Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1929_045_0035

ERE vVver'suai 


Mul XLV Nr. 35 


25 August 1929 
$ Lei 








VASILE CONTA 






546. —- UNIVERSUL LITERAR 





Ctitorii 
VASILE CONTA 


Vusile Conta crede că omul este „li- 
"ber. măcar, după expresia lui Lavater, 
„cât cpasăre în cuzeaei”; iar „lumea în- 
trează, sub orice formă am privi-o, este 
ocârmuită de legi fireşti şi fatule“. 

In teoria ondulaţiunei universale, îilo- 
scful ncstru afirmă că această ondula- 
iune dă loc lu metamorfoza materiei, 
care „îmbracă în timp şi în spaţiu o iîn- 
finitate de forme trecătoare. Sub tiece 
formă nouă materia are o nouă consti- 
tuție, prin urmare proprietăţi noi, eări 
muterie şi forţă fiind nedespărţite, (în 
definitiv ste nu alcătuesc decât unul şi 
acelaş lucru considerat din două puncte 
oschbite d» vedere) urmează că una nu 
pcate să se schimbe fără cealaltă. Unei 
noi forme u materiei corespunde totdeau. 
na o nouă formă adică un nou mod de 
lucrare, a forţei, şi vice-versa. Așa, for- 
țele curat mecanice, fizice şi chimice, cari 
mișcă materia sub forma ei anurganică, 
se transformă îi forţe fiziologice, cind 
materia însăşi a luat forma organică“. 

In ce priveşte „sufletul“, Conta serie 
în Tecria Fatulismului : „Sufletul, deci, 
nu esle altceva decât proprietatea cree- 

alte cuvinte el nu-i decât o 
nouă formă a fortei, corespunzând la o 
nouă: formă a materiei. Şi precum jocul 
facultățile r suiletului este nespus de sub- 
til și de cumplicat, tot aşa materia care-i 
slujeşt= de bază are o structură și e or- 
ganizare de ceu mai mare delicaieță şi 
compleaitate. Aşa dar, sediul tuturor fa- 
“ultăţilor sensitive. intelectuale și voli- 
live sc găseşte în creer și depenc.nţele 


rului . cu 


Mai deparie Conta pune în legulură, 
după concepţia sensualiștilor şi materia- 
liştilor, că intelizenţa animalelor şi a o- 
mului stă în comparaţia cu calitatea și 
greutatea creerului. 

Sufletul nu este o secreţiune, ci o 
funcţinne și tkcmai de aceea el nu este 
material. 

„Făcând, pe baza constatărilor anato- 
mice, diversele funcțiuni ale arganismu- 

„lui, ajungi la ipoteza: „modificările ma- 

"teriale car: alcătuese senzațiile şi ideile. 
având nevoie d> spaţiu, se aşează în 
lungul fibrelor sensitive. Aceste fibre vor 
fi deci cu atât mai lungi cu cât se vor 
găsi la ur animal mai superior, cu o 
mai mure pyovizie de idei în memoria 
lui. Creeru! nu este decât un mare 2hem: 
alcătuit din tipre nervoase extrem de 
prelungite Si ahume din acele părţi ale 
tibuelor, nare sutăr 'şi: păstrează: moditi- 
cările materiaie numite icoane, idei, etc.”. 

Conta, pe baza runoștinţelor din epo- 


Vu: 





























ca lui, — cunoscute în metodele de psi- 
hologie fiziolosică şi amplificate acum 
— studiazi divei'sele procese psihice, cn 
să ajungă 18 c lege generală universuliă, 
inamică, fatală — de aci teoria fataliz- 
iului — care ni se impune cu zdrobi- 
toarea, şi infinita massă. a materiei. Este 
o teorie a materialismului, o variaţie a- 
ceastă teorie a fatalismului. iar ondu- 
lutia universală este cam ceeace arată 
Duechner în faimoasa lui carte de ponu- 
lrizare „lorţă și Materie“. 

Ca um fel de incheere a concepţiei lui 





VASILE CONTA 
(Student) 


Canta, lăm aci bucata „Talent şi geniu“ 
care. caracterizează opera: 

„Calitatea percepţiilor atârnă înainte 
de orice, de calitatea .creerului. Cu cât 
creerul va fi mai sensibil, cu atât și în- 
tipăririle de primul grad vor fi mai leene 
și mai adânc săpate. De altă parie, cu 
cât creerul va fi mai complex, adică al- 
mituit dintrun mare număr de subur- 
vane, de fibre deosebite, cu atât şi înti- 
păriturile de primul grad vor fi mai = 
riate, şi cu atât, prin urmare, ideile ub- 
stracte vor fi mai numeroase. 

Se înţelege, deci, că gradele de putere 
a minţii trebuesc să fie nenumărate ca și 

pradel» do pertecţiune ale creerului Dar. 
priiiteă aceste grade, şi neţinând seama 


de uşoare deosebiri, se disting: talentul 
și geniul. 
Din orice adevăr stabilit, se scoate 


prin inducţie sau prin deducție, un alt 
adevăr Dobândirea unei cunoştinţe face 
cu putinţă dobândiea altei cunoştinţe. 



















de ION FOTI 


De aceea, în progresele civilizația, | 
care ideie ajunge să fie înțeleaai nai 
mea €i de toată lumea. Insă, creerea 
desvoltate decât cele ale oamenilori 
duiţi pot, mai mult sau mai puțin 
anticipeze şi să conceapă o idee ki 
ci, să sosească vremea în care din 
fe pricepută de toată lumea, 4 

(mul de talent este acela a Ar 
te «ste, ca să zicem aşa, cu un Pi! 
moi mai înaintată decât mintea oh 
camenilor contimporani cu el, De Ul, 
înuinte, sunt puse în stare să Ip 
el stie să descopere însinteă altora i 
virurile cari derivă imediat din d 
rurile deja admise. Derivaţia fiind îi 
diată, poate fi dovedită printro 4 
puternică, care convinge chiar n 
ordinare, întrucât acestea fiind img 
de argumentare să facă NUmMaL ug 
şi Să aprecieze adevărurile dlescop 
t'entru acest cuvânt omul da talent 
admirat de contimporani. | 

Omul de geniu este acela, a căru I 
te este, cu mulţi pași, mai înainteă 











VASILE CONTA 


(Din epoca „Junimei) 


cât cea a obștei oamenilor contimpa 
cu el. Este acela al cărui Creer eşhi 
de sensibil şi mai ales așa de diferență 
că după o prea mică experiență pr 
două sau mai multe lucruri, câți 
privire la acete lucruri ideile & 
și nişte raporturi ce niar putea ij 
cepute de chştea oamenilor decât pă 
foarte îndelungă experienţă. Da a 
mul de geniu, cu suma de experienți 






















“Ji contemporanilor săi, poate conce- 
niste idei asa de înaintate, că,trebue 
faci una sau mai multe gegeraţii 
ice creerele ordinare să ajungă a 
ice a“eleaşi idei. Ceeace înseamnă 
îwpeniența - adică ştiinţele pozitive 
trebue să clatine sau să pună în miş- 
ie de raulte ori şi în timp de una sau 
i multe generaţii, un creer comun 
aa delennina în acest organ, în 
a exercitării, o desvoltare şi o di- 
"8 care să egaleze pe aceia ale 
dlui de geniu şi să facă cu putinţă 
plegereu ideilor acestuia. De aceea şi 
epțiunile sau descoperirile oamenilor 
geniu nu “sunt înţelese și apreciate 
obstea oamenilor decât cu mult după 
i Sau produs“. 


(ale Conta na fost un filosof uni- 
apel Deși a rnurit la 36 ani, — Seho- 
pmhâuer a publicat faimoasa lui „Lu- 
mica Voinţă si Reprezentare“ la 26 
1— concepția lui. este completă, în 
două lucrări principale ale sale. 
hiulujiunea universală şi Teoria Fata- 
ului, 

In seuul studiilor sale — dreptul și 
Muple de stat — unii îl consideră ca 
amator în filosofie — cuvântul e pe- 
buliy si Conta, nu-l merită. A fost un 
fmator de idei generale, în timpul lui, 
ulă este imwrecia extraordinară ce vo 
meri asupra publicului dela noi teo- 
sala. susținute atunci în tribuna 
mnătoare a „Convorbirilor literare. 
lesizur nimeni nu se gândește să-l 
i p Conta printre filosofii omenirii 


i printre enpetătorii cari vor fi des- 
Si drumuri noi în gândire si în sști- 
SA fost, însă, un original asimilitor 
Auilor epocei sale, când stiinţa, ba- 
"pe experienţa era declarată. suvera- 
A maerie de preocunări filosofice, 
jinpu'sul teoriei lui Darwin şi a po- 
visului lui Comte, sub inspiraţia lui 
ainer, care a exagerat teoriile. ştiin- 






























curente, —- de unde a eşit şi ma- 
iasmul istorie al lui Marx. -— totul 


min materie, adică în experienţă. Se- 
eee maturei se credeau .pe veci divul- 
fb iar vălul Isidei zăcea zdreanţă la 
imânt. 

bormind de la moneră atomul indi- 
lzat până la om, totul era un pro- 
de milioane san de miliarde de ani, 


Tm 


“materiei, în evoluţia ei progresivă -— 
nu și regresivă ? | 

în si învingătorii ce se întorc acasă 
Juptă, marile defecte ale materialis- 
lui și ale teoriei evoluționiste nn se 
iau incă. Totul era trandafiziu, inte- 
îi distrusese pe zei, iar lahgratoa- 
deveniseră Pythiile mnei noi epoci 
sau pentru om. Tot ce se chemă re- 
suflat, mai bine spiriț, Dumnezeu, 
superstiții. i - î- 

itsuile Iui au fost ale'-epocei şi nau 
i de ele nici cugetăterii cei mai 
1 âj secolului trecut. dela Taine şi 
nat până la Ibsen şi France. 

Sozaţiile noastre nu sunt autitive. oi- 
site tactile, vizuale sau de gust; ele 
iintegrante și nu parţiale, după u!- 
le constatini. Nici noţiunile aprio- 
unu se capătă pe calea experienţei. 
fe un proces întern, fără d care nu 
atei uici spaţiul, nici tirapul. nici 
alea, nici pluralitatea, nici generali- 
pă etc. Acest proceă lăuntric este ietul, 
Ki vrem. să-i zicem apr'oric sau nu. 
Ni materia nu mai există, in vechea 
țirmă. Substanţa de bază. adică ato- 
afost şi e! împărţit. în electroni şi 
jar electricitatea, masnetismul, pro- 
măţile atomilor, âu schimbat cu totul 


ipotezele de odinicară asupra  Cosmosu- 
lui, 

Nici prin sipiritualism, nici prin mate- 
vialism, nu se explică misterele naturei. 
Nici experienţa singură, empirismul sau 
apriorismu! melafizic nu ne conving. Am 
progresat, dar înfundându-ne într'o pă- 
dure virgină, fără început şi fără fine; 
dacă vedem drumul parcurs în urmă, în- 
naintea noastră, la dreapta şi la stânga 
noastră, este semiobscur, penumbră sau 
beznă infernaliă. 


Mecunica a dus la formule cabalistice, 
ca acelea ale lui Einstein, cu  aplicări 
parţiale, fără să ne dea cheia de dezle- 
sare a eniemei cosmice. 

Conta a explicat, după achiziţiile tim- 
pului său şi starea de cunoştinţe de a- 
tunci, mecamisriul lumei, trecând dela fi- 
zică la metafizică. 

Fără a fi oricinal, fără a însemna 
ceva în mersul general al filozofiei, pen- 





MORMÂNTUL FILOZOFULUI 


(Din cimitirul „Eternitatea“, din laşu) 


tru noi a fost primul filozoi sau cel din- 
tii gânditor care sa înălţat la a treap- 
(ă occidentală în disciplina cugetării. Me- 
ritul cultural este considerabil şi ca pio- 
nier al gândirii memoria lui se va per: 
petua în istoria filozofiei românești. 


ION FOTI 
E NI N ON 


NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE 


Vasile Conta s'a născut la Ghinlăoani 
(jud. Nearaţu!, la 15 Noembrie 18%. A 
terminat. liceul la Iaşi, iar o socistate 
iilantropică îl trimite ea bursier la Iu- 
stituiul sumerior de comerţ din. Amvers. 
Studiază simultan şi dreptui la Bruxel- 
les 'In 1871 (de 25 ani) absolvi s'udiile 


„comerciale, iar în 1872 îşi ia ductoratul 


în drept la Bruxelles. Se prezintă la con- 
cursul nentru catedra de drept civil dela 
Uriversitatea din Taşi,'pe care o 6cupă 
mai tirziu.! 


Pleacă în Italia să-şi caute de sănăta- 


te; iar în 179 este ales deputat de Iasi. 


In. 1880 devine ministru al instrucţiunii 
şi al cultelor, în cabinetul lui Ion C. 
Brătianu, Este nevoit să demisioneze şi 


UNIVERSUL LITERAR. — 54? 


este numit consilier la Inalta Curte de 
cusaţie şi justiţie. In 1881 pleacă din nou 
în Italia pentru a-și căuta de sănătate. 
Moare în Bucureşti la 21 Aprilie 1882, în 
vârstă de numai 36 ani. 

Opere : 

1. Teoriu fatulismului, publicată întâi 
în „Convorbiri literare“ 1875—76. 


[> 


$ Teoria ondulațiunei universale, pu- 
Pale, întâi în-,Convorbiri literare“ 1876 
—1877. 

3. Origina speciilor, în .„Corvorbiri li- 
terare“ în 1977. 

4) Incercări de Metafizică, în „Convor- 
hiri literare“ în 1879, 

5. Bazele metafizicei, 
şi neisprăvită. 

6. Intâiele principii ce alcătuesc lumea 
(postum). 

Toate acestea au apărut în volume a: 
parie şi în limba tranceză. 
„Opere complete se găsesc la „Cartea 
Românească, într'o ediţie definitivă, sub 
ingrijirea d-lui prof. Nicolae Petrescu şi 
ă introducere de acelaş, asu- 


lucrare postumă 


cu 0 exceleni'ă 
nra operei filosotului nostru. 


FENOMENE FIZICE ŞI FIZIOLOGICE 


Comte a statornicit “şirul în care au 
trebuit, cu necesitate. să ia naştere şti- 
inţele și să se desvolte. Asifel Astrono- 
mia sau Mecanica cerească, ajutată de 
Matematici, a tost cea. dintâiu care să 
arate că zeii nan nimic de-aface cu 
mișcarea corpurilor cerești. Fizica, şi 
după ea Chimia, ne formară în chip de- 
finitiv convingerea că lumea, anorganică 
este stăpânită de legi neschimbătoare şi 
nestrămutate. . Stiinţele biologice stabi- 
liră, la rândul lor, că legi fizice câr- 
muesc toate mișcările fiziologice ale lu- 
mii organice. Până aici toată lumea e 
de acord. Acordul încetează însă den- 
dată ce ajungem la studiul fenomenelor 
sociale și acel ul fenomenelor psihologi- 
ce. In ce priveşte aceaste fenomene, exis- 
tenţa fatalităţii .este pusă. la'ndoială. 


