Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0044

UNIVERSUL LIIIDAp 


PROPRIETAR: 


SOC, AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 


DIRECTOR ȘI AD-TOR vELEGAT, STELIAN POPESCU 


Iuscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 


ABONAMENIE : 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 


Lei 220 pe 1 an 
+ 120 pe 6 luni 


TELEFON: $.30.10 





ANUL XLVil e Nr. 44 
LEI SAMBATA 17 DECEMBRIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








Ambrozio Borgosmone: Bunavestire (frescă) 


Adevăruri elementare 


In colivia cu sticleți a unui 
periodic ieșean, s'a ivit un pa- 
pagal. El încearcă să reprodu- 
că unele din frazele noastre 
dintr'un articol publicat în 
„Universul literar“ (dela 19 
Noembrie 1938), dar nu izbu- 
teşte decât să silabisească, aşa 
cum se pricepe, frânturi de 
idei din răposata literatură so- 
cialisto-democratică de  odi- 
nioară. Căci literatura nu tre- 
bue şi nici nu poate fi așezată 
pe un teren politic, și aceasta 
este primul adevăr elementar. 
Dar de înțelepciunea unui pa- 
pagal nimeni nu sa ocupat 
până acum, căci literatura nu 
papagalizează ci creiază,  îar 
creaţia nu este reproducere, ci 
promovarea valorii unui talent 
în consensul general al unei 
culturi, Acesta este încă un a- 
devăr elementar, dar pentru 
d. V. Robu care robeşte ca un 
iobag pe linia poporanistă a 
însemnărilor ieșene, el este 
foarte greu de înțeles. Ne ve- 
dem deci nevoiți să facem o 
lecție de bun simț, şi de cri- 
tică literari, unui nume care 
nu este o personalitate, pen- 
trucă dacă ar fi n'ar face ru- 
șine tradiției locului. 

Intr'adevăr, Iaşul a avut un 
mare critic în G. Ibrăileanu. 
Robul notelor dela „Insemnări 
ieșene“ ar fi putut afla că în- 
suși G. Ibrăileanu a vorbit cu 
evidentă înțelegere despre în- 
cadrarea scriitorului în dina- 
mica sufletului etnic, fără să 
mai amintim de naţionalizarea 
forţată a literaturii, cerută stă- 
ruitor de poporanismul ,,Vie- 
ței Româneşti“. Aceste ilei 
s'au zămislit odinioară în me- 
diul ieşean, dar memoria scur= 
tă a d-lui Robu nu le-a reţinut 
de vreme ce îl vedem afirmând 
că „scriitorii întradevăr mari 
sînt în primul rând ai omenirii 
intregi şi apoi ai unei națiani“. 

Nimeni nu şi-l poate închi- 
pui pe Dostojevsky „universa= 
list“ înainte de a fi rus, şi nici 
pe Moliere smult din patrimo- 
niul culturii franceze pentru a 
fi descoperit, cunoscut şi valo- 
rificat, cu aceiași putință de 
înțelegere, în nu împortă care 
parte a lumei. Un scriitor de- 
vine mare în măsura în care 


în opera lui se resfrânge ge- 
niul etnic. Pentru aceasta nu 
32 cere nici să fie „naţionalist“, 
nici să facă parte dintr'o anu- 
mită mișcare politică. 1 se cere 
altceva: o încadrare în stilul 
de viață al unei culturi şi o va- 
lorificare estetică a limbei li- 
terare. Viziunea personală, va- 
riațiunile de ton şi de nuanţă 
ale concepției, corelația cu me- 
diul exterior, lasă accentul să 
cadă pe îndividualitate. Dar 
marele suflet colectiv, căruia nu 
i se poate sustrage nimeni, 
„caracterul specific de rasă“, 
după cum spunea G. Ibrăilea- 
nu, creiază o ambianță de tra- 
diții, senzaţii şi idei, care pun 
pecetea definitivă a  diferen- 
țierii etnice. La aceast se a- 
daugă limba literară, prin ea 
însăși un element esențial şi 
specific al culturii. Nici chiar 
atunci când un scriitor ar scrie 
în volapiik sau în esperanto el 
nu se va putea sustrage de 
sub influența mediului şi a 
biologiei rasei. 

Satisfăcându-i pojta câtorvn 
ceasuri de lectură, îl vom tri- 
mite pe preopinentul nostru să 
citească o singură pagină din 
Tolstoi sau din Marcel Proust 
(luăm două exemple extreme) 
și va găsi acolo, în concepţie, 
în stil și în viziune, două psi- 
chologii etnice deosebite. Dar 
discuția este de prisos atâta 
vreme cât nu există bunăvoin- 
ţa unei înțelegeri. 

Evident că literatura prenu- 
mără și unele experienţe strict 
individuale, de esență cerebra- 
lă sau livrescă, unde elemen- 
tul preponderent al speciţicu- 
lui etnic se pierde, dar aces- 
tea sunt simple încercări, în 
afară de arta literară propriu 
zisă, și care, prin firea lucru- 
rilor, nu întrunesc condiţiile 
viabilității. Toată literatura 
dadaistă și supra-realistă face 
parte din această categorie. 
Ele nu se pot menţine în evi- 
dența culturii universale pen- 


nice consacrate. Acesta este un 
adevăr elementar, căci „cultu- 
ra universală“ nu este nici un 
for superior de judecată a va- 
lorilor şi nici un domeniu de 


manifestare dincolo de grani- 


de NICOLAE ROȘU 


țele sufletului etnic. Dacă ar 
fi altfel, ar însemna să credem 
că un scriitor ajunge mare 
prin alţii şi nu prin sine, iar 
omenescul este atât de puter- 
nic încât distruge rasele şi na- 
țiunile. Un soriitor ajunge uni- 
versal, în măsura în care izbu- 
tește să dea un contur genial 
artei literare; dar arta, prin 
resursele ei fireşti este o ex- 
presie a sufleiului etnic şi a 
stilului unei culturi. Ea  ră- 
mâne aşa dar, peste orice con- 
siderent, naţională, şi numai 
în al doilea rând, universală. 
Statele şi naţiunile trec astăzi 
printr'o epocă de valorificare 
a geniului etnic. Literatura în- 
săşi nu se va putea sustrage 
dinamicei sufletului colectiv. 
Incă odată așa dar, aceasta unu 


înseamnă nici jertfirea liber= - 


tății, nici încadrare politicia- 
nistă, Dar pentru a înțelege a- 
ceste adevăruri elementare, 
trebue să mergi în pasul tim- 
pului şi să nu te izolezi pe o 
poziție anacronică și anti-lite- 
atât de ridicolă. Dacă însă lip- 
rară, pe cât de îndrăzneață pe 
sa de bună credință se încă- 
pățânează, atunci noi nu mai 
avem de răspuns nimic, deoa- 
rece cu o astfel de metodă nu 
putem lupta. 


Dimitrie Anghel, poetul florilor 


Dimitrie Anghel a ridicat concep- 
țiunea lui despre poezie într'o lume 
așa de perfectă, așa de sus idealizată, 
aşa de eterată, încât tot ce e: loc co- 
mun, violenţă, simplă vulgaritate, nu 
putea găsi chemarea muzei lui, atât 


de aristocrate. | 


Lirismul său nu e totuși cum sa 
căutat uneori să se însinueze, o sfi- 
dare față de un naționalism de ori- 
a nive Î gină prea rurală, nici nu se poate 
trucă nu reprezintă valori et- măcar afirma că imnurile 


adresate 
frăgezimelor florale, erau lipsite de 
autohtonism: stanțele lui Anghel cău- 
tau să ţeasă doar hamacurile de odih- 
nă, printre pajiști de perfecțiune su- 
praomenească. Acolo putea gusta am- 


Tipologie literară 
Condiţia socială 
a sentimenialilor 


Ă de VLADIMIR STREINU 

Naturile erotice, pe care le-am amintit, exem- 
plifică fiecare în parte și toate la un loc tipa- 
rul wertherian. Fie că sfârșesc printr'un act de 
violență, fie că rămân să bolească în viaţă ne- 
știuți, erot!cii sunt victime ale simţirii proprii, 
care le exceilează celelalte puteri sufleteşti. Si 
nu numai atât. Căci în pasiunea lor amoroasă, 
putem urmări cum toate facultățile sufletului 
sânătos continuă să existe, să se desvolte pro- 
gresiv, suferind doar o ușoară abatere în sensul 
pasiunii, pe care o alimentează și ele. In acea- 
sta se deosebesc eroticii de infirmii voinţii și de 
tipurile energice. La Hamlet, dar mai cu seamă 
la câţi încă am văzut că viaţa li se întunecă 
din cauza aceeleași suferinţe lacunare, drama 
stă în inaptitudinea de a trăi şi deci de a iubi, 
— într'o lipsă morală ca și în conştiinţa acelei 
lipse. Werther, cu toţi ai lui, sutere însă de un 
prisos. Dezechilibru vital, în plus — aici, în 
minus — dincolo, Iar faţă de caracterele volun- 
tare, naturile erotice diferă, cum uşor se în- 
țelege, prin chiar facultatea cart le prisoseşte. 
Dar oricum s'ar situa tiparele omenești ce am 
prezentat, unele faţă de altele, fapt este că 
eroticii sunt singurii sentimentali în literatură. 
De aceeea noi vedem pe Werther ca figura cea 
mai ilustră a seriei psichologice căreia îi apar- 
ține, între alţii, atât Dominique al lui Fromen- 
tin cât şi, să zicem, Laurent din Elle et Lui de 
George Sand. Intre ei, diferenţele nu sunt de 
structură sufletească, ci numai de grad al pa- 
siunii amoroase. Așa încât, vorb'nd despre na- 
turile erotice, le putem spune întrun cuvânt 
„sentimentalii“. 

Tiparul sentimentalilor vădeşte personagiilor 
ieșite din el, pe lângă aceeaşi conformaţie inte- 
rioară o condiție socială identică. Semenii lui 
Julien Sorel, numai în mod cu totul excep- 
ţional apăreau din societatea înaltă, mediul 
lor firese fiind lumea țărănească și cel mult 
burgheză; iar cei cu plămadă hamletică în su- 
fletui lor, aceştia s'au arătat a fi socialmente 
intelectuali, reprezentanți ai marei burghezii 
sau de cele mai multe ori nobili şi chiar prinți, 
In privinţa sentimentelor, din câţi cunoaștem a 
se îi văitat de răul dragostei, niciunul nu face 
parte din lasa ta âncască; sau, ca Să nu ascun- 
dem nimic, vom spune că nouă un singur roman 
țărănesc ni se pare a fi contrazicător cu ceeace 
afirmăm. E vorba de Le chant dela fleur 
rouge de Linankowski, unde erotismul se sub- 
limează îmbătător în arborii sentimentalis- 
muiui, deşi eroii sunt țărani. Scriitorul finez 
reține mai ales pe cititor cu descrierea vieţii 
de plutași, atât de neuitat evocată la noi de 
Creangă într'o singură pagină a Amintirilor ca 
și de d. M. Sadoveanu în Bulboana lui Vălinaş 
și altele. Dar idila neîntreruptă a unui acelaș 
țăran, care rătăceşte până la bătrâneţe din a- 
ventură în aventură amoroasă, stârnind odată 
cu melancolia iubite'or părăsite succesiv și un 
oarecare înțeies simbolic, este indiscutabil plic- 
tisitoare prin lipsa măsurii; este neveridică, ar- 
tificială și prin urmare urită. Nu e dar nimic 
de rectificat în afirmaţia că sentimentalii nu 
ne vin din lumea ţărănească, 

In schiţa noastră tipologică, ilustrânăa tiparul 
voinţii dârze, am prezentat şi câțiva țărani. Nici 
unul dintre aceștia nu cunoaşte deviația senti- 
mentală a instinctului sexual. Ca dovadă, nu 
vom aminti pe Buteau din La terre sau pe Ni- 
colas, feciorul lui Fouan, din Les paysans, de 
oarece s'ar putea obiecta pe drept cuvânt că 
atât Zola cât şi Balzac în realizările respective, 
mai mult decât de intuiţie, s'au lăsat conduşi de 
conceptul brutalităţii primitive. Avem însă p2 
Ion al d-lui Rebreanu, pe care îl simțim cât 
este de intuitiv construit și de veridic observat; 
avem pe Antek a! lu; Reymont, flăcău îndrăgos= 
tit pătimaş de tânăra mamă vitregă; iar dacă 
feluiui lor realist, fără aivagaţii sentimentale, 
de a se comporta faţă de femee, i se găsesc to- 





tuși alte motivări, sau se obiectează în principiu 


că tiparul oamenilor de voinţă nu poate da ar- 


gumente împotriva tiparului sentimental, atunci - 


avem pe țăranul autentic Jon Creangă, în a cărui 
operă erotismul se află redus la ceeace este, la 
instinct, Amintirile sunt scrise de un ţăran, 
pentru „boerii” de la Junimea. Aşa că în ele 
găsim chestiunea erotică tratată  țărănește, 
(adică în deplină cunoştinţă de cauză, direct, 
aproape neruşinat, dar şi (fiindcă autorul se 
adresa unor streini de ciasa lu: socială) înfă- 
șurată în echivocuri verbale. Când Creangă nu 
mai are de ce să se reţină, atenci scrie povestiri 


(Urmare în pag. 2-a) 


mală, ridicându-se asemenea himerei 
lui, în templul imaginar al csteticei, 
la hotarele omenescului, aproape de 
grădinile veșnice ale lui Dumnezeu. 
Noroadele oriunde aceleaşi, oriun- 
de ticăloasc, nu trăia printre ele, nu 
le întâlnea, decât mulțumită 
soarte pe care nu o dorise niciodată: 


de MIHAI MOŞANDREI 


brozia liniştitoare, pentru tot ce e 
aici josnicie, vulgaritate terestră. 
Numai cu sufletul purificat de cu- 
minicătura durerii şi deşertăciunii ce- 
lor niciodată veşnice, te poţi compla- 
ce în atmosferă atât de rarifiată, atât 
de diafană a poemelor lui D. Anghel. 
In aerul îmbibat ca de parfumuri, 
de un atât discret sentimentalism, 
de un atât de cald şi totuş atât de e- 
vaporat lirism, nu reuşește să prindă 
cu adevărat rădăcini și să trăiască, 
decât florile, și cu ele amintirile cele 
mai scumpe, cele mai etemere. 
Marea valoare după mine a acestei 
poezii e tocmai de a fi știut să se 
rupă dc tot ce este revendicare ani- 


„Piin de desgust pentru lumea acca- 
„Tainic Himerii i-am spus: Du-mă pe 
„Du-mă într'o lume mai bună în care 


„Căci între mine şi ei, nu e nimica 


Dela această idee centrală pleacă 
toată poezia lui Anghel, şi numai în 
lumina ei, poate fi în adevăr înțe= 
leasă. 

(Urmare în pag. ultimă) 


INTRUN ALBUM 


Amintirile adulmecă lin amurgul inimii tale, 

Cu fiecare tăcere 'n care-ţi creşte privirea înstrăinată. 

Ţii minte ? Ascundeai, cândva, prin cărți, scrisori și petale 
Și-ţi prindeai în cosiţa stângă flori aduse 'n legănările trăsurii 
Cu mătase verde capitonată... 

Ţii minte? Gândind la mâinile şi ochii profesorului de pian, 
TŢi se părea că n'ai să poţi adormi 

Nici după ce vor veni 

Zorile, să te privească prin jaluzele, ca printr'un ochian 
Indreptat către dansul lebedei sidefii... 

Ţii minte ? 





Vremea a trecut cu pas de menuet, 
Cerândur-ţi sub tâmple șerpuiri pâlpâietoare, ca mersul de 
stafii 


Mâna-ţi amorţea pe clape şi-un surîs discret 
Cobora, din tabloul pe care-l priveai, printre tot ce-ţi 
dăruise o zi, 
ii minte ? 
Numele tău putea fi atunci — poate fi și acum —: Raluca 
sau Ana... 
Te numeai şi te numeşti la fel cu mine şi la fel cu oricine. 
Când o să murim, ori tu, ori eu, se va spune printre vecine: 
„„Sărmana... 
Că nu făcea nimănui nici rău, nici bine, 
Că o uitaseră şi oamenii şi gândurile parcă. (Dumnezeu s'o ierte!) 
Că nimeni nu s'a găsit, în atâţi amari de ani 
Nici s'o mângâie, nici s'o certe; 
Și s'a topit, neștiută, ca o lumânare. Sărmana...“ 
«Numele tău şi-al meu e al oricăreia dintre noi, Raluca sau 
Ana... 
COCA FARAGO 


S 
N 4 
it e A 


/5 
2 


IS 
SS? 
a 


Ut aa 
AS, 

AR 

SI 


Să 





de Rybiczka 


Latinitatea Dobrogei 


de G. M. VLADESCU 


mânt al făgăduinţii, prietenos 
și ospitalier, populat de-o lume 
istesață și harnică, de-un norod 
obișnuit, cu râvna, cu ascultarea 
i pătruns de rosturile lui de 
paznic al tradiției şi al cuviin- 
ei. 

i Păşinăd hotărit și repede în- 


Soriitorii contemporani: Camil Petrescu 





La Constanța şi-a anunţat 
apariţia o nouă revistă  dobro- 
geană, pusă sub patronagiul și 
ozrotirea a-lui N. Ottescu, Te- 
zident regal. Aplaudăm cu en- 
tusiasm această iniţiativă, iar 
în cele ce urmează, vom încercă 
să justiiicăm satisfacția cu care 
o intâmp-năm. spre civilizatie, am început să 

Pornim dela constatarea că ne gospodărim  europensște. 
țara noast-ă me este cunoscută Câmpiile ni le ară piugul auto- 
mai mult sub raport economic mat, spre depărlări ne poartă 


şi pitoresc, Pământ bun, bpă- trenuri iapide şi avioane fan- 
duri imense, bălți și râuri n2-  tastice, orașele sau înţesat de 
numărate, subsoluri  fecunde, fabrici, şoseleie de automobile, 
climat dulce, faună bogată, Au răsărit ca din pământ acaâ- 


floră neîntrecută. Adevărat pă-  demii şi unizwrsităţi, muzee și 
laboratoare, biblioteci cu zeci de 
mii de volume peste care, ochii 
avizi ai cercetătorilor, întârzie 
până în miez de noapte. Sau 
izvodit mijloace moi de extra- 
gere a aurului și a petrolului, 
de valorifizare și exploatare a 
codrilor, de cultivare și indus- 
trializare a textilelor, de îniru- 
museţare a litoralului și a văilor. 
Țară de miracol şi de vis, RoO- 
mânia modernă, ca şi cea din 
trecut, se înfăţişează lumii ca 
cel mai imbietor popas, și foarte 
adesea ca cel mai nimerit 102 
de aterisare definitivă și propă- 
şire tără eforturi. In mai puţin 
de-un sscol, am realizat cele 
două mari uniri şi ne-am înăl- 
tat la rang de mare putere. Pe 
te:en economic am sărit câte 
zece trepte, pe cel ştiinţifice câte 
douăzeci, pe cel militar câte o 
sută. Ne-am înălțat vertiginos, 
cu scopul vădit de a câştiga 
timpul pe care l-am pierdut în 


unei 


sta banală şi tristă, 
celalt ţărâm ! 
să nu fie oameni, 


obștesc'“ 
(Himera) 





(Urmare în pag. 2-a) 

















CRONICA LITERARĂ 


de CONSTANTIN FANTANERU 


LADIMIR STREINU: 





Pagini de critică literară 


(Fundația pentru literatură 


. 


și artă .„Regele 


y 


Carol Il“, 1938) 


Avem în față prima carte tipărită a 
d-lui Viadimir Streinu, masivă, de peste 
430 de pagini. Caracterul ei de recoltă 
a unei îndeletniciri critice întinse pe 
mulţi ani, prestanţa echilibrată a abun- 
denţei selectate satisfac, desigur, în 
primul rând, ambițiile legitime ale au- 
torului. Nouă, odată cu festiva întâm- 
piuare a operei, ni se piilejuește o mul- 
țumire ce se rasirange ma. general; 
pese literatura română modernă. D. 
Viauunur Sieinu iși avea nume de 
CriuiC UELiniuV LMpUS, CU Mult inainte 
de apariția aceasta Cu Voruan. A Cuucmat 
În CunuiaNe Şi TEVISTE, lscauna luncuua- 
DE, CECeDIZU ŞI ÎLUULL, ŞI i păululs CU au” 
VOrltate în INCMULa PUDLUca. 2 

beaceea „acum, pe coperta cărţii, nu 
citim numele uuui „nou critic. Nu e 
vorpa de a strânge argumente pentru 
prejuirea unei noui minţi, ce ni se des- 
vălue neașteptat, cu subtalităţi de gân- 
dure și frumuseți ale sensibilităţii cri- 
tice surprinzătoare. Judecata ageră şi 
absoluL probă, G0Laplunca Lua a ucstu” 
peririi spiritului în producţii, compe- 
tența adevărului şi a exprimării lui, 
toate inzestrările unui critic de nobilă 
carieră, le-am avut de mult și am ştiut 
că le avem. Tocmai aceasta ne impresi- 
onează în cazul d-lui Vladimir Streinu. 
Căci faptul că d-sa nu a simţit nevoia de 
volum, spre a-și asigura din vreme lo- 
cul în conștiința publicului, şi că această 
împământenire spirituală sa împlinit 
numai pe creditul moral al articolelor 
pubiicate, învederează îmbucurător, o 
frumoasă maturizare a păturei cititori- 
ior de literatură. Noi însemnăm aici, cu 
deosebită atențiune, omagiul adus în 
mod delicat de contemporani, unui căr- 
turar remarcabil prin impodobirea lă- 
untrică, prin dragostea pură şi bărbă- 
tească de adevăr, prin onestitatea cap- 
tivantă a judecăților în promovarea va- 
lorilor artistice. Publicul pare așa dar 

“pregătit să urmărească de aproape mun- 
ca unui intelectual în modurile ei lim- 
pezi de manifestare, el dorește ca a- 
ceastă muncă să se producă, şi se arată 
recunoscător fără întârziere, 

Firește, semnul de maturizare de care 
vorbim nu s'a produs de loc întâmplă- 
ţor, cu d. Vladimir Streinu. Ci el se ex- 
plică prin originalitatea autorului, arun- 
când totdeodată o culoare de luminoasă 
atracție asupra acestei originalităţi. 
Fiindcă avem de atace cu un scris ali- 
mentat dintr'o poziție ridicată asttel în 
ochii lectorului, încât constitue pentru 
el o treaptă de vrednică râvnă, o che- 
mare stăruitoare spre adevăr. Ca în ţe- 
săturile de mătase curată, d. Vladimir 
Streinu păstrează pe tot întinsul com- 
poziţiei, intensitatea şi calitatea vibra- 
țiilor, neavând de ascuns neintrerupt 
ritmul inițial. Desigur, cititorul nu poa- 
te formula orișicând paritatea aur, care 
garantează orice atirmaţie a criticului; 
o bănueşte însă statornică întrun de- 
desubt substanţial, de unde se revarsă 
ca în ramificaţiile organismelor vii, 
până în cele mai modeste accesorii ale 
frazelor. 

Interesând globali, în concluziile puse 
Ja judecăţile artistice, — scrisul d-lui 
Vladimir Streinu atrage deopotrivă, ur- 
mărit dela frază la trază, în creşterea 
emotivă a cuvintelor, în şerpuirca cursi- 
vităţii logice, întovărășită de pasiunea 
pentru obiect. Când noi ne amintim că 
autorul mai este și poet, și că așteptăm 
cu nerăbdare volumul de poeme, ne fe- 
rim atent să facem o facilă diferenţiere 
funcţională între critic și poet, şi să ea- 
primăm preferinţe şi regrete, după cum 
ni Sar părea că sar realiza mai cuprin- 
zător într'o direcţie sau alta. Pentru noi, 
d. Vladimir Streinu rămâne unitar cri- 
tic și poet. Pentru ce să ne intimideze 
o dublă înzestrare, când de fapt, func- 
țiile se întregesc atât de generos una pe 


cealaltă? Vroind să-și sistematizeze po- 
ziția față de metodele criticei doctri- 
nare, d. Vladimir Streinu scrie urmă- 
toarele, desvăluind admirabil poetul 
temperamental, și taina unui stil pasio- 
nat: „In orice parte și-ar îndrepta sior- 
țările, inteligenţa omenească se loveşte 
de anumite interdicții ultime, dincolo 
de care i se impune zarea de unduere 
veşnică a misterului; dar e o nobilă u- 
milinţă aceasta, de a-și cunoaște singură 
hotareie puterii, dacă nobil este bunul 
ei cel mai de preţ, instinctul preciziei, 
prin care ajunge să îngenuncheze pe 
asemenea margini de prăpăstii. lată o 
realitate-limită a înţelegerii noastre: 
opera de artă, Cum presupunem că bine 


s'a înţeles, nu e vorba despre ideea de 
opera, să zicem, literară, e. ue concretul 
arustic, de cutare poezie, roman sau 
piesă de teatru, de arcul voltaic al unui 
cuprins de viaţă, care se retuză tormu- 
lării teoretice". 

