Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0011

PROPRIETAR: ABONAMENTE: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 CPE a A 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU gări instituţii ad lei 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov ză e a ada dare mi, iti aaa 7 “250 











m Sa i de GC, NICOLESCU 


În studiul literaturii, unul din cuxiliarele cele mai prețioase 
şi mai primordiale este bibliografia. Deși la noi cei ce o slu 
iesc sunt încă priviți de unii cu oarecare superioritate, atitu- 
dine a cărei explicaţie stă în superficialitatea concepției de 
studiu literar științific a celor mai mulţi din cei ce activează 
în acest domeniu, ea a reușit pretutindeni săși impună ne- 
cesitatea și să nu mai fie privită ca o cenușereaşă,- specia: 
liștii devotându-se perfecționării ei. De alfel, astăzi, fiecare 
domeniu științific își ara bibliografia lui și își face un titlu de 
glorie din a o avea cât mai bine organizată, ca să fie: cât mai 
folositoare, mai pusă la punct, mai ușor utilizabilă şi mai la 
curent cu ultimile noutăți. 

Nu este locul să arătăm aici toate avantajele pe care le 
avem prin posesia unei complete și bune bibliografii. Cei care 
sunt orientați asupra acestei probleme își dau seama câte 
neajunsuri decug pentru studierea temeinică a literaturii noa- 
stre, în care sunt atâtea de făcut, din lipsa unei satisfăcă- 
toare bibliografii literare și cât de mult se impune să avem 
cât mai curând această lucrare fără de care se pierde atâta 
timp, se uzează atâtea persevesenţe și se relativizează atâtea 
concluzii. Cunoaștem cu toții Contribuţiunea la bibliograiia 
românească a d-lui G. Adamescu, ştim golul pe care l-a um- 
plut, apreciem serviciile pe care continuă încă să ni le facă, 
dar ea este de mult insuficientă, Este nevoie de bibliograția 
completă a literaturii româneşti și, dacă nu se va înțelege 
nacesitatea de a păși la această realizare cu toată graba, 
studiul literaturii noastre naționale va stagna și se va rătăci, 
pentru încă mult timp. 

Realizarea aceasta nu trebue amânată de considerația 
că nu este ușoară. Intr'adevăr, ea cere multă trudă în ce pri- 
veşte culegerea materialului, multă chibzuinţă în ce privește 
tehnica şi multă cheltuială în ce priveşte tipărirea. Acestea 
toate se multiplică încă ţinând seama că se impune să avem 
o bibliogratie completă, nu una cu materialul selecționat, Nu 
numai că, în situaţia noastră, este nevoie să avera inventa- 
riat odată tot materialul, opere literare sau studii, ce stă pier. 
dut prin vechi periodice uitate, dar”și principii socotim ero- 
nată concepția selecției materialului de inventariat in biblio- 
grafie. Selecţia este legitim să o facă cercetătorul fiecărui su: 
biect, fiecărui scriitor în parte, Nu poate ști niciodată biblio- 
graful, care îmbrățișează prea mult ca să cuprindă bine ca 
fond și să fie un adevărai specialist, ce sugestii sau ce veri: 
ticări va scoate cercetătoud specializat într'o anumită pro- 
blemă dintr'un articol aparent fără însemnătate. Dar, pe de 
altă parte, truda, chibzuința și cheltuiala pot fi într'o măsură 
restrânse concepând această bibliografie cu un caracter 


strict literar, iar nu cu unul cultural, care i-ar lărgi marginile, 


până la infinit, i 


Dacă presupunem că până la urmă vom afla chibzuirița' 


pentru organizarea tehnică, nesocolind chiar din cale-atară 
de simplă aflarea ei, rămân încă două mari impedimente în 
calea acestei realizări: culegerea materialului şi fondurile 
pentru tipărire. ln ipoteza că intreaga culegere a materialu: 
lui și orânduirea lui se va face dintrun devotament desinte- 
resat și că, prin urmare, în această privință nu va fi nevoie 
de cheltuieli, ele vor fi totuşi necesare pentru lucrările pre: 
gătitoare: tișe, fișiere, hârtie și, mai ales; pentru tipărire. Ti- 
părirea este greu de prevăzut, chiar și cu aproximație, cât 
va costa, pentrucă nu se poate aprecia decât foarte vag cam 
care vor fi proporţiile întreguluui material. In orice caz, ma: 
terialul va fi în cantitate mare și vom avea mai multe volu- 
me, iar cheliuiala va fi relativ mare și, dacă suntem siguri că 
se va acoperi, aceasta se va întâmpla întrun timp prea lung 
ca o editură particulară, al cărei caracter este în primul rând 
comercial, să-şi poată permite să o facă. La noi, deci, unde 
caiegoria oamenilor care au nevoie de o bibliografie literară 
este relativ restrânsă, cel putin până va exista o bibliografie 
completă şi i se vor vedea foloasele, această operă nu va 
putea fi realizată, ca să corespundă nevoilor şi idealului, de- 
cât de. Fundaţiile Regale sau, în deosebi, de Academia Ro- 
mână. 

Presupunând că una din aceste instituții își va asuma 
misiunea tipăririi, ar mai rămâne, numai impiedimentul cu- 
legerii și clasării materialului, care poate fi socotit ca cel mai 
greu de depășit. Intr'adevăr, dacă și chibzuința organizării 
technice și fondurile relativ mari necesare tipăririi cu oare- 
care străduință se pot aila, este imposibil să găsești un om 
care să culeagă întreg materialul bibliografiei literare romă- 
ne, să-l clasese și să-i supravegheze tipărirea. Și este impo- 
sibil, pentrucă toată această muncă cere un timp mai mare 
desât o vieaţă de om. Chiar dacă s'ar găsi energia supraome- 
nească hotărită să înfrunte acest calvar o întreagă vieață, 
admițând că ar reuși să ajungă până la zi cu strângerea ma- 
terialului, cu clasarea și publicarea lui, ar rămâne încă doi 
factori care ar face această muncă inoperantă pentru noi. 
În primul rând, omul care ar face aceasta ar trebui să aibă în 
tot Jungul activității sale concepţii unitare în fața materialului: 
ele nu vor putea fi, firește, decât cele dela începutul lucrului 
şi este foarte normal ca, peste mulți ani, la sfărșit, ele să nu 
mai corespundă cerințelor evoluate ale timpului, iar biblio- 
grafia să fie din primul moment caducă,. În al doilea rând, 
ar trebui să mai așteptăm încă multă vreme şi nu mai este 
timp de așteptat. Va trebui să ne apucăm curând de această 
treabă și să o sfârșim repede. 

Această bibliografie este așa dar o operă pe care un 
singur autor nu o poate realiza și o editură particulară nu 
riscă să o editeze. Ea devine astfel o adevărată operă națio- 
„nală şi prin utilitatea ei, dar și prin întreg capitalul, material 
ca și cultural, investit întriînsa, așa că nu trebuesc îngăduite 
experienţele individuale, prea neînsemnate față de propor- 
țiile materialului ca să izbutească, nici întrecerile între am- 
biții nemăsurate, prea pătimașe ca să nu ducă în chip cert 
la eșuări lamentabile. 

Care este atunci soluția și cum poate îi realizată lucrarea 
aceasta mare și atât de necesară? Ea nu va putea fi dată la 
iveală, în condiţiile în care să poată folosi și în cel mai scurt 
timp, decât printr'o colaborare. Dacă în lucrările ştiinţitice, 





(Urmare în pag. 2-a) 


vegetative, 


înghețate: neantul. 


NIVEDSUL Li 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚULSLEI 


REDACŢIA ȘI .ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 











Tendinţele sociologiei contemporane par 


-a se concentra toate inspre acordarea u- 
-nei valori de intuiţie nemijlocită, ideei de 
„Noi“, 


„Societatea, care începe pentru poziti- 
vistul secolului. XIX dela numărul 2, (un 


“producător şi un consumator cu funcţii 


intertungibile şi :rec:proce), sau care, pen- 
tru jur:st.e reprezentată prin cifra 3, — 


.preopinenţii. şi arbiţrul. — începe pentru 
i sociplog cu numărul:1 (unu). 


Există un apriorism social în esența o- 


mului, izolaţ pe insula sa robinsoniană 


-reală sau fictivă, pământeanul realizează 
în el societatea: 


nevoia de dăruire, de 
alter-are, de ieşire din'limitele proprii. 
In esenţa omului există „condiţia posibi- 
lității“ societăţii. Individul nu există ca o 
substanţă autonomă, ci doar ca termen al 
unei relaţii, 

Oricâţ de dureros ar fi să recunoască 


"această, după sbaterile independenţei spi- 


rituale care-l macină inevitabil — un 
timp .— pe cel ce întrezăreşte geana lu- 
minoasă a autenticității sale, a cerului 


“său interior, formularea i se va impune 


odată și odată. Există un „noi“ presupus 
în fiece „eu“. Şi imposibilitatea eului de 
a se.mai păstra ca „en“, odată rupt de 
„noi“, i Aa 

Nu vorbiin de un noi tribal, limitat şi 
idolatru, nici .de un noi universalist, în 
accepţia politică, militantă, a acestui ter- 
men, Şi unul şi altul sunt ficțiuni, asvâr- 
lite pe piaţă de inflaţia conceptelor mi- 
tice care preced sau prepară chiar, activ, 
fapta. 

Un „noi“ intuitiv, un „noi“ afectiv, pos- 
tulat de năzuințele cele mai intime ale 
spiritului. 'e neapărat la temelia oricărei 
cât de mici acțiuni individuale. Conştiinţa 
nu poate accepta cea mai groaznică din- 
tre consecinţele căderii -metatizice, singu- 
rătatea. Lipsa de densitate a une; vieţi 
care: sar vedea. restrânsă la limitele ei 
însemnează o presiune prea 
slabă ca să mai permită respirațiile spi- 
ritului. In izolarea totală — înțelegând 
prin ea smulgerea din cuget până şi a ru- 
dimentelor apriorice de conştiinţă socială, 
dacă ar fi posibilă — văpaiţele conştiinţei 
cedează beznei împâclite, neoxigenate și 


O anumită, instinctivă, poliție a con- 
ştiinţei, are grijă ca autoconservarea să 
nu se compromită. Ceeace e numai un 
postulat afectiv — aprioritatea conștiin- 
ţei de noi — poate fi lesne demascat de 
luciditatea intelectuală drept lipsit de ba- 
ză reală.  Incisivitatea lucidităţii n'are 
însă prilejul să distrugă iluzia vitală, (ilu- 
zia necesitate a existenţei), tocmai dato- 
rită acestor vigilenți agenţi narcotici ce- 
rebrali, în virtutea cărora încrederea în- 
triun noi primar, un noi originar, un noi 
izvor al actelor și reacţiilor eului, conti- 
nuă să proptească schelăria incertă a îi- 
deei 'de sine. 


impresia de nesingurătate a individu- 
lui proviiui€ uneori tiin experienţa comu- 
nicaţiei dintre spirite. Ştim că există po- 
sibilitatea unei înţelegeri asupra duratei, 
prin instituţia obiectivă a convenției ca- 
lendanistice. De aici şi până la a socoti că 
toţi resimţim uniform timpul, nu e decât 
o nesimţită decalare de niveluri. 

Un sistem de semne de mult întipărit 
în străfundurile subconştientului nostru 
este şi limbajul. Graţie faptului că reu- 
șim să indicăm aceleaşi. obiecte prin cu- 
vinte prestabilite, ne poate duce să cre- 
dem că avem despre lucruri aceleași re- 
prezentări, ceeace e complect neadevărat. 

Un fapt, o regulă, un principiu, o con- 
venţie în virtutea căreia se poate închega 
o discuţie sau acorda un asentiment, sunt 
luate drept temeiuri şi probe ale înţele- 
gerii dintre conştiinţe. 

Uniunea pe care comunicația o operea- 
ză înlăuntrul unei societăţi, crează înlă- 
untrul ei iluzia stenică a unei unități de- 
pline. In. fapt, sistematţizarea care stă la 
baza uniformității, provoacă ea însăşi ne- 
voia d:ferențţierii, a  „ieşirii din comun“. 

Asimiliția identitară e departe de a pu- 
tea fi produsă prin simplul fapt al comu- 
ricării, chiar dacă aceasta duce ia eolabo- 
rare voluntară, în știință, artă sau ideal 
social. Colaborarea e absoluţ îndispensa- 
bilă pentru realizarea unei identiţăţi to- 
tale de spirit, a unei unități sociale de- 
pline. Ea însemnează — pe lângă unifi- 
carea intelectuală a comunicaţiei, — o u- 
nificare- volitivă. Un acord al voinţelor, 
o sinergie, un sincronism al efortului, 
demn de căutat întâi pentru efectele sale 
practice, al doilea pentru deprinderile 
morale pe care le formează, infuzând. ast- 








Y. DOBRIAN că 
„Și dacă ramuri bat în geam...“ 
e (Eminescu) 


mă 





ANUL L e Nr.1! 


SAMBATA 8 Martie 1941 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








La fântână 





Treptele înţelegerii 


de ION FRUNZETTI 


fel societarilor un nou morb al omogeni- 
iății, Co:aborărea cerută de un ideal s»- 
cial, artistic. etic sau ştiinţific, se izbeşte 
însă adesea de pretenția organizaţiei de 
a se substitui realității pe care o organi- 
zează, Cercând să fie organizarea unui a- 
cord al libertăţilor, dreptul, norma juri- 
dică sancționată, statul nu reuşeşte de ceie 
mai multe ori decât să distrugă libertatea 
spiritelor, prin exigenţele sale constrângă- 
toare. Diversitatea spiritelor, mobilitatea 
neîncetată a circumstanțelor, vor pretin= 
de mereu 'alte sisteme de acord al voin- 
țe:or. Altfel de colaborare, adică. Unita- 
tea va avea de suferit din nou. Soluţia 
este „Concertul“ spiritelor, armonizarea 
lor simfonică, (— despre care convorbeam 
odată într'un articol cu numele: „Struc- 
turi polyfonice şi structuri simfonice“). 

Organizaţia industrială. economică, şi 
juridică, revelează o prevalenţă legitimă 
pentru voinţă. Exacerbarea acesteia în 
dauna totală a spiritului nu e rară, în ca- 
zurile de urgenţă, când organismul social 
se simte ameninţat. In organizarea „ar- 
tistică“ a indivizilor, un concerţ al spiri- 
telor e posibil. E vorba doar de acordarea 
exactă a rolurilor, conveninăd aptitudine- 
lor fiecăruia. De coinoidenţa funcţiei cu 
structura depinde armonia simfonică a 
societăţii, concert al indivizilor. 

Integrarea funcțională a membrilor — 
idealul totalitarismelor — este însă ză- 
dărnicită de imposibilitatea cunoaşterii 
pre-experimentale a aptitudinilor necesa- 
re unei acţiuni. Testele şi aparatele psiho- 
tehnicei n'au izbutit până azi mare lucru 
în selecţia profesională, problema care 
preocupă atâta actualitatea. Concertul ră- 
mâne încă un acord ameninţat, dacă nu-şi 
adaugă comuniunea afectivă a sufletelor. 

Originalitatea modului acestuia de uni- 
ficare socială este faptul că se fundează 
pe dragoste. Comunicarea intelectuală, 
colaborarea voinţelor, concertul efectelor 
care întăresc şi justifică aceste primi 
două moduri de înţelegere (în sens major, 
total. exhaustiv), se  complectează şi se 
precizează prin 'valorile imponderabile ale 
iubirii, 

Tencuială a societății, comuniunea indi- 
vizilor înseamnă adoptarea altuia în ca- 
litate de altul, opunându-se în modul a- 
cesta simpatiei, care se poate echivala cu 
substituirea, cu raportarea la eu. 

A accepta alături fără a căuta să-l con- 
verteşti la valorile proprii, pe un altul, 
înțeles ca un cosmos unitar, cu origina- 
litatea lui, — a căuta să trăeşti în el, drept 
el, să trăeşti valorile sale — nu raportân- 
du-le la cele ale tale, ci în calitatea lor 
de extraneitate, de valori ale altuia, — a-l 
adopta, însuș:ndu-ți durerile şi împărtă- 
şindu-i bucuriile, trăindu-ji mai exact zis, 
valoarea, iată ultima treaptă, sau cea din- 
ţâi dacă vreţi, și cea în care se împlinesc 
final toate celelalte ţrepte ale înţelegerii 
omeneşti. 





Corespondenţa 
Adela Xenopol- 


Maria Cunţan 


de VASILE NETEA 


Intâmplarea a făcut ca primele 
scrisori trimise Mariei Cunţan să 
nu le mai putem afla, astfel că 
scrisoarea de mai jos ne introduce 
în taina raporturilor și a cores- 
pondenţei dintre cele două scrii. 
toare. Nici una din scrisori nu 
este datată calendaristic. Ceeace 
le îndică totuși data, este conţi- 
nutul literar al cărui ecou apare 
în coloanele Dochiei. 

1. 
St:mată colegă, 

Cu cea mai mare mulțumire 
am citit, nu sunt decât câteva 
minute, scrisoarea şi poeziile cu 
care îmi onorezi foaia şi pentru 
care îți fac cormplimentele mea. 
Pe aici eşti foarte simpatizuta — 
cetilorii mă întreabă mereu cine 
e Cunţanca? Eu încă le împărtă- 
şesc curiozitatea care totdeauna 
naşte dan admiraţiu ce ai de o fi- 
înţu, şi sunt sigură că n'a; fi mui 
sujistăcuiă decâi cititorii — ast- 
fel îmi vei trimite  fotograjiu 
Până când ne va ji dat să ne in- 
talum. le rog insistent să mi-o 
trimiți — de îndată ce mă vui 
Jotoyrajia nu voi lipsi u-ţi face 
schimbul, 

Cu numărul viitor îţi vos trimi- 
te şi numarul cerut; poule îl voi 
fi uutat, sau la poșta unde se cam 
Jura revistele, se ji Jost praua şi 
NRUMĂTrUuL cerut. Poezia trudusa e 
buna, nu aibi nici o grize —nsă 
cana mi tromiți Qruwgonute  aatu 
de druguţe, trucducerea o las tot 
mui pe aită dată ţ:). Ducă ai ce- 
Va. proza, desigur că va ji tot u- 
tat de bine scrisă cat şi poeziile, 
Csijel ca nu voi avea uecat săţi 
Muujumesc de 0 colaborare atut 
de vreuncă şi gentilă. 

Așteptundu-ţi joLografia eu nu 
te sâtut cu stmu ci te sărut 
dulce. 

Adela Xenopol 

Scrisoarea a jost scrisa în 
toamuu anului 15, dupu ce Wa- 
TiQ Cunţun ITunisese pueziue LOi- 
na Iirtiur de turi, ucuiculu poe- 
tului ti. Coșbuc, (upurutu în nr. 
3, dute 130), 'Labuvu rusu (nr. d, 
Depr. 1590) și mi Gies acest gra- 
pos Sunet de tai:nce (nr.6 
Nvembrie 1896): 


'Talancele răsună lin 
Cau soarele na lasă, 
dăunceie rasuna lin 
Şi urme peste turme vin 
De peste deal, spre casă. 


Cunosc pe sunet turma ta 
We cea Mal draga mie, 
Cunus. pe sunet turma ta 
Înu Sia de-a bate in.ma 
În PEPi... de bucurie. 


Stau sprijinită de pridvor 

Cu lacrimie 'n ploape, 

Şi-ascuit, şi-ascuit da pe pridvor, 
Taiancele sunt ia isvor, 
S'aproape... mai aproape. 


Aş vrea, dar nu mai ştiu ce-aș 
[vrea 
Şi nu ştiu cum îmi vine. 
AŞ vrea, dar nu mai Şiiu ce-aș 
[unea — 
Să fiu o foare 'n calea ta 
Şi să mă iei cu tine... 


Scrisoarea următoare « scrisă 
probabil la începutul anului 1897. 
Scumpă Domnişoară, 

Cu câtă părere de rău am citit 
că ai fost bolnavă şi că încă tot 
nu te-ai restabilit. le rog să nu 
crezi că eşti obligată cu  colabo- 
rarea fiindcă îți trimit revista — 
sunt multe personne care o pri- 
mesc şi char dn Suciu Ri 
dow (2), care încă până acum nu 
mi-a trimis nimic. Vezi deci că e 
dreptul meu să-ți  muitumese 
peniru amabilitatea şi interesul 
care-l ai ca orice femee  inteli- 
gentă pentru unica foaie femini- 
stă, pentru care luptim cât putem. 
împreună (ca) să se prezinte cui 
de bine. Te rog mult n te obosi; 
îți mulțumesc însă că ai avut 
grijă. Am încă o mulțumire din 
frumoase(le-ţi) poezii, şi numai 
când te vei simţi bine de tot vei 
revedea noveleta, vei da-o la 
rendea cum spui, și când voi ci 
ți-0, știind că nu te supără, dacă 
va fi nevoie, fiindcă sunt mai 
bătrână în ale scrierii, aproape 15 
ani de carieră literară, voi corec- 
ta și eu. 

Curând o să mă fotografiez şi 
nu voi lipsi să-ți trimit, aştep- 
tând cu cea mai mare piăcere co- 
pia măcar — fiindcă originalul e 
atâț de departe. Eşti o scriitoare 
foarte distinsă; pe la nui eşti ci- 
tită cu foarte mare admiraţie, şi 
vezi cât de mult trebue să-ți 
mulțumesc că eşti atât de fidelă 
Dochiei. Când vei putea fără a 
te obosi scrie-mi câteva rânduri 
pe o carte postală cum te mat 
simți; îţi am grijă şi te sărut 
dulce. 

Adela Xenopol 





(Urmare în pag. 2-a) 


2 





22 PREMIERELE 


gile discursuri pe cari le_ar fi 
public, 
pentru a preamări ideea pentru 
care luptă. Replicile contelui ar 
fi fost, suntem siguri, la fel de 
lungi. Bănuim și rezultatul a- 
cestor „discuții, în Qoi“: plic- 


TEATRUL NAȚIONAL: 
AIMEE*, COMEDIE IN 3 ACTE 
” DE HEINZ COUBIER 
Aș vrea ca rândurile acestea 
să însemne ceva mai mult decât 
o simplă cronică; cetitorii să 
poată bănui în cuvintele ce ur- 
mează, entuzaismul cu care am 
aplaudat această bijuterie în 
trei acte, ce se numeşte: „Aim6e“. 

O tradiţie cere ca un cronicar 
să fie intodeauna temperat, 0.- 
biecțiile pe cati el le face, să nu 
fie niciodată triviale înjurături, 
tot așa cum elogiile aduse unei 
piese să nu facă impresia unor 
adevărate osanale. 





GODEANU 


ELVIRA 


Şi, poate, din pricina asta, am 
dorit, asistând la Mitima pre. 
mieră a Featrului Naţional, să 
lepâă corsevul de prejudecăţi 
impus unui critic şi să exciam 
împreună cu domnul care stă- 
tea in faţa mea:  „straşnică 
piesă“. 

S'ar putea să fiu influențat de 
calitatea mediocră a mai tutu- 
ror p.eselor prezentate în uiţi- 
mult timp pe sceneie noastre, 

E, întradevăr, imbucurator să 
constaţi că in dosui cuvintelor 
debiiate de cei 4 eroi ai piesei, 
se ailâ „ceva“; că vorbele nu 
mai sună a gol, aşa cum se în- 
tâmpia cu uitimele piese în cari 
tiradeie eroilor făceau impresia 
arh.cunoscutelor mere frumoase 
dar puirede pe dinăuntru. 

