Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0042

VAI VIPSUL LILLAP 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Iascrisă sub Nr. 163 Trib. Lifov. 


ANUL XLVii e Nr. 42 
SAMBATA 3 DECEMBRIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


APARE SĂPTĂMÂNAL 


„Lei 220 pe 1 ap 
ABONAMENTE : PREŢUL 5 LEI 


„ 120 pe 6 luni 


TELEFON: 3.30.10 














UNIREA VIE: 


308 
de TOMA VLĂDESCU 


Ne regăsim, după douăzeci de ani, din nou sărbăto- 
rind, in muracolul unei ţări cu hotaruie cele mai urepee, 
iapa idancă a MGIyulor carora ziua ac azi îr li impusubul 
sa ie reiuze cuvuni, în toi ce mangai ucum ŞI raiul, 
in tot ce svrangem astazi ca un trup luireg, pt Căre Ital 
n'ar putea să-l atinga — e intr adevar luciul atesta nuinul, 
e deupuuliivă respiraţia puţin Oprimata şi Susa a actstur 
morţi, suni paşu lor semanaţi... Aceste uurervuse umbre, 
dar nu mat puţin iriumiale, CU Speralişe, Cu uoruii Curi 
nu Sau Statşii, cu răni cari sau despuryu ue irupurile lor 
că să ramana pe ale noasire, ăceste stuiupe laniviut revin 
de pretutinueni:, ne colindă incă şi ne irumania. Ne uuu 
ioryele atirmăru de azi... tar cine sur osieni să găseasca 
Şi viu, căre este o țară, cu al ei orizont desprins la i.ecaru 
mu adevărat sensui iniapluirii acesiui luciu imemorabil 
răsări din secretele vutoure, cine ar vrea asiiel să ştie 
şi cum s'a tăcui unirea noasură, ar trebui să meargă adunc 
in horul aces:ui pâmant — straturi incalculabile de morţi 
cari ştiu Viaţa tăra siarşit, se ridică în ea ca o inversă gra- 
vitaț:e, dictează, aduc cu ci şi ne spun direcţia ascensiuni- 
lor noastre. 

haman sceptic şi mă seduc foarte puţin, temele gro- 
solane care auioriză să credem că statul sar găsi în rostu- 
rile unui „imperialism'* în case economia deineşte şi re- 
zumă tot... 

«Dar aud cu mai mult adevăr glasul cântăreţului or- 
fan, care-şi cerşeşte satul din strunele unei viori ! 





Și să cânţi un cântec Lae 
Cum se canlă în sat la noi 
Când se tţângue ciobanul 
După turma lui de oi... 


sau poetul care murmură transfigurat de amintiri — pe 
care nici Memoria nu le cuprinde, toate! 


Je suis passe par votre ville 

Jean Marc bernard de Saint Rambert 
mais si les morts n'y reposaient pas 
Que nous importeraut la terre ! 


+. Și dacă ne lasă indiferenți pustele ungureşti, şi dacă 
nimic nu ne cheamă în stepele care pleacă ainco!o de Nis- 
tru, spre absurdele climaturi ale Asiei, este—sizur— fiind- 
că acolo nici un martir de-al nostru nu sa răstignit pe roa- 
tă, nu şi-a tluerat dorul niciun cioban, niciun călugăr n'a 
silabisit primele noasire buche și nu arde niciun ioc in 
acel pămant ca să ne fixeze tălpile Ja rădăcina lui. 

'yara noastră este o așezare spirituală. Aşa s'a făcut. 
Şi încă mă gândesc că ar îi prea puţin apăruiă, dacă nu 
s'ar găsi s'o apere decât cei vii ! Dar dacă este atat de ade- 
vărat, cum gândeşte Mueterlinck, că morţii îşi spun cuvân- 
tul lor cu iiecare clipă din noi, — când sunsem destul de 
orgolioşi să credem ră singuri trăim... — şi dacă acesie 
glasuri prin miracol le-am putea auzi, am surprinde cum 
se compune azi pentru noi, în limba pe care no ştim, un 
ideal poem de eternitate... 

Am simţi mai ales, cu un sens aproape palpabil, că 
astăzi suntem de faţă cu toţii! Peste trompetele biruinţei, 
lăsând să tacă zgomotoasa materie din noi, şi peste steagu- 
rile de iriumi, ar fi îngăduit poate să auz:m, despovărat 
de pământ, murmurul vast al cimitirelor... Unirea întio- 


Scriitorii contemporani : GEOR GE GREGORIAN 





de Rybiczka 


Tipologie literară 


VALER SI IRABUC 





Pe vremea  noviciatului li» 
ceal am cunoscut în bancă în- 
truchiparea definitorie a noțiu- 
nilor „turist“ şi „aventurier”. 
Turistul se numea Valer; unii 
îi spuneau şi Fetiţa. Aventurie- 
rul, lepădat prin repetență de 
alte licee și pripăşit la al meu, 
se numea nu ştiu cum şi era 
poreclit Trabuc. Valer era un 
înger miop cu uniformă şi 0- 
chelari, mirosind a cerneală şi 
burete uscat. Se oprise cu o 
grațioasă nedumerire pe hota- 
rul dintre fetie şi băeţie, par- 
că mirat de câte ori strigarea 
catalogului îl obliga să răspun- 
dă prezent, cu glas sopran, sin- 
cronizând absența unei Vale- 
rii pe băncile şcolilor de fete 
și a unui heruvim în corul he- 
ruvilor, 

Trabuc în schimb avea băr- 
băţia de contrabas mefistofe- 
lic a vrepetenţilor. Mirosea «a 
tutun ca un matrod — duhnea 
—; obrajii îi erau oxidaţi de 
barbă, nările întunecate cărbu- 
piu, degetele îngălbenite de 
nicotină; glasul gros, păros par- 
că şi el. Ședea în fundul cla- 
sei — codaș nărăvit — picior 
peste picior, fie cetind romane 
subt pupitru, fie uitându-se pe 
ferestre, -— spre deosebire de 


Valer care gârbovit de sârgu- 
înţă, contabiliza meticulos ex- 
plicaţiile profesorilor, cu mâni 
care aminteau hărnicia degete- 
lor Penelopei, 

Și Trabuc şi Valer aveau un 
secret: plecarea. A! nu pleca- 
rea domestică spre casa părin- 
tească, obsesie sentimentală a 
mai tuturor şcolarilor, ci ple- 
care în lumea largă, dincolo 
de ambianța vieţii de până a- 
tunci, Insă dorința aceasta de 
plecare, comună amândorora, 
la Valer izvora din curiozita- 
tea de-a cunoaște, îar la Trabuc 
din nostalgia  necunoscutului. 
Pentru 'Trabuc, necunoscutul 
era personificat de Marea Nea- 
gră. Imenșii oshi vineţi ai Mă- 
rii Negre îl priveau, decolo- 
rând toţi ochii copilelor și ai 
femeilor întâlnite de trupul şi 
sufletul lui. „Fuir lă-bas, fuir! 
Je sens que ces ciscaux sont 
ivres...”. Trabuc poate nu cu= 
noștea inscripția de medalie a 
nostalgiei, așa cum a turnat-o 
versul lui Mallarme; dar ver- 
sul bătea captiv în inima lui. 
Intro zi l-am descoperit pe 
Trabuc la gară. Nu conducea, 
nici nu aștepta pe nimeni. Pri- 
vea plecările altora. Gara era 
singurul loc al orașului unde 


ceeace din afară le zădărniceşte pornirile; 
lar ca dovadă că înțeleg rostul sănă'os al 
existenții, werthorienii apar totdeauna în 


NATURI EROTICE 


VII. In psihooigia wertheriană, găz:m aşa 
dar 1eiuu v-eţui de a se expruma cu aeoscbure 
prin pasiunea amoroasă. Având cu toţii ră- 
sIN&e erat. ve oridecâte ori împicjurăriie 
îi ating mai direct, dintre oamenii imaginaţi 
— numai Werther răspunda cu toată ființa, 
preszhimbată în tumult de durere, la întra- 
păzile tineneții. 

Suterinţa lui, spre dcosebire de bolnavii 
secolului XIX „al căror precursor ni s2 spune 
că ar fi, este un prisos şi nu un minus de vi- 
talitate. Accia se definesc prin lipsă, prin 
sincimentul lor sau al nostru despra lacuna 
sufletească ce îi stinghereşta, prin negaţie. El 
însă trăește împovărat de o anume excres- 
cenţă, de care se 'mpiedică singur, e întreg 
— dar copleşit de sine și, dacă suiera până 
ia a sc sinucide, această suferință şi această 
„oaste sunt urmările «celei mai vehzmente 


de VLADIMIR STREINU 


Jet străjueşte şi simbolizează tiparul oameni- 
lor sterili din cauza voinței p2 care no au, 
Werther este patronul firilor conformate pa- 
sional: p2 acestea 1e doboară „sau numai le 
clatină, fluxu! vieții proprii. în timp ce pe 
semenii prințului Danemarcei îi seacă re- 
fluxul. a 

Firile hamiletice rămân totdeauna în mar- 
ginsa existenţii, cât mai departe de rostul 
creator și chiar procreator:; sunt meditative 
şi sterile. Jubirza nu le interesează decât e- 
pisodit și chiar atuns: Ofelia pentru Hamict, 
Cziuta pentru Rem, sora Ju: Fonsaibe pentru 
Ooi:mann și Olga pentru Obiumov, toata a 
ceste făpturi delicate, normale, dar nenoro- 
coase, nu servesc dacât ca mijloace, ca să zi- 
cem aşa, colorante cu care se precizează um 
contur psirhologic evaneszent. 

Naturile werthsriene, dimpotrivă: elz ni 


drame erotice. Lotte nu mai este un simpiu 
reactiv imoral, întrebuințat de autor <a să 
ne încredinţeze încă odată despre ceeace 
știam mai dinainte privitor la erou. Ea nu 
e 2 Celuta sau o Olza uvând men:rea, despre 
Rene şi Oblomov, să ne fază a înţelege că şi 
dragostea pe întâiul î afundă în plictis tragic, 
iar po al doilea îi cbsoşte. Lotte, cu poziţia 
ci socia!ă de logodnică şi soţie a altuia, cre- 
iază adevărată dramă wertherviană, 

Ințelesul mai adânc: al întâmplării, prim 
cae ceie două pzrsenagzii capătă identitate, 
îl cunoaștem aproape din toate operele pa- 
sionale: dubletul omenesc, bărbat şi fomee, 
sufere d2 fiorul morţii care îndoeşte ascuns 
pe acela al iubirii. Când Lotte apare lui 
Werther, în chip vădit şi definitiv. ca fiinţă 
de neobţinut „când îi apare, cu alte cuvinte, 
ia distanța morți însăşi, cl caută să :asă 
însuşi din viaţă. Ca altceva l-ar face so re- 
întâineassă dzcât sinuciderea ? 

Acelaş sens tragic al dragestei îl mai trăi- 
seră şi alte perechi: Romeo şi Julictta în Vs- 














de IONEL TEODOREANU 


se simțea mai puţin captiv, mai 
aproape de ducă. Beţia lui 
nu-şi găsea vinul în sticle, ci 
în şuerul tare al locomotive= 
lor. Trabuc era un substantiv 
zburlit de nostalgia de-a fi 
verb, aiurea... 

Intre timp, Valer, după ce-și 
făcea lecțiile pentru a doua zi, 
se ducea la biblioteca liceului, 
unde se cufunda în cercetarea 
hărților şi a cărților de călă- 
torie. Nu numai atât. Era în 
corespondență cu toate agen- 
țiile de turism din Europa. Știa 
hotelurile, corespondenţele tre- 
nurilor şi vapoarelor, prețurile, 
monedele fiecărei țări şi voca- 
bularul minimal al călătorului 
care nu vrea să-și irosească 
banii nici cu tălmaci, nici cu 
călăuză. La ceasul lămpilor 
l-am privit de multe ori pe Va- 
ler aplecat pe obrazul conti- 
tentelor. Nu era nici logodnic, 
nici amant. Pe faţa lui concen- 
trată, calmă, serioasă, nu apă- 
rea decât o curiozitate ştiinţi- 
fică, profesională, întocmai ca 
a medicului când se aplea- 
că spre bolnav, spunându-i: 


„Scoate limba”, — în timp ce 


mâna îi ia pulsul. 

Au trecut anii. Intr'o zi, Tra- 
buc a dispărut. S'a vorbit şin 
ziarele timpului despre „miste- 
rioasa dispariţie a unui elev de 
liceu”. Călătorise fără bilet 
până la Constanța; de-acolo se 
îmbarcase pe un uapoTr grecesc 
spre Constantinopol. Apoi... Nu 
mai ştie nimeni. Poate că Tra- 
buc a devenit hamal întrun 
port, chelner pe un transatlan- 
tic, schelet în fundul unui 
ocean, sau rege al unui trib 
african. 

Valer în schimb călătoreşte 
şi astăzi. 


* 
+ x 


Romanul nu-i decât o vastă 
călătorie prin continentele su- 
fletului; astfel  concepându-l, 
putem împărţi pe romancieri 
în două mari grupuri: aventu- 
rieri şi turişti. Și unii şi alții 
au comun imboldul plecării 
lungi în ei înşişi. Dar pe când 
aventurierii sunt  mânaţi de 
nostalgia necunoscutului din ei, 
de fecioria magică a depărtă- 
rilor interioare, — turiştii sunt 
determinaţi de curiozitatea de 
a se cunoaște. Aventurierii 


sunt vecini cu poezia — „Fuir, 
lă-bas, fuir” —; îar turiștii — 
Chercher, lâ-bas, chercher — 
sunt vecini cu ştiinţa. 

Inainte de-a se descoperi 
scriitor, aventurierul va trăi 
cu frenezie, spontan şi dezin- 
teresat, dorind numai şi numai 
viața. Copil incomod din pri- 
cina vitalității lui, va neliniști 
mereu solicitudinea înțeleaptă 
a părinților. Ya fi mai mult 
„drac timpieliţat” decât copil 
ca toți copiii. Neascultător la 
sfat, insurect la poruncă, îşi va 
scutura mereu hamul discipli- 
nelor, afirmându-şi libertatea 
temperamentală. Tutunul,  fe- 
meia, vinul, jocul de cărți, va- 
gabondaiul, alternanța de sua- 
pități și brutalităţi, de evlavii 
şi cinism, de entuziasm şi ne- 
gativism îl vor stăpâni mereu, 
justificând, cele mai pesimiste 
prevestiri ale oamenilor mari 
— profesori, părinți, rude — 
din preajma lui. Plin de ape- 
tituri culturale, va fi totuși 
inegal ca elev — dacă nu chiar 
detestabil — căci învățătura 
manualelor îi va părea fadă 
alături de gusturile tari ale 
experienţei directe. Rebelă 
cricărei discipline, ca părul c- 
grican, pieptenului,—tinereta 
lui tumultoasă şi dezordonată 
va deştepta necontenit alur- 
mele spectatorilor ei. Și pe 
de-asupra, instabil. Mercu 
dorind altceva, neputându-se 
fixa în nimic, inapt pentru 
efortul metodic al celor care 
aspiră la desăvârșire, pre- 
mediiându-şi-o, Și într'o zi, 
brusc, „copilul rău, „„demo- 


rată şi vie, afirmări de viaţă. De aceea, după cum Ham- se dau pe matca vieţii „în tuptă declarată cu (Urmare în pag. 2-a) 





Paloșul Somnului 


Strămoşii mei s'au adunat în cere 

și m'au certat cu paloșul de somn. 
Dormeam pe plaiul neîntors de plug 
și sub velinţa ierbii, nevăzute 

oasele albe, sparte fluerau tăcute. 


Trecea un vânt subpământean în vis 
şi ascultam un şuierat din moarte, 

un glas cules de timp din oase sparte. 
Pământul de sub mine sta deschis. 

și în tiparul golului culcat, 

din scrisul vieţii noastre stam surpat. 


Atunci, urcați în strana lor de umbră, 
s'au aplecat peste veleatul meu, 
cu 'ngăduinţă dela Dumnezeu. 
Braţele lor suind, ca niște paltini 
răsfrânţi pe apele de nori umbrite 
boltiră peste mine pologul amintirii 
cu semnele din veacuri, sub stele aburite. 


Bouri înfipţi în falduri de hotar 

ti-am fost lăsat în semn pe întinsoarea zării. 
Prin grai un duh adânc de cronicar, 

prin legământ de sânge, ua nevăzut pânda: 
și fapta de legendă pân'la nisipul mării. 





Peisagiu 


P. P. Rubens 








„Toţi naştem poeţi, scrie el în Preiaţa 
volumului de Poezii din 1882 dar nu 


- - « C i Nu te lăsa în jaf să-ţi prindă altul glasul 
OT/ re L| Lil CCe ONS | devin poeţi decât aceia cari se formea- și să-l strecoare ?n cugetu-i strein; 
ză prin studiu. Lumea poate nu este la precum păstrat cu miros greu grecescul vin, 
“de TUDOR VIANU urma urmei decât o proecție a voinții pe largi corăbii dus e'n burdufi din piei de capră 
, i : : 3 noastre. „Omul are putinţa — afirmă * 
(Din prefața la vol. |, din Operele lui Macedonski, ce vor apărea macedonski — decâteori energia lui lă- 


în ed. „Fundaţiei pentru literatură şi artă „Regele Carol II) mtrică îi înareptează cugetarea numai 
spre una și aceiași țintă, să-şi compac- 


Ingăduind în datini, în raiul plaiului, 
să vină veneticul căutător de slavă, 


Povestirea vieţii lui Macedonski a 
pus în lumină mai multe din trăsăturile 
lui de caracter. Totuși, după ceea ce a 
fost în primul rând prezentarea fapte- 
lor, este necesară judecarea lor şi stabi- 
lirea tipului  caracterologic al omului. 

Cum se înfățișa, așa dar, omul al că- 
rui caracter a înfluenţat în asemenea 
măsură soarta operei sale? Alexandru 
Macedonski îndreaptă către cercetătorul 
de azi imaginea unei naturi din cale a- 
fară de voluntară. Printre celelalte for- 
me și energii ale sufletului, voinţa lui 
se înalță cu rol precumpănitor. luând 


conducerea întregului și  colorânduri 
structura. Totul i se pare lui Macedon- 
ski în dependenţă de voinţa omului. Vo- 
ința este pentru el un clement cosmic. 
Voința este o putere magică. Purtată de 
receptacolul cuvântului, puterea voinții 
este nelimitată. Lacătele cele mai ferc- 
cate îi se deschid. „Cu vorbe un Wert- 
heim descui'“. Poezia este o operă a vo- 
inţii, Sentimentul vibrează în sufletul 
iscăruia; numai voinţa, deprinderea, 
studiul îl îndrumsază către forma ex- 
presiei arțistice. Doctrina teoreticianu- 
lui este gata din primele momente. 


teze curentele de energii numite cuge- 
tări până la punctul de a le schimba, 
după voinţă, în obiecte sau în făpturi 
însuflețite“.  Fakirismul şi spiritismul, 
nălucile și halucinaţiile nu sunt decât 
aplicaţii şi cazuri speciale ale puterii u- 
niversale a voinţii. Chiar moartea este 
un consimțimânt. Nu moare cine vrea 
să trăiască. Pentru a înțelege caracterul 
lui Macedonski trebue să ţinem seama 
de aceste postulate esențiale ale voinţii 
lui. 





(Urmare în Pag. 3-a) 


cum te-au păscut de visuri ca turma în otavă, 
tu n'ai mai dus tributul la poarta craiului. 


Și sărăcit de vorbe albastre și de mitul 

ce ne cuprinde somnul și viaţa până ?n pragu-i, 
ai tot urcat tăcerea înaltă și de dragu-i 

pe noi priveai cum lasă hlamidă asfințitul. 


Dar redeschide poarta cuvintelor de ţară 

și stolului de pasări din sufletesc frământ, 

fă să le treacă sborul umbrit peste pământ 

și pomenirea noastră s'o strigi cu glas de fiară. 


RADU BOUREANU 





nul“, sătul de această via- 
(d, spun unii, saturat de 
viață, spun alții, îşi vu desco- 
peri sufletul aşa cun grecti 
sau. întâlnit cu apele vinete ale 
epopeii lor:  „Thalassa! Tha- 
lassa !”. Şi destinul uventurii 
se ua împlini. Argonuutul va 
porni după lâna de aur, nu- 
mindux=se Thomas Mann, Pa- 
nait Istrati, Knut Hamsun, 
Tolstoi, Stere sau Sadoveanu. 

Turistul va căuta și el viața, 
dar nu dezordonat şi frenetic, 


(Urmare în. pag. 2-Q) 











CRONICA LITERARĂ 


de CONSTANTIN FANTANERU 


lovan Ducici: 
Comoara Impăratului Radovan 


Cartea despre soartă.— Trad. de B. Pisarov 
(Ed, „Universul“, 1928) 


Cartea d-lui Iovan Ducici „Comoara 
Impăratului Radovan“, anunţată stărui- 
tor ce noi, aici, cu sentimentul că publi- 
cul trebue pregătit cum se cuvine să 
primească o operă valoroasă, — a ieşit 
de sub tipar și stăpâneşte acum vitrine- 
le. Mulţumirea noastră este mărită de 
gândul că nu ne găsim numai în faţa 
unei tălmăciri izolate din literatura yu- 
goslavă, — ci tipărirea în românește a 
lucrării d-lui Ducici, deschide un fru- 
mos program de lucru al editurii „Uni- 
versul“. Am informat, într'adevăr, pe 
cititori, că în cadrul său de activitate 
diversă, editura „Universul“, a proectat 
publicarea unei serii de traduceri din 
literatura ţărilor vecine, urmărind ca, 
prin interrrediul producţilor spirituale, 
să ajungem la o mai sinceră sunoașie- 
re și a stabilă preţuire a popoarelor ce 
ne înconjoară. O cunoaştere a lite- 
raturilor dela cele şase hotare ale 
țării, desvoltate de sigur după noime 
genetice proprii, dar hrănite aproxima- 
tiv dintrun mediu geografic asemănă- 
tor, — ar ajuta cealtminteri considera- 
bil la limpezirea putințelor şi sensurilor 
din creaţiile noastre literare. In această 
direcţie, până astăzi, sa lucrat la noi 
extrem de puţin, ca să nu spunem ce 
loc, Opinia care circulă necontrolat, 
este că la graniţele ţării, cultura înce- 
tează brusc, înecându-se parcă  într'o 
ceaţă dureroasă, care nu se risipește de 
cât departe, în ţările fericite ale apusu- 
lui, — unde se reaprinde miraculos fa- 
cla tuturor luminilor. Inşelarea e și 
mai regrotabilă, dacă ne dăm seama că 





IOVAN DUCICI 


această părete superticială, ar putea fi 
atât de lesne corectată de tradiţia sa- 
vanţilor noştri, un Cantemir, Haşdeu, 
Densuşianu și Iorga, pentru cari înyă- 
țarea limbii şi studiul istoriei și cultu- 
rii popoarelor vecine au fost riguroase 
condiții de pregătire ştiinţifică. Cu aeo- 
sebire Hașdeu câtă patimă a pus — 
când a cercetat trecutul ca și viaţa con- 
temporană a neamurilor din preajmă! 

Iniţiativa editurii „Universul“, nu a- 
pare aşa dar fără un frumos îndemn al 
tradiției ştiințai filologice şi istorice ro- 
mânești care, fără îndoială, are auto- 
ritatea să orienteze şi câmpul de acti- 
vitate al literaturii, 

Desprină din planul acesta al tălmă- 


cirilor din producţiile ţărilor cu cari. 


ne hotărnicim, „Comoara Impăratului 
Radovan“, este o operă menită să do- 
cumenteze cu prisosință bogăţia lite- 
raturii yugoslave, şi sii așeze ce la pri- 
mul pas, în lumina succesului, inițiati- 
va editurii. 

Fiindcă lesne am fi ispitiți să cre- 
dem că titlul se retoră la vreun rtip le- 
gendar din viaţa uaţională sârbească, 
precizăm că nu e vorba de > figura is- 
torică şi că de altrriuteri „Comunra Im- 
păratului Radovan“, nu are caracter 


etnic, nu e o predicaţie în sensul cultu- 


rii autohtone yugoslave. Ea cuprinde opt . 


eseuri : despre fericire, iubire, iemete, 
prietenie, tinereţe şi bătrâneţe, despre 
poeţi, eroi și prooroci. Titlul este o ex- 
presie metaforică socoțită de autor po- 
trivită pentru ciclul esscurilor, iar o- 
biectul ei e metafizic. „Impăratul Rado- 
van“, reprezintă treapta supremă a cu- 
noașterii, a stăpânirii în spirit, a apro- 
pierii de esențe. Poartă numele da „co- 
moară“, toată ştiinţa lui spirituală, des- 


văluită cu greu înțelegerii omenești şi 
constituind un ţel ce ajungere râvnit în 
pasiunile noastre cele mai înalte. Impă- 
ratul e nemuritor și sălășlueşte dincolo 
de limite, întrun absolut pentru cuczri- 
rea căruia se chinuește mintea omenea- 
scă. El ne-a lăsat însă o comoară, — noi 
toți l-am moștenit de drept, şi câţi 
vroim să ne împărtăşim din substanta 
lui metafizică, nu, rămâne decât să-i 
căutăm comoara. 

