Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0003

PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă zub No. 162 Trib' Lifov 3 





Resina Maria 


să ia, la dorinta Principesei, 
acel buchet de flori; recuno- 
șteau o casă, unde fuseseră la 
o adunare literară şi zâmbiseră, 
pentrucă la intrare trebuiau să 
se strecoare pe sub un leu de 
piatră, ținând la muchia zidu- 
lui dela al doilea cat laba lui 
grea pe un scut heraldic; astăzi 
leul, asezat acolo sus parcă a- 
nume ca să-E vadă peste lumea 
alergată din toate părţile, avea 
coama mai mândră și capul 
putin întors, urmărindu-l, și 
Ei s'au trezit uitându-se unul 
la altul cu ochii înlăcrămaţi și 
zambindu-Si ca odinioară. Po- 
poru!, care niciodată nu se sim- 
țise cât se simţea atunci, po- 
porul Regelui, Ii privea şi el, 
abia crezându-si simţurilor, în- 
tr'o iubire și evlavie mai mult 
de biserică. Steagurile lungi şi 
fără număr fâlfâiau la vânt și 
acopereau în fâlfâitul lor oa- 
meni, Regi şi clipă de istorie. 
La o adiere îi arătau şi la cea- 
laltă adiere îi ascundeau din 
din nou. 

Cu mulţi ani îndărăt, poate 
pe la 1900, Casa Regală se gă- 
sea într'o călătorie în susul 
Dumărei. Opreau Regele Carol 


Nu ştiu dacă Regina Maria 
judeca așa cum judecăm noi, 
că fapta care este o apoteoză 
a intregii Ei vieţi i-a fost hără- 
zită de istorie într'una din zile- 
le de Noembrie 1918, când a 
putui să intre în București ală- 
turi de Regele Ferdinand, câ- 
lări amândoi, ca niște luptători 
ce fuseseră, în fruntea trupe- 
lor, după ce timp de doi ani, 
lungi, nesiguri și insângerati, 
biruința trebuise pregătită de- 
parte în Moldova. Vremurile 
care vor veni îi vor vedea me- 
reu, aşa cum i-am văzut noi a- 
tunei, înaintând încet prin ziua 
posomorită și rece si eu fiecare 
pas  recâștigându-şi tara, ca 
într'o nouă descălecare. Se uitau 
cu ochi înlăcrămaţți la tot ce-l 
întâmpina și recunoșteau ca lu- 
cruri aproape de legendă, un 
colţ de stradă unde altădată, 
când treceau în trăsură la o ser- 
bare a Regelui Carol I, un copil 
de trei, patru anişori le întin- 
sese din bratele mame-sei un 
buchet de flori si tot alaiul 
domnesc, şi în întâiul râna caii 
soldaților gărzii trebuiseră să 
se oprească sforăind şi neche- 
zând peste capetele Lor, cât Ei 


Doi ani dela moartea 
lui Anton Holban 


de EMIL GULIAN 





Mă urmărea într'atât gândul! morţii, încât au fost epoti în- 
tragi în care. când îmi dădeam seama că iubess mai mult pe 
cineva, trebuia să mă gândesc deodată: ce-ar fi să moară? 

De când a murit Anton Holban, aceiași obsesie revine. In- 
cere din nou să-mi fixez asupra unora gândul: „a murit, 
mutrit!”, dar mi se pare tot atât de neințe'es daspre ei ca și des- 
pre el, de par'că viata şi mcartea ar fi tot una. 

Câteodată îi si văd enrâsul. cu preciziune, alteori mi se pare 
că-mi vorbește, cu fața animată. Atunci ştiu că nimic nu este 
adevărat, nici cu privire la el, că tnăeșta, şi mă bulcur. Numai în 
ziua când am auzit câ a murit, nu-i puteam reconstitui trăsă- 
turile, de par'că moartea spuiberase şi amintirea imaginzi lui 
omenești. 

Spaima morţii il tortura intruna pe Holban, cara se ştia 
bolnav si truveşte şi se văita trecânii pentru altii drept ipohon- 
dru. Da aici venea intercaul lui pentru teate aspectele morţii, 
nsvoia de a vorbi mereu despre ea, de a se agăța cu cesperare 
de viaţă, de dragoste. 

Moartea și dragostea au fos cibsesi:le lui de totdeauna. Dar 
și altele. Era trist de zâdărnizcia literaturii şi a artei, de neinţe 
legerile lui cu dascălii, de răsunetul mic al! titeraturii lui fată 
de totaă lumea care ar fi putut şi care n'ar fi putut să-l înţe- 
ieagă, dar mai ales de relatiile lui cu rudeie care nu-i apreciau 
literatura sau crau numai indiferenți și îi! umieau cu asta. 
Gânduri de felul acesta păreau că îl urmăresc într'una, că îi 
înturie, îl crispează... In schimb presimțea imediat pe cel cu 
care sar putea înțelege şi mai ales cunoștea dintr'o dată pe 
cineva care are ceva de preţ în el, o sinceriiate sau o bună- 
tate. De multe ori mă gândeam: „Trebue să fie chiar în N, ceva 
sfânt, dacă îi e prieten...” 


* 

De Anton Hoban m'am apropiat, dându-mi totdeauna sea- 
ma că alături de el, po: uşor desvălui anumite lubruri, fiindcă 
sunt și ale lui. Multe luemwri comnplicate din mine se luminau 
primtr'o vorbă, a lui, iar intelesul lor devenea evident printr'o 
singură frază pe care mă miram că n'am gândit-o eu. Şi peniru 
e! era la fel. Ne minunam uneori zile întregi de un cuvânt al 
celuilalt și îl repetam la toţi cu aarul ae a adăuga: „Vezi, aşa 
era, sigur că era aşa!" Şi făcsam haz, ne bucuram. Mi-aduc a- 
minte ce plăcere i-a făcut când plângându-mi-se odată, ca 
profesor, de lipza de ințelegere pentru literatură a Zlevilor, i-am 
spus că întotdcauna, a fost aşa, dar că niciodată profesorul nu 
vorbeşte cu totul in zadar. „Mă gândesă, i-am spus, că pe vre- 
mea, noastră, într'o clasă era cel puţin unul, eram ex, care în- 
țelegeam...” A spus-o și elevilor ca p= o glumă bună, l-a ur- 
măriţ multă vreme... 


* 


Dar a fast mereu între noi o spaimă a ciocnirilor unor sen- 
sibilităţi ușor nevrozate. Parcă nu credeam niciodată cu serio- 
zitate că, celălalt ţine „u adevărat să ne vadă și totuși încercami. 
Fixam întâlniri dar ne era frică că nu vom găsi momentul cai 
mai bun în care să me întâlnim cu adevărat. 

Pasiunea lui pentru muzică... De câte ori n'am vrut să mă 
duc să-i ascult plăcila rare — și n'am reuşi! Se pare că trâia 
intr'o atmosferă romantică, împreună cu un seatiu și o pisică 

A fost în schimb odată sau de două ori, ei 12 mine. Au fost 
clipe în care ne-am coborât ca pe un perete drept în prăpastinie 
adevărului sufietesc. Ne-am regăsit, n-am înțeles, dar n'ani 
stăruit destul. Nu stăruia el, deși altădată te căuta iar, cu dis- 
parare. Se ridica deodată brusc și pleca ca gonit de ceva. Li etu 
par'că mereu tzamă o definitivare, de moarte. Nu putea sta 
mult întrun loc. Il pândea neurastenia, boala... 

* 

Când veneam de braț pa Câmpineanu, pela teatru, deia S. 
8. R. unde ne duseserăm să ne incasăm niște biste premi, 
Glumeam. Imi vorbea de Dan:a, de care era îndrăgostit încă ca 
pe vaporul care ne duza la Constantinopol. Imi spunea de „Da 
nia la ţzlefon” (motiv proustian). 


(Urmare în pag. ultimă) i 


ABONAMENTE : 


Lei 220 pe 1 an 


„120 pe 6 iuni 


TELEFON; 


3.30.10 


UNIVEDSUL LIILDAR 


ANUL XLVIille Nr.3 
SAMBATA 21 IANUARIE 1939 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


Redactor responsabil : 





MIHAI NICULESCU 











de EMANOIL BUCUŢA 


şi Regina Elisabeta, albi acum 
de ani, la fiecare port şi se bu-. 
curau, alături de Principii Mo- 
ştenitori, veseli de tinereţe şi 
de fericirea lor, de toată bucu- 
ria care le ieşea pretutindeni 
inainte. La Calafat s'au dat jos 
şi au trecut peste valea afundă 
până la măgura monumentului, 
unde plesnise la 1877, în luna 
Maiu, întâia bombă turcească 
la picioarele Domnitorului, ca 
să dea de veste, în sfărâmături 
de schijă şi în limbi de flăcări, 
neatârnarea României. Se adu- 
naseră acolo, în jurul pavilio- 
nului, care trebuia să apere de 
svuare pe Inalţii Oaspeți, nu 
numai Olteni din oraș şi judet, 
dar şi Olteni de dincolo de flu- 
viu, din judeţul Vidinului, de 
sub stăpânirea bulgărească. 
Fără să-şi descopere vre-o vină 
câtre ţara unde trăiau, ei ve- 
neau să-şi vadă Regele, pe care 
Il eredeau, puţin ca în basme, 
şi ca al lor, de vreme ce ei 
erau Români, iar el Regele 
Românilor. Regele pământului 
putea să fie altul şi i se supu- 
neau, dar Regele sufletului era 
acesta și alergau de oriunde 
să-l înconjure şi să-l cunoască. 
Inţre acei Români se strecu- 
rase și o fată de şcoală, de 
vreo zece, doisprezece ani, Se 
căsnea să descopere deaici, de 
pe locul mai înalt, cula lor albă 
de dincolo de apă, din satul cu 
nume turcesc din lunca plină 
de sălcii. Făcea ochi mari la 
zidul cetății şi mai ales la tur- 
nul dela Baba Vida din Vidin, 
care arătau de partea ceastă- 
laliă altfel, decât le umblase ea 
singură sau cu tovarășe de cla- 
să. 1 se părea că valea adâncă, 
pe a cărei mergine se afla, se- 


e i 
(Urmare în pag. 7-a) 





R. Rypbreska 


Scriitori contemporani: 








Thomas Lawrence : 


Sa 


Vasile Băncilă 





Soartă 


Decâi să fiu cu gândul piatră grea, 
Mai bine aripa fiinţei pure 

Şi 'n loc de jocul sterp, cu vorbe sure, 
Logodna faptei vii aşi vrea. 


Din uscăciunea pielei moarte, lin, 
Un şarpe nou alunecă spre soare 
Şi peste-a ghieţii aspră renunțare 
Foşneşte-al mărilor destin. 


ION PILLAT 


Studiu dc portret 


i NR premii şi valoarea lor 


de NICOLAE ROȘU 


Toate operele de ană, intrucât sunt creaţiuni ale spiritului, 
reprezentând o valoare incontestabilă, deasupra celortedte, 
merită o distincțiune deosebită. Aceasta înseamnă a.eger 
sau cu un alt cuvânt, mai potrivit și mai cuprinzător, selec- 
ționare. Prin selecţionare se înțelege consacrarea printr o 
operă de evidentă valoare, care însă, trebue să fie î în ace.aş 
tiinp reprezentativ românească, căci de aceea îi zicem pre- 
miu naţional. Mai sunt şi aite premii, de încurajare sau ie: 
marcare, care su dal tin relor telenie literare, sau premiile 
de artă plastică, ce se dau în fiecare an cu prilejui saionu- 
hui otcial. Unele se menţin, altele cad, căci acesie premii 
de care vorbir acum, ou în vedere o anumită opeiă, nu to: 
ialitatea operelor create de un autor, după cum prevede 
premiul naţional de literatură şi artă. 

A bst o greşeală că sa desfiinţat premiu! „Lekirghiol- 
Eforia” „ȘI O pagubă pentru literatura noastră că Editura 

„Cultura Naţională” şi-a închis tiparita, chiar dacă vrsunu! 
din romanele premiate: nu răscumpăra valoarea morală a 
premiului, și poate nici pe cea materială, —- el putea îi cei 
mult s suspendat cână la ivirea unui concursir vreânic de a-i 
obține, tără s& compromită girul consiliului critic de iectura. 

Un premiu dat unui tânăr scriitor însecurnă o distincție şi 
o încurajare, chiar o răsplată materială care-i întărește 
râvna si încrederea in. sine. Noi ştim cum se citesc uvragiile 
ineriicr scriitori, mai bine zis cum nu se cetesc, — pen 
trucă cetitorul nu vrea să-şi arunce banii pe o carie, când 
nu aro certitudinea că a cumpăral o carte de vaioare. Toc- 
mai prin aceasta este necesur premiul, ca să se:rnaleze Și 
cetitorului o anumilă certe şi un anumi: GUtor, şi să facă 
o judecată de valoare, comisiunea fiind responsobilă de ho- 
'mărea ne care a luci-o. Uneori se întâmplă ca aceasiă 
hotărâre să nu fie pe gustul publicului cetitor; ca un vo- 
um ds versuri sau un roman să întrunească sulragiile co- 

raitetului dar nu şi pe cele ale publicului. Nu de aici începe 
pri ee ajarea pentru urii sau pentru alții, căci! trepue să în- 
talegem că anumite cărți nu poi ft: dala începui pe piacul 
tmiurer, după cum anumite curente liierare până a ajunge 
la cunoştinţa publicului și a se impune ca aiare, - au trăit 
> vreme, ca să zicem asttel, o viaţă subterana, —- de apriză 
luptă cu ineriiu şi numai atunci când cu promova. valori 
incontastebile au intrat îz, circulațiunea cureniă a culturii. 
Premiile aşa dar mai au și rostul de a promova, de a des- 
chide orizenturi, de a limpezi şi de a îndruma spirilul critic 
al publicului, făcându-l atent asupra unor opere pe core ei, 
nu din ignoranță, ci din lipsa unei aprehers:uni sponlane, 
ie pierde din vedere. Ca o dovadă corcludeniă avem scptal 
de curâmd semnalat, că premiul revistei „Universul Litera” 
se adresează cetitorilor, care nu sunt nici publicişti, nici 
scriitori cunoscuţi îri literatură. 

Fundaţiile Regale, au dai şi ele o seamă de premii pentru 
incurajarea tinerilor scriitori și nu este surprinzător periru 
nimeni faptul că unele din cărțile premiate nu sau cetii, 








(Urmare în pag. 7-a) 








Tot viata 
scriitorilor 


de N. CREVEDIA 


Intr'un articol trecut,  co- 
mentam iniţiativa recentă de a 
se crea o Casă de pensii pen- 
tru scriitori. Şi lăudând înce- 
putul spuneam că odată cu ei, 
trebuie să se purceadă şi la 
organizarea vieţii scriitoriceşti. 
In condiţiunile de astăzi, pu- 
țini dintre noi vor mai putea a- 
puca etatea fericită a pensio- 
var, 


Arătam atunci mijloacele 
prin care sar putea face oa- 
menilor de litere condițiuni 


prielnice de viață şi de cren- 
ție. 

Acum, prin noua instituţie a 
hezidenţelor Regale, trebuie 
să vină o epocă de flori şi pen- 
tru făcătorii de vise. Innalţii 
Rezidenţi regali ar trebui să 
se înconjure, ca nişte Ludovici, 
numai de artiști. 

Bulgarii şi sârbii au găsit de 
cuviință să-i trimită pe scrii- 
tor prin tlegaţiile lor din strei- 
nătate, în calitate de atașați de 
presă, secretari și chiar miniș- 
tri. iovan Ducici, despre care 
se spune că ar fi Eminescu a! 
Iugoslaviei, unu ştiu dacă ar fi 
putut să  parvină pe acest 
munte, dacă ar fi rămas sim- 
plu slujbaş pe dealul Kalimeg- 
danului din Belgrad! Mă în- 
doiesc, deasemeni, că d. Lu- 
ciun Blaga ar fi compus un 
monument filosofic atât de im- 
punător, dacă ar fi fost nevoi: 
să facă mai departe gazetăne 
la Ciuj. Marele umorist gen- 
man hoda Roda a fost minis- 


tru plenipotenţiur, iar Paul 
Claudel, culmea liricei  fran- 
ceze de asitizi, e ambasador. 


Nicăeri ca în legații, unde me- 
diul omenesc şi spiritual e 
strălucit,  „slujba” ia puţin 
timp, tar salariul adică condi- 
țiunea vieții e mulțumtoare — 


nu e un loc mai pirelnic pen- 
tru desăvârșireu creaţiei lite- 
rare. Oare, un Ionel Teodorea- 
nu, în loc să pledeze colea 
procese de divorţ și spargeri 
la mahală, nu ar scrie epopei 
și mai pline, undeva în răcoa- 
reu unei ambasade? Dar Per- 
pessicius. dascăl de verbe ne- 
regulate la liceul semi-evreesc 
„Matei Basarab” din Capitală? 
Am luat numai două cazuri... 

Dacă nu mucezesc în arhiva 
percepții ori într'o can- 
lor cei mai 


unei 
celarie, anii oii 
scriilorii şi-i irosesc în ziaris- 
tică, în această guzetărie coti- 
dană care te detună și te sfar- 
mă și te macină până la epui- 
zare. Am vreu să nu fim rău 
ințeleşi. Cuvântul scriitorului 
e necesar în presă, dar sub 
forma colaborării din când în 
când — gen Brătescu-Voineşti. 
Scriitorii ar mai  puteu fi 
numiți directori de biblioteci 
şi de muzee dar așa ceva 
prea avem până acum. 
Am pledat pentru casu pe 
care trebue s'o aibă orice scrti- 
tor şi cred că nam pretins 
mult, astăzi când tendința e 


nu 


ca orice muncitor de fabrică 
să aibă un cămin al său cu 
grădiniță cu flori, un cămin 


plătit în rate. Nouăzeci la sută 
dintre scriitori sunt chiriași. 
Însuși președintele scriitorilor 
români e chiriaş. S-S.R.-ul nu 
are un local al său.. 

S'a gândit cineva să-i îm- 
proprietărească pe scriitori cu 
pământ ? Literatura românea- 
scă n'a îmtrat încă decât timid 
în psihologia urbană. Rădăci- 
nile scriitorilor noștri cei “mai 
pă- 
mânt : Sadoveanu, Rebreanu, 
Tudor Arghezi, Gala Galac- 
tion, Nichifor Crainic, Lucian 
Blaga etc. 

Balcicul a fost impus de ar- 
tişti şi de cuvântul scris și vor- 
bit al câtorva oameni de li- 
tere şi de gust. Și, totuși, din- 
tre deţinătorii condeiului, cati 


de seamă sunt încă în 





(Urmare în pag. 2-a) 











CRONICA LITERARĂ 


de CONSTANTIN FANTANERU 


AL. ROSETTI: Istoria limbii române || 


Limbile balcanice 


Fundația pentru literatură și artă „Regele Carol il“, București, 1938 


Critica literară se apropie de o operă 
„de specialitate științifică, cum este 
Istoria limbii române, a d-lui prof. Al. 
Rosetti, pe Liniile sale de interes parti- 
culare. Lăsând pe seama specialiștilor 
»arcina de a verifica în amănunt meta 
da şi susţinerile autorului, 'recenzentul 
din categoria noastră va urmări în, pri- 
mul rând să vadă cum au fost formu- 
late adevărurile fundamentale din filo- 
logia românească, şi apoi referindu-se 
tot Ia condiţiile formale, va cerceta ca- 
racterul de proză științifică al scrierii. 
In partea întâia a „Istoriei limbii ro- 
mâne“, tipărită anul trecut, d. prof. 
Al. Rosetti avusese de dovedit natura 
eminamente latină a limbii, rămânând 
pentru volumul II „apărut acum. să de- 
monstreze caracterul ei „balcanic“. 





Prof. Al. Rosetti 


Nimic mai interesant, dinti'un anu- 
me punct de vedere, decât fraza prin 
care un filolog afirmă latinitatea limbii 
noastre, Această frază, departe de a fi 
o simplă formulare științifică, rece și 
indiferenţă, conţine în elementele ei, 
vibrații din patetismul cu care am cu- 
cerit, rând pe rând „adevărurile privi- 
toare la istoria și viaţa poporului nos- 
tru. Nu numai istoria noastră a fost 
urgisită, ci însăşi ştiinţa despre istorie! 
Bătrânul cronicar, începător al ştiinţei 
despre noi înșine, Miron Costin. se con- 
fesa cu sute de ani în urmă : „A lăsa ia- 
răși nescris, cu marc ocară  întundat 
neamul acesta, de samă de scriitori, este 
inimei durere. Biruita-au gândul să mă 
apuc de această osteneală, să scot lumii 
la vedere feliul neamului...“ 

Raze din acest semn al „durerii ini- 
mei“, și al „gândului biruitor“, au că- 
lăuzit generaţii de cercetători, până sa 
ajuns la scoaterea din sgura mincinoa- 
să, la sclipirea curată a adevărului, for- 
mulat astfel de d. prof. Al. Rosetti: „A- 
naliza genealogică a limbii române do- 
vedeşte până la evidenţă latinitatea ei; 
structura limbii române, ceea ce consti- 
tue „sistemul închis“ al unei limbi, este 
latină. Oricât s'a îndepărtat limba ro- 
mână de tipul latin şi oricât de mult 
S'ar mai îndepărta de dânsul. în cursul 
evoluţiei sale ulterioare, nimic mu se va 
schimba prin aceasta în raporturile de 
filiaţiune dintre latină și limba română, 
aceasta fiind pur şi simplu transtorma- 
rea potrivit împrejurărilor, a celei din- 
tâiu'“ pag. 25, 

Ne reamintim, în fața exprimării e- 
legante și sigure de sine a d-lui prof. 
Al. Rosetti, deopotrivă acea emoţio- 
nantă argumentare a lui Grigore Ure- 
che, asupra aceluiaș subiect al latini- 
tăţii graiului: „„Așijderea şi limba noas- 
trră din multe limbii este făcută şi ni-i 
mestecat graiul nostru cu a vecinilor 
de prin prejur, măcar că de la Râm ne 
tragem și cu a lor cuvintele ni-s mes- 
tecate, cum spune şi la predoslovia le- 
topiseţului celui moldovenesc de toate 
pre rând. Ce fiind țara mai de apoi, ca 
la o slobozie de prin prejur viind şi des- 
călecând, din limbile lor s'au ameste- 
cat a noastră. De la Râmleni, ce le zi- 
cem latini; pâine „ei zic panis; carne, 
ei zic caro; găina, ei zic galena, muere, 
mulier; femee, femina; părinte, pater; 
al mostru, noster; şi altele multe din 
limba latinească, și de am socoti pre 
amănuntul, toate cuvintele le-am înţe- 
lege!“ E de admirat calmul cronicarului 
în enunţarea unui adevăr atât de im- 
portant, cum era aflarea originei latine 
a neamului şi a limbii într'o vreme de 
totală neștiință asupra trecutului. Cu- 
vintele lui au de altminteri farmecul 


noutăţii, tăria lor aparţine încredinţării 


la primul contact cu adevărul. Grigore 
Ureche nu polemiza „el afirma numai 
cu convingere deplină şi necontrover- 
sată, tără de a avea deci în vedere o altă 
teorie, contrară, de combătut. Nuanţa- 
rea polemică, cu precise contururi de a- 
mărăciune își face apariţia imediat însă, 
şi-i cuprindem frământarea chiar de la 
Miron Costin. O eliberare deplină de 
combativitate nu s'a realizat nici până 
în zilele noastre, încât chiar în limpedea 
şi armonioasa redactare a d-lui prof. 
Al. Rosetti, învățatul secolului al XX- 
lea care studiază problema, observăm 
expresii cu sonoritate polemică, vizând 
un adversar îndărătnic, deşi nu redu- 
tabil. Se știe într'adevăr că adversarii 
adevărurilor fundamentale despre is- 
toria şi limba poporului nostru, se re- 
crutează mai ales din țările neprietene, 
unde se cultivă o pseudoștiință, cum ma- 
gistral a denunțat d. prof. G. Brătianu, 
în lucrarea tipărită nu de mult: „Une 
Enigme et un miracle historique: le 
peuple roumain“, 

Dar, după cu am precizat, obiectul 
părţii a doua din „Istoria limbii româ- 
ne“, a d-lui Rosetti, îl formează carac- 
terul „balcanic“ al limbii. Limba ro- 
mână se integrează în „uniunea lingu- 
istică balcanică“, în care intră bulgara, 
albaneza, neogreaca și mai puţin sâr- 
bo-aroata. Caracterul „balcanic“ al lim- 
bii noastre se susține prin apropierile 
ei cu limbile din „uniune“, şi în spe- 
cial cu albaneza, și bulgara. Factorii 
cari au determinat apropierea suni: e- 
xistenţa unui substrat comun ca bază 
de formare a limbilor, convieţuirea po- 
poarelor în cursul evului mediu, civili- 
zaţia din întreaga peninsulă balcanică. 
lată trăsăturile caracteristice cari se 
explică în limba noastră prin criteriul 


„balcanic“; 1) crearea lui „ă“ vo- 
cală neaccentuată, cu timbru aproa- 
pe identic în română albaneză şi 


bulgară, 2) închiderea timbrului voca- 
lei (â) grupate în aceeaș silabă cu n 
şi precedându-l, în limba română și al- 
baneză; 3) formarea pronumelor nede- 
finite și adverbelor, cu „vrea“, — în 
română și albaneză; 4) postpunerea ar- 
ticolului definit, în română și albaneză; 
5) tendinţa de a înlocui infinitivul cu 
subjonctivul, în română, albaneză, bul- 
gară şi neogreacă; 6) întrebuinţarea 
conjuncțiilor diferite la propoziţiuni 
finale și completive (pag. 117). 

