Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0029

PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL: 


BUCUREŞTI, BREZOLANU 25 


ABONAMENTE : 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


nascrisă sub Nr. 163 Trib. lifov, 








DESPRE CADUCITATEA 
IDEALURILOR ARTEI 


S'ar putea face o discriminare în pre- 
țuirea valorii artistice, după poziţia 
operelor în raport cu idealul lor. Suni 
observaţii foarte simple pe cari le-am 
făcut pe marginea unei păreri, emisă de 
Charles Plisnier în Faux Passeporis. Cu 
toate că pasagiul la care mă refer se o- 
cupă cu definirea stării psihologice a 
maselor anonime şi active, cred că nu 
este exagerată o trecere pe plan artistic, 
dat fiind că orice operă de această na- 
tură e strâns legată cu substanţa so- 
cială, 

Sunt opere bune şi opere rele. Nu în 
urma unor păreri subiective, ci pe bază 
de cercetare ştiinţifică, intre aceste 
două extreme, se înşiră o întreagă gamă 
de valori mediocre, acceptabile, destul 
de bune sau foazte slabe ete. Variația 
calităților e nesfârşită. Şi putem afirma, 
cu o aproximaţie ncglijabilă, că operele 
bune corespund epocilor de cercetare, 
de luptă, de tendință către ideal, pre- 
cum Şi epocei imediat următoare reali- 
zării lui. 

Apoi, odată idealul realizat, valoarea 
producţiei literare şi artistice scade. 
Până la aflarea unui alt ideal, operele 
sunt sau mediocre, sau imitații servile. 

Mă gândesc şi la sensul mai adânc al 
cuvintelor: Por aspera al astra, ca 
motto al celei de-a cincia simfonii 
beethoveniene. 

Prin per aspera vreau să înțeleg 
epoca de strădanii pentru realizarea 
idealului. De luptă acerbă şi violentă cu 
greutăţile creaţiei, sau reaua voință a 
profanilor. Epocă în care operele sunt 
valoroase, ajung : ad astra. În care arta 
evoluiază sub auspiciile cele mai feri- 
cite. Epocă nepieritoare. 

Avem atâtea exemple de artă supe: 
rioară, cari corespund tocmai acestei 
lupte pentru înfăptuirea idealului! 

Gândurile îmi sboară spre umbrele 
evului mediu: Muzica acelei vremi, 
pentru cei cari o cunosc şi au ocazia 
să o studieze, reprezintă o reală delec- 
tare. Nu întâlnim ansambluri maes- 
toase. Dar găsim o graţie, un suilu mis- 
tic și o intensitate, demne de cea mai 
sinceră admiraţie. 

Amintiţi-vă timpurile Renaşterei, O 
epocă de prefaceri, de cercetări înfri- 
gurate, de noi directive. Idealurile artei 
şi ale vieţii evoluiază: dela exaltarea 
mistică la cunoaşterea directă şi nepăr- 
linitoare a realităţei. Cu ce înfiorare 
contemplăm astăzi operele picturale 
din acea vreme! 

Dar odată ce idealul a fost atins, ta- 
bloul se schimbă. Stilul artistic decade. 
Să ne gândim la ce a urmat Renaşterei 
când idealul, odată atins, aştepta să fie 
popularizat în formele artei şi ale vieţii: 
cei care se credeau în stare să-l rea- 
lizeze ne-au înfățișat creaţii mediocre. 

Socotindu-le mediocre, le înțeleg ra- 
portate la criteriul suprem al Renaş- 
terei propriu zise. 

Apoi, ajunşi în vremurile noastre, 
când prefacerile se precipită, romantis- 
mul şi simbolismul literar, impresio- 
nismul sau expresionismul pictural etc., 
dau naștere unor opere valoroase cât 
timp arliştii sunt în căutarea idealului. 
Dar odată atins acesta, entuziasmul 
scade. Işi pierde din intensitate. 

Oricare din curentele artistice sau 
literare ne înfăţişează aceste două ver- 
sante: pe de o parte, în vremea cerce- 
tărilor pentru atingerea idealului, va- 
loarea este în creştere; pe de alta, idea- 
lui fiind atins, valoarea scade. Un fe- 
nomen curios asupra căruia vom reveni, 


VICTOR POPESCU 


Cine? 





Lei 220 pe 1 an 


120 pe 6 luni 


TELEFON: 3.30.10 


NIVEPSUL LII 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





Wiliam Hogarth 








Capete de servitori 





Despre profani şi despre poesie 


În încercările noastre asupra studiu- 
lui Poesiei, din care câteva fragmente 
au apărut până acum în această revi- 
stă, iar altele urmează să apară, cuvân- 
tul profan ni s'a impus de mai multe 
ori — şi vom mai avea nevoe de el — 
ca fiind singurul propriu să fixeze anu- 
mite posiţii și margini... Dar dacă este 
un cuvânt bogai de multă substanţă — 
el ne va deslega într'e anumită măsură 
chiar sensurile  poesiei — „profan“ e 
tot atât de mult lucrul care va trebui 
foarte atent priceput. 

Ne va interesa într'adevăr să preci- 
săm, privind Poesia, că este acea- 
sta un domeniu în care cuvântul 
profanului n'ar putea să preocupe pen- 
tru motivul simplu că obiectul însuşi 
îi scapă. Făcut asttel încât se găsește 
lipsit de posibilitățile acelei adesiuni 
misterioase care constitue un fel de 
condiție obiectivă de a pătrunde în lu- 
mea, în atmosfera poetică, profanul a- 
pare în faţa lucrului de artă iremedia- 
bil închis. 

Dar tocmai acest caracter de necesi- 
tate, de fatalitate, acest „iremediabil 
închis” ţine de natura lucrului profan 
pe care va trebui să-l cuprindem în 
toată valoarea lui. E aici un destin, e 
ceva împietrit, o stare, o anumită dis- 
grație. 

Dar 
aproape 


cuvintele şi-au pierdut toate 
înțelesul inițial — şi cu el 
şi-au pierdut, mai grav, sinceritatea, 
adevărul lor, astfel încât nu-mi fac 
nici o ilusie nici despre semnificația 
cuvântului „profan” în zilele noastre. 
Noi am repetat totuş de câte ori sa 
Pa ae Aia atacă 





Se mai cer toamne şi mai sboară cocori 

Și nu ştiu de ce îmi aduc aminte de tine... 

Ce albe-mi sânt gândurile! Ce line! 

Ca nişte câini ciobănești, câmpurile dorm lângă mine. 


Cât ai rămas de departe! Cine să te mai ajungă ? 


Cine să te mai cheme, 


Să vii lângă liniște, să te culci lângă mine ? 
Cine să te mai adune ? Cine să te mai strige ? 


Cine să-şi mai joace anii în cărți ca să te câștige? 


Toamna, când ţi se vor speria zilele ca nişte ciute 
Cine să mai îngenunche, sufletul îmbolnăvit să-ţi sărute ? 
Cine să mai plângă, cine să mai răstoarne văi, 


Pentru clopoţeii râsului şi anilor tăi ? 


VIRGIL CARIANOPOL 


putut, că el înseamnă „în fața Altaru- 
lui” — pro fanum — adică acela care 
nu are flacăra, care, cu un cuvânt, nu 
are „graţia“, lucrul inspirat și nedefinit 
care să-i dea acces în sensul deplin al 
acelei lumi, alta, pe care o figurează 
Altarul. „Profanul” a rămas afară — 
„în fata lui...” Şi destinul acesta, de 
cele mai multe ori, nu-l va părăsi de- 
cât odată cu viaţa. Acesta e sensul fru- 
mos pe care cei vechi ştiau să-l dea 
unui cuvânt de multă dramă, de grav 
mister şi de atât de fecund adevăr. 
Poesia nu Sar putea lipsi de el. Cuvin- 
tele sunt într'o emoţionantă familie. 

Nicăeri, într'adevăr, lucrul misterios 
nu Sar cere mai mult definit, dar ni- 
căieri par'că el nu se ascunde mai mult 
-— şi a descifra tărâmurile atât de se: 
crete ale Poesiei, așa de ascunsele ei 
comori neștiute, îmi apare întocmai ca 
și când ar trebui să dăm delicat la o 
parte intense tenebre, tăcerile sufo- 
cante, pentru ca să ajungem dibuind la 
isvorul sacru de unde raze reci de lu- 
mină pătrund... 

Deaceea cuvintele trebue să ne spu- 
nă lucruri precise — șie bine să le 
căutăm valoarea reală. „Profanul” a- 
tunci nu mai înseamnă, aşa cum ne-ain 
obicinuit să credem, „acela care nu 
ştie... Să știm-să nu știm, să fim poeţi 


sau nu — sunt chestiuni care privesc 
știința. E un domeniu unde întâlnim 
ienoranţi sau savanţi — adică lucruri 


care pe noi ne privesc mai puţin... 

Par atunci când e vorba de Dum- 
nezeu..,. sau de Poesie, atunci cu ade- 
vărat nu vorbim decât de graţie, nu 
avem în ochii minții decât inspirați 
sau profani... Şi atunci numai, profa- 
nul își primeşte sensul adevărat: el 
este acela fără flacără, fără chemare, 
fără grație — omul osândit să rămână 
orb dincolo de spaţiile care l-au în- 
grădit, într'o lume în care nu simte 
nici îndemnul ascuns şi nici n'ar isbuti 
să găsiască ieșiri. Acceptând, cunos- 
când lucrurile în ființa lor pur maie- 
rială — mediocrele consolări pe care 
le-ar aduce posibilitățile științei fiind 
şi ele învinse de toate enigmele mate- 
piei — cuprinzând sau analizând acest 
uluitor „Timp” numai în durata mi- 
nimă a unei simple vieţi, sau a îstoriei, 
care este un sens nu mai puţin mate- 
rial, se vede bine că profanul poate să 
fie un excelent savant: dar pentru tot 
ce ascunde, rezumă fiinţa lui absolută, 
nimeni nu ar fi totuş mai ignorant, nici 
mai absent și mai opac decât el. 

Acest sens al profanului irită însă, 
deşi cl e singur adevărat. Vedem ast- 
fel o lume destul de interesantă, și că- 
reia nu i sar putea tăgădui calităţi 


de TOMA VLĂDESCU 


eminente, o vedem însă ridicând tot 
prestigiul școlilor, al universităților 
împotriva unui adevăr care nu are to- 
tuş nimic degradant. Avocaţi, ingineri 
sau... chimiști, pe temeiul unor diplo- 
me pentru care e incontestabil că au 
deslășurat o muncă perseverentă, vin 


ca la un fel de masă comună a tuturor 
bunurilor şi pretind să nu li se ascundă 
nici Poesia... La fel jurnalişti, ofiţeri 
sau profesori. ). Ei au învăţat, deci 
ştiu... Și probabil ştiu tot — chiar ce- 
eace nu se poate nicăieri învăţa !%). 

„Sigur însă că ceeace ei nu ştiu, e 
că pot fi cu toate diplomele lor pro- 
fani! Şi „paradoxul“ ar putea să pară 
încă mai violent, atunci când mari „ig- 
norânți” se ridică dimpotrivă biruitori 
până în cele mai ascunse lumini. Igno- 
ranţi aceștia, întradevăr — dar cât de 
puțin profani! Cât de mult, dimpotri- 
vă, inspirați, luminaţi în lăuntru ! 

Ce-a fost Mioriţa? A fost compusă 
de admirabili, de fericiţi visători din 
câmpuri, în mari zile de soare sau în 
nopţi generoase când stele familiare 
s'au apropiat numai de ci... Şi Mistral, 
el însuş, n'a fost decât un minunat ţă- 
ran:  „humble disciple du grană Ho- 
mâre”! Au fost aici toate Academiile 
lui... 

Profan, atunci, şi om de cultură, nu 
sunt noțiuni incompatibile! Eterrul 
conflict al științei, cu lucruri care tree 
dincolo de ca şi care rămân pentru 





(Urmare în pag. II-a). 





SAMBATA 3 SEPTEMBRIE 





ANUL XLVIIle Nr. 29 
1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Proza 
ştiințițică 


Din ce în ce mai mult vremurile cer 
omului civilizat, în relaţiile sale sociale, 
o vorbire ştiinţifică, simpliţicată, des- 
puiată benevol de elementele pitorești 
şi de expresiunile rare, care ar vătăma, 
prin stridență și exces de culoare, func- 
ţia pur informativă a cugetării. Adevă- 
rul pare a fi azi o viloare pe care oa- 
menii moderni au consimţit să o cultive 
şi să o realizeze cu precădere, închi- 
nândiu-i, fără ezitări, o bună şi aleasă 
parte din cuantumul năzuințelor îndi- 
viduale. 

Profesiunile cuvântului au atins în- 
sfârşit o desvoltare care îngădue dar și 
obligă la respectarea unor norme strict 
technice, în exprimarea și răspândirea 
cunoștințelor efective, deci utilizabiie 
pe 0 cât mai mare distanță de loc şi 
timp. Explicările şi lămuririle au tot- 
deauna o întindere condiționată, prac- 
tic, de nivelul de îniţiare în domeniul 
de cunoaștere respectiv al publicului 
avut în vedere. Deaceea proza ştiinți- 
fică scrisă e mai rigidă, mai condensată 
și mai sever supusă obiectului. Cuprin- 
zând explicațiuni strict necesare înțr- 
legerii speciale, științifice, căreia se 
adresează, e șilită adeseori să renunțe 
la orice comodă elasticitate înfățișând 
teoretic un maximum de vederi nout, 
cu un minimum de principii tradițio- 
nale. 

Știința se hrănește din eforturile slu- 
jitorilor ei ca și din omagiile profanilor. 
Căci, dacă nimeni nu se naşte învățut,. 
cine a+ putea susține că dobândirea de 
cunoştinţe e, în chip absolut, singura 
menire a omului ? = 

Mulţi se opresc în această muncă la 
jumătatea drumului, dacă se poate 
spune că drumul nesfârşit pe carc îl 
parcurge știința poate fi împărțit în ju- 
mătăţi şi chiar în sferturi! Caracterul 
de continuitate solidară sau, mai bine 
zis, de solidaritate continuă care stă la 
baza uctivității teoretice a spiritului 
nostru, nu i se poate rejuza, Toate diţi- 
cultățile şi privilegiile expresiei știin- 
țifice decurg de aici, adică din nevoie 
de a garanta o transmitere justă și 
completă a rezultatelor obţinute de un 
creer în mișcare, către alte nesfârşite 
creere în mișcare. Este drept că tot ce 
mu poate face unul lucrând o viață în- 
treagă, izbutește adesea urmaşu-i spi- 
ritual într'o clipă norocoasă. Este ne- 
voe însă de claritate, dela unul la altul. 
Proza ştiinţifică nu poate neglija aceas- 
tă condiție de îndeplinirea căreia de- 
pinde orice durată și orice eficiență a 
lucrului isprăvit. 

Există un semn neîndoielnic după 
care îl poţi cunoaşte pe omul de ştiinţă, 
chiar dacă împrejurările nu l-au lăsat 
să realizeze pentru semeni şi pentru 
gloria sa, adeseori, decât foarte puţine 
adevărate pagini de consistentă proză 
ştiinţifică! Munca omului de știință 
poate fi oricând reluată, continuati 
spre deslegările nădăjduite în timp, 
sub pavăza modestiei de fiecare zi. Uce- 
nicul predestinat nu va lipsi să se arate 
şi de izbânzile lui viitoare se va bucura 
încă odată spiritul învățatului repausai, 
Se va bucura așa cum, în fiecare clipă 
de străduință auster închinată meditd- 
vii strict supuse obiectului, s'a bucurat 
presimţindu-se observat și urmărit de 
o atenție caldă, neobosită și deţerentă, 
peste vremuri, atât de depărtate, încât 
sentimentul că nu le va apuca, nu l-ur 
mai putea întrista. 





Q Liminecare 


E zarea heleşteu de aur fierbinte 

Iar nucii, departe, înţefoiaţi curcani. 
Furnicile ?n troscot, trag bobul cuminte 
Şi clopotele cântă tristeţea de ani. 


Isus calcă unda, oglindă'n rubine 
Şi'mprăştie firii, vanilia păcii ; 

Se spală pe faţă cu must de glicine 
Și'n loc de năiramă, se şterge cu sălcii. 


Tulpan auriu şi'n umere flori 

Işi pune o stea ?n pridvorul din cer 
Când muzici confuze, din stinse culori 
Se mulg în potire de fraged mister. 


Târziu, dinspre ziuă, n'au îngerii somn. 
Sfântul se'ntoarce desculț pe poteci 

Şi trece 'n utrenii de flacări — e Domn — 
Spre munții de-azur, edenici şi reci. 


CONSI. ENE 








UNIVERSUL LITERAR 


de C. FÂNTANERU 


Calistrat Hogaş: Cuconul loniţă Hrisanti 


(Editura „Cartea Românească“) 


Luând ca material de observaţie 
scrisul lui Calistrat Hogaș, avem pu- 
tința să facem, în amănunt, analize li- 
terare cât de riguroase şi fecunde, ca 
asupra scrisului complex al autorilor 
clasici. Cronologic vorbind, opera lui 
Hogaş aparţine veacului trecut, deoa- 
rece el s'a născut înainte de Eminescu, 
a asistat la înflorirea şi vestejirea 
„Junimii“, și la tot ce s'a mai întâmplat 
în vremea aceea. Cărţile lui sunt însă 
ale unui autor care luminează trecerea 
spre conceptele mai noui ale literaturii, 
cum sunt cele ale funcțiunii fantasticu- 
lui, emotivităţii primitive, perspectivei 
homerice, etc. N'a elaborat totuşi aceste 
concepte ca un modern, și nu s'a aco- 
modat în numele lor, nici unei cate- 
gorii moderniste. Şi-a păstrat cumpă- 
tul și ambiția lui a fost să scrie cu 
stilul lui Creangă, o poveste a munţi- 
lor Moldovei, pe care i-a transfigurat 
in călătorii, și să închege, asemeni au- 
toruiui lui Moș Nichifor Coţțcariul, o 
serie de povestiri, cu figuri observate 
sau din amintire. Patru bucăţi de a- 
ceastă din urmă calitate, tipăreşte 
„Cartea Românească“, în volumul de 
față: Cuconul Ioniţă Hrisanti, Părin- 
tele Iovinadie, Gheorghe Panu, Cucoa- 
na Marieta. Nu este atât de ușor, pe 
cât se pare, să arătăm pentru ce plac 
istorisirile lui Hogaș, și cum se explică 
corespondenţa ilor cu o sete literară 
abia presimţită a vremurilor noastre. 
Poate că găsim în ele o atât de cinstită 
preocupare de a scrie frumos, sincer şi 
neaoș, incât osteneala în sine ne emo” 
ționează, iar rezultatele ei ne cuceresc, 
Avem de aface cu scrisul conştient prin 
excelență; cuvintele sunt alese după în- 
țelesuri cât mai concrete în grai, orân- 
duite după muzicalitate, puse cu desă- 
vârşit rost gramatical în frază. 

Autorul nu răsfață mici ideea nici 
emotivitatea, cât răsfață materialul le- 
xical, atent la moldovenisme, grijuliu 
la expresii particulare, la potriveli şi 
ziceri încăpătoare, E compunerea sta- 
tică, gramaticală, după canoanele vechi 
predate în clase, cu ajutorul cărora 
știe Hogaș că se întocmesc operele 
permanente. Chiar când citim un frag- 
ment unde se zugrăvește o scenă mai 
plină de mișcare și dramatism, ne face 
impresia că ea a fost alcătuită numai 
ca să dea o întrebuințare stilistică nu- 
mărului de cuvinte care se află în text, 
și care altminteri ar fi tânjit fără viaţă, 
în dicționarul lor fictiv.  ,„,Chema pe 
cei şapte copiii ai cucoanei Mărioarei 
și ile dădea la fiecare câte o pară... 

— Da mie nu-mi dai, cucoane Ioniță? 
întreabă cucoana Mărioara. 

— Dumitale ?... din gardul Răzoaei!... 
Cucoana Mărioara tăcea și nu zicea ni- 
mica... | 

— laca, aiste, zicea cuconu Ioniţă, 
scoțând din buzunar încă două pere 
ce-i mai rămăsese, am să le duc cu- 
coanei Soltanei... Dar n'apuca cuconu 
Ioniță să sfârșească vorba, și cucoana 
Mărioara i le ștergea din mână. 

— Mi le şterpeliși, cucoană Marioară, 
mi le șterpeliși? Frumooooos! tare fru- 
mos! Atferim! coșcogea protopopoae! zi- 
cea cuconu Ioniță, cu o prefăcută su- 
părare. 

— Brava! Mărioara, brava! se auzea 
încuviințând protopopul Gheorghe, bă- 
trânul, din fundul patului, să i le iei, 
că are o mulţime şi-i sgârcit... Și spre 
a da o mai mare tărie  încuviințării, 
trăgea tabac, ridicând în sus sprin- 
cenele-i cu colțuri... Și concina se sfâr- 
șia iar 'cu amaftime și cu afurisenii, iar 
cu cărți nouă și cu pere șierpelite, iar 
cu brava și cu tabac, iar cu sprincene 
în colțuri râdicate în sus“... (pag. 12). 

Insuși autorul înşirue, cu o vădită, 
conștiință constructivă, elementele con- 
stitutive din fragment. „Brava“ deţine 
un loc important şi este aşezat parcă 
în centrul rezonanţei sale celei mai 
largi. Deasemeni cuvintele „cucoană“ 
și „cuconu“ au cea mai justă accepți- 
une din limba română, fiind utilizate 
cu precizie în mediul lor vital. Aceeaș 
putere stilistică o au expresii ca: „gar 
du Răzoaei!“ „coșcogea protopopoae“, 
„frumooooos, tare frumos!*, precum şi 
întrebuințarea verbului în „Mi le șter- 
pelişi, cucoană Mărioară, mi le șter- 
peliși“. 