+ 


FENOMENE SOCIALE 


Sunt două izvoare în care putem găsi 
și culege cu îmbelşugare fapte sociale. 
Acestea sunt: statistica, care ne arată 
maâi cu seamă legătura între fapte cari 
coexistă în unitatea de timp, şi istoria, 
care pe lângă. aceasta, ne înlesneşie să 
vedem şi legătura de cauză şi efect, a- 
Aică legătura de evoluție şi metamorfo- 
ză, existând întro faptele sociale ce se 
succed în curgerea vremii. In acest în- 
țeles larg. istoria cuprinde în sine toate 
științele care slujese la descopsrirea şi 
verificarea fapielor scciale, întâmplate 
în timpurile trecute. Aşa sunt: Arheolo- 
„gia. Filologia comparată, etr. Din aceste 
izvoare îşi iau materialul științele so- 
ciale propriu zise, ca Economia Politică, 
Filozofia istoriei, etc. Fără a cerceta în 
deosebi pe fiecare dintre aceste ştiinţe 
sociale, care, cele mai multe, sunt în 
stare rudimentară, voiu arăta în câteva 
envinte învăţămintele istoriei şi acele 
ale statisticei, întrucât la ele se pot re- 
duce toate faptele sociale. 


VASILE CONTA 





548. —- UNIVERSUL LITERAR 


po ce za e 











EMIL ISAC 


MEDALIOANE 


IJ II 
Iubesc tot ce este frumos, Gândiţi-vă la moarte, cu inima curată, 
Iubesc suferința căci e frumoasă. Căci viața o se sboare ca pasărea furată. 


Și ea mă iubește căci îi sunt credincios, 


i ea-mi este şi mie credincioasă. ; zac SPEIE 
Ş i Tot ce-i frumos şi bine e muritor în tine, 


= A aia E Pământul nu ne iartă, eterna noapte vine. 
Dacă n-aş păilmi, poate n-aș înțelege 
Graiul! florilor, strălucirea stelelor şi șoaptele iubiților morţi 


Și nu ți-aș aduna în buchet ai suferinții roşii trandafiri Gândiţi-vă la moarte, căci scurtă-i viaţa sfinti, 
Pe care tu, niciodată la sân nu-o să-l porti... Și pînă poți 'ecine, sărută, bea şi cîntă, 


MAGIE 


Păşesc în ţărână și țărâna "nfloreşte, Işi uită de pradă şi omul şi fiară 

Iifârzii puțin şi pumul rodește, Odată șă simtă pe drum urma mea, 
redial AA aa a ca 

Pe unde nu-i apă şi-aţing cu piciorul Și luna-şi întârzie connul de seară 

Şi huma îşi strânge şi-și varsă isvorul, Să afle ce gânduri nutrese pentru ea... 

Cresc muşchii pe piatră abia s'o ating, Şi totuși, magie în mine *ntrupată, 

Șin mlaștină nuferi sbucnesc să mă vadă, Nu pot şi nu ştiu deplin niciodată, 

Şi stele'n noapte pe Îruntea mea ning Dincolo de mine pășesc ca un orb. 

Nămeţii de flori din albastra livadă. Dincolo de lume abssuri mă sorb. 

Vin paseri în stoluri şi-mi cad la picioare Și eu, încântare şi cântec de zori, 

Şi eu le hrănesc cu grăunţe de Soare: — Muzia lumii de tot ee "nfloreşte — 

Că Soarele rupe toți norii din drum Aud peste mine alți paşi trecători 

Pe umdle-am trecut şi voi trece de-acum. Şi nu ştiu nici cine pe mine păşeşte!.., 

G. TALAZ 


e DE SII N 


N 
Aici am stat şi-am însemnat vieaţa Am căltuit un vers, uitat, tăcut, 
Aromă cu aromă, strop cu strop, Despretuind izvorul de sub geană... 


" Am hohoiit -- râs alb — cu dimineaţa 
Intinsă caldă ?n frumzele de plop. 
Ci 'n nopţi tremurătoare *n smalţ de lună 
Cu gândul dus spre vremuri de-altădată, 


Am însetat pe drumuri de prigoană M'a "'nduioşat o şoaptă depărtată, 
Ce trupul sângerat şi suflet mut, Şi-atunci «m plâns cu morții dimpreună, 


PAVEL NEDELCU 


: | SO NET 


A | Tălăngăle "'nserării bat pe dealuri Vârtej de umbre scapără *n răscruce, 
-Tăria neființei peste. ape ; lar mrejele se ?ntind ispititoare... 
Tăcerea "nchide umede plevape O lacrimă alunecă pe-o cruce... 


Pe vrana plângătoarelor cavaluri. 

Dnh sfânt din nou învăluie pământul; 
Coboară 'n zare luma mai aproape Ia murmur melancolic de izvoare, 
Cu argintul ce se leagănă pe valuri Visează "'ndrăgostit prim cetini vântul.. 
Şi tremură ?n stuiişul depe maluri, 


Când cerbii vin alene să s'adape. DUMITRU OLARIU 








































| )n fereastra. vagonului., am urmărit 
|nochii, dealungul liniei  serpuitoare. 
Vunibistile sfâsiate de piatră. Kilome- 
in intregi, îngerii mâniei, au risipit pe 
Maluri şi pe văi, sămânța  nimicirii 
iburile de porumb unde au fost tinere 
y deabia înfiripate, sunt acum una cu 
mântul, unde au fost mai răsărite şi 


ssdirate sunt acum forfecate şi sbâr- 
He.. 
"Amenințările profeților din Vechiul 


îndeplinit pe 


filament  pare-că sau 
i şi al trudelor 


i plai al părinţilor 
imstre: Cu piatră voi bate și voi nimici 
zilinile şi sămănăturile şi toată munci 
hatelor voastre... 
lar privelistea începe să se schimbe. 
Hiziunea bântuită de grindină rămâne 
num. Porumbul începe să onduleze. 
jelos si viguros, pe mari întinderi. 
După câte recunosc şi îmi «duc aminte, 
îmem peste pâraele — uscate vara a- 
mapetotatâteât şi torenţii din Judeia- 
ari pornesc de sub malurile judeţelar 
tul și Argeşul, ca să se reverse pe 
lmpiile Teleormanului. Aproximativ, 
lirumul nostru urmează linia despărţi- 
re între plaiul nalt şi zbuciumat de 
fil'si câmpia paciticată, si uniformă a 
piețelor de Miază-zi. 
(măresc, cu gândul plin de, amintiri 
ide induiosare, această perindare 
xumpă și arhaică a moşiei noastre ro- 
mâne. Nu sînt ferme, nu sint gos- 
dări model, nu sînt coşuri «e fabrică, 
(nu sint rețele de canaluri, şi nici pro- 
"Vari de mari oraşe, cari împung bolta 
mu, Fără îndoială că ar fi fost 
ui hine să putem privi „în acest a- 
ur de mărgean şi de aur. o atare 
imădire de avuţii şi de putere. Stră- 
epii nostri vor avea, de sigur, parte 
| riitor, de asemenea privelişte evolu- 
ni și civilizată... / 
Mou, celor de azi, ne rămâne încă 
dul cel de altă dată. Dacă întrebăm 
ina noastră, în ceasul de faţă. care 
ir fi alegerea între o câmpie plimă de 
mmunile technicei agricole şi această 
ală velință de sămiănături — 
“unsul e neşovăelnic : 


Mie duți-mi valea verde 
Unde pierde 
Omul megrele gândiri, 
Unde uiţi de infamia 
Și sclavia 





Auritelor zidiri... 


Pobsbil că n'au trecut peste noi des- 
vile de evoluție şi de  ciocăneală. 
kbilcă în adâncul zămislirii noastre 
ta intro tainică și iinalterabilă oglin- 
— iese cu încăzăţânare bărăga- 
ki și pădurile nedescurcate ale beje- 


narilor, strămoşii noștri E atât de greu 
și de dureros să stai la mijloc între 
minte şi inimă și să te lupţi so împaci 
pe cea din urmă cu dreptăţile și cu ra- 
ționamentele celei dintâi! 


Vor veni vremuri când acest conflict 
-— transportat în pieptul urmaşilor no- 
ştri — va fi mai slab şi poate detinitiv 
elucidat. Noi sîntern, mai departe, robii 
trecutului. și ai acestor frumuseți săl- 
batice și neutilitare... 

Privim, din cadrul ferestrei, 
roșu scuturându-se, ca o tor'ă imensă 
și călătoare, în lanurile, în dumbrăvile 
şi în livezile spintecate de trenul nostru. 
Uneori, iluziunea are intensitatea reali- 
In hăţişul bogat şi blond al spi- 
celor de grâu, globul soarelui plesneste 
ca un talaz de incendiu. Dar totul e 9 
clipă şi o fantomă! Focul izbucnit se 
siinge în inima compactă a unui pâle 
de stejari sau cade după un vârf de deal 
care tae cu o bară neagră jocul suvei- 
cilor roșii și aurii. 


amurgul 


Seceratul a pornit, dela un capăt al 
țării la celălalt. Aru privit lanurile din 
Timişoara, din Oltenia, le privim acum 
pe acestea dintre Argeş si Teleorman... 
In Timișoara am văzut pretutindeni în 
mâna muncitorilor secera şi coasa. Lu 

„ te foloseşti de coasă numai atunci. 
când grâul a ieșit izinit și  betesusar. 
CGrâul bine crescut, plin de spic şi nalt 
în paiu, e vrednic de îmbrăţişarea se- 
cerei şi de toată truda secerătorului. 

Ovăzul se coace, îşi lapădă fața lui 
verzue și îngălbeneşte. Secara e puţină. 
Trifoiu! şi lucerna nu lipsesc (odinioară, 
aproape nu se pomeneau). In câteva 
locuri. în vecinătaţea satelor, am văzut 
locuri cu cartofi şi! cu varză. Viţa de vie 
mi se pare că birueste coastă după coa- 


UNIVERSUL LITERAR, — 549 


AMURGUL DE PE PLAI 


de GALA 


GALACTION 


stă şi măreşte an cu an cifra hectarelor 
acaparate, 

Ciu toată jalea celor câteva zecimi de 
kilometri, — vatra grindinei nimicitoa- 
re, — acest pământ. frământat de mâi- 
nile şi de nădejdile unui neam. întreg 
de plugari, arată voios şi plin de roadă. 
A plovat!.. Cerul a fost milostiv: norii 
au venit devale, dir foișoarele lor, şi-an 
vărsat peste truditele câmpii ploaia bi- 
necuvântată ; pământul a băut și toată 
acrastă lume verde și pletoasă a crescut 
ferice între gli umedă și părintescul 
soare. 

Pe izlazurile înviorate zăbovese cire- 
zile şi turmel». E adevărat, nu atât dz 
multe, nici atât de roşii şi de albe, ca în 
Banat.. Căruţa se inapoiază în sat, în 
pasul domol şi greu al celor doi boi tra. 


diționali, treculi în legendă, în doină, 
în stema noastră simbolică şi în slava 
picturii lui Gwigorescu... 


Și iată şi satele, la marginea acestor 
câmpii — şi azi secerate cu secera si 
azi străbătute de carul! cu doi boi... Aco- 
perișul de paie și de trestie stărueşte pe 
pieptul câmpiei româneşti, Dintre jude- 
țele scăidate de Dunăre. mi se pare că 
judeţul Romanați are cele mai multe 
case de zid şi cele mai multe acoperişuri 
de fier și de şindrilă... 

Răbdare, muncă fără. preget şi gândul 
mereu sus, la Cel ce dă „toată darea cea 
bună şi desăvârşită“! Drumul urmat 
de mine acum, în această caravană de 
oţel și de abur, este aproape drumul 
urmat. acum vreo șaptezeci de ani, de 
marele npstru ctitor Carol -Vodă. în DOş- 
talionul lui cu duisprezece cai, mânaţi 
din şa. de şase surugii... 

Oricât sar zbate această biată inimă 
între ce-a fost “și ce începe să fie, ce-a 
fost nu mai seamănă cu ce vedem! 





VASILE POPESCU : Peisaj 


550. — UNIVERSUL LITERAR 


O G LI N DA 


de AL. VĂITOIANU 


O firidă, : 

In firidă un portret. 

Asupra acestuia, o candelă. 

De douăzeci de ani, candela nu.sa 
stins niciodată. 

Un fund de altar. 

Restul -- masa sfântă cu ântemisul 
cusut în fire de aur şi argint, scaunul 


împărătesc, catapeteasma şi, deasupra, 
bolta întreită oxivă — în închipuirea 
ei. 


In fiecare seară, acolo, înaintea por- 
tretului din firidă, ea îngenuchie, se 
roagă şi... aşteaptă. 

Ce ? ' 

Nu mai poate desluși. De mult na 
mai întrebhato nimeni şi nici ea. In li- 
nistea cunrincului, de-ar cădea, ca un 
dansăt înăbuşit, această întrebare. ne- 
dumerită ar căta ea în jurul ei. Ce sim- 
te, nu ştie Ceva ce nu se poate, ori nu 
se cade. cerceta. Simţirea celui care se 
închină. 

Așteptă până când somnul o doboară. 
Atunci se ridică, se deshracă şi se culcă. 
Și, îndată ce pleoapele-i obosite sau în- 
chis. în lumea visurilor, aceleaşi imagini 


vii.lurniincase, 'înfiorător reale, se deş- 
teantă. | ' 
El şi ea, : 
Yirul vremei se rupe, brusc, întrun 


punct depărtat, Incoace întuneric. In 
jurul punctului, capăt al amintirii, în- 
chipuirea ei se srămădeşte. mărzinind 
un cerce de lumină intensă. 

In mijlocul cercului, ei doi. Tineri. 
Aşa cum erau când trecutul sa oprit 
în loc, cum sar opri apa întrun isvor. 
Unda sa împuţinat. sa scurs, sa sfâr- 
şit. Alhia a secat. La obârşi> numai, pi- 
cură firul fluid, adunându-se an cu an. 

Asa a văzut ea mereu, așa vede ea și 
acum, cele două imagini alăturate. A 
lui și a «ei, 

Intâmplurea. ori poate afinități mis- 
terioase, li dăduse acelaş chip. Par'car 
fi fost dintr'o tulpină, Frate şi soră. 
Asemuitori în făptura lor firavă ca şi 
în lăuntrul lor sufletesc. In port acelaş 
alean, în sânge acelaş clocot, în credință 
aceeiaşi icoană. Trăiau la fel, simțeau 
la fel. se 'nchinau la fel si sau iubit... 
Asta ea nu mai ştie, pentrucă. de două- 
zeci de ani el a plecat. Sa dus, 

Sa dus și ea-a plâns. 

A plâns mult, mult. Până când îz- 
voarele lacrămilor au secat. 

A plâns, Ja început, de suferința des- 
părţirii. Lacrămi dulei, ușurătoare, lu- 
necând, încet, dealungul cbrajilor, că- 
rora li tircezeau simţiri de mângâiere 
blândă, iar, printre 'ele, ca o rază de 
soare în spărtura unui cer plumburiu, 
zâmbetul luminos al credinţei în cel ce 
se va întoarce. 

