Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0032

PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă *ub No. 163 Trib. 1itov 





ABONAMENT 


E: Lei 220 pe 1 an 
*  120pe 6 iuni 


Autorităţi şi instituții — Lei 500 


a 





REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTII | Str, Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


UNIVEDSUL LIIIPAL 


“ANUL XLViil e Nr. 32 


SAMBATA 12 August 


1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








Oară 


Ierburi și liniște, pentru odihnă 
Ochiului şi-auzului, în jur. 

Pădurea, — biserică de tihnă, 
Cerul, — biserică largă de azur. 


Copacii sunt niște frați care cântă 
Bucuria că ne văd alături, 

Pe noi pe care iarna ne 'nspăimântă, 
Cu limpezimea rece dim omături... 


A fost un fără-de-amintire-vis 
Suterinţa verdelui ascuns. 

Acum, când porţile verii s'au deschis. 
Nu se pot bucura îndeajuns. 


Cântaţi, gâze pierdute 

Prin firicelele ierbii fragede ! 
Cântecul vostru trage de 
Clopotele sufletului, nevăzute... 


Peste o zi nu veţi mai cânta, 
Mâine 'ndemnătorul nu va mai fi, 
Și, poate — o Noapte ne va cerceta, 
După care nu se va mai naște zi... 


ŞTEFAN STANESCU 





Poesie pas morte! 


de ION BIBERI 


Experienţa pe care am făcut-o în primăvară în tovă- 
răşia scriitorilor grupați în jurul „Universului literar“, 
cu prilejul ultimei şezători ținute la Craiova, ne-a părut 
a avea un tâle deosebit, depășind hotarele unei regiuni 
şi al unui moment, pentru a vădi însăşi legăturile ce 
unesc marele public cu poesia și, în genere, cu viața 
literară. 

De câţiva ani ni se semnalează cu insistență dăinuirea 
îngrijorătoare a unei „crize a cărţii“. Editorii şi scriitorii 
afirmă că nu se citește, că marele public, solicitat de alte 
nevoi, a pierdut obişnuința lecturii şi nevoia răgazului 
spiritual prin miilocirea cărții; librarii, de altă parte, 
confirmă puţinul interes pe care lectorul mijlociu îl are 
pentru volumul de poezie. Dacă, se afirmă în deobște, 
romanele şi cărțile de doctrină politică sau tratând pro- 
bleme cu conținut social au ecou imediat în massa mare 
a cititorilor, poezia și esseul sunt din ce în ce mai puţin 
cercetate. 

Este această observaţie formularea unei realităţi obiec- 
tive, a unei îndepărtări reale a cititorilor față de poezie, 
a unei incuriozităţi desăvârşite faţă de ritmul şi imaginea 
poetului ? 

Până Ja participarea noastră la șezătoarea dela Craiova 
eram înclinați de a o crede. Asistarea la câteva şezători 
literare, acum câţiva ani, ne întărise de altminteri în 
această convingere. Fusesem de față la şedinţe publice 
în care comuniunea între scriitor şi public nu se făcuse. 
Era din vina scriitorilor care în alegerea textelor sau poe- 
melor fuseseră călăuziţi de principiul unui estetism rafi- 
nat şi ermetic, sau era în cauză carenţa și lipsa de vi- 
brare a unui public neindestulător format? Nu putusem 
preciza, dar rămăsesem cu impresia unor şedinţe convențio- 
nale, în care lecturile erau făcute maşinal, aproape din 
obligație, și în care ascultarea fusese politicoasă, atentă şi 
rece. Urmase apoi o despărţire în care fiecare plecase așa 
cum venise, neîmbogăţit și neimpresionat, purtând cu 
sine amintirea unei şedinţe convenționale. 

Şedinţa la care am asistat la Craiova şi în care înto- 
vărăşiam pentru prima oară pe colegii dela „Universul li- 
terar“, avea să ne reveleze o altă situație: poeţi, care la 
apariţia lor pe scenă stabileau în sală o comuniune spiri- 
tuală desăvârșită prin mijlocirea muzicii şi imaginii; o 
sală care participa efectiv și entuziast ia  spovedania 
poetului subliniind sfârșitul poemelor cu aplauze și obli- 
gând pe poeţi să revină pe scenă pentru a relua recita- 
rea; o curiozitate deschisă a publicului care se adapta cu 
ușurință perindării de manifestări literare, dela expune- 
rea teoretică a conferinţei la lirismul direct, dela proza 
poetică la acidularea epigramei, și dela proza viguroasă cu 
substrat folkloric la schița umoristică. Nici unul dintre 
scriitorii care s'au prezentat în fața acestui public înţele- 
gător și cu o întinsă vibrare emoţională nu a citit în faţa 
unui auditor distrat. Nimic nu obosise auditorul : nici pro- 
gramul prea încărcat, nici durata șezătorii, prelungită 
peste orele prevăzute. Iar la ieşirea din sală, scriitorii au 
fost întâmpinați de mulțimea entuziastă. Era ceva spontan 
și sincer, nepregătit, tineresc. 

Dar nu eram al capătul experienţei. Câteva ore mai 
târziu, vizitând pe unul din foştii noştri profesori care 
ținuse să cinstească cu prezența lui șezătoarea noastră, 
am fost prezentat fetei profesorului, o elevă în clasa ul- 
timă a liceului. Văzându-ne singur, tânăra fată își araţă 
dezamăgirea. Se aștepta să vadă pe poeţi. Vorbind despre 
poeţi, a dat cuvântului o întonare, în acelaş timp entu- 
ziastă și respectuoasă. Am înțeles atunci prestigiul de 
care poetul se bucură într'o anumită categorie de citi- 
tori. El apărea ca o ființă de execuţie, un profet sau un 
vizionar, impunând printr'o simţire nouă şi prin putinţa 
de înjghebare a unei muzici noi. 

Priveam în timpul acestei scurte vizite, încăperea de 
reculegere și meditaţie a fostului meu dascăl, cu biroul 
încărcat de cărți noi, cu biblioteca masivă, cu atmosfera 
de liniște din jur. Pretutindeni, în acest oraș am întâl- 
nit aceiaș viaţă -spirituală afirmată, aceiaş dragoste de 
carte, dar mai ales, aceiaș admiraţie pentru poeţi şi poe= 
zie. Există deci în România, fără nici o putinţă de în- 
doială, un public cititor deschis tuturor experienţelor li- 
terare şi urmărind cu pasiune toate manifestările spiri- 
tuale ale noilor generaţii de scriitori. Aceştia din urmă 
pot fi siguri că sunt citiţi de o elită de cărturari. care 
ştie să le prețuiască şi eforturile și noutatea. Impotriva 
EUR SES n i N a gi N ala Aa at el 

(Urmare în pag. 7-a) 


G. Petrașcu 





Pe lângă mare 


a a i a e 





Sinteză de spirit şi de viaţă 


— Reconstituire cronologică — 


20 DECEMVRIE 1849; pe o Psaltire 
cu foile ingălbenite de vremi, Gh. Emi- 
novici tatăl poetului, notează : „Astăzi, 
20 Decemvrie anul 1849, la patru cea- 
suri şi cincisprezece minute europie- 
neşti, s'au născut fiul nostru Mihai”. 

Natura, codrul, dealurile Moldovei, 
dimineţele vaporoase, crepusaulul me- 
lancolic, viaţa de ţară cu al ei farmec 
patriarhal, povestirile bătrânilor, le- 
gendele şi basmele, torc firul de aur şi 
himere al primei copilării ; cronicile 
bătrâne și literele chirilice învăţate din 
ceasloavele tatălui său, înmugurese 
magia graiului românesc. Anii copilăriei 
la Ipoteşti. 

1858 TOAMNA — 1860 : elev la şcoala 
greco-orientală, National-Haupt-Schule 
Qin Cernăuţi, locuind la Arune Pumnul. 
Silinţă la învăţătură, cu deosebire la 
limba română şi germană. Prima fugă 
dela şcoală către Ipnteşiii năzuinţelor 
romantice. Toamna 1899, tatăl său îl 
înscrie la K. K. Ober-Gymnasium la 
Cernăuţi. Este găzduit la Nicolae 
Dzierzieck. Apreciat ca povestitor între 
şcolari, fire blândă şi tainică. Nu învață 
la matematici : »,N'ajunsesem nici la 
vârsta de douăzeci de ani să ştiu tabla 
pitagoreică”, — va spune el mai târziu. 
Pasionat de istorie, mitologie. de cărţi 
bătrâne, și poaţe chiar de istoria lati- 
nească a limbei române, smălțuită de 
ingenioasa fantezie a grămăticilor ar- 
deleni. Preţiuit de Neugebauer, prof. de 
istorie şi iubit de Arune Pumnul. 

1862, PRIMĂVARA: fuge dela 
şcoală, străbate pe jos drumul până la 
Mihăileni, trece clandestin graniţa, şi 
după o cale lungă şi istovitoare călcată 
cu piciorul. ajunze la Ipotești. Prins de 
tatăl său și doienit cu asprime. este dus 
cu dea_sila la Cernăuți dar rămâne re- 
petent. 


1863 : şters din cataloage la 16 Apri- 
lie. Vara la Ipotești, la învăţătură par- 
ticulară, dar mai cu seamă pasionat de 
lecturi, hălăduind prin codri și doinind 
dorul basmelor strămoșertţi. I se res- 
pinge cerzrea de a obține o bursă la liceul 
din Botoșani, 

1864 : din nou la Cernăuţi. Trupa Fa- 
ni Tardini dă o serie de spectacole dra- 
matice. Mihai Eminescu este nelipsit, 
cu bilete obţinute dela 1. G. Sbiera. 
Pleacă trupe, dispare şi Eminescu din 
Cernăjuţi,  Rătăceşte  pela Botoşani, 
Brașov, pe urmele şi poate chiar în 
tovărăşia trupei de actori. Când la Cer- 
năuţi, când cu trupa, când la Ipoteşti, 
apoi copist la tribunalul din Botoşani. 
Hoinar prin neştiute locuri, dar ohţine 
certificatul de cl. III. Astfel se închee a- 
nul 1865. 

1866 : primele poezii, 

12 IANUARIE 1866: moartea lui 
Arune Pumnul. M. Eminescu scrie poe- 
zia „La moartea lui Aron Pumnu””, și pu- 
bl:că pentru prima oară stantele închi- 
naâte magistrului său, * 


de NICOLAE ROȘU 


25 FEBRUARIE 1866: publică în re- 
vista „Familia” a lui Iosit Vulcan poe- 
zia „De-aș avea... 

Iosif Vulcan îi schimbă numele din 
Eminovici în Eminescu. Părăseşte Cer- 
năuţii, scrie poezia „La Bucovina”, 
pleacă la Blaj la studii. Acolo „bătrânii 
îl fermecau du povestirile lor inspirate 
de duhul folclorului, tinerii camarazi îl 
iubeau şi îl stimau. Vreme de bogăţie 
poetică, de studii temeinice în biblio- 
tecă, de prietenii devotate. 

1867—1868: la Bucureşti, apoi întâl- 
nire cu lorgu Caragiale la Giurgiu, 
unde culcat în fân, întrhun grajd, citea 
pe Schiller. Suiler la trupa lui Pascali, 
sufler la Teatrul Naţional. Viaţă de 
boem, cu vrivaţiuni lesne de suportat 
şi cu irizări de idealism romantice. Dra- 
goste cu actriţa Eufrosina Popescu. Ac- 
tor în interpretarea ciobanului din Răz- 
van şi Vidra. 

1869: studii de folclor; turneu prin 
țară cu trupa Pascali. Ajuns la Boto- 
şani este descoperit de tatăl său şi 
adus iarăşi la Ipoteşti. Dar tânărul Emi- 
nescu avea 20 ani, şi prin ce mijloace 
sar mai fi putut înlănțui în jurul lui tu- 
tela părintească? Toamna este trimis 
de tatăl său la stiudii la Viena. 

1869 LA VIENA : studii de filosofie, 
drept şi chiar auditor al cursurilor de 
medicină legală. Filosofia antică şi mo- 
dernă, filosofia indiană îl preocupă cu 
deosebire. Prietenie cu Ion Slavici. Se 
încheagă personalitatea poetului şi a 
gâuditorului. 

1870 : Iacob Negruzzi primeşte la Iaşi 
poezia lui Mihail Eminescu „Venere şi 
Madonă”. Titu Maiorescu o citeşte la 
„Junimea” şi membrii societăţii în 
frunte cu Vasile Pogor  omagiază un 
mare poet încă necunoscut. La 15 A_ 
prilie apare în „Convorbiri Literare”. 


Numele acestui autor al 
cărui volum de poeme în pro- 
ză „Guspar de la nuit“* a apă- 
rut prin 1841, cu o prefață a 
lui Sainte-Beuve, revenea des- 
tul de des în critica noastră 
literară de acum 5—6 ati. 
Asta cu prilejul desbaterilor 
în jurul poeziei moderniste. 

Aloysius Bertrand a putut fi 
alăturat prin fantezia lui 0d- 
recum deșuchiată și prin ne- 
fericire cu Gerard de Nerwul. 
Amândoi sunt un jel de pre- 
pelicari himerici cari presimt, 
adulmecă ţinuturile imateria= 
le, dincolo: de apele acheron- 
țee ale unei noui poezii. 

Dar acest delicios poet al 
lui „Gaspar“, anticipator prin- 
tro simplă aluzie poate, al 
acelor „dimbes*“ îndlte reșe- 
dințe ale substanțelor, nu-i 
un autor prea citit. 

Să dai mut cu multul și 
nu-l afli în librăriile bucureș- 
țene... Un poet de valiză di- 
plomatică... 

Am avut o satisfacție de 
râsbunare găsindu-i, astăvară, 
cartea expusă în toate vitri- 
nele librarilor dela Dijon. Din 
păcate, satisfacția nu putea 
fi întreagă pentru Un amator 
de poezie fimădcă vioii cetă» 
țeni ai acestui oraș putred de 
evocaţie aveau şi un scop te- 
restru : 

Bertrand, autor dijonez „cel 
puțin prin adopțiune“ cum 
afirmă Thibaudet, face parte 
dintre scriitorii buni şi pentru 
a stimula turismul în distric- 
tul Câte-dOr căruia a ştuit 


Apoi „Epizonii”, Corespondenţă cu Ia- 


cub Negruzzi, apoi amiciţie cu el la 


Viena. ă Ă 
15 AUGUST 1830: se împlineau 


400 ani dela întemeierea Mânăstirii 
Putna. Jon Slavici şi Mihail Eininescu 
organizează slăvirea luminatului Voe- 
vod. Manifestări naţionaliste, articole şi 
conferinţe în cercul studenţesc dela 
„Româma Jună”, Războiul iranco-ger- 
man întrerupe planurile de sârbătorire, 
Slavici pleacă la manevre şi Eminescu 


Ipoteşti dar, la 
La PUSE 1871: ase loc la Putna 


sărbătorirea proectată şi făurirea, idea- 
ului de apoteozare a trecutului isto- 
ric. Ciocniri cu poliţia şi concurenţă cu 
evreii, apoi Congresul. Se înfiripă rela- 
ţiuniie cu junimişuii: Titu Maiorescu, 
Vasile Pogor, A. D. Xenopol, Samson 
Bodnărescu. 

IARNA 1871—72 : din nou la studii la 
Vienu. le 

1872 : prietenie şi dragoste cerebrâlă 
cu Veronica Micle. pa 

Apoi la laşi, la „Junimea”. Primire 
vrednică de dimensiunile spirituale 
ale poetului. Citeşte romanui „Sărma- 
nul dionis”, care apare în „Convorbiri 
Literare”. Deasemeni  „Egipetul” şi 
„Cugetările sărmanului Dionis”. Faima 
şi autoritatea poetului se consacrase. 

1872—1874: student la Berlin. Studii 
de is:orie, filosofie şi logică. Prietenia 
cu Titu Maiorescu. Este ajutat de a- 
cesta şi i se propune o catedră de filo- 
sofie la Universitatea din laşi. — Iubire 
carnală cu Veronica Micle. Mângâieri 
demonice şi purităţi angelice. 

1874 TOAMNA : la laşi. Director al 
Bibliotecii centrale numit de Titu Maio- 
rescu, atunci ministru de instrucţiune. 
Prietenie strânsă cu Vasile Pogor şi 
Samson  Bodnăresecu.  Hoinăreli prin 
mahalalele şi  înconjurimile Iaşului, 
Legături spirituale cu Vasile Conta şi 
Lambrior. Lector oficial al Junimii du- 
pă plecarea lui Titu Maiorescu la Bucu- 
reşti. Neînţeles de „caracudă”, iubit şi 
stimat de ceilalţi. Publică poezia „Im- 
părat şi Proletar”. 





(Urmare în pag. 6-a) 





Cfin și har 


Tămăduitoarele margini de slavă, 
Trec fără leac prin zarea mea bolnavă. 
Privirile preling peste stinse-aurori 

O lumină veștedă de palizi sori. 


Gândul pâlpâie lângă imagini neînchegate 

Ca un duh de ape peste himere înnecate. 

Va mai zări prin ceață — când s'o 'nălța, liană — 
Pe străvezia şi chinuitoarea Fata-Morgană ? 


Doar melodiile ei stranii, ecouri de abis, 
Ajung până la îndureratul, neînţelesul vis 
Ce tânjeşte uitat lângă margini de slavă, 
Sorbind adânc din dumnezeiasca otravă. 


AUREL CHIRESCU 


Cu privire la 
Aloysius Bertrand 


de SIMION STOLNICU 


să-i evoce neasemuitele fru- 
museți artistice ale vremuri- 
lor medievăle. 

L-am găsit acolo, în frunte, 
alăturea de Huysmans. 

Apropiere de vitrină, firește, 
avand ia bază acelaş interes, 
1otuși o apropiere ferita. 
Atat unul cut şi celălalt se o- 
cupă ue vestita Charireuse de 
Champmol unde au fost în- 
gropați cațiba aduci, începând 
CU rup Indrusnețul care a şi 
JURdGL-0 1n anui 1353. 

Huysmans studiază nepărti- 
nitor. monumentul projețiior 
din grădina acestei biserici, A: 
junge să ne convingă de supe- 
TOritatea SCUIDLUruui Ciaus 
Siuter jară a ne iasa cât de 
Duțin impresia unui Cru de 
artă ci a unui literat deplin, 

Insă Bertrand, se îngrișeşte 
mai mult de resiuurateu poe- 
ticd a bogatei biserici, ampu- 
tată, înv.nsă de mucnea he- 
Voruției. Aceasta  Qistrusese 
totul : lemnăria de Irianăda, 
Ccovoareie lucrate *n fir de aur, 
perdeleie din șiofe Ge Lypru 
și Damasc, cupeieie umbulan= 
te cu f.gurine de îvoriu,... 

Bertrand rămâne poetul e- 
legiuc al grozavei maturări 
iconociasie. Un frate al lui 
Sar putea ivi astăzi în Spu- 
nia lui Franco, 

In seria unor asemenea 
profanări se înscrie și japtu 
unui farmacist din aceuuș 
timp ai Revouţiei care a dat 
305, cu cuocanui, toate figurile 
de sfinți şi îngeri din portalul 
imens ai celeuuite poacube a 
Dyonuiui „Notre Dime ue Bon 
Espoir“, 

Dupăcum se ştie, atari sculp- 
turi în piatră nu se desprind 
UȘOr ca niște cuiburi de rin- 
dunică şi aici trebuie admira“ 
tă vitejia apoticarutui jestet”, 

„„ Gasparul nopții este dar 
o stajie a secoluiui 19 care se 
plimbă  dediungul  trastelor 
vestigii dijoneze cu torța li- 
rismului, 

[şi odihneşte fruntea pe a- 
cele cioburi de pernițe de sub 
capetele junerarelor statui aie 
prinților. Se trezeşte "n înte- 
rioarele acestora drapate 'n 
aur violet, 

Toată lumea isteață și mă- 
iastră a Burgundiei unde tu- 
piserile păstrează  TOșul Ca- 
racteristic, trecut prihtr'o „u- 
şoară 'nvinețire“ a vinurior 
locului, a fost fericirea vieții 
lui Aloys.us Bertrand. 

Un romantic bineînțeles. A 
dovedi romantismul unui ŞCri- 
itor, ține prea muit ae ardoa- 
rea dascălilor. Ne vom mul- 
fumi că remarcăm faptul că 
un Victor Hugo avea nevoie 
să emigreze în peninsula lui 
Ruy Blas spre a găsi contras- 
tele de culoare inerente sujle- 
tului romantic, 

Aloysius Bertrand le-a aflat 
în evocație, dar în limitele 
lumii franceze de pe mailurile 
Saonei în patria lui Bossuet 
și a subtiluui Rameau. 


„„ Cine poate uita clarul di- 
minețelor dijoneze, când iumi- 
na de vară înbăiază frunzișul 
Jraged şi, simultan, măreția 
cioturoasă a domuriior bătri- 
ne de câte 7-800 ani?,.. Clipe: 


de când se confuhdă prospeți- 
mea dela Dumnezeu cu aceea 
a marei arte din timpuri sub 
negreala criptogamelor. Sen. 
timentul acesta e foarte jre- 
quent în „Gaspar“, 

Talentul de pictor al deta.- 
liului îl apropie de flamanzi, 
dar poate şi de maeș- 
țrii spanioli, în ai căror ar- 
bori „fructele sunt biazoane“ 
cum scria deunăzi un critin 
francez cu prilejul expoziţiei 
dela Geneva cuprinzând ta- 
blourile refugiate dela Prado, 

Lucrătura migăloasă, bumi- 
na gradată ușor ca prin lenti- 
le de ceară asupra fiecărui o- 
biect, maniera asta muzicală, 
flamandă, o găsim şi la Huys- 
Mans. 

Cestălalt tovarăș de plim- 
bare la Dijon e stăpânit însă, 
totodată, de nu ştiu ce încli- 
nare pentru heraldică, în be- 
tia amănuntului, 


(Urmare în pag. 1-a) 








SCRIITORI 





UNIVERSUL LITERAR 











12 August 1939 


XXX 


CRONICA LITERARA 


In poezie, imaginile stăpânesc 
cu drepturile unei întâietăţi înte- 
meiate pe natura creatoare a lim- 
bagiului. Ceeace se numește pen- 
tru prima oară în grai, ceea ce 
capătă la început existență prin 
sonoritate şi materie concretă, 
este poezie. Noi nu cunoaștem 
însă clipa când sa spus întâia 
dată câmpiilor câmpii, frunzelor 
frunze, cerului albastru, cer al- 
bastru, etc. 

Graiul nu-l născocim fiecare de 
la început, ci îl moștenim. În gra- 
iul moștenit iar nu creat, imagi- 
nile își păstrează însă cu greu 
vechea lor stăpânire, ca niște 
proprietari demodaţi, fără auto- 
ritatea de a-și impune prestigiul 
primordial. In vorbirea cotidiană 
am uitat cu desăvârşire reverenţa 
ce se cuvine unor cuvinte ca 
„pom', „apă“, „piatră“, „sânge”, 
„pământ“, „stea“, etc. Nimic deo- 
sebit nu semnifică nici altele ca 
„fecioară“, „înger“, „mamă“ „pă- 
rinte“, „ființă“,  „„Dumnezu“, 
etc., etc. 

Deaceea, a spune că imaginile 
constituesc trupul poeziei, de fapt 
nu are un sens viu. Se pot întâlni 
cât de numeroase  cuvinte-ima- 
gini versificate ingenios, fără ua 
ele să organizeze poezia, fără a fi 
poezie. Dece? 

Cum se explică neputința ima- 
ginilor de a structura poezia, deși 
ca fenomenalitate, ele sunt indis- 
cutabil obiectul concret al poe- 
ziei? Răspunsul se află în legea 
primordialităţii: nu isbutesc să 
organizeze poezia acele imagini 
cari nu se nasc, întâia oară. în 
graiul poetic, în momentul când 
au fost spuse! Când n'au în ele 
substanţa aurorală, de început, a 
lumii ce se creiază, spontană şi 
euforică! Orice poet adevărat tin- 
de spre o viziune aurorală, pri- 
mordială a unui cosmos plăsmuait 
de el, întâia oară. Cum se vor 
creia însă întâia oară, cuvinte 
care au mai fost creiate? Ce în- 
semnează a numi întâia oară un 
lucru din lumea fenomenală sau 
din cea interioară? Se va putea 
spune „frunzei“ altfel decât 
„frunză“, „suferinţei“ altfel ae- 
cât „suferinţă“? Nu! „Frunza“ va 
fi tot „frunză“ iar „suferința” tot 
„suferinţă“, iar ceeace va căpăta 
trup existenţial întâia oară vor 
fi sensurile, semnificaţiile cari 
vor întâlni aceste cuvinte și le 
vor face noi, primordiale. Fiindcă 
imaginile, şi chiar conceptele nu 
sunt, în stadiul lor actual, din 
limbaj, decât semne, care anun- 





ță ceva, care poartă o legătură 
de la noi spre univers sau din- 
spre univers spre noi. In ce con- 
stă acest tâlc al semnelor, se ştie 
prea puţin! E] a fost cunoscut de 
cine a creiat întâia dată limba- 
jul, — poporul, neamul, care păs- 
trează  dealtminteri, în graiul 
său, prospeţimea aurorală a vor- 
belor. In folclor graiul reprezintă 
semne, a căror semnificaţie se 
menţine vie și operantă. Aici cu- 
vintele sunt semne pe care cel 
care le pronunţă, le spune ca 
pentru întâia oară, fiindcă este 
străbătut de intenția lor şi tră- 
ește sub eficienţa lor magică. 
Vorbirea folclorică este un ritual 
de intrare în cosmos, și totdeo- 
dată de supunere a acestuia, de 
îmblânzire și de unificare reală. 
In definiția pe care am dat-o aici 
poeziei, am asimilat ritmul, sono- 
ritățile, armonia, şi chiar funcţia 
metaforică unui ritual magic de 
consolidare cosmică, de unificare 
a realului universal. Am spriji- 
nit această definiție pe estetica 
teoretică a d-lui Lucian Blaga, ca 
și pe creaţia lui poetică. Am ex- 
tras apoi din producţia lirică a 
poetului un criteriu de cercetare 
a poeziei tinere de azi. Ne aflăm 
acum în fața constatării că poezia 
nouă de care ne ocupăm, a căzut 
într'un metaforism abuziv,  că- 
ruia trebue să-i opunem o lege 
a creaţiei în stare şi de a explica 
mecanismul abuzului şi de a-l 
înlătura. Este legea echilibrului, 
în poezie, dintre cuvinte luate ca 
simple semne și dintre semnifi- 
cația lor. Abuzul constă în călca- 
rea acestui echilibru. 