E minunat să priveşti o piesă, 
fără să fii deranjat de căscatu= 
rile plictisite ale vecinuiui sau 
de tuşea nervoasă a unei doamne 
din loje. Timp de trei ceasuri, 
spectatorii au format o unitate 
hotărită să asculte textul exca- 
lent al piesei și să constate că 
se află in fața unei opere supe- 
rioare, 

Cu toate că nu stă în obiceiul 
nostru, vom rezuma în câteva 
cuvinţe subiectui piesei, 

Ne aflăm în mijlocul! revolu_ 
ției franceze. Regele Ludovic al 
XVi-lea a fost gbilotinat. Un 
tânăx conte, Gaston şi un tot 
atât de tânâr comisar al bine- 
lui public, Georges, iubese a- 
ceeaș femte: „Aimâe“, nume 
predestinat pentru a fi iubit, 

Ne vom opri airi. Şi vom în_ 
cerca să vedem ce-ar fi făcut 
alt autor, având de tratat a- 
celaș subiect, Ne gândim ia lun- 











CRONICA 


ținut comisarul binelui 


tisirea publicului, 


Heinz Caubier a recurs, însă, 
la alt procedeu: ironizarea mo- 


ravurilor din acea epocă, 


Bine inţeles, nu orice om poate 
fi ironic. Mulţi mitocani se so_ 
eotese ironiri, fiindcă ştiu să în- 


jure în toate felurile sau să de- 
biteze calambururi. 
Sunt, însă, puțini aleşi cari 


știu să îmbrace lucrurile în acea 
haină de fină ironie, pe gustul 


publicului ales, 


Și printre acaști „aleşi“ se află 


și domnul Heinz Coubier.. 


Personajul principal al piesei 
este Aimez, acea „eternă femee“ 
(scuzaţi această expresie vuiga- 
rizată de un tango la modă pe 
vremur.) pe care autorul a ştiut 
să o prezinte, dovedindu_se un 
fin cunoscător al sufletului fe- 


menin, 


Am putea da numeroase exem- 
pl: pentru a dovedi priceperea 
om face, insă, 
fiindcă nu vrem să răp:m nimic 


autoru ui;  n'o 


dn farmecul piesei. 


Scena dintre servitor și stă- 
imediat următoare ple- 
cărai revoluționarului, dovedeşte 
noastre, 
au văzut 


până, 


în deajuns spusele 
Credem că cei cari 
piesa, ne vor da dreptate, 

Ra:sonneurul piesei este ser- 
vitorul — lucrat însă pe un ca_ 
lapod deosebit de acela al vale- 
ților deb:ouil'ards, obraznici şi 
deștepţi, specifici comedii:or lui 
wfoiiere sau Shakespeare. E: este 
vaietul care respectă tradiţia; 
omul care are în urma lui alte 
17 gensraţij de valeţi. 





MAESTRUL ION MANOLESCU 


a repurtat un frumos succes în 
„Strigoii” lui Ibsen 





L-am putea numi: „câinele 
credincios“ a] casei, dacă nu 
ne-ar fi teamă să fie asemănat 
de unii cu servitorii din roma. 
nele tinereţei, scrise de Contesa 
de Sezur. 

Domnu] Soare Z. Soare a fost 
regisorul acestei piese, Se vede 


Bibliografia 
literară română 


(Urmare din pag. l-a) 


acest procedeu este oarecum de ocolit, pentru foare nume- 
roase motive, socotim că în domeniul bibliografiei, mai ales 
în această epocă în care individualităţile tind tot mai mult 
să se înfrângă pe ele și să se subordoneze unui ideal supe- 
rior pe care să-l slujească, dezinteresat și devoiat, el este po- 
sibil, Un grup de douăzeci bibliograti pregătiţi, sub o condu- 
cere unitară și autoritară, cu munca repartizată dintr'un în- 
ceput, publicându se apoi ce anume a lucrat fiecare, așa ca 
răspunderea să se poată răstrânge individual, vor pulea 
duce la bun sfârșit, dacă li se vor pune la dispoziție mijloa- 
cele materiale, tipărirea unei bibliografii complete a litera- 


turii românești, 


Este singurul mijloc de a o realiza în cel mai scurt timp, 
penirucă e urgentă nevoie de ea, și în cele mai bune con: 
diții, pentrucă alfel intențiile optime, munca și cheltuiala ră- 
mân zadamice. Speranța ca bibliografia completă a litere- 
turii româms să fie realizată de un singur om n'ar fi decât 
o himeră pe care cr abandona-o primul cel ce sar hotără 
să o realizeze, Numai printr'o colaborare leală, stăruitoare și 
subordonată unei autorităti supreme care, plină de presti: 
giu și siguranță în specialitate, plină de tact şi de bunăvoință 
față de cei subordonați idealului comun, să conducă discu- 
țiile din care poate ieși calea cea bună dacă nu sunt lăsate 
să devină sterile, se va pulea realiza, cel mai scurt timp po- 
sibil pentru o asemenea intreprindere, bibliografia atât de 


necezară, 


Ca să se vadă câ! de neputincioase sunt munca și. vre- 
mea unui singur om e suficien! să spun că vor trebui par 
curse cu atenţie, pagină de pagină, toate ziarele şi revistele 
româneşti, pline de colaborarea scriitorilor noștri sau de ar 
ticole asupra literaturii. Catalogul publicațiilor periodice ro- 
mânești, care înregistrează în ordine alfabetică pe cele apă- 
rute până la 1906 (dată dala care numărul lor s'a multiplicat 
considerabil), are nu mai puţin de 800 pagini. Socotind ca 
medie numai 5 pe pagină, ajungem la 4000 periodice de cer- 


că piesa a fost pe gustul său, 
așa că se explică uşor condiţiile 


ama  ex-elențe în care a fost prezen- 


tată. 

Rolul lui Georges a fost in- 
terpretat de domnul G. Vraca, 
Reapariția sa pe scena Teatru- 
lui Naţional merită toate elo- 
giile, 

Distribuit întran rol pe mă. 
sura mazelui său ţalent, domnul 
Vraca a renunțat la aerul bla- 
zaț cu care ne obișnuise în ul- 
timii ani, Să sperăm că de acum 
inainte nu va mai fi folosit pe 
scenă pentru a da replicile ac- 
trițelor de talia unei Leny Caler. 

Domnișoara Eiv.ra Godeanu a 
tost interpreta ideală a capri- 
cioasei Aimee. Şi dacă după pri. 
mul act, aveam impresia că doar 
frumuseţea sa o îndreptățește să 
joace acest rol, în celelalte două 


UNIVERSUL? LITERAR 


acte dânsa ne-a dat dovada ca- 
lităţilor sale scenice, interțure- 
tându-și rolul cu o sensibilitate 
nebănuită. 

Mai puțin inspirat ni S'a pă, 
rut domnul Pop Marțian. Ceeace 
nu împiedică pe nimeni să cons- 
tate că âomnul Pop Marțian este 
unul din cei mai talentaţi ac- 
tori ai primei noastre scene. 

Domnul Finteșteanu, o mare 
slăbiciune a publicului nostru, 
ne-a delectat în rolul valetului. 
Iată un actor care poate inter. 
preta orice gen de roluri. Și cre. 
dem că nu greșim când ne gân- 
dim chiar la roluri de „prim- 
amorez“, 

Incontestabil, „Aimâe“ este 
cel mai bun .spectacol al aces- 
tui an. 


TRAIAN LALESCU 





MUZICA ȘI ARTIȘTII NOȘTRI 
AŞTEAPIA O SOARTA MAI 
* O BUNA 


Este de sigur vremea să se 
deschidă defin.tiv porţile de ac- 
ces în v.aţa arusiica tineretu.ui 
de talent din toaie ramurile 
muzitii. Sau, mai bine zis, tu- 
turor elementeior valoroase, pur 
şi Simplu, deoarece nu este, în 
realizate, vorba de un conflict 
între generaţii, ci doar de-o re. 
zistenţa a unora ăn cei „ijunşi“ 
față de cei rămași în umbră. 
Este întrucâtva o ana:ogie intre 
această situaţie şi psihologia că. 
lăto:ului care odată instalat în- 
tun compartimenţ de tren sau 
pe o p:aţiormă de tramvai, are 
impresia că e lovit în drepturi 
de proprietate și suveranitate de 
oric.ne îndrăznește să-și asigure 
locul vecin, 

Nu se poate generaliza în chip 
“absolut această constatare, căci 
s'au vâzut și iniţiative sau fap- 
te doveditoare de deplină înţe- 
legere şi omenie, În sp:noasa iu. 
me muzicală românească. Dar, 
din neiteicire, mai dese sunţ e- 
xemp.e:e triste decât cele fru- 
moase, A:aparatori de roluri, la 
Operă, în alte părți drum închis 
atâtor talente, care rămân com- 
plat necunoscute peniuu că nu 
au norocul să se bucure de agre- 
mentul marilor deținători de in. 
fluenţă, diverse manifestări de 
adevărate pretenţii de monopo- 
lizare, în atâtea instituții sau a- 
soziaţii, au dovedit-o, 

Este vremea să nu mai existe 
alt criteriu de:ât talentul şi să 
se desființeze barierele de rău- 
tate și de egoism, acolo unde se 
mai găsesc, Loc, pentru talente! 
Recunoaștere dreaptă tuturor, 
drum liber tuturor  aporturilor 
însemnătoare! 

„Iată ce trebue să dorim cultu_ 
rii românești, luptâna fiecare 
după posibilitățile noastre pen- 
tru interesele genera.e ale artei 
românești, 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Fiecare instituție muzicală 
trebue să caute să aplice, prin 
conducătorii ei, aceste elemen- 
tare dar părăginite principii. 
Fiecare comitet de conducere, 
fiecame direcţie să rupă hotărit 
cu moravurile trecutului, cu sis- 
temele de părtinire și de joc al 
intereselor personale, cu favori- 
tismul, animozitățile și plecarea 
urechilor la in'igi și lingușiri. 

In acelaș tțimp, dia puncţ de 
vedere socia!, sunt necesare pen. 
tru muzicienii noştri, înfăptuiri 
de proteguire și asigurare a unei 
existențe demne și apte muncii 
de crezare și activitate profesio- 
nală rodnică, 

Casa de retragere, de ajutor, 
căminuri, posibilități de lucru, 
trebue create prin legi luminate 
şi aducătoare de onoare nu nu- 
mai celor ce le vor crea, dar și 
nzamului întreg, Căci este dău- 
nător și prestigiului unui popor 
să nu-și respecte purtătorii de 
făctii ai culturii sale, ai artei 
sale. 

Ne trebue de aceea o eră nouă 
de constructivism artistic, de re_ 
cunoaştere a arestor înalte pro- 
b'eme ale existenţii culturale a 
unui popor, având în faţă în 
special exemplul strălucit și mi- 
nunat întru toate al Germaniei 
și al Italiei, care deși poartă 
triumfal cel mai mare răsboiu 
pe care l-a cunos-ut omenirea, 
sunt în plină înflorire artistică, 
continuând să contribue în toa- 
tă splendoarea mijloace'or lor și 
cu mereu sporită avântare, la 
mărirea patrimoniului de cultu_ 
ră al omenirii, 

Marile dăruiri naturale ale Ro- 
mânului merită o acţiune mare 
şi generoasă de punere în va- 
loare a lor și sub formele ei de 
manifestare muzicală, pentru a 
se putea da curs acslei evo'uţii 
viguroase şi pline de sevă pe ca- 
re o simţim gata de isbusnire în 
tot momentul, în aşteptare a 
coniițiunilor prielnice de viaţă, 
care, văâit, nu mai sunt depăr. 
tate. 


catat până la 1906. Este adevărat că din multe n'au apărut 
decât puţine numere. In schimb sunt altele care au apărut zeci 
de ani, cum sunt ziare ca Timpul (cel vechi), Universul, Epo- 
ca, Viitorul sau reviste ca Vieaţa romînească, Convorbiri lite- 
rare, Gân:direa, Foaia pentru minte, Familia. 

Firește, nu se pot discuta în acest cadru strimt toate amă- 
nuntele technice ale acestei mari lucrări, dar se poate schița 
în linii mari planul de lucru. Cunosc câiă nevoie au specia- 
liștii noştri de bibliografii organizate pe probleme. Nu se poa- 


te ajunge însă la ele până nu 


trecem prin faza bibliografiei 


ps autori. De altfel, prima bibliografie de care avem nevoie 
este una pe autori, cam după modstlu! lui H. Thieme. Altele 
vor veni mai târziu. Schemele lor vor putea îi, eventual, bine 
detinite de când se stabileșe planul de lucru al primei lu: 

rari hibliografice și, pentru a evita reveniri asupra unui ma- 
terial deja parcurs, fiecare bibliograf, în momentul inventa- 
rierii în fişe a titlului, va nota și clasifacera pentru organi- 
zarea pe probleme. Studiat în amănunțime, lucrul este foane 


posibil. 


Fiecărui bibliograf i ze va da un anumit număr de pe- 
riodice, ținând seama de proporţiile materialului, împărțind 
aztiel totul din acest domeniu, Doi sau trei vor fi însărcinaţi 
cu inventarierea volumelor și a broșurilor, Materialul adunat 
va fi centralizat la anumite termene, astfel că paralel se va 
putea realiza și clasarea lui. Lucrările preliminare: repartiza- 
rea lucrului şi stabilirea principiilor unitare de procedure, 
constituiesc etapa în care rolul conducerii supreme unice va 
avea cel mai mare rol din întreaga destăşurare. Ele vor tre- 
bui să dureze maximum trei luni. Strângerea şi clasarea ma: 
terialului socotesc, apreciind cu multă aproximaţie întru cât 
n'am niciun mijloc de comparaţie, că va putea fi stârșită în 
doi ani: lucrului diverselor indexuri ce vor fi necesare i se 
vor consacra șase luni, iar tipăririi, cu o îngrijită corectură, 


un an. 


Astiel, în mai puțin de patru ami, sub o conducere spiri 
tuală prestigioasă, douăzeci de oameni tineri și pricepuți în 
asemenea treburi, lucrând zi de zi, vor putea să dea culturii 
noastră, teancul de volume cupriuzând întreaga bibliogratie 
a literaturii românești, bibliogratie a căreia lipsă o simțim 
de atâta vreme şi pe care zadarnic o vom așteptau ca rezultat 


al unui efort individual, 


G, C. NICOLESCU 











SĂPTAĂMANII 


8 


Martie 1941 





= Cronica plastică = 


„GRUPUL PLASTIC“ ŞI IACOB 
BRUJAN. 


Au trecut numai puține zile 
dela impasul care gonea din noi 
preocupările de artă. Din feri- 
cire, natura exceientă a româ- 
nului. lesne uitător de durerişi 
necazuri se arată din nou; pe 
străzi aceeaşi mulţime forfoteş- 
te, aurită de soare de parcă 
n'ar fi necăjită, expoziţiile sunt 
din nou cercetate cu interes şi 
pe cât e posibil ...se și cumpără. 
In ultimul timp au fost expozi- 
ţii cu deosebire interesante. 1. 
Ja'ea, Adam  Bălțatu, au avut 
expoziţii personale, la Dalles; la 
„Tinerimea artistică“ participă 
un mănunchi foarte ales de ar- 
tişti, Imi pare râu că nu le-am 
putut vizita — îmi pare rău pen- 
tru mine de a fi pierdut aseme- 
rea prilej, căci cititorilor noştri 
le-au fosţ semnalate în revistă, 

Actualmente, Ateneul e ocu- 
pai numai de ţineri: „Grupul 
plastic” (Paul Constantinescu, 
Aure] Diaconescu, iexandru 
Ţipoia) şi d. Iacob Brujan. 

Am prețuit de anul trecut la 
„Cartea Românească“ calitățile 
expozanților „Grupului plastic“, 
Incerțitudine sau o prea mare 
siguranță, dibueli sau reușite, 
expoziţia avea însă fermentul 





tinereții. Aurel Diaconescu era 
mai îndrăsneț, simțea o mai 
mare nevoe de a transpune, de 
a crea armonii de culoare ine- 
dită, Paul Constantinescu mai 
cuminte, consacrase meseriei în 
sine toate etorturile sale. Anul 
acesta d. Țipoia e acela care a- 
pare mai schimbat, cu alte preo- 
cupări decât cele de până a- 
cum. 

D. Constantinescu, într'un ma- 
re număr de pânze, evidenţiază 
o mare putere de muncă şi mul- 
tă stăruinţă în studiu, D-sa a a- 
juns la o ușurință de meșteșug 
care îi permite mai multă fan- 
tezie, d-sa e îndreptățit să as- 
pire o exprimare de sinteză, la 
o limpezire pe care o anunţă 
foarte multe din lucrările d-sale. 

D. Diaconescu, deși îşi a îmbo- 
găţit paleta, poate nu a câștigat 
prea muit. Armonia delicată a 
tablourilor d-sale de anul trecut 
era mai aproape de pictură de- 
cât acele de azi. Progresul, to- 
tuşi ev:dent de acum e datorit 
în primul rând faptului că şi-a 
mărit câmpul de investigaţii, ce- 
eace întotdeauna e un câștig 


„pentru un artist tânăr. Proble- 


me:e sunt văzute mai amplu a- 
cum, volumul care părea că nu-l 
interesa altădată capătă uneori 
aspecte cari dovedesc discernă- 
mânt, 


Corespondența Adela 
Xenopol - Maria Cunţan 


(Urmare din pag. I-a) 


N. B. In curând o să-ți trimit 
Poveștile Carpaţilor scrise de mi- 
me sub pseudonimul Stanca. 

Scrisoarea treia e scrisă curând 
după cea dela nr. 2, spre sfârşitul 
lunii Februarie 1897, urmată în 
Martie de o alta, în urma căreia 
în numărul de pe Mai al Dochiei 
apare prima piirte a nuvela! des- 
pre care vorbeşte Adela  Xenbo- 
pol 

3, 
Scumpă Domnişoară, 

Mă vei ierta că am întârziat 
a-ţi răspunde, însă vei crede ci 
vina e ocupația iar nu rea voința. 
Sunt mulțumită că ești deplin 
restabilită; eu încă am fost îndis- 
pusă câteva zile, însă mam vre- 
me să mă gândesc (ia boală). Imi 
scrii că nu ești sigură dacă prin 
scris se poate lega o simpatie; 
să mă crezi că încă cu forță ma- 
re, enormă. Nu știu dacă ţi s1 
întâmplat, însă după ceai citit 
mult um scriitor care-ţi place do- 
vești să-l vezi, deci nu e decât do 
vada marei simpatii care vrea 
să-şi satisfacă dorințu în a ad- 
mira întregul, 

Desigur amorul e depnrte de a- 
cest caz, însă se apropie de înda- 
tă ce suntem încântați de o fiin- 
ță de-a cărti peniță suntem fer- 
mecaţi și pe care avem prilejul 
să-l întâlnim. Te rog trimite-mi 
noveleta — doresc să te citesc şi 
în proză — desigur că tot atât de 
profuni şi dulce scris (3). Nu vei 
uta să-mi trimiți fotografia — 
eu nici nu am avuț vreme să-mi 
permit acest lux. 

Imi place să te consider ca cea 
mai drăgălașă prietenă şi deci 
între noi, titlul Domnişonră să uu 
mai existe — îl vom înlocui cu 
cel de dragă prietenă. Un sărut 
și sunt musțumită că țiau plăcut 
răjuelile lui Radu Rosetti, Acum 
vor veni alții la rând 

Sărutări, 
Adela Xenopol 
4. 
Dragă prietenă, 

Cauza de ce am zăbovit cu Tăs- 
mumsul a fost un accident de și 
grav însă trecător al fratelui meu 
Aleaandru. Cred ct vei fi citit în 
jurnale că a fost lovit de o tră- 
sură. Acum e mult mai bine și 
peste câteva zile cred că va eşi 
din casă. Astă scrisome îţi vine 
dim Iaşi unde am venit pentru a-l 
vedea. Nuvela care mi-ai trimis-o 
încă nu am citit.0, însă nu poata 
fi decât bine scrisă dv vreme ce 
e datorită unei pene atât de dră- 
gălașe. De îndată ce mă voi re- 
întoarce în București, și aceasta 
va fi la 18 al acestei luni, mă vei 
ocupa de toate manuicrisele. Te 
rog mult scrie d-rei (4) despre 
care îmi vorbeşti că ar fi ţinut o 
conferință şi dacă primește să 
scrie, bineînţeles dacă scrie bine, 
sunt gata să-i trimit revista, 

Nr. 11 (cel de pe Mariie n.n 
încă e întârziat din vima lipsei 
mele — cred însă că pe la 20 să 
fie apărut. 

Iți trimit Poveştile Carpaţilor 
pe care ţi le-am făgăduit de atât 
timp. Să-mi comunici critica. 

Te sărut dulce 
Adela 
5, 


La sfârşitul lu: Apriile 1897: 
Dragă prietenă, 


Cu cea mai mare părere derău 
am citit rândurile că esti în con- 
valescența unei bolipe care o 
cred trecătoare, Doctorii întotdea- 
una exagerează pentruca să fie 
meritul lor că ne-au însănătoșit. 
Sunt însă sigură că în curând o 
să te restabilești — vara aduce cu 
sine multe bunătăţi şi odihna în 
care vei fi o să te însănătoșească 
mai curând ca orice leacuri doc- 
toriceşti... 

O veste care încă m'a întristat 
mult e că ești infidelă Dochăi, 
trecând cu colaborarea la foaia 
d-nei Rudow (5) — eu am crezut 
că o să fii totdeauna cu noi, şi 
sper că o să te răsgândești şi poe- 
2iile pe care spui că le-ui copiat 
să mi le trimeţi după Dochia care 
plânge după o scriitoare drăguță 
ca D-ta. E mai gata Nr. 1 din u- 
mul al doilea (1897) în care îţi pu- 
blic novela — e prea bine scrisă, 
multă simțire si observații admi- 
rabile. Să nu crezi că-ţi fac com- 
plimente — sunt gura  adevăru- 
lui, 

Dorindu-ţi sănătate, te mai rog 
să nu ne părăsești căci colabo- 
rarea D-tale ne e scumpă, 

Să aud de bine şi te sărut dulce. 

Adela 


După primirea răspunsului lă- 

muritor al Mariei Cunţan: 
6. 
DRAGA MARIE, 

Cu cea mai vie piăcere am citit 
rândurile pe care le asteptam cu 
nerăbdare; sunt mulțumită că lu- 
crezi, ești bine și nu vei părăsi pe 
Dochia până la ultimul său mMo- 
ment. 

Iți trimit mutra mea — sunt 
foarte. reușită şi oştept cu toată 
merăbdarea pe a ta pentru a pu- 
tea începe să public și colabora- 
'toarelor Dochiei în ăst an. Mă în- 
trebi cum găsesc revista D-nei 
Rudow. Mă crezi ce am citit e u- 
tât de scârbit — ceence mi-a pli- 
cut a fost poezia ta, care însă m'a 
şi întristat, văzând că ţi-ai schim- 
tat senţimentele. Acum însă sunt 
veselă căci Dochia mea îar u să-ți 
publice, atât cât va mai trăi. Sunt 
sănătoasă şi muncesc după cum 
vezi, căci revista mai mult e 
scrisă de mine. 

Iți doresc sănătate și te las cu 
o dulce sărutare. 

