Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0002

UNIVIEDSUL LIEPAR 


PROPRIETAR: | 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





Despre „înnoirea “ 
anului şi alte innoiri 


de ION FRUNZETITII 


„An nou!“ Non-sens repetat la infinit; golite de 
sensul lor absurd, cuvintele care-l semnifică. „An 
nou“ ! Poate fi un an, nou într'adevăr? A fost 
vre-un an vre-odată nou? S'a mai putut susține 
asta după ce s'a consumat? Atunci, dece continua 
dorință aceasta, de un alt nou, ah? Imperecherea 
acestor două cuvinte mi se pare forțată. Din lumi 
și conştiinţe deosebite, deslipite, aceste două vorbe 
nu se lipesc. Ața cu care ie peticim una de alta, ră- 
mâne vizibilă. Ele, străine, 

Psihologic, anul e lipsă la apel. Reperăm eveni- 
mentele vieții noastre individuale după îstorie: 
„eră înainte sau după războiu“, „eră pe timpul 
foametei sau al tifosului“, „eră pe vremea seceri- 
șului“, „eră pe la câșlegi“... 

Structurile intuitive, organiciste, vitaliste, nu 
socotesc timpul după fragmentele mecanice ale 
placajului abstract ce i se pune în spinare, după 
articulațiile sistemului de ficțiuni care_l falsifică, 
ci după viaţă. POt trece astfel ani pentru viața 
unui îns, în câteva zile, în câteva ore Chiar. Bă- 
trânețea și tinerețea lui hu sunt cifre, ci atitudini 
de viață. Goethe la 80 de ani era tânăr, Chateau- 
briand la 17. moșneag. 

Nu, anii nu există decât pentru conştiințele ne. 
gustoreşti ! Un an, e o ipoteză de lucru, o neceşi. 
tate de calcul, o ficțiune utilă contabilităţii... Alt- 
fel, un an n'are nici o structură unitară, nici o in- 
dividualitate, nimic care să-l: impună ca atare tu- 
turor conștiințelor. Succesiune a celor patru Gano. 
timpuri ? Ei, aş! De câte ori lipseşte Câte un ano- 
timp, iarna prefăcându-se brusc în vară, vama pre- 
lungindu-se uneori cine-știe-cât, toamna înlocuind 
în fine, alteori, alte anotimpuri. Și apoi, chiar pre- 
supunând infailibilitatea, succesiunii lor matemati- 
ce, e vre-o diferenţă intre ultima zi a anului tre- 
cut și prima a celui viitor? Sfârşeşte ceva? Incepe 
Cevd? E vre-un prag? Vre-un hiat, vre-o lacună, 
vre-un îndiciu ? Astronomic chiar, anul ar trebui 
să-și fizeze limitele în vre-un solstițiu, în vre-un 
echinox, într'un eveniment în fine, Cosmic, dar 
nici de cum între două zile oarecare. 

De fapt, oamenii numără ani, dar ani de viaţă... 
„Am 13 ani“, însemnează: „azi se împlineşte a 13-a 
învârtitură a pământului în jurul soarelui, de când 
exist. „5 ani de școală“ sau „2 ani de căsătorie“ 
Sau „10 ani dela moartei cuiva“, înseamnă ceva. 
Au o realitate psihologică. Dar 1937, 1938, 1939, 
1940,....2 Sigur veţi spune: înseamnă luptă, pn. 
gOoună, războiu, temniță, lagăr, sau  bodlă, sau 
moarte, sau biruință sau câte şi mai câte! Exact: 
inseamnă viață, experiență, trăire. Dar nu cifre... 
Și experiențele au alte sărbători decât culendarul. 
Viața sărbătorește alte Bunevestiri, ulte Florii și 
ulte Invieri decat cele ale tuiuror, deşi și acelea 
sunt sărbători, atunci când sensul lor adânc se 
poate înterioriză. 

Hotărit, altele sunt sensurile unui an, dela îns 
la îns, dela grup la grup, dela Neam la Neam... Un 
an, obiecito, nu există. E o noţiune de simplă arit- 
metică cronologică... 

Atunci cum poate fi un an, „nou“? Noutatea e o 
experiență interioură, o revelaţie de lumi necu- 
noscute, de sensuri nebănuite. Noutatea nu e cifră. 
Apropierea ei de înțelesul abstruct ul anului e hi- 
bridă. Viață nouă, da! Om nou, poate, sau suflet 
NOU. În Nici un CA „an nou“, atunci Când „noul“ 
an e pur şi simplu alt au, altă diviziune matema.- 
tică a timpului abstract, în decalaj față de timpul 
psihologic. 

„Innoirea“ pe care ne-o dorim unul altuia la 1 
ianuarie, să nu fie numai încercarea de a ne 0biş- 
nui să datăm cu altă cifră corespondența noastră. 
„Innoirea“ n'o putem cere dela araitmelică, nici de- 
la astronomie, nici dela contabilitate. Deci n'o pu- 
tem cere dela an. Innoirea o aflăm în însăşi prin- 
cipiul ființei noastre. Este postulatul veșnicei de. 
pășiri a existenței proprii, a gata-făcutului din noi, 
cre atârnă ocale grele de talerul actiunilor noa- 
stre. Innoirea este viața însăși, continua întrecere 
d propriilor sale recorduri în bine și rău. Innoirea 
înseamnă respectarea structurii proprii, în orice 
schimbare, în nici un caz alterare, negare a au. 
tenticităţii proprii, corcire, deghizare sau camuflaj 
în pielea altuia, sau în cămașa lui. 

A te înnoi, întocmai cum se înnoește copacul, 
fără să nege nimic din ce-i e esențial, dar lepă- 
dând orice element efemer sau dăunător esenţia. 
lului, iată modelul ultim şi cel mai deplin al desi- 
deratului acestuia uman, 


A te înnoi, âmbăindu-te în apele adâncimilor 
tale, în limfa limpede a certitudinilor tale sau în 
volburarea îndoelilor care-ţi tulbură azururile în- 
terioare; a te înnoi încercându-te, cunoscându-te, 
îmbrăcându-te în fine, împărtășindu-ţi-te, dărutn.- 
du-te ţie! A te înnoi asemeni îsvoarelor care se 
primenesc fără să se nege, asemenei corpului tău, 
care în șapte ani își înlocuește toate celulele (afară 
de cele nervoase), asemeni cristalelor disolvate ca 
să se recristalizeze mai conform lor înșile. 

Nu, înnoirile nu le aduce anul, şi nu le aduce 
ceasul. Le aduce viața, freamătul, extazul, depre- 
siunile, munca. Le aduc nopțile şi zilele, lumina 
soarelui și întunerecul albastru, razele conştiinţei 
răsfrânte în ea însăși, grija permanentă de ţelu- 
rile şi căile ei, de conformitatea lor cu esența, cu 
adâncul, nu, înnoirile nu se petrec -— patrecând. 

Pentru începutul acesta de an să lăsăm de- 
oparte zarurile şi bridge-ul, iscoditori qi norocului, 
toasturile cu paharul plin în mână sau telegramele 
cu urări. Anului acestuia să-i dăm înțelesul său 
contabilicesc. Și să ne facem bilanțul vieţii, ca şi 
cum ar trebui să încheiem socotelile cu ea. Nu vă 
speriuți: am spus „Cca și cum“, 

Penirucă trebuie odată, odată în viața de mile- 
nii a omenirii, să înțelegem ce putem înțelege des- 
pre rosturile eterne ale omului, 

„Si să renunțăm a ne ură, cantitativ, terestru, ru- 
tinar: „La mulţi ani“ ? 

Dar câți sunt în stare să prefere etica trapistă 
în locul brânzei cu acelaș nume ? 


ABONAMENTE: 


autorități şi instituții 1000 ie! 
s00 , 
250 


de onoare 
particulare 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI | Str. Brezolanu 23-25 


TELEFON 39.30.19 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢȚULS5LEI 


ANUL L e Nr.2 


SAMBATA 4 lanuarie 194] 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


Convertirea cuvintelor vechi 


Sub unele raporiuri, creşii- 
nismul trebue socotit păstrător 
al unora din tradiţiile romane, 
deoarece, fiind o religie înte- 
meiată exclusiv pe revelaţie, 
trebuia să apeleze la acele 
dispoziţii l&untrice în stare să 
primească adevărurile  tradi- 
ționale. O cercetare evolutivă 
asupra accepției unor cuvinte, 
ar atesta deci legătura cu ve- 


chimea romană, iar devierile 
ce le-am surprinde n'ar îi de- 
cât niște convertiri pozitive, în- 
țelegând prin  pozitivitatea 
convertirii o îmbogăţire a no- 
țiunii în direcţia interioară, 
lucru natural în creștinism, 
Este in consecință, interesant 
de urmărit ce convertiri au su- 
ferit cuvintele care la origine 
însemnau, în general, a „lup- 
ta” a manifesta puterea lup- 
tând, şi cele cari insemnau a 
„construi“. În prima categorie 


avem verbul latin „conquero“” 
care însemna „pun mâna pe 
ceva“, de unde în latină vul- 
gară s'a desvoltat accepţia „a 
stăpâni o țară”, a învinge. De 
la acest verb, derivă Ovid Den- 
suşianu pe românescul „cucer- 
nic“, arătând că semantismul 
s'a modificat în sensul creștin 
al biruinței de sine, al smere- 
niei. Acest proces de credință 
desfăşurat în limba veche, 
constitue pentru noi o converiti- 
re, şi, de bună seamă, suntem 
pe linie oriodoxă dacă vom 
spune că deosebirea dintre cu- 
cerire şi cucernicie, marchea- 
ză o creştere a conţinutului spi- 
ritual. Constaiăm asa dar, cu 
mult înteres, existența în lim- 


ba veche a verbului „a se cu- 
ceri”, cu sensul „a se smeri“, 
ceea ce fixăm ca punct de 
unire a tradiţiei romane, 
tradiția creştină. Accentul îl 
așezăm pe valoarea de inie- 
rioritate, subliniind procesele 
de conștiință morală a indivi- 
dului în luptă cu sine. Sub ra- 


cu 


portul interiorităţii, puilem aşe- 
za lângă „cucernic” pe a „a- 
gonisi“' care derivă din gre- 
cescul agânizâ, de la care a- 
vem conceptul aagoniei cresți- 
ne. Trecerea la accepţia de 








SF. IOAN BOTEZĂTORUL 


„c&ştig” din „agonisi” s'a pro- 
dus tot prin inițierea ortodoxă 
asupra „câștigării“ mântuirii 
prin luptă. Despre însuşi cu- 
vântul „câștig”, putem face 
abservaţia interesantă, a tre- 
cerii de la tema  latinească 
„castigo”, cu sensul de a pe- 
depsi, rezultatul pedepsei fiind 
un „câștig“, în sens  dease- 
meni creștin. O sugestie de a- 
ceeaș natură, bogată ca sem- 
nificaţie creştină, o îngăduie 
existența în limba veche a cu- 
vântului „l&săciune”, din „a 
lăsa“, al cărui sens Ovid Den- 
susianu stabileşte că e „a ier- 
ia“, — încât caracterizarea de 
„lăsător” a românului nu pare 
a fi sublinierea unui cusur. In 
genere se observă convertirea 
termenilor care  însemnează 
„luptă” şi „asprime“, la sen: 
surile interioare de „stăpâni 
re” de sine și „invăţătură”. La 
a doua categorie, a noțiuni de 


construcție şi fortificaţie, ne 
mulțumim să amintim că în 
limba noastră cuvinte ca „pă- 
mânt”, „mormânt“, „codru“, 
„căsătorit provin din forme 
latinești care marcau un rezul: 
tat al muncii ordonate. Pavi- 
mentum este drum „tăiat şi 
pietruit”, „monumentun“ este 
o construcţie funerară de mare 
artă, „audrum”, cu sensul de 
„pătrat” implică ideia de mă- 
surătoare a unei porţiuni din- 
tr'o pădure; pentru „căsătorit 
profesorul Densușianu a pre- 
supus forma casatorius „făcă- 
torul de casă”, Existenţa aces- 
tor termeni plini de prestigiul 
civilizaţiei romane,  demons- 
trează felul de a se impune al 
lui cinis romanus, mândria lor 
îndreptăţită, iustificând proba- 
bil pe blacos, cu nuanța „or- 
golios”. Ideia de „moliciune”, 
de sensibilitate rafinată, pare 
astiel în strânsă legătură cu 





Arfianghel 


Acolo eşti prototip al meu, voinţa mea de bine, 


Departe de încheieturile de lut ale lumii, 


Pază lângă izvorul primului cuvânt, odihnind lângă inima 


lmea, 


Deslegând legămintele întunericului 


Cu spada ce'n mii de milenii lucea. « 


Dia 


Mai presus de cugetul meu e fruntea ta arzătoare. 


Peste viata de azi treci ca un zbor înstelat. 


Oglindiţi în adevărul din tine în spațiu ne'ntoarcem 


După pasul tău de vecii fulgerat. 


Răni pământene te-aşteaptă lângă izvoarele nopţii. 


Triste popoare s'aștern pe ţărmii timpului tău. 


Iată umbra ta ca un svon de iubire 


Duce în drumu-i tăcut inimi în floare. 


Creşteţi, văzduhuri, până sub geana-i albastră. 


Neamuri, lăudaţi numele-i de safir, 


Regi vor domni în clipa curată 


A gândului tău peste lume pornit. 





IULIAN VESPER 





constructor ale lui 
„romanus”, [incât timpu, tre- 
buincios la executarea unui 
monument trebue să fi părut 
o „încetineală” a  „.potolire”, 
celor ce vedeau prima dată 
„artele“, cum exprimă foarte 
frumos Pârvan: „Cu zidarul și 
cioplitorul de piatră roman se 


virtuțile, de 


strecura însă în țara incă li- 
beră, tot ce era mai primejdios 
în puterea neasemănală a Ro- 
manilor, de a scoate din ve- 
chiul iăgas toate popoarele 
streine ci a le da după felul 
lor“. (Inceputurile vieţii roma: 
ne la Gurile Dunării, p. 179). 
Cititorul nu trebue să scape 
din vedere ideia esenţială cu- 
prinsă în expresia lui Pârvan 
„a le da după felul lor”. Cum 
lesne se întelege că nu era 
vorba de o „desnaţionalizare“ 
în accepţie modernă, „romani: 
zarea” analizată de noi trăda 
sensul interior al iniţiativelor, 
şi „a le da după felul lor” tre- 
bue să inierpretăm ca o atrac- 


ție de natură spirituală. Atrac- 
ţia o provoca, în primul rând, 
simpla opoziţie intre  „roma- 
nus“ și „barbari“, încât este 
de bănuit că strămoșii noştrii 
și-au memținut și ostentaliv nu- 
mele, ceeace sugerează și d. 
Sextil Pușcariu: „Dacă noi ne 
numim Români, este fiindcă, 
în opoziţie cu „străinul“ venit 
din alte părți, noi eram locuai- 
torii autohtoni, Romani, pentru- 
că, păstram în întreg Sud-Es- 
tul european, cutropi! de bas- 
barii de alt neam, conştiinţa 
că aparțineam „aceluias neam 
cu prestigiu universal” (op. 
cit. p. 421). Din situaţia de 
a fi singurul popor latin în 
răsărit, înconjurat de altele 
nelatine, a decurs calitatea 
noastră deasemeni unică de 
a fi singurul popor roman or- 
todox. Urmează din pariicula- 
ritatea ortodoxiei noastre îa- 
nomenele de convertire de ca- 
re am vorbit, extrem de sem- 
nificative pentru tradiţia inte- 
riorităţii, cu totul alta decât a 
romanității apusene. 


C. FÂNTANERU 





Mozaic din veacul XIII (Florenţa) 





Întâmpinarea 
poeziei 


Un cititor ne ispiteşte, întrebând 
naiv cum trebue înțeleasă poezia 
şi ce anume pregătire este nece- 
sară pentru întâmpinarea ei? In 
felul în care e pusă, întrebarea 
presupune că întâlnirea nu poate 
îi întâmplătoare, că poezia nu 
poate fi oricum întâmpinată. 

Dacă poezie înseamnă, din 
punctul de vedere al artistului, o 
experiență îndelungată și integra- 
'oare de sucuri diverse, aşa cum 
arătase Rilke, într'o pagină ade- 
seori invocată sau — ceea ce re 
vine tot la experiență — o înceată 
şi răbdătoare maturaţie a duhului 
sau impulsului liric (Pau! Valery în 


i 


„Palme": „Chaque atome de silen- 
ce est la chance d'un fruit mur”), 
din punctul de vedere opus dar 
au antagonist, al amatorului de 
poezie, bucuria de a pătrunde în 
intimitatea acesteia nu poate să 
fie nici ea întâmplătoare. 

Dacă, reluând cunoscuta -afir- 
maţie a lui Rilke: „Ca să scrii un 
singur vers trebuie să fi văzut 
multe orașe, lucruri și oameni, tre- 
buie să cunoşti animalele...” etc., 
— ca să înţelegi versurile unui 
poat îţi trebue o pregătire întru io- 
tul asemănătoare. 

Fără îndoială, deprinderea în- 
săși nu poate îi la îndemâna ori- 
ui. Dorul de-a te exersa și de a 
fi admis în intimitatea frumosului 
natural sau plăsmuit, nu poate fi 
orins în mrejile formale ale unei 
discipline didactice. 

Indemnul către exersare esie şi 
sl hărăzit, cu neputinţă adică a fi 
deprins de acela căruia ursitoarele 
nu i l-au sortit. De aceea se și bu- 
cură de o preţuire deosebită. Spu- 
nea  întro scrisoare Beethoven: 
„Indată după  geniile omenirii, 
așez pe acei cari au știut s&i în- 
jeleagă și să înlesnească înțelege- 
rea lor”, 


Graiul ne-a fost dat ca să ne 
umilim de înțelesurile lu: ascunse, 
iar nu să ne înfumurăm cu sclipi- 
rea aparentă a cuvintelor, oricâi 
de frumos ne-ar suna în auz sono- 
rităţile lor îmbinate. Verbul poetic 
deschide o zare sufletească nemăr- 
ginită — dar nu spre atară, în vă- 
zul tuturor, ci într'o perspectivă lă- 
untrică, 

„Ceea ce se petrece pe dinafara 
„ucrurilor și-a oamenilor nu dă de 
bănuit despre ce poate fi înăum- 
tru. Unii, cei mai mulți, trăesc fără 
să fie iscodiţi de nici o bămuială. 
Revelaţiile poeziei îi stânjenesc, le 
tulbură certitudinile şi omumite de- 
prinderi care ţin loc de conștiință. 
Nu cunoaștem un drept mai con- 


testat, care să întâmpine împotri- 
vire mai dârză, decât acela de-a 


exprima altfel decât în felul obiș- 
nuit, Acest altfel surprinde și neli- 
niștește ca o răsvrătire, ca orice a- 
batere dela contormismul gustului 
comun după a cărui judecată pe- 
remtorie și simplistă, poezia este 
ceva care a fost, iar altceva de fă- 
cut nu mai rămâne decât să se reia 
mereu și mereu aceleaşi teme, în 
aceleaşi forme prozodice, 

Ca şi cum poezia ar fi compati- 
bilă cu ideea desnocământului, a 
ultimei J&sări de cortină conclu- 
dente asupra vreunui înțeles oda: 
tă pentru totdeauna cucerit. 

Arta nu conchide, nici nu în- 
deamnă. Abia dacă propune unele 
înțelesuri — nerostite, rareori în 
şoaptă. Operele artei și ale lite- 
raturii sunt doar prilejul unor în- 
tâlniri, cu 'atât mai pline de sem- 
nificație şi mai rodnice în sugestii, 
cu cât ele există mai intens, fiin- 
țează. Un poem nu este altceva de- 
cat imaginea despre noi înşine cu 
care ne identilicăm în răstimpul 
așteptării și al întâlnirii supreme 
făgăduite prin lectură. Dar o ima- 
gine intensă, proeciată peste di- 
mensiunile și tiparele insului obiş- 
nuit, într'o perspectivă lăuntrică 
exaltantă până la transfigurare. 

MIHAI NICULESCU 


Cuprinsul volumului d-lui 
Pau Lahovary, dă prilej să re- 
fle::ăm că gi alle dăţi, cu amă- 
ră-iună, la lipsa de interes a pu- 
blicului față de cartea literară, 
Argumentul că vmpu! de astăzi 
pcartă vina inditerenței culuuna- 








le, ni se par dovada cea mai 
gravă a acințelegerii prob.emizi 
cititul ui, pentru că toimiai  vre= 


mure de adveriiiate în destinul 
românezz, Ss'ur cuveni să ne adu 
ne sufletul şi săi daa în adân- 
cim= cerlivudimea unităţii, Ce pro 
cedeu de unificare lăunirica pu- 
toa găsi mai efiialze, decât cartea 
surisă în limba noastră, cu da 
goste și pătrundere faţă de rca- 


cuți, 


șinău.ui 


străbăteau în tactut unui 
t=:p sonor și voios, străzile Chi- 
drept=, largi, pline de 





CRONICA 
Paul Lahovary: Casa Terekov, 


UNIVERSUL LITERAR 








LITERARĂ 


“povestiri, Colecţia „Universul Literar“ 


consacrat provinciilor râpite 


boziei “. (pag. 58). 


pe unde doar o movilă a rămas. 
auprinsă de amarcie miresme ale 


rouțiu, penirucă d-sa ne oferă la 
acest sfârșit de an sbuciumat, vo- 
lumul de 525 de pagini al „Con- 


publicat, spre a da co părere a- 
proximativă 
volumului, 


d:spre importanţa 
Ne oprim întâi la 


4 


Volumul Convorbirilor Literare“ 


A dou parte a cuprinsului 0 
cunstitue colabararea 
tratând despre drepturile noastre 


ştiinţifică 


lităţi românești? Dacă însă con 
ştiinţa svidurităţii prin cultură 
se trezește şi se întreține atât de 
greu, cel puţin să stârnim în 
public, mentalitatea mai Lesni- 
cioasă grație căreia z'zem  des- 
pre cmeova 'că posedă „cunoș- 
tinţe“, și că ese „citit“. Amoiţia 
dz a tre drept o persoană „cul_ 
tivată“ provoacă într'adevăr lec- 
tura  acdlor cărţi care satisface 
prin  divresitatea temelor și a 
„cunostinţelo autonuiui. Consi- 
derzțiile noastre prives: aci, dear 
cziea de a dosvol'a gustul 
tuiui şi de a stâmpi o indiferență 
primeidioasă. Dospre „Casa Te- 
ravov“ afirmăm că atraze prin 
conțimuatul  felurit și instructiv, 
dar tatdeodată pezervăm criticei 
dreptul în luzrare şi alte cuiități, 
Numai să fie citită cartea, iată 
ce ne priocupă, ştiind bine că ju- 
dacățile critice nu orientează pe 
leantor.  Plăzaria anei orientări 
dună valori, rămâne ls'o avem 
rio, scriitorii, Ca singuta comso- 
lcre în mijioul aunei societăţi „ce 
nu me Droţuezt.a. 

[n povestirile d-lui Paul Laho- 
vary există acaste valori care 
di:u nobiațe artei ziteranre și ajută 
să se recunoască, după biezon, 
pe devotaţii ei, 

Nuvela ce poartă titlul volur 
mul ulprind> evocarea unsi 
călătorii la Chişinău şi  întârm- 
plăriie fităite de erou iin caza 
unei famiii de aohxili ruși, vicți- 
me als ravoiuţției Ain 1915. Isto- 
nisirea aszumde ideia că ateismu! 
şi materinjismul istorie bolsevic 
Mmamnchează închiderea ciclului 
m.I'zfizic al omenirii. Ideia gea- 
sta proprie unui mistiesm Înnu_ 
dit cu „știimţale oculte“, o destă- 
şceră autonmui într'o atmosferă 
adecvată, şi întrun cadru  răsă- 
ritean, în care exudiți: lui Viadi- 
mir 'Terskov, cumoscător al limbii 
sensirite, produze aceezs convin_ 
gre ca si religiozitatea Soniei 
Terskova, a 'cărei grije este să 
păzcas-ă ritualul sfânt al nopţii 






citi _ 













fofo'ă si de miresmele liliacului 
din grădini“ (pag. 10). Am spus 
că în pagimile cărţii ce-o recen- 
zăm domneşte divensitatea teme- 
lor. Astfel, în a doua nuvelă, 
seriitoru: prezintă drama unui a- 
viator, a acestui, tip modern de 
„cm-viteză“, atât de deosebit de 
„metafiziciamul“ caracteristic al- 
tor vaemuri. D. Lahovary știe să 
facă interesant  „omul_viteză“, 
când în sufletul lui vede trăind 
poczia „setei de necunoscut“. 

„De câte ori mi-a descris ra- 
iurile viorii de finici, juzi și 
goiovieri, unde printre  sboruri 
azurii de fluemari şi de hulubei, 
te întâmpină dănțuind fetele 
aurii în  pareo-uri înflorate și 
încununate de floricomatele  ba- 
cante, — gaieșale nereide ale ar- 
hipelagurilor“. (pag. 46). 

Cine este familiarizat cu tonul 
muzical al unei anmite proze 
din  literațtura noastră, ne 
gândim la pagini din Scrisorile 
lu: Ton, Ghica sau din Crai de 
Curtea Veche, — va observa u- 
şor că din rândurile d-lmi Paul 
Lohovary musteşte boscrea  spe_ 
cifică nostilgiei noastre  răsări- 
tere. Surprindem atmosfera vi- 
sănii anesteia depășite, fireşte, de 
imoonativul moral al vremii de 
azi, în povestirea „Șoimana  Ia- 
zului“, uinde însuşi autorul  de- 
diară : 

„Ni-a cășunat să rechem ciu- 
datul chip al unchiului mere, 
fercheş  todeauna și țanţoş în 
mantia sa cea vișinie, au  jiletca 
închsiată în năsturei de opal, 
carfiță de amaiist la legătură şi 
vestitele-i botine cu  scârțiitori, 
ce ne mimunau“. Personajul civo_ 
cat a trăit în secolul trecut, la 
conacul Mojreni, al cărui cadru 
îl zugrăvește d. Lahovary, cu vă- 
dită simpatie: „Peste toată risi- 
pa aceasta răsăriteană e răspân- 


dită o imbelgugsață  mireasmă 
prin care se îngână balsamul 
lemnăriilar vechi cun parfum 


tainic de sultină. Mivosul de odi- 


In „Casa Tarckov“ întâlnim şi 
curioasa povestire a vieții unui 
scriitor, care din pricina mizerii» 
ei, îşi părăsește într'o bună zi 
sertarele cu manusorise și piează 
din țară cutreezând globul în 
căutarea altei sgarte și întorcân- 
Gu-se deabia după treizeci de ani, 
câr.d manuscriszle sale găsite de 
prieteni și de mult tipărite, erau 
&iuum considerate ca un patrima- 
niu naţ-oaal. Este una din bucăţi- 
le ice mi se par piine da meanco_ 
tia fabule: a cărei acţiune se pe- 
tmece în cetatea „Cuaului-din- 
Mouri“. 

In sfârșit, ultima busată, deo- 
sebită la fel prin. noutatea temei, 
prezintă cazu. soţiei unui ingiher, 
de a cărei feminitate se preoau- 
pă deopotrivă lucrătorii și fumie= 
țicmariii dela o mină îndepărtată 
din munţi. 


Talentul d_lui Paul L.ahovary 


sc exerzită protuiindeni îndemâ-: 


tietic, trecând dela duioasa. evo- 
care a conzuiui boieresc, la psi- 
hallogia. delicată a femeii ce-şi a- 
pără puritrtea, scrutând perspac 
tivele sumbre ale ateismului bol- 
şevic și vibrână aături de voinţa 
de inalturi a aviatoritor. 

