Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0047

ţ* 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 28 
DIRECTOR ŞI AD-IOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 





„LUCINDA“ de 
“Friedrich Schlegel 


de ION SÂN-GIORGIU 





în niki o lteratară critica nua cavut o înriurire mai 
directă asupra desvoltării poeziei can Germomia. Această 
înriurire se explică prin faptul că critica a fost productivă, că 
a precedat uneori opera poetică, provocind.o, îndrumind-o 
şi chiar cremd-o. 

Astfel Lessing a fost marele reformator şi teoretician al dra- 
mei germane, dar și-a ilustrat teoria prin lucrări dramatice de 
valoare care își păstrează şi astăzi locul în dramaturgice 
germamă, Schiller şi Goethe au fost şi ei critici productivi, iar 
a doua epocă de creație a lui Schiller, anume cea clasică, n'ar 
fi fost cu putință fără ca activitatea teoretică și estetică a 
postului să nu-i fi deschis drumul spre marile înfăptuiri dra- 
maltice clasice. 

Nici una din şcolile literare germane nu a isbutit însă să 
facă mai dependentă opera poellică de critica și teoria literară 
a poeților creatori, ca Şcoala Romemiică. Fiecare post este 
totodată um teoretician şi un critic litenar şi fiecare teoretician 
şi critic încearcă să-si exemplifice concepția literară prin 
apere, dintre care cele mai multe nu sunt decît palide în- 
cercări de a reuliza poetic o teorie abic născută din cer 
cetări literare, imitații de modele străine și postulate teoretice. 

Adevăratul teoretician şi deci creatorul de lozinci estetice 
romamtice a fost Friedrich Schlegel., Nu se poate însă spune 
că critica lui, afară de studiile privitoare la poeza greacă și 
de studiile filologice de mai târziu, au avut un caracter 
științific, Dimpotrivă nu numai forma fragmentului și a ma- 
ximei poradoxala trădează caracterul subiectiv şi personal 
al criticei lui Friedrich Schlegel, dar și acel capricios bun 
plac cu care e! creiază noțiunea de poezie „modernă”, „Io- 
mantică” sau „progresiv-univemaală”, spre a întrebuința mis- 
tica sau famtezista lui formulare. 

Friedrich Schlegel a fost poet și critic. Dar cea mai isbu- 
îită poezie pe care a scris-o o întilnim în unele formulări pa- 
radoxale din „fragmentele“ sale estetice, precum adesea no 
surprind în opera sa poelică parafrazări, teoretice şi des- 
voltări de conceptie estetice, care ni-l înfăișează pe criticul 
post ca pe adevăralul romantic, ce nu se poate realiza pe 
sine decâit în această corcitură de poezie și critică, care este 
romenul său „LUCINDA”. 

Este însă LUCINDA un roman, sau Friedrich Schlegel 
a dat oare conceptului acesta literar o interpretare proprie, 
creind un mic monstru literar-și teoretic, de o delicateţe și 
drăgălășenie cu adevărat neîntilnite și provocînd în acea 
vreme ruginoasă și ipocrită um autentic scomdal literar? 

Mai întîi Fr. Schlegel a fost primul teoreticiam al romanului 
ca gen literar. Pornind dela WILHELM MEISTERS LEHRJAHRE 
de Goethe, în care a recunoscut prototipul poeziei modeme 
și deci romantice, el lansează o teorie proprie a romanului, 
în care vede adevărata formă de manifestare și expresie a 
poeziei modemă. Dar romanul nu era după Schlegel o formă 
fixă a povestirii desvoltate, fie și urmărind viața și formarțict 
unei personalități, cum e cazul cu „Wilhelm Meister”, da 
Goethe: ci romemul era un fel de înveliș literar foarie elas- 
tic în care orice isbucnire a fanteziei sau a sensibilităei își 
putea găsi loc, 

„LUCINDA"” e cea dintii manifestare poetică a lui Friediiich 
Schlegel şi totodată cea mai senzaţională dintre toate. Cri- 
ticul a voit să fie poet, dar un poet pe care criticul îl duce 
de mînă. Nimeni din amturajul său nu sar fi așteptat că 
Schlegel va ataca genul atit de amplu şi bogat în experienţe 
obiective a romanului. Cind scrie fratelui și prietenilor săi că 
lucrează la un roman şi se laudă că va începe să fie „în 
toată regula practic şi folositor”, e întimpinat din toate păr- 
le cu ironii şi cu sfaturi de a nu se aventura întrun gen li- 
tera: pentru care nu are nici o aplecare serioasă. Cu toate 
acestea Sclegel realizează plomr! său de a creia un model 
de poezie romantică şi tramscendentală și încheie schița sau 
fragmentul său de romam, în care toate, acțiune, oameni și 
priveliști, apar într'o formă condensată, exaltată și frag- 
mentară, Schlegel e atit de sigur că a realizat adevăratul 
comam romaomtic, încît plănulește să mati scrie încă patru de 
aceiași calitate, ceeace n'ar îi mărit gloria sa, dacă ar fi 
tomsfornat făgăduinţa în realitate. 

Fr. Schlegel nu şi-a scris schița de roman în forma ei frag- 
mentară și fantezistă fiindcă nu știa ce înseamnă o povestire 
epică şi deci un romem. Ceeace a realizat în „LUCINDA” este 
rezultatul unei voințe şi a unei întenţii bine chibzuite, care 
urmăreau această subiectivizare până la confuzie a unor mmo- 
tive literare care în realitate sunt bamale şi lipsite de orice 
joc al fanteziei. Originale și fantastice sunt numai stilul şi 
lorma exterioară, precum și multitudinea de cugetări şi pa 
radoxe pe care le împrăștie dela începutul şi pînă la sfirşi- 
tul scurtului și monotonului său roman. Dar întimplările sau 
acțiunea nu trec dincolo de schițele unor palide notări su- 
biective, privitoare la personagii, care se caracterizează prin 
comentarea semtimentelor, pe care le exaltă verbal sem le 
diformează cu o foarte excitată dar artificială femtezie, 

„LUCINDA”, nu este romemul unei femei, ci mai cuzînd po- 
vestea educaţiei sentimentale a lui Julius, care din primii ami 
ai adolescenţii trăește numai pentru iubire, în care vede ex- 
presia cea mai pură a vieţii. lar această iubire capătă în 
existența sa locul definitiv al unei mari revelații unice, Lu- 
cinda fiind prototipul feminității și al iubirei, al vieții 

și al Elosofiei, al artei şi al morții, 

Friedrich Schlegel, a voit să ofere în „LUCINDA” o mostră 
de poezie transcendentală și universală. În acest romam con- 
cepția romantică trebuia să găsească expresia cea mai po- 
trivită, Aici sentimentalismul și erotismul tromscendental, 
aveau să se întilnească cu acea ironie romantică prin care 
se obieciivează bunul plac al subiectivismului cel mai des- 
trinat şi cu un libertinaj formal care dau construcției acez- 
tui roman aspeciul unui bizar mozaic poetic. 

Friedrich Schiegel n'a fost chiar un atit de pasionat al 
iubirei ca Wolfgang von Goethe. Biografia lui nu este brăz- 
-dată de nestârşite iubiri neâmplinite și apoi refulate în opeze 
poetice. Fr. Schlegel a fost un exaltat al spiritului și un ra- 
finat teoretician al iubirei. Se prea poate să fi făcut mai 





(Urmare în pag. 3-a) 


ABONAMENTE: 
autorități şi instituţii 1000 et 


de onoare 590 „ 
particulare 250 „ 


ji 
3 


TOMAZIU 





IPSU | 


REDACȚIA Și ADMINISTRATIA 
BUCUREȘTI | Str. Brezoianu 29-25 


TELEFON 9.3810 





APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 






= i 


ANUL L e Nr. 47 
SAMBATA 15 Noembrie 1941 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


5 LEI 





i a Pt 


Parcul Luxembourg 





Penitenţa culturii 


„Vai mie, striza odată 
Evanghelistul, dacă nu ves- 
tese Evanghelia“. Cuvântul 
poate ispiti: el nu e decât un 
vaet însă, Teoretic, atitudinea 
din care pornește se poate re- 
zuma în propoziţiunea: este 
posibilă propovăduirea, invo- 
luntar, a unei alte Evangheiii 
decât cea pe care Apostolul 
încearcă să o vestească? 

Dacă Evanghelistul era chi- 
nuiţ de putinţa  Ssubstituirii 
sensului prin sensuri, există 
predicatori cari nu-și pun a- 
semenea probleme de  conș- 
tiință. Unii sunt bine inten- 
ționaţi totuși: pe aceia nu-i 
ajută puterile. Alţii sunt aju- 
taţi de puterile proprii. Inte- 
lecțual, ei reprezintă o va- 
loare, Etic însă, problema au 
se mai pune fără riscuri, 

Există, în romantica evolu- 
ţie a naţionalismului (o Evan- 
ghelie ce se revendică dela 


Evangheii, 


cea creștină), momente de 
oscilație şi de opacitate, după 
cum există epoci de afirmare 
solară și de acţiune vulcanică. 
Dacă evangheliștii nu vor- 
besc, vorbesc pietrele pentru 
ei, în primele. Și cu greu s'ar 
putea întâmpla ca pietrele să 
nimerească adevărurile altor 
peatrucă, ele..uu 
întrebuințează, vorbind, cu- 
vinte. Mai primejdios e când 
cuvintele emise de evanghe- 
lişti, în 'epocile din a doua ca- 
tegorie, își exercită asupra 
adevărului magica lor forţă 
deviatorie, silindu-l să apară 
într'o haină care-l contraface. 
Adevărul n'a fost niciodată 
înzorzonat în salbe retorice 
şi dantelării de metafore, 
Acolo unde bogăţia retorică 
îşi rostogolește excesele, a- 
devărul evanghelic nu se poa- 
te simți la el acasă. Sensul, 
tâleul, miezul, preferă coaja 





VIZIUNE şi FANTASTIC 


Nu se pot închide, între anu- 
mite limite, preocupările fan- 
tasticului din literatură. Se în- 
tâmplă uneori să  surprinzi 
urme de acest fel acolo unde 
nici nu te-ai aştepta. Numai 
dela romantism, dar mai cu 
seamă dela Edgar Po&, începe 
să se vorbească de o adevărată 
şi precisă literatură fantastică. 

Dar, cu mult mai înainte, în 
călătoriile care străbat în lu- 
mea de dincolo de viaţă, a ia- 
dului subpământean, precum 
este trecerea lui Enea prin In- 
fern, — în viziunile teologale, 
până la minunatul vis al lui 
Dante din Divina Commedia, 
întâlnim atâtea motive de fan- 
țistic. Există o despărțire netă 
între lumină şi întuneric, între 
arta care folosește lumea de 
dici şi arta care scormoneşte 
abisul de pe tărâmul necu- 
noscut unde omul obișnuit nu 
poate să pătrundă. 

S'a spus despre Dante că a 
descoperit cerul, sufocând uma- 
nitatea sub această copleşitoare 
viziune; că Shakespeare a su- 
pus cerul, în folosul omului; 
iar Dostoewski a descoperit ce- 
rul şi infernul care zac în pro- 
funzimile conştiinţei noastre. 
In fiecare din aceşti autori în- 
tâlnim, sub forme variate, ca- 
ractere fantastice. Depinde, 
fireşte, de puterea noastră de 
reflexiune, de gustul şi cu deo- 
sebire de priceperea personală 
în deosebirea timpurilor și a 
genurilor artistice. 

S'ar părea ciudat şi totuși, 
așa este, că în scrierile mora- 
liştilor se găsesc urme de fan- 
tastic. La Bruyere, în zugrăvi- 
rea multiplelor sale „caractere” 
înfățișează personagii stranii, 
cu atitudine şi atmosferă de cel 
mai curat fantastic. Felul lor 
de a 'se purta, uneeri asemă- 


nător cu al oamenilor întâlniți 
în societatea de toate zilele, 
deodată frânge obișnuimța şi 
depăşeşte viziunea reală, apro- 
piindu-se de lumea aceea ne- 
cunoscută muritorului comun. 
Asemenea personagii îmbracă, 
şi nu de circumstanță, haina 
fantasticului, așa cum îl înţe- 
legem noi astăzi. 

Şi pildele le-am putea căuta 
şi în alte părți. lau, bunăoară, 
um scriitor mai vechi, Tommaso 
Garzoni, care a trăit în a doua 
jumătate a secolului al 16-lea. 
Două dim operele lui merită să 
fie cunoscute şi studiate şi 
acum. Și anume: Piaţa univer- 
sală a îndeletnicirilor lumii și 
Spitalul nebunilor incurabili. 
Nu şi-au pierdut din actuali- 
tate, cum se spune, pentrucă 
reprezintă tipuri omeneşti, su- 
flete şi ciudățenii care au stă- 
pânit totdeauna felul de a fi al 
oamenilor. Era un iubitor al 
amănuntelor din - scrierile ve- 
chi, dar avea şi o optică neo- 
bişnuită. Vedea deseori tot așa 
de straniu lucrurile, cum le 
văd și eroii lui. Nebunii săi me- 
lancolici, sălbateci, fără mamo- 
ie, vicioşi, îmbătați de gloria 
la care mereu visează sau nu- 
mai frenetici, alcătuesc un umi- 
vers fantastic al nebuniei gene- 
rale. Aşa vedea lumea, așa a 
descris-o. Pentru iubitorii de 
fantastic, cele două cărți ale 
răsvrătitului preot Tommaso 
Garzoni pot fi citite, cu interes, 
oricând. Ele ne încredințează 
încă odată despre bogata litera- 
tură fantastică, a unor vremuri 
când mu se pomenea de genul 
pe care estetica noastră l-a 
fixat în cadrele sale limitate şi 
rigide. Noutatea poate să fie 
astfel tot atât de veche ca şi 
facerea lumii. 


9. N. NEGOIȚA 


de ION FRUNZETTI 


aspră a cuvântului spus verde, 
ca um țipăt sau ca un geamăt. 
Adevărul este o perlă care nu 
crește în scoicile cu valva si- 
defată pe dinafară. El poate 
utiliza midia modestă a para- 
bolei, ca vehicul. Niciodată 
cascada necontrolată de mul- 
ticolore, coraliere, ramificate 
figuri metaforiee;: —- cae 

Ev-anghelie însemnează 
Bună Vestire. Tot cenue 
vestire a Faptului Mesianic, 
nu e Evanghelie, ci pseudo- 
logie. 

Tortura conștiinței evan- 
ghelistului fără voie minci- 
nos, nu e comparabilă cu ni- 
mic afară de ea, ca intensi- 
tate, Mai există totuși o tor- 
tură apropiată : aceea a con- 
ştiinţei sincer evanghelice, la 
descoperirea unei  contrafa- 
ceri voite sau a unei confuzii 
inconștiente, care pot coan- 
promite Adevărul. 

Un enc:elopedist, sincer a- 
dept al ideei umiversalismului 
rațional prin idealul erudiț.ei 
mirandoliene, nu are decât 
de suferit la descoperirea u- 
mor enciclopedii aproximati- 
ve, a-gramate şi cumulând 
alfabetic noţiunile, numai din 
motive  editorial-comerciale. 

Anthropometriștii serioşi 
nu pot fi decât revoltați de 
felui în care se calculează în 
școalele primare dela noi, in- 
dicele Pinet sau cel cefalic, 
în formularele impuse de mi- 
nister învăţătorilor neiniţiaţi: 
rezultatele aproximative şi 
incerte  compromit  conclu- 
ziile rasiale. i 

La fel, un critic de artă a- 
vea dreptate să se indigneze 
deumăzi, citind în „Vocea pa- 
triotului Naţionale” sau altă 
gazetă ejusdem generis, că 
numițul Kimion  Loghi este 
reprezentantul specificului 
național în pictură. 

Dar mai certe motive de 
indignare găsește în afirma- 
tia criticului improvizat şi 
zelos excesiv, cineva care în- 
ţelege că în felul acesta se 
compromite ideea de „speci- 
fie naţional”, căreia analiza 
avizată şi atentă îi găseşte cu 
totu lalte note noţionale de- 
cât cele care l-ar identifica 
îm ea, pe maestrul „săpunului 
de familie” şi al glazurilor de 
fistic cofetăresc. 

Denis de Rougemont, în- 
tun articol intitulat „Chan- 
ger la vie ou changer l'hom- 
me”, publicat mai apoi, în 
1937, de editura Plon, într'o 
carte din colecţia „Presences”, 
prefațată de Francois Mau- 
riac, sub titlul „Le communis- 
me et les chrâtiens”, intre- 
buinţează un termen foarte 
frecvent în limbajul ziarelor 
de astăzi: „cruciada  anti- 
marxistă”. S'ar zice, exact 
termenul utilizat de noi pen- 
tru desemnarea războiului de 
afirmare a nouei mentalități 


(Urmare în pag. 5-a) 


Po 





SE anima aan nara i 


A 


Ți-aduci aminte, 
Paul Lahovari, 
de o convorbi- 
re a noastră în“ 
cepută sub îin- 
vocarea lui 

Ș Pascal? Eu 
mam uitat-o, mi-a fost chiar 
un îndemn, apoi prilejul unei 
regăsiri şi pretextul întâlnirii 
acesteia. 

M'am gândit la autorul vo- 
lumului pe care-l țineam de- 
unăzi în mână, fără să-l fi 
deschis încă. La reputaţia lui 
întemeiată pe strângerea și 
publicarea laolaltă a unor în- 
semnări notate doar pentru el, 
pe cea dintâi bucată de hârtie 
găsită, purtate în neorânduială 
prin buzunare sau ţinute în 
sertarele mesei de lucru. Cu 
toată gospodărirea postumă şi 
solemnizarea pe cât a fost cu 
putință a foilor împrăștiate, — 
prejfațate, postfaţate, asortate 
și numerotate în mai multe 
serii de referinţe, versiuni şi 
numere, corespunzătoare unele 
cu altele până la dezordinea 
manuscriptului original, cuge- 
tările lui Pascal se dispensează 
până astăzi de orice întrodu- 
cere pregătitoare -de istorie Li- 
terară. S'ar putea cita în 
schimb, destule proze de ulti- 
mă oră, care nu pot ascunde 
nimănui aroma certă de peru- 
cărie vetustă, şi nici puţină- 
tatea substamțială oblojită sub 
malacoavele stilului. 

N'am să continui însă, pe 
tema lui „Pascal, măciucă pen- 
tru oalele și străchinile lite- 
rare autohtone“, Autorul 'a- 
cesta, păscut cu o rară frenezie 
de admiraţia exegetică, rezistă 
totuși celor mai îndârjite în- 
cercări de reconstituire lirică. 
(Adaug cu o neprefăcută Tno- 
destie că eu nu mă pot asocia 
nici la regretul de atâtea ori 
mărturisit de eminenți pasca- 
lieni, că autorul nu şi-a putut 
desăvârși monumentala operă 
din care n'au rămas decât cio- 
„buri. Cum aș putea să-mi do- 
resc un lucru atât de covâr- 
şitor? Oricum, tot 'din fărâmi- 
turi m'aş fi hrănit). 

Dar încă n'am început să-ți 
spun cum l-am regăsit pe Pas- 
cal. Ajursesem, mi se pare, la 
momentul în care ţineam în 
mână, fără să-l fi deschis încă, 
volumul „Cugetărilor“. Nu aș 
putea să-ți spun că era ca ori- 
care altul, ci un moment de 
pândă şi premeditare, așa cum 
sa arătat numaidecât să fi fost. 

Cred că Emil Faguet nu s'a 
gândit anume !a aceste rân- 
duri peste care eu am trecut 
numai, deschizând la întâm- 
plare cartea, purtat — pe dea- 
supra înțelesurilor ce cuprin- 
deau —de înlănţuirea accente- 
lor şi a rimelor interioare, cu 
dinadinsul parcă distribuite: 
„Ne  wherchons done point 
d'assurance et de fermete. No- 
tre raison est toujours: decue 
par linconstance des apparen- 
ces; rien ne peut jizer le fini 
entre les deux infinis, qui Pen- 
ferment et le fuient“. Cred — 
spuneam — că Emil Faguet 
nu-şi va fi adus aminte anume 
de aceste rânduri pe cari le-am 


Intâinirea 
mea cu au- 
torul  Cuge- 
tărilor se si= 
suează în ca- 
4 ă lendarul co= 

2 pilăriei, când 

nici filozofia, 

BatSzI nici apologe- 
tica nau coborit pe pământ, 
când judecata încă debilă în» 
găduie imaginaţiei o tiranică 
asuprire,—egalitatea „inimei” 
după terminologia dragă lui 
Pascal... Primul fior metafi- 
zic, prima sfâşiere a opacită- 
ţii larvare sunt corolare ace- 
lei străfulgerate viziuni de a- 
bis: „Tăcerea veşnică a spa- 
ţiilor nesfârşite mă îngrozeş- 
te“. O cugetare simplă, con= 
cretă şi vie ca aceasta, cred 
eu, este mai rodnică pentru 
gândirea unei generaţii, de- 
cât teancuri de pagini hege- 
liene, spenceriene și kantie- 
ne, în care Dumnezeu, fără 
îndoală, nu izbutește să îie 
„sensibil raţiunii“; căci acest 
Dumnezeu „autor al adevă- 
rurilor geometrice și al ordi- 





nei elenyentelor e cu neputid= 








O 


transcris, ca să-l numească 
pe Pascal, — alături de Cor- 
neille — cel mai mare poet 
al timpului său“. Superlati- 
vele de acest fel, prin funcția 
lor concludentă, sunt genera» 
ltăţi, adevăruri prea largi 
prin care se exprimă dar se şi 
destinde, adică adoarme sau 
încremeneşte, o impresie gl 
bală, nediferenţiată. Eu îţi 
vorbesc, dimpotrivă, de o im- 
presie familiară și particulară, 
ca de o șansă graţie căreia un 
lucru devine accesibil, o co- 
municaţie se face posibilă. A- 
cum iată și înţelesul care mi 
sa comunicat îndată după lec- 
tura acelor rânduri: „Fiind aste 
fel bineînţeles, cred că va sta 
limiştit fiecare, acolo unde l-a 
așezat natura“. Mi-a plăcut 
nespus invitația la 'astâmpăr 
transmisă posterităţii prin a- 
ceastă propoziție. O seamă de 
gesturi inutile, într'atâta stear- 
pă agitaţie! — iată dacă vrei 
cel mai scurt rezumat posibil 
al istoriei laice a omenirii, în- 
treprins în spiritul gândirii 
pascaliene. Miezul intuitiv al 
condiției omenești — faimoasa 
„mijlocie“ a omului pierdut 
intre cele două infinituri ale 
ştiinţelor, unul de mărime, al 
extinderii spaţiale, celălalt 
pierzându-și urma în neantul 
amănuntului — tot din această 
propoziţie îşi scoate substanța. 