Adela 

în toamna anului 1897: 

7. 
DRAGA PRIETENĂ, 

Voi să-ţi comunic cât de curând 
o hotărîre pe care am lual-o şi 
care cred că va fi primită, cur 
a fost și de ceilalți. Neavând încă 
un fond, sau mai bine zis veni- 
tul Dochiei fiind prea restrâns, 
de abia ajunge pentru tipar, do- 
rința mea e însă ca tuți colabora- 
torii săi aibă partea lor pentru 
bunătate ce au (duo) a<mni colabo- 
ra; astfe! am propus că fiecărui 
dintre scriitori să-i dau o parte 
din abonati „astfel te rrg caută și 
tu dragă prietenuță căci tot vei 
găsi în toată țara Ardealului zece 
persoane care să-ți plătească a- 
bonamentul, iar mie trimite-mi 
adresele pentru a le trimite regu- 
lut foaia. Inteligentă cum te ştiu 
nu cred că vei refuza, cum 13 
refuza nici eu dacă mi s'ar propu= 
ne așa ceva. Cu astă ocazie şi 


de PAUL MIRACOVICI 


D. Al. Țipoia pare a fi cel mai 
încercat de nevoia inventivităţii. 
Peisajele d-sale — poate prea 
stilizate — dovedesc o înţelege- 
ve destul de limpede a impor- 
tanţei valori:or  într'un tablou. 
D-sa a știut să redea poezia u- 
nui zid alb a unui fund închis, 
fără să cadă întrun romantism 
cfiin şi să compună cu multă 
grijă peisajele, Preţuim de ase- 
menea sobrietatea  mij:oaceior 
d-sale. 

D. Iacob Brujan e un nume 
destul de nou pentru noi, ceeace 
e în contrast cu lucrări!e d-sale 
care dovedesc o îndelungată ex- 
peri:enţă. Factura lucrări:or 
d-sale ne face să bănuim că e 
mo:dovean, ceeace ar expiica în- 
deajuns lucrurile. Destul de pu- 
țini leșeni: se abat pe la noi. Pe 
cei mai mulți ii recunoști ușor 
—- sunt tentat să scriu: după ac- 
cent — după un „nu ştiu ce şi 
nu ştiu cum” al manierei lor, 
ceva care se găsea în pictura 
lui Aurel Băeşu și Adam Băl- 
țatu (în lucrările mai vechi) a- 
ceeaș înclinare spre pitoresc, a- 
ceeaş înciinare de a se exprima 
e.egant şi a face dintr'o șanara- 
ma pe o câmpie ceva agreabil. 
optimist chiar. In lucrările d-sa- 
le — foarte variate — d. Iacob 
Brujan exprimă întotdeauna a- 
cest fel de a vedea lumea. 





cititorii devin mai mulţi, (iar) 
fiecare scriitor va avea măcar re 
hârtie, cerneală şi ponițe, iar cu 
o nemărginită mulțumire ştiind 
că pot veni în ajutor cum și alții 
tn Din mite. 

Mai aștept ceva poeșii: ce zici? 

Aștepi răspunsul dorit şi te să- 
rut de mii de ori. 

Adela Xenopol 

După încă trei scrisori“ se 
închee prima perioadă a relații- 
lor dintre cele două scriitoare. 

Dealtfel Dochia iși» încetează a- 


pariția la sfârșitul lui Aprilie 
1897. 
In afară de cele menţionate 


mai sus, Maria Cunţan a mai pu- 
blicat în Dochia iurmătoareie poe- 
zii: Acelaș rust (nr. 8 din 1896), 
La lucru (nr. 9 din 1897), Te duci 
(nr. 11-12 din 1897), Toamna (nr. 
6-7 Oct., Nov. 1897) şi La Ra- 
biatta (nr. 12 din 1898). 

La 1 Noembrie 1905 Adela Xe- 
nopol înființezză (tot la Bucuresti, 
o nouă revistă Românca (1 Nov. 
1905 — 1 Dec. 1906) îar la Wu Ia- 
huerie 1912 Viitorul  Româncelor 
(a lași), pentru care face din 
nou apel la colaborarea Muariz: 
Cunţan : „Sper că nu vei refuza 
colaborarea — îi scrie Adela în 
Ianuarie 1912 — deoarece am în- 
ecput în tovărăşie da revista Da- 
chia“. 

Inainte însă de a-și începe cola- 
borarea la ncua reviiă feminis. 
tă, Mamia Cunţem o anunţă că 
are o piesă de teatru pe care ar 
dori să o prezinte Teatrului Na- 
ţional din Bucureşti. 

La această scrisoare Adela Xe. 
nopol îi răspunde următoarele: 

8. 
SCUMPA MEA MARIE, 


Profit de câteva minute libere 
pentru ca să-ți scriu. Ficâa sie 
teatru ar fi foarte bine primită: 
însă ajlă că sunt atit de ocupoti 
încât nu am vreme să-l caut pe 
D-A Ela (6), aşa că dacă vrei poți 
să trimiți de copiat piesa — se 
poata întâmpla ca la iarnă să po: 
înfiinţa  tcatrul în care se vor 
juca numai piese scrise de fe- 
mă, şatunci om pute: avea un 
ma: mame stoc în repertor. 

Cum îţi place revista? Nu s'ar 
putea face vreo câteva abonamen- 
te în Sibiu? 

Cu toată dragostea. 
Adela Xenopol 
9. 


]deea acestui: teatru apare şi 
din serisoarea următoare trimisă 
în Octombrie 1913: 

SCUMPA MEA MARIE, 

Am primit prin amabila Dr. 
Pruncu manuscrisele, şi-ţi voi 
trimite pentru fiecure poezie pu- 
blicată atât cât pot trimite. 

Cât despre piesă ai făcut foarte 
bine că a trimis-o, poate voi răs. 
bate să pot înființa un teatru. 


VASILE NETEA 





X) In Dochia n'a apărut unici 0 
traducere de M. Ciinţan, Lăsarea Se 
vede că a fost pentru totdeauna. 

2) Seriitoarea Lucreția Suciu M. 
Rudow. 

3) In Nr. 1 şi 2 al Doch'ei (Mai- 
Iunie 1897), a apărut de M. Cunţan 
nuvela Spirite rele, 

4) Nu cunoaştem numele acestei 
d-re. 

5. E vorba de revista Foaie Lita. 
rară ce a apărut în 6'18 Aprilie 
1897 la Oradea-Mare sub conduce- 
rea Lucreției Suciu-Rudow, 

*) Pe cari le vom publica în- 
tr'un alt număr. 

6) Pompiliu Eliade,  directorui 
Teatrului Naţional din Buc. 


8 Martie 1941 


LEON TOLSTOI 


Drumul vieții lui Tolstoi e lung. 
Acest drum a însemnat însă 0 creș- 
tere neîntreruptă a spiritului său. 
Mărturie ne este opera şi, mai ales, 
jurnalul lăsat, Incepând din anii co- 
pilăriei, cari și-au găsit expresie în 
romanul „Copilăria“, apoi în primele 





nuvele, mai târziu în „Război și 
pace" şi „Ana Karenina“ și termi- 
nând cu tratatele religioase și filo- 
zojice din ultima perioadă a vieţii 
snle. Tolstoi a fost un neobosit cău- 
ător al adevărului şi un denunţător 
Jără cruțare al răului. 


Muitilateralitatea lui e uimitoare. 


Nu rămâne o latură a vieţii, o pro- 
blomă cât de neînsemnală, care să 
biemă cât de neînsemnată, care să 


nu-l fi preocupat. El nu alege. Viaţa 
imtreagă, cu tot ce are bun şi rău, 
şi-a găsit expresie în opera sa. Cu 
simplitatea și naturalețea unui mare 
realist, Tolstoi înfățișează realitatea, 
esența ei, viața de toate zilele, Viaţa 
prozaică, cutidiană, din care nu lip- 
sesc cele mui mici amănunte, alături 
de problemele cardinale,  trăește în 
operele sale. El nu inventează nimic, 
își găseşte materialul în oceanul în- 
finit al vieţii. In abundența şi diver- 
sitatea japtelor acesteiu caută înțe- 
lesul, esența, adevărul vieții omului, 
în mie și neînsemnat, găseşte expli- . 
cuția a ceeace este mare și împor- 
tant. Il ajută spiritul său de obser-. 
vaţie, o memorie neobișnuită a celor 
ce i-au frământat spiritul, o adâncă 
percepere a lumii. Tolstoi este cu de- 
săvârșire realist; poet al vieţii rea- 
le, rămâne aici, pe pământ, înfrățit 
cu glia şi îmbrăţişat cu natura. Pe 
Toistoi nu ni-l putem închipui întrun 
mediu orăşenesc. Ca un stejar bă- 
trân răsare . din pământul strămo- 
șşesc al ţării sale și, înălțându-se me- 
reu mai sus, vede tot ce stă ascuns 
privirilor altora. Pentru el natura 
este un mediu firesc, singurul me- 
diu adevărat. Parcă ar fi un copil al 
naturii, viguros ca şi forţele ei, sim- 
plu ca tot ce e viață, înțelept ca tot 
ce şi-a urmat drumul firesc. 

Crescut în mijlocul naturii, tâlma- 
ciul ei desăvârşit, a admirat pe mun- 
citorii ogoarelor, munca lor grea și 
cinstită ; de aceea, i-a idealizat și i-a 
poetizat. Viața la ţară, simplă și fi- 
rească, l-a cucerit, i-a arătat princi- 
palul izvor al adevărului şi l-a înde- 
părtat de civilizaţia artificială a ora- 
șelor. In mijlocul naturii, departe de 
sgomotul uzinelor, Tolstoi caută via- 
ţa firească a omului, simplitatea, a- 
devărul, frumusețea primitivă. Civi- 
lizația schilodește, încarcă viața și 
sufletul cu nimicuri netrebuincioase. 
De aceea, el chiamă înapoi la natură, 
aceasta nu înseamnă însă întoarce- 
rea la o viață primitivă, ci transfor- 
marea sufletului și a inimii prin sin- 
ceritate, naivitate, curăţenia gându- 
rilor. 

O latură caracteristică a persona- 
lității lui Tolstoi e conflictul cu lu- 
mea înconjurătoare și chiar cu el în- 
suși. El a fost totdeauna nemulțu- 
mit, totdeauna în luptă: cu ei în- 
suși, cu rudele, cu pedagogii, cu fa- 
milia sa, cu cterul, cu guvernul, cu 
societatea. 

Această  nemulțunire  s'ar putea 
pune în legătură cu nepotrivirea din- 
tre vocația sa şi talentul lui literar. 
El s'a născut cu o vocaţie pronunțată 
de rejormator religios, iar natura îl 
înzestrase cu talentul de artist rea- 
list. De aici primul germene al con-= 
flictului în viața lui: lupta dintre ta- 
lent și vocaţie. Mai târziu, Tolstoi 
şi-a învins talentul uriaș, care a de- 
venit o armă ascultătoare în. serviciul 
învăţăturii sale religioase. 

Ca propovăduitor religios însă, « 
fost lipsit de orice misticism, de orti- 
ce avântare metafizică. Raţionalist în- 
discutabil, a căutat în rațiune ulti- 
mul criteriu al adevărului. De aceeu, 
religia lui e uscată, raționalistă, ape- 
lează la judecată și nu la inimă, cu 
toate că el însuși aprecia cel mai 








de VALERIA COSTĂCHEL 


mult o credință pornită din inimă, 
fără să fie controlată de rațiune, ce- 
eace l-a atras la. oamenii simpli. Neo- 
creştinismul lui Tolstoi nu este în- 
jrumuseţat de mici o legendă secu- 
lară, de nici un chip luminos, de nici 


o formă exterioară. Mijlocitorii nu. 


mai există. Omul și Dumnezeu stau 
față în față. Aceasta e religia oame- 
nilor tari; ea. nu ocrotește, nu încăl- 
>ește sufletul, 

O religie înglobată aproape cu to- 
tul în morală, o aspră morală. Legea 
supremă e iubirea, care este o stare 
firească a sufletului omenesc. „Prin 
natura sa, iubirea tinde să cuprindă 
tot ce există“. Nu este numai o ne- 
cesitate, dar însăși esența sufletu- 
ini omenesc, 

Principiul  non-rezistenţei decurge 
din postulatul iubirii, pentrucă vio- 
iența ar însemna o abatere dela le- 
gea iubirii. Acest principiu nu ex- 
clude lupta cu răul, admite însă nu- 
mai lupta pasivă. Răul nu poate fi 
învins prin rău. Numai iubirea îl poa- 
te neutraliza. „Dacă vez: ci socie- 
tatea e rău organizată și vrei s'o re- 
formezi, pentru aceasta nu există de- 
cât un singur mijloc: ucela ca toţi 
oamenii să devină mai buni! Dar 
pentru ca oamenii să devină mai 
buni, ai în puterea ta un singur lu- 
cru: tu însuți să devii mai bun, 

Acesta este drumul perfecţionării 
individuale indicat de Tolstoi. El n'a 
acceptat ideea progresului social, a 
negat existența Stutului şi, în predi- 
carea anarhismului, a ajuns la unin- 
dividualism extrem. Intr'o muncă cu 
brațele obligatorie pentru toţi şi în 
condțiunile uniforme de viață pen= 
tru ioți, a văzut o așezare dreaptă «i 
societăţii. 

De aceea, și artu a înțeles so pună 
ia dispoziţia oricui: artă pentru toţi, 
nu numai pentru cei aleși. Idealul 
oricărei arte, către cure aceasta tre- 
bue să tindă, e de u fi accesibilă tu- 
turora. p..Trebue să scrii în asa fel, 
încât să ai în vedere nu numai pu- 
blicul din clasa cultă, dar și toată 
massa uriașă a muncitorilor, bărbați 
şi femei, în așa fel încât o carie să 
poată fi citită la fel de bătrâni, fe- 
mei, copii, — ca unora şi altora să 
le trezească interesul, să le moae su: 
fletul, încât toți să se simtă mai 
buniii. Şi a scris asemenea cărți, cărți 
pentru toţi. „Stăpân și slugă”, vo co: 
podoperă a literuturii universale, nu 
se adresează oare înțelegerii și simţi 
riă tuturora ? 

„Munca este prima condiție a unei 
vieţi bune și naturale, deci și a feri 
cirii. Sunt convins că fericirea uni- 
că, adevărată, veșnică şi suverivară 
este dată de trei lucruri: munca, ab» 
negația şi iubirea“, 

In literatura rusă, Tolstoi e un izo- 


- lat. Opera lui stă în afara curente- 


lor dominante ale ideologiei ruseşti 
din secolul al XIX-lea. Ei reprezintă 
o lume spirituală de sine stătătoare. 
Avangarda societății ruseşti, revolu- 
pionară și progresivă, a urmărit alte 
idealuri, „Ideile şi năzuințele lui ca- 
pătă încetul cu încetul caracterul 
unor mari şi obiective idealuri, care 
nu se pot înfăptui întrun cadru real 
şi care, în mod practic, sunt inacce- 
sibile societăţii omeneşti împerfecte”. 
El caută să găsească bazele veşnice 
ate moralei, care numai ele vor ară- 
ta omenirii drumul adevărat al tie- 
ţii. Dur omenirea n'a ajuns încă la o 
treaptă atât de înaltă; jiecare com- 
bate răul cum poate. Tolstoi cerere- 
forma personalităţii, iar societatea, 
reforma instituțiilor. lavmea crede în 
drumul revoluțiilor politice, el — în 
revoluția conștiinței. Tolstoi chiamă 
la idealuri adevărate vesnice, mopie- 
ritoare, pe când omenirea urmăreşte 
scopuri practice, realizabile, 

Tolstoi a depășit demult patrimo- 
niul spiritualității ruseşti, deşi este 
unul din cei mai reprezentativi scrii- 
tori ruși. Printr'o analiză dusă la ex- 
trem, prin răscolirea problemelor so- 
iale, printr'o luptă neobosită în cău- 
tarea adevărului, se înrudește cu ma- 
ii gânditori ruși. Aparține însă lu- 
mii întregi, e ul tuturora. Opera lui 
a străbatut toate continentele și toa- 
te popoarele. Invățătura lui a avut 
urmași în Japonia, ca și în Olanda, 
în Slovacia, ca şi în America. Gân- 
dul lui a aprins multe cugete, a îm- 
blânzit multe inimi. Toate probleme- 
le zieţii: raporturile dintre om şi 
Dumnezeu, dintre individ şi societa- 
le, bărbat şi femeie, toate au trecut 
prin filtrul riguros ul rațiunii lui. 
N'a existat 6 problemă cu adevărat 
omenească și să nu fi frământat îni- 
ma vastă a acestui mare om. 





Bără gan 

Ne dai lumină și otravă tuturor... 

Pe Moșşii mei i-ai logodit cu-o Fată-Morgană 
Și-apoi — cum călătoria începea cu un nor — 
Le-ai aşternut pământ pe piept, peste rană. 


Sufletul lor răbufneşte câte-odată, iarna, 

Când Crivăţul înmuiat e horă cu os:enite viori 
Și se tăvăiesc micare 'n bătătură — dar n'a 
Trecut z.ua şi se umple cerul de ciori... 


„La fel ne amăgeșşti viaţa — ca ieri. 
Peste toate.ai pecetluit acelaşi totdeauna; 


Chiar grâul, dăruit vara, 


ni-l ceri, 


Toamna, să-şi facă prescură de ceară, luna. 


Bunicului i-ai luat vederea; 


mie, imima toată. 


Să răsară altădată, din tine, rosmarin — 
Dar condeiul te cântă, de-ar fi să tot bată 
Acelaşi—de ieri. de azi şi de mâine—vifor de chin... 


NICHITA 'TOMESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


ONvveLă ne 
OT = = Pa 





«Cu vei fi în stare să mi te împotrivești?... sau puterile pieptu- 


“lui tău sunt mai mult decât lui nepuiincios?!... dară ti stai și stai 


și încerci toate uneltele minţii mărunte, așa cum își încearcă lăutar 
rul 'strunele, ca s&i iasă mai curat cântecul şi mai more laudal... 
uiţi ins& căn vinele munţilor nu sălășluiesc numai izvoarele... Nu 
te frământa și nu te face uituc... Sau crezi că măsurându-l cu: ceea- 


„ce-n depășește înmiit puterile, sufletul tău va cunoaște mai multă 


bucurie și mai puțină prihană?.,. 

lon se svârcoli în culcuș ca o sălbătăciume încolțită de vână 
tori, dară nu se trezi. Ştia, totuși, că visează și că a mai visat glasul! 
acesta ce i sa siredelea ca o spaimă în suflet. 

Și acel cineva îi ceti iar: „ţie îţi zic, scoală-te, nu dormi! Strân- 
ge toate ale tale şi du-te până nu e târziu... Zădarmică-i truda, ză- 
damucă veghea!... Vin peste noapte, ce un polop şi nimic nu-mi stă 
îrnpotrivă,, 

— Nul Nu-ţi dau voie! Piei de aici... 
Înţelegi?! 

Când se trezi, inima îi bătea ca sub apăsarea tinei uriaşe po- 
veri şi cămașa îi era numai o apă. ]și adună gândurile ca să se 
liniștească, dară de adormit nu mai putu să adoarmă. Săptămâna de 
indăârjită veghe prea îi ascuţise din cale afară toate simțurile. Nă- 
rile îi adulmecau depărtări nemoaicunoscute, gura îi era plină de 
gusturi leşietice, ochii vedeau prin funinginile întunericului, auzul 
cernea, asemeni unor minunate site, negurile zgomotelor, daia cele 
mai ușoare şi pân' la cele și mai puțin simțite, şi mâinile-i avexu par 
că dar să pipăie toate lucrurile de pretutindeni. 

Culcat cu fața în sus, așa cum se trezise, stătu neclintit și ou 
gândurile pline înc& de promoroaca visului, Încerca să-i descoase 
inieiesurile, dar nici o tălmăcire nul muiţumi. 

— Visuri vis! Sunt prea obosit. Asta e tot. Nu ni-i grijă. Ceva lă 
untris îmi spume că eu am dreptate. 

Deşi nu credea în ele, arătările și vocile cari i-au tulburat, de 
=âteva nopți, scurtele ațipiri, arvearnu, toate, acelaș înțeles şi vorbeau 
unul şi acslaş grai: „du-te cât mai e timp... nu-mi sta în potrivă.., 

—- Și dacă totuși nu am dreptate?... întrebarea îl zaudui ca o mă: 
nă care încearcă s& te smulgă dintr un vârtej. 

lşi reținu răsuflarea, ca și cum ar fi vrut să nu-l s.mtă dușmanul 
nevăzut pe care îl ştia mereu aproape și la pândă. Se făcu o .iniște 
ca de cremene, dar numai câtena clipe, căci ochii-i rotiră iar cercuri 
aibăstrii prin golurile nopții și cuzul îi desluși, mai râzvedit, căntecu. 
de mărae!e al ploii molcume ce se frângea, aici, de geam, și din- 
colo de e!, în prejimele grădinii, vuind prin muţenia iutului răscolit, 
ca o înfiorare prelungă, stâmită de jale sau geamăi depărtat. 

— Glasul si, — își zise, — al ploii, — mă urmărește 
şin vis, 


a dreptul şi munca meal 


până 





Faţă de abea ghicitul suspin «i stihiei, respiraţia nevestei şi a 
sslor doi copii i se păru supărător de zgomotoasă. Și totuși lema 
sa împărtășea neauzit de lin cu această nefăcută de mâni omeneşti 
azimă care este cerul și fetiţa îl sorea printre buze ca pe o apă de 
zare nu te mai saturi. Numai băiatul răsufla mai tare și grăbit parcă 
să ajungă mai repede la limemul limpede al zilei. 

Fiinţele aceste, ale lui, îi ercmu atât de dragi cum nimic altceva 
naţi poate fi drag pe lume. li veni să se ridice, să le audă de apracr 
pe bătăile, cât un gâlgăit, ale inimii. Ii veni să-și întindă, ocrotitor, 
mânile peste neștiutoarele lor vieți și să îndepărteze, odată pentru tot- 


dezuna, pericolul ce le amenința şi de care nu voiau și nu pulecu 


să-şi dea seama. Ar fi vrut să rămână zmintit în ochii nevestei şi ai 
iuturor vecinilor, numai de s'ar opri năvata muntelui. Dar câte nu a 
încercat ell — Te poţi însă măsura tu, om pitic, cu lutul nesfârşit? 
Acum își dă şi el seama că toată truda i-a fost zadarnică şi că trebuie 
să se dea bătut. Zidăria, ridicată, ani dearândul, în drumul marelui 
său duşman, a rămas jucărie împinsă la vale dimpreună cu bămele 
de cari se răzima și cu șanțurile ce o înconjurau, Livezăee, sădită meri 
mult a încercare, își înfipse prea târziu rădăcina în mădularele miș: 
cătoare ale lutului. Dealul, grămădit cât o spinare de bivol, deasu- 
pra gospodăriei sale, se lăţea ca un aluat sau ca un trup hâd de 
uriaș fără oase, 

Cinci ami se războise cu el, nădăjduind că-l va opri sau îl va 
învinge cu vicleșug omenesc, La începul munc.se voios, apoi îndâr- 
iit şi cu dușmănie, în cele.din urmă cu desn&dejdea omului care se 
vede jetuil da bunurile sale cele mai scumpe, jstuit de viaţă şi avut. 

Se slătui cândra cu llsoma, dară ea îl întâmpină cu vorbe rău- 
tăcioase. De atunci nu iza mai cerut nici un sfert. 

Altdată, pe când se ostenea cu potrivirea unor stâlpi, un vecin 
găsi de cuviință să-i dea o mâmă de ajutor, dară săși dea și cu 
părerea. | 

"—- Măi omule măi, cât ai mai săpat și zidit, nu-ți puteai face 
gospodărie nouă la oc neted și bun? Dacă nai vrut, dece să te 
temi acuma? Aici ţi-au trăit părinţii și bunii și aci au viețuit stră- 
bunii lor. Cum lor nu | s'a întâmplat nimic, nici ţie nu ţi-a fi mai 
rău. Dece te zbuciumi atâta? 

