Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0033

UNI VEDSUL 


PROPRIETAR: 


8OC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. lifov 








THEODOR PALLADY 





ABONAMENTE: 





autorități și instituții 1000 lei 
de onoare 500 , 
particulare 12 luni 360 ,, 
$ 6 luni 190 „, 


* 


In ha:s*m 





OPINII SEPARATE 


„Avoir une opinion, « 


est preferer de se 


tromper dans un cer tain sens“. 
- JEAN ROSTAND 


Gogol spune că dacă con- 
templăm multă vreme un 
spectacol comic, acesta de- 
vine trist. Această observa- 
ție indică o ientă schimbare 
de atitudine din partea noa- 
stră.  Propriu 2:s, comicul 
exciude or.ce idee de tr.steţă. 
Substratul dureros pe care 
unele persoane mai mult mi- 
loase decât iucide cred că î. 
desc.frează în opera mari:0r 
autori comici, denotă o con- 
fuzie ae puncte de vedere. 
Suntem obișnuiți cu judecăți 
fastid.oase pr.n car. Aristo- 
fan, Cervantes, -Moliere--sau 
Caragiale sunt arătați ca 
nişte mari îndureraţi, şi 
Grock sau aiți c.owni ca niş- 
te fiiozofi. Socotind că nu- 
mai jelania este valabiiă și 
profundă, unele spirite prea 
sentimentale cred că e cazul 
să scuze râsul unui Cara- 
giale prezentându-l ca pe un 
biciuitor acrit, ca pe un er- 
ponent al realităților crude 
şi tragice. 

Muuţi iau drept interpre- 
tări pătrunzătoare asemenea 
erori banalizate. 

Râsul este un fapt ome- 
nesc, dar atitudinea comică 
e mai curând înumană. Râ- 
zând, ne detașăm, ne dezin- 
tegrăm din complezui fră- 
maântărilor vieţii umane. Sta- 
buim între noi și spectacol 
o distanță din perspectiva 
căreia aprofundăm ma: mult 
expresiunue exterioare. Din 
contră, atitudinea tragică, 
sau simplu tr.stă, este o in- 
tegrare în frământarea uma- 
nă pe care 0 cons.derăm. 
Cuvântul  „compăt.mire“ a- 
rată tocmai acest lucru. 

In atitudinea comică, a- 
tenția e îndreptată asupra 
manifestărilor exterioare, 
negiijând sentimentele cari 
le determină. Nu râd de su- 
ferința omu.ui, dar râd de 
mamn,.festarea ei grotescă. In 
definația lui Bergson „du 
meâcanique piaqu€e sur du 
vivant““, accentul cade pe 
primul termen, iar al doilea 
nu face decât să-i servească 
drept fond, împrumutându-i 
numai exterioritatea vieţii. 

Comicul nu-i tot una cu 
îron.a tristă. In Crimă şi pe- 
deapsă, de pildă, sunt mo- 
mente de mare intensitate 
grotescă. Dar nu sunt comi- 
ce. E un grotesc patet.c care 
e expresiunea subiimată a 
mizeriei. Ironia acerbă, ric- 
tusul amar, sunt expres:a 
răsturnată a plânsulu:, adi- 
că a unei ident.ficări cu su- 
biectul. Să nu confundăm 
atitudinea şi metoda lui Dos- 
toiewsky cu cea a lui Moiiere. 

[] 


„Inteiectual“ nu e o me- 
serie, cu obișnuitele ramiji- 
cări în amatorism. Este un 
mod de a fi. Intelectual nu 
e neapărat acela care d.n în- 
teres profesional, din vani- 
tate sau din pură plăcere, 


psihanaliză, artă, drept, 

ştiinţe, etc., ci acela care în 

fața oricărui fenomen adop- 

tă o atitud.ne lucidă, dega- 

jută de orice patos, de or.ce 

afect şi de orice prejudecată. 
Ei 


Oamenii mediocri au ne- 
voe de certitudini de-a gata, 
peniru a se dispensa de exer- 
cițiul incomod al gândirii 
discriminatorii.  Valoriie lor 
spirituale sunt în pre.ungi- 
rea umbrei pe care 0 proec- 
tează idolii consoliaaț: în 
stratificarea  juaecăţiior ne- 
controiate. Dărâmători:. ue 
idoii, cari printr'o analiză 
lucidă descompun acel coa- 
gul al osif.cări. intelectuale, 
sunt copiii termbili pe cari 
autoritatea negândirii îi pe- 
depseşte cu biamul cuprins 
în denumirea de „spir.te di- 
20.vante“. Spiriteve dizolvan- 
te îndeplinesc în lumea idei- 
lor oficiul  hig:enic al unui 
control al certitudinilor. Ne 
oferă. un depurativ pentru 
creer; dar e știut că mulți 
văd în medicamente numai 
amărăciunea și păstrează 
medicului o inflezibilă anti- 
patie. i 

Spit critic nu înseamnă 
numai decât negatuvitate. 
lată un adevăr pe care-l 
ştim cu toţii; totuși conţuzia 
se face aproape întotdeauna. 

A nega nu e scopui cr.ti- 
cei, ci a controla. Anumite 
negativități nu sunt decăt 
efectul acestui; contro.. Mul- 
te atitud.ni negative sunt 
însă expresia unei opacităţi 
inteleciua.e; or, sp.ritul cri- 
tic presupune tocmai luc.di- 
tate. 

:k 

Curajul şi lașitatea sunt 
frați buni. Ambeie sunt reac- 
ţia în fața unui pericol imi- 
nent, cu scopul de a ne sal- 
va. Curajul este atitudinea 
activă în fața pericolu.ui, a- 
vând avantajul de a-l în.ă- 
tura. (Pe această eventuaii- 
tate jucăm, după o preala- 
b..ă evaluare a probabuităţi- 
lor). Curajul şi lașitatea sunt 
atitudini  lucide. Să nu le 
confundăm cu temeritatea şi 


po.troneria. 
* 


Unele lașități sunt o for- 
mă superioară a curajului. 
A unu: curaj profund și p.u- 
rilateral, care, pentru efi- 
ciența lui, ascunsă prejude- 
căților mioape, înfruntă o- 
probriul mulţimii, își sacri- 
fică reputația şi se emancipă 
de toate van:tățiie. 

% 


Frica întră în compunerea 
curajului tot așa cum, după 
vorba lui La Rochefoucauld, 
viciile intră în compunerea 
virtuții. „„Avoir du courage, 
c'est 6tre seul ă savo.r qu'on 
a peur“, spunea un aviator 
francez. A-ț: fi frică înseam- 
nă a fi conștient de pericol, 


se ocupă de Kant, Spinoza,or, actul de curaj presupune 


dă AL. i ALEOLOGU 


această cunoaștere preala- 
bilă. 

Psiho.ogic, curajul este in- 
hibiția anzietăţii; activ, el 
este înfruntarea pericolului. 

* 


Cine spune Că nu Cunoaș- 
te frica, sau minte, sau nu e 
curajos. 

% 


Se confundă foarte des 
imaginația cu inventivita- 
tea, numindu-se imaginație 
îngeniozitatea unui Maupas- 
sant sau a autorilor de ro- 
mane polițiste în a inventa 
rețete anecdotice. Invent.vi- 
tatea este o orientare a in- 
teligenţei către un joc al 
combinării de serii de posi- 
bilități eventuale, în ord.nea 
determinărilor naturale. I- 
maginația este facuitatea de 
a creea într'un spațiul ideal, 
realități de un concret îm- 
ponderabii. 

Inventivitatea construește 
situații ipotetice, a căror e- 
zistență o socotim a priori 
negată. Produsul imaginației 
este încărcat de o anumită 
realitatea transcendentă, și, 





(Urmare în pag. 2-a) 





REDACȚIA și ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 23 
TELEFON 3.30.10 





Incântătoarea cetate a Dogilor a 
adăpostit în acest tulburat an de 
mari trămânţări mondiale, cea de 
a XXIII-a expoziție internațională, 
marcând cu o promptitudine care 
nu se lasă intim:dată de cataclisme, 
semnul tenacităţii spiritului italian 
în ceeace privește torma cea mai 
înaltă a muncii organizate : arta. 


Infiinţată în 1895, Biennala a de- 
venit, prin amploarea crescândă ce 
obține cu fiecare nouă manitestare, 
incinta pașnică in care naţiunile ci- 
vizate ae lumii au simţit nevoia 
să deslănțue tacite competiţii de 
forţă spirituală. 

Nu numai prilej de intercunoaş- 
tere şi emuiaţie, cât mai cu seamă 
ocazie aș.epiată de cunoscătorii și 
amatorii ue artă a lumii întregi, de 
a-şi îmbogăţi pe de-o-parte suile- 
teie cu torme, obiectivate măestru, 
de simţire străină, pe de altă parte 
colecțiie naţionale, cu opere vaio- 
roase străine. Pentrucă, răspunzând 
unei necesităţi psihologice bine sur- 
prinse, comitetui de organizare a 
biennalelor a tăcut ca rosiul acestor 
expoziţii să nu fie doar alișarea 
unui număr de valori ale plasticei 
fiecărei țări participante, ci şi posi- 
bilitatea schimbului de opere, în 
perspectiva atât de rar de întâlnit, 
a unui global al artei universale 
dintr'un moment, ceeace face se- 
lecţia mai riguroasă și dă orizont 
criteriilor de apreciere. Servind 
lumii care se află în sfera de in- 
fluență a artei, expoziţiile biennale 








Cântecul Verui 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 6 LEI 





veneziene au avut deopotrivă și un 
scop educativ, atrăgând un număr 
important de turiști, câștigați pen- 
tru cauza artei după prima vizită, 
şi cu încetul formați în spiritul 
contemplației  desinteresate, prin 
fermentul  binefăcător intuzat în 
viața lor sufletească, de amintirea 
splendorilor unei Venezii în sărbă- 
toare. Intr'adevăr, cadrul pitoresc al 
bătrânei cetăței de artă este cum nu 
se poate mai potrivit pentru a în- 
truni sub coviltirul imensului său 
cer, de un albastru nemaiiîntâinit 
decât în picătura concentrată a ne- 
stematelor, tot ceeace în lume e cu- 
loare și dragoste pentru culoare, 
tot ce e joc fremătâtor de torme 
cald tăiate în materia indiferentă 
sau ostilă, tot ceeace e sclipire a 
luminii ideale în crustă sensibilă. 
Venezia, cetatea visului unui 
Dumnezeu artist, nu este numai 
orașul feeriei perpetui, dar şi ora- 
şul seriozității unei sarcini care ar 
covârşi orice cetate cu tradiţie po- 
litică de veacuri: sarcina de a în- 
mănunchia, din doi în doi ani, na- 
țiunile, pentru slăvirea spiritului. 
Dacă Venezia n'a uitat în restrişiea 
cosmică prin care trece omenirea, 
rostul ei de universală deținătoare 
a legilor spiritualității întregului 
glob, dacă a avut tăria să propună 
şi să ducă la strălucit sfârşit, excep- 
ționala manifestare de spirit a unor 
popoare ale căror energii şi interese 
s'au concentrat în lupta pentru dăi- 
nuirea Europei și a culturii uma- 


Și-a strâns în mușchiul crud, în cuib de toi, 


Sfiosul sbor cu ar.pi noi — 


În cirip:t de zori tremurători 


S'a risipit de-atâtea ori. 


Din holde coapte soarele de jar 


Pecete pune pe hotar — 


Sui și el, sbucni până'n tării, 
Cu viers curat de ciocârlii. 


Acum în seară carele cu rod, 

Spre șură sună peste pod — 

Și cântecul din slavă tot mai greu, 
Mai rar se lasăn pieptul meu. 





ION PILLAT 





MIORIȚA 


= Concepţie de viaţă şi 


Mioriţa, atoteuprinzătoare a 


unde şi-a întins cuprinsul e chintesenţa Istoriei trăite 
a lui, Cu ea vom începe studiul de faţă. 


O remarcă mai întâiu: s'a 


Neamului Românesc până 


afirmat **) că poezia po- 


de moarte la ltomâni — 


de Dr. VICTOR ODOBEȘTIANU 


voltare: Deceneu organizase o solidă viaţă religioasă 
bazată pe episcopi, preoţi şi monahi, 
cinste, înfrânare, spirit de dreptate; 
principiul fundamental 'al creștinismului 


pe  cumpătare, 
mai mult incă: 
este iubirea, 





porană română, a început prin doină care este de esență 
lirică. Atirmaţie fără perspective largi. Cum se ex- 
plică acest fapt ? Oare poporul nostru n'a avut în trecut 
momente de înălţare, de vitejie, de biruinţă, de pildă 
ca Francezii sau Germanii? N'a fost nimic care să nască, 
să zicem, o poemă ca „Chanson de Roland” sau „Nie- 
belungenlied”? Mărturiile trecutului pledează favorabii 
acestui Jucru. Cărei cauze poezia noastră îi datorește 
originea sa lirică? Explicaţia metafizică a acestui fapt 
trebue căutată în trecutul nimbat de glorie cu rezo- 
nanțe adânc mitice, al primilor strămoşi ai ponorului 
nostru, Daco-Geţii. 

Credinţa în nemurire, ca lege supremă a luj Zamolxis, 
îi făcea să caute cu pasiune moartea eroică pe câmpul 
de luştă, ca o eliberare de tirania lutului trupesc. Dar 
credința aceasta îşi are şi reversul său care stă tocmai 
în această tend'mţă de eliberare a spiritului: pathosul. 
O elementară lege a psihologiei ne învaţă că suferinţa, 
stă la baza oricărei activităţi omeneşti, fie această su- 
ferinţă: fizică, morală, sau numai virtuală. Experimen- 
tul a fost făcut pe propria socoteală a fiecăruia din 
noi. Ei bine, această suferinţă, indiferent de graduj sau 
natura ei, a trebuit să existe în cultul lui Zamolxis. Ar 
trebui în altfel să-i socotim pe Daco-Geţi fiinţe cu totul 
excepţionale, nepământeşti, ceeace nu se poaie concepe. 
Admitem doar supraomul realizat de e; prin voluptatea 
morţii eroice. 

Luâng ca punct de plecare patosu; credinţei  daco- 
gete, monoteistă în esenţa ei, — putem uşor pricepe de 
ce la poporul nou ce se forma din autobtonismul dac 
peste care se suprapunea altoiul roman s'a răspândit atât 
de repede creştinismul, acest popor primind noua credin- 
ță printre primele. Fiindcă creştinismul este monoteist şi 
nu impieta cu nimic asupra credinţei lor anterioare; 
fiindcă a găsit teren proprice, practic vorbind, de des- 


*) Ovid Densuşianu: „Viaţa păstorească la Români“ 
unde găsim 41 variante ale „Mioriţei“. 
**) v. Mihail Dragomirescu: Critică. vol. 1. 


sau, mai curând, trăirea şi cunoaşterea metatizică se ba- 
zează pe acest universal sentimen! de iubire: „lubeşte 


pe Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul tău şi din 
toată inima ta”; şi doar Daco-Geţii îl iubeau pe Za- 
moixis, cu atât mai mult trebuia să fie iubit şi Mân- 
tuitorul, cu cât aducea cu Sine jertfa supremă pentru 
binele omenirii. In fine, calea spre mântuire e bazată 
pe ai principiu, acela al umilinţii; dar umlinţa impli- 
că în sine ideea de suferință. Prin urmare şi din acest 
punct de vedere creştinismul corespundea vechii con- 
cepţii a lui Zamolxis. Pregătirea sufletului o avea poporul 


cel nou din belșug pentru a primi căldura penetrantă 
a nouii credințe, ca şi cum Pronia lucrase într'adins 
la această pregătire.  N'avea decât să schimbe numai 
Persoana divină, dat fiind că Zamolxis se cobora din 
„veșnicia, înflorită“ în mijlocul Daco-Geţilor, din când în 
când, şi oare nu s'ar putea admite că J-au văzut pe Za- 
molxis printre ei când ii sa adus vestea cea minunată 
a întrupării lui Isus, care corespundea înaltului lor 
ideal spiritual? Numa; în felul acesta i se putea sub. 
stitui, — la început numenal — lui Zamolxis, Persoana 
divină a lui lisus. 

Fondul dac, cristalin până în sirăfunduri „a fost fe- 
cundat de spiritul constructivist roman. Numai la su- 
prafaţă, înalta spiritualitate zamolxeeană s'a păstrai 
nealterată. Şi nici nu se putea în altfel: zeii trecuseră 
pentru Romanul practic în domeniul credințelor deiuncie. 
Apusul zeilor era o realitate trăită. Romanul gin Dacia 
felix aducea cu Sine numai experiența culturală a celei 
mai întinse împărăţii din antichitate: legea. Și ultimul 
cuvânt în formă romană metroplitană: drumuri, ape- 
ducte, așezăminte, castre; totul cu un scop precis: arma- 
ta şi castrele pentru apărarea comerțului din noua pro- 
vincie, Organizaţia militară a Daciei era apoj necesară, 
aşa cum au dovedit-o evenimentele de mai târziu. Dar 
numai atât. Aşa se explică de ce lumina serafică a Noului 


CR 


(Urmare în pag. 4-a) 


nam 


Oa 
N A : 


ma a 


— i a 23 
ANUL Li Nr. 33 


SAMBATA 15 AUGUST 1942 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





7 România la a XXIII-a Biennală din Venezia 


de ION FRUNZETTI 


niste care-i conferă configuraţia 
unitară, aceasta se datorește în pri- 
mul rând voinței Ducelui și tena- 
cităţii colaboratorilor săi. 

Cele 10 state participante, repre- 
zintă 10 naţiuni prietene ltaiiei, 
care au răspuns cu entuziasm sem- 
nului de grijă al Ducelui pentru în- 
țelegerea spirituală de mâine a na- 
țiuniior ce militează astăzi pentru 
aceiaș ideal social şi politic. Ger- 
mania, Spania, România, Suedia, 
Elveţia, Danemarca, Slovacia, Croa- 
ţia, bulgaria şi Ungaria au organi- 
zat paviiioane la această a 23-a 
Biennală. Lipsesc Japonia şi Fin- 
landa,  împiedecate de greutăţile 
vransportuiui să-şi aducă, la depăr- 
tări care necesită itinerare nesigure, 
contribuția lor. Cu participarea a- 
cestor două eroice ţări, Biennala din 
1942 ar ii rămas în istorie ca o ma- 
nifestare unitară de spirit a naţiu- 
nilor legate prin cruciadă, cu par- 
ticuparea câtorva neutre. | 

Planul de organizare al acestei 
Biennale a XXIII-a, urmează. prin- 
cipiul care inspiră personaiismul 
european al nouei ordini: cinstirea 
omului înainte de prețuirea operei. 
De aceea, mai cu seamă pavilionul 
Italiei, este o înmănunchiere de 
„mostre personale“ ale artiştilor par- 
ticipanţi. Ar fi dificil să vorbim în 
spațiul restrâns de care dispunein 
de importanța fiecăruia; pentrucă 
nu putem face lucrul acesta fără să 
privăm ciţitorii de informaţia la 
care s'au așteptat, ne mulțumim să 
semnalăm regretul criticei pentru 
absenţa unui Massimo Campigli — 
artist atât de cunoscut şi gustat în 
România — „unui Carlo Carră, de- 
venit la noi cunoscut în urma sim- 
patiei cu care vorbesc de opera sa 
artiştii noştri ce studiază în Italia 
cât şi prezentărilor ce i le-au făcut 
unele reviste româneşti, mai cu 
seamă regretul nostru pentru ab- 
senţa lui Ardengo Soffici. 

Prezenţa lui Felice Casorati şi a 
lui Giorgio di Chirico, a lui Gino 
Severini şi a lui Filippo de Pisis, 
ca şi a extraordinarului Fausto Pi” 
randello, au compensat : oarecum 
lipsa celor mai sus pomeniţi. 

In pavilionul futuriștilor, al cărui 
comisar a fost F. T. Marinetti în- 
suşi, un Enrico Prampolini, ca să 
nu cităm decât pe asul școalei „aero- 
picturei cosmice biochimice“, și un 
aerosculptor „genialissimo', cum. îl 
prezintă catalogul pe Umberto Pa- 
schi, expun alături de mulţi alţii, 
reaiizări asupra cărora am dori să 
avem prilejul de a vorbi cândva pe 
larg. 

