Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0048

VAIVIDSUL LIILPAR 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR PELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





Yn as/injit 


Icoane de amurg, înfiripate 
De gloatele himerice de nori, 
Fugarnici și fantastici ziditori, 
Ce ne durau îfeerice palate ; 


Vagi lacuri de-ametist și de agate, 

Cu maluri sidefale şi vultori 

De purpură, cu nuferi călători 

Spre grote-adinci de jar și nestemate, 


Rămân a lor statornice făurar, 
In vraja tăinuitului umbrar, 
Cit Domnul în viaţă mă va ţine; 


Iar de-o fi scris, perdeaua de salcimi, 
Cîndva, să mă recheme fără tine, 
Tot ce-am clădit, visînd, să nu dărîmi, 


6 Sept. 1939 I. GR. PERIEȚEANU 





Generalităţi 
despre critică 


de NICOLAE ROȘU 


Despre drepturile criticei, şi despre nevoia de a ve- 
dea în critic un adevărat scriitor, sa vorbit în repetate 
rânduri. Criticul a existat intotdeauna, în literatură, 
alâturea de literatură, niciodaţă subordonat exclusiv, şi 
tot atat de puţin inaintea ei. Nu raptul că un critic fo- 
losește materiaiul unei opere literare îl pune dintru în- 
ceput într-o stare de inierioritate, Aceasta se înţelege de 
la sine numai pentru acei critici care-şi mărginesc acti- 
vitatea la comentarii marginale, la analize pedante, sau 
mai frecvent la prezentarea rezumativă a unei opere cu 
vagi aprecieri de amănuut tehnic. 

Cromicarii literari, iirește, iac parte din această ca- 
tegorie, Unui Cronicar CONŞUUNCLOS 1 SE cere sa CiLlească 
la zi lucrarue mrerare aparute, Sa ramae mereu im ac- 
tuantate, mai Muit decat avir, m cotigian, să ala in 
Veuere gus.ul punucuiui Şi carcuiaţia Carylior. El nu ci- 
teşce cu pasmie creavuare spre a-şi impezi ideile, pen- 
tru a-și undogaţi Cunoştințeie. Uronicarul clteşie din 
opişnu:nţa ptuicsonaia, şi un obligație, Liteşte 1n tunc- 
ţie ue ce scrie, nu in vepatura cu ueăce ar trebui el să 
scrie. UbUugapua centuiuu auce ia ruuină, șI scrierea unei 
cronici La vennică, U carte se poate ceu in două sau trei 
ceasur, dar sa poate adanci in misterioasere ei ascun- 
ZIȘUrI, ln Sugestie pe care ie provoaca, in aimostera de 
în.repătrunuere cu spiiitul auwruiui, mai multe lum sau 
ani cniar. 

Am văzut cronicari, la noi sau aiurea, scriind săp- 
tămanal despre două sau trei cărţi, cu aceleaşi apre- 
Cier1, CU aceraş vocabular sarac in expresu; o iumurure 
Superiicială ȘI o cavalogare siereotipă uupă genuri ŞI re- 
gun. Cronicarul nu se are în vedere pe sine, nu urmă- 
reşte o operă de creaţie, este resemnat și subaitern in 
iuncţiunea lui. Cum sa zis foarte bine, îndepLineşte ros- 
turne unu secretariat al pubiicului. Are insă muiţumi- 
rea de a vedea cum scrisui lui circulă, se citește, este 
chiar indispensabil, şi această osteneală apreciată. In 
occident ma mult, ia noi mai puţin, marite edituri au 
nevoe de aceşti cronicari. Ei sun plătiţi într'un chip 
oarecare penru tuncţiunea ce indeplinesc. Pentru a 
exercita acest oiiciu au neapărată nevoe de o gazetă, de 
o publicaţie săptămanală, de un îoileton „critic“ sau de 
o rubrică anume rezervată pentru aceasta. N'ar fi de 
prisos sa adâogăm că ideiie cronicarului sunt in funcţie 
şi de interesele editoriale. Am putea cita numeroase 
exemple, unele savuroase, altele pline de înţelesuri. În 
definitiv, orice muncă trebue plăvită, și dacă deţinăto- 
rul unei cronici nu râvnește la mai mult, pentru o anu- 
mită categorie de cititori, este chiar util acolo unde 
se află. 

Criticul, dimpotrivă, își alege singur subiectele, chiar 
cu riscul uneori de a nu ti în strictă actualitate. EL este 
nevoit să citească și să studieze cu o pasiune deslegată 
de îndatorirea profesională. Ei citeşte pentru sine, opere 
care uneori nu-i vor folosi la nimic ,după cum aitele 
vor rămâne prilejul unor studii de adâncime și durată. 
Un critic format selecționează materialul, înlătură valo- 
rile mediocre, nu ţine seama de tipărituri ci de substanţa 
lor; se regăseşte in alinitățile elective, în coincidenţele 
revelatoare, şi își descătușează emoția atunci când se 
realizează într'o operă de artă, 

Iată-l ajuns in zona luminoasă a îrumosului, acolo 
unde, un singur atom a fost deajuns ca să provoace mi- 
racolul cleștarului. Pe un tir de viaţă, pe învolburarea 
gândului însulleţit de o credinţă se ridică o construcţie 
arhitcetonică, artistică. Opera criticului se află astfel la 
înălțimea operii studiate, a prilejului uneori, nu numai 
prin stil, prin frază sau limbă, dar chiar prin sensibili- 
tate, prin asimilarea procesului de creaţie într'o sinteză 
de viaţă. 

Când citeşti aceste pagini de critică vei găsi pe cri- 
tic, lucid şi complect, cu drama lui personală, cu poziţia 
lui în faţa vieţii, cu ideile, temperamentul şi viziunea 
lui. Sunt critici care cu entuziasm și spontaneitate au 
scris pagini și volume despre opera unui scriitor, l-au 
recreat într'o perspectivă limpezită de neînțelegerile 
vulgului sau ale epocii, l-au restaurat ca pe un erou de 
roman, şi opera lor, departe de a îi un comentariu sau 
o prezentare rece şi obiectivă „este o sinteză luminată 
în profundele ei sensuri de permanență. 

Aceasta este una din posibilităţile criticului literar: 
să fie un artist al cuvântului, să-şi trăiască drama inte- 
rioară, să-şi mărturisească fără ocoluri credinţa literară. 
Dintr'o trăsătură de condei, dintr'o singură respiraţie, 
sunt critici care au lăsat portrete sau pamflete de pu- 
ternică analiză sufletească. Din fiecare cuvânt se des- 
prind trăsăturile chipului studiat, fiecare îrază adaogă 





(Urmare în pag. 6-a) 


ANUL XLVIIl e Nr. 48 


ABONAMENTE: 

căii pi Anal Ada asDACHA Și ADMINISTRAȚIA O APARB SĂPTĂMÂNAL SAMBATA 2 Decembrie 1939 
d i BUCUREȘTI | Str, Brezoi 23-2$ 

piesa e pe ta PRE Ţ UL 5 LEI Redactor responsabil : Mihai Niculescu 


TELEFON 39.30.10 


a 





a d a 





CHARLES P 5 GU PY Vechi reactiuni 


Am văzut decurând în biblioteca 
unui prieten toată opera lui Charles 
Peguy. Un raft de cincisprezece vo- 
lume. Am încercat atunci să-mi a- 
dun câteva din emoțiile lunilor mele 
de lectură. Dar, cât de puţin ne pu- 
tem apropia de unele lucruri! Omul 
acesta care a învățat multe dela Pla- 
ton, dar şi dela Descartes, şi dela 
Bergson, a trăiț prea autentic şi ti- 
nereţea mea nu-l poate prinde destul 
de intim. Charles Peguy gândea me- 
reu asupra vieţii sale şi, în același 
timp, îşi trăia gândirea. Am luat câ- 
teva caete în mână. Ce mecanică 1i- 
rică! In ele oamenii intră şi ies, ideile 
la fel, merg și vin, sistemele se com- 
pară între ele, și Peguy, întotdeauna 
prezent, în fiecare pagină și'n fie- 
care rând, ripostează. Câteodată 
chiar el, Charles Peguy, umbra, ima- 
ginarul, vine şi discută cu el, cu P6- 
guy realul, iar alteori, Dumnezeu își 
lasă eternitatea și vine în pagină. 

Imi opresc impresiile deși câteo- 
dată sunt mai substanţiale şi'n tot- 
deauna mai calde decât istoria. Câ- 
teva date precise. 

Primul caet din prima serie apare 
în 5 Ianuarie 1900 şi ultimul, caetul 
al doilea din seria cincisprezecea, în 
12 Iulie 1914. Intre aceste reperuri, 
şi numai cu câteva excepţii, se în- 
scrie toată cariera de scriitor și toa- 
tă aventura epică a lui  Peguy. 
Titlul Cahiers de la Quinzaine. Și 
imediat indicația : Periodique parais- 
sant tous les deux dimanches. Paris, 
8, rue de la Sorbonne, au rez-de- 
chaussâe. Formatul era neobişnuit, 
tehnica la fel, administraţia aproape 
bizară. O literă clară, simplă, pagini 
albe care te fac să aștepți ori să me- 
ditezi, intervale rezervate imagina- 
ției şi reilecției personale. Nico e 
roare. O literă răsturnată ar fi iost 
o catastrofă. Echipa de tipografi 
şi de corectori era condusă chiar de 
Peguy. Totul era în ordine, impeca- 
bil. Şi abonamentele? A, aci era şi 
mai original. Erau abonați de sub- 
scripție cu o sută de franci, abonaţi 
ordinari cu douăzeci de franci, abo- 
naţi de propagandă cu opt franci, a- 
bonaţi săraci cu doi franci și chiar 
abonaţi fără niciun franc. Pe scurt, 
plătea cine voia şi cât voia. Paginile 
erau întotdeauna pline. Studii, texte 
şi comentarii, texte şi documente, 
scrisori și mărturisiri, note, recenzii, 
desbateri parlamentare, conferințe, 
articole reproduse, etc., etc. Nimic 
din ce interesa vremea nu lipsea. Şi 
Peguy, întotdeauna mai proaspăt şi'n 
totdeauna mai categoric, își mărtu- 
risea cititorului ideile şi visurile, iu- 
birile şi urile, eșecurile şi câteodatţă 
(vai! cât de rar) succesele. 

Redacţia era numai de câţiva me- 
tri pătraţi. Fraţii Tharaud ne-o des- 
criu cât se poate de pitoresc. Pe un 
scaun la masă, sever și discret cum 
era, stătea „Monsieur  Bourgeois, 


care făcea corespondenţa, cu consem- 
nul să răspundă întotdeauna, 


chiar 


ȘTEFAN DIMITRESCU 


„La berărie” 


IV 


când nu era nimic de răspuns. Câteo- 
dată înainta până Ja masă, solemn, 
şi „le bel Andrâ“, curierul, care plă- 
cea mult domnelor, apoi ceilalți, vi- 
zitatorii grăbiţi, care-și exprimau do- 
leanțele sau felicitările. După ce 
„Monsieur Bourgeois'* se așeza la 
masă, mai rămânea un scaun liber, 
pe care-l ocupa cel mai obișnuit vi- 
zitator, bătrânul Georges Sorel. Bar- 
ca lui Charles Peguy trecuse prin 
multe furtuni, era acum la jumătatea 
drumului, îndreptată spre țărmurile 
tradiției naționale. Părăsise deja so- 
cialismul lui romantic, părăsise şi 
teoremele marxiste, iar în ultima 
vreme, rupe legăturile cu Lucien 
Herr, cu Leon Blum şi aproape cu 
toţi ceilalţi tovarăşi bizari din str. 
Cujas colț cu Victor Cousin. Impre- 
sia şi amintirea acestei despărţiri e 
destul de amară, dar totuşi nu atât 
ca să-l oprească din. drum. Destinul 
lui era limpede și tragic: să meargă 
cu onoare până la capăt. Și mergea. 
Dar încă nu prea repede. Apa mai 
era turbure și stâncile relativismu- 
lui destul de tari. Printre ceilalți ca- 
marazii grupaţi în jurul Caietelor, era 
și Bernard Lazare, evreul în nervii 
căruia Charles Peguy (vezi: Notre 
Jeunesse) vedea toată măreția Afa- 
cerii Dreyfus încă pură, Fraţii Tha- 
raud, spectatorii superbi, Julien Ben- 
da, care m'a înțeles nimic din frazele 
lui Peguy (ilustraţii complete în 
Trahison des clercs), apoi Daniel Ha- 
levy, Romain Rolland și nefericitul 
Lucien Deslandas. 

Oare ce-i aduna pe acești oameni 
în fiecare zi într'o cameră atât de 
strâmtă ? Poate numai adevărul și 
cultul faptelor pure. Deviza era ca- 
tegorică şi aproape brutală: „Dire la 
vErite, toute la verite, rien que la v&- 
vite, dire btement la verite bete, 
ennuyeusement la verite ennuyeuse, 
tristement la veritE triste“, Idei mari, 
de o frumuseţe rară, dar care nu a- 
trăgeau vremea. Erau câţiva tineri, 


de AXENTE SEVER POPOVICI 


colegi de generaţie, care-și ofereau 
reciproc sublimele lor devotamente. 
Preţioase picături de apă, şi strălu- 
citoare, dar numai atât, şi din pică- 
turi nu sau făcut niciodată fluvii. 
Ce puteau ei face, financiar, era prea 
puţin. Pe atunci se cumpărau în Fran- 
ţa numai versurile lui Edmond Ros- 
tand și jurnalele cu rezultatele dela 
hipodrom. Charles Peguy trebuia să 
ceară ajutoare. Barres, care-l iubea 
atât de mult, ni-l evocă în acest rol: 
„p.Quand il venait si honn6tement, 
comme un pelerin, comme un moine 
mendiant de l'ancienne France, sol- 
liciter pour las CAHIERS et non pas 
solliciter, mais nous annoncer d'une 
voiz monotone et d'un air grisâtre, 
d'un air toujours Egal, toujours as- 
sure et si fier, qu'il nous donnait le 
temoignage fraternel de nous deman- 
der un service.“ Făcea orice pentru 
triumful acestor grave Caete şi pen- 
tru binele poporului francez. Urca 
scările de serviciu, întindea mâna şi 
saluta. Acum simţea că are o misiu- 
ne precisă în salvarea poporului. Po- 
porul francez era pentru el poporul 
ales. Poporul „gamin“, poporul plin 
de bun simț, poporul de inimă, dar 
totuși discret, care nu se arată sen- 
timental la prima romanţă din chi- 
tară, poporul cetățean, poporul ar- 
tist, poporul eroic, care nu se dă nici- 
odată înapoi dela sacrificiu, care nu 
aâmite rabat la gesturi, poporul cre- 
dincios, care cu toate butadele și cu 
toate asprele sale independenţe, știe 
totuşi să se bată și să moară pentru 
credința sa. Prima lovitură de sabie 
o dă Sorbonei, Aci credea Charles 
Peguy că stă răul inițial al Franţei 
moderne. In această Sorbonă care a 
înlocuit spiritul „retoric“ cu spiritul 
„științific“, cultura generală bazată 
pe intuiție și gust cu o cultură spe- 
cializată şi pozitivă.  Peguy începe 
bătălia în acest sens în caetul Israel 





(Urmare în pag. ultimă) 





Cămile văzdufului 


Umeri de clisă duc greul tăcerilor 
Soarele păiează cu lepră de tăciune 
Și timpul scutură spicul poverilor 
Cum scutură câinii din deșertăciune. 


Spaima se strânge brățară furtunii 
Viemnii aleg amintiri mai duioase 

Și rod în neștire frunza cununii,,. 

Și ninge'n uitare cu pudră de oaze. 


Drumurile nestârşitului se destundă 


Sub arc de auroră boreală 


Durerea și tristețea alunecă în undă 
Tot mai înăbușită și mai pală. 


MATEI ALEXANDRESCU 





expusă întâia oară în 1916 la Expoziţia colectivă 'Tonitza-Dimitrescu, 


contra poeziei 
moderniste 


de G. C. NICOLESCU 


Sunt cunoscuie reacțiunile 
lui Duiliu Zamfirescu împo- 
triva poporanismului, a artei 
inferioare, tendențioase, în 
general, Reacțiunea în contra 
modernismului vremii este 
mai târzie şi mai puțin dras- 
tică, aceasta, de sigur, din 
pricină că socotea noile ten- 
dințe mai puțin primejdioase 
pentru arta adevărată, dar şi 
din pricină că privea cu mult 
mai multă îngăduință exage- 
rările desinteresate ale tine- 
reții, decât concepțiile ascunse 
ale politicianilor care urmă- 
reau să facă din literatură un 
instrument de luptă, 

Ingăduința lui mai avea şi 
o altă explicație, Cei care cre- 
deau că răstoarnă lumea cu 
inovațiile lor, între 1910— 
1916, de fapt nu făceau de 
cât să pună în lumină anu- 
mite cute ale literaturilor a- 

pusene a cărora influență el 
o suferise încă de mult. As- 
cendentul lui este vizibil. Re- 
zistența față de poezia nouă 
nu era un aspect al tragediei 
„limitării în timp a tuturor 
oamenilor şi a generaţiilor ce 
se succed fără a se înțelege“!), 
ci era atitudinea omului care 
cunoscuse și experimentase 
ma; îndintea „inovatorilor“ 
dela noi aceste forme de artă, 
dându-și seama astfel, măi 
bine ca oricine, de ceea ce 
era fatuitate în ele și de ceea 
ce constitue adevărata și per- 
manenta esență. De aceea, în 
primul său articol în legătură 
cu poezia modernistă, Litera” 
tura, viitorului, e! spune: „Ni- 
mic nu este al viitorului, dacă 
nu cuprinde sâmburele fru- 
mosului clasic“. 

Nimic din vigoarea cu care 
atacase ceaialtă direcție a li- 
teraturii — DOporanismul — 
la 1909 şi 1911, nu se vede 
acum. Un blând scepticism, 
abia o uşoară ironie și pretu- 
tindeni mai ales dorința de & 
pune în lumină celor „rătă- 
ciți“, cărora, mai tuturor, le 
recunoaște talentul, că nu se 
află pe o cale bună pentru 
realizarea frumosului durabil, 
Mai îngăduitor decat primul 
articol este cel de al doilea : 
Unor prieteni tineri, în Care 
priveşte pe poeții 1. Minules- 
cu, Horia Furtună şi I. Pillat 
cu 0 prețiure pe care chiar 
titlul o indică, dar cu aceeași 
intenție de a-i îndepăria de 
ceea ce este exagerare 20- 
darnică. 

Mult mai importante sunt 
paginile din comunicarea fă- 
cută la Academie în Mai 1916: 
Câteva cuvinte critice. Este 
singurul loc unde, discutând 
poezia nouă, Duiliu Zamfir 
rescu nu se mâi limitează la 
exemple din care să scoată în 
lumină lipsa de sens a noilor 
îndrumări ce se dădeau poe” 
aiei româneşti. Era firesc 
atunci să se raporteze şi La 
teoreticianul modernismului, 
la O, Densușianu, De numit, 
este adevărat, nu-l numește, 
dar făptul că Viaţa. Nouă, 
până atunci totdeauna favo- 
rabiiă atitudinilor ideologice 
ale scriitorului nostru, publică 
note Care relevă „atâtea pă- 
reri originale în cât sublinie- 
rea lor  oboseșie creionul 
roșu“ 2), dovedeşte că se sim- 
te direct atinsă. 

Duiliu Zamfirescu recunoaș- 
te că nimic nu se simțea în 
poezia momentului din răsu- 
netul vremurilor grele prin 
care trecea Europa, ascen- 
tuând că „o preocupare este- 
tică de sine stătoare ar fi 
semnul unei păci sufletești 
desăvârșite“, ceea ce arată că 
rămăsese sub stăpânirea lui 
Pâuton. Dar el vede în jur o 
tendință de a îniocui fondul 
și forma poeziei cu unele noi 
si împrumutate. Această vo- 
luntară subordonare influen- 
țeior din afară de hotarele 
țării, care este posibilă și sa- 
lutară în ordinea economică, 
nu este posibililă, spune ei, 
pentru ceea ce privește vulo- 
rile sufleteşti. 


(Urmare în pagina 6-3) 





2 





Cu „Dealul Perjilor” devine clar 
procedeul prin care literatura d-nei 
Georgeta Mircea Cancicov se situiază 
în categoria humorului, Intr'o sută 
de pagini, autoarea insâilează cu o 
simetrie imgenioasă elementele unui 
comic rural. Două sate din Moldova, 
în preajma Siretului, se numesc 
„Dealul Perjilor” și „Valea Merilor”. 
Aceste denumiri sunt comice pen- 
trucă: „In Dealul Perjilor nu era 
niciun perj. Toţi erau în Valea Ma- 
rilor iar în Dealul Perjlor erau nu- 
mai meri. (pag. 11). , 

Un „primar” şi-a îngăduit fanțe- 
zia de a boteza satele anapoda, şi a 
rămas ca țăranii să-i amestece ha- 
zul în viața lor primitivă. Alt amă- 
munt util este că satele se află pe 
locul unei vechi așezări romane, de 
ia care s'a păstrat tradiția ca să- 
tenii să poarte nume clasice: Neron 
Târneaţă, Cornelia  Opincă, Livia 
Târâlă, Iulius Fânaru, Demostene 
Mușştuc, Cicero Cocu, Cezar 'Țopârlă, 
etc. Istoria contribus la humorul 
rural suprins de d-na, Mircea Can- 
cicov. Nu mai puțin și natura, care 
face ca în satul Perjilor pământul 
să nu priască perjuor, și intrul 
Merilor să nu priască merilor. Gos- 
podarii din Dealul Perjilor cumpără 
perje din Valea Merilor, iar cei din 
Valea Merilor cumpără mere din 
Dealul Perjilor. Configuraţia, geogra- 
fică sparge totuși simetria şi creiază 
o inegalitate cu consecinţe diverse. 
Perjenii, fiind aşezaţi pe deal, mat 
depărtați de drumul civilizaţiei, nu 
au biserică, nici preot, nici cimitir. 
Clopotele, pentru trebuințele creş- 
tinești, vin să le tragă în Valea Me- 
rilor şi tot aici ingroapă şi morţii; 
în schimb ei au o moașă, care cu- 
noaște și descântecele, ceeace lip- 
sește în satul vecinilor; când au ne- 
voie să li se descânte, aceștia se os- 
tenesc să urce dealul. Cu toate 
asea, gospodarii din Valea Merilor 
îl păstrează sentimentul că sunt 
privilegiați: „Noi, în Valea Merilor, 
tot mai făcem algricurtură, din 
cauză că ne-o învăţat boieru şi. dă, 
o pricepem. Da! csi de sus, din Dea- 
lul Perjilor, qe trei ani îi bate Dum- 
nezeu, Das şi răi, nașule. — D'apoi, 
la, noi ce cusur au? — Ei, la noi le 
mai este teamă şi rușine de baerl. 
Da' acolo sus, își dau cu chetroa.e 
în cap toată ziulica, unul după altul. 
Unul după altul, domnule. Ca ne- 
bunii, domnule, Daii drept, domnu:e, 
că-i înebhuncsc și necazurile, dom-= 
nuie. Ce crezi, domnule? 

— Ghine zici, Domnule. Suhat nu 
au; vin sa valeee. Pămânţ mai arept 
nu au; Vin la vatzee. Chinuesc și 
omoară ghitele, urcându-le pe toate 
coclaurile și vin la valeee, 

Jraaa, stai că mam zăpăcit la 
vorbă. Adică, vin 12 vale pentru 
toate celea. Asta, vreau să spun. Mă 
pricepi? — Da, naşule, pricep. Adică 
n'âu vale, Numai deal. 

— Așa, așa, răspunde Ţopârlea. 
Nau nic. dom'le. D'apoi dacă 
şi morţii îl aduc la noi, dom'le... Nict 
cimitir nu au. Batăr o clopotniţă, 
dom'le, o clopotniță. Uuite așa, cât 
de mică. (pag. 85—86). 

Partenerii conversații vor cu- 
noaşte până la urmă, ceeace au bun 
ce: din Doalul Perjior: pe madam 
Cormnsiia Opincă, moașă, crescătoare 
de albine şi meșteră în descân'ece, 
Compăt:mitoarea lor critică o des- 
fășoară chiar în drum spre madam 
Opincă, de care tocmai aveau ne- 
voie să le prepare un descântec. 

Sfârşitul cărții răsare neprevă- 





Primâm deobicei la redacție un mare nu- 





CRONICA 


zut, dar simţul deosebit al d-nei 
Georgeta Cancicov, pentru humorul 
primitiv, îl armonizează cu întregul 
echilibratei povestiri. Va fi un fel 
da răsbunare a celor din ded, mai 
năpăs.uiţi, contra celor din vale, 
mai favorizați de soartă, pentruca 
au în mijlocul lor boeri care să-i im- 
vețe digr.curtura şi să-i cuviuizeze. 

In drum spre madam Opincă, cei 
doi amatori de descanteu, O-cero 
Cocu şi Cezar. Țoparia ara de la o 
tată cam a.urita, ca maaam' Upincă 
a mMuuit. Wâvă LuCcinaj fusese in vale 
să, spună la biserică să tragă clopo- 
tele, şi clopotele bâteau acum de 
moarte. 

Incremenind în mijlocui drumului, 
la vesvea că, in vreme ce ei o cău- 
tau, Madam Opinca murise, Cicero 
Cocu reflectează: „Uite, domnule, 
chiar una Că asia, lata vez, nu-mi 
place, az, ești şi mâine Doamna fe- 
rește, iaca nu mai ești... uite așa am 
ÎL paț:i-o şi noi cu vaca, aulutori, 
daca nu ne pazea Dumnezeu”. 