Spre a o găsi însă nu trebue să să- 
păm în alt pământ decât acela al 
făpturii noastre, şi nu trebue să che- 
măm alt ajutor decât al forţelor noastre 
primordiale. Toate puterile, toate daru- 
rile şi capacităţile sunt în om, fiindcă 
el este parte din cosmos, în el se găsesc, 
după tiparul cosmic, nestricate armorii- 
le, proporţiile, măsurile. Omul e tare, e 
Prometheu. Tăria lui isvorăşte din dra- 
gostea lui pentru lume, din credinţa lui 
în binele etern, în ordinea nestrămu- 


tată a stihilor. E omul prometheic care 
a înfuntat pe Joe, răsbunătorul, vrăjma- 
şul oamenilor, — e tot deodată omul 
nou al creștinismului, — omu! iubirii 
și al adoraţiilor. Frumuseţea existenţii, 
puterea fericirii, erotismul profund, 
femeia, tinereţea, alimentează optimis- 
mul tipului de om conceput de d. Iovan 
Ducici, și-i garantează triumiul. Fireşte 
acest tip uman nu nc este necunoscut. 


El se desprinde cu dimensiuni impre- 
sionante din Renaștere, şi dăinue în 
cultura mediteraneană în icoana cum- 
pătată ce ne-am făcut-o despre chipul 


omului clasic. Ceea ce ne surprinde în- 
trucâtva în această viziune antropolo- 
gică este că ea vine dintr'o ţară slavă, 
şi că autorul este un slav, care indică 
prin personalitatea sa, fără  îndoiaiă, 
una din treptele înalte de cultură ale 
țării. Pentru români, surpriza este pil- 
duitoare. Faţă de latinitatea noastră is- 
torică şi față de intrarea noastră în ci- 
clul de civilizaţie europeană, făcută iot 
în numele latinităţii, în cunoştinţa noa- 
stră de cultură nu avem încă limpede 
figura omului latin, pe care ar fi nor- 
mal să-l luăm ca prototip. Nu i-am 
găsit încă argument-le decisive, pe care 
d. Ducici le cescrie cu atâta siguranţă, 
ori ce câte ori are prilejul, în textul 
esseurilor sale, mergând chiar până a- 
colo că îl turbură faptul istoric al naşte- 


rii dintre evrei a lui lisus, pe care ar 
vroi să-l ştic elin : „Prin înlocuirea fri- 
cii de Dumnezeu cu iubirea de Dumne- 
zeu, Hristos are aspectul grecului antic: 
prin misticismul lui, a avut aspectul 
unui profet evreu pentrucă vorbeşte ca 
Mesia şi Dumnezeu-om, cum n'au avut 
grecii. In sfârşit, ca personalitate, ca ini- 
mă și ca cel dintâi purtător al iubirii 
universale omenești, iar nu nationale, în 
felul evreiesc, el este un elin. Căci și un 
mare rege, Alexandru cel Mare, a por- 
nit să creeze un imperiu universat-ome- 
nesc şi aceasta a fost un vis al uni grec 
iubitor de oameni. Se ştie că toţi !ocui- 
torii Palestinei au fost novoiţi că crea- 
dă în Iehova, deaceea şi Hristos a apar- 
ținut acestei religiuni, poate religiunii 
unei rase care putea uşor să fie sirăină 
sângelui lui, Poezia iubirii şi a burătăţii 
a care acest profet a întins-o în întrea- 
za omenire, n'a putut-o surţi omul cui 
atavismul Vechiului 'Pestamer:t. In Htri- 
stos e mult elenism; și cine ştie dacă 
acea;ta nu a iost vocea sângelui, deoa- 
zace doctrina lui wa răsărit dintruu 
cap învăţat, ci dintr'o inimă mare. 
(Despre prooroci, p. 387---388). 
Ignorarea din partea noastră a lite- 
raturii sârbești, în afară de aceea că e 
aproape ruş.noasă, față de calitățile ar- 
tistice ale scrisului din care am dat 
mostră, — e cu totul regretabilă prin 
faptul că nu putem integra ,„,Comoa- 
ra Impăratului Radovan“ în ansamblul 
ei naţional. Cu totul interesant pen- 
tru noi ar fi de cunoscut punctul de 
vedere al ortodoxiei slave, pentru 
care felul de a vorbi despre lisus, 
al d-lui Ducici, rămâne, fără îndo- 
ială, o concepţie profană. Când vom a- 
junge să stăpânim mai amănunţit datele 
de cultură ale ţării vecine, vom avea de 
profitat, desigur,  gândindu-ne că, în 
coordonatele ei, nu se deosibeşte prin 
nimic fundamenti, de a noastră. Până 
atunci, admirăm  <artea d-lui Ducici, 
drept ceeace ni se prezintă: opera unui 
strălucit eseist, a unui autor de înaltă 
școală europeană, indicând pentru noi, 
gradul înalt la care poate ajunge o per- 
sonalitate prin asinhilarea culturii din 
jurul Mediteranei. 


UNIVERSUL LITERAR 








3 Decembrie 1938 —= 





Colecţia „Universul Literar: 


De dincolo de râu 


nuvele- 
le ardele- 
neşii ale 
d-lui Vic- 
tor Papi- 
lian, vor a- 
pare în cu- 
vând, inau- 
gurând se- 
ra opere- 
lor de pro- 
ză ediiate 





AL. RAICU 


talentatul poet, cunoscut 
prin versurile sale corecte ce 
împrospătează ritmurile cla- 
sice în poesia noastră, adu- 
când emoţii delicate şi im- 
presii de autentică savoare, 
va fi tipărit, deasemeni, în 
colecţia „Universului  lite- 
rar“. „Hronic“ se numeşte 
volumul său şi va cuprin- 
de poesii în mare parte 
inedite, dovedind un tra- 
diționalism luminat şi vit- 
tuţi de expresivitate sigure, 
cu totul proprii acestui au- 
tor sârguitor și discret, 





Valer și Trabuc 
(Urmare din pag. 1-a) 


zvârlindu-se în ea ca cel care 
nu ştie dacă se va îneca sau va 
înota, — ci metodic și ponde= 
mat, Și nu va căuta viața în 
ispitele ei directe, în tumultul 
ei anarhic, ci maicuseamă în 
cultură. Biblioteca îl va atrage 
mai tare decât viața exterioa- 
ră. Ideile îl vor +teresa mai 
mult decât oamenii. In viață 
nu va fi actor, atitudinea spec- 
fativă va frâna mereu spon- 
taneitățile impulsive. De tânăr 
încă va considera și judeca. 
viața prin ideile culese în bi- 
blioteci. Evident, și acestia va 
trăi, dar contactul lui cu oa- 
menii nu va mai fi dezintere- 
sat, ci va avea numai sau şi 
caracterul unti experienţe prin 
rare va verifica meritoriul idei- 
lor acumulate prin lectură şi 
meditaţie. Şi într'o zi, romanul 
va epiloga această lungă con- 
fruntnre dintre idee şi viață, 
dintre lege şi om. Astjel, tu- 
ristul își va verifica prin crea- 
țiune soluţiile prealabile «ei, 
itinerariile prestabilite prin 
cultură şi meditaţie. Numele 
lui de romancier va fi Paul 
Bourget, Marcel  Prevost, E. 
Lovinescu. etc... Se întâmplă 
uneori ca un romancier aven- 
tuvier să devie romancier tu- 
rist. E cazul — foarte întere- 
sant — al doamnei Hortensia 
Papadat-Bengescu. 

Specificul cel mai semniji- 
catiu al acestor două categorii 
de romancieri e următorul : A- 
venturierul îşi concepe roma- 
nele prin personagii, pe când 
turistul şi le concepe prin su- 
biect. Turistul își pune o pro- 
blemă, în abstracto, o rezolvă, 
tot în  abstracto, și apoi îşi 
construește personagiile care 
vor demonstra-o, Astfel clădit, 
romanul va avea o evidentă ca- 
litate: claritatea și gradaţia 
compoziţiei. Toate personagiile 
vor deservi cu stricteţă linia 
precisă a acțiunii, comportân-= 
du-se concentric spre un efect 
final. 

Aventurierul în schimb nu 
gândeşte cu idei, ci cu haluci- 
muții de oameni. Aşa dar el 
porneşte de la  personagii. E 
suficient să existe câteva în 
mintea lui, și să intuiască în 
ele posibilitatea unui conflict 
vare va face din grupul lor încă 
mebulos familia unui destin, 
pentru ca să-și poată începe ro- 
manul, fără ca să ştie cum va 
fi, ce se va întâmpla în el: căci 
acțiunea romanului e secretul 
— încă nedescifrat — al per- 
sonagiilor, nu porunca roman- 
cierului, extrinsecă ființei per- 
sonagiilor, cum e acţiunea ro- 
manului turist, 

Cine se apropie de marea 
creațiune: turistul? sau aven- 
turierul? 

Cred că aventurierul. 

Căci primul romancier al lu- 
mii noastre, Dumnezeu, dintâi 
a făcut pe Adam şi Eva, per- 
sonagiile —, romanul omului 
începând cu surpriza păcatu- 
lui originar, faptă a eroilor, 
nu a creatorului lor. 

IONEL TEODOREANU * 





de „Universul literar”. Car- 
tea este așteptată cu multă 
nerăbdare, d. V. Papilian 
fiind — după cum l-a con- 
siderat d. Nichifor Crainic, — 
întradevăr, unul din cei mai 
mari nuvelişti ai noştri. 
Cititorii au avut deaitiel 
prilejul să admire acest ta- 
lent viguros al autorului în 
paginile revistei noastre, 


Virgil Carianopol 


poetul confe- 
; siunilor şi al 
şoaptelor a- 
dânci ce în- 
călzesc  ini- 
mile cititori- 
; lor oricâi de 
.pretenţi- 
Oşi sau rezer- 
vaţi, va da în 
„Frunzi- 
șul toamnei 









Scrisoarea de dragoste 


Romanul 
cu acest 
titlu al 
d-lui  Mi- 
hail  Dru- 
meş, este 
sub tipar 
în colecţia 
„Universul 
literar“, 
Prozator de 
îndreptăţi- 
te nădejdi 
al genera- 
ţiei sale, d. 
Mihail Drumeș a publicat, 
începând dela revista „Fa- 
langa“ a d-lui Raul Teodo- 


Operele lui 


Ediţia Operelor lui Mace- 
donski îngrijită de d. Tudor 
Vianu va fi una din cele mai 
importante tipăriri ale Funda- 
țici pentru literatură şi artă 
„Regele Carol II”. Intocmită pe 
principiul unei selectări este- 
tice din scrierile poetului, edi- 
ţia va cuprinde 4 volume, în- 
tr'un total de aproape 2500 pa- 
gini,  distribuind materialul 
astfel: [, Poezii, II, Teatru, III, 
Proză literară (romanul Thala- 
ssa şi Nuvele) IV, Articole de 
doctrină şi inedite, 

Fiecare volum va prezenta 
un studiu refativ la materia 
lui. La sfârşitul vol. IV, d. Tu- 
dor Vianu va adăoga o biblio- 
grafie a operelor lui Macedon- 
ski, întreprindere pe cât de 
valoroasă pe atât de dificilă, 
considerând fecunditatea scrii- 
torului într'o carieră de o nco- 
bișnuită lungime: primele scri- 
eri au data din 1866, cole din 
urmă din 1920; 54 de ani de li- 
teratură, poate cea mai lungă 
caricră din literatura română. 

Ceea ce s'a opus până acum 





rescu, numeroase pagini de 
proză în aproape toate periv- 
dicele literare. 

După romanul său de de- 
but apărut acum câţiva ani 
la „Cartea Românească“ a- 
poi „Invitaţie la vals“ în e- 
dit. Vremea, actuala lucra- 
re intitulată „Scrisoarea 
de dragoste“ — va afirma, 
desigur, o sumă de însuşiri a- 
junse la maturizare şi va re- 
împrospăta totăeodată nu- 
mele unui scritor, menit u- 
nei circulații profunde în 
conștiința vremii noastre, pe 
care o exprimă cu mijloare 
variate şi personale. 


Macedonski 


întemeierii popularității lui 
Macedonski, au fost opiniile 
cari au circulat asupra carac- 
tcrului său, cu ocazia unor in- 
cidente răsunătoare. Găsind de 
cuviință să insiste asupra aces- 
tui punct mai delicat, d. Tudor 
Vianu a scris o biografie a 
poetului, cu caracter de studiu 
psihologic, ca să explice firca 
mai adâncă a lui Macedonski. 
Biografia îndeajuns de întin- 
să, şi din care tipărim un 
fragment în n-rul de faţă al 
revistei, va fi publicată la în- 
ceputul primului volum ce va 
apărea până în Crăciun. Nu 
vedem care dintre criticii ro- 
mâni contemporani ar fi fost 
mai indicat să întocmească edi- 
ţia Macedonski, — decât d. Tu- 
dor Vianu. Incă din 1915, d-sa 
a publicat un articol în Flacăra 
condusă de d. C. Banu, unde 
cerea dreptate pentru cazul li- 
terar al poetului. Ceea ce a do- 
rit atunci, realizează acum, O 
nobilă, contribuţie la un act 
de dreptate şi restituţie lte- 
rară. 


Corneliu Moldovanu 


Purgatoriul, 

romanul in 
două, volume 
al d-lui Cor- 
neliu Moldo- 
vanu, a apă- 
rut în ediţia 
III-a, la edi- 
tura Naiţona- 
; la Ciornei. D. 

Corneliu Mol- 
dovanu, poe- 
tul  tradițio- 
nalist de ne- 
uitat prestigiu, cronicar dra- 
mastic, care a dat o carte a- 
tât de interesantă, în acest 
gen ca „Autori şi actori“, 
este unul din scriitorii care 
au contribuit la crearea lite- 


Da a A Re ii iat iad 


JOVAN DUCICI 


COMOAZA IMPĂRATULUI RADOVAN 
FARTEA DEDPRE CARTA 


TEADUCESE 
.. ' 
9. PISANCY 


4 


EDITURA ZIARULCI „CNIVERAUL- 
PUCURASTI — OTR. VREZOLANU Ne. 23-5 
1988 





cărţii „Comoara Impăra- 
tului Radovan“ 


Copera 








MOLDOVENII 

roman de Georgeta Cancicov, 
din care „Universul literar“ a pu- 
blicat un fragment, de o deosebită 
frăgezime şi vioiciune, cu notații 
proaspete şi captivante, a apărut 
zilele acestea în edit. „Naţionala- 
Ciornei“, 


raturii  romnâești 
„Purgatoriul“ e romanul bur- 
gheziei romnâești, seris cu 
talentul unuia din făuritorii 
limbei şi stitlului romnâese 
actual. Intr'adevăr cel care 
a tradus „Cântarea cântări- 
lor“, cu o :măestrie neintre- 
cută nici chiar de traduce- 
rea bibliei făcută de părin- 
tele Gala Galaction, a fost 
unul din puţinii scriitori 
pentru care limba iș stitlul 
au constituit probleme de 
căpetenie, Deaceea o carte 
ca „Purgatoriul“ se poate re- 
citi oricând cu folos. Vam re- 
veni asupra ei nitr'o croni- 
că largă. 


PRECIZARI 
In urma unor întrebări ale 
d-lui Pan. M. Vizirescu ne cre- 


dem datori să precizăm că redac- 
ţia noastră nu are nici o legătură 
cu afirmaţii:ic d-iui Neagu  Ră- 
dulesu. 

Toate articolele publicate în u- 
ceastă revistă şi scmnate sunt 
sub directa răspundere a auturu- 
lui lor. 

Do aceea, în afară de dssmin- 
țirea dată în numărul 40, venită 
din partea d-iui Pan. M. Vizires- 
cu, ne credem datoria să mai a- 
mintim şi noi că împotriva 
domniei-sale nu dorim să insi- 
nuăm nicio răutate. 

Aceste provizări se 
în special d-lui Pan.  Vizirescu 
pentru a evita orice  diferend 
cu d-sa pentru care avem toată 
stima. 


adresează 


CONFERINŢE 


D. prof. Raul Teodorescu va 
ține Duminică 4 Decembrie 
1938 la orele 9 seara precis, 
conferinţa sa de recepţie la A- 
teneul Român, vorbind despre: 

„Gândirea criţică a lui H. 
Taine”. 

Va, răspunde d. prof. Ștefan 
C. Ivan, vice-preșşedintele Ate- 
neului Român, 


moderne. * 


mele“ un volum de rezis 
tență şi de bogat ecou poe- 
tic. „Universul literar“ edi- 
tându-l, face un real serviciu 
literaturii tinere, care se cere 
răspândită și zi de zi mai 
prețuită prin valorile ei re- 
prezentative. Poetul Virgil 
Carianopol este un nume 


cunoscut și credem că noul 
său volum va avea succes. 


GRUPAREA FEMININĂ 
asociaţie de artă compusă 
din numeroase personalităţi 
artistice, urmărește o edu- 
care a publicului românesc 
prin cultivarea şi afirmarea 
adevăratelor și nouilor va- 
lori din domeniul picturii şi 
sculpturii. 

In linia acestui program, 
„Gruparea  femenină“ din 
care fac parte d-nele Ari- 


cescu-Vasiliu, Chelsoiu Ma- 








* 4 
"pi, . LIRĂ 
A 3 i 
ie aa 
ELENA DEŞLIU: Portret 
ria, Deşliu Elena, Tălă- 


şescu Elena, Vintilescu Geor- 
geta,  Delghioz Ecaterina, 
Vavilina Elena, etc., —a 
deschis la sala „Dalles“ o ex- 
poziţie de pictură şi scuip- 
tură al cărei vernisaj sa 
bucurat de un strălucit suc- 
ces. Expoziția va rămâne 
deschisă vizitatorilor  în- 
treagă luna lui Decembrie. 


IN URMA 

succesului  Șezătorii scriitorilor 
tineri, „Universul literar“ pri- 
mină numeroase scrisori din 


centrele culturale din provincie: 
Cernăuţi, Sibiu etc., dea ţ.ne 
şi acolo şezători, se va ocupa 
de organizarea lor şi le va anun- 
ţa la timp, 





Naturi erotice 


(Urmare din pag. 1-a) 


rona, Tristan și Izolda la curtea 
regeiui Islandei. Căci marii îna- 
morați, oricum sar numi ei şi 
oricât de deosebite condițiuni a- 
necdotice i-ar incadra, susțin mi- 
tul modern al iubirii, care poate 
fi reprezentat printr'un =hip 0- 
menesc având un obraz luminat, 
iar altul mohorât. 

In linia lui Werher se află de 
asemenea Adolphe cu Elleonora 
lui. Chiar dacă Benjamin Con- 
stant s'a complăcut în a-şi pre- 
zenta eroii mai mult cu obrazul 
intunecat, aventura rămâne a a- 
celorași oameni car; prin iubire 
se apropie de moarte. Frământă- 
rile seci alc lui Adolphe sunt, ca 
şi la ce:lalţi, ale paradoxului du- 
pă care dragostea se satisface 
numai cu nimicirea vieţii. Iar cât 
priveşte literatura noastră, fîirile 
pasionale se găsesc prinse în dra- 
me tot similare. Fie în Adela lu: 
Ibrăileanu, fie in Ioana lui Anton 
Holban, personagiile masculine 
cresc din acceaș străveche insa- 
tisfacție amoroasă, care își pă- 
strează întreaul patetism chiar în 
Pemeea Sângelui meu a d-lui 
Mihai! Celarian, deși aci Gilinea- 
nu — eroul — este un Don Juan 
norocos. Pusionali sau numai de 
un molcum sentimentalism, in- 
drăgostiţii de totdeauna și de 
oriunde pot fi aşezaţi în şir. Vă- 
zându-i atâţ de aeosebiți în fap- 
tele care îi conturează, în îm- 
prejurările care ni-i desvăiue şi 
atât de identici în suferinţa fi- 
nală le-am putea întoarce ex- 
clamaţia lui  Sainte-Beuve, de 
care, în forma ei adevărată, 
ne-am folosit cu prilejul seme- 
nilor lui Hamlet: ,... entre You 
quelle distance inouie ă  Yorigi- 
ne, quelle conformite secrete au 
terme !“, 


VLADIMIR STREINU 


=== 3 Decembrie 1938 


Portretul lui 








Macedonski 


(Urmare din pag. 1-a) 


Această voinţă se credea atât de pu- 
ternică, încât se socotea că ipoaie rămâ- 
ne şi singură, în opoziție și luptă uni- 
versală. Nu este aceasta oare definiția 
orgoliului? Toate mărturiile pe care le 
avem asupra iui Macedonski  consem- 
nează această trăsătură de caracter. 
Incă din 1889, Al. Vlăhuţă în portretul 
pe care i-l consacră „sub tiilul „Polidor“ 
(in Revista Nouă din 15 Mai 1889) scrie: 
„Polidor a fost singur la părinţi, Şi ta- 
tăl său, colonel care mușcase ceva din 
legendarul 48, când l-a dus la școală, 
în momentul când era să intre la dom- 
nul director, i-a spus băiatului o vorbă 
mare, adâncă şi toarte solemnă: „Fii 
mândru şi ţine fruntea sus, că ești bă- 
iatul meu!“ După ce isbucneşte vâlva 
în jurul nefericitei epigrame din 1883, 
orgoliul omului nu desarmează. „Poli- 
dor rămase singur, părăsit, disprețuit, 
dar semeţ'“. Portretul semnat de Vlă- 
huță este al unui adversar. Prietenii 
văd însă, până la un punct, în același 
tel. Vredmucă de a ti cunoscută este 
icoana zugrăvită de Cicinat Pavelescu, 
în pagina intitulată „Artistul“ în Lite- 
ratorul din 15 Decembrie 1892: „Silue- 
tă aristocratică. Eleganţă nativă. Chip 
sugestiv. Mustăţile înfipte în cer. Pasuri 
grăbite, puţin sacadate, Zilnic trece pe 
podu Mogoșoaie. Se uită drept înainte 
şi vede tot ce se petrece în lature. Cam 
rigid în mers. Inlăţişare de militar aus- 
triac, Ori unde intră, atrage atenţiunea. 
Femeile îl fixează lung. Picioarele sale 
sunt mici. Privirea când bizară, când 
dulce şi visătoare, când vagă. Era una 
din acele figuri ce văzute odată, în me- 
morie rămân. În caracterul general a) 
chipului, ce predomina era o melanco- 
lie genială. Surprinzătoare, în această 
siluetă, mai era complexitatea de nuan- 
țe ce-i modifica trăsăturile. In stare de 
repaos, făptură maladivă, indolentă și 
resemnată, părea. Dar fruntea, în oare- 
care momente, o ridica cu o mândrie 
sfidătoare. Aceasta îl transfigura. Din 
vagul în care înnota, privirea sa se lus- 
truia atunci cu poleiul oţelului“. 

Cele mai multe din incidentele cari 
au otrăvit viaţa lui Macedonski au isvo- 
rit din orgoliul său, din pornirea de a 
întreprinde acțiuni hazardate pe  răs- 
pundere proprie, în opoziție declarată 
cu întreaga înconjurime şi în disprețul 
reacţiunii așteptate. Epigrama impotri- 
va lui Eminescu sau articolul despre 
Mackensen au fost rodul unei inițiative 
de această natură. Orgoliul său este a- 
tât de putemic, încât în setea de afir- 
mare a resentimentelor sale, el uită rea- 
litatea și limitele ei probabile. Nu era 
oare o nebunie să sprijini acuzația de 
plagiat împotriva lui Caragiale, un scrii- 
tor care dăduse atâtea dovezi despre ta- 
lentul şi probitatea sa artistică? Dar 
pentru volitivul Macedonski, realitatea 
nu era o limită. Am văzut că, pentru el, 
realitatea era mai de grabă o proecție 
a voinţii. 

Temperamentele voluntare sunt iot- 
deauna parțiale, exclusiviste. Firile in- 
telectuale, oamenii teoretici sunt conce- 
sivi., De pe poziţiile inteligenţii se poate 
recunoaște dreptatea relativă a mai mul- 
tor cauze, între care spiritul încearcă o 
mijlocire, o sinteză. S'ar putea vorbi de 
liberalismul inteligenţei şi de radicalis- 
mul voinţii. Macedonski este un spirit 
partizan în toată puterea cuvântului. 
Multă vreme, după ce gustul general 
încetase să-i mai urmeze, Macedonski 
declară încă poeți de prima mărime pe 
Eliade și Bolintineanu 1). Dintre tova- 
rășii de generaţie, talentele vrednice în 
adevăr a fi cunoscute rămăseseră Gr. 
H. Grandea, Vasile Păun, lon Catina. 
Macedonski nu se simte bine decât în- 
tre comilitoni și discipoli. Lui Mircea 
Demetriade îi consacră un lung studiu 
plin de elogii, Literatorul proclamă din 
când în când un nou talent literar din 
ceata aderenţilor săi. Dealungul între- 
gei sale vieţi, Macedonski a fost însoţit 
de o suită de partizani, cari îl mângâiau 
de adversitatea generală a mediului. 
Tocmai pentrucă exclude cu violenţă, 
el știe să adopte cu pasiune. Intre atâţi 
adversari, el ştie să fie un prieten en- 
tuziast. Citiţi paginile dedicate lui Leon 
Bachelin sub titlul Ochi de lac — ochi 
de vis! Rare ori a fost scris un mai fru- 





de Storck 


Al. Macedonski 


mos imn al prieteniei. Prietenii săi s'au 
numit Vasile Urechiă, Gr. Tocilescu, 
Boniface Florescu, Angel Demetriescu, 
Ionescu-Gion, G. Buzoianu, Jules Brun, 
Vasile Păun şi atâţi alți intelectuali ai 
vremii, spirite cultivate și distinse, pli- 


ne de înţelegere pentru valoarea artis- 
tului şi tolerante față de bizareria lui, 
care nu le ascundea prezența fondului 
foarte uman. Amiciţiile au salvat cora- 
bia atât de amenințată a reputației lui 
Macedonski. In mijlocul tăgăduirii şi o- 
sândei generale, rămâneau totdeauna 
câţiva prieteni credincioşi omului și o- 
perei. Prin lanţul acestor suflete s'a păs- 
trat o imagine mai bună și mai adevăra- 
tă a poetului hulit. 

