Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0036

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





Tentaţiile 


Unul din gravele defecte 
ale tineretului de astăzi este, 
desigur, aplecarea spre filo- 
zofare. „Filozofia” pluteşte în 
aer şi orice minte crudă se 
crede în drept să „prindă mo- 
memnţul”, pentru a deveni o 
„expresie istorică”. Dar ce se 
întâmplă, în realitate? Fiind- 
că orice tânăr, prin definiţie, 
nu poate fi decât un autodi- 
dact, Și defectul autodidactu- 
lui este graba. Tânărul nu știe 
să aștepte — și de aici toate 
erorile lui romantice. 

Să fie sincer fiecare tânăr 
cu sine însuși şi să se între- 
be: de câte ori ceceace am fă- 
cut ieri nu mi sa părut as- 
tăzi o greșală, din cauză că-mi 
lipsea o anume perspectivă, 
globală, a lucrului?! 

Creaţia, caşi viaţa, e o că- 
Jătorie. prin neguri. Peste tot 
te pândesc marile încercări. 
Treci ca printr'o regiune tro- 
picală, cu mii de lighioane și 
cu mii de tentaţii. Acum e 
ploae și vânt, acum e soare 
şi pace. Frica însăşi de moar- 
te — deşi ar părea paradoxal 
-— e mai acută în tinereţe de- 
cât la maturitate; nu cunoşti 
încă arta de a o ignora. Și 
atunci te cuprinde un neas- 
tâmpăr imens, setea de a face 
acum, imediat şi deplin, tot 
ce se poate face ca om, pe 
pământ. 

Iată clipa când eşti gata să 
treci dela o nevinovată „îi- 
lozofie” adolescentă, la o ac- 
țiune extremă. "Toate cuvin- 
tele mari, citite prin cărţi, îţi 
vuesc în cap şi nu-ţi mai dai 
seama că, în fond, vuetul e al 
sângelui tânăr... 

Poate că moda filozofării, 
în publicistica noastră tânără, 
să fie şi semn bun. E adevă- 
rat, există la acest tineret o 
mare necesitate de a şti, de a 
se cultiva, de a se afirma spi- 
ritualiceşte. Dar o slabă in- 
tenţie bună e prea mult cople- 





ABONAMENTE: 


Note la zi 


filosofării 


Fiindcă ziarele și revistele 
noastre trebue să înceteze a 
mai fi pline cu filozofări pre- 
tenţioase, cu fumul noțiunilor 
vagi, cu incertitudinea striga“ 
tă ca o convingere absolută. 

Cultura își are legile ei, de 
neocolit. Cine vrea să se a- 
firme în cultură, trebue să-şi 
piardă tinereţea printre cărți, 
să-şi. ucidă anii cei mai fru- 
moși cu canonul lecturii, să-şi 
canalizeze entuziasmele în ad- 
miraţia pentru spiritele mari 
şi limpezi ale umanităţii. Alt- 
fel, nu se poate. Cultura e o 
disciplină, o tecnică de repri- 
mare a instinctelor, o deviere 
dacă vreţi, a vieţii, ca viaţa 
simplă, biologică. 

Un gând trebue să te coste 
un an de ardori tăinuite şi o 
trază trebue plătită cu o mie 
de renunţări. 

Iată disciplina care ne lip- 
seşte și iată cum se face cul- 
tură. Am obosit cu tineretul 
care cere experiență, viaţă 
directă, aventură; cu tineretul 
care „face istoria” și care răs- 
toarnă toate valorile, într'o 
viziune grandios-romantică a 
nihilismului, . Pentrucă prea 
mulţi inculți au profitat de a- 
ceste avânturi — uneori na- 
bile — ale tineretului, pentru 
că am ajuns la 0 groaznică 
confuzie a valorilor, pentrucă 
spiritul critic a fost ucis, pen- 
trucă nu mai există compe- 
tenţe, pentrucă nu se mai res- 
pectă nimic. Cred că nici ti- 
neretul nu sa aşteptat la un 
astfel de rezultat dezastruos: 
s'a instaurat mediocritatea a- 
colo unde trebue să fie inteli- 


„genţa, interesul personal acolo 


unde trebue să fie dezintere- 
sarea cea mai pură şi reaua- 
credinţă acolo unde trebue să 
existe înţelegerea și condes- 
cendența! 

Să dorim mai puţini filozofi 
şi mai mulţi tineri de bun simţ, 
creatorii de mâine ai adevăra- 





şită de rezultate negative. tei culturi românești... 
La Florenţa, in centrul 


de studi asupra Renaşterii 


Pasiunea cea mare pentru 
frumuseţile clasice ma fost 
niciodată mai mare decât în 
Renaștere. După o epocă de 
sbucium, de lupte purtate 
prin toate regiunile lumii a- 
tunci cunoscute, după depla- 
sări uriaşe de masse ome- 
nești, săvârșite în vremea 
cruciadelor, privirile lumii se 
îndreaptă iarăși spre eternele 
bunuri spirituale ale artei 
mediteraneene. N'a fost o i- 
mitaţie, n'a fost o reluare nu- 
mai a unor preocupări cari 
nu asfinţiseră. Ci umanitatea 
a simțit nevoia, dupăce şi-l 
reâmprospălat forța de crea- 
ție în preajma. modeielor an- 
tice, să se îndrumeze pe căile 
care glorijică idealismul, de- 
săvârşirea frumuseţilor din 
om și din jurul său. Senti- 
mentul naturii, cum a fost 
numit, dragostea de minuna- 
tele daruri ale pământuiui și 
ule cerului, atunci s'au iscat. 
Si era un rod al preocupări- 
lor de cultura veche, pe care 
cercetătorii manuscriselor, ai 
operelor antice, ai gândirii şi 
ai poeziei greco-latine o în0- 
sau, îi dădeau isvodiri ce a- 
păreau prin urmare înoite, 
după sentimentele şi prefe- 
rintele omului modern. 

Dedceea cultura aceslei e- 
poci, Renașterea, care CuU- 
prinde aproape trei sute de 
ani, înfățişeaai darul Grig 
de cuncaştere, de infăptuire 
d mMEnunior ue artă, — îti 
poezie stu în plastică, —- Ge 
alcătuire a legilor care să re- 
dea justiția, împărțirea drep- 
turilor cuvenite omului și po- 
poarelor, 

Pornită din Italia umani 
stă, ea a străbătui hotureie 
şi s'a desvoltat pretutinden:, 
potrivit nevoilor fiecărei s0- 
cietăți, fiecărui neam. Pe- 
iraroa aduna manuscrise ve- 
chi, adnota operele clasice şi 


de C. N. NEGOIŢĂ 


colecționa ceedce se mai pu- 
tea găsi prin bibliotecile ră- 
vășite ale mânăstirilor. Și a- 
semenea marelui poet idea. 
list se aflau nenumărați 
umaniști pe  tărâmurile îta- 
lice, 


Dar centrul acestor preocu- 
pări, din care avea să răsară, 
luminoasă, Renașterea cu 
toată resțrângerea ei asupra 
culturii europene, rămânea 
orașul Florența. Sub condu- 
cerea familiei de Medici, im- 
pulsul dat artelor şi gândirii 
a fost dat tot mai mare. Aici 
“du strâns şi du lucrat, sub 
mecenatul acestei familii: 
Machiaveiuli, făuritor ul „ISto- 
riilor fiorentine“ şi al „Prin- 
cipelui“, desăvârșitul cavaler 
şi pedagog, Leon Battista Al- 
berti, om al Renaşterii în 
loate manifestările; şi tal 


dici văzuse lumina zilei, cu 
două veacuri mai înainte, 
Dante Alighieri. In cântecele 
de primăvară și de Carnaval, 
când viița era exzaltată cu 
toate bucuriile ei, topindu-se 
laolaltă sentimentele eplicu- 
reene și idealismul  platoni- 
cian, trebue să vedem renaş- 
terea spiritualității care se 
va răspândi în toată lumea, 

Studiul Renașterii aduce 
prin urmare 0 înțelegere a 
tuturor formelor de cultură, 
cure redau. singura nobleță 0- 
menească, nobieța spiritului 
şi a inimii, 

Acum câțiva ani, marele 
scriitor italian Giovanni Pa- 
pini a îsbutit să strângă in 
jurul persoanei sale de pres- 
tigiu european, un comilei de 
învățați şi de cercetători ai 
Renaşterii, alcătuind Centrul 
de Studii şi de crudiţie asu- 


pra aceslei epoci. Sediul a 


fost ales în orașul Florenta, 


unde limba, arta şi istoria au 
căpătat avântul “cel mare din 
Renaștere. Palatul Strozzi a 





autorități şi instituţii 1000 lei 
de oneare 
particulare 





500 , 
250 „ 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BOCUREȘTI |! Str. Brezoianu 29-25 
TELEFON 3.3010 








APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 








de AL. ROSETTI 


FARMECUL ROMEI. Am cunoscut Roma, oraș de provincie. 
Existau, pe atunci, puține mașini. Transporturile se făceau cu 
trăsura, din care au mai rămas și astăzi câteva, pentru străi- 
nii amatori de pitoresc. 

Ziarele publicau în litere groase „murele dezastru feroviar”, 
de proporții extrem de modeste, pentru ochii noştri de astăzi, 
zau consacrau lungi coloane asasinării unui carabinier, în 
vre-un oraș de provincie. 

Era, desigur; bine, pe atunci, la Roma. Împresurat de trei 
civilizații ilustre, suprapuse, aveai timpul să te lași furat de 
farmecul neasemuit al acestui oraș, pentru cunoașterea că: 
ruia un cardinal a pretins toată viața unui muritor... sau 
numai o săptămână! 

Mai mult însă ca orice altă localitate din lume, Roma tre- 
bue cercetată pe jos. Incălţat cu sandale sau nu, i se rezervă 
pietonului impresii şi emoții pe care nu le-a mai încercat. 
Venit dintr'o țară care ignoră monumentalui și ordonanța 
arhitectonică, pelerinul descopere cu uimire piețele mărețe 
sau cu farmec intim, strejuite de case și de palate de un stil 
potrivit, și mai presus de toate îl surprinde, la fietece pars, mur- 
murul 'apelor, în fântânile publice. El se deprinde repede cu 
meditarea la umbra porticurilor, în svonul cristalin al apelor 
romane, venite cine știe de unde pe apeducte construite cu 
secole în urmă, de geniul înaintașilor. Și oriunde l-au purtat 
pașii, stârșește pr a se regăsi într'o piuță în care cerul ze 
restrânge în apele unui basin, 

Din toate grădinile Romei, a rămas credincios muntelui 
Pincio. Imensitatea și varietatea acestui parc, magnificența 
vegetației sale și valoarea decorativă a pinilor panasol, cu 
coroana lor bogată; văile cu umbrele lor; și, mai presus de 
toate, pacea romană, impusă în virtutea secolelor de glorie, 
pacea augustă și pontificală din Cetatea rămasă Urbea prin 
excelență, îl readuc pe bămcile acestei grădini fermecate, 
în care se simte devenit cetățean al Lumii. 

G. IBRAILEANU. L-am cunoscut pe Ibrăileanu la Iași, prin 
1923 sau 1924. Fusesem prevenit că primeşte noaptea, pe 
care o petrecea stând de veghe, pe când ziua o consacra 
odihnei. Și, într'adevăz, îţi făcea impresia unei păsări de 
noapte, cu marii săi ochi, obişnuiţi cu întunerecul, clpind la 
lumina lămpii. 

Văzut de profil, capul său de oriental avea un desen atât 
de pur, încât părea desprins dintr'un basoreliei antic, repre- 
zentând un şef din Asia anterioară. 

Sfios, retras, victimă a mediului în care trăia, nepotrivit 
pentru acest om superior care, pus în alte condiţii de viaţă, 
și-ar fi putut da întreaga măsură, simțeai că ceeace i-a lipsit 
mai mult a fost contactul cu societatea cultivată din străină 
tate, în care aspiraţiile sale ar fi găsit un ecou care i-a fost 
refuzat în țară, 

Era, pe atunci, cu totul subjugat de arta lui Marcel Proust, 
până într'atât încât își confecționase singur un index prous- 
tion, pentru repedea aflare a pasajului dorit  Găsise în 
Prousi, mai presus de artist, un frate întru suferință, căci 
Ibrăileanu era și el un anxios, şi își descoperea în fiecare 
zi o altă maladie. 

Această preferință, care nu cadra cu poziția cunoscută a 
criticului, în materie de artă, putea să pară ciudată, dacă 
dela primele vorbe schmbate nu ai fi constatat că Ibrăileanu 
era un spirit întradevăr liber, şi că „poporanismul”' pe care 
Îl recomanda și apăra în coloanele „Vieţii româneşti” con- 
stituia pentru dânsul mai mult o atitudine politică, prefe. 
rințele lui. artistice fiind libere de orice prejudecată. 

L-am revăzut, după aceea, de mai multe ori, îmbătrânit si 
bolnav, preocupat din ce în ce mai mult de soarta Europei 
de mâine și de evoluția formelor ei sociale, asife! încât ul- 
timele-i zile i-au fost adumbrite de incertitudinea viitorului. 
Toată tristețea acumulată în trecut îl apăsa acum, şi a mu- 
rit cu sufletul neîmpăzat, martir al propriului său cuget. 





fost mobilat în stilul sec. XV, 
cu tablouri de artă, cu tapi. 
serii ale Medicilor, cu busturi 
de marmoră și vase de fain 
ță, reconstituindu-se astfel 
un temp-u de artă a timpu- 
iui lui Michel Angelo și Leo- 
nardo da Vinci. Prin  Sprij:- 
nul dat de către Duce şi de 
ministrul E. Bottui, s'a însti- 
luit o lege de Organizare u 
centrului florentin de studii 
asupra Renașterii. Planul de 
activitate prevede valorifica- 
rea și studiul uneia din cele 
mai vii perioade de civilizație 
italană şi europeană. Obţi: 
nând şi personălitate juridi- 
că, această Asociaţie este con- 
dusă de un preşedinte, — as- 
tăzi Giovanni Papini, — și de 
un comitet alcătuit din zece 
membri aleși de ministerul 
Educaţiei. Naționale. La înce- 
put, exista un fond de trei- 
zeci de mii de jire, alocat de 
către stat pentru întemeie. 
rea institutului şi pentru în- 
ființarea unei mari  publi- 
cații. Acum, Noui Sume Au 
fost repartizate, pentru a se 
putea începe și alte cercetări 
și investigații ştiinţifice. 





(Urmare în pag. 5-a) PORTUL 





tudiile umaniste fac obiec- 


tul multor controverse 
printre profesioniștii cul- 
turii şi ai pedagogiei sale. Iată 
pentru înţelegerea atitudinei au- 
torizate faţă de cultura umanistă 


în vremea noastră, rândurile în 
care Puehrerul Adolf Hitler des- 


bate în Mein Kampf această pro- 
blemă : 

„Trebue să vedem una din ca- 
racteristicile epocei noastre ma- 
terialiste în faptul că învăţă- 
mântul se orientează din ce în 
ce mai exclusiv spre discipline- 
le utilitare” 
chimia, etc. Nu se poate, desigur 
nega utilitatea acestor cunoștin- 
țe într'o epocă 
tehnica și chimismul, şi în cars, 
viața ne servește 
probele cele mai 


matematici, fizico- 


în care triumtă 


în fiecare zi 
evidente des. 
pre asta. Ar putea totuși să fie 
primejdios a face să se bazeze 
pe ele toată cultura unei naţii. 

Dimpotrivă, trebue ca această 
cultură să ţină totdeauna soco- 
teală de un ideal. Ea trebue să 
aibă drept bază „studiile uma= 
niste“, şi din punct de vedere 
științific, numai să furnizeze co- 
pilului punctele de plecare care-i 
vor fi necesare mai târziu pen- 
tru o cultură profesională mai 
întinsă. A uita aceasta, este a 
nega importanţa forțelor care 
vor avea totdeuna, pentru exis- 
tența unei naţii, mai multă im- 
portanță decât toate cunoștințele 
tehnice sau altfel. Invăţământul 
istoriei, mai ales, nu trebue să 
sacrifice cunoaşterea antichităţii. 
Istoria romană „dacă ştii să-i 
exact liniile măreţe, 
va furniza totdeauna cel mai bun 
ghid pentru toate timpurile, Tre- 
bue să păstrăm deasemeni idea- 
lul grec al civilizaţiei, în toată 
frumuseţea sa. Diferenţele care 
separă popoarele nu trebue să ne 
împiedice de a vedea comunita- 
tea de rasă ce le unește, care e 
infinit de importantă“, 


desprinzi 


pene 
2) 


j 





espre naționalism, Adolf 
Hitler scrie următoarele: 
„Acel care-şi iubește poporul 


nu-și dovedește această .dragos- 








alt scop decât interesul, nu este 
un sentiment naţional. Un na- 
ționalism care cuprinde numai 
anumite clase sociale nu este 
nici el naționalism. A striga 
„ura“ nu înseamnă nimic, şi nu 
dă drept la titlul de patriot; tre- 
bue să existe îndărătul Wii, do- 
rința nobilă şi arzătoare de a 
apăra ființa și puritatea neamu- 
lui, întreagă, Nimeni nu poate 
fi mândru de poporul său, decât 
atunci când nici una dintre cla- 
sele sociale nu-l face să se ru- 
şineze. Dar atunci când jumăta- 
te din popor este în mizerie, 
slăbit de necazuri şi demorali- 
zată, i se oferă un atât de trist 
spectacol, încât cu greu mai poa- 
te fi mândru să facă parte 
din el... 