In realitate, madam' Cornelia 
Opincă, nu murise; umbiand la 
prsăcă, nn stup s'a râsturuat; albi- 
nele au mușcat-o şi moaşa s'a um- 
flat la faţă. Când fata cam prosta- 
nacă, a intrat în casă și a văzut-o 
zacand cu chipui deformat, a, crezut 
că a murit şi a, dat fuga în vale, la 
biserică. După puţină zâcere, ma- 
dam Opincă, s'a sculaţ și a pornit și 
ea domol, Spre va:e, la preoi, sa-l 
citească de înţepături de albine. 
Asttei apare în ocnii lui Cicero şi 
Cezar, care o credeau moartă. „Iuuu, 
juuu,  văaăleu, vââa,eu, hanaaa, 
hahaaa, haaa”, răgeau. Au hăhâit 
cu gura căâscată de spaimă. Fugeal 
la vale, zvârlind ciomegile, pălăril.e. 
Inebuniseră”. D'a staţi oameni bani. 
Ieuuu ! Saaracii oameni, i-o prins 
vântul cel rău, Doamne fereşte. 
Saaracii oameni, spune prisecărița 
Opincă cu chipul vânăt şi umflat. 

Da staţi, oameni bun”, tot striga 
ea, în urma lor. In fugă, Cocu şi Ţo- 
pâriea sau mai intors odată. Vă- 
zându-o, au strigat: Sâruţi, oa 
meni buni, săriți! ..Dar erau 
numai copaci şi câmpii. Prise- 
cărița, spunea, Cu vocea domoa- 
lă, cu limba încleștată: „Da 
staţi, măi băeţi, ghinișor!” Cocu a, 
cazut jos, că prea i se bâtea inima, 
Țopârlea a fugit înainte și'a lăsat 
pe Cocu jos. Sa întors pe urmă la 
el, să vadă dacă n'a muriţ. Prise- 
căriţa i-a ajuns tipţil. „luuu, „au 
strigat iarăș! Da'ce-i cu voi? Ce a- 
vețu, oameni buni? Astâmpăraţi-vă 
oameni buni! I să vă descânt,.” 
(pag. 95,96). 

Vestea că madam Opincă a, înviat 
din morţi, se răspândește năucitoare 
in Valea Merilor, și tot satul fierbe 
de spaimă. Presupusa lor treaptă de 
civilizaţie mai înaintată față de cet 
Qin deal, se nărueșta întrun mo- 
men de panică. Perjenii cunose în- 
tâmpliarea cu stupul și își dau sea- 
ma, că este vorba doar de prostia 
fetei năuce; cei din Valea Merilor, 
care au auzit clopotele bătând, şi 
care o văd totuși ps madam Opincă, 
scoborind drumul, spre ei, umfiată 
şi neagră, nu pot crede decât că a 
înviat din morți. S'a spulberat ilu- 
zoria lor civilizație şi superioritate. 
Perjenii s'au răzbunat, fiindcă ve- 
cinii lor s'au situat într'o inferiori- 
tate morală: A 

— „Aaaasta nu-i glu glumă să 
aaapuce mo00o morții să invie. 0000 
fi sfâr sfârșitul lumii. Mai ştii?” 


UNIVERSUL LITERAR 





Ceorgeta Mircea Cancicov: 
DEALUL PERJILOR, Ed. „Naţionala Ciornei“ 


Mircea Mateescu: 


Realitate și eroare, 


Colecţia „Universul literar“, 1939 


* 

Cititorul crede că recenzentul ]i- 
terar serie cu plăcere numai despre 
voumeie de versuri şi despre roma” 
ne. Cronica unei câruu de iuosoLi€ şi 
îinch.pue că a fosti, scrisă fâră tra- 
gere de inimă, din aatorie proiesiv- 
naiă. De fapt lectorul se iînşzală, Ci- 
wm Și Seriem cu aceeaş aenpe și 
interes despre un Stuuiu ÎLOSoule Ca 
şi despre o carte ae poezii sau de 
proza uLerara, Deoarece socotum că 
Iluosofia, este, ca și creaţia artistică, 
tot expresia unor preocupali age na- 
vură personaă, jegate de feiui de a 
Îi al auvUtuiul, ae emperanmntu şi 
tensiuniie lui launtrice, Cercetarea 
ÎM050LuCa S2 QEOswutșce Mai tavezu” 
[ie Qae SCUGiUL ŞI, Qecăl ae 0 
Scriere liutrara, cu care se in:uaeşie 
prin SUDLEctIviLate, prin semnele vie- 
ţii autorului. Așa încât, pracuc, noi 
cLeaem că cine CILELe POzzII şi I0- 
mane ar trebui să citească şi cărţi 
ue ilozofie, şi să se simra atras ca- 
re ese CU aceaş interes. 


In acest sens afirmâm că lucrarea 
lui Miicea Matecscu,  „healivate și 
eroare”, este chiar mai prețioasă ae- 
cât numeroase volume bteiare ce 
sau imprimat în ultima vreme. Ci- 
tind-o lectorul ar protiva mai serios. 

Despre ce e vorba în „Realitaţe și 
eroare! ? Să ușurâm expunerea cu- 
prinsului cârţii, lămurind dela în- 
ceput sensul dat termenilor din 
itiu. Prin realitate autorul în- 
jeiege starea specială a omului în 
iume : omul este despărțit printi'un 
perete al ignoranței, de adevăratul 
rost al existenții, Se află undeva un 
centru explicativ în care poa» să 
stea Dumnezeu, lucrul în sine, sau 
neantul; nu ştim ce este în ăcest 
centru pentruvă noi suntem asezaţi 
ia margine, în afară, nu suntem tot 
una cu el. Realitatea este deci sta- 
rea de despărțire, de respingere : 
poziţia între cunoaștere şi non-cu- 
noaștere, dudlitatea. 

Omul tinde însă, împins de o mis- 
terioasă forţă organică, să fie una 
cu adevărul uitim, să inlătute dua- 
litatea, să unifice realitatea. Această, 
străduință de a fi tot una cu ade- 
vărul formează obiectul fisosolizi. 
Scopul filosofiei este unificarea rea- 
lităţii. 

„Eroare” este al qoilea termen din 
titlul cărţii lui Mircea Mateescu ce 
trebue lămurit, ca şi primul, potiivii 
sensului dat de autor. Eroareu este 
şi ea o stare ontologică, faţă de mo- 
dul de a fi al omului in lume. Sunt 
numeroși filosofi cari au construit 
sisteme de gândire ptin care pretin- 
deau ca s'a rezolvat problema uni- 
ficării realului. In concepţia acestora 
omul se unifica cu adevărul, duali- 
tatea nu mai exista, se stinsesa mis- 
terul. In operaţia lor demonstrativă 
autorii de sisteme se prijină însă pe 
o metodă, apucă anume cale cat 
duce la unificarea, realității. Şi peri- 
tru a fi socotită adevărată afirma- 


trebue în primu! rând acceptată me- 
toda de care s'a folosit autorul. In- 
trun sistem filosoiic se cercetează 
Mai întal Metoda pusă In apuuăre, 
și abia aupa verituatea, mewwari sg 
iau in consideraţie concluziiie. Min- 

Sa DinemsaStă esve Insa asviel aica- 
buța, inta Nu gasc:şre buna BIC O 
metodă îuosorica. Nici una nu-i ins- 
plra âwSusuta 1nCreaere. pe Loale le 
1e5pige, Para Sau total. Prinur- 
mare, aiaruii de tendinţa adanc 
asculta n Iiinţa, urma, de a se 
ulii Cu adevaru, — EXi5la CeOPOUri- 
vă tendința de a se despurți ae a- 
aevar, pun Ciiticismul sau ascut, 
oare deciată imperrectă orce mMeLo- 
aa propusă de uniuicale a reautagli. 
Aceasta tenamnţă certică o numeşte 
Mureca iMavcescu eroure. Onvoiog.că 
este năzuința spre absolut, tos oi- 
TO.0gu.a Esi ŞI UrOuTEea, 0osanda de 
a socoți neputintioasă viice metodă 
Ge a se IEzviva prOo.emeie MEUiile 
zice. In structura umană, aspiraţiu- 
nea metaiizică desvăine două, aspec- 
te, a două tensiuni egale de putzr- 
nice : ubul în sus, pozitiv, alvul în 
jos, negativ. 

Omul afirmă şi neagă din aceeaş 
predestinare. Demonia metafizică se 
Mahilestă dupiu: COMpoiră şi vo- 
luptatea aaevârului, dar parcă și-a 
negării lui. In orice caz, Mucea Ma- 
teescu incearză să tacă dovada că 
sdevirul se iundamentează metafi- 
zle pe un plan de €egaiitate cu eroa- 
rea. Normal ar fi ca oaaLlă pâsită o 
metodă de uniiicare a reantaţui, să 
lie declarată bună şi să se ramae la 
ea ! Penvrucă setea metafizică se află 
structural in om. Tot structurală 
este însă şi negația, încât şi eroarea 
are pretenţia ae a fi ntemeiată me- 
tatizic. Iată cuvintele proprii ale lui 
Mircea Mateescu : „Omul 1şi dă sea- 
ma, cu alte cuvinte, că unitatea lu- 
mii trebue reiâcută, că iericirea şi 
soarta lui depind de gradul în care 
izbuteşte să se apropie de centrul 
însuși al lumii, de Dumnezeu sau de 
auteeva. Pe de aită parte nu este mai 
puţin adevărat că, așa cum este fă- 
cută ființa umană, posedând deopo- 
trivă, pe lângă tendința de unifi- 
care (aceea care i-ar putea revela 
certitudinea,  absolutul) şi vocaţia 
telurică (Keyserling) a diversificării 
realităţii, — cunoaşterea noastră va 
îi totaeauna atenuată, mereu rela- 
tivă, adversitatea metfizică între czle 
două, tendințe ambivalente ale spi- 
ritului omenesc continuâna fără în- 
trerupere. Când Socrate ne invață 
„Să fim noi înșine”, această maxi- 
mă care străbate și caracterizează 
întreaga filosofie elenică, brebus în- 
țeleasă doar ca un îndemn de a re- 
găsi realitatea ultimă și unitatea 
lumii în spiritul omen?sc, care o po- 
sedă originar, însă imperfect pentru 
că tot atât de originar posedă și 
instinctul material al diversificării 
ienomenului. Sf. Toma d'Aquino, 


ţia că realitatea a fost unijicată,cea mai sintetică minte gânditoare 








LITERARA 


decât tot mstode-,„erori” : 
„invocare a logicei în câmpul abso- 
lutuiui” (Heze.), eroarea ca empi- 
rism, ca pozitivism, ca monism al 
materiei, ca intuiţ:onism și vitalism 


a evului mediu, denunţă, adesea, cu 
tărie, instinctul  „disociaţizi risipi- 
toare”, care disolvă unitatea cuuui, 
împiedicâna  astiel normaia lui 
funcţiune paradiziacă, unificatoare”. 
(Păg. Zai-a4). Pornind de la aseme- 
nea constatare, Mircea Mateescu în- 
treprinde in scrisrea sa o muncă 
de 1storic al filosotiei ; careeţează pe 
rand toate meroaele importante pe 
căre le-a incercav gânuirea metăll- 
zica, Spre rezolvarea probiemti uni- 
ficarii, deia inceputurile străvechi 
veaantize şi esente, pană in zilele 
NOasWe. He4Uutavul anGuietei sale va 
stapui tot atatsa eror: cate mevoae 
a cercetat.  Impresionant, fueşte, 
acest PaicDSM, ȘI INS Dcuv, In I1l- 
losoiia. vealca metoaa unincării rea- 
VUuul consta n „invegrarea an ritmul 
COSMIC”, In renuntaacă ia „viâţa ,lă 
„AOLUL Ppâmnuttean” ; meroua asc2- 
tică, a lui „a nu fi tu”. Este o me- 
toua eroare”, pentrucă se găsesc 
argumente contra acestui „a nu ti 
tu”, sp.ijmite pe priucipuuu creator 
al individuaţiei. Cum să renunți La 
EZISLERya Cand Sinpulu, €1 sens S1l- 
Bur este de a fe7 Muea Mateescu 
cercelează Cu indemanare, meuoael€ 
erori” anreg.strate ae isroria tilo- 
sotiei, ca derivand întrucâtva una 
an alta. In iilozolia greacă, denun- 
ță cu Parmenide prima metodă-,e- 
TOare”! : eLOarea Ca Ouo.0gare anr.e 
rațiune și existenţă. Ldei.e lui Pla- 
ton sunt şi ele o mecodâ-,„eroare” 
îlindcă postulează p.uralitatea con- 
cepteior iar uniticarea lor reclamă 
negația existenţei. Criteriul clarită- 
ţii, la Descartes, este tot metoaă- 
eroare; fiindcă este o „exuberanţă 
log.ca”, un „eiort deduciiv”, „super- 
Stiție a raţiunii divine”, La fel ana- 
lizează Mircea Mateescu eroarea ca 
apriorism teologie (Spinoza) ; eroa- 
Tea ca „adevăru:i conung-nte care 
pretind o analiză infinită şi cărora 
Dumnezeu singur poate să le cu- 
noască necesitatea (Leibniz). La 
Kani Mircea Mateescu face un po- 
pas constatând lucrul esențial pen- 
tru studiul lui, că, prin acest filosof 
se operează in istoria filosofiei o 
abatere a direcţiei spiritului meta- 
fizice. Până la Kant, umifioa:ea zea- 
lităţii se credea poisbilă prin felu- 
rite metode; criticismul kantian da- 
clară imposibilă cunoașterea, şi nu- 
mește absoiutul lucrul în sine, îaţă 
de care conştiinţa rămâne exterioa- 
ră, înarmată doar cu structurile 
transcendentale, cu acele categorii, 
utiie doar spre a cunoaşte jenome- 
naliţtatea. La Kant se menţine dua- 
lifatea, filosoful german ferindu-se 
să recomande altă metodă de uniti- 
care decât cea tradiţională a teo- 
Jogisi, Dar dacă n'a spus nimic des- 
pre transcendenţă, a descoperit în 
schimb franscendentalitatea, tensiu- 
n2a certă spre transcendenţă. A- 
coasta sa află în alcătuirea structu- 
rală a, minţii omenești, în: categoriile 
ințelegerii, 

De la punctul unde s'a oprit Kant, 
alte sisteme au încercat rezolvirea 
problemei numenalității, recurgând 
la wn soiu nou de metode. Până a- 
cum metoda consta în a iua rațiu- 
nea ca instrument şi a 0 aplica a- 
supra. lumii ; dz-acum încolo meto- 
da este o teorie a cunoașterii, adică 
o analiză a înseși alcătuirii înţeie- 
perii, Şi deoarece Kant descoperise 
la baza înţelegerii tendința spre 
transcendență, — transcendentalita- 
tea — filosofii ce l-au urmat au s50- 
cotit că lucrul în sine se află ascuns 
undeva, chiar în modul de a Îunc- 
ționa al înțelegerii. Spre a absorbi 
lucru în sine, era destul să se în- 
țeleagă lumea vizibilă, fenomenali- 
tatea, — aplicându-se asupra ei toa- 
te modalităţile de cunoaştere ale iîn- 
ţelegerii. Mircea Mateescu numește 
fenomenism, acest curent nou in 
care absomtul se prinde ca într'o 
plasă, odată cu cunoaşterea lumii 
văzute sau simţite, a lumii aparente. 

Fenomenalismul n'a propus insă 


2 Decembrie 1939 === 





eroaTza ca 


(Bergson,  Nievzsche), ca irăționa- 
lism, ca umbră a realităţii twech- 
ner), ca voiuntarism, pragmatism, 
etc. Btortul uim ai lui Muvea Ma- 
țeescu se :nareaptă asupra tilosoiizi 
jenomenolog.ce, prin rep:ezentanţi) 
ei Lușirii Husseii și Haudegger. 
Husser] face din transcenuentali- 
tate nu 0 mâvca a fenomenautaţii 
CL Una A ESenşeior, Inţiiegerca cu- 
prinde abso.utul în măsura în care 
se rerera huinal lă Muuâulvăţ.ie sale 
gouie, iara Conținutul sensul, care 
aegradează cunoașterea. Prmeipiul 
ES.e al rEGUCUyUti 1Eenomenooguce. 
Meidegper la. g-şLe Conceptul ue a- 
naniza  tenomenologică in analiză 
exustenţiaa, bialea oinului este ae 
a se ana in lume, iumea €exisva prin 
€l, iranscendenţa consistă tocmai în 
dorinţă ae a IL an Lume, câtre tran- 
scenaența ne mana teama de a nu 
îi in lume, moartea, Mircea Matee- 
scu inchele prin a declara metode- 
„ETOri” aLât reaucția  1enomenoio- 
gică (spiritul nu se poate goli de 
ienomenolitațte), cât şi  uniticarea 
existenylaia prin teamă (aiectayi- 
tatea nu poae fi luaţa criteriu ab- 
solut, ca și rațiunea regina, asceza, 
etc). Iată concluzia: „socotim că 
ipoteza dualistă se mențiune intrea- 
ga, că adevarul şi eroarea există 


deopotrivă, în acelaș rang metafi- 


pic și poate cu aceeaş iuncțiune: 
stimularea energiilor spirituale, 
pentru aflarea realităţii  insâși 
(pag. 171)”, 


Se mai cuvin câteva cuvinte spre 
a face legătura cu ceea ce sa spus 
la inceput despre frumuseţea unui 
Studiu tilosotic egală cu aceea a u- 
mei opere literare. Frumuseţea in- 
terioară a studiuiui stă în motivul 


care i-a îndemnat pe autor să-l al- 
căvuiască, motiv care este voința de 
ă stabili un fundament absoluv al 
valorilor. Partea doua a lucrării 


tratează despre drept și valoare, 
Autorul este un jurist, şi năzuinţa 
iui de a gasi criteriul absolut ai a- 
devărului juridice apare oricui, îoar- 
te legitima. Incursiunea in istoria 
îilosoiiei a intreprins-o cu credinţa 
că va afla suportul necesar unei 
structuri juridice, ideale, pe cea 
mai înaltă treaptă de gândire, care 
e cea metafizică. 

Existența „€erorii” pe care o pos- 
tuleaza final nu-l turbură pe au- 
tor, pentrucă, în dualismul cunoa- 
șteri, nu ss oprește la eroare ci la 
tensiunea spre adevăr. Criteriul u- 
NIC EX.SvaA un moment ce simţim 
impuisul să-l căutâm. „Pentru a a- 


îla adevărul juridice vom încerca, 
neincetav sa ne nvrebaum ce poate 
exista in eternitate... (pag. 203). 
Prin „Realitate şi eroare” Mircea 
Mareescu a aat o lucrare de ueput, 
ale cărei inerente  impertecţii le 
vom pune pe seama exercițiuiui ne- 
(ranstiormat în virtuozitate. Nu so- 
cotim necesar să însemnăm aici a- 
ceste neajunsuri, privitoare de pil- 
dă la limba literară, la imprecuzia 
termenilor, la oarecare prolixitate 
de erudiț.e, etc... O singură vmă 
mare ii găsim şi o semnaiam cu re- 
gleL: [apiul de a nu IL dcuuizat în 
cercetarea sa și un sistem da filoso- 
fie românesc : al lui Lucian Blaga. 
In ceie 34 (subiiniem 34) pagini de 
bibliografie, deabia face, indirect, 
menţ.une la această filosofie autoh- 
vonă a cunoaşterii, pe care, credem, 
dacă ar îi aflat-o la un autor stre.n, 
ar îi luat-o chiar ca punct de ple- 
care pentru sistematizarea sa. 
CUNSLANUIN FANIANERU 





Spre Volza, ea mâna-și adie... 


măr de manuscrise literare, pe care autorii 
ne roagă să le publicăm. Până acum, am 
procedat față de aceste solicitări, cum pro- 
cedează şi celelalte reviste, — anunțând 
la „Poşta redacției“ ce se publică și ce nu 
Incepând cu prezentul număr, noi am adop- 
at, un procedeu socotit mai nimerit spre 
a satisface multele cereri de colaborare ce 
ni se adresează zilnic. Am rezervat locul 
de aici al revistei pentru rubrica „De vorvă 
cu debutanţii“. Ințelegem prin debutanţi, 
desigur pe cei cari se află în perioada de 
îmcepul a scrisului lor, pe cei cari își ma- 
nifestă serios dorința de a fi scriitor. In 
acest caz, solicitarea lor de a-i publica este 
mai mulţ un apel câtre noi de a le da o 
îndrumare, în momentul dificil al debutu- 
ui, Sunt unii Chiar, cari ne cer în scrisori 
doar atât, să citim, manuscrisele şi să le 
răspundem limpede dacă au sau nu talent, 
ca să știe ce au de făcut. Prin ruvrica „De 
vorbă cu debutanţii, urmărim să fim de 
folos începătorilor astfel cum ei ne roagă să 
le fim? Vom publica integmal manuscri- 
sele meritoase, vom reproduce fragmente, 
din cele ce ni se par demne de un cCo- 
mentar și vom da autorilor îndrumările 
cerute. 


ION DRUMEȚU 


D. Ion Drumeţu a îrimes trei poezii, 
două slabe, iar ultima, „Popas în codru“. 
mai bună. Din ea reproducem numai 0 
parte, pe temeiul căreia îl putem îndemnă 
pe autor să mai SCRIE”. 


incă nu au plecat la plimbare cerbii 
Pe poteca din inima codrului pierdută 
Ei umblă numai în noapte cu lună, 
Spre lacul cu apa verde şi stătută. 


mult rădăcini 


Tăcerea a prins şi mai d 
[între noi 


De vorba cu debutanţii 


Nici un gând nu mai bate la poartă, 
[nici un dor 

Și totuși nu peste mult se va intâmpla ceva 

Toate căprioarele vor vemi să se adape 
(la, isvor.. 


suntem ca un cimitir de 

E [eruci albe 
Prin care cântul trece ca un suspin 
Tăcerea ne înghite cum marea-o corabie 
De mult s'a uscat și mâna de crin. 


Mai trişti 


OFELIA - DANA 


„Era la un „pom de Crăciun... mirosea a 
brad şi a ciocolată. Afară ningea, ningea 
cu fulgi deşi, darurile lui Moş Crăciun al 
Cerurilor. 

Atunci te-am cunoscut, dar de Crăciun. 
Prima scrisoare de la tine, m'a găsit un- 
deva depanie, în alt colț de ţară. Alt Cră- 
ciun, ne certasem. Era ultima seară a va- 
canței pe care o visasem altfel, când mă 
despărțisem de tine, în toamnă. 

A doua zi plecai. Eșisem în Oraş să te 
întâlnesc, neştiind ce-ţi voi spune, dar eram 
sigură că ne vom împăca. i 

Nu te-am întâlnit. Mă întorceam singură 
în ploaie şi vânt. Cum trecuseră toate cli- 
pele dragi, cum trecuse şi vacanța aceasta, 
pe care o aşteptasem, ca odinioară, darul 
lui Moș Crăciun“. (Pragment din „Jurnalui 
unei adolescente”, proză cu calități de sen- 
sibilitate, elementară, fără închegare arti- 
stică, promițătoare). 


ANAXAGORAS 


„Acesta este păcatul: abuzul de înstincle, 
care duce la patimi. Dimpotrivă, victorii 


totală a spiritului asupra instinctelor, duce 
la sfințenie. 

Sfințenia nu este, însă, starea normală 
a omului. Este tot un abuz. O răsturnare a 
echilibrului în partea cealaltă, O anomalie”. 
(Fragment din articolul „Despre echilibrul 
moral”. 

Dejiniţia pe care o dați păcatului și sfin- 
țeniei,, se sprijină mai puțin pe concepția 
creștină şi mai mult pe cea elenă, despre 
aceste sensuri antropologice. Noi facem 
deosebire clară între antropologia creștină 
şi cea elenă. 

In creștinism păcatul se referă mai mult 
la lipsa de viață decât la abundența ei. 
Instinctele ca afecte, sunt admisibile, Iisus 
a avut afecte, în partea lui omenească: 
foame, sete, oboseală, somn... 

In gcestea s'a întrupat. Sfințenia o con- 
fundaţi cu asceza care-i mai mult o metodă, 
— dar nu necesară. Conţinutul sfințeniei 
îi formează dragostea, credința, virtuțile 
evanghelice. Dar nici asceza nu este abuz și 
anomalie, în creștinism, La Greci da; — în 
Rugătoarele lui Eshil, măsura, sfătueşte pe 
Danaide să nu ceară de la zei dreptul de a 
rămâne virgine, fiindcă ar [i contra naturii. 
In creştinism fecioria este o stare de har, 
de paradis, etc. 


ENDIMION 


Fiecare lucru înmugurește pe dedesubt 
Ca. ierburile, fără, să tresară, 

Oamenii îşi duc osteniți obrăzarele 

Pentru o sindrofie ciudată. 

Viespele nu mai au a£ şi venin 


Drumul se închide camtr'o ceaşcă 
Slugile calcă pe covoarele noi i 
Să nu trezească moartea din oaspeţi. 


— Ce bine mi-ar face să curgă ploaia 
Să ude salcâmii, să le zornăie sâălbile 
Străjile porților şi-au lăsat scuturile 

Şi au intrat în apa caldă a pământului. 


— Aş vrea să fiu acum lișiță albă, 

Peste bălțile adânci ale somnului 

Dece nu se trag odată zâvoarele 

Să rămânem aci toată viaţa.,, prietene? 
(Fără comentar; vă rugăm să ne mal 

trimeteţi, iscălina cu numele întreg), 


EUGEN ENACHESCU, Elev 


Ce trist răsunăn pacea amurgului de 
jtoamnă, 
Istoria-i, — poveste cu goluri de milenii! 


Câna freamătă pădurea cu galbena €i 
[coamă. 


(Strotă, aleasă din poezia „in pădure”, 
nereușită ca ansamblu, totuși plină de pro- 
misiuni. Măi Scrieţi), 

IOAN CHEREJŞI 


Olga-i ţiganca cea mai frumoasă, 
Fecioară cu ochii de jar, 

Regină pe şatra cca veche şi roasă... 
Femeie cu buzele roşii, și umeri de var. 
Buclele-i negre: zambile în noapte, 

Ii joacă pe sânii cei tari, 

Când vântul îngână a doruiui şoapte 
Şi'n cobză îi cântă ţiganii cobzari. 
Olga-i uşoară ca fulgul.. şi joacă! 


Ea râde, ea cântă, ea ţipă și... pleacă 

Spre ţărmul cu vise spre dulce beţie... 

Şin ţara cu vise, saşează pe-o stâncă... 

Şi vede pe ape lotuşii mari 

Şi vede şi Sfinxul în zarea adâncă, 

Smaraide şi nimte cu ochii sprintari, 

Şi vede fantome, pe aripi de vanturi: 

Sumt visuri bătrâne din aur de stea... 