Ceeace câștiga pe aceşti prieteni era, 
în primul rând, farmecul convorbiriii o- 
mului, foarte cultivat şi sborul înalt al 
tantasiei lui. In amintirile sale din 1888, 
citate şi mai sus, Traian Demetrescu e- 
vocă neuitate după-amiezi petrecute în 
tovărăşia acestui om rar, „Aproape o 
vară întreagă am stat în aceiaşi curte 
cu poetul. Ziua „după amiazi, mă cobo- 
ram în salonul său și ore intregi con- 
vorbeam: literatură, ştiinţe, socialism, 
etc., etc., citeam, — mai bine zis, îmi 
citea cu felul său de a citi, ce parcă este 
o muzică. Uneori, era dânsul în odaia 
mea din etajul de sus. Acolo mă găsea 
citind, lucrând. meditând sau privind 
dela fereastră în coridorul unei case ve- 
cine, unde sta o frumoasă cu niște ochi!. 
Dar de multe ori da peste mine şi dor- 
mind. Atunci mă scula, eu mă răcoream 
cu apă rece și recoboram iară în salo- 
nu! său, în care albastrul draperiilor, 
canapelelor, fotoliurilor, era stăpânitor 
în mijlocul gamei de culori și nuanţe ce 
răsăriau din feluritele obiecte și tablo- 
uri, prinse de pereţi sau răspândite pe 
mese, prin colțuri, ori pe etajere. Al- 
bastrul era coloarea ce impresiona mai 
mult ochii săi. In amurguriie calde şi 
pacinice de vară, retrași în grădina sa, 
pe câte o bancă de lemn, îl vedeam a- 
deseori ridicând ochii către cer și adân- 
cindu-i în albastrul său limpede şi ne- 
sfârşit. Deschideam câteodată vorba de- 
spre astronomie. Citisem și unul și altul 
ultimele cercetări ale lui Flammarion. 
Poetul e religios, teist şi dela o vreme, 
chiar mistice, Mai totdeauna are surâsul 
scepticismului în faţa științei positive. 
Răsturna într'o clipă legile sistemului 
planetar, şi cu o vorbă dulce și uşoară 
alcătuia teorii noui astronomice, expli- 
ca în altfel mersul planetelor, spaţiul, 
materia, după imaginaţiunea sa, dar cu 
o așa putere de imaginaţiune, că un mo- 
ment părea că te convinge". 

S'ar putea întocmi o întreagă antolo- 
gie a convorbitorilor lui Macedonski, u- 
narimi a recunoaște interesul captivant 
al omului. „Farmecul său mare“, scrie 
Cincinat Pavelescu în  amintitul por- 
tret, „era intimitatea sa.Cei cari l-au cu- 
noscut nu-l vor uita. Ori unde mergea, 
robea, —când voia. Il ascultai chiar 
dacă-l urai“. lar un alt poet, Stefan Pe- 
tică, notează la rândul său, descriind 
O seară la Macedonski”); „Amfitrionul 
vorbeşte. Frazele curg dulci, liniștite și 
cizelate asemeni unei  marmore ieșite 
din mâna unui maestru antic, S'ar zice 
că omul acesta clădeşte operă arhitectu- 
rală din cele mai mici discursuri. Ceea 
ce îl deosebeşte însă de alți maeștri e 
o căldură şi un colorit viu în vorbire 
cum nu mi-a fost dat să văd. Cuvintele 
au o putere de sufletească expansiune 
care robește și fascinează dela început''.. 

Atâta n'ar fi fost deajuns.... Priete- 
nii lui au recunoscut adeseori sub atitu- 
dinele omului dârz şi orgolios un suflei 
deschis simpatiei pentru cei slabi, gata 
să ajute. I. Dragoslav a descris odaţă 
buna primire pe care a găsit-o în casa 
lui Macedonski, tânărul boem descins 
în București pentru o carieră literară 
din cele mai nesigure, vorba bună de 
încurajare, ceaiul cald oferit celui ce în- 
gheța pe străzile necunoscute ale oraşu- 
lui, ajutorul strecurat cu discreţie la 
plecare î). Altă dată, la Paris, după cum 
povesteşte d. Petronius, ochiul atent al 
lui Macedonski descopere un copil înfo- 
metai, pierdut în furnicarul indiferent 
al metropolei; ştie să-l recunoască, îl a- 
doptă pentru câtva timp şi salvează în 
el pe sculptorul Savargin î). Desigur, 
cele mai multe din aceste gesturi au ră- 
mas necunoscute. Cum s'a putut vorbi 
însă de ura, care în sufletul lui Mac=- 
donski ar fi coborât „la gradul cel mai 
de jos al simţirii omeneşti?“ Când Ilarie 
Chendi aruncă această acuzaţie, denun- 
țând în contimporanul său „instinctul 
cel mai brutal al răsbunărei prin sfâşie- 
re“, „o minte înfrigurată ce se frămân- 
tă în căutarea curselor şi a otrăvurilor 
nimicitoare“, „o caricatură de om, vred- 
nică de plâns sau de dispreţ“ *), pe care 
societatea nu poate decât s'o osândească, 
el cedează celei mai nedrepte dintre su- 
gestiile timpului. Semeţie, da. Desigur 
şi irasciabilitate. Nu însă cruzime și 
răutate satanică a sufletului. Firește, în 
decursul vieţii a trebuit să rupă cu unii 
din prietenii săi, cu Duiliu Zamifrescu, 
cu Traian Demetrescu, cu Th. M. Stoe- 
nescu. Niciodată însă din răceala sau 
versalitatea inimii. Numai amărăciunea 
decepției sau ciuda de a nu se mai ști 
urmat l-au condus către acele rupturi 
răsunățoare, care au falșificat imaginea 
sa. Amintirea lui Macedonski merită a- 
ceste rectificări. 

Pentruca dârza lui voinţă să fi isbu- 
tit, i-ar fi trebuit lui Macedonski un 
simț al realității pe care nu l-a avut. 
Aci întâmpinăm a doua pricină a tragi- 
cei lui nereușite. Este în firea lui Mace- 
donski ceva de visător fantast, care dă 
tensiunilor sale un caracter de mare 
zădărnicie, Toată viața lui „omul a pro- 
ectat mari descoperiri, menite să trans- 
forme întreaga știință a timpului în ni- 


UNIVERSUL LITERAR 


LO 


Chemat fusese la Domnul Sfântul Sâu, 
făcătorul cel mare de minuni, ajutătorul 
esl grabnit, părintele nostru Nicolae, bolind 
puţin cu trupul, în adânci bătrâneţi aflân- 
du-se ; săvâ.șit fusese el din traiul cei 
vremelnic, fiind plin Ge zile bune. Petrecut 
a fos; cu bucurie și cântări de psalmi a 
viaţa cea neimbătrânită și fericită, întovă- 
răşindu-l sfinții îngeri și întâmpinându-l 
cetele sfinţilor. lar pe lângă cinstitul lui 
irup, adunându-se episcopii de prin toate 
stățile, l-au pus pre dânsul în hiseica 
cea sobhornicească a Mitropoliei din Mira- 
Likiei, în șase zile ale lunii Dezemvrie. 

Ci şi după cuternica sa adormire, odih- 
nă n'avea prea fericitul Nicolae, plăcutul 
iui Dumnezeu, şi in chipuri multe înce:ca 
omeneștile chinuri să le aline, Din cins- 
iitele lui moaște mir cu bună mireasmă 
izvora, cu care ungându-se bolnavii, do- 
bândeau sănătate, bolile trupeşști și cele su- 
iletești se vindecau și duhurile viclene a- 
lungate erau. Iar însuşi El, Sfântul, se arăia 
vemăiorilo: de Dumnezeu la turburare sau 
pătimire, pe uscat sau pe mare, în faţa 
ochilor lor deschiși sau adormiţi, în multe 
locuri pe rând sau deodată, uimindu-i și 
tericindu-i pre ei cu minunata sa arătare 
și cu face.i de bine. 

Deci, aflând despre minunile iui cele fără 
de număr, un jidov dintr'acea cetate, în 
casa lui cea nebinecuvântată o icoană a 
Siântului a adus, ca să-l ferească pre el 
de rele, din nevoi să-l scoată și noroc să-i 
aducă, Şi când pentru neguțătorie la cale 
lungă să pornească sta, g:ăia jidovul acela 
cinstitei icoane : „Nicolae, iată aici tot avu- 
iul meu, în paza ta lăsat este. Dacă ceva 
vățămânţ sau  ştirbit va 
fi dintr'iînsul,  crâncen 
am să te bat pe tine, 
Nicolae, că a: puiut dar 
n'ai vrut să mi-l ocro- 
teşti. Şi la drumuri lung: 
purcedea acel nesuţător. 


m ră im ea a a ta 


ște simple prejudecăţi. Din când în când 
i s'a părut că este autorul unei invenţii 
capabile să-i aducă gloria și averea. Po- 
lituca sa a fost rodul uceleiași visări ne- 
controlate. Când poetul începea să vor- 
bească sau cugata în singurătate, harta 
lumii devenea plastică în mâinile sale, 
iar partidele şi grupările păreau gata 
să se miște în ciuda tuturor așteptărilor 
şi posibilităţilor. Totdeauna se credea 
în stăpânirea bunei soluții și a prevede- 
rii nedesmințite. Gestul său putea muta 
munţii. Către sfârşitul vieţii, mai înte- 
meiază un partid nou, „gruparea inte- 
lectualilor“, în care găsind că un singur 
membru este prea puţin, își asociază un 
tovarăş dela masa vecină a cafeneliii. 
Aliată cu astfel de intuiții ale realită- 
ţii, se înţelege că semeața lui voinţă era 
mai mult o veleitate, o încordare absur- 
dă a cărei victimă devenea el însuși. 

Cu timpul, omul de atâtea ori înfrânt, 
luptând cu adversitatea, îndurând lip- 
surile cele mai grele, s'a drapat într'o 
melancolie care alcătuia elementul poe- 
tic al caracterului său. Poetul ajunsese 
să înțeleagă că nu sufere atât din pri- 
cina oamenilor, cât din aceea a felului 
gencral de a fi al omenirii. Un grăunte 
de misantropie se amesteca aproape în 
toate vorbele sale și, după chipul în 
care divulga vițiul ascuns al condiţiei 
umane, convorbirea sa se colora cu re- 
flexele  sarcasmulu sau ale dezolării. 
Poate în aceasta stătea marele farmec 
al conversaţiei lui Macedonski, notată 
de atâția dintre contemporanii lui, în 
impresia că o vastă zare meditativă se 
desfășoară în jurul sufletului său nefe- 
riciţ și îndurerat, plin de trufie şi bu- 
curos să lupte, dar înfrânt mai dinainte 
de propria lui fantazie nărăvaşe, Aşa a 
rămas și în amintirea acelora care 1 au 
cunoscut, zugrăvind neşterse icoane în 
povestiri care nu mai sfârșeau, odih- 
nindu-se în jețul bătrâneților, cu mâi- 
nile împodobite de pietrele preţioase ale 
închipuirii sale, fumând una din nenu- 
măratele ţigări care l-au ucis până la 
urmă, privind peste oameni și lucruri 
cu ochi în care unduiau marile lor ape 
adânci, 

TUDOR VIANU 


I) Vad. d. p. articolul din epoca bătrâneţii: 
Spre o dreptate literară, în Universul! Literar. 
din 19 Iunie 1916; 2) Articol din 1898. Repro- 
dus în Opere, ediție îngrijită de N. Davi- 
descu pag. 269; 3) 1. Dragoslav, Macedonski 
şi literatura, Rampa, Nov. 1920 (?); 4) Petro- 
nius, Cum l-a cunoscut Macedonski pe Sa- 
vargin, în Viitorul din 1910; 5) Va. cele două 
articole ale lui 1. Chendi, în Voința Naţiona- 
lă din 18 şi 25 Aprilie 1904. 








MINUNE A CELUI INTR SFINTI 


ARI TELIU SS TEI TESLA 3 


Transcrisă din „La Legende Dorce“, în cinstea d-lui 


iar la calea inioarsă, neatinse îi erau si 
casa și avutul și câte de el agonisite erau. 

Numai că, plecând el odată la o cetate 
ce la mare depăriare era, au venit îurii 
in lipsa lui acasă și ealbenii lui cei cu grea 
trudă şi obidă adunaţi erau î-au luat, și ves:- 
mintele sale şi vasele cele scumpe și tot cs 
svrânsese acei jidov cu osârdie sub acope- 
rișul său. Deci venind el acasă, goală oa 
aflat p:e ea şi pustie. Ci plin de jale şi de 
multă, hainie, jidovul un biciu a luat și ca 
un varvar cu minte puţină și turburată 
cum era, la ioana plăcutului iui Dumns- 
zeu Nicolae s'au dus și crunt a o bate au 
inceput, de gemea lemnul acela și sfânta 
zugrăveală se crăpa şi se jupuia. Şi îi grăia 
€l ei printre lovituii : 

—: „Au nu te-am pus aici, Sfinte Nicolas, 
a'mi ceroti avutui? Putut-ai şi nu o ai fă- 
cut. Plătește da:ă iu pentru tâlhari!“ 

Şi iar a o lovi cu mânie se pornea. 

Iar furii aceia, departe ajungând, au pă- 
posit si au mers sub un copaz si după ce 
cu dreptate între ei prada şi-au împărțit, 
somn greu să doarmă au pornit. Si iată 
că în visul unuia și al altuia şi a fiecăruia 
d.ntre ei un bătrân slab, cu albă și cucer- 
nică faţă se arăt: şi iacrămi amare plân- 
gând din isloviţii şi luminaţii săi czhi. le 
grăia lo; 

-— Tată cum am fost pentru voi și rău- 
tatea voastră bătut ! 


Și cu „mâinele sale uscate și tremură- 


„toare vestmintele cele siâșiate le desfăcea 


și rane se vedeau și sânge și vânătăi. 

— Iată cum pătimit-am pent.u voi! Şi nu 
pentru pătimirile mele am venit la voi, ci 
să nu se mânie Domnul asupia voastră și 













3 


ŞTINTIĂ 








N. M. 


cumpiii să vă, pedepsească, vă indemn să 
mergeţi inapoi la jidovul pe care l-aţi pră- 
dat şi tot ce e al lui indărăt să-i daţi. 

Şi glasul său tremuraţ de plângere şi bă- 
trâneţe adâne pătrundea în cugetele celo: 
trupeș:e ado.miţi, ruș.ne şi milă fiindu-le 
lor, 

— Dar cine eşti tu? gemea 1n somn, Tăsu- 
cinduse cu turburare şi sudoare fiece îur. 

— Eu sunt sluga Domnului nosuru Iisus 
Hristos, Nicolae, şi jidovul pe ca:e l-aţi prâ- 
dat a adus asupra-mi aceste rane. 

Și mult firav părea bătrânul şi șubred și 
pie cinstita lui faţă şi in barba lui cea alba, 
sângele cu lacrămile se amesteca și multă 
jale și multă frică in ochii lui se vedea. 

Şi tiezindu-se atuntei tâlharii, unul altuia 
Visul și-au povesiit, şi când au aflat ei toţ: 
că la, fel visa:eră şi că smeritul bătrân fie- 
căruia aidoma se arătase, minune au văzut 
că este şi spaimă mare i-au apucat şi ru- 
șine de fâr-de-legile lor. Ci in grabă tot au 
adunat ce furase:ă şi la jidov înapoi s'au 
dus, când dormea de istov cetatea Mira- 
Likiei și pe drumurile deşarte numai pași 
lor se auzeau, cum băteati năbușit și cu zor. 
De i-au povestii lui visul lor, l-a aătat 
jidovul icoana cea cu  josnicie lovită 
de el, crăpată şi cojită şi s'au cutremura! 
tusii aceia, când l-au văzut pe bătrân cum 
privea din icoană, cu cinstita lui față drepi- 
credincioasă, cum în vis pre e€i ii privise şi 
ii genunchi căzând tâlharii s'au pocăit şi 
au jurat calea cea dreapiă ao luă și pe 
piacul Domnului, cu cinste și cuviinţă, 
viaţa a o duce. 

Iar jidovul acela cu sfânt botez sa bo- 


de LUCIA DEMETRIUS 


tezat, de fapte bune 

3 umplându-se, creșiine- 
şte trăind, pentru lauda 

„Domnului nostru Isus 
Hristos, căruia slavă şi 

inchinăciune i se cuvin 

acum și în vecii veci- 


intre _ Lucian bBlasa 





si Vasile Băncilă 





II. Terminam în rândul trecut cu 
eroismul ţăranului nostru, câre, după 
d. Vasile Băncilă, e dsparte de orice 
personalism și cu nimic revoluţionar, 
tocmai din pricină că își are raţiunea 
şi în realitatea cosmică. Dar asupra 
acestui punct nu sunt destul de iămu- 
rit, Discreţia eroismului său provine 
din atașarea lui la spațiu care este, 
după unii, semnul încremenirii şi al 
morţii, sau din atașarea lui la timp, 
care, după logica sa genetică, învie 
şi cdustruge toată realitatea ? Probie- 
ma rămâne deschisă. 

Dar, din acest sentiment al ţăranu- 
lui, d. Vasile Băncilă mai scoate o con- 
secinţă,, — e vorba de intuiţia cigani- 
că a creșterii și nemuririi. Inainie in- 
să, de a lămuri acest concept, pentru 
rațiuni de sistematizare, permitețhani 
să deschid alt drum. 

Dacă aceasta este struciura și ca- 
drul cosmic al ţăranului român. se 
pune imediat problema : cum le orga- 
nizează el din punct de vedere logic, 
sau, mai precis, după ce categorii? 
Problema este extrem de importantă, 
iar d. Vasile Băncilă ne dă, fără îndo- 
ială, primele fundamente dintr'un 
tratat de logica naţiunii. Atenţie ! —- 
transcriem începutul. Valoarea logicei 
țărănești constă mai ales din vaiieta- 
tea planurilor ei. Țăranul are intuiţia 
posibilului, a unor straturi sau zone de 
explicaţie cu legi diferite, deşi intali- 
tatea existenţei e în ultimă analiză u- 
nitară, 

Dacă m'am face aci logică pură, ci 
metafizică, atunci am putea atirma, 
fără nicio reticență, că din intuiţia a- 
cestui posibil multiplu, țăranul român 
işi trage toată angoaza lui sufleieas- 
că. Dar să lăsăm |! Din aceste zone de 
explicaţie, urmeaza cu necesitate, că 
din punct de vedere al cunoașterii, 
structura noastră etnică depășește 
principiul monovalenței. Şi asta expli- 
că multe lucruri. Care este însă după 
d. Băncilă prima modalitate de cunoa- 
ştere țărănească ? Răspunsul este pre- 
cis: categoria esenţelor ontologice. 


-accrd llagrant, dar 


de AXENTE SEVER POPOVICI 


ventru ţâranul român deşi trăește in 
toată valtoarea cosmica ȘI CEȘI ese 
convins de vanitatea exisiențiala a 
oricărui lucru în raport cu marile o- 
vandueli, fiecare existență şi, mai ales, 
fiecare gen de existenţă își are reali- 
tatea ei. Asta vrea să spună, că in ul- 
vimă analiză, tot universul este o i- 
mensă „rodie ontologică“. 

Dar a respecta toate genurile de exi- 
stență pe măsura în care participă in 
ele genul etern și model al îiecaruia, 
asta este a da mâna cu Piaton. Uni 
dintre recenzenţii indiscutabil serioși 
ai d-lui Băncilă văd aci, dacă ne ra- 
portăm numai la experiență, un dez- 
LOLUȘI, ca să nu 
treacă ienoranţi sau ca să nu supere, 
ajirmă imediat că, în coniruntare cu 
foleloriuu, lucruriie sunt exacte. In îe- 
pătură cu asta însă, e bine să se ştie, 
că teoria categoriilor și logica naţiu- 
nilor nu se fac după folcior — asta 
duce la metafizică ! — ci, pur şi sim- 
plu, după experiență. Dar asta nu în- 
semnează că, din afirmaţia de mai 
sus, cineva ar avea dreptul să creadă 
că eu condamn apropierea făcută de d. 
Băncilă. Nu mă Gpresc asupra ei, — 
imi pare prea delicată și prea surprin- 
zătoare. Totuși, o consecinţă. Din fap- 
tul că ţăranul rcmân ţine la semniti- 
caţia fiecărui gen de existeniă în parte, 
rezultă că el nu poate fi evoluționist. 
Deaci insă nu se pcate sari la atirma- 
ţia, că pentru el nu se produc schim- 
bări şi că, mai ales, pentru el nu există 
inaintare. Iar dacă totuși, unii ar fi 
tentaţi s'o rupă şi pe asta, atunci să se 
ştie că ei pleacă dela o majoră falsă. 
Ei cred că a fi în sistem însemnează a 
fi perfect închs și permanent cu acelaș 
volum, sau, după cum formulează u- 
nii, că nu mai ai nimic de făcut, Ori, 
dacă lucrurile ar fi așa, atunci copa- 
cul, care dela început este un sistem 
definit, mar mai putea crește. 

Atunci, cum se explică aceste schim- 
bări ? După d. Vasile Băncilă, prin în- 





(Urmare în pag. 7-a) 








4 








Epilog 


Mau întors amintirile înspre povestea cu mărul de aur, 
Ascultată în toate singurătăţile mele vechi... Azi, 
Mă pândeşte umbra de balaur 
Scuturată pe viaţă-mi din liniștile cu brazi, 
Poate printre pâlpâirile înflorite sfios ale stelelor, poate 
Prin toamnele primăverilor toate. 


M'au întors amintirile înspre mărul de aur... 


(Unde e mărul de aur ?) 
N'am cui să pot spune cât 
Mi-e de frig şi de urât 


In singurălatea asta cu limbi de balaur... 


Unde e mărul de aur? 


Pe fiecare deget, o înfiorare nouă. Mă doare. 

Intre o clipă şi alta, nici-un prag. Unde 

Să mă opresc ? Vin toate singurătăţile să mă sculunde 

In undele poveștii cu mărul de aur... (Unde e mărul de aur?) 
Gândurile se desfac în priviri clătinate, rotunde. 


Preu târziu... De-aici nu mai începe nimic. 
Se va opri la poarta casei mele un dric 
Şi încă o plecare va împăienjeni, apoi, ferestrele, uşa, pereții, 


In aşteptarea dimineţii... 


COCA FARAGO 














UNIVERSUL LITERAR 


CARNET DE SBOR 


A_P 














U_S 





Par'că e o vecinicie de când am ple- 
cat. Ceasul şi busola spun însă că ţinta 
noastră e undeva, pe aproape. Dar 
unde ? Plutim într'un haos albastru în 
care ochii caută zadarnic un punct ma- 
terial. De două ori a tresărit observa- 
torul şi degetele lui s'au strâns pe bra- 
țul meu: ,...Acolo... par'că...* Dar nu 
era nimic. Câte o coamă înspumată de 
val, nu mai mare ca o geană. 


Ochii sfredelesc afundurile orizontu- 
lui pierdut într'o pâclă ușoară. Observa- 
torul e așa de fix şi de încruntat că pare 
tăiat în piatră. Arunc din când în când 
câte o privire la busolă. Nu, nu-i nici 
o greşeală. De două ceasuri sburăm 
spre est. Suntem deci la 200 de mile de 
coastă şi aici trebue să fie nava pe care 
trebue s'o găsim. Şi nu mai avem de 
cât trei ore de benzină, adică atât cât 
trebue pentru întoarcere, plus o jumă- 
tate de oră. 

Ceasul e patru. Peste o oră şi jumă- 
fate soarele va apune și noi suntem la 
2 ore de coastă. Va trebui deci să fac 
un amerisaj pe dibuite. 





Săptămâna cărții franceze 


Pentru întâia dată avem prilejul de a 
înregistra în România, o iniţiativă atât 
de interesantă cum este aceea a guvernului 
francez, de a organiza în Capitală şi în 
principalele centre de cultură ale ţării, o 
„săptămână a cărţii franceze”. Scopul 
pare să fie, apurent cei puţin, de a încug 
raja şi intensifica circulaţia comercială a 
imprimatului_ francez. Nu însă fără ale- 
gere : şi aci găsim o indicaţiune care ne în- 
gădue și ne îndreptățește să vedem în 





Georges Duhamel 


această manifestare altceva decât numai 
urmărirea unor rezultate materiale. 

Dintre toate mijloacele de propagandă 
folosite într'o chibzuită politică a culturii, 
cartea este fără'ndoială cel mai puţin os- 
tentativ dar şi cel mai puternic în efecte, 
— acela a cărui influenţă picurată discret, 
în răgazul ceasurilor de taină și desăvâr- 
şită intimitate cu sine ale cititului, pă- 
trunde totuşi adânc şi lasă urme neșterse 
în tiparul lăuntric, acolo unde din spai- 
mele fără nume şi din ceţoasele visătorii 
informe ale adolescenţei se va alege la- 
mura sufletului tânăr dornic de plenitu- 
dine şi armonii, căutător înspre lumina 
amiezii solare în care formele își capătă 
relielu! ager şi simetriile înțelesul lor tă- 
cut dăinuitor. 

Există o vocaţie a lecturii, un instinct 
sigur, îndrumător de timpuriu asupra a- 
celor cărţi hotărâtoare pentru modelarea 
sufletului în tiparele lui definitive. Dar 
vveaţia cititului e poate tot atât de rară ca 
şi aceea a creaţiei de frumuseți şi înţe- 
lesuri noui. In lipsa unui atare instinct 
îndemnurile  îndrumătorilor de opinie 
literară sunt negreșit preţioase, dar nu- 
mai atunci când ele pot fi rostite cu 
toată sinceritatea convingerii isvorâte din- 
trio riguroasă conştiinţă profesională. 
Astfel că orientarea în labirintul de slovă 
tipărită e dintre cele mai anevoioase, ră- 
mânând adeseori la voia întâmplării. Con- 
fuzia se datoreşte, în mare parte mijloa- 
celor de publicitate modernă, care de 
foarte multe își ating scopul satisfăcând 
interesele editorilor nu însă şi pe ale cul- 
turii. 

