Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0034

LEON VIORESCU ; DIN SIMBATA DE SUS. 


In acest număr: N. DAVIDESCU, A, COTRUŞ. LL M. RAŞCU, SCARLAT SYRUȚEANU. CA MII, PETRESCU, C. M. 'THEO- 
DORESCU, SERAFINA BRUKNER, ION CIORANESCU. LIVIU OPRIŞ, PAUL L PAPADOPOL PETRE COMARNESCU. D. AL, 
NANU, ZOE LECCA şi N. N. TONITZA, 


An. XLIII, Nr. 34. 


21 August 1987. ă | Da za eta d E Bat 4 


530: UNIVERSUL LITERAR 


VERS DE PRIMAVARA 


Tu nu mai eşti fetiţa cuminte. Ochii mi-i 
Ascunzi. Sub nepăsarea lor umedă e-o tristă 
Viaţă tăinuită, cu forfote-arginţii, — 

Aşa enm în basennri uitate mai există, 


Sub învelişul verde al apei, duşi la fund, 
Tăcuţii peşti pe solzii mărunți ai căror, nu mai 
Coboară azi lumina, voluptos de-afund 

Şi clar scânteietoare... Părăginire-acuma-i ! 


Tu nu mai ești fetiţa cuminte. Pasul tău 
Chemând albastre treceri de unde încreţite, 
Involt şi singuratic fiorul lor. sub hău, 

Trezea destinderi ample pe hălți'seăzând, coclite. 


Imi aminteşii pământul cum susfinuse cerul 

In veri de mult, pe roşul dogoarei cerc de ficr, 
Trecut prin visul toamnei — şi aşteptând misterul 
Dinu urmă : biciul iernii şi tremurul sub ger. 


Tu nu mai eşti fetița cuminte !... Te vrăjiră 
Banalele erupții de ghiocei din cer? 

Sau stoluri, paseri albe ucise fulguiră ?.., 
Ai tremurat suh ele: deplin gustat mister. 


Lui ghiocei şi viață, din lutul plâns, simțirea, -- 
Prin visuri vechi şi albe, topite ca o nea; 
Pe rana ta, comoara şi taina ta: iubirea 
De n'o mai ceri la nimeni, în ține-e cerci visa 


FURTUNA „CERCUL INTIM: 


Gol, săruiând cu îurie o clipă. Proiiluri ncgre caricaturale 
De stâncă valul vânăt sa desprins. Pe ziduri îşi expun desenul pur; 
Şi îisbucnit în larg, de spumă nins. Surâde-un nou sosit, privind în jur, 


Mai flutnra'n amurg ca o aripă, Acestei maniere-originale... 





Incrucişaţi, cu scara sau cuprins, Dar lucrurile-aci prind vechi contur 
Stol pescăruşii fâlfâind în pripă. De triste'nveseliri provinciale... 
In urma lor, pe-adânci comori, risipă Coclind departe, — alămurile goale 
De flăcări mari, albastră sa aprins. Işi sună marea lângă ţărmul dur, 

| SI au 
In bubuirea largului luată i Dans, muzică de jazz izbind păreţii: 
Işi bâlbâe a groază pcamandure Parodiată, — isbucnirea vieţii ; 
Intrigurat, blestemul. înecată. Şi timp ce'ndrăgostiții pleacă după 
Svâcnind din plin, en-o veselie largă, | Lectura universului stelar 
Iei, strigătul unui măgar aleargă Un tânăr — ce cu versuri se ocupă, 
Necuviincioasei să-i astupe gura. Citeşte Universul Literar, 


C. M. THEODORESCU 


Balcic, 922. 





UNIVERSUL LITERAB 


VIOARA MUTĂ" 


A doua zi de dimineață popa era mult 
mai vesel, părea însă şi ostenil. Noap- 
tea, până târziu, îşi dăduse de lucru prin 
pivniţă şi împreună cu doi servitori, cu- 
rățase praful de pe butoae, schimbase 
nisipul, aşczase afumăiurile ca să nu se 
strice sau să le mănânce şoarecii, şi pi- 
sicile şi pusese la locuii noi şi potrivite 
dulceţurile, compoturile, sau sticlele cu 
bulion. Era mijlocul său cel mai aspru 
de a se. lăsa împotriva celor ai casci. 
Lucreția era, nu numai jicnită de acea- 
stă deprindere de slugă, ajunsă nărav 
fără leac, monopolizată în întregime de 
soţul ei, pentru zilele lui rele, dar îl! 
mai făcea, în acelaş timp, şi milă. Popa 
simțea sentimentul acesta şi apăsa greu 
pe el. Ana, deopotrivă, se simțea jicnită. 
De câteva ori şi una şi alta incercaseră 
să-i dea ajutor ; crezuseră în acest chip, 
că vor izbuti să şteargă, în faţa slugilor 
cel puţin“ caracterul înjositor al acestei 
îndeletniciri. 'Ţotul fusese însă zadarnice. 
Popa, cu o încăpățânare pe care atunci 
nu o depăşea de cât delicateţea și spiri- 
iul aparent de jertfă cu care li se adre- 
sa, le ruga să-l lase singur, iar ele si 
se plimbe sau să se odihnească. Şi asta 
dura aşa de aproape două zeci de ani. 

Lucreția de data asta, era cu atât mai 
jicnită, cu cât, prevăzând coborirea la 
beci, dăduse şi verei sale acest spectacol. 
Popa însă, era. în felul lui, cu adevărat 
mulţumit, şi se întreba cum de nu prevă- 
zuse mai de vreme această nouă umi- 
linţă a prezenței Mariei. Era astfel foar- 
te curtenitor cu vară-sa pe care o în- 
treba dacă este cumva supărată şi îi 
vorbea diabolic de mult, de filtrat, de 
insinuant, despre treburile lui caznice. 
Maria se înşela asupra acestei situaţii şi 
înainte de plecare, îi spuse că prea se 
osteneşte mult peniru vârsta lui. 

— Nu este nimic, răspunse Stroici. Asta 
e adevărat lucru de om. 

| se păru apoi că încă nu pusese des- 
iul lucrurile la punci, şi adăugă: 

— Cum o să luşi cogeamite gospodărie 
pe mâinile unor biete femei? 

— Dar nu ai slugi. A 

— Da, dar casa nu e treabă de slugi; 
bărbatul atunci ce rost mai are ? 

Maria. izbită de această insistenţă, ri- 
dică ochii spre el. Popa se lăsă umilit pe 
piciorul drept, şi cu cel mai candid aer 
din lume, întrebă din priviri: 

— Nu ? 

— Îşi bate ăsta joc de cineva, se gândi 
Maria. 

Şi se întoarse spre Ana şi Lucreția ca 
să-şi ia ziua: bună. Lucreția era galbenă. 
Sufletul ei era atât de jicnit în cât simț 
nevoia să-şi pipăe gâtul pentru a se con- 
vinge că trupul pe ea nu este năclăit de 
o murdărie nouă, necunoscută, apăsătoa- 
re, ca o otravă vâscoasă. Ana se ascun- 
sese după maică-sa, Maria simţi ceva ne- 
obişnuit în toată această situaţie mută, 
dar nu putea înţelege limpede de ce pu- 
tea fi vorha şi, şovăitoare, mulțumită că 
scapă teafără, par'că de aici, răsuflând 
adânc strânse maşinal mâna celor două 
femei şi popei, azvârlind un „la revede- 
re“ înăbuşit şi dădu buzna. în otomobil, 

Toţi trei priviră o clipă maşina cum se 
depărtează lăsând în urma ei o dâră u- 


şoară de praf şi cum dispare după coti- . 


*) Fragment din yomanul ce va apă- 
rea toamna aceasta, 


imra din fundul uliței. Popa atunci, cu 
un aer de dulce prietenie, se apropie de 
Aua, o sărută pe frunte, apoi pe Lucre- 
ţia, căreia îi luă mâinile amândouă, i le 
sărută curtenitor şi cald şi-şi luă rămas 
bun. Pe drum se intoarse de câteva orl 
şi pentru a le face semne cu mâna. Ana 
ca şi Lucreția însă, rămaseră buirmăcite. 
Mama şi fata evitaseră cu încăpățânare 
să vorbească împreună despre Luca. Lin 
simţ firesc de pudoare, de respect reci- 
proc, le făcea să primească fără să-şi 
formuleze tare, iragedia unei situaţii care 
le cobora, deopotrivă, pe amândouă de 
pe treapta pe care mai stăruiau să ră- 
mână, lie care, dintro firească îndato- 
rire faţă de cealaltă. In sfârşit intrară 
în casă. Ana 5e duse în odaia tei de mu- 
zică, pentru a cânta la vioară şi a-şi tor- 
iura asifel sensibiliiatea şi gândurile, 
iar Lucreția eşi în ceardacul uriaş de 
ștejar al etajului de sus. De acolo, pn- 
veliştea oraşului era adânc odihnitoare. 
Casele păreau ca nişte cuiburi albe de 
rândunică în mijlocul grădinilor verzi, 
agăţaie, în partea de pe deal, desfăşura- 
te, în parte, pe vale. Regiunea viilor, a- 





N. DAVIDESCU 


poi, începea şi ducea, verde, suplă, in- 
tensă, până în malul nisipos al Oltului, 
în dreapta şi în stânga şoselei albe, prin- 
tre şirurile de tei şi plopi. Era un fel de 
a învinge, printr'o privelişte a căreia în- 
tindere veselă întrista tocmai ca atare, 
amărăciunea unei existențe a căreia ab- 
surditate depăşca” puterea ei de analiză. 

Popa, în răstimp, intra în grădina pu- 
blică. Fiinţa lui întreagă vibra a triumf. 
Păşea încet, şchiopăta adânc, şi azvâr- 
lea rar dar tare, calculând aproape, în 
sus şi în jos, pietrile cu vârful bastonu- 
lui, Se opri apoi în dreptul unei mese 
și se aşeză pe bancă. Câteva clipe după, 
sosia şi Petre Scutaru, prefectul judeţu- 
lui. Aici se adunau de obiceiu oamenii mai 
de seamă ai oraşului, şi comentau, în 
fiecare zi, dela orele zece la douăspre- 
zece, ultimele ştiri de la Bucureşti, cetite 
în ziare şi pe cele locale aduse de fie- 
care. Popa îl privi mai ceremonios ca de 


'obicei. 


— Sărut mâna părinte Stroici, 

— Bună ziua Petrache fiule! Ce mai 
veşti ? i 

— Eu nici una; d-ta? 

— Nimic, răspunse popa cu voită și- 
retenie. 

Atitudinea lui însă mărturisea dimpo- 
trivă, Ceva insistent şi oleaginos se deș- 


531 


priadea din făptura lui încovoiată os- 
tentativ în sineşi ca şi cum s'ar fi silit 
să nu izbucnească, Prefectul se  aşeza 
lângă el. Simţise că popa avea ceva de 
spus, dar se feri să-l zgândărească. Pe- 
trache Scutaru cra în sufletul lui, un 
exilai în această insulă de provincie. 
Primise însă insărcinarea de prefect al 
judeţului numai ca pe un calvar irccă- 
tor în drumul lui politic, şi ca atare, se 
supunea iuturor exigenjelor locale. Ve- 
nea dimineața, la bârteală în grădina 
publică, lăcea vizite fruntaşilor oraşului, 
se ducea după amiază, la cafenea, unde 
juca table, plictisit, seara la cercul mili- 
tar unde comanda cadrilul. şi juca neves- 
tele olijerilo» după ierarhia ireductibilă 
a gradelor, ia» Duminica dădea ceai la 
prefectură. Trecea, pentru asta, drepti 
un om loarie bine crescut, şi cra iubit 
de cetăţenii urbei. Averea lui destul de 
mare însă, numele lui de autentică bu- 
ievie, şi laptul că făcuse dreptul la Pa- 
vis şi jilosofiu la Miinchen îi dădeau un 
mare prestigiu. El insă abia aşiepia sa 
cadă dela putere, ca să plece din Slatina. 

Rămaseră astiel câiăva vreme lără să-şi 
spună un cuvânt. Popa îşi privea ve- 
ciunul de bancă cu un singur ochi însu- 
Heţit, in pupila lui lărgită şi fixă, de o 

lumină stranie şi opacă. Nu se mai gân- 
dea însă de cât, cu nerăbdare, la între- 
baveu obişnuită a prelectului asupra să- 
nătăţii Lucreţiei şi Anei. li pregătise 
incă mai de imull un răspuns bine iucro- 
pit şi dozat cu meşteşug de ironie şi ue 
incurajare, |n această privinţă îşi avea 
el gândul lămurit, Observase asifel că 
Petue Scuiaru are o înclinare excesiv de 
vie pentru Ana ca şi Ana pentru el, şi 
era ciudat că nici odată şi cu nimic 
nu i se destăinuiseră. Ur, în această pri. 
vinţă văzuse să este vorba de o căutată 
evitare de a lua contact cu el, şi de a-i 
da în mână o priză puternică asupra lor, 
şi era adânc contrariat. Această instine 
iivă înţelegere, împinsă până la ocvlirea 
de a-şi vorbi măcar lor despre un lucru 
menit să ducă, chiar dela primii paşi la 
el, îl jena. 

Am să vă dreg ca pe voi! se gândi 
popa. 

Apoi, tare, către prefect, adăogă : 

— Ştii că Ana cra cam indispusă când 
am plecat , i 

— Da ? şi cum ? întrebă prefeclul cu o 
vioiciune mai adâncă de cât ar li fost 
fireac. 

Se uită apoi cercetător la popă, Până 
acum, nu numai că nu-i vorbise de fata 
lui, dar şi când îl întreha de ea, răspun- 
dea cu o potrivnicie abia înăbuşită. 

— Are el ceva în mime, se gândi Scu- 
taru. Să ştii că de asta era, adineauri, 
aşa, i 

Şi se hotări să aştepte cu prudenţă. I- 
maginea Anei era prea dragă inimei lui 
pentru a o risca întro izbire cu popă. 
De altă parte simţea limpede că cea ma 
mică apropiere vizibilă între ei ar fi i- 
nevitabil instrument de tortură în mâi- 
nile popei. Firea lui insondabilă, în. a- 
ceastă privinţă şi capacitatea lui de a 
face, sub cele mai nobile aparenț,e rău, 
începeau să fie ghicite de prefect, din 
unele mici împrejurări. Cunoştea apoi 
firea sensibilă până la țipai a d-nei și 
avea o nedesluşită dar vie intuiţie a dra- 
mei, ascunsă sub sirălucite aparenţe, a 
existenței din casă a popei. Se învălui 
dar într'o voită tăcere şi aşteptă, 

Câte:va minutesmai târziu sosea şi po- 
lițaiul oraşului, Ovidiu Broscoi. Era: îm- 
brăcat civil, Se apropie de prefect pe 


care îl salută, dându-i un raport sumar 
asupra sșituaţiei şi apoi de popă pe care 
il strânse cu respectuoasă familiaritute 
de mână. Ovidiu Broscoi era  slătineant 
cu organică udâneime. Aceasta cra su 
prema lui mândrie, şi argumentul lui su- 
prem în toate împrejurările grele. Se 
născuse în oraș, din părinţi localnici, şi 
tot “în el trăise, şi propăşire, ca un vlăs- 
tar “puternic al pământului,  Invăţase 
scoala primară şi liceul aici, iar la u- 
niversitate nu sa mai înscris pentru a 
nu se despărți de oraşul său natal, un- 
de intră în poliție. Aici se însurase tot 
cu o localnică si nimic nu izbutise să-l 
facă să treacă dincolo de bariera oraşu- 
lui, Se aşeză, în faja popei şi a preteciu- 
lui pe banca din faţa opusă a mesei, si 
cu o ridicare de sprânceană, discretă dar 
și familiară. întrebă de noutăţi pe popă. 
Chelnerul aduse automatic o halbă cu 
bere şi niste felii de salam. Erau lucruri 
pe care le plătea tot automatic, pentru 
ioji consumatorii acestei mese, când qure- 
fectul şi când popa. Broscoi însă era pu- 
țin. nerăbdător. Simţea că popa avea ceva 
de spus. şi cum întârzie să o facă, luă 
el înainte cu întrebarea : 

—- Ei, părinte, ce zici? Ne dai azi 
vre-o ştire ? - 

Popa caută o lormulă, dur nu o găsi 
numai decât. O clipă, apoi, îi trecu priu 
minte imaginea Anei şi a prefectului; 
găsi însă inoportună această  eşire la 
bara judecăței lui, şi exclamă aproape 
mintal : : 

--- Atfurisiţii ! 

Si iar făcu o pauză. Nu era însă omul 
care să rămână prea mult pe loc, şi în 
cepu. 

— Nimica toată. Stiţi locul acela al 
meu de lângă primărie. 

— Da! răspunse prefectul  plietisit, 
dintr'un fel de datorie de  politeță, si 
pentru a rupe odată cu tăcerea lui de 
până acum. 

— Stai că-ţi retez cu plictiseala, se 
pândi popa. Am şi pentru tine ceva. 