Trebue să îmbinăm strâns în 
inimile itinere, maţionalismul şi 
sentimentul justiţiei sociale. A. 
tunci se va naște într'o zi un 
popor de cetățeni uniţi şi cimen- 
taţi de o dragoste comună și o 
mândrie comună, de nedespărțit 
și de neînfrânt în veci“, 


ÎN e aude, continuă, în alt 
capitol al cărţii sale, Ma- 
rele Conducător al Rei- 
chului, pe ici pe colo, se aude 
părerea care pare atâţ de justă 
şi care e totuşi atât de stupidă, 
că economia este condiţia pri- 
mordială a oricărei arte. Nu! Nu! 
Statul este condiţia primă a eco- 
nomiei, după cum este condiţia 
primă a artei. Statul, adică for- 
ţele politice, constructive şi di- 
rectoare, inerente neamului. 
Această forţă politică şi con- 
structivă este mai mult sau mai 
puţin bine înrădăcinată în do- 
meniul economic, adică în efe- 
mer, sau în domeniul cultural, 
adică în ceeace ea este veşnic. A 
crede că cea mai mare bogăţie 
economică a popoarelor  cores- 
punde cu cea mai mare desvgl- 
tare a culturii omeneşti, înseam- 
nă a da dovadă de o cunoaștere 
cu totul superticială, ca să nu 
spunem de o ignoranță oarbă a 
desvoltării istoriei omenirii. 
Nu manifestările economice, ci 
numai realizările culturale fac 


te prin sacrificiile pe care e 9aluisţoria oamenilor şi pe cea a na- 
să le accepte pentru el. Un sen-ţiunilor... 


timent naţional 


care n'ar avea 


Fr, 





Șt. Dimitrescu 


Aaa pp 3 LANE N 


ANUL L e Nr. 36 


SAMBATA 30 August 1941 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Plictiseala 
excesului şi piicii- 
seala deficienței 


je ION FRUNZETTI 

Istoria culturilor prezintă două 
portative, paralel  desfăşuraw» 
In ritmuri linsă adesea contrarii 
pe care manifestările secolelor se 
înscriu. Cine ma remarcat de 
pildă, câtă plictiseală mărturi- 
sesc unele producţii lirice, mu- 
zicale ori choreorgrafice, din a: 
numite epoci  suprasaturate de 
subtilitate feminină şi de politi- 
coasă eleganță? Mișcările de ga- 
votă ale secolului XVIII merg 
însă,  grâţios, suav şi aristocra- 
tic, paralel cu tumultul subteran 
al redeşteptării unei conştiinţe 
libertare în massele dispreţuite 
ale poporului. 

Marseillaisa izbucneşte impe- 
tuos de-asupra sunetelor picu- 
rate ale menuetelor şi Rameau 
cunoaşte un concurent choreo- 
gragic: dansul pe estrâda eşafo- 
dului, în ritmul ghilotinei. Acolo 
unde istoria culturii nu înregis- 
trează decât  plictisul suveran, 
căscatul disimulat grațios îndă- 
rătul unci parfumate batiste cu 
dantelă, inutilitatea dându-se 
drept temă pentru variaţii, — 
istoria pragmatică desprinde pră- 
buşiri geologice de străfunduri 
morale, urletul disperat şi tre- 
pidant al pluricefalei mulţimi 
precipitâte spre putere. 

Tot aşa, perioada de aparentă 
stabilizare teoretică pe linia po- 
zitivismului, secolul al XIX-lea, 
al scientismului și infailiPilităţii 
experienţei ajutate de 'raţiune, 
secolul celor mai reduse frămân- 
tări imtelectuale, este totuşi vio- 
lenţ tulburat de probleme so- 
ciale, de pasiuhi şi imbolduri, de 
răsturnări și dibuiri pe terenul 
acţiunii omeneşti. Și totuşi, ce 
vastă plictiseală circulă de-alun- 
gul certitudinii pozitiviste arbo- 
rate de ştiinţă, de-alungul na- 
turalismului literar şi realismu- 
lui artistic, de-alungul ariilor de 
operetă fredonate universal! 

Variaţiile mediului social, 'e- 
venimentele externe, războaie, 
revoluţii, etc, pot foarte bine 
să-şi ajusteze ritmul trepidant, 
după  sincopările monotone ale 
plictisului, Nu existenţa sau lipsa 
unor diversităţi istorice în me- 
diul social, fac ca plictiseala să 
domnească ori să dispâră. Mo- 
notonia vieţii burgheze de după 
războiul mondial mare virtute 
explicativă pentru gradul de 
plictiseală în care este înnecată 
azi omenirea. Astăzi se încaeră 
lumi, se şterg depe faţa pămân- 
tiilui ţări, idealuri, concepţii. 
Se aruncă lozinci care pot fi 
mâine hulite tot aşa cum as- 
tăzi sunt aclamate, Se nasc en- 
tuziasme din marasm şi se plan- 
tează melancolii pe fonduri tem- 


peramentale  allegre.  Nimănui 
nimic nu ji se mai pare extra- 
ordinar, 


Plictiseala de până mai ieri, 
de până la războiul mondial, era 
plictiseala post-digestivă a îm- 
buibării celor puţini. Indărătul 
leneviei ei ascunse 'n peruci pu- 
drate, vuia clocotitoare marea de 
turbare şi răzvrăt a masselor 
flămânde. Cultura îşi capătă pe- 
cetea stilistică a celor în stare 
s'o practice şi preţuiască: a ce- 
lor plictisiţi de inactivitate. Ea 
era deci fâdă, formalistă, min- 
cinoasă,  frizându-și  cârlionţii 
inutili de-asupra golului origi- 
nar. Plictiseala de azi e plicti- 
seala celor mulți. A masselor 
care au vuit cât au vuit, au tur- 
bat şi s'au îmbătat de turbare 
cât au avut chef, dar câre astăzi 
sunt excedate de acţiune. Instinc- 
tele lor manifestate mereu prin 
gest, refuză azi gestul.  Massele 
care nu se mai văd suverâne, ci 
acceptă bucuros îndrumătorii pe 
care să-i urmeze, sunt plictisite. 
Excedate de gest. 

Intre a te plictisi din inacti- 
vitate, şi a te plictisi de tumul- 
tul faptei, râvnind tihna absen- 
ței intelectuale, relaxărea mus- 
chiulară, diferența nu e de grad: 
e de natură. Cultura de ieri rit- 
ma in 'pizicato plictiseala con- 
ducătorilor, dar turnă „appassio- 
nato“ ritmul colectiv. Cultura 
de azi este efectul sforţărilor 
conducătorilor de a infiltra un 
ritm mai viu, masselor adormi- 
te de atâta sguduire. Ea nu poaâ- 
te 'să nu oglindească vasta re- 
semnare 14 voile sorții, a unei 
mulţimi al cărei tonus vital a 
scăzut îngrijorător, şi care, ase- 
'meni câinelui alergat de huidu- 
ielile satelor, nu caută decât 
şanţul unde să se înţindă nesu- 
păraât. 

Intre cheia lui sol, a portati- 
vului superior, care dă melodia 
temei, şi cheia lui fa, a porta- 
tivului inferior, căre accentuia- 
ză grav, lent, leneș, o atmosferă 
de indiferenţă, acolada care să 
indice  intercondiţionare şi co- 
operaţie se lasă cu greu înscrisă, 
gendă, care şi-a citit dela naş- 

Asemeni  sinucigaşei din le- 
tere soarta, în cartea vieţii. mul- 
țimea este azi un hiat de inte- 
res explica prin „dejă connu“... 

Plictiseala excesului este mai 
totală decât acea a deficienței... 


2 





UNIVERSUL? LITERAR 





ceea 30 August 1941 





ATATA DE DINCOLO ZDLETa A.M 


Cronica dramatică 


drăguţ, dar nu va isbuti nici- 
odată să fie ceva mai mult de- 
cât o „steluţă“. 

D-na Siomin, d.şoara Annie 
Pater şi d. S. Fayer, au apâ- 
rut în câteva evoluţii coreo” 
grăfice prezentate de d. S$. 


TEATRUL ALHAMBRA: 

„BUCUREȘTI-MOSCOVA“, RE- 

VISTA IN 2 ACTE DE PUIU 
MAXIMILIAN şi MAICAN 


Publicul care a umplut Până 
la refuz sala Teatrului Alham_ 
bra, a dovedit că genul uşor al 
Meatrului de revistă, socotit la un 
momenţ dat pentru totdeauna 
decedat, este încă pe gustul spec- 
tatorilor noștri, 

Mai mult chiar, avem impresia 
că da această ultimă revistă pre- 
zentată de d-nii: Puiu Maximi- 
lian şi Maican, publicul a aplau- 
dat cu mai mult entuziasm decât 
la trecutele spectacole de acest 
sen, Era o vreme când specia- 
torul îşi economisea aplauzele la 
sfârşitul unui cupleţ „de actuali- 
tate“ sau al unui sketch, 

: Să vedem întâi ce se înţelegea 
înainte printr'un „scupleţ de ac- 
tualitate““, 

Apărea pe scenă un cetățean 
revoltat care încerca să-şi verse 
focul pe diverse stări de fapte 
pe cari, dânsul nu le socotea pe 
gustul său. Şi astfel spectatorul 
era silit să audă că 'm ţară lu- 
crurile mu merg prea bine, că i 
dreptatea nu este pusă pe primul Vreau să cred — pentru men- 
plan, şi aşa mai departe. ținerea bunei păreri pe care o 

Bine înţeles, spectatorul râdea. CT despre actualele filme spa- 
Râdea pentrucă actorul avea ta. niole, — că turnarea „Cântecu- 
lent şi spunea toate lucrurile lui Aișei” a avut loc cu mulți 
astea cu mult haz. Dar în râsul ani în urmă, Numai așa s'ar ex- 
lui se putea citi şi oarecare me. plica naivitatea construcţiei fil- 
lancolie, Fiindcă era silit bieiul mului și mai ales a anumitor 
om să recunoască la urma urmei scene ce amintesc filmele mute 
că omul de pe scenă avea drep- cu Ramon Novaro. 


tate. Speram să văd un jilm dina- 
Intr'adevăr, multe lucruri mer- nic, demn de temperamentul 
geau prost sub decedalele regi- spaniol... 


muri politie: i Acţiunea lâncezește însă, cu un 

vă pipi ru i bad dar, mulțu. talent oriental iar Imyperio dr- 
mirea spectatorilor cana. au CON- ventinu cântă prea puţin, și fără 
statai, cu ocazia ultimei reviste, „eri, îmbrăcată în șalvari cu 0 
absența de pe scenă a cetățea- alură de europeană plictisită. 
nului revoltaţ . 

Locul lui l-a luat un individ, CINEMA SCALA: 
pe nume Stalin, care a fost în tot acrului“ 

"impui revistei, calul de bătae al 
autorilor. 

Și spectatorul a putut să a- 
plaude şi să râdă din toată ini- 
ma. A avut omul satisfacția să 
vadă că în ţară, toate lucrurile 
merg acuma bine şi a făcut mare 
haz atunci când i sa prezentat 
situația atât de iîncurcată şi ne- 
norocită a dușmanilor noșşiri, 

D-nii Maxitnilian și Maican au Din când în când aclorii se 
avut buna inspirație de a nu hotărăsc să pornească uin tur- 
interoala în revistă tablouri re- Neu prin țară. 

„ irospective cari să reamintească Nu e vorba aici de sirătucitele 
re mpa pică lucruri destui de turnee organizate de cine știe 
ie i i 
niul irecutalui P € GIN dOme- ce cunoscut impresar, cui mare 
reclamă și cu nume , 

ina iat, trebue să fie pentru afiş, 
eauna ingropat, astfel i A ua3 
bazându_ne pe promisiunile. re Ne gândim la modesteale tur- 
zentului să privim cu încredere ES IDEțialob alai , dle ceia 
un viitor ce se anunță cât se târguri din provincie, organizate 
poate de fericit, de actori mai puţin cunoseuki, 

„In această privinţă, scena vân- dar teribil de îndrăgostiţi de arta 
mda nd de ziare, interepretată 1or 

e d. C. Lungeanu, a fost de-a i într'o bună zi tru ac- 
dreptul impresionată, meritând a gi i 3 “ i i a 
felicitări atât compozitorul mu- tori au pornit să co ip E 
zici, cât şi autorii cuvintelor, și interpretând o piesă de domnul 
mai ales interpretul, Mircea Ştefănescu. 


Siomin. Vom remarca, în spe- 
cial tabloul „Invitaţie la dans“. 

Despre melodiile d-lor Den- 
drino, Corologos şi Patrichi, nu 


CINEMA CAPITOL: „Cântecul 


Aişei'“ 


Puținele filme spaniole cari au 
fost prezentate într'acest an, au 
avut un binemeritat succes, 

Nu pot spune acelaș lucru, dea- 
pre ultima premieră a Cinemu- 
tografului Capitol. 


„Birnitorii 


Un film ce ne documentenză 


De altfel d. C. Lungeanu a fost Piesele cu puţine  personagii 
excelent şi atunci când a lansat sunt foarte căutate de trupele 
minunata melodie „Femei“. care pieacă în turneu. Necesită 


Ne-a, surprins însă chipul cam şa za Ji, 
rece in care a fosţ primit de pu- i doi î ete sai A 
- i 2 » i trupei își chernase 

blic cântecul de chef „Când se ZE ab a 

crapă zorile“, cântat de d. Lun- „angajaşii înainte de plecare ca 
geam şi d-na Mia Apostolescu. Să le țină un mic logos: 
Spre deosebire de Titi Botez şi  — Măi, băeți, trebue să ne 
Lulu Nicolau, care au dobândit imbrăcăm cât se poate mai bine. 
anul trecut un atâţ de mare suc- ca să împresionăm provincia. Ce, 
er N da iu pie de naiba? Suntem doar actori din 
: „Cu lăutarii după mine“, , pain ti 
actualii interpreţi au căutat să scie nulă pa Piţi: -cavaa hale 
pară distinși, vrând, par'că, să cal dl 
spună publicului: „Noi nu ne Actorul Stan Iorga — făcea şi 
el parte din trupă — na renun- 


îmbătăm, dar credem că aşa a- 
rată oamenii, la beiţe“. țat pentru prestigiul de actor, la 


Și astfel melodia a pierdut tradiționala bască și la obișnui- 
mulț -din farmecul scontat de tul costum de haine, 
sutori: In schimb, „directorui” apă- 

D-na Mia Apostolescu s'a re- ruse în gară, având o gambetă 
vanşat, obţinând numeroase a. nouă, nouță. 
plauze, alături de Marcel Ange- i a ini $ 

Ă ge aiju: IC! : îi 
lescu, in tabloul „Cezar şi Cleo- Pi , Și SAE ile psi fe 
patra“, şi, singură, întrun euplet, i Fa IE CIA) RER Ne BIVARE .. 
gen „Mia“, „Vreau să mă mă- “CA gară, primul drum jpe care 
rit, l-au făcut a fost la o librărie, 

e pri Sade apărând din pentru a discuta cu librarul, pro- 
nou sub înfățișarea lui Stan, a ema unui 4 i sa- 
fost la înălţimea așteptărilor, do- e citate ai 
bândind meritate aplauze. Ș 

D. Marcel Angelescu a fost Directorul” & dovedit din nou 
excelent, atât în cuplete, cât şi Că Ştie să vorbească: 
în sketehuri, dând la iveală o  — „Suntem artiști din Bucu 
altă latură a talentului său: a- Ieşti. Am venit să vă cultivăm. 
ceea de actor de revistă. Făceţi-ne reclamă“. 

D. George Groner, în rolul lui Toţi oamenii din magazin pri 
Stalin, cu o mască excelentă, a Veau ca hipnotizaţi gambeta „di- 
spus cupletul cel mai actual, şi Tectorului“. 
deci şi cel mai aplaudat, Și Stan Iorga începuse să 

Mai puţin zeuşite, celelalte Creadă în impresia pe câre o 
două apariţii ale sale, mai ales poate provoca înfățișarea exte- 
aceea din tabloul „In adăpost“. Iioasă a cuiva. 

D-nii Colea, Sincu şi Glodariu,  c ă ință [i 

u foarte multă ușurință libra- 
sh speta printre altele, o smelo- „1 sa lăsat convins, așa că ac- 
ie fermecătoare şi, în acelaş torii au părăsi e ibrări 

A pi , t curând librăria, 
timp, inălțătoare : „A plecat la De-odată Stan Iorga s'a siraţit 


vânătoare, Agarici“. 
Toţ în condiţii excelente au (as de mânecă. Un vânzător ți- 
nea neapăraţ să-i vorbească: 


lansaţ melodia : „Pe o bancă 'n i 
— „9Ştiţi?... La noi au mai ve- 


Cişmigiu“. 
D-şoara Lenita Boldur cântă nit artişti... Artiști pe cinste. 


putem decât să repetăm ceeace 
am scris până acum ! foarte reu- 
site. 

In general, revista „Bucureşti- 
Moscova“, va dobândi un frumos 
succes, mai ales Gin pricina ac- 
tualității sale. 

D-nii Puiu Maximilian şi Aurel 
Maican merit ătoate felicitările. 


TRAIAN LALESCU 





asupra campaniei ce se soldează 
cu sdrobirea Poloniei. 