In poezie cuvintele au deci o 
dublă funcție: a limbajului coti- 
dian, şi a semnificației analogice. 
Poetul urmărește semnificaţia 
analogică, dar nare dreptul să 
înlăture înţelesul conceptual al 
cuvintelor. Acesta rămâne intact, 
spre a servi ca mijloc de trans- 
mitere, ca o unealtă în ceremo- 
nia liturgică. Numai că, acelaș 
cuvânt, în forma lui lexicală și 
sintactică normală, poartă o în- 
cărcătură magică, pe care spiri- 
tul alunecă spre cosmos sau se 
întoarce din cosmos. 

Aparent, în poezie, cuvintele 
nu înfăţişează nimic deosebit; ele 
nu sunt uneori nici măcar meta- 
fore: 


Trece lebăda pe ape 

Intre trestii să se culce — 

Fie-ţi îngerii aproape, 
Somnul dulce! 


Sublimarea 


Cuvinte uzuale, fără aparenţă 
specială, dar a căror excepţională 
misiune este eviedntă, totuşi. Ele 
au o profundă încărcătură analo- 
gică; „lebăda“, „apa“, „trestiile“, 
„îngerii“ şi „somnul“ stau aici 
în relația magică, de ritual. Som- 
nul este o stihie cosmică, și la 
întemeierea lui prezidează îngerii 
cunoscători ai misterului, ca şi e- 
lementele, etc. 

Semnificaţia aşa dar nu se află 
în metatoră, şi nici nu cere stâl- 
cirea sensului conceptual al cu- 
vintelor, surpând astfel echili- 
brul. D. Lucian Blaga arată lim- 
pede: „Cât privește metaforis- 
mul, amintim cititorilor, că prin 
acest cuvânt nu înțelegem  nu- 
mai metafora propriu zisă.... Iz- 
bânzile poeziei nu se datoresc ex- 
clusiv „imaginilor“ şi „metaforei 
propriu zise''. Poezia poate să 
facă loc elementelor conceptuale 
într'o măsură mai mare chiar de 
cât s'ar crede. Observaţia o sub- 
liniem ștind că ea nu se ciocneşte 
catastrofal cu afirmaţia de mai 
înainte, că relevările artei înflo- 
resc pe un plan de intuiţie. In- 
tr'adevăr, printre mijloacele poe- 
ziei se enumără cu toată drepta- 
tea nu numai imaginea, ci şi „cu- 
vântul“. In poezie, însuşi corpul 
sensibil al cuvântului devine ele- 
ment constitutiv, prin sonorita- 
tatea, ritmul, așezarea şi struc- 
tura sa concretă. În poezie, „cu- 
vântul“ pentru sine, cu vocalele 
şi consonantele sale, este un corp 
mistic ca o biserică. Conceptua- 
litatea limbajului e compensată 
prin „corpul“ cuvântului, de unde 
urmează că poezia, în ciuda nu- 
cleelor conceptuale, dobândeşte o 
plenitudine intuitivă,  neștirbită 
și o funcţie metaforică, datorită 
substanței sale sonore ca atare“ 
(Artă iş valoare, pag. 78). 

In altă aprte a sistematizării 
sale estetice, d. Lucian Blaga, 
studiind polarităţile operei de ar- 
tă „fixează ca lege: „„Valoros“ e 
totdeauna numai dozajul polar, 
dar niciodată structura unică sau 
elementul pur“. (pag. 129). Aşa 
dar, în poezie. este necesar un 
dozaj de echilibru al semnelor 
ca notiuni, — și al substanței lor 
semnificative. Nici numai cuvinte 
„abstracte“. degradate, nici nu- 
mai o năzuință oarbă de a comu- 
nica un complex semnificativ, 


folclorului 


adesea abia bănuit sau visat su- 
prarealistic. Onirismul suprarea- 
list s'a dovedit de mult a fi o 
isteaţă erezie, ca metodă de cre- 
aţie, şi a fost la vreme, depășit. 
Deaceea în cercetarea noastră nu 
ne-am oprit la suprarealism, re- 
sursele lirismului tânăr de care 
ne ocupăm, găsindu-le întrun 
ogor mai mănos de gândire poe- 
tică, 

În sprijinul tezei nosatre, sus- 
ținute pe temeiul esteticei d-lui 
Lucian Blaga, vom aduce argu- 
mente şi din recent apăruta: „In- 
troduction ă la poâsie francaise“, 
de Thierry Maulnier,  neoprin- 
du-ne de a ne exprima satisfacția 
că a fost formulat mai dinainte, 
la noi, un punct de vedere căruia 
scriitorul francez iî dă o circu- 
laţie europeană. In Introducerea 
d-lui Maulnier, despre care a a- 
părut recenzia în „Nouvelles lit- 
teraires“ deabia săptămâna tre- 
cută, întâlnim aceeaș definiţie a 
poeziei, dată în studiul nostru de 
substanță românească, cu mult 
înainte: „La mission propre de 
la poâsie est d'offrir au plus so- 
lide du langage et au plus myst€- 
ireux du monde le lieu d'une mi- 
raculeuse „coincidence'“, și „Or, 
il n'y a rien qui soit plus certai- 
nement dans la nature de la :po€- 
sie que cet effort vers un mystere 
indifferent ou rebelle ă nos autreş 
activites“, sau: „La po6sie con- 
centre l'esprit au plus haut de sa 
vigilance pour une minute de 
possession des secrets de luni- 
vers. Elle n'est point pritre, mais 
creation; 6venement non point 
mystique, mai magique“. 

Cunoscând lucrarea d-lui Thi- 
erry Maulnier deabia la redacta- 
rea acestui al nouălea capitol al 
studiului nostru întocmit pe baza 
unui material românesc, să ne 
fie deci îngăduit să credem 
cel puţin în oportunitatea punc- 
tuliu nostru de vedere. Este ca- 
zul să ne întrebăm, ce răsunet ar 
fi avut „Artă şi valoare“ dacă 
sar fi tipărit la Paris? Socotim 
deci studiul d-lui Maulnier ca 
bine venit spre a ne întări ati- 
tuidnea teoretică, şi alături de 
argumentul d-lui Lucian Blaga, 
vom lua unul asemănător din 
Introduction, spre a arăta în ce 
sens metaforismul devine abuziv: 
„Le pote cesse d'etre potte ă 





Vinstant ou il sacrifie delibâre- 
ment le pouvoir du verbe pocti- 
que ă la seule signification usu- 
elle du langage ou, inversement, 
la signfication usuelle du langage 
ă ce magique pouvoir. Il n'y a 
langage postique que lă ou la 
chair miraculeuse du monde se 
figure dans la dure substance de 
V'oeuvre, ou le verbe prend pos- 
session du monde au delă de la 
maigre  puissance de signifier. 
Enferme deliberement dans lu- 
nivers logique ou dans lunivers 
magique, le poete cesse  d'tre 
pote, il compose des alexandrins 
d'ecole ou des incantations de 
sorcier. Nous avons admis qu'il 
n'ya d'oeuvre dart que lă ou il 
y a coincidence de lois et de com- 
position de substances  hătero- 
genes; il n'y a de poesie que dans 
la combinaison et le d&passement 
des pouvoirs antagonistes du lan- 
gage. Le poete qui cede ă l'une 
ou l'autre des deux tentations 
€ternelles, se  satisfait de creer 
Ge simples  combinaisons ryth- 
miques de mots qui  s'puisent 
dans la seule signitication, ou se 
donne, au contraire, un langage 
entierement ductile et docile, fait 
exploser dans un verbe sans re- 
sistance l'univers dont il se croit 
porteur avec ses blocs errants, ses 
orages, ses nebuleuses, ce poete 
meconnait la dignite propre de 
la po&sie quie est d'âtre une des 
formes les plus hautes de la dia- 
lectique humaine, une activite 
proprement demiurgique, le com- 
bat m&me du cosmos et du ver- 
pe“ (op. cit. pag. 15). 

De un alexandrinism românesc 
nu poate fi vorba în recenta 
noastră poezie, ci fenomenul con- 
statat de noi a fost tocmai mu- 
tarea poeziei din spațiul a= 
nalizei și al emotivităţii, în 
spaţiul metafizic al mirării și al 
misterului. Trecerea s'a făcut cu 
exclusivitate, nepăzind echilibrul. 

Pornind dela stimulentul pro- 
ducției lirice a d-lui Lucian Bla- 
ga, efectul a fost o înşelare în 
ceeace priveşte natura analogică 
şi abstractă a poeziei, funcţia ei 
magică, ritualistică, şi căderea în 
ceeace am numit „abstracţul-de- 
gradat. Cum a fost cu putinţă 
înșelarea? S'a pierdut din vedere 
că poezia d-lui Lucian Blaga îs- 
vorăște dintr'o gândire magică și 
că ea nu este altceva decât o su- 
blimare a folklorului, o reabilita- 
re, spre a spune astfel, o reîn- 
tegrare a acestuia în suma de 


de CONSTANTIN FANTANERU 


semnificaţii ce o avea în sufletul 
popular. 

wvoetul cult are putinţa de a 
întoarce folclorului viața sa ori- 
ginară. Viziunea sa magică a cos- 
mosului se aşterne firesc peste 
nişte vechi semne ce aşteptau 
doar să li se dea vibrația încăr- 
căturii lor mistice.  Sublimarea 
folclorului este o mare izbândă a 
poeziei d-lui Lucian Blaga, și ea 
înalță podişul liric autohton. 

Normal este ca de acum încolo 
să nu se mai utilizeze folklorul 
nici pastelic, nici ca primitivism 
rafinat, şi cu atât mai puțin ca 
elocvenţă culturală. Și nici nu 
trebue transpus aidoma, în lite- 
ratură, căzând în păcatul grav 
al imitaţiei. Folelorul trebue în- 
viat, ca într'o poezie ca aceasta 
de o solidaritate profundă a 
elementelor: 


Stă în codru fără slavă 
mare pasăre bolnavă. 
Naltă stă sub cerul mic 

şi no vindecă nimic. 
Numai rouă dac'ar bea 

cu cenușă scrum de stea, 
Se tot uită 'n sus bolnavă 
la cea stea peste dumbravă. 


(La cumpăna apelor, pag. 70). 


Suiletul popular se manifestă 
prin toate practicile sale de 
viață: „Misterul divinității e în- 
chipuit ca un ce „ascuns“, ca un 
ascuns, care, pentru a se putea 
arăta, are nevoie de haină, de a- 
parenţe. Dumnezeu, învizibilul, 
pentru a se face văzut, e silit să 
îmbrace forme și culori. Orice lu- 
cru e o manifestare a divinității. 
Divinitatea nici nu se poate ma- 
nifesta altfel decât prin lucruri, 
prin forme, prin detalii concrete, 
prin pitoresc. Dumnezeu își im- 
pune pitorescul ca mod de a se 
arăta. Pitorescul e deci revela- 
ție“ (Spațiul mioritic, pag. 145). 

Pitorescu de care vorbește au- 
torul este al portului țărănesc, al 
artei ceramice, al sculpturei de 
la stâlpii caselor și dela troițe, 
de la unelte şi obiecte inflorate, 
etc. etc. Pretutindeni trebue cău- 
tat un Dumnezeu, fiindcă ştiut 
este că el se ascunde în orice iese 
din mâna pioasă a omului care 
îl dorește. Folclorul cere să fie 
trecut în spirit, sublimarea lui 
creiază o viziune vie și trează a 
lumii. Au înțeles acest fapt ti- 
nerii poeţi cari dau noptilor 
mâini. timpului sânge și stelelor 
inimă? 





| 
—————_——— 


DESPRE 


In lucrarea sa, foarte valoroasă, „De 
V'Erreur“!), Victor Brochard observă, cu 
dreptate, că această problemă este în 
același timp logică şi metafizică, 

Logică, pentrucă eroarea provine 
mai cu seamă din pretențiunea raţiu- 
nii omenești, de atâtea ori exprimată în 
istoria filozofiei, de a cunoaşte dialec- 
tic întreaga realitate ; metafizică, pen- 
trucă eroarea, deopotrivă cu adevărul, 
are a fi studiată „în sine“, identificân- 
du-i, pe cât posibil, originea perma- 
nentă, din spiritul omenesc. 

Cu alte cuvinte, nu este deajuns să 
afirmăm că eroarea este o privațiune 
ori o negaţiune, vom vedea că această 
explicațiune dată eroarei suferă se- 
rioase critici — dar trebue s'o privim 
ca pe un fapt pozitiv al gândirii noa- 
stre și, oricât ar părea de paradoxal, să 
îi atribuim o vaioare intrinsecă, o cer- 
titudine necesară. 

A răspunde că este eroare tot ceiace 
nu rezistă ca adevăr, nu însemmnează 
nimic altceva decât un simplu joc de 
cuvinte. Şi aceasta, nu numai pentrucă 
nu putem defini o noțiune prin ceiace 
ea nu este, — orice enunţare serioasă 
având a stabili, ceiace este un lucru, 
nu ceiace nu este — dar o atentă ana- 
liză a conceptului ne duce la convin- 
gerea că eroarea apare, esențial şi ne- 
cesar, pozitiv și metafizic, drept alt- 
ceva decât ne-adevărul. 

Va trebui deci să dovedim existența 
proprie, ca esență metafizică și necesi- 
tate logică, a eroarei, pentruca mai a- 
poi să încercăm o definițiune, potrivit 
elementelor şi condițiunilor cari o pro- 
duc, 


Cronica ideilor 


EROARE 


de MIRCEA MATEESCU 








O afirmaţiune pe care cu greu o poa- 
te tăgădui cineva, este aceia că adevă- 
cul nu poate fi o stare subiectivă a su- 
fletului. Niciodată nimeni na putut 
pretinde că deţine, în exclusivitate şi 
în eternitate, esența adevărului, că 
ceiace el simte, despre sine sau despre 
altceva în afară de sine, se poate da 
drept adevărul nezdruncinat al acelei 
realități. Brochard scrie undeva în lu- 
crarea sa”): „dacă sufletul este sigur, 
nu este ca sufiet al cutăruia, indivi- 
dual și determinat, dar în măsura în 
care reprezintă un obiect şi face parte 
din absolut“. 


Prin urmare, anunțând întrebarea : 
ce este adevărul? va trebui să ținem 
seama, în răspunsul! pe care îl dăm, de 
aceste caractere primordiale, de obiec- 
tivitatea și de vocaţia absolutistă a a- 
devărului. 

In raport cu realitatea, căreia se a- 
dresează cognitiv spiritul omului, când 
vom spune că o cunoștință ce avem 
despre lume, este adevărată? Cum și 
când vom cunoaşte adevărul? Deci, 
ce este adevărul? 

Incepem cu adevărul nu pentruca să 
procedăm prin eliminare, cum vom 
vedea că au făcut o mare parte dintre 
cugetătorii lumii vechi, şi mulţi dintre 
moderni. Nu pentruca să conchidem 
că tot ce n'a fost adevăr, rămâne să fie 
socotit eroare, încercăm să prindem o 
definițiune a adevărului. De la înce- 
put, ni s'a nărut că eroarea nu este o 
simplă negație, o privațiune a adevă- 
rului. Insă, stabilind esenţial, ce este 
adevărul, tot esenţial — și în raport cu 


problema cunoștinței, vom putea gândi 
ce poate fi eroarea, ca element în sine, 
cu identitate metafizică proprie. 

Intrebarea ultimă la care ajunsesem: 
ce este adevărul — urmează a fi rezol- 
vată în raport cu ideia certitudinei, a 
cunoaşterei certe. 

Acea cunoștință a noastră (despre 
realitate) o vom numi adevărată, care 
este certă, 

S'ar părea că am complicat discuţia 
cu o noţiune în plus (certitudinea) în 
loc să rezolvăm, deadreptul, pe aceia 
a adevărului. Admiţând că adevărul 
este semnalat de certitudine şi eroarea 
de incertitudine, încă nu am afirmat 
mare lucru, pentrucă profanul se va 
întreba, elementar: dar certitudinea 
ce este, când cunoaştem cu certitudine, 
cum știm că nu ne înșelăm, că nu sun- 
tem în eroare ? 

In sfârşit, definițiunea de mai sus 
este incompatibilă chiar cu problema 
eroarei, pentrucă am spus că eroarea 
nu se definește prin negaţie, afirmând 
că adevărul este certitudine iar eroa- 
rea incertitudine n'am spus nimic des- 
pre existența pozitivă a eroarei, nici 
n'am explicat-o valabil, metafizicește. 
Va trebui să arătăm că eroare este și 
ca atare, conferindu-i o „certitudine“ 
şi o „valoare“ în sine, criteriul incer- 
titudinei este și ilogic şi nemetafizic. 

Revenim la ipoteza adevărului, încă 
nerezolvată. Ajunsesem la ipoteza că 
certitudinea este simptomul obiectiv al 
adevărului. Și, mai departe, iscoada 
spiritului, intervenise prompt: când 
cunoaştem cu certitudine ? 

Este întrebarea cardinală a oricărui 
sistem de filozofie, la care nu vom răs- 
punde direct, deci fără să aruncărn, 
mai înainte, o sumară privire critică 
asupra câtorva doctrine fundamentale, 
pe care ni le oferă istoria gândirii. 

Pentrucă, ceiace i-a apărut cutărui 
filosof că poate fi certitudine în cunoa- 
şterea realităţii, deci adevăr inataca- 


bil, a fost viu dezminţit și criticat, mai 
târziu. Este interesant, apoi, de consta- 
tat, că unele sisteme vechi, cari păreau 
definitiv compromise în urma criticelor 
îndreptăţite la care au dat loc — au 
revenit, sub o nouă formă, la o nouă 
viață şi stimă filozofică, în elaborarea 
unor cugetători din epoca modernă. 
Astfel s'a întâmplat cu doctrina lui 
Parmenide, atât de asemănătoare, din 


punctul de vedere al cunoștinței, cu 
aceia a lui Spinoza. Amândoi acești 
gânditori, — deşi la epoci foarte dife- 


rite, deşi sistemul celui dintâi a fost 
viu criticat de Platon, deși înainte de 
Spinoza, Deşcartes se pare că a anali- 
zat ca nimeni altul problema adevăru- 
lui şi a eroarei — totuși: anticul Par- 
menide şi prekantianul Spinoza se gă- 
sesc pe aceiaşi linie de afirmaţiuni, 
susținând adecvarea desăvârșită dintre 
rațiunea omului şi realitate. 

Pentru Parmenide, problema certi- 
tudinei, deci implicit aceia a adevăru- 
lui, capătă o rezolvare simplă, aș zice, 
despotică şi discreționară: omul cu- 
noaște întreaga realitate, și aceasta 
direct, fără nici un intermediar sau de- 
viațiune spirituală. 

Este desigur interesant de constatat 
că filozofia elenă nu stabilise distinc- 
țiunea eu-non-eu, atât de frecventă? 
de elementară, în discuțiunea moder- 
nilor ; deşi această distincțiune, sub o 
altă formă, o regăsim, cu mult înainte 
de gândirea elenă, în Vedele indiene. 

Parmenide afirmă: „Fiinţa (eul) 
există, Neființa (non-eu) nu există: nu 
vei putea ieși niciodată din acest ra- 
ționament“. 

Ințelegem cât de comod refăcea a- 
cest gânditor „unitatea“ lumii, înţele- 
gem de ce întreaga atitudine a filozo- 
fiei elene, inciusiv gândirea lui Platon 
-— care totuși diferă substanţial de sis- 
temul lui Parmenide — menține cre- 
dința că „tot ceiace este gândire, 
există“, deci „raţiunea (gândirea) este 


măsura existenţei“. Inţelegem, în sfâr- 
şit, şi susținerea unor Protagoras și 
Euthydeme că „nimic nu este fals“. 

Potrivit acestor doctrine, problema 
eroarei nu se poate pune nici logic, nici 
metafizic, pentrucă din moment ce ra- 
țiunea omului cuprinde și epuizează 
cognitiv şi cu certitudine, întreaga 
existență, nu putem vorbi despre 
inexistentă ; despre neant, ca de o rea- 
litate metafizică, pentrucă neantul este 
singurul domeniu de care rațiunea se 
gispensează, elementar. şi acesta ar a- 
parţine eroarei. 

Nu există eroare, susține așadar 
Parmenide, pentrucă toată existenţa 
este dată obicetiv, în rațiune. Această 
realitate existențială o cunoaștem dea- 
dreptul, Spinoza atribue omului atri- 
butul demiurgic, încă mai cu tărie de 
cât Parmenide. Intre diviniţate şi ra- 
țiunea omului n'ar mai exista nici o 
diferență de substanţă ori de licenţă. 

Ambele, pot cunoaște obiectul ne- 
mediat, îl au în „suprema ratio“. 

Este ușor de infirmat doctrina lui 
Parmenide, deci a proba existența po- 
zitivă a non-euiui, şi, implicit, a eroa- 
rei. lată raţionamentul lui Brochard: 
„dacă eul (ființa) posedă gîndirea, e! 
are viață ; dacă are viaţă, are un suflet, 
dacă are un suflet, este în mișcare. Deci 
lumea este existență vie, mișcătoare, 
eul este mobil“ ?). 

Şi atunci, dacă totul este mișcare, 
cum este posibilă știința, care se înte- 
meiază îndeosebi pe starea de repaos? 
Ştiinţa există, starea de repaos există, 
cel puţin în imaginaţie și în matema- 
tică, deci non-eul există şi implicit e- 
roarea, 


1) Alcan, Paris. Intrebuințăm ediţia 3-a, 
Gin 1926. . 

2) Op. cit. pag. 5—6. 

3) Op. cit. pag. 23. 


———— 12 August 1939 





Bătrânul pensionar nu putea înțe- 
lege bileţul. Vezi bine, dacă Valentina 
işi tăcea de cap prin oraş... Şi cât îi 
tocase la ureche... Azi, mai mult ca ori 
când, parcă bănuia o nenorocire. Dar 
gândul femeilor tinere... 

Bătrânul luă încăodată biletul. Suna 
deslușit din fiece vorbă, deși scris din 
fugă, telegrafic : „Veniţi repede spital. 
Groaznică nenorocire. Vasile sinucis, 
Marius“. 

Prin urmare s'o ia încetişor, cu sis- 
temă, ca pe vremuri Ja manutanţă. Bi- 
letul e scris de Marius. Pe Marius îl 
cunoaşte foarte bine, e locotenentul 
Demetrescu, camaradul și prietenul lui 
Vasile. Acum e rândul lui Vasile. Ce 
Dumnezeu !... Dar Vasile e copilul lui, 
singurul lui copil... 

Uruitura unei trăsuri pe caldarâmul 
străzii îi opreşte vorba în urechi. A- 
runcă biletul pe birou, își ridică oche- 
larii pe frunte şi cu pași mărunți gră- 
beşte la fereastră. Nici vorbă de Va- 
lentina. E un furgon hodorogit, tre- 
când în goana mare. Se întoarce ne- 
mulțămit şi începe să se plimbe prin 
odaie, cercând să reia firul gâlcevei. 
Deodată îşi amintește de scrisoare... 
Dar ca un făcut, tocmai când să ur- 
nească vorba cu sine, intră servitoarea. 

— A venit doamna ? 

Servitoarea e o toantă, răspunde a- 
napoda : 

— Vai, domnule... Ce nenorocire !... 

— Ce?... se sperie bătrânul. S'a în- 
tâmplat doamnei vreun rău? 

Servitoarea parcă a înnebunit, Plân- 
ge și se tânguie: 

— Domnul Vasilică... domnul Vasi- 
lică,.. Vai, săracul de el!... 

N'a putut suferi niciodată bocetul 
femeiesc. Doar a fost ostaș, ostaș pe 
vremurile de odinioară... Tare, rezis- 
tent, neînfricat. 

— Ce stai, domnule ?... se răstește 
toanta. Aleargă la spital. Poate apuci 
să-l mai săruţi odată... E singurul du- 
mitale copil... 

Bătrânul o priveşte cu ochi răi. Si- 
gur, să alerge, să alerge... Uşor de 
spus... ca la înapoiere Valentina să gă- 
sească casa goală. Atât îi trebue ca so 
ia la picior. Astea-s învoite... stăpâna 








trânii, când îşi legau nevestele cu co- 
zile de piciorul patului... 