Columbole aibe și roze, pe tumuri, 

Cem dragoste dulce își stâmpără setea. 

Şi-şi vede părinții mumii barbare 

Intinse 'n cosciugul de jad, 

Și-și vede şi fraţii — bromzuri pe-altare 

Şi casa... pe țărmuri de basme și ape ce cad... 

Și Oiga visează și plânge în noapte 

lar juma se stinge 'n tăcere... 

Pustiul e ncgru, iar Volga în șoapte 

Poartă pe valuri, spre mările mcante 

Imaginea felei cu buzele roșii 

Mai roşii ca sâmburii roşii de rodii 

Mai semină ca o zi de primăvară, ori Rusali 

Mai albă şi mai dulce ca un mănunchiu de 

[dalii... 

lar vântul când plânge și geme pe Volga, 

Șopteşte: cea mai frumoasă țigsancă e Olga. 
(Poczia dvs. este ceeace se cheamă 0 „ver- 

sficație“. Aţi făcut versuri corecte, vioaie, 

plăcute chiar, pe o temă veche, azi demo- 

modată. Aţi cetit poeziile lui Macedonski? Bă- 

muim influența lui. Compoziţia dvs. mai a- 

mintește și de poczia cu aceeaș temă a lui 

Artur Enăşescu. Vă sfătuim să citiți cât mai 

întens autori moderni: Lucian Blaga, V. Voi- 

culescu, Emil Botta, Simion Stolnicu, spre 

a vă forma o emotivitate adecvată timpului. 

O icge, în literatură este şi aceea de a îi 

la acelaşi nivel de sensibilitate cu vremea în 

care se produce; aceasta în cazul când nu 

poate depăși vremea. Pocţii mari au depăşit 

totdeauna vremea lor. Dacă în schimb tonul 

afectiv al poeziei seamănă cu al poeţilor 

morţi de 20 sau 30 de ani, este îndoială că 

acea poezie e bună). 


mer 2 Decembrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 











Toate sunţ 

doar sălbatece visuri, 
Si dacă ai fi 

steaua 'n ceruri, Sus, 
patimile-mi toate 
de-ar fi nestemate 
pironite'n cer... 

Şi 'n ceresc toiag 
de-ar veni un mag 
să citească abisuri 

în lucitoarele scrisuri... 
Dar toate, toate sunt 
doar sălbatece visuri. 


Ingerii au ars 
minunatele scrisori de dragoste. 


mai frumoase ca stelele pale. 


Vale ocean, vale 'n iurtună, 


sufletul meu cu tine se cunună, 


cu roua ta Cosinzeană, lleană, 
vale 1âr' de prihană. 


Spună îngerii că ești 

lumina ochilor dumnezeeşti; 
de-ar îi să tii duice.e-mi sicriu, 
vale, nu vreau să știu. 


Dacă sui dealul cu mine te-oi lua, 


de n'ai putere te-oi ajuta, 


clară povara, pe umeri te-oi duce, 


vale, argintia mea cruce, 


Muindu-mi degetele în cenușa inspiraţiei arse e 


din greu suspin... 

Ah, tristă e lumina de August 

şi cavoul acesta ce mi s'a recomandat: 
Sunt pădurea! 

Ah, mincinoso, 

eşti cavoul ce mă umple de temeri. 
Dar iată, cineva îmi face semn! 
Inţeleg, văd, înțeleg, deşi 

tulburarea mi-a împăinjenit ochii: 
trebue să mă gătesc de moarte. 


O poruncă nebună aruncată în obraji cu trufie, 


o durere nebună săpată în obraji: 
Trebue! 

„Dar sunt un dandy, scumpa mea, 
un domnişor care şi-a cheltuit viaţa 
într'un chip ideal de ciudat... 


Căprioarelor, duduiţele mele, veniţi-mi în 
ajutor, 
daţi-mi voi modelul unei morţi elegante... 


Şi tu iarăşi îmi faci semn, 
să mă apropii îmi faci semn, 


printre coloanele rupte din marmora lunii. 


'Yoată ești îngropată în aurării, 

nu-ți văd faţa, dar o ghicesc, 
frumoasă, foarte frumoasă 

şi limpede ca de copil. - 

(Dar dece umbli în halul acesta, 

dece porţi straele acestea, 

ca un păun ori altă exotică pasăre?) 
Şi-mi oferi otrava 

spunându-mi că e dulce şi răcoritoare, 
că va să-mi potolească arşiţa 

și râzi apoi ,Ofelie încântătoare. 


In cerescul fapt al dimineţii 
văile trec, imperiale... 
Sunt frumoase văile mele, 


Lp e Per EEE Rt i e a a a E Ea 


1862 


— A venit? — întreabă, poate pen- 
tru a zecea oară în ziua aceea, domnul 
gel, directorul închisorii, chinuindu-și 
mustăţile arse de nicotină, cari ascun- 
deau sărăcia unei guri cu abia doi-trei 
dinți în gingiile de-o culoare neplăcută 
ca a râmelor. 

Răspunsul, negativ şi deastădată, îl 
scoase din sărite și, nemaiavând răb- 
dare să stea la biroul imens ca o criptă, 
acoperit cu colecţii de legi și dosare 
voluminoase, legate cu șnururi Şi pe- 
cetluite, domnul director Igel se duse 
şchiopătând la fereastră, să privească 
spânzurătoarea din mijlocul curţii vaste 
ŞI pavate, pe care-o înconjurau  zidu- 
rile mohorite şi roase de intemperii ale 
penitenciarului din „Austria-Platz, 
= de Hm! — făcu domnul director, 
incercând să ghicească dacă ploaia asta 
aturisită va continua să-i frământe şi 
mâne bietele oase chinuite de reuma- 
tism. 

Omul de serviciu, obişnuil să-i citeas- 
că gândurile, spuse respectuos : 

— De mâne se 'nseninează, domnule 
director ! 

i Bătrânul, care crezuse că e singur 
in cameră, tresări speriat : 

— Erai aici ? Poţi să te duci, Iancic. 
Adică stai! Il rog pe domnul subdi- 
rector Pasternak să poftească încoace. 
Dar imediat ! M'ai înţeles ? Du-te! Mai 
ești aici ? 

Omul de serviciu dispăru ca o umbră 
după ușa îmbrăcată în piele sângerie și 
bătută cu ţinte lucitoare de alamă, 


— E n toane bune der alte Herr ? — 
se 'ngrijoră subdirectorul  Pasternak, 
culegându-și ochii dintro carte, pe 
care-o feri instinctiv de privirea cu- 
rioasă a lui Iancic. 

— Nu prea. Ploaia-l cam scoate din 
sărite pe domnul director.  Afurisită 
boală reuma ! Mă 'ncearcă şi pe mine 
câteodată, blestemata ! — deveni fami- 
liar camerierul. 

„Domnul Igel iar o să-mi ţină o con- 
ferință despre decadenţa disciplinei ad- 
ministrative şi despre lipsa mea de pa- 
triotism...“ — oftă subdirectorul, ale 
cărui sentimente de simvatie pentru 
social-aemocraţii dela Viena, unde stu- 
diase, erau cunoscute în întreg orașul. 

Trecându-și mâna peste părul tuns 
cu maşina No. 3, murmură un „Lua-l-ar 
dracu: !*, care se referea la „maniacul 
şi senilul Herr Direktor“, și se grăbi 
să bată foarte-foarte respectuos la ușa 
„Diavolului-şchiop“ . 

— Ia loc, domnule subdirector Israel 
Pasternak ! — şi mâna osoasă şi cu 
vine umflate a directorului indică un 
fotoliu cu arcuri plesnite, cari împun- 
gcau nemilos pielea neagră, scorojită de 
vechime. 

Pasternak se conformă și numai cu 
greu se decise să-și ridice privirea voa- 
lată de ochelari la fața omului de-a 
cărui limbă ascuţită tremurau până și 
pietrele penitenciarului din Cernăuţi. 


Surâsul tău e secera graţioasă 
care taie iarba cea rea, 
deaceea nu-i de mirare 

că am căzut în genunchi, 
asemenea relelor ierburi, 

La fel şi stelele căzură 


când, catre seară, ai ridicat faţa surâzătoare; 


Secerișul în ceruri 


înseamnă că sfârşitul e pe aproape, 


că moartea e vecină cu noi. 


aripile m'ar trăda 
fiinacă nu știu să le port, 


sunt stângaci şi stingher, mă împiedec și mă 


E mare lucru să ştii purta cu naturaleţe 


aripile superbe ale îngerului! 


stau în genunchi, 
fiindcă sborul mi-e strein, 
fiindcă sunt o iarbă rea 


de-mi pune o piedică, 
mă grăbesc pe dată să cad 
cu inima frântă. 

e 
Era o noapte avară 
ce mi-a dat doar câteva stele, 
a râs nebun firul ierbii, 
ale nopţii ape au râs şi ele. 
Reci sunteţi stelelor, 


Inchipuire, tu-mi arunci 
piatra nebună a iluziei, , 
mă ameţești cu loviturile tale de bici: 
Hii, Hii!, căluţule de lemn, 
călușeii mei de panoramă! 
Doar nu-s de carton și lemnul, Uscatul, 
nu mi-e frate, 
suntem din altă plămadă ! 
Să nu mai strigi 
că-mi sburleşti părul cu ţipetele tale, 
Spetrietoareo! 
„„M'au săturat şi cântările 
pentru muza îără pereche de urită, 
cântările tale, menestrele. 
O noapte avară era 
ce mi-a dat doar câteva stele. 
e 
Dragă mi-e libertatea 
de a visa în lan, 


de EMIL BOTTA 


O aură porţi, de moarte și linişti, 

cu degetul pe buze păzeşti un mister, 
mâinile tale, de statuă, reci, 

au o parte de cer. 


Nu știu de unde 

sosesc tăcerile profunde 

ce se abat asupră-ţi ca cetele 
de îngeri, scuturând pletele. 


Vezi umbre de lună cum trec 
peste ale mării tonuri și miragii... 
Doamne atunci se petrec 
secretele tale naufragii. 


Mă întreb de voi şti să primesc 
ecoul acesta nelumesc! 

Ah, ași dori să aud cum sună 
angelicul pas de lună! 


Costumul de înger e frumos, darnumă prinde; 


Deaceea, faţă ?'n faţă cu surâsul tău, 


şi oricine se ia cu mine la trântă, 


de a mă trezi visând în lanul acel 


ca un leneș învățăcel, 


de a visa moartea, de a mi-o imagina 


ca un desfrâu. 
An cu an, 


clipă cu clipă va creşte, 


mă va cuceri. 


Tot cuprinsul, întregul, tâlhărește, 
regiunile acestea singuratece 
cad în mâinile morții sălbatece. 


Și însuşi lanul 


târăsc. că e mai bine așa. 
O, e mai bine așa! 


HALO 


Uşuratece duhuri mi-au luat 
al vieţii potir plin cu farmece, 
buzele-mi ard încă de setea 

sărutului ce nu mi-a fost dat. 


Singurătatea mie nu-mi spune 
că luna se învaţă ca o rugăciune, 
că's palorile ei aceste medalii, 


ascunse ?'n vitralii. 


Sorţile mele preadarnice 
datu-mi-au bunuri amarnice, 


ursitele mele deșarte 


datu-mi-au crezul în moarte. 


(oarbelor, va bătut vântul friguros al 


am îngheţat jucându-mă cu voi 
un joc pedeapsă, un joc internal, 
din care ieși-voi oare cu faţa curată 
ca născut din aurore și lacrimi? 


Sub spânzuratoare 





— Ei, ce ne facem, Pasternak ? 

Cum subdirectorului nu-i trecea prin 
cap despre ce e vorba, superiorul său 
se enervă şi strigă de se-auzi până n 
coridor : 

— Ce te uiţi așa la mine ? Evident că 
mă gândesc la călău. Bine 'nțeles! 
Mâne dimineaţă trebuie să fie spânzu- 
rat un om aici şi dumneata te distrezi 
cu romanele acelea imorale, pe cari 
m'aș jena să le iau în mână. Domnul 
consilier mi-a comunicat că Timoteiu 
trebuie executat neapărat mâne în zorii 
zilei. Cererea de grație a fost respinsă 
de prea luminatul nostru Împărat, așa 
că... Hm! 

— Cred că diligența dela Lemberg 
nu va întârzia prea mult şi condamna- 
tul va putea fi... 

— Dumneata crezi ! Dumneata crezi ! 
Crezi ! Crezi ! Crezi ! Puțin mă intere- 
sează ce crezi dumneata ! Dacă nu în- 
târziai adresa către directorul 'închi- 
sorii din Lemberg, călăul era încă de 
ieri aici! Dar dumneata ai alte griji... 





antichităţii) 





(episod inedit) 


„Mânia zeilor asupra ta !* — se gândi 
şi mai furios subdirectorul, ridicându-se 
să plece, 

— La câţiva paşi de noi un om își 
așteaptă moartea şi dumneata ești de-un 
caim atât de nesimţit, încât... încât... 
pleacă, domnule ! 

Pasternak se retrase cu o adâncă 
plecăciune și închise fără sgomot ușa 
după sine. In coridor, se izbi de Ilancic, 
care-şi permise să-l întrebe perfid : 

— Cum l-aţi găsit dispus pe Herr 
Direktor ? 

Subdirectorul clătină evaziv din cap 
şi-şi jură să nu-i mai dea niciodată bac- 
șișuri Kammerdienerului „impertinent 
și șmecher“, 


In birou! său, directorul se plimba 
tot mai nervos încoace şi 'ncolo. Încer- 
case să citească o revistă de criminolo- 
gie, dar după cinci minute o aruncă 
plictisit şi enervat. Așezându-se iarăși 
la birou, deschise dosarul celui ce-și 
aştepta moartea. 





Romane ! Ca mâne o să aflu că întreții 
vre-o... Na! atâta ţi-ar trebui! Eu nu 
admit cocote în casa funcționarilor mei. 

„Afurisit individ! Doamne, greu e 
să ai un director bolnav de reumatism ! 
Și măgarul acela de Iancic nu şi-a putut 
ținea gura cu cărțile mele...“ — se gândi 
amăriît Pasternak, rozându-și nervos 

„unghiile tăiate până la carne. 

— Dacă până la orele șase seara că- 
lăul nu va îi aici, să faci o adresă către 
domnul consilier și să mi-o aduci s'o 
semnez. Și bagă de seamă să nu mi-o 
scrii pe coperta vre-unui roman de al 
dumitale ! — pufni batiocuritor domnul 
Igel. 


Culpa : crima premeditată ; 

condamnatul :  Inochent  Timoteiu, 
agricultor, în etate de 24 de ani, în de- 
plinătatea facultăților mintale; 

victima : Toader Timoteiu, părintele 
condamnatului ; 

sentința: condamnare la moarte prin 
strangulare. 

Directorul își apăsă cu pumnii săi 
uscați şi mici tâmplele și gemu. Nici 
un condamnat nu-l turburase atât de 
mult ca acest Inochent Timoteiu. Do- 
rise din toată inima ca împăratul să-l 
graţieze și, prin absurd, chiar sperase 
acest lucru. Totul îi părea atât de ciu- 
dat, încât, împotriva realităţii, se 'n- 


îmi va spune, dragul de el, hoţomanui, 


Unde se duce, în amurguri cernit, 


singuratecul frate, 


alungat de toţi, de nimeni iubit 


și fără cetate? 


Unde se duce, rătăcitor, 

sprijinit de al umbrelor umăr, 
bolnavu-mi suflet călător 

printre stele ce nu le mai număr? 


pe apa cea oarbă. 
apele să-l soarbă. 
o 


Odată și odată 
buciumul va suna. 


s'or cutremura. 


Odată și odată 
umbră vom fi. 


le-om preamări. 


Si tu lumină oare ce-mi dărui? 
Culmile-mi reci de pe care te nărui. 
Și tu dragoste ? (căci așa te socot) 
Doar o durere, atâta tot. 


de-i luna în ceruri, 
pierdută 'n eteruri, 
în albastre pustii, 





de MIRCEA STREINUL 


treba dacă Inochent Timoteiu comisese 
într'adevăr crima aceea, care pasionase 
cercurile judiciare din întreaga  Aus- 
trie, - FE N 

Seara începuse să se lase prin ploaie 
măruntă, care-l îmbolnăvea pe direc- 
tor şi Iancic aprinse lampa  chioară 
depe birou. Pasternak aduse adresa de 
amânare a execuţiei, când camerierul 
se-apropie pe vârful picioarelor, ple- 
cându-se ca pentru a spune ceva 
tainic, 

— Domnule director... Nu mai e ne- 
voie să iscăliţi... A venit... A venit chiar 
acuma... Așteaptă în coridor... 

— A venit... — şi directorul se scu- 
tură ca de frig. — Să se prezinte! 

Călăul, îmbrăcat într'o largă manta 
de călătorie, își tăcu apariția. 

— Să trăiţi, domnule director! Am 
primit abia ieri ordinul... Cu toate că 
l-am primit cam tarziu, aş îi sosit mai 
curând, însă drumuriies grozav de 
desfundate. In Galiţia plouă de-o săp- 
tămână... Când trebuie să aibă loc exe- 
cuţia ? 

— Mâine în zorii zilei. Deci pela orele 
cinci... Apucă-te imewat de lucru... 

— Am inţeles... Să trăiţi, domnule 
director ! 

Câlăul ieși urmat de Pasternak. 

Ottând, durectorul îi porunci lui lan- 
cic saprindă un felinar. 

— Lu-mă Ja condamnat. 


O luară prin coridoarele întortochiate 
ale închisorii. Pașii or răsunau a piatră 
goală; umbrele tremurau pe zidurile 
mucegăite; câte-un şobolan chițăia în- 
spăimântat de lumină,  încurcandu-se 
între picioarele camerierului care mer- 
gea înaintea directorului. O tăcere 
aproape nefirească domnea în această 
clădire uriașă, ale cărei coridoare fără 
sfârşit dădeau impresia unui labirint. 
Nici un lanţ nu se mişca. PDeţinuţii 
parcă-și ţineau răsuflarea și noaptea 
mocnea'a umezeală în ziduri, iar lumina 
felinarului părea un fluture cu sbor 
nesigur, 

In curte, călăul şi ajutoarele sale con- 
trolau spânzurătoarea, de-al cărei câr- 
lig fusese prinsă o frânghie nouă, căci 
cea veche putrezise, 

Apoi, ajutoarele călăului trecură în 
atelierul de tâmplărie al închisorii, ca 
să pregătească sicriul, şi, în curând, 
loviturile surde ale topoarelor sparseră 
liniştea nopţii. Fiecare lovitură parcă 
bătea un cuiu în inima deţinuţilor, cari 
începeau să se agite surd în celulele 
friguroase și pline de şobolani pitiţi 
în ungherele umede. 

Tancic veni la călău: 


Târziul, cu braţele-i reci, 

mi-l prinde și mi-l înfășoară, 
Innaltul, din turnu-i de veci, 

cu săgeata lunii mi-l omoară. 

Ci, i-al Intunerec, ia-l că-i obosit, 


Alungat de toţi, de nimeni iubit, 


Vieţile noastre, uşoare ca fulgul, 


Vieţile noastre şi stelele clare 


Niciodată poate n'ai să mai ştii 








— Domnul director m'a trimis să-ţi 
arăt odaia dumnitale... Am făcut şi-olea- 
că de foc, că noaptea aiasta are să fie 
cam răcoroasă... Sunt trei paturi în ea... 

— Nu-i nici o grabă, domnule lan- 
cic, Mai bine să tumăm o ţigară aici, 
sub streşină, pân'or termina ajutoarele 
mele cu sicriul. Doamne, cumplit m'a 
sdruncinat călătoria aceasta! Mi se 
părea mereu că nu se mai sfârşeşte... 
Așa ploi n'am mai pomenit din optsute- 
treizeci ! 

Călăul avea o voce moale, obosită, 
Şi, uneori, abia şoptită. in eiate de 90 
ani, pârea, totuși, mai bătrân şi-avea 
o privire siioasa de om nenorocit. im- 
bracat in haine cuviincioase, cam demo- 
date, făcea impresia unui negustor. Lui 
lancic îi plăcea să stea de vorbă cu 
dânsul, caci călăul şua întotdeauna o 
mulţime de noutăţi sau de istorii ciu- 
date. 


— Am avut mult de lucru în ultimul 
timp. Alaităieri, am spânzurat o ilemee 
la Lemberg. Şi-a ucis 1bovnicul, ca să-l 
prade. Uru sa mai sbătut! Ma sgariat, 
m'a mușcat... A trebuit să-i leg mâi- 
nile. Da aiesta, al vosiru, ce-a laptuit ? 
Ha ? Am auzit că-i un biet tinerel... 

— i-a omorit tatăl, 

— "i — cumpht lucru! 

Capavul țigăriior lucea în întuneric. 
Ploaia ropotea acuma și-acoperişul de 
tablă al cuădirii suna ca o darabană. Pe 
stradă, trecea uneori câte-o căruţă, însă 
huruitul roţilor abia de se-auzea prin 
sgomotul ploii, 

In celula condamnatului la moarte 
nu pătrundea nici un sunet. Flacăra fe- 
linarului pâlpâia sărac, așa că unghe- 
rele rămâneau întunecate,  ascunzând 
țesăturile păianjenilor. Directorul se- 
aşezase pe-o laviţă şi se gândea cum să 
înceapă.  Celorlaiţi condamnaţi la 
moarte, cari trecuseră pe aici, le spu- 
sese întotdeauna brusc, tără muă: 
„Mâne ai să fii spânzurat ! Să-ţi trimit 


un preot ?“* — dar acestuia parcă nu-i 
putea vorbi asttel. 
— Şezi, măi băiete... — îl îndemnă cu 


glas blând directorul, 

Condamnatul se supuse și se-aşeză 
pe scândura goală a patului de fier. 

— Măi băiete... Măria sa împăratul... 
a respins cererea ta de grațiere... Dum- 
nezeu să te ierte, căci mâne dimi- 
neață.., mâne dimineaţă... știi tu... Hm! 

Flăcăul dădu din cap ca înţeles. 

Directorul reluă cu glas stins: 

— Cum de ţi-ai ucis tatăl, măi băiete, 
că ești om întreg şi cu judecată? 

Flăcăul își strânse a tăcere încăpă- 
ținată dinţii. 

Renunţând să insiste, directorul oftă; 
apoi, continuă: 

— A fost vara ta pela noi... 

Condamnatul se ghemui în sine şi 
ochii îi luciră atât de chinuit, încât bă- 
trânul funcționar simţi o milă cum n'o 
avusese niciodată, față de nimeni. 





(Urmare în pagina 6-a) 








Cronica 


plastica 


de PAUL MIRACOVICI 


SALONUL OFICIAL DE 
DESEN ȘI GRAVURA 
(urmare) 


Continuăm să notăm, în limita 
spaţiului, lucrările cele mai alese din 
Salonul Oficial de desen. Remarcăm 
de asemenea grija cu care au fost a- 


ranjate lucrările anul acesta. În con- 
trast cu anii trecuţi, Salonul actual, 
e aproape cochet, iar marele număr 


al artiştilor ce participă, dovedesc 
interesul din ce în ce mai mare ce 
suscită în public. 


Remarcabilă, lucrarea d-lui S$. 
Muitzner; regretăm că nu a trimis 
mai multe. Cităm de asemeni parti- 
cipările d-nei Stela Nedelcovici, Iu- 


lian Nămescu — abil desenator de 
peisage şi Mircea Olarian. D-na Lili 
Pancu expune Balcicuri înecate de 
lumină, original desenate, notații nu 
numai just observate dar şi spiri- 
tuale. D. Petrașcu expune şi de data 
aceasta admirabile desene colorate, 


cu aceleaşi subiecte pe care d-sa le-a 
îndrăgit şi le interpretează cu atâta 
măestrie, 

Alexandru Phoebus se afirmă și 
de data aceasta ca unul din cei mai 
aleşi dintre artiştii noştri. El redă 
cu multă simţire bacoviana melan- 
colie a străzilor noastre de mahala. 


D-na Ylorenţa Pretorian trimite 
două excelente desene colorate. 

Multă ușurință şi spontaneitate în 
desenul d-lui Stelian Popescu-Ghim- 
paţi, care e şi un emerit portretist. 
D-na Joe Ricci expune două peisage 
din Balcic, remarcabile. D. Sevastian 
e un subtil desenator, nu numai pic- 
torul de mare rafinament pe care-l 
cunoaștem. Menţionăm, printre cele 
mai interesante, lucrările d-lor Elena 
Popea, Plămădeală, Siegfried, Wan- 
da Sachelarie, Margareta Sterian, 
Steurer. D. Soroceanu trimite două 
pasteluri făcute cu acea graţie care-i 
este atât de personală. D-sa ştie ca 
nimeni altul să redea farmecul unui 
cap de copil sau — cu mijloace in- 
fime — frumuseţea unui nud. D-na 
Nisi 'Torossian trimete un singur de- 
sen. Ne pare rău că d-sa expune a- 
tât de rar. Expoziţia dela „Hasefer“ 
ne lasă să credem că vom putea re- 
vedea mai des operele sale. D. Nico- 
lae Stoica expune poate cele mai 
frumoase desene din Salon. Arare- 
ori linia e atât de fericit îmbinată 
cu lumina, arareori s'a exprimat cu 
atâta sentiment şi delicateţe un pei- 
saj. Îmi pare rău că spațiul nu-mi 
îngădue să-i aduc atâtea elogii câte 
merită. 

Remarcabile calități de meserie 
vădeşte d-na Ana Tzigara Berza. D. 
Nicolae Ştefănescu expune desene 
foarte pitorești. N. N. Tonitza e a- 
celaș mare artist de întotdeauna. 

Oricât de simplu ar fi un desen de 
Tonitza, recunoști în el geniala in- 
tuiție, profunda originalitate a ade- 
văratului artist. Am scris despre lu- 
crările d-nei Vavilyna cu prilejul re- 
centei sale expoziţii. D-ra Georgeta 
Vinţilescu trimite două desenuri 
foarte armonios colorate. 


D. Velisaratu, printre alte lucrări, 
expune un studiu în care dovedeşte 
surprinzătoare calități de portretist. 
Revedem după o lungă absenţă lu- 
crările d-lui Lazăr fiu. D-sa e aceiaş 
interpret al suferinței omeneşti pe 
cari le evocă însă de astă dată cu un 
meșteșug mult mai adâncit. 