Odată stabilit -caracterul „balcanic“ 
al limbii române, se 'ridică problema 
locului ei de formare, care nu poate fi 
altul decât Peninsula Balcanică „deci 
la sudul Dunării, într'o regiune de con- 


tact cu teritoriul romanizat nord-du- 
nărean“. lată cum fonmulează d. prol. 


Rosetti și acest adevăr fundamental: 
„Limba română s'a format pe un teri- 
toriu întins noră și sud dunărean ce 
cuprindea, în partea lui meridională, 
basinul vestic al  Drinei, la sud de 
Skoplje, și sud-vestul Bulgariei, regiu- 
nea de-alungul Dunării, înspre mare, 
Bănatul, regiunea romanizată din Ar- 
deal şi Olteniei sau, cu alte cuvinte: 
provinciile Moesia superioară şi inferi- 
oară, Dacia şi Pannonia inferioară“. 
(pag. 38). 

In ce priveşte calităţile de „proză 
științifică“ ale lucrării, ele decurg din 
însăși metoda adoptată de autor care e 
aceea a „prezentării pozitive“. Astfel, 
au fost lăsate afară, fără a mai fi po- 
menite şi discutate, faptele ce nu au 
suficiente puncte de susținere în argu- 
mentările bizuite pe factorii balcanici. 
Autorul a renunţat de asemeni la mul- 
te explicaţii etimologice, înlăturând tot 
materialul nesigur, făcând expunerea 
scurtă, clară şi directă. 

Sunt cu alte cuvinte, în lucrarea d-lui 
prof: Al. Rosetti, toate adevărurile e- 
senţiale ce formează obiectul istoriei 
limbii române, — puse în lumina auto- 
ritară a ultimelor cercetări de speciali- 
tate, și enunțate cu o academică și ar- 
monioasă competenţă. 


SALONUL OFICIAL 


Ministerul cultelor și artelor 
aduce la cunoștința artiștilor 
pictori şi sculptori, că salonul 
oficial de primăvară se va or- 
ganiza anul acesta mai devreme 
ca de obicei, deoarece în cursul 
lunei Mai se vor începe în pa- 
vilionul salonului oficial pregă- 
tirile pentru expoziţia de muncă 
şi voe bună a Străjei Țării. 

In consecinţă, juriul salonu- 
lui oficial a fixat zilele de Luni 
6, Marţi 7 și Miercuri 8 Martie, 
pentru prezentarea lucrărilor de 
pictură şi scuiptură în pavilio- 
nul artelor din șoseaua Kiseleff, 
şi ziua de Sâmbătă 25 Martie, 
Buna, Vestire, pentru deschide- 
rea salonului. | 


Totodată, întrucât anu! acesta 


salonul oficial va avea pentru 
expunere un spaţiu mai mic de- 


cât de obicei, nu se vor putea 


UNIVERSUL LITERAR 


Fi 











„Biserica neagră“, de Victor Popescu 


In colecția „Universul 


literar” va apare în cu- 


vând volumul de nuvele „BISERICA NEAGRĂ”, al 


d-lui VICTOR POPESCU. 


Felul cum d. Victor Popescu a înteles să spri- 
jine literatura, este un certificat îndestulător spre a 
anunța valoarea operei de debut a tânărului scriitor. 
Produs al unei sincere pasiuni pentru literatură, al 
credinței iuminoase în destinul nobil al artei, ,„,Bise- 
rica Neagră” va constitui, în cadrul literaturei celei 
mai tinere, un rar exemplu de inspirație curată, a- 
dâncă si autentică. Debutul conducătorului revistei 
„Universul literar”, va fi unul din semnele foarte fru- 
moase pentru literatura tânără, 


Premiul cititorilor 


E& 


prezenta spre a, fi supuse juriu-! “critică a personagiilor: 
1) Iki lankel, din romanul Fundacul Varlamu- 


lui decât cel mult 3 lucrări de 
pictură sau de sculptură din. [lui, d 


partea, fiecărui artist. i 
Se atrase atenţia că după 
data de 8 Martie nu se vor mai 
primi sub nici un motiv lucrări 
prezentate pentru expunere, 


CONCURSUL CU PREMII IN 
MEMORIA SCRIITORULUI 
TH, D. SPERANȚIA 


Implinindu-se zece ani dela 
moartea, lui Th. D. Sperantia, 
familia mult regretatului scrii- 
tor a hotărit să acorde o serie 
de premii în memoria lui. 

Primele premii sunt destinate 
tineretului şi anume elevilor de 
curs secundar, Ele se vor im- 
părţi în înţelegere cu redacţia 
ziarului „Universul literar” şi 
anume celor mai bune lucrări 
tratând despre „Anecdotele lui 
Th. D. Sperantia“ (analiză li- 
terară). 

Premille sunț în număr de 
trei : 

Premiul  întâiu constă în 
suma de lei trei mii in nume- 
rar. Lucrarea premiată va fl 
publicată, în „Universul  lite- 
rar“. Dacă ea, va prezenta o de- 
osabită valoare va putea 
eventual, extrasă şi într'o mică 
broșură spre a, îi dituzată prin 
librării. 

Alte două premii de încura- 
are, în sumă de câte o mie de 
lei, vor fi oterite altor două lu- 
crări merituoase. Din acestea, 
de va fi cazul, se vor publica în 
„Universul literar“ fie întreg 
textul, fie părţile sale cele mai 
însemnate. 

Dacă împrejurările ar cere-o, 
unul din cele două premii Qe- 
câte o mie de lei va putea fi 
împărţit spre a îi atribuit la doi 
concurenţi ae merit egal. 

Intinderea textului va fi de 
cel mult (12) pagini (ministe- 
Tiale) aactilografiate. 


Lucrările se vor depune sau 
trimite prin poștă la redacţia 
ziarului „Universul literar“, 


menționându-se pe plic că sunt - 


destinate „Pentru premiul Th. 
D. Sperantia“. Concurenţii nu-și 
vor pune iscălitura pe lucrarea 
trimisă ci o vor înlocui cu un 
„motto“, alăturând însă un mic 
plic închis pe faţa căruia se va 
scrie acelaş „motto“ iar înăun- 
tru se va, indica adevăratul 
nume al concurentului, adresa, 
şcoala Ja care urmează și clasa. 

Termenul ultim pentru pri- 
mirea lucrărilor este la 31 Mai, 
1939. Rezultatele se vor publica 
ia 1 Septembrie 1939. 

Comisiunea care va ceti şt 
aprecia lucrările va fi alcătuită 
din trei persoane: un preşedin- 
te ales dintre cele mai cu vază 
personalităţi ale lumii noastre 
literare şi doi membri: un de- 
legat al „Universului literar“: şi 
unul din partea familiei Spe- 
rantia. 


i 


Am anuntat că „Universul literar:: a instituit 


„un premiu de 5000 lei pentru cea mai bună analiză 


e lonel Teodoreanu (ed. Cartea Românească) și 
2) Moișe Dinerman, din romanul Două chemăr:, 


de Octav Dessila (ed. Cartea Românească), 
Lucrarea va constitui o singură compoziţie și 





Ionel Teodoreanu 





Ootay Dessiia 


va fi predată redacției revistei până la 1 Martie a. c. 

Premiul este numit „PREMIUL CITITORILOR“, 
fiindcă, instituindu-l, scopul revistei a fost să urmă- 
rească cum se răsfrâng operele de seamă din actua- 
litatea literară, în gustul și spiritul critic al marelui 


public cititor. 


UMBRE ȘI LESPEZI 
versuri de George A. Petre 


D. George A. Peţre a mai pu- 
blicat până acum „Dumnezeu“, 
poezii 1928 și „Sânge şi Aur“, 
versuri, 1930. Volumul „Umbre 
și Lespezi“, tipărit în 1938 la 
Oradea, cuprinde poemele com- 
puse de autor intre 1931—1933, 
si înfățișează o inspiraţie ali- 
mentată viguros de forțele su- 
fletului rural, de credinţa şi să- 
mătatea ţărănească. Poetul măr- 
furisește frumos : 





Cassiilda Miracovici 
Autoportret 
(Expoziţia „Universul” Ianuarie) 


ȘTEFAN STANESCU 


publică în numărul pe Ianuarie 
al Rev. Fundațiilor Rezale, două 
poems: Fratele bolnav şi Mă'n- 
1ore în pământ, din care ultima 
am cetit-o fragmentar în Gân- 
direa de anul trecut, Fratele 
bolnav e o poemă lungă, din 
cane se desprinde un suflu de 
împăcare şi de înţelegere largă 
a suferinței omenești. 





2] lanuarie 








HARICLIA DARCLEE 


Dintre rarele nume de cântă- 
reți, care vor dăinui în istoricul 
artei lirice, legate fiind de me- 
morabile creaţii și acela al Ha- 
ricliei Darclâe, repercutează a- 
supra noastră o faimă aducă- 
toare de măgulitoare cinste ar- 
tistică. In numele neamului ro- 
mânesc, Hariclia Darcle a cu- 
cerit cunună de triumiuri, a 
străbătut luminos drum în ma- 
rea. artă a cântului, chemată și 
aclamată cu îiervoare în cele 
mai strălucite teatre ale lumei, 

Gounod, Puccini au omagiat 
cariera inălțătoare a Haniciiei 
Darelee, încredințându-i creaţii 
capitale ale operelor lor și ad- 
miraţia lor recunoscătoare, pen- 
tru covârşitoarea ei artă. 

Un gând pios a] fiecăruia, se 
cade să fie îndreptat către a- 
ceastă mare misionară a noas- 
tră, dispărută dintre noi acum 
câteva, zile, dar cu neputinţă de 
uitat, atât în paginile ce inscriu 
evoluția culturei românești, cât 
şi în inimile românești de pre- 
tutindeni. 


AL. RAICU-HRONIC 


Săptămâna viitoare va a- 
pare cel de al 4-lea volum al 
„Colecţiei Universul Literar, 
„Hronic“, versuri de Alexan- 
dru Raicu. Cartea va cuprin- 
de 30 de poeme cari oglindesc 
fidel, evoluția poetului, dela 
„Vitralii“, apărute în 1936. 
Inspirate în mare parte din 
lumea cronicilor şi a faptelor 
luminoase ale literaturei ve- 
chi, poemele d-lui Al. Raicu 
se caracterizează printrun 
bogat material emotiv de 
imagini şi tonalități. Versifi- 
cația e limpede și uneori a- 
tinge puritatea poeziei clasi- 
ce, lucru rar întâmplat în li- 
teratura poetică actuală. Ar- 
monia aceasta prozodică pe 
de o parte, frumuseţea şi ine- 
ditul subiectelor pe de altă 
parte, fac lectura poeziilor 
d-lui Al. Raicu, deosebit de 
atrăgătoare — ceeace ne în- 
dreptățește să credem că 
„Hronic“ se va bucura de un 
temeinic succes de critică şi 
de public. 


JOCURILE ROMÂNESTI LA 
LIGA CULTURALĂ 


Liga Culturală își ţine Sâm- 
bătă, 21 Ianuarie, orele 7 seara 
seria de lecţii și jocuri româ- 
nești, în sala teatrului sâu din 
b-dul Schitu-Măgureanu nr. 1! 
(intrarea prin gangul din calea 
Plevnei), 


Conferința d-lui Romulus Seişanu 


In seara de Duminică, 15 Ia- 
nuarie c., d. Romulus Seișanua 
vo.bit în saia „Ateneului Ro- 
mân”, despre „Istoria, frontiere- 
107”, 

D. Romulus Seișanu, după ce 
a expus, în amănunte, evoluţia 
frontierei în cursul veacurilor, 
a examinat diversele tipuri de 
frontiere ce au apărut în epoca 
modernă, fie din cauza matilor 
descoperiri de pământuri din 
sec, XV şi XVI, fie din cauza 
importanței tot mai mari a 
factorului etnic în viața politi- 
că şi socială a naţiunilor civi- 
lizate. 

In cadrul conferinței d-sale, 
d. Romulus Seişanu a adus la 
cunoștința publicului un docu- 
ment necunoscut până acum, 
din: care reese că umeurii au 
au avut un pian întocmit în 
1917, privitor la o „rectificare a 
frontieei” carpatine şi de 0 
organizare a unor cireumserip- 
ţii militare şi de colonizare, cu 
soldaţi și invalizi maghiari, în 
zona, frontierei proectate. 

După indicaţiile prevăzute în 
acest plan — ce a fost supus 


aprobării împăratului Austro - 
Ungariei, Ca.ol IV şi contelui 
Tisza Istvan, şeful guvernului 
ungar din 1917, Ungatia urmă- 
rea să ne ia înţreaga zonă mMun- 
toasă a Carpaţilor, cu regiunea 
petroliferă, limitând frontiera 
în Muntenia, la Est de T. Sevo- 
rin, Sud de Brezoiu, Câmpina, 
Vălenii de Munte și Cislău, linia 
frontierei tecea lângă Soveja, 
Moinești, Vadurile şi Câmpu- 
lung. 

In acelaș pian sunt limitate 
circumscripțiile — în numă: de 
șase — din Transilvania şi Ba- 
nat, care corespund cu judeţele 
sscueşti, județele Braşov, Făgă- 
raș, Sibiu, Hunedoara, Severin 
și Timis, destinale militarizării 
şi colonizării massive cu soldați 
și invalizi maghiari. Această co- 
lonizare — a declarat â. Romu- 
lus Seișanu — sar fi operat prin 
izgonirea româniior din circum- 
scripțiile prevăzute în planul 
de „rectificare al frontierii”, arm 
1917. Victoria aliaţilor şi trium- 
ful dreptului naționalităților au 
spulberat aceste  proecte de 
expansiune teritorială ale ma- 
ghiarimei, împotriva noastră, 


Tot despre viața scriitorilor 


(Urmare din pag. 1-a) 


la Balcic, o boşcă simpatică, 
nu are decât d. Gh. D. Mugur. 
O villă oricât de modestă, pe 
litoral ori la munte, se fuce 
cu BANI. Şi scriitorilor nu le 
dă mâna să-și facă o cocioabă 
nici în București... 

Provinciile noui trebuiau a- 
lipite şi prin factorul cel mai 
viu, prin creatorul de  sim- 
țire, scriitorul. Fostele par- 
tide politice au trimis acolo 
pescari electorali, au trimis pe 
surghiuniţi, au trmis chiar 
perfecţi „destoinici“, dar wau 
trimis pe agenții spiritului ro- 
mânesc, Doamne, şi sunt așa 
de setoase nvuile provincii, să 
audă graiul național şi sa îa 
contact cu autorii. Amicii delu 
„Universul literar“ mă infor- 
mează că șezătoarea lor ţâ- 


nără dela Sibiu a fost un de 
lir — iar eu nu voi uita mni- 
ciodată primirile ce ni se fă- 
ceau acum câţiva ani prin ora- 
şele Banatului şi ale Transil- 
vaniei. Afară de Chişinău, 
prin târgurile albe ale Basa- 
rabiei na călcat picior de 
scriitor român! 

Şi poate aşa se şi explică 
dece, după răsboi, provincia 
dintre Nistru și Prut n'a dat 
niciun scriitor. Acolo unde 
a existat emulație culturală, 
scriitorii au eşit din pământ, 


ca ghioceii. Dovadă:  Buco- 
vina. Banca Nordului, căreia 
trebuie să-i urmeze Banca 


Vestului şi a Răsăritului, ar fi 
trebuit însoţită de o tipografie 
care pusă sub direcțiunea unui 
Mircea Străinul ar fi tipărit 


acolo la Cernăuţi, biletele al- 
bastre ale gândului. O mare 
editură nu s'a înfiripat aci, iar 
teatrele de stat au fost desfiin- 
fate ! După 20 de ani, un par- 
ticular scotea capul, acum trei 
ani la Brad, — mai dă semne, 
oare, d. Minovici? — iar anul 
trecut alt particular, d. Miron 
Neagu, și-a propus la Sighi- 
şoara o editură românească. 
Abia după 20 de ani, e reînvia- 
iă „Tribuna“... Un critic, îeșan 
de-acum, d. G. Călinescu, scria 
deunăzi îndemnând obştea ro- 


mână să citească măcar cât 
citesc servitoarele noastre 
-unguroaice şi da exemplu 


chioşcurile Capitalei, pline de 
publicaţii și de cărți maghiare. 
Eu am auzit, cu groază, nu de- 
mult, din gura unui editor se- 
rios că Timişoura are * mai 
multe librării decât  Bucureș- 
tii ! 

Ce-ar fi, oare, să se creeze 
şi nişte Rezidenţi culturali ? 

Toate marile  publicaţiuni, 


toate editurile, toată mişcarea 
noastră real culturală, e în 
Capitală. Toţi scriitorii  depe 
unde se află, vin şi se stabi- 
lesc în Capitală, în acest Bu- 
cureşti torid, în care idealurile 
cad pe asfalt și deced neimpli- 
nite. 

Se vorbeşte insistent de a- 
părarea granițelor. Intru acea- 
stă pază, muzele au, în timp 
de pace, rolul cel puţin al ar- 
melor în vreme de răsboi. 

Cu ce să meargă scriitorul 
român la Orheiu şi la Satu- 
Mare, când el nu poate să se 
urnească până la Focşani ori 
la Turnu-Măgurele, fără să-l 
coste o mie de lei? 

De aci încolo, se deschide o 
mare și urgentă necesitate: 
permise de călătorie PENTRU 
TOȚI membrii S.S.R.-ului! 

Vom desbate, în articolul 
viitor şi această problemă îm- 
perioasă. 


N, CREVEDIA 


De ua] 


=== 21 lanuarie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 


GELALBEY 


Scene din viaţa dobrogeană de 


Inainte Qs marele războiu se mai întâlnea 
prin Dobrogea, câte o rară progenitură de 
Paşă sau înult demgitar, ce a guvernat pe 
vremuri provincia noastră transdanubiană. 

Stăpânind mii de hectare și posedând ne- 
numărate propriclăţi, terenuri, hanuri, ma- 
gazii de cereale prin principalele oboare şi 
târguri, aceşti Boy își petreceau viața, con- 
simându-şi averiie într'o tihn:tă voluptate, 
ce nu era turburată cu nimic în epoca aceea 
"de patrimaalism oriental, dar al cărki par- 
fum s'a risipit pe măsură ce o viaţă mai apu- 
sană şi-a înt'us aripile pzzte ţinuturile do- 
brogene 

M: „dia, centru important, situat la între- 
'ăer=" drumurilor principale ale provinciei, 
e orașul tentacular. 

Centru âdministrativ, reşedinţă a Valiu- 
lui, cu un mare fârg anua! (pe turcește Pa- 
fair), ce se ținea în [iecare țoamnă, Mesidia 
era locul de întâlnire al intregei suflări do- 
brogene în timyul Pana:rului. 

Cu acesţ priicj se revărsau în oraş tot soiul 
de oumeni veniţi de prin toate ţările vecine, 
unii ca să desfacă mărfuri fabricate, alţii ca 
să cumpere, unii ca să-și vândă vitele și pro- 
dusele agricole, alţii ca să le exporte, în 
stârşit tot fe:ul de operațiuni, un „alișveriș“ 
gencral. Sătenii işi rezervau aprovizionarea 
cu toate cele trebuincioasce întregului an, 
pentru acest bâlciu, atraşi fiind de mulțimea 
de dughoni, de ceşitul (felul) variat al măr- 
furiior, de conturența negustorilor dubioş: ce 
se preparau pentru un faliment, în care scop 
aervau la bâlciuri pentru a desiace cât de 
repede mărlurile, în sfârşit ci aveau o idee 
preconcepulă că la :armaroace totul e mai 
bun şi mai ieftin. 





Gela] Bey 


Pe de altă parte, ca în toate bâlciurile :m- 
partunte, distracţii barechet, circuri, menaje- 
rii, scamâtorii, toatre de Karaghioz (mario- 
nete), lupte d> Pehiivani (atleți), apoi pa- 
norame, hale de tir, fotografi, jocuri de no- 
roc, loterii etc. în afară de tripouri şi nenu= 
măzute speiunei cu dansuri „Kiocek“ în care 
se produceau femei  supersensuale, venite 
din toate colţurile Orientului, experte în tai- 
nsle voluptăţii, udemeniloare pin influxiu= 
nile 'ansuroase ale cântecelor orientale, prin 
supieța măduiarelor, prin jocul sânilor și 
prin contovsiunea pântecelor. 

Acest Panair era un prilej de  pstreceri 
prelungita, ce culminau in orgi: și desfrâu cu 
accia inevitabile scandaluri, jafuri,  escro- 
chorii, rap'uri de fete, urime şi sinucideri 
uneori; Poiiţia nu se formaliza așa de 
mult, mărzinimădu-se deobicei: ua o împăriui- 
lore intervenția,  deourzce Administraţia 


avoa tot interesul să nu turbure vadul bâl- 
ciuu:, care tosmai pri aceste întâmplări 


senzaț:onal>, davonia cu atât mai atrăgător. 

Aucastă punere pe trai se prelungea și 
după sorocul Panairului, încât Megidia îşi 
câştigă o reputație de „Batakhane” (loc de 
perdițic), iar părinţii tremurau de teamă, 
când aflau că odrasiele lor se aventurau prin 
partea lovului, 

Golal Bay, fiu de Paşă. moștenitor al unei 
înscmnațe averi răspândită prin  Megidiă, 
Murfatlar şi Kiustemye (donumirea turcească 
a Constanţei), primise eduzaţia şi instrutţia 
la Si:ambul, pregătimdu-se pentru cariera 
consulară. 

La cursurile serale de literatură franceză, 
patronate d? Ambasada Franţei, făcuse cu- 
noștința tatici, unde se înpricteniră. 

Gelal Bey locuia la Megidia într'un fel de 
Caravanssrai, o vastă clădire cu o mulţime 
de atenansa. 

Se căsătorise cu fiica unui mare demnitar 
dela Curtea Imperială, frumoasă femee brună 
cu ochi focoși, figură rotundă, gât plinuţ. La- 
tifte Hanum, soţia sa, îşi plimba languros 
trupul învelit în mătăsuri diafane, fără yaș- 
mak la faţă, ceace stârnia nemulţumirea co= 
rel:gionariior ma: fanatici, care nu se împă- 
cau cu acest savcrilej, nerespectarea ,„Name= 
hramului“ (secretul feţei). 

Latiff6 Hanum primise educaţia la „Ame- 
rcan Colioze for Giris“, d'n Constantinopole 
și cu toată severa supraveghiere a părinţilor 
ei, cra dzstul de emansipată. Intreţinea vi- 
zite cu unele familii: creștine, le primia până 
în pragul Ianemiicului, unde se conversa, se 
cânta la pian şi se jurau cărți, 

Gelal Boy se prevala în sorictate de edu- 
cația şi instrucția sa curopcană ,resemnân- 
du-se la o singură nevastă, cu atât mai mult 
cu cât prin ateasta dobârdia încredorea și 
mai mare, a socrului său, Șukri Pașa, de a 
cărui protecție avea nsvoe. 


Viaţa şe desfășura în opulenţă și  desfă- 


tare, dar veniturie lui Gela] Bey începeau a 
se resimţi, prin faptul că nu producea nimic 
şi consuma mereu şi deficitul se îngroșă după 
trecerea Dobrogei sub stăpânire românească, 
în urma războiului din 1877, 

Sub noua stare de lucruri, cu o altă orân- 
duire, în care cel puţin de formă, toţi locuri- 
torii erau egali în fața legii, Gelal Bey se 
simţi foarte stânjenit. 