Şi tare, apoi, nitâudu-se fix la prelect, 
urmă. 

— La început mă gândeam să-l dau de 
zestre Anei. 

— Foarte bine, răspunse stângaci pre- 
fectul. 

— Ei, nu! răspunse apăsat popa. 

Prefeciul îşi muşcă buzele. Popa urmă. 

— Mam gândit acum să zidesc pe el o 
biserică, un fel de catedrală a orasului, 
Voi du cu mai întâi o sută de mii de lei. 
iar pentru rest om mai vedea ce faceni. 

Prefectul suspectând încă dacă atâta 
era tot, găsi ideia minunată şi era cu a- 
tât mai prielnic cu cât el însuşi găsea 
că biserica principală de până acum era 
prea mică şi prea puţin arătoasă, Bros- 
coi, la auzul acestei ştiri, lăsă să-i cadă 
halba din mână şi exclamă: 

— Ei, nu mai spune. 

Popa însă nu mai spuse nimic. Vroia 
să vadă efectul cuvintelor lui asupra ce- 
lor doi partenari. Prefectul găsise ideia 
minunată, dar atâta tot. In sufletul lui 
mai dăinuia încă o bună parte din cu- 
riozitatea şi din nelinistea izvorite din 
apropierea făcută de popă între cel şi 
Ana. Părca că aşteaptă încă ceva, care 
întârzie să vină. Popa însă izbutise să 
izgoncască această imagine incidentală 
cu tămâia grijei lui de biserică, pentru 
4 cărei ridicare avea nevue de prefect, 

— Mai târziu o să vădeu si ceecuei, 
se gândi popa care simţea preocupările 
ui Scutaru. - 

Braacui însă, căuta cu ufârțări iriâre, 
tâleul acâztei hotăviri, 


— Câinele dracului ! gândi popa pri- 
vindu-l în ochi. 

Apoi adăogă swrâzător şi 

— Aşa, Ovidiu fiule. 

Broscoi insă nu se vroia păcălit de ţi- 
nuta popei, şi se gândia : 

—- Boaită aluristă! Vrea 
asta. 

Nu găsea însă nimie de spus și necă- 
jit de asta, îşi aminti că cel puţin ar pu- 
tea să ducă el cel dintâi vestea în oraş. 
Luă dintr'odată vre-o patru felii de sa- 
lam, le băgă pe toate în gură, şi fără să 
le fi mestecat, tummă pe gât restul de 
bere din halbă, se ridică repede şi pre- 
tentând o afucere de serviciu, plecă, 
Poţa știa ce însemnează asta şi tot asa 
şi prefectul, care observă cu ironie: 

— Intrun sfert de oră, tot oraşul o să 
stie. 

Şi într'adevăr peste câteva minute în- 
cepu să şi sosească curioşi. Ilalbele şi 
cu feliile de salam pe farfusiile respec- 
iive, se înmulțeau cu un spor uimitor. 
broscoi luase o trăsură de piaţă şi dădu 
o raită pe la cofetărie, pe la cercul mi- 
litar. pe la cafenea. Peste tot povesti în 
fugă cele aflate. La farmacie, unde se a- 
dunau cei doi medici ai oraşului.  doc- 
torul regimentului și profesorii de la li- 
ccu şi care formau academia locală, fu 
oprit să dea explicații mai amănunțite. 
Colonelul vroia amănunte. Polițistul în- 
să, care cra grăbit acum să se înapoieze 
la, grădină, răspunse că nu mai ştie ni- 
mic și. eşind, adăogă : 

-- Atâta ştiu, atâta spun, V'am poves- 
tit de-u fir a capul toată pălania mea. 

Şi pățania aceasta a lui Broscoi făcu 
înconjurul oraşului într'o singură Ju- 
mătate «le oră. Grădina acum cra plină 
de pălcuri-pâlcuri de oameni care se 
plimbau de” jur împrejur şi  comentau 
diseret lucrul acesta. Cei câţiva inşi 
care îşi puteau îngădui să ia loc lângă 
popa şi prefect, formară arc şi vorbeau 
cu aprindere. Restul muritorilor se mul- 
jumeau să caute privirile popei, şi să-i 
spună, cu un surâs pe buze, că ştiu des- 
pre ce este vorba. ; 

Prefectul se înviorase şi el acum. şi 
vorbea despre necesitatea: urgentă a o- 
vasului să aibă, în sfârsit, o catedrală 


indiferent : 


el ceva cu 


UNIVERSUL LITERAR 


demnă de el. Sfârşise astfel prin a lua 
lucrul cu tot interesul şi puse capăt ex 
plicaţiilor cn făgăduiala, şi va da, din 
partea prefecturei, cinci-zeci de mii de 
lei. iar din parţea lui zece mii de lei. 

Popa tăcea şi privea, Ochii lui opaci, 
fără culoare precisă, urmăreau, fără nici 
o ţintă, învolburarea din prejur. Intr'un 
colț ascuns al sufletului său îşi dădea 
seama că hotărirea aceasta era. de fapt, 
prea lăturalnică ritmului lui de viaţă, şi 
că o făcuse doar ca pe o simplă diver- 
siune a monotonici existenţei. Biserica, 
ridicarea ei şi bucuria de-acum a lume, 
ii erau destul de indiferente, pentru a 
se mai preocupa de ele. Ceeace îl inte- 
resa de fapt era sipetul şi gândul conti- 
nuităţei unei acţiuni începute acum unu 
veac şi mai bine de Mircea Postelnicul, 
si sporite de el, Luca Stroici. În amănun- 
tul acesta vedea cu o mistică înfrigurare. 
integrarea lui în viaţa din care fusese 
scos afară. Se feri însă de a vorbi, de- 
ocamdută, despre uceastă întâmplare pe 
care 0 găsea plină de un neinţeles orgo- 
lin și tâle. Urmărea însă jocul sufletesc 
al celorlalţi. Broscoi, fără să-şi dea sea- 
ma, făcea la fel cu popa, şi fiecare din- 
tre ci, in mijlocul entusiasmului pe care 
îl vroiau tot mai intens, şi pe care îl 
îintrețineau cu felii de salum şi cu hal- 
De. urmărea, cu o gândire  iscodiloare, 
[pe celălalt, Colonelul regimentului. care 
făcea parte dintre privilegiaţii aşezaţi 
la masă, în sfârşit, găsi o întrebare pe 
care o socotea el luminătoare : 

Popu. care se aştepta să-i vină de un- 
de-va întrebarea aceasta, răspunse. ca şi 
în ajun Mariei: 

— La început m'am gândit să-i zic bi- 
scrica Mircea Postelnicul. 

— Admirabil ! strigară cu toţi în cor. 

— Pe urmă însă am păsit că e iu 
bine să-i zicem biserica lui Stroici. 

— Si aşa e admirabil ! strigă Broscoi, 
şi după el toţi în cor, în focul informa- 
țici priuse pe loc. 

Tăcură apoi laolaltă. 

— Adică de ce să fie admirabil? se 
gândi Broscoi. 


(urmează) 


N. DAVIDESCU 





LEON VIOREBCU. BISLRICUTA DIN VALCELE + 


ca 


UNIVERSUL LITERAR 


„Ideea“ în opera de artă 


1V. SCHOPENHAUER 


Schopenhauer este adrersarul hotării 
al celor trei idealişti de după Rant și 
anume : fichte, Schelling şi Ilegel.  A- 
ceşti trei sofişti postkauticui, cum îi nu- 
mește Schopenhauer. ar reprezenta în 
filosofic, pentru. filosoful voinţei, tot ce 
este mai fals şi mai absurd. 

Pe Hegel îl numeşte ..Călibanul înte- 
lectual” creatorul „pantalonadei“ filoso- 
fice a secolului. 

Schopenhauer se socoteste singurul 
discipol autentic al lui Kani. spre deo- 
sebire de cei trei idealişti de mai sus, 
care, dela înălţimea catedrei universitare 
— țintă către care Sehopenhauer a tins 
mereu, dar, nereuşind, a sfârsit prin u 
o disprețui — susțineau tot ca discipoli 
ai lui ant, că ar exista o raţinne pose- 
«End intuiţia imediată şi cunoaşterea 
ubsolută. 

In realitate, susţine Schopenhauer, a- 
devăratu! filosof kauntian trebue să se 
oprească pe pragul acelui domeniu si 
tuat dincolo de orice experienţă posibilă 
şi, care se numeşte „lucrul în sine. 
(Ding au sich). Acest „tucru îv sine“ de- 
vine la Sehopenhauer voinla. care prin 
ubiectivare imediată si  adecuată  de- 
vine ideea în înţelesul platonician al 
cuvântului. 

Sehopenhunuer nu mai porneşte dela 
Plotin ca ceilalți idealişii post-kantieni 
ci de la Platon. 

Vom vedea însă că punciul de vedere 
estetice nu prezintă la Schopenhauer o 
diferență prea sensibilă faţă de ideaţiu- 
sea lui Sehelting sau a lui Ilegel. Siste- 
mul filosofic a tui Schopenhauer în în- 
tregimea lui diferă însă categorie de a- 
cela al celorlalți doi, ca estetician însă 
rămâne tot un caraceristicist. 

Kaut susţine, că spaţiul. timpul si 
cauzalitatea nu suut caracterele „lucru 
lui în sine” cle nu aparţin de cât feno- 
menului său, întru cât ele nu sunt decâi 
lormele cunoaşterei noastre. Dar fiindcă 
vrice J:luralitate. orice început şi sfârșit 
nu sunt posibile de cât in timp, în spa- 
țiu şi prin cauzalitate, urmează ca plu- 
ratitatea, începutul si sfârșitul se referă 
la fenomen, nu la „lucrul în sine“. Or, 
cunoaşterea noastră fiind condiţionată de 
aceste forme, orice experiență nn în 
semnează decât cunoaşterea fenomenu- 
lui, în nici un caza lucruli în sine, asa 
că nu putem aplica in incă legijim legi 
Imcrului în sine. Procesul ucesta se în- 
tâmplă şi faţă de propriul nostru cu, pe 
care nu-l surprindem decât în fenome- 
nul său. nu în ealitatea, pe care o poate 
constitui în sine. i 

Platon susținuse, că înfăţişarea ele- 
mentelor exisienţei. aşa cum sunt perce- 
pute de simţurile noastre, nu au v fiinţă 
veală ; ele devin necontenit, nu sunt nici 
ofată. ru au decât o ființă relativă, nui 
se manifestă decât în şi prin raporiurite 
lor reciprocej numai aşa se poate spu- 
ne că ființa lor este o ne fiinţă. Prin ur- 
mare, ele nui sunt de loc obiectul unei 
cunoașteri propriu zise : “căci nouă nu 
ne este dat să cunouşten. în adevăratul 
ințeles al cuvântului. de cât ceeace e în 
sine şi pentru sine şi. care rămâne tot- 
vleauna identic, pe când manifestările 
isensibile nu sunt de cât obiectul unei 
pareri prilejuite de către senzaţie. AMtâta 
imp cât rămânem închişi în percepția 
sensibilă, noi ne asemănăm cu nişte oa- 

* 


| 


weni asezali îulro peşteră întunecoasă. 
şi aşa de strânşi unii lângă alţii în cât 
ci uu pot să întoarcă capul spre ceşire; 
ci wu văd nimic, dar zăresc numai [ie pe- 
retele din fund. la lumina unui foc, care 
arde înapoia lor, umbrele lucrurilor 
reale ce se plimbă înte ei şi foc. Iuţe- 
lepeiunea oamenilor îngrămădiţi în pes- 
teră cu faţa spre fundul ci nu consistă 
în altceva de cât să prezică, după expe 
riență. ordinea în care se succed umbre- 
le. Dar singura cxistenţă, căreia îi pu- 
tem da numele de fiinţă veritabilă pen- 
iu că eu există mereu, nici nu devine, 
nici nu trece este obiectul, care proec- 
tează umbra . aceste obiecte reale repre: 
zintă ideile eterne, formele primoritiale 
ale tuturor lucrurilor. Fle nu admit plu- 
ralitate : fiecare dintre ele, după esenţă 
sa, este singura din speța sa, fiindcă 
ideca este însăş modelul faţă de care 
toate lucrurile anuloage, particatare și 
trecătoare nu sunt de cât copii sau uiua- 
bre. Ideea nu are nici inceput nici sfâr- 
sit: ea exprimă în nul veritabil exis- 
tența, fiindcă ideea nici nu devine nici 
nu trece, ca cfemerele ci copii. Numui 
ideile pot fi obiectul _unci cunoașteri 
propriu zise, fiindcă obicciul uuei ast- 
fel de cunoaşteri nu poate fi decât ceca- 
ce vxistă în orice timp şi din orice punct 
de vedere, nu ceeace există sau nu, gru- 
ţie pumetului de vedere din care ne a- 
sezăm, 

Schopenhauer spre a apropia și mai 
mult formula, lui Naut de accea a Ii 
Piuton şi mai ales “pre a completa pe 
cel dintâi. zice: „Timp. spaţiu și cau- 
zulitatea nu reprezeintă de cât legea 
intelectului nociru. în virtutea căreia 
fiinta, la arept vorbind. unică, ce con 
stitue fiecare specie ni se manifestă 
nouă ca 0 multitudine de fiin(e aua- 
louge. care renase şi pier fără încetare 
într'o succesiune eternă. A surprind 
lucrurile prin mijlocul şi în limitele a 
cestei legi constitue apercepția imanentă 
a le surprinde dimpotrivă în perfectă cu- 
nouştere de cuuză constitue apurcepţia 
trauscedentală. Or. prin critica raţiunii 
pure noi ajungem să concepem aper- 
cepția transcedentală. far nu o conte 
pem de cât în abstracto ; totu ca. poa- 
te să se producă în noi şi în mod intui- 
tiv. Prin acest ultim punct, pretind, că 
voiu completa doctrina. 

Ideea şi lucrul în sine nu sunt iden- 
tice ; idecu nu este «le cât obicetivarea 
imediată si adecuată a lucrului în sine, 
care lu râudul său, după sistemul lui 
Sehopenhauer. corespunde voinţei. dar 
voinţei incobiectivate încă:  nedove vită, 
reprezentare, căci lucrul în sinc trebue, 
după Kant. să fie degajat de toate for- 
mele inerente cunoasterii şi aceasta a 
fost. crede Schonpenhauer. eroarea lui 
Kuut. fiinâcă na pus în rândul ucestor 
forme si în fruntea listei forma. care 
consistă din „existeja unui obiect pen- 
tru un subicet“. Sehopenhauer susţine 
că aceasta este forma .primitivă și cea 
mai generală a oricărui fenomen, adică 
a oricărei reprezentări. Kant ar fi tre- 
buit să despoac lucrul în sine de pro- 





ptietatea de a fi şi obicct în acelaş 
timp. 
Ideea Îni Platon constitue în mod ne- 


cesar un obicet în acelaş timp cunos- 
cut, o reprezentare ; prin acest carae- 


Potrivnici 


Lia măsurat lung, lung 

cu priviri ce ard şi străpung... 
parcă-un bou, în drum spre muncă, 
ar fi zărit prin otava din luncă, 
prin plouia razelor de uur. 


un tinir, slobod şi puternic taur... 


Cine m'aşteaptă?! 


Cine mă aşteaptă m uliţă 2... 


Moartea răzimată “n suliță... 
Te spovedeşte, suflete, şi te cuminecă 


Şi teşi-i înainte 'n haină de Duminecă!.. 


A. COTRUȘŞ 





ter si numai prin acesta. zice Sehupen- 
haner, ideca Iu Platon se distinge de 


„lucrul în sine” al lui Kant. Ideea lui 
Sehonţ:enhauer este, prin urmare, sia 
suta obicetivare si cea mai  clecuată 


tosibilă a lucrului în sine: ca este lu 
evul în since însă supus formei repre 
zentării. 

Această cunouşieie a 
rin lorina reprezentării 
logică sau estetică, 

Cunoaşterea logică însemhează cunou- 
stcrea, pe care o avem, că indivizi, cu- 
nouştere, care este suită principiului ra 
țiunii, ce exclude ideile. întru cât prin- 
cițiiul rațiunii pune obiectele în relațiune 
cu corpul nosiru. ec cu voința ncustră, 
iar cuuousterea izvorâtă de uci are să 
servească voința. ate să timlă a cunoaș- 
te numai raporturile stabilite de princi- 
piul rațiunii. adică are să caute rela- 
“iunile multiple cousiderante sub  for- 
mele timpului. spaţiului şi cauzalităţii. 
Pentru individ numai dinu acest punct 
de vezlere obiectul este interesant, adică 
posedă un raport cu voința. Aecastă cu- 
noaştere destinată ză servească voinţa 
nu surprinite obiectele de cât atât căt 
ele există într'o anumilă clipă, în culare 
loc 'priuire alte obicete în virtutea eu- 
tăror cauze, cu anuurile propricilii . 
ca nu le suprinde, de câtca lucruri par- 
ticulare, şi dacă am supriina aelatțin- 
nile dintre ele, obicetele ant dispărea, 
pentru  binecuvâniatul motiv, că din 
punci de vedere logic, această cunoas- 
icre nu surprinde de cât numai relați- 
uni. raporturi de timp. spaţiu și cauza- 
litate, comparatii de forme. molivre de 
aie evenimentelor întrun cuvânl numai 
jure relaţiuni. Ceeace distinge ştiinţele 
de cunoasterea ordinară. est numai for- 
ma lor: sistematizarea. 