Dar ceea ce merită să fie observat 
aparte este exemplul frazeior cu arhi- 
tectură periodică. Periodul a fost tot- 
deauna pe gustul stilului clasic. Astăzi, 
în cele mai multe cazuri, neînțelegerea 
stilului clasic cade global şi asupra fra- 
zei periodice. Noi credem că utilizarea 
periodului era la clasici mărturie de 
claritate.  Incorporarea  într'o singură 
frază a unui număr cât mai mare de 


cuvinte, avea rostul de a face cât mai 
concretă gândirea, și de a înfățișa cât 
mai plastic ansamblul obiectului consi- 
derat. Periodul mai însemnează şi ma- 
ximum de seriozitate în meșteșugul 
scrisului, fiindcă îmbinarea lui este di- 
ticilă şi cere o muncă după reguli fixe. 
In proza literară românească, întâlnim 
exemple strălucite de fraze cu structură 
periodică, dar magistrale vor rămâne 
totdeauna cele din „Falsul tratat de 
vânătoare“: „Din copilărie şi eu am 
trăit cu Tămădăenii, vânătorii de dropii 
din baștină, cari neam de neamul lor 
au rătăcit prin Bărăgan, pitulaţi în că- 
ruțele lor acoperite cu covergi de ro- 
gojină și, mânând în pas alene gloabele 
lor de călușei au dat roată, ore, zile și 
luni întregi, împrejurul falnicilor dro- 
pioi, — cărora ei le zic Mitropoliţi, — 
sau când aceștia, primăvara, se înteţesc 
în lupte amoroase, sau când toamna, 
ei duc turmele de pui să pască țarinile 
înțepenite“. Hogaș își va fi luat, desi- 
gur, pe Odobescu de model, ca şi pe 
Creangă. 





CALISTRAT HOGAȘŞ 


Evident, la frumuseţea literară a 
frazelor lui Odobescu și Creangă, con- 
tribue şi împrejurarea că ele sunt în- 
destul cunoscute, ca o lectură clasică, 
și recitirea lor se săvârşeşte oarecum 
ca un exerciţiu muzical. De fapt şi 
frazele lui Hogaș au menirea să pară 
mlădioase, cu vremea, când se vor în- 
scăuna în memoria recitativă a lecto- 
rilor; 

„In adevăr, după ce te strecori prin” 
tre două ziduri de haragi ţapeni, ce se 
încovoae, totuși, sub greutatea stufoasă 
a curpenilor puternici, îie de fasole u- 
rieşe cu frunza lată și verde, lie de ma- 
zăre încâlcită, cu foile mărunte şi bro- 
ticii, după ce lași în urmă și pe dreapta 
şi pe stânga un codru întunecos de car- 
tote gigantice, iar pe stânga o pădure 
înaltă, străvezie şi mirositoare de cim- 
bru, mărar şi pătrunjel întiorit, trebue 
din nou să-ți pleci capul, spre a te fu- 
rişa pe sub bolta de crăngi până la 
pământ, a unui nuc centenar, ce geme 
sub greutatea roadelor sale, şi numai 
după ce ai scăpat la lumină, de ceia 
parte, răsare tupilată și sfioasă, din 
privazu-i de verdeață, chilia albă şi 
curat văruită a părintelui  lovinadie: 
iar nucul ce strejuește în preajma ei, 
priveghează asupră-i cu puternica-i o- 
crotire a ramurilor sale urieșe răsfirate 
în toate părțile...“ (Părintele Iovinadie, 
pag. 49). 

O frază — un tablou! A spune însă 
că în loc de una singură ar fi trebuit 
mai multe, cu mai puţine cuvinte, spre 
a câştiga în rapiditate și limpezime, 
însemnează a fi lipsit de un anumit 
sens grav al scrisului, de un sens ce-l] 
apropie de mister. Fraza periodică este 
un omagiu adus graiului articulati Ea 
rămâne în raport direct cu gândirea, 
considerată ca efort de a da vieţii 
tâlcuri statornice, transmisibile de la 
ins la îns, sau de la generație la ge 
nerație. Cuvântul slujeşte astfel să fie 


un simbol cât mai încăpător al gân- 
dirii. Acolo unde gândirea, — morală 
sau estetică, — se concentrează :miai 


puternic, cuvintele au o funcție mai 
ageră, și se leagă între ele cu o mai vie 
atinitate, armonizându-se ca şi culorile 
în tablou. Clasicii greci și romani tra- 
tau în deobşte cuvintele, am spune, cu 
nemiloasă violență. Ele nu se odihneau 
nicăeri în pagină, nu stau stinghere şi 
imutile, ci se încărcau toate cu poverile 
cele mai grele de înţeles. Erau toate 
concepte, adică ansambluri  noționale 
elaborate treptat, treptat despre di- 
versele valori. Din aşezarea lor la punc: 


tele strategice ale textului se creiau 
sinteze, deducții şi generalități, con- 
vergând solidar spre determinarea sub- 
stanței neschimbătoare a sufletului o- 
menesc! Din truda necontenită a cuvin- 
telor, ieşea prinurmare, în scrisul cla- 
sic, adevărul pur, fără pecetea dezor- 
dinei şi nesiguranței individualiste. Sti- 
lul periodic marchează gradul înalt al 
încordării după adevăr, şi desfăşurarea 
lină a perioadelor, înainte și după moti- 
vul central al frazei, produce satisfac- 
ţia aproape muzicală, a adevărului cu- 
ceriţ. Din punct de vedere estetic, este 
cu neputinţă să obţii aceleași efecte de 
nuanțare şi insinuare lirică, în fraze 
scurte și trunchiate, ca în bolta ridi- 
cată a mai multor ordine de propoziți- 
uni fixate între ele prin raporturi de 
coordonare şi subordonare. Intre altele, 
piere ca sub o suflare nocivă, conștiința 
încordării maxime, de a da adevărului 
cea mai cuprinzătoare icoană, și cea 
mai frumoasă. 

Credem că înainte de orice, Calistrat 
Hogaş a fost acest îndărătnic și lucid 
meșteșugar al frazei. & poate ultimul 
scriitor român care nu sa lăsat sedus 
de prerogativele întregului, — ci a fă- 
urit pagina, vorbă cu vorbă, ca pe un 
mozaic, unde calitatea artistică se spri- 
jină doar pe amănunte. Ne întrebăm 
cine dintre scriitorii de azi, ar dori 
înrâurirea lui Calistrat Hogaș? Noi a- 
firmăm că o astfel de înrâurire, nu ar 
duce la o producție sămănătoristă, și 
nici arhaizantă, patriarhală. 

O utilizare atentă a unui cât mai 
mare număr de cuvinte din limba ro- 
mână_ o ţesere a lor în fraze armoni” 
oase și pline, o așternere lexicală trai- 
nică peste un conținut senin, abundent 
ca semnificaţii şi sincer ca sensibilitate, 
ar avea de rezultat, în mod firesc, o 
producţie care să marcheze o nouă 
etapă a literaturii româneşti, cu isvoa- 
rele într'o tradiție ceva mai îndepăr 
tată, decât cea pe care v bănuesc cei 
care nu înțeleg nici un fel de tradiţie 
Căci tradiția adevărată nu se găsește 
în timp, ci în spirit, acolo unde căutăm 
adevărul. 





1938 : 


3 Septembrie 








UN STUDIU DESPRE HUSSERL. 


Edmund Husserl, filosoful german 
contemporan (1859—1938), întemeieto- 
rul filosofiei fenomenologice, a fost in- 
vrodus în gândirea şi în scrisul româ- 
nesc actual prin d. Camil Petrescu. 
Profesorii dela facultățile noastre de 
filozofie au păstrat o tăcere inexplica- 
bilă în jurul teoreticianului metodei 





d. CAMIL PETRESCU 


fenomenologice şi este destul de ciudat 
că un literat a trebuit să facă oficiul 
de exeget al unei opere, după care se 
oriențează în mare măsură, filosofia 
modernă. Dar d. Camil Petrescu a uti- 
lizat metoda fenomenologică în creaţia 
d-sale literară, în eseuri şi în recentul 
studiu: „Modalitatea estetică a teatru- 
lui“, O monografie asupra lui Husserl, 
întocmită ca o iniţiere în gândirea sa, 
ne-o dărue deabia acum, prin studiul 
„Husserl, o introducere în filosofia fe- 
nomenologică“, tipărit de „Societatea 
română de filozofie“, şi extras din „Is- 
toria filozofiei moderne“, vol. III. 
Studiul acesta va face poate, fără 
voia autorului, oficiul de vulgarizare 
a ideilor husserliene. De acum vor în- 
cepe mulți să vorbească despre feno- 
menologie, fie că o vor pătrunde sau 
nu, desigur însă cu aerul că s'au in- 
format la sursă, mai ales 





Despre proțani şi despre poesie 


(Urmare din pag. I-a) 


spiritul positiv închise în secretul fiin- 
ței! A fi devorat biblioteci, a şti mult, 
tot, e un lucru foarte mediocru, insu- 
portabil trist — atunci când  intre- 
bările sunt nelimitate... Acest „tot“ al 
științei are în orice caz limitele precise 
ale Istoriei, ale veacului. Cu simplul 
material al bibliotecii ce arogamţă 
ne-ar lăsa să credem că am pătruns 
deopotrivă şi dincolo... unde Poesia 
este desigur marele decor al jui Dum- 
nezeu ! 

Pentru toate aceste lucruri, biblio- 
tecile tac. Savanţii nu pot să răspundă 
nimic. Dar poetul geme... 

La chair est triste, hâlas!, et j'ai lu 

tous les livres... 

E un cuvânt care rezumă 
somptuoasă mizerie. 

După versul acesta numai, se des- 
prinde din came Poetul, începe să 
ştie — marea lui respiraţie, cursa lui 
triumfală dincolo de carnea stinsă şi 
de cărțile care tac: 

Fuir lă bas, fuir — je sens que les 

oiseaux sont ivres... 

Iar despre cineva care tot astfel des- 
puiase toate bibliotecile, ştia „tot”, tot 
ce Sar fi putut ști, Barres a spus cu- 
vântul greu care prețuește cât versul 
lui Mallarmă şi în care flutură geniul: 

— Il savait tout — mais il ne savaii 
que cela! 

In sensul acesta, care este definitiv, 
omul de cultură, de ştiinţă, poate să fie 
absolut profan. 

A nu fi profan este un privilegiu a- 
proape la fel cu graţia pe care ai pri- 
mit-o întrun ceas fericit:. în acest Ino- 
ment apare Poetul, 

La grâce, c'est un don de Dieu, spu- 
nea Pascal:. un astfel de dar probabil 
a primit şi poetul... Ei este un chemat. 
Unde? Către aceste indescifrabile taine, 
în acest spiritus qui hos regit arctus, 
în materia misterioasă care se face in- 
teligibilă, spirit, pe care o aude vor- 
bind şi ale cărei enigme numai el, sin- 
gur poetul, va ști să le spună. 

Dar a nu fi profan este chiar mai 
puțin sau, într'un fel, mai mult: este 
a putea să dai oricând o adesiune ele- 
mentară, de substanță, o  adesiune 
substanţială, lucrului „incontrolabi!”, 


această 


de care ai totuşi nevoie să fie, să existe 
undeva — dar pe care nu mai putin 
îl refuză toate legile positive. Poesia 
astfel n'o scsisează decât cine se re- 
găseşte în ea — se regăsește fiindcă 
mai întâi a presimţit-o, a dorit-o, a 
avut nevoe de ea, sau foame, a simţit-o 
apăsând, căutându-se în el, ca, şi” 
când numai din fiinţa lui nu sar fi Pu- 
tut libera. 

Adesiunea de substantă este, toată, 
aici. Să soliciţi, avid, răspunsuri — să 
respiri fiindcă le-ai primit... Să [ii fer- 
til. 





1) A fi chimist nu exclude pe nimeni de 
la poesie, fireşte cu simpla condiţie însă 
de a fi şi... poei. La fel profesorul, avo- 
catul sau inginerul, 

Dar când nu ești decât chimist! Sau 
când nu ești decât filozof sau, mai grav, 
profesor numai de filosofie... 

2) Intr'un salon destul de visitat am 
auzit eu însumi, nu demulţ, cu prilejul 
incoronării academice a unui poet dificit 
al nosiru, cuvântul acesta aproape indig- 
naţ și care sar fi vrut concludent al unui 
foarte activ publicist şi, de altfel, profe- 
sor de economie politică la Universitatea 
din Bucureşti: 

— Eu, domnilor, i-am citit pe Kant şi 
l-am priceput; dar din d. X, nu se poate 
pricepe nimic! 

E un cuvânt care nu m'a surprins — și 
poate nici n'am surâs. Era, de altfel, de 
aceeaşi părere cu economistul și un cu- 
noscutt profesor de filosofie care respin- 
sese pe poetul nostru la secţia filosofică a 
Acadamiei, 

Dar se putea, într'adevăr, un mai clar 
indiciu că poetul de care vorbim nu era 
poet — de vreme ce el n'a putut fi în- 
veles nici chiar as un priceput comenia- 
tor al lui Kant?.. 

TOMA VLADESCU 








„MARIA DOAMNA“ 


se numește poemul d-lui Aron Co- 
truș, în care este proslăvită Regina 
Maria. Rareori sau îmbinat în limba 
românească expresii şi cuvinte mni no” 
bile şi mai sincere spre a preamări un 
chip care merită prinosul admiraţiei și 
dragostei, decât versurile d-lui Cotruș. 
Placheta, apărută într'o ediție de lux, 
ar trebui tipărită în broşură populară, 
ca să ajungă cât mai aproape de inima 
poporului. 


că lucrarea - 


este însoţită de date biografice şi bi- 
bliografice cerute de un riguros plan 
de expunere, urmat de autor, 


IN 


mare criză de subiecte, „Adevărul 
literar'* îşi alimentează rubrica „,Insem- 
nări şi polemici“ cu note privitoare la 
„Gândirea“ şi — mai ales — „Univer- 
sul literar“, 

Un confrate obiectiv observa, cu 
dreptate, că singurul lucru ce poate fi 
citit în „Adevărul literar“ sunt citaţiile 
incriminate, din revista noastră, 


NU 


știu cum se face că Polemistul „Ade- 
vărului... literar“ crede în existența u- 
nei literaturi de extrema dreaptă. 
Poate faptul că extrema stângă și-a 
dorit anexe literare în spiritul vederi- 
lor sale politice i-a sugerat această nă- 
strujnică ideie. Oricum îl facem atent 
că revista noastră este numai literară, 


DAR 


domnul Polemist intenționează să 
fie și spiritual. 

Astfel, comentând articolul d-lui 
George C. Nicolescu despre ,„Paşoptis- 
mul românesc“ se leagă de faptul că 
este datat din Căciulata: 

„In lipsă de scule (sublinierea este 
a noastră și vrea să pună în evidență 
vocabularul ales al d-lui Polemisi) d. 
Nicolescu putea continua să meargă la 
izvor — lăsând pentru mai târziu pu- 
nerea la punct a pașoptismului care — 
cum așteaptă de atâta timp — putea 
aștepta ca d. N. să-şi termine cura..... 

N'aţi sesizat spiritul,... Nici noi. 


DIN GAFELE D-lui ERASMIC 
sau o întâmplare tristă a 
unui erou comic 


Domnul Petru Manoliu-Erasmic este 
un mare specialist în gafe. Am zice 
chiar cel mai mare specialist, dacă 
nam avea oroare de acest superlativ 
relativ care e totuşi mai ceva decât 
absolutul, 

Ultima şi cea mai zdravănă este o 
notă despre Vlahuţă din pagina Il-a 
a „României“, 

O reproducem, pentrucă dela Aron 
Densușianu care a scris că „Eminescu 
a fost primu poctu bolnavu“ în litera- 
tura română și dela Caion, acuzator de 


plagiat al lui Caragiale, nimeni na 
avut nici îndrăzneala și nici  nerozia 
să se lege de marii scritori, a căror 


operă face cinste neamului nostru. Așa- 
dar să dăm cuvântul d-lui Erasmic: 

„Al. Vlahuţă n'a fost poet. N'a fost 
nici romancier, N'a fost nici gazetar. A 
fost numai un versificator venit după 
un mare pârjol: M. Eminescu. Acolo 
unde nu sforăie, este somnolenţ iar 
când încearcă să facă o așa numită fîi- 
losofie plină de sicrie și mormite, seri- 
sul său denotă o imbecilitate aioristică. 
Totuși, Al. Vlahuţă are un merit. Acela 
de-a fi descoperit că, după moarte, în 
craniu, pot locui șoareci. Oare atâta 
lucru nu e suficient ca să asigure cuiva 
o longevitate?....“ 

Amintesc d-lui Manoliu că Al. Vla- 
huţă care „n'a fost nici poet, nici pro» 
zalor, nici ziarist, nici,.. nici“, a scris 
— totuși — „România pitorească“ „Pic- 
torul Nicolae Grigorescu“, „Din trecu- 
tul nostru“ și anulte volume de nu- 
vele pe care sau plecat cu pietate ge- 
nerații întregi de tineri nu chiar așa 
„deştepţi“ ca domnul Petru Manoliu. 

Cineva, neliterat, dar om de omenie, 
a calificat notița d-lui Manoliu: ne- 
mernicie, 

După ce s'au sesizat ziarele de no- 
tița dumnealui, domnul Manoliu face 
o altă notiță „In chestia „Al. Vlahuţă“ 
în care vrând să fie abil „apare odios. 

Şi anume pe un ton de ironie fină 
(zice dumnealui) se scuză pentrucă „a 
greşi e omeneşte, aşa ni se spune me- 
reu și așa credem și noi. A recunoaște 
că ai greşit este, azi, mai mult decât 
omenește...” 

Pasă-mi-te domnul Erasmic vrea să 
iasă din afacerea asta supra-om, sau 
cam aşa ceva. Și descopere notiţei sale 
chiar merite: notița noastră, greșită 
cum este, are o valoare oarecum ex- 
perimentală'“.., 

„Ne-a copleșit atitudinea morală a 
confraților Al, Vlahuţă le poate mul- 
țumi recunoscător, iar noi îi cerem 
iertare“. 

Recunoașterea sinceră a. unei greșeli 
— de neierțat totuşi — ne-ar fi făcut 
să uităm imensa gafă a d-lui Manoliu. 
Atitudinea revoltătoare de ironizare a 
celor cari vin să apere memoria unui 
mare scriitor, terfelită în modul cel 
mai neruşinat cu putinţă, este incalifi- 
cabilă, 





3 Septembrie 1938 


a şcoala unde am învăţat eu, erau 

două profesoare şi doi profesori. 

Dacă profesoareior așa apucase 
lumea de mult şi le spunea „domni- 
şoare'', așa le spuneam și noi şcolarii; 
celor doi profesori însă numai noi le 
spuneam „domnu“, ceilalți nu. Și adevă- 
fat că numai pentru noi, cei mititei, 
profesorii erau ca niște ființe cu totul 
superioare, de altă esență parcă, un fel 
de zei. 

Când am învățat cu, unul din cei doi 
proiesori era ardelean, de felul lui din 
văgăraș, bărbat impunător şi trumos, 
brunet, cu tire blajină şi foarte stă- 
toasă. El era şi directorul școalei. Celă- 
lalt, mărunţel, în timp ce directorul era 
înalt, era iuţe ca spirtul şi foarte aspru. 
Cu un cap mic, cu părul ridicat în sus 
ca o perie, ca el să pară mai înalt, cu o 
mustăcioară castanie, subţire ca spicul 
grâului, avea un glas răsunător, care 
tuna în toată şcoala. Mai avea întot- 
deauna și o nuia lungă de corn, care 
şuera prin vânt și apoi. cădea cu plesnet 
pe palma nelericitului școlar, însoțită 
de un fel de icnit al domnului, un haa 
şuerat şi el, fiindcă profesorul își în- 
corda toate puterile pentruca „opera- 
ția” să nu pară deloc o mângâiere. 

Şi nici nu era așa ceva. Dimpotrivă, 
chelălăitul disperat al celui lovit, arăta 
că pedepsitul este în sudorile morţii, lar 
dacă te uitai și la chipurile celorlalți 
școlari din bânci, îi vedeai pe toţi gal- 
beni și muţi de emoție. Peste toate ini- 
mile acelea mici sutla un frig care le 
îngheţa ca moartea. Dar afară de nuia, 
care, trebuia să fie mereu schimbată, 
căci nu dura mult, deşi din lemn tare, 
Domnu mai avea şi altfel de pedepse. 
„Te dădea căţeaua” de jucai „tontoro- 
lu”, adică te apuca de păr, te sgâlțâia, 
te repezea prin clasă, de ajungeai de 
multe ori cu capul în tablă. 'Loată şcoa- 
la îl şiia de frică și nu numai şcolarii, 


Domnu era însă om deștept, înzestrat: 


cu multe daruri și mai ales tare price- 
put în meseria lui. Dacă şcolarii și chiar 
părinţii acestora se cam înfiorau că in- 
tră „in seria” lui Cristescu, — așa-l 
chema, — aveau cel puțin mângâierea 
că învățau carte, nu glumă, cu el. 
Mi-aduc aminte că atunci când am în- 
vățat sistemul metric, ajungând la su- 
prafeţe, ne-a scos în curtea mare a şco- 
lii, a măsurat cu noi un patrat cu la- 
tura de 10 metri, dovedindu-ne astfel, 
fără putinţă de îndoială, că acest mul- 
tiplu are 100 metri patraţi, apoi ne-a 
mal Spus ; 

— lată vedeți voi, mă? Un hectar 
de-al vostru are 100 de patrate de astea. 

La lecţiile de istorie însă era neîn- 
trecut, Acele lecţii erau așa de frumoa- 
se că nu le mai puteai uita. Găsea în- 
totdeauna prilej să mai adauge ceva 
nou la lucrurile știute și câte o poves- 
tre lungă şi palpitantă cădea când cu 
gândul nu gândeai. Odată, la examenul 
de sfârșit de an, când venise şi prima- 
rul orășelului nostru să asculte, Dom- 
nu, încălzit de subiectul lecţiei de is- 
torie, care era tocmai la rând în ziua 
aceea, a prins a vorbi el, luându-ne 
vorba din gură, și a vorbit cu inimă a 
vorbit cu căldură, a vorbit cu atâta en- 
tuziasm, încât primarului, un biet moş” 
neag, i-au dat lacrimile de emoție. 

Din istorie îi plăcea mai aics Vlad 
Țepeș. Ce ne mai spunea, câte anec- 
dote nu înşira el despre acest domni- 
tor ! 

Ajungând la travestirea lui Țepeș cu 
haine turcești, Domnu a vrut să ne facă 
să înțelegem mai bine și, cum turci a- 
vear în clasă berechet, sa ropezit la 
unui din ei, i-a smuls fesul din cap și 
l-a pus în capul unui creștin, stârnin- 
du-se cu asta o irezistibilă veselie. Cum 
şcolarul creştin se întâmplase să fie un 
bulgar și acesta era cu capul cam mare, 
fesul îi stătea numa: pe vârful capului, 
amenințând să-i cadă la cea mai uşoa- 
ră mişcare. Şi bulgarul stătea locului, 
neclintit, neîndrăznind să miște capul, 
ca să nu-i cadă podoaba. Era atât de 
caraghios, cum stătea el pleoștit, şi tur- 
cul și el neliniștit că-i luase fesul, în- 
cât Domnu, socotind că gluma Sa în- 
tins destul şi că am petrecut cât tre- 





ST 
ceea, 


more art tert 
buia, a luat fesul și l-a dat înapoi lui 
Osman, adăogind : 

— Tot Vlad "Țepeș a poruncit să bată 
cu piroane în capete fesul unor soli 
turci care nu şi le-au descoperit înain- 
tea lui, 

Dar dacă e vorba pe asta, cu cuie 
trebuie să ţi-l prindem mai degrabă de 
capul tău, Marcule, ca să stea să nu 
cadă. Glava ta bostanăta, bre! 

