, „Une singuliere meprise aujourd'hui fait prâ- 
ner par-dessus tout, dans /'oeuvre dart, le mtrite 
de sincerite. On veut avant tout que Partiste soit 
sincere... Quant ă savoir ce qu'on eniend par ia, cha- 
cun est bien embarassâ de le dire...“ De altiel, conști- 
ința clară a propriilor sale exigenţe faţă de artist, 
publicul n'are măcar nevoia s'o aibă. „„Ceeace im- 
portă, continuă Gide, este să existe o societate, şi a- 
ceastă societate să ceară cevă“. Acest cevă, condiţie 
peeeşară a stimulului creator, acest nedetinit „guel- 
que chose“ care joacă faţă de conștiința creatorului 
de valori estetice, acelaș rol pe care inefabilul îl joa- 
că față de cugetul contemplatorilor, seduşi de im- 
ponderabilul „je ne sais quoi“ al abatelui Bouhours, 
este analog etiuviilor de concupiscenţă emanate de 
prezența unui element femenin, avid, nesatisfăcut, 
cum era neantul pentru ființa virilă, sieși suticienţă 
și introvertită, a demiurgului cosmic. „Cuvântul“ 
care se purta, biblic, prin undele radiaţiunilor uni- 
versale dinainte de structurarea lumii în act, va fi 
simţit acelaș nelămurit cevă solicitându-i acțiunea. 

Oriunde există o sămânță, mediul o simte și efor- 
turile tuturor tropismelor sale tind s'o realizeze, o- 
ferindui condiţii de germinare. „Legea“ aceasta s'ar 
putea să aibă și corolar: orice sămânță simte şi a- 
trage atenția mediului prielnic realizării sale. Să fie 
oare aici adeverirea erotismului cosmic de care vor- 
beau academiile platonice ? 

Oricum, chiar mintea cea mai puţin dispusă să se 
abandoneze filosofărilor aproximative şi ocazionale — 
de felul cugetărilor colegienilor cu probleme — poa- 
te constata că există un soiu de „sex-appeal“ enig- 
matic, între public și artişti. Un soiu de tacită, sub- 
terană și aproape simbiotică formă de comunicare. 
Gide nu se sfiește să vorbească chiar despre o anu- 
mită „sete de artă“ a publicului, şi de un rol de Ga- 
nymede, de „6chanson“, al artistului. (Bine înţeles, 





(Urmare în pag. 


2-4) 





IOSIF ILIU 


Î ae e) 
mp 


ACUM 50 
DE ANI 


Ne-am mai aduce oare aminte 
ce iearre au tost acum Capvui 
ani ? 

Doar câţ.va, cei can am trăit 
în, MIyOcul 107, Gacă ne mai a- 
mun toarie vag. 

Dar daca ne intoarcem inapoi 
cu nu maj mult de 5U de ani, 
vom descoperi lucruri de Cai 
nam auzit nici vorbindu-se mă- 
car. 

Să spicum gazetele 
măcale de seco. inapoi : 

e 

„In nici un an Thea!rul nostru 
Naţionali ma avut să indure 0 
aşa de mare pierdere. 

Doi dim cet mut valoroși ariişii 
a acestui vemplu nu mai sunt: 
Gr. Mumnoescu şi lubhaun, Got 
talente desuvarșiie care au Lusul 


2 


cu o-ju- 


în urma LOT unu 9OL jourie sita- 
pt“. 

Prin urmare 50 de ani dela 
moan.ea lu Grigore Manol:scu 


ş. a lui lul:an, 
Se cuvine să-i comemorăm. 
e 

„„Theatrul Naţional a avut de 
întâmpiuai foarte muite greută;i, 
Pe când in ceilalți ani unu erau 
decâi doua Thtrairuri şi un Cure 
ăst an am avut cuci Thealruri. 
Dluz carcul“, 

Ş, când te gândeşh că după 
oinzeci de ani nci nu Mai şum 
ce „Thea:ruri“ avem, de aiătea 
circuri. 

e 

„Tot anul acesta am avut oca= 
sie să vedem şi un colonel di- 
TacsOr de Lheatru! 

Și dece nu uqcă? E o crimă: 
Poate că veț zice că Maicon nu 
făcea de director, cum Brozuunu 
nu face de Episcop: dar cee cu 
asta ? 

E aşa de greu să formezi o 
trupă ? Nu! Dovada e că dom- 
nul Maican aq format-o“. 

Cronicarul din acea vreme nu 
a trâit să vadă a.te specimen: 
de d.reciori de teaire: îal.ţi, n«- 
gustori de oale, oameni fără căâ- 
pătâi şi fel de fel de animale ale 
ghetto-urilor. 

e 

„M-me  Darcie,  Prima-Dona 
la opera din Petersbu:g în Ma- 
non a fost inundată de flori“. 

i] 

„D-ra Agatha  Bârsescu com- 
patrioata noastră şi-a dobândi: 
o reputație strălucită pe scena 
tuturor marilor teatre ale lumei. 
Chipul în care tot-d'a-una a fost 
sărbătorită i-a dat o puternică 
dovadă despre rezemnaiul său 
talent. 


yY Yu 


Lisi 


Cea mai celebră dintre artis- 
tele noastre compatriote, Bucu- 
rești nu s'au dat înapoi ca să 


vmăgulească cu repetate aplause 
și cu frenetice ovațiuni  aureclu 
talentului dramatie al Domni- 
șoarei Agatha Bârsescu“. 


„Capilării de felul „Ocolului 
în jurul lumei“ şi insaniiăţi de 
cată-chantant ca 423 au încordat 
minţile şi inima vizitatorilor 
Theatrului Naiţonal“. 


„In baletul „O sărbătoare la 
Ţară“, executat pe scena Teatru- 
lui Naţional cu ocazia căsătorei 
tirerei perechi regale, sau dân- 
Sat următoarele numere: Ro- 
manul, solo d-rele Brambila şi 
Stocehetti. Bătuta, q-rele suror le 
G'ussani, Maria Ferrero şi An- 
nita  Stocchetti. Brâul, d-rele 
Brambila şi S:occhetii. Corabia- 
sca (dans matelot român) d-rele 
Maria Ferrero şi Paulina G.us- 
sani, 

Iată un balet, într'adevăr, ro- 
mânesc, 


Thea'rul Ly7ic. Compana de 
sub direcţia d-iui G. Ștefănescu 
Se vor mai juca afară de Gas- 
parone şi  Voevodul 'Țiganiior, 
Perichola și Nitouche. Cântăreţi 
buni, actori comici slabi, afară 
de Bosianu, Leontianu şi Iulian 
fiul. Regizori caraghioşi |“ 


Theatrul de Varietăţi Hugo și 
Theatrul Imperial dela Opler 
dau în fiecare zi reprezentații cu 
cântărețe noi, 

Tramiways-urile înlesnesc 
zitarea și întoarcerea  peniru 
preţul de 30 bani“. 


mie 


SC 


TEATRUL MUNCĂ ȘI LUMINĂ: 
SGÂTIA COMEDIE IN 4 
TABLOURI, DE COL. D. 10- 
NESCU-MOREL. 








Intreaga literatură a d-lui co- 
lonel Jonescu-Morel este caracte- 
tizatţă de titlul pe care dânsul a 
înţeles să-l dea unui roman al 
său : „Mai sunt oameni buni“. 


Acum, când pe romancieri îi 
interesează cele mai ciudate și 
incurcate cazuri patologice, acum 
când autorii se străduese să ana- 
Izeze stările sufleteşti ale oame- 
nilor răi, d. col. Ionescu-More!, 
cu candoarea care-i  caracteri- 
zează pe oamenii  într'adevăr 
buni, declară că mai sunt pelu- 
mea astă şi oameni mai puţin 
răi, 





D. IONESCU-MOREL 


Bine ințeles, nu neagă domnul 
Morel existenţa pe lume a oa- 
menilor răi: „Mai sunt oameni 
buni“, mai sunt oameni buni 


printre atâția oameni răi cari 
mişună peste tot, Dar Simpatiile 
sale merg cu oamenii buni, pe 
cari înţelege dânsul să-i răsplă- 
tească, la sfârşitui lucrărilor sale 
literare, în dauna oameni:or răi. 

Aşa că se explică foarte ușor 
faptul că in noua sa comedie 
domnul lonescu-Morel s'a folosit 
de o idee din romanul „Mon 
oncle eţ mon cure“ — spunem 
doar: „o idee“, 'de oarece piesa 
„Sgât.a“ aşa cum-a realizat-o d, 
Morel depâşeşte cu mult nivelul 
obişnuit al „dramatizărilor“. 

Autorul nu sa lăsai influen- 
țat de „voga“ din ultimul timp 
a localizânior şi a modern.zâri- 
lor, şi toarte bine a iăcul. Eroii 
lui Jean de la iirete și reacpu- 
nile lor aparţ.n unei anumite e- 
poci şi unei anumite regiuni și 
nu vedem prin ce le-ar ti putut 
folosi o transplantare in Româ- 
n.a şi in alt stecul, 

Aceleaşi lucruri spuse de dom- 
nişoare in vaporoase crinoline şi 
de domni in jachetă, şi-ar fi 
p.erdut tot farmecul auzite fiind 
din gura unor tineri, imbrâcaţi 
in  hane auasi-malagamb.ste, 
Tot așa cum pianul, mijlocitor 
de îlirturi și motiv de gelozie, 
eia peapârat necesar in uecorul 
piesei şi nu putea fi îniocuit cu 
un gramoton sau cu un radio. 

Romanul iui Jean de la Brete 
face parte din acea categorie de 
romane ale tinereţei noastre, pe 
cari din când în când le mai 
scoatem dintrun raft uitat al 
bibl otecei, unde își au neapărat 
loe şi romanele contesei de Se- 
Sur, 

E acea poveste fermecătoare, 
cu un drăcuşor de îaiă, cu o 
mătuşe rea, un unchiu bun şiun 
preot cumsecaie şi nu chiar a- 
tât de catolic cât vrea să pară, 

E istorioara care întotdeauna 
se termină cu căsătorii între 
veri şi verişoare (le cousin Paul 
aimait  tendrement sa  petite 
cousine, Reine, etc, etc. etc.) şi 
cu moartea personagiilor anti- 
patice (de astă dată mătușa 
moare, bine ințeles: de immă 
cea, ja mijlocul piesei), 

Jar domnul colonei Ionescu- 
Morel, fără să respecte textul, 
fără să meargă tot timpul pe a- 
celaş drum pe care a mers Jean 
de la Breâte, a ştiut, totuşi, să-i 
păstreze acestei poveşti tot far- 
mecul parfumat care se potri- 
veşte atât de bine unui lucru 
„xieux temps“. 

Dozând minunaţ efectele, dân- 
sul ne-a prezentat-o pe eroina 
principală în chip de „sgâtie“, 
de copil să.batec și răsfăţat care 
isbuteşte să se mărite cu bă a.ul 
pe care-l iubește, pentrucă e „o 
fată care ştie ce vrea“. Dar mi- 
cuța Reine ştie cărui fapt se qa- 
torează izbânda ei. Ea exclamă 
la sfârşit, atunci când timidul 
Paul s'a lăsat convy.ns: 

— „Ce bine e că bărbaţii nu 
sunt statornici!“ (această replică 
plină de haz îi aparţine domnu- 
lui colonel Ionescu Morel, ea 
nefiind de întâinit în romanul 
mi de la Brete). 

Se vede prea bine că povestea 
„Sgâtiei“ i-a plăcut domnului 
Victor Ion Pcpa, la fel de mult 
ca şi autorului, 





Din fiecare amănunt impus în 
jccul actorului, din decorurile 
mai bogate ca nici-o dată pe 
scena Teatruiui Muncă și Lumi- 
nă, Se poate remarca prea, bine 
grija cu care domnul Victor Ion 
Popa a înțeles să pună în scenă 
comedia „Sgâtia“. 

Suntem convinşi că pe direc- 
torul de scenă l-a fermecat ca şi 
pe noi, muzicalitatea şi perfee- 
țiunea limbei româneşti pe care 
a întrebuinţat-o autorul, 

D-ha Margareta Lascu, în ro- 
lul principal, ne-a dovedit încă 
odată că este cea mai bună in- 
terpretă actuală a rolurilor de 
fețiță răsgâiată şi irezistibilă. 

Avem însă impresia că dânsa 
aparţine acelei categorii de ac- 
tori cari nu pot interpreta decât 
un anumit gen de roluri. Rămâ- 
ne ca timpu) și mai ales rolurile 
pe cari le va interpreta în viitor 
să ne dovedească dacă am avuţ 
sau nu dreptate. 

Domnii Cezar  Rovinţescu şi 
Virgil Vasilescu, interpretând, 
prmul rolul preotului, iar al 
douilea pe cel al unchiului, au 
specuw'at laiura de bomhomie a 
personagi lor, domnul Rovinţescu 
isbutiră să ne impresioneze prn 
simplitatea cu care a realizat 
efec'e aramatice în actut final. 

D-na Nelly Nicolau a fost ex- 
celentă în rolul unei „mătuşi- 
viespe“. 

Domnişoara Yarodara Nigrim 
încăpută pe mâna pricepută a 
d-luj Victor Ion Popa, şi-a plim- 
bit s'lueta pe scenă cu ceva mal 
multă desinvoltură şi chiar cu 
puţnă demnitate. 

D. George Voinescu a realizat 
un tip de îndrăgostit timid şi 





CEZAR ROVINȚESCU 


mâncăcias.  Eleganţa franceză 
care unora dintre interpreţi le-a 


lipsit, am remarcat-o în jocul 
d-lui Voinescu. 
D. Costin Iliescu, sobru în- 


trun rol care se preta uşor la 
şarje, a  isbutit lucruri mult 
mai bune decât dacă sar fi fo- 
los:it de unele trucuri eftine 
(strâmbături  „gângăveală, etc.) 
pe cari — poate — rolul le ce- 
rea. 

Apariţii episodice au mai avut 
in această  recreativă comedie, 
d-nii Mugur, Mihuţă. Geo Bar- 
ton şi George Iliescu. 

TRAIAN LALESCU 





ri a a aa 


CRONICĂ SINTETICĂ: FIII 
MARCHIZULUI 


Imcă o piesă italiană. Autor: 
Gheraddo  Gherardi. Personaj 
central: un marchiz, puţin es- 
croc, puţin „om bun“. Sudiectul. 
Expunerea unui nou sistem d? 
a câştiga bani, O întorsătură 
melodramatică din actul a! Il-iea 
schimbă factura obişnuită a p-e- 
selor moderne iialiene, 





BIRLIC 


- Interpreţi? Iancovescu=lanc>- 
vescu. Birlic = de astădată doar 
Grigore Vasiliu. Merită felici- 
zări pentru acsasă renunțare :a 
Birlic. Din restul distribuţiei, 
pentru d. Taianu o mențiune 
specială, Vom reveni in numărul 
viitor cu o cronică mai amplă. 


UNIVERSUL LITERAR 


Fără vedetă ,. ;osofeaeea, mee, i 
1u poale să e- j 
viste nici tea. î., 
trul. Teatrul în ţ, 
înțelesul lui d 
astăzi. 

Waţi 
vat că i i 
teatru aleargă... .... 
după vedete, 

Nu pentrucă ar aduce vreun 
aport artistic. Vedeta nici nu tre. 
bue să aibă însușiri artistica, 

Ea trebue să aducă bani. 

Sie însăși și la cassa teatrului 

Vedeta e frumoasă, 

Nu es'etic frumoasă. 


Frumoasă ca să placă bărbați. 
lor. 


ma 


Vedeta se recrutează din hale: 
după poţtele directorului, sau 
dintre femeile cari n'au ce face 
după poftele unui oarecare buni 
platnic, 

Acest bun platnic care se ma: 
numește și „prieten“ trebue să 
aibă grije înainte de fiecare pre- 
mieră să plă ească notele la „Sa- 
bego' iar în seara premierei să 
vrimită pe scenă numeroase cu- 
șuri cu flori, 

E! primește (pentrucă dă) pe 
reprezentanţii presei. 

Vedetei i se scrie rol pe mă- 
sura frumuseţii, Pe care-l joacă 
prost. 

N'are aface. Presa știe dinain- 
te că-l va juca bine. 

Căci fără vedete nu poate să 
existe nici teatrul, 











CONCERTUL 'ZINA SĂVESCU 


Prin. totul, concertul  d-rei 
Zina Săvescu sa: situat în afară 
“ de comun. Incepând cu faptul 


că a fost dat în miez de vară, 
când de mult sălile de concerte 
nu mai răsună de nici o muzică 
iar placatele .de afişaj, in con- 
cediu, nu au în deobşte nimie 
de spus. 


Cont'muând cu programul ne- 
obicinu't de plin cu. arii Adifi- 
cile, adevărat cumul de acute şi 
coloratțură, care mai cu seamă în 
encertul unei cântărețe la 
ceput de carieră şi în circumstan- 
ţele mai curând nepretențioase 
ale unui concerţ estival, era ia- 


răşi în afara făgaşului tradiţio- 


nal. 

Dar mai ales prin elementul 
voce adus concertului ae artistă 
şi care, dacă n'a fost unit în per- 
manenţă cu toată știința cizelării 
pe care-o atât de rară materie 
primă ar fi făcut-o dorită, a 
putut părea însă cu atât mai ui- 
mitor prin sclipirile lui neintre- 
rupte, prin naturaleţea cu care 
biruia greutăţile, prin mobilita- 
tea și vioiciunea agilităţilor şi 
în acelaș timp printr'o comun'ca- 
tivitate particulară, printr'un ac- 
cent propriu, printrun intens 
temperament muzical stârnite 
dela prima şi până la cea din 
urmă notă a concerţului. 

N'a fost prin nimic lecţia bine 
învățată, debitarea laborioasă și 
„făgăduitoare” a atâtor concerte 
â'n preajmă de debit, pe care ne 
este dat să le ascultăm, răbdă- 
tori, în fiecare an. 