Altceva decât un succes editorial sa 
avut în vedere de către iniţiatorii acestei 
„săptămâni a cărții franceze”, cari şi-au 
ales un colaborator preţios, de autoritatea 
şi prestiiul intelectual al d-lui A. Du- 
pront, directorul Institutului francez de 
inalte studii în România. Sar putea spune 
chiar, dimpotrivă, întrucât reducerile de 
care se vor bucura cumpărătorii de cărți 
franceze, în cursul săptămânii, însemnează 
din punct de vedere material, un sacri- 
ficiu consimţit, al cărui rost se cere des- 
lușit acum, pentru a sublinia cum se cu- 
vine frumusețea exemplară a gestului: 
aceca anume, de a înfățișa cititorului ro- 
mân, prin operele cele mai reprezentative, 
chipul adevărat al Franţei spirituale de 
azi şi din totdeauna. In acest înţeles car- 
tea nu mai este o marfă ca oricare alta: 
din mulţimea tipăriturilor vor fi alese şi 
îmbiate spre cumpărare acelea care satis- 
fac negreșit criteriului de calitate. 

E vorba deci de o alegere, aşa cum ară- 
tam la  începtul acestor rânduri. Dar 
când accentul cade asupra calităţii, ale- 
gerea presupune preferinţe neșovăitoare, 
fixate după criterii de gust, cu o lungă 
tradiţie în biografia lectorului. In cazul de 


faţă, sarcina delicată a unei prezentări 
antologice a cărţii franceze şi-a luat-o, la 
cererea ministerului pentru afaceri străi- 
ne francez „un comitet alcătuit din serii- 
tori şi savanţi a căror autoritate şi eom- 
petenţă sunt universal recunoscute”. Rân- 
durile citate le il tar din „înştiin- 
țarea“ la catalogul de „Cărţi franceze 
alese pentru uzul bibliotecilor străine şi 
a! bibliotecilor franceze în străinătate”, 
după care a fost întocmit unul sumar, tri- 
mis în copie fiecăreia dintre librăriile ro- 
mâneşti participante la „săptămâna cărții 
franceze”. In aceeaş înştiinţare prefaţială 
mai citim și rândurile următoare care afir- 
mă caracterul antologic al acestei prezen- 
tări a imprimatului francez: „Acest comi- 
tet a ales, în fiecare disciplină, lucrările 
publicate recent în Franţa, care i s'au pă- 
rut cele mai potrivite spre a face cunoscu- 
te mediurilor intelectuale străine diferitele 
aspecte ale gândirii franceze”. Prin grija 
organizării atente a Institutului francez de 
înalte studii în România, care şi-a asigurat 
concursul unui număr important de li- 
brării, atât în Capitală cât şi în princi- 
palele centre de cultură ale ţării, expe- 
riența se desfăşoară în condiţiunile cele 
mai prielnice realizării scopului propus. 
Vizita pe care ne-o vor face cu acest 
prilej d-nii Georges Duhamel, Jean-Louis 
Vaudoyer și Andre Thârive subliniază im- 
portanţa deosebită ce se acordă acestei 
săptămâni festive a cărei semnificaţie mai 
adâncă se vădește a fi aceea a unei ma- 
nifestațiuni de solidaritate şi cooperaţie 
spirituală franco-română, Dintre cei trei 


"distinși oaspeţi şi reprezentanţi ai scrisu- 


lui francez, d. Georges Duhamel nu vine 
pentru întâia oară în România. D-sa 





Jean-Louis Vaudoyer 


a mai fost în București, cu câţiva ani în 
urmă şi speranţa pe care şi-o exprima 
atunci, la plecare, că va mai reveni poate, 
se împlineşte acum. 

Membru al Academiei franceze, d. Geor- 
ges Duhamel e una dintre personalităţile 
cele mai proeminente în literatura fran- 
ceză de după război, Parisian prin naș- 
tere, d-sa și-a petrecut copilăria  colin- 
dând prin orașele provinciale ale Fran- 
ței, pe unde-l purtau ocupaţiunile schim- 
bătoare ale tatălui său, erborist, farma- 
cist, apoi medic, și grijile traiului. Sor- 
tit el însuși să practice medicina, Georges 
Duhamel sia simţit de timpuriu atras de 
literatură. In primii ani de entuziasm ti- 
neresc a făcut parte dintro organizaţie 
interesantă care a reuşit să determine 
dacă nu chiar un curent literar dar oemu- 
lație pentru literatură, organizaţie cunos- 
cută sub numele -de „abația Crâteil”, după 
locul unde-şi avea sediul. Această aso- 
ciație tinerească, din care mai făceau 
parte, între alţii, Charles Vildrae şi Al- 
bert Glaizes, cărora li s'au asociat mai 
târziu Jules Romains şi Jacques Chennc- 
viere, luase ființă inspirându-se din ideo- 


logia fourieristă. După modelul  faimoa- 
selor falanstere preconizate de această 
doctrină, tinerii autori uniţi prin as- 


piraţii comune tindeau să creieze o edi- 


tură cooperativă, 
relor proprii. 

Sub semnul acestui generos elan tine- 
resc, apare în editura abației Creteil, 
prima carte de versuri a ilustrului acade- 
mician de astăzi, intitulată Des legendes, 
des batailles, 

S'a văzut cu drept cuvânt în partea ac- 
livă pe care d. Georges Duhamel a luat-o 
la înființarea grupului abației, impulsul 
hotărât al unei vocaţii, accea a organiza- 
torului optimist care crede neclintit că o 
înțelegere pașnică, trainică și profitabilă 
între oameni e cu putință, atunri când 
înţelegerea aceasta e spontană și isvoreşte 
din elanurile dezinteresate alc celor de 
bună credinţă. 

Este o atitudine morală care avea să 
se exprime mai târziu cu toată plenitu- 
dinea, în umanitarismul înduioşat din La 
possesston du monde. Tot de pe atunci 
se schițează şi alte trăsături caracteristice 
din firea şi opera creatorului lui Salavin: 
simpatia pentru cei năpăstuiţi, europeis- 
mul și repulsia față de civilizaţia maşi- 
nistă a veacului, gravitatea și fervoarca 
aproape religioasă, accentul  predicant 
uneori al scrierilor lui. După experinţa 
tragică a războiului, în timpul căruia este 
chirurgul-şet al unei ambulanţe pe front, 
Georges Duhamel publică volumele Vies 
des Martyrs şi Civilisation care i-au adus, 
odată cu premiul Goncourt, o celebritate 
mondială. 

Reputația de romancier a d-lui Georges 
Duhamel! se întemeiază pe seria cunoscută 
de volume al căror erou este umilul Sa- 
lavin, şi pe ciclul epic, în curs de apariţie 
încă, Chronique des Pasquier. 

Se știe deasemeni, răsunetul pe care l-a 
avut anul acesta, campania d-lui Duhamel 


în scopul tipăririi ope- 
+ Bi 


împotriva fiscalităţii oneroase la care a 
fost supusă cartea franceză şi împotriva 
mecanizării progresive a civilizaţiei mo- 
derne campanie purtată cu o vehemen- 
ță impresionantă, mai ales în revista 
Mercure de France, unde odinioară debu- 
tasu în calitate de cronicar literar și a că- 
rei conducere a luat-o după moartea lui 
Alfred Valette. 

In România, la București, unde va vorbi 
despre subiectul predilect „Criza civiliza= 
ţiei şi criza cărţii” d. Duhamel vine înso- 








Andre Therive 


țit de d-nii Jean-Louis Vaudoyer şi An- 
dre 'Thârive. Cal qintâi un fin critic de 
artă, conservator al muzeului Carnavalut 
şi pasionat călător; iar d. Therive, apre- 
ciat romancier populist și critic literar al 
ziarului „Le Temps“, Umanist şi gramati- 
cian, adânc cunoscător al limbei franceze, 
opiniile d-sale se bucură de autoritate 
nediscutată, 


MIHAI] NICULESCU 


de M. C. 


Mâna observatorului îmi curmă gân- 
durile. Mă uit după privirea lui şi caut 
să sfredelesc pâcla care ascunde vrizon- 
tul. De data asta este ceva. Par'că-i tot 
o coamă de val; dar mai este şi o dâră 
de fum subțire ca o aţă. 

Mâna observatorului îmi strânge me- 
reu brațul până câna silueta navei cău- 
tate capătă contur. Atunci oftăm amân- 
doi uşurați şi ne uităm râzând unul la 
altul. Observatorul întocmește radio- 
grama şi o trece telegrafistului. Reduc 
ușor turajul și cobor lin până la două 
sute de metri, așa fel ca să fiu între 
inamic și soare, așa cum spun instruc- 
țiunile. 

Știu acuma că nu se va putea vedea, 
orice-ar face. Ne apropiem astfel până 
la câţiva chilometri. Acuma nava se 
vede bine în bătaia soarelui ce scapătă. 

Cobor mai mult, la o sută, la cincizeci 
de metri, apoi numai la 4—5 metri dea- 
supra valurilor. 

Bombardierul și-a pregătit racheta 
care va însemna momentul torpilării şi 
aşteaptă. Observatorul fix, cu ochiul la 
vizor, ține ridicată mâna care va da 
semnalul de lansare. Cu amândouă mâi- 
nile pe volan, caut să stăpânesc avionul 
care sboară acuma cu toată viteza, abia 
la trei metri deasupra valurilor întune= 
cate, 

Ne apropiem mereu. Incă o secundă 
sau două. 

O rachetă albă se înalță de pe navă. 
Am iost văzuți. Prea târziu însă, căci 
în aceeaș clipă a pornit şi racheta noa- 
stră roşie care marchează lansarea tor- 
pilei. Cu motoarele în plin, fac un viraj 
scurt și pun capul pe vast. 

Ora patru și dauăzec. 

Soarele e drept în fața noastră, la 
jumătate de suliță deasupra orizontu- 
lui. O fâșie de lumină pornește de sub 
noi și se pierde în soare. E o lumină vio- 
lentă de metal incandescent pe care o- 
chii n'o pot suporta. Observatorul sa 
lăsat jos de tot, la umbră, iar eu pri- 
vesc pe fereastra din stânga, pe întin- 
derea albastră odihnitoare a mării. De 
busolă nu mai avem nevoie. Drumul 
până la țărm e doar aleea aceasta in- 
cendiată. Dealtfel e imposibil să văd 
ceva în cabină din cauza luminei de a- 
fară. 

Sburăm la două sute de metri peste 
podul numai și numai de aur care duce 
la castelul „Craiului Amurg“, 

S'a întâmplat par'că ceva acolo Nu 
știu când; n'am fost atent. Podul de aur 
S'a prăbuşit şi acuma abia se mai zăre- 
şte sub apă. Iar acolo, departe, în faţa 
noastră se dă marea bătălie. E prea de- 





parte ca să văd ce se petrece. Dar se pe- 
trece un lucru groaznic, mai presus de 
închipuirea celui mai mare nebun. Curg 
fluvii umflate de sânge gros și'n smâr- 
curi şi mlaștini de sânge se  înneacă 
soarele palid şi învins. Umbrele negre 
și vinete ale morții au apărut de din- 
colo de zări și presară cenuşă şi țărână 
pe mormântul mocirlos. 

In jurul nostru decorul s'a schimbat. 
Cortine și văluri violete au coborât pe 
scripeţi muţi din tărie. Mâna marelui 
regisor a pregătit un doliu de circum- 
stanţă, de o dulce tristețe îmbietoare la 
moarte. 

Totul e violet. Și din uriașa groapă 
deasupra căreia, ca un duh „abia mai 
stărue o ușoară ceață sângerie, vine 
răcoarea celuilalt tărâm. 

Iar noi, martorii acestei groaznice și 
neînţelese întâmplări, ne privim muţi 
şi parcă nu mai suntem noi. Mâna ne” 
văzută aduce alte văluri din ce în ce 
mai negre și le îngrămădeşte în fața 
noastră. 

Un ascuţiș de neliniște pătrunde pe 
nesimţite în inimă. 

Mâna observatorului e iarăși pe bra- 
țul meu. O ușoară strânsoare. Acolo, 
departe în negurile adânci, a clipit un 
ochiu de argint. E lacul, 





3 Decembrie 1938 


CRONICA 


— muzicală — 


de ROMEO ALEXANDRESCU 

Filarmonica. Este incontestabil că nu- 
mărul concurenţilor, în toate părțile lu- 
mei, a crescut. Pădurea de microfoane 
r:s:pită în lume, soarbe în fiecare zi.-şi 
revarsă imediat peste planetă viersul in- 
strumental sau vocal, a mii de soliști, iar 
din concertele şi recitalurile de pretutin- 
deni răsar fără încetare nume inedite. 
Tromboanele zornăitoare ale publicității 
comerciale îi agrementează pe mai toţi 
cu epitete hrănite exclusiv din superlati- 
ve, iar plătitorul, cu cât mediul  artistie 
din care face parte e mai puţin desvoltat, 
cu atât mai des se îndreaptă înspre cel 
mai strident elogiu comercial. Artiştii a- 
devărați însă, tot atât de puţini ca în- 
totdeauna au rămas, căci harul nv po- 
goară ca ploaia, pe toate capetele. 

Inmulțirea știutorilor de carte. nu în- 
seamnă de fel înmulţirea marilor s-rutori. 

Vorbirea instrumentală este astăz: mai 
uşor accesiblă celor ce vor s'o capete, 
mulţumită roadelor înmulțite ale expe- 
r:enței tehnice, ale evoluţiei pedagogiei 
instrumentale, ale metodelor de alcătuire 
a unui meșteşug de practică instrumen- 
tală tot ma: înaintat. mai metodic, mai 
iscusit. Dar a stăpâni un grai nu înseam- 
nă implicit a-l face să exprime idei mari, 
înţelepciune adâncă şi nobile emoții. 

De aceea, să nu ne facem nici o iluzie 
asupra vre-unui spor miraculos de ar- 
tişti, nici să confundăm pe versificatori: 
cu poeţii și pe 'canonitorii de strune cu 
muzicienii dăruiți. 








se pot oare auzi astăzi, deș. vioioniştii 
eiicheţaţi celebrităţi, de către nepricepuţi 
sau interesaţi bine inţeles, nici nu se mu. 
poate şti caţi sunt? Atat de puţine, în 
câț s'ar putea toate asculta inur'un sie. 
de. zi, probabil. 

De accea, a asculta o execuţie a cancer- 
tului de Beethoven care dacă nu se poate 
aşeza printre acestea, aduce totuși uu v:iu 
interes muzical, o accentuata op:n.e ar- 
tistică la el privitoare şi exprimuată cu 
mijloace de mare francheță de exter:ori- 
zare și puternică avăntare de simț:mânt, 
este un prilej destul de rar. care trebue 
trecut în pagina de profit, nu tocmai în- 
vesată, a muzicii. 

D-ra Gioconda de Vito pune în acţiunea 
jocului d-sale un deosebit temperameni 
wotonistic și deşi d:spunând imperativ 
de latura de mecanism a execuţiunii nu 
dă niciodală impresia nici de acrobație, 
nici de artificialitate. Pornire spontană, 
accent de sinceră convingere, energie sus- 
ținută şi o ritmică decisă, dau o dessebiță 
wtahtate chipuiui de a cânta vioara ai 
d-rei de Vito, care dacă n'a subliniat și 
n'a evocat tot ceeace este mare, 
şi omenesc în Boecthoven, i-a realiza; cu 
termitate și elan fondul de dinamism, 
trăin:cia liniilor, desfăşurarea tot odată 
robustă şi mobilă a ideilor şi ceeace trebue 

relevat in special, toate acestea nu ca u- 
teră inertă, dar cu spontaneitate, nerv ș, 
intensă capacitate de animare sincera «e 
rosturilor. Această calitate este iînsumna- 
tă pentru un interpret, care poate ustfel 
să păstreze o legătură directă între audi- 
tor și operă și să menţină pe pianu. pre- 
zentulu, tot ce a acumulat, pentru a 
sluji muzical lucrarea executată. 

Au fost alăturate concertului de Beet- 
hoven, în programul concertului, două lu- 
crări noi venite în repertoriu, 

Una în prima audiție nu numai la „Ri- 
iarmonica”, dar în mod absolut, anume 
„Celebrarea morții“ de  Sgrizz:, foarte 
vănăr compozitor italian, capabil de o vi- 
„guroasă exprimare orchestrală și parând 
dotat cu reală muzicalitate şi insufleţire 
in inspirație. 

O altă compoziţie, de Holst, a fost exe- 
cutată parțial, alese fiind dintr'insa părțile 
prevăzute cu surprinzătoarele titluri „Ve 
nus" şi „Jup: ter”, Dacă autorul caracte. 
rizează just, în aceste zugrăviri simlonice 
corpurile cereşti amintite, în acest câz 
ne temem că ne-am plictisit mult mai 
mult vizitându-le, decât pe sfera ce l9- 
cuim şi nu regretăm prea mult inexistența 
de până acum a mijloacelor de călătorie 
interplanetară. 

In sfârșit, în acelaş concert, d. George 
Georgescu, care i-a asigurat o conducere 
experţă in prezentare ş: sugestivitatea 
rezuitatelor, a avut înscris pentru a co- 
memora pe compozitorul Filip Lazăr, dela 
moartea căruia sau 
„Conzerto grosso" pentru orchestră, 
torit menționatuiui compozitor. 

Comernorările muzicale, am mai avui 
prilejui s'o arătăm, pot atrage atenția cu 
excelente consecințe artistice asupra unor 
creatori şi unor opere adesea rău cei- 
cetate, incomplet sau nedrept ua rar, 
pot lega în chip rodnic şi plin de invă- 
ţăminte trecutul arte; muzicale cu epoca 
Dar, dacă se adoptă 
atunci trebue 
iar nu Spo- 


inălțător 


împlinit doi an.. 
da- 


şi oamenii de azi. 
principiul comemorărilor, 
adoptat consecvent şi deplin, 
radic și arbitrar, 

Do aceea, toţ mai aşteptăm dela „Filar- | 
monica”, deși anul e pe siârşite, comemo- 
rarca lui Bizet, în iumea  intreagă pro- 
dusă, şi, cei puţin în viitor, o dreaptă și 
atentă cercetare a calendarului comemo- 
rărilor. 

Sau, nimic. 
bine definiţă și unitară, 
de compromis. 


o atitudine 
forniule 


In tot cazul, 
iar nu 


Gioconda de Vito 
Câte interpretări: mari ale con-ertulu. 
de Beethoven pentru vioară şi orchestră 


a RI ci RE n n e 3 na E a E 0 ai ed im IE E e Na N ERE E at NOR ACR DRP i 80 0 it fa ăi atu e REC ae 














UNIVERSUL LITERAR 





3 Decembrie 1938 = 


Li 


âhnită se cobora seara ascun- 

M zându-se după colțurile mai dO- a 
site ale străzilor, ca repede apoi 

să cuprindă întinderea orașului cu ari- 

pile ei umbroase. De câteva zile ploaia 

nu mai contenise, scurgându-se mono- 

ton, iar acum, întețită, răsuna pe pavaj, 7. 


în bulbucări de stropi mari şi grei. 

Dela fereastră, Via nu vedea nimic RI 
afară. Puținele lămpi cu gaz erau încă 
neaprinse, cu toată ora târzie. 

















77 DI 


Do ai aaa 


Doar câteva lumini pe la ferestrele 
caselor umede, însemnau o prezență de 
viață, în dezolarea desăvârșită ce cu- 
prindea Constanţa. 

Era deprimant, ca întrun mic oraș 
de provincie, toamna, târziu, când plouă 
și iarna își pregăteşte intrarea furtu- 
noasă. 

Nu se vedea nici un trecător. Numai 
băltoace mari de apă prin care, afa- 
ră de stropii norilor, câte o trăsură gră- 
bită şi rară împroșca cu prisosință apa 
aceia plictisită și teribil de pătrunză- 
toare, specifică lungilor zile ploioase. 

Neputând găsi nici-o distracţie privind 
afară, Via se retrase în fundul camerii, 
pe canapeaua largă de unde cu câteva 
clipe înainte, se ridicase. 

Cartea deschisă în care cetise, zăcea 
trântită între perne și zid. O lampă cu 
abat-jour de pergament italian arunca 
lumină prăfuită de jur împrejur, lun- 
gind umbre pe pereți. In casă era parcă 
prea cald. Parfumul florilor urca în va- 
luri mirositoare până în tavan. 

Via căzu din nou în braţele molatece 
ale pernelor. O stare lâncedă de somno- 
lenţă o învălui. Se plictisea. Se plictisea 
cumplit. pentru că viaţa cu rezonanţele 
ei adânci continua s'o ocolească, iar pe 
lângă ea trecea doar un ritm încet şi mo- 
noton, o scurgere de vreme mediocră, 
fără nici-o surpriză. Părere de rău du- 
pă anii scurşi și teama de ce avea să 
vină, conturau parcă mai mult banali- 
tatea cadrului. 


Cri-cri-cri 
Toamnă gri 
Tare-s mic şi necăjit. 


„Ce suferință“ își spunea ea. 

Și poate că versurile nu înseâmnă nu- 
mai mâhnirea unui greere fără hrană. 
Putea ușor merge mai adânc. Hrana ace- 
stui greere «e o substanţă spirituală. Re- 
prezintă desigur o suferinţă a lipsei de 
oportunitate. N'ai știut să reţii fericirea 
atunci când ea se arăta mărinimoasă. 

Liuă din nou cartea și-și aruncă ochii 
pe file. 


Toamnă gri, 
Nu credeam c'o să mai vii 
Inainte de Crăciun... 


„Nu credea c'o să mai vie! lată unde 
ar fi trebuit să fie mai cu luare aminte. 
Nu credea c'o să mai vie! Mulţi au cu- 
rajul unor astfel de credinţe. Dar răul 
trebue să revie. Fiindcă nimeni n'a do- 
vedit definitiv că binele este ia teme- 
lia existenții, şi nu răul. 

Arare ori aparenţa are iluzia reușitei 
binelui, aparenţa care se numeşte mo- 
rală. Iar morala o profesează cei tari. Ei 
pot afirma că binele învinge fiindcă sunt 
mulţumiţi. Dar ar fi nimerit să fie în- 
trebaţi și înfrânții vieţei. Acei oameni 
care nu mai pot spera nimic. Sunt atât 
de mulţi ! Topîrceanu ar trebui întrebat. 
Și alţii... Și alţii... 

Păcat că a murit Topârceanu. M'ar 
interesa să știu ce fel de om a fost, mur- 
mută Via aproape cu glas tare apoi pri- 
vind în gol, gândurile se înșirară: să-i 
fi scris, să-l întrebe cum a compus poe- 
sia aceasta. E atâta farmec în desfășu- 
rarea versurilor și totuși ce durere dia- 
fană. Ce diferiţi sunt poeţii de oamenii 

- de rând. S'ar 
zice că durerea 
lor nu se irose- 
ște zadarnic. Ea 
creiază. Durerea 
lor e pentru noi 
o desfătare. Ba 
chiar le căutăm 
durerea spre a 
ne distra. 

































Dar de acuşi, 


Zise el cu glas 
sfârșit 

Ridicând un pi- 
cioruș 

Dur de acuși s'a 
isprăvit... 


„Parcă ar fio 
muzică de El- 
gar.  Proaspătă 
şi melancolică. 
] Peluza unei 
i grădini engleze, 
| Susurul  mo- 

noton al ploii 
răzbea prin gea- 












„Loamnăaă gri“ 





muri şi pătrundeau înăuntru, una du- 
pă alta jelanii deosebite, dela straşini, 
dela acoperiș, din frunze, din pietrele 
drumului. Era trist, trist, trist. 

Via simțea cum o umezeală intensă 
îi cuprindea trupul. Cu toată căldura 
din casă, atâta apă parcă o îngheţa. 

Din depăntări se auzi o sirenă. Un su- 
net prelung și obosit, răgușit de ape, se 
încercă de trei ori, din ce în ce mai 
slab. Apoi muri fără vlagă. 

Pleca încă un vapor. Gândurile ei a- 
pucară drumul vasului spre ţări cu un 
soare strălucitor, cu palmieri şi cu por- 
tocali, lămâi și smochini cari se legăinau 
în adieri de vânturi exotice, Valuri: largi 
de liniște se așterneau pe plaje aurii. 
Bărci, vaporaşe în mii și mii de culori 
pluteau pe mări, Cămile încărcate cu 
uriașe tezaure se atundau în deşert spre 
fabuloase orașe, cu renume de basm, 
unde cine știe ce sulțani domneau încă. 
Beduini mascaţi, cu puştile pe umăr, că- 
lărind animale mici şi repezi, păzeau 
intrări de granit şi pietre scumpe. 

Ah, ce absurdități, își zise Via! Se 
sculă de pe canapea: era pentru'a nu 
știu câta oară în astă după amiază. 

Dar de acuşi s'a isprăvit... 


De ce să se fi isprăvit ? 

Cu mişcări încete și obusite se în- 
dreptă spre un mic birou retras într'un 
colț al camerei. A aprins întâi lampa 
agățată pe perete. Apoi, cu o cheie mi- 
nusculă, a deschis un sertar. S'a așezat 
pe un scaun în faţa lui și a scos o mapă 
nu prea raare, plină de scrisori, 

Era palidă şi respirația işi întaţea 
mersul. 

A început să răsfoiască teancul de co- 
respondenţă. Ochii îi alergau nehotăriţi 
de pe pagină pe pagină. 