Pe urmă, povestind încercarea grecu- 
lui Catabolinos de a atrage pe Ţepeş în 
tabăra turcilor, Domnu ne mai spuse: 

— Şi na izbutit să păcălească pe 
Vodă, măcar că grecul ăla era mai deș- 








„DOMN 


tepi decât blegul de Sandorino, colegul 
vostru.., 

Afară de lecțiile de istorie, Domnu 
nostru era cu deosebire priceput la ceie 
de aritmetică. Pentrucă el tacuse șroa- 
ia de îinstitutori din București și ştia și 
franțuzeşte, avea o carte iranțuzească 
groasă cu probleme, Ne traaucea din 
cartea aceea câteva şi ni le dădea să le 
iacem acasă, Erau grele de tot. Lungi 
şi mai ales complicate, ne turau mult 
din timpul de joacă. Și cum eu le des 
legam mai întotdeauna, eram școlarul 
iu preterat, deşi el mar îi vrut mai 
voiu, mai bătăuș chiar, nu așa mototol, 
cum îi păream câteodată. 

Domnul nostru nu disprețuia de fel 
băutura şi cred că tocmai din această 
pricină fusese aruncat spre pedeapsă în 
colțul acela dobrogean. Știu că-i du- 
ceam de multe ori la poștă scrisori re- 
comandate adresate chiar ministrului 
şcoalejor de pe atunci, Spiru Haret, 
care, se zicea pe la noi, îl cunoştea bine 
şi chiar îl preţuia așa cum se cuvenea. 

In orășelul nostru nu erau puţini cei 
uare preţuiau „Sângele Domnului”. Şi 
Domnu era prieten cu toţi. Era prieten 
mai ales cu „Domnu Mitică“. Acesta 
era Popa Dumitru, un bătrân bine legat 
și gras, de părea din pricina grăsimuii 
mai mult mărunt, cu o barbă mare și 
deasă îngălbenită de tutun, în care i se 
incâlceau şi mustăţile groase. Nici nu-i 
inţelegeai bine vorba. Cuvintele i se în- 
nodau parcă în barbă, mai ales când ici” 
tea evanghelia. 

Popa Dumitru sau „Domnu Mitică”, 
cum îl botezase Domnu nostru era du- 
„ovnicul şcoalei. De două ori pe an, în- 
nainte de Crăciun și înainte de Paști 
eram duși la spovedanie. Preotul venca 
la şcoală, se așeza pe un scaun într'o 
clasă lungă dinspre stradă — clasa stu- 
jea şi de cancelarie — și noi eram vâ- 
rîți toţi înăuntru pe ușa cealaltă, ca 
oile la strung. 

Ne așezam toţi în genunchi și spove- 
dania începea. Se înțelege că eram nu- 
mai noi singuri și duhovnicul. Spove- 
dania, noi îi spuneam mărturisire și 
parcă era mai bine, nu era lungă. Doar 
câteva întrebări scurte ale preotului, 
dar vorbele lui sunau ca cele din bu- 
coavihă şi din cărțile bisericeşti, 

-— Aţi ascultat de părinţii și de în- 





Nuvela şi sc 


Chiar fără să fii contra genurilor li- 
terare, dacă încerci să lucrezi cu ele, 
trebue să le recunoști o sumă de lacune. 
S'ar putea spune, de unii sceptici, că 
sunt inutile, chiar dacă sunt realităţi. 
Alții însă le folosesc şi câteodată între- 
buințarea lor poate să ducă la lucruri 
foarie concludente în ce privește clasi- 
ficarea, dacă aceasta este o realitate în 
studiul literaturii. Oricât de fervent 
partizan ar fi cineva al genurilor lite- 
rare ca realități și cu cât le va utiliza 
mai mult, nu va putea să nu recunoască 
onest că dacă aceste calapoade se pot 
aplica şi dau rezultate atunci când este 
vorba de priviri globale, nu tot aşa e ca- 
zul când este vorba de o pătrundere mai 
atentă și o diferenţiere dintre opere 
separate numai prin câteva nuanţe pe 
scara genurilor. 

Dacă cei mai mulți vor putea deosebi 
un pastel de o odă, o poemă de un ro- 
man sau o baladă de o fabulă, mult mai 
puţini vor putea deosebi cu adevărat o 
epigramă de o satiră (ţinând seama că 
sunt epigrame care au și mai mult de 
patru rânduri), o idilă de un cântec sau 
o nuvelă de o schiță. Asupra diferenție- 
rii acestora două din urmă mă voi opri, 
încercând să dau câteva precizări, Ele, 
probabil, nu vor rezolva problema, care 
de altfel comportă o foarte subtilă a- 
dâncire şi asupra căreia mă gândesc că 
voi putea insista mai pe larg altcândva, 
când timpul mi-o va îngădui, dar voi 
arăta, cred, cât este de delicată şi com- 
plicată şi cum este necesar să te apropii 
de rezolvarea ei cu totul pe alte căi de- 
cât pe cele pe care le-ar fi bănuit ve- 
chea poetică, i 

In general, cu toată lipsa une adevă- 
rate Poetice, afară de manualele școla- 
re și de un curs litografiat al d-lui M. 
Dragomirescu, accentul cel mai puter- 
nic, când este vorba de a deosebi schiţa 
de nuvelă, se pune pe amploarea bucă- 
ţii: câteva pagini sunt o schiță; mai 
multe pagini constituesc o nuvelă, Fă- 
ră îndoială, criteriul acesta al cantităţii 
este salutar atunci când ai de deosebit 
pe Conu Alecu de In lumea dreptăţii, 
dar nu mai poate fi întrebuințat față 
de două bucăţi de mărimi mai puţin de- 
părtate. Cum dcosebeşti pe Moş Niţă 
Hârleţ de Puiul, ca să rămânem tot la 
opera d-lui Brătescu-Voinești, care sunt 
egale ca întindere ? Cum spuneam mai 
sus, ca totdeauna când lucrezi cu genu- 
rile literare, totul poate fi foarte folo- 
sitor când calapoadele sunt utilizate 
pentru măsurarea mediilor, dar sunt cu 
totul insuficiente când vrei să intri în 


UNIVERSUL LITERAR 


vățătorii voştri ?, începea preotul. 

— Daaa!, răspundeam noi în cor. 

— Aţi postit toate posturile cum se 
cade ? 

— Daaa, răspundeam noi şi la cei 
mai mulți asta nu era o minciună, pen- 
trucă „posteşte robul lui Dumnezeu, că 
n'are ce mânca”. 

— Aţi înjurat de cele sfinte, v'aţi 
certat, vaţi bătut ? 

— Nuuu!, răspundeam noi cu ipo- 
crizie. 

Mai târziu, când eram prin clasa a 





treia, a patra, Popa Dumitru ne mai pu- 
nea o întrebare: 

— Aţi sărit pârleazurile ? 

— Nuuu!, răspundeam noi, Cei mai 
muiți nu pricepeau ce rost are întreba- 
rea asta, dar vlăjganii de prin mahala, 
vepetenţi de câte două-trei ori, chico- 
teau înfundat şi-şi dădeau coate. 

— Atunci, cum văd eu, aici sunteţi 
numai băieți buni şi supuși. Nu-i nici 
un zavistnic, nici un pizmătareţ, nici un 
calpuzan printre voi. Atunci puteţi veni 
mâine la grijanie. Acuma daţi gologă- 
naşii. 

Fiecare din noi ne sculam de jos, de 
unde sătusem în genunchi, ne apropiam 
de masa lângă care stătea duhovnicul, 
îi sărutam mâna și lăsam pe masă câte 
un gologan mic de 5 bani, pe care-l ţi- 





Precizări şi diferenjieri 


adâncimi sau ești obligat să le aplici la 
periferie, spre punctul de contact cu 
unul sau altul din genurile literare ve- 
cine. 

Este o eroare să se creadă că o schiță 
este un fel de schelet de nuvelă. Un 
schelet de nuvelă, în sensul de ebau- 
che, nu este nuvelă, după cum nici o 
schiță nu este o nuvelă. Pe când însă 
prima are trasat un conflict, o desfăşu- 
rare şi o rezolvare, cărora le lipșește nu- 
mai adâncirea și vestmântul formei a- 
decuate, schiţei îi lipseşte elementul e- 
sențial : desfășurarea în timp și spațiu. 
Din elementele lui Conu Alecu, spre 
pildă, oricât le-ai mai adânci, dacă lu- 
crul mai este posibil, şi le-ai da amploa- 
re, nu se va putea scoate niciodată o 
nuvelă. Din Jeana, publicată de Duiliu 
Zamfirescu în 1883, care are cam a- 
cecași întindere și care poate fi socotită 
un schelet de nuvelă, întrucât toate nu- 
velele nerealizate sunt aşa ceva, s'ar pu- 
tea face foarte bine o nuvelă, în care 
conflictul și rezolvarea lui sunt vizibile 
din prima formă. 

Pare în general admis că este cu deo- 
sebire caracteristic pentru schiță să-ţi 
aibe subiectul plasat într'un singur mo- 
ment. Elementul temporal este hotări- 
tor deci, Thibaudet scria undeva că din 
cauza simțului şi necesității duratei, 
Englezii, care reușesc așa de bine în ro- 
man, sunt incapabili să scrie schiţe. 
Cum într'un singur momenţ nu mai 
poate fi vorba de succesiune, apare lim- 
pede că schița este o bucată literară lip- 
sită de o acţiune care să înceapă, să se 
desfășoare și să se încheie. Este în ea 
sau o mișcare surprinsă întrun mo- 
ment sau una care să fie suspendată în 
timp. Schița întățișează o trăsătură de 
caracter sau de sentiment, nu mișcarea 
caracterului sau sentimentului faţă de 
deosebite întâmplări. De aceea, în sthi- 
e, nu există întâmplări. 

Este interesant că numele ei se află 
și în plastică, de unde desigur l-a luat 
literatura, însemnând acolo : desen fă- 
cut din câteva linii caracteristice, care 
scoț în lumină mișcarea sat atitudinea. 
In iţalienește, de asemenea, pentru 
acest gen de opere se întrebuințează 
trei termeni: schizzo, proftilo, bozetto, 
toți trei luaţi din plastică. Iar în franțu- 
zeşte termenul dih plastică nefiind tre- 
cut în literatură, nici n'avem un nume 
pentru astfel de bucăţi, ci li se spun: 
courte nouvelle. Și atunci te poți într=- 
ba dacă nu cumva chiar semnificaţia 
inițială a cuvântului arată că schița este 
o punte de trecere între static şi dina- 








LL «e 


de G. BANEA 


sam strâns în pumn să nu-l pierdem. 

Un buigar, băiat de targovey venise 
odată cu un pan ma mare ue niche, un 
goiogan de ZU de bani. A pus gosoganul 
pe masă, dar şi-au luat cin gramaua și 
restul de 15 bani. 

Atata a trebuit altora mai pișicheri. 
Veneau numa. cu bani care trebuiau 
sehimbaţi. runeau pe masă goroganul 
de lU bani, or1 de 2u de bam și-și iuau 
Singur Mn grâmacă Intotuvauna mai 
mut decat pusesera, 15 or1 zb ae bani. 
Asia a mers numai odată, căci la spo” 
vedama  urmâtoare „Domnu Mitica”, 
deşi se pretăcuse inciterenţ, urmarise 
atent operaţia şi prinzand pe iaptaşi, i-a 
ocarit tare iurios, spunanau-ie pe urept 
calpuzani, sari 

banuia că trebuie să fie ceva necurat 
cu banii, ori gologănașşii, cum le spunea 
el, pentrucă, dupa ce se termina la noi 
ia şoală, ritualui spovedaniei se conu- 
nua la cârciuma de peste drum. Acolo 
duhovnicul, care cu adevărat „avea 
mână de popă” se cinstea din belșug cu 
cei doi proiesori ai noştri și toț! pologă- 
nașii treceau în tejgheaua crașinaruiui 
în schimbul „Sângeiui Domnulu:”. Lâr- 
ziu de toţ venea vorbă dela crâșmă să 
plecăm acasă şi, după ce Moș Peru, ser- 
vitorul şcoalei, suna clopoţelui, ne îm- 
prăştiam şi noi gălăgioși în toate pâr' 
le... 

„Odată, când eram printr'a treia, nu 
ştiu ce mi-a venit că am făcut 9 poezie. 
Era vreme de iarnă şi ningea şi eu mă 
uitam cum se leagănă fulgii, cum cad 
alene la pământ, sau cum îi ia câte un 
vârtej și-i răsucește prin aer. Lucrurile 
astea le-am scris în rânduri, cum ştiam 
că sunt scrise poeziile. 

Băieţii ceilalți mă urmăreau curioși 
și, cum a intrat Domnu în clasă, m'au 
și spus că „am făcut o poezie”, 

Domnu mi-a scos cam pe nevrute 
versurile, le-a citit, sa uitat la mine 
lung şi m'a întrebat mereu, iscodindu- 

“um de mi-a venit să le fac. Eu, cu 
inima ticăindu-mi, i-am spus cum se în- 
tâmplase și Domnu, rozându-și niţel 
mustaţa, mi-a pus mâna pe cap, dar nu 
ca să mă dea cățeaua, poate a mângâ- 
iere, mi-a luat poezia și întins a trecut 
în clasa care slujea și de cancelarie și 

se găseau încă ceilalți trei profe- 
sori. Ce s'o fi petrecut acolo nu știu, 





hița ca tipuri literare 


de G. C. NICOLESCU 


mic, între plastică și literatură. Astfel 
situată, ea va utiliza cu necesitate de- 
scrierea, care prin esența ei aparține ge- 
nului liric, așa că schița devine o punte 
de trecere între liric și epic, 

Nu trebue să uităm că sunt anumite 
arte, care s'ar putea numi de tranziţie 
și care fac legătura între altele două. 
Așa sunt: gravura, așezată între pictu- 
ră și sculptură; cinematograful între 
pictură şi teatru; unele poezii („De la 
musiaue avant toute chose“) și, în orice 
caz, opera, între literatură și muzică, 
etc. Este firesc ca ele să aibă o structură 
deosebită de a fiecăreia din cele două 
între care se află și să aibă niște legi 
proprii de desvoltare. In această cate- 
gorl de artă de tranziţie ,care este la 
intersecţia a două alte arte — pictura 
şi literatura — și la intersecţia a două 
genuri — cel liric şi cel epic — se află 
schița. 

In schiță, nimic nu trebue să se des- 
făşoare și nu trebue să avem o rezol- 
vare finală, pentrucă atunci avem o nu- 
velă sau un schelet de nuvelă. Din a- 
ceastă cauză Puiul, Taină, Moartea lui 
Castor, socotite de mulți ca schiţe, sunt, 
indiferent de dimensiunea lor, nuvele. 
Bucăţile în care acțiunea, conflictul şi 
rezolvarea finală cad pe un plan cu to- 
tul secundar, dacă nu lipsesc cu totul, 
pe primul plan rămânând zugrăvirea 
unui personagiu sau a unui sentiment, 
cu condiţia să nu avem decât un mo- 
ment, sunt schițe, nu nuvele. In el aste 
static, nu dinamic. Iar dacă pot apare 
câteodată şi elemente temporal sau spa- 
ţial dinamice, ele nu sunt actuale, ci nu- 
mai raportate la momentul surprins, 
devenind simple instrumente de înfăţi- 
şare statică. 

Fireşte, acest punct de vedere ac- 
ceptat, va mai fi nevoie și de mult cu- 
raj pentru a înfrunta tradiţia şi a așe- 
za la locul lor bucăţi care, lipsind un 
criteriu precis, singurul până acum 
fiind cantitatea, erau greșit clasate ȘI 
fără îndoială, atunci vom avea surpriza 
să constatăm că bucăţi de câteva pagini 
sunt nuvele, iar altele mult mai lungi 
sunt schiţe. 

După cum între nuvelă și roman deo- 
sebivea nu poate sta în numărul de pa- 
gini, tot așa între nuvelă şi schiță, pri- 
vite ca tipuri literare, deoselirea n'a 
putut fi pusă în lumină atâta vreme cât 
au fost măsurate extern şi nu sa intrat 
în. adânc, spre ccea ce este esenţa [ie- 
căreia, 





“3 





după vreo jumătate de ceas însă au în- 
ceput să vină prin clasa noastră şi cele 
aouă protesoare şi directorul, privinau- 
mă curioşi, chiar pipăndu-mă, parcă 
nu ştiu ce lighioană ciudată aș îi 1ost. 
Lupă aceea Lomnu m'a scos la tablă, 
m'a pus să scriu vreo două-trei versuri 
din poezia mea ŞI Mi-a aratat câte ceva 
din prosodie. Băieți ceilalţi, bucuroși 
că scâpau de lecţii, reținuse din toală 
Aplicația că trebue să numeri silabele, 
:a să he acelaş număr în toate vursu- 
rile şi apoi țin'te poezii. 'Loţi. ajunseseră 
poeți. li vedeai numai cum :nnumară 
sulabele pe degete şi ticluesc vursurue. 
Muite erau reminiscenţe din colinde, 
din cântece, dar şi mai multe erau iară 
NiCi O vaioare. Aşa câ bomnu a Siiigal 
odată, cum striga el de ingnhețam toţi, 
a strigat la Poeţii NUMETOŞI Sa-și vadă 
ue carte, că nu e deajuns să potrivești 
la numar silabele, ca să fie poezie, be 
mine însă mă întreba din cânu în când, 
mai încet, când trecea pe lunga mine, 
dacă am mai tăcut vrev poezie. Mă 1n- 
treba și mai târziu când eram în liceu, 
decâteori ne întălneam la vacanțe, vreo 
doi-trei ani cât a mai stat la nol. 

Cu toată asprimea lui navea inimă 
vea şi la mine ajunsese de ţinea imai 
mult. Nu numai că mă pusese mo- 
nitor, dar îmi dădea și însărcinări mai 
de încredere. Așa fusese toarte bucuros 
când îmi găsise o lecție particulară. 
Pentru câţiva lei pe lună învaţam copii 
unui ovreiu, care n'ar fi lăsat in ruptul 
capului pe băeţelul şi tetiţa lui să iasă 
din curtea case şi să se amestece cu 
ceilalți copii. Pe urmă îmi mai găsise 
şi alte lecţii, așa că, începând să colind 
pe la toate, după ce scăpam dela școală 
după prânz, se făcea târziu și mapuca 
noaptea pe drum. Şi mi-era îrică! în- 
ur'o fugă năprasnică și fluierând cu dis- 
perare alergam acasă, 

Dar cu uiuma insărcinare de incre- 
dere ce-mi dăduse, tăcuse de-l dădusem 
jos de pe piedestalul, umde-l așzzase 
respectul meu. Iată cum se intâm- 
plase : 

Cand eram în clasa a IV-a, pe vre- 
mea examenelor, îmi spusese să mă duc 
dimineaţa, înainte de școală, la el acasă 
pentru ca să iau catalogul cel mare, să-l 
duc Ja şcoală și să i-l pun pe catedră 
inainte de a intra copiii în clasă. 

Aşa am și făcut. M'am dus acasă la 
el, am luat dela slujnică catalogul, am 
venit cu el la şcoală şi am intrat în 
clasă. PR 

Domnu era venit. Dar, aşezat pe un 
scaun, își rezemase capul de catedră şi 
de cotul adus pe lângă cap și dormea a- 
dânc. Când m'am apropiat de catedră 
şi i-am pus alături de cap catalogul pe 
care nu îndrăznisem a-l deschide pe 
drum, chiar când nu mă vedea nimeni, 
am văzut că Domnu era plin de păduchi 
de găină. Al naibei Domnu! Cine ştie 
pe lânga ce uoteţ, pe langă ce garduri 
aşteptase, pândina toată noaptea, di-l 
umpluse atâția păduchi de găină? De 
bună seamă că nici nu dormise, dacă 
era așa de somnoros acuma. Vezi, dacă 
„Domnu Mitică”, prietenul lui bun, l-ar 
fi luat acum la mărturisire şi l-ar îi în- 
trebat despre „săritul pârleazului”, oare 
ce i-ar fi răspuns Domnu ? 

Eu îmsă nu știam ce să fac în faţa a- 
cestui neprevăzut. Să-l trezesc ? Doam- 
ne fereşte, n'aş fi îndrăznit. Atunci am 
lăsat catalogul uşor pe catedră şi în 
vârful picioarelor am intrat în bancă. 
Nu peste mult a sunat și clopoțelul de 
intrare şi băieţii au năvălit gălăgioși 
inăuntru. Eu, din bancă, le făceam 
semne disperate să se liniștească spre 
a nu trezi pe Domnu. lar el începuse 
acum a sforăi, de parcă tăia cu fierăs- 
trăul. Și atâta teamă ne insufia, că nici 
nu îndrăzneam să râdem. Noroc că în 
clasa vecină, după ce lovise cineva tare 
cu nuiaua în masă, se începuse rugăciu- 
n în cor şi atunci s'a trezit şi Dom- 
nu, căci, dacă apuca să vină şi vreun 
părinte la examen, rușinea ar fi fost 
mai mare. Deșteptându-se din somn, 
Domnu, după câteva clipe de buimă- 
ceală, s'a frecat la ochi şi apoi a pornit 
repede afară, de sa spălat puţin la 
ochi, tot scărpinându-se şi scuturându- 

mereu, 

Pe urmă, în cea dintâi recreaţie, ma 
oprit în clasă și cu glas mai mult mâh- 
nit, ma certat ușor, că nu l-am trezit, 
când i-am adus catalogul. 





— NW'am îndrăznit, Domnule ! 

— Ei n'ai îndrăznit... Aşa ai fost tu 
întotdeauna, mă băiete, cam nătăfleaţă. 
In vieaţă, ține minte dela mine, n'ajun- 
ce să fii deștept și cuminte și cu frica 
lui Dumnezeu ! Trebue să fii întotdeau- 
na și îndrăzneţ. Să știi dela mine, bă- 
iete, că numai obraznicul mănâncă praz- 
nicul, 

De adevărul învățăturii lui am avut 
prilejul să mă conving toată vieaţa, dar 
acea întâmplare eu am regretat-o şi mai 
mult, pentrucă-mi risipise o iluzie, îmi 
dărâmase în țărână de pe piedestalul 
"ui pe „Domnu”, 


Ţărane! 