Faptele vitejilor sburători ger.- 
mani, sunt încadrate într'o frân- 
tură de subiect adaptat la mediu. 
Pemarcăm pentru a nu știu câta 
oară, minunata atmosferă de ca- 
maraderie între gradele supe- 
vioare şi suldații germani — care 
este desigur una din explicațiile 
de ordin psihologic ale şirului lor 
de victorii, 

Hans Bertram, a jost fericit 
inspirat  încredințând rolurile 
principale tinerilor actori Chris- 
tian Kaysler, Hermann Braun si 
Heinz Welzel, fiecare în rol. 

Nam înțeles însă apariția 
d-rei Marietheres  Angerpointer 
care ar fi putut fi înlocuită mai 
ales în acest film în care ele- 
mentul femenin are rol secundar. 

Sper că studiourile „Tobis” nu 
duc o totală lipsă de actrițe pu- 
trivite rolurilor de îngenuă. 

Film interesant, în mod spe- 
cial pentru aviatorii în permisie 
cari pot revedea, așezați într'un 
fotoliu confortabil, tehnica bupte- 
lor aeriene și entuziasmul și cu- 
rajul celor ce le poartă, 

ADRIANA NICOARA 





ARTIȘŞII 


Unui avea o giimbetă ca a dam- 
Nhului care-a vorbit. Punea în ea 
Ouă și făină, și scotea un cozo- 
nac... Mare artist, dom'ie.. Așa 


ase 


sunteţi și lumneavoastră? 


Directorul trupei avea 
tate: „Haina face pe om“. 


drep- 








Teatrul nostru pare să-ş: rstă- 
sească. însfârșit, după multe d- 
bueli, drumul adevărat, 

Nu vom insista asupra făgă- 
duelilor ce ne aduce repertoriul 
primei noastre scene, Vom aştep- 
ta mai întâi împlinirea acestor 
tăgădueli. 

Vom insista însă asupra unei 
iniţiative care va înlesni actori- 
lor noştri să-şi sporească presti - 
giul, sporind — în acelaş timp 
—— şi interesul publicului pentru 
contribuţia lui în spectacol. 

Desigur, dublurile de roluri, nu 
se încearcă întâia oară în această 
stagiune. Uncor. aceste aubluri 
se acordau actorilor tineri ca 
să-și poată valorifica însuşirile, 
alteori se iveau ca o necesitate 


atunci când protagonistul era 
bolnav. 
De prea puţine ori — și asta 


cu mulţi ani în urmă — dublura 
unui rol însemna o iutrecere în- 
tre actorii consacraţi și de forţă 
egală. Dar tocmai această între- 
cere ni se pare nouă vrednică de 
atenție. 

De prea muită vreme, publicul 
românesc na mai aflat în pro- 
pria lui emoție. îndemnul să a- 
clame un actor. 

De prea multă vreme, presii - 
giul actorului şi magia pe car? 
o exercita asupra spectatorilor, 
au fost întunecate de imbulzirea 
inovaţiilor scenice de valoare în- 
doelnică şi de obârşie necunos- 
cută. , 

Am adoptat an după an, fără 
alegere şi fără noimă, toate for- 
mulele experimentate aiurea. Dai 
în această goană după „modele” 
străine — de care nu actorul 7o- 
mân poate fi învinuit — condu- 
cătorij teatrelor noastre au uitat 
că elementul de căpetenie în al- 
cătuirea unui spectacol, trebuia 
să rămâie, permanent, actorul. 

De puterca de sugestie a acto- 
valui, de farmecul și de iscusința 
lui -se lează amintiriie celor ce 
au fost martori la epoca de stră- 
lucire a teatrului european. 

Publicul a avut totdeauna și în 
toate domeniile,  nevoe de idoli. 
In teatru, cu deosebire, publicul 
și-a manifestat admiraţia şi re- 








Note Teatrale 





ublurile 


cunoștința lată de unii actori. în- 
tr'un chip atât de entuziast, încât 
nu există îndoială asupra locului 
dominant pe care l-a avut când- 
va actorul în sensibilitatea po- 
poarelor. 

Comuniunea câre se isca înain- 
te vreme între actor și spectator, 
nemijlocită de mașinăriile sceni- 
ce sau cinematografice, în cinste 
mare azi, era o comuniune sufle- 
tească pe care nimic n'o putea 
zâruncina. Industrializarea artei 
care începe odată cu apariţia lan- 
lernei magice, a răpit scenei o 
magie pe care n'o putea întreţi- 
ne decât actorul înzestrat cu acel 
magnetism personal, în stare să 
subjuge şi să exalte mulţimea. 
Cu aceiaş forță cu care marii 
conducători de popoare îşi do- 
mină supușii, 

Inlocuind această putere ade- 
vărată, cu încercările de tiranie 
ale regisorului, cu o publicitate 
excesivă și cu nenumărate arti- 
zicii teatrale, s'a rupt cea mai de 
seamă și cea mai directă legă- 
tură cu sufletul mulţimii. 

Publicul n'a mai venit la tea 
tru să urmărească jocul unui ac- 
tor favorit cu atenţia încordată 
si cu ochii apăsați pe binoclut 
care îi apropie şi mai mult de 
sufleţ personagiul din scenă. 

Cinematograful! face de prisos 
această  osteneală, aducând 
primul plan și mărind cât ecru- 
nui, chipul actorului ce joacă o 
scenă importantă. 


în 


Dar clipa de emoție reprodusi 
ps o peliculă, nu poate avea î- 
ceiaş forță comunicativă pe care 
u are emoția însăși, aşa cum tre- 
ce din ființa vie a actorulu, în 
sensibilitatea celor din sală. 

Pe de altă parte publicul ia- 
demnat să-și aleagă favoriţii din- 
ire „vedetele” c:nematogratuiui, 
a fost lipsit de bucuria și deprin- 
derea de a da râu liber entuzias- 
mului său, față de actorii îndră- 
giţi. Impins din coniuzie în con- 
îvzie, amăgit mereu de o recla- 
mă fără 


insistentă şi scrupule, 





PREISTORICE 


| 


Rin arm e ao 





UN SCEPTIC 


— Când mă gândesc ce-or să-și mai frământe 
chestia asta, arheologii de mai târziu... 


rar mi = 


creerul pe 





publicul din generaţia noastră 
nu ma: știe să aplaude şi chiar 
când aplaudă, nu ştie prea bine 
pentru ce aplaudă. 

Din acest punct de vedere, tu- 
biurile ce se vestesc anul acesta, 
au o semnificaţie deosebită. Apa- 
riția d-lor G. Vraca, G. Caibo- 
reanu şi V. Valent'neanu în rolul 
lui „Hamlet”, va provoca, sun- 
tem siguri, un interes fără pra- 
cedent în public. 

Pentrucă adevărații iubitori de 
teatru, nu-și vor putea îngidui 
nici o judecată, până când nu 
vor vedea. rând pe rând, pe toţi 
interpreţii. 

In chipul acesta se va restitui 
actorului prestigiul de odinioară 
iar publicului bucuria de a așis- 
ta la o întrecere, urmărind clipă 
cu clipă jocul celor trei prota- 
gonişii și învățând astfel să pro- 
tuiască în accentele, în nuanţale 
şi în expresia figurei actorului, 
contribuția personală a fiecăruia. 

De prețuirea pe care publicul 
se va deprinde să o dea actorului 
pentru Concepția şi execuția ro- 
luluji său, e legată evoluţia tea- 
trului românesc de azi şi de 
mâine, 

Iată pentruce noi vom socoti 
orice prilej de încercare a forțe- 


lor unui actor drept um ereni- 
menf, 


Se înțelege însă că această „in- 
vercare” nu va putea fi îngădui- 
tă oricui, pentru că cei cu ade- 
vărat vrednici să se înfăţișeze la 
o întrecere „să-și poată pregăii 
aşa cum se cuvine intrarea în 
buplă „fără riscul unei înfrân- 
gcri compromiţătoare, 

Cei tre: trebui, 
seamă, susținuți şi supraveghiaţi 
cu atenție în repetiţii, ca să nu 
se mai repete greşeala de până 
acum și să fie puşi în situația de 


var mai cu 


a juca roluri — pe cari titulari: 
le rapetaseră luni de zile — cu 
două, trei repetiţii de mântuială. 
în chipul acesta nu sar aduce 
nici un serviciu celui dornic să 
se afirme şi scena românească nv 
si-ar puteau îmoprospăta niciodută 
cadrele. 

Noi vom urmări cu aceiași u- 
tenție apariția actorilor ronsa- 
craţi, ca și a acelor încă necunos- 
cuți marelui public, în rolurile 
de frunte ce vor fi chemați <ă 
interpreteze, cu  nesdruncinata 
convingere că faima actorilor și 
fascinația exercitată de ei asupra 
publicului, vor spori tot mai mult 
numărul adevăraților iubitori de 
teatru, 


E ceiace doreşte az; orice di- 


rector de companie teatrală; e 


ceiace dorim noi înșine, 


D. 





T LIT; 





Știri și 


ocvce mt: 


).LAMBRU 





Cronica muzicală 


noutăt 


? 


muzicale 


STAGIUNEA SIMFONICA A 
FILARMONICEI se ya deschide 


la 5 Octombrie, cu un concert 


dirijat de maestrul George Geor- 
Rescu şi cu concursul solistului 
excenționalului pianist german 
Walter Giesekinz. 

Un festival George Enescu, cu 
piilejul celor şease Qecenii îm- 
plinite de marele maestru al Pu- 
zicii noastre, concerte festive 
Mozart (o sută cinci zeci de ani 
dela moarte) şi Dvorak (o sută 
de ani dela naştere) precum și 
concerte dirijate de somităţi ale 
străinătăţii şi șefi de orchestră 
români consacraţi se vor succeda 
săptămânal, la „Ateneu“. 

* 

„OPERA ROMÂNĂ“ nu este 
incă la capătul îndelungilor ei 
Ssuferinţi şi frământări. Din nou 
nu se ştie unde, când şi în ce 
condițiuni va putea funcţiona în 
cursul stagiunei ce se apropie. 
Instituţia care ar putea îi o fală 
a culturii noastre şi cartea ei de 
vizită peste hotare, se sbate, ca 
de atâtea alie ori, copleşită de 
vitregiile unei situaţii grele, care 
seamănă, descurajarea în rându- 
rile artiștilor ei şi a tuturor ce- 
lor care înțeleg rostul şi însem- 
nătatea artei în viaţa şi pentru 
prestigiul neamului. 

Se speră că se va pulea obţine 
un ieatru, în condițiuni accepta- 
bile, pentru a se putea incepe 
stagiunea, măcar prin preajma 
Crăciunului, 

In tot cazul, repetițiile vor în- 
cepe la 1 Septembrie, în clădirea 
din piaţa Lascăr Caitargiu, unde 
sunt găzduite provizoriu direcția, 
administraţia, biblioteca şi sălile 
de studiu ale „Operii Române“. 

+ 


COMPOZITORUL SABIN 
DRĂGOIU a terminat, je 14 Au- 


gust, un concert peniru pian şi 
orchestră, primul pe care îl în- 
registrează compoziţia românea- 
scă. Concertul este compus din 
obicinnitele trei părţi, dar într'un 
Spirit original, atât prin esenţa 
muzicală, al cărei caracter de 
viu şi accentuat specifice popular 
este uşor de bănuit, la acest atât 
de reprezentativ compoziior al 
nostru, cât şi prin structură și 
Titm general, 

Construit într'o progresie a 
mişcărei şi dinamicei, concertul 
în do major de Sabin Drăgoiu 
înlănțueşte în ordine puţin obi- 
cinuită, un largo, un andante și 
un allegro, desprinzând însă din 
cei trei timpi principali şi deri- 
vări contrastante, spre a face 
din fiecare parte, un organism 
aproape complet. 

Concertul va fi executat în de. 
cursul stagiunei de d-na Aurelia 
Cionca-Pipoş, la „Filarmonica. 

x 

COMPOZITORUL CONSTAN. 
TIN SILVESTRI, a scris, la 
Predeal, în timpul pe care l-a 
petrecut în căminul de odihnă 
Roberţ Gremer, o sonată pentru 
fagot şi pian şi o Sonată pentru 
clarinet şi pian (opus 22, nume- 
rele 2 şi 3). 

Lucrările vor fi ascultate pro- 
babil chiar în timpul primei 
părți a stagiunei, cu prilejul 
unui concert prin care foștii elevi 
ai maestrului Mihail Jora, vor 
sărbători, interpretând lucrări 
special compuse şi dedicate în- 
drumătorului lor, cei cinci zeci 
de ani recent împliniţi de acest 
compozitor, prin opera sa şi ma- 
rele său aport de şef de şcoală 


în muzica românească, unul din 
cei mai mari muzicieni români. 


R. Al, 


UNIVERSUL 














aa 


—— 30 August 19411 











de EMIL BOTIA 


chemându-mă, stam împietrit HOSANNA IN EXCELSIS 
sub mistica licărire din astre : 


ochii lynxului, ochii răi mau orbit, 


LA MOARTEA LUI PAUL POPESCU 


Printre lacrimi te caut 

Arcadie a toamnei înalte ; 

dar Inger, cântăreţul din flaut, 
cunoaște „oare, Arcadii alte ? 

E masca lunii aprinse, pe dealuri, 
sărutarea Fericitei, pe văi ; 

o, păstorala serbare a lunii 

și steaua umedă a ochilor tăi! 

Mi-ai spus doar „sunt în pace“ 

și aruncat-zm cuvintele unei teribile renunţări 
și m'am depărtat în tăcere şi lacrimi, 


Cei douăzeci și opt murmurau pe coline, 
triste şi tinere umbre, 

șoptitori anii tăi pe coline, 

te chemau la cenaclul de umbre, 

O, dar nu ești de față 

și-i Austrul pe culmi, sentinela de ghiaţă, 
și pe umerii tăi, prieten iubit, 

a lunii cetate s'a năruit. 

Spun cuvintele din bătrâni 

că viețile stau în clipeala ochiului. 

Si această Inteligență, ochiul, e Soarta 


Şi el sună și sună. Cumplitui ! 

Ca un sfredel prin creer mintea să-mi strice, 

sunetul toamnei, Cumplitu'i 

timpoiașul, amarul : glas nebun, glas tâlhar, fără price ! 


Cade pe copaci blestemul săracilor 
și pare că-mi spune: aşteaptă, 
că-i fără de fund sacul durerii 
si-i neţărmurit amarul de toamnă. 


și zilele omului sunt bătăi delicate de pleoapă Așteaptă ! veşnic prins în hora Eumenidelor 
și ed zei piete se curma. E O, numai că nu muream de multa voe rea! 
aule, Paule, — za dale Dar veniră foarte clarii. plinitorii Legii, 
ferice de tine viteazule, Lin, lin, îngeri, să te ia | 
; 3 


dorm firile toate, 

dincolo de moarte, mai departe de chin. 
Veni Ingerul, 

pragul ferestrei lovind, glin ! 

A fost intre noi înţelegere, 

ca el să sarate, 

când auzi-va plâns şi suspin. 

Ah, oglindire in lacrima serii, 


te aud în adierile frunzei șin munți, 
în isvoarele Patriei te aud, 

dar ce spui a traduce nu's vrednic 
fiindcă nu cunosc 

vorbirea exaltată a îngerilor. 
Pământul spune: Luaţi, mâncaţi ! 
Şi mușcat-ai ţărâna 


LETHE 


Păstorii când 

ridică turmele, 
tăcere se face 

şi amurgul e blând. 
Şi-mi apari tu mierlă, 


şi acum, ştii ce dulceii 
glia României, 


dulce ca o azimă dospită în miere, 
turta din care îngerii se cuminecă. 
Cei douăzeci şi opt murmurau pe coline, 


tineri ani ces umbre fugare... 


O, erau anii doar vise şi floare, 


doar închipuire și îloare... 


MUZA TRAGICĂ 


Veştede ramuri ! Superb 


instrument de muzică toamna-i, 


când bruma cădea ! 
O, coronatule Cerb, 
unde-i pădurea, doamnă-ta, 


-_ 


maica direaptă la care crescui 


și cerul şi flacăra lui ? 
Pe munţii unde, 


copăcel-copăcel, numai jepii ajung, 
Electră, veni din vis și neunde, 
Noaptea cu păru-i de nuntă, prelung. 


Un infelice Oreste-i 
enigmaticul codru ; 
înrourata, privirea lui, 
plătește cât aurul cerului. 
Din pufoasele flori, 

din umila mixandră, 


se ridică, în delir, o Cassandră. 


Ah, cum se vaetă crinii, 
loviți de Erinii ! 
BRUMARIUL 


O, iată cerul, tremură prin ramuri, 
cu mii lumini și de arginturi creste ; 


răsună vântul, trubadur prin 


O, îngerii, triști castelani la geamuri. 


Auzi, auzi ! Viind pe calu-i sur, 
Brumariul frunza 'n codri o dăramă, 
Brumariul fala codrilor destramă, 

ca un viclean viind pe calu-i sur. 


Cruntu-i de sânge cuțitul 
și puşcuţele fipte'n șerpar ! 


O, ele mai rele, mai groaznice par 


codrului de veri primenitul, 


Şi pricolicii cu statu de-o palmă, 
inima-mi seacă : alei-au, alei-au! 
Da, prin codrul cel veșted treceau 
țipând pticolicii cu statu de-o palmă. 


AȘTEAPTĂ 


treste... 


Cade pe copaci blestemul săracilor 


și iată-i văduvi, negri și goi. 


Streinele, zinele, sburau prin pădure 
sau Vântoasele ? O, vai de noi! 