Dar azi, afurisitele şi-au tăiat părul. 

O mașină sa oprit la poartă. 

— Doamna... ţipă servitoarea. 

In fine!... Totuşi, el o va primi cu 
răceală, ba chiar cu asprime: Unde te 
plimbi, doamnă? Uite ce nenorocire 
sa întâmplat în lipsa dumitale... şi 
dumneata n'ai fost la datorie... Să nu 
mai părăsești domiciliul conjugal... 

Dar gândul sever s'a tras în el, ca 
un gumilastic tăiat, când nevastă-sa a 
intrat cu ochii plânşi, cu obrazul dun- 
gat de lacrimi. 

— Ce nenorocire !... ce nenorocire .!... 
Să mergem... Vino, vino... 

In capul mintosului a încolțit alt 
gând: 

— De unde a aflat nenorocirea ? 

Se supune totuşi ordinului. Calm, 
grav şi important, își ia pardesiul, pă- 
lăria tare, mânușşile negre şi bastonul. 
In mașină îl plictisește plânsul femeii. 
Niciun interes pentru el, soţ şi pro- 
tector, şi atâta durere pentru Vasile. 
Doar nu i-a fost nici mamă, nici soră, 
nici măcar rudă... Şi deodată, alt gând: 

— Dacă i-a fost amantă ? 

Bătrânul o priveşte chiorîș. Ii vede 
pieptul svâcnind de suspine și lacri- 
mile curgând nestăpânite în două și- 
roaie lungi. 

— Se întâmplă şi blestemăţii de as- 
tea... Erau de aceeași vârstă. El băiat 
frumos ; ea, ușernică,.. 

Şi parcă un simţământ de mulță- 





mire îi răcorește sufletul. 

Mașina s'a oprit la spital. El se lasă 
condus. Ce ușor se descurcă Valenti- 
na!  Coridoare, săli de operaţie... iar 
coridoare, saloane cu bolnavi, labora- 
toare... E la ea instinct de orientare, 


UNIVERSUL LITERAR 


sau a mai fost pe aici. In fine: autop- 
sia. Aci, altă plictiseală. Ofiţeri, şi iar 
ofiţeri... camarazi, prieteni, autorităţi. 

— Trebue să-l vezi... îi șoptește ea, 

Bătrânul a prins situația. 

— Ca s'o las singură... între atâţia o- 
fițeri tineri. Ea îl mustră: 

— Du-te înăuntru... Ce mai stai?... 

El rânjește în sine. E bătrân, dar 
nu-l vinde așa ușor. Și-a făcut numai- 
decât planul. O va lua cu el. Ba mai 
mult... o va pune să intre întâi, s'o 
pândească. Nu e femeie care să nu se 
trădeze în atari împrejurări. 

Bătrânul e mulțumit de iscusința sa. 
Două lovituri dintr'odată. O scăpă de 
privirile neruşinate ale tinerilor ofiţeri 





şi parcă o prinde în flagrant delict. 

— Mai isprăveşte,  Puiule, cu mat- 
churile de foot-ball... Eşti demodat ca 
charstonul. Ceva mai interesant nu ştii 
să vorbeşti ?... Ei, acum te-ai supărat 
şi pleci ?.., 

— Lasă-l să plece, Zoiţo... Asta-i un 
puștiu bun pentru fetiţele dela gră- 
diniţă. 

— Adevărat... Băieţii nu înţeleg că 
la aceeași vârstă, noi, fetele, suntem 
cu zece ani mai mari ca ei... De exem- 
plu, eu am șaisprezece ani... 

— Nu te lăuda, Zoiţo... n'ai încă nici 
cincisprezece. 

— Stai, Gaby... Peste două luni îm- 
plinesc cincisprezece, adică merg pe 
șaisprezece. Şi o fată, la şaisprezece 
ani, e'ca un băiat la douăzeci şi opt... 

— Oare? 

— Da. Sunt calcule matematice pre- 
cise aici... O fată, la măritiş, trebue să 
aibă jumătate din vârsta bărbatului, 
plus şapte... De exemplu: Dinu are 
douăzeci şi doi de ani... pe jumătate, 
unsprezece... plus șapte, optsprezece... 
Cu dispensă de vârstă, m'aș putea lo- 
godi cu el... 

-— Se dau dispense de vârstă? 

— Sigur... Te duci la patriarhie, plă- 
tești nu știu ce, miște taxe şi niște să- 
rindare... Taci... , Uite se întoarce 
Puiu... Ce-i, Puiule? 

— Am venit să-ţi spun că Dinu dan- 
sează cu Mia. 

— Nu-i adevărat... Ei și?... Ce-mi 
pasă ?... Ii place Mia? Spele-se pe cap 
cu ea. Mai bună leșie ca Mia nici nu se 
putea: Apropos, Puiule... am niște cu- 
vinte de scos la latină... și niște verbe 
de conjugat. Nu ştiu :cum dracu le spu- 


cu servitoarea. Știau ei ce ştiau bă- 





Subiectivismul în 
cercetarea literară 


de G. C. NICOLESCU 


III. 
SUBIECTIVISMUL IN CRITICA LITERARA 


Am arătat până aici formele, uneori foarte ispititoare, 
sub care se ascunde subiectivismul în istoria literară. Voi 
trece acum, după cum mi-am propus preliminar, să exa- 
minez manifestarea lui în domeniul criticei literare. 

Eseul d-lui Vladimir Streinu, Problema criticei lite- 
rare, se compune din trei articole: Stilul critic, Despre 
o modalitate a judecății literare şi Dubletele artistice. Nu 
voi intra în discuţia teoriei din ultimul. Ea aparţine unei 
arii de interes care depăşeşte pe cea fixată de mine ini- 
ţial pentru studiul acesta. Este sigur însă că şi lucrurile 
de aici sunt foarte susceptibile de discuții ; iar problema 
nu este chiar atât de nouă. 

Pentrucă, în acest capitol, ca şi în celelalte, mă voi 
lipsi de a intra îri amănunte, de a scruta alte argumente, 
oricât de discutabile mi-ar părea, decât cele hotăritoare 
pentru ceea ce este esențial în concepția pe care criticul 
o dă la lumină, voi aborda imediat centrul chestiunii. Şi 
tocmai pentrucă — fac o anticipare — eu nu cred în teo- 
ria critică a d-lui Streinu, mă voi folosi foarte des de ci- 
tate, tocmai ca să evit răstălmăcirea sensului spuselor 
d-sale. Ca și discuţia în jurul articolului d-lui G. Căli- 
nescu, aceasta de aici nu urmărește nicio polemică, nicio 
critică, ci numai pornește dela un punct fix în încercarea 
de a limpezi obiectiv o problemă. E ușor de înţeles dece 
deci voi evita necontenit exagerarea interpretării sau ex- 
ploatarea unor afirmații, nu de primă însemnătate, mai 
nesusţinute, care pot scăpa oricui este preocupat mai ales 
de fondul lucrurilor. 

Care este rolul criticei literare, după d. Vladimir 
Streinu ? D-sa spune: „Cunoscând că singura îndeletni- 
cire care se poate chema critică literară este aceea de a 
studia opera de artă în inţuitivitatea ei, în ceea ce se con- 
stată ca ireductibil și nedatorit nici rasei, nici epocei, nici 
psihologiei individuale şi nici vreunui alt factor extrin- 
sec, metoda îi germinează în chiar natura obiectului. Cri- 
ticul aplicat misiunii lui se va strădui să desluşească în- 
tr'o poezie sau un roman concretul necategorial al artsi, 
realitatea ei monadică, misterul vibrător cu care să con- 
sume, pe care să-l consimtă, iar nu să caute a-l denatura, 
traducându-i grupul de intuiții în idei ştiinţifice“ (Pagini 
de critică literară, pag. 295). 

Din cele două lucruri care se desprind din acest citat, 
vom lăsa pentru mai târziu pe cel din urmă, cel al expri- 
mării ideilor critice, pentru a insista acum asupra proble- 
mei centrale. Menirea criticei este deci de a surprinde in- 
tuitiv, și aceasta ne duce spre Croce și spre Bergson, acele 
„certaines choses ineffables et qu'on ne peut expliquer“ 
ale lui Bremond. 

Problema este foarte subtilă şi greu de rezolvat. Incă 
din 1926, Ibrăileanu, care a fost fără îndoială, din criticii 
literari pe care i-am avut până azi, în ciuda dogmatismu- 
lui în care însă nu s'a încarcerat niciodată, omul cu cel 


- 


mai fin simţ al nuanţelor!), pusese problema aceasta. 
Dar, plecând dela aceleași constatări ca și criticul nostru 
de azi, vârsta şi experiența îl fac să rămână învins 
şi să recunoască franc aceasta. D. Vladimir Streinu vede 
rostul criticului literar, în a pune în lumină, cu ajutorul 
stilului critic, acel unicum, care deosebește pe un scriitor 
de altul. Ibrăileanu era mai sceptic. El, ca orice om care 
a stat indelung în tovărășia cărţilor, îşi dădea seama că 
în fiecare operă există „un sunet unic“, recunoștea că 
uneori poţi chiar simţi acest sunet, dar nu mai puţin că 
niciodată nu poate fi exprimat altora?) : „Simţim sunetul 
aurului, deosebit de al argintului, — dar cum să-l expri- 
măm prin vorbe?“ (Studii literare, Buc. 1930, pag. 22). 
Ceea ce criticului ieșean îi părea imposibil, era tocmai a- 
ceastă definire a rezervei de frumuseţe inanalizabilă cu 
toate că nu neglijase elementul bergsonian al intuiţiei. 
„Este imposibil de definit cu adevărat — seria Ibrăi- 
leanu, un artist sau opera unui artist. Esenţa, ceiace for- 
mează nota specifică a operei unui artist, este un sunet 
unic, pe care ar trebui să-l exprimi într'o singură for- 
mulă. Criticul cel mai pătrunzător şi mai sonor la opera 
unui artist, un Sainte-Beuve ori un Lemaitre, dau târ- 
coale : ...se apropie, dar nu pot prinde într'o formulă ceia 
ce e un artist și-l deosebește de toţi ceilalţi... Şi cu cât te 
apropii de punctul cel secret, cu atâta simţi mai mult 
existența acestui secret şi — neputința de a-l surprinde 
odată... Bergson are însă remedial: intuiţia. Dar pro- 
blema pusă de noi e tocmai trecerea dela nelămurirea in- 
tuiției la inteligibil. Când zic că „simt'* dar nu pot spune 
ce e, am intuiţia, dar n'am formula“ (op. cit. p. 20, 21). 

Aşa dar, problema a mai fost pusă, dar ea n'a putut îi 
rezolvată. Este o întrebare dacă ea va putea îi vreodată 
rezolvată şi dacă acum d. Streinu o face. Dacă d-sa re- 
zumă toată problema la formularea acelui inefabil, este 
foarte probabil că n'a izbutit, Inefabilul este un lucru 
intangibil altfel decât direct prin intuiţia  fiecă- 
ruia. Ceea ce uită criticul nostru, deși citează pe Valery, 
este tocmai afirmaţia că „Ll'oeuvre d'esprit n'existe quen 
acte“ și că opera de artă dă impresii şi lasă semnificaţii 


1) Poate că este mai mult ca o întâmplare că şi la el criticul 
era dublat de un istoric literar. Simţui acesta extraordinar de 
delicat de 'a sesiza ceie mai subtile nuanţe nu este oare rezultatul 
cuiturii, experienței şi obiceiului de a diferenţia pe care istoria li- 
terară i le punea la îndemână? „Le goât implique une varitte, une 
cuiture, une possibilit? et une habitude de comparer“* — spune 
Thibaudet (Physiologie de la critique, Paris, 1930, p. 162), care 
era și el un critic dublat de un istoric literar. 

2) Este interesant că problema, sub o fonmă sau alta, este stră- 
veche şi în alte arte. In studiul său despre simfoniile lui Beetho- 
wen, scris în parte la 1830 şi apărut la 1863, Berlioz scria, dispe= 
rat de aczlaşi lucru: „Ah! e grozav lucru să ajungi să-ți spui 
fără preger: ceia ce găsesc că e frumos, e frumos pentru mine, 
dar poale nu va fi nici pentru cel mai bun prieten al meu; acel 
ale cărui simpatii sunt de obiceiu şi ale mele, va fi mişcat cu totul 
în alt chip decât mine... (Hector Berlioz, Simfoniile lui Beethowen, 
trad. de Maximilian Costin, Buc. f. a. p. 24). lar într'o poezie, 
Leopardi este cutremurat com de acelaşi lucru, la 1838. 

„„„ „Non sai 
Che smisurato amor, che affunni întensi, 
Che indicibili muti e che deliri 
Movesti in me; nă verră tempo alcuno 
Che tu lintenda. In simil guisa ignora 
Esecutor di musici concenti 
Quel ch'ei con mano e con la voce adopra 
In chi Vascolta. 


PASE E OR N RI e m IE NON AV ARE ce NE 
(Urmare în pag. 4-a) 











uzi EPIGRAME 


de VICTOR PAPILIAN 


ne... Încep cu d... descendente, depen- 
dente... 

— Ha, ha... vrei să spui verbe 'depo- 
nente... 

— Nu râde... că mă supăr și nu mai 
dansez cu tine... Ai caietul meu și car- 
tea de latină .chiar pe masa din camera 
vecină. Du-te și scrie... 

— Plec. 

— Ah, bine că m'am scăpat de scaiul 
ăsta !... Gaby, du-te și vezi... e adevă- 
rat... Dinu... « 

— Ce să mă duc? Uite-i în hol. Trec 
pe dinaintea noastră, 

— Ah, mizerabila !... Şi i-am spus 
doar că-l iubesc... I-am spus... și vezi 
cât e de rea, de infernală, Mia... O A- 
frodită, o vampă, o mesalindă... Ce 
să-ți spun... o catilinară... . 

— Da, dragă... Uite cum o strânge... 
înadins... i 

— A, dar asta nu merge așa... Foar- 
te bine, domnule Dinu... De ăştia îmi 
ești ?... Atunci, la Bălţi cu dumneata... 

-— Cum asta? 

— Îl mut la Bălți... Cuţu să-mi spui, 
dacă în douăzeci şi patru de ore, dom- 
nul Dinu nu-i la Bălţi... Mâine vorbesc 





cu unchiul Țică... Unchiul Ţică e la 
statul major... El te poate muta unde 
vrea, încolo și încoace... cum vrea şi 
când vrea... E destul să-i spun: un- 
chiule Ţică, mută pe Dinu la Bălţi şi 
gata... sa făcut... Ce-i, Puiule? 

— L-am găsit pe Sorin scriindu-ţi 
verbele... 

— Că bine zici... Pe el îl uitasem. A- 
tunci, ştii ce ?... Am niște rezumate de 
făcut la lecturile particulare... 

— Care? . 

— Care vrei tu... care le ştii tu.... E 
una : Strangulaţii pădurii... 

— Nu, dragă Zoițo... altfel: Pădurea 
strangulaților. 

— Ce mi-e strangulații pădurii sau 
pădurea strangulaţilor ?... 

— Ha, ha, ha..., lar vaţi făcut de 
râs... Romanul e de Rebreanu şi se nu- 
meşte : Pădurea spânzuraţilor. 

— Asta-i păcatul tău, Puiule... Eşti 
pedant și snob... Și snobismul e demo- 
dat, ca bretelele ia domni... 

— Cum să nu râd?... 





d 


— Vrei să dansez ku tine?... , Şter- 
ge-o, şi fă-mi rezumatele. Nici nu tre- 
bue să te osteneşti... Mi-a adus Sorin 
o carte cu rezumate, Copiază de-aco- 
lo... Ja cartea dela Sorin şi treci în su- 
fragerie. Da, copiază-le cuvânt cu cu- 
vânt... Of, bine c'a plecat !.. | 

— Zoiţa, nu te temi? 

— De ce? 

— Cum l-ai pus să-ți copieze așa, 
cuvânt cu cuvânt... Asta-i plagiare... 

— Aş!... Habar nai... Plagiare se 
cheamă când iei un rezumat și îl 
schimbi puţin, pe ici pe colo... 

— Ce spui ? 

— Da. Căci atunci se vede „intenția 
frauduloasă“, 

— Intenţia frauduloasă ? 

— Vezi bine. 

— Şi când copiezi cuvânt cu ruvânt? 

— Atuncia, nu... e numai copiere, 
fiindcă lipseşte „intenţia frauduloasă“. 

— Taci... Uite-l pe Dinu. Vine la 
tine. 

— Ce-i, Dinule? 

-— Un dans, Zoiţo... 

— Dinule dragă, mi-a căzut adinea- 
ori un buchet peste balcon, jos în gră- 
dină. Eşti tu drăguţ să mi-l aduci? Iţi 
dau o floare din el. 

— Cu dragă inimă. 

— De ce-ai minţit, Zoiţo? Nu ţi-a 
căzut niciun buchet. 

— Ca să-l antrenez pentru Bălți... 
Uite şi pe Mia. Ce faci, Mio? ,, 

— Petrec admirabil. 

— Petrece, dragă... De ce să nu uiţi 
că pe mâine n'ai rezumatele scrise la 
lecturi particulare... şi că n'ai scos cu- 
vintele la latină și nici n'ai conjugat 
verbele deponente... 

— Dragă, eu sunt ascultată pe tri- 
mestru... am note... Vezi mai bine de 
tine... dacă nu mă înşel, ești corijeniă 
la geologie, matematică şi istorie... Eu 
am note... Mă duc să dansez... 

— Lasă, scorpie, că ţi-o fac eu ţie... 

— Zoiţo, e-adevărat ?... N'ai notă la 
trei ?... 

— Asta-i cam aşa... 

— Şi nu te temi?... 

— Aşi!... am sistemul meu. 

— Tot cu unchiul Ţică ? 

— Nu, ăla lucrează în alt „rayon“... 
Aici, folosesc pe Mişu. 

— Pe fratele tău ?... Vrea? 

— Parcă-l întreb ?... Mâine mă duc 
la Paraschiveasca de științe. Domni- 
şoară, am un frate geolog şi i-am spus 
că în laboratorul nostru, Dumneavoa- 
stră ați adus nişte fosile foarte intere- 
sante... Ea, imediat: E însurat?... Eu: 
ași, de unde... 

— Ha, ha, ha... am înţeles... 


— La Opreanca de matematici, Mișu 
devine matematician... și la Istorie, is- 
toric... Şi pe urmă ţi-o curăţ eu și pe 
domnișoara Mia... Ce-i, Dinule ?.. Parcă 
ți-s sburiiţi epoleţii ?... 

— W'a fost niciun buchet în grădină. 

— Că bine zici... Am greşit... Inchi- 
pueşte-ţi, Dinule, că buchetul îmi că- 
zuse pe acoperiș... Eşti tu drăguţ să te 
sui să mi-l aduci ?... Gelule, Gelule... 
nu faci un dans? Vino'ncoa. Ce caști 
ochii așa de mari, Dinule?... Aşa e: 
buchetul, când l-am aruncat, în loc să 
cadă în jos, a luat-o în sus... Cum să-ţi 
spun ?... spre nord... Mi se pare că și 
Bălţi, dacă nu mă înșel, e tot în sus,pe 
hartă, spre nord... Fii drăguţ şi urcă-te 
pe acoperiş... Nu de alta, dar ca să te 
antrenezi... Gelule, ce ești aşa de ţi- 
mid ?... Timiditatea e demodată ca și o 
jartieră rotundă, la femei... 





Fată săracă 


Săracă sunt, Doamne ! Ce fată săracă ! 


Inima mea trebue să tacă 
In faţa atâtor frumuseți. 


Eu nu primesc scrisori albastre dela băieți 


Şi nici buchete de flori. 


Frumuseţea hărăzită mie e numai în cânt de cocori. 
Cântec trist de despărțire, Doamne ! 
Cu presimţiri de iarnă, cu frunze veştede, — lanţ de 


toamne... 


Eu n'am ca alte fete trusouri de mătasă. 
Eu, nu am nici un cap de aţă în casă. 
Atunci de ce, Doamne, îmi întinzi mâinile spre aurul 


stelelor, 


Să-mi iau de acolo inelele inelelor ? 

De ce-mi îndrepţi privirea spre lună 

Să-mi cioplesc din bulgării ei argintii ramuri de cunună ? 
De ce-mi înfășori trupul în mantă aurie de soare, 

Când ştii bine, Doamne, cât mă doare, 

Când trebue să sfâșşii lumina, so înlătur din faţa 


ochilor mei, 


Ca să mă pot târi mai ușor mereu în același bordei, 
Să frământ acolo aluatul negru de pâine 

Pentru ziua de azi, plămădit cu lacrimi amare, de câine. 
Mâinile mele trebue să spele vasele şi să coasă 

Nu mi le mai înălța, Doamne, spre bolta albastră şi 


frumoasă. 


Nu-mi mai striga suiletul spre ţara de argint din lună, 
Ca să nu mai plâng până când mă fac fată nebună. 
Nu-mi mai însângera tălpile pe drumuri fără sfârșit, 
Crezând că voiu găsi vreodată ţara care nu s'a mai găsit 
De nimeni, niciodată până acum, 

Tara numai cu oameni buni, cu păsări, cu plante şi 


cu parfum. 


Du-mă, Doamne, în ţara în care poate să trăiască 


o fată săracă 


Și rupe, Doamne, inima din mine, ca să tacă. 


VOICHIȚA CERCEL-PREDESCU 














UNIVERSUL LITERAR 


Cartea străină 





Ondine-—Piesă in trei acte de 


Jean Giraudoux, ed. Grasset 


Ondine. — Justemente par- 


dine devine natura însăşi; 
nu poate pricepe toate ri- 


Cu o reală emoție, ânce- 
per să scriem câteva rânduri 


leurs bronches... 











12 August 1939 


Cronica muzicală 





Stagiunea lirică dela Verona 


Organizaţia marilor spee- 
tacole lirice populare își con- 
tinuă, în Italia, realizările 
pline de râvnă, entuziasm și 
strălucire. In  necontenită 


care îngădue celor mai deli- 
cate vivraţii sonore, să surâ- 
bată pana la ce. mai înde- 
partavi asistenți. 

Ca toate marile centre 


asupra acestei cărţi. O carte 
de Giraudoux, îndeobște se 
araţă sub un aspect feeric, 
din care desprinzi anevoe îi- 
vul povestirii, dar care totuși 
te cuprinde în fluxul său cu 
impetuos avânt. 

Ondine cu prisosință nu 
se desminte. Fluidă și muzi- 
cală, strălucitoare ca o di- 
mineaţă de primăvară, poe- 
zie pură şi caldă, piesa lui 
Giraudoux nu trebue înţelea.- 
să, nu trebue raționată, ci 
trăită, intens, sufletește, așa 
cum și personagiile ei se des- 
prind de toți ceilalţi oameni 
pentru a trăi o viaţă nouă a 
lor, în afară, de  încadrărila 
sociale ale civilizaţiei. 

Ondine își afundă, isvoarele 
de inspiraţie în ceața unor 
mituri medievale, răsărind 
cu o prospeţime și o noutate 
uimitoare, la îndemnul bogă- 
ției spirituale a lui Girau- 
doux. 

Hans, cavalerul Hans, p9- 
posind într'o noapte în casa 
unui sărman pădurar, întâl- 
nește pe Ondine, fata adop- 
tivă a acestuia, găsită noap- 
tea în pădure, atunci când 
vitregia soartei i-a răpit, 
pierdută, pe propria sa fată. 

Ondine, fată a apelor, fir 
supranaturală, îl iubeşte pe 
Hans cu o pasiune fără mar- 
pini. Pentru aceasta ea îşi 
trădează starea supranatura- 
lă, spre a-l urma, atrăgând 
astfal asupra cavalerului biz- 


diculităţile conveniențelor €e- 
tichetoi şi în mijlocul valu- 
rilor de râs ridicate între 
curteni, își depărtează iubi- 
tul care neputând suporta 
naivitățile prea marcate ale 
soţiei se reîntoarce spre con- 
tesa Bertha, fostă logodnică, 
umilind pe Ondine și atră- 
gându-şi desnodământul blo- 
stemului, Hans moare în 
braţele lui Ondine, în timp 
ce ea, pierzând memoria, s> 
duce iarăşi printre undele 
fluviului la jocurile ei nebu- 
neşti. 
Piesa este presărată de in- 
termezzo-uri muzicale, de 
cuvinte spirituale, de vervă, 
gânduri. Subiectul astfsi pre- 
zentat este destul de clar. 
Din piesă el reiese mai greu, 
fiindcă, ritmul ei se înterfe- 
rează tot timpul cu tablouri 
secundare, frumoase tocmai 
prin spontaneiiatea lor. 
Ondine este o dramă a iu- 
birei naturale, absolute, cu- 
rate. O iupire înțeleasă de o 
îemee care doreşte să se cu- 
funde numai în ea, aruncând 
în lă.uri orice piedică, 
Ondine nu poate pricep 
graniţe şi depărtări în iubire. 
Ondine. — Je suppose un 
Toi ev une reine qui saiment. 
Se quittent-ils? 


Le chevalier. — Je crains 
pterd de moins en moins. 