De ce? 


De ce încerci să-mi spui că ai uitat? 








Te-am întâlnit în satul de plugari 
Incovoiat sub carul de nevoi... 


Ştii doar... Scuipă cerul sânge spre hotar 
Să-ţi lumineze chipu 'niunecat. : 
Jucau raze în smoala ochilor tăi, 
Se-auzea vântul şuerând peste văi 


Şi-ţi împroşea faţa cu noroi. 


Aş fi vrut să te am lângă mine 
Colo, pe glodul cel negru din drum... 


De ce? 


De ce-ai rămas înainte-mi ca mut? 
Doru-mi de ce n'ai vrut să se-aline ? 
Am fi făurit nădejde din lut, 

Ne-am fi'nţeles poate la fel ca doi fraţi... 
Serile ne-ar fi găsit împreunaţi 

In dorinţe din vise şi scrum. 


Ți-aş fi 'mpărtăşit sila de mine, 
De tot ce simt că en mine stricat.., 


De ce ? 


De ce nai crezut în cuvântul 


Ce vroia să pornească ?n spre tine ? 
Uite !... Simt că mă chiamă pământul 
Departe de-oraşul cel negru de fum, 
Simt cu gâlgâe în gâtul meu acum 


Viaţă tristă de ţăran curat. 


Dar mâna mea, spre tine întinsă, 
Tu nu ai vrut deloc să o strângi... 


De ce? 


De ce oare te-ai plecat s'o săruţi 

Cu buza de-arşiţă încinsă ? 

Sau ţi s'au părut ochii mei prea sluți 
Ca să poţi privi în adâncul din ei? 
Ce-ai văzut în peştera ochilor mei 
Că p'ai putut să râzi, nici să plângi? 


De ce stai cu ochii'n ţărână 
Inchis în doruri sărmane ?.. 
De ce? 


Ridică-ţi faţa asprită de vânt, 


Fă-mă să-ţi simt încordarea din mână 
Când duceai plugul prin negrul pământ... 
Şi fă-mă să simt la fel ca şi tine, 
Surâsu-mi de buze iar să se-anine... 


Ai milă de mine, ţărane. 





TRAIAN LALESCU 





UNIVERSUL LITERAR 








3 Septembrie 1938 





Biblioteca Academiei Române 


Implinind o jumătate de veac de rod- 
nică activitate la Academia Română, 
Ion Bianu a fost sărbătorit de colabora” 
torii săi, printr'o masă comună, cu care 
prilej decanul bibliotecarilor români a 
arătat următoarels: 

Cu ani în urmă, descinzând în Bucu- 
rești, a fost îmbrățișat cu deosebită bu- 
năvoință de către bătrânul Laurian, 
care l-a numit custode al bibliotecii U- 
niversităţii. Lându-și postul în primire, 
Ion Bianu a constatat că întreaga ave- 
re a bibliotecii se compune din două 
dulapuri cu cărți, o masă de lemn, două 
scaune, o găleată pentru apă şi o năs- 
trapă de tablă, iar personalul bibliote- 
cii îl formau el și un om de serviciu. 

Am amintit această confesiune a lui 
Ion Bianu, căci acel nucleu pe care l-a 
găsii el acum șase decenii, la Universi- 
tate, a constituit temelia neasemuitu- 
lui tezaur de astăzi al culturii româ- 
nești: biblioteca Academiei Române. 

Ani de ani, munca stăruitoare a lui 
Ion Bianu și înțelegerea unor oameni 
ca Al. Odobescu şi D. Sturza au făcut 
ca mănunchiului de cărţi dela Universi- 
tate să i se adauge noui și valoroase ope- 
re, fie prin cumpărături, fie pe cale de 
donaţiuni, cum au fost cele primite din 
partea generalului Adrian, Papiu Ila- 
rian, Sturza Scheianu, episcopul Ghe- 
nadie, Filipescu și alții. 

Cum Academia Română, înființată 
prin decretul domnesc din 26 August 
1867, nu dispunea de fondurile necesa- 
re procurării de cărți, un an mai târ- 
ziu s'a alcătuit o listă de subscripţie în 
rândurile academicienilor, listă pe care 
figurează Timotei Cipariu, episcopul 
Dionisie, Laurian, D. Iarcu, episcopul 
Melchisedec, V. A. Urechie, Sbiera, etc. 

Dulapurile de cărți dela Universita- 
te, și fondul realizat prin lista de sub- 
scripţie, constituesc baza pe care s'a clă- 
dit mai târziu biblioteca Academiei Ro- 
mâne, 

Nu trebue să uităm un element esen- 
țial în vieața unei biblioteci: localul în 
care ea își duce statorniceşte existența; 





CEASUL CUMPENEI 


Se petrec zilele atât de frumos sub 
vârful muntelui Turcinu, 

Câteva creste ortografiază dimineţile 
fantastic de limpezi, neverosimile apro- 
pierilor de Dumnezeu, 

Jar înserările liturghiază paturile ne- 
văzute, clocotele ascunse și donițele de- 
șertate de sorbiturile bacilor ascunși 
prin bălăriile pământului. 

Un drum nesfârșit ca spre imperii 
se desleagă. Și nu poţi să-l dibui, —— 
atât de mare, atât e de frumos, decât 
numai ochii închiși îl lasă să ghicească 
sfârșitul. 

— N'a mai trecut nimeni pe aici? 

— „Nimeni n'a trecut“, — răspunde 
un glas pe care nu-l văd și nu-l cunosc. 

— Dar rugul acesta ars! Rugul cine 
l-a ars? 

— „Căpătâiul şerpilor“, răspunde 
glasul pe care nu-l văd, pe care nu-l 
cunosc. 

Pe aici am trecut și am lăsaţt două 


zeci și una de mărgele deşirate pe cari “ 





le-am căpătat odată, — odată de mult, 
pe fereastra unei case de jos, uitată. 

Nu ştiu ce era cu casa aceea, n'am 
văzut-o şi n'o cunosc. 

Intocmai ca și glasul care-mi întâm- 
pină drumul spre piatra de popas a flo- 
rilor albe. 

Crestele acestea ale 'Turcinului sunt 
atât de apăsătoare. 

Imi vorbesc pentru drumul meu. Mă 
vor ajuta să ajung. Sau poate mă vor 
sili să rămân. 

Aci am lăsat doar două zeci şi una de 
mărgele. 

Să plec și să rămână în grija glasului 
pe care nu-l cunosc. 

Mi-e teamă 
clown rătăcit şi să le ducă iubitei lui, 
servitoarea boerului cu barbă. 

Dar uitasem jos în sat, firul de bum- 
bac care le lega. 

9 

Se însera. 


Câteva paseri băteau vârfurile sboru- 
lui. Din buzunarul vestonului, un cuţi- 





Poeme pentru Sânziana 


Llrme stinse 


Istorisese de tine 


crivinile de vise şi dureri, 
pe unde azi însingărările haine 
îmi poartă paşii fericirilor de eri. 


Te sorb din cupa serii 


ca pe o unduire de absint, 
ca pe o rază-aprinsă în cramele tăcerii, 
ca pe o lacrimă căzută *n noaptea de argint. 


Te chem, desmierd frunzarele, 

ce'n coaja lor ne îngropară numele... 

leri printre crengi juca în stoluri soarele... 
Astăzi şi zările s'au şters şi urmele. 


Mi-s şoaptele deşarte 


şi amintirea ta mă chiamă spre pământ... 
Mă "'nvăluresc în frunze scuturate şi în moarte 
să simt pe buze urma iubirilor ce cânt, 


ION 'ȚOLESCU-VĂLENI 


să nu le fure vreun, 


de GABRIEL BĂLĂNESCU 


vaş cu plăsele roşii cuprinsese 
toată lumina zilelor neştiute. 

Să plec şi să-l las și pe el, îmi ziceam. 

Ana-Maria mă aşteaptă. 

Din fundul văilor se furişau spre 
plaiurile deschise clopotelor, sute de 
ochi aprinşi de tăria muţeniei lor. 

Ochii mici, rostogolindu-şi văpaia în- 
serării subt mușchiul umed al ierbii. 

Aș rămâne cu ei, 

Să-i mângâi, să-i pun în sân, să-i spun 
Anei-Maria că i-am văzut şi să-i arăt. 

Ochii aceia nu-i voiu putea lua: mau 
încremenit acolo, lângă rugul ars, că- 
pătâiu al șerpilor. 

— Să nu vină clownul! ar râde, 
mi-ar deştepta mărgelele deșirate, le-ar 
lua, va prinde cuțitul cu plăsele roșii și 
cu batista printre dinţii şerpilor s'ar 
duce cu ochii în palmă, să-i vadă fata 
ascunsă la mijlocul drumului:  Ana- 
Maria. 

Nici-un semn nu arăta că mergem 
către cumpăna nopţii. 

Eu cu mărgelele deșirate, 
cu plăselele roşii ale cuţitului, alături 
de ochii tot mai mult înroșiţi ai veghe- 
torilor cari mă înspăimântă. 

Veniţi să le vedeţi, ceasuri pustii. 
Veniţi să le jucaţi, şerpi împletitori ai 
destinului cuţitului meu cu plăsele ro- 
şii. Muchia lui arde pentru nerăbdarea 
voastră. 

Firul de bumbac uitat în casa stăpâ- 
nului din satul de jos, așteaptă necu- 
viinţele voastre, așteaptă jocul uitat a! 
cumpenei. 

Turcinul se desfată pentrucă nu-l 
văd. 

Ana-Maria mă aşteaptă pentrucă nu 
sunt. 

Cumpăna arde, — se apleacă peste 
zorile ce vor veni în descântecul boa- 
belor, din porumbul neînceput al dimi- 
neţii. 

Veniţi şi ridicaţi-le, — mă prind să- 
getătorii dimineţii şi apele tulburi ale 
cerului subt care mă așteaptă Ana- 
Maria și blestemele clownului din poar- 
ta boerului cu barbă. 


parcă 


împreună 





cum biblioteca Academiei a avut în a- 
ceastă privinţă soarta lui Ulise, să-l lă- 
săm pe ilustrul dispărut Ion Bianu să 
povestească peregrinările suferite de 
vrafurile de cărți, până ce au ajuns să 
fie adăpostite într'o clădire proprie: 

„La 1886 s'au făcut planurile pentru 
palatul Academiei, în care o aripă să 
fie destinată pentru bibliotecă, cu încă- 
perile ei de depozite şi săli de lucru, 
altă aripă pentru muzeu, iar aripa cen- 
trală pentru localurile Academiei în- 
săşi. 

Planurile au rămas însă pe hârtie și 
se păstrează la Academie. Regimul li- 
beral a căzut la 1888 și câțiva ani nu 
Sa mai vorbit de palatul proectat, iar 
biata Academie a rămas tot în cele 
două săli igrasioase, din vechea univer- 
sitate, 

Dar mai era cineva care înţelegea și 
se interesa de asemenea lucruri: Era 
regele Carol. i 

La 1892 Teodor Roseti fiind minis- 
tru la instrucţie, mi-a spus că Acade- 
mia trebue să iasă fără întârziere din 
localul universităţii şi m'a însărcinat să 
caut un local de închiriat sau de cum- 
părat. Am cumpărat casa Cezianu, fos” 
tă a lui Filipescu-Vulpe, din calea Vic- 
toriei, unde a fost îndată mutată Aca- 
demia cu tot ce avea. Apoi, după câţiva 
ani au fost cumpărate casele vecine, 
Belu şi Zaleski, precum și terenul vi- 
ran din fund, care aparţinea unuia din 
fraţii Cezianu. Așa s'a format frumo- 
sul teren pe care se va înălța cândva 
palatul definitiv al Academiei Române 
în proporții mult mai măreţe decât 
cel proectat la 1886-—87, 

Localul din calea Victoriei, în plin aer 
și lumină, susceptibil desvoltării pentru 
trebuinţele Academiei şi ale bibliotecii, 
a fost repede pregătit pentru noul scop. 

Un nou mijloc pentru îmbogățirea bi- 
bliotecii a fost schimbul de publicaţii 
cu Academiile, societățile și institutele 
ştiinţifice din străinătate.  Pretutinde- 
nea propunerile noastre au fost primi- 
te bine și cu frăţească dărnicie. 

In acest timp biblioteca statului ve- 
geta cu un buget de 70-—80 mii lei; lip- 
sită de toate condițiile de desvoltare, a 
fost scoasă şi ea din localul universită- 
ţii și mutată într'o veche casă în ruină, 
în strada Academiei unde este acum ve- 
selul teatru „Cărăbuş“, iar după puţini 
ani a fost mutată, tot cu chirie, într'o 
altă dărâmătură, unde este acum Mini- 
sterul de Război. Acestor triste pere- 
grinări le-a pus capăt marea criză din 
1901, când Statul prin lege a cedat-o 
Academiei cu subvenție anuală de lei 
25.000. 

Au venit în dar una după alta câteva 
biblioteci dela răposatul profesor Co- 
staforu, episcopul Ghenadie din Buzău, 
generalul Penacovici, Sturza-Scheianu, 





de AL. IORDAN 


G. Em. Filipescu. Daruri mai mărunte 
veniau din multe părţi, iar în unele tim- 
puri favorabile veniau și mici fonduri 
extraordinare dela guvern (D. A. Stur- 
za), mai ale pentru manuscripte vechi 
şi documente istorice, căci alături de 
cărți se înfiripase şi o secție de manu: 
scripte şi documente, de stampe, portre- 
te, hărţi geografice, etc. şi chiar un ca- 
binet numismatic'“, 

In Martie 1904, printr'o lege specială 
cunoscută astăzi sub denumirea de le- 
gea depozitului legal, s'a stabilit obli- 
gativitatea pentru atelierele de arte gra- 
fice de a trimite gratuit bibliotecii Aca- 
demiei Române, câte două exemplare 
din tot ceea ce tipăresc, înlesninduri-se 
astfel îmbogățirea cu întreaga literatu- 
ră românească. 

Dacă această lege i-a asigurat biblio- 
tecii Academiei Române sporirea co” 
lecţiilor de tipărituri, o atenţie deosebi- 
tă a acordat-o Ion Bianu achiziţionării 
de manuscripte, documente, cărţi vechi 
românești, lucrări străine referitoare la 
țara şi poporul românesc, călăuzit de 
dorinţa ca, pe viitor, cercetătorii noștri 
să poată găsi la Academie, informaţiuni 
cât mai complete asupra trecutului 'ro- 
mânesc, Şi, tot din largul spirit de în- 
țelegere și din priceperea lui Ion Bianu, 
ajutat de colaboratorii săi, dintre care 
în primul rând trebue să-l amintim pe 
Al. Sady-lonescu, a eșit şi actuala orga- 
nizare a bibilotecii Academiei Române, 
organizare din cele mai moderne și 
practice, care a slujit mai târziu de mo- 
del altor biblioteci din ţară. 

Astăzi, biblioteca Academiei instala- 
tă în noul ei local, şi acesta provizoriu 
— căci clădirea palatului Academiei ur- 
mează să fie începută în anul viitor — 
este cea mai bogată din ţară, însumând 
aproximativ 250.000 volume de cărți, 
aproape 16.000 colecţii de periodice, 
cam 17500 manuscripte, 53281 documen- 
te şi 15 26 cărţi vechi româneşti; aces- 
tor colecţiuni li se adaugă un bogat mu- 
zeu numismatice, şi cea mai înzestrată 
colecţie de hărţi, stampe, fotografii, etc. 

Intreg acest tezaur este păstrat în 
depozite moderne, prevăzute cu rafturi 
metalice, fiind astfel ferit de incendii 
şi umezeală. 

Pe lângă fiecare dintre secțiunile bi- 
bliotecii funcționează câte o sală de 
lectură, deschisă publicului în tot 
timpul anului, dela ora 8 dimineaţa, 
până la 6 seara, în afară de lunile de 
vară, când funcționează doar dimineaţa, 
între orele 8—l2, 

Oprindu-ne aici cu expunerea, vom 
reveni în cadrul unui articol special, a- 
supra câtorva din cele mai importante 
piese din colecţiile bibliotecii Academiei 
Române, precum și asupra organizării 
ei. 





Comoara din pădure 


De cu seară moșul închise uşa afară 

Şi-şi legă de pom cîinele. Apoi 

Noaptea se strecură îîltiind ca o pasăre rară 
De trecură prin pădure, în îugă, strigoi. 
Moşul închise ochii şi după 

Perete scormoni cu unghiile rar: 

Mina de dedesubt vroia să rupă 

Liniştea — şi se'nfigea în sac ca un par. 


Cînd scotea moşul banii mici, 

Glasul iar, şerpuia la ureche ; 

Iar în jurul laviţei se-adunau pitici 

Dintr'o poveste cu Muma Pădurii, veche. 

„„Aşa încearcă moşul să desgroape traista 

Dar mereu mîna de dedesubt îi lua încet, ochii 
Ca pe nişte boabe vopsite violet 

Atirnate la poalele nopţii, în rochii... 


De-afară, spre dimineaţă gemu cîinele 

Şi'ncepură păsările să cînte 

Parcă lisus ar fi împărțit peștii şi piinile 

Numai lui i-ar fi întins cojile frînte... 

Se'nviorară crengile ; 'n pădure bătu soarele 
Vînătorul trecu aproape, aproape, 

Şi strigă la cîine ceva. Răspunseră isvoarele, 

Numai înăuntru cineva din pământ continua să sape. 


Ochii moşului rămaseră așa: 
Pironiţi în busuiocul din vatră... 
In grămada scoasă aurul strălucea 
lar gura-i rămăsese stinsă, uscată. 


— Vezi, zice acum femeii, pădurarul cel nou. 
Ţinea comoara "'ngropată 'n oale, 

Işi făcuse haine din coji de ou 

Şi-i veneau femei cu păr roş şi goale. 

lată: mîine luna o să descrească, 

Să trimiţi copiii să se 'mpărtăşească. 


AL. RAICU 





3 Septembrie 1938 








UNIVERSUL LITERAR 








5 === 


„VORBA DULCE:“.. sau „TONUL FACE MUZICA" 


SCENA 1. 


O primărie de sat. Saud lăutari la 
o nuntă în vecini. Lume multă în pri- 
mărie.., 


NOTARUL — (şade la masa lui şi pu- 
făe în nişte hârtii...., Din când în când 
ridică ochiu sanchiu asupra celorlalţi). 

VASILE : 


(ar vrea să vorbească şi 





îşi ia seama..... Se vede că notarul este 
supărat. In timpul ăsta intră :) 

NEA NICOLAE  (gălăgios şi vesel): 
Bună ziua fraţilor..... Adică bună di- 
mineaţa că de.... avem nuntă m sat și 
la nuntă așa se zice: bună dimineața. 
(Mică pauză). Mă, da vă grăbirăţi cu o- 
ficierea căsătoriei... nu puteaţi să mă 
așteptați... ai? Bre, bre... 

NOTARUL (posac): Păi n'ai dat oti- 
ceria stării civile ajutorului ? Se gră- 
beau tinerii... nu noi... Am chemat pe 
ajutor şi gata... i-am procopsit. 

NEA NICOLAE: Bine, bine, foarte 
bine, nu zic cu ae asta... că ţineam eu 
să oficiez,... dar aș îi vrut să tiu şi eu 
de față, să-l aud pe ajutor cum zice: 
„prin consimțământul „repricioe”  — 
apoi o îndreaptă „reciporc”... şi pe ur- 
mă, îmi erau aragl tinerii... Vecini del!.. 
Am dat o iugă... că poate săptămâna ce 
vine pun la treerat... şi am vorbit de 
maşină. 

(S'aude cântecul din gură, după lău- 
tari) : 

Când am plecat la'nsurat, 
Fost-am beat ori fermecat 
Cu eșchiță din portiță 

Cu ciuourii din catrinţă. 

NEA NICOLAE (ascultă): Asta-i 
Nicu al popii... Straşnic... strașnic mai 
cântă, 

VASILE : Păi alta ştie? Vai de su- 
Hetu lui taică-su... Of... of... cât-l mai 
ține și pe popa cântecu ăsta... în simi- 
nar numai să cânte a învăţat. Câte 
trage bietul popa de pe urma lui... Ş'a- 
tâta are, 

NEA NICOLAE : Bine.... bine.... Va- 
sile... dar încailea cântă nu glumeşte... 
Dar par'că era vorba să se'nsoare și el... 
tu știi mai bine... că sunteţi neamuri... 
cuscrii ha ? 

VASILE : Așa, așa, cuscrii, cuscrii, 
că d'aia ziceam și eu... sa luat de gân- 
duri părintele... S'a dus cu el la ve- 
dere... la Adâncata... la fata lui Nico- 
lete... Nicuşor al popii și-a dat în pe- 
tec... s'a așezat pe băutură și praf sa 
făcut... Să nu mai audă fata de el... Şi 
el acuma o ține numai în chefuri... cu 
lăutarii de gât... Stângaciu îi zice ]a 
ureche şi el îi zice din gură de mama 
focului.... Zice că de supărare. 

(S'aud lăutarii şi gura lui Nicu). 

NEA NICOLAE (ascultă): Cum o 
îi... cum no fi... cântă afurisitu, cântă 
de ne omoară... Pe urmă avere are, 
neam bun este, n'a zăletit flăcău, își 
vine el în fire.... Nici noi n'am fost mai 
breji când eram ca el — și eram des- 
tul de necăjiţi... mai multe guri pe-o 
mămăligă, da popa-atâta are, vine el 
pe apa drumului... vine el pe șleau... 

(Se stinge cântecul; către Vasile): 

— Da tu Vasile, tu, cu ce treabă pe 
la Primărie. 

VASILE: Avsam ceva cu domnu 
notar... Da aștept.... aștept... îl văd că 
are mult de lucru și mai e şi cam su- 
părat. 

NEA NICOLAE : O fi... o fi săracu, 
câte are pe cap... l-a mai venit acum şi 
altă belea. Boerul nostru... şi ăsta su- 
pără... supără foc... 

NOTARUL: Aș... nu e asta... nu mă 
supără pe mine așa — fitecine... Boerul 
îşi vede de boeria lui, eu de... 

NEA NICOLAE : Uite că nu-şi vede, 
se bagă'n toate... 

NOTARUL : (continuă). Eu de legile 
mele-aici... (supărat), ar trebui și învă- 
țătorul să-și vadă de școala lui... acolo... 