Ceeace e iarăşi important de re- 
marcat, este locul rezervat artei dă 
războiu în acest pavilion. Armata, 
marina -și aviația italiană, în acțiu- 
nile lor pe diversele fronturi, sunt 
bine ilustrate. Numărul total ai ar- 
tiștilor expozanţi este de 878, din- 
tre care 587 italieni și 291 străini, 
cu un total de 3560 opere, din care 
scăzând cele 1040 ale artiştilor 
străini, rămân Italiei 2520, dintre 
care ale artiștilor invitaţi sunt 1764, 
115 ale artiștilor concurenţi, 460 în 
Pavilioanele Armatei, 181 ale artiş- 
tilor din grupările futuriste. 








(Urmare în pag. 6-a) 








Le o PRE E aa m mt 





ION IRIMESCU 


“IEEE Crez 
Dum 


In loc de cronică dramatică 
sI NN 5 RE n N n PE Poe 


Gestul companiei 
„„Măscărici 


Ne amintim că prima premieră 


din acest an a Companiei „Măs- : 


cărici“ a fost primită cu destulă 
ostilitate de mult  pretenţioasa 
noastră critică dramatică. In co- 
loanele aceloraşi gazete şi reviste 
cari timp de ani întregi au folosit 
intreg bagajul existent de elogii 
ditirambice în legătură cu farsele 
confecționate de Arnold şi Bach 
sau de alte perechi de scriitori 
cari ştiau să speculeze un anumit 
gust dubios al publicului din toate 
țările, — în aceleași gazete, re- 
pet, era luată o atitudine foarte 
severă de toți domnii cari scriu 
despre teatru sub pseudonim, și 
cari u'taseră că fuseseră parcă 
mai puţin severi atunci când se 
prezentau în stagiunea de iarnă 
şi în localuri central, lucrări 
cari maveau nimic altceva comun 
cu teatrul, decât dialogul (mă 
gândesc la acele de tristă memo” 
rie: „N'am bărbat de lăsat“ sau 
„Bing-bing Melody“). 

Am încercat să luăm apărarea 
companiei „Măscărici“, cm ocazia 
premierei „Fructului oprit“, scri- 
ind că nu e chiar de condamnat 
o Companie teatrală care în sta- 
giunea de vară — sezon în care 
şi cei mai severi crițici sunt mai 
ingăduitori prezintă  într'o 
grădină de cartier (nu în plin 
centru) o farsă ușoară, pe gustul 
și pe înțelesul publicului care 
poate să frecuenteze un teatrb 
situat pe Jângă hala Traian, 

Domnul Romeo Lăzărescu n'a 
avut niciodată pretenția că ar fi 
un educator de masse. 

Scopul său a fost mult mai o- 
menese, mulț mai normal pentru 
un actor care este silit să petrea- 
că un anumit timp din viaţă, 
mâncând: a înjshebat o trupă 
curată, cuprinzând numele câtor- 
va apreciaţi actori și a prezentat 
în condiţii onorabile o comedioară 
care nu avea pretenția să atingă 
cine ştie ce înalte niveluri artis- 
tice, dar care de asemenea nu era 
prea mult sub nivelul majorită- 
ţii pieselor prezentate în ultimul 
timp la noi. 

Aşa că nu era neapărată nevoie 
să Se arunce cu piatra întrun om 
mai- puţin vinovat decât mulți 
dintre directorii de teatru cu ceva 
mai mari pretenţii şi cu realizări 
mai minore decât aceea a d-lui 
Lăzărescu. 

Dar, la urma urmei, asta e 
treaba tuturor celor cari scriu 
despre teatru. Acuză sau apără 
pe cine poftesc dânşii, 

Cu un luoru însă nu ne împă- 
căm : cu tăcerea cu care a fost 
intâmpinată noua premieră a 
Teatrului Măscărioi, de toate ga- 
zetele cari nu mai găseau cuvinte 
spre a-şi exprima indignarea, 
după prezentarea  „Fructului o- 
prit“, 

Şi de astă dată gestul Teatru- 
lui Măscărici, merita să fie re- 
marcat în chip special: în vremu- 
rile în cari  localizările sunt la 
modă şi în care comediile româ- 
nești, trebuesc să fie „muzicale“ 
pentru a putea fi prezentate la 
noi, în aceste vremuri  inimoșii 
conducători ai unui teatru de car- 
tier işi aminteau de existenţa câ- 
torva piese datorite unuia dintre 
excelenţii oameni de teatru din 
România şi, fără a face mare pa” 
radă, prezentau una din aceste 
comedii: „Incurcă Lume“ de A. 
de Herz. 

Bine înţeles  „Incurcă Lume“ 
nu se Tidică la nivelul celorlalte 
piese ale lui A. de Herz. Este o 
sintplă farsă, păstrând multe din 
situaţiile clasice ale pieselor de 
acest gen. 

Personagiile cari se perindă pe 
scenă sunţ însă mulţ mai viabile 
decât toţi eroii farseior străine, 
pe cari unele teatre se mai tru- 
desc încă să ie prezinte la noi. 

Toate aceste personagzii au fost 
interpretate cu multă tragere da 


inimă de o mână de actori din 
cei mai  conștiincioşi. Domnul 
George  Musceleanu, căruia în 


mare măsură î se Qatorează pre- 
zentarea actuală a acesiei come- 
dii, interpretând rolul central al 
piesei, s'a mișcat cu multă desin- 
voltură pe scenă, amintindu-ni-l 
pe Birlic, care, orice sar spune. 
este un excelent interpret al per- 
sonagiilor din farse. 

D-nii Romeo Lăzărescu şi Puiu 
Jeles, au interpretat în condiţii 
optime, primul un rol grotesc de 
om maniac, iar cel de al doilea, 
rolul prietenului care „încurcă 
lucrurile“, 

Alături de d-nele Negreanu și 
Lulu Popescu, a apărut şi d-ra 
Oliy Eftimiu, al cărei debut este 
mai mult decât promiţător. 

Nu putem termina aceste rân- 
duri, decât reînoind  felicitările 
adresate acestei tinereşti trupe 
şi frumosului ei gest. 


TRAIAN LALESCU 


GIOVANNI PAPINI 


va apare într'o nouă tălmăcire 
românească. De astădată, d. 
Georgescu Delafras şi-a oprit 
atenţia asupra ultimei cărți a 
florentinului atât ae contestat în 
universul literelor; Mostra per- 
sonale. O carte impresionantă 
nu numai prin ineditele scăpă- 
rări papiniste, ci mai ales dato- 
rită observaţiilor amare despre 
critici, scriitori, editori şi public. 
Giovanni Papini rămâne un 
mare pedagog, mai cu seamă al 
celor ce slujesc arta şi siova. 


DRAMA ȘI TEATRUL RELI- 
GIOS IN EVUL MEDIU 


cartea d-lui Ion Marin Sado- 
veanu, a trecut aproape neobser- 
vată pe sub furcile caudine ale 
criticilor noştri, Şi pe nedrepi, 
pentrucă ea constitue una dintre 
puținele mari evenimente ale cul- 
turii românești din ultimii ani. 
Pentru un public insuficient 0- 
rientat în problematica teatrului 
universal, încercarea d-lui Ion 
Marin Sadoveanu de a oferi Lite- 
raturii româneşti de specialitate 
o istorie a dramei și teutrului u- 
miversal, inclusiv cel național, 
inseamnă un începuţ remarcabil. 


NU S'A GÂNDIT NIMENI 


la desechilibrul pe care eflores- 
cenţa teatrală îl provoacă în me- 
canismul intim al culturii romă- 
neşti. Dintre toate artele, pubii- 
cul preferă teatrul. Explicații 
există, dar nu aceasta impor- 
ță acum. Ceea ce este cesen- 
țial: literatura, muzica şi artcie 
plastice nu pot suporta multă 
vreme rolul de Cenuşăreasă ce 
le-a fost atribuit, fără să nu re- 
zulte o criză acută a culturii. 
Singura soluție: cel puţin tot a- 
iâtea subvenţii editurilor, orches- 
trelor și virtuoşilor, artiștilor 
plastici, câte se acordă generos 
țeatrelor, 


GALA GALACTION 


părintele cucernie, cu limbă me- 
[ijică, spunea deunăzi următoa- 


rele despre arta românească: 





„ădevărata artă este aceea 
care, la ceasurile cele mui grele 
ale neamului tău şi ale ipimii 
tale, se dovedește sublimă ca sa- 
mariteanul cel milostiv. Ştie să 
toarne vin şi untdelemn. peste ră- 


mile celui ce căzuse între tâl- 


hari., 

Ştiţi, părintele Galaction este 
traducătorul Psalmilor și al ce- 
lor două Testamente!,. 


DACĂ 


nu a fost angajat cel puţin unul 
din cele patru sau cinci manus- 
crise, care așteaptă lumina lino- 
typurilor, în sertarele părintelui 
Gala Galaction, laureatul pre- 
miului național de literatură, 
suntem informaţi în schimb, că 
editurile noastre prepară pentru 
la toamnă un nou val de tradu- 
ceri. Firește, Somerset Maugham 
nu va lipsi din această ofensivă 
periodică a editurilor noast:e, 


D. INGINER GORJAN 


a suscitat o polemică în presa 
noastră, tocmai pentrucă s'a în- 
cumeiat să vorbească despre a- 
cest raport, până astăzi ocult, 
dintre editor și scriitor. Că d. N. 
Oit dela „Porunca Vremii“ sa 
supărat, vina nu este a d-lui Gor- 
jan, care n'a făcut altceva decât 


să spună adevărul:  neglijenţa 
scriitorilor, lipsa lor de respect 
pentru ortografie, obiceiul de 


& improviza totul... 

In schimb: editura Gorjan nu 
e numai o instituție binețăcătoa- 
re pentru slova românenscă, ci 








Pe s 


D. ROMALD BULFINSKI 


iși va sărbături în apropiata sta- 
giune o sumă rotundă de ani pe 
cari acest autentic Domn al tea- 
trului românesc a înţeles să-i în- 
trebuinţeze în slujba Artei. Nu 
cunoaștem încă sala de spectacol 
care şi-a rezervat cinstea de a a- 
dăposti sărbătorirea unuia din 
marii actori pe cari îi are actual- 
mente teatrul românesc. După 
umila noastră părere, sar cuveni 
ca această sărbătorire să aibe loc 
pe scena Teatrului Naţional, tea- 
tru pe care Romald Bulfinski a- 
tâția ani l-a slujit cu talentul şi 
cu tinereţea care chiar multora 
dintre aAolorii tineri je Ipsește. 
Iar modul în care camarazii ma- 
reiui Bulifinski vor înţelege să ia 
parte ia această aniversare, nu 
va fi — nădăiduim să crodem — 
decât acela pe care creatorul a- 
tâtor »ohuri de seamă îl merită 
cu prisosinţă, Şi bucura noastră 
va fi deplină, dacă această săr- 
bătorire îi va prilejui d-lui Bul- 
finski reanarița în acel de ne- 
uitat rol al lui Falsiaff. 


Niciodată n'a trecut teatrul 
românesc printr'o epocă mai a- 
gitată ca aceasta din uliimul 
timp. La tot pasul întâineşti 
doar conflicte, duar „scandaiuri 
teatrale”, 

Să căutăm să ni le 
pe toate: 1) Conflictul 
Aure] Rogalski și Teatrul Mu- 
nicipal, conflict care a dus la 
suspendarea pe timp de 3 luni a 
actorului; II) Conflictul de pro- 
porții mai mari provocat de mă- 
surile iuate de d-na Dina Cocea, 
chiriașa „Teatrului nostru” îm- 
potriva d-lui George Șoimu, sub- 
chiriașul său; III) Neînţelegerea 
dintre cuplul Nora Piacentini--— 
Mircea Septilici şi Birlic; IV) 
P.ecarea cu scandal a perechei 
N. N. Matei--Sabina Mușatescu 


amintim 
d.ntre 





Opinii separate 


(urmare din pag. ID) i 


ca atare, există. Hamlet, 
Vautrin, pensiunea Vauquer, 
Casa Usher, etc., sunt, în 
2o0na creațiunilor spiritului, 
realități echivalente celor 
din lumea materială. 

“In ea însăşi, inventivita- 
tea este anartistică ; imagi- 
nația este de. esența artei 
creatoare. Confuzia se naşte, 
probabil, din faptul că în 
literatură imaginația se gre- 
fează pe un minimum de în- 
ventivitate care îi serveşte ca 
pretezt. 


Esenţială în artă este crea-...... 


rea unei atmosfere specifice 
în care prind consistență re- 
alități imponderabile. Acea- 
sta este opera imaginației. 
Ea este nu numai facu.tatea 
unui Edgar PoE sau Hoff- 
mann de a creea viziuni 
transfigurate, dar şi cea a 
unui Cehov de a creea ima- 
gini cu totul neutre. 

Inventivitatea este meca- 
nismul care acționează di- 
namica virtuală a creațiuni.- 
lor imaginației, căreia îi e, 
ca atare, subordonată. 

AL. PALEOLOGU 


curt 


dela Teatrul Măscărici ; V) De- 
misia unor actori dela teatrul 
Muncă și lumină, etc, 


Şi să mai spui că actorii: ro- 
mâni nu sunt nervoși. 
D-na Marieta Rareș și d-nii 


Valentineanu (în reprezentaţie), 
Xon Yalianu, George Musceleanu, 
Cost:n Iliescu, Marcovici ş. a, 
vor intempreta pe scena Teatru- 
lui Mic (din palatul Mica) piesa : 
„Omul, bestia şi virtutea“. Așa 
dar, se poate împlini şi minunea, 
asta : Un teatrut partictilar să-și 
deschidă stagiunea, prezentând o 
piesă de Piramdello. 

Domnii cari aşteaptă cu nerăb- 
dare premiera dela Sărindar a 
comediei muzicile „Secretara 
tatii“, nu vor putea pricepe a» 
cest act de curaj. 


Și d. Cezar Rovinţescu, stâlpul 
Teatrului „Muncă și Lumină” 
Și-a dat demisia dela acest tea- 


ru, semnând un contract cu 
Teatrul Comedia. 
Se pune întrebarea: ce se va 


întâmpla cu d. Victor Ion Popa, 
director al unui teatru, dacă-i 
pleacă atâția aclori (doar d-nii 
Ion Manta, Mugur, Mihuță şi pu- 
țini alții i-au mai rămas credin=- 
cioși). Să sperăm însă că price- 
putul om de teatru care este Vic 
tor lon Popa, va ști curând să se 
descurce din aceustă destul de 
neplăcută criză, 


D-na Margareta Lascu, Qemi- 
sionată Qela Teatrul Muncă şi 
Lumină, şi-a găsit iute o înlo- 
cuitoare: d-ra Raluca Zamfire- 
scu, fata regretatului Gemi Zam- 
firescu, elevă de conservator, în. 
ale cărei posib'lități dramatice se 
pun mari speranțe. 


Alaltăeri 'Peatru!: de operete 
Alhambra și-a redeschis porţile 
răluând celebra operetă „Vânză= 
torul de păsări”, Viitoarea pre- 
mieră: „Sărmanul Jonathan”. Cu 
această ocazie își va face debu- 
tul în acest gen, d. Marcel! An- 
gelescu, 


In cursul săptămânii viitoare 
d, Maximilian va apare pentru 
prima oară pe scena 'Teatrului 
din Sărindar, în comedia iscălită 
de fiul său: „Secretara tatii“, 
Tatăl va căuta să-şi servească pe 
cât se poate mai mult, băiatul. 


D. Mișu Fotino se gândeşte ca 
cel de-al doilea spectacol al său 
(primul va fi mult anunțatul „Țap 
ispăşitor”) să fie comedia „Sgâ- 
tia”. Rolurile principale ar urma 
să fie încredințate creatorilor lor 
dela Teatrul Muncitoresc: d-na 
Margareta Lascu și d. Voinescu. 
Rolul preotului l-ar juca însuşi 
d. Fotino 


TRALL 


UNIVERSUL LITERAR 





şi um instrument de ajutorare și 
stimulare a tinerilor scriitori, 

Pretinde cineva mai mult unei 
edituri? 


RALZAC 


nu s'a împăcat niciodată cu edi- 
torii săi. Intrebat de un prieten 
ce soluţie ar propune pentru a 
elimina din cultură oficiul de 
intermediar al acestui neguţător 
de suflete, autorul „Eugeniei 
Grandet“ a răspuns prompt: 

— Editorii sunt un rău nece- 
sar. E rău cu ei, Gar și mai râu 
fără... 

Dincolo de calambur, cititoru! 
va înțelege adevărul cuprins în 
riposta lui Balzac. 


EDITURILE STRĂINE 


și-au asumat ele grija unui imte- 
res tot mai stăruitor pentru 
cartea românească, După Hoe- 
Pui dela Milano, care sti- 
mulat de referatul favorabili fă- 
cut de un critic italian despre 
muvelele și romanele lui Gib, 1. 
Mihăescu — ar fi dispus să edi- 
teze La Grandifiora, Vedenia și 
Rusoaica, editura germană Ber- 
Jin-Tokio a angajat, încă înainte 
de apariţia lui, romanul Lume 
al d-lui Jon Marin Sadoveanu. 
Această trilogie, având certe în- 
rudiri de intenţii cu Les Thi- 
bault al francezului Roger Mar- 
tin du Gard, este o îtrescă o so- 
cietăţii româneşti dela 1890 până 
în zilele noastre, 

Volumul înţâi, al cărui sub- 
titlu german este Stadt ohne 
Gianz (Oraş fără strălucire), cu- 
prinde portretul moral și psihic 
al micii murghezii românești, cu 
toate păcatele şi calităţile «ei, 
burghezie care sa consolidat în 
ultima decadă a veacului trecut, 
pe spinarea unei clase de boeri 
scăpătaţi, 

Al doilea volum, Buntes Meer 
(Mare înfrântă), descrie contac- 
tul lumei româneşti cu Dobrogea 
și climatul ei moral, căruia îi dă 
valori românești. 

Volumul utim, Stuben und 


- Săle (Odăi și săli), este dedicat 


generației de după războiul 
mondial, cu toate problematicele 
ei, în care experiența Ardealu- 


lui atunci descoperit joacă un 
mare rol. 
Materialul social şi analiza 


intreprinsă de autor pe mai 
multe planuri. justifică suficient 
interesul editurii germane, care 
va tipări romanul sub tiţlul ge- 
neric de Lume, concomitent cu 
apariţia lui în româneşte, la 
Prometeu. 


SONETELE D-LUI 1. GR. 
PERIEȚEANU 


traduse în italieneşte au epui- 
zut prima ediție. Un semn neîn- 
doios nu numai al dragostei de 
poezie al celor din peninsulă, ci 
și al interesului lor mereu cres- 
când pentru spiritualitatea ro- 
mânească. 


D. PROFESOR AL. POPESCU 
TELEGA 


lucrează la traducerea celor mai 
importante piese ale teatrului lui 
Lope de Vega. O operă care va 
îmbogăţi cultura românească, 
cinstind pe autorul ei ! 


D. GEORGE DORUL DUMI- 
TRESCU 


publică în „Basarabia literară” 
de Luni (9 August) o frumoasă 
nuvelă, întitulată  Porţelan de 
Sevres. Autorul savurosului „La 
fetița dulce“ își adaugă darului 
de povestitor şi intuiţia unui bun 
psiholog, care știe să schițeze din 
câteva trăsături de condei, perso- 
nagii înzestrate cu o realitate 
concretă, 


ERNEST VERZEA 


este un tânăr poet, care și-a 
răspândit inspirația prin ziare 
și reviste, fără să gândească la 
punctul terminus al fiecărui în- 
ceput liric: primul volum. Acum 
— aflăm din „Basarabia lite- 
rară” — că d-sa va face să apară o 
culegere de poeme sub titlu! de 
Ater ego, din care revista basa- 
rabeană publică următoarele 
versuri : 

Auzi de departe cum sună 
Trecutul din noroi somnoros 

Şi vers cum aleargă sub lună 
Să şueren piept, viforos ?.., 


Mereu printre crengi ostenite 
S'aşterne lunatecul vânt 

Şi putrede toamne trudite 
Gem scâncet de ploi în pământ. 