Si cimpoiașul, amarul, când trece 


În e ocnă 


Cronica 


„HERMANN ȘI DOROTHEA“ 


rămâne cea mai importantă 0- 
peră a burgheziei germane. Goe- 
the a fixat în acest poem epic 
întreaga fizionomie a burgheziei, 
privită în cel mai bun sens al ei, 
arătându-i calităţile incontesta- 
bile în viața morală a Germaă- 
niei, Ca realizare literară, „Her- 
mann și Dorothea“ e una din 
marile creaţii ale lui Goethe. 
Lectura aceste. opere pasionează; 
poemul conţine în forma ei. care 
pare fvarte simplă, numeroase 
subtilităţi de stil şi-un aies ra- 
finament estetic. A fost tradusă 
în romnâește și de preotul C. 
Morariu. 


APORTUL CULTURAL 

AL GERMANILOR 

DIN BUCOVINA 

Germenii din Bucovina unu 
desvoltat o vie aciivitate cultit= 
rală. Influența ei asupra vieții 
culturale româneşti a fost bine- 
jăcătoare. Germanii din  Arydo- 
roasa au activat îndeosebi pe 
teren muzical. Din cartea d-lui 
prof. Liviu Rusu: „Muzica în 
Bucovina“, extragem acest pasu- 
ciu semnificativ: „La 1859 se în- 
temeiază prima societate de 
cântare sub denumirea de „Czer- 
nowitzer Gesangverein“, Printre 
membrii acestei societăți  întâl- 


germană 


nim pe Ștefan Nosievici şi alți 
Români Hostiuc, Lucescu,  Ni- 
chitovici, etc.“i. Conlucrarea cul- 
turală germano-română în Bu- 
covina a început deci încă de pe 
atunci. Nu trebue să uităm nuci 
faptul că foarte mulţi Români 
din Bucovina au studiat la Vie- 
na sau în Germania, unde şi-uu 
însușit o cultură temeinică și de 
puternică, sobră coloratură nor- 
dică. 


„JURNALELE „UFA“ 


au reușit să realizeze adevă- 
râte capo-d'opere din materialul 
bruţ al reportajului vizual. Un- 
&hiul din care se iau fotogra- 
fiile, claritatea lor — să sc țină 
seamă de faptul că de multe ori 
ele sunt luate în condiţii extrem 
de nefavorabile (Gin 'avion sau 
în imediata vecinătate a teatru. 
lui de luptă) — sunţ perfecte și 
pat să rivalizeze cu orice mon- 
tare de studio. Remarcaţi dease- 
menea și fotografiile de noapie, 
cari se prezintă ca adevărate 
tururi de forţă. Incendierea Mos- 
covei dintrun jurnal recenţ e 
reprezentativă. Ne bucură că şi 
jurnalele românești păşese pe 
urmele celui german. Un cuvânt 
bun pentru 0. N.R. şi P.P,că- 
rara li se datorește producerea 
lor. Jurnalele „Ufa“ şi „O. N, C-“* 
ilustrează admirabil eroismul 





Dormi Suilet 


0, dormi 


în vanul azur, a Stelei din prerii ! 
Crucitficatul, al meu alter ego, 

„e prin pădure, 
spuse acela, sofistul. 

Și veni Demonul 

pragul ferestrei lovind, bum ! 
A fost între noi înțelegere 

ca el să sarate 

când viaţa-mi fi-va un fum: 
unde, unde mi-e Tristul ? 
„Ci lasă, demon, gârbaciul 
spuse acela, sofistul, 

Tristul e însăşi copaciul !* 


acolo e Tristul“, 


ELISAFTA 


Toamă-mi pahare de rouă 

Elisafta sora lui Crai! 

A plecat un înger și plecară nouă 
şi cete plecară, nouăzeci şi nouă 
şi, mereu în suspine, 

cu durerea mă luai. 

'Toarnă-mi pahare de rouă 

și noaptea în claruri mi-o schimbă ! 
O, prin pomete, în rai, 
plimbă-mi-se plimbă 

Elisafta sora lui Crai. 

Conjuratele astre jurară pieirea 
Elisaftei sora lui Crai, 

că decât cerul frumoasă-i mai, 
iscusităi mai decât îngerii. 
Toarnă-mi pahare de rouă 

şi naramze dă-mi, din plaiuri de iai ! 
O, ca tine-i niciuna, 

mai curată ca luna, 

Elisatta sora lui Crai. . 


PALIDĂ STEA 


când spumegă norii asupra mormântului, 
când bate luna piatra mormântului. 


Poate socotiră că noaptea sa dus, 
paserile însetate de cântec... 
Totul era părere și vis ; 

invăluită în tulpanele norilor, 
steaua funebră strălucea nedescris. 


Pe-a lor limbă ritoricească, 
privighetori au intonat laude ; 
că ești așa și aşa, ditirambe spuneau 


pe a lor limbă ritoricească. 


Și eu ce, Minune, te cunoscusem : 

avea daruri sumă și multe alte incă 

și totul vădit în surâsul adamantului, 

o, era clipa când lumile devin fantomă, 
era îngerul, revelatul, să știți. 





luptelor împotriva stalinismului 
bestiaj care se lăţise ca o lepră 
asupra Rusiei. 


HANS SACHS 


Simţul artistic e foarte desvol- 
tat la Germani și, ceca ce e utât 
de lăudabil, el n'a constituit 
niciodată apanagiul unei singure 
clase sociale. In Germania veche, 
ca și în Germania de azi, nu e 
ceva rar să vezi şi între mește- 


Ilans Sachs 


șugar: personalități dotate cu 
mari însușiri artistice. Cazul lui 
Hans Sachs, poetui cismar, nă- 
Scut la 1494, mort în 1376, e se- 





lcbru și i-a inspiraț lui: Wagner 
tot atât de celebra operă „Ma_ 
eştrii cântăreți din Nuirnberg'. 
iluns Sachs a scris nu mai vu- 
țin de 12.000 de lucrări, între 
câri menționăm poemul de mare 
irumuseţă „Klage des Witwers, 
ocazionat de moartea soţiei sale. 


„COPILĂRIE“ 


e unul din cele mai suave 
poeme ale lui Georg Trakl. In- 
cercăm redarea ei în româneşte : 
„O mulţime de fructe de soc; 
liniştit locuia copilăria în paş- 
teră albastră. Peste trecuia că. 
rare, unde-acuma stacojiu foş- 
neste sălbatica iarbă, visează li_ 
niștitul rămuriş; murmurul frun- 
zişului — acelaş ea atunci când 
apa albastră sună'n stânci. Sua- 
vă-i tânguirea mierlei, Un cio- 
ban urmează fără graiw soarelui, 
care se rostogolește depe mă- 
gura 'ntomnată. Doar o albastră 
clipă mai e sufletul. La margi- 
nea pădurii se-araţă sperioasă 
sălbătăciune şi pașnic se-odih- 
nesc în fund vechile clopote şi 
mtunecatele cătune. Mai evia_ 
vios cunoști tu sensul întuneca- 
țitor ani, răcoare şi toamnăn 
singuratice-cdăi;  șin albastru 
sfânt sună pași luminânzi. Incet 
zănzăneşte-o fereastră deschisă ; 
te'nlăcrămează priveliștea, cimiti- 
rului părăginit depe dâmb, a- 
mintire de istorisite legende; 
totuși, uneori se luminează su- 
fletul, dacă se gândeşte la oa- 
meni bucuroşi,  întunecat-aurii 
zile d primăvară“. Tot din li- 





Tica lui Georg Trakl, desprin- 
dem „Noaptea“: „Albastrul o- 
chilor mei s'a stins în noaptea 
asta, aurul roșu-al inimii mele, 
O! cât de liniștit ardea lumina. 
Mantia ta albastră l-a 'mbrăţişat 
pe cel ce vădea; roşia ta gură a 
pecetluit înoptarea prietenului“. 


O LUCRARE DESPRE RO- 
MANTISMUL GERMAN 


pregătuște esseistul ardelean rie 
mare pregătire estetică şi filoso- 





Uhiand 


fică V. Beneş. D-sa va cerceta 


temeiurile acestei puternice  o- 
vieatări literare, în care  suu 
conturat poeţi de talia unor 
Brentano, Arnim, Kleist, Uh- 


land sau Eichendorii. 


ingerească mierlă 

şi vrei să vorbim. 

Dar despre ce? 

Vino să cinstim, 

ca oamenii, de, 

ca beţivanii : 

ah, trăiască, vivat, 

juniorii, anii ! 

Dar fie ce-ar fi, 

să vorbim ceva, 

că doară n'ai fi, 

din ceruri, din pod, 

fata Mircii Vod. 

Intr'un târziu: ştii mierliță, știi, 
se aud cuvinte din lună, 

fără noimă, aiurări splendide ! 
Mieria : ha, ha, 

nu știam, 

dai în schimb o istorioară cunosc, 
a nebunelor grăbite să treacă 
ulicioara scăldată în clarul 
farmec de lună. 

Vai domnule, s'au desbrăcat, 
ele curagioasele, numai pielea și oasele, 
gândind că Lethe, 

fluviul ce s'a rău tulburat, 

le stă în cale! 

„„Mierliţă taci, 

mierlă doctorală, 

istoria ta 

e fără morală. 


DUO 


Ca Prinţ Henry am stat 

cu Dragoste, hoinarele. 

Am râs, am cântat, 

cu Dragoste dires-am paharele. 


Dragoste bunul meu văr, 

e născut din himerica ceaţă ; p 
de-i plimb în alint mâna prin păr, 
simt cornițele și coama cea creaţă. 


Ce-i asta, ce-i asta văr Dragoste, 
văd copita vrăjitorului Pan ? ! 
O, răspunde văr Dragoste, 

sunt bottorii mei de curtean... 


Ce-i asta, ce-i asta văr Dragoste, 

au eşti Pădureanul cu naiul subțire ?! 
O, Echo te minte, nimica-i, 

doar tăcerea limbută, Messire. 


Ca Prinţ Henry, nici că mai stau 
cu Dragoste vărul. Ci m'am trezit. 
Nici cântec, nici râset. Pierdute's ; 
cu Dragostea m'am învrăjbit, 


PN E A a a a d e da A Aa 


sei Reichului. Formaţi în sensul 
spiritualității Fwehrerului, ei re- 
prezintă cu nobleță nu o cate- 
gorie de profesioniști ai scrisu- 
lui, ci însăşi esența presei ger- 
mane, care-a ştiut să-și însu- 
şească in mod perfect aspiraţiile 
Marelui Reich. 


DESPRE POEMUL „DIE 
GLOCKEN VON BORUTI“ 


și autorul ei, Românul bucovi- 
mean lonel Calinciuc, scrie înte- 


vesant Alexandru Roman. „Die 
Glocken von Borutii (,„,Clopote- 
le din Boruti”) a fost tradus în 
româneşte de părintele Iancu 1. 
Tomoiagă. Ar fi foarte frumos 
dacă germanistul Victor Morariu 
ar îngriji o ediție destinată ma- 
velui public. 

Ionel Calinciuc, puet român de 
limbă ygermenă, e unul din marii 
scriitori dăruiți de neamul româ- 
nesc literaturii europene. Prețui- 
vea lor e profund necesară. Ii 
veluturea sa, Alexandru Roman 
arată că „poema a fost primii. 
cu vii elogii de critica germani”. 


ZLARIȘTII GERMANI 
IN ROMÂNIA 


Ţara noastră adăposteşte de 
câteva zile delegaţia de ziarişti 
germani cari au venit să ne cu- 
noască mai îndeaproape ţara. 

Această vizită e cât se poate 
de bine-venită. Distinșii oaspeţi 
germani, pe cari România i-a 
primit cu spontane manifestații 
de simpatie, vor putea să con- 
State câtă dragoste leagă po- 
porul român de poporul german, 
cu care ne-am înfrățit prin ma- 
rea jertfă de sânge depe frontul 
de răsărit, unde semnul victoriei 
se înalță cutezător spre ceruri, 

Membrii delegaţiei de ziariști 
germani fac parte din elita pre- 





Fichendortf 


Primind cu braţele deschise pe 
ziariştii germani, le urăm şi noi, 
din acest colț de ţară, desrobit 
de oștile germano-române de sub 
barbaria bolşevică, un călduros 
și plin de dragoste „Bine-aţi ve- 
miţ je 


MIRCEA STREINUL 


4 





UNIVERSUL LITERAR 








30 August 1941 me 





— Intre locomotivă şi avion—Drum pe linie secundară—Despre jidanii Buhui-lLegendă în munţi— Bistriţa 


Deși avionul oferă atâta ra- 
piditate, întrunită cu cel mai 
luxos confort, trenul mă atra- 
ge, totuşi, infinit mai muit. 
Locomotivele au ceva viu în 
ele ; la sfârşitul călătorizi, îţi 
vine să te-apropii de roţile lor 
imense, ca să le mângâi mulțu- 
mindu-le că ţe-au dus pe aripi 
de vânt la destinaţie. E ca și 
cum ai bate cu palma un cal 
pe grumaz la canătul unui 
drum greu și plin de pericole. 
Trenurile electrice, uzrodina- 
micul — sunt, poate, mai Co- 
mode, mau funingine care să-ți 
intre în ochi, dar — în schimb 
— par nişte tramuaie parveni- 
te, Trenurile electrice n'uu ni- 
mic viu în ele; sumt un fel de 
jucării uriașe şi-atâta tot. Ce- 
lelalte trenuri — trenurile a- 
devărate, cu foc şi aburi, — 
își păstrează de-a lungul tim- 
pului farmecul. și pitorescul. 
Dela locomotiva pitică, greoaie, 
cu hornul ca o ciupercă, așa 
cum o mi întâlneşti pe unele 
linii secundare, și până la „.Pa- 
cificul“ cu siluetă eleganti de 
harmăsar la start, găseşti în- 
totdeauna ceva atrăgător, im- 
presionant. Noaptea, ochii raşii 
ai locomotivei, scânteile cu 
cari  înstelează bezna într'o 
câmpie nesfârșită — te fasci- 
mează. Peisagiul ia aspect de 
vis, se  dinamizează, creşte. 





râul poeţilor—Noapte în munţi—Perspectivele unui orăşel moldovenesc— 


Dacă ar trăi în zilele noastre, 
Bruegel-bătrânul ar fi bit, 
desigur, caii de foc, e!, pasio- 
natul basiliscilor şi-al finrelor 


apocaliptice. E 
Pentru diferite publicaţi, 
an. întreprins odinioară  nu- 


meroase şi depărtate călătorii. 
Am cunoscut tainele Maramu- 
reșului, am trecut prin fostele 
Polonia și Cehoslovaria, am 
încălțat cismele de şupie poștii 
ale lui Peter Schlem'hl ca să 
pătrund în întunecata cetatea 
Sucevii, ba nu m'am sfiit nici 
de tichia fermecată, care te 
duce în vremuri apuse. 

Astăzi, cu anumite fristeţi 
în suflet, îmi reiau vagualbon- 
dajul. 


BACAU —PIATRA-NEAMȚ 


In garnitura Bacău—Pia- 
tra-Neamţ, găsesc numeroşi 
țărani, cari îmi amintesc de 
dragii mei țărani din Cuciu- 
rul-Mare,  Plaiul-Cosminului 
şi  Horecea-Mănăstirii. Sunt 
la fel de blânzi, d= stătoși și 
de vrednici. Nu știu decz, 
dar, de câte ori văd un ţăran 
din aceştia, am impresia că 
mă găsesc în faţa unui plăieș 
de-ai lui Stefan cel Mare. Cât 
timp vor exista astfel de ţă- 
rani în Tara Românească, 
atâta timp nu va trebui să 
ne temem de viitorul ei. 


CANTECE NOU! 





Caete de poesie 


Nu despre caetele de versuri 
pe care le păstrează poeţii în 
sertar, despre caetele acelea 
cu şcolăreşti scoarţe, negre sau 
albastre, mi-am propus să în- 
semn astăzi câteva linii. Poa- 
tecă într'o bună zi va veni şi 
rândul lor, şi-atunci numsi ne 
vom lua îngăduința să punem 
pe hârtie gândurile, care ar 
putea să echivaleze cu tot a- 
tâtea indisereţii. Până atunci 
însă, să scriem despre celelalte 
„caete de poesie'“, care prezin- 
tă cel puţin tot atât de mult 
interes, alcătuind un fanomen 
liric de-o generozitate şi de-un 
elan cum prea rar ne-a fost 
dat să întâlnim. 

Poatecă și cetitorul  indife- 
rent să fi băgat de seamă, că 
de-un timp încoace au apărut 
pe piață — dar cu discreţia ce- 
lor dintâi ghiocei — diferite 
broşuri care adună între scoar- 
țele lor colorate, manifestări 
poetice de grup, coleciive, Ge 
care nu se poate să ne apro- 
pism fără interes. Poeţii 
nunțţă la izolarea volumului: 
unitar şi sa asocază, ru din 
cine ştie ce vanitate de elan, 
ci pentru a :nfuza cântecului 
o forţă colectivă, pe care omul 
singur nu i-ar putea-o da. A- 
sistăm, așadar, la un derby li- 
ric de-o nobleţe și de-un pito- 
resc, care nu sau mai întâlnit, 
poate, niciodată și fiecare grup 
— din acestea, puţine -— me- 
rită cu  prisosinţță aplauzele 
spectatorilor, la scena  des- 
chisă. 