Ondine. — Je m'expliquz. 
Prends les chiens de mer. Je 
n'aime pas spâcialement les 


Hans — Tu divagues avec lons de courant, les chiens de 
tes chiens de mer? mer ont ă lutter aussi con- 
Ondine. — Non! Non! tre vingt, contre cent cou- 


C'est un exemple. Une fois 
que les chiens de mer ont 
formă leur couple, Hans, ils 
ne se quittent jamais plus. A 
un doigt Lun de Ll'autre, îls 
nagent des milliers de lieuss 
sans que la tâte de la femella 
reste de plus qu'une tâte en 
arriere,.. Est-ce que le roi et 
la reine vivent aussi proches, 
La reine legerement en re- 
traite du roi. Comme il con- 
vient, 

Le chevalier — Ce serait 
difficile. Le roi et la reine 
ont chacun leurs apparie- 
ments, leurs  voitures, leurs 
jardins... 

Ondine. — Quel mot ef- 
froyable que le mot chacun ! 
Pourquoi? Ă 

Le chevalier — Parce qu'ils 
ont chacun leurs occupations 
et leurs loisirs... 

Ondine. — Mais les chiens 
Ge mer aussi onţ des occupa- 
tions terriblement d:stinctas! 
Ils ont ă se nourrir. Ils ont ă 
chasser, ă  poursuivre des 
bances de milliards de har- 
rergs, qui se dispersent de- 
vant eux en milliards d's- 
clairs. Ils ont des mililards 
de raisons de sen aller lun 
a gauche, Vautre ă droite. 
Et  pourtant toute leur vie, 
ils vivent colles et paraleles. 
Un raie ne passerait pas en- 
tre eux. 


Le chevalier. — Je crains 


rants! Il en est des glacâs, des 
enauds. Le chien pourrait ai- 
mer les froids, la chienns les 
tidaes... Des courants plus 
forts que fiux et reflux... 
Qui ecartelent des navires. 
Et cependant ils n'&cartent 
pas d'un pouce mâle et femel- 
le chiens de mer. 

Le chevalier. — Cela prou- 
ve que ies hommes et les 
chiens de mer sont des espe- 
ces differentes. 

Ondine, — Mai, toi, il est 
bien entendu que tu ne me 
quitteras jamais, mâme une 
seconde, mâme d'une aune. 
Denuis que je t'aime la soli: 
tude commence a deux pas 
de toi!... 

Ondine e natura în impe- 
tuositațea ei. Se vede din 
scurtul pasaj citat, cele două 
planuri pe care evoluează 
Hans şi Ondine. Unul omul, 
rațiunea. Celălalt iubirea 
caldă și eternă. Sinceră, vie, 
nelimitată. 

Ondine va merge până la 
curte să spună regelui că are 
un neg pe nas logodnicul 
său, că e prost, dar îl iubește 
fiindcă e frumos. 

Piesa toată se desfăşoară 
in acest ritm de ciocniri în- 
tre Ondine şi lume. Apar, 
pentru a completa feeria, ar- 
tişti, muzicanți, scene de 
dans, scamatori. Un amestec, 
din care te amețești ca iîm- 


desveltare, 





tăzi la o intensitate a miș- 


ajun-ese la impresionantul 
rezultat a trei sute patru 
zeci de reprezentații în Iu- 
lie și August, în patru zeci 


muzicale, Verona, indiscuta- 
bil unul din ele prin svagiu- 
nea lirică. dela arene, iși are 


pentru fiecare 
stagiune de vară conlucrând 
tot mai multe forțe artisti- 


ce din întreaga ţară pentru credincioșii ei. 
a aplica formula teatrului 


Din Veneţia Tridentină, 
din Toscana, din Piemonte, 
din Germania, din Anglia 
chiar, vin nenumărați a- 
depţi ai genului și ai chipu- 
Im cu tovul deosebit în care 
îl pot gusta, unindu-se va- 
lurior de mulțime locală. 
Intr'o atmosfera de fervoare, 
în care atenția încordată și 
admirativă a tuturor urmă- 
rește fiecare silabă, fiecare 
clipă din desfășurare, repre- 
zentaţiile desvalue, în opere 
avât de cunoscute, în cât 
s'ar părea că nimic nou nu 
mai pot aduce, nebănuit de 
noi și de emoționante accen- 
te şi înțelesuri, în linii de un 
stil și o amploare greu de i- 
magnat. Cântăreţi: sunt în- 
delung aleși, din efectivele 


Giuseppe Lugo sani 
colosale ale Italiei, pentru a 


pentru masse câț mai larg se identifica realmente cu 


și desăvârșit, sa ajuns as- rolurile, pentru a se integra 


marei armonii a ansam- 


cărei lirice estivale care blului. Repetiţiile cu cor, or- 
poate fi considerată unică chestră, cântăreţi, nu se nu- 
în lume, mără. Sunt atâtea câte tre- 


In cursul anului trecut, se bue unei puneri la punct da- 
finitive și complete ale im- 
terpretărei. 

Arhitecţi, pictori, directori 
de scenă asistați de un mare 


stemul regeiui undelor, la chiens de mer; on croit tou- 
prima trădare a logodnicei jours quiils sont enrouâs. 
lui. l]s ne le sonț pas, c'est qu':ls 

Adusă la curtea regelui, cnt ds cordes vocales. Alors, 
înconjurată de fast și însce- comme ils ouvrent toujours 
nări grandioase, mica On- la bouche, le zl stehe sur 





Subiectivismul în 
cercetarea literară 


(Urmare din pag. 3-a) 


deosebite celor ce o interpretează (cf. Introduction a la 
poâtique. Paris, 1938, p. 40-42). Prin urmare, chiar dacă 
acest inefabil este obiect în sine, intuiţiile despre el nu 
sunt identice (chiar Valery vorbeşte de analogie, nu de 
ausemănure). Adăcgând dificultatea (ca să nu zic imposi- 
bilitaţea) formulării, critica literară devine o încercare 
de a crea vo nouă operă literară, subiectivă şi fără de fo- 
los. Fără de folos însă, nu numaidecât pentrucă este su- 
biectivă, ci pentrucă opera asupra căreia sa oprit inter- 
pretarea rămâns tot în umbră, pubiicului înfățișân- 
du-i-se, de fapt, o alta, trecută prin personalitatea criti- 
cului (cf. în această privinţă, B. Croce, Elemente de este- 
tică, Buc., 1922, p. 88). 

Mai toţi cei care sau ocupat de problema criticei au 
căutat să-i delinească menirea. In această privinţă, toți, 
fără să neglijeze acel factor inefabil, recunosc în expli- 
care rostul ei de căpetenie. Firește, expiicare se poate in- 
țelege în multe feluri, pentrucă multe sunt şi direcţiile 
de cercetare literară. In definitiv, tot spre o explicare se 
îndreaptă critica şi în concepţia d-lui Vladimir Streinu. 
Nnămâne însă, după ce am văzut spre ce tinde această cri- 
tică, să examinăm şi alte tendinţe de explicare, pentru ca 
să ne putem da seama mai bine pe unde se află calea cea 
bună. 


Bineînţeles, în aceste articole care sunt in discuţie este 
o critică la adresa istoriei literare și, în general, la adresa 
cercetărilor obiective care nau urmărit lenomenul lite- 
rar în sine. Şi, desigur, ironia merge mai ales spre ceea 
ce d. Călinescu ar numi istorie literară de treaptă 
interioară: critica de text, critica de izvoare, elc. 

Dar lucrurile acestea aparent exterioare au mai multă 
importanţă decât pare pentru adâncirea lăuntrică. Intâm- 
parea face să fi scris două articole în care precizarn po- 
ziţia istoriei literare faţă de disciplinele învecinate şi a- 
rătam rostul fiecărei investigaţii suspectată ca o întâr- 
ziere nelolositoare pentru definirea valorii reale a unei 
opere. „Se reproșează istoriei literare — scriam tot 
aici ţEstetică literară şi istorie literară, „Universul 
Literar“ No. 25, 6. VIII. 1938, p. 4), că integrează operele 
și scriitorii în curentele literare ac epocii, că face legă- 
turi cu alte opere, cu alte literaturi. Poţi avea însă o ima- 
gine cât mai apropiată de adevăr fără diferenţiere? Ce 
este integrarea în curente şi studiul influențelor decât un 
mijloc ce a scoate cât mai mult, în lumină ţocmai nota de 
originalitate în fond și efecte.e proprii în tormă ?“2). Este 
penibil să te citezi pe tine însuţi, dar dacă o fac nu este 
decât pentru a arăta, pe de o partie, că lucrările acestea 
nu le spun acum, de circumstanță ; iar pe de alta, că eu 
insumi, care aş putea fi învinuit, Gin cauză că văd altfel 
problema subieciivității în cercetări, de o concepţie po- 
zitivistă, socotesc ca ultim scop al istoriei literare tocmai 
descifrarea acestui unicum care idividualizează pe fie- 
care scriitor. Decât, întregul material, obiectiv, pozitiu, 
cu care istoricul literar izbutește să se apropie și să simtă 
inanalizabilul, este pus la diszoziţia cititorului, care gă- 
seşte astfel ceea ce poate n'ar găsi singur: o cale certă pe 
care să îndrepte atenţia și intuiţia sa pentru a surprinde 
şi el inanalizabilul, cu altă nuanţă probabil decât cel sur- 
prins de ceilalţi cititori şi de cercetător. 

Aici stă deosebirea de metodă între istoria literară și 
critica literară românească de azi. 

D. Streinu ironizează, deși pe altă pagină îi recunoaşte 
meritele, mania izvoarelor. Luând un exemplu și părân- 
du-i-se că vede acolo exagerări, conchide : „La aceste ra- 
zultate de cumplită nedemnitate duce criteriul aproprie- 
rilor nesemnificative, cărturărismul coincidenţelor...  i- 
deca filiației!* (op. cit. p. 311). Nu e locul aici să arăt că 
în' cazul concret pe care îl ia criticul se înşeală și că, pri- 
vind lucrurile cu alţi ochi, ar putea să nu fie vorba de 


bătat de farmece. 

Ondine este o superbă rea- 
lizare a lui Giraudoux, o pie- 
să cu care arta dramatică și 
literatura 'se pot făli. 


VICTOR POPESCU 


que des balsines puissani 
passer vingt fois par jour en- 
tre le roi et la reine. Le roi 
surveilie les ministres. La 
reine ses jardiniers. Deux 
courants les emportent. 





nicio „degradare“. Dar rămânând la linia principiilor, a- 
mintese că, în legătură cu concepția lansoniană a izvoa- 
relor şi a edițiilor critice, problema a făcut obiectul mul- 
tor polemici. In una din acestea a intervenit Thibaudet, 
cu un foarte clar articol: La querel!e des sources, în care 
coneludea: „La tâche de l'editeur lansonien est de reunir 
en bloc tous les renseignements historiques qui cclairent 
une veuvre. Et lă comme ailleurs, la perfection n'est pas 
possiklc. Il faut pecher par lourdeur ei par exces, ou bien 
par legerete et par defaut, 11 n'est pas mauvais que les 
premiers peches soisnt signales par les journalistes (c'est 
leur affaire) — les seconds par les savanis (c'est leur mâ- 
tier). (Reflexions sur la critique, Paris, 1939, p. 152). 

Adevărul este că această critică de izvoare nu duce tot- 
deauna la rezultate de atâta „cumplită nedemnitate“, dar 
că cei ce o atacă au o concepţie prea pozitivistă despre ea. 
De fapt, critica de izvoare nu se mărginește la a identi- 
fica un vers care a determinat pe altul. Ea nu și-a desă- 
vârșii menirea decât atunci când, identificarea odată tă- 
cută. se purcede la diferenţierile intime, care duc, până 
la urmă, la intuirea „inefabilului“ propriu scriitorului in- 
fluenţat. 

Dar a. Vladimir Streinu refuză această metodă, cum 
reluză și altele. Atunci ce oferă d-sa? Un mijloc de a a- 
propia pe cititor de „inanalizabil”' prin descrierea intui- 
ţiei criticului. Această „descriere“, pentru a aproxima 
mai viguros, trebue să utilizeze stilul critic, un stil în care 
să se dea expresiei „calităţile sugestive ale limbajului“ 
(op. cit. p. 296), Ridicându-se în contra .raționaliștilor care 
au ccrut, preciziune şi exactitate în stiul criticei, d-sa sus- 
ține că aceasta este o imposibilitate, întrucât nici despre 
obiectui ei nu ştim decât „că este ceva imprecis“ (op. cit. 
p. 285). Insușşirea aceasta nu este posibilă în critica litera- 
turii „despre natura căreia altceva nu știm „exact și pre- 
cis“ decât că este o valoare de imprecizie“ (opt. cit. p. 
287). Mă întorc însă la capitolul din acest studiu în care 
discutam ideile d-lui G. Călinescu, Acolo găsesc răspun- 
sul la argumentul d-lui Streinu. „Își închipue cineva că 
dacă sar intra în amănunţimi, de către specialişti, defi- 
niţia fizicei, care nu încape îndoială că e ştiinţa. și obiec- 
tivă, limitele și obiectul ei ar-fi mai ușor de precizat? 
S'ar înșela dacă ar crede-o, după cum sar înșela dacă 
şi-ar închipui că spre hotareie fiecărei ştiinţe pozitive şi 
cu tradiție nu sunt totuși domenii în care aproximația, 
subiectivismul și simțul nuanțelor joacă un rol tot atât 
de hotăritor ca în cercetarea literaturii“. 

Admitând totuși ceea ce este probabil, că literatura 
este un domeniu mai neprecis ca altele, dar nu mai ne- 
precis decât al celorlalte arte, putem admite, prin întro- 
ducerea stilului critic, ceea ce, cu altă ocazie, nici d. Via- 
Gimir Streinu nu acceptă şi ar constitui un fel de „este- 
tica inimii“ ? Nu cred. 

A căuta să „descrii“, să faci perceptibil unicul operei 
literare prin mijlocul critic amintit. mai sus este o ope- 
rație fără sens. Pentru cei aleși — acest inanalizabil va 
fi o realitate a lor, prinsă din contactul direct cu opera, 
cel mult cu ajutorul unui îndrumător critic explicativ ; 
pentru cei mediocri — chiar dacă ar avea criticul mai 
mult dar al concretului decât artistul, inanalizabilul ce-l 
vor percepe va fi cel din opera criticului, nu cel din o- 
pera literară, Tocmai punându-ne pe tema împreciziunii 
literaturii, o literatură interpretativă (care ar fi critica) 
ar fi la rândul ei imprecisă și în chipul acesta se creează 
o gradaţie spre efecte din ce în ce mai slabe și mai de- 
părtate de punctul de origină. 

Concepând critica astfel, desiiințând-o „prin contopire 
cu opera ce are de caracterizat“: (op. cit. p. 319), ea este 
îndreptată spre o margine primejdioasă. Pentru a avea 
iluzia că poți defini celor mai puţin subtili „inanalizabi- 
lul““, „rezerva de lrumuseţe“ a fiecărei opere, prin mij- 
loace străine de acelea als creatorului, introducând ple- 
nar subiectivismul criticului, se trădează deopotrivă li- 
teratura și critica de dragul celor mediocri. 

x 


S'ar zice că un studiu de proporţiile acestuia nu se 
poate încheia fără câteva considerațiuni rezumative și 
fără „câteva păreri“. Să mi se ierte că nu le voi face. Am 





„Rigoietio”. Scena actului I 


de orașe, cu 1.800.000 de 
spectatori și opt miiioane de 
lure încasări. Anul acesta to- 
tul va. fi întrecut. 

Pentru proporţia şi valoa- 
rea, artistica, ce reprezintă 
Roma, cu teatrul ae operă 
în aer liber al termelor lui 
Caracalla şi Verona, cu al 
arenelor, se așeaza aela sine 
în truntea tuvuror manites- 
tarilor, hecare dispunand de 
condițiuni și mujioace artis- 
tice generale, excepționale. 

Verona, cel mai vechiu, i- 
niţiator fiind acum două 
zeci şi şease de ani cu pri- 
ma, reprezentaţie a „Aidei“ 
sub cer deschis, se bucură și 
prin acest îapt, şi prin ca- 
arul de o maărcţie de neuitat 
„al imenselor arene, în care 
numărul auditorilor poate 
atinge treizeci de mii și de- 
pășește, învotdeauna, două- 
zeci de mii cât și prin spe- 
cializarea uimivoare tehnică 
și muzicală la care s'a ajuns 
în înfăptuiri, de un presti- 
giu aparte. 

Se adaogă și binefacerile 
unei acustici surprinzatoare, 


număr de regizori, tehnicie- 
nii luminii, care merită tot 
numele de artiști, depun ne- 
obosite silințe, cu contribu- 
ţia unei experienţe și a unei 
priceperi pe care spectacole- 
e se sprijină cu toata sigu- 
ranța, spre a isburi să clă- 
deaxca un teavru demn de 
tradiţia Veronei. 

Svagiunea actuală a gru- 
pat ca ae obicei, patru op-re, 
cu totul altele aecât în ului- 
mii ani: "Tosca, Rigoleuo, 
Faust și Romeo și Julietta 
de Kiccarao Zanagonai, sub 
direcția de orchestră a auto- 
rului, 


„RIGOLETTO“ 


Atât de des ascultat ori- 
unue 1n cât orice comenta- 
riu despre lucrarea în s.ne 
nu poate interesa, „Rigo- 
letto'* a îmbrăcat, la Verona, 
vestminte de zile mari, învă- 
luindu-se într'un fast revăr- 
sat în totul din belșug. Cele 
patru decoruri au știut, am- 
pliticând admirabil cadrul 
ior normal, aducând modi- 





precizat dela început că aceste rânduri izvorăsc din con- 


vingerea că subiectivismul, 


este elementul cel mai dăunător 
De aceea, m'am oprit asupra ma- 


sre literare actuale. 


în înţelesul lui științitic, 
din cercetările noa- 


nifestărilor teoretice ale d-lor G. Călinescu şi Vladimir 


Streinu, care voiau 


să legitimeze, să 
putea zice, această atitudine. 


„legifereze“ —- aș 


Pentru cel care a urmărit acest studiu dela capăt și în 
întregimea lui, cred că punctul meu de vedere, pe care 
îl socotesc îndreptăţit, a reieșit clar: 

Nv există mijloc mai uşor pentru a te rătăci decât su- 


biectivismul. El nu este 


o metodă ci un simplu instru- 


ment pe care nau âregtul să-l utilizeze decât oamenii 


excepțional înzestrați, după 


ce și-au desăvârșit iunda- 


mentul de cunoștințe obiective. 


G. 0. NICOLESCU 


3) Aș [i putut adăoga: Chiar numai coincidențele s2u simpleie 
analegii folosesc pentru atingersa acestui scop. De aceea, d. Streinu 
șicanează inutil pe 'Fhibaudet afirmând că a integrat tot „în serii 
istorice** pe Mallarme, în studiul ce i i-a consacrat. Este o eroare 
— cel puţin pe jumătate. Pentrucă Les elements de sa poâsie (car- 


tea I) este oarecum operă de 
vederea cărţii a dvua: Les jormes 


istorie literară necesară tocmai în 


de la potsie unde este analiza 


pură a obiectului de artă în sine. Dacă și aici se vor intălni câteo- 
dată şi alte numa= proprii decât al autorului suu ile opercior lu;, 
e pentrucă altfel cercetătorul nu putea să se apropie »l însuși şi 


să facă şi pe altul să se apropie de ceea ce este propriu maillar- 


 me-an. : 





de ROMEO ALEXANDRESCU 


ficările impuse de spaţiu fă- 
Ta a altera CU Ninuc uavele 
dictate ae traaițue, sa creeze 
monumentale unu decorati- 
ve. Primul, transtormand 
Cunoscuta sala ae rectp- 
ție și baruri intr'o larga Te- 
rasă, Scuplioare de iumini, 
cu parc și castel arepi 1un- 
dal, cu aouă ar:pi alt caste- 
luiui comunicanu cu terasa, 
totul compus cu deosebită 
noblețe arnicecvonică. 

Casa 1ui „kigoletto“ din 
actul urmator, inlatură con- 
venţionalui iacrice al z.dului 
desparpuor, cu un ingen:os 
SISwem de inâlțare de nivel a 
gradinei și scara, în faţa, în 
svanga catre poarta gradi- 
nei. in dreapta, bolți largi și 
adânci de portice, dau o no- 
tă sumbra frumos imagi- 
nată, 

Hanul din ultimul act, în- 
trece poate tovul prin vera- 
citatea tabloului. Un han 
întreg, caracterizat cu înde- 
mânatec pitoresc, înconju- 
rat de copaci adevărați, de 
zece metri înălțime, de tufi- 
şuri și lanuri pe care le în- 
covoaie brutal furtuna ulti- 
melor scene, totul valorifi- 
cat de efecte de lumină ma- 
gistrală. 

Figuraţia, ca în totdeauna 
la Verona, e o altă lature a 
posib.iităților artistice spe- 
ciale ale teatrului. Sute de 
figuranţi se mișcă surprin- 
zător de iscusit, însufleţind 
şi colorând uriaşa scenă, ri- 
sipind somptuozitatea unor 
costumări bogate, intrând și 
ieșind din scenă pe nesim- 
țite, în chipul cel mai natu- 
ral. 

N'am început cu muzica, 
un Rigoletto bine cântat au- 
imdu-se des prin Italia, dar 
montările,  majestuozitatea 
şi condițiile pur teatrale ale 
Veronei, sunt apanajul ei. 

Giuseppe Lugo, de origine 
veronez, şi-a încântat conce- 
tăţenii cu îlexibilitatea cal- 
dă a unui glas de o transpa- 
rență sonoră și o blândețe 
de timbru care fac imposi- 
bile pentru acest artist stri- 
denţa, emigiunea aspră, e- 
fectul silit. Este o rară ar- 


Ă Marguerita ICarosio 
monie in resursele acestui 


înzestrat şi esențialmente 
muzical tenor, care înțelege 
și slujește cu o distincţie a- 
parte arta cântului italian. 

Ducele de Mantua, cântat 
de d-sa, e o creaţie îiltrată, 
în calitate și vie în modul 
de exteriorizare. 

Baritonul Carlo Tagliabue, 
cu un glas vibrant de expre- 
sivitate şi o interpretare su- 
perioară, soprana Margueri- 
ta Carosio, Gilda, în limpezi 
și delicate accente, cu toa- 
tă frăgezimea și tinereţea de 
glas cerute de rol, Vittorio 
Palanbini, Romeo Morisani, 
Augosto Ranani, au împle- 
tit cununa unei interpretări 
de teatru mare, 

Dirijorul, eminentul mu- 
sician Franco  Capuana, 
vigilent, punctual, suplu, 
reușind cu un tact desăvâ:- 
şit să acorde imediat bisul, 
acolo unde este inevitabil, și 
să alunece mai departe, când 
este nevoie, a obținut de la 
o impecabilă şi avântată or- 
chestră de două sute de in- 
strumentiști, tot concursul 
așteptat. 





12 August 1939 








Mă trezesc la lătratul câinelui. Mă frec la ochi și aproape 
vu înţeleg unde sunt. Săr buimac în sus, dar picioarele îmi sunt 
moi și trebuie să mă reazim cu Spatele de un copac ca să pot sta 
drept. Am dormit iar adânc și chinuit, aşa că îmi trebue puţin 
timp ca să-mi dau deama că ceea ce văd, nu mai e vis. | 

Lătratul scurt al câinelui se aude din ce în ce mai rar şi 
mai depărtat. Frunzișurile copacilor strălucesc de o spoială un- 
suroasă de aur, Aur curge pe cer, pe copaci și prin ierburi. 
Aur curge prin părul meu şi-mi pică de pe obraji pe gât, pe 
mâini şi pe vestminte. 

Duc mâinile în faţă, le împreun, le privesc şi nu mă pot 
stăpâni să fac un gest ca şi cum le-aşi spăla în văzduhul acesta 
de aur care mă înconjură. Apoi, îmi frec fruntea şi fac câteva 
mișcări cu braţele și cu picioarele, ca să-mi trezesc sângele. Am 
impresia că inima obosită de goana ei continuă, era pe punctul 
de a înceta să mai bată. Imi vir mâna prin gura cămășii și îmi 
fricţionez bine piepiul. Apoi mă plec să-mi iau pușca din iarbă 
şi în această clipă, sângele se clătește în mine, ca întrun vas şi 
simt bine cum mă doare fruntea. 

Lătratul câinelui nu se mai aude. Ce lo fi apuca să vâneze 
singur ? mă gândesc enervat şi mă rezem în pușcă să-l aştept. 

In stânga mea e un mic luminiș în pantă, în care cresc dea- 
valma lăstari tineri și ierburi de tot soiul, înalte. Restul spaţiu- 
lui e ocupat de massa severă și întunecată a pădurii şi de cerul 
acesta albastru, într'un punct al căruia s'a spart soarele și curge 
ca o bubă de aur. Capul a început să mi se limpezească. Nici eu, 
nici câinele n'am mâncat nimic astăzi. Așa că îmi pot explica 
fără greutate somnul agitat pe care l-am avut și ameţelile cu 
care m'am trezit. Am plecat de acasă cu noaptea în cap, din pri- 
cina unor visuri idioate în care o lună enormă, îantastică, mi-a 
dat într'una ocol. Mă simțeam în odae ca într'o închisoare pe 
zidurile căreea se plimba tăcută și inaccesibilă sentinela. 