Postularea operei de artă în misterul 
existențial, nu o indrăsnesc mulți, iund- 
că ea nu se iace tară riscuri. Waţa ue via” 
ţă, arta apare ca al doilea mister. Și cri- 
tuicui care in loc să se mulțumească să se 
apropie de primul mister, îl denunţă și 
pe ai doilea, complică preocupările sale, 
Și apucă pe un drum greu; acela al unei 
categorii lucide de misticism. Nimic 
mai aaememior însă decat chipul d-lui 
Vladimir Streinu, când îl vedem pe 
creasta sa de contempiație : 

„Critica literară, scrie d-sa, așa cum 
se practică de obiceiu, cu întârzieri vi- 
novate în preocupări străine de artă, în 
istorie, psihologie, sociologie, estetică 
generală etc. îș agravează de tiecare 


VLADIMIR STREINU 


dată inaptitudinea de a defini nucleul 
vital, de exemplu, dintr'un roman; și 
chiar în modul propriu de a fi practi- 
cată, cunoscându-și adică obiectul lune- 
cos, către care trebue să-și îndrepte si- 
linţele, abia de se alege cu o foarte 
vagă indicație despre realitatea operei 
comentate. Dar cel puţin, în acest al 
doilea caz, dacă nu putem din principiu 
să domesticim taina frumuseţii artistice, 
cunoaștem direcția în care vieţuieşte ea, 
avem certitudinea orientării, ceea ce ne 
fereşte să mai adăogăm la neajunsurile 
simplei aproximări, la care ne vedem 
constrânși de însăşi natura ei, vreun 
plus sa ualtul de eroare. Incât „criticul 
aplicat misiunii lui, afirmam în paginile 
de mai înainte (Stilul critic), se va stră- 
dui să deslușească într'o poezie sau un 
roman, concretul necategorial al artei, 
realitatea ei monadică, misterul vibră- 
tor...“, totul, bine înţeies, în măsura în- 
găduită minţii noastre de un destin a- 
var. In formularea unor astfel de dezi- 
derate, este ușor de văzut că încercam 
să tragem din filozofia duratei bergso- 
niene concluzii valabile pentru cerceta- 
rea critică a literaturii. A defini ceea 
ce este original într'o scriere, a-i sur- 
prinde unicitatea sau, nefiind cu putin- 
ţă „a tinde totdeauna la aceasta, înlătu- 
rând ca neconcludente toate caracteri- 
zările cari pot înrăma deavalma portre- 
te de artiști neasemănători, ni se pare 
a fi singura menire a criticei literare, 
deși rezultatele obținute astfel sunt ne- 
spus de modeste faţă de abundența de 
vieață a operelor cercetate“. 

Modestia „faţă de abundența de vi- 
eața a operelor cercetate“ se traduce la 
d. Vladimir Streinu printr'o vigilentă 
seriozitate, în care nu ştii dacă să ad- 
miri mai curând sinceritatea pasională 
pentru frumuseți literare, sau puritatea 
căutării adevărului. Şi pe una şi pe alta, 
deigur, cu convingerea că poetul care tin- 
de după concretul necategorial al artei, 
va împrumuta dela critic metoda certă 
de a-l găsi. 

Incheiem, menţionând că însuși d. 
Streinu alătură formula stabilită de d-sa 
de aceea de  „,substanţialism“ a d-lui 
Camil Petrescu, arătând că se vrea în- 
tegrai într'o familie spirituală, din cu- 
prinsul literaturii autohtone. Şi pentru 
acest gest, care mărturiseşte simţul so- 
lidarității în cultură, merită prețuirea, 





ION PILLAT 


D. Ion Pillat publică în „Via- 
ţa Românească“ poema „Primă- 
vara“ în care mersul în singu- 
rătatea naturii e minuţios redai 
in endseasilabi continui fără 
bariera, odihnitoare a strofei și 
fără, divertismentul pe care l-at 
crea rimele, inutile atât de a- 
des2ori. Prospeţimea  notaţiilor 
şi viziunea. ap:0ape simbolică a 
contempiării din mars a posa- 

UJUL AA, Muta, NoutaLe şi Llăt- 
mec acestei bucăţi poance a- 
muntitoare a elasicismiuuui satu- 
ră de valori, 

„Merg singur apăsat pe drumul 
umed 
In care urma pasului rămine. 
Şi trist mă se intipăreşte 'n minte 
Obrazui tau mereu, uşu cum 
dorul 
Nealintat mi l-a păstrat în 
sujleL“. 


SPIRIT MILITAR MODERN 


Asifel se intitulează revista 
trimesuiasă țan 1, nr. 1) apa- 
Tuia Suv conuucerea d-lui 11.- 
COL. Atanasiu, pupucație care 
u.mareșie să nalce nivel 
Ștaințiic in pregăurea naţiunii 
de războiu. 

Personalități competente ale 
culturii româneşti dau sprijinul 
lor aceştei acţiuni de reimnv.o- 
rare a, spiritului militar şi de 
intărire  sutietească a celor 
chemaţi să poarte armele in 
caz de războiu, 

Metodele psicho-tehnice ca şi 
principiile de  raţionalizare a 
muncii se desbat in cadrul ac- 
tivităţii militare. In primul nu- 
măr colaborează: proi. C. Ră- 
dulescu-Motru (Sufletul  ostă- 
șes=), g-ral Costandache (Forţa 
autorităţii), 1t.-col. Const. Ata- 
nasiu (Cadrul activităţii noa- 
stre; Psichologia şi pedagogia 
ordinului), Vasile Băncilă (P:o- 
îesor şi ofiţer), maior Radu Di- 
nulescu (Panica), maior dr. V. 
Șerbănescu  (Selecţionarea şi 
controlul aeronaviganţilor), 'Ti- 
tus Brăileanu (St:uctura spe- 
cialităţiior din armată). 

Recenziile  privese lucrările 
autorilor: prot. E. R. Jaensch, 
Gr. Simonet, căp. Dasonville, 
prof, Fr. H. Gamtili, p:of. G. 
Cornelli şi g-ral dr. Dinola, 





Condiţia socială 
a sentimentalilor 
(Urmare din pag. 1-a) 


deadreptui pornografice, cum 
este Povestea Poveştilor, în 
care ceeace interesează este 
ideea de automatism sexual. 
Țăranii nu sunt sentimentali 
în dragoste. De aceea, credem 
noi, d. Rebreanu, punând 
dintre eroii săi numai pe Titu 
Herdeliea, care din orașul 
unde învăţa aducea în satul 
Pripas deprinderi orăşeneşti, 
să se exalteze liric lângă Ro- 
za, a procedat cu desăvârşită 
obiectiv_tate. Lumea satelor 
nu cunoaște  sentimentalis- 
mui ameţitor, care stărue ca 
o pâclă în Adoiphe și, după 
modelul acestuia, în Ioana lui 
Holban, sau care luminează 
suifleteie ca în nemuritoarele 
poveşti ale atâtor inimi pe- 
rechi. Inşelarea cu vorbe a 
instinctului sexual este pri- 
ma contaminate liţerară a 
vieţii individuale şi este fe- 
nomen moral strict burghez. 
Și dintre toate personagiile, 
pe care le-am numit mai sus 
şi care se cheamă singure 
pentru tipolog, alcătuind ti- 
parul sentimental, nici unui 
nu arată a ţăran, Ei sunt cel 
puţin intelectuali, de regulă 
târgoveţi aparţinână  câte- 
odată marei burghezii și no- 
bilimii, niciodată însă clasei 
ţărăneşti. Dar burghezia pro- 
priu zisă e mediul de baștină 
al sentimentalilor, 


VLADIMIR STREINU 


UNIVERSUL LITERAR 

















CRONICA MĂRUNTĂ 


Şezătoarea Scriitorilor tineri la Sibiu 


In sala festivă a Prefecturii 
Sibiu, va fi în ziua de 15 Ia- 
nuarie, 1939, o  şezătoare a 
scriitorilor tineri, sub auspiciile 
„Unive:sului Literar“ și ae gru- 
pări; înteleotuale „Thesis". 

In program: 

DI. N. 1. HERESCU, prof. 
univ. — Conferinţă. 

Di. N. M. CIUCIANU. — 
Contribuţia „Universului Lite- 
rar“ adusă literaturii naționule. 

Vor ceti din operele lor: 


1) MIRCEA ALEXIU - proză. 
2) ȘTEFAN BACIU - poezie. 
3) IOAN N. BOLCA - proză. 
4) VIRGIL CARIANOPOL - 


TRENE, SAU TREPTELE 


VISULUI 


Aşa se intitu.ează romanul pe 
Câit L-a pus 1ă Puiul 0. Da 
FUDARINLU. Lăiuă apare In 
Cei Scaull Mira la tuiulă 
sui Cd”, zanvULul „LO = 
lut” Cai€e alui vecuu a Lit 
UI CauBuiit Suttis ue puiut, 
(Uliatiua duza Cusa 1-a 
la uiti pă Piiiaali ulpă apă şi) 
ȘI Ucapic Calc nui aval Cadu 
CONUL aucVO. IL — Călu prea ut 
lâvuiaut,  CANd pita &uLu- 
Zlasve; 1UVIO0Qată Meu — auLU= 
tul atesta Tanar uăr call a uat 
QUVaua UE 1luuui0ase lEsurse u2 
Ploza.Ul Nu mâl pP-Ezauva Nuci 
UN „Că! IM Ccâaea aa. Irene, 
Suu vicyle:t Viăucul Va îl TOMA- 
Nui Casi.ciei și al aveEnvurii, 
intre oul, iure şi un alt 
Sens al rtautaţui, rob a-ui be- 
t.aşincu lasat Q€e astăuula la 
lunună, la, auuonle. 

AŞ INA, aâştepiam Să vedem 
ultunul punct ue evouue n 
proza al u-.ul Dan Pevraşiicu. 


MIRON NEAGU 


Dela Sighișoara ns sosesc ul- 
time doua «arţi tapăriie m e- 
diiura, g-uui Muon Neagu, Am 
Pieias din sat, de Ion vuasiu și 
Fapucii „ui Wanmud, roman ae 
Gara Galaction, teaiția dial). 
Hainitra a-.ui Wliron ieagu, ne 
VINE, penitu «e nam maăitu- 
TUSU-0 Geiânis, ca 0 iMporuute 
apriga de muncă și anurecere, 
Hazu0iul din Sehuşoara Esie 
Prune puținii Carl se gandesc 
n primul rand la calitavea li- 
Verâra a ODSIELOr cărora ie dau 
drumul m comarţ. Loae cărțile 
toparuvă pana &um, In îtunve Cu 
a G-iui Dan Boruia, Cuanudtia tam- 
tasme.or, au i0si ce puna cali- 
tate, Intr'o larga cronica viitoa- 
TE, De vom Ocupă de „Am p-tnat 
din sat” şi „kapuni lui Mah- 
mud”. i 


Teatrul Radiofonic 


Comedia radiofonică a d-lui 
lon M.neu Lehiu, incitu:ată 
„Acceleraiul 135”, se va trans- 
mite la miroiom Duminica 18 
cor., la, orele 20,15. 

Comedia se repetă în regia 
d-lui Victor Bumbsști, având ca 





1. Mincu Lehliu 


interpreți pe  d-nele: Maria 
C.ucurescu şi Agnia. Bososlava 
şi d-nii: Victor Antoneszu, G. 
Baldovin dela teatrul Naţional, 
Mihail Zirra, Stratiiat, Mitric şi 
Stroe și Vasilache. 


N-rul de Crăciun al re- 
vistei noastre, care va fi 
de 16 pagini, aducând ce- 
le mai alese colaborări, va 
apărea Joi, 22 Dec. c., în 
dimineaţa acestei zile, gă- 
sindu-se de vânzare, la 
toate librăriile și chioșcu- 
rile din ţară, cu prețul de 
8 lei. 








AU APĂRUT: 


De 


Colecţia „UN IVERSUL LITERAR“ 


dincolo de râu 


nuvele de Victor Papilian 


Scrisoarea de dragoste 


roman de Mihail Drumeş 


Va apărea peste câteva zile: 


Frunzişul toamnei mele 


Versuri de Virgil Carianopol 








poezie. 

5) CONSTANTIN FÂNTÂ- 
NERU - proză, 

6) IOAN TH. ILEA - poezie. 

7) TRAIAN LALESCU - poe- 
zie. 

8) THEODOR AL. MUN- 
TEANU - poezie. 

9) IONEL NEAMȚU - proză. 

10) VICTOR POPESCU - 
proză. 

11) SICU POP - proză. 


12) RADU A. STERESCU - 
proză. 

Imtrarea cu invitațiuni spe- 
ciale. 


Imvitaţia costă 25 lei. 


CONFERINȚA D-LUI 1. D. 
SUCHIANU 


Sâmbătă, 17 crt, ora 6 p.m, 
va fi în sala „Cercului Militar: 
din Capitală, conferinţa d-lui 
prof. I. D. Suchianu, cu tiţlui 
„Evoluția Luceafărului». 

Conferința este ţinută în 
cadrul şezătorilor literare or- 
ganizate de „Universul lite:ar“, 
la bazarul „Principele Mircea“. 


IOYAÂN PUCICI 


COMOAEA IMPĂBATULUI RADOVAR 
CANTBA DESPRE S0AATA 


THADUCERB 
ne 
B. PISAROY 


EDITURA ZIARULUI „UNIVERSUL 
BUCVRIŞTI — TR. BREZOIANU Nr. 03-25 
1998 





Coperta operei d-lui Iovan. 
Ducici, „Comoara Impăratului 
Radovan“ 


17 Decembrie 1938 === 





ION VINEA 


publică în revista, „Viaţa româ- 
mnească; trei poeme inedite din- 
tre care cea intitulată ,,Velut 
somnia” impresionează <a un 
rar exemplu de interiorizare şi 
reculegere paşnică, prin strofe 
in care imaginea capătă o sem- 
nificaţie preponderentă între 
celelalte mijloace de expresie 
a emoţiilor, Hima lpSeşue Iară 
ca muzicalitâţea rămasă excuu- 
Siv 1N sâreuna, TUNULUI, Să piardă 
cătuşi de pun. Sar putea spu- 
De Canal vă O SPOLreșIe, Inaem- 
uand la o întârziere şi la o re- 
pevare inderinută, garanţie a 
svaru.nţii și adancimul ecouui 
trezit ia o singură cltire, 

Suneiul, raza, visul şi tumultul 
Sporesc vedenia de mine-însumi, 
în. privirea de apă a trecutului 
cu treptele pe fund, ale mormin= 
telor. 

Im plimb pe chip degetele ca 
pe 0 mască, 

soarta o întreb ca orbi vidul: 
greu tac pierderile şi adormirile 

şi jumega în preajma lor, 

cuvintele. 


SIBIUL IN ACTUALITATE 


Sibiul a fost prezent tot- 
deauna în literatu:a; in sezonul 
actuali şi cel urmator Siplul, ne 
va aduce o muie ae câţi 
intre cari remarcam: 

Ali. Dima, Monograna oraşului 
Sibiu, intocmita aim maemnul 
„kundaţuior khegale” și o lu-= 
crăre aspre „Luncertu, de artă 
populară”. Dr, 1. POpescu-sSioiu, 
un stuaiu toarte inwresant de- 
spre „literatura pornograrica”,; 
himen Constantinescu va tra- 
duce din hmoa itajiană „Sone- 
tele Mariane”; George  konea, 
un volum de versuri „Poeme 
basarabene”; Zonei Neamtzu, 
„Oraș Nordic”, roman inspirat 
din viaţa S.piului, Lacu Pop, un 
volum de eseuri intitulat „Pri- 
viri în actualitate”; Mircea 
Alexiu, după recentul volum de 
nuvele „Invinşii” ne va da 
un roman a cărui acţiune se 
desfășoară în cetatea „Ziduri- 
lor grăitoare”. Profesor M. Nanu 
va szrie o carte intitulată „Ln- 
semnâri literare”; Nicolae Bal- 
că, un studiu „Criza spirituală 
modernă şi menirea tinerei ge- 
neraţii”, iar dr. I, Fruma şi 
Visarion Pop două cărți de spe- 
cialitaie, primul „Studii uradi- 
ce”, iar al douea „lundamentul 
dreptului de a pedepsi”. 





Latinitatea Dobrogei 


(Urmare din pag. 1-a) 


viscolul atâtor veacuri d> înză- 
pezire, Ne-am scuturat pamelt 
ae co.pul rop:ej şi ne-am repezit, 
Să-i ăjungem pe cei care erou 
foarte dzpate, imaintea, noas- 
vră, În niă-€ Mâsulă an isbuuut, 
dar vrepue să ispuum 28 Load 
masura, Am cașugar tot ce ni 
s'a cuvenit și-i 1ucru ewementar 
că trepue sâ păstram ceace a- 
vem, Dar im acelaş timp, trebue 
să justiticam, Cav mal COpios, 
dr=piutile m virtutea caroră 
Suntem, unde suntem. Inainte 
cu sute de ani, nu existau 
arhive, şi cu atât mai puţin 
existau atunci cand sa 1n- 
chegaț neamul nostru româ- 
nesc, Cele două mari popoare, 
Români și Dacii, hu Sau pre- 
zentat la 0iiciul stării civile 
Sâ-Și Azeuare paternitatea asu- 
pa noului născut. Ele sau mul- 
vum:t să ne transmită graiul, 
sutletul și virtuțile lor, și să ne 
lase moştenire, fără  nriso”, 
impăzăţia, lor, Am p-imit-o pe 
când eram niște copii tiravi. 
Au sărit peste noi hoardele, 
să ns-o ia. Ne-am împotrivit, 
dar cu puteri prea slabe. Ne-am 
supus soartei, dar n'am fugit de 
aici. Am respectat legea, stâ- 
pânului vremelnic, dar mai mult 
am ascultat de porunca san- 
gelui. Am dat Ceza:ului numai 
ce a fost al lui. Fiinţa noastră 
spirituală nu i-ar robit-o, şi a- 
dzsea am plătit impotrivirea cu 
capul. Din tată în tiu am păs- 
tray conştiinţa drepturilor noas- 
tre, fără să scadă. Dimpotrivă, 
a crescut, hrănită cu amârâciu- 
nea veacu:ilor negre. Din a- 
ceastă conștiință a răsărit nă- 
dejdea și din nădejde s'a înăl- 
tat birumța. Dupa o mie de 
ani de oropsire, suntem ja noi 
acasă, cu toţii, umăr lângă u- 
mâr, și ns trudim să-i ajungem 
pe cei care ne-au luat-o ina- 
inte, Dar mai trebue ca, minte 
lângă minte, să  desgropăm 
toate dovezile drepturilor noas- 
tre. Romanii și Dacii, păiinţii 
noștri necontestaţi, nu ne-au 
prea lăsat acte scrise, nici deli- 
mitări de hotare. Dar ne-au 
lăsat, din belșug, urmele stăpâ- 
nirii lor, Arhivele lor, din care 
Gacurg drepturile noast.e, sunt 
scrişe pe zidurile Sarmisegetu- 
zei, pe ruinele podu.ui dela Ss- 
verin, pe monumentele din cu- 
prinsul Dobrogei şi pa stâncosul 
loc de exil al nefericitului Ovi- 
diu. La fiecare pas, apar și se 
impun  afirmative, categorice, 
vestigiile romane, adică actele 
de naşte:e și drepturile de moş- 
tenire ale poporului nostru, Pre- 
zenţa lor acolo, justifică pre- 


zenţa noastră, după cum graiul 
şi portul românesc, mărturisesc 
iiliaţiunea noastră, 

Cu această treabă a desgro- 
Părul a. NVe0r, in special in D0- 
Diogea, am MeS Cain Inixt. In 
alară Ge sirâiucila cXceppe & 
prolesoruiui Parvan Și â calorva 
Ccariurari care-şi impart viaţă 
între o proiesune oa.ecare şi 
o pasiune insuicieni sausia- 
cuva, nam avut aecat diietanţi. 
E aepi că Sau lacul şi se Lat 
săparuri, se scot unelte, arme, 
monede şi sarcofagii, se desci- 
treaza texte ŞI Inserpţii, se re- 
consuituese scene, ep.soaae şi 
epoci. Dar launatea ceia mara 
nu se aturma numai prin pieure 
de mormant, ci ŞI prin Inrut.a- 
țiunea €i im grăiul nNoroaaeor, 
GQ tuLuror mOroddeor, care ai 
bătut șesul dobrogean. In afară 
Qe târnacop, mai este nevoie 
de-o ureche care să desluşească 
accentul, iorma, cla.itatea şi 
logica fiorului latin care stră- 
mave toare 1domeie de acolo, și 
da o minte care să disceamă, 
să, cearnă şi să aștearnă pe fond 
Hterar, tot tenomenul roman 
din ceie două Sciţii. Ne trepue 
o literatură dobrogeană, auten- 
tic dobrogeană, sc.1să de dobro- 
geni, nu de visitatori. 

Desigur că această literatură 
există și cirouă, dar intro 
Jormă rudimentară, inaccesi- 
bilă, şi pe un spaţiu prea limi- 
tat. Publicaţiunue ae până a- 
cum, şun special Ante Do- 
brogei şi Dobrogea de Sud, ne-o 
dovedesc cu tărie. 

Iată de ce aplaudăm cu en- 
tusiasm hotă:iwea  rezidentului 
regal din Constanţa, de a pa- 
trona şi sprijini o nouă revistă 
dobrogeană, care să culeagă, să 
veriiice şi să valorifice, spiri- 
tualitatea latină a 'Ţimurului 
Marii. Concenvrand in redacţie 
pe toț; scriitorii „autohtoni”, și 
vinând un permanent contact 
cu publicațiunile de dincoace 
de Dună:e, revista Pontice tre- 
bue să evidenţieze şi mai 
mult latinitatea Dobrogei, inte- 
grând-o latinitățiji Marelui RA- 
gat. De lângă pietrele unde 
trebue să râsune cuvântul, iar 
in darul cuvântului trebue să 
se agite sut.etul. 'Trebuesc ex- 
plorate toate avuțiile spirituale 
de acolo, toț folklorul literar şi 
muzical, toate datinele şi tra- 
dițiile, tot ce evoacă, ce înfioară 
şi atinge sensibilitatea; tot ce 
interesează şi detfinitivează, tot 
ce lămurește şi subliniază ade- 
vărul, 


Gh. M. Vlădescu 














PER ECU IPEE af PRO E ei IRI e pa SR 











E e gri if: 


ee odata aie ED e 


== —— 17 Decembrie 1938 








+ BRICOSIE 


de MIHAIL DRUMEŞ 


(Din romanul cu acelaş titlu, de curând apărut în COLECŢIA 
„UNIVERSUL LITERAK“) 


— Trebuie să te duci să iei neapărat contact cu şeful orga- 
nizaţiei noastre dela Cluj, îi spune Apelevianu secretarului său. 

— Am înţeles, maestre, răspunse Dinu prompt. Când pot 
pleca ? i PER 

— Cât de repede! Chiar acum. Ai vre-un tren potrivit ? 

Dinu Gherghel cercetează în grabă mersul trenurilor: accele- 
ratul nr. 13, pleacă peste douăzeci de minute. 

— Grăbeşte-te să-l prinzi, îl îndeamnă patronul, j E 

Secretarul înghesuie hârtiile deavalma în servietă, aruncă 
pardesiul pe umeri și aleargă ca o sfârlează pe scări în jos. O voce 
de crista! îl ajunge din urmă: 

— Voiaj bun, domnule Gherghel ! | 

Ridică privirile şi faţa-i se inundă de lumină. In balcon e 
Cora, unica fată a lui Apelevianu. Ca să n'o vadă Dinu, fuge în 
odaia ei şi s'ascunde după perdele... 

— Şofer, gara de nord!... | | 

Se tolăneşte comod pe pernele mașinei. E vesel, voios, și ar 
sburda ca un şcolar în vacanță. Se bucură de toate câte-i răsar 
în bătaia privirilor şi toate i se par noi, proaspete, vrednice de 
văzut, Chiar oamenii arată astăzi mai chipeși iar temeile mai 
fragede şi fermecătoare. sala 

Care-i pricina acestei subite revărsări de voie bună? Dimi- 
neaţa strălucitoare de Aprilie sau... fata maestrului? 

Nu, nu-i glumă, domnișoara Cora îi nutrește o tainică afec- 
țiune. A avut în atâtea rânduri prilejul să se convingă de acest 
lucru. Şi cu toate astea, se îndoeşte mereu, mereu își face griji. 

La drept vorbind prea mare și copleşitor ar fi norocul ca 
el, un biet simbriaș, să ia de nevastă pe odrasla lui Apelevianu, 
fost mimistru de câteva ori, om cu relaţii înalte şi putred de 
bogat. 

Dar cine ştie ce surprize pregăteşte omului soarta ? 

Maşina gonește strecurându-se cu îndemânare printre ve- 
hicule, făcându-și sprintenă loc printre tramvaie și autobuze 
până ajunge în piața gării. Dinu, fără să vrea își aruncă ochii pe 
ceasul din fruntea staţiei. 

— Cum se poate ? Nouă și un sfert? Atunci a plecat trenul! 

Ei, drăcovenie, ceasul lui Dinu era în urmă cu 15 minute. 
Totuși aleargă pe peron, mânat de-o vagă nădejde. 

— A plecat... Clujul ? întreabă într'o doară pe un impiegat 
de mișcare. 

— Chiar acum pleacă. A.avut întârziere, 

Intârziere ? Nu, l'a aşteptat pe Dinu să sosească — astari ex- 
plicația. Pentnu-că Dinu trebuia să prindă trenul. 

Intr'un compartiment, lângă fereastră, zărește o fată Nu-i 
vede faţa, stă întoarsă cu capul spre geam. Parcă citeşte ceva : o 
revistă sau o carte. 

Pătrunde în compartiment, salută și se aşează pe bancă, în 
dreptul ei. Fata îi răspunde cu o uşoară înclinare a capului, puţin 
contrariată, apoi îşi reia lectura întreruptă o clipă. E o brunetă 
înaltă, subţire, cu părul negru ca păcura. Poartă o rochie de cu- 
loare închisă, simplă, puțin cam strânsă, sub care-i ghicești 
svâcnind trupul mlădios. 

— E frumoasă ! constată Dinu cu satisfacţie după ce o cântă- 
rește într'ascuns, cu coada ochiului. 

Adevărat, are un chip cu trăsături regulate, o gură roşie, 
sensuală, un nas cu nările puțin dilatate. Ceiace însă e de nea- 
semuit la ea sunt ochii mari, amigdalaţi, cu străluciri stranii, 
încât ar jumina chiar pe întuneric, ca fosforul. Şi mai e de obser- 
vat un ciudat neastâmpăr care-i dă un famec nebănuit. Chiar 
când stă nemișcată, corpul îi tresare, se frământă fără răgaz, 
parcă odată cu mersul vijelios al sângelui, 

Dinu simte că fata îl priveşte și iără să vrea ridică ochii. Se 
așteaptă ca ea să-și retragă privirile, dar se înșeală. Ea stăruie, 
îl înfruntă. 1 se pare că se uită aşa de ciudat la el, de parcă ar fi 
picat din lună. Tulburat, pleacă ochii în jos, dar numaidecât îl 
cuprinde o ciudă pe el, de parcă ar fi picat din lună. Tulburat, 
pleacă ochii în jos, dar numaidecât îl cuprinde o ciudă pe el în- 
sușşi din cauza slăbiciunii care i-a pricinuit înfrângerea. Intărâtat, 
rdică din nou privirile încărcate de săgeți și le îndreaptă spre 
ea ca şi cum ar voi s'o străpungă cu ele. 