Conceptul de condiţie ome- 
nească văzută ca „mijlocie“ în- 
deplineşte în cugetarea pasca- 
liană funcțiunea de matcă o9- 
riginară şi de oracol prevesti- 
tor în acelaș timp. „Mijlocia“ 
— altfel spus, refuzul extre- 
melor — e în acelaş timp Cu- 
noaştere şi înțelepciune, fizică 
și metafizică, psihologie. şi e- 


= tivăs- Câteva vâmduri- doar, pen- 


tru edificarea şi a celor care 
mu le cunosc încă: „Noi nu sime 
țim nici extrema căldură, nici 
frigul extrem. Calitățile exce- 
sive ne sunt meprietene, dar 
nu sensibile: noi nu le mai 
simţim, le suferim. Prea multă 
tinerețe și prea multă bătrâ- 
meţe împiedică spiritul. La fel 
prea multă şi 'prea puţină în- 
strucție; însfârşit lucrurile ex- 
treme 'sunt pentru noi ca şi 
cum mar fi şi noi față de ele 
nu suntem: ne şcapă sau noi 
Lor“, 

Am să-ți vorbesc altădată 
despre expresia socială a con- 
diției omeneşti, aşa cum i sa 
înfățişat lui Pascal. Am Ccău- 
tat întradins chipul omului 
cu fața întoarsă către oameni 
fiindcă de el aveam nevoie 
mai ales, ştiind că am să-l gă- 
sesc. Şi l-am găsit nu numai 
ca răspuns la întrebare, dar ca 
o răsplată peste măsura aștep- 
tărilor mele. Acum însă tre- 
buie să închei, nu spun îna- 
inte de a fi terminat ce aveam 
de spus, dar fără măcar să am 
impresia că am, început ceva. 
Era vorba, negreşit, de o în- 
tâlmire sau de regăsirea cu 
Pascal. 

Incearcă totuşi dumneata, 
Paul Lahovari, să spui într'un 
fel cuprinzător cum l-ai întâl- 
nit pe autorul „Cugetărilor“. 


MIHAI NICULESCU 


ță, de prisos şi chiar primej= 
dios de cunoscut“, iată ce a- 
firmă Pascal. De altfel ei 
este într'o așa măsură omul 
cu faţa întoarsă către o0a- 
meni, după cum sugestiv l-ai 
evocat în esseul paralel, Mi- 
hai Niculescu, că în toată 
grandioasa lui operă  apolo= 
getică (şi atât de nescolasti- 
că!) autorul filosofiei „ini= 
mei“ ne exaltă către „Mân- 
tuitorul nevolniciei noastre“ 
către 'Omul.Dumnezeu, iar 
pe Dumnezeu, — cum a scris 
undeva marele  pascalizant 
Henri Bremond, — „îl exilea- 
ză“ pur şi simplu. De aci sa 
putut afirma că „nu sunt 
altceva cugetările decât is= 
toria însăși a lui Pascal și a 
legăturilor sale faţă de Iisus”. 

Invocaţiunile înflăcărate 
ale „Tainei lui Iisus”, dar mai 
ales faimosul Memorial, cu- 
sut ca un zălog sfânt în căp= 
tușala, surtucului, reprezintă, 
cred, o experiență mistică de 
acelaşi ordin cu cele ce au. 
fost alegate la canonizarea 

PAUL LAHOVARI 


(U7mare în pag. 5-a), 





- 
E ai 





UNIVERSUL? LITERAR 


ATATA EDINEOL 


Cronica dramatică 


TEATRUL COMOEDIA : 
„ARDE NEVASTĂ-MEA“ FARSA 
IN 3 ACTE DE VERCOURI ŞI 

BEVERT 


Inchipuiţi-vă că intro zi, un 
cetitor de romane eftine ar avea 
năstruşnica idee să-și lege cărţile 
din colecția 15 lei în legături su- 
perbe de piele, având grije să 
cresteze pe cotoarele cărților nii- 
mele a mai multor filozofi sau li- 
teraţi de seamă. Aparenţele ar fi 
salvate. 

Oricine-ar privi, sumar, o ast- 
fel de bibliotecă n'ar putea bănui 
că între scoarțele pe cari se răs- 
tațţă numele iui Kant sau Sha- 
chespeare s'au cuibărit aventurile 
iui Arsene Lupin sau ale lui Rou- 
ietabille. 

Un asttel de „prat aruncat în o- 
chiul spectatorilor“ îl constitue şi 
citatele din Gordon Craig, Ruş- 
kiv, Sacha Guitry, Talma, Rainer 
Maria Rilke, Alice Voinescu si 
Louis Jouvii, citate cari se gă- 
sesc în programul unui teatru 
care prezintă farsa: „Arde nevas- 
tă-mea“, 

Mai mult chiar, unele din a- 
ceste citate sunt alese pentru a 
apără cauza sfântă a unei aşă 
zise valori a acestor farse. 

lată, de-o pildă, ce se citează 
din cartea lui Jouveţ:  „Refle- 
xions du comedien: “Nu există 
decât un singur gen de teatru 
valabil şi autentic: teatru de suc- 
ces. 

Intradevăr aceasta e traduce- 
rea aproape justă a unei fraze 
a, dui Jouvet, care in pagina 19 a 
cărței sale, spune: „Îl n'y a pas 
au theatre, des probiames, 11 n'y 
€n a Qu-un: celui du succes“, 

Nu credem însă că Jouvet sa 
gândit că această problemă a 
Succesului ar putea fi rezolvată 
Prin prezentarea farselor, gen 
„Arde nevastă-mea“, Nu putem 
crede acest lucru, mai ales când 
citim în aceeaş carte, următoa- 
vele; „Le theatre va, peut-âtre, 
rejouer un râle dans la nation, 
en contribuanţ ă sa vie spiri- 
tuglle, en assumant â nouveau et 
Sans honte son râle culture et 
sa mission. 

La ce-ar contribui ta viaţa spi- 
rituală a uni naţiuni această 
înşiruire de sketchuri revuistice, 
înşiruire care este farsa „Arde 
nevastă-mea“ ? 

Intotdeauna am socotit farsa ca 
pe o succesiune de aventuri nă- 
strușuwice, lipsite de noimă, al că- 
Yor Singur Scop este să provoace 
hitarita tea. 

Abilițatea umor autori, speciali- 
zați în acest gen, izbutea să în- 
chege toaite aceste aventuri, dând 
smectatorilor iluzia că asistă la o 
piesă ae teatru. 

Nu putem spume acelaş lucru 
despre farsa: „Arde  nevastă- 
mea“, în care aventurile eroilor 
sunt prea din cale-afară cusute 
cu aţă albă, speotaltorii rămânând 
ia sfârşitul celor trei arte cu im- 
presia că au asistat la câteva 
sketchuri de revistă cari aduna- 
te, poartă numele de piesă; de 
teatru, numai fiindcă eroii lor, 
sunt, în timpul celor 3 acte, a- 
ceiazi. 


Sar fi putut de exemplu, pre- 
zenta, ca Scketch de sine stător, 
scena aparatului de adormit (a- 
manţii îşi fac declaraţii de dra- 
gosie, iar soţul încornorat, râde 
în somn). De altfel, autorii au 
socotit aceasță scenă de mare 
efect comic, aşa că au repetat-o 
și în finalul actului doui. 

Mai putem da exemple de ast- 
fel de sketchuri, întercalate în 
piesă : scena micului dejun, când 
toţi plâng soarta soţiei pe care 
o socotesc victimă a unui incen- 
diu, pe când aceasta stă sub masă 
Şi le bea cafeaua sau Je mănâncă 
pâinea. Apoi, scena în care pom- 
pieru] încearcă să-l gonească din 
casa amantului, pe soţ, mieunăn 
ca o pisică. Şi atâtea altele încă. 

Din acesie câiteva exemple cred 
că ceţitorii şi-au putut uşor da 
seama de calitatea spectacolului 
dela 'Teatrul Comedia. Aşa că nu 
vom insista asupra acestui punct. 

Domnii (Sică Alexandrescu şi 
Vasiliu Birlic, socatesc că fac 
bine prezentând mereu farse. 
Ştim prea bine că rândurile noa- 
Stre nu-i vor putea convinge să 
facă alttel. Așa că nu vom mai 
consuma cerneala pentru ca să 
discutăm această problemă. 

Găsim, însă, interesant să fa- 
cem o paralelă intre farsa „Pros- 
tul din bae“ şi această din urmă 
„Ande nevastă-mea”, 

Prima era scrisă de doui ger- 
mami, Friese şi Felman; a doua 
de doui francezi:  Vercours și 
Bevent. 

Deosebirea ? In prima farsă, 
toate personagiile sunt ridicole— 
condiția primă pentru ca farsa 
să fie reușită — însă, de aseme- 
nea, sunţ cât se poaţe de cin- 
stie. 


Soţia refuză să-și înșele soțul. 
Soţul, de asemenea, mn'are a- 
manţă — o replică din care am 
fi putut deduce comtrariul a fost 
intercalată de traducători. — 
Prietenul, de-asemenea, este cin- 
Stea  personitficată. Singura fe- 
ii cu trecut dubios din această 
piesă este de origine streină : e o 
poloneză. 


In schimb, în piesa trancezilor 
Vercourt și Bevert, există o so- 
ție care-şi înșeală soţul; apare 
de asemenea prietenul soţului, 
care nu se sfieşte să-i pună coar- 
ne acestuia... Şi aşa mai departe. 

Cetitorii sunt rugaţi să tragă 
din această paralelă, concluziile 
pe cari le vor socoti necesare. 


să 
St rai ) 
“oo 5) 
4 


(a 


n 


% ăn Qo 


Acest spectacol, situat pe linia 
obişnuită a farselor, me-a adus 
totuşi o surpriză: un Birlic nou, 
un Birlic la care am putut re- 
marca ștofa actorului de cea mai 
bună calitate, N'am mai remar- 
cat, de astă dată, în jocul lui 
Birlic, cârigele cu cari ne-a 9- 
bișnuit până acum. 





In schimbul gesturilor largi, 
aproape dezechilibrate, cu cari— 
şi întovărăşea replicite, am putut 
vedea la el un joc reţinut, de un 
minunat efen! comic. Pot spune 
chiax că în „Arde nevastă-mea” 
am avuţ ocazia să admirăm un 
Birlic sobru. După ultimul său 
rol, î] aşteptăm, fără emoţii pe 
acel Agamiţă Dandanache pe care 
ni l-a făgăduit. 

Dommul Talianu a interpretat, 
cu mult taleni, rolul uinui soţ în- 
cornorat, Când vom avea, însă, 
din non ocazia să-l admirăm pe 
Talianu în moluri de comedie su- 
perioară? 

Ne gândim mai ales la creația 
sa, tot intr'un Toi de sa încor- 
nora = conştient, și nu ihcon- 
ştient ca acesta din „Arde ne- 
vastă-mea”. — în minunata Co- 
medie ; „De ziua nevesti-mi“. 

Doamna Nora  Piaocentini, în 
rolul soţiei, a făcut de toate: s'a 
ascuns sub masă, s'a îmbrăcat în 
pijama şi chiar a umblat în pa- 
tru labe. In curând va ajunge să 
fie un Birlic femenin. 

Domnul Mircea Şeptilici a de- 
bitat cu multă conştiinciozitate, 
un text destul de fad, 

Doamna Silvia Fulda a fost a- 
muzantă — și, mai ales, amu- 
zată — în rolul mătușei, 

Domnul Niculescu Buzău a 
realizat wn autentice unchiu ipo- 
hondau iar doamna Lulu Popescu 
a fimprumutut mult farmec rolu- 
lui logodnicei. N'a făcut, însă, 
altceva decât să spună textul. 

Domnul Sică Alexandrescu, re- 
gisorul, ştie întoitdeauna să scoa- 
tă cât mai mult efect comic din 
farsele pe cari le pune în scenă. 


TRAIAN LALESCU 





CINEMA CAPITOL : 
Calea triumfului 


In general, șefii caselor de fil- 
me caută să fie, pe cât se poate, 
în gustul publicului. Astfel, ve- 
dete de înaltă clasă —- odată ce 
au alunecat De panta însuccesu- 
lui de cassă, sunt aduse în fața 
aparatului de proecție din ce în 
ce mai rar — cu toate că posi- 
bilitățile lor nu au scăzut deloc 
din îmtensitate. 

Tot așa, când un asemenea 
magnat al peliculei a prins îsvo- 
rul sigur al rețete: în persoana 
vreunui fei de film sau protago- 
mist,  — respectivul apelează, 
speculând până la maximun, fi- 
tonul aducător de „bani albi“. 

După ce Al. Jolson a prilejuii 
un veritabil sueces de public cu 
al său „Sonny-Boy“, — o serie 
întreagă de vedete cu calități fo- 
nogenice au ieșit, precum ciu- 
percile după ploaie — ta iveală. 

S'au adus, așa dar, pe ecran, 
persoane cu nume cunoscute — 
din lumea teatrelor, a operelor, 
a revistei ș, a, m. d. — pentrucă 
publicului plătitor îi plăcea acest 
fel de interpreți. 

„Vocile de aur“, câteodată, nu 
se pricepeuu in nimic altceva — 
joc de scenă, integrarea în per- 
sonalitatea eroului, sdlicţiune a- 
decvată, — dar era îndeajuns să 
dea drumul la „gâlgâitul aștep- 
tat“ și spectatorul erau dat gata. 





Mășşti şi reflectoare 
Îi pei 


Decorul si culoarea in teatrul de azi 


Rândurile acestea nau preten- 
ţia să fie decât un retrospectiv 
scenotehnic, întovărăşit după ce- 
rința unui bun bacdecker tea- 
iral cu consideraţiuni personale 
despre spectacolul realizat în 
plinătațea lui artistică. 

Spectatorul nostru, cel care se 
prețuieşte a nu fi de duzină; a 
imprumutat dela pseudorevi:stele 
de teatru un destul de flexibil 
cuvânt cu care marchează cadrul 
realizării scenice : montarea. 

Pentru domnia-sa o montare 
ave “două alternative de esenţă 
burgheză : bogată în decor, re- 
cuzită — deci a satisfăcut bunui 
simţ ; montare săracă şi atunci 
simţitul nostru spectator se fo:eş- 
te ostentativ în fotoliu; nu din 
plictiseală, ci din necomoditate 
intelectuală. (Cerem iertare Mă- 
viei Sale Spectatorul pentru a- 
ceastă revelaţie pirandeliiană — 
„„făcută pe pielea d-sale!) 

Tradiția de teatru a îmbolnă- 
vit pe regizor, pe actor şi pe 
spectator. Şi ce-i mai trist că 
regizonii noştri dâmboviţeni — cu 
câteva excepţii! — înțeleg prin 
tradiţie, prin respectarea ei, să 
fie servili naturalismului, dău- 
nător teatrului: artă, Naturalis- 
mul istoric, respectând cu fide- 
litate cronicul — făcând astfel 
serviciul de retrospectiv al epo- 
cei, — și tot acest naturalism 
satisfăcând toate simţurile spec- 
tatorului, alterează realizarea 
teatrală în tocmai esenţa ei: pie- 
sa nu mai este un tot. Un decor 
complicat, cu degaiamente inu- 
tile, cu atracţiuni picturale, mo- 
bilier  inzorzonat — chiar fiind 
în indicaţia autorului, — nu face 
decâţ să îngreuieze urmărirea ac- 
țiunei. Ochiul spectatorului este 
furat de aceste inutilități de 
„montare” cari au darul, destul 
de plăcut pentru  susnumitul 
spectalor, de a distra. Acest mo- 
zaic scenic — în colorit și în 
intenţii de exteriorizare, — nu 
face decât să îndepărteze sceno- 
grafia dela menirea ei: să suge- 
reze plastic interiorizările per- 
sonagiilor. Să s-u-g-e-r-e-z-e și 
nici de cum să încarce inutil 
scena. Prin încărcarea scenei, în- 
bâcsești toate posibilitățile de 
aerisire ale unui text greoiu. A- 
jungem ca să dăm jocului dra- 
mat:c un plan secund în preo- 
cuparea spectatorului ; acțiunea 
este eclipsată de această bogăţie 
de „condimente” scenice. Spec- 
tatorul, în cel mai fericit caz, este 
nevoit să urmărească deodată pe 
cele două planuri :; auditiv şi vi- 
zual, Dar cum la noi şi mai pu- 
țin în celelaite ţări directorul de 
scenă îşi dispută ,intâietatea cu 
pictorul decorator, căutând fie- 
care să-și atrasă sufragiile spsc- 
tatorilor, nu se ajunge decât la 
un compromis. Intr'o piesă doi 
oameni lucrează  necoordonațţi ; 
punerea în scenă a regizorului 
şi decorul pictorului nu concu- 
rează la creiarea totului armonic 
care se numeşte spectacol. In 
ţeairul tradiției rău înţeleasă a- 
sistăm la un teatru vorbit, vi- 
zionăm o expoziţie în panouri. 
pe acte, și ne uimim de un năs- 
trușnie joc de lumini. 

Cât de distributivă ar fi a- 
tenția spectatorului în fața unei 
astfel de panorame, — este furat 


acolo unde are slăbiciune rela- 
Livul său simț artistic, 

In teatru, decorul, culoarea, 
costumul, muzica, lumina — tre- 
buiesc să convergă către reali- 
zarea firului axial al piesei, Tre- 
buie să completeze neputința cu- 
vântului. 

Şi aici ne gândim la acest pa- 
sagiu din volumul lui Edward 
Gordon Craig „De lart du theâ.-. 
tre”: „quelle forme aura cette 
roche, et quelle couleur ? Quelles 
lignes donneront timpression de 
hauteur, de roche escarpee? -—- 
Aliez en voir; mais ne fates 
qu'y jeter un coup d'oeil et notez 
vite les lisnes gentrales et leur 
direcțion ; peu importe le con- 
tur detaille du rocher”. 

Dacă sar depăşi sugestia — 
s'ar cădea în cotidian. Și în tea- 
trul de artă cotidianul luat fări- 
mițat și nu în clipele lui inten- 
sa. nare ce căuta Nu este în 
spiritul teatrului. Acestea cu pri- 
vire la decor ; pentrucă după noi 
cartonui nu trebue să fie panou 
pictat, ct oglinda personagiilor. 
în acea expresie a lui Pirandello; 
maschere nude; — să ne dea de 
gândit și să-l completăm fiecare 
după propria-ne imaginaţie. In 
teatrul de azi, spectatorul trebuie 
să ia parte activă. Poate de aceea 
teatrul zilelor noastre se adre- 
sează doar unei minorităţi îinte- 
lectuale, Dacă teatrul s'a întors 
la uneltele lui, adică la Teatru, 
și spectatorul de pretutindeni 
trebuie să fie mai serios, 

Coloritul decorului trebuie să 
fie expresia fidelă a comporia- 
mentelor  personagiilor, Și nu 
atât culoarea înținsă pe carton, 
cât lumima difuzată care-i cea 
mai indicată pentru „evocarea 
stărilor de spinit ale interpreţi- 
lor, cu cea mai mare putere su- 
gestivă, şi pe deasupra, în spiri- 
tul teatrului” — după cum spune 
scenograful Enrico Prampolini. 
Regizorul va trebui să-şi caute 
corespondențe pe paletă cu spi- 
ritul piesei, Fără să copieze Na- 
tura. Spectatorul vrea să fie in- 
tegrat, de multe ori, în viața sca- 
nei ; numai atunci când teatrului 
îi stă în putinţă să-l învălue — 
şi aceasta numai cu lumina! —: 
îmbrăcându-l în spiritul perso- 
nagiului, — realizarea regizoru- 
Imi se poate numi spectacol. 

Lumina, fie un contrast de alb, 
negru, — ne sugerează stări -de 
spirit cu cele mai felurite valen- 
țe de artă pură. 