Când însă suutem capabili de a ne 
pidica dela cunoaşterea lucrurilor parti- 
culare până la cunoaşterea ideilor, a- 


lu rului în sinef 
poate ii saul 











5394 

ceasta nu se poate face decât printr'o 
modificare “intervenită în subiect, modi- 
ficare analoagă şi corespunzătoare a- 
celeia. care a transformat: natura obiec- 
tului şi în virtutea căreia subiectul, în 
măsura, în care cunoaşte o idee, nu 
mai e un individ. 


- „Când ridicându-ne prin forţa inteli- 
penței. renunțăm a considera lucrurile 
în felul vulgar : când încetăm de a cău- 
ta la lumina diferitelor expresiuni ale 
principiului rațiunii numai relațiunile 
obiectelor cu propria noastră voință, a- 
dică atunci când nu mai considerăm 
nici locul, nici timpul, nici cauza. nici 
scopul, ci numai natura lor ; când în a- 
fară de asta nu mai permitem nici cu- 
getării abstracte, nici principiilor ra- 
tiunii de a ne ocupa conştiinţa, ci în lo- 
cul tutulor acestora, intoarcem toată 
puterea spiritului nostru către intuiţie : 
când ne cufundăm în ea pe deantregul 
şi ne umplem toată conștiința de con- 
templarea liniștită a unui obiect natu- 
ral în mod actual prezent (neisagiu, ar- 
bore. stâncă. edificiu sau altceva) : din 
moment ce ne pierdem (verliert) în a- 
cesi obiect. cum zic cu adâncime germa- 
nii, adică din moment ce uităm indivi- 
dualitatea noastră, voința noastră şi nu 
mai subsistăm de cât ca subiect pur, 
ca o oplindă limpede a obiectului, aşa în- 
cât totul să se petreacă, ca şi când o- 
biectul ar exista singur. fără cineva, 
care să-l perceapă, asa în cât să fie im- 
posibil de a distinge subiectul de  in- 
tuiția însăş, amândouă confundându-se 
întra singură ființă, într'o singură cou- 
ştiinţă pe deantreaul ocupată şi plină 
de o viziune unică şi intuitivă; când 
în sfârşit obiectul se liberează de orice 
relațiune cu  cecace nu este el sau cu 
subiectul, de orice relaţiune cu voință: 
atunci ceeace nu este astfel cunoscut, 
nu mai e lucru particular. ca particular, 
ci este ideea, forma eternă, obiectivarea 
imediată a voinţei. 

„Acest mod de a cunoaşte este arta, 


opera genială... Origina ei unică este 
cunoaşterea ideilor. scopul său unic, 

A : Ă se 
comunicarea acestei cunoaşteri—  urmă- 


rind curentul interminabil al cauzelor 
şi efectelor, asa cum se manifestă sub 
cele patru forme, ştiinta se găseşte, la 
fiecare descoperire  retrimisă mercu şi 
totdeauna mai departe , nu există pen- 
tru ea nici margine, nici completă sa- 
" tisfacţie... arta. dimpotrivă conturează 
mereu mărginirea.  Într'adevăr, arta 
smulge obiectul contemplării sale din 
curentul fugitiv al fenomenelor ; îl în- 
cremeneşte izolat înaintea sa ; şi acest 
obiect particular, care nu era în curen- 
tul fenomenelor de cât o parte ntînsem- 
nată şi fugitivă. devine pentru artă re- 
prezentantul totului, echivalentul aces- 
tei pluralităţi infinite care umple timpul 
şi spaţiul. Arta izolând obiectul particn- 
lar, opreşte roata timpului, relaţiunile 
dispar peniru ea, căci numai esenţialul, 
numai ideea constitue obiectul săn... 


(Urmează) 


SCARLAT STRUŢEANU 


UNIVERSUL LITERAR 


Inspiraţii tinere 


O mătuşă care urca greoi cele ciaci- 
sprezece trepte ce duceau în iatac, o în- 
căpere ale cărei mobile zîimbeau, o masă 
rolundă şi pe dinsa, deschisă, o carte 
uzată, un ceas de părete ce ticăia perse- 
verent şi o zi de primăvară crudă ce 
bătea la geamuri... 

Tabloul acesta pe care l-am trăit la 
virsta de şapte ani, îmi flutură adeseori 
sub priviri... Ispitit încep să-i disec a- 
mănuntul. 


Şi văd atunci pe mătuşa înconjurată 
de fum  străveziu.  aşezindu-se lingă 
masă, trăgînd mai aproape o scrumel- 
niţă ce reprezintă, în cea mai mică literă, 
o pagină din „Le petit journal“ şi ru- 
gându-ne să-i mai celim „ceva frumos“ 
din cartea verzuie. foiletată de mine cu 
respectul şcolarului ce n'avea încă feri- 
cirea să o studieze... oficial. 

Era o carte de cetire de clasa a IV-a 
primară, cum nu mai sunt astăzi: destul 
de voluminoasă, cu istorioare, cu poezii 
cristaline şi cu.portrete de scriitori. cu 
scene din basme şi din fabule, desenate 
de o mână nedibace.... 

Şi toate stau tipărit aşa de credincios 
în memorie că, în multe rînduri, caut să 
mă liberez din lanţurile nemiloase ale a- 
ducerei aminte, revoliîndu-mă că sunt 
nevoit să trăese de reretate ori atitea 
părți din copilăric. Cuvinte neînţelese, 
sensaţii necontrolate, descrieri nelămuri- 
te, noțiuni ce rătăceau desordonat în cu- 
get, acestea mă desmierdau sufletește, 
covîrşindu-mă sub un farmec pe care 
atunci nu-l puteam deosebi din nebuloa- 
sele daruri ale vieţei, ce-mi erau hă- 
răzite... 

La cele dintâi pagini, Lupul şi cucul 

- iar sub iscălitu»ă, figura ţeavană a Imi 
Donici, cu mustăţile ascuţite, cu gulerul 
înalt şi deschis în față, sub bărbie; fi- 
gura aceea rotundă, de institutor harnic, 
era în nainte atât de legată cu titlul fa- 
bulei, cu însăşi caracterele tipografice ale 
titlului, încât poezia fără aceste adaosuri 
şi-ar fi pierdut tot vigurosul şi caldul în- 
teles care mă pătrundea încă delu întii- 
le versuri: 


Rămiîi sănătos. vecine, 
A zis lupul către cuc. ! 


şi care îmi deschidea deodată portițe 
ascunse, spre grădini de paradis, la vor. 
bele amărite ale lupului : 


Nu mai pot trăi aice 
De om, cine prigonit.» 
In Arcadia ferice 

Este codru de trăit... 


In Arcadia ferice... ca o isbucnire nea- 
şieptată, mi se revărsa potop de lumini 
pe creştet... Ce era Arcadia nu ştiam. 
Simţeam totuşi că acolo e fericire, e via- 
ță rosă... 

Nu distingeam nici rîuri, nici păşune 
bogate, nici zeități adormite pe maluri, 
nici clasice coline. Nu vedeam decit soa: 
re... oceane de soare... 


Unde aurita vreme 
Impărăţeşte deptin... 


Restul lecturei era îmbălsămat ca a- 
dieri de extaz... 

Ceva mai departe, Păsărica de Alec- 
sanări, însoţită de figura blajină, choală 
şi ninsă a autorului... 


Albă păsărică, 
Ce stai singurică i ij 
Lîngă cuibul tău ? ! 


Toate păsările care, în primăvara ce 
renăştea, băteau cu ciocul în ferestre. 
deveneau albe... Păsărica din carte albea 
lotul în strimta lume pe care o cunoşteam 

Trista ei poveste mă cutremura de ctte 
ori o reconstituiam, iar sfirşitul crunt se 
lupta să stingă razele ce isvorau până 
atunci din fiecare vers... 


Apa-i lină, frate, 
Frunza lin se bate 
In codru “nflorit ; 
Dar cuibu-mi jos cade, i 
Că de mult îl roade im ch 
Un şarpe cumplit... Ir e 


Pomii înfloriţi din jurul iatacului de» 
vencau codri, în care frunzele se legă- 
nau lin (vorbă vagă şi blindă). 

Dar cu tot murmurul apei, cu toată 
floarea crengilor, cu toată gingăşia păsă- 
ricei, şarpele hidos. încolăcindu-se  îm- 
prejurul trunchiului, se înălța pe nesim- 
țite spre raiul însorit al'cuibului, ca să-l 
prăbușească şi să-l întunece... 


Soarele însă — noian de astădată — 
rcapărea împreună cu Sergentul : 


Pe drumul de costişe ce duce ia Vaslui 

Veria un om,cu gale zicînd în gîndul lui: 

Mui lungă-mi pare calea acum la 'ntors 
acasă. 


Venea din război. Ce vagă noţiune 
peutru vremea aceea! Părea, în orice 
caz, că e vorba de o serbătoare sgomotoa- 
să şi solemnă, un fel de paradă plină de 
fiori şi tumult... Și deşi obositul călător 
îşi împărtăşia lui însuşi „cu jale“, gîn- 
durile, deşi „rana din pulpă“ nu-l lăsa 
„să sboare“, totuşi figura viteazului scăl- 
dată în „lucirea de glorie măreaţă“ — 
cuvinte mai sonore decit zîngănitul de 
arme, — decoraţiile de pe piept și „dru- 
mul plin de soure“. mai ales drumul aces 
ta, trausporla  întimplarea pe tărimuri 
de poveste, unde urmam mişcat paşii 
soldatului, ce se îndrepta spre căminul 
adăpostit sub dimburi... 


Se bătuse cu bărbăţie... Cum se bătuse 
îmi arăta gravura din carte: într'o în. 
vălmăşeală ca aceea pe care o vedeam 
în recreaţii, pe lu şcoli. — ţinind pusca 
de un capăt şi învirtind pe ceilalt prin- 
tre Turcii, în cea mai mare parte dobo. 
riți la pămînt. Numele de „Plevna“ ne 
putindu-mi explica multe lucruri, unu 
știam încă lămwrit unde sta bătut nici cani 
ce rosi avea regimentul de „casie împă- 
rateaseă” răsărit ca din pămint Dar 
scena între colonel şi sergent mă îneca 
într'o duioşie curată... Voinicul care, sa- 
lutat de toţi luptătorii, pornia spre casă 
„trăgind al lui picior“ era întovărăşit de 
entuziasmul, de bucuria fragedă ale su. 
fletului meu, care-i înseninase fruntea,— 
de toi soarele ce mă pătrundea pe mine; 
iar pe drumul de ţară, pe care gchiopăta 
zilnic, aşterneam toate impresiile ne 
coapte, culese în plimbările mele pe go- 
sele prăfuite şi văzduhul pasnic, vul- 
verizam, întreaga tăcere a dimineţilor 
idilice, mărită prin zumzet de albine şi 
strigăte sacadate de pitpalac,. 


[i 


La cea dia urmă pagină a cărței, G, Sion 


UNIVERSUL LITERAR 


cu privirea încruntată şi barbu sburlită, 
imi şoptia „crezul său : 


Mult e dulce şi frumoasă 
Limba ce-o vorbim... 
Altă  Limbă-armonioasă 
Ca ea nu găsim. 


Ne-avind de astădaiă prilejul să mă 
agăț de înfăţişări concrete, negăsind ni- 
căeri nici un sprijin, căutam, totuşi să 
repar lipsurile, clădindu-mi singur, fără 
directe indicii, imagini conturate destul 
de precis,... şi în chipul acesta, „limba 
ce-o vorbi“ strecura pe furis în ginil 
ceva din forma limbei omeneşti, iar „şi 
pe buze-aduce miere“ îmi amintea tot- 
deauna fagurii blonzi ce ni se serveau pe 
farfurii, la țară, în umbra cerdacului. 
Fiecare cuvint. de altfel. îşi <rhita ia 
numită fizionomie în aer; dulce, fru- 
moasă, armonioasă, presintau diferite as- 
pecte.. colorate... 


Cind, transportat, închideam cartea şi 
priveam în odae, soarele ce transfigurase 
Acadia şi dăduse străluciri de diamant 
săbiilor ostăşeşti se juca pe chipul unor 
copii zuzrăviji pe tabla paturilor, pe 
oglinjoarele ce reflectau pete ovale pe 
plafon şi me sticlele wrismatice rare în- 
cununase lampe, radiind colori de curcu- 
bcu pretutindeni... 

Teceau arar trăsuri spre vale în fuză 
liberă de cai şi atunci cutiile de porțelan 
porneau să cînte, ca glasuri de sonerii 
înăbuşite... Profile de țigani căldărari se 
iveau în faţa coridorului şi  dispăreau 
apci din pricina cîinilor gălăgioşi... 

Şi iarăşi întinderile se linişteau. La fe. 


resire. păsările ciripeau discret şi din 
fundul grădinei răsunau domol glasul 
argatului. un scirţiit de roabă su un 


plins de copil. 
e Lă . s . . - . . . - - . - . . 
După periwmdare sbuciumată de ani ne- 
caracteristici, privirile mi se opresc une- 
ori pe inspiraţiile cari, altă dată, creiase 
o lume. Farmecul lor de mult sa răvăşit. 

Lupul şi cucul na mai fost pentru 
mine decit v fabulă ca oricare alta, de 
îndată ce o altă pagină mi-u oferit o ti- 
păritură cu litere deosebite şi fără por- 
retul autorului sub iscălitură,  Păsărica 
şi-a pierdut tot prestigiul, de cînd suma- 
rele indicaţii de istorie literara. învăiate 
în şcoală, mi-au făcut cunoscut că e vor- 
ba de un simbol: Moldova şi Rusia. Ser- 


gentul mi-a desvăluit mai târziu întrea, 
ga artă săracă, naivă şi sforăitoare a lui 
Alecsandri, iar Limba românească a bie- 
tului Sion scînceşte numai platitudini. 

Si de altfel. cînd le citesc astăzi. pasă- 
vile nu mai rotesc printre ramuri pline 
de flori nici primăvara crudă , nu mai 
bate atît 4e zglobiu la gcamuri,... iar car- 
tea cea uzată de clasa a IV-a primară, a 
dispărut împreună cu iatacul evocator... 

Cu toate acestea, ori de câte ori reci- 
ese rîndurile vii de odinioară, fără să 
tresor de emoţii estetice, mă simt din 
nou fixat în cadre sclipitoare şi ploae de 
lumină — măcar pentru cîteva clipe — 
din nou mă binecuvintează. Şi-mi pare 
că e cu neputinţă ca autorii rîndurilor 
simple, dar atît de tinere, să se fi găsit— 
cînd le-au compus — în alte dispoziţii 
sufleteşti decît acele pe care le-au împru- 
mutat şi altora, în ceasul cînd i-au ur- 
mărit, e cu neputinţă ca sufletul lor să 
fi fost înfrînt. ca avrîntul lor să fi fost 
sdrobit, ca inima să le îi bătut fără en- 
tuziasm clocotitor ; e cu neputinţă, dea. 
semenea. să-și fi scris inspiraţiile în sgo- 
niot de furtună, în scânteeri de fulgere, 
în ierni rustii. sau sub amenințarea nori 
lor uriași. Ca să reuşească —  folosin- 
du-se de mijloace umile — să strecoare 
atitea văpăi de viață, de aspirații dibui- 
toare, de taine străvezii, într'o inimă de 
copil, trebue să fi fost şi ei cercetaţi de 
aceleaşi fragede impresii. de aceleaşi 
povniri miraculoase, cînd pana lor a în- 
ceput să alerge pe hirtie. 

Şi desivur că în mijlocul acezto» v:ători 
re au hrănit prin modestele cărți de ce- 
tire atîtea generaţii de copii, vibra — în 
clipa inspirației — o atmosferă de plă- 
vîndă primăvară, populată cu înfiorărt 
intime, cu filfiituri de aripi, cu lătraturi 
depărtate de cîini, cu strigăte prelungi 
sau cu huruit înăduşit de rădvane pe pa- 
vaje de lemn. Şi dacă nu-i înconjurau 
cutii de sticlă şi nici ogliuzi care să res- 
frîngă rîsul soarelui în pete de aur pe 
plafon. vslinzile sufletul tor 
geau aarul tinereței, în ființa celor ce-i 
urmăreau cu aceiaşi înflăcărare.. Căci 
vigoarea lor trupească şi sufletească, ti- 
nerețea patriei fortificată de  nădejdii, 
fermentau în versurile lor lipsite de meş- 
ieşugire, înzestrate însă cu darul de a 
revărsu tot soarele unor vremi de feerie 
în lumea atît de rîvnită azi u emoţiilor 
limnezi şi a luminei fără de liman. 


1916. I. M. RAŞCU 


vesfrîn. 