Imi trec degetele prin păr şi mă gândesc că n'ar fi rău să 
mănânc ceva. Bietul Prinţ s'o fi plictisit săracul, așteptându-mă 
să mă trezesc şi să-i împuşce o pasăre. A plecat de sigur, să-şi 
facă singur rost de ceva. Ar fi timpul să mă gândesc și eu ia 
mâncare. Reazim puşca de un copac şi încep să adun vreascuri. 
Jos prin iarbă, le găsesc cu prea multă greutate. Aşa că în cele 
din urmă, îmi zic, că ar fi mai bine să mă sui într'un 'copac 
și să-l curăţ de uscături. Imi aleg unul, îl iau în brațe și încep 
să mă caţăr. Bocancii nu-mi fac nici un serviciu, dar înving a- 
cest obstacol cu obicinuința mea din copilărie. Atunci mă că- 
ţăram ca un drac pe cele mai subţiri ramuri. Acum mă mulțu- 
mesc cu cei doi craci solizi ai copacului, între cari m'am aşezat 
ca să explorez frunzișul. 

Zăresc câteva crenguţe cari cad imediat ce le ating. Nu-mi 
trebuesc mai muite. Imi dau drumul jos, smulge iarba dintr'un 
loc și mă pregătesc să-mi aprind focul. Prinţ s'a întors și sa 
aşezat pe coadă lângă mine. Se uită la mișcările mele curios, 
cu limba de un cot afară din gură, ca o haică de carne umedă. 

— „N'ai făcut nimic, nu-i așa Prinţ — îi spun, aranjână 
vreascurile pe foc, — iepurii sunt mai iuți decât tine, bătrânule ! 

El dă din cap auzindu-s> numit şi-şi trag> halca limbii 
inăuntru ca să prindă o muscă, care îi bâzâe pe lângă bot. 

Scapăr şi ţin atent firul de chibrit sub vreascuri, Pojghiţa 
cenușie sdrenţuiţă a vreascurilor, începe să pocnească. Un fir 
piăpând de fum şi-a făcut loc printre ele și s'a risipit numaidecât 
în Spaţiu. 

— „Acum — spun — hai să împușcăm ceva, Prinţ. Şi-mi 
iau arma de lângă copac. 

Prinţ a intrat înaintea mea și a dispărut în desiș. Il urmă- 
resc atent, cu pușca gata în mână. După vreo cinci minute, mă 
întâlnesc cu el în nas şi cum sunt foarte atent la fiece sgomot, 
tresar. Prinţ mă măsoară grav şi pornește iarăși vârîndu-se pe 
sub ramurile lăstarului, După încă cinci minute, îl aud chefnind 
tocmai în partea cealaltă a luminișului ; doi porumbei sălbatici 
au țâșnit în sus și se învârtesc neștiind încotro s'o apuce. Mă 
las pe vine în ierburi şi ochesc. Sunt prea departe ca să am vreo 
nădejde că lovesc vreunul. 'Fotuși trag. Cel pe care l-am ochit, 
întinde aripile şi cade. Mă ridic, mirat și mă uit într'acolo. Nam 
mai tras cu arma de câţiva ani de zile. Vinele mi sau încălzit și 
simt un fel de leșin. Mâinile îmi tremură. Trăgeam foarte rece 
altădată. Deschid arma şi arunce cartuşul afară. Văzduhul mi- 
roase a iarbă de puşcă. Mă descurce greu dintre ierburi şi lăstari 
şi mă întorc spre foc. Câinele îmi aduce pasărea moartă. I-o 
iau din gură și mă uit la ea impresionat. Printre degete, simt 
umezeala caldă a sângelui. 

— „Mănânc'o Prinţ — îi spun în cele din urmă — mie nu 
mi-e foame. Și mă reazim din nou de copac. 

Pe frunze şi pe ierburi aurul a început să se înegrească. 
Cerul se răceşte văzând cu ochii. Prinţ ţine cu labele din faţă 
pasărea la pământ și muşcă din pieptul ei lacom și enervat din 
pricina fulgilor. Blana lui gălbue a făcut un spic alb ceza ce în- 
seamnă că a îmbătrânit deabinele. Incheeturile picioarelor i s'au 
umflat şi au început să-i crească noduri mari ca niște negi, îm- 
prejurul lor. „Guta prietene — mă gândese — guta îţi va mânca 
capul.“ Blestemul bietelor jivine, pe cari le-ai descoperit ori le-ai 
sfâșiat“, El ridică o clipă ochii, mă privește dând din coadă și 
porneşte să mănânce din nou din pieptul pasării. Nu ne înţele- 
gem destul de bine astăzi. E și firesc. Nu ne-am mai văzut de 
câţiva ani. Imi pun pușca între spete și plec. Sunetul unui corn 
taie văziăuhul şi trezeşte o clipă pădurea. „E cornul păduraru- 
lui“, mă gândesc și am o mică strângere de inimă, la auzul lui, 
ca afunci când eram mic şi mă temeam să nu mă găsească cu 
vacile în partea nedată în pășunat a pădurii. 

Prin urmare, toate sau schimbat acum aici. Copiii nu mai 
au voe să pască vitele în pădure. Copacii s'au rărit şi fânul a- 
cesta creşte degeaba, tumultos și verde. Numai cornul pădura- 
rului a rămas acelaș. 

Prinţ şi-a luat pasărea în gură și vine cu ea după mine. 
Trec peste o mică vâlcea şi urc dulcea pantă a celeilalte laturi, 
gândindu-mă cu tristeţe la aceste schimbări. 

Locul acesta pe care mă găsese acum, se numta „Valea 
deasă“ şi nimeni nu putea pătrunde pe vremea accea până aici, 
unde trăiau numai lupii, bufniţele și celelalte vietăţi ale pădurii. 
Un amator de vânat ușor cum sunt eu, nu se aventura pentru 
un iepure până aici. De altfel, iepurii, se spune, că ocolesc Valea 
deasă, mai abitir ca oamenii. Acum pădurea sa rărit și au a- 
părut ici, colo, luminişuri cari îi dau un aer blând şi accesibil. 
Orătăniile slabe ale pădurii, au înaintat și ele, în urma securii 


UNIVERSUL LITERAR 





AU ac/d 


ca un cortegiu și acum Valea deasă văduvită de lupi, este locul 
ior cei mai câutat., UVdimioară dacă mi-ar îi trăsni prin cap Să 
fac ce am fâcut azi, in Valea deasă, adică să-mi pun arma langă 
mine şi sa aorm m iarbă, buştean, acum n'ar mai Îi existat an 
mine decat bocancii. 

Ma trec tioru găndindu-mă la această eventualitate și încep 
să mă uit ma: atent in juru-mi. Imi face impresia că am luat 
prea muii în giumă renumele „Văii dese“. 'Foţi copacii şi-au unit 
umyoreie şi au tacut una singură, colosală, şi impunătoare : um- 
bra pădurii, 

tava vreme — mă gândesc — cât printre copaci mai pă- 
trundza o rază de soare care înveselea din loc în loc, cu petele 
Sase pamântul sâlbatec al pădurii, mai puteai crede în giume, 
dar acum, cine știe ce intenţii se nasc m umbrișurile acestea 
crunte, în care ochiul meu, oricât sar căsni, nu poate străbate 
mai muit de douăzeci de pași împrejur. 

Noroc că il am pe Frnţ cu imune şi merge înainte cu coada 
intinsâ. Ei cu mirosul lui extraordinar, n'o să se lase pâcălit cu 
uşurinţa cu care m'aşi lăsa eu. 

Grăbesc! totuși pasui şi nu-mi slăbesc deloc atenţia. N'ar 
fi rău să-mi iau și pușca dintre spete. In mână o s'o am mai 
ia indemană, în orice eventualitave, Dar în acelaş timp mi se 
pare ridicol să iau atătea măsuri și rezist din toaie puterile ten- 
taţiei, ceea ce-mi dă o crispare şi mai înfiorătoare. 

Caut să mă stâpănesc întrebuinţând tot felul de tertipuri. 
Ii chem pe Prinţ de pildă, din cand în când pe nume, or. fac 
vreo giumă cu el, asmuţindu-l într'o direcţie oarecare. Insă as- 
muţiuu-i, câinele trebue să dispară de langă mine şi atunci 
singur, trica îmi e şi mai mare. lu las în cele din urmă în pace, 
şi incep să mă întreb de ce merge cu coada întinsă ca un ară- 
ătot inapoi . 

Imi vin fel de fel de gânduri. Sunt în stare chiar să cred 
că ăsta e un sema. Animaiele se înţeleg intre e:c. De unde știu 
cu că Prinţ nu sa înţeles cu vreun lup să mă vândă și mă 
arată cu coada ? | 

Apoi incep să râd. La început foarte încet. Atât de încet, 
că Prinţ care e la doi paşi înaintea mea, nici nu mă aude. De- 
aici, alin ce în ce mai tare. La siarşit mă cuprinde un râs histeric 
şi sunt nevoit să mă opresc. Prinţ se opreşte şi el, dă o raită 
de căteva secunde imprejurul meu, apoi mi se postează în față 
şi se uită ja mine întrebator, cu porumbelul în gură. 

— „Ce e, prostule? spun. Ce te uiţi așa la mine? Crezi că 
sunt nebun ? Ă 

E! dă din coadă, lasă pasărea din gură și iatră nervos de 
câteva ori. De-aci, tace şi ascultă foarte atent. 

— „Nu sunt nebun, prostule, — îi spus cu lacrimi în ochi, 
—— zău nu sunt! Am ras numa! puţin de arică, Atai. Acum sunt 
sersos, Acum putem meige mal departe. Haiuem ! 

il mai ramane puțin pe loc să mai asculte, apoi îşi ia pasă- 
vea şi vine, 'Lacerea e mai gravă, dar acum ştiu ca sgomoteie cari 
pica dun cand in cand impiejurul meu, im ea, sunt numai gnina€ 
cari cad. trmnvre ramuriue cupacilor, vău uneori o bucată de cer 
âivă, ca o rută intunsă pe vaiturile lor, 

moicomul pacanii al unei câruţe, mă oprește din nou. Trag 
cu urecnea incuvro se aude şi caut sa mă orientez, 

Hai e probabil puţin pană la margine sau până la vreun 
drum. d 

Piinţ mi-a luat-o iar înainte. Acum nu mai merge cu coada 
drepti invinsa spre miae, ci şi-o mișcă îasr'o parte şi întraita. 
ma pn cat mat aproape de ei. Aud şi glasul omului: 

— „Hăis, hais buaaală !* 

Asta inseamnă neaparat că undeva prin apropiere, se ter- 
mină calvarul. Imi micșorez pasul şi-mi scot bausva sâ-mi șterg 
suuoarea de pe trunte. Zărese în srarșit, ușurat, panza albastra 
a unui lumeniș printre copaci. 

be câmp n'a apus înca soarele. Pe miriști abia acum se to- 
peşte auru:. Mă opuesc in marginea păduru şi aștepi să treacă 
oiuui pe care l-am auzit adineauri. Caruţa era incareată cu snopi 
de grau. Sus pe snopi e o îiemee. La Jug trag doi juncani pl- 
perniciţi. 

— „Bună ziua — zice omul când ajunge în dreptul meu. 

— „buna ziua — răspund. Nu faci o ţigare ?“ 

— „210000 ! iace omul câtre boi. Ba tac — zice venind spre 
mine, aar nu mai am.“ 

— „Am eu — spun şi mă uit la el. E un om mărunt cu faţa 
pămânue și colțuroasâ. Caică uşor cu picioarele sale goale pe 
iarbă și sare șanțul care desparte pădurea, proprietatea Satuiui, 
de camp, proprietatea ţăraniior. 

Scov tapachera şi i-o intind. El ia o ţigare, se uită la ea şi 
« duce la nas. 

— „Piiuuu, ce frumos miroase ! Parcă ar fi miere fă ! tace 
către nevastă-sa, care sa întors în căruţă cu taţa spre noi. 

— „Ba s'o ardă diavolu de miere ! răspune ea. 

— „Mai ia una — zic, 

EI se uită neîncrezător la mine, de-aci zâmbeşte şi mai 
ia una. 

— „Stai — spun. 

Se opreşte rușinat şi e gata s'o pună înapoi. 

— „la-o — zic, volam numai să te opresc să-mi spui, cum 
te chiamă, pentru că ţin să-mi aduc eu singur aminte : nu ești 
dumneata lancu Nidelii ? 

— „Ba cu — zice. 

— „Vezi că te ţin minte ? și-i dau să aprindă. 

El puiăe de câteva ori din ţigare apoi: 

— „Cum să nu mă ţii, domn Niculae ? N'am făcut școala 
odată ?: 

— „Așa e, zic, am făcut școala în acelaș timp. Îţi aduci 
aminte ? Şcoala veche care era să cadă pe noi într'o iarnă... 

— ”Şi'n care curgea când ploua, ca afară, închee el. 

— „Mai ţii minte gaura de sub talpă prin care intrau porcii 
lui Şocardea ? întreb. 

— „Stt... — face, arătându-mi cu capul spre căruţă, nu-i 
mai zice aşa că e nevastă-mea neam cu el.“ 

— „Ai lui Iordache Rede — zic — dacă vrei dumneata. 

— 40 țiu, domn Niculae, cum să n'o ţiu. Nu ne strecuram 
şi noi câte unul, câte unul, afară prin ea, după ce domnu ador- 
mea pe catedră, ca să ne jucăm ?“ 

— „Aşa e Iancule — spun — îmi pare foarte bine că te-am 
întâlnit. Mi-am adus aminte o mulțime de pozne. 











5 





— „Și mie îmi pare bine, domn Niculae. Imi pare bine că 
nu eşti fudul și te opreșşti să stai de vorbă cu noi. Ion al lui nea 
Voicu Necula e numa încasator la tramvae, da nu-i dă nimeni 
cu prăjina de nas, 

— „De ce să fie fudul, Iancule ? Nu untem toţi oameni ? 
Doar că tu umbli desculț și eu încălţat, tu ai mâinile mai negre 
şi eu mai albe. Dar picioarele tale desculțe și mâinile tale negre 
sunt muit mai cinstite şi mai curate decât picioarele încălțate 
Și mâinile albe ale unor domni orășeni.“ 

— „Așa e, domn Niculae, — face omul mișcându-se jenat 
pe picioarele lui murdare, la care eu mă uit emoţionat în iarbă, 
— dar zice că noi suntem ţărani.“ 

„_— „Toţi suntem țărani, Iancule. Toţi ne-am năstut aici 
și nu se știe, poate că toţi vom muri tot aici.“ 

El clătină din cap și se scărpină după ureche. Nu se 
aștepta pesemne la aceste vorbe, dar mie îmi pare bine căi 
le-am spus. Știu că i le-am spus și oamenii vor îi mai apropiați, 
mai calzi cu mine ca până acum. Toţi oamenii mă ocoiesc. Toţi 
bănuesc o stofă străină și neaccesibilă în mine. Văru-meu cu care 
am copilărit doisprezece ani împreună, am mâncat din aceiaşi 
strachină şi am supt poate din aceiaşi ţâţă, pentru că aci ma- 
mele nu se sfiesc să-și alăpteze una alteia copiii, na luat şi el 
cu domnu. Aseară când l-am văzut, mi-a zis : „Bine ai venit pela 
noi, domnu Niculae“, Şi doar stă în aceiaşi curte cu părinţii mei 
ŞI a stat de când e el astiel. 

Iancu nu mai știe ce să-mi spună. Din vâriul căruţii femeea 
ii strigă și-l zorește dar el ar mai sta totuşi puţin lângă mine. 

— „Du-te Iancule — spun întinzându-i mâna — te chiamă 
nevastă-ta. 

— „Laso să mă cheme, domn Niculae, că de altceva nu 
e bună. 

Imi întinde însă mâna şi se depărtează încet cu pașii lui 
mărunți prin iarbă, spre căruţă. 

Eu o tai deadreptul peste câmp şi identific mergând înce, 
locurile. In stânga mea sunt loturile. Vechi loturi zu care au 
fost împroprietăriți strămoșii noştri pe vremea lui Cuza Vodă 
când s'au expropriat averile mânăstireşti. Tot acest câmp imens, 
ținea de mânăstirea Glogoveanu. Identitic pe loturi în ceața ro- 
şiatică a amurgului, coroana nsazră a bătrânului stejar din 
capul lotului nostru şi mă încălzesc de gândul acestei proprie- 
tăţi care, cu cele trei generaţii ale ei în urmă, mă înnobilează. 

La stânga, după colţul pădurii, e un nou intrând: putul 
lui Nae, Și acolo, are tata câteva pogoane de pământ. Aci pe 
unde mergem, e cătina. Noi n'avem locuri aici, dar are văru- 
meu și e tot una. Neamul nostru ocupă trei din cele mai fru- 
oase și mai bune părţi ale câmpului. Merg încet, gâniindu-mă 
la acest neam a cărui gravă importanţă o duc in spate și nici 
n'aud când a lătrat Prinţ şi a sburat prepeliţa după care alsar- 
gă ca un nebun. Pe cerul vânăt strălucitor ca de oţel, prepeliţa 
pâlpâe ca un fluture negru. Apoi se topește cu totul în întune- 
recul care se apropie cu pași de lup, dintre loturi şi dinspre Vi- 
sina, înghițind ultimele floace de borangic ale amurgului. 

liepurii mai puţin, dar prepeliţele sunt pasiunea congeni- 
tală a lui Prinţ. Ii las să alerge şi să chifnească ca un nebun 
si mă întore să privesc spre pădure. Nu mai disting decât o 
massă grea, neagră, deasupra căreta cerul se lasă ca o pulbere 
de sticlă. Luna nouă, parcă e o virgulă de fec pe pergamentul 
imaculat al acastui cer colosal. Imi fac dagetele dela mâna 
dreaptă puică şi mă închin. In gând recit aceste versuri pe care 
mi le aduc aminte subit, de la mama: 

„Luminiţă nouă 
Tae pâinea 'n două 
ie jumătate 

Mie sănătate, 

In numele Tatălui și al Fiului şi al Sf. Duh Amin.” 

Merg apoi cu pași rari cu trupul puţin aplecat, inainte şi 
simt pușca între spete bine înfrățită cu mine. Am impresia că 
înserarea cade şi se adaugă la ființa mea care creşte neagră, 
orgolioasă și fantastică, umbrind tot câmpul. Calc din ce in ce 
mai apăsat. Bocancii mei au o putere ciudată de a se afunda în 
glie şi-mi pare că la fiecare pas, pământul se înalță după talpă 
ŞI merge după mine ca o turmă de oi negre. Incep să îlucr o me- 
jodie tărăgănată pe care nu sunt sigur dacă am auzil-u undeva, 
sau o stot acum pentru întâia oarâ din religioziiatea bizară 
care-mi învelește fiinţa. 

Capul nu-mi mai face doi bani. Faţă de această calmă și 
întreagă adecuare a fiinţei mele cu pământul, existența creeru- 
lui mi se pare de prisos și neliniștea lui un joc de artificii ridi- 
col. Sunt sigur că a sucombat în mine cineva. Nu-mi pot da 
seama precis, cine este acest mort pe care îl port in suflet, dar 
melancolia certitudinii îmi atârnă de frunte ca o candelă care 
arde stioasă în magnifica înserare. 

Un alt car păcăne vag pe undeva, dar nu mă ostenesc să-l 
identific. Merg cu fruntea în jos, înfășurat de lujerii nopţii şi 
ai pământului. Prinţ el însuși e grav. In dreapta mea la doi pași, 
îşi ţine capul sus și ochii străpungători şi fosforescenți înainte. 
Am net impresia că ne mișcăm amândoi printre mituri. Păcă- 
nitul carului a ajuns foarte clar. Mă opresc şi riaic ochii. E nu- 
mai la câţiva paşi de mine pe un drumeag. Ași lua-o în altă 
parte ca să nu mai întâlnesc pe nimeni, dar văd la câțiva metri 
în urma căruţii, pe tata mergând cu pasul lui obicinuit, mărunt 
şi cu capul în jos. Imi e atât de drag cum trece prin fața mea, 
iără să mă vadă, că nu mă pot hotări să-l ocolesc. Prinţ, dealt- 
fel, cu un strigăt scurt de bucurie, i-a și sărit în braţe. 

Tata sa oprit şi mă aşteaptă mângâind capul câinelui. 

— „Cu ce-mi veniţi acasă, domnilor vânători ? ne întreabă 
in râs pe amândoi, văzându-ne cu mâinile goale. 

— „Cu o foame de lupi — spun. 

EI râde și mă bate pe umăr. 

— „Foarte bine. Maică-ta o să aibe ce se ne ata să mâncăm 


la toţi. 


Apoi tace şi merge după căruţă în felul lui, cu paşi mărunți 
şi cu capul în jos. Ii aud pliciuitul imineilor și nu mă mai satur 


privindu-l. 
— „Vii de la lot? îl întreb. Ș 
— „Da — zice. Mai aveam de cărat câteva clăi de ovăz 


de acolo şi mă repezii pe seară cu Marin să le iau. 

Marin merge pe lângă cai. Ași vrea foarte mult să ştiu de- 
spre care Marin e vorba. 

— „Lei o ţigare, Marine ? strig. 

— „Iau, domn Niculae. Şi se opreşte. 

Mă uit la el și nu-l văd prea bine în lumina aceasta cenu- 
sie a înserării. E un băiat înalt şi subțire. Intr'o mână ţine coada 
lungă a biciului, cu cealaltă își apropie ţigara de chibrit, 

La lumiaa chibritului văd o faţă osoasă necunoscută, dar 
mam curajul să-l întreb al cui e. 

După ce-și aprinde ţigara, flăcăul fuge iarăși în faţă, lân- 
pă cai. 

— „Al cui e băiatul acesta ? întreb pe tata. 





(Urmare în pag. 7) 











—.———> 








UNIVERSUL LITERAR 








In balta Brăilei. cu duba 


Când ajungem la cheiul gârlei, soa- 
rele e sus, “Toate planurile făcute de 
cu seară, după care trebuia să pornim 
cum s'o crăpa de ziuă, au rămas baltă. 

După o scurtă deliberare, angajăm 
unul din acei barcagii care pentru un 
drum dus și întors pânăn ostroavele 
Dunării cer preţuri înspăimântătoare, 
spre a se mulțumi imediat cu jumătate 
şi chiar cu mai puţin. 

Așezaţi comod în fundul bărcii, tre- 
cem gârla până în dreptul plajei din 
fața debarcaderului, apoi o luăm încet 
în sus, pe lângă mal, spre a ne feri de 
curent. Pe şesul nisipos din stânga noa- 
stră, câţiva sportivi matinali joacă 
foot-ball, ping-pong, sau fac plajă. Ii 
lăsăm în urmă fără părere de rău, cu 
ochii ţintă spre culmile fumurii ale 
dealurilor dobrogene. 

Barca noastră se strecoară abil prin- 
tre şlepurile ancorate lângă țărm. Lun- 
trașul cu pretenţii de lup de mare, e mai 
degrabă o vulpe șireată. El ştie unde 
grindul înaintează nevăzut spre mijlo- 
cul apei și poate trece nesimţit prin- 
tre Scylla unui bot de uscat și Charyb- 
da prorei unui remorcher, După spusele 
sale, pare a fi fost cândva marinar (şi 
nu de apă dulce). Iţi distinge, de altfel, 





dintr'o privire o navă germană de una 
sârbească. Acum se mulţumeşte cu glo- 
ria mai măruntă dar mai sigură de lun- 
traş şi pescar. Pe noi, calmul lui, reu- 
șeşte totuși să ne impresioneze. 

In acest moment trece săgeată, în su- 
sul apei ,o barcă cu motor, cu jumă- 
tatea dinainte ridicată mult de-asupra 
valurilor. Lntrașul nostru ne explică: 
e o șalupă. Barca din stânga, legată la 
mal, în faţa unei locuințe de pescar li- 
povean, e o luntre, Are o construcție 
specială, cu pereţii laterali drepţi și cu 
fundul lat. A noastră e dubă. E cea 
mai practică. Construcţia ei imită pe 
cea a vapoarelor. 

Cu puţin înaintea noastră sa des- 
prins o barcă mică şi caraghioasă, ca 
o covată. Un moșneag mitite], ascuns 
sub o pălărie cu borduri largi („ca o 
ciupercă imensă“, remarcă cineva), cu 
mânecile suflecate, vâslește de zor. 
Una din vâsle e despicată ca o furcă. 
Și iată minunea : pe nesimţite moșul ne 
lasă în urmă, tot mai departe, cu toate 
aprecierile barcagiului nostru : 

— Asta e o lotcă. Nu-i bună de ni- 
mic. Te dă la moment peste cap. 

Și'ntr'adevăr, covata din faţa noastră 
saltă pe valuri ca o coajă de nucă, fără 
însă ca omul din ea să dea semne de 
îngrijorare. Dimpotrivă, goneşte tot 
mai îndrăcit spre țărmul din fund, pe 
care se ridică, stufoasă și verde, coama 
pădurii de sălcii, 

— Acolo-i Chiciul Popii, vestește 
luntraşul, şi toţi ne aruncăm priviri 
complice. Fostul lup de mare, mândru 
de duba lui, sa gândit și el, la fel cu 
noi, la moșneagul cel mic, ce stăpâne- 
ște cu atâta siguranță unda, — poate 
cu invidie, poate cu o umbră de tristeţe. 
Și ne dăm sama : e şi aceasta mai mult 
decât o meserie; e o vocație. 