[_] 
Literatura dramatică dela 
Chiarelii, F. FT. Marinetti, Piran- 
dsllo, Lodovici — la  'Fhorton 


Wilder, Eugen O'Neili, s'a intors 
la clasicism. Natural, de o fac- 
tură nouă , un teatru al teatrului 
și nu al vieții! De multe ori îşi 
găseşte corespondențe în mister 
şi tragedie. Un teatru al subli- 
mului — confirmat de Paul Clau- 
del, Shaw, Wilder, O'Neill, 

Pentru realizarea lui scenică 
au trebuit treizeci de ani de di- 
buiri ; căci aceşti autori sunt 
mult mai pretenţioşi decât sim- 
pla „mobilare'” a scenei, care că- 
dea în sarcina recuziterului;, sce- 
notehnicului îi sunt subordonate 
siorile spectacolului. E] este re- 
gizorul complet : scenograf, cos- 
tumier, aranjator muzical, elec- 
trician — dirijor psihologic al 
spectacolului. Suntem pe aceeaș 
iinie de bătaie cu dirijorul sim- 
toniu. Regizorul teatrului de azi 
cunoaște toată  instrumentația. 
Numai astfel poate creia un an- 
samblu omogen, o linie în spec- 
tacol, 

E. G. Craig și Reinhardt, An- 
toine şi Jacaues Copeau, Meyr- 
hoki şi Stanisiawsky şi cei mai 
tineri : Louis Jouvet şi Gaston 
Baiy, Anton Giulio Bragaglia şi 
Corraâo Pavolini — au pregătit 
şi au realizat „scenotehnica”; a- 
ceastă ultimă chintezenţă a tea- 
trului nou, 

Teatrul grec, misterele, com- 
media delVarte, teatrul shakes- 
pearian, au găsit în regizorii ară- 
taţi mai sus cei mai arzători re- 
împrospătători ai clasicului prin 
nouile procedee ale regiei mo- 
derne, 

Iată schiţa premergătoare sce- 
notehnicei ; dela scena bidimen- 
sională la scena volumetrică cu 
trei dimensiuni ; dela scena cu 
patru dimensiuni (care dela in- 
tervenția mişcării dă o nouă în- 
făţișare câmpului scenic şi acţiu- 
nei teatrale, cu o totală supri- 
mare a scemei construite) — la 
expresiunea scenică creiată de 
„Jumina în mişcare”. (Decorul 
intrașanjabil). 

Iată un fenomen curios: teh- 
nica .să întoarcă teatrul pe dru- 
mul lui adevărat! O tehnică iz- 
voriîtă din chiar natura teatrului, 
Dacă pe unele locuri sa încălcat 
ce-i mai bun din: teatru, aceas- 
ta-i greşeala oamenilor lui, de- 
seori abuziv:. 

In orice caz ne bucură această 
întoarcere a teatrului la uneltele 
lvi pure. 

„Despre o scenografie româ- 
nească e bine să tăcem! 


N. ALEXANDRESCU-TOSCANI 





„ISTORIA 


A APĂRUT 


LITERATURII ROMANE“ 


de MIRCEA STREINUL 


şi DAN 


PANTAZESCU 











15 Noembrie 1941 === 





Mai târziu, când s'a ajuns la 


concluzia că și pe ecran trebue 
să se desfăşoare un „întreg“ lu- 
carat pe măsură, au început să 
se scrie pentru acest soiu de ne- 
actori, scenarii speciale, Vă a- 
mintiţi, credem, de cazul Benja- 
mino Gigli care — adus la Hol- 
lpwood fără să cunoască altă 
limbă în afară de limpedea ita- 
liană — a jucat câteva roluri 
de „străin“, care erau pus din 
când în când să cânte. 

Când însă un asemenea „exem- 
plar“ este hăruit, în afară de vo- 
ce — cu calități de adevărat ac- 
tor, sarcina regizorului este 
foarte facilă. 

E cazul principalei erobme a 


filmului „Calea triumfului“ — 
Zarah Leander. 
Regizorul filmului dându-și 


seama, că un film valabil nu- 
mai prin faptul că se cânta în 
el nu ar fi durat decât pentru 
cunoscători, — a brodat o intri- 
gă destul de bogată în desfăşu- 
rare, la care contribuția actoru- 
lui era pusă pe primul plan. 

De pildă, în acest film, situa- 
țiile care se potriveau ca o mă- 
nușă pentru Zarah  Leander, — 
erau cele izvorite din vechea — 
— și totuşi veșnic noua — temă 
a dragostei. Şi lumea scenei, pli- 
nă de un tulburător inedit, nu 
era ea, oare, demnă de interes? 

Iată dar cum sa născut, din 
speculaţii, fără fie ţipător, rolul 
pe care îl joacă Zarah Leander. 

Și, după părerea noastră, în 
genul de film în care a fost a- 
dusă această actriță a știut să e- 
galeze pe cei mai buni creatori 
de rol. 

Sunt situaţii trăite în fața o- 
biectivului, ca şi în viaţă ; e zbu- 
ciumul plin de omenesc al re- 
nunțării, care duce la desnodă- 
mântul final — perfect veridic 
și bine mativat — așa că veți în- 
țelege de ce nu numai tinere ro- 
mantice, ci și doamne și domni 
trecuţi prin sita dragostei necru- 
țătoare și-au dus, ca la un sem- 
nal, batistele la ochi, pentru a 
șterge lacrimile — aplauze din- 
colo de „clacă“ — zmulse de si- 
tuațiile dim film. 

Hans Stiiwe, un corect 
pret — și ceilalţi, au secondat 
fără să întunece prin  falsitate 
sau prea mare inegalitate — pe 
eroina principală. 


inter- 


ADRIANA NICOARA 





EDUARD ERDMANN 


O personalitate pianistică de 
structură puţin comună, adesea 
nu tocmai ușor de descifrat, am 
putea spune, din acelea care nu 
se divulză după o linie constan- 
tă, ci destul de capricios, este 
aceea a pianistului german E- 
duara Erdmann, oaspete nou al 
»Filarmonicei“ şi Bucureştilor, 
dar artist bine cunoscut în străi- 
nătate. 


D. Erâmann este, în elocința 
pianistică, asemenea  oratorilor 
care, la primele fraze, nu obţin 
nici un ecou deosebit la cei din 
jur, făcându-le chiar impresia, 
că în nici un moment, simpla lor 
deterență pentru o manifestare 
onorabilă nu va face loc vreu- 
nei emoţiuni mai deosebite, vre- 
unui sentiment mai puternic, 
răscolit de cuvintele şi patetis- 
mul vorbitorului. 

Dar aceasta ascunde nebănui- 
te resurse. Inaintarea în subiect 
ii nune în vibraţie facultăţile de 
a atrage cu sine, de a insinua 
stări sufleteşti şi destăşurări de 
emoţii, de a crea ambianța care 
deschide  sensibilităţilor porţile 
contactelor. Opreliști, reticenţe, 
se topesc. O comunitate, un cu- 
rent de „bună conducere“ se 
stabilește, iar oratorul începe a 
putea vorbi celor din jur ca sie- 
însuș, găsindu-le dumul către 
înțelegere, către inimi. In anu- 
mite clipe, parcă tot se mai fu- 
rișează ceva din stările începu- 
tului. 

Dar indiferența rămâne învin- 
să şi noi elemente positive vin, 
aşteptate de data aceasta, căci 
nu mai sunt primele, să repete 
sau să accentueze isbânzile. 

Jocul sobru, ordonat cu meti- 
culozitate, de o linie stabilită cu 
experimentată grijă și concepție 
bine determinată, tehnica de 
gust şi configuraţie generală bi- 
ne susținute dar parcă închisă 


muzicală 


Ahbecedar cu poze 
închipuite... 


I. TEATRUL 


Nu este şi mu poate fi e me- 
serie „serioasă”. Este în schimb, 
şi va fi întotdeauna, o viață 
adevărată, trăită din plin — cu 
sângele şi cu sufletul — pe mu- 
chia de cuţit a fiecărui rol care, 
oricâte succese ţi-ar sta lângă 
frunte, te poate dobori într'o sin- 
gură seară de premieră.,, 

Profesiune eternă şi boerească, 
teatrul s'a născut odată cu pă- 
mâmtul şi va muri odaţă cu el. 
Afirmația noastră n'are nevoe de 
justificări mărunte şi — deaceia 
— comentariile sunt inuţile. Vre- 
murile au trecut şi trec aspre 
peste ani şi calendar, nimivinăd 
entuziasme, veştejind ideologii, 
prăbușind oameni. Etern, teatrul 
a stat cu fruntea în lumină me- 
reu, a înfruntaţ cu entuziasm e- 
venimentele și timpul, — și n'a 
dat faliment. Este, dintre toate 
jucăriile sufleteşti ale lumii, sin- 
gura de care omul de pretutin- 
deni are nevoe mereu și oricând. 

Teatrul este o profesiune de 
credinţă, De aspră, de vânjoasă, 
de încordată credinţă. Iată dece 
nechemaţii nu se pot împăca şi 
nu pot trăi într'o lume în care 
lenea — care este și ea o virtute 
Şi un dar al „civilizaţiei” — m'are 
ce căuta, întrucât ea duce aici la 
ratare definitivă şi lipsită de 
blazon. 


Teatrul este mai întâi o uzină 
în care toată lumea (dela vedeta 
cu blănuri multe și până ia re- 
cuziterul cu o singură cămașă și 
şapte copii) muncește pe brânci 
şi cu disperare. Un fel de uzină 
ciudată în care piesele mecanice 
sunt înlocuite cu oameni, — fie- 
care cu responsabilitaţea Imi şi 
cu victoria lui. Şi mai este apoi 
o ţară de poveste care are zările 
ei de taină boemă, oamenii ei 
care se nasc, trăesc şi mor copii, 
soarele ei artificial şi hotarele 
ei de mucava... Și numai în al 
treilea rână este teatrul o cate- 
dră care învaţă omul de pe stra- 
dă să-și cunoască defectele, cali- 
tățile şi inima... 

Nefiind o meserie comodă și 
accesibilă oricui, teatrul este și 
va fi mereu înjurat de toţi ne- 
chemaţii. De toţi aceia care nu-și 
dau seama că actorul este în fe- 
dul lui un preot care slujeşte pe 
scenă ca întrun altar pentru 
toate bucuriile şi  aesnădejaiile 
omului de pretutindeni, i 

„Căci numai aşa se poate ex- 
plica logie faptul că în timp ce 
noi ne jucăm închipuindu-ne că 
trăim, dincolo de rampă si re- 
flector, o poveste oarecare şi nea- 
devărată, dumneata spectatorule 
care ești un domn serios, stai 


cuminte şi tăcut în fotoliu cu 
sufletul la gură şi ne dai cea 
mai umilă ascultare nouă, o mâ- 
nă de oameni mânjiţi cu cârmâz 
pe faţă, care totuşi (deşi nu a- 
vem pretenţia asta...) îți suntem 
superiori... 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


în cadrul unor reţineri, unor |i- 
mitări de dinamism, accent, ex- 
presie, avânt, atitudinea distan- 
tă, am spune, a artistului, faţă de 
autori și de auditori, au putut, 
în primele interpretări ale d-sale, 
împiedica, stabilirea imediată a 
unei apropieri între muzică şi 
public şi desvăluirea concluden- 
tă a valoarei interpretului, 

Cu cât insă clipele treceau, 
cu atât mai multe se strângeau 
mărturiile că maestrul deabia a 
început a arăta câte are de spus. 

Lumea sonoră creată de mâi- 
nile lui se împlinea tot mai îm- 
belșugat, contururile şerpuirilor 
melodice se mlădiau tot mai uşor, 
poezia încredinţată lor şi poli- 
foniilor înconjurătoare de com- 
pozitorii lor, se despringea tot 
mai firească, tot mai dornică. 
Meşteşugul, deşi mai larg şi mai 
complex acum, se ascundea tot 
mai deplin sub inflexiunile vii 
ale muzicei, chiar unele imper- 
fecţiuni externe ne mai putând 
lua vreo importanță, de îndată 
ce muzica insăşi îşi găsise apa- 
nâjul graiului ei direct. 

Sub aceste impresiuni au pu- 
tut fi ascultate o sonată de 
Schubert, o sonată de Schu- 
mann, o nocturnă de Chopin. Iar 
cel care le poate situa în acest 
climat prielnic lor, este un veri- 
tabil artist. 

Eduard Erdmann ni-l va re- 
leva, sperăm, şi în viitoare pri- 
lejuri, parcurgând, când va mai 
veni prin ţara noastră, şi alte 
pagini tot atât de rar ascultate 
şi de pline de muzică, precum 
au fost sonatele de Schubert și 
Schumann. 

Ii vom îi de două ori recunos- 
cători : pentru alegerea liberată 
de catapodul prea redus al pro- 
gramelor ce se ascultă de obiceiu 


și pentru cele ce ne va prilejui, 
prin arta d-sale, această bineve- 
nită alegere. 


„Îţi suntem superiori pentrucă 
noi trăim gin plin ILUZIA... 

„Și doar teatrul nu este nimic 
aliceva, decât o eternă comedie 
a iluziilor ?... 


II. VREMEA 


Fericit şi demn de invidie este 
acela care astăzi se mai poate 
apleca cuminte şi în pace să cu- 
leagă în ora lui de repaus floa- 
rea rară şi tandră a artei şi firul 
de iarbă plăpând şi cuminte al 
frumosului... 

Fericiţi sunt acei ce se -mai 
încumetă acum, acum când tru- 
pul umanităţii de pretutindeni 
sângeră, să-şi lipească lângă su- 
fleţ melodia înaltă a unui vers, 
să-şi aşeze în inimă țandăra, de 
cer senin a unui cântec, sau vră- 
jită a unui basm dramatic făp- 
tuit cu sârg şi îndrăzneală de a- 
ceea pe care evenimentele nu-i 
tulbură şi mu-i îmbătrânese nici- 
odată: actorii... 

Feniciţi ! 

Cuvântul mi se pare că a în- 
ceput să devină uneori inactual. 
Ne străduim de aceea noi, bres- 
laşii fardului şi ai reflectorului, 
să-l reactualizăm sau, mai bine 
zis, să-l veînviem  pentrucă ne 
incăpățânăm să îl închipuim ne- 
muritor aşa cum nemuritoare 
pare a fi meseria pe care o pro“ 
fesăm, cu sânge şi cu lacrimi, 
aici între zidurile de carton ale 
invincibilei noastre eternităţi.., 

Pe lângă noi vremea trece — 
atât timp cât nu zidește lumină 
şi istorie în chiar hotarele eterne 
ale naţiei moastre, — neştiută și 
anonimă, cu toate rănile ei tre- 
cătoare, pentrucă noi ştim să o 
privim peste umăr cu mândria 
categorică şi demnă de admirat 
a superbei noastre  inconștienţi 
divine!, Nu ştim ce este necazul 
şi nu cunoaștem preliştele eveni- 
mentelor Noi profesăm — aşa 
cum preotul slujeşte în biserică, 
așa cum pasărea cântă în pădure 
și asa cum anotimpurile curg 
nevătămate, pentrucă ştim să a- 
vem convingerea faptu'ui că sun- 
tem necesari oricând și oricum! 

Aceasta este de fapt și de drept 
și marea biruință a existenței 
noastre trecătoare. Și prin ea și 
“vei izbândă eternă a teatru- 
ui, 

Asta ne este doar rostul, Asta 
este menirea tinereţii noastre 
fără bătrâneţe (căci aici, în tea- 
tru, nu ştiu să aibă vârstă decât 
cocoanele). 

„Și mai mult decât oricând. 
astăzi știm să vă dovedim şi noi 
măscăricii, că merităm din partea 
actualităţii și a oamenilor ei nu 
numai puţină atenţie justiticată, 
— ei însuşi dreptul la viaţa ade- 
vărată a visului și a poeziei su- 
fleţeşti fără de care existența o- 
mului de orişiunde devine o mes- 
chină şi o stearpă îmolinire a 
unei mărunte legi patrupede.., 


III ACTORII 


Viaţa lor începe anapoda şi 
deacurmezişul firescului, noap- 
tea, odată cu aceea a licuricilor 
şi cu a acelor ciudate gâze cate 
se masc, trăesc și mor pentru a 
săruta o singură dată inima de 
lumină amăgitoare a becului sau 
a lămpii cu gaz, 

Vară sau iarnă, primăvară sau 
toamnă, — gluma destinului lor 
începe aidoma. 

Mai întâi în cabină, în faţa 0- 
glinzii încadrată între becuri. 
Obrazul devine atunci pânză iar 
mâna măscăriciului  penel. Pe 
faţa lui, fantezia rolului se joacă 
aşa cum îi place, transformând. 
Intinereşte sau îmbătrâneşte; în- 
frumusețează sau urițegte. Este 
ceasul fermecat în care măscări- 
ciul îşi uită sufletul la ușă şi se 
pregătește să primească altul — 
nemuritor și înalt, — al Artei. 

Transfigurat, măscăriciul co- 
boară scările către scenă, Are 
ceva din privirea rătăcită şi pli- 
nă de farmec a liceanului îndră- 
gostit de lună. Aici, în umbră 
şi în singurătate, este el, Din- 
colo, în sala înecată în lumini 
eșți dumneata spectaotrul. Inima 
lui, cât o alice, se pregăteşte în- 
fiorată pentru luptă. Adyergar 
nepăsător şi periculos, dumnea- 
ta te întinzi comod în fotoliu, 
așteptând fără nici o teamă, să 
aplauzi sau să flueri. Dumneaţa 
ești stăpânul. 

„dar el, slugă, pândeşte clipa. 
lată, gongul a chemat tăcerea 
lângă corţină. Luminile din sală 
au sbura toate cuibărindu-se la 
rampă (care este un fel de pris- 
pă a scenei) şi Ja rivaltă (care 
este sireașina ei). Tăcerea este 
adâncă, Ochi; reflectoarelor an 
înviat deodaţă, semănând zi în 
noapte. Pieoapa grea de pluș a 
cortinei; e ridicată încet, şi acolo, 
între fermecatele ziduri de car" 
ton, desţinul blestemat și ferme- 
cător al măscăriciului începe să 
ardă ca un sălbatec şi uriaș joc 
de artificii — pentru satisfacția 
tolănită comod în staluri şi în 
toji. 

Trei ore de basm... 

Pe urmă miezul nopții stinge 
farmecul povestei. 

Steaua înaltă a meșteşugului 
cade, 

Pe ușa cabinei, omul care se 
joacă mereu cu sufletul lui, i şe 
încovOiat şi singur. 

„„Pentruca a doua seară, totul 
să înceapă minunat şi viu d'a 
Capo... : 

ION AUREL MANOLESCU 





seca  ]5 Noembrie 194) 








Note germane 


EMIL STRAUSS 


a împlinit anul acesta, 75 de 
ani. În ajunul aniversării şi-a 
publicat romanul Lebenstanz 
(Dansul vieţii). Noua carte a 
septuagenaruiui a fost primită 
cu multă admiraţie. K. B. von 
Mechow, Paul Alverdes, Bernt 
von MHeiseler, Wilhelm  Stapel, 
Johannes Beer sunt unanimi în 
aprecieri. „Cartea este rodul 
unei  covârşitoare experienţe 
câştigate în domeniul cunoaşte- 
rii și al faptei“. „De mult nu a 
mai fost prezentată, mai pur şi 
mai intuitiv, cu mai multă dra- 
şoste și mai amănunţit, o bu- 
cată de lume cu ceruri aşa de 
schimbătoare“. „Trebuie, într'a- 
devăr, să socotesc noua operă a 
lui Emil Strauss drept una din 
cele mai frumoase şi mai pu- 
ternice cărți“ ..l&mină jucăușă 
şi stropi grei, de sânge, profundă 


şi frumoasă, (cartea) e viaţă 
omenească pe cure face să o 
trăieşti“. „E surprinzător cum 


Strauss şi-a păstrat, ia o vârstă 
așa de înainiată,... şi fără a pier- 
de ceva din maturitatea pe care 
i-o dă experiența vieții. ]tine- 
reasca originalitate“. 

Strauss insă şi-a putut păstra 
această originalitate, fiindcă ope- 
ra lui literară, începând cu vo- 
lumul de debut întitulat, simbo- 
lic, Menschenwege, (1898) şi pâ- 
nă la tot aşa de simbolic întitu- 
lat Lebenstanz (1940), nu a fost 
lansare sezonieră de produse ale 
condeiului, ci rezultatul muncii 
unui scriitor care şi-a găsit che- 
marea şi ştie că e de datoria sa 
să stăruie până la urmă pe dru- 
mul odată apucat, 

Menschenwege este un volum 
de povestiri. Faptul e semnifica- 
tiv, căci Strauss e originar din 
Germania de sud; din acea mia- 
zăzi a Germaniei care, pe plan 
literar, are faima de a fi patria 
povestitorilor. 

Când s'a întors, după zece ani, 
din Brazilia unde a încercat să 
facă agricultură, şi şi-a publicat 
cele dintâiu cărţi, o tragedie ne- 
izbutită, Don Pedro (1889) şi po- 


vestirea Der  Engelwirt (1900) 
pe lângă Menschenwege, Emil 


Strauss, deşi înzestrat cu alese 
calităţi de scriitor, a rămas ca 
şi. necunoscut, Abia romanul 
Freund Hein (1902) atrage a- 
tenţia cetitorilor asupra ciuda- 
tului attor care nu manifestă 
nici un fe: de nelinişte pentru 
faptul că fusese ignorat până a- 
tunci. 





Emil Strauss 


Dar nici Freuna Hein nu e 
ceeace se cheamă un „succes li- 
terar”, ci mai degrabă o carte 
citită fiindcă sentimentală şi 
srisă frumos pe tema vieţii chi- 
nuite a unui copil care trebuia 
să moară, deoarece nu ate ce 
căuta, cu talentul şi visele sale, 
într'o lume care nu-l înţelege. 

Astăzi Freund Hein se găseşte 
la a 4l-a mie de exemplare vân- 
dute, iar Engelwirt la a 86-a. 

Totuş, trebuia să mai apară 
romanul Kreuzungen (1904), dra- 
ma Haochzeit (1908), slabă din 
punct de vedere tehnic, volumul 
de nuvele Hans und Grete (1909), 
romanul Der nackte Mann (1912), 
nuvela Der Spiegel (1919) şi abea 
în 1920, cu nuvela Der Schleier, 
Emil Strauss atinge culmea per- 
fecţiunii sale stilistice și pragu- 
rile celebrităţii. 