D. GHIAŢA : SONDE 





Când generalul Grani fu numit preșe- 
dinte al Statelor-Unite, o mare mulţime 
inconiura hotelul în care se afla. pen- 
tru a-l sărbători. Generalul se arătă în 
jaleon şi mulțimea striga nebună : „Ge- 
nerale, spune-ne cel puţin două cuvin- 
te 1 

Generalul se înclină şi răspuuse poli- 
ticos : 

„Nu, domnilor! (No, sir)”. 

Totuşi spusese cele două cuvinte ce- 
rute şi mulțimea se retrase încântată. 


+a 


Ludovic al XIV-lea ţinea foarte mult la 
abatele Bruevs. Intâlnindu-l într'o zi, 
regele îl întrebă cum o mai duce cu ve- 
derea care îi era foarte slabă. 

„Sire, răspunse Brueys «nepotul meu 
care e medie m'a asigurat că văd mult 
mai bine“. 


PL 3 

Swift predica odată în fața unci adu- 
năvi numeroase şi strălucitoare: 

„Sunt trei feluri de orsolii: orgoliul 
"nsterei. al bogăției şi al spiritului. Nu 
vă voiu vorbi de cel din urmă. căci ni- 
meni dintre voi nu este expus lu acest 
veiu“, 

Li % 4 

Actorul Poole călătorind prin Anglia. 
e opri să ia masa la un hau. La plecare 
hangiul îl întrebă dacă a fost mulțumit. 

„Am mâucat cum na mâncat nimeni 
în Anglia“, răspunse Toote. 

„Exceptând me  lordul-primar“, 
repede haugiul. 

„Ba. fără să except pe nimeni“. 

„Lordul primar trebue exceptat”. 

Foote se uecăji : „Nici chiar pe lordul- 
vrimar“, zise el. apăsând pe fiecare si- 
labă. 

Haugiul se supără şi-l trimise în jude- 
vată. 

„Domnule Foote”, îi spuse judecătorul, 
„este obiceiul ținutului de a face totdea- 
una excepţie pentru  lordul-primar şi 
pentru ca altă dată să nu mai uiţi obi- 
reiurile noastre, te condamn la un shi- 
Hing amendă. sau cinci zile închisoare“. 

Foote se văzu silit să plătească amen- 
“la. Teşi din sala judecătoriei foarie su- 
părat, zicând : 

Nam văzut creştin mai imbecil ca a- 
cest hangiu, — exceptând pe lordul pri: 
mar, adaogă el. înclinân:du-se respec- 
tuos în fața excelenței sale. 


zise 


Octav Mirbeau invită intro zi pe prie- 
tenul său X..., doctor, la dejun. Dar a- 
cesta ne fiind liber, răspunse lui Mirbeau 
că-i va scrie peste câteva zile când va 
putea veni şi, întradevăr, după patruzeci 
şi opt de ore, Mirbeau primi un bilet de 
la X.... Dar scrisul era aşa de nelisibil 
că Miwbeau nu putu să înțeleagă nimic. 
El se hotărî să se ducă la un farmacist, 
crezând că acesta, ca un specialist, va 
putea descifra scrisoarea, medicului. 

Şi întradevăr, farmacistul examină cu 
atenţie scrisoarea, apoi deschise un dulap 
şi dând un flacon lui Miwbeau îi spuse: 

— Costă opt franci, domnule ! 


ZOE LECCA 


-- Intre Don-jJuani' 


Astă-seară au venit la mine Robert și 
cu Dinu, şi au hotărît să ne plimbăm în 
Cişmigiu. Robert purta pantaloni“albi şi 
pantofi cu fundă. Dinu, haină deschisă 
cordon de antilopă şi tabechere de ar- 
gint.. Amândoi — fără şepei şi fără pălă- 
rii. Jean Victor Roberi — care se soco- 
teşte geniu — îşi ţine dreapta la frumte 
decâte ori e nevoit să stea pe scaun. 
Dinu — despre care fetele spun că ce 
drăguţ şi ironic“ — caută să se vădească 
cinic, Don Juan si paradoxal. 

Eu mi-am încheiat tunica şi am cobo- 
rît în stradă. Robert a oftat şi Dinu mi-a 
oferit ţigări. Robert oftează pentrucă e 
geniu. Mi-a mărturisit într'o noapte că 
geniile sînt nefericite. 

„— De ce? 

Robeni ma mângâiat, blând şi imens. 

— Tu nu pricepi asta... 

Pentru Robert eu sunt „doctorul“. "Am 
toate simptomele : urâțenie, miopie pre- 
coce şi desfigurăoare, preocupări erudi- 
ie. Robert, însă, care e geniu. mă conso- 
lează : 

— Fiecare cu ursita lui. doctore... 

Dinu e bănuitor şi. nedrept. Se indoieş- 
te de Robert. Accasta pentrucă e tot a- 
lât de frumos ca el şi — deşi svoneşte 
peste tot că nu se teme de Robert — îl 

1) Fragment din „Romanul adolescen- 
tului miop”. ij 





necăjeşte concurenja. Rivalitatea lor su 
accentuat la o nuntă, când partenara lui 
Robert — o blondă bacalaoreată din Târ. 
goviste a sfârşit prin a dărui lui Dinu 
un trandafir dela pieptul rochii. Dinu 
păstrează trandafirul într'un  sipet cu 
scrisori şi flacoane colorate. Dar Roberi 
zâmbeşte genial decâie ori uude de în- 
tâmplărea aceasta. : 

— Copii... 

Pe bulevard, urmărese cu ochii fetele 
şi doamnele. Fiecare se trudeşte să pară 
mai îndrăzneţ. 

— Frumos corp, ofirmă Dinu, cu ton 
de specialist încercat. 

— Nu-mi plac picioarele. 

Glăsueşte Robert, cu dispreţ. Dinu se 
inroşeşte în îutunerec, renunțând, fireşte. 
la arbitraiul meu. 

— Ai mai văzut pe Sylvia ? 

Atacă Robert — Sylvia e o frumoasă 
și veche „simpatie“ de a lui Dinu, pe 
care îl întâlnea în aceiaş familie, de două 
ori pe an: la S-tul Dumitru şi a treiazi 
de Paşti. De câteva luni, Sylvia a fosi 
fermecată de Robert. 

Dinu afectează că idila lor e distrac- 
livă. 

— Sa urâţit groaznice în ultimul timp. 

— i se pare? întreabă, perfid, hRo- 
bert. 

— Sapoi Sylvia a fost totdeauna o la- 
tă vulgară... 


ANESTIN: PANOU DECORATIV 


UNIVERSUL LITERAR 


Prevestind furtunu, încheiu analiza Syl- 
viei cu o întrebare stupidă. Hotărăse, a- 
poi, să ne odihnim. 

-— lai mai bine după fete... 

Eu găsesc propunerea compromiţătoa- 
re, şi Robert se asează fericit că nu i-am 
acceptat-o. 

Dinu fumează. visător. Robert se pre- 
văteşte să ofteze. Fu aştept. Știu ce are 
să se petreacă. Din pricina celor şaptes- 
prezece ani, a nopţii de vară şi a muzicii 
militare — cei doi vor deveni melanco- 
lici. Va pieri rivalitatea. Şi vor începe 
acele insipide mărturisiri, soptite cu o- 
chi înlăcrămaţi. unor prieteni dezarmați 
şi receptivi. 

Dinu e mai sgârcit în confesiuni, Ro- 
bert, însă e fecunăd şi obsedant. Ochii se 
închid. Robert devine absent şi imaginea. 
ză. Îşi imaginează un suflet torturat şi 
satanic. Dinu. modest, spune că ei sea- 
mănă cu Anatole France : sceptic şi epi- 
curen. 

In noaptea aceasta eram_ hotărit să 
lupt până la urmă, împotriva unei discu- 
ţii ce ameninta să ajungă spovedanie. 
Robert nu mă privea. 

— Ce nefericit eşti tu. doctore... 

Mă măgulea perspectiva de a se vorbi 
despre mine. Noi toți căutam aceasta. și 
căutam să alimentăm discuţia şi so pre- 
lungim cât mai mult. Dar acum cra o 
primejdie. 

— Dar nu sunt nefericit de loc... 

— Zadarnic te ascunzi. vitmă Robert, 
profund. Dinu asculta, aşteptâna revansa. 

— Cum poti trăi tu fără iubire. fără 
femee, fără aventuri. continuă Robert cu 
ochii în coroana teiului. 

— Uite că trăese. constatai cu, umil. 

— Și asta numeşii tu: viaţă, tinereţe ?... 

Când Robert vorbește despre „viaţă“ 
si despre „iubire“. ritmează frazele ca 
în drame. 

— Să nu cunoşti atâtea voluptăţi ale 
vârstei... voluptatea de a stăpâni femeia. 
de a o călca în picioare, lovindu-i potirul 


“plin al dragostei... 


— Care potir? mă prefăcui a nu pri- 
cepe eu, presimţind primejdia de a-l as- 
culta pe Robert psalmodiind un sfert de 
ceas. 

—  Niei asta "nu pricepi, doctore ?.. 

— Dacă nu vorbeşti clar... 

— Să te îmbeţi în aroma trupurilor 
suave, să păşeşti pe sub alei, braţ la 
brat cu seala ta... 

Mă uitam la Dinu şi mă întrebam de 
ce nu atacă. Sentimental înfrigurat, Ro- 
bert se desgilise. „Ironia“ lui Dinu pu- 
tea fi atâţată. 

— Femeia... Nimeni nu o cumoaşte... să 
te culei în paturi albe, feciorelniec.., 

Dinu. izbucni. 

— Bine. măi Robert. până când o să-ţi 
văbdăm noi fanteziile ? 

— Nu's fantazii, iubite. defini prezum.: 
țios Robert, e reala realitate... 

— Ai avut tu vre-o fecioară ? 

— N'am spus că am avut fecioare. Am 
spus „naturi feciorelnice“... 

— Ce numeşti tu .„feciorelnic“ ? intoi- 
venii şi eu, paie peste foc. 

— Ia lasă-mă doctore cu filologia ta... 

--— Nu-i vorba de filologie, mă prefă- 
cui cu necăjit. ci de fecioare. 

— Nu mă pricepeți... 

Roberi e nefericit că noi nu îl price- 
pem. De câte ori nu stie ce să răspundă, 
oftează : nu-l pricepem. 

— Ştii că mi-a scris Maria.. 

Amândoi, şi cu şi Dinu, suntem siguri 
că nu i-a scris. 

— Ce-ţi spune ? 

— Mă plieliseşte dragă cu decluraţiile, 


UNIVERSUL LITERAR 


l-am spus că u'o mai iubeşe. Nu e ge- 
nul meu... . 

—- De ce nu vrei să ne arăţi şi nouă 
scrisoarea ? ' 

Robert ne priveşte, uimit. 

— Dar ar fi o nepermisă nedelicateţă. 
Inchipuește-ţi, eu am atâtea legături. 
dacă star afla... 

Robert se culcă iar pe bancă, cu privr- 
vile în teiu. Gândeşte. Muzica a încetat. 
“Prec perechi pe sub alei şi Dinu le ut- 
măreste cu ochii. Inceput de vară, cu is- 
ite. Mă simt şi eu turburat. dar lupt. Nu 
vreau să sucomb melancoliei şi să le 
mărturisesc și eu mai mult sau mai pu- 
țin realizate idile de vilegiatură. 

— Nu te-am văzut niciodată cu femei 
pe stradă, atacă prin surprindere Dina. 

— Eu nu umblu cu amantele mele pe 
stradă.. s 

A urmat după aceasta o pauză. Îl sim- 
țeam pe Dinu neliniștit. Desigur că era 
ispitit să se destăinuiască. Am ajuns un 
„ foarte bun observator. Pot recunoaşte re- 
pede pe cei chinuiţi de această nevoie 
lăuntrică. Mie mi sau destăinuit foaric 
mulţi prieteni. Ei mă socotesc creat pen- 
tru a asculta confesiuni. Nam înţeles 
niciodată cât de puţin mă interesează su- 
fletele lor. Pentrucă — destăinuirile nu 
sunt sincere. Fiecare încearcă să apară 
în faţa celuilalt mai original ; să-l facă 
să-l admire sau să-l compătimească. 

Și cu toate acestea, şi cu încerce la răs- 
timpuri nevoia de a-mi deschide sufle- 
tul. Dar mă înfrâng. Şi nu vorbesc nicr- 
odată, nimănui, despre cele ce bănuese 
că se petrece înlăuntrul sufletului meu. 
Pe mine mă supără confesiunile. Sunt o 
slăbiciune. Eu nu înțeleg cum un băr- 
bat poate avea nevoie de sprijinul al- 
tuia. Chiar cel mai bun prieten c un duş- 
man în ceasurile grele. Atunci — trebuie 


să rămâi singur. Trebuie să  izbândeșt: 
sau să fii înfrânt — singur. 

lar eu, nu mă pot destăinui prieteni- 
lor. Prietenii şi-au făcut părerea lor 
despre mine : doctor. Eu — după acele 
prea. puţine lucruri: pe cari le ştiu — 


cred altfel. Dacă m'aşi desvălui, însă, 
prietenilor, mi sar spune că „pozez“. 
„Poza“ înseanmă pentru băieţi tot, 
ceiace se deosebeşte de ei... 

Ințelegând inevitabilul, întrebai pe 
Dinu care a fost prima lui femee. 

— Cum, încă nu ţi-am spus? se ridică 
fericit. 

Bu mi-o spusese, şi de nenumărate ori. 

— Am auzit-o de mult, dar nu: mai 
mi-aduc aminte. Ş'apoi, să audă şi Ro- 
bert... 

-— Da, da; mă interesează. 

Fu ochii cum Robert se aşează la 
pândă, 

Ascultasem aventura aceasta şi nota- 
sem o sumă de versiuni. Dinu avusese 
până acum, şeaptesprezece femei. Ştiam 
şi cum le cheamă şi ce păr au, şi alte 
multe amănunte. Dar în deosebi, versiu- 
nile primei femei mă interesau. Pentru- 
că — existau felurite şi nostime versiuni. 
Una din ele mărturisea că prima femeie 
eva roșcată, văduvă şi locuia pe aceiaş 
stradă cu el; alta că, dimpotrivă, avea 
părul negru-corb, era căsătorită şi foarte 
bogată. Nu numai atât. Circulă şi sub- 
specii precum şi varietăţi de versiuni. 
Aşa, de pildă, tot prima lui femee avea 
odată părul negru. era văduvă şi locuia 
pe aceiaşi stradă cu el; sau era roșcată, 
căsătorită şi bogată ; sau locuia pe o 
stradă cu el. ete. 

Dinu începu pe nu ton degajat. EL — 


C. VLADESCU : 


cra în clasa treia, băiat frumos, ochii ne- 
erii, buze roşii, tunică croită pe şolduri— 
se întorcea odată dela şcoală. Când, fără 
veste, dintrun gang ieşi o servitoare. 
stânjenită, şi-l apucă de mână. Nici nu 
avu timp să-şi dea scama ce face, când 
se trezi într'un dormitor. În dormitor 
era un pat, iar în pat o fată cu părul a- 
rămiu, foarte luxos învesimântată. 

-— Fată ? iscodi curios Robert. 

— Părea numai, răspunse prudent cel: 
alt. Eu nu spuneam inmic. Dar atunci 
Robert se hotări şi se întoarse spre mine. 

— Nu ţi se pare doctore că aventura 
lui Dinu aduce .oarecum cu  „Păcatul” 
lui Caragiale? Mie mi se pare că „adu- 
ce“ îndestul. Dar am răspuns naiv : 

— De unde vrei tu să cunoască prima 
femeia a lui Dinu, „Păcatul“ lui Caru- 
giale ? 

Sa auzit timp de cinci minute — muzi- 
ca militară de pe malul celalt al lacului 

— Ai citit „Păcat“ ? îl întrebă Robert. 

— Nu-mi mai aduce aminte... 

-. . 

Am plecat târziu din Cişmigiu. Acum. 
când scriu nu se mai aude niciun tram- 
waiu electric pe bulevard. Nu mi-e somn. 
Mi-e cald. Şi nu sunt mulțumit. 


„„Eu ştiu ce se petrece cu mine: suni 
un sentimental. Zadarnic încerce să mă 
ascund. Sunt sentimental ca orice alt u- 
doleseent. Pentrucă. altminteri — n'aş 
fi acum întristat. Nam nici un motiv să 
fiu întristat. : 

Eu am înțeles de ce nu sunt mulţumit. 
Pentrucă nu „mi-am deschis sufletul“ 
prietenilor. Suni şi eu ca toţi ccilalți. 
Am şi eu nevoie de prieteni. Zadarnic 
mă minţiam. Şi cu — ca toţi ceilalți. 





537 


LANGA FLORI 


Vreau adevărul, până lu capăt. Vreuu 
să fiu sincer. 