În jurul nostru e un tumult tot mai 
viu. Foșnetul sălciilor de pe țărm se a- 
cordă în taină cu murmurul valurilor. 
Departe, undeva, suspină un cântec de 
pescar. In dreapta se înalță un zid ne- 
sru de șlepuri, în care oameni necu- 
noscuţi vorbesc într'o limbă neînţelea- 
să, ca acel „baragouin“ din basmele 
franțuzești. Barcagiul, atotştiutor, in- 
tervine : 

— Sunt sârbi, 

Ii privim, filosofând asupra capricii- 
lor soartei. Fără îndoială că aceşti oas- 
peți ai apelor, ce simt pe ostrovul lor 
plutitor ca pe un crâmpei din patrie, 


temporar exilat pe străine meleaguri. 

Se uită și ei în Jos ia noi, ca la nișe 
apariţii ciudate, de pe ait tăram. Ase- 
meni ia chip și la gusturi, nimic nu ne 
leagă : doua lumi, pe un spațiu „ce se 
masură cu cotul“, 

Oraşul a rămas cu larma lui, pierdut 
în umbră. 

Cateva coșuri de fabrică; două, trei 
creştete Ge clădiri; un şir de catarguri 
alimate la țărm. Atât, 

Şi tot mai vie în fața noastră, natura 
hieratică și nudă. Ici, colo, o căsuţă de 
pescar se arată umilă printre tutişuri. 
'Leme.ie solidă de piatră, ridicată mult 
deasupra solului, — prevenind inunda- 
ţii, cu proporții de catastrofă pentru 
ea. Pereţii de-o şchioapă, de sigur de 
lut, cu unul sau două ochiuri mărunte 
de geam, și deasupra, aceiași galbenă 
căciulă de stuf, trasă mult peste frunte. 

Cu o uşoară sdruncinătură, prora du- 
bei s'a înfipt în mal. Tresărim. 

E Chiciul Popii. 


LA TAIFAS CU UNCHIUL BULL 


Sărim cu atenţie din barcă, pe un 
butuc înfipt în mâlul de lângă faţa 
apei. 


— Aici stă unchiul Stelian ? 

— Steuian Lungu ! Coiu'şa. 

Și o mană pâvasă și arsa de soare 
se intinde spre o bojdeucă scundă, pi- 
tită sub coama rota.a a unei sălcii. DO 
luâm de-alungul drumului schițat de 
arătorui aceie, mâni. U carăru:e șerpu- 
eşie in iarbă şin Jur se 'nalță arbori 
de diverse dimensiuni. 

In batatura casei, un căţel doarme 
cu botui într'o strachină. Zambim: a 
adormit mancând. şi nir'adevăr, e o 
arşiță tropicală. Ne retugiem la umbra 
unu. acoperiș de stuf, sub care se atlă, 
în tund, un pat cu polog. (Aici țânţarii 
fac ravagii). U faraimavură de lăicer nu 
reuşeşte să acopere bine rogojina. La 
cap, un butet-noptieră, de construcţie 
primitivă. Alături, o masă cu câteva 
biete ghivece de flori. In stânga se 
află o vatră de lut, în înveliș de trestie. 
In faţă, casa, de proporții liliputane, ca 
toate celelalte, cu o uşă strâmbă, pe 
care, ca să poți intra ar trebui să te 
apleci prea mult dela brâu. Pentru şe- 
zut, vreo două scăunaşe simetrice, care 
şe pierd pe sub picioare. Totul e minia- 
tural, dar viu şi simpatic. Iar în jur, 
liniște adâncă. Arşiţa soarelui pare a fi 
topit şi sgomot și mişcare. 

In acest cadru de poveste apare omul. 

Pe poteca deschisă în popuşoiul de 3 
metri, bustul lui e redutabil. Şi cum 
frunzele s'au dat ca o cortină verde în 
lături, se ivește întreg și puternic ochi- 
lor, ca un stăpân temut al acestor 
locuri. Figura lui e uscată și rece. Pri- 
virile tăioase au un obiectiv important, 
dincolo de noi. Braţele suflecate şi pi- 
cioareie goale lasă să se vadă, accen- 
tuat, printre muşchii solid conturaţi, 
vine de aţel albastru. 

Aşteptăm să ne izbească buzduganul 
vocii, năprasnic, desigur, ca şi omul. 
Dar unul dintre noi se ridică: 

— Bine te găsirăm, unchiule. 

-— Voi eraţi, mă? Bine-aţi 
Eşti şi tu George ? 

„Și glasul s'a muiat ca o mângâiere. 

Dar omul apelor se întoarce: 

— Și voi, cine sunteţi? 

Sub lovitura înaltă a vorbelor, eu și 
cu fratele meu ne facem şi mai mici. 
Văru-meu George intervine : 

— Ei sunt băeţii lui tante Dobriţica. 

— Aşa? Bravo! 

Răsuflăm ușurați. Aripa bunăvoinţei 
s'a întins şi asupra noastră. Ne aşezăm 
cu toții, înghesuiți pe unde putem. Un- 


veni. 





Un vânt ușor cutremură castanii 

Și frunze cad pe drumul alb și dur... 
Sub cort de vise furişaţi ţiganii 

Cu ochi flămânzi de stepă și azur 


Mângâie floarea scripcilor străbune. 


O stea pălind se scutură'n fântână 


Și ceru'ncovoiat la rugăciune 
A prins hulubii dragostei în mână. 


S'a stins demult și ultima scântee... 
Doar luna... blonda plopilor noiţă 


Coboară 'ncet pe căile lactee 
Să-şi reazime tristeţea de-o troiță. 


NICOLAE PELIGRAD 


chiul Stelian nu prea este deprins cu 
Oaspeți. ALMOSIEra se Qaestinue incetul 
cu incetul, baranul povesteşte cate 
ceva, sau-intreapa de ce pe care i-am 
lăsat acasă. Lu unchiul bteuan suntem 
Tuue, dar în ce tei, nu şum Nica NO. 
Nu-l cunosc macar  numeie aaevărat. 
Căci mi-am dat seama chiar in momen- 
tul apanipei că „lungu” e numa 0 a- 
luzie la nzicui sau unpresionant. Nu 
mal puţin potrivit mu se pare cogno- 
menul de „uncmul Buli”, aat de una 
dintre rudeie noastre, un personaj ca 
din Hogaş : uriaş, bonom şi mucaunt. Şi 
de un cam aiaoma eu al unchiului de 
alături. 

Puțin câte puţin, ne-am familiarizat 
cu el. Ne-aduce — aperitiv — o tartu- 
rie cu castraveți muraţi. Unui dintre 
noi întreabă : 

— Da' vreo saramurică de omleţi ai? 

— Am nişte şomotei. De vreţi, vi-i 
fac rasol. Cu usturoi sau cu oțet? 

— Cu usturoi, decidem în cor, 

Unchiul Bull se frânge de mijloc şi 
intră în bujdă. In mână ţine un portret. 

— Se pricepe careva să picture ? 

Vărul meu George se pricepe. 

— Poţi să picturezi ? 

Fotografia trece din mână în mână, 
însoțită de murmure de admirație. E 
un bărbat frumos și viguros, pe care 
nu-l cunosc. Câteva perechi de ochi se 
ațintesc asupra mea. 

— 2 

Mă uit nedumerit, 

— Unchiul, lămurește George. 

Sunt tot mai mirat. Se poate? Acest 
bătrân uscat şi zdrențăros să fie omul 
elegant care privește zâmbitor din fo- 
tografie? Ii voi cere să povestească. 


AVENTURIERUL ANCORAT INTF'O 
GRĂDINĂ DE ZARZAVAT 


— Şi-a vrut așa — încheie moșul, — 
după 34 de ani de viaţă, să-mi pue 
lanţu” de gât: na, du-te la bulibăşie! 

Povestea e lungă. Şi palpitantă. Dar 
ne-am legat cu toţii să tăcem. Ştie un- 
chiul Buli că ne vom ţine legământul. 
O înțelege după luminiţele înduioşate 
ce ne sclipesc in ochi. Căci bătrânul, la 
istorii, e meșter și te captivează pentru 
totdeauna. Vorbele lui, pornite ca un 
vânt ușor, cresc cu încetul — uragan 
— şi tremuri tot în miezul povestirii, 
întrevăzând o soartă năpraznică, pre- 
cum întrevezi în prăpastiile căscate în- 
tre talazuri, apropiatul naufragiu. Şi 
lucrurile acestea nu le mai poți uita. 
Adânc le-afunzi în suflet și le încui cu 
zeci de chei. Dar când eşti singur, des- 
faci cutia tainică a amintirii şi o lacri- 
mă se topește discret în colțul pleoape- 
lor, ca o floare veştedă pe-un mormânt 
drag. 

Am stat aşa multă vreme, fiecare cu- 
fundat în lumea sa interioară, unde 
basmul bătrânului continuă să-și ur- 


zească neauzit firul. Dar moşul scutură 


capul, înviorat : 

— Hei, mă băieţi, angarale nu-i bine 
să iei niciodată, 

Işi face o ţigară şi se aşează mai bi- 
ne, semn că are de gând să continue. 

— Şi credeți că s'a terminat cu asta? 
Da' de unde? Tot nu m'am învăţat 
minte. 

Minunaţi de şotiile moşului, ne pri- 
vim satisfăcuţi, așteptând o nouă serie 
de întâmplări neștiute și rare. Dar de 
după dâmb apare un om cu bustul 
bronzat tare de soare și cu şapcă cu 
cozoroc mare, ca a watmanilor de 
tramwai : 

— Cicio, dai la mine capusti, 

Poate fi numai un limbaj universal, 
obișnuit pe aici. Dar ceilalți mă asigură 
că moșul ştie sârbeşte. 

Da, ştie, lămureşte ei. Şi nu numai 
sârbeşte, ci şi alte limbi: cehă, turceas- 
că, rusească. Şi-i sunt necesare. Căci ce 
S'ar face cu grădina lui de zarzavat, 
de unde cumpără numai străinii dela 
șlepuri? Așa, merge. E prieten cu toți 
navigatorii „până departe 'n susul băl- 
ţii. Dacă-i întrebi, te 'ndreaptă tot- 
deauna : 

— Du-te la Cicio, la românv'ăla, la 
mMoșu. 

După o nouă țigară, firul povestirii 
e reluat. Evenimentele se succedă ver: 
tiginos şi fantastic. Exotic și totuş real, 
ca'ntr'un roman de Panait Istrati. De 
câte ori n'a fost moșul în confiict cu 
autorităţile, şi de câte ori n'a lucrat 
mână 'n mână cu ele împotriva altora! 
A fost prieten al bandiţilor din baltă 
adese, şi uneori le-a fost și adversar. A 
stat şi el la fund cu un pai de trestie în 
gură. A fugit noaptea cu luntrea, cu 
vaporul, sau chiar înnot. Și a cunoscut 
şi zidurile reci ale închisorii. Dar el a 
rămas totdeauna acelaş: omul cu sânge 
iute de haiduc. 

— Dar cu sârboaica aia cum a fost? 

— Păi cum să fie? Bine cred și eu 
că n'a fost. Că se ducea toată ziua la 
șlepuri şi dansa cu ăia de scot radio 
afară şi cântă. 

O nouă şi meșteșugită istorie și pen- 
tru noi un nou prilej de'ncântare. Po- 
vestea asta nu-i prea veche. Moşul a- 
vea încă o avere frumușică. Dar sâr- 
boaica cu care trăia l-a denunţat auto- 
rităților, nu ştiu pentru ce fapt. Se gân- 
dea că va putea scăpa astfel de dânsul, 
spre a rămâne singură stăpână. Dar 
vulpea bătrână nu s'a lăsat prinsă. I-a 
dat ce-a avut mai de preț, numai să 
scape de ea: 

— Du-te, dom'le! Ce-ai venit la su- 
hat la mine? 


de VICTOR MĂGURĂ 


E-atât de supărat de aceste pățanii 
repetase, incar ici nu vrea sa Mai auaă 
Qe ee, pl CU LOaLE 1NCerCarlie noasue€, 
nu Ina1 putem scoate nunc aela e. La- 
Piioiui acesta 11 consiuera denniuv în- 
cneiat, cu urmatoarea remarca ; 

— Ma bine sigure, in pată, decât 
cu tovaraşi an houurob “). 


PRIVALUL MORŢII 


— Și acum duceţi-vă, Dar ştiţi? La 
capu' CRICIUuUI ; Ciuar în capu' OS.rovu- 
luu, un' să duce toată lumea. Sâ vezi 
ce-i aicea ! Surpâtoarea e un bâlciu. 

La inaemnul lui caţegonc, o luăm 
ceva mai repece 'n sus, pe cararea as- 
cunsă 'n burueni. In svanga, zidu. ver- 
de de porumb. In dreapta, capricios şi 
abrupt, mauul „gârlei”. Nerâbaatori, a- 
jungem pe-un colţ vesel de pământ, cu 
vegetație vie și picturaiă. E capul chi- 
ciuui. Se cunoaște și după o intenţie 
de piajă, primitivă, dar lhnă şi odhni- 
toare. Un braţ de apă, foarte lat pe- 
alocuri, ne desparte de chiciul ceiăialt 
(Chiciul Morţu). Acolo peisajul pare 
mai bogat şi depărtarea însăși e un mo- 
tiv de atracţie. 

Pe sub sâlciile stufoase ne apropiem 
de apa care se sbate în volbură. Printre 
crengi, vântul fâșâe ciudat. Umbra a- 
ceasta deasă are în ea ceva înfricoşă- 
tor | 


— Acesta-i privalul Veriga. Muiţi 
oameni se îneacă în el. Chiar săptă- 
mâna trecută, un tânăr de-aici, din 


oraș... Abia luase bacalaureatul... 
Și vorbitorul tace, trist. Dar frateie 
meu abia se stăpâneşte : 


— Cum s'a întâmplat? Şi nu știi 
unde ? 

— Ba aa, la „rădăcini“. 

Și arată cu mâna la stânga. Acolo, 


sub malul râpos, câteva sălcii bătrâne 
își arată rădăcinele strâmbe ca niște 
trupuri groase de șerpi. 

Povestea e simplă dar obsedantă. 
Tragică prin fatalitatea care apasă 
soarta omenească. Venise cu alţii în 
balţă. Rămas la un moment dat singur, 
se aruncase'n vâltoare, și nu mai pu- 
tuse ieşi, 

— Este acolo o forţă haină. Când te 
ia vârtejul și te duce la mijloc, nu mai 
poţi scăpa. Iți ia toată puterea și te 
trage la fund. 

Cu toate că ştim ce să credem din 
aceste istorii diformate de superstiții şi 
uneori de câte o imaginaţie bolnavă, ne 
simţim stânjeniți. Mă desbrac în tă- 
cere împreună cu fratele meu, .pe 
când ceilalți îşi pregătesc undiţele. 

Apa rece mă înviorează. Mă simt în 
mijlocul ei mai bine decât pe mal. Cu 
gesturi prelungi sfărâm în cioburi ima- 
ginea cerului brăzdat de nori albi. Trec 
din prival în Dunăre și aud, prin mur- 
murul apei, cântecul unor lipoveni ce 
trec cu luntrea în sus. Sunt numai trei 
dar ce armonie perfectă! Câţi inși, a- 
tâtea voci, toate clare și bine susţinute. 
Fără studiu îndelungat, fără inutilă 
teorie. Abia le mai zăresc bărbile ro- 
şii şi stufoase, care se apleacă, şi lun- 
trea face cotul. Singură melodia con- 
tinuă să plutească undeva în înalt, 

In acest moment strigăte'n panică mă 
chiamă la mal. Nu-mi dau seama ce s'a 
întâmplat. Totul a fost de scurtă du- 
rată. Până să pun piciorul pe uscat, ul- 
timul act se produsese. Epilogul: fratele 
meu întins pe iarbă, pe când ceilalţi îi 
fac respiraţie artificială. M'aplec şi eu, 
îi fac masaj pe piept și îşi revine. 

Demonul aventurii nu-l lăsase în pa- 
ce. După ce a străbătut înainte şi îna- 
poi privalul, s'a dus să se arunce 'n bul- 
boana blestemată dela „rădăcini“, cu 
gâna să-i afle fundul. Dungi roşii în 


12 August 19339 O —= 


jurul gâtului arată cum se agățase cu 
capul în rădăcinile sălciilor.  Avusese 
calmul suficient și poate ajutorul di- 
vin, pentru a se desprinde din fioroasa 
îmbrățișare, și ieşise la mal. Odată a- 
juns aici, de efort și emoție, își pier- 
duse cunoştinţa. 


RĂMAS BUN, SINGURĂTATE 


Când glasul cu adâncuri de hău ne 
chema, poimrăm in grabă. Unchiul 
Steuan pregauise pranzu: irugal. Aşe- 
za 1n Jului Mesei ae iemn necioput, 
inrulecam de zor, ţinand intro mană 
coaruL ae mâmâuiga, intingand peştele 
aiumaț în mujae! şi mușcand cu poilă 
din ndichile roşii de lună. 

Deoaată ne privim complici, şi unui 
din noi scoate din servieta o sticlă in- 
fundată de „negru vârtos”. Dar unchiul 
Stenan e de auă părere: 

— Eh, lasă asta! Am ceva mai bun. 

Şi dispărând cu vinul, se  'ntoarse 
„mediat cu o sticlă de vutcă tare şi 'n- 
drăcită. Bem pe rând din acelaş pahar. 
Din când în când ne 'necăm și tușim. 
Unchiul ne priveşte dispreţuitor. Sin- 
gur fratele meu îi poate ţine isonul. 
Bucuros de tovărășie, moşul îi cere o 
țigară, apoi scoate de sub pernă o ta- 
bacheră de argint, lucrată frumos şi 
i-o dă. 

— Ține, dela moșu. Şi să-ţi aduci a- 
minte... 

intre timp zăresc pe braţele bătrâ- 
nului nişte semne vinete. Mă uit cu- 
rios: tatuaj. Ceva mai jos de cot, atât 
înăuntru cât şi în afară, câte o siluetă 
de acrobată de circ. Pe piept, ceva 
mai puțin clar, chipul Sfântului Gheor- 
ghe. Aici e însemnată o dată: 190, 

— Eram pe-atunci la Tulcea. (Bă- 
nuim imediat în ce împrejurări). N'a- 
veam ce lucra. Sunt făcute cu acul și 
cu fum de tămâie, — ne destăinueşte 
moșul. 

N'am putut afla dacă aveau sau nu 
vre-o semnificație aparte. 

După masă ne întindem la soare. 
Resping rar aerul proaspăt, cu miros 
tare de fân. Printre crengile salciei pri- 





vesc cerul. In răstimpuri, câte-un pes- 
căruș trece săgeată, spre a se lăsa în 
sbor lin, paralel cu fața apei. Bun vâ- 
nător, se 'ntoarce aproape totdeauna 
cu prada în ghiare. Mă simt bine ca 
niciodată, Pacea din afară s'a lăsat și'n 
sufletul meu. 

Dar lniştea binecuvântată nu ţine 
mult. Ca un charon nemilos, luntraşul 
cu tricoul vărgat apare la mal. 

— E timpul să mergem. 

Ne luăm rămas bun dela omul gigan- 
tic şi cu povestea la fel. I-am făgăduit 
că vom reveni în curând, dar știm că 
nu ne vom ţine de cuvânt. Ne pare rău, 
și ne simţim foarte mici că nu avem 
şi noi puterea de a o rupe definitiv cu 
o viaţă care ne oferă poate confort și 
distracţii, dar ne răpește cel mai mare 
bun: liniștea sufletească. 

Şi'n legănarea undelor tot mai întu- 
necate de apropierea serii, ne îndepăr- 
tăm de cuibul acestui șoim al apelor, 
privind în tăcere turnurile fumurii ale 
oraşului, ce se profilează nedeslușit în 
zare. 





1) Hodorob = coș de peşte. 


n a a a a a 


Sinteză de spirit şi de viață 


(Urmare din pag. 1-a) 


1875 : suplinitor al cursului de logică 
predat de A. D. Xenopol la Institutul 
Academic din Iaşi, apoi proiesor de lim- 
ba germană în locul lui Samson Bod- 
nărescu. Conştiinciozitate şi pricepere 
în predarea cursului. Acuzat de violen- 
ță şi nervozitate, este înlocuit la .acea- 
stă catedră cu P. Pancu, şi numit de 
Tiţu Maiorescu revizor şcolar, Prietenie 
cu lon Creangă. La Borta-Rece şi la 
bojdeucă. Un filfizon cu proptele este 
numit bibliotecar și Eminescu trecut 
în postul de inspector şcolar. Călătorii 
prin țară, cunoaşterea adâncită a ne- 
voilor ţării şi a oamenilor, a mizeriei 
moraie şi sotia:e, a pericolului evretsc. 

1876: Inspecţii şcolare. Călătorii în 
Bucovina. i 

16 MARTIE 1876: conferința-studiu 
despre „Influenţa alustriacă asupra ro- 
mânilor din Principate”. Inchegare sin- 
tetică a unui corp de doctrină nationa- 
listă. 

1 IULIE 1876: Mihai Eminescu desti- 
tuit de Gh. Chițu, ministru de instruc- 
țiune în guvernul liberal. Mârşăvia ca- 
lomniatorilor A. Vizanti şi Pe'rino 
izbândise. Era acuzat că a furat și vân- 
dut cărţi din Biblioteca Statului. Poe- 
tul va scrie : „Camnalia liberală a nimi- 
cit ideile ce mi le făurisem despre 
viaţă”. 

15 AUGUST 1876: Moartea mamei 
poetului; Raluca Eminovici. 

1876 : redactor la „Curierul de Iaşi”, 
gazetar de gândire nzţionalistă, de ex- 
presie sigură şi clară. de putere de con- 
vingere și documeniare rizuroasă, Fi- 
xarea punctelor cardinale ale problemei 


evreeşti. Dragoste şi ruptură cu Vero. 
nica Micle. Părăseşte redacţia ziarului 
pe o chestie de demnitate, la sfârşitul 
anului 1877, şi în 

1877 PRIMĂVARA : la Bucureşti, re- 
dactor al ziarului „Fimpul”. Viaţă de 
muncă istovitoare, de lipsuri materiale. 
Polemică cu ziarul „Românul”. Din nou 
la „Junimea”. 

1878—1879: Pamiletarul ; gânditorul 
doctrinei naţionaliste ; campania de 
presă împotriva liberalilor. 

24 MAI — 21 IUNIE 1879: chestiunea 
isreelită, 

188L: apar Scrisorile” în „Convor- 
biri Literare”, scrise mai de mult. Apar 
articolele despre „Pătura superpusă”. 
1881—1882 : bogată activitate gazetă- 
rească. Apologia trecutului, critica pre- 
zentului, viziunea genială a viitorului. 
Prietenia cu lon Slavici, Titu Maio- 
rescu și Î. L. Caragiale continuă. G. 
Panu, ziarist de talent, dar pătimaş 
politician, se retrage dela Junimea”, 
din pricina Satirei III. 

1883 : apare „Lu-eafărul”. 

1883 VARA : la Iași. citeşte ia vechea 
Junime ,Doina”. Reinvie vechile prie- 
tenii, 

1883 : dincolo de bine şi de rău. In 
lumea  fantasmelor, pe căile eterni- 
tăţii. 

1884—18389: pe culmile tragediei. 

15 Iunie 1889: moarta lui Mihai Emi- 
nescu. Gloria postumă.. Spiritul său re- 
învie şi trăeşte în năzuinţele creatoare 
ale poporului român. 


NICOLAE ROŞU 


Da 
———— 
Dă 


12 August 1939 


TEATRUL  „COLOS*: „Melul 

Verde“, comedie muzicală în 3 

acte (16 tablouri) de H. B. WAR- 

NER, versiune românească de 

EUGEN MIREA, muzica de ELLY 
ROMAY 


„Mielul Verde“ fiind a nu mai 
ştim câtea tentativă de a ne 
dezvălui autentica viaţă de cu- 
lise a unui teatru de revistă, 
marea surpriză, este că a reuşit 
întradevăr să ne mai amuze. 

Ne-a sedus în special ritmul 
în care sa jucat acest specta- 
col. 


In fruntea distribuţiei, se gă- 
sește o vedetă oarecum exoţică: 





Bob Gray's Show 


pus întreg ansamblul său de 
balerine. 

Bob Gray el, personal, nu 
este desigur cel mai mediocru 
dansator de music-hall care a 
trecut prin teatrele  nozstie, 
după cum, poate, nici cel mai 


strălucit. (Boris Knhiasef era, în 


orice caz, un artist), 

Baletul său însă, 
prezintă elemente 
— are marea calitate de a nu 
mai fi un simplu ansamblu de 
fetița cu „,cache-sexe“-uri indis- 
creta şi cu o foarte neprecisă no- 
tiune a ritmului, — ci un corp 
de balct extraordinar de omo- 
gen şi ele cărui componente au 
întradevăr un temperament im- 
presionant. Sa dansat întrun 
ritm trepidont pe care  jocuriia 
febrile de lumini, n'au făcut de- 
cât să-l! accentueze. (Foarte bun 
trouvaille-ul cu clicea, — sau 
taletul „Polul nord“). 

In privința  trouvaille-urilor 


deși nu 
excepționale, 








coregrafice, Bob Gray are multe 
idei interesante, iar când îm- 
prumulă din filmele americane, 
alege numai lucruri bune. (Cine 
e de vină dacă Hollywood-ul a 
epuizat totul în acest gen?) 