In această nuvelă, despre un 
adulter și o dragoste iertătoare, 
tonul, cuvântul, fraza, construc- 
ţia, totul, se îmbină intr'o mu- 
zică de poem. Strauss, nu tre- 
buie s'o neglijăm, descinde din- 
tr'o familie de vechi muzicieni, 
și urechea unui atare scriitor 
aude mai clar şi mai nuanţat 
limba pe care ca povestitor năs- 
cut, se strădueşte s'o mlădieze 
cum nu a mai fost mlădiată. Da- 
ră lumea, care e mult mai surdă 
decât admite, trece deobicei pes- 
te ceeace este frumos și caută 
numai ispitele intrigei din po- 
vestire sau roman, Strauss însă 
le stăpânește și pe acestea, căci 
e un prea atenţ cercetător al 
destinelor omeneşti şi un nedes- 
minţit cunoscător al lor. Anii de 
luptă l-au învăţat să observe şi 
să mediteze, să compare şi să 
jămurească; să acționeze și să 
tragă concluziile cele mai sănă- 
toase pe care logica dură a exis- 
lenței ni le oferă fiecăruia. Ma- 
turul Das Riesenspielzeug (1934) 


este romanul rezultatț din atari 
concluzii, la fel şi recentul Le- 
benstanz, . 

Neaparținând nici une: şcoli şi 
ocolind zgomotoasele arene ale 
luptelor literare, Emil Strauss, 
care s'a realizat lent dar sigur, 
este tipul înţeleptului în ale vie- 
ţii şi al omului tenace în ale me- 
seriei sale, — țipul acelor perso- 
nalităţi cari, fără să presteze 
prea multe, duc pe umeri: lor, 
fără pericol de clintire sau per- 
vertire, înseși sensurile vieţii 
noastre de toate zilele și de toi- 
deauna. 

Contând printre cei mai in- 
discutabili  virtuoşi ai  presai 
germane contemporane, — iar 
aceasta încă din 1916, când un 
Heimann a putut-o afirma ca- 
tegoric, — Strauss a cunoscut 
lârziu prețuirea meritaţă. Abea 
Germania nouă, ierarhizatoarea 
tuturor valorilor etnice, i-a dat 
locul pe care „demult şi-l câşti- 
gase în conștiința cetitorilor, -— 
jocul pe care critica „oficială” de 
dinainte de  naţional-social:ism 
i-l refuzase poate fără motiv, 
căci Strauss fusese, întotdeauna, 
prea patriot şi prea german: Va- 
terland, piesa pe care a scris-o 
în 1922, i-a fost interzisă în 1924! 

Alte opere ale acestui minu- 
nat plăsmuitor sunt Lorenz Lam- 
merdien, povestire apărută în 
1933. Der Laufen, nuvelă, şi Jo- 
hann Peter Hebel, Leben und 
Briefe (Viaţa aceluiași Hebel şi 
compatriot meridional căruia i 
se datorează amintitul Schatz- 
kâstiein). 

O carte despre viaţa și opera 
lui Emil] Strauss a scris-o Fritz 
Endres. 





gust Graf von  Platen-Haller- 
miinde (1796—1835), poetul des- 
pre care bătrânul Goethe se 


exprimase că are talent dară 
că-i lipsește dragostea, stă toc- 
mui la polul opus lui Uhiand. 

Ambiţios, sbuciumat,  desră- 
dăcinat, chinuit de doru. cele- 
brităţii, acest mare meşter al 
formelor poetice imuabile a 
dus o viață de perpetuu exilat 
voluntar spre a se stinge, la 39 
de ami, departe de ai săi și de 
patria ne care, dintr'o ciudată 
pornire personală, nu a putut-o 
suferi. | 

Datorită mai mult germano- 
fobiei sale paradoxale decât 
din cauza dificultăţilor operei 
clasice pe care a lăsat-o, Pla- 
ten a fost, deopotrivă, admirat 
şi contestat. 

Dar nu e mai puţin adevărat 
că versurile sale, perfecte for- 
mal, ca nişte figuri geometrice, 
(Platen a scris, în metru antic, 


odele germane cele mai bune 
până în zilele noastre şi sone- 
tele cele mai pure şi mai ne- 
supuse timpului), au găsit ce- 
titori şi aderenţi: pe  cetitorii 
cei mai de gust şi pe aderenţii 
cari, asemeni unui Stefan 
George, nu Sau sfiit niciodată 
să admire pe față prestațiile 
lui ca pe un ktema eis aei. Pla- 
ten a scris balade, — atragem 
atenția asupra unora dintre ele 
precum Der Pilgrim vor St. 
Just, Das Grab im Busento, 
Luca  Signorelli, romanțe şi 
cântece, poeme ocazionale, ga- 
sele (unice în literatura germa- 
nă!, sonete, ode, jmnuri, eclo- 
ge, idile și epigrame. 

Fără a insista, de astădată, 
asuvra odelor şi sonetelor (din- 
tre cari cele 14 venețiene ar 
merita truda celor mai iscusiţi 
traducători ai noștri) şi fără a 
ne opri asupra operei dramati- 
ce a poetului mort în Siracusa, 
ne permitem o scurtă ochire a- 
supra epigramelor. 





August von Platen 


„Epigramele” lui Platen tre- 
buie luate în sensul etimologic 
ul cuvântului, drept „epi-gra- 
mmuata”, ceeace vrea să însem- 
neze „inseripţii”. 

Scurte, perfecte, drastice în 
nobila lor tendință, „inseripţii- 
le” lui Platen sunt sentințe îna- 
pelabile. 

Totul ce poate fi obiect al re- 
flexiunii, dar mai ales totul ce 
stă sau pretinde să stea la te- 
meliile culturii omenești, e lua! 
sub lupa judecății lui Platen 
și-şi primește verdictul. 

lată câteva mostre. 

„Corneille : Vedeţi în mine 
pe creatorul tragediei! Graiu- 
lui sărac i-am dat, pentru pri- 
ma dată, bogăţie, viață şi pu- 
tere expresivă. Lăsai în urmă 
fabula elină şi, fără a mă co- 
bori la formele comune, prezint 
mai întâiu istoria pură: Am 
arătat împărăția Romei, înnăl- 
țarea și decăderea şi politica 
rafinată și le-am arătat aşa 
cum sunt, dară cu demnitate: 
căci mi s'a părut că, în orele-i 


UNIVERSUL LITERAR 


sublime, omul vrea să aibe, 
fără contrast, numai marile 
firi*, 


„Schiller: Mai puţine amo- 
ruri, amice ! în cazul acesta ai 
fi mai puţin iubit, deoarece 
Thekia şi Max plac aşa de 
mult: Una o găsesc, totuși, 
prea tare, faptul că însăşi în- 
spirata Fecioară se îndrăgoste- 
şte, grozav de repede, de lordul 
englez”. 

„Loyola: Nu a fost Luther 
în stare să dărâme biserica; tu, 
popă spaniol, ai reuşit prin fa- 
natism nebun.” 

„Leonardo da Vinci: Numi- 
ţi-l pe cel din Unbino prim pic- 
tor; dar Leonardo e prea de- 
săvârşit spre a putea fi numai 
al doilea”. 

„Metamorfază ritmică : Epie 
sună otrava în limba italică; 
dar în nemțeşte, amice, tonu-i 


> liric. Incearcă, dacă nu crezi! 


Ritmul tălăzluitor italic devine 
monotonie zgomotoasă dincolo 
de munţi”, 

„Manieră : Fără cultură per- 
petuă, crescândă și puternică, 
poetul moder nu se va putea 
sustrage niciodată  manierii: 
Cime crede că e etnic şi german 
în poesiile sale, cade'n manieră 
vidă cât gi bate din palme”. 

„Limbă : Cine are curajul să 
scrie și disprețuiește limba şi 
vitmul, se aseamănă cu sculp- 
torul care sculptează în vânt! 
Gândul n'ajunge; cugetele apar- 
țin omenirii. care le risipeşte şi 
le foloseşte; dacă limba este a 
poporului : Acela dintre poeţii 
germani va dura mai mult care 
va fi înţeles cel mai bine me- 
lodiile cuvântului german”. 

Imn această din urmă frază 
epigramatică a lui: Platen zace 
o întreagă artă poetică valabi- 
lă pentru toţi poeţii, — chiar şi 
pentru cei ce se încumetă să 
scrie românește. 


TRAIAN CHELARIU 


Noie italiene 


CARTEA IFALIANA 


Buna Vestire a fost unul din- 
tre subiectele cele mai iubite de 
iconografia primitivă italiană. 
Povestită sumar în Evanghelia 
lui Luca, scena a fost oarecum 
întreg:tă prin unele noui indica- 
ţii găsite în Evangheliile apocri- 
fe, mai iubitoare de amănunte 
anecdotice. Oricât de liber ar fi 
tratată scena, artistul nu are 


Botticelli 


decât modalităţi reduse de a re- 
prezenta Fecioara în momentui 
rovelării menirii ei înălțătoare ; 
aplecată asupra unui lucru, în- 
ir'o odaie luminată de prezenţa 
Ingeruiui vestitor, torcând sau la 
fântână. 

Unui subiect limitat, artiști 
au ştiut să-i dea totdeauna o 
aită interpretare a gestului, a 
privirii, îmbogăţind mszreu puţi- 
nele indicaţii Gate.și îndepărtând 





, nscripție pe 


un portret 


Priviri înalte la oricare semn 
Târziu distrami cu stelele : 

Popas arzânil mereu — îndemn 
Spre povestitul, prea, ucigă-l relele. 


Iconostas ca la biserici, gândul 


Se 'nchină către alții 


mai departe; 


Nici desbrăcate straie nopţi de-a-rândul, 
Nici înspumate zări de moarte. 


Pornești aşa — spre nu știi unde, 
Se sting iumini, răsar scântei 
Şi inima de inimi se ascunde 
Când amintirile sărută chipul ei. 


Trecutul, o poveste (Tot povești 
Ne ptace să tră'm, grăiești supus). 


Te 'ntrebi îufricoşat ; 


mai eşti ?... 


„Mâna ar mângâia, dar Ea-i prea sus. 


NICHITA TOMESCU 











în acelaş timp o greutate. Delia 
Fecioara cu genele sfios plecate 
spre pământ și ascultând umilită 
şi fără nici o mișcare de sur- 
priză solia cerească și până la o 
Maric înfricoşată de măreța ve- 
stirii. e o deosebire de interpre- 
tare neindicată de nici o scriere 
apocrifă. Tocmai revoluţia felu- 
iui în care a fost “maginată fe- 
cioara în momentul Bunei Ves- 
tiri, formează preocuparea de 
bază a lui Giacomo Prampolini 
din cartea sa de curând apărută 
în Editura Hoelpi, 

— „LPannunciazione neji pittori 
primitivi italiani“  — volumul 
este rezultatul multor ani de că- 
ătorii nestârşite prin Bisericile 
Itaiiei şi mai ales ale “Toscanei, 
unde Buna Vesiire a fost un e- 
piscă indeosebi iubit de pictori 
cât şi de credincioși, Fără pre- 
tenția de a fi trecut printre cri- 
ticii de artă, mai muli poet de- 
cât om de știință, Giar'omo Pram- 
poiini vrea numai să dea iubi- 
torilor de artă noui indicații a- 
supra pictorilor primitivi italieni, 
să le arate un material descope- 
rit în mare parte de el şi să no- 
teze doar impresiile obținute prin 
contemplarea îndelungă a atâ- 
tor tablouri. 

Se ocupă de perioada cuprin- 
să între spaţiul Duecentului și 
Quattrocentului târziu. 

Primele reprezentări ale Bunei 
Vestiri se găsesc în catacombele 
Romei, apoi în afrescuri. şi scu:p- 
turi, dar nau decât o valoare 
documentară. Abia în secolul 
XI, prin infiuenţa  greco-bizan- 
tină, apare interesul artistic şi 
numai cu un secol mai târziu în- 
cep să se schițeze personalităţile 
artistice. Până în secolui XII, — 
notează autorul felul în care a 
fost reprezentată Madona, — 
Fecioara apare de ce'e mai mul- 
te ori stând, ca o palidă influen- 
ță a artei păgâne, unde zeițele şi 
în special Junona sunt foarte 
des magnific așezate pe un tron. 

In secolul al XIII-lea artiştii 
au înfățișat Madona în picioare. 
Spre sec. XIV-lea, pietatea creş- 
tină a vrut s'o vagă rugându-se, 
ingenunchiând, etc. 

Interesantă «i pentru un foar- 
te îngrijit indice al artuştilor, car- 
tea e în primul rând o destătare 
a ochilor prin bogatul material 
ilustrativ dat; peste o sută de 
figuri în text şi 132 da tablouri 
în afară de text. Așezat crono- 
log'e, matorialul e în acelaş timp 
ingenios împărţit în şcoale și re- 
iuni, In faţa amatorului uimit 
so porindă odmirabile reprodu- 
ceri ale Bunei Vestiri, dela nai- 
vele și neîndemânatecile încer- 
cări ale artiştilor anonimi, dela 
sfârșitul sec. XI, până la Botti- 
celli sau la capodoperele școalo- 


hc Di 








lor din Umbria şi din Siena ale 
maeștrilor quattrocentiști 

Altfel, ar trebui ani întregi de 
peregrinări prin Biserici şi pina- 
coteci. 


POEZIILE LUI GIULIANO 
DE'MEDICI 


au apărut în Editura  Valiecchi 
din Florența, îngrijite de Giu- 
seppe Fatini. Precedate de o bo- 
pată biograţie, care fixează epo- 


cile caracteristice ale vieţii jra- * 


telui ilustrului Lorenzo Magni- 
Jicul, poeziile, în mare parte ine- 
dite, sunt judicios despărțite de 





Giotto 

cele atribuite numai lui Giuliano 
de' Medici, sau de cele asupra 
cărora mai planeuză încă îndoia- 
la paternității. E un canzonie? 
jără valoare artistică, dar un ad- 
mirabil document pentru cunoa- 
şterea unei epoci semnificative 
din viața familiei de'* Medici și u 
unei epoci tot atât de înfloritoa- 
re pentru Florența. In poeziile 
lui, Giuliano, ca şi în acele mai 
cu talent scrise ale lui Lorenzo, 
se oglindește aceeași viaţă fre- 
netică trăită într'o veşnică aler- 
gare, pândită în fiecare clipă de 
primejuii. 

„Qui vuoi'esser lieto, sia 

„Di doman non c'e certezza“ 


—- spune trist, dar cu o notă ve- 
selă, Lorenzo, i 


(Cine vrea să se bucure, 
[bucură-se, 
De ziua de mâine mt e nimeni 
(sigur) 
Prietenul şi protectorul litera- 
ților si artiştilor vremii —_ur- 
mâna dealifel tradiția lăsată dv 
Cosimo | — el însuși sensibil la 
toate manifestările frumosului, 
moare de tânăr, răpus de con- 
jurația „Pazzilor“, 
Figura lui a fost eternizată de 
Michel Angelo în capela Medicee., 


SORACTES 








„LUCINDA“ DE FRIEDRICH SCGHLEGEL 


(Urmare din Pay. I-a; 


multă teorie decit să fi gustat adînc iubirea. De alifel şi Do- 
rotmhea soția lui, era o cerebrală și o exaliată. Dragostea lor 
era mai muit spirituală, decit sentuulă. Dar preocuparea 
lor, ca şi a cercurilor romamtice în genere, era iubirea. 
Schlegei a trăit ostfel într'o aimosferă încărcată de probla- 
matica iubirei, o atmosferă erotică pe care mai ales evrai- 
cele, care cuceriseră inimile unora dintre poeţii romantici 
o creiau cu sensualitalea lor agresivă, ușuratecă şi nepo- 
tolită. 

De aceea nu trebue căutate în „LUCINDA“ mai multe inspi. 
raloare, Iubitele lui Fr. Schiegel, Raroline Roberg, Raroline 
Bohner şi Poruline Wesel pot Hi oarecum identificate doar în 
acel capitol care latează despre educația lui Julius la mas- 
culinitaie. Modelul însă a fost unul singur: Dorothea Veit, 
iar concepția iulbirei e ci-eza pe care o întâlnim la toți roman- 
ticii, dar pentru care mai ales Fr. Schlegel a găsit formulări 
uimitoare — Novalis a spus paradoxal dar iocarte serios că 
„iubirea esie scopul final al istoriei — un Amin al univer- 
sului“. Toţi romamiicii acru acordat iubirei um rol trenscenden- 
tal și unic, Pentru ei iubirea este centrul vieții, rațiunea de a 
exista, pulința de sa înțelege şi a gusta universul. lar Fr. 
Schlegel exaltind sentimentul iubirei îni:rum fraqment spune 
că iubirea este o nesfirșită dorință în continuă potolire şi 
aţitare. Şi L.udyurig Tieck vede ca element esenţial al iubirei 
dorința. lubirea și religia sunt unul și acelaş lucru pentru 
Fr. Schlegel, iar Novalis socoate şi el iubirea ca o formă de 
maomifestare rebigiocuză. 

A concepe asifal iubirea însecannă a o desbrăca de mule 
elemente omenești, care îi răpesc fowmecul purității și chiar 
pulerea de realizare a bărbăjiei. Iubirea romomtică fiimă 
în cele moi multe cazuri o exaltare cerebrală, care ideali.. 
zează și ialșifică deci redlitatea, a dat putință romamticiăboa 
să iubească fie femei virstnice, fie copile firave. Fr. Schlegel 
era cu treisprezece ami mai în vi:stă ca Dorothea iar logod- 
nica lui Novalis era în vinsiă de treisprezece ami cind posiul 
şi-a pierdut mințile după ea. E nara ca o asemenea iubire 
disproporțională ca intensitate și ca virstă să nu țină seamă 
de convenții sociale, să nu socotească în nici un caz căsnicia 
ce indispensabilă. Iubirea liberă a fost penru prima oară 
proclamată de că'ra romaniici ca o fommă absolut etică de 
existență. Ea a şi fost praciicată. In orice caz a fost exal- 
tată ca o liberă întâlni:e între bărbat şi femee, care sun! 
egali în fața universului. 

Din vălmășagul acestor idei şi a multor altora a ipvorit 
strania cărticică a lui Friedrich Schlegel, căreia el i-a dai 
titlul dupe numele femeii iubile, Lucinda. Nu însă Lucindce 
şi viața ei sunt obiectul acestui asa zis roman, ci iubirecr 


„lui Julius pentru aiceustă femee, care nu e singura lui iubire, 


dar e unica. 
Este îuză care o povestire de iubire obișnută așa cum se: 


îmtilmesc în romane și nuvele? Dar n'ar îi fost Fr, Schlegel 


un romantic auteniic şi teorelicianul care vrea să impuie o 


doctrină literamă, dacă ar îi urmat drumul bătătosit de încrim- 
teși şi de contemporani, Nu. „LUCINDA” e o carie fără subisc:, 
o simplă fantezie, a cărei unitule o face doar iubirea lui Ju- 
lius, cuprinsă în scrisori, fragmente de jumal și mici ex- 
cursuri tecretice, care comvin atit de bine paradoxalului 
crutor al „FRAGMENTELOR”. 

Mi s'a părut deaceia cu totul exagerată severitatea izto- 
ricului literar Rudolt Haym, 'cawe-l cearlă cu necaz pe Fr. 
Schlegel, reprosîndu-i că romanul său nu este un romem, 
în forma lui iipic ortodoxă. Dar Schlegel deși a vrut să scrie 


un roman, l-a seria totuși în genul său, adică propunându-şi 


să contravină teoriei elementare și obișnuite a romanului și 
chiar proprisi sale teorii, care exalla aiit pe Goethe. La 
Goethe, Schlogel a apreciat însă focmai ceea ce era roman- 
nic, subiecliv şi rezultat al bunului plac literar. Deaceea ro- 
mamul lui Schlegel începe cu o scrisoare de dragoste cure 
este imediat ummiciță de o mică famtezie tixameniară şi 
ditirombiaă, în care se fac comentarii dsupra iubirii. Aici 
iubirea apare ca o forță dominantă a vieții da: și ca o mi- 
nunată împlinire prin moarte. Legătura între iubire și moare, 
identitate pe cure vom întlni-o mai târziu şi la poetul romin 
Eminescu este deci tăsăura caracteristică al acestui mo- 
ment psichotogic, cuprins în fragmentul „fenteziei ditiram. 
bice”, S'ar crede poate că „romaomrierul” nostru va trece în- 
sfâ-șit la adincirea împrejurărilor în care s'a cristatzat iu- 


'birea lui Julius — alias Schlegel -— pentmu Lucinda, Dar în 


fragmentul următor poetul ne mărturiseşte tot în formă epiz- 
tolară exaltarea Jui peniru o feliță, ca apoi întrun alt frag- 
ment să povestească extatic un fel de visiune prin care i ss 
înfățișează într'o variată alegorie toate însușirile morale ale 
omului, parudoxal joc liieran, lipsit de crice legătură cu Lu- 
cinda. 

Autorul situează însfirșit acum în mjlocul romemului sin- 
gura povesiire propriu zisă, care privește adolescența lui 
Julius şi nenumăatele etape erotice prin care trece pînă la 
cunoștința cu Lusinda. Experiențele sale erotice încep cu un 
asalt care eșuează în fața virginilărţii, peniru a termina cu 
unica și cuprinzătoarea iubire a Lucindei. Între acestea au 
loc iubiri ușuratice și trecătoare, dintre cawe aceea pentru o 
dazfrinată curtezană, constilue partea cea mai sensațională 
a cărţei, cu toate că poetul știe să nu cadă nicăeri în viziune 
și expresia pornografică. Totul este diluat şi idealizat de o 
exaltare erotică plină de o dulce şi mistică frenezie. Abia 
Lucinda îi aduce lui Julius împlinirea, S'ar crede că aici az 
începe deabia romanul și s'ar puea urmări legălu»a de dra- 
goste a lui Țulius cu Lucimda. Dar curând după această lun- 
gă povestire, urmează o nouă serie de excurzuti şi fragmente 
taoratica, sau de sublimări subiective, care oprssc în loc ac- 
țiunea și romanul asupra cărui autorul lui teorslizase în 
scrisoarea ditirambică și în imn!ezia dela începul precum şi 
în fragmentele tsoretice „Idila despre Lene” precum și „Cze- 
dință și giumă”, Abia ne povesiește încerulul fsricizii sale 





cu Lucinda şi acum rămas sur re!a în frogimem'ene „Denuă 
scrisori”, „O reflexiunia” şi „Julia și Antonio”. Aceeasi vata 
țiuni înfimite asupra teoziei iubirei, 

O notă nouă uduc poate cels două scrisori pe care Julius 
le adresează Lucindei și în cere mărturiseşte că e fericit să 
afle că va fi tată. Aiki îşi destăimuește iubi!e; gindurile sale, 
recunoştinţa față de de matermitatea ei și o acoperă cu joude 
şi sfaturi pentru o farisită vixță cimpernească. Fireşie că şi în 
azazte sarisori Schlege! ieozetizează asupra iubizei şi se exaltă 
cu visuri și cuvinte, spre ce amama în cele din urmă iubitei 
că „o îndumnezesște și că e bine că o poate îndummezesi”. 