NEA NICOLAE : Aha... asta-i buba. 

NOTARUL : Să nu s'amestece în tre- 
burile comunii... 

NEA NICOLAE : Cum să nu s'ames- 
tece în treburile comunii ? Se poate? 
Păi nu-i consilier de drept? Dacă nu 
so amesteca el, d'apoi cine. Gore Vă- 
tășelul ? Niţă Văcaru? Ei bată-te să 
te bată nptarule, da bine le mai nime- 
rești ! 


NOTARUL  (dârz): 
ce să mă bată... 

NEA NICOLAE (râzând):  Toaca.... 
să te bată... notarule... Te superi că sa- 
mestecă dascălu'n comună !... Boeru da, 
sa-şi vadă de castelul lui, că au crescut 
balariile până'n strașină... să nu s'ames- 
tece, . d'anvăţătorul se poate ? 

VASILE : Păi cum... așa zău... Ce să 
zic, noi am avut noroc, adică satu nos” 
tru, cum Zic, am avut noroc cu invâţă- 
torii... lacă, de cand ştiu eu ce e pe lu” 
mea asta, şapoi am și eu vreo ou de 
ani, numai dascăli buni am avut. 

NEA NICOLAk: Dreptu-i, nam a- 
vut nici unu ca Vălătuc din Valea lu 
Câne.., 

VASILE : Ala numai de politică... de 
adunări... de beţii se ține... 

NEA NICOLAE: Îl adună oamenii 
din şanţuri... 

VASILE : 1] limg câinii la gură de pă- 
cătos ce-i... și copiii la școală sparg geu- 
murile,.. Nu zău... am avut noroc mare... 
După răposatu, veni fiu-său ăsta... 

INIA NICULA : Se cunoaște că-i e 
iecior... tot ca tată-său, bun de tot. 

VASILE : Bun zău.,.. 

NULARUL: Să-i cadă bunu la iînimă.. 

Ni NICOLAE (sigur pe ce spune): 
Bun dom'le, bun... Nu-i acru ca dum- 
neata. Da zău, mă notarule, eu vred că 
pe voi vă 'năcreşte şi slujba asta, mă... 
Hh... dăscălia e altceva... e lucru sub- 
țire.., 

NOTARUL: Subţire, pe dracu... 

NEA NICOLAE (sigur): £ lucru 
mare dom'le, mai ales când şi dascălu 
e om... 

NOTARUL: Om pe dracu. Așa om... 
ce știe el decât satul şi satul. 

NEA NICOLAE: Da ce-ai vrea, să-l 
vezi ca pe Vălătuc... învestmântat in 
țundră neagră, de-i trece peste genun- 
chi, cu mănuși albe, unsuroase la vâr- 
turi... împărțind cărțulii cu discursuri 
şi pregătindu-se de deputăție în bătătu- 
ra cârciumii lui Oancea, vorbind netreb- 
nicilor din sat — că nu-l mai ascultă 
nimeni acum — despre „dimocrație”. 

VASILE ; Ori ca pe Răducanu de la 
Capu Deslului, care zice că se'mbracă 
țărăneşte ca noi... şi-l dă jos blănurile 
de pe la gât şi serveta de piele, ca a- 
vocaţii la oraș. 

NEA NICOLAE: Da.., și pe-al nos- 
tru îl iau aşa... pe surcică... că păcat de 
el ,că s'a născut să moară rob. 

NOTARUL; Păi ce spuneam eu, 

NEA NICOLAE : Rob să moară.. dar 
rob al datoriei... ca şi tată-său, care o- 
dihmește în pace veşnică... totdeauna 
cu flori proaspete pe mormânt, de la 
cei pe cari i-a învăţat numai bine. 

VASILE : Că de la sfaturile lui, — 
îmi spunea tata, — bătrânii din sat au 
sădit în preajma caselor brazdele de 
flori şi livezile de pomi altoiţi, cu roa- 
dele de le dă poalelen pământ. 

NEA NICOLAE: Nu sembrăca în 
țundră neagră, ca ăia de umblă după 
dric la oraș, ba şi cu mânuși, despre 
tainele politicii habar m'avea, împărțea 
numai cărți cu sfaturi gospodărești... şi 
cu frica lui Dumnezeu. 

VASILE : Ala săracu, nu cred să fi 
visat vreodată în viața lui... ştii adică, 
nu cred să-i fi trecut vreodată, în via- 
ţa lui, prin cap nălucirea să alerge 
după vreun scaun de dipotat... 

NEA NICULAE: Din cartea ce în- 
văţase e], învăţa şi pe ceilalţi la rândul 
lui... Ințelesese el că nu-i mai mare cu- 
mințenie pe lume, decât aceea ca tot 
omul să se stâmpere la locul ce i se 
cuvine, 

NOTARUL: Da? Da d-ta de ce nu-ţi 
aci feciorul învăţător, dacă-i așa? 

NEA NICOLAE: Păi dacă ese anu 
ăsta doctor de oameni, nu-i ca şi das- 
căl? Ş'apoi când Ionică al meu o eși 
docţor, credeţi voi că-i mai dau drumu 
de-aici din sat ? Aşa să creadă el! Să 
stea aici, cu învățătorul, să vadă de voi, 
de sănătatea şi de prostia voastră... 

VASILE : Cum făcea boerul Barbu 
de pe vremea tatii... Conu Barbu de... 
Bietul Conu Barbu! pe care l-au dat 
gata ăi mari de la București... Ce bună- 
tate de om... îmi spunea tata! 

NEA NICOLAE : Bun... bun... l-am 
apucat și eu... şi zău... cu cât trece vre” 
mea cu atât vedem ce bun și ce înţe- 
lept era şi mai ales pe vremea aceea, 
când puţin le păsa la boerii mari de 
viața noastră de țărani trudiți. 

VASILE : Nea Niculae, îmi spunea 
tata, că tot ce avem bun în sat, de la 
el avem. 

NEA NICOLAE : Păi cum ?.., El ne-a 
făcut satu cu drumuri largi şi drepte. 
El ne-a dat moşia deadreptul nouă în a- 
rendă... fără mijlocirea arendaşului... Şi 
ce învoială ușoară... Pe urmă, cum sta 
el de vorbă cu oamenii... Şi cum era cas- 
telul atunci, adică până bine de cu- 
rând. 

VASILE : Până când a venit conu 
Barbu ăsta, ăl nou... 

NEA NICOLAE: Se potrivesc nu- 
mai la nume, la fapte şi la minte ba... 

NOTARU: Apoi atunci de ce l-a lă- 
sat ixicutor testamentar ? | 

NEA NICOLAE: Aşa ca să ne amă- 
râm noi cu el... Nu l-ați auzit Duminica 
trecută ? Să iasă din gura unui om cu 
carte asemenea vorbe... Asta, ori că-i 
prost... or că-i nărod... 


Ce să mă bată... 


TOȚI : Da zău... L-am auzit... Ne-am 
făcut și.noi cruce. - 

VASILE: Păi pe-acolo, pe unde o fi 
fost el n'a umblat pe pământ, prin lu- 
me ? i 

NOTARUL: A fost ministru plenipo- 
tențiar la Roma, la Londra, la Paris... 

VASILE: Și-acum când vine la noi în 
țară — că zice că a intrat în pensie — 
el crede că dejugă la moara părăsită.., 
Crede el că ţara asta a rămas tot așa 
cum a lăsat-o el acum 25—30 de ani 
când a plecat în străinătăţi... | 

UN ȚARAN: A venit să se ia la har- 
ță cu învățătorul din Valea lui Câne 
pentru dipotăţie... E 

NEA NICOLAE: Să vorbească și el 
altfel... ca un om cu carte... umblat prin 
lume... că de... e boer mare. N'aţi auzit, 
îi lua pe toţi de parcă ar fi fost robi pe 
moşia lui... 

Șetului de jandarmi: că să mai închi- 
dă ochii la blestemăţii...  Preotului: 
că să-și mai îndrepte . ochii şi'n 
parte... Doctorului: că să mai lase şi pe 
Stoichiţa să mai tragă de scrânteală. 

VASILE: Auzi... mneata... în ziua de 
azi să mai creadă boerii în leacuri bă- 


_bești!... 


NEA NICOLAE: Păi n'a avut drep- 
tate învățătorul mostru când i-a trân- 
tit-o, în faţă, pe șleau: „Bine boerule, 
atunci întoarcem lucrurile.. Pe Stoichi- 
ță îl facem doctor în sat.... pe d-l doctor 
îl trimitem la închisoare că-i șarlatan... 
pe d-l pretor şi pe jandarmi îi trimitem 
la drumu mare, nu ca să păzească avu- 
tul nostru, ci să hoţească... Pe d-ta boe- 
rule, te facem învăţător în locul meu 
aici, eu intru văcar în sat în locul lui 
Niţă, pe Niţă văcaru îl trimitem să re- 
prezinte țara acolo la Londra, unde-ai 
fost D-ta“, : 

NOTARUL: Păi vedeţi, astea-s vorbe 
de spus unui boer mare... Nu face ăsta 
mulți purici aici în sat. Cu clonțu lui... 
odată se vede aruncat cine ştie unde. 

NEA NICOLAE (sare): Da ce e! e no- 
tar? E învăţător... Nu-l poate clinti mi- 
meni d'aici decât dacă vrea el. Cum a- 
dica, să fii boer și să ai dreptul să spui 
toate prostiile din lume. Să laşi lumea 
să-şi spargă capu... să se fure unul pe 
altul, și tu jandarm și tu pretor să nu 
le faci nimic pentrucă boerul cutare 
îşi apără clăcașii... Să laşi pe Stoichiţa 
să tragă de  scrânteală și să pue în 





scânduri să strice mâinile și picioarele 
oamenilor și să nu chemi pe doctorul că 
se plânge Stoichiţă boerului că nu poa- 
te mânca şi el o pâine din pricina doc- 
torului. Păi treabă-i asta... 

VASILE: Şi dacă vine învățătorul şi 
îi cam dă boerului cu praftorița pe la 
nas, boerul se supără... 

NEA NICULAE:  Poi bine mă... eu 
nu ştiu cine ştie ce carte... dar de când 
sunt primar am văzut și am învăţat 
multe... vă întreb, când o eși fiu-meu 
mâine-poimâine, doctor, să stea cu mâi- 
nilen sân. Poi daia l-am ţinut eu în 
școli... Ei comedia dracului!... 

NOTARU: Bine, bine, da ăla e boer 
Şi el... vai de capul lui... | 

NEA NICULAE: Fugi domnule d'a- 
colea..., boer e ăla care crede în leacu- 
rile lui Stoichiţa... mai rău ca muerile? 

VASILE: Ei și D-ta Nea Niculae, 
parcă crede... Votu săracu... votu... Se 
face şi el așa... să zică și el că ţine cu 
țăranii... vin alegerile mâine-poimâine 
și-l bate la voturi dascălul din Valea 
lui Câne, 

NEA NICULAE: Apoi asta-i și mai 
rău. Când crede omu, calea valea, să 
zicem că face prostie din aredinţă, dar 
când nici nu crede și face prostie din 
şiretlic, pentru politică, apoi e om rău 
nu prost și răutatea este mai a dracu- 
lui ca prostia. 

VASILE: O fi ea şi puţină răutate.. 
şi mai multă prostie... 

NEA NICULAE: Apoi atumci e chiar 
prăpăd... (S'aud lăutarii la nuntă. Pau- 
ză). Da voi mai staţi? 

NOTARUL: Aştept poșta... că n'a ve- 
nit eri... și văd că și azi întârzie... 

VASILE: Azi e sărbătoare şi sunt 
nunți multe, se mai abate și el ba la 
una, ba la alta. 

UN ŢĂRAN: li e calul învăţat... 
Cum ajunge în dreptul cârciumii stă,.. 

NEA NICOLAE: Voi nu sunteţi 
postași... și așa pe la sărbători o cam 
faceţi și voi... Hai la nuntă... Tu nu 
mergi măi Vasile? 

VASILE: Ba vin... da cum îţi spusei, 
Nene Nicolae, am o treabă cu notaru, 

NOTARUL (răstit) : Așteaptă la rând. 

VASILE: Care rând? că văd că nu-i 


altă . 


— Schiţă dramatică — 


nimeni înaintea mea. 

NEA NICOLAE: De ce e vorba? 

VASILE: Uite ce e... îl rog de azi di- 
mineaţă să-mi libereze niște bilete de 
vite... Vreau să plec de dimineață mâi- 
ne la târg cu juncanii... să-i vând. Ce-o 
aştepta de la mine nu ştiu, că mă ţine 
aici, nu mă pot mișca... la vezi, domnu- 
le primar. 

NOTARUL : Aşteaptă. 

VASILE : Aștept eu, dar nu mă aş- 
teaptă. alții pe mine, ...că nu-i vând eu 
de drag... 

NOLARUL : lacă nu vreau să-ți dau 
bilete şi pace... 

VASILE: Mă băete mă, să mă știu vi- 
novat cu ceva față de tine te-ași lăsa în 
plata Domnului... dar nu mă ştiu vino- 
vat cu nimic, Ba poate bine ţi-oi fi tă- 
cut, dar rău? să mă ferească Dumne- 
zeu. 

NOTARUL: Ce bine, ce bine? 

VASILE: Ştii tu bine... Că de-a tri” 
mis cucoana ta la nevastă-mea... să-i 
dea un ciur de mălai împrumut nu 
ţi-am trimis înapoi ciurul gol... și îm- 
prumut s'a făcut. Când ţi-au venit ru- 
dele, ai trimis la mine după orătănii... 
ai spus că o să le plăteșii și plată s'au 
făcut... 

NOTARUL: Ascultă, să nu fii râtos 
că pun vătășelul să te bage la oboru de 
gloabă... 

VASILE (sare atins): Pe mine? Pe 
semne că neam de neamul tău a stat 


„numai la obor... 


NEA NICULAE: Mă copii, fiţi oa” 
meni cum se cade... mă Vasile, gospo- 
dar ca tine ,să poate mă? O fi omu su- 
părat de... Domnule notar, vezi-ţi de 
treabă și d-ta, că e păcat de Dumne- 
zeu... Vine omu şi-şi cere dreptul lui... 
Dacă-l are, dă-i-l]... 

NOTARUL;: Dreptul lui... Care drept? 

NEA NICOLAE: Dreptul lui, pe care 
i-l dă legea... Ş'apoi pot şi eu să dau un 
ordin aici în Primărie... Că doar eu sunt 
primar aici de peste treizeci de ani... 
Haideţi, fiţi oameni de treabă și împă- 
cați-vă... 

VASILE: Păi dumneata n'auziși? și 
când îi spui cu binele își ia lumean 
cap. 
NOTARUL: Bine, bine... îţi fac eu un 
proces verbal de ultraj... 

VASILE : Da ce eu spun minciuni... 
am martori... da știu eu care ţi-e bu- 
ba... învățătorul (s'aude goarna poştei). 

NEA NICOLAE: Aha... poșta (către 
notar) Să iei poşta și haide la nuntă, 
ne-om cinsti și noi o țâră... 

SCENA II. 
Cei dinainte, postașul. 

POSTAȘŞUL (intră gălăgios): Bună 
ziua, bună ziua la boeri... Cam târziu, 
hai... Aşa-i la sărbătoare... ce să-i faci? 
Ba era chiar să nu viu... Poftim domnu- 


le notar, ia poșta... așa... iscăleşte colea 


(îi dă o condică. Notarul cercetează co- 
respondența).  Lasă-le dracului că nu 
lipseşte niciuna, Mă duc repede să dau 
tutunu lui Oancea... Sărbătoare şi nun- 
tă'n sat şi n'are fir de tutun... 

NEA NICOLAE: la vezi notarule... 

NOTARUL (răsfoeşte scrisorile): ofi- 
cială... oficială... oficială... una, două, 
trei (mormăe) șapte... Asta-i a popii 
(strigă) Ioane! (intră vătăşelul) Ia scri- 
soarea asta și du-o popii, asta, ...pe asta 
lui Popescu de la regie... ai înţeles? 
(caută) Uite Nea Nicolae ai și dumnea- 
ta o scrisoare, 

NEA NICOLAE (mirat): De la cine 
v fi? Poate de la fiu-meu, că datorii pe 
la băngi n'am, (o'ntoarce şi pe-o parte 
şi pe alta) Parcă-i de la fiu-meu. (As- 
cunde că nu ştie să citească bine). Ia 
desfă-o notarule și citește-o... (se caută) 
că am uitat ochelarii acasă... 

NOTARUL (desface scrisoarea şi ci- 
teşte mormăind):. E dela studentul du- 
mitale. 

NEA NICOLAE: Citeşte tare, mă 
notarule, s'aud și eu, nam răbdare pân' 
acasă. 

NOTARUL (citeşte apăsat şi răstit): 
Dragă tată, fă bine şi-mi trimite 3500 
lei cu prima poștă, am mare nevoe de 
bani pentru gazdă, masă, taxă la facul- 
tate, Bucureștiu ăsta 'mghite... Voi ce 
mai faceţi?..,. Spune-i mamei și soră-mi 
multă sănătate... D-ta cred că nu mai 
dai prin București până după treerat. 
Tocmai când o să viu şi eu acasă, cred, 
doctor. Să ne vedem sănătoși. Ionică. 

NEA NICOLAE (sare repede): Ja 
stăi, ia stăi, notarule (serios) Ia auziți 
oameni buni cum se rățoeşte fiu-meu 
la mine... Auziţi? Feciorul de țăran, de 
opincă nerasă... S'a boerit... ia te uite 
cum se răţoește la tată-su doctorașu 
meu... Ei vă place? (pauză mare) Vă 
place, ha? (pauză) Să mai ai copii... 
(Saud lăutarii departe, tăcere mare)... 
Ei ce ziceți ? (pauză) Nimic, ha? 


SCENA III 
Cei dinainte, învățătorul. 


INVĂȚĂTORUL (intră  fredonând 
după lăutari): Ce faceți domnia-voas- 
tră. V'aţi aşezat pe treabă... V'a băgat 
boeru'n răcori... Nu vă mai veniţi în fi- 
re (râde, tăcere). Ce zici Nea Nicolae? 
(tăcere) Da ce-ai păţit? Nu mergi la 
nuntă? 

VASILE (sare ca s'acopere situația) 


de ION SARBUL 


E... e supărat şi el săracu cu băiatul de 
la București, 

INVAŢȚATORUL (repede,  îngrijat). 
Da ce-i cu lonică? E bolnav? A păți 
ceva? 

NEA NICOLAE: Nu-i bolnav, e mai 
rău, s'a boerit... Să vă terească Dumne- 
zeu de ţiganul turcit şi de românul boc- 
rit... Ehe, domnule învăţător, creşti 
cânele să-ţi rupă vinele... Dai iînvăţătu- 
ră copilului sa nu-și mai cunoască pă- 
rinţii... Mai bine era bolnav 

Că de boală zaci și te scoli 
De boerie zaci și mori. 

Mai bine murea decât sajung eu om 
bătrân, de atâţia amari de ani, să ajung 
eu ca feciorul meu cel mai mic, pe care 
l-am dat la învăţătură — om invăţat 
de — ese doctor mâine-poimâine — să 
ajung eu, cinstit de toţi boerii câţi 
Sau perindat în atâţia ani, sajung 
eu, ca să se rățoească fiu-meu la mine, 
parcă aș fi argatul lui, parcă el mar fi 
iăcut pe mine, parcă el... 

INVAŢȚATORUL;: Ia stai, ia stai, ne- 
ne Nicolae... stai binișor că mnu'nţeleg 
nimic, 

NEA NICOLAE: Da parcă eu înţe- 
leg? 

INVĂȚĂTORUL: Fă-mă şi pe mine, 
rogu-te, să pricep ce rost are plânge- 
rea asta a dumitale... Că-l ştiu pe Ioni- 
că om cu scaun la cap, Slavă Domnu- 
lui, nu s'o fi scrântit el așa deodată... 

NEA NICOLAE: Poftim, uite citeşte 
şi d-ta și vezi, asta-i scrisoare de copil 
supus? (îi întinde scrisoarea de la no- 
tar). 

INVĂȚĂTORUL (desface scrisoarea 
şi citeşte cu glasul cel mai dulce). Dra- 
gă tată (începe muzica departe la nun- 
tă) fă bine şi trimite 3500 lei cu prima 
poștă. Am mare nevoe de hani, etc. etc. 
Ionică. | 

NEA NICOLAE: Stai, stai, (îl podi- 
deşte plânsul) ajunge. (Işi şterge nasu). 
Ajunge... Mânca-l-ar taica, băiatul ta- 
tii... (râde printre lacrimi). Mă da nă- 
rod mai sânt, să mă iau eu după citi- 
tul notarului, parc'ar fi un bărzăune... 
Bată-te să te bată de notar!... Bondar... 
nu notar... Să mă fac și de râs... Auzi 
d-ta, să-mi ocărăsc eu băiatu de-a sur- 
da. (către vătășel). Măi Ioane, nu pleca 
cu scrisorile, dă fuga la Oancea şi chea- 
mă postașu că am treabă cu el. (către 
notar). Ia scrie mă urâtule un mandat 
poştal de 4000 de lei. 

NOTARUL (mai vesel): Parcă cerea 
3500 ? 

NEA NICULAE: Geaba..,. (râzând) 
Bucureștiu înghite... înghite... făAl de 
4000. (Către învățător) Noroc că picaşi 
la timp, că altfel rămâneam mâniat pe 
băiat. (Dă cu ochii de notar) pufnind de 
râs. Bată-te să te bată, mormăi 
par'ca-i fi o muscă'n sticlă, (Il bate 
peste burtă. Râde). 

INVĂŢȚĂTORUL: Ei acuma hai... 
Domnule notar lasă lucru... Vasile hai 
și tu şi voi ăilalţi... hai la nuntă nea Ni- 
culae, mai întinerim şi noi o leacă... 

NEA NICOLAE: Voi să'ntineriți, eu 
sunt destul de tânăr. 

VASILE (trece la geam şi strigă că- 
tre nuntă). Mă: vornicelule... ori cumnat 
de mână, ce ești, vino mă cu plosca, 
poftește oaspeţii, adă şi lăutarii. 

POSTAȘUL (intrând): Gata? Aveţi 
ceva pentru poștă?.., 

NOTARUL: Stăi să-ți dau un mandat 
(către primar) Dă-mi parale Nea Nico” 
lae. (Nea Nicolae se caută în şerpar). 
Aoleo... n'am, să mă reped pân'acasă. 