GEORGE SBÂRCEA 





+ ALFONS CASTALDI 


Cu moartea lui  Alfon 
Castaldi dispare o figură de: 
rară nobleţe dintre muzi-: 
cienii noștri și un autenție 
artist. 

Rar se poate întâlni o a- 
tât de neclintită conștiință, 
o atât de constantă fidelitate 
marilor adevăruri ale artei, 
o viziune atât de străbătă- 
toare, printre maeștri. 

Printre adevărații maeștri, 
iar nu printre aceia pe care 
o ușuratecă generalizare a 
unei titulaturi de onoare de- 
venită epitet curent, îi îm- 
păunează, în auzul nostru, 
pretutindeni, rostită de oa- 
meni care nu se ostenesc să 
cerceteze prea mult sensul 
celor ce spun. 

Prin fire, prin entuziasm 
vibrant în fața frumosului, 
prin respectul de muzică și 
de cuvântătorii ei, Alfons 
Castaldi şi-a păstrat un loc 
de cinste în lumea muzicii 
dela noi, căruia i-a adus o 
îndoită contribuție de mare 
preţ : una, prin creație. Alta, 
de îndrumător. 

Opera lui Castaldi e lumi- 
noasă, sensibilă, pătrunsă de 
poezie. Emoţia e adevărată, 
pecetea măestriei e superioa- 
ră, stilul e pur, aristocratic, 
factura revelând întotdeau- 
na pe făuritorul de rasă. 














Poemele lui simfonice nu-și 
usurpă niciodată semnifica- 
ţia ce trebue să-i fie legată. 

„Marsyas“, „Phatassa“, „El 
giorno“, sunt creaţii de ad- 
mirabil simfonist și sunt dic- 
tate de o inspiraţie sinceră, 
învăluitoare, emoţionantă, 

Sunt pagini isvorâte din- 
tr'un suflet născut pentru 
artă, iar nu dintr'o simplă 
voinţă și dintr'un meșteșug 
laborios achiziționat. 

Dar, nu se poate evoca 
compozitorul  Castaldi, fără 
a-l uni dirijorului şi proie- 
sorului, fiecare demni de cel 
dintâlu. 


Amintirea orchestrei de 
altădată a  „Conservatoru- 
lui“, astăzi „Academie“, nu 


poate să nu dăinuliască viu 
in fiecare din cei ce au ur- 
mărit în trecut, evoluția a- 
cestei școale. 

Nu era o orchestră, șovăi- 
toare şi nevolnică, de uce- 
nici. 

Era o tânără orchestră ca- 
pabilă să aducă muzicii pioa- 


să şi elocventă închinare, în 


15 AUGUST 1942 ——— 






care fiecare făcea, urmărind 
sugestiile pline de  adânci- 
toare învăţțăminte şi de în- 
sufleţire ale maestrului, un 
pas mai departe pe drumul 


minunat al muzicii, fiecare 
se întărea în crezul abia mi- 
jit, al artei, fiecare îşi împli- 
nea cunoaşterile şi îşi găsea 
nou avânt în slujba muzicii. 

Cât despre profesorul Cas- 
tati, un Cuclin, un Ottescu, 
Alfred Alessandrescu, Ștetan 
Popescu, Andricu, Enacovici, 
Jelescu, Călinescu, au ates- 


tat sau atestă luminoasele 
călăuziri ale maestrului lor, 
pe care, astăzi, când româ- 
nismul vibrează din nou la 
accentele unuia din cele mai 
frumoase imnuri de luptă 
ale omenirii, „la Arme“, tre- 
bue să-l înconjoare în gând 
recunoscător nu numai foştii 
elevi, nu numai cei din jurul 
muzicii, dar întreg neamul, 
căruia i-a adus prinos expre- 
sia celor mai înăiţătoare as- 
piraţii ale sale. 


ROMEO ALEXANDRESCU 





Maestrul Radu Rosetti şi „Odinioară“. 


Brașovul este locul climei 
blânde și al vânturilor molcome. 
Acest colț de ev-mediu înjipt în 
plin modernism sub scutul mun- 
ților dimprejur este făcut parcă 
anume pentru a te îmbia la vi- 
sare, împăcându-te cu natura şi 
ru oumenii, 

O linişie regească acoperă to- 
tul, Padurea și muntele pornesc 
din mijlocul oruşului., Este o 
luptă zadarnică a caselor care 
încearcă să supuie pădurea, să 
înghită poenile, să se urce pe 
dealuri, încolăcindu-se desnădaj- 
dui, în jurul aleelor cu pomi se- 
culari. Natura este prea bogată, 
prea atotputernică, prea  senia- 
riaiă pentru a se lăsa înfrântă, 
Es.e poate aci, între aceste deu- 
luri cu plante grase, un unic loc 
unde civilizaţia este nevoilă să 
admită concesşii. 

Brașovul este poate locul un- 
de se clădese cele mai puţine ca- 
se noui. Vechile clădiri ale Bur- 
gului medieval sunt înțipte cu 
temelii adânci în acest pământ 
al trecutului. lar pe oameni nusi 
observi tocmai pentrucă fac una 
cu natura care îi înconjoară. 

în această atmosferă senină 
își pot duce viaţa mulţumită 
poeții și bătrânii.  Bucureştenui 
pripăşiți prin aceste meleaguri 
se scaldă într'o adevărată bae 
de odihnă, 


Și dacă într'o zi, bucureştea- 
nule dornic de plimbări roman- 
tice, vei alege să-ți porţi pașii 
pe aleele încărcate de frunze us= 
cate dela poalele Tâmpei, este 
cu “neputinţă să nu te întâlneşti 
cu un personagiu care îţi va pă- 
rea incarnarea poeziei din su- 
fletul tău, Iţi vei aminți, văzân- 
du-l, de o călătorie de demult, 
de un muzeu cu sâli caracteristi= 
ce, de poriretul acelui Burgrav 
cu privirea visăroare, cu mâna 
fină şi nervoasă conturată cu o 
linie de aur pe negrul catijelii şi 
albul fumuriu al gulerului de 
dantelă. 

Și dacă nu ai cunoaște pe ma- 
estrul Radu Roseiti, ai crede 
poate că personagiul de aitădută 
a evadat din cadrul său aurit, 
penru a se pierde în mulţimea 
anonimă d oamenilor. 1 cunoaș= 
tem cu toţii. l-am admirat pro- 
filul de medalie, trăsăturile dis- 
tinse ; i-am urmărit mersul vioi 
și sacadat, presărat cu numeroa- 
se opriri și distribuiri de saluturi 


întotdeauna amicale; i-am văzul 
lavaliera, hainele de lână aspră, 
monacală, şi pălăria de artist 
montparnasian, î-dm auzit vocea 


liniştită, atât de potrivită cu în- 
lreaga-i înfăţişare de abate, vo- 
cea aceea care parcă învestmân- 


tează în poezie procesul cel mai 
în 


realist, transformând bara 


amvon. 


Maestrul Radu Rosetti descrie 
în volumele sale întâmplări din 


oară”, d. Radu Rosetti reînvie, 
viu și colorat, viața de toate zi- 
lele a unei lumi apuse. Nu e 
vorba de o depănare de amin- 
tiri. Totul pare pus la prezent, 
ca şi cum sar desfășura sub o- 
chii noştri. Figurile trecutului 
Ru Sunt pentru d. RaQu Rosetti 
acele umbre fumurii care te ob- 
sedează într'o seară cu foc în.so- 
bă și geamuri înghețate. Nu sunt 
amintiri desgropate din colv si 
din uitare. Personagiile trecutu= 


viața de toate zilele, interesante Di tă Odintoarit 
și atrăgătoare tocmai pentrucă tb Gin „(CGinioară , ni sunt fo- 
sunt „saisies sur la vif”. Din tografii îngălbenite, de - femei în 


scrierile d-sale, reiese că a 
că i-a înţeles, atât pe cei 


men ciudat pentru majoritatea, 
oamenilor, însă aproape 


tenţă şi nevinovatului năpăstuit 
cât şi vinovatului apăsat de 
spectrul unei pedepsei 


ma clipă, Nu a fost, 


pentru câștigarea celui mai îm- 


cu 
noscut pe oameni, că i-a iubit și 
buni 
cât și pe cei răi, Este un jeno- 


firesc 
pentru acela care prin meseria 
lui a trebuit să deu aceeași asis- 


meiertă= 
toare, Știa, cu privirea-i blândă 
și senină, să cucereuscă din pri- 
ta juraţi, 
proces unde să nu aibă întreaga 
sală de partea sa. Justeţea ajir- 
maţiilor sale, logica, taientul de 
vorbitor nu greșeau niciodată 


falbalale. 

Evocarea este vie, actuală. Ci- 
tind descrierea Căii Victoriei de 
altăda'ă, ai impresia că auzi tro- 
potul cailor pe lemnul uscat al 
Podului Mogoşoaii,.. Titu Maic= 
rescu, Alceu Ureche,  Bogdan- 
Pitești, Claymoor-Văcărăscu, ge- 
neral Budișteanu, Averescu, Dra- 
galina , Simca Lahovary,  Misca 
Muscalul, toți aceştia defilează 
în fața ochilor noştri, ca și cum 
i-am întâlni pe stradă, Qesprin= 
zându-se din masa anonimă a 
trecătorilor, Figuri pie  oomeni 

—— cai 
tuștri se învecinesc cu potrete 
de femei frumoase, cu miri ar- 
tiști sau mari escroci, cu oameni 
subțiri ai saloanelor de altădu- 
tă, trăind parcă o viață nouă, 


pietrit judecător. supusă hazardului sau baghetei 
Poetul Radu Rosetti nu este magice a unui fermecător. Pove- 
un desrădăcinat, un revoltat in stitorul, de pe platforma timpu- 


luptă cu universul întreg. Este 
dimpotrivă omul senin, generos, 
împăcat cu lumea, înglobând tol 
ce îl înconjoară în nemăsuraia 
sa putere de a îubi şi a ierta, 


Pentru a se înălța 


îmboldit să părăsească pămân- 
tul. Dimpotrivă, în viața mărun- 


tă plină de bucurii minore și da 
dureri uriașe, în viața. chinuită 
a celor mari și celor mici, a gasit 
tot materialul său poetic, tot ce 


exalta 


i-a trebuit pentru a-şi 
imaginația și pentru gq creea. 


Ceeace a urmărit în toată opera 
sa literară a fost ca și în profe- 
pătrunderea 


siunea de avocat, 
amenescului. L-a găsit peste toi, 
întrun tablou frumos, întrun 
vers, în liniștea sau agitația u- 


nui Oraș, în farmecul unei case 
în 


pustii, în sgomotele străzii, 
cancanurile actuatității, în scli= 
pirea de inteligență din ochii u- 
nui câine, 

In ultimul său volum, „Odini- 





Cărţi 


Una dimure cărțile așteptate cu 
deosebit interes, Carnet de soldat 
de Al. Raicu, a apărut de curând 
în vitrinele  librăriilor. Este 0 
frescă a câmpiilor de bătae, com- 
pusă din tablouri succesive, cu 0 
înlănţuire şi o gradație care cap- 
fivează pe lector, dela primele 
pagini. Poetul, spre deosebire de 
genul preferat până acum, îr, care 
o religiozitate de speculaţii filo- 
sofice putea fi găsită în fiecare 
temă, — este în Camet de Soldat, 
realist până la, cea mai crudă sin- 
ceritate. Fiecare scenă a drumului 
spre Jront, a forțării Prutului și 
Nistrului, a luptelor, este gravă, 
desprinsă din cel mai autentic 
peisagiu de tranșee;  Tonalitatea 
suavă și imagisnul nu dispar Cu 
totul însă și în această armonie 
de fapte şi imagini, stă fără în- 
doială calitatea acestui prim vo” 
tum de poeme de războiu. 


HERVEY ALLEN: CAVALCADA 


De curând apărut în editura 
„Cultura Românească“, romanul 
„Cavalcada“ ne înfăţişează, în- 
trum stil atrăgător, câteva epi- 
soade. ale răsboiului intern pur- 


NOui 


tat acum aproape două secole în 
America de Nord, cunoscut în is- 
torie sub denumirea de răsboiul 
Confederaţiei, 
realităților în plină desfăşurare 
avea să subjuge, după lupte sân- 
geroase statele unor pacinice 
tradiţii din Sud. 

Se oglindește, în atmosfera în- 
cărcată ce domină eroii acestei 
cărţi, concepţia brutal materia- 
listă a celor din miază-noapte, în 
acut conflict cu mândria tradi- 
țională a sudiștilor. Din dezas- 
trul ce a pustiit ațunci America, 
avea să nască, după decenii de 
sudură, confederaţia nord-ameri- 
cană. 

Traducerea făcută cu grije şi 








înțelegerea originalului, este 
semnată de d, R. Donici, 
Toate  reproducerile de 


pictură și sculptură din a- 
cest număr al revistei sunt 
după operele expuse la a 
XXIII-a Biennală din Ve- 


nezia 


în aerul 
rarefiat al poeziei, nu s'a simțit 


în care Nordul 


lui scurs, conduce o simfonie a 
trecutului, apropiind oameni ca- 
re poate nu s'au cunoscut nicio- 
dată, împăcând prin scrisul său 
adversari politici sau ideologii, 
trecând peste unele patimi mă- 
runte, accentuând altele, pentru 
că în fond toate sunt de natură 
a completa sau a contura o per- 


sonalitate. In „Odinioară” nu 
sunt studii” sau  „monografii”. 
In mod simplu și natural, în 


ritmul gândurilor şi al vorbirii, 
se deapănă  crâmpee de viață, 
neînsemnate în aparență, poate 
tocmai pentrucă viața pe care o 
trăim pare neînsemnată în clipa 
prezentului, pentrucă ceeace me 
cade sub simţuri iese micșorat, 
pentrucă este firesc ca un cron:- 
car să dea aproape aceeași îm- 
portanță diferitelor evenimente 
din timpul său, lăsând istoriei 
și icomentatorilor târzii sarcina 
de a clasifica, subordona, promo» 
vând importantul sau eliminână 
neesențialul. 


D. Radu Rosetti este însă poet. 
Nu face știință. De aceea, volu» 
mul său, presărat cu întâmplări 
mărunte, situații duioase şi mi- 
nore, înclinând chiar către o. se- 
nină și blândă bârfeală, rela- 
tând savuros cancanul şi „potin”- 
ul, — este viu și colorat ca un 
instantaneu reușit, luat în plină 
lumină. 

Ca „personagii”, autorul 'se in- 
spiră mai ales din figurile siră- 
zii și cafenelei, excluzând orice 
nuanţe pejorative ce s'ar putea 
da acestor două luoruri. Descrie 
oamenii așa cum î-a întâlnit, 
așa cum i-au vorbit în fața unei 
țigări cu fum albastru, oamenii 
aşa cum se înfățișează când uită 
că sunt și personalităţi cu roluri 
sociale, când se destăinuiesc: u= 
nui prieten, întrun cuvânt, când 
trăesc cu adevărat.  Rândurile 
pline de farmec ale cărțuliei au 
înviat o lume întreagă, repre- 
zentânad pentru mulți o tinerețe 
sau o copilărie, o lume: pe- care 
generația mea o cunoaște mai 
mult din manualele de bacalau- 
reat și din lucrările de critică li- 
terară. 

Este o carte plăcută, scrisă pe 
un ton ușor, de glumă și anec- 
dotă. Farmecul ei te cuprinde 
pe nesimţite pentru ca, odată ce 
ai lăsat-o, gându-l să-ți pornea 
scă agale pe drumul luminos al 
unei povești ce începe—așa cum 
închee poetul una din schițele 
sale — cu un surâzător şi opti- 
mist : „A fost odată... 5 


MIRCEA VASILIU 


—=== 15 AUGUST 


1942 





Din lirica lui Nietzsche 


(Urmare şi s'â:şit) 


9. ARTHUR SCHOPENHAUER 
Ceeace -a propovăduit el, sa sfârșit, — 
ceeace a trăi:, va rămâne: 
priviţi-l numai — 
nimănui nu i-a fost supus? 
10. CINE MULT CANDVA O SA VESTEASCĂ 
(Wer viel einst zu verkinden hat) 
Cine mult cândva o să vestească, 
tace mult în sinea sa. 
Cine fulgerul cândva o să aprindă, 
mult tim» nour trebuie să stea. 


11. INSINGURAT 
(Vereinsamt) 


Corbii strigă 

şi trec în zbor sgomotos spre oraș 
în curând-o să ningă — 

bine-i de cel ce mai are o țară! 


Iată, stai nemișcat 

priveşti înapoi, ah! cât de mult acu! 
Dece ai fugit, nerodule, 

la începutui iernii în lume? 

Lumea — o poartă 

înspre o mie de pustiuri multe şi rect! 
Cine-a pierdut 

cât ai pierdut, nu se opreşte nicăieri. 
Şi-acum stai palid, 

blestemat să călătorești iarna 
asemeni fumului 

care caută, mereu, ceruri mai reci. 


Zboară, pasăre, țipă-ţi 
cântecul cu glas de pasăre a pustiului! — 
Ascunde-ţi, nebunuie, 
inima însângerată de ghiaţă și hulă. 
Corbii strigă 
şi trec în zbor 2gomotos spre oraș: 
în curând 0 să ningă — 
vai de acel ce nu are patrie! 
12. VENEŢIA 


Pe punte am stat 

mai dăunăzi, în noapte brună. 

De departe veni cân.ec: 

asemeni unor stropi de aur 

curse peste suprafața (apei) tremurândă, 
Gondole, lumini, muzici — 

îmbătat pluti (cântecul) înspre întuneric, 
Sufletul meu, joc de coarde, 

îşi cântă, pe nevăzute atins, 

pe-ascuns, un cântec de gondolă 
tremurând de fericire multicoloră. 

— Îl va fi ascultat cineva?... 








SE INȚELEGE CĂ 


ritmurile în libertate ale lui 
Nietzsche nu sunt potrivite pen- 
tru vehicularea in vu:go a ver- 
sului său. (Dealifei poemul ge- 
nial se cam refuză diluzării în 
massă, — popularizării, vulgari- 
zăr î). 

Circulă mumai ceeace e cântec 
suav şi pe înţelesul tuturora. 
C rculă ceeace leagă şi nu ceeace 
izolează, — ceeace e, înainte de 
toate, plăcut auzului, adormitor 
Sau răscolitor, nu însă poemul 
dificil, poemul lum'nă, poemul 
cruce pe care-ţi dai suiletul și 
poemul asonie a m'nţii cuprinse 
de spasmul disoluției, 


LIRICA VERSIFICATĂ, 


adică poezia în accepţia co- 
mumă şi îndatinată a cuvântului, 
are însă, în Nietzsche, un repre- 
zentant de care s'au lovit şi au 
rămas influenţaţi nu puţini din- 
tre poeții germani şi streini de 
marcă. 

Noutatea cu care venea el. la 
cumpăna veacului nostru proble- 
matie sonda profunzimi şi înăl- 
țimi nemaiîntâinite. Și se preta, 
mai ales, la jocuri de aurore bo- 
rea'e, Poeți ca Gabriele d'An- 
runzio şi. în primul rând, o puz- 
derie de „sup:acameni“ i-au im- 
prumutat numaidecât moduri-e 
sintactice ale scrisuiui Dar, ca 
orice modă, fluxul a trecut. 
Nietzsche nu a putut fi actual, A 
dat însă limbii sermane o di- 
mensiune în plus: dimens:unea 
jocului, a jocului celui mai lber 
și mai grav între zenit şi nadir. 

Unul dintre Bruchstiicke zu 
den Dionysos-D'ihyramben sună: 

„Was gescheht? fălltţ das Meer? 

Nein, mein Lană wâchst?! 

Eime neue Gluţ hebt es empor!* 

(„Ce se 'ntâmpilă? cade marea? 
Nu, ţara mea creşte! Ridică ja- 
ruri noui !*%) 

Puneţi, în loc de „țara mea“ 
cuvintele „poazia mea“ şi veţi fi 
definit lirica lui Nietzsche, 


TRAIAN CHELARIU 





Importanţa solului şi a atmosferei in plastică 


Teoria lui H. 