Unele privilegii se curmară, o mulțime de 
obligaţiuni de ordin municipal fură impuse, 
pe de altă parte Gelal Bey, care plătia cât 
vroia și cum credea, impozitele, fu silit da 
astă dată să se pună în regulă cu fiscul, lu- 
cru care i se părea destul de vexatoriu, dar 
nu avea încotro. 

Ca urmare acestei stări, Gelal Bey își 
văzu datoriile mărite şi pentru a le acopari, 
fu silit să vândă unele proprietăţi, cu atât 
mai mult că noi cheltueli erau de prevăzut 
cu irimiterea copiilor la şcoală la Stambul, 
unde trebuia să plece şi Latiffe Hanum pen- 
tru supravegherea și îngrijirca lor. 

Socrul său Șukri Pașa trecând la Ministe- 
rul Afacerilor străine, ginerale Gelal Bey, fu 
numit Consul genera! al Imperiului otoman 
la Constanța, cu o leafă de 50 lire pe lună, 
în afară de locuinţă plătită şi personal de 
serviciu în buget. 

Această slujbă veni tocmai la timp, deoa- 
rece Gelal Bey îşi vedea veniturile scăzând, 
proprietățile sale erau cam vechi, necesitiad 
mart reparaţii şi unele chiar erau supuse dă- 
râmării fiind de Kerpici (paiantă). 

Pe de altă parte Cadâna sa Laţiffe Hanum, 
fiică de Paşă şi Minisiru, nu înţelegea să-şi 
restrângă trena, iar soţul său îi făcea toate 
capriciile „doar să-l lase singur la Constanţa, 
unda Geial Bey, întrovedea alte orizonturi, 
cu noi tentaţiuni. 

Voinic, înalt, spătos, cu privire languroasă, 
purtând mustăți în furculiță după moda Kai- 
scruiui, făcând parte din lumea consuiară a 
unui mare port cosmopolit, Gelal Bay care 
vorbia curent franţuzește, deveni răsfățatul 
cucoanelor din elita bucureșteană, care ve- 
niau do sezon :a Constanţa. Turcul cu  fes 
roșu, galant, îndomânatec, pe deasupra și 
frumos bărbat, era o curiozitate pentru ace- 
ste femei avidie de senzații exotice. 

Cine nu-și aduce aminte de Constanţa de 
altă dată 7? de vechiul Casino, cu terasă de 
lemn suspendată, de aceie baiuri şi Kermess, 
de seratele de la Hotel Carol, de trenul de 
plăcere ce duzea 12 vii, unde crau plaja și 
băile înainte de amomajarea țărmului dela 
Mamaia, în sfârşit cine nua simţit fiorul 
contagios al vieţii de cochetărie şi petreceri 
ce se desfăşura atât de intim și.duios, în 
timpu verii în Constanţa de altă dată? 

Parecă şi  femaile erau mai frumoase 
atunzi, doarece amintirea lor mă umple de 
nostalgie, 

Gelal Bey oferea cercului său feminin 
toate surprizele. distribuind cadouri coman- 
date special la Stambul şi în fiecare săptă- 
mână sosiau colete dela celchrul cofetar, fur- 
nizor al Curţii Imperiale, Hagi: Bek:r, ale 
cărui bonboane şi rahat (locum) erau „sans 
riva!“. 

Din vând în când Gelu! Bey organiza şi se- 
renade pe mare la fercastra frumoaselor sale 
prietena, care locuiau în odăile dinspre mare 
ale marilor hoteluri. 

Dar toate acestea se soldau cu mari ch2l- 
tueii, iar Gelal Bey se vedea după fiecare 
sezon obligat să mai vândă câle o lăşie de 
pământ, o casă sau o magazie de grâne. 

Intruna ain zile, Gola Buy fiind la Magi- 
dia să-ş: revadă proprietăţile, care aveau ne- 
voe de serioase reparaţii, a rămas ceva mai 
mult acolo, nu atât pentru supravegherea 
lucrărilor, cât pentru o neașteptată descope- 
rire făcută într'una din proprietăţile sale, în 
care un motan, Dragomir Poşircă, îşi făcuse 
un vad de cârciumă, rugându-l stăru.tor să-i 
vândă proprictatea. 

Căârciuma mergea binc, cârciumăreasa era 
încă frumoasă şi foarte pricepută în afaceri, 
fire  comunicativă şi  antrenantă, ştia să 
încurce mușterii: la consumațţie, dar m:nunsa 
localului, cra Vior.ca, fata lor. 

Numai de 19 ani, sveltă, plinuţă, faţă roș- 
cavană, ca o rodie, cu ochii verzui, cu sânii 
ca de piatră, era una din acele frumuseți cari 
apar ca o fatalitate în viața unora. 

Toţ: feciorii de ban: gata îi dădeau  târ- 
coale şi întru câţ nevoile de consumație ale 
localului o reclamau, Viorica știa să fie gra- 
țioasă, cu o şiretenie caractoristivă lomeilor 
ce stau ziln:c în socictatea bărbaţilor, deait- 
îcl şi cârciumăreasa pândia, intervenind la 
timp ca să potolească unele porniri mai în- 
drăzneţe ale aspiranţiior. 

Gelal Boy rămase trăsnit de frumuseţea 
odras:ei de crâşmar, şi acest „homme â 
femmes" care secerase atâtea suflzte la Con- 
stanța, se policni la Mezgidia, aşa că Tur” 
cul își găsi pistolul, 

Toată energia rasai sale, tot sângele ce a 
clocotit în neamul său, toată patima acumu= 
lată de strămoșii săi, făcură o crupţie în 
urma cărcia Gela! Bey se simţi întinerit. 

Pradă acestor sentimenie, vizitele la Ms- 
g:dia se repatară săptămânal, uneori se prs- 
lungiau cu câteva zile şi cu fiecare prilej 
omagiile erau  însoțiile de cadouri, încât 
Viorica primi cu timoul, salbe Ge aur, bră- 
ţări, inele, pandantive, cercei, lingerie ds 
olandă, rochii de mătase, fiacoane de parfum 
şi felurite ans de lavandă. 

In ultima vizită Gelal Bey îi aduse un fru- 
mos costum de circasiană, de ştofă albă fină, 
brodată numai în fir, un şir de mărgări- 
lare, și o pereche de pantof: de piele roşie, 
cu butoni de aur. 

Geial Bey, prezentând aceste cadouri, le 
explică obiceiul 'oriental, după care cel ce 


altădată 


de K. H. ZAMBACCIAN 
Ilustrații de ISER 


aducea un asemenea dar, era obligat ca un 
suprem omagiu, să încalțe chiar el persoana, 
sărutându-i pirioarele. 

Cârciumăreasa consimţi la aceasta, cu un 
surâs plin de indulgență, după care Gelal 
Boy făcând un reverenţios selamalăk, înge- 
nunchie la picicarele frumoasei Viorica. 

Apoi ridicând ușor piciorușele fetei, îi pi- 
păi cu dibăcic pulpele învoalte, depunând o 
lungă săruiare pe degete, după care mân- 
gâind binişor tăipile le înzălță cu pantotii 
roşi, cu ciucuri și butoni de aur. 

Pusiunea turcuiui nu cunoştea margine, 
dar fata, prin complicitatea experimentată a 
cârciumăresei, fără ca să respingă e:anurile 
îndrăgostitului, ştia să le îndiguiască, până 
ce într'o zi mama fetei socoti nemerit mo- 
mentul să regizeze acel „tâte a tâte“ râvnit 
de Gelul Bey şi așa, ca printr'o întâmplare, 
Viorica rămase singură în casă cu turcul 

Ah! ce fericită răsplată, trimisă do Cer, 
peniru bietul său suflet chinuit; se  simția 
acum înviorat, renăscut, mândru; întinzând 
braţele către frumoasa Viorica şi plin de do- 
rinţe, clocotind de pasiune, congest.onat, se 
repezi la ea şi lmându-i capul într'o mână, 
o înăbuși în sărutări pătimaşe apoi cuprin- 
zând-o în braţele sale atlețice, reduse până 
la ummă rezistenţa fetei cu care căzu pe 
iatac, 

La acest sgomot, cârciumărcasa care pân- 
aia în praz, năvăli în odaie, însoţită de un 
subcomisar şi do: martori şi până ce turcul 
işi veni în fire, redactarea procesului verba 
da atentaț la pudoare începuse. 

Oricine își poate închipui scena ; Gelal Bey 
prins în ţarcul acestor făpturi interesate, 
era uluit. Văicărelile fete:, indignarea mamei 





Latite Hanum 


care vocifera resiamând reparaţii, apoi sub- 
comisarul, ofiţer de poliţie judiciară, ur 
virtuos al scrupulelor ingenios precupeţite, 
încoițiră pe Gelai Bey, care copleșit, epuizat 
şi frânt, consimţi la toate cele, iscălimd şi un 
act de vânzare al clădire: către  cârciumă- 
reasă, fără să mai discute oferta ei. 

Dar o nenorovire nu vine nici cdată sin- 
gură. Revoluţia junilor Turci schimbase sia- 
rea de iucruui la Stambul. Noul Guvern în- 
lăturând ps taţi favoriţii vechiului regim, 
ogată cu socrul Kukri Paşa, fu demis şi gi- 
nerele, consulu) general din Constanţa. 

Golal Bey fu silit să-ş: schimbe viaţa, își 
restrânse relaţiunile; de altel simţea că dela 
0 vreme nimeni nu-l mai prevenea cu acel 
surâs binevoiior, mulţi făceau ps  distraţii 
când treceau pe lângă el, în sfârșit Gelal Boy 
crezu nimerit să o:olească centrul şi se recsem- 
nă la relaţiunile cu câțiva prieteni autohtoni, 
intre cari şi tata, pe care-l cunoaștea din ti- 
nerețe. dape vremea când amândoi se en- 
tuziasmau la cursurile serule de literatură 
franseză patronate de Ambasada franceză de 
la Stambul. 

Gclal Bey își găsea o reculegere în Coran 
şi jiteratură; trezea des pe la noi, daubiczi 
seara, dună ce tata părăsia biroul său; amân- 
doi se retrăgeau lânză havuzul din grădină 
şi se cufundau în lungi convorbiri, înghițnaâ 
din când în când câte un păhăral de mastică 
de Chios, servită cu nişte felii subțiri de pas- 
tramă de Cezareea. 

Ciripitul păsăriior, canaru! din colivie, cân, 
tocul fermecător al ănui „biulbiul” (privi- 
ghetoare), murmurul apei ce țâşnea din ha- 

















vuz, calmul și briza serii, primele stele, în- 
trogeau decorul fceric şi plin de poezie, în 
care se complăceau “aceşti prieteni contem- 
plativi prin instinct, 

Vorbeau de tinereţe. de timpul ce se 
scurge așa de repede, de toate bucuriile vieţii 
cari odată petrecute, se uită şi nu revin, Ge- 
al Bey ofta evocând versurile lui  Lamar- 
tine: O temps suspend ton vol... 

Când se înnopta, razele lune: învăluind bos- 
chetul într*o lumină stranie, locu! părea ca 
dim poveşti, prietenii rămâncau până în 
noapte târziu, încă un păhărel da masi:că, 
încă nişte falii de pastramă, mama le mni 
trimitea din casă şi sugiuk (un fel de salam 
de carne de vară), ouă coapte şi cafele din 
belșug. 

Apo: evovând acel rai, Bosforul, deslamau: 
La lune ctait sereine et jouait sur les flots, 
la fenttre enfin libre est ouverte a la brise, 
La sultane regarde et la mer qui se brise, 
Lă bas, d'un flot d'argent brode les noirs ilGts, 


La lune ctait sereine et jouait sur le flots. 


Cu acest din urmă vers prietenii se pier- 
daau într'o reverie, din care nu-i trezea nici 
Jătratul unor câini asmuţiţi de ropotul cailor, 
nici trăsurile ce treceau în goană. nici serena 
dele obicinuite ale palikarilor cari dădeau 
târcoale sub ferestrele fete'or din mahala. 

Insă într'una din seri Gelal Boy fu cuce- 
rit de estudiantina condusă de Cocio, o calfă 
a frizerulu: din colţ, excelent chitarist şi cu 
o voce de tenor plăcută; tata pofti cântăreții 
în grădină, îi rugă să le cânte „Santa Lucia” 
coia co băeţii executară frumos. 

Gelal Bey adrosând în franțuzeşte tatălui 
meu, câteva cuvinte de admiraţie, Cocio se 
crezu obligat să le cânte şi în limba galantă 
a francilor; dar cum grecii din imsule au 
accent particular, stâ!cind multe cuvinte şi 
neputând pronunța munzle sunate, versuriie 
franțuzeşti răsunau curios: 


Tou es belle come la rosa 

Ma la rosa n'est pas bella 
Tou es belle pour „touzour” 
Ma la rosa pour un „„Z0ur“ 


(Se cântă pe aria La Chanson de Mazgali din 
opera „Mireillc*“ de Gounovd). 

Nici n'apucă grecul să termine cântecul şi 
Gelal Bay bufni întrun Aman! Aman! şi 
aplicând o lovitură de picior în turul gre- 
cului, goni pe cântăreți. 

Amatorii muzicanți: se împrăștiară și în 
noaptea aceea nimeni nu mai turbură reveria 
celor doi prietoni. Gelal Bey privia la cer, 
iar tata mai turna câte un păhărel de mas- 
tică, 

— Ascultă Hagov Effendi, acea „voie lac- 
te“, calea laptelui în româneşte, poe care 
Arabii o denumesc „calea spicului“, iar chi- 
nezii „fluviul celest“ e pentru Ind'eni; din 
America Centrală „calea sufletelor“, iar pen- 
tru unii francezi provinciali „Calea sfântului 
Iacob“, nu înţeleg dece? 

— Curios, răspunde tata, ce caută Sfântul 
Iacob în puzderia asta de stele, ştiam că re- 
ligia noastră creştină nu se cam îmyacă cu 
Astrologia și în afură de steaua care a călău- 
zit pe Masi spre Boihleem, creștinismul nu 
se ocupă cu lumea siderală. 

— Iuş Allah! Iluş Allah! interveni Gela! 
Bey, vez: Hagop Effendi,  Mohemedani:smul 
îmbrățișează toate cele, e religia universală, 
de altfel e „credința cea adevărată“, şi evocă: 


Allah ekber, Allah ekber, 
La Ilahi iilatlah, 
Muhameden resulullah ! 


(Dumnezeu e mare, Dumnezeu e mare, nu 
e un alt Dumnezeu și Mohamed «e profetul 
său !) 

— Adevărat zici tu Gelal Bey, Dumnezeu 
e mare şi unul e Dumnezeu, dar sunt și alți 
profeţ: afară de Mohamed, iar Lisus Chris- 
tos e fiul lui Dumnezeu ce! adevărat! 

— Afedorsiniz (să mă iertaţi) Hagoo  Ef- 
fendi. Creştinismul e religia celor slabi, e 
religia umilinţei şi a pocăinţei, pe când mo- 





hamedanismul e religia bărbăţiei, a 
care dă victoria. Vouă creștinilor vi se pro- 
mite totul pe lumea cealaltă, dar nimeni nu 


lupta 


ştie ce e acoio, pe când Mohamed singurul 
care a comunica cu Dumnezeirea, a pregă- 
tiţ credincioșilor săi întinse bucurii pe lumea 
cealaltă, dar a orânduit și pe cele pământești, 
raiul e o grădină în care poți intra încă din 
viaţă ! 

— Gelal Bey tocmai D-ta îmi vorbeşti 
așa ? Dceșertăriuni aci jos, toate sunt deşer- 
tăciuni ! 

Iubirea aproapelui și pocăinţa, :ată preţul 
fericirei viitoare; credința e o înălțare sufle- 
tească, fără nimic ccmun cu cele pămân- 
teşti și mai cu seamă cu cele trupeşti. 

Să ne înălțăm cu gândul și cu sufletul că- 
tre Dumnezeu, care este unul și același 
pentru toţi, indiferent de profeţii săi ! 

— U.ţi prietene, că Universul e materie 
și a-i nega virtuți:e e semn de slăbiciune, de 
neputinţă, 

Hagop, Effendi aziz dosdum (sfânt prieten) 
ascultă-mi sfatul: 

„Muslumaniăia laik sin, ghel şu hak dini 
kubulei“, 

(Eşti demn de religia musulmană, vino de 
treci la credința adevărată). 

După un verset din Coran, fiecare moha- 
medan cra obligat să propună de trei ori ce- 
lui mai intim prieten păgân împărtăşirea re- 
ligic: musulmane. 

Acum Gs=ial Bey invoca pe lânsă argu- 
mente teologice, frumusețea şi avantajele 
acestei religii, care as-gură bărbatului atâtea 
pr.vilegii, atâtca plăceri între care și poliga- 
mia, practică dealtfel patriarhală, moştenită 
dela primii părinți ai umanilăţii cari erau 
un fîci de zeități. 

E! reproşa occidentalilor că vor să complice 
femeia, împovorând'o cu treburi ce  covâr- 
şase puleriie ci, lucru care nu e firesc, căci 
femeta rămâne oricum sexul siab și bărbatul 
trebua s'o protejeze, fiind hotărit prin destin, 
ca femeia să se supună sexului tare. 

Femeia trebue să rămâie o operă de artă, 
un frumos covor pe care te odihneşti, un is- 
vor dela care ne adăpăm, o floare ce mira- 
sim, femeia trebue să rămână un lux, o fan- 
tezie. 

Pe de altă parte Gelal Bey constată că cu- 
ropen:ii cu toată monogamia legiferată, prac- 
ticau în fond poligamia şi de ce atunci atâta 
făţărnicie ? 

Cu toate aceste controverse, prietemii nu se 
certau, tata era iînțelegător iar mucelitul de 
Gea] Bey avea haz. 

Trecură așa câţiva ani şi într'o zi prietenii 
fură siliți să se despartă; isbucnise războiul, 
Constanța era amenințată, părimţii mei se 
refugiară, iar Gclal Bey rămase pe loc sub 
ocupaţie. 

Armatele dușmane au devasiay provincia, 
nici oraşul Constanţa nu fu cnuțat;, Gelal Bey 
încercă să ne salveze avutul, dar îu în za- 
dar, tot fu prădat şi ruinat. 

Reiîntorși din pr:begic nu am mai găsit ni- 
mic, până și uşile şi ferestrele clădirilor, du- 
şumceicle „acoperișul, ţovăriile de apă şi ca- 
na], totul fusese jefuit; trebuia acum refăcut 
totul. 

Tata se reintoarse slăbit din refugiu, avu- 
sese multe emoţiun: în timpul revoluției 
rusești dela Odesa, pe de altă parte grija 
mea care eram pe front, legăturile poștale 
fiind un timp întrerupte, îl consumase. 

Goal Bey pierduse doi băeţi în luptele 
dela Dardanele, fica sa măritată după un 
magistrat se afla departe prin Irak şi pier- 
duse urma lor, soția sa latiffe Hanum mu- 
rise; rămase singur, trist şi cu mijloace de 
trai sleile. 

Amândoi prietenii erau de nerecunoscut, 
dar tata slăbia mereu, până ce medicii ne 
măsturisiră boala care nu cruţă, cancerul. 

Cu toale menajameutele luate de noi, tata 
îşi da seama de gravitate şi într'o zi mă che- 
mă, dându-mi ulţimile sale dispozițiuni. 

clal Bey nu era uitat, tata presimţea că 
şi stârşitu] prictenuiui său va fi dur, mă 
rugă să nu-l părăsesc, să-l îngrijesc bine în 
caz de bouLă, să nu-l las pe mâna ciovlilor 
dela morgă in caz de moarte și să-i facă o 
înmormântare demnă da o odraslă de Pașă. 

Din când în când venia și Gelal Bey să 
vadă pe tata; de astă dată nu mai stățeau în 
grădină iângă havuz, ci sus Ja etaj, în camera 
de culcare a tatălui meu; nu ştiu ce vor- 
beau, dar tata sta permanent la fereastră, 
privea senin şi tăcut la orizont. Intr'o zi de 
Mai, natura fiind în plină renaștere, aerul 
înbă:sămat de parfumul florilor, păsările ci- 
ripind pe crengi, copii sburdând de bucurie 
prin curţi, tata nu se mai trezi din vrajă și 
trecu în lumea celor drepţi. 


Ocupațiile mă rețineau mai mult la Bucu- 
reşti, unde era sediul principal al întreprin- 
deri!or noastre, dar veniam des la Constanţa, 
unde pe lângă grija proprietăților mă chema 
și nosta'gia locului natal. De fiecare dată, 
căutam pe Gelal Bey, reamintindu-i de vor- 
bele tatălui meu, dar prietenul se arăta 
foarte discret ţi ocolia răspunsul. 

Dar într'o zi desnădăjduit de a-l mai găsi, 
aflu că se retrăgea ore întregi, într'o bodegă 
d:ntr'o stradă laterală, unde rămânea tăcut 
şi visător în fața unei sticluțe de duzico. Gă- 
sindu-:, mă apropiu respootuos de el, îl sa- 
lut şi Gelal Bey, reculegându-se, mă privi 
cu un surâs şi-mi făcu semn să iau loc lân- 
gă dânsul. 

Reza gi PRE de Ea AES (ae POE a caca oa tata PERIE 
(Urmare în pay. 6-a) î 


e 











| de PAUL MIRACOVICI 
O stăruitoare miopie pare să cairac- 
terizeze pe cei ce apropie piotura la noi. 
Prea puţini — ca să nu spun nimeni — 
iși dau osteneala să caute printre bu- 
runie plasiiloei româneşti planta rată 
a originalității. Cunoscătorii își forese 
cu cea mai mare grijă capitalul) de locuri 
comuna după care admiră sau judecă o 
cpsră. Pictura e pentru €i o veșnică 
enigmă, de azeea când parvin „după 
vrozhe” să admire, devin de o necrozută 
prezumțiozitate. Subtectivi, ei nu se pot 
ridica până la principiu, rămân la pre- 
ferință. După ei, nu există aecâi piatura 
pe care au „invățat-o”, nu sunt capabili 
să admire altesva, pentru ei pictura c 
o mamniară nu o semnificație, o factură, 
nu o emoție. Nouta:ea, originalitatea, le 
e suspectă, îi sperie. O exagerată subiec- 
tivitate e ingăduită unui artist, deși 
as2asta n: se pare un semn vădit de in- 
feriorita:e, dar când subieotivitaea e 
elementul principal al „cunoscătoruui"' 
a criticului și în gensral al cuiva din 
public, atunzi devine odiossă. El nu ara 
chemarea să spună sentenţios: nu ese 
bun! E prost! Nu ace nici chemarea, 
nisi priseperea și nici sensibilitatea. E 
inimad:mâbil câte păreri și sentințe tre- 
bus să suporte un artst în timpul expo- 
ziţiei, din cavza detestabilei tragiţii ca 
artistul să-şi vândă 
Nimeni nu aude mai multe prostii că 


smnegur tablouriie. 


un tablou, a spus Goethe, şi era doar 


Traian Bilţiu-Dăncuş 
Domniţă maramureşană 
o vreme când nu se putea vorbi de o 
inflaţie artistică așa cum e în zilele 
noastre când, și „artiștii“ și cei ce „se 
pricap“ Sau înmulţit într'un chip cu 
adevărat îngrijorător. 
e 
Lipsa de spațiu nu ne-a îngăduit să 
serim în cronica trecută idespre expozi- 
ţia a-lui Traian Bilţiu Dâncuș. D-sa a 
trezit un bine meritat interes, ca și 
multe controverse printre artiștii bucu- 
reștemi. D-sa a venit din Maramureşul 
său, cu toată candoarea ţăranilor de 
aco:0, pe cari i-a pictat cu acseaşi can- 
doare dar şi, uneori, un fel greoiu 
pe care nu-l împărtăşim. Deşi e un 
nume ncu, d. Bilţiu nu e un începător. 
Dimpotrivă, stilizările d-sale Își au Tră- 
Găcina într'o lungă contemplare în 
muzee!a Oze'dentului, unde a, fost în re- 
prtate rânduri, 
Parcă am fi vrut ca aceste frumoase 
calităţi să fie datorie une: arte în care 
instinctul să contribue în mai mare 
măsuă. Atunci ne-ar fi fost mai ușor 
să înţelegem anumite brutalităţi de cu- 
loare, unzle disonanțe cu adevărat su- 
părătoare. Pe. da altă parte — după 
mărturisirea însăși a artistului, —-stiliză.- 
rile, viziunea d-sale, sunt puna.ul unor 
lungi şi laborioase eforturi de a trans- 
pune la noi învăţăturile, conieluziile tra- 
se din studiu! miniaturilor persane, in- 
diene și din pictura modarnă și atunci 
avem dreptul să fim mai puţin îngădui- 
tori cu azel Jest cane-i ingreuiază opera. 
Sunt, în expoziţia d-sale, două concep- 
ţii bine definite: o pictură decorativă, 
și cealalță de ș2valet. Infailibil, de câte 
ori ss compară. alcsie pânze cu tendin- 
țe decorative sunt mult mai bune dzcât 
portretele, peisajele sau naturile moarte. 
De altfel interesul pe care l-a trezit d. 
Bilţiu, se datorește numai lucrărilor 
d-sale decorative, Piloura de șevalet are 
iogile ei, p'otura decorativă de asameni 
și orice confuzie sau amestec între ele 
naşte o operă hibridă. Expoziţia actuală, 
dacă ar fi conținut numai compoziții şi 
lucrări decorativa, nu am nicio îndoială 
că nu ar fi suscitaţ nici o contradicție, 
toată lumea ar fi fest de acord că ne 
aflăm in prezența unui artis, dintre cei 
mai înzestrați și mai interesaţi. 
Expoziţiile viiLoare. dacă nu cea din- 
tăi, nădăjduim că nu vor 'desminţi a- 
este profeții, 


PO O a i OO N O N AO N i a a E 






















UNIVERSUL LITERAR 


Cartea străin 








_-. 


| asc 


PAUL NIZAN: „La conspiration“” (roman 


(„„ Gallimard“ — Paris, 1938) 


Un fel de înţelepciune — sau de „înţe- 
lepţire“ — este aceea care vine cu vârsta, 
ca o răsplată inovitabilă şi un fruct al ex- 
perienţei. Aşa, de pildă, vorba compozito- 
rului Erik Satic, pe care o citează Paul 
L6autaud undeva : „Mi se spunea, 
eram mic: ai să vezi când vei fi 
acum un bătrân domn 
tabil: încă n'am văzut mimic“, E acelaş su- 
net, păstrat în amintire, ca al catrenului 
voltaire-ian, pe care cine-l mai uită, odată 


Sunt 


ştiut pe dinafară : 


Nous tromper dans nos entreprises 
C'est & quoi nous sommes sujels:; 
Le matin je fais des projeis, 

Et le long du jour des sottises. 