A fost cu totul altceva prin 
<epontaneitate de avânt, 
prezență de dar vocal, plin di- 
vulgare aproape exuberantă a 
acelei chemări către muzică, care 
nu poate înşela, 

Ar fi firesc de accea să se gă- 
sească pentru d-ra Săvescu, cât 
de curând, mijloacele necesare 
unor perfecţionări în străinătate, 
punându-i-se la dispoziție o 
bursă, din acelea pe care fiecare 
talent eu: pecetea autenticităţii 
ar trebui s'o obțină automat, pen- 
tru înzestrarea cât mai strălu- 
cită a artei muzicale româneşti 
şi pentru valorificarea totală a 
reprezentanţilor ei. O: afirmăm 
dându-ne perfect seama de răs- 
puhderea ce ne luăm şi după o 
experiență foarte îndelungată, în 
care nummi foarte rar, în totali- 
tatea ramurilor muzicale de care 
ne ocupăm, am putut depăşi to- 
nul unor moderate incurajări 
sau a unor elogieri limițate, în 
acel strict numărate cazuri care 










în-. 


prin 








25 


NA CCRAN—20YER 


MUZEU 


5 actori-5 întrebări 


Ccnt'nuăm seria de răspunsuri 
ale actorilor. la întrebări deose- 
biie. In săptămâna aceasta, ac- 


- torii întâin.ţi de noi au fost Bir- 


lic, Nicolaide, Roland de Jassy şi 


“Beligan. Iar Iancovescu ne-a răs- 


tuns, cu ajutorul unui telefon, 


Inrin g'asul altuia 


Și acum să-i ascultăm, 
IANCOVESCU 
Inegalabilul 


„Puiu”  înterpre- 


îmi tează de astă dată, la „Comediu” 


rolul unui marchiz. Cum Ianco- 
vescu este cunoscut ca unul cut 
cei mai eleganţi actori români, 
am găsit că ar fi interearit să-i 
cerem câteva amănunte în legă- 
tură cu hainele pe cari le va 
purta pe scenă marchizul inter- 
pretat de dânsul. Ne-am prezen- 
tat, așa dar, la Teatrul Comedia, 
unde se repeta de zor piesa „Fiii 
Marchizului“. Iancovescu era toc- 
mai pe scenă, așa că nu-l puteam 
deranja. Intâmplarea” ne-a răs- 
Duns, însă, fără ştirea lui, la în- 
trebarea pe care voiam să î-0 pu- 
nem. 

Telefonul a sunat,  casierița a 
ridicat receptorul și, după ce « 
ascultat atentă glasul din pâlnie, 
sa adresat unui om de serviciu: 

— „Du-te la domnul Ianco- 
vescu şi spune-i că i-a telefonat 
croitorul Roşu că dacă nu vine 
nici -azi la probe, nau să poată 
fi gata costumele pentru seara 
premierei”, 

Nu mai aveam mnevoe să vor- 
besc cu interpretul marchizului. 
Eram lămurit: Iancovescu era 
prea ocupat cu repetițiile pentr 
ca să-l mai intereseze nişte sim. 
ple probe la croator, 


VASILIU BIRLIC 


S'a vorbit atât de mult despre 
norocul lui Birlic la cursele de 
cai, așa că nu ne-am putut opri 
să-i punem o întrebare în legă- 
tură cu faimoasele „pariuri au- 
striace” câștieate de el. 

Amabil, Birlic ne-a dat toate 
PR oUale e 

— „Până acum am „câşt: gat s 
pariuri austriace. Unuij în va 
loare de 622.000 lei, altul de 
322 000 lei, precum şi alte trei în 
valoare de 900.000, 859.000 și 
80.000 lei. Pot să mă laud că 


ne-au înfățişat naturi incontes- 
tabile de artişti, 
Sperăm că se va da atenţia 


cuvenită acestui atât -de evident 


dotat tânăr element, măcar pen- 
tru a-l asigura pentru mai târ- 
ziu şi scenelor noastre, care prin 
lipsă de concurs ofic:al, au pier- 
dut până acum atâţi cântăreţi de 
rasă, regretabil. de tardiv recu- 
noscuţi la noi, şi care azi fac 
tală marilor scene lirice stră:me. 


ROMEO ALEXANDRESCU 





Artişti şi public 


sume'e astea le-am câștigat în- 
totdeauna singur, fără să fiu si- 
I:1, să le împart cu vreun tovarăș 
de joc!“ 





Am tras linia sub aceste sume 
și făcând socoteala am constatat 
că Birlic a câştigat la curse până 
acum frumoasa sumă de 2.783.009 
lei. Nu l-am întrebat însă și cât 


a pierdut ]a curse, findcă nu 
Voiam să-l indispunem,. 


ROLAND DE JASSY 


L-am întâlnit pe Roland dz 
Izssy, viitor director al unui tea- 
tru de păpuşi şi excelent creato? 
de tipuri, în dreptul berăriei 
Royal, așteptând par'că ceva. 

L-am întrebat: „Pe cine aş- 
tepţi, nene Jassy ? Un prieten ? 
Un om de afaceri ?” 

Rolland de Jassy aştepia cu to- 
tul altceva : 

— „Aştept  „Pacea”. Fiindcă 
doar când o veni ea, am să pn: 
porni din nou la drum, cutree- 
vând țările străine, aşa cum am 
mai făcut-o pe vremuri. 

Am citit în ochii veşnic tână- 
rului Jaesy melancolia acelor câ- 
lătorii făcute în ţări fermecate în 
cari actorii au o soartă ceva mai 
bună. ; 


NICOLAIDE 


Nicolaide e un om cu „idei”. Şi 
de câte ori reușește să le pună în 
practică, realizează lucruri exca- 
lente. Când l-am întâlnit (se 
plimba pe Calea Victoriei, pe bi- 
cicletă) am ghicit după zâmbetul 
atârnat de colțul buzelor, că Ni- 
colaide mai are o idee. Așa că 
l-am întrebat. 

— „Ce proecte teatrale mai qi?” 

— „De astă dată proectele mele 
nu mai sunt teatrale. Intenţionez 
să scot un ziar Ge ora 8 seara, în 
care să fie publicate ultimele te- 
legrame din ţară şi străinătate. 
Vuiterele zu să fie imprimate pe 
hârtie fosfor:scentă, aşa ca să 
poată fi cetite şi pe camuflaj”. 

Iată o idee într'adevăr lumi- 
noasă. 


BELIGAN 


Lui Radu Beligan — moâest în 
viața de toate zile'e ca şi pe sCe- 
ră. atunci când se sfiește să mul- 
ţumească aplauzelor publiculu,,— 
nu-i place să vorbească despre 
el. In schimb, e oricând dispus Să 
răspândească diverse ,max.me şi 
cugetări“ despre teatru, 

Iâtă ultima cugetare pe care 
ne-a „servt-o“ : 

— „Nivelul scăzut al spectaco- 
Ielor teatrale se datorează în 
mare parte directorilor de tea- 
tru, cari nu citesc sau nu ştiu să 
citească piese de tealru“. 

Rămâne să aflăm acum păre- 
rea directorilor de teatru. 

INDISCRET 


(Urmare din paz. I-a) 


Andr6 Gide nu se gâdea decât la funcţia de paharnic 


al personajului pomenit : 


aceasta pentru a: stăvili 


zâmbetul maliţios al cititorului cu apercu-uri indis- 
cre:e m b;ograt.a intimă a lui Gide). 

Insă, continuă spiritual Gide, „pour que cette soit 
dart făt possible, il fallait tcut d'abord que la so- 
ci6te w'aât plus faim... Panem et circences : du pain 


d'abord; les jeux ensuite“. 


Funcţia arustulu nu e să hrănească, ci să înbete 
(griser). Ceeace cere publicul este o exaltare, o beţie. 
Indignarea lui Platon împotriva seducţiilor artei, — 
adică împotriva beţiei — devine astfel explicabilă, 
ca și faptul de a îi interzis, din prea multă dragoste 
de adevăr, accesul primejdioasei tagme a artiștilor 
în Republica ideală visată de el. 

Desfășurarea calităţilor de seducţie ale artei m'ar 
fi o primejdie în sine. Primejdia pe care-o reprezintă 
publicul pentru artist este — cerem iertare dacă re- 
venim la o metaforă ce poate enerva, dar e singura 
exactă — este aceeași primejdie pe care o prezenţă 
feminină o poate const.tui pentru spiritul viril. Nu 
faptul de a se abandona nevoii de a seduce este pri- 
mejdios, ci calitatea celui căruia i se adresează asal- 
tul. Eroarea artistului nu e de a fi căutat să flateze 


publicul, să- 


i abţină bunăvoința, să se poată lăudă 


cu succesul obținut. Eroarea este de a încercă totuși 
să flatezi un public care nu o merită, convins fiind 


că n'o merită. 


Succesul dă acutumanţă, 


ca şi alcoolul. Şi, se știe, 


consumatorii de licori fine beau şnaps până la ur- 


mă, în lipsa specialităţilor 


de brandy. Efectul fizio- 


logic e acelaş. Diferă numai calitatea euforiei spi- 
rituale. Efectul fiziologic al succesului e acelaş, ori- 
care ar fi publicul care ţi-l oferă. Ridicarea tonusu- 
lui vital, pulsaţiile accelerate, metabolismul sporit — 
o cenestezie favorabilă într'un cuvânt — se poate pro- 


duce şi 


pintr'o satisfacţie de amor propriu, ca şi 


printr'un stupefiant. Problema este dacă întrun caz 


sau în celălalt, conștiința 
tar“ din fiecare, 


autocritică, „eul-specta- 


se consideră impăcat. Preţul succe- 


suui de public îl constitue stima art'stului pentru 
publicul care-l aclamă. Un public disprețuit nu este 


un public care să-ţi poată măguli amorul 


propriu. 


Iar categoria artiştilor care „d.spreţuezc“ publicul dela 
care aşteaptă totuşi aplauze, se demască a fi produ- 
sul său al imposturii sau al inconsecvenţei celei mai 


vulgare oportuniste. 


ION FRUNZEITI 











IULIE 1942 


ASTAZI 


În revistele de spzcial'tate 
„Arta nouă“ şi „Corina“ a” apă- 
rut săptămâna aceasta ce infor- 
mație senzaţională: M-.hai Pope- 
scu, Radu Beligan și Marcel An- 
geiescu intenționează să deschidă 
un teatru a] lor. 

Aceeaşi informație a epărut și 
în această pagină a „Universului 
Literar“ — însă acum aproape 
două luni de zile, fără tit:u pe 3 
coloane şi fără a avea pretenţa 
de ullimă şi senzâţională nou- 
tate. 


La Teatrul de păpuși pe care 
intenţionează să-l deschidă Rol- 
land de Jassy, se va prezenta in 
prim. spectacol, o fantezie: „Noi 
suntem vedetili“, scrisă de un 
tânăr autor dramatic și interpre- 
tată de păptiși purtând măstile 
actorilor noş:ri cunoscuţi (Birlic, 
Tănase, Iancovescu, eic.). 

Cu aceşti aciori-păpuşi va sta 
de vorbă, în carne şi oase, Rol- 
land de  Jassy, care se poate 
mândri că a adunat pe un sin- 
cur afiş numele celor mai cu= 
noscute vedete bucurertene. 52 
va prezenta apoi „Sambo, copil 
hindus“, o versiune exotică a 
cunoscutei povești „Scufija 7>- 
şie“, 


O cugetare a lui N, Gă-descu; 
„Bărbaţii-actori au o țintă în 
viață: la bătrinețe vor fi toți 
maeştri! 


Intoarcerea lui Timică la tea- 
tru serios — pe cât de serius 
ponte fi teatrul pe care-l pre- 
zîntă d. Scă Alexandrescu în 
pasaj — o însemnăm aici cu 
toată bucuria. După ce asistase- 
răm la „creația“ lui muit 
trâmbițată prin gaze'e, din opu- 
reta „Gheișa“, ne întrebam cu 
groază, ce va ajunge acest iîn- 
contesiabil mare talent, încăput 
pe mâna unor oameni cari mu 
urmăreau decât câştigul mate- 
rial, distrugând chiar calităţile 
naturale ale ac'orului pe care-l 
speculau. Dee Domnul ca Sică 
Alexandrescu să ni-l readucă în 
fața rampei pe acel de neuitat 
Timică dim trecut. 


Din nou, un stat pentru Vale- 
rica Cevie, Ileana Doru, Ileana 
Brătuianu, Mary Teodorescu, şi 
alte vedete din aceeaș cate- 
gorie: „Renunţaţi, fetelor, Ja 
teatru!  N'aveţi nimie comun 
cu el. Iar toaletele pe cari 
vreţi neapărat să vi le faceţi, 
muiţum'ţi-vă să le purtați pe 
stradă. Şi, poate, o da Dumne- 
zen să vă fluere lumea ca pe 
„malagambiști”. 


Cel mai ghinionist autor dra- 
matic din România esie d. col. 
Ionescu Morel. Anul trecut, la 
premiera p'esei sale, „Mătuşica“, 
i sa îmbolnăvit interpretul prin- 
cipal, așa că a fost silit să apară 
pe scenă at actor care e cettt 
textul. Anul acesta, în ziua când 
trebuia să j se joace la Teatrul 
„Muncă şi Lumină“ piesa „Ssâ- 
ţia”, un interpret al piesei, d. 
Rocoş s'a îmbolnăvit sub:t. Dom- 
nul Rocoș, deţinând un rol ne- 
însemnat a putut fi înlocuit la 
spectacol — şi fără text cetit — 
de d. Musgue. 


Ceeace n'a împiedicat ca pre- 
miera comediei „Sgâtia“ să con- 
st-tue un frumos şi meritat suc 
cea. 


Pe scena Teatrului Nostru, d. 
George Șoimu vu prezenta piesa 
în 6 tablouri și două personagii, 
Carol al Ii-lea și Ana de Aus- 
tria, Partenera lui lon Aurel 
Mamolescu — un as al pieselor 
„în două personagii“ — nu va 
fi, așa cum s'a anunțat la ince- 
put, Elvra Godeanu, Se vorbeşte 
că de astădată „Nelu'"” va juca 
alături de Marietta  Deculescu 
Timpul o să ne urate dacă aceu- 
stă versiune este întemeiată. 

Un lucru, însă, e cert: graţie 
d-lui George Șoimu, proectul 
prezentărei acestei — se pare — 
excelente piese, va deveni reali- 
inte. 


Din pricina abundenței de 
material din rubrica: „Acum 
59 de ani”, ne vedem siliţi să 


publicăm nota de mai jos apă- 
rută în revista „Generaţia nouă” 
din Martie 1893, în coloana ac- 
tual'tăţilor : 

Dacă ne-am îndrepta atenția 
ca să vedem ce a făcut Teatrul 
Naţional din capitala țărei dela 
Octombrie şi până azi, obeservăm 
că premierele au fost din cele 
msi prost alese, fără nici un gust. 

Această decadenţă atrage după 
sine conrupțiunea gustului prin 
veşnica servire a acelora bucăţi. 

Pe urmă artiştii cu vază sunt 
lăsaţi în întunerec pierzându-și 
astfel talentul de care dispun, 
pentrucă depildă cutărui puter- 
nic îi place cutare personaj și 
cată să se servească reciproc cât 
pot mai bine. 

Să nădăjduim însă că pe vil- 
t0r. nu vecm aâvSa să mai înre- 
gistrăm asemenea lucruri şi că 
se va face un pas pe calea pe 
care ar trebui în chip logice să 
mergem. 

(Ion  Săteanu 
Nouă — Martie 1893). 


Generaţia 





TOT DESPRE „ERMETISM“ 
ȘI DESPRE POEȚII 
„ERMETICI“ 


Enumăram în cursul  Notelor 
trecuie printre poeţii  „ermetici“* 


și pe Eugenio Montaie, Coborit 
din asprul peisaj al Provinciei 
sale natale, Liguria, poetul va 


păstra, ca o tainică afinitate a su- 
fletului său cu pietroasele dru- 
muri străbătute în copilărie, in 
versuri ca şi în viaţă, o nobilă 
rezervă, o necăutată forță, un 
orgoliu al singurătăţii. 

Ossi di Sepia şi Le occasioni 
(acest ultim volum apărut în 
1940, ed. Einandi, Torino) sunt 
cărţile în care, sgârcit, și-a cules 
Montale versurile. 

Incă dela început, poetul a 
luat o foarte hotărită poziție: era 
contra  academismului, contra 
marilor „poeti laureari“ și ţineu 
să se știe că n'are nimic comut 
nici cu esteica „del fonciulino“, 

Nu-l atrăgea veșnica stare de 
ins care se miră, mentalitatea 
aceeă pur copilărească. 

Ochii lui Montale vedeau mai 
mult, simțurile îi spuneau că 
viaţa nu-i decât un chin, inteii- 
gența îi dădea certitudinea ună 
imposibile evadări din realitate: 
atunci dece să se mai mire? Prin 
negarea vieţii, Montale n'a de- 
venit un pesimist, un înacomo- 
dabil, un suferinu. Accepându-și 
destinul, hotărit să înfrunte via: 
ţa oricum ar fi ea, îşi făcu din 
negarea vieţii o adevărată forţă. 

Inconjurat de singurătate, 
Montale putea să privească in 
el însuşi: dar nu compătimitor, 
cu dragoste, ci cu luciditate rece, 
inumană aproape. 

Din lumea din afară, poetul nu 
priveşte decât formele, imaginile, 
care vor căpăta pentru el va- 
loarea halucinantă a lucrurilor 
văzute în zarea „apei morților“. 

Sensul de eliberare în poezia 
lui Montale mu se ridică din 
speranţa unei lumi mai bune — 
poetul știe că aceasta nu-i decât 
o himeră ci din nemăsurata 
putere pe care-o are universul de 
a creea moduri de existență imji- 
mit de diverse, 

Și Worurile cele mai banale din 
viață îi aduc — printr'un curios 
mecanism — nostalgia unui sen- 
timent pe care, poate, nu l-a trăit 
niciodată. 


Poiene che risalgono e mi portano 
qualche cosa di te. Un trapana. 


[incide 
il cuore della roccia — schianta 
[attorno 
piu forte un rombo. Brancolo nel 
[fuma 


ma riveda: ritornano i tuoi rari 
gesti e i v:so che aggiorna al 
[davanzale. 
(Punta del Mesco din Le 
Oecasioni) 


(Izvoarele care șoptesc îmi 


[amintesc 
ceva din tine. Un fierăstrău 

[pătrunde 
în inima stâncii — se sparge 

['mprejur 


mai puternic, tunet. Umbiu 
i Mei ceaţă dibuind 


r văd: semntorc rarele tale 
lișcări și-obrazul 


zorii 
(îl găsesc tot ec. - 4 


Cineva a spus — mu fără oare- 
care dreptate — că tehnica poe- 
tică a lui Montale se asemănă câte 
odată cu felul de a picta al unui 
Chagall sau Seurat. De aici, nota 
de ermetism din poezia lui. De- 
parte de a fuce speculații sau 
consideraţiuni morale, cum sar 
cere poate dela un poet intelec- 
tualist, Montale caută poezia în 
aparențele exterioare, în obiectele 
acelea care trăiesc în memorie în 
haina fluidă a fantasmelor, a lu- 
cerurilor văzute în vis. nimbate de 
impreciziune, pe care le raportă 
obiectele concrete, Apoi, trecerea 
dela descriere la reflecţie e un 
procedeu des întâlnit în poezia 
lui Montale : 

Meriggiare pailido e assorto 
presso un rovente muro d'orto, 
ascoltare fra i pruni e gli sterpi 
schiocchi di merli, frusci di-serpi, 


. . 