TAINE, care spune în 


UNIVERSUL LITERAR 


mn /rurnuseții 
(După “Baudeftaire) 


Trimisă eşti din ceruri, sau vii dintrun abis? 
O, Frumuseţe ! Ochiu-ţi demonic şi divin, 
Spre rău ca şi spre biie, la fel îl ţii deschis 


Şi vraja ta îmbată pe oameni <a un vin 


Privirea-ţi, asfinţitul şi zorii oglindeşte. 
Pluteşti, ca o mireasmă de taină pe pământ. 
Dintrun erau poţi face un om ce şovăiește, 
Iar sufletelor slabe, le dai un nou avânt. 


Spre noi „vii din adâncuri, sau te cobori din stele? 
Robindu-ne destinul, în veci necruțătoare, 

Ne-aduci şi bucuria şi chinurile grele, 

Putere fără seamăn, atotstăpânitoare. 


De moarte, Frumuseţe, tu râzi şi nu ţii seamă, 
De tine, orice suflet se poate'nspăimânta, 

Căci poţi ucide inimi zănite „tără teamă. 

Prin recea nepăsare şi prin mândria ta, 


Sub raza-ţi orbitoare, tot ce e trecător, 

O clipă, se aprinde, ca o lumină vie, 
Iadrăgostitul cheamă iubirea, plin de dor, 
Ca ounul ce mormântul aşteaptăn agonie. 


iu] 
Dar fie că te-aduce, în lumea noastră, cerul, 
Sau iadul te trimite, să schimbi a vieţii soartă, 
In ochii tăi, în zâmbet, mereu simţim misterul 
Și ne deschizi, deapururi, spre infinit, o poartă. 
O, Frumuseţe ! Inger sau demon, iu rămâi 
A visului şi-a vieţii stăpână, să alini 
Nestinsul dor de ceruri, de lumea cea dintâi 


A harului, a tainei, a veşnicei lumini. 


DIMITRIE ALBOTA 


Ţară alcătuită excepţional pentru 


13. PINUL ȘI FULGERUL 
(Pinie und Bliîz) 


Sus a merescut peste om şi-animal 
şi de vorbesc — nime nu vorbeșie cu mine. 
Prea singuratec crescut-am și prea 'malt, — 


aștept: ce anume aștept? 


Prea aproape de mine-i lăcașul norilor, — 


aştept cel dintâi fulger. 


14. CANTECUL IMBATAT 
(Das trunkene Lied) . 


Omule, bagă de seamă! 


Ce spune-odânca miază-noapte? 


„Dormii, dormii — 


din vis adânc m'am deşteptat: 


Lumea e-adâncă 


și mai adânc gândită decât ziua. 


Adâncă e durerea-i — 


plăcerea încă mai adâncă decât jalea : 


Durerea zice: treci! 


dar toată plăcerea vrea veșnicie, — 


adâncă, adâncă veșnicie!“ 
CUGETAREA LUI 
FR a CH NU 4ZSCHE 


atât de puţin articulată, dar 
impucând încneeturi aşa de plu- 
rivă:ente, poată, in putida î.gu- 
r.Jor diiirambice şi impotriva 
specif.cului e: dinamism mi-m, 
un accent grav, Bucuria sau €- 
xaltarea pe care o s.mie, vie şi 
tonica, oricine aprofundează pa- 
g.n.le mustind de surpiize ale 
d:oniziacuiui Nietzsche, e o bu- 
cure apare ; bucurie foarte ve- 
cină cu mândria; bucurie crea- 
toare de compiexe. Cel mai esen- 
țial dintre ele find complexul 
super.orităţ.i. (Ceeace, ps.ho.ogi- 
ceşte, îşi aie o foarte plausibilă 
explicaţie, omul  Nielzsche 
a tost un uriaş deb.). 

Cetindu-l, ţi se întâmplă, în- 
tocmai ca şi atunci când mușşti 
dintr'un truct sălbatic, să te simţi 
mai vecin cu jneapănul cau 
smeurişul care l-a rodit, decât 
cu căpşuna livezilor tale; să te 
s'mţi adică mietzschean. Şi nielz- 
schean este, cel puţin în timpul 
lecturii, to ceti.orul acestui 
mare mâg. 

Dar şi un ton tragic întovără- 
şeșie toate peregrinările, toate 
zborurile, toate transt gurăr'le şi 
toate dansurile pe funa intinsă 
pe bisuri ale lui Zatathustra, 
care este identic cu Nietzsche. 
Asemeni 'ulgere!or sferice despre 
câri martorii oculari relatează 
întâmplările cele mai cudate, 
maxima şi fiagmentul scris de 
Nietzsche e o formidabilă aglo- 
merare de electroni. Totuşi ni- 
me de pr'sos. Nici un cuvânt. 
N ci măcar o silabă sau interjec- 
ție sau întrebare nu e de prisos, 
afară de „prisosul“ însuşi, a- 
dică ae abundența însăși cu care 
este încărcată fiecare propoziţie, 
fiecare cuvânt, — prin valenţele 
iui topice și prin al'ajele la cari 
se pretează, — fiecare silabă şi 
fiecare semn de legălură. fiecare 
semn de întrebare şi de suspen- 
siune. 


STILIST DE RASĂ 

dar stilist de rasă al propriu- 
lui său mod de a simţi şi sensi- 
biliza limba germană, — deci re- 
voluționar în cei mai autentic 
sens al cuvântului, — Nietzsche 
filosoful se exprimă în graiuri 
poetice. 

„St Iul meu, — mărturisește el, 
— este un dans; un joc al sime- 
tridor ae fot clul şi un salt pe- 
ste ele şi luare în bătaie de joc 
a lor. Aceasta merge până in 
alegerea vocalelor“, Nu e deioc 
butadă  acâastă mărturisire și 
niei exagerată  dutoestimare, 


Nietzsche se situiază exact la po- 
lul opus al calamburuiui, iar 
ceeace ar pulea îi interpreiat 
rept ironie este numai fioare a 
flacărei care consumă un suflet 
fără de zguri, un suflet pur și 
dur totodată. 


DAR MIRAJUL VERBULUI 


nietzschean are ceva „ce se 
maşie pe sine însuşi”. „Die Weit 
as ein sich selbst gebărendes 
Kumstwerk“ — notează poetul- 
filosot şi filosoful-poet în partea 
a trea din Wille zur Machţ, şi 
anume în Prinzip einer neuen 
Werlsetzung ; IV. Der Wile zur 
Macht a!s Kunst, $ 336. 

Subliniem : notează (1), căci 
propnziţia „Lumea ca operă de 
axtă care se naşte pe sine în- 
săşi“ — este lăsată în suspensie. 

Existenţialism ! — veţi spune. 
Da şi nu. Da. — fiindcă Nietz- 
sche îşi dozează şi-şi filtrează în 
aşa chip cuvintele ca din ele să 
rezulte o realitate nouă. a f.oru- 
li: caracteristie problemelor €- 
xstenţ.al.ste ; nu, — tiindcă e- 
X Sieavialhsmul, ca doctrină, se 
găseşit acum dincolo de ceeace 
ar fi vrut el să-i fe filosotia. 


CEEACE INSĂ-L AŞEAZĂ 


pe Nietzsche hotărit în lumea 

aţilor, este, pe langă alch.m-a 
sune.e.or, bogăy.a de rumuri cari 
îi posedează cu torță şi vehe- 
menţă demonică. 

Fragmente.e din Ditirambii 
Dioniz.aci  (Dionysos-D,thy.am- 
ben), strofeie din Inţre paseri 
de pradă (Zwischen Raubvogein), 
Soarele apune (D:e Sonne s-nkt), 
Glo.ie şi eternitate (Ruhm und 
Ew:gke.i), precum şi întreg Za- 
rathustra şi, cu mici excepții, 
to: ce a ieşit, urmă de foc, de 
sub  conde.ul acestui vrăjitor, 
este ritm şi :ege a ritmuui. 

Ritm şi lege a ritmului care 
spa! ge unduioasele pulsări şi cer- 
titud:ni ale omului iubitor de li- 
nişti obiznuite, 

„Cine ştie să respire aerul 
scrierilor mele, ştie că e aer de 
înălțimi. Trebue să te f; născui 
pentru el, ge a.tfel pericolul nu 
este mie să răcești  într'ânsul. 
Ghiaţa este aproape, singurătatea 
e uriașă — dar cât de liniștit zac 
toate lucrurile 'n lumină ! Cât de 
liber respiri ! Cât de mult smţi 
cele ce sunt jos...“ (Ecce homo, 
Vorwort, $ 3). 

E vorba tot de o linişte. 

Dar cât de altfel zac lucrurile 
în lumină! - 


„Philosophie de LPArt“ că formațiunea 
geniului plastic e în strânsă legătură 
cu configuraţia solului și a atmosferei, 
a fost combătută şi negată de urmașii 
săi — eu însă, o împărtăşesc. Numai 
acel ce a căătorit des și a privit în 
jurul său atent, poate verifica această 
teorie. A spus cineva: „artist e acela 
pentru care lumea înconjurătoare tră- 
ește“. „- 

Mai mult ca oricare, artistul plastic 
„e făcut“ să conterhple îndelung, sim- 
țindu-l, pulsul exterior al lumii. Vul- 
gul față de el, rămâne cu ochii legați. 
Pentru profan, natura e un arsenal de 
convenţii: pomul verde, cerul albastru, 


apusul portocaliu... irizațiiie, schimbă- . 


rile luminei determinate de orele d:fe- 
rite ale zilei — îi scapă neobservate. 
Cel mult îţi va scoate la iveală, în fața 
unui spectacol din natură, considerat 
de el neobișnuit, o frază stereotipă: 
„Dacă s'ar fi încumetat să-l p:cteze un 
pictor, lumea întreagă lar fi socotit 
mincinos sau nebun“. 

Frază care mi-a sgâriat auzul de a- 
tâtea ori încât, bucuros ași biciui bu- 
zele care o rostesc. 


a-ți îmbia pensula la muncă, cu atmo- 
sferă învăluind asperităţile oricărei pri- 
veliști, înmuind contururile oricărui 
obiect, pentru a lăsa numai principalul 
în evidenţă, par'că'ntr'adins ca să-l poţi 
fixa pe pânză. Calitatea fină a cenușiu- 
rilor franţuzești, nu este atât simplă 
născocire a pictorului, cât esența vie 
a peisajului parizian. 

Albert Marguet, vestitul pictor de 
priveliști francez, atras de răsunetul 
de frumuseţe al Deltei noastre, sosind 
acum câţiva ani în țară, a pictat col- 
țuri autohtone, care au produs nedu- 
merire printre pictorii români, întrucât 
se aşteptau — de bună seamă — să 
redea peisajele Deltei în aceleași 
delicate griuri, cu care îi obișnuise pic- 
tând malurile Senei. Imi închipui că 
nici unul n'a bănuit că apele Dunării 
se vor colora exotic pentru dânsul!... 

Totuși e logic să fie aşa, atmosfera 
noastră «e total diferită ds a Franţei, 
char dacă avem zile cenușii și cerul 
înorat. 


In anul 1933 fiind nevoită să stau 
un timp anumit într'un orășel asemă- 


h.] 





N. DĂRĂSCU 


Pictorul are un rol, să aleagă din na- 
tură „esenţialul“, ca atare „să mintă“ 
ca s'o redea „în tot adevărul ei“. De 
acest lucru profanul are un sentiment 
confuz, poate îşi dă şi el seama că na- 
tura — pe care ţi-o svârlă necontenit 
în obraz — e nevoită şi ea să prindă o 
înfățișare neașteptată, diferită de cum 
și-o dorește fiecare, pentru tihna di- 
gestiei lui!.., 

Una din surprizele secoiului nostru 
este locul întâi ce-l ocupă Franţa în 
plastică, loc pe care și la însușit încă 
din veacul trecut când — abandonând 
recile şi searbedeie întruchipări pre- 
tinse clasiciste şi care nu erau decât 
academice — a deschis o fereastră a- 
supra ogorului și pământului cei, prin 
intermediul naturaiismului (Courbet, 
Manet) şi al impresioniștilor (Monet, 
Sisley, Pissaro, Renoir, Gauguin, Ce- 
2anne, Van Gogh), 


Privelişte din Balcic 


nător „Carmen-Sylvei" noastre, mult 
mai puţin pitoresc însă, năpădit de o 
cantitate de vie de lemn, de cel mai 
banal aspect, a trebuit să-mi petrec 
timpul lungită (excelent post de obser- 
vaţie pentru a privi în jur!) Mi-am pu- 
tut da seama atunci de specificul lu- 
minei franceze. Adevărat vrăjită, aler- 
gând pe fiecare unghi al ciădirilor, le 
transforma în palate de magnifică a- 
parenţă, atenuând colori mitocănești şi 
reliefând pe cele de preţ. Ceasuri în- 
tregi pe o fereastră, priveam un colţ 
de acoperiş de cea mai umilă apa- 
renţă. E de prisos să descriu desfăta- 
rea ochiului meu, urmărind transfor- 
mările treptate pricinuite de lumină 
la diferite ore. Ar fi fost destul să re- 
produc ceeace vedeam fără a interpreta, 
sau a schimba ceva, ca să produc o 
operă de valoare. 


„Berck-sur-mer“ nu a îost nicicând .. 








NOTE: 


CĂTEVA CUVINTE DESPRE 
TRADIȚIA ITALIANĂ 


„Bogăția artei e una din pri- 
mele caracteristice ale tradiţiei 
italiene. Scrii'orul care se nuște 
în Italia e un om norocos, dar 
numai pe jumătate, 

O climă atât de bogată în 
exemple artistice, în parfumuri 
literare, în vegetație măreaţă şi 
cu subtile inflorescențe, în  in- 
terpretări și rafinamente şi în 
cunoașterea aproape perfectă a 





GIORGIO DE CHIRICO 


Chip de femec în cosium 
seticcentese 


„meșteşugului”, nu e to'deauna 
potrivită pentru a conferi vi- 
goare stilului... 

„In alte literaturi fără trecut, 
într'o natură ostilă, care n-a cu- 
noscut și ma suferit puterea sii- 
lizatoare a generaţiilor de artiști 
și a istoriei, a libertăţii și a ori- 





Cronica plastică 


un orășel îmbrățișat de pictori şi cu 
toate astea pe plaja lui, in atmosfera 
lui şin fiecare colțișor al lui găseai 
„marinele“ lui MONET şi MANE1. Ca- 
ltatea paletei franceze se explică prin 
calitatea pe:sajulu francez, precum se 
explică unele cusururi ale paletei ro- 
manești prin anum:te cusururi ale pri- 
veliştiior romaneşti. in parte, sunt 
aspre, tăioase, v:olente adesea'n culori, 
sau dulcege, nevertebrate, moi (vezi 
unele alb:cioase peisaje grigoresciene). 

Oare ar fi fost cu putinţa ca o altă 
țară decât Olanda să dea pe acel împă- 
rat al luminei și al atmosierei care este 
JAN VERMEER DIN DELFT? Sau a- 
cest vraciu al volumului înnecat în 
umbră, pe nume REMBRANDT VAN 
RIJN? Nu cred. In timp ce simţul for- 
mei, al proporţiei, al siilului nu'mi în- 
chipui să fi putut înflori pe alt pământ 
decât ai Greciei și ai Italiei, 

Dobrogea noastră a prilejuit pân'a- 
cum coeiicientul cel mai mare de su- 
biecte pentru pictor. Dar sunt atâtea 
colţuri necunoscute, atâtea așezări ig- 
norate toial de pictorii noştri, încât a- 
vem un admirabil izvor de inspiraţie 
la dispoziţia noastră. Sunt convinsă că 
cele mai caracteristice privelişti româ- 
nești nau fost încă transportate pe 
pânză. Asprimile regăsite în tablouri 
nu se daiorează numai insuficienţei 
peisajului, ci stângăciei mânuitorilor 
de penel. 

Avem comori intacte, mai mari decât 
ale Franţei ,ale Greciei, ale Itaiiei pen- 
trucă sunt incă „de descoperit“. 1și 
păstrează caracterul lor autentic, ne- 
falsificat; acest lucru este de așa mare 
preț încât noi, nici nu ne dăm seama 
de el! 

„Nu ştiu dacam mai spus-o, dar nu 
e rău să o repet. Intr'o vară la Balcic 
unde venise un pictor suedez, lam 
auzit spunând: „Nu știți cât sunt de 
fericit că am descoperit ţara dv. E sin- 
gurul loc din Europa unde civilizaţia 
— aşa zisa civilizaţie — n'a stricat to- 
tul, farmecul țării dv. s'a păstrat în- 
treg“. 

Să-l lăsăm oare nefolosit, să ni-l 
laude străini: și noi să-i întoarcem spa- 
tele? Ar fi păcat — ar fi păcat să nu 
plecăm, chiar acum cu traista la spi- 
nare şi cu șevaetul sub braţ, să colin- 
dăm țara în lung şi în lat. 

Cueea Dobrogei, oropsita MANGALIE 
sacrificată'n favoarea Balcicului tea- 
îral, prea pitoresc (Balcicul e pitoresc 
— nu € piciurâi a gtăsuit Pallady când 
la văzut), decolorat de soare, ne stă 
încă la dispoziț:e cu cartierele ei ne- 
cunoscute, virgine, lăsând mai multă li- 
bertate pictorului să pună dintr'al lui, 
s'o interpreteze, și ca dârsa câte colțuri 
vor mai fi pe lângă care treci zilnic, 
fără să le vezi !!|.., | 

Din solul și din atmosfera „curat“ 
românească, să ne creăm un patrimo- 
niu de artă, așa cum și-au creiat și 
celelalte ţări. Ele toate și-au spus cu- 
vântul — noi avem partea leului — nu 
ni l-am spus încă! 

Un dar mai fiumos nu ne putea da 
Domnul ! 


LUCIA DEM BĂLĂCESCU 





ginalității, căutarea personală a 
găsit un câmp mai ușor... 

„In Italia oamenii se nasc cu 
degetele agile, cu urechea plină 
de melodii, cu mintea plină de 
fraze şi darul acesta al naturii 
şi al istoriei înșeală și. încura- 
jează mediocrii...” 

Sunt acestea. cuvinte spuse nu 
fără tristețe de Giuseppe. Prez- 
zolini în volumul său „Le cultu- 
ra italiana” („Corbaccio”, Mila- 
no, 1934), împutând, nemărturi- 
sit însă, tinerilor jfapiul că se 
mulțumesc să ia tot de-a gdia, 
că nu muncesc căutând. forme 
noi, care să nu-i ducă numai la 
exaltarea şi la imi.areg trecu- 
Luiuie 

Recunoaște însă Prezzolini că 
Iaueni au a dispoziție. naturaiă 
aproape pentru jormeie. precise, 
cxprunaie grajic prinur'o augra- 
md inchisă, perject curbaiă, ne- 
tevi, Jară stnuoaităţile unypreci- 
Ztunti, Bi CUNOSCUL Ge toți. Jeno- 
tenul Ca 1 LA na Jost 0 
îmâşcare O pTOpriuzis  ronunuică, 
(tutecuni, aşu numitul „romun- 
UC tutun” a dai in romurul său 
sl P'TUmMeESSt Sposi” un SuTulucul 
caempiu de compozpe echili- 
Urau, de Jruză Case consiruită) 
de aceca îm italia nau prins 
Curți Qe gen pruvusuian, tar un 
scruior ca italo Svevo a fos. 
HiUu DTEMe HECUNOSCUL: eEXrin- 
pie sar putea înmnuip consde- 
Tuvil, Gtitiitir CU priuele Scrieri 
ale lui Wannunzio au jost primi- 
LE Cu 1T0te de COnuprunaui sai, 
iar mişcari ca ceu juuristă a 
treduu Sa Wa JUNyA 10 Tara ŞI 
transpianta-a în 1ialia să ramd- 
RU Gupă  TEeluiU  Scuria vreme 
GUar vu amtalire uterura, 

„Lraduyia e climu cu care te 
Obigruvguti Geru, pe care-l res= 
Piri, be care-l găseşie jiecare în 
Stie, Cru CURU nu vrea şi cand 
jace orice sjorțare să se eunoereze 
ut el. Se unuuuipid ca uneori dia- 
lienui să fie revoluponuri în artă 
şi zala că  dimiruuau apare v 
tradiţie mai străveche decăt cea 
Cura curora luptau. ia iuucne- 
ște din fundul lor intim şi. e ală- 
turi Chiar Jară ca cineva sa-şi 
ueu seama”. 