Dar este şi altă înţelepciune, pe care 
tot Voltaire, într'un distih tot atât de cu- 
noscut ca și versurile citate, o numește 
de son âge“, A avea 
vârstei sale“ înseamnă a avea preocupă- 
rile corespunzătoare vârstei, fapt care dis- 
pensează de prejudecata precocităţii. 

Ceeace-i face simpatici pe tinerii „cons- 
piratori” din romanul d-lui Paul Nizan, 
(relevat la sfârşitul anului trecut cu unul 
din premiile de mare prestigiu literar — 
premiul „Interaliat') este mu atât tinere- 
țea lor, ca prilej de cunoaştere şi 
riență a vieții — deci ca etapă cu deose- 
bine interesantă prin bogăţia materialu- 
lui de construcţie epică — ci mai ales ac- 
centui iust și netravestit al părerilor ros- 
tite în decursul interminabiielor taifasuri 
ostenitoare, măciniș de vorbe umflate, pla- 
nuri ambiţioase de reformă a societăţii, 
dispreţ brutal față de morala familiilor şi 
de compromisul burghez — toate acestea 
foarte „esprit de son âge“. Vârsta lor, a 
lui Bernard Rosenthal, Philippe Laforgue, 
Bloye, Jurien și Sorge Pluvinage, la sfâr- 
şitul anului 1928, când pun la cale cons- 
douăzeci şi 
şi patru de ani. Copilăria, adolescenţa, ti- 
nerețea sunt la modă încă în literatură. 
D-l Paul Nizan nu are fetișismul vârste- 
lor, pentru el tinereţea este „le mauvais 
âge“. Suntem tot atât de departe, cu La 
Conspiration, de ironia amabilă amatole- 
france- iană ca și de imoralismul gide-ian, 
Cartea este de o amărăciune conținută şi 
de un sarcasm care o apropie mai degrabă, 
ca timbru, de scrisul lui L. F. Celine. Dar 
pe când acesta rămâne un vamfietar de 
geniu, un liric al invectivei, Paul Nizan 
este un moralist, un spirit aforistic, cu 
înclinare vădită către fragment și stilul 
supraveghiat, tără a fi totuşi ceea cc în- 
ţelegem prin stilist. Datorită acestor în- 
sușiri, povestirea lâncezește în prima sută 
de pagini: avem impresia iritantă a unor 
Cei cinci tineri par mai 
degrabă stichetele de recunoaștere ale u- 
nor puncte de vedere care se confruntă 
dialectic, decât personaje de roman. Le 
lipseşte încă dimensiunea epică, a contac- 
tului fizic cu viaţa. Tinereţea lor — tine- 
rețea în general — nu este numai „le 
mauvais âge“, vârsta provizoratului ; mai 
e şi timpul dezordinei, al disponibilității 
și așteptării zadarnice că se va împlini fă- 
găduiala („ai să vezi când vei fi mare”) 
care va da un sens vieții, împotriva im- 
presiei penibile de gratuitate a unei exis- 
tențe nimănui folositoare. Intâlnirile lor 
se prelungcau târziu după miezul nopții, 
cei cinci veghind — cum scrie autorul — 
„comme pour multiplier laur chances“. E 


„Lesprit 


piraţia, este între 


„faux-departs'*, 





când 
mare. 
respec- 


„spiritul 


expe- 


douăzeci 


Yfiroteza 


Rochiţă verde. umerii de floare; 
Cu pas mărunt şi ochii de azur; 
Cu dinţi de nea şi păr de aur pur: 
Un ram de piersic, clătinat în soare. 


Să mă desparti în viaţă nu mă 'ndur; 


unul din momentele patetice ale tinereţii, 
această aștepțare fără un scop lămurit. 
Nimic nu are mai mult preț în această e- 
pocă de provizorat ca liberţatea, înţeleasă 
ca o putință absolută de nedeterminare, 
de a nu alege, fie că e vorba de alegerea 
unei cariere, a unei femei sau a umui par- 
tid. A nu consimți la ceea ce ar putea da 
vieţii „un chip definitiv“ — iată morala 
clanului celor cinci cari vorbeau despre 
un fost camarad al lor, însurat la două- 
zeci de ani, ca de un mort, — 
Descoperirile care se fac la această vârstă 
— cărţile şi femeile — nu fac decât să 
întârzie contactul pieptiș cu viaţa. Ceea ce 
merită să fie subliniat coste atitudinea es- 
tetizantă, livrescă a acestor tineri — ia- 
răși o trăsătură „esprit de son âge!' — de 
bună credinţă fiind, în faţa problemelor 
şi a spectacolului vieţii sociale: „Ei erau 
sensibili mai degrabă la dezordine, la ab- 
surditate, la scandalurile logice, decât la 
cruzime, la oprimare, și burghezia din care 
ieşiau li se părea chiar mai puţin crimi- 
nală de cât imbecilă (sublinierile sunt ale 
noastre), Programul revistei „Războiul ci- 
vil“* pe care o fac să apară, poate fi rezu- 
mat în aceste două cuvinte ale lui Bor- 
nard, semnificative pentru atitudinea în- 
tregului grup: „profanarea ideilor“ — ne- 
greșit a ideilor dala temelia așezării bur- 
gheze a societăţii. Din această atitudine 
decurg în mod firesc, întâietatea acordată 
victoriei în spirit asupra victoriei în rea- 
litatea faptică, prestigiul de care se bucu- 
ră violenţa teoretică, şi preferința mioapă 
pentru simboluri, mituri şi terminologii 
— adică pentru diluările vieții reale. 

Dar, cu toată violența profanatoare a 
scrisului lor, tinerii publicișţi nu izbutesc 
să atragă atenţia Procurorului Republicii 
și își dau curând seama că sub regimul li- 
bertăților democnatice din Franţa anului 
1929, activitatea lor, în lipsa oricărei con- 
strânguri, este lipsită de orice risc, deci 
şi de răspunderea ce i-ar putea angaja şi 
compromite pe deantregul, în mod irever- 
sibil. E momentul convertirii lor la mis- 
tica faptei, la violența practică, Sau, cum 
ar spune Bernard: „o rațiune de a trăi nu 
este un clement de confort spiritual pe 
care-l folosești seara, ca să adormi în lă- 
turile bunei conștiințe“. Rațiunea lor de 
a trăi este Revoluţia, în care cred, pe care 
o așteaptă și o voesc „tehnică“. Depășind 
stadiul în care violența teoretică îi satis- 
făcea, li sc pune acum problema de a 
trece la acte, nu numai pregătitoare ale 
Revoluţiei dar și ireparabile, angajându- 
le întreaga răspundere fără putinţa unei 
reveniri. Vor face spionaj, dar în mod cu 
totul dezinteresat, spionaj pentru spionaj, 
nu în solda vreunei ţări străine şi nici a 
vreunui partid politic. Vor exercita, ast- 
fel, purificată de orice interese temporale, 
una din formele activității spiritului, ca 
oricare alta, legată însă de toate riscurile 
pe care le comportă spionajul comun. U- 
nul din foștii lor camarazi de studii, care 
îşi face tocmai serviciul militar, este câș- 
tigat cauzei „conspinatorilor“ şi i se dă 
misiumea să scoată copii după planurile 
secrete de apărare a Parisului, aflate în 
cassa de bani a regimentului. Le va tiri- 
mite lui Bernard, care la rândul lui le va 


Mi-atât de dragă lirea-i zâmbitoare ! 
Mi-i tâmpla grea şi inima mă doare, 
Când raza ochiului nu pot să-i fur. 


La întâlniri subită, ca din ape 
Apare ?n vânt... Și mâna ci de brumă 


Atinge ?n mine, lin, atâtea clape!.,. 


E sora mea... iubita mea... mi-i mumă. 


lar când o strâng, mi-i frică să nu-mi scape, 
Căci mi se pierde 'n braţe ca o spumă... 








Nu totdeauna o carte de 
amintiri înseamnă ceva din 
punct de vedere al intere- 
sului ce pot trezi sau din 
punct de vedere strict lite- 
rar. Mai cu seamă într'o e- 
pocă, în care, după -o pregă- 
tire îndelungă, memoriile au 
devenit un obişnuit gen lite- 
rar. 

Sunt însă unele volume 
cari isbutesc să creeze ceva 
nou cu tot cuprinsul lor 
vechiu, Dintre acestea face 
parte, cred, o simpatică lu- 
crare, a doamnei Arabella 
Yarka. Imi vine greu să 
scriu aci despre ea. Nu ştiu 
cum să explic și altora că 
această carte este interesan- 
tă, Este scrisă în limba fran- 
ceză. Frumoasa limbă, care 
mă umple de admiraţie când 
o citesc, nu este însă limba 


PAVEL P. BELU 


noastră, Dar trecând peste 
acest mic defect, intrăm, 
dealungul filelor, într'o serie 
de frumoasă literatură, de 
fineţe şi simţiri. 

Au jour de jour, astie! se 
numeşte adunarea de rea- 
mintiri a doamnei Arabella 
Yarka, este mai mult decât 
un jurnal intim cum pare 
să fie. Este un roman ade- 
vărat în sensul pe care tot 
limba franceză ni-l poate da, 
une histoire vraie, un roman 
puternic de viață pasionantă 
intro epocă pasionantă. 
Dacă am dreptul să fac anu- 
mite observaţii, suni convins 
că eliminând anumite pasa- 
gii prea legate de adevăr, cu 
mici şi aproape neînsemnate 
modificări de nume, „Au 
jour de jour“, se transformă 
întrun remarcabil roman. 


stibilit nimic... 


„la trecuti, 


era tatăl lui). 


aștepta. 


că febrilă a 


confort. 


cea dofinitivă. 


da o întrebuințare asupra căreia încă n'au 


Dar „conspirația“ eşuiază într'in mod 
ridicol. Tânărul militar, după ce trimisese 
două rânduri de copii lui Bernard, la a 
treia încercare este prins pe când umbla 
în dulapul cu planuri. Anchetatorii lui nu 
au altă dorință decât să-l creadă pe cu- 
vânt, să primească cea dintâi versiune cu 
aparență logică, a nevinovăției „spionu- 
lui“. Acestuia nu-i este greu să fie orezut 
că își lua note pentru un roman pe care 
avea de gând să-l scrie (de fapt, habar 
mavea de întrebuințarea ce urma să fie 
dată documentelor trimise de el lui Ber- 
nard), astfel că scapă cu câteva zile de 
închisoare. (In acest timp, Laforgue îşi 
procurase şi el schiţele unor perfecțio- 
nări tehnice la cazanele cu aburi ale unei 
locomotive, din uzinele al căror director 


Astfel că, îmcerearea lui Bernard de a 
da vieţii lui „un chip definitiv“, angajân- 
du-se într'o acţiune ireversibilă, ratează. 
De altfel, înainte de sfârşitul lamentabil 
al „conspirației“ el avea să găsească pri- 
lejul intrării în scena realității, îndrăgos- 
tindu-se de Catherine, cumnata lui, care-i 
cedează mai lesne poate decât cl însuși se 


A doua sută de pagini, care formează 
fragmentul întitulat „Catherine“ poate sta 
alături, ca intensitate dramatică şi ritmi- 
întâmplărilor, 
du-se către desnodământul pe care-l pre- 
simţim inevitabil, implacabil ca un destin, 
dela începutul lor, — cu acel faimos pro- 
log „Histoire de Moucheite“ din 
carte a lui Georges Bernanos. 

Inainte de a fi fost îndrăgostit, Bernard 
îşi avea ideile lui despre fericire, pe care 
nu le uitase. Dar el greșia încercând să o 
constrângă pe Catherima să fie 
potrivit acestor idei. Obișnuința lui de a 
nu primi viaţa decât punându-i condiţii, a- 
vea să-l facă să piardă tot, în timp ce Ca- 
therina o acceptase cu tot cei dădea, a- 
dică şi dragostea, „cu ochii închiși“. Când 
legătura lor culpabilă este descoperită, se 
ține un consiliu de familie solemn. Scan- 
dalu!l trebue înăbușit, sub aparențele păs- 
trate onorabile. Revolta lui Bernard îm- 
potriva ipocriziei acestei morale se izbe- 
şte de rezistența masivă şi solidară a fa- 
miliei, inclusiv a fratelui încornorat care, 
plin de abnegaţie, primește rolul sublim 
al victimei iertătoare, șia Catherinei, oaia 
rătăcită și pocăită... 


învălmăşin- 


prima 


fericită, 


pentru motive de 


Bernard își închipuie că a fost învins 
de toate puterile coalizate ale miturilor. 
ale societăţii omenești și ale destinului. 
Că prima lui experienţă despre viaţă e şi 
Că femeia 
oară e unică. El confundă încăpăţânarea 
lui de a rămâne credincios Catherinei, cu 
însăşi fidelitatea dragostei. Se consideră 
angajat și definitiv compromis, fără po- 
sibilitatea unei reveniri, în înţelesul ară- 
tat mai înainte, al angajării prin acţiune, 
iar când își dă soamă, în sfârșit, în cli- 
pele de luciditate și calm care-i precedă 
agonia, că nu o mai iubea pe Cathorina, 
că ar fi putut şi trebuit să trăiască şi că 
„avea să moară furat“, 
fiind-că otrava mu mai poate îi împiedi- 
cată să-şi producă efectul. 


iubită întâia 


e prea târziu, 


MIHAI NICULESCU 





Ofârșit de poern 


Un fluviu galben îşi întinde spuma 
“fot mai amară, ca să-mi umple gura 
Cu pământoasele-i arome și cu ura, 
Din care crește ruga mea de-acuma. 


Eu tac cum tace creanga, fără soare, 


Și cânt cu frunza versuri necântate ; 
Mănânc o pâine plină de păcate, 


Când feriga din mine nu mai moare. 


Sur, muntele mă chiamă ca și marea, 
Un sbor năuc spre alte clime dulci, 
De amăgiri, ca'n seara când te culci 


Să-ţi ungă fruntea, somnul şi uitarea. 


Atâta tot. Şi n'am dorit mai mult. 


Din tot ce-am spus, podoabe fără rost, 


N'a mai rămas nimic şi câte-au fost 


Streine-mi sânt, zadarnic le ascult. 


Ceeace cu alte cuvinte se 
poate spune că este un ro- 
man de o calitate superioară, 


însă că posedă  preciziuni 
inutile. 
Privit însă din ambele 


puncte de vedere, adică, din 
punctul de vedere al roma” 
nului și din punctul de ve- 
dere al jurnalului intim, Au 
jour de jour capătă un înţe- 
les adânc. Este o operă de 
mare artă. Posedă, în iînti- 
mitatea unor amintiri suflul 
de mare anvergură al vieţei 
intense și sufletești ce au- 
toarea a trăit în vremea de 
dinainte de războiu, și dea- 
lungul crudei epoci. Fraza 
este amplă și armonioasă, 
observaţiile sunt juste şi în- 
teresante, Preocupările  mo- 
rale frumoase, ironiile sub- 
tile. Cartea, un jurnal intim 


EMIL VORA 





NOTIŢȚE SI ECOURI — 


demn de a deveni un în- 
dreptar de viață. Fiindcă au- 
toarea a suferit mult şi ne 
aduce un prețios material 
educativ, ca să spunem așa, 
pentru cei ce nu știm des- 
tul, ce înseamnă să ascunzi 
o durere și să fie neînţelea- 
să. Cartea doamnei  Yarka, 
poate necunoscută încă, va 
deveni desigur foarte curând 
o operă citită și discutată. 
Atât din punct de vedere 
literar cât şi din punct de 
vedere istoric, meritul fiind 
al autoarei, care a știut atât 
de minunat să îmbine cali- 
tățile literare superioare cu 
narațiunea istorică  într'un 
tot unitar, interesant și de 
înalţă valoare. 
— Y, pe — 


Bernardino Molinari la 


„Filarmonica 
de ROMEO ALEXANDRESCU 


De vâte ori a urcat la pupitrul „Filar- 
monicei", Bernardino Molinari a obţinut 
rezultate muzicale memorabile, în decur- 
sul activităţii primei noastre orchestre 
simfonice. La fiecare dală coeficientul de 
vitalizare a execuțiunilor ei a sporit, vi- 
guros.  Agerimea atacului a apărut re- 
confortată. Siguranța și oportunitatea 
mişcărilor sau întronat, hotărit. Intensi- 
tatea în ritm şi caracterizări a crescut 
impresionant, totul răspunzând înden.nu- 
rilor calde şi imperioase ale înflăcăratu- 
lui dirijor Bernardino Molinari, care este 
întradevăr un mare animator, 

Mare pentrucă la baza excepționalelgr 
fucultăți de dinamizare  dirijorală ale 
temperamentului său, la baza porniriior 
frenetice pe care le propagă orchestrei 
stârnindu-i furtunos forţele stă chezăşie 
o largă şi statornicită cuprindere a artei 
muzicaie, pe care Bernardino Molinari o 
stăpâneşte măestrit şi o apără cu întrea- 
ga tărie a unei nobile conștiințe de muzi- 
cian. 

Molinari reuşeşte de aceea nu numai să 
comunice puternic fiuxul emotiv al pazi- 
nilor ce transmite, dar să construiască în 


deplină certitudine, să reconstițuie  con- 
seevenţ actiunea muzicală, să desprindă, 
fără excepţie, ecoul unor intenţii ferme 
şi categorice. 

Astie! cum a făcut din nou în întreg 
concertul de acum. 

Acest concert a putut aduce, odată cu 


răstrângerea puternică a acestor mari în- 
sușiri de conducător, aspecte noi din mu- 
zica italiană, interesant alese de maestrul 
Molinari, 

„Cântul mlaștinei“ de Renzo Rosselini 
zugrăvește în mers domol de armonii di- 
fuze, uneori străbătute de câte o creștere 
sonoră, sugestive priveliști, evocând via- 
ţa mocnită dar fremătând de învăluitoare 
impresii, a bălţei. 

„Simfonia italiană“ de Giovani Salvil- 
luci, lucrare ascultată la noi tot pentru 
prima dată, e scrisă cu viguroase efecte 
de orch=stră şi sustinută de elemente ts- 





Bernardino Molinari 


matice pline de energie și desvoltate cu 
deosebit avânt. 

Lângă aceste compoziții ale muzicii ita- 
liene contimporane, pe care, din câte măr= 
turii îi cunoaștem, o putem găsi sănătoa- 
să în elan și priceput meșteşugită în scrie- 
re, au făcut parte din progam o simfonie 
de Haydn, preludiul la „Lohengrin“ de 
Wagner, țabloul „Iarna“ din anot.mpurile 
lui Antonio Vivaldi, compoziție do o am- 
ploare expresivă şi o levațiune de stil 
pe cât de impunătoare, pe atât de emo- 
ționantă şi „Pini di Roma“ de  Ottorino 
Respighi, în care virtuozitatea orchestrală 
de strălucitoare expansiune și rară inten- 
sitate a compozitorului a găsit în dirijo- 
rul Bernardino Molinari, un interpret vi- 
brant. 

„CASA CU TREI FETE“ IN RELUARE 
LA OPERA ROMANA 

Insăiiată din crâmpeie răslețe  împru- 
mutate din felurite compoziții ale lui 
Schubert, „Cusa cu trei fate“ este de sigur 
ilustrarea unui procedeu destul de ncpioă 
și de ncartistic de exploatare după liberul 
plac, a unor bunuri muzicale străine: 


Farmecul plin de duioşie al melodiei 
Schubertiene, poezia ce cmană spontan, 
introducerea unui subiect deosebit de 


generos pentru marele public, au putut da 
un amalgam atrăgător, mozaicând aceas- 
tă oporetă în condiţii care sau dovedit 
de un succes tealral autentificat pe di- 
verse scene, în ciuda confecţionării ei 
tactice. 

„Opera română“ a reluat „Casa cu trei 
fete“, care fusese acum câțiva ani monta- 
tă cu fast deosebit şi frumos studiată. 
Câteva schimbări în distribuţie sunt de 
amintit. 

Srhubert a revenit de data aceasta 
d-lu: Dinu Bădescu. Jocul d-sale s'a do- 
vedit ințeligent apropriat rolului, deși de 
un gen nou pentru d-sa. Cedând mai 
puţin ca de obiceiu tendinței d-sale de 
a-şi tărăgăna glasul dela un sunet la al- 
tul şi de a folosi manierisme de stil du- 
bios, d. Dinu Bădescu a putut face mai 
statornic apreciat frumosul d-sale glas 
liric, care condus întotdeauna cu un gust 
mai bine controlat, ar putea deveni un 
adevăraţ element interesant la activul o- 
perei române. 

D. Lucian Nanu, prin felul talentului 
d-sale, în atâtea rânduri pus la folositoare 
contribuţie, nu era indicat pentru rolul 
Schober. Lear fi animat mult mai cu brio 
pe al lui Vogl, al d-lui Algazi, iar un 
Schober excelent ar fi fost d. Chicideanu. 

D-na Guţianu are o creație vic, comu- 
nicativă, desemnată cu fineţe și vioiciune. 
Cântul d-sale a fost de asemeni cu talul 
in notă, condus fiind curgător în muzica- 
liiate şi expresivitate. 

D-na Virginia Miciora şi d. G. Oprişan 
au cântat şi interpretat rolurile părinților 
cu resurse artistice care au fost într'ade- 
văr printre primele elemente de succes 
al interpretării. 

D-na Maria Filotti, cu ingenioasă fan- 
tasie şi măestrie bogată de scenă a inler- 
pretat cu muit duh roiul cântăreței Grisi: 
D-rele Irina Dogeanu şi Zoe Corfescu, 
d-nii Alger, Borneanu, Simionescu au ţi- 
nut mulţumitor alte roluri. 

Corpul de balet, pregătit de d-na Fio- 
ria Capsali a contribuit apreciabil la reu- 
şita spectaculară, 





21 lanarie 1939 =—— 





=== 21 lanuarie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 








S'A PRABUSIT UN VIS 


de VICTOR POPESCU 


(Fragment de nuvelă din volumul „Biserica Neagră“, care va apare în colecția „Liniversul Literar“) 





Se simtea abătută, Petrecerea lumii din jur, petre- 
cerea ei chiar, erau par'că niște poveşti pe cari nu le 
înțelegea. Vedea pe fața tuturor veselie. Unii surâ- 
deau: alții dansau: câțiva jucau cărţi întrun colţ; 
privea la toţi, blând, înțelegător, cu privirea blaiină 
şi iertătoare a unui părinte iubitor, dar ochii ei nu 
mai aveau viață. 