E andando nel sole che abbazlia 
sentire con triste merav.glia 
com & tutta la vita e il suo 
[travaglio 
in questa sequitare una muraglia 
che ha in cima cocci aguzzi di 
[botiglia 


(Să leneveşti palid şi îngândurat 
lângă un zid înf.ăcărat de apus, 
să asculți printre vlăstari de 


îimărăcini 
sborul mierlelor, şerpuirea 


[şerpilar. 


Şi mergând prin soarele care 

i [te orbeşte 
să simţi cu tristă mirare 
căm toată această trecere, viața 
și grija ei, nu-i decât un zid 
cu vârful înflorit de mii de ace) 


Procedeu pe care Montale îl 
duce la limită, micşorând până 
ia a reduce la un semn, la un 
"simbol, elementul descriptiv, mă- 
rindu-l pe cel reflexiv, până la 
a faze poezie gxclugiv din satele 








lui, Suprimând primul termen 
al unei impropriu numită com- 
paraţii, iată ermetismul lui Mon- 
tale, iată obscuritatea sa, care, 
„hu e niciodată, sau aproape 
niciodată exagerată, ci e mai cu- 
rând condiția acelei concentrări 
expresive, a acele;. „concreţiuni“ 
care face din poema lui ceva a- 
semănător unui obiect sensibil, 
în care cititorul trebue să pă: 
trundă treptat pentru a desco- 
peri de fiecare dală câte putin 
din bogatele semnificaţii“ cum 
spune Sergio Solmi. 
& 

IL amintim, dintre cei mai ti- 
neTi poeţi „ermetici“, pe Mario 
Luzi, din al cărui ultim voim 
de versuri (Accento notturno) 
dăm două dintre cele mai sem- 
nificative strofe: 


Le tue chiome nel vento, il gelo 
[insonne 
degli occhi! Il tempo dorato degli 
iastri 
desiste, lă contesta con i ciocchi 
la luce sfronda in rovi alti, 
salmastri. 


Ii sorriso s'addensa nelle rughe 
e le tua mani cercano la notte 

lungo lereti cristalli, un gregge 
„[sfrima 

d'incenso in nostalgia d'alpi e di 
grotte, 


(Pletele tale în vânt, îngheţul 
fără somn 
al ochilor! Aurul luminii de astre 
coboară colo, pe trunchiuri se 
[pierde 
lumina despletită pe tufe'e 
(inalte, salmastre 


Surâsul se cuibăreşște între riduri 
Și mâinile tale caută noaptea 
dincolo de geamurile lucii, o 

[turmă se risipește 

ca tămâia în nostalgia munților 
[și-a grotelor). 


CONSTANȚA TUDOR 








UNIVERSUL LITERAR 


Singurătate 


Domnița care s'a plimbat pe-atci, 


Pe zidurile negre, 


crenelate, 


Şi-a prăfuit pantofii albi şi mici 
Pe lespezi aspre de singurătate. 


Era pe-atunci o lună de şofran, 
Care-o privia prin ramuri de agată, 
Ea îi zâmbia can vis şi niciodată 
N'a fost mai galben părul ei bălan. 


Străjerii se strigau însingurați... 
Şi câinii nopţii, cum lătrau depărte, 
Părea că hăituesc, prin văi de moarte, 
Intunecaţii urşi de prin Carpaţi. 


Infiorată, se lipia de zid... 

Şi mucegaiul aromia sub stele 

Când gândurile ei, baltaguri grele, 
Tăiau, din noapte, chip de sfânt livid. 


Era în pieptu-i sete şi arșiţă, 


Ci n'a văzut-o nimeni 


lăcrămând — 


Dar azi, când trec pe-aici cu ea în gând, 
Mă chiamă 'ncet un plânset de Domniţă. 


VICTOR GEORGE DUMITRESCU 


ES) / . .. ww 
nireaga ei fiinţă... 
(După BAUDELAIRE) 


Intrând, în zorii zilei, Saten, oa să mă vadă, î 
La mime în odaia cu siorul străveziti; 
Și încercând să facă ființa mea, să cadă 


În greu păcat, îmi zise: 


„Ce mult aș vrea st ştiu : 


Din tot ce vezi întrânsa, imamos, Guiceritor, 
Din tot cem mimumata=i făptură te-a vrăijit, 
Din ceeace ţi-crată un trup îmcâantertor, 

Ce lucru ţi se pare mai vrednic de iubit ?" 


lar duhul menu pe care în orice clipă-l cere 
Intuneoatul demon în ghiara lui, i-a zis: 
„Intreaga ei fimță, mi-a fost o mângâiere, 
Căci totul mă încâmtă ca vroia umul vis, 


Eu o iubesc dor minteraumi mu poate să nţelecxaă 
Ce famnec fără seamăn, mereu, mă stăpâmește. 
Ca nooptea ce lină durerile, mi-e dragă, 

Mai mult ca curona măunbată, mă orbește. 


Această fnumuseje, această armonie 

A trupului pe care atât i-am adorat, 

E prea desăvârșită, aa gândul să mari ştie 

Ce rază, ce îndemnuri, spre dânsa m'eru purtat. 


Căci săvârşind în vicrțouni o taimict schimibcrre, 
O caut și o aflu, pe-cl visurilor drum. 

E glasul ei un cântec, e șocpto-i alinare ; 
Fiinţa sa, în mine, o simt ca un parfum. 


Romeo și julietta 


(Urmare din pag. I-a) 


vremii. De pe o traducere spa- 
niolă ceva mai târzie, dacă nu 
chiar de pe textul italian, va fi 
luat Lope de Veza subiectul dra- 
mei sale intitulate Castelvines v 
Monteses. Aceasta nu e altceva 
decât repovestirea dramatică a 
tragediei lui Shakespeare, deși 
lipsită ge cele mai multe dintre 
meritele ei jiterare, 

In Anglia mai cu seamă, po- 
vestea lui Romeo a fost curând 
scoasă în evidenţă, din culegerea 
lui Bandel:o. Incă din 1562, scri- 
torul Arthur Brooke alcătuise o 
tragedie cu subiectui Romeus 
and Juliet, de cara e sigur astăzi 
că s'a folosit şi Shaiespeare, cum 
s'a folosit și de traducerea în pro- 
ză de pe nuvela iui Bandelio, 
publicată de Wil.am Painter, 

Instârșit, tragedii lui Shakes- 
peare ea însăşi, datând din pri- 
ma parte a activităţii literare a 
poetului, şi însemnând apogeul 
acestei teme literare, e prea cu- 
nascută, pentru a mai fi util să 
se înfăţișeze aici desfăşurarea ei 
Gramatică, sau timurile persona- 
giilor moştenite sau create de 
dramaturgul engiez. Mai intere- 
sant ar fi poate să se examineze 
caracterele genera!a ale legendei, 
așa cum rezultă din isvoarele a- 
mintite, și să încercăm a descifra, 
aşa cum pe vremuri ne sfătuia 
Taine, secretul literar al reuşitei 
lui Shakespeare, pe care îl cu- 
noaştem aţât de bine şi-l anaii- 
zăm atât de puţin. 

O evidentă legătură de struc- 
tură există între toate legendele 
mari de iubire. Hero şi Leandru, 
Piram şi Tisbe, Tristan şi Isolda, 
sunt tot atâtea pref:iguraţțiuni aie 
unicej teme literare care poate 
fi calificată de fundamentală. 
pentrucă întruneşte ambele ele- 
menfe neapărat țrebuitoare pve- 
ziei adevărate, iubirea şi moartea, 

Iubirea, înţeleasă ca o isbucni- 
re a elanului vital, ca o forţă 
primară „ energiei creatoare, se 
ciacnește cu moatea în fiecare 
din aceste legende şi această 
brutală înăbuşire a strigătului 
liric către viaţă, e tocmai ele- 
mentul care provoacă interesul 
artistic și duioşia. Dispariţia al- 
tor personagii ne interesează mii 
puţin. Moartea 1; fybală sau 
lui Paris ne lasă reci; cea a lui 
Mercuth:o ne afectează numai în- 
trucât e vorba jd„ prietenul lui 
Romeo. Dar amuţirea avântului 
liric cure îndreaptă pe cei doi 
îndrăgostiți unui spre altul, în- 
hângerea pe care moartea o în- 
semnează nu atât în viață, cât 
în iubirea lor, elementul tragic 


care formează însuși miezul Je- 
gendei. 

Ceeace interesează deci în po-- 
vestea lui Romeo și a Julieitei 
ca și în ceieialte legende aminti- 
te, nu e elementul pitoresc: nu 
e nici duşmănia sângeroasă din- 
tre familiile lor, nici tragicul 
subterfugiu a] însropării de vie, 
nici scena funebră a cavoului, de 
altfel atât de stsâns imitată de 
un dramâturg modern ca Sem 
Beneili, în tragedia lui Cei trei 
regi. 'Tragicuj aventurii celor 
do; îndrăgostiți rezultă în mod 
exclusiv din ceeace un alt mo- 
dern a numit jocul dragostei şi 
al morţii. 

Alternanţa necontenită a celor 
două principii poetice fundamen- 
tale, a vieţii cu moartea, a nă- 
dejâii pline de avânt înecate 
peste o clipă în dizolvarea care 
ameninţă de aproape, na fost 
desigur simțită pe deplin de nu- 
veliştii italieni. Prezența ei e 
însă prea evidentă în tragedia 
lui Shakespeare, pentru a mai 
putea ferede într'o Întâmplare. 
Dimpotrivă, scopul precis al poe- 
tului a fost de a arăta întune- 
catul amestec de fiecare clipă, 
în aceste două destine legendare, 
al elanuiui cu înfrângerea, al fe- 
ricirii eu suferința. 

De două ori, dacă nu de trei, 
fiecare din aceste teme potrivni- 
ce se întoarce victorioasă, pen- 
tru a fi de ţot atâtea ori isgo- 
nită de tema contrarie, şi alter- 
nânţa aceasta face din sufletele 
celor două persouzgu o orchestră 
capabilă să cuprindă toată gama 
suferințelor și bucuriilor ome- 
nești, 

Abia indrăsnind să cugete ua 
fericirea pe care i-o făgăduieşte 
tainica lor împreunare religioa- 
să, în celula Ssinguratică a pă- 


rintelui Laurenţiu, Julietta află. 


că Romeo a fost siliț să ucidă 
pe 'Tybalg, şi să pună astiel ca= 
păt visului atât ce apropiat de 
fericire. Singura ncapte care le-a 
îosţ îngăduită iubirii, aduce o- 
dată cu cântecul ciocârliei, sfâ- 
şietorul sfârşit al despărțirii pen- 
tru totdeauna. [ar a treia şi cea 
din umă nădejde de mai bine, 
aceea pentru cure Julietta îşi a- 
dună toate puteriie pentru a în- 
frunta spaima lugubrei sale. co- 
borîri în mormâni, aduce şfârși- 
tul fatal al celor doi înarăgos- 
tiți. Aceste repetate întoarceri 
ale norocului,  sbătându-se li 
revenind din nou ci niște valuri 
neîntrerupte, dau parcă ceva 
din framătul şi Qin ritmul un:ver- 
sal gle unor bucurii şi suterințe 


DIMITRIE ALBOTA 





care sunt atât de aproape de noi 
şi pe care le suportăm fără îm- 
potrivire, victime protejate doar 
de propiile noastre slăbiciuni. 

Shakespeare a înțeles marile 
adevăruri omenești cuprinse in 
personagiile sale. Lupta lor fără 
folos împotriva unui destin prea 
puternic, i-a dat mijlocul să-l 
transfigureze prin nefericire, şi 
să facă din ele personificarea ce- 
lei mai curate şi mai înălțătoare 
iubiri. 

Dacă ar îi să credem pe Schia- 
gel, Romeo și Julietta sunt de- 
parte de a fi două modele de mo- 
ralitate. Adevărul e însă că nimic 
nu ne înteresează din ceeace ar 
putea să fie echivoc, sau cel 
puţin nepotrivit, în existența pă- 
mântească a aceastei copile de 
patrusprezece ani. Confiictul nu 
e dramatic, ci liric, iar oamenii 
nu ne rețin prin purtările lor o- 
mensști, ci prin valoarea lor uni- 
versală de. simboluri. 

De altfel, însuşi poetul englez 
a întrebuințat pretutindeni în a- 
ceastă tragedie, mai curând de- 
cât tonul tragic, modul liric al 
poeziti elişabethane și a: pro- 
priilor sale sonete  Gervinus a 
analizat de mult expresia lirică 
a momentelor dramatice culmi- 
nante din: Romeo și Julietta, şi 
evigenta lor înrudire cu anumite 
inspiraţii ale poaziei contempo- 
rane, Amintirea iu: Petrarca, şi 
mai cu seamă a imitatorilor săi, 
și preţiozitatea care abia de nu 
devine eufism, sunt prezente în 
scenele caracteiistice, ca aceea a 
sărutării în noaptea balului, a în- 
tâlnirii din grădină sau a des- 
părțirii de dimineață. Toate a- 
cestea nu dovedesc decât că Sha- 
kespeare el însuși a înţeles că 
accentul trebuia pus în primul 
rând pe partea lirică a subiectu- 
lui său, pe acea inspirație ele- 
gantă și manierată după spiritui 
vremii, din care pe Kesprinde 
însă uşor și patetic, destinul e- 
fern omenesc al ceor două per- 
sonagii. 

Astfel, şi Julieia și Romeo 
trăiesc doar prin iubirea şi prin 
moartea lor. Alfred de Musset, 
cel mai îndurerat ș; mai greu în- 
cercat dintre poeţi, scria odată 
că Francesca de Rimini nu trăieș- 
te decât prih sărutarea ei vino- 
vată, a cărei amintire s'a trans- 
format pentru noi în însăși viața 
ei pentru eternitate. Tot astfel, 
cei doi îndrăgostiți din Verona 
mau altă exiştenţă decât pe a- 
ceea a iubirii Jor. Icoana lor ră- 
mâne pentru totdeauna legată d2 
amintirea acelei r.opți de iubire, 
dim care nu se ştie de-i va trezi 
privighetoarea, îmbiindu-i cu nai 
făgăduieiii de fericire, sau cio- 
cârlia care aduce amara trezire 
a despărțirilor noastre de fie- 
care zi. 


AL, CLIORĂNESCU 


am avut o discuţie cu unul dintre 
camarazi. Acesta, cetind un anu- 
mit text, fusese de părere că e 
stup:dă maxima care pretinde că 
este necesar să sameni și nu e 
necesar să culegi. Sau aşa ceva, 
căci nu-mi mai aduc precis a- 
minte. De fapt cuvintele pot fi şi 
pur joc de cuvinte, totul e în 
funcţie de urechea care aude 
într'adevăr sau se mângâie nu- 
mai cu mai mult sau mai Du- 
țin melodioase iluzii auditive. 
Autorul maximei. de mai sus 
a spus ceva său n'a spus ni- 
mic. Ce şi cum înţelegi este 
treaba d-tale, domnule lector, 
Intâlnindu-mă însă, nu mult du- 
pă aceea, cu anonimul autor şi 
rugându-l să-mi lĂmurească sen- 
sul gratuitei sale afirmaţii scrise, 
el mi-a răspuns nu fără ironie: 
„Când se uită un pitecantrap în- 
tr'o oglindă, nu e vina oglinzii 


F 





SEPP HILZ 


Fată de pescar 


că-i arată un maimuțoi“. Am în- 
ghiţit oarecum în sec și, ca să viu 
şi eu cu un argument, i-am re- 
plicat prompt: „Pe cât mi-aduc 
aminte  Lichtenberg  redactase 
altfel, mai puţin caustic, dar rnult 
mai drastic, acest adevăr. Desco- 


peri, deci, pentru a doua oară 
America“, 
— „Ei şi!“ — mi-a răspuns, 


Principalul! e că eu o descopăr 
pentru mine şi nu altul, 

— „La revedere“, Mi-a întors 
spatele și dus a fost. 

Lecţia mi-a plăcut, dacă se 
poate mărturisi, cu destulă since- 
ritate, că există lucruri, sau s:- 
tuaţii penibile, cari îţi pac. 

Ca de o piatră albă m'am răzi- 
mat de umbra sufletului şi, vorba 
citată, „acolo șezum și plânsem'“, 
Iată mi-am zis, sa găsit cineva 
care să-ţi întoarcă pe dos cea ma. 
bună dintre părerile tale despre 
tine însuţi. Fii măcar vrednic să 
începi revizuirile. Dar un demon 
al renitenţei, opac şi mândru, 
păzea cu strașnică tărie porţile 
de aramă către aceste revizuiri. 
L-am conjurat cu fel de fel de 
jurăminți şi formule magice. In 
cele din urmă i-am lovit cu o 
maximă: „Ştiu prea bine, noi nu 
suntem niciodată așa de proști ca 
să dăm altora voie să ne numea- 
scă astfel şi numai rare ori aşa de 
deştepţi ca să admitem că suntem 
proști într'adevăr“. Cele ce au 
urmat le-a asemăna cu... 0 
miraculoasă cădere a vrăjitor. 

M'am regăsit iară stăpân pe 
toate mijloacele mele ge mișcare 
pe cont propriu şi în propriii meu 
domeniu spiritual. Mi-am luat 
patul și am umblat. lar acuma 
pot săi dau şi răspunsul cel mai 
bun camaradului pomenit la în- 
ceputul acestei însemnări : 

Da, „e necesar să sameni şi nu 
e necesar să culegi !* Şi ştiţi de 
ce ? Fiindcă respectivul e aşa de 
autosuficient în logorhetica lui 
agitaţie, încât a crezut că toate 
lucrurile altora îl privesc numai 
pe dânsul. Ori, persoanele sunt 
mai multe în gramatica limbii 
noastre. Nu numaj eu, nu numai, 
tu. nu numai el, ci şi noi, şi voi şi 
ei. (Exceptăm genul femenin). 


DAR, FIINDCĂ 


fusese vorba despre o incumetare 
căreia un blazat ca Schopenhauer 
îi spune Selbstdenken, adică, pe 
româneşte, cugetare pe cont pro- 
priu, ne-am gândit să traducem 
căteva paragrafe din acel capitol 
al 22-lea al zbornicului său numat 
Parerga und Paralipomena, 
deși, după modesta noastră soco- 
tință, ciudatul titlu trebuia să ție 
curat nemțesc sau curat gre- 
cesc, mai ales că nu era tocmai 
prea multă risipă de literă să pui 
un Kai în locul lui und. (Obrăzni- 
cia ne-am permis-o numai pen- 
tru a le arăta, celor ce au nevoie 
de altfel de condiționări, că, în 
chestiunea Seibsdenken, nu por- 
nim dela vreo autoritate precum 
mai știm, domnule preopinent, 
să pronunțăm, după împrejurări, 
dictonul ab ovo și „a bovo“, iar 
aceasta nu numai transit, 














ŞI ACUMA TRADUCERILE : 


„Im fond numai propriile tale 
cugete de bază sunt adevărate şi 
vii; căci numai pe ele le înţelegi 
întradevăr şi în întregime. 