Te- 


Ţin minte că acum câteva 
toamne  pomisem cu câţiva 
prieteni la realizarea unor 
„cagte“ însumând fatidica ci- 
îră 13. Pâlpâirea a fost numai 
aceea a unui chibrit și știu 
prea bine că aceste întreceri 
au nevoe de suflu și de dura- 
tă. Intâlnirea fugară şi trecă- 
toare ameninţă întotdeauna 
să se piardă. Cunoaștem apoi 
grupul „Adonis“ care a reali- 
zat până în clipa în care 
scriem impresionanta cifră de 
una sută caete şi caeaţele de 
poesie; Virgil Treboniu şi gru- 
pul său meritând pentru acea- 
stă nedesmințită pasiune o în- 
semnare plină de inimă. Păcat 
numai ca în acest drum care 
a început să fie un marathon, 


se sbat pe lângă condee auten- 
tice, pe care noi le-am prejuit 
întotdeauna, şi: câteva pene a- 
postice. Oricum tenacitatea 
„Adonisului“ înseamnă ceva 
rar. „Game“ sa numit apoi un 
cact al artistului Ion Yel:cu, 
dar, efortul a durat numai cât 
viața unui trandafir. Şi-acum 
câteva luni, poetul Gherghi- 
nescu Vania alături de alţii, a 
pus la Braşov bazele unui caet, 
„Claviaturi“, care de bună 
seamă că este punctul cel mai 
de seamă la care s'a putut a- 
junge în acest gen. Trei caete 
tipărite minunat, mărturisesc 
că Gherghinescu Vania a pri- 
ceput ca puţini alţii rostul 
înalt al acestor manifestări de 
grup. Fără teama unei exage- 
rări, putem afirma că în „Cla- 
viaturi“ au apărut până acum 
atâtea lucruri bune — şi într'o 
formă atât de poetică — încât 
puţinele şi inerentele stângăcii 
lirice care s'au strecurat între 
file, pot fi trecute sub tăcere 
fără a  păcătui. Pocj.i dela 
„Claviaturi“ pot fi recunoscă- 
tori subt'lului lor animator, a 
cărui modestie se ascunde în 
dosul titulaturei de „îngriji- 
tor“, cere uită însă că în gră- 
dina sa creşte floarea rară a 
Poesiei adevărate. 

Ceeace am scris noi, nu poa- 
te fi un bilanţ, fiindcă ne a- 
flăm încă în plin mers. N'a ve- 
nit încă vremea socotelilor de 
acest fel. Şi: dacă am scris rân- 
durile de mai sus, am făcut-o 
numai spre a demonstra în- 
tr'un fel pozitiv prezenţa poe- 
ţilor tineri — în grup — în 
mijlocul vieţii. Poziţiile lor se 
cer consolidate, iar ei vor pu- 
tea, în felul acesta, spune ori- 
cui, oricând, limpede și răsp:- 
cat : „Priveşte omule, nu sun- 
tem singuri!“ 


STEFAN BACIU 


N. B. Câteva cuvinte de răs- 
puas : Ion Velin, ÎI. D. Apostol, 
Onca T., lon Stancu, Ismara, 
Vladimir Lot.: Nu sunt încă 
publicabile. George Păun : Da. 
Mulţumiri. Const. Ser.: Da. Şi 
aşteptăm. N. 1. Coman: Incă 
nu merg. Floru Mih.: Poate 
altele... Manuscrisele se trimit 
pe adresa: Ştefan Baciu, Bra- 
şov, Str. Dr. Baiulescu 9. 


In acest vagon de clasa 
treia, în care călătoresc, pre- 
zența țăranilor înobilează ca- 
rul. Lipsa jidamilor e recon- 
fortantă. Nu mai auzi con- 
vorbiri hârâite, nu mai vezi 
murdărie. O decențţă desăvâr- 
sită şi-un bun-simţ de rafi- 
nată civilizaţie rustică sunt 
atributele Moldoveanului. 

Călătoresc şi numeroşi con- 
centraţi. Flăcăi Gârji, cu flă- 
cări în privirea dreaptă, de- 
schisă. Aceștia sunt predesti- 
naţi gloriei românești. In 
brațele lor stă Neamul. 

Trecem prin Buhuşi. O- 
rășel industrial. Potop de şi- 
dovime. In ochii lor, numai 
viclenie. Cine naiba lăuda 
inteligenţa jidanilor, când ei 
nu's decât viclemi. Câtă de- 
cadență, dela patriarhii Ve- 
chiutui-Testament până la 
jidanii din Buhuşi! Apariţia 
Mântuiorului a rupt în două 
ființa evreilor. Pe de o parte 
tezaurieri ai lui Dumnezeu, 
pe de cealaltă parte ucigaşii 
Logosului ! 

In apropiere de Piatra- 
Neamţ încep să se profileza, 
trenetică năvălire către ce- 
ruri, munţii împăduriţi. Pri- 
veliştea lor îmi evocă, lecturi 
din  romanticii germani și 
câteva tablomri ale lui Brue- 
gel-Bătrânul. 


“Denie 


„PLATURI BISTRIȚENE“ 


Sub titiul acesta „un mem- 
bru al „Clubului Alpin Ro- 
mân“ publică în volumul au 
VIII-lea din „Enciclopedia 
turistică românească“ urmă- 
toarele : 

„Piatra-Neamţ este cel mai 
pitoresc orăşel al Moldovei. 
Situat in valea Bistriţei, «e- 
tajat pe terasele acesteia, la 
revărsarea Cuejdiului, Piatta 
este totodată un insemnat 
centru al turismului româ- 
ntse. Reprezintă punctul de 
unde drumeții și iubitorii de 
frumos se pot îndrepta sprit 
atâtea locuri minunate din 
cuprinsul ţării de sus a Mol- 
dovei : munţii Tarcăului, va- 
lea Bistriţei cu  Toancele, 
până spre Ţara Dornelor, 
Ceahlăul, Tulgheşul și Bor- 
secul, sfântul munte al Mol- 
dovei cu mănăstirile Văratec, 
Agapia și Neamţ, calea Bica- 
zului cu cheile și lacul Roşu. 
Spre acesta din urmă ni se 
îndreaptă îndeosebi gându- 
rile. 

Pornind din Piatra, în sus 
pe valea Bistriţei, şoseaua te 
conduce după 25 km. in co- 
muna fruntaşă Bicaz, numită 
astfel după numele râului de 
munte care aici confluiază 





M'a sdrobit iar drumul, tată, 
Luna-mi sângerează 'n piept. 
Stii, plecasem pentr'o fală. 
Lângă moarte s'0 aştept. 


Dar ea n'a vrut să mai vie 
Poarta lumii s'o sărute, 
Ca să văd cum îi învie, 
Fragede, în ochi, cucule. 


Rătăcităn ochi cu vinul 
Şi-a prins negura cercel... 
Aitu-i tulbură destinul 


Si o leagă în inel. 


Ea ma picurat din gene... 
Eu m'am rupt din rădăcină : 


Crucea brațelor oltene 


Idr se frânge şi senchină. 


NANU MĂINESCU 


Calea robifor 


Când oare ne-or fi vorbele ca stelele 
Şntreg poemu-o lună împlinită ? 
Când n'or mai rătăci cu ielele 
Atâtea visuri pline de ispită ? 


Cât ne-om mai arde tălpile de jar, 
Trecând prin harul căilor de robi? 
Cât cu urechea, lipiţi ca de-un stejar 
Vom asculta doar gândul pur, neghiobi? 


Ne do: toţi pumnii sutletului rău 
Bătând la porţi cerești de-atâta timp 
Cerând pomană, sus, la Dumnezeu 
De-o baniţă cu svon depe Olimp. 


Căci astăzi vrem doar limba îngerilor 


Inrourată'm stropi de-azur 


S'o pritocim din valea plângerilor 
In amiorele strofei — cântec pur — 


M. 1. COSMA 


(Cântec de seară 


O, îar coboară seara din pădure 

Și-0r DOrni din nou nostalgiile ca Iele să mă fure 
Iar m'âi plimba prin gânduri ca prin livezi 
Dibuităd prin amintire ca prin besnă. 

Visul — hidră rea — mă va muşca de glesnă. 

lar moi întâlni cu darul,prieten mort și dus 


Pe cine ştie ce cărări... 


Ne vam opri o clipă cu vântul prin frunzări 

Și rezemaţi de salcâmi ori de castani 

Mă va 'ntreba despre vise și despre ani, 

li voi spune c'am cercatl să strâng merinde de minte 
Inșirând ca pe mărgele tristețea din cuvinte. 
C'am iubit fetele dela munte 

Cu jar în trup și părul inele pe frunte ; 

C'um cernut prin sita genei lacrimi grele 

Cu. toată dogodrea darului din ele ; 

Și-am chemaţ luceferii aproape 

Să coboare ca din ele să s'adape. 


Despre ani îi voi spune cam urcat pe scară vr'o 20 


de cuie 


Cum poate himenea mar findrăsnit să sue 
Si ori ce mi-ar fi hărăzit dincolo de soarte 
Am să sar țotuși odată cwun chiot lung în moarte... 


Incât așa cu gândul şi sufletul amar 
Voi adormi lângă vr'o piâtră de hotar... 


ION DANCU 


cu. Bistriţa, Alţi 20 km. stră- 
bătuţi și ajungi în comuna 
Bicazul ardelean“. 

„Cum  uTei  Bicazul, în 
dreapta ai mertu Ceahlăul, 
prea aproape ca să-i admiri 
făptura, iar tu prea jos «ca 
să-i zărești piscurile, Deşi 
izolat, fiind ocolit de trei văi 
repezi și adânci, își dă totuși 
mâna cu munții Bicazului. 
Aceştia, niște munţi văroşi, 
sunt despicaţi de chei strâm- 
te şi cotlonite, prin care se 
reped duruitor undete inspu- 
mate ale Bicazului şi ale a- 
fluenților lui. 

Pela 650 m. inălţime, risi- 
pite pe tăpşane ori strânse 
în cuiburi pe văi, casele ro- 
mânescului Bicaz ardelean, 
formează toate la-un-loc un 
fel de poliţă de locuinţe în 
îaţa munţilor cari zăvorese 
văile, de aici la deal. Intre 
Surduc și Munticel, un zăvor 
inşurubează Bicazui, care se- 
ascunde cu mai multe sute 
de metri în adâncime. Chiar 
în acelaș punct o altă despi- 
cătură în munte îti arată o 
altă cheie, şi mai strâmtă: 
e Cheia Șugăului. Un poileţ 
aşternut peste apă, în lungul 
iar nu de-a latul «i, te con- 
duce în cine știe ce ascunziş 
de munte, unde un pâle de 
locuinţe mai mărturisesc pre- 
zența stabilă a omului și în 
aceste pustietăţi. 

Mai urci o sută de metri şi, 
după un mers de alți câțiva 
kilometri, o nouă gâtuitură 
şi-o mouă confluență. Abia 
aici ai Cheia Bicazului cea 
mare, acolo unde în Bicaz se 
varsă Bicăjelul și Lapoșul. 
Suhardul şi Ucigaşul sunt 
munţii cari dela cei aproape 
1400 m. ai lor sfidează valea. 
Aceasta, deși înghesuită. in- 
tre ei, le roade totuşi siator- 
nic temeliile. Bicazul sare 
din treaptă în treaptă înspu- 
mat şi furios. O şosta, ade- 
vărată operă de artă, tindea 
să unească cele două capete 
ale cheilor, până a mu fi îost 
ele însele înfundate de fron- 
tieră. 

Urcând repezişurile văii, a- 

Orăşelul are în centru case 
jungi la 1000 m. înălţime. 
Panta se douwmolește, pereţii 
cheii se dau în lături, iar în 


loc de râu ţi-apare un lac: 


mi amintește prin proporții 
de sanatoriul Moroeni de 
lângă Pietroșița. Dornic de 
pitoresc, o iau cu profesorul 
Dragoş Luţa şi cu Neluş Ur- 
sulescu, la ai cărui părinți 
sunt găzduit, spre periferie. 
Minune ! — periferia se pre- 
zintă fără praf și fără mur- 
dărie. Constat, cu prilejul 
acesta că pitorescul nu tre- 
buie să fie neapărat plin de 
colb, ca. de pildă, Constanti- 
nopolul de odinioară, pe care 
l-am vizitat de-atâtea ori (în 
cărțile lui Pierre Loti şi-ale 
lui Claude Farrere...). Lâna 
în serios oficiul de cicerone, 
Neluş Ursulescu mă târăşte 
prin toate gropile spre 
disperarea lui Dragoş Luţa, 
cara nu înțelege pasiunea 
mea stranie pentru  prăpăs- 
tii (la propriu și la figurat...) 
şi care murmură : 

Doamne, romantismul 
german ti-a sucit complet 
capul... 

Fără să ţiu cont de pro- 
testele bunului profesor, care, 
Dirpiriu cum €, preleră pa- 
vajul neted al Cernăuţilor 
terenului abrupt al periferiei 
din Piatra-Neamţ, îl caţăr p> 
toate coclaurile. 

Dela marginea orașului, 
depe-un tăpşan de lângă 
strada General Manu. atunce 
o privire circulară asupra 0- 


rășelului. Intr'o parte, dea- 
luri de-o dulce curbură co- 
boară lin spre Roman, către 
care duce o şosea destul de 
bine întreținută. In cealaltă 
parts, se înalţă munţii. Nu 
sunt prea înalți, însă —- din- 
colo de ei — ştii că negurosul 
împărat Ceahlău urcă ma- 
jestuos spre cerul moldovean. 

Intre oraș și munţi: Bis- 
irita, râul fermecător, care-a 
încântat sufletul unor scrii- 
tori ca Hopaş sau Mihail Sa- 
doveanu. Sfătosul Ion Crean- 
gă al Pipirigului îl iubea, și 
el foarte mult. Intr'adevăr 
Bistriţa e un râu care ţe re- 
țin2. O călătorie cu pluta dela 
Cârlibaba până la Piatra- 
Neamt e tot ceea ce poate îi 
mai frumos. Ionel Teodorea- 
nu Qescrie în unul din roma- 
nele sale („La Medeleni“, vo- 
lumul II sau I1I) o călătorie 
pe Bistriţa in tovărășia lui 


stil sobru şi impozant, care-Mihail Sadoveanu. Regret că 





Lacul Roşu. Cheile au conte- 
nit, dar odată cu ele și îru- 
musețea  sălbatecă a unor 
munţi cari trăiesc incă în 
civilizaţia lor arhaică, cu cio- 
banii ca singuri stăpâni. Cu 
toate vremurile ce-au vre- 
"muit peste ei, ei n'au putut 
fi scoși din românismul lor“. 


IN VECINĂTATEA CERULUI 


Deși obosit de drum, des- 
cind din trenul de linie se- 
cundară (o locomotivă și trei 
vagoane), Gara — cam Mes- 
chină, mult deosebită de gă- 
rile frumoase din Bucovina, 
însă, de îndată ce ieşi din cu- 
prinsul ei. în fața ta se des- 
chide o perspectivă. din cele 
mai frumoase. Un bulevard 
larg duce spre centrul oră- 
şelului. Curat, simetric, îţi 
dă dela început o părere 
bună despre Piatra-Neamţ. 
n'am ia 'ndemână, cartea ca 
să citez măcar o pagină pen- 
mari, arătoase. Pe fundalul 
unui munte, se ridică un spi- 
tal uriaș, construit întrun 


tru marea, desfătare a ciţi- 
torilor... 

Amurgul cade blând asu- 
pra orășelului în care dom- 
nește o liniște de... film mut, 
reconfortantă după baia de 
seomot îngrozitor a Bucu- 
reștilor. 

Contururile pădurilor par 
presărate cu o fină bură de 
aur. Soarele se rostogolește 
în martea de sânge a asfinţi- 
tului, care se-acoperă în cu- 
rând de nouri. Totul îţi dă 
impresia de pace şi de tihnă. 
Râul 'murmură adormitor, lu- 
minile se-aprind în orășel şi 
câteva tălăngi prind să clin- 
chenească argințiu în. inse- 
rare, evocând o strofă din 
„Fire de tort“: 


„Noaptea 'ntreagă'o să-și 
murmure 
Apele povestea lor, 
Şi eșind de prin pădure, 
Căprioarele pe creste 
Vor căta prin văi de este 
Pace la isvor“. 


Reportaj inedit 


de MIRCEA STREINUL 


Munţii stau pașnici şi li- 


niştiţi în seara tot mai a- 
dâncă. Par nişte elefanţi 
uriaşi, adormiţi lângă un 


circ singuratic după repre- 
zentaţie. Is tăcuţi și blânzi 
ca nişte făpturi bune din 
basm munţii. Nu-şi sburlese 
copacii şi nici nu-şi seot din 
râpi iasmele. Nu departe de 
noi, se deschide ca o gură de 
balaur o prăpastie abruptă, 
pe-ai cărei pereţi nici măcar 
iarbă nu creşte. In vale, oră- 
Șelul îşi ridică spre cer sutele 
de hornuri cu cari sgârie 
slăvile prunduite cu stele. La 
gară, smei cu ochi verzi şi 
roşii se holbează mânios la 
oraș. Linia ferată se târâie 
ca un şarpe, pândind duşmă- 
nos trecătorii. Pădurile de 
brazi se 'ncruntă cu lilieci și 
cu bufnițe, iar tutișurile as- 
cund năiuci luminoase 


lemn putred, din care isvo- 
răște un iz inecăcios qe pul- 
bere. 