Se va întreba însă cetitorul merăbdă'or, unde este roma- 
nul, acțiunea și povestire ? Unde sunt ele se va întreba ce 
titorul, Un romen de dragoste nu trebuia să fie neavărat nu- 
mai o colectie de diiirambi ercfc? sau de aforisme czupra a- 
morului. Richardson, Rousseau si Gosihe cu scris şi ei ro- 
mane erotice. 

Au teoretizat si ei asupra amorului, aşa cum se cuvine mai 
ales s'o facă cei menorociţi în dragoste, dar au urmărit firul 
unei acțiuni sufieteșii și al unei linii morale, Fr. Srhlegel a 
renunța! în romanul său la tot ce putea îi elemen! de ac- 
țiune, la caracterizarea eroilor, la evocarea unor hotărite 
momenie da viață, și s'a muliumit ca să fragmenteze lumga 
litonie de iubire a lui Julius întrun număr de fragmente teo- 
retice si poetice, în care domină biruitor spiritul gh'duş sau 
pasionat al concepției romemtice. Deaceea către Enal asa 
disul roman se pierde în reflexiumi pe care Juiiuz la mărturi: 
seşie unui prieien Antono, ce apare cu tomul neprevăzul şi 
nemotivăl, poate spre a da umorului prilejul să teorel:zaze 
asupra prieteniei, care este suprema legătu:ă ce poaie con- 
topi sufletele a doi bărbaţi. Dar paie și pentru a arăta evo- 
tuția lui Julius către acea liniște înaltă, care-l poale duce 
spre suprema înăljare a inimei și spiritului. Fragmentul utim 
al romanului prezintă pentru întiia oară pe Julius și Lucinda 
impreună. Aici exod'erea lui pentru Lucinda atinge punctul 
culminant numind-o „preoteasă a nopții” sau „punctul în 
care fiimţa hai își află liniște”, Dialogul lor e un duet senii- 


„menta! seratic, în care răsună pentm o uitimă dată imnul 


înăltent dorinţei, aceiaşi neoztoită dorință romantică, cu care 
criticul poet şi-a început romemnil. 

Fireşte că o asemenza carte, în care autodemascarea 
merge până la impudoare-ccemce de altfel tăcuze şi Rous- 
seziu în „CONFESIUNI“—a fos! foare atacată, chiar și de îra- 
tele şi tovarășul său de şecală lterară, Wilhelm Schlegel, 
dcr muri ales filosoful Schieiermacher îm ale sale zcrsori în- 
time deapre „LUCINDA” în care romamul romantic al lui Fr. 
Schlegel este judecat cu neicruțălcare csorime, Polemizile s'au 
ținut lanț, epigrame spirituale seu numai grosolane au ci 
culat în lumea literară și chimr um autor de comedii bu-ghaze 
cum a fost Kolzebus s'a inspirat în comedia sa satirică „Mă 
garul Hyperboreal” din romanul neisbutit dar totușt rămara 
celebru al lui Fr. Schlegel, Fiindcă orice s'ar zice, „LUCINDA“ 
rămâne cea mai caracleristică operă poetică romantică în 
care viața şi poezia, critica și arta se confundă, exemplificare 
unică a critice! şi a tecriei romantica în beletristică, ceeace 
ii păstreuză un loc deosebit de proeminent în istoria litera- 
turii germame. 


ION SAN-GIORGIU 


e d 


“ PETER $ 


Singurătatea, suprema noas- 
tră certitudine — şi aproape 
« unica noastră atmosferă. 

Plutim în corăbiile fantomă 
ale visului pe întinsele mări 
ale singurătăţii. Uneori, ca un 
miracol, întâlnim în calea noa- 
stră alte corăbii — sau in- 
sule — ale singurătăţii. De 
departe o fâltâire nostalgică de 
mână; apoi plut:rile se despart, 
încetul cu încetul, tot mai de- 
parte, tot mai departe, până 
când în fundul zărilor nu se 
mai vede mimic. Intâlnirile a- 
cestea însă, presimţirea unei 
alte. singurătăţi, rămân în su- 
flet, emoţii. 

* 


Vă voi aminti o poveste 
pe care a scris-o demult Cha- 
misso 1): povestea lui Peter 
Schlemihi, acest ciudat şi ana- 
cronic personagiu are totuși 
pentru mine o semnificaţie. 
Peter Sehlemihl este un simbol. 
Iar în rândurile care urmează 
nu trebue să se vadă o rece 
operă de exegeză literară, ci 
mai degrabă o mărturisire. 

Sau poate o discuţie în po- 
tenţial între mine şi Schlemihl. 
Caut să-l explic pe el; dar oare 
na e aici permamenta nevoe de 
a mă afla şi a mă explica pe 
mine ? 

* 


Intâlnirea mea cu Peter 
Schlemihl a fost mai întâi mi- 
rare şi apoi emoție. Mirare 
pentrucă nimeni nu l-a presim- 
țit pe Peter Schlemihl, şi a în- 
țeles ce este el şi ce reprezintă, 
Emoţie pentrucă Peter Schle- 
mihl este singurătatea, 

Intr'adevăr, acest Peter-Sehle- 

mihl, omul care şi-a pierdut 
umbra şi prieten al câtorva 
din nopţile mele are ' pentru 
mine o semnificaţie deosebită 
şi mai adâncă poate decât a 
avut până acum pentru cei care 
au încercat să-l înțeleagă. 

Povestea lui Peter Schle- 
mihl este povestea oricărui 
creator de artă, iar semnifica- 
ţia lui este aceasta : creaţia nu 
e posibilă decât în singurătate. 
Și acest adevăr mu este numai 
al iu: Peter Schlemihl, ci e al 
nostru al tuturor. O spun a- 
ceasta eu, tânăr al veacului 
XX — veac în care totul se în- 
trunește spre a ne smulge din 
singurătate: creația mu e posi- 
bilă decât în singurătate. 

A spus-o şi Chamisso — prin 
Peter Schlemihl. Iată povestea 
lui Peter Schlemihi : 

Erou! nostru 'este un tânăr 
care caută o situaţie în viaţă. 
La o petrecere întâlnește un 
personagiu cu totul straniu — 
omul în haine cenuşii — care 
se oferă să-i cumpere umbra 
în schimbul. unei pungi: din 
care banii nu se mai sfârșesc 
niciodată, Peter Schlemihl con- 
simte, crezând că a dat ceva 
fără valoare, cel mai eftin atri- 
but al ființei umane. Şi totuşi 
sa înşelat, Căci oamenii nu-l 
mai primesc în mijlocul lor pe 
cel care nu mai are numbra sa. 
Va trebui astfel să fugă de 
acolo de unde este cunoscut. 
Ajuns într'un oraş îndepărtat: 
el reuşeşte să-și ascundă un 
timp lipsa umbrei. Din cauza 
bogăției sale nesecate, este luat 
drept un conte străin şi capăță 
stima tuturor. Intre timp se în- 
drăgostește de o fată, Mina. 
Peter Schlemihl este însă ne- 
norocit. El știe că niciodată 
Mina nu-i va putea fi soţie, 
dacă nu-și va răscumpăra ur- 
bra. Evenimentele se precipită. 
Părinţi: fetei. află că viitorul 
lor ginere n'are umbră... şi-l 
somează ca în trei zile să-și gă- 
sească una. Disperat, Schiem:h! 
rătăcește pe o câmpie, când, pe 
neașteptate, apare lângă «el 
personagiul acela misterios, 
„omul în haine cenuşii”, Aces- 
ta e dispus să-i înapoeze um- 
bra, dar nu în schimbul pun- 
gii, ci în schimbul sufletului 
său. 

După mari frământări, Schle- 
mihi refuză. Va pleca din nou. 
Personagiul în haine cenușii 
îl urmează, căutând să-l con- 
vingă. Peter Schlemihi însă e 
tare şi straniul personagiu re- 
nunță. Inainte de a-l părăsi, îi 
amintește totuşi tânărului nos- 
tru că dacă se răsgândește, îl 
va putea chema oricând cu aju- 
torul pungii. Peter Schlemihl 
arumcă atunci punga în fun- 
dul unei prăpăstii. Se află a- 
cum în plină singurătate, de- 
parte de semenii săi, părăsit 
chiar de omul în haine ce- 
nușii. 

Peter Schlemihi este singur. 
i Din primul oraş în care a- 
Junge, își cumpără cu ultimii 
bani o pereche de ciubote 
vechi. Incălțându-le, constată cu 
surprindere că a dat chiar peste 

„ciubotele celor șapte leghe”, 
încălțăminte fermecată, care îi 
poartă în câteva clipe în orice 
colț al pământului. Peter 
Schlemihl se va retrage într'o 


chilie a foștilor anahoreţi din 
deşertul 'Tebaidei şi se va de- 
dica ştiinţei. Doar astfel gă- 
sește liniştea, resemnarea — 
deşi din când în când se simte 
iar nenorocit din cauza piedi- 
cilor pe care le întâmpină. O 
singură dată mai revine prin- 
tre oameni, Atunci când din- 
tr'un accident se îmbolnăvește. 
Este vindecat chiar de Mina, 
care nu-l mai recunoaşte însă. 
Aceasta este „minunata poveste 
a lui Peter Schlemihl.” 
* 

Ce semnificaţie are umbra 
lui Peter Sfhlem:h!, umbră 
fără de care el nu poate fi ad- 
mis de către semenii săi? Căci 
deşi chiar autorul susţine teza 
contrarie, povestea lui Peter 
Schiem:hl nu e doar o poveste, 
pur și simplu. Ea conţine, fără 
îndoială, o semnificaţie care 
merită să fie lămurită, 

Bste interesant că povestea 
e astfel construită, încât ea 
poate da loc la variate inter- 
pretări. Interpretări care se 
pot sprijini pe argumente des- 
tul de solide și care nau în- 
târziat să apară. 

Unii au văzut în această um- 
bră — pe care dacă n'o ai nu 
poț: rămâne între oameni — 
CONŞTIINŢA, NOTORIETA- 
TEA, de care are nevoe omul 
pentru a fi „un personagiu în 
lume”, pentru a fi „cineva”. 
Critica germană crede că um- 
bra pierdută nu înseamnă alt- 
ceva decât PATRIA pierdută. 
IS'a întrebat cineva pe bună 
dreptate: oare patria şi dragos- 
tea de patrie nu sunt decât 
niște simple umbre ?) In sfâr- 
şit un critic, care se apropie 
cel mai mult de adevăr, dar 
care parcă se teme să pronunţe 
cuvântul cel bun, crede că Pe- 
ter Schlemihl este un individ 
care prezintă o particularitate 
fizică, exterioară, care îl dev- 
sebește de alți oameni, lipsa 
umbrei nefiind decât lipsa unui 
farmec exterior, motiv pentru 
care oamenii îl disprețuese şi il 
resping. 

Chamisso dă şi e! lămuriri. 
uniori serios, alteori dând im- 
presia că-ș: bate joc de cetito- 
rul care l-ar crede. Auioiui 
desvoltă în mod surprinzător 
acea teorie a jocului, atât de 
proprie poeticei moderne Po- 
vestirea n'a avut nici un scop, 
ea nu are o cheie care ar putea 
lămuri ceva. „Eu sunt, spune 
el, dacă vreţi, o privighetoare, 
um cuc, însfârşit un animal 
cântăreţ, şi nu un om raţional. 

Scopul meu... (dacă a fost un 
scop)... nu era de a demonstra 
(ceva) ci de a amuza pe soţia 
şi copiii lui Hitzig?“. lar când 
altădată cineva îl întreabă ce 
este umbra Chamisso, îl trime- 








te la un tratat de fizică spre a 
se lămuri. 

Cred totuși că autorul (poate 
și din cauza conformaţiei sale 
spirituale) a vrut să ascundă 
semnificaţia. acestei alegorii. 
Chamisso a fost un timid, um 
om care nu se simțea instincțiy 
bine în mijlocul oamenilor şi 
este probabil că sa sfiit să 
arate oamenilor acest lucru. 
Sau dintr'o rațiune şi mai par- 
ticulară, n'a vrut să împărtă- 
şească tuturor ceeace era nu- 
mai al său. De aici atitudinea 
sa, atitudine care este totodată 
şi un argument pentru cele ce 
vor urma. 

Şi-apoi, chiar dacă afirma- 
ţia autorului de a nu fi avut 
nici un Scop, Nici o rațiune as- 
cunsă, este sinceră, asta, cred, 
mare nici o importanţă. Impor- 
tant la o operă este efectul pe 
care îl are ea în spiritul ce- 
titorulu: şi calitatea ei în po- 
tenţial de a-i pune probleme 
pe care să le simtă că trebuesc 
cu necesitate rezolvate. Sau 
mai degrabă să-i descopere 
pronriile lui probleme, pe care 
până atunci el nu le ştiuse, sau 


ii fusese frică să și le pună. Aşa 


că în definitiv nu ne mai inte- 
resează ce a vrut să facă auto- 
rul dintr'o carte — care de 
multe ori se constitue după ela- 
borare ca un cosmos în afara 
autorului — ci ea reprezintă 
pentru noi acea carte. 

Ce reprezintă pentru mine 
Peter Schlemihi şi umbra sa? 

Umbra este acel 
SPIRITUAL care îi face ne oa- 
meni să se asemene între ei, 
şi să urască pe acela care sar 
îndepărta dela tiparul lor co- 
mum. (Acest tipar comun este 
— se pare ca toate lucrurile 
comune — de calitate infe- 
rioară). Umbra reprezintă 
CONFORMISMUL spiritual ș. 
social. Acela care renunţă la 
acest conformism, acela care 
sfărâmă tiparele comune, care 
își creiază forme noi şi lume 
nouă, în care se plasează vo- 
luntar, este omul de geniu. 
Omul de geniu însă nu va mai 
putea trăi în societate (din 
punct de vedere spiritual, evi- 
dent). Geniul se plasează în 
singurătate şi nu se poate rea- 
liza decât în singurătate. Nu- 
mai prin materialitatea lu., 
prin corpul lui, omul de geniu 
va mai rămâne printre seme- 
nii săi. (Astfel trebue :interpre- 
tat pasagiul în care Peter 
Schlemihl revine printre oa- 
meni numai atunci când corpul 
i se îmbolnăvește. El este însă 
astfel diferențiat de oameni, 
încât nici chiar femeia care îl 
iubise nu îl mai recunoaşte). 
In acest mod sunt exvlicabile 


element - 





UNIVERSUL LITERAR = 15 Noembrie 1941 am 





reprezintă pe 
omul de geniu, în tot cazul pe 
marele singuratec. In fiinţa 
lui sunt două tendinţe: una 
care îl atrage înspre chemarea 
lui, îmspre spirtualitate, alta 
care îl cheamă înspre omenesc. 
Lupta este aprigă şi iubirea lui 
Peter Schlemihl pentru Mina 
reprezintă tocmai marele sa- 
crificiu pe care trebue să-l 
facă acela care renunţă la ele- 
mentul omenesc din el. 

Pe de altă parte ni se înve- 
derează că dacă cel predesti- 
nat nu va face acest sacrificiu, 
cl va fi în realitate condamnat 
să facă unul și ma: mare. Işi 
va pierde adevărata sa ființă, 
se va trăda pe sine însuși — îşi 
va pierde sufletul. (Personagiu! 
în haine cenuşii pretinde sufle- 
tul lui Schlemihl). Eroul nos- 
tru preferă prima cale. aceea a 


Adalbert de Chamisso 


renunţării la „omenesc”. Odată 
luată această cale, Schiemihl 
va trebui să se retragă în sin- 
gurătate. Va avea un singur 
tovarăş: gândul. „Imaginaţia îl 
va purta de-a lungul şi de-a 
latul pământului. Imaginaţia 
nu cunoaște spaţiu, timp sau 
bariere mărunte. Este ceeace 
simbolizează  ciubotele celor 
şapte leghe care:îl poartă pre- 
tutindeni. lar punga din care 
banii nu se mai sfârșesc nici- 
odată este evident că reprezin- 
tă atracțiile celei de a doua 
că: pe care Schlemihl era ten- 
tat să apuce, aceea a lumescu- 
lui, a materialului. E un atri- 
but al mulţumirii  omeneşți, 
care se prezintă antitetic cu 
ariditatea celeilalte căi, a spiri- 
tualităţii. Aurul pe care Schle- 
mihl l-a dobândit, nu-l putea 
satisface. Pentru cei care au 
apucat calea pe care a apucat-o 
el, valorile omeneşti curente 


toate elementele povestirii. Pe- nu mai au atâta importanţă. 


RUSTICA 


SIMFONIE 


Zorile ne găsesc pe Dealul Smeului — 
privind fuga stelelor albe în neguri 
lin şi pierduţ destrămate pe zarea 


unde noaptea şi-a ascuns umbrele speriate. 


Ea . EA 


Aci suntem mai aproape de cer — şi liturgia dimineții ză 


m 


e atât de solemnă, încât auzim cum răsare 

soarele deasupra Dumbrăvei — şi cum 

razele sale pătrund prin iarba adormită 
îndemnânid-o să-și spele cu rouă visele şi somnul ; — 
cum. își deschide floarea cimbrul și trifoiul, - 

şi crese aripele gândacilor abia născuţi 

din seva binecuvântată a pământului. 


E cam răcoare. Te 'ndemn să-ţi legi mai bine breboada 


că vântul pornit din mesteceni e umed, 
si dacă-ţi place ţie că-ţi aduce 

miros de frunze tinere şi iarbă, 

mă Supăr eu că-mi va răci nevasta. 


Pornim cu soarele m faţă spre Isvoare; 

de vale se aude trezirea satului — 

întâiu lătrat de câini și cântece de cocoși, 

pe urmă glasuri de ţărani îndemnând care cu boi 
pe drumuri și țarină, spre reavene ogoare. 

Fumul se 'mprăştie domol pe sub streşinele caselor. 


Tu pășeşști atentă prin iarba încălzită 

de teamă să nu strivești gândacii și cimbru ; 
râzând, te apleci şi culegi fioricele albastre 

în care-ţi îngropi faţa și le miroși adâme. 

O furnică ţi sa urcat pe mână și fuge grăbită, 

tu o prinzi între degete şi 'ncepi să reciţi 

un „cântec de piatră” din caetul pierdut în retugiu, 


Soarele-a ajuns drept în mijlocul cerului, 
E o amiază înaltă de primăvară târzie, 
cu lumină atâţ de puternică încât privirea 


obosită de strălucirea aerului, mi se oprește pe-aproape. 


Ne aşezăm la umbra unei tufe de mesteacăn 
să mâncăm merindele puse de mama 

în frunze de hrean să se păstreze proaspete. 
In jurul nostru sboară doi fluturi 


mi At Te 
pata că, 





. 


De multe ori vor fi tentaţi de 
acele valori, dar odată dobân- 
dite, își vor da seama că ele 
nu reprezintă totul. De asta 
Poter Schlemihl aruncă punea. 
A renunţat astfel şi la tenta- 
țiile care l-ar fi putut tulbura 
în existența nouă pe care şi-a 
ales-v. A renunţat la ultima 
legătură cu omenescul. 

In. tot cazul, alegând această 
cale a ales singurătatea. Căci 
aceasta este concluzia care par- 
că ţâșnește din rândurile lu 
Chamisso: creația este condi- 
ționată de singurătate. Conelu- 
zie cu totul interesantă și care 
nu face decât să concretizeze o 
realitate. 

x 


Conformaţia spirituală a lui 
Chamisso vine în sprijinul a- 
cestei :nterpretări. Este uşor 
de întrevăzut din biografia lui, 
că omul acesta na făcut alt- 
ceva decât să-și exprime în 
eroul. său propriile sale trăsă- 
turi sufleteşti. Chamisso a fost 
un snguratec. Structural sin- 
guratec, nu forțat de împreju- 
rări externe. Aceste împreju- 
rări (faptul de a nu fi putut 
lupta pentru țara sa, ostilita- 
tea camarazilor etc.) au putut 
accentua tendinţa sa naturală, 
dar nu ele au fost cauza. Este 
aici o mai complicată înlănţuire 
de cauze şi efecte decât sar 
părea. Omul singuratec este 
așa, nu pentrucă ar vrea-o el, 
sau pentrucă i-ar impune-o se- 
memnii săi: el este singuratec 
prin natura sa. Această na- 
tură însă îl va face prea pu- 
țin simpatic oamenilor, care la 
rândul lor îl vor respinge — 
accentuând astfel o stare natu- 
rală, Efectul ultim va fi la unii 
o claustrare totală în ei înșiși. 
Chiar dacă Chamisso n'a fost 
printre aceste specimene ex- 
treme, în tot cazul el nu sa 
simţit bine între oameni. Imi 
amintesc de un pâsagiu dintr'o 
scrisoare a sa: „Sunt francez 
în Germania şi german în 
Franţa, catolic la protestanți 
și protestant la catolici, filozof 
în faţa oamenilor religioși și 
bigot în faţa oamenilor fără 
prejudecăţi, om de lume înain- 
tea savanților şi pedant înain- 
tea )umii, jacobin înaintea 
aristocraților şi un nobil, un 
om al vechiului regim, înain- 
tea  democraţilor; sunt un 
străin pretutindeni, etc.” 5) 
Chamisso ar fi putut să spună: 
SUNT SINGUR. 