Cugetările streine, citite, sunt 
rămăşiţe ale unui ospăț strein, 
hainele lepădate ale unui oaspete 
strein“. ($ 259). 

„Lectura e numai un surogat 
al propriei tale gândiri. Cetind, 
îți laşi cugetele să fie duse de 
mâna sltuia. De altfel multele 
cărţi sunt folositoare numai pen- 
tru a-ţi arăta câte căi rătăci- 
toare există și cât de rău te-ai 
putea angaja într'a direcţie gre- 
şită, dacă te-ai lăsa călăuziţ ae 
ele. Acela însă pe care-l conduce 
geniul, ceeace vrea să zică acela 
care cugetă pe cont propriu și 
cugetă de bună voie şi just, — 
acel om are busolă pentru găsi- 
rea drumului bun. De citit e bine 
să citești numai atunci când se 
oprește izvorul propriilor tale 
cusete; ceeace va fi, destul de 
des, și cazul celui mai ales cap. 
Dar a-ți speria originar de vigu- 
roastle tale gânduri, spre a lua 
o carte în mână, este păcat îm- 
potaiva duhului sfânt. Te ase- 
meni în acest caz. cu acela care 
fuge Qin natura liberă spre a ve- 
dea un herbariu sai spre a con- 
templa într'o halcogravură ţinu- 
turile frumoase...“ ($ 260). 

„Adevărul numai învăţat, e li- 
pit de noi asemeni une; proteze, 
asemeni unui dinte fals sau ase- 
meni unui nas de ceară sau, cel 
mult, asemeni unui nas rhino- 
plastic din carne streină; însă 
adevărul agon'sit prin proprie 
cugetare se aseamănă mădulare- 
lor noastre fireşti: numai el ne 
aparţine într'adevăr. Intru ace- 
stea zace deosebirea dintre gân- 
ditor și învățatul pur și simplu...“ 
($ 260), 

„Caracteristica spiritelor de 
prim rang este prospeţimea îime- 
diată (Unmittelbarkeit) a tutu- 
ror judecăților lor. Totul ce ma- 
nifestă ele, este rezultatul cuge- 
tării lor proprii şi ca atare se 
mărturiseşte, pretutindeni, prin 
ton. Ele, asemenea, voivozilor, nu 
au în cuprinsul țării spiritelor, 
nevoie de vreun intermediar; 
toţi ceilalți sunt mijlociţi, ceeace 
se poate constata acum în stilul 
lor care nu prezintă o pregnare 
proprie. Fiecare adevărat cuge- 
tător pe cont propriu este ase- 
menea unuj monarh: Fără de 
intermediar (unmittelbar) și nu 
recunoaște pe nimeni peste el...“ 
($ 265). 





PAUL PADUA 


Copil de ţăran 


„Prezenţa unui cuget e ca pre- 
zența unei iubite. Crezi că nu 6 
să-l uiţi niciodată gi că ea, iu- 
bita, nu o să-ți poată fi nic'când 
indiferentă. Dară, abea te-ai des- 
părţit, că le-ai şi uitat! Cel maj 
frumos cuget riscă să fie ireme- 
diabil uitat dacă nu-l scrii, iară 
iubita să ne părăsească dacă nu 
ne-am căsătorit cu ea“. ($ 268). 

„Există o grămadă de cugetări 
cari au valoare numai pentru 
acela care le cugetă; dară nu- 
mai puţine, dintre ele, cari să 
aibe puterea să influenţeze prin 
repercusiune sau reflexiune, să 
câştige adică, după ce au fost 
scrise, şi interesul cetitorului“. 
($ 269). 

„Dar valoare adevărată are nu- 
mai ceea ce ai gândit tu numai 
pentre tine. Gânditorii adică ar 
putea fi împărţiţi în categoria 
ceior ce cugetă mai întâi pentru 
ei înşişi, şi în categoria celor ce 
cuzetă pentru alţii, Primii sunt 
autentici, ei sun cugetători pe 
proprie socoteală și sunt, în dub- 
Iul sens al cuvântului, adevăra- 
ţii filozofi. Căci mumai lor le 
pasă de cugetare, Căci plăcerea 
şi fericirea existenței lor con- 
sistă în cugetare. Ceilalţi sunt 
sofişti : ei vor să pară şi-și caută 
NOrocul în ceeace, speră ei, pot 
câştiga dela alţii. La aceasta se 
rezumă toată seriozitatea lor. Că- 
rei clase îi aparține cineva, se 
poate vedea numaidecât în mo- 
dul și felu-i de a fi. Lichtemberg 
€ o mostră pentru prima catego- 
rie, Herder aparține acu celei de 
a doua“, ($ 270. 


INCREDEM 


aceste fugitive traduceri atât a- 
toatecititoruiu: cât și celor ce cu- 
getă JUST ş: PE PROPRIE RAS- 
PUNDERE, Eternul criticastru nu 
are ce face cu ele. Şi nici cel prea 


plin de sine însuși, — căci Selbst- 
denker-ul pe care-l prezinta 
Schopenhauer e un semănător 
care ştie şi simte că e necesar să 
sameni și nu e necesar să culegi. 
Necesse est navigare, non est ne- 
cesse vivere. Secătura lașă nu va 
admite conținuturile unor aseme- 
nea păreri. Dară sie rămân juste 
eis aei, 


„PÂNEA NOASTRĂ 


cea de toate zilele“ sună unul din 
versetele Rugăciunii Domnești, — 
şi, fără îndoială că în această 
„pâne“ e înțeleasă toată hrana 
trebuitoare trupului şi sufletului 
omenesc. Pentru a revizui dicto- 





Lăcătuşul 


ADOLF WISSEL 


nul care pretinde că o cultură ar 
fu direct proporţională cu săpunul 
consumat în cadrul ei, afirmăm 
că, departe de a fi strălucit în a- 
ceastă privinţă, epoca unui Ludo- 
vic al 24-lea a fost totuși o epocă 
de mare cultură. 

Cultura rezidă în altceva, Și 
cartea se plasează la un rang su- 
perior săpunului. lată, spre e- 
xemplu, şi aceasta cu tot războiul 
uriaş pe care-l poartă Germania, 
anul 1941 a însemnat un record 
în ceeace privește tipărirea de 
cărți, Și record nu numai tipo- 
grafic ci şi al desfacerii. S'au inn- 
primat nu mai puţin de 341 mi- 
lioane de volume, Cu un milion 
mai mulț ca în 1940. Pe categorii 
de literatură remarcăm : 238 mi- 
lioane „literatură aleasă“, 59 mi- 
lioane volume de literatură ac- 
tuală şi politică, 24 milioane vo- 
lume de literatură peniru  tine- 
ret, 

Faţă de anul 1940, cu 50 la 
sută apariții noi, anul 1941 a a- 
dus 66,3 la sută carte mouă. 34! 
milioane de volume e, într'ade- 
văr, un record ! 


LITERATURA DE RĂZBOIU 


a cucerit și atenția cetitorilor 
noştri, iară tinerii scriitori ro- 
mâni, activi cu arma şi condeiul 
pe câmpiile de luptă, au adus o 
iînviorare atât de prețioasă în 
această privinţă, încât se pot 
prevedea surprize din ce în ce 
mai valoroase. În orice caz, Lite- 
ratura de războiu nu mai esta 
un simplu capitol în istoria seri- 
suluj românese mai mult decât 
numai documentar. Că vor mai 
apare admirabile opere cu su- 
biecte din războiul actual, nu ue 
indoim câtuşi de puţin. In Ger- 
mania s'au publicat, numai până 
în Iunie anul acesta, 748 de cărţi 
de genul acesta. 


LA BERLIN 


sau pus bazele unei confedaraţii: 
internaţionale pentru apărarea 
drepturilor compozitorilor. Pre- 
şedinte e celebrul Dr, Richard 
Strauss, 


CLIȘEUL 


apărut în numărul precedent al 
reviste; noastre şi intitulat, din 
eroare, Binding și Papini. îi înfă- 
țișează pe HANS CAROSSA si pe 
Giovanni Papini. Facem vuveni- 
ta rectificare. De altfel aceasta 
rezultă și din textul în legătura 
cu uricul de fundare a Societăţii 
Scriitorilor Europeni, Cât despre 
Binding, acest mare poe! german 
și Jost prieten cu d'Anunzio, e 
mort. 


RUGĂM 


insistent ca toate instituţiile de 
editură, librărie, difuzare a căr- 
ţii germane, etc., să ne trimea- 
tă toate acele opere pe cari ţin 
să le prezenţăm sau să le recea- 
zăm. Articolele de-a-gata nu ne, 
pot servi, oricât de poliţicoase ar 
fi adresele ce Je însoțesc, căci 
urmărim, în calitate de croni- 
cari ai unei reviste literare, şi 
alte aspecte decât cele pur co- 
merciale. 


In acest scop rugăm ca toți 
cei interesați să ne trimeată, 
peniru anunțare câte unul, far 
pentru -recenzare câte două din 
exemplarele dorite. Exemplarul 
al doilea din volumele,. broşu- 
rele, revistele, etc, destinate re- 
cenzării va fi expediat pe adre- 
sa subsemnatului și anume Bucu- 
reşti IV, str. Locotenenţ lones- 
cu Baican 7. Celelalte pe adress 
Universului Literar. 


TRALAN CHELARIU 





Pi 


| 


4 











UNIVERSUL LITERAR 














25  lULIE 1942 


DUMINICA NOASTRA 


CEA DE TOATE SAPTAMANILE 


— Reportaj despre locul, timpul şi modul de întrebuințare al repausului autorizat — 


de 
de 


MOTTO : „Duminica 
calendar se cunoaște 
Sâmbătă seara“, 

(Proverb revăzut şi adău- 


git). 
Ea nu sufere — ca 
să zic așa: — com- 


uaraţie cu nici una 
dintre cele 6 (care, 
de fapt, sunt 512) zi- 
ie, — iar, ca să zic 
așa: premergă- 
toare. Conform fan- 
teziilor  administra- 
tive ale naturii — 
racşia noastră a tu- 
turor, — începe tot 
cu dimineaţă, se „an- 
tractează“ tot la 
prânz și degenerea- Go a, 
ză tot în seară, dar 

aceasta numai de c 
ochii lumii, deoarece 

orele corespund capriciilor unora şi al- 
tora și deioc f:ecărui ceas din otic:aie.€ 
24. Considerată din punct oarecum car- 
dinal de vece:e, iat-o mărginindu-se pe 
de o parte cu plictiseala, pe de o alta cu 
pantofi lustruiţi la superlativ şi pe de 
celelalte cu nostalgii nemotivabile, — 
numai atât cât îi trebuie pentru a iz- 
buti exasperarea cetățeanuiui de săp- 
tămână laborioasă dar suportată calm 
șt organizat. Din ajun, acesta purcede 
a-și intocmi programul de „odihnă“ 
compensatorie, dând particuiare semne 
de neiiniște, ţopâind involuntar prin- 


tre stările-i sufleteşti, acuzându-se ba 
de compiicitave cu sine, ba de proprie 
tragere pe sfoară, deatinând ceuuui 
proptut in fereastră piezișe uitături vag 
4scoditoare, întrun cuvânt: dedându- 
se la un fel de rişcă interioară, obyunu- 


to 


tă prin zvârlirea da întâmplare a pro- 


nosticului cu două suprafeţe (1) mâi- 
ne o să plouă, 2) o să am noroc de vre- 
me frumoasă) ,, considerându-și pierde- 
rile și profiturile achitabile a doua zi, 
la faţa locului, își numără indoelile și 


„certitudinile — ca să zic aşa: — baro- 


metrice, zâmbeşte, fredonează,  îlueră, 
se încruntă, însfârşit parcă e şinue ei, 
ca un amic recunoscut aproximativ pe 
partea de vis-a-vis a străzii, însoţind pe 
„cineva“ la a cărui stângă ori dreaptă 
nu sa mai lăsat observat niciodată... 

„Prin urmare, ea nu sufere compa-= 
raţie cu nici una dintre cele 6 (care în 
fond sunt 512) zile, — ca să zic așa: — 
premergătoare... 

Deși, prin prevăzătoarea-i apariţie de 
Vineri seară, „Universul literar“ pare 
că-i poartă Sâmbetele, el nu se încu- 
metă să mai amâne pe cine ştie când 
ce poate înfăptui chiar în prezentul 
exemplar, adică stabilește pe o pagină 
că ea, Duminica, este aceea care se în- 
deletnicește cu asemenea hamalagisme 
onorifice. Așa dar, îl oferă acest oma- 
giu în litere şi hârtie, alegându-i câte- 
va cărări paralele cu posibilităţile re- 
porterului de a-și împodobi cu tichie de 
mărgăritar infertibilitatea subsemnatei 
goane după „subiecte“ în stare să cuiti- 
ve zâmbetele cititorului, — după cum 
urmează : Pee 


DUMINICA FUNCȚIONARULUI 


Pleacă dela birou şi 
mai grăbit ca deobi- 
cei și fiindcă tuturor 
li se întâmplă aceeași 
panică, nu-i nimeni să 
se mire, Aşteaptă ivi- 
rea tramvaiului <u €- 
moţiile produse, când- 
va, de nepunctualita- 
tea ființei iubite, se 
răsteşte la taxator, îl 
desfide pe controlor și 
busculează pasagerii, 
scuzându-se pe fran- 
țuzește: „pardon“, ce- 
iace contrastează te- 
ribil cu autohtomismul 
expresiei  subințelese 
din indignarea mimi- 
cei, Ajunge la domi- 
ciliu cu cel puţin doi nasturi mai puțin, 
călcat pe bătături, sâcâit, întârziat şi 
montat să provoace, între cele două feluri 
de mâncare gustată superficial, scandalul 
<e ar fi fost realizat pe seama S. T. B- 
ului... După aceea, sorbindu-şi „cafeaua“, 
se declară tentat să mecheze, trânteşte 
pervetul, dă drumul la radio, interzice 
orice zgomot și „se întinde niţel“ până 
la ora 6, când își reproşează că „a aţi- 
pit“ cu atâta frenezie. Deschide jurnaiul, 
să vadă cam la ce spectacol „face“ să 
meargă, vrea dulceaţă, își roade unghiile 
și trimite să-i cumpere ţigări, nebănuind 
că doamna pândește momemtul contra- 
ofensivei, de printre uneltele mânuibile 
întru estetizarea unghiilor. 

— Mai las-o şi tu, — intervine dânsa, 
posturn, (după ce pretextul pleacă să cum- 
pere ţigări), în cadrul menajamentelor 
prescrise la microfon de o mare „grim- 
pantă“ pe baricadele servitorimei la ordi- 
mea zilei, — că dea cinci aleargă ba în- 
colo, ba încoace, de ma avut când să în- 
tindă rufele şi ne apucă Duminica cu al- 
biturile în albie, ca la holtei... Îți cădea 
nasul dacă te duceai până ia colț sau dacă 
mai răbdai un ceas, — că 'tot ieşim în 
astă seară ? 

— Ziceam că mai bime ar fi să renun- 
Păm.e 

— Ce faaace? Să nu ne mai ducem la 
cinema? Găseşti că nu merit şi eu un pic 


de distracţie ? 





— Nu... dar credeam că e mai nimerit 
să ne culcăm devreme, având în. vedere 
excursia de mâine... 

— Ce are a face una cu alta? 

— Are, uite... că dacă mă scol tot cu 
deșteptătorul, cu noaptea în cap, măcar 
să dorm ceva mai mult, să profit că... 

— Zău?! Da până acum n'ai sforăit? 
Nu te-ai săturat de somn pe trei ani? 
Sigur, dumnealui doarme şi iar doarme, 
orice s'ar întâmpla. Să nu fi fost eu, nici 
cutremurul nu l-ai fi simțit, Ce-ţi pasă! 
la să te chinuieşti şi tu cu tâmpita asta 
care nici praful nu-l şterge, până nu îi» 
arăt, ia să-i ajuţi şi tu la gătit, că nu se 
pricepe, îa s'0 înveţi cum să pună masa 
şi tot să uite solnița și pahareie — să 
vezi ce-ai mai avea şi tu nevoia să te 
recreezi la un film ori să te duci la o 
vizită, Că pe mine, când vii acasă, nu 
mă găseşti plecată, aşa cum se poartă cu 
bărbatu-său femeile de azi în genul Vio- 
letei, pe care mi-o dădeai de exemplu că 
nu ţine servitoare. Dar eu stau și te aş- 
tept cu prânzu, până la 3 şi-mi speriu 
somnul de dimineaţă pentrucă d-ta nu te 
soți trezi decât cu soneria aia infernală... 

— Bine, dragă, hai la cinematograf, 
dacă ţii atâta. 

— Păi ţiu, dece să nu ţiu, că nu de- 
geaba e Duminică mâine, ține morţiș 
d-na pe un ton ce ţiue în urechile d-nului 
mai sfredelitor decât glasul deșteptătoru- 
lui, Şi apoi, de unde poţi fi sigur că n'o 
să piouă şi o să facem excursia? Așu sus- 
țineai şi Sâmbăta trecută „şi m'am pome- 
mit stând acasă, de nici n'am băgat de 
seamă că e sărbătoare... 

Tirada se prelungeşte până aproape de 
9, încheindu-se cu expunerea mvtivelor 
de divorț ale cutărei sau cutărei cumnate 
săturată de avantagiile căsniciei pe chestii 
similare, domnul se indignează și sparge 
o scrumieră „Rosenthal“ de toată frumu- 
seţea, doamna începe să plângă veritabil 
şi se încuie în camera de baie şi astfel 
plecarea la braț spre cel, mai atrăgător 
film se concretizează pela 10'2, când rău- 
voitoarea duduie dela cassă vinde ultimul 
bilet... 

— Nu-i nimic, îngăduie serafic, doamna. 

Să intrăm undeva să luăm o bere şi să 
ne întoarcem acasă. 

— Sunt de aceiași părere, drăguța mea. 

Bere nu mai găsesc nicăieri. La capătul 
răbdărilor, comandă o litruţă și un sifon, 
ca să nu spună că „manu iuat nimic în 
gură“ şi scapă ultimul tramvai. Reîncep 
discuția lăsată să-i adăste pe pragul ușii 
dela intrare sau în lift şi accelerează 
mersul. 

„..A doua zi, ploaia le bate în geam, ca 
un anotimp minulescian (păcat că nu ri- 
mează !) şi le sugerează armistițiul pe care 
intenționau să-l simuleze până la reveni- 
rea din cer liber. Vorba ceia: „n'aduce 
plimbarea la ce conduce împrejurarea“... 