—- Dragă cumetre, — i-a zis, — e adevărat, dar aici mam 
pomenit şi aici vreu să rămân. Şi apoi loc mai potrivit de casă 
nici că se poate, de numai n'ar fi pestematul acesta de lut pe care 
irebuie să-l stăvilesc cu orice preţ, — și-l voiu stăwvili... 

Deh, gospodărie nouă şi-ar fi putut înjgheba... Şi poate că i-ar 
fi mers mai bine odată cu schimbarea locului. Dece să plece însă 
aşa din senin, fără să încerce tctul ce era de datoria lui să încerce? 
Că acuma a fost învins de puierile nemăsurate ale lutului, mu era 
vina nimănui și, cu atât mai puţin, vina sa. Ceeacei rămânea să 
mai facă, de acum înainte, e doară să vegheze. lar dacă scapă 
teafăr până în primăvară și la vreme uscată, își va încersa și în 
altă parte norocul. Numai de ar înceta odată ploaia, căci, de alal- 
lăieri, dealul se apropiase moi mult ca oricând, iară livada, strânsă 
din toate părţile ca îmbrățişată de urs, s'a unduit ca un icz răsculat 
de furtună şi a crăpat de-a curmezișul. Trei dintre prunii din fund 
işi făcură drum printre vecinii lor, gata să fugă. Cum? lacotro? 
Dar îi ţinea zidul hindcă-l ridicase muncă de om, nu glumă. Numai 
că lutul mu se opreşte şi nime nu-l mai poate opri. Doar Dumnezeu 
sfântul... 

Urechile lui, mereu în așteptarea semnului vestitor și trupul, 
incordat co o sinmă de arc, gata să nu se lase înghițit, îl țineau 
într'o siare de veghe dureroasă. Și ploaia curgea mereu mare şi 
deasă, cam ajumul potopului. Da, ca în ajunul poiopului dsspre 
care citise nuinai în cărțile de şcocilă, pe care însă și! închipuia 
altfel, căci înaintea apelor trebuia să vie o surmpare a lutului. Sur- 
pare de sfârşit și de neînchipuit de ori mai mare decât aceasta ce 
va să vie. Vedea munți, lanțuri de munți, toţi munţii lumii lunecâna 
şi topindu-se cu grozavă învolburare sub cocotul de puhoaie tul- 
buri. Auzea kbhubuit de tmeie reziooolind peste toate şi toți prăpădul 
răzbunător. Simţec caenunile sraimei ce trebuia să fi cuprins în 
acele cecsuri de ispășire lumea înebunită, 

— Atunci a fost altceva și prea târziu, De astădaiă dreptoriea 
>se a mea și nici paharul răuăților noatsre nu s'a umplut ca să se 
reverse iarăşi potopul. 

Se ridică încet, să nu-l simtă nevasta, și ieși. Din prog îl primi, 
umedă şi rece ca botul unei jivine plouate, bezna. Câteva glasuri de 








CAE Ru, 












cocoși, sukri și pliciisite, se treziră, ca anums, în cele patru vânturi 


nostru, căci șuistul 
afară de e! nu se 


ale nopţii, dară mumai cât ai spune un Tată. 
necontenii a: ploii le acoperi numadscâi. În 
cuzia nimic. 

Noaptea îi uinplu de trisisțe și perăsire. Se simţi neputincios 
ca un câne lovit şi izgonit de pretutindeni, fără putință da aciuere, 
fără pic de crezare din partaa nimănui. Merse dealungul prispei, 
dela um unghiu la celălalt al casei şi o mângâie cu amândouă 
mâinile ca pe un lăcaş sfânt de care trebuie să te desparţi pentru 
totdeauna. Varul, spălat de plocie, se coşcovise, dimpreună cu 
iencuiala, şi amenința să cadă. [| lovi cu palma ca pe o podoabă 
fără. preț. Dar pe inimă i se lăsă o naînțeleasă părere de rău. Păi. 
muită de stăpân, casa parcă începu să gsamă, 

Cobor: cele câteva trepte și se duse până la zid. Picioarele 
godie i se cufundau până peste glezne în noroiul cleios, străbătu 
nehoiărit lungul cgrăzii până ce mâmile-i dădură de bârne și zia. 
Le cercată cu vârtu: îndelung și amănunțit. Totul era în bună stare, 
ctară de două trunchiuri de stejar care nu se mai g&seau la locul 
ior, F&cându-şi drum peste boiovani, apa venea, ciurloiu, din L- 
vadă și cădea ca un vaist de ființă omenească în băltoaca din 
curte. Incolo numai pioais, vânt, ploaie și intuneric. 

Răzbit de frig şi umezexglă, mu-şi mai stăpâni izbucnirea de 
mânie împotriva vremii: 

— Nu plec de aizi, să ştiu că voiu răzima cu pieptul meu zidui 
ze se dărâmă sub apăsarea piepiului de dincolo. 

Dându-și însă seama de zădărnicia spuselor, se întoarse amării, 
se svântă și intră în odaia unde dormeau ci săi, 

Necăjită, leana se pori să-l mustre. 

— lar nu dormi, loane? Să știi că nu este a bine ce faci. 

— Nu mai e mult. Așteaptă că trecem și de această cumpănă. 

Se îmbrăcă, se încălță ca de plecare și se întinse pe laviţă, 
stent la fiecare pic de ploaie oprit de geam, la fiecare tresărire de 
vânt. lieona se încumetă să-i mai spună ceva, dar el nu o auzi. 
Fel de fel de gânduri îi treceau prin cap și toate iuți și nestatomnice 
ca niște furnici cnd le răscoleșii în muşinoi. Cesace insă îl apăsa 
dureros ca un spin, era numai gâmdul că trebuie să fugă. Să iugă 
cât mai curând cu putință. Glosul din vis ii spusese cele ce avea 
de spus. Acum era rândul iui să nu se mai împoirivească. De va 
veni chiar într as-noapte și nu dintr'odată, îmi scap copiii și nevasta. 
Dacă mai întârzie pană mâne, mă mut cu tot calabaiăcul, Oricum, 
aici nu mai e chip de stat. Plocia a umplut vinele pământului şi 
muntele fierbe ca aluatul dospit... Dar dacă va veni pe neg&ndite? 
Fereasira e prea îngustă oa să mă încapă și va trebui să ies pe 
ușă. Numai zidul ne poate păzi până fugim şi ştejarul, căci e gros 
şi tare. 

Se sculă, bâjbâi după grindă, luă legătura cu ban: și hârtii și 
d puse în sân. Se duse apoi până în grajd și deslegă vaca, lăsân- 
du-i deschisă ușa. Trecu pe lâmgă căjea și-i dădu și ei drumul. javra 
i se gudură la picioare, se scutură de ploaie și începu să latre mul- 
tumită, dar amuţi ca speriată şi scoate apoi un urlet a pustiu și jale. 
___— Eşti năzadrăvonă, hai? Știi și tu că m'a învins lutul? Dute, 
fi slobodă să umbli unde-ii va plăcea. 

Ş Eee paul, scâncete nelinișiite, i se gudură iară 
e _Şbl Petre apoi ponă in prag, Parcă voia să-i spună 
ceva, parcă voia să audă o poruncă din partea. stăpânului, 

Când intră îm casă, lieana ere seulertă şi 20. 

-- Ai dat drumul căţelei? 

-— Da, 

Nu îndrăzni să-l mai intrebe altceva, sau nu mai avu timp, c&ci 
un vVuiet pornit ca din măruntaiele pământului făcu să Îi sa cutre- 
mure casa, troznind din încheeturi. 

_Asculiară amândoi, muţi și îngroziți. Tăcerea ce urmă bubui- 
iurilor le stătea în urechi ca o perdea de ceară, 

El ieși iar și se duse deodreptul le zid. 

Incă nu se întâmplase nimic, — numai apa curgea intruna. 
Mai multă și mai zgomotoasă și de peste tot, iară pomii din livadă 
sremătau surd prin vuieiui pici: ce parcă se mai luminoase, căci 
prin zarea-i pământie ghiceai acum înălțimea zidului, umbra graj- 
dului și pereții alburii ai casei. 

=> De-ar veni mai curând ziuc, — zise el, dând în prag de ne- 
vastă, -— căci prin ceața unei vremi aşa de urite, nici ușa n'9 nime 
rești la nevoie, 

Neliniștită de cele întâmplate, lecna îngenimchiase în colţul 
cu, icoana Maicii Domnului şi șopiea rugăciuni. Se treziră și copiii. 
__ Băiatul ascultă cântecul mohorit al ploii și zise cu părere 
de rău: 

— Afară tot mai plouă, 

Fetița ceru de mâncare. 

Inirerupându-și oc.nașele, llecma căută o strachină în blidar, 
scoase oala cu lapte şi le puse pe masă. 

— Nu vreau „opte rece, — incepu să plângă copilui, 

— Atunoi rabdă până. fac focul. 

— Fă foc, nevastă, — se răşti el, ursuz. 





(Urmare în pag. 4-a) 





FOI VOLANTE 
Gaudeamus... 


A sunat un clopot la o școa- 
lă primară, nu vezi aceasta 
în sbu'dălnicia zecilor de co- 
pii care aleargă pe uliță, zâm- 
bind înspre cer? 

Și tinerii cari trec pe lângă 
tine guralivi şi singuri printre 
aiâția osmeni, nu-ți spun oare 
nimic din tot ceeace ar putea 
să ţi spună? 

Priveşte în lume: sunt sute 
şi mii de sgomote în bâlciul a- 
cesta sonor și pestriţ, alâți sal- 
timbanci își f.âng gâtul pe 
sârmă, aâți îngeri cad cu aari- 
pile pâriolite, atâți porci se ri- 
dică în două labe, grohăind 
mulțumiți! Tu ce-ai putea oa: 
re să iei din tot ce vezi înain- 
te ți, întinzând mâinile aiurit și 
ameții, ca după un vis, ca du: 
pă o arătare, când năvodul cu 
care ai ieșit asiăzi la mal e fă- 
cut numai din ochiuri? 

Cunoşti seara? Sunt umbre 
şi sunt plopi. Sunt siele care 
sclipesc peniru fizcare din noi, 
albe sau galbene, depărtate 
și reci. Și mai sunt sirăzi în 
noapte... Uşi care scârțâie, pu- 
trede și murdare, mese pline 





mă albă, văpsindu-ze în roșu. 
Trăiască viața! Și-apoi nimic 
mai mult, numai zorile care se 
ridică pe cer, soioaşe și reci 
ca o băl'oacă stătută, 

Și diminețile apoi... Ș 

Bâjbâim, bâjbâim. Intindem 
laba după um zâmbet, suu ne 
visăm peo altă emisferă, mai 
singuri, mai puri şi mai albi. 
Tragem după noi ghiulele le- 
gata de picioare şi stramiul 
lor cântec metalic, mai fluie- 
răm unsori ca o pasăre pe-o 
ramură topită 'n albastru. Am 
început o sută sau o mie de 
bătălii, der parcă tot mai aș- 
teptăm un al doilea răsbo:u 
ds-o sută de ami. Curând de 
tot, mâinile se vor sbate în 
alte sensuri, uitând bătăliile, 
sgâriind, implorând. Şi n'or să 
mai fie mâini, ci suliți.., 

Să atăm la fereastră. Vom 
auzi zumzetul lumii, vom ve- 
dea furnicarul, dar vom avea 
voie să râdem sau să tăcem. 
Jos va goni altceva. De unde- 
va însă, o să vie un vânt a: 
ducând o melodie ce-o să a- 
copere totul gub aripile-i lcengi: 


cu alicle și pahare, iar uneori  gaudeamus | 
la răspântii fulgeră câte-o la VLAD ALIMAN . 


* 


pane De Pepe ul aa a Pa ap a pa a a a a a e ti fra OR 








4 


— Un'te duri flăzăule ?.... 

„Fiă:âui” era o ara:oven-e de bă- 
2at de vreo 13 ani, uriţ de mama 
LOcu.u:, Cu Q tiaas-ua Us pă Lose 
care a0.a .ă:a să se za.ească c f:unte 
ingustă de două d=gcie ş. doua u- 
re-ni cât două şn.ie.e d: om sărat, 
Dar „fa.micu” lui ii faceau ochii. 
Mizi, „ără „n.oae şi fără exprese şi 
— ratitave — tără clipire, 

Işi opreşte ca.ul — că era 
— sa uită eurics ia cel 2e l-a înire- 
bat şi ina.nte dz a răspunds, mai 
arună 0 privire piină de nsdume. 
rira sp:e pușca ruginită a bătrânuui 
vânător. 

Și avea la ce să se uite! 

Era c piesă rară, ce ar fi făcut cin- 
ste oziza-u. muzeu de antică din 
lume. 

In vremurile ei bune, vă:să pe 
nă:i foc și p'umbi de făcuse prăpăd 
piin cojoacele lighioanelor, 

Azi a ct „a p:ns.e. Şi-a făcut ve- 
satul. Mai pașnică deât Liga Na- 
ţiuniior, când e în repauz acasă în 
hambar, stă laoialtă cu porumbsii şi 
n'a zis niciodată nimi> când vreunul 
ia ofensat teava cu un găinat,. 

— Ia, dau şi eu o raită prin partea 
asta — şi: zu 0 mâna n.doe.sa, 09- 
piiul arată la intâmpiare, peste câm- 
puri întinse. 

— Nu mă cunoşti ? Eu sunt In- 





călare 


dalencio, vânătorul... Ţie cum îţi 
z.0a ? 

— „B'enu”, 

— Dar de ce nu clipești tu, mă 
băiatule 2... Parcă ţi-au  răposat 


o:hii. 

„Blegu* îl cunoaște pe Don Inda- 
len..o, Stie că e vânăvoru, cel maj 
isousit d.n ţinut. Ştie că ucide cu 
măest:ie orice liehioană cât de rea 
şi 2ât da isteaţă. Nimeni dn tot sa- 
tul nu se pune cu qărâmătura asta 
de moșnrag:... 

Nimeni nu ştie mai b:ne ca el, cum 
se scca:e p2iudo-ul din bârlog, sau 
cum se piinda vie o mulită grasă, 

Nimeni nu ştie cum tace ei când 
sperie noaptea zu focul pisiciie sâl- 
baţece — inarâziţele a,ea d: Gato- 
Mcnteş — și nu se duce liniștit a. 
casa, până ce nu le are p.elea bâlţată 
in Va debid, 

Acuma „luzrează“ ia vulpi. 

E. € iNyciâge „alia. şi pe când 
ceilalți lo:u.tori plătesc tr.but de 
găini și orătănii Don Indalencio se 
Taxăţă În p-e: „uZiua5e Și Lua? 

— Dar aumneata ce cauţi, Don 
Indalenc:o0? 

— Aştept să se încpteze „blegu- 
le”... Tu ești dup'ai0i? 

Begu are privirea dreaptă, nu şi 
răspunsul. Și moș Indalencio e vâ- 
Dacui, - VANĂ.0.Ui E vucsan, E Ch.ar 
mai vizlean dezât lighioanele pe care 
le pr.nde, că d'a.a le prinde, c'apoi 
n'ar mai fi vânăter, 

Aşa ca nu trebuie „să te pui cu 
eL”.., 

— Nu senor,., sunt mai dup'acclo 
— răspunse. 

Pe Indaiencio, om încercat în rele, 
nu-l miră răspunsul in doi peri al 
pzun:u ui. Și cum noaptea inzepuse 
să-și arate vestitorii şi din spre sat 
inzepuse să strălucească pr.mele lu- 
m:ni p2 la fatestre, iar focurile de 
cină își trimsteau fumurile drâmbă 
spre er, se gând. că b.egu ar putea 
să_i fe de oarecare fclos, RI 

— Asculiă, biegule, vrei tu să câș- 
ţigi un real? 

Oferta era căzută ca din cer. 

In viaţa !ui copiul nu văzuse în- 
trez un real ad=vărat, Odată a găsit 
unul în ușa puiperisi, dar când l-a 
dus mâică-sei a:asă, a văzut că era 
fa.s. E:a d.n ă.a de se punz2 pe po- 
Jeială la ciozoiata englezească, 

— Vrsau.. Dar să nu fie fals... Să 
nu fie tct ăla!.. 

— Bine ţi-a spus cine ţi-a spus 
„Bisgw”. Dacă mai făzea măta încă 
doi za tine, puteau să vină indienii 
peste noi. 

Cum o să fie falsă meneda mea, 
mă biegule?.. Mon:dă bună, de_a 


guvernuiui, cu căziua republicei pe 
ea... păi ce crezi tu?.. 

— Atuncea, vfeau... 

— Descalenă. 

Prudent, biegul descaleză pe par- 
tea opusă moșneagulul, 











Amânăci mărunți, cu gloaba înal- 
tă ua M.]-02, 1N3ep VIa.atuve.e, 

Don INualinii0 VOLDeşIe... VO:be- 
ște.,, 

Begu e numai urechi, p2 când o- 
chii.i atişeaza nouăzezi la sută ne- 
inerzdsre, 

D:n cana în cânâ, calu! piesnește 
muşveicr insossnie cât o coadă, pe 
când un Hotnero ci'.peşte prinure 
îraze puncte de suspensie, 

— Dar mai ciipeşte ş. tu dracului 
odată, mă băete, că mă scoţi din să- 
ȚILEI.., Ă 

Parză ești un iepure adormit... AS- 
culţă ini. Ai înțele3?.. De vrei zile 
ae când umb.u după ea... Asta e ul- 
tima vulpe ce se mai af:ă p'aizi... Ea 
mă cunoaște pe m.ne... e a mea. Câţi 
puişori nu m.-a mâncat ea miel... 
Da: tcţ nz:e:unostătoa:e €.., nu ma 
iasă să-i trâsnes? un glonț la „hu- 
mea vatălui”, ca sa Nu-i Sie Die” 
lea... 

Şi duvă o pauză: 

— 'Tu-l cunoşti pe Don Marcelino, 
colon-s.ul dela casa ncuă? 

— Din auzite... 

__ Are un d-ra: ds fată „ţiitoare”, 
de zice să-i nepoată... dar ea e da 
noastră... e creoliă... Are niste othi 
ca fumul şi părul szurticel si fusta, 
ea părul... Bun!... Şi fata asta. dă ua 
p2sc de argint pe o blană de vulpe... 
Eu :_aş fi dat una de a m:a. dalta 
us-ate:s, dar Don Marsel:no nu prea 
ao încradere, o vede așa sgârnilă, 
spune să nu fie putredă... D'aia vrea 
să-l dau una proaspătă... Crudă.. 
“Tu. ce zici? 

— Eu nu mă pricep, Don Indalen- 
clo. 

— Cum, nu te pritepi?... Acuma 
umb'u după ea... Ce nam făcut! 
Am pândit toate ccteţelz, tcaie vă- 
găunile... Nimic!.. Am pus cu:se, la.- 
țuzi, carne cu otravă dz furn.că. cu 
venin de sarpe şi. nimici... 

Biegu râde. 

— De ce râzi, că nui da râs... Dar 
cum era să pun mâna. pe ea, când 
nu mai este?... A:uma am afi'at, vor- 
beau unii la pulperie. Ştii tu unde e 
cumătra? Azasă la Panho Rvs. 
ă'a de l-au porezlit „lunganu“... Auzi 
tu, lunganu dra:uiui, să-mi prinsă 
el vulpea mea şi să mi-o tină în?hi- 
să în casăl.,, 

— Asta, era vulpea pe car o cău- 
tai matale?.., 

— Fireşte!.. Ce nu ştiai?., Prin 
părțile astea n'a fcst decât o sn- 
gură vu:ps: a mea!... Eu sunt p'0- 
prietar de drept. De când o pândes”! 
Am Jurat că cu o sâ-i ia: ici... Șe 
lunganul, în derâdere, cu beţivii lui 
acolo la pulperie, zi:e c'ae să mă 
chieme pe mine să i-o jupoiu, că mă 
pricep mai bine, că lui îi tremură 
mâna. Asta sc creadă e!!.., Tu. ble_ 
gu'e, cunoşti ceva legi? 

— Nu sen:0?... 

— Vezi, legea e de partea mea!... 
La noapte mă du: la lunganu şi-mi 
iau frumuşel vulpea, 

— Atunci, cu mine ce faci? 

Bătrânul îl privește o clipă și 
inaintz da a se „azarda” cu răspun- 
sul, caută, în fundul sazuui lui cu 
vielenii, o vorbă, mai mieroasă, ca să 
prindă întrînsa — cum îi e obiztiul 
— impelepziun:a de muscă ne-oadă 
a b.egului, 

— Ia mă gândesc lu, realul ă'a de 
ţi-l promisei.., Păi, ăşiia-s bani nu 
g'umă, măl... War fi păcat săi 
pisrz:?,.. Ca, pe tina te dau bznii 
afară dim casă?,,. Și p'ormă, faia 
aia să nu poarte ea o vulpe? So 
poarte lunganul... 

— Dar spuna Den Indalentio, ce 

rebui= să fan eu ca să câștig reaiu!? 

— Simplu, Ai să faci ce ţi_ci spu- 
na eu... Te duci la Pancho Reyes... 
Eu aștept afară... Tu intii înăuntru, 
pui mâna pe vulpea mea și ml-o a- 





de. P-om << 0 


pam i 


dusi me... Eu o jupoi, o vâna, 
dau I£a.Ul Şa., NOapee buna... 

Bz CuPașre penulu paul Cartă 
şi fără să spună o vorbă, ia gioaba 
de câpăsitu ȘI O POrnez.e „a vare. 
Vanavorui i urmeaza tăcut. Da:a 
mu:0osui sa hciăraşte, a, fâcut o a._ 
îaczie irunoasă,. 

cum mergea în urma lui, îl pri- 
vezte din :ap până în picioare. k el 
iz.nit, dar caută VĂTLOS. Are picioare 
Surainbz, dar sunt sprinvene. Asta, 
pzntru un real, e in sta.e să se ia 
la anvrecere zu op turmă de câ.nl. Câ 
lui Indâlensio da câini ij era frică, 
să nu-l s.mtă, 

Un „nu ştiw ce” îl făcea să aibă 
încredira in bl2gu. Avea 1 €l cva 
da animal și dacă umblă azuma pe 
OU pa.10are, € 2ă 0 1. deEau ia.- 
că-sa când a fost mis, 

— won Indaco, dar dacă m'or 
simți câinii, ce ta? 

— Te sperii, 

Cop..ul și calul sa opresc. 

Inda enzio, la fel. 

—— Aicza e, — zica biegu, atătând 
un bcrdeiu in dreapta drumutui, 

— Cum o să fie ăsta, mă., Casa 
lui Pan:ho Reyzs este aa mcă din 
stânga învelită cu s.uf.,, Vezi mo- 
gâldzața aia neagră sare pare o li_ 
ghicană adormită p'o castă? 

— O văd. 

— Bine!.,, A20l0, în dos, întrun 
coteț, imi ț.ne vu:pea 'egală cu un 
lanţ. Du-te binișcr și... Dumnezeu cu 
tina. 

Begu se apleză la urechia vână- 
tozului şi-i şopteşte: 

— Mă dus, dar cu o condiţie, 


ace co a 


îţi 


ZLUIUL 


UNIVERSUL LITERAR 





LĂ ZĂ pe sceu: 


4 


TE ui 


Dă_mi realul să_l am eu colea, în 
mana. te pom:nești câ acoic, în loc 
să ptind eu vuipea, mă prind pe 
mine -a.nii și ma face a.şitauue iuti 
zeata ești dat dracu:u:, Don Inda- 
18 43.0... Promniţi ș. eu taman mMos.uz 
cu promisiunea... Înțe:egi? 