A svus-o oarecum prin Pe- 
ter Schliemih]. 

De altfel, problema aceasta a 
singurătăţii l-a preocupat mult. 
„Salas y Gomez” unul din cele 
mai reuşite poeme ale sale are 
drept erou pe un naufragiat 


Dau 


Yuliei 


cu aripele roșii punctate cu negru, 
dar o rândunică în sbor de săgeată-i alungă 
mai la vale, despărţindu-le jocul, 


Insetaţi, pornim în căutarea unui isvor. 


Eu ştiam unul încă din copilărie | 
în cristalul căruia îmi răcoream faţa arsă de soare; 


un isvor la marginea pădurii, sub rădăcinile unui fag. 


'Trecem prin pădure să ajungem pe Dealul Mare ; 
umbra copacilor ne cuprinde ca o înserare, 

- şi mirosul frunzelor putrede ne îndeamnă 
să ne gândim la primăverile pe care n'o să le mai afiăm 
niciodată în toate pribegiile noastre. 


Sub paşii noștri trosnese vreascuri uscate 
şi frunzele fagilor tineri tremură 


de sborul paserilor speriate. 

De ici, de colo, culegem ghiocei şi grâuşor, 
sau „mierea mrsului” de pe staminele căreia 
alungi bondarii şi viespii c'un ram înfrunzit. 


Iţi povestesc spusele bătrânilor din sat: 


aici între brazii de pe Dealul-Mare, 
în noaptea Sfântului Andrei și a Anului Nou, 


ară bani de aur ascunși demult 


de un călugăr dela biserica zidită de Ştefan Vodă. 
Tu te uiţi cu băgare de seamă printre frunze; 
poate vei găsi un bănuţ vechi de aur, 

şi-ţi faci diferite socoteli copilărești. 

Până atunci miroşi seva proaspătă 

scursă dintr'o tăietură în coaja de brad, 

şi mă pui să-ţi strâng răşină pe o frunză, 

să ai şi acasă mirosul binefăcător, 


De pe Dealul Mare, zarea s: vede fumurie, 
si închisă de crestele munţilor auriţi 

de razele soarelui coborit spre asfinţit. 
Râul Suceava parcă-i de sânge, — 

iar pe ogoare au început să crească 

umbre lungi şi lin tremurătoare. 


Ținându-ne de mână, ne coborim spre sat, 

spre casa unde mama ne așt:aptă cu mâncare cadă. 
Pe urmă, poate voiu scrie un cântec peniru tine, 
poate vom sta pe prispă ascaltând oiripitul lăstunilor, 
si vom privi până târziu minumata lumină a stelelor. 


GEORGE IONAȘCU 


constrâns să locuiască absolut 
singur, ani îndelungi,  într'o 
insulă pustie, în largul ocea- 
nului. 

In această lumină trebue 
să-l înţelegem pe Peter Schle- 
mihl. Omul care şi-a pierdut 
umbra este omul de geniu a 
cărui unică atmosferă posibilă 
este singurătatea. 

Creaţia este singurătate. 

x 

Se înţelege prin singurătate 
o singurătate spirituală şi nu 
— ar fi aproape absură — una 
fizică. Creatorul rămâne prin- 
tre oameni din punct de ve: 
dere social. Totuși el e singur. 
Și mai ales în momentul crea- 
ției, al elaborării e singur, deşi 
foloseşte în acea clipă toată 
experienţa pe care a înreg.s- 
trat-o în colect.vitate. Numai 
naiwii ar. putea vedea aici un 
paradox. Şi este bine ca aceste 
lucruri să fie subliniate, deoa- 
rece s'au găsit destui care, ne- 
înțelegând nimic nici din co- 
lectivism, nici din procesul 
creaţiei, s'au grăbit să procla- 
me drept mit perimat singură- 
tatea creaţiei şi implicit unica- 
tatea ei. Colectivismul, s'a spus 
— şi trăim, e adevărat, un veac 
al colectivismului — a dărâmat 
individual.smul. Prin urmare 
şi individualismul în artă. Cor- 
secinţa: Creatorii de artă sunt 
invitaţi să coboare din turnul 
lor de fildeş şi... să creeze în 
colectivitate. 

Iar cei ce au putut vedea o 
contradicţie între colectivism 
şi individualismul creaţiei, de- 
monstrează că nau înţeles ni- 
mic și discută numai pentru 
ca să discute. 

In artă nu cunoaștem nici o 
mare creaţie datorită masselor. 
Toate sunt opera unor indivizi 
geniali. Aceasta ca o consde- 
raţie de fapt. Iar din punct de 
vedere teoretic, aceşti convinși 
colectivişti uită că teoria co- 
lectivismului este indisolubil 
legată de teoria elitelor s. a- 
ceca a personalităţii. Numai 
personalitatea conduce şi nu- 
mai personalitatea creiază. Nu 
massa. Desigur, în secolul aces- 
ta al colect:vismului, persona- 
litatea, creatorul de artă, va 
trebui să fie în mare măsură 
interpretul dorurilor massei și 
va trebui să asculte aceste 
doruri. (De altfel,-el le are do- 
rurile acestea în el însuşi. Căci 
geniul este o concentrare a ea- 
lităților colective întrun s.n- 
gur individ. O concentrare nu 
numai cantitativă, de elemente 
puse unul peste altul, ci şi ca- 
litativă — în intensitate. î) Dar 
turnul de fildeş nu dispare și 
creatorul nu poate cobori din 
el în clipa creaţiei. Turnul de 
fildeş e inextricabil. El coex:s- 
tă cu viaţa creatorului in mij- 
locul oamenilor. Această coexis- 
tență «ste posibilă, pentrucă 
turnul de fildeș — ce greu ea 
de înţeles! — nu e materie, ci 
spirit, 

Turnul de fildeş — singură- 
tatea cu alțe cuvinte. Singu- 
rătatea este spaţiui creaţiei. Nu 
cauză, ci numai mediu .r.âis- 
vensabi! 

% 

Şi-acum ne întoarcem din 
nou spre tine, prieten bun, Pe- 
ter Schlemihl. (Prietenul meu 
bun, o himeră? O Doamne, 
dar ce prieten: nuai buni avem 
decât himerele ?) 

O mulţumire, 
mihl. Poate şi un reproş. De 
aceea vreau în clipa asta o lă- 
murire, o discuţie. (O discuţie: 
un dialog, deci. Oare vaţi pu- 
tea desprinde voi înşivă dialu- 
gul din monologul discutiei 
mele ?) 

Am definit prin tine, Peter 
Schlemihl, simbioza dintre 
creaţie şi singurătate. Dar con- 
stat că tu, simbol al geniului, 
urăşti totuși singurătatea. Ea 
este pentru tine un chin, o pe- 
deapsă. | 

Pentru cei cărora singură- 
tatea ne este dragă — această 
atitudine ne pare ciudată. 

„Şi totuși singurătatea este 
într'adevăr suferinţă. Suferintă 
prin intensitatea trăirii. 

Suferinţă şi pe alt pian. 
Trebue să recunoaştem că in 
singurătate se află un anitago- 
nism tragic. Pe de o parte este 
acea iremediabilă tristeţe de a 
£: singur, de a nu avea pe ni- 
meni lângă tine, lângă sufletul 
tău, Pe de altă parte este con- 
statarea că nicăeri nu te poţi 
simţi bine decât în singurătate, 
că eşti un străin printre oa- 
meni. Tragicul e în însăși 


ata DEN Lo epitete 
as 2 ee pp Ea za Caz e, 
aa ca 
E eee iii 
4 4! 


eu 
[-23PPRN 


Peter Schle- 3 


CHLEMINL 


amare OTU ZInNGURĂTATE 


ter Schlemihl 


structura sufletească a singu- 
ratecului. Când e singur, va 
visa enorme reuniuni umane 
în care crede că poate fi feri- 
cit. De îndată ce este printre 
oameni, nu visează decât izo- 


iarea şi crede că numai în sin- 
gurătate poate găsi această fe- 
ricire, Aceste tendinţe sunt de 
multe ori etern irezolvabile. 

„Dar pe lângă tristeţe, sin- 
gurătatea îţi oferă şi atâtea 
bucurii. De multe ori, chiar 
starea sufletească imediat con- 
trarie: orgoliul de a îi singur. 
Satisfacţia ce a-ţi creia un cos- 
mos propriu numai ţie, care 
este numai în spiritul tău, și 
care e populat numai de crea- 
iile tale. In definitiv, admi- 
tând că însăşi lumea  exte- 
rioară este o reprezentare uni- 
versal valabilă nu este mare 
minunat să ai tu o reprezen- 
tare valabilă numai pentru 
tine şi care e numai creația 
ta ? Pentru ce s'ar mai ames- 
teca și alţii în această lume 
numai a ta? E o trăsătură 
spirituală care poate însemna 
egoism, dar asta n'are nici o 
importanţă. 

Şi-apoi, câţi dintre noi nu se 
simt parcă eliberaţi --atunci 
când se izolează. Ai impresia 
că nu poţi fi tu însuţi decât în 
singurătate. Nu, nu le poţi 
arăta oamenilor tot sufletul 
tău, aşa cum e el. Te-ar iro- 
niza pentru multe candori, 
idealuri şi iluzii, te-ar uri pen- 
tru superiorităţile tale şi te-ar 
dispreţui pentru multe din tră- 
săturile tale, care în humina 
lor adevărată pot apare mult 
mai josnice decât le lăsăm să 
apară de sub mască. Dar ce 
voluptate să-ţi priveşti nestân- 
jenit aceste candori şi josni- 
cii în lumina lor adevărată, 
candori și josnicii care în sin- 
teza lor dau un tot distinct ae 
restul universului — tot care 
îţi dai seama că ești TU. Ce 
voluptate să iei contact cu 
tine însuţi. : 

— Dar visul ? 

Numai singurătatea îţi poa- 
te oferi posibilitatea  ameţi- 
toare a visului. Gândeşte-te la 
călătoriile acelea imaginare, la 
acea viaţă paralelă cu viaţa 
reală, dar altfel, transparentă 
şi înălțată ca pe un podium — 
gândește-te la plutirea aceea 
pe apele fanteziei și ale amin- 
tirii, 

Și  însfârşit, revenind ia 
punctul dela care am plecat, 
singurătatea este singurul mie- 
diu. posibil al creaţiei. Numai 
în singurătate poţi fi tu însuţi 
şi numai astfel poate fi reali- 
zată autenticitatea şi uniciia- 
fea creaţiei. Şi: numai izolarea 
spirituală îți poate oferi per- 
spectiva dela care realitatea să 
se transfigure şi să se transfor- 
me în artă. 

Singurătatea e vastă. 

„.„E drept însă, Peter Schla- 
mihil, că singurătatea este une- 
ori — uneori? — chinuitoare. 
Şi aşa, încetul cu încetul re- 
proşul meu dela începui se 
transformă în înţelegere. Ai 
fost pus să alegi între calea 
singurătăţii şi cealaltă cale. A: 
ales singurătatea —- şi ai a!cs 
astfel sacrificiul. 

Iți pare rău acum de alege- 
rea făcută ? De asta urăşti a- 
cum s-ngurătatea ? 

Dar oare, prietene, stă în 
putinta noastră de a ne alege 
căile? O, nu, Peter Schlemih!. 
nu. In noi e sămânţa singură- 
tăţii, la care nu putem re- 
nunța. împletită cu chemarea 
dragostei, şin noi e sămânţa 
durerii. Şi poate în noi e 
creația. 

Iată, Peter Schlemih!l, mai 
chinuitor decât orice e acest 
POATE care chiamă zădărni- 
ciile. 

„Inchide ochii, căci dincolo 
de noi e viața. 





— 


1) Adalbert von Charmnisso (1781- 
1838) poet german aparţinând 
celui de al doilea romantism. Este 
de origine franceză, refugiat în 
Germania din cauza Marei Re- 


voluții Franceze. Germanii f$! 


consideră poetul lor. „Peter 
Schlemihil's  wundersame  Ge- 
schichte” este unica sa nuvelă 


şi tot odată motivul faimei de 
care s'a bucurat acum mai bine 
de un secol, Lucrarea a fost tra- 
dusă imediat după apariție (1813), 
în mai multe limbi, Este tradusă 
și în limba română. 

) Prietenul lui Chamisso, 

*) Transcris după Jurnalul Li” 
terar 1. 45, 

*) Pe plan politico-istoric ace 
eași explicație rămâne valabilă. 
Toomai pentrucă e o concentrare 
de elemente individuale numai 
geniul politic, alesul, poate duce 
la capăt misiunea istorică a unei 
colectivităţi. Numai el o poate 
„sesiza“ şi realiza. Ceilalţi sunt 
elemente ale colectivității, el e 
suma lor, reprezentarea colectivi- 
tății 





ACAD 


Noembrie 1941 


Cronica literară 


EMIA ROMÂNĂ, 


la 75 de ani dela înfiinţare 


Au apărut, tipărite într'o 
ă plachetă, cuvântă- 
rile rostite în ședința festi- 
vă, dela 29 Mai a c., cu pri- 
lejul împlinirii a 15 de ani 
dela, înființarea Academiei 
Române, de preşedintele in- 
stituţiei, d. prof. C. Rădule- 
seru-Motru, și secretarul ge- 
mgral, d. prof. Alex. Lape- 
daiu. 

Avem o expunere, în linii 
generaus, a programului de 
activitate ce și i-au impus 
fondatorii instituției, în 
1866 și a realizărilor din a- 
cest program până astăzi, 
prin colaborarea tuturor se- 
rilor de membri. 

Reiese că studiul limbii 
române a fost obiectivul 
prinoipai, din tot acest timp. 
In modul de organizare al 
statelor naţionale moderne, 
se știe că Academia are ro- 
tul să oglindească sensul și 
calitatea culturii umei țări. 
Legătura între cultura unei 
ţări și limba în care o ex- 
primă, este foarte strânsă, 
deoarece limba este socotită 
um vehicul de circulaţie a 
culturii, dar şi o piedică. 

De aceea, modelul „imsti- 
tuției academice“ l-a dat 
Franţa, a cărei limbă a fost 
considerată vehiculul, prin 
excelenţă, de răspândire a 
culturii. 

Paţă de împrejurările spe- 
ciale ale istoriei noastre, la 
1866, când sau pus bazele 
actualei Academii Române, 
sub numele „Societatea Li- 
terară română“, fireşte că 
mu se putea vorbi despre ca- 


ditatea de vehicul al limbii 


româns, și cu atât mai pu- 
țin de o „cultură“ ce sar 
putea răspândi prin orga- 
nele ei. Situaţia era cu totul 
alta.  Derinţa de desvoltare 
în sensul țărilor de cultură 
ale apusului, s'ar putea ma- 
ște în mod normal, în spi- 
ritul cărturarilor care au 
studiat în occident, și s'au 
întors apei cu gândumi de 
refammă. Condiţii deosebite 
de natură istorică cpreau 
însă desfăşurarea normală a 
acestai tendințe, iar aceste 
- conudiiții erau referitoare la 
„imbă“. 

Trebuia să ne apărăm a- 
ceastă limbă și să dovedim 
că este de origină latină, iar 
odată cu „Aatinitatea“ iimbii 
să avem dovada că și po- 
porul ce o vorbește este la- 
tim. Iată motivul pentru 
care, dela început, obiectivul 
imstituţiei noastre academi- 
ce a fost studiul limbii ro- 
mâne, fără ca să se poată 
spune, în mod precis, dacă 


până astăzi, acest obiectiv a 
fost atins. Sunt fraze în re- 
feratul citit în ședința, dela 
1 August 1866, prin care se 
motiva înființarae „Societă- 
ţii literare române“, — care 
pum într'o lumină putemi- 
că această preocupare domi- 
nantă de a dovedi „Jlatinita- 
tea“ limbii și a poporului. 
„Limba poporului român,— 
serie autorul referatubui, C. 
A. Rosetti, — eterna dovadă 
a latinității țării noastre, re- 
damă imperios cultul său, 
sub pedeapsa de a nu mai 
putea servi de vehiculă cu- 
getării naţionale“. Ideia au- 
torului, urmărită atent din 
desfășurarea referatului, es- 
te că rezolvirea problemei 
latinității limbii ar avea de 
conisecinţă desvoltarea cul- 
turii. „Latinitatea“ ar îi un 
imbold și o încredere în ca- 
pacitatea românească de 
a-și creia o cultură proprie. 
„Istoria, ne arată, în adevăr, 
— serie clar autorul, — cât 
sunt de mari influențele lim- 
bii, influemțele literaturii a- 
supra spiritului și însuși ca- 
racterul naţional. Există o 
legătură imtimă şi imdes- 
tructibilă între cugetare și 
exprimarea ei externă. A re 
gulariza, a fixa, a stabili, a- 
cea, expresiune și forma ex- 
temă, este a regulariza și a 
da, stabilitate. însăși cugetă- 
rii. Din acest punct de ve- 
dere, este o datorie nu nu- 
mai naţională, dar și de pru- 
dență guvernământ, 
ca să-și poarte atențiumea, și 
îngrijirile sale asupra fazei 
prin care forța lucrurilor 
împimge limbajul naţional 
(pag. 27). 

Un moment decisiv îm e- 
voluția programului de at- 
tivitate al Academiei Româ- 
ns, este anul 1884, când Re- 
gale Carol 1 devine arbitru 
de mare autoritate al certu- 
rilor dintre „fonetiști“ și „e- 
timelogiști', acceptând să 
fie președinte de onoare al 
Instituţiei și luând parte ac- 
tivă la lucrări. In cuvânta- 
mza pe care o ţine Regele, la 
4 Aprilie 1884, ca încheiere, 
„Supune la chibzuirea Aca- 
demiei dacă nu ar îi folosi- 
tor de a face un fel de „Ety- 
mologicum magnum Roma- 
niae“, în care să se cuprin- 





afle 

ol Sera Tape 
ff ae ia 
PP 


— 





INTÂLNIRI 


(Urmare din pag. i-a) 


atâtor sfinți ai bisericii ca- 
tolice. Document patetic ce 
caracterizează climatul pas- 
calian:  confidenţial,  înflă- 
cărat,  sguduitor de persuae 
ziune, De câte ori mă întreb 
unde stă secretul acestui far- 
mec unic în toată literatura 
franceză, îmi vine în mine o 
frază ce pare să explice tot, 
Tateo: „Dacă lucrurile ce 
seriu te farmecă și îţi par 
convingâtoare, ia aminte, ci- 
titorule, că au fost scrise de 
un om care mai înainte a în. 
genunchiat, şi în urmă dea- 
semenea, ca să se închine 
Flințe! Infinite”. Numai un 
om care îngenunchia înain» 
tea Adevărului, desgolit de 
zorzoanele și de platoșa sco- 
lasticei, ne poate turbura în- 
tr'atât. Adevărul atins îm con- 
templaţie. Pascal îngenun- 
chind înainte de a scrie, îmi 
amintește de un frate spiri- 
tual al său, Fra Giovanni, 
angelicul dominican care nu» 
mai în genunchi cuteza să 
picteze chipul lui Iisus sau 
al Sfintei Pecioare,  Aceiaşi 
fervoare  cuvioasă, aceeaşi 
trăire adâncă în ordinea mi- 


stică, aceeași certitudine, do- 
bândită printr'o experiență 
personală, de a poseda ade- 
vărul. 

Actuale în aceea că desbat 
și rezolvă într'o formulă la» 
pidară şi luminoasă o seamă 
de probleme ce preocupă 
gândirea contemporană, ca 
bunăoară aceea a eredității, 


a sistemelor politice ori este- 
tice, — Cugetările rămân un 
vade-mecum unde lucidita- 
tea semeață a secolului nos- 
tru poate încă afla căi nebă» 
tuțe, Secol ce vede lumea 
împărțită în tabere revendi- 
când fiecare pentru sine fila» 
mura adevărului. Deschid 
cartea de acum trei sute de 
ani și citesc: „,...Pe ce va să 
aşeze economia lumii ce vo- 
ieşte a o stăpâni? Pe patima 
unui singur om? Câtă intu» 
necare! Ori pe dreptate? Dar 
el nu o cunoaşte!“ 
cine e vorba, mă întrebi, ce- 
titorule; negreşit că despre 
cel ce nu e „om de bine“ şi 
n'a drămăluit niciodată “as 
devărurile creștine. - 


PAUL LAHOVARY 





Despre 


dă toate cuvintele vechi, 
care altminteri ar fi pier- 
dute pentru generațiile vii- 
toare. 

Fondurile peneru tipări- 
rea lucrării le pune la dispo- 
ziție însuși Suveranul“ 
(pag. 16). 

Se cunoaște soarta care a 
avut-o inițiativa Suveranu- 
lui, sau mai bine, în ce mod 
a conceput B. P. Hașdeu, a- 
cest „Magnum Etymologi- 
cum hRomaniae“, pentru ce 
planul lucrării a fost pără- 
sit de Academie. 

Era prea vast conceput și 
terminara dicționarului în- 
târzia. În 1898 acest plan 
este schimbat și sarcina re- 
Gactării se dă altui filolog, 
lui A. Philipide. „Mergând 
prea, încet și cu acesta din 
urmă, — sorie d. Rădulescu- 
Motru, — la 1906 lucrarea 
dicționarului este  însfârşit 
încredințată d-lui Sextil 
Pușcariu, care o are și as- 
tăzi. Dar greutăţi, provenite 
din împrejurări de tot fe- 
lu — explică d. prof. Ră- 
dulescu-Motru, — o întâr- 
zie însă. Dicţionarul este 
conceput pe un plan știin- 
țific, care necesită colabora- 
tori speciali și numeroși care 
nu pot îi în tot momentul 
la dispoziție“ (pag. 16). 