Mai târziu lacrimile sau  împuţinat, 
iar pe obrajii supți şi de jurul ochilcr 
înroşiţi. lăsau -ele urma unei arsuri du- 
rercase. Si zâmbetul luminos sa stins. 
așa cum şi credinţa în cel ce nu mai ve- 
nca, începea să. pălească: 

Si la sfârşit, lacrămile sau uscat și 
chipul sa întunecat ca de strânsura u- 
nui gând ascuţit, iar- credinţa în cel ce 
ns mai venit, a pierit ca lumina unei 
candele pe urma ultimei picături: de 
untdelemn: 

Se iubea far erau săraci, şi el, de dra- 
eul ei, a plecat departe, în țările apu- 
sului şi mai departe, îtrlumea; de -peste 
Ucean, ca să-şi cerce norocul. 

Când sau despărţit, şi-au rupt ei su- 
filetele în două, fiecare încredinţânu ju- 
mătate din sufletul lui, celuilalt..Şi şi-au 


jurat credinţă veşnică, pe pilda celor 
cetite prin cărţi, lesându-se ca niciodată 
loc altei fiinţe în inima lor să nu lase. 
orice sar întâmpla. Credinţă nestrămu- 
tată până la mormânt şi dincolo de 
mormânt. 

La început. ci îi scria des și pagini 
multe, amintindu-i dragostea lui neclin- 
tită și cercetându-i-o pe a ei, împărtă- 
sindu'i speranţele sale şi întărindu-i-le 
pe “ale ei. 

Atunci zâmbea ca printre lacrămi. 

Pe urmă, însă, scrisorile lui sau rărit 
si zâmbetul ei sa şters, iar nădejdea i-a 
<lăbit, Si apoi na mai scris. 

A stat şi ea de plâns şi s'a închis în 
lăuntrul ci. cum se 'nchide iarna vier- 
mele în coaja lui groasă, despărţindu-se 
de lume. 

„A murit de sigur! Alifel nu se pu- 
tea :* 

Asta i s'a înfipt, adânc, în creer. 

Şi, din firidă, a luat iconiţa lui Crist 
cu cunună de spini. Cununa și-a puso 
ci. iar în locul iconiţei a aşezat portre- 
tul lui 

Crist al ei! 

O mătusă, călugăriţă la nu știu care 
mânăstire, a certat-o aspru: 

Cum asemeni: tu chipul Mântuita- 
vului cu al unui pământean! Păcat de 
moarte faci! 

— Cu al cui chip la asemuit cel de 
l-a zugrăvit pe acesta? Chipul stă în 
firma fiecăruia şi în inima mea chipul 
lui este, Acolo va rămâne şi lui m'oi în- 
china toată viaţa. 

— Atunci lasă haina lumească şi vino 
la mânăstire. Acolui uitarea. : 

--- Nu vreau să uit. 

Si-au lăsat-u în pace. 

„Sa ţicnit săraca! Păcat de ea!" .. 


4 





Se: 'mplineau douăzeci de ani şi, pe 
obiceiul ei neclintit. în dimineaţa ceea, 
turna ea untdelemn proaspăt în can- 
delă și schimba feștila cu ceară şi cu 
rotogolul ei mic de plută uşoară. 

Vedenia, cum încremenise când firul 
vremii sa rupt, era acolo, vie, în ochii 
ei 

Așa de tineri şi aşa de frumeşi amân- 
doi! 

Fa subţire ca o trestie si blondă ca 
paiul. cu raze de lumină aurie în pă- 
rul ei fin, lung si mătăsos. O camee des- 
prinsă depe un porțelan. Si ei la fel, 


„cum îi asemuise destinul, doar mai înăl. 


țat un pic și cu liniile pornind mai băr- 
băteşti. 

„De douăzeci de ani mă închin ţie 
idol iubit! Unde ţi-or fi odihnind oasele 


tale scumpe --- In ceasurile de suferinţă, 


„la capul tău, cine o fi stat de veghe! 


Din ce parte a lumii, umbra ta tristă, 
vine ncaptea de 'mi răscoleşte visurile! 
Unde eşti! Unde eşti 1...* 

3 . i . . . . . ră 

— He! llee! Na-ta-li-ţoo! Ce mai faci 
tu Nataliţă fată! 

Ca muscată d> şurpe, se suci, scurt în 
loc, fălcile strânse, ochii, peste măsură 
deschişi, răsuflarea şuerătoare, înţeleni- 
tă. Din gitlejul ei, o tânguire înecată, 
doară : 

— Nn! 

Două braţe o cuprimseră strâns, ridi- 
când'o aproane pe sus și un glas răgu- 
sit dar puternic, jovial, exuberant, o 
învălui întrun furtunos torent de vorbe: 

— Ce mai. faci tu Nataliţo? Ce-ai fă- 















































cut tu de atâta amar de ani! Lili] 
uite-mă ! Mă cunosti? Ie? Lu sun 
eu, Natalito!... O sută de ţări ametă 
erat și am înconiurat de zece oră 
mântul! S'acuma, a. unsprezecta 
am picat drept la Bucureşti!., Și 
de unde vin acuma? Tocmai din Ch 
M'am înc':scrit acolo cun Mandari 
cei cu coada, de trei ceţi şi cu tich 
fișicul de rrăsline. Îl chema Sec Lai 
Sam fust căprar în armata lui Man 


Bea. ha-haa-ha-ha-ha-ha ! | 
„Ia mite "'ncoace, he, să te văl 
bine !.. Fie că ne-am îngrăşat ani 


doi 1... Dar, îa, ia, unde mă pofteştă 
pe canapelnţă... Ditee! Tot canepă 
noastră ! Sa ros rău săracal!,. 
că şi noi!,.. Nu? Uite la minel|l 
Ha? Cum îţi par?... Spune drepti 
mă supăr, nuu... Am îmbătrânit 
Ce n'am întors eu în douăzeci ded 
Ja hai! Pe canapeluţă, ici! Hai! 
atuncea! Ha-haa-ha-ha.ha-ha!,, 
vii? Haide! He? Ce-ai încremenit 
Par'că te-ai înfipt pământului. A 
lițo! Nata.1.. Ho, că mă sperii! 
uiţi asa ? Na'aliţo! Eu sunt, Bl 
Băă ! Dar 'ce ochi! He? | 

In pirioare, dreaptă, nemişcată, pri 
ea omul, cu ochii ficşi, înfiorălori (08 
Ca două săgeți încremenite. | 

EJ, grăsun şi alb. ca un coănaţi 
cei cu cerceluşi subt urechi. Până 
rotund și, peste jiletea de catifea pei 
cu un lanț de aur gros ca dedelui 
cicarele, div pricina rctunzimiloi 
chirate şi tălpile de toval dublu, dă 
rind ca două urme largi şi chemânliă 
pretutindeni, privirile, ca și! Cub 
trupului ar fi fost un accesoriu, | 
plină și sănătoasă, i se lărgea i 
mult din pricina a două barbetel 
tinse și răsfrânte ca două torţi, de0pă 
şi de alta a obrazului, pe luciul ara 
cărtiiă, “ca să-i strice, par'că, MOR 
lucioasă, se crestaw câteva  Clupl 
urme răzlețe ale vreunui vărsat, 
ştie unde zăcut. In mijlocul atestulă 
de piele lustruită, nasul arătând. 
pricina proporţiilor, mai mic decâi 
realitate, cînpit și el şi «bocârnat. i 
jurul găurilor terminale, iar des 
acestuia. albastrul mort al ochilor; 
rora anii şi viața sătulă, îi șterse 
mina vie de altădată şi mai sus 
bilă de biliard, scăfârlia tunsă cu 
mărul zero şi presurată cu broba 
de sudoare, 

In sfârsit putu ea articula certi 


— Tu? Tu? 
-- Ru soro, eu 


— Tu? Nu eşti mort? j 

— Mort?! Ha-haha! N'am fos 
odată, draza mea! Puşchia pe Ha 
Fu am nevastă şi copii! 

Ca spre v mărturie, privirile d 
toarseră către firida sfântă și, RA 
ei, omul cătă și el într'acolo.tal 
de mână şi, fără să  spue 0 107 
duse până în faţa firidei. 

— Priveşte ! 

-- Ta te uităă! Fotografia ma! 

si întinse mâna. 

ICa o leoaică, ţipă ea: 

— Nu te atirge! 

Speriat smuci'iel mâna 'napă, d 
arsura unui fier roş: 

-- Piiu! Ce'ţi este?! 

— Ce 'mi este? Ce 'mi este? 4 
bine, sunt douăzeci de ani de 
de creuinţă, de aşteptare... 

— Ce spui frate?! "A 

— De. douăzeci de. ani, .teăese e 























| Sătuse şapte zile în Bucuresti mil 
eanu, până ce îşi isprăvise trebu- 
i. Și acum se reîntcrcea acasă. 

fra neribdător să ajungă cât mai re- 
e deşi orașul acesta îi oferise din 
E, atâtea plăceri făcându-l să uite 
flera clipe, hârţuiala amară a vieţei... 
la procesul câştigat la Casaţie şi 
d la cele mai neînsemnate afaceri 
itare le aranjase la diferite autorităţi 
ul ji mersese de minune, după cum. 
le nici nu se așteptase... Apoj rudele 
iirietenii care se arătaseră aşa de hu- 


Și un regret îl nemulţumea... 
Emil Brăneanu, nu prevăzuse că 
pi nevoiţ să rămână atâtea zile. Ple- 
a in grabă pentru o zi. cel mult două... 
feaceea, le mult hotărita lui călătorie 
kPuca la Fucureşti, trebui so amâne 
mir altădată. Si Puica îu lăsată în 
rija unei femei bătrâme pe care o avea 
i toată încrederea... 

(puica avea șase ani. Copil! minunat şi 
îmetător. Semăna mamei ei care nu 
i bucuria so vadă. Murise când o 
iu Croscută de o mătuşă iubitoare, 


ngurul, cu aceluş gând, cu aceeaşi 
Viipuire! Cu tina! 

Șieu în China! 

> λ douăzeci de ani, plâng cu ve- 
iile visurilor mele... 

= (îu vedeniile dragă?! 

-fe.ni făcut tu, tu, acești douăzeci 
ani? 

= Budragă ? Poi multe! Las că ţi-o; 
vsleu pe. He. he! Ai să te cruceşti! 
aa, pe scurt, două lucruri pot să 
e sun: am făcut avere şi nam în- 
ial 

Esi eu am plâne! 

E Douăzeci de ani?! 
= Douăzeci de ani! 
bu mii spune: De ce nai întrebat 
ollor frate ?... la ascultă ici Nata- 
iCe tot spui tu? Dapoi asta a fost 
pu teală curată:!... Cum frate? Te-ai 
ji mereu la mine? Kia iaca asta 
iii crezut! Dar bine Nataliţo! Ce'ţ 
îi tu? Eu nu sunt, nu mai sunt 
t sooteşti tu. Acela a murit. A 
de mult Si tu? Tu gândești, adecă 
AU Nalaliţa ? Nataliţa de ne giugin- 
N lo ne canapeluță ! Astqi bună! 
no soro ici, vino. şi te uită. 


EL 





















| 


L 


Mă, scurt, de mijloc și alături de 
uni la umăr, ca în faţa unui o- 
ii fotosratie, se aseză dinaintea o- 
d care, în reflexul ci  iromic, sta 
Fi în părete: a 


PĂPUŞA 


de EUG 


la câţiva ani fu luată lângă tatăl ei... 
Brăneanu, rămas și el de mic orfan știa 
cât preţuese pentru un suflet  fraged 
ocrotirea şi dragostea părintească... Aşa 
că, făcându-și din fericirea Pnicăi sin- 
gurul scop în viaţă, îi arăta o iubire 
asemănătuare celor ce-si adorau idolii... 
Si deaceea acuri. când se reîntorcea acasă 
îi trecea prin suflet umbre de rezret. 
Nedreptăţise pe Puica... I so părea că 'şi 
stirbise făgăduinţa de a o face fericită. 

O vedea aşteptându-l tristă și între- 
bându.se mereu dece tăticul o lasă să-l 
aştepte atât de mult... Atunci Brăneanu 
își ridica ochii în plasă unde era toată 
veselia şi răsplata Puicăi: u minge co- 
lorată, un album cu poze, bomboane și 
o păpuşe mare şi frumoasă cât dânsa... 
Ca s'o vadă din nou fericită... 

Apoi privi pe geam priveliştile care 
fugeau îndărăt... Se vândi la câţiva a- 
mici politici cărora le făcuse câte ceva 
prin "București... Si în urmă ca să-și mai 
treacă timpul se apucă de răsfoit ga- 
zetele. 

Nu săsi nimic interesaut. decât... in- 
formaţiile de prin ţară. Se opri asupra 
lor. Cu litere groase văzuse şi numele 
orașului său. Urmări rând pe rând în- 


— Uite sorc! Cine's cei de calo? Nici 
nu mai încăpem în. luciul oglinzii! 

Cu ochii esind dia urbite, gâtul întins, 
gura deschisă, se* privi ea în sticla re- 
flectoar». Ava senzaţia că, de douăzeci 
de ani, întâia ură tăceu asta și da ima- 
ginea e. îngrășată, sbârcită,  îmbătră- 
nită. întâia oară avu închipuirea reală. 

Ca întrun clocot, simţurile i se răs- 
coliră : 

— Câne! lut ! Ce-ai avut nevae să'mi 
arăţi ata? 

Şi îuebunită, se repezi la portretul din 
firidă, î! rupse bucăţi şapci, într'o miş- 
care de exasperată răzvrătire a întrusei 
fiinţei sale rănite, luă candela și i-o 
svârli celuia, cu putere, în “cap: 

Afură, afară! Să nu mai calc: în casa 
men! 

Si, dintr'odată, exp ectoră : 

Pcreule ! i 

Omul, cu untdelemnul prelingându-i:se 
pe uas pe barbete, pe obraz, o sbughi, 
cum i-er fi pus fitil la spate, fără să 
mai întrebe şi fugi cu picioarele la sp:- 
nare,  mnrmâind speriat şi nelumerit 
de aş: întâmplare neastepiată : 

Tii! Uite domnule femeeca! 

A închiţit douăzeci de ani de lacrămi, 
şi-a înghiţit: vedeniile, l-a înghiţit pe 
Mandarin, gata să mă  "'nghită şi pe 
mine, numai oglinia na putut-o în- 
shiţi ! E o i 
„AL. VĂITOIANU 


UNIVERSUL LITERAR. — 551 


„ LITEANU 


tâmplăriie de acolo, din lipsa lui... In- 
cendiu, furturi. crime, bătăi, sinucideri 
şi... 

Deodată Brăneanu sări în sus şi-şi 
apropiă mai mult ziarul, ca să vadă 
bine... Citi din nou cuvânt cu cuvânt și 
se îngrozi: 

„Din neglijenţa servitoarei, fetiţa d-lui 
Brăneanu — fruntașul nostru politic, a 
căzut dela al doilea etaj în stradă, su- 
cornbând imediat. Se aștepta sosirea în 
localitate a nefericitului părinte care este 
plecat de câteva zile în Capitală“. 