DUMINICA INVITATULUI LA MASA 


Inţelept, cunoscând 
zăpăceala din Dumi- | 
nica florăriilor, târ- Ş 
guie inevitabila a- Ș 
tenție de cu Sâm-ă 
bătă seara, în con. 
dițiunile de mai jos: : 

— Bună ziua, du: 
duiţă. 

— Bonsar, domnu- 
le. Cu ce vă putem 
servi ? 

— Aranjaţi-mi un 
buchet simpatic, la 
un preț rezonabil. 

— Cu plăcere. 


Doriţi, spre  exem- 
plu, garoafe ? 

— Depinde. Cât 
e firul ? 

— Numai 10. 


— Hm... Ştiţi, persoana pentru care 
cumpăr de obicei flori, preferă tran- 
dafirii... 

— Atunci să vă hotărîţi pentru tran- 
dafiri neapărat... 

—. Cum îi vindeți? 

— 100. 

— Dar la astea cum le ziceţi? 

— 'Tuberoze. 

— Așşa-i frate, cum de nu-mi amin- 
team... 

Se întâmplă ori şi cui... 
Mulţumesc. 

Pentru puţin. 

Şi... cum daţi firul de tuberoză? 
180. 

Yottim? 

— Una sută şi optzeci. 

— Hm... Aşi iua, dar persoana pentru 
care le cumpăr, nu suportă parfumurile 
violente... 


LILI 


— Să vă servesc, atunci, niște bujori- 


chinezești. 

— Perfect. Cu cât? 

— 500 și 50 cu boboci, 450 fără, 

— Hm... Un adevărat chilipir, n'am 
ce spune dar... nu-mi plac bujorii, oricât 
ar fi ei de chinezeşti. 

— Da? N'ași fi crezut... Faceţi impre- 
sia cuiva mai puţin dificil. 

— Mă rog... Da' coșuleţul ăla cu doi 
nuferi, cât tace? 

—  Vorbiţi despre panerașul acela 
„fantaisie'*? 

— Exact. 

— 3075, plus timbrele. 

— Hm... Mai nimica toată, 

— Să vi-l ambalez? 

— Aşi! Persoana căreia vroiam să i-l 
duc, e de părere că nutărul are un as- 
pect mitocănesc... Vă cer ierțare că 


“am deranjat fără să cumpăr nimic... 





— Vai de mine, maveţi dece... Bonsar 
Şi oricând vă stăm la dispoziţie. 

— Mmui:ţumesc. 

— Yenteu puţin... 

Iese cu piciorul drept, deoarece, la 
vreme de zece paşi cac p'ati să se im- 
pieuive de indescurapila mariă a unei 
tiorărese din care, datorită invuratului 
proiog al nupţii, se vede numai rochia, 
basmaua şi untura, 

— Bună seara, 

— Sâru' mana, boierule, mânca-ţi-aşi 
sufierui că nu-i pe carteiă. la pottim de 
ia-te, că e ultimuii şi sar prodi să mă 
căăvâănesc și eu piia cășşile nuastre, că 
mă prinse întunesecul pan centru, in- 
tuctiizl ca pe cucoaniie acea marili. 

— Ce sunt astea? 

— Uchiu' bouiui, pupa-ţi-ași tălpili și 
astelanti mai piperniciteli, e gura ttu- 
lui. Suuate naut:a și oservă-ie, să nu 
zici pormă că-ți mințesc ori că-ţi vând 
d-alea otiiitile, unde-i camutiaj de mai 
să nimeieşti cu acșiele 'n ochi. ku nu-s 
daiea să mă pitesc de controale şi să 
piesnesc dacă ţi-oiu cere cât am dat eu 
pă ele, care-s o pârlită şi numai trențe 
pă inima goală... 

— Ei, cât să-ţi dau pe ochiul boului? 

— 60 pachetul, pupa-te-ar soariie, 3 
pachete vine 300 fără 5 lei. 

— Şi pe astelaite? 

— 80, aşa cum le vezi, pentru matali. 

— Yottim 100 pe toate. 

— Nu-ţi este bine, boirule, sau ţi se 
pare că mă doare capu! şi 'ncerci să mă 
traduciY? Yăi ce, păcatele muichii, le tur 
delia cimitir, de ai pretenţia să le dau 
pă gratis. 

— 150. Dacă vrei bine. Dacă nu... 

—— 1%0, trăi-ţi-ar ziua de mâine, să 
n'am parte de vânzare bună, dacă ţi le 
dau fără 1170 şi asta de batârul cui le 
duci, că ţi-o fi gagică ori nevastă, mai 
știu... 

— Fie. 

La: urma urmei, gândește, o masă 
bună ar costa mai condimentat... 

Cum ajunge acasă, le pune în cana cu 
apă de băut și le scoate pe balcon ia 
răcoare, însă nu. remarcă justa lăţime 
a balustradei și dintr'o singură mişcare 
zvârle — ca să zic aşa: — pe îiereastră 
110 lei (costul florilor) +-510 (costul 
restului de corp delict care e şi el deli- 
cat în felul său) = circa 1.000 lei... 

A doua zi se secutură de insomnie, se 
bărbierește, se dichiseşte, cumpără doi 
crini şi dă să se urce in tramvai. Exclus. 
Mai aşteaptă. (1%, 2, 2 şi 15, 3 fără 20). 
Se uită, poate vine vreun taxi. Nimic. 
Pornește înspre „Romană“, că poate gă- 
seşte acolo sau poate să treacă vreo tră- 
sură. Incet, încet o ia spre „Armeneas- 
că“* de unde mai are trei staţii. Ca să 
nu-și facă sânge rău, îşi consideră cea- 
Sul trimis la reparat. 

La destinaţie, liftul nu funcţionează 
și e nevoit să parcurgă distanţă de 4 
etaje. Sună și nu i se deschide. Mai su- 
nă odată şi remarcă existenţa unui bi- 
leţel : „Rog bateţi, soneria  deiectată“ 
Bate și îi se deschide. 

— Bună ziua. 

— Pe cine căutaţi dvs. ? 

= Pe d-na și d-nul Marin Marinescu- 
Marinești. 


— Aici șade, dar însă au plecat cu 
toții amândoi la teatru, că le-a trimis o 
loje favorită cuconiţa deia al II-lea, că 
e artistă. Așteptau și pe un prieten de a 
lui domn” care cea că vine la masă, ca 
să dejuneze impreună, să-i facă şi dum- 
nealui o surpriză. Dar iacă-l pe mosatir 


-lcă n'a mai venit după cum stabilizase 


şi aşa că s'a dus numai 'mneaior. Da 


| cine să le spun că i-a căutat ? 


— Nu e nevoie să ţii minte... am... să 


le telefonez. 


— De unde, că nu pusărăm telefon. 


Lăsaţi o scrisoare, dacă aveţi creion, că 


doamna încuie toate ușile când pleacă 
şi d'aia nu vă poftesc înuntru. 

— Nu-i nevoie nici de scrisoare. Mai 
trec eu pe aici, Stau aproape de tot... 
Mi-e la îndemână... 

Și așa, flămând, păgubit, asudat şi 
nenorocit, cu mult mai multe îi par 
treptele acum, la coborire... In treacăt. 
se alătură de o ușe proaspăt vopsită și 
îşi desființează mâneca, din umăr... 

Vorba ceia : „adieu peau, vache, 
chon, cuv...“ 


Dealungul acestei nepipăibhile drame, 
invitatul la masă are, totuşi, un âvantaj 
pe care absoluț nimeni nu-l împiedică 
să şi-l identifice : nu-l doare măseaua 


co- 


DUMINICA VERSIFICATORULUI 
GENTILOM 


Grijuliu pentru ne- 
prevăzul ce îl aș- 
teaptă a doua zi, 
de cu seară își o0- 
rânduieşte  manus- fe 
crisele tot așa cum 
procedează  nepluti- 
torii spre ale cele- fi 
brităţii valuri, cu [4 
hainele cele de „scos [i 
în lume“. ŞI ie reci- Și 
tește, și le împătu-: 
rește, şi le. verifică, 
şi le conduce în fa- 
ţa oglinzii și: nu a-ţ; 
doarme înainte. de 
a le fi revizuit în- 
că odată, o penulti- 
mă cară. Işși supă- 
ră somnul cu .vise 
irealizabile și la prânzul 


de 
mănâncă fără poftă, înghite 
cat, împrăștie scobitorile și 


după el, 
nemeste- 
răstoarbă 


și al doilea de predarea 
maestrul îl „unge“ pe consortul prinţ al 





solniţa, căutând rimă la „sticlă“ și „e- 
pure“, — cuvinte datorită cărora stro- 
ia III-a din poemul al IXlea din ciciui 
„Interioare controverse pe același por- 
tativ“* i-a rămas neterminată, ca sim- 
îonua „ăiuia' pe ai cărui nume l-a uitat 
în „Larousse“. 

După câteva ceasuri, când se oprește 
la pruaspât vopslia uşe a maestruui, e 
poa.dit instantaneu de lăuntriea impre- 
sie că sa năpusut in apă, dar couvo- 
cându-şi raţiunea stabileşte: 1) că e 
victima unui acces (trecâtor) de fante- 
zie, 2) că se deciară, stând de vorbă cu 
el 1Nsuşi, urea dominat de momenta- 
na-i subiectivă interpretare a euiui său 
emotiv, 3) că fimd uitiaviolencat ce 
caracteristicile firilor complexe, şi-a ui- 
tat in haina ceaialtă ultuna cajhud ope- 
ră (aceia cu epureie şi sticia) pe carea 
lăsai-o aşa (neterminată), cu strofa 
centrală numai în două picioare — de 
seamănă, cu o interesantă divagaţie in- 
tenționată sau cu o greşeală de tipar 
mai bătătoare la urecuni..., 4) că, tovuşi, 
nu-i cine știe ce nenorocire, deoarece, 
semănând cu „albatrosui“* marelui Bau- 
delaire și posedând intemperiile fraze- 
Jor proustiene, ar fi riscat, citind-o, să-i 
dea ia iveală defectul imputat major;- 
tății creațiiior moderne care se nasc, 
trăiesc şi mor sub influenţa unor maeş- 
tri arhicunoscuți, 5) că, în rezumat, 
intangibintatea... 

— De ce nu intri, mă ? îl apostrofea- 
ză, dintr:un grup de noui veninzi, un 
poet lansat anul trecut, în săptămâna 
cărții, cu „genial“, de vocile unanime- 
iiate ale frecventatorilor aceluiaşi sa- 
lon amenajat pentru literatură. Și deve- 
nind spiritual, acesta mai întreabă: 
Crezi că nu-i nimeni acasă ? 

— Ba, tocmai mă pregăteam să... 


— Aiurea ! Ajungi tu pomenit în cri- 
tica românească, taman câna mi s'o 
sărbători mie al zecilea centenar. Ieși, 
dom'le, din rezervismul ăsta de pseu- 
donim perimat, că altfel! rămâi de căru- 
ță, ascultă-mă pe mine. Parcă ești Vla- 


dislau Ioana 'Țâncuși, care nu-şi lua i- 
nima între ceie 24 de măsele moștenite, 
să se hotărască să intre în rândurile 
noastre, fiindcă n'avea cine să-l intro- 
ducă. I-am spus tot eu şi ăluia: „fie, bă, 
că tot țoapă ai rămas. Pariez că să fi ve- 
nit cu cobiliţa, nu te sfiai să te prezinţi 
personal, ca să-ți susţii cauza“... 


— Ha-ha-ha, intonează corul, savu- 
rând cuvinteie aproximativ toxice aie 


bardului proclamat, la cenaclu și cafe- 
nea precum şi în a II-a pagină a unui 
ziar post meridianic din punct de vede- 
re al apariţiei : „Cel de al 15-lea cap al 
actualei generaţii“, dându-i acesteia 
prestigiu de balaur sau altă arătare ce 
scoate pe nări, în loc de flacări, pangli- 
cuţe și multe asemenea fieacuri. 

— Vorbiţi, — remarcă primul sosit în 
faţa porții către celebritate, — ca şi 
cum €u iar nu dvs. ași fi oltean ca și d. 
'Țâncuşi. 

— Şi dacă ? Scrie undeva că unde-s 
oltean, e musai că am umbiat, la oraș, 
cu cobilițele ? 

— Nu se face, oricât, să ironizaţi în 
atențiunea noastră proveniența, unui 
poet de mâna I-a. 

— Zău, mă ? Păi dacă 'Ţâncuși zici 
că-i de-a 'ntâi, eu de a câta mână sunt, 


după aprecierile d-tale? De a... 15-a, 
poate ? 

— Cam așa ceva, în raport cu al câte- 
lea cap îl reprezentaţi. 

— Ai febră, bă, sau te aud contrariu 
de ce vrei să spui ? 

— Deloc. 

— Atunci'iaci pe nebunu dinadiris 
ca să pari îaţă de ăștia că mă insulţi ? 

— Nici veleitatea asta nu mi-o recu- 
nosc. Insă dvs. care vă intitulaţi „al 
15-lea cap al generației mele“, nu :nă 
puteţi împiedica să vă consider, prin de- 
ducție, de a tot atâta mână pe cât ai 
câtelea cap nt s'a impus să vă conside- 
răm cu toţii. 

După aste vorbe de aur, urmează o 
tăcere de plumb, până ce _unul din cor 
scapără pe 1/6 de glas: 

— Just, 

— Exact, sare 'n balanţă un gram în 
plus. 


— :O întoarse bine, consimte un altui, 
— şi el oltean ca mărul discordiei pus 


ila cântar. 


— Formidabii, ce mai... precizează al- 
tul. Şi cât ai transforma în mărunțiș una 


] sută lei, simpatile încing horă de jur 
A imprejurul _versificatorului 


gentilon, 
smulgându-l din anonimat. Pus „in cu- 


rent“ întâi de darea într'o parte a ușii 
informației, 


poesiei drept „cel de al 16-lea cap“ al 
ceeace în reduși termeni vulgari, se nu- 
mește „generaţie“, prin urmare îi făgă- 
duiește prefaţă Ja volum, îl recomandă 
telefonic unui editor și îl plasează în 
buchetul dela dreapta biroului său cu 
lampă ingenios deghizată în bufniţă. 


de COCA FARAGO 


„Vorba ceia : „mâna dela cap se nu- 
merotează, iar cine acopere groapa al- 
tuia, are parte să-i vadă cartea lumina 
tiparului“. 


DUMINICA SNOBULUI 


Tot așa cum orto- 
Î grafia psihologiei sale 
permanente marchea- 
ză detaiiul culminant 
al fiecărei propozi- 
Hiuni ce binevoeşte a 
rosti, prin două pume- 
„“pte, (:),  biografia-i 
i „dea travers-ul“ celei 
H celei din urmă zile 
a săptămânii domici- 
liază, prin definiţie, 
' între ghilimelele obli. 
gatorii la transcrierea 
frazelor dezinteresat 
împrumutate dela al- 
tul ori lg săritul în 
ochii lectorului al u- 
nui cuvânt care, im- 
diferent pentruce şim 
ce fel, ține, — ca să zicem aşa: — să iasă 
din comun cu tenul salubru.,,. 

„Fiindcă această urită sau acceptabilă 
zi, poate fi diferită de celelalte, prin a- 
ceia că ea nu aparţine decât unui anumit 
fragment din locuitorii globului umiver- 
sal pe care fantezia lui 'l-a așezat pe ghe- 
ridonul distribuit sălii de mâncare, gar- 
nisindu-l cu vietăți pescuite în aluzoriile 
unde ale oceanelor japoneze... Dânsul și 
toți asociaţii elevi sale aceleiaşi cluse aiso- 
ciabile numai cu sine însăși, mu savurează 
„momentul“ cuprins între deşteptarea și 
crepusculul discului solar duminical, de- 
oarece acesta a fost inventat pentru vul- 
Sul iar nu pentru îulgul societăţii dis- 
tinse. In consecinţă, dacă nu are întrunire 
coreograjistă la vreunul dintre cluburile 
ce-i merită prezența — şi iar dacă nu e 
special şi f. insistent invitatul ambasado- 
rului Antilelor orientale de sub domina= 
ţia coloniilor madagascarice din Congo=ul 
vest-nordic — şi iarăși dacă nu i-a telefo- 
nat  Anei-Marie- Amelie-loama-Ruxandra 
să nu cumva să plece la matchui de tenis 
pe scaune, până nu trece el so ia cu ma- 
gina stelei dela Melody (că a lui este re- 
chiziționată şi de când contractează da- 
dorii de onoare, n'o are decât pe asta) — 
ete., etc., etc), sună valetul, camerista, 
rândașul, feciorul, menajera, bucătăreasa 
și grădinarul, actualmente suplintorul 
metrului dotel care s'a dus la Moţăţei 
pentru parastasul bunică-sei. Ca ia ope- 
retă ba şi mai şi, personalul se aliniază 
estetic, după înălțime și chestionează a- 
proape muzical: 

— Domnul a sunat ? 

Dar până a-și aduna unica trupă cu- 
ceritoare de importante salarii, „domnul“ 
se delectase mânându-și gândurile spre 
alte nimicuri, devenind absent, cugetător 
şi profund deziluzionat. Aşa că, la sune- 
tul intervenției corului în „solitudinea“ 
camerei dintre ai cărei pereți se consi- 
dera evaporat fără adresă, și scoate mi- 
moza dela butoniera mpijamalei şi o de- 
pune pe dunga pantalonului o idee mai 
strâmt la genunchi, zicând, apoi: 

— Am sunat sau n'am sunat? Asta e 
întrebarea, şi dacă n'am 'sunat, pentruce 
mă tulburaţi? Și dacă am sunat, pentruce 
oiu fi sunat? 

Corul se uită unul la altul şi păstrează 
tăcere. 