Fireşte, după 75 de ani, al- 
tele sunt condiţiile istorice 
ale ţării, și ca atare alta este 
memtanitatea românească, în 
ce privește încrederea în po- 
sibilitățile noastre de creaţie 
culturală. Se poate vorbi, 
fără greșeală, de o cultură 
românească, adică de un rost 
al nostru, de o 7nisiune spe- 
cială, în acest colț european, 
unde suntem înconțurați de 
popoare de altă rasă, şi faţă 
de care voim să dovedim „la- 
iarmistea limbii șia neamu- 
; if", 

Aceste preocupări, de do- 
vedire științifică a „jlatimită- 
ţii“, se continuă astăzi în is- 
torie ca şi în filologie. 

Ceeace impresionează însă 
pe lector, este soarta dicțio- 
namiui Academiei Române. 
E greu să înțelegem pentru 
ce nu poate fi terminat, 
când realizarea lui este în 
legătură cu problema latini- 
tății. Mirarea noastră creş- 
te, când deducem că și d. 
Sextil Pușcariu întârzie, din 
pricină că și d-sa a adoptat 
un plan ce nu se poate rea- 
liza. repede. „Să sperăm, spu- 
ne d. prof. Rădulescu-Mo- 
tru, — că se va găsi o mo- 
dalitate, ca înainte de acest 
mare dicționar conceput pe 
planul ales de d. Sextil Puş- 
cariu, să se dea publicității 
un dicționar umic al limbii 
uzuale românești, așa cum 
a fost probabil și în intenţia 
fondatorilor Societății Aca- 
demice Române, mai ales că 
acest mic dicționar n'ar în- 
pina greutăți“. (pag. 

Este probabil că acest 
„mic dicțiomar“ se va numi 
„magnum  etymolagicum'“, 
căci va cuprinde dovada in- 
discutabilă a  latinităţii, 
care va opri definițiv orice 
discuție, provocată, precum 
se știe, din motive nu tot- 
deauma științifice. 

Ne gândim, în acelaș 
timp, și la bucuria cărtura- 
rului român, de a avea la 
îndemână un astfel de 
„magnum etymologicum'“. 

Când și cine îl va realiza? 
Din ce cauză întârzie și a- 
cesta ? 


CONSTANTIN FANTANERU 











Trebue să mărturisesc sincer 
că decât să ascult glumele voit 
spirituale ale pretinşilor humo- 
Tiști, prefer de o mie de ori să 
mă distrez împărăteşte, cetină 
cărțile serioase ale unor oameni 
cari n'au pretenția că sunt hu- 
moriști, 


ŞI, fiindcă îmi închipui că şi 
cetitorii mei preferă obișnuitelor 
glume și bârteli ale lui Punct 
şi Virgulă, humorul involuntar 
al câtorva soriitori, voiu repro- 
duce în acest număr câteva 
mostre din aceste capod'opere 
ale humorului fără voe. 

A apărut, de exemplu, în anul 
1940, ia Sibiu, o carte de poe- 
zii, iscălită de domnul Nicolae 
Gancea dela Hanca, şi intitulată, 
pe bună dreptate: Mărgăritare. 

Iată câteva mărgăritare din 
volum : 

In poezia La horă, aflăm ur- 
mătoarele : 


Ce frumos e Duminica'm sat 
Mai ales în regiunile deluroase ; 
Unde tineretul are un asvect 
deosebit, 
Tradiţia străbunilor noștri Daci. 
Dar aceasta nu e nimic, In re- 
giunile deluroase, se petrec lu- 


n 


cruri foarțe interesante. Ascul- 
taţi: 


Toţi trăesc într'o atmostieră caliă 
și plăcută, 

O armonie nespusă de mare 
între ei ; 
îmbrăcat mai 
țanțoș, 
Fetele parcă au rumenele pe 
obraji, 

Iar flăcăii după ele umblă — 


Ce să-i faci? Chiar autorul 
declară în versul următor: 


Care de care îi 


Aşa-i viața de flăcău şi de fată. 
PANSEURI 


Tot în volumi domnului Nico- 
lue Gancea dala Hanca, în poe- 
mul „Răsărital Soarelui”. gă- 
sim următoarea strofă : 





Penitenţa culturii 


(Urmare din pag. l-ai 


a Ruropei creştine. Dar Denis 
de Rougemont denunţă ca 
seTvindu-se de mult de tirma 
aceasta, o internaţională a fi- 
nanţeilor, a căror deviză, reală 
este : „întâi dividendele!” 
Este unul din cazurile cele 
mai obișnuite de indignare a 
unei conștiințe care crede in- 
trun Adevăr, împotriva unei 
ipocrizii care se costumează 
în masea aceluiaş Adevăr. 

„Aspiraţia totalitară, scrie 
dl, traduce lobscur, aspiraţia 
unui Occident mai de mult 
creştin, către o economie 
mântuită : împărăţia în care 
Dumnezeu este „totul îm toţi”. 
Orice alt totalitarism este 
monstruos. Nefondat pe as- 
pirația creștină, etatismul de- 
vine, ca în marxism, simplă 
oprimare a libertății. 

„Tragedia iui Marx şi a 
marxismului,  contimuă de 
Rougemont, este de a nu fi 
știut, sau de a nu fi putut o- 
pume minciunii sniritualiste, 
adevăratul spiritualicm”, 

Spiribul, care n'a știut să-și 
demonstreze primatul saiva- 
tor, trebuie să se întoarcă ta 
Canossa. Dacă va fi strivită 
cuiţura de până azi, prin fap- 
tul material al umei confuzii 
etatiste, greșeala e a culturii 
însăşi, care s'a mândrit cu un 
spirit desrădăcinat de real, 
cu o libertate nerodmică şi li- 
bertină. 





Am deviat, noi, oamenii 
culturii, oamenii spiritului, 
dela rosturile spiritului ! Am 
predicat o Evanghelie care 
nu era a Adevărului, un sens 
care nu era Sensul. E de mi- 
vare dacă astăzi, pe de» 
pante cultura nu mai are 
„priză” ta omul realităţilor 
imediate, exclus de ca prin- 
cipial şi absurd, în loc de a 
încerca să-l capteze ? E de 
mirare dacă pseudologia me- 
taforizează caseadat pe toate 
gamele retoricei ? E de mi. 
rare dacă nevoia obscură 2 
Sensului, a Adevărului, îm- 
pinge oamenii medii să ves- 
tească evanghelii eretice, 
prim simplul fapt că dela cea 
justă i-am alumgat noi, pă- 
zitorii «i ? 

Că „specifica! românesc” 
devine pictura lui Kimon Lo- 
ghi sau surogatele muzicale 
ale lui Ion Vasilescu ? Că se 
mai permite uneori confuzia 
naţionalismului în cultură, cu 
imbecilitatea pură şi simplă? 

Când am avut Evanghelia, 
n'am ştiut s'o vestim. Astăzi, 
când am ști. cu greu ne-am 
mai face auziţi: adevărul 
spiritului se simjeşte de cu- 
vimtele bagatelizate de min- 
c:una spiritualistă, Şi căm- 
ele nu mai slujesc dcât fie- 
căruia. 


ION FRUNZETII 


Crearea 


“fetele de aici 


Le văd trecând seara pe sub fereastra mea, 
Legănând șoldurile ca velele corăbiilor, — 
Sunt albe ca sufletul sfinților din carte 

Și an glasul argintiu ca ciripitul vrăbiitor. 


Fetele de aici sunt înalte ca bisericile oraguhai 

In ochii lor s'au înnecat toate gondolele cu senin, 
Privindu-le mă cuprinde o beţie ciudată 
Ca atunci când înţelegi ceva de dincolo de divin., 


Hei !... de câte ori oftațal îmi sdruncină pieptul, 
Mă dau cu firea că va ancota aici o 2, 

Când fetele astea vor pleca fiecare încotro-va 

Şi toate amintirile mele vor pnatrezi. - 


GEORGE PĂ 


Tristeţi lomnale 


Prietene, în târgul meu cu linişti mari și grele, 
Cu fete triste ke se plimbă — calm — pe bulevard 
Cu pietoni grăbiţi cărora în privirile stinse 

Nu le mai surâde miața, — candelele toamnei ard.,. 


Aici, unde trec umbrele domnițelor frumoase 
Alături de chipurile Domnilor vijoroşi, - 
Toamna se strecoară ca co fantomă în înserare 
Și scutură, cu frunzele din castani, melodii pentru cei 


[neînțeleşi. 


PETRE A. BUTUCEA 


Colind autumnal 


A căzut o frunză ieri, azi două — 

Mâine nu se ştle câte or să cadă; 

Umbiă toamna Gespletită prin livadă, 
Zornăindu-şi zurgălăii 'n mâinele ainândouă, 


Trece vântul — sgribulit — prin mirişti, 
C'un taraf de greeri după dânsul, 
Stolurile își îngroapă 'n zare plânsul 
Pisurând, tomnatec, grele linişti. 


Mi-a plecat 


cu fiecare toamnă un frate, 


Să-i rămâie cântecul: solia tinereții 
Și-a bătut de fiecare dată clopotul tristeții — 
Azi iar sună: oare pentru cine bate? 


RADU PĂTRĂȘCANU 


E linişte desăvârşită în mijlocul 


codrului 
Când nu vezi decât oameni 
harnici, 
Ce vin la câmp cu coasa în 
spinare, 


Muncindu-gi ogoru! şi lunca cu 
truaă: 


Tot atât de bine, autorul pu- 
tea să spună: 

Ce irumos este pe litoralul Mării 

Negre 

Cână mă pregătesc să fac o 

ascensiune în Munţii Pirinei. 


Nu-i așa că am dreptate? 
UN VERS 


Cu greu ne vom despărţi de 
cartea domnului  Hancea dela 
Ganca: Și nu vom face lucrul 

, până nu vom mai cita un 
singur vers din poemul: „Curge 
gârla“ : 

„E linişte în tăcere...“ 

Şi de ce, mă rog? Eu știam că, 
atunci când curge gârla, „se-aud 
sunete cu sgomot“. 


VIRTUTEA 


Avem în faţă revista de Litera- 
tură, curat graiu românesc, Vir- 
tutea, care apare la Ploeşti., Nu- 
mărul acesta e cât se poate de 
recent. A apărut la 27 Septem- 
brie 1941. 


& 
Ş SS E e 


—, 


Suntem atât de siguri de marfa, 
ce vă vom prezenta, aşa că nu 
ne mai silim să alegem perlele 
de humor, ci reproducem la ni- 
mereală. 

iată o reclamă în versuri: 






ŞTIRE FRUMOASA 


Cumoscutul specialist comerciant 

Dumitru Negulescu ,Paiaţă” 

Bodegă în centrul oraşului, piaţa 
Unirel, 


Aşa că ploegtenii să răsfață 
Ca în principala piaţă 

Cu primăria față în față 

S'a deschis bodega „La palaţă 


Incepând de dimineață 
Toţi cu toţii 
Vizitează bodega „La paiaţă* 
Vinurile cele mai bune 
Veseliile se înalţă. 

Vă rog să mă credeți că n'am 
schimbat nici-un cuvânt. 


ALTELE 


lată, tot în ziarul „Virtutea”, 
un articol în proză şi versuri, 
despre Chisăliţă : 

Prunele coapte, bine  borgite, 
minunate pentru făcut chisăliță. 
Chisălița plăcerea noastră a ță- 
ranilor. Prune fierte în căldări 
şi trage-i cu lingura prin zeama 
chisăliței. 

Eu am mare gnijă de chisăliță 

Ah, ah, chisăliță, chisăliță, 

Să 'mbunez pe soacră-mea 

Ca să tacă din guriță. 

Şi, pentru a încheia, iată un 
fragment dintr'un articol în care 
este lăudat un cetăţean al Plo- 
eștiului : 

Omul: Plin de viață. Româ- 
sul curat vitejesc, Suflet înălţă- 
or. 

ME ara căruia îi place să trăia- 


Industriașul petrolist cât se 
poate de cunoscut în țară cât şi 
în străinătate în masele  indu- 
striașilor petrolişti. 

Fire veselă sburdalnică, prie- 
tenă cu toţi, să răsfaţă în simpa= 
tiile generale. 

E odată om. 

Curat om, coane Fănică! 


PUNCI ȘI VIRGULA 





CANTECE NOUI 





Răspuns unei nedumeriri 


Dintr'un colţ de ţară, de un- 
deva de departe, mi-a sosit acuin 
câteva zile o carte poşiali ru 
puține cuvinte, Un lucru Castul 
de banal până aici, mai ales dacă 
stai şi socotești: cam câte nssa- 
gii zilnice primeşte redacția unei 
reviste săptămânale. Așa dar, 
până la acest punct, nimic neo- 
bișnuit. Cartea poștală conţinea 
însă, printre altele, aceste cu- 
vinte, pe care îmi iau îngăduinţa 
de a le transcrie fără a ie trun- 
chia: „1) Găseşti vreo plăcere în 
încercările trimise, atunci când 
ie citeşti, sau o faci numai de 
formă, pentrucă ţi-o cere calita- 
tea dumitale. 2) Alegi după cele 


ce promite incercarea trimisă, 
sau după alte prejudecăţi?“ 
Dacă am copiat acest aliniat și 
dacă insist astăzi asupra lui, o 


fac spre a da o lămurire (dacă 
maj e nevoe) unei mentalități 
îndeajuns de regretabile. Numele 
corespondentului îi voiu trece 
sub tăcere, dar voiu menţiona 
că și «dânsul e poet şi prozator. 
Deci, două titluri care justifică 
o atitudine... 


Dacă găsesc „vreo plăcere“ în 


jectura şi selecționarea materia- 
ului liric pe care-l primesc, iată 
o întrebare care numai cu rea 
vamţă se poate pune. 
pe câre g pun la iectura oricărui 
plic, satisfacția unei reîntâlniri, 
bucuria unui „cântec nou“, :mtă 
evenimente pe care le poate con- 
semna fiecare ins care a urmărit 
cât de cât modestul nostru câmp 
de activitate, nu numai aici, în 
coloanele 
ci şi cu âni în urmă, aiurea, de 
pildă la „Sfarmă-Piatră“” (epoca 
săptămânală) sau la decedatele 
„Frize“. Plăcere? Da — oride- 
câteori dau de poesii care sunt 
bune și poartă pecetea rară a ta- 
lentului, dar nu atunci când sună 
cam pe coarda unmătoare: 


Pasiunea 


„Universului literar“, 


„Gică-ţi cântă Habanera 
»Cu acordeonul, 

„lar pe pat Ionel şi Vera 
„Se 'mfrățesc cu somnul“. 


Domnule corespondent, fii si- 


gur <ă semnatarul rânduli?or de 
îață e cel mai subitor de poesie 
dintre câ; iubitori și că nicixdată 
um stih bun nu a luat calea co- 
ului, 
mărmunte, pentrucă literatura nu 
este şi nici nu va putea îi vreo- P 
dată un maidan pe Care să se 
soluţioneze diverse socoieli mes- 
chine şi omenești, prea ome- mar, Mihu Pr, 
nești. 


din cine ştie ce socoteli 


A doua întrebare pe care mi-o 


se pare a fi mai mult o gafă, 
decât o sinceră şi cinstită nedu= 
mer.re, aşa cum Cândideie dumi- 
tâle rânduri ar vrea so arate. 
„Alte prejudecăți“ ? — intreba» 
rea asta pezişe, vine ca o Sfidare 
aruncată din acel coţ de ţară, 
tuturor poeţior de real latent, 
care ostenesc aici, alătun de noi, 
înflorind cu condeale jor cerul 
tinerei poesii românești. Fii si- 
gur, preopinentule, că „alegem* 
numai „după ce promite îacer- 
carea“ și că nu cunoașiem alte 
prejudecăți, Ba ceva msi mult: 
nici mu cunoaștem pensonal pe 
mulți din cei ce scriu aici, plicuri 
venind din Roman, Sibiu, Arad, 
Adjud, Târgoviște, ne aduc po- 
eți pe care îi prețuim pur 
și simplu pentru frântura de 
azur pe care a monopolizat-o 


fiecare dintre ei. Şi dacă mai 
stai la îndoială, n'ai decât să 
te adresezi şi lor, iar ei îţi 


vor spune ceeace ştiu ei. Vezi, 
domnule corespondent, si avut 
răspunsul pe care l-ai dorit, Te-ai 
înşelat, afirmând că nu-ți volu 
răspunde, așa cum te-a: mai în= 
șelat şi în alte supoziţii. Dar nu-i 
nimic: errare,..! 

Şi-acum, ascultă-mă: nu te 
mai pierde în viitor în asemenea 
speculații metafizice, nu ma! fii 
biin de venin, de ironie și neîn- 
credere. Lasă aceste însușiri tur 
turor celor răi și îmbătrâniți, a- 
celora ce je menită. Iar dumneata 
încearcă să cânţi. Dacă nai să 
poţi, nu mai fii supărat pe dum- 
neata, dar nici pe noi. Nu e ni- 
meni de vină, dacă nu toată lu- 
mea știe să îmbine sunete, pre- 
făcându-le în muzică. Aşa să ştii, 
domnule corespondent ae ui.deva, 
dintr'un colț de ţară! Și nu-ți 
mai 'irosi în viitor cuvinicie, ci 
ascultă-i — cel puţin — pe cei 
ce înnalță spre slavă meiodiile 
lor pure și noui, melodiile l:m- 
pezi ale tinereții, ale talentului 
şi ale blândeţii. 

Ascultă cum cântă posții! 

ȘTEFAN BACIU 


N. B. — Manuscrisele se tri- 
mit la redacție, menţinându-se 
pe plic: pentru Ștefan Baciu. 

ŞI cuvintele de răspuns: 
Tăkiță N. M., Melinte V. A, 
L .D. Motz, P. Zuca, Constan- 
tin Duc., Gheorghe, Mihai D. 
M., Arcady P. D., î. Leonte, 
. Buj., Amnion V. $, Dor 
Mărunt, Nicodim P., Doru C.: 
NU ! Petru Hm., L. Ser.., Oth- 
Constantin 
Mt.: Da, mulțumiri. N, 1 
Com, Ion Doru, Mituș Bj.: 


pui cu e uiuitoare seninătate, mi Altele, poate. M. 1. Cos : idem 


= 4 


Jen“ 4 


de ROMEO LAZARESCU 


-- Pedro ? 

— Ce? 

— Cum crezi tu că se face averea ? 

Chicho mângâie cu ochi de lăcomie un pachet cu „tocătura dracului“, 
mahorca aia clejoasă care face mai mult scuipat decât fum, “Tot idealul 
vieţei lui e să strângă parale și să risipească tutun. i 

In partea cealaltă a tejghelei, Pedro nu-l slăbeșe o clipă din ochi 
şi în momentul când fratele său, învins de viciu, sa hatărit să defloreze 
hârtia albastră a pachetului, a intervenit din nou: 

— Cum crezi tu că se face averea? 

— Făcând economie... sigur... 

__ Convins, pune la loc în raft pachetul de tutun şi în speranţa că va 
trece un fumător, se așează restignit în pervazul uşei din faţă. 

Te pomeneşii că ţigara „lui“ o fi pe drum de venire. Chicho mai are 
virtutea de-a nu fi prea pretenţios. 

Sigur pe succesul lui, Pedro nu mai isprăveşte cu înțepăturile : 

— Dacă vrei să fumezi, de ce nu deschizi o cutie de tutun dăla 
scumpul ?... De ce să nu-ţi faci şi „matale“ o bucurie ?,.. că eu tot ți-l pun 
% socoteală. 


| Chucho n'a cheltuit în viața lui mimica. Pedro, nici jumătate de 
nimica. 





Infrânându-și poftele şi tentaţiile, își ridică monument de stimă în 
suflet şi lustruesc biazonul sgârceniei. Câte odată sacrifică o ţigare, altă 
dată un păhăruț cu vișinată, ba odată, era cât pe aci să pună în perico: 
chiar o pastilă de menthă de alea, cu poezioară pe foiţă)... 

Toate „viciile“ astea le-au dobândit din contactul cu clientela asta 
proastă de ţară. 

Ba s'au dedat şi la „darul beţiei:, dacă gi asta se mai poate chema 
„dar“. Au ajuns să primească să bea ie câte ori erau invitați de clienţi. 
Să mai facă aliş-veriș prăvăliei. Dar aveau grije ei să servească cu pahare 
ta:ci şi să pună la socoteală totdeauna pari. 

De fumat tot așa. Singurul tutun ce se găsea în cinci leghe jur îm- 
prejur, se vindea numai la ei, așa că fiece gologan tot în tejgheaua lor 
rămânea. ; 

"Totdeauna erau de acord în privinţa asta și cred că n'au existaţ de 
când e lumea daj fraţi gemeni să semene în așa hal la metehne. Parcă 
adusese dracu pe lume să strângă toți banii din partea locului. 

— ŞI timpul parcă merge anapoda anul ăsta !... 

— Ne-a uscat seceta... De ar fi barem un război sau o revoluție, 
ceva. să-şi mai ie gauchii pământurile inapoi, Chicho... 

Sărmanii «<reoili nu mai au câmpuri. Le-au luat coloniștii. Singu- 
rul fermier de prin locurile aștea, un biet venetic cu o mână de pământ 
și o liotă da copii, le datorează atâtea parale că au fost „nevoiţi“ să le se- 
chestreze recolta. Le-au cerut doi saci cu făină şi nu i-au plătit. 