Parcă cu nu ştiu? Nu ştiu că sunt 
sentimental, și slab. şi lipsit de voinţă ? 
Nu visez şi eu fecioare blonde, cu care 
să mă plimb prin parc, sub lună — sau 
pe lac, într'o luntre albă ? Nu mă visez 
săvârşind fapte eroice şi culegând laurii 


odată cu sărutările frumoaselor  necu- 
noscute. cari... ? 

Dar toate acestea sunt lucruri trisie 
şi stupide. Eu nu mă îndrepi — seriin- 
du-le în caet. Şi nici nu le pot scri. Sunt 
caraghioase. 

Ar trebui să fac altceva. Ar trebui 


să-mi caut frânghia, şi să mă biciuesc. 
Pentrucă sunt imbecil. Pentrucă îmi pierd 
timpul rătăcind prin Cismigiu — şi mi-l 
pierd acum visând Margarete iluminate, 
cu ochii înălţați spre cer, cu mâinile în- 
crucişate pe piept. 

Mai mult: Sunt cel mai nătâng dintre 
toți —— ori şi cât m'aşi ascunde. Sunt a- 
tât de nătâng — încât nici nu mă revol 
tă noaptea aceasta pierdută şi slăbiciunea 
sufletului meu, și ruina voinţei mele, și 
pustiul minţii mele. Şi scriu aici — în 
loc să mă biciuesc şi să mă purifie. Sunt 
desgustat de tot, chiar şi de durere. Cău- 
tam durerea trupului. Acum... 

Şi nici nu mi-e somn. Și nici nu 
citi. 

Ceiace înseamnă că sunt imbecil. 


pot 


MIRCEA ELIADE 


PPrrp 


598 


Prietenul cu ochii verzi 


Un vânt cu unduiri lascive a aruncai 
pretutindeni sămânlă de iubire. 

Pe terasă era potop de lumină, 

Un cais a tremurat în soare, şi a izbân- 
dil din iubire rod, si apoi şi-a risipit cu- 
nuna de flori şi ultimul val de parfuni. 

Râul fluidic topaz de lumină, oglindea 
je malul din fața noastră verdele crud 
al sălciilor bătrâne şi argintul soarelui 
cădea peste lume, ca râsul uvui copil. 

După amiază târzie. Umbrele îşi în- 
lindleau molatec trupul peste lumină. 

Prietenul meu cu ochii verzi era trist. 
Pe fata lui vremea dăltuise adâne o me- 
lancolie fatală şi fără mlădieri de gâu- 
duri. 

Primăvara poală şi îndecentă se arăia 
îmturor, se dăruia râzând si îi prindea 
teneşă pe toţi în brate albe. trezind din 
adâncuri gânduri îndrăznețe ce nu se 
puteau mărturisi. i 

„- Prietene de ce eşti trist? 

Mă privi, Un străin pe care nu lum 
iuțeles. îmi şopti : 

— In primăvara astu, ca și în alte dări, 
râle soarele de noi... Râde soarele de 
Doi... 


Fram amândui pe terasă. dar privi- 


rile moasire nu stau întâluit. Incovoiaţi 


purtam în spate povara oraşului. A ora- 
“ului en străzi de piatră şi cu grădini ză- 
breliie. Cu cântece de paradă şi înfrân- 
veri lâră plas. Cu  ţipete de sirene şi 
plâns curtezane fără de noroc. 

Nu m'am ital lu el. dar îi 
nehii lui verzi. În ei eran 
stranii apele morţii. 

Nu l-arn nai întrebat nimic. De ce l-asi 
mai fi întrebat 2? Oamenii dau cunnui de 
flori mortilor. Cine a spus că primăvara 
nu ne e dată ca să mnrim ucigând sufle- 
lui din noi. 

0, are drepiule prietenul meu. Sufle- 
tul nu e de natură divină. Ca o buruiană 
creşte din gunoi. Se inalţă din durere. 
iar în belşug muare. 

Nu l-am mai întrebat nimic. 
să-i las întreagă bucuria omului, care 
nride, cu voluptate. încet ca să simţi 
moartea care vine clipă cu clipă şi nă- 
trunde ca o esenţă de otravă scursă din 


vedeam 
nemişcale şi 


Trebura 


trupul unei toamne bolnave şi târzii. 


Departe pemea oraşul ca un animal v- 
bos't. Intro grădină publică cânta o 
fanfară. 

In primăvara asta suarele întradevăr 
râdea de noi. Șin râsul de argint al 
soarelui, pe terasa stropită cu petale de 
cais, mi-am adus aminte... 

Nu de mult. Intro zi cu siingeri ară- 
mii de Octombrie şi cu ceruri limpezi -i 
vinete ca lumina ochilor femeilor din 
nord, priveam cu prietenul meu aceleaș 
ape. Pădurile de sălcii plângeau cu frun- 
ze de aur şi păsări sălbatice fâlfâiau în 
larg, duse de nelinişiile morţii: 

Nu de mult... In decorul smălțuat er 
melancolie soarelui de toamnă, ochii îi 
ardeau cu luminile limpezi încă, și su: 


fletul lui mai avea cadenja elegantă a 


unui vers Alexandrin. 

Imi spuse: 

-- Am istovit în mine toată vraja. A- 
murgurile și femeile nu mai îmi sunt tm 
vor de neliniști. Trecutul e gol şi impu- 
dic, fără estompa anilor şi fără regretul 
luminilor ce se sting. Am ars scrisorile 
de dragoste. Era în ele prea mult cău- 
tarea unui cuvânt și prea puțin din răz- 
vrătirea care a fosi. 

O femeie coapiă ca o rodie şi parfu- 


mată ca un vis oriental, nu-mi scria decâi 
de minunea unui drum al dragostii prin- 
tro pădure de stejari, iar alta nu-mi a- 
mintea decât dimineața aceia, în care 
văzâudu-mă si-a dus la buze un tranda- 
fir însângerat... 

Am iubit, sau am vrui să iubesc! 

Dacă plângându-mi bărbăția  înlrântă 
si ostenită pentrucă a cerut prea mali. 
înseamnă iubire, atunci an iubit. Mam 
cutremurat în faţa femeii goale şi mi-am 
impus lângă ca extazul aştepiării, ca să 
prindă rădăcini adânci dragostea. In faţa 
trupului ei gol inima îmi spărgea piep- 
tul de dorinţă, şi mintea se străduia să 
găscuscă iâlcul focului aprins de ou- 
meni în temple la picioarele chipului ci 
de piatră, 

Am cunoscut la început numui femei 
poale. Sâni avizi de volupiate mă che- 
mau să-i strivesc în strânperi de o clipă. 
Miau înlănțuit numai mâini învăţate să 
ivezeuscă din somn bestia care doarme 
in sânge şi mau sărutat numai buze, cari 
aveau mustul şi aroma merelur coapie. 

Ain cunoscut irupul omenesc în toute 
svârecolirile lui. Aşteptând, aşteptarea a 
dat ochilor mei o nemişcare stranie, lm- 
brăţișâna, am rupi cu râsul voluptăţii 
nervi de femeie. Sărutând, mi-am, sut 
între sărutare touă dorinţa trupului, şi 
toată cadenţa trufaşă a sufletului meu 
de stăpân. lubiud, ca să mă desăvârşesc 
in moliciunea nervilor  descordaţi, ui 
purtat în gândurile faptului împlinit nu. 
inai ură, izvorâtă din prea repedeu îrc- 
cere a minunatei clipe. 

O amărciune fără axemănure am sint: 
țit în cele din urmă. 

Mi-am despicat sufletul şi mi-am pri- 
vit măruntaiele trupului. Şin sufleuul 


meu, am văzut cum creştea mare, imens 


şi stăpâaitor alt suflet, şi'n trupul ru 

am văzul urme putrede de păcat... 
Odată în zori de zi.. Albăstrui şi lim. 

pezi cădeau luminile răsăriiului de. tvauu- 


ŞI 


AS 


UNIVERSUL LIlERAN 


vă pe ferestrele caselor burgheze, acolo, 
unde se odihnea desfătarea inăsurâtă a 
burților săturaie, acolo, unde plângea în 
picur de clape şi în ritm de romanţă 
vre-o fecioară palidă. Acolo, ude gâu- 
durile nfau îndrăzneală, fapiua u'are vo- 
luptaie şi visul e fără orizont. 

Era în zori de zi. Paşii mei pe calda- 
vâm răsunau rar. Un vânt răcoros îmi 
răscoli sângele tâmplelor. Purtam pe bu- 
ze amarul buzelor arse. Trăisem în 
noupte gânduri fără stăpân, fapte în ju- 
cul cărora mustrarea semenilor de târ- 
coale, şi visuri cari rădeau de zodii. 

M'um oprit. Frunze veştede cădeuu din 
copuei. Poriile erau zăvorite, Câinii mă 
lătrau duşmănoşi, 

Miam oprit. In faţa meu ceru o lereas- 
ivă. Pustiul cu ochii zgâiţi veghea sub o 
poartă. 

Inăuntru era linişie. Linişte. Dar ci- 
neva veghea. Cineva aştepta. Am văzui 
ochi de femeie. Ochi care plâng, care 
aşteaptă, Ochi de mamă şi ochi de a. 
mantă, 

În miniea meu de o dată su năruit ju- 
decate, şi m'am cutremurat. 

Am vrat să râd. Am vrut. Am deschis 
sura să lhohoiesc, să-mi bat joc de lu- 
tea asia cu burta sătulă, care cântă ro- 
manţe, care crede în poezia luminii de 
luna, în pariumul feciorelnie al! îlorilor 
de lămâiţă şi în neprihănitul cântec de 
leagăn. Am deschis gura să hohotesc, 
dinţii mei sau rânjit spasmodic, — dar 
am plâns. 

Am plâns, dar uu ştiu de ce. Mintea 
osca uu a vrui să mă lămurească şi nu a 
găsit tâle tristeţii. "Nici odată unu man» 
căit de faptele mele şi mustrarea nu am 
cunoscul-o. De ce am plâns? Plâusu! 
mi-a venit ca o ploaie furtunousa în mle- 
zul unei zile caldo-de vară. Am rămas 
apoi fără dovuri şi fără zare în drum. 

Am simţit apoi, ca melodia unui psalu 
o purificare a intregului meu ins. 

Nu am mai dorit femei goale. Trecuse 
ca un nor, peste mine, amintirea bătrână 
a sângelui primitiv. A vremii, în care iu- 


i. Pa 3 


= NE 
08 et = 





Reîntoarcerea 


CUM AR SCRIE ION PILLAT 
Latine vin, Florico, eucel de-odinioariă.., 
Când umbre mari pe dealuri cn-amurgul se întind 
L.a tine vin, Florico, pământul să-ţi colind, 
Dar unde-i măzgârusul şi 


vechea-mi cărucioară ? 


Culeg numai pustiul în sie şi pe drum 

Cu teamă şi eu jale de locuri dragi m'apropii 

Şi nu mai cântă cucul ca'n vremi în Valea Popii 

Şi Argeşul e par'că mai turbure acum. Li 


Gopacii par în codru coloane in tulne 

Sitarii slove negre pe cerul palid seriu 

Si simt, Florică scumpă. Simi astăzi prea târziu 
Ce mare-mi fuse vina plecân de lângă tine. 


Nu trebuia, Florico, sihustră să le las. 

Azi viaţa ta upusă mă strigă şi mă cere 
Şi'n suflet dureroasă se stinge în lăcere 
Plâvgânud duar cu ecoul ce nu mai are glas, 


1925 
* Din „Parodii“, 


" TOAN CIORANESCU :. 





UNIVERSUL LITERAR 


birea se săvârşia sub baldachinul albas-: 


tru al cerului înstelat şi în simfonia mi- 
noră a pădurii. A vremii, în care iubirea 
nu ge ascundea pudică sub foşnet de mă- 
tase şi între patru ziduri de casă, a vre- 
mii fără ruşine de coapsele descoperite 
ochilor, şi fără taina păcatului săvârşit, 

Apoi voluptatea iubirii libere sta stins, 
Revenirea străbunilor îndepărtați, a fost 
o trecătoare amintire a trupului, în toc: 
mai ca în scoicile păstrate în budoare, 
murmurul de odinioară al taluzurilor 
mării, 

In sfârşit a obosit în mine senzaţia 
nestăpânită, şi am intrat încet, încet în 
făgaşul banal al bucuriilor omeneşti. 

Am început să iubesc în sensul comun 
Mau înfiorat ochi luminoşi de fecioară, 
buze nesărutate mi-au trimis parfumu! 
şi am tresărit gândindu-mă la nevinova- 
tul trup alb, care neiscusit şi tremurător 
în patul primei nopți, va aştepta să se 
ascundă rușinat de sărutările ce mi le 
vor îngădui rosturile oamenilor. 

Intro seară mă plimbam cu iubita pe 
bulevarde. Undeva înfloriseră teii. Lună 
plină, Prin balcoane și în grădini oame: 
vii trăiau vrăjita linişte a serii. Adoles- 
cenți cântau îu coruri şi fetele ascultau 
visătoare. Plutea un suflet senin peste 
piața îuserării, 

kram tulburat. 

Mi-am întrebat iubita : 

— Ştii tu de ce ne iubim? 

Senină mi-a răspuns : 

— Nu. Dar te iubesc. 

— Te cred. Dar teii nu vor fi veşnic in- 
floriţi, serile nu vor fi veşnic senine şi 
adolescenţii. băieţii aceia cu privirile 
limpezi. nu vor cânta totdeauna alât de 
frumos,.. 

— Eu te voi iubi şi alunei. 

— Vom îmbătrâni. 

— Vom avea amintirea clipei din sea- 
ra asta. 

Mtam întristat şi ca o pasăre cu aripile 
fulgerate num prăbuşit. Da, viaţa e o 
amintire, e totdeauna, totdeauna  umin- 
tive. Numai atât... 

Aceasta lu povesieu ce mi-o spuse, o- 
dată. mai de mull. 

"Azi prietenul era singur. 

Primăvara goală şi fără ruşine trecea 
pe lângă el privindu-l în nemişcarea o- 
chilor verzi. 

Nu şiiu cum i sa sfârşit iubirea. Nu 
ştiu când sau scuturat teii, Nu'l pot în- 
treba. 

Pe terasă soarele hohotea de râs. Era 
o mare da lumină de argint. 

Râul, topaz fluidic oglindea 
de sălcii şi curgea liniștit. 


LIVIU OPRIŞ 


pădurile 


Brăila, 1927, 





Bibliotecile sătești 


Aflu din „Banatul“ revista dela Timi- 
şoara, frumos tipărită şi căreia poetul A. 
Cotwuy caută să-i inspire un suflu de 
artă câteva lămuriri despre „Asociaţia 
Culturală din Banat“. Aflăm astfel că 
asociaţia, de sub preşedenţia activului 
profesor dela Academia comercială din 
Pucureşti, d. Em. Brancovici. a ţinut prin 
membrii săi un mare număr de confe- 
cințe, a înfiinţat biblioteci pe lângă şco- 
lile sccundare (12 biblioteci secundare) 
şi prin numeroase sate bănăţene (peste 
150 de biblioteci săteşti). 

Numai. date fiind priceperea iniţiato- 
cilor. că bibliotecile au fost frumos în- 
zestrate, cu cărțile cele mai indicate şi 
aşa oragnizate ca să fie oricând la înde- 
mâna cititorilor. 


Căci să sperăm că timpurile s'au mai 
schimbat. Imi aduc aminte ce însemna 
pe vremuri „biblioteca“ internatului Sf. 
Sava. Multă vreme am fost intrigat de 
cupriosul unui înalt dulap, închis erme- 
tic şi proptit de unul din. pereţii sălii de 
apel. După trei sau patru ani de viaţă 
în internat. am văzut într'o după amiază 
un pedagog căutând ceva în rufiurile du- 
lapului şi am descoperit cu prilejul a- 
cesta că acolo era o bibliotecă. L-am 
rugai să-mi dea şi mie un catalog, ca 
să-mi aleg o carte. Mi-a dat eheea : ale- 
geţi ce vrei; pe urmă închide şi adu-mi 
cheia. Să nu uiţi deschis“. 

Bunăvoinţa n'aşi putea spune că-i lip- 
sea pedagogului nostru cu ochelari şi veş- 
nic cu pardlesiul pe umeri, dar de ales 
cărți era ceva mai greu. Raftul de sus 
era plin de cărţi noui şi frumos aliniate: 
vre'o zece douăsprezece volume masive 
pe hârtie velină: „Proverbele Românilor“ 
de luliu Zane. Pe urmă o mulțime de 
cărțulii donate, probabil direct de autorii 
lor: „Contribuţie la problemele mone- 
tare” de losilu Marinescu : „Mânăstirea 
Probatu şi împrejurimile ci“ de nu mai 
ştiu eine, vreo trei palru volume de d. 
Pop-llorautin. două teze de doctorat în 
medicină, câteva numere desperechiate 
din „La grande Encyclopâdie“ un îusem- 
nat număr de „opuri“ istorice, ete. 

Fram copil şi asta-i imagina pe care ov 
păstrez și astăzi despre o bibliotecă se- 
cundară. 

Un confrate povestea aiurea ce era bi- 
blioteca sătească din satul lor. 