"Cau.G prin aceste fraze Prez: 
zolini să explice un Jourte cu- 
ros jenomen aparținând artei şi 
beraturui ualene Cconiempora- 
ne: şi în mare parte reușeşie. E 
vorba de neinjricații  revolu- 
ponari, antiacademici, antitradi- 
ponaimii, cure-au porniţ cu un 
neputoiit elan să refacă tot, să 
reinotască totul, Muwmneiti a stat 
în Şruntea lor ca.un stindart 
care nu i-a pulut cuprinde şi 
nici conduce pe toţi. Carră, Sof-: 
ji, Papini, be Chirico, Goroni, 
Palazzeschi,  toţ grupul revistei 
„la tiondo” și alții. 

Sau ruzboit cu toţi cei cari le 
erau împotrivă, au  redaciat ş! 
trâmbiţat programe, şi-au bătut 
Joc de cei cari nu-i pricepeau, 
au Scris, au pictat, au comptis 
chiar şi muză după noile re- 
guli, sau entuziasmul, au ridicat 
WunuTri înnoirii şi-au cazut ahoi 
înţranţi. 

„Tradiţia era mai puternică de- 

cat ei. in tinerețe au pusut-o 
19n07ă, au putut-o pălmui: ma- 
turiiatea i-a invins insă mână de 
rate. Sofjici stă ca cel mai etet- 
veni exemplu. Inainte de ră 
boiul trecut, Soffici era un con= 
Vins îm.ernaţionalist, era cel mai 
sptritual  apologist al Franţei : 
„Giornale din Bordo” rămâne 
oglinda literavului Sojțici de pe 
atunci, îar pictura lui înrudită 
cu a impresioniștilor şi cu a lui 
Braque voia să implinească eon- 
cretizarea unui program, Ce s'a 
întmplat între timp cu Soffici? 
Ce străfunduri de suflet i-a răş- 
colit razboiul, de unde a țâșnit, 
vutcanică, tradiția? 
a Sofjici e actualmente fascist 
în domeniul politicei şi reacțio- 
har în cel al artei. Nu-i mai pla= 
ce ce se scrie şi ce se pictează 
acum, Proza lui poartă semnul 
măsurii, poezia lui își trage sevo 
din Foscolo. Pictura din pânzele 
tui Masaccio. 

Un caz tot atât de iurburător 
e al lui Giorgio de Chirico: ia 
Paris şi-a găsit cândva mediul 
javorabil Pentru fantastica sa 
Pictură.  Fantastică nu numai 
pentru italieni. Cu o puternică 
atmosferă tragică, cu viziuni cari 
urmăreau mult timp și puternic 
pe  contemplatorul  tablouriloy 
sale. L'a întors şi pe el din drum 
tradiţia. 

pi iată-l inspirându-se din 
Mantegna, îată-l apologetul lui 
Tiepolo, al lui Tintoret:9! Un De 
Chirico râvnind la perfecția unui 
Rajfaei, la linia unui Tiziani 


„Fate mio Dio che io possa ridare 
[alla pittura il lustro 

„Che da quasi un secolo essa ba 
[perduto.., 


Așa sună un fragment din ru- 
gâăciunea pe care De Chirico 
pretinde că fiecare „perfect pie= 
tor” trebue s'o spună în fiecare 
dimineață înainte de a începe 
lucrul, (Giorgio de Chirico, Mis- 
cellanea di alcune verită în nu- 


mărul din 15 lulie al revistei 
„rliustrazione italiana”). 


CONSTANȚA TUDOR 





4 








L-am cunoscut pe Bob personal, în toamna 
anului 1939. când războiul nervilor ajunsese la 
maximum de tensiune, când sute de oameni ener- 
vaţi de nesiguranță, exasperaţi de îndoială, luau 
cu asalț. debitele. cu mult înainte de ora la care 
soseau ziarele. Omenirea se împărțea, se fră- 
mânta între două extreme, între două soluții deo- 
potrivă de hipotetice, deopotrivă încărcată de 
probabilități și ameninţări: Război sau pace ? 

-Yoci agitate, oameni de toate vârste.e şi apa- 
renţe:e se înghesuiau nerăbdători, halucinaţi, ce- 
rând ziarele preferate, suspendaţi de covârșitoa- 
rea importanţă a clipei. Atunci un glas bărbătesc 
ceru cu cea mai desăvârşită seninătate, sigur de 
sine” în' învălmășeala generală : 

— „Dă-mi, te rog, „Glasul sportivilor“. Vân- 
zătorul ii inmână ulujt o pagină pe care se citea 
în litere co.orate de o schioapă: 

„VINE HUMIS LA BUCUREŞTI?“ Priviri 
uiuite s'au îndreptat spre un tânâr cu înfățișarea 
adequată: pantaloni da sport, șapcă engiezească, 
lulea și aer flegmat:c, care se îndepărta r:epăsă- 
tor, cu nasul in vânt şi ziarul sub braţ. 

— Bob este reprezentantul unei categorii sau 
mai. bine zis al unui clan pe tare din spirit de 
economie, din spirit de precizie și dintr'o seamă 
de alte spirite, o vom numi categoria, clasa, sau 
„cianul bobiior“, cu deoseb.re de categoria, clasa 
sau clanul advers pe care din aceieași cons:de- 
rente il vom numi „clanul Jimilor'. Așa dar Bob 
este un produs de serie, un produs sintetic, un 
produs artificial al unei anumite mentalități şi 
educaţii, ceeace este dealtfel inur'un anumit sens 
şi Jim. Bob și Jim sunt îndeobște două entităţi 
bine conturate, poate două abstracţiuni, poate 
două fațete aie uneia și aceleiaşi i.uzi — dar 
sunt. Există într'un «chip concret supărător de 
cert, ex:stă atât de mult, în cantităţi atat de mari 
și de inegal răspândite pe supraiaţa globului, în- 
cât ţi se poate întâmpla ca în coşmarurile tale 
să vezi universul populat exclusiv de Bobi sau 
de Jimi. 

Rezultatul este că ajunsi să te îndoiești şi să 
te vezi ameninţat în propria ta existenţă și drept 
consecință, ca să te convingi, totuși, de realitatea 
ei şi să-ţi cauţi o censola:e nu-ţi rămâne decât 
s*o incadrezi printre creaţiile artificiale și h:bride 
izvorite din anumite creere şi anumite condee 
spre spaima şi delectarea cetățenilor. Dar toate 
acestea nu sunt decât subiertugii, amăgiri, prat în 
ochi, căci nimeni: și nimic nu împiedică pe Bob 
şi J.m să existe. Ba dimpotrivă totul îi incura- 
'jează, îi favorizează, se întrece să le ofere condi- 
țiuni cât mai prielnice unei avantajoase şi ample 
desvoltări. 

Bob şi Jim sunt tineri sportivi. De fapt tinere- 
țea nu este obligatorie, căci s'au văzut Bobi de o 
vârstă amintită simbolic printr'o barbă a cărei 
absenţă era suplinită cu prisosință și efect de pre- 
zenţa burţii, spre deosebire de Jim care este spor- 
tivul activ, adică pur şi simp.u sportivul. Bob 
este sportivul pasiv, adică după preferinţă corul 
anticomentator, fabricantul de spirite şi „bancuri“ 
gratuite, sau uneori — şi chiar deseori — autoh- 
“tonul scandalagiu. Clasa socială — vârsta, înfăţi- 
şarea şi profes.a lui Bob variază dela caz la caz. 
Se cunosc Bobi ororbili, capi de fami.ie cu toate 
-insignele exterioare ale acestei demnități, se cu- 
nosc Bobi sclivisiţi cu mașina la scară, accent 
“american importat din filme cu gangsteri și lulea 
engiezească, adaptată din „Aventurile submari- 
nuiui Dox'. Acesta este chiar t:pul cei mai irec- 
vent. Când insă Bob abdică dela ținuta impusă de 
anumite tradiţii de cian şi bună educaţie pentru 
a se lăsa antrenat de pasiune și a striga cât îl 
ține gura la un match de box: 

—'„Umple-l de borş, Ghiţă“. 

Sau: 

— „Cafteşte-l Nae! Atinge-l la zotcă“, atunci 
se numeşte Mitică. Dar acestea sunt cazuri excep- 
ționa.e căci: deobicei Bob e băiat fin, chiar foarte 
fin. De cele ma: multe ori a terminat vag nişte 
studii și mai vagi în timpul cărora și-a insușit o 
cuitură pe cât de vastă, pe atât de unilateraiă 
mergând dela „Moartea dela etajul IV“, până la 
„Regeie Boxerilor” şi de:a „kxtraord.nareie a- 
venturi ale căpitanuiui Cor”, ia ace:c tut utât de 
extraordinare ale „Căutătorilor de aer din K.on- 
Gyke'“, sau al cow-boy-lor din Far-Westul să.ba- 
tec. înfățișarea lui este aşadar un rezultat ma 
mult sau mai puțin reușit, un etect mai mult sau 
mai puţin susţinut. Bob este în general un ins 
pe care-l recunoști îndată, fiindcă umblă iarna în 
costum de bae şi vara în costum de alpinist, de 
fochist pe bordul unui transatlantic sau de mem- 
bru ai unei expediţii polare... Unitormă nu poartă 
din păcate, deși are mari afinități pentru muit co- 
mentatul costul de „malagambist”. Dar Bob este 
întâ: de toate un mare... teoretician. Deaceea, ali- 
tudinea iui în care se vădesc fermecător vastele 
şi variatele-i cunoștințe este manifestarea reflec- 
tată a unei personalităţi în oglindă. Bob nare pă- 
reri proprii. Nici n'ar putea să ie aibă, căci l-ar 
împiedica în concepția și exprimarea lor termeni 
technici pe care îi întrebuințează cu generozi- 
tate. De fapt conversaţia lui ar putea fi limitată 
la câteva sentințe a căror valoare oscilează după 
cum sunt rostite cu accentul, pe... afirmaţie sau 
“pe semn de... intrebare. De pildă, diminsaţa după 
ce şi-a cetit ziarul, deobice.u unul sportiv, bubp 
obişnuieşte să exciame, bătând cu pumnul in 
masă ; 

—  „Formidabi. !', ceeace nu înseamnă că n'ar 
putea folosi după împrejurări şi inspiraţ.e, şi ter- 
mene similare ca: „extraordinar“, sau „mişto“, 
doar nu este lipsit de fantezie... Epitetul laudativ 
sau indignat se referă in general la ultimul match 
de foot-ball în care ..Unirea-Tricolor“ a dispus — 
ce scandal — de „„Viforul“!.. Trebuie adăogat că 
entuziasmul lui Bob pentru sport este de natură 
pur teoretico-abstractă, deci cu atât mai lăuda- 
bilă, căci. dovedeşte că este... idealist. Personal 
nu mai joacă foot-ball din clasa a treia de i:ceu 
de când şi-a scrântit piciorul, după cum nu mai 
boxează de acum opt ani de când şi-a luxat pum- 
nul, după cum nu înoată de când la vârsta de 12 
ani era să se înece în lacul Tei, după cum nu că- 
lăreşte de când în a patra primară sa speriat 
calul de tramva: și a luat-o la sănătoasa... Dar ce 
importanţă are ? Lucrurile văzute sau pract.cate 
dintr'o apropiere prea imediată își pierd din far- 


mecul lor inaccesibil. Aparenţa este şi mai plă- 








UNIVERSUL LITERAR 








GL> ICR 





DANHBOVIȚEI 


Doi oameni noi: BOB și JIM. 


cută decât fapta, visul mai ispititor decât reali- 
tatea și am spus că Bob este idealist şi visător, 
Dealtfel nu este chiar într'atât de spiritua.izat. 
La o cercetare mai atentă s'ar putea descoperi 
poate şi unele interese ceva mai. palpabile, dar 
acestea nu sunt decât accesorii nevalabile. Bob 
are spirit sintetic, căci aprecierea lui de „formi- 
dabil“ sau „mişto“ este mai elocventă decât un 
volum întreg de comentarii, decât un arsenal de 
înjurături şi decât o bibliotecă de considerente. 
Bob nu e un moderat ci, dimpotrivă, un extre- 
mist, deci un om cu personaiitate bine conturată, 
cu atitudine bine delimitată: ori-ori... — Ai văzut 
cum s'a făcut de „baftă“ „Unirea-Tricolor“? For- 
midabil ! Mai mare rușinea. Un scandal! Hno! 
Pentru spirite moderate nu e loc în tagma lo- 
bilor. Cu atât mai bine. Se ştie că iadul e pin 
de suflete inofensive. Bob nu e inofensiv, deci nu 
va merge în iad. Dealtfel iadul nu ar prea avea 
de câștigat de pe urma acestei achiziţii. De fapt 


Si 


i: 
eta E 





Bob face parte din acei oameni cari foarte rar 
reușesc în afară de obligativitatea ocupaţiei lor 
propriu zise, atunci când există, să aibă întodea- 
una program. Dacă un alt Bob (Bobii sunt foarte 
sociabil: mai ales între ei) îl întreabă: 

— „Ce faci azi după prânz?“ — nu va avea 
nicio clipă de îndoială, nicio ezitare în fața vre- 
unui gol de umplut. Va răspunde prompt: 

— „Azi sunt foarte ocupat”. La două mă duc 
la curse, la patru e match-ul „Ripensia'“, la Tlo- 





de PAUL i. DANIEL 


reasca e concurs de înot, pe lacul Tei e o cursă 
de bărci cu motor şi diseară mă duc la Club. Bob 
este înscris din principiu la unul sau mai multe 
cluburi sportive, bine.nţeles ca membru... onori- 
fic. Poate ti admirat în toată spiendoarea sa, în 
toată activitatea dinamică a desiașurării sale, la 
strand, ma aes alun cand are „vc un concurs 
de innot. E uşor. de recunoscut, k singurul om 
îmbrăcat care a.eargă, se agită, strigă, iîncura- 
jează, înjura şi toare astea ca să nu inoate, ceace 
ar rezoiva pe loc toate comentariiie,. 

— Nu te lăsa cutare! Vezi că te ia cutare! 

Ei e ce. care iace scandal fiindcă concurenții 
n'au luat p.ecarea in mod cutent și cere catul 
ține gura anuiarea concursuiul. ki observă şi co- 


rectează — cu lux teoretic de afirmaţii practic 
necuncro.abiile — stuul, pnuta şi peiiurmanţă 
cana:aatunul. Și la urma urme de ce nu ar 1ace-o 
din moment ce nimeni nu-l 1mpiedică, ci dimpo- 
rivă 11 toserează şi ciar ji apic:ază caitalea ue 
cunoscâor și ae „prieten a sportuim! 


Jim, antagonistul lui Bob, face parte din par- 
tida auversa a sportuiui euectuv. bu e omul iap- 
te.or spre geosep:re ae bob care este omu, apa- 


renţeior. Ca or:ce om modern deia Pirandello in- 
coace, şi Jum trăieşte o aramă deşi nu e, ain te- 
ricire, conştient ae ea. Jim este veșnic depaâșit de 
ivuzu, ceeace nu ar îi nimic extraord:nar aar nu 
de banale şi generice iluzii ci de imaginea iui des- 
pre ei insuși. Jim practică toaie sporturile şi nu 
exceiează n n:Clunui. Ceeace nu ar îi nimic grav 
dacă sar resemna, ca orice muritor de rând, la 
latura higienică, morală şi sociaiă a sportuuui. 
Dar Jim e un ambiţ.os care nu vrea să se imiteze 
să îngroaşe cadreie amatorilor şi snobiior; Jim 
viseaza sau mai bine z:s se v:seaza camp:on mon- 
dial, vedetă internaţională, erou aduiat, răstăţat 
de pubiuic, înotand in raul de aur. J.m visează 
Ş:-ş concentrează toate iacultăţile n masura ex.s- 
tenţei ior, pentru a-și egaia visul. Muşchii su: se 
hipertrof:ază și bineinţeles în detrimentul creeru- 
Iu, întrucât acesta există. J.m își petrece vremea 
pe stadion, işi cheitu:eşte banii pe... antrenamente 
şi-şi irosește visurile pentru... giorie. Pentru glo- 
rie sport.vă, bineințeies. Fiecare cu ce poate. war 
vezi că J;m nu poate nici asta. Mij.oaceie lui îi- 
zice nu-i îngăduie să fie mai muițt decât un ano- 
nim înaintaş într'o echipă de duzină, sau un ci- 
clist codaș care face trei :sterturi din parcurs pe 
lângă o bicicletă sau un boxeur făcut knok-out din 


prima repriză. Cu toate astea Jim visează şi speră. 


„Până una alta el e omul culiselor sportive. Caută 


cu înfrigurare cunoștințe simandicoase în lumea 
sporturilor. Il găsești în umbra eroilor zilei. El e 
tipul serviabil — veșnic la îndemână — care gă- 
seşte și Duminica un taxi pentru o vedetă inter- 
națională și care solicită autografe — ca dela co- 
leg la coleg — eventualilor campioni mondiali în 
vacanţă. In fond Jim nu e decât un arivist, dar 





MIORIȚA 


(Urmare din pagina I-a) 


Testament n'a putut veni dela Apus, Când ea S'ar i 
putut împământeni |a poporul nou care se plămădise, 
acesta primise de mult botezul. Cuminecarea îi fusese 
întreagă şi depiină: pâine şi vin. Oriodoxism luminat 
în forma lui pură. Euharistie care nu puiea fi smulsă 
decât odată cu stingerea definitivă a Neamului. Suport 
moral de înaltă ţinută în faţa tuturor tentaţiilor; mai 
ales ale catolicismului. Eroism şi ortodoxism impletite prin 
capacitatea de jerttă totală; substrat: pathosul. Perma- 
nenţa Neamului! 


Permanenţe morale şi spirituale ce trebuiau păstrate 
cu orice rise, cu preţul oricăror abdicări. Se năpusteau 
neamuri asiatice şi nu era cuminte să le stea cineva „n 
cale. De aci anlinomia dueroasă a existenţei nouiui po- 
por: tendinţa neintrânată spre o viaţă eroică, capabilă 
de jertfe uriașe, in contrast cu înțelepciunea divină a 
conservării Neamului, Atentat, de bună seamă, 1a ceea- 
ce era structura organică a Neamului: eroismul, cu toate 
consecinţele ce se puteau trage: umilința fără voie în 
locul mândriei şi dragostei de libertate. Infrânare, re- 
nunţare?! Aparențe numai. Refugiu şi dramatică ali- 
pare: cântecul. De aci, nota de jale, exprimată însă prin 
accenie energice, bărbătești. Colorată uneori de o duio- 
şie discretă: aluviune a firii visătoare a Siavilor, 

Oare nu în aceste fapte stă originea doinei? Nu e aici 
un reflex pulernic al palhosuiui aaco-gei? Puțin a su- 
ferit trebuind să-și înnăbuşe pornirile? Pornirile. ade- 
vărate ale Neamului! De aci lirismul acestui Neam: că 
nu şi-a dat toată măsura posibilităţilor sale! Doina o- 
g.indeşte pathosui poporului român. Şi mai are o insem- 
nătate: servește de racord între capitularea Sarmisege- 
thuzei şi epoca năvalei asiatice. Ceva mai mult: este şi 
religia vie a Neamului în contrast cu zăbâva adusă de 
străinismul limbei în câre se propovăduia, vremenic, 
credinţa. Dar oricât Neamul era ţinut pe loc, mocnea, — 
foc sub cenuşă, — în el, tot vechea lui construcţie dacă. 