— A, da, reia domnul din parcul Fili- 
pescu, improvizând un zâmbet subseriibil 
de prințul Danemarcei, 

Ceva îmi spune că realmente aveam 
nevoie de voi, credincioșii mei serwtori. 
(Corul închipuie o reverență irealizabilă 
din cauza progresului civilizaţiei). Tu, 
Costică — pardon: — Edmond, să tragi 
perdeaua cea galbenă căci m'am plictisit 
de cea roșie-cerise. („En effet“, fereastra 
e miriaperdelică, N. W.); — şi valetul 
efectuează executarea. — D-ta, Valen- 
cienne, (obrajii Săfticăi se colorează, mă- 
guliți, ca ta sârbă), mută perna mea pre- 
ferată, de lângă mine, în fotoliul verde 
fără ciucuri; — şi camerista se conformă 
capriciului weniorial; — Tu, Mihalache, 
(rândaşului nu i se schimbă numele, dar 
atribuțiile da), mergi pe capacul pianului 
și vezi că am neglijat acolo o cartă pos- 
tală. Dată wm scris-o, du-o la cutie, dacă 
nu, ad'o *ncoace, s'o completez; — şi Mi- 
halache se retrage cu scopul prescris. — 
Tu, Antoine (aveţi dreptate, îl chiamă 
Ionete), adu-mi un pahar, apă și o tămâie 
tranșată gata; — și feciorul pleacă după 
elementele de bază ale citronadei. — D-ta, 
Germaine (alias croitoreasa Cecilia, din 
Târgovişte), telefonează lu Nicky că di- 
neul de mâine seară s'a ajurnat pe răs- 
poimâine, tot la ora aia; — şi persona- 
jul închide ușa pe din afară. — .D-ta, 
Julie, (!) vei prepara pentru aceiași dată, 
la aperitiv, o tartă cu fragi și vei grava 
numele meu întreg în frișca stropită cu 
liqueur de mandarine combinat cu sirop 
de nuci tinere. Pe d-ta, Fermand, nu 
te-am deranjat decât pentru a-ţi oferi o 
lecție de conducere a grupului pe care ţi 
l-a încredințat colegul d-ale, înainte de 
a lua trenul spre Moțăței... Am terminat. 
Mulţumesc, 

Când se remarcă părăsit și de bucătă- 
reasă și de unitatea de măsură a mena- 
jului său, își mută ambetata-i ființă psi- 
hofizică lângă perna favorită, supranu- 
mită. dealtțel, simbolic: Sulomita. 








(Urmare în pag. 3-a) 


IULIE 942 


2 


Ep 


——_ 


I=65 
Că“ 





Cronica literară 





NUVELE“ de N. Filimon 


(Cu „amintiri și însemnări” despre Nicolae Filimon) 
de Pr. G. Negulescu- Batiște și Dr. N. Vătămanu 


„Vasile Cârlova“, prezentat de P. I. Papadopol 


„Lirica eroică românească“, prezentată de V. Gavrilescu 
(Editura „Universul“, București 1942) 


Ed'tura „Universul“ a început 
de curând publicarea unei cu- 
lecți dâ'n „Opereie scriitorilor ro- 
mân:“, destinată anume tineretu- 
lui cărturăresc, fără a fi de mai 
puțin foios şi publicului de cul- 
tură generală, cititorului dornic 
să se informeze asupra trecutului 
nostru literar. 

Dn cele trei volume apărute 
până acum în colecția amintită, 
aniologia de poezie „Lirica ero că 
românească“, publicată prin în- 
grijirea doamnei Victoria Gavri- 
lescu, profesoară, capătă. în îm- 
prejurăriie istorice pe care le 
trăim, un interes de actualitate ce 
n'ar putea fi tăgăduilt. 

Oricât ni sar părea astăzi 
desuetă şi convențională expre- 
sia s:mţirilor patriotice la uni: 
poeți mai vechi, cari au trăit şi 
au scris înainte de Mhai Emi- 
nescu, său chiar contemporani lui 
— cu tot retorismul soiemn și 


trăncăneala monotonă a versifi- 


cației unor compuneri năzuind să 
g.orifice virtuțile eroice ale nea- 
pnuui românesc, țotuși dragostea 
de ţară şi simţul demnităţii na- 
țonâle erau sentimente trăite cu 
toată sinceritatea şi îndemnuri 
cari exaltau spiritul de sacrificiu 
al înaintaşilor noştri. pentru bi- 
nele patriei, 

In lipsa unor tradiţii de cul- 
tură comună. autohtonă, pentru a 
căror întemeiere şi difuzare ne 
lipsea chiar instrumentul pr'nei- 
pal: limba literară, — tradța 
istorică era singura dn perspec- 
tiva căreia se pwea urmări cu 
îndreptăţire o conştiinţă activă 
neintreruptă a solidarităţii gi con- 
tinuităţii românești. 

Gilorificarea faptelor de arme 
Gim trecutul nostru istorie şi a 
eroilor noştri naţionali a consti- 
uit deaceea un prilej de inspira 
țe pe care poeții noștri l-au în- 
tâmpinat întotdeauna cu o sin- 
ceră şi însufleţită convingere. Ei 
au crezut într'o misiune a lor și 
într'o răspundere față de coiecti- 

" vitatea românească de atâtea ori 
primejduită în ființa ei naţională 
și acest simț al răspunderii și-a 
găsit expresia firească și de-o 
evidentă valoare artistică, în pos- 
ziie de insp'rație patr'ot:că, ast- 
fe] că o alegere a lor după crite- 
riul antologic a fost posibiiă, de- 
venind chiar o realitate prin pu- 
blicarea cu'egerei „Lirica eroică 
românească“, 


Un a! volum apărut în colecția 
„Operele scriitorilor români” cu- 
prinde poeziile lui Vasile Cârtova, 
„precedate, de o introducere pri= 
vind epoca, vieata și opera poe- 
tului”, ediţie îngrijită de d. Paul 
1. Papadopo!, profesor de liceu. 

Importanța lui Vasile Câriova 
pentru istoria noastă literară a 
"tost subliniată cu toată înţele- 
gerea și prețuirea cuvenită, de 
N'colae Iorga, G. Ibrăileanu 
şi Ovia Densuşeanu. Deşi repu- 
tația literară a lui Cârova se 
întemeiază pe publicarea doar a 
ce'or cinci poezii cunoscute tutu- 
ror din manualele de liceu. deşi 
poetul „Ruinslor Târgoviste:* a 
murit înainte de a fi împlinit 23 
de ani, totuși el își merită locul 
şi titlul de ctitor al graiului poe- 
tic românesc, pe care avea să-l 
desăvârşească mai târziu Emi- 
mescu. 

Cu intrarea în literatură a lui 
Cârlova începe influenţa rodnică 
a poeziei romantice occidentale, 
a lirismului lamartine-ian mat cu 
seamă, grav şi meditativ, surpân- 
du-se astfe: cu €l. definitiv, re- 
putația acelor poezele şi fleacuri 
versificate, de inspirație pretinsă 
anacreontică, ale unor Costache 
Conache, Momuleanu şi alţii mai 
obscuri, acoperite de ridicul şi 
curând şi de o îndreptățită uitare 

Cu câtă şi expiicabilă emoție re- 
cunoaştem în poemul „Inserarea“ 
de inspirație direct lamartine- 
iană, pătruns de un sent ment al 
naturii de o intimitate nematiin- 
tâlnită până atunai în lirica noa- 
stră, făgăduiala pe care abia E- 
minescu avea s'o ţină cu o nee- 
gălată strălucire, făgăduială abia 
schiţată, ca o auzie sfioasă, mai 
accentuată totuși şi chiar preve- 
stitoare parcă, în această strofă: 


incet, încet şi luna, vremelnică 
[stăpână 
Se urcă peorizon câmpiile albind, 
Ș: plină de plăcere c'o frunte mai 
(bimjină 
Işi caută de cale adesea 
mulțămind. 


Nicolae Filimon e socotit ca în- 
temeetoru. romanului românesc, 
cu al său „Ciocoii vechi şi noui“, 
roman a cărui ascuţime de obser- 
vație în descr.erea  moravur or 
vremii în care a trăit scriitorul 
nu şi-a pierdut nime din viru- 
lența acidă, cu toată deslânarea 
alcătuirii epice a unei proze con- 
tami'nată pe aocurea de stilul 
emfatic şi de t'radele de-amatorii 
în gustul epocii. Nuveleie lui Fi- 
limon n'au cunoscut nici pe da- 
parte succesul romanuiui, „C-o- 
coii vechi şi nout“. Din cele două 
pe care le pubiică editorii volu- 
mului de care ne ocupăm, doar 
„Nenorocirile unui siujnicâr“ au 
mai apărut în două ediți, în 1916 
şi 1933, prin îngrijirea respectiva 
a Gomnilor M, Dragomirescu şi G. 
Baiculescu. Cea'altă, nuvela flo- 
rentină „Matteo Ciprani“ nici 
na mai fost retipărită după 1861, 
dată Ja care a fost publicată chiar 
de autor. 

Cel e două nuvele ale lui N. Fi- 
limon nu adaugă de sigur, nimic 
la reputaţia bine întemeiată d> 
prozato: epic a scriitorului, 

„Matteo Cipriani“ are toate 
cusururile romanului „Ciocoii 
vechi şi noui“, mai puțin cali- 
ţăț'le. Cu toată lăbărțarea decla- 
matorie a prozei acesteia, nuvela 
are totuși momente remarcabile 
de observaţie rea.istă, ca de p'.dă 
în descrierea scenei din refecto- 
rul unei mânăstiri f.orentine, e 
vocată cu o plasticitate ce se cu- 
vine relevată : 

„„Ceiace mi se păru foarte bi: 
zar, era disciplina cu care cu- 
vioș'i părinţi, sugeau  sânge'e 
Dommului, Deodată vedeai o sută 
de qrepte puind mâna pe ulcioare 
şi turnând vin în pahare, apoi ia- 
răşi o sută de stânge ridicâna a 
sută de pahare pline cu vn lac 
sută de guri uscate de sete, iar 
după aceia ca printr'un semn de 
înțelegere. vedeai o sută de ca- 
pete piecându-se imediat, ca să 
poată suge mai cu comoditate 
acel nectar ce se scoate din viile 
sădite pe colineie Apeninilor“. 


Dfogurile sunt cu deosebire 
delectabite prim emfaza r:dicolă a 
ex»resiilor fo:osite de convorb- 
tori, desigur cu toată seriozitatea, 
pe care însă le citim acum ca pe 
o reuşită pastişe caragaliană 
după stilul epocii. Iată  câ'eva 
fiori culese în treacăt din gră- 
dina îmbelsugată a nuvelei „Mat- 
feo Cipriani“; „Curaj amice — 
îl îndeamnă povestitorul pe Mat- 
feo — depune în sufletul meu su- 
ferințele taie şi te vei Inișii“..; 
„Teiâ-ţi caracteru! tău cel ale- 
£ru care înă făcea odată atâţ de 
fericit”, Sau din lunge spoveda- 
n'e a lui Matteo, scena pe care, 
întors acasă cu buchetul de flori 





primite dela contesa pe care o 
iubea, o povestește cu aceste 
vorbe: „după ce imtrai în caâ- 
meră şi închisei ușa, mă pusei e 
săruta cu recunoștință aceste fru- 
moase f.ori, care îm: deteră oca- 
z:a de a mă pune în reiațiune cu 
sub'ectul amoruui meu“. 

Ceaia'tă nuvelă. „Nenorocir'le 
unui shujnicar“ este imieresan'ă 
cel puțin prin pref:gurarea ne- 
muritorului Rică Venturiano în 
trăsăturiie eroului nuvelei, Miti- 
că Râmătorian. 

Acest „perfect  slujnicar“ şi 
„gentilom de mahala“ îşi declamă 
pasiunea pentru frumoasa Rezi, 
cuprins de o inspirație lir:că 
ce-ar fi putut stârni des'gur char 
invidia junelui erou caragealian: 

„Frumoasă Rezi!... Angel de 
candoare, care te-ai coborit dn 
regiunile Imperiului (a voit să 
spumă ale Empireului) unde. se 
făurează trăsnetele şi fulgerele, 
ca să cre'ezi fericirea unui neno- 
rocit rnuritor, ce te adoră, precum 
adoră tânăra mumă pe primul ei 
născut, ca famaticul princ'piile 
credinței sa'e, ca avarul comorile 
sale!... Iubită Rezi! Tu care prin 
fizioncmia ta mi albă decât hâr- 
tia mimisterială, ai știut să înfigi 
în nenorocita mea inimă toate 
îrvgurile amorului, aibi pietate 
de um om care nu trăeşte, decât 
ca să contempie ochii tăi ce! mai 
verzi decât granitu!, buclele țale 
azurii, dinţii ţăi cei de roze și bu- 
ze'e tale cele mai lucitoare decât 
marmura. Iată-mă la genunchele 
tale! 


Dar, toată pasărea me limba ei 
piere și Mitică Râmătorian sar 
simţi răsbunat la rânâu lui pe 
N'colae Filimon, de-ar putea citi 
această introducere în atmosfera 
nuvelei al cărei erou este; „In 
una din nopțile tui Decembrie 
în anul 1858. vântul  muscătesc 
sufla cu tărie, p'oaia curgea în 
mari cătățim: de apă, amestecată 
cu zăpadă și grindină“şi totuși... 
„diniştea solemnă a naturei nu 
era turburată de nimeni“, etc. 

Publicarea celor două nuvele e 
precedată de amintiri și însem- 
nări despre Nicolae Filimon da- 
torite cucernicului preot G. Na- 
gulescu-Batişte şi. d-lu: dr. N. 
Vătămanu, , 

Mai a'€es, amintiriie celui dn- 
tăi: „Cum a cunoscut Nicolae Fi- 
J'mon pe Anton Pann“ sunt scri- 
se cu mult umar și cu o vervă 
sfătoasă de povestitor din rasa 
unor Creansă și Hogaş. Cartea 
toată, cu însemnările şi notele a- 
nexe, creiază o atmos'eră îmb'e- 
toare aa tihnă patrarhiă şi 
ușoară melancolie, particuia-ă e- 
vocărilor de oameni şi priveliști 
ce nu mai sunt. 


MIHAI NICULESCU 





Note românești 


POETUL TEODOR PLOP 


a publicat, în Edisura „Cetatea 
Hotinului” (Hotin) dou2 no: pla= 
chete, Versuri despre mme cel a- 
devărat şi Traian Valter cu subti= 
tlu: Scrisoure unui erou în eter- 
nitate. Poeiul Teodor Plop e, — 
dacă nu socotim recent apărula 
scrisoare a unui erou, care, deşi 
în proză ţrădează o foarte subtilă 
subs:znţă lirică, — la « ireia 
carte de versuri. Debutând în 
cercul Icanarilor și aficn.ându-se 
în cel al Junimii Liierure din 
Cernăuţi, Teodor Plop a păstrat, 


totuţi, întreaga aimosferă speci-" 


fică răzeșulu basarabean dârz 
pe moşia graiului, dară pătruns 
şi de luminile mistice aie zărilor 
slave. Il frământă problemele şi-l 
ține, ca un fe! de vrajă, cernozio- 
mul fecund al dorințelor ce nu 
pot fi transfigurate fără rest. Iată 
a mostră din interesantele d-sale 
versuri despre d-sa cel adevârut: 


Cu mersul legănar de beţia 
nesfârşirii, 
simt cum, sufletul meu macină 
lut, — 


Am coborit în fântâna adâncă a 
unui cântec vechiu 

și am găsit acolo luna râzând 

şi toată tinereţea mea strălucind 

singuratecă, 


foe 


Noaptea își cufundă ciuturile de: 


în fântâna sufletului meu 

şi-apoi le scoare pline de mister 
şi le răstoarnă sus în cer 

la picioarele lui Dumnezeu, 


Din Traian Valier reținem: 
„Cum voiu putes să uit vreodată, 
Traian Valter, că atunci când 
te-ai întors depe malurile Prutu- 
lui, unde ai fost concentrat, în 
timpul Paște!or, mi-ai adus un 
bulgăr de pământ din trupul Ba- 
serabiei — pe care ţi-l aruncase 
la cererea ta, peste apă un ţărau 
d= ai noștri. Buigărul acea încă 
îl am şi îl voiu păstra, căci el a 
fost oferit, de mâna ta de viitor 
erou, tristeții mele de refugiat, 
tristeței mele adânci de basara- 
bean fără Basarabie“. 


NOUL VOLUM 


al d-lui Victor Negoescu care va 
apare peste câteva zile în editu= 
ra „Bucur Ciobanul“ se va numi 
Vânătorii de epave. Un roman 
original și plin de acțiune, din 
viața acelora cari luptă pentru a 
smulge mărilor bogățiile năvilur 
naufragiate, 








"UNIVERSUL LITERAR 


Mi-am adunat cântecul durerii 

și m'a alintat duios 

și m-a alintat duios 

can leagăn scump de Făt-Frumos, 


M'am înfrumusețat cu soarele pădurii, 


iar faţa, — coloarea sgutii — — 
vântul mi-a bic.uit-o 
şi căldura mi-a pbesnit-o, 


Cu luna şi stelele m'am iub:t 


căci oameni, oameni nu am întâlnit, 


Cu v.perile m'am îmbrățișat 
şi-am primit otrava'ndu:oşat, 


E fegie 


PAVEL ION ŞTEFAN 


Dela o vreme sfârșești aiîci, și ești săiul să petreci. 

Dar până când desperare ? Până când amar suspin? 
Am adormit iar, cu capul pe masă, cineva toarnă vin 
Și totuşi, şin tremurul acesta, simt mâinile tale reci. 


Așa, svăpăiate, surioarele-mi nopți râd de vieața mea, 
Am sajung într'o zi, înfrânt, cu sufletul orb de 
durere, 
Acolo, unde niciun freamăt n'o să mai aibă putere, 
Să şteargă o clipă măcar, amintirea ta nepieritoare 
de nea. 


FLORIN LUCESCU 


Către Don 
Ouijotte 


Cules din mituri, însuţi tu un mit, 


Biet pelerin cu inima boinavă 
De uriaşa visului otravă — 


In piscul tău cu râvnă m'ai primit. 


Sărac și bleg prin holde de pământ, 
canoanele învaţă, 


Contrariu cum 


Hutobiogralie 


M'am mângâiat cu palmele aspre ale pământului 
şi-am îndurat loviturile, ca mângâierile sfântului 








Atâţi poeţi, risipiţi în toate 
coițurite ţaru, îm: scriu în ul- 
timeie sapiamâni „dn vacan- 
șă“, încât a venit un moment, 
în care mi-am pus întrebarea 
dacă iucrul acesta este o jor- 
mută sau o reauntate. Vară :n- 
seamnă de cele mai mulie ori 
vucanţă, chiar şi dacă treci prim 
ea în goană, parcă tot mai ești 
obligai să simţi :n amintire cel 
puțin, gustul dulceag al verilor 
trecute,  asociind o vacanță 
cure nu mi este, de una care 
sa dus de muit. Și poate că 
tocmai din iiuzia aceasta, efe- 
meră ca toate iluziile, se înfi- 
pipă o stroJă, o armonie pe care 
îți place so întitulezi, dintr'o 
cochetărie explicabilă, poesie 
a vacanței, 

E drept că vacunţa, cu toate 
exploziile ei, este un apanagiu 
al tinereţii. Oumenii bătrâni nu 
au niciodată ceeace se chiamă 
vacanţă, timpul acesta chiar 
dacă există, la ei se chemă 
odihnă, repaos, sau oricui, 
dar nicioaată aşa, După cum 
există o poesie a dragostei, a 
anotimpuriior, a tristeții, tut 
aşa există, s'ar putea spune, și 
una a vacanței, Dar afirmaţia 
ccesta trebue controlată cât 
mai atent, pentru că s'ar putea 
ca în miezul ei să se ascundă 
şi o inadvertență. Și, ca să pu- 
tem discuta ceva mai în voie, 
vom afirma dela început con- 
cluzia la care am fi vrut să a- 
jungem: noi nu credem în poe- 
sia vacanței, pe care atâţia o 
trâmbiţează ca pe o glorie şi 
o realizare cu totul personală 
— şi dacă nu credem în exis- 
tența ei, este fiindcă o soco- 
tim o construcţie hibridă şi 
neorganică, crescută aproape 
cin nimic. 