—— Iaţelesg. Daţi răceşti gu'a d:_ 
geaba. N'am bani la mins. I-am ui- 
tat acasă. Ce dra:u, n'a: tu inc-ede- 
re întrun cm bătrân? 

Cu capul plezat, cu pălăria în mâ- 
nă, în semn da respeot pentru bă_ 
trânul vânător, blegu e gata să și în 
r4m45 Duda; Qar Du S2 M-3uă, 

— Atun:ta,., — rupe d.n nou tă- 
cerea H.sgu — in.iu, Qacă vrei să 
mă „aşi pe mine să mă aus cu p-e- 
jea ia domiişcala aa de.a asa no- 
uâ. Duninzava ma așiepţi a:ara, Cer 
un pz30 în feal,, il 0Op-sst p'al mzu 
și ţi_i dau p'ai dumitaue... Vrei? 

— Vreau... Intiă bin.șcr. Vezi: să 
nu te impizdiei, Eu te aştept lângă 
Dy.NUi d.ă Bros, 

Bl=gu, cu o măestrie da șopârlă, 
sa pieiinze uşor pa sub gardul de 
sârmă, gh.maa.ă și dispa:e in noap- 
te, Inda.enzio sa asus la cul 
convenit, 

— Să dea Dumnezeu să nu păţza- 

că csva vulpea ma. Dacă o fi să 
întâmpie zeva, să nu i se întâm- 
p.e vuipoi. Gaurii ăștia sunt cam 
ne duș, „a biser.ca,.., Le poni-neşt: ca 
trage vre-un gionţ după bisgu şi.mi 
găurește vuipea. 

Ascultă, 

Nu se aude nici o mișcare. 

Tcală ium2a trebuie să doarmă în 
casa lui Panzho R2yes, 


SI 
52 








(Urmare din pag. 3-a) 


Ea Îl ascultă iră cuvânt de 


împoirivire şi ieși să aducă un 


braț de vreascuri din şopron. Se luă şi el după ea, dară se duse 
tot ia zid, Il găsi prăbușit în două locuri și înclins, gata, gata să 


cadă, Prntr'o spărtură curgea puhoi cu miros ciudat 


de pădure, 


Livada se grămă&dise şi ea ca pentru năvala cea din urmă, tar 


prunii zăceau toți 
toaie și cu sânge 
băiat şi iciă. 


cu rădăcinile ieșite din pământ. Le văzu l&murit, 
A A 3 Ei [i A D 
rece. Se întoarse în casă și prinse cl îmbrăca pe 


ai 





— Unde ne duzem? .-- 


îl întrebă copila. 


— Fugim, puii mei, vine lutul. 
leana, care tocmai se pregăteu să aprindă locui, începu să 


plângă. 


— Lasă plânsul, — îi zise, --- vezi de scapă ce crezi că-ţi poate 


îi moi de folos. 


Ea se repezi în cealaltă odaie, răscolind prin grămadu de pe- 


rini şi covoare, 


Zgomotul se trezi din nou şi se apropiu ca nenunărite her: 
ghejii de cai sălbătăciți de spaimă, 

— Plec llecmăl Vino după minel 

Işi luă în braţe copiii şi ieşi. Mai era timp. Și Rujanu părăsise 
grajdul şi fugea speriată de colo până colo. Numa: cățeaua dispă 
ruse. Impinse cu piciorul portița ce dădea înspre râpi. Se mai in- 
ioarse să vadă dacă nevasta i-a cuzii cheincrea. Ea însă nu mai 
venea. Și treceau veșnicii de așteptare. 

— Hai, leanăl N'auzi?! Fugi! Fugi! Fugi!! 

Dară zgomotul de pe celălalt tărâm îi acoperi glasul si-l asurzi 
si lutul curasa, ducândul ca în ziua de apoi. O putere dușmâmoasă 
îl răsuci în loc și-l întoarse cu fața înspre casa din care fugise și 
care se stărârma lulgsrător ca sub nevăzute lovituri de ciocane. Dar 
pământul curgea, curgea ca o cădere de apă, dimpreună cu el și 
zu copiii lui pe cari îi ținea mai strâns ca oricând. 

Totul se petiecu în câteva clipe şi se potoli ca prin farmec, 

Văzându-se scăpat, îngenunchie lângă trunchiul ariniior pe cei 
i: stia acolo, departe, lângă un pârâu, ce nu mai era. Incepu să se 
rOCIIE, rar și răspicat. Copiii țipau îngroziţi, Dar el se ruga. Când 
au sosit vezinii, îl găsiră tot în genunchi și plin de rcroi galben. 
asemenea dealului cu care se măsurase, ani şi ani, şi sub dărâmă 
tarie căruia îi zăceau acum jumătate din viaţă și avut. De sus 
venea, acesași, mare și deasă şi neoprită, ploaia, fumegâ&nd ca un 
abur ps crestele mai coborite ale muntelui: cropiat, iar la poalele 
lui, avate ca de un plug furios, se grămădeau brazdeie, za nişte 
turme de oi, ale luiului mut și nesfârşit. 


TRAIAN CHELARIU 











| 


A 


Trez cinei minute... zece minuta... 
și bă:atul nu dă nici un smn de 
viață. De odată, din casă, ţâşnaşte c 
dâră d. lum.nă însoţită de un 
si.izăt sofia ae fains.a: 

— Hoţii!... Săriți. hoooţii!... Pan- 
cho!... “și-a furat vu.paa.. Sărţii.,, 

Un câ.na răgușit ii ţine isonul! 
Ceva negricios sa mişcă pa sub sâr- 
ma gh.mpată, 

„Csva_ul negricivs”” insepe să ia 
fcrma blegului, 

E chiar el. 

Tâzăşte după el un lanţ și da lanţ 
ce eredaţi?.. Vupea... Vulpza pe cate 
o doza Indalenc:o, spotiată şi cu 
coada vulvoiu.,. 

Ş: ze coadă... 

Doi stânjeni de ccadă!... 

Luna se arăta şi ea veselă de is- 
bânaă, pe -ând un greer strâăpungea 
țăzezea cu semnale disparate de stră- 
jar. 

După o clipă a tăcut şi el. 

To'u' a reintrat in țăcere. Totul a 
adormit din nou. Numai luna a ui- 
tat să se duză la culcare şi_şi lucaşte 
somiambu'ă raze'a, în lama de cu_ 
țit a lui Inda'entic, cae e ocupat, 
nevoie mare, să-şi jupoaie prada. 

Și cu câtă măestrie știe el să o ju- 
poaiel 

— Bagă de seamă, să nu 
pizlea!.., 

— Cum să-mi strie peso-ul!... In_ 
încet... Bucată eu buzată, vu:- 
pza începe să-și scoată pielea ela. 
gantă, ca o femsie lingeria de mă- 
tase, 

„Bătrânul vânăter e în culmea fe- 
rizicei, 

— Să poftească acuma luneanul 
mă mai cheme să o jupei pentu 
el. E! să-şi vadă de cărțile 'ui, acolo 
la zârciumă, cu beţivii... Când o să 
vină acasă și are să găsească varnza 
fără pizle, aicea pe drum, să vezi ce 


strici 


na 
se, 


să 


piâ:ere o să_i facă!... Dar nu cum-. 


va, mă bisgule, te-a recuncscut zi 
neva din casă? 

— Cine ştie? 

— Dasă-mi dai mie realul tău, eu 
am să spun că unu știu nimic. Că n'a: 
iost tu. 

— Bău!?... Așa ne-a fost vorba?.. 
Mie nu mie frică... Ascund lanţul şi 
cine are să ştie ză am fost eu?.. Am 
să soui că vulpea e a dumital=. A lu: 
Pnsho a fost alta... Că toate lighioa_ 
nele astea sunt la fel]... 

— Da: știi, măi băete, că nu eşti 
așa de prcst zum te arață =hipul?.. 

Odată lucrul terminat, blzgul ia 
pizlea la spinare, se duce şi doslea_ 
gă ca'u! de azolo de unde-l as*unse- 
30, încaleză și se îndreaptă spe Casa 
Nouă. 

— Ia mai stai, măi puștiule. Ştii că 
p>nt:u reaiul ăla care mil dai mie 
ca să nu te spun, te a'eși şi tu cu 
ceva... Te învăţ arta vânatului... To 
iau pe lânsă mins si-ţi acă: zum se 
fa: laţurile, cum ss prind mu'itele 
gasea. peiuzii, cum să iei martineta 
din sbor... 

lee Dă-te la o parte mcş Indalen- 
CIO. că se f22a târzu. 

Ta pomeneşti că afurisita asta da 
vu'p2 vine din nou în piele şi mi 
sapă .. 

_— Vai de capul tău, taică, n'c să 
fii tu în viata tn vânători... Pe m'_ 
ne nu m'a tras pe sfoară nimeni pâ- 
n3 acuma. Basă de seamă să no 
sapi jos! Auzi?... Dă_c cu coada în 
partea asta, s'o tiu și eu de ea, Aşa, 
amândoi o du'em mai bne!.. 
„Si asa. ținând amândoi a: piele, 
înaintează tăcuţi în tin'stsa nopţii. 
Aproape d: Casa Nouă, Indalensio 
rupe tăcerea: 

— Azul... Va să zică. ce-am vorbit, 
e sfânt? Te duzi. Inzasezi peso_ul. 
Muscă. să vezi dacă nu s fata si vi. 
no'ncoa!... Pe urmă, ns ducem fru- 


1941 


muşel, ca doi prieteni la pulperie, 
imi p.ătești un rachiu mare şi gata 
to:ana,., ) 

Blegul se încăpăţânează: 

„- Da ca mă faci matale, mâ mes 
Indalenzio să mă tac al dracului 
să-ți spun: „nu_ţi plătese nimica”?... 
Dazâ. vrei, mârwem şi î4, pu:pere., 
Ia-o înzzt, pe lângă gard şi te ajung 
și eu din urmă. 

Dă pinteni globanului şi dispare 
in noapte, 

Un stz:t de ceas mal ţârziu, se în. 
tainese dn ncu, 

—- Al aăt-0? 

Da. 

- Cât ţi-a plăţite 
„- Un peso, 

- Mâtunt? 

Nu. Unu intreg. 
arată, 

Dă-l înscace. 

-— Zăut... Dumneata ești dat dra- 
cuui Don Indalen:i0,.. Aşteaptă să 
ajungem la pulparie,,, Ii schimb, şi-ţi 
Gaia... Da? Spune-i Un ut, Dă- 
pă ce ai plezat dumnea:a da la pu.- 
p:rie, lunganul a mai râmas-a20.0? 

Vânătorul a înţeles că blegului îi 
eta Lrsă de lungan, 

—- S-gur că a râmas.. și eta su. 
păratţ, fo2 pentru că pierdea o grâ._ 
madă de pa'ae la cârţi... E un cm 
afurisit lunganu! ăsta... Eu să fu cu 
tine, după ce i-am făcut ce i_ai fă- 
cui tu, naş mai avea curaj sa dau 
vhi cu el!... 

-— Dar de unde ştie el ce um fâ- 
:u4? 

—— Mai bine dă_mi mie paso-ul şi 
al scăpat de bozlue, Te du:i liniștit 
a2asă si te zulci frumușal. Şi cu vor- 
ba, Sau pomenit r'au şi intrat în 
pulperie. 

In partea unde se vindeau d'ale 
băzăniei, nu era nici o mişcare. 

Doar un băiat de prăvălia mețăia 
după tejehea, 

In sthimb, în odaia de alături, era 
„Dairam” mare, 

Jozul de că'ţi ora în toi. 

Fum gros d= tutun prost. Acer in- 
căr:at de miasme, speranţe și nărav. 

Cu vinele ţâturilor iînccrdata, co- 
mesenti, aple'aţi peste postavul veu- 
de soios, aşteptau „verdictul: dela 
bancă”, 

Pan:ho Rey=s prezida cu înă'ţimaa. 
Pe bună d:eptate îi spuseseră „lun. 
ganu”. Bra cu un cap deasupra ec- 
lorlalți. 

— Zi, nu vrei?.,. Imi dădui eu dră- 
gălăşenie de vu'pe și nu pct să am 
pe sa nici măzat un psso întregi... 

Szhimbă-l, gacă vrei. 

— Ce-ai zice Don Indalensio, da_ 
ză î-as cere chiar lunganutui să mil 
s:h:mbe? 

— Hai, zău... Să râdem putint.. 

Dar în gândul lui, Don Indalenzio 
ab.a A3-epta ca Sa-l -a să Danut Ju 
Zăvoi, pe s0pil şi e] să rămână cu 

23c-ul, aşa cum işi pusese în gând. 

Cu capul sus, pin da cu:aj, blegu 
se duze drept la lungan: 

— Tăteue.,, 

— Ce taiză?,,. 

Am venit cu Don Indalen-io 
vânătorul. M'a pus să-ţi fur vulpea. 
Eu m'am învo-t.. Mama sa szuiat 
și a strizat: „Hoţi:”... Dar eu m'am 
Surezurit pe sud sârme și nu m'a 
văzut... P> u:mă Nea Indalene.o i-a 
făcut zzama... a juzuit_o... N'ai ide:e 
e b.na se pricepe la jupuit!., 

Și am luat pe ea un pese... Uite. 
Inda:cacio se spr.jini în pușcă să nu 
caaă.., 


8 Martie 





LE 


. 
i, i . Y . . . . . Li 


Pan:ho Reyzs — lunganul — luă 
moneda, o strânse în dinţi, să vaaa 
daz2ă nu zumva 2 falșă și o băgă f:u- 
mușel în chimirt,, 

— Să nu mai vorbeşti prosiii, ană 
bizzu'e, Don Indalenz:o nu te.u pus 

LEI SETE . . E Ă . 

„Se furi”. A vrut numai să-mi dea 
o mână d? ajutor, să mi_o jupoaie 


-- cum jupoaie dânsul, mai rari. 
—- şi 50 vând mai cu preț, Așa + 
dânsul, are :nimă bună... 

Hai sărută_i mâna şi cere-i i-rtare 
pentru zuvântul furat”. 











Cuvânt de onoare 


— “Când? Singur Dumnezeu poate şti când vom sfârși 
cu vieața asta de câine De iun: de zile aceeași neca- 
ziri, aceeași suterinţă, aceeaşi speranţă, care ne amă- 
gește sufletul: victor:e... pace... Am ajuns să nu mă mai 
gândesc la ce va fi mâine, să nu mai sper nimic. Răs- 
bo:ul este ceva mai presus de voința și puterea noastră, 
este ceva ineuctabil și sunt deplin convins că nimic 
nu-l poate stăvili, decât același atotputernic și capri- 
cios hazard. cae l-a stârnit, care ne vântură vieaţa, cu 
nepăsare, printre degete. 

— Ai dreptate, Costin, spuse sublocotenentul Mihai 
Tătăran, cu amărăciune. Nu mai poţi crede în nimic, 
cu certitudine, decât în hazard. E! leagă şi desleagă to- 
tul; chiar viața noastră Păcat că nu-i putem pune mâ= 
na în gât să ne cânte aşa cum ne poftește inima. 

-— Cum ne poiteşte inima? se miră sergentul Costin 
Maican, zâmbind trist. Bietul de tine! Tu nu-ţi dai sea- 
ma, Mihai, că în fond e vorba de acelaşi rău, că unicul 
şi marele vinovat nu este decât acest hazard, care ne-a 
desch:s ochii asupra vieţii, care ne-a învăţat, cu prea 
multă €siduitate, să cumoaştem ce este fericirea și [ru- 
mosul, vare sani dearândul ne-a hărăzit o existență th- 
nită şi ferită de neplăceri, -ca acestea -pe care le iîndu- 


de CAROL ANTON APOSTOLESCU 


răm astăzi, pentrucs atunci când îi convine să-și arate 
colții şi să ne forţeze să-i păt:m, cu vâri și: îndesat, 
Catorii'e tzecutului? Drama noastră nu trebue s'o vezi 
în vlăguirea morală :a care am ajuns, "um era şi natu- 
ral, ci in circumstanţe:e care ne-au adus aici, Nu e delor 
ţragic să înduri o vieață obidită, așa cum sar părea la 
prima impresie. E chestie de obișnuință, de acl:matiza- 
re. Trugedia este să cunoşti suferinţa, până în adâncul 
ei, dupăce o vieaţă întreagă ai fost străin de ea. Dacă 
ași fi trăit le coarnele plugului și m'ași fi lovit, a tor 
pasul, de neajunsuri, astăzi m'aşi fi bucurat în rând cu 
ceilalți de tihna Crăciunului. Vieaţa noastră are însă 
ceva aparte, ceva straniu. E ca o plantă plăpândă, că- 
reia ru-i prieşte orice teren, orice climat. 

— Mi-aduc aminte cu cât elan am dorit răsboiul şi 
mă înspăimânt când văd cât de adâncă este prăpastia, 
intro ce îmi închipuiam să fie și ce este până la urmă. 
Parcă a fost o hipnoză. E drept că aveam altfel de gân- 
duri atunci, că eram mai naiv; nu sorbi:sem încă destul 
din băutura vieții. Am văzut umbra morții galopând 
necruțătoare, în preajma mea, am văzut cât de uşor se 
moare şi cât de ridicol de nepăsător: uităm totul și am 
început si înţeleg mai temeinic sensul vieţii. i 


— Aşa e tinereţea, dragă Mihai, zise cu vădită melan- 
col:e Costin Maican: plină de visuri. Râsboiu. e penlru 
ea pasiunea supremă, terenul nebuneşti:or desfăşurării 
de eroi:m; e chiar sensul vieţi: ei. De unde poate să 
cunoască amploarea tragediei, când vieaţa îi stearpă, cu 
o trăire ma: muit imaginară? Când eşti tânăr, ajungi 
să crezi că primejdiile au fost creiate numai pentru cei 
din jurul tău, că moartea nu se lipește de tine și că 
mormintele care se deschid la tot pasul, nu te pot privi. 

Sergentu: Costin Maican rămase cu capul sprijinit în 
palme și ochii lui, de obicei atât de vii, se tuibuară, 
caşicum în zarea depărtată, unde se oprise privirea lor, 
ar fi întâlnit o lume care părea să-l intereseze în ace- 
eaș: măsură, în care îl contraria. Mihai Tătăran îl exa- 
mină în tăcere și cu toată atenția, Costin Maican era 
pentru el aceeaşi enigmă, acelaş: semn de întrebare, 
care-] atrăsese dintru început, prin :neditul lu! plin de 
farmec, un om căruia îi plăcea să lase nelămurit un 
motiv, la care făcuse o ușoară aiuzie. Sperase că, tră- 
ind în preajma lui, avea să-l cunoască mai bine, să-şi 
explice toată bizareria felului lu: de a fi, care începuse 
să-l pasioneze, dar se scursese timp bun şi așteptările 
sale se dovediră neintemeiate. 

In seara aceea însă. el părea alt om. Işi simţea sufletul 
piin de imaginea Rodică: și amintiri.e trecutului crau 
așa de tonice şi de răscolitoare, încât își spuse că sin- 
gurul drum care l-ar fi ejutat să-și găsească liniștea 
de care avea nevoe nu putea fi altul decâţ spovedania 
O vedea aevea, înaltă, cu bustul elastic, cu pârul de 
aur, bogat răsfirat, ca un car cu spice răsturnat în mij- 


locul drumulte, cu ochii albaştri, semeaţă ca vo Walky- 
rie din „Rheingold“ și imag.neă ei creştea nă:.inic în- 
vrânsul şi-l înfiora de o muiţum:re neașteptată şi si.u- 
vă, dar pe misură ce se cufunda ma! deplin în visuri, 
ochi: ei, mari și aprinşi de patimă, îl shedeieau cu 0 
intensitate rară şi partumul părului bond îi înneca su- 
iietul cu o aromă puternică şi-l făcca să uite orice con- 
venienţă şi orice discreţie şi să-şi mărturisească exal- 
taia pasiune. Pe Rodica Trifu vo iubea eu 0 ardoare care 
urcori îl înspă mânta, dar niciodată nu sc înv.nuise de 
acest lucru, Pentru el temeea asta cra simbolul vieţii 
şi al fericirii pe pământ şi î consacrase un adevărat 
cut, dela care nu l-ar fi abătut nicio altă putere, decât 
moartea. De dragostea e: nu se îndoiu, Rodica îi dove- 
d.se, de câte ori se ivise prileju, că e demnă de încre- 
derea şi sacrificiul lui. Ccea ce părea să ie întunece fe- 
ricirea era însă un amănunt, peste care trecuseră cu ve- 
derea o bucată de timp, ca peste ceva neinsemnat, dar 
până la urmă se dovedise un obstacol ma: serios şi mai 
piietisitor decâț îl socotiseră la început. Rodica Trifu 
era căsătorită cu un bărbat care i-ar fi putut, tot așa 
de bine fi și tată şi care nu sc ocupa de ca decât atâta 
ca să nu se spună că e Ge capul ei. ceeu ve în fond era 
adevărat. Fâcuse o căsătorie din interes, pe care nuovo 
dorise nic: cât ncerul de sub unghie, dar pe care o ac- 
ceptase, cu resemnare, pentrucă aşa o slătuise familia 
şi libertatea pe care soţul ci î-v îngăduise, o lăsase să 
spere că nu va avea prea mult de suferit depe urma 








(Urmare în pag. 6-a) 





a 3 Martie 


1941 





Note germane 


OTTO GMELIN 


Există nume şi opere cu cari te 
întâ.nești odată şi nu le mai uiţi. 
Ele ţi se imprimă în conştiinţă, 
te urmăresc ani şi ani, îţi mode- 
lează sufletul şi ţin treze avân- 
turile şi nostalgiile lui. 

Un astfel de nume este Otto 
Gme.in şi o astfel de operă este 
proza lui. Detu primul rând scris 
de el şi cână îa ultima pagină 
simți, asemeni unui climat, pre- 
zenţa unui spirit viguros, larg 
ca întinderile stepelor sau ale 
mării și limpede ca o apă renas- 
cătoare. 

Gmelin avea 29 de ani când şi-a 
publicaţ primul roman: „Dschin- 
ghis Khan der Herr der Erde“; 
dar autorul făcuse studii foarte 
serioase până a nu se dedica Îi- 
teraturii şi desfăşurase v strălu- 
cită activitate de educator » 

Doctor în ştiinţele naturale şi 
matematici şi descendent al unei 
vechi familii alemanz, Gm=lin 
:ubea lozica înainte de toate, evi- 
tând. cu repulsiune, orice divaga- 
ție. E] însuşi mărturiseşte unde- 
va că are instinct numai pentru 
cuzețarea clară şi precisă, fiin- 
du-i nesuferite frazeoloziite ne- 
precise. Pentru stiințele pozitive 
şi pentru matematici în deosebi 
avea un cult rar. considerâvdu-ln 
drept „poezia cea mai însemnată 
şi mai Subiimă a vremilor noas- 
tre“, 

De=i ii era zâruncinată sănăta- 
tea. face n călătorie în Mexic 
unde îl dice dormi de orizont 
nou. dn culoare si fant extraar- 
dinar, Firoa lui de savant sobru 
e, din fericire pentru literatura 
germană. tulburată de netinis- 
tile tuturor eroilor aventurii n0- 


bile. Se prea poate ca toți marii 
îndrăgostiți ai preciziunii abso- 
lute să fie şi mari aventurisri. 
Se poate că Gmelin sutersa de 
o anumită dispoziţie sau indis- 
poziţie psihică şi ea l-a dater- 
minat să se hotărască peniru li- 
teratură. Cest este că în această 
perpttuă suferință a autorului 
trcbuie căutat izvorul unzi o0- 
pure care, imediat ce fusese 
curoscută, a pus stăpânire pe 
un cere tot mai larg de ce- 
titori şi, în special, asupra ti- 
neretului. Otto Gmelin trebuie 
considerat, din acest punct de ve- 
dere, ta un conducător de "asă 
al generaţiilor tinere. 