D. Zlotescu posedă aceleași da- 
ruri ca şi d. Nicolae Stoica, acezaș 
subtilă însinuare în esenţa însăşi a 
lucrurilor, acenaş emotivitate, Ceea 
ce-i: desparte e originalitatea în fe- 
lul de exprimare al fiecăruia. 

Cei cari trimit gravură anul ace- 
sta par a fi mai numeroși. Datorim 
acest lucru faptului că un număr 
destul de mare dintre elevii d-lui 
profesor luca înfruntă acum încer- 
cările debutului. E destul să cităm 
pe câţiva dintre ei, pentru a ne da 
seama de cum au fost răsplătite e- 
torturile profesorului; Frederic Mi- 
coș, Checais Dimitrie, I. Dumitrescu, 
Cristea Guguianu, C. Marulis, Mag- 
da Smântânescu, Wanda Sachelarie 
etc. Ne pare rău că din acest salon 
lipseze tocmai lucrările d-lui luca. 
D. Alexandru Bassarab face meri- 
tuoase eforturi pentru a-şi câștiga o 
limpezire a personalităţii. Simplifi- 
cările d-sale sunt inteligent făcute 
şi dau lucrărilor un aspect cu totul 
afară din obişnuit. D-na Tania Bail- 
lavre-Ceglocofi expune patru gra- 
vuri remarcabile. N. Nicolae Brana 
încearcă gravură pe sticlă, o techni- 
că în care d-sa obține rezultate în- 
teresants. D. Ceglocoff mânueşte cu 
multă uşurinţă lumina şi umbra. 
dovedind o serioasă pregătire de me- 
șteşug. Linoleumurile d-lui Dobrian 
sunt dintre cele mai frumoase din 
câte a făcut acest talentat artist. 


(Urmare in numărul viitor) 


II RI N 


n d a 








UNIVERSUL LITERAR 








Aspecte italiene 


Despre continuitatea 
unei anumite culturi 


Rubrica aceasta, ale cărej coloane inaugu- 
rale sunț doar preambulul problemelor ce 
avem de gând să prezentăm cititorilor ei, 
m'are rostul să fie nici proces-verbal de căr- 
țile italiene apărute, nici rezumat al vreuneia 
din ele. Incercarea de a pune în legătură cu 
realitatea spirituală a peninsulei meridionale, 
pe aceia dintre cititorii români, cărora limba 
de regale sonorități latine le e nefamiliară, 
va merge paralel, în decursul viitoare.or 
cronici, cu străduința de a sugera și celor 
iniţiaţi în itinerarul gândului itaiian, consi- 
derarea lucrărilor ştiute de ci, din unghiuri 
de vedere pe care nu le-au încercat poate. 
Dubiul aspect, istoric-informativ şi proble- 
matic, ai acestor notţe, va forma caracteris- 
tica lor constantă. Cel dintâi lucru pe care 
suntem siliţi să-l mărturisim e că, spre deo- 
sebire de alte culturi, în manifestările că- 
rora un lector deprins cu inciziile critice va 
putea ciii deplină corelaţie între panorama 
pouitică, socială şi cea literară, cea de a doua 
prezentându-i-se drept corolar al primeia, 
ori drept concluzie directă, — literatura 
italiană nu trădează, după cum observa în 
„Saggi di letieratura francese“*  (apărulă ia 
Bari, ed. Lateza), Cesare de Lollis, nici sta- 
diul evoluţiei gustuiui public în materie de 
isieratură, nici (cu atât mai puţin) concepția 
politică dominantă în stat, ori tendinţele 
surde, subconştiente, ale entității sociale. 
Intr'adevăr, orice cunoscător cât Qe cât al 
istoriei literare, îşi poate da seama că lite- 
vatura franceză aparține mai mult sote- 
tăţii, poporului, publicului, decât seriitorilor 


înşişi, încadraţi — uneori benevol sau chiar 
militant — întrun „curenti, „şcoală lite- 
rară“, 


Producţia literară nu apare din iniţiativă 
particulară — ca să întrebuințăm un termen 
al economiei politice. Ea e cerută, impusă de 
gustul publicului, în Franţa, care nu e indi- 
ferent, ci manifestă preferinţe, impunând 
chiar uneori, felul de a serie. Fie că revolu= 
țiile literare au fost solicitate de cele sociale, 
fie că dimpotrivă, acestea din urmă au fost 
îructul inovaţiilor introduse de literatură, 
Oricum, nu se poate nega continuitatea ce 
există intre politic şi estetic, în ţara îm care 
ne-am deprins greșit să vedem numai gra- 
tuitate şi libertin:sm, roade ale unui indivi- 
duaiism anarhic.  Continuitate de care e 
lipsită însă literatura italiană, cu toate că 
Italia e factorul hoţăriţor atunci când este 
vorba să se stabilească legăturile culturii 
europene moderne, cu antichitatea, deci con- 
tinuitatea civilizaţiei europene. 

Imprejurări total diferite de cele din Fran- 
ţa au prezidat începuturile şi desvoltarea Li- 
teraturii. Până în 1870 Italia n'a existat uni- 
tar, ci divizată în mici republici, fiecare cu 
alte idealuri şi alți dușmani. Invaziei longo- 
barde îi urmcază lupte:e dintre şefii diferi- 
teior provincii.  Condotierii  alungându-se 
furtunos între ci, dela un capăt la altul al 





Toamnă 


Ce tristă-i toamna pe alei! 


Cum plâng atuncea cântecele ei 
Şi cum se-adună în inima mea 


Din toate câte cântă ea... 


peninsulei, găseau cu greu răgazul de a se 
socoti pentru puțin. musafirii propriisor lor 
palate de basm. 

Literatura italiană, născută sub auspicii 
străine la curtea reselui Frederic II din Pa- 
lewmo. trece dela imitarea poeţilor proven- 
sali, în timpul luptelor celebre dintre Papi și 
Impărați, la o strălucire pe care faza ei actu- 
ală no poate măcăr râvni, 

Insă chiar exponenţii acestei perioade, cele 
trei glorii ale Toscanei, Dante, Petrarca și 
Boccaccio, nau nimic comun în scrisul iar, 
nimic din ceeace le-ar putea stabili o con- 
tinuitate. 

Trăind izolaţi, neaparţinânăd, — ca 'francs- 
zii, — nici unei şcoale, scriitorii itauieni sunt 
mari singuratici, Nu e oare semnificativă 
tristețea lu: Dante, atunci când cperele sale 
ajung Ja o popuiaritate care i se prezenta 
drept semn al decadenţei proprii ? Diepreţul 
pentru publice — cel puțin pentru publicul 
contimporan lor — e contrapunctat suficient 
cu desinteresarea, uneori chiar înverşunarea 
publicului împotriva unei literaturi pe care 
no ceruse și pe care n'avea dace s'o sărbă- 
torească, individualismul fiind, ch-ar şi în 
Italia, deşi se afirmă totdeauna contrariul, 
— o floare rară şi neviabilă. 

Aproape toţi scriitorii mari ai Italici sunt 
nevoiţi, ca o continuare a ceior susținute 
mai sus, să-şi pctreacă ostracizaţi o partie 
din viață, izgoniți de însăși cetatea ori pta- 
vincia a cărei glorie aveau să devină în 
ochii tuturor popoarelor, mai târziu. Cazul 
universal cunoscut al proscrisului Dante — 
„le catholique“ cum îl numeşte ca un suprem 
omagiu Paul Ciaudel, nu e decât începutul 
unei scrii extrem de bogate. Metastasio, slă- 
vitul „pocta cesareo“ al curţii din Viena, nu 
se afia aici nicidecum ca oaspete. Carlo Gol- 
doni se sfârșește la Paris în timpul revolu- 
ţiei franceze, în cea mai dep-ină lipsă. Ugo 
Foscolo găseşte la Londra pe Mazzini, într'un 
ceţos cartier muncitoresc, cu nostalgia ceru- 
lui italian, 

Insuși şeful mișcării romantice italiene, A- 
tessandro Manzzoni, în Franţa îşi îÎnsu- 
şeşte frământările noului curent, p> care € 
departe de a-l susține cu înfiăcărarea mi- 
litantă, curajul şi eficacitatea „şefului“ ran- 
cez, ce-şi merită pe de-a 'ntregul titlul: Vic- 
tor Hugo. 

Ferit de lupte şi polemici, pentru susține- 
rea cărora verva sărăcăcioasă a lui Manzzoni 
ar fi fost insuficientă, Romantismul italian 
se înfăţişează mai degrabă ca o mişcare 
lentă, ca un fenomen as evoluţie firească, 
aproape organică, fără nici o opoziție fla- 
grantă faţă de tradiţia locală, ce-i slujeşte 
mai curând drept pregătire. 

Giuseppe Parini — clasic prin perfecţiu- 
nea stilului, nu însemnează un preiudiu al 
Romamntismului decât prin elementul fantas- 
tic a] poemelor sale, şi prin ironie „Il Gior- 


no", satira spirituijui plebeu e reprezenţativă 
din punctul acesta de vedere. 

Lupta pentru Jibertate, deşteptarea con- 
științei poporului italian ca popor, îşi gă- 
sesc expresia în V. Aljieri, poetul Italiei noui 
— abia mai vizibil romantic. In Vincenzo 
Monti ţrăesc de-opotrivă de viu, ambele 
tendinţe. Ciasicisrnul n'a fost de altfel înde- 
părtat niciodată dintre tendinţele literaturii 
italicne. Ruptura de cultura latină nu sa 
produs niciodată. Tradiţia seninătății echi- 
libruiui şi a calmului, tradiţia limitelor şi 
a formei, n'a putut fi înlocuită într'o țară 
în care — geografie şi anthropologic — a- 
cestca sunt valorile constitutive, Desschili- 
brui frământărilor politice a fost mai curând 
de natură precară, Ecourile lui mau avut 
însă nici rațiune nivi timp să se resimlă 
în cuitură. Goethe se pare a fi s:mţit aces- 
tea, formulând că Romantismul italian e o 
aberaţie. 

„Pizionewmia deosebită a literaturii italiene, 
aici îşi găseşte justificarea, Aşa se face că 
aceia dintre soriitori cari sunt consideraţi 
drept prototip ai  Romantismului — Man- 
zzoni şi Lecpardi, -— adus, primul corurile 
clasice în dramele sale, al doilea aspectul 
S.ngular, poate nereeditat, al une: structuri 
piine de contraste, din care aiternările de 
sbucium și organizare clasică, nu sunt ex- 
ciuse, 

Nu 


trebue trecut neobservaţ faptul că — 
odată 


Ă cu Romantismul incetățenit în Italia— 
apariția lui Giosue Carduci (f 1907) cu ale 
sase „Primavere eleniche“* Şi „Odi barbare“, 
testimonii de un realism clasic dintre cele 
mai autentice, na devenit o imposibilitate. 
După cum o imposibilitate n'a iost nici — 
după unificarea statului italian, adică atunci 
când se ținza maj aprig la o unitate spi- 
rituală — apariția scriitorilor TOgiONaui, ca 
Grazzia Deiedda și Giovanni Verga, prima 
desvăluind viaţa din Sardinia într'o limbă 
toarie aprcpiată de idiom, al doilea, verist, 
romancier al Siciliei, Mathilde Serao se în- 
serie şi ea, prin povestirile-i napolitana, în 
rândul acestora. i 
Individualismul excesiv al literaturii ita- 
liene nu putea să nu-și permită luxul d> 
scurtă durată, al experienței futuriste, cedată 
ce, încă din secolul XVII, Gianbaţtista Ma- 
To urmărea prin nciireşti și căutate gim- 
nastici  poalice, — improprii structurii lo- 
gice a limbii acesteia, — producerea uimirii 
cititorilor: „La maraâviglia. 

El nu mai poate stăpâni astăzi însă, des- 
voltarea literaturii italiene: formula de viaţă 
pe care și-o caută aceasta e — pentru prima 
oară de acord cu cea sceială — sobrietatea 
şi simpiicitatea, recuncscându-și încă odată 
în clasicism, originea și ţinta. 

%* 

Despre aspectele particulare ale preble- 
mei acesteia, vor avea de tratat cronicile 
noastre viitoare. 


ITALO FRETTI 





E fegie 


Ca florile ne stingem, rând pe rând, 


Şi sufletele se despart, plângând, 
Din lutul alb în care-au locuit, 


Pe care l-au urit şi l-au iubit. 


PN E N O SU E A tt aa 





Aşi vrea ca altădată să mai strâng 

Boboci de ghiocei din crâng; 

Cruzi și albi ca niște dinţi de lapte, — și aşi vrea 
Să mai împodobesc cu ei casa din inima mea, 


Dar toamna tristă de pe alei 

Imi cântă cântecele ei 

Din harpă ruginită și coarde ce se rump 

Şi fiecare ghiocel îmi pare-acum atât de scump, 
Incât mai bine vreau să-l uit, ca să nu mă mai 


doară 
Când o trebui să moară 


Inima mea, 
Căci știu eu bine, va muri şi ea.., 


VOICHIȚA CERCEL-PREDESCU 








G. Zlotescu > Luxemburg 


Frederic Micoş 


(desen colorat) 





(aqua forte) 


Spre câmpul cu tezaur de petale, 
Nu va mai fi deschisă nici o cale. 


Spre holde, spre păduri și spre grădini, 
Nu vor mai fi nici drumuri, nici lumini. 


Sub lespezi și sub negura uitării, 
Din cântecele vieţii şi-ale zării, 

Nici un ecou, la noi, nu va străbate, 
Ci numai freamăt de singurătate. 


Nu vor ajunge razele de stea, 

La inimile stinse m huma grea, 

Căci peste ele, moartea - şi va aşterne 
Vestmântul ei de 'ntumecimi eterne. 


DIMITRIE ALBOTA 


Alex. Moscu 


Vânătoarea 


Peisagiu din Timiș 








2 Decembrie 1939 === 


Cronica 


muzicală 


de ROMEO ALEXANDBESCU 


Reprezentaţiile Operei din Frankfurt pe 
Main. Din nou caspeţi: ai „Operei Române“, 
interpreţii Teiralogiei N.belungiior,  ve= 
niţi deia Opera din „Frankfurt pe Main“ 
au strămutat la noi, cu tot atât de pioasă 
autenticitate, ca şi întrecuta lor călătorie, 
realizarea acestor pagini lirice de imensă 
viziune. Prin măreţia proporţiilor, prin 
celebrare totală a idealului wagnerian de 
contepire într'un b:oc inseparabil a dra- 
mei, a muzicei, a poeziei, prin geniala 
putere de făurire cu care marile principii 
muzicale creatoare a lui Wagner se sta- 
tornicesc aci în desăvârșilă expresie de 
artă „Ringul“ îi reprezintă şi caracteri- 
zează «u unică fidelitate şi amploare. Su- 
fiul wagnorian gigantic străbate dintr'o 
singură avântare acest minunat conglo- 
merat de cpere, acest organism plural în 
care esenţialele condițiuni vitale sunt co- 
mune. 

Respectând cu sfinţenie tradiția inter- 
pretării în comandamentele ei de stil, de 
unitate şi ritm şi dinamică spirituală, de 
creare de linii de desfăşurare largi şi ma- 
jestuoase, artiştii germani, fie ai scenei, 
fiecare în parte un admirabil părtaş la 
acestea toate, fie ai orchestrei, măiastră 
în urzirea şi plămada plină de sensuri a 
tondului instrumental al operei, au putut 
duce la capăt greaua lor misiune pidui- 
tor de frumos. Calitățile individuale s'au 
vădit, fireşte. Tetuşi nu în acel chip care 
deplasează centrul de atenţie asupra unui 
rol în detrimentul celorlalte, dar în limi- 
tele unei armonii de ansamblu şi unui 
simţ al subordonării fiecărui element de 
realizare scopului mare al siujirii totului, 
în adevăr demn de imitat, 





Richard Wagner 


D. Franz Konvitschny a dirijat întreaga 
serie de speotaco.e cu intimă înţelegere, 
vibrantă energie şi contact permanent cu 
tot acel freamăt mulţiplu de particule 
componente ale unei mari partițiuni, pe 
care vigilența, pregătirea şi darul unui 
dirijor le pot contopi integral. 

Călăuzirile scenice, prezidate de d. 
Hans Moissner și aplicate în latura teh- 
nică de Walter Binse, au participat ac- 
centuat la atingerea nobilelor țeluri ur- 
mărite. 

Creaţiilor, admirate și prima oară, 
compuse de d, Stern, Seibert, Hesse, Her- 
mann şi d-neje Hainmiiler, Hunten, Fis- 
cher, Ebers, adăogăm numele noi pentru 
publicul nostru al d-nelor Rose Paloss- 
Huszka şi Coba Wackers care au adus 
aite exemple de artă lirică superioară, 
integrate succesului triumtal al ansam- 
bluiui german la „Opera Română“. 

Concertul violonistului Sandu Albu. În- 
trarea în stagiune a vicionistuiui Sandu 
Abu, sa făcut anul acesta cu un gest 
de primejdioasă afecţiune pentru muzica 
românească, exclusiv aşternulă în pro- 
gramul d-sale. Cuvântul primejdios își 
are din nefericire rostul în rândurile de 
mai sus, deoarece este dea ajuns ca un 
artist sau o grupare să consacre o seară 
muzicei: românești, ca să bântue vântul 
prin sala de concert, semănată la mari 
distanțe cu câte un auditor perseverent. 
Snobism. neincredere sau acea indife- 
renţă faţă de mediul cotidian şi imediat 
în virtutea căruia. oameni care cunosc în 
amănunţimi locuri de peste țări și mări, 
nu-și cunosc propriul lor oraș;mâi curând 
acestea toate la un loc, fac pline de 
riscuri iniţiative ca aceea a d-lui Sandu 
Albu. D-sa fiind larg apreciat pentru 
seriozitatea măestriei şi ţinutei d-sale ar- 
tistice câț şi pentru orizontul deosebit de 
vast al repertoriului d-sale, a putut să 
întrunească în sala „Dalles ceva mai 
mulţi ascultători de cât au de obiceiu 
concertele de muzică autohtonă, ceeace 
sporește valoarea practică a frumoasei 
hotărtri a d-lui Albu. Cu atât mai mult 
cu cât în acest concert a fost interpre- 
iată, cu matură înţeiegere şi sinceră a- 
vântare, de către artist, sonata III-a pen- 
4ru vioară şi pian de George Enescu, fres- 
că minunată a frumosului muzical româ- 
nesc popular și piatră de încercare pen- 
tru orice virtuos. 

Scnatina de Paul Constantinescu, scrisă 
cu autentic accent şi caracter românesc, 
lucrări de Cuclin, Filip Lazăr şi însuși d. 
Albu, a cărui suită bosat figurată instru- 
mental și de lungă respiraţie, a avut un 
deosebit succes, au fost fiecare viu aplau- 
date în prezentările d-lui Albu, însoţit 
la pian cu deosebită îndemânare și fincţe 
sonoră de d. Jon Filionescu, 


PP O a e a A i 


Cc N E i a a a e i e a 


Cn m a dd a a aa etate 


mmm: 2 Decembrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 











Când a deschis ochii, printre genele mătăsoa- 
se mai fâlfâiau părerile visului proaspăt: la o 
casă de vânătoare, încărcată de perdele grele de 
iederă, pe pajiştea din faţă, zăcea corpul însân- 


gerat al tinerei stăpâne. Dăinuia în timpan bu- : 


buitura de armă, ce o trezise, — și Dudu, ridi- 
cându-se, își frecă somnoroasă ochii, îşi des- 
fundă urechea, îndelung. 

Razele soarelui umpluseră balconul. După a- 
miaza, în scăpătat, se revărsase molcomă, cu 
tăcerile câmpeneșşti ale târgușorului  moldove- 
nesc. 

Acum, Dudu trăia în amănunte frânte viziu- 
nea din somn, care năvălise, crudă şi nepoftită, 
caspete hidos rânjind prin cine ştie ce crăpă- 
tură misterioasă a sufletului : caii albi, spume- 
gând în frâu, înșeuați, se amestecau cu poporul 
acela straniu, abia sosit dela vânătoare. Costu- 
mele erau murdare, iar fusta lungă de amazoa- 
nă, a celei ucise, păstra înfățișarea, cu mucigai 
şi crăpături, a unui zid dărăpănat. 

Ucigașul, — înspăimântătoare asemănare, — 
așa cum sta rezemat de pomul din dreapta, cu 
părul vâlvoi, cu ochii pe jumătate închiși, 
plânși. cu cizme înalte şi pantaloni bufanţi, — 
avea ceva din Luca. Doar mustața, lungă și ră- 
sucită, îi dădea aerul de carnavai, de bal mas- 
cat în care tragedia se împletește cu gluma. Iar 
pușca, cu două țevi, cumpănită în mâna dreap- 
tă, fumega încă. 

Dar ansamblul acesta care plutește real, un- 
deva, pe aproape, parcă l-a mai văzut Dudu, și 
nu O singură dată. Iată, cum stă aşa, cu ochii 
deschişi, răzimându-şi ceafa caldă în mâinile 
reci, reconstitue mereu tabloul nebulos, din vis, 
cu amănunte ce vin pe urmă, precise: într'un 
cui, pe zidul de cărămizi roșii, lângă fereastca 
cu jaluzele verzi, atârnă ceva lung, un vânat, o 
gâscă sălbatecă sau un iepure. Peste acoperişul 


de ardezie, dincolo de lucarna înaltă cu cocoșul 
tăiat în tablă, pe un deal abia estompat, câţiva 
plopi 'răzleți, drumul de coastă și în fund pă- 
durea. 

Ce s'a întâmplat însă cu găina aceea, o cloş- 
că înconjurată de pui aurii, speriată de apariţia 
ţiganului buzat?... apoi, o! sărmanii puişori stri- 
viţi sălbatec sub cizmele bestiei!... 

Ce groază!... Și totuşi, uite, ici, în ogradă, în 
faţa casei, parcă mai ciugulesc câțiva pui stă- 
paţi de prăpădul uliului negru. Uliul acesta e 
singura imagine care nu poate îi detașată pre- 
cis din tabloul, limpede de altfel, pe care-l are 
în faţă... Ba da:eţiganul din curte, grăjdarul lui 
Luca, angajat de câteva zile. Așa buzat şi ne- 
gru, cu nasul coroiat, cu semnul acela săpat în 
frunte, parc'ar fi un arap ain cine ştie ce ținu- 
turi tropicale, descins într'o bună zi tocmai în 
târguşorul acesta pustiu al Hușilor; zice că vine 
de peste Prut, dela Leova. Dar tocmai fiindcă 
e atât de neverosimilă orice legătură între în- 


fățişarea lui şi pământul slav din care a sosit, 
deaceea poate a luat în mintea ei chip de pa- 


săre mare, neagră, de hultan ce se lasă năpraz- 
nic din albastrul cerului, peste gingașele făp- 


turi de aur. Aripile funebre mai fâlfâie încă 
în văzduh. 


E o zăpuşală nesuferită. Dudu se ridică în- 
cet. tlmbra din odaie o înăbușă parcă. Ar vrea 
să iasă afară, la aer liber, în lumină, să respire 
din plin boarea sănătoasă pe care o ghiceşte 
sub copacii înfrunziți în grădină. 

Dar tot mai rămâne să viseze, tolănită, tre- 
zită în realitatea atât de mângâietoare... 


I-a plăcut dela început orășelul acesta, pitit 
între dealuri şi vii, cu răcoarea înviorătoare și 


cerul senin de Florenţă visată în albume şi 
stampe vechi. 


Așa i-a apărut de sus, din trenișorul ce ieșea 
dintr'odată printre cele două dealuri, de unde 


se revărsa panorama cu dulci coline şi plopi 
tremurând în zare, 

Şi amintirea, ca un film, se desfășoară de 
astă dată, dea'ndăratelea: trenul îşi încetinește 
mersul printre livezi şi vii, ocolind dealuri în- 


verzite, tăind pâlcuri de pădure, şi poposind 
deodată în mijlocul codrului. O poiană largă se 
deschidea acolo, cu tăcerea înfiorată de mierle 
şi cintezoi alături de gâfâitul locomotivei. 

Era o dimineaţă senină, scuiptată în cleştar. 

Și ea sosea aici, cu Luca, în călătoria fan- 
tastică, grea de frumuseţe pe care n'o mai poate 
uita. Incepea o viaţă nouă, totul în cale îi su- 
râdea: flori în pâlcuri smălțuite, se înălțau 
svelte pretutindeni, iar ei se coborau în glumă 
din mers, le culegeau şi se urcau în trenișorul 
ce pufăia grozăvindu-se cu scântei şi fum pe 
nări ca un balaur, ca o jucărie pentru copii. O, 
parc'ar fi trecut deatunci ani întregi și, uite, nu 
e nici o lună de când a coborit în mijlocul a- 
cestor locuri peste care s'a statornicit o atât de 
fermecătoare odihnă netulburaţă. 

De atunci multe sau perindat, multe încân- 
tări au mai trăit, câtă scânteietoare țesătură de 
fapte şi nimicuri fermecătoare între ea şi 
Luca!,.. Şi gândul o duce mai înapoi, 

Par'că se vede, în revărsatul zorilor, atunci 
trezindu-se alături de el, în prima zi când îi 
era soţie. 

In dimineața aceea Dudu s'a sculat mai de- 
vreme ca de obicei. O întâmpinase văzduhul 
surâzând, razele vesele se încrucișau cu refle- 
xele verzi-albăstrii ale pomilor bogat înfrun- 
ziţi în primăvară; păsărele în stoluri ciripeau 


gureşe, sbenguindu-se nebune prin crengi. De 
sus, din larguri, cădelniţau mirodenii peste tu- 
multul năvalnic al pământului. 

Dudu se gândea însă, şi acum, mereu, la po 
topul acela de nădejdi aurite care îi răsărise 
în cale cu hohote de bucurie. A, dimineaţa a- 
ceea, cea dintâiu dimineaţă a căsniciei lor)... 

Urmărea de astă dată, pas cu pas, realizarea 
vedeniilor de paradis, întrezărite atunci. 