Lupta mută a ochilor durează, frământată, un minut, două, 
cine știe cât. Deodată, necunoscuta întoarce capul, cu un aer de 
supărare. 

E biruită ! 

Cu gesturi nervoase umblă în poșetă, scoate o ţigară. Vrea 
să aprindă dar nu găsește chibriturile, 

— Dacă permiteţi, zice Dinu, surâzând, cu satisfacţie, şi îi 
oferă foc cu bricheta. | 

— Vă mulțumesc, dommule, răspunse ea pe un ton agresiv. 
Și se apucă să citească mai deparie cartea pe care o ţine pe ge- 
nunchi. 

—. E supărată, draga de ea, gândește Dinu. Nici nu mă cu- 
noaște și s'a supărat pe mine... In orice caz, e un început bun. 

Trenul goneşte, spintecă fulgerător câmpiile, taie pădurile, 
îşi croiește drum printre dealuri și văi. 

— Mergeţi departe ? o întrebă Dinu, 











UNIVERSUL LITERAR 


— Da, răspunse ea scurt, monosilabic, fără să ridice capul. 

— N'are chef de vorbă, constată el. Dar n'o să mă împiedice 
de atâta lucru. 

Mai trece un timp. Dinu reia, bana]: 

— Nu vă este prea cald? 

— Nu. 

— Să deschid fereastra ? 

Răspunsul: o ridicare indiferentă din umeri... 

— Asta-i bună, își spune Dinu, nemulţumit de sine. N'o scot 
lesne la capăt, cu dânsa. Dar nu trebuie să-mi pierd răbdarea. 

O întreabă iarăș după o vreme, 

— Vă atrage atât de mult lectura 'romanului ? 

Ea ridică ochii miraţi, întrebători, așteptând o lămurire, El 
adaugă: 

— Sunteţi pe aceiași pagină de... aici scoate ceasul și-l con- 
sultă, ...de 14 minute. 

— Prefer lectura chiar în aceste condițiuni unei conversații 
banale cu un tovarăş de drum necunoscut, răspunde ea înțepată. 

— Pe mine, dimpotrivă, m'ar plictisi... cunoscutul. El nu 
aduce nimic nou, nu are nici un farmec. 

— Lartă-mă, nu cred deloc în farmecul... necunoscutului. 

Dinu îndură săgeata dar se preface că n'a simțit-o şi surâde: 

— In schimb eu cred în farmecul... necunoscutei. 

Ei nu-i displace complimentul, dar vrea să arate tocmai con- 
trariul, potrivit acelei logice specific femenine, când anumiți nu 
echivalează cu da. 

— Dacă aș avea putere, te-aș împiedica de a minţi. 

— Nu spun decât adevărul și adevărul e că sunteţi ferme- 


cătoare. ă 


— Numai atât? îl persiflează ea. Se vede că ești lipsit de 
imaginație. 

„=. Iertaţi-mă! Preferaţi poeţii cari se pricep să potrivească 
vorbele ? 

— Prefer pe acela care le spune frumos, fără să le potri- 
vească. Dacă vrei să știi cum se face o declarație, stai să-ţi arăt. 
Am dat tocmai peste una. Sau, mai bine, citește-mi-o dumneata, 
Te ascult cu luare aminte, şi-i întinde cartea. 

— Regret, dar nu pot. Nu mi-a trecut deloc prin minte să vă 
fac o declaraţie, ci am vrut numai să vă faceţi o ideie de felul 
cum Sa oglindit în mine ființa dumneavoastră, 

— Crezi că se simţea nevoie ? 

— Da. Dece nu? 

— Ce te face să crezi ? 

— Nu-mi dau lămurit seama. Poate va fi mai târziu un 
punct de plecare, sau de regăsire. Știu eu? Oricum, binecuvin= 
tez întâmplarea care v'a scos în calea mea. 

— Nu te pripi cu binecuvântarea. In fond, nu este decât o 
simplă coincidenţă faptul că ni s'au încrucișat drumurile. 

— Mai degrabă ni sau unit decât — încrucișat. 

— Cum asta ? 

— N'avem oare acelaș drum, cal puțin o bucată de vreme ? 

— Da, deocamdată, văd şi eu. Vom merge împreună, vrând 
nevrând, până la... 

—- Până la ?... 

— Brașov... Dar după aceia ? Mai târziu ? 

— Cine ar putea să prevadă ? In orice caz, nici nu vă daţi 
seama ce rol de căpetenie joacă întâmplarea în viața unui om. 

— S'auzim. De pildă ? 

— Întâlnirea noastră neaşteptată în acest compartiment de 
tren. Dece a trebuit să vă întâlnesc pe dumneavoastră şi nu pe 
alta ? Dece dumneavoastră a trebuit să mă întâlniți pe mine și 
nu pe altul? 

— Nu văd rostul întrebării. Mi-era tot una pe ori și cine aş 
fi întâlnit. 

— Dv., da, nici vorbă. Dar destinul ? 

— Destinului ? Ai început să umbli cu vorbe mari. Habar 
n'am. Dumneata ce părere ai? 

—- Eu cred că destinul a vrut într'adevăr ca noi amândoi să 
ne întâlnim astăzi, aici. 

— Ce tot spui acolo ? râde ea. Ştii că e amuzant? Probabil 
că la început elefanții n'au fost mai mari decât un purice. Ești 
filosof ? 

— Nu. 

— Ciudat. Numai filosofii scormonesc faptele mărunte ca să 
ajungă la cine ştie ce concluzii neliniștitoare. Viaţa e cu mult mai 
simplă. . 

— Mie-mi place s'o trăiesc în adâncime. 

— Asta inseamnă s'o complici, să suteri inutil. Spune-mi 
drept, câte întrebări ţi-ai pus, zărindu-mă singură în acest colț? 

— Multe. Nenumărate. Dar am avut tot atâtea nedumeriri. 

—- Ce ial de nedumeriri ? 

— Să vedeţi. Credeam că scap trenul, 
care rămăsese în urmă, 

— Vezi, ceasul rău ! spune ea zâmbind, prinsă de voioşie. 

—— Or, ce sa întâmplat ? Trenul a plecat cu întârziere şi lam 
prins la timp. 

-- Unde-i atunci nedumerirea ? 

-— Niciodată nu pleacă trenurile din gara de nord cu în- 
târziere. 

—- Alară de aceasta care te-a așteptat să-l prinzi. 

— Ca să-mi dea prilejul să întâlnesc o fată fermecătoare. 

— lar începi? Nu crezi mai degrabă că pe mine a vrut să 
mă servească întâmplarea ? 

— Cum? 

— Dacă nu erai d-ta cu cine aș fi stat de vorbă ? Cine mi-ar 
fi aprins ţigarea ? Vezi, tot este o rațiune. 

— Nu râde, domnişoară. E foarte serios. E întotdeauna foarte 
serios când în viaţa unui bărbat apare o femeie. 

— In viaţa d-tale n'a apărut până acum nici o femeie ? 


din cauza ceasului 

















3 


— Ba da. Au apărut mai multe dar tot așa au dispărut, 

— N'a rămas mciuna ? 

— Nu. Pentrucă n'am oprit niciuna, 

— Vezi să nu te ajungă pedeapsa ! 

— In ce fel? : 

— Să nucumva aceea, pe care vrei s'o oprești, să-şi cate de 
drum mai departe. 

— Vă gândiţi să dispăreți. 

— Da, îndată ce trenul ajunge la Braşov. N'o să am încotro. 

— Dacă va fi scris să însemnați ceva în viața mea, atunci 
ne vom mai întâlni și altădată, ne vom întâlni mereu. 

— Tot așa din întâmplare ? 

— Desigur. n aparenţă din întâmplare. Dacă priveşti însă 
mai adânc lucrurile, atunci din necesitate. Pentrucă toate întâm- 
plările sunt legate între ele cu un fir nevăzut, 

— Incepi să mă interesezi,. Sunt tare curioasă să ştiu dacă 
ne vom mai intâlni vreodată. 

Eu nu sunt deloc. Dimpotrivă, aştept, cu seninătate, să se 
desfășoare evenimentele în mod normal. Și nu fac nimic să le 
grăbesc sau să le amân. lată pentruce nu m'am prezentat, nici 
n'am vrut să vă fac cunoștiinţa. 

— Adevărat, la ce bun? Dacă va fi cazul să ne revedem, 
vom avea timp şi pentru asta. Dar oricât, nu încerci vre-o pre- 
simţire ? - 

—— Vă mărturisesc sincer, nu. Dv. încercaţi ? 

— Eu, da. Mi se bate ochiul stâng, 

— Sunteţi superstiţioasă ? 

— Sunt puțin. Când mi.se bate ochiul stâng e de bine. 

— La mine e tocmai contrariul. 

— Atunci, te previn: ferește-te de mine. Te pândește, din 
umbră, o primejdie. 

— Dimpotrivă, îmi place s'o înfrunt. Și apoi, ce aș putea să 
îac dacă... 

— A, da, uitasem povestea cu destinul implacabil, Iţi spun 
drept că niciodată n'am avut cu cineva o discuţie atât de stranie. 
Şi când mă gândesc că la început îmi păreai atât de nesuterit... 

— Nesuferit ? Dece ? 

— Prea mă fixai cu ochi lacomi. Ca şi cum ai fi vrut să mă 
mistueşti cu o privire. 

— Nu. Mi-am umplut ochii cât mai mult de chipul dv., ca să 
mi-l pot reaminti oricând. 

— Ţi-ai luat, se vede, măsuri pentru cazul când nu ne vom mai 
revedea ? 

— Aţi ghicit. De acum, am să vă port mereu în minte, Și 
am să vă dau numele care-mi place mie şi pe care poate nu-l 
purtați. i 

— Interesant ! Ce nume te gândeşti să-mi dai? 

— Ştiu eu? Poate „Fermecătoarea necunoscută“ sau „Zâna 
cu păr de mătasă“ sau pur și simplu „Primăvara“. 

— Oooo! Mă copleşești! face ea, cu un gest în care pune 
multă gingășie. Nu-i mai bine să mă consideri un simpl moment 
din viața d-tale şi să mă dai uitării ? 

— Nu știu. Cine ar putea să ghicească ? Rămâne de văzut! 

__ Tac amandoi. Pe unde îi poartă gandurile ? Simte vreunul 
din ei că pe deasupra glumelor şi vorpelor de duh au răscoht, 
fără să-şi dea seama, adevăruri grele ? 

Dinu vrea să,.aprindă o ţigară dar nu găseşte bricheta. Se 
necăjeşte. Ei drage, unde a pus-o? Parcă adineauri a umblat 


Ei 


cu ea. it: 


— Nu te mai osteni! zice ea și umblând în poșetă scoate o 
cutie de chibrituri și i-o întinde cu aerul cel ma inocent de pe 
lume. 

Dinu e mirat, văzând că fata are chibrituri, Parcă adineauri 
le căuta de zor şi nu dăaea peste ale. Şi acum... 

Deodată izbucnesc amândoi în râs şi nedumerirea: lui se to- 
peşte în voie bună. 

Trenul își domoale mersul. Macazurile prind s?. pocnească 
asurzitor, lmuie ge her se inaesesc mereu născandu-se unele ain 
aliele, iaunau-se pană ce umplu o pagină ințreagă de portative 
culcate pe pămant. . 

— Unue suntem ? întreabă ea. Dinu ridică din umeri. 

Răspunde peniru el glasul conductoruiui ae tren. 

— Brașuv, zece minute! 

„— Am aJuns aşa ue repede ? Nici n'am simţit când au trecut 
atâtea ceasuri. 

— Nici eu. Întreg drumul a fost o încântare, 

Ea se riaică, la vanza cin plasa, se pregateşte să coboare. 

— Cum să-ţi spun? Aaio sau la reveavre? îl întreabă ea 
din ușă. 

— E tot una pentru mine, 

— Atunci, bună ziua... 

Și pleacă voioasă și sprintenă ca un cântec de beţie. 

Dece a 1asai-v sa putte 7 Dece nu i-a tăcut cunoștința ? Ar fi 
putut s'o mai întâlnească, sau măcar să-i scrie! 

E o neghiobie să procedezi astiel cu o iată ca ea pe care n'o 
găsești pe toate drumuriie, Cime altul în locul lui ar fi facut la 
tel ? Şi când te gândești că şi ei parcă îi aădea inima branei... 
Gestul cu chibrituriie nu era % dovadă destul de vorbitoare ? 

Mare prostie ! S'a apucat să tacă literatură, ca un aaolescent, 
parcă de literatură îi ardea lui. Li vine să-și dea cu pumnii în cap 
i-e ciudă pe el, o ciudă... 

A ! Uite-o pe peron, croindu-și drum prin mulțime. Ar fugi 
după ea, vrea să fugă după ea, poate că trenul mai stă, nu trebue 
să plece așa de repede. Numai s'o întrebe cum o chiamă, să-i dea 
poate adresa, atâta tot... 


__Aleargă ca un nebun, cu capul gol, scoboară scările vagonu- 
lui, dar n'o mai zărește. Parcă a intrat în pământ. Prea târziu... 
Și apoi trenul începe să lunece pe şinele lucii. 








Conceptul de artă scolastică 


Dela început, câteva preci- 
zări. 

In articolele de față și în 
cele ce vor urma, vom  des- 
bate teoria artei, așa cum a 
tost desbătută în Scolastică. Ne 
angajăm deci, esenţial, într'un 
studiu de istoria esteticei. Dar, 
fără îndoială, va îi un studiu 
incomplet; atât cât ne-au per- 
mis cercetările noastre încă în 
curs şi cadrul unei reviste 
pur literare. Că, din punct de 
vedere strict istoric, vor fi 
multe lipsuri, este absolut si- 
gur. Nu cred însă, că vor li 
prea grave imperfecțiuni, şi. 
cu atât mai mult, nu cred că 
vor fi erori. Asta vrea să spu- 
nă, că încercarea noastră, daca 
nu va fi imaginea completă a 
teoriei artei scolastice, va fi to- 
tuşi, un şir de reperuri  pre- 
cise. Şi atât, credem că este 


de AXENTE SEVER POPOVICI 


destul. 

Acum, ceva în legătură cu 
titlul, S'ar putea face observa- 
ţia, că are prea multă tehnică 
logică şi prea puţină formă li- 
terară. Adevărat. Şi asta din 
pricina că, în formularea lui, 
am căutat să fiu cât se poate 
de precis,-Se ştie că în Scolas- 
tică, filosofi: şi mari teorati- 
cieni n'au scris tratate specia- 
le fiosoţia artei. Totuși, nu sar 
putea spune că pe atunci, a- 
tari probleme nu erau în dis- 
cuţie, şi că nu interesau. Dim- 
potrivă, se găsește la „maeș- 
rii“ acestei brutale epoci, o 
teorie a artei cât se poate de 


profundă, şi impresionantă 
Dar trebue căutată printre di- 
sertațiile complicate asupra 


problemelor de logică. Din a- 
cest motiv, trebue neapărat să 
purtăm discuţia asupra concep- 


telor, Că de ce au stat lucrurile 
aşa şi nu altfel ar fi o probie- 
mă principală, totuşi, nu ne 
putem opri asupra ei fiindcă 
ne-ar duce la antecedente prea 
îndepărtate. Dar înainte de-a 
trece la atacul analitic al pro- 
blemei, încă ceva despre pozi- 
ţia şi sensul artei. Conceptul 
de artă, aşa cum se arată el în 
Scolastică, printre viiturile 1o- 
gice și, câteodată, pur meta- 
fizice, nu era luat decât în 
sens general, și numai prea 
rar,. în sens restrâns, de arta 
fabricantului de corăbii, sau 
de arta logicianuiui și a iin- 
guistului. Nici odată însă, nu 
era vorba de. artele frumouse 
în particular. In problema fru- 
mosului, cuvântul de ordine şi 
competența veneau din partea 
moetafizicei. Să analizăm deci 
pe toate planurile. 

In Scolastică, datorită esen:- 
țial doctrinei tomiste,  intebi- 
genţa, care nu era demoniacă 
fiindcă venea dela Dumnezeu, 
era în plină glorie; ea era 
pinstrumentul“ cunoștinței na- 


turale și ordinea subiectivă a 
omului. Și tot inteligenţa mai 


era, încă, sediul viriuțiior. Pe 
această temă se spera o des- 
părțire. După ei, erau, în in- 
teligenţă, virtuţi al căror unic 
scop este de-a cunoaște. Ele 
aparțineau ordinei speculative. 
Așa sunt, bunăoară, principiile 
trase din experiența sensibilă 
a ideilor de fiinţă, de cauză, 
de scop, etc., şi adevărurile 
evidente prin ele înşile. Ace- 
ste virtuți speculative perfec- 
ționează inteligenţa şi func- 
țiile ei cele mai proprii, în ac- 
tivitatea unde ea este pur ea 
însăși. Dar pe lângă această 
categorie, mai sunt și alte vir- 
iuți, care conduc omul către 
intrebuinţarea cunoştinţelor, în 
vederea unor opere sau în ve- 
derea unor acţiuni. Ele fo 
mează ordinea practică. 

Arta aparţinea, în concepția 
lor „acestei ordini practice. Ca- 
racterul ei esenţial era acțiu- 
nea, şi nu pura interioritate a 
cunoașterii. Totuși, ei socoteau 
anumite arte drept arte specu- 


lative. Aşa ena logica. Dar tre- 
bu: să precizăm, că artele din 
acast grup erau, în același 
timp, decretate științe. Ca să 
arătăm motivul, ne  reîntoar- 
cem la logică. Pentru frunţile 
glorioase ale Scolasticei, logica 
perfecționa intelectul specula- 
tiv, nu intelectul practic. Și 
grupul științelor de care vor- 
beam, se numeau arte, numai 
fiindcă, și ele, comportau o 
operă de făcut. Asta însemnea- 
ză deci, că peste tot unde se 
găsește artă, se găsește acţiu- 
ne sau ceva de făcut, 

Dar și această ordine pracţi- 
că se împarte în două regiuni 
diferite, şi pe care cei vechi 
Je numeau regiunea lui „agi- 
bile“, şi regiunea lui „factibile“. 
Primul ţine de propriul nostru 
apetit uman, de voință, şi as- 
piră nu către adevăr, ci către 
binele omului; el interesează 
perfecțiunea proprie a întregei 
ființe umane. Pe suprafaţa ei 
creşte moralitatea. Cealalţă re- 
giune prin opoziție cu prima, 
este definită ca acțiune produ- 


cătoare, considerată nu în ra- 
port cu libertatea noastră de-a 
face, ci considerată prin  ra- 
port cu luorul produs sau cu 
opera luată în sine. Această 
acţiune este aşa cum trebue 
ea să fie, bună în ordinea sa 
proprie şi conformă regulelor 
și finalităţii operei de produs, 
indiferent de tendinţele şi per- 
fecțiunea celui care o produce. 
Şi această regiune este,  în- 
treagă, regiunea artei, în sen- 
sul cel mai universal al cu- 
vântului. De aci, o majoră de 
reţinut. 

Arta, care aparține deci lui 
„factibile“, se ţime.în afara li- 
niei umane; ea are un scop, 
reguli, valori, care nu sunt ale 
omului, ci ale operei de pro- 
dus. 

lar dacă am intra şi în con= 
secinţele acestei majore, atunci 
ar trebui să spunem, că arta 
are o putere tiranică şi absor- 
bantă, că ea se deliberează din 
uman, şi stabilește ceeace sco- 
lasticii numeau „artifez“, egal 
întrun fel cu artistul din zi- 


lele noastre, şi care este situat 
în câmpul lui de univers, in- 
chis „aparte, absolut, unde el 
în durere pune puterea sa de 
om şi inteligenţa sa de om, în 
serviciul operei pe care o face. 
Dar o remarcă! Dacă totuşi, 
arta nu este umană, prin fi- 
nalitatea sa, ea este umană, 
esențial umană, prin felul 
ei de-a se face. Ea este o mun- 
că de om, și niciodată nu sa 
văzut artă care să nu poarte 
marca omului. Opera de artă 
a fost gândită înainte de-a fi 
făcută; ea a fost preparată, 
formată şi coaptă în rațiune 
înainte de-a fi în materie. Și 
în această formă ea vă păstra 
întodeauna culoarea şi savoa- 
rea spiritului. In alţi termeni, 
ceeace face esenţa artei, este 
„regularea“ ei prin inteligenţă; 
după expresia proprie scoiasti= 
cei, recta ratio factibilium. De 
aci o altă majoră, 

Arta este, înainte de orice, 
ordine intelectuală; acţiunea 
sa consistă în a imprima o idee 
într'o materie, 








17 Decembrie 1938 











UNIVERSUL LITERAR 








Cartea străină 


ANETTE KOLB: MOZARI 


Această decantare a vieţii de drojdii- 
le nesemmticauve, şi  inalțarea e. la 
Tangui şi aemnitatea tapiiuul artistic, 
Sub Qescrise ae a-na Kon, in cazul lui 
Mozart, prin aceste ranaun de o remar- 
Gablia pauwunaere: 

„Lot ce auzea și vedea, tot ce băga 
de seama, intarea mm el această cuSspozi- 
pe inascura atat de nbera, hranea 1 el 
aceasta aezinvoirura a Spiritului Şi a- 
ceasta ușurința mondenă care, oricat de 
Sarac avea Sa ramana, va aeosebi din 
ce 1n ce mal Muut Lunța ȘI opera lui, şi 
va ajunge Chiar UNUL Cn eLemenieie 
artei Lut, 

Să reținem expresiile „dezinvoltură a 
SpiruuiuL” ȘI „ușurința munaena” „lară 
a incerca sa Cunuteiuizam mal mult, con- 
VETIINAUUE IN INOLva Măruntă a grau” 
lui nosuru de toare zile.e, scanteerue de 
înţelesuri ce cuprina, Ar îl nu numai 
ZAUaINIC Ar ȘI tiepermus să Incercam a 
traauce in VermMelul aproXimauvi ae J- 
teravura sugesuue opere unu artist 
care e „cei ial puţin iverar cuntre toţi 
CICaToru Ge Sunet”, 

lată o altă observație profundă: cel 
Mai pun literar”, Mozart nu € un 
POLgIUL, ci DU Cunvaşte aecat jinbajul 
SuuetiUI, dar li VULVeşie CU 0 PUul Liar 
Cale e Nuinal a LUle LBUr DULaVID5AY SCI 
unueva, 1n „CHTOinyues ue Ma vie”, ca 
ÎN toata Muzică LUL Wagner NU auzi UN 
Sihgur Sunet Cuiat Cl nulă O jașiulre 
Neuuteruyla ae melome, la imuzart 
Buşul bucuria Suneiuul În  LIberLalt, 
PEuTU El IM5UȘI țiara D-cl O alalugle 
CU Cbeace Se peirece In „teoria Cuvin 

, Mozart VELO 111 LDeria” QIN VOcuta Supralea” 
După un tablou neterminat, de J. Lange Lsta), aesprimns de orice inlanpure as0- 
Ciativă CU Uabele SENsIDLILății, De UNUE, 
Spienuoarea Qe CrISLal, lipsa ae caiuura 
Culnunicaliva ŞI Ge ltamantăre tausuia” 
na a MUZICI LUl, — rvaerie praLuită, 
neinscrisa pe o canava sensibila ci aes- 
fașurata 1n ciimatul desavarşiteI eutorii, 
De unde și versatiuitatea uluitoare a ge- 
Dniulu mozartan, mobilitatea și puterea 
lui ae asimilare a stilurilor muzicale 
cele mai wverse, — ceea ce sa numit 
„donjuanismul'* artei dui, veșnic în câu- 
tarea trumuseții, mereu aitor trumu- 
seți. 

Cum apărea celor dimprejurul lui ,a- 
cest artust căruia muzica îi era almo- 
stera obișnuită, elementul lui firesc? 
Câteva randuri dintr'o descriere tăcută 
de cumnata lui, Sofia Heibl, il arată cu 
o limpezime de neuitat: „tra mereu 
bine aispus, dar, chiar în momentele 
celei ma bune dispoziţii, foarte serios, 
privind la orice, cu un aer protund; 
iie că era vesel ori trist, uaspundea 
mereu liniștit; și totuşi părea să lucreze 
în acelaş timp, cu harnicie, la altceva. 
Chiar spălânau-se de mâini, dimineața, 
mergea dealungul și dealatul odâii, 
fără să stea locului, izbindu-și călcâele 
unul de altul și fiimd mereu absorbit... 
Iși mișca fără astâmpăr picioarele, 
mâinile, pianota pe orice, fie că era pă- 
lăria lui, buzunarele, dJanţul dela cea- 
sornic, masa ori scaunul“. 





„Mozart a fost mereu un necunoscut: 
pâna ae curand era dMuspreţiuut, astazi e 
vragal” sere u-na ANeuie NOL, in pri 
mere pagini ale biograliei pe care 1-0 
consacra, apărută aul acesua în eaație 
franceza, cu 0 pretață a lui Jean ti 
radoux. Tonul peremptoriu al atirma- 
ției işi arc talcul lui, lesne de sesizat: 
dacă Mozart nu ar fi tost trădat, adică 
greşii înţeles, o nouă interpretare a bio- 
granei lui nu şi-ar mai ti avut rostul. 

Cartea pe care a scris-o d-na Anette 
Kolb nu se bizue pe înprejurări sau 
documente care să nu hi tost puse la 
contribupe de biografii de până acum ai 
maestruiui salzburghez, ci pe o înţele- 
gere mai intimă şi mai aproape de ade- 
var a geniului mozartian, davorită unei 
lungi conviețuuri în spiritul operei lui. 
Putea divinatoare, de a citi printre rân- 
duriuie biogratilor și a desiuși înţelesuri 
dincoio ue matenahtatea faptelor la 
care s'au oprit investigaţiunue acesto- 
ra, aparține doar „celor puţini fericiți”, 
predestinaţi, printr'o tirească afinitate, 
să iormeze pubiucul ideal câmia opera 
artistului sau serntorului îi este ucuai- 
caia, Publice necesar restrans, alcătuind 
Socielați secrete in mijlocul aceiela cu 
Praciici exterioare, comune tuturor. 