In „Dschinghis Khan...“ ne este 
preseniată „cu puterea Inui de- 
săvârșit povestitor şi creator, ii- 
gura c'asică a marilor coneuzători 
de  gesiine umane. Genshishan 
cuctreşte China, iar hoardele lui 
se revarsă şi asupra Eiiropei, a- 
menințând-o cn o totală schim: 
bare la faţă. Dară temutul mon- 
pol se prăbuşeşte sub povara pro- 
priei sale nesăbuiri, Destinul se 
împlinește şi în el precum Sâ 
implinit şi se va implini, întot- 
toidesuna, in taţi cei ce uită că 
splendorile şi impărăţiile lumii a- 
costeii au un siirsi: cu atâta 
mai tragice, cu cât mai avid de 
putere esic cel ahtiat după ele. 

Toi ani dună aparitia Wii .„.Gen- 
hishan. stăpânul pămâniului“, au- 
torul atacă, în romanul „Das An- 
gesicht des Kaisers* (1927), o 
temă asemănătoare, de astă dată 
insă cin istoria evului mediu eu- 
rnpean. Gibelinul Frideric al 
Il-isa luvlă pentru inlâp*uirea 
unui Reich alsău. Nici Papa. nici 
celeiaite puteri nu-l pot abate din 





Confidenţele 


lomnişoarei 








Cu toate rugăciunile înălțate 
de viitoarele moderniste d:nir'a 
şasea, doamna de Latină, 22sd 
„Mama lui Ceclop“ s'a însâna- 
toşit, i 

Zadarnice au fost acatistele 
pentru transformarea bronșitei 
în gripă spaniolă !... „da ta 

In consecință, ultima oră, în 
loc să fac cunoscut feteior „€- 
mânciparea' mea datorită (Gh! 
oftez și acum) fermecătoru.rui 
Sab.n Tăcutu, a trebuit să chiu- 
lese. Asia, şi din cauză că pe 
deșteapta dela sfârșitul catalo- 
pusti, a găsit-o și pe ea yripd. 

Eu sunt a șaptea dela sfâr- 
şitul gogoriței cu note. Pe ziuă 
de ier: trecusem prin prea muiie 
emoţii în toate ce.e patru ore în 
cure aveam șanse să mă ascut- 
te, ca să mai pot suporta pers- 
pect.ve.e unei note prouste, ia 
limba lui Cicero. N'uveam hi 
un chef să se repete poveste. 
de pe *ntâ.ul trimestru, cand dm 
sfeclit-o la oral şi în consecință, 
ia lucrarea scrisă, a trebuit 
să-mi tocesc privirile ca să po: 
copia dea savanta dn față 
mea, Această Marcela  Ciora- 
neşcu nu contează în ochii mu? 
decât pentru taientul pe care-l 
are de a toci sintaza și Morf9- 
logia latină. Și decât să-mi 
scoată ochii cam sut un ne- 
norocit de cinci grație științe: 
ci, ma: bine du drumul înfir- 
meriei, (învăţ pentru data vi- 
toare triăducerea şi neprețuiid 
de scandare, ca să mă asigur 
ia oral). 

Pentru încruntatele de pre- 
miante, care nu aâmit „vola- 
tilizări“ din oreie princira.e dc. 
cât în cazuri de forță majora, 
a trebuit să simuiez o criză de 
apendicită. 

lată cum se spulberară pla- 
nurie pe care mi le făcusem! 

Eu, care vroiam să-l prezini 
clasei a șasea pe Sabn Tăcuiu, 
cu dot farmecul ui, sortită să 
stau cu punga de ghiață, într'o 
înfirmerie mirositoare q furmuol. 

Toate astea, pentrucă „Mamă 
Ciciopilor" a venit la şcoală cu 
ventuzele pe spate. 

Co.ega mea de bancă, Dinu 
Victoria, căreia d.n cauza 0v1- 
iului feței de-o rotunzime per- 
jectă, a tenului închis şi mai a- 
les a păruiui ei negru, foarte lu- 
cios, îi se spune „Mâsi.na“, e 
COnvinsă că am apendicită șim'a 
întovărășit la infirmerie, bom- 
bănindu-mă că-s candidală lu 
peritonită dacă nu mă operez, 
Ea nu poate înțelege că râul de 
lacrimi cu care am reușit să ud 
„batista de popă“ pe care mi_u 
dat-o tanti Tiţi, — e din cauză 
că nu știu nimic de Sabin Tă- 
cutu, care deși m'a făcut pisică, 
în cel mai importanti moment 
din viața mea, mi-e drag. Nr 
fi excius să-i ji părut cam uşu- 
ratică, dar câna am să-l mai 
întâinesc, am să jiu mai demnă. 
Și-aşa, în căldura dela infir- 
merie, mă vătam de zor din 
câuza unei apendicite imagina- 
re, gândindu-mă iăcrămând ia 


Boanţța 


de ADRIANA NICOARĂ 





dragostea-mi nefericită, în timp 
ce Viky îmi zâmbea maternei. 

In dețin.tiv, ce_i pasă ei, car? 
este în fond co fericdld? 

Alesul inimei ci ese ofițerul 
pe care l-a cunoscut cână ci 
percheziţile și cu cure probabil 
c'o să se și mărite. De ailfei, 
bravo lui, căci ține la ea tot Q- 
lât de mult ca și „Măslina“ cu 
care, dacă ai nefericirea să ies: 
an Oraş, nu poți sch.mba nici î 
părere, căci nu știe să-ți Spun 
atceva decât: u.te-un un ațisi. 
zău, un aţist — dacă-i Săndei?? 

Observ cu jale că sunt încori- 
gibilă ; am făcut iar o digre- 
siune şi astd-i ceva care — dup 
cum spune doamna Mihăilescu- 
Cârna (dela N. Mdescu-Cârnul, 
dcamna noastră de română -— 
mă caracterizează. 

Rămâăsesem ia înfirmerie, un 
de prea Jerucita V.ky mă com. 
pâtimea  pehtru ora mea de 
apend.cită. te, 

Nam avut curajul şi poate niii 
împrejurârde nu ml-uu fost jad” 
vorab.:e, ca să-i spun Că sunt 
— pentru prima 0ară în viați 
mea — îndrăgostită pănă peste 
urechi. 

Nu-i vorbă, îmi vine câm pe- 
ste mână. Chiar în petitia pe 
care am înaintal-o „Cubul 
Emanc.patelor“ aduc argumeni? 
joarte vagi. 

Poate că totuşi i-ași fi SDus 
Lucichii măcar anceputul, „ducii 
mar fi năvălit pe uşa înfirme- 
viei niște domn.şotre  diniră 
opta, cari chiuwedu — chipurile 
— deia Greacă. 

Tot dela o limbă moartă, ti 
și mine. 

Am făcut şi mai mult pe le- 
şinata, deși tare ași fi avut che] 
să le svâri cu ceva contondent 
în cap. i 

Pâsămite, dumneslor discutau 
polițică. 

Urechile mele au fost însă re. 
pede scutite de aceste „pariu 
mentări diplomut.ce“ prin upu- 
riția d-rei Frankenştein, pedu- 
goga cursului super.oT, 

La auzul glăsc.oruiui ei drug. 
drăgăiaşe:e dintr'a opta şi-au 
compus în doi timpi şi trei miş- 
cări câte-o mină suferindă,.. 

După darea explicaţiilor asu- 
pra fiecărei bolnave în purte, 
speram ca „Frankenștița“ să ne 
scutcască de indezirabila ei pre- 
zență. 

Insă, milostivă cum e din firz, 
a rămds „să compătimeascâ“ 
impreună cu noi, ora chiulilă 
prin „Simulare de maiddit-, 

Să ţie oare şi d-ra Franten- 
stein, unul din factorii cari 
mau îmbiedicat să povestesc 
Lucichii, începutul prinei mele 
dragoste? Sau numai o timid!_ 
tate inezxplicabilă mă înpiedică 
să 'ncep spovedania ? 

Parcă am început eu însumi 
să mă ruşinea la gândul că ma 
sărutat pentru prima oară — îi 
un ceni — un băiat cu zece unt 
mai mare ca mine. Nu-mi pot 
inchipui că individa cu care 
i-am văzut zilele trecute ia braț, 
poate ji aitcineva decât sora 
lui. Abia acum îmi aminitese că 
parcă şemănau. Avea ca şi co, 
acelas aer de madonă. 

Numai de nu şi-ar ţi făcut o 
părere  preu proastă despre 
mine. 

Asta nu na împiedicat să 
mă visez alaităeri nodpte, 1ni- 
reasă, ieșind din b.serică la bra- 
țul lui Sabin Tăcutu, 

Vrabig mălăi visează... 


drumul destinului. In cartea lui 
Gmeiin, Frideric al II-lea apare 
drept ce! mai mare si mai puter- 
nio monarh de origină gerinană. 

Cu aceeaşi forță creatoare, dar 
întrun ritm fascinant, este das=- 
nată şi fresca năvălirii popoa- 
re'or din romanul „Das neue 
Reich“, apărut în 1930. Gotul A- 
laric, rege şi mare începător al 
Unui veac nou, se ridică pe apu- 
sul Romei, Ginţile germane frâng 
ultimele rczistenţe ale lumii de- 
păşite şi, de acu înainte. fluviul 
secolelor ia alt curs. 

In celelaite opere epice, cons- 
truite cu material şi pe temelii 
istorice, Gmelin ilustrează, cu o 
rară putinţă de evocare, aceeaşi 
eroică luptă a omului cu destinul 
său şi al tuturora. „Die junze 
Konigin“ (1936) e povestea unci 
vieți de rețină, a, soţiei lui Hen- 
rie a IV-lea, iar „Der Ruf zum 
R-ich“ (1936) într'o cdiţie ul- 
terioară: „Die Krone im Siiden“, 
— unn din înfățişările cele mai 
pitorești a lupte'or germane în 
jtalia. Sudul şi Roma, cuvintele 
magice cari au atras, de totdeau- 
na, suf!etul german septentrio- 
nal, îi devin destin tragic. 

O capodoperă din punct Ge ve- 
dera stilisiic este ,.Konradin rei- 
tei“ (1933). carte care, prin desă- 
vârsita stăpânire a  melosului 
limbii germane, este ta poem 
asemănător numai cu vestitul 
„Cornet... a! lui Rainer Maria 
Rilke, 


Dar Otio Gmelin, care s'a stins 
anu) trecut, în vâstă de 54 de ani, 
Hu a fost numai un clasice ptăs- 
muifor de romone și povestiri 
istorice. „Da: Miidchen von Za- 
calan“ (1931) şi „Sommer mit 
Cordeliu“ (1932) ni-l arată ca pe 
un neintrecuţ cieator de fiziono- 
mii şi caractere omenesti pure 
ca primăverile unui Botticelli. 
„Das  Mădchen von  Zacatlan“ 
este basmul de dragoste mexica- 
nă, unic prin farmecu! său exo- 
tic, prin stil şi motiv, iară „Som- 
mer mit Cordelia“ poemul de iu- 
bire curată a unui om trecut de 
jumătatea vieţii care întâlneşte o 
necunoscută şi descoperă, în cele 
din urmă. că este propria sa 
fiică, 

Plin de tinerească aventură şi 
tineresc elan e si cartea „Jugend 
stiirmt Kremzin“ (1935), carte a 
tineretului german actual care 
învinge toate baricrele sociale de 
ran şi clasă şi rcalizează un 
idea! al fiecăruia şi al tuiurora. 

Adânc înrădăcinat în solul na- 
tal, — dovadă sunt povestirile 
„Die Gra!sburg“ (1935) şi „Friih- 
line in Deutschiand“ (1933), — câţ 
şi în trecutul poporului său, 
Gmelin crede în marele destin al 
Germaniei, Nici suferințele fizice, 
nici cele morale nu-l fac să şo- 
văi o clipă în credinţa ce dă 
sens şi liinină vieţii şi operei 
sale. „Prohn Kimpit tiir sein 
Voi.k“ (1933) e documentul acos- 
tui crez şi al acestei atitudini, 
Frânt in 1918, Prohn e convins 
că războiul nu sa incheiaţ şi-i 
îndeamnă pe ai săi să fie pre- 
gătiţi pentru restabilirile ce vor 
mai Veni, 

Deşi profund german, Gmelin 
nu este nic'dacum şovin:st, în 
ale săle „Iialienfahrten“ despre 
Flerenţa, el mărturiseşte,  ase- 
meni multor mari poeți şi serii- 
tori germani, că aici a simțit, ca 
şi la Paris, că, pe lângă pa'ria 
sa germană, există şi patrii spiri- 
tuale. Totuşi, prin romane:a şi 
povestirile istorice  princinale, 
Gmelin rămâne, eminamente, un 
reprezentant indiscutabil al seri- 
sului german permanent. 

S'ar crede, prezum greşit s'a 
crezul, că Gmelin este mare nu- 
mai în opere de inspiraţie istori- 
că. Cine însă i-a cetit „Das Haus 
der Tiăume“ (1937), roman an- 
tobiozrafic care, pe lângă faptul 
că este o realizare culminantă în 
cadrul operei sale, excelează, în 
proza germană, prin nebănuiţe fi- 








a Pe Mea 
d fi 
. A [A 
A 
id d 3 
ţi: 


y been ut a 2PR Pg PNI Ii sri" TD să să Da-i Ard tr teo) 


UNIVERSUL LITERAR 


neţi de observare psihologică şi 
admirabile ţesuturi de limbă, îşi 
poate da seama că Gmelin se gă- 
sea la inceputul unui drum ce 
i-ar fi hărăzit multe opere de a- 
celaş gen, dacă moartea prea 


timpurie nu-i intrerupea activi- 
tatea. 

Scrisul lui însă, aşa cum a ră- 
mas, este un modei de seriozita- 
te şi conștiință stilistică. Nimic 
prea mult, nici prea buţin. O 
frază virilă şi înviorătoare. O stă- 
pânită si sigură desfăşurare a 
celor povestite și un desen precis 
al caractere'or. Şi, toate acestea, 
cu și împotriva unui material! 
antrenânt până la fantastic. In a- 
ceste eaiităţi ale scriitorului Otto 
Gmelin rezidă, fără îndoială, far- 
mecul si succesul operei sale. 
Dar şi în faptul că e un nedes- 
minţit german, 


O CARTE DE CITIRE 


pe care s'o poată deschide orice 
întelectual adult, dela cel mai 
modest şi până lu cel mai pre- 
tențius, ne lipseşte încă. Nu tot 
astjel stau lucrurile în Germa- 
nia. Cu titlul de „Deutscher 
Geist. Ein Lesebuch aus zwei 
Jahrhunderten“, a apărut, în e- 
ditura  S. Fischer din Berlin 
(1940), o operă în două masive 
volume legate în pânză şi cu 
peste 1700 de pagini de teat. A- 
ceastă carte de citire a fost al- 
cătuită, îngrijită şi prezentată 
de Karl Korn, Oskar Loerke și 
Peter Suhrkamp și cuprinde, 
esseistic, pagini din cele mai glo- 
rioase și vreprezentative pentru 
spirițul german creator între a- 
nii 1750 şi 1914. 

Dela  Winkelmann la Helin- 
gruth ne sunt prezentate 120 de 
personalităţi a cărora cuget, sim- 
țire, japtă sau străduință a ja- 
lonat drumul către destin a! 
unui popor mare şi cu îndiscu- 
tabile virtuţi etnice. E o pers- 
pectivă de profil înspre un îim- 
punător lanţ de culmi spirituu- 
le. Peter  Suhrkamp. scriind, 
pentru fiecare din aceşti 120 de 
Oameni mari, prezentarea cuve- 
nită, a înţeles să pună în justă 
lumină valoarea și locul fiecă- 
ruia în evoluția şi domeniile de 
manifestare ale spiritului ger- 
man şi uman îndeobşte. 

„Deutscher Geist“ este o carte 
de citire scrisă pe măsura unui 
popor conştient de potențele și 
climatele specifice ale sufletului 
său și pe măsura  umui Popor 
care ține să rămâe conştient de 
ele, 

O recomandăm 
rilor noştri. 


tuturor cetito- 


RUDOLF KASSNER 


publică, în revista  „Dis neue 
Rundszhau” (Januar 1941, p. 40- 
52), un articol de amintiri şi 
discuţii pariziene:  „Erinnerunz 
an Paris”. In paginite sale, dol- 
dora de informaţie şi documen- 
tare umană, se revelează un spi- 
rit critice pe cât de complex şi 
de subtil. pe stâta de comuni- 
cativ si simpaiie. Cunoscând 
profund mzdiile literare pari- 
ziene de pe la 1900, Kassner pu- 
ne o mu:rime de prob-eme noul 
in legătură cu arta unor Mal- 
lame, Paul Valâry, Gide, etc, 
— prebleane ce ar putea interesa 
Și instrui, mzi ales că vin din 
partea unui neamț, încă pe fzar- 
te mu'ţi dintre tinerii dar prea 
grăbiţii noştri literați cari con- 
sideră închisă sau chiar steriă 
discuţia despre şi în jurul tezau- 
vului de vers. maximi, notă, în- 
cercare şi părere a! unui Paul 
Va'sry Spre exemplu, 


TRAIAN CHELARIU 





UA LI TATE 


Cână vai citi areste rânduri ennimum ds aventură, adică între- 


voi fi — nu țe înduioşa, Menip 
— undeva pe zonă si — savă 
Domnului! — sănătos tun, sper. 
Am primit pentru 1 Martie un 
mărțișor de hârtie verde. ca 
să-l port 30 de zi'e. Numai de 
W'ar fi de 3 ori câte 30 sau mai 
ari chiar, Nicj întâia oară p'ar 
1. 

Nici o îndoială că mie îmi era 
destinat: se vede clar din dedi- 
catie (fiul cutăruia si al culă- 
reia) împodobită cu un lux de 
amănunte, fapt care ma miscat 
ca 0 delicată atenție. Locul și 
mata naşterii m'au umplut de 
nostalgia copilăriei petrecute pe 
lângă malul Dunării şi gura Ar- 

=sului. Poate că nosta'gia mea 
să_ţi pară desuetă, lipsită de ac- 
tualitațe. Dar cauza, te asigur 
Menip, că este cum nu se poate 
mai actuală, Intreabă-i — ca să 
te convingi — pe toți acei cari 
au primit mărțișoara ca al mau. 

In atmosfera veacului pe care 
îl trăim, cână cele mai dârze 
intransigenţe se topesc și totul 
davine asomodabi), începând cu 
conștiința iar compromisul mo- 
raj este una din virtuțile cele 
mai practicate, dacă nu oficial 
și făţiş dar cel puţin clandest.n 
încuviințat, perspectiva de a 
pleca pe zonă cuprinde în ea nu 
știu ce făgăduială de aer salu- 
brau edată cu aceea a unui mi- 


rupere a monotoniei ritmului de 
viață obișnuit. Dar sensul ads- 
vărat al aventurei acesteia nu 
ate nimic comun cu divirsifica- 
rea în aspecte de un pitoresc a- 
parent. Condiţiile vieții pe zonă 
favorizează, în unele îmoreju- 
rări manifestarea spontană a o- 
meniei din om, cu o căidură, 
chiar, uneori, de multă vreme 
nemaicunoscută raporturilor so- 
ciale, în care mstatora tinde tot 
mai mult să se substitue prezen- 
ței fizice, iar oamenii au ajuns 
să se recunoască unii pe alţii, 
prin semne şi aluzii tot mai 
puţin insemnătoare. 

Mi se pare Menip, că sensul a- 
venturii însuşi, care este cunoaș- 
terea "omului de câtre om, grație 
omenescului din sine și al cslor- 
lalți, s'a falsificat cu timpul și 
amenință să fie pierăduţ deabi- 
neiea, ca urmare a socializării 
ex'stențelor omeneşti, tot mai 
apăsătoare. 

Am să-ți vorbesc ca un şcolar 
silitor care ştie viaţa doar din 
teancurile de cărţi legate cu pan- 
glică tricoloră ale premiantutui 
întâi, — dar fii atent, Menip, să 
nu mă iei drept ceea ce nu sunt, 
Ds cână mă știu am prețuit fo- 
loasele unei existențe oarecare, o. 
nestă şi respectabilă. In răstimp, 
pe măsură ce prețuirea acordată 


f 


LOCVI | (i N big 


ş i 47 


Note italiene 


»LINGUE STRANIERE E UMA- 
NESIMO NUOVOS* 


e arţicolul semnat de Cario Pelle- 
grine „.Meridiano di Roma“, 2 
Febbraio, 1941) „în care se reia 
discuția în jurul faptului de a se 
îi introdus în şcolile secundare 
italiene obligaţia de a se învăţa 
câteva din lmbiie moderne. E 0 
reformă adusă tot de Giuseppe 
Bottai, din ale cărui scrieri, cu 
privire la această problemă, tra- 
ducem textual: 

„Pe lângă necesitatea vieţii 
pracţice unde cunoaşterea lim- 
bilor este necesară practicanţilor 
nu mai puțin decât stud:oșilor, 
adevărul este că nu se poate zgân- 
di un studiu umânistic bun 'asu- 
pra adevăratelor valori ale anti- 
chității, fără ca să se stăpâneas- 
că şi “umea modernă“, 

Nu e vorba de studiul practice 
al unei limbi — iniţierea super- 
ficială în unele reguli sau for- 
mule consacrate, așa cum se înţe- 
lege în mod curent învățarea 
unei limbi modeme şi la noi, mai 
ales a noi am putea zice — ci 
sesizarea însăși a vieţii, a cul- 
turii şi civilizaţiei, a esenței spi- 
rituale a peporului reprezentat 
Prin limba studiată. 

Se  ințeez asilel tenomene 
care r;e interesează numai pe noi; 
formarea spirituală a unui serii- 
tor prin infiuența exercitată a- 
supra lui de un anumit curent, 
de o anumiţă epocă: explicarea 
anumitor tendinţe din opera altui 
seriitor, artist sau om de cultu- 
ră: posibilitatea, în general, de 
a face legături, de a coordona 
unele fenomene, din orice dome- 
niu, care aittel ar rămâne îzo- 
lite, închise, fără putinţa de a 
le înlănţui. 

Și ceeace e mai important, 
Prin o astiei de cunoaştere a 
unei limbi străine, e faptul că ti- 
neiiii îşi dau astfel seama cons- 
tient de caracterele tradiției şi 
ale poporului lor, caractere spe- 
cifice, unice, pe care le vor pur- 
ta mai departe viitorului. 

Desigur că acesta a fost ni sco- 
pul introducerii limbilor străine 
moderne în şcoiile noastre secun- 
dare— tăcută mult înaintea ȘCO- 
lilor itaiiene:— iubirea și întoar- 
cerca Ja viața epirituală, la itte- 
ratura noastră, nu negarea sau 
disprețul pentru ea. 


PIEMONTUL 


e reprezentat în pictura con- 
temporană italiană prin  doud 
nume care contează mult în 
vidța artistică a Italiei: Um- 
berto  Ravazzi și Alessandro 
Lupo. Primul, un mistic; fiecare 
tablou, fiecare colț din cadrele 
sale e pictat cu  religiozitate. 
Are o mână sigură, o sensibili- 
tate viguroasă, o voință de ne- 
învins care-l conduce; e unul 
din acei artiști  predestinați, 
mergând pe un drum trasat cu 
hotărire mai dinainte, care nui 
poate fi câștigat de „alt gen”, 
un pictor complect străin de 
categoria „pitori-sorpresa”. 