Dar... zi cu zi. trecuseră atâtea luni, eveni- 
mentele se precipitaseră ca într'un vârtej... şi 
nu mai putea alege şi cântări. Ceva mare, care 
să semene cu ceia ce aștepta ea, nu se ivise 
însă şi poate... clipă cu clipă se apropia, se a- 
propia mereu, să i-se înfăţişeze deplin. I-se pă- 
rea câte odată că a răsărit... şi iată, se îndepăr- 
ta amăgitor... 

Paşi uşori, grăbiţi, se auziră în balcon. 

Dudu se uită pe geam și tresări. 

O doamnă, voalată, par'că a trecut pe sub fe- 
reastră, ferindu-se. 

„O fi poate, vre-una din cunoștințele noastre, 
proaspete..." 

Inima îi bătea: 

„Dar de ce cu voal, pe vremea asta, înăbu- 
şitoare.., și de ce se furișa, alergând?...“ 

Dudu se ridică, repede. Puse mâna, hotărâtă, 
pe clanţă. 





ie: 


Iși potrivise, fără să ştie, zâmbetul conven- 

țional, de întâmpinare. 
O 

Țăcănit sec în ușă: țac! ţac! ţac! Și încă o- 
dată: ţac! 

Luca aţinti urechea, învolburat în apele a- 
dânci ale somnului. 

Cine putea fi? 

La ora asta, în după amiaza grea, ca o per- 
dea de pluș, se înăbușşiseră toate sunetele de 
afară. Pasul rar al calului dela trăsura ce se în- 
depărta, se afunda tot mai surd în asfaltul 
muiat, 

Şi iarăşi, metalic de astă dată, limpede: 

'Țaci! ţac! ţac! 

— Intră! 

Bulboane de sânge în clocot năvăliră în u- 
rechi, absură, se retrăseseră în piept şi fier- 
beau acolo, pe loc. Mâna îi tremura. Picioarele 
şovăiră spre ușă, moi din genunchi: „Acum e 
sfârşitul“, — așa trâmbițase în panică deslăn- 
tmită, fiecare celulă din trupul devenit deodată 
străin. 

Răcni: 

— Hai! Intră odată! 





Şi puse mâna pe clanţă. 


Nu se putea să fie altfel: Vanda înălțase ca- 
pul, înfiptă în cadrul ușii. Numai bărbia îi tre- 


„Mura. 


— Şi aici!? 
— Da, şi aici, 


— Vanda, pentru Dumnezeu, înţelege! 

Vanda nu înțelegea. 

— Haide repede, să ieşim. Afară, oriunde, 
dar numai aici, în cuibul meu cel din urmă,nu! 
Nu, nu! 

Se sbătea în braţele lui, târâtă spre uşă. 

Apoi... 

Apoi își încleştase buzele pe gura lui. Omul 
se topi. Și casa se învârteşte deodată. — ha! 
ha, — scenă rulantă... 


Atunci intră Dudu. 

Intocmai ca la teatru. 

La început nu credea. Işi frecă ochii. Odată. 
Și încă odată, mult. 

— Cum, Luca e ăsta?! Şi femeea, femeea 
asta... A!... Fotografia găsită sub hârtia salta- 
rului!... 

Așa dar... nimic din basmul îndrugat odată 
de e!, într'o seară limpede, în munți... 

Așa dar... 

Cei doi rămaseră multă vreme, goi de suflet, 
acolo, în picioare, în mijlocul odăii. Mâinile a- 
târnau goale.... 

Și Luca se pomeni fugind afară, prin grădi- 
nă, ca un nebun. 

— Dudul!... Dudul!... 


Dar Dudu ajunsese de mult la șosea, oprise 
mașina ce-i ieșise în cale şi gonea spre gară. 


. . . . . . . . 


„Niciodată! — M'auzi, niciodată! Niciodată 
m'o să ne mai vedem! 

S'a sfârşit!“ 

Literele jucau hâite, strâmbe, deacurmezișul 
hârtiei, mototolită odată şi împăturită apoi, co- 
rect. 

In faţă Luca privea prostit, plicul gol, cu nu- 
mele lui deasupra, păianjen strivit sub cerneala 


ştampilei, melc osândit să-şi poarte de-acum 
casa, refugiu şi povară, fără popas. 
O 


S'au mai văzut totuși... Ce dureroasă, reve- 
derea fără nădejde!,.. Şi ce absurdă! 

Era în ultima zi a procesului. 

„Procesului!“El, criminalul! 

Ucigaşul de rând al visurilor fragede, — atât 
de fragede! — care mai puteau să înflorească 
pentru dânsul, vreodată, deasupra acestei hu- 
me fără de rost. i 

A mărturisit totul, penibil, în lacrimi.—Puah! 

Apoi sfârşitul. 

Sentința. 

Mersese fulgerător! 

S'a pomenit în stradă, căutând nimicul, pe 
jos, pe stâlpi, peste acoperişuri, în cer... 


O 


Nici un an nu se încheiase, mai era mult 
încă, şi răzbunarea se arătase, crâncenă. Așa 
cum 0 ţipase ea, în clipa când fugise, înebu- 
nită: „Cu argatul din curte, cu argatul din 
curte!“ 

Ce aiurare putea să fie asta? Nu putea, nu 
voia să înțeleagă. 

A înţeles, cutremurat, târziu, în clipa când, 
pitit după gardul de sârmă împletită, o văzuse 
deodată, pe la spate, — și copilul, drept în faţă. 

N'ar mai fi văzut!... 

— O faţă tuciurie, bucălată, părul creţ, buze 
răsfrânte, grele. Iar pe fruntea lucioasă, bom- 


bată, semnul. Acelaș ca al ţiganului Anton! 
Brrrl... 





Oârsta de aur 


Undeva vre-un glas 

— Cât de îngereşte! — 
Greul meu impas 

Dârz mi-l lămurește: 


Cu *'ntrebări o mie 
Gândul ţi-l despici. 
N'ai să te ridici 
Peste nebunie. 


Terque, 
quaterque 


Vezi, acesta-i drumul; 
Ce plăcut, ce lin! 
Pajişti tot, şi valuri: 
Astea ţi-s cămin, 


Și pe urmă-un glas 
— Cât de îngereşte! — 
Asprul meu impas 
Dârz mi-l lămurește. 


Arthur Rimbaud 


Şi cântă pe loc 
Vieţilor, frăţeşte. 
Sună cam nemţește 
însă plin de foc: 


Ce *'nrăită-i firea. 
Tu te miri? tu spui? 
Lasă focului 
Nedesăvârşirea... 


Pluries 
Îndesinenter 


O, vrăjit palat 

Ce senini ţi-s anii! 
Câţi ai numărat, 

Fire domnitoare — 

— a fratelui mai mare? 


Cânt şi eu, surate! 
Voci ce nu sunațţi 
In auz de gloate, 
Vreau de slăvi sfioase 
Să mă 'npresurați. 


ION FRUNZETITI 


A fugit îngrozit şi de atunci nu sa mai în- 
tors nici cu gândul. 

Doar în visuri... 

Prostii! 

Doar în visuri... 


O 


Amicul discuta patetic. Ceilalţi doi, răstur- 
nați în coate, pe banca tare, fumau. Fuioarele 
albăstrii ajungeau la marginea ferestrei des- 
chise și erau apoi deodată zmulse afară, scăr- 
mănate în ghiarele vitezei neostoite. 

— Când ajungem la Galaţi? 

-— Ştiu eu?... Par'că la 10. 

— Tii! târziu... 

Vorbitorul făcu, deodată, inspirat: 

— Iată, să-ți povestesc un caz edificator, Su- 
ficient să ilustreze problema... 

Luca nu-l asculta. 


Il privea numai, cu gândul departe... Nu-i 
plăceau gesturile lui. Nici tonul, docţoral. 

— Și într'o zi, desigur la nouă luni, consta= 
tară veracitatea supozițiilor sale: copilul întoc- 
mai ca în fotografie... Tabloul pe care îl avu- 
sese în faţă, i se imprimase, involuntar, în sub- 
conştient, dând formă precisă, plasmei nedeter- 
minate... 

„Dar ce prostii spune ăsta?“* — făcu Luca, 
în gând... 

Abia târziu, străpungâna geamul, ochii i se 
căscară în spaima bucuriei năprasnice, pironiţi 
acolo, în bezna care se luminase ca o noapte de 
Paşti. 

Inţelesese totul... 

Amintirea îi fulgerase vie, poposind ca un 
hulub bătând din aripi, de pe alte tărâmuri: 
acolo, în iatac, deasupra patului ei, tabloul... 
Vechi, în ulei... scenă de vânătoare... Se scoro- 
jise vopseaua pe el şi n'a reuşit să-l dea afară. 
Ii plăcuse ei. Cum a dat cu ochii de el, îi zise: 
Scena asta parcă am trăit-o! Sau mă aşteaptă 
undeva! Nu ştiu de ce, dar îmi place... Lasă-l 
aici, drăgulucă! 


Fleacuri! Zisese el în gând. Dar inima i se 
muiase, 

Uite, ca și acuma. 

Ce duioșie!... 

Și a văzut-o de multe ori, cu ochii aţintiţi 
în mijlocul tabloului. 

— Ce vezi tu acolo? 

— Unde? 

— A! 

—? 

— Dar eu nici nu văd, Luca! L-am şi uitat... 
Când privesc, cadrul dispare. Par'că mă uit în 
lăuntrul meu, nu acolo. Mi-se odihnesc gându- 
rile. 

A lăsat-o apoi şi n'a mai întrebat-o nicio- 
dată. Numai câte odată, când era singur, cera= 
ceta cu dispreţ zugrăveala de copie eftină, poş- 
tală ilustrată, din gunoi. 

Și imaginea, iat-o acum, întreagă, în faţă: o 
casă de vânătuare, cu jaluzele verzi la ferestre, 
perdea de glicină până la strașini, acoperişul 
roșu. Intr'un cui bătut pe zid, o gâscă sălba- 
tecă, vânată proaspăt. In planul ai doilea, vâ- 
nătorii descalecă. Ce stupidă e amazoana aceea, 
cu cravașa în mână, proptită ţeapăn lângă ca- 
lul alb. In planul întâiu o cloşcă cu pui gălbe- 
jiți, în mijlocul curţii, fără rost. Iar dincolo, în 
umbră, în colțul drept, răzimat de copac... A! 
cât de straniu îi apare acum, în amintire!... A- 
rapul, cu pușca în mână. lată obrazul de care 
şi-a bătut joc în gând, privindu-l], de atâtea ori: 
bucălat, tuciuriu, — părul în cap, astrahan, — 
buze atârnate grele şi... pe frunte, în vopsea 
mucegăită, semnul! 

Imaginaţia a dat chip copilului. 

„Copilul meu, copilul meu, al meu!“ Luca 
repeta înebunit, silabă cu silabă... Țiganul-—a- 
cum își dă bine seama — a fugit cu mult îna- 
inte de... da! da! neghiob ce a fost! Cum de n'a 
socotit mai bine!... Cum de s'a lăsat pradă ia- 
dului, al cărui fund îl ajunsese de mult, îi sor- 
bise otrava adânc, din măruntae... 

Aşa dar... închipuirea poate să se întrupeze 
câteodată chiar în sânge şi carne; iluzia, care 
pentru dânsul plutea până acuma doar în vis, 
a izbutit însfârșit să prindă viaţă, a săvârșit 
minunea răsturnării munţilor din loc, aseme- 
nea credinței cât un grăunte de muştar. 

Drumul pe care l-a făcut atunci a fost ulti- 
ma — o! fără îndoială, ultima — ca o coadă de 
cometă care trece pe cer o singură dată — nă- 
dejde, devenită năprasnic amintire pentru tot- 
deauna, până la sfârșitul vieţii lui goale! 

O 

Bătea vântul crengile acolo, lampionul se 
clătina și, sub alicele rătăcite ale ploii, ultimele 
frunze se scuturau pe lespde. 

Era o lespede albă, de marmoră pură! 

Aurul literelor săpate deasupra, numai, în- 
cepuse să se şteargă. 


...— 





Vechi reacțiuni contra poeziei moderniste  &uplp s 


Scriitorul știa să Tămână 
totdeauna pe linia celei mii 
perfecte moderațiuni. Când, 
la 1909, atacase tendința de a 
se lua subiectele mai ales din 
lumea suleior, el o făcuse pen- 
irucă fondul sufietesc care 
urma Să fie înfățișat în acest 
caz limita și împiedica ridi- 
carea literaturii spre preocu- 
părţi mai înalte. Dar aceasta 
nu însemna pentru el, ca pen- 
tru alți adversari ai popora- 
nismului, dorința de a face 
salturi, cadre nu puleau duce 
la Nimic consistenț. Ca un 
vechi junimisi, Duiliu Zam- 
firescu, atacând poezia nouă, 
se așeza în contra formei fără 
fond, pentru că ideologia mo- 
dernistă urmărea să se treacă 
la forme literare prea raţi- 
nate față de fondul nostru 
sufletesc neevoludt suficient. 
Și nu era numai atât, Poezia 
mai cere, în afară de fondul 
sufletesc (și aici era desigur 
o aluzie la articolul lui Den- 
suşianu : Sufietul nou în poe- 
zi) şi limbă 3), Limba roma- 
nească are todte calităţile 
pentru a fi cu succes între- 
buințată în poezie, dar ea tre. 
bue să fie bine cunoscută de 
cel ce o utilizează și „trebue 
să fi lucrat tu însuți la CONto- 
pirea gândirii filosofice străi- 
ne, cu graiul tău românesc“. 
Cu alte cuvinte, cât mai multă 
cultură pentru a putea realiza 
„întinderea înţelesurilor“ de 
care vorbise în Metafizica, cu- 
vintelor. 

Pentru el problema era 
simplă: „In tot lungul îsto- 
riei, — oridecâte ori artele 
plastice şi literatura s'au de- 
părtat de clasticitate, au că- 
zut în baroc, în preţios, în bi- 
zar, şi du murit; şi de câte 
ori s'a constatat o înflorire, 
substratul era clasic“. Artele, 
asa dar, nu s'au putut ridica 
la perfecțiunea lor decât 
atunci când au fost dominate 
de tin principiu de proporție, 
de armonie și de desinteresa- 
re față de contingențele ma- 
teriale. Perfecţiunea n'a fost, 
prin urmare, condiționată de 
noutatea poeziei. Enumerând 
momentele cele mai împor- 
tante din desvoltarea poeziei 
noastre, Zamfirescu remarcă 
o ascendență şi socotește că 
„hu era nevoie de un strigăt 
de aiarmă şi de o poezie nouă, 
fiindcă nimic nu era vechiu 
şi nimic adormit“. Iar când 
se întreabă dacă poate exista 
nou și vechi în poezie, €l răs- 
punde categorie negativ. In 
Unor prieteni tineri, spunea 
că lumea nu îmbătrânește, ci 
doar oamenii mor, dar cei ce 
vin în urmă vor încerca Qce- 
ieași simţiri care au fost şi vor 
mai fi. Nimic nu e nou — zi- 
cea Duiliu Zamfirescu, deşi 
j.ecare om care încearcă un 
sentiment puternic şi sincer 
crede câ n'a mai fost așa până 
ia el. „În aceuslă vecinică re- 
noire stă farmecul poeților 
adevărați, atică a acelor ar- 
tiști care pol să sensibilizeze 
o stare sufletească deopotrivă 
de chinuitoare sau de înălță- 
toare pentru toţi semenii lor“. 
Nu se poate vorbi, așa dar, de 
o învechire a poeziei din 
punctul de vedere al fondu- 
lui şi cu atât mai puțin de 
una a limbii literare. Și în 
orice caz, dacă sar simți ne- 
voia unei înoiri, ea m'ar pu- 
tea consta în extrăvaganțe. 

La noi nu putea fi însă vor- 
ba de o învire a poeziei, pen- 
îru că nimic nu era în deca- 
dență, Ceva mai mult, Pe ve- 
chea linie de desvoltare a li- 
teraturii, nici nu se dăduse 
incă operele de indltă valoare, 
care să constitue literatura 
noastră  cidsică. „Frumosul 
este independent de orice altă 
preocupare, iar epoca noastră 
de tranziție a putut să fixeze 
foarte putin în cadrul nepie- 
ritor al „clasicului“. Ea va 
răspunde epocelor viitoare că 
a lucrat să consolideze Sta- 
tul, şi va fi foarte bine, — dar 
atunci să nu mai vorbim de 
decadență și de poezia nouă“. 
Este, adică, nelogic să vorbim 
de înoirea unei literaturi îna- 
inte ca ea să fi ajuns la ma- 
turitate, unde se realizează 
operele durabile — cele create 
dasupra modelor și deasupra 
intereselor materiale, fie ele 
sociale, economice sau națio- 
nale — sub stăpânirea acelui 
principiu de proporție şi ar- 
monie, scump scriitorului no- 
stru, Care caracterizează cla- 
sicul fiecărei epoce 4). 

La 1916, Duiliu Zamfirescu 
nu era deci decât reprezen- 
tantul acelei clase de oumeni, 
de care vorbea în prefața din 
1907 dela în război, „a cărei 
intuiţiune artistică o apără 
de exagerațiuni şi o ţine la 
egală distanță de extravagan- 
țele decadenților și de maniile 
naționaliștilor,  îndrumând-o 


d (Urmare din pag. 1; 


astfel câtre pământul liber al 
clasicismului“, El susținea de 
altminteri ceea ce susținuse şi 
la 1901, când, de asemenea, se 
ridicase împotriva goanei în 
căutarea originalității  cu- 
vintelor, goană cure-i apărea 
ca un semn de decădenţă ne- 
justificată, întrucât „ca să 
cazi trebue să fii sus“, 

Rândurile acestea pot avea 
și o altă semnijicație decât 
simpla desgropure a unor lu- 
cruri uitate. Ele ne pot da un 
oarecare scepticism şi o oare- 
care obiectivitate în judeca- 
rea formelor noi de artă, dacă 
ținem seamă că o bună parte 
din „moderniştii“ de acum 
25 de ani sunt printre tradi- 
ționaliştii sau demodaţii de 
azi. 





1) E. Lovinescu, Istoria literaturii 
române contemporane, I, p. 167. 

2) Cf. Duiliu Zamfirescu, Câteva 
cuvinte critice, Viaţa Nouă, nr. 8-8, 
1316, p. 238-237. 

3) Prin aceasta, de sigur, Zamii- 








rescu răspundea şi d-lui Rădulescu- 
Motru care, în articolul Poeţii ab- 
stractivi şi poeţii sensoriali după d. 
Duiliu Zamiirescu afirmase că „în 
originalitatea teluiui de a simți şi 
înțelege stă valoarea cuiva ca 
poet. El insista sâ procizeze că în 
literatură nu simţirea, ci limba este 
icctorul cal ma: insemnat, 

4) Articolul Literatura viitorului 
a avut și un răspuns cu caracter 
polemic personui din partea d-lui 
N. Davidescu: Scrisoare d-lui Dui: 
iiu Zamtirescu (Noua Revistă Ro- 
mână ar. 24, 1, 14-11-1916, p. 357), 
unce se atrăgea atenția scriitorului 
nostru asupra c.asicismului, care 
„nu e formulă anumită literară; el 
cste doar consavrerea prin timp a 
diieritelor  tormule succesive de 
art... Decadentismul... coste, dimpo- 
irivă, uciderea în timp, prin îna€e- 
lengetă imitație, a unor „formule, 
vii va origină, de artă“. Că Zamii- 
rescu nu concepea clasicismul alt- 
fel decât d. Davidescu la 1916, 0 


dovedește, între eltele, un text din 
1892 (leon Tolstoi, Conv. lit. 1892, 


p. 562). Cât priveşte decadentismul, 
îşi spusese cuvântul încă deia 1901, 
cum se va vedea imediat. 


G, C. NICOLESCU 





Generalităţi 
despre critică 


(Urmare din pag. Li; 


o caracterizare, ansamblul este într'adevăr prezentarea 
unui tablou viu. Chipul unui scriitor sau poet trăeşte di- 
uz și uneori șters in opera lui, pentru a-i pune în reliei 
se cere o pâtrundere psihologica şi un simţ de observaţie 
precisă, care, să nu intâmpine riscurile unei zugrăviri 
subiective. 

ve aceiași temă pamiletul și-a câștigat drepturi in- 
ţemerate In (oInemuL 'CTiCICIl sterarc. Marie Unenui 
(aupa Kurt Waurer tolascnmiar) spunea ca „negauu- 
nea este rorţa cea mare a CLicICU”, a 

Sa rescavinm valoarea şi uwiitatea expresiei: nega- 
rea Inseamna aemascare NOvarită ŞI VIOienva, denungarea 
IMpoStOrUIUI, Suigmatizarea IăssMucatoruiul, punerea la 
Mută a Negus+oruiu ue nimucun uterare. lare Unenai 
a foiosit piuniletul ca arma critica, i-a restituit vaoarea 
de gen merar, Sa nu plerdem ain veaere ca la romani, 
crucea literară a inceput prin satirele lui Lucilius și Ho- 
TAțU, Prin poeme uuăctice Sau Cometa. Laveratura este 
inca Şi astazi roasă de cari, atomizată şi pulverizată de 
terme, m manuscrisele vreunui Scruvor de seama se 
cutbâresc necroliorii şi în colaborare cu neştiința și im- 
provizatul aau la 1Veaia opere ae mistiicare. Aceșua nu 
trebuesc menajaţi. Mai mult rău aduce literaturii cri- 
UICUI MAUigeni, care, vranu Sa-ȘI doveueusca easuciiatea 
SeNSIDIULAII ȘI Variăpă apreneosiunei, preziniă nuuva- 
ţie cu un spirit ingaauitor, gasindu-le cniar merite, dar 
nu Vad și nu vor sa vaaa abunuenta ignoranţa a 
impostoruor, Ma. vinovat este acei critic Susonara și 
„manierat“, decat pamiletarul care, nu pregetă să anu- 
deze cu 0 inţepaturi ue conaci pe miumulaviii gălag10s 
ŞI Steril protejat ae anonime sonuaritați ae gaşca. 

Im greşeala aceasta a căzut chiar Titu iviaiorescu, 
și junmmușuu Sau invrepat daca este criticul onugat să 
vorpeasca numai despre scriitorii de care-l leaga rela- 
ţiuni personale, sau dimpotrivă, trebue să ţie seama de 
prouucţia literară in arară de cadreie prieveniei. Cand 
a aparu „Direcţia noua, chiar cei ma subrecuvi juni- 
miști puteau vedea înţelesul apropierei dintre Alecsan- 
dri, Enunescu şi Budnarescu. bar apropierea a fost dâu- 
nâțoare tocma lui Bodnârescu, peste care tumpul a în- 

tins vălul uitării, pe câtă vreme pe Eminescu l-a 
amplificat peste marginile firii. Lot asemeni, prezența 
Mavildei Cugier, a lui șerbănescu și Petrino in „birecua 
nouă“: nu-și găseşte altă expiicaţie decât aceia că erau 
junimiști şi pubicaseră la Convorbiri. 

Vorbină despre proză, Titu Maiorescu va lăuda pe 
junimiști dar pe Hasdeu ca poet il va pune alăturea ae 
Aâur, tar ca prozator il va recunoaşte caşi pe Bolia. 
Cumpănit la vorbă, Titu Maiorescu își drămăiuia carac- 
ferizarile, când bune cand rele, în conţinutui aceleiași 
iraze, încâv parcă ar îi vrut să spue ca nu vrea să ra- 
mae nimănui dator niciodată. Indreptăţea bunăoară ata- 
curlie iui G. Panu impotriva „pârţilor tantastice din Isto- 
ria de altminteri interesanta a u-lui Hasdeu“. Totuşi îi 
recunoștea „spiritul viu ce-l are în scrierile satirice“; 
nu pierdea insă din veuere, aiuici când era nevoit să ţie 
seama de contributia iui tilologică, să-l arate prea per- 
sonal și prea exagerat in unele interpretări. Vrând să 
fie ironic, Titu laxorescu, spune că „Istoria critică a 
Românilor“ este „cu muite lucruri trumoase pe copertă 
și cu multe ipuieze nedovedite în text“, dar se înduio- 
şează de dispariţia Arhivei istorice şi de întreruperea 
lucrărilor lui iiasdcu. Vrând sa spue mult, ceiace credea 
de iapi, spune prea puţin. Este vrednic de reţinut cum 
Titu Maiorescu iși disiiează cu picătura, prudent şi re- 
ţinut, veninul critic, care vrea să fie balsam tămăduitor 
aăruut cu generozitate. 

Tendinţa spre dogmatic, spre idei fixe și sisteme 
complicate, cu rubricări savante și distribuire de premii 
este o scădere a artei. Criticul nu trebue să se înţepe- 
nească în principii aride, în afirmări de necesitate stra- 
tegică, în şiretenii de pândar atent asupra victimei. Con- 
trazicerile unui critic, în timp, când nu le poate evita, 
sunt tocmai dovada sprituiui său înţelegător. 

Intransigenţa gândirii, spontaneitatea stilului, pre- 
zenţa stărilor alective în timpul elaborării, îl predispun 
la anticipări sau ia anulări uneori neîntemeiate. Este 
mai corectă conirazicerea decât perseverarea în susți- 
nerea unei te:ne dogmatice; este mai omenească revizui- 
rea decât critica dusă până la ultima limită a dogma- 
tismului, Nu se va putea trece niciodată pentru ade- 
vărul că un poet sau un prozator, oricât de mare ar îi, 
are anumite scăderi, erori sau ignoranţe, obseurităţi sau 
prostii pe care dacă le cauţi le poţi găsi la toţi oamenii. 
Presupun cunoscute acele antologii savuroase de prostii 
celebre „ale oamenilor celebri. Dar cele nu dovedesc ni- 
mic altceva decât că viaţa este îăcută pentru a ne înşela 
iar greşelile sunt inerente alcăturii noastre sufletești. 


NICOLAE ROȘU 


Da va 


UNIVERSUL LITERAR 





— Vara ta a născut, E băiat, 

Flăcăul sări în picioare ; părea bui- 
mac ; apoi, ochii îi sticliră de bucurie, 
însă — aproape imediat — îşi reiuă ve- 
chea înlățişare şi se-aşeză iarăşi pe 
marginea patului, care scârțăi jalnic 
din incheeruruie ruginite. 