Există o elită a „surietelor mozar” 
tiene”, în râncul cărora se prenumără, 
prin dreptul atinităţii naturale, autoa- 
rea cărţu ae faţă. Interpretarea cuprin- 
să în paginile acestei scrieri, portretul 
ideal pe care-l schițează, al unmu Mozart 
parnupand cu inţreaga-i îunţă la mi- 
racouul transiigurăru vieți prin artă, 
învainește in cuutor adeziunea intimă a 
UNEI NUWUIȚI Care nu poale să se inșele 
asupra auevărului. Faul Vaiery suco- 
tea mult Mal auroape de expresia ade- 
vărata a OTIgINaUluI, Mă asemanatoare, 
o tugară scmţă a im Mallarme tăcută 
de pictorul englez Whistler „decât toate 
pic.uriie sau iotogratule meşteșugite 
ale poetului „lromadei”. Faţă de meti- 
culoasele biogratii savante care sau 
scris despre Mozart, interpretarea d-nei 
Anette Kolb are valoarea unei astfel de 
schiţe revelatoare, pe care o recunoaș- 
tem aidoma originalului, aşa cum tră- 
săturiie lui ideale se întiripă, dela pri- 
mele măsuri auzite, ale unei opere mo- 
zartiene, 

Vom trece cu toată graba, ca și au- 
toarea, peste faptele vieţii artistului pe 
care le presupunem, în jiniile largi ale 
decurgerii lor cronologice, cunoscute. 


tului grotesc pe care-l fac asupra noa- 
stră, spiritul lui practice şi mercantil, 
supărător mai ales în opiniile expri- 
mate asupra muzicii, şi chiar servilis- 
mul obedient faţă de ierarhiile sociale. 
Vina lui — întrucât poate fi cineva răs- 
punzător că străbate viața adaptându-se 
mediului în care trăește, iar nu opu- 
nându-i-se, încercând să-l modifice, — 
e de a fi fost un om pozitiv, omul 
timpului său, de a nu fi înţeles cu un 
ceas mai de vreme adâncile prefaceri 
sociale și politice care se lămureau spre 
sfârșitul veacului 18, cu câțiva ani îna- 
inţe de Revoluţia franceză. Tânărul 
Wolfgang a fost în această privinţă un 
precursor și un clar-văzător, contrariul 
imaginei curente a geniului naiv. Ii lip- 





de PAUL MIRACOVICI de ROMEO ALEXANDRESCU 


D-l Iser e unul dintre cei câţiva artiști 
pe care se roazămă pictura româncască 
de azi. Chiar pe planul internaponal d-l 
Iser are o reputaț.e bine meritată. D-sa 
a nutrit una din cele mai de respectat 
ambiţii; aceca de a cuceri Parisul, cetatea 
cea mai visată de artiştii contemporani 
şi cea mai grea de cucerit. D-l [ser, deşi 
în mai mică măsură Qe cât d-l Pallady 
— un alt parisian prin adopţiune — a 
locuit ani indelungaţi Parisul unde şi-a 
câştigat o reală notoristate. Nu ne-a uitat 
însă nici pe noi; aproape în îiecare an 
sau la doi ani ne aduce o expoziţie, întot- 
deauna aşteptată cu cel mai viu interes. 
Multe şi variate au fost problemele ce 
şi-a pus acest mare neliniștit. D-sa a ple- 
caţ de la a experienţă grafică a desenului 
dintre cele ma: strălucite, pentru a lua 
paleta. Darul d-sale pentru desen e atât 
da puternic incât chiar azi, când cu totul 
altele sunt problemele ce-şi pune, în cele 
mai multe tublouri sec vădește marele dz2- 
senator care rămâne d-sa. Culoarea, d-sa 
o înţelege înw'un tel foarte personal. Din 
sinceritate, notează aspactzle imediate ale 


obiectului, cu toate cruditățile şi violen- 
ele lui. D-sa rupe mereu disciplina im- 


Pilarmonica. Dacă toţi  dirijorii care 
urcă la pupitrul „Filarmonicei“ sar stră- 
dui să-și combine programele cu tot atâta 
pricepută atenție cât d. Alfred Alessan- 
drescu, desigur că am putea să întronăm 
în simfonicele noastre deprinderea pro- 
gramelor bune. 

Dar d. Alfred Alessandrescu este invitat 
rar să dirijeze, ceeace e regretabil și nu 
numai pentru motivul arătat, dar şi pen- 
trucă, acest muzician de aleasă cultură 
artistică şi serioase resurse de realizare 
asigură fiecărei manifestări ce-i  anga- 
jează răspunderea, excelente condițiuni 
de valorificare. 

Nu le-a precupeţit nici celui mai re- 
cent concert al „Filarmonicei” unde a 
ştiut să așeze în vecinătăți armonioase, 
sompoziții de Paul Constantinescu, De- 
bussy, Ravel, pe deoparte, iar dincolo de 
barivada pauzei, pe Richard Strauss şi 
Ccaikowski în destul de bună tovărășie. 
Și iarăși, nu sa mulţumit numai să îm- 
pace pe hârtie câteva nume și titlu, dar 
a găsit pentru fiovare comentariui lhumi- 
nat, cumpănit, de fină cunoştinţă de cauză 
şi auteatic bun simţ artistic, 

Pentru „simfonietia” de Paul Constan- 
tinescu, tot acest bagaj al unei călătorii 
ser.oase în lumea muzicii a fost în spe- 

ciul bine venit, şi a contribuit, 


pusă de lumină, de valoraţie pentru dra- 
gul unui ton, al unei culori la care nu 
vrea să renunțe. Astfel „brodat pe un de- 
sen de maestru, d-sa ne redă o viziune 
a naturii vioae, colorată și tumultuoasă. 
D-l Iser, pe vremuri, înainte de a avea 
preocupările cromatice de azi, realizase 
— printre cei puţini — compoziţii admi- 
rabiie, cezace ne tâ-ea să nadăjduim în- 
to evoluţie în acest sens, D-sa are mui 
mult de cât oricare pictor de la noi uşu- 
rinţa d: a compune, de a des2na sigur 
definițiv, o figură umană. Cu asemene 
însușiri, nu ored că mă înșel spunând că 
d-sa ar fi pus în pictura românească te- 





desigur, 
apreciabil să arate ascultătorilor că „mo- 
dernismul” nu implică agresivitate,  tu- 
mult fără rost și strepezirea timpancler. 

Disonanța nu vine întotdeauna cu in- 


sea negreșit simţul practic și în mijlo- 
cul semenilor săi făcea figura stângace 
a albatrosului baudelairean, dar nu cu- 
moștea nici respectul slugarnic ameste- 
cât cu teamă superstițioasă al burghe- 
zului, faţă de ranguri și titluri nobalia- 
re. De nimic nu era mai scandalizat ta- 
tăl lui, grijuliu să şi-l vadă cu o „situa- 
ție'“* asigurată, la umbra pulpariei pro- 
tectoare a prinţului Colloredo, arhie- 
piscop de Salzburg, decât de atitudinea 
răzvrătită a copilului, așteptând doar 
prilejul să izbucnească, poate chiar că- 
utându-l, riscând totul pentru. Libertate, 
pentru a-i fi dată bucuria voluptății de 
a creia nestânjenit (adică „în mizerie“, 
pe înţelesul lui Leopold). Mozart avea 
simţui demnităţii omenești şi al onoarei, 
care nesocoteşte ierarhiile stabilite pe 
alte criterii decât acela al valorii perso- 
nale și aceste însuşiri de distincție şi de 
nobleță ale sufletului propriu le regă- 
sim în opera lui, formând esenţa sau 
timbrul unic al acesteia. 

In relaţiile dintre biografia și opera 
unui artist, înțelegând prin termenul 
prim al raportului, tot ce încape în cu- 
prinsul noțiunii -de experienţă, ni se 
pare că esențialul constă în operaţia 
foarte subtilă, pe care am numi-o de 
semnificare a faptului de experiență, de 
orânduire a lui într'o ierarhie definitivă 
și o armonie care sunt acelea ale artei. 





a sentimentelor, în care unele gesturi şi 
atitudini omenești își găsesc motivarea 
lor ultimă şi rațiunea cea mai temei- 
nică, decât în aceea obişnuită — a ro- 
lului binefăcător asumat de Leopold 
Mozart, tatăl „copilului-minune”, în e- 
u„ucarea acestuia, 

Generozivauua și abnegaţia lui părin- 
tească, nu le mai putem pune la îndoia- 
lă după lectura acestei cărți, și în ele 
ne simțim datori să căutăm măcar ex- 
plicarea dacă nu scuza firei lui cicăli- 
toare, şi în orice caz o atenuare a efec- 


Altreg Alessandrescu 





tenţii rele, în muzica modemă. și nu tre- 
bus maltratată, smulsă dim orchestră, «a 
un răufăcător, svârlită în urechi ca un 
tăun nesutenit, 

Nici întâlnirile mai dure, privite izolat, 
nu justifică tocmai" acolo accentul, gestul 
dirijorului intempestiv,  exasperarea efec- 
tului, care, chiar dacă ar putea găsi vre- 
un ecou, rău plasat, de interes, ar face 


Iser „Arlechin” 
melia genului acesta atât de greu, aban- 
donat la noi pentru că cei mai mulţi din- 
tre artiştii noştri se mulțumesc cu naturi 
moarte şi cu peisaje. Puterea d-sale de 
muncă, unică la noi „ar [i servit renaş- 
terii compoziţiei, căreia i-ar fi dat toată 
strălucirea numelui său. De sigur, d. lser 
e în plinăiatea puterii sale creatoare şi 
ceeace serim mui sus e mai degrabă ex- 
presia unei nădejdi de cât un repruş. Spa- 
niolele, nudurile,  odaliscele,  arelquinii 
cari îl pas.onează și pe cari le studiazi 
neobosit, sub toate aspectele, au o expre- 
sivitate, o plasticitate  neegalate. Apoi, 
peisagele dunărene, acele dala Iași, Bal- 
cic, d-l Iser le-a notat cu un spirit de 
observaţie, o pătrundere și o siguranţă 
cari sunt acele ale unui mare pictor. 


D-! Jalea expune numai câteva lucrări, 
cinei sau șase „Ele subliniază contrastul 
între temparamântul impetuos al d-lui 
Iser şi acel senin, plin de sensibilitate 
al d-lui Jalea. Cele două sculpturi „Cap“, 
„Sf, Pantelimon“ sunt admirabile pnin 











logică strânsă desfășurarea ideii, ricoșă- 
rile şi multiplicările ei în vocea compusă 
a orchestrei, sublinierea bine ponderată 
a textului, acolo unde singur o cere. Se 
simte că este acaparat de dorința de Fi fi 
credincios cerințelor autorului, în m:șcare, 
în distribuirea interesului sonor, în ca- 
racterizarea lucrului, pe care o loreşte 
firească, normală, nesilitţă, 
dăunător unităţii de linie şi 
construcţiei totale. 

Muzicianul slujește cu temei, la d-sa, 
pe omul da înțelegere şi gust, cu tot ce 
trebue să cunoască și să poată suprave- 
ghea un șef de orchestră, iar rezultatele 
sunt interpretări de remarcabilă justeţe, 
claritate şi organizare de ansamblu. 

Iată pantma ce „Simfonietta” d-lui Paul 
Constantinescu sa desemnat cau precizie, 
intr'o foarte iămurită expunere, ceeace, 
spre lauda sa, n'a fost de fel o pagubă 
pentru autor. 

Frumoasa unitate a primelor două 
părți „de deosebită vigoare melodică şi 
statornică adiere de tâlc popular, poate 
prea lipsite de contrast şi de elementul 
tonic al schimburilor mai dose şi mai 
iscusite de interes în cxpunere, prin joc 
de timbre, apoi circulația mai vie de ma- 
terie sacră din a treia parte şi în sfârșit 
mobilitatea şi prospețimea finalului şă- 
galnic, pitoresc, jucăuş şi flecar, se măr- 
turisesc fără sfială în cadrul unei mici 
simfonii, 
formă. 


“(Cedeniei mele “Pomul în care te-ai risipit 


Minune, minune, când te-am văzut ? 
Când ţi-ai trecut umbra prin mine ? 
Ai avut în adevăr pletele ca negurile ? 
Ai avut ochii ca apele line? 


prin moarte 


In grădina casei, drept și 'nsorit 
Creşte pomul pe care l-ai sădit, 


fără exces 
atmosferă, 


Mâna ta mică, mâna ta lină 
Mi-a arătat cineva chipul tău, sau îl ştiam ? S'a risipit în seva din tulpină, 
Te-am văzut în drumurile mele fără număr, 
Sau te-am luat din poveşti şi te-am întrupat, 
Ca să am şi eu, pe cineva lângă umăr ? 


Și stema de aur, îloarea de nea 
Senalţă din tine, din dăruirea ta. 


Toate crese în juru-i; toate înfloresc, 
Nu cumva gândurile, s'au amestecat .noaptea cu visele ? Despre tine toate îmi vorbesc. 
Nu cumva mi te-ai ascuns de frica morţii în vis ? 
De unde te ştiu, de unde te-am luat, 


De toate uşile legendelor s'au deschis ? 


Când din broderia-i albă cade câte-o 


stea, 
Eu o-adun în suflet ca'ntr'o bisactea, 


iai ani ln taiata oil cn ai 


Iubesc numele tău, azi al nimănui, 
De unde te-am adunat, de nu te pot vedea ? Care creşte în coaja cu gust amărui, 
De unde-mi vii atât de albă şi de curată ? 

Nu cumva minune, te-a zidit cineva 'n mine 


Ca să nu mă mai pot dărâma niciodată ? ă 


VIRGIL CARIANOPOL Pomul cu coaja amară pe :care l-ai sădit, 
Creșten grădina casei, drept şi'nsorit. 


LIVIU BRATOLOVEANU 


In fiecare noapte, cu ființa toată 
Il şoptese ca pe-o muzică neuitată, 


. . Li 


*) Din volumul „Frunzișul toamnei mele”, care va 
apare în coleația „Universul Literar”, 








a E ra 





NOTIŢȚE SI ECOURI 


ăptămâna cărții franceze la 
Bucureşti și în România, 





conciliindu-se bine cu această 
Trovat a fost laureat al premiu- 
lui Mazx-Barthou, pentru întrea- 


„Cap” 


1. Jalea 


b'estemată ce o paralizenză, 


din specia nemuritoare, ca d-nii 
monstrul simulează o otrăvire, 





nule repercusiunile a tot ce ar urma în 
acest sens. 

D. Altred  Alessandrescu nu cauţă 
bomba efectului extern, dar urmărește cu 


D. Paul Constantinescu nu e la prima 
lucrare însemnătoare a d-sale și nu ore- 
dem a face câtuși de puțin act de păr- 
tinire privindu-l drept cel mai reprezen- 
tativ și mai personal tânăr compozitor al 
nostru. 

Nooturnele lui Claude Debussy, răsfă- 
țat de suave sonorități şi aeriene imagini, 
văzduh parfumat de tonuri, „Rhupsodia 
spaniolă” de Ravel, viziune şi celebrare 
a vieţii ritmului în caracter şi culoare, 
impetuozitatea şi fastul strălucitor al poe- 
mului „Don Juan“ ds Sirauss, şi masi- 
vitatea  melodismului lui  Ceaikowski, 
poate prea accentuată de pianistul ger- 
man Alfred Hoehn, virtuoz ul retoricei 
pianului şi emerit tehnician al dinamis- 
mului solistic, s'au succedat în concert, 
justiticând prin calitatea  prezentărilor 
toate aprecierile făcute mai suş. 


corespundea în Franța, acelsia 
în care se acordă cele mai îm- 
portante premii literare. Consa- 
crarea proaspetelor glorii e în- 
tovărăşită de o publimtate ră- 
sunătoare, graţie căreia numele 
şi fotograțiile morocoșilor aleşi 
îşi împart notorietatea lor, atăt 
de efemeră, vai! cu a vedetelor 
ringului şi muste-hall-ului. 
Cea mai importantă distinc- 
ție, aceea care pe lângă presti- 
giul excepțional ce oferă, des- 
chide şi perspectiva unor CON- 
create succese editoriale, este 
aceez a premiului Goncourt, a- 
tribuit d-lui Henri Troyat, pen- 
tru romanul Lvaraione. E al trei. 
lea premiu pe care tânărul autor 
îl primește, în scurta lui carieră 
Jiterară. începută în 1935 cu 
Fâux-Jour și relevată chiar din 
acel an, cu „Premiul populist” 


Subiiniem doar o înţelegere mai dreap- 
tă — mai potrivită cu logica superioară 


———————————— 4 doua oară, vara trecută, d. H. 


ga sa activitate literară. 

L'araigne e romanul une'a dim 
acele monstruoase făpturi ome- 
nești, în descrierea cărora pare 
să se fi specialiaat talentul au- 
torului. 

„Păiajenul” e un băiat cure 
poartă stigmatele ce'or mai jos- 
nice tare sufletești: mesehin şi 
laș, plin de orgoliu neputincios, 
egoist, sadic. Victime sade ur- 
zelii lui veninonse îi sunt cele 
trei surori şi mama lui, Orice 
dorință de independență mani- 
festată de aceste făpturi e o în- 
cercare de a scăpa de sub în- 
fluența lu; fumnestă, în care el nu 
încetează să le învălue, sleînd 
împrejuru-i orice plăcere care 
nu-și are în el isvorul. Două din- 
tre surorile lui se mărită dar 
„păiajenul” isbutește să le stri- 
ce casa, iar când a treia încear- 
că, la rându-i, să rupă urzeala 


spre a-și oferi spectacolul re- 
mușcării acestor foamei. Se în- 
tâmplă însă că îşi află moartea, 
căzând singur în cursa întinsă 
lor, de propriul sadism,. 

Calitățile de povestitor ale au- 
torului, abil în mânuirea efec- 
telor dramatice, sunt evidente. 

Celelalte premii au fost atri- 
buite precum urmează :,,Theo- 
phrasie-Renaudot“, d-lui Pie-ra- 
Jean Laura, pentru romamul 
Leonie la bienheureuse ; „Femi- 
na”, d-lui Feliz de Chazourmnes, 
pentru romanul Caroline, ou le 
depart pour les iles și premiul 
„Interatiat”, d-lui Paul Niean, 
pentru romanul La conspira- 
tion, 

Presa parisiană a făcut apel, 
cu aces: prilej, la amintirile în- 
depărtate ale unor laureați ui 
premiului Goncourt, dintre cari 
unii sunț astăzi academicieni 


Ciaude Parrere și Jerome Tha- 
naud stu fac parte, ca! d. Renă 
Benjamin, chiar din juriul pre- 
miului care poată şi numele 
fondatorului nu mai puțin us- 
trei „Academii a celor zece“. 
Unele sunt melancolice, altele 
cu o notă de humor. De pt:dă, 
aie d-luj Francis de Mlomandre, 
benețiciarul acestei distincții în 
1908: 

„Cum atribuirea premiului 
era nenșteptată și nimeni nu-mi 
citise cartea (Ecrit sur de Peau) 
De care o tipărisem doar în cînci 
sute de exemplare, la editura 
revistei „Focul“, din Marsilia, 
articolele ce i s'au consacrat de 
oritica literară au fost de o fan- 
tezie dezanmantă. Le Temps, 
între altele, afirma grav (âncre- 
2ându-se în indicațiile titlului 
cârții) că era vorba despre „un 
studiu de moravuri pe marile 
pucheboturi“, 


















emoția conținulă de care sunt impregnate. 
„Dansatoarea“”, „Nudul“ de asemeni şunt 
lucrări de înaltă semnificaţie antistică. 
D-l Jalea e printre puţinii noştri sculptori 
cu adevărat înzestrați pentru rostul final 
al sculpturii; monumentul. sculptura în 
plin aer. D-sa a fost primul la noi care 
a conceput sculptura ca o arhiteatură a 
spațiului pe care îl dosonează, îl propor= 
ționează în adevăraţ inspirat. Prin luiră- 
rile d-sale, care i-au consacrat renumele, 
d-l Jalca a dărâmat o concepţie înve- 
chită a sculpturii, a acelei sculpturi care 
era ațât de mare încât de multe ori se 
admira sculptura pentru calități ce ţi- 
neau mai mult de pictură decât de sculp- 
tură. In lucrările expuse acum şi în care 
cu siguranţă nu a avut să se amostece 
nimeni, pentru că probabil nu sunt co- 
mandate, d. Jalea a dat drum liber unui 
lirism delicaţ. motivat cu subiecte simple, 
subtil meşteșugite, schimbând bronzul, 
piatra, în autențice opere de arţă. 


E e NC i NR A SA Sf ARE CE DE Pl ii Pit SE A 00 PN e e 
n ———— 7 a E Po ————————————— . 





——= 17 Decembrie 1938 


Schimbarea la faţă 














UNIVERSUL LITERAR 


ai / 





a fetei lui lonită Crâsmarul 





Oraş mic, de provincie, cu zăvoate și tă- 
păcării, unde locuitorii se cunose între ei 
ca'n familie. In special sub raportul infor- 
maţiilor cotidiane, mu se poate petrece ni- 
mic fără să aibă circulaţie urgentă prin 
urechile orășenilor. 

Oraşul al cărui orologiu este şueratul fa- 
bricilor de tăbăcărie. 

Oraşul în care câinii nu latră decât pe 
voiajori şi pa vizitatorii stiăini de urbe. 

Orașul în care sa născut, a crescut și a 
iubit Zoa, fecioara de nenumărate carate 
a jupânului Topală. 

Zoe Topală era firavă, șatenă și serioasă. 
Mai ales serioasă. Nimeni n'ar fi zis altfel. 
In orice caz orașul era edificat şi o iubia 
cum iubia Domrâmy-ul pe Jeana lui d'Arc. 

Dreaptă ca o englezoaică expatriată, 
mersul ei avea cadenţa aceea monotonă a 
coasornicului și pentru că — probabil — 
era, şi o fire voluntară — nu făcea un pas 
fără să-i dea incuviințarza capului, prin- 
tr'un gest ritmic, așa icum se leagănă îloa- 
rea de bujor în bătaia vântului. 

Promitea a deveni ceease se cheamă o 
fată bătrână prin încăpățânare. Totuşi nici 
Zoe n'a rezistat „curentului”; curentul a- 
cesta însemnă o ocupatie programatică, 
mai mult decât extrașcolară — şi clandes- 
tină. Clandestină în sensul aventurilor ti- 
mide şi totuș temerare — cu inima ca pu- 
iul de vrabie, cu petalele ochilor tremurând 
ca aripioarele fluturelui gonit de un copil 
sburdalnic și totuș cu imbrăţișări împărtă- 
şite sub strașina întunerecului, pe sub teii 
și castanii grădinii publice, 

Zoe se antrenase. 

Se potriveau amândoi ca înfățișare fizi- 
că. Inalţi, ea avantajată de tocurile. unuia 
din cei 18 Ludoviei ai Franţei (cu fiecare 
Ludovic, creştea și tocul cu tn centimetru 
sau mai mult, după importanța lui istori- 
că) aveau ceva din imobilitatea stejarului 
pe şira spinării. Boris Nanciu (uneori se 
pretindea descendent din Domnii Asăneşti) 
se cam purta el cu pistrui, nu din ceia 
râtoși ca ai hahamilor; pistruii lui Boris 
îi ciuruiau faţa făcându-i-o de culoarea 
grișului. Se întâmplă însă că locuia, excen- 
trie orașului, în cartierul numit „Versailles, 
de cutare precupeţ întors deia Paris din- 
tr'un voiaj în care s'a fost însoțit de trans- 
lator: de fapt Varsailles-ul nu-i altceva de- 
cât cartierul general al romilor localnici, 
cezace prilejuia aluzii cam jenante pentru 
grişu!l lui Boris, stră-stră-stră-nepotul A- 
săneștilor, 

L] 

Ds câteva ceasuri, Boris și Zoe se plim- 
bau îngândurați pe aleile parcului cu tei 
și castani. 

Vara amurgise de mult. Frunze îngălbs- 
nilte foșneau uscat sub picioarale lor. 

Reflectau probabil la asstin?  Dra- 
gostea lor se construise fără motivări. El 
începuse, pe stradă, oriunde, s'o privească 
agresiv, ceeace pe Zoa a tu:burat-o. Fiinţa 
ei fermenta. Iar Boris, în mod cotidian, își 
stabilia, observatorul la răscrucea drumu- 
rilor care plecau spre „Scoala de fete gr. 
2”, şcoală urâtă cu fete frumoase. Acolo, 
pudrat (cu „ocre” ca să fie în ton), deo- 
bicei în haine negre (cam lucioase pe la 
coate, însă tăciunele hainelor impresiona 
mult), își potrivia lungimea ds undă a 0- 
chilor de cum se ivia primul stol de fete, 
la prânz. Avea Boris ăsta o specialitate a 
privirilor cum nici Făt-Frumos n'a avut: 
niști priviri lungueţe și subțiri, care scăpau 
prin grătarul genelor ca o melodie unsă, ca 
vasilină,. 

Și astea țâşnite pe sub a streașină de 
sprâncene larăș proprietatea firmei... 

Fetele au înțeles la cât e ceasul... şi tot 
descriindu-l în lumini  circumstanţiale și 
complimentare, au hotărât-o pe 'Topală 
Zoe elevă 8. S.F. gr. II să-și schimbe bi- 
serica, el din parohie ca să meargă la „Mai- 
ca Domnului” unde cânta în cor, Boris 
Nanciu, de felul lui student sau candidat 
la bacalaureat, sau aspirant ofițer de ad- 
ministrație sau așa ceva, cam un paşapor- 
tar Nansen al studiilor... Cert e că Boris 
era un bas excelent isbutind cele mai pro- 
funde „pedale'”” din oraș incât, pentru Zoe, 
slujba din Dumineca aceia a fost o deschi- 
dere de ceruri... Astfel au continuat cu bi- 
lețeie iamartiniene până când jupânul 1Io- 
niță 'Topală, înghesuit de vitregia econo- 
mică a timpurilor și-a proptit capul pe 
tejgheaua bodegii lui din str. Gărei, loc 
bun în calea ţăranilor și cărăușilor. 