Atacând în pictura sa cele 
mai grele probleme, Umberto 
Rdvazzi, a isșit întotdeauna în- 
vingător. 

Alessandro Lupo aduce prin 
pictura sa un adevărat imn de 
laudă vieţii, bucuriei de a trăi; 
caritate, iuminozitate, transpa- 
rență, bogăție de tonuri și de 
rețiexe. In sânge cu nostalgia 
mediteraneană a culoarei, pe 
care o culege senin și o împrăş- 
tie cu drâgoste. De unde, în pic- 
tura lui, împresia de o lume a- 
prinsă; un univers de lumini 
însutit ca intensitate de vibra- 













pi 






acestui fel de a fi tindea să qe- 
vină predilecție statarnică dacă 
nu chiar supremă vocaţie „eram 
tot mai nedumerit Gespre ceza 
ce se înţelege prin „aventură”, 
mai ales de când avuseszm pri- 
lejul să cunosc şi câţiva aşa ziși 
aventurri, Pentru toți aceştia, 
aventuri“ avea un inţe:es de 
spaț.alitate, se reducea la o ne- 
voia îrenstică de schimbare a 
decoruiui prin care ființa lor ţre- 
cea ca lebăda prin apă, fâmă să 
prindă vre-un s:rop de semnifi- 
cație, Dar ştiu acum că aventura, 
adevărata aventură ars, si nu 
poate avea decât un sens lăun- 
tric, moral: atât ca orientare cât 
şi în esență. Căci dacă aventură 
ar fi tot una cu frenezie ambu 
laorie și deplasare spaţială, iar 
nu întoarcere spre înăuntru, a- 
tunci pipa lui Jack London, de 
pildă ar avea tot drepiu: — da- 
că ar fi în măsură a şi-l meven- 
dica — să se proc'ame... aventu- 
rieră, Cred însă că adevăratul a- 
venturiar e altceva decât o pipă 
care nu mai păstrează dn scru- 
mul aventurii fumatului decât 
un gust sălciu de mahorcă. 


MENALC 


title unei retine fermecate. 

E unul dintre rarii  colorişi! 
italieni. In pânzele lui: bâiciuri: 
cu mulțimi pestrițe de tărgove:i 
și țărani, figuri ascunse p2 ju 
mățate în umbra pă ăriilor i- 
mense Sau ale  umbrelelor, 
munţi însoriți reflectându-se «i 
lacuri clare, ceruri  rosiatice. 
nouri, pete mari de soIre—as- 
pecte, în genera!, care varbesc, 
în culori, de sărbătoarea vietii. 

O deosebită înțelegere a poe- 
ziei muntelui; a munților pie- 
montezi, din care Umberto Rd- 
vdazi luase dear duritatez, o te- 
nâcitate cu care se încâpățână 
să învingă totul. 

impresionante în pictura lui 
Alessandro Lupo sunt  scentie 
cu animale, unde talentul său 
cojoristie vorbește mai liber. 
Inrudit cu  impresionismul în 
multe opere, prin sensul pietii. 
ral al gumelor și rezonunțelo: 
coloristice pe care-l posedă, prin 
siguranța şi îndrăzneala sa mă- 
surată totuși, Alessandro Lupo 
e unul din adevărații pictori de 
azi ai Italiei. 


ALBA DE CESPEDES 


Fuga, Mondailori, Milano, 1940. 
Prin noua sa carte— Fuga-—Alhba 
de Cespedes rămâne tot în dome- 
n:ui povestirii, eu care ne obiş- 
nuise :n romanul său „,Nessuio 
torna indietro“. Dacă în prima 
carte autoarea culegea fluxul v:e- 
ţii în întrezime pentru a ajunge 
ja o cercenpţie personală despre 
viaţă. aici se opreşte la momente 
izolate, la fragmente de viaţă. 





prinse în cele paisprezece poves- 
tiri. 

Dar nu frazmente de viată rea- 
lă, cu localizări, ci produse ale 
unei izolări spirituale, unde to- 
tul e trăit intens, dureros de 
conştient, 

O continuă tugă de tumultul 
confuz a] vieţii, dar nu o com- 
plectă îndepărtare de ce viaţa 
poate să co'oreze dramatic, 

Nu un sbor spre sumi de în- 
Cântare, ci o inveicare ue a ate- 
Nua CUNCEPha pesnustă despre 
Viață prin Vvasătonuari prin pei- 
Sagu iuminăse Uesnca ae tuvri 
Cihue. Lar pesunisimui  A.bei de 
Cespedes nu-i 1zvoriţ din cerce- 
tari psinosozice Sau specuiavu de 
aie găuri, ce e SUustiuul ac con- 
tinua iovire ue persouazii, de lu- 
CUL, Cin suSaşi măurea, 

Povestiri cu caracier de conti- 
denţe. inieresănte măr aies cund 
imsăi au.oarea e psolagenista. O 
robustețe de conținuț spiruvuai 
cum nu se in:ăineşte des; se sun- 
te că 10o.ui e Scris din Nevoia de 
a spune ceva, de a expiica ceva 
şi Aiba de Cespedes ştie să spu- 
nă inti'o manieră a cei, admira- 
bilă, ; 

Fiecare povestire are un adânc 
sens al moralității si e impregna- 
tă de o tiiosofie particulară, se- 
ducătoare, Iar peisapiie, sehițate 
Puternic în puţine trăsături, de- 
vin, ingenios, fondul pe care se 
profiiează caracterele a numeroa- 
se personagii, 

Ir calităţile de desăvârşită şi 
rafinată  stilistă adăozate celor 
relevate mai sus, fac din Alta de 
Cespedes o figură importantă a 
liveraturii italiene contimporane. 


SORACTES 





Note românesti 


PESCUITORUL DE BUREȚI 


Panait Istrati, scriitorul 
plecat acum patru decenii 
din mijlocul nostru pentru a 
se stabili în Catatea culturii 
unde avea să cunoască mai 
târziu culmile amaţitoare ale 
unei glorii literare cum pu- 
ținor scriitori străini le-a tost 
dat, reintors în țară sătul de 
atâta pribegie, a continuat să 
scrie, 

Pescuitorul de bureţi, car- 
tea cuprinzând admirabile 
pagini autobiografica, — a- 
părută recent în colecţia pen- 
tru toți, — este un imn în- 
chinat oamenilor pe cari Pa- 
nait Istrati n'a încetat să-i 
caute, să-i aștepte și să-i iu- 
bească, 


ORIZONTURI 


Venirea profesorului secundar, 
depășinad cu mult cadrul noţiunii 
de simbriaș cuminte și resemnat 
al statului, gânâăind grijuliu la 
Deinsioara lui şi cu oarecare me- 
lancolie la zilele de odihnă for- 
țată de dincolo de activitate, — 
pare a fi tost înțeleasă de con- 
ducătorii Orizonturi-lor, revista 
Asociației Profesorilor Secundari 
din Galaţi. Râvna deosebită pe 
care comitetul de conducere o 
pune în apariția acestei publica- 
ţii luminoase, fără să se impie- 
dice de greutăţile materiale crun- 
te prin care trecem de câtva timp, 
ii face cinste. 

Colaborările acestui ultim nu- 
măr (5-10, an, III) reprezintă cele 
mai valoroase contribuţii. No- 
tăm: E. Caraman: Ymperativul 


Mi-e cu neputinţă să nu mă 
înduioşez, Menalc, fiindcă iată 
ce potrivire ciudată: acum doi ani 
la timpul acesta, porneam şi eu 
într'o noapte cu ploaic deasă, la 
un marş de treizeci de kilometri; 
având în Spate întreg ca'abalâ- 
cul soidăţese.  Crea că-ţi vine 
ușor să ţi-l închipui pe Menip 
cum arăta după primul kilome- 
bu... Incearcă să-ţi închipui as- 
pectul său „şubred, cobaitic cum 
îl ştii. după nouă ceasuri de măr- 
șăluire, pătruns de umezeală până 
în măduva oaselor, şonţ, supt la 
faţă şi cu ochii agunecaţi. Un stri- 
So.u: Cum nu maşi inau.0oşa,; 
Menale, când îmi vesteşti cun 
zâmbet senin şi  şollie despre 
măârţişorui cel verde? 

Ingăduie-mi însă, ca să-ţi mai 
risipesc gândurile melancolice, să 
Yrmez azi cu povestirea ce-am 
inceput-o ia ultima întâlnire. 
(Sună ca 'ntr'o romanţă de Va- 
Siiescu), 

Ai adus vorba despre aventu- 
ieri, 

Omul din cafenea care îmi go- 
lise biblioteca, care râvnise la 
nevinovăția surorii celui ce-i pri- 
mise cu cinste în casa lui, era 
după cum fără îndoială vei fi 
presimţit, prea bine înzestrat 
spre a nu izbândi în viaţă, Și de 
bună seamă chiar şi a izbutit, „A 
narvenit“, cum se mai zice acum. 

Deunăzi profesiunea mi-a îm- 
hiat prileiul să fiu de faţă la un 
Qareşicare proces dinir'acelea în 
care statu! trase !a răspundere pe 
unul bănuit de a fi mânuit cu o 
prea mare nepăsare banul obş- 


tese. Venisem tocmai în clipa 
când apărătorul intereselor pu- 


vremii ; Victor Revenit: Carmen; 
Lucia Scurtu-Şerbu: Surioara; 
G. Stănescu: Hrisov; Mircea Pe- 
trescu-Dâmboviţa : Călătorie de 
cercetări: arheologice; Al. Tuto- 
veanu: Nopțile mele de primă- 
vară ; Augustin Z. N, Pop: Note 
despre influenţa italiană; Paul 
I. Papadopul: Amintiri literare. 

O cronică bogată, semnată de 
d-nii: 1. Argintescu, 1]. Licea, ar. 
Victor Odotbieşteanu, Al. Popovici, 
Ioan Șt. Botez. 

C, POSTELNICU 

PO ca re 2 aa pe aer e Crap ap pa Re EEE 


TURNUL BABEL 


Editura Cugetarea Delatras a 
pus sub tipar o nouă carte de 
d. Neagu Rădulescu. cunoscutul 
și apreciatul scriitor humorist. 

După succesele obținute cu 
„Dragostea ncastră cea de toate 





A 


[e 


zilsle”, „Nimic despre Japonia” 
și romanul „Sunt soldat şi căiă_ 
reț“, d. Neagu Rădulescu apare 
in vitrineie librăriilor cu incă o 
carte de vervă și humor, intitu._ 
lată sugestiv „Turnul Babei“, 





blice — un bărbat voinic, c'um 
chip de consul roman şi voce de 
stentor — arăta cu degetul spre 
cei învinuit, Gestul era de o mă- 
reţie strivitoare si sublinia una 
din acele fraze ce pe loc cuce- 
resc. (dacă se poate spune) indig- 
narea unan:mă, Deodată mi se 
intunecă dina;ntea ochilor, mă 
Pipăi ca să mă sncremaţez dacă— 
vorva iti Ion Frunzeiti—ecu sunt 
eu. ba! eu eium cu. Darele.a al! 








Era omu cun tiienea! te ce 
acum câţiva ani fura cravate 
piieenuor şi la baluri  Sto.ocea 


in „pojeteie“ cucoanelor  juueca 
pe iuti... Intr'o cuipa cucerise şi 
indignarea mea. Cu o deosebire 
— mă e nevoie So Spun! — in- 
dignarea mea îl privea mai mult 
pe acuzaitor decat pe acuzat, 

Nu ţi se pare aci, Menace, o 
aventură yreuuică de Cervantes 
Sau de Rabelais? 

Astfel vezi bine că uneori a- 
ventură poâte insemna, contrar 
păienii taie, şi „uepiasare  spa- 
țială... Judecă şi tu cât driun a 
străbătut aventurierul nostru şi 
Câţ de bine trebuie că şi-a polo- 
lit „nevoia trenetică de schimba- 
re a decorului“ de când l-am vă- 
zut ultima oară până în ziua a- 
ceasia... 


MENIP 














6 





acestei nepotriviri de vârstă şi de caracter; prietenia 
lui Costin Maicân tăsărise întrun moment foarte o- 
portun şi Rodica Trifu socotise că nu e nicio impru- 
denţă din partea ei să-i dea curs, fiind convinsă că nu 
e vorba de o toană trecătoare şi că merită dragostea ei. 

In mintea lui Costin imaginile trecutului se suprapu- 
neau luminoase, într'un ritm uluitor, care-l făcea să 
tresalte şi să chiuie de fericire, 

— Eu nu cred, Mihai, să existe o bucurie mai mare 
decât aceea pe care ţi-o dă dragostea! zise el dintr'o- 
dată. E 

— Chestiune de temperament! răspunse Mihai Tătă- 
ran cu amabilitate şi aproape indiferent, dar imediat 
se întoarse spre el şi-l privi, cu mirare: „Ce-ţi veni să 
mă întrebi? Nu mi-ai vorbit niciodată despre așa ceva“. 

— Ai dreptate, dar acum mi-este peste putință să-mi 
ascund beatitudinea care m'a cuprins. 

— Sar putea să fe adevărat ce spui, însă nu pot fi 
cu totul de acord. O 'bucurie absolută, cum pretinzi tu, 
nu ţi-o poate da decât ceva imuabil. O pictură celebră, 
o operă literară, o statue, creaţia în general. Dragostea 
e volatilă, prea aeriană ca să 0 poţi califica cu atâta 
certitudine. Nu trebue să te entuziasmezi peste măsură 
de ceva care, mâine, te-ar putea umple de desnădejde. 
Știu că ţi-ar fi făcut plăcere să te fi aprobat întocmai 
şi că în clipa asta regreți că mi-ai cerut părerea, dar 
niciodată compromisurile n'au fost slăbiciunea mea. Eu 
te admir că ai atâta elan încât să poţi crede nestăvilit, 
până și în dragoste, care este mai proteică decât oricare 
alt sentiment, lar prevăd cât de prăpăstioase vor fi de- 
cepțiile pe care le vei suferi. Costin Maican se sili să 
nu-și manifeste consternarea, pe care felul de a vedea al 
prietenului său o stârnise în sufletul său, dar diversiu- 
nea pe care o încercă era prea străvezie, ca Mihai Tă- 
tăran să nu-şi dea seama de nemulţumirea pe care i-o 
pricinuise și de adevăratele sale sentimente. 

— Pare curios, nu e așa? continuă el să-l scormo- 
nească. Eu te înţeleg şi cred în sinceritatea D-tale, însă 
aj să te loveşti, mai târziu, cu capul de prag şi nu vreau 
să zici că am fost un prost, sau că te-am indus în e- 
roare. 

— Dacă ai şti, Mihai, ce m'a făcut să-ți mărturisesc 
tot ce am pe inimă, poate ai vorbi altfel. 

— Ce te-a apucat, Costine? ţipă Mihai Tătăran, cu 
un gest de enervare, Iţi închipui că până acum am cre- 
zut că-mi vorbeşti despre Robinson Crusoe? Știu. Nu 
există în lume două lucruri care să fie la fel. Femei:e 
însă se aseamănă ca două picături de apă. In dragoste, 
toți socotim că am descoperit America; că femeia, pe 
care o iubim, e ca Venus din Millo: unică și inegala- 
bilă; dar până la urmă, de voe de nevoe, constaţi că 
drumul pe care ai mers era nou numai în aparenţă, dar 
că în realitate  arhicunoscut. E timp pierdut zadarnic 
să-ţi faci iluzii despre fericirea pe care ţi-o dă dra- 
gostea. 

— Eşti un misogin incorigibil. 

— Nu vorbi prostii, Costine. Cine ţi-a spus că misogin 
înseamnă un om care să aibă destul bun simţ ca să nu 
se încreadă orbește în dragoste? 

— Şi căruia să-i placă femeile aşa cum par să-ţi pla- 
că ţie. 





— Tocmai pentrucă le-am cunoscut prea bine şi ştiu 
ce le poate pieiea. Femeea e un fagur, din care muste- 
şte deopotrivă, miere şi venin. Cât timp se prelinge mie- 
rea, te simţi, ca Dante, în al nouălea cer. Dela o vreme 
începe să i se altereze gustul; nu mai are aroma, în 
îaţa căreia te entuziasmaseși la început, ba îţi provoacă 
chiar indigestii. lar dacă ai răbdarea şi curajul s'o storci 
până la fund, ajungi să-ţi blestemi zilele. 

— Sper că nu ai spus vreodată toate astea în fața 
unei. femei. 

— Ce rost ar avea să-ţi reamintesc că ai unghiile ne- 
curățate, că nu ţi-ai dat cu vax pe cisme de o săptă- 
mână, sau că n'ar fi stricat să-ţi aranjezi părul măcar 
acum, de Crăciun? De ce să-mi complic vieaţa cu lu- 
cruri, care nu mi-ar putea creea decât neplăceri? 

— kR drept că oamenii n'au iubit niciodată adevărul. 

Mihai Tătăran zâmbi.- 

— Ştiu de mult, dar nu-mi foloseşte la nimic. Mora- 
vurile au prea multă tradiţie şi poate numai un nou 
potop ar reuși să le schimbe. 

— Cred că ai suferit mult până să te resemnezi. 

— Nu cred să-m: fi împins slăbiciunile aşa departe. 
In orice caz ma tulburat binişor până când mi-am dat 
seama că era o nebunie ceea ce visam şi că nici lisus 
Hristos n'a reuşit să transforme, cu desăvârşire, lumea. 

e 

La o săptămână după conversaţia cu Mihai Tătăran, 
Costin primi o scrisoare delia sora lui, Gaby, care-i um- 
plu de iristeţe. Li scria că mama este bolnavă, mai grav 
chiar decât bănuise, dar că speră, așa cum o încuraja- 
seră doctorii, ca până la urmă să se însănătoșească. Il 
sfătuin să facă tot ce-o putea şi să se repeadă o zi-două, 


pe acasă, dacă ţine so mai vadă. Scrisoarea era plină 


de contradicții și Costin înţelese numaidecâtţ că Gaby, 
care era o fată cu mult bun simţ, n'ar fi fost capabilă 
ză îndruge verzi şi uscate, decât numai într'un moment 
de surescitare nervoasă, sub impresia profundei emoţii 
pe care o trezise într'ânsa starea alarmantă a mamei 
sale. Nu putu să adoarmă o clipă, toată noaptea, căci 
de cum închidea ochii, visa chipul blând şi suferind al 
mamei și i se părea că îi aude glasul de pe urmă. Gân- 
durile i se depănau apăsătoare şi se încâlceau într'un 
păienjeniș fantastic. Slovele scrisorii veneau să i se a- 
şeze hoţeșie, în fața ochilor, ca o ameninţare, ca un 
îndemn. Işi acoperi faţa cu amândouă mâinile, ca şi 
când ar fi încercat să-și alunge vedenia care-l scotea 
din minţi şi în desnădejdea care-l chinuia, începu să se 
gândească cum ar putea face să-şi vadă mama. Zorile 
îl găsiră însă tot atât de chinuit şi de nelămurit. Alergă 
la Mihai 'Vătăran, îi arătă scrisoarea şi-i mărturisi, fără 
niciun înconjur, dragostea penţru mama sa şi cât de 
nenorocit sar simţi toată vieaţa dacă n'ar isbuti să ple- 
ce la căpătâiul ei de suferință, măcar acum, în ultima 
clipă. Il rugă să intervină pe lângă căpitan, să-i explice 
întreaga situație și să-l înduplece să-i dea o învoire, 
numai cât să-și facă datoria pe care cugetul său o pu- 
nea înaintea oricăror obligaţii. 

Sublocotenentul Mihai 'Tătăran î! privi lung şi cu vă- 
dită compătimire şi văzându-l cum se sbuciumă, încercă 
să-l liniştească, dar Costin nu dădu vorbelor nicio as- 
cultare. 

— Ascultă, băiete, spuse Mihai Tătăran, cu hotărire. 
Căpitanul nu-ţi poate fi de niciun folos. Eu îmi închi- 
pui ce este în sufletul tău şi aș vrea să-ţi fiu de ajutor, 
pe cât mă ţin curelele. Peste un ceas, pleacă mașina a- 
provizionării la Focşani. De acolo până la Odobeşti nu 
mai e decât o aruncătură de piatră. Eu te-aș putea în- 
voi, pe răspunderea mea, până mâine dimineaţă, când 
se înapoiază mașina. E tot ce pot face pentru tine. Dar 








UNIVERSUL LITERAR 


Cuvânt de onoare 


(Urmare din pag. 4-a) 


înainte de toate e necesar să-mi dai cuvântul tău de 
onoare că nu mă vei face de ruşine. Mâine seară ne 
înapoiem pe poziție, 

Sergentul Costin Maican își simţi sufletul plin de un 
ciocoi pe care nu-l putea defini şi ochii i se umplură de 
lacrămi. 

— Ai cuvântul meu de onoare, Mihai, că va fi aşa cum 
spui, orice se va înţâmpla. 

E. 

— Bine că ai venit, Costin, spuse Gaby, sârindu-i de 
gât, de cum intrase pe 'ușe. Mama de abia aşieabptă sa 
te vadă. Slavă Domnului! Sa mai indreptat puțin şi 
toată ziua nu-mi vorbește decăt de tine, ueri a tosi pe 
la noi o prieienă de-a mea şi i-a dat in carți. Ce crezi 
că 1-a spus? Că ai să vii neapărat zile.e astea, Să ti vă- 
zul-o pe biata mama ce fericită era! barca i-ar 1i prezis 
că o să ajungă impaărateasa Chinei, şi ma: multe nu. 

— Dar cu scrisoarea ta ce-a fost, zise Cosun? Ma 
speriat nu giumă, zau aşa. 

— Ba a 10st ioarte adevărat. Am crezul că moare, 
dar a dat Dumnezeu şi şi-a revenit. Acum e în conva- 
lescență. 

Revederea dintre mamă şi fiu a fost duioasa, ca 1n- 
tovtaeauna. Sa cuibărit, ca un copil, în braţele ei, sleite 
de sulerinţă şi a plâns acolo cu lacrâămi t.erbinu, gan- 
d:ndu-se nu afăț ia mulțumirea pe care o trăia, cu la 
inireg trecutul semânat cu blânaeţea şi duioşia e. de 
mama. Puţ:n dupa aceea a venit doctorul, care o con- 
suita zilnic şi a trecut în altă cameră, cu Gaby. Primu: 
lui gând, cum au rămas singuri, a lost la Rodica, 

— Rodica? făcu Gaby, cu dispreţ. Nu menia sa te 
mai ocupi de ea. In ultima vreme sa inhă:tat cu un 9- 
tţer de administraţie. Nu-i mai e ruşine nici de barbat, 
mici de lume, 

1 cuprinse o ameţeală sdravănă, cașicum l-ar fi pălit 
aneva în creștetul capului. Işi simțea cugetul şi sutle- 
tul plin de un deşert fără hotar şi inima impietrilă, iaz 
prin cap îi vâjaiau cuvintele lui Gaby. Imbraăcă mantaua 
în grabă şi fugi, într'un suflet, s'o întâlnească pe Ro- 
aica. kra aşa cum o ştia: irumoasă ca o zeiţă şi ispi- 
titoare ca un vis. Il întâmpină cu surâsul pe buze și cu 
brațele deschise, dar el rămase nemişoat, in pragul ușii, 
măsurânil-o de sus până jos. 