Brăpeanu vru să ma: citească încă- 
odată dar nu putu. Ziarul îi scăpă din 
mâini și în creer i se făcu un gol du- 
reros. Işi apăsă cu palmele tâmplele 
svâcninde şi căzu răpus pe canapea. 

Apoi căută să-şi dea seama ce se pe- 
trecea cu el, însă nu-şi mai putu aminti 
nimic. Doar zeomotul roţiior îi biciuiu 
creerul şi mrechile-i ţipau  pustiitor.... 
Stătu mult aşa năucit, pierdut... 

Vru să-şi scoată gulerul şi cravata 
dar nu reuși. Işi deschise numai gule- 
rul şi lărgi nodul... O clipă îi apăru. 
Puica cum fugea pe o câmpie sură şi 
tristă.. Pe urmă o văzu moartă. In clipa 
aceea se repezi la geam ca să ceari a- 
iutor cuiva. Dar afară trenul alerga 
înainte, nepăsător.. 

Brăneanu smuci din plasă desnădăj- 
duit, cutia în care era păpuşa şi o des- 
chise cu grabă. Păpuşa i se păru un co- 
pilaș întrun sicriu... O privi aşa, câtva 
timp, uluit. După aceea, începu s'o mân- 
gâie şi s'o sărute duios... O legăma și-i 
netezia buclele aurii Apoi, începu să 
râdă... și râse întiorător... A 


. . . . 


Trenul <e cpri într'o gară.  Coborâ 
multă lume... Cohborâ şi un om cu 0 pă- 
puşe în briţe.. coborâse aici, caşicum ar 
fi coborât acolo unde trebuia. Dar ce-i 
păsa lui 1... Aici sau dincolo îi era tot 
una... 4 

Ajungând în stradă omul strânse tare 
păpuşa la piept și cu părul vâlvoi începu 
să fugi... Se grăbi să ducă mai repede 
păvnuşa cuiva care-l aștepa mult, mult. 


. . . . - 


1 


|| 


| 


| 


= 


| 
... 


va. 


= 
— 
— 
— 
—— 
— 
— 
—— 
—— 
——— 
— 
—— 
—_j) 





D029. =: UNIVERSUL LITERAR 


MEŞTEŞUGUL DE A FI BĂRBAT » 


FRAGMENT 
CURIOZITATEA GRAZILLEI 


Azi după masă Graziela a intrat în ca- 
mera tea. de lucru și, așezându-se pe 
tronul de dinaintea biroului, ma între- 
bat cu interes: 

— De ce. tăticule, femeile trebuie să 
se mărite fără să Inai fi iubit pe niciun 
alt bărbat și de ce fraţii mei sau putut 
însura după ce mai iubiseră atâtea ulte 
temei ? 

Da: de ce? Şi eu mă întreh. Si nu 
stiu ce să răspund Grazielei. 

Graziela mă privi chinuită : 

— Tăticule, nu vrei să-mi răspunzi? 
Poate făcui rău că te-am întrebat. lar- 
tă.mă. 

Și se roşi toată  şi-zi plecă ochii şi 
parcă-i venea să plângă. Biată Grazielu! 
Crede că iu vreau să-i răspunii, Pentru 
ca tăticul ştie tor si dacă tăticul, izvor 
de ştiintă, nu vrea să dea apă curiozi- 
tății sule îuseanină că era mare sresala 
de a pleca spre izvor găleata întrebării 
sale, Cum să paută udmite Graziela ca 
su să nu ştiu ce să-i răspund? Și răs- 
pund asa, cova, ca s'o scot din chinul 
ei, ca să vu reinseninez.., Si întradevăr ! 
la primele mele cuvinte, cun îi mai vine 
surâsul pe huze și ce aferilă se face și 
cât de adânc mă priveşte! 

— Femeia trebuie să apari la cere- 
monia, reliaioasă a căsătoriei iără să 
mai fi iubit niciodată fiindcă trebuie ză 
«ducă în căminul ce se formează în 
preajma ei, copiilor cărora le dă viaţă, 
cea mai jerfeclă puritate fizică şi senti. 
mențală. E lucru de căpetenie într'o 
căsnicie ca bărbatul să-și iubească, fe- 
meia și acest om nar putea so iubea- 
scă dacă ea i-ar aduce o inimă obosită 
de alte simpatii, sătulă de... 

Grazielă mă priveste tăcută Stă cu 
cotul rezemat de braţul totoliului, 

Nu e convinsă 

— Bine, tăticule... Dar atunci cum se 


face că. atiţia -— spre pildă Gontrani și 
contesa Alhenga — se însoară cu vă- 


duve ? Văduva trebue să-şi aibă inima 
sătulă de... 

„Caut încă un argument  hotăritor şi 
negăsindu.l continui: 

ii; și excepţiile... stii... 

— .. Confirrmuă. regula... Foarte udevă- 
rat, tăticule, exclamă iarăși Graziela. 
Dar ia să-ți fac eu, dacă nu te superi, 
o altă întrebare. 

Aştept. Si Graziela. : 

--- Ta spune... Tu ai zis: e lucru de ci- 
petenie înivo căsnicie cu bărbatul să-si 
iubească soția... Dar oare totdeuunu lu- 
mea se ia din dragosta? 

— Nu, 

— Văd şi eu; am văzut la atâţia că 
se iau din cu totut alte motive. Dar toți 
vorbesc mereu de dragoste, chiar ducă 
dragostea nu există... De ce? 

— De ce... de ce... : 

Drăgălaza mea CGraziela începe să mă 
plictisească. Mă fixează cu. a:lmirabilii 
ei ochi mati, albaştri şi verzi, plini de 
curiozitate. Mi vede că na vrea să răs. 
pună, că nu ştiu ce să răspuril. Dur ași! 
Nu cedeazi.: vrea să dăscălească. și 
dacă nu răspund eu: vorbeşte ea: 

— Vezi de pildă. cazul l.oro' Marecili. 








Mă rog: nu e tatăl ei care su măsite ? 
Nu e tatăl ei care vrea ca banii unui 
bărbat bogat să ridice iarăşi prestigiul 
moşiei ? Spunea Caudiu ruai deunăzi... Și 
Lora nu e fericită. Fa iubește pe al- 
tul. Stie toată lumea. Si tatăl ei stie? 
Și acum câteva zile Lora îuni citea a scri- 
soare pe care i-o scrisese tatăl ei, dela 
țară dela ei; şi în această scrisoare îi 
zicea să se prepare serios de măritis, să 
surâdă,. fericirii ce o aşteaptă în viitor, 
cu dragostea birahbtului ai, cu copiii ce 
se vor naste din această dragoste. Dar 
hime, tăticule, ce fel de iubire e aceea 
dacă flora nu se mărită cu omul pe ca. 
ve-l iubeşte, ci din contră. o silesc să na 
pe cel pe care nu-l iubeşte? NI 

Nu i-se poate răspunde decât adevărul. 
Și adevărul i-l spui, cu melancolie: 

— Scumpa mea micuță, ai dreptate să 
observi și să te mire această minciună. 
Săraca tora! 0 înseală și nu-i pregă- 
tesc asifel, desigur „fericirea... Nu tot 
asa, când îţi va veni ceasul, voi face eu 
cu tine. Fu voi da cuvântul inimii tale 
și inima ta liberă va alege. 

Si Graziela, bătând din palme: 

— Ah, atunci e vuie să iubesti... 

O imensă curiozitate se oglindește în 
ochii Grazielei. Are pe buzele nervoase 
o întrebare. o întrebare vinportantă. A- 
poi, in cele din urmă atât de puternică 
e curiozitatea, încât Graziela, roșie ca 
focul la faţă, îi dă drumul: 

— Dar tu si mama. tăticule, vaţi luat 
din dragoste ? 

Grazavă, închizitoare ? Ce să fac? Să 
spui or să nu spui? Să mint or să spui 
adevărul? Mai bine adevărul. AL meu. 
al nostru, adevărul e frumos. Nu e dra- 
gustea, dar are ma: multi poezie decât 
dragostea: e profundă, afectuousă, gena- 
roasă solidaritate a două vieţi. 

-— Nu. Când ne-am luat, eu și mama 
nu ne iubeam. Deubia ne cunoșteam. 

— Ah, vezi)... Și vrei să-mi povestesti? 

Cum aş putea să-i spui nu? Așteantă 
cu atâta nerăbdare... Cuniozitatea ei e 
toată o coardă întinsă până a plesni. 

— Eram la oraș. Aveam douăzeci şi 
șapte de ani. Incepusem să scriu primele 
mele cărţi... Aveam bani puţini, visuri 
multe şi, în loc să muncesc, îmi pier- 
deam toată vremea fiindcă eram anio- 
rezat !... 

— Erai amorezat ?... Păi și tu ai fost 
amorezat ? la ce caraghios mi se pare 
când mă gândesc că şi tu ai fost amo- 
rezat ca alţii. 

— Caraghios? Si de ce? 

De data aceasta Graziela caută răs- 
punsul şi nu-l găseşte. Apoi răspunsul 
soseşte, şi e cel mai rezonabil: 

— Fiindcă... fiindcă tu ești tăticu! 

— Aşa că eram amorezat de o femeie 
rea, care nu rmuerita. dragostea mea. Si 
în timpul verii tatăl meu mă chiamă în 
„rovincie, în bătrâni noastră casă. siin- 
plă si severă, între mama și el... Și îmi 
giseră dintr'odată că trehue să ră în- 
scr, că era o partidă admirabilă... Nici- 
odată nam îndrăznit să trec peste vo- 
:nța tatălui meu... Si după zece zile. ma- 
mă-ta și cu mine eram logodiţi ? Am stai 
astfel numai două luni, si nu se sfâr- 
sise vara când mă întorceam la toma 
cu nevastă-mea, Si ei măi daserui pe 
mine cum Mi-o daseră pe ea mic. 1 se 
>nuses> că voi fi băiat bun, că aveara 


de LUCIO dAMBIA 


niţică minte, că. voi avea un ţin. 
)ucit, că voiam să mă însor ca să lu 
liniştit, Si mamă-ta de. atunci, doșia 
mă iubea, deşi nu mă alesese după 
cul, ei, a fost foarte bună cu ninti 
veam bogăţie acasă la mine. Și pe atm 
literatura era una slab meșteșug. În 
iam din ziaristică, predam lecţia 
un curs seral... Aveam astfel luati du 
și.. seara ocupate cu nevoile vieții îl: 
ce şi nu puteam lucra. Mama ta 
o stare bunicică. Si din ziua, întâi 2 
simţi să-şi puie averea în servită i 
torului meu... lini asigură viața, în 
permise astiel să mă, las de ziaristizi 
de școală, avui astfel posibilitatea su 
dedau cu totul si cu totu! visului 
mele. Si cu câtă pornire fu ca vesialal; 
Ai meu! Ce pace senină, şi fecundă șia 
să adune în jurul muncii mele! Cu că 
ee ae plină de dragoste stiu eu 
susțină  descurajerile mele, Să-i ră 
peuscă îndoelile, să ajâţe ruereu în 
forţe indispensabile : entuziasm. in 
dere.... ! Timp de treizeci de ani nah 
pentru mine minunata mea tovari 
Nu ştiu dacă ma iubit maine, în. șă 
că mi-a fost hbinevoiloare, cu ale 
binevoitoare. Stiu că vimp «le treiari WE 
ani am fost legat de ea cu un siniini 
de profundă si cală recunoştinţă si 
pect... Dragostea nu :existia la ine 
între noi. Apăru în urmă? Nu sd 
Stiu că şi astăzi, dacă stau dinaiul 
acestui biurou. parcă-mi lipseşte cul 
dacă nu simt pasul ei, de colo pâni ch 
în camera de alturi... Stiu că azi în 
după treizeci de ani, când vorbe 

a — cum fac acuma cul fine — osti 
mei, vezi, mi se umezese de lacrimi. 

— Tăticule dragă.. 

Si Graziela-mi sări pe genunchi şal 
şterse ochii cu bațiscioara ei şi mi 
rută misentă și ea; şi ochișurii ei 9 
umplură de lacrămi, și eu trebui. 
irag batiscioara din mână şi apoi îi 
aceia care-i ștersei și-i Sărutai hu: 
sale gene... i 

-- Tăticule dragă... și draga mea 
mă... — suspină îorăși Graziela. 

Rămaserăm astfel:  Graziela |n 
nuchii şi în braţele mele, cu căpșoril 
șemat pe umărul meu și ochii inci 
eu cu ei deschişi și pironiţi pe treci 
ineu. Şi-mi revăzui întreaga viaţă! 


trad. de IRINA 1ONESCU-SAN 
Noma, 18 Iulie 1929. 











1) Fragment din romunul Il mestire di un 
Mondudori, Milanv, 1928. Va «pare în rafie 
în întregime în românește. 





—— 


Impăratul Traian, în amintirea des- 
fnări stăpânirii Dacilor, a înfiinţat 
malul drept al Dunărei, în faţa re- 
iărei Oltului, o staţiune romană, că- 
ăia dat numele de Nicolopis — ora- 
i victoriei —- cu menirea. de a supra- 
pa calea militară ce lega așezările 
aie fin nordul Carpaţilor cu cele 
i sudul Dunărei, i 

















jiaţiunea aceasta cu timpul sa trans- 
mal în oras. păstrându-şi numele până 
ha de astăzi. 

faţa Nicopolului — pe malul stâng 
|Dunărei — probabil chiar dintru în- 
n! sa ridicat apoi ca ajutor un cas- 
jdrept fort de apărare, căruia i sa 
mumele de 'Turnu, astăzi Turnu-Mă- 


asezări chiu dela în- 
A mportant în istorie, Nicopolul a 
Wu! să joace după desfiimţarea stă. 
iei bulzare de către turci. 

În adevăr, chiar dela inceputul căde- 
Acopolului sub turci, 1590, aceştia 


căutară să-l transforme într'o cetate pu- 
ternică, aşezarea lui fiind destul de fa- 
vorabilă pentru aceasta după cum se 
poate vedea şi din aşezarea lui în figura 
noastră. 


Imprejurul Nicopolului în 139 sa dat 


UNIVERSUL LITERAR. — 553 


CETATEA NICOPOLULUI 


res bulgarilor în urma Congresului dela 
Berlin din 187. 

Yigura noastră reprezintă cetatea Ni- 
copoluiui în starea în care se afla la 
1751 când fu vizitată de inginerul Spaar 
și lucrată pentru a fi pusă în albumul o- 


prima luptă mare între crestini, conduşi vaşelor de pe malul Dunărei dela Ulm 
de Sigismund, regele Ungariei. şi turei, până la Vidin. 
conduși de Baiazid I-lulgerul, ce păcat, că Spaar na putut să vizi- 
sep ERE GOD TIE 
e Li dA 
$ xi ia ă 


CETATEA NICOPOLULUI 


(Schiţă făcută de inginerul Spaar la 1751) 


Lupta aceasta a fost nenorocită pentru 
creştini, dar numele orașului a devenii 
cunoscut în întreaga Europă, căci la a- 
ceastă luplă a laat parte „toată floarea 
apusului“ printre cari se afla şi străbu- 
nul dinastiei noastre de astăzi. 

Infrângerea creştinilor din 1396 a fost 
însă răzbunată, chiar în acel loc, de 
lupta creştinilor din 1596, conduşi de Ma- 
rele erou naţional, Mihai Viteazul. 