Cunoştea atât de bine fiecare rând, 
tiecare cuvânt, încât i se părea inutil 
să le mai recitească acum. Dar îi făcea 
bine să le privească, îi aduceau o întă- 
rire, un sprijin, prin iluzia că o viață 
mai bună, mai frumoasă, există undeva, 
și că ei înseşi nu-i este oprit drumul în- 
tr'acolo. Era răsunetul duioaselor amin- 
tiri din vara ce 'curând plecase. Vara 
care o înconjurase cu atâta mulțumire 
in cât chiar acum încă, îndepărtată de 
orice speranţă, era îmbătată. 

Işi reamintea înduioşată începutul 
serii la balul marinei „pe nava bază. So- 
ul ei plecase la București. Se afla sin- 
gură, inconjurată de multă lume, unii 
cunoscuţi, dar o mulţime pentru prima 
dată în faţă, Se simțea cam stânjenită. 
Cu toate că în fond, era oarecum gazdă ! 
Erau şi ofițeri de pe vasele de război în 
vizită. 

Unul din aceștia s'a apropiat de ea cu 
grijă, ca de o femeie speriată, S'au îm- 
prietenit repede. Era un om plăcut, în- 
cercat în viaţă, pornit pe aventuri. Ini- 
ma ei a tremurat, ca la adierea nepre- 
văzutului. Infiorările unei alte vieţi o 
momiau dincolo de banalitatea cotidia- 
nă. Ofiţerul străim părea că gustă cu 
mulțumire această prietenie proaspătă. 
Au fost împreună pe bord până târziu, 
când zorile au aprins cerul marin. 

Apoi a condus-o acasă, pe o diminea- 

ță limpede, răcorită. I-a ituat braţul și 
ea sa înclinat turburată spre el. Ma- 
rea încremenită fără cea mai mică un- 
duire, aștepta înfrigurată izbucnirea 
luminilor icereşti. 
__In curând, farurile roșu şi verde dela 
intrarea portului aveau să se stingă, u- 
nele vapoare cu lumini de bord aprinse 
încă, tăceau în somnul lor. 'cu câte o mi- 
că geană de fum atârnată de coş. 

Via trăia acum o altă viață. Nu-şi dă- 
dea seamă de ce face, nici de ce se în- 
tâmplă cu ea. Cu desăvârșire ameţită se 
lăsa condusă, apropiindu-se din ce în 
ce mai mult de ființa lui. Era îmbătată 
de fericire. S'au oprit în faţa casei, la 
poarta mare şi masivă. Febril Via a cău- 
tat în poșetă cheia. Apoi cu mișcări ner- 
voase a deschis ușa. A intrat înăuntru şi 
s'a întors să mulțumească însoțitorului. 
A intrat și el... şi... o clipă și, sau prins 
în braţe, Insăși Via a închis ușa în ur- 
i Și a urcat cele câteva trepte din ves- 

ibul. 


In salon o nouă îmbrăţișare a pus în- 
ceput fericirei lor. 


de VICTOR POPESCU 


Târziu. în dimineaţă, după plecarea 
lui, Via nu izbutea să se desprindă din- 
tre plăpumi, nici nu îndrăznea să des- 
chidă ochii. 

Cântau în trupul ei stins armonii, iar 
gândul trecutei lor struniri îi ajungea 
spre a-și prelungi încă fericirea, măcar 
cu câteva clipe, 

Prima scrisoare dela el a primit-o din 
Constantinopol. Apoi altele și altele 
au urmat repede, corespondenţa dintre 
ei devenind un adevărat torent al pa- 
siunei lor. 


Asta e din Malta, îşi reaminti ea lu- 
ând o foaie albastră și plină de un scris 
mic, îmbâcsit, 

ina Hier au soir le couchant fut plus 
triste que jamais. Il versait de chaudes 
larmes au souvenir du glorieux matin 
qui a charme notre amour. Il n'est qu'a 
nous. N'est-ce pas Via chârie ? 

Ploaia afară continuă 'să picure mo- 
noton, în ritmul lent de toamnă, Ume- 
zeala ei pătrunde peste tot ucigând via- 
ţa, îmbrobodind în mâhnire orice. 

Via s'a ridicat de pe scaun şi cu o scri- 
soare în mână, sa îndreptat spre per- 
nele încă boţite, Câteva lacrimi calde au 
mijit dintre pleoapele obosite şi s'au 
prelins pe faţa ei fierbinte. 

— Ma cherie, ce que je ressens, ce 
que nous ressentons c'est unique. Vraie- 
ment unique. Nous ne le trahirons ja- 
mais. Ce serait trop cruel, trop inhu- 
main, N'est-ce pas Via? 

Comment pouvoir exprimer la feli- 
cite qui me possede en pensant â toi? 
Les lueurs sombres du destin qui s&pa- 
rent nos deux vies, disparaissent aussi- 
tât qu'une lettre de toi m'arrive, que je 
prononce tout bas ton nom, 

On est si loin. A jamais si loin et no- 
tre amour n'est qwun, indefectible, seul 
r6alite qui me plonge au milieu de la 
joie de vivre. | 

Chere Via, c'est beau pouvoir aimer ! 
Et c'est encore plus beau pouvoir t'ai- 
mer. C'est sublime. On se trouve lance 
a travers les profondeurs de ton exis- 
tence ! 

Je viens de te r&ver la nuit passe. Tu 
etais belle, reluisante de splendeur, et 
tu souriais. Ton misterieux sourir. Celui 
qui rapelle la fraîcheur d'une nuit d'âte 
a Naples. J'avais les larmes aux yeux 
en me râveillant. Pourquoi donc? Parce- 
que tu est si loin ? 

Est-ce vraiement impossible de vivre 
ensemble ? Cherie peut-âtre que non... 

Sorisoarea aceasta era ulţima primită. 
Ieri. 

Vântul aduse o împroșcătură puterni- 
că de ploaie în geam, răpăind sinistru. 
Via tresări. Auzi din stradă zgomotul 
unei trăsuri care se oprește. Repede, 
sculându-se s'a îndreptat spre birou, a 
închis iarăși totul la loc, a stins lumina 
şi a început să se plimbe prin cameră, 
cu braţele încrucișate și capul plecat. 
O subită durere o strângea parcă de 
tâmple. 

Când soţul intră, o găsi tocmai în 
dretul uşii. A întors capul cu o mișcare 
bruscă înapoi. Şi l'a privit în ochi, cute- 
zătoare, In acel moment, i-ar fi spus în 
față că nu vrea să trăiască cu el, în- 
tâlnindu-i privirea blajină, a tăcut. 
Doar inima o strângea tare. 

El a sărutat-o pe frunte. Nici n'a sim- 
țr. Era cu totul în altă lume. 

La masă aproape că nu și-au vorbit. 
El era ostenit de ziua grea de birou, iar 
ea, abătută și nervoasă nu avea nici cea 
mai mică dorință de a-l însenina. 

E] începu să spue ceva, în legătură cu 
niște afaceri. Ea schița din când în când 
câte un gest cu capul. De ar fi între- 
bat-o însă, ce spuneă, și care e părerea 
ei, ar fi tresărit speriată. Auzia cuvin” 
tele numai, ca un murmur întrerupt de 
lungi și apăsătoare tăceri, sau de zgc- 
motul farfuriilor schimbate, al cuţitelor 
și furculițelor lovite. De vre-o două ori 
a spus și ea ceva în legătură cu vre- 
mea de afară. O întrebare stingheră și 
fără răspuns din partea nimănui. Nici 
ea nu știa prea bine ce spusese. 


.„. Dar de acuși sa isprăvit... A mur- 
murat aproape cu glas tare versurile lui 
Topîrceanu. S'a isprăvit. Și sfârşitul e 
crud, mai ales când încheie ceva înainte 
de vreme. 

— Tu l-ai cunoscut pe Topârceanu 
vre-o dată ? întrebă ea, 

Erau din nou în salon. E! citea un jur- 
nal, 

— Cum dragă ? N'am auzit, 

— Am întrebat dacă l-ai cunoscut 
vreodată pe Topîrceanu ? 

— Topirceanu. Care 'Topirceanu ? 





— Poetul. A murit acum vre-o doi 
ani. Sau trei. 

— N'am auzit de el. 

— Bine... 

— Dece întrebi ? 

— Citeam din versurile lui. Voiam să 
ştiu ce fel de om a fost. 

A luat din nou cartea de pe canapea. 


Doar pe coastă la urcuş 
Din căsuţa lui de humă 
A ieşit un greeruș... 


Ce viaţă, ce viață! Ochii ei citeau 
încă, dar nu pricepeau rândunile cărţii. 
Mintea era prin alte meleaguri, depar- 
te... Ar fi voit ca în aceste momente, un 
cataclism să înghită tot în calea ei, cu 
ea la un loc. Să se irosească în eterni- 
tate. 

Vântul vuia năvalnic, afară. 

Să-i ia cu casă, cu tot în mare. Să 
se înece în fundul negrei înfurieri de 
valuri. Cine știe dacă nu e mai bine 
acolo. Cel puțin nu suferi fiindcă n'ai 
ce suferi. 

Iși dădu capul pe spate. Părul bu- 
clat tremura pe langă urechi. Iarăşi 
simțea ochii umezi. Dar nu trebue să 
plângă acum. Nu. Desigur că nu— Băr- 
patul lucrează mult, pentru mine în 
primul rând. Să am de toate, să fiu 
mulțumită. Să nu duc lipsă. lar eu nu-l 
înţeleg. Ce vreau oare ? Şi-l iubesc. L-a 
privit odată cu ochi mari. Citea. Citea. 
Pe faţă erau întipărite multe semne de 
oboseală, Pe la tâmple părul argintiu 
vădia înainte de vreme efectele muncii, 
zi de zi. Il iubesc?... Sau... lam iu- 
bit. Eu cu altul m'am măritat. Un om 
entusiast, care făcea planuri de viitor, 
care înţelegea viaţa într'altfel. Acesta 
s'a pierdut prea repede în praful unei 
existențe mohorâte; a apus prea devre- 
me. Ce mai înseamnă pentru mine? 
Nu-l mai pot iubi. Ah! Dece oare nu-l 
mai pot iubi? 


Cri-cri-cri 
Toamnă gri 
Nu credeam c'o să mai vii, 


Toamna vieţii mele. Ce repede a. 
venit, sfărâmând legiuirile firei pentru 
a mă lua în stăpânirea ei lacomă. Incă 
tânără, îmi irosesc anii în fungul acestui 
port, terorizată de nostalgia fiecărei 
plecări. Imi pierd strălucirea alături 
de acest om, care nu mă pricepe, care 
nu vede toamna ce-mi pândește viaţa, 
toamna ce nare rost să vină. 

Ce o reţinea? Iubirea pentru soţ? Nu! 
In nici un caz, Aceasta era un lucru tre- 
cut, de mult inecat în apele indi- 
ferenţei. Altceva o reţinea. Altceva. 
Mai de grabă o reţinuse. Pentru ce nu 
s'a hotărât la timp, ca să fie fericită? 
Acum, e târziu. Fiecare noroc își are 
sorocul lui. Trebue să ştii să prinzi a- 
cest soroc. Inapoi nu se mai întoarce 
niciodată. Ca o prelungă  fâlfâire, își 
poartă maestatea printre noi și o sin- 
gură dată ne atinge pe fiecare. 

Să nu-l pierzi atunci. 

Altă dată e prea târziu. Prea târziu. 

Isbueni în lacrămi, cu capul înfun- 
dat în perne. Trupul se zguduia tot în 
sughiţuri. Simţea pe urmăr mâna caldă 
încercând s'o mângâe. 

— Ce e Via, ce sa 
tine ? spuse el, voind s'o 
braţe. 

— Via dragă. 

— Lasărmă... Nu plâng. 

S'a sculat dintre perne, desprinzân- 
du-se din braţele lui, și-a șters ochii re- 
pede cu mâna, Apoi, cu capul dat pe 
spate, a încercat să râdă forțat. 

Nu. Nu-i nimic. Aşa mă apucă pe 
mine în zilele astea de toamnă, când «e 
wrât afară... o să-mi treacă. Cu o ba- 
tistă își ștergea colțul ochilor. Clipea 
des şi mișcările îi erau oarecum saca- 
date. 

— Hai, râzi și tu, de proasta de mine. 
Sunt mai rău de cât un copil . Plâng 
fără 'rost. 

El o privea şi în sufletul lui, își dă- 
dea seama că o suferință cruntă clo- 
cotia în inima ei. Dar cum să afle. A- 
nume ce? Nu avea darul de a fi confi- 
dentul soției sale, Niciodată nu izbu- 
tia. Ii întinse doar mâinile. Ea se apro- 
pie de el, 

— Via, tu-mi ascunzi ceva. Spune-mi. 
Te-am nemulțumit ? Sunt vinovat? 
Oricând îţi cer iertare şi vreau să mă 
îndrept. Via, ce s'a întâmplat ? 

Ea-l privea surâzând. Cu buzele în- 
cordate i-a răspuns : 


întâmplat cu 
cuprindă în 









— Dece nu crezi tu căeu plâng de 
vreme rea? Dar hai să uităm. Uite, e 
târziu. Să mergem la culcare. O seară 
atât de urâtă, cu ploaie, cu vânt, nu ne 
mai poate aduce vre-o mulțumire, 

— Via! 

— Ştiam că eşti cuminte. In dormi- 
tor e cald și bine. Vom fi împreună. 
Numai noi. Hm? 

A sărutat-o cu pasiune. Ea i-a primit 
sărutul așteptând vre-o înfiorare. N'a 
simţit nimic, decât o durere vie pe 
buze. 

Sunt încă plânsă, îşi zise ea în gând. 
Trebue să mă refac... 


. . . . . “i . 


— Via, nu vii să te culoi? 

— Da, Vin acum, Aşteaptă o clipă. 

Via răspundea din odaia de baie, stă- 
pânindu-se. Lacrimile sclipeau iarăși în 
colțul ochilor. Iși dădea seama atât de 
limpede că trăește forțat, că totul 
e falș. 

Nu era sinceră cât de puţin. Nu-l 
mai iubia. Nu ! Dece oare să mă forțez? 
Ah, de sar termina viața aceasta... — 
Dar trebue să mă stăpânesc. Mă iubeşte 
atât de mult. Ar face totul pentru mi- 
ne, Eu sunt o mizerabilă. 

S'a ridicat depe scaun. Privea în o- 
glindă. Nu se vedea că plânge în tăcere. 
Ochii erau roșii, dar îi putea ascunde. 
Mai ales în întuneric... Şi-a lăsat mica 


haină depe umeri, pe scaun. A stins lu- 


mina. Bâjbâind prin întuneric, s'a apro- 
piat de patul de unde auzea respirația 
soţului. 

S'a așezat pe margine. I-a pus mâna 
pe frunte, 

— Eşti supărat că te-am făcut să aş- 
tepți atât ? 

— Via. 

I-a luat mâna şi a umplut-o de săru- 
tări. Cu o mişcare ușoară, sa strecu- 
rat în pat şi sa întins sub plapumă. 


. . . . . . . . . . . . 


Târziu, în noapte, zgomotul ploii a 
readus-o la viaţă. Ploua fără încetare, 
prelung, ucigător. Se scurgeau streşi- 
nile cu glasuri tragice. Vântul vuia în- 
fiorând beznele, Un sergent îluera din 
când în când, departe, departe de tot, 
Lângă ea respiraţia calmă şi regulată a 
soțului îi reamintea că este atât de ne- 
fericită. 

— Viaţa asta a mea se scurge ca 0 
zădărnicie. Ce pustietate am în jur. 
Nimic, nimic care să mă fericească, Își 
aduse mâinile pe piept. 

Gândea ce inutil e să trăiască cum 
trăieşte. Ce banalitate, în fiecare zi, 
până la adânci bătrâneți. In cercul res- 
trâns -al Constanţei, alături de un băr- 
bat iubit odinioară... Și l-ar mai fi pu- 
tut iubi. Dar depindea de el so înţe- 


leagă. Să trăiască împreună o viață 
mai luminoasă. Să rupă cu umbrele 
mediocrităţii traiului. Dar cum? Se 
poate oare ? 

Dar de-acuş s'a isprăvit... 

Ah! Dece n'a avut curaj să ia din 


sbor norocul când el a venit? Acume 
prea țârziu. 


Cri-cri-cri 
Toamnă gri 
Tare-s mic şi necăjit. 

Un hohot de plâns i-a eșit din piept. 
S'a răsucit în pat, şi apoi sculându-se 
sa îndreptat spre geam. 

Afară era, urât şi întunerec. Casele 
afundate în besnă. Prin fața becurilor 
de gaz picăturile păreau întinse coarde 
ale mâhnirei între cer şi pământ. Frun- 
zele, puţinele rămase, foșneau metalic 
și ud în învâltorările vântului. 

Din fund, fluerul sergentului de 
noapte se auzea ca un suspin scrâșnind. 
Era trist, trist, trist. 

Cu fruntea pe geamul rece, Via se 
simţea mai bine, Era calmată. Lacrămi 
îi curgeau încet din ochi, prelingându- 
se pe obraji, pe gât. 

Cu toate că era desbrăcată și la ora 
aceea un frig destul de pronunțat se 
lăsase peste tot, ea nu-și dădea seama 
de răcoare și privea mai departe în în- 
tuneric printre lacrămile ei de suferință, 
acolo în depărtare, într'o altă lume, 
unde fericirea îi surâdea, prea depăr- 
tată însă pentru a avea curajul s'o do- 
pândească. 





Din volumul „BISERICA NEAGRĂ“ ce 
va apare în curând. 





PAD NR E A NE i 0 N a ERE Ip PE E OR A E RE E e a 0 SR RE RP RI 7 RR E O a a E a E i E PRR E RI E a N IE N e NI 


————— ———— a 





6 


Cronica —— 








UNIVERSUL LITERAR 











3 Decembrie 1938 —— 


Expoziția pictorului C. Vlădescu. - Salonul oficial de toamnă 


de PAUL MIRACOVICI 





ci ideilor 


G. Jung psihologul german de a- 
C danci resurse  anantice disculă 
* învro recenta) lucrare, prople- 
ma atat de disputată de Intreaga psi- 
NOL0g.€ contempurahă, a INCONȘIIcLULul, 
Duuii Qesagur, luate Puiu, ce ăluiiie 
ESLE INCONȘuenLui, In Mou Midactic vor= 
pind, airmăpunea ca ei este stratu, 
„inuerior? ai surietuiui, evident ca nu 
poate satistace. | 
Este adevărat că numai acei oameni 
SUNL INV adevăr Superior Carl u:spuut 
ue un inconşuient ma bogat, apt pen- 
iruca sa le aurnizeze, în pian cat mal 
vanat, materia, Ciementul prim —— de 
care conștiința are nevoie pentru â de- 
veni croavoare? Ar urma sa spunem că 
oamenii, marile personalităţi, sprijinin- 
dU-se 1NdE0seDL pe IUBHUNIe atita 
ale conștiinței, au realizat o opera io” 
ositoare, capabilă să se răspandească 
repede in supralaţă şi într'o singură €- 
pocă, dar incapabilă să reziste, in timp, 
ueoarece îi hpsea protunzumea, contac- 
cul vertical cu straturile anonime dar 
prolund valabile ale inconştientului. 
Astiel de constatări trezesc insă cu 


In sala Sindicatului Artelor Frumoa- 
se (str. C. A. Rosetti 14) s'a deschis ex- 
poziţia pictorului C. Vlădescu. Printre 
expoziții aceasta e un eveniment deo- 
sebit al-sezonului nostru artistic. 

In cele peste 60 de tablouri, d. Vlă- 
descu şi-a pus cele mai variate pro- 
bleme printre cari aceea a figurii u- 
manc, a nudului, lucru din ce în ce 
mai rar în plastica românească, 

D-sa şi-a început studiile în acea 
aimosleră de  conșştiincioasă şi solidă 
pregătire a meșteșugului care era la 
Muenchen, înainte de război. De acolo 
probabil a păstrat acea disciplină atât 
de utilă unei fireşti desvoltări, unei 
mari împliniri. Parisul apoi, unde l-a 
surprins răsboiul, pe care l-a făcut ca 
un erou — i-a servit mlădiind un tem- 
perament deja limpezit, aşa cum se 
vede dintrun autoportret din acea e- 
pocă, expus acum. De atunci şi până 
azi Vlădescu a urmărit cu fidelitate 
acelaş drum, procesul de cristalizare— 
precoce la d-sa — a îngăduit pictorului 
atât de devreme maturizat să clădeas- 


tură din nefericire din ce în ce mai 
rară ia tineretul artistic al zilelor noa- 
stre, Cartea „Bulgarii...“ şi nenumărate- 
el articole sau cronici sunt mărturiile 
măgulitoare ale activităţii acestui pic- 
tor cărturar. În aceeaş sală maestrul a 
rezervat un mic panou și pentru elevii 
săi. Pe el, lleana Udroiu a agăţat câte- 
va tablouri pline de calităţi, naturi 
moarte remarcabil studiate și două 
garoaie pline de viaţă. Lucia KSogălni- 
ceanu, sensibilă, prevestește o pictoriță 
delicată, plină de insușiri, 
o 


duri, portrete, isvorăsc din aceeaș dra- 
goste de meșteșug „din aceeaşi bărbă- 
tească viziune, lucrate cu pastă multă, 


de nud, d-na Popea desenuri în peniță 
cu preocupări de stilizare bizantină, 
surprinzătoare desenuri ale Catrinei 
Tonitză. Lucruri admirabile au trimis, 
dintre cei consacraţi: Al. Moscu şi Phoe- 
bus care prezintă câteva guașuri cu ov 
rezonanță de fantastic, prin- 
vre cei mai interesanţi din Salon. Apoi 
Balţatu, desenuri de o rară fineţe, Băje- 
naru admirabile studii de nud, Măndia 
Ullea, un remarcabil portret, Vavilyna 
nuduri desenate cu nerv, Adina Paula 
Moscu desenuri de o limpezime care a- 
minteşte pe Ingres. Scheleiti aduce lu- 
crări pline de pitoresc, din Franţa și 
din ţară. Georgeta Vintilescu, peisaje 
din sudul Franţei, cu multă atmosferă. 
D-na Nissi Torosian, din ce în ce mai 
interesantă trimite 4 jucrări, peisaje, 
nud, remarcabile. Siegfried prezintă 
câteva Veneţii vibrante, d. Orleanu 
despre care am scris cu prilejul expo- 
ziţiei personale, de asemenea ne aduce 
Veneții pline de prospețime şi spon- 
taneitate. Gh. Naum V. Dobrian, Ni- 
colaidi se ocupă cel mai stăruitor de 





Salonul de Toamnă, deschis în pre- 
zent la Şosea e printre cele mai isbu- 
tite din câte a organizat ministerul ar- 
telor. Dacă întregul expoziţiei a suferit 
în înfățișare, din pricini străine de vo- 
inţa organizatorilor, în amănunt cunos- 
cătorii vor găsi în mulţimea gravurilor, 
desenurilor şi a  desenurilor colorate 
un mare număr de lucrări excelente. 
Artiştii au răspsuns cu entuziasm ini- 
țiativei ministerului dar lenomenul cel 
mai semnilicativ şi mai imbucurător e 





stat pal asalt etitibzi lalea“ dea ser şti că solid, fără șovăiri, o operă a lui și cu răsunetul ce a avut în public, care și-a problema gravurii, Și de data aceasta 
SUNVS:UL, Cum se Maniltsta IUnCHuUni. care se poate mândri că nu a fost in-  c. Vlădeseu Autoportret manifestat interesul nu numai platonic ei aduc Salonului nota caracteristică. 
„nconşuenturui şi, in cazul în care ele fluențată de nimeni, că își datorează ci şi prin cumpărături care în primele  Remarcabile lucruri trimite d. Drăgu- 
sunc ereatvare, unde incepe şi unucf sie-și, efortului neîntrerupt, locul cel viguros modelate. Grecia, Muscelul, 2 zile sau ridicat până la aproape tescu. R. losif unul dintre cei mai au- 
inceteaza  bineracerea  1Duunştieniuiu, Olăneşti, i-au inspirat cele mai tru- 100.000 lei. E fără precedent la Saloa-  lentici realizatori în domeniul alb și 


negrului ne aduce o serie de admirabile 
monotipuri colorate. Gh. Sabin expune 
studii pătrunse de spirit clasic. V. Fri- 
mu desenuri remarcabile. 

In progres evident sunt: Berea, Vio- 
rel Herşcovici, Chelşoiu Maria, Dumi- 
tru  Şiefănescu, 1. Nămescu, Elena 
Deșliu, Mitache, Baludima-Tacian, Tra- 
ian Apostolescu, Ecat. Delighioz, M. O- 
larian, Vartanian. 

Hrandt Avachian expune desenuri 
cari sunt ale unui artist în toată plină- 
tatea mijloacelor. Angheluţă desenuri 
colorate sever studiate. Florica Cordes- 
cu expune câteva desenuri delicate pli- 
ne de nuanţă. Dudu Alexandrescu evo- 
că intens, în cele câteva desenuri expu- 


anipră CONȘULNŢEI INGiviauate. Fenuu- 
d, ESLe Necesar Sa 0 spunem dea 1n- 
Lepur, CUlLui inconşiieniuui, alai dt 
iainuuar gundiru aciuaie, aacă a dat re” 
Ziutate nuui ŞI Spornice, nu este ana 
puyin adevarar însă, ca Lot aatontă ex- 
cesmui „intenwonist” se datorește vu 
mare parte dan iacilitatea proaucpuni- 
lor cuuurale de astazi. 