Nourii alburii se 'ntind ca 
o pajiște peste vestul orășe- 
luiui ; încolo, spre Roman — 
cer senin ; aerul e într'ade- 
văr ca de Iulie — un aer prin 
care-ai avea poftă s'alergi 
gol, ca vântul să-ţi mângâie 
cu boar?a lui călduță umerii. 

Umbrele par'că se mişcă. 
Umbre ? Poate-că nici nu's 
umbre, ci niște draci sau 
cine-știe-ce alte scornituri 
ale lui Scaraoțehi. Un îluie- 
rat se-aude dinspre pădure ; 
apoi altul, tocmai dincolo 
de-o fabrică din vale. Fluie- 
rat viclean, ca de șarpe. Sau 
ca de balaur cu limbi despi- 
cate'n patru. 

— Dacă's smei ? — poeti- 
zează Luţa. 

— O fi, — își permite să 
ricaneze Neluş Ursulescu. 

— O fi? Hm! Adică dece 
n'ar fi smei ? Smei răi mu- 
iaţi în smoală, smej cu cap 
de viperă... He-hei! Câte lu- 
cruri ciudate mai sunt pe 
lume ! Te pomentști că şi 
smeii există cu adevărat ! 

Ne ţăţărarăm repede pe=o 
culme priporoasă, şi ne ui- 
tam spre răsărit. Printre 
brazi, o lumină roșiatică a 
prins să lucească îndepărtat. 
Par'că e focul voinicului din 
poveste. In curând, potopul 
luminos cuprinde întreaga 
pădure, alungân în văgăuni 
umbrele şi fantasmele. Vă- 
păile lunei ard pe fruntea 


noastră ; privim tăcuţi mi- 
racolul. 
Apoi,  scuturându-ne din 


vrajă, coborim spre oraș prin 
ceața ușoară care-a 'nceput 
să se 'ntindă peste valea Bis- 
triței. 

Bucuroasă de vremea, plă- 
cută, nemţțenii au ieșit de 
prin case și hoinărese feri- 
ciţi, simțind pe-obraji mân- 
gâierea aerului călduț. 

Un grup de eleve cu gule- 
raşe albe de dantelă par niște 
mignone infante, coborite din 
vre-un tablou de Fragonard. 


VIITORUL UNUI ORAȘEL 
MOLDOVENESC 


Favorizat de-un peisagiu în- 
tradevăr dumnezeesc, Piatra- 
Neamţ are un viitor strălucit. 


Cu un minim concurs din 
partea autorităților, această 
magnifică, pitorească şi  sep- 


tentrională cetate de sub munţi 
va putea ajunge ceeace a a: 
juns Salzburgul pentru Ger- 
mania. 

Preţuind darurile pe cari ni 
le-a făcut natura, ne prețuim 
pe noi înşine, 

Să nu uităm nici o clipă lu- 
crul acesta. 


August 


1941 


Cronica literară 


Suzana Bulfinsky: Petale 
de ceară, versuri, 


Tiparul „Cartea Românească“ 


Emil Vora:Cartea Plecărilor, 


versuri, Colecţia „Convorbiri literare“ 


Este pentru lector intere- 
sant să observe cum se răs- 
frâng astăzi ecouri din Emi- 
nescu în culegerea de ver- 
suri „Petale de ceară“ a 
d-nei Suzana  Bulfinsky. 
Sursa lirică a întregului vo- 
ium este iubirea. Acest sen- 
timent îndeamnă, in genere, 
pe femei să versifice, dân- 
du-le convingerea că poe- 
zia şi iubirea se confundă. 
La producerea unei astfel de 
credinţe, contribue lectura 
marilor lirici ai dragostei, 
în a căror sensibilitate su- 
fletul femenin îmbracă expe- 
riențele proprii. 

Imaginea iubitei creiate 
de Eminescu şi muzicalita- 
tea liricei sale amoroase, se 
ivesc astfel în versurile d-nei 
Suzana Bulfinsky, venind nu 
din romanțele poetului, ci 
din viaţa autoarei, pentru 
care poezia şi iubirea sunt 
acelaș lucru. Socotim deci 
rezultat al pătrunderii liris- 
mului eminescian în viața de 
toate zilele, versuri ca ace- 
stea: „A fost un vis frumos 
din cale afară; aproape să te 
simt de mine iară; ...stele 
tremurând pe tristul meu no- 
roc (pag. 63), Câte-mi trec 
prin minte, dulci nimicuri, 
desmierdări; (pag. 67). Efec- 
tul romanţelor lui Emines- 
cu, trăite aieve de autoare, 
se vede în următoarele stro- 
fe, în care s'a adoptat şi rit- 
mul : 

In nopți de vară, peste culmi, 

Călători-va luna ; 

Și strajă visului meu sfânt, 

Stătea-va 'ntotdeauna, 

S'or risipi prin ramuri verzi 

Șoptiri de păsărele, 

Amânte iară aducând 

De visurile mele. 

Vei înțelege ce-ai fost tu 

Vieţij mele 'ntregi, 

Ci doar atuncea vei putea 

Iubirea-mi sămnţelegi. 

(pag. 64) 

Este logic să surprindem 
în compozițiile autoarei do- 
rința de a zugrăvi o icoană a 
iubitei, Dar această năzuinţă 
trădează, precum am spus, 
mentalitatea că femeia este 
prilej de poezie, și că trebue 
să fie preţuită de iubit ca 
atare : 

Să vezi în mine numai soare 

Și cer albastru, şi visări 

Şi toată gama nesfârşită, 

De fantezie şi cântări, 
1/0 (pag. 22) 
Din visul autoarei. se des- 

prinde parcă figura din bas- 

mul eminescian, providen- 
tială ca şi când ar avea 

de îneplinit prin iubire, o 

misiune de ordin superior: 

Din lumea visurilor mele 

Am coborit jos pe pământ 

Ca să aştern în cale-ţi roze, 

Șin versuri sfinte să te cânt. 

(pag. 21) 

Tată, prin urmare, din ce 
convingeri este scris volu- 
mul ,„Petale de ceară“, — şi 
desigur, merită atenție sensi- 
bilitatea autoarei, care se 
strădueşte să aştearnă în 
versuri: „Culori și fantezie 
din ochii. mei cereşti (pag. 
12). Menţionăm pentru ac- 
centul ei deosebit poema 
„Mi-e dor de liniște“, în care 
se întrevede pare-se un efort 
de independenţă: 

Mie- dor de linişte, 

De florile ce pier în ţintirime 

De tainice păduri în care cad 

păsări de noapte, din înălţime. 

(pag. 69) 

Din faptul că d-na Suzana 
Bulfinsky consideră poezia 
influentă în viață, deducem 
că d-sa trebue să-și propue 
so treacă de aici în artă. 
Pentru reuşita culegerii. de 
față, rămânem la aceste con- 
:tatări. 

+ 


D. Emil Vora a tipărit anul 
trecut culegerea de poeme 
„Fântânile tăcerii“, despre 
care am scris, arătând că au- 
torul trebue să-și libereze 
expresia de unele formule 
împrumutate. Sunt, de pildă, 
în „„Fântânile tăcerii“, ver- 
suri care amintesc supărător 
pe un confrate luat model. 


Noul volum „Cartea Plecă- 
rilor“, publicat în colecția 
„Convorbiri literare“, sur- 
prinde plăcut prin ieșirea de 
sub tutelă. Cu precauţie, au- 
torul a recurs la procedeul 
fixării sensibilităţii în respi- 
raţia scurtă a terținei. 

A alcătuit deci culegerea 
din însemnări reduse la 'rei 
versuri, axctăogând la stârşitul 
paginilor câteva poeme mai 
întinse. Acestea, de mai pu- 
țină valoare subliniază prin 
comparație, meritul celor 
dintâi. In notația spontană d. 
Vora isbuteşte să dea sim- 
țirii un ton personal și să-și 
vădească sincer năzuinţele. 

Prin „plecări“, d-a înţe- 
lege îndemnurile depășirii, 
dar substanţa lirică o for- 
mează indicaţia pragurilor ce 
împiedică „plecările“. Astfel 
florile, îl ajută mai mult să 
cunoască „suferinţa“ : 

Flori albe, flori roșii, flori 
albastre, 
Floarea seninului, florea sângelui, 
floarea Cerului, 
Toate semănați cu pământul, și 
cu rănile omului. 
Tânărul nou în care ar 
vrea să ajungă, îl caută, fără 
a arăta că-l află: 
Printre atâtea ierburi, prinire 
atâtea mici vietăți 
Mă caut pretutindeni să mă pot! 
găsi. 
Printre toate câte s'ar putea 


i odihni, măcar o clipă, o zi. 
(pag, 17). 
Un ţel al călătoriei sale este 
şi somnul : 
Cer înalt, mărit de slavă, 
Fă din cer o noapte lungă, 
Pentru o pasăre bolnavă. 
(pag. 19). 
Insemnările d-lui Vora cu- 
prind uneori „plecări“ în co- 
pilărie, pline de melanculia 
amintirii : 
Unde sunt, timpurile, anii florilor 
de zarzări şi pruni, 
In care s'au topit asemenea 
5 zăpezilor 
Mâinile ce le-am închis, ca pe o 
carte de rugăciuni ! 
(pag. 26). 
Trebue să dăm atenţie unci 
categorii de terține cu năzu- 
ința de depăşire prin cunoa- 
şterea sacră : 

Tu ești pomul ales, iar eu floare; 
Sunt sâmburele 'n care tu aşezi 
, cuvântul, 
Să crească plin de slavă şi de 

soare. 

, A (pag. 47). 
Printr'o terțină din această 
categorie, isbutește d. Vora 
să exprime puternic o „notă“ 

de mare tristețe : 

Atâţia orbi, și-ologi, şi asupriti, 
Toţi câţi cerșesc, și-i duc alţii de 


Sunt, Doamne, fiii Tăi, şi lumea 
cea mai bună. 
(pag. 50). 
lată și nădejdea unui ca- 
păt de călătorie senină ; 
Şi asfințit de soare nu va fi, 
Nici diminețti cu aurori de maci» 
Când, pasăre, pe umăr ți-oi cădea 
și te-oi trezi. 
(pag. 59). 
Cu noul său volum, d. E- 
mil Vora marchează deci un 
progres în purificarea expre- 
siei. Evident, încercarea cea 
grea na trecut-g încă nuto- 
rul, pentrucă, după ce a în- 
vins în notația spontană, ră- 
mâne neînvinsă dificultatea 
compoziţiei ample. 
CONSTANTIN FÂNTÂNERU 





Prietenul 


Prietenul meu a murit. 


Mortul de-aici a fost prietenul meu. 
Fraza din urmă e de o mie de ori 


mai tristă decât prima. 
Inchid ochii, 
aici, lângă prietenul mort. 


Aș vrea să-mi închid şi bătăile inimii 


şi peste toate suspinele, 
Semnut Odihnei. 

Aș vrea să restabilesc acel 
echilibru care constituia 
prietenia noastră. 

O, cât mă doare siguranța 


să pun 


că ochii mei s'au închis numai pentru o clipă 


i că se vor deschide iarăș, 
să vadă Lumea, 

care ne uluişe pe amândoi ! 
Şi inima 

numaidecât va bate, iarăș, 
cu svâcniri îndoite. 


inima care sa oprit 


Zadarnic. Cum mai pot fi asemenea ţie? 


S'a rupt prietenia ca un lanţ 


pe care, lunecând, tu l-ai scăpat din mâini, 


Sa surpat ca un pod de argint. 
De se va surpa și cellalt capăt 


— Capătul dimspre mine, — 


amândouă vor fi la fel de neântregi, 


nu vor mai face însă un pod. 
O, podurile vieţii, 

cum le dărâmă, 

Vremea cu pașii apăsați! 
Prieten mort, prieten tăcut, 
te iubesc oare mai mult 
fiindcă nu poţi răspunde? 


Iată: nu te mai deosebesc de Dumnezeu. 


Te leagă poate de El acum 
podul de aur al morţii. 

Eu trec pe acest pod 

— sau pe dedesubtul lui, 
fără să înțeleg mai mult, 
fără să mă 'ntreb mai puţin. 


Inchid ochii șin Vreme privesc, 


șovăind, can niște 


Tacuri străine... 


Ne întâmim. Zâmbind ne'ntâlnim. 


Sufletele aceleași par a fi, 


totuși nu ne cunoaștem deplin 


Stingheriţi de privirile moi, 
Prietenia vechie o simțim 


Strângându-și, printre stele, alte mâini. 


ŞTEFAN STANESCU 


x 


Siestă 


Domnului Mircea Petala 


î-- 


Cum stau trântit pe-o rână, 


zâmbind unei iluzii, 


Călătoresc prin vise, pe-un coiţ de canapea. 
Afară se sărută un molcom vânt cu duzii Ă 
Si-un horn prin geam se strâmbă — subţire narghilea. 


Papucii cad alene pe moile covoare, 

Mă legăn ca o poamă în vârful unui prun, 

Ca dintrun ceainic suie un abur fin spre soare, 
fȚigara se topește, perdelele apun. 


O ceașcă se golește și somnul, leneș, v:ne, 
Oprindu-se o clipă 'n caimacul din cafea. 
Eu dorm — odaie goală, acum te las cu bine, 


“Caicu-i plin de umbre, plecăm spre Halima ! 


ȘTEFAN BACIU 





Note româneşti 


LOUIS BROMFIELD: CAZUL 


ANNIEI SPRAGG 


Cazul Anliej Spragz, pe care 
ni-l prezintă editura „Cultura 
Românească” în deosebit de a- 
lese condiţii grafice, este până 
acum cea mai bună carte a lui 
Bromțielă şi aceea care-i citită 
cu mai multă plăcere. 

Louis Bromifield, pornind să 
ne înfățișeze cazul atât de pu- 
țin obişnuit al Anniei Spragg, 
fiica bui Cyrus Sprage, — „Pro- 
fetul”, cum i se spune, întemee- 
torul unei noui religii — fată 
bătrână şi originală, a cărei 
moarte provoacă mare vâlvă în 
lumea drepteredincioșilor din 0- 
răşelul italian Brinoe, — locul 
acţiunii, — grupează în jurul a- 
cestui caz ciudat, viața, cu mul- 
tiplele lor drame, a unui întreg 
număr de persoane. Intrigile 
secundare, — deși, propriu zis, 
nu se poate vorbi de aşa ceva— 
se grupează în jurul temei cen- 
trale, dar romancierul american 
a avut originalitatea să îmbine 
cu dibăcie viața personagiilor de 
mâna a doua cu acelea ale eroi- 
lor cărţii în așa fel, încât îm- 
prejurările generale ale dramei 
pe care ne-o povestește se lea- 
să şi desleagă cu acelea ale 
dramelor sau bucuriilor celor- 
lalţi eroi. 

Mulțimea personagiilor din a- 





cesţ nou roman al lui Promfield 
e o pildă rară de abilitate cre- 
atoare în literatura mondială 
de azi, personagii pe care auto- 
rul le tratează şi le conduce cu 
o sobrietate de ton, o economie 
de mijloace, o emoție delicată 
și, pe alocuri, un umor fin, care 
sunt cu totul caracteristice sti- 
luluj acestui romancier. 

Louis Bromfie'd acordă mare 
însemnătate simplicității și na- 
turalului limbajului narativ, fă- 
când din el aproape un argu- 
ment de polemică contra prozei 
povestitorilor moderni care i se 
pare artificială şi căutată şi prin 
urmare, nepopulară şi depărtată 
de viață. Dar ceeace scriitorul 
american crede și consideră ca 
fiind o manieră naturală de a se 
exprima, este tot artă şi încă 
artă greu de stăpânit: nu numai 
că limbajul e limpede şi curgă- 
tor, ci e întrebuințat cu omo- 
genitate și atinge o fizionomie 
stilistică al cărei farmec te sub- 
jugă dela primele pagini: 

Noul roman al jui Louis Brom- 
tielă a apărut în traducerea 
d-lui Constantin Apostol, a că- 
rei versiune, datorită fidelei tâl- 
măciri, nu-i lipsită de nici una 
din nuanțele de sentiment, de 
gândire şi de limbaj ale origina- 
lului. 





Note italiene 


BAROC ŞI ROMANTISM: 
WAGNER 


Ni se pare interesant să redăm, 
aşa cum e consemnată în pumă- 
rul 9 (An. 1, 1940, XIX), din re- 
vista „Il libro italiano nel mon- 
do", discuția pe care Pier Fausto 
Palumbo o face recentei cărţi a 
lui Enzo Borelli, intitulată „Este 
tica Wagneriană“, (Sonsoni, Fi- 
renze, 1940), 

mtrta avagneriană, scrie Pa- 
lumbo, se naște după Borelli ca 
expresie q unei estetici, adică a 
unei teorii artistice, și dă: ae 
nei estetici a sa proprie. 

Dar în analiza reînviată şi a- 
profundată a esteticii wagneriene, 
Borralii a vrut să se întoarcă la 
cel mai important moment dim îs- 
toria muzicei, precedent acestuia: 
la revoluția muzicală italiană, 
care, între Seicento şi Settecento 
(sec. XVII şi XVIII), înseamnă 
răsăritul mouei muzici, Geneza 
nouei intuiții muzicale a Barocu- 
lui italiam. funcția inovatoare și 
universală a mnouei arte baroce, 
sunt exaltate de Borrelli. Văzută 
în momentul său mazical, mişca= 
rea barocă apare ca punctul de 
plecare al esteticei şi dl artei în- 
irădevăr moderne. Și că simfo- 
mia, cu Sammartini, şi concertul, 
cu Vivaldi, sau născut în Italia, 
nu mai e nimeni care s'o nege. 