In 1396 turcii sau îmhogăţii cu daru- 
ri!e luate dela cavalerii apuseni, la rân- 
dul lor ostenii lui Mihai, în 1590, sau 
îmbogăţit cu averile luate turcilor că- 
zuţi în luptă. 

Sub stăpânirea rusească Nicopolul a 
căzut de două ori în 1810 și 1877. 

In timpul războiului nostru pentru 
neatârnare, Nicopolul a făcut iarăşi cu- 
nostinţă cu vitejia Românilor, după care 
dată a fost definitiv trecut sub stăpâni- 





teze şi să treacă la nemurire în albumul 
său şi celelalte  orașşe-cetăţi dunărene 
până la Marea Neagră. 


MIH. POPESCU 








crealaces isicpeae'es 





RM = UNIVERSUL LITERAR 
LUCIO d'AMBRA - 
Printre marii contimporâni ai Italiei 


un loc de frunte în literatură 
îi are Lucto Ambra. Dintre vele peate 
patruzeci de valume ale sale —: romane, 
nuvele. opere dramatice — unu care a 
ficut epocă e Mcşteşuyul de a fi birbul 

Importunţa acestei cărţi, în afară de 
votăgăduita frumusețe artistică și senti- 
mentală. ar cunsta întra binelăritoare 
influență ce-ar puls avea asuura vie- 
ţii de fansilie. Căci toate problemole pri- 
vitoare la raporturile efective dintr Dăr- 
bat si temeie, văzute în complexilutea a- 
tătar aspecte, sunt pornite spro 0 rezol- 
sure morală, ce prezintă un imleres ca- 


de astăzi, 


şital, fiindcă are la bază o experienţă 
pătrunzătoare 
Natwral că, dacă această carte ar fi 


opera unei femei, ]ucb'eniele sar în re- 
zolvat, puute ultfel. lisă e orcra rin 
excelenţă a minţii bărbătesti. Dar toc- 
mai de aceia e o lucrare extres: de în- 
teresaniă pentru bărbaţi și cu atât mut 
imterezantă peutru feniei 0 carle plina 
de parfumul vieţii reale. cure sugerează 
multiple reflecţii arobelor scxe, avânil o 
temă utât re importuntă şi de actuali- 
inte: descifrarin răbdătoare si inteligea- 
tă a relativității efectclur pe care le are 
dragostea naturală — cea udovărată — 
de o porte şi cerintele, impunerile sociv- 
tăţii — prea adescori brutale şi chinui- 
toare -—.cde altă parte. 

Meştesugul de a fi bărbat e în fond 
o oreră de cducuţie secială, artistic voa- 
lată de nimbul poeziei. Asta pentru ce! 
ce au nevuic de sfaturi si pentru cei 
cari apreciază puczia din viaţă. Iar pen- 
tru alte gusturi sunt rezervate multiple 
calităţi ale acestui excelent roman: as: 
pectul modern al vieţii sociule, caracte- 
ve şi situaţiuni interesante. o frumoasă 
variaţie de tonulitate, alterând umorul 
cel mai optimist cn melancolia cea mai 
profundă. Printipâlele probleme de via- 
ță suui puse:-cu acea superioritate a ar- 


tei ce stie sii facă banalul mereu nou: și 
interesant, 
Dăm aci unu fragment din traducerea 


romanului, apărut anul trecut în a treia 
ediţe şi care va apărea în curând în 


întregime si in limba noastră. braemen- 
tul acesta excelează în sinceritate «dle 
sentimente profunde. întrun  udmirabil 


contrast de artistică facilitate de expri- 
mare. 4%-un interesant crâmpei de anu- 
liză « prepriei. uoastre vieţi, lăsată deji 
în plan de perspectivă de părintească 
putere de renunțare la. orice porniti c- 
goiste în înţa sentimentului patern ce 
rămâne în primul plan. Și diu trium- 
ful acestut sentiment. se desprinde atita 
melancolie ! 

Cu multă greutate am ieşit din incuteă- 
tura de a alege o operă de tradus din 
„vraful de romance ale acestui scriitor. 
M'am opril la: Meşteşugul de a [i bărbu! 
atât pentru motivele expuse mai sus cât 
Ş și pentrucă, în timp ce se tipăreşte la 
pci această traducere, apare în Ilalio un 
“-“fel de narie a doua a acestui roman, pe 
care nu credern că e nevoie să-l litu- 
dăm, găsind cu cale că am fi mai nenie- 
vit să eoncederm această plăcere citilu- 
vilor. 

i IRINA JONESCU-SANGER 








'despra vreun romau, 


PROTEJAȚII 


Esta a doua categorie de seriitori țe 
care um remarcat-o în discuţiunen iu- 
titulată „Criza cărții”. Există, prin = 
urmare, şi „scriitori, — protejaţi” —tat 
asa cum sânt văduvele si, orfanii. bă- 
trânii şi nevoiașii, invalizii şi infirmii, 
caiii şi câinii. Mă mir numai că He 
nu Sa gândit încă să creeze şi o „$. P. 
5, o societate pretectoare şentru ase- 
menea sperimene de mânvilori ai cou- 
dc iuni, 

Din chiar constatarea de mui sus -— 
rezultă încă un lucru: văduvele si or- 
fanii, caii şi câinii, neputiveioşii si bă- 
trânii sânt deobiceiu ex'stonțe care. toc- 
mai din cauza rapotiului lor. faţă de 
normal, au nevoe de pratecţiune. Să fie 
acelas lucru cu scriitorii — protaiaţi? 
Căci una din două: adevăratul talent 
nu se cere protajut. Preferă săi ducă 
toate tainele creaţiunii cu sine decât să 
si le scurgă, pe canalul infecțios al re- 
comandaţiei Adevăratul talent poartă, 
„dată cu creațiunca. mândria si demni- 
tatea de a o stăpâni, Adevăratul cre- 
lator preferă. să sufere şi să rămână ne- 
cunoscut. decit să cersească glorie dela 
ignoranți sau presupuşi. Deci: proteiaţii 
se sitniază dela sine în categoria nes- 
fârșită a subtalentalor. al talentelor, ar- 
tificiale, al subnotrmulului pcetic. 

Natural că existenţa prctejaţilor tra- 
bueşte duvedită. lată-i: în primul loc 
iinerii descenul:nţi ai unor familii no- 
bile pe cari, chiar creiatorii luv fizici. îi 
îndrumează, ca o încoronare a nobleței, 
pe calea spinoasă a literelor. De data a- 
ceosta sântem in domeniul rafineriilor. 
a suprasăturați“i de viaţă. Ducă omul 
sărac își începe existența dela capătul 
de jos al scării (fără să poată hănui că 
va putea face usrensiunea completă) 
vel bozat o porneşte din susul aceleius. 
De-aici nevoia unni surplus, de ascen- 
sune chiar în domenii pentru care su- 
îlciul nu le-a fost pregătit. Intrun fel 
e un bine: sândiţi-vă la atâţia „bien- 
16s cari — din cauza aceleiaş suprain- 
cărări simţuale, se dau la desriâu si 
pervevsiune. 

„Dar co nouă categorie de protejaţi «i 
tibarului o formează  deseondenţii ca- 
inenilo politici cărora, pe calea cunos- 
cui a legăturilor de partid, li se des- 
chide foarte user caleu nemiloasă pen- 


tru „năpăstuiți” a marilor editori. Na. 
tura că, în, ambele cazuri, lumea cea 
multă nu cuvoaşie dedesubturilă. nu-și 


dă seamă că. şi, în literatură se găsesc 
antreprenori de alorie asemenea acelora 
te esi do cursă sau lucrări edilitare. Și 
ot asa. lvmea cea mare nu-şi dă seara, 
că scrierea cutare prin care se r.recamă- 
reşte o atitudine anumită sau un cetă- 
(ean de-a modestie remarcabilă — sa 
tipăriţ chiar de personajul îucriminat 
sau de tipografia patronată de partidul 
acestuia. 


NĂPĂSTUIŢII 


Departe de mine gândul de a vorbi 
sau măcar de a 


tace filosofie socială. „Năpăstuiţii” spre 

























































cuibul si existenţa umilă a căror 
a «duce articolul de faţă sâni cei de 
tâi cari sufăr, cari simt cu propri b) 
nefericire, criza acută a cărţii, Şi sm 
se uite: «deși toţi aceștia sânt şi În 
taţi, si prezătiţi şi pricepuţi. ŞI in 
să nu se uite: deşi opera. e nu run 
folositoare, dur — în cele mai true tu 
zuri — mântuitor de snlutară. Us 
prin urmare. existența lor vre ca su 
suprem — ridicarea şi  însănătoii 
morală a omenirii. 

„Mă veţi întreba, puate (neniulțăn 
cu aceste nbstructe caracterizări) —cx 
sânt năpăstuiţii”? 

Răspunl, cu un cuvânt: to aceit 
tiesi cvpabili să prenbucă ovare dei 
loare, nu le produc din cuuza ini 
ței editoriale —- suu dacă 
produs, acciuş pierdică li le candaa 
ia starea inexistentă pentru masă 
ttoare, fe manuscris pentru ctormi 
ina cea nai nestfârşită. Imi via 
poate că e un non-sens Arhmit iai 
hue să aulmiteţi și «dvs. iubiţi citire 
că €c un ncu-sens existent. A 

Voţi cere, ponte, detalii. Iată» 
primul loc ecitorii nu pubiiră, nu si 
cumetă să publice opere tiatorile sr: 
torilor necunoscuţi. [E — poale sulică 
— căci fiecare scriitor. la începutul g 
rierii sale, e un necunoscut, ea 
perspectiva de a nu fi publicat cz 
necunoscut sau de a continua să ră 
nă necunuscut tot cclce n'a fnst jul. 





cat. 
In al doilea rând pe editori nui i 
lesc scrierile care nu se vând. be 


proexistenţa unui criteriu de verifica 
a desfacerii cărţilor. Natura! că, şi 
ustiată, esti la disereţia editurii | 
pustului său verificalor sau a! act 
al „specialistului“ care-l scapă de și 
tele inoportune ale antorilar cari UI] 
vând suu nu au căutare. Nu e de ăţ 
că. în cele mai multe cazuri, în b 
manuscrisului interzis, se şi comiaă 
altul -— vreun roman, vreo iraducere, 
istorie pe apă” etc, 
In al treilea loc vin scrierile prea 
rioase — studiile, cercatările de sţe 
litate —- pe care le-aş fi putul îns 
foarte bin» în grupa de mai sus, şi 
iusi: în fiecare ramură de activitala 
vem mii da spec'alisti cari Saru 
încântați, dacă pe preţuri modeste şi 
imenești, li sar da posibilitatea ră 
prospătării, confirmării și complet 
abiectului rarierii lur. 
Si lucrurile sar putea opri aiti. 
mânem, prin urmare, cu siguranța t 
tenței „năpăstuiţilor”. atatea viclime 
zestraie ale tiruniei editoriale romă 


PAUL 1. PAPADOP( 
















jAvignon, la anul 1330. Pe pânza al- 
iri a unui cer de vară se profilează 
ăria unei masse uriaşe de ziduri și 
Hlurnuri. I palatul papilor care se 
hi sub imhoidul lui Ioan al XXIII-lea. 
i departe de acolo, pe terasa unei 
gate, stau trei perscane, doi băr- 
i 0 femee. Cel! mai tânăr dintro 
dvi bărbaţi pare că visează în fața 
eului spectacol în vreme ce ascultă 
lee Rhonului care curge la poalele 
ui. Aproape de acest tânăr stă într'o 
pi sludiată, o fată de o nespusă fru- 
E a cărei [rivire se îndreantă 
] de al treilea personaj. Acesta, 
at în vârstă. stă :în faţa unui 
și penelul lui fixează pe pânză 
uiwrile modelului său, laura de No- 
imortalizată. de Petrarca, poetul vi- 
im care stă nem șcat lângă ea. Pic- 
ieste Simon de Martini, cunoscut în 
mi artei sub numele de Memmi. 
irlietul Laurei nu ne-a. ajuns şi este 
tal cu atât mai mult cu cât Petrarca 
fa această pânză. 
iri pretinde însă că  sonetele lui 
ara au contribuit mai mult la re- 
zei wi Memrni decât pânzele lui: 
Wunoaşte totusi o valoare considera- 
i Valoarea. aceasta este dealtfel a- 
N de favoarea de care sa bucu- 
Venim în viaţă și prin picturile. 
a rare, cari ne-au rămas dela el. 
Wmmi sa născut la Sienne în 1284. 
mede că a fost elevul lui Giotto. In 
caz dacă nu a lucrat în atelierul 
rii pictor florentin, a colaborat cu 
Hi mai multe opere de mare însem- 
il. întrealteie la deccrarea bisericii 
Peru din Roma. 
irările acestea uu făcut reputaţia 
HWemmi. loan al XXII-lea încredinţă 
ci pictorului decorarea apartamen- 
sale particulare, sălile conclavului 
rela pontificală. Din nefericire a- 
ii parte a palatului s'a dărâmat, 
ki după un “secol na mai rămas 
kie din opera lui Memmi.' 
xrile lui Simon de: Martini (Memmi) 
E aşă dar, foarte rare. In :muzeele 
Hlorenţa, Neapole si Berlin se gă- 
e drept, câteva tablouri £ari se dis- 
 printr'o singăşie oarecum.  manie- 
işi printrun gust al fineţei decora- 
ki şi preţiozitatea ornamentată. 
Ea manieră personală se „regăse- 
în labloul lui Isus, Chrisloş în. dru- 
spre Golyolha pe“care îl reprodu- 
asi a cărui mărime nu întrece cu 
originalul. 

















UNIVERSUL LITERAR. — 555 





Christos, într'o' mantie roşie, îşi duce 
crucea şi înaintează spre dreapta, târât 
de călăi. Trupul lui e plecat ușor, iar 
capul său priveşte pe un soldat care, în 


SIMON DE MARTINI (MEMMI) : 


dărătul lui, îndepărtează pe Fecioara 
Maria. In ultimul “plan, Maria Magda- 
lena în rochie roşie, se înalță gemând, 
cu părul despletit. FE: urmati de mulţimea 
care trece peste un pod, iar lu orizont 
se profilează meterezele oraşului. 
Memmi a stat multă vreme la Avig.- 





> E ca SE ua c ea 


SUS CHRISTOS IN DRUM SPRE GOLGOTHA 


(UNĂLȚIMEA: 0.28. LĂȚIMEA 0.10) 


non unde l-a cunoscut pe Petrarca ii cu 
care s'a împrietenit. 

lisus Christus în drumul spre Golyo- 
Iha este o pânză lipită pe un panon. [ 


Iisus în drum spre Goluotha. 


cu neputinţă de a o urmări în cursul 
veacurilor si tot ce se ştie e că în 11834 


-a fost cumpărată cu 200'tranci de Ludo- 


vie Filip din, colecţia lui Saint-Denis, 
iar azi acest admirabil tablou se află 
în sala Primitivilor împreună cu .pictu- 
rile -şcoalei din. Sienne. 


4 


556. — UNIVERSUL LITERAR 








| ceazZ elearau 


Cn CI Șu-casea... 