Ramane deci, dela inceput, bine sta- 
biliț că de o autonomie a inconștientului 
au poate îi vorpa. ACIiiVliaLea UI 
şheniuiui nu este auvonomă decăi in 
cazuri patoiogice — scrie, cu evidenta 
dreptate, C. lu. Jung. Inconștientul poa” 
te şi trepue să opereze crelator asupră 
suhetului nostru, insă numal în masu- 
ra 1n care pastrează legatura normală 
cu planul conştiinţei individuale? Cum 


moase peisaje iar din intimitatea ate- 
lierului ne-a adus naturi-moarte şi îlori 
de o rară calitate. Pe lângă opera sa, 
d. Vlădescu se poate mândri cu încă 
una; aceea de a fi îndrumat în acade- 
mia d-sale câteva dintre cele mai pro- 
miţătoare, mai autentice talente ale 
ultimei generaţii de artiști. De aproape 
zece ani de când a fondat academia, 
conducerea ei a fosti mai degrabă un 
apostolat. Nesubvenţionat, luptând cu 
toate greutăţile cu putinţă, d-sa a con- 
tinuat — adeseori subvenţionând el în- 
suşi elevii realmente înzestrați — să 
mențină această pepinieră de artişti. 
Ar fi fost firesc ca oficialitatea să ia 
în seamă aceste eforturi, să canalizoze 


ncle de alb şi negru. E curios faptul că 
la Saloanele Oficiale cumpărătorii sunt 
îndeobşte atât de rari, cu toate că expo- 
zanţii, cum e şi firesc trimit toi ce au 
mai bun, Ar fi interesant de aflat: că- 
rei cauze se datorește această bizară 
cerință a publicului pentru cea mai a- 
leasă expoziție a anului. Oficialitatea 
reprezentată prin prea sfinţitul Colan, 
ministrul artelor, a arătat cea mai a- 
tentă solicitudine acordând fonduri din 
care sau cumpărat pentru colecţiile 
Statului, cele mai reprezentative lu- 
erări. 

Catalogul cuprinde mai toate nu- 
mele plasticei româneşti. Iată desenu- 
rile în peniță, uncle delicat aquarelate 





constatăm însă normalitatea şi anorma- aceste mari însușiri, dându-i posibilita- ale d-lui Steriade, desenuri pline de 
„taLea Inrluenyei Inconșueatulul£ tea să le proleseze de la înălțimea unei vervă, realizate cu mult spirit de ob- 
Jung deosebeşte, iniţial, inconştientul catedre. Nu numai că a fost ignorat  servaţie. Acele atât de măestre ale 


dar politica defunctului regim a făcut 
tot ce-i sta în putință pentru a exclu- 
de această eventualitate.  Insuşirilor 
d-sale pedagogice se adaogă şi o cul- 


d-lui Thevdorescu-Sion, acele turmen- 
tate dar aiât de interesante ale d-lui 
Marius Bunescu. 

D. Tonitza trimite admirabile studii 


perauual ac AceLă CUaetuyv. CEUvaLUuL Sa 
nu creadă că prin inconştient persuna 
trebue să înţe:egem unul atribuit ex- 
clusiv individuautăţii. Acela colectiv a” 


C. Viădescu Peisaj din Grecia 


are în pictura românească. In culori 
întotăcauna calde, peisaje, lori, nu- 


vand o viață independentă, extra sau 
supra individuală. inconştientul colec- 
tiv, denumit mai simplu psihologie co- 
lectivă, este localizat şi se identurică în 
regiunile cele mai afunde (P. Jane! le 
spune „interioare”) aie sufletului ome- 
nesc, imaginile primitive, stratul ar- 
hac a] suiietulu nostru, acele arheii- 
puri generali recunoscute ca iacând 
parte din atitudinea şi structura etnică, 
euca şi reugioasa a unt SvCletaţi, Suit 
înscrise la baza psihologiei individuale, 
omul vine aprioric cu ele pe lume — şi 
este sensibil mai apoi, la vocea 1or în- 
terioară. O astiel de imagine arhaică, 
a inconştientului colectiv, este, de pil- 
Gă, ideia divinității, spiritul nostru, în 
mod anonim dar cert, fiind pătruns, o- 
riginar, de ideia Dumnezeirii. Keyser- 
ling scrie într'o carte despre care ne 
vom ocupă în curând că „Dumnezeu 
este imaginea originală a spiritu-ui” — 
iar psihologul german Adler, a cărui 
rudenie de gândire cu C. G. Jung este 
notorie — ne tace atenţi asupra atrac- 
„ţiei pe care o exercită asupra individu- 
ui gândul „asemanarii cu divimlatea 
întru spirit. Ne amintim de versurile 
celebre din Faust, pe care diavolul le 
scrie în albumul faimosului student: 

„Urmează vechiul sfat al strămoşu- 

lui meu, demonul, 
Asemănarea cu Dumnezeu îţi va face 
frică într'o zi”... 
Aşa dar inconştientul personal 
— adică acela care îşi recunoaște 
sursele în trecutul experienţial pro- 
priu şi specific al persoanei — este a- 
tras, cu o forţă de seducţiune adesen 
irezistibilă — de tenebrele și anonimele 
imagini ale inconştientului colectiv, 
arhetipuri dintre care acela al Dumne- 
zeirii este un singur exemplu. Din cau- 
za puterii de atracţie pe care forţele 
inconştientului colectiv o au asupra 
inconştientului personal, noi vrem să 
trăim, câteodată, întrun spaţiu sufle- 
tesc superior limitelor normale şi natu- 
rale ale individualităţii noastie. 

Se petrece acel fenomen. pe care 
Jung îl numește spiritual „inilaţie psi- 
hică !. Determinați şi posedaţi de op- 
sesiile imaginilor primitive, ţinând de 
psihologia colectiva, unii se socotesc 
iluminaţi (cum este cazul acelora care, 
nefiresc şi patologic „se apropie de Dum- 
nezeu'”) aljii cred că persoana lor sa 
identificat deci trebuie să ocupe anu- 
mite roluri sociale, însfârşit alţii se so- 
cot genii pvetice. Cineva care are mul- 
te cunoștințe într'o direcţie crede că a 
epuizat, deci reprezintă, știința însăşi — 
ca noţiune genetică, a inconştientului 
colectiv — deşi el a rămas tot o simplă 
individualitate. Sf. Paul scria în Epis- 
tola: către Corinthieni: 

„Ştiinţa umple orgoliul“. 

Dacă oricine are în el „ceva de rău- 
făcător, de geniu și de sfânt”, — adică 
tot atâtea arhetipuri ale inconșticntu- 
lui colectiv, înscrise fundamental şi a- 
priori în sufletul nostru — trebue să 
fim atenţi însă ca tendinţa către co- 
lectiv să nu ne orienteze, exzesiv, nici 
către ideia răului, nici către ideia bi- 
nelui. 

Ce însemnează 0 „lărgire a persona- 
lităţii”, se întreabă Jung? 

In orice caz, una care se raportă, în 
primul rând, ja conştiinţa morală, la 
recunoașterea de sine şi a conținuturi- 
ilor inconștiente mai adesea personale, 
mai rar colective, eliberate prin ana- 
liză. MIRCEA MATEESCU 


1) „Le Myi et lincoscient“ (Ga! l.mara 
Paris, 1938). 
N PN CN a N N ct E 


i i a E E E a E E ir i i d O d e 





. 





RP fa Dir 0 aa ear ii 


S'a văzut din articolul precedent 
(„Croce şi estetica“, Univ. Lit. nr. 40) 
că pretenţia esteticei normative de 
a-și impune regulile sale în opera de 
artă, este nu numai absurdă, dar şi 
primejdioasă. 

Odată declarat divorţul între este- 
tica normativă şi opera de artă, ob- 
servăm că ni sc deschide un drum 
nou şi bogat în multiple constatări. 
Ca o consecință primară a rupturii 
dintre estetic şi opera de artă, se 
naşte întrebarea firească: care sunt 
categoriile determinante ce stau la 
temelia frumosului şi a operei de 
artă? Analiza frumosului ne va con- : 


duce la constatarea fundamentală că 
la baza acestuia există o subcatego- 
rie ce nu poate fi tăgăduită, anume: 
gustul, care concretizat întrun simţ 
estetice comun, constituie caracteris- 
tica oricărei perioade de timp, Și, 
precum lămurit am arătat în artico- 
lul „Croce și estetica“, frumosul pro- 
priu-zis, purtând în sine stilul (adică: 
înfățișare limitată după postulatele 
simetriei, prporției, măsurii) și gu- 
stul (norma estetică a oricărei epoci), 
pot fi create, fabricate, din elemente 
dinainte date şi limitate de realita- 
te; şi anume potrivite ca să producă 
acea deosebită armonie a obiectului 
cu facultățile spiritului nostru, ri- 
dicându-ne prin aceasta la o stare 
sufletească totdeauna caracterizată 
printr'un sentiment de plăcere. 

Ne mai rămâne acum să delimităn: 
cât se poate mai riguros. categoriile 
operei de artă. 

Cu cât înaintăm pe calca cea nouă 
ce ni s'a deschis, vom observa că, 
cecace ne leagă de opera de artă, nu 
este csteticul ci o altă categorie — 
artisticul — care, spre deosebire de 
frumos, are o individualitate proprie 
și unică, determinată de opera de 
artă ; sublimul. 

Din teama însă de a nu fi rău în- 
țeleşi, trebue să precizăm că, subli- 
mul nu are nimic comun cu acea vri- 
ginalitate  neinteligibilă a artiștilor 
moderni cari, — cum remarcă E. 
Meumann (în „Sistemul esteticii'),— 
în căutarea unor noui mijloace de 
exprimare. au reușit să se facă neîn- 
țeleși şi să cadă în ridicol. 

Categoria aceasta „e de natură ira- 
țională“ (LL. Blaga: „Filosofia stilu- 
lui“), Cu atmosferă mistică și se su- 
pune numai cunoașterii prin intuiţie. 
(Intuiţia luată în sensul definit de 
noi în articolul precedent). 

O operă frumoasă. vedem că ne re- 
ține atenţia, ne plac liniile, culorile 
şi sunetele; fiindcă, toate acestea sunt 
legate de datele sensibile, pe când 
sufletul trece pe lângă ea fără să fie 
câtuși de puţin sguduit. In sesizarea 





a amar 





unei opere de artă însă, — cum de 
altminteri oricine a constatat în ase- 
menea situaţii, — procesul sublimă- 
rii artistice în spectator nu se pro- 
duce prin datele sensibile ci prin e- 
moţie. Pe câtă vreme [lrumosul poa- 
te ti creat, sublimul nu cunoaște 1c- 
nomenul creaţie, — în sensul că ri- 
meni nu poate fi creator de sublim 
ci, numai revelator al lui. Origiaali- 
tatea artistică reducându-se în fond, 
la intensitate şi varietate, pe scurti 
spus, pentru a simplifica lucrurile, — 
ia interpretarea  revelării realului. 
(Din stimă pentru Louis Lavelie, vom 
aminti că, în acest punct ne găsim 
pe linia jalonată de prestigiosul gân- 
ditor [rancez în „Arta ca revelaţie”. 
Articol apărut în „Revista Fundaţii- 
lor Regale“ din Mai 1938). 

Plasându-ne din acest punct ds ve- 
dere, trebuie să precizăm că arlu 
irece dincolo de categoriile spaţiului 
şi timpului şi că, prin urmare, 
cum afirmă Croce dintru inceput, 
(încurcându-se însă în  contraziceri 
lesne de explicat la un gânditor îna- 
morat de logică), — nu există nicio 
legătură de cauzalitate între operele 
de artă. 

Ca o consecință a antinomiei des- 
voltate aci, din capul locului va tre- 
bui să eliminăm din conceptul operei 
de artă cele două determinante cla- 
sice, ca absolut străine fenomenului 
operei de artă: inspiraţia şi creaţia, 
aceste două categorii nu au nicio le- 
gătură cu sublimul şi nici nu duc la 
descoperirea acestuia, — înlocuin- 
du-le astfel, cu alte două: intuiţia și 
revelaţia. 

Oricât de îndrăzneață ne apare a- 
ceastă demarcaţie făcută înt:e fru- 
mos și opera de artă procedarea a- 
ceasta e cu atât mai întemeiată cu 
cât iși găsește o netăgăduită justifi- 
care în reflexiile filosofilor si este- 
ticianilor înainte şi după Kant; în 
special Kant a definit cu multă pro- 
îunzime că, sublimul e o categorie 
neobișnuită, şi spre deosebire de tru- 
mos, sublimul face legătura directă 
cu iraţionalui, cu lumea suprasensi- 
bilă. 

Referindu-ne acum la cele susți- 
nute de noi până aci, vom afla 
numaidecât, că trei sunt elementeie 
corespunzătoare înţelegerii artistice: 
intuiţia socolită ca bază de plecare 
în orice activitate artistică; revelația 
care nu reprezintă decât obiectul ce- 
lei dintâi, și interpretarea care nu e 
decât materializarea celei de a doua, 
realizată de artist. Şi pentru a învin- 
ge ceea ce pare greu de înţeles in 
noua orientare cu privire la înţelege- 
rea operei de artă, vom sublinia ne- 
apărat, că cele trei elemente indicate 





ee Dee e a a 


Categoriile operei de artă 


mai sus, — can orice activitate spi- 
rituală, — sunt concepute în relaţie 


imediată sau cum susţine Croce cu 
atâta magistrală claritate, ultimul e- 
lement „se face condiţia primului și 
din primul condiționatul ultimului ; 
adică seria e concepută în acțiune 
reciprocă sau, mai bine zis, ca un 
cerc“. (B. Croce: „Elemente de este- 
tică'). 

După înconjurul acesta făcut în 
scopul de a înlătura orice neînţele- 
sere ce s'ar putea ivi. ca o consecin- 
ță secundară va trebui să statorni- 
cim că primele două elemente: in- 
luiția şi revelaţia, își au o obârşie 
ascunsă și aparţin artistului, cunos- 
cute sub numele de vocaţie sau che- 
mare; iar cea de a treia, constituind 
opera. care, singură e accesibilă tu- 
luror oamenilor. 

Astfel, după această străduinţă de 
a deschide o altă cale pentru înţe- 
legerea fenomenului operei de artă, 
suntem siguri că precizările noasire 
aduc o contribuţie însemnată în fi- 
losofia artei, înlocuind cu hotărire 
corelaţia clasică: inspiraţie, elemen 
artistic şi creaţie, prin cea intuiţio- 
nistă: intuiţie, revelaţie și interpre- 
tare, 

Prin opera de artă, artistul ne des- 
văluie „prezenţa realului“ (LL. La- 
vellc), arătându-ne infinitul, eternul, 
*ubstanţa însăşi a lumii... 


MIHAIL COSMA 





h > 





XJ. Teodorescu -Silon 


Fragment 
se, subiectele cele mai variate. Brană, 
pe lângă frumoasele-i calități de stili- 
zare are şi meritul de a anima mai în- 
totdeauna tablourile. Nutzi Acontz ne 
aduce din Franța desenuri sensibile, cu 
multă atmosferă. 

D-nii Ștelian Popescu-Ghimpaţi, Ni- 
colescu-Nic Gavrilov, aduc participări 
interesante la succesul Salonului de 
Toamnă. 

Afişe sunt puţine la Salon dar meri- 
tuoase. Se disting acele ale d-rei Lily 
Pancu, Lito Botez, Ion Gesticone, Flo- 
rica Cordescu. 

In cronica viitoare vom scrie despre 
expoziţia excepţională a lui Lucian 
Grigorescu, care se deschide la Dalles 
la 1 Decembrie, 






Interior de castel vechi 


Pe jiţu 'n care astăzi se odihneşte-alene 
Moşneagul ca o iarnă sosită prea curând, 


Cad îunigei de gânduri ce se topesc pe gene, 
In vuetul ce sparge tăcerea şuerând. 


La rând priviri cusute pe rame de mătase 

Se pierd în bolovanii crescuţi pe zidul ud, 
Doar singuri marinarii, ce-au adormit în vase, 
Mai sforăe şi somnul prin veacuri îl aud. 


Păduri întinse 'n pânze, cu șerpuite gârle 
Ard zorile topite în aurul din prund, 

Din câmpuri și talazuri, luceafărul s 'asvârle, 
Să prindă amintirea rostogolită 'n fund. 


Pe scări veghează încă Arhanghelul de piatră 


| Și lângă pai o îlintă stă spânzurată 'n jos, 
Ea Scheletul își desbracă mantia 'nsângerată, Bi 
Și linştea trosneşte în fiecare os. 


CONSTANTIN. SALCIA 


Din volumul „Logodna apsicirit, sub tpar. 
i a cf a a fa a a a pa a e ra 


mm cai pisat e ro 


== 3 Decembrie 1938 


VALORILE SPIRITUALE ALE RASINARULUI C 


satul reprezintă o ade- 
vădată tradiţie, fiind un isvor de viaţă 
vie, un punct de raliere al evoluţiei Sta- 
tului, iar pentru conştiinţa românească este 
matca genetică a valorilor spirituale care 
încheagă în substractul său tot complexul 
culturii româneşti, sau cum spunea d. Lucian 
Blaga: „Fac elogiul satului românesc, crea- 
torul şi păstrătorul culturii populare, purtă- 
torul matricei noastre stilistice. Avem un 
orizont sufletesc al nostru, acel spaţiu inde- 
finit ondulat, ca plaiurile ţării, manifestat în 
deosebi în doină şi în cântecale noastre, şi 
au mai puţin într'un unanim sentiment romă- 
nesc al destinului”. Iată dece afirmăm aci, 
că satul este pentru întreg duhul românesc, 
candela vie a colectivităţii românești. 

România, stat format din sate cu conştiinţa 
spirituală ieşită din adâncurile văilor şi din 
complexul psihologic al rusticităţii, este Sf 
plicit un stat al :esențelor țărăneşt:. Prin 
aceasta se ajunge la adevărata cultură a nea- 
mului şi numai aşa va izbucni întotdeauma 
acest localism care premerge marilor stiiizări 
spirituale. 

Această sintetizare are la obârşia ei creaţia 
geniilor eşite din matca tradițională a cul- 
turii, care este satul. Spiritualitatea româă- 
nească este aşezată pe fundamentul plauzib:! 
al culturii populare. O cultură lipsită de 
aceste rădăcini, nu are viaţă, este efemeră și 
întotdeauna sortită sterlității Duhul tradiţ:ei 
naționale, acest stâlp de granii, aşezat ca te- 
melie la bolta mesianismului românesc nu-şi 
poate găsi impulsurile trainice şi statornice, 
decât în acel sat, isvor continut de afirmare 
națională. Toate 'satale de pe intreg cuprinsul 
României, sunt isvoare cari se varsă în flu- 
viul cultural a] neamului. Toate satele ro- 
mâneşti au dat în decursul timpurilor, valori 
spirituale, cari şi-au depus contribuția spre 
ridicarea şi propăşirea țării. Pe boita cerului 
cultural românesc, satele sunt stelele cari ta- 
diază lumina lor în spaţiul istoric, Dinure 
toate acestea unul se ridică, ca un adevărat 
focar de creaţie naţională. Din complexul 
rustic, un singur sat se ridică cu valori ine- 
ga!ate pentru întreagă România: acesta este 
Rășinari. Satuj Răşinari unde „vechi tradiţii 
și tainice impulsuri ale sânselui sau slator- 
nicit cu bătăi de inimă sănătoasă, lângă 
creasta de stâncă a Carpaţilor“. Din cele mai 
vechi timpuri acest sat a avut parte de minţi 
luminate, de cnergii creatoare, de suflete 
mari pătrunse de sentimentul național. 

Atunci când cultura românească începuse 
să se închege în tipare specifice, în Rășinari 
acel „fondus regius” sau găsit personalităţi 
ca un Popa Bratu, o figură strălucită, care 
prin cultura, prin vocaţia şi energia sa a ajuns 
să fie un stâlp de afirmare în acest colţ de 
țară. Popa Bratu a depus o muncă uriaşe 
pentnu menţinerea trează a conşti.nței naţio- 
nale şi documentele vechi ne vorbesc despre 
rodnicia faptei lui. Apoi preoții Radu și Va- 
şile Tempea, Popa Man şi Petru Căzan, dela 
care ne-a rămas, Statuto sau cartea cu 
pravila legilor săsești din pământul cră- 
esec din Ardeal 1798. Această carte a lost 
tăimăcită de S. Micu Klein, dar desvoltată şi 
adnotată de preotul din Răşinari Petru Că- 
zan. Tot dela acest preot au mai râmas în ma- 
nuscris un „Liturghier” şi o 'carle de rugă- 
ciuni. Diaconul Vasile Popovici, sau cum îl 
numeau sătenii „absolutus filosofus“, fiindcă 
știa 5 limbi şi care mai târziu şi-a schim- 
pat numele din Popovici în Pop de Stează; 
dela el au rămas o mulţime de cărţi biseri- 
cești în manuscris, precum și Biblia lui Bob, 
căreia el fi aduce cuvenitele adnotări. 

Dar deasupra tuturor acestor feţe biscri- 
cești, o familie mare de cărturari se ridică 
în mijlocul Răşinarului: era familia preo- 
jească Barcianu, ui cărei urmaşi sunt şi astăzi 
elementța de elită în viaţa politică şi cultu- 
rală. Familia „Barcianeştilor sa păstrat ca 
a unor oameni tari, mai mult ca alții, și-au în- 
chinat toate silinţele operei de întărire şi 
prosperitate a bisericii şi a poporului” 1). Pri- 
mul vlăstar al familiei Barcianu a fost Sava 
Barcianu, preot în Rășinari dela 1768 — 1808 
şi protopop al Sibiului și asesor episcopesc. 
Acest strălucit reprezentant al familiei Bar- 
cianu avea o adevărată şi mănoasă iubire 
pentru învățătura şi scrisul literar. Prin nes- 
târşita lui hărnicie a micşorat în câtva lipsa 
aşa de mare de cărți româneşti, scriind, co- 
piind şi traducând un număr considerabil de 
cărți folositoare, ungle chiar în mai multe 
exemplare, pentru a ie da în mâna credincio- 
şitor săi şi a altora iubitori de învăţătură. 
Scrierile acestea, în cea mai mare pante de 
cuprins religios și istoric, reprezintă şi o va- 
loare artistică. Invățatul preot, care avea un 
talent extraordinar de a desena, își impodobi 
fiecare manuscript cu reproduceri picturale, 
desenuri și icoane, unele chiar de o valoare 
superioară” 2). 

Prin opera sa multiluterală Sava Barcianu 
şi-a câștigat un loc de frunte în evoluţia isto- 
riei literare ardelene. Dar cel mai strălucit 
reprezentant al familiei Barcianeștilor este 
Sava Popovici Barciunu, tot preot în Răşi- 
nari, iar mai târziu director local, asesor con- 
sistorial şi „proprietar al crucei de aur cu 
coroana pentru merite”, oferită de împărat, 
iar spre sfârşitul vieţii profesor la „Seminarul 
Andreian din Sibiu”. Preotul Sava Popovici 
Barcianu este una âin figurile cele mai mă- 
rețe ale trecutului cultural nu numai al Ră- 
șinarului, ci al poporului român. Și ca preut 
s'a bucurat de mare vază, dar şi ca om poii- 
tic a jucat un rol de frunte, fi:nd ales de Adu- 
narea națională de pe Câmpia Libertăţii 
membru în comitetul național şi în deputăţia 
trimisă la împăratul“ 3). 

Alte valori spirituale eşite din mijlocul Ră- 
şinarului sunt, Petru Brote, autorul broşurei 
„Libera comună Răşinari“, studiu istoric în 
care autorul se ocupă de originea şi privile- 
giile de veacuri ale comunei Răşinari. Petru 
Brote a fost şi un distins zarist, făcând parte 
din falanga marilor ziarişti ai veacului trecut, 
și unul dintre primii redactori ai marelui ziar 
„Tribuna“, Deasemenea nu trebuie uitată fa- 
milia Droc, ai cărei membri au fost adevă- 
rați semănători de cultură şi merită toată 
atenția noastră un Ioan Droc, protopop și 
asesor eonsistorial, un Maniu  Droc, sau Ni- 
colae Maniu Droc, dela cari au rămas opere 
destul de însemnate. Tot din Răşinari s'a ri- 
dicat un Alemanu Galea, fin spirit de mate- 
matician, Șerban Cioranu, primul vestitor a 
valoroasei familii Cioranu, Ioan Pinciu și 
mult încercata familia Dancăș. Dar spirituali 
tatea valorilor eşite din Rășinari avea să fie 
aservită în mare măsură ja început și copie- 
şită apoi de formidabila activilate a familiei 
Goga. Părinţii lui Octavian şi Eugen Goga au 
fost spirite înzestrate cu o cultură vastă. 
Dar 'cea mai înaltă valoare spirituală a Răși- 
narului a fost Octavian Goga. „Poetul păti- 
mirii“ noastre este orchestraţia cea mai su- 
blimă şi cea mai ideală incarnaţie nu numai 
a Rășinarului ci a satului Ardelean. Acest 
spirit revoluţionar ca şi Oltul primăvara sa 
integrat pentru totdeauna în cultura româ- 
hească sau cum a spus un mare literat, Octa- 
vian Goga s'a integrat în eternitatea destinu= 
lui nostru. :Etilui naţional al operei lui Ocţa- 
vian Goga, a dat naştere unui fenomen lite- 
rar dintre cele mai importante, căci s'a tranş- 


Pentru orice popor 








de NICOLAE CIUCEANU 


fowmmnat prin sine şi opera sa, în lenomen de 
viață  româncască. Prin Octavian Goga au 
vorbit isvoarele creatoare ale neamului, prin 
e! şi prin opera ui sa clădit apartanenţa su- 
fletului intelectual la cel popular. Lumina 
care a împrăştiat-o acest demiurg al comuni- 
fății otnice a încălzit românismul în momea- 
tele decisivelor încorări, căci numai Octavian 
Goga a fost duhovnicul ardelenilor, pe cari 
i-a unit cu fraţii de acelaș sânge şi de aceraş 
lege. Octavian Goga a înscris în cartea de aur 
a neamului cea mai frumoasă pagină a etois- 
mului cariylean, iar Eugen Goga a dăruit 
ca zestre națiunii Cartea Facerii. 