Directorul tăcu o ultimă încercare : 

—- Dece vrei să duci cu tine în 
mormânt taina omoruuui tău? 

Văzând că nu va mai putea scoate 
nimic din gura băietanulu, directorul 
se ridică. 

— Iţi trimit un preot... 

Timoteiu dădu negativ din cap şi 
directorul plecă ma turburat  aecat 
venise. După câteva minute,  se-arâtă 
călăul, care-i scurtă  condamnatului 
părul dela ceafă. 'lerminând, îl imbie 
cu o ţigară, tlăcăul o primi, fumând-o 
lacom. De crimă, călăul nu pomeni 
nimic. Ştia că n'are nici un sens să 
discute despre culpa lor cu condam- 
nații. In schimb, îl încurajă cu multă 
simpatie pe Inochent : 

— Să nai nici o teamă... Moartea 
prin spânzurătoare n'are nimic îngro- 
zitor in ea. Aproape că nici n'o simţi. 
Mai rău îi în krancia, că acolo le taie 
oamenilor capul. Așa, însă, nici nu 
prinzi de veste că mori, căci am mână 
pricepută la legarea  laţului... — şi, 
lăsânilu-i un pachet întreg de ţigări, 
se duse, căci lancic il aştepta ca să 
meargă amândoi la o cârciumă din 
Mehlplatz, unde se petrecea bine, căci 
erau şi temei ; în stradă, călăul îi spuse 
lui lancic: — Săracu' băietan! Are 
ochi atât de blânzi... Cum de-a ucis ? 

— N'a vrut să mărturisească din ce 
pricină şi-a omorit părintele. Juraţii 
erau tare mânioşi că nu puteau scoate 
nici o vorbă dela dânsul. Amv, are un 
băiat, făcut cu o vară de-a lui, pe care 
tot 'Timoteiu o chiamă. 

Incet-încet, trecură la alte subiecte. 
Lui Iancic îi plăcea să discute cu că- 
lăul. Amândoi erau holtei bătrâni și 
se 'nţelegeau bine întreolaltă. „Săracu' 
Laufor...* — îşi spunea de multe ori 
lancic. — „Ce-i el de vină dacă e că- 
lău ?** — şi făcea un semn nelămurit 
către cer. 

Amândoi petrecură până aproape de 
miezul ncpții, când se  despărțiră cu 
asigurări reciproce de-amiciţie eternă. 
Laufer ajunse pela ora 1 din noapte 








(Urmare din pag. 3-a) 


terminăm, vă puteți culca iarăşi ! — le 
promise dânsul, deşi știa prea bine că, 
după orice execuţie, nimeni din ei nu 
ma reuşeşte să-și închidă ochii, ci se 
pune să bea până la pierderea cu- 
noștinţei . 

Se 'mbrăcară în grabă şi ieşiră în 
ogradă. Un gardian aprinsese o torţă 
șI-o înfipsese lângă spanzurătoare, așa 
că zidurnie interioare ale închisorii lua- 
seră o culoare roşie, de iad. Ploaia nu 
contenise. Bălţile in cari  se-oglindea 
toița păreau de sânge. 

— Aturisită vreme! Imi distruge 
nervii... — se  plânse călăul. — Mă! 
Dece dracu' nu pui scaunul sub spân- 
zurătoare?  Umeziţi bine  ştreangul, 
dacă nu l-a umezit ploaia destul, și un- 
geţi-l cu săpun! De toate trebuie să 
am eu grijă... — se tângui dânsul, tu- 
șind sec, 

Ajutoarele făcură întocmai și, apoi, 
aduscră sicriul. Mai în umbră, aștepta 
un furgon, la care erau înhămate două 
gloabe ca vai de ele. In curând, se lu- 
minară câteva ferestre; venise direc- 
torul. Laufer se prezintă imediat la al. 

— Gata ? Totul în ordine ? 


— In ordine, domnule director, — 
raportă călăul, luând poziţia de drepţi. 

Peste-un sfert de oră, Laufer cu două 
din ajutoarele sale intră în celula con- 
damnatului. In tot spectacolul execu- 
ției, acesta era momentul cel mai pe- 
nibil pentru călău, căci unii condam- 
naţi strigau și se-apărau cu'nverșunare 
așa că trebuia să sentrebuințeze forța. 

Inochent Timoteiu, însă, era liniştit 
și călăul fu foarte bucuros de acest 
lucru. 


— Ia o gură de rum. Poţi lua şi 
două... — şi-i întinse sticla cu băutură; 
condamnatul făcu un gest de refuz: 
totuşi „pe urmă, înghiţi câteva guri. — 
Aşa, măi băietane! Să-ţi leg mâinile? 

— Trebue numaidecât ? 

— Nu, dar e mai bine. 

Flăcăul se supuse. Călăul îi vâri o 
țigară între buze şi i-o aprinse. Preotul 
dcla biserica Sfântul Nicolac, care fu- 
sese chemat să-l asiste pe condamnat, 
murmură rugăciuni întrun ungher și 
glasul curgea lin ca o cântare de îngeri. 

— Nu te gândi la nimic, băietane... 
Nu te mai gândi la nimic... — îl în- 
deamnă călăul — Totul arc să fie foarte 
ușor... Să nu te sperii, că, atunci, e mai 
rău... Fii Jiniştit, cât mai liniștit... 





acasă, căci se tot oprise în drum, vor- 
bind verzi şi uscate cu felinarele cari 
aveau chef strașnic de taifas. In odaia 
din parterul închisorii era cală şi plă- 
cut, căci lancic nu economisise cu lem- 
nele înainte de-a ieși în oraş. Făcând 
lumină, Laufer constată că primele 
două ajutoare se duseseră deasemenea 
să colinde „Czernowitz“-ul şi încă nu 
se întorseseră. „Bieţii băieţi au prilejul 
să petreacă și ei olecuță, săracii... — 
mormăi călăul. La Lemberg, cele două 
ajutoare nu se puteau apropia de nici 
o femee, căci toată lumea le cunoştea 
ocupația, și trebuiau să trăiască aseme- 
nea unor păgâni. Laufer îl trezi pe cei 
de-al treilea ajutor, tinerelul a cărui 
mustață abia mijea deasupra buzelor 
roșii ca focul. 


— Haide, mă! Trage-mi ciubotele! 


Băietanul începu să-și frece ochii 
tulburi de somn. 

— Mişcă-te odată! — se  stropşi 
Laufer, insă stropşeala era doar de 


formă, căci călăul îl apucă mângăie- 
tor de părul roş, care părea o flacără 
de aur, și-l bătu cu palma peste ceafă. 
— Hai, măi, hai! Așa! Trage şi cea- 
laltă ciubotă... Da' dece nu te-ai dus 
și tu în oraș, ha? 

— Ce era să caut ? — căscă somnoros 
ajutorul. 

— Ce era să cauţi! Na! Să fiu eu 
în locul tău... Thii, să am numai două- 
zeci de ani! Aş şti ce să caut... Stinge 
lumânarea și marș la culcare, prostule! 
Mișcă, mă! Mişcă! 

După câtva timp, oftă: 

— Cine te-a pus să te faci ucenic de 
călău ? 


La orele 4, un gardian bătu în gea- 
mul odăii. Lauler bojbăi prin întuneric 
și-aprinse un fanar; apoi, îşi scutură 
ajutoarele, cari, încă ameţite de bău- 
tură, ar fi avut mare poftă să mai 
doarmă. 

— La treabă, băieţi, la treabă! Dupăce 


Dircetorul aștepta în coridor. 

Inochent păși calm în întuneric şi, 
urmat de ceilalţi, o luă înainte; cineva 
ridică fanarul, ca  Timoteiu să vadă 
drumul. Directorul se-apropie cu o im- 
plorare in ochi de condamnatul care 
parcă zâmbea cuiva nevăzut. Flăcăul 
se-opri şi fu cuprins de milă pentru 
omul de lângă sine, omul care voia să 
știe cu orice preț. 

— Inochent Timolteiu, poate că tot 
vrei să spui dece l-ai omorit pe tatăl 
tău.,. 

Plăcăul dădu încet cu mânile într'o 
parte ca şi cum ar fi vrut salunge pe 
uineva sau să-și facă loc printre vă- 
păile cine ştie cărui foc necruţător. 

— Da. Am să vă spun. L-am ucis, 
fiindcă am luptat cu diavolul. 

— Ai luptat cu diavolul ? — întreabă 
aiurit directorul, care părea foarte pa- 
Hd în lumina fanarului. 

— Da. Iată, vam spus taina. Și, de- 
aici, începe altă taină, pe care n'o mai 
pot spune, fiindcă n'o ştiu. Fiindcă 
nimeni nu poate s'o știe. Nimeni... 

Spre marea sa mirare, Pasternak 
văzu, la lumina tanarului, pe care unul 
din ajutoarele călului îl tot agita dea- 
supra tuturor, că directorul are lacrimi 
în ochi şi, pentru prima dată de când 
era funcițonar la penitenciarul din 
Cernăuţi, avu o undă de simpatie faţă 
de morocănosul şi nesuferitul său su- 
perior. 

In curte se-adunaseră reprezentanţii 
autorităţilor obligate să ia parte la 
execuţie, personalul închisorii, cores- 
pondenţii ziarelor din Viena şi repor- 
terii celor locale. Alţ public nu fusese 
admis să asiste la sinistrul spectacol 
care-avea să se desfăşoare în curând. 

Ploaia tot nu stătuse şi vântul bătea 
mânios, aruncând rafale de apă în o- 
brajii celor prezenţi. Văpaia torțelor, 
care se-og:indeau în geamurile clădirii, 
înflorea cu lumini fioroase spânzură- 
toarea, al cărei ștreang se legăna în bă- 
taia vântului. Câţiva domni, chinuiţi 


—... 


pânzurăatoare 


de astmă, reumatism şi alte boli bă- 
trâneşti, își deschiseseră umbrelele spre 
Scandalzarea preşedintelui de tribunal, 
care era de parere că, asttel, se dimi- 
nuiază solemnitatea execuţiei.  Cores- 
pondenţii ziarelor din Viena, atișân- 
du-și cu morgă superioritatea faţă de 
reporterii locali, tormaseră grup apar- 
te, discutând chestiuni profesionale, ca 
să-și alunge mervozitatea. Funcţionarii 
penitenciarului, obişnuiţi cu execuțiile, 
se țineau cel mai bine. Unul vorbea 
despre o partidă de taroc, la care pier- 
duse 5 florini, însă un „țâst!* energic 
al preşedintelui îi închise gura, 

Poarta interioară a clădirii se deschi- 
se încet, cu un uriaş scârţâit de rugină. 

Amuţiră cu toţii. 

Intâiu, se-arată directorul; apoi, umil, 
Pasternak; după ei, doi gardierm, urmaţi 
de condamnat şi de preot; peste câteva 
clipe, ieşiră călăul şi ajutoarele, cari se 
grabiră să ajungă la spânzurătoare îna- 
intea convoiului. 

Ochii tuturor se-aţintiră asupra lui 
Inochent  'Timoteiu, care se-apropia 
calm de mijlocul curţii. In drepuul si- 
criului, condamnatul se-opri o clipă, 
privindu-l 'cu o nemăsurată curiozitate, 
Lauier, fiindu-i milă, îl luă de braț, şi-l 
duse mai departe, sub spânzurătoare, 
intorcându-l cu spatele către sicriul 
care-l aştepta cu capacul pus deoparte. 

Preşedintele făcu semn să Be dea ci- 
tire sentinței. Cum ploaia răpăia prea 
puternic, nu se distinse aproape nici un 
cuvânt. La urmă, preşedintele îl între- 
bă pe condamnat : 

— Mai ai vre-o dorinţă ? 

Ziariştii îşi ascuţiră urechile şi-şi 
pregătiră creioanele, însă —- spre ma- 
rea lor desiluzie — Inochent 'limoteiu 
răspunse după o scurtă şovăire: 

— Nu. 

Imediat, ajutoarele călăului se repe- 
ziră la el şi-l 'urcară pe scăunaș; Laufer 
se-apropie şi-i puse ştreangul după gât; 
apoi, îl intrebă după tradiţia de veacuri 
a călăilor, așteptând cu ochii mari răs- 
punsul : 

— lartă-mă, Inochent Timoteiu. 

— Dumnezeu să te ierte, călăule. 

Laufer ii mulţumi din privire; închi- 
zându-şi ochii, trase brusc scăunașul și 
Inochent începu să se bălăbănească în 
gol. Cu încetul, fața i se învineţi, dar 
nu deveni hidoasă ca la alţi spânzurați, 
ci-și păstra blândeţea calmă din viață. 
După vre-o 10 minute, trupul fu des- 
legat şi medicul constată moartea. 

—— Ai lucrat bine, domnule Laufer. 
Fractura coloanei vertebrale. Moarte 
aproape instantanee... Eşti un adevărat 
maestru, 

— Dumnezeu a fost milostiv cu el... 
— şopti călăul şi se grăbi să dispară 
turburat în odaia sa; restul îl făceau 
cele itrei ajutoare. 

Pe vremea aceea, autopsicrea cada- 
vrului executatului nu era obligatorie. 
Medicul, care, după cum susținea şi 
Pasternak, era un sentimental incori- 
gibil, se uită cu milă la cadavru: „La 


ce să-l mai ciopârțesc ?* — își spuse. 
„Nu mai sunt tânăr şi secretul vieţii a 
încetat să mă pasioneze... — așa că 


lăsă în seama ajutoarelor cadavrul, care 
Şi începuse să-și piardă căldura sub că- 
derea ploii. 

In timp ce lumea se'mprăştia, trupul 
lui Inochent Timoteiu tu aruncat în si- 
criu; directorul  senfioră la sgomotul 
pe care-l făcu ceafa mortului 1ovindu- 
se de marginea sicriului; după ce si- 
criul fu urcat în furgon, preotul spuse 
o scurtă rugăciune și poarta cea mare 
a penitenciarului se deschise larg, ca 
trupul ilăcăului să fie dus prin puoaie 
şi vânt spre cimitir şi înmormântat sub 
gard, în afara lui. 

Cele două ajutoare mai în vârstă, 
se'ndepărtară și ele de lângă spânzu- 
rătoare, ca să senfunde într'o cârciu- 
mă din „Austria-Platiz. Numai cel cu 
părul roş intră după câlău, ca să se în- 
tindă lângă el şi să plângă neostoit, în 
timp ce, afară, vântul bătea nebuneşte 
în tereastră și ploaia se revărsa cenuşiu 
în lumina zoriior apropiate. Laufer îşi 
strângea pumnii. Sutennţa băieţandru- 
lui de-alături îl înebunea. 

— Lasă, măi! — strigă el. — N'am 
destul nervii mei? Să ţi-i suport și po-ai 
ţăi ? — însă mâna i se-așeză blând pe 
creştetul celui ce plângea. 

in biroul său, directorul își înfun- 
dase în mâni capul. 

lancic îşi permise să tușească res- 
pectuos, dar directorul nici nu se mișcă. 
Atunci, cu prudenţă, camerierul luă din 
cuier blana şi-o puse pe umerii direc- 
torului, căci în odaie se făcuse un frig 
ca de iarnă. 

Plecându-se, Iancic văzu că obrajii 
lui Herr Direktor sunt umezi — însă 
nu din cauza ploii... 

Oltând, camerierul ieşi pe vârful pi- 
cioarelor din birou. In coridor, se opri 
şi privi lung spânzurătoarea, al cărei 
ştreang se legăna cu regularitatea unui 
pendul în vântul aspru. 

Un corb se roti croncănind în jurul 
si, dar nu se lăsă pe stâlp, ci se pierdu 
după ziduri; apoi, nimeni hu mai Tur- 
bură liniștea curţii imense şi Iancic își 
plecă: obosit capul, așa că nici nu-l ob- 
servă pe domnul Pasternak, ai cărui 
paşi lunecau atât de încet pe piatra co- 
cidorului, încât păreau de pâslă. *) 

MIRCEA STREINUL 





::) Prologul romanului „Drama casei Timo- 
teiu“, 


2 Decembrie 1939 ===zeze | 


| 





„az 2 Decembrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 











TEATRUL LIGII CULTURALE: 

„FIECARE CUM VEDE“, CO- 

MEDIE IN TREI ACTE DE 
LUIGI PIRANDELLO 


isbuti, 


A crede într'un adevăr ab- 
solut, de multă vreme a fost 
preocuparea  omenirei  în- 
tregi, precum și contradic- 
toriile asupra acestei chesti- 
uni au adus vie contribuţie 
a spiritului. 

Pornind dela considerarea 
problemei adevărului din- 
trun punct de vedere rela- 
tivist, Pirandello a dat co- 
media reprezentată în pre- 
mieră Miercuri seara la tea- 
tirul Ligii Culturale. 

Succesul ei, dacă va fi, se 
va datora în primul rând a- 
bilităţii cu care distinsul 
dramaturg italian a isbutit 
să închege un complex de 
păreri pline de viaţă, într'o 
acţiune oarecum statică. 

Prin metodele sale para- 
doxale, pe care i le cunoa- 
ştem, întrebuinţând o mul- 
țime de artificii scenice, do- 
vadă încăodată a felului in- 
teligent cum Pirandello în- 
trebuințează această artă — 
teatrul nu este numai lite- 
ratură, ci trebue să fie chiar 
realizare la rampă, — piesa 
aceasta ţine sala întreagă în- 
cordată delia început până la 
sfârşit. 

Cineva din sală spunea 
după primul act: au reușit. 
Sala a atins paroxismul e- 
moțţiei. 

Este un adevăr şi în aceste 
spuse. Dacă publicul poate 
fi atras ca de un miragiu de 
cele ce se petrec pe scenă, 
să devină parte integrantă 
cu ele, pentru isbânda spec- 
tacolului este totul. 

Pirandello are deobiceiu 
un public al lui. Straniul său 
gen nu atrage prea mult lu- 
mea. Totuși, revenind la cele 
enunțate mai sus, piesa poa- 
te fi un succes. 

Are ceva din genul poli- 
țist, antrenant,  aventuros, 
care-i deschide înțelegerea. 

Nam vrea să deliberăm 
asupra subiectului, cum nu 
prea facem în aceste cronici, 
mai cu seamă că la ultima 
piesă, la Pirandello, subiec- 
tul nu contează prea mult. 


blouri (Şi 


„cazul 


Un spectacol care va putea 
dacă timpul va mai 
inchega puţin ansamblul şi 
epura anumite exagerări de 
interpretare. 





FRAGMENT DIN „CRI-CRI“. 
Fabulă modernă în patru ta- 
pentru toate vârste 
le). TYabioul I, Scena Il. 


Bunicuţa, Iium.niţa și Bibi, gre- 

ierul modern. 
Bibi (greierul modem, 
sub dulap, ca să protesteze, cu 
ind'enare, împciriva 
„Greerul şi Furnica“, pe care 
Bunicuţa toumai o citea Lumini- 


ței) 


Vă salut şi mă prostern! 
(se puezintă ?) 

Bibi... greicrul modern. 

Eu fuc parte din nepoţii 

celui ce-l bârfiţi cu toții 

de la moşi pân la copii... 

Sunt nepotul lui CHI-CRI! 

CRI-CRI, marele artist, 

Viorist și yhitarast, 

CRI-CRI, cel cu blând refren 

ruinat de Lu Fontaine... 

Sunt nepotul lui și vin 

ca să protestez puţin! 

Am curaj, nu sunt poltron. 
Bunicuţa (făcându-şi cruce) 

Ptiu, piei drace! 


Bibi 


A, pardon ! 
Eu ofense nu înghit!? 
Ce bunicul, nu permit 
să fiu luat peste picior! 


Ce obraznic? 


iar vă daţi, sbierând, la noi, 
iar ameninţaţi zadarnic... 
Bunicuţa (furicasă) 
„.„Un pribeag și un ușarnie... 
Bibi (tot cai:m) 
Iar bârţeli, minciuni, prigoană, 
Greierii moderni, cucoană, 
nu-s pribegi, nici haimonale... 
Eu am studii liceale 
şi am frați și veri primari 
care au ajuns primari, 
şi-or sajungă şi mai mari!... 
Liuminiţa (fericită) 
Bunicujo, ce mai spui ? 
Bunicuţa (stupetiată) 
Cum, tu crezi în snoava lui? 
Bibi (cu ifos) 
Suntem greieri modernişti ! 
Da, din când în când artiști 
mai turnăm un madrigal, 
mai un lied sentimental, 
muri furăm un colt de cer 
pe-o ghitară, 'ntrun ungher, — 
ca să dovedim talent! 
Dar mo facem permanent. 
Astea's numai escapade... 
„Evadăm“ doar în balade, 
(când vre-o sărbătoare cade!) 
(grav) 
Suntem greieri cumsecade, 
gospodari la casa noastră, 
sub o floare mai albastră 
ca iluzia dintâi... 
Bunicuţa 
Greieri fără căpătâi ! 
Dac'aşa e precum spui, 
ce cauţi domnule hai-hui 
sub dulap, sub canapea ?... 
Bibi (cu mândrie) 
Imi petrec vacanţa mea! 
Când sfârșesc să ar, să secer, 
îmi îngădui „mici petreceri“ : 
iau ghitara jucăușă E 
mă strecor pe sub o ușă, 


INTERIM 


ieşit de 


fabulei 


Bunicuţa şi devin, pentr'un sezon, 
musafir... 
Bibi Bunicuţa (dispreţuitoare) 
„Dummnealor“ Şomer ! 
Bibi (ofensat:) 
Pardon ! 


laolaltă socotesc 
cum că neamul greieresc 
e bătaia lor de joc! 


(grav) 


Protestez aici pe loc! 
Bunicuţa (încr:m=nită:) 

Ia priviți obrăznicie ! 
"Luminița (intervenind) 

Nu-i obraznic... Vrea să fie 


Scumpă Doamnă... Am oroare 
de „conflicte“ militare. 
Eu sunt paciiist convins! 


Bunicuţa 


Cauţi râcă dinadins 
Și vrei ceurtă... 


Bibi 


Eu: Pardoa! 
Sunt crescut ia pension 
şi am cursul liceal... 
Deci, mi-e groază de scandal !... 

Bunicuţa (mai to.erantă:) 
In „definitiv“, ce vrei? 


Ribi 


Sunt trimes de fraţii mei 
ca pe larg să vă explic, 
bietului bunic, 

Vin cu multe amănunte 
despre-acel artist de jrunte 


Un capriciu doar mi-acord?.. 

Şintr'o lună de record 

cânt subțire, la octavă, 

pe ghitara mea suavă,.. 
(amar:) 

Trehue să recunoști: 

cânt, ca să distrez pe proşti... 


chiar politicos cu noi... (apăsat :) y 
Bibi (Bunicuţei) Da... ca să distrez pe proşti |... 
Nu, eu nu doresc război, RADU GYR 





Au trecut câțiva ani, de când 
priceperea politică a unor anu= 
mite vremuri, a hotărît desfiin- 
țarea a trei Teatre Naţionale. 

Chișinăul, Cernăuţi: și Craiova 
au fost văduvite de altareie de 
cultură, sub cuvânt că actorii sa 
țineau de intrigi şi lucrături. 

Graba cu care sa luat măsura 
desfi:nţăi acestor teatre, a gă- 
sit în multe suflete îndoală a- 
supra cauzelor, mărturisind însă 
aceeaşi: greșeli de conducere. 


Se întâmplă o tragedie,  Qăcrimează, îşi șterze ochii) In primăvară se împlinesc cinei 
putem spune mai de grabă care-a Jost CRI-CRI.. es i ue 
Să sia Luminiţa ve au fost s-iiţ. să-și părăsească 

se desvălue o clipă o trage- CRI-CRI? rosturile lor pentru a căuta de 


die, apoi totul se termină, se 
întrerupe, pentru a ne duce 
la concluzia că adevărul este 
relativ şi este mai bine pen- 
tru toată lumea să nu stăru- 
iască prea mult asupra lui. 

Toate petrecându-se într'o 
atmosferă obsedantă de de- 
menţă, cu jocuri de lumini, 
scene tari. 

Plină de interes în fond, 
comedia aceasta este foarte 
demnă în economia ei. 

Jocul înterpreţilor a fost 
frumos înjghebat. 

D-na Eugenia Voinescu a 
avut, putem spune, rolul 
principal. Impreună cu d. 
Creţoiu dela Național, la 
rândul său frumos intențio- 
nat, poate prea șarjat une- 


Paragraful 
In numele 


Bibi (urmând) 
„cel ucis de calomnii, 
de pamfiete fără sare 
şi de „fabule“ vulgare... 
Bunicuţa (d:spunându-se) 
Hei, dar știi că are haz! 
Bibi (d2mm) 
i ştiu vorba să-mi măsor. 
Lăsaţi, doamnă... Am obraz 
(dregându-şi glasul) 


următor : 
fraţilor... 


Buniauţa (printre dinți, scoţân- 
du-şi papucul dim picior) 
Tare-aș vrea să mi-l ating! 
Bibi (centinuând:) 
„trebue să vă conving 
cum că greicrul străbun 
wa fost mumă — cum să spun? — 
un talent fenomenal, 
liric, epic, muzical, 
ci si-un greier de ispravă, — 
mii cn „versuri“! cu otravă 
și can veninosul gen 
cultivat de La Fontaine! 
Buni-uţa Carăzi îndisnată) 


lucru la Bucureşti, la Iaşi şi ba 
Cluj. 

Muiţ; dintre e: au rămas pa 
drumuri. Cele tre: Toatre Naţio- 
nale existente, neputând far fa- 
ță atâtor cerințe de angajamente. 

Aco.o în provincie există însă 
un anumit public, care se obiş- 
nu:se cu actorii; un public pen- 
tru care se formase un anumit 
repertoriu. 

Atât turneele oficiale, cât și 
cde particulare n'au putut satis- 
face necesităţile une: provincii, 
obișnuită cu trupa ei de teatru. 