A învitat-o la dans Dinu Demion. S'a lăsat dusă 
de brațele lui. 

Se cunoșteau de mult. Copii fiind, se întâlneau 
foarte des. Casa în care locuiau păzinții lui Dinu se 
aila într'o curte mare, cu arbori stufoşi. Era o clădire 
lungă, cu un singeur cat, băirânească. Ferestrele, 
vara, se împodobeau cu glastre de fiori de toate cu- 
lorile., Doamna Demion era iscusită în creşterea a 
tot felul de plante. Le îngrijea cu mâna ei. Ar îi fost 
în stare să se certe cu cine îi era mai drag, dacăi 
strica o singură frunză de răsad mititel şi timid. 

Aveau o seră în fundul curții. 

Nu odală, ea intrase nevăzută de nimeni, printre 
«părturile gardului, — locuia cu părinții, în spatele 
casei lui Demion, cu vederea la altă stradă, dar casa 
lor era mai putin atrăgătoare, mai mare, mai rece, 
neprimitoare, fă:ă pomi, fără flori: — şi aici, printre 
viitoarele plante îi plăcea să viseze. Ar fi putul iace 
acest lucru și în gr&lină, afară. Chiar mai nimerit. 
O atrăgea însă misterul serei, unde nu aveai voe să 
intri, unde se păstrau taine, unde, dacă te prindea... 
Vai, vai ce spuaimă trăsese când, intro zi, d-na De- 
mion intrase, fără să aibă timp s'o audă mai întâia, 
Se ascunsese sub niște scânduri, peste dhivece 
sparte, înir'un ungher reiras. Tremura ca varga şi se 
ruga fiorilor, prietenele ei și Maicii Domnului, care 
aiută pe fetitele draci. 

N'a prins'o atunci, Râdea cu hohote rămasă sin- 
gură şi săruta petalele, mângâia tulpiniţele plăpân- 
de. Scumpele floricele : de mult o fermecau şi pe ea. 

Era cald și bine în seră. Mirosea frumos. A par- 
fum din corole minunate, a pământ umed şi închis, 
a apă, a lemn. A ce nu mirosea ?.. De atâtea ori se 
intrebase a ce mirosea mai mult. Trăgea ae: pe nas 
până nu mai simțea nimic, şi nu afla. Mirosea 
multe si mirosea bine. Ii venise în minte odată, că 
în raiu așa trebuie să miroasă. De atunti, sera se 
popula cu îngeri numai de ea văzuţi. Avea fie 
care locul lui; se ducea la fiecare să vorbească, și 
florile iși plecau capetele, când o auzeau vorbind 
cu smeritele figuri cereşti, 

Ingeraşii din seră nu-i mai dădeau pace. Vcia si 
ea să fie ca ei. Cu aripioare, mică, iubită. Dar ea 
avea să fie mai târziu un înger. Fiindcă era pioasă 
şi se rugu totdeauna micului lisus. Sii amintea de 
părinți, de săraci, de cei iubiţi, de cei ce o iubeau, 
De toţi. Câteodată îi și uita de mulţi ce erau, şi se 
scula noaptea din somn să-i reamintească Dom- 
nului, 

Dar oare putea fi ea înger? O întrebase pe 
mama ei, Aceasta nu pricepea ce voia feiiia. 

— După ce mor mamă, pot îi înger ? 

— Nu mai vorbi prostii... Ce să mori! 

— Nu acum, mamă. Dar când o să fiu bătrână, 
Nu ca matale, Ca mam'mare... 

— O să fii, dacă ești cuminte. 

— Şi cum să fiu cuminte? 

— Să asculţi de noi, de cei ce-ţi vrem binele, să 
nu ne superi. 

— Dar când o să fiu ca mam'mare, 
ascult ? 

— Ei, şi tu! Atunci să asculte de tine alții. 

— Și... tot mă fac înger ? 

— Cum să nu. 

A doua zi se duse la maica-mare în odaie. 

— Male rai matale te faci înger ? 


. o. 


de cine să 


— Moma zicea că dacă asculți şi esti cuminte te 
faci înger. 


Nebun 


Când m'a chemat din intuneric, viaţa 
N'ar fi crezut vre-odată mama blândă 
Că s'a lăsat de undeva osândă 

Pe suftetu-mi senin ca dimineaţa. 





Dar am vorbit în noapte cu pământul 
Și am cioplit din gânduri, poezie. 

Pe ochi eu m'am spălat cu apă vie 

Și norilor le-am înţeles cuvântul. 


Pe mine gândul m'a purtat departe, 
Pe căile senine ?n car de stele... 

M'au părăsit și visurile rele, 

Și am citit în noapte ca 'ntr'o carte. 


Am colindat cu gândul meu alături 
Cărările de nimenea umblate... 
Copacii toţi erau atunci palate 

Și norii peste ceruri, par'că, pături. 


lar sutletu-mi, ca ramura de-alun, 
S'a aplecat de-atâta bogăţie 
Și au căzut din ei comori pe glie, 
De au svonit ai mei că sunt nebun. 
TRAIAN LALESCU 


— Bing, puișşor ! Dacă vrei 
tu, mă fac, 

— Nu dacă vreau eu. dacă 
te faci ? 

— Sigur, siqur mă fac si te 
chem şi pe tine la mine, acolo. 

— După ce mor? 

— După ce mori! 

O clipă de tăcere. 

— Dar o să ai aripioare ? 

— Da, de argint. 

— Și o să fii... aşa... mică... 
ca un înger ? 

— Pal... 

Nu prea pricepea cum ma'- 
mare are să se micşoreze,. 

— Şi o să ai păr blond? 

— Păr blond. 

— Cu zulufi ? 

— Cu zuluti. 

— Frumoasă o să fii, mam'mare ! 

Ce copil fericit era pe-atunci. Toaie i se păreau 
cu zulufi, cu aur, cu argint. Şi câte auzise ea, şi le 
credea. Le credea mai mult chiar decât ce vedea 
în fată, 

Vorbind cu un înger, 
aripi, 

— Mamă, întrebuse la masă, eu aş putea avea 
aripi ? 

— Ana-Maria, cred că vorbeşti fără să-ţi dai sea- 
ma ce spui, o mustră mama ei, o femee indeobşie 
severă. 

— Bine, dar eu am avut azi dimineaţă. 

— Destul ! 

— Da, mamă, 

A doua zi o dusese la un doctor. Acesta era un 
om bătrân și întelepi. A surâs blând şi a bătut-o pe 
obraji : 

— N'aveţi grije, doamnă, spusese ei. E copil si 
visează mai mult decât trăește. 

Si reincepuse să se ducă în seră, pe ascuns. 

Cu Dinu se întâlnea rar în seră. El nu pricepea 
visurile ei. Era mai violent. Era băiat, și făcea pe vi- 
teazul, 

Ana-Maria îl puses odată in fața unei flori şii 
şoplise tainic la ureche: 

— Vezi tu, aici stă un înger frumos şi deștept. El 
mi-a spus ce minunat e raiul. Şi mi-a povestit isto- 
rioare frumoase. Cu păduri mari, cu păsări cari 
cântă, cu licurici. 

— Ţi-a spus el asta ? Şi în ce limbă? 

— Ei, și tu! Avem noi limba noastră în care ne 
înțelegem. Am învățat-o de când tot stau cu el... 
Vrei să te învăţ și pe tine ?.. 

— Pe mine?! 

— Da, pe tine! 

— Dar ce, eu sunt copil să cred în bazaconiile 
tale ? Voi, fetele, credeţi în toate poveştile. lacă, eu 
nu cred, 

Şi până să aibă timp să apere floarea, Dinu o 
rupsese, 

— Potfim îngerul. 
spune. 

Ana-Maria se supărase cumplit. Il privise cu nişte 
ochi aspri pe Dinu și cât ai clipi, îi arsese o palmă 
răsunătoare. Apoi plecase în fugă. El încă țintuit, 
nu pricepuse decât atunci când uşa, trântită cu un 
sgemot scurt, îl trezise la realitate, cât de prost se; 
purtase. 

Ana-Maria și cu el nu sau văzut câteva zile, 
Până când s'au întâlnit inevitabil. Atunci privirea 
ei, înturiată, s'a lovit cu a lui, umililă. Şi ca în- 
totdeauna, ea, ca femee a cedat. A şiiut să fie mă- 
rinimoasă. Î-a întins mâna. El ia strâns-o, Şi s'au 
împăcat. Sub un pom, el şi-a cerut ieriure. Ea ia 
spus că-l iartă, dacă o sărută, Şi-a săruliat-o pe a- 
mândoi obrajii, și apoi pe colțul gurii. Prima săru- 
tare. Avea şapie ani, iar el nouă, 

Li 

Placa de pe gramofon se isprăvi. Dinu Demion îi 
sărută mâna. 

— Eşii tristă în astă seară, Ana-Maria, 

— Nu! Mă doare capul! 

— Ai răcit, 

Ce putea spune altceva. Ah! Cum un bărbat nu 
şiie ce să vorbească cu o femee, mai ales cânde 


i se păruse că are si ea 


Să vedem acum ce-o mai 


bărbatul cu care ai voi să vorbeşti altceva. El e pro- 


zaic, când vrei poezie şi e liric când iu doreşti să te 
priceapă, 


Din nou muzica de dans răsună în cameră. Ci. 


neva pusese allă placă. Curios, cum avea lumea 
griie, în loc ca eu, gazdă, să se ocupe. [Î! simţia pe 
Dinu alătuni. El surâdea. Fără îndoială, se gândea 
la ea. Ce amuzant, îi veni în minte, să ştii că ești 
centrul preocupărilor cuiva care stă lângă tine și nu 
ţi-o spune. 

li simii degetele pe braţul ei. Se lumină la faţă. 
Caută să mă mângâie. Ce-o fi zicând lumea din iur, 
când ne vede aici singuri şi când îl vede pe Dinu 
așa de îndrăzneț. 

De mult nu-şi mai pusese întrebarea asta. 

Ana Maria, încă fată tânără, abia începuse să 
iasă în lume. Cavalerul ei, Dinu. 

Oare am fost eu fată tânără odinioară ? îi trecu 
prin minte. Dar ce, acum sunt bătrână ? Douăzeci şi 
șeapte de ani, douăzeci și șeapte și irei luni, Puțin. 
De ce să mă îngrijorez, Și sunt destul de frumoasă. 
N'are ce căuta acum falsa medestie. 

Dar aiunci era fericită. Ce băiat drăguţ era Dinu. 
Parcă o iubea puțin. Şi acum o iubeşte, probabil. 
Dar atunci, dar atunci mai spera să-i fie soţie. Si ea 
credea. 

De mici copii fuseseră împreună doar. Intrun 
pom, chiar, aveau casa lor. El tata, ea mama şi ni- 
ște păpuși, copiii. Se înțelegeau de minune. El vână 
cu arcul și aducea de mâncare acasă, Ea creștea 
copiii şi-i făcea de mâncare lui. Si-şi povesteau unul 
altuia întâmplările mai importante petrecute în lip- 
sa fiecăruia. | 

Câţiva ani au dus menaj comun. Până într'o zi, 
când el a descoperit că ea e frumoasă și că a deve- 
nit femee, iar ea a descoperit că el e bărbat şi că-i 
place. Atunci s'au sărutat și s'au certat. A doua oa- 
ră că s'au certat, 

Au fost supăraţi mai multe săptămâni și apoi s'au 
împăcat, fiindcă se iubeau. Dar n'au mai făcut me- 
naj comun, fiindcă le era ruşine. De cine? N'o ştiau. 
Poate de lume, cum le-a fost de atâtea ori şi cum 


ar trebui să le fie și acum. 

Ut! Dar cum tace Dinu lângă ea. E teribil. 

— De ce taci aşa ? 

— Te privesc. 

— Si asta este un motiv ca să taci? 

— Probabil, 

— Ca să continuăm discuţia, nu poi spune alt- 
ceva decât: De ce? 

— Crezi că e util să continui discuţia? 

— Sunt sigură, 

— De ce? 

— lată că ai ajuns și tu la un „de ce”. 

Au pulnit în râs amândoi. De ce au râs? Cum poți 
dintr'un nimic să te satistaci... 

Depinde de ce nimic... 

O distra să vadă privirea soțului ei, care o urmă- 
rea din când în când. Un mic şi util spionaj... Ce-o 
fi gândind când mă vede tot mereu cu Dinu? Dar 
ce gândesc eu? Ce pustiu mi-e capul, ce pustiu... 

Se pliciisea îngrozitor. Cu toate că era cu Dinu, 
nu izbutea să se distreze. Il strânse lângă ea, mai 
aproape. Dinu, imediat se aplecă deasupra ei. 

Ce uşor e să atragi un bărbat. Săi treci pe la nas 
puțin din carnea ta şi se arată mai calin, Dacă ești 
îndurerată în suileit, Doamne, Doamne, cum nu te 
pricepe!... 

Poate ar îi fost fericită cu el, ca bărbat. Poţi ști 
oare. Ea-l iubea, el o iubea. O fi destul. Prea mult. 
Unde sunt căsătoriile din iubire muită, sinceră, veș- 
nică... romantisan. i 

O durea trupul. Fără rost. Și totuşi, probabil că ar 
îi fost fericită. Aiăţia ani s'au înțeles, până când el 
a plecat în străinătate. Apoi au început să se uite, 

Sera nu mai era plină de visuri: îngerii erau 
plecaţi pe alte plaiuri. Glastrele din fereştile doam- 
nei Demion se părăginiseră, Florile erau ofilite și 
pale. Plângeau moartea stăpânei lor. Prin peluze nu 
mai era încântare. Intrun colt unde ea, mică fetiță, 
își făcuse o grădiniță, numai a ei, acum zăceau gu- 
noaie. Arborii cei mari se sbârciseră. 

intr'o seară, se urcase întrun pom, cu greu. Ro- 
chia o incomoda. Trupul nu-i mai era de copil ager. 
Acolo unde fusese căminul lor de odinioară, stătuse 
ceasuri plângând. Fericită copilărie. Minunate iim- 
puri, când totul se poate și totul e soare. 

Oare avea să-i vină și ei odaiă fericirea? O aș- 
tepta. O preocupa. Nu mai era liberă.Nu mai făcea 
ce voia. Nu se mai putea strecura prin seră, ori să 
se ascundă cu Dinu prin pivniti, ori să încurce ser- 
vitorii, ori să sperie orătăniile. 

Nu mai găsea basme în cărţi. 

Era o domnisoară: Purta un nume; Şi trebuia să 
se mărite. De ce? Pentrucă iubea? Aş! Pentrucă așa 
trebuia. 

Dinu era departe. Ce putea el pricepe din frămân- 
tările ei! Ce-a priceput! 

Şi s'a coborit în seara aceea din pom, mai me 
lemcolică şi mai pierdută ca oricând. Se înoptaze 
deahinelea. Steizle luciau pe cer. Işi reominiise de 
licuricii copilăriei, de ilori, de îngeraşi... 

Mergea cu pași tăcuţi prin iarbă, târând picioa- 
rele prin verde, fără a atinge parcă pământul. Ca- 
sa Demion era întunecată. N'o mai locuia nimeni. 
Casa lor era luminată. Familia venise să discute 
cererea în căsătorie, pe care o persoană importantă, 
şi prin urmare demnă de iubil, o făcuse. Surâse la 
gândul că acei oameni hotărăsc soarta ei, 

„Ana-Maria ești de vânzare”. Se vedea întrun 
târg de sclave, pe vremuri, In lonțuri. Câţiva negus» 
tori, cu surGsul pe buze o despuiau și o prezentau 
mulţimii. Poftiţi, poiiiți! E fată tânără. Costă puţin!... 
Și mulţimea se uila cu ochii mari şi dădea pretul. 
Unii o pipăiau, Ah! S'a trântit în iarbă. Ce grozăvie. 
Şi n'am cum să scap. Dinu e departe Poate nici nu 
se gândeşte la mine. Bărbaţii mă cer în căsătorie. 
Sunt femee şi mă căsătoresc cum se căsătoresc a- 
iâtea alte femei. | 

Dar de ce. de ce trebuie! Lacrimile îi curgeau șşi- 
rodie. Aşa vrea societatea, aşa vrea familia. Si la 
urma urmei, altceva ce-aș face? Să privesc stelele? 

Se ridicase de jos, plecând din nou spre casă. In- 
trase în curtea lor prin spăriura dela gard, pe care 
o întrebuințase de atâtea ori în copilărie, dealungul 
aventurilor ei teribile prin parc, prinire pomi, în iun: 
gla lor, a ei și a lui Dinu. 

Se lipise de gard și-l sărutase. O sărulare lungă, 
lungă din inimă. Un adio dela copilărie, un adio 
dela fericire. 

Din nou îi întrerupea cineva gândurile. Curios! 
In loc să fie mulţumită că o desparte de nostalgia 
trecutului, era supărată. Dar mai cu seamă era su- 
părată, iiimdcă nu-şi dădea seama ce i se spune. 
Huzea crâmpeie de fraze tot atâi de confuze ca și 
murmurul celor ce vorbeau prin saloane, „Trebuie 
să fie vorba de vreo întâmplare obişnuită din lu- 
mea noastră”, îşi zise ea, luând un surâs înțelegă- 
tor pe față. 

—— Câtă dreptate aveti, spuse într'o doară interlo- 
cutoarei. Se nimerea? Nu se nimerea? Putin îi păsa. 
De m'ar învita cineva la dans aș scăpa, cine știe, 
de asta, îi străfulgeră prin minte. Cu ochii, şi-a cău- 
tat soțul. El a făcut un semn de disperare, A price- 
put probabil, fiindcă s'a apropiat de ea. 

— Mă iertaţi doamnă că vă întrerup, dar ași dori 
să dansez cu soția mea. Ne-am văzut atât de rar în 
astă seară. 

— Cum să nu. Vă înțeleg. 

Si privi mai mult sau mai puţin inteligent. 

S'au depărtat. 

— Dansăm dragă? 

— Nu lonel. Să mergem intr'un colț, să nu ne va- 
dă. Sun! obosită, obosită. Nu mi-e bine de loc. 

El o luă de brat. Se uita la 
ea întrebător. Ce putea să ai- 
bă. Era o fire melancolică, dar 
astăzi, mai mult ca oricând, 
părea pe altă lume. 

— Vrei să-ți aduc o limona- 
dă rece dela buiei ? Așteaptă 
o clipă. 

Se duse. 

Tot așa de pierdută era şi 
în seara aceea, când a intrari 
în casă spre aşi oferi trupul 
la vânzare. Dar atunci cei- 
lalţi.— ah ce proastă e lumea 
și mai cu seamă cunoscuții, — 
credeau că iubesc. Şi culmea, 
tocmai pe viitorul ei soț. 


Mă priveau cu ochii galeși inceput să-mi 
laude calitările lui. 

— În fond, spunea un unchiu, le știi tu prea bine, 
din moment ce eșiți atât de des împreună. 

— Ştii, te-a cerut în căsătorie. Parcă n'a auzit 
bine cuvântul. Dar a tresărit totuşi. Cerută în căsă- 
torie. lată că se împlinea şi sorocul ei. 

Devenea femee, nevasta unui om cu vază, poate 
îl iubea. Se vedeau des, se cunoșteau bine, el ținea 
la ea! În sfârşit. Multe fapte ar fi putut s'o convingă 
de fericirea viitoare. 

Un singur lucru nu. Intuiha ei. Era convinsă în 
fundul sufletului că se va nenoroci. Simtea, simţea 
cum îi creste grozăvia unui lung calvar de sufe- 
rinţă, 

Iubirea nu se ordonă. lubirea nu se cumpără, Şi 
fără iubire cum poti trăi alături de un om, Pentru 
toată viaţa. În fiecare zi. In fiecare noapte. 

O treceau îiorii. 

Să mă căşătoresc pentrucă poate îl voi iubi?... 

Dăduse un răspuns evasiv. Se va gândi. Să vor. 
bească și cu el. O să vadă. 

“Toţi o priveau cu înţelesuri. 

Plânsese toată noaptea, singură, in pat. Lumina 
zilei venise cu stropi din ceruri, 

— Plâng şi îngesii mei! Dulcii de ei. Se mai gân- 
desc la mine! A surâs, 

Cu i:untea lipită de geam, ochii erau uscați de 
lacrimi, s'a uitat cum târnăcoapele aliniau strada 
din curtea copilăriei. 

Casa lu: Demion se păbusea. Câţiva arbori scrăs- 
neau, r&niji de ferăstrae. Noroi prin iarbă. Pămân- 
tui răscolit, desvelea umed, urâţenia neingrijirii. 

Florile, sera, nu mai erau. 

Din cechii Anei-Maria a mai putut eşi o lacrimă 
stingheră. 

A prins-o în mână. Și s'a legat față de ea să se 
căsătorească, 

— lată o limonadă. Bea incet să nu îii încălzită. 

— Multumesc ! 

L-a privit. „E omul meu. Cu el trăesc. Cu el voiu 
trăi. M'am hotărit pe mormântul copilăriei”. 

Ce bună era licoarea. O bea cu nesaț, pătrunsă 
ca de o mare taină. O sorbea printrun paiu luncy 
și subțire. Paharul scădea. In curând avea să fie 
gol şi din nou va intra în deprimare. 

lonel îi tinea capul cu mâinile. 

— Eşti fierbinte Ana-Maria. Ce e cu tine. 

— Cum? 

Nu auzise bine întrebarea. Cu toate să acum era 
mai conştientă de ce face. 

— Dear pleca lumea, să mă pol ingriji şi de tine. 
Stai liniștită aci. Vrei să chem pe Adela sau pe bi- 
nu, să dizcutați împreună, retrași? Eu nu pot sta. 
Trebue să văd de invitaţi. 

I se părea că se legănau candelabrele, în rit- 
mul muzicii. Câtă lumină, câtă lumină. Să vină Di- 
nu ? El ar fi putut veni altă dată: Când trebuia să 
vină, 

— Nu! Mai bine rămân singură. 


şi-au 


Să îi venit înainte ca ea să se mărite. De ce sa 
măritat?... De ce?... 


În primele vremuri găsea un răspuns. Pentrucă 
-roiu. fi fericită, Acum nu mai găsea decâi o înire- 
bare : De ce ? O întrebare crudă şi repetată. Veșnic 
răsunându-i în urechi, ca sunelul de nicovală, Se 
trezea noaptea din somn, pentru a se intreba: De ce? 
Soţul ei dormea, aiuncânduii un răspuns. lată 
scopul. 

Să do:mi cu el! Nu! Să doamnă el cu tine. Ce 
pasionant! 


Se retrase tăcută până la o ușă dosnică, ieși, şi 
se îndreptă spre camerele ei. Printre pereți răsbea 
un sgomot nelămurit. Voci, tacâmuri lovite, muzică, 


Pe unde trecea era întunerec şi o atmosferă de 
neliniște, ca întotdeauna acolo unde are loc împre- 
jur o petrecere. 


Dela ea din cameră nu mai auzea nimic. Aprinse 
lampa de pe toaletă. O lumină mică se răspândi. 
Ce palidă era. Se vedea în oglindă. 

Tot are ea ceva în astă seară. Nu se poate să fie 
numai deprimare. Îşi duse mâma la frunte. Caldă, 
fierbinte. Ochii îi străluceau, 

Voi lua un piramidor şi-mi va irece, iși spuse. Un 
sgomot nelămurit îi vâjia prin urechi. 

Douăzeci şi șaple de ani şi trei luni. Se păstrase 
bine. Nu părea mai bătrână, Nici nu era! 

Tinându-şi capul în mâini se duse spre balcon. 
Deschise uşa. Eși la aer. 

Ce frumos era afară! Zăpada albă şi proaspătă, 
Pomii îngreuiaţi de fulgi. Unul cu ramurile albe şi 
plecate strălucea la lumina becului electric așezat 
în spate. Era minunat ca un superb decor de teatru 
pe care un regisor de talent l-ar fi pus acolo. 

Pe drum se vedeau urmele trăsurilor întipărite în 
lungi făgasşuri. Nu prea adânci. La acea oră târzie 
nu trecea nimeni. Era liniște. Se lungeau lumini din 
geamurile lor, peste stradă. In casa de alături era 
întuneric. Doarme lumea! 

ceai Unele femei au amanți. Sunt mulțumite. Cine 
ştie dacă n'au dreptate. Dar vezi. O femee care-și 
înşeală bărbatul se numește adulteră. 

Unii te privesc urât. Dacă se ailă... Un bărbai e 
numai craiu în acest caz. 