Din această lume nouă a baro- 
cului, vede Borrelli  purcederea 
logică și punctul de confluență — 
după ceeace el numeşte expresiv 
„criza settecentescă“, al romantis- 
mului, caşi al mişcării opuse cli- 
sicizante, 

Dar ceace distinge momentul 
originar al barocului de momen- 
iul romantic este faptul că în 
primul creaţia artistică precede 
teoria, pe când în al doilea, în 
romăntism, teoria precede și u- 
neori condiționează, creaţiunea 
artistică. Aceasta este limita To- 
mantismului, după Borrelli, şi a- 
ceastă limită o va depăși Wagner, 
făcând din japtul  depășirii ei, 
motivul principal al măreției sale, 

Alipirea muzicei pure, exaltată 
tocmai ca formă suverană a cre- 
ației muzicale, la Baroc, ătentifi- 
carea ei cu acesta, e, cum se 
vede, ideea directoare a lui Bor- 
velți. Se poate observa mai ales 
că termenul „Baroc“ (asupra că- 
ruia e greu să fie de acord cerce- 
tătorii diverselor discipline), este, 


mai mult decât în valoarea sa 
obișnuită, păstrat de autor ca 
expresie rezumativă a Seicento- 
ului muzical italian, den Cin- 
Quecento la Settecenţo. 

Dar dtunci, cu greu se mai 
poate identifica cu o mișcare ar- 
tistică destul de net îindividuali- 
zată prin formele ei specifice ar- 
hitectonice și figurative, um mo 
ment muzical atât de variat şi 
atât de pervid. Cu tât mai puţin 
tendința sa mai înaltă: muzica 
pură, 

Studiul estetţicei wagneriene „pe 
care Borrelli o urmăreşte în a 
doua parte a cărții sale, o pune 
în termeni de dependență, faţă 
de muzica italiană în parte, și de 
desvoltarea, nu succesivă ci si- 
multană, a creațiunei muzicale, 

Estetica wagneriană e observa- 
tă sub unghiul vizual al proble= 
mei sale capitale, de origină stră- 
și a unității lor, Prin Lessing şi 
veche: aceea a limitelor artelor 
prin mișcarea romantică, Bor- 
relli parvine să determine trece- 
rea dela teorie la creaţie, dela 
metafizică la realitate, în care 
constă meritul lui Richard Wag- 
ner. 

Wagner apare astfel realizato- 
rul axiomei romantice,  expri- 
mate de Lessing: „Drama este 
forma casa mai  înnaltă a poe- 
siel“, 

Cum asemenea realizare se 
răsfrânge în estetica și în mu- 
zica wagneriană, condamnarea 
melodramei, formulată de Wag- 
ner, negarea sa, demonstrează 
criza artei wagneriene: discre. 
panța dintre teoria și arta lui, 
depășită în operă, su şi 
imfluențează negativ pe artist, 
core continuă, dincolo de limi- 
tele oportune unui artist creator, 
să teoretizeze. 

Predominarea muzicei asupra 
cuvântului, şi pe de altă parte 
interesul pus pe 2jectele  sce- 
nice, arată modul wagnerian al 
soluției problemei unităţii for- 
melor artistice. 

Unitatea de intenţie în artistul 
creator, care coincide cu unitatea 
împrimată operei. i ; 

Borrelli arată, în muzică, sfâr 
şitul Romantismului. El socotește 
Barocul drept cea mai înaltă pe- 
rioadă a muzicei. Wogner în- 
seamnă limita extremă a Baro- 
cului. 

SORACTES 





La Florența, in centrul de studi asupra 
Renașterii 


(Urmare din pag. 1-a) c; 


La Florența se găsesc as- 
tăzi, pe lângă instituția aced- 
sta, o fototecă, însoțită de un 
bogat fişier împărțit după ar- 
tişti, subiecte și locuri, meni- 
ță să strângă  fotograiii, 
sculpturi şi cDstume din Re- 
nașterea italiană. La Biblio- 
teca Naţională din acelaș 0- 
raș sa pus la dispoziție celor 
cari studiază această epocă, 
un fișier bibliograțic și o ma- 
re sâlă pentru consultarea 
tuturor operelor în legătură 
cu Renașterea, dela Petrar- 
ca şi până la sfârșitul sec. al 
16-lea. Aici se găsesc ediți! 
vechi şi moderne, rarilăți, 
precum. şi operele cari arată 
felul cum Renașterea îtalia- 


“nă s'a răspândit în Europă. 


S'au instituit, de Qsemnened, 
premii anuale de câte cinci- 
sprezece mii de lire, pentru 
încurajarea străduințelor în 
acest domeniu. şi premierea 
operelor cele mai bune, dân- 
du-se şi burse de studii. 

De curând s'a deschis o ex- 
poziție de artă din timpul 
Medicilor şi o retrospectivă 
de pictură toscană din seco- 
iul al XVI-lea. Anul acesta 
va avea loc un congres națio- 
nai, iar în 1942 se va ține, 
ia Florența, și un congres în- 
termațional asupra  Rendş- 
terii, 

O pildă de ecoul pe care l-a 
avut acedslă inițiativă este 
întemeierea unui Centru de 
studii asemănătoare în Stă- 
tele Unite ale Americii. Se 
deschide prin urmare un 
câmp şi mai mare de cerce- 
tări, colaborând, la deeastă 
întreprindere științifică, toa- 
te popoarele care voesce să cu- 


noască o fericită epocă de 
expansiune spirituală în 
lume, 

Institutul Renașterii dela 
Plorența își îndreaptă înves. 
tigațiite sale spre cultura din 
Germani, Franța, Anglit, 
Spania, Portugalia şi „alte 
țări umde au pătruns bumini- 
le Renașterii, care după fOr- 
ma și conținutul ei italic a 
devenit Wa un moment dat 
europeană și universlă, Din 
această întrepătrundere a î- 
deilor acelei vremi sa ivit şi 
conștiința iiterară națională, 
care a culminat, mai. târziu, 
prin mâșcarea Tomantismu-i 
lui, Și tot în timpul RENAȘ- 
terii, niciun om nu se socotea 
învățat dacă nu trecea pe la 
Universitățile din  BOlogha 
sau Padova. 

AiCi au învățat, către sfâr- 
șitul Renașterii, şi unii 7O- 
mâni, printre care a fost 
stolnicul Constantin Canta- 
Cuzino, o figură pe care no 
cunoaștem îndeajuns în toa- 
te strălucitele ei manifestări. 
Erau clipele când arhitecţii, 
artiștii, oamenii politici și 
profesorii din Itălia primeau 
invitații dela curțile străine ; 
când tipograția şi librăria 
venețiană  răspândea cărți 
din Apus până ia gurile DUu- 
nării. Din Veneţia ne-au ve- 
nit numeroase scrieri, al că- 
Tor cuprins  populir consti- 
tuia lectura fermecată a 
strămoșilor noștri. Atâtea şi 
atâtea cărți populare, cu p0- 
vestiri care încep apoi să aibă 
și o circulație orală. 

Aceeași erpânsiune se să- 
vârșea și în alte țări. Frede- 
ric II și Maszinilian 1 ţineau 


în mare cinste opera lui Enea lui Boscan, Garcilaso de la 


Silvio PăCOlomini sau a lui 
Machiavelli.  Ludbvic XII şi 
Prancisc Î, în Franța, se în- 
dreceau să obțină tablourile 
lui Leonardo dd Vinei, Ariirea 
de! Sarto sau sculpturile și 
bronzurile lui Benvenuto Cel. 
lină. Autobiografia lui Cellini 
a fost tradusă în germană de 
însuși Goethe; Ariosta și A- 
retino erau la rândul lor tăl- 
măciţi în timbi străine, Ast- 
fel, Roma, prin  întermeaiul 
Florenței, rășpândea  pasiu... 
nea pentru frumos şi pentru 
căutarea adevărului prin 
ştiinţă, 

Institutul Renașterii din I- 
talia urmăreşte și influenţele 
ajunse în alte țări, sub ate 
Climate spiritunie. In felul a- 
cesta au apărut studii asupra 
lui Rabelais, Montaigne, BOh- 
me şi Erasm din Rotterdam; 
asupra influenței machiavel- 
lismului în Renașterea engle- 
2ă; asupra înrâuririi pe care 
au avut-o Badassar Casti- 
glione și Delia Casa în viața 
de Curte şi în casele princia- 
re; tot astfel se urmăresc în- 
Hluenţele teatrului italian din 
secolul al XVl-lea asupra 
teatrului european. Se întâl- 
Hesc nume de acest fel în 
dramele şi comediile lui Lope 
de Ruedd, Moliere şi Shaies- 
peare. 


In poezie găsim marea în- . 


râurire a platonismuiuj, da- 
torită idealismului răspândit 
de lirica de dragoste & lui Pe- 
trarca, până în Pranţa, în 
poezia lui Ronsard şi Des- 
pontes; în Anglia asupra lui 
Sidney, Mâton şi Dryden, in 
Spania și Portugalia asupra 


Vega, Camoens, Francesco 
de Sa și Miranda. Iar ca o în- 
Cunumăre a unor 0semetiea 
preocupări, interesul mnentru 
Poetica lui Aristoteles se da- 
borește tot Renașterii italiene. 

Cărţile și siudiile publicate 
de instituţia aceasta dela 
Florența arată încăodată bu- 
nul gust și arta tipografică, 
moștenite dela creatorii Re- 
nâșterii. Pe lângă scriitorii 
menționați au apărut studii 
în legătură cu familia de 
Medici, cu mecenatismul şi 
serbările patronate de condu- 
cătorii politici şi spirituali ai 
Florenței. O preocupare inte- 
resantă este înfățișată de 
scrierile asupra lui Guicciar- 
dint, Michelangelo şi germa.- 
nul Wălfflin, în cadrul urmă- 
ririi și cunoașterii izvoarelor 
Renașterii, 

Avem în față revista ius- 
trată La Rinascita, care este 
publicația oficială a institu- 
ției, răsărită în Florența dul. 
celor rime ale lui Dante şi a 
crinului cel pur, simbol al spi- 
ritudlității newieritoare. Acti- 
vitatlea bogată a revistei, — 
condusă de Giovanni Papini, 
— actele, documentele, arti- 
colele de polemică și studiile 
părute până acum arală va- 
loarea centrului de studii a- 
supra Renașterii, ale cărui 
cercetări asupra influențelor 
în afară de Itaba ne privesc 
de multe ori și pe noi, prin 
câteva chipuri istorice româ- 
nești, a căror cultură își gă- 
sește izvoarele în această e- 
Docă de minunată exnanstune 
a spiritului Iatin, 


C. N. NEGOIŢĂ 


—— 6 PC CNN A UNIVERSUL LITERAR 


n. .  . pm a m. 


>= 





Emanuel sta în picioare în faţa ei, 
cu capul plecat ca un criminal ce aş- 
teaptă sentinţa. Livid, înfricoșat. Tot 
ceeace auzea din gura ioanei era stri- 
gător de adevărat. Nu și-ar pus nici- 
odată întrebarea: ce va tace loana dacă 
u'o va lua de soție. Se va răsbuna sau 
va cărea în mocirla vieții, de unde nu 
va mai putea nimeni s'0o ridice. Eri 
toată ziua se gândise la proces, deaceea 
îi trimisese și biletul. Nu fusese o farsă. 
In ultimul moment, când ţrebuia să 
plece, s'a luminat. Nu putea. so mai 
întâlnească. Pierdeau procesul. O scri- 
soare ataşată la dosar, distrugea tot 
ceeace construise el în cele patru amâ- 
nări de până acum. Ulterior, o convor- 
bire telefonică avută cu doctorul Iacob 
Mihail, îl obliga să lipsească dela ul- 
tima înfățișare, cea de azi. Cum să-i fi 
spus însă? Să-și mărturisească singur 
ignominia ? Exclus. Preferase să n'o 
vadă. 

— Te-am așteptat. Dece n'ai venit?... 
îl privi Ioana, dur, âmpietrit, 

Emanuel n'o văzuse nicicând atât de 
transfigurată. Parcă. era bolnavă. Faţa 
ei semăna cu o poză decolorată de ra- 
zele soarelui. Ochii ei mari, negri, cari 
nu ştiau să prefacă luptele interioare 
îl ţintuiau, împrăștiindu-i voința. Era 
prea mic pentru ea, încumetările îi 
<rau false, osatura sufletului arcuită. 

« Căutase altă femee care să nu priceapă 

cât Ioana, care să-i vorbească în alt 
tel, să se poarte cu ea după alte ma- 
niere, acelea pe care le vedea la prie- 
tenii lui. Incoherența din ceeace fă- 
cuse eri și ceeace se sforța să facă azi, 
presupunea anormalitatea. Şi el era 
convins că loana este anormală. Iși 
arcui mâna pe după capul ei și tră- 
gând-o lângă «el, o sărută pe gură, 

— Ţi-ai pus rochia care-mi place 
mie, îngăimă el, evitând răspunsul. 

Ioana se deslipi. din îmbrăţişarea lui 
şi porni vijelios spre ușă. Emanuel ră- 
mase neclintit, neputând să se recu- 
leagă... Sărutul îl ustura. 

— Ioana:... loana!... se repezi pe scări 
s'o înduplece... 


III 


Iacob veni direct la ea. Bine dispus, 
elegant, proaspăt bărbierit. Ii sărută 
mâna cu aceeași cordialitate, zâmbin- 
du-i firesc. Nu. se formaliză de faptul că 
o găsea slăbită, tristă, nervoasă... Ex- 
plicabil. Femee în toată firea, cultă, 
frumoasă, se consumase căutând o re- 
zclvare cât mai naturală 2 incidentului. 

— Teminăm... 

— Vom vedea, răspunse ea tăios. 

— E ca şi lichidat. Iordănoiu nu se 
prezintă. Mi-a comunicat o veste tristă: 
nu mai vorbiţi. Pentruce v'aţi certaţ?... 
Te-ai obicinuit să schimbi bărbaţii ca 
pe ulcele? interogă Iacob, nu lipsit de 
răutate. A 

Ioana înghiţi în sec. Se vedea lovită 
din două părţi. Era inutil să mai ri- 
posteze. Vrășmașii o încolțiseră. Orice 
răspuns i-ar fi dat n'ar fi satistăcut-o, 
mărind în schimb raza de atac a lui 
Iacob. Il privi pe sub gene. Buna lui 
dispoziţie o râcâia pe inimă. Parcă-i 
făcea înadins. Emanuel anticipase asu- 
pra rupturii, cert inevitabile, a rela- 
țiilor dintre ei. Simţea acum că nu mai 
are cu niciunul din ei nimic, parcă nu 
i-ar fi cunoscut, apariția lui Iacob a- 
mintindu-i un film la care făcuse mult 
haz. 

— In definitiv ce vrei? Ce vrei dom- 
nule doctor? Poţi să-mi spui? interveni 
Ioana energic, descătușată, hotărîtă să 
nu mai suporte niciun biciu. 





— urmare si sfârsit — 


— Te cheamă mama şi tata... Nu-i 
mai recunoști? Ți-e scârbă de ei? Te-au 
născut ca să le prepari otrava acestei 
relegiuite purtări, acum la bătrâne- 
ţele lor? 

Ioana simţi că se învârte pământul 
sub ea. Tactica lui Iacob reușise. O 
imobilizase din nou. Se gândise la pă- 
cinţi, la surori, la locurile copilăriei, 
însă nu se mai putea reîntoarce acolo 
de unde plecase. Trebuia să meargă 
înainte, să guste până la capăt cucuta 
vieţii, să îndure plesnetele indiferenţii 
tuturor, ranchiuna anonimilor. 

— Vreau să fiu liberă. De capul 
meu... N'am nicio pretenție... Nimic... * 

Iacob înţelese. Ioana se transformase 
complet. Mediul în care-şi dusese viaţa 
până acum o diformase. Orice întoar- 
cere era imposibilă. Alergase după fe- 
ricire şi n'o găsise; se hrănise cu vise 
şi ură organic traiul organizat; resor- 
turile ființei se întinseseră prea mult. 

— Ioana, să mergi acasă. Te iubesc 
toț atât ca la început. E casa noastră, 
încercă Iacob. E mai bine să te bălă- 
cești în colțul nemerniciei, decât să fii 
tu, aceea care te știm cu toții? Dece 
nu vrei să ne asculți? Ai greşit; te-am 
iertat!... se rugă el... Te roagă şi lor- 
dănoiu... 

Ioanei i se făcu negru înaintea ochi- 
lor. O ruga și Emanuel. Pentruce fă- 
cea asta? Din al cui îndemn? Din pro- 
prie iniţiativă ? In suflet îi picura 
sânge. 

— Am să viu. La revedere. Să mă 
aştepţi... Viu. precis... sc depărtă, șter- 
gându-şi lacrimile... 


Albe ca porțelanul îi fuseseră pri- 
mele zile ale adolescenţei; de huilă a- 
cestea, al căror rost se străduia să-l 
înțeleagă; să se ridice până deasupra 
infierbântatei lupte, să-i fie fitece act 
plin de soare și zâmbet. Reuşise, parcă 
tocmai contrariu intenţiunilor ei, să se 
bucure de toate loviturile; să guste o- 
trava pe care n'o dorea, să plângă toc- 
mai ceeace alte femei divinizau în im- 
nuri de plăceri. 