Acum cinci ani, oficaiitatea 
artistică, a pus problema suspen- 
dări: activităţii acestor teatre, nu 
desfiinţarea ior, 

Deşi împrejurările ar  îngădui 
o examinare a adevăratelor cau- 
ze nu ne grăbim s'o facem, pen- 
trucă ar f; să răscolim dureri ce 
încă se mai simt, 

La Chişinău, clădirea teatrului 
a fost dărâmată. Cetatea dintre 


ori, au creat o atmosferă Asta-i culmea! Auzi, cine Prut şi Nistru va avea însă un 

ă mă conringe-acum pe mine! a] pini Pati te și 

Ola, Un biet moft Un ce proscris! ded edificiu, pe frontispiciul că 

D-ra  Mocedonski bine și Liamiaiita (licteă) ru-a va sta scr:s, ca o mustrare, 
NI Hr 


apariția d-lui Gh. Soare, lu- 
minoasă, 

In celelalte roluri, Paula 
Culitza, Titu Vedea și Cezar 
Teodoru. 





Vai, bumnico, mi-ai promis... 
Buniruţa (crescendo) 
„„Gâza asta costelivă î... 
Bibi (întrerupând-o calm) 
Iarăși sunteți agresivă, 
iarăși provocaţi război, 


Teatrul Municipal 
nal”.., 

După incendiul din anul 1927, 
Craiova a rămas fără Teatrul 
Naţiona!. Trupa a jucat câteva 
Stagiuni într'o sală de cinemato- 
graf — amenajată pentru teatru, 


nu  „Naţio- 


EKĂnsemnaări 


Teatrul românesc se găsește 
—- cred eu — la o răspântie a- 
nevoioasă, interesantă şi de preţ 
prin calitatea străduinții ce se 
desfășoară tocmai pentru depă- 
şivea ei. Apariţia lui OVID BRA- 
DESCU, mai întâi, a lui CRIS- 
TOFOR ETTERLE, mai pe urmă 
și a lui RADU BELIGAN, acum, 
de curând, au fost evenimente 
ce mi-au atras mai cu osebire 
atenţia puţin obosită de câteva 
demonstraţii scenice cu desă- 
vârșire neizbutite, pe care nl 
antenţionez nici măcar să pre- 
cizez că le-am remarcat. NI- 
NETTA GUSTI, GEORGE VOI- 


D. XANCOVESCU 


Reinfiinţarea Teatrelor Naţionale 


mutându-se apoi la Colegiul Ca- 
ro! I, unde a prins-o urgia des- 
fiinţării. 

Din cele tre; mari oraşe, unul 
singur mai are o sală de teatru 
— a lui — Cernăuți. 

Clădirea Teatrului Naţional din 
capitala Bucovinei e o podoabă 
a muncii gi sufletului românesc. 

Pentru acest oraş probiema re. 
înființări: Teatrului Naţional, ar 
fi un act de înaită rațiune cul- 
turală. 

Acest teatru are tot ce-i tre- 
bue pentru a-și începe activita- 
tea. 


NESCU, TON- AUREL, MANO- 
LESCU, MIRCEA ȘEPTILIC:, 
GEORGE  MUSCELEANU (și 
ceilalţi tovarăşi ai lor întru vâ.- 
stă și aspirații), au contribuit 
cu succes ia conturarea lăuda- 
bilului efort 2scesional al depli- 
nei afirmări de scenă românsas- 
că. „Generaţia” s'a văzut ideal 
reprezentată în „Zile senin:” şi 
iută că se revede în „Aproape 
da cer”, printr'un monoclu ceva 
mai fumuriu, nu-i vorbă da 
totuși monoctu îmcă numai diu 
entuziastă  cochetărie, precove 
prins la un ochi tot atât de vioi 
ca și celălalt, (expus fără altă 





baiatu iii 


văzut de VOINESCU 





Conducătorii lu; l-au înzestrat 
cu de toate: decoruri, costume, 
mobiier şi requisită. 

Şi toate sunt bine păstrate. 
Lipseşte numai trupa. Unui om 
cu suflet şi pricepere în artă, nu 
i-ar fi: însă greu s'o formeze. 

Actorii ar fi mulţumiţi şi mân- 
ri dacă ar fi adunaţi iarăşi la 
cuibul lor. 

Şi ei şi publicul ar uta şi ar 
erba greșala de acum cinoi ani... 

D. profesor I. Nistor e bucovi- 
nean, d-sa cunoaşte mai bine ca 
oricine sufletul provinciei  nor- 
dice. Odată reînființat teatrul 
dela Cernăuţi, ar veni la rând 
Chișinăul şi Craiova. 


GH, SOARE 





Ecranul 


CINEMA ARO: O noapte de 
pomină. 


Am intrat în sala cinemato- 
graluui Aro cu carccare teumă. 
Erau prea recente desiluziile 
provocate de trista „Doamnă 
asla ctajul II“ cât și de acea 
foarte „Tristă poveste”, pentruca 
să nu avem în suflet puţină în- 
aoială. în 'egătură cu acest nou 
fiim românesc. 

S'a întâmplat însă tocmai de 
astă dată să constatăm că stu- 
dioanite Ciro-Fium au respectat 
înto«mai angajamentul luat faţă 
de publicul spectator. 

Putem spume că am asistat la 
primul fiim românesc care să 
se apropie în mare măsură de 
producţiile venite din străină- 
tate. 

E, acest film, rezultatul cola- 
borărei fericite a acestor trei 
maeștri cari sunt d-nii Tudor 
Mușatescu, Ion Sah ghian şi G. 
Timică, acest inepuizabil Timică, 

Fără să se arate de loc emo- 
ţionat d= aparatul de filmat, Ti- 
mică a fost în largul lui, în f.lm 
ca şi pe scenă. Au fost scene în 
cari acest mare actor ne-a rea- 





mintit de câteva dim 
extraordinarului Raimu. i 

E inutil! să mai amintesc aici 
humorul d-lui 'Tudor Mușşt:s:u 
— de astă dată în postură de 
scenarist — care mai ales în 
scena c'ase: de bătrâni a fost 
minunat din toate punctzle d: 
vedere. 

Domnul lon Sahighiam s'a do- 
vedit şi dânsul un bun regisor 
Ge cinema:ograf. 

Exceptând primele scene 
puţin prea lungi — îiimul meri- 
lă toate laudele, e:ogii egale cu- 
venindu-se doamnelor Coca şi 
Maria Wauvrina, precum şi d-lor 
Antoniu, Anastasi:d, Carussy și 
alții cărora, cu părere de rău, 
nu le-am putut reţne numele. 

Pe cei cari vor zâm)i neincre- 
zători în fața muitor laude din 
această cronică, îi trimet:m la 
acest prim corect film române. 

Remarcabilă completarea  fil- 
mului, în care d-na Pioria Cap- 
sa'i, împreună cu câteva dn e.e- 
vele saie, domnişoarele  Nutzi 
Dona, Jeanne - Marie şi Ninette 
Livezeanu, Josephina şi Rosina 
Krainie şi Magdalena Rădulescu 
au oferit minunate exibiţii coreo-= 
grafice. TRAIAN LALESCU 


creaţiile 


bodoabă decât emoția). Și de 
astă dată, „gene:aţia” a savu- 
rat fineţea BEATEI FRENA- 
NOV dar nu s'a bucurat, încolo, 
decât de unele scene ca, de pil- 
dă, acsia a reprezentaţisi orpa- 
nizate, în: piesă, de Anui “ou, 
— uimitor de bine pusă la 
punct. Am sSpuă, „xeneraţia”: 
„Uite, ce frumos!“, însă, în de- 
îinitiv, s'a dus pela casele ei cu 
un mare „of“ la inimă: — piesa 
cam anemică, dialogurile cu fi- 
lozofie lungi, nesfârșite, trudi- 
te, pereţii cam prea frapant 
artificiale... Eu m'am gân- 
dit să mă opresc, deocam- 
dată, la interpretarea lui Ra- 
du Beligan, la actorul Radu 
Beligan, pentrucă el nu numai 
că nu s'a înfățișat privirii şi au- 
zului asemeni unei revelații, dar 
mi-a stăruit în minte armonie 
şi deosebit, — ceeace mi s'a mai 
întâmplat, de curând cu MA- 
RIETTA SADOVA, în „Medalio- 
nui” și cu G. TIMICA în „Două 
palme”, iar mai demult cu CRIS- 
TOFOR ETTERLE. Dicţiune per- 
fectă, mimică impresionantă, 
gesturi puţine, firești, voce cu 
nuanţe ca de mătase, — iată ce 
aduce prezenţa lui Radu Beli- 
gan pe scena pe care o iubeşte, 
așa cum iubește cuvintele p2 
care le scrie (poemele lui Radu 
Beligan sunt armonioase,  în- 
tregi), aşa cum iubește piesele 
în care joasă sau în care încă 
nu a fost distribuit. „Generaţia” 
îi așteaptă și eu la fel, încredin- 
țată că va realiza ceva temeini:, 
pe cât de inedit. Iar după suc- 
cesul povarnicului examen ce va 
rămâne ghioceiul de lumină a! 
stagiunii care îl va înregistra, 
chibzuiesc și cred că ar fi nime- 
rit să înveţe și să interpreteze 
dubiul rol de înaltă încercare 
Gin admirabila piesă a lui Mar- 
cel Achard, „Le corsaire”. Pai- 
tinem îi va fi, desigur, Beate 
Fredanov care se va pricepe 
să-] întovărăşească fără îndoia- 
lă, cu artistice meșteșug, — aşa 
cum Ninetta Gusti l-a întovă- 
răşit în „Aproape de cer”. 
atunci, „generaţia” nu va aplau- 
da numai pe actorii care îi a- 
parţin, spre lauda ei și a lor, dar 
și pe acei care le vor fi înlesnit 
una dintre cele mai periecte a- 
firmări. 

Mai pomenesc aici și despre 
GEORGE VOINESCU, al cărui 
talent se manifestă egal și va- 
loros în două pretenţioase afi- 
nităţi cu arta. Desenator şi ac- 
tor, prețuit, el va putea realiza 
curând (are o lună de conser- 
vator şi douăzeci de ani sau pe 
aproape) o remareabiiă conti- 
nuare a carierei sale frumos, de- 
gajat, estetic şi de-abea înca- 
pută. 

Printre cei mai atenţi și obiec- 
tivi spectatori ai teatrului de 
întotdeauna situându-mă, îmi 
îingădui să propun celor care ni 
i-au descoperit pe toţi aceşti 
foarte tineri actori talentaţi din 
plin, reluarea piesei lui Mircea 
Ştefănsscu, acea minunată po- 
veste a fiecăruia: „Comedia 
Zorilor”, — pentrucă ei trebuie 
să se manifeste mai cu seamă 
în teatrul nostru, românssc, — 
răsplată și stimulent ca li se cu- 
vins autorilor dramatici dela noi 
care. dealtfel au și format, mai 
demult, o societate recunosentă 
printre nsprețuitele comori ale 
țării. COCA FARAGO 


ȘI . 








Domnișoara ELVIRA GODEANU 
în „Zoe 5 
din „O scrisoare pierdută” 





Luni 4 Decembrie premiera: 
„NU TE IUBESC de d-na Adria- 
ne Kisseleff., Protagonişti: GT. 
Mărculescu, A, Pop Marțian, Lily 
Carandino. Regia: d. V. Enescu. 


„TUDIO 


Viitoarea premieră: „Fata dela 
mansardă” comedie de N. Hiri- 
țescu. 


STDIOURI DE ARTĂ COREOG 
RAFICĂ 


FLORIA 
CAPSALI şi al prețosului 
său colatorator, d. MITIȚA DU- 
MITRESCU este unul din cele 
mai apreciate. 

In unul din numerele viitoare, 
vă vom prezenta în cădrul unui 
reportaj activitatea și atmosfera 
aceștei şcoli de artă. 


Studioul doamnei 





Premiul Sperantia 


Termenul de primire a 
manuscriselor la concursul 
pentru cea mai bună lucra- 
re asupra anecâoteior lui 
Theodor Sperantia, a fost pâ- 
nă la l Dec.,a.c. 


Anunţăm că comitetul pen- 
tru decernarea premiului s'a 
constituit în modul următor: 
președinte, prof. D. Buril- 
leanu, membri, prof. Eug. 
Sperantia și Mihai Niculescu, 
redactor la „Universul Lite- 
rar“, 

Premiul 


va fi decernat 


înainte de Crăciun, la o da- 
tă pe care o vom anunţa. 





Șezătoarea „Universului literar“ 


Șezătoarea revistei „Universul Literar', anunţată 
pentru mâine, 3 Decembrie a. c., ora 4 d. a., la Ate- 
neul Român, se va desfăşura după următorul pro- 


gram : 


Conferinţa „Despre poeţii de azi“, pe care o va ţine 
d. Șerban Cioculescu, urmată de lecturi și recitări din 
operele proprii, făcute de scriitorii: George Grego- 
rian, Mihail Sorbul, Matei Alexandrescu, Ştefan Ba- 
ciu, Emil Botta, Virgil Carianopol, Constantin Fân- 
tâneru, Traian Lalescu şi Victor Popescu. 

Biletele de 30 și 20 lei au fost puse în vânzare, cu 
începere dela 15 Noembrie crt., la librăriile „Cartea 
Românească“ și „Universul“. La 3 Decembrie, se vor 
găsi la cassa Ateneului (Intrarea din strada Franklin). 











Cronica ideilor 








Notă despre catolicism 


O constatare cu privire la realitatea 
creștinismului, atât în Occident cât şi în 
Orient, este următoarea: masele nu au 
putut să își insușească forma pură o creş- 
tinismului, iar astăzi, după două mii de 
ani de creștinism, fondul laic este încă mai 
operant decât în epoca de convetire. Se- 
pararea lumii creștine, mai întâi în două, 
biserici, apoi în mai multe, se poate explica 
tot prin raport la deosebirile de structură 
ale fondului colectiv, care, în această ordine 
de idei, trebuesc socotite drept diferenta 
specifice. Cu alte cuvinte, am ajuns săvor- 
bim de un specifice ortodox sau de unul 
catolic, referindu-ne la separarea celor două 
biserici ca și cum ar reprezenta structuri 
in sine absolut inconriliabile. Să vedem 
insă în ce consistă, elementar, acele deo- 
sebiri şi cari sunt împrejurările ce le-au 
determinat. 

In Apus, creștinarea Goţilor, înfăptuită 
în secolul al IV-lea da către Ulfila, urmată 
apoi de creștinarea celorlalte mase bar- 
bare, nu se poate înțelege ca o convertire 
reală. Goţii, ca și cei!alţi barbari, inclusiv 
Francii, au făcut mai de grabă un act de 
Întuiție politică decât unul confesional, 
creştinându-se. 

Să nu uităm că vestigiile imperiului ro- 


de MIRCEA MATEESCU 


man iau exercitat în tot timpul o irezisti- 
bilă atracţiune faţă de barbari şi, cum ob- 
servă foarte bine Charles Guiguebert într'o 
lucrare despre „Creștinismul medieval și 
modern” !) dorința de a se egala cu ro- 
manii, de a deveni homo romanus, a fost 
determinantă. Creștinismul devenise „era- 
dința împăratului”, așa că un anume feno- 
men de mimetism nu este străin de creș- 
tinarea barbarilor apuseni. Această cons- 
tatare ni se pare cu atât mai adevărată, 
aacă, o verificăm în evoluția politică şi re- 
ligioasă a neofiților barbari. Numărul cle- 
ricilor cunoscători at Sf. Scripturi a fost 
neînsemnat în raport cu masele convertite. 
Oricine trebue să admită că botezul în 
masă nu a realizat decât un creștinism de 
suprafață, fondul mitologic și superstiţiile 
evnice ale fiecărei colectivităţi neofite, în- 
cercând, mai târziu sau mai devreme, a se 
invedera, operant, în ordinea confesională. 
Am fi ajuns desigur să asistăm la o fără- 
mițare pe „bisericuțe” a lumii creștine din 
apus, foarte devreme, dacă în sprijimul 
creştinismului catolic nu ar fi stat tradiţia 
și strălucirea politică a imperiului romana. 
Barbarul a fost inapt sau nu a avut timpul 
cri prilejul favorabil pentru ca să adân- 
cească învăţătura evanghelică până la gra- 


dul necesar al unei creștinări reale. Tra- 
diţia juridică a romanilor a servit însă 
drept catalizator, atât în ordinea politică, 
cât şi în aceia confesională. Barbarii au 
aderat la noua religie a Romanilor, iar 
creștinismul s'a, putut menţine omogen, sub 
semnul catolic, până la un anumit moment, 

Analizând însă acest „semn catolic”, în 
urma, constatărilor de mai sus, recunoaș- 
tem spiritul juridice al romanilor, la baza 
bisericei catolice, încât o concluziune oare- 
cum tristă cu privire la realitatea crești- 
n:smului catolice sar enunța, în felul urmă- 


tor : actualitatea catolicismului și forța ae 
a se menţine ca biserică a naţiunilor apu- 
sine — se datorează spiritului juridic-po- 
litic, care l-a organizat, iar nu unei reale 
accepţiuni dogmatice, de către masele cere- 
dincioase. (Guiguebert observă că predica- 
torii creștinismului din epoca de conver- 
tire a barbarilor au fost satisfăcuţi, din- 
tr'un început, dacă au isbutit să realizeze 
botezul în masă, nădăjduind că mai târziu, 
printr'o stăruitoare și mesianică; îndelet- 
nicire, vor isbuti o reeducare a sufletului 
barbar în semnul creştinismului pur. Or, a- 
cest „mai târziu” nu s'a produs în direcţie 
confesională. Mai târziu, și în timp, nea- 
murile convertite, în loc să fie reeducate 
în spiritul evanghelic, au menţinut creş- 
tinismul catolic sub imperiul altor nevoi, 
de alt ordin. Poate dându-și seama că o 
educare dela, individ la individ este ca și 
imposibilă, Sf. Augustin a cristalizat dog- 
ma, catolică asigurând prestigiul și autori- 
tatea indiscutabilă a bisericei. După cum 
la Romani marele pontit şi pretorui, înir'o 


anume epocă, erau singurii îndreptățiți a 
tâlmăci poporului semnele cerului şi jus. 
tiţia — tot aszmenea Sf. Augustin a repe- 
tai adesea că nu ar putea crede în Evan- 
ghelie dacă biserica nu i-ar garanta vara- 
zitatea învățăturilor creştine. Pontifica- 
“ismul şi romanismul sunt așadar deopotri- 
vă caracteristice cato.icismului, cum o0b- 
servă judicios Charles Guiguebert, Insă per- 
sistența spir:tuiui juriaic roman în catoli- 
cism, iîntr'atât cât i-a format actualitatea 
și dogma. se urmăreşte și in alt fel. 

Guiguebert vorbeşte în lucrarea citată de 
„spiritul juridic și formalist a doctrinei 
catolice, prea adesca suptii tără să fie pro- 
fand”, care a condus la plăsmuirea „unui 
cod teologic, construit logic, este adevărat, 
ris deajuns de strâmt și de rigid” (pag. 
5 . 

Toată acea legislaţie canonică şi rigoa- 
rea preceptuală dedusă dintro „jurispru- 
denţă a credinţei” elaborată de biserică, 
au putut constitui o disciplină catolică 
fără să realizeze însă un creștinism esen- 
țial. Gândindu-ne la transpoziţiunea  ju- 
ridicismului politic al Romanilor în cato- 
licism, și având în vedere spiritul practiz 
care a călăuzit intotdeauna dreptul roman, 
nu urmează oare să ne întrebăm, împreună 
cu Guiguebert, dacă nu cumva catolicismul 
nu oferă mai dagrabă „o realizare prac- 
tică a creştinismului” şi dacă e] „nu este 
indeosebi politic”? (pag. 307). 

Acest autor ajunge chiar la concluziuni 
radicale, cum ar fi aceia că, pentrucă au 
fost catolici, „ocidentalii nu au fost însă 
niciodată creştini” (309), 


Dacă nu au fost creştini, atunci ce tre- 
bue să spunem despre creştinismul catoii- 
ciior ? Afirmaţiunea profesorului francez, 
desigur că nu este inatacabilă, constatărila 
dzspre transpozițiunea spiritului juridie şi 
politic al Romanilor in catolicism — ni se 
pare însă indreptăţită. Nu poate fi socotită, 
dealtfei, o simplă intâmpiare, faptul că, 
qintre barbarii convertiți la inceputul evu- 
lui mediu, Germanii sunt aceia care au 
păstrat cu cea mai statornică tradiţie, 
dreptul roman, ca unul oficial etatic. De- 
altfel această constatare este valabilă pen- 
tru toate popoarele apusene. In sudul 
Franţei dreptul roman sa menținut sub 
o formă sau alta până la codul Napoleon, 
iar în Germania, chiar după reaarctarea 
codului civil francez, către jumătatea vea- 
cului trecut, romanismul a întemeiat, re- 
crudeszent, o școală de inalt prestigiu t2o- 
ret:c, cu exponenţi de talia unui Savieny, 
a unui Puchta, ete. 

Conjugarea dintre spiritul politic al Ro- 
manilor, sintetizat în Codul Justinian şi 
Catolicism, petrecută de o manieră atât de 
evidentă încât unii autori sunt de părere 
că barbarii au aderat mai de grabă la spi- 
ritul! roman decât la creștinism, — este un 
fenomen strict catolic. O paralelă între ca- 
tolicism și ortodoxie, purtată pe baza im- 
fluențelor laice care s'au înscris, opsrant, 
în atitudinea celor două dogme — ar îi 
Gzossbit de concludentă. 


1) V, „Le Christianisme medieval et mo- 
derne”, Plammaiion, Paris, 1927. Lucrarea 
este scrisă in 1919. 


8 











UNIVERSUL LITERAR 








2 


Decembrie 1939 


Literatura. artăa,. idei... 


Convorbiri literare: 
Omagiu lui Eminescu 


La comerorarea celor 50 de 
ani de la moartea lui Mihai E- 
minescu, revista „Convorbiri li- 
terare” de sub conducerea ac- 
tuală a d-lui 1. E. Torouțiu, 
participă în mod impunător. Au 
îost concentrate în acelaș vo- 
lum numerele 6, 7, 8, 9, ale pu- 
blicaţiei „alcătuind un total de 
aproape 1000 de pagini, format 
mare cu foarte multe reprodu- 
ceri, ilustrații și fac-simile, Dar 
nu numai râvna de a contribui 
în stil mare la comemorarea, ce- 
lui care a fost cel mai de seamă 
colaborator al „Convorbirilor L- 
terare” şi care este şi cel mai 
de seamă poet al ţării, — tre- 
bue s'o remarcăm la G, Torou- 
țiu, ci şi planul â-sale, după ca- 
re a întocmit impozantul volum 
omagial. Este un plan original 
demn de pomenirea lui Emi- 
cara aduce un mare folos cu- 
noașterii poetului, Planu) d-lui 
Torouţiu cuprinde două părţi: 
prima, articole scrise asupra va- 
lorii lui Eminescu în caarui li- 


teraturii româneşti, a. doua, 
articole despre Eminescu in 
literatura universală.  Aceas- 


tă a doua parte oferă un 
foarte interesant material des- 
pre traducerile din Eminescu în 
limbile streine şi despre pre- 
tuirea lui peste hotare. Volu- 
mul omagial realizat astfel în- 
cepe cu un cuvânt regal: „Cu- 
vântarea rostită la Academia 
Română“, de M. S. Regele Ca- 
rol [i, în şedinţa solemnă de la 


16 Iunie, a. c., când s'a come- 
morat Eminescu. Printre arti- 
colele în românește, cițăm: N. 
lorga, Eminescu creațor de ge- 
neraţii; C. Răduleseu-Motru : 
Ce ne învață Eminescu: 1. 
Petrovici: Poezia filosofică la 
Eminescu; apoi articolele d-lor: 
Leca Morariu, 1. Găvănescu, 
Gr. Trancu-Iași, dr. C. Bacalo- 
glu, Grigore Pherekyde, Aron 
Cotruș, Radu Gyr, G. Murnu; 
Lucian Dumitrescu, Nicolae Pe- 
trescu, Horia Teculescu, Scarlat 
Preajbă, Teodor Al. Munteanu, 
Scarlat, Struțeanu, Barbu 'Theo- 
doreseu, și atţii. In a doua 
parte „Eminescu în literatura 
universală” sunt traduceri și 
articole despre Eminescu în ur- 
mătoarele limbi: italiană, po- 
lonă, bulgară, albaneză, greacă, 
iugoslavă, maghiară, slovacă, a- 
rabă, engleză, rusă, suedeză, 
cehă, anglo-americană, japo- 
neză, evrcească, germană, fran- 
ceză, și latină. 

La cap. III, Documente, d. 1. 
E. Yorouţiu publică o scrisoare 
inedită a lui Eminescu, iar d. 
Barbu  Teodorascu publică o 
contribuţie la bibliografia emi- 
nesciană. Un ultim capitol, in- 
titulat „Pentru streinătate” cu- 
prinde traducerea în limbile 
franceză, germană, italiană, en- 
gleză, polonă, risească şi ma- 
ghiară, a articolului „Eminescu 
valoare dominantă a secolului 
nostru”, de d. 1. E. Torouţiu, și 
Alexandru Ionescu, 


DIFERENȚIALELE DIVINE 


In curând va apărea o nouă lu- 
crare filosofică de a, Lawian 
Blanga. Se numește  „Diferenţia- 
lele divine” și esta întâia parte din 
trilogia cosmologică. Reamintim 
cititorilor schema după care se 
d:stribue operele în configurarea 
sistemului fiosofic al d-lui Lucian 
Blaga. Locul prim îl ocupă tri- 
logia cunoașterii („Eonul dogma- 
tic”, „Cunoașterea  luciferică” şi 
„Cenzura transcendentală“); ur- 
mocază trilogia cunoaşterii  (,„,0- 
rizont şi stil”, „Spaţiul mioritic” şi 
„Geneza metaforii şi sensul cul- 
turi”); în al treilea rând vine tri- 
logia valorilor din care a apărut 
numai primul volum: „Arta şa va. 
loarea”. Pe celelalte două autorul 
le are încă în lucru. Cartea pe care 
o anunțăm „Diferenţialele divine” 
şi care va apare după sărbători, 
la „Fundația pentru literatură şi 
artă Regele Carol I]”, constitue 
prima parte din trilogia cosmolo- 
gică. Cuprinsul volumului  „Dife. 
rențialele divine” stabileşte punc- 
tul culminant al sistemului filoso- 
îic blagian. Prin el se deschide 
perspectiva metafizică din care se 
poate prevedea viziunca totală a 
filozofiei autorului, 

Anunţăm că a cincea parte şi 
uitima „Triologia pragmatică“ va 
încheia sistemul de gândire filo- 
sofică a! d-lui Lucian Blaga. 