REPUTAŢIE, Vorbiam mai  dăunăzi 
cu un tânăr scriitor. Se plângea nu atât 
de lipsa d-sale de reputaţie literară. cât 
de ahuzui. de desfrâul cu care această 
„fama“ atât de rău famată se ține de 
alţii — de unii dintre cei puţini alesi ale 
cărora nu numai opere, dar prietenii, 
vecinătăţi, bretele şi mucuri de țigări 
încep să devie Sacro-Sancte E. mi se va 
concede, un exces dle reputaţie, care pen- 
tru literatură, nu poate constitui decit 
unul dintre cele mai complete, mai du- 
reroase rele. Si iată dece: reputaţia unui 
scriitor nu se statemiceste totdeauna 
prin scrieri (si dintre scrieri nu numai 
decât prin cele bune), dar mui ales prin 
ajutorul a atâtor și atâtor împrejurări 
în afară. do literutură : prietenii. subiec- 
te, admiratori interesaţi, creditoni și fa- 
madtie. 

Şi-acum întreb: drept e ca o astfel de 
statornicire -- artiticială — să transmită 
din generaţie în vencraţie ruinele serii- 
torului? Drept e să se vorheasca de scri- 
itor, când se are în vedere perscana. lui, 
tepăturile lui cu suburbia, cu proprie- 
tarul, cu admiratoarele anonime ale e- 
supusului său talent (pe care, chiar dacă. 
l-ir avea — acest sciu de adnmmatoare 
nu l-ar putea sesiza), cu reprezentantul 
forţei publice sau cu ucenicul «dela 
„coiffeur“. 

Și totuşi lucrurile se petrec aidoma: 
faima. odată stabilită prin acest concurs 
de împrejurări  neliterare reuşeşte să 
impue atiiea insaniţăți cu pretenție «de 
poezie, nuvelă, roman, dramă, etc. 

Cine are urechi de auzit... 


O PROPUNERE. [ixistă si lu noi că- 
teva asa-zise nume literare care trăese 
din... inspiraţiunea altora. exploatându. 
le sau îniosindu-le opera. Mă gândesc 
la o bună parte dintre traducătorii, în 
special de versuri, cari nau avut nici 
posibilitatea, nici ocaziunea să se ma- 
nifeste altfel. Natural că. atunci când 
însuţi esti artist. te apropii cu adevă- 
rată evlavie de artist de opera pe care 
vrei so faci cunoscută și altora împă- 

mântenind-o în graiul tău. Să nu seuilte 
însă un lucru: că adevăratul artist-tra- 
ducător nu traduce nici onice, nici ori 
cum. Aici e călcâiul lui Achile. Iată dece 
ne-am pus în gând să ne legăm de tra- 
ducătarii neartisti și nepricevuţi cari - 
numai prin faptul că, din împrejurări 
independente de voinţa. lor. au prins să 
înţeleagă o oarecare limbă străină — au 
si devenit — s'o potrivi, nu s'o potrivi-: 
si autori: poeţi. dramaturzi. E un est 
de o aspră nedelicateţe şi existența lui 
si în publicistica românească ne-a dus 
la următoarea propunere adresată către 
conducătorii periodicelor noastre: nici- 
unii să nu mai publice traduceri sein- 
nate de autori cari nu se vor fi remar- 
cat— în prealabil —- prin opere similare 
originale. 


MOTIVARE. Aceasta cu atât mai mult. 
cu cât e atât de greu de făcut un con- 
trol riguros al acestor traduceri care. 
de cele mai multe ori, sunt pur și simple 


refaceri naive. Intr'adevăr care condu- 
cător de revistă are competența tuturor 
limbilor din care totuşi publică destule 
traduceri ? Cum își poate, prin urmare, 
da avizul fuvorabil publicând traduceri 
dintr'o lirabă pe care, nu din vina lui, 
nu va fi cunoscând-o sau dinirun sScmis 
la înţelegerea căruia nu va fi putut u- 
junge, proprio motu ?? 

1aLă. dece propunerea de mai sus poate 
fi luată în serios. 


UMPLUTURA. Interesantă e însă a- 
ceastă coincidenţă ; nici publicul, nici 
redaeţiile nu dau prea mare importunţă 
unor astfel de traduceri pe care — mai 
ales când sunt miti le reduc la rangul 
de umphutură, plasându-le, în lipse «le 
viznete— pela colţuri, sfârşituri de co- 
loane şi locuri virare. 


CONSECINȚELE unei azifel de literu- 
turi sunt în special două: 

Injosivea seriitorilor străini carni, in f5- 
lul acesta. ni sunt prezentaţi întrun fel 
de simulacru de literatură, pastisată, 
metamorfczată şi dozată de scribii ano- 
vimi, un fel de mâncare răsuflată și 
încălzită : stricarea gustului literar prin 
credinţa care începe să se înfiripeze în 
suflete ca traducorile — aşa cum sunt— 


ar reprezenta — în realitate — opere 
demne de a fi cunoscute si altora. A- 


ceasta pentrucă — de mulie ori —soarin 
nemiloasă nu se înduplecă nici chiar de 
atâta capodopere ale omenirii spre a le 
lăsa mai bine... netraduse. 


SA MAI ADAOG ci mulţi dintre acesti 
traducători nu se pricep nici în cea ui 
elementară versificaţie. lată un exemplu 
dintrun număr mai vechiu al revistei 


„Floarea Soarelui“. Intradevăr a rima 
nevoiaş : minte -— sfinte ; mare — cărare: 
în ascnanţe: urează — pază: (aţă - 


paiaţă sau la întâmplare: limbă —pil- 
dă : teatru—altu: artă—dată ; culcă -— 
cupă ; nenumirate —. parte — însem- 
nează a, împinge versificaţia românea- 
scă pe vremea lui M,. Costin care, mai, 
primitiv chiar decât Daoscfteiu, se dela 
la astfel de rime. 

Si iarăşi a sili cuvântul teatru. pen- 
truca, din necesități metrice. pentru o 
pârdalnică de silabă, să faci din el te- 
ntru, chiar «dacă acesta eforma normală - 
însemnează a recurge la artificii netiresti 
și nepatrivite cu veacul al XX-lea. Că ar 
fi mai făcut-o cu succes Eminescu? 

Câtă depărtare, Doamne. dela vierme 
pân la astru! 


UN TÂNĂR — vorbind despre un a- 
nuar — scrie: „Afară de anuarul So- 
cietăţii lilerare „Grigorie Alexundrescu“ 
a liceului „Unirea“ din Focșani, tipărit 
de poetut 1. M. Rascu. în 1923, lucrări si- 
milare, cu atâta râvnă şi cheag, în lu- 
mea publicațiunilor :didactice de acest 
soiu. n'am găsit“. 

Fireşte că numai tinereţea pcate vorhi 
asa. Crezi oare, tinere. că, dacă d-ta n'ai 
găsit. nici Pau existat? Doamne: dar 
atunci nimic nu există, afară de cele 
coprinse în pragurile celor 24 de ani 
pe care i-ai străbătut și — bineînţeles— 
afară doar de celece ai avut ocaziunea 
să întâlneşti. 












































Invătătură morală: 
vorbește aşa 


la, 24 ani nu 


ŞI ÎNCĂ: nu se Jignește o sum 
personalităţi care au muncit pe og 
amintil — nurmnai pentrucă tu nu h 
putut cunoaşte activitatea. 

Si iarăşi: nu se vorbeste de anu 
din 1923 când aceeas societate ar 
prezentat încă 3 anuare tot atit k 
teresante. 

Si apoi: a vorbi despre poetul |, 
Rascu, fără să amintesti calitatea d 
cială, (aceea de profesor)  înseama 
bate câmpii şi a-ţi da aere. 

In fine: a pune atituri anuarulu 
liceu cu acela al unei Sotietăţi lin 
(fie chiar ataşate pe lângă un lie 
semnează, a nu le cunoaște pe aminl 

Ca tizură de stil amintim doar a 
„lucrări similare cu atâta râwmă 
chiag“. 

Concluziune : tânărul ar trebui să 
adăste să îi se închere anlicaţiuneă 


terară — căci. altfel. va continu 
scrie ca mai sus. adecă... să cale 
străchini. i 


BAZMELE LUI CREANGĂ sunt 
diate cu multă pricepere de d. N. L. Ru 
în ultima fascicolă a revistei „Ri 
vremii“. Reproducem finalul: 

„Comunicat cu căldura expresie 
resti. lepnt totdeauna. de limha expr 
vă. neaoșe și într'o structură dea 
rilate unică. scrisul lui Creangă m 
fi. desicur, dat ca model de realiza 
artistică. 

„In faţa ofensivei de astăzi, a den 
librului și manierii stilistice, a dibulă 
după formule și a aoresivităţii talere 
lui nul, evident, nu putem spune ia 
torilor: îndărăt la Creamgă.  deoani 
limba. unui neam evoluează cn : 
moment literar... dar Te putem recar 
da : cetiți-l pe Creangă, pătrunieţisi 
ceniul lui... 

Si toiuşi chiar primu! înderun . 
rit la Creangă! — nu mi se nara ai 
cronic. Prin ce! trehue însă să înţolaa 
îndărăi. 2a talent. oririnnlitate și sim 
ritato. îndărăt la inspirația natural, 
poetizarea. lucrurilor -— în anarenți 
lipsite de interes, Pentru toate za 
tiile de purtări de condaiu Creani 
bue să. fie o pildă vie: când existi 
artistie-motive vrerinice de cânta să 
sose pe toate dmimurile, Nu prin noi 
tea ohiectelor —. dar prin puterea h 
e ridica la rangul de opere de ară 
a le tdealiza ne poite captiva aderă 
tul artist. 

In acelas număr conferinta lui A 
Teodoresen despre Tolstoi. cămiai 
face. pe scurt. biagrafia. 

Despre arta lui ni se suune i, 
mărește realitatea. nimic din ce me 
conioară nu-i este necunnscut des 
toate vorbeste si le descrie că uni 
cunoscător... Dar descrierea realități 
lezată. la el de olomente suhicetip: 
ce dă impresia perfectă a vietii m 
Fiecare fant al eroilor este vedat eur 
ti pregătire psihologică... Consirud 
frazei n'are multă învortanță Ja A 
aceea nici nu pierde mult în trade 


PI 











Secnnnaci cie 
cvvanie 


Min Bernard aşezat confortabil pe 

Mă într'un compatiment de clasa 

În așteptuvea plecării trenului. îşi 

ie o igare de foi. 

stema, care stă în [ala celebrului 
list fi pune: 

Jivoq domnule, să nu jumaţi! 

[i asta e ucum!?.. Fac ce vreau! 
> Dristun lernurd. 

să vedem noi ustu!.., 

iul dispare pe culour şi se întoar= 
plul de tren, 

n: sa întmdplat ? 

lt să fie, uite dumnealui, şi îl urată 

Hu Bernard. fumează  întrua 
irliment în care fumutul este opril. 
de iren se întoarce contrariat că- 

sun Bernard, ucestua însă se adre- 

cub 

imnule şef. fii bun mai întâi şi 

fiului să-ți arule biletul. 

de tren cere biletul călătorului, 

isouse un tichet de clasa Il-u. Șe= 

bea ii [ace morulă, î? umendeazii 
piu: din compartimentul de 


lună întreabă pe Tristan Ber- 


mesei 


bcun ai putul ghici că domnu! 
ae bilet de clusu I-a? 

(Earie simplu, răspunse Tristan 
tr qtea biletul în buzunarul dela 
si vdsut marginea biletului. 

E) 


fum văzut că uvea aceiaș culoare 


rectorul ziarului „La France“ 

ulro zi lui Gecrges 'Feydeau : 

am închiriat un apartament cu 

be pentru reducția ziurului meu? 

hurtumeni cu 8 cumere ? Păi ar 
ileuiascd în cl ipţi cititorii ziu- 
France“! 


ați între eruditul Pitard şi 
titophule : 

eul că ai atita spirit, dur ştii 
ține lucruri? 

pri, răspunse  Theophiie, că 
d multe lucruri şi ai atât de 
iu 


+ 


aiston, organizalcurul teatrului 
Vrange o uvut cu prilejul re- 
i lui ODeaip-lepe, cinsteu “le a 
bă cu miliardarul Carneygie. 
adresă şi îi exprimă admira» 







spectuccl extruordinur !.... Nici 





lo caz car 


CASATORIA LA VÂRSTA DE 8 ANI 


Dacă sunt unii oameni, pe cari nu mai 
voim să-i calificăm cari, la 80 de ani, 
mai găsesc cu calo să se căsătorească 
„din dragoste“, sunt şi unele făpturi cari 
sub acest raport, se găsesc în cealaltă 
extremă. 

Parlamentul francez a fost sesizat, nu 
de mult, de un proect de: lege menit să 
reglementeze căsătoria cetăţenilor fran- 
tezi din coloniile africane. În special se 
reslementează căsătoria în tribul „Cua- 
bililer“, unde, în virtutea unei uzanţe 
consacrate fetele se mărită la vârsta de 
S ani! 

Legea menţionată prevede că înuinte 
de vârsta de 15 ani, fata să nu se poată 
căsători. 


PALATUL FRANȚEI LA NEW-YORK 


Presa străină înregisirează ştirea că 
negocierile în vederea construinii la 
New-York a unui uriaş edificiu numit 
„Palatul Franţei“, sau terminat defini- 
tiv. 

Acest sgărie-nori se va prezinta ca, un 
formidabil bloc, va avea 65 de etaje și 
va costa, peste 50 milioane dolari. 

In cuprinsul „Palatului Franţei“ ridi- 
cat la New-York. se vor adăposti, între 
alte instituţiuni, legaţiunea şi consulatul 
general al Franţei. 


O PROCESIUNE FUNIBIA 
BIZARA 


Una din cele mai bizare procesiuni 
funebre m avut loc în India zilele trecute, 
când 3000 de lucrători dela atelierele 
căilor ferate din Hubli, lângă Bombay, 
au însoţit până la crematoriu corpul 
neînsufleţit al unei maimuțe care fu- 
sese electrocutată. Maimuţa, atinsese un 
fir electric din atelier şi mulţi dintre 
lucrători uu rămas cu convingerea că 
moartea ei se datora numai neglijenţii 
lor. 

Ca o satisfacție postumă dată maimu- 
ței şi pentru linistea conştiinţei lor tur- 
burate lucrătorii au hotărit să o înmor 
mânteze cu toată pompa după ritul com- 
plicat al funerariilor hinduşi!or. 


OPERATA DE 33 DE ORI 


La tribunalul din Plymouth, soţul uni 
doamne, împotriva căruia proprietirea- 
sa, casei în care locuiau ceruse evacua- 





UNIVERSUL LITERAR. 557 





caricatura zilei 
MENAJERELE 





— Vreau să cumpăr un pui cât de tâ- 
„pe cel mai tânăr posibil. 

— Im acest caz, Doamnă, aţi face mai 
ă cumpăraţi un ou. 


CANIBALII 





— Tocmai bine ai nimerit: am orga- 
nizat un... festin cu jazz-band!.. 