Legătura dintre povestiri o a- 
sigură  diamemt'ul lirie  Qovedit, 
destul în citatele transcrise, Fru- 
museţi de stii, bogăție de preo:u- 
pări, perspicacitate în analiza 
psihologiei modaras, nu sunt ovare 
suficiente motive ca o carte să 
aibă su-ces, și să garanteze cel 
Piţin renumoașterea vocației de 
scriitor, în: cea ce are nobil şi 
util țării ? 

* 


Am scris cu îndreptăţită bucu- 
rie, la cronica. noastră, despre 
câteva numere ale revistei „Con- 
vorbir! literare”, atunce! când ne 
aflam în faţa unor volume mo- 
numentale, ce obligau la o deo- 
sebită atenţie, ca acela de o mie 
de pagini, închinat 'ui Em 'nescu, 
Evident, o asemenea cronică, pre 


vorbirilor literare“, intocmit pen- 
tru Basarabia, Bucovina şi Ar- 
deal. 

Citim, ca atars, „un volum de 
colectivă şi generală suferinţă“, 
cum formulează d. Torouţiu în 
prataţa intitulată „La o răspântie 
istar.că”. Voind să explice întâr- 
zcrea cu '0 jumătate de an a a- 
pariție: reviste“, directorul „Con- 
vorbinlor ilerare', spune ce au 
făcut în acest răstimp colabora- 
torii. să. Martori „la marea tra- 
gedie a siârtecăr ; hotarelor noas- 
tre, a sfăuetoarelor bejenii dela 
răsănit, miazăzi! şi miazănoapte”, 
ediabozatorii eu suferit mai 
mult, decât 'au scris iar execu- 
tarea tipografică a  zăbovit la 
îndreptarea str.căciunii după de- 
zastru! dala 10 Noembrie, Ina- 
inte de a se fi pus deplin capăt 


suferințelor, precum ştim, d. 
Torouţiu  isbuteşte să dea la 
lumimă impresionantul volum, 


brin mijloace care rămân pentru 
noi dovada sufletului d-sale sănă- 
05, încrezător în triumful mun- 
cii. Durerea cumplită, îngenun- 
chemie cele ma: umilitoare nu 
dasarmează puterea nebănuită a 
românului, — iată ce învață 0p- 
timismul profesorului care a 
strâns atâţia timeri în jurul său 
s: al instituţic: sale culturale 
„Bucovina”. 

Conţinutul paginilor revistei, 
pare că demonstrează modul 
cum au reacț.onaţ gândirea şi sen- 
ş bilitatea românească, după ce 
sa înțales că împotriva suta- 
rimței împilării care începe ia- 
răș, trebue să ne apărăm mai ager, 
cu asmele spiritului, Peste tot 
pluteşte în volum un optimism 
al pregătisti  peniru  cuenrilrea 
dreptăţii noastre vadiini am e- 
chilibrul moral ai directorului 
rev stei. 

Pentnucă, lucrul ce-l sublinia- 
ză d. Torouţiu în rânduriie din 
prefaţă, cuprinde idnia încuraja- 
toare că, în mijlocu. pătim rii de 


poeţi şi anume la cei ce iscălese 
versuri. cu tema pierderii provin- 
cilor. Vom oiti cu emoție o stro- 
fă ca a țânărului autor George 
Fonea îi 
Bucovină, Bucovină, 
B.ânda nordului regină, 
Umde-s cerbii de lumină 
Să te soarbă 'm nări, senină? 
(pas 676) 
ca a lui ]. D. Pietrari: 
Ardealule-al suspinului, 
Ardealule cu plete lungi, 
Cu suferinta ta ajungi 
Până la somnul Nistrului. 
(pag. 677) 
sau ca a poetului Ion Pajură: 
Și nici nu-ți plâng, trudită Bu- 
covină, 
Amarul tău de astăzi, fără vină... 
E o năpastă care se înduri 
Cu  ochînchiși,  ru'mcătușatii 
gură, 
(pag 78) 
Consacratul scriitor D. 10», is- 
căleşte poezia „Plâns ibasara- 
beam”, pe oare o termină astfel: 
Acolo'mi bate inima, la Nistru, 
Prin sate de muzâli și de răzeși... 
(pag. 614) 
iar d. Geotee Voevidca încheie 
deasemen: înfiorat, deşi pe un 
fond de speranţă : 
Or să seee ca 'neyhina, 
mâine, mâinile păgâne. 
Până mâine, până mâine, 
piânge Bucovina. 


(pag. b75) 
Grupul de ciuci poeme al hui: 
Teodor Al. Munteanu  solictă o 


prețuire fără rezervă, şi procură 
convingerea că un poet de in- 
ciscutabilă vatoare se r'dică din 


seneraţia tânără. Teodor Al 
Munteanu îmbină  sensibiiralea 
etnică, ae largă rezonanţă, cu 


preocupzrea artistică normzlă în 
tradiția sirioasă m poeziei, Trans- 
criem prima stofă, din frumoasu 
„Do'nă Basarubeană”, a lu: Mun- 
tcanu : 


istorice şi etnice asupra provin- 
ciilor. Fără a-l putea analiza în 
detalii, menţionăm studiul întins 
al d-lui Constantin D. Vasilcoiu, 
„Ce trebue să ştim despre Ba- 
sarabia“. 

Istoria recentă a Ardealului, cu 
luptele deputaţilor români în 
parlamentul umgar dimainte de 
1919, o înfăţişează amplu d. Octa- 
viam C. Tăslăuanu, sub tâlul: 
„Lupta între două neamuri”. Ur- 
mează iarăş un mare studiu des- 
bre Bucovina, al d-lut Aurel Mo- 
rarniu, Alături: de argumentele a- 
cestor colaboratori  sperinlișii, 
săsim Numeroase pegini cu re- 
puoduceri după monumentele de 
viață vomânescă din sfiaie şi 0- 
raşele provinciitor pierdute. Mai 
citim o coleuţie bogată de pro- 
ducţii tolklorice, 

Am lăsat la urmă numere > 
prestizu deosebit al d-lor Liviu 
Rebreanu, 7. Petrovici și 1. Gă- 


ianuarie 





1941 





vănescul. Revista publ'râ o parte 
dm discursul de recepție la Ava- 
demie a. d-lui Liviu R-breanu, 
„Leauda ţăranulu: român”, și răs- 
punsul întreg ial d-lui vrofesor 
Petrovici In afară de răspunsul 
academic, scriitorul filosof cola- 
borecză cu articouul „Temei Și 
tradiţie”, în care sunt rânduri ca 
acestea atât do  „mportante în 
problema sparanțelor asupra Ba- 
supahiei ! „Acest caz flagrant ai 
forței carne triumfă. ar putea să | 
semene neîncrederea în realita- 
tea însăşi a normelor morale. 
Intâmplări ca acele petrecute 
sunt de natură să  pericliteze 





prestigiul noțiunlor de justiție 
şi de bine, pe care multe con- 
Şliimţe vor fi pornite să le arunr 
ce în galenia himerelor generoa- 
se, incapabile de înrâurire asu- 
pra cursulu. evenimentelor ome- 
neşti,.. Nu există situaţii defini- 
lice în sfera actelor nedrepte şi 
wutem încheia cu. exprimarea 
fermă a convingerii că : Nici pro- 
cesele istoriei nu au o singură 
instanță“. Excursionist luminat şi 
iubitor al pământului: ţării, 4. 1. 
Găvănescul pubiică : „Prin mun- 
ţii şi văile Moldovei”. Am pome- 
nit, fireşte, o mică parte din su- 
murul celor 525 pazgin: al volu= 
mului „Convorbiri siterare” Pro- 
ZUtOT!, POEţi, cercetători critici și 
istorici se adaogă la numele 
citate, sub buna conducere a 
d-lu: Teorouţiu, alături de nobilul 
său curaj. 

CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





STEMALTI 
- 


SCRISOAREA DE 


Invierii, la biseriza ortodoxă. Cu nioară nu 
câtă sinceritate evocă d. Laho. 


vary „primăvara: şi 'sărbătoa- ria lor; şi 


vea senină a Paştelui: „Nici 
când n'am resimţit mai adânc 


adevărul că o călătorie îți îm- 
p'ospătează  sufietul ca în 'acea 
limoede diminsaţă de April când 
alături de dai tineri abia cimos. 


roase ca 





DISPARIȚIE 


Pornise pe calea spinoasă de jale, 
Un biet călător fără ţel și popas; 
Pășea a făptură spre iaduri chemată 
Cu 'mcetul lumina în urmă-u Tămas. 


Pe drumul odată cuprins de văpăi 

Erau de amurguri palide umbriri 

Care se stingeau către noapte mergând; 
El se-afundă în neant mesătul de dormiri. 


Că'ca pe cărare îngustă acum 

Și pușii pe piatră răsună în mnoupte; 
In stânga genune lipsite de fund, 
In dreapta reci ape lipsite de soapte 


Dar tot înainte se 'ndreaplă ca umbra 

Şi simte cum carnea dim el se destramă 

Și gândul și ochii încep să se stingă, 

El piere ca vântul rămas dintr'o cramă 
Ton Stancu 


NOCTURNĂ 


Corăbii de tăcere, pe valuri de eter, 

Au prins ca să vâslească spre țărmuri 
cunoscute. 

în împielrirea mută, cad liniştii dim cer, 

Perdele ireale din negură tesute. 


Pângdind cirezi sfioase de licurici cum ies, 


Incremenit stă vântul, în lanuri de petunii. 
Spre trestii, albe turme de lebede-şi dau ghes. 


Târziu, ascult în. noapte, vifornițeie lunii. 


S'aud bătăi de aripi, ca foșnetul de rochii. 


Cad țurţuri de humină. din înălțimi celesie. 


Dar iată „mâini plăpânde uşor mi-acopăr 
ochii 

Şi susură o voce: —— EIai, spune cine este? 
Petre Vicşoreanu 


POCĂINȚĂ... 
Am fost un ateu, cu pocăinți plăpânde, 


Schimbasem din sânne cum duh necurat, 
Răscolisem pământu-mi de patimi arzânde 


Cu'm suflet prin rele, neastâmpărat nomad... 


Mângâiam veșnicia acestor păcate 

Cu trupu-mi bicisnic, în pojte uriuș, 
Fluturam zuvârcoliri de prin bezne uitate 
Fericirea furată mă'nsofea ca p'un paj. 


Plimbările toate, le-ai urăjit în Golgote 
Ca urcându-le să smulgă'nfruntările mele, 
Obosit şi plecat să-mi înigheb triste note 


Ca'ntr'un Iordan, să-mi lepăd păcatul în ele. 


Ridicările mâinilor către ceruri şi stele 
Minciuna zadarnic în, jos le cerşea, 


sa irosit în cugetul 
celor care N-au sonbit, în coppilă- 
azi, când ei îl adul- 
meră pe undeva, chipul li se în_ 
seninează şi îi auzi şoptind: „mi- 
la Mojreni“.... Din a- 
mintirea de panfiuwn le năsare a- 
tunai dinainte 
cinele cuminţi, încântatele locuri 


leju: o discuţie critică 


faimica încăpere, ca și omagiul ce 


Tu, Doamne, cerut-ai spre tine, palmele mele, 
Să-mi dărui talentul spre-a-l multiplica 2... 
Topor Vsevolod 


ADORMI IUBITO... 


Adormi iubito, cu visul ce plenpa-mi închide! 
Ingerii nopții cu ramuri: de vișin s'or prinde 
în cale; 
iti vor presăra pe pernă lacrimi de petale 
Și vor veghea din fundul candelei îngăl- 
benite . 
Adormi, iubito, cu toamna ce plânge afară! 
Nu-i auzi qasul ce tremurăn noapte. 
Imchide-ţi pleoapele și-adormi fără șoapte... 
Frunzişul şi vântul s'or pierde în neguri. 


Adormi, iubito, cu toamna şi visul din geană! 
Heruvimi în miresme îți vor cerne cunună... 
Te vor săruta Licuricii și raza de lună 

Şi lacrima nopții din cupa de aur!!! 


Adormi, iubito, cu vântul şi frunza din 
- ramuri! 
Ziua cenușie n plecat de mână cu Furii... 
lar cântul nopţii l-au strâns în chitări tru- 
badurii., 
Adormi iubito cu Zâna din basme! 


STĂPANA DE GHIAȚĂ 
pentru Lizica 


Cu ochii de ceară ta. drumuri prin. ceață, 

Frumoasă Domniţă din basme de fum!! 

Clipireu ţi-e rece şi fruntea de scrum, 
Stăpână de ghiață! 


Nu vezi nemurirea ce tremură-afară? 
Cununa de plângeri căzută altar? 
O! stea căzătoare trimisă în dar, 

Domniță de ceară: 


Sărută tăcerea și pleapele 'nchise,. 

Aşterne zăpadă pe ochiul de mori. 

Șin noapte ajută-mi durerea s'o port, 
Fecioară din vise! 


Trimite-mi iubirea prin ramura rece 
Și sânii de ghiață prin vântul hoinar... 
Făptură de neguri, pustiu solitar, 
Poveste ce trece! 
Cu brațe de gânduri tai drumuri prin ceață... 
Prumoasă domniță din basme de fum!! 
Jubirea ţi-e rece şi visul de scrum, 
Stăpână de ghiață!! 
Mihail Dor Cernavodeanu 


zintă desavantajul de a nu pri- 
propriu 
zisă, ci prin ea se semnalează o 
realizare cărturărească şi 
deci un caracteer omasiai 
de realizator. Dar şi simpla sem- 
nalare este o datorie de cronicar, 
trebua 
mărturisim acum d-lui 1. E. To- 


azi, țara noastră vede răsărnd 
li o răspântie, soarele puriticării 
naţiunae de corupția  evoiască. 
Suntzm tineri, ne oţelim în du- 
rer:, extirpăm sământa răulu,, şi 
vom înflori rodind o ţară între- 
gită şi puterniză, iată con-luz i. 
Impărţim în trei, materialul 


are 
faţă 


ji 


să-l 





SONET 


Un muritor, în vremuri levendare, 
Voind o treantă-a gloriei să sue, 
A'ncrermenit în marmur de statue 
A frumuseții rară'ntruciipare, 


Dar zeii maniaţi pe el, că mu e 

Din rândul lo, l-au nimicit șin Mari 
Au aruncat statua-i sclipitoare, 

Ca gloria nicicâni să nu le-apuie. 


Și... Zeii mor. Cod templelen ruină. 
Și altor zei s'au ridicat altare. 
Dar din adâncuri, fjreamăt de lumină, 


Crescu statua ma; strălucitoare, 
De cum a fost în prima ei splendoare, 
tălcând peste ruini, mereu, senină 


PASTEL 


Marea încrustează albe scoici în rochu 
Și loveşte leneş undeva o gleznă; 

Ca un fum subțire, ?nistuit în beznă; 
Stol de anemone mi-a 'mnoptat în ochi 


?romurăn pupilă lacrimi de fântână... 
Și, rotund în palme, şolduri dragi alint; 
Simt în creştet scoica hunii de argint 
Și pe umeri, spuma brațelor de zână 


Și mă simt deapururi cercuit de stele, 
Câni care porneșten arc stereotip, 
Faun care-aruncă roșii asfodele, 
Când o nimfă goală dourme în nisip, 
B. Derna 


MAMEI 
(Sonet) 


Vin sărbători... și gânduri iar te chiamă 
Privirea lor în depărtări te cată: 

Te văd cu ochii plânși și 'ngândurată, 
Când gându-ţi creionează chipul, mamă, 


Micuța mea, de ce îngânilurată 
Ți-ascunzi tu, fața tristă în năjramă? 

— E dus — îți spui — şimcepe ca să geamiă 
O inimă de doruri sângerată. 


Copilul drag, — să-l binecuvânteze, 
Din depărtare gândul tău ţi-l strânge 
Şi-apoi... cu el în gând încep: a plânge. 


„Spune-mi, vântule, de ea: 
Despre Basarabia 
Spune-mi, vântule, deschis, 
Plugurile unde mi-s ? 

Cine s'a fost pus stăpân, 
Clăilor mele de fân, 


Cinenjugă boii mei, mms. DE VANZARE LA TOATE LIBRARI.LE 


Boi florei şi tinerei? 


Roman 


(pag. 659) 


Corespondenţa noastră 


Indureraio, plânsul să'nceteze.. 
De-acum, doar ochii mei să lăcrămeze. 
— Să nu mai plângi... ! — Ai plâns destul... 
—Ajunqe!... 
Rodica N. Vâjială 


POMUL DE CRĂCIUN... 


In noaptea'n. cire s'a născut lisus, 
Impodobit cu multe jucării, 

Un brad frumos — um pom pentru Crăciun 
Se tot gătea, să puacă la coţii... 


De cetina lui verde atârna 
Bomboane şi smochine — biscuiţi, 
Nuci învelite'mn poleială și — 
Atâtea bunătăți, vămchipuiți)... 


Șin noaptea care vin' cu Moş-Ajun 
Să cânte lu fereştri, colindători, 
Un brad frumos, cu lumânări arzând 
Simboliza 'nceput de sărbători... 


Şi-afur-atât de liniştit ningea 
C'ai fi crezut că-i vis, nu adevăr, 


De-ai fi văzut, în noaptea de Crăciur 
Cum înjlorise crengile de măr...! 


O! noapte de Crăciun, cu vi: de 
Copil fără părinți, pe drum rămas. 
Cind văd un brad cu amintiri gătit 
De bucurie plâng, la ori ce pas... 


IARNĂ 


Fulgi de nea ușori şi reci 
Norii cerne peste sat, 
Alb e tot pe unde treci 
Ca pudrat... 


O târtien urma ei 
Lasă două linii -mici, 
Pe spinări de călușei 
Cade bici... 


Urlă lupii cei haini 
Crivăţul de loc nu stă, 
In coșar, doi boi blajini 
Rumegă... 


Ghizduri de fântână — sloi — 
Varsă ţurțuri împrejur, 
Pe deasupra un ciora 

Face tur... 


DRAGOSTE 


Preţul 65 iei 


Ninge 'mtr'una de 
Fugi uşori şi reci 


COLECȚIA „UNIVERSUL LITERAR“ 


va lansa în cursul acestei săptămâni, o novă lucrare a d-lui 


MIHAIL DRUMEŞ 


0 CRIMĂ PASIONALĂ 


Grotescă in trei acte, jucată 
scena Teatrului Regina Maria 
și a Teatrului National 


= Citiţi operele d-lui MIRAIL DRUMEŞ apărute în colecția noastră 


| 
| Dramă în trei zc'e 
| 
| 


ai SUL UL 
- 


cu succes pre 
din Bucureşti 


din Cluj 


NALUCA 
Pretul 10 lei 








TREI COMEDII 


liniș'ea sotului, Calul de c*rse, 
Scoala neveste:or Preţul 50 iei 


[ÎN IL ÎL 307 INI IN DN DEL ÎN N a Cal 07 INI Îl NI Îi 3 8 0 NI IN ti Al ÎN BE N N E NL NIL Ne E IL 


a aura? 





trei nopți 
de nea, 


O să fie — spunen cărți — 


Iarnă grea...: 
George Petrache 


ECOU DE TOAMNA 


Pe sub plopii unde ne-am iubit odată 
Se coboară toamna: tristă, dezolată... 


Parcul stă sub ceață — parcă meditează 
Doar — flegmatie — vântul când şi când 


ofjtează.. 


Pe sub plopii unde ne-um iubit odată 
Proletura toamnă trece ca o fată 

Roasă de mizerii și de sărăcie 
Străbătând cărarea. — Unde? Cine ştie, 


Pe sub plopii unde ne-am iubit odată 
Aripa mserării cade 'niunecată 


Și peste frunzișul care-i numai sânge, 


Dem, Păsărescu 


AMURG TELURIC 


Unde ieri ţi-am spus povești albustre, 
Cade jrunza Toamnei peste gând: 
Peste-arinii dragostelor noastre, 

Nu mai urcă luna tremurând... 


Mi-au furat ghiozdanul plin de stele, 
Mi-am pierdut minteunul de oier; 
Nu mai am din ce să-ți far mărgele, 
Să le pun pe fruntea ta de cer... 


Mi-am făcut palute din frunzare 
Şi din visuri mi-am făcut mintean.:; 
Nu mai sunt amurguri selenare, 
Să-mi aruncen mână câte-un ban... 


Pălmuit de ramuri şi de ploaie, 

Am rămas în Toamna meu desculţ. 
Dar nu plâng: când cerul mi-e odaie, 
Nu mai sunt bogaţi ca mine mulți... 


Vino azi, domniţă şi te-abale 
Să mai mângâi umerii mei goi: 
Ploile mi le-am luat în spate 
Și mi-e Jruntea plină de norol,.. 


Mâine, dacă'n murgul toamnei mele, 
S'or pleca genunchii mei în ploi: 
Cu pământ eu m'am s'arunc în stele 
Şi-o st-mi culce şi fruntea în noroi... 


Miodor Valea 





1941 


— 4 


lanu arie 








UNIVERSUL LITERAR 











A DI — 


Sufletul donquijotesc al Spaniei Dostoievski și Biblia 


Istoria este, înainte de orice, atitudine în 
faţa existenței — a vieţii și a morţii, — 
atitudine de laşitate sau de eroism, de capi- 
tulări sau de cutezanţe, toate verificate în 
ciocnire cu cremenea necruțătoare a veacu- 
rilor. Istoria înfățișează singurul mod sincer 
— imposibil da falsificat -— de a trăi şi dea 
muri. Cu tite cuvinte, autenticitatea vieţii 
este echivalentă cu istoria, nu cu tragmen- 
tele izolate ale indivizilor vieţuitori. 


P 


05 


o AS = BN = II = IE la, 


Indivizii pot disimula substanţa lor reală, 
impunându-se cu penaje de circumstanţă, dar 
popoarele rămân goale, cu trupul şi cu duhul 
lor, în bătaia luminilor istoriei. Nu există is- 
torie fără sinceritate. Nu se poate să existe 
asemenea istorie, 

Deaceea popoarele nu pot fi valabil jude- 
cate după vieţile singulare ale unora, chiar 
dacă în ochii lor au licărit străfulgerări de 
geniu, ci aprecierile obiective asupra neamu- 
rilor se dau numai considerând viața deaval- 
ma, în toate dimensiunile ei, majore şi mi- 
nore, aşa cum se rostogoleşte la neprevăzut, 
în ălviile istoriei. 

Istoria fiecărui popor poartă pe culmea sa 
adevărul cel mai de sus, pe care acela a iz- 
butit să-l intuiască prin geniile sale şi să-l 
integreze în sine, prin massele aderente. In 
acest sens, istoria degajează linia majoră a 
inteligenţii fiecărui neam în parte. Ea e filo- 
sofie trăită, adică înţelepciune. 

In istorie îşi vădesc popoarele forţa lor spi- 
rituală şi tot în perspectiva limpede a veacu- 
rilor se luminează mediocritatea lor sau îşi 
dau ieftina lor aramă pe faţă. 

A creia istorie, însemmează a lua atitudine 
față de viaţă şi faţă de moarte, aceste două 
țărmuri, între care existenţa își mână la vale 
apele ei molcome, adânci și nebănuit de mis- 
terioase. Cu faţa la viaţă sau la moarte, iată 
dilema din care popoarele nu pot ieşi pe allă 
cărare. 

O! Dar câtă schimbare aduce îa destinul 
unui popor atitudinea pe care el o adoptă fată 
de țărmurile ineluctabile! Toate popoarele 
se amestecă în haotica rostogolire a fluviului 
istoric, dar puţine rezistă în urgiile lui, până 
ce el îşi varsă gura limpede în undele sti- 
cloase ale oceanului. Iur, pentru a se învrod- 
nici să treacă prin această ultimă poartă, po- 
poarele irebue să aibă un anumit simț de 
orientare între cei doi poli, în sensul valorilor 
reale şi netrecătoare ale existenţei. Nici co- 
corii mu pot ajunge la ţintă, decât conduși 
de acel instinct cert de orientare, izvorit din 
lumina inimii lor. Cine nu are în sine lumină 
ca 2 cocorilor, nu poate trăi în eternitate. 

Gândul mă duce la acea puzderie de po- 
poare dinire Eufrat şi Mediterana, de acum 
câteva mii de ani şi la acea avalanșă de nă- 
vălitori asupra Europei ; erau toate popoare 
care trăiau adânc viaţa simţurilor şi așa, pâr- 
iulindu-se în spuza lumii. au pierdut definitiv 
îmbarcarea către nemurire. Fiindcă n'au găsit 
un sens înalt vieţii lor comune, precum apele 
sunt înghiţite de nisipuri, aşa au dispărut a- 
cele aglomerări umane în noaptea nefiinţei, 

In esenţă, spre a rămâne în istorie un po- 
por trebue să renunţe ironic la viaţă, spre a 
se arunca întrun elan superb către abisurile 
morţii. Un neam numai atunci e sigur de ne- 
murirea numelui său, când a priceput că 
drumul gioriei sale se întretae cu pragul amar 

al morţii. A îngropa trupul tău în ogorul pa- 
lriei, spre a te impărtăşi urmaşilor; a în- 
gropa spiritul! tău sub glie și a-l transforma 
întrun zeu al pământului şi al neamului tău 
pentru totdeauna ; a nu iubi viața ta mai 
presus de orice, a nu uri moartea pentru ea 
însăși sau de dragul înşelător al vieţii, iată 
piscurile decât care nu pot exista altele mai 
înalte, dacă ne gândim la noima fiinţării noa- 
stre, 

In măsura, în care aceste idei sunt limpezi 
în conştiinţa unui neam, numai întru atât 
acelu se apropie de frontierele veşniciei. 

I] 

: Privită sub acest raport, națiunea spaniolă 
intră cu fală şi cu neasemănată grandoare 
în arena istoriei, ocupând, se pare, locul cel 
mai ridicat în ierarhia neamurilor. Spania 
a fost totdeauna învrednicită cu această su- 
premă conştiinţă, care-i asigură o glorie ne- 
pieritoare. 

In căldura unui sânge latin, incendiat de 
arzătoare pasiuni arabe, s'au distilat, în re- 
torta unui mediu cosmice pietros și trist, esen- 
țele cele mai pure u ceeace numim elemente 
specific umane — neliniște, idealism, vis, me- 
lancolie, onoare, iubire și moarte — clădind 
un suflei! unic în istorie, vulcanic, delirant, 
uventuros şi neînfricat. 

Duhul acesta pluteşte ca un abur peste se- 
cotele istoriei, literaturii şi artei iberice. Nici 
un popor nu a ştiut cândva să gândească, să 
se bată şi să moară pentru lucruri atât de 
înalte, cum a știut totdeauna poporul spanidl. 
Deaceea umărul nici unei seminţii a pămân- 


tului nu a ridicat semnificaţia istoriei umane 
pe podișuri mai luminate, decât a făcut-o po- 
porul latin din îndepărtatul apus al conti- 
nentului nostru. 

Sinteza tuturor acestor note morale o nu- 
mim sufletul donquijotesc al Spaniei şi o în- 
scriem la cota cea mai ridicată pe scara rea- 
lizărilor deapururi ale lumii. Nimic pământesc 
nu există mai sus. Dincolo de piscul acesta 
te părăsesc umbrele violete ale vieţii și orbi- 





toarele lumini ale morții te întâmpină. 

Spiritul donquijotese al Spaniei este un a- 
gent virulent, care răscolește  necurmat în 
spuza vieţii cotidiane a poporului, inumnăând 
ca un sânge imens compartimentele tuturor 
manifestărilor pur spirituale sau istorice. Gla- 
sul lui răsună în cadență protestatară. Pro- 
testul permanent, neînspăimântat nici de ti- 
ranie şi nici de ironie, protestul sângeros și 
eroic al idealului, tare și curat ca un dia- 
mant, împotriva mersului hilar, amestecat şi 
murdar al vieții comune, iată modul lui de 
a acționa. Revolta ferbintelui suflet spaniol, 
inflăcărat de dorul unei lumi ideale, mai cu- 
rată, mai ordonată și mai de onoare, îmr:0- 
triva unei lumi care, aici pe pământ, oricum 
ar fi, rămâne totuşi una scâlciată şi grosoiană, 
iată gloria de veacuri, care a zămislit din pi- 
căturile sângelui iberic vărsat, tat atâtea la- 
crimi lângă leagănul unei alte umanităţi, ce 
va să se nască odată. 