Un dulăpior cu usa de sticlă. Inăuntru 
volume cărora nu li se puteau citi decât 
cotoarele ; dar auiorii şi operile erau tot 
atât de mult din marea literatură, sin- 
gură vie şi atrăgătoare cât erau cele diu 
biblioteca internatului. Și dacă ar fi fost 
numai atât. Dar dulăpiorul era. închis cu 
două lacăte, cheile erau lu d. secretar al 
comunei, care era indignat când i se ce- 
rea vreo carte : să se fure cumva 
să se piardă ? „el e răspunzător ?* 


Nădăjduesc că nu asta e soarta Diblio 
tecilor din toată țara. E adevărat că ni- 
mic nu e mai dificil de cât de alcătuit o 
asemenea bibliotecă : trebue să cunoşti 
bine toată literatura, să cunoşti şi psi- 
chologia celor cărora te adresezi. Tre- 
bue să ştii să dozezi autorii şi diversele 
preocupări. Să „uneşti utilul cu agrea- 
bilute, 

In alte ţări există legi speciale pen- 


sau 


CAMIL PETRESCU 


tru alcătuirea bibliotecilor. O instituţie 
specială furnizează asociaţiilor, culturale 
cărţile de care are nevoe ca să-şi inzes- 
treze bibliotecile. Şi se respectă anumite 
criterii. [i 

Sa vorbit şi la noi despre o lege a bi- 
pliotecilor. Se plănuia înființarea a zece 
mii ae biblioteci populare. cari ar fi 
centralizat fondurile culturale ale comu- 
nelor. băncilor și societăţilor inudustria- 
le (obligate prin lege să aibă fonduri 
culturale). Ar fi fost și un debușeu pen- 
tru literalura românească (aproape 10 
mii de exemplare tiraj asigurate auto- 
vilor care ar fi îndurat rigorile unei se- 
lecţii). 

Era un gând înţelept care nu ştim dacă 


se va realiza vrc'odată. 


Bibliotecile cari se deosebesc atât de 
mult între ele, bibliotecile cari pot fi 
nişte organisme vii sau dimpotrivă raf- 
turi moarte. vor continua să fie formate. 
după capriciul întâmplării şi mai nou 
încă : după priceperea celor străini de 
inima cărții. Nu s'a scris la noi nimic des- 
pre cel mai bun mod de alcătuire a uuui 
mănunehi folositor de cărți, ministerul 
nu sta preocupat un moment de această 
vastă operă menită să continue şi să în- 
tregească şcoala. Nimeni nu înregistren- 
7ă. nu coutrolează. nu comunică nimic în 
privinta bibliotecilor din ţară, deşi ni- 
mic nu ar fi mai indicat ca un buletiu 
al lor, menit să ne arate cât sunt, cum 
sunt alcătuite, dacă au inventar, şi cum 
funcționează. Când sunt inspectori, la 
toate ministerele şi pentru frunzele 
tăiate de câini. * 


CAMIL PETRESCU 





STAVRU TARASOV:; CAP DE FEMUIE 


i 

















REPORTAGIU PSIHOLOGIC 


'“Broderule 
ultimei sfinte 


D-l |con-Paul Varguce dedică lui Paul 
Valery un articol curios: .„Broderies“, 
N. R. E. Iunie). 


D-lui Fargue nu-i mai place piciura, 
nu pentru altceva decât pentrucă e fă- 
cută pe cartoane murdare, cu culori 
vleioase, care mânjesc chiar mâinile, - 


[. cel puţin, interesantă această jude- 
c tă. D-l Fargue îşi zice că a alege între 
a Îi şi a trăi e inutil. (De sigur, de vre- 
me ce eşti trăind şi trăcesti fiind). D-so 
însă nu trebue scratat. Logica este ca di- 
namita. Listruge orice frumuseţe csis- 
tentă. Cine blastămă natura, aruncând 
în ca cu dinamită ? Nu vom întrebuința. 
aşa dar, logica citind pe E-âon-Paul ur- 
gue, scriitor reccut omnugiat, 

D-sa scrie următoarele ; „Dumnezeu 
imbracă mai bine. Totul a fost făcut 
mai dinainte şi mai bine, cu aer, lumină. 
magnetism terestru ; cu muzica sierelor. 
care nu este aceiaş și care mă tulbură 
într'altiel dimineața şi seara“. 

Si acest om. care lunceput seria Je 
ne peux plus supporter lart des hom- 
mes“, pentru a ujuuge în mod firesc și 
inevitabil la opera dumnezeiască. gă- 
seşte, totuşi ceva omenesc cate să-l pa- 
sioneze : broderiile Mariei Monnier. 

Intadevăr ucoup de theatre” ăla 
Ande6 de Lorde! Că Marie Mounier cu 
țesătura ei l-a vrăjit pe d. Fawrguc, nn 
muă miră. Mâna de femee ştie deopotrivă 
de bine si mângâe, să înşele şi să toar- 
ne otrava. Nu vă face impresia că d-l 
I.con-Paul Furgue ar vroi să procedeze 
altfel şi“ că numai timiditatea îl sileşie 
să facă o astfel de critică, lipsită de 
proporţii ? 

Inţeleg, de pildă. pe Jean Cocteau, 
când îşi propune să vorbească despre 
„Teatrul grecese*, să seric următoarele: 

„Dâcrive ce piege serait malaise.  lu- 
bor qui la vu? Personne !* 

Dar uu înțeleg apropierea de Dumne- 
zeire, de supranatural ; botezul minuni- 
lor extracosmice. ridicarea suprapămân- 
tcauă a Muriei Monnier, petrecută în zi- 
lele noastre, când broderiile pot să ne 
strice vederea, deprinsă să  contemple 
din avion: oceanul; din automobil: 
ceața stâlpilor de telegraf, suprapuşi de 
viteză , din goana armăsarului pur- 
sânge : beţele albe ale hipodroamelor. 

Chiar dacă broderia sar apropia ue 
poezia pură. articolul d-lui Fargne pă- 
cătueşte faţă „de divina proportione“. 
Deaceia Paul Valery uu va fi prea bu- 
vuros citiudu-l. Marii scriitori, ca d. 
Varguc, au nevoe. din când în când, «e 
lunete precise. 

Lâon-Paul Fargue a nimerit cu pri- 
virea „din greşeală. într'un chromoscop. 

Marie Monnier. fiica lui Dumnezeu. a 
avut probabil sensaţia unui cutremur 
sau a unui cataclism de calc ferată când 
a citit în „Nouvelle revue francaise“, ri- 
dicarea ei la ceruri. 

Incă toropită, şi-a adus aminte de vor: 
bele lui Joseph bDelteil „tors de lu 
tere, point de salut“. 


PETRU COMARNESCU 





UNIVERSUL LITERAR 


Comtessa de Noailles 


Copilă a [ladei visătoare. ce-şi leagănă 
mintea cei upriusă în vraja legendelor o- 
rientale, nşor atinsă de nostalgia meri- 
dională a poporului român, prin cornuri 
aurii revarsă simionia tragică a vieţei 
vimeneşti. 

Dar poemele C. de Noailies nu poariă 
nici cătuşele Parnassianismului analitic, 
nici efigia alegorică a simbolismului izleo- 
logic, ci arta sa poetică, are ca iusțira- 
ție o mmeotisare păgână.  redeştepiânud 
astfel inhalările Petici în delir. Coutesa 
de Noailles, rechiamă un păginism e- 
tern. 

Nu un zeu ci o complexitate de disini- 
tăi brăzdează prădiuile şi câmpiile în- 
florite. Deci Musa poetei noastre este 0 
nimfă îmyodobită cu frunzis si trandafiri 
cari aleargă dela umbra dulce a arbori- 
lor la lumina vie a soarelui. împrăştiind 
răsunelul unor cântece pierdute. bin 
cântecele C. de Noailles se distilează vo- 
luptăţi nebune, aprinzând o întreagă 
lume de gimțiri. 

In adevăr, C.de Noailtes ne duce «lin 
comoară în comoară, care ne înmărmu- 
veşte. Ficramve poesie ne oferă orizonturi 
nevăzute, emoţii neîncercate, acordul si- 
labelor, cunstiluind o sărbătoare perpe- 
luit a auzului, bogăţia imaginilor o săr- 
hătoare perpetuă a văzului. 

In mijlocul acestei mătăciri pasionate 
dealungul naturei variate spiritul dornic 
«de reverie, întâlneşte accente duioase ale 
unui amurg tainic, care-l potolese, îl li- 
niştesc aruncând un decor de pace şi se- 
ninătate. 

Poezia C. de Noailles oscilează deci 
intre exaltare si meditațiune. 

Străbătând muza C. de Naailtes în „Le 
coeur innombrable”. „Les eblonissenents, 
Poeme de Amour suntem izbiţi de 
cântările pădurilor şi ate florilor. cari cu 
un eniustasm plin de tinereţe înprăzlie 
întreaga cxuberanță sufletească. 

dur în acest decor «le feerie, printre 
frunzişul și pajiştele îmhbălsămate de 
miresme în care poeta ne conduce cu fi- 
rul luminos al imaginaţiunei sale nein- 
hâute, sullă din când în când un vânt 
pece, care anunță, că a început toamna 
în sufletul ci. 

Nimfă îmbătată de lumină Co de Noail- 
les aleargă după miragti si lori dar în 
„|“houneur de soufirir“, îu faţa tăcerei 
cvepuseuluve se opreşie, orgia de culori 
este slăbită. o îristă; reverie se aşterne, 
făşii de umbre, cupriml întreaga poesir. 
care-i artuce consolare : 

Jai compos6 gans la soufirance 
Dans la funebre pussion 
Des po&mes sans esperantes 
Ils sont ma consolution. 
U/bonneur de soufirir pag. 105) 

In aceste poeme, poeta nu se mai a 
runcă în acea cursă nebună după iluzie 
ci stă şi ascultă suferă si plânge. urmă- 
reşte ideia morței unde in imagini  fu- 
nerare, o descrie ca uu absolut dezastru. 
O corps desagrâgâs, o contuses pruneltes 
Lia trahison de croite ă votre 6ternite 
Je râfuse lespoir. Laltitude. les ailes 
Mais etrangere au monde af souhaitant 

ie fraid 

De vos afireux tombeaux, trop has ut 
trop ciroits, 
afiirme recherchant vos unils vastes 
“et saines 

Qu:il n'est rien qui survive ă la chaleur 
de veineş“, 
(L'honneur de souffrir) 


Volumul ..Les vivants et les mortis” se 
ileschide prin cel de poeme ste drugoste, 
incoronate de cea mai funlastică imagI- 
uaţie, exprimând o udâncă durere, cănd 
poeti gândeşie o clipă lu viaţă și gloria 
efemeră. 


Qwui-je â faire de vous qui Cles 
cphemere 
T'op douce matinee. 


Dintr'o plăcere vanitoasă aproape, î- 
deniifică fiinţa dispărută cu intregul uni- 
vers niuritor 


Je ne peitx plus savoir 
Si cest vous ou si cesi Lunivers qui me 
manie. 


Poeta scăldată în pagunisiu cuută un 
sprijiu fatiuzându-si braţele în spre for- 
la divină. 


„Je vous nomerai Dicu”. 
ct je vous tends la main“, 


Păginisanul este însă incrustat adânc în 
ființa ci. aşa că nici nu vede pe acest 
D-zeu, care Find de ultă natură nu-l în- 
telege. Atunei disperată strigă : 


Mais je ne vous vois pus, 
o mon Dicu, et ie chante, 
A cuuse du vide infini. 


lu taţi mormintelor unde zac ascunse 
fiinţele scumpe, poeta noastră, îşi în 
dreaptă cugelarea în spre problema mor- 
ei. Dar această problemă, nu poate con 
verii păgânismul la concepția nemuzirei 
„pirituale. Credinta continuă a [i însu- 
fleţită de o Dboure a antichităței, priveşte 
moartea ca o prăbusire în neant şi nici 
o ilocetrină mistico-filosolică n'ar putea a- 
«duce a mângâiere sufletelor îndoliate, 

Ha unifestă strigăte de revoltă, cou- 
tra naturei care subt aspectul unor miş- 
cări statice şi dinamice. deslănțuite cu 
indiferenţă, dansul vieţei şi al morţei : 


Hclus ? il pleut sur toi par de lă. 
les faubourpes 
Dans le froid cimetiere ou languit 
tout amour, 
Ul pleu( Moi je suis lă soux 
un abri de toile 
Dans un jardin d'ete | 
au pres de ma maăisun 


Moartea saudui universul, de oarece 
este ancantizarea fiinjei omenești, dar 
poeta îşi imprimă o viaţă nouă. Deci un 
nihilism stoice este fondul caracteristic 
al sâud'rei sale. 


„Volupte : pleurs. sanglots, abime, 
boune mortis ! 
Puis le digne retour ua la culme surface 
De lunivers sans but, oă tout unit 
et vous lusse 
Sau” letrange plaisir dont l'humanite 
sort... 


Această idete de nibhilisar se îugână când: 
cu melodia simţurilor turburate, a beţiei 
durerouse dc pasiune. de remuşcare, 6 
„ocândl parcă o dramă Furipidică, rând 
en accentele tragice ale Destinului "nde- 
părtat evocând o dramă sofoelică. 


VYIVERSUL LITERAR 


Despre morala lui A. Gide şi influenţa sa 


O bunii parte din opera celebrului e. 
scist este închinată ideilor ce pretind ci 
ne apropie de adevăr şi virtute, deci e 
oportună o înfăţişare a lui Gide în alitu- 
dinea de moralist. 

louis P.. Quint, intr'unul din articolele 
consacrate lui Gide în „Nouvrelles litt- 
raires” spune de acesta : „ausi west-il 
pas un philosophe. mais un moraliste re- 
ligieux:. De altfel Gide insuşi își mărtu- 
riseşte uplecarea către ideile morale, a- 
firmând în „Imciitenees* (39): 4 vai 
dire les questions politiques n'intcresseul 
moius et me paraissent moius inportau- 
tes que les questions sociales ; les ques 
tions sociales moins importante: que les 
questions morales“. Şi mai înaince de a 
arăta felul în care vrea să schimbe mo- 
rata lumii. menţionăm că el priveşte pe 
mulţime cu neîncredere şi sarcasm — a- 
titudine pe care au avut-o de alilicl și 
scepticii moralişii [runcezi din sec. XVII. 
«ave aminteşte versul lui Horaţiu : „Odi 
vulgus profanum cet arceo”, tăcânl o 
«cosebire vădită intre public — care iu- 
jelege arta şi mulţime, Gide spune la î- 
dresa celui din urmă reamintindu-ni-l pe 
Rosseau : „Renuis, les hommes perdent 
ceux qu'ils ont du preciensernent person- 
nel, „formând nn tot monstruos": a sin- 
putiza cu mulțimea fasamnă să decazi”. 
spunea el în „Pretextes” (128).  PDrama- 
iurpii de azi au uitat să dispreţuiască în 
cea juins publicul care trebue să fasă iri 
totdeauna bătut şi muiţurmit (li. 50). Ca 
lămurire, Gide spune că zicând multime, 
sa gândit lu mulţimea de burghezi. A- 
semănător lui Mas Norul scepticuul 
Gide devine cinic spunând:  „Conrer: 
ționalul este marea rusţinătoare a min 
ciunilor“, 

[n sfârşii morala sa se împarie în 
două : cea cure se urtresează vicii. mo- 





J'ai ce soir entendu les appul du hautbois 
1 surgit du Destin, assure€ riste 
et draii 


i! ne dit pas pour quoi. îl ne dit pus 
-Dout quand. 


Priu urmare C. de Noailics desprinsă 
de orice inrăurire literară, ea pătrunde 
in intimitatea sufletului său unde prin 
galerii uitate glasuri aiavice duc deparie 
ecoul unor harfe eoliene adormite dea- 
lungul veacurilor. 

Lipsa unui obicetivism clasic şi afir 
marea puternică a individualismului ce 
aruucă întrun lirism nou, pe care-l ereia- 
ză un: lirism ce reamintește un tomau- 
tism Nietschiano-ionisiac. 

Musa contesei de Noailles se desprinde 
din sânul religiei bahice, iesă învingătoa- 
re in luptă car viata, cure poate ar fi în- 
cercal să-i sfarme lira, dar ea triumliă- 
toare smulge pana şi se încoronează pe 
va însăşi. 


Univers les coups de dâs 
Ont frappe et vuincu ma vie 
— Mais ce qui fut reste existant 
'ai fait lutter d'un coeur constant 
a force avec l'snde et tes voiles, 
m 4 BERAPHINE AACKNEL 


Li 


ravulilur şi cea care se adresează artui, 

Istarisindu-ne convorbirea lui cu un 
uerman, Gide o crede de „un oarecare 
interes psihologic” şi ne spune cum coti- 
vorbitorul său avea cultul minciuuei, și 
că închisoarea i-a slujit să-şi piardă ori 
ce scrupul. In „Nouveau Preiextes" vor. 
bind de relele nworavuri afle lui Wilde 
spune că le afişa „eu îndrăzneală, cu vi- 
nism şi cu afectațic”, Aceleaşi mcravuri 


— homosexualitatea — după ce sugerase 
poligamia, vorbind de personagiile sute- 
vioare cin Dostoiewshki — sunt predicate 


de Gide cu tustrele atitudinile menția- 
mate, în cartea sa „Corydon'. . 