Ioniţă 'Topală era un tip năprasnic de 
felul lui: se scula cu noaptea cap chiar la 
cei 60 de ani ai lui și mușca din ardeiul 
iute ca din prună. Incercase să-și speculeze 
averea agonisită din bodegă într'un comerț 
de miej la Constantinopol, cu niște „bobz- 
nari” însă afacerea sa soldat în dezastru 
căci i-au ajuns mieii gălbinaţi şi seceraţi 
de moarte. Taurul din el nu s'a prăbuşit 
dar, a îmbătrânit cu încă 10 ani. Gârbov 
și neliniștit, Ioniță Topală a intrat într'o 
zi în brutăria lui Costinel Firu; a intraţ pe 
la 4 după amiază și a ieșit iîntr'un târziu 
când se aprinseseră felinarele pe stradă. 

In ziua în care Boris şi Zoe se plimbau 
îngânduraţi pe aleia cernută cu frunze ru- 
ginite, jupânul Ioniţă își luase fata deo- 
parte: 

— Fata tatii, ţii tu la tataia? 

Vai „papa! 

— Eşti mare, ai și tu mintea luminată, 
trebue să intri în rândul lumii; Aşa cum a 
făcut mamă-ta, șapteșpe ani avea când am 


Iat-o și ma fost rău. Ce zice fata tatii? 
A venit vremea măritișului, să ai și tu un 
rost, casă, gospodărie, însfârșit... calabalâ- 
cul tău. 

Gândurile lui Zoe se concentrară, toate'n- 
tr'un punct: Boris, 

— Nu mă gândesc decât la, fericirea ta... 
şi pe urmă... 

Zoe zâmbi în neștirea gândurilor ei, ce- 
iace-l încurajă pe jupânul Ioniţă. 

— „am şi găsit o partidă strașnică. Chiar 
azi mi-a vorbit cu tot dinadinsul, bine- 
bine și altădată, îmi da ehes cu vorba, Cos- 
tinel Piru. Are cea mai de lux brutărie, cu 
cuptoare speciale, cu „nemți”, avere are 





buluc, casă, gospodărie mare și pe urmăăă... 
e înalt, spătos, pieptos ca un taur. Ce zici? 
Să ne plimbăm cu toţii în „otomabilul” lui, 
ăla roșu?, 

Vorbia Ioniță Crâșmaru!l și fata lui as- 
culta cu inima ghemuită pe un vis, cu 0- 
chii deschiși, Şi în inchipuirea ei construia 
un Boris cu omaoplaţi de atlet și mâini de 
boxeur cernând făină... Două imagini su- 
prapuse. Speriată de snămenia propriei sale 
prăbușiri în extaz, Zoe își incordă toată 
fiinţa: 

— Nu. nu tată, nu pot, nu pooot! 

Şi plânsul îi frânse indârjirea. Iar i se 
aprinseră licuricii în ochi: 

— Dar nu-l iubssc, papa! Ce Dumnezeu, 
să mă mărit cu o scârbă de brutăroi? 
— Cum? Brutăroi? Dar eu ce's? 

Cârciumar! 

Ca din senin furtuna se domoli și glasul 
bătrânului porni gârbov să ia drumul ini- 
mii. 

— Copila tatii, uite-te pe faţa mea cât e 
necazul de negru; mi-e greu să spun, dar... 
dar stau rău de tot și nu pot să vă las pe 
drumuri. Te-am crescut cu mult chin căci 
numai de pozns te ţineai. La doi ani ţi-am 
scos capul din spiţele leagănului. Dar când 
veniai cu cucuele 'n cap ca mușuroaze, de 
se speria mamă-ta? Trebue să-mi ajuţi. Nu 
te lăsa purtată de ce-ai citit prin romane. 
Viaţa e dincoace, la mine la crâşmă, la Pi- 
ru ia brutărie. Altfel, truda mea de-o viaţă 
se duce pe apa sâmbetii. 

Ochii jupânului Ioniţă sticliau friguros, 
incât Zoe își strânse umerii de frig şi, ieși 
pe ușă cum se scurg umbrele, ca să nu tur- 
bure liniștea necăjită a tatălui ei. 

De peste drum, din pragul brutărisi, Cos- 
tinel Firu îi spuse tare „sărut mâinile âu- 
due Zoe, tot frumoasă, tot frumoasă!”, 

- e 

De când se plimbau prin pare, Boris a- 
flase dela Zoe, cum se spulberă povestea, 
lor. 

— Boris, ne avertizează fatalitatea, ne 
desparte... 

Ceeace făcu pe Boris, înfuriat ca un 
curcan stimulat de fiuerături, să isbucnia- 
scă: 

— Brutar, care va să zică. Elefanţul ăla 
care când mă vedea trecând pe acolo, mă 
privia cu ochi de b:oască asasină! 

Retrași sub umbrela unui castan, Boris 
o prinse clește în braţe. Cuvintele lui bul- 
bucăiau și o sgâriau parcă. Lui Zoe i se 
păru că vorbește mult prea mult băiatul 
ăsta, că poate ar trebui să tacă și s'o mân- 
gâie, s'o sărute căpi ghieia intr'insa o dispo- 
ziţie aidoma cu plăcerea de a ta înveli în 
pluș cald. Nevoia de a, fi explorată. Insă 
Boris se oprise stângaciu la gropița din 
bărbie. Violase gura, pleoapele, fruntea, 
fruntea, fruntea... devenise obositor. „Ce 
frate adorabil ar putea fi Boris!” şi Zoe 
il sărută frăţeste, și ea, pe frunte, amu- 
zându-se să-i ghicească simetric locul unde 
o sărutase el. 

Muzica militară din pare da marșul de 
incheere. Undeva, prin apropiere măgărea- 
ţa regimentului se echipa, în acceaşi indo- 
lenţă de veacuri, să poarte instrumentele 
la cazarmă. Umbrele serii coborau printre 
frunzele aspre de castan. Simţiau paşii de 
pisică ai nopţii dar nu puteau exprima ca 
Gide: Jai vu Lattente de la nuit. 

O castană țepoasă ca un ariciu verde, 
emancipată de tulpina părintească, se des- 
ghiocă în cădere: cojile arătară un imte- 
rior albiu, dintre ele rostogolindu-se fruc- 
tul de culoarea mahonului. 

L. . 

Noaptea cucerise de mult dormitorul 
Zoei, când luna pătrundea indiseret prin 
fereastră, alunscând din oglindă în patul 
pe care Zoe se trântise îmbrăcată;... de cât 
timp sta așa?,., | 

Zoe se ridică în cot surprinsă de licuricii 


Hai? 





de ION BĂLEANU 


oglinzii. Cobori din pat, îşi scoase pantoiii 
Louis XV (in onice caz, ăla care-şi într 
pușcase căprioara în fața sfetnicului 
său). Ciorapii aveau un ochi scăpat. Zoe 
urmări pe meridianul piciorului până unde 
a fugit firul, desvelindu-și picioarele sus, 
sus de tot, când privirile-i căzurăn ogiin- 
dă. Zoe tresări surprinsă, niciodată nu se 
privise astfel prin oglinda scâldată in be- 
teala lunii, niciodată n'o impresionase pi- 
cioarele ei, pe care nu şi le putea inchipui 
decât bune de mers și sprijin. Dar erau 
frumoase picioarele ei! Nervoase la glesns, 
creșteau în circomiferinţă de cum scăpau 
din nodul ascuţij al genunchilor, Şi... con- 
trastul acela dintre şwarţul ciorapilor şi 
laptele pielii... Iși desveli sânii. Era halu- 
cinată, sânii și-i văzuse de sus în jos, prin 
cămașa de noapte, când se închina seara 
la, culcare; niciodată nu-i privise indrăs- 
ne, în faţă. 

Mâiniie ei alunecară într'o mânpâere ţi- 
midă dealungul adevăratei sale ființe, re- 
velație a nopţilor de curiozitate învinsă. 

Din dormirorul părinţilor veni sgomot, 

Zoa se prâăbuși sub plapomă, goală, pre- 
sându-și inima să nu bată prea tare, ca 
s'o audă cineva. Işi strivi o perină pe sâni, 
se răsuci și genele căzură grele peste tre- 
zia ochilor. Simte cum mor celulele m ea. 
Dacă aşa se moare, ar vrea să moară mult, 
mult... Pe pajiștea pe care aleargă, ierbu- 
rile se agaţă de ea și o cuprind, cum vâ- 
nează păianjenii cu plasa lor de borangic. 
Zoe e toată un ghem de iarbă, ca un vier- 
me de mătase şi simte procesul de descom- 
punere, simte mustul pământului cum o 
pătrunde. Prin gând îi înfloresc grădini cu 
maci și bănuţei, cu flutu:i colorați şi 
curcubee care i-au transformat dormitorul 
în strop de ploae... 


Peste două săptămâni, Zoe trecu pragul * 


bisericii, giulgiu la faţă; singura dată când 
Boris n'a cântat în cor. 
L 

Zoe îl jăsă pe Costinel să discute cu pre- 
fectul în vederea alegerilor și intră în parc, 
unde-și zări un grup de vechi colege, pe 
care le revedea după 2 iuni de voiaj prin 
străinătate. 

— Bonjour Zoe. 

— Vai, Zoe, fetelor! 

Imbrăţișări, însfârșit tot ritualul reve- 
derilor. 

-— Bine, Zoico, luna de miere de când s'a 











5 
E tieAiinaestiea p 4 iz 
= he. E 
*. Fa dă 
3 pt fat i 
Ei SE si iei] e 


E PDL DI Se 





făcut de două luni? 

— Ce 'ntrebare! Când ai un bărbat, aşa 
tip „sport” și... maharadjah! 

— Aţi început să clevetiţi, fetelor, — şi 
Zoe le povesti îmbujorată, toată călătoria. 

— Mi-am cumpărat niște toalete dela 
Maison Lafaystte din Paris, să veniţi să le 
vedeţi, sânt splendide! Ah! In Elveţia a 
fost minunat. Uite, brățara asta mi-a lua- 
t-o Costinel dela Berna. Da ceasul, nu-i 
dulce? Am şi un pekinez, mic, mie ca un 
ghem pe care l-am cumpărat dela un ar- 
mator, în drum spre Capri. Fetelor să-l 
citiți pe Axel Munthe, e delicios, eu îl am 
cu autograf. 

—  Sărutmâinile! 
Firu! 

— Aa! bonjour domnule Nanciu. Da de 
când ne „domnim”, Boris? 

Boris Nanciu se opri intimidat ca un bu- 
jor dar ţeapăn ca un chibrit suedez. 

— Vai ce insienă frumoasă ai Boris! Ce 
nostimă €... ce înseamnă balanţa? La drept? 

— Da. Mam decis să „aprofundez” stu- 
diile juridice. 

— Haide să ne plimbăm fetelor, adăogă 
Zoe. 

— Zoe, noi vă lăsăm singuri, avem niște 
rendez-vous-uri, nu te superi? 

— Vai, vai, nostime mai sânteţi! Dar să 
veniți pe Ja mine, v'am adus la fiecare câte 
ceva frumos din străinătate. 

Zoe și Boris sau indreptat spre acelaş 
umbrar, pavilionul cu crengi de castan: 
un vestmânt de crengi şi frunze, în el 
negurile din tablourile  rambrandtiene, 
Zoe se împlinise, înflorise toată și mai mult, 
căpătase o aromeală, de fruct copt. In ju- 
rul lor misterul tăcerilor serii. Boris se în- 
curca în inițiativa unsi conversații, pe care 
i-0 răpi Zoe: 

— Boris, cum te-ai „amuzat”? 

— „Amuzat”? Mă ironizezi. „Amuzat”? 
Cu gândul după tine, p:in Europa... 

— O! da, am văzut atâtea lucruri pe 
care n'aș fi putut bănui să le cunosc, sau 
că măcar există. Ştii tu Boris că tot ce-am 
învățat în școală nu valorează cât două 
luni de voiaj? Să poţi vedea cerul Veneţiei, 
să asculți glasul gondolierilor, să mergi la 
Moulin Rouge, să simţi pulsul frenetic al 
Parisului, să te urci până la poalele lui 
Dumnezeu prin munţii Elveţiei... dar sânt 


Sărutmâna doamnă 








atâtea lucruri de spus! 

Boris tremura de enervare. El nu putea 
înțelege această schimbare bruscă la taţă 
a Zoei! Să-l râdă taţi pristenii dela biliard, 
Chiar azi i-a zis unu), tocmai câna trăgea 


o „bilă-mandă-bilă”: „sa întors brutarul 
tău, fraiere!” De ce brutarul lui, e al ci 
doar. Dar de ce fraier? cine, el, Boris Nan- 
ciu, cel cu sânge asănesc în vine? Fraier 
e brutarul câci Zoe tot pe el îl iubește și... 
uhde s'ar putea înţâini? La el acasă, da, 
o va aduce la el când brutarul va îi ocupat. 
Nu, nu, la el nu se poate, nare cum iără 
să fie văzută. La ea? Nici acolo, doar n'o să 
intre el în vizuina lupului? Acolo, acolo în 
păvilionul din crengi de castan, când lu- 
mea va părăsi parcul, odată cu fanfara re- 
gimentului, Să vedem noi care e iraierul! 

— Zoe, cât trebue să fii de nenorocită 
lângă un om ca brutarul acesta! Mă gân- 
deam adesea la sacrificiul tău. Eşti o stân- 
tă și tatăl tău ar trebui să te aibă ca pe 
o icoană. Dar dragostea noastră trăește mai 
vie ca oricând... Cum l-aș suprima pe omul 
acesta trăit în făină! 

Zoe își și imagina pe Costinel intrând sub 
umbrar, greu ca un granit. 

Boris își plecă gura pe mâinile ei. Şi-a 
lipit timia piciorul de pulpa ei. A vrut s'a 
cuprindă de mijloc dar i se păru că foş- 
nește cineva pe afară. Iși opri și gestul şi 
respiraţia. Ieși în lumina umbrarului și is- 
codi intunericul. Insă sgomotul acela ima- 
ginar îi rămas? ca o obsesie în urechi, 

In pomi se răsfâțau păsărele. Boris își 
adună toată ființa întrun argument mare, 
hotăritor, pe care-l șopti abia, ca să nu se 
sperie de propriul lui glas. 

—- Trăeșşti cu un om care nu ştie decât 
să plămădească aluat. 

Răspunsul veni prompt, de o repeziciune 
ciudată: 

— Ce ştii tu, cum plămădeşte el. 

Zoe plecă spre casă. La poartă îi ură 
„Succes la examene” lui Boris şi urcă, Cos- 
tinel o întâmpină cu toată mușculatura lul 
proaspăt fricționată, din bae, 

-— Te-a condus fleacul ăla de cântăreţ? 

— Aș, e un copil! Şi Zoe ii repezi doi 
pumni mărunți ca două ace cu gămălie în 
plex. Paimele lui Costinel îi puseră pe mij- 
loc o pereche de clești și o săltă până în 
tavan, 





Discuţii despre roman 


de PERICLE MARTINESCU 


Un h*bdomadar parizian a pus 
la dispoziția colaboratorilor săi 
câteva coloane din paginile sale 
consacrate mai mulţ politicei 
și neliniştilor timpului nostru. 
pentru publicarea, și desbaterea 
unor controverse în jurui roma- 
nuiui. Critici, romaneie:i, sau 
jurnaliști atacă problema cu un 
interes viu, arătandu-se cu toţii 
deopotrivă de îngrijoraţi de 
soarta romanului, indiferent 
dacă fac „apologia” sau „criti- 


ca“ acestui gen literar „peri- 
mat“. 
Cu alte cuvinte, scriitorii și 


inteiectuatii Parisului, această 
pep:nieră de romane şi roman- 
cieri, se arată îngrijoraţi de si- 
tuația actuală și de viitorul ro- 
manului. Lucrul e semniticativ 
şi ne îndeamnă la unsle consi- 
deraţii nu lipsite de actualitate. 

Intr'un secol abia, dela Sten- 
dhal și Balzac până astăzi, ro- 
manul părea să fi cunoscut 0 
atât de frumoasă efiorescenţă 
încât astăzi agonizează în mre- 
jile propriei sale glorii. Dela ro- 
manul  franțuzese din secolul 
frecut, trecând prin romanul 
englezesc, apoi, cel rusese, lu- 
mea cetitorilo: de peste tot pare 
obosită, saturată de lectura ro- 
manului. 

A fost un momenț când ro- 
manul a însemnat o noutate pen- 
tru cetitori și apariţia unei o- 
pere noui era așteptată şi salu- 
tată cu multă curiozitate. Era 
un gen în care viaţa era in aşa 
fel transfigurată încâţ cetito:ul 
găsia în paginile unuj roman €- 
venimente de care el se lovea 
zilnice dar cărora imaginaţia ar- 
tiştilor le dădea un aspect mai 
îrumos, maj ideal, fără a ieși 
cu totul din cadrele realităţii 
Romanul era, 
men€ sur une grande route“; 
o oglindă, așa dar, în rare ce- 
titorul putea să vadă viaţa re- 
îlectată în culori mai plăcute 
și în imagini mai graţioase de- 
cât cele din realitate. Cu alte 
cuvinte, romanul era o flatare, 
ca să zicem aşa, a, sensibilităţii 
cetito:ului, sau a imaginaţiei 
sale lipsită de ambiţii speculative 
sau chiar predispusă lenii. Mare 
scriitor era cel ce ştia să aştear- 
nă în pagini de-o platitudine 
desgustătoare astăzi, fragmen- 
te, scene și tipuri din viaţa de 
toate zilele, legate între ele 
printr'un fir episodice destinat 
să antreneze cu:iozitatea ceti- 
torului. Un Eugene Sue sau 
George Ohnet au fost celebri la 
timpul lor. Acești „romancieri” 
n'ar fi cotaţi astăzi decât sim- 
pli reporteri. 

Cum se explică fenomenul! a- 
cesta ? A evoluat romanul ? Nu, 
A evoluat mentalitatea cetitori- 


„un Miroiu p:o-. 


lor, Romanele lui Stendhal sau 
Flauberţ rămân și astăzi, după 
o producție atat de colosală de 
romane, adevârate exemple ala 
genului, cu toaie că, pe vremea 
lor, erau ignorate de cetitorii 
care nu aveau la dispoziţie de- 
cât un numâr foarte redus de 
asemenea opere. Et pour cquse, 
Fără indoială, cetitorul de as- 
tăzi nu se compară cu acela 
dela 1910, sau dela 1890, Se ci- 
tesc și astăzi romane gen Ohnet, 
dar cei care o fac işi dau seama 
de valoarea lor și știu că le ci- 
tesc numai în momente de 0bo- 
seală san plictiseală presa mare. 
Romanele bune sunt apreciate 
astâzi la justa lor valoare, de 
totă lumea. Niciun roman bun 
n'a trecuţ până acum neobser- 
vat, sau fă.ă succes de cetitori. 
Ceeace dovedește că nu 1oma- 
nul a evoluat calitativ, ci men- 
talitatea cetitorului. Acest ceti- 
tor care cunoaște viaţa atât de 
bine, deoarece condițiuniie exis- 
tenței de după răsboi au forţat 
sensibilitatea şi spiritul tuturoi 
să spargă şi să iasă din vechile 
lor cadre, să cunoască o neli- 
niște mai acută și să trăiască 
momente cu adevarat sbutciu- 
mate, pline de patetism şi dc 
grandoare, acest cetitor, spu- 
nem, a devenit mai pretenpos 
acum și cere romanului şi alt- 
ceva, nu numai ceeace-l poate 
oferi „un miroir promen€ sur une 
grande route“. Cetitorul de as- 
tăzi s'a deprins să facă deosebi- 
rea nstă int:e roman Și Tepor- 
taj — indiferenţ dacă acesta 
din urmă e gazetărese sau lite- 
rar, social sau sentimental, 

Acum câteva luni, un cunos- 
cut cu o serioasă cultură, îmi 
mărturisea că ar dori să aibă 
iarăși douăzeci de ani și să nu-l 
îi cetit pe Dostoiewski, spre a 
mai avea surp.ize în ce privește 
românul.  M'a mirat nostalgia 
lui şi am îndrăznit să-j pome- 
nesc de Thomas Mann, de Mar- 
cel Proust. Citise acești autori 
fragmentar doar. După ce i-a 
cetit în întregime, mi-a mărtu- 
Tisit că, într'adevăr, mai există 
su:prize în domeniul romanului 
şi că va deveni iarăși un pasio- 
nat cetitor de romane. fx:stau, 
prinurmare, romane bune, dar 
nu ajunsese inca la ela, 

Dar ce sar putea înțelege, as- 
tăzi, printr'un „roman bun” ?... 
Cred că un roman bun € o carte 
ca:e satisface complet acea sete 
sufletească a cetitorului care nu 
mai caută în ea o anecdotă, ci 
o pătrundere, o explorare a 
misterelor sufleteşti. Calitatea 
cetitorului de azi a ajuns la un 
așa grad, încâţ un romancier 
adevărat mar trebuj să dea 


- piea mare 


importanţă eveni- 
menteior, ci oamenilor din crea, 
ţiile sale. A prezenta personagii 
cât mai multe, a arăta sbuciu- 
mul lor interior, înseamnă „pă 
creia viaţă”, Această „viaţâ” se 
reteră mai mult la trâirea su- 
fletească a oamenilor, nu la ur- 
mărirea. evenimentelor cari, atât 
in viaţa reală, câţ și în artă, au 
o importanţă. secundară. Ceea 
ce interesează e omul: de el 
depinde și viaţa, de el depinde 
și mobilitatea, dinamismul crea- 
ției. Romanul adevărat nu poa- 
te fi decât o psiho-radi»grafie 
a omului; restul e reportaj, a- 
dică un fel ae fotogratie a rea- 
lității. Cetitorul caută votdeau- 
na intrun roman, ceeace nu 
găseşte său nu poste să vadă în 
realitate. Când mentalitatea lui 
era mai puţin evoiuata, îl sarls- 
făceau romanele senzaţionale ; 
astazi, când luciditatea şi spiri- 
tul sau privesc  reautaiea în 
toată goliciunea ei crudă, în li- 
teratură cdută ditcevă : enieme 
sufleteşti, adâncuii pxiholosice 


pe care le presimte, dar nu 1€ 


zareşte încă. Deaceea cred că 
epoca romanelor „Sociale“ a 
trecut. Cei mai mari voman- 
cieri se recrutează astazi, tocmai 
dintre aceşti pasionaţi expiora- 
to:i ai cosmosului 5Suiietesc. Cum 
insă ei sunt toarte putini, iar 
cererea  ceţitorilor e Mare, ro- 
manul trece printr'o criză, 

In pomenita anchetă a heb- 
domauarului parizian, Jean Pr6- 
VOSt, unul din preopimeni, cre- 
dea că decăderea romanului 
contimporâan se datorește abu- 
zuiuj de actualitate pe care-l 
practică. Romancierii de astăzi 
pun în operele lor cezace au 
tiâiy tiecare în ultimul timp, 
ouca romancier, la sSiarșitu: a- 
nului, vine cu un român nou, in 
care e cuprinsă experiența lui 
din acel an. Ori, spune el. îar- 
mecul literaturii constă în po- 
vesiirea evenimenuzior de muli 
trecute, pe care cettorul nu le 
cunoaște sau despre care-i pla- 
ce să-și aminteasca. Lasă expe- 
Tienţa, sa, se 1nvecheasca pent. u- 
ca, punand-u, Mai Varziu, INLI'0 
Carte, ea să aiba a€rul că prle- 
zinlă Ceva nou, ceva inci. Are 
dreptate coniraţele nosuu, insă 
numai din puncţul de vedere al 
romancierilor mealocri. 

Peni.u un romancier mare, 
aşa cum l-am scuiţat noi mai 
Sus, actualitatea Și trecutul se 
contundă. El poate să scoată 
Qinvr'un lucru actual, ceva e- 
tern, adică actual tuvaeaulia. O 
operă de artă n'are varstă, sau, 
mat bine zis, are vârsta spiri- 
tuală a producătorului ei. In 
„Coutrapunet”, Huxley a descris 


societatea pe cae o avea în 
îața; nu a devenit mai puţin 
interesant prin asta. dias e tot 
atat de actual azi ca şi acum 
2buu de ani. Când se pune ac- 
centul pe raâpteie exterioare, in- 
tr'adevăr,  scouitorul trepue să 
Specuieze TEeautayi pe care cetl- 
vorul nu le vedea (romane 1St0- 
mice sau exouce). O aaevărată 
ma.e opera de artâ insă nu 
poate sa pună accentui decât 
pe realtâyi surieteşti. lar aces- 
vea, n'au vârstă, 

Proaucţia wtvuală de romane 
atinge cure fantastice. Dar din 
toale romanele care apar acum, 
Cate-Și satisiac cu adtva.ad ce- 
titoriui? Sunt lecvuri de o zi, de 
un ceas, de tren, sau de t.am- 
vai. Pentru cetiror €le nu in- 
seamnă mai mult decât un bilet 
de caiâtorre; cu biletul iși 
transportă bagajele, tizice, cu 
volumul respecuvy 1și transportă 
imaginația. Dar, oare, numai a- 
cesta € rostul literaturii, de ve- 
hicul spiritual? 