Ce fericiţi sunt bărbaţii. Ne cumpără, sun! sau nu 
sunt crai. Cum le esie dorul. 

Privea în zare. Se gândea din nou la Dinu. Poate 
că el nu se gândea câluși de puţin la ea. Ce nebună 
era în astă seară, Auzi, să sară de pe balcon. 








6 


—JURNAL— 


de GABRIEL BALANESCU 





PRETEXTE. 


Notiţele acestea ar trebui să poarte un infinit număr de date an- 
terioare. Un infinit număr de explicaţii inutile. 

De fapt nu există nimic înaintea lor. 

Ba da, ar fi, — dar numai „chestiuni“ ciudate, indiferente o 
trompelă care a răsuna! în urechea unei păsărici sau înjurătura 
perfectă a unui biriar, în faţa unui inevitabil shooi sentimental. 

Lucrurile mari, ca și cele mici aza încep: indiferent, Şi sfărşesc 
catastrofal. 

Parcă Dumnezeu a suflat pe siatuia de lut pentru ca să facă 
un neamț, un indicm sau un ovreiu!l Nul Nul a dorit — sunt sigur — 
să facă un om. A creiat un Adum experimental pentru viitoarele 
pretexte ale copiilor din flori, 

Cea mai perfectă, cea mai stabilă şi mai fericită creatură a lui 
Dumnezeu rămâne Diavolul, pe care noi oamenii, socotindu-l fără 
exal, l-am luat să ne patroneze frica, plictiseala, mila și alte atribute 
dobitoceșşti. 

Nesupărat nici de întuneric, nici de humină, nici de moarte, ci 
numai de legende, mici răutăți ale oamenilor. 

Plictiseala este de natură pur dr&cească. Dracul ignorând esen- 
țele, ignorând metafizica — (o „problemă” care pentru noi oamenii 
de mult a început să devină un supliciu) — are priză directă, ne- 
atenuulă, în viată, în trăirile pământești. 

AD MAJOREM DEI GLORIAM. 

Mă înspăimântă cenenințarea întunerecului. Mă îngrozeşte adică, 
non-rezistenta mea în fața întunerecului. De pildă noaptea, core este 
un întunerec minor, sau dacă vreți numai un preludiu al adevără- 
tutui intunerec, nu mi-a schimkat niciodată sensația oribilă a lipsei 
de păcat. Nu este asta cea mai perfectă non — rezistență, Ah 1... lu- 
necarea noastră spre prostituția luminii... 

Intunerec:l este singurul pedagog al vieţii mele. 

Intunerecul trezeşte adevăratele elemente ale vieiii, le învie. 

Reskoinikof şi-a consumat toată “iată în amenințarea întunere- 
cului. Departe de soare. Departe de soarele care l-ar fi obosit într'o 
adoraţie f-ilsă, deparie de sprijinul unui Dumnezeu pe care nu l-am 
cunoscut si nu-l vom cunoașie,. 

Lumina trivializează totul sfăşietor. Marşul funebru al iui Best 
hoven, îmi pare, când î! ascult la lumină, ziua, neinchipuit de ri- 
dicol. 

In schimb, chiar în existența minoră a întumerecului, noaptea 
— îmi strânge lângă mine toaie nimburile uscate ale îngerilor, toz:e 
degetele arse ale drocilor. Simt pământul sguduit de toate emoțiile 
lu: Dumnezeu, din timpul zilei. 

De aceea sunt convins că desperarea cerului, „prăpădul pă 
mântului” va fi celebrat ziua. 

Peniru ca să ne înduioşăm unul de altul într'atâta de lumină 
încât să renurițe la ea. Însuși Dumnezeu te constrânge până la urmă 
s'o uiţi, să te dărui întunerecului nepieritor. 

lată, am în față „Torsul” Miliţei Petrașcu sau „Electra, Niciodată 
nu mi-am închipuit sensibilitatea lor în funcție de lumină, N'am 
recuncscut ccel „cult al formei pline, legată de spațiu și de lumină” 
cum apreciau cronicarii plastici ai revistelor. Cred că „Electra“ nu 
caută de loc „lumina şi privirea omenească”. Pentru că abia atunci 
ai deveni direct o statu. Ar fi cu alie cuvinte o neindoioasă cola- 
borare între prostituția luminii și prostituția concepțiilor noastre ar- 
listice. 

Ar fi un loc de piatră modelată în loc să tie un instinct viu al 
vieții ce ne chiamă. 

Ar îi o vizită inoportună în loc să fie o chemare către visul de 
dincolo, către adevăratul spațiu al lui Dumnezeu, al linişiei Lui de 
întunerec și de înspăimântare omenească. 

Vom merita noi vreodată întunerecul la care ne chiamă per: 
maneni cerul ? 

Trebue să mă îngrijoreze echilibrul de astăzi între întunerec și 
lumiră. 

Va triumia statuia si „cultul formei pline“ în locul umbrelor 
întunerecului ce ne stăpânește destinul. 

Și cândva, — dincolo — vom pretinde să nu fie văzute mâinile 
încrucișate și abureala ochilor inutili. 


ORGOLIUL LUMINII, 


Nu stiu dacă singurătatea ar avea prea multă lumină, ce rost 
ar meri cresa rugăciunea în singurătate, mărturisirea. 

Refugiul în singurătate, într'o noapie deplină sau în moarte, 
este acelaşi. 

De ce ne cramponăra atunci (cu atâta desperare! în viată? 

Oare nu ne-a plictisit înfățișarea ce ne-o dă lumina şi lipsa ei de 
esențe stabile ? Adică lipsa de orice esență, de orice echilikru în 
ceeace trebue să devenim la si&rşitul stărşitului. 

Gromdoarea luminii, universalitalea ei precisă, neindoicasă, o- 
crotitoare, ne-a captivat. Ă 

Dar lecţia cu care ne pregăteşte mereu noxptea no luăm în 
seamă. 5 
Faptul noptii şi faptul zilei nu sunt categorii de elemente ci în- 


ij 


suşi sensul și aparenia sensului de viață şi creaţie. 
” Este atât de uşor să observi cum noaptea îşi desvălue ceru! și 
înălțimile, iar ziua le orbeşte acoperindu-le. 

Zina ne dă sensaha falsă « coboririi cerului, cu care ne mulțu- 
mim încântaii de onoarea ce ni se face. 

Lumina este înspăimântător de superficială. La lumină trăesc 
şi rodesc oamenii mediocri. La întunerec, geniile şi staliile, spiri- 
tele lor. 

Arogon!a zilei, orgoliul fără seamăn al luminii mă desgustă. 

Dulcesăriile lor mi-au răpi: elanul şi încrederea în Dumnezeu. 

Mi le voiu recăpăta numai după mcarie, sau „întro ailă copi- 
lărie”, 

„Toate luminile mă dor” şi voiu pleca spre nouile porți, numai 
cu „cântecul orbului în palmă”, 

Să-l dăruesc, Iadului, Raului, să mă creadă, să mă primească. 


n i ra 




















UNIVERSUL LITERAR 





Kare] Ceapek 


Marele scriitor ceh Karel Ceapek a 
decedat, zilele trecute, la Praga. Ziu- 
ist, romancier şi autor dramatic, 
Ceapek, a cărui operă a avut o puter- 
nică înrâurire asupra generației ce- 
hosovace de după război, a fost un 
adevărat îndrumător spirituul al 
acesteia. 

Ca prozator, a scris un volum de 
nuvele filosofice „Poveşti chinuitou- 
re“, romanele f.lozofice „Uzina abso- 
lutului“ şi „Krakatil“, „Scrisori din 
Italia”, „Scrisori din Anglia“, „Ex- 
cursiuni în Spania“, trei volume de 
„Convorbiri cu Masaryk“ şi numerod- 
se nuvele și schițe umoristice, 

Celebritatea î-a adus-o însă teatrul 
său, Dintre numeroasele lui piese, 
cele mai apreciate sunt „R. U. BR.” 
(Rossum's Universal Robots) si 
„Mama”, Amândouă au fost jucate 
și la București, 

Publicăm, mai jos, o schiță din bo- 
gata operă literară a marelui scriiior 
decedat. 

— E drept că n'am avut niciodată de a 
face cu tribunalele, spune d. Kostelecky, 
dar trebue să vă mărturisesc că îmi place 
mult procedura judecătorească: interoga- 
toriile, apărarea, amânările și mărunţișu- 
rile la care se opresc judecătorii. Toate a- 
cestea duc la dovedirea adevărului, 

Când ţii în mână balanța justiţiei, să 
fie exactă ca o balanță de farmacie, iar 
când ridici sabia, să fie ascuţită ca bri- 
ciul! Aceasta îmi aduce în memorie o 
invamplare petrecută pe strada noastră : 

O gospodină, anume doamna Mașkova, 
cumpără dela un băcan vreo două-trei 
chifle și, cum mușcă, cu poftă, dintr'una 
din ele, o înţeapă ceva în cerul gurii; cu- 
coana scuipă bucata în palmă şi, găsind 
în ea un ac, tresări îngrozită : 

— „Doamne Dumnezeule,—spuse ea— 
puteam să înghit acul, care mi-ar fi găurit 
maţele !... Acest Jucru ar fi putut să mă 
ducă la o operaţie, la moarte. Dar las 
cam să le arăt eu acestor criminali cum 
să se joace cu viaţa clienţilor lor...“ Ea luă 
acul şi chifla începută și se duse la po- 
liție. 

Polițistul cercetă pe băcan, apoi pe bru- 
tar, dar nici unul. nici altul nu-și recu- 
noscu vina. La poliţie se încheie un act, 
care îu înaintat la tribunal, cu menţiunea 
că e vorba de un delict: o uşoară leziune 
corpurală. 

Judecătorul de instrucţie, un om scrupu- 
los și pedant, ascultă și el pe băcan și pe 
brutar, cari se jurau pe viul Dumnezeu că 
n'au cunoștință de modul în care acul a 
nimerit în chiflă. Atunci judecătorul de 
instrucție se duse la băcănie şi cercetă 
toate chiflele, apoi hotări să vadă cum se 
pregătesc chiflele la brutar. Petrecu o 
noapte la brutărie, să afle cum se pre- 
pară aluatul, cum crește și cum se coace 
până capătă culoarea aurului. In acest 
mod, se putu convinge că la fabricarea 
chifleior nu se întrebuințează nici un fel 
de ace. 

N'aveţi idee ce lucru mare e fabricarea 
chiflelor și, mai ales, a pâinii. Un bunic 
al meu, răposat, a avut o brutărie şi dela 
el ştiu (şi să știți și dv.) că fabricarea 
pâinii cuprinde trei taine mari, aş spune 
chiar sfinte. Cea dintâi e atunci când se 
pune drojdie : din făină şi apă se naște în 
chip misterios o celulă vic, adică plămada. 
Apoi aluatul se frământă într'o covată. 
Aceasta pare o slujbă religioasă. După a- 
ceea, aluatul se acopere și se lasă să crea- 
scă. Acum se produce a doua schimbare 
misterioasă : aluatul se ridică măreț și 
creşte. Accasta e frumos şi minunat ca și 
naşterea unei ființe. De fapt, am avut 





GELAL BEY 


(Urmare din pag. 3-a) 


Vorbirăm mai multe, de una, de alta, simţeam însă 
că Gelal Bey avea ceva pe limbă şi se cam codea să-mi 
spună, în sfârșit vroind să afle cu cât am vândut tere- 
nul din centru, de lângă Geamie, mă întrebă dacă e 
adevărat câ ași fi cumpărat cu acești bani un tablou la 
Paris, un mic tablou cu un nud de fetiţă, 

Aflase multe despre patima mea de colecționar re 
artă, i se povestise felurite lucruri, unele adevărate, 
altele fantezii. Ii se plânseseră bătrânii noștri chiriași, 
cari pe aceste vremuri grele abea strângeau banii de 
chirie şi eu în loc să le scad chiria, risipiam pe bleste- 
măţii de pânză, banii adunaţi așa de greu de ei. 

Până și rudele mele îi arătaseră indignarea lor, mă- 
tușile mele cel puţin au rupt vizitele, căci revoliate, 
spuneau că nu era chip să intri în casa aceea, unde pă- 
trunsese duhul rău, căci pe toți pereţii și în toate în- 
căperile te loviai de femei urâte şi goale, în poze inda- 
cente. 

Gelal Bey nu era scandalizat atât de nudism. cât de 
laturea efemeră a pasiunii mele. El era înțelegător, [foarte 
emancipat, cu toate că cra dintr'o generație cu mătuşile 
mele recalcitrante, totuși, mă sfătuia la plasamente mai 
palpabile, bunăoară se competiţiona tocmai la Paris, 
premiul de frumuseţe, o mulțime de fete ce păreau 


rupte din rai, erau adunate acolo, îmi arătă și o revistă 
cu fotografiile lor. 

— Ei bine, pentru banii cât te-a costat pânza aceea 
de câţiva centimotri, ai fi putut avea pe Miss Europa! 

Apoi jenat, părea că o bănuială se strecurase în su- 
fictul său, îmi vorbi însă neted : 

— Ascultă dragul meu, știu că ești om de inimă, nici 
nu-mi închipui altfel pe fiul lui Hagop Effendi, mărul 
nu cade departe de pom, știu că ai făgăduit tatălui tău 
să te îngrijești de mine, în caz de boală, de neprevăzut ; 
dar la ce bun s'așteptăm neprevăzutul, nu-i mai bine să 
lichidăm acuma, peșin, eventual ceva mai puțin, 
acum... La ce bun după... şi dacă o fi să mor, să m'arun- 
caţi la câini |! 

Bine înțeles că argumentele bătrânului 
fiind concludente, am plecat imediat cu dânsul la bancă 
şi m'am executat, „,Aferim!'* mi-a spus el, în semn de 
mulțumire. 

Peste un an, în amurgul unci zile de toamnă l-am 
înmormântat totuşi ca pe un mare demnitar şi astfel 
Gelal Bey, fostul consul general al Imperiului otoman 
la Kiustenge a trecut în lumea amintirilor. 


dar 


Gelal Prey, 


K. EH. ZAMBACCIAN 








ATC 


totdeuna impresia că aluatul e ca o fe- 
meie însărcinată. lar cea de a treia taină 
e coacerea, adică transformarea unui aluat 
moale și palid întrun produs copt. Doamne 
lsuse și Sfântă Fecioară, când scoţi cu 
lopata aceste pâini roșii-aurii şi mirosi- 
toare, — aroma lor ar face ca, mai ales, 
copiilor gura să le lase apă, — cred că în 
timpul celor trei schimbări din brutării, 
ar trebui să se tragă clopotele, aşa cum se 
face la biserică, la Crăciun. 

Dar ce era să spună ? Astfel şi judecă- 
torul de instrucție se pomeni in fața unei 
probleme de nedeslegai. Cu toate acestea, 
trebuia să facă o sforțare şi s'o rezolve. 
Magistratul luă acul și se duse la un la- 
borator de chimie să-l analizeze spre a afla 
dacă lucrul cu pricina fusese introdus în 
chiflă înainte sau după coacere. In adevăr, 
omului îi este îngăduit să consulte știința 
și să se încreadă în ea. 

Pe vremea aceea, laboratorul acela avea 
un profesor foarte erudit, cu barbă rotun- 
dă și care se numea Uher. Indată ce văzu 
acul, profesorul începu să strige, înjurând 
justiţia, pentru că îi răpeşte timpul cu lu- 
cruri de nimic. Pe când un laborator de 
chimie are de făcut analize şi experienţe 
complicate, ăștia îi aduc un ac. 

Totuşi, după ce cugetă puţin, profesorul 
găsi că n'are dreptate. De fapt, și acest ac 
nenorocit poate să reprezinte ceva din 
punct de vedere științific. Dacă, totuși, a- 
cesti ac provoacă o reacțiune chimică a- 
tunci când e pus într'un aluat crud sau 
în timpul coacerii ? Poate se formează un 
acid oarecare sau alt compus, în pâine? 
Cine ştie : poate, la microscop, Sar putea 
găsi ceva nou ?.., Şi astfel prfesorul se pu= 
se pe lucru. 

Intâi, cumpără o sută de ace noui; le 
cercetă cu multă luare-aminte; și porunci 
să i se aducă arojdie și plămădeală pentru 
chifle. (Se prea poate ca să-i fi adus la 
laborator și un sac de făină, o covată, ș. 
a., și d. Uher să fi făcut singur toată ope- 


21 lanuarie 1939 


UL 


de KAREL CEAPEK 


rația). La prima experienţă, puse câteva 
ace în drojdie,ca să vadă ce influență are 
asupra lor procesul de acrire. La a doua 
experiență puse acele într'un aluat nedos-= 
pit, la a treia experiență, într'unul dos- 
pit. După aceea unele chille au fost coapte, 
altele lăsate crude. In răstimp, chitlele 
erau supuse unui examen meticulos. 

Pe scurt, timp de paisprezece zile, în la- 
borator nu s'a făcut nimic afară de chifle 
cu ace, Astfel, în primele două zile, pro- 
fesorul, docentul, cei patru asistenţi şi 
omul de serviciu au frământat mere: a- 
luatul şi au copt chifle, depunând acele 
lângă microscop. Pentru examinarea azes- 
tora au mai trebuit câteva zile. La urmă 
s'a stabilit ştiințificește că acul fusese in- 
trodus în chiflă după coacere, pentru că 
microscopul dovedise că acul adus delia 
cabinetul de instrucţie cra identic cu acela 
care a tost scos dintr'o chiflă coaptă. 

Pe temeiul acestei dovezi, judecătorul 
de instrucţie stabili că acul fusese intro- 
dus în chiflă sau la băcan sau pe drum de 
la brutar la băcan. Ştiinţa nu minte doar! 
Scăpat de accastă grijă, brutarul spuse că 
cercetase coșul de chifle. Spre sfârșit, dis- 
tribuitorul mărturisi că introdusese acul 
ca să se răzbune pe patronul său. Aface- 
rea se sfârşi cu o amendă de cincisprezece 
coroane, Aceasta arată că justiția nu gre= 
şeşte ! 

De altfel, acest caz a mai avut o ur- 
mare, datorită faptului că bărbații sunt 
sau mâncăcioşi sau vanitoși : chiflele fă- 
cute în laboratorul de chimie, erau loarte 
fustoase; de accea, acestor savanţi li s'a 
părut că nimeni nu poate să-i întreacă 
nici în această îndeletnicire. Ei au scos 
acele din chifle, le-au presărat pe acestea 
din urmă cu susan, cu zahăr sau cu sare 
și le-au mâncat vreme îndelungată. De a- 
tunci s'a răspândit svonul că chifle mai 
gustoase ca acelea dela laboratorul de chi- 
mie nu se găsesc în toată Praga. 


Traducere de R. DONICI 








—Cronica ideilor 


Gaston Bachelard, cunoscut prin lu- 
crările sale de psihologie, aduce în ul- 
tina carte, apărută recent („La Psycha- 
nalyse du feu'“, Gallimard, Paris, 1938) 
o contribuţiune desigur interesantă, deşi 
temerară, cu privire la mitul prometeic, 
Este simptomatic să observăm că, ex- 
ceptând pe Jung și Adler, mai toţi psi- 
hologii moderni sunt obsedaţi de psiha- 
nalismul lui Freud „aproape toți por- 
nind la analiza temei pe care şi-o pro- 
pun, dela obsesia eroticului. Bachelard 
este un. cercetător atent, cu posibilităţi 
"de investigație suficiente, ni sa părut 
însă, încă de la lectura acelei „La va- 
leur inductive de la relativite“, lipsit 
de originalitate. Afirmația noastră, evi- 
dent că nu trebue primită tale quale. 
Este foarte adevărat că în [ilosofie nu 
există originalitate propriu zisă, nici o 
contribuţie nefiind  spornică decât în 
continuarea acelora precedente. Rămâ- 
ne neiîndoios însă, că mai cu seamă în 
psihologie, câmpul analitic fiind acela 
al propriei subiectivităţi, este posibilă 
și necesară o variere a punctului de ve- 
dere. In noua sa lucrare, Bachelarăd 
discută tema focului, combătând punc- 
tul de vedere obicctivist-ştiinţifizant, cu 
argumente prea strâns lezate ce psiha- 
naliza sexunlistă a lui Freud. 

Ca orice psiholog modern, Bachelară 
este un inductivist,  deaceia ne apare 
nefirească afirmaţia că focul, dacă nu 
este un „obiect ştiinţific“, el trebue so- 
cotit ca o „valoare fenomenologică“. 
Este nefirească pentru un psiholog in- 
ductivist, această definiţie, când sc cu- 
noaște de către întreaga gândire con- 
temporană accepțiunea de știință cide- 
tică (a esenţelor, deduse prin reducţie 
logică) pe care Husserl a reclamat-o 
pentru fenomenologie, Bachelard tre- 
buia să fie cu atât mai prudent în în- 
trobuințarea termenului, de vreme ce, 
ca un lidei exponent al curentului psi- 
hologicist modern, se situiază împotri- 
va oricărui raționalism. „Evidenţa pri- 
mă nu este un adevăr 
găsim scris undeva, în primele pagini 
ale cărţii. Așa dar nu printr'o eliminare 
(reducere) succesivă de adevăruri vom 
ajunge la cunoașterea fenomenului, în 
sens husserlian, dar prin inducția în 
imediat, prin starea de reverie, prin- 
trun contact al inconştientului cu rea- 
litățile. lată concluziunile lui Bache- 
lard: „Ar fi locul să ne gândim la o 
psihanaliză indirectă, secundară, care 
să caute mereu inconştientul sub con- 
știință, valoarea subiectivă dedesubtul 
evidenţei obiective, reveria sub expe= 
rienţă. Nu se poate studia decât ceiace 
am trăit mai înainte în stare de reve- 
rie“ (pg. 50).  Afirmaţiunile de acest 
gen, fără să fie nouă, nu sunt lipsite 
de justețe, 

Nu trehna ennteefată valoarea şi ope- 
ra inconștientului chiar asupra descope- 
ririlor struct șiuinţilice, ampotrivă, tre- 
bue relevată și susținută. Nu suntem 
de acord însă cu Bachelard în ceiace 
privește concepția fenomenului. Bache- 
lard îl socoate o totalitate de inducţi- 
uni, de nude impresii, iar nu o esență 

a tuturor deducţiunilor posibile cu pri- 
vire la realitate, Incât expresia de „fe- 





fundamental“ * 


LD d a e te 





de MIRCEA MATEESCU 


nomen'* care trebue analizat „în toată 
îngenuitatea lui“ — cum numeşte psi- 
hologul francez focul, s'ar putea să fie 

insuficient gândită, 
Dacă nu este un fenomen, atunci ce 
este focul? 
Să prezentăm sugestiile lui Bacha- 
lard făcând abstracţie de tot ceiace se 
cunoaşte cu privire la „complexul pro- 
motheic“, 
& 


- Schlegel și-a dat seama de imposibili- 
tatea explicării focului, pe cale raţio- 
nală, la primitivi. Adică, așa cum sa | 
pretins, prin frecarea a două lemne 
uscate, Pentrucă intrebarea pe care o 
pune Gaston Bachelard, ca un autentic 
discipol al lui Freud şi al lui Bergson, 
este următoarea: ce l-a determinat pe 
omul primitiv să facă acest lucru, cum 
şi de ce a isvorit în conștiința lui rudi- 
mentară, ideea firecării celor două lem- 
ne? Dacă Max Muller în „Origine et de- 
veloppement de la Religion“  (p. 190) 
scrie că „focul este fiul a două bucățele 
de lemne“, Bachelard se grăbeşte să 
adaogc: „de ce fiul ? Cine este sedus de 
această viziune genetică?“ (op. cit. pg. 
54). Desigur, omul primitiv. „Este vor- 
ba de experiența intimă a unci flacări 
mai tandre, care inflamează corpul iu- 
bit“ (pg. 55). Cu alte cuvinte, naşterea 
obiectivă a focului își stabileşte origina 
în subiectivismul sexualist al primiti- 
vului. Rândurile următoare nu fac de- 
cât să parafrazeze tema lui Freud: „de 
îndată născut. focul devora pe tatăl şi 
mama lui, adică cele două piese deo 
lemn, ceiace încă odată exprimă com- 
plexul Oedip... Mai înainte de a îi fiul 
Jemnelor, focul este fiul omului“. (pg. 
55—56). „Dvnamnsenia ritmată“ a pri- 
mitivului își stabileşte origina psiholo- 
gică în sensualitatea lui. Bachelarăd a- 
mintește în acest sens de „ritmanali- 
za“* lui Pinheiro dos Santos, care ne în- 
deamnă de a nu acorda realitate tem- 
porală de cât la ceiace vibrează“. 