NOTARUL: Las'că dau dela mine pâ- 
nă mâine... Haideţi, fraţilor... 

NEA NICOLAE : Dă tu de la tine 
că-ți aduc eu mâine... Hai coph.... E.... 
fii-ți-ar de bine domnule învățător... 
(râde) hai notarule, 

NOTARUL : Mergeţi că v'ajung. Să 
dau mandatu.., și să fac și biletele pen- 
tru juncanii lui Vasile... 

NEA NICOLAE: Așa... tenvață... fii 
om bun mă neică mă... fii bun, că nu 
pierzi nimic (iar râde). Bată-te să te 
bată, domnule învăţător, Dumnezeu te 
aduse... Vedeţi mă ce face o vorbă dul- 
ce... (către ceilalţi) „Vorba dulce, mult 
aduce“, 





INVĂȚĂTORUL: Sau cum spun oa- 

menii cu carte: 
„Tonul face muzica“, 

(intră lăutarii cântând), 

VORNICELUL DE NUNTĂ: Bună 
dimineaţa la boeri; (le întinde plosca) 
Ia poftiţi la nuntă. (Lăutarii cântă de 
nuntă). 

GONG. 














JEAN GIONO: 


Cartea franceză 


Naissanee de lOdyssee 


(B. Grasset — Paris, 1938) 


Jean Giono e unul dintre cei mai 
mari, și foarte puţini la număr, — lirici 
pe cari i-a dat până azi literatura fran- 
ceză: Arthur Rimbaud, Paul Claudel, 
Jean Giono... și? atât! Nici un alt nume 
nu mai găsesc să le poată fi alăturat 
acestora trei, între cari numai prefe- 
rința personală ar putea alege, riscând 
un absolut al admiraţiei. 

In ce-l privește pe Giono, afirmaţia 
nu ar putea fi îndreptăţită numai prin 
faptul publicării unei rare plachete de 
versuri:  Accompagnâs de la flute, în 
1924. Chiar autorul lor nu își datează 
debutul literar decât cu apariția acestei 
Naissance de l/'Odyssâe, acum opt ani, 
într'o ediţie cu tiraj restrâns, repede e- 
puizată. 

„Pentru întâia oară luam pana ca să 


tindu-se cu imagini sensuale de o vo- 
luptate calmă, odihnitoare, ne întâm- 
pină dela primele pagini „când Ulise 
îşi rememorează itinerariul străbătut 
ciealungul celor zece ani de instrăinare 
conjugală: 

„Entoarcerea din insulă în insulă! Nu 
era mai degrabă din femee în femee?'“* 

Pagina care urmează e prea frumoasă 
ca să-mi închipui că i sar putea găsi 
echivalentul în traducere: 

„lie chemin, comme une trace de 
coulcuvre dâroulait ses anneaux au mi- 
lieu de l'useraie. Il faisait chaud: dans 
l'air visqueux, des touffes de mouches 
dessinaient les molles  ondulations de 
leur danse nuptiale.  Ulysse  aspirait 
goulument des flocons de vent tiede, 
esperant une vaine fraicheur, On en- 





Itaca, imsula lui Ulise 


scriu; am vrut să încerc“, — aflăm din 
prefața „încercării“ dela 1930, a cărei 
lipsă o regretăm cu prilejul actualei re- 
tipăriri. Dar cititorii cari cunosc admi- 
rabila trilogie a lui Pan: Colline, Un de 
Baumugnes, Regain, apoi, între aitele, 
Le grand troupeau, Le chant du monde, 
Que ma joie demeure şi până la acea 
carte epocală Batailles dans la montagne 
apărută anul trecut, nu vor socoti exa- 
gerată și nici pretimpurie afirmația 
noastră. Nu este niciun merit pentru 
cine o face acum, în anul de graţie 
1938. Dar cel care semnează rândurile 
de faţă a avut slăbiciunea să cedeze 
unei amintiri decisive anume, când în- 
tâlnea în paginile gravei „La Nouvelle 
Revue Francaise“ — au trecut ani 
de-atunci! — proza de o extraordinară 
putere plastică și evocatoare a celei 
de-a doua părţi din trilogia panică... 

Nu cunosc exemplu mai potrivit de- 
cât proza lui Jean Giono pentru ilus- 
trarea unei definiţii a liricului suprem, 
direct și pur. A lirismului ca expresie 
necesară și totală, cu neputinţă dea fi 
canalizat în principiul unei Poerice, 
oricare ar fi ea, de pildă aceea rostită 
prin celebrul vers a lui Paul Valery: 

Gloire du long dâsir, Idâes! 

'Trebue înlăturat adică, tot ceea pre- 
supune ca premeditare „îndelungata 
dorință“ a tehnicianului Artei. Dimpo- 
trivă, îmbelșugata eflorescenţă lirică a 
prozei lui Giono, țâșnirea imaginilor 
după un ritm neîntrerupt sugereuză o 
nerăbdare a creaţiei, un  neastâmpăr 
iscoditor întru necurmata  redescope” 
rire feerică a lumii. Aladin nu mai os 
tenea întrebând în dreapta şi 'n stânga, 
uimindu-se dinaintea bogățiilor din peş- 
tera fermecată: „Asta ce-i? Dar asta? 
Şi aceea?“ Scrisul lui Giono e această 
uimire și nesăturată încântare a pă- 
trunderii într'o lume de imagini şi 
sensaţii a căror prospeţime  virginală 
autentifică iluzia unui început de crea- 
ție desăvârșindu-se pe măsura  înain- 
tării în lectură. 

Naşterea Odiseei, fără să aibă am- 
ploarea construcţiei și răsunetul adân- 
cit prin multiple ecouri al romanului 
Baţailles dans la montagne, cuprinde 
nu numai sub forma făgăduelii închisă 
în mugure ci în toată splendoarea unei 
radioase înfloriri, elementele de înalt 
prestigiu liric ale artei autorului. Car- 
tea pe care Uiono se gândea să o înti- 
tuleze „Presence de la Mediterane“ 
este intr'adevăr inspirată de prezența 
mării, dar o prezenţă ațât de puţin 
conceptuală încât i-am spune concretă 
chiar, în felul metaforic al copacului 
„inspirat“ de seva îmbibată în fibre 
sau a] corăbiei însufiețită de vântul pe 
care-l poartă în pânze. 

Obsesia orizonturilor marine împle- 


tendait gronder le fleuve sous sun pe- 
lage de belier. 

Le rideau flexible des jones s'ouvrit 
sur une €troite plaine qui mimait la 
chiar liquide de la mer. Des vagues de 
froment brisaient contre le îlane ru” 
gueux de la Montagne ou l'ecume des 
oliviers gresillait; dans ces calanques 
ombrees et proiondes  dormait le ilot 
Gtale des pres. Une bastidette ă forme 
de nef &tait ă l'ancre sur un champ de 
trefles. Ainsi, sous le visage de la terre, 
Ulysse trouvait toujours les traits aimes 
de la mer“, 

Când, la sfârșitul celor zece ani de 
rătăcire, Ulise revine în Itaca, Pen 
lopa, recunoscându-l sub înfățișarea 
cerșetorului zdrențăros care-l ascunde, 
ca să-i adoarmă bănuiala despre legă- 
turile-i vinovate cu Antinous, încearcă 
să-i trezească simţurile: „Ma avea o 
armă: merse către frunzar cu acea 
grație marină care era atât de perfectă; 
nu se mai gândea la nimic, decât sâ-şi 
ritmeze legănarea șoldurilor. 

Șlia că Ulise o privea. 

El privea, 

Strălucuor, uleiul suarelui umplea 
curtea: în soare, Penelopa — Albină . - 
mergza către îrunzar unde deodată 
umbra o mistui... 

Arma de pe urmă a Penelopei făcuse 
lui Ulise v ciudată și teribilă rană. 
Mersul acesta velivol despriponise în 
e. vedeniile tartanelor și luntrilor de 
care era plin; o topise pe ea, Penelopa 
şi carenele suferinde  într'o singură 
făptură care ţinea și de mavă şi de 
femee, dar şi mai ispititoare“ 


Poemele homerice, mai cu seamă pe- 
regrinările iscusitului Ulise au inspirat 
o întreagă literatură de comentarii 
erudite şi de transpuneri în simbolurile 
poeziei. In rândul celor din urmă, cu- 
noaştem Le mystere d'Ulysse de Char- 
les Maurras și Elpenor de Giraudoux; 
cea dintâi care glorifică în legendarul 
aventurier, răbdarea şi eroica putere 
de îndurare, fizică și morală; ceaialtă, 
subtilă dialectică a întretăierii drumu- 
rilor fatalității cu ale iscusinței perso- 
nale. 

Naissance de POdyssâe este mitul ar- 
tei care transfigurează viaţa, al iluziei 
sau minciunii care potenţează realita- 
tea, făcând-o mai credibilă decât adevă- 
rul însuși. 

Nefericitul  Telemac,  povestindu-și 
insularilor aventurile puţin banale, deși 
trăite aevea nu izbutește decât să-și o- 
bosească auditoriul, care-i dornic să-l 
asculte pe Ulise. 

Unul dintre ascultători, filosoful-por- 
car Kalimakos vorbește așa, rezumând 
părerea tuturor: 

 — Tinerii ăștia au o frumoasă în- 
chipuire Rodnică, întradevăr foarte 





— UNIVERSUL LITERAR 





Undeva, într'o mansardă - mobilată 
situdenţește, la care conducea o scară cu 
trepte ştirbe ca gura infernului zugră- 
vi pe pânzele panoramelor din orașul 
copilăriei, o mansardă care, dacă nu 
scurta drumul până la Dumnezeu, îţi 
îngăduia în schimb să priveşti oamenii 
de sus, drept în creşiet, şi să-i vezi cât 
sunt de bicisnici şi de dezorientaţi, ră- 
mânea singur Larie, să numere clipele 
cu umblet jilav de râmă pe cadran. 

La colţul străzii lui Jan Bâcu, unde 
i-a Spus, cu gura ca o rană proaspătă 
şi cu privirile în panică, asemeni unei 
ciute imcolţite, că pleacă la Viena, sa 
căscat par'că o prăpastie, în care timpul 
—călător printre oameni — s'a prăvălit 
Şi 'a rămas locului cu toate șurubăriile 
lui. 

Viena? 

Oraş burghez de ţară învinsă, cu zi- 
duri şi porţi neprietene dar zâmbitoare 
sub ghirlănzile de liliac... Cetate în 
care cântecul este la el acasă, răspândit 
în ochi albaştri şi în slavă, adormit în 
inimă și deşteptat pe buze, ca o rugă- 
ciune sau ca o religie nouă... Patrie 
unde fetele au șolduri ritmice, de parcă 
ar umbla cu paşi legănaţi pe linii de 
portativ şi s'ar spăla în dinţi numai cu 
bemoli. Leagăn ai Dunării cu valuri so- 
nore, care ating religioase malul, ca 
pe o orgă uriaşă... 

Viena ! 

Larie a iubit-o în amintire şi a do- 
rit-o, haimana desculţă, la treisprezece 
ani, ca pe un tărâm însorit, unde n'a 
călcat pas de copil prostuţ cu buzunările 
nădragilor pline ochiu cu gigele — şi cu 
sclipici de nisip cald între degetele pi- 
cioareior desculţe. 

Făcea vergeaua dungi vinete în car- 
nea puţină a răului scos din cotloanele 
bălților de pâcla nopţii, tremura mic 
sufletul pitit în el, ca o pasăre a înaltu- 
lui într'o colivie uitată în burniţă, 
toamna; dar peste două străzi, devale, 
preţ de-o fugă voinică, îl aştepta în 
fiecare zi mirajul punţii călătoare, cu 
Prişca, fata pielarului, pe lângă care 
toate vergelele din lume nu însemnau 
pentru „câinele de nouă uși — și toate 
străine“, decât simple vergele grămădite 
deacurmezișul dorului şi deacurmezişul 
poftei. Pasămi-te, codană pistruiată și 
cu fusta ciugulită pe poale de închipuite 
gâște ale Capitoliului, știa: „Pune, Pui, 
fruntea pe balustradă şi uită-te lung în 
apă, fără să clipeşti...“. 

Din care văgăuni de amintire ieșau 
pe potecile colbuite şi întortochiate ale 
gândurilor, nebuniile Frişcăi — iata în 
pulpele căreia mugurii adolescenţei du- 
minicau taina începutului de viaţă ? 

be krișca au vrut odată să o vadă, 
deuproape, ochi languroși de armean 
apropiat tiptil de sub puntea mirajului, 
când trupul întins coardă, cu tot fiorul 
adunat în el, aştepta imaterial clipa ru- 
perii de cheiu şi plutirea lină pe coame 
de val, spre împărăţia de apă, de cântec 
și de liliac, presimţită dincolo de o mie 
kilometri, în fantezia cu febră a două 
haimanale. 

Dar umbra armeanului s'a prelins, se 
vede, şue, pe cămașa apei, că Frişca s'a 
răsucit — svârlugă — în loc, a mugit 
o vorbă de ruşine şi a descărcat pe buca 





ar 


rodnică, doar că face copii neisprăviţi. 
Maestre Ulise, dă-ne altceva în locul a- 
cestor jocuri ale minţii: simt nevoia 
să-ți ascult graiul plin de miezul celor 
trăite. Ne vei face cinstea să ne po” 
vestești una din întâmplările tale?“ 

La început, Ulise necunoscând pute- 
rea magică a minciunii se slujeşte de 
ea cu stângăcie „vătămându-se singur 
cu zadarnice spaime'“. Adică încătuşân- 
du-se mitului pe care singur îi creiază 
despre sine, în jurul unui foc de păs- 
tori şi drumeţi, într'o seară, pe drumul 
întoarcerii spre Itaca, vorbind despre 
Ulise ca despre un altul, în cuvinte 
meșteşugite „lăudând iscusința eroului, 
vrednicia şi puterea lui de seducţie. 
Purtată de un cântăreţ orb legenda îl 
precede în Itaca, și cu ajutorul ei este 
înlăturat și Antinous, singurul ins în 
stare să-l demaşte. Imprejurările fac să 
fie provocat la o trântă în care mește- 
şugita iscusință a graiului nu ar fi fost 
de nici un folos lui Ulise. Scena unde, 
fără să vrea, nimerește cu pumnul în 
bărbia lui Antinous iar acesta o rupe 
la fugă de spaima... miticului Ulise, e de 
un COMIC savuros. 

Magistrală e deasemeni, instalarea 
treptată a insului becisnic în propria 
lui legendă, ca într'o armură miracu- 
loasă, transformându-i beteșugurile mo- 
rale în tot atâtea virtuţi eroice. 

Metamorfoza e perfectă atunci când 
simbioza cabotinului și a artistului con- 
ştient de darul lui s'a desăvârșit. Inchi- 
puirea lui Ulise scontează anticipat a- 
plauzele ascultătorilor entuziasmați de 
minunatele lui istorisiri: 

„Par delă le soir avance, il entendait 
les acclamations, il voyait les auditoires 
revulses de joie.... 

Des phrases montaient ă ses !&vres 
toutes prâtes pour les recits futurs: 

Ei dâja le cyclope a repris un rocher 
bien plus gros. Il le fait tournoyer, le 
jette en y mettant toute sa force...“ 

Adică unul din modurile posibile ale 
nașterii Odiseei.... 

MIHAI NICULESCU 














bărbierită a armeanului armator o pal- 
mă voinică, plină, grasă, repetată de 
ecou tocmai la Ghecet, unde nu se afla 
nicio Frişcă şi niciun armean cu ochi 
languroși. 

De atunci, Frişca nu l-a mai prins de 
mână, nici puntea mirajului n'a mai 
vrut s'o urce, sprinţară, şi să întrebe 
pui bleg: „Ai plecat“? 

A rămas acolo, la Brăila, zălog noro- 
cului care-i surâsese perfid la nouăspre- 
zece ani, într'o seară de primăvară 
albă, cu salcâm mult, plecat ameţitor 
peste mesele de tablă ruginită din gră- 
dina Capriş. 

Puntea mirajului nu s'a mai încovo- 
iat sub pas îndrăsneţ de codană puberă 
şi de piciu fără stăpân. Poate că armea- 
nul șfichiuit a dărîmat-o, ca să nu mai 
plece niciodată Frişca.., Să rămână a- 
colo, să aducă pe lume în şase ani, şase 
plozi, să facă mâncare, să spele rufe şi 
să uite Viena unchiului Gog. 

Până la urmă, Puiu nătâng tota gă- 
sit în el puterea să se agaţe de ultimul 
tren care mai pleca din oraşul în ago- 
nie, pierzându-și urma în lume pe că- 
rări cu mult soare pentru alţii, cu 
mulți mărăcini pentru tinereţea lui. 

La o cotitură neașteptată a existen- 
ței, i-a răsărit înainte, potrivindu-și 
răstimp de o secundă jartiera, Daniela 
Dan, femeia care i-a răsturnat viața în 
șanțul comun, betegindu-l pentru tot- 
deauna. 

Ce strămoş cu sexualitatea reluiată 
i se deșteptase în patru labe în sânge, 
la cotitura aceea a existenței, unde o 
trecătoare necunoscută şi-a potrivit, cu 
gest nevinovat, jartiera, Larie nu ştie. 
Atât l-a putut sfătui, pe urmă, strămo- 
sul îndestulat: să închee cinstit socote- 
lile cu societatea ultragiată şi cu fe- 
meia. 

L-a ascultat. Le-a încheiat. Cinstit. 
Și pe loc: a pus la picioarele femeii 
ispăşirea lui. Societatea însă şi-a oprit 
scuzele și s'a zăvorit în carapacea ei 
inexpugnabilă, lăsându-i, binevoitoare, 
femeia. 

Nu era banală Daniela Dan. Era nu- 
mai mică şi tristă. Gâtul demn. O pal- 
mă de copil în dreapta și alta în stânga 
— umerii calzi. Freamătul continuu al 
braţelor punea pete de lumină pe ro- 
chia sobră, aleasă parcă pentru salo- 
nul de alb și negru. In fața ei, toate in- 
stinctele tăceau. Treaz şi distant rămâ- 
nea unul: al curăţiei, al adoraţiei. 

Cum a putut-o murdări ? 

Ii înţelesese într'altfel tristeţea. 

Intâlnise undeva povestea unei plan- 
te africane numită Aloe, care înfloreşte 
odată la douăzeci de ani. Zâmbetele 
Danielei Dan — și ea o plantă rară — 
uitau să înflorească. Sau n'aveau pen- 
tru cine înflori. 

Acolo, în mâlul șanțului comun, su- 
fletul lui Larie sa văzut estropiat de 
clanuri — și laş. 








3 Septembrie 1938 


de I. G. VASILIU 


Şi patru luni, fie, înţelegi uşor că 
nu poţi, că nu trebuie să-ţi încerci pu- 
terile slabe, cu puterile lumii, care 
duce în spatele rămas superb, atâtea 
mii de ani şi de păcate. 

Atunci te zăvoreşti în tine ca într'o 
mânăstire şi-ţi aşterni pe doruri ză- 


branic negru. O lună, un an, până când 
viaţa își aduce aminte de tine şi-ţi tri- 
mite o bucurie, ca un vânt care rupe 
zăbranicul şi te 


dezghioacă în soare, 





cu sufletul numai raze şi în fiecare 
rază câte un zâmbet: Lucheaţa... Chea- 
ţa... 

Madonă mică, cu ghemaotoc de scu- 
tece în braţe — şi în caldul scutecelor 
cu bucăţică de suflet alb, Daniela Dan 
va trebui să ierte mereu bărbatului ră- 
tăcirile pasului şi inimii. Ca ?ntr'o pân- 
ză celebră, de Raphael... 

Bărbatul se caută însă pe sine şi se 
găseşte altul, departe, într'un târg pro- 
vincial, unde femeile pun pe ele culori 
de sorcovă şi miros ca o frizerie, şi 
unde bărbaţii se încuie în casă dela ora 
opt seara, ca să nu-i „sinucidă” tâlha- 
rii, cari au aflat, desigur, că ei, dom- 
nii N. Popescu-Sud sau N. Popescu- 
Nord, au câştigai patru sute de lei la 
poker. 

S'a găsit pe sine ori s'a pierdut defi- 
nitiv aici, în lâncezeala care-i creşte, 
ca o buruiană, până la frunte, năpă- 
dindu-i voinţa ? 

Rămânea Maisa — oază în pustiul 
zilelor lui și strigoi pentru liniştea nop- 
ților Danielei. Rămânea cu adevărat 
Maisa? Dar colțul străzii lui Jean 
Bâcu? Dar gura ca o rană proaspătă şi 
privirile în panică? Dar Viena? 

Larie s'a depărtat dela fereastra 
mansardei mobilată studențeşte, prin 
care îi vede pe oameni bicisnici și de- 
zorientați, să-şi desmorțească încheie- 
turile — uriaş peste care vremea ţe- 
suse mâzgă nevăzută. 

Pleacă Maisa... 

El a hotărit-o să se urnească din me- 
diul care ucide ca o toxină, el vrea s'0 
împingă în braţele succesului. 

Nu va fi singură, de mână cu ge- 
mandanul și printre pyjamale cu Co- 
lette : „Claudine ă l&cole”... „Claudine 





Strămoșul din sânge adormise ia- 
răși somn profund. 

Anii fără luptă sau ţinut apoi ca 
umbra după tinereţea lui — numai nc- 
încredere și întrebări : 

— De unde îmi vii cu miros de fe- 
meie străină în păr? 

Spini în gând şi lacrimă sărată, plân- 
să mocnit la ceas târziu de aşteptare. 

— De unde? 

Se ridicau a nedumerire umeri de 
bărbat care visase aiifel întoarcerea pe 
poarta mare a familiei. 

— Din lume... 

Daniela avea, aşadar, un duşman: 
lumea. Cât cuprinzi cu ochii şi dincolo 
de cele patru desfăşurări de zare, nu- 
mai lume, forfotă. Şi toată preocupată 
de propria ei fericire, caşi când eri a 
fost prea de vreme, caşi când mâine ar 
îi prea târziu, 

Când ai numai nouăsprezece ani — 
„Şi patru luni, Larie... 


a Paris”... „Claudine 
„Claudine sen vo”... 

Larie va pleca fruntea ca odinioară 
pe balustrada punţii din amintire și-o 
va însoţi pe drumul ei de lumină, cum 
o însoțea pe Frișca pielarului din 
curte. 


en menage”... 


Plăgile sufletului nu află vindecare. 