" — Să vezi tu Pedro ce pagubă bo să avem cu grâul lui -Centurion 
Lareta. Nu-l îngrijește de loc. L-au năpădit bălăriile qe tot... Cu siguranță 
că n'o să acopere datoria... „Matale“ ai fost de părere să-i dăm pe dato- 
ria... Matale ești om milos !... 

Când Chicho îi mângâia pe Pedro cu „matale“, să nu îi trecut prin 
fața hui că te ardegi.. 

Scotea foc pe nări... 

— Lasă domnule, c'am avut eu grije. L-am făcut să iscălească... am 
hârtie colea la mână că ne cedează toată recolta la seceriș... Și are și zi- 
rant destul de sotvabil... 

— Dar seceta ?... Ai pus „matale“ seceta Ja socoteală ?... 

Cu asta l-a înfundat. 

— Ai dreptate, Chicho.., mi-a fast milă... Să fie ai dracului !... Mi-a 
fost milă de copii şi pe urmă vara se arăta așa de ploioasă la început... 

— Așa crezi tu că se face averea ?!... 

Chicho se numește pe nume bun Pirincho, dar sa gândit să se po- 
reclească așa mai pe scurt, ca să nu fie numele ]ui mai lung ca al lui 
fraie-său. Aşa scrie la cartea dreptei tovărăşii. 

Acuma s'a pus să privească cerul albastru. De două luni mie zile de 

“când tot e albastru şi nici gând să-și întunece seninui ăsta revoltător. 
Nimic nu-l face să fulgere de mânie, nici pumnii de ameninţare ai foamei, 
nici rugăciunile de îndurare ale milei, 

Pântecele rodului, crăpate de arșiță, nu poi să stingă pojarul șopâr- 
ielor cu gușa tăbăcită şi nu pot să prididească cu strânsul în braţe a gâ- 
turilor de struţi lungite de sete. 

Boabele de grâu, pe spinări rahitice de pae arse, gârbovite, se uită 
rușinate la pământul dogorit și-și cer umil iertare că nu pot ridica fruntea 
spre norl ca în anii de belşug. 

— Când pământulu; îi e sete, culegi foame, frăţioare... 

— Ia las-o „matale” mai domol, Pedro, că nu ne dă inima afară 

„Au deschis prăvălia pe coama cea mai uscată a dealului, unde nici 
ţpenie de om nu se arată cu zilele. Au închiriat-o cu trei zile de toc- 
meală și patru real arvună. Nimeni nu urcă până la ei, de frică să nu-și 
spetepscă caii. Știau că negoţul mergea prost, dar tot au închiriat-o. Nu 
vreau să se procopsească; să-și ţină doar zilele. Vechiul stăpân a predat-o 
că se săturase cu mizeria. Aluia îi ajungea timpul să socotească câștigul 
din pagubă. 

Fraţii Perrane, când au luat-o, au studiat bine „câmpul de bătae“. 
Canele vebinilor erau departe şi d'aia nu veneau la ei. Dar dacă nu vine 
Mhoened la munte, se duce muntele la Mahomed, Și dacă prăvălia lor nu 
e ia trecere, au făcut ca trecerea să fie pe la prăvălia lor. Au făcut 
țăranilor tot felui de momeli: jocuri de cărți gratuite, credit pe „cretă“ 
Suu pe „catastiv“, cofeturi la copii, reduceri de prețuri. Şi  gauchimea a 
început să pice. Azi unu, mâine sdoi... O potcoavă pisează pe alta... pisatul 
face potecă... poteca drum... 

Copiii au început să ceară bricege, bărbaţii im fular... femeile au 
început să ceară bărbaţilor să nu se mai ducă la cârciumă să nu-și mai 
piardă golaganii, nopţile şi sănătatea... 

Şi frații Perrane asta au și vrut. 

Ca la nunta din Cana Galileia, făceau dintr'o litră de rachiu, zece. 

Ei, care în viața lor n'au consumat decât vârfui dela creion şi dacă 
„dăduse“ cândva ceva, dăduse de lucru la creditori; acuma dădeau piept 
cu socoțelile : o litră de rachiu, o cretă şi o noapte pierdută, toatţă prăvălia 
plină de mucuri de țigară — doi pesos chelţuieli — și în tejghea, numai 
cinrizeci și. doi de pesos și 30 de centavos încasări! 

Le-a trebuit un an de zile ca să mai pună vânzarea pe picioare. 
- Au trebuit să se lase Zurațţii.. ' 

Au mărit kilogramul până aproape de nouă sute de grame! 

A trebuit, încet, încet, să mai pileaecă plumbul dela greutăți, să 
rar buge ia apă metrul dela stămbeturi sau să amestece pământ în cer- 
tati |... 

— Pedro, uite, vine o femee'ncoa... 

Mi-ar place să fie brună. 

— Parcă dacar fi blondă, ţi-s'apleacă., stricatule!... 

i Amândoi au aceeaşi vârstă. Sunt gemeni. S'au născut cu cinci mi- 
mute diferenţă, dar au căzut „de comun acord“ ca Pedro să moară cu cinci 








UNIVERSUL LITERAR 


minute mai târziu, ca să fie socoteala rotundă. Insulta nu-i supără, o pune 
pe seama băuturii. :De bătaie nu le e frică. Când e bătaie, se trag după 
tejghea sau în camera de alături. Pe ei n'au reușit să-i supere cel mai 
scandalagiu client, atâta vreme cât mai avea un ban ja chimir şi poftă 
de băutură. De câte ori trebuia să mănânce din câştig, li se tăia potia de 
mâncare. De trei ani mau eşit din prăvălie. Călătoresc numai în poveștile 
clienților. Caii închipuirei nu-și tocesc potcoavele, Vederea unei lire ster- 
line e cea mai încântătoare priveliște. E singurul soare cald ce le des- 
morțește oasele trudite la umbra unei tejghele unde s'au cuibărit să nu 
moară de foame. Și, lucru rar, nu pot suferi avariţia şi pe avari. Nu 
pot să sufere oamenii ăştia lacomi de. avuţie care-şi mănâncă de sub 
unghie, oamenii care n'au ce căuta în raza creolă, rasă ce-şi cheltueşte 
cu amândouă mâinile virtuțile şi viciile ; banii şi sângele. Ca să nu des- 
chidă o cutie de sardele, Pedro poate să rabde de foame mai mult decât 
Chicho, zile întregi... In schimb se răzbună, cu vârt şi îndesat Duminica, 
când nu refuză clienților nici o invitaţie, chiar cu riscul de a-și strica 
stomacul. 

De câte ori dă ceva pe gât, trehuie să se uite în ochii clientului, să 
mulțumească, svrâzână cu recunoştinţă. 

E un martir al comerţului. 

Se sinucide, săracul! - 

Asta o ştie numai el, frate-său şi ctomdirele încropite cu rachiu. 

In Gimineața asta, cercetează peisajul din vale, de plictiseală. Işi 
gonește privirea tot mai departe în orizont, ca să facă și ea eeva, să nu 
stea degeaba la umbre de gene... | 

Pedro caută un ror. Chicho o ţigare.. Un fum. Doi poeţi în căutare 
de inspiraţii... 

Incet şi cu greutate, femeia urcă spre ei. 

— Nu pare să fie de prin partea locului... Nu-i așa Pedro?... 

— N'o cunosc. 

Străina e îmbrăcată intr'o rochie ţipătoare şi legată la cap cu un 
figiu după moda spaniolă. E înfofolită până peste gură, ide frică, parcă, să 
nu piardă nici un pic de căldură. Rochia e de un roșu așa de aprine, că 
întărită până şi ţărîna, care se ridică în unma ei, o privește și sboară 
speriată în înalturi odată cu păsările cerului, Pe mână are o bocceluță cu 
necazuri înodate. Merge fără grabă. Pare să fie o femeie d'alea condam- 
nate să nu ajungă niciodată. 

— Aicea vine... 

— Şi e singură — observă Chicho. 

— Şi tânără — complectează Pedro, fără să ridice ochii spre îra- 
tele său. 

Nemişcaţi, cu coatele pe tejghea, așteaptă inamicul, unul având în 
spate bateriile de clondire cu băutiri ucigătoare, altul sacii cu pământ 
amestecat cu cartofi. 

— Trebuie să fie tare obosită — rupe tăcerea o „jumătate de fir- 
mă“ — pironindu-şi privirea pe o pânză de păianjen care-i aduce aminte 
că de mult nu s'a mai vândut rachiu de portocale. 

Acuma pot vedea femeia mai „cu amănuntul“. Fustele-i sunt aşa de 
scurte, că i se văd scandalos pulpele groase. Calcă greu pe tocuri scâlciate. 

Iat-o ca ajuns. Se opreşte cu frică în faţa ușei și după un timp. 
intră. 

— Aici e pulperia gemenilor? 

— Aici, Noi suntem ăia, seniora. 

„Firma: citeşte pe fața nouei venite: întâiu sărăcie, pe urmă bă- 
trâneţe şi apoi urâţenie. 

O cercetează cu priviri piezişe de avari și holtei. 

— Pe mine mă chiamă Isadora, şi-mi mai zice şi Robustiana. Sunt 
văduva lui Juan Asenjo. 

Mirosea a sărăcie cale de-o poștă. 

Specialişti, frații Perrone constată că Robustiana are intenția de 
a cere ceva pe datorie. 

— Cine te-a frimis ia noi? 

Femeia le răspunde fără să se adreseze niciunuia, de frică să nu-și 
îacă ceafa pendulă şi să se zăpăcească. Ş ; 

— Un oarecare Centurios Laretta, câre are o fermă în vale. El mi-a 
spus, că dacă e cineva mai cu dare de mână și cu un pic de inimă prin 
părţile astea, apoi ăia sunt gemenii din deal, 

— Dumneata ai văzut grâul lui Centurion? 

— L-am văzuți... ş 

— Cum arată?.., 

— Pierdut, 

— Auzi, Pedno?... Agcult-o... Asta te interesează pe tine... pe tine, 
care ai inima atât de bună!... 

— Așa zicea și Centurian fermierul, și d'aia am venit la dumnea- 
voastră — întări biata femeie săracă, 

— Astăzi, la patru, se împlinesc cinci zile de când mi-a murit băr- 
batul. A murit de-o obrinteală. Zece ani avem de când ne-am luatără.. 
Că eu nu sunt așa de bătrână cum arăt la față. Nu sunt ca alte femei să 
mă fac mai mică... Mai am aniţei şi împlinesc patruzeci de ani. De muncă 
mam ismenit aşa... is 

Pedro și Chicho o ascultă cu răbdare. 

—— Dacă am rămas singură, am fost nevoită să mă întorc acolo la 
mine în sat. 

Cu mâna îngreunată de boccea, arată peste câmpuri. 

Aşteaptă să i se pună întrebări, 

Dar judecând după tăcerea fără de sfârşit în care s'au cufundat: ne- 
gustorii, băgă de seamă că povestea vieții ei îi interesează foarte puţin. 
Totuşi, continuă : 

— Cum era să mâi rămân acolo, când nici o rochie neagră de doliu 
nam putut să-mi cumpăr. 





Singurătate 


Femeea singură visează 

Cu ochii mari în 'gol.. Pe cartea 
Deschisă, litere dansează... 

Erau ieri tot şi azi e paitea 
Smerită. Plouă. Se'nserează, 
Orașul turnurile-şi umple 

De umbră. Soarele s'a dus. 

Ea-şi trece mâinile pe tâmple. 

lşi aminteşte tot ce-a spus 

Un glas, ciudat. Ar vrea să sunbie 
Şi-i ţimtuită... Cată'n sus. 


Şi 'cu braţ alb, pios, [aprinde 

O candelă... O stinge-apoi. 

In casă entuneric. Prinde 

Să cântencet cu glas vioi 

Şi mâna ca'n sărut și'atinde. 

Surâde trist... Au fost eri (doi. 

Se-aude ceasul... O sirenă 

Şi glasuri cresc... Se depărtează... 

Aşterne patul alb. (Cu jenă 

Fereastra "'nchide, ]şi așează 

O clipă părul... Ca'n gheenă. 

De patimi trupul şi-l despoaie 

Se roagă sie-si amânând 

Plecarea 'n noapte... După ploaie! 

Cu ciudă şi-aşteptaren gând, 

Pantofii-și scoate... Tristă'nmoaie 

Candeiul chimic între dinţi 

Şi râde : „Am primit scrisoarea”... 

Zăvoru-i pus... Dece să (minţi 

Destinul ? Udă'n glastră floarea 

Şi-adoarme'u braţe de icăinți... 
ȘTEFAN STĂNESCU . 








mmm hai o cae daca 


-t 


15 Noembrie 194 = 


$ 


Nici mie singură nu-mi vine să cred că sa prăpădit răposatul. 

Spune apai ce greu i-a fost să-l plângă, îmbrăcată aşa în roșu ca 
o paiaţă de carnaval; de ce-au spus vecinii. Cum au bârfit-o toate fe- 
meile, năpârcile astea cu limba veninoasă. Cum a trebuit să-şi acopere 
faţa cu mâinile ca să se ferească de gura lumii, pe care numai pămâzitul 
o astupă... 

— Cum mai puteam eu să dau ochii. cu lumea?.. Sunt femeie să- 
sacă, dar am şi eu obraz,. Nu-i așa?.. Ce trebuie să ştie satul că răpo- 
satul — Dumnezeu să-l odihnească pe acolo pe unde o fi — m'a lăsat 
zi ee dl — se plânge lui Chicho, care obligat, răspunde: 

— Sigur !.. 

În timp ce Pedro a scos din raft o bucată de „materie“ neagră: 
tentație. 

Ca un fâlfâit de aripi, cucuveaua o desface pe tejghea, neagră și 
atrăgătoare, ca întunericul nopții, înstelat doar de lăcomia lor, cu monezi 
de argint strălucițor. 

— Opt pesos, metrul, seniora!... Cu șapte metri, poţi să-ți faci d-ta 
o rochie de doliu de toată frumuseţea... Şi asta, ca să vă arătăm că 
luăm şi noi parte la durerea d-tale. 

Văduva le mulţumeşte. In sfârșit a găsit și ea două suflete miloasa 
care să-i înțeleagă tragedia. 

— Opt pesos metrul, spuneți? 

— Ce, nu-i eftin? 

— Da, este, dar știți... eu n'am parale. Dar am mâini, pot să vă 
muncesc, Eu nu cer pomană... Dacă vreţi să-mi dați pe datorie, am să 
rămân aici, o lună, două, ca servitoare, până m'oi achita de datorie... 

Chicho şi Pedro se uită unul la altul. 

Robustiana nu-şi mai ia ochii dela ştofă O mângâie cu degete de 

— Şapte metri spuneţi că-mi ajunge? 

De data asta Chicho răsunde cel dintâiu: 

— Mai bine să iei mai puţin decât să-ţi rămână... Dacă o Zaci prea 
jungă, mături tot noroiul şi e urit a! dracului să fii îmbrăcată în negru 
și feștelită de noroi. 

Dacă ar fi după mine, seniora, cum stofa e destul de lată, cu trei 
metri aj face o rochie frumoasă. 

Femeia acceptă. Durerea a făcut-o așa de docilă!.. 

Şi pe urmă, unei femei în doliu nu-i stă bine să meargă fâțâită. O 
să meargă și ea mai dreptișor, acolo, ca o femeie serioasă, 

Trei metri are să-i ajungă!... 

Și cu cât Robustiana scurtează din rochie, lungeşte termenul de 
plată. Are să le servească un an de zile. De dimineaţa până seara. N'are 
să-i coste nimic, Durerea i-a tăiat până și. pofta de mâncare. și inventa- 
riază toate calităţile: ştie săi spele și să calce. Prepară o mâncare cu două 
frunze şi un oscior, Rade tocătorul şi face patru feluri de bucate, Are 
cel mai bun certificat: patruzeci de ani de sărăcie, Cumoașşte toate bu- 
ruienile câmpului şi toate leacurile lor. Nu coase fără să facă nod la aţă, 
Ar fi capabilă să bage în oală până și cântecul cocoșului, ca să iasă oior- 
ba mai gustoasă. Poftelor a știut totieauna să-și pună frâu. 

Numai cu trei vorbe, Pedro a reuşit să pună capăt pomelnilcului 
ăsta cu cântece de cocoși și mu noduri la aţă. 

— Aşteaptă puțin, Robustiana. 

Au intrat în odăița din dos. Se așează unul în fața altuia şi chib- 
zuesc, serioşi. Când vorbesc de „afaceri“, nu se tutuiesc. Sunt aproape 
dușmani. 

— La urma urmelor, Pedro, d-ţa cred că-ți dai seama că de când 
nu se mai poartă pantalonii ăia cu aripioare „Chiripă'“, materia asta nea- 
eră nu se mai vinde. Ne-a costat un peso metrul. Dacă-l mai întinde 
puțin, cu doi metri, doi metri jumătate, văduva poate să-și facă o rochie... 

Tovarăşul scoate carnetul și creionul, Socotește. 

— Iese mai mulț de doi pesos... Pierdere mare!... 

Lângă tejghea, pe Robustiana, privind stofa, o năpădesc primele la- 
crimi dela moartea răposatului. Nu se simte văduvă cu adevărat decât în 
zua când are să se îmbrace în goliu. 

— Cred că-ţi dai și „dumneata“ seama, tovarășe, că „firma“ nu 
mai poate să meargă așa... Se împlinesc trei ani de când n'am fost la 
târg... Odată și odată tot o să trebuiască să ne ducem... Amândoi, bine'n- 
țeles,.. Şi chiar de ar fi să mergem cu ghetele la spinare, tot o să tre- 
buiască să mâncăm, că altfel dece ne-am duce?... La târg toate sunt 
scumpe topenie!... Trebue să plăteşti! Chicho scrie fiecare cheltuială. 
Socotește şi axlună. 

— Ne costă cinci pesos,.. Dacă primim femeia, ne iese cincizeci la 
sută mai ieftin?,.. | 

— Dar „dumneavoastră” v'aţi gândit, scumpul meu asociat, dacă 
femeia asta, de atâta durere, moare aici la noi? 

Dar poate să fie și sănătoasă!,.. 

Ca să se convingă, Pedro întinde gâtul şi întreabă prin ușa râmeasă 
deschisă : 

-- Cum stai cu sănătatea, Robustiana? 

— In viața mea nam cunoscut nici doftori, nici doftorii... 

— O auzi, Chicho... Ia te uită cum plânge, săracă... 

Interesul comercial îl face să studieze „afacerea“ pe toate fețele ei 
Nu trebuie să-și murdărească interesele, în considerente de ordin senti- 
mental, mai ales că „dumnealui“ e cam slab de inimăl... 

— Şi aacă naște un copil? 

Argumentul ăsta l-a lovit pe Pedro la moalele capului. 

—, Mai bine „vă vedeţi“ de treabă, domnule. Firma Perrone nare 
nevoie de încurcături d'astea, 

De data asta, Pedro vine în prăvălie, să constate pe teren „punctul 
de vedere“ a] frateiui său. 

— Ascultă femeie... Câţi copii ai? 

— Niciunul, domnule, N'a vrut Dumnezeu cu mine... 

Nu-și explică curiozitatea neguştorului. Ce-l interesează pe el dacă 
ea e bună de prăsilă, când pe ea o interesează numai stofa de doliu. 

— E stearpă, Chicho... Dar nu te bucura aşa tare, că e mai urită 
ca mama focului. Mă uitai acum mai bine la ea... Să dai, să fugil.. 

— Parcă o s'o pun în oală să fiarbă... Frumuseţea e duşmana eco- 
NOMiei, 

Partea adversă nu mai ridică nici o pretenţie, ceeace înseamnă că 
sunt de acord... „Afacerea“ se soldează cu câştig... 

— Iţi convine? 

— Ce să fac?,.. Imi convine... 

— O săptămână fiecare, Chicho? 

— Asta cred că se înțelegea, Pedrol.. 

— Bine!... Dar scrie asta pe hârtie, că vorbele se duc în vânt. 

— Dar Robustiana o prini? 

- Dece să nu primească?... Niciodată nu i-ar fi ieșit o rochie așa 
de ieftină!... Să zică mulțumesc, că am făcut târgul ăsta numai de molla 
ei!.. Mai scurtează-i o leavă stofa. 


Chicho surâde, 

— Cum înni citeşti tu gândurile, Pedrol... 

Revin în prăvălie. 

Amândoi sunt foarte gravi. Văduva plâns. 

-— Ascultă ici, cucoană — îi spune Chicho. 

Citeşte : 

„Subsemmata, Dana Isadora Robustiana, văduva lui Juan Asenjo, 
se obligă, ca în schimbul a doi metri şi un sfert de stoiă neagră de me- 
rinos. să servească un an de zile „firma“ Fraţii Perrone — face o mică 
pauză şi încheie lectura actului, apăsând cuvintele — ca „femeie la toate”... 

— E bine? 

Urmează o lungă tăcere 7 

Robustiana simte cu i se înfig în carne privirile bestiale ale lui 
Chicho şi Pedro. Li e scâmbă. Privirile o pătrund până în adâncurile du- 
rerli ei. Se gândeşte la răposatul. Numai el ar fi fost capabil s'o apere 
de a-și batjocori trupul pentru un petic de cârpă cernită... i 

Se uită la rochia ei roșie... Se simte îmbrăcată în culoarea rușinei. 
No să ție văduvă, poate, o vecinicie. Iși aduce aminte de satul ei... acolo 
de unde a plecat acum zece ani... Și vede cumetrele strânse ciae în jurul 
ei. Le aude bârfină : 

— Săracu răposatu Asenjo... Dacă s'ar scula acum din mormânt și-ar 
vedea-o. îmhrăcală'n rogu!... 

Şi de ruşinea ocarei ăştia, cu gândul la răposatul, ceru tocul să 
iscălească : | 

— Primesc |.. 


DO a A E E E O a atat 
TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plăţită în numerar eonform aprobării dir. G-le P. P. T,. Nr. 24464-9%,