Aşa dar focul nu trebue explicat mici 
prin ideia utilității nici prin ideia nece- 
sităţii ”), dar prin aceia de agreabil. Pri- 
mitivul a însoţit munca de agreabil, 
lar agreabilă era pentru el amintirea 
acelor tendinţe vitale imediate, care îl 
obsedau, la muncă. „In realitate focul 
a fost surprins în noi (în natura pro- 
prie a omului) mai înainte de a fi smuls 
din cer“ (pg. 67). 

In capitolul „Psihanaliză și preisto- 
rie“* Bachelară numește această  con- 
cepție a focului „Complexul Novalis, 
interpretând opera poetului printr'o 
conştiinţă a unei călduri intime, 
mând întotdeauna 
vizuală a luminii, 

In orice caz, următoarea încheere a 
psihologului francez trebue admisă: 
„este bine să sesizăm şi să recunoaștem 
o stare psihologică excepţională, de o 
foarte nuanțată afectivitate, la originea 
oricărei descoperiri obiective“. 


pri- 


cunoaşterea strict 


1) Văd. „La dalectique de la Durâe, 
„L'Experience da 4Espace dans la Physi- 
que contemporaine“. etc. 

2) Va. 1. G. Frazer: „le Rameau d'or“ 
şi „Mythes sur lorigine du fcu“. 


E ibe,, 


Digi 0 a a 


me enma 











2, 


lă 


UNIVERSUL LITERAR - 





RONICA DRAMATICA 


București 


TEATRUL NAŢIONAL:  ,„DUDUCA 
SEVASTIȚA“, COMEDIE IN TREI 
ACTE, DE ION SÂN-GIORGIU 





Regret din tot sufletul că o piesă a 
teatrului Naţional să se prezinte atât de 
slab. Scena aceasta a dobândit pentru 
noi un prestigiu la a cărui zdruncinare 
nu putem privi fără melancolie, o me- 
lancolie dureroasă, tragică, în fața de- 
presiunilor. Fiindcă o piesă mediocră 
înseamnă pur şi simplu o depresiune în 
activitatea teatrală. De altfel noi sun- 
tem obișnuiți cu drame, comedii şi alte 
opere dubioase. 

Dar suntem obișnuiți la teatrele cele- 
lalte, la oricare teatru, nu însă la tea- 
trul Național. 


Trebue să fim sinceri și obiectivi. 





Marioara Zimniceanu 


în analiza acestei piese. Să  recunoa- 
ștem calităţile ei și să iertăm defectele. 
Dacă este ceva superior în această pie- 
să, este interpretarea, 

Un grup de artiști talentaţi cari aduc 
un aport însemnat la ridicarea moralu- 
lui spectatorului și piesei. Au fost a- 
plauze la scena deschisă. Le-am auzit. 
Am aplaudat şi eu. S'ar părea că sunt 
în contrazicere cu mine însu-mi când 
subevaluez piesa. Totuşi nu. Fiindcă 
au fost aplaudaţi actorii. 

A fost aplaudată d-ra Elvira Godea- 
nu, care a pus mult suflet în interpre- 
tarea rolului ce i s'a încredinţat. 

A fost aplaudat d. Gr. Mărculescu, și 
el, depunând eforturi imense pentru a 
scoate efecte melodramatice din nimic. 

A fost aplaudată în special d-na Ma- 
rioara Zimniceanu, care a jucat pe a- 
Jocuri superb, 

In privinţa fondului aplauzele sunt 
mai puţin merituoase. 

In „Duduca Sevastiţa“ nu se întâm- 
plă nimic, morala există ca în toate 
piesele, spiritele sunt nesărate și totuși 
piesa este prezentată drept comedie. 

Acţiunea se petrece la ţară, la cona- 
cul lui Telemac 'Țaţomir. O împereche- 
re 'ridicolă de nume. Acesta este un bă- 
trân personagiu, care, cu toate insisten- 
țele fiicei lui, crescută la oraș, cultă, 
sportivă, nu renunţă la moravurile sale 
patriarhale. 

Adică nu renunţă de a avea relaţiuni 
cu duduca  Sevastița, menajera lui, 
care-și bate joc de el, nu renunţă la 
prietenul său Cocrişel, vecin de moșie, 
nu renunţă la nimic. 

ŞI după ce, timp de trei acte nu re- 
nunță, fata lui pleacă supărată și furioa- 
să pe el, că se face de râs (singurul e- 
lement rizibil al piesei) iar la conacul 
lui Telemac 'Ţaţomir, viaţa își reia 
cursul normal şi banal de până atunci. 

Lumea râde, din când în când, alte 
ori aplaudă. 

In fond, morala este următoarea : Să 
nu deranjezi moravurile tradiționale 


de la conacuri, cu idei mari, fiindcă nu 
isbutești, 

Dar mai poate fi și alta: Până la ur- 
mă învinge relaţiunea imorală, 

Sau încă întrun fel: Din moment 
ce un om se simte bine n'are importan- 
ță dacă relaţiunile lui sunt sau nu sunt 
decente. 

Deci, felurite interpretări posibile. 

Revenind la partea superioară din 
piesă, trebue să relev jocul inteligent 
al d-nei Marioara Zimniceanu. Inter- 
pretează cu multă înţelegere şi  pro- 
funzime, rolul unei femei cochete și 
simple, ajunsă „cineva“ prin grațiile 
stăpânului său, bătându-şi cumplit joc 
de el. 

D. Gr. Mărculescu întrebuințează 
toată gama de accente dramatice și 
violente, pentru a da viaţă rolului său. 
Şi reușește îndeajuns pentru a se rele- 
va pe sine. 

In alte piese aşi spune că este exa- 
gerat. Acum însă nu, din motive ușor 
de înţeles. 

D-ra Elvira Godeanu joacă cu gra- 
ție și însuflețire. 

D. Demetriu nu este în nota justă. E 


ceva fals, nefiresc în interpretarea 
domniei-sale. 
Un sportiv, — rolul pe care-l joacă, 


-— e mai sportiv şi mai puţin prețios, 
mai puţin afectat, 

D. Soreanu, corect și adesea intere- 
sant, 

Regia d-lui V. Enescu s'a arătat se- 
rioasă, din moment ce a închegat inter- 
pretarea mănunchiului de actori, astfel 
încât jocul ior să fie atrăgător. 
VICTOR POPESCU 


Cluj 


„ADRIENNE LECOUVREUR' 
de SARAH BERNARDT 


Nevoind să se împace cu gândul că 
faima extraordinară de care sa bucu- 
rat în viaţă va înceta în mod firesc o- 
dată cu încetarea vieţii sale, Sarah 
Bernhardt a scris o piesă de teatru cu 
o eroină croită pe modelul persoanei 
sale de mare tragediană. Credem că nu 
suntem departe de adevăr, tăimăcind 
în acest fel, apariția unei lucrări dra- 
matice, căreia greu i sar putea găsi o 
altă justificare. 

Piesa este alcătuită cam aşa cum își 
compune Hochepot din Etajul VI de 
Gehri, romanele sale populare. Cu sin- 
gura deosebire că personagiile princt- 
pale n'au lost trase la sorţi dintr'un re- 
gistru convenţional, ci au fost alese cu 
multă chibzuială chiar din analele isto- 
rice, pentru ca să se poată ticlui pe ur- 
mă o acțiune cu totul favorabilă per” 
sonagiului central, personagiu apoteo- 
zat în perspectivă istorică. 

Intr'adevăr, acțiunea este plasată în- 
tr'un secol trecut, pentru ca piesa să 
câştige și prestigiul exterior al unor ti- 
tluri și ranguri sociale demonetate în 
epoca autoarei. Deci o piesă „cu bla- 
zon“. lar personagiile principale şi 
funcţia lor în economia piesei sunt ur- 
mătoarele : In rândul întâi marea tra- 
gediană. Adrienne Lecouvreur care, pe 
lângă prestigiul talentului ei artistic, 
mai are şi apanajul unor alese calităţi 
sufletești, cu atât mai prețioase cu cât 
ele înzestrează o ființă ţinută de con- 
venţiile sociale pe o treaptă inferioară. 
Pentru ca aceste calități să iasă şi mai 
mult în relief, Adriannei i s'a dat şi o 
soră, care nu se caracterizează nici prin 
bunătate, nici prin prea multă discreţie 
şi bună cuviinţă ! Printre protectorii a- 


cestei actrițe şi admiratorii artei sale, 
se află însuşi marele Voltaire, persona- 
giul cel mai prestigios, sub raport spi- 
ritual, din întreg veacul XVIII francez. 
In viaţa sa particulară, Adrienne iube- 
şte şi este iubită. Cine credeţi că este 
iubitul ei ? Insuşi contele de Saxa, su- 
pranumit Mareșalul de Saxa care, pe 
Jângă faptul că este vlăstar domnesc, 
mai are şi vrednicia de a fi unul din cei 
mai faimoși beliduci ai vremii sale. Bi- 
neînțeles, Adrienne are şi o rivală, care 
este ducesă de Bouillon, spre a nu fi 
mai prejos de nobilul şi viteazul ei a- 
mant. 

Evident, s'ar putea spune că aici au- 
toarea a dat dovadă de oarecare mo- 
destie, căci ar fi putut alege de amant 
al celebrei actrițe un cap încoronat, iar 
rivala ei deasemenea ar fi putut fi o re- 
gină sau o împărăteasă. Cum era greu 
însă să fie aduse la Paris pentru o sim- 
plă aventură amoroasă asemenea per- 
sonagii cu rosturi bine definite, e de la 
sine înţeles de ce autoarea sa mulţu- 
mit, totuşi, cu o pereche princiară. 

Mai rămânea, în sfârșit, o ultimă 
mare instituţie a epocii de angajat în 
luptă, şi anume biserica. N'a scăpat 
nici ea, căci mi se spune că Adrienne 
nu era agreată de Cardinalul Parisului, 
iar un preot refuză să-i dea deslegarea 
în ultima clipă a vieţii ei, de sigur din 
prejudecata vremii și a instituției, pe 
care o reprezenta preotul, față de pro- 
fesiunea actoricească, 

Acestea sunt personagiile şi structu- 
ra piesei Adrienne Lecouvreur, Deci, 
toate elementele concurează spre a for- 
ma faima și prestigiul personal al ac- 
triței, şi în acelaș timp spre a câștiga 
simpatia și — ca într'o veritabilă me- 
lodramă — chiar mila spectatorului 
față de dânsa. O umbră modestă a lui 
Voltaire, apare mereu în scenă, forțân- 
du-se să fie spiritual sau ironic, prin 
analogie cu omonimul său istoric, Bi- 
serica şi nobilimea apar în postură u- 
militoare, spre același scop primordial. 
Ca să nu mai vorbim și de rolul apara- 
tului de stat, aservit cu totul unor în- 
treprinderi personale. ă 

Piesa a fost tradusă și pusă în scenă 
de d. on Tâlvan, și interpretată în 'ro- 
lurile principale de d-nele Magda Tâl- 
van, Jenny Moruzan şi d-nii D. Moru- 
zan, G. Aurelian, L. Divarius, Al. Eco- 
nomu și D. Constantinescu. 

OLIMPIU BOITOŞ 








7 


REGINA MARIA 


Urmare din pag. 1-a) 


măna aidoma cu una din spatele Coşavei, 
satul unde avea rude şi care se vedea cu 
casele şi cu biserica, lui pe celălalt mal. 
Se bucura așa, copilărește, amestecat și de 
toate, până a zărit în pavilionul cu steaguri 
o femee nespus de frumoasă. Avea faţa 
înaltă şi albă, ochii albaștri ca lumina, 
părul de aur, ieşit cârlionţi pe frunte de 
sub pălărie, aşa cum nu şi le putuse în- 
chipui decât aplecată pe cărţile de basme, 
care pătrundeau până acasă în străină- 
tatea lor, aduse cu grijă dela noi. S'a 
apropiat cu teamă, făcându-și loc, întâiu 
prin altă lume ca ea, şi pe urmă prin 
lumea mai subţire şi prin soldaţii şi ofiţe- 
rimea din apropiera Regilor, până a putut 
ajunge, nici ea nu mai știa cum, mai târ- 
ziu, când povestea ca de o minune toată 
această întâmplare, până îndărătul fe- 
meii, care o uimise și o furase pentru tot- 
dauna. Stătea în picioare, rezemată într'o 
umbreluță de soare, cu dantelă, înălțându- 
se ca să vadă tot, Fetei i se părea că se 
uita peste Dunărea, care licărea de lua 
ochii, la ea în sat, Spunea câte un cuvânt 
fără înţeles, așa cum trebue să fie cuvin- 
tele din basms, unuia și altuia din apro- 
piere. Avea o rochie deschisă de borangic 
străin, cu flori mari colorate. Fata i-ar îi 
vorbit, dar își simţea limba legată, Ar fi 
îmbrăţişat-o, dar prea i se părea o altă 
fiinţă, fără trup. Și tot ce a îndrăsnit şi a 
putut face a fost să întindă pe îiuriș mâna 
și să mângâe nesimţită un colț al acelei 
rochi de borangie străin, cu îlori mari co- 
lorate. 

Fata nu știa pe cine văzuse atunci și 
ce icoană luase cu ea în suflet. Peste 
câţiva ani, când s'a mutat din țara 
străină la noi și trecea într'o zi pe uliţa 
Victoriei, cu aceiaşi ochi mari dela ea de 
la sat, a văzut deodată, într'o caleașcă 
largă și cu vizitii cu fireturi pe capră și 
la spate, tot ca în basme, pe zâna copi- 
lăriei ei, poate de al cărei drag, fără să-și 
dea seama, venise de peste Dunăre. Abia 
acum a aflat că femeia fără asemănare, 
dela Dunărea plină de soare de altădată, 
era Principesa Maria a României. Peste 
ani și ani i-a fost dat, împinsă de aceeași 
dorință care o ajutase la serbările dela 
1909, să ajungă între cunoscutele Reginei 
de mai târziu, I-a povestit cu sfială vechea 
întâmplare, „Atât de frumoasă am fost!” 
zicea Regina Maria râzând, și-i întindea 
mâna Ei mică cu inele, femeii acum, care 
o privea. cu aceeași îmbătare. Ii plăcea să 
o cheme, ca o oglindă în care se putea 
privi. Nimic nu-i putea vorbi mai limpede 
și mai cald de frumuseţea, care izbise și 
îndrăgostise pentru totdeauna un întreg 
popor. Amândouă s'au isprăvit în acelaş an. 
Parcă şi călătoarea din lumea cea multă 
sa dus numai decât după călătoarea re- 
gească, anume ca să-l spună și pe tărâ- 
muvile cu stele unde plutesc, de farmecul 
și de frumuseţea Ei, și ca să n'O lipsească 
nici acolo de aminţirea, care ne-a lăsat 
indureraţi și frânți. 

Regina Maria era o (scriitoare încă 
înainte să izbucnească răsboiul. Dar era o 
scriitoare așa cum preţuia Goethe pe 
scriitor în Cântărețul, balada lui medie- 
vală, care cânta ca pasărea. Cânta cum 
picta, cum schița planuri de grădini şi de 
case, sau modele de rochi și de baluri cos- 
tumate, dintr'un prisos de înzestrare și 
dintr'o bucurie de viață. Era o artistă, 





Cinematosgraiele 





ARO : „ULTIMATUM” 

In cinematograf se pot ușor distinge 
mai multe genuri, cum ar fi: „filmul de 
dragoste”, „filmul polițist”, „filmul cu pro- 
cese” (ăsta-i un gen special al francezilor), 
„comedii bune”, „comedii proaste” (i-aţi 
văzut pe fraţii Marx 2), „filmele de răz- 
boiu” şi, în sfârşit, filmele de spionaj”, 
Nsexistând o prea mare abundență de 
„genuri” şi, deci, nici ds subiecte, e normal 
ca regisorii să fie mereu în: căutarea unei 
roui formule, adică în căutarea unei haine 
noui în care să fie îmbrăcaţ un subiect 
cunoscut, așa ca să nu fie banal şi să pară, 
dacă se poate, nou. Iată, ae pildă, acest 
„Ultimatum” e 'o veche poveste, în care 
joacă roluri importante datoria, prietenia 
şi, mai ales, gelozia. Era foarte greu ca să 





Despre premii si valoarea lor 


lar premiul de poezie a lost suspendat, chiar numai pentru 


o bucată de vreme. 


Trekue să înțelegem de aici că poezia se ailă în deciin ? 
Nici decum. Ci numai s& constatăm faptul care are și a: o 
nu se dă oricend şi oricui, 
numai pentru dorința de a se da. O carte de mare valoare, 
„Fata moartă” a d-lui lon Missir a obținut anul trecut dis- 
tincțiinea „Soc. Scriitorilor Români”, — 
este nici membru al Societăţii pomenite 


semniiicație : că un premiu 


client al catenelelor bucureştene. 


Se dau însă unele premii fără serioasă chibzuinţă, — şi 
din această pricină noii laureați nu se pot aşezu pe treapta 
celora care prin sufragiu i-au chemat în rândurile lor. Pro- 
blema aceasta s'a pus dim plin anul trecut când a fost de- 
cernat premiul naţional de literatură. S'a săvârşit în primul 
rând o indelicatețe, căci nu au fost poitiți în forul Acade- 
miei, la alegere, toți lcrurecţii, ci numai o poarte din ei. 

Să mi se îngădue deci să vorbesc aluziv, fără a intra 
în camănunte. Nu de îrica. vreunei replici, core nar îi decât 
o ridicolă bravadă, ci pentrucă acest copitol, cu toate me- 
tehnele lui, îl socotim încheiat, de vreme ce ministerul Cul- 
telor și Artelor a alcătuit un proect de lege rânduind în alt 


(Urmare din pag. 1-a) 


întâi, valoarea promiului în bani se va ridica dela o sută 


de raii, la două sute de mii lei. Nu-i de prisos să începem 


deşi cmutoru! nu 
și nici obișnui: 


chip condiţiunile de decernare a premiului naţional. Mai 


su aceasta, deocrece cu această sumă se poute face 
mai mult decât cu cealaltă, şi de bună seamă că statul nu 
ar îi fost păgubit chiar dacă s'ar fi dat meri mult. Vrecau se 
spun că acecastă răsplată materială să echivaleze în bani 
cu 0 casă, ca să nu mai vedem lomureaţi ai premiului na- 
țional în trista băth&neţe a chiriașului făr& locuință, în afară 
de asia, premiul de literatură se va da din doi în doi ani, 
iar cel de poezie din patru în patru ami. Ceea ce înseamnă 
că deabea în cmul 1940 vom mai avea un laureal naţional 
al literaturii, iar poeziei îi va veni rândul tocmai în l9AL... 
Așa se și cuvine să fie, căci alăturea de d-nii Brătescu 
Voineşti, Octavian Goga şi leon Pillat nu se cuvine să stea 
oricine a căpătat sufragiile caienelei sau ale franemasone- 
riei. Se mersese prea departe, încât glasuri de protest s'au 
ridicat: chiar din rândurile scriitorilor laureați. 

D-l Nichifor Crainic bunăoară, cerea „salvarea prestigiu- 
lui literaturii române" prin „suprimarea premiului național”, 
—. cesa ce devenea indispensabil dacă Ministrul Artelor nu 
aducea un corectiv prin noul proect de lege. 


NICOLAE ROȘU 


+a 


se facă din acest prea banal subiect, ceva 
pe gustul publicului. 

Regisorul filmului, insă, sa folosit de 
un mic truc, ce mi-a amintit surprinderea 
cu care constataim, când eram mic, că un 
om privit de sus în jos, nu se aseamănă 
aproape de loc cu acelaș om privit de jos 
în sus. Așa și regisorul, n'a mai privit su- 
biectul, cinstit, în faţă, ci sa urcat pe 
scările imaginaţiei, renunțând într'un 
film de spionaj, la.obișnuitul document 
cara trebue neapărat găsit, într'un film de 
dragoste, la amant, și într'un film cu prie- 
teni, la sacrificiu. 

Documentul e doar bănnit, amantul «e 
aşteptat, iar sacrificiul, până la, urmă, nu 
este admis. 

In schimb e privită, în toate amănuntele 
ei, așteptarea războiului mondial care tre- 
buia să isbucnească din elipă în clipă. 
Oamenii sunt încă oameni. N'au devenit 
duşmani. Incearcă să se obișnuiască cu 
situaţia aceasta, nouă pentru ei, de ina- 
mici. Nu, izbutesc însă, Diferitele fapte de 
omenie pe cari le fac toți, nu vestesc încă, 
bastia pe care a clădit-o mai târziu răz- 
boiul în oameni. Un pod desparte două 
țări străine care vor fi peste câteva clipe 
dușmane, Cât timp acest pod există, 
străimii se cunosc, se iubesc. In clipa însă 
în care podul e aruncat în aer și izbucnește 
războiul, vechii prieteni se vor omori unul 
pe altul. E unul din multele lucruri neîn- 
țelese ale războiului. Nici-o scenă a filmu- 
lui nu se petrecea pe front, printre soldaţi, 

Sbuciumul 'din afară răzbate până la 
urechile eroitor noştri, cari încep să pre- 
vaidă războiul, căruia nu-i dau mai mult 
de două săptămâni. E amuzantă scena în 
care diplomaţii fac pronosticuri despre du- 
rata războiului, toţ așa cum amuzantă a 
îost şi scena din ultimul film al lui Sacha 
Guitry în care strămoşii noştri, văzând un 
chibrit socoteau că bățul cu fosfor e cul- 
mea civilizaţiei. In rolul unei femei tru- 
dite, Dita Parlo (nu e un calambur) e 
minunată, 


TRAIAN LALESCU 


pentrucă se născuse așa și împărțea arta 
în jurul Ei, cum ar fi impărțit flori şi zâm- 
bet, fără gând că ar putea să facă din ele 
o unealtă sau o armă. La fel a fost o 
femeie menită să poarte coroană și pregă- 
tindu-Se să se arate hieratică şi simbolică 
in toată măreţia și seninătatea de Regină 
poporului uimit, până când răsboiul, cu 
prăpastiile lui, a luat-o deodată în vârtej 
și i-a cerut silintele supraomenești şi, ori- 
cum, peste puterile unei femei, din care 
trebuia să iasă unirea tuturor Românilor. 
A fost o mamă plină numai de bucuriile 
şi de mândriile materne, până când tot 
răsboiul i-a smuls un copil drag şi a 
umplut-O cu desnădejdile morţii, în pro- 
pria carne şi în propriul suflet. A fost 
scriitoarea jucându-se cu condeiul ci, din 
care ieșeau ca la un descântec, făpturi de 
poveste sau regi şi eroi din palate ogivale 
nordice, trăitori numai în legende, până 
când din nou răsboiul i-a umplut scrisul 
de gemete sau de chemări de biruinţă. 

Imi închipui numai, ce răsnnet a avut 
o carte ca Țara Mea, apărută în Moldova, 
în traducere, după ce vorbise străinătăţii, 
despre ce avem și ce suntem vrednici. 
Dar Știu, pentrucă w'am nevoie decât 
să-mi aduc aminte, ce a însemnat pentru 
noi, în pământul cotropit și încăput vre- 
melnic sub altă stăpânire, unde a străbătut 
ca o solie oprită, în ciuda puștilor, tunu- 
rilor şi spionilor. Văd încă acea carte 
mică, în format de catechism, cu coperta și 
hârtia de culoare turbure de cenuşe, ca 
din trecerea prin mii și milioane de mâini, 
citită prin colțuri și ascunsă prin îunduri 
de săltare, împrumutată şi urmărită cu 
zgârcenie prin mâinile celorlalţi cititori, ca 
nu cumva să se piardă, pentrucă parcă 
trebuia cu ea să ni se piardă atunci nă- 
dejdile și norocul. Ea a dat încredere cât 
o mare birninţă, a fost cât un corp de 
armată dăruit apărării țării și neamului, 
de Regina scriitoare, îndurerată până la 
lacrimi și frângerea mâinilor, în singură- 
tate, dar neșovăitoare şi mereu la dato- 
rie, în mijlocul chiar al celor mai crâncene 
încercări. Regina Maria s'a dovedit atunci 
și rămâne pentru noi o luptătoare, cceace 
împrejurările de pașnică  desvoltare din 
întâia parte a vieţii ar fi ținut, dacă s'ar 
fi păstrat, ascuns pentru totdeauna sub 
zâmbetul regal şi sclipirea pietrelor co- 
roanei. 