Toată noaptea au plâns  streșinile, 
Pentru cei plecați pe ape sau pentru 
cei rămași pe pământ? Poate pentru 
norocul lor, 

Spre ziuă, creionul unui factor obo- 
sit i-a bătut în uşe. O telegramă dela 
Giurgiu : 

„Sărut sufletul care-a tremurat a- 
seară în gară, 

Maisa”. 

Luna era acum pieptene de aur în 
părul nopţii *). 


+) Fragment din „Romanul! Provinciei“, 





1938 


3 Septembrie 





grătarul special ce-l așteaptă 

aromind la „Boşculescu'“, „Coana 
Marița“, la „Bratu“, la „Orzari“ sau 
mai știu eu unde încă, bucureșteanul 
(cu b mic fiindcă vine dela bucurie nu 
de la Bucur) simte nevoia unui spec- 
tacol vesel, 

Vrea omul să facă haz. Altfel muri 
priese „micii“ și „muchia“. Și la urma 
urmei, zice el, viaţa e destul de grea: 
ne-amenință războiul („chiar la partea 
sedentară e azi pericol, dom'le“) e criză, 
soacra e insuportabilă şi câte alte ne- 
cazuri care fac din viață un adevărat 
chin. 

Toate astea la un loc și fiecare în 
parte îl determină pe bietul om să se 
gândească la puțină distracţie, să-și 
descrețească fruntea. 


C a să-şi deschidă apetitul pentru 


Pe aceste necesităţi de neiînlăturat au 
înflorit în capitala României întregite 
o întreagă serie de teatre toaie vesele, 
dar dintre care unul singur și-a schim- 
bat porecla în renume, sau mai bine 
menirea în nume. 


Popa -. 
DACISE: 


CLAIRE A. WOLFF. 
O, ce foc în sărutare ? 
O, ce tainic, mut amor! 
Sărutări țesute 'n dor... 
Şi îm frigu. revederii, 
In calda lui imbrățişare 
Ea uită ce suferise 
'N lungul șir al anilor. 











Schimbarea bruscă de temperatură dela 
frigul revederii ia căldura  îmbrățișării ar 
putea fi fataiă şi eroinei, cum L-a fost poe- 
ziei, 

ALEXANDRU ILIESCU, 

„Vite, astfel tăcâna par'că-i nai bine 
Şi mai frumoase sunt simțurile mele, 

Căci dacă tac eu mă gândesc la tine. 

Sunt întru totu: de părerea dumitale, „Tă- 
cerea e de aur“ spune de aitfel şi românul 
in înţelepciunea :ui adâncă. 


DEMETRIUS FLORESCU. Ș 

Reproduc a treia stroiă din „Pribegia gân- 
dului” : 

Şi porni 'napoi călător de rând 

Intr'um vis aevea pribeag şuerând 

Sărind peste ziduri la mine a veniţ 

Gândul meu sărman şi a adormit. 


TȚi s'a 'napoiat gândul călător. 
Şi a adormit, sforăind uşor. 
De mirare nu-i că a adormit 
Strofele dintâi dacă ie-a cetit. 
TABA TRANDAFIR. — Mai încearcă. 
„Domnița văii“ promite că mai târziu ai 
putea scrie poezii publicabi:e. 


CONST. CURSARU. — Dacă poezia du- 
mita.e nu sa pubiicat nu e numai pentru 
„împerecherea de cuvinte“ pe care am sem- 
na:at-o în „poşta“ din numărui trecut. Nu 
pot face ia această rubrică un curs de pos- 
ze — presupunână că ași f. in măsură să-l 
fac. Faptul că m'am legat de acea „impere- 
chere“' să nu însemne pentru dumneata că = 
singurul defect a: poeziei şi că deci reme- 
diindu-:, versiunea de a doua, pe care te-ai 
grăbit să o trimiți, merge de-a dreptu. la 
tipar. 

Cum să te fac să înţelegi că niciodată nu 
vei putea vedea publicându-se intro revistă 
literară o strofă ca aceasta : 

Nu sunt păgân şi nu sunt nici ateu 

Sunt doar o noapte tristă și pustie 

Ursit de-acum ursit pe veșnicie 

Să plâng durerea sufletului meu. 

(Am respectat ortografia (!?) origina!ă). 


ION MARIN NICOLA. — Mai trimiteţi. 
în curând vă veți număra printre co:abora- 
torii noştri. 


IONEL VOICULESCU. — Ar fi, cred, pre- 
ferabii să ne trimiteţi mai mute din poe- 
ziie d-voastră. Cu atât mai mut cu cât in- 
tenționaţi să daţi la iveală un voium  d2 
poeme în editura noastră. 


D. ALEXICEANU-TOMAIL. — „Vine toam- 
nâ“ nu este altceva decâţt un proces-verbal 
de impresii. 

Frunzele sunt amorțite 

Vântul suflă cu suspine 

Forile sunt veștejite 

Vine toamna vine 


Vântul frunze moarte smulge 

Le aruncă în suspine 

Viața lor și-a mea se duce 
Vine toamna vine 


Puteai continua așa pe zeci de pagini. 


Vitele se 'ntorc din luncă. 

Stau la sfat două vecine. 

Vin flăcăii dela muncă 
Vine toamna, vine. 


Scriu la versuri cu duiumul 
Nimeni nu mai e ca mine 
Florile își pierd parfumul 
Vine toamna, vine, 


TOADER DRAGOMIRESCU. — Mai trimi- 
teţi. Poate astfel să ne iămurim asupra poe- 
ziei g-voastră. 

MIRCEA GANDU. — „„Atena și Pericie“ e 
un început foarte onorabil. Mai trimiteţi a.te 
schiţe de ace'aş fei. 

SEVER PATEA. — Oarecari infiuenţe em.- 
nesciene de care ar fi bine să vă emancipați. 
Se pare că veţi avea ceva de spus în poezie, 


— r. st..— 








UNIVERSUL LITERAR 


a | 


m 


[5 3 


= 
cv 


PIPI == 
b 
az) ) 


urbe me 
23 


30 aaa 


i „> 


Papa at e 
















ON ai Sa Pi 9 
[PER BLU e AL 2 
A) 3) a 
| “a 
We 

(pa 

Ei 
//9) =e Pe LA 
o ten tinea caen a. 





Loc pentru „Cronica dramatică“ 


de RADU A. STERESCU 


Teatrul Vesel : „Valsul dimineței“ 


„Teatrul Vesel“ (Dir. Sică)  învese- 
leşte așadar în toate serile fără ploaie 
cu un spectacol al cărui început (pre- 
cum începutul „„Convorbirilor  litera- 
re“) se pierde în noaptea timpurilor: 
„Valsul dimineţii“, comedie bufă după 
Grenet-Dancourt, Aţi ghiciţ... de Sică 
și Tudorică, 

Originali şi ingenioși („,Mie-mi spui“ 
va zice aci spectatorul d-lor 'Tudorică 
şi Sică) cei doi „autori dramatici“ au 
însoțit programul „spumoasei' comedii, 
de un dialog în care, așa pe departe, 
caută să-și justifice localizarea, bine 
înțeles cu mult humor, fiindcă așa 
sunt dumnealor, duh-nesc de duh. 

Zice Tudorică (întrebat ce crede des- 
pre „Valsul dimineţii“): 

„Intreabă- pe Sică“. 

Şi Sică răspunde: 

„E ultima replică a piesei, dar mare 
nimic aface cu ea“, 

La care Tudorică zice că are, fiindcă: 

„Numai o dimineață cu chef şi un 
vals cântat la armonică poate justifica 
o piesă ca asta pe care a făcut-o Gre- 
net-Dancourt. Dealtfel cred că el în- 
suși a scris-o după un 'chef monstru...“. 

Iar Sică, într'un acces de sinceritate: 
„Prelucrarea noastră — hai să zicem — 





Mişu Fotino 








Vasiliu Birlic 


foarte... „proastă“ (aţi înţeles că puncte 
puncte și ghilimetele înseamnă că d. 
Sică gândește pe dos, adică invers) şi 
am introdus „Valsul dimineţii“ ca să 
uite lumea piesa şi să plece numai cu 
melodia. 

— Așa dar o piesă cu cântec“. 

Piesa e cu cântec. Și parcă numai 
„Valsul dimineţii“. Un cântec, sau mai 
bine, un sunet plin, metalic... 

e 


Dar să lăsăm cântecele astea pe care 
le-am dori cumva cântate și prin pro- 
Eriile buzunare și să revenim la „oile 
noastre“. 

Dialogul Sică-Tudorică continuă pe 
tema piesei. Tudonică zice că e găsel- 
nița lui Sică „care e cel mai mare „gă- 
sitor* şi că e „,periată“ de dumnealor. 
Și mai apoi face o destăinuire: „Tre- 
bue să-ți mărturisesc, că mi-e mult 
mai uşor să scriu una (0 piesă) nouă 
decât să cârpesc una răsuflată“, 

Şi totuşi... 





Pentru lămurirea celor cari ar dori 
să ştie care e aportul autorului francez 
şi al celor doi „colaboratori“ români, 
domnul Mușeţe! lămurește cu modestie 
(de altfel modestia e singurul defect — 
mai mare — al acestui mare „humo- 
ristic“): 

„Ce e prost e de Dancourt şi ce e 
bun e de mine și de Sică. Asta în pri- 
vința colaborănii cu  Dancourt. Cât 
privește colaborarea cu Sică vocalele 
le-am scris eu, consonantele el“. 

Şi, Sică adaugă, spre deplină lămu- 
rire a istoricului... literar: 

„Asta la actul I. La actul al II-lea 
a fost invers...“ 

Adică dumnealui vocalele și domnul 
Tudorică consonantele. 

Manuscrisul lui Tudorică va fi fost 
cam așa. 

„A. a... Eee!... ă? o00ol... 

Iar al lui Sică (din actul ]): c. e. s.c. 
r.m.t.p. 


Pentru scopul propus de cei doi 
autori ai versiunii românești, „Valsul 
dimineţii“ pare să fi corespuns integral. 
O dovadă este şi interminabila serie 








Fifi Harand 





Misiunea tinerei generaţii 


E un cuvânt cu foarte largi rezonan- 
țe acela de generaţie și s'a abuzat ade- 
sea de aderenţa lui pentru a se scoate 
în evidenţă nu știu ce bătălii de vârste, 
de oameni și de idei. S'a crezut, proce- 
dându-se aşa, că o generație înseamnă, 
dacă nu revoluţie, cel puţin noutate cu 
orice preţ, răsturnare de valori vechi şi 
adorare în faţa celor noi. S'a imprimat 
noțiunii generaţie un sens răscolitor de 
aşezări culturale sau istorice, i s'a dat 
un înțeles pe care în fond, nu numai 
că nu-l merită, dar care poate deveni, 
în asemenea condiţii, de-a dreptul no- 
civ. 

Cred că e greșită o asemenea inter- 
pretare, care ar putea duce foarte re- 
pede la o inutilă şi ridiculă „lutte des 
ages“, la acea luptă 
mai vechi şi cele mai noi, între principii 
pe cari cele dinţâi le-ar apăra cu pasiu- 
nea lucrului clădit iar cele din urmă 
le-ar ataca cu frenezia unei neînțelese 
dușmănii. E o greşeală cred, pentrucă 
rostul unei generaţii tinere nu este de 
a dărâma, de a nega şi de a încerca să 
pună temelii noi pe nimic, ci de a păs- 
tra şi de a continua în timp, opera ge- 
neraţiilor consumate cari şi-au împlinit 
o misiune asemenea. 

Mi se va răspunde că tinerețea a avut. 
întotdeauna nevoe de spargeri, dacă mi 
se îngădue acest termen, de spargeri 
ideologice bine înţeles, de prăbuşiri de 
idoli şi de revoluţii. Să nu se uite însă 
că dacă fiecare generaţie tânără ar îm- 
plini un astfel de program incendiar, 
lupta reconstructivă ar dura cel puţin 
tot atâta timp cât au pus vechile gene- 
rații în îndeplinirea misiunilor lor. Am 
asista deci la o perpetuă stare pe loc, 
la o tragică reeditare a mitului popular 
al Meşterului Manole care reclădea în 
timpul zilei ceea ce se dărâma noaptea. 

Revoluţia se poate împlini foarte bine 
în cadrul cel vechi şi întocmai mitului 
din poesia populară, creația du- 
rabilă devine posibilă prin împlântarea 
în zidul tradiţiei a ideii de sacrificiu 
care fundamentează fiecare operă de 
artă în parte şi o cultură în genere. Mi- 
tul Meşterului Manole e deci valabil 
pentru generaţiile tinere, după cum a 
fost valabil pentru cele anterioare, pen- 
irucă închide în el ideea de continui- 


între generațiile: 


tate și de durabilitate bazată pe spiritul 
de renunțare, adică de muncă şi de sa- 
crificiu, 

Sunt lucruri cari trebuesc înţelese în 
adânc, pentru a nu cădea pradă nici- 
unui paradox inutil sau vătămător și 
pentru a imprima generaţiei tinere rit- 
mul unei creaţii conştiente, al unei în- 
ţelegeri de bună voe în sensul tradi- 
țional al culturii noastre, Revoluţia e 
tocmai aici, camarazi de aceeași vârstă, 
în înțelegerea acestei minuni eterne 
care sa împlinit adesea fără ştire, în 
singurătatea ei şi chiar, în ura celor 
cari i se supuneau inconştient. Căci in- 
conştient i s'au supus generaţiile cari 
au crezut că-şi află un rost în negati- 
vism şi inconştient i s'au oferit cei ce 
şi-au făcut un ideal din ura oamenilor 
vechi, adorîndu-se pe' sine ca pe un în- 
ceput de eră. 

Se pornise acum câţiva ani o campa- 


-nie zgomotoasă împotriva a tot ce era 


vechi, considerat vetust şi perimat. Fra 
atâta pasiune și atâta orgoliu în aceas- 
tă bătălie tinerească încât foarte mulţi 
au crezut în misiunea ei distructivă. 
Era aceea o generație inutilă care în- 
cerca să-şi contureze cu orice preţ un 
efort propriu şi care a naufragiat cu- 
rând în turburarea de ape pe care şi-o 
deschisese singură dedesubt. O singură 
pildă pentru a ilustra o zădărnicie... şi 
poate că, totuşi, pilda aceasta n'a fost 
cu totul inutilă, căci a oferit prin tra- 
gismul ei o lecţie celor tentaţi să-i imi- 
te cadența. 

Am ajuns astăzi, pe plan politic in- 





de VINTILA HORIA 


ternaţional, o putere destul de respecta- 
tă şi de temută. E necesar să armonizezi 
ritmul acesta de afirmare pe plan poli- 
tic extrem cu ritmul creator al unei 
generaţii de cultură. Căci politicul a 
coincis adesea cu culturalul, formând 
imaginea puternică a unei țări şi a unei 
istorii. Franţa, Anglia, Spania, şi-au 
impus modul de a gândi și de a scrie, în 
clipa în care sabia lor a atârnat greu 
în balanţa politicii europene. Destinul 
nostru începe să se contureze. Româ- 
nia Mare e fatal sortită să moștenească 
sceptrul împărătesc al popoarelor latine 
cari s'au succedat pe rând la conducerea 
culturală a Europei. E un moment unic 
în această succesiune, care ni se cuvine. 
un moment pe care trebue să-l surprin- 
dă și să-l domine.nu numai tinereţea 
țării noastre dar şi tinerețea generaţiei 
noastre. Vor izbucni dintre noi oamenii 
mari chemaţi să stăpânească destinele 
unei Europe reclădite în spirit româ- 
nesc ? 

Iată, în această întrebare, misiunea 
generației tinere. Trebue lăsat să creas- 
că în suflete spiritul acesta de domina- 
ţie şi de putere, pentru a lăsa liber ela- 
nul către eliberare al „eroilor“ cari se 
ascund printre noi. Trebue creată at- 
mosfera prielnică în care să poată creș- 
te miracolul pe care-l aşteptăm. 

Iată revoluţia pe care o promitem. 

Cu aceeași temeritate și cu aceeași în 
credere a pornit cândva în Italia o ge- 
neraţie tot aşa de tânără. In jurul re- 
vistelor, aprinse ca nişte torţe cari 
chemau în jurul lor inimile însetate de 
lumină, sau închegat doctrine, s'au ri- 
sipit îndoeli, sau creat oameni noi, dar 
mai ales s'a călit un suflet unitar și în- 
crezător în propriile sale destine ; Ti- 
nerii aceia, cari au ştiut să învingă pen- 
trucă credeau în misiunea lor, se nu- 
mesc Mussolini, Papini, Marinetti, Pre- 
zzolini. 

Să nu urmăm pilde, căci fiecare ge- 
neraţie își are sufletul ei propriu pe 
care l-ar altera contactul cu orice ti- 
par de altă formă; să înțelegem însă 
lecţia unică a acelor tineri, Biruinţa lor 
ne poate învăţa versetul de aur al te” 
merităţii şi poate lumina în noi înşine 
calea către culmea aceloraşi victorii. 





de spectacole pe care numai ploaia 
le-a putut, uneori, întrerupe. 


Interpreţii și-au dat silinţa și au re- 
ușit să realizeze un spectacol agreabil 
subliniind situaţii hazui. 

Domnii Mișu rotino şi Vasiliu-Birlic, 
aceiași comic. inepuizabili pe cari i-am 
fi dorit în piese mai grele decât 
„Valsul dimineţii“. 

M. lord. Bruno în Tarquinius Piţulă, 
venit din America, unae şi-a lasat 
plantaţiunile spre a-și însura nepotul 
reușește să-l insoare dar și să dove- 
dească reale calităţi actoricești. 

Domnișoara Fifi Harand o apariţie 
albă, ingenuă. 

Din rolul americancei Maggie, d-na 
Agnia Bogoslava a scos efecte deire- 
sistibil comic. 

N'am vrut să nedreptățim pe nimeni 
pomenind numai aceste nume. Lnter- 
preţii au depus toți aceeași străduință 
şi, so recunoaștem, fiecare a fost., la 
locul lui. 





CINEMA CAPITOL: ARSENE LUPIN. 

Filmul prezentat de cinematograful 
Capito] este una din „specialităţile“ a- 
mericanilor. „Aventurile lui Arsene Lu- 
pin“ nu sunt altceva decât înșiruiri de 
fapte enigmatice, cari pierd insă orice 
nuanţă dramatică din cauza spiritului 
flegmatic al eroilor. 

Maurice Leblanc a hotărît de mult 
ca Arsene Lupin să fie trancez. Așa că 
americanii nu au putut să-i schimbe na- 
ţionalitatea, cum le este obiceiul. L/au 
pus însă să lupte cu un detectiv ameri- 
can, căruia — surprinzător — la început 
i-au dat o nuanţă antipatică, aceasta — 
poate — pentru a tace tilmul mai atră- 
gător. 

Cred că în filmul nostru li s'a pus o 
problemă grea realizatorilor americani. 
Cine să iasă învingător? Arsene Lu- 
pin sau detectivul? Arsene Lupin — o 
Ştiu toţi cititorii romanelor ponțiste — 
e un tip simpatic şi nimeni nu şi-l poa- 
te închpui în postura de „învins“, Dar 
detectivul este un american şi aici 1n- 
tervine amorul-propriu al americanilor, 
Până la urmă sa recurs la un compro- 
mis: Arsene Lupin împreună cu detec- 
tivul descoperă pe adevăratul hoţ, în 
persoana unui -—- bine înțeles — tran- 
cez. lar cum Arsene Lupin este francez 
şi deci mare crai el câștigă şi sutietul 
unei tinere aristocrate, pe când detecti- 
vul se mulțumește doar cu gloria. Lu- 
crat pe vechiul calapod al filmelor po- 
liţiste, cel mai puţin bănuit fiind vino- 
vatul, filmul este bine interpretat de 
Virginia Bruce, Warren William, Mel- 
vin Douglas precum și de E. E. Clive 
și Nat Pendleton, comicii filmului. ȘI 
celor mai puţin amatori de senzaţional 
le recomandăm spectacolul dela Capitol, 
pentru desemnul animat dela sfârșit, u- 
na din cele mai bune realizări în genul 
acesta. 


CINEMA ARO: „SPUNE-MI CINE 
EȘTI“. 

Cinematograful Aro, respectând ve- 
chea teorie că, vara, un film ușor poa- 
te fi mult mai lesne... „înghiţit“ de cât 
un film serios, şi-a redeschis noua sta- 
giune cu o foarte uşoară comedie pa- 
riziană: „Toi c'est moi” (cică, pe româ- 
nește, asta înseamnă: „Spune-mi cine 
ești?'*). N'am venit cu multe pretenţii la 
acest film și de aceea am şi părăsit sala 
cinematografului „Aro“ foarte bine dis- 
pus. Totuşi cred că filmul ar îi plăcut 
mai mult dacă ar fi fost mai puţin pre- 
sărat cu brivialităţi, cărora le-am fi 
preferat ceva din spiritul fin atât de 
caracteristic francez. 

Filmul în general ne face să ne gân- 
dim la operctele cari se reprezintă pe 
scenele noastre de vară, bucurându-se 
însă de o interpretare mai bună. Pills 
și Tabet sunt foarte simpatiei însă mai 
şterşi decât pe plăcile de gramofon. 
Poate pentrucă, în acest film cântă mai 
puţin decât ne-am fi așteptat. Partenere 
le sunt Claude May, o frumuseţe blon- 
dă și Junie Astor, actrița care a făcut 
o creaţie din rolul telefonistei, în îil- 
mul „Clubul femeilor“ și care şi aici 
se folosește de chipul ei foarte ciudat 
pentru a interpreta rolul unei fate ca- 
recum antipatice. 

Pauline Carton și Barons-fils sunt a- 
muzanţi, ca de obiceiu. 

Decorurile în care se petrece filmul, 
fără a ne face să ne gândim prea mult 
la o junglă, redau și mai mult atmos- 
fera de operetă, filmului. Despre d- 
semnul animat al lui Walt Disney, care 
completează spectacolul, nu avem decât 
cuvinte bune de spus, 





Caracal-orasul „carulu 


„Pif-Paf! Pif-Paf! Bucureşti-Caracal. 
Pif-Paf! Pit-Paf! Caracal-Bucureșşti, 

Peisagii cu soare copleșitor, cu o na- 
tură plictisită de orgiile lui luminoase, 
fără nici un îior, nici măcar în plopii 
din rariști, ori în ierburile din iazuri. 
Praf, iar în câmpia romănăţeană nici 
o strălucire, secetă. Un trist preludiu 
de descompunere, pe care îl orches- 
trează soarele, cu revărsările lui isto- 
vitoare“,.. 