Spania luptă mereu să aşeze lumea pe nout 
iemelii. 

i i 

Pe două laturi poate fi urmărită această 
acţiune, în viaţa poporului spaniol: una pur 
spirituală şi alta istorică. 

De prima, se leagă numele celui mai mare 
om, care a răsărit, ca un alt soare, din coap- 
sele Spaniei: Miguel de Cervantes. Geniul 
lui a izbucnit ca o lavă din străfunduri vul- 
canice, destupate odată la interval de milenil. 

Precum odinioară Dumnezeu a plămădit, cu 
înaltă bucurie, făptura lui Adam, aşa Cer- 
vantes a creat din nou sufletul omului, în al 
său Don Quijote, culegându-l din sine, din 
pulberea de aur a geniului spaniol, și din 
Gezolanta, arida pustietate a ținuturilor de 
la Mancha. 

Dispreţuind modul comun de a trăi, de a 
cugeta şi de a lucra, eroul lui Cervantes, su- 
flet de copi! candid și naiv, zâmbeşte ilumi- 
nat către alte bănuite orizonturi. Il simțiai 
pe Don Quijote cum se ridică din făptura 
cleioasă a fiecăruia din noi, îi simțim privirea 
îngerească aţintindu-ne, străpungându-ne şi 
pierzându-se undeva, departe, în spatele nos- 
tru, pipăind acolo adâncul fiinţei noastre. Dar 
îl simţim mai ales cum ridică fruntea lui de 
lumină împotriva măcelurilor macabre, la 
care se dedă lumea, pentru stăpânirea unor 
vane mori de vânt. Lancea lui veche împun- 
ge martal idealul abject al lumii actuale. E], 
insensibilul la ironia altora, servește azi cea 
mai cruntă ironie pe care o poate arunca 
cineva întâmplărilor acestui secol al nostru, 

Un mare critic, apreciind opera literară a 
iui Shakespeare, îl desemnează ca pe cel mai 
mare creator al lunii, după Dumnezeu. Bă- 
nuim că ilustrul critic nu a reflectat, când a 
încercat această consacrare, la Don Quijote, 
aşezănd pe Shakespeare întrun loc cuvenit 
lui Miguel de Cervantes. In adevăr, ce depăr- 
tare de la oamenii pasionali, carnali, fataliști 
ori halucinaţi, această natură umană, așa cum 
e ea, cu tot ce are şi divin şi diabolic într'însa, 
— eroii shakespeareni, și până la infantilul, 
seninul, neturburatul Don Quijote ! Intre Sha- 
kespeare și Cervantes persistă distanţa dela 
natură la har. Shakespeare copiază şi ilus- 
trează genial natura. Cervantes incearcă să 
creeze după modul divin. 

Confraţi de-ai lui Don Quijote întâinim 
numai în opera lui Dostoiewski, în persoana 
unui Alioşad Karamazof sau a prinţului 
Muișkia, amândoi îngeri în trup. 

Alături de aceste siluete angelice, aflăm la 
Dostoiewski un cortegiu întunecat de pe- 
scnagii malefice, privite ca veritabile smin- 
teli ale naturii : Rogojin, Mitia şi Ivan Kara- 
mazaf, Smerdiacof. Toţi aceștia stau ca niște 
antiteze, în faţa purității celor dintâi. Prin 
alăturarea de tipuri umane contrastante, aşe- 
zate în așa fel încât tipul să se poată privi 
în antitipul său, ca într'o oglindă, Dos- 

toievski se aşează între Cervantes şi Sha- 
kespeare. 

La Dostoiewski cele două categorii de făp- 
turi umane, benigne și maligue, sunt realități 
definitive, ireductibile unele prin altele şi 
iveconciliabile în sens absolut, Eroii lui Sha- 
kespeare au mult metul nobil în compoziţia 
lor și stau oarecum sistematic într'un potolit 
contrast cu liunea mai srosolană dimprejur. 
Dar nici un vânt proaspăt de înoire nu suflă 
dintr'o lume în cealaltă. Mai mult chiar, cele 
mai limpezi figuri shakespeariene — ne re- 
ferim la Oielia, la Hamlet, la King Lear — 


de AUREL COSMOIU 


nu reuşesc, măcar in lăuntrul lor, să macine 
şi să topească ultimele rădăcini aie răului. 
Cu totul dimpotrivă, la Cervantes. Purita- 
Lea lui Don Quijote se arată a fi un principiu 
activ prin excelenţă. Lumina albă a nevina- 
văției lui se revarsă, izbăvitoare, asupra făp- 
turilor amorţite în impuritate. Pe umărul lui 
Don Quijote se sprijină şi se salvează chiar 
făptura integral terestră, grosolană, lipsită de 
orice element nobil, a scutfierului Sancho 
Panca. Semnificaţia acestui fapt este adânci. 
Natura umană, după Cervantes, se dovedeşte 
a nu rămâne cândva iremediabil împietrită, 
în fața unor chemări mai înalte, către o altă 
ordine a existenţei, Deaceea Cervantes depă- 
şește pe Shakespeare și pe Dostoiewski, rea- 
lizând pe pământul Spaniei, o linie majoră 
in literatura universală, 
. 


Dar literatura şi arta nu sunt comete rătă- 
citoare. Ele sunt esențe, ce se ridică dintr'un 
conglomerat istoric. Literatura şi arta sunt 
răsunetu!, în lumea spirituală, a faptelor is- 
torice. Intre istoria unui popor şi arta sa se 
țes legături organice neîntrerupte. 

A căuta aceste legături în manifestările 
spaniole, însemnează a ilustra, cât nu se poa- 
te mai Gesăvârșit, principiul, prin fapte. Fer- 
voarea religioasă a unui Filip II, cel dintâi 
monarh care a dat, încă în secolul XVI, un 
țe! precis statului său, într'o vreme când alte 
popoare nu aveau nici o busolă nobilă, în- 
îloreşte în colorile lui El Greco, ale cărui ta- 
blouri ţipă de o sacră pasiune. 

Fierbinţile cruzimi ale marilor inchizitori, 
pe care azi îi considerăm numai din efectele 
groaznice ale acțiunii lor, ignorând adevărata 
lor sursă spirituală —- conştiinţa absolută a 
purității, — răspund în eternitate prin Tereza 
de Avila şi Inigo de Loyola, limpezi și adânci, 
prin viaţa şi prin sensul lor, ca însuşi ade- 
vărul. 

Răzvrătirea lui Unamuno, legându-se in- 
destructibil pe un plan ridicat cu aceea, înal- 
tă, a lui Cervantes, ies la largul lor în istorie, 
prin acţiunea conquistaăorilor, dar în deosebi 
prin sfânta călătorie a lui Cristofor Columb, 
fiul adoptiv a! Spaniei. Despre celebrul na- 
vigator şcolarii au învăţat totdeauna că a 
pornit către soare-apune spre a atinge, pe 
altă cale, India. Documentele vremii însă ne 
vorbesc despre un alt Cristofor Columb, mai 
subtil și mai discret, în a cărui minte cerescul 


Intâiul contact mui puternic cu divinitatea, 
Dostoievski pare a-l fi avut în dimineața gro- 
zavă de 21 Decembrie 1849. Se cunosc împre- 
jurărite. Un mucleu de studenţi revoluționari 
hotărăsc — într'o şedinţă rămasă de pomină 
— curmarea regimului patronat de Nicolae 1]. 
Complotul e însă descoperit şi membrii lui — 
printre care şi Dostoievski — sunt arestaţi și 
depuși la fortăreața Petru şi Pavel din Pe- 
tersburg. 

Timp de aproape un an, inculpații îndurară 
cele mai aspre chinuri. In cele din urmă, pro- 
cesul e judecat, îar acuzaţii, în  mumăr de 
nouă, condamnaţi la moarte. Ezecuţiu trebuia 
să aibe loc în piață, în fața unui cât mai mare 
număr de privitori. Țarul era. mai decis 4 
oricând să nu fie îndurător, pentru u dovedi 
adversarilor că știe să primească lupta. Se 
interesă personal de îndeplinirea măsurilor. 
Fură scoase trupele din cazărmi şi așezate în- 
tr'um imens cureu, Pe de lături, lume din toa- 
te clasele. In mijloc, o estradă albă, de lemn, 
pe care se ridica eşafodul. Totul era minuţios 
aranjat. Peste noapte căzuse zăpadă, dând pre. 
gătirilor um aer şi mai înfiorător. La Ora sase 
punct furgoanele aduc pe condamnaţi. Sunt 
daţi jos, rând pe rând, şi îmbrăcați în halate 
albe. Li se citeşte sentința, apoi li se oferă 
crucea, După mulţi ani — oare câți au trecut 
de când era copil ? —- Dostoievski se închină 
și o sărută. Prezența preotului îl turbură 
însă. Pentru ce a venit? Pentru a se ruga, 
pentru a cere iertarea păcatelor? Dar el nue 
vimovat. Știe tine că nu e. Atunci ?... Stăpâ- 
nit de revolta momentului, Dostoievski făcu 
ceeuce altădată n'ar mai ji făcut: rejuză 
sfânta împărtăşanie ! 

Am amintit acest episod, fiimdcă este ulti- 
mul act de necredință din viaţa unui scriitor 
care a devenit apoi extrem de credincios. 
Transformarea își are începutul în chiar sus 
citata dimineață. Intr'adevăr, două minute 
mai târziu, în clipa în care condamnații tre- 
buiau să fie executaţi, un sol al țarului îi vesti 
că pedeapsa le-a fost transformată în muncă 
silnică, Dostoievski rămâne ca trăsnit. Bucu- 
ria nu-și mai are margini. Zece ani de tem- 
Niță — atâta îi reveneau lui — comparuți cu 
întâia sentință, care e anulată, nu mai în- 
seamnă nimic. Să știi că mori, să aștepți se- 
cundă cu secundă lovitura călăului, să-ți iei 
adio dela toate, să regreți că n'ai prețuit cum 
trebue viaţa și apoi să fii iertat dintr'odată, 
e un act, a cărei putere de revelaţie întrece 
o mie de predici. Dostoievski nu va uita ni- 
ciodată întâmplarea aceasta. Va considera-o 
totdeauna ca pe cel mai fericit moment al 
existenței sale. 

Pentru înţelegerea per.onalității  scriitoru- 
lui, întâmplarea de care vorbim are o îmn- 
portanță colosală. Ea i-a dat prilejul să 
creadă. Până la sfârșitul vieţii sale, Dosto- 
ievski nu-l va mai părăsi pe Dumnezeu. In 
închisoare, în viață, oriunde și oricând, el van 
fi mereu alături de El. 

Cum. era şi de aşteptat, după întâmplarea 
din dimineața de 21 Decembrie 1849, Dostoiev- 
ski se îndreplă setos spre Biblie. O ceruse 
fratelui său încă de când era în fortăreața 





FUS 


Cad tulpane, frunţi îmbracă, 
zări florite, cărți, podgorii. 
Răsturnată "n cer pe-o cracă 
lumna-i geană de prigorii. 


Clatină de sus cădelniți 
flosile, surorile. 
A căzut lumina ?n meliți 
i-a furat viorile, 


Uli de besnă, nevăstuici, 
tâlhărește fug codane. 
Le-a scăldat noroiu 'n ţuici 
în căruţe şi rădvane. 


Toarcă-se, desfacă-se 

- ghemul dragostilor pline. 
S'a 'mplinit veleatu 'n șase. 
Chiot, roiuri de albine, 


La căruţa mirelui 
telegarii soarelui. 
Colăcerii, rândunică 
cu prescură de aglici. 


Şoarecii, năpârcile 

ziua n'o mai prind în văi. 
S'au pornit răstoacile 

să ridice din călcâi, 


„Prinde visul alb ca smalţul, 
prinde-l răzimat în şea. 
Spânzură-mi-l cu căpăstrul 
fruntea când i-o săruta. 


„Mostişte cât vezi cu ochii; 
șerpi cât un proțap de groși, 
cadă 'n a mocirlei rochii 
murgul cu zăbalii roşi“. 


Şi cu mierle vântul sue 
carul cu beteală 'n feşe. 
Vorba ei : miez de gutue 
cântul ei: vin de cireşe. 


Când se scoală *n jilțu-i luna 
frumtea-și spală n nestemate. 
Fuga visului într'una 

o hulesc guri blestemate. 


CONST. ENE 


Po N N N N N N O Ea a ia RI a A ct a 


Paradis însuşi înflorea în coiorile Indiei. Co- 
lumb apare astfel ca singurul om, care a cău- 
tat cu corabia spaţiul geografic al raiului. ȘI 
nu ne pare o simplă întâmplare că nobilul 
ambasador al întregei umanităţi este fratele 
naivului cavaler Don Quijote şi că amândoi 
s'au născut din sângele latin şi din suflatul 
Spaniei. 


Toate aceste mişcări istorice și spirituale, 
care au făcut ca Spania să se bucure azi de âa- 
tributete celei mai adevărate istorii și celei 
mai autentice spiritualităţi, sau putut pto- 
duce şi se repetă şi astăzi, numai fiindcă pot 
să se hrănească din substanţa, creatoare de 
valori, a unui singur sentiment, care da.er- 
mină nota fundamentală în structura sufle- 


tului iberic : sentimentul tragic al existenței 
umane. Spania de totdeauna a plâns şi s'a 
rugat, a iubit, a râs și a murit, a călătorit, 
a gândit și a luptat, instigată de această unică 
obsesie. In viitor, Spania va plânge, va lupta 
și va muri, purtând în ochi flacăra acelsiaşi 
neclintite credinţe. Până şi războiul din ur- 
mă, care sa purtat peste câmpiile iberiei, au 
e decât cântul receni, nu însă ce! din urmă, 
—- cântul purificării de rugina secolului pozi- 
tivist — dim Junga epopee a duhului spaniol. 
Spania s'a verificat pe sine iarăşi în istorie, 
regăsindu-se pe aceeaș linie, de tradiție multi- 
seculară : în căutarea unei formule concrete, 
care să închidă în ea, precum scoica mărgă- 
rilarul ce! mai rar, substanţa fluidă a omutiui 
autentic. 

Spaniei i-au răsărit azi în inimă luceferi 
noi, Ea saivează azi blazonul tuturor neamu- 
rilor, în faţa eternității. lar dacă istoria Spa- 
niei curge ca un imens fluviu de sânge, nu 
trebue să uităm că numai sângele poate da 
chezășşie tare pentru nemuritoarele înfăptuiri 
ale lumii. 

După sângele lui Cristos, sângele istoriei 
spaniole e licoarea cea mai nobilă ce sa văr- 
sat vreodată din inima oamenilor, 


Petru şi Pavel. Nu ştim dacă i-a dat-o. Pro- 
babil că nu, întrucât volumul pe care l-a avut 
în Siberia şi de care nu s'a despărțit până la 
moarte, î-a fost dăruit de femeia unui revo- 
luţionar — el însuș condamnat — în timpul 
popasului pe care l-au făcut la Tobolsk. Scena 
e povestită în Jumnalul unui scriitor. Mai erau 
câteva minute până la plecare. Din marlţime 
se desprind două femei, îmbrăcate în doliu. 
Una îi oferă Evanghelia. Dostoievski o pri- 
meşte, ascunzând-o de privirile jandarmilor. 
Zece ani de zile a cetit-o, Era singura lectură 
admisă de regimul închisorilor. Nimeni na 
aprofundat-o ca el. Umilit de fiece clipă, 
fără putinţa de,a se destăinui cuiva, departe 
de lume, mâncând şi dormind printre uci- 
gașii de rând, Dostoievski nu cunoscu aită 
mângâiere decâţ Biblia. Deseori, nouptea, cri- 
zele de enilepsie îl zvârleau jos din pat. Tre- 
buia să fie ținut de vreun ocnaș mai milos, 
pentru a nu-şi zărobi fața de podele. Era o 
suferință de neînchipuit pentru el. Bolnav și 
desamăgit, Dostoievski se cufundă în citit. Nu 
însă în lectura a cine ştie căror cărți. Hrana 
lui spirituală fu numai Biblia. Toate operele 
sale vor conține o rază din reflexul acestei 
îndelungate meditații. „Projesiunea mea de 
credință — va scri el după eliberare — e 
foarte simplă: să crezi că nu e mimic mai 
frumos, nimic mai profund, nimic mai ade- 
vărat şi mai perfect decât Cristos, — iată 
religia religiilor. Nu numai că în afară de 
Cristos nu se mai află nimic, dar nici nu văd 
cum ar putea altceva să mai fie. Dacă mi 


s'ar demonstra că lisus e în afara adevărului . 


şi dacă această demonstrare, ur fi de nerăs- 
turnat, eu aş prefera să fiu totuşi cu lisus şi 
nu cu adevărul“. Concluzie izvorită mai mult 
din inimă decât ain minte. I-au trebuit însă 
mii de verificări ca să ajungi la ea. laţă cum 
su întâmplat : 

Alături de Biblie, în închisoare, Dostoievski 
mai avu şi alt tovarăș: poporul. Rusia în- 
treagă se afla acolo. Porniţi să civilizeze cu 
biciul, țarii deportuu pe toți cei ce nu li se 
supuneau. Se găsiuu reprezentanţi din toate 
clasele sociale: mujici, polecovnici, studenţi, 
militari rebeli, călugări reformatori şi tot 
ielul de criminală, care mai de cure mui sa- 
dici şi mai înfiorători. Oricât ar fi jost de 
răi, aceşti oameni aveau totuși o calitate: 
erau sinceri. Din sinceritatea lor Dostoievski 
învăță muult, Unii îşi uciseseră propriii lor pă- 
rinți, de care acum îşi aduceau aminte cu pie- 
tate, alții îşi omoriseră copiii, ceeace nu-i 
impiedica să adore pe cei ce se nășteau în 
inchisoare, alții asasinaseră pentru bani, alții 


de VLADIMIR DOGARU 


pentru glorie, fiecare înjăptuise câte o cri- 
mă. Dostoievski încercă să devie intimul lor 
şi reusi. Un simțământ ascuns îl Jăcea să-i 
cerceteze cu doe-amănuntul,  Prevăzuse rezul- 
tatele încă din seara sentinței. „Dragul meu 
— scriu el fratelui său — am fost pedepsiţi 
cu zece uni de închisoare. Ne vor expedia 
mâine sau poimâine. Nu sunt deloc abătut 
şi nu mi-am pierdut curajul. Viața e pretu- 
tindeni viaţă, fiindcă ea e 'n noi şi nu în lu- 
mea care ne înconjoară, Vor fi și avolo ou- 
meni şi a rămâne om printre ei, ori care ur 
fi împrejurările, fără să te schimbi şi fără 
să tremuri — e să îndeplinesti ceu mai înaltă 
condiție a« vieţii. Ideea aceastu mi-a întrat în 
carne, în sânge...“ Iată-l dar pe Dostoievski 
hotărî! să rămână om printre oameni, Nici 
nu-i cunoscuse bine pe ocnași şi i-a şi de- 
clarat „oameni“. 

Expresia ure alt sens decât cel obisnuit. 

„Omul“ la care se referă aci Dostoievski 
nu este cel către care tind romanele sale. Ei 
e punct de plecare, dar nu în crenrea eroilor 
preferați (Alioșu—Zosima—Muisk in), si nici în 
a celor ajunşi (Ivan—Birilov—Rogojin) ci în 
cunoașterea jirii umane, Nicăeri n'a voit Do- 
stoievski să-l surprindă pe on decât în cri- 
mă. Actul uciderii e pentru el prilej de stu- 
dinu. Cel care omoară, încetează de a mai 
ființa normal din chiar clipa comiterii. Ridi- 
carea vieții aproapelui e o faptă atât de 
dezechilibrantă, încât nimeni nu-i rezistă 
mintal. 


Majoritatea operelor sale datează — ca 
ermen — din acest țimp. Acum concepe el 
pe Raskolmicov şi tot acum urzeşte şi multe 
din romanele sale viitoare. Efoctiv, scrie doar 
Amintiri din Casa Morților, care apar în 1861. 
Faptul că în închisoare m'a lucrat, ci a adu- 
nat numui material, dovedeşte că Dostoievski 
era un scriitor care aștepta ca subiectele să 
isbucneascii singure. Profund realist, el nu 
putea utiliza prima impresie, 

Fraţii Karamatov» —— cel mai bun roman 
al său — pe care îl publică abia în ajunul 
morții, pare a-l fi chinuit toată viaţa. Ideile 
de acolo au fost revăzute mintal de mii de 
ori, iar sentimentele eroilor, verificate pe 
teren, Orice fapt, fie cât de mic, îl interesa 
în de-aproape. 

Când întreprindea câte o călătorie, atenţia 
lui Dostoievski se oprea nu asupra peisagiu- 
lui — natura nu l-a atras mai niciodată — 
ci asupra oamenilor. Nici măcar monumen- 
tele ori operele de artă nu-l fermecau în mă- 
suru în cure-l fermecau oamenii, Un con- 
damnaut la moarte era nui demn de văzut 
decât cine ştie câte statui, fiindcă în el se 
petrecea un proces psihologie cu a cărui va- 
loare ontologică nu uven când să se mai în- 
tâlnească,  Inlocuia v reprezentație dle gală 
cu o noapte de ruletă şi prefera să discute cu 
borjaşii celor mai întunecate cartiere. Jubea 
pe cei plini de păcate şi mu-l utrăyeau ue- 
cât oamenii porniţi spre decădere. Vruiu să 
vadă iadul, pentru u-și du seama de rai. Ar 
fi găsit. şi în societate vxemple destule, dur 
war fi ajuns niciodată la conclusiile la care 
a ajuns în închisoare. 'Trăind aproupe de ei, 
studiindu-i zi de zi, Dostoievski descoperi 
că ucigașii, fie ei chiar şi cei mui iîuliurători, 
ni sunt pierduţi pentru vecie. O ruză de lu- 
mină tot mai licăre în sufletul lor. Păcătuim 
când îi urîm şi greşim cânut îi denumim droj- 
dia societăţii. Departe de a fi bestii, ei sunt 
tot atât de puri, cum suntem şi noi, Părerea 
lui Dostoievski era nu numai a unuia ce reu- 
şise să se identifice cu puporul — cei de jos 
au milă pentru criminali, fiindcă soscot că ori- 
când pot cădea în gyresala lor — ci si a umu- 
lui care citise şi răscitise Biblia, lăsându-se 
pătruns de învățăturile lui Crist. Biblia şi 
închisoarea, — iată cele două lucruri de pe 
urma cărora Dostuievski profită enorm, 

Nu preu ne închipuim ce-ar fi ajuns fără 
ele. Probubil altfel de svriitor, fiindcă de 
scris tot ar fi scris.  L-ur mui fi creat pu 
Raskolnikuv ? Dar pe Alioșa ori prinţul 
Muiskin? Greu de răspuns, fiindcă ducă pe 
Raskolnikov l-ar fi întâlmii şi în ajara în- 
chisorii, pe Aliosa nu-l putea găsi decât în 
Biblie. El e încarnarea omului creştin, pentru 
plăsmuirea căruia Dostoievski sa străduit 
toată viaţa. A murit fără să-l! termine. Par- 
tea a doua a Fraților Karamazov avea să fie 
adevărata temelie u lumii visate de el. N'a 
dat-o, văduvind literatura universală de cea 
mai măreaţă podoabă, 

Pentru Dostoievski, Biblia a fost deci un 
rezervoriu miraculos, de unde i-au venit pu- 
teri imense. Orice act al vieţii sale cra con- 
siderat ca strâns legat de ea. Inainte de a 
începe ceva, avea obiceiul so deschidă lu în- 
tâmpiare și să interpreteze primele rânduri 
ce-i cădeuu sub ochi. Asa făcu în. ziua morţii. 
Era bolnav numi de vreo săptămână. Herno- 
ragiu care-l lovise, nu se mai oprea. 

„Citeşte-mi aici” — spuse el soției. Ana 
citi: „Eu trebue să fiu botezat de tine şi au 
Tu de mine. Ci lisus răspunse: nu Mă re- 
ține în ceasul acesta...“ Bolnavul surise, mur- 
murând printre buze: „—Imţelegi tu? „Nu 
mă reţine" ! Asta înseamnă că voi muri“, 

Apoi ceru să vie preotul, să-l împărtă- 
șească, Ce radicală transformare ! La 21 De- 
cembrie 1849 refuzase lucrul acesta. Azi îl 
dorește cu insistență ! „Aveţi încredere în 
Duinnezeu și nu vă înfoiţi niciodată de mila 
Lui”! — şopti el către copii. 

„Vă îubesc mult, dar înbireu mea nu e ni- 
mic pe lângă dragostea Domnului“. Anu Gri- 
gorievna, care notează cele de mui sus, po- 
vestește că, în clipa în care se simți părăsit 
de puteri, Dostoievski întinse Biblia fiului 
său mai mare. Era vechiul său volum, dă- 
ruit la Tobolsk, purtat în închisoare, pe care 
acum îl transmitea ca pe un scump talisman. 

Cartea care-l mângâiase de-alungul vieții 
şi din filele căreia crease o lume nouă. Fără 
ca Dostoievski n'ar fi făcut poate nimic. 

n a An pag aa a d) a Aa aia ea tea 





e 
Batuecas (Spania) 


înirarea mânăstirii Los 





4 





ând intră factorul pe poartă, coana Fi- 
mița îngălbeni... 

De trei nopţi nu poate dormi ca lumea şi se 
părpăleşte ca prinsă de frizuri din cauza vi- 
selor, Fri, toată ziua i s'a bătut ochiul stâng, 
iar astăzi îi plesnise sticla de lampă în mână. 
Şi să nu crezi în semne!.. 

Citi telegrama de câteva ori și nu-i venea să 
creadă ochilor: „Veniţi imediat neînțelegere 
gravă“. Mircea. 

Destul de clar: Mircea, gineri-său, o chema 
pe dumneaei și pe conul Fănică la Focșani, 
să aplaneze probabil vreo neînțelegere iviiă 
în casă, 

Peste două ore coana Fimița era în tren. 
Domnul Fănică a rămas să păzească cu străş- 
nicie casa, mai ales că în ultimul timp i-au 
încercat hoţii pentru a doua oară. In plus, 
dumneaei era mai bărbat, cu o energie nebă- 
nuită când cerea situaţia. Când a măritat fata, 
conul Tănică a fost pus în fața unui fapt ca 
și împlinit, neavând altceva de făcut decât să 
aprobe . 

— Bine Fimo, dacă zici țu, aşa să fie... 

Dumnealui, deși avocat cu vază în târg, şi 
politician de marcă, în fața celor patru clase 
profesionale ale coanei Fimița, se supunea. 

La miezul nopţii ajunse în Focşani. Acasă, 
luminile stinse şi tăcere peste tot. Coana Fi- 
mița își făcu dintr'un început o cruce şi mul- 
țu:ani lui Dumnezeu ; 

— Bine că măcar n'a luat casa foc!!... 

o 

După ce își luase diploma la Charlotten- 
burg, :aginerul Mircea Dafinescu, se stabilise 
în Focşani, oraşul său natal, pentru a admi- 
nistra moșia și numeroasele acareturi, ca 
unic moştenitor după moartea părinţilor. Sa 
desbrăcat din primele clipe de convenționa= 
lismul pedant şi unui îndelung contact cu 
străinătatea şi se așeză vârtos pe treabă, fă- 
când aproape zilnic curse obasitoare cu ma- 
şina la moşia care se afla la zeci qe kilome= 
tri de Focșani, astfel ca să-i rămână timp şi 
pentru primăria oraşului, al cărei inginer era. 
Alergătura nu-l speria, necunoscând oboseala, 
ca unul la care munca devenise o structură 
logică. 