LA PIAŢA 






ai i i, ă $ a IN oa. e m e 
vam văzut pe Mounet Sully re imobilului a declarat că acest lucru Nu, nu! drepţi să-ţi sun peştele 
4 i! A zi era imposibil deoarece soția lui fusese nu-mi place! Nu-ţi atmage privirile, nu 
bca astăzi! Aş dori să crem  qe curând supusă la cea de-a 33-a ope- te cheamă ” 

a spectacole ca acesta... Câte EI 


iar ăsta? raţie în răstinip de mai puţin de doui — Oh! "desigur Doamnă, peştii nu 
mi E drd; ani şi că deci nu putea părăsi patul. gunt prea vorbăreţi ; ei sunt pur şi sim- 
mi. de ani! răspunse Paul Judecătorul a dat termenul de două  plu: muţi, 


luni pentru evacuarea casei. (Dimanche ilustre) 





558. — UNIVERSUL LITERAR 








Pagini uitate 





ROLUL FILOZOFIEI ŞI AL IPOTEZELO 


Am văzut că cunoştinţele noastre își 
au punetil de plecare în imaginile par- 
ticulare ale lucrurilor exterioare, cari se 
pun în contact cu sirnţurile noastre exte- 
rioare . şi că, prin îngrămădirea acestor 
imagini în capul nostru și prin imposi- 
bilitatea de a cuncepe, deodată şi sepa- 
nat, um mare număr de imagini, mintea 
nuastră formează idei abstracte şi mai 
ales idei penerule. Generalizarea este 
tendinţa spiritului spre unitate. Şi cu cât 
experienţa va fi mai mare, adică cu câi 
ver fi mai muite iraagini particulare în 
capul nostru, cu atât va fi mai mare 
sfera ideilor abstracte în genere şi a ce- 
ior generale în special. , 

Se cheamă filuzoția cutărei ori rutărei 
ştiinţe totalitatea ideilor celor mai ge- 
nevale ce au fost ahstrase dintr'o total- 
late dată de cunoştinţe paiticulare și 
canerete. Insă această totalilate de idei 
abstracte variază fireşte cu numărul. îor- 
ma şi calitatea întipăririlor nervalue de 
primul grad, cari constituesc totalitatea 
dată a cunoștințelor concrute ; — întrucât 
totalitatea. de idei menţionate este sub- 
stractum sau, de not spune, rezultunta 
wuturor acestor întipăriri nervale. De 
unde rsesă că fiece nouă experienţă. fie- 


'c» nouă îutipărire nervală *din nou for- 


mală, carc se adaouă la totalitatea dată 
a cunoştinţelor particulare, modifică, în. 
triun chip neapreciabil bine înteles, tota. 
litatea şi calitauwa ideilor abstracte. ce 
rezultă din totalitatea dată a cunoştin- 
țelor panticulare. De aceea filozofia ca- 
trei ori cutărei ştitaţe nu face decât să 
vezume şi să prezinte într'un chip gene- 
aul şi metodic starea actuală a cunoştin- 
ţelor. a căror totalitate constitue ştiinţa 
vespectivă, uşa că en trebue si se modi- 
fice treptat și nesimţit, pe miisură ce ex- 
periența externă creşte. [ste deci fals a 
crede că filozefia culărei ori cutărei şti. 
ințe poate să pună, întrun chip perma- 
ment şi învariubil, bazele, temeliile, prin- 


„cipiile acelei științe. 


“să luăm o pildă. Se cultivă și se caută 
a se clădi, o filozofie a dreptului, cu pre- 
tenţiunea mărturisită de a stabili prine 
cipiile învariatile ce ar trebui să călău- 
jească. pentru totdeauna şi pe judecători 
si pe lagislatari, şi mai ales pe aceştia 
dim urmă. Filozofia dreptului, însă, sau 
dreptul natural propriu zis, nu face de 
cât să prezinte minţii simtetic starea ac. 
tuzlă a drepiulni și nu poate sluji, în 
practică, decât să călăuzească pe judecă- 
ter şi pe comentator în arta de a inter- 
preta și de a pătrunde instituţiile şi ra- 
pertur'le juridice actuale şi trecute; și: 
încă, pentru a pătrunde raporturile ju 
ridice trecute. trebuie să se ajute de în- 
văţămintele istoriei. Cât despre arta de a 


; leziieru, nenorucire pe popoarele ai căror 


legislotori ar [n esctusie  călăuaziți de 
vrincipiile wenerale de drept natural, fără 
să aibă în vedere circumstanţeie purti- 
culare” ale fiecărui caz! Atare legaslatori 
nar face decât să enunţe îraze goale ș: 
generaiităţi eterate, proprii toar să pro- 


"ducă confuziune în spiritele obisnuite să 


dea loc la tot felul de interpretări a le- 
pilor şi să-i încurce în loc să te întărea- 
scă sentin'entul dreptăţii. Legislatorii ce- 


lei diniâi și celei dea doua revoluţii 
franceze, au avut, până la un oarecure 
punct, aceste cusururi. In realitate şi de 


obicei, însă, lucrurile nu se petrec asfel, - 


Ubiceiunile, cu toate că coniorriându-se, 
în general, principiilor dreptului natural, 
stabilesc totu ziluic ușoare abateri, şi 
legislațorii, ci toate ică ţinând seamă 
de principiile dreptului natural. admit 
totuş zilnic mici excepţiuni. Cu chipul 
veesta, în drepiul pozitiv, sunt excep- 
iuni la, toate principiile. Dar numai cu 
chipul acesta dreptul face mereu şi no- 
simţit prozrese. ta urmare a acestor 
schimbări, filozofia dreptului cată şi ea. 
să se schimbe zilnic, iără ca să ne dăm 
seană de adevărata pricină a acestei 
schimbări. E. adevărat că progresul pute- 
rii intelectnale u oamenilor, este şi el 
una din pricinile care aduc schimbări în 
filozotia, dreptului ; dar nu trebue totul 
atribuit, cum se face pe nedrept, acestei 
unice pricini. 

Ueeace am spus despre filozofia drep- 
tului, se aplică la toate filozofiile spe- 


“iale şi chiar la totalurile de principii şi 


de regule pentru arte. 

Se cheamă filozofie generală totali: atena 
ideilor color mai generalizate, scoase din 
ioaie cunuștinţele noastre particulare si 
cunerete. Fa-i cu alte cuvinte, totalitatea 
tuturor fiiozofiilor speciale. Filozofia ge- 
nerală, ca şi filozofiile speaiale, tot pen- 
tru accleuşi mutive, trebue să se schimbe, 
pe măsură ce ştiinţele pozitive progre- 
sează, adică pe măsură ce experienţa 
creşte şi se îngrămădește în creerul o- 
mului. in fapt, tilozufia generală este, 
printre ştiinţe, aceea care variază mai 
mult : fiecare perioadă a istoriei, fiecare 
țară are, ca să zicem aşa, o filozofie pro- 
prie. 

Am auzit adesea spunându-se că şti- 
inţele nu cpt să provreseze repede şi s0- 
lid, dacă nu-s călăuzite în cercetările lor 
de principiile sigure, ale unci filozofii 
bine stabilite ; şi că, filozofia trehue să 
domineze şi să comande celorlalte ştiin- 
țe. Am mai auzit că, de când ştiinţele 
au luat dirceţiunca ce li-i imprimată ac- 
tualmente şi care sar putea denumi po- 
zitivă, ar lipsi călăuză și regulator, şi că, 
în cele din urmă. Herbert Spencer a iz 
bitit ă stabilească o filozofie care va 
putea sluji de-acurma de căliuză siguri 
toturor cercetărilor ştiinţifice. Nu ştiu 
dacă Spencer este de aceeaş părere. Știu 
numai că toate sistemele de filozofie au 
avut pretenţiunea asta, și cu deosebire 
sistenwle de filozofie spiritualistă. Nu-i 
poate decât A. Comte acela care. cel din. 
15i printre moderni, a înţeles adevăratul 
vol al filozofiei. In adevăr. dună dânsul, 
dacă l-am înțeles bine, filozofia nu-i de 
cât totalitatea veneralităţilor tuturor şti- 
inţelor, acestea fiind rezultatul experien- 
țţei. Aşa că filozofia, ca rozumat al tutu- 
rer cunoștințelor noastra, trebue fireşte 
să varieze cu totalitutea ucestor cunoş- 
tinţe și. prin urmare, cu suma experien- 
ţei noastre. Insă suma experientei este 
esențialmente variabilă și merge  cres- 
când. 

Punându-ne dintriun alt punct de ve- 
dere, am putea spune ră filozafia csle 





































de VASILE CONT 


poezia ştiinţelor, adicii contemplarea ul 
versului, aşa cum ni-i înfățișa de stan 
acteulă a cunoştinţelor noastre, 

Pe de altă parte, însă, nu-i nai pă 
exact că cercetările ştiinţitice trebuty 
dDibă, şi au întradevăr, călăuze, A 
căluze sunt iputezele zerificabile pri 
perienţă. 

Sunt ișcteze neveriticabile prin es 
rienţă, cum € ipotezu existeţai hui ) 
mezeu, acea a nemuririi sufletului 
Aceste ipoteze sunt de mul: folos pa 
cyocele omenirei în cari certitulină 
formează pe calea credinței. Dar bă 
epocă mai înaintată, în care certitui 
se formează pe calea conrinperii, stă 
ipoteze nu ne mai interesează ş 
întru nimic şi-s aruncate ca puri 
țiuni banale şi himerice ale iraginu 
Pentru starea. ştiinţelor corespunău 
stări noastre de cultură, numai pol 
verificabile de experiență ni-s trehula 
re și chiar indispensabile, 

In realitate, orice adevăr încep | 
a fi numai întrevăzut si numai m 
câte puţin, prin îngrăroătlirea dose, 
se stabileşte detinitiv în convingerea n 
stră. In tot timpul ce preceda cartii 
nea absolută, adevărul este o ipoleră 
început el este o ipoteză puțin prob 
pe urmă, 'levine tot mai probabi, 4 
ce ajunge să fie un adevăr sur. 
ipotetică este deci o caie normală și 
cesară formării adevărului. Consider 
d-o chiar numai din punct de vede 
metodei, incă trebue recunoscut că, 
o iipotezi oarecare, cercetările stiin 
nu pot ajunze decât la prea puțin 
cro, ca să nu zicem la nimic; pei 
călăuzit de o ipoteză, îţi îndrepți 
cercetările. toate experiențele spre un 
gur punct, până se dovedește deplinul 
devăr sau deplina falsitate a, ipotenii; 
urmă se procede la ver:ficarea altaj 
teze, şi tot aşa înainte. Orice. den 
rire ncuă dă iue la, conceșerea untij 
ieze, Şi orice ipoteză, călăuzind tai 
rile naostre, ne conduce la o es 
dine, 

[ste deci dovedit că cercetările şi 
fice trebussc să fio călăuzite de ip 
Dar se înţelege că fiece ipoteză nu 
duce cercetările decât un timp oară 
relativ desiul de scurt. Si sistenu 
lozofice au putut şi vor putea 
un timp oarecare cercetările șiij 
car vor face-o ca ipoteze şi. prin am 
chiar, temporar. Cât pentru pri 
dea, hrănită de nnii filozoli, de ag 
principii proprii cari să călăuzeaset 
tru totdeauna ştiinţele, ea-i absunii 
virtutea consideraţiunilor ce preced 








UNIVERSUL LITERAR. -- 959 





cesrța seclezie în exirase | 





O ZI DIN VIAŢA UNEI FEMEI 


Ştefan Zweig 


Celebrul Ştefan Zweig, auturul romanului „O zi din viața unei fe- 
mei“, e o personalitate care a depășit granijele teritoriului austriac, în- 
suşindu-şi un renume universal, E unul dinlre cei mai proeminenți 


scriitori de azi. 


Romanul său e povestea „unei frământări de conștiințe care tortu- E oi îi cai 
rează de ani de zile sufletul unei femei cinstite. Sentimentul de milă : 
pentru jucălorul care-și pierduse întreaga avere ta joc, și pe care ea îl 
împiedecă să se sinucidă — se transformă întrun sentiment de dragoste. 

Vrăjită de frumusețea şi distincțiunea lui, ea îi aparține. Iluziile însă | 
îi sunt spulberate curând. Tânărul pe care ea-l credea vindecat de pa-. ..: „i: 
tlima jocului, cade din nou în braţele viciului, 


fi dscuţie viulentă isbucni la masa la 
» ne aflam în pensiunea din hiviera. 
istatea noastră era compusă «lin oa- 
i făcând parte din categoria muri- 
or cu imaginaţia redusă ; nu-i pa- 
iau decăt lucrurile cari se produceau 
dhii lor. Aşa că de ubiceiu, imediat 
îi masă cei dai însurăței  uermani 
iau să fucă sport sau să fotografieze 
mzul se ducea la pescuit, englezoai- 
ae reiniorcea între cărţile ei, soţii ita- 
i îkceau escapade la Mente Carlo iar 
n imâneam să lenevesc pe un scuun 
gridini sau să lucrez. 
î astadată însă rămăseserăm înlăn- 
în aceeaş discuţie. & drept, că eve- 
nenul ne pasiona în mare năsurii. 
în sotba de scandalul petrecut eri la 
clera, - 
(i trenul de prânz sosise la hotel un 
iir francez luând o cameră care dă- 
ia la mare. fapt-eare indica dela înce- 
măuarecare stare materială. Tânărul 
e remarcase imediat, nu printro cle- 
ini deosebită, ci prin fizicul său ex- 
limar de plăcut. Apoi era si de o 
vuilitate dusă la extrem. Ajuta doam- 
bir să-şi pună pardesiul, mângâia o- 
ji copiilor, saluta în dreapta și n 
aa, cuocordialitate care-ţi făcea plă- 
h intrun cuvânt in câteva oreel cuce. 
+ simpatia iuturor, vilegiatuniştilor. 
ele 2 după amiază juca deacum 
“is în tovărăşia celcr două fiice ale 
jiantului lyonez în timp ce mama 
dedicata doamnă Ienriette, privea 
"ivlțumire şi îngăduinţă flirtările fii- 
er sale. Seara tânărul stătu de vorbă 
wj și re povesti câteva anecdote, se 
mb îndelung pa terasă întovărășit 
daa llenrictte, al cărei soţ făcea ca 
:ddicei o partidă de Xomino cu un pi:e- 
4 b afaceri ; seara. târziu îl văzui în- 
“5 conversație de-o intimitate familia- 
nu seeretarul hotelului. A doua zi di- 
"zaț, intovărăşise pe danez la pescuit, 
sulă apui chestiuni politice cu fabri- 


cantul lionez iar după prânz stătu de 
vorbi cu d-na lienriette în grădină, jucă 
iarăş tennis cu fetele fabricantului și 
discută în hall cu tânăra pereche ita- 
liană. 

La șase seara, când mă duceam să 
pun 0 scrisoare la cutie, îl găsi la gară. 
Se scuză că nu-și luase rămas bun, dar 
adăogă că se întoarce peste două zile. 