Imcontestabil că vacanța este, 
îndeobște, ceeace sar chema 


Doar tu mi-ai fost mireasmă și povaţă 
Sub nu știu care straniu legământ. 


In jur, încet, trăgându-mi azi hotar 
Fu ignorez pogoanele de spațiu. 
Tăcut şi dârz adulmec cu nesaţiu 
Himere cârd, și-al lor mărgăritar. 


Surpat ades în vânturi și restrişti 

Nu m'am sculat un ceas pentru tăgadă. 
Ci mi-am purtat tot visul meu grămadă, 
Cu ochii veseli, niciodată trişti. 


Intrezăresc în tine, ireal 


un șir de bucurii. Atâtea îm- 
presii, strofe şi cugetări, care 
de care mai banale, s'au scris 
pe tema aceasta, încât nici nu 
€ nevoe s'o adâncim,. Biruitoa- 
re şi tânără, vacanța e o îm- 
plinire, care chiar dacă arbo- 
rează uneori masca tristețţii Li- 
vreşti, nu isbutește să șteargă 
aerul de bună dispoziție aproa- 
pe rubicondă, pe care-l primeș- 
te ca pe-o pecete. 

Ca un fel de anotimp, va- 
canta nu a dat, cred, naștere 


Dai 





CANTECE. 





NOUI 


Poesia vacanței 


lasă deoparte sincopele pentru 
a bate în ritm de aans. lumânt 
nepropice pentru tristețue care 
Char daca nu rezoiva nun, 
totuşi construiesc ceva, vacan- 
ja este un jel de mustrure, pe 
cure 0 înţeleg prea puțini. Nacia 
caată o mare bucurie nu cre- 
dem să ji dat naştere unei mari 
opere de artă, ci intotdeauna o 
"are trisieţe a fost aceea cară 
u ştiut să rodească, crescând 
uneori dincolo de timp. Din 
îmistețea unei bucurii crește 
numai un zâmbet, pe când din 
bucuria mară a tristeţii râmâ- 
ue dzobiceiu o lacrimă care 
supă, lăsând un semn pe care 
nici chiar timpul nu-l va mai 
pulea şterge. Și credem că 
tocmai precum se ajlă oameni 
sortiţi să lase ceva în urma lor, 
tot așa sunt și stări de gând şi 
de sujlet, care orice sar în- 
tâmpia, nu sunt făcute să ro- 
dească, 

Poesia vacanței?  Hotărit: 
este o trăire imediată şi inten- 
să, care insă caulerizcază în- 
treg lirismul clipei, pentru a-j 
topi în marele fluviu al triste- 
jîi. Dar dacă ci cumva de gând 
să „creezi“ această poesie din 
realități, adică versificând un 
loc, o câmpie, un deal, o apă, 
ai să bagi de seamă fără să 
vrei, că din armoniile dulcegi 
pe care le-ai închegat, se ridică 
0 mustrare, ceva ca o șoaptă, 
care nu te opreşte de-a mai 
scrie, ci-ţi pironește ochii în- 
trun singur punct, amintimdu- 
ți că până şi frumusețea acelei 
clipe e zadarnică, la fel cu toa- 
te frumusețile clipelor, 

Şi ce-ţi rămâne oare de fă- 
cut, când, fără să fie otrăvit, 
izvorul din care vroiai să bei, 
are unda tăioasă ca un cuțit 
care vrea să te înjunghie ? Pri- 
vește și taci! g 

Iată simbolul poesiei de va- 
canță. 


ȘTEFAN BACIU 


N.B. — Manuscrisele se tri- 
mit la redacţie, menţionându- 
se pe pic: pentru St. B. Ş: 


răspunsurile: A. E. Crim. Nellu 
Arg., Silviu Hot, Al. Se. B,, 
Luntre C., Carmen Sec., C. Ma- 
reş, Gr. Bodu, lon Bug., Rodi- 
ca L., C. Popa, Melinte V. A, 
A. Darni, M. şi Botez, V. P. 


Erou de comedie zăpăcită : 
Strătundul omenirii ce palpită 
Mereu, după un fir de ideal. 





decât prea rar la o 


tristă, la o înfrângere sau la o 


cădere. 


Ale ei sunt victoriile săltăre- 
țe şi ritmul unei inimi care-şi 


ION PENA 


dragoste  jject, Sim. Val: Nu. 1. Goga, 
Pl. D-tr., B. C, Tudor C., Mi- 
hu Pr: Da, 7,.0L,P.L Şt, M. 
Dor, M. 1. Cos., Ion Trest.; Al- 


tele. Vera L. Nea. Proză nu! 





Duminica noastră cea de toate săptămânile 


DUMINICA REPORTERULUI DE BUNA 
- VOIE 


„se divide în mii de particularități de- 
pinzând numai de caracterul persoanei 
nevizitatoare ori viceversa, Punctele de 
pe i-urile acestora cochetează cu vâr- 
ful peniţei acestui scrib, totdeodată re- 
fuzându-i hatârul de a le divulga, pro- 
babil pentrucă subconştiinţa îl vrea, la 
prima vedere incoherent şi mai încolo 
misionar al unui anumit stil cu două 
tăișuri, întru neverosimilul amuza- 
ment al amatorului de lecturi ce av 


acelaşi număr de centimetri dela cap la 
coadă şi delia coadă la cap. Scrisul pe 
nume (în viata-i particulară și func= 
tionar și versificator și invitat la masă 
datorită invidiatului său celibat), nu 
are — ca să zic aşa : — o Duminică în 
sensul celor pe care le colecționează cu 
predilecție din experienţele „altora“. Ei, 
în această zi debutantă de cu amurgul! 
precedentei, îşi traduce reportajul în 
aptă, gândindu-se, firește, la spontanu! 
surâs al aproapelui său, ca la inofensi- 
va-i proprie distracție. 

Logic, prin urmare, vitregia vremii 
plimbăreţilor nu-l deranjează decât în 
limita  sonorităţii burlanelor — și își 
clădeşte hazul pe necazul acestora, pri- 
vindu-și abaterea dela decalog fără tea- 
mă de răsplată. 

1] se întâmplă să-și aducă aminte de 
peripețiile duminicale din copilârie și 
să păstreze, pe chestia asta, câteva mi- 
nute de melancolie —- ori. să constate 
că nu va mail avea tigări la chibrituri, 
In cel de al doilea caz, (grav) purcede 
la deschiderea tuturor sertarelor, cu- 
tiilor și cutiuţelor, se înfurie treptat, cu 
ochii la ceas, întoarce toate buzunare:e 
vestmintelor cu buzunare, mută mobi- 
sele de colo încoace, se împiedică dr 


vreun geamantan supus și el severului 
control, alunecă peste călimară, își pă- 
tează mâinile și manuscrisul trecut pe 
curat până la începutul celei din urmă 
pagini, se ceartă pentru a nu-și fi cum- 
părat stylo și se iartă pentru a nu-și fi 
îngăduit o cheltuială ca puţine altele, 
își spală mâinile, coboară să-și cumpere 
ţigări, îşi încrucişează privirile cu lite- 
rele vreunui afiş atrăgător, se aprecia- 
ză pentru puterea de a-și restrânge se- 
tea de cultură în nodul mijit în gât şi 
se reîntoarce la uneltele sale, uitând că 
dintre ele absentează principala între 
secundare : cerneala. După cum nu era 
de aşteptat, ascuţindu-și creionul îsi 
vatămă degetul de parcă şi-ar fi potri- 
vit unghiiie la un frizer din centru. Nu 


(Urmare din pag. 4-a) 


deviază în pandaxie dar aleargă după 
tinctura de iod şi deslănțuie prăbușirea 
tuturor sticluţelor reunite pe aceeaşi po- 
liță, precum și antrenarea, in acela:i 
dezastru, a paharelor şi farfuriuţelor 
plasate ceva mai la dreapta .ori stânsa, 
Subţirimea peretelui conduce neasurzi- 
bilul zgomot la vecini unde se adăpus- 
tește o mătuşe cu nervii clătinaţi dela 
cutremur. Doamna reconstituie în car- 
ne şi oase țipetele care au secundat îur- 
tuna de neuitatei nopţi,:nepoţelu! din 
leagăn se vede încurajat și porneşte să 
urle, tatăl se precipită către descoperi- 
rea farmaciei de serviciu, mama bate la 
ușa proprietarului, să-i permită să-l 
cheme telefonic pe doctorul casei, veri- 
șoara îl acuză de toate astea pe „nebu- 
nul de alături“ şi afirmă că „așa face 
de dimineaţă până seară“. Şi cum o e- 
nervare nu se poate deprinde a circula 
singură, un prieten şugubăţ, după ce-şi 
însângerează pumnii lovind ușa, aten- 
tează la imobilitatea clanţei. Atunci 
strânzătorul de cioburi se hotărăște si 
deschidă, convins că au venit să-l ares- 
teze pentru crima săvârşită indiferent 
pe ce fei de unde. 

— Hai, frate, că mă ţii cu încuietoa- 
rea pe dinăuntru, ca pe un creditor care 
s'a informat că ai avut noroc la loterie... 
Dormeai ? 

— Aşi! 

— Nu erai acasă? 

— Ba da. 

— Fii sincer ; te-am deranjat ? 

— Nu... 

— Ce dracu' făceai ? 

— Scriam. 

— Pe onoarea ta ? Măi, ce vrednicie 
nemaipomenită ! Parcă ai fi în anul 
morții... ; 

— Mde... 

— Bănuiam eu că nu te-ai dus nică- 
ieri şi daia, ce mi-am zis ? Du-te, donile, 
să-i ţii o leacă de urit... 

— Mergi. 

— N'ai dece... dar dacă te-am luat de 
la scris, mai bine mă duceam la „Royal“ 
să-i arăt lui Teodor Scarlat pe unw fo- 
tografiat la o șezătoare din Ploeşti, ca- 
re zici că-i geamăn cu el, așa-i seamă- 
nă... 

— Zău ? 

— Pe prologul piesei mele, 
parafrazez cu ceva... 

— Da! ce, ai tu o piesă?! 

— Inî... 

— De când? 

— Ei... cam de acum înainte. 

— Pariam c'o să ajungi şi autor dra- 
matic... Aveai toate şansele. Te felicit cu 
entuziasm. - i 


dacă te 


— Sunt profund mișcat de invocarea 
însușirilor tale fakirice la care ţii să a- 
daugi felicitări. Insă dece mă acuzi că-s 
autor dramatic ? 


— Păi... nu tu spuseși că ai o piesă? 

— N'o am; o voiu avea. : 

— Te-ai fixat la vreun titlu ? 

— Aşa și așa. Depinde şi de tine, în 
mare parte. E 

— Al venit să-mi ceri sfatul ? 

— Nu, piesa. Și — ca să fac pe sno- 
bul — y compris — titlul... 

— Fă-te inteligibil. 

—— Vasăzică inteligenţa ta e prover- 
bială numai în materie de proverbe. 


— Lasă bancurile. Ce piesă, don'le? 

— Ina de 1000 sau de care îţi permit 
posibilitățile, fără să te sacritici. "Ţi-a 
dau la 15 viitor, când îmi iau leafa pe 
luna de trecu... Sper că ai toată încre- 
derea în solvabilițatea unui poet citat 
în Enciclopedia lui Predescu Lucian... 

— Cita,, citat dar nu prea citit. 

— Cu alte cuvinte, înaintezi șah la 
„Universul literar” și etc. la care cola- 
borezi ca şi mine ? 

— De loc. Nu contest că alții te citese 
pe tine, însă asta nu înseamnă şi că tu 
ii citeşti pe alţii. 

— Ei şi? 

— Ei și, carevasăzică, nu ești citit. 

— În rezumat, eu îţi solicit un gest 
camaraderesc și tu îmi serveşti teoria 
sinonimelor accidentale ! 

— N'am disponibil decât 500. 

— Să-i văd, că-i primesc fără să mai 
inziști. 

— Ba inzist, fiindcă e o sumă pe care 
ţi-o datorez din 1941, luna XI-a, când 
eram șomer... i 

—Parol ? 

— Drăguţ că nu-ţi reamintești. 

— Mult mai drăguţ din partea ta, că 
mi-ai reamintit. 

— Să nu exagerăm: 
care... 

Și convorbirea... literară se încheie 
perpendicular pe stricta camuflare a 
luminilor și paralel cu finele manus- 
crisului ce trebuia predat neapărat a- 
laltăieri, ca să aibă George Voinescu la 
ce să întârzie cu desenele... 

Vorba ceia : „de unde vrei să împru- 
muţi o mie, ţi se datorează cinci sute 
iar scopul vizitei indezirabile scuză ga- 
îele redacţionale şi mijloceşte sfârşitul 
reportajului, fără de care n'aș avea pri- 
cină să iscălesc luându-mi „răspunderi- 
le de rigoare“... 


tu eşti acela 


COCA FARAGO 


7 
Ei 























de PAUL CONSTANT 


Cercetat atent, se putea vedea lim- 
pede că lui Ioniţă Bucurie, zis Mor- 
mânt, nu i se potrivea nici numele de 
familie, nici porecla... Dacă n'ar îi a- 
vut de pătimit feluritele lui necazuri 
care-i întunecase sufletul și chipul, o- 
mul ăsta ar fi putut întruchipa zâm- 
betul și veselia. 

Cei ce-l cunoscuseră în tinerețe pu- 
teau afirma că fusese cu totul altul, și 
că dacă-şi meritase într'adevăr porecia 
de „mormânt“, nu-i trebuia cine știe 
ce chilipir spre a-și lipi din nou ca pe- 
cetie a firii lui, numele de „bucurie“... 

Cu o nevastă cicălitoare în casă, hăr- 
tănit ae greutățile serviciului și cu un 
șei „dat dracului“, trupul i se subțiaze 
ca un plaivas ascuțit, iar chipul i se fă- 
cuse pământiu și. ursuz... După una și 
alta, de mare nevoie, se maj purta îm- 
brăcat în redingotul negri de ginere, 
care stârnea invidia, c:oelilor dela pom- 
pele funebre comunale. 

Inghesuiţ de atâtea mizerii și ne- 
știind cum să le facă faţă, nu odată-i 
răsărise ideea că singura scăpane pen- 
tru el nu putea fi decât să se arunce 
în fața automotorului de 5,30 dimi- 
neaţa... La semafor, în dreptul cazăr- 
milor, unde roțile trenului scapă din- 
tre macaze şi se aștern pe goană, la 
vremea când se ridică soarele de după 
luncile Oltului, roșu ca un ochiu de 
bețivan după o noapte de chef şi neo- 
dihnă... O clipă, și lucrurile s'ar alege 
în felul lor... Capul cu gambeta într'o 
parte, trupul cu redingotul și bocancii 
în alta, iar toate mizerii'e îndurate la 
un loc, în urma lui, crăpând de necaz 
că nu-i mai pot sări în sp'nare... 

Cam astfel de gânduri îl bântuiau 
Şi în ziua în care-l găsim răzn.nd-o că- 
răui, pe poteca ce ducea afară din par- 
cul comunal. Cu pălăria trasă pe nas, 
cu chipu! întunecat și trupul răzimat 
greoi în baston. pășea cocoşat de gân- 
duri sinistre, înseninat în răstimpuri 
a câte o înjurătură la adresa șefu- 

Intârziase câteva minute dela, servi- 
ciu, prins de un scandal al nevesti-si, 
pe care din delicateţe nu-l putuse lăsa 
ciuntit, depășind ora de plecare... Câte- 
va minute numai, care nu voia să i le 
admită. și pe care el, șeful, le găsea 
criminale De aci observaţiuni, morală, 
amen.nțări de amendă și concediere. 
Ca și cum m'ar fi avut și el nevastă, 
scandaluri și crezământ la asemenea 
întâmplări! 

Viața de toate zilele a lui Ioniţă Bu- 
cur.e, după urma căreia nu era de mi- 
rare că prinsese o tristeţe de mormânt! 

Ajungând la ultima bancă a potecii, 
se opri locului, lăsându-se pe ea ca buș- 
teanul retezat. Iși scoase pălăria, se 
şterse de sudoare pe frunte și flueră 
prelung, a pagubă și desnădejde... 

Trenul automotr de 5,30 dimineața 
i se lumina, mai mult ca oricând, a 
scăpare și fericire !.., 

Nu avea nici un prieten sau rudă 
de credinţă, cărora, să li se poată des- 
tăinui și cere sfat. Pe nimeni!.. Vor- 
bea cu el singur, bătând ușor din 
buze, îșș da cu nodul degetelor în cap 
în chip de dojană, ameninţa cu pum- 
nul în aer și înjura printre dinţi. Mo- 
horît la chip şi la port, slăbiciunea de 
gură a târgoveţilor i-a găsit, la iuțeală 
porecla nimerită de „mormânt“. 

„Ioniță Bucurie se lăsă pe speteaza 
băncii, trase din buzunarul vestei o 
„funcţionară cu carâmb“, şi-i dădu foc. 
După ce slobozi un bușneag de fum, 
mai întunecat ca, sufletul și gândurile 
lui, își piromi ochii pe întinderea de 
de dincolo de parc, câmp de muncă și 
islaz, pe care mișunau turme de vite, 
oameni cocoșați pe seceră, cară încăr- 
cate de snopi... Peisagiu odihnitor, 
care-i amintea, de zilele înseninate ale 
copilăriei, cu care nu se mai putea în- 

_De după coama dâmbului care în- 
cingea zarea, soarele se lăsa încet, tru- 
dit, topindu-se în peria unei plantaţii 
de salcâmi... Ioniţă Bucurie își întinse 
picioarele slobod, rezemându-se solid 
de spătarul băncii. Ca niciodată, gân- 
dul vrăjmaș îi împrospăta atâtea neca- 
zuri petrecute, aplecându-i capul a 
greutate spre piept. Pe aproape, tocă- 
nea înnodat și hodorogit roata unei 
mori de apă, iar din lanurile de grâu 
pitpalacii îi tămâiau obida și odihna. 
- Ar fi vrut să-și găsească și el un prie- 
ten, un om care să-i creadă necazu- 
rile, ușurându-isle cu un sfat sau o în- 
curajare... Zadamic! Peste tot nu în- 
tâmpina, decât răutate şi vrăjmășie, şi 
pe nimeni de care să se poată lipi su- 
fleteşte! Pe nimeni! 

— Bună ziua, domnule!... 