— Asta a fost dragoştea pe care mi-ai Jurat-o, Ro- 
dica ? Ă 

Ea nu spuse nicio vorbă, nici nu-l poiti să intre. Pă- 
rea cuprinsă de o timiditate fără margini şi zâmbetul 
ii îngheţase pe buze, trist și sfios. 

— "Toate iemeiie sunteţi o apă şi un pamânt, Te-am 
crezut demnă de dragostea şi increderea ce-ţi arătasem, 
dar m'am convins acum de realitate. 

— Ce vrei să spui, Costin? 

— Ce rost mai are să joci teatru cu minut, când am 
aflat totul? Crezi că te-aș mai putea strange in braţe, 
câna trupul tău e încă fierbinte de imbrâţişenie altuia 
şi buzeie umede de sărutarea lui? : 

Rodica nu mai asculta la ce-i spunea Costin, căci vor- 
bele nu mai aveau nicio importanţă. In minte îi intlo= 
rise icoana unei pajiști smâiţuite cu părâluţe şi pansele 
sâlba'ece, scâldată în lumina jilavă a seru ae prumâ- 

„vară, când gândurile lor plutiseră înlânțuite spre Jima= 
nul la care paşii n'aveau să mai ajungă niciodată. 

— Vei fi numai a mea toată viaţa, Rodica. 

— Numai pe ţine te voi iubi, Costin. Ce frumoasă 
imi pare viața alături de tine! 

Clipele aceiea i se păreau acum inaccesibile şi foarte 
depărtate. 

— M-e scârbă când mă gândesc cu câtă nerușinare 
pai jucat rolul de îndrăgosiită și cât de ugor ai calcat 
în pic:oure dragostea noasuă, continuă Costin, privind-o 
cu ură neîmpâcutţă. 

Ea îşi înalţă capul, îl fixă adânc şi i se adresă, cuo 
violenţă, pe care o regretă zadarnic, după aceea. 

—— Fac ceea ce poltese 

In clipa aceea Costin simţi nu o desamăgire şi nici 
gelozie, ci un fel de gol, care creștea neincetat, ca un 
balon, în care suflă cineva puternic şi care nu va în- 
târzia să plesnească şi să-l arunce în haosul pe care-l 
intuia, dincolo de această risipire a simțurilor. Apoi il 
înnecă un suspin adânc şi întoarse capul să nui se va- 
dă sbuciumul care-l frământa. Rămase nemișcat tâte- 
va minute; pe urmă, ridicându-și ochii, în fundul că- 
rora pâlpâia o desnădejde fără seamân, spuse stios, ca 
și cum irealitatea gândurilor i-ar fi retezat suflul vieţi: 
dintr'ânsul: 

— Ce frumos ar fi putut să fie, Rodica, dacă viaţa 
m'ar fi atât de ticăloasă. 

Incet, foarte încet, ca şi cum sar fi temut să nu ri- 
sipească liniștea casei, deschise ușa și dispăru. 

] 

Viaţa Odobeștilor era la fel de închisă și de mono- 
tonă ca a oricărui oraş de provincie, In urbea viilor, 
majoritatea locuiţorilor erau oameni chiaburi și singu- 
rul păcat ce li sar fi putut imputa era de-a nu îi is- 
butit să se miște după ritmul impus de civilizaţie. 

Ceaiul dansant, pe care Coca Popescu, fiica unui bo- 
gat moşier din regiune, îl dădea, cu ocazia celei de a 
nouăsprezecea aniversare a nașterii sale, era un eve- 
nimenţ deosebit şi odobeştenii, deşi nu se prea dădeau 
în vânt după mondenități, îl aşteptaseră cu nerăbdare 
și interes. Costin nu primise să ia parte, decât după 
numeroasele rugăminţi ale sorei sale şi mai ales, în ur- 
ma insistenței mamei, care îşi închipuia că deprimarea 
lui se datoreşie grijilor şi încordării de pe îront şi nar 
îi rău să-şi mai descrețească fruntea. Printre invitați, 
o văzu şi pe Rodica Trifu, frumoasă și exuberantă de 
parcă nici nu şi-ar fi amintit de ce se petrecuse cu câ- 
ieva ceasuri în urmă. Indiferenţa ei îl umplu de mâ- 
nie și-l indispuse mai adânc. Se întrebă ce rost ar avea 
să 'mai rămână, ca să-şi otrăvească suf:etul, dar își făcu 
îndaiă socoteala că faptul n'ar trece neobservat şi din 
toată afacerea asta n'ar avea decât de pierdut. In clipa 
aceea, Gaby veni să-i prezinte o cunoștință de-a ei, o 
fată foarte umblată şi emancipată, după care se retrase, 
lăsându-i împreună, 

— Iţi place să dansezi? întrebă ea. 

— Nu, ar îmi place dansul. 

— Eşti artist, conchise fata. 

— Deocamdată nu mă interesează nimic. 

— Eşti îndrăgostit? 

— După ce ai băut o căldare cu apă, nu cred să-ţi 
mai fie sete. 

— 'Trebue să fii nefericit. 

— O să-mi treacă. A 

— Numai îndrăgostindu-te din nou. 

— Mă îndoesc și de una și de alta. 

— Regret că trebue să plec. Nu s'ar putea să ne mai 
întâlnim? 

— Crezi în metempsihoză? 

— Ar îi naiv să-mi fac iluzii că şi la &nul voi retrăi 
ziua de azi. 

— In cazul ăsta probabil că nu ne vom mai vedea 
niciodată. 

Costin făcu câţiva pași să-și ia paharul cu vin, pe 
care-l lăsase pe o consolă și după ce sorbi câteva în- 
ghițituri, îşi aminti că nu reţinuse numele fetei cu care 
vorbise, deși bănuia că îi fusese prezentată. Se trezi cu 
Gaby lângă el aar nu se sinchisi s'o întrebe, căci nu 
găsea că are vre-o importanţă. 

— E o fată inteligentă, spuse ea, intuind ceea ce-l 
preocupa. 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 33 


— Nu sunt de părere că există şi femei inteligente. 
Par numai să fie, dar în fond toate sunt închipuiri. Nu 
e tot una să fii Napoleon şi să joci roiul lui. 

Gaby îl ameninţă cu degetul și plecă să danseze. Cos- 
tin se gândi că ar fi bine să se întoarcă acasă, căci nu-i 
făcea nicio plăcere să mai stea şi trecu în birou, unde-și 
lăsase paltonul, să se îmbrace. 

— Pieci? întrebă Rodica, care tocmai intrase, pe ne- 
aşteptate. Vreau să vorbesc neapărat cu tine. 

Costin întoarse capul și se uită la ea, fără să zică ce- 
va, ca şi când nici n'ar fi fost acolo, dar imediat înţe- 
lese că era hotărîtă cu orice preţ să-i vorbească şi că 
e mai bine să termine odată, definitiv, toată comedia. 

— Nu văd ce am avea să ne mai spunem, de vreme 
ce nu ne ma: leagă nimic. 

Văzu că se aprinde la faţă, ca şi cum o emoție vie 
i-ar fi umplut pieptul şi îşi dădu numaidecât seama că 
o jicnise cu vorbele sale, dar nu făcu nimic care ar fi 
putut să arate că regretă atitudinea avută. 

- Ba dimpotrivă, adăogă ea, cu glasui stins. Mă gân- 
Geam adineauri că ar fi bine să vii mâine la mine, să 
stăm de vorbă, căci nu ştiu cum ţi-aș fi explicat, de 
faţă cu atâta lume, purtarea nesocotită pe care am a- 
vut-o astăzi. N'am înțeles nici până acum la ce ai fă- 
cut aluzie și eu eram într'o stare de nervi nebună, așa 
că îmi închipui că te-a durut ce ţi-am trăncănit. 

Costin o iscodi cu o privire grăbită şi clătină din cap. 

— Dacă te simţi obosit, vino mâine. Eu nu mă supăr, 
continuă ea. : 

-— Mâine?! exclamă Costin, cu ironie şi amărăciune. 
Mâine cine ştie ce-o mai fi. 

— Ce vre: să spui? întrebă Rodica, cu privirile a- 
prinse de spaimă. 

— W'ai nicio grije, zise e! înveselit. Nu sunt atât de 
naiv să fac o asemenea prostie. Am vrut să spun că 
mâine mă întorc pe front. 

— Ştii foarte bine cât țin la ține. Costin. De ce mă 
faci să sufăr atât? 

— Când nu ştiam, credeam ca un nebun în dragostea 
ta. Ce sens ar mai avea să ne minț:m unul pe altul? 
Toată lumea nu vorbește decât de tine şi de aventurile 
tale galante. A: vrea poate să-mi înfund urechile şi 
să-mi fac mai departe iluzii că te prăpădeşti de dorui 
meu? Am și eu un orgoliu și nu e demn să-mi bat joc 
de «el. 

I: văzu buzele tremurând şi își dădu seama cum, din 
adâncul ochilor ei, se ridică la lumină o rază de adâncă 
desnădejde; lacrimile isbucniră năvalnic şi-i curgeau 
şiroaie pe obraz. Iși simţi sufletul plin de o mulțumire 
cinică şi-și spuse că merită, cu vâri și îndesat, sbuciu- 
mul care o chinuia, căci ea singură purta vina celor în- 
tâmplate. 

— Iţi jur că nimic din tot ce ai auzit nu este adevă- 
rat, murmură ea, cu glas domol. Lumea e așa de rea şi 
de ticăloasă, că mă bârfeşte, ori ce aș face E de ajuns 
să schimb o vorbă cu cineva ca, a doua zi, să vuiască 
tot oraşul că mi-am luat un nou amant. Fu ştii cum sunt 
camenii de aici şi trebuie să fii înţelegător. 

Costin Maucan era inmierent. Nu-l mai interesa că i- 
delle şi purtăita €i erau inexp.cabile şi nici nu avu 
vreun regret gandind că ar n greşit, imbrațişand cu 
prea muita palma 0 iace pe care nu 0 conturmase ni- 
mic Gecat sitesivarea ei. be hotârise să se poarle cu 
ea ca lață ge oncare Venus a raspanuiior, deşi iii iusese 
cea mai dragă temee pe lume, uar dinirun elementar 
simţ ue omenle își zise că oricat ae vinovată ar ti, nu 
se cade so Jicnească şi coMpaiMm.nd-0, incepu, cu totul 
pe DAȘIeplai€, sa Simtia mua penru ea. 

— Nu Vezi ce nenorociia suni! Le ce mă chinueșui cu 
atata iautatei ingăâna ea. 

— Penuu numele ui Dumnezeu, ţermină odata, râs- 
punse el «nevat. Sar pulea sa Vuia tmeva şi nar ui 
plăcui pentru nici unul (Un n0i, să ne gâseasca in si- 
vuapa asta. 

Cum sta alături de el, își ridică ochii și-l privi ino- 
cena şi starșita. 

— Yâră aragostea ta, lumea nu face doi bani pentru 
miue. 

Costin o ascultă fără să clipească, dar în adincuriie 
ființei sale se trămania, ca un animal căzut in cursă, 
să priceapa care din pornirile aprinse intrânsul va ti 
cea mai puternica. Paiea alâ! ae Lpsită de preracato- 
re şi ae suierinda, încât își aâdu seama că il iubeşte 
Mă. presus de orice întumpiare, dar inucența şi dureiea 
care o mistuia nu-l scutira de viziunea obsedanta a în- 
şeiarii și deși sângele ior svâcnea în spre aceeaşi do- 
rința, se margini numai să-i mangiie brațul gol şi u- 
mea ide lacrami. Ea își trecu braţul, cu mişcări moi, 
după gâtul lui și cu totul pe neaşteptate, îşi up strâns 
gura arsă de patimă, de buzele lui, apoi își lăsă capul 
să cadă pe umărul lui Costin Maican i 

— Du-mă acasă, se rugă ea cu blândeţe şi atât de sfâr- 
şută, încât Costin n'ar ti putut, pentru nimic în lume, 
s'o refuze, Sunt prea extenuată și niti nar mai avea 
rost să rămân de vreme ce ţu pleci. Am venit aici nu- 
mai pentrucă ştiam că te voi întâlni și nu mă răbda 
inima să suieri din cauza nebun:ei mele. 

Seara era liniștită şi minunată. Fulgii de zăpadă că- 
deau domol și atât de mărunți şi de des, încât sar fi 
spus că slăvile sau poruit să-şi mecine prihana lor a- 
supra oamenilor. 

— Ce spiendidă seară! exclamă Rodica, lipindu-se şi 
mai strâns de el. 

Dar Costin nu spuse nimic, căci gândurile lui erau 
împrăștiate aiurea. 

— De ce n'a venit soţul tău să te ia? întrebă într'un 
timp Costin. 

— E foarte ocupat cu afacerile. Acum e plecaţ la 
Bârlad, să-și aranjeze niște conturi cu Cartierul Ge- 
neral 

Ajunseră la casa unde locuia Rodica. Costin se opri, 
<u intenția să se despartă. 

— Vino puţin la mine, îl rugă ea, cu o inflexiune a 
glasului, care-l înduioşă. Mă simt prea singură şi bol- 
navă. 

El murmură ceva neînțeles, care părea să fie scuză, 
dar o urnră, căci parfuarul amintirilor era prea puter- 
nic şi încă nu luase o hotărire definitivă cum trebue să 
se poarte cu ea. 

Se întrebă ce o determinase să-l convingă că nu avea 
nicio vină şi că dragostea lor era neîntinată şi după 
câteva ezitări, se opri asupra unei explicații, care deşi 
nu-i convenea întru toiul era, din fericire, mai puţin 
umilitoare și mai suportabilă. Dragostea lor nu fusese 
sensualism, sau simplă amăgire. Rodica îl iubise şi, ca 
orice femee, îl înşelase. Nu se îndoia o clipă că aceasta 
era realitatea, pentrucă altminteri l-ar fi părăsit, fără 
menajâmente. O femee nu te înşală decât numai când te 
iubește. In celelalte cazuri, te părăsește, pur şi simplu 

Simți cum, din adâncul sufletului său, sau din întune- 
ricul gândurilor, se destramă şi se volatilizează fluidul 
magic care-l legase de Rodica şi care era însăși dra- 
gostea, cum se împrăștie, domol — dar sigur, visul pe 
care-l ţesuse cu ardoare şi nesfârşit orgoliu. Zâmbi cu 
amărăciune. Visurile sunt de domeniul fanteziei şi fan- 
tezia este un vis zadarnic. 

Intoarse privirea către ea Ochii îi scântetau, aprinși de 
o flacără care era când devoţie şi extaz, când îndrăs- 
neală şi fermitate, iar gesturile blânde și giasul plin de 
mlădieri, ca şi cum un alt eu dintr'insa era conștient de 
ceea ce făcea. Iși dădu seama că, în clipa aceea, era 








194) 





8 Martie 


sinceră, că nu-şi calculase sentimentele şi felu! de a fi, 
că era aşa cum o plăsmuise imag.naţia sa și că se simţea 
fericită. Iţi făcea impresia că pentru nimic în lume n'ar 
putea fi capabilă să facă rău, să dea suferinţă, prin pur- 
tarea ei. Dar, pentru rana care se deschisese în suf'etul 
lui Costin Maican, consternarea şi pocăinţa ei erau nu- 
mai un paleativ, un anestezic, de care nu-şi lega spe- 
ranţele. Inţelese însă că niciodată nu va avea tăria şi 
voința să-i mărturisească, deschis şi cinic, esenţa şi con- 
vers.unea sentimentelor sale, nu atât pentrucă sar fi 
gândit să nu o umilească, dar ca un respect pentru ce 
fusese între ei și pentru dragostea, care mai pâlpâia, cât 
de cât, în «el. 

Rodica era vinovată şi cugetul lui nu se mai îndoia 
acum nicio clipă de acest lucru, dar orice sar fi spus, 
Rodica era o fjemee superbă, o trumuseţe misterioasă, 
căreia, dacă sufletul te oprește să te dăruești, se opun 
simţurile, Simţea că deacum înainte, dragosiea, care-l 
arunca în braţele ei, nu mai putea să fie decât o dragoste 
sensuală, o atracţie a simţurilor numai, că raporturile 
dintre ei vor fi convenţionale ; minciuni. Va fi viaţa așa 
cum o presimţise, dar refuzase să creadă în ea, ca în 
ceva nelalocul ei. Inchise ochii să viseze în taină: „lubi- 
rea e cei mâi îrumos şi mai scump lucru din viaţa omu- 
lui”, Aşa gândise altădată, dar acum i se păru că e un 
dram de demenţă în gândul acesta şi că după cea trecut 
prin viață, numai un cretin ar putea să mai judece ast- 
fel. Rectifică mental: „Iubirea este un continuu joc cu 
focul; dacă nu bagi de seamă, îţi frigi mâinile, sau arzi 
ca o torţă. Chestiune de împrejurări”. 

o 

Când se treziră din vraja ce-i ademenise, ea îl mân- 
gâie încet pe frunte, ca şi cum sar fi temut să nu risi- 
pească visul care-i învălu:se într'o fericire fără seamăn. 
Costin îi luă mâna în pumnul său şi rămase nemişcat, 
cu obrazul lângă obrazul ei, cu mintea împrăștiată aiu- 
rea. Și în fulguirea gândurilor, îl săgetă, ca un trăsnet, 
adânc şi fără veste, amintirea lui Mihai Tătăran. Ima- 
ginea se desena limpede și contururile aveau un relief 
aspru, muşcător: mâna prietenească, pe care i-o întin- 
sese Mihai Tătăran. Cuvintele i se săpau în inimă şi 
durerea îl rodea cu dinţi de oţel. „Pe cuvânt de onoare”. 
Aşa îi promisese. Dar alături de coșmarul care se des- 
lănţuise în el, licărea, insinuant şi perfid, lumina amă- 
gitoare a dragostei, care încă nu se scuturase deplin. Vi- 
ziunile se suprapuneau, se amestecau intim, se îmbucă- 
tățeau — ca înir'o fagocitare — şi în vârtejul deșănțat 
de sentimente, Costin Maican se muncea să se sustragă, 
să-şi recapelie voinţa și stăpânirea de sine, care l-ar fi 
salvat. Se simţea fără nicia vlagă, ca şi cum orice putere 
i S'ar fi scurs din vine şi trupul tot îi era sleit, ca după 
un efort supraomenesc, ca altădată — când se deștepta 
după o noapte albă. Bău un pahar de rom să se des= 
morţească și își aprinse o ţigare. Imaginea lui Mihai 
Tătăran şe risipise, dar acum începu să se gândească la 
camarazi, la grijile care-l preocupau înaintea oricărei 


plecări. I se păru straniu să nu aibă aceleaşi preocu- 
pări, pe care le aveau și ei, să nu fie în mijlocul lor ca 
întotdeauna, supraveghind şi îndrumând şi avu impre- 
Sia vagă a unei desrădăcinări, o senzaţie de gol şi întris- 
tare, ca şi cum nu el fusese acel care plecase, ci ei sar 





îi lipsit de ei şi l-ar fi îndepărtat, ca pe un lucru de 
Pri50s, ca pe ceva a cărui prezenţă te incomodează şi-ţi 
ueiază neplăceri. Fentru prima dală își dadu seama cat 
de aaânc ii intrase in sânge viaţa, pe care o împarţeau 
de atâtea luni, cu frățească dragoste şi înţelese ca nu 
mai era unui dintre oamenii pe care întâmplarea îi 
strânsese laolaită, că intre ei se țesuse o nevăzută legă- 
tură mustezuoasă, că ritmul inimei lor era sincrone, că 
devenise o s:mplă celuiă a unei entități morale de ne- 
destăcut. Nesocotirea cuvântului de onoare nu-i mai 
apărea ca o profanare a neţărmuritei încrederi pe care 
M.hai Tătăran i-o arâtase. in surietul său, vi.novaţia i se 
multiplica de nenumărate ori şi reprobarea gestului ne- 
socotit era cu atăt mai aspră şi mai chinuitoare. Descon- 
saeraea cu care l-ar fi tratat Mihai Tătăran par îi 
insemnat nimic pe lângă disprețul camarazilor. Oamenii 
simpli ştiu uneori să judece cu mult bun simţ şi (dupăce 
și-au tăcut părerea) nic:o putere din lume nu mai poate 
să-i urneaşcă din convingerea lor. Iși am-nti o scenă ai 
doma şi răsunetul pe care o trezise atunci în el, îl în- 
fioră adânc. 

(— Canalia! A fugit ca un laş!)). 

Se destfăcu din braţele caide şi parfumate, care-l în- 
lănţuiseră frenetic, ca trezit din coşmar. Gesturile ei moi, 
de curtezană, limpezimea de cristal a glasului, care în- 
gâna cea mai sublimă melodie, dragostea ei țoată, ne- 
mărginită, erau departe, la mii de kilometri. In minte 
i se desenase o balanţă, cu tâlere inegale, monstruoase 
și care îi lăsau impresia că fug unul de altul, ca polii 
de sens opus ai unor magneţi. Un taler mic şi distant, 
pe care cineva imprimase, cu litere şterse și nesigure, 
un cuvânt: dragoste, dar in spatele căruia părea să se 
deslușească : înfrângere şi un al doilea taler, enorm, 
masiv, pe care strălucea, în caractere groase, distincte, 
gravate în granit, alt cuvânt: onoare; iar umbrele, pe 
care le aruncam literele, se combinau bizar şi totuşi na- 
tural şi-i subliniau semnificaţia : caracter, demnitate, 
voință. Nu mai avu nicio îndoială. Drumul era neted, 
ca în palmă şi forţele cu care începea călătoria, virile 
şi împrospătate cu un enorm val de încredere în sine. 

— Iartă-mă dacă te-am făcut să suferi, îi spuse Rodica, 
în pragul uşii, printre sărutări. 

— Ca să te iert, ar trebui să am ce să iert și în cazul 
ăsta nu ţi-aş fi trecut nimic cu vederea, răspunse el, 
descătuşându-se din lanţul de foc al braţelor. 

Pe drum, se gândi că Rodica nu va înţelege niciodată 
exact tâlcul vorbelor, pe care i le spusese la despărțire 
Şi fu oarecum mulţumit de cum procedase. Oamenii tre- 
busc lăsaţi cu visurile lor, căci şi de nu le vor realiza 
vreodată, nutresc speranţa. Și atâta vreme cât mai au 
speranţă, se pot socoti fericiţi. 


L] 

A doua zi, sublocoienentul Mihai Tătăran își dădu 
seama că avea în faţă un om nou. Un om căruia viața 
îi deschisese capul. Și fără să-l fi iscodit, ca altădată, 
fără să fi făcut cea mai neînsemnată aluzie, îl auzi măr- 
turisind cu convingere : 

— Ai avut dreptate, Mihai. Dragostea mu lămurește 
niciodată nimic. Îţi imcendiază sufletul, ande cu flăcări 
fantastice şi în urmă nu lasă decât cenuşa melanco- 
liei, în care stai să scurmi neircetat, ca să-ţi aminteşti 
trecutul; un trecut efervescent, care-şi cerne tristețea 
de acid peste bietele noastre iluzii, ca o doină jalea ne- 
mărginită. Mihai Tătăran desemna pe hârtie o linie 
frântă în zig-zag, ca şi cum cele ce-i spunea Costin 
nu-l preocupau întru nimic. Dar, după câteva clipe de 
tăcere, zise calm şi sfătos : 

— Ti liniştit, Costin. In curând, n'ai să-ți mai amin- 
teşti de toate astea decât ca de un vis. Nu este nimic 
pe lume, decât numai Dumnezeu, care să nu fie dat 
uitării, 

CAROL ANTON APOSTOLESCU 


Paxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938