Descendenții spirituali ai acestor două su- 
preme valori vor uvea misiunea să seric, 
continuând „Cartea Facerii“, „Cartea Prefu- 
cerii“. Semne nădăjduitoare, în acest sens, a- 
vem foarte multe. Contemparaneitalca a im- 
pus pe Traian Bratu, Sabin Cioranu, Emil 
Ciucianu, Protopop Emilian Cioran, Bucur 
Tincu, Şerban Lungu, Petre Ilcuş și Bucir 
Mitrea. "Loate aceste valori spirituale eșite din 
patrimoniul satului românesc, anticipează în 
forma ideale aspiraţiile de cultură ule nea- 
mului. 

Cultura românească este cultura mioritică, 
este certitudinea valorilor universale, căci 
deacum încolo devine „temelie sigură a unsi 
autentice istorii româneşti“. 


1) Victor Păcală ..Moncgialia comunei Ră- 
şinar!”, 

2) ldem. 

3) Idem. 


intre Lucian Blaga 
Şi Vasile Băncilă 


(Urmare din pag. 3-a) 





tuiţia creşterii organice, Ar mai ti câ- 
teva categorii de vratat, dar ne-ar cere 
prea mult. Ne mulțumim doar să le în- 
şirăm, In al doilea loc vine mitul, apoi 
categoria stihială, dogmaticul, divinul 
și agnosticismul ințeegător, -.. toate 
de-o importanţă tundamentală. 

După aceasta întârziere printre con- 
cepteie centrale din cartea d-lui Vasile 
Bancilă, ne putem reintoarce la afir- 
maţiile noastre dela început. Cei care-l 
socotesc pe d. Băncilă un simplu in- 
verpret a lui Blaga, fie el oricat de 
pertect, văd prea puţin. Lucian Blaga, 
trebue neapărat să recunoaștem că este 
un măreț exemplu al nație! și un prinţ 
al spiritului. Mare poet, mare esseist, 
mare tilosot, și pe deasupra, tot atat de 
mare roman, e. absoarpe în sine și fil- 
treaza prin cristalul sulletului sau, 
VUavE Uiuu€le Nuasti€e Ene, Dar asta 
nu he da dreptul să presupunem, ca 
in atara de ei nu mai poate respira n1- 
Men! ȘI Ca nu Se Mal poate naşie ni- 
meni sau, cu un termen mul propriu, 
asta nu ne dă drepiul sa presupunem 
că e! anulează orice alta originantate 
etnică. A, domnilor! am «caicat un 
prag delicat. Ce insemnează a Ii ori- 
gihal? A nu îi ca alți? Deloc. A fi 
vriginal însemnează a rodi :n tine o i- 
dee chiar daca a venit dintr'alta parte. 
Nu mai am timp să fundamenvez a- 
ceastă afirmaţie, vă invit insă, să no 
treceţi cu veaerea. Reflectaţi niţel și 
veți vedea, că orice creație omeneasca 
are ceva ce logic îi preexistă și ca Pla- 
ton, cel mai inspirat om din lume, avea 
dreptate. In rezumat : 

D. Vasile Băncilă, atunci când ne-a 
dat aceasta proiunda Imterpierare a 
lui. Blaga, ne-a dat — şi în asta îi rezi- 
dă marele merit — și un sistem perso- 
nal ae gancure. Observaţi, iară prea 
multă avenţie și tărâ prea mult erort, 
cum gândește unul și cum gândește 
celălait. Domnul Lucian Blaga gânde- 
şte simfonic, se întinde peste toate 
planurile de cunoaștere deodată, iar d, 
Vasile Băncilă gândește mai mult pe 
zone în adâncime. Deaceea, primul 
ne-a dat iilosoire in general, — episte- 
mologie, metafizică, filosofia culturii, 
— pe când celălalt ne-a dat mai mult, 
o mcercare de logica naţiunii. O do- 
vadă în plus e și faptul, că în cartea de 
care ne-am ocupat, d. Vasile Bâncilă 
are un capitol unde „expune“ filosofia 
practică a lui Blaga. Cei care n'aţi ce- 
tit cartea și nici n'aveţi de gând so 
mai cetiţi, vă rog, de astădată călcaţi- 
vă, pe inimă, și cetiţi cel puţin acest ca- 
pitol. Veţi găsi acolo nu o expunere a 
ulosotiei practice a lui Blaga ci o tun- 
damentare a €i. Lucian Blaga nu sa o- 
cupat în mod deosebit de astte! de pro- 
bleme, dar cum filosofia lui creşte în 
toate direcţiile, în unele părţi ne-a lă- 
sat anumite pârghii. D. Băncilă a mai 
tras linii, le-a unit şi a scos astfel o fi- 
gură. Să nu se uite însă, cum sa mai 
uitat, că ce a tras a tras dela el și că 
ii aparține. Ar fi profund regreiabil. 

Incheiem aceste considerații, tără 
îndoială prea incomplete, precizând 
că intenția lor este cât se poate de 
pură — am avut o părere și am ţinut 
s'o spunem — și cu rugămintea de-a, 
fi scuzat ațât de d. Lucian Blaga și d. 
Vasile Băncilă cât și de cetitori, pen- 
trucă am vrut să dăm într'un articol 
ceeace ar îi trebuit într'o serie de mai 
multe. 


Axente Sever Popovici 


UNIVERSUL LITERAR 


București 


TEATRUL LIBER: „MAMA“, DRAMA IN 2 
ACTE DE KARL CZAPECK, SAU ȘASE 
MORȚI IN CAUTAREA CELUI DE-AL ŞAP- 
TELEA,. 

Inainte de a intra în miezul cronicii noas- 
tre, vom sublinia un fapt deosebiţ de îm- 
bucurător: 'țendința, pe care am dori-0 ge- 
neraiă scenelor bucureștene, de a reprezen- 
La piese de înaltă ţinută literară şi de un ni- 
vo! cu mult mai ridicat decât acela cu care 
ne obişnuiseră stagiunile trecute. 

Teatrul Naţional a făcut începutul cu 
„Clopotul scutundat“, una din operele lui 
Gerhart Hauptmann, dramaturg de mult in- 
trat în repertoriul curopean. Poetul Adrian 
Maniu a reuşit să creeze în românește o pie- 
să pe care noi am îndrăznit s'o considerăm 
superioară originalului, ca valoare literară. 
I-am contestat, în parte, valoarea dramatică, 
în baza unor vredințe ce ne sunt scumpe și 
pe care nu Je impunem nimănui. Dacă am 
insistat mai mult asupra scăderilor origina- 
lului german, ca şi asupra unvr neînsemnate 
scăpări ale traducerii, e pentrucă socotim că 
poetul Adrian Maniu putea, în răstimpul fo- 
losit cu tăimăcirea migăloasă a lui Haupt- 
maan, să scrie el o piesă originală, cu mult 
mai prețioasă pentru literatura dramatică ro- 
mâncască, de fel bogată în autori de talia 
d-sale. Rezervele pe scari le-am făcut 
asupra spectacolului dela Naţional se explică 
apoi prin aceea că ne-am dus la o piesă de 
Hauptmann în traducerea poetului Maniu şi 
jucată pe cea dintâi scenă a ţării, ca la po- 
mul lăudat, cu sacul gol al tuturor așteptă- 
rilor, al celor mai mari așteptări, uitând că 
înțelepciunea poporului nostru dă alte sfa- 
turi pentru asemenea cazuni. Nu regretăm că 
am pornit cu sacul de acasă, ci numai că a 
fost prea mare (unii răutăcioşi vor putea 
spune chiar, tără fund). 

Un fapt rămâne însă ceri: „Clopotul scu- 
fundat” a însemnat un mare pas înainte în- 
vu ridicarea nivelului publicului românesc 
atât prin înțelesul adânc al piesei (cu toată 
suprapunerea de simboluri dăunătoare)  câţ 
și — mai cu seamă — prin minunata tradu- 
cere a d-lui Adrian Maniu. 

Dacă tendința de care am pomenit la în- 
ceputul acastei cronici formează însuşi  ros- 
tul Teatrului Naţional, ea trebue subliniată 
însă cu incomparabil mai mult entuziasm 
când animă pe conducătorii unor teatre par- 
ticulare. Cu atât mai vârtos dacă se ivește 
pe o scenă unde comediile de bulevard au 
ținut, cu suoces, afişul ani  dearândul, 

Aşa dar socotim că reprezentarea pe sce- 














na teatrului Liber a piesei lui Czapeck, poa- 
te fi trecută în rândul evenimentelor stagiu- 
nii în curs. In ce privește valoarea ei spec- 
kaculară nu ne vom lăsa antrenați de valul 
de entuziasm care a cuprins cu o ciudată u- 
nanimiiate pe criticii noştri dramatici. Ne-a 
plăcut piesa desigur. Este admirabilă ideia 
centrală : ciocnirea dintre setea de ideal a 
bărbatului (soţ sau fiu) şi dragostea de ma- 
mă care vede în pornirea spre ideal o do- 
rință dacă nu deșartă în orice caz periculoa- 
să și distrugătoare a căminului ei care e sin- 
guru-i rost pe tume. Și totuși sfârșitul piesei 
o găsește pe mamă punând în mâna celui 
de-al cincilea fiu, ultimul ce-i mai rămăsese, 
arma cu care să lupte împotriva dușmanu- 
lui cotropitor. 

Conflictul este redus de fapt la o luptă 
interioară în sufletul mamei. Discuţiile din- 
tre ea şi fii sau fantomele lor se măr- 
gimesc Ja plânsul mamei îndurerate şi o 
ușoară mângâere din partea fiilor cari toți 


repetă refrenul : „Iu nu poți înțelege ma- 
mă“, 
Biala mamă îşi pierduse soţul în colonii 


iar primul fiu Andreas, doctor, murise de 
friguri galbene introducându-și el însuși mi- 
crobul în organism, spre a studia boala. Ta- 
tăl şi Andreas au murit încă înainte de 
ridicarea cortinei așa încât spectatorii fac 
cunoștință cu spectrele lor, chiar din primul act. 

Până la ultima lăsare a cortinei, mor încă 
trei frați: Georg, într'un accident de avion; 
Peter și Kornel, cei doi gemeni, adversari în- 
tr'un războiu civil, așa încât la sfârşit e un 
adevărat congres al umbrelor, la care ia 
parte, în afară de soț şi cei patru copii, ta- 
tăl nevestei, gata și el să pledeze pentru teza 
pe care o susțineau cei 5 decedați: nevoia 
de a se sacrifica pentru alingerea idealului. 
Confuzia între personagiile vii și cole moar- 
te, lipsa aproape totală de tennică stârnesc 
râsul multora din public, tocmai acolo unde 
situaţia e mai tragică. Să me fie iertat so 
spunem: este cu totul ridicol să auzi o 
statie a unui aviator mort de o jumătate de 
oră spunând cu glas plângător: „Nu te spe- 
ria mamă, am avut o mică neplăcere, mi sa 
rupt o aripă dela avion“, ca după aceasta 
mama să-şi dea seama că are în fața ei nu 
pe Georg, ci doar fantoma celui mort, 

Și iarăși provoacă râsul glumele fantomei 
+atălui care spune la un moment dat că 
nu-i plac americanii când este vorba de nu 
știu ce record bătut de aviația lor sau apre- 
cierea mamei că halatul alb cu care e îm- 
brăcată fantoma doctorului Andreas îi șade 
bine. 

Indeosebi s'a râs când doctorul Andreas 
— adică fantoma lui — spunea că de-ar 
fi fost în viaţă l-ar fi! atras boala somnului. 





Cinematogratel 








ARO: „„Nevestele șirete::.— SCALA: „Albă ca zăpada și cei 7 pitici“. 


Este atât de vwunoscuţ spiritul fin carac- 
teristic francezilor, încât ar părea înutil să 
mai amintesc de e] în această cronică, cu 
ocazia prezentărei filmului „Nevestele şi- 
rete”, la „Aro”. In orice caz, ceeace se poate 
remarca la acest film este trecerea subiec- 
tului pe planul al doilea, Jacques Feyder 


pirat în alegerea chipului lui Făt-Frumos, în 
schimb cei 7? pitici, cu chipurile lor luate 
din: _ domeniul caricaturii, sunt  minunaţi. 


Giasurile tuturor eroilor sunt de asemenea 
bine alese, remarcabil fiind ecoul fântânei. 
in orice caz întreg filmul este o mare îs- 
bândă a desenului 


animat asupra filmelor 





VA 
7, > RA 


dându-și toate silințele să realizeze mai în- 
tâi un ifi:m spiritual. 

Sar putea ca numirea de „film” dată spec- 
Lacolului de la „Aro” 'să nu fie cea mai 
potrivită, dacă prin „film” se înţelege mai 
întâi „acţiune”. In schimb, regisorul a is- 
butit să ne prezinte o adevărată frescă a unei 
întregi epoci, cu ajutorul acele; fine ironii, 
care, cum spuneam la început, stă la baza 
mai tuturor filmelor franceze. După cum, de 
aittel, arată şi numele românesc al î:lmului, e 
vorba aici de niște meveste foarte șirete din 
Flandra — iucru normal — de nişte bărbaţi 
ţinuţi sub papucul nevestelor şi foarte puţin 
curajoşi. Se prea poate ca pe unii spectatori 
să-i fi indispus unele scene din film; cum 
ar fi aceea în care, ps când femeile se ocupă, 
in felul lor, cu afacerile Statului, bărbaţii se 
ocupă cu tricotajul. In schimb, femeile nau 
fost, cred, prea mitltumite văzând scena în 
care un cârd de gâște se intâineşte cu o de- 
legaţie de femei, pornită să întâmpine armata 
spaniolă. Se poate ca adevărul istorie să nu 
îi fost respectat întoumai, de-alungul fil- 


mului. Nu sunt prea priceput la istorie ca să. 


mă pot pronunţa în această chestiune. In 
orice caz nu cred ca prin anu] 1600 să fi fost 
în Flandra niște șosale atât de bine pavate 
ca acelea din filmu. De asemenea nu prea 
işi aveau rostul delegaţii trimişi să anwmţe 
venirea ducelui în oraş. Apar doi bădărani 
cu înfățișări nu prea  civiuizate, pentru ca 
peste un coas să apară ducele, un tânăr 
foarte manierat, împreună cu o armată nu mai 
puţin bine crescută. Dar când filmul e spi- 
ritual, mu trebue să ne gândim prea mult 
la „adevăr“. Aşa că, fără să ajungă la nive- 
iul superior a] produrțiilor franceze din ul- 
timul timp, filmul „Nevestele girete“ poate 
fi. socotit drept un film bun. Din înterpre- 
tare, ies în evidență, cum era şi nommal, 
Franqoise Rosay şi Louis Jouvet, minunat 
în rolul unui căngăr. Iar Jean Murat e bine 
dispus ca întobăeauna, şi tot atât de puţin 
talentat. 


Mă săsesc în greaua situaţie de a căuta 
pentru acest film cuvinte de laudă cari nu 
au fost încă pronunţate nici de critica străină, 
nici de cea română. Dacă aş spune că Walt 
Disney sa întrecut pe sine, realizând acest 
prim film de lung metraj, ar fi simplu banal. 
Dacă apoi aş vorbi despre importanța culoa- 
rei în desenele animate, mai ales atunci 
când subiectul este unul din lumea basmu- 
lui, iarăși h'aş spune ceva nou. Voiu aminti 
aici mihumata scenă a goanei prinţesei în 
pădure, precum şi chipul verde, afât de im- 
presionant, din  oslinda împărătesei. Dacă 
Walt Disney s'a arătat mai puțin bine ins- 


O scenă din „Albă ca zăpada şi cei șapte pi 


obișnuite,  isbândă de altfel prevăzută de 
prietemul Florian întrun număr trecut al 
„Universului literar“, Recomandarea aces- 
tui film pare deci inutilă. Totuși stătuim pe 
cititorii noștri, indiferent de vârstă să vină 
la acest film cu cele mai mari speranțe. Şi, 
îi asigurăm, că nădejdile lor vor fi întrecute. 


TRAIAN LALESCU 


atznclit; 


D. Șerban Broască scrie „Universului lite- 

rar“: 
„Dragă  Universule Literar, dela primul 
număr cu care ai început să reapari, noi a- 
mândoi am început să fim buni prieteni, dar 
până azi, tu nai știut de prietenia mea și 
încă ce multe te iubesc“ şi încheie: ...„te rog 
să faci Joc între coloanele tale şi poezioarei 
mele ce-ţi trimit alăturat prezentei“. 

„Te salut şi te îmbrățişez...“ 

La această afeotuoasă misivă, „Universul 
literar“ răspunde : 

Dragă colaboratorule, 

Doresc ca mica mea epistolă să țe găsească 
în cele mai fericite momente ale vieţii tale. 
închipue-ţi că dela primul număr am simţit 
că la Ciucea (jud. Brăila), bate o inimă de 
prieten. Din păcate însă, între coloanele noa- 
stre e.un loc prea mic pentru poeziile pe 
care mi le trimiți. 

Ca să-ţi fac plăcerea și să-ți dau o dova- 
dă de amor, public aci în coloanele „Poştei: 
ultimele versuri ale poeziei alăturate de ma- 
tale : 

„Toamna vine cu răceală, (dacă ești bolnav 
ia urgent un Nanu-Muscel]). 

Frunza pomilor e pală, 

Văd cum pleacă și cocorii 
Sus c'ating aproape norii 
Şi privind în a lor rânduri 
Rămân locului pe gânduri“ 

Ca să fi dat un efect mai puternic poeziei 

puteai scrie: 
S'a dus vara călduroasă, 
Acum stau mai mult în casă. 
Sus pe cer sadună norii. 
Au plecat de mult cocorii!.., 
Doar un câine *n sat mai latră, 
Eu stau trist, cu ochii m vatră, 
Și mă simt poet măi vere, 
Delia cap pân” la picere. 

Și acum închei, al tău pe veci 

nU, Literar" 





7 


RONICA DRAMAIICA 


Unii făceau observația că poate spectatorii 
i-au sugerat această dorință. 

In rezumat trebue remarcată o stângăcie 
în construcția piesei, care dăunează enorm 
conflictului — repotăm — de mare putere 
dramatică. 

Redus la o luptă sufletească a unui singur 
interpret, Mama, conflictul apasă zădrobitor 
pe umerii d-nei iEcaterina 'Niţulescu-Sahi- 
ghian care a făcut tot ce era omeneşte posi- 
bil. Pe deasupra a mai avut de înfrânt nes- 
potrivirea dintre vârsta d-sale și aceea a 
bătrânei mame. Faptul că lucrul a putut 
trece neobservat sporeşte meritele d-nei Ni- 
țulescu-Sahighian.  Interpreții celor 5 roluri 
de copii, d-nii: Ion Aurel Manolescu (Tony), 
N. 'Fomazoglu (Peter), Mircea Septelici (Kor- 
nel), Jenică Constantinescu (Andreas) şi G. 
Sion (Georg) un buchet de tineri bine dotați, 
au jucat peste așteptări. 'Remarcabilă tine- 
rețea viguroasă a celor doi fraţi gemeni şi 
adversari, Kornel și Peter (Mircea Sepielici 
și N. Tomazoglu) ca şi perfecta înţelegere a 
rolului din partea d-lui Ion Aurel Manole- 
scu, uneori însă puțin teatral. 

D. Ion Talianu în rolul tatălui a fost su- 
ficient de grav şi de discret pentru o fanto- 
mă care se respectă. O dovadă că poate fi 
distribuit cu succes nu numai în comedii. 

Emoţionantă dar exagerat teatrală vocea 
femenină dela radio (Sabina Muşatescu). 

Direcţia de scenă a d-lui Ion  Sahighiaa 
fără greș, ca şi decorurile pictorului Siegfried, 
de o rară sobrictate. 

RADU A. STERESCU 


Cluj 


„UMBRA“ de DARIO NICCODEML 
„SBUCIUM“ de M. MALTOPOL 


Am urmărit cu un interes neînduplecat 
reprezentaţia piesei Umbra de Dario Niaco- 
demi, pentru virtuozitatea cu care autorul 
construeşte aic; drama unui personăgiu de o 
tensiune intericară şi cu rol covârşitor în e- 
conomia piesei, personagiu faţă de care toate 
celelalte apar mai mult. ca pretexte sau mMo- 
tive de afirmare a sa, printr'o lungă serie de 
reacţiuni ce-i definesc personalitatea. Inte- 
resul era deopotrivă solicitat de virluozita- 
tea cu care d-na Lily Bulandra a interpretat 
acest personag:u, realizând prin prestaţia sa 
un spectacoi de o excepțională valoare. 

Piesa are drept punct de plecare un motiv 
melodramatic. Acest personagiu central este 
un infirm, şi toată drama existenţei sale se 
reduce în ultima analiză Ja această infirmi- 
tate. Meritul autorului este însă de a fi dat 
acestui personagiu o bogăţie de viaţă interi- 
oară, un intens freamăt de viaţă, față de 
care martirajul liber consimțit de la sfârșit 
câștigă o nobleţe de atitudine ce ne dă parcă 
şi un sentiment de înălțare, pe lângă îiorul 
dramatic firesc. 

Freamătul acesta de viaţă are și o justifi- 
care psihologică. Intr'adevăr, după mulţi ani 
de paralizie a braţelor și a picioarelor, fe- 
meia 'care se deşteaptă în sfârşit la o viaţă 
deplină, printr'o tainică putere lăuntrică mai 
mult decât prin efectul pozitiv al tratamen- 
tului medical, va apare cu toate facultăţile 
sufleteşti sporite şi atinate, prin acea lege 
biologică a compensaţiei care concentrează 
într'o singură direcţie energia împicdecată 
de a se valorifica pe planul complex al vieţii 
normale. Femeia aceasta a avut totuși, în 
timpul boalei, o dreaptă intuiţie a vieții şi 
a postulatelor ei elemeniare.  Decepţia ei, 
care îi zdrobește pe urmă fiinţa morăiă, re- 
ducându-i existenţa la o umbră de viață, nu 
vine atât din ignorarea condițiilor firești de 
viaţă cât dintr'o ciocnire tragică cu repre- 
zentantul, — am zice cu fatalitatea — care 
sapă păpăstii ce nu mai pot fi trecute. Ea 
a înţeles că soțul ei trebue să o liber în 
țimpul boalei sale, dar libertatea aceasia a 
dat naştere, nu la legături întâmplătoare şi 
efemere, ci la o: legătură trainică, unică, 
făcută indestructibilă prin plămădirea unei 
noui vieţi, care a venit să consolideze un 
sentiment şi altfel foarte puternic. Iar femeia 
care, în felul acesta, i-a răpit definitiv băr- 
batul, era cea mai bună prietenă a ei. 

Fiementul din urmă semnalat indică o a- 
cumulare a motivelor dramatice, care ne iaca 
din nou să ne gândim la melodramă. Există 
şi în gradaţia acţiunii, mai cu seamă în actui 
II, ceva căutat, ceva prea mult calculat, 
care pare să contrazică sentimentul fi- 
rescului. Dar „firescul“ este așa de relativ în 
artă, încât nu putem vedea în această im- 
prejurare un defect capital al piesci. | 

Meritul esenţial al spectacolului revine 
fără îndoială d-nei Lily Bulandra, care a 
analizat cu atâta pătrundere compoziţ.a in- 
timă a personajului central și l-a exprima” 
cu atâta măestrie în diferitele lui aspcete, 
încât interpretarea d-sale a fost întradevăr 
magistrală. 

Alăturea de d-sa au apărut d-nii N. Bu- 
landra, sobru şi cu demnitate în rolul soțu- 
lui, H. Cristea, cu o remarcabilă maturitate 
de interpretare în rolul prietenului, Al, 
Economu, exprimând nota justă au medicului 
şi d-na Magda Tâlvan, cu simplitate şi ele- 
ganță în rolul prietenei. 

Director de scenă a fost d. Ion Tiiwvan. 

in săptămâna următoare, Teatrul Naţionai 
din Cluj a reprezentat piesa originală a 
d-lui locot.-colonel M, Maltopol, cu titlul 
Sbucium, în care interpreţii au făcut lăuda- 
bile eforturi spre a-l servi pe autor și 
opera sa. Ă 

De relevat în rândul întâi dq. L. Divarius, 
apoi d-nele J. Moruzan, Mia Mateescu, V. 
Bude şi d-nii N. Bulandra, H. Crisiea, L. 
Irimieș, C. A. Russey, D. Constantinescu, M. 
Dorna, IL. Doctor şi T. Croitoru. 