După asta nu știu ce să mai notez în 
carnetul meu, în legătură cu această 
călătorie. Trebue să spun că prefer să 
tac despre multe lucruri: cum am călă- 
torit, câte ore am făcut cu trenul, cum 
l-am schimbat, ce intenții am avut şi 
multe altele de acceaşi natură. 

Dealtfel, mi-e tot aşa de greu să no- 
tez ceva şi despre Caracal. La urma 
urmei ce poți spune despre un astfel 
de oraș? Că în gară te întâmpină co- 
vrigarul și birja provincială? 

Că, după ce vii dela București ţi se 
pare de o linişte mormântală?  Că-l 
cunoşti într'o jumătate de oră, oricât 
de slabi ţi-ar fi caii dela birje? Că e 
ca la Giurgiu, Turnu-Măgurele, Călă- 
rași, Slatina, ca în 3/4 din Româănia- 
Mare? Și adică, un bulevard, care te 
duce dela gară în „centru“, un bule- 
vard cu desfundături, cu praf, cu case 
pitite în dosul teilor şi castanilor, cu 
perechi de ochi care te privesc curos 
din poartă. Cu o stradă principală şi 
cu mahala, care ţine trei sferturi din 
araş. 

Că nu e lung, ca Budapesta, ci e cir- 
cular, ca Parisul, că are un „centru“, 
că acest centru se numeşte „cadrilater'“, 
denumire ce nu are nimic comun cu 
„Cadrilaterul dobrogean“, pentrucă-i 
făcut de ingineri francezi... de unde un 
nou motiv de asemănare cu Parisul, de 
unde „picioruș de Paris“. 

Că din „Cadrilater'* oriunde ai porni, 
nu te rătăceşti în Caracal, pentrucă 
cele 6 artere te conduc, respectiv, la 
tribunal, primărie, teatru, parc, gară, 
hale etc. Că mai e şi parcul. O parcul! 
Lebedele, peisagiile cu plopi, sălciile 
plângătoare, pavilionul, unde cântă 
muzica de două-trei ori pe săptămână! 
Apoi strandul, poligonul de tir, terenul 
de tenis, terenul de foot-ball și sacri” 
ficiile edilităţii spre a le întreține. După 
parc, hai la „Sinaia“. Lângă „Teatrul 
Naţional“, în stânga statuii lui H. G. 
Lecca, unde se  înșiră, pe înserate, 
scaune şi se adună lumea, călătorii că- 
rora le stă bine cu drumul, spre a spe- 
cula filosofia versurilor de pe statuia 
dramaturgului: 

Trecători, cărora spun 

Spun ce-am fost, — nu fiți ca mine. 
Să nu fiți! Căci din suspine 

Din suspine mori nebun... 

Să nu credeţi că nu mi-am dat in- 
teresul despre viața intelectuală, eco- 
nomică, despre finanţe, stare socială, 
politicianism şi relele lui la Caracal, 
însă, tot ce pot însemna aici, se reduce 
la „chestia carului“, ceva despre Iancu 
Jianu, o întâmplare a lui Notara la 
Caracal, ceva despre bordee și niște 
reflecții despre mediu. 


CHESTIA „CARULUI“ 


Poate că una din puţinele satisfacţii 
ale călătoriei mele, a fost că am ajuns 
să pun la punct „chestia carului“ (E 
vorba de „carul cu proști”), Trecând 


Lângă „Keateul Naţional“, în 
stânga statuii lui H. G, Lecca. 


limitele oricărei discreţii am îndrăsnit 
să mă informez din primul moment de 
chestiunea aceasta, care a făcut o anu- 
mită faimă Caracalului, în ţară. Ori, e 
interesant și aș vrea s'o spun ca s'o 
audă oricine, că nu au rămas la Ca- 
racal nici proștii, nici boii. Deși carul, 
care venea din Rusia, şi-a frânt aici 
osia. După versiunile locale — și vă 
asigur că nu trebue să fie îndoială a- 
supra autențicităţii informaţiilor cara- 
calene  (caracalenii cunosc cu contro- 
verse ,din cele mai vechi timpuri, îs- 
toria lor: „Romanați“ dela Romanati'“, 














„Romula“ dela „Romul“, „Caracal“ 
dela împăratul „Caracalla“ sau dela cu- 
manul „Kara-Kal' etc), ori, după aceste 
versiuni, proştii au plecat în orașul cui 
întreabă, iar boii, îi caută prin ţară, 
câte un caracalean, cu delegație dela 
primar. De bună credinţă, caracalenii 
recunosc că au mai rămas dintre proști, 
doar cei răniţi, însă și aceia s'au stins, 
cu toți descendenţii lor, în vremea din 
urmă, când au „ars pompierii* la Ca- 
racal, — eveniment despre care nu mai 
e nevoe să insist aci, fiind prea 'cunos- 
cut, din presă, în singulara lui origi- 
nalitate. 


IANCU JIANU 


Nu cred să știe toată lumea că Iancu 
Jianu e din Caracal. Dacă n'ar fi decât 
acest fapt și înică socotesc că ar trebui, 
în ansamblul orașelor româneşti, să se 
bucure de altă faimă Caracalul, decât 
ar da să se înțeleagă  născocirea cu 
„carul“. Ca pe vremuri, într'o grădină, 
mai auzi pe ţigani, întroducându-te di- 
rect în materie: 


UNIVERSUL LITERAR 


După aceea, cu sătenii lui, a luat calea 
codrului. După un an, rudele i-au obți- 
nut ertarea, la Curte. 

A început atunci o viaţă ca toată lu- 
mea. Cu căsnicie, cu copii, cu ctitorii, 
— pe care chiar el le plănuia uneori —- 
cu danii, cu buchiseli şi însemnăr. în 
Evangheliare. Uneori însă, firea lui ne- 
potolită îl însingura. Lua calul, :olinda 
prin orașele vecine şi nu arareori, după 
vreun chef, adormia la umbra unui 
pom: 

Arde-te-ar focul de prun 
Că făcuși rachiul bun 
Şi adormiși pe Iancu 'n drum. 

Când a pornit Slugerul Tudor de prin 
părțile mehedinţene, i-a dat mâna, cu 
înțelegere; doar el, în felul lui, îl an- 
ticipase. 


NOTARA LA CARACAL 


Maestrul Notara venise înainte de 
răsboi la Caracal, pentru o reprezen- 
tație cu „Hamlet“. 

Era pe la lăsata secului de postul 
mare. Cum citim în cronicele locale, 





Caracalenii numesc acest centru „Cadrilater“.., 
de cu seară orașul era o forfotă de calfe 


Foae verde, trei migdale 
Sirigă Iancu 'n gura mare. 

Chipul haiducului, de al cărui nume 
ți se pomenește în trecere pe strada 
principală, îți apare, în evocarea ver- 
surilor populare, cu firea lui furtunoa- 
să. E prilejul să ne revedem reminis- 
cenţele de prin lon Ghica și Bucura 
Dumbravă, spre a ne contura trăsă- 
turile, aici în jurul casei lui, al amin- 
tirilor şi a tot felul de mărturii. Găsim 
un lancu Jianu mai uman, mai autentic 
decât cel al viziunii populare. 

Din cei 50 de ani pe care i-a trăit 
(1792—1842), boerul Iancu a haiducit 
numai un an, între 1816—1817. Se cer- 
tase atunci cu Domnia, pe o chestie de 
orgoliu şi demnitate,  Veniseră la el 
sbirii fanarioți să-i ceară socoteală, că 
dece sătenii de pe moșia lui nu mai 
plătesc birurile. Iancu mijlocise pentru 
ei o amânare, din cauza secetei. Sbirii 
se zice că şi-au cam luat nasul la pur- 
tare, iar boerul ca s'o termine cu ei, a 
scos cuțitul şi i-a tăiat unuia urechea. 








gatuite în „ştaifuri“ scrobite,  păşind 
sc-ţos în haine nouă, urmaţi de ceata 
de ucenici, cari târguiau portocale pen- 
tru familia jupânului. (După un obi- 
ceiu local, jupânii, la rândul lor, târ- 
guiau, în schimb, alviță aibă pentru 
calfe şi ucenici). Simigii, cu tăvile de 
plăcintă în cap, alergau  strigându-și 
marfa, cât îi ţinea gura. In acest văl- 
mășag sosește maestrul Notara şi după 
ce dă o raită pela teatru, merge de se 
așează pe o bancă în grădina publică. 
Intr'o clipă grilajul grădinii e încon- 
jurat de copii, ucenici, calfe, elevi, cari 
încep a arăta cu degetul printre gratii, 
pe marele actor. Acesta, stingherit de 
manifestația neaşteptată ce i se făcea 
porneşte prin eșirea dintre prefectură 
și primărie, dar ceata-l urmează dela 
distanță, strigând: „uite Notâra, uite 
Notăra“, 

Bietul Notara iuțeşte pasul, privește 
înfuriat înapoi, dar ceata crește mereu, 
îl persecută tot mai persistent, cu „uite 











Notara'. O ia pe ulița târgului, aproa- 
pe în galop, priveşte înapoi speriat, pâ- 
nă ce Providența îi scoate înainte o 
birje. Uşurat, se aruncă în ea şi agitând 
bastonul, răcnește:  „,Scapă-mă birjar! 
Mână că mă mănâncă caracalenii!'* Sea- 
ra, teatrul gemea. Din lojile de sus și 
de la balcon i sau aruncat pe scenă, 
drept omagii... portocale. Nu numai că 
era lăsata secului, dar... totdeauna pe 
aici se obicinuia ca scamatorilor de prin 
circurile ambulante, ce opreau prin Ca- 
racal, să li se arunce portocale, în semn 
de admiraţie. (p. conf.: „Monografia ju- 
deţului Romanați). 


CEVA DESPRE BORDEE 


Nu știu iarăşi, prin ce părți din Ro- 
mânia se mai locuește în bordee, Până 
în Caracal nu mi-a fost dat să văd şi 
deşi nu sunt un om umblat, totuși cred 
că pot face oarecare caz. Culmea! Se 
găsise la un moment dat unul, care 
să-mi facă apologia  bordeiului. Că e 
călduros iarna, că e răcoros vara şi alte 
felurite avantagii,... care, să fie toate 
la el în bordei. 

Mi-am zis: ce să mai intri în con- 
troversă cu un asemenea om şi să-i mai 
opui cine ştie ce consideraţii de igienă 
ori sociologie. L-am lăsat în bordeiul 
lui şi mi se pare că la urmă, mai mult 
în glumă, i-am spus totuşi, ca un îel 
de avertisment, că nu o să reziste tim- 
pului. Că, în ciuda lui, o să-l scoată 
timpul din bordei. Mai bine s'ar pregăti 
pentru block-house, care a apărut și la 
Caracal. în centru. Apoi, obicinuitele 
asociații mi-au trecut prin minte: dela 
bordei la block-house, dela opaiț la e- 
lectricitate, dela descântec la chirurgie, 
dela fanariotism la  constituționalism, 
dela analfabetism la teoria culturii, tot 
atâtea salturi pe care le facem de vreo 
sută și ceva de ani încoace și câte nu 
vor mai fi pe care le vom face încă! 


DESPRE MEDIU 


Fiindcă trebue o oarecare precauție, 
când e vorba de o chestiune delicată ca 
aceea a mediului, să-mi fie permis să 
precizez că nu aş avea pretenţia de a 
spune ultimul cuvânt despre mediul din 
Caracal. 

Ar fi absurd să am o astfel de pre- 
tenție, căci m'am văzut totul. N'am vă- 
zut decât unele aspecte şi pe acelea, 
poate, deformate de idei preconcepute. 
Cu aceasta voi spune că ma atras oa- 
recum „,cadrilaterul'i, seara, la anumite 
ore. Când e muzică. (Vine dela cinema 
„Apollo“ sau dela magazinele de radio, 
— după ora 9 seara, — care emit în 
acelaș timp muzică românească și prind 
posturi streine, — și însfârșit dela gră- 
dinile alăturate, unde „emit“ ţiganii). 
Dar la orele astea e imposibil să nu 
întrebi cine sunt domnii de pe băncile 
din fața cofetăriei. Sunt notabilitățiie 
oraşului, care discută știrile. Mai încolo 
sunt pensionarii, cari citesc ziarele de 
un leu și se pierd în discuții lungi de- 
spre fiica miliardarului american ame- 
nințată de gangsteri, despre Franco, 
Japonia, etc. 

Am auzit însă pe unii făcând chestii 





REVERIE NOCIURNA 


A trecut de mult ceasul ielelor și eu 
sunt tot pe terasă, la măsuţa de nuiele, 
în faţa lămpii cu glob chinezesc. Nu 
vreau să dorm în noaptea asta. In 
noaptea asta numai morţii dorm. Al 
doilea, caet de note așteaptă deschis, în 
fața sugrumării mele... 

Se aude cântecul plin de înfiorări al 
undelor râulețului de munte. Din când 
în când, la adierile unui vânt destul de 
rece, tresar și frunzele de măr. 

Aproape besnă. Nu văd nimic în de- 
părtare, deși e cerul plin de stele, Lu- 
mina lămpii îmi strâmtează orizontul. 
Pe fondul albastru închis al cerului se 
profilează coroana bogată a celor doi 
meri seculari, cari fac de straje în faţa 
casei. Printre frunze, pe bolta înaltă, 
se vede ciobănașul cerului, păzind mio- 
rițele Domnului. 

E bine pe terasă, în noaptea târzie de 
August, cu miros de fân cosit, cu mur” 
murul apei cristaline şi cu freamătul 
frunzelor de măr. Dar e frig — ca 
toamna. Totuși, voluptuos... 

Prin întuneric, se aud pașii durerii, 
cu sufletul meu de mână, Cântă dure- 
rea prin murmurul apelor şi prin frea- 
mătul frunzelor de măr. 

La începutul unui nou caet se ter- 
mină o dragoste ,cu o strângere de ini- 
mă şi o lacrimă diamantină, luând naș- 
tere, pe hârtia albă, urmele de cerneală 
ale unei dureri care nu seamănă cu 
nicio altă durere din lume. 

E bine că sa terminat așa, Așa cum 
n'am visat niciodată că se va termina 
dragostea cea mare. Un sfârșit care şi-a 
avut rădăcinile înfipte chiar în inima 
începutului. Era fatal să vină. Il aștep- 
tam să-mi hrănească durerea — cea 
mai dulce dintre durerile lumii. 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL”, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


E mai bine așa. Mai sărbătoresc. 
Când ești în durere simți că ai un suflet 
atât de autentic. Poţi să-l pipăi, chiar. 
Şi-apoi, în durere, simți că ești mai 
bun. Iţi dai seama că ești împăcat cu 
Dumnezeu. Pe deasupra ta pluteşte 
parfum de Rusalii. 

Im durere poţi să vezi departe, din- 
colo de tine și dincolo de lume. Din- 
colo de lumea noastră, te porți pe un 
tărâm plin de basme, cu îniloriri de 
legende, cu baluri princiare printre co- 
lonade împodobite cu  nestemate, cu 
bătăi de flori în părul zânelor. Aceasta 
este lumea pe care ţi-o aduce numai 
suspinul, atunci când ai un suflet, o 
inimă, o lacrimă... 

Aş vrea să scriu mult. Până când se 
va ivi, pe casca munţilor bătrâni, argin- 
tul zorilor. Sau, poate, el sa ivit demult 
și eu nu-l văd, căci capul greu mi-atâr- 








nă de mult în jos, în «cotul stâng. Sunt 
atâţ de fixat pe hârtie — ca întrun 
punct de nicăieri — ochii îmi sunt atât 
de pironiţi în inima mea, încât nu mă 
îndur să-mi turbur această falsă liniște. 
Dacă m'aş uita pe cer, aș vedea, poate, 
apropiindu-se, solia dimineţii. Smul- 
gându-mă însă, din lanţurile inerţiei 
care mă ţine îngropat în mine însumi, 
ca pe Elena din legendă între ziduri, 
am văzut dantela de argint ia zorilor 
deasupra munților, Dincolo de munţi, 
departe, întrun cort de lângă o plaje, 
am văzut pe Liliana, micuță şi dulce, 
zâmbind în somn unui vis din grădina 
amintirilor... 

Tăceri adânci. Greierii sau îmbătat 
la nunta verii și acum dorm cu tâm- 
plele pe strune. Departe, pe vale în 
sus, un câine a visat ceva și a lătrat de 
două ori. Apoi, nu s'a mai auzit nimic. 

S'au împuţinat stelele și zorii sau 
albit mai mult. Un cocoș a bătut din 
palme undeva și a strigat că vine di- 
mineața. Altul i-a răspuns pe acelaş 
ton, din altă parte... 

Acolo, unde se va ivi aurul răsăritu- 
lui, deasupra unui cort de pe malul 
mării, aș vrea să-i scriu numele. Nume- 
le ei sfânt, ca răsăritul de soare și plin 
de înfiorări, ca apusul plin de sânge. 

De pe terasa dintre munţi aș vrea să 
sbor, mai iute ca pajura din basme, 
peste păduri, câmpii și râuri, în cortul 
de pe malul mării, pe care să-l umplu 
cu aerul curat al frunzelor de măr de 
la fereastra casei mele și să-i spun Li- 
lianei ,„,Bună-dimineaţa“, încet, cât se 
poate de încet, ca să nu mă audă decât 
îngerul păzitor dela căpătâiul gânduri- 
lor ei adormite... 

ION OLTEANU 


PE i a a d td i 





3 Septembrie 1938 
e 77 


l 


de ȘTEFAN TODIRAŞCU 





de Stat, pentrucă s'a pierdut  căţeaua 
cofetăresei și pentru faptul că nu ştiu 
care din oraș a udat zarzavatul cu apă 
dela cișmea, în loc s'o ude cu apă dala 
fântână. (Nu am posibilitatea să explic 
aici o chestie atât de complicată, cum 
e canalizarea la Caracal). 

Am văzut şi sportivi, cari se pa- 
sionau pentru un match local cu Giur- 
giu. O , dar tânărul acela pomădat, care 
în umbra discretă a boschetului, tachina 
pe „juna“ pudică, instruită de toate a- 
vertismentele de acasă! 

Dar faceţi loc. Vin cei doi, ţinându-se 
frățește de gât. Fără îndoială, sunt „tă- 
cuţi“, 

— Măi vere, dă-te mmă, mai încolo! 

— Uite-i mă, ca aricii! 

(E vorba de cei doi arici, care după 
o fabulă locală, au pornit la drum. Dacă 
se apropiau mult, se înțepau; dacă se 
îndepărtau, le era frig. Și atunci, pro- 
blema era să păstreze distanța conve- 
nabilă). 

Se vede că cei doi tot nau găsit-o, 

—— Măi vere, e-ești nebun? 

— Nebun e vânătoru, popa şi zu- 
gravu. 

— Cu-um? 

— Vânătoru umblă toată ziua şi nu 
ştie după ce, popa cântă când ceilalți 
plâng, zugravu face chipul lui Dumne 
zeu fără să-l vadă. 


Dar au trecut, sau îndepărtat, Să-i 
lăsăm, căci suntem sub un cer fără nori, 
înstelat, aproape meridional, Și, apoi, în 
frânturi de discuții e vorba de „muzica 
din parc care cântă „a giorno“, de „p'o- 
noarea mea că nu se lasă Hitler“, dev 
„intervenție momentală“, de o „prespec- 
tivă“ de unul care a citit în „greguar“, 
de dedicaţia de pe o statue care începe 
așa! „Vouă eroilor de Romanați s'a -- 
dicat acest templu“., — de unde epi- 
grama locală: 


Caracalenii sunt originali. 
Exemplu? 

Ei la monument 

Spun templu, 


Mai e nevoe de completări? Nu cred. 
Tabloul e deplin, cu elemente spectu- 
culare, specifice, așa cum ne-am de- 
prins a-l cunoaște de mult. E un fond 
uman pentru lumea caragialescă. Imi 
amintesc cât de spontan, o doamnă pe 
care o cunoscusem din întâmplare ex- 





O, parcul! Lebedele, peisagiile 
cu plopi, sălciile plângătoare, pavilionul... 


clama: „Aici trebue să-și fi văzut Ca- 
ragiale eroii!“ Exclamațţie la care am 
răspuns, mai întâi pedant, că istoria 
literară nu pomenește de o vizită a lui 
Caragiale la Caracal, apoi, mai realist, 
că ori unde ne-am duce, la aceeași oră, 
în peisagiul urbanistic românesc, pro- 
babil că am întâlni aceeași lume, cu a- 
celeași preocupări, cu aceleași expresii. 
Doamna, care şi-a petrecut mulţi ani 
în străinătate şi citise mult, începe a- 
tunci să-mi desvolte unele vederi per- 
sonale asupra poporului român, de care 
a „dezesperat“', — sentiment pe care 
nu caut să i-l întăresc, preferând să mă 
gândesc din nou la Caragiale, și să-l e- 
Voc, —- preferând discuția unor proble- 
me asupra cărora doamna să nu fie 
chiar atât de „,dezesperată“. 

Am reușit, în cele din urmă, pen- 
trucă la Caragiale am rămas, şi sub pe- 
cetea uimitorului lui spirit de sinteză 
am făcut identificările și  divagațiile 
mcie, în acea seară petrecută în „ca- 
drilaterul“ Caracalului. 

Mi se pare că din unghiul acesta am 
ajuns să vedem aproximativ de ce su- 
feră Caracalul, Nu de lipsa acelei ar- 
tere de circulație principale, de care se 
plâng localnicii, nici de lipsa industriei, 
a muzeului, etc., ci de „mahala“. 

Ne mirăm atunci că această teribilă 
racilă, care bântue cu furie în moravu- 
rile noastre, nu a făcut obiectul unor 
campanii publice, al unor legiferări, al 
unor discursuri ori propagande cultu- 
rale, ca filoxera, pelagra, tuberculoza, 
politicianismul, cămătarii, alcoolismul, 
ete. Aici, la Caracal, mi-am dat seama 
de urgenta necesitate a unei „Ligi“ sau 
asociaţii de luminare și propagandă a 
românismului, împotriva... „Mahalalei“, 
împotriva acestei hidre care ar trebui 
denunţată ca inamică publică, și împo- 
triva căreia ar trebui să ne hotărim 
odată să pronunțăm pedeapsa cu moar 
lea. Să fie decapitată, pur și simplu... 
Atunci şi Caracalu! s'ar schimba la faţă, 
Sar curăţi şi s'ar mai putea face ceva 
aici, ar ajunge un oraș în care sar mai 
întâmpla ceva din când în când,... în 
timp ce, în Empireu, Caragiale ar suride 
împăcat, că însfârșit, i-au înțeles şi Ro- 
mânii gândul lui 'cel mai profund. 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. 1. Nr. 44908 -938