„Această carte nu combate decât min- 
ciuna” pretinde Gide care rătăcind —- 
erudit - -- pe toate căile sofisticei şi spe- 
enlâud citatele cari i-au convenit, ajunge 
la „veridica” formulă că „la nature ne 
dil pas feconde. mais jouis” (!) 

Ca probă de asprimea moralei sale a- 
mintim că Gide reproşează literaţilor că 
îu artă spre a respecta pe copii micşu- 
vează pe maturi şi susține să nu sc sta- 


Dilească regulile generale după cei slabr. 


II combhute pe Râmy de Gourmoni case 
spune „dacă păcatul nu ar fi existat tre- 
buia să-l inventăm“. dur atunci pentruce 
acelaşi Gide nu dojeneşte pe Gautier 
pentrucă e imoral, ci contrariu, pentrucă 
a vugrăvit imoralitatea mai proastă şi 
mai plictisitoare decăl visintea 1) 2 „Pen- 
Ivuce serie „ll imoraliste 2. 

[n privința siveerităţii în artă el alir- 
mii că Renaşterea a constrâns pe ariistul 
jiăgân la uparența catolicismului şi «leci 
(“est aux plus hwvpocrites 'eporque cuc 
Iart a le plus resplendi. Le devoir du pu- 





UD lucidences, 94. 





Si 


blic este de contraiudre lartiste a Phy- 
poerisic 2)" şi mai departe: „Locuvre 
d'art est une flatterie“, Chiar dacă există 
sinceritatea ca irebue să fie arătată de 
artist ca o preţiuzitate şi invers. La rezu- 
mat, Gide face elogiul minciunii — înce. 
pâud dela convorbirea cu germanul pă- 
nă la sublima artă. Şi după predicarea 
ipocriziei la artişti să vedem ce calități 
trebuc să aibă după Gide, omul mure ? 

Vobiud de cepilepsia lui Dostoievski pe 
care însuşi autorul rus o credea revela. 
toare de gânduri mari şi deci putea da vo 
superioritate suferindului, Gide formu- 
lează „legea” că numai din descchilibr | 
[psihologice pot naşte marile reforme mu- 
rule, cxemgplificând cu epilepiicii Siuho- 
met, proiecţii lui Israel. Luther şi Dosta- 
icwski, şi cu nebunia lui Socrate. Saint 
Paul. Pascal, Nitzsche şi Rousseau. 

Vedem deci elogiul. nesănătăţii şi al 
degenertocenţii fără să se menţioneze ca. 
lităţile cari  trebuesc să compenseze. 
„Dacă Grecii nu inumără printre artiştii 
săi nici un Sparta, nu csie cauza în 
faţitul că ei aruncau în prăpăstii pe copiii 
infirimi ?* întreabă triumiător Gide. Tot 
aşa de eronat, vorbind de Baudelaire, 
generalizează opinia că orice autor mare 
trebue să aibă ca temei „le malsaiu” (led, 
139), 

In priviuţa religiei de care lace ra 
când nu e ateu intevpretează un pusaj 
din Evanghelic. „Celui qui veut perâre 
sa vie la sauvera“ şi după el putea vai” 
să facem crime. să înotăm în viţii şi to- 
tuşi vom objine Paradisul... pe al tui Gi- 
de — poate, 

lu sfârşit, gesiul gratuit ridică orice 
responsabilitate. Ideile sale vii şi vine 
vate pe cât de nestatornice se adresează 
in special tinerilor a căror vârstă curae: 





2) Nouveuux pretexies. 30, 





PAUL MOLDA: LA TARG 


teristică prin dezechilibru iubeşte nesia- 
bilitatea. 

In adevăr, Gide a voit cu tot dinadin- 
sul să influențeze mai ales tineretul şi 
convingerea. sa e că influenţa e un bine 
atât pentru scriitorii mari pe cari îi u- 
manizează, cât şi pentru cei mici pe cari 
îi înalţă și ştie că oamenii mari e fatal 
să influenţeze. Mabraux îl numeşte con- 
ducător de conştiinţe. 

Făcând apologia acelora pe care jine 
să-i facă sateliții săi, Gide exagerează 
calităţile tineretului, dar când  contra- 
zice pe tinerii tradiţionalişti, noi ne con- 
vingem că după cum lăuda antichitatea 
numai întrucât e ipocrită,toi asifel laudă 
din tinereţe numai hazardul, riscul. Nu a- 
iât din modestie, care pretinde el, îl face 
cel. mai însemnat reprezentant al clasi- 
cismului de azi — cât din prudenţa lui 
caracteristică de protestant, datorită că- 
reia îşi înfăţişează multe idei în mod în- 
văluit, discret, indirect, prefăcându-se că 
şovăieşte, Gide ru adoptă activitatea ci 
pasivitatea care îndeamnă pe alţii la lu- 
cru, Această inactivitate prefăcută este 
deci încă un truc pe care l-a adoptat în 
favoarea influenţei pe care vrea să o 
aibă ideile sale. 

Scriitorul acestor rânduri a simţii ade- 
sea desgustul pe care-l provoacă solzii 
unei reptile când a vrut să-şi apropie su- 
fletul moralistului Gide spre a-l înţelege 
mai bine. 

Vizitatori ai unui nemărginit muzeu 
sub-pământean înzorzonat cu toate lu- 
cruri!e îngrozitoare şi cari nu pot fi ui- 
tate, noi căutăm scara pipăind pereţii 
întunecaţi, simțind o sete arzătoare de 


albastrul ceresc şi de verdele câmpuri- 
lor. 

Avem impresia că Cide a vrut să facă 
operă de moralist şi dis cauza demonu- 
lui condradicţiei care îl obsedează, a 
devenit imoralisi. 

E poate din frica să nu se mărgineas- 
că într'o singură formulă cauzată din do- 
rința vastităţii de orizont, sau convinge- 
rea că morala de până acum nu va îi 
cea adevărată şi că el poate inventa 
alta mai bună? 

Sunt capricii de autor care posează în 
filosof. 

Desigur că nu, atâta vreme cât orizon- 
turile sunt încă şi mai restrânse dar în 
domeniul răului, nesănătosului, atâta 
vreme cât ideile sale sunt repetate ne- 
contenit şi însoţite de exemple. 

Prin „morala“ sa, Gide a făcut abstrac- 
ție de răspunderea pe care o are un au- 
tor mare, deşi însuşi spune în „Prâtex- 
tes“ (38) : „la responsabilit& des grands 
hommes, pour leur plus grand gloire, il 
faut la croire mâme la plus lourde, la 
plus effrayante possible“. 

In tot cazul, noi nu putem decât să 
compătimim pe tinerii cari crezându-se 
dotați cu excepțională inteligenţă s'au 
lăsat influenţaţi de „moralistul“ Gide, cu 
atât mai mult cu cât e scuzabil ca un 
om cult să nu-şi poată creea însuşi o di- 
rectivă morală. dar e ruşinos să nu ştie 
să-şi apropie cele mai bune opinii ale 
altora. a mm et 


Li ARE Ba A i pia id 


D. AL. NANU 


UNIVERSUL LITERAR 


„Ce-a scris poetul 
D. Anghel? ... 


IV. Incheere 





Ultimul articol ne-a pus în faţa unor noi 
colaboratori (V. Eftimiu, |. Oncescu) ai 
lui D. Anghel. De-aici o caracteristică a 
acestui talent care simţia nevoia unor 
astfel de întregiri artistice. Se pare, însă, 
că numărul lor a fost cu mult mai mare. 
Intradevăr — volumul „Poezii“ pe care 
ni l-a oferit decurând editura „Cartea 
românească“ se remarcă — din acesi 
punct de vedere, prin : 

7 poezii, datorite celei mai însemnate 
colaborări — aceea cu Iosif, nepublicate 
încă ; 

alte 3 (Halucinaţii, Vezuviul şi Orgo- 
liul) terminat prin colaborarea d-lui 
veon Feraru 

Un amănunt: 
mite întreaga operă a lui Anghel 
volume, în următoarea ordine ; 

1. Poezii — apărute în 1924; 

2. Proză; 

3, Teatru; 

4. Traduceri ; 

5. Caleidoscopul ; 

neapărute, deşi — deatunci — au tre- 
cut aproape 3 ani. Nentrebăm: ce va 
fi intervenit oare în măsură să stânje- 
nească o atât de eroică şi salutară hotă- 
rire? E cineva în măsură să ne răs- 
pundă ? 

Volumul apărut coprinde : 

a, In grădină; 

b. Fantazii; 

c. Inedite ; 

d. Traduceri, 

Pe când celelalte ? 


aceiaș editură ne pro- 
în 5 


bă "Si 


Nu ştim însă dacă aceste volume vor 
încăpea şi opera nepublicată a poetului, 
desigur, destul de bogală şi de serioasă. 
Cel apărut ne îndreptăţeşte so credem. 

Ceva însă nu se va putea, în nici un 
caz, publica : manuscrisele care au ars 
cu ocaziunea incendiului  Louvrului: o 
dureroasă lovilură dată scrisului româ- 
nesc. - 

Un ultim cuvânt în legătură cu litera- 
turile din care a iradus Anghel: Scandi- 
navă (Ibsen) ; germană (Italm); france- 
ză (Caillavet şi de Flers, la Fontaine, 
]. Morâas, Arany; Jean Ricard, II. de 
Regnier). Din aceste din urmă traduce 
impreună cu Î. Minulescu — poezia „O- 
raş francez“. 

O notă nouă şi personală este atracția 
acestui suflet pentru motivele sudice pe 
care le culege din poeţi culţi (J Moreas), 
dar mai: cu deosebire din producţia să- 
nătoasă a marilor artişti poporani : su- 
fletele anonime. De-aici predilecţia . lui 
Anghel pentru motivele : cehe, spaniole, 
italiene, greceşti, etc: 


PAUL 1, PAPADOPOL 





UNIVERSUL LITERAR 


[oi 
4 


«i 





i Pi 
SS 





INTRE. SPECIFIC ROMANESC 
ŞI 
FUTURISM 


— Jalnica tragodie a unui 
român —- 


VU 


Junele nosiru prieten pietor, urmează: 
. s E] Li EL] Li - . E] . . Lă i] 

„A doua zi dimineaţă, mare vâlvă in 
casa preotului Bumbulescu : Dirigintele 
poştei comunicase, la ureche, căpitanu- 
lui Romeo lonescu-Stop că, fix la ora 
zece, va trece prin comună, cu automo- 
bilul, prințesa Silvia de Santacosa, rudă 
- prin alianță cu proprietarul moșiei ve- 
cine și — pe cât se ştie — deosebit pro- 
tejuită, în excursia ei prin țară, de înal- 
te recomandaţii către autorităţile noas- 
tre, toate. 

Se institui numai decâi un mare sfai 
„politico-stratepic” asnpra atitudinei ce 
urma să aibă comun la ivirea acestui 
puternic oaspe, Chestiunea era destul de 
gravă : Principesa Silvia de Santacosa 
nu putea trece prin comună în indife- 
rența autorităţilor şi a populaţiei. Comu- 
na s'ar trezi, peste puţină vreme, cu 
grele admonestări venite din sferele su- 
perioare ale stăpânirii. Dar — şi aici 
zăcea încurcătura — Silvia de Santacosa 
era ruda boierului Manolache şi boierul 
Manolache figura pe lista opoziţiei. 

Fireşte, nu furăm îngăduiţi în impor- 
tantul consiliu, ce avu loc în casa Sfiu- 
ției Sale şi la care participară — pe lân- 
gă părintele Bumbulescu şi Stoponel — 
incă vreo douăsprezece persoane mar- 
cante din localitate, între care medicul 
plăşii, aflat întâmplător în comună, în- 
văţătoarea cea tânără, o studentă, supli- 
nitoare, tunsă ă la garcon. rochia «tea 
supra genunchilor şi ochelari de plajă—- 
şi un nepot al cârciumarului, fost loco- 
tenent, certat cu jusiiția militară şi a- 
cum capul listei, pe care SE. Sa părin- 
tele Grigore o susținea cu fanatică  în- 
dârjire. 

După terminarea sfatului — (în care 
vreme doctorul și cu mine furăm  se- 
chestraţi în sufragerie, în compania a 
două clondire de ţuică şi o farfurie de 
ficaţi prăjiți) — părintele Bumbulescu 
veni să ne prezinte protipendada şi să 
ne pună la curent cu hotăsirile luate. 

— „Ne-am socotit... zise medicul de 


june pictor 


plasă — (o persoană borțoasă, sură şi 
nasul vânăt, prevăzut cu tubercule erup- 
live) — ca prinsesa trebuia intampinata 


sivilisat, cu toate onorurile pe care le 
merita representanta nobilei noasire su- 
rori latine se paseste pe teritoriul su- 
rorii mai tinere dar deopotriva de nobila 
in aspirasiile, idealurile si menirea e! 
sivilisatoare la porsile orientului“. 

Domnul căpitan Romeo lonescu Stop 
fu de aceiaşi părere cu donimişoara învă- 
țătoare în ce priveşte caracterul „artis- 
tico-intelectual“ care ar trebui imprimat 
sărbătorii în perspectivă. 

— „Sar cuveni, zise duduia cu oche- 
lari palhepi, să concentrăm într'o siu- 


gură producţiune tot ceiace geniul româ- 


nesc a produs dela Traian până la Emi- 
neseu : poesie, dans, muzică, ceramică, 
țesături. etc... Avem loc destul la şcoală 
şi nu e greu să improvizăm 0 orhesiră, 
Ploionieriuil are un trombon şi îitn clar. 
net, sechestrate dela o bandă de ţigan: 
suspeeţi ; păriniele Bumbulescu ne dă. 
pianul, iar cu contribuiesc cu viola mea ! 

— „Perfect !... un cartei lu excela. 
mă d. Romişor frecându-și mâinele cu 
sinceră satisfacţie. i 

— „Bine, bine... interveni sfinţia Sa, e- 
nergic şi prudent... din pian ave să cân- 
te Lenuja, d-ia domnişoară ai să-i zici 
din diblă, dar cui îi. băgiim tromhonul 
şi claraneiul 2...” 

— „N'aveţi nici o grijă, izbucni d; Sio- 
ponei. vădit contrariai în mediiaţiile lui 
intime... am aici, la garda secţiei, doi 
oameni cari au lucrat astă-vară în via 
lui Stănică, a majorului dela faulara re- 
ehimentului...“* 

— „Muzicanţi 2...“ 

— „Nu. In civilitate sunt lusirangii —- 
dar asta n'are importanţă. La armală '%h 
faci ceiace vrei, ci ceiace ți se ordonă...“ 

— „Stoponică, taică... să nu ne dai de 
zminteală cu lustragii tăi..." 

— „Nu ţi-am spus, părinţele, că au fost 
la majorul fanfarei ?!... Maică Precistă ! 
Păi, nu ştiu ce-i aşteaptă, pe urmă, dac'- 
er selinti-o ?... Născătoare 1..." i a a 


„e 


5 - 


Dociorul ceru îngăduinţa, care ne fu 


amabil acordată, să tacem o preumblare 
prin livada din spatele cusei. Zăbuşeala 
din sufragerie, duhoarea de ţuică şi mai 
cu seamă, acea atmosferă de crâncenă 
suficienţă care stăpânea în societatea 
preotului Grigore, ne  deprimase până 
la neurastenie, Doctorul. care nn con- 
ienise să mă [ină în strictă observaţie, 
cra, mai presus de ori ce. îngrijat de 
starea sănătăţii mele. 

— „Dragă Vasilică... spuse el intr'un 
iârziu, după ce ne aşezarăm la umbra u- 
nui cais aromat... cam prea zăbovim noi 
pe meleagurile astea şi, să dea D-zeu -ă 
au €ohesc !... dar nu văd deloc cum am 
puiea pleca înainte de terminarea ale- 
gerilor. Bieţii oameni ne-au bănuit că 
suntem în călătorie de propagandă — şi 
nc-au defectai maşina. Fiecare îşi pre- 
găteşte piclea aşa cum îl duce capul. De- 
mocraţia, democraţia de pretutindeni, 
se apără şi ea cu armele pe care noi în- 
şine — cetățenii de orice clasă i le îm- 
prumutăm şi dintre care cea mai 
frecventă şi mai eficace, e  laşitatea. 
Dac'am încerca să protestăm, ar însemu- 
na să păşim în rândurile farseurilor — 
adică, pentru ţara noastră, în banal. O 
împrejurare ne vine însă în ajutor. So 
folosim discret şi spornic... S'o folosim 
cu eleganţă : Silvia de Santacosa ne va 
scoate din încurcătură. 