Pe Liliana Dumitrescu a cunoscut-o la Oc- 
nel. Mari. Ea era opusul său ca temperamenţ 
și gusturi : pasivă, visătoare şi înclinată mult 
spre abstract. El: practic, dinamic şi voluţio- 
nal. Ia ciuda acestui contrast, erau amândoi 
tericiţi, simțindu-se apropiaţi prin complec- 
tări şi renunţări reciproce. 

Unica nepoirivire, — marcată tandru şi cu 
multe concesii de altfel — erau predilecţiile. 
Fa, literată şi emotivă, iar e: cu aversiune 
peniru tot ce este lirism şi echivoc. 

— Ly dragă, ne-a văzut Dumnezeu anul 
acesta cu Odobeşti: via este supraîncărcată. 
Sau: am luat o iucrare nouă în antrepriză, 
care o să-mi aducă cel puţin o jumătate de 
milion. Sau: Acţiunile dela „Minierul“ au 
fost cotate dubiu la bursă, etc... 

La început, citrele au încântat-o pe Liliana, 
măgulindu-i vanitatea de femeie. Mai apoi, 
dansul lor, din promiţător şi fantastic, s'a 
schimbat în repulsie, obligând-o să-şi înăbușe 
ermetic fantezia... 

L-a cunoscut mai bine. De cum îl vedea, îi 
ghicea gândurile, intuindu-i anticipat, cu co- 
rectitudinea unui  seismograt, preocupările, 
planuruie sau concluziile. De multe ori. râmâ- 
nea ore intregi absentă, răspunzând mecanic 
câte un „da“ sau „nu“ şi simțind pe zi ce 
trece un a fi distant între ei, care îi separa şi 
îi înstrăina sufleteşte, 

Totuși, Liliana îl iubea mult pe Mircea, con- 
siderându-l drept copil bătrân şi se gândea 
mereu la conciheri afecţive. incercase de câ- 
teva ori să-l apropie prin cărţi, Se sustrăsese 
lecturii cu abilitate îndărătnică, amânâud 
pentru „săptămâna viitoare“, săptămână care 
se prelungea spre infinit ca un calcul inte- 
gra)... La cinematograf mergea, fiindcă voia 
ea, altfel ar fi rămas să doarmă. 

A încercaţ să-i povestească rezumatiy câ- 
teva romane reuşite. Il prindea cu gândul 
aiurea sau o ruga să-i repete scene triviaie şi 
fără însemnătate. Până când, într'o seară, au 
porniţ neinţeiegerile făţișe, care trebuiau să a- 
ducă vrajba în casă. 

Erau în pat cu lumina stinsă. Liliana pri- 
vea luna şi zâmbea abstract unui gând. Mir- 
cea se svârcolea între perne fără să-l prindă 
somnul. Renunţă. Aruncă o întrebare ca să 
umple un gol: 

— Ly dragă, am auzit că a apărut un ro- 
man pornograf, care totuși face senzaţie, „A- 
mantul Doamnei... 

— „Amantul Doamnei Chatteriey“ de La- 
wrence, îl ajută Liliana. 

— Exact. Se frecă la ochi şi căscă deslânat. 
Tu l-ai citit ? 

— Da, îl avem în bibliotecă. 

— Ce zici tu, face să-mi pierd... Pardon! 
Vreau să spun: face să-mi ocup timpul cu el? 

Liliana înțelese intenţia mascată prin scuză. 
Ii răspunse cu ironie temperată: 

—Atâta timp cât ai o altă noțiune a valo- 
rilor, părerea mea ar risca o nepotrivire, 'To- 
tuşi, dacă eşti curios, te pot informa în câteva 
cuvinte. 

Dupăce termină de povestit, Lilidna reflec- 
tă intenţionat cu înţelesuri. 

— Vezi cât de complexă este în sine pro- 
blema sexuală ? Este o ențitate deloc neuro- 
tică şi refractară pedagogiei... 


Pendula bătu de două ori, acoperind sonor 


un alt căscat... 

—Cu toate acestea, se forţă Mircea tără- 
gănat, nu pot înţelege care este aportul cărții 
acesteia. Concluzia, învățământul moral? 
Timp pierdut pentru voluptatea unor trivia- 
lităţi, maculatură, — înţelegi tu? 

— Bine, bine dar sub raportul concepţiei, 
Lawrence și-a propus un adevăr, încercă ea 
să-l aţâţe, abstract. 

— Deloc! rezistă Mircea, în timp ce-i în- 
torcea spatele. Este o reeditare inutilă a ac- 
tului pe care îlcunoaștem cu toţii, e un ad=- 
văr... carna! dacă vrei, lipsit de inteligenţă, 

Dându-și seama de disproporţia luptei, sau 
poate plictisit, Mircea renunţă la discuţia în 
contradictoriu, căutând o apropiere împăciui- 
toare : 








— Fi, să Jăsăm acum, pentrucă văd eu că 
nu mă cam pricep la d'alde astea. Mâine te 
iau cu maşina la ţară, pentrucă puţin aer nu 
strică... 

Zorile au găsit-o pe Liliana fără somn, cu 
fața în sus, privind fix un punct din tavanul 
camerei... 

L 

In zilele următoare sau evitat discuţiile 
care ar fi putut aminti „disputa de principii“. 
Liliana, indiferentă și mai visătoare, își făcea 
mereu de lucru, sau se retrăgeaă în birou, de 
unde ieșea cât mai rar. Mircea a bănuit go- 
lul şi dacă nu o provoca, o făcea din plicti- 
seală și lipsă de curiozitate. Fiind sigur de 
dragostea soţiei, arunca totul pe seama unui 
capriciu trecător. 


Intr'o după amiază, când era gata să plece, 
Mircea se întoarse din ușă. Uitase servieta. 
Pentrucă Liliana se culca peste zi de obiceiu 
în birou, intră fără sgomot, împingând pru- 
dent ușa capitonată. Ea era cuflundată întrun 
vraf de hârtii. Când îl observă, Mircea era 
lângă birou. 

— Ce faci dragă, credem că dormi ? 

Surprinsă, în timp ce ascundea în dezordi- 
ne hârtiile în sertar, îi răspunse, şicanându--l 
imprudent : 

— Nimic... Sau scrisori de dragoste, dacă 
vrei... Şi se închise în dormitor, fluturând pe 
buze un început de ironie. 

Părăsi casa nemulțumit şi contrariat de a- 
tâta  „maimuţăreală  temenină“.  Pentrucă, 
dacă admitea în principiu unele curiozități 
ale soţiei, era refractar până la neînțelegere 
şi-şi regreta slăbiciunea când se credea în si- 
tuaţii ridicole. 

„„Pentruce în definitiv, îi veni în minte pe 
drum, să procedeze ea atât de copilăreşte? 
A fost pur şi simplu caraghioasă... Ce? Fra 
mare lucru să-i arate și lui sau să-i mărturi- 
sească ce făcea în momentul acela?! Dar 
dacă ?... Şirul gândurilor oscilă dureros spre 
o presimţire, apoi se pierdu... 

— Să trăiţi, boierule! Cu vanilie vreţi, sau?... 

Se oprise, fără să-şi dea seama, lângă un 
vânzător ambulânt de îngheţatţă. Porni înciu- 
dat. Diseară când va şti totul, vor face haz îm- 
preună de bănuielile lui. Se uită la ceaş și 
grăbi pasul. 

Pe drum își căută un gând. Zâmbi... 

— Vasăzică, diseară voi afla totul. Dar dacă 
îmi va ascunde din noul. 


Şi-aduse aminte că citise undeva că unul 
din procedeele simple şi ingenioase ale femeii 
in a deruca bărbatul atunci când îl înșeaiă, 
este de a mărturisi adevărul sub forma unei 
glume ocazionale, 

— „Scrisori de dragoste ?!... Scrisori?... 
Cum adică ?... Dar nu, nu se poate ca Liliana, 
Ly a lui, care nu vede cu zilele orașul... Pros- 
tii 1... Şi el, ce guguman! Râse singur ca de o 
autopăcâăleală... 

Seara întârzie la un aperitiv. Pe Liliana 
o găsi culcată. Se duse în birou să lucreze. 
Când eră preocupat, obișnuia să-şi frece pi- 
cioarele de covor. La un moment dat îndoi 
blana de sub birou. Intinse picioarele în altă 
parte, evilând mecanic vechea direcţie. După 
un timp, picioarele întâiniră din nou obsta- 
colul... Se plecă stânjenit să facă ordine. 
Ochii îi căzură pe ceva alb, vârit pe jumă- 
tate sub birou. Era o bucată de hârtie de mă- 
rimea unei cărți de vizită, ruptă la întâm- 
plare. O ridică şi citi cu spaimă reţinută: 
„EL“, — scris mare și caligrafic de mâna Li- 
Jianei. Ii sări în ochi ca certitudinea unui pă- 
cat... Sub „EL“, pe marginea de jos a hârtiei, 
se înșirau părțile de sus ale unor cuvinte in- 
descifrabile din cauza zigzagului rupturii. 

Se aplecă brusc—aproaâpe căzu de pe scaun 
— şi cu veilleuza în mână, lumină sub birou 
şi de jur împrejur. Era sigur că găseşte res- 
tul... Răscoli sertarele, care erau toate deschi- 
se, — altfel le-ar fi spart — dar nu găsi nimic... 

Dupăce privi îndelung, sălbatec și înstrăi- 
nat, colţul de hârtie, își prinse capul în mâini, 
frânt şi vlăzguit,.. 

„Aveam dreptate să bănuiesc, îi strigă răs- 
colitor o frântură de gând. Ți'nchipui, astăzi 
a jucat curat teatru. și eu ca un îmbrobo- 
dit 1... El... EL... Cine o fi?.. Nici n'a avut mă- 
car curajul să-l numească. Ce ipocrită! Sau 
poate discreţia îi dă nuanţe seducătoare sen- 
timentului, îl face mai tulburător, mai plin 
de așteptări.. 


Ai 
A 


Incercă lacom să descifreze rupturile de cu- 
vinte, dar erau mai puţin decât jumătăţile 
din partea superioară a cuvintelor, astfel 
că-i fu imposibil să deducă o singură literă. 
1 se împăenjiniră ochii. Gândurile îi diurau 
confuz şi necontrolat ca într'un ospiciu... 

Uitase veilleuza jos. 1 se păru că din locul 
acela, de sub pardoseală saprinde un foc, 
care se măreşte treptat și ia proporţii de in- 
finit... 1] dogorește, îl arde, îi preface în ni- 
mic speranţele, dragostea, trecutul, tct ce 
are... Flacăra se schimbă în limbi de foc de 
culoarea sângelui, care se împletesc, se în- 
doaie, până iau o formă definitivă... Da, acur 
vede... nişte litere roşii ca două limbi ascu- 


UNIVERSUL LITERAR 


țite de şarpe: El... Ridică piciorul, dar se 
ridică înainte de a lovi... 

Și-aduse aminte că ea era aproape, numai 
o ușă îl despărțea de dormitor. Vru să se re- 
peadă într'acolo, dar era ceva mai presus de 
puteriie lui care-i paraliza voința şi-i îm- 
piedica picioarele... O presimţire se furișase 
promițătoare din adâncuri ca o iscoadă cu 
gânduri noi. Iluzia vreunei erori ? Trebuie să 
mai rămână în locul acesta — cât? —, între 
aceşti patru pereţi care văzuseră taina, ştiau 
secretul, se îngroziseră poate cd şi el... Sau 
nu era ceva nou decât pentru el? Desizur, 
știa toată casa: servitorii, canarul, tablourile, 
tot și toţi... Toţi erau complici amuţiţi sfidă- 
tor în faţa lui, — a străinulvi, a mocafirului 
trecător, neprevăzător și orb!.. li venea să 
strige, să plângă, să se roage, să facă ceva, 
dar să nu mai stea iocului... Poate va afla a- 
tunci,.. Adevărul n'a fugit, e pe aproape. Nu 
cra singur, era înconjuratţ de lucruri vii... Pot 
ce este în camera asta simte — ca şi el? — 
înţelege, îi poate întărâta sau linişti.. !.e do- 
rea deopotrivă pe amândouă, dar numai să 
se întâmple odată ceva.. Trebue, trebue să 
afle, altfel nu se poate... Cu capul, cu simțu- 
rile, va şti odată. Se vor înduioșa până la 
sfârșit de el, Cine ?... Nici el nu știa... | 

Deasupra divanului era un bust al Lilianei, 
din săptămâna imediat după nuntă, Avea un 
trandafir roşu, așezat cochet intr'o buclă a 
părului. Se aprapie hipnotic de tablou şi de 
irecut. Ce timpuri! Fără griji, fără presim- 
ţiri.,. Trandafirul... Părul ei negru !... Şi-adu- 
ce aminte... Erau la Sinaia. Plecaseră la fo- 
tograt (în fiecare zi se fotografiau) şi ea a 
rupt un trandafir din parc. Dupăce l-a prins 
în păr, observă că sa înţepat li deget. O pi- 
cătură de sânge răbuini caldă... Ea a vrut so 
şteargă cu batista, dar el, tandru și transpor- 
tat ca într'o rugăciune, şi-a lipit buzele de 
uegetul însângerat și a sorbit sângele imbro- 
bonat pe pielea caldă.. Trebuiau să fie şi 
fraţi de cruce în afară de înfrățirea în des-= 
tin... Şi-au prins mâinile şi sau privit în 
ochi mult timp. Ce ochi avea! Ah! privirea 
aceia fluidică şi descompusă în atomi de plă- 
cere 1... Glasul i-a gungurit zefiric, ca o ru 
găciune, acolo între brazii Peleșului, — cu- 
vinte dragi, Gragostea lor... 

Toată fiinţa lui sburase acum iarăși spre 
ea. Se dase ei imaterial, acolo în dormitor. 
Voia să îngenunche lângă ea, s'o roage să nu-l 
măi chinue, să-i spună că a fost o farsă, l-a 
încercat... Voia, dar... ochii îi căzură pe birou: 
„EL, scris cu foc şi înveninat cu otrava ne- 
sisuranței. Ceva categoric şi iremediabil ca 
acele cuv.nte de pe poarta infernului. Sper= 
jurul îi apăru în toată măreţia lui sinistră... 

Eşi din birou şi-l încuie. Na trebuia sâ in- 
tre nimeni acolo, unde are totul: norocul sau 
moartea. Dece ?... 

Se trezi în straaă. Plecă niurea. fără scop. 
Iși petrecu noaptea prin localuri, suspectând 
vecinii de masă, chelnerii şi pe orice întâlnit. 
Se aștepta să vină cineva și să-i mărturiseas- 
că violent şi fără ocoluri: — Eu sunt „EL. 

Neamţul acela bine nrănit, dece l-a privit 
a1&4 de stăruitor când a plecat din berărie ? 1 
sa părut chiar că a mormăit ceva. BIL?.., Ii 
fu scârbă... 

Dimineaţa fu primul care intri la Poștă. 
A rupt cinci imprimăte până să se hotărască. 
A Gat telegrama. Voia să vină ei, părinţii ei, 
să le spună tot, fără să-i, cruţe, să le sirige .n 
suflet că au încercat să-și bată joc de el cu 
toţii, — dar nau putut pentrucă acum ştie 
tot... Și ea, Liliana, are să fie surprinsă, su- 
grumată şi înjosită de oroarea celor desco- 
perite. Le va arunca în faţă şi ei şi lor, pete- 
cul de hârtie, care va avea efectul unei bombe, 
— al meprevăzutului... Până atunci nu se va 
duce acasă, să n'aibă timp să bănuiască. Poate 
i-ar fura hârtia, sau... Cine știe?!... Proce- 
deul îl mulțumi şi-l linişti aparent. Când intră 
la Primărie, era lipsit de gânduri şi distrat... 





Pentru a doua zi avea de distrus un pod. 
Deschise o carte de specialitate şi citi: 

„Adâncimea la care se introduce sub apă în- 
cărcătura, să fie cei puţin egală cu depărta- 
rea dela încărcătură la cel mai depărtat pi- 
lot. Fie L coeficientul de rezistenţă al meâiu- 
lui în care trebue să acţioneze“... 

— Cum, L? Adică el. L se citeşte el. Va- 
săzică... 

„Din raportul de mai sus reiese că L=—X. 
înlocuind în relaţie pe L cu X, vom afla fac- 
torul necunoscut... 

Trânţi cartea şi se sculă să plece... Se răs- 
gândi însă şi se aşeză din nou. Fleacuri! Un 
oarecare calcul matematic, unde am întâlnit 








a 
e 


4  lanuarie 1941 


O red, da aputip Dintuttbeu: U| 


un simbol care se citește el... Işi încreţi frur- 
tea şi citi mai departe hotărit: 

„Astfel, prin următoarea simplificare, va îi 
ușor să-l allăm pe P... 

— Pe P? Avu impresia că ecuaţia îi rela- 
tează în mod abstract adevărul. Se trezi fă- 
când involuntar următoarea combinaţie: L 
este „EL“... Nu se citește el? Hm!.. Mai de- 
parte : Fiind egal cu X, înseamnă că „EL 
este încă un necunoscut. Dar cine este X? 
Este egal cu P; deci X şi P ar putea repre- 
zenta una şi aceiași persoană,adică „EL... 


Broboane mari de transpiraţie îi scăldau 


fruntea. Deși iși dădea seama de absurdul de- 
ducțiilor, o curiozitate  nestăpânită îl aţâța 
mai departe. Continuă încăpățânat: — Cine 
este P? Un simbol deocamdată... 

Intră cineva. 

— Domnule inginer, aveţi o scrisoare dela 
domnul procuror Păsculescu. Și uşierul îi 
puse pe masă un plic. 

Işi înnoi gândul: 

— Păsculescu ? Ei, da, pricicnul lui cel mai 
bun, Procuror... P... P este egal cu X.. adică.. 
își aruncă ochii în josul foii: 

„deci adevăratul raport P/X este...“ Nu în- 
țelese nimic. Reciti de câteva ori... 

„Dacă-i schimbăm valoarea lui L....“ 

1și ridică ochii după carte și continuă rațio- 
Damentul, urmărind fix un punct prin 1e- 
reastră : 

— Ce avem ? L este „EL“. Altceva ce ar 
mai putea fi ?.. Sări de pe scaun ca ars: Li- 
liana ! L este inițiala Lilianei... 

Se opri cu suiletul la gură ca în faţa unel 
prăpastii. Fracția P/L îl făcea să înţelzagă 
întrun fel nedorit sensul unei „suprapuneri“, 
— îndreptându-i atenţia spre un echivoc du- 
reros... Procurorul, prietenul, Păsculescu, — 
toațe cu inițiala P... Cum de mu se gândise 
până acum ? Dece pierduse atâta timp, com- 
plăcându-se într'o stare pasivă de om bolnav, 
Singur și cu junghiun sutlet? Dece nu sa 
năpustit peste ea, so sgâlțâie so forțeze să-i 
spună tot, tot ?!... 

Rămase dezorientat, cu fața crispată de du- 
rere şi cu gândul înțelenit definitiv în groza- 
va bănuială, pe care o simţea cum ia propot- 
ţii şi-l sufocă. Ii vâjâiau urechile, iar gu'a 
i se contractase întrun rictus dureros de om 
sfârşit, cu suspinele împietrite în suflet. Ochii 
mări, deschişi fixau hipnotic ceva nelămurit 
şi îndepărtat, iar din expresia lor se desprin- 
dea ur ciudat amestec de rugăciune, groază 
şi durere... 

şi veriiicase pueril bănuielile și chiar în 
combinaţia cifrelor abstracte, presimţirile i se 
adevereau şi i se precizau chiar. Dece nar fi 
oare Păsculescu ? Această coincidenţă îi forță 
memoria în trecut. Procurorul era singurul 
său adevărat prieten și singurul cu care Li- 
liana pvtea discuta literatură, teatru şi alte 
lucruri ușoare în legătură cu lumea filmului, 
moda, etc. Nu numai odatță insistase ea să-l 
cheme la masă sau la ceai, pentrucă spunea 
că o conversaţie cu acest om este o adevărată 
recreaţie spiriiuală. Prietenul său de alifel, 
în afară de un eminent magistrat, era cunoâ- 
cut ca om cu cultură generală solidă şi cu 
gusturi rafinate. Nu se căsătorise, iar timpul 
liber şi-l dedicase lecturii în general. 

Pleacă la procuror. Să-l acuze? Cum? Care 
sunt probele ? Un simplu calcui matematic ? 
Nu știa... Zâmbi frânt și neputincios. De alt- 
fei ajunsese, 

— Domnul procuror a plecat acum o oră 
în judeţ la o cercetare. V'a aşteptat toată di- 
mineaţa. Și-aduse aminte de scrisoarea pe 
care o uiţase pe birou nedeschisă și-i fu ru- 
şine de servitoarea care-l privea mirată. 

Plecă în oraş. La un colț, cât pe aci să se 
lovească nas în nas cu Liliana. II căula pe el. 
O ocoii cu intenția de a o urmări. Renunţă 
însă : el era plecat... 

Către seară se reîntoarse la Păsculescu. Nu 
venise, dar rămase să-l aștepte. Se lăsă în- 
tr'un fotoliu aproape ameţit. Gândea somno- 
lent fără să vrea: — Sunt deci la acel domn 
î[... Curios! Ca şi când nași mai fi fost pe 
aici. Toate par schimbate, noui, tăcute, Este 
pustiul monstruos ai sperjurului, ai păcatu- 
Jui ?... Intr'un târziu adormi vlăguit. Când se 
irezi dimineaţa, ochii ii căzură pe vioara hui 
Păsculescu. O luă şi o examină, întorcând-o 
pe toate părțile, ca să-şi facă de lucru. Avea 
o coardă plesnită. Simţea că-și pipăe sufletul 
său la fel de insonor și mutilat. O strânse la 
piept cu lacrămi în ochi. Când i-aduse servi- 
toarea cafeaua, îl găsi ștergând vioara cu do- 
sul mânecii de ceva ud.., 

— Credeţi că-i puteţi face ceva, donmule 
inginer ? Numai domnul procuror poate so 
repare iar la loc... 

Plecă, cu gândul prins între dinţii strânși 
care scrâşneau. Numai el ar putea... FI... El... 
El... Aceste două litere începură să-i dea ocol 
creerului cu regularitatea obsedantă a unui 
tic-tac. In noutatea dureroasă a acestui cu- 
vânt era o revenire de conștiință în fața ire- 
mediabilului. 

In ceniru un ursar îşi juca ursul. Semn 
bun : moş Martin întotdeauna îi purtase nv- 
roc când îi ieşise în cale... 

— Mircea! Mircea Dafinescu! 
niţel, misteriosule ! 

Cu capul gol, Nae Isbăşescu, directorul li- 
ceului îi făcea nerăbdător semne din uşa bo- 
degii „Bubulac“ Când intră, găsi un grup în- 
treg. 

— Uite ce este dom'le, îl primi Isbășescu 
cu prefăcută seriozitate : Intâi și întâi, mă 
fac interpretul tuturor de aici și-ţi transmit 
dezaprobarea și desconsideraţia noastră for- 
mală, pentru lipsa de demnitate civică, având 
în vedere felul dumitale de a proceda în a- 
semenea ocazii. Cred că știi, nu mai este ne- 
voie să te punem noi la curent... 


la poftim 





Lui Mircea i se puse un nod în gât. Este a- 
devărat deci şi știa tot oraşul! Nu-şi găsea 
locul. Era să spună da şi să plece. Se abţinu 
însă la gândul că acolo putea afla totul... 

— Bănuesc, spuse absent şi nesigur. 

— Cum bănueșşti, omule? Aici nu merge 
pe bănuială. Chestia este: ai văzut cu ochii 
sau ba? 

Lui Mircea îi scăpă printre dinţi un nu, 
chinuit şi spus mai mult în șoaptă... 

— Ei bine, dacă-i așa, propuse Isbășescu, 
frecându-și mâinile şi cerând aprobarea din 
ochi a celor dimprejur, știi vorba aia: una și 
cu una fac două. Dai „un rând“ aici ca să-ţi 
sbunem noi și să-ți arătăm proba evidentă? 
Ai să vezi că am aflat şi parte din trecut, în- 
cepând dela debut... 

ZI 

— Sigur, nu-i convine, interveni glumeţ 
doctorul Foișoreanu. „Un rând“ la cinci inşi 
îl sărăcește. Totuşi, noi luăm tăcerea ca o a- 
firmaţie, oricât de mari ar face ochii și oricâț 
de  inspăimântător ar părea dumnealui în 
momentul de față. Ghiţă! un rând asortat!... 

Mircea nu se mai putu stăpâni. Nu putea 
să mai înțeleagă nimic. Când în el plânge 
inima de durere, diții să facă haz şi spirite, în 
loc să-l consoleze, să-l prevină... Şi culmea! 
Incearcă cea mai murdară speță de şantaj. 
Vorbi străin și înspăimântător de hodorogit: 

— Domnilor, vă puteţi bucura, făcând haz 
şi în lipsa mea. Vă rămân recunoscător pen- 
tru sfaturi şi vă refuz asistența. Opinia pu- 
biică mă lasă complect indiferent și rece... 

Incercase ultimul rest de mândrie și dem- 
nitate. L-au oprit aproape forțat. 

— Cum, Mirciulică dragă, se interpuse îm- 
păciuitor și mirat Isbășescu, este posibilă a- 
tâta lipsă de interes şi înțelegere tocmai la 
tine, care eşti băiat inteligent şi umblat? Să 
te lase „indiferent şi rece“ calităţile soţiei, 
mai ales când întâlneşti atâta rutină de spe- 
cialifate ?!!!.. Eu, zău, nu te înţeleg ?... 

Se abţinu cu greu să nu-l plesnească. Auzi 
dumneata ! „Rutină de specialitate“! Așteptă 
să vadă până unde poate merge o imperti- 
nenţă. 

Interveni Vasile Dăscălescu, bătrânul pro- 
fesor de Română. 

— Uite, rândul ăsta îl dau eu, pentru bucu- 
ria fa şi pentru tipăritura încă proaspătă, pe 
care o am în buzunar. Și se bătu cu mâna 
peste buzunar, voind parcă să confirme au- 
tenticitatea celor spuse. 

Mircea își dete pe faţă gândurile fără să 
vrea : 

-— A ajuns deci în gazete scandalul?! Este 
de notorietate publică cu alte cuvinte?ti.. 

— Vezi că nu ştii? îl întrerupse Dăscălescu 
şugubăţ. Nici măcar nu bănuieşti, după cum 
ai afirmat la început. Nu-i zice „Scandalul'— 
și Dăscălescu scoase din buzunar revista „Li- 
teratura Românească“ în timp ce-și continua 
explicaţia : Eu, deși sunt profesor de Limba 
Română, nu citesc decât foarte puţin din ce 
apare astăzi. Sunt mulțumit cu ce am învăţat. 
Ehei ! Tot clasicii sireacii! Așst că, eri, când 
am văzut că nepotu-meu şi-a uitat la mine 
revista asta, am început s'o răsfoese din cu- 
riozitate, cu gândul la vajnicii ei colabora= 
tori de altădată. Ținchipui, cred, surpriza 
mea, când am văzut pe madam Dafinescu fo- 
tografiată aici. Dece pari nedumerit? 'Ți-e 
rău ? Uite, stai aic: pe scaun şi lasă că-ţi tre- 
ce. Poate că oboseala, prea te munceşii.. Și 
ca să termin mai repede: i-a fost premiată 
o poezie, intitulată „EL“, — care arept su- 
biect, are un întreg cortegiu de laude şi un 
profund sentiment de dragoste pentru soţ, 
adică pentru tine. Redacţia o prezintă ca pe 
o veche şi talentată colaboratoare, enumărân- 
du-i câteva din poeziile şi bucăţile în proză 
mai reușite. 

Mircea oîlă ușurat și se'ridică de pe scaun, 
desmetecit și transformat, ca în urma unbi 
somn lung cu vise urite... 

— Să vie oricâte rânduri vreți! se entu- 
ziasmă fericiti şi, după ce-i smulse lui Dăs- 
c5lescu revista din mână, ieşi glonţ spre ne- 
dumerirea generală. 