Din tozte acestea nu reese trăirea metăfizică a Nea- 
mului, ca urmare a naşterii iui din durere? Şi nu de 
natură fatalistă cum sa acreditat părerea. Neamul no- 
stru a fost totdeauna dinamic. Ori, fatalismul duce la 
vesemnâre, la pasivitate. Neamul nos'ru şi-a afirmat vi- 
talitatea biruitoare, în toată plinătatea voinţei sale, când 
Providența i-a oferit posibilităţile de a se arăta cum 
este e] cel de totdeauna. lar faptele sale sunt pline de 
glorie unică!... Impărăţia Asăneştilor şi a lui Ioniţă, Voe- 
vozii premergători consolidării Statului, Basarab şi 
Vodă Bogdan descălicâtori, Mircea cel Bătrân şi Viad 
'Tepeş, Şielza cel Mare şi Sfânt, strategul neintricat 
Mihai Viteazul, Matei Bâsarab și Vasilie Lupu Voevod: 


Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu! Nu în- 
şirare de nume, ci entităţi! Horia, Tudor din Vladimir şi 
Avram Iâncu, Martirii! Plevna, Mărășești şi Odessa! 
Toţi aceştia nu formează chintesenţa eroismului româ- 
nesc isvorât din jertia voluntară? 

Care-i esența Mioriţei aşa dar? Simboj al Neamu'ui 
Românesc, Mioriţa afirmă trăirea lui metafizică, drept ur- 
mare a naşterii lui din durere. Oglindeşte o trăsătură 
fundamentală a înaltei lui spiritualităţi asupra căreia nu 
B'a-slăruit: Neamul [uzi ca entitate ortodoxă exprimă ca- 
tegoric unul din cele irei tipuri de creştini: tipu: mi- 
reiui. Sf. Ion Scărarul vorbind despre unica şi minunata 
experienţă creştină a vieţii sale ne învaţă că, credinciosul 
de tipul mirelui trece pri trei stări pentru a-l cunoaște 
pe Dumnezeu: logodna însemnează pregătirea şi dorinţa 
sutletului de a-l cunoaște pe Dumnezeu; iar contopirea 
celor două fiinţe este beatitudinea trăiri; în Dumnezeire, 
Născându-se din durer, oare Neamul nostru ny s'a lo- 
godij dela început cu Natura? Moartea concepută în 
mijlocul Naturii cu „o mândră crăiasă, a lumii mireasă” 
nu înseamnă fiinţa lui ajunsă în faţa lui Dumnezeu? Iar 
contopirea fiinţei Neamuluj cu Natura, ca rezultat al 
famiiarizării, intimităţii lui cu ea, nu e oare beatitudinea 
trăirii lui în Dumnezeire? Toală această concepţie luată 
ca o jertfă voluniară şi permanentă. Așa numai putem 


"-explica atitudinea senină a ciobanulu; în faţa morţii, 


nepăsarea şi parcă dispreţui lui care sunt a'e Neamului 
întreg pornind din fondul cristalin al Daco-Geţilor: cre- 
dința vie a nemuririi. Prezentată sub un aspect specific 
românesc, contopirea omului cu natura este o continuare 
a vieţii sub o altă formă; de unde trăsătura panteistă 
că Natura este tot Dumnezeu, In felul acesta nu ajungem 
oare la convingerea că scopul Neamului nu este viața 
ci Invierea? Desigur pentru a aduce cântul sublim de 
laudă lui Dumnezeu. 

Dacă prezentarea nouă a Mioriţei se suprapune Nea- 
mului, nu cumva aceasta este esența adevăratei spiri- 
tuali-ăţi româneşti vădită prin martiri şi eroi sub cele 
două aspecte: vo'uptatea jertfei peniru o idee şi a jeriiei 
pe câmpul de luptă? Nu în aceasta suntem noi cei de 
totdeauna, în care iezeau virtuțile daco-gete, şi mu ne-am 
cunoscut până acum? 

Nu este în prezenţ, — cu racordări peste milenii, — 
o minunată renaştere din propria noastră cenuşă? Ca 
urmâre firească a celor două trăsături fundamentale. nu 
rezidă aci, — sub semn harismatie, — întreaga misiune 
sublimă a Neamului? Adică întreaga concepţie a Mio- 
viței. 

Br, VICTOR ODOBEŞIIANU 











Îi 
Eau mii 


15 AUGUST 1942 


un arivist care nu ajunge. Și sportul își are ra- 
taţii săi, chibiţii săi, şarlatanii săi. In fond drama : 
lui Jim nu este decât eterna dramă a mediocri- 
tăţii. Cât despre relaţiile dintre Bob şi Jim e.e 
aduc cu mult încărcatele şi mult interpretatele 
legături între critic şi scriitor: aceeași amabili- 
tave ipocrită, acelaşi spirit de gaşcă, același zetie- 
m:sm binevoitor sau nu, aceleaşi tămâieri in câu- 
iarea unei pure și deci inaccesibile obiectivităţi. 

Jim şi Bob, deşi se socotesc întruchiparea nou- 
lui ev, deși cred că rea:izează sub ce puţin un 
aspect mut discutatul „om nou", nu sunt decât 
niște rataţi. Ca atare sortiţi unei dispariţii trep- 
ta.e, care, sperăm, că nu va lăsa un... goi prea 
mare. 


TAXATORUL 


E fără îndoială zeul răzbunător al unei civili- 
zații impuse. Yace parte dintre oamenii 4 căror 
importanţă efectivă depășește aparențele. In me- 
canismul atât de complex al vieţii citadine el de- 
ține roiul de șurub mărunt şi preţios. Semne 
distinctive sunt uniforma pe care o poartă în 
urma unei ieric:te inovaţii. Ca vârstă este, — mai 
aies de cana cu războiul — tomnatec. Cat despre 
acei cari au curiozitatea, sau mai bine zis timpul, 
să se intereseze de mentalitatea lui vor fi obser- 
vat fără doar și poate remarcabiiele-i însușiri care 
în ceeace priveşie originalitatea cugetâru şi in- 
clinarea vădită spre diaiecuică, il situază deadrep- 
tul printre îiosori. Framvaiu. este unul din ace:e 
locuri comune care se pretează la orice compara- 
ție, la orice comentarii, la orice interpretaie. Se 
por folosi orice termeni de comparație: unora ie 
evoacă un câmp de bătaie, altora o cutie de 
sarae.e, altora un instrument de tortură scornit 
de o minte qiabolică şi pe care nu ştii când să-l 
preieri şi când să-l injuri, când vine încărcat 
Sau canu nu vine de ioc. Mai sunt şi alți prea 
de tot ups:ți de imaginaţie pentru care un trara- 
vai nu este decât un... tramvai și pentru care 
un taxator nu este n:ci cerber, nici zeitate gă- 
lagioasă și nici tilosoi resemnat, Nu va fi mci- 
caată aliceva decat un taxator care vizează co- 
respondențele, fiindcă asta-i meseria, se ceartă 
cu pasageru din interes şi din cand în când ca 
orice om se mai gândeşte şi la distracţia lui per- 
sonală. Atunci strigă cu accente de sirenă in a- 
larma aeriană de incetare: 

— „Avansaţi înainte, domnilor”, deşi știe bine 
că tramvaiul este ma mult decât tucsit şi că 
deci nu mai poate n:meni avansă. Cât despre 
faptul că în niciun caz nu sar putea avansa de- 
cas inainte şi despre pleonasmul comis implicit 
pe care i l-a exp.:cat pe îndelete într'o dim.nea- 
ță un pasager care era profesor de gramatică, 
acest detanu îl trece disprețuitor cu vederea. 
Omul nostru este din fire conservator. Deaceea 
cu preţul vieţii sale nu va renunța să intrebe cu 
moau.aţ.i du:oase în glas: 

— „Coboară cineva la Clemenceau ?” accen- 
tuând cu indârjire ultima silabă. Faţă de nepă- 
sarea de granit cu care întâmpină orice impo- 
triviri linguistice, toate încercările întru lămuri- 
rea lui sunt de prisos. Ca atare trebuiesc supri- 
mate mai ales de când a replicat foarte calm u- 
nui pedant care corectase pronunţarea că trăim 
în România și deci trebuie să pronunțăm româ- 
neşte. De atunci staţia Clemenceau sa consa- 
crat definitiv ca piatră de încercare întru afir- 
marea patriotismului diverşilor taxatori. Ceeace 
este ciudat, este faptul că acest om pe lângă care 
se scurge viaţa ziinică în toate aspectele şi tor- 
me.e, nu este cum sar putea crede, un resem- 
nat, un blazat, un indiferent, un sceptic. Dim- 
potrivă nu se ştie prin ce mecanism de apărare 
este veșnic agitat, veşnic act.v, atent la tot ce 
se petrece în jurul lui și mai ales extrem de păr- 
tinitor. Când isbucneşte vre-o ceartă intre pasa- 
geri, ceeace la prânz şi pe înserat se întâmplă 
în medie la f:ecare trei staţii, taxatorul în loc să 
rămână cum sar cuveni zeitatea inflexibilă şi 
obiectivă, este totdeauna gata să ia apărarea u- 
nuia din beligeranţi și aceasta nu din spirit de 
dreptate, ci pentru simp.ul motiv că astfel işi 
înlesnește posibilitatea de a înjura mai cu foc 
partida adversă. Intervenţia lu este sgomotoasă, 
vehementă și de cele mai multe ori fără folos. 
Se poate spune fără exagerare, că singureie con- 
flicte care nu se soluţionează în nici un fel, sunt 
cele din tramvaie. Totul se mărgineşte la un 
statu-quo şi în definitiv sucrurile se aranjează şi 
așa. Altfel taxatorul este snob prin detiniţie. 
Dacă, de pildă, îndrăzneşte să se urce în vagon 
un lucrător al cărui aspect nu corespunde uiti- 
melor cerințe mondene şi higienice, taxatorul 
se repede: 

— „Cum îndrăsneşti să te uci la clasa întâia 
să murdărești călătorul? Mai mare ruşinea! Dă- 
te jos .a prima staţie!” 

Şi ca încheiere îl turteşte cu disprețul său: » 

— „La remorcă, nu aici!” i 

Altfel, la unii pasageri se observă simptomele 
ciudate ale unei stranii maladii care s'ar putea 
numi „tramvaită acută”. 

Cetăţeni onorabili şi liniștiți în viaţa de toate 
zileie, pe stradă, în casă şi la caienea sunt apu- 
cați de cum se suie in tramvai de simptome fu- 
rioase, de exteriorizări frenetice cari ţin şi de 
epi.epsie şi de isterie. Atunci taxatorul este ma- 
reie responsabil peste care se revarsă din bel- 
șug puhoiul de insulte, ameninţări, aprecieri, 
argumente, definiţii. 

Dealtfel, cu drept cuvânt, nu e el de vină? 
Nu este el răspunzător de toate, începând dela 
întârzierea tramvaiului, insuficiența vagoanelor, 
căldură, speculă generală, scumpete, secetă și 
războiu? Și dacă îndrăznește cumva să replice 
că nu a organizat n:ci măcar Societatea Tram- 
vaielor şi cu atât mai puțin este responsabil de 
celelalte plăgi ale omenirii, i se va repiica in- 
fa:bil: 

— A, mai eşti şi obraznic? Dă-mi imediat 
numărul d-tale! Las' că tenvăţ eu minte! Nu 
ştii cine sunt eu ?“ 

Taxatorul ar trebui să urmeze înainte de a-și 
începe glorioasa-i carieră cursurile unei școli al 
cărei scop ar fi formarea de filosofi budiști sau 
martiri creştini. Păcat că nu avem încă... 


mmm 115 AUGUST 942 











Cronica literară 


CUTIA CU MAIMUŢE“ de G. Ciprian 


(Editura Contemporană, Bucureşti 1942) 


Inghiţitorul de vipere 


| de ION DRAGOMIR 
(Editura autorului, Bucureşti 1942 ) 


„Cutia cu maimuțe” e cartea 
unui actor. A unui actor care-i 
şi autor de teatru, autorul piese- 
lor de mare răsunet: Omul cu 
mârţoaga şi Câpul de răţoi. Teh- 
nica şi stilul cărţii — oral — de- 
nunță pe scriitorul dramatic şi 
pe actor. 

Cutia cu maimuțe e numai a- 
parent o carte scrisă, în reali- 
tate fiind transcrisă, spre a fi 
astfel accesibilă celu; maj larg 
public : al cititorilor. Transcrisă 
întocmai cum ar spune-0, pro- 
babil, autorui. Păstrându-și  a- 
dică, neştirbită, acea corporali- 
tate deplină a vorbirii, „odată cu 
forţa comunicativă şi captivantă 
care-i face pe oameni să ştie 
unii de alții şi să ființeze unii 
pentru alţii — poate chiar să fie 
pur şi simplu — :cu ajutorul vor- 
beior. 

Existenţa fizică, sensorială, nu 
este mai reală decât această evo- 
care a prietenului şi actorului 
Ion Morţun : 

„Nu la băutură, 
noști pe om... 

Pe meşterul Morţun lam cu- 
noscut la drum, Un om event. 
Tare subţire, Și șugubăţ neve 


la drum cu- 


mare. 
Parcă-! văd cu căciula lui de 
oaie, tartanul pe după gât, trei 


patru gheroace sub palton, şoșo- 
nii descheiaţi şi țigărica în col- 
ul gurii. 

O mână de om. O mogâldeaţă. 
Un te miri ce. 

Dar câtă viață și ce duh viu în 
ciosvârțica ceea de moldovan. 

Unde intra, se înviora încăpe- 
rea de-odată. 

Avea pe nu ştiu ce şi nu ştiu 
cum. 

— Bri, straşnic gerueşte! 

Și parcă aducea cu dânsul în- 
gheţul tot de-afară. 

— Cum merg rinichii, coane ? 

— Ghine, Într'unul chiatra-i 
cât un bob de mei, în altul abia 
cât oui de găină... 

Ii era dragă vorba neaoș mul- 
dovenească și, după douăzeci de 
ani de muntenie, vorbea tot get 
beget mo!dovenește, cam „dzâua 
când a fost purşes la Bucu- 


rești”, 
Și acum, după primul contact, 
al aparenței, — omul dinăuntru, 


curioaşterea prin dialog, prin jo- 
cul vorbeior, prilejul celei  da-a 
doua naștere şi o nouă existenţă, 
maj puternică şi mai reală decât 
aceca fizică, zămislilă prin darul 
talentului, evocator : 

„La drum lam cunoscut pe 
conu Iancu. (In turneu cu „O- 
mul cu mârţoaga'”. în care juca 
rolul lui Chirică — n.n.) 

Boer. Bozr sadea, 

Erau ser; când mi-era ruşine 
să “spun ce-am câștigat. 

Treizeci de mii era fiuștiuc, 

Trecea ades de jumătate sută 
— şi uneor: îmi rămânea pânla 
optzeci de mii, 

Optzeci de mii de leuşcani pe 
seară | 

— Uitaţi-vă la sărăcia aiasta!! 

"O plecat, bri, fără nadragi, şi-a- 
cum hy are buzunări să ţie 
banii... 

Ii vâdeau ochii, Se bucura dela 
rărunchi că-mi mergea bine. 

“ Şi-odată nu mi-a dat să înţeleg, 
necum să-m; spue, că între gajul 

: „lui şi intre câştigul meu era prea 
mare hăul. 

Ii creștea inima că mă vedea 
cum scap de sărăcie. 

— Câna ăi ajunge milionul 
să-mi spui, bădie. 

=— Nu mai e mult... 

-— Atuncea-ţi fac hatârul şi-oi 
trage un şip de vin. 

„Din pricina rinichilor bea nu- 
mai apă chioară și se hrănea cu 
te miri ce, 

— Mai dă-o focului 
nene Jeane! 

— Dar tari ești i devlă, măi! 
Tu crez: că mie nu îmi cere a 
mânca ?.Dar daca-aș lăcomi mai 

- pupi tu milionul? Ti lăs mofluz! 
Rămâi cu şatra, cu cutia de mai- 
muţe, în drum. 


de dietă, 


Proștii îl credeau șiret și el 
era boer. 
Un altul ar fi tras foloase 


după urma boalti... 

Ar îi leşinat înainte de spec- 
tacol în fiecare seară, şi n'ar fi 
inviat decât sunându=i sunători 
"pe la urechi. 

Dar conul Jean spusese un cu- 

"vânt şi nu înțelegea să aibă 
două. 

Ca să răspund cât de puţin îi- 

neţei sale, într'o noapte simţin- 
du-i că nu doarme, luai un 

„pumn de „țărăncuţe”, vârii bra- 

> țul în chiţimia de cabină și în- 
cepui să-l plimb încoace şi in- 
colo. 

In clar-obscurul cabinei, din- 
tru-întâi Morţun nu iuă seama, 


dar fâşi:tui bixgtelor de bancă îi 
atrase luarea aminte. 

— Mână misterioasă, stai! 

Oprii mâna. 

— Şi spune-mi 
urmă conul Jenică. | 

— Ia să te ba cu flori! grăii 
Gin coridor, pocindu-mi giasul, 

Morțun se r-dică 'n șezut şi 
zise tare: 

— Ia-n fă-te încoaci, măi se- 
cătură! 

Mam supus, 

— Ce-i asia, bri? 

— Un mizilic. 

— Să-l dai cui l-ai mai dat! 
Eu sânt plătit ia zi, 

— -Hamalii se plătesc astfel. 
Matale eşti artist. Şi încă mate. 
Acesta e întâiul meu buchet de 
fiori, Te rog primește-l.  E-un 
omagiu. 

Văzui cum buza de jos începe 
să-i tremure şi cum i se ridică 
un nod în gât. 

— Măi, nu eşti chiar mârlau, 
cum te credeam! 

— Mârlănie la mârlănie şi de- 
licateţe la delicateţe, boer Mor- 
țun... 

-— Brava, măi! Incepi să-mi 
placi... Pi viaţa me! Și dacă este 
aşa, poat' să mai ghie, mâna 
ceia... 

— Zău, 

„ — Chiar cât di des! 

La trei-patru zile 
repeta. 

Iar când se întâmpla să treacă 
un răstimp mai mare, numai 
se-auzeam de-alăturea un glas 
ta. din pământ ce îngâna: 


ce  dorești?, 


istoria s2 


Mână neștiută, 
Mână nevăzută, 
Mână nevăzută, 
Vină şi apiută! 


Sa spus, în fosmă de paradox, 
că „vorba i-a tost aţă omu:ui 
ca să-şi ascundă gândul”, E o 
vorbă de duh și ca atare se lip- 
seșta de argumentaţie, In cartea 
a-iui G. Ciprian cuvântul: ex- 
primă, exteriorize:ză fără să as- 
cundă ceva.și fără echivoc. Cu 
o sinceritate „robustă” cum se 
spune, care nu se sfiește să fie 
uneori brutală, expresivă ca în- 
suşi gestul, schițat mental, abia 
conținut în cuvântul scris, Schi- 
țe, chipuri și amintiri, toate câte 
sunt cuprinse în Cutia cu 'mai- 
muțe s'au întâmplat, au 'fost 
cândva. Cartea te scoate din 
carte îmbiindu-te mereu în viaţa 
invocată ia fiece pâgină, plastică 
şi fiuentă, concretă, fără adaos 
de imaginație, de înșeiătorie, 
fără literatură. Bucuria şi in- 
dignarea se exprimă în scrisuj 


"d lui G.: Ciprian cu e exuberan- 


ță elementară, fizică, toată la 
spurafață, în afară, Dar ca aer 
salubru ş; inviorător respiri în 
această Cutie cu maimuțe. E o 
cante în care te simți b.ne, pe 
care o poţi locui: -cu amintirea 
lui Morţun, a lui Urmuz, Stăn- 
cescu, Pompon și Gogu, cu a- 
m:ntirile ge război și de teatru 
ale autorului, cu d. Ciprian în- 
Suși a cărui prietenie trebue să 
fie desigur, mult căutată. 