Când ne-am reîntors din preumblarei 
noastră prin livadă, marele stat tocmai 
se împrăştiase. Furăm  îniâmpinaţi la 
scară de părintele Bumbulescu, Stopo- 
nel şi duduia Lenuţa . 


Sfinția Sa ne pofti în odaia mare - 
(nu fuseserăm încă întroduşi acolo) — 
și ne arătă pe masa din mijloc „progra- 
ma“ serbării care urma să se desfiişoare 
peste trei ore. (Erau dcabea ceasurile 
şeapte), 


1. Ora 10. Sosirea A. S, principesa... 


Il. Autorităţile şi cetăţenii salută 
demna şi respectuos... 
IN. Fanfara comunală  intouează 


Lriș, o privire, care înserana : 





„Marşul“ ocazional, compus de 
Romeo lonescu-Stop, 

IV. „Bine-ai sosit! discurs în limba 
franceză de dr. lorgu Kalakaky. 

V. Pricipesa este condusă la conacul 
părintelui Bumbuleșeu peniru gustare. 
VI. Producţie în Sala şcoalei artis- 
tic impodobiiă : a) „Sentinela” de Vu- 
sile Alexandry declamat ve locot. in 
rezervă Gică Dumitrescu, candidat. 
b) Nam venit la voi la şură“ cor mixi. 
c). Quarttes în si major, dirijai de 
căp. Romeo lonescu-Stop. d). „Inima 
ungurului“ anecdotă de Th. Speranţiă, 
declamată de un elev cl, IV. 

VII. Limonadă, siropuri, prăjituri de 


căp. 


casă și dans — la discreţie. 
VIII. Concert la violă de domnișoara 
Victorica Lăstun — învăţătoare. 


IX. Ora (1. Discurs de mulţumire şi 
rămas bun pronunţat în italieneşte de. 
d-na principesă Silvia de Santacosa, 

X. Ora 14,20. Aniomobilul pleacă în 
urale şi marş, intonat ue fanfara co- 
monală. 

— Fine — 

„Ce zici colonele ?... întrebă S$. Sa 
după ce dociorul ccti cu voce: tare, şi 
mai senin ca nici odată  îmbelșugata 
programă,., | ! | 

— „Principesa va [i arhimăgulită — 
răspunse medicul, aruncându-mi pe fu- 
fii înţelept. 


E e N. N. PONITZA 


CONCURS PLASTIC 

Pictorul N, N, 'Tonilza. însiiinţează pe 
această cale pe învățătorii, institutorii. 
preoții, profesorii, părinții — şi pe toţi 
cei ce se îngrijesc de sporul sufletesc 
al copiilor, că rezultatul la al ll-lea 
concurs de desen înire copiii ce nau de- 
păşit încă vâvsta de 13 ani — se va pu- 
blica la miilocul lunii Decembrie 1927 
Ca şi anul trecut se cer pentru acest 
concurs lucrări în creion sau în vopsele, 
făcnie numai din imaginaţie sau numai 
după natură. 

Tot ce va -fi copie după pozele din 
cărţi, reviste, jurnale ori cărți poştale 
— sau tot ce va trăda amestecul, în lu 
cru, a unei mâini străine. mai meştere 
decât a concurentului — se va arunca la 
coș, ea neirebnică şi inşelătoare. Nu se 
cor premia derât lucrările cinstit exe- 
cutate de mâna naivă a copilului. Pre- 
bue să se înțeleagă odată pentrn tot- 
deauna că nu ceca ce ce mai „perfeci" 
capătă recompensă, în cazul de laţă, ci, 
ceia ce răslrânge. mai nemijlocit, sufle- 
tul copilului şi meşteşugul lui special de 
«xnrimare. Concursurile vor fi legate 
în chip de caiet sau lipile pe un cart 
— iar nu răvăşite — şi vor fi expediaice 
între 20 Sepi. — t Dec, cor. pe adresa 
N. N. Tonitza, str. Popa-Soare 6, Bucu- 
eşti. 

Fiecare caici cu desene va puria scris 
pe copartă : a) numele şi pronumele con. 
curentului ; b) anul şi locul naşterii: 
€) şcoala la care urmează, d) ocupaţia 
părinţilor ; adresa pe care o are acum. 

Premianţii anului trecut, anume : Dau 
Dobrotineanu (pr. I, 1500 Iei Buc.) ; Neu- 
gu Gh. (pr. II, 1000 lei, jna. Ilfov) si 
Lemnaru Vasile (pr. IL. 500 lei, Piatra- 
Neamţ) — (primul de 6 ani şi jum, al 
doilea de 12 ani şi al treilea de 11 ani) 
sunt rugaţi a se prezenia şi anul acesia 
ia întrecerea pe care le-o înlesnește pic- 
torul N. 'Ponitza, 

Revizoratele şcolare suni rugaie ni 
imprăşiia cât mai larg această chemare, 


54. 


VNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


REDACŢIONALE 


[] Coniemorarea — la 25 August — a 
celor două-zeci de ani delu moartea lui 
Bogdân Petriceicu Ilajdeu îşi va afla 
un modest «ccou şin paginile revistei 
noastre. 

Vom căuta să dăm o palidă imagină 
din vasta personalitate u magului dela 
Câmpina; al. cărui geniu sa aplicut în 
toate ramurile ştiinţei şi beletristicei ro- 
mâneşti. 

Q] Din recolta de greșeli de tipar, cu 
care fiecare număr îmbogățește muzeul 
tipografiei româneşti, şi dinire cari atâ- 
tea le îndreaptă spiritul inventiv al ci- 
titorului, corectăm, pentru numărul tre- 
cut, următorul rând al „Menţiunilor 
critice“, pag. 522, r. „De o pasiune 
eu mult nai interioară“, în loc de jin- 
ferioară“ — cum s'a cules, caracteriza. 
rea lui Mircea Balmuş. 


VILEGIATURA 

Căldurile canicalare din anul acesta, 
an adus-o, din nou, la ordinea zilei. 

Don Quichotte, precât ne spune Cer- 
vantes, a poinii în întâia lui expediţie. 
dacă ne amintim bine. „între dimineață 
din călduroasele zile ale Ini lulie“. Să fi 
închis inimitabitul romancier. în rândul 
acesta. chiar, tâlcul. 
Iui hidalgo ? 
Bucureştenii pornesc şi ci, odată cu 
[ulie, în vilegiatură. Până şi scriitorii și 
artiştii pornesc... la Sâmbăta de Sus. 
Cecace nu înseamnă ad superos, |u zeii 
de sus, oricât fiinţa castelului, brânco- 
venesc, de astăzi. se datorește sfinţilor 
din guvern. Vă amintiţi că lundaţiunea 
regvetatului ministru de domenii, de în- 
dniosătoare amintire, era să-și închidă 
porțile anul acesta şi că grație mâinii 
— mai exact — pumnului de fier ul-d-lui 
Argetoianu, acest mare amice al artelor, 
castelul şi-a oferit din nou admirahilul 
pare şi minunatele pajiști stelare, admi- 
raţici aleşilor lui Apolone și consoriii. 
Până şi disputa referitoare lu rațiile 
pensionarilor sa sfârsit cu bine. Am vă- 
zut câțiva dintre fericiţii castelului «le 
Sâmbăta, după o lună de silegiatură. Nu 
mai graşi — doar nu în grăsime stă bi- 
nele — şi-apoi grăsimea apasă inima — 
dar mai sănătoşi, urşi de soare, cu ochi 
vultureşii, cu regretul doar căa lost 
prea scurt şi că. oricâte dezavantajii, 
natura lăsată de D-zeu e superioară ce- 
lei de pe pânza de cinematograf, siu- 
puta natură. liberă cu care-l poate gra- 
lifica, pe “scriitor, pe artist, Bucureştiul. 

Să nu ziceţi: Cişmegiul, Soseaua, Par- 
cul Carot, Scriitorul şi artisiul n'au câna 
să le vadă. La sosea se merge cu maşi» 
na, la 
barca şi nici aici, nici acolo, nu se câş- 
tigă pâinea. Cunose scriitori şi artişti. 
savi au muncit anul întreg. In nădejdea 
unei vilegiaturi de “repaos, de sănătate 
şi care ajunşi îu pragul mult aşteptat, au 
rămas să aştepte vara ce va să vină... 

Ministerul artelor se reorganizează. 
Direcţia literelor, imitând pildele străi- 
nătății are de gând să institue burse de 
voiuj. Paul Morand va întâlui în viitoa- 
rele-i peregrinări, confraţi români. N'ar 
fi o idee, dacă, paralel cu voiajul crea- 
tor, direcţia literelor sar ocupa şi cu vi- 
legiatura recreatoare ? 

Îată un subiect cate necesită urmare. 





nehuniilor celebru- - 


Cişmegiu se umblă, pe lac, .cu. 
„volum ul 


ATELIERELE 896. ANORIME,UNIVERSUL, str. 


STUDENŢII 

Ultimele congrese studenţeşti, varia 
tele manifestaţuuni eulturale şi sportive 
la care se exercită, cum se spune, viito- 
rii conducători ui statului, subliniază, 0- 
dată mai mult, simpatia excepţională 
cu care "publicul deobşte priveşte la a- 
ceste tinere vlăstare ale neamului, 

Aşu a fost întotdeaunu. Publicul a în- 
conjurat, „viaţa de student” cu un nimb 
de sănătate fizică şi spirituală, pe care 
cj înşişi, Ja rându-le, l-uu favorizat, cu 
deosebită voluptate, Insă au fost urcu- 
şuti, stagnări şi. coborârii în scara uceas- 
ta a „vieţii de student”, 

Nu cunoaștem la noi o monografie a 
studenţimii din începuturile ei şi până 
astăzi. Ar fi interesantă. Se ştie insă că tot 
alte au fost preocupările studenţilor, 
dupa epoci, după cum tot ultele distrac- 
țiile. Şi în această evoluție sar citi 
chiar “istoria societăţii, Ne gândim mai 
cu suamă la ucea epocă să-i zicem sgo- 
motousă, care, după cât ne dăm seama 
a cam dispărut şi care a fost și în „stu- 
itenţia* noastră, precum, mai ales la ger- 
mani, englezi şi scandinavi. 

U coresporulență londoneză din „Le 
Temps, vorbind de sezonu de Londra 
cate ţine delu inceputut! lui Mai şi 
pănă la finele lui lulie, când se închide 
Partamentul şi. Regele se duce la caste- 
lul ducelui de Richmonă, peniru cursele 
de tu Goodwood — trece în revistă toaile 
ii au RE panăzile, matchuirle ce se ţin 
lanţ, Cu acest prituj aminteşte de cele 
două vestite matchuni ne cricket ce se 
dispută, primul, între cele două vechi 
universităţi, dela. Cambridge şi Oxford, 
încă dela 1827, pe terenul dela Lord's 
din Lowdra, şi care ţine trei zile şi al 
uoilea ot da Lovă's, între scolile “dela 
llamrow şi ton. Aceste  mateliuri  uni- 
versitare sunt mai ales prilej de între- 
cere între toaletele feminine... Ele mai 
sunt însă si ocazie de rememorări îista- 
vice. AlHfel crau studenţii matehurilr 
de pe vremea. lui. Byron, de pildă, O 
scrisoare a autorului  Jui „Don Juan“ 
din vremea studentiei lui. la Varro, 
spune: „Am jucat cricket contra ktonie- 
nilor si am fost cu desăvârşire bătuţi... În 
scara acelei memorabile zile, cei mai 
mul dintre noi eram pasabil beţi ; ne-am 
dus, apoi, cu toţii, la teatrul Ilaymarket, 
nude am lăcut o gălăgie îngrozitoare, 
cmu._ e şi firesc când se udună în 
ucelas loc atâţia ilarvowieni şi atâţia 
licnieni”,  Cevace nu se mat intâmpiăi 
astăzi decât din partea universitarilor de 
le Coiumbridgac şi Oxford, singurii cari 
uuai  reeilitează petrecerile acesteu ro- 
antice şi byroniere. 


Dar iată pe acecași temă. şi câteva Tân- 
duri interesante, «lin autobiografia, tra- 
gicului Stnindberg. Sunt din al doilea 
„Feciorului servitoarei”: „Fer- 
mehbitaiion'” (Povestea unui suflet” (1867- 
1872) şi apărută în traducere franceză 
la Stock, in colecţia Scandinavă, dirija- 
lă de: Lucien Maury: 


„Eram siuienţi şi, ca alarc, comstituiam Ca- 
sa superioară a oraşului unde burghezii purtau 
porecla dispreţuitoare de „brackor“. Studentul 
cra încă în afară şi de-asupra legii burgheze. 
Să spargi geamuri, să strici porţile, sq chelfi- 
meşti poliția, să faci sgomot pe stradă, să a- 
temtezi! la proprietatea altuia, toate astea erau 
îngăduițe, pentru că nw erau pedepsite, In cel 


mai rău caz, atrăgeau după sine o papară, de. 


când mu mai; exista vechea caroeră a Castelului. 


Chiar serviciul militar îl făceam sub - uniforniă 
speoială, întră studenţi, cu privilegii. In felul 
uvesta studentul era sistematic dresat să devie 
un aristocrat și să constitue o nouă robleţă 


după suprimarea: mobleței adevărate. Ceeace era 


crimă pentru „bracka' era joc şi glumă pentru 
student, Pe deasupra, spiritul: de corp a! stu- 
denţilor cra foarte excitat «de când cu viiajul 
corurilor ta Paris, unde avuseseră mare suc- 
ces; la întoarecere fusoseră salutați ca învin- 
gători sau trimmfătoră ce reintră în patrie”, 


CINEMATOGRAFUL 

Amihteurm zilele trecute de anchetele 
ve se urmăresc, multe, divesse, bizare, 
interesante toate, în presa franceză. In- 
tre altele, astăzi la modă, e ancheta a- 
supra cinematografului, Admiratori: și 
detractorii -arței mute își dau întâlnire 
pe terenul argumentelor : de tot soiul. 
Ca în toate desbaterile, de bună seamă 
că adevărul e pe drumul de mijloc. Cei 
mai aprigi detractori nu tăgăduese im- 
portanţa filmelor documentare, după 


cum entusiaştii dezaprobă valul de stu-.. 


pilităţi care se abate ain când în când 
asupra 'ecranului. 

Paui Sanday, criticul literar. dela 
„le Temps", polemizează în „Les Anna- 
les", pe tema cinematografului...  Argu. 
mentele sale sunt de reţinut: 


Câteva linii din Kipliag sau din Loti mă fac 
mai bine să văd jungla sud-asiatiză, Succesul 
fiumelor documentare -- care sum, totuşi, cete 
mat bune — vine de ucolo să ceil mai mulţi din- 
tre scoameni, Wau mică n pie de imaginație şi 
nu-şi închipuese mintic dacă no le. dai mură "ui 
gură! 

De atininteri, cinematograful uu te arată de- 
cât umbra şi aparenţa soulă. Arta degajeazi 
caracterul, ideea, frumusețea, într'un cuvânt a- 
devărata realitate. E nevut de îmterverniţia spi- 
ritul, de geniul urui artist. -Cimematogratul 
mu e decât o fotografie perntecţionată, un aparat 
de înregistrâre, îm Scurt a mecanică, ! 

Mi se răspunde că spiritu! intervine în cimema 
ca :să organizeze 'spectacolut ice se reproduce. 
bis nu e totul decât pantomimă,  pumere în 
scenă şi tabloauri vivante. Mi se obiecteuzi 
montajul, decupajul, araniurea după ce s'au Juat 
vederile... Simplu punere în pagini, şi joc de 
răbdare, pemtrucă clemeniele sunt gata făcute, 
obținute în mod mecanic mau prin. urmare nimic 


"comun cu cuvintele poetului sau aulorile picto- 


rului. 

Prin. urmare, :cinematogratul rau se poate miti 
pe departe compara cu Hheraturu, cu pictura sau 
muzica, Nu este şi nu va. putea: îi niciodată o 
artă demnă de acest mume, o artă majoră. A- 
casta se poate demonsira ă priori, Natura tă. 
chiar, se opune, Va putea face oarecari progre- 
se, însă va rămâne, totdeauna, o îmxlustrie, 


In aceiași ordine de idei, «ronicarul 
gazetelor, dela „Mercure de.France“, R. 
de Bury, răspunde întrebării din „Paris- 
Midi“. astfel formulată: „Dacă aţi fi dic- 
tator al cinematografului... ce-ai face?": 

Mărtirisesc, că în afară de filmele documen- 
tare, cirmematograiul mu mă imterescază ue lac... 
Unii specialiști vorbesc de imense sume de bami 
ce ar 'trebui cheltuite pentru au primde costisi- 
toarele şi huminoasele neghiobii ale producţiilor 
americane. Să lisăm pe aceşti mari copii care 
sut Americanii, să evolueze citre aceste reali- 
zări anateriale, străine de orice psihologie omt- 
nească... 


[] Pentru toate cele neiscălite în a- 
ceastă foaie, răspunde redactorul „Uni- 
versului Literar" : d. Perpessioius, 


Biâjtisbu Nr, it Buocurugli