Se iicuse seară târziu. Pe la unspre- 
zece mă aflam în odaia mea, când deo- 
dată auzii seomote, strigăte, pasi în goa- 
uă pe nisip și un vacarm de nedescris. 
Mai mult enervat decât curios, am co- 
bnrit si afiai atunci, că d-na Henrietta 
dispăruse în tovărăşia tânărului francez 
lăsându-și după atăţia ani soțul și copiii 
pentru un tânăr pe care acum două zile 
nici nu-l cunoştea. 

Un asemenea eveniment petrecut sub 
ochii noştri era de natură să emaţioneze 
profund şi pe cei mai nepăsători oameni. 
Toţi discutau atitudinea acestei doamne 
care se lăsase captivată de tininul fran. 
vez în asemenea condițiuni. 

Masa noastră îrnpărtăşea părerea una- 
nimă că cei doi amanți trebuia să ze fi 
cunoscut de mult şi că tânărul nu ve- 
nise aci decât pentr a fixa detaliile fu- 
gei — căci era imposibil să crezi că i se 
putea întoarce capul vnei fermei numai 
după două zile 


Nu ştiu de ce dar am sirnţit atunci o 


deosebită plăcare să împărtăşesc o pă- 
rere contrară. Nu fiindcă as fi avut ehiar 
altă părere ci voiam doar să-i contrazic. 
Discuţia deveni atunci generală iar cei 
doi germani şi italianul respinseră cu 
dispreț teoria „fulgerului“ pe care o eta- 
lam cu şi în care ci nu vedeau decât o 
nebunie şi o imazinaţie romantică, 
Discuţia luă imediat forme violente. 
Eu găsearni mult mai drept ca o femeie 
să dea curs liber instinctului și porni. 
rilor zale decât să-si înșele bărbatul în 
propriile sale braţe — ea. în cele. mai 


multe cazuri — ţinând ochii închişi. 


Şi cu cât disenţia devenea mai înfier- 
bântată, cu atât cresteau şi atacurile la 
adresa sărmunei Henrietta pe care eu o 
upăram cu căldură. 

Prezidenta mesei cra Mrs. C., engla- 
roatea bătrână cu părui alh si plină de 


distincțiune. Vorbea puţin şi se ținea 
intro oarecare măsură, la distanţă, 


stiind totuși să aibe atauţii faţă de fie- 
care în parte. De astădată ea vorbi si 
mai puţiu cu de cbice'u. Intervenea în 
tiscuţie numai atunci când înflăcărareu 
sat prea mari proporții. De altfel «discu- 
(ia nu Sar mai fi terminat nici odată 
dacă tânăra pereche de nemți nu sur fi 
ridicat să: plece. - 

Desi discuţia nu mai fu reluată. totus 
timy de câteva zile ironiile italianului 
nu mai încetară. Ceilalţi. se mulțumea 
si mă privească ironic. Singură engle- 
zcaica, începu să-mi arate o afecțiune 
care mă măgulea. Iar când într'o zi spu- 
se! la masă că vacanţa mea era pe sfâr- 
șite. engleroaica spuse: 

— Ce păcat! Si eu care aș fi avut a PI 
lâtea de cisautat cu d-ta îi 

Si din clipa uceia fu cuprinsă de o a- 
pilaţie febrilă pe care însă comesenii n'o 
băgară de seamă. După umiază, pe cânrl 
mă aflam în odaie, primii un bilet rin 
vire eu mă ruga să-i fac plăcerea unei 
vizite. pă 5: 
„Seara, la ora anunţată. băteam la ușa 


„doamnei, Camera era cufundată într'o 


semi obscuritate.. Doamna C. îmi întin- 
se mâna, îmi oferi un scaun şi ea se a- 
șeză în fața mea. Apoi după o luptă in- 
terioavii de câteva secunde, ea începu : 
— Am nevoie de dumneata ca să mă 
asculţi și să înţelegi o întâmplare pe- 
trecută cu ani în urmă. E vorba de o 
singură zi din viața mea.-Bestul nu pre- 
zintă importauţă, Părinţii mei erau nişte 
nobili bogaţi din Suedia. La vârsta de 
18 ani făcui cunoștința soţului meu şi 
puţin dupi aceia ne căsătorirăm, Du. 
cean. o viaţă fără de griji. Stăteam trei 


560. — UNIVERSUL LITERAR 


luni pe an la T.ondra, trei luni la not la 
moşie iar restul timpului colindam prin 
capitalele jiuropei. Nici odată cea mai 
mică umbră na întunecat viaţa noas- 
tră conjugală ; cei doi copii creșteau în 
principiile părinţiler lor 

Aveam 41 ani când bărbatul meu muri 
subit. Din acea clipă considerai viaţa 
lipsită de scop şi complect inutilă. Răr- 
batul cu care împărtășisem tunp de 
douăzeci și trei de ani fiecare clipă nu 
mai exista, iar copiii mei eruu prea 
mari pentru ca să mai aibă nevoie de 
mine. Aşa că mă deciseu să călăto- 
rese. Plecui întâi la Paris și de acolo în- 
cepu robndatul luropei. 

In anul al doilea al văduviei mele. 
"and împlineam tocmai 42 ani, plecasem 
în luna Martie la Monte Carlo. Nu mă 
mâna decât plictiseala si nevoia de 
a mă  învârti întrun cerc în care 
viaţa să pnlseze mai intens. Mă du- 
ceam deci foarte des la Cazino. Distrac- 
ţia mea consta din a privi mâivile cvis- 
pate ale jucătorilor, cari vorbeau întrun 
chip cu totul elocvent. 

Luasem masa de seară împreună cu 
«ducesa de M. şi după aceia intraseni în 
sula de joc trecând cela o masă la alta 
si privind jucătorii adunaţi acolo ca «lin 
întâmplare. La dreptul voibind nu pri- 
veam oamenii ci postavul verde şi mii- 
nile cari se agitau pe postav când cris- 
vale, când avide, când disperate, cânrl 
hrăpăreţe E o vorbă foarte adevărată, 
că la foc runoşti omul. Liu voiam Să-i 
cunosc judecând după mâini. De altfel 
priveam de mulţi ani do zile — atunci 
când mi se prezintă ocazia -— măinile 
jucătorilor, aşu că îmi insuşiserm o oatra- 
care experienţă. 

Astiel pe cind treceam dela o masă 
la alta privind mâinile jucătorilor, au- 
zii nişte părâituri provocate par'că de 
articulațiiie degotelor. brără să vreau îmi 
uruncai ochii spre cealaltă parte a me- 
sei. Şi văzui atuuci două mâini cum nu 
mai îrtâlniseru niciodată. Nişte mâini de 
a expresivitate care trăda totul. O rnână 
dreaptă. înlănţuită cu stânga şi agitân- 
du-se intrun mod atât de convulsiv., în 
cât articulațiile falangelor pocneau ca a 
nucă pe care o spargi, 

lau niste mâini de o trumuseţe rară, 
lunei, cu degete albe şi cu a pieliţă fină 
si străvezie. Le-am privit într'una şi de 
fiecare dată avaam o surpriză nouă. Ceea 
ce imă surprinsese dela început eru ex- 
presia lor care arăta o pasiune nebunea.: 
«că, 

Când bula se opri și erepiorul anunţă 
numărul, cele două mâini crispate se 
despărțiră ca nişte animale  inlănțuiie, 
Jovite de acelaș elante. Ele căzură expri- 
tinând o deziluzie puternică. 

Nici odată pănă atunci nu inai văzul- 
sem nişte mâini atât de expresive în 
care fiecara muschiu vorhea şi din care 
pasiunea esea prin toţi porii. 

Timp de câteva secunde mâinile ră- 
maseri nemişcate. Apoi deodată una din 
cte luă un pumn de bani și-l puse în 
dreptul unei ctire. Din acea clipă agita- 
ţia reîncepu şi mitinile se înlănțuiră ia- 
răsş. Nu, nici odată mam mai văzut ue 
ntunei încoace asemenea mâini. 

Tot ce se petrecea în jur dispăruse 
pentru mine. Stăteam în spatele tână- 
vului si priveam agitația mâinilor, 

In cele din urmă nu mai putusen re- 
vista ; trebuia si-i văd faţa. lira o faţă 
de copil de o asa expresivitate încât ori- 
cine i-ar ti putut citi gârdurile. Era un 
tânăr cam de 24 ani cu un fizic foarte 
plăcut. cuoszură mică ce lăsa să sc între- 


vadă o dantură superbă, cu un păr blond 
şi căirlionțat ce-i căilea pe frunte. Cupul 
se clătina incâlo şi 'ncoace ca şi cum 
ar fi condus el hula. 

Stătui ustfel câtva timp privindu-l. In 
ochii săi lucea o lumină brutală ori de 
câte ori crupierul îi punea dinainte 
piesele de aur. In asemenea clipe faţa i 
se lumina deodată şi întreaga sa făptu- 
ră radia. Dar clipe ca acestea nu erau 
multe. Și cu cât grămada de aur din 
faţa sa se micşora, cu atât încordarea 
creştea la atinse paroxismul atunci când 
nu se mai afla nici un ban în faţa sa. 
Se scotoci atunci prin buzunare, căutiă 
în vestă, dar nu găsi nici unu ban. A- 
tunci cu fața gulbenă se ridică dela joc 
și ea un om beat se îndreptă spre eşire. 

Aveam presimţirea că omul acesta se 
ducea spre moarte. De aceea mă luai 
după dânsul şi îl urmării dela distanţă. 
Cobori scările cuzinoului cu paşi de om 
beat şi se îndreptă spre griuliuă. 

Se prăbuşi pe o baucă şi rămase ari 
câtva timp nemișcat. Afară toiumnna cer- 
pise cerul cu niri şi din moment în no. 
ment trebuiu să ishucnească o ploaie. Nu 
Taş îi deşteptut totuş dacă nar fi isbuc- 
nit deodată vu ploaie torențială, ce că- 
dea în 1cpote peste tânărul care părea 
că nici nu bagă in seamă. Atunci mă a- 
prupiai de dânsul şi luându-l de braţ îl 
tirii spre o trăsură. 

Hi nu făcu nici o oțpunere. 

Se uită unuruai o clipă la mine şi în- 
chipuindu-şi câ are în fața sa vreo îe- 
meie uşoară, se lăsă dus. Luai 0 tră- 
sură. Dar încotro? La mine nu-l puteai 
duce nici întrun caz, La un altui atanci. 
Spuse. birjarului numele unui hotel şi 
dpi câteva ruinute ecran. acolo. Când 
cobori dir trăsură vrui să-i strecor vâte- 
va hârtii cu care să-şi plătească hotelul. 
Atunci dintr'odati el înţelese că în faţa 
sa se alla altcineva decăt o femeie due 
stradă Nu vru însă să primească, 

-— E inutil! spuse dânsul. Cu banii 
ce-ini vor mai rămâne voi reîncepe mâi- 
ne jocul. Nu ! trebue să sfârșesc odată. 

— Ta banii şi intră în hotel! spusei 
cu cu voce autoritară. Și sunai. Dar când 
portarul «deschise, tânărul cuprins de v 
pornire subită, ină luă de mâini şi cu o 
voce agitată, inflexibilăi şi iritală. îrvi 
zise : 

— Vino! 

In jurul purnnului simţeam o strân- 
sere ca de lanţuri. 

Voiam să mă apăr dar voinţa mea era 
absentă şi... înţelegi... mi-era ruşine să 
mă lupt cu un străin în faţa portarului 

Si astfel, mă trezi cu el singur în 0- 
daie. Mâna mă strângea încă... 

Când mă trezii dimineaţa 
lângă mine un -bărbat. 

Atunci inţelesei tetul. Simţeam nevoia 
să fug din atmosfera aceasta iînăbuşi- 
toare în cure aparținusem unui băriat. 

Mă imbrăcai în grabă dar când să plec 
el deschise leneş ochii. Se uită în jur 
surprins de cele co vedea și părea ră 
tase dintr':n haos imens. 

— Trebua să mă duc, îi spusei eu re- 
pede. Așteaptăi-mă Ja prânz la iniraraa 
cazinoului: de rest mă ocup eu, 

Si înainte de a-ni fi putut răspunde 
un singur cuvint sosii acasă 

Eram torturată de remuşcări. Omul 
acesta însă pe care-l] ucuzam începu să 
îmi placă. Totusi nu voiam să-l rețin. Il 
trobuia să se reîntoarcă imediat la ai 
săi. 

La prânz când mă îndrepta spre Ca. 
sino, un tânăr părăsi banca și alergând 
spre nine îmi sărută mâinile. Mişcarea 


aveam . 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, STR. BREZOIANU Nr. 11 


















































acensta avea în ea ceva atât de spon 
încât mă emoţionă 

lmarăm rasa împreună, iar în cun 
după amiezei făcurăm împreună o pla 
bare. Omul care înainte cu câteva m 
voia să-și curme viaţa, renăscuse gri 
mie. Şi pe măsură ce mă gândeam hr 
cest lucru, creştea în mine un Sentinel 
pe care rui-e ruişne să-l spun, Dar 
el treb ia. să se reîntoarcă! 

La despărţire îi strecurai câteva hi 
de o sută de franci ca să aibe detim 
Il refuză însă să-i prirnească. În adi 
se nprinseră lumini arzătoare, De hi: 
însă nu voi să se atingă. Mai mul: 
forța îl convinsei să-i primească i 
spusei, că la ora trenului voi îi și: 
gară. 

Ne despărţirăm. In cursut ilupi ink 
zei primi vizita unor rude. Ci cu cil 
plecărei se apropia cu atât neriblua 
mea crestea. Îl iubeam. Da îl iubea 
Și voinm să-l mai văd, să-l rețin. Bi 
nu, voiam să plec şi eu cn 8], lu 
însă se încăpiţânau să riumină, SI tin 
pui trecea. Se apropia oru plecirii in 
nniui, 

iretexlânil o indispoziţie rensii să n 
mân singură. Atunci, alergând spre 
lapuri îmi făcui în grabă Dagajul. Mi 
erau cinci minute. Anmnţai portarul d 
plec, îini aranjai bagajele, luai o trăi 
iar când ajunsesem la. gară lvenul seg 
sese în miscare. Dămăsei beată pe pe 
urmărind cu privirile ferestrele vagrale 
lor. Nu-l văzui. Desigur că el mă uiti 

Sdrabită mă iîntorsei la hotel. Și In 
cursul serei mă dusei la Cazino cad 
mai uit, Incepui să privesc din nou mi 
nile când deodată zăresc pe tânărul i 
care eu îl credeam vindecat. jucând. Fa 
îi eva crispată, mâinile înlănțuite, de 
câstiva, 

Mă upropiai de el. In niinc cloeotea 4] 
cum dragostea. Iram fericilă ci nu hm 
pierdut. şi că vom putea fi împreuni. 
Dar când îl strizai, el se întoarse sp 
mine o clipă şi apoi înni întoarse sp 
tele. i 

Am încercat să-l trag afară din inter 
nul acezta în care-l ruâna patima Di 
când i-am adresat din nuu câteva m 
vinie, m-am pomenit insultată în mă 
grosolun... i 





Doamna C, tăcu o clipă : apoi adaot 
după mulţi ani am auzit întro imi 
ță că: tânărul îşi spulberase creeri 
scările Cazinoului din Monte (ar. 


(Edil. Victor Attiigrr, 199,