% 


Debutul în literatură al d-lui 
Ion Dragomir a însemnat pentru 
autor mun  binemeritat succes. 
Graba cu care cititorii nepreve- 
niți au cumpărat romanul Dispe- 
raţii, ajuns după un an dela apa- 
riție, la a treia ediţie, a fost con- 
firmată de aprecierile unanim 
elogioase ale profesioniştilor con- 
deiului critic. A fost subliniat, 
ou acel prilej, un debut care era 
mai mult decât o făgădurală, fără 
inegalităţile şi ezitările aproape 
inerente începutului. Romanul 
d-lui Ion Dragomir avea însu= 
ş.rea esențială de a fi prozaie, cu 
o sinceritate lipsită de echivoc, 
așa cum nu izbuteşte să fie decât 
excepțional proza literară a în- 
cepătoriior, prea des alterată de 
ntrospecție lirică şi peisaj nar- 
ci:sian, autobiografic, 

Autorul nu era totuși ceea ce 
se chiamă un „debutant” al sori- 
sului literar. Reportajul „Viu din 
Spania” publicat în 1937 avea a- 
ceeaş netezime a conturului şi 
siguranţă în expresie, acelaș 
umor plin de îngăduință care 
fiutura un surâs peste încrunta- 
rea și amărăciunea experienței 
de viaţă. Chiar şi „lnghiţito= 
rul de vipere“, împotriva cro- 
nologiei aparente a publicării vo- 
lumului, trebue socotit anterior 
romanului  Disperaţii, deoarece 
multe din bucăţile pe care le 
cuprinde au apărut în ziare şi 
revistele literare din ultimii ani. 
Cu excepția nuvele: care a dat 
și titlul volumului, niciuna din 
schițele, amintirile sau evocările 
din Inghiţitorui de vipere nu se 
întinde pe mai mult de 8-10 pa- 
gini. Substanța epică a prozelor 


volumului este de calitate; simplă 
trăsătură sau poantă aneedotică, 
uneori, prin care se dă satisfac- 
ție curiozității amuzate a citi- 
torului; alteori,. un zâmbet mă- 
soară, cu o nuanţă abia percep- 
tibilă, dea încrederea şovăitoare 
încă Ja scepticismul totuși ma 
defintțiv resemnat şi acrit, va- 
riația dispoziției sutieteşti a po- 
vestitorului odată cu modifica- 
rea climatului povestirii. In a- 
ceastă privinţă, mai ales îrag- 
mentele grupate sub titlul gene- 
tic „Escalele mizeriei” îndreptă- 
ţesc, prin cursivitatea lineară şi 
fineţea desenului, asemănarea cu 
podoabele ieşite din truda giu- 
vaergiului, răscumpărată toată în 
bucuria lucrului sortit desăvâr- 
şirii, definitivării prin artă. 

E adevărat — mai ales pentru 
aceste „Escale ale mizeriei” — că 
prozele d-lui ion Dragomir au 
accentul veridic al experienţelor 
necăutate şi nedorite, al vieţii 
trăită fără premeditare, cu sinqe= 
ritatea primară a golamului înto- 
metat care înghite vipere: pentru 
câțiva gologani şi nu-şi face 
scrupue din specularea credtuli- 
tății proştilor. Dar moralităţile 
nu intră în preocuparea noastră 
şi nici „omenescul“* qecât ca pri- 
lej şi pretext de literatură. Ari 
vorbim, literatură și slavă Dom- 
nului — înghiţitorul de vipere 
este o foarte bună carte literară. 
Iată rumai un exemplu pe care, 
fără exagerare, ne-a fost greu 
doar să-l alegem din o mulţime 
altele tot atât de îmbietoare. E 
din ciclul „Escaiele mizeriei” şi 
povesteşte întoarcerea în ţară, la 
Bucureşti, a scriitorului, după ani 
de hoinăreală pe meleaguri strei- 
ne. Tema este una caracteristică 
pentru conturarea  fizionomiei 
morale a d-lui Ion Dragomir 
elanul gene:os de optimism nâiv 


şi lesne încrezător al repatria- 
tului : 

„De-aci într'o oră voi fi la 
București... Mă voi întâlni cu 


prieteni dragi, 
şcoală, cu femei pe cari le-am 
iubit şi cari m'au iubit, 

Cum „au să-mi sară de gât, 
cum au. să mă'ntindă în toate 


părțile cum au să mă nărţuit 


cu invitaţiile la masă! Căci, cine 
doar e mai primitor decât -ro- 
mâniul !, a : „se 

Şi acum, desmeticirea la | con- 
tactul . brutal cu 
refugiul în humor: 

„Cum sau schimbat Bucureș- 
tii în opt ani!.. 

Din când în când mă întâl- 
nesc cu. vre-un prieten. ;Strân- 
geri de mână reci, banale: 

— Ce mai faci ? 

— Bine, 

— Dar pe unde ai fost? Nu 
te-am mai văzut de mult. 

— Am colindat pământul, prin 
Franţa, prin Spania, prin Ma- 
rOC, prin... 

— Aşa ?,, Bine!.. 

Și se duce lăsându-mă bleg în 
mijlocul străzii, 

Un fost camarad mă bate pe 
umeri ; 

— Credeam c'ai murit, frate! 

— Dece să mor?... 

— Mae! Nu știu cine spunea 
că te-ai prăpădit prin China. 

— De unde!. Nici mam fost 
prin China. 

— A!-N'ai fost prin China! 

Și pleacă omul dezamăgit, nu 
știu dece. Mie-mi vine să plâng 
aproape, să-l iau de gât, să-i cer 
iertare ; 

— Nu te supăra frățioare dacă 
n'am fost prin China, Nu ştiam 
că ţi-ar face ţie plăcere să mă 
duc pe acolo, Dacă vrei, uite, 
plec imediaț la drum şi nu mă 
opresc până la Peking... 

Un fost coleg de slujbă mă 
întâmpină cu aer funebru : 

— Când te 'ntorseşi, mă? 

— Alaltăeri. 

— Rău, foarte rău 
mă! : ; 

— Dece? 

— Aici e mizerie mare, mă!... 
Şomaj și foame, mă! Mai ales 
pentru intelectuali. Mai bine mu- 
reai p'acolo pe unde - fuseşi. 
Dă-mi o ţigare! 

— Poftim, cu plăcere ! 

— Ce cu plăcere, mă! Las'că 
ştiu eu. Din gură zici „Cu plă- 
cere” şi'n gândul tău mă 'njuri, 

— Ba nu te'njur, mă! zic eu 
cu patos. , i 

Soarele arde cam luna lui 
Cuptor și. totuși, nu ştiu de ce, 
mi-e spatele îngheţat.” 


ai făcut, 


Sunt momente de un neîndoel- 
n:c adevăr sufletesc, surprinse pe 
Viu, cu ochiul exersat al artistu- 
lui care ştie să aleagă nuanța 
exactă şi potrivită cu amănun- 
tul casacteristie şi să redea în 
acest fel atmostera, climatul sce- 
nei, cu accentul veridic şi just, 
cu o sobră vigoare şi plastici- 
tate expresivă, : 


MIHAI NICULESCU 


cu camarazi de. 


realitatea, A 


UNIVERSUL LITERAR 


Călin. Alexiu opri o mașină, se 
urcă în ea și dădu șoferului a- 
dresa Marianei. Era nemulţumit 
pentrucă afară, iarna,  înmuiată 
de călduri înșelătoare, își topise 
zăpada, în noroiu cenușiu ; privea 
prin geamul taziului cu oarecare 
satisfacție și surâdea, răsbunat 
iş reînsaninat, de câte ori roțile 
animate ule vitezei împroșcau pi- 
cături murdare pe  paltoanele 


sd paşnicilor trecători. Firește, nu-și 


mărturisea astfel strânsele legă- 
turi avute odinioară cu neferici- 
ţii pietoni când, cași ei, și el pri- 
mea, mecăjit, pe haine aceeași 
insultă noroioasă. 

Călin Alexiu se desvinovăți 
repede : e! își putea îngădui ori 
ce purtare căci era scriitor ! „RO= 
mancier”, se corectă e! însuşi, 
când gândul îi aduse în minte 
numele opere: sale, 

Scriitorul Călin Alexiu avea 
numai optsprezece ani! Inalt și 
drept câştiga totdeauna simpatia 
cunoscuților prin felul lui de a 
vorbi, dar, maicuseamă, cu chi- 
pul * luminos, deschis sincer 
sub două sprincene îmbinate. In 
para trecută rămăsese la Bucu- 
reşti, ca mulți alții urmăriţi de 
ghinionul împrejurărilor, Și... 
scrisese un TOMAN. 

Călin Alexiu își formase chiar 
un renume. Părinţii. lui rămâneau 
intro nevinovată admiraţie dacă 
ei le citea câteva capitole, Prie- 
tenele mamei nu îi tăgăduiau 
venirea, iar amicii de aperitive 
ai tatălui se interesau zilnic de 
progresela sale literare. Fetele îi 
purtaseră imudele întrun liceu 
întreg, îar printre cambrazii lui 
de liceu, unii îi invidiau naiv no- 
vocul, alții îl felicitau sincer și ÎI 
mdemnau să. continue. 

Se. întâmplă, însă, tocmai ceea 
ce îi chinuiă odinioară vanitatea: 
descoperise că era greu să treacă 
pragul începutului cu un roman. 
Un copil — ar putea spune crili- 
ca — şi astfel, recenziile din re- 
viste și ziare i-ar fi măsurat ta- 
țentul cu îngăduință, aproape cu 
mila pentru cei mici, Un necu- 
moscut — ar striga pedanții și 
imediat scăderile lucrării sar fi 


mărit în ochii lor, doborându-l,, 


pentru o bună vreme. Apoi, o în- 


fmângere i-ar fi curmat năzuin- 


țele și l-ar fi vindecat pentru ve- 
cie, poate, de a mai face litera- 
tură. Și încă um talent ca multe 
altele, sar fi îngropat în anoni- 
matul vieţii de toate zilele !- 
Acestea erau temerile care pu- 
seră stăpânire despotică pe sufle- 
tul lui Călin, acestea erau mo- 
tivele care îl hotăriseră să gă- 
sească alte căi mai ușoare. 











căpere ocolită de perechi. Dorea 
să-i lase singuri spre a-i comen- 
ta, nestingheriți, sosirea.  „Tut- 
deodată por pomeni şi de opera 
mea” — se înveseli băiatul în- 
tr'o doară. Scotoci printre cărțile 
depe o măsuţă, alese „L'Art Po6- 
tique” și sa cufunidă în exvamina- 
rea tapetului albăstriu, pătat a- 
locurea cu aur. ] se părea comod 
să-i aducă pe ceilalți să creadă, 
că poetul se retrăsese în turnul 
său de fildeș. 

Un cap blond și doui ochi care 
scânteiau sglobiu după rama o- 
chelarilor îi .amintiră de Ileana. 
Fata râse voioasă, apoi se ușeză 
înaintea lui, 

— Te deranjez? — sfârşi ea 
tăcerea, după un răstimp de zâm- 
tet, 

Călin o privi mulțumit căci to= 
varășa lui de singurătate îi jusese 
mereu simaptică la întâlnirile lor 
de altădată. Redeveni serios, toc- 
mai când Ileana îl întrebă, tur- 
burută de tăcere: 

— Ce este cu tine? Poetul se 
inspiră ? 
Călin 

parcă: 

-— Mă gândeam la mine, în ca- 
zul unor complicațiuni pulmona- 
re, Ii aruncă o privire şi o văzu 
destul de meliniștită, Continuă 
dispus: Voi vizita și eu Elveţia, 
ca atâția alții. De-un timp, idea= 


răspunse cu oboseală 


„hd meu este să călătoresc peste 


munţii și văile ei, să fiu singur, 
iar amintirile să-mi dea târcoale 
pină ce, plictisit de melancolia 
lor, să uit totul... Totul... 

Impresionată, leana îi spuse 
sincer : 

-— Pleacuri ! Să dea Dumnezeu 
să vezi Elveţia ca simplu turist, 
Apoi adăogă: Şi eu am o mătușe 
acolo, e călugăriță. 

— Iată o atmosferă 
pentru cel de al doilea 


prielnică 
roman al 


Căută şi găsi. Oarecum rușinat !... - 


de neînsemnătatea lor, Călin A- 


Texiu se apucă să scrie nuvele, | 
cu. gândul firesc că ele îi vor ne- 





tezi pământul gloduros şi îi vor ă 


smulge spinii depe 
către o faimă de autor. 

Acum se încruntase în fundul 
sdruncinat prin băltoace al mași- 
nei. Tocmai se pregătea să tri- 


mneată o primă încercare „Uni- : 


versului. Literar” când telefonul 
Marianei îi rurburase ocupația. 
pa îi făgăduise o surpriză şi el 
ştia bine că se va ţine de cuvânt, 
iar afară de aceasta, până atunci, 
o gripă îl ţinuse la pat pentru 
trei săptămâni, și ceaiul la care 
fusese imvitat în pripă i se părea 
o escapadă reușită a zilelor de 
sănătate. 

Oprirea neîndemânatică a ta- 
aiului îi turbură puțin poziţia şi 
gândurile, plăti şofeurului grăbit 
dându-și osteneala să nu-și strice 
chețul, urcă scara și auzi muzica 
prin pereții indiscreţi. Sună și 
așteptă neliniștit, căci îi era me- 
reu teamă să nu ajungă cel. din- 
tâi la casa gazdelor. Din vestibul 
răsbi sgomot de glasuri ce în- 
demnau să se deschidă ușa. Pâ- 
nă la urmă, o servitoare cu ochi 
înexpresivi şi gură largă, îi surâ- 
se grațios peste gingii poftindu-l 
înăuntru, 

Călin răsuflă ușurat deoarece 
printro ușă crăpată zărise câte- 
va figuri cunoscute, moțăind po-- 
liticos în jurul patejonului. Apoi, 
veselia gazdei îl întâmpină cu 
brațe primitoare. 

— Bine ai venit, Călin! De 
când nu te-am văzut!... Ce-ai mai 
făcut ? Să-ţi fie rușine că nu 
ie-ai arătat de atâta vreme, te 
vur certa toate fatele când vei 
da ochii cu ele. 

Călin surâse palid și îi răspun- 
se cu o voce liniștită : 

— Mă vor ierta când le voi 
spune de boala mea. 

— Eu te-am şi iertat — și Ma- 
riapa îi pecetlui ușor obrazul cu 
sărutul împăcării.  Ingrijorată, 
veluă : 

— Dar ce-ai avut? 

Băiatul se simți măgulit de a- 
tenția zâmbitoare a fetei, ii grăi 
confidenţial și nepăsător : 

— O gripă cu oarecari compli- 
cații pulmonare. O nimica toată, 
care cere, însă, tratament serios. 

— Vezi bine! — întrerupse Ma- 
riana, apoi îi interzise: nicto ţi- 
gare, niciun pahar cu vin... 

— Dar ce este eu surpriza din 
cauza căreia debutul meu literar 
este nevoit să aștepte încă o zi? 

Gazda îl privi malițioasă : 

— Ai să vezi tu! De altfel, de- 
butul tău, literar îi va ceda cu 
plăcere locul. 

Trecură dincolo, în corul ex- 
clamațiilor şi întrebărilor de tot 
soiul.  Câlin vorbi cu fiecare ex- 
plicând mai ales absenţa lui în- 
delungată dela. reuniunile lor 
mondene, “tuşi discret dar con- 
vingător, și se retrase. într'o în- 


drumul lui i! 





meu: 8: “mânăstire sista pe 
o culme -eșhic înzăpezită alb, 
clopotele 'sunână înserarea, iar 
inăuntru, reculegerea și credinţa 
plutind ca parfumuri de filă de 
cronică răsfoită... 

Desigur, surâse Călin, Ileana 
e acum una din admiratoarule 
sale. Dar apoi îi reveni în min- 
te că fiecare lucru are un înce- 
put, iar romanele sale vor aveu 
şi ele neboe măcar de un mo- 
dest debut Literar. 

In saloane venise destul tine- 
ret, ca râsul şi vorbăria lor să 
se amestece supărător cu placa 
pdefonului ce începuse să Scir- 
țâie muzică proastă, Câţiva noui 
veniți îl întâmpinară pe Călin 
cu prietenie. - 


Călin 'se' îndepărtă 'de ei, aşe-: 


zându-se în -cadrul uşii, în atitu- 
dinea binevoitoare și atentă. a u- 
nui critic. Rotocoalele languroase 
de ţigare îi reamintiră obișnuin- 
ţa trecutului, Se întoarse să vadă 
pa jumător : era ileana. Ii: cerși 
o ţigare, o aprinse şi trase câ- 
teva fumuri în piept. Dar absti- 
nența a trei săptămâni de zile 
îi slăbise veleităţile, o tuse du- 
reroasă şi neestetică — fiindcă îi 
adusese tot sângele în obraji. — 
îi dovedi înfrângerea. Pe dată, 
cavalerii  rămaseră părăsiți pe 
parchat, muzica încetase ca prin 
farmec, și asistența feminină îl 
înconjură cu o grijă gălăgioasă. 
Im realitate, însă, cântecul se 
sfârşise şi fetele nu aveau alt- 
ceva mai bun de făcut decât să-i 
arunce. mustrări dulcegi, -până ce 
nefericita țigaretă își. sfârşi amă- 
gitoarea existență în străfundu- 
rila unei scrumieri, 

După ce ordinea fu restabilită, 
Călin se rezemă, întristat, de pe- 
vete. Nu primea bucuros nicio 
constrângere, iar aceea de a, nu 
fuma luă în mintea lui proporţii 
uriașe. „Da — socoti el — cei- 
lalți mă cred 
mult decât delicată... — şi se în- 
duioşă sincer de soarta lui. 

Atunci se îvi Rodica, şi ceaiul 
îi deveni mai interesant. 

Rodica era înaltă şi. sveltă, a- 
vea păr negru mirosind a sulfi- 
nă, ochi întumecaţi și sprincene 
încondeiate. Dar era fardată, con- 
stată Călin cu o strângere de ini- 
mă, îngrozitor de femeiește far- 
dată. Rodică-; nu-i scăpase nici 
un artificiu cosmetic pentru a-și 
înălța frumuseţea la rangul de 
artă. El o- întâlnise pentru pri- 
ma dată. tot la un ceniu. Rodica 
venișe 
studenți, prea vârstnici pentru 


i 


provincie... 


într'o stare mai 


împreună cu 0 ceată de . 


Debut 


de MIHAI HANDREA 


societatea lor. Călin o luase lao- 
parie, spunându-i jumâtate în 
giumă, jumăvate în serios : 

— Suntem joarte supăraţi pe 
dumneata, duduie Rodica! Am 
muncit o vieață întreagă să creș- 
tem mari şi sa facem impresie je- 
t.țelor îar acum, constesaț.a du- 
wutaie bărbătească ne aruncă în 
umbră ca pe nişte copii... 

A doua zi îşi ceruse iertare; de 
gtunci, erau prieteni. 

Mariana, la braţul ultimului 
oaspete, se îndreptă către el, 

— Surpriza, Călme!., — îi 
şopti cu înţeles, apoi se grăbi că- 
tre alţi invitaţi. 

Băiatul simți că roșește ușor, 
dădu însă vina emoției sale pe 


fireasca slăbiciune depe urma 
boalei, și obrazul îi redeveni 
palid. 


Rodica îl interogă, curioasă. 

— Pari trist și distrat. La ce te 
gândești oare ? 

Călin scobori pe pământ, sus- 
pinând abătut: 

— Ah, Mariana ar întruchipa 
admirabil regizorul ce trage sfo- 
rile într'o piesă 1... Te-a vestit ca 
pe o surpriză, ești chiar una jfoar- 
te plăcută. Dar, pentru mine 
oare ?... 

Rodica îi răspunse cochetă : 

— Eşti delicios, Călinel! Fii 
sigur că regizorul a împărțit con- 
venabil rolurile... 

Călin făcu ochii mari și gla- 
sul îi pieri pemiru o clipă. Acul 
nou al patefonului umduia tris- 
tețea dulceagă a unui tango sen- 
timental. Din salon se scursese 
dfară întreaga lume; numai Ma- 
riana, ca o zână bună, îi trans- 
mise un îndemn prin sclipirea 
ochilor de veveriţă. Și Călin o 
rugă pe Rodica să danseze, Pri- 
cepuse jocul Marianei dar îi plă- 
cen. 

Alunecau încet, mai mult plu- 
tind prin văzduhuri, Iar pe pe- 
rate, umrele lor se mișcau lin ca 
0 îmbiere la vis. Rodica îi șopti 
la ureche: 

—  Căline, mie dece nu-mi 
surii versuri? Nu-ţi inspir ni- 
ic 2... 

Băiatul zise, încurcat: 

— Am făcut și eu odinioară o 
poezie unei fetițe pe care o iu- 
beam  copilăreşte. Acum scriu. 
proză, Rodica, dar simt că pen- 
tru fine aș compune ceva des- 
tul de drăguţ. 