Literatu:a, şi în speță roma- 
nul, a iost tovdzauna și esţe o 
a.lă reprezentaviva, o ogundă 
a vieţu. Cu cat viața e mai 
simp.a, cu atât aceasta artă işi 
permite să fie mal simpiă, adică 
mai naiva. Viaja modernă insă 
e complexă și misterioasă, plină 
de neprevăzuturi și nuanţe fan- 
tastice, Ca să fie transtigurată 
în arlă, artistul trebue să fie 
înzestrat cu un 1atinament pu- 
ternic, ca să creeze o atmosteră 
adevărată, cu toate subtilită- 
țile, nuanțele interioare şi stă- 
rile suileveşti adeseori curioase 
și stranii. De aceea se pare că 
cea mai ieprezentaţivă artă a 
timpului nostru este muzica, ale 
cărei mijloace pot să exprime 
mai ușor elementele esenţiale 
ale vieţii moderne. Pentru an- 
tichitate era sculpturi, care as- 
tazi nu măi e o ata reprezen- 
tativă. Literatura, ca să-şi pâs- 
treze caracie.ul ei etern de artă 
reprezentativă, trebue să împru= 
mute mult dela muzică. Un ro- 
man, de pildă, trebue să cores- 
pundă unei simtonii, folosind €- 
lemente, imagini și motive dra- 
matice cât mai subtile, care să 
se adreseze sutletului, sbuciu- 
mându-l şi inălțându-l spre 
ceeace aria aspiră totdeauna: 
voiuptatea spirituală. Numai în 
telul acesta :omanul își va mai 
putea praiungi incă existenţa. 
Căci dacă va veni o vreme când 
literatura va muri, aceasta nu 
se va datori „perimării“ ei, ci 
desvoltării conștiinței omeneşti 
in așa măsură încât alţele vor 
fi artele, 1ajinate şi subtile, care 
să-i mai poată produce o ade- 
vărată voluptate spirituală, 





a 6 


Cronica —— 





0 ———————————— n a d a i a 


P—— n re, 


„ 





— ideilor 
. [pe] 
Despre suferință scrie Keyserling 
rânduri foarte substanţiale în „be la 
souiirance ă la pleniiude'“, cari de- 
alttel pot fi socoute reprezentative şi 
sintetice pentru toată opera sa ante- 
moară. laeiie tundamertaie din „La 
revonuition monqale” şi „la vie in- 
time', acelea aespre conexiunea ori- 
ginară a binelui cu răul, despre spe- 
«cul „tehnic“ al condiţiei omului, 
în dureroasă întâlnire cu spiritul, 
Sunt, în noua lucrare, premizere eie- 
meniare pe care gânditorul german 
îşi întemeiază Qiscuţia, întradevăr 
rouă, despre sensul suterinţei. 
Din capul locului, trebue să cons- 
tatăm că nu poate fi luat în serios 





cineva care nu recunoaşte că viaţa 


aceasta este originar și esenţial du- 
reroasă, 

Afirmația pare cu desăvârşire pe- 
simistă, definitiv tragică. Confuzia 
provine desigur dintr'o greşită cu- 
noaștere a conceptului de suferinţă, 
pe care am fost obicinuiţi să-l înţe- 
legem ca o exigenţă sentimentală, fi- 
zică, biologică. broul mitologic al 
unei asemenea suferințe „păgâne“ 
este poate Ulysse, al cărui chin orga- 
nic neîndurător nu putea conduce de 
cât la tragedie. Teatrul antic și în- 
treaga viaţă „spirituală“ pre-creștină, 
trăiesc sub semnul acestei concepţii 
pământene despre suferință — de- 
aceea concluziunile finale ale dramei 
antice nu puteau fi decât negative. 

Despre sensul pozitiv al suferinței 
începem să ne dăm seama din mMo- 
mentul în care sa petrecut acea 
„irupție a spiritului“ pe care Keiser- 
ling o atribue creștinismului. Suterin- 
ţa devine nu numai atributul princi- 
pal al spiritului, dar singura cale con- 
ducând către realitate și adevăr, Ea 
capătă astfel um sens, o finalitate, 
care nu sunt nici tragice nici vesele, 
nici optimiste nici pesimiste, pentrucă 
adevărul ultim şi realităţile din ur- 
mă, de care încercăm să ne apropiem 
prin suferință pot fi cel mult sublime 


și în orice caz necesare spiritului nQ- 


stru — ele nu se apreciază însă cu 
termeni ca acei de mai sus, — stările 
de lucidă cunoaştere spirituală, la 
care ajungem prin suferință, nepu- 
tând fi calificate drept vesele ori 
triste... 

Din simplul punct de vedere empi- 
ric, evident că nu înţelegem de ce a- 
devărul să fie preferabil minciunii. 


'Sensul profund și pozitiv al suferin- 


ței începe însă de aici: „trebue să 
văd viața așa cum este în realitate, 


„căci în adâncimea eului meu, vreau 


să o văd astfel“ (p 146). Pentru exe- 
cuţia acestui imperativ interior, care 
este unul al sincerităţii, omul nu este 
matur prin naștere. Mai târziu, când 
întrebarea spiritului începe să-i tur- 
bure comoditatea animalică, el aban- 
donează „optimismul de fațadă'“'—ro- 
lul creator, nu dizolvant, nu negati- 
vist, al suferinței, începând să-i lu- 
mineze conștiința. 


Este adevărat că, originar, binele şi 
răul, eșecul și victoria, şi în general 
oricare noţiuni antinomice, sunt 'co- 
nexe. Oswald Spengler se referă 
undeva la omul-animal, omul de pra- 
dă, ca la tipul general al omului, care, 
genetic, este și bun şi rău, ca tigrul. 

Diferenţierea binelui de rău se pro- 
duce odată cu apariţia universală a 
acelor „irupţii ale Spiritului“ despre 
care vorbeşte Keyserling, cum au fost 
'budhismul și creştinismul, de exem- 
plu. Ori, această trăire a spiritului în 
plan individual, în stare să ne desco- 
pere realităţile primare şi cardinale 
ale lumii acesteia, se numeşte sufe- 
rință. 

„Numai cine face un rău, un foar- 
te mare rău, sesizează omul în între- 
gime': — scrie Keyserling. Şubliniem 
termenul „sesisează“, pentru că acest 
gânditar pare că își însuşește distinc- 
ţia făcută de Leo Frobenius, cunoscut 
prin lucrările sale de mortologie a 
culturii, între „concept“ şi „sesizare“. 
Asemenea civilizaţiilor, despre care 
Frobenius ne încredințează că evolu- 
iază nu din concept în concept dar 
printr'o consscuţie de „sesizări“ tipi- 
ce şi relevante — spiritul nostru, în 
planul suferinței lucide și creiatoare, 
„sesizează“ una câte una realităţile. 

Pentruca suferinţa să nu ni se pară 
tragică, insuportabilă şi fără rost. am 
spus că trebue să fie lucidă, de re- 
sortul exclusiv al spiritului. Chinul 
organic, sentimental, biologic, al le 
gendarului Ulysse, care ilustrează în 
întregime pe omul antichității păgâ- 
ne, trăind sub semnul vulturului şi al 
forţei — evident că nu aduce nimic 
spornic și pozitiv. 

Keyserling opune acestui erou al 
tragediei, pe Isus, prototipul spiritu- 
lui, care consimte la o suferinţă strict 
spirituală, una totală, pe deasupra bi- 
ologiei şi a instinctului pământean de 
conservare a vieţii, una care a pier- 
dut memoria acelui „happy end“ al 
lumii pragmatice  anglo-americane 
după care, dincolo de Europa, se a- 
leargă atât, tocmai pentrucă nu poate 
fi aflat niciodată... 


MIRCEA MATEESCU 











UNIVERSUL LITERAR 


O personalitate a literaturii italiene: 


Massimo Bontempelli 


Massimo Bontempeli este, fără îndoială un 
inovator — trăind într'un secol de prefaceri 
el atribue acestui secol o atmosferă magică, 
şi îi dă o literatură miraculoasă. — EL trece 
peste orizontul «ce marchează finiţul, din- 
colo, spre domeniul infiniţului. 

Prin romanul „Eva ultimă“ am învăţat să-l 
cunosc pe Bontempeili, și am descoperit în 
multiplele sale orientări spirituale, preocu- 
pările şi grijile Ge prosperitatea literaturii 
italiene, 

Luigi Bartolini spunea în filosofia sa na- 
turală următoarele : „Eu îmi dutoresc toate 
neno;uvirile mele, lileraturii. Nu trebuie să 


fac din toate ierburile un buchet. Mai ales. 


totul constă în a recunoaște erburile din bu- 
chet, căci e poste putință să nu găsești în al 
și ierburi proaste“. Intr'adevăr în literatură 
elecţiunea este un prim gaj de izbândă și 
consacrare. 

Lupta lui Bonţempelli a fost grea — ane- 
voioasă — a trebuit să aleagă din buchet cu 
deosebită grije, ca să elimine orice iarbă proa- 
stă. Asislăm la competițiunea a două stări: 
realitate şi suprarealiitate. 

De aceia M. Bontempelli este considerat în 
literatura vremii drept un elaborator al unei 
noi concepții creative: realismul magic. Co- 
rolar al celeiialte concepții: idealismul ma- 
gic. Purtător de cuvânt al noilor ţendinţe, el 
„le impunc ca idei noi cu menirea de a se în- 
făpvui în novocentu. libertății spirituale. 

Este surprinzătoare firea acestui ciudat 
scriitor, care pedeoparte exaltă viaţa, soa- 
rele, munca, reamintindu-ne în chipul cei 
mai plastic şi mai apropiat ritmul dinamic 
al unei existențe palpabile, ce se pierde în 
nevoi şi întâmplări cotidiane (Viaţa imten- 
să), pe de alţă parte, elaborează principii li- 
terare reformatoare, (Novecentismul literar), 
iar pe de alta, însfârșit ne poartă într'o 
lume nouă fantasmagorică pe care nu 0 pu- 
tem înţelege. i 

Arta sa e o continuă oscilație literară. De 
la magica însuflețire a personagiilor urmă- 
rite de un fatalism orb, iremediabil, până la 
cele purtătoare ale stiematului budic al re- 
incarnării şi dela cele ce transformă viața 
într'o fantezie în care de multe ori sunt is- 
pitite să înfrunte realitatea cotidiană cu un 
„nu-mi aduc aminte” — până la călătorul 
cu obraz sănătos«ce-și duce singur valiza 
când vine de la gară, redând în toată plas- 
ticitatea aspecte mărunte din existenţa celor 
mulți. 

Romanele sale „Oameni sub vremuri”, 
„Fiul a două mame”, Moartea și Viaţa A- 
driei şi a copiilor săi“, „Viaţa mea, moartea 
mea și miracolele“ ete., ne vorbesc toate de 
o stare psihologică delicată, în care divagă- 
rile de la nonmal îndeamnă spre  cugeta- 
rea filosofică, 

Personagiul Silvano din „Oameni sub 
vremuri“ reflectează astfel, rezemat de trun- 
chiul unui copac: „Mie nu-mi poate fi tea- 
mă de moarte, pentrucă în mine nu e nimic 
viu”, 

Nu e tendința către turburarea dramatică 
a sufletului — ci liniştea pe care o dă re- 
semmarea. Oricum psihoiogia romanului lui 
Bontempelli este o psihologie de excepţie. 

Sau, mai daparte, vorbind despre acte două 
tinere fete, Dirce și Nora, autorul pune în- 
tre paranteze (cresc, sufletele lor se colo- 
rează, se extind în spaţiu). Este un fel dea 
preciza evoluţia psihică. 

Un mare mszrit al operei lui Bontempelli 
îl constitue această raportare a epopeei vieţii 
interioare ia marea epopee a vieţii exteri- 
oare. Și totuși, din acesată continuă luptă 
omul iese învins, „campion învins al invin- 
cibilei himere” aşa cum îl numea un scriitor 
italian pe eroul lui Cervantes. 

Romanul „Fiul a Gouă mame”, ne duce 
cu gândul la Boudha: „La mort n'est qu'une 
mod:fication eussi trompeuse que tout le 
reste”, 

Protagonistul acţiunii, — Ramiro — în 
viața proprie, Mario în reîncarnaţie, este 
concomitent fiul a două mame, cea în casa 
căreia murise, și cea în casa cărcia se năs- 
cuse — cele două mame își reclamă dreptul 
asupra copilului, de aici tot conflictul dra- 
matic. 

In „Viaţa intensă” în s:himb, mai, mai 
să nu-l recunoşti pe autorui da până acum, 
ca şi în „Viaţa activă”, în care atacă pe îm- 
bogăjiţii de războiu şi face refiecții asupra 
bogăției, ca și în „Novecentismul“ jiterar, în 
care fixează postulatele și directivele lite- 
rare ale secolului, - 

Genurile Ge romam pe cari le abordează 
sunt diferite și multiple: romanul psiholo- 
gic, romanul cronică, romanul documentar, 
clic. Și-a exercitat activitatea în toate do- 
meniile, făzându-și şi wenicia în genul Liric, 
trecând prin genul dramatice până la defi- 
nitiva sa  perfectare în genul narativ. 

Născut la Como, la 1874, elintră în nove- 
cent cu toată vigoarea tinereţii şi cu impul- 
sul vremurilor în suflet. 

Cu volumul „Cei  șeapte înţelepţi“, des- 
chide un orizont operei sale, începută prin 
„Ode siciliene“,  „versificând“  manitestări 
lirice, Opera sa va fi din ce în ce mai fertilă şi 
va culmina prin mişcarea reacționară ce o 


învederează publicarea revistei „Il  Nove= 
cento“, 
„Una din primele observaţii cari ne im- 


presionează din primul moment, şi pe cari 
ni je fac lăudătorii timpurilor vechi, este că 
această adolescență de azi e foarte puţin 
idealistă“. Bontempelli comentează: „Este 
infinit de mult mai autentic şi fecund idea- 
lismul adolescentului de azi care tinde cu 
nerăbdare la rapidă îmbogăţire și la viață 
ca la o mare aventură“ — afirmă un optimism 
nou, în contrast cu pesimismul romanticitor 
Asupra întregului flux de  tânguiri Bon- 
tempelli aruncă un energic și tăios: — 
Ajunge. 


După cum orice secol și-a avuto artă ex- 
presivă, secolul nostru trebue să şi-o aibă 
pe a lui. Bontempelli crede că ar îi arta 
narativă. 


Toată lirica marilor poeţi, dela Petrarca 


până la Foscolo, Leopardi și Pascoli, este 


impregnată cu o tristeţe de moarte. 

Până și „sentimentul naturii este foarte rar 
expansiune panică şi elevaţie — apoi, câtă 
oboseală, câte Jacrimi, câtă renunțare”! 

lar astăzi, oamenii sunt piiotisiţi, vor să 
trăiască, să creadă, să nădăjduiască. In ac- 
țiune stă energia, nu în imaginație. Totuși, 
cele două secole nu trebuesc privite în 'con- 
trast, ci trebue să ne apară unul compli- 
mentarul altuia. 

„Ottocentul a fost secolul omului ca rea- 
ltate simplă şi ca natură. Secolul nostru va 
fi secolul omului ca fantezie şi ca aven- 
tură”. 

Astfel Bontempelli proiectează pe pânza 
artei, tipurile sale original plăsmuite de 
mintea unui inovator. 

Galeria portretelor sale, fără să aibă nici- 
un fel de deformațţie fizică, ne amintește fai- 
moasele tipuri ale pictorului italian Amedeo 
Modigliani. Acesta aparţine prin ciudăţenia 
concepțiilor sale picturale, curentului artis- 
tic „excepţionalism actualistic”, 

Nu are nimic comun cu scriitorul Massimo 
Bontempelli, dar în amândoi se învederează 
aceeași tendință de a spiritualiza materia. 
Și tipurile lor formează un grup aparte, ce 
trăeşte într'o „extrasferă” după denumirea 
unui alt autor italian. Și după cum, vorbind 
despre Modigliani trebue să pomenești nea- 
părat de faimoasele sale „gâturi lungi”, tot 
astfel, vorbină despre Bontempeiii, trebue 
să evoci „figurile fantastice alterate“. 

Nu vorbeşte Bontempelli pentru opera sa, 
ci opera pentru el. Ne gândim numai, dacă 
un scriitor atât de original va mai încerca 
noi orientări, într'un câmp atât de vast cum 
este literatura. 

ANDRONICA POPESCU 








Fila calendarului, smulsă din cotor, 
se sgribulește, armonică, la o margine 
și cade jos, slobozind locul pentru o 
altă cifră: 25. 

-— lată o dată, o zi, o viaţă nouă! S'ar 
părea că mâine 25 Noembrie, mă așteap- 





tă o mare schimbare, un post important 
sau cel puţin un proces. Nimic din toate 
acestea. Vine o altă zi, obișnuită, cu 
programul știut de mai înainte. Știut ? 
Asta e o părere. Câte zile nu încep, ba- 
nal „după acelaș calapod, ca ila urmă să 
ne pomenim cu o moarte, cu un picior 
scrântit, sau cu o călătorie răsturnătoa- 


— Hai, la masă, Bob! întrerupe cu- 
getările filosofice ale soțului, tânăra lui 
nevastă. 

Bob ridică ochii cu plăcere spre chi- 
pul ci blând și drăgăstos şi părăseşte 
biroul. Aranjată cu gust, masa cu mân- 
cări favorite îl dispune întotdeauna. 
Ivisă el se desfată aproape sadic trimi- 
ţând servitoarea de zece ori la bucătă- 
rie sub felurite motive şi o chinuie gă- 
sind cât mai multe cusururi în toate 
nimicurile, E stăpân. Aceasta trebue să 
se ştie și, răsplata vine îndată, prin ne 
număratele atenţii ale soţiei şi prin în- 
deplinirile prompte ale poruncilor de 
către servitoare. 

Astăzi, însă, Bob, la masă, nu regă- 
seşte bună starea sufletească și nu-și sâ- 
câie nici nevasta și nici pe Ana. Pe 
geam îl privește, misterios și mut, luna 


“plină şi parcă îl poftește să părăsească 


locuința. El mănâncă, tăcut, absent, a- 
poi pretextează o grabnică întâlnire cu 
un prieten şi pleacă din casă. 

Uliţa e plină de umbră. Lumina lunii 
conturează doar obiectele şi crengile 
goale par degete răsucite, noduroase, dia- 
voleşti. În lungul gardurilor buruienile 
uscate s'au gârbovit, s'au lipit de pă- 
mânt și așteaptă ceva.... Frunzele așter- 
nute straturi, straturi, pe cărare, foş- 
nesc, trist, sub pașii lui Bob. Strivite, 
ele se răsucesc vii, gem în limba lor, 
apoi o înfiorare de comă străbate tru- 


pul lor galben și înțepenesc. 














Din tot ce-a fost în tine, în clipele uitate, 

Şi din fiorul vajnic ce te ducea spre culmi, 

Azi, e un tremur rece, străin, nestăpânit, 

Care-ţi apleacă îruntea şi trupul obosit 

Spre frunzele căzute din toamne și din ulmi, 

Și nu te mai întrebi cum te 'ntrebai, odată: 

„Mai este mult de mers ?...“, chiar dac'ai ostenit 
Pe drumul sirăbătut, cu mintea 'ndurerată, 

Ca să 'nţelegi — târziu — că zarea nu-l mai curmă 
Şi că, pe drumul soartei, plecat fără sfârşit, 

Nu mai sunt nici popasuri şi nici priviri în urmă... 


Din Constantin Balmoni 


Venii pe lume să privesc la soare 


Și spre albastre zări, 


Venii pe lume să privesc la soare 


Din mândre ţări. 


Venii pe lume să privesc la mare 
Ce 'ncântă ochiul meu. 
Și lumile le-am strâns într'o privire 


Şi-acum sunt zeu. 


Invins-am o uitare grea și rece 
Şi-un vis mi-am făurit. 
Acuma cânt mereu: cu revelații 


Sunt hărăzit,. 


Visarea mea născutu-s'a din chinuri, 
Dar sunt iubit, în schimb. 
Cine-ar putea să mă întreacă 'n cânturi, 
Să aibă nimb? 
Venii pe lume să privesc la soare, 
Dar dacă a apus, 
Cânta-voi despre el, în ceasul morţii, 
Cu fruntea sus, 


Bob, adânc pătruns de acest ceas al 
serii, când toamna a atins totul cu de- 
getele ei de tămâie, păşește cu ochii la 
lună şi ea, grațios şi lin, îl urmează. 

E] îi clipeşte şiret, scoate o ţigaretă, 
aprinde, își umple plămânii cu savoarea 
ei, ca de îndată, să împrăștie o dâră sub- 
ţire de fum, Trăgând cu nesaţ din ţiga- 
ră, Bob înaintează, alene, pe uliţă. Yără 
țintă, fără un gând precis își petrece în 
tihnă libertatea. Străzile Ismailului îi 
sunt cunoscute, intime şi târându-se 
de-alungul lor i se pare că și colțurile 
mai întunecoase sunt vrednice de prie- 
tenie şi dragoste. 

„E bine să nu te smulgi din meleagu- 


„rile natale, se gândeşte el. Aceste uliţi 


și chiar orașul îmi pot fi adevăratul că- 
min. Orice colț, bancă, pom, ascund 
câte ceva din tinerețea mea. Ah! Anii 
mei! Oftează. Mai eri am fost atâţia. 
Iată-mă-s, acum, singur. Adevăraţ că 
viața are rotițe și nu stă pe loc; împre- 
ună cu ea te duce și pe tine, dar să 
fi putut să descaleci din cursa ei obiş- 
nuită şi, deci să-ți oprești anii în loc, 
ce minune ar fi fost! Astăzi nu aş fi 
avut nevastă, griji, supărări la birou. 
Ne-am fi adunat, colea, la Abrumcic sau 
la Amdreicea și ţine-te de chef și po- 
vești, frate-meu, până dimineaţa. Sau, 
pe la miezul nopții, m'aș fi strecurat la 
fereastra Catiuşei sau Clavei.  Le-aș 
fura sărutări şcolărești, timide, fără alte 
încercări ori speranţe. Da, și pe atunci 
era lună, timp fruinos, dar noi nu le 
înţelegeam şi nu le prețuiam. Acum, iată 
luna, dar unde-s celelalte gânduri şi 
dorinți curate, prieteni ?!* 

Bob, încetul cu încetul, pierde avân- 
tul care-l scosese din casă, își încetinea- 
ză pașii, apleacă jos capul și se oprește. 
Ce caută el, pe stradă, om însurat? Uli- 
ţa nu mai este a lui. I-a fost doar în- 
chiriată. Termenul sa scurs de mult! 
O „el înțelege aceasta așa de bine. Poate 
prea bine. Aceste perechi, sperioase, 
care bâjbâie prin ulița discret luminată, 
acum se înfrățesc și-i închiriază tainele. 
Bob priveşte lacom la liceenii pe care-i 
întâlneşte împreună cu aleasa inimii și 
încearcă să se închipue pe el însuși în 
locul vreunuia din acești ștrengari în 
uniformă kaki. De geaba. Nu se poate. 
Il despart prea multe. El şi ei! Nu, nu! 
E lucru de râs. A! desigur. El e om se- 
rios, însurat, funcționar. El e „societa- 
tea“, Ei... sunt în afară de societate. 

Bob își iuțește, brusc, pașii, ocoleşte 
ulițele mai luminoase și coboară spre 
malul Dunării. La marginea apei, a vi- 
sat și a nădăjduit adesea. A fost alin- 
tător. Vrea să încerce. 

Drumul printre fabricile de cherestea 
e cam lung. Inainte, îl străbătea repe- 
de și fără nici o teamă, Acum însă oco- 
lește toate gropile, se întoarce adesea 
înapoi și tresaltă la fiecare trosnitură 
de iarbă uscată. Situaţia lui socială il 
face să fic prudent. Un elev sglobiu n'a- 
vea nimic de pierdut. Gândul acesta îl 
indispune și mai mult. 

Ajunge obosit la Dunăre şi se oprește. 

Luna s'a înfășurat într'o năfrmă fu- 
murie şi obrazul ei e palid, pierdut. Ra- 
zele abia se mai lasă și învăluie apa, 
delicat, presărând pe trupul ei cenușiu 
o ninsoare argintie, Colo, departe, bate 


Ceas târziu 


Din ce visai, odată, cu ochii mari deschişi, 
Și ce vedeai în tine şi dincolo de lume, 

N'ai mai păstrat în suflet, uitat şi fără nume, 
Decât un dor de soare, din anii greu ucişi, 
Și-un zâmbet ingheţai pe buzele uscate. 


17 Decembrie 1938 ——= 


































MUGUR MARDAN 


Trad. de R. DONICI 









0 seară la Ismail 


de SERAFIM CADAN 


sacadat, motorul unei bărci și ecoul a- 
duce, grăbit, acest sgomot surd, ca tic- 
tacul unei inimi imense. Luminile din 
Tulcea au făcut mii de ochi și, par un 
crâmpei de cer. Motorul se oprește și 
nu se mai aude nimic. Doar apa fâșâie 
ca acele frunze moarte, căzute pe drum. 
E o liniște care tulbură și otrăvește sim- 
țurile. , 

Bob își plimblă privirea până unde 
poate cuprinde ochiul şi nu găseşte ni- 
mic încurajator, bun, mângâietor. Du- 
nărea, portul sunt și ele din trecut. Sunt 
amintiri. Un membru al societăţii, sin- 
gur, la această oră e nepoitit, de prisos, 
Bob se răsuceşte scurt şi sec în călcâie 
și porneşte înapoi spre oraș. Calcă apă- 
sat, serios, nepăsător la cele din jur. 
Trebuie să se inapoleze acasâ. Da, aca= 
să, acolo unde este locul şi rostul lui, 
Astfel îl povăţuieşte raţiunea. Totuși 
el nu vrea acasă, Simte dorinți bizare, 
neînțeless. Vrea să împlinească ceva mai 
aparte, mai altfel decât banalitatea zile- 
lor. Ce? Ce să facă, să comită, spre a 
găsi o liniștire? Și, deodată, îi vine un 
gând. Tresaltă. E prea îndrăsneţ. To 
tuşi îl ispitește. Oscilează între da și nu. 
E periculos, ar putea fi zărit. Dar por- 
nirea ciudată din astă seară, care îl în- 
deamnă să procedeze Ja o faptă mai vi- 
tală, desțelenitoare a supărării adunate, 
triumfă. Se hotărește să meargă până 
la cimitir, la mormântul fostului său 
prieten Nelu. Işi spune că în astfel de 
clipe, de restriște sufletească nici n'ar 
fi fost ceva mai nimerit „decât tocmai, 
noaptea să se inchine lângă mormântul 
celui plecat acum zece ani. 