Mai au o calitate balerinele lui 
Bob Gray: conștiincioz.tatea. Pri- 
viți pe „intelectuala“ trupei 
care cântă muzică de jazz ame- 
ricană și melodii franțuzești. E 0 
persoană induioșetor de bine in- 
tenționată și conştientă de  im- 
portantul domniei sale rol. O 
altă dansatoare care pare a fi 
vedeta ansamblului — e în ciu- 
da unui număr destul de impre- 
sionant de Bilograme, de o su- 
pleţe uluitoare, și ar fi cea mai 
bună ilustrație le un manual 
pentru educarea voinței. O alta, 
reuşeşte să ne facă să uităm că 
e vag uriţică, grație unui ritm 
trepidant. 

Credem că din toate interven- 
țiile acestui număr de atracţie, 
cea mai reușită esțte baletul ,Po- 
lul Nord“, Dar ceiace e într'ade- 


văr încântător, sunt costumele, 
Ge o bogăție, o varietate şi unc= 
ori de o ingeniozitate surprinză- 
toare, 

Subiectul acestui spectacol, se 
brodează pe tema rivalităţii din- 
tre două ved2toe de revistă, și 
consecințele nervilor respectivi. 

Prima vedetă este domnișoara 





Liseite Verea 


care constitue și capul de afiș a) 
„Mielului verâe“, 

Domnişoara Lisette Verea nu 
este, ceiace se numește de obi- 





Cu privire la 


Aloysius 


Bertrand 


(Urmare din pag. I) 


„„ Mergi la întinsele vii de 
lângă oraș la Clos-Vougeot și 
vezi expoziț a de panere pur- 
tând armele ducale din arhai- 
cele crame, 

Mergi, mai departe, la Bea- 
une, unde ţi se vor desfăşura 
înainteu ochilor din sipetele 
capelei 30 de metri de tapise- 
rie în care I0sif, Fecioara și 
Irozii sunt cu toții nobili bur- 
gunzi rumeori. 

Acolo în fondul tampiseriilor, 
culoarea vinului indigen, vei 
descoperi multe din catedra- 
lele d struse de timp. Așa se 
desfășoară şi ruloul sufletesc 
al iui Gaspar în verde nul, st- 
nin vechiu, roşu misteric, 

Neuitate această Burgundie 
spontană şi clinchetele prea 
sfinte ale acestui v:n!.. De 
câte ori nu mi-am adus amin- 
te, desgustându-l, de acel 
mare vin, acel „adevărat A- 
montillado“ pomenit de  Ed- 
gar Poe!,... 

A, să nu restrângem posibi- 
Htățile lui Bertrand la Cifra 
unui romantic pitoresc. El 
posedă incă, prin nu știu ce 
întâmplare, o deosebită capa- 
citate a humorului care ne 
transcende prin „fiorul rece“. 

In „Vânătoarea“ poetul ne 
prezintă — ca și Poe în cele- 
bra poemă „Buto:ul cu Amon 
tillado“ — o crimă din răzbu- 
nare, sub aceleași aspecte a- 
mabile care fac să ni se sbur- 
lească părul, 

„„ Cavalerul Houbert întrea- 
bă pe vărul său Reghault, în 
timpul vânătoarei, de ce nu-i 
în toate apele? Fiindcă azi 
de d mineată s'a legat să fie 
in pace cu Houbert ? 

Regnault răspunde în doi 
peri şi are ochiul roșu ca ai 
unui nebun sau al unui dam- 
nat. 

lar vânătoarea se purta 
mereu prin ziua cea strălim- 
pede cum e Gaghidsma, prin 
munți și padini, prin văi, şi 
păduri... 





MDesuchiatul 


Regnault își desprinde spa- 
da şi o trece de câieva ori prin 
bărdăhanele vărului Houbert, 

— Omoară, omoară, țipa 
Ganelon. 

Răsuna valea până la RON. 
ceauvaur... 

„Fie întru Domnul binecu- 
vântat, sufletul lui Houbert, 
cu milostenie răpus a treia zi 
de Iulie, anul una mie patru 
sute doisprezece, și la chere- 
mul d:avolilor fie sufletul lui 
Regnault, vărul său şi uCiga- 
șul său, Amin“, 

„In Dace reguiescat“ rinje- 
şte de cealaltă parte Monir6- 
sor, eroul din „La bar- 
rigue d'Amontillado“ după ce 
l-a înjunghiat printre 20r. 
zoaneie carndvaleşti pe bietul 
Fortunato la adăpostul heca- 
tombei. Aici ja rece se păstra 
fruntea, licorilor. 

Se poate vedea, înfine, dacă 
Theophile Gautier a fost cu 
totul îndreptățit când a grăâit 
posterității că poemele din 
„SDleen de Paris“ mau nicio 
legătură cu „Garpăar de la 
uit“... 

Traducătorul lui Poe și a- 
mantul mulatrei Jeanne Du. 
val, întuise poate mai bine, 
paradoxzalele înrudiri transo- 
ceanice ale vitregului copil 
dijonez, Când şi l-a declarat 
pe-acest Aloysius - Bertrand 
drept precursor, a făcut-o 
probabil din obiceiul de a şti 
ce spute, 

Gasparul, prin noaptea că- 
ruig stăruiră astăzi firavele 
antene ale unui iubitor de 
poezie, nu îndugureaecă poate 
numai un simplu drum for. 
mol de poemă în proză cum 
Q spus marele dar succintul 
istoric literar  Thibauidet. 
Burgund autentice care mân- 
ca bine și bea bine lângă ră- 
citoarele dela Tournus, sar fi 
căzut a fi mai drept, cu a- 
doptatul Aloys:us. 

SIMION STOLNICU 


(Urmare din pag. 5-a) 


— „Nu e dela noi, e din Rugu — zice. Nu-l cunoşti tu. Lu- 


crează locurile dela Zinca. 


— „Nu mai lucrezi cu oamenii de la noi ? întreb. 


— „Da, zice, fiindcă n'am încotro. Dar m'ași lipsi bucu- 


ros de ei. 


Mă surprinde această filozofie și mă uit întrebător la el. 
Altădată n'ar fi dat un loc unui străin, să-l fi picat cu ceară. 
— „Sau făcut ai dracului rău — continuă. Nu te poţi înțe- 


lege cu ei.“ 


Sunt foarte trist că vorbeşte astfel despre ţărani. Pentru 
mine ţăranul este elementul nobil, puternic și necorupt al nea- 
mului. Mi s'a părut întotdeauna plin de o poezie particulară şi 


cu o înţelegere justă a vieţii. 
— „Parcă aveai altă părere despre ei“, spun. 


— „Se poate-— zice — dar azi nu mai sunt oamenii de altă 


dată." 


Inţeleg că are probabil motive serioase ca să creadă acest 
lucru. Tata a fost totdeauna omul care a lăsat să treacă de la 
ei; dacă spune el că s'au făcut oamenii răi, a avut probabil ne- 


mulţumiri mari. 


CRONICA 


UNIVERSUL LITERAR 


DRAMATICĂ 





iu o „artistă“. Este, în schimb, 
o „vedetă“. E frumoasă, — o 
frumusețe scenică — ştie să se 
miște cu desinvoluntură și să 
anime un spectacol. In plus, se 
îmbracă cu gust, şi mai ales, ştie 
să-şi poarte rochiile fără să 
fixeze atenția numai asupra toa- 
letelor, 

Mica surpriză a serii, a 
însă domnișoara 


fost 





Tantzi Căpăţână 


pe care ne obișnuiscm să 0 ve» 
dem numai în roluri de foarte 
clorotică ingenuă. Rolul fetei cu 
temperament pe care probabil 
că îl aștepta, l-a găsit abia acum 
după ce a fost, inutil, domnişoa- 
ra romantică din fostele comedii 
muzica.e, 

Rivalitatea celor două vedete, 
duce la dispariția Qia teatru a 
primei — după criza de nervi 
de rigoare. Dispariţia provoacă 
panică în culise, Toată lumea se 
egită, :inclusiv domnul 





Groner 


în rolul compozitorului fără ta- 
lent, care deobiceiu, este autorul 
„schlager''-elor de revistă. In 
ciuda baletului distribuit în rolul 
principal, tot d. Groner a dus și 
de astă dată spectacolul. E un 
actor de rasă, simpatic şi inteli- 
gent care știe ca nimeni altul să 
pună în vaioare o poință, oricât 
de anodină, 

Și mai mare este însă panica 
domnului 





[n 


Niculescu Cadetu 


care, în rolul autorului de re- 
vistă cu cap de post ratat, ne-a 





făcut impresia că a fust, în- 
sfârşit, întrebuințat mai aproape 
de posibilitățile sale. Căci, sin- 
cer, începusem să ne temem, 
când, după o stagiune întreagă 
cu roluri de lachei și „valeţi sti- 
daţi, d. Cadetu nu se mai miş- 
ca decât curbat și purtând pe 
braţ un şervet imaginar. 

Singur d. Cazaban rămâne 
calm în rolul directorului de 
teatru flegmatic şi ingenios. Deşi 
a avut un rol destul de ingrat. 
d. Cazaban sa achitat, cum se 
zice, conştiincios, 

Intre timp, până ce să înceapă 
actul ÎI, domnişoara Lisette Ve- 
rca reuşeşte să ajungă cu auto- 
mobilul în munţi, și să intre, 
prin perete, în cabana unui tâ- 
prăr și frumos inginer, care se 
hotărise să se retragă în singu- 
rătate. Acesta este domnul 





Dot 
Aurel Munteanu 


care, ds data aceasta, a fost mai 
roult actor de:ât tenor, fapt pen- 
tru care chiar îl felicităm. D. 
Munteanu a fost tot așa de sim- 
petic şi de cuceritor ca de obi- 
ceiu, 

In sfârşit, totul se termină cu 
o căsătoria, (în ritmul marșului 
nupțial de Mendelsohn-Barthol- 
dy, care, colaborează cu d. Elly 
Roman, — mai puţin fecund ca 
de obiceiu) — nu, înainte însă 
ca „intelectuala“ să ne mai cânte 
pe ienglezeşte, iar vedeta cea 
grăsuță să ne mai ofere câteva 
din uluitoarele sale tumnbe, 

Regia e semnată de G. Timică. 
Muzica d-lui Elly Roman foarte 
„demi saison“. Avem în schimb 
multă muzică americană, care, 
deşi cunoscută, e încă agreabilă. 

Regretăm că decorurile d-lui 
Lâwendal nu sunt la înălțimea 
producţiilor anterioare ale aces- 
tui admirabil portretist, Nu 
ştim însă dacă tot domniei sale 
se datoresc schițele  costumeior, 
în orice caz, autorul lor merită 
loată admirația, 

In rezumat:  „Mielul Verde“, 
un divestin.ent din care nu lip- 
sesc nici femeile frumoase. nici 
nota de senzaţional], nici risipa, 
de rigoare în asemeni împreju- 
rări: o seară agreabilă. 


GEORGE VOINESCU 


Poesie pas morte! 


(Urmare din pag. 


1) 


aparențelor, vom putea afirma că mișcarea poetică este 


urmărită de marele public cu luare aminte 


legere. 


și înțe- 


imprejurările sociale şi evenimentele politice, oricât de 
neprielnice vieții de meditaţie și reverie poetică, nu vor 
putea nici odată suprima nevoia de poezie. Independent 
de vârstă, de condiţie socială și de grad de cultură, poe- 
zia este o nevoie sutlețească ce se afirmă în noi în per- 
manenţă. Cuvintele lui Ch. Baudelaire, cu aparență de 
butadă: „fără mâncare putem trăi opt zile, dar fără poe- 
zie nici un ceas“, redau o stare de sutlet generală a uma- 
nităţii. Este în poezie un element de exaltare interioară, 
de transfigurare şi nevoe de purificare, pe care poetul îl 
exprimă independent de noțiuni, numai prin atmosfera 
emotivă pe care o fixează în vers. Este fluidul care al- 
cătuește substanța poemului, dându-i unitate și iradiere; 
este scurgerea subterană de viață, circulaţia de sevă care 
animă poezia, dincolo de cuvinte. Din această atmosferă 
emoțională, sprijinită pe cadenţe şi imagini, se desprinde 


vraja poetică, inefabilul cântecului, 


Deaceia traducerea 


literală a unui text poetic nu poate reda esența poemului 
şi deaceia acestei transpuneri oarecum formale, de supra- 
faţă, trebue să-i corespundă o identitate de viaţă emoţio- 
nală, care singură reușește să transpună dintr'o limbă în 


alta conţinutul poemului. 


Este ceia ce dă prestigiu şi viaţă poeţilor naţionali. Se 
creiază cu timpul între universul interior exprimat de un 
poet şi connaționalii săi o atare corespondenţă şi identifi- 
care, încât poezia sa capătă o valoare naţională unică, pe 
care străinățatea nu va putea niciodată înțelege în toată 


întinderea ei, 





Merg alături de el şi din când în când îi arunc o privire. 
Am crescut aproape c'o palmă mai înalt decât el. Sunt un om în 
toată puterea cuvântului. Şi totuşi sun fiul lui. Os din osul şi 
sânge din sângele lui. 

Oricât de înstrăinat ași fi eu, de acest sentiment, nu pot 
scăpa. Omul acesta cu mustăţile săine până la urechi, care 
merge la dreapta mea și-și plicie imineii de talpă, va avea tot- 
deauna dreptul să-mi zică tu și să-mi ceară socoteala de faptele 
mele. Nu le-am spus încă ce mi sa întâmplat şi au fost foarte 
miraţi că n'am adus-o şi pe nevastă-mea. Am îndrugat eu o 
scuză dar sunt sigur că în sufletul lor și tata și mama sunt ne- 
împăcaţi. Nu bănuesc desigur unde au ajuns lucrurile. Nu sunt 
obicinuiţi în neamul nostru cu divorțuri, dar bănuesc probabil 
ceva şi mai rău. Cred desigur că mam jenat să aduc pe ne- 
vastă-mea în casa lor ţărănească. 

— „Trebue să-ţi spun ceva foarte important, tată, zic. 

El se uită mirat la mine. Nu-i vine să creadă că nu i-am 


spus până acum acest lucru important, 


— „Ce ? zice. 

— „Sunt pe punctul de a divorța de nevastă-mea.' 

Se oprește și mă priveşte de sus și până jos. Eu stau în fața 
lui sdrobit, găligan și umil. Lumina cenușie a înserării, ne în- 
vălue pe amândoi. Mă jenează înălțimea mea, pușca dintre spete 
şi bocancii din picioare. Mă jenează toate sentimentele mari 








Z Cronica măruntă = 


„CRISANTEME“ 


e un volum de versuri de V. 
Stoenescu-Odaia apărut în „Edi- 
tura Noastră“-Bucureşti, Militari, 
incă unul din volumele de „ver- 


suri'“ pe care l-am răsfoit cu me- 
iancolia de a nu afla în el decât 
proză versificată. Şi când te gân- 
deşti că această carte are aproa- 
pe o sută de pagini, tristeţea e 
justificată pe deplin. Din nou re- 
venim la poet: „E uşor a scrie 
versuri, când nimic nu al a spu- 
nc''. Ierte-ne d. V. Stoenescu= 
Odaia, dar numai atâta putem 
scrie despre ale d-sale „Crisan- 
teme“! 


„VIAȚA BASARABIEI“ 


a apărut pe luna Iunie, într'un 
număr destul de interesant. Con- 
dus de d. Pan Halippa, acest mo- 
nitor literar înfăţişează cetitoru- 
lui un mănunchi de condee ti- 
aere, întru totul interesante; ast- 
fel: N. F. Costenco, V. Luţean, 
George Meniuc sau Bogdan [s- 
tru au reuşit să ne reţie luarea 
aminte. Dar pentru a subiin:a un 
poet nou și tânăr, care prin nai- 
va şi deloc pretențioasa-i paesie 
ne-a încântat, vom decupa o stro- 
fă din „Învocaţie“, semnată C. 
Victor Negruzi, un nume care ar 


putea da lucruri din ce în ce mai 
bune: 


„Vino, toamnă, iar, în vie, 
„Sus la domnu'mnvățător, 
„Să cădelniți din cățue, 
„Ca monahul în pridvor, 
„Fum de negură, tămâie... 


S.mple și clare incantaţii de a- 
becedar, strofele lui C. V. Ne- 
gruzi sunt o promisiune, In rest, 
„Viaţa Basarabiei“ aduce intere- 
sante studii de istorie, literatură 
și recenzii oneste. 


CU DESTULĂ BUCURIE 


am aflat o strofă sau două, mai 
sănătoase, într'o carte destul de 
dibuitoare: „In zodia cumpenei“ 
de Robert Cahuieanu: 


„Mi-e sufletul un cântec de 
[vioară, 
„Ce tremură la geamurile tale“, 
sau: 
„Un pumn de nea, plângând 
incet, sărută, 
„Cu ultima putere, lutul gras, 
„In timp ce ochiul iar capătă 
glas, 
când gura mai rămâne 
fmută“. 


„Atunci 


Sunt în cartea asta, atâtea ba- 
nale stângăcii, dar candida pros- 
peţime a acestor versuri ne-a re- 
ținut luarea aminte; semn bun. 





POŞTA REDACŢIEI 





Dimitrie Dorna: Un tratat a- 
supra versificațici e tot atât de 
util cuiva, caşi unul cu privire 
la muzică, pictură sau alt gen 
artistic, Scopul unei asemenea 
lucrări se vădeşte deabia când 
ea se găsește în mâna unui poet, 
compozitor, pictor etc. şi are mai 
muit un caracter de verificare, 
de confiuntare cu tine însuși, 
N'am auzit, însă, până acum ca 
cineva să fi devenit poet grație 
memorării unui număr de tipi- 
curi, de forme. 

Intâi s'a născut poezia și-apoi 
deabia critica. 

Sfaturi? Da: perseverenţă şi 
răbdare Şi încă ceva; lectură, 
cât mai multă lectură. 


D. 1. Iftinca: Incă o desamă- 
gire!  Hotărit, e o săptămână a 
tristeții mult concentrate și ta- 
tuş lină. Adevărurile răsar line, 
raza purcede lin și numai desti- 
nul este înfricoșat. 

Probabil, al poeziei.., 


George Ungureanu: Deviza 
despre care vorbeşti d-ta, nu-i 
un capriciu adoptat numai aci, 
la „Universul Literar“, E comu- 
nă tuturor publicaţiilor, aşacă nu 
trebue să supere. Desigur, ni- 
meni nu este îndreptăţit să se 
descurajeze la prima tentativă 





nereușită. Mă gândesc acum la 
d-ta şi-ţi admir robustul opti- 
mism de care dai dovadă. Nu-i 
permis ca în cele 5—6 strofe să 
se repete împerecheri de rime 
ca: „pur“ şi „azur”, până să de- 
vină o obositoare obsesie. 

Mai încearcă, şi pune mai mul- 
tă gândire în noiamul de ima- 
E'ni, care luate în parte, rămân 
sterpe. 


C. T. B.: Regret mult că nv 
pot fi de părerea d-tale în ceea 
ce priveşte valoarea bucății pri- 
mite. Nu prea are darul să ulu- 
iască, însă te poţi socoti la câțiva 
pași de victorie. Am citit cu mult 
interes și plăcere manuscrisul în 
care, — cu excepţia unor expre- 
sii cam „tari“ (ca să întrebuin- 
ţez un cuvânt în parte devalori- 
zât) și-a unor dibuieli cara sâ- 
câie ideea centraiă, — am desco- 
perit talent autentic şi-o largă 
ințelegere a frumosului. 

Aşteptăm altceva mai atent și 
cu grija scris, 

O traducere bună după Tris- 
tan și Yseult a lui Bedier, poate 
interesa oricând, chiar cu fero- 
cea concurență făcută de Danzig 
et comp. Nu cunosc nicio altă 
traducere în românește. 


C. POSTELNICU 


CI d a i E a a a a te aa ta pa ta tata i 0 


Am încercat cândva o experienţă cu poetul rus Pu- 
schin. Avusesem doi prieteni ruși care-mi recitau tran- 


sfiguraţi versurile poetului lor național. 


Eram Cuprins, 


ascultându-i, de trăirea lor în actul poetic, Dar încercarea 
lor de a-mi tălmăci versurile și de a mi le explica, a fost 
zadarnică. Rămâneam mereu în afară de esența poemu- 
lui de vibrarea lui de viaţă, de forța lui sugestivă. Expe- 
rienţa pe care am repetat-o la rându-mi, cetind prieteni- 


lor ruşi versuri din poeţii români și francezi : 


întâmpi- 


nam mereu, aceiași incomprehensiune și aceiaș lipsă de 
corespondență intimă de care mă făcusem vinovat față 


de poetul rus. 


Vedem deci în actul poetic o manifestare permanentă 
şi general omenească, pe care o pot cel mult atenua și 
aburi împrejurări sociale potrivnice, fără să le poată ani- 


hila cu desăvârșire. 


Chemarea poeziei este adânc sădită 


în structura de viață a omului, iar vocația este o nevoie 
nu numai pentru poetul însuși, dar şi pentru cel ce îi aş- 


teaptă cântecul. 


Criza cărţii de poezie nu ne apare deci ca rezultatul 
unei lipse de corespondenţă între poet şi cititor şi mai 
mult efectul unor dificultăți din partea acelora care vor 
să citească, de a-și putea procura cărţile. Nu se citeşte, 
nu pentrucă publicul nu prezintă curiozitate şi chemare 
pentru poem, ci pentrucă anumite categorii de cititori nu 
pot cumpăra cărțile autorilor. În acest mod se intercep- 
tează artificial, prin duritatea condiţiilor economice, co- 
municarea necesară între poet și public. Văzută astfel, 
criza cărții nu prezintă o gravitate excepțională, cum ar 
fi fost desigur cazul unei incuriozități desăvârşite faţă de 
producția poetică. Criza cărţii poate îi, fără îndoială în- 


lăturată, în anumite condiţii. 


Am întrevăzut de alminteri 


de multă vreme un mijloc pentru a remedia această 
stare. Ne vom îngădui să revenim asupra acestui punct, 
aducând în discuție propuneri de soluţii practice. 


cioare. 


ION BIBERI 


RISCÂND 


a fi atacați din două părţi, vom 
stărui puţin, cu toată obiectivi” 
tatea, asupra „Colecţiei Adonis“, 
care ne-a tr:mis o bună parte 
din caeteie ei, apărute în ultimii 
ani. Orice pasionat ge poesie va 
trebui să laude gestul de a mi- 
lita cu atâta elan pentru vers, 
precum va trebui să desaprobe 
faptul că în cadrul acestei mici 
edituri se imprimă muite ucruri 
s.abe. Incontestabil: la „Adonis“ 
au apărut până azi destule bro- 
șuri de versuri care meritau să 
vadă lumina; incontestabil mai e, 


că tot acolo au apărut multe poe- 
sii care stăteau la un nivel scă- 
zut, neaducând un serviciu rea) 
nici autorului, nici  cetitorului. 
Poatecă «e inevitabil ca acolo 
unde se scrie atât de mult și 
unde se publică enorm, vor Lre- 
bui să se strecoare și mediocri- 
tăți, dar putem spune că un con- 
trol mai sever mar strica de.oc 
bolecţiei poetice „Adonis“. Pre- 
ţuim truda poeților, gar au pu- 
tem înțelege negarea pentru tot 
ce e în afară de ei. Va trebui să 
mărturisim că ne-au plăcut poe- 
me semnate: Virgil 'Treboniu, 
Crisţian Sârbu, Gh. Manea-Ma- 
nolache, Const. Pârlea, Ion Ho- 


ra Munteanu, lom Negescu, dar 
că în aceleași pagini am cetit ver- 
suri regretabile sau chiar pue- 
riie, aie altor publiciști. Intr'un 
timp piin de furtunoase fapte, 
stăru:nța aceasta luminoasă pe 
Marginea versuiui se cere remar- 
<ată;, am făcut-o. Dar împreu- 
nă cu însemnarea noastră, un în- 
demn spre obiectivitate, spre Llim- 
pzde och.u critic și spre esen- 
țele pure ale poesiei, confraţi- 
or necunoscuți deia „Adonis“. 


O REVISTĂ DE LICEU 


diatre cele bune, este accea a Ii- 
ceuiui „Emanuil Gojdu“ din O- 
radea. Condusă de d. Augustin 
Cosma, harnic dascăl, secondat 
de un grup entuziast de şcolari, 
această publicație ştie de cee 
mai multe ori să ne infățişeze un 
vers proaspăt, un articol onest, 
De bună seamă că tot cecace se 
lucrează aici, are mai mult va- 
loarea unui laboratoriu în care 
se experimentează; însă nouă ne 
Place aici tocmai acest sbucium 
juvenil, această ţend:nță adoles- 
centă către cuimi. Chiar dacănu 
am afla un poem vrednia de 
transer:s,  sufiul  liricei tinereţi 
care străbale paginile revistei, ar 
mer:ta cuvintele noastre bune. 


PE ACEASTĂ CALE 


rugăm pe toți cei ce dețin poeme 
(medite sau putbiicate în reviste) 
de-aie regretatuui prieten Silviu 
Roda, să ne vestească și să ne 
trimitţă manuscrisele și revistele, 
pentru a înlesni alcătuirea volu- 
mului de poesii postume, pe care 
îl pregătim. Nu ne îndoim că 
prietenii noștri vor răspunde a- 
cestei  chemări, fără zăbavă şi 
tocmai de aceea le muițum:m. 
Vroim, în acest fe:, să punem 
înaintea  lectorului un volum 
complect şi nou, aşa cum dragul 
nostru prieten ni-l descria în 
lungi şi entuziaste epistole. Car- 
tea se va numi „Melodii interi- 
oare“, titlu fixat chiar de poetul 
p.ecati dintre noi. 