9 Ă 

In dimineaţa aceia, coana Fimiţa lua ceaiul 
cu Liliana. De cum sosise noaptea, na lă- 
sat-o până nu i-a povestit cu deamănuntul, 
de vreo câteva ori, cum a fost cu hârtiile pe 
care le-a ascuns când a surprins-o el și cum 
i-a năzărit lui, din senin, să nu mai dea pe 
acasă pentru atâta lucru. Acum o forţa pen- 
tru a câta oară, s'o lămurească şi pe ea cum 
este cu dragostea pe cdre i-o poartă „pe sub 
ascuns“ Jui bărbatu-său. 

— Bine maică, întrebă coana Fimiţa, nedu- 
merită și cu bănueli ascunse, dece nu i-a! 
spus şi lui că scrii la reviste? 

— Aveam intenţia, mamă, să-mi strâng 
toate bucăţile într'un volum, cu care să-i fac 
surpriză. I-am rugat pe toți care ştiau, să 
tacă până în ziua aceia. 





(Urmare în pag. 5-a) 





lanuarie 194] 


4 









Dimineaţa începea cu muzica ceasu- 
lui pe care Anișoara îl întorcea încet 
şi-l aşeza în antreul casei. Valsul se 
auzea picurat şi melodios, astfel că 
somnul musafirilor nu fugea dintr'o- 
dată, ci aducea doar alt somn cu ochii 
deschişi și îndreptaţi, undeva, în tre- 
cut, spre o lume de malacoave și pe- 
ruci pudrate pe care o însufleţia val- 
su: ceasornicului. 

Urechea, trează şi ea, prindea însă 
în acelaş timp clămpănitul sacadat al 
berzelor  taca-taca-taca-taca... după 
care venia altă toacă, a bisericii, care 
apărea şi ea la fereastra primului stor 
ridicat. 

Așa era la Văcăreni aproape în fie- 
care dimineaţă şi musafirii după ce ple- 
cau din casa Anişoarei duceau cu ei, la 
oraș, nostalgia ceasului cu vals demodat 
şi dorul după toaca berzelor. 

Mioara venia pentru prima oară la 
Văcărenii despre care îi vorbise de atâ- 
tea ori buna ei prietenă Sanda. De ait- 
fel şi popasul acesta pe care îl făcea 
acum in satul de pe malul bălților Du- 
nării, era un dar făcut de Sanda, 

„Mioara, trebuie să primeşti să 
mergi cu mine la vara mea Anişoara. 
Ai muncit mult, ca și mine, pentru ba- 
calaureatul din care am ieşit amândouă 
așa cum suntem acum slabe şi neodih- 
nite. Ştiu că vei avea o vacanţă îru- 
moeasă acolo în munţi, unde pleci în 
August, dar înainte de a ne despărți, 
trebuie să mergi cu mine. Imi vei spu- 
ne abia mai târziu dacă regreti sau ești 
fericită pentru pasul pe care l-ai făcut, 
dar acum spune da, Mioara. Am fost 
prietene bune, am stat în bancă alături 
şi plecate asupra ceasului meu de mână, 
ne-au svâcnit inimile la fel în timpul 
orelor de clasă; de aceia, acum înainte 
de a pleca fiecare în drumul nostru, 
care poate nu va mai fi comun, vreau 
să-ţi fac darul acesta. Primeşti? 

Mioara primise. 

$, acm, primă dimineaţă începuse 
ca în totdeauna în casa Anişoarei, Cu 
picuratul ceasornicului moștenit « dela 
bunici şi cu toaca berzelor pe turla bi- 
sericii, care se învecina şi cu casa paro- 
hială, în care domnia Anișoara dar și 


cu bolta albastră a cerului de Iulie. 
Mioara simţi într'o singură clipă că da- 
rul pe care i-l făcuse Sanda era minu- 
nat de frumos, așa cum fusese până 


acum tot ce venise dela buna ei priete- 
nă şi cu zâmbetul în ochi şi în tot tru- 
pul ei abia scuturat de somn se îndrep- 
tă încet spre camera Sandei. Aici găsi 








însă doar o fereastră deschisă și pe un 
covor o rază de soare în care se scălda 
o pisică albă. Ziua de Duminică o în- 
tâmpină caldă şi plină de făgăduinţi. 

Pe balcon, la masa aşternută alb, în 
jurul ceştilor cu lapte erau strânși toţi 
ai casei afară de bărbatul Anișoarei, 
care şi începuse slujba la biserică. Prin- 
tre gardul de zăbrele se vedeau cum 
trec din când în când pe poteca mărgi- 
nită cu aguzi care ducea la uşa bisericii 
câte o femeie îmbrobodită în negru, în- 
tr'o mână cu o basma plină cu fructe, 
iar cu cealaltă mână strângea după ea 


câte un copil care se lăsa mai greu luat 
dela joacă, sau câte un moșneag îmbră- 
cat curat și mergând încet sprijinit în 
baston. Toţi cei cari treceau, o salutau 
pe Anişoara care nu numai că le răs- 
pundea, dar îi şi întreba câte o vorbă 
despre necazurile sau bucuriile lor pe 
care ea le ştia. Dar ce nu ştia Anișoa- 
ra !... 

Se măritase pe la cincisprezece ani, 
încheind-o cu școala pentru care se 
vede nu avusese prea multă considera- 
ţie. Acum, la douăzeci şi unudeani era 
gospodină veche cu două fetițe îru- 
moase, respectată în sat dar tot tânără, 
ca pentru vârsta pe care o avea, şi care 
nu o întrecea prea mult pe a celor două 
fete pe care le invitase la ea. Anișoara 
avea de altfel aproape întotdeauna pe 
câte cineva la ea, lume tânără pe care 
căuta să o distreze, făcându-și cu ocazia 
aceasta ei însăși multă bucurie. Avea 
două fete din sat care o ajutau la trea- 
bă, dar asta nu înseamnă 'că mâna ei nu 
intervenea peste tot. Mâna ei învârtea 
cu grije ceasul cu muzicuţă — cum i 
se spunea în familie — dar la ora când 
ceasul îşi începea cântecul, aceiași ma- 
nă terminase de aranjat multe la bucă- 
tărie. Astfel că de multe ori, după ca- 
feaua cu lapte, toată lumea era învi- 
tată într'o excursie cu barca sau cine 
ştie unde pentru o zi întreagă şi când 
“venea ora mesei, toți se mirau cum 
dintr'un coş mare apăreau tot felul de 
bunătăţi, ba chiar și farfurii şi tacâ- 
muri, astfel că aproape cu nimic nu 
era sdruncinat confortul de acasă. 

Mioara fu primită cu exclamări de 
bucurie și o gălăgie de neînchipuit, 
fiindcă tocmai se discuta ce aveau de 
făcut în ziua aceea. Afară de Sanda, 


mai erau la masă un văr de al ei, stu- 
dent la facultatea de Filosofie din Bu- 
cureşti, și Anișoara cu copiii. 

— „Mioara, trebuie să-mi iei apăra- 
rea. Nesuferitul acesta pe care îl vezi 
„ici si care-i şi rudă cu mine, vrea să 
/ barca acum de dimineaţă, și 


lecăm cu: i : 
i nu sunt de părere, fiindcă trebuie 
mică să punem 


să mergem puţin la bisesuc 
cruce unui lucru pe care noi &,.ld an 

a . . . . - . Luv» 
sfârşit cu bine şi, apoi, să-ţi arătăm e 
satul. 

Mioara era prea nouă, pentru ca să 
poată avea o părere personală; de aceea 
o adoptă pe a majorităţii şi, mai ales, 
pe a Anișoarei care îi sfătui să se ducă 
la biserică, apoi prin sat, dar la masă 





Domnul 


„El“ 


(Urmare din pag. 4-a) 


— Dar dacă începe și el să-ți facă mutre, 
ce te faci ? i 

— Nu poate, mamă; mă iubeşte prea mult 
şi nu se poate da după deget în fața dragos- 
tei. Din momentul ce voi avea ascendent asu- 
pra lui, îl schimb. Vreau să-l conving că tre- 
bue să ştie și alte lucruri în afară de specia- 
litate. in ca soțul meu să nu-mi fie numai 
un tovarăş de afaceri, doresc să-mi fie şi 
prieten, în faţa căruia să-mi pot deschide su- 
fletul Fiindcă nu numai cifrele și afacerile 
îţi dau adevăratul sens al vieţii. Atunci nu 
veți mai primi telegrame... 

Coana Fimița nu se gândea atât la „ziua 
„fără telegrame“, pe cât o preocupa desnodă- 
mântul pentru care venise. Ştia tot atât de 
puţin ca în momentul când primise telegra- 
ma.  Intenţiile și argumentele Lilianei mal 
mult o derutau. Numai pentru niște frecu- 
șuri zilnice s'o fi chemat ca pentru ceva grav?! 
Dar dacă ea îi ascunde adevărul?! Dnr va 
veni el şi atunci va afla totul. Cu fel de fel 
de presupuneri ca acestea se muncea coana 
Fimiţa, fără să se fi atias de ceașca de di- 
nainte... 

Mircea intră sonor și vijelios, însoţit de 
sgomotul strident al uşilor, aruncate la în- 
tâmplare de pereți. Dupăce o copleşi pe Li- 
liana cu sărutări care nu se mai terminau, îi 
dete revista, vorbind precipitat și cu între- 
tăeri : 

— Ly dragă, sunt un păcătos, un ingrat, un 
om care nu este mulțumit cu ce are, fiindcă 
nu ştie ce are... Ţi'nchipui, să te bănuesc pe 
degeaba... şi să-mi spărg creerii să-l aflu, să-l 
identific... ” 

— Pe cine, dragă ? și dece? îl întrebă mi- 
rată. 


— Nici n'ai cum să înţelegi. Ce imbecil! 


Săracul Păsculescu, să ştie el că de aproape 


douăzeci și patru de ore îl credeam acei mi- 
sterios domn El!.. Bine că nu l-am găsit 
acasă, cine ştie ce se putea întâmpla!.. 

— Mircea, tu ești bolnav. Ce legătură are 
succesul meu cu procurcrul și cu domnui Ei, 
sau cum îi zici tu?! 

— Conașule, s'a întors birjarul și spune că 
aţi uitat buchetul acesta de flori în irăsură. 

Dintre fori, sbură un petec de hârtie. Li- 
liana l-a recunoscut. Acolo era primul ma- 


nuscris al poeziei „EL', care se rupsese pro-= 
babil când vâriîse hârțiile în grabă în sertar. 
In minte i se lumină tot adevărul... Ii căzu 
fulgurantă în braţe și-l ameninţă ştrengă- 
reşte cu degetul: 

— ţi place cum se răsbună literatura ? 

Mircea plecă capul ruşinat. apoi. după un 
timp, răspunse entuziasmat şi hotărît: 

— De mâinz, împărţim biblioceca în două... 

Se uitaseră strâns lipiţi, unul lângă altul. 
Cineva tuși cu înțelesuri... 

— Mamă, se repezi Mircea, surprins şi Yi- 
novat, iartă-mă că nu te-am observat! 

Vru s'o îmbrăţişeze, dar coana Fimiţa se 
feri în lături cu prefăcută demnitate. 

— Cu cei ce se joacă de-a domnul EI. şi 
pun lumea pe drumuri pentru niște fleacuri, 
nu vreau să am nici în clin, nici în mânecă. 
Aşa ar trebui să-ţi rămână numele: domnul 
EI... Și acum vă las, să nu i se năzărească şi 
„tinerelului“ meu de acasă, vreun domn de 
Ssta cu nume scurt... 

Nu se ştie prin ce împrejurare, povestea 
s'a auzit și în oraş. Sa făcut mult haz, iar 
inginerului Mircea Dafinescu, prietenii îi anal 
zic şi Domnul EL. 

Coana Fimiţa profetizase sibilic... 


FILIP  DINCULESCU 





să fie exacţi, fiindcă se anunţase un 
musafir. 

Satul era cuprins între balta mare, 
căreia nu-i vedeai malul celălalt, şi în- 
tre nişte ridicături de pământ acoperite 
cu iarbă, singurele rămășițe din mun- 
ţii care au fost odinioară. De o parte 
şi de alta a drumului, salcâmi. La mar- 
ginea satului, viile cele mari iar lângă 
fiecare casă, o grădină care de multe 
ori merge până la malul gârlei înveci- 
nându-se cu sălciile. Fiecare grădină 
era plină de copaci şi copacii de fructe. 
Era vremea caiselor şi Mioara încă nu 
văzuse caise atât de mari şi cărnoase, 
colorate şi cu pistrui ca obrajii unui 
copil bucălat şi blond, care a stat prea 
mult în soare. 

Când eşti vesel şi nimic greu nu-ți 
împovărează sufletul, prieteniile se 
leagă repede. Astfel, până la ora mesel 
Mioara se împrietenise cu Puiu, vărul 
Sandei, şi se lăsa dusă de braţ de bă- 
iatul acesta care îmbătat de soarele de 
vară şi de ochii mari ai Mioarei, îi și 
spusese că-i încântătoare şi se oferise 
să-i fie călăuză când va veni în Bucu- 
rești, studentă nouă și neştiutoare... 

Sanda era din fire mult mai cuminte. 
Coadele castanii grele şi mătăsoase, îm- 
preună cu genele lungi care-i acoperiau 
privirea albastră, îi dăduse o figură 
care Sar fi simţit foarte la locul ei pe 
vremea valsului cântat dimineaţa. To- 
vuși, în ziua aceasta caldă și parfuma- 
tă, se simţea fericită pentru libertatea 
pe care o căpătase și pentru bucuria pe 
care o vedea strălucind vie în făptura 
prietenei ei de care nar fi vrut să se 
despartă niciodată: Se gândea că vărul 
ei este o pușlama simpatică, pe care nu 
l-ar lăsa, Doamne fereşte, să devină 
prea intim cu Mioara, dar care aici, în 
satul acesta, unde tovărăşiile se găseau 
greu, el putea fi un bun călăuzitor în 
excursii. La urma urmei, o distra pe 
Mioara și acesta era lucrul principal. 

Li 

Când au întrat pe portița mică a gar- 
dului de zăbrele, care despărțea curtea 
casei de curtea mai mare a bisericii, 
masa era aranjată la umbra cireșului 
care mai păstra în vârful lui câţiva 
cercei roşii, scăpaţi de lăcomia copiilor, 
tocmai fiindcă erau prea sus, Intr'un 
chaise-longue, cu ochii spre cer sau 
spre fructele din pom, stătea musafirul 
pe care Anișoara îl anunţase de dimi- 
neaţă. Acum tot ea făcea prezentările. 

Mioara luă cunoştinţă că tânărul pe 
care îl surprinsese plictisindu-se şi nu- 
mărînd cireşile din pom era doctor şi 
se numia Teodor Voinescu. Sanda îl] 
cunoștea din anul trecut dar probabil 
că nu se aştepta să-l vadă. 

— „Vezi, Sanda, domnul Doctor a 
auzit că ai venit aici şi s'a grăbit să te 
întâmpine ca să te felicite, pentru suc- 
_cesul cu care ai terminat şcoala. 

* _— „In adevăr, duduie Sanda, vestea 
reusiți dumitale a ajuns până în vă- 

ușit. sie e 
găunile noastre şi mi-am făcut o deo- 
sebită plăti. Să Viu să te felicit şi, 
poate, chiar să “ărbătorim libertatea 
de care te bucuri acuni ai. ata ȘI it dai 
pare şi prietena matale. Eu ireDui 
să rămân aici vre-o lună de zile —- pie: 
de lucru cu niște inoculări şi inspecţr 
şi alte lucruri de ale noastre, totuși, 
în timpul liber, cu mare plăcere vă voi 
întovărăşi în excursiile pe care am fost 


nai 


? 





informat că le vaţi face. Sanda îi mul- 
țumi zâmbind extrem de politicos, dar 
ochii ei albaştri se făcuseră mai negri. 
Vesel că vede atâta lume tânără şi 
bine dispusă, Părintele venea şi el. 
Acum nimic nu mai împedica ospăţul 
să înceapă. Seara îi găsise pe toţi, tot 
în jurul mesei. Numai că dinspre baltă, 
venia un aer răcoros cu miros de ier- 
buri de apă şi luna plină răsărise mare 
deasupra turlei bisericii. Lumea dela 
masă era mai potolită, ca la ceasul a- 
cela de seară. Sanda juca table cu Pă- 
rintele: Cuminte și liniștită, atentă la 
joc. Totuși, parcă, o umbră plutea pe 


UNIVERSUL LITERAR iii 5 


fruntea ei netedă. Mioara credea că 
poate o bate prea puternic şi o sfătui 
să schimbe locul. 

Doctorul şi Puiu, vărul Sandei, cău- 
tau să o distreze pe Mioara şi se pare 
că reuşiau, fiindcă ochii fetei erau nu- 
mai zâmbet. Anișoara făcea umbre 
chinezești pe peretele alb al casei, pen- 
truca să râdă copiii. 

O lampă care era așezată, pe un 
piedestal, jos, departe de masă. pentru- 
ca să nu vină ţânțarii prea aproape, 
care în adevăr, se strânseseră în jurul 
lămpii, cât rar se văd. Atât de mulți, 
încât câteva rățuște pufoase abia dove- 
diau să-i înghită. Pentru Mioara spec- 
tacolul acesta era foarte vesel şi pri- 
vea cu ochii ei mari cum răţușştele se 
bălăbăneau pe picioarele lor late şi, 
hap! înghiţeau prada ademenită de lu- 
mină. 


De când venise doctorul în casa Ani- 
şoarei, Sanda și Mioara împărțeau a- 
ceiași cameră, totuşi aveau fiecare di- 
vanul ei. Sanda era trează. De mult nu 
putea dormi. Era și prea cald, dar mai 
era şi altceva. 

In vârful picioarelor, se duse şi des- 
chise fereastra. Venea de afară un aer 
încărcat de miros de romaniţă. Un co- 
coş se auzia răguşit. 

Mioara dormia desvelită. Cu nasul 
înfundat în pernă, cu părul răvășit în 
inele, i se vedea doar linia sveltă a gâ- 
tului alb, proaspăt, și un picior gol dea- 
supra genunchiului: 

Sanda n'o acoperi de teamă să n'o 
treziască. Se gândia că Mioara va mai 
sta aici o săptămână. Fra grozav de 
puţin şi, totuși, foarte mult. Involuntar, 
se încruntă spre ușa grea de lemn care 
le despărţea de somnul solid al docto- 
rului Voinescu. Omul acesta avea toa- 
te calităţile ca să fie iubit. De aceia îi 
era teamă de Mioara. Nu că ar fi vrut 
să n'o iubească nimeni pe Mioara, dar 
ea singură o iubia prea mult pentru ca 
să fie îngăduitoare cu cel pe care îl va 
alege Mioara. Doctorul Voinescu era 
deştept. Avea comp frumos şi cap ex- 
presiv. O figură inteligentă şi plăcută 
și, totuşi, avea atâtea păcate care nui 
se citeau pe faţă. Cun an în urmă îl 
cunoscuse. Făcuse cu ea tot ce făcea a- 
cum cu Mioara. Plimbări alese cu gri- 
jă, aşa ca peisagiul şi împrejurările să 
fie cât mai romantice, discuţii abile 
care să-i dea impresia că e singura fată 
deșteaptă pe care a întâlnit-o și care 
e în stare să-l priceapă. 

Şi, într'o zi, a aflat, întâmplător, că 
a tost însurat și soţia lui a cerut divor- 
țul, pentru motive care nu-l măguleau. 
De fapt, divorţul acesta nici nu secon- 
surmase încă. A aflat că deşi deştept, nu 
avea destulă voinţă să evadeze din lo- 
cul acela în care nu-l aștepta decât o 
bătrâneţe plină de mediocritate. Şi, cul- 
mea, ieri mai aflase şi că trăiește cu 
soția unui învățător din satul în care 
locuește și că lumea a şi început să 
vorbească: Și omul acesta, pe care ea 
îl îndepărtase cu multă ironie și exce- 
sivă politeţe, încerca acum să se răz- 
bune, furându-i cea mai bună prietenă. 
Trebuia găsiţă o soluţie. Umbla în că- 
mașe de noapte prin cameră şi soluţia 
nu venea de nicăeri. Se inăbuşia. Incet, 
sa îmbrăcat şi a eşit afară. 

Somnul Mioarei rămase fără straje. 

Visurile Mioarei se destrămau. 

e 

Cling-clang, cling-clang, aceiaşi me- 
lodie ca în toate dimineţile, isgonia 
somnul Mioarei. Melodia ceasului era 
pe sfârşite, cling-clang, cling. Urma o 
pauză lungă și Mioara credea că sa 
sfârșit, dar rotițele iar porneau dar din 

sue în ce mai rar şi mai încet, cling-clang. 
"nara stătea la pândă. Dacă s'a sfâșit, 


==. iubeşte. Ce ă i inima 
nu mag aivbeș Ceasul tăcea şi in 


Mioarei era strânsă. Şi iar cling-clang, 
cling-elang rar, rar, ca un copil când 
adoarme cu vorbele pe buze. Şi azi a- 
vea să fie ozi frumoasă. Doctorul îi 
promisese s'o ia cu el să vadă cum face 
inoculările. O numise sora lui de cari- 
tate: Şi, apoi, vor merge la vânat pe 
baltă. Vor sta în barcă la pândă. Va fi 
linişte peste toată întinderea de ape. 
Vântul are să mişte doar vârfurile 
trestiilor înalte şi ea are să aducă din 
nou acasă un braţ de nuferi galbeni. 
Ce dar frumos îi făcuse buna ei prie- 
tenă Sanda! 


. . Li . . [ă Dă EI . site 


sora tea 
rr 


Sanda mișca lopețile cu o putere pe 
care nu i-ai fi bănuit-o când o vedeai 
atât de fină, și cu părul lung în cozi 
grele. Mergeau cu patru vâsle. Puiu 
abia se ținea de verișoara lui. 


— „Sanda, mai încet, dragă, că ne 
răsturnăm şi-i păcat de costumul Mi- 
carei. 

In adevăr, Mioara purta o foaie-pan- 
talon mult prea frumoasă pentru o vâ- 
nătoare pe baltă. 

Sanda n'o vedea, dar o simţea în spa- 
tele ei, la cârmă alături de doctor, care 
o învăţa să ţină cârma: Cunoştea figu- 
ra aceasta prin care doctorul, sub pre- 
textul lecţiilor pe care le dădea, o îm- 
brăţișa aproape. Pe ea o ştia ca şi cum 
ar fi avut-o în față. O vedea în bluza 
marinărească și cu bobocul acela de 
nufăr, minunat de alb şi atât ae măes- 
trit prins în părul negru. Lăsă rama și 
ochi aripa unei becaţe, care căzu greu 
în apă. Asta era tot din ciudăţeniile 
Sandei. | 

Puiu o știa în nervi, de aceia nu în- 
drăzni să-i spună că a speriat vânatul 
degeaba. 


Mioara stătea culcată în chaise- 
longue. Pe un scăunel mic, alături, 
doctorul era ca şi la picioarele ei. Se ri- 
dica dinspre pământ parfumul romani- 
ței și tot din romaniță se auzia cling- 
clang... Ceasul își cânta valsul lui me- 
lodios dintre tufele de ierburi. 

Vezi „Mioara, când stai aşa, ai crede 
că nu-l nimic mai frumos pe lume, de- 
cât să trăești într'un sat ca acesta cu 
baltă, cu barcă și cu lună. Intr'un că- 
min odihnitor cum e acesta, și cu un 
ceas care să cânte în iarbă. Şi totuși, 
dorurile mele sunt mult mai mari. In 
toamnă cred, voi fi mutat la oraș. Lu- 
crez acum la un studiu care îmi va a- 
duce sigur ce doresc: Un spital mare, 
în care să muncesc, să descopăr cazuri 
interesante, să ajung un doctor mare. 

Mioara îl vedea pe omul de lângă ea 
îmbrăcat în halat alb, impecabil pe cor- 
pul lui frumos, cu mască pe faţă, aşa 
cum aveau doctorii când îi făcuse ei o- 
perație de apendicită... 

— „Da, şi eu cred că nu-i pentru 
d-ia locul pe care îl ai acum. 

— „Ce bine mă înţelegi tu Mioara; 
nici nu-ţi închipui ce multă încredere 
îmi dai vorbind asttel. 

— „Doctore, mi se pare că ai devenit 
sceptic de tot, dacă ai nevoie de încu- 
rajarea femeilor. Sanda venea in casă 
cu un şăluţ alb pe braţ. 

— „Pentru tine, Mioara, serile sunt 
reci chiar în Iulie și chaise-longul e 
prea aproape de pământ şi de iarbă. 
Pusese şalul pe umeri: Mioarei şi apoi 
învârti ceasul. 

— „Acuma va mai cânta o bucată 
bună de vreme — şi-l aşeză Ja loc. Era 
păcat să se întrerupă, ar fi stricat mult 
din decor, Cine a avut ideia asta? Tu 
Mioara?! Nu te știam romanţioasă... 

Doctorul se feri să întâlnească privi- 
rea Sandei. 

— „Eu mă due să mă plimb pe aleia 
de aguzi. In nopţile cu lună, adormi 
greu. De altfel, mi se pare «că nici voi 
nu puteţi dormi. 

Cling-clang-cling... 

— Când ai să mergi la culcare, Mi- 
oara, să mă strigi și pe mine. Eu vă as. 

o 


Sanda se întorcea în vârtul picioare- 
lor. Se desbrăcă încet și se vîri în pat. 
Când începu cântecul de sculare, Mi- 
oara trebui s'o scuture puţin, fiindcă 
dormea dusă. 

— „Scoală Sanda, astăzi—nu știi?— 
trebuie să mergem la stupi în baltă şi 
până atunci, câte avem de făcut... 

— „Vai, Mioara! Cât am dormit! Tu 
te-ai şi îmbrăcat. Arăţi ca o prinţesă 
în rochia asta. Puiu e nebun după tine 
și, mi se pare, că... şi doctorul Voi- 
nescu... 


Barca aştepta pe mal. Doctorul Voi- 
nescu o necăjea pe Mioara, aranjând-o 


A. 2n diferite feluri ca so fotografieze 


A „j"nda era cam nervoasă şi întorcea “tă. 
a-arcapul spre sat. di me- 
“ead=uala Primă de.ăt 

Un om tiati. sale se apropie de 
grupul lor. term 

— „D-relor, am o telegramă pentru 
D-ra Sanda Mirescu. V'am căutat în- 
tâi pe acasă şi mi s'a spus că plecaţi în 
baltă. Am venit întrun suflet, doar 
v'oi găsi. 

Sanda deschise telegrama încet. 


„Mama puţin bolnavă. Vino acasă. 
Marica“. 


— Imi telegrafiază soră-mea, — și-i 
întinse hârtia Mioarei. 

Peste două ceasuri, mașina gonea spre 
Dunăre, și până în seară erau la Ga- 
laţi- Sanda sa despărţit de Mioara la 
debarcader. 

— „Imi pare rău, Mioara, pentru ti- 
ne, că n'am rămas cât a fost vorba, dar 
sper că şi aşa nu-ţi pare rău că ai fost 
la Văcăreni. 

— „A fost minunat Sanda — şi poa- 
te mai bine că n'am stat mai mult“. 

9 

Doctorul Voinescu abia târziu a în- 
țeles ce căutase Sanda cu noaptea în 
cap la Primărie și de ce când îl întâl- 
nise îi aruncase un salut foarte amabil 
şi, totuşi, parcă foarte ironic, 


= 720 « Cm a a via Sf do sasi 


——— 6 


PA ADE DINEOL OLS T B MDă 


„VÂNZĂTORUL DE PĂSĂRI”, 
UPFRETĂ IN 3 ACTE, DE 
KARL ZELLER, PREZENTA- 
TĂ DE N. VLĂDOIANU ȘI N. 
KIRIŢESCU 


Mai mult ca oricând utilă, o- 
pereta este astăzi obiectul inte- 
resului atât al publicului româ- 
nesc cât şi al câtorva bune ele- 
mente din lumea scenei. 