„Bicţii morţi, noaptea sunt totdeau- 
na singuri! Cine ar avea curaj să pă 
trundă „acum până la ei?!“ 

Se linişteşte parcă.  luţeşte pasul. 
Ceasul arată la 10. Oboseala începe să-i 
cuprindă corpul. E neobișnuit cu dru 
murile iar astăzi, a făcut câțiva kilo- 
metri. 





Iată și Bulevardul Lung. E atât de în- 
tins ! In sfârșii ajunge şi la capătul lui, 
Vede o bancă. 

„Ce-ar fi să mă odihnesc un pic?! 
Mai am încă peste un kilometru“. 

Se aşează. Îşi sprijină capul pe spe- 
teaza băncii, se strânge în haină și în- 
chide ochii. O plăcută stare de odihnă 


(Urmare în pag. 7-a) 


„2 A Eta 





17 Decembrie 1938 








București 
EEE 0 a e IA aia n e 


- Pi li - _ epeaezii iii 
TEATRUL MODERN: M. T. (MILIŢȚIA 
TERITORIALĂ), COMEDIE IN TREI 
ACTE DE ALDO DE BENEDETTI. 


Poate marele defect al acestei piese 
este că priveşte cu prea multă senină- 


tate, spre a nu spune ușurătate, o pro- 


blemă de adâncimi nebănuite, o proble- 
mă care a format şi mai formează încă 
astăzi punctul tragic al vieţii generaţii- 
lor foste combatante. Cine ştie însă 
dacă aceasta nu e o calitate, după cum 
însuși eroul principal, Orlandi, ne în- 
deamnă să privim realităţile cu mai 
multă indiferență. 

Afară de mica observaţie formulată 
rai sus cred că piesa Teatrului Modern, 
de data aceasta, isbutește să ridice ni- 
velul scenei scăzut de câteva comedii, a 
căror valoare lasă de dorit. 

Subiectul nu importă să fie poves- 
tit. Se poate rezuma în câteva scurte 
fraze, mai cuprinzătoare decât orice 
alte explicaţii. Ei 

Un funcţionar, umil pion al activi” 
tăţii sociale este mobilizat în anul 1915 
şi pe front are gradul de maior. În 
subordinele lui ajunge fiul directorului, 
care la fabrica unde lucra el, îi era stă- 
pân. Rolurile sunt inversate, dar fostul 
funcționar ştie totuș să se poarie cu 
demnitate. Apoi vine pacea. Fiecare Își 
reia rolul, iar umilui iuncționar se re- 
întoarce în subordinele celui ce pentru 
cât-va timp îi fusese interior. Nimeni 
nu-i mai recunoaște meritele, nimeni 
nu se mai uită la decorația lui, mai mult 
chiar, îi impune să scoată din peretele 
de deasupra biroului diploma de deco- 
rat, îl împinge din spate ca pe orice 
slugă.. Dar el nu poate suporta aceasta, 
și pleacă în lume, undeva departe, cu 
cine îl pricepe, acolo, izolat de socie- 
taţtea nerecunoscătoare. Ca teză piesa 








ferindul de nedreptăți : „Uite, vezi, a- 
ceasta a fost odimoară o bucată de ta- 
blă. (Ține în mână o brichetă în for- 
mă de obuz). Ah! Toţi o aruncau... Cine 
să se uite la ea. Apoi a venit războiul. 
S'a transformat în capsă la vreo bom- 
bă. Ha! Ha! Ha! Atunci a cunoscut şi ea 
momente de glorie. Era frumos. Dar a 
sosit pacea. Iată... Acum... este o bri- 
chetă care... poftim nici nu ia foc mă- 
car“, 

Așa dar, resemnare. Viaţa e o trecere. 
La glorie, la decadență, .poate iar la 
glorie. Cum spune francezul: On s'y 
fait. Trebue să ştii să suporţi vicisitudi- 
nile. Să te mulțumeşti cu trecutul. Poa- 
te ca Orlandi să deschizi  garderobul 
când ești nenorocit, să te uiţi la unifor- 
mă, și să-ți reaminteşti că odată ai în- 
semnat ceva, ai creat ceva. 

Ne putem întreba dacă este o soluţie? 
Resemnarea. Soluţia înțelepților. Dar 
oare oricine este înțelept? Desigur că 
nu. Și primul psiholog, Aldo de Bene- 
detti și-a dat seama că resemnarea nu 
este o soluţie accesibilă oricui, mai cu 
seamă lumii de unde şi-a ales eroii. 

Mai mult. Ea nici nu se poate închi- 
pui. Un om care a cunoscut gloria, tot 
atât de mult ca și un om care are un 
ideal în viaţă nu știe, nu poate pricepe 
căderea. Orlandi este un astfel de om. 
EI, fostul maior, respectat, înconjurat 
de mii de atențţii, în jurul căruia se în- 
vârtea o mică lume. El, aecorat cu vir- 
tutea militară, el să devie un sclav din 
nou. Nu! Pleacă în lume. 

Iși reîncepe viaţa. Pentru înfrânți re- 
semnarea nu este o soluție, e o abdica- 
re. lar abdicarea o semnează numai cei 
ce recunosc pentru totdeauna imposibi- 
liţatea de a mai lupta, Ceeace nu se în- 
tâmplă cu Orlandi, ale cărui virtuţi re- 
nasc încăodată la reîntoarcere în reali- 
tatea dureroasă. 


UNIVERSUL LITERAR 


DAMATICĂ 


Tema aceasta sa mai putut observa 
în multe piese post-belice. In puţine 
cred autorul a știut să imprime ridicolul 
şi adânc omenescul situațiilor ca A. de 
Benedetti. 

Ca putere de sugestie, piesa mi-a rea- 
mintit de un roman — tema era acolo 
mai tragică — al d-lui Francis KOr- 
mendi, „Aventura în Budapesta“, tra- 
dus în multe limbi străine şi in româ- 
netșe. Şi aceia o carte genială, cu tema 
decepţiilor de după războiu, 

Insă pe când aceasta pătrundea în 
cutele adânci ale tragediei şi în rădă- 
cinile noilor ramuri de activitate ale 
oamenilor pentru a desprinde o soluţie, 
Aldo de Benedetti, privește sarcastic re- 
alitatea, ne înșiră cu cinism părţile hi- 
lare, din când în când ne aduce la rea- 
litate cu bruscheţă, pentru ca la sfârșit 
să înțelegem o complectă neputinţă în 
faţa soartei. Soluţie: Și resemnare și 
luptă! Prin urmare niciuna. 

D-l Timică a avut un rol foarte inte- 
ligent exploatat, Dealtfel ca întotdeau- 
na domnia-sa a știut să îmbrace rolul 
cu hainele cele mai potrivite interpre- 
tând stări sufleteşti diferite cu resurse 
de profundă pricepere şi mari posibili- 
tăți artistice. 

Sylvia Dumitrescu a fost cum nu se 
poate mai adeguată rolului vulgar, Gar 
totuşi plin de bun simţ al femeii din 
popor. 

D-l 'Ţăranu, o mască frumoasă şi un 
joc echilibrat. Din când în cânăd chiar 
cu sclipiri interesante. 

D-na Wauvrina ca întotdeauna. Dealt- 
fel d-l limică s'a arătat cu dumneaei în 
ultimul act, cum nu se poate mai dis- 
tins şi mai natural. 

D-ra Cella Marion, 
nu i-a permis mai mult. 

Ceilalţi, roluri sporadice. Insă în ge- 
neral irumos executate. O piesă inte- 


comună. Rolul 


cate sublimă. Morala ei? Orlandi pornește în viață. Viguros, resantă și frumos jucată de d-l Timică. 
Spune în actul trei, Orlandi, el, su- reintinerit. VICTOR POPESCU 
ra a a ate tat > ep aceea Pra Pa ea 




















CINEMA ARO: Oglinda, vieţii 


Mai întodeauna au încercat Germanii, 
în filmele lor s2rioase, să trateze subiecte 
grave, ale căror so.uționări încercau să dea, 
de gândit spactatorilor., Spre deosebire de 
Prancezi însă, Germanii impant filmele în 
două grupe prea distincte: filme serioase şi 
filme neserioase. Odată filmele astfel gru- 
pate, nu ar admite niciodată Germanii si- 
tuaţii neserioase — prin „neserios”, ei în- 
țelegând lucrul vesel — în filmele serioase 
și invers. Iată, ae pildă, iilmui prezentat 
săptămâna aceasta de cinematograiul Aro 
se resimte mult depe urma acestei me- 
tehne a, regisorilor germani. Tema tratată 
în „Oglinda, Vieţii” e, bine înţeles, foarte 
gravă, conflictul filmului Gându-se între 
medicina, veritabilă și icea „bpăbească”” sau, 
după cum se exprimă domnii medici ai îil- 
m'ului, medicina. şarlaţanilor, Prea marea 
importânţă care se dă acestei probleme nu 
prea actuală la noi, transformă fi-mul în- 
tr'o peliculă, plicticoasă și lâncezitoare în- 
irunele părţi. Se mai adâugă la această 
impres:e și felul de a juca al actorilor ger- 
mani cari au un fel special da a, se râsti 
şi cari pentru cel mai mic gest mișcă în- 
treg corpul, făcând impresia că reflectoa- 
rele îi fac mereu să sufere. Jocul impună- 
torului şi bărbosuiui dela natură Peţer Pe- 
terson e o pildă a acestor spuse. Paula 
Waseiy, care a slăbiţy mult, e o actriţă 
mare, care insă, nici ea nu a putut să alunge 
din glas accentul prea aspru, specific doar 
actori.or gârmâni, Remarcabilă şi chiar 
amuzantă este scena finaiă, exceptând m:- 
cul diszurs ţinut de Pata Wessely, după 
ce a dat naștere unui voinic îlăcău ger- 
man. 


CINEMA ARPA: Jockeui roșu 


Pilmeie prezentata da xelnematograful 
Arpa își au publicul lor special, în care a- 
bundă șepcile de liceu emoț.onate de soar- 
ta eroilor. E normal deci ca, la Anpa să se 
aplaude, să se râdă, să se încurajeze eroii 
preferaţi. 

De astă dată, simpaţiile publicului sunt 
trei copii cari și-au pus în cap să câștige 
cu mn Cal csl mai important concurs hipic. 
Bine înțeles, până la urmă ei vor câștigă 





Motivul Misnon la Alecsandri 





Lipsit de forță creatoare originală, 
Alecsandri a fost influențat — nu nu- 
mai la începutul carierei sale poetice — 
de moda literară a timpului ,de roman- 
tism. 

Urmele acestei influențe sânt visibile 
aproape în întreaga lui operă, dar mai 
ales în multe din versurile lui lirice, a 
căror lipsă de valoare estetică pleacă 
tocmai din inaderenţa romantismului la 
structura reală a sufletului său, 

Lucrurile stând astfel identificarea 
diferitelor motive împrumutate de A- 
lecsandri din operele romanticilor fran- 
cezi nu este grea. D. Charles Drouhet a 
stabilit în studiul său „Vasile Alecsan- 
dri şi scriitorii  francezi'“* dependența 


„bardului dela Mircești'* de Lamartine, 


Hugo şi Th. Gauthier. 












Pope 
DACISE: 


[| 





B. Î. Basarab. 
Se'ntore cirezie în saț 
Tălăngi iar bat; 
Din joc, copiii de pe drum 
Pornesc acum. 


O toacă bate tremurat 
S'a înserat 

Și clopte se-aud sunând 
Din când în când 


S'aprind opaiţen curând 

Pe rând pe rând 

Un bucium cântă doar prelung 
Din deal, din fund. k 


Dacă aţi fi scris această poesie numai cu 
un an înaintea apariției volumului „Balade 
și idile“ de George Coșbuc... i 


Mihai Dragodan. — 


Ce e idealul oare? Un duh frumos şi sfâni, 
Ce aripi îl înalță pe-al slăvilor decor, 
Lucind mai sus el pare, în veci rătăcitor 
Şi mulţi spre dânsul cată, de pe acest pământ 


Pe cât se pare, priviţi cu insistenţă „spre- 
al slăviior decor“. Dacă în loc da ideal ar 
fi acolo o leacă de inspiraţie... 


Alexandru Chiriţescu. — Cred că scrisoa- 
rea d-voastre a pr.mit răspunsul mai prompt 
decât vă așteptați, 


P. Copoiu. — Ne rogi să publicăm poezia 
dumitale „în numărul viitor”. Din păcate acel 
număr a apărut așa că nu vă putem înde- 
plini dorinţa, 


Demetrius Florescu. — 


Stau singur în ceață — un pribegit; 
Dar port tovărășie bună 

Lumânelor de satelit 

Cu raze de argint, de lună. 


Nu prea ştiu cum „devine“ cu luminele de 
satelit cărora le purtați tovărășie. Mai tri- 
miteţi o strofă lămuritoare, 

T. st. 


Intre 1834 şi 1839, când Alecsandri se 
afla la Paris, atenția şi admiraţia aces- 
tor poeţi era încă îndreptată spre Goe- 
the, Acesta  pătrunsese în  hteratura 
franceză cu Werther, operă ce avusese 
un Succes extraordinar, fiind de repe- 
tate ori tradusă, dramatizată și comen- 
tată din numeroase puncte de veaere, 
Puternica expresie a acelui „mal de 
siecle'* făcuse chiar victime, 

La L5UU se traduce Hermann und Do- 
rothea, la 1802, Wilhelm Meister, Ur- 
mează celelalte opere până la Faust, 
care preocupă adânc şi multă vreme pe 
Francezi, 

Intre aceste două momente importan- 
te — Werther și Faust — scriitorii fran- 
cezi se opresc şi la poezia lui toeLhe. 

Se fac traduceri în versuri şi proză 
(între alții de A. Stapler și H. Blaze de 
Bury); impresionează în deosebi: Erl- 
komg, Mignon, Der  Zauberlehrling, 
Der k'ischer, Der Goth und die Bajadere. 

Influenţa acestor poezii comparată cu 
aceea a lui Werther, este cu totul re- 
dusă. Th, Gauthier reia în L'Ondine et 
le pâcheur tema din Der Fischer şi tot 
el imaginează un balet pe motivul din 
Erlkong. Motive din poezia lui Goe- 
the apar şi la Edouard D'Anglemont și 
chiar la Victor Hugo. Scribe compune 
o operetă cu libret după Der Gott und 
die Bajadere. Cam la atât se reduce in- 
fluența poeziei lui Goethe în Franţa, 
pentru acea vreme 1), 

Romanticii francezi rețin mai ales 
baladele, pe care le interpretează din 
ce în ce mai mult în sensul fantasticu- 
lui pur. 

Dintre poeziile amintite, ne interesea- 
ză Mignon. Prima versiune în îranțuze- 
ște a romanului Wilhelm Meister (1802) 
încercase o traducere a  'cunoscutelor 
versuri: 


„„Kennst-du das Land wo die Citronen 


blihn?* 

Mai târziu, A, Stapfer (autorul Noti- 
ței asupra lui Goethe) dă și el, impresi- 
onat de această Mignon şi de „farmecul 
ei inexprimabil“ o traducere a acelorași 
versuri, 

Insuşi Lamartine — pentru care ad- 
miraţia lui Alecsandri a fost deosebită 
— mărturisește în  Confidenţele sale 
(cartea VII, 1) că aspirase seninătatea şi 
căldura cerului italian din versurile lui 
Goethe și dă în Milly o replică poeziei 
Mignon. 

lar Theophile Gautier, a cărui influ- 
ență asupra lui Alecsandri a precizat-o 
domnul Drouhet în Chanson de Mignon 
transpune în franțuzeșşte strofa întâia. 
Poetul își întreabă iubita : 


„Ou veux-tu donc aller ? 

«. O ! mon maitre, sais-tu 

La chanson que Mignon chante â Wil- 
helm dans Goethe ? 

„Ne la connais-tu pas la terre du poăte; 





La terre du soleil ou le citron mărit, 
Uu l'orange aux tons d'or dans les teuil- 
les sourit ? 


C'est lă, maitre, c'est lă qu'il faut mou- 
rur et vivre, 

C'est lă qu "il faut aller, c'est lă qunl me 
taut swuwvre'., 


'TDraducerile amintiţe le-a cunoscut și 
Alecsandri, In volumul Mărgaritărele, 
el arc o poezie inutulată Cănrecul Măr- 
garetei, care porneşte din motivul 'cer- 
cetat mai sus. 

Atmosfera generală, dorul după o 
ţară de vis, ne aminteşte de M.gnon. 
Dar dacă ar fi numai atât, mar insem- 
Ha prea mult, întrucât dorul acesta nu 
este ceva prea rar, insă repetiţia acelui 
inițial : a 
„Auzit-ai frate...“ 
care corespunde întrebării: „Kennst- 
du...“ („La connais-tu...') dar mai ales 
refrenul : 


„Acolo mi-e doru, acolo mă vreu 
Pe ale tale braţe du-mă dragul meu...“ 


ne. întăresc presupunerea, 

Iar strofa a doua, care pare a fi chiar 
traducerea strofei franțuzeşti uitate, ne 
dă siguranţa : 


„Unde vântul serii blând ca un suspin 

Leagănă 'n tăcere dalbe flori de aur, 

Unde pe-ale rodii salbe de rubin 

Flutură verdeaţa frunzelor de laur, 
Acolo mi-e dorul... etc. 


Primul vers nu-l găsim la Gautier și 
nici în traducerea din 1802. El ne duce 
către acel: 

„Ein saniter Wind vom blauen Himmel 

weht'“, 
vers pe care Alcsandri l-a aflat în vre- 
una din traduceri, poate în aceea a lui 
Stapter. In orice caz, el pleacă dela poe- 
zia lui Gautier, dela Chanson de Mig- 
non, 

Este de remarcat la Alecsandri, aici, 
încă o asemănare cu maeştrii săi, Poeţii 
francezi, chiar acei care l-au iradus pe 
Goethe, și ale căror versuri originale au 
păstrat urme din opera acestuia, nu au 
putut reda acea atmosferă caracteristi- 
că Lied-ului format din notații imediate 
și de o simplitate impresionantă. Ei cău- 
tau să se exprime mai amplu, mai reto- 
ric. Le scăpa esenţa Lied-ului, despre 
care Heine spunea că este un sărut pe 
sufletul nostru. 

Mignon are trei strofe, fiecare un ta- 
biou plin de culoare, dar diferit cu totul 
de celălalt. Ceea ce le unește este ace- 
eași atmosferă lirică. Chanson de Mig- 
non a lui Gautier ocupă câteva pagini. 
Nici acesta nu putea înţelege Lied-ul 
goethean, Aceeaşi observaţie și pentru 
Alecsandri. Cântecul Margaretei are 





șase strofe și, fiind lipsit de unitate și 
gradaţie „emoția este mult diluată. 

Cea din urmă strofă a acestui cântec 
este o revenire, o renunțare la acele 
frumoase ținuturi dorite: 


„Dar ce zic? Ah! unde, unde este plai 
Mai frumos, mai vesel, mai bun de 
iubire 
Decât țara noastră, dulcele-acest rai, 
Plin de încântare, plin de fericire ? 
Acolo mie-e dorul, acolo mă vreu; 
Lasă-mă aicea că mor, dragul meu“. 


Această revenire, care ar părea ecoul 
unei note patrioţice, este împrumutată 
tot dela Th. Gautier, care, după ce ara- 
tă iubitei că soarele puternic al Itahei 
i-ar arde pielea albă și diafană, adaugă: 


„Restons au colombier! Apres tout, 
notre France 


Vaut bien ton Italie...“ 


Urmează descrierea monumentelor 
din Franța, care, în privinţa aceasta, nu 
este mai prejos decât Italia, iar apoi e- 
numărarea frumuseţilor naturii din pa- 
trie : 


„Nous avons de grands bois et des oiseux 


chanteurs 
Des fleurs embaument Pair de divers 
senteurs, 
Des ruisseaux babillards dans de belles 
prairies, 


Oua Pon peut suivre en paix ses cheres 
râveries... 

Et ce que ne se trouve en aucun lieu 
du monde...“ 


Versul acesta ultim rezumă și ideea 
din strofa amintită a lui Alexandri. 

Spuneam mai sus, că Lamartine dă 
cântecului Mignon o replică în Milly, 
(La terre natale, deuxi&me harmonie). 
Intr'adevăr, şi Lamartine pune faţă în 
față farmecele țărilor streine, pe care 
le-a văzut, şi peisajul sărac și aspru al 
locului natal, preferindu-l pe cel din 
urmă : 


„Vai vu de monts voilâs de citrons et 
d'olives 

Râflechir dans les flots leurs ombres 
îugitives“. 


Versul din urmă, oglindirea, răsună 
și în Cântecul Margaretei : 
„Care oglindează ca prin vis uşor 
Tainice seraiuri şi 'nverzite maluri“. 


Nu ducem analiza mai departe. Dar 
este de crezut că poetul nostru a cunos- 
cut nu numai Chanson de Mignon ci și 
poezia Milly. De altfel, se pare că în- 
suși Gautier nu e strein de poezia acea- 
sta a lui Lamartine. 

Din cercetarea noastră comparativă 
reiese odată mai mult dependența lui 
Alecsandri de romanticii francezi, 

ION ROMAN 





Cinematosratel 


[iz 2 at] 

iar publicul va fi încântat, Nu lipsesc din 
film scensle amuzante, printre cari se in- 
tercalează cele palpitante. 

Mickey Roney a crescut și, în acelaș timp 
i-a 'erestuţ mult și talentul. A fost de de- 
pante copilul preferat al sălei. C. Aubrey 
Smith, actor bătrân și inteligent a știut 
să surâdă îngăduitor în fața ghidugiilor 
„aatorilor principali”, 


CINEMA SCALA: Tragedia imperială, 


Acăsţ film în care abundă numele ve- 
detelor franceze, i-a dat prilej lui Harry 
Baur să-și interpreteza rolul în alt fel de- 
cât că obișnuit. Singura observaţie pe 
care i-o putem face, ar fi că n'a, insistat 
prea mult asupra puterilor de hipnotiza- 
tor ale lui Rasputin, el prezentându-se mai 
ales ca un „făcător de minuni”. Respactind 
adevărul istoric, filmul lâncezeşte totuși, 
deoarece sa insistat prea mult asupra uui 
Rasputin, ceilalți eroi fiind trecuți pe pia- 
nul al doilea. 

Reuşită masca lui Jean Worms. Imbă- 
trânită, Marceile Chantal. Enervant, ca 
întotdeauna, Pierre Richard Wilm. Jar 
Jany Holt, reușită în roiul scurt al unei 
ihuminâte. Vom reveni asupra munor amă- 
nunte ale filmului, despre cari, cadrul re- 
strâns al cronicai nu-mi permite să vor- 
bose astăzi, 


TRAIAN LALESCU 








O seară 
la Ismail 


(Urmare din pag, 6-a) 


şi de toropeală se revarsă mângâetor 
prin tot corpul. Se linișteşte ca prin 
tarmec, revoita de odinioară contra a- 
niior trecuţi se evaporă și starea pre- 
mergătoare somnului îl invăluie. 

„dorm îi trece, lenevos, prin gând“. 
Inca o cupă...“ 

Sare, barbăteşte, în picioare, se scu- 
tura ae somnu ce-l nupaaeşie și por" 
neşte spre ținta propusa, 

La poarta cimiuruul Zăboveşte. E în- 
CUlăvă, Asta NO prevazuse.. ce e de 
facu ! Sa se Invata ? Dă sara gar” 
du. ţ & neserios, inoata însa îi rasa: în 
MuNLe Qragustea Qe aăuata, puternică 
Pr.iel6neasta, Nedesparțita cu Neu, 

„INELULe, Sar garuuu ! Lu, Gaca ma pri- 
VEzu, ue uniueva Qi Ce, PIMNLEșLE ata 
Ca bul SENUL al NeWMaălggatutti  IuUasule 
Prievenii te INCă NU Sa vit, 

Se apucă de zid, se cațara şi-l escala- 
deaza. ds polneueșie, utvuălă, ULvul0, 
Înur O vacere aatValdl Muttlialtăla, LIU” 
Cult ȘI MUNUMENIue uwuuă leană. 
bierae Curajul penru mulnent, aar iși 
ZKE ; „LOpuat i DULNL OIn 1 Loava 1irea 
ca sa Ma ial speru qe vase, 

Porneşte pe carare spre Jocul atât de 
cunoscut, 

Cavoul familiei lui Nelu e îngrădit 
cu gruia]. Sovru, tăcut, acest loc u 1m- 
PTu»păbmază liileagad Scena Vagica a in” 
IOLInaDNLării, UCiui se vinezest, 

Se apropie ma Mult, Poruţa are un 
lacat, teluuu bop insa Nu se pasesc la- 
cale pe Care nar pulea să le aescule. 
Yenitu asta are un wruceag cu un carug. 
carug. 

Scoate briceagul, şi lacătul se des= 
face ușor. Dar suușiea mormântală, de 
pană aaineaori, se sparge. Se aua muş- 
cari, toşnete, Bob ingneaţă pe 10c și su- 
doarea rece îi apare pe iruute. 

— Ah, stimabile, d-ta eşti! Astăzi 
nu ne mai scapi ! 'Le învațăm noi minte 
să mai turi candele dela morţi! 

„Ce oroare ! fulgeră prin gândul lui, 
sunt luat drept pungaș”. 

Situaţia e grozavă. Cine lar crede că 
nu-i aaevărat, Bob se smucește din lo: 
și se năpusteşte cât îl țin picioarele spre 
cârarea zidului. E greu de scăpat. bunt 
ani de când picioarele n'au mai cunos- 
cut fuga, 1l încolţesc pândarii. lată că-l 
ajung. Mai e puțin. L-au prins. Il în- 
taca, brutal, il sgâlțăie, se ridică pum- 
nii şi vreo două bate... Il vor ishi. 

„Nu, nu sunt hoț! Vrea el să ţipe, 
dar de groază scoate doar un răget şi... 
se trezește pe aceeași bancă din Bule- 
vardul Lung, unde se aşezase, un ser- 
gent de stradă îl scutură putemic de 
umăr. 

— Ce, ce, ce este? Nu sunt Ja cimi- 
tir ? bâigueşte «el. | 

— Lasă basmele! Aici nu se doar- 
me, îl întrerupe gardianul. Legitimaţia! 