O singură dată și-a pus întrebarea: 
pentruce se ține retrasă, pentruce nu 
profită de amabilitatea bărbaţilor cari 
u flatau? Putea să fie ea fericită ca 
toate celelalte, să admire fastul și să 
sfideze dintr'un automobil luxos, pe 
cei ce se plimbau, mereu străini de 
destinul lor. O cameră caldă, fastuoasă, 
dintr'un cartier liniştit, lângă un a- 
mant grijuliu, răutăcios totuşi; o îm- 
brățișare, dacă nu isterică cel puţin 
lipsită 'de aceeași semnificaţie ca şi 
făgăduelile la un pahar de vin, în rit- 
mul unui jazz. 

Alături de camera lor locuia un 
funcționar la C. F. R., care era vizitat 
aproape în fiecare seară de o femee 
brunetă, bine îmbrăcată, însoţită de un 
câine. Regulat se certau. Femeea îi im- 
puta că nu se ţine de cuvânt și o amă- 
gește nemernic; bărbatul tăcea chitic, 
făcându-și probabil. anumite socoteli. 
Până “la urmă -terminau sărutându-se 
sgomotos, ca doi recruți. 

Sta adesea și reflecta la viața lor. 
N'ar fi vrut să fie ca ei. Ea ştia un 
singur lucru, pe care punea bază și de 
care vorbea cu mult entuziasm: deasu- 
pra oricăror neînțelegeri, provenite în- 
diferent din ce cauze, trebue să existe 
respectul. 

Intr'o oră şi-a făcut nenumărate pla- 
nuri. Dela cele mai simple până la cele 
mai complicate și greu de rezolvat. 
Dârzenia cu care încerca să meargă 
până la capătul gândului, îi reamintea 





Săelorul de lemne 


în munți 


Munţii fumegă tăcuţi. In aer veghează 
O pace grea. Joaca şuvoaielor repezi, 
Printre pietre, te oprește şi te păstrează... 


Sus se întinde veșnica noapte, cât vezi. 


Singur la focul potolit îţi mângâi securea, 
Ca un oștean, în repaus, greaua-i armură. 
De departe te străjuie cerul, de-aproape te-alintă 


pădurea, 


Dar somnul cwncetul, ca hoțul te fură... 


Asemeni vulturului avântat spre creste 

Aluneci dornic, prin nădejdi şi amintiri fără rost. 
Păduri întregi doborâte te-așteaptă și peste 

Toate, munca îţi întlorește altfel de cum este și-a fost. 


Şi'n zorii umezi, când lumina îți surâde răcoroasă, 
far focul nu mai este decât un popas amintitor, 
Tu întri în ziuă ca într'o veche şi cunoscută casă, 
In care toate sunt așa cum le-ai lăsat, la locul lor. 


Bună dimineaţa, bădie !... Și munţii răsună cu spor. 





TEODOR SCARLAT 


timpul copilăriei. Era mai mult o am- 
biție. Orice înflorire a inaginaţiei, i se 
părea acum inutilă, ca şi prezenţa ei 
în această cameră, în caiea unor oameni 
cărora le-a dat totul cu sentimentul 
vespectului adânc înfipt în cuget, fără 
să primească nimic în schimb. Sau a- 
proape nimic. 

Nu toți oamenii sunt predestinaţi să 
lase urme. Aceasta era și părerea 
Ioanei. Există și aci un dezechilibru pe 
care nu-l înţelegea. 


IV 


— Caut pe domnişoara Gabriela... 

Figura omului era de o finețe nemai- 
întâlnită. O apariţie din acelea pe care 
le întâlneşti la banchete selecte sau la 
un pocker serios, cu misa mare. Ochii, 
de un albastru azuriu, odihniţi, impre- 
sionant de calmi, o nelinişteau pe Ioana. 
Oricât de familiarizat ar fi cineva cu o 
situaţie, cu un teren, în faţa unei ființe 
necunoscute manifestă indiscutabil, o 
oarecare irascibilitate. Tânărul însă o 
privea, parcă nu ar fi fost în carne și 
oase, ci proectată pe un ecran... 

— Caut pe domnișoara Gabriela, a 
repetat el, făcând un pas sigur, nepre- 
ocupat de gândurile negre pe care pro- 
babil, şi le-a făcut despre el femeea 
răvăşită de atâta înspăimântătoare du- 
rere, cum arăta. 


de CONST. ENE 


— Vreau să vorbesc neapărat cu ea... 
Neapărat... 

— Da? 

Corneliu înclină din cap, afirmativ. 

— Atunci să-ți dau o idee. Cunosc 
locurile pe care le frecventează deobi- 
ceiu. Nu ne-ar fi greu so găsim, mai 
ales că am şi eu să-i vorbesc... 

— De acora... 

Joana nu mai ştia nici ce face, nici 
ce vorbește. Aventura la care se an- 
gaja — căci acesta era adavăratul nume 
al acțiunii pe care o proecta în însoţi- 
“ea noului ei cunoscut, prietenul Ga- 
brielei, putea să-i fie fatală. Urciorul 
nu merge de multe ori la apă, spune 
proverbul, și €i i s'au întâmplat a- 
proape: cronometric toate proectele pe 
dos. Orele se spulberau fără să le în- 
țeleagă rostul în desfășurarea vieţii pe 
care o ducea în seara aceea de muzică, 
dans, armonie fizică. Cine a spus că 
nu aduce anul ce aduce ceasul, a uitat 
ceva: că fenomenele cad odată cu omul. 

— Să aprindem lumina, nu se vede 
bine... i 

— Mai bine așa... Pe întuneric po- 
veştile și așteptările au mai mult far- 
mec... i-a răspuns înțepat Corneliu, 
triumfător... 

Afară, cerul era plin de stele ca un 
roiu de albine. Niciodată nu apăruseră 
mai devreme ca astăseară, iar senină- 
tatea care se înălță magnifică peste tot 





— Da? Pe domnişoara Gabriela? Să 
vedem dacă e! i-a răspuns fâstâcită, ca 
o elevă de liceu, neștiind ca poziţie să-și 
găsească, 

— Suntem vechi pireteni. Să nu vă 
închipuiți ceva rău. Am copilărit îm- 
preună. Gabri a fost prea răutăcioasă 
cu mine, însă din când în când, mă mai 
abat pe aci. Vin la București cam des... 
Dar n'o uit niciodată... 

N'avea nevoe de toate aceste expli- 
caţii. Cert era că tânărul care se sttă- 
duia să motiveze cât mai logic prezenţa 
lui aci, nu era deloc urât, şi, mai cu 
seamă, nesuferit: 

— Vine târziu seara. Poate că sa 
întâlnit cu cineva... 

— Cu cine? Când? 

— Nu știu. Are și ea un băiat ca 
orișicare. Se distrează. Ce vă pare rău? 
Parcă spuneaţi că nu vă leagă nimic de 
ca, care ar putea să vă producă oare- 
cari turburări... 

— Vai de mine... Dar, vezi... Ştia că 
vin eu. Mi-a scris că mă așteaptă a- 
casă... | 

— Ceva neprevăzut, desigur... Altfel, 
venunţa ea la orice altă combinaţie 
pentru un băiat simpatic ca dumneata... 

Corneliu — numele de botez îi era 
altul — se simţi măgulit... 

Din nou în mintea Ioanei creștea 
fără de răspuns mulțumitor, întreba- 
rea: care era farmecul acestei Gabriela, 
pentru care sufereau atâtea suflete? O 
singură femee mai întâlnise asemenea 
colegei ei de cameră: aceea era într'a- 
devăr de o răpitoare frumuseţe, știind 
in acelaș timp că dincolo de fard și 
pantoful de şarpe, mai există şi alt- 
ceva; ceeace la Gabriela nu exista... A 
uitat-o repede însă, nu din geiozie ci 
pentrucă n'a mai avut ocazia să asiste 
ia drame sentimentale de aceeaşi an- 
vergură cu acelea pe ca:e femeea cu 
pricina le declanșa. 

— Imi permiteţi s'o aștept aci? 

— Lauţi loc. Imi face plăcere; cred 
însă că nu va veni. Imi dă un telefon, 
ca să ştiu cel puţin eu. Nu putem fi 
două în pat cu acelaș bărbat. 

Indrăsneala Ioanei îl contrarie pe 
Corneliu. Aspectul ei exterior, — date 
tiind antecedentele pe cara el nu le cu- 
noştea, dar presupunea că Ioana a tre- 
cut printr'o criză cu adânci repercu- 
siuni în viaţa ei viitoare — n'o în- 
drituia cu nimic la această ieșire. Bru- 
tală, fără sens aproape. 





ca şi mireasma tare care plutea în aer, 
ie transpunea într'o stare vecină visu- 
lui. Doar în satul bunicilor, acolo, în- 
tre dealurile împodobite cu vii şi pomi, 
serile erau atât de frumoase. Calea ro- 
bilor, ca o bandă de panglică albastră, 
cusută cu mărgele, se lăsa jos de tot, 
aproape de coperișul caselor. 

— Ştii, domnişoară Ioana, viața e 
tot atât de halucinantă ca şi boala de 
piept. lată-mă de exemplu pe mine: un 
om în toată firea, serios, poate chiar 
interesant pentru anumiţi oameni... De 
cinci ani încerce să-mi pun în aplicare 
un gând care mă roade, să rezolvo 
chestiune de nimic. De cinci ani mă 
țin după această femee, prietena dumi- 
tale, o urmăresc, o vreau, fără să-mi: 
reușească. Toate puterile răului au fost 
concentrate parcă în contra mea. Ştiu 
de purtările ei şi totuşi nu mă îndoesc 
e clipă de sinceritatea-i, pe care, şi 
dumneata știi, n'o posedă. Nu e locul 
meu în generaţia aceasta; mă văd stin- 
gher; hula tuturor, pentrucă iubesc. o 
temee care nu-mi acordă atenția ei, o 
suport cu încăpățânare... 

Corneliu vorbea fără s'o privească. 
Ioana îi urmărea orice mișcare. Spove- 
dania lui o emoţiona. Carevasăzică nu 
era singură în suferința ei. Un bărbat 
tot atât de bine făcut ca și ea, îndura 
bisturiul indiferenţei. Lume care sufe- 
rea mai era şi dincolo de zidurile a- 
cestei camere. 

Ca o veche prietenă, Ioana îi prinse 
mâna dreaptă în ale ei, şi mângâin- 
du-i-o cald, matern, vorbi șușotit: 

— Uit-o, domnule Corneliu... 
câştiga mai mult... 

Nu din gelozie spusese cuvintele a- 
cestea, ci dintr'un sentiment de compă- 
timire. Îl vedea atât de tânăr, atât ae 
frumos că nu-i venea să creadă într'o 
seriozitate a spuselor lui. Suferința nu-i 
pentru tineri. Gabriela, nu întrunea, cu 
vricâtă bunăvoință, condiţiunile  ce- 
rute pentru a lăsa în urmă-i lacrimi și 
scrâșnet. 

Corneliu îi cuprinse mijlocul plin şi 
se rostogoliră în pat sărutându-i cinic 
buzele cărnoase ca niște jumătăţi de 
prună pârguită, 

— Fii cuminte! îl indepăriă loana 
fără ostentaţie. Trebue să plecăm de-a- 
cum... | 

Strada era slab luminată. Intunere- 
sul, ca o broboadă, se ghemuia în col- 
țuri. Parcă. s'ar fi ferit din calea lor. A- 
veai cu certitudine impresia a pustiu. 
Din depărtare, se auzea sgomotul tram- 


Vei 


- 
i . 
eee e 


30 August 194! 





vaielor şi al autobuzelor, ca la bâlciu. 
Două pisici, una neagră şi alta bălțată 
ie trecu drumul. Corneliu secuipă după 
ele enervat! Ioana, la braţul lui, râse 
copilărește de gestul care mărturisea 
superstiția de care bolise și ea — 
cândva. 

— Parcă mergem printr'un cimitir, 
conchise Corneliu. 

— Doar strigoii lipsesc... completă cu 
ușoară tresărire Ioana. 

Taxiul care înainta vertiginos, opri 
brusc. Şoferul deschise ușa din spate, 
invitându-i cu un zâmbet care aduse 
cu rânjetul unui cap de mort. Ioana se 
scutură cuprinsă de frig. Cineva îi 
spunea să nu mai meargă. 1 se făcea un 
semn. 'Turburarea ţinu numai o clipă, 
și o voe bună dezolantă aproape, îi luă 
locul. Cu amândouă mâinile îl împinse 
pe Corneliu pe pluşul moale, urmându-l 
ca o veveriţă. 

— Te miști parc'ai fi e!sfanţ... şi. râs 
scârbos. 

Tânărul nu zise nimic. 

Departe, tot mai departe... Unde? 

Când şoferul stopă, în faţa lor se ri- 
dica o casă monumentală, cu grilaj de 
fer, în stil românesc. Tânărul sări fără 
să întoarcă privirea. După ce numără 
banii şoterului se adresă mieros, ca un 
cuceritor încercat, Ioanei, care sta trân- 
tită în fundul mașinei, năucă, tremu- 
rândă. Congestionarea care i se citea 
pe faţă, o făcea hidoasă. 

—Am ajuns... Poftim... 

Când își dădu seama d: ce a făcut, o 
amărăciune apăsătoare, i se cobori pe 
suflet. Nu-i părea rău de refuzul pe ta: 
re-l administrase fostului bărbaţ de a-l 
însoţi imediat, și nici de promisiunea 
că se va reîntoarce acasă, ci de slăbi- 
ciunea pentru acest tânăr. Dar nu a: 
vea nimic de pierdut. O experiență în 
plus. Il va urma, Fără opunere. 

O noapte unică. Ochi: cerului cli- 
peau rar picotând. Luna, ca o bonetă 
de dantelă. Crisantemele de toate nu- 
anţele, strânse în snopi. Şi liniştea, li- 
niştea care ucide uneori, ustura ca sa- 
rea pe o rană. Semănau cu doi logod- 
nici, cari intră pentru p:'ma oară în 
casa în care vor cunoaște marele de- 
lir al vieţii. 

— E ferma mea, sa sirnțit dator să 
explice Corneliu. 

— Te feliciţ. E un loc unde poţi cu 
»devărat iubi; dar poţi, mai abitir, să 
suferi. Reculegerile sunt şi ele condi- 
ționate de împrejurări. Şi pe urmă, ești 
un om bogat, confirmă Ivana... 

Ureară scările, nu fără strângere de 
inimă. Tânărul — mai ales — părea 
total contrariat. Femeia aceasta bună, 
irumoasă, care, desigur, iubea cu pa- : 
siune un bărbat, nu l-a intrebat unde 
c duce, intenţia ce-o are cu ea! Neli- 
nişte nu i-a cetit pe faţă. Dincontră, 
face reflecţii care-i intrigă. 

— Toate femeile sunt la fel ca mine? 
întrebă Ioana, însuflețită. Să fii sincer, 
Aşa cum am fost și eu. 

— Nu vreau să te năcăjesc. Acum 
ești în casa mea. Prizonieră cum sar 
spune. De, poate că nar îi rău... 

Se opri la jumătatea propozițiunii. 
Ochii Ioanei îl săgetară. Inţelesese după 
buze ce vrea să-i spună. Cuvântul era 
prea dureros pentru ea. Mai ales să-l 
audă din gura unui om pe care de-abia 
l-a cunoscut. . 

— Te înşeli, domnule Corneliu, făcu 
[oana sarcastic. Toţi bărbaţii vă 'nşe- 
lați amarnic. Aceasta, pentrucă nu ve- 
deți cu propriii ochi şi nu judecaţi ba- 
zați pe realitate. Eu sunt o femeie. 
Te-am cunoscut în împrejurări cari 
lasă de dorit. In loc să te reped, ţi-am 
acordat prietenia mea. E o calitate a- 
ceastă atitudine, trebue să recunoști... 

— Exact, întări Corneliu. 

Aşa face majoritatea iemeilor. Suc- 
cesele nu au această factură, deaceea 
să nu te îmbeţi cu efemerul lor. E 
trist dar adevărat. Noi poate raționăm 
altfel, atunci când vă înlesnim, să 
vă apropiați de sufletul nostru. Voi, 
prima oară vă gândiţi la posedarea fe- 
meii, nicidecum la satisfacția sufletea- 
scă pe cart ţi-o rezervă ea în anumite 
momente, 

Tăcu. Apoi gesticulând aprins, con- 
tinuă: 

— Nu e vorba nici de onoare, nici 
de înjosire. 

— N'ai dreptate... 

— Discuţia e inutilă. 

Clătinind din cap, răsbilă de nă- 
vala gândurilor negre: 

— Sărmană fiinţă... Idealuri spulbe- 
rate. Eterna melodie. 

Işi scoase pălăria, pantofii, rochia şi 
se ghemui, cu fața în jos, suspinând,: 
pe o dormeză. Corneliu se uita la ea 
ca la o arătare, încremenit. Situaţia 
lui era una dintre cele mai dificile. 

— Joana, ce iaci? 


— "Ţi-am cerut eu asta...? Pentru ce 


nu mă înţelegi? Se lamentă Corneliu, 
cu ochii înlăcrimaţi. 
— E adevărat, Nu mi-ai cerut. A- 


tunci de ce m'ai adus în casa ia? Nu a- 
cesta a fost scopul final? Mărturi- 
seşte!... Iată!... Prada pe care n'o aș- 
teptai.... 

Capul nu-i ridica din pernă. Trupul 
i se odihnea feciorelnic. 

Când lumina se stinse, Ioana simţi 
că un biciu de curea o plesneşte peste 
picioare, iar din ziduri i se păru că îes 
şerpi, îndreptându-se spre ea. 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOLANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938.