PENTRU TOȚI VERSIFICARII 


precum și pcatru toţi cei ce scriu 
poesii, îngăduit ae fie, să punem 
pe hârtie acest cunoscut şi per- 
fect poem al poetuiui Ion Barbu: 
„Se ploconea răsăritean și moale, 
„Mălai din mâna ta să ciugu- 
flească, 
„Albastru pâlpâia și cald în poale 
„Cum pânzele alcoolului, în 
fceaşcă. 


„Pe butură nebunul tău cu scufă, 
„Ochi inegali, grozav de triști 


[votea. 

„Dar mâna ţi-a sucit, cum storci 
o rufă, 

„Și-a rupt şi gâtul păsării, care 
[bătea“. 


Mediteze toți, pe marginea a- 
cestui rotunjit şi rece pocm, pen- 
truca dibuindu-i mărimile să se 
sperie de micimea lor, Poezia se 
numește  „Păunul“ şi — după 
cum spunea prietenul Axente 
Szver Popovici, este unu dintre 
cele mai clare piese din lirica 
noastră de azi. 


ŞTEFAN BACIU 


Cp fi Er a a a a a a a a a E ta ta a ta a a a a aa eat 


— „N'ai voe să divorţezi — îmi spune. Un om cinstit, nu-și 
lasă nevasta.“ 
Așa este — mă gândesc. Un om cinstit nu-și lasă nevasta. 
— „Dar n'am fost cinstit“, spun. 
Bătrânul își apropie faţa de a mea, mă străpunge cu pri- 
virile până în călcâie, apoi ridică mâna şi-mi cârpeşte o palmă. 
Eu stau drept şi lălău în faţa lui. Lumina înserării sa făcut 
neagră ca smoala și cerul cules cu dragoste de pe câmpuri se 
deşeartă desgustat din mine. Pământul mi se sburleşte sub pi- 


* 


N'am nici o priză. Mă simt spânzurat ca o fantoșe între cer 
şi pământ. Mă simt huiăuit de tata şi respins de nevastă-mea, 
ca şi cum m'ași simţi huiduit de toată întinderea aceasta se- 
veră a câmpului şi refuzat de toate veleităţile creerului. Vinele 


mi se înmoaie și trupul mi se frânge în genunchi. 


— „Iartă-mă, tată“ — îngân. | 
Dar el, îmi întoarce spatele și pleacă cu pași mărunți și 


mersul legănat pe care i-l cunosc decând am deschis ochii pe 


lume. 


pe care le-am avut venind de-a curmezișul câmpului. 


La doi pași de mine, Prinţ iezită între a rămâne acolea, ori 
a pleca după tata. Apoi dă din coadă, îşi scutură capul şi o rupe 
la fugă după el. Eu mă îndoi și cad pe brânci în țărână. 


(Fragment din romanul cu acelaș nume). 


LUCA DUMITRESCU 








| 








UNIVERSUL LITERAR 








a) 
——— 


12 August 1939 


Vacanţe scriitoricești 
PRE e az a e RE EEE 


Simple însemnări la 882.83 m. altitudine 


- Reportaj din Căminul Scriitorilor, Bușteni — 


ASPECTE LIRICE 


Incremeniţi în majestatea lor înaltă, 
munții fumegă ca în urma unui uriaș 
incendiu, ori se topesc în penumbre vi- 
nete, când pe creștetul Caraimanului 
visează, albă și măreaţă, crucea, In 


mijlocul ceţurilor și vânturilor stârnite 
dinspre Omul, monumentala ctitorie re- 





D-nii N. Andreescu, Virgil Carianopol 
şi Viadimir Cavarnali, cu doamnele 


gală stă neclintită, amintind, prin me- 
talica ei dârzenie, vitalitatea acestei ro- 
mânești naţii, în luptă cu vijeliile sale 
istorice. 

Pânze subţiri de ploaie se desfac de- 
parte, peste freamătul pădurilor de 
brad, sub ochiul fascinant al luni 
pline. 

Inconjurat de armate întregi de brad, 
castelul „Zamora“ doarme lângă susu- 
rul vioiu al Prahovei. Prin balcoanele 
luminate cu roz și albastru pal, ghicești 
domniţe lâncezind în dragoste și capti- 
vitate, ca într'o veche feudă. Sus, pe 
turnul în care se mai văd şi astăzi schi- 
jele obuzelor dușmane, din marele răs- 
boiu, flutură pavilionul în alb și roş, 
al cantacuzinilor... Și peste toate, noap- 
tea răcoroasă, cu stele vii și lună de 
zăpadă, a unui splendid început de 
Iulie. i: 


REALITAȚI CONCRETE 


Isgoniţi de canicula din București, 
pensionarii estivali ai Căminului regal 
al scriitorilor, întârzie în lungi concili- 
abule cu propriile lor îndoeli, în grădi- 
na hotelului care domină, prin arhi- 
tetonica lui masivă, centrul stațiunii. 

Intârzierea de două săptămâni, a S. 
S. R.-ului, de-a aranja conturile, pentru 
masă, la „Ursul din Carpaţi“ dă fiecă- 
ruia gânduri negre. Liniştea atât de 
îndelung râvnită de fiecare scriitor care 
se dorea, în Buşteni, aproape numai de 
muză şi masa de scris, sa sfărâmat ca 
toate dulcile himere ale acestor îndră- 
gostiţi de cer şi slovă, 

— Ce ne facem, domnilor? — se a- 
gită romancierul Sărmanul Klopstok, 
mărind disperarea tânărului nuvelist și 
comentator al poeziei confraţilor săi de 
generaţie, d. Nicolae Andreescu: 

— Eu „aterizez“ la d. profesor He- 
rescu şi nu mai plec dela d-sa până 





Copiii 


nu-mi dă ceva gologani. (D. N. Andre- 
escu, technician în aviație, utilizează 
în discuţii, ca şi în scris, terminologia 
profesională). 

Poetul Şerban Bascovici, mai îngă- 
duitor cu oamenii și evenimentele, se 
resemnează, între două țigări „Bucegi“ 
fumate în grabă: 

— Hei, ce să-i faci! Să mai aşteptăm, 
poate pică Gregorian cu vești bune. 

— Pom-domnul Gregorian e la Con- 
stanța — informează placid Virgil Ca- 
rianopol, de lângă criticul Vladimir 
Streinu, care ascultă demn și grav tin- 
guirile confraților, ca odinioară inter- 
pelările parlamentare. 

— Ar trebui să ne dea banii cheltuiţi 
înapoi! — se înduioșează poetul George 
Dumitrescu, în timp ce Radu Gyr pri- 
vește absent siluetele munţilor ce se 
desenează clar, în asfinţit. 

Constantin-Stelian, poreclit de noi și 
sfântul Constantin-Stelian, din cauza 
prea cuminţilor sale atitudini, meditea- 
ză stingher pe o bancă retrasă, la o 
lovitură de ruletă care să-i aducă lu- 
mină în socoteli. Numai d. Mihail Șer- 
ban, tânărul și fecundul romancier mol- 
dav își plimbă fetița în cărucior, cu un 
zâmbet fericit şi patern, de crezi că n'a 
avut niciodată  deaface cu chestiunile 
care ne animă pe toţi. 

Pe Vladimir Cavarnali, proaspăt că- 
sătorit, nu-l vede nimeni. Nimeni nu 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23, 


ştie când a venit, pe unde se plimbă, 
unde mănâncă, unde doarme, etc. Se 
ştie numai că în cămin este poetul ba- 
sarabean Vladimir Cavarnali, cu doam- 
na, cum sar ști de pildă că delegatul 
„Societăţii Scriitorilor Români” la că- 
minul din Buşteni e d. George Gre- 
gorian; dar numai atât, că atât pe pri- 
mii cât şi pe ultimul nu-i vede nimeni. 
Despre colonelul Gheuca, administra- 
torul căminului, nu se mai știe nimic. 
A plecat într'o bună zi la București 
și plecat a fost, de parcă a sburat fără 
reîntoarcere ca un Guynemer... 

— Ei, ce-ați mai auzit, sa aranjat 
ceva? — întreabă surâzător şi în hai- 
ne albe, criticul Şerban Cioculescu, 
intrând în grup. 

— Nimic!—i se răspunde în cor... Şi 
discuţia continuă pe aceiaşi temă. 

Intr'un târziu, cineva îşi priveşte 
ceasornicul : 

— E ora unu! 

— Unu? — se miră cucoanele, de pe 
băncile alăturate, apoi încep să strige, 
pe rând, la copiii care sburdă prin gră- 
dină: Barbule, Ussy! Mira! Monica! 
Doina! Hai la masă că-i ora unul... N. 
Andreescu se uită în portofel și oftează. 
Sfântul Constantin Stelian se ridică a- 
meţit de gânduri iar Virgil Carianopoi, 
la braţ cu doamna, iese pe poartă, sub- 
țire şi cenușiu, ca un fir de ceaţă... 


RASARE SOARELE 


— A venit Gregorian! A venit Gre- 
gorian!... Vestea s'a răspândit cu viteza 
luminii în cămin și, în câteva minute 
confrații au făcut cerc în jurul celui 
atât de mult așteptat, 

— Ştiţi... Eu plec! 

— Ce face dom'le? Abia ai venit şi 
pleci? Da” cu noi cum rămâne! 

— Nu mai avem bani! 

-— Am cheltuit tot! 

— De unde să ştim noi că n'aţi aran- 
jat din vreme cu „Ursul din Carpaţi”, 
noi care suntem aici dela 1 lulie. 

Asaltat din toate părțile, poetul Geor- 
ge Gregorian abia poate să spuie un 
„sa aranjat totul!“ şi se aşează obosit 
pe un scaun. 

— Daa? Păi așa spune omule! 

N. Adreescu râde fără motiv. Radu 
Gyr pupă pe Monica. Mihail Serban își 
desmiardă fetița, iar George Dumitres- 
cu îşi aprinde mulțumit o ţigară, în 
timp ce Şerban Cioculescu plasează la 
timp un calambur despre descoperirea 
unui vin „înfundat dracului“, 

Mângâindu-şi mustăcioara bălaie, a- 
pare și colonelul Gheuca, grav și cu 
pălărie de paie. 

— Uite-l dom'le și p'ăsta! Ei, come» 
die! — se miră Șerban Bascovici. 

In buzunarul dela piept, al admini- 
stratorului, se distinge un pachet sigi- 
lat. Ii fac semn d-lui Klopstok. 

— A venit cu banii, dom'le! Să se 
termine odată!.., 

— Ei, voi ce-aţi mai făcut, ce-ați mai 
scris? — întrebă d. George Gregorian, 
răsucindu-și o ţigară. groasă. 

— Aha! ascultă, cântecul nostru! — 
bătu din palme Radu Gyr. Parodiat du- 
pă versurile d-lui N. Vlădoianu, de 
către poetul Cununilor uscate, cântecul 
în cauză făcuse deliciul tuturor cămi- 
niștilor în cele 15 zile e restriște. 

Iată-l! (a se fredona pe aria „Mi-am 
pus busuioc în păr“). 

„Mi-am pus busuioc la pungă, 
Să vină banii 

Gregorianii, 

Și pasă-mi-te 

Să ne achite 

Masa şi casa 

Pelinul şi vinul şi chinul. 


Măi busuiocele 
Măi colonele 
Vino devreme 
Că punga geme! 
Colonel, colonel... 


Zică lumea ori şi ce 
Totu-i minciună 

Las'o să spună 

Că vin golanii 

Cu gologanii. 

Zică lumea ori şi ce 

Nu mai cred în farmece!... 


Mi-am pus busuioc la birt, măi! 

Ca să ne vie 

Pe datorie 

Mâncări de toate 

Şi antricoate 

Varză, friptură 

Și şprițuri pe gratis în gură. 

— Refren. — 

Am pus busioc pe nori, măi! 

Că de vreo nouă 

Zile tot plouă 

Jar scriitorii 

Văd numai norii 

Și creditorii cum vin să le ia 
[sunătorii. 

Măi busuiocele 

Măi colonele 

In buzunare 

Plouă prea tare 

Colonel, colonel! 


i e 
Zică lumea ori şi ce CNI ii 
Las'o să spună Sa io pă 


Că vremea-i bună [2 
Și că vin banii, E 
Banii sărmanii! ASA 
Zică lumea ori și ce 
Nu mai cred în S.S.R. 


Radu Gyr prezintă apoi delegatului 
S. S. R-ului, prins în toane bune, acti- 





vitatea noastră pe cele două săptămâni, 
o activtate care n'avea nimic deaface 
cu... literatura, ea fiind de cu totul ait 
ordin. In definitiv de ce poeţii să scrie 
versuri proaste la Bușteni și mar în- 
văţa mai bine o limbă străină? Engleza, 
de exemplu, limbă adequată înălțimi- 
lor giaciale din jur, şi mai ales costu- 
mului sport al lui Gyr, completat de 
luleaua făcută cadou, poetului, de con- 
fratele Constantin-Stelian care  câşti- 
gase la ruletă. 
Jată un mic „dicţionar“ român-englez 
creat ad-hoc pentru uzul general: 
Societatea Scriitorilor Români = The 
scripturiss Rumăn Sosiete 

Personalul de serviciu = The personnel 
Of sirvis: Lina = Lain; 

Paraschiva = Parescaiv; Gheorghe = 
Ghergs. 

Căminul Scriitorilor = The freiers ce- 

min, 

Veselie = The spritz. 

Bani = The zeros. 

Portofel = The knock-out. 

Chelner = The becsiss. 

N. I. Herescu — Lord Nicolas Hereiss. 

Poet = The traisnit. 

Copil = The scandel. 


Camera nr. 9 (în care locuia Radu Gyr 





Lectură pe bulevard 


şi în care intra fiecare, ca la el acasă) 
The harabebur (harababură). 
Providenţă = The Kitzy (nume dat 
d-lui general Polizu care de câte ori ne 
vizita avea grijă să dea la masă vin din 
belşug, mai ales celor tineri), 


MANIFESTARI „ARTISTICE“ 

Se obișnuise, în anii din urmă, ca 
scritorii aflaţi la căminul de odihnă din 
Bușteni să citească versuri și proză în 
cadrul unei şezători literare, pentru 
publicul local și viligiaturist. In luna 
Iulie, din cauza lipsei d-lui Gregorian, 
asemenea şezători nu s'au mai organi- 
zat. Copiii scriitorilor însă, ca să nu 
desmintă aptitudinile pentru artă —in- 
diferent genul — ale părinţilor, au or- 
ganizat cu dela ei inițiativă un... spec- 
tacol teatral pe o terasă din curtea că- 
minului. Protagoniști: Barbu Cioculescu, 
Ussy Streinu, Monica Gyr, Mira George 
Dumitrescu şi Mira Vulcănescu. Piesa 
jucată: „Fetiţa cu scufița roşie“ „pusă 
în scenă“ de Barbu Cioculescu, care, 
mascat cu o hârtie neagră a făcut pe 
lupul, așa cum numai el ştie să facă 
atunci când vrea s'o bage în sperieţi pe 
Ussy. Dacă n'ar fi fost Mira George 
Dumitrescu, desigur că „spectacolul“ ar 
fi fost fluerat, cu toată figuraţia în roşu 
și hodoroc-tronc, a Mirei Vulcănescu — 


Mira mică — ce se învârtea pe „scenă“ 
de colo până colo în hazul mulţimei a- 
dunată ca la urs. 

— Fi-v'ar teatrul al naibii! Cine a 
bănuit că o să se strângă atâta lume? — 
se necăjea d-na Cioculescu în „culise“ 
unde lăcea pe „directoarea artistică“ 
pentru a salva „spectacolul'“. 

— Ia te uită la Ussy! Mai în față și 
nai tare Barbule ! regisa şi d-na Strei- 
nu, tot din culisă, unde d-na Gyr se 
trudea pe de altă parte, să înveţe pe 
micii actori cântece străjerești. 

Mai prudent decât toți, Barbu Cio- 
culescu a rezolvat simplu problema sce- 
nelor „grele“: le-a jucat în casă, singur, 
când toţi ceilalți îi aşteptau apariția pe 
scenă. Aceasta nu l-a împiedecat, însă, 
ca peste partea ce i se cuvenea (62 de 
lei), să nu manifeste oarecari pretenții, 
după spectacol: nu i se plătise „dreptu- 
rile de autor“. 





Criticii Șerban Cioculescu și Vladimir 
Streinu, în şuetă obișnuită 


de TEODOR SCARLAT 





Căminul Scriitorilor din Bușteni 


CHEF LA DIHAM 


După amenajarea socotelilor cu „Ur- 
sul din Carpaţi“, după promisiunea că 
banii cheltuiţi li se vor restitui, scrii- 
tori s'au reîntors la uneltele lor. D-nii 
Șerban Bascovici şi Mihail Drumeş 
scriu pe aceiași terasă, dintr'o veche o- 
bișnuinţă. Primul traduce din Baude- 
laire iar secundul scrie o piesă radio- 
fonică. D. Şerban Cioculescu scrie în 
camera d-sale un articol despre 1. L.. 
Carageale ca director de teatru, articol 
ce va apare în Septemvrie a. c. în „Re- 
vista Fundaţilor Regale“. Pentru ace- 
iași revistă, d. Vladimir Streinu își scrie 
obișnuita-i cronică. D. V. Demetrius — 
bunul nostru părinte V. Demetrius — 
citeşte o istorie a revoluției franceze. 
Radu Gyr serie o poezie „Fuga lupului“ 
inspirat de o întâmplare autentică. Vla- 
dimir Cavarnali — care a apărut, în- 
sfârșit — doarme. Virgil Carianopol a 
plecat la București chemat de slujbă 
iar Nicolae Andreescu cercetează feno- 
menul literar transilvan.  Activtatea 
d-lor George Dumitrescu şi Sărmanul 
Klopstok ne scapă. La fel aceia a d-lui 
Constantin Stelian care  plănueşte o 
nouă lovitură de ruletă. In curtea lar- 
gă a căminului nu se mai vede picior 
de scriitor. Numai cocoanele pun la cale 
ascensiuni imaginare pe versantul Je- 
pilor (cecace s'a întâmplat) ori ascultă 
corul detașamentului de străjere din 
Bușteni : 


„O ţară-avem, frumoasă ca un rai, 
„Un rege-avem ca soarele de Mai“.., 


D-na Măinescu, străjeră şi d-sa, pare- 
se, fredonează cântecul, acompaniată 
de d-na Carianopol... Şi totuşi atmosfera 
aceasta calmă și burgheză prin tabie- 
turile ei trebuia într'un fel colorată. 
Prea ne plictisissem de mesele la ore 
fixe și îndelungitele ore de lucru, în 
sgomotul copiilor care amenajau... cimi- 
tire pentru păsărele în grădină şi al 
tromboanelor muzicei din parc, care ne 
asasina toată ziua cu „Cer albastru“ 
și „Violeta“. „Providența“ (generalul 
Polizu, Witzi, cum îi spuneam noi),nu 
ne uitase. Iată-l galant și fercheș, cum 
îi stă bine unei providenţe : 

— Ei, mergem la Diham? 

— Mergem, mergem! — răspund în- 
trun glas, cucoanele. Vrând, nevrând, 
scriitorii sunt nevoiţi să coboare din 
turnurile d-lor de fildeş şi să se urce 
în maşinile de cursă. 

— Ştiţi că ne aduce Slama un vin... 
— iînsinuiază Kitzi privind spre cei ti- 
neri. Numele d-lui Gh. Slama — avo- 
cat din București — ne era prea cuno-= 
scut şi prea drag, pentru a socoti afir- 
mația d-lui general Polizu, drept o îar- 
să, utilizându-l. Iată pentruce urcarăra 
încrezători în autobuze... Poetul Radu 
Gyr pare abătut. 

— Ce ai , domnule? 

— Ascultaţi, dragă, ce lupoaică tâm- 
pită! Fuge din grădina zoologică a lui 
Schiel şi peste câteva zile se întoarce 
singură, prăpădită de foame!... Şi eu 
care îi cântam, în poezie, dorința de li- 
bertate, sus, în măreția tăcută şi stear- 
pă, a crestelor! Mi-a nenorocit poezia, 
bat-o Dumnezeu s'o bată!... 

D-na Ulpia Botta, tânăra și serafica 
soție a colegului nostru de generaţie și 
poezie, Emil Botta, se amuză... Peisa- 
giile care fug pe la ferestrele autobu- 
zului se împletesc și se deslănţuie în- 
tr'o avalanșă de verde închis, plăcut şi 
odihnitor. Sub poduri de bârne şipotesc 
ape limpezi, în limpezimea și mai clată 
a dimineţii aburind departe, peste mu- 
chii pleșuve... Ajungem. In pădure ne 
întâmpină un taraf, cu „Mi-am pus bu- 
suioc în păr“,. Sfântul Constantin Ste- 
lan joacă Volley, cu d-na Ulpia Botta, 
Monica Gyr şi Barbu Cioculescu. D-na 
Lelia Colonel Mihăilescu, prietenă inti- 
mă a familiilor Cioculescu şi Streinu 
asmute pe „Amoc“ — câinele d-sale 
favorit — spre Ussy, care urlă, motiv 
destul de serios, ca să-l facă pe Barbu 
s'o poreclească Urlătoarea... Și... sar 
părea că vremea a trecut uniformă 
și leneșă. Dimpotrivă: vinul d-lui Gh. 
Slama şi-a îndeplint conştiincios dato- 
ria. La fel taraful. „Providența“ fusese 
la înălţime. 


SCHIMB DE TELEGRAME 

Grijuliu cu nobilii săi locatari, colo- 
nelul Gheuca anunţa delegatului 8. S. 
R-ului, la Etorie, orice nemulţumire a 
acestora, fie telefonic, fie telegratic, fără 
ca vreunul din noi să cunoască paterna 
d-sale intenţie. Astfel se tace că în ur- 
ma unei neînsemnate neînțelegeri cu 
„Ursul din Carpaţi“ pe chestiunea fe- 
lurilor de mâncare servite, d. colonel 
Gheuca a telegrafiat, cum îi era obi- 
ceiul, d-lui Gregorian, la Eforie, de 
unde aceasta răspunse telegrafic: 

„Peşte numai seara. Rog confrații 
să-mi respecte căutarea sănătăţii“. 
Gregorian 

— Noi nu scriem nimic, domnule 
Streinu? — se adresă d. Tudor Măi- 
nescu, criticului. 

— Ba da, hotărit că da, mai ales că 
Gheuca n'a rezolvat nimic cu mușchiu- 
lețul de purcel, pe care restauratorul 
ni-l servește numai când vrea el. 

Peste câteva minute, oficiul ţelegra- 
fic din Bușteni expedia d-lui George 
Gregorian, la Eforie, următoarea de- 
peşă: 

„Luat cunoștință renunțat pescărie, 
vezi în liniște de sănătate dar răspunde 
urgent ce facem mușchiuleț purcel“. 

Pentru contraţi, 
Demetrius-Cioculescu 

Răspunsul d-lui Gregorian fu prompt: 

„Pentru peşte tipăritura grăește; pen- 
tru muşchiuleț, marfă cu bizeţ. Căutaţi 
citate în seninul Socrate. La toți sănă- 
tate“, 

Gregorian 

— O fi el răspunsul d-lui Gregorian 
hazos şi camaraderesc, dar „Ursul din 
Carpaţi'“, ne-a spus azi, la masă, că nu 
ne poate face şniţel! — se tângui ci- 
neva. Radu Gyr ticlui atunci, spontan, 
următoarele versuri destinate a fi tele- 
grafiate delegatului S. S. R.-ului la Efo- 
rie, vila Belona: 

„Nici şnițel nu ne mai face; 
„Odihneşte-te în pace!“ 

Versurile însă nu s'au mai dus, pen- 
trucă îngrijorat de soarta confraților, d. 
George Gregorian a fost a doua zi prin- 
tre noi. 


CONSIDERAȚII ULTIME 


Cu toate micile şi inerentele nemul- 
țumiri pe care ţi le oferă vilegiatura, 
şederea la Căminul Scriitorilor din 
Buşteni este neasemuit de plăcută. In- 
tr'o societate — fie ea chiar de literați 
— în care se încrucisează floretele unor 
Şerban Ciocuiescu şi Vladimir Streinu 
şi scânteie versul lui Radu Gyr, alături 
de acela inteligent drămuit al lui Șerban 





Cea mai mică mpensionară estivală 
a Căminului, Monica Drumeş. 
Alături, mama 


Bascovici, într'o societate în care d. V. 
Demetrius ştie să fie camarad și tată 
iar Mihail Drumeș frate bun și povă- 
țuitor, ţi-e imposibil să nu te simţi bine. 
Buştenii capătă, într'o asemenea împre- 
jurare, atmosferă de basm, iar jocul 
copiilor, alături de care cea mai mică 
pensionară estivală a Căminului, Mo- 
nica Drumeş pareopatăalbă mișcătoa- 
re, aduce a epocă îndepărtată de viaţă 
trăită, în care te complaci şi te între- 
gești cu propriile-ți gânduri: înălțimile 
coboară în baladă şi grija urcă până la 
cântec. 


Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T, T. Nr. 24464-939,