Bob se caută prin buzunare și nu gă- 
sește nimic. El na simțit, niciodată, 
nevoe s'o poarte, la Ismail, în orașul lui 
natal. 

— Nam! 

— Hai, la poliţie ! 

— Domnule, mă opun! Eu sunt om 
cum se cade, funcționar. 

— Bine, bine, acolo vede şefu, 

Restul nopții Bob l-a petrecut veghi- 
înd în arestul poliţiei, în aşteptarea co- 
misarului de jurnă. 

De atunci, când luna, cu obrazul ei 
de călugăriță smerită, îl cheamă la plim- 
bare, el îi întoarce spatele și rămâne 
acasă. 


SERAFIM CADAM 























Cum mi-ar fi putut trece 
prin minte în primul an 
de facultate, când ve” 
neam să-i fac galerie la 
„Pavilionul cu umbre“, că peste câțiva ani mă 
voiu strădui să deslușesc din amintirile văduvei 
chipul său luminos ? 

Visam atunci pentru cândva, mai târziu, o apro- 
piere de el ,ca de un sfătuitor în ale scrisului, în 
ale vieţii. Il ştiam bun, înțelegător, prieten cu 
oricine i-ar fi solicitat prietenia şi eram sigur că 
nu voiu bate zadarnic la ușa lui. Dar n'a tost să 
fie așa, Legi neînţelese ale firii l-au smuls dintre 
noi fără de veste. Singură, o soție iubitoare şterge 
cu mâini tremurânde praful uitării care zadarnic 
încearcă să se aşeze şi două fiice duc mai departe 
mândria numelui lui: Mira Gib Mihăescu şi Ionica 
Gib Mihăescu. 

Cea mai mică, abia de putea rosti câteva cuvinte 
când sufletul tatălui ei și-a luat zborul spre stelele 
pe care le urmărea, în fiecare noapte senină, cu 
telescopul, astăzi părăsit întrun ungher. Poate 
acum va deslega tainele tăriilor albastre pe care 
de atâtea ori le-a cercetat, obosit şi îndurerat după 
ce se pogorâse în scrutarea suiletului omenesc. 

Adâncimile întunecoase ale oceanului sufletesc 
și înălțimile luminoase ale cerului l-au pasionat 
deopotrivă, Intru străbaterea celor dintâi s'a stră- 
duit ca scriitor şi a reușit să le înfățişeze în cărţile 
lui de pe acum clasice. Pentru pătrunderea taine- 
lor înaltului visa înfăptuiri noni şi multe nopți 
a stat de veghe făcând calcule misterioase deasu- 
pra hărților cerului, cu nesecată râvnă. 


AMINTIRI 





Mira, şi lomica 


Am regăsit chipul blând al lui Gib în ochii în- 
dureraţi ai soției lui, în glasul ei reţinut, în cele 
două vlăstare fragede care poartă în suflei Lris- 
teți prea timpurii. 

Şi l-am revăzut iarăși la apariția neașteptată a 
surorii devotate, Theodorina. In părul celei care 
i-a ţinut loc de mamă, multe fire argintii s'au ivit 
dela moartea fratelui drag. 

Soţia şi sora au evocat inainte-mi figura lui Gib 
și eu am notat tot ce mi-au spus. Nu sunt lucruri 
inedite, pentrucă Gib. Mihăescu a avut prieteni 
buni şi mulţi, dintre aceia cari mânuesc condeiul 
cu măestrie.. L-au cunoscut şi au ştiut să-l pre- 
zinte citiţorilor lor în adevărata lumină a marelui 
său talent și a caracterului său admirabil. 

Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, N, Crevedia 
au scris despre el cu nestăpânită durere, ca prie- 
teni și camarazi de redacție, Mai mult decât au 
spus ei cu greu se poate spune iar mai frumos 
decât au făcut-o nu îndrăsnese să cred că ași pu- 
tea vreodată scrie. 

Rostul acestei pagini este, de astă dată mai 
mult, de a strânge laolaltă amintirile celor mai a- 
propiaţi scriitorului spre a folosi cândva cercetă- 
torului Literar. 

Din copilăria lui Gib Mihăescu, sora lui îşi a- 
minteşte o mulţime de lucruri. Le-a spus pare-se 
și d-lui Crevedia care a publicat un articol în 
Gândirea (Februarie 1936) „Viaţa lui Gib Mihă- 
escu“, vioiu și interesant ca tot ce iese de sub 
pana acestui duhliu şi arţăgos scriitor. 

Nevrând să parafrazez pe d. Crevedia, reproduc 
mai la vale un fragment asupra copilăriei lui Gib, 
din articolul cu pricina: 

„Gib I. Mihăescu s'a născut la Drăgășani, în a- 
nul 1894, Aprilie 23. O zi sfântă de primăvară, de 
aceea a primit numele de Gheorghe. Era al treilea 
copil. Sora lui mai mare, văduva unui ofițer su- 
perior, trăieşte şi, după moartea mamei, dânsa l-a 
învăluit într'o iubire mai presus de orice frăție. 

Tatăl, loan Mihăescu, era avocat în Drăgăşani. 
Avocat-apărător din aceia de modă veche, cu di- 
plomă dela Târgovişte. Foarte inteligent, fire des- 
chisă şi întreprinzătoare. Isbutise să facă oarecare 
stare şi adunase multă stimă printre ruralii săi 
concetăţeni, ale căror interese le apăra cu ones- 
titate. 

Bunicul lui lon Mihăescu, originar din Gorj, a 
fost unul dintre oamenii de încredere ai lui Tudor 
Vladimirescu. Se numea Preda Stegaru, căci pur- 
tase, probabil, steagul Revoluţiei. Gib iscălea mul- 
te dintre articolele sale cu pseudonimul Gh. Ste- 
garu, ca un omagiu adus memoriei pandurului. 

Dar copiii avocatului, precum vom vedea, n'au 
semănat acestei ascendențe de cremene. Ei au pri- 
mit, toți, sângele subtil al mamei — soţia lui Ion 
Mihăescu — fiica unei boeroaice care se retrăsese 
la Mânăstirea Dintr'unlemn și se făcuse călugăriță. 
Pe fată, însă — o fată din flori, pare-se — n'o re- 
ținuse între zidurile sfinte, ci o dăduse într'un pen- 
sion la Bucureşti. De aci, copila venea și-și petre- 
cea vacanţele la mânăstire. 

Dar, odată, venind să-și petreacă libertatea Paș- 
tilor lângă mama, în diligenţa care trecea prin 
Drăgășani, frumoasa domnişoară cunoscu pe chi- 
peșul avocat oltean, pe Ion Mihăescu. După două 
săptămâni, erau cununaţi și eleva care n'avea de- 
cât 15 ani, nu se mai întoarse la școală... 

Atmosfera de umbre şi evlavii a Dintr'unlem- 
nului influențase mult sufletul fin al doamnei Mi- 
hăescu care și-a crescut copiii în leagănul adânc 
a). credinţei și al unei desăvârşite cucernicii. Mama 
lui Gib era o fire aristocrată, blândă şi foarte ro- 
mantică. Citea romane și cărți de istorie, mai ales 
dintre cele care povesteau viaţa regilor și a tu- 
turor Curţilor domnitoare, Două-trei ore pe zi, cl- 
tea Sfânta Scriptură, 

Copil, Gib a crescut la via părintească Groşarea, 
din satul Călina, de lângă Drăgășani. Bătrânii sa- 
iului îi povesteau aci despre trecutul în care ză- 
eeau ascunse comori bogate, turceşti, In visurile 
copilăriei lui Gib, vor fi jucat, desigur, multe fo- 
curi de aur şi în nuvelele de mai târziu ale fostu- 
lui băiat dela vie, vom întâlni, des, obsesia acestor 
vâlvătăi, în descripția cărora Gib Mihăescu se do- 
vedea un maestru, 

Era un copil pirpiriu, dar tare drăgăstos. Și de 
mic îl atrăgea suavul blestem al scrisului. Așa, de 
pildă, lua hârtii, le împăturea, le cosea şi desena 
pe fiecare “pagină: tot felul de chipuri. Pleca apoi 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BU CUREȘTI, STR. BREZOIANU. 23 














prin târg, prin centru pela cafenea şi striga cât îl 
ținea gura: „A apărut „Veselia“. Cumpăraţi „Ve- 
selia“ 5 parale bucata'“... Iși desfăcea cele trei-pa- 
iru exemplare din ,„,Veselia“ alcătuită de el şi, 
când îi mai cerea cineva câte un număr, el răspun- 
dea satisfăcut: „De unde să-ți mai dau? Că sa pre- 
seris!“ — adică s'a isprăvit... 

— Dar cine eşti tu, mă! — îl întreba câte cineva. 

— Eu sunt Giab, ziaristul! — răspundea el, 
mândru. Giab era un ungur — Gabor îl chema 
probabil — şi care vindea ziare prin târg. De aci 
i-a rămas numele de Gib. Drăgășanii, familia, toţi 
intimii lui îi spuneau: Gibe. ” 

Urmase clasele primare la Drăgășani. 

Prin 1902, este însaris în clasa I-a a liceului Ca- 
vol din Craiova. In clasa II-a, însă, e mutat la Li- 
ceul din Slatina. Sta aci în sazadă la sora lui mai 
mare, căsătorită cu un ofițer. 

Şi la Slatina, desena Gibe. Făcea pe qeal, în pă- 
mânt... planurile războiului ruso-japonez. Odată, 
era foarte abătut: 

— Ce ai, mă? — îl întreabă sora. 

— Te rog să-mi faci rost de-o căpătână de miel 
mort. 

.— 927 

— Vreau să fac telegrafie fără fir. 

Anul următor, avocatul Ion Mihăescu își trimise 
copiii la liceul din Râmnicul-Vâlcea. Dar Gibe o 
incurcă aci cu clasa III-a, cutoatecă la Craiova și 


se eaaanie i nemai „eee (plan face Pit 
095 a zeu ie Poema ara Pf 20 


i naea NA 


SR A ID i 2/0 
qi (ei , PE 4 pina bei i : 
ta tani Pa co j, Cdpan a p?. cca“ ecce P 

Preantea Aa a ac ci Bfrzenua 
fr ci SI 4 jean 
ca pula 





Manuseris din Donna Alba 


la Slatina fusese premiant. Și iată în ce împreju- 
rare. E și încă alţi vreo şase elevi au spart dulapul 
uu dulceţuri al gazdei şi au mâncat-o toată. Elevii 
au fost reclamațţi la școală și eliminaţi, iar părinţii 
au fost trași în judecată de zgripțuroaica bătrână 
care s'a înscris la despăgubiri cu suma de 80 de lei. 

Pentru Gibe, eliminarea era încă un motiv de 
mândrie. 

Repetă clasa la Craiova. Se distingea la partea 
literară. Nache, vestitul profesor de Români, care 
a fost și dascălul unor Nicolae Titulescu, Dr. C. 





Pe această cărare a urcușurilor c- 
terate, strecurând toate gunoaiele su- 
fietului, a putut descoperi poporul 
rezemnat, dar așa de simţitor al flo- 
rilor. 

Pentru fiecare măghiran, sau crin 
ce se scutură discret, geana poetului 
striveşie o lacrimă, Se recunoaște în 


UNIVERSUL LITERAR 


De vorba cu doamna 
' Elena Gib Mihaescu 














de RADU A. STERESCU 


Angelescu şi al multor personalităţi oltene — îl 
lua "n brațe, în clasă, și-l săruta. La obiectele ști- 
inţifice şi mai ales la Matematică „elevul Mihăe- 
scu ÎI. Gheorghe era slab. 

După absolvirea gimnaziului, se înscrie în cursul 
superior, secția clasică. Tatăl era foarte mândru: 
Gibe al meu este al patrulea din clasă — se lăuda 
Gânsul, Până într'o bună zi, află că la secţia clasică 
nu urmează decât patru elevi. Mihăescu 1. Gheor- 
ghe era, deci, ultimul...“ 


CĂSĂTORIA 


Doamna Elena Gib Mihăescu, (născută Stănescu) 
e drăgășeneancă, Pe Gib l-a cunoscut încă de pe 
când erau amândoi copii. Povesteşte, tristă, de- 
spre vremea când Gib se înapoiase dela Chişinău, 
după moartea tatălui: 

„Tatăl lui, înainte de a muri şi-a exprimat do- 
rința ca el să aibă grijă de cei trei frați mai mici 
(fuseseră 12 copii). A venit la Drăgășani. Ne-am 
revăzut. Căsătoria s'a celebrat la 29 Nov. 1925. 
Bătrânul Ion Mihăescu, a fost şi el avocat. Gib 
era hotărât să facă avocătură serioasă, dar nu-l 
pasiona și  deaceea o lăsa pe planul al doilea. 
La Drăgășani avocaţii se sculau cu noaptean 
cap ca să poată asculta pe clienţi. El se trezea 
târziu sau chiar de se scula mai de vreme scria, 
în vârful patului, până la ora 8, când pleca la ju- 
decătorie. Infrângerile îl îndurerau peste măsură. 
Un proces pierdut îl făcea să aibă remușcări, nu 
pentru mândria lui de avocat, şifonată de pierde- 
rea unui proces ci pentru clienţii lui, mai întotdea- 
una saraci. 

Mai pe urmă a. deschis un birou de avocatură 
impreună cu doi prieteni: avocaţii Răuţ şi Bogar- 
do. Lucrurile mergeau bine pentrucă tovarășii e- 
rau pricepuţi în meserie, muncitori, cinstiți. Când 
a fost să împartă banii sa minunat că partea lui 
€ cu mult mai mare decât se aştepta, ba chiar a 
cerut celorlalți să mai socotească odată fiindcă 
i sa părut că i-au dat mai mult decât trebuia. 

Lipsit de orice distracţie, Gib găsea refugiu su- 
fletesc în lectură, în scris şi astronomie. Reluân- 
du-şi o veche preocupare din liceu, își cumpără 
o lunetă astronomieă dela Paris şi primea fel de 
fel de reviste și cărți cu ultimele invenţii şi desco- 
periri în domeniul acesta. 

De atunci cotrobăia printre stele căutând minu- 
nile firmamentului. 

A scris în vremea aceea: „La Grandi-flora', ,Ve- 
denia“, „Pavilionul cu umbre“ și „Braţul Andro- 
medei'“. Pentru Pavilionul cu umbre a primit -— 
după cum ştii — premiul I al Asociaţiei criticilor 
dramatici pe anui 1926. 

Işi împărțea timpul între literatură și astrano- 
mie“, 

Doamna Gib Mihăescu îmi arată apoi o însem- 
nare a lui în care vorbeşte despre un „Procedeu 
pentru asocierea și întărirea puterilor optice a 
două sau mai multe lunete prin proectarea ima- 
ginelor obiectivelor respective întrun plan focal 
comun“. 

Cine știe ce valoare practică va fi avut această 
invenţie pe care el n'a trăit s'o vadă realizată. 

„La Drăgășani am stat cinci ani. Ani lungi, plini 
de necazuri, Cinci morţi în familie, lipsuri mate- 
riale, viață monotonă de orășel provincial. 

in 1929, d. profesor Nichifor Crainic îi trimise 
o telegramă prin care îl chema să vie imediat la 
Bucureşti. Graţie domniei sale Gib fusese numit 
şef de secţie la Direcţia-Presei. Ne-am mutat în- 
dată la București. Mai apoi a fost avansat referent 
şi a stat în serviciul Direcției Presei până la 
moarte. 


Dimitrie Anghel. 
poetul florilor 


(Urmare din pag. 1-a) 








17 Decembrie 1938 





Gib Mihăescu 


Doamna Mihăesca 


La București lucra mult. Iși impunea un anu- 
mit număr de ore pentru scris și respecta cu sfin- 
țenie această regulă. Când se așternea pe lucru, 
zeci de pagini ieșeau înegrite de sub tocul lui. Seria 
ușor, ore întregi, fără să facă pauză, Revenea de 
multe ori şi renunţa repede la paginile cari i se pă- 
reau nedemne de el. 

Făcea şi gazetărie. Intâi la „Curentul“, apoi la 
„Calendarul“ unde era redactor. Modest şi chiar 
timid, nu avea temperament de gazetar. Nu-i plă- 
cea viața de cafenea și nici atmosfera de intrigă 
şi bârfeală. 

Retras, lucra neobosit. Au apărut rând pe rând: 
„Braţul Andromedei“ (1929); „Femeia de cioco- 
lată“ (1933); „Rusoaica“ (1933); „Zilele și nopţile 
unui student întârziat“ (1934); „Donna Alba“. 

In ultimul an al vieţii semnase un contract cu 
o editură din Brad („Pantheon') pentru un roman, 
din care n'a apucat să scrie decât 84 de pagini. 
Mai avea gata două piese de teatru: „Sfârşitul“, 
care se ailă în cartoanele Teatrului Naţional şi o 
comedie „Contraţii“ actualmente în posesia d-lui 
Sică Alexandrescu. 

Când seria îi plăcea să fie liniștit. Uneori copiii 
veneau lângă el. li mângâia și le spunea blâna : 

— Du-te ticule că eu am de scris. 

Avea mulţi prieteni. La Drăgășani pe avocaţii 
Emil Răuţ şi Bogardo și farmaciștii Gogu Stoian 
și Nanci iar la București pe d-nii: Nichifor Crai- 
nic, Cezar Petrescu, Adrian Maniu, Șeicaru, d-na 


- Apriliana Medianu etc. 


Nu întârzia cu prietenii în oraș, şi rareori îmi 
cerea voie să iasă seara împreună cu unul sau mai 
mulţi din camarazii lui. 


SFÂRŞITUL NĂPRAZNIC 


Viața se scurgea liniștită, egală, cu necazuri și 
bucurii. In 1935, cu câteva luni înainte de a muri 
îl încercau dureri de șale. Intors dela mare şi 
poate răcit, Gib se simţea din ce în ce mai rău, 
La sanatoriul „Martin Luther“ din Sibiu, cu regim 
şi îngrijire părea că-i merge mai bine. Puţine zile 
mai târziu boala își accelera opera distrugătoare. 
I se măcinau rinichii. Uremie. In cele din urmă 
doctorii pierduseră orice speranță. Dela sanatoriul 
Diaconeselor l-au trecut la Spitalui gardienilor 
publici. Aci s'au stins ultimele pâlpâiri de viață. 
Două nopţi de chinuri îngrozitoare. Numai apa 
mai alina o clipă buzele arse, crăpate, vinete. Ochii 
blânzi ieșiţi din orbite priveau fără să cunoastă. 
Vorbea fără șir. Cerea să i se reprezinte o piesă 
pe care n'a scris-o şi șuera crâmpee de operă. 

D- Crevedia venit la căpătâiul lui a alergat 
mult în ultimele clipe, Era singurul bărbat alături 
de cele donă femei zdrobite de durere: soţia şi sora. 
Niciun doctor, niciun om de ajutor. Agonia a fost 
lungă şi înfiorătoare. Respira greu, din ce în ce 
mai rar, până când un ultim oftat a îngăduit odih- 
na la ora trei fără douăzeci dinspre ziuă. 

Dela Biserica Albă unde a stat două zile, sicriul 
a fost transortat la gară și apoi'la Drăgășani. 

In 22 Octombrie, într'o Marţi pe când arăgă- 
şenenii culegeau viile, Gib făcea pe brațele prie- 
tenilor, ultimul drum dealungul urbei natale. 

Două copile culcau căpșorul în poala mamei, 
care de aci înainte avea să le fie singurul sprijin 
în viaţă. 





In straturi florile 'nclinate iar senăl- 
țau cu bucurie, 
Și 'n aer făr-de-veste atuncia lumina 
zilei liniștită 
Se preschimba în fel de feţe ş'o clipă 
sta ca aiurită, 

Pân' să-și recapete cuprinsul din nou 
divina-i armonie. 


flori, şi se vrea cât mai aproape de 
ele. Numai atunci, hipnotizat parcă 
de perfecțiunea lor, poate șopti: 


„Miresme dulci de îlori mă'nbată şi 
mă alintă gânduri blânde... 

„Ce iertător și bun ţi-i gândul, în 
preajma florilor plăpânde ! 

(In Grădină) 


In preajma curățeniei lor edenice, 
se simte vrăjit. Corolele îi uimesc o- 
chii, fiindcă pe tot pământul nu pot 
trăi fiinţe care să se îmbrace în mai 
frumoase rochii. 

In lumea aceasta în care numai 
culorile şi miresmele trăiesc, pasul 
parcă trebuie să se facă mai uşor, 
vocea să devie șoaptă, umerii să crea- 
scă nevăzute aripi, ca niciun răsad 
să nu fie strivit; sufletul să se poată 
întâlni și confunda cu însăși poezia. 

Nu pot vedea aci, nici preţiozitate 
şi nici manierism, şi cu atât mai pu- 
țin simple fresce decorative. In ele 
trebuie doar găsit Nirvana  Liniștei 
spirituale, unde totul fiind lipsit de 
brutalitate a impulsiei mușchiulare, 
şi energiilor epice, se sublimează în- 
ir'o spiritualitate de vis floral. In lu- 
mea florilor răsbunarea nu poate fi 
decât jertfa lor. Nimic în Anghel nu 
e distant și 'rece, nicăeri nu e simplă 
culoare pentru culoare, nicăeri goală 
ornamentație. 

Stanțele acestui rafinat cresc din- 
tr'o vibrantă sensibilitate,  cristali- 
zând mai întotdeauna întrun regret, 
împăcat în noblețea durerii. 

Lipsit de idei străine poeziei și de 


orice finalism filozotfc, alungând orce 
balast de inutilă şi pedantă intelec- 
tualitate, deseori poetul găseşte arta 
marilor simplităţi. 

Când poemele lui nu sunt inspirate 
de vreun mănunchi de crini, de vreo 
obosită  floare-a-soarelui, sau rece 
gherghină, ele îşi găsesc motivul în 
niște plante mai fastuoase, mai bo- 
gate de culori, florile tropicale ale 
fantaziei lui, 

Vedem din ceruri desprinzându-se 
uriașe curcubee învitând poetul pe 
frageda lor punte cerească, să poată 
mai ușor bate cu degetul în ferestrele 
iubitei, Cântă sepia ce pe vârfuri de 
stânci marine, îşi zidește castelul fer- 
mecaţ, de basm etc., revine și în acest 
ciclu de fantazii, deseori la florile lui 
dragi: Metamorfoza, Alesul, Răsbu- 
narea bujorilor, Balul pomilor, etc. 

De fapt unde poate fi mai multă 
poezie, îndemn către ea, decât în lu- 
mea acestor delicate vegetale, ce te 
invită să visezi: cât de repede trec 
cele mai desăvârșşite culori şi forme, 
să te gândești la moarte şi naștere, 
la iubirea și meloncolia lor, la sufe- 
rință şi la uitare, la viața care trece 
și viața care rămâne. Filozofie de loc 
comună a tuturor, dar pe care marile 
sensibilităţi o integrează sub forme 
noi, eternității. S'a spus despre omul 
Anghel, că ar fi fost un irascibil şi un 
violent. Nu știu în ce măsură stilul 
e omul, sau poate antipodul lui, din 
poemele scrise, autorul volumelor: 
În grădină și Fantazii, creşte ca un 
duios, un blajin; îşi conturează pro- 


filul sau ca un mare sensitiv și deli- 
cat. 

Masca lui de grădinar al florilor 
spiritualității noastre: zumzetul cald 
al albinelor, șopotul fântânilor, o plă- 
mădeşte visătoare şi patriarhală. Ver- 
surile lungi ţin în coaja lor, un ritm 
domol și leneș, bătrânesc și aromitor 
ca florile de maghiran în sfârşit de 
toamnă, împrăștiind o lumină de li- 
niște: între viaţă și vis. 

Grădinile lau robit atât, încât în- 
săşi Parisul, pe care l'a iubit aşa de 
mult, pentru valul uriaș de artă şi 
umanitate, imaginația lui Va văzut 
împietrind tot într'o fermecătoare 
grădină a inimii: Luxemburgul. 

Luxemburgul tinereţii și iluziilor 
noastre, a atâtor generații de studenţi 
români, numărați de băncile bătrâ- 
nei Sorbone, a generaţiilor de visă- 
tori. 


Ți-aduci aminte după ploaie ce albe 
străluceau la soare 

Statuele străvechi și scumpe, și cât 
de drag ţi-era de mine, 

Să povestești umblând sub ramuri, 
de viața moartelor regine 
Inmărmurite 'n piatra rece de o biată 
mână pieritoare? 


De-asupra lor porumbii vineți roteau 
voioși din vreme 'n vreme! 

Părea că lor le este dată grădina asta 
toată 'n pază, 

Şi-arar o lacrimă de ploaie ca un dia- 
mant aprins de o rază, 

Se desprindea venind cu zgomot, din 
naltul unei diademe. 





sau mai departe: 
Pe su bcopacii jilavi încă, roaiu copiii 
| cu grămada, 
lar sub habuzul vechiu ţii minte, cu 
A feţele Ge plâns udate, 
Câţi ingeri nu jeleau de soarta vre- 
unei nave fărâmate 
Ce se pornise pe furtună cu pânze 
albe ca zăpada?! 


Faniarele sunau cu sgomot înfiorând 
- prelung platanii 
Sub umbra cărora voioase treceau 
SR | eternele idile, 
Născute dintr'o sărutare şi moarte 
| după zece zile... 
Pe zilele acele însă, cine din noi nu 
şi-ar da anii? - 

etc. 
(In Luxemburg). 


Câtă culoare, cât sentimentalism 
moldav, cu subiect totuș atât de fran- 
cez! Cât de bine însă această poezie 
se poate integra literaturii românești! 

Nicăieri poate ideia: -contagiunile 
artistice nu schimbă sufletele popoa- 
relor, ci le hotărăsc numai expresia *) 
nu-și poate găsi o mai bine venită. 
ilustrațiune decât în acest poem, și 
în toată inspirația lui Anghel. 

Pioasă, adolescența mea, a salutat 
mai cu seamă în D. Anghel, pe rafi- 
natul, estetul-poet care a scris în 
antologia poeţilor vremii, o delicată 
poezie urbană de aristocrată factură 
autohtonă, 


MIHAI MOȘANDREI 


PD 
Taxa poștală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P. 1. T. Nr. 44908-938