Socotită de mulţi ca un gen 
minor de teatru, opereta a în- 
tâmpinat multe ostilităţi, dar a 
suferit mai cu seamă de pe urma 
lipsei de interpreţi. 

Pe de altă parte, în spectacolul 
de operetă sunt necesare o sea- 
mă de condiţii de care spectaco- 
lul teatral obicinuiţ nu arc ne- 
voie. 

Nu este locul aci să analizăm 
cauzele cari au dus, la un mo- 
ment dat, la dispariţia operetei. 

Vom aminti doar că ea a cu- 
noscut o epocă de mare înflorire 
în vremea când o ilustrau artişti 
ca Leonard, Maximilian, Ciucu- 
reasca, etc., etc, 

Incercările ce se fac astăzi de 
A repune opereta în drepturile 
sale, sunat cu atât mai lăudabile, 
cu cât condiţiile nu sunt dintre 
cele mai bune şi nici gustul pu- 
blicului nu este format pentru 
spectacolul de operetă, 

De aceea storțările d-lui Da- 
cian şi ale trupei domniei sale 
merită toată solicitudinea. 

Trecând la spectacol, vom sub- 
linia că opereta aleasă, „Vânză- 
torul de păsări“, este una dintre 
ilustrațiile genului. 

Muzica minunată, cadrul ei de 
basm câștigă publicul peniru a- 
cest gen de spectacol, 

Nu se poate cere artiştilor tea- 
trului Alhambra Excelsior şi în 
deosebi celor de tot tineri o in- 
terpretare fără greş, pentru că ar 
fi prea pretenţios. 

Și iarăşi nu putem avea pre- 
tenţia ca ausamblul Alhambrei să 
cuprindă numai „voci de uur“. 

Așa cum se prezintă însă an- 
samblul constitue o promisiune 
şi nu vedem de ce teatrui din 
dosul Poştei n'ar fi burghez in 
ţinerea acestei promisiuni. 

Cu această strict necesară do- 
ză de hunăvoinţă, ce rezultă din 
înţelegerea dificultăţilor pe care 
le are de întâmpinat astăzi o 
trupă de operetă la noi, criticul 
dramatic poate proceda la o su- 
mară privire asupra spectacolu- 
lui. 

Pentru cei mai mulţi dintre in- 
terpreţi povara amintirilor din 
cursul activităţii lor revuistice a 
fost covârşitoare. De aci o oare- 
care stângăcie sau — mai ade- 
sea — regretabile căderi în şarje 
şi chiar trivial, 

Domnișoara Florica Demion în 
rolul Baroancei Adelaida ne-a 
sugerat îndeosebi această re- 
marcă, 

Virginica Popescu, a cărei tre- 
cere pe Ja teatru) lui Birlic pare 
să-i fi folosit foarte muit. a fost 
o Cristină fermecătoare. 


In rolul Baronului Weps, a-l 
N. Gărdescu a stârnit adesea a- 
plauzele sălii. Şi d-sa a fost insă 
pe alocuri cu un semiton mai 











sus situându-se astfel pe acecașşi 
linie cu d-ra Demion. 

In rolul primarului Schneck, 
d-l Iordănescu-Bruno a ştiut să 
se adapteze mai bine noului gen 
pe care l-a abordat. 

Lulu Savu, Lucica Georgescu 
și Gigeta Florian s'au achitat o- 
norabil de rolurile lor (respectiv 
Jeta, Nebel şi Ghizi). 

D-l .H. Nicolaide (Stanislas, 
nepotul baronului Weps) a pă- 
strat deasemenea nota justă. 





FLORICA DEMION 


Profesorii Dolcini şi Amorati: 
J. Cazaban și N. Antoniu au fă- 
cut, în scurta lor apariţie, o bu- 
mă impresie. Au suferit şi ei de 
pe urma reminiscenţelor. 

Am lăsat inadins la urmă pe 
d-na Olga Kiriţescu și pe d-l lon 
Dacian. 

„D-na Olga Kirițescu în rolul 
Prințesei a ştiut  într'adevăr să 
facă deosebirea între operetă şi 
revistă. Vocea d-nei Kirițescu ne 
dă deasemenea frumoase speran- 
țe pentru viitorul operetei la noi. 

D-l Jon Daciau, mai puţin în 
voce ea altădată, a fost alăiuri 
de d-na Kirițescu clou-ul spec- 
tacoluiui. 

Inutil să subliniem calităţile a- 
cestui artist ale cărui realizări 
le așteptăm cu multă încredere. 

Am uitat pe d-l R. Rang (mae- 
stru de ceremonii şi bunic) şi pe 
mica Virginica, 

Pentru ambii un cuvânt (adică 
două) de bine, 

Punerea în scenă a d-lui Kiri- 
țescu, decorurile d-lui Alexan- 
drescu-Caramanlău şi direcţia 
muzicală a d-lui Mișu Constan- 
tinescu demne de toată iauda. 

La tel spirituala versiune ro- 
mânească a operetei, datorită 
d-lor N. Vlădoianu şi N. Biri- 
țescu. 


RADU A. STERESCU 





TEATRUL MUNICIPAL „1. L. 
CARAGIALE“: „INVIEREA“, 
dramă în 5 acte de BATAILLE, 
după romanul lui TOLSTOI. 


Remarcam din numărul trecut, 
dragostea şi migala cu care lu- 
crează nouă conducere a teatru= 
lui depe bulevardul Schitu Mă- 
gureanu, pentru reabilitarea fo- 
stului Teatru a] Ligei Culturale. 

Bine înţeles, în drumul destul 
de greu pe care şi l-au propus, 
oamenii inimoși dela conducere 
se vor lovi de multe obstacole. 

Şi. primul obstacol care s'a ivit 
cu ocazia celei de a doua pre- 
miere a teatrului a fost: „publi- 
cu, 

Această sală „a moştenit” — 
ia să spunem aşa — dela defunc- 
tul Teatru, un public cât se poate 
de nedisiplinat. Am fost, asttel. 
nevoiţi să: ssistăm la două spec- 


tacole: acela 'dEpesscenă — un 


spectacol de calitate suzerioară-— 
şi acela din sală — un spectacol 
infam care a provocat, pur şi 
simplu, indignarea oamenilor cu 
puţin bun simţ, 

Ştiam, până acum câteva seri, 
că bucureșteanul este un specta- 
tor de teatru disciplinat, rezer- 
vându-şi momentele de expan- 
siune — de-o pildă, încurajările 
in scenele în cari sunț prezentate 
bătăi, sau ciudate sgomote ono- 
matopeice, atunci când eroul o 
sărută pe eroină — numai în să- 
lile cinematoarafelor de cartiere, 
unde se prezintă „seriale” cu 
cowboys, 

Publicul Teatrului £. L. Cara- 
giale ne-a contrazis. 

A dovedit, pur şi simplu, că 
au merită ceeace i se oferă, 

Râzând la scenele ţragice, cău- 
ţând cu tumânarea scenele „fără 
perdea" mulţi oameni din sală 
ne-au arătat că nu pot înţelege 
nici măcar o piesă scrisă pentru 
mareie public. 

“'recânăd acum la piesa prezen- 
tată, vom remarca „metoda” de 
care sa folosiţ Bataille pentru a 
transpune pe scenă popularul ro-= 
man al lui Tolstoi. 

Spre geosebire de alţi „drama- 
tizori” el a ţinut să prezinte pe 
scenă aproape întreg romanul, 
nemărginindu-se doar la redarea 
fragmentelor principale. 


Aces sistem are, pe lângă u- 
nele avantagii, şi multe desavan- 
tagii, 

Piesa poate pierde mulţ din 
ințeresul spectatorilor, din prici- 
na repetatelor „reveniri“, normale 
întrun roman, dar cu totul lip- 
site de sens într'o piesă de ţeatru. 

Astfel, actul I al piesei ni se 
pare cu totul inutil, odată ce 
prințul  Nekludov  destăinueşte 
prietenului, în actul II, toate cele 
întâmplate în actul I. 

Ne întrebăm care a fost inten- 
ţia lui Baiaille. 

S'ar putea ca el să fi vrut să 
schiţeze neapărat tipurile intere- 
sante ale mătuşilor, din rom?*, 

Putem spune atunci 3 a aat 
greș, primul act pef.ud decât e 
slabă imagine a „ragmentului res- 
pectiv din ro aan, 

Trecerea, deia primul la cel de 
al II-lea act, este prea bruscă şi 
mai 2'es obositoare, N'ar ştrica 
să ne gândim câteodată la antici 
şi ta cunoscuta „lege a celor 3 
unităţi”, : 

După părerea noastră, sar fi 
puiut țranspune pe scenă frag- 
mentul din român, în care era 
povestită viaţa Katuşei, ultimul 
acţ arătând hotărîrea prinţului 
de-a o întovărăşi pe prostituată 
în Siberia, 

S'ar şi putut prezenta, dease- 
menea, doar partea următoare 
procesului, evitându-se primul 
act, 

In amândouă cazurile, unitatea 
piesei era salvată. 

Bataille a recurs la un proce- 
deu intermediar care ma putut 
decât dăuna piesei. 

Exceptând aces cusur, trans- 
punerea a fosi reușită, atmosfera 
romanului fiind destul de bine 
redată. 

Regia a fost încredinţată ace- 
lui maestru care este d. Victor 
Ion Popa. 

Aflăm că dânsul a. fost chemat 
doar cu două săptămâni înainte 
de premieră, 

Doar aşa se poate explica „ra- 
tarea” celui de-al III-lea act, 
când unele interprete — şi ne 
gândim în special la doamna 
Maria Burbea — au fost lăsate 
libere să facă ce vor, fiind pe 
gustul unora dintre spectatori, 
dar estompând în schimb, repli- 
cile mulţ mai importante decât 


ar fi, de-o pildă, un scărpinat 
exageraţ, 

In schimb, ni s'a părut foarte 
reuşită scena juraţilor, deşi cam 
caragelească pe-alocuri (e drept 
că unele replici — „Daţi-mi yoe!” 
„Nu întrerupe, stimabile!” — au 
contribuit la formarea acestei pă- 
eri), 

Scena finală, foarte interesan- 
tă, ar fi fost mulţ mai potrivită 
pe o scenă mai mare; pe scena 
redusă a Teatrului Municipal, 
actorii înșiruiţi în fața rampei, 
ținând în mâini lumânărelele 
Invierii, făceau impresia vedete- 
lor unui teatru de reviste, cari 
cântă în faţa publicului, cupletul 
final, 

Interpreţii principali, doamna 
Mania Antonova, şi d. V. Cre- 
țoiu — exceptând actul I, când 
rolurile nu le erau potrivite — 
au fost excelenți, în celelalte 
acte, d, V. Creţoiu isbutind în 
actul al II-lea să câștige de par- 
tea sa, şi acel nedisciplinaţ pu- 
blic despre care am mai vorbit, 
iar doamna Mania Antonova fiină 
minunată în actele III şi V, 

Cu un joc de mâini puţin mai 
temperat, suntem convinși că a- 
ceastă superioară actriță va pu- 
tea uşor ajunge una din vedetete 
preferate ale publicului, aşa cum, 
dealtfel, a și fost cu câţiva ani 
în urmă, 

Jocul d-șoarei Silvia Pancu, a 
confirmat speranțele pe cari le 
puseserăm în această actriţă, du- 
pă ce-o văzuserăm în farsa „Ci- 
nematografu”, 

Credem că în curând, dânsa va 
isbuli să lase laoparte acceniul 
bănăţean, din glas. 

D. Jenică Constantinescu a 
trecut cu demnitate prin rolul 
ingrat al prietenului confident. 

D-nii Niculescu Cadet, Econo- 
mu, Barcaroiu, Nae Simionescu, 
Chamel, Petripop, Cezar Fheo- 
doru, Gh. Lascu, Sergiu Dumi- 
trescu (care merită o menţiune 
specială pentru chipul în care 
a interpretat rolul scurt al of- 
ticosului), şi d-nele Rene An- 
nie, Sofica Ionescu, Maria Bur- 
bea — puţin cam exagerată — 
d-na Glăjaru şi încă mulţi şi 
multe cari au contribuit împreu- 
nă cu ceilalți, la reuşita specta- 
colului, merită toate laudele noa- 
stre. 

Le cerem Scuze pentru simpla 
înşiruire de nume, pe cari am 
fost siliţi s'o facem, doar din pri. 
cina lipsei de spaţiu. 


TEATRUL „LUPTA ŞI LUMINA": 
„GINERELE LUI HAGI PETCU", 
comedie în 3 acta de V. ALEC- 
SANDRI. 


Domnul Victor lon Popa a 
înțeles că Vasile Alecsandri nu 
poate îl comemorat pe scena 
Teatrului .Iouptă şi Lumină”, în 
fata p'iblcului special care fre- 
GVenţează această sală, altfel de- 
cât prezentându-i o comedie de 
moravuri, care, bine înţeles, 
distaează publicul, dar din care. 
de asemenea, se not trage învă- 
țămiinite. 

Din muitele  comed! ale lui 
Alecsandri, a fost aleasă piesa 
acestuia: „Ginerile lui Hagi Pet- 
cu', localizare a cunoscutei co- 
medii a lu: Augicr: „Le gendre 
de Monsieur Poirer”. 

La prima vedere, dacă i-am 
căuta un merit bardului deia 
Mirceşti, [în kecace privește la- 
ceastă localizare, nu i-am pu” 
tea-o găsi decât pe aceea de 
bun itălmăaitor. 

Intâlnim prea puțină „culoare 
locală” în cursui celor 3 acte 
aie comedie),  simplele nume 
schimbate ale eroilor neputân- 
du-ne convinge că acţiunea se 
petrece în Moldova acelei vre- 
mi, «i ir tot în Fianţa. 

Domnul Victor Ion Popa sa 
silit să imprime  interpreţinz 
mamiera de joc m actorilor din 
aceea epocă,  reuşirăd în bi:nă 
parte. 

In faţa publicului a apărut o 
echipă de actori bine  struni. 
cari, țevilând  Endiwdualizări.e, 
sau mentinut cu toţi ju un ridi- 
cat nivel artistic. 

Singura lor greşeală a fost a- 
ceea că au uitat prea adeseori 
faptul că, pe scenă, erau Mol- 
Goveni. 

Am avut astfel ocazia să- as: 


UNIVERSUL LITERAR 


cuităm vorbind, când moldove 
neşte, câna muntenește. 

Altminteri, domnul Ginagaru a 
schiţat cu mijloace simple tipul 
moldoveanului „cu scaun la 
cap”, dar și cu „stăbiciunea/! lui 

Domnul Gheorghiu a dat încă 
odată dovada unui simţ al hu- 
morului cât se poate de desvol- 
tat, 

Doamna Joujou Pavelescu a 
fost o Adelă plină de grație şi 
talent. Este dânsa o bună ach- 
ziţie pe care-a făcut-o  ieatrul 
serios în dauna teatrului de re- 
vistă. 

Domnul Mihuţă, suferind cel 
mai mult de cusurul despre care 
vorbeam mai sus, a interpretat 
cu multă căldură rolul ginerelui. 

Imtr'm cuvânt, domnul  Vie- 
tor Ion Popa ne-a oferit un 
spectacol retrospectiv cât se 
poate de interesant. 


TEATRUL „LUPTĂ ȘI LUMI- 
NĂ”: „ILIE VLIORIE”, PIESĂ 
PENTRU COPII DE ORENDY 


Vom scrie câteva cuvinte în- 
târziate despre acest spectacol 
pentru copii, numai  pemiru a 
arăta aici marele merit al ucos- 
tor „spectacoie pentru copil”. 

Mai. toate direcţiile teatrelor 
păreau hotănîte de a prezenta 
piese pentru cei mici. 

Planurile rămâneau însă, 
doar  „planuut”, până când 
domnul Victor Ion Popa a iat 
inițiativa acestor matineuri pea- 
tru copt, cu preţuri accesibile 
tuturor pungilor, 

Nu ne vom folosi 
vinte goale, 

Ii vom sfătui doar pe cetito- 
mu noştri să asiste la unul din 
aceste matineur!. 


aici. de ru- 


Entuziasmul publicului pitic, 
spectacolul um de pe scenă, 
precum și: silința pe care şi-o 
dau actorii spre a fi pe placul 
pretenţ.osului. său publice — toa- 
te ac:stea dovedesc maree gol 
care sa umplut prin înființarea 
acestor spectacole, 

Prezentată în decormi potki- 
vite —— nam mai întâlnt sără- 
via din „Fata cu scufița roşie'- - 
„Lie Viorie”, povestea prtchin- 
delului viteaz, ne-a făcut să 
retră'm două ceasuri în  hamea 
zmelor și a minunilor din vre- 
mea copilăriei 

Aceste spectacole oferă, de 
esemenea, actorilor tinexmi şi ta- 
jentiţi ocuzla de a se remarca, 

Astfel, domnul C. Brezzanu a 
realizat în condiții excelente t;- 
pul prichindeului, care isbuteș- 
te somice, având încredere în el. 
Cu un: timbru de glas mai căl- 
Guwos, domnul Brezeamu va rea- 


iza multe alte iucruri bune în 
teatru. 
De asemena domr:” Traian 


Vărăşteanu a regi lucruri mi- 
munate în toiul lu:  Strâmbă 
Leriee 

Roi greu, „pe muche de cuţit? 
înte clownorie şi teatru serios, 
Strâmbă Lemne a găsit un în- 
tempret fexcțlent în  Womnul 
Traian Vărăşteanu, care, în păr- 
țile groteşt: ale rolului ne-a a- 
mintit tehnica fraţilor Marx. 

Domnișoara  Soviani a inter- 
pretat cu multă sraţie rolul lui 
Michiduţă. 

O mână de actori experunen- 
taţi a întregit ansamblul. Domnii 
Enescu, C. Rovinţescu, V. Vasi- 
lescu, V. Gustav au dovedit cu 


toți că stiu să joace „teatru 
pentu copii”, 
TRAIAN LALESCU 








4  lanuarie 





1941 









Note teatrale 


Pentru nepăsători,. 
cârtitori si ... genii 


Am scris aci, nu de mult, des- 
pre o vină pe cure o ispăşește 
azi naxmul întreg. Și am acuzat 
pe cei cari aveau sarcina să pro- 
voace și să întreţie o cât mai în- 
suflețită propagandă în. jurul în- 
suşirilor şi a împlinirilor noas- 
tre. Am încercat să dovedesc în 
ce măsură, absența noastră din 
witrinele cărţii, teatrului şi mu- 
zicii europene, a fost păgubitoare 
şi în alte compurtimente ale 
existenţei statului. 

Inaintea imea șuu încercat și 
alții să arute primejdia ce repre- 
zinta pentru noi îmbulzirea mij- 
louceior de propagandă străină, 
față de încercările noastre atât 
de sfioase. 

Pedeapsa a venit să ne trezea- 
scă din nepăsare, 

Știm azi că menirea scriitoru- 
lui şi a artistului în genere, este 
să fie prezent şi activ în frămân- 
tatea. unei lumi ce-și caută noui 
temeiuri de viață. 

Am crezut și altă dată în harul 
projetie al celui ce presimte şi 
anticipează  îmtro plăsmuire de 
crtă, împlinirile vremii ce va săi 
tie, 

Un creator 


îmspirat, poate fi 


prin cp2ra lui, un magistral <e- 
aitor de viziță, tot așa cum vizia 
poate inspira o operă magistrală. 

Dar dacă geniul şi inspirația, 
nu se ivesc numai prin tvoințu 
noustră, o operă de artă este şi 
un act de voință. Fiimdcă orice 
mare înfăptuire omenească, pre. 
supune o încordare și 0 râvnă. 

Iată pentru ce nu ajunge să 
cârtim pe cei neputincioşi, câtă 
vreme nepăsarea noastră ne ţine 
în aceinș neputinţă. N'ajunge să 
me socotim superiori şi vrednici, 
Trebue să aducem și dovezi, Fuţi 
de noi înșine chiar, avem datoriu 
să ne dovedim egali cu propria 
moastră închipuire. 

Altfel „superioritatea“ noastră 
va putea ji socotită pe drept ct- 
vânt „îngâmfare“, lenea noastră 
istovire și critica noastră invidie, 

De prea multă vreme se dis- 
cută metehnele Teatrului româ- 
nesc. Rând pe rând cei mai pre- 
puiți oameni de teatru si-au ară- 
tat opiniile, verbal sau în scris, 
in declaraţii războinice, în țan- 
dări şi înarucişeri de condeie, în 
văspunsuri glumețe, sarcustice, în 
crlicole ticluite savant, în sfa. 
turi și... în parabole. 





E 


Po 


— —— 
4 


NS 


4 


î. 
ee 
Li 


Aa 
„i 
Lia câ n 
Ni Y 








-. 





HI 
SHUVIN Pinul singuraiec 
EA ERaOEEEI n] 
aaa Ea Dă 


TEATRUL NAȚIONAL DIN IAȘI 


credincios unei bune tradiții, 
reprezintă de sărbători comedia 
populară cu cântece „Baba 
Hânra“, Aceasă operă a ui Ma- 
tei Milo, cu muzica de Flech- 
tenmnachir continuă să  utracă 
în bătrânul teatru din capitala 
Moldovei, un public pe care 
nici o ultă piesă, nu-l poate fer- 
meca mai mult 

Im vroiul titular apare noîntre- 
cittul comedian al scenei ieșene, 
Const. Ramadan. 
sărbături 


După ni se vestește 


o premieră excepţională: „HOTȚII” 
de Schiiler. 





Acum câțiva ani răvaşele de 


plăcintă aveau la mijloc un 
unghiu format din două scări, 
care din patrwn patru trep- 


te ne-arătau „desenate“ în chipul 
cei mai simplu fazele mai impor- 
tante din viața unui individ, 

Intre litarele mărunte ale ter- 
surilor mai mult sau mai Puțin 
glumeţe, distingean cu majuscu- 
le „Viața omenească”. Acțiunea 
țilmului „Delia Mayerling la Se- 
rajevo“ începe cu o scară ai 
jos de capitalul „căsătorie“ şi 
binvînteles, sjârşeşte la „moarte 
bagică'", 

Ceeace-i mai trist e că această 
înșiruire de fapte istorice cari duc 
la atentatul care-a fost una din 
cauzele războiului mondial, nu 
reușește decât prea rar să „prin- 
dă“ atenţia spectatorului. 

Aştepţi în zadar să se întâm- 
ple ceva care să-ți demonstreze 


că nu asişti la o „peltea istorică“ 
ce nu are altă scuză decâț aceea 
a muzicei lui - Oscar Strauss. 

Cum un film nu-i făcuț numai 
pentru a satisface „melomanul” 
din fiecare din noi, concluzia nu 
poate ji prea îmbucurătoare. 

In atmosfera jastuoasă a sfer- 
tului de secol dinainte de răz- 
boiu, Eduige Feuillere aduce a 
notă de vioiciune, în rolul ba- 
roanei Sophie Chatek. 

Gabrielle Dorzia, o împărăteasă 
simpatică şi pentru că aducând 
împăratului „în film“ argumen- 
tul „Maverling”, îl convinge pe 
acesta să accepte căsătoria mMor- 
ganatică a lui Franz Ferdinand. 

Decorativă statura lui John 
Lodge despre care se spune că, 
deşi american, vorbeşte o france- 
ză fără cusur, 

Incăodată, singura 
muzica lui Strauss. 

ADRIANA NICOARĂ 


reușilă e 


Cei dpi eroi ai tragediei, vor 
fi înterpretați de un singur ac- 
tor: d. Crokotăraşu. 

Este o încercare în care ui 
biruit în trecut numai  câtera 
celebrităţi europene, 

Urăm d-lui  Ciobotăraşu, pe 
care-l prețiim. dela întâile sale 
apariții, o biruință deplină, 

Și ne bizuim cu toală încre- 
derea pe liscusința directorului 
de pscenă ÎNţolae Masţimy 


HARAP ALB 
basmul care ne-a fermecat 20- 
pilăria şi ne-a minunat mui 


târziu prin atâtea podoabe de 
preț furate închipuirii populare 
şi cizelate cu măestrie, de nor 
intrecutul povestitor Ion Creamsă, 
va fi înţăţisat în curând întrun 
ciclu de spectacole populare, pe 
scena noului teatru municipul 
„IL. L. Caragiale", 

Succesul pe care aceenși adup- 


tare scenică, datorită  d-rei 
Nela Stroeszu, l-a obținut cu 
câțiva ani în urmă ia  teutrele 


Naționale din Bucureşti şi Iași, 
ne îndreptățește să așteptăm 
această reluare cu cele 'mui 
tune nădejii. 


TEATRELE NOASTRE 


au jucat dr sărbători, cu săli 
pline. Dar publicul care se îm- 
buizește la aceste spectacole câ 
viciodată în timDul anului — 
trebue primit cu atenție spe- 
cială, oricât ar supăra prezența 
lui gălăgioasă pe  întâmplătorii 
„vameni bine” rălăciți în  îm- 
bulzeală,  Pentrucă toți specta- 
torii aceștia cari lasă pustii 
mahalalele să aducă în sălile de 
teatru  uimiri şi obiceiuri de 
primitivi, trebuesc îispitiți prin 
toate mijloacele să vie cât mai 
des la teatru... să se civilizeze. 


Toţi „maeștrii“ toute „Cafele“ 
și toți „ucenicii“  meștesugului 
scemr, au avut şi cu câte ceva 
de spus — nu mui vorbesc de 
„Cronicarii uramatici“, ale căror 
opinii sunt obligatorii, chiar când 
nu asistă la spectacol, 

Din păcate, „marele estet şi 
citic teatral”, ca şi tânărul vlep 
de conservator, convins că gloria 
scenei româneşti va începe odată 
cu apariția lui îmtr'un rul mare, 
— toți cei ce lucreză în teatru * 
sau în preajma lui, judecă și ac- 
fionează 
ambițiilor 
nale. 


conformându-se numai 
şi îmtercselor perso= 


Și dacă bosumflarea unui critic 
jienit că nu i stu hat în seamă 
toaie sugestiile curi plediau pen- 
tru o mai atentă folosire a însu- 
şivilor 1n%i actrițe pe care dom- 
via sa o adoră, — nu mai revoltă 
pe nimeni, — nu este mui puţin 
adevărat că „sistemul“ turbură 
buvn funcţionare a teutrelor noas- 
ire. 

După cum şoapta veninoasă 
care porneşte din culise şi cupătă 
circulație prin toate cațenelele și 
reducții!le, — otrăveste încet, în_ 
cet, pe toți cei legați de teatru și 
paralizează orice înițiutivă. 

Dar dacă pentru cei iremediabil 
neputircioți prin lene ori nepă= 
sure, peniru cei ciârtitori cu orice 
preț, ca şi pentru „geniiie” nNOaN- 
tre inchipuite, orice îndemn ar fi 
de prisus, — uş vrea să cred vii 
puținii slujitori pasionaţi și vred- 
nici —— prin har — să sporeuscă 
la nui prustagiul urtei teatrale, 
îşi înțeleg — ei cel puțin — du- 
icria. 

Piindcă Teatrul u fost şi va ră- 
nnâne o artă cure cere un efort 
colectiv — nu se poute închipui o 
tiruință a teatrului româmesc, fă- 
ră contribuția sinceră şi entuzi- 
astă u celur ce o doresc şi 0 aș. 
tepată. A tuturor. 

Cine iși închipue că poate să 
înfăptuiască singur această nă- 
zuință, şi disprețueşte orice gând 
ori faptă care nu-i gprrți î* >=. nu 
va puteu preface uceusiă vanitate 
decât întru biruință  irmuginură, 
Fără să mai vorbim de ostilitateu 
celor disprețuiți. 

lată pentru ce e bine să ne în- 
tiebăm dacă n'a venit vremea să 
îmfăptuim toţi laolaltă, un gâuul 
care e al tuturor și în care ur ire- 
bui să se topească 1pate ailvorsi- 
tățile de până azi, : 

Și cel dintâiu răspuns la în- 
ireburea uceasta, Sar cuvei sd 
jie tăcerea celor cârtitori. 