Rodica se interesă, neliniştită 
și femeie: 

— Unde e fetița ? O mai vezi? 

— E plecată întrun fund de 
l-am trimes scrisori 
peste scrisori, rămase fără de 
răspuns, 

Fata zâmbi. i 

Apoi, stăpână pe închipuirea 
tui, îi marmură atrăgător : 

— Numai câteva versuri, 
line, numai . câteva versuri... 

Deși convins, „poetul“ îi răs- 
punse obosit: 

— Vezi tu, Rodica, tu ești prea 
mondenă. Patinezi, călăreşti, fuci 
ciclism, înoți, joci tennis și ping- 
pong, în sfârșit ce mai ştiu eu 
despre activitatea ta sportivă. 
Eşti sigură că a primi versuri de- 


Că- 


dicate dela toți băieții cunoscuți, 


mu constitue epntru tine numui 
un rol necesar situației tale din 
societate ?... 

Rodica surâse șiret: 

— Tu nu ești printre toți! 

Apoi îi atrase atenția: 

— Dansul s'a sfârşii... 


Dimineața se scurgea fărâmă 
cu fărâmă, iar Călin Alexiu nu 
înceta să-și pună întrebări și 
să-și mărească nedumeririle până 
ce, mai zăpăcit, renunță îngându- 
ret Ta: ele. 

Inaintea lui se deschisese în- 
tâmplător un caiet — tocmai se 
pregătea să smângălească o temă 
de limba franceză,— şi foile cu- 
rate îmbiaai la scris. Rodica îi re- 
venea. mereu în mânte, uneori ca 
un poetic înger bun, alteori, ca 
o simplă femeie cu anumite exa- 
gerări. Exagerările erau, bine în- 
țeles, ale tristeții sale și ale unei 
blazări 'pretimpurii, dar... lite- 
rare! 

Apucă într'o doară coiitetii şi 
așternu o primă imagine: 

Madona 'cu păr de noapte 

E Femeie și Mimciună, 

Căci în van ale ei şoapte 

Cântă razelor de lună. 


.. Chibzui, însă, că Rodica se va 
supăra citind comparaţia, o sgâ- 
mie nervos cu vârful creionului 
și se pierdu în închipuire. 'Apoi 
scrise : 


Ochii negri, cuvioși 
Ca ai maicelor din strană, 
Nu sunt sfinţi și nici sfioși, 


constată Călin, dezamăgit. 


Și sub bonzul de aramă 
Un poet trist sgribulit 
- Plânge lacrimi în galoși. 


Cercetă strofa, se legă mânios 
de acel „bonz" de umplutură, se 
opri să critice împreunarea de 
cuvinte din ultimul vers și trecu 
mai departe : 


iară genele „pastel' 
Adumbrind obrazul palid, 
Suni pictate cu Rimmel, 


bişnuit snobi, încheiându-i 





5 





Chiar Rodica îi mărturisise o- 
detă că întrebuințează acel cos- 
meţic nesuferit, 


Braţul lui mai este valid, 
Dar condeiul i-amuții: 
Ploaia picură pe el)... 


„Mai curână, — gânai Călin — 
lacrimile deziluziilor sale înțepe- 
nesc pana poetului“, 


Trupul svelt nu e pios. 


Deloc, o văzuse doar dansând o 
rumbă extravagantă și îndrăci.ă, 
cu unul din ptipii“ ei, 


In cosițe nu-i sulfină 
Ci lavandă cu miros; 


„Adevărat“ ! oftă Călin 


amărît. 


Vremea trace-acum mai lină, 
Numai bardul necăjit 
Se răzbună, plângăcios. 


Călin îşi simţi sufletul truba- 
durului dezamăgit, și, prieteneş- 
te, îi oferi o satisfacţie: 


Nu e nimeni sub balcon! 


Acum ar fi vrut să pomenească 
de Rodica, dar nici ritmul, nici 
rima, aprigi dușmani ai diletan- 
tismului său poetic, nu-i dădeau 
voie, Completă, totuși : 


La Nina cu păr de noapte 
Cântă, trist, un patefon 
Căci, viclean, ale ei șoapte 
Amorul l-au definit: 

O luare în balon!?.., 


Poezia gata îi apăru ca o mi- 
nune. O citi, o reciti, corectă gre- 
şeli ortograțice și o copie pe hâr- 
ție curată. Se iscăli tremurat, pre- 
dispus să pice copilărește măcar 
o lacrimă de apă peste cerneală, 
spre a o împăienjeni astfel cu 
tristețea lui, 

O recită tare înaintea oglinzii 
și 1ămase pe gânduri. Proza lui 
era mai bună decât poezioara a- 
ceasta banală și ușor duioasă ca 
amintirea unei bunici. 

— Nu-i nimic, — îşi rezolvă 
Călin jrământarea — voi face ca 
Walter Scott când a văzut că 
Lord Byron scrie versuri mai 
bune ca el: voi compune numai 
proză !... 


Miercurea următoare, Călin se 
simţi împins de providență către 
patinoar, dar, în spatele ei, ză- 
rea pesemne și zâmbetele promi- 
jătoare ale Rodicăi, 

Pe ghiață erau prea puţini 
prieteni de-ai săi, iar fiecare pă- 
rea atât de preocupat de plăce- 
rea lui, încât Călin simţi o mică 
împunsătură de rea dispoziție 
înaintea acelei ciudate rivalități, 
Recunoscu în silueta unui tânăr 
pe Dan, prieten vechiu și coleg 
de școală, și îl strigă până ce îi 
atrase atenția. Dan se întoarse 
într'o evoluare savantă și îi gră 
distrat : 

-— Pe cine cauţi? — și plecă 
fără să aștepte vreun răspuns. 

O bură ca de toamnă prinse să 
picure încăpățânat şi rece. Ploa'a 
ajungea neplăcut pe obrajii 
aprinși de indignare ai lui Călin 
şi îi îmțepa răutăcios. larna pă- 
rea pl'ctisită şi cenușie cași su- 
fletul tânărului autor. 

Intră înăuntru și întâini un ca- 
marad de petreceri, student a- 
cum, Oricum lui Călin îi era 
foarte simpatic şi surpriza reve- 
derii îl însenină voios. Discutară 
despre multe Lucruri, până ce a- 
ceie ceasornicului se  apropiară 
necruțătoare de ora închiderii, Și 
a:unci își revărsă Călin cupa ne- 
fericirilor sale. Zise, abăiut: 

— Când îmi închipui că atâția 
tineri de vieață vor îmbătrâni 
persecutați de cicala mnevestelor, 
ni se strânge inima, Nicio femeie 
nu-ţi înțelege sufletul, dar fiecare 
ți se declară egală. Și poate chiar 
îți este superioară... prin papu- 
cul ei despotic sub care te ră- 
pune ! 

La ultimele lui cuvinte, așa se 
deschise și apăru Rodica. Chipul 
îi era rumenit de grabă şi fard. 
In urma ei șerpuia o caravan de 
„tipi“ — nesuferiţi lui Călim; şi o- 
sgo- 
motos trena. 

— O turmă și un păstor! pro-= 
clumă tare Călin  Alexiu,: dar 
fata trecuse. nepăsătoare, lăsân- 
du-i pe dâra parfumului un „bon 
soir'”' distrat. 

Iar în fundul buzunarului, poe- 
zia pentru Rodica se strânse, ne» 
mai însemnând nimic, întocmai 
ca și sufletul lui Călin, 

Băiatul se îngândură. Neatenția 
fetei îl durea și poezia îi păru o 
vană pierdere de vreme. Chiar se 
supără, căci muncise câteva ore 
ca să-i facă pe plac și ea nici 
nu-l băgase în seamă. | 

Dar Călin Alexiu era tânăr și 
supărarea îi dispăru ca prin far- 
mec, Ce prostie! Oricum, poezia, 
dată Rodicăi, ar fi rămas o pier- 
dere de vreme deoarece fata n'ar 
fi apreciat-o decât ca pe un ga- 
lant madrigal. Ea nici nu știa, de 
altfel, să critice decât rochiile 
prietenelor sale şi nici nu era în 
stare să se preocupe de altceva 

decât de bârfeli şi de modă. 

Dece să scoboare talentul lui 
până la prețuirea ei relativă ? 

Și o răsbunare optimistă se în- 
firipă îm mintea lui Călin Alexiu: 

Işi va trimite compoziții unei 
reviste sau unui ziar serios, pe- 
cetluindu-și astfel mult aştepta- 
tul debut literar !... 


+ 





= 6 


România la 


„a XXIII-a 


MAC. CONSTANTINESCU 





H. CATARGI 











Danaidă (bronz) 


UNIVERSUL LITERAR 





MILIȚA PĂTRAȘCU 


Peisaj 


— 


Umbrela 


„_ Pentru prima dată Pală dorea să în- 
chirieze o cameră mobilată. Urma pe 
atunc. cursurile şcoalei de piscicultură 
şi pescărie din Giurgiu. 

Găsise o cameră sănătoasă, încăpă- 
toare, eftină, la familia Arinescu, dar 
n'avea două intrări. „Un antreu sepa- 
raţ doamnă, dacă ar fi, mi-ar conveni“, 
aşa încheiau mai toți tinerii cari ve- 
nau, aupă ce atrași de biletul de în- 
Chiuat, cercerau casa. 

— 'Ţira puăcut, se plângea doamna 
Arinescu, tie-si, Antreu separat! Sunt 
piea și ei, pentru o cameră mobilată 
vor antret separat. 

— A fost gentil mamă. N'a vrut să 
spuie că îl deranjează trecerea prin 
odaia noastră. 

Supărată că fiică-sa găseşte prilej să 
dea areptate altuia, muma o privi lung. 
_— Zi mai bine că te-ai tăcut cât 
mine de lungă și că le este îrică tine- 
xiior să nu cadă la loterie. 

Loteria doamnei Arinescu era dra- 
goste și căsătorie, pe care ea le pore- 
clise capcană şi be.ea. 

Arineșiii locuiau în casa lor dar sub- 
'închiriau salonul întotdeauna. După 
un bătrân funcţionar dela prefectura 
judeţuiui, care stătuse doi ani înche- 
iați în salon, luaseră în gazdă pe o in- 
Stitutoare. Aceasta, nu rămase nici trei 
luni și bine a făcut, căci gazda se mul- 
țumi că scapă de ea, Avea atâtea mof- 

_turi, atâtea dichisuri, încât toată casa 
era în picioare. Arineasca, femeie 
„onestă, mirosi urmă de bărbat în salon. 


Avea tot dreptul d-na Arinescu, la 
un chiriaş tânăr căruia i-e urât să stea 





ȚIPOGEAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BBEZ 


acasă. Tânărul se simte, nu iese din 
camera lui decât încheiat la toţi mas- 
turii. Dacă cere o cafea cu lapte, o 
plăteşte ca la cofetărie. Dacă nu-i 
schimbi albituri:e la lună, habar n'are. 
Kăde cu toţi dinţii, pleacă dumineaţa, 
vine noaptea și se strecoară în odaia 
lui, plăteşte la ţanc. 

După toate chibzuielile, tot mai bine 
ar Îi tost un tânăr, deşi gura mahala- 
lei e blestemată şi pentrucă la urma 
urmei poate să cadă în capcană. [i 
pică un bilet de bal; cu cine să se 
ducă? Ai lui sunt tocmai la Galaţi; 
poftește pe doamna Arinescu şi pe Co- 
rina, tirește, cu cine să se piimbe mân- 
dru printre perechi și pe cine să tra- 
teze a bufet? Cu tata gazaoaei. Şi 
aşa azi, mâine mai frumos, tânărul în- 
cepe să oiteze și cade la loterie, 

Madam Arinescu nu-şi dase fata mai 
departe, la Bucureşti, de teama destră- 
bâuarii. 

— Am închiriat salonul Corino! 
șopti maică-sa, auzind un ciocâmt la 
uşă. | "a 

— Intră domnule. poftiţi ! sunteți ca 
la dumneavoastră acasă, vorbi gazda 
dând din cap şi recomandă : 

— Domnul Pală şi fiica mea. Corina 
dădu din cap binevoitoare şi privia cu 
coada ochiului pe noul venit, dar tână- 
rul se strecură cu toată graba în ca- 
mera lui. 

Noul chiriaş nu avea obiceiuri urâte: 
nu scuţura scrumul şi nu arunca mucu= 
rile de țigară pe jos, nu intra cu galoşi 
murdari și cu umbrela șiroind în casă, 
nu-și aducea prieteni, Se uita prea mult 
la Corina și mama ei prinsese uitătura. 





(Urmare din pagina I-a) 


Pavilionul României, organizat de 
Ministerul Propagandei Naţiona.e, a 
cuprins anul acesta un numar con- 
s.aerabil mai mare decat in anu 
vrecuţi. Nu mai tarziu decât la uu- 
uma Biennală, în 1940, womânia a 
iost reprezeniată doar prin 6 ar- 
ușii: pictorii baârăscu, Steriadi, Pai- 
„auy şi Lucian tarigorescu, șI sculp- 
ori Unotrei, şi. Ceune kmilian, .n 
vreme ce anul acesta au partic:pai 
21 de pictori şi 1U sculptori. Largi- 
mea ae vederi a. organizatorilor a- 
nului acestuia a puiul permite par- 
uc.parea unui p.ctor ge 21 de ani, 
Cai« sa afirmat, strâlucii (e vorba ae 
rioria Damianj aiâcuri ae corifen 
generaţiilor consacrate olicial. Ast- 
ie, pe angă E. Svoenescu, tu. re- 
iraşcu (cu Vb opere), ihrodor kai 
laay (cu 4 opere), Şteian kopescu (4 
opere), Jean Steriadi (3 opeie), ba- 
rascu (3 opere), Marius bunescu (3 
opere) și dtessu (2 opere), au putut 
expune, dintre pictori, 
generaţiei de 40 ae ani —H. H, Cu- 
targi ae pildă, Lucian Grigorescu, 
Dumitru uhiaţă, N. Stoica, apoi 
Ştetan Constanunescu, I. "Țuculescu, 
ueorge Vânâtoru, Al. Padina şi aul 
Miracovici, dintre cei și mai tineri, 
totuşi distanțând chronologic mult 
pe horia Damian. 

Doamnele Rodica Maniu — cu 
una din excelentele sale. acuarele şi 
Cecilia  Cuţescu-Storck, au făcut 
pendant sculptoriţelor Miliţa Pă- 
traşcu (3 busturi:'o marmoră exce- 
lentă, un bronz reuşit și o toarte 
frumoasă terracotta) şi Zoe Băico- 
ianu, a cărei atât de frumos com- 
pusă „„maternitate“ a plăcut mult. 
Treimea  Jalea-Medrea-Han, care, 
indiferent de simpatii și rivalități, 


| se impune celor ce fac statistica va- 


lorilor scultpurii: noastre, a tost 
bine reprezentată. Mac Constanti- 
nescu (o Menadă și o Danaidă în 
bronz, un foarte frumos bust în ter- 
racotta), obișnuit cu competiţiile in- 
ternaţionale, a mai adăugat la pal- 
maresul său, ca să vorb:m în 1er- 
meni de sport, o victorie. Apreciat 
pare să fie unul din busturile in 
bronz trimise de Irimescu, un cap 
de femee tratat. întrun sentiment 
gotic, pendant capului A. S. Prin- 
cipesei Elisabeta, realizat într'un 
bronz elegant de Al. Călinescu. In- 
stârșit „infinitul“ lui Fritz Storck, 
şi maestoasele capete ale lui Ion Gr. 
Popovici, cunoscute nouă din repii- 
cele ce-au figurat la toate partici- 
pările noastre în străinătate: por- 
tretul M. S. Regelui Mihai și inter- 
pretarea după f:gura Mareşalului. 
Eleganța calmă şi luminositatea 
pavilionului,-orânduit după cerinţele 
celor mai stricte exigențe imuzeo- 
grafice occidentale, de comisarul 
expoziţiei, arhitectul Pertzache, a 
contribuit la succesul pavilionului 
nostru, recunoscut de Preşedintele 
Biennalei,  Exc. Conte Giuseppe 
Volpi de Misurata și de secretarul 
general, ilustrul Antonio Maraini, 
care au felicitat pe organizatorii 
pavilionului României, în mod spe- 
cial, i 
Inregistrând succesul acesta, nu 
ne putem opri să teflectăm că şcoala 
noastră de artă plastică are dreptul 
la recunoaşteri mai depline şi mai 
frecvente, din (partea conștiințelor 


critice europene. 
ION FRUNZETTI 





OLANU 23 


exponenţii 


cmc 


Taza poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P, T.T, Nr. 24.484.939 





ZOE BĂICOIANU 


Portret (marmură) 


15 AUGUST 1942 —— 


“Biennală 
din Venezia 





Matemitate (piatră) 





T. 'ȚUCULESCU 





Peisaj 





poznasăa 


—. Nu mai găti mamă varză cu 
carne! scâncea fata. 
— Adică de ce? 

Arineasca. 

— Miroase urât și chiriașul... 

— Ai fi vrând să gătim cu parfum 
pentru dumnealui. 

— Tânărul venea devreme. Cânta 
din mandolină, scria și venea să în- 
trebe cât e ceasul. 

Intr'o zi i sa părut d-nei Arinescu 
că îi vede sărutându-se. Băiatul şi cu 
Corina, cu capetele apropiate, vorbeau 
despre o carte. 

Ce știu să vorbească tinerii, decât de 
cărți! Numai să fie om de treabă, se 
gândea turburată mama, nesigură pe 
ce văzuse, 

Pală nu venea devreme întotdeauna. 
Corina era trimeasă de însăși maică-sa 
după mici târguieli, fie la câte o rudă. 
Fata avea o mătuşă la care se ducea 
mai des. 

— Pe unde ai întârziat ? 

— La tuşa, unde să întârziu! se 
mira fata. 

Arineasca se liniştea și aștepta să 
vadă când vine d. Pală. 

Intr'o zi Corina vroia să plece depe 
la 2 după prânz. Pală nu se arătase de 
dimineaţă. In ziua aceea cântecul mo- 
noton al streşinilor începuse de dimi- 
neaţă. 

— la deschide umbrela Corino, s'o 
văd, e sănătoasă? Eu zic că te poţi 
duce şi mâine la mătușeta. Nu vezi ce 
mai plouă ? 

l-am făgăduiţ mamă. 

Fata era într'adevăr aşteptată. Pală 
fierbea de neastâmpăr măsurând aleele 


întreba bănuitoare 


aaa RR i a E a a 





parcului din faţa prefecturii, sub um- 
brelă. Infâlnirea fusese pusă la cale 
din ajun, într'o îmbrățișare grabnică. 

Tinerii n'au mai stat în ploaie şi vânt 
sub privirile supărătoare ale trecători- 
lor, ci au plecat spre cuibul lor de dra- 
goste. 

Seara s'au oprit la o sută de paşi de 
casă şi s'au sărutat lung. „Că te-ai jurat 
ce mi-ai promis!“ i-a strecurat ea la 
ureche. Cu amândouă umbrelele în 
mâna stângă, Pală își strângea iubita 
la piept și inchidea ochii ca să o re- 
vadă, precum o văzuse cu un sfert de 
ceas înainte. 

Insfârșit Corina se desprinse de iu- 
bitul ei, fără să-l mai vadă în întune- 
ricul nopţii. 

Când deschise ușa casei părintești, 
mumă-sa o privi întreagă, cu deamă- 
nunvul. 

— Ce caută umbrela asta la tine? 
Asta e umbrela lui Pală! A, păcă- 
toaso ! 

Maică-sa îşi duse pumnii la frunte 
şi se repezi la Corina. 

Când nu mai avu puterea s'o lo- 
vească, se rezemă de masă. 

Dumitru Pală a văzut la lumina unui 
felinar că schimbase umbrela. 

După multă chibzuinţă, umbiând prin 
ploaie și cafenele în noaptea aceea, 
n'a mai călcat pragul salonului. A tri- 
mes pe altcineva să-i aducă lucrurile. 

Doamna Arinescu și Corina au ple- 
cat imediat la Bucureşti. Dar umbrela 
poznaşă o mai văd şi azi la Pală, pro- 
babil că a uitat, sau o păstrează ca a- 
mintire. 


ANTON 1. ŢULUCA