TRAGICUL MODERN 


In introducerea la Straniul 
Interludiu, piesa lui Eugene 
O'Neill, pe care a tradus-o din 
englezeşte d. P. Comarnescu su- 
bliniază importanta idee că au- 
torul american a introdus în li- 
teratura modernă concepția, 


tragică a existenţii.  „Redând 
omenirii tragedia şi marea ara 
mă, — scrie traducătorul — 
O'Neill a intregit penţru cultu- 
ra timpului nostru domenii'e și 
comorile. Graţie lui O'Neill a- 
vem din nou tragedia, firește 
adaptată pe măsura conștiinței 
moderne, aşa cum graţie colo- 
nelului Lawrence am recăpătat 
epopeea adevărată, pierdută 
dealungul multor veacuri“, 


VICTOR NEGOESCU 


D. Victor Negoescu a scris o 
carte intitulată D'ale lu; Solomon. 
Cuprinsul lucrării îl formează o 
seamă da anecdote, al căror hu- 
mor reiese uşor din redactarea în- 
demănatică a autorului, „D'ale lui 
Solomon” sa publicat în editura 
Vremea. 


P, P. NEGULESCU 


In ed. „Fundaţia pentru li- 
teratură şi artă Regele Caro 
II”, a apărut de curând vol. 
II din imipozanta operă filosofi- 
că a d-lui prof. P. P. Negulescu 
„Destinul omenirii”. Volumu, 
care pw este decât continuarea 
celui tipărit anul ţrecut, cuprin- 
de partea II şi partea, III, din 
vasta lucrare pe care autorul o 


închină prob'emei actuale a 
„destinului omenirii”. Punctul 


ge plecare al d-lui P. P. Negu- 
lescu este starea actuală a civi- 
lizației și culturii lumii întregi, 
pe care studiind-o, încearcă să-i 
prevadă viitorul. Ce va putea 
ajunge omenirea? Care este 
„destinul” ei? Iaţă brobiema ce 
şi-o pune cugstătorul român, 
pornind dela diversitatea fră- 
mântărilor lumii actuale, 


MIHAIL LUNGIANU 


„Licăriri în besnă”, se chea- 
mă volumul de schiţe și nuvele 
pe sare îl pubiică a. Mihail Lum- 
gianu în ed „Universul”, 

Autorul! atâtor volume  pre- 
miaţe de „Academia Română” 
și răspândite în pubiicul ciţitor, 
oferă de data această un aspect 
nou de viaţă, cercetat și zugră- 
vit, 

E vorba de lumea unde se 
împarte dreptatea: a judecăto- 
rilor şi a avocaţilor precum și 
a celor care ispăşese călcarza 
dreptăţii, osândiţii ae prin seri- 
sori, 


„TÂRGOVIŞTEA“ AN. 1. Nr. 1. 


Viață de duice trândăvie a pro- 
vincie oferă din când în când sur- 
prize îndestulătoare pentru cei 
ce-i cunosc încetineala apelor de 
vis, Salutăm cu toată prietenia a- 


pariția revistei „Târgoviște” și îi 
urăm viaţă îndelungată şi  roa- 
Dică. 

Din acest număr „Cuvântului 
înainte” al domnului Grigore 1. 
Constantinescu, directorul rerzistei 
îi răspundem cu o  îmbărbătare 
nedesmințită. Prezența lui Grigore 
Alexandrescu este câț se poate de 
bine venită, 

„Stilul pentru toamnă” al a-lui 
George Păun merită o menţiune 
deosebită. Din scrisoarea d-lui 
Banu Măinescu ne plac îndeosebi 
versurile: 


Ia din roua ierbii 

Cer să-l soarbă cerbii! 
Ia-le cântăreţiilor 
Lumea dimineții lor. 


In restui numărului; colaborări 
le valoroase ale d-lor Gr. Tollea, 
Victor Brânduş, 1. Stroescu și Gr. 
Iulian. 

m. a. 


RADU GYR 


In colecţia „Universul Li- 
terar“ va apare zilele acestea 
volumul „Corabia cu tufă- 
nici“ al poetului Radu Gyr. 

„Corabia cu tufănici“ este 
poemul autumnal al unei 
grădini care-şi trăește ulti- 
mele vise, sub magia raze= 
lor de lună. Un cântec de 
toamnă, de desnădejde și de 
moarte. Un mare simbol al 
sufletului și al vieții de pre- 


tutindeni, închis într'o „co= 
medie vegetală, jucată într'o 
grădină“... 

Frăgezine, fantezie, vis, 
suavitate, iată ce aduce a= 
ceastă nouă carte a lui Radu 
Gyr, cunoscutul și aprecia- 
tul poet, recent încununat 
cu premiul de poezie al so= 
cietăţii Scriitorilor Români. 

Volumul este ilustrat de 
pictorul Voinescu. 


BAZIL MUNTEANU 


Excelenta „Histoire de la Jitt6- 
rature roumaine” a d-lui Bazil 
Munteanu, cărturarul care ne re- 
prezintă strălucit în Franţa, va a- 
părea zilele acestea și în traduce- 
re engleză sub titlu!: Modern ru- 
manian literature“. Traducerea se 
datorește d-lui Catgil Sprietsma, 
profesor la New-York. Ediţia en- 
gleză a operei d-lui Munteanu, ca 
și cea franceză, are roful deosebit 
de a ga străinătăţii o informaţie 
sigură și în spirit modern, asupra 
literaturii româneşti. 


ION PILLAT DESPRE MACE- 
DONSKI 


Asupra poeziei iul Mace- 
donski face o interesantă ca- 
racterizare d. Ion Pillat în pre- 
fața unei culegeri din versurile 
poetului, publicată recent de 
„Cartea Românească”, „Parna- 
siană ca formă, scrie d. Ion 
Pillat, dar simbolică prin fon- 
dul €ei de evocări sufletești; pla- 
stică şi muzicală  („Mânăsti- 
rea”); barbară şi rafinată deo- 
potrivă (,„Stepa”), — poezia a- 
ceasta, cu tot aportul simbolis- 
mului francez, rămâne profund 
originală prin puterea sa orga- 
nică de a-și lega ființa de na- 
tură („Prietenie apusă“, „Lew- 
ki”), sau de a se realiza tem- 
peramental („Rondeiul ajunge- 
rii la cer”). E o poezie virilă, 
stoică și optimistă, o poezie 
solară („Pe balta clară”) o poe- 
zie pentru care lumea exterioa- 
Tă există, veșnic baisam pentru 
sufi:etul rănit al omului supe- 
rior. Nu e rece ca piatra impa- 
sibilă, — cum unii critici au 
pretins pe nedrept — ci e bron- 
zul călit prin focul suferinţii“. 





Zanguill, din 30 Octombrie 1904 și 
își precizează ideile in alte trei caete 
apărute între 1906 și 1907. Cele mai 
hotăritoare articole au fost: De la 
şituation faite â Vhistoire et ă la so- 
ciologie dans les temps modernes; 
De la situation faite au parti intel- 
lectuel dans le monde moderne, și 
De la situation faite au parti întel- 
lectuel dans le monde moderne de- 
vant les accidents de la gloire tem- 
porelle. lar acuzele fundamentale 
constau: Primo: In faptul că Sorbo- 
na şi spiritul politic au înlocuit me- 
tafizica religioasă și constructivă a 
poporului francez cu o metafizică 
atee și negativă. Secundo: Că au în- 
locuit eleganța, gustul, judecata și 
exerciţiul fineții cu rutina, sensul 
organicului cu reacţiile mecanice și 
ordinea intuiţiei, a dragostei, a ge- 
niului și a grației cu ordinea per- 
spectivei istorice. Ce eroare ! Istoria, 
care nu este decât o privire, un joc 
de perspective, în locul fiinţei. Isto- 
ria, care nu este decât o tangentă la 
eveniment, în locul evenimentului 
însuşi. Şi însfârșit, istoria, acest plan 
vid, în locul glorioaselor iregulari- 
tăți ale vieţii, inspiraţiei și ale ge- 
niului. Omul formă, abstract, sche- 
ma, în locul omului real şi patetic. 
Unitatea lor de măsură, modelul, 
masca, erau Langlois, Rudler, Lan- 
son, Lavisse. In special Lavisse, „e- 
normul impotent şi enormul poten- 
tat“, tipul „umllatului“ de rente, de 
pensiuni şi de onoruri. Acest tip de 
om strică, nu! a stricat, faţa lumii 
moderne. Faţa omului, faţa tradiţiei, 
fața Cetăţii. A înlocuit inspiraţia, 
elanul eroic și efuziunea mistică cu 
psihologia și sociologia. Mai precis, cu 
sterilitatea şi barbaria. Era Charles 
Pâguy împotriva democraţiei ? Nu 
sar putea spune. Dar era, şi asta e 
sigur, împotriva formelor ei moder- 
ne. El propunea o formă care unea 
în sine, pe de o parte, mistica repu- 
blicană și mistica creştină, iar pe de 
alta, mistica libertăţii şi mistica sal- 
vării, In Notre Patrie se exprimă 
clar. Câteva fraze: „Nous n'admet- 
tons pas quil y ait des hommes qui 
soient traites înhumainement. Nous 
madmettons pas qu'il y ait des ci- 
toyens qui soient traites încivique- 
ment. Nous nadmettons pas quil y 
git des hommes qui soient repousses 
du seuil d'aucune cite. Lă est le pro- 
fond mouvement dont nous sommes 
animes, ce grand mouvement d'uni- 
versalite qui anime la morale kan- 
tienne et qui nous anime en N0s Tre- 
vendications“. Pe aci trecuse ceva 
mai devreme şi Bergson, şi paralel 
cu el, „părintele Sorel“ cu teoria mi- 
tului. Dar ci vedeau lucrurile deo- 
dată şi esenițal filosotic, pe când Pe- 
guy le vedea succesiv și în diferite 
expresii. Intâi, pe plan poetic, al doi- 
lea, pe plan filosofic, şi însfârșit, pe 
planul rugăciunii. Trei umbre se în- 
tâlneau în imaginaţia lui: poetul Vir- 
giliu, filosoful creștin Sf. Toma și 
tulburătorul amor al lui Dante. Şi 
toate trei ze întâlneau în câmpul for- 
maţiei sale culturale cu cele trei si- 
luete grave ale Franţei: Corneille, 
Bergson și Jeanne d'Arc. Am format 
astfel un triunghiu de cunoaștere a 
lui Peguy. Şi prin el analiza ar putea 
fi dusă mai departe. Dar asta ar pu- 
tea forma un studiu aparte. În ce 
ne-am propus noi, nu-şi are locul. 
Totuşi, unele indicaţii n'ar strica. 
Charles Peguy încă de când era în 
liceu, într'a şasea, discuta solemn, ca 








CHARLES PEGUY 


un „gamin“ serios, imaginile şi rit- 
murile poetice. Hugo îl interesa, îl 
citea cu pasiune, iar pe Corneille îi 
admira. Hugo era pentru el un poet 
păgân, un cântăreț bun pentru dru- 
muri „lungi și singuratice“* (lungi 
înțeleg, dar singuratice nu). Era, a- 
dică, tocmai ceeace nu era Peguy. 
Căci el n'a admirat, deşi e prea fru- 
mos, din Booz endormi acel arbore 
din vis la rădăcinile căruia cânta un 
rege și deasupra căruia murea un 
zeu. Charles Peguy sa născut cu 
mişcările în cadență militară şi pre- 
fera tuturor, versurile imperiale, 
scandate, versurile care  „entrent 
dans les meEmoires par les jarrets*“ 
și care, odată cetite, „,chasseront, 
brutes imperiales insoutenubles re- 
giments, tous les vers de tous les au- 
tres poetes“. Erau poate un fel de 
ecouri aburite din vechile cântări e- 
roice ale Francezilor sau poate nu- 
mai viața marţială, străbătută ca o 
cale subterană, în memoria turbu- 
lentă a poetului. In fiecare zi avea 
orele lui de plimbare. Atunci își sim- 
țea în cap rezonanțele apăsătorilor 
lui alexandrini pe care nu i-a uitat 
nici în primul drum spre Chartres. 
Peguy nu făcea propriu zis poezie, 
ci forța poezia, ca un bătrân și drag 
camarad care te duce de mână, sau 
cum, la nouăsprezece ani, își forța 
camarazii la pas militar în „curtea 
roşie“. In asta stă adevărata lui sub- 
Stanţă poetică şi din acest unghiu 
numai atât interesează. Celelalte 
precizări şi justificările aparțin spe- 
culaţiei filosofice. In esenţă : 
Charles Peguy asista la renașterea 
tomistă. Jacques Maritain îl vizita în 
fiecare zi. Dar, cu toate prieteniile și 
cu toată rigoarea silogismelor, Peguy 
nu era convins. El vedea acolo, pe 


„deoparte, un abuz de „deducție“ şi 


unul de „reticulație“ (adică o nouă 
formă de raţionalism), iar pe de alta, 
vedea că Sorbona evului mediu n'a 
iost mai docilă decât Sorbona mo- 
dernă. Tendinţa lor şi eroarea lor, 
după Peâguy, stă în faptul că, şi una 
și alta, gândesc „prin măsură“ şi nu 
prin condiţiile organice, esenţiale și 
omului şi fiinţei. De aci o majoră: 
că filosofia lor (a Sorbonei medievale 
şi moderne) e rezervată, prin sche- 
matismul ei, explicaţiei şi că e în- 
toarsă către trecut, O filosofie revo- 
lută și păcătoasă. Exact ca un soldat 
care se retrage din luptă. El voia o 
filosofie vie îndreptată către viitor 
şi către posibil. Adică, în termeni 
generali, o filosofie a inspiraţiei cre- 
iatoare, a evoluţiei creiatoare și-a 
acțiunii creiatoare. Capul albit al 
maestrului se vede. Am ajuns la un 
punct unde Charles Peguy împreună 
o logică intuitivă cu o metafizică spi- 
ritualistă. Din această intuiție cen- 
trală, esențial bergsoniană, provin 
toate animozitățile lui Peguy — şi 
se știe cât sunt de viguroase! Ele 
vizează întâi istoria, care este un do- 
cument substituit evenimentului și 
participației interioare. Apoi, și ime- 
diat în legătură cu ea, vizează me- 
moria obișnuită, care se mulţumeşte 
să repete automat trecutul și memo- 
ria care priveşte lucrurile în defila- 
re, fără să le pătrundă. Mai rămâne 


”, BUCUREȘTI STR. BREZOIANU 23. a 


(Urmare Gin pag. Ii 


apoi un fe! de memorie, singura care 
pare demnă și lui Peguy, memoria 
dramatică, care este viaţă în efort, 
mişcare, războiu, nu anchilozare și 
îmbătrânire. Chiar şi experienţa este 
păcătoasă şi goală. Ea nu duce la 
„floarea supremă a omului“ (poate 
că aceasta ar fi eroismul) și nici la 
ultima treaptă a „elanului vital“. 
Trecem la cealaltă lature a triun- 
ghiului. Aci, Charles Peguy pune 
accentul pe dogma  Incarnaţiei. Et 
homo factus est. Dumnezeu s'a făcut 
carne. Asta nu în sens alegoric şi 
figurat, ci în sens literal. Această 
dogmă comandă întreg destinul nos- 
tru. Corp şi suflet, forță și cultură 
sau justiție, eroism și sfințenie, na- 
tură şi grație, timp şi eternitate, sunt 
toate lucruri distincte dar strâns le- 
gate, ca vasele într'un arbore. Şi 
peste toate se ridică aburii rugăciu- 
nii, puterea miraculoasă a suferinţii 
şi speranța. Speranţa, după Peguy, 
este una din temele fundamemntaie ale 
religiei. 

Suntem în 1913. Charles Pâguy 
are patruzeci de ani. Opera sa era 
aproape terminată, destinul său a- 
proape sfârșit. Se uită în urmă la 
șirul celor douăzeci și ceva de ani 
de scris. La pamflete, la escuri, la 
critică, la poeme, la încercările sale 
filosofice, la raftu!  Caetelor și la 
ceeace aștepta tiparul. Până acum a- 
păruse deja toate cărţile lui. La loc 
de frunte era Le Mystere dela Cha- 
rite de Jeanne d'Arc şi Le Mystere 
des Saints Innocents. Apoi veneau, 
în ordine, Clio, Note sur M. Bergson, 
Notre Jeunesse şi Eve, despre care 
spunea, cu toată convingerea, că nu 
este cu nimic inferioară Iliadei. Cărţi 
pline de idei mari, de rezonanţe pve- 
tice, de armonii dureroase şi totuşi 
cât de puţin preţuite de cetitorii vre. 
mii! Multe insuccese într'o viaţă re- 
lativ scurtă, multă indiferență pen- 
tru efortul unui om care a iubit oa- 
menii şi multă mizerie. Peguy era 
din ce în ce mai turmentat. Se a- 
bătuse asupra lui o unită melanco- 
lie.  Intr'o zi domnişoara Maritain, 
care înainte făcea la Caete o cronică 
antimilitară şi anticlericală, a venit 
la redacţie să-l vadă. Acum era după 
trecerea ei la catolicism, mai precis, 
după convertirea ei, și nu mai nu- 
trea ideile lui Jean-Pierre. Când l-a 
văzut, prima întrebare a fost: „Com- 
ment allez-vous ?“* Iar răspunsul: 
„Fort mal. Je men vais. Ma maladie 
de foie me devore. Je pen ai plus 
pour longtemps“. Intrebarea urmă- 
toare a fost : „„Ny a-t-il que ceite ma- 
ladie qui vous ronge?'“ La care a 
răspuns: „Ah! vous le savez bien, 
tout s'en mâle, — je souffre atroce- 
ment, je souhuite de mourir“. Intre- 
bările se înșirau, din aproape în a- 
proape, răspunsurile la fel, din ce în 
ce mai triste. Domnişoara Mariiain 
încerca să-l atragă oficial la catoli- 
cism, dar Peguy își lasă abătut capul 
şi răspunde : „Je suis las, â bout, 6- 
puis€, ma vie temporelle est man- 
qude. — Je prie sans cesse, mulgre 
cella je suis horriblement  malheu- 
reut... j'ai des grâces que vous ne 
soupconnez pas! Ultima frază a dat 
un argumenţ.. puternic domnișoarei 


pa Satu 


Maritain. l-a spus că pentru aceste 
graţii, datorează lui Dumnezeu o gra- 
titudine infinită, şi că dacă n'o tace, 
va fi greşala lui. Il sfătui să meargă 
la un preot, dar el răspunse că preo- 
ţii nu ştiu să-i vorbească. Peguy 
plângea. I-a adus aminte apoi că el 
are un prieten, unul din tinereţe, 
scumpul Bailiet, care se roagă pen- 
tru el, în fiecare zi, în capela mâ- 
năstirii Osterhout din Olanda. Iar 
când Peguy a auzit numele lui Bail- 
let a izbucnit şi mai tare în plâns. 
După o tăcere, a început: Je suis 
terriblement tourmente. Je sens bien 
qwil se livre en moi un combat ter- 
vible. La care domnișoara Maritain 
a intervenit: Et vous ignorez qui 
sera victorieuz ? Notre-Seigneur at- 
tend de vous que vous vous pTonon- 
cier. Allez ă lui. N'hesitez pas!“ Pe&- 
guy avea o figură atât de torturată 
de tristele sale reflecții şi atât de 
palidă, încât tânăra Maritain se ruga, 
în gând, către Fecioara să-l inspire. 
După un timp, ea își reluă fraza: „Je 
crains, mon ami, que vous vous com- 
pluisiez dans votre douleur, Vous 
maimez pas Dieu commeil faut. 
Vous tes dans Pabattement et le 
trouble. Or vous savez que Dieu nous 


a crâes par amour afin que nous vi- 
vons dans la joie“. In mica redacţie 
era plăcut, se auzea numai o singură 
voce. Peguy asculta grav şi lacrimile 
îi curgeau încă. Apoi începu : „Mon 
pechă, c'est vrai c'est le manque de 
confiance... Oui, connaitre la paiz, la 
paiz avec Jesus! O secundă tăcere 
şi imediat brusc: „Oh! que je vou- 
drais voir Baillet !“ Imediat după a- 
ceastă convorbire, şi-a reluat cores- 
pondența cu prietenul lui călugăr. 
Nu mai trăia el, ci numai imaginea 
lui Dumnezeu trăia în el. Intr'o di- 
mineaţă, când P&guy poza în atelie- 
rul lui Pierre Laurens, cu sufletul 
în alte zări, începu să spună: „Moi 
aussi, je fais un portrait... je fais le 
portrait de Dieu le pere“. Şi într'a- 
devăr, Peguy făcea portretul lui 
Dumnezeu Tatăl, un Dumnezeu bo- 
nom, aproape comic, însă de un co- 
mic care este marca cea mai adevă- 
rată a purității inimii şi care se spri- 
jină pe substanța celei mai invinci- 
bile melancolii. Era chiar comicul 
lui Peguy, şi faţa augustă, albită, cu 
trăsăturile lui Henri Bergson, în care 
se vedea ceeace are mai esenţial spi- 
ritul bergsonian: puterea de reinti- 
nerire a sufletului. Carnea îi era s.ă- 
bită. Il măcinau durerile inimii. 
Ochiul lui Dumnezeu şi toată figura 
lui îl urmărea peste tot. Dar el n'a- 
vea curaj. Era întors cu fața la pă: 
mânt. Şi totuşi, cât de patetică tre- 
bue c'a fost lupta! într'o Joie cu 
soare Charles Peguy, ca un creştin 
din Evul Mediu, cu fruntea îndrep- 
tată spre cer, cu copul plin de ar- 
monii grave, apucase drumul spre 
Chartres. A făcut pe picioare trei 
zile, mai aproape de Dumnezeu, mai 
aproape de oameni, mai aproape de 
florile de câmp ale drumului și mai 
puţin turburat. Sâmbăta după amia- 
ză, încă dela 17 kilometri, a zărit la 
orizont vârtul Catelralei. Când a fost 
în curte, era noapte. Sa rugat pentru 
copilul său bolnav şi Sfânta Fecioa- 
ră l-a salvat. Acest pelerinaj nu era 





propriu zis o penitență, ci mai mult 
o despărțire de lucrurile lumii şi v 
clipă de meditație. Tot atunci voia 
să-și încredințeze soția și copiii ne. 
botezați Fecioarei. La braţul iui, 
până la Chartres, a fost tristul Alain- 
Fournier, A mai făcut şi alte dru- 
muri, — încă două, dintre care unul 
cu fiul lui. Suiletul lui era mai alb, 
dar pe cer umblau norii războiului. 
Și Charles Peguy era un militar de 
vocaţie. El răspândea în generația 
lui toate virtuțile militare, toate sen- 
timentele și toate speranțele florilor 


umane apărute după 1870, sub sem. 
nul umilinței franceze. In inima lui 
se simțea cadenţa revanșei, în creer 
se calcula, dar nu se ştia ziua şi cea- 
sul (astea erau lăsate în seama lui 
Dumnezeu). In concepția chiar poe- 
tică a lui Peguy soldatul era un punct 
de onoare, un tânăr de sânge, un 
om de inimă, un înţelept și un copil, 
un luptător şi un amic, un semănător 
de câmpuri şi un fondator de cetăţi. 
Și chiar mai mult. Un purtător de 
compas, care măsoară cantitatea de 
pământ pe care se vorbește o limbă, 
pe care sunt anumite obiceiuri, un 
anumit spirit, un anumit suflet și unu 
anumit cult. Charles Peguy spunea 
mereu : „Un Auguste aisement peur 
faire des Virgiles. Non, mais c'est un 
Auguste, un Cesar, qui FAIT la quan.- 
tită de terre temporelle oă un Vir- 
gile se fait entendre, ou un Virgile 
peut espârer une temporelle immor 
talite spirituelle“. Şi astea nu erau 
flori de stil, ci adevăruri trăite. Mo- 
bilizarea generală l-a cuprins cu pe- 
nița în mână. Magistralul esseu Note 
conjointe sur M. Descartes et la phi- 
losophie  cartesienne purta data: 
„Samedi l-er aoât 1914“, Fraţii Tha- 
raud ne spun că ultimul articol, scris 
chiar în dimineața sfâşietoarelor gla- 
suri de trompete, era o notă împo- 
triva  Îndexului. Echipamentul lui 
era deja în regulă încă de acum pa: 
tru ani. Își cere permisiune dela so- 
ție să plece înainte cu două zile să-și 
vadă prietenii. A plecat. La despăr- 
țire, soţia lui, fosta domnişoară Bau- 
douin, l-a întrebat dacă va trebui 
să-şi boteze copilul pe care-l purta 
în pântece. Răspunsul a fost: Vous 
y penserez... Mais, si je ne reviens 
pas, je vous prie d'aller chague annâe 
en pelerinage â Chartre:“. A luat o 
trăsură și s'a dus la doamna Fauvre, 
mama lui Jacques Maritain. Și-a luat 
adio: „Grande amie, je pars soldat 
de la Republique pour le dâ-arme- 
ment general et la derniere des guer- 
res“. Ce profeție poetică! A doua zi 
a fost la unitate. Pe front și-a păs- 
trat în permanență mesajul lui sa- 
cru de militar. Dar în 5 Septembrie, 
către ceasul cinci, spre seară, Charles 
Peguy, acest furios amant al gloriei, 
la mijlocul drumului dintre satele 
Villeroy și Monthyon, a căzut mort, 
lovit de o grenadă germană în cap, 
şi strigând oamenilor săi culcaţi în 
tranșee : Tirez, tirez, nom de Dieu!“ 

Vai! nefericite copil, dacă des- 
tinul nu ţi-ar îi fost atât de amar...! 
Totuşi, poate în ceruri sufletul lui 
este mulțumit. A dat cât poate da 
un erou. Dar funcţionarul însărcinat 
cu punerea în ondine a fişei în Le- 
giunea de onoare refuză să-l înscrie 
cu titlul Marnei, motivând că el a 
căzut în 5 Septembrie, iar că Marna 
a început la şase. Ce să-i faci ! Erori 
terestre ! 


AXENTE SEVER POPOVICI 


Taxa poştală plătită în numerar coniorm aprobării dir. G-le P. 1. T. Nr. 24464-939,