Apoi vom ușteptu ca „nepăsă- 
torii” şi „geniile“ să_și dea mâna 
cu cei cari mitncind în teatru, ru 
disprețuesc pe cei muncitori şi nu 
le batjocoresc truda cu vorbe u- 
şuratece ori înreninate, — pentru 
ca să pară cu orice preț spirituuli 
ori prime)dioși, 

S.D, 
ne ee i SN rea E pa RE ae Pe E a RE 
„FABULELE LUI ESOP” 


A apărut cartea d-lui Marin |. 
Predescu, „Fabulele lui Esop“ în 
versuri, direct de pe originalul 
grecesc, pentru şcolari şi popor. 

Recomandăm această  meri- 
tuoasă lucrare a d-lui Marin 1. 
Predescu, menită să fie o lectu- 
ră aleasă și instructivă. 


PICTORUL NICOLAE BRANA 


îşi deschide expoziţia de pictură 
și gravură, — cuprinzând frag- 
meuic şi compoziţii din viața de 
„sburium, suferinți şi victorii a 
Ardealului — în sala Ministeru- 
lvi Propagandei, la 19 Janua- 
tie a, c. 


ÎI 





Eva 


E. BEYRER 


2 





4  lanuarie 194! 





Li 








Pictorii Ardealului 








ctavian Smigelschi 


Acest articol se în- 
chină amintirii lui Alex, 
G,. Pavlescu, tainice iu 
bitor de artă, omorit la 
Miercurea Ciucului în 
Sept. 1939. 

Autorul 

In ceeace priveşte arta din 
Ardeai, curiozitatea amato- 
rului ca și pasiunea cercetă- 
toare a specialistului s'au 
oprit mai ales la creaţiile 
populare. Fiindcă aci au pu- 
tut fi surprinse şi inventiv:- 
tatea și autenticitatea plăs- 
muitorului anonim, 

Dar există în Ardealul an- 
terior anului 1918 şi o tradi- 
ție — într'adevăr nu tocmai 
îndepărtată a unei arte plas- 
tice culte. Câteva nume vw 
ilustrează: braşovenii Con- 
stantin Lecca şi Mişu Popp. 


năsăudeanul Sever Mureşan, 
bănățeanui Nicolae Popescu. 
Figura cea mai reliefată ră- 
mâne însă sibianul Smigels- 
chi de care se leagă presti- 
giul artei ardelene şi un ca- 
pitol al picturii româneşti : 
capitolul Licturii 
moderne. 

Octavian Smigelschi sa 
născut la 21 Martie 1866 în 
Ludușul-Mate, jud. Sibiu. 
Tatăl său, nobil polon refu- 
siat în Transilvania prin 
1850 s'a simţit atras de me- 
diul românesc. Cu acest me- 
diu s'a identiticat și prin că- 
sătorie. Intr'adevăr, mama 
lui Octavian aparținea unei 
vechi familii aromâne din 
părțile ardelene. 

De copil, Octavian Smi- 
gelschi a dovedit, pentru de- 
sen, înclinații deosebite cu 


religioase 


i-au fost cultivate mai întâi 
la Sibiu unde „in anii opt 
zeci pare a fi bântuit bacilui 
picturii“ — după cum no- 
tează un scriitor sas din par- 
tea locului. 

Bacalaureat, primeşte IE: 
bursă de stat la şcoala de 
profesori de desen din Bu- 
dapesta. Aci urmează cursu- 
rile între anii 1984 şi 1889. 
Succesele sale şcolare din 
capitala Ungariei au răsu- 
net, stârnesc interes printre 
Români, iar „Familia“ din 
Oradia le înregistrează cu o 
mânârie uşor înţeleasă. In 
1890 îşi începe cariera didac- 
„tică în Slovacia. Un an mai 
târziu se stabileşte în Ar- 
deal, la Dumbrăveni ca pro- 


fesor la liceul de stat. Chiar 
din anii studenţiei, Smigels- 


oa iara în f 





Te aşteptam Menip, cu o sfia- 
lă nouă. Apropie-te și te aşează. 
Le mulţi ani! Mulţi, de parcă le 
şi văd dâra înfocată, fulga- 
rând cu iuțea'ă ameţitoare în- 
tunericul dinainte, acelaș care 
ne paşte din urmă, 

Cu câtă nădejde, mereu proas- 
pătă, niciodată descurajată ne 
îndreptăm încrezători, Menip, să 
cuprindem ce îucă nu este, cu 
aceleaşi braţe care nau putut 
păstra o clipă mai mult, ce nu 
mai este pentru totdeauna. Aler- 
găm dinaintea Neantului ca să 
fugim de el, deşi acelaş este și 
înaintea noastră. De fapt aler- 
gzăm în €], în neant, zadarnic şi 
în neștire. Fuga asta în gol, dezo- 
rientată, tără un punct de spri- 
jin, marea fugă a Creaţiei, e ce- 
va absuTă și măreț (aici, desigur, 
te gândești la Faust), 

Ce este sens în tot acest co- 
vleşi!or nonsens? Ai ascultat și 
tn Menip, unzori noaptea, cu 
a'tă ureche, pasul neauzit at 
Neanwlui, cum ne îngână pa- 
şii? E o'călcătură de pâsiă care 
ne îngână- pasul tăcută, ca un €- 
cou de umbră. Ca într'o povaste 
pentru Aitoineva. (Oare pentru a 
cui nelecuită şi mnesățioasă in- 
somnie se tot repetă spectacolul 
pe care toţi îl juzăm de minu- 
ne?) Dar pasul de umbră e aci 
aproap:, la un pas inapoi, nu- 
maidecât: o călcătură tare, alta 
de pâslă, Degeaba asvârlim ca 
să ni se piardă urma, cremenea, 
peria și oglinda: iasma roade 
muntele de cremene, foarfecă 
pădurea deasă ca paria, şi soar- 
be oglinda lacului, ţinându-se 





de Daniel Popescu 


chi a tăcut călătorii de studii 
prin Austria, Germania și 
Italia, vizitând cu luare a- 
minte muzecle și monumen- 
tele din Viena, Dresda, Ve- 
neţia, Ravenna şi Florența. 

La Miinchen îl impresio- 
nează Bâckălin. Acest tipic 
reprezentant al idealismulvi 
german va înrâuri simţitor 
pe Smigelschi. Trăind în cli- 
matul spiritual al monarhiei 
Austro-Ungare. pictorul ar- 
delean, n'a cunoscut direct, 
ca atâţi alţi pictori contim- 
porani din România, arta 
franceză, Date fiind anumite 
viriualităţi de  valoriticare 
şi  liberare ale spiritului 
francez, 


putem presupune 
că viziunea artei decorative 


ce-l frământa pe Smigelschi 
ar fi avut numai de câștigat 
din contactul cu cel mai de 
seamă decorator al vremii: 
Puvis de Chavanne. 
In toarnna anului 
pictorul 


1904, 
cercetează 
arhitectura, dar mai ales 
zugrăvelile bisericilor şi mâ- 
năstirilor oliene și muntene 
In cactele de schiţe ale lui 
Smigelsechi din acea epocă 
se găsesc însemnări luate la 
Tismana, Cozia, Bistriţa, 
Horezu, Curtea de Argeș, 
Bucureşti, Snagov şi Sinaia. 
Trece apoi în Moldova şi 
Bucovina pe la Iaşi, Sucea- 
va, Suceviţa, Dragomirna, 
Putna, Rădăuţi, Humor, Vo- 


nostru 


roneţ şi Cernăuţi. Aceasta 
pentrucă viziunea artistică 
a lui Octavian  Smigelscni 


evolua către o pictură deco- 
rativă monumentală. 
De altfel, în acelaş an 1904, 






tot la un pas în urma noastră, 
A celor cati năzuese să însemne 
ceva, ca şi a celorlaiţi cari nu 
însemnăm nimic sau prea pu- 
țin ea să se poticnească în noi 
Nesăţiosul, 

Cu tine va avea de furcă Me- 
nip. Ca să se țină în pasul tău 
va trebui să dea târcoale casei 
TPerekovilor. (,;Casa“, cetitorule, 
eo carte, cum vei fi bănuit de- 
sigur: Casa T:rekov, povestiri 
fantastice de Paul Lahovary. E 
făcută cu farmece îmbinate: as- 
primi de cremene, freamăt ne- 
lin:stit și stufos de pădure, lim- 
pezimi de cleştar), 

Doamna Sonia Terekov, am- 
fitrioana, dacă-l va admite să-i 
treacă prazul, îl va obliza desi- 
gur, să Se supună regulei pe ca- 
re tu însuți Meznip, povestitoru- 
le. ai ascultat-o, să se supună 
obiceiului casei Terekovilor, de-a 





nn mai măsura timpul, îndepăr- 
tând tot ce ar putea să-l amin- 
teasră. Odată cu ţine Menip, re- 
nunță și cetitorul, cu dragă ini- 
mă, la tot ce ar putea să-i amin- 
tească preţul timpului. Voluptă- 
ţile spiritului nu se măsoară cu 
orele și bucuria de a fi admis în 
intimitatea farmecului straniu 





el primește din partea Con- 
sistoriului însărcinarea să 


zugrăvească catedrala din 
Sibiu. Va fi contribuit la a- 


ceastă încredințare nu nu- 
mai avizul juriului, ci desi- 
gur și reputația câştigată de 
Smigelschi cu prilejul expo- 
zițiilor dela Sibiu, Buda- 
pesta şi Blaj (30 Aug. 1903). 

Mai cu seamă expoziţia 
de artă religioasă din reşe- 
dinţa Mitropoliei Unite re- 
prezintă o biruinţă în viaţa 
de muncă şi o consacrare în 
lupta de afirmare a înzestra- 
iului pictor ardelean. 

In concediu dela catedră, 
cl se va dedica, până la sfâr- 
şitul zilelor, pasiunei sale 
artistice şi muncii fără pre- 
get. Un nou și strălucit suc- 
ces (un concurs, în 1908) 
i-asigură o bursă la Roma 
pe câţiva ani. Revine în 
Transilvania, vara, în 1909, 
pentru a zugrăvi biserica 
unită din Rădeştii din jurul 
Teiuşului. Tot acum aşterne 


pe hârtie rezultatul reflec- 
țiilor sale cu privire la arta 
religioasă şi decorativă. Este 
un studiu despre neo-bizan- 
tinism, unde voeşte să „re- 
2ume părerile sale cu pri- 
vire la marea problemă a re- 
generării artei bisericeşti, 
respectiv la creearea unei 


arte monumentale de un ca- 
racter național-românesc, nu 


numai bisericesc, ci și pro- 
fan“, 

Fără a-i discuta ideile, re- 
ținem ca fapt important, 
pentru istoria artei noastre 


moderne, sensul preocupări- 
lor lui Smigelschi. Oare în 


România anilor 1900-—1910, 
şcoala lui Mincu nu lupta 
pentru realizarea unui stil 
arhitectural „monumental de 
un caracter național-româ- 
nesc ?“, Semnificativă ana- 
logie de preocupări pe am- 
bele coline ale Carpaţilor! 

Elanul înfăptuitor al lui 
Smigelschi se curmă la 10 
Nov. 1912, când moare du- 
când cu sine o lume de proec- 
te neimplinite și lăsând în 
urmă-i o operă interesantă, 
variată şi personală, preţioa- 
să conţribuţie în acelaș timp, 
la istoria artei române mo- 
derne. 

Nu s'ar putea spune 
opera lui Smigelschi 
atras din când în când aten- 


că 
n'a 


al casei Terekovilor te urmâreş- 
te multă vreme dincolo de răs- 
timpul scurt al câtorva ore de 
lectură. 

Dar pe lângâ ciunăţeniile din 
casă, nu mai puțin ciudat e și 
acest capriciu de cititor: el sim- 
te voluptatea lecturii, o trăeşte 
şi se întreabă totuși cum este 
posibilă, dacă este posibilă. O 
are şi parcă sar îndoi de ea. 

Cuvintele sunţ aceleaşi pe ca- 
re şi el le folosește zilnic dar 
aici, în carte, ele nu-i sunt de 
nici un fo'os și totuşi câtă emo- 
ție pândește din această aezin- 
teresare a lui! Cu câtă pasiune 
le întâmp'nă şi se ţine pe urma 
destinului lor enizmatic, 

Ne mai având a face cu înte- 
lesurile vieții de toate zilele, cu- 
vintele din carte parcă nu mai 
aduc în gură nici gustul de ce- 
nuşe şi de moarte care ne era 
obișnuit. Ele sunt potrivite du- 
pă o măsură care ne întrece și 
ne supravizțuicşte. La pagina 
30, Menip, scrii așa: ,Ne afun- 
dăm în culcușurile adânci ale 
sommului caniro mare posacă 
ce-o bate în ritm larg de vâsle 
inima”. In propoziția asta și în 
altele ca ea, cuvintele îşi cantă 
înțelesuri şi înțelesurile pâtpâe 
pe deasupra vorbelor ca flacă- 
rile jucăușe din răsufletul sub- 
pământean al comorilor. Ajuns 
până în preajma lor, Timpul în- 
Suși se va lăsa amăgit de volup- 
tatea subtilă a împerecheritor de 


UNIVERSUL LITERAR 


ţia criticului sau istoricului 
de artă la noi. Se cuvine să 
amintim în afară de notela 
juste ale d-lui prof. Coriolan 
Petran și de impresiile scrii. 
torului Bucuţa, studiul d-lui 
Virgil Vătăşianu: „Pictorii 
Octavian Smigelschi”. E a 


iucrare de specialitate, sobri:i 
şi documentată, purtând su- 
gestii pentru cercetări nouă 
Remarcăm însă: mai taţi co- 
mentatorii au văzut în acest 
artist prea mult un teoreti- 
cian și un realizator al prin- 
cipiilor sale de artă religioa: 
să modernă şi mai puțin un 
sensibil. 


* 


Evident că lucrări munu- 
mentale ca decorarea Mitro- 
poliei din Sibiu, sau chiar a 
bisericii din Rădeşti, pre- 
cum și a capelei Râkoczy 
din Budapesta, ridicau o» 
sumă de probleme artistice 
și tehnice pe cari artistul cel 
dintăi avea să și le pună 
cu bărbătească îndrăzneală, 
probleme ce la timpul lor au 


angajat şi opinia cercurilor 


inteleciuale de dincolo de 
munți. 

Incadrat în mediu şi epu- 
că şi slujind în bună măsură 
idealul ei artistic, Smigelschi 
sa fixat în amintirea con- 
timporanilor săi prin pictura 
„genre“, prin compoziţii cu 
subiecte luate din viaţa ţă- 
rănească  (,„,Strana“, „Por- 
tița“, etc.) sau cu teme fan- 
tastice („Ingerul morţii“, 
„lelele':). Liucrări interesant: 
de unde nu lipsesc nici pro= 
bitatea desenului, nici sim- 
țul decorativ și uneori nici 
căldura coloritului sau trans- 
parenţa aquarelelor. 

Dar există un Smigelschi 
mai puţin ştiut şi pe care 
ni-l desvăluiesc fie cadrele 
ţinute teanc în podul Aso- 
ciațiunii („Astra“) dela Si- 
biu, tie carnetele cu schiţe 
şi mapele cu studii păstrate 
cu emoţionantă grijă de fa- 
milia artistului. 

Numai cire a avut privt- 
legiul să stăruie câtva asu.- 
pra aceste: caţegorii de lu- 
crări, a putut să-și dea sea- 
ma de măsura și nuanțele 
artei lui Smigelschi. 

Ințelegere plastică pentru 
cele două valori: albul și ne- 
grul, sensul just al liniei — 
uimitor de energică uneori-. - 
senină resemnare sau poto- 
liţă tristeţă în portrete, căl- 
dură în sentiment, iată as- 
pectele mai puţin știute, dar 
totuşi esenţiale ale distinsu- 
lui artist Gin Ardealul de 


odinioară. Poul 


.— 


arome şi snnete, şi uitând de 
sine poate că îţi va pierde urma. 

Dar ce sfidare adusă vremel- 
niciei! Cum de a fost posibil ce 
este ? Dar mai ales ce poate să 
favorizeze convingerea sau con- 
ştiinţa, postumă, că este cu pu- 
tință să pătrunzi neștirbit pă- 
nă în inima veacurilor? 

Stiu că sunt înţelesuri pe care 
nu avem voe să le destăinuim, 
dar cu oricâte ocoluri sau aluzii 
derntante, chiar dacă mi-ai răs- 
punde alături, cum observa 0- 
daţă Socrates, şopteşte-mi to- 
tuși, Menip, cine-i Ispititorul 
care je încearcă şi pe cine ispi- 
teşti fu însuți cu nemaipome- 
nita îndrăzneală de-a năzui 0 
care — o supraviețuire ? 


MENALC 


Pa 2, 
De 
7 

„Ce 


AAN Ș 





E înduioșetoare nădejdea ge- 
neroasă că vor trăi copiii noștri 
după noi, ca şi cum prin ei încă 
ne-am mai supraviețui. Acelaşi 
dor însutlețește creația artistului, 
nu este aşa, Menalc? Dar cu cât 
e mai îmbelșugată și mai stra- 
nie aventura operei de artă, a- 
ventura sa adesea milenară? 
Sfidare întradevăr, cum ai spus, 
adusă vremelniciei... Din cre- 
pusculara lume a ceea ce „încă 
nu este” știu bire că de atâtea 
ori glasul tângnitor al iasmelor 
gândirii te-a chinuit, cerându-ţi 
ospitalitatea unei întruchipări.., 
Ai cunossut imbierea obsedantă 
și neângăduitoare, absurdă, de- 
şartă şi mimuvată totdeodată pe 
care ţi-o șopteşte la ureche ră- 
săriteana regină, aminţește-ţi, 
ca'n „Ispitirea Sfântului Anton” 
a lui Flaubert: „Am comori în- 
chise în tainițe boltite prin care 
te-ai rătăci ea'ntr'o pădure... Am 








? ——— — 





AMINTIRE 


Acum patruzeci de ani, eram copist la Mi- 
nisterul Instrucţiunei Publice şi stăteam cu 
casa pe calea Șerban Vodă. 

Tramvai electric nu era. Luam pe cel cu 
un cal care mergea din Șerban Vodă, strada 
Carol, cobora pe la Casa de Depuneri, Bel- 
vedere, Brezoianu, Popa Tatu până la Mu- 
tuche Măcelaru, capul liniei. Plăteam zece 
bani până la Piaţa Sfântul Anton, cincispre- 
zece bani până la Tribunalul Vechi unde 
esie acum Opera Română şi încă cinci parale 
până la capăl. Și mergea tramvaiul cu un 
cul, vorba ceia „hâţa-hâța cu căruța!“ Opreu 
unde îi eșea înainte mușşteriul, apoi pornea 
zu greu pentru bietul cal, ca după dovăzeri 
de paşi să oprenscă înrăși pentru ali muște= 
rîu. cure după trotuar îi făcea semn cu mâna 
ori cu hastonul. Abia pornea și alt pasager 
din tramvai se atirna de cordon, clopotul 
suna și vizitiul oprea caleașca să se dea jos 


călătorul iar dacă nu opea la semnal, vai de 
bietul vizițiu ceși auzea de la client! La 


înapoiere, când urca panta de la Casa de De- 
puneri, așteptau acolo băieți cu cai de re- 
zervă, atârna un cal lângă celalt și cu lovi- 
turi de bice, chiote și înjurături, abia urca în 
Calea Victoriei. Din distanță în distanță linia 
erd dublă pentru întâlnirea tramvaielor, — 
cel care se ducea cu cel care se înapoia. A- 
colo, până când sosea celalt vagon, aşteptai 
câte un sfert de oră. Știai când pleci, dar 
când o să afungi la destinație, nu puteai şti. 

Sinucideri (cu „sa aruncaț înaintea tram- 
vaiului“), mu se pomenequ, iar accidente de 
tramvai, nu sufereau decit bieții cai cari se 
speteau de greutate şi ulunecușuri. 

De multe ori făceam din Șerban Vodă până 
în strada Diaconeselor, actuala. Spiru Haret, 
o ură, astfel că mă lipseam de tramvai şi 
porneam pe jos. Era ni obositor, dar mai 
repede, mai plăcut şi sănătos pentru un biet 
slujbaș tânăr. 

intr'una din zile, trecând pe stradu Brezo- 
ianu, văzui multă lume strânsă în gangul ve- 
ehiului local al ziarului „l?niversul“', Mă oprii 
şi eu. Zidul din dreapta fusese, aproape tut, 
inlocuit cu un geam mare prin care se ve- 
dea noua mașină rotalivă cu cure se tipărea 


ziarul, Incă nu se mai văzuse de către public 
aşa ceva! Publicul privea şi se minuna. Un 


țigănuș, cu cartonul cu ziare sub braț se în- 
desa și se înnălța pe călcâie să vadă și el. 

— Ce te îndeși mă, aşa? 

— Stai, boierule, vă văd și eu ..Rotilu lui 
Caţavilantu'*! 

Si pentru mine era ceva nou. Mașina era 
enormă. Dinlăuntru se auzea până în strada 


un zbârnâit ca de un roi de bondari. Roate 
mari, rotițe, curele şi cureluşe se mişcuu re- 
pede și cuminţi... Deasupra, un sul mare cu 


de Hă. COȘOL 


fățuit, întocmit frumos! Nişte  speteze de 
lemn îndesau foaie peste foaie. iar când se 
rompleciau douăzeci și cinci sau cincizeci de 
foi, aită spetează se mișca tocmai la timp şi 
dădea teancul la o parte. Un om ar fi greşit 
numărătoarea, dar mașina nu greşea nici mă 
car cu 0 foaie)... 

Era o îrinune în technica tipografică, cun 
ni se ni văzuse până atunci şi toată bumcea 


se depărtu nulțumită: — Grozau om şi Caz- 
zavitlan ăsta:,, 
[n ceeace mă privea, ercm entutiatnut 


şi-mi era dragă mașina, de par'uă era 4 meu! 
O sinceră admiraţie simțeam. pentru omul 
care din nimic, numai prin muncă, înfâp- 
fuise 0 așu minune și uşi ji vrut să-l văd, să-l 
cunosc! 

Şi nu peste multă vreme, dorința mi-a 
fost îndeplinită. Nu ştiu pentru care faptă 
filantropiră, în urma  recomandărei  miânis- 
trului  Imstrucțiunii Publice, Cazzavillan « 
fost decorat cu „Bene-Moventi“, dacă nu mă 
înşel sau cu „Răsplata muncii“, Trebuia ca 
un delegai viin minister să-i înmâneze docu- 
raţia şi cuvenitul brevet. Ce l-o fi făcut pe 
şejul meu să mă trimită pe nine, nu ştiu; 
poate fiindcă mă ştia că public din când în 
când prin reviste câte o poiezioară sau nu- 


velă situ poate fiindcă eram întotdeauna. înu- 
brăcat în jachetă ori redingotă menyră, cur 
se purta pe atunci?... Fapt este că m'am pre- 
zentat foarte emoționat acasă lu Cazzavillan. 

Din gang, am intrat pe o use în dreuptu, 
apoi prin alta în fund, întro cameră micsoa- 
ră în care era un didap-bufeţ, o masă în muie 
i0€ şi două scaune. Am fost întâmpinut ar 
Cazzavillun. Îi văd acum prin ceața celor 
patruzeci şi mui bine de ani trecuți: un om 
mărunțe!, smead. cu ubraju  îufloriţi de an 
zâmbet amubil. 


I-am spus pentru co am rent, î-urm dul 
brevetul și decorația și după ce mi-u mulţu- 
mit, ma invitat să stuu. 

Când am vrut sa plec, 
gest: 

— Acum, — Zise dânsul, = pontru 
neulă, mă simt dator să ră cînstese cu ceva. 
Dar cu ce? Stui, am găsit! 

„ Deschise ușa bujfetului, scouse o sticld si 
două pahare, le puse pe co lăviță pe musă și 
urnă: 

— Vă dau un pahar de vin din care a băut 
Garibaldi! — îmi zise el și gustariin, Vinul 
avea culoarea și aspectul untaelemnului; cât 
despre gust, după ce am băul păhăruțul pe 
jumătate, mi-0m Zis și mam mirat. cum de 


ru oprit cu un 


oste- 


a putut să moară Garihilei când a baut ase- 
mened nectari? 
[nainte de a-l bea, mi sa părut păhăruțul 








un palat clădit pe un istm între. j 
doua oceane, din lespezi de ce: 
ștar, pardosit cu bagă şi deschisi 
celor patru vânturi ale tăriilor... 
Vom lenevi pe  culeuşuri mai, 
duici decât norii, ne vom adăpa . 
cu băuturi răcoritoare băute în : 
coji de frunte și vom privi soarele 
întrun smarazgă!  Vinol.. Nu 
sunț o femsie, sunt o lume. De 
m'aș desgoli privirii tale, ţi sar 
îmtățișa o nesfârșită  înșiruire 
de mistere! Numai de ai vrea!... 
Pe cei mai singuratici şi mai 
puri dintre noi chemarea acea- 
sta îi ispiteşte mai cumplit, Me- 
nat, şi-i ajunge blestemul mi- 
nunat al glasului EI. Bigur sunt 
că nopți multe te-a hărțuit gla- 
su! în sihâstria odăiței tale, cer- 
șindu-ți un veșmânt de nemu- 
rire şi nedându-ţi pace până nu 
plâsmuiai cum spui „cuvintele 
potrivite după o măsură ce ne în- 
trece şi ne supraviețuiește”, In 
cea clipă, Menalre, mai scris aţât 
din deşarta dorință de a-ti su- 
prâviețui cât dintr'un nobil dor 
de dăruire de tine, de desintere- 
sare da tine. Airi e tocmai acel 
„punet de sprijin” — singurul — 
„în marea fugă a Creaţiei”, du- 
pă cum atât de frumos ai spus, 

Ispititorul este de data aceasta 
îngerul Iubirii, Nesfârșita iubire 
— şi nu afirm un paradox — a 
omului față da frațele său e- 
tern: Omul. Opera de artă este 
darul izvorit din nestârşita bu- 
curie, din mângâietoarea sigu- 
ranţă că întrun univers inuman 
și înghețat nenumărate mii de 
ființe înfiorate ca tine „de tă- 
cerea eternă a infinitului” se vor 
adăpa nesăţios din îmbărbăta- 
rea si încântarea iubirii tale, O 
știi, bucuria divină a creatorului 
este, într'o revelație absolută, de 
a îmbrăţișa frăţește sutele de ge- 
nerații, de a simţi — bucurie ne- 
grăită! — cum bate lângă a sa 
inima. omenireij 

O amintire de dragoste este 
orice operă da artă după cum 
a spus un filosof; da, însă mai 
mult încă zăloz de iubire dă- 


ruit omului anomim, cu area 
spontană și sublimă generozita- 
te icu cate în fiecare clipă mii de 
oameni se jerifese în lume pen- 
tru mii de oameni, fără să se 
intrebe dece. 

Și acum, Menale, îngăduie-mi 
să fac biografie, ceea ce până 
azi nici prim gând nu mi-a txe- 
cut, daşi acuzat am fost în a- 
ceastă rubrică, întrun chip in- 
chizitorial,,. Va fi biografia po- 
vestirii dim volumul men, întitu- 
lată „Chemarea Capricornului”, 
adică biografia unei fiinţe, fiică 
a realităţii cât și a închipuirii, 
ce teoretic e sortită să-mi supra- 
viestuiască o vreme oâteşicare. 