Rupt din lanţul socotelilor cu care 
era ferecat, Ioniţă Bucurie ţuști de pe 
bancă, speriat, 

— Vă salut cu toată cinstea! 

— Dă-mi voe să stau şi eu. 

— Mă rog, cu plăcere, 

Ioniţă Bucurie se trase mai către 
margine lăsându-i liberă aproape toată 
banca, cu aceeași bunătate și supu- 
nere de totdeauna... Streinu! se gospo- 
dări alăturea, scoase și el o ţigară și 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


scăpără 'un chibrit. Pufăi din ea, uscat 
și mărunțel, după care constată că nu 
i sa aprins. Se cotrobăi prin buzu- 
nare, mormăi înciudat, şi văzând că 
nu mai are chibrituri, dădu să o pună 
la loc în tabacheră. Prompt şi bine- 
voitor, Ioniţă Bucurie îi oferi foc dela 
ţigara lui. 

— Mulţumesc. Isprăvisem chibritu- 
rile... | 

— Nu face nimic. Şi mie mi se în- 
tâmplă de multe ori. Acum însă am 0 
cuţie întreagă, 

— Hm... Se poate... 

Cu un astfei de răspuns morocănos 
și scurt, convorhirea putea fi reluată 
cu greu. Amândoi rămaseră tăcuți, pu- 
fâind din ț.gări si privind spre scapă- 
tul înroșit al soarelui, 

Ioniţă Bucurie se mai frământă pe 


mim 


bancă, oftă pentru ce-şi aducea aminte, 
și-și întoarse capul către vecinul care 
părea plecat departe şi absent. Era un 
om în vârstă, îmbrăcat curăţel, cu mu- 
stăţile rase și mutră acrită și ciudată. 
Pe fața pudrată necuviincios, avea 
brazde adânci de suferință sau bătrâ- 
neţe. Din când în când, bătea ușor din 
buze, zâmbea sau se încrunta, pentru 
motive pe care nu le puteau descurca 
decât gândurile lui. Nu-și aducea a- 
minte să-l mai fi întâlnit vreodată, de 
unde deducea că trebue să fe abătut 





UNIVERSUL LITERAR 





prin orașul acesta, în treacăt sau de 
curând, 

Simţindu-se râcâit de curiozitate și 
plictiseală, își luă inima în dinţi, și 
deschise vorba : 

— Sunteţi din orașul nostru? 

— Nu, 

— Mă scuzaţi... Atunci trebue să 
fiți venit în vreo inspecție sau după 
ceva treburi! 

Streinul își suimese nasul dibaci, 
semn că n'o nimerise nici așa. 

— Mă rog, nu vă contrazic... Insă 
prin orașul nostru vin foarte mulţi in- 
spectori şi oameni cu treburi diferite... 

Rupt din legătura socotelilor lui, ce- 
tățeanul păru dispus să, vorbească. Ri- 
dică sprâncenele în sus, și-i răspunse 
cu glas tremurat și prelung ; 


E... 


ro 


O E a EEE a a RE E E pe PE Te a 
a a a A ta A a Oa, 


gândi că l-ar putea pricopsi cu cât de 
puţin... Scoase din buzunarul vestii 
pachetul cu „funcţionare“ oferindu-i 
una. Streinul nu se lăsă greu, mulţu- 
mindu-i din ochi. După ce o văzu a- 
prinsă și sorbi un fum sdravân, se po- 
trivi pe bancă, uitându-se prietenos 
spre Bucurie. 

Incepuse să se însereze, iar câmpul 
se golise aproape cu totul de vite, de 
oameni, de cară... Moara amuţise, lă- 
sând să i se audă numai sgomotul apei 
scursă pe scoc, pe de lăturea roții. Par- 
cul rămânea tăcut, pustiu și sinistru... 

In această liniște și singurătate, o 
discuţie cu un om de înțeles nu-i putea 
fi decât binevenită. In sufletul lui, era 
convins că-şi găsise omul de care a- 
vea nevoe şi după. care umblase atâta 


— Nu, domnule ! Nu sunt nici ins-vreme! 


pector, nici om de afaceri! Tot ceea ce 
trebuia să fiu, am fost!... Acum nu mai 
sunt decât o povară nemernică pentru 
cei ce mă întreţin! 

Ioniţă Bucurie clătină din cap, pri- 
cepând că așa neînțeles cum era, omul 
ăsta trebue să fie şi el bântuit de ne- 
cazuri Cu servic,ul, cu colegii, cu ne- 
vasta... Şi poate ca şi el îşi punea ulti- 
ma nădejde de scăpare în automotorul 
de 5,30 dimineaţa... 

Se simți aprop.at sufletește de el, și 
din toată sărăcia lui de bucurii, se 








— Şi mă rog, dacă nu vă supăraţi, 
ce funcţii aţi avut? 

" Scuturat ca de un fior, streimul răs- 
punse cu glas neomenesc : 

— Am fost ministru, prinţ de coroa- 
nă, episcop, conte de Monte Cristo... Ca 
tânăr amorez, am fost asasinat mișe- 
lește în câteva rânduri, și am făcut fe- 
ricite tot felul de femei! 

Ioniţă Bucurie căscă ochii mari, lu- 
ându-i mai bine seama... Neințelegând 
bine lucrurile, se mulțumi să-i răspun- 
dă într'o doară... 


MOARTEA IN CREAȚILE POPORANE 


Plecând dela prezenţa morţii, pe care tre- 
bue s'o vedem ca pe un proces primorăial işi 
în măsura în care cadrul cosmic al satului 
o alimentează şi ca pe unul autohian — altfel 
preocuparea de lumea de dincolo rămâne ceva 
universal întâlnit), fatalismul oriental şi op- 
timismul creștin își găsesc, în felul acesta, 
partea lor de firească şi înrudită contribu- 
ție. Frământându-se atât de mult, Românul 
le-a considerat pe amândouă ca pe niște 
rezolvări proprii. Ele se întâlneau cu conclu- 
ziile sale ultime și conţineau, în esenţa lor, 
aceeaş contemplativă poesie. 

Datarea istorică a acestui triplu fenomen 
e foarte greu de făcut. Procesele spirituale 
ale unui neam nu au un început și un sfârşit 
precis. Ele se întind pe lungimi de secolo. 
Deaceea, fixarea lor cronologică e suscepti: 
bilă de erori. Aproximativ, triplul fenomen 
de mai sus trebue să fi avut loc în epoci 
de formare a marelor balade poporane, „Meș- 
terul Manole“ și „Mioriţa“, dacă nu chiu 
ceva mai înainte, fiindcă fondul filosofic al 
resemnări; morții se prezintă așa de înche- 
gat şi de sine stătător în ele, încât ulterior 
mwavea ce să i se mai adauge (de fapt miti 
nu î Sa mai adăogat) 3). 

Ceeace cowstitue însă adevărata origina- 
titate a poporului român, e că la el prezenţa 
morţii apare întovărăşită de dragostea ue 
arță : 


lar la căpătâi să-mi pui 
Flueraș de fag, 

Muit zice cu drag! 
Flueraş de os, 

Muit zice duios! 
Plueraş de soc, 

Mult zice cu foc! 


Immormântarea cu „fluerașit: la cap ni 
rămâne numai 0. simplă dorinţă de poet. In 
multe părți ale țării, ea se realizează și prac- 
tic. In sicriile cântăreților din popor se pune 
adesea și instrumentul din care a cântat: 
vreun flaut, vreun cimpoi, vreo vioară ori 
vreun clarinet. Intocmai cum doreşte și E- 
mânescu, într'una din poesiile sale de adu- 
lescenţă : 


Voi, când mi-or duce îngerii săi 
Palida-mi umbră în abul munte, 
Să-mi pui cununa pe a mea frunte 
Şi să-mi pui lira la căpățâi!$) 


Dragostea de artă îndulceşte chipul sum- 
bru al morţii. Cauza seninătății cu care țăra- 
mul își aşteaptă sfârşitul, trebue căutată şi 
în înfrățirea sentimentelor de care vorbin, 
Arta înfrumusețează moartea făcând-o mai 
suportabilă. Intr'adevăr, trecând la alt soi 
de  producțiuni  poporane — la cusăturile 


(Urmare din pagina I-a) 


noastre româneșii — observăm că ele sunt 
destinate nu numai vieţii, dar şi morții. Pen- 
tru omul dela ţară, e o imensă impietate 
să fie înmormântat în haine de rând. in 
ciuda oricărei sărăcii, fiecare se îngrijește 
să-şi facă din vreme găteala de moarte. Fe- 
meile, mai -ales, îşi pregătesc superbe cos- 
tume. Le țin ca pe ochii din cap, le coritro- 
lează, adăogându-le mereu câte ceva. Când 
sosește ceasul, dorințele le sunt respectate 
întocmai. Nimeni nu se împotrivește la vâ- 
rirea sub pământ a atâtor unice frumuseți. 
Cimitirele noastre zac de capodopere de 
artă : cusături şi țesături dintre cele mai a 
lese îngruşă de veacuri pământul. Țăranul 
român oferă lui Dumwezeu, odată cu sufle- 
tul, şi produsele geniului său artistic, Pro- 
digios cum este, nu stă la îndoială: vor mei 
rămâne destule și dincolo de mormânt. Insă 
coboară în veșnicie cu toată pompa cuveni- 
tă unui creator de artă. i 
Luptându-se cu moartea şi învingând-o 
ea devine, așa dar, pentru creatorul poporun 
stimulentul cel mai principal. S'a zis, în ge- 
nere, că arta țărănească sa născut din ne- 
voia de a place. Cusăturile cu care fata îşi 
împodobește cămășile, iile și fotele au de 
scap s'o facă mai frumoasă în ochii flăcău- 
lui. Deasemenea acesta se îmbracă în stru:e 
cât mai mândre, pentru acelaş motiv. Teoriu 
aceasta, în măsura în care se referă la lu- 
cruri împodobitoare, poate fi admisă fără 
dificultăţi. Când însă e vorba să explicăm 
şi alte creaţii artistice, ea își pierde din va- 
loure. Oare muzica poporană s'a născut pen. 
tru a-l face mai frumos pe cel care o cântă? 
Dar poesia? Nici susținerea care pune origi- 
mea artelor în legătură cu ritmul muncii?) 
nu e îndeajuns de mulțumitoare. Ea consi- 





e Prime zeitei „a ale 
„A PM * 
„pre oae rr care MR 


po XD PI ISA 















deră arta doar ca un produs tehnic, în: rea- 
litate producțiile artistice mai fiind şi alt- 
ceva. Afară de aceasta, ipoteza e întru totul 
parțială, fiindcă se referă numai la muzică 
şi poesie, geneza celorlalte arte rămânând 
neexplicată. De fapt, întrebarea care ne în- 
leresează aci, trece dincolo de orice alte în- 
trebări. Imdiferent că omul a creat — în, u- 
numite ramuri — din nevoia de a place, ori- 
când s'a lăsat condus de ritmul muncii, sau 
că, în fine, arta este analoagă jocului 5) ; prv- 
ducțiile artistice, în măsura în care sunt 
etern frumoase, denotă, înainte de orice, o a- 
titudine meiaţizică. A descifra intuitiv acea- 
stă atitudine metafizică și a arăta apoi can- 
za din care sa născut, însemnează să ex- 
plici implicit geneza nu numai a artelor, dar 
a tuturor produselor spirituale ale omenirii. 
Poesia poporană românească, și odată cu ea, 
toate celelalte creaţii artistice, oferă un 
imens şi revelator material în deslegarea u- 
cestei probleme. Dorul românesc poartă în 
el urmele morții chinuitoare. El aduce ca din 
afund notele nu ştiu căror dureri, care cu cât 
se arată a fi mai stinse, cu atât sunt maj zii. 
Dorul denotă tendința de evadare din neant. 
Jocul, muzica, poesia cum şi celelalte ma- 
nifestări artistice, nu surt altceva decât fe- 
lurite întruchipări artistice ale acestei nevoi 
metafizice. Pentru ce joacă, iubește ori cân- 
tă omul? Oare nu tocmai pentru a înfrân- 
ge tristeţea morții ? Inainte de a fi tehnică, 
elaborare rațională sau iraţională, inspirație 
divină ori suspin după paradisul pierdut, arta 
este, cel puțin în faza incipientă, expresia 
prezenței morţii. Toată goana după mai bine, 
de aci pornește. Privită în ce are ea mai 
pur, cultura umană îți face impresia că ţin- 
tește să oprească destinul pe loc. Ruga din 
cunoscutul vers al lui Lamartine e ruga omu- 
lui dintâi și de totdeauna. O „suspendare a 
timpului“ — în favoarea fericirii clipei pre- 
zente — ar echivala cu raiul propovăduit de 
atâția întemeietori de religie. Eminescu con- 
sideră un păcat lepădarea de „clipa cea ra: 
pede ze ni s'a dat“. Insă rosturile universu - 
lui sunt mai presus de noi şi vrerile noas- 
tre se prefac în praf. 

Poporul român învinge sevtimentul acesta 
de neputinţă, creind. Nu opere pesimiste, ci 
optimiste. Din stingere fără de urmă, moar- 
tea devine, pentru el, poartă de intrare în 
divin. 


VLADIMIR DOGARU 


3) Oricum pe la 1700, procesul va fi fost 
terminat ; 

4) Eminescu: Poesii, ed. Ibrăileanu, p. 280 

5) Vezi Cartea lui K. Biicher: Arbeit und 
Rhytmus, 1896; Tudor Vianu: , Arta și Fru- 
Osul. i 





25 


JULIE 1942 











— Eh, omul deștept le face pe toate! 

— Ai dreptate! Mii de oameni au ţi- 
nut ochii pe mine şi m'au aplaudat îre- 
netic!... 

— Mă rog, cred... Şi pe mine ţin o- 
chii, însă mă critică... Şi din răutate 
m'au poreclit: „mormânt'“... 

Omul cu atâtea pierdute situații, 
gemu obidit : 

— Nu-mi vorbi de critică!,.. Critica, 
în genere, este neghioabă! Este o func- 
ţie cu totul parazitară, pe care am ne- 
socotit-o întotdeauna!... Pentru mine, 
nu contează nimic... 

— Foarte bine !... Eu am însă altă 
fire : ţin cont de ea, şi mă usuc de-a'm- 
picioarele !... Mai ales când o auzi aca- 
să, la serviciu, pe stradă... 

— Motturi, domnule : Mi sa repro- 
șat, bunăoară, că sunt lipsit de ţinută 
nobilitară şi căldura, timpului vocal. Cu 
altă ocazie, că în loc să urlu făcând pe 
câinele sinistru, latru... Te rog să mă 
crezi cămu aveau dreptate! Urlam, 
domnule, atât de natural, încât un me- 
dic veterinar mi-a oferit drept omagiu, 
9 sgardă... 

Văzându-l atât de înveninat, Ioniţă 
Bucurie se rosti împăciuitor, trăgân- 
du-le o înjurătură de mamă  ălor de-i 
nedreptăţise tovarășul de bancă și sufe- 
rințe.., 

e Răutate și invidie! Parcă la mine 
nu este la fel ? !.. Și măcar ai vreo pen- 
sie mai bunişoară dupe urma slujbelor 
de le-ai avut ?... 

— Nimic... Eram diurnist, plătit se- 

— Păi cum, dumneata, făceai slujba 
noaptea, ?... 

— Sigur că noaptea ! Am fost actor, 
la un teatru particular... 

Lămurit oarecum, Bucurie se înse- 
nină, 

— Aha, acum pricep... Eu, chipurile, 
mai am cinci ani până la pensie. Sunt 
impiegat definitiv, de-a doua. Dacă 
mi-o ajuta Dumnezeu şi nu mi-0i pune 
gâtul pe şină, ies cu o pensie bunișoară. 

— Nu este rău!... 

—. Sigur că nu este rău !. Parcă du- 
mitale ţi-ar strica o pensie, fie ea cât 
de mică ?!... 

— Cred bine... 

— Şi acum nu faci nimic ? 

— Ba, da... Fac pe Jac Spintecătorul ! 
Când mă apucă patima, îmi vine să 
bag cuțitul în om, ca să-i vărs maţele... 
Noroc, însă, că nu mi se lasă asupra 
mea decât o închipuire de cosor, făcut 
din carton.. 

Auzindu-l, Ioniță Bucurie se trase 
mai spre marginea băncii, ferit... 

— Ce vorbeşti, domnule ?... Ei drăcia 
dracului! Aşa ceva, n'am mai auzit 
până acum ! i 

Cuprins de frică şi de presimţiri rele, 
Ioniță Bucurie se uită speriat împre- 
jurul lui... Peste cuprinsul parcului se 


„lăsase temeinic pustiul și noaptea... 


— Păi cum ţi-a venit asta, nenișo- 
rule ?!.,, 

— Ca din senin... Incepusem să fac 
tumbe și să prind muste... Prindeam 
muște, fără alegere... Și mai mari, şi 
mai mici... Lumea se aduna în jurul 
meu și se minuna... Invidioși, sau găsit 
câţiva, colegi care să-mi reteze calea 
succesului; m'au legat fedeleș, și m'au 
dus în balamuc, dându-mă în seama 
unor staiii cu halate albe, care-mi sug 
sângele cu siringile și mi-l pângăresc 
cu diferite esențe... Şi asta până mi 
l-or face asemenea celui de oaie !... Pen- 
tru astăseară m'am îmbrăcat „civil”, 
şi am sărit gardul ca să-mi găsesc o vic- 
timă. 

Auzind una ca asta, Ioniță Bucurie 
se ridică dreavă, își luă bastonul în 
cumpănire, şi o rupse de fugă către o- 
raș. Cu toată spaima şi tierbințeala 
minții, își dădu seama că lucrurile nu 
puteau fi a glumă, întucât balamucul 
era situat chiar în spatele parcului... 

Din urma lui, râsul aducână a ne 
chezat de mânz al nebunului îl petre- 
cea înfricoşetor, părânau-i că-l aude în 
ceafă, în faţă, în urechi... Ă 

— Ai scăpat, canalie !.. Vream să-ți 
spintec burta, şi să-ți fac din maţe 
frânghii pentru corăbii !... Am să te 
caut și mâine, şi poimâine, şi toată 
viaţa !... 

Ajuns acasă, Ioniţă Bucurie s'a lăsat 
pe marginea patului, leșinat de spaimă. 
Când şi-a mai venit în fire, a zâmbit 
fără socoteală, a pornit să pipăe copiii, 
lucrurile casei, pe el însuși... Și-a întors 
fața către răsărit, bătând cruci mari și 
descurcate, spre a mulțumi ceasului în 
care fusese isbăvit din primejdie... 

A doua. zi, a constatat că se îmbol- 
năvise de gălbinare, şi că a rămas cu 
o tremurătură“de picioare, pe care ane- 
voie o putea struni... 





Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P. T. 7. Nr. 24.484.939