Regina Maria şi-a povestit propria viaţă, 
mai bine şi mai frumos decât ar îi putut 
s'o încerce orice istoric al viitorului, Tot 
ce mai putem face noi, martori uimiţi şi 
recunoscători ai trecerii Ei pe pământ, 
într'o zi ca aceasta de amintire, este să 
culegem câte o ţandără pierdută, în care 
bate viaţa noastră, și care altminteri ar 
îi rămas necunoscută celorlalţi, şi s'o adu- 
cem la picioarele Marelui Monument. Ea 
nu adaogă la lumină, dar îi dă un fior 
nou, de lucruri trăite, alături de străluci- 
rea, care începe să fie de istorie și rece, 
a arhitecturii visate și aduse la îndepli- 
nire de Marea Artistă. Dar mai ales, să 
deschidem însăși această carte, care a vor- 
hit deodată în toate limbile pământului şi 
sa răspândit pretutindeni, pretutindeni 
primită cu cea mai aprigă luare aminte, 
povestind în acelaș timp de o ființă rară 
și de un popor dela Răsărit şi de ursita lui 
cea binecuvântată. Până într'atât viața Ei 
se revărsase în viaţa noastră și această 
„Poveste a Vieţii Mele” este și povestea 
țării, scrisă cu degetele de Regină, ca nici- 
odată în tot cursul viforos al istoriei Ro- 
mânilor ! Poveste și nu istorie, pentrucă 
întâmplările sunt, fără putinţă de tăgadă, 
minunate și mai presus de orice prevedere, 
atât ale Reginei cât şi ale poporului Ei, în 
toate aceste foi, peste care suflă și le în- 
toarce un adevărat vânt de Biblic, plin de 
pasul turmelor de oi ale patriarhilor, de 
palatele de cedru şi de psalmii regilor, de 
înfrângeri şi de biruinţe, de stele și de 
îngeri, 

Tot așa, cum în aceeași zi de amintire, 
nu putem să stăm departe, cel puţin cu 
mintea, de Balcicul, unde Regina Maria 
şi-a găsit, la acest loc al întâlnirii dintre 
Apus şi Răsărit şi dintre Miază noapte şi 
Miază zi, cu urme, elinești și scitice, cu 
viscole de crivăț și cu flori de migda!, ostro- 
vul de liniște şi de visare, dela care i se pă- 
rea mai ușor să treacă, fără să bage prea 
bine de seamă, într'o bună zi, din lumea 
aceasta frumoasă de bisericuțe din zilele 
evangheliștilor, de căderi de apă și de flori, 
în lumea cealaltă plină de taine, dar tre- 
buind în multe să fie asemenea de vreme 
ce toate frumusețile sunt înrudite şi vor- 
besc sufletului acelaș grai. Mintea Ei sa 
răspândit din belșug în vorbe și fapte, în 
istoria lumii şi în literatura unei vremi, 
dar inima Ei a vrut s'o dea acestui oraș 
dela Mare. Ea stă într'o urnă de aur, pă- 
zită de toate sfintele mucenice şi de în- 
gerii firavi şi albaștri ai frescelor lui De- 
mian, aproape de țărmul Mării, care i-a 
fost atât de drag și la care vom vedea-0 
totdeauna în lunga fâlfâire de văluri, ca o 
principesă nordică abia debarcată şi ame- 
țită de soare, din zarea cu ncguri osianice 
de-acasă. Fapta Ei din urmă a trebuit să 
fie, nu numai o faptă de iubire şi de îru- 
museţe, ca atâtea altele pe vremuri, ci o 
faptă de luptă și de apărare, Inima Re- 
ginei Maria bate de acum  deapururi în 
pământul Dobrogei şi stă de veghe acolo, 
la graniţa de Miazăzi, de unde ne-au venit 
soarele, marmorele grecești și cuvântul 
Domnului, dar de unde au venit şi furtu- 
nile etnice, i 

Este ziua de amintire a Reginei. Să tă- 
cem, ca să ascultăm în pământul ţării, 
bătăile inimei EL! 

17 Ianuarie, 1939. 

. EMANOIL BUCUŢA 











8 











UNIVERSUL LITERAR 








21 lanuarie 1939 


ea 
—_———= 


Sezâătoarea Universului literar 


Iarna la Sibiu 


Sibiu! „Cetate a zidurilor grăitoare“, 
cum, cu iz arhaic, i-a zis confratele în 
tru 'deplasare Nicolae Ciucianu. Sibiu, 
oraș al culturii, al amintirilor... mele, 
al fetelor frumoase, al munţilor, al sa- 
lamului... de Mediaş, In acest minunat 
oraş, unde din prima clipă te simți 
acasă, i-a fost dat caravanei „Universu- 
lui literar“ să înregistreze primul suc- 
ces de provincie. După o șezătoare la 
Studio-ul Teatrului Naţional din Bu- 
cureşti care a umpluti până la refuz 
sala, — în aşa fel încât intendentul clă- 
dirii, în panică, a apelat la forța publică 
spre a evacua o parte din auditorii su- 





Dan Botta 


pranumerari, a căror prezenţă in exce- 
siv număr, la balcon, amenința viaţa 
celor dela parter, — „Universul literar“ 
a purces la o campanie de șezători în 
provincie. 

Alegerea Sibiului ca punct de plecare 
sa dovedit, peste orice așteptări, ferici- 
tă. Un public select, numeros și care 
ma dat nici un semn de oboseală în 
decursul celor 3 ore cât a durat șeză- 
toarea, a răsplătit cu aplauze neprecu- 
pețite râvna și dragostea de frumos a 
noastră a celor din jurul „Universului 
literar“ ca şi a membrilor grupării 
„Thesis“ din Sibiu. Thesiștii au avut a- 
mabilitatea să ne invite și să se ocupe 
de organizarea șezătorii. Le mulţumim 
aci pentru dragostea frățească ce ne-au 
arătat însoțindu-ne pretutindeni şi fă- 
cându-ne din șederea la Sibiu zi de ne- 
uitat. 


Așa dar am plecat Sâmbătă 14 Ianua- 
rie din București cu rapidul Carpaţi, 








șapte juni mânuitori de condeiu. Ai fi 
putut spune, parafrazând pe  Eschyl, 
Cei șapte contra Sibiului. 

Eram acolo, strânși în jurul aceluiaș 
crez literar şi acelorași sticle de „Ca- 
binet Rhein“ din vagonul restaurant. 
Dan Botta, poetul „EBulaliilor“, Vic- 
lor Popescu, entuziastul conducător 
al  caravanei; Constantin Fântâne- 
ru, autcrul romanului „Interior“, po- 
reclit Arțăgosul pentru serioase ase- 
mănări cu chipul piticului creat de Walt 
Disney; Ion Bălan, june poet sibian; 
Teodor Al. Munteanu, cântăreţul „„vio- 
rilor de lut“; Traian Lalescu, Prâslea, 
fiul marelui rnatematician, apariţie sua- 
vă de mimoză şi în fine subsemnatul. 

Pe la Slatina am zărit la o altă masă 
pe d. profesor Biberi. L-am invitat şi 
i-am adus aminte de zicala latină „Pri- 
mum bibere“ cu varianta sa ad-hoc „Pri- 
mum Biberi“. Din păcate, la Piatra-Olt 
vagonul nostru „direct Sibiu“ a fost a- 








Victor Popescu 


taşat altui tren astfel că ne-am văzut 
siliți să părăsim pe d. Biberi care sin- 
gur a putut constata mai departe adân- 
cimea înţelepciunii latine. 

Reveniţi în compartimentul de fumă- 
tori din care evadasem „în masă“ ne-am 
reluat firul gândurilor început la ple- 
carea din urbea lui Bucur. 

Pe mine gândul m'a mânat înapoi cu 
16 ani, la vremea când eram elev în 
clasa IV a liceului „Gheorghe Lazăr“ 
din Sibiu. Profesorul de istorie ne spu- 
nea atunci că „Ludovic al XIV s'a suit 
pe vârful apogeului“ iar despre „lelea 


C. Fântâneru 


Măria“ (Tereza) că „o împărțim în 
două" (vrând să facă această diviziune 
în activitatea și nicidecum în fizicul ci, 
aşa cum, răutăcioşi completam noi în 
bănci). 

Mi-au venit iarăşi în minte o mulți- 
me de năzbâtii ale copilăriei din care 
câteva :merită să fie cunoscute. 

iată de pildă pe amicul meu, să-i zi- 
cem Sighişorcanu, fiindcă avea un nu- 
me de oraș. Șmecher, nu-și învăţa nici 
odată lecţiile, La teze copia, iar la oral 
avea un dar deosebit de „a prinde din 
suflat“. Iar eu aveam un dar tot așa 
de preţios de a „sufla“. 

Lecţii întregi le spunea Sighișoreanu 
după mine, fără să se observe nimic. 


la Si 


Câte odată însă sufleurul avea chef de 
farse. Așa de pildă într'o oră de istorie, 
oprindu-mă după ce i-am spus despre 
un domnitor că la anul cutare s'a suit 
pe tron, colegul meu se întoarse intre- 
bător spre mine. Profesorul începu să 
devie nerăbdător. 

— Ei şi ce-a mai făcut apoi. 

Niciun răspuns. In cele din urmă îi 
suflai convingător: 

— S'a dat jos de pe tron . 

Şi amicul repetă radios. 

Altădată, la italiană, aveam vo doam- 
nă profesoară a cărei fiică, Olga, făcea 
să ofteze, zadarnic, pe mulţi din colegii 
mei. Profesoara îl întrebă pe Sighişo- 
reanu, cum face subjunctivul prezent 
dela verbul cogliere, care, pare-mi-se, 
era cam așa: 

Che îo colgo. che tu cogli, ch egli 
cogle... 

li şoptii atunci şi el repetă: 


Che io cu Olga. 
Che tu cu Olga. 
Che egli cu Olga. 


Dela persoana doua singular doamna 
profesoară se roşi spre a schimba apoi 
toate nuanțele de galben și verde, insis- 
tând. 

— Mulţumesc, mulțumesc, ajunge.... 

Băiatul vrea să arate însă că ştie lec- 
ţia şi continuă imperturbabil : 

Che noi cu Olga. 


Che voi cu Olga. 
Che eglino cu Olga. 


Pe când gândul zbu- 
ra astfel cu ani mulți 
“ înapoi, trenul îşi făcea 
ii meseria, trecând peste 
Drăgășani, Govora, R.- 
Vâlcea spre a se opri 
gâtâitor la Sibiu, cu 
Wrespectiva întârziere... 
de sezon. 

In gară, d-nii Al. Di- 

Virgil ma, Mircea Alexiu, lo- 

Carianopol nel Neamtzu, N. Ciu- 
cianu au fost primii reprezentanţi ai 
ospitalităţii sibiene. Ne-au luat în pri- 
mire și, din mașina pusă la dispoziție 
de d. primar Sever Pop, am descins la 
restaurantul Boulevard. 

Aci veniră pe rând poetul Ilea, d. Li- 
cu Pop, etc. 





UN DUEL 


La un moment dat 
îşi făcu apariția d-l 
Mardan, profesor la 
Politechnica din Te- 
mişoara și reputat e- 
pigramist. L-am pri- 
mit cu multă bucu- 
rie şi am deschis în 
curând focul asupra 
d-sale cu această e- 
pigramă : 





R. A. Sterescu 


Avându-l între noi la masă 
Și fiindcă îi se duse buhul, 

Că e epigramist de rasă, 

IL așteptăm să-şi dee... duhul. 


La care domnia-sa mi-a răspuns 
prompt : 





Doi ani dela moartea lui Anton Holban 


(Urmare din pag. 1-a) 





Dania, era o cochetă și-l chinuia ingrozitor, Beneficia şi de 
aparentele unei educaţii de mânăstire. Nu conzepea să meargă 
cu €] la, cinematograf sau în Cișmigiu. Se ved2au numai în ma- 
gazine.... Cearta lui cu un prieten peniru Daânia.. Insulte.. 
Toate sau şters... 

Dar care era motivul tristeţii? Căutând mereu să găsească 
rațiunea fiscărui luzru, Anton Ho'ban transmitea şi femeii acest 
viţiu contagios al analizei și deci al! incertitudinii, şcvăelii și 
descompunerii, făcând-o să-şi distrugă dragostea, în detrimen- 
bul tot al lui, care-i pusese Ja îndemână metoda. Și el suferea. 

x 

La, Giurgiu, la, șezătoarea, literară Ja care nu m'am dus, 
citind visurile lui depe vapor daspre Dania, a pomenit că la 
Constantinopo! am fost împreună. Nu era numai prietenie pen- 
tru mine, Simţea nevoia să spună asta atunci — cum mi-a măr- 
turisiţ, — să se 'iege prin mine de Giurgiu. Simţea imereu nevoia 
să se lege de cinsva, să aibă o certitudine, mai ales mereu să 
iubească o fată, Era un incorijibil visător, un nevrozat roman- 
lic, agitat, nestabil. De prieteni se plângea într'una că îl coo- 
lesc, când în realiiate el ocolea, Căci avea în acelaș timp ne- 
voia. apropierii, dar și dorința să fie liber, singur, să poată cânta 
altceva, alt moment căruia să-i sustragă esența unică, alt pri2- 
“en cu alt paisagiu sufletesc. Mereu atent la toată curgerea in- 
terioară a oamenilor, atent să. întregească din mici observaţii 
ale momentelor fugitive un tot unitar, căruia să descopere ce 
îi e propriu. 


* 

Anton Holban sgribulit în palton, cu gulerul ridicat, cu un 
fular de lână beige, înfășurat de mai multe eri în jurul gâtu- 
sui, în acea dimineață de ploaie, în fața geamului Capşei, unde 
eu aşteptam. Mi-a spus, inainte de a mă lăsa să deschid gura: 
„Aștepată, așteaptă. de câte ori nu mi sa întâmplat şi mie sa 
stâu în drum...” 

Altădată înăuntru la Capşa, cu Vlaicu Bârna, când discu- 
tam toţi trei despre poezie și incercam să-l depărtăm (pe el 
analistul pe viu, pe neartistic și pe suferimţă) de nunidie formule 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 


de pozzie pură, care îl epataseră. Ii spuneam unele lucruri de 
care parcă s2 mira că sunt aşa... 

Imagine reală, prăcisă (e curios cum timpul incepe sâ-m; 
precizeze din nou figura lui) Holban pe bondul vaporului care 
ne ducea, la Constantinopol. 

In zori, tumină albă, metalică, de dimimeaţă pe mare și de 
vapor vopsit gris-bleu. Obosiţi după o noapte de nesomn, său 
de somn pe covoarele saloanelor mici de fumat, căci nu existau 
cabine pentru cei o mie dz pasageri, Holban îmi arăta o dom- 
nişoară legată la cap cu turban roșu, pe care o iubea în mMo- 
meniu! acela, (deși se gândea la... Dania... al cărui păr resfirai 
il vedea în fumul vaporului) înldemnându-mă în faţa ei să văd 
cât e da frumoasă, să-i admir profilul fin. Fata privea puţin 
mirată, indoindu-se poate de integritatea mintală a interilocu- 
torului, puţin măgulită și totuși rece, foarte departe... Putin 
după aceea Holban plimbându-se pe după ecşuri, masteca nişte 
frimituri de covrig rămase în buzunar de cu seară, cu candoare, 
privind marea îmbătat, inebunit, dar parcă şi cu teama de a 
nu-i surprinde cineva sărăcia, sau cu pudoarea îinstinctivă a 
omului simplu când mănâncă. Văd și acum uluitor de precis 
urmele covrigilor sfărâmaţi, cum îi stăteau între dimţi și pe 
gingii, când râdea mesecând. 


Anton Holban neliniștit, timid şi firav, cu mari contraste 
mtre ahinul lui și momente de bucurie spontană copilărească. 
Atây ă rămas din sl: o amintire de om stângaciu, cu râs unor. 
prea: sgomotos, cu ochi luminaţi de o scurtă selipire nederisă, 
câna. ironică cu îmgăduință, când iscoditoare, entuziastă 

Iată că, avea motive să se teamă de moarte. A fos; intr'ade- 
văr momentul cel ma; de seamă al vieții mă: i-a întrerupt skri- 
sul, Și totuşi aceast evenimenţ i-a. lăsat destul răgaz ca să nt 
dăruiască pentru totdeauna în cărțile lui, documentui dureros 
al sensibilităţii mi palpitânde, al vieţii lui ehinnite, în veşnică 
agitaţie. 


EMIL GULIAN 





de RADU A. STERESCU 


Aş comite-o epigramă, 

Dar, mă tem, va fi o dramă. 
Și-şi va pierde toată stima 
Pentru mine, domnul Dima. 


Am replicat atunci cu aceeași promp- 
titudine: 


Că m'ai comis o epigramă, 

E, recunosc, o'ntreagă dramă. 
De-o comiteai însă bădie, 
Era curată tragedie. 


D-l Maradan mi-a răspuns 
leapta zicală : 

Cine scoate sabia, de sabie va pieri“. 
(Matei, nu ştiu care capitol). 

La aceasta am replicat : 


cu înţe- 


D. Mardan imi spune. 
cu aer epipramatic, că 
cine scoate sabia de sabis 
va piei. 


Imţelepciunea lui Matei 

Tu mi-o citași ca pe o poantă. 
De spadă nu e rău să piei 
Când spada, însă, nu e boantă. 


Și pentrucă epigrama d-lui Mardan 
se lăsa așteptată, adăugai : 
Răspunsu "'ntârziind să vie 
Răutăcios, am bănuit 
Că pentru altă... tragedie 
Aşteaptă un răspuns plătit. 


La amândouă epigramele mele d-l 
“Mardan mi-a ripostat 


Că e boantă a mea spadă, 
O fi, dar n'o las să cadă... 
Și chiar de-ai mai scrie-un vraf 
Tot Mardan te face praf! 


De urgenţă i-am trimis această ul- 
timă săgeată: 


Incheere ! ? 


Mi-am vVârât în teacă spada 
Șin centură o agăţ. 
Fiindcă e nedreaptă sfada 
Intre sabie și... băț. 


rămasă, din păcate, fără urmare. 
LA RAȘINARI 


A doua zi de dimineaţă, după un 
„iruştuc“ luat la d. Regman, fost pre- 
fect al Sibiului, am plecat cu toţii la 
Răşinari, 

Frumoasele amintiri din satul lui 
Goga și al lui Șaguna nu-și găsesc echi- 
valent decât în regretul de a nu fi pu- 
tut sta mai mult acolo. Am fost, la Ră- 
șinari, oaspeţii d-lui Iacob Ciucianu, ta- 
tăl colegului Niculae, om în vârstă dar 
de o tinerească vigoare, oare ne-a „o- 
menit“ așa cum numai d-sa știe s'o fa- 
să, 


„Am Vizitat, în tugă, 
mormântul lui Șaguna, 
străjuit de doi lei de 
i piatră și casa lui Goga 
Am văzut acolo bătrâ- 
nul brad sub care poe- 
tul a scris „Domnul no- 
tar” și ne-am descope- 
rit înaintea locurilor a- 
celora sfinte şi triste. 

La biserică, lume 
multă. Bărbaţii, în faţă, șopteau „Cre- 
zul“, transfiguraţi de credința cea a- 
devărată, iar femeile cu capul plecat 
ascultau pioase slujba. Poetul Botta 
era gâtuit de emoție. Am surprins în 
ochii lui lacrimi. De bucurie, de tristeţe, 
de emoție ? Și am simţit și eu, sub gea- 
nă, picătura sfântă. 

Câteva minute n'am putut rosti nici- 
un cuvânt. Am înţeles însă că acolo 
e nădejdea nemului nostru, de secole 
urgisit. Tăria în credință, puritatea su- 
fletească a Răşinărenilor vor rămâne 
neşterse din amintirea noastră. 


Stefan Baciu 


ŞEZATOAREA 


La cinci şi jumătate după amiază (cu 
o minimă întârziere) şezătoarea a înce- 
put. Sala arhiplină. Profesori, militari, 
avocaţi, înalţi funcţionari, elevi, eleve. 
Mai ales eleve. Sala prefecturii gemea 
de lume. Junii poeţi și prozatori își aş- 
teptau rândul pe scaune, înșirați mili- 
tăreşte pe două rânduri. 

D. primar Sever Pop a rostit câteva 
cuvinte de bun sosit cu aceeași căldură 
pe care am întâmpinat-o pretutindeni. 
Din spusele domniei sale se observa in- 
teresul deosebit pe care înțeleptul pă- 
rinte al municipiului Sibiu îl arată 
manifestărilor lterare. 

Domnul profesor Dima a arătat apoi 
numeroasele afinități cari leagă grupa- 
rea 'Thesis din Sibiu de „Universul li- 
terar“ şi şi-a mărturisit un rol protoco- 
lar (deosebit de plăcut, a accentuat 
d-sa). 

Modest, d. Dima a uitat să adauge că 
d-sale îi revine meritul de a fi organi- 








zat şezătoarea. 
rectificare. . 
Poetul Dan Botta, cu voce caldă şi 
străbătută de fiorul pasiunii, a vorbit 
apoi despre „Condiţia poeziei lirice“. 
Glasul său, rostind aceste versuri, de- 
venise cântec : 


Facem, deci, cuvenita 


Patience, patience, 

Patience dans V'azur. 

Chaque atome de silence 

Est la chance d'un fruit mur. 


La fel de modest ca şi predecesorul 
său, d. Botta şi-a asemuit causeria cu 
un preludiu în care virtuoșii își acordă 
instrumentele, în neatenţia generală. 

D. Victor Popescu, după câteva cu- 
vinte de mulțumire pentru frumoasa 
primire, a citit un fragment din „Bise- 
rica neagră“ care a cules numeroase 
aplauze. 

Ştefan Baciu, a spus o „Autobio- 
grafie“ şi a spart în măsele câţiva luce- 
feri. „Poetul tânăr“ şi-a cucerit repede 
și definitiv auditorii. 

Din Frunpzişui toam- 
nei lui, Carianopol a 
smuls „Nu mă uita“. 
„Note la moartea Ioa- 
nei“' şi, rechemat, a 
mai citii două poezii 
din „Carte pentru 
domnițe“. 

Colegul  Fântâneru 
a citit apoi didactic un 
fragment masiv din 
romanul în pregătire 
„Moartea Anotimpu- 


Traian Lalescu 


rilor“. 

Ilea a spus câteva poezii, cari au 
entuziasmat sala. Indeosebi a iost a- 
plaudată „Fata ardeleană“. 

Mircea Alexiu a citit o admirabilă 
nuvelă „Neguţătorul de slovă“. 

Epigramistul M. Ar. Dan a spicuit câ- 
teva epigrame din cele trei volume a- 
părute. Prima săgeată și-a înfipt-o în 
inima proprie, întrobându-se care este 
rostul d-sale între scriitorii tineri. Şi 
și-a răspuns că „dacă nu e tânăr e insă 
tânăr scriitor“. Aplauzele au subliniat 
fiecare poantă a d-lui Mardan. 

D. 1. V. Spiridon a citit o „Toamnă“ 
şi trei reușite epigrame, iar d. prof. 
Licu Pop un fragment dintr'o lucrare 
despre „Unitatea Europei“. 

Tânărul cronicar cinematogratic -al 
„Universului literar“ d. Traian Lalescu 
a cucerit apoi sala cu candoarea debu- 
tului, strălucit s'ar putea spune. 

Vocea lui părea cântec trist de man- 
dolină cu panglicuţe, în care graseiarea 
punea acorduri foarte plăcute publi- 
cului. 

D. N. Ciucianu a vorbit despre „Va- 
lorile spirituale ale Rășinarului“. D-sa 
a spus între altele, că rășinărenii sunt 
oameni inteligenți, ceea ce a provocai 
a epigramă din partea d-lui Mardan : 


Doamne ! cât voiu mai fi viu 

Nu mai viu pe la Sibiu 

Căci, cum văd, m'am ars 
umar 

Că nu mi's din Rășinar. 


Ion Bâlan, în surdi- 
nă, a citit două poe- 
zii de bună calitate iar 
d. Grigore Bugarin a 
stârnit entuziasm cu 


cele trei poezii ale sale, 





dintre care una în grai 

Teodor Al. 

Munteanu 

Ultimul a fost subsemnatul. Dintru 

început am spus acest epitaf la o moar- 
te subită : 


bănățean 


Aci zace Radu A. Sterescu, care 
Pe Mardan s'asculte a avut răbdare. 


Și apoi am citit spre disperarea au- 
ditorilor cari stătuseră încordaţi timp 
de două ore şi jumătate un reportaj a- 
supra Iașilor lui Păstorel. 





Zidurile „grăitoare” 


Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le pP.Ţ. T. Nr. 44908 - 938