Dan Pelu mi-a fost camarad 
de școală vre-o șapte ani întrun 
internat dintvun oraş apusean. 
In atâţi ani n'am izbutit să-l 
cunose și nici el pe mine, bă- 
uuiese. Mocnea întrinsu' o sira- 





nie neliniște, ce se manifesta 
prin sfidarea disciplinei covâr- 
şitoare, ca o permanentă cloco- 
țire de răzvrătit. Imi dam sea- 


'ma cât de mult îl măcina mo- 


notona viaţă de internat. Era cu 
adevărat o crimă să-l sileşti să 
imveţe pe-de-rost verbele nere- 
gulațe grecești sau istoria me-= 
dievală. Şi pe cât de neobosit 
era la jocurile de tot felu, la 
sporturi, ja care parcă nu-și 
cheituia nicicână prisosul de e- 
nergie, pe atât părea de vlăguit 
la pupitrul său dinaintea celor 
zece rânduri dintr'o versiune Îa- 
tină sau greacă. Imi mărturi- 
sise odată planurile sa:e de a se 
face aviator și-l invidiam pen- 
tru călătoriile ce le va putea fa- 
ce, îl admiram pentru sugerbele 
sale însuşiri sportive deşi el 
cred, bănuia că-l  disprețuiesc. 
Azi după ant am convingerea că 


hârtie, ca o trâmbă de pânză se desfășura și mic, pe urmă mi sa părut prea mare, iar 

hârtia dispărea sub prese ra să insă prin după ce am eşit în stradă, imi veneu sa 

partea cealaltă ziarul tipărit în patru pagini, strig: „Trâiuscă Garibnalai și Cazzavillan)...” 
da 





şi ei îmi preţuia însușirile ce mi 
îi lipseau şi ce n'aveau nicio va- 
loare în ochii mei: aptitudini 
pentru versiunea Jatină sau 
compozițiunea franceză, Aceas- 
tă nostalgie nemărturisită şi re- 
ciprocă a unor însușiri ireversi- 
bile sa schimbat cu timpul în- 
tr'o ură ascunsă, aşa cum e și 
firesc. Doi ani numai după îna- 
poierea mea în ţară aflam ves- 
tea morţii lui întâmplată puțin 
după terminarea şcolii. N'aș [i 
crezut vreodată că vestea acea- 
sta ar putea fi un lucru atât de 
sguduitor. Reaizam deodaţă cât 
trebuie să fi fost de cumplită 
prăbuşirea în neant pentru el 
care iubea atât de pătimaş ime- 
diatul, care așteptase cu atâta 
sete terminarea studiilor spre 
a-şi împlini destinul visat! A- 
ceastă veste a fost pentru mine 
prilejul unor îndeiungi medilaţii, 
cele dințâi, mi se pare, asupra 
morţii. Sunt zece ani de atunci. 
Ea a schimbat cu totul peisagiul 
intelectual în care viețniam și 
desigur viața mea de azi ar fi 
cu totul alta dacă w'aș fi aflat 
moarțea ciudatului meu tovarăș 
de clasă, Aceasta este. Menale, 
fără prea multe ocoluri partea 
d: reatitate a povestirii „Che- 
marea Capricornului”; şi poti 
întrezări mai bine acum cristali- 
zarea acelei nostalgii a unui alt 
destin, activ si nu contemplativ, 
ce mi-a copleșit copilăria, Iată 





canavaua reală pe care a trebut 
neapărat să urzesec „o poveste 
pentru Aiteineva”, 

Acest altcineva ești fu, Me- 
nalc, dar și ceilalţi, sunt legiu- 
ne, sunt fraţii noștri, oamenii, 
chinuiți de aceleaşi nostalgii. 


MENIP 





Cronica germană 





BIOGRAFIILE ROMANȚATE 


Publicul nostru, antrenat de 
reclama abilă a evreilor aciuiaţi 
pe vremuri pe la diferite ziare şi 
reviste, a acordat timp de câțiva 
ani un credit nelimitat oricărei 
producții Emil Ludwig sau Ste- 
fan Zweig, manufacturierii en- 
vogue depe-atunci ai biografiei 
romanţate, Sedus de facilitatea 
stilului acestor scriitori de peri- 
ferie, publicul n'a prea observat 
tendinţele ascunse, chiar subver- 
sive ale unor biografii roman- 
ste ca „Wilheim II” sau „Ma- 
ria Stuart”. Nu prea suntem 
pentru genul de literatură care 
se numeşte „biografie romanţa- 


tă”. Preferăm romanul istoric 


sau biografia pură, “Totuși, nu 
putem contesta că „biografia ro- 
manţată”, dacă autorul ei nu e 
tendenţios și are calităţi literare, 


aduce reale servicii publicului 
larg. 
Deaceea, regretăm întrucâtva 


că nu se mai publică traduceri 
de biografii romanţate în româ- 
nește. Dela „Struensee”, apărută 
la „Cugetarea”, vitrineie nu sau 
îmbogăţit cu nicio altă scriere 
de acest fel 

Literatura germană actuală o- 
feră numeroase biografii roman- 
țate de calitate, Din bogata lor 
listă, recomandăm câteva — a- 
devărate modele ale genului: 
„Richelieu“, de Carl J. Burck- 
hardt, o evocare măiastră, plină 
de subtile analize psihologice, a 
cardinalului câre şi-a legat atât 
ge temeinic numele de istoria 
Franţei; „Karl II”, de Ludwig 
Pfand], care-a scris şi biografia 
romanţată „Philipp II”; „R&nt- 
gen”, de Franz Ludwig Neher, 
care redă viaţa marelui descope- 
ritor al razelor cunoscute sub a- 
celaș muime (e o carte pe care-o 
recomandăm cu deosebită căldu- 
ră editorilor noștri, căci ea oferă 
un material cu multe învățămin- 
te pentru tineret); „Bismareck”, 
de Erich Marcks, o lucrare ab- 
soluţ superioară cărții cu acelaş 
subiect a lui Emil Ludwig, care 
ne-a dat un „Bismarek” carica- 
turâil şi convenabil numai men- 
lalității semite, — şi „Friedrich 
Wilhelm 1”, de Fr. von Oppeln- 
Rronikowski. Ca biografii strict 
ştiinţifice, cari ar putea interesa 
şi publicul românesc, menţionăm: 
„Perikles"”, de Joseph Gregor, şi 
„Richard Wagner”, de Eberhard 
KRretschmar, 

Traducerea câtorva din aceste 
lucrări, ar aduce un real folos 
nu numai cititoriior, ci şi edito- 
rilor cari au tot interesul ca ee 
să fie... vândute, 


CLIMATUL MUZICAL AL 
GERMANIEI 
Cred că nicăieri nu se cântă 


atât de mult ca în Germania. Po- 
norul acesta dinamie prin ea.ce- 
lență adoră muzica. Evident, se 
cântă mult și în Italia, dar 
Germania se acordă o mui mare 
atenţie muzicii serioase. muzicii 
artistice, ca să spun asa. Dacă 


în 











temperamentul italian  agreiază 
melodia sprințară, plină de ezu- 
beranță, care, dela canțonetă, a 
ajuns totuși, poate datorită şi 
cântecului gregorian, până la crea- 
ţii ca „Falstaff” a lui Verdi şi la 
simfonia bogat colorată a unui 
Respighi, poporul german cultivă 
muzica gravă și compleză. Mas- 
sele Reichului sunt capabile, în 
urma unei îndelungate tradiţii, să 
asculte un oratoriu de Bach, o sim- 
fonie de Beethoven scu efluviile 
polifonice ale unui Richard Stra- 
uss. Familia germană cultivă foar- 
te mult muzica. Fiecare orășel al 
Reichului are „Verein'-uri cari 


dau concerte corale sau înstru- 
mentale. In urma unei astfel de 
educaţii, nu câştigă numai muzi- 
ca îm sine, ci și cultura în gene- 
ral, căci arta muzicală pregăteşte 
un teren favorabil și pentru cele- 
lute arte. Dacă Germania de azi 
e atât de bogată în literatură și 
plastică, aceusta se datorește în 
mare parte şi educaţiei muzicale. 
Un om care e capabil să înțeleagă 
um lied de Schubert, desigur că 
va avea în bibliotecă și-o carte 
de poezie. Faptul că întreaga artă a 
Germuniei e monumentală, sobră, 
contrapunctică, se explică și prin 
momentul spiritual Bach, care 
construeşte imense domuri muzi- 
cale de-o măreție serafică, unind 
în modul cel mai fericit speciji- 
cul german cu datele artistice 
universale. 

Deși se află în războiu, totuşi 
Reichui ma suspendat activiţatea 
muzicală. Operele şi filarmonicele 
pregătesc lucruri noui pentru a 
doua parte a stagiunii. In curând 
se va executa la Berlin un poem 
simfonic imelit al lui Richard Stra- 
uss „pe care: — se repetă cazui 
Goethe — vârsta înaintată nu-l 
împiedică să creeze opere le-o ne- 
contestată prospețime. La vară, se 
vor relua marile festivaluri mu- 
zicale şi teatrele dela Salzburg, 
orașul lui Mozart. Totodată, vor 
continua reprezentanţiile muzicale 
din Bayreuth, cetatea lui Wag- 
ner. 


Postul de radio-difumune al Ro- 
mâniei transmite numeroase lu- 
crări de muzică germană, așa că 
melomanii noștri pot asculta piese 
»aloroase atâţ din compozitorii 
clasici, cât și din cei moderni. 
Amatorilor de discuni, le reco- 
mandăm sonatele pentru pian ale 
lui Beethoven şi fugele lui Bach, 
interpretate magistral de Wilhelm 
Kempff. Sunt imprimate de casa 
„Parlophon” şi au avantajul de-a 
nu fi prea scumpe. 


ISTORIA LITERATURII 
GERMANE 


Literatura germană, una din 
cele mai complexe ale lumii, 
chiar mai complexă decât cea 
franceză, şi-a aflat în profesorul 
universitar Iosef Nadler un în- 
zestrat istoriograt. Cele patru vo- 
lume ale  iucrării „Literatur- 
Geschichte des deutsechen Voli- 
kes” se împart astfel: tomul f, 
„Poporul” (până la 1740): tomul 


SOȚ MORGANATIC, bună situaţie, dorește căsătorie cu fată mor- 


gană, venit corespunzător. 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL' BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


II, „Spiritul” (17140—1813); tomul 
IEI, „Statut (1813—1914); şi to- 
mul IV, „Reichul” (din 1914 pâ- 
nă azi). Românii cu cunoştinţe 
de limba germană vor putea citi 
cu mult folos această istorie lite- 
rară, care are avantajul de-a fi 
scrisă într'un stil uşor și de-a 
cuprinde literatura germană în 
tatalitatea ei, dela origini şi până 
azi.  „Literatur-Geschichte des 
dentschen Vollkes” numără 3000 
de pagini, e tipărită cu multă în- 
grijire şi o împodobesc 10 de re- 
produceri colorate, 410 de repro- 
duceri în TFiefădruck, 40 de supli- 
mente în facsimil și peste 2000 
de alte ilustrații, aşa că formea- 
ză un adevărat monument de 
artă grafică. Curentele literare 
din Germania modernă, sunt tra- 
iate pe larg. După lectura aces- 
tei cărţi, cititorul român va avea 
o oglindă completă a vieţii spi- 
rituale şi literare din Reich. „Li- 
teratur- Geschichte des deutschen 
Voilkes” a apărut în „Propylăen- 
Verlag” din Berlin, de unde se 
poate comanda, Imcrarea e rela- 
țiv ieftină: 25 de mărci. Legată 
costă 30 de mărci. 
M. STREINUL 


UNIVERSUL LITERAR 








NOTE ROMANEȘTI 


VIORI DE SEARĂ 


este titlul volumului de poeme 
apărut în preajma sărbătorilor 
la „Cugetarea“, datorit  talen- 
tatului poet 1. Stănciulescu-Me- 
hedinţi. 

Autorul „Viorilor de seară“ se 
găsește astăzi la a treia culegere 
de poeme; Porţile de aur s'au 
inchis şi Cântec de lumină, apă- 
rute anii trecuti, vădeau de pe 
âtunci calități reale în cizelarea 
versului, ne aduceau imagini 
proaspete şi luminoase, indicân- 
du-ne în persoana d-lui Stăn- 
siulescu-Mehedinţi un. poet de 
aleasă inspirație și sensibilitate. 

Poemele strânse în ultimul 
volum — douăzeci şi patru la 
număr — constituesc un nou 
prilej ae veriiicare a calităților 
poeziei sale, însemnână în ace- 
laș timp o nouă treaptă spre a- 
firmare. 


TALAZ SPRE VEAC NOU 


Deși anul încheiat de curânda 
fost unul de permanente îngri- 





Un cugetător fascist 


La conferința ţinută luna tre- 
cută, tineretul universitar al Ca- 
pitalei a ovaţționat pe profesorul 
Giuliano Balbini cântând, Maes- 
trul a deschis conferinţa cu ur- 
mătoarele cuvinte: „Dacă tine- 
restul cântă, maturitatea  cusetă. 
Fuziunea cântului de tinereţe cu 
cugetul mâtur, întruchipsază €- 
sența spirituală a ţării mele“. 
Şi-a deschis conferinţa cu ceeace 
exprimă crezul său—unirea rân- 
tului cu rațiunea, 

De două ori destinul i-a 
tuat prevestitor — s'a născut 
ținutul piemontez, ţinut ce in- 
scrisese cea mai dinamică, cea 
mai plămăditoare pagină în le- 
topiseșul italian; iar după ce a 
făcut războiul, a activat în lupta 
din Bolonia, unde fusese numit 
profesor universitar la catedra 
de filosofie. 

Forr:at în doctrinele dealiste. 
ce, către anul 1900, se cpuneau, 
drept crez abstract,  materialis- 
muiui mecenic; drept crez poli- 


si- 
în 


tic, curentului  demo-socialist; 
drept «rez morali, utilitarismu- 
lui  teleologie. Noua  idoologie 


spiritualistă, introducea o nouă 
concepție de națiune şi de Stat: 
individul credincios moştenirii 
statiste, 

In dubla calitate de teoretician 
și de fost combatant al războiu- 
lui, Giuliano Balbini intră în du- 
blul focar al luptei n»oloneze îm- 
potriva social-comunismului Co- 
tropitor, focar ale cărui elemen- 
te erau cugetătorii şi foştii com- 
batanți. 

Comunismul dispreţuia răzba- 
iul şi iiua victoria în râs. Cuge- 
tătoxii nu aveau puterea de ac- 
țiune şi toştii combatanți se mâr- 
gineau Ja entuziasm neorientat, 
Conservatorii vechi cedau în îa- 
ţa presiunilor adverse. Dar fr.ca 
de răspunderi ţinea pe comuniști 
în rezervă, pe când miniştrii nu 
vecurgeau la represiuni. 

Beni:to Mussolini a dus la în- 
făptujre ceeace profesorul  Bai- 
bini plănuise principial: fervoa- 
rca: unită cu filosofia, :imboidul 
combatanţilor — cu ideoiogismul 
spiritual. Lozinca  arbârată de 
mişcare devine stabilirea une: 
tradiţii noui în locul vechilor 
extremităţi —conservatismul ab- 


senteist și socialismul utopic. 
Tradiţia — punte între indiscu- 
tabilul trecut, prezentul neatins 
şi viitorul genetic. Din clipa a- 
ceasta fascismul a luat ființă. 
Toiul duptei i-a prilejuit lu. 
Giuliano Balbini pilde din fapte 


vi:. Comuniștii deschideau  în- 
chisorile, trăgeau în formaţiile 
fasciste, omorau în case şi pe 


străzi; o mamă, leşinând în fața 
fiului său ucis, i-a spus profeso- 
rului Balbini: „E mort pentru 
Italia, sunt fericită“. De atunci, 
mărturisește profesorul, am fost 
convins că patria nu este picr- 
dută și că va birui“. Mişcarea 
începută în anul 1919 sa încunu- 
nat cu marșul triumfal a Du- 
celui spre Roma în 1922. 

De atunci, activitatea lui Bal- 
bini se silueuză pe mebeagul ro- 
man. Profesor universitar şi 
aici ; subsecretar de stat la Edu- 
cația Naţională; președinte al 
Institutelor de cultură italiană în 
străinătate —.el urmăreşte, în 
menirea sa, determinarea ipote- 
zei, construirea analitică a pro- 
blemei, rezoivirea deschisei  în- 
trebări. Câmpul său de siudii 
cuprinde reînvierea fapului is- 
toric, valorificarea filosofiei ideii, 
asigurarea aplicărilor politiciene. 

Făurițtoarea expresiune a fas- 
cismuiui (apoteoza  balbinienei 
năzuinţi) stă în doi factori e- 
sențiali, catificaţ: astfel de dân- 
su! : „Ducele ce a reclădit prin 
revoluție accepţia Imperiului Ro- 
man și Regele-lmpăârat care a 
admis şi-a priceput această re- 
voiuție ca promovarea adevăru- 
lui autentic prin rețeaua devia- 
telor erori', 

Oscilanta soartă naţională ii e 
terenul pătimaş de experiență și 
— ca în îupta bo.oneză — scil- 
Pundarea în fapte vii. La capătul 
tradiţiei ce face punte intre pre- 
zent. trecut şi viitor. Giuliano 


Baibini întrevede o notă domi- 
nantă: destinul italian, aportul 
armonios în calea omenirii. Vici- 








situdinea formând o curbă şi îm- 
piinirea tormând traseul drept 
alcătuiesc această dominantă, al 
cărei nume este Norma, adică 
chintesenţa patrimoniului latin 


OLGA KRUȘEVAN 





jorări, de răsturnări și amânări 
de intenţii şi activități care în 
timpuri normale S'ar fi desfășu- 
rat obicinuit, fără să producă 
prea mari surprize, în câmpul 
literar a reuşit să scoată în evi- 
dență superba tenacitate a poe- 
ților față de vălmășagul potriv- 
niciilor. 

In adevăr, sezonul literar atât 
de sărăcăcios, a fost un bun pri- 
lej totuș pentru poeţi și poezie, 
aceasta luând o bună distanță 
în comparaţie cu proza. 

Tot la „Cugetarea“ și cam 
acelaș timp a apărut 


în 
un alt 


volum de poeme semna de d, 
Petru Stai şi purtând um titlu 
simbolic : Talaz spre Veac Nou. 


INTERPRETĂRI DIN LIRICA 
LUI GOULRMONE 


Intr'un tiraj limitat, d-nii Mi- 
hail Straje şi  'Teodor Scarlat 
nc-au dăruit o foarte trumoasă 
(şi la propriu și la fizurat) pla- 
cheti, cuprinzând, aşa cum ne 
indică pe deplin titlul, interpre- 
tări din lirica lui Gourmont, în 
care tălmăcitorii au știut să păs- 
treze nealterată  gingăşia strofe- 
ior originale ale marelui scriitor 
irancez. 


Redăm impresia ce ne-a lăsat 
icctura aceasta prin cel de-al 
doilea vers din „In una selva 
oscura“ ; 

Ne-aduce vântu'n cale mires- 
me de departe... 


REVISTA „CONVORBIRI LITE- 
RARE“ 


Bărbăteasca atitudine a d-lui 
I. E. Torouţiu, directorul „Con- 
vorbirilor“* este demnă de adnui- 
rație. Cu sacrificii pe care ori- 
cine şi le poate lesne închipui, 
d-sa continuă să scoată cea mai 
bună publicaţie lunară ce se poa- 
te vedea Ia noi în ţară. 

Evenimentele din ultimele luni 
au făcut ca numerele pe lulie- 
Decembrie să apară cu mare în- 
târziere ; minunatul volum ce-i 
avem în față dovedește insă că 
în tot acest timp redacţia revi- 
stei,  depa:te  de-a-și încrucişo 
mâinile a resemnare, a  strâus 
cu hărnicie un maternal bogat şi 
ales, dându-ne la un loc numele 
şi colaborările unora dintre ei 
mai distinși  mânuitori ai con- 
deiului pe care-i avem. 

Pentru înalta lui semniiicaţie, 
vom reda ati o parte din cuvân- 
tul lămuritor al d-lui Toroutiu, 
cuvânt cu care se deschide ma- 
sivul volum „de colectivă şi ge- 
nerală suferință“ a! „Convorbi- 
vilor“, ultimul din acest an „al 
cutremurelor sociale şi gcologi- 
ce : 

„După cumplitele lupte dintre 
frații no:tri de acelaş sânge, ca- 
re din nou a adăpat și înroşii 
pământul patriei noastre, timp 
de aproape două decenii, şi care 
sa scurs din vinele celor mai vi- 
guroase şi nobile vieţi, ne găsim 
la o râspântie care marchează un 
moment istoric, poate unicul 1n0- 
ment din viața noastră ca popor, 


E la indemâna d-voastră 


(Marea noastră mică publicitate) 


de GEORGE VOINESCU 





CIUPERCI COMESTIBILE, iubind viaţa, caută reputaţie de ciu- 





perci otrăvitoare. 





când ni se dă putință de a eli- 
mina din corpul nostru național 
radical, deținitiv, prin măsuri 
de stat şi printr'o solidară acţiu- 
ne constructivă, românească 
teribilul flagel al iudaismului, 
care ne-a măcinat energiile 
veacuri dearândul, ne-a întâr- 
ziut progresul, anihilânad directi 
sau prin unelte conștiente ori in- 
conștiente toate strădaniile moa- 
stre. 

Dacă evreii nu sunt astăzi scoși 
din toate domeniile vieţii noastre 
spirituale și economice, nu se vor 
da duşi din țară, iar mâine ne 
vor scoate ei din istorie. 

Fără evrei, România Mare o 
vom putea reînfăptui; cu ei o al- 
ta şi mai mare, tot se va prăbuşi, 
iar cea mai mică si sdrențuită de 
astăzi, va înceta să vai existe. 

Cât pentru drama noastră lă- 
untrică, din mutismul durerii se 
topesc în ființa noastră şi după 
firea noastră doar vorbele : 

„„Şi de lacrimi nu ţin sama 
Că le-oiu șterge cu năframa, 
Dar mi-i milă de obraz 

Că rămâne fript şi ars...“ 


DESPRE FRANCOIS VILLON, 


abia cunoscut la noi până a- 
cum câtva timp, şi atunci destul 
de vag, sub aspectul poetului- 
cerşetor, bandit, scelerat sau așa 


reva, ne dă date preţioase d-na 
Zoe Verbiceanu  într'un studiu 
flocumentat cu care d-sa Își înso- 
țeşte Baladele traduse ŞI publi: 
cate recent la „Fundaţia Regală 
pentru literatură şi artă“, 

Deşi a trăit şi a scris acum 
cinci sute de ani, viaţa şi opera 
iui Villon nu a deșteptat iutere- 
sul cercetătorilor decât in a doua 
jumătate a secolului XIX. A ţre- 
huit să se aştepte epoca marilor 
pasiuni pentru cercetări de tot 
soiul, cum poate fi numită peri- 
oada de după 1850, pentru ca 
Auguste Legnon să întocmească 
un studiu biografic al lui Fran- 
cois Villon — „după documente 


păstrate în Arhivele naționale: 
— care să lămurească şi să a- 
runce o lumină favorabilă asu- 
pra vieţii marelui Jiri francez, 
lucru pe care unii dintre admi- 
ratorii săi din veacul ce-a urmat 
morții poetului-vagabond nu l-au 
făcut. Din comoditate sau lipsă 
de interes, Rabelais, Marot si 
alții s'au multumit să consen.- 
neze — atunci câna şi cât au fă- 
cut-o — ceeace știau din tradiţia 
orală, lipsind prin aceasta ista- 
ria literară de informaţii precise 
pe care le-ar fi putut aduna cu 
mai multă uşurinţă atunci. 
Astfel, colbul uitării sa aşter- 
mut veac de veac, din ce în ce 
mai dens peste viaţa și opera a- 
cestui nefericit poet. Icoanu fal- 
să, caricaturală pe care au lă- 
sat-o cei ce sau ostenit rarevri 
să-i  pomenească numele, sa 
transmis itot mai palidă şi mai ne- 
adevărată până acum câteva de- 
cenii ; de-atunci se pare că ne- 
secatele frumuseți cuprinse în 
apera lui Villon nu vor; conieni 
să întreţină mereu viu interesul 
crescând al cercetătorilor lite- 
rari. Cinematogratia, la concu- 
rență cu aceștia din urmă, a ţi- 
nut să fie prezentă în arenă dân- 
du-ne filme mai mult sau mai 








4 PRE Sa 


lanuarie 1941 


puțin reuşite, însă toate neres- 
pectâna adevărul istoric. 

Publicână studiul acesta serios 
asupra vieţii și operei lui Villon 
şi traducându-i baladele, d-na 
7oe Verbiceanu umple un gol în 
cunoașterea clasicilor străini, cu 
atât mai mult cu cât limba îran- 
ceză pe care „bietul“ Francois a 
utilizat-o în versurile scrise pe 
ia 1460 nu e uşor accesibilă ori- 
cvi. 


GRIJA PENTRU CEI MICI 


pare a prinde, însfârșit, consi- 
stență, trecându-se dela vorbe la 
lapte. Ani de zile s'au elaborat 
proccte peste proecie, care de 
care mai promițătoare mai 
perfeate. Mai toate cunoșteau a- 
celaș tărăboi oficial. circulara 
dela minister, intruniri de comi- 
tete, imiţiative sgomotoase, strân- 
gere de fonduri (care se iroseau 
mai totdeauna în mod misterios. 
proclamări de președinți, secre- 
tari, elc., etc., o întreagă armată 
ce se agita periodic și festiv la 
fiecare început de an şcolar, pen- 
tru ca în scurtă vreme totul să 
reintre în „normalul“ moştenit 
și păstrat cu sfințenie, 

Rarile reviste scoase de unele 
licee, erau socotite adevărate fe- 
nomene, bune de numărat pe de- 
gele ; privite cu  îngăduință — 
când nu erau primite de-adrep- 
tul cu ridicări din umeri — con- 
tituiau emblema ale unor stră- 
Guinți extraşcolare fără deosebită 
semnificație, Perseverenţa unor 
directori, în loc să constibie e- 
xemple demne de imitat, îi sin- 
guiariza pe aceștia şi mai mult 
ca adevărate „rara avis“. 

Ceeace nu s'a realizat până a- 
cum decât  pe»alocuri și timid, 
pierzându-se pentru multe seri! 
de elevi posibilitatea de a 
se familiariza cu un număr de 
probieme da cultură. precum și 
uccea de a se îndruma tinerele 
talente ce înmugureau pe băn- 
cile şcolii, suntem convinşi că se 
va face cu metodă şi în mod sa- 
tisfăcător de azi încolo. Numărul 
însemnat de reviste școlare ră- 
sărite ca prin minune odută cu 
începutul acestui an, este o do- 
vadă a nouilar preocupări isvu-= 
vite din o mai temeinică întele- 
gere pentru sufletele fragede în 
formaţie şi o chezăşie pentru o 
mai armonioasă desvoltare u ce- 
lor chemaţi în scurtă vreme să 
tei aducă aportul lor pe ultarul 
artei și ştiinţei, la noi. 


TINEREȚĂ 


Apare la laşi, de patru ani. 
sub direcţia d-lui prof. A. Mes- 
robeanu, această cu adevărat li- 
cerească revistă lunară de lite- 
ratură, ştiinţă şi folklor, a elevi- 
lor şcolii normale de nobilă tra- 
diție „V. Lupu“, 

Uitimul număr primit este în- 
chinat Basarabiei, Bucovinei şi 
Yransilvaniei, şi este scris în în- 
tregime de elevi. Slova caldă a 
ucestora, parle din ci fii de ţă- 
rani din ţinuturile pe care a tre- 
buit să le părăsim, vibrează de e- 
moția martoră a suferințelor ne- 
drepte ce ni s'au impus, 

Interesante, culegerile folkio- 
ristice transcrise de câţiva clevi 
de prin părțile Clujului și ale 
Basarabiei, 

C. POSTELNICU 





MĂR BIBLIC neutilizat, caută şarpe abil, întreprinzător 


ÎS A eo Se a ACE ANI ee cd ea Ss d e A e ae 
Paxa poștală plăţită în numerar conform aprobării dir. G-le P. 7. T. Nr. 24464-958