OLIMPILU BOITOȘ 





DUFF COOPER 





TALLEY RAND 


EDITURA "NATIONALA= CIORNEr 


Aeterna pe îi eee ne cee E] 














In dorinţa de a înlesni 
iubitorilor de literatură 
cunoaşterea cât mai de- 
plină a vieţii şi a sufle- 
tului celor mai aleși fii 
ai ţării, scriitorii, am 
crezut că primul lucru 
ce avem de îăcut este 
să ne adresăm tovarășe- 
- e Vice ada „lor lor de viaţă. Am 

D-na Ana Chendi căutat nu amănuntul de 


senzație vi umununtul caracteristic şi, pe căt po- 
Sibiul, necunoscut. Nu penru uorința de ineuut, 
deauuel Jusuticată, ci pentru a contribui cat de pu- 
țin la actualizarea unu: trecut Lierar, peste care — 
deşi nu prea indeărtat — s'a ișierau. grea, uitarea. 
hevistă Noasira va lolosI toare cale ce-l Vor sia 
în putinţa spre a realiza ceea ce şi-a propus, in do- 
meniul store. literare. Dceaceea Lacer ue pe acum 
apel ia toţi cei cari deţin orice aci, scrisoare, ma- 
nuscris, iotogratie, ce ar putea îl o contribuţie la 
cunoaşterea »storiei liierare, să ni le comunice. A 
fi posesorul unei scrisori sau unui manuscris al 
unua scriitor mare este un privilegiu, dara le 
ascunde numai pentru tine, cand eie prezinţă în- 
semnătate, e o adevărată crimă. A 


liarie Chendi este dintre scriitorii urgisiți de 
oficiahtate, Cărţile de şcoală nu-l pomenesc, pro- 
fesorii nu-l recomandă. Și totuşi e unul an pu- 
ținii noştri critici. Chen a avut o amplă şi justă 
viziune a literaturii românești, a înyeles ce co- 
moară ascunde toiklorul nostru, a pătruns sensul 
operei lui kminescu așa cum astăzi chiar puţini 
l-au pătruns şi a smuis cu mână hotărită şi neo- 
bosita, multe buruieni din ogorul litereior româ- 
neşii. Dacă n'ar fi decât acestea meritele scrisului 
său şi incă i sar cuveni un loc de îrunte în lite- 
ratură şi în ierarhizarea ei didactică. (Hândurile 
acestea pot fi considerate o sugestie). | 

Aș fi vrut, tocmai fiindcă lare Chendi este mai 
puţin cunoscut decât s'ar cuveni, să tac aci o scur- 
tă prezentare, dar cum rostul acestor pagini este 
nu de a riaica „un mititel“ ci dea folosi mai târziu 
istoriei literare, voiu reproduce rândurile scrise 
de criticul D. 'lomescu dela „Ramuri“ la moartea 
lui Chendi. E tot ce se putea scrie mai adevărat 
despre el. 

„Era desigur în omul acesta ceva din construcţia 
sulietească a lui Petionius. Şi pentru viaţa noastră 
literară a tost, intr'adevar, un eironius, In I01)10- 
cul unei muiyumi de sutiete mărunte, ae ingușuori 
şi de crai, Liarie Chendi şi-a croil vo existenţa ba- 
zată pe cea mai intacta inuependenţță moraia. Pu- 
terea lui Nerone nu l-a inspâmanrat  mcioaată, 
şi-avea curajui să-i radă în taţă într'o eporă în 
care Chilone 1și purta trupul în iectacă. A Lira şi-a 
ras. A trait cu pasiunea unui erou dun Oscar Wal- 
de, coborand un pic de esietică în fiecare clipă 
a existenţii, şi-a rus necontenit cu toată puterea 
care 1zvoraşte dun jignirea punului simţ. luna via- 
ţa aceasta pentru ca.ă plăcere se poate scoate din 
ea, şi, ma ales, pentru ajutorul intens pe care-l 
poate da ea expansiunii une. puteri inauviduale. 
'Lorul e tăcut pentru a asigura individului cea mai 
depună expansiune, — iată principiul de viaţă în 
care-a crezut, co înspăimantătoare îndrăzneală, 
sutletul semeţ al lui liarie Chendi. 

Un pahar de vin, un colţ ae grădină, o vioară 
buna și-o pagină literară erau pentru el tot atâtea 
MIJioace chemate să intrepnă plăcerea de-a trăi 
a maividuiuu, şi individul era el. 'Lrecea prin lume 
cu un splendid acer de om independent, și nu era 
clipă în care să nu creadă că el e cei mai tare. 
Mergea pe stradă cu pași agresivi, cu barbișonul 
darz, cu pălăria pe spate, şi nu era clipă din care 
să nu scoată o picătură de plăcere, un dram de 
bucurie. Veşnic căuta să constrângă viaţa, pentru 
ca din această constrângere, să rezulte, pentru 
individul care era el, cât ma multe momente de 
bucurie deplină. Dela un chef nocturn trecea la 
munca de birou, dela o carte cetită trecea lângă 
o femee, dela un articol de polemică pornia să-şi 
caute un prieten, dela iubire trecea la ură, — și 
toate astea numai ca să coboare în viață cât mai 
multă mișcare și cât mai mult decor. 

Pe adversar il căuta, îl alegea şi-l preţuia, vă- 
zând în el un minunat element de ațâțare a pro- 
priei sale individualități. Avea dușmani, şi era bu- 
curos că-i are. l-avea prin voința lui. Un dușman 
de elită avea în ochii lui acelaș preţ ca şi cel mai 
deaproape prieten. Şi unul și altul l-ajutau în ten- 
Ginţa lui nepotolită de a trăi cât mai intens, Nu 
era adversar care să nu deștepte în el o însușire 
nouă. Ba aş putea zice că pentru Ilarie Chendi 
adversarii erau ca nişte ferestre prin care el ştia 
să privească în viaţă. Aşa se şi explică pasiunea 
cu care el se arunca în vârtejul unei polemici. 
Dacă n'ar fi fost Nerone poate că Petronius ar fi 
fost mai puţin arbitru, şi fără dușmani, Ilarie 
Chendi ar fi avut o existenţă mai redusă. De cele 
mai multe ori, prin urmare, la temelia polemicilor 
lui nu stătea deloc sentimentul de ură împotriva 
adversarului, ci numai voluptatea de a-şi simți 
existența sporilă prin prezența provocătoare a u- 
nui adversar. Era împotriva acelora cari nu aveau 
destulă înțelegere și destulă iubire pentru valoa- 
rea luptelor literare. In locul steagului alb, a dorit 
întotdeauna fâlfâirea roşie a steagului de luptă. 

Acelaş respect pentru dreptul de liberă expan- 
siune al individului îl făcea să urască formulele 
care deprind un om să trăiască mai mult din gân- 
direa altora decât din ostenelile minţii lui. Nu pu- 
tea suferi mediocritatea îmbrăcată în formulele 
de împrumut, parazitul încuibat în formele și în 
ideile altora. „Un dram de personalitate de ai a- 
vea numai, S'o desvolţi pe asta și să nu râvneșşti 
la a altuia, căci imitarea e întâia probă a lipsei de 
putere creatoare“' — era povaţa pe care o-o dădea 
e] tutulor tinerilor doritori să-şi încerce puterile 
în mișcarea noastră ilterară. El însuși respingea 
cu violență felul dăscălesc de-a privi literatura 
prin ochieții unei rețele de formule. 

Văzând în literatură încă una din formele pe 
care le îmbracă viața, înţelegea, ca în faţa ei, cri- 
ticu! literar s'aducă un suflet gata să vibreze, iar 
nici de cum o sărmană minte uscată -— şi aceia 
înămolită în mii de formule scoase din cine ştie 
ce tipic de estetică răsuflată“.... 














UNIVERSUL LITERAR 


De vorbă cu doamna 





Ana Chendi 





LA DOAMNA CHENDI 


Lectura repetată a „Impresiilor“, „Preludiilor* 
ȘI „„POulttOanicior” a tacul uin NUNe Un uamuraLlor 
Al CELWICULUL Ciar-Văzator ŞI Lai03, Îi Uşor ae inc 
puit ce sausiacue am simt atana ca nevasta lui 
LHendi ESte In DUCUECŞIL şi Ca-ML poate comunica 
lucruri interesante asupra aceiuta uin care imi tă- 
cusem un 1Q0. 

Am avu norocul să întâlnesc în casă la dânsa 
şi pe cei 01 copu: înca, astazi d-na ar. bobeş şi 
iu, d, gtetan chenai dela comisariătul genvral 
al WDNOIIAŞIOT, Mau PTIMIL ăşă cum Numai ar” 
deienu ȘUU să prirneasca Și Ml-au Gal toate uesiu- 
ȘIrLE Cerule, pus promisiunea unui Mal pogai ma- 
Lefial PENsru VOiuinul ce Va cuprinae — mut des- 
Voltate -— aceste convorbiri cu cele mai apropiate 
rude ale scrutorilor nuştri de scamă. 

Loamna Cnendi citise paginile publicate de noi 
și n'a icst nevore de mtio intrebare. Mi-a povestat 
simpiu şi cald crampe de viaţă din care am re- 
ţinui cele ce urmează : 

„incă de pe la lui, familia mea (tata, mama și 
& traţi, din +b caţi am tost cu toţu) a trecut munții 
dincoace, pe ascuns sau cu paşapoarte ialse. bram 
reiugiâți politici. Urgia maghiară se abâtuse asu- 
pra noastra Lund cunoscuți ca in permanenţă raz- 
vrăti impotriva „călcâuiui cismei magmare'“, 

'Laăl meu, husu, a tost dintre cei mai tineri îo- 
varâşi de luptă ai lui Avram lancu, iar tratele 
mamei mele, Papiu llarian, unui auntre primii 
membri ai Academiei şi ministru de Justiție, era 
şi ci luptător naţionalist iniocat, Imi povestea 
mama ca în timpul revoluţiei din 1548, mama ei 
împreună cu ea și încă două surori se retugiaseră 
învr'o pădure, ca să scape de urmarirea ungurilor. 
Au fost însă descoperite de o patrulă şi unul dn- 
tre soldaţi a somat-o cu revolverui in gură să spu- 
nă unde e fiul ei Papiu llarian, pe care îl urmă- 
reau. N'a vrut să le spună, dar iiitele n'au îndrăs- 
nit să tragă. I-a impresionat poate şi pe ei dârze- 
nia şi dragostea de mamă. 


Li 


Trăiam restrânși în Bucureștiul care ne deschi- 
dea larg porţiie, oficial sau neoticial, tutulor refu- 
giaţilor in Ardealul asuprit. 

Cercul cunoștințelor şi al prietenilor se lărgea 
zi de zi în atmosiera primitoare pe care am întâl- 
nit-o în vechiul Regat. 


„CUM L-AM CUNOSCUT PE ILARIE...“ 
„Un nasture a provocat prima noastră întâlnire. 
Locuiam în strada doctor Yelix. Trecuseră vreo 


câțiva ani dela venirea noastră în București. 
Mi-amintesc de parcă lucrurile s'ar petrece astăzi. 
Era o zi frumoasă de primăvară, când mamă-mea, 
intovărăşită de un domn străin, a venit să-mi cea- 
ră ac și aţă să-i coasă un nasture. Ai ghicit desigur 
că străinul era Chendi. Eram pe atunci o pișcoace; 
cui i-ar fi putut trece prin minte că peste patru ani 
voiu fi nevasta lui ? 

De atunci venea tot mai des în casa noastră. 

La început diferența de vârstă şi faima lui de 
critic și polemist îmi inspirau respect. Priveam 
uneori cu timiditate la ochii lui ageri și pătrunză- 
tori, la sprincenele-i îmbinate, la barbişonul agre- 
siv. Şi mmic nu părea să anunţe înmugurirea în 
sufletul meu a dragostei pentru el. 


- . - . - . z . E . 


O LOGODNA ROMANTICA ȘI O NUNTA 
AȘILIDEREA 

Pe nesimţite, sufletele noastre s'au apropiat. In- 
tr'o bună zi ne-am înţeles să ne logodim. 

Tinereţea lui zbuciumată, ași zice chiar aven- 
turoasă, diferența de vârstă și faptul că eram veri 
de al doilea, îi tăiau lui Ilarie curajul de a se adre- 
sa oficial tatălui meu, după toate regulile anului 
1904. De sigur că la aceasta a contribuit, în oare- 





în iii 


Chendi în uitima casă a liceu'uj 


sasese  „Bischof 
Teutsch“ din Sighişoara 


care măsură, şi firea lui care nu se putea supune 
convenienţelor, cum nu s'a putut pleca în fața nici- 
unei prejudecăţi. 

Ne-a invitat odată la un dejun la „Imperial“, pe 
mama, pe un frate al meu și pe mine. 

Parcă-l aud. Cu o timiditate care contrasta izbi- 
tor cu temperamentul lui fugos, i sa adresat ma- 
mei : 

— „Muco, vreau să-ţi fur fata“... 





TIP. ZIARULUI .„UNIVERSUL"”, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 








de RADU A. SIERESCU 


Şi m'a furat, 

Ne-am dus apoi la Cișmigiu. 

Niciodată n'a fost Cișmigiul mai frumos decât 
în acea neuitată după-anuază. Ne-am logodit acolo 
cu ,,„verighete' din iire de nalbă. Am luat apoi un 
muscal cu doi cai albi şi ne-am plimbat pană târ- 
ziu, departe... atară din oraş. 


. . 


In Aprilie 1908 ne-am căsătorit în comuna Tă- 
năuca aintr'un colț ascuns al Moldovei (jud. Do- 
roho:). Buchetul meu de nuntă era numai din floa- 
re aibă de mălin, culeasă de mâna lui. 


„AM AVUT O CĂSNICIE FERICITA“ 


Era om vesel, de o veselie comunicativă. O plă- 
cere să fi fost în preajma lui. Bun de chef, făra să 
bea însă niciodată mai mult decât un păhărel de 
vin, era sufletul „mesei“, Prietenii puţini câţi mai 
trăesc, își amintesc cu dragoste de ceasurile petre- 
cute în tovărășia lui, 


Se scula cu noaptea în cap și umplea casa de 
cântece și veselie. Fluera ori iredona tot timpul. 
La şapte şi jumătate dimineaţa ,cu o regularitate 
de cronometru, era la cafeneaua Kiibler, unde-şi 
arunca ochii pe ziare și de aci pleca la Academie. 
N'a lipsit niciodată dela slujbă până când sa îm- 
bolnăvit. 

Se 'ntorcea acasă cu buzunarele pline, ca „bu- 
nicul“ lui Delavrancea. Copiii năvăleau asupră-i 
să-și ia fiecare ce era „al lui“ şi nu mă uita nici 
pe mine. Părinte grijuliu și soț ideal. Pot spune că 
am avut o căsnicie fericită, până în clipa când boa- 
la a mceput să-l roadă. 

Il prevcupau toate nimicurile ce priveau cămi- 
nul, „cuibul lui drag“, cum îi plăcea să-i zică. Ar 
părea de necrezut atata dragoste de casă şi o fire de 
gospodar la un om care n'a ştiut ce e căminul pă- 
zintesc. Mama lui a murit născându-l, iar pe 
tatăl său l-a pierdut când era numai de 14 ani. 

Pe cât de temut de adversarii lui, pe atât de 
blând, de duios era în casă şi între prieteni. Nu 
era un izolat. Chiar când lucra îi plăcea să ne a1bă 
pe lângă el şi nu-l supăra niciun zgomot. 

Mai întotdeauna venea cu o droaie de prieteni. 

Pentrucă îl mustrasem de câteva ori că aducea 
oaspeți fără să mă anunţe, ca să fiu pregătită, ve- 
nea veșnic încărcat cu fel de fel de bunătăți 
şi trimitea solie prin căciula roşie (așa-i zicea el 
comisionarului) ca să mă previe că vom avea iar 
masă mare. Apărea apoi întovărășit de Iosif, An- 
ghel, Vlaicu, Cincinat Pavelescu, Zaharia Bârsan şi 
Goga (aceștia doi din urmă mai rar, când se aflau 
în Bucureşti). 

Iosif îmi aducea totdeauna bucheţele de flori 
pe care le vâra prin buzunare şi de multe ori le 
uita acolo, Le descoperea deobicei la plecare, stâl- 
cite ca vai de ele, şi mi le oferea cerându-şi scuze 
că le-a uitat. acolo. 


„MESELE LOR“... 


erau lungi și se terminau adesea târziu după cân- 
tatul cocoșilor. Iosif stătea ore întregi fără să ro- 
stească un singur cuvânt, Vlaicu vorbea monosila- 
bic, mâzgălina hârtia din faţă cu socoteli de-ale 
lui, iar Anghel, Goga, Cincinat și Chendi se aprin- 
deau în discuţii interminabile pe chestiuni literare, 
politice, ori confesionale. 

Era o desfătare să-i asculţi încrucișând spadele 
duhului în clinchet... de pahare, toţi convinşi, pă- 
timași, convingători. Fiecare pe poziţie, urcând 
glasul, îmbujorându-se în obraji pentru părerea 
lui, 

Toţi vroiau, în definitiv, același lucru, pentrucă 
toţi își iubeau ţara şi toţi ar fi dorit-o înlloritoare 
şi în literatură şi politicește și de aceea, oricare 
ar fi tost calea pe care o credeau cea bună, ea du- 
cea spre acelaş ţel, comun tuturora. 


OBICEIURI 


„Oricât de târziu sar fi culcat, la 6 și jumătate 
era în picioare. La unu venea dela Academie. Re- 
specta cu stricteţe ora dejunului. M'a întrebat oda- 
tă ce vreau să-i cer și i-am răspuns că singura 
mea dorinţă e să fie punctual la ora mesei. Rareori 
sa abătut dela regulă și atunci „căciula roşie“ 
venea să-mi anunțe printr'un răvaş, că „are pu- 
țină treabă“. 

Când au venit pe lume copiii, căminul l-a atras 
şi mai puternic. 

Naşterea fetiţei. primul nostru copil, i-a strecu- 
rat în suflet teama să și eu ași putea avea aceeași 
soartă cu mamă-sa. Panica lui a trecut abia la câ- 
teva zile după aceea. 

Vesel prin temperament, a fost firesc să-i placă 
muit copiii. Bucuria lui cea mai mare era să-și 
plimbe odraslele Duminica la şosea, cu muscalul. 

Lintre toţi prietenii, cei cari se jucau mai mult 
cu copiii erau Vlaicu și Goga. Vlaicu a zburat 
odată cu avionul deasupra casei noastre — spre 
marea mirare a vecinilor — și apoi a venit la noi 
în vizită cu automobilul, lucru rar pe acea vreme. 
Era o maşină frumoasă primită în dar după un 
concurs la care reușise să se claseze primul cu o 
„rablă“ făcută de el, 

Copiilor le era foarte drag. Când a luat-o odată 
în braţe, Letiţia a văzut în cui un biciu cu care-o 
amenințam uneori. 

— Mă Vlaicule, mă — îi zise ea — ia pe sfântul 
Ilie ăla că tale ustulă. 


LA LUCRU 


Indată după dejun, Ilarie trecea în camera lui 
de lucru şi scria, 

Nu se scula dela masă până ce nu termina ar- 
ticolul, 

li plăcea să bea câte un ceaiu în timpul scrisului. 
Avea o rară putere de concentrare „care-i permi- 
tea să lucreze chiar cu zgomot, Scrisul ieșea lim- 
pede din condeiul lui şi foarte rar făcea vreo șter- 
sătură“. 

Doamna Chendi scoate o serie de manuscrise 


Taxa poştală plătită în numerar 








3 Decembrie 1938 


pe care le păstrează cu sfinţenie și mi le arată. 
Un scris mărunt, regulat, hotărit şi fără ștersături, 
în toate. Reproduc aci un fragment dintr'o scri- 
soare către un prieten din care -se poate vedea 
atât felul cum lucra cât și mai cu seamă sensibi- 
litatea nebănuită a lui Chendi. 

ve Bucarest: 12. Se IL 


CURIERUL LITERAR oo 7. 


REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA 
28. STRADA SPĂTARULUL, 23 


e 


Im bile See, | 


În plm oi mn se tneai, în 7 ere a mirea dt mat. 
roma mam vlaf 16 omdg cea” fete af dd eliza, ada 
le îm dle incet e fa A veiaa da far a | Pa 
fahtă CĂ por era la” „fe ar lar. 3 Ace mo 4 det n adr ay 
mad Si moi no mic e of da an d pu. 

Fr m Mo me Te fim în 1 dure cp va ea “e 
eez , 
_ 05 ce Daf În plete Aâ.e bonare Au 
Le Mei Peznej Erau fe, fe noise fa e poroc ao ie 
ine de 47 ardei ai acas Lil cufil. de cn amea în Io. 
pă adm pat cer Asa d Pe vele sc ca fade 5 se Za fas ra Fe 

ă N 
tata Sage ati la +a mere, ae ce 4 toc Pianate te 
î . / 7 


ac af 


ce “7 dee (a 1me ae prepare [anal Rriseze, Bimoc ap i se 
iti Fun atei ae fezar fag ie Ge patati ri: 
acei fm e fler 30 murbe pese e etate PRE 
4 Mebra! În 4 ce doft PRI Zoe ie a perdtus nare 
ter borel ctuţ aăyed,* toader ve ao mii o btonnde” zi, 
o fut ej iner'tee Ale. pd ma Pi ep Cho a tra Tita 
pr Sea d pede ape: PR "da ae ii PE a pa 
Petar. eparei perie rai. a fl perle n sepia pe 


(AMP acu... X 


. RE 
4 Aivapafea, E 0eerbk prag al nuc 
i, Și 


4 „pei PA 


a 
mhha" a, , 7 i 
p PA Pie oury due Pham te de dai A nefaste tea 


Pentru cei ce nu vor fi putut citi textul, îl tran- 
scriem aci : 


Iubite Sever, 

Nu știu de unde s'o încep, căci sau îngrămădit 
multe de când n'am stat de vorbă după irățescul 
nostru obicei, atât de multe încât cu ţi-aș fi scris 
chiar fără a fi primit scrisoarea ta importantă de 
astăzi, Acum îţi seriu cu atât mai mult. Şi voi da 
voie suiletului să-ţi spună ce va vrea el. 

Incep cu dorul. Sufletul meu e totdeauana plin 
de dor. De doruri neîmplinite se 'nţelege. Așa e 
felul lui. Imi vine să rad adeseori de acest biet 
suflet. Dece adecă nu s'o fi astâmpărând d-sa? 
Nu vede el că toate-s în zadar? De ce mai trage 
atâta nădeide, de ce tot croiește la planuri, de ce 
tot țese Ja vise de purpură, când nimic, nimic nu 
i se isbândește?! Nu ararcori am făcut hazlia com- 
paraţie între acest trudit suflet şi—inchipuie-ţil— 
şi Impăratul actual al Austriei! Tu ştii că bietul 
nost împărat a perdut toate războaiele, și n'a avut 
nici o biruinţă în timpul stăpânirei sale. Și mai 
știi, câte lovituri familiare au trecut peste capul 
lui... Uite așa un trudit şi bătut Împărat... împerat 
peste ilusii... a fost şi este și sutletul din lutul 
meu... 

Fragmentul de scrisoare de mai sus, aruncă 
multă lumină asupra acestui înduşmănit cu reali- 
tatea, visător întârziat într'o lume care detestă 
visul. Ea desvăluie ceva din resorturile adânci 
ale sufletului lui Chendi și explică prietenia dintre 
el şi Iosif. 

losif renunţase la luptă. Blândeţea şi sfiiciunea 
i se întipăriseră adânc în chip, în vorbe şi în tot 
felul lui de a fi. 

Temperament de luptător, Chendi a 'nghesuit 
într'un colţ de suflet toată duioşia și dragostea de 
vis şi s'a asvârlit cu toate forţele în arena vieţii. 
Subt armura-i de cavaler neinvins bătea însă ace- 
eași inimă ca şi în pieptul lui losil. Și părăsind 
lupta redevenea acelaşi incorigibil visător ca și 
prietenul nedespărțit. 


„Ilarie citea mult și se interesa de tot ce apărea 
nou în literatura universală. Pe când cra Goga la 
Paris, i-a cerut printr'v scrisoare să-i trimită ope- 
rele lui Shaw. În plic i-am trimis şi fotografia îe- 
tiţii care avea doar câteva luni. 

Odată cu volumele lui Shaw, Goga a scris aceste 
versuri adresate „Letiţiei, fetiţa tăticului“ : 


Drăcuşor rotund şi rumen 
Ca un pui de cantalup 

Dă-mi mânuţa, dă-mi şi ochii 
Dă-mi guriţa să ţi-o pup. 


Spune-i tatii că îi dau 
Pe burtiţa ta rozalbă 
Toate cărţile lui Shaw 


De te-ar avea nenea Goga 
N'ar mai fi acum pribeag 
Umbra palidei tristeţe 

l-ar peri pe veci din prag. 


Pe genunchii lui te-ar ţine 
El să tacă, tu să spui, 

Şi ţi-ar da tăticu zestre 
Toate versurile lui. 


SFÂRŞITUL 


Fericirea a fost de scurtă durată. Nouri negri 
sau abătut asupra căminului nostru. În toamna 
anului 1912, Ilarie s'a îmbolnăvit. L-am internat 
la Pantelimon, unde îl vizitau mai toţi prietenii 
lui. Pe urmă ştii ce s'a întâmplat... 

Peste creerul lui minunat, cobora încet întune- 
ricul, Se zbătu în ghiarele boalei, chinuit de vizi- 
uni, conștient uneori de prăvălirea lui dar crezând 
că doctorii îl vor putea reda vieţii. 

» Când a înțeles că pentru el nu mai e scăpare, 
că rugina boalei a ros adânc tăişul minții, a cerut 
lui Goga să-i ușureze moartea : 

„După o tăcere de o secundă — scrie Goga în 
„Două morminte“ — mi-a strâns braţul, tremu- 
rând din tot corpul, s'a scuturat ca de o arătare 
urâtă şi mi-a spus rar, apăsat: * 

— Fă-mi cel din urmă bine, dă-mi un revolver 
să mă împuşc, leriţi-mă de moartea asta rușinoasă, 
cu nebunii şi cu țiganii.“ 

La două zile după moartea celui mai bun prie- 
ten, St. O. Iosif, care i-a dat ultima lovitură, Chen- 
di s'a smuls vieţii cu aceeași îndrăsneală care l-a 
condus în viaţă și în scris. 

Mormintele lor sunt alături așa cum alături au 
fost în viață. 


. 





conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 - 938