Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0027

UNIVERSUL LIRA 


N 

















Ultima carte a lui Papini 


Papini ie înfăţişează cititorilor 
Si o nouă carte. Spre bucuria tu- 
turor şi a noastră, este o carte de 
creație literară, mai aproape de 
mulţumirea celor ce vor să se 
bucure citind. Căci este o carte 
cu „figuri”, pe care autorul «ei le 
caracterizează singur drept 
„umane” şi a căror prezentare 
se poate face, tocmai de aceea, în 
modul cel mai simplu. 

Giovanni Papini, Figure Uma- 
ae, Firenze, Vellecchi, 1940. 

Un bieţ om, sălbatic în patima 
lui de muncă pentru muncă şi ua 
pluzar dornic de pământ ca ve- 
chii colonişti romani, cu care sea- 
mănă la înfățișare; omul fericit, 
care-a izbutit să-şi aibă ogorul 
lui la bătrâneţe, cărind pământ 
cu sacul în spate. Și iată-l pe 
Bragia, iîintruchipind prima din 
aceste „figuri”. 

Un calic glumeţ, filozof din 
fire, căruia îi trebuesc trei luni 
de vară ca să colinde toate casele 
din comună ; și iată-l pe Simone. 

Gahurro, de aproape înrudit cu 
Bragia (de aceea crezi că l-ai mai 
văzut undeva) este omul care şi-a 
făcut totul în viaţă cu mâna lui, 
chiar şi bustul de pe mormântul 
pregătit în curte, îngropându-şi 
faţa într'o căldare cu lut scos din 
Tibru anume. „Nu-mi lipseşte ni- 
mic, dar nici nu-mi cumpăr ni- 
mic”, obișnuește să spună acest 
nehun al nebunilor sau înțelept 
al înțelepților. 

Inginerul „nebun”, închis în 
casa cu şase uși, din care nu iese 
niciodată, retras ca un pustnic în 
poiana de munte neștiută, nu din 
mizantropie, ci tocmai din iubi- 
rea-i prea mare de oameni, con- 
vins fiind că retrăgându-se din 
mijlocul lor „va dori mai sincer 
apoi reîntâlnirea cu semenit. O- 
mul cult de altfel, care și-a im- 
primat pe discuri însă biblioteca 
de capodopere în care crede şi a 
închis într'un mic muzeu perso- 
nai toate miniaturile monumen- 
telor din oraşele pe care le-a vizi- 
tat în viaţă; și iată a cincia din 
aceste figuri umane. 

Dar iată îigura maestrului ar- 
pentor Masada, un „lunatec bun 
de legat”, al cărui portret des- 
cris de Papini, pare pictat în a- 


înalt, cu fața vag exagonală și 
viu policromă. Păr alb de tot, 
frunte palidă, ochi albaștri, nas 
roșu, gură violetă, bărbie neagră. 
Şi, poate peniru desăvârşirea a- 
cestei ciudate gradaţii de culori, 
necunoscutul purta cravată al- 
bastră, o hainâ cafenie și panta- 
lonii negri“. El a fondat o sotie- 
tate pentru exterminarea an:ma- 
lelor de pe pământ, fiind prea de- 
gradatoare pentru frumuseţea ra- 
sei umane. C 

Lângă acest bătrân, iată-l și 
pe cel mai :mare scriitor al lumii, 
ascuns în persoana necunoscutu- 
lui Primasso. Acesta n'a publicat 
bine înţeles încă nimic, dar pro- 
cedeul său merită să fie adus la 
cunoștința tuturor literaţilor: în- 
dată ce a terminat de scris o nouă 
operă, acest Primasso are obi- 
ceiul s'o pecetluiască într'un plic, 
pe care nu-l va :mai deschide îna- 
inte de nouă ani. Atunci își re- 
citește opera și o arde, dacă nu-i 
mai place, sau îi face ediția a 
doua, bine înțeles scrisă pe hâr- 
tie de lux şi legată în mătase. A- 
poi o pecetlueşte în alt plic, pen- 
tru aiți nouă ani; şi așa, din edi- 
ţie în ediție, până la epuizare. 
Operele acestui mare și neîntre- 
cut scriitor pot atinge astfel 
multe ediții, iar cenușa celor arse 
pe rugul auto-criticei o păs- 
trează cu pietate întrun mic ci- 
mitir de urne. Maestrul scoate şi 
o revistă anuală, într'un singur 
exemplar, cu enlaborarea lui Dan- 
te, Goethe, Saint-Beuve, Vico şi 
Virgiliu. 

Librarul neverosimil este în a- 
ceeaş lume anticarul din ulicioa- 
ra florențină, care-şi izzoneşște 
sistematic toți clienţii, din anti- 
patia pe care i-o inspiră cărțile, 
pe care le ține totuș de vânzare, 
din obligaţia testamentară de-a 
continua fără vocaţie profesia u- 
nui unchi anticar. După cum co- 
coşatul Mela este figura cea mai 
expresiv definită a volumului, 
drept portretul celui mai frumos 
cocoșat romantic de pe lume, vio- 
rist prin restaurantele Florenței 
de odinioară, Antinous-ul cocoşa- 
ţilor moderni. 

Aşa este Orestone, Baldassare 
şi Felice: toţi nişte bieţi maniaci. 


de ALEXANDRU MARCU 


menine dela urma cărţii, adică 
Hlaria, Celenia şi Rubina. Trei 
figuri de încântătoare copile, în- 
tre cinci și unsprezece ani. Ilaria. 
este chiar nepoata lui Papini, fata. 
fetei sale Gioconda; iar portretul 


pe care i-l face el acum, în cali- 
tatea-i de bunic prematur, i l-au 
făcut din instinct pictori ai Re- 
naşterii ca Benozzo Gozzoli sau 
Filipino Lippi şi i l-a sculptat 
poate Donatello cu cinci sute de 
ani în urmă. Dar bunicul o prefe- 
ră pe ea, pe Ilaria lui, vie, așa 
cum este, „femee“ la cinci ani a- 
bia împliniţi — după cum o ca- 
racterizează — drept singura fe- 
mee de care s'a îndrăgostit în îi- 
ne Sincer, prima oară în viața lui, 
mizoginul Papini. 

Lângă apariţia Ilariei iat-o şi 
pe a Celenei, fata cu ochi de lu- 
mină, cu părul blond, cu fața ro- 
tundă, grațioasă şi bună. Este 
mica zână, sub sărutul căreia în- 
vie, cald și cuminte, copilul lisus, 
în păpuşa de lemn a Ieslei de 
Crăciun, într'o noapte de iarnă. 

Cu ochii în toate părţile, zglo- 
bie, şi asemeni unei flori de plai, 
„mărturisind parcă — scrie Pa- 
pini — prezenţa lui Dumnezeu pe 


pământul lumii“, apare în fine 
Rubina, sau cum îi spuneccl, 


„mâncătoarea de violete“. 


Aceasta este lumea din care 
sau desprins figurile cărții din 
urmă a lui Giovanni Papini. Sunt 
ele întradevăr și „umane“? Sin- 
gularizarea lor într'o lume neîn- 
tâlnită uşor, retrasă în cele ma: 
înaccesibile colţuri de lume, le 
înfrăţește sigur cu alte figuri, 
bine cunoscute unora dintre noi, 
din povestirile de tinereţe ale a- 
celuiaș scriitor. Papini s'a răsvră- 
tit totdeauna împotriva literatu - 
rii „dulcegi şi fictive“, cum sin- 
gur a denumit-o. I-a plăcut în 
schimb robusteţea, mascu?nita- 
tea. La această atitudine l-a o- 
bligat de altfel calitatea sa de 
reprezentant în viaţă al tuturor 
scriitorilor toscani şi carduccieni. 
Iată de ce practică el și acum o 
proză masivă, voit dintr'o bucată, 
pentru care orice pagină a aces- 
tei cărți din urmă poate fi repre- 
zentativă. 


celaş timp de bunul său prieten 
Ardengo Soffici: „...Un bătrân 








Yu lumea lor bizară se furișează 
cu mult curaj cele trei figuri fe- 





(Urmare în pagina 6-a) 





Note despre om si poezie 


Imi! pare neînchipuit de curios faptul că deși toată poe- 
zia românească modernă este, cum se spune, influențată 
de poezia franceză mai couă. aceasta este, — oiivât sar 
părea de paradoxal, — aproape nceunoicută la ni. Dela 
romantiri, şi: mai ales dela simbolişt: încoace care sunt 
2devăraţii romantic: a: literaturii franceze, pozzia nu 
trăzşte decât în problemele spirituale cele mai grave, şi 
este fructificată numai de întrebările totale privitoare la 
condiția spirituală a omului, la destinul nostru metafizic. 
Marcel Raymond, autorul admirabiiei cărţi „De Baudelaire 
au surrealisme“ vede în mișcările poetice ale ultimelor 
opizec: de ani, ped-oparte o încercare de purifizare a 
esenței poetice, pedealta un mijloc iregulat de cunoaştere 
metafizică. Am adăuga că este și o titanică, dramatică, 
nepui:ncilasă încercare de mântuire, de spargere a Lmi- 
telor, de integrare în ordine cosmică exbra-iidividuală, 
cu mijloace leice însă, cu posibiităţile numai ale omului. 
Nici Beaudelaire, niai Ven:aine, nici Rimbaud, nici Lau- 
treamont, nic: Maliarme, nici Peguy, nici Ciaude] nici Va- 
lery (despe care la noi încă sc crede că problematica lui 
fundamentală este „poezia pură“, sau „meșteșugul pos- 
tului':) nu sunt esteți. Frumuşcţea căreia i se închina 
Baud=iaire nu era estetică, ci metafizică; experienţa spi- 
rituală a lui Rimbaud depăşia poezia; jar Mallarme nu 
a incercat, nic: mai mult rici mai puţin, decât să inven- 
teze o technică de păbmundere în absolut. în orice caz 
toți poeții mari a: simbolismului și a: post-simbolismului 
nu au folosit poezia decât ca pe k cale conducând spre 
valori spirituale superioare, supra-umane. In secolul al 
XIX-lea ireligios, în toiul unei filosofii, anti-matafizrce, 
poezia a fost aceea care a păstrat vii, dramatice, proble- 
mele fundamentale ale omului ; a ţinut, cu insuficienţă, 
locul religiei; a fost însă o metafizică infinit superioară 
metafiz:coi discursive a filosofilor; a rechemat. omul. ră- 
lăcit în planul rezlismului cotidian şi esențial ireal, — 
în adevărata realitate a misterului, a miracolului, a mor- 
ţii. Lamţi-l pe fiecare din poeţii citați mai sus. (şi mai 
sunt atâţia alţii pe cere toată lumea îi știe) şi veţi vedea 
că ficcare își pune, încearcă să răspundă, în orice caz 
se lovește de toate cele câteva mari problem: ale omu- 
lui; poazia fiecăruia este totală; ficcare poat ase o atitu- 
Cine spirituală netă, o reacțiune vie; fiecare trăeş:e 
drama esenţială a un: versului. 

fa vorbit, încă se vorbeşte și încă se va mai vorbi 
la noi de graţia literaturii franceză, de măsura ei (măsu- 


de EUGEN IONESCU 


rat cine? Rimbaud? Lautreamont? Peguy?; de melan- 
colia poetului cutare; de rafinamentul ccluitalt; de fru- 
museţea limbii la celăialt și eşa mezi departe. Preorupă- 
rile acestea au excitat şi ele desigur. Dar nu au lost 
decât sau secunăare (la Verlaine, de pildă, care voia să 
facă din poezie rugăciune) sau drumuri către altceva tla 
Mallarme, la Valery). Că poeţii, aceştia sunt admirabili; 
că versurile lor sunt frumoase este neindoelnse; — dar 
fimumuseţea acessta este realizată de tensiunvua dramei 
spirituaie pe care o trăiau; de faptul că în încercarea 
lor d> a depăși, poezia constituia ea însăşi o treaptă ce 
tmebuia să fie transfigurată, ce trebuia să fie ea însăși 
cât ma; înaltă pentruca trecerea dincolo să se poată 
Iace mai ușor, 

Din arderile, experienţele duse pânăla capăt, ali:tudi- 
nea şi. violenţa spirituală a azestor poaţi, — poezia romă- 
unească nu pare a fi înţeles mei nimic (deşi, repet. toată 
lumea știe că a fost influențată de poezia franceză). A 
preluat însă preocupările estetizante, şi, — pentnucă, 








re: 








(Urmare în pag. 6-a: 





Siena Merica Rămniceanu 








Studiu 


Ștefan Dimitrescu 





WEIMAR 


| de ION SAN-GIORGIU 


Nu sunţ multe orașe în lume, în care călătorul să pătrundă cu o 
mai adâncă reculegere ca în Weimar. Nu fiindcă Weimar se leagă de numeie 
Wui Goethe, Schiller, Wicland, Liszt şi Nietzsche, dar fiindcă aici timpul 
parcă a rămus pe loc şi mâna omului n'a vrut să adoage n.mic peste vest.- 
aile trecutului. Parcă treentui şi-a porunzit zăhava dinccto de vârtejul 
ncântrerupt al timpului și a rămas stăpân pe casele scunde şi îmbătrânite, 
pe străzile ce nu şi-au mutat cursul şi pe înaltele palate, in care azi pășesc 
rar şi măsurat paznici care au învăţat pe de rost, spre a o rosti monoton, 
povestea gloriilor de altă dată. 











Numai copacii din parcul orașului, care îmioracă într'o imensă ver- 
deaţă malurile râului Ilm, pe care odinioară tânărul Goethe dădea lecţii 
de pâtinaj unu: prinț adolescent și nebunatic, zu crescut fintomatic, cu 
tulpine şi ramuri apocaliptice. Cine cunoaşte desvoltarea treptată a acestei 
elegante şi artistice reședințe princiare, ştie că Gocthe a fost un mare gos- 
podar și că parcul acesta a fost aproape în întregime sădit şi îngrijit de 
dânsul. De aceea poate nicăeri nu simţi reînviind trecutul Weimarului ca 
în acest parc, în care fiecare potecă și fiecare chiosc amintesc întâlniri 
tainice între prietenii şi îndrăgostiţii de odinioară. 

Și totuși, înainte de a cerveta pas cu pas vechea reşedinţă a muzeior 
germane, e bine să cunoaştem și oraşul nou, care începe de lângă gară 
şi se întinde până în preajma vechiului oraş. Dintre toate inovațiile 
moderniste, cea mai interesantă şi mat confortabilă e acea Woimarhalle, 
compuză din largi terese care au privelişt: deschise spre grădină şi bas.nul 
unde tineretul sportiv se adună vara, Dar Weimârhalle are, afară de unul 
dintre cele mai moderne restaurante din We.mar, şi o sală intimă de teatru, 
pe cane Testrul Naţional o foloseşte pentru ale sale Kanwmerspicle, care 
mi-au făcut şi mie cinstea acum trei ani să reprezinte „Duduca Sevastiţa“. 

De altfel Teatrul Naţionai! din Weimar îș: păstrează întreagă tradiţia 
lu! de teatru al arţci și națiunei germane. Intemeiat de Goethe pe vremuri 
s'a condus de el cu contribuţia literară a lui Friedrich Schi'lor, teatru) 
acesta şi-a găsit în ultimii ani o renaștere și o creştere unică de prestigiu. 
Insuşi Fuhrerul Adolf Hitler contribuie din caseta sa personală cu o 
subvenție însemnată, pentru ca mai aies reprezentațiile de operă să riva- 
lizeze cu ceie mai bune spectacaie dela Berlin și Minshen. De altfel regimul 
naţional-sociaiist a acordat şi acordă Weimaruiui ca reședință a culturii 
germane o însemnătate cu totul excepțională. Aici au loc de p'1dă în fiecare 
an spectacole festive de teatru şi: eperă, aici tineretul hiticrist are şi el 
putinţa de a participa la deosebite mumnifestări teatrale şi artistice şi tot 
aici îşi ţine în fiecare an şedinţele recapitulat ve „Societatea Goethe“ şi 
se adună întrun congres extraordinar „Uniunea scriitorilor germani“. 

Nic. o mirare că Societatea Goethe, care are ca scop supravegherea 
şi mărirea patrimon'ului d>zumentar privitor Ja Goothe, își are sediul şi-şi 
ține ședințele în acest -adru plin de amintiri în legătură cu marele 
pontif literar. 

Nu e oare aici, pe Frauenplan, casa lui Goethe devenită muzeu ? 
Nu se înalță oare singuratecă pe malul Ilmulu: Arhiva Goethe-Schiller, în 
care sunt adunate cărţi'e, manuscrisele, gravurile și desenurile lui Goethe ? 
Iar dacă te strecori pe malul Iimului dincolo de palatul arhiducal, de 
bibliotecă şi de casa plină de taine a Charlottei von Stein, nu descoperi 
între copaci, neatinsă parcă de vreme, casa de ţară a poetului în care el 
şi-a petrecul la Weirnar primi: ani de prictenie cu ducele Karl August şi de 
dragoste chinuită si nepotaită cu doamna von Stein ? 

Cuitul lui Goethe stăpâneşte Weimarul ca o vrajă care nu-şi pierde 
o clipă forţa ei magică. E mai mult spiritul lui Goeihe aici decât a! ducilor 
de Weimar întemeietorul şi susținătorul Musenhceifului şi decât a oricărui 
alt poct sau artist care a visat, a trăit, a creiat şi a murit la Weimar, 
Intâineşti atâtea urme glorioase la tot pasul, încât amintirile acestor cale- 
brităţi: ţi se par banale și lipsite de interes. Oboseala p= care ţi-o dă orice 
muzeu, ţi-o oferă și casele acestea întunecoase şi simple. în care au trăit 
Wieland, Schiller şi Herder. Caracterul lor de sateliți ai lui Gocthe firește 
că Schiller işi păstrezză, msi ales în grupu. dioseurilor literari de pe soclul 
din faţa teatrului, caracterul său de prieten şi tovarăș de artă al marei 
Goethe, apare parcă şi mai viu astăzi, când chipul lu: se înalță uriaş şi 
dominator de dincolo de mormânt. Iar dacă pătruuzi în acel cavou princiar, 
pe care nemții l-au numit popuiar Fiirstengruft, paşii te duc să intri spre 
cripta în care odihneşte cecace a mai rămas din pământescul Goethe şi 
gândul amintțirii sale, te fură pe deplin. Obsesia lui Goethe se explică şi 
prin aceea că viaţa lui s'a întipării şi a crescut prin decenii, ca povestea 
unică a unui geniu. care a fost totodată un om cu suferințeie, luptele şi 
bucunile omului de rând. Ce-ar fi insemnat de pildă casa doamnei von 
Ste:n, dacă zidurile ei n'ar ascunde cea mai dramatică dintre iubirile lui 








(Urmare în pag. 7-0), 








PROPRIETAR: 
PROPRIETAR ABONAMENTE: E ANUL XLIX e Nr. 27 
SOC. AN. „UNIVERSUL! BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 | caca K iai i ial REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA APARE SĂPTĂMÂNAL : 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU rietalăl se SOCUBEȘTI | St. Brezoleaui! 2325 PRETUL 5 LEI SAMBATA 29 lunie 1940 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov ticulari 25 3 i 

particular 0 « TELEFON 3.30.10 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


Spiritul 





epocii 


de LUCA DUMITRESCU 








Dacă ne-am opri întotdeau- 
na cât de puţin asupra afir- 
maţiilor noastre, o sumă de 
lucruri cari ni se par foarte 
simple ni se vor lămuri ca 
destul de încurcate ca să răs- 
cumpere timpul pierdut. 

Iată depildă o expresie care 
circulă cu destulă uşurinţă pe 
toate pieţile culturale: spiri- 
tul epocii. Nu ştiu câți din cei 
ce întrebuințează în scris sau 
în graiu această expresie de 
nenumărate ori pe zi, se vor 
ji oprit o clipă asupra ei, ca 
să se întrebe ce este în defini- 
tiv acest spirit al epocii, 

Il găsim în lecturile noastre 
întrebuințat, de cele mai mul- 
te ori în sensul expresiei: se- 
colul witezii, adică având acea 
absurdă pretenţie de a justi- 
fica un complex atât de adânc 
şi variat ca epoca, printr'o 
stearpă şi foarte laterală ab- 
strucțiune. 

Altădată îl găsim întrebuin- 
țat cam în felul acesta: un 
scriitor mare, este omul epocii 
sale. El nu poate trece peste 
acest viu care se mişcă împre- 
jurul său, spiritul epocii, fără 
să participe la el. 

In sfârşit, sensurile pe care 
le capătă de fiecare dată ex- 
presia, tind a varia cu capul 
fiecăruia din noi, ca şi cum ar 
fi vorba de un cuvânt poetic, 
pe care fiecare e obligat să-l 
umple cu conținutul inteligen- 
ţii şi sensibilităţii lui. 

In realitate expresia este 
pur şi simplu tehnică şi se 
opune oricărei deformări, la 
lel ca toate expresiile de acest 
fel. 

Explicaţia este simplă şi nu 
merită să ne oprim prea mult 
asupra ei. Intelectualul, mai 
cu seamă ul nostru, îşi însu- 
şeşte dela început un „„passe- 
partout“ filosojic și sprijinit 
pe el atacă îndrăzneţ orice 
problemă, fără să țină seama, 
că terminologia filosofică este 
un cuţit cu două taișuri şi că 
acest lucru îl poate pune în 
ridicol, descoperindu-i beteşu- 
gurile culturale când se  aş- 
teoptă mai puţin. 

La spiritul epocii, participă 
prin ipoteză, orice individ care 
se naşte în intervalul dintre 
două forme ale spiritului. Dar 
conștiința lui, o au foarte 
Puțini şi aceasta pentrucă, ea 
este privilegiul unora din noi 
şi numai pe ei îi interesează. 
Cea mui mare parte a oameni- 
lor, înghit un dumicat rume- 
gat de alţii, adică se bucură 
de toate câştigurile epocii fără 
să trăiască, sau măcar să se 
obosească a-și închipui drama 
cruntă care a germinat pentru 
alții aceste câștiguri. 

Spiritul epocii este deci 
creat şi susținut de aceşti câ- 
țiva privilegiați care au con- 
ştiinţa schimbării formelor de 
cultură. Ce se înțelege însă 
prin forme de cultură şi ce 
necesități determină schimba- 
rea lor? ă 


Cultura este creaţia omului, 
precum natura este creaţia lui 
Dumnezeu. i 


Natura a sugerat omului, 
cultura care este cum spune 
Kant, replica pe care omul o 
dă naturii, creație: lui Dum- 
nezeu. Dar natura e o finali- 
tate fără scop. Adică e o vpe- 
ră, o organizaţie care nu în- 
lenționează să exprime nimic 
afară de existenţu ei, pe câtă 
vreme cultura este o operă 
creiată tocmai în vederea unor 
scopuri. Primul gest de scar- 
monirea pământului la rădă- 
cina unei plante, n'a fost fă- 
cut numai așa ca să existe 
gestul, ci cu scopul de a mul- 
tiplica forţele hrănitoare ale 
pământului, acolo la rădăcina 
acelei plante, de buna creştere 
a căreia depindea desigur în 
mare parte viaţa omului. 

Dacă deci natura e lipsită, 
de scopuri, cultura este carac- 
terizată tocmai prin  prepon- 
deranța ideii de scop. 

Formele de cultură sunt în- 
chipuirile acestea pe care spi- 
ritul omului în luptă cu euig- 
matica şi nesfârşita natură, 
le-a luat de-alungul  veacu- 
rilor. 





(Urmare în pag. 7-a) 





Sunt mai multe trepie de 
adâncire a sensului oricărei 
renașteri. Cine voiește să fie 
alt om trebue să pătrundă, 
în primul rând, sensul sacnal 
al transformării sale. Intr'a- 
devăr, ce însemnează a re 
naște ? Răspunsul la între- 
bare nu se poate da decât 
într'un înţeles sacru, chiar 
dacă am porni dela o consta- 
tare la îndemâna oricui, cum 
ar fi accia a perpetuării pă- 
rintelui prin copil. Idcia că 
fiul continuă viaţa tatălui, o 


exprimă limpede d. Ion Sân-. 


Giorgiu, în versurile : 

In tine nvam născut a doua oară, 

Miniatură dulce-a uieţii mele, 

Tu inedit destin, croit de stele, 

Să fii urmarea celui ce-o să 
moară. 


(pag. 17) 


Firește, continuarea părin- 
ilor prin copii este un sim- 
plu fapt al vieţii naturale 
care ar putea fi privit fără 
nimic sfânt în el. Doar şi a- 
nimalele fac pui care pcrpe- 
tuiază speța, iar la plante 
sămânţa are acelaș rol de în- 
mulţire și dăinuire. E vorba 
deci de ov simplă evidenţă de 
ordin biologic. Cum ajun- 
gem atunci să zicem că la om 
filiațiunea capătă un carac- 
ter sacru? Renaşterea vieţii 
părintești prin copil se în- 
făţişează ca un fapt: de sfin- 
țenie prin împrejurarea că 
omul este martor la învierea 
sa înainte de a muri. Părin- 
ţii nu mor în momentul când 
se nasc fiii; ei continuă să 
trăiască şi acest rest al vieţii 
lor este plin de prezenţa chi- 
pului lor renăscut. Spre deo- 
sebire de animale, care uită 
de puii lor şi nu-i mai recu- 
nosc, şi de plante care nici 
nu ştiu de semințele lor, — 
omul ştie că are (ii, iar con- 
știința filaţiunii creşte cu 
cât tatăl se aprcpie de muar- 
te. Până la sfârşit, filiaţiunea 
acopere  individuaţiunea şi 
chiar o desfiinţează, încât 
sentimentul apropierii mor- 
ţii nu mai produce suferinţă, 
ci împlinire. Golul pe care 
bătrâneţea lasă impresia că-l 
sapă în urmă, nu mai rămâ- 
ne de fapt un goi, din mo- 
ment ce bătrânul își dă sea- 
ma că vine după sinc cineva, 
sânge şi carne din carnea 
lui. Cineva străbate aceleași 
drumuri ale bunurilor ago- 
nisite, cineva poartă acelaş 
nume, ..0tc.... Incetul cu în- 
cetul se încheagă conştiinţa 
împlinirii, a înfloririi, a celei 
de a doua primăveri. Părin- 
tele are vârsta primăverii, 
pentru că vede pe fiul său 
trăind cu viaţă din viaţa sa. 
Pe ce căi se transmite însă 
această putere de întinerirc, 





POENI 


ChRON 


ECA 


UNIVERSUL LITERAR 











LITERARA 


ION SÂN-GIORGIU: A doua primăvară, 


sonete, Colecţia „Universul literar“, 1940 


de la fiu la tată? Căile ră- 
mân misterioase, deoarece ti- 
nereţea tatălui este un pro- 
ces intim şi nevăzut. Nimeni 
nu vede tinereţea, ci doar 
bătrâneţea. Pentru ochii 
streini, nu de o intuiţie a im- 
plinirii e vorba, ci pur și sim- 
plu de o pregătire de moarte, 
ca orice pregătire naturală. 
Totuşi transmiterea de pu- 
tere se întâmplă în mod real, 
deşi invizibil în cadrul apa- 
rențelor. Este deci o influen- 
ță spirituală. Fiul inftuenţea- 
ză în mud spiritual pe părin- 
te. Să se observe particulari- 
tatea acestui raport. D&spre 
părinţi zicem că au dat co- 
piilor fiinţa lor trupească, cu 
tot ce priveşte întocmirea 
matoriei spre a fi receptacol 
al vieţii. Despre o dăruire 
cciporală nu poate fi vorba, 
dela fiu la părinte. Rămâne 
dăruirea spirituală, care este 
totală şi exclusivă. Fiul nu 
poate avea decât puteri spi- 
rituale asupra părinteiui, De- 
aceea, vom spune în mod co- 
rect, că o renaștere prin fiu 
este o renaştere în spirit. Că 
lucrurile stau astfel, o do- 
vedește argumentul că, în 
afară de caracare semne ex- 
terioare, nimeni nu poate 
ști în mod sigur, ai căror pă- 
rinţi sunt cutare copii. Iden- 
tificarea se face prin recu- 
noaștere. Părinţii își recu- 
nosc copiii, declarând că 
sunt ai lor, că ci i-au făcut. 
Dacă am cerceta cu atenție 
sensul acestei declaraţii de 
recunoaştere, am vedea că 
intră în cuprinsul ei mai bo- 
gate elemente de cauză de 
cât de elect. Copiii sunt o 
cauză pentru părinți, iar nu 
un efect. Acest element cau- 
zal ai filiaţiunii îl implică 
versurile d-lui Ion Sân-Gior- 
giu, în strola a doua a sone- 
tului citat: 


In toamna mea, tu ești o 
primănură 
Ce-a înflorit, huzur de ceasuri 
grele 
Venind parcă din nou să mă 
înșele 


Cu bucuriile de odinioară. 


Având puterea de a schim- 
ba toamna în primăvară, se 
înțelege uşor în ce măsură 
copiii sunt o cauză, şi pentru 
ce părinţii îi recunosc. Ii re- 
cunosc aşa cum se recuncaște 
o operă de artă, o faptă cu 
urmări în viața sufletească, 
o ideie produsă spre a deveni 
normă, etc... Actul recunoaş- 
terii este deci, în întregime, 


de esanţă spirituală, adică 
prin filiaţiune, se declară 
cauza împlinirii vieţii. Aici 
ne apropiem însă de sacrali- 
tatea în. căutarea căreia am 
pornit. Orice recunoaştere a 
unei cauze care depășește 
haosul trupului, este act de 
sfințenie, pentru că este un 
act, care făgăduește mântui- 
rea de moarte și împlinirea 
vieţii. Omul este astfel zidit, 
încât el trebue să renască, 
spre a se mântui. Și renaşte 
recunoscând în afară de sinc, 
cauzele vieţii sale spirituale. 
Filiaţiunea este un bun e- 
xemplu de cauză spirituală, 
dar, spre a spune aztfel, ea 
nu e o cauză completă, pen- 
tru că, orice fiu, la rândul lui 
devine tată. Cum să stăpînim 
amărăciunea acestei imper- 
fecţiuni, pe care d. Sân-Gior- 
giu o exprimă cu multă me- 
lancolie : 


Și totuși mă gândesc că într'o zi 
O moarte ne'ndurată va veni 
Și îți va stinge zâmbetul pe gură. 


N'am voi ca lectorul cro- 
nicii noastre să creadă că d. 
Ion Sân-Giorgiu a condensat 
în volumul său de sonete 


consideraţii asupra sfințeniei 


renașterii, pornind dela ra- 
portul tată și fiu. Tot ce am 
spus mai sus, constitue nu- 
mai un comentariu al nostru, 
asupra sonetului „Copilul“, 
la care ne-am oprit și am 
stăruit spre a vedea cum se 
adânceşte problema. Conclu- 
zia este de ordin creștin şi 
anume afirmăm că intră în 
definiţia omului: renașterea 
sa. Ne definim prin aceea că 
ne naştem de două ori. Odată 
ca fii, și a doua oară ca pă- 
rinți. Prima dată apărem ca 
os din os şi carne din carne, 
și ocupăm locul astfel în te- 
nomenalitate, a doua oară ne 
naștem însă din spirit, recu- 
noscând în afară de nai, 
cauzele care ne  împlinege 
viaţa. Acestei renașteri în 
spirit îi spune d. Ion Sân- 
Giorgiu „a doua primăvară“, 
luând metafora sa din fap- 
tul înfloririi de-a doua oară, 
a pomilor, toamna. Motivul 
pentru care foloseşte mo- 
mentul îniloririi secunde de 
toamnă, reiese din cele ex- 
puse mai sus. Anume, putem 
zice că pomul, toamna se 
pregătește să moară; el îm- 
bătrânește. Ivirea florilor, pe 
ramuri, printre frunzele gal- 
bene, oprește însă această 
moarte, şi o transformă în 
viaţă. S'ar spune că pomul 


nu se mai teme de moarte, 
din moment ce are conștiința 
vitalității lui. Primăvara, 
când înflorește în mod nor- 
mal, el nu are conștiința vi- 
talităţii, fiindcă, ieşind din 
îngheţul iernii el nu se poa- 
te compara cu nimic, așa 
cum fiul nu se poate com- 
para pe sine cu nimic în or- 
dinea creaţiei. Față de con- 
știință, el a lost creiat din 
nimic, după cum fiii lui 
Dumnezeu spun că Dumne- 
zeu a creiat lumea din nimic. 
Fiul devine însă repede pă- 
rinte, şi atunci el se naşte a 
doua oară, — nu din nimic, 
ci din spirit. Recunoaște adi- 
că în afară de sine, puteri 
cari împlinesc viață şi-o a- 
pără de gândul că se stinge 
lăsând după sine un gol. Ce 
poate lăsa omul după sine? 
Amesubliniat că d. Ion Sân- 
Giorgiu nu pledează pentru 
o sfinţenie a familiei, ca fiind 
calea unică de renaștere spi- 
rituală, 

Plecând dela o criză psiho- 
logică, — dela un gol de 
toamnă, d-sa rezolva obsta- 
colul nu prin sacralitate, ci 
prin cultură. Dincolo de e- 
femer, autorul recunoaște 
existenţa poeziei. „Golul“ pe 
care îl simțise era o tempo- 
rară sterilitate de artist. 
„Uitata strună“ nu mai fu- 
sese de mult: „încordată“. 
Iată însă că poetul, întocmai 
ca un părinte, va recunoaște 
că are un fiu. Nu sânge din 
sânge, ci un fiu spiritual. 
Este îngerul poeziei : 


De dincolo de zări și de ruine, 
Desprins din a tăcerilor urzeală 
Solemn, al poeziei înger vine. 
Și cu un gest ce cheamă şi 
înşeală 
El îmi întinde mâinile lui pline 
Cu-a laurului veșnică momeală. 
(pag. 8). 


Ca orice fiu, și îngerul poe- 
ziei mare alt atribut decât 
viaţa, prin care participă la 
sacralițate, lucru pe care îl 
mărturisește autorul când 
vorbeşte -despre străbuni : 


Eu nu-s decât târziul avatar, 

Naivă și predestinată odrasiă, 

Ce crede'n viață ca'nimrun sacru 
har. 


(pag. 16) 


Tot viață se numește şi 
ceeace pun poeţii în poezie, 
o viaţă deasemeni sacră. De 
aceea, îngerul poeziei este 





solemn, el vine ca să consa- 
cre, să dăruiască dreptul la 
sărbătoare, Cine are dreptul 
de a [i „sărbătorit“? Acela 
care cere sărbătoarea, care 
simte nevoia ei, care sc lasă 
atras, „momit''. Pentru ce 
spune d. Ion Sân-Georgiu 
despre gestul îngerului, că 
„cheamă și înşeală“? Proba- 
bil fiindcă după orice sărbă- 
toare, urmează ziua de lucru. 
Nu decurge însă că trebue să 
renunțăm la sărbătoare. Nu- 
mai sărbătoarea împlinește, 
prin ea se consacră cauza 
supremă, care renaşte în spi- 
rit şi împlinește. De accca, 
Șteian Georg, poetul german 
care ni se pare a oferi un 
model pentru cazul de faţă, 
cere direct îngerului solem- 
nitatea: 


Gib mir den grossen Jeierlichen 


hauch 
Gib jene glut mir wieder die 
verjiinge 
Mit denen einst der Kindheii 
flugeischuwiinge 
Sich hoben zu dem. friihsten 
opferranch. 


(Der Teppich des Lebens, pag. 15) 


ȘI d. Ion Sân-Giorgiu măr- 
turisește un fel de a cere săr- 
bătoarea, dela îngerul poe- 
ziei. Cererea d-sale este con- 
formă principiului iniţial al 
Creaţiei, care este căutarea 
isvoarelor spiritului.  Con- 
templaţia interioară duce la 
descoperirea unui „cântec 
pur“, altul decât cel indivi- 
dual : 


Când uneori cobori adânc în tine, 
Precum s'afundă ciutura'n 


fântână, 

Un cântec pur cu gândul tău 
se 'mgână 

Și-un suflet nou cărarea ţi-o 
aține. 


Scopul pătrunderii în via- 
ţa interioară este de a desco- 
peri necunoscutul care sălăş- 
luește în suflet. Dar poetul 
nu urmărește transformarea 
acestui necunoscut în cunos- 
cut, ci pe el îl interesează 
tocmai întâmpinarea necu- 
noscutului ca atare. Fiindcă 
el caută cauza, el recunoaște 
că totul îl depăşeşte și plină- 
tatea vine din altă parte: 


Sunt voci necunoscute, sibiline, 
Ce spre tăceri de umbră grea te 
mână, 
Ca să cuprinzi, cu-a ta pioasă 
mână, 


Ale înţelepciunei cupe pline. 
Se anunţă deci „cupa plină 
a înţelepciunii“, care nu se 
cuvine a [i cuprinsă de cât 
cu o „mână pioasă“, iar mai 
departe autorul pomenește 
cu ton erigmatic despre „al 
lumii curcubeu“, dincolo de 
care se plămădesc : 
Sentinţe grav rostite 'm dese 
rânduri 


(pag. 34) 


„Renaşterea“ o gândeşte 
prin urmare poetul ca fiind 
în mâna unor puteri depăși- 
toare, care se manilecrtă prin 
„sentinţe“. Orice sentință de 
dincolo, noi o gândim însă 
sacral, ea este un prilej de 
purificare — trecere dela o 
treaptă a spiritului, la altă 
treaptă mai înaltă. Ca o sen- 
tință purificatoare invocă 
poetul moartea aparentă, 
spre a i se da putinţa renaș- 
terii : 

Caboară vijeli, din culmea zării, 
Să-mi spulbere fărâma de 
pământ. 
Căci poate, într'o noapte ca de 
Paşte, 
Purificatu-mi suflet va renaşte... 
(pag. 87) 





29 


lunie 1940 —— 





Aceeaş ideie a înălțării 
treptate o înfăţișcază şi mai 
cumpătat, fără patosul rugă- 
Ciunii psalmice : 

Căci dacă inima treptat 
nemgheață 

Și sufletul spre mesfârșire sbcară, 

Din moartea noastră creşte-o 


nouă iat,” 


(pag. 88) 

Incheerea pe care o punem 
noi am vrea să înlăture orice 
confuzie „evoluționistă“. In 
comentarul nostru am căutat 
accentul care se aşează pe 
părinți, iar nu pe urmași. 
Poetul este un părinte are 
își recunoaște fiii spirituali. 
El crește şi renaște prin o- 
peră. Poetul se racrifică prm- 
tru  solemnitatea  îngenulu; 
poeziei. Bine înţeles, toate a 
cestea numai atât cât are no- 
rocul să descopere adevăra- 
tele sentințe şi să intuiască 
necunoscutul ca atare. Pen- 
tru că foarte just observă au- 
torul : 
„paşii noștri bâjbâie aiurea 
Și tainele ca niște păsări pier, 

(pag. 12) 

Ca și păsările care se în- 
torc, reapar din când în când 
şi tainele, fie numai în florile 
de toamnă ale unui pom, de 
unde le culegem şi le închi- 
dem impresionant într'o me- 
taforă, precum a făcut, plin 
de tâlc, d. Ion Sân-Giorgiu. 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 








Yntâbnire rară... 


Nam întâlnit cu mine, cel de ieri 

Si n'am știut ... De unde-aveam să ştiu ?... 
Eram pe cărăruia dintre meri, 

Ce urcă scări de-albastru-cenușiu... 


Şi, vrând să trec pârâul înainte 

De astinţitul lunii printre cetini, 

Eu, cel de ieri, ca un copil cuminte, 

Am vrut să stăm de vorbă : „doi prieteni...“ 


Se însera... și cel de azi, grăbit 

Am strâns abia o mână caldă, blândă. 
Eram ,ce-i drept, cun fir mai cărunțit 
Şi viaţa-mi surâdea : „Gâză flămândă...“ 


Dar, cel de ieri şi cel de azi, pe puntea 

Ce două lumi desparte printr'o clipă, 
Ne-am îmbrâncit, lovindu-ne crunt fruntea, 
Și n'am știut, atunci, în mare pripă 


Pe cin” să las să treacă mai întâi... 
Prăpastia se deschidea lunatec, 

Si noi, becisnici fără căpătâi, 

Zvârl:ţi din vis... rămas-am singuratec. 


CONSTANTIN COJAN 





CÂNTEC 


Am sufletul ca o floare de cîmp, 

pe care mi-a adus'o între file de carte, 
să fie în adevăratul ei veșmânt 

de ofilire şi moarte. 


Acum aud cum minutele ei se scutură 
şi se lovesc de pereți și perdea, 

și tot mui răvășite sînt petulele 
răstian'te pe litera din cartea meu. 


O privesc încordal cum peste fiti 
creștetul ei încă tinir și-l îndonie, 
și ca să-i surprind sufiarea grea 
1ş vrea să fuc noapte în oduie, 


să închid cartea aceast cu zodii. 

im. care loarea mea din cîmp culeasă 

sa scuturat de !ot şi sa stins, 

singură și departe de livada ei de mătasă. 


Ghedeon Coca 
RÂNDURI... 


Cu cel din urmă zâmbet ți s'au stins 
Şi cel din urmă strop de vieaţă, 
Luceafăr mic, prea timpuriu desprins 
In trista, albu cimineaţă. 


Râdeai şi râsul îţi rămase 
Pe buzele sub[ivi şi reci, 
De parcă cerul își lăsase 
Sărutul trecerii de veci. 


Din zarzării subt care te-ui jucat 

S'a fost pornit un cânt ca o chemare; 
Fulg alb, atât de repede-ai plecut 

Pe drumul fără de hotare, 


E-așa pustiu fără de tine 

De când te-ai dus la geam stă o muşcată 
Și parcă spune: „nu mui vine 

A voastră dragă așteptată“, 


Iar glasul tău m'o să răsune 
Acum aici, acum în alăt parie, 


Corespondenţța noastră 


Te-om rechema în fiecare rugăciune 
Puly alb, fulg mic, plecat așa departe. 


Radu Pătrășcanu 


INSINGURARE 


Dragoste, dece mi-ai tăiuţ drumul 

In şerpuirea căruia îmi răstignisem făptura 
De ani m'am frământat sa îngenunchi ispita 
Can leasa dir adâncimi, să-mi îngrijesc 


răsura. 
Te-am întâlnit în noaptea plânsă 
).ângă boschetul şovăirii mele; 
Eream prea vânturat de răscolirile firii 


Ca să-ți fi putut umbri incandescenţele grele. 


In colțul întunecat, păreai nălucă vie 
Naiadd'n pudra sângeric, a zilei rătăcită peste 
deui, 
Ai desenat pe frunitea-mi dantele 'ngândurării 
Şin suflet picurat-oi note, a unui foarte trist 
final. 


De când la gleznele-ți, cu mirul frunții 
Ți-am închuuut tribuu 'nsingurării albe, 
Merzu — cu a stropilor de rugă — am îm- 
plorat tăria 
Să rupă 'mcolăcirea, a braţelor vrăjite salbe, 


lit dăruesc de vrei orice și oricând 
Cerşesc în colţ de stradă — ofranda 
despărțirii... 
E atât de greu să stingi fărâma de tăciune, 
Și să mă speli pe-obraji, de umbrele de 
amărăciune?... 


VII PREA TÂRZIU 


Vii prea târziu. In mine-i toamnă 
Şin inima stoarsă, cenușa-i scânteea. 


La ce-aș mai năzui femeea, 

Acuma când anii spre junduri mâmndeumnă? 
Sata” Day 

la ce-ui veni, când frunza moare 


"Şi freamătul de patimi. în aer s'a stins? 


Nu vezi, că părul pe tâmple mi-e nins 
C'umbrită mi-e viaţa, lipsită de soare? 


Mă simt pe faleza stipremei 'nserări 
Cu soarele vieții apus după creștet, 
Nu vezi tu femee, că trupu-mi e veșted 
Pe când în adâncu-ţi se agită chemări? 


Sunt tineri cenvoacă totale iubiri 
TȚâşnii» bengatlie din calde acorduri, 
Jaluzele vremei s'aștern peste doruri 
Vii prea târziu, de acum retrăesc nioan de 
amintiri. 
Topor Vsevolod 


DE TREI TOAMNE 


De trei toamne și trei primăveri 

tușesc o tusea seacă și greu 

Mi-am măcinat plămânii scuipând 

Mi s'au stins ochii plângând. 

Mă plimb dimineața și seara prin parc, 
Să-mi mai prelungesc viața c'o zi 
Să-mi mai gonesc durerea şi gendul 
Uitarea voiesc să-și aștearnă vălul. 
Prietenii m'au părăsit pe rând 

Rudele s'au depărtat de mine plângând 
A rămas lângă mine, doar mama, săracă 
Să se roage la Domnul, mătănii să facă. 
Dar de toamna asta să scap, nu știu 
Piămânii și obrajii s'au supt 

Amintirile triste mau copleșit și mau rupt 
Din viață m'au luat aproape de viu. 


MIRCEA IONESCU-SULZER 


E NOAPTE 


Ei noapte luminată de luna de argint 
Şi stelele în ceruri par bobi de mărgărialt; 
lumina tremurând cuboară pe pământ, 
Ca un lințoliu de-aur pe-un negru, trist 
mormânt. 
Pe gingașa ta frunte încet s'au scuturat 
Păreri de rău uitate, iar sufletu-ți curat 
Se bucurăm tăcere căci, astăzi mie, lut, 
Noroc îmi fu atât că noi doi ne-am văzut. 


De-acuma nu vei merge, nu mă vei părăsi. 
Pe sânul tău eu gura cea arsă-mi voiu lipi; 
In neagra 'ntunecime din depărtări te sorb 
Pe ţine, vază care treci haosul cal 9ro. 


Aş vrea can este rânduri, — dac'aș putea — 
s'adun 

Cenușa de dcrințe, de vântul cei nebun 

In cale 'mprăștiată. In iunu iui Anril 

S'*a spulberat castelul clădit de un copii. 

Aș vrea în noaptea asta, pe un păgân altar 

Să gust iubirea sfântă, — al înimilor har — 

Acun:a-i clipan care şi vântul a tăcut 

Și freamătul de frunze în noapte sa pierdut. 


Ci vino tu, mireasă a sufletului meu, 
Ce mi-ni făcut plăcere din ce mai culce rău! 
O soartă nemiloasă din braţe mi ie-a smull, 


Dar, să te dau uitării, iubescu-te pred mult!... 


Vinăm a mele braţe, vei sta la pieptul meu, 
A tale prea dulci buze le-ciu săruia meeru, 
Căci, — poate —, încă mâine al stelelor noroa 
Veni-va cu argintu-i Pal dragostei pronod. 


Traian Costa 


Frunzele late, cu nervii bătrâni, 

Câte vânturi le bate și le usucă?.. 
Iarba câmpiei adulmecă sâni 

Ai verii smălțate, cu apă, — pe ducă... 


Prin ramuri uscate, duhul jilav 

A! nopţii de toamnă nu șueră, cântă!.. 
Sare și râde bătrânul zugrav 

Ș: gabbenu "'ntinde pe vara înfrântă... 


Mirezmi rătăcite, sânuri de Flori, 

Le cuută vântul, le 'mprăștie Jirea,; 
Uşor, funigeii, tristelor hori 

Le deapănă pânza şi toată mâhnirea.. 


Velele-i grele seara le lusă. 

Cine "i uităntristarea, cine parfumul 
Multor zorele? Toamnei nu-i pasă 
De vise şi-aduce tristeți cu duiumul 


MIRESE... 


Femee, te-aștept co'mserarea un duh 
Să-i farmece somnul, te voiu troeni 
Cu. dorul din mine, cu flori de văzduh. 
Mireasă din lume! când oare'i veni, 

Să văd ce'i adâncul din fructul lhumesc, 
Câmpia 'msor'tă so pot stăpâni? 


Te-așteaptă blestemul din simț omenesc, 
Vadul din mine ce-și caută apa... 
Au fos! despărțiți, dar azi se unesc! 


Mireasă eternă! lovește cu sapa)... 
Te-aştept şi pe tine. supus şi senin, 
Pe tine stă lumea, Pu ne ești talpa. 


Chiar zeii, la tine de mult se închin 
î valuvi de lume-ţi jertfesc pe altar... 
Tu ai Vecinicia spre car Ei suspim! 


Miresele mele, vă caut hoinar, 

De ani, printre lume, vă caut și 'm vis, 
Sperana din mine respiră mai rar. 

O! Astăzi pleca-voi spre voi în Paradis! 


Jean Icar 


A 





29 lunia ' 1940 


——— 


intre toate cele pământeşti, dragostea este desi- 
[]) gur lucrul cel mai greu de lămurit. In definitiv, 

într'o viaţă în care ai atâtea pe cap, dece să-ți 
pierzi, dintr'odată, aşa netam-nesam, tocmai capul pe 
care ai atâtea lucruri și lucrurile acelea să rămână în 
aer şi, singure, să se încurce între ele atât de rău, că 
nimeni să nu le mai dea de rost. Oricum, un om are un 


creer şi un echilibru, e şi el rotunjit într'o formă a lui, 


să facă şi el ce poate, sub un cer care înșiră în lung şi'n 
lat atâtea stele şi care se spune că sunt încă mai multe 
și mai multe în alte și alte ceruri, al căror sfârşit nu 
există, nu există pur şi simplu. 

Și deodată să nu-i mai rămână nici asta. 

Fiindcă în dragostea mare, în dragostea adevărată, 
așa se intâmplă. Din nenorocire, oamenii s'au invăţat 
să vorbească de cer, de stele, și de moarte, cu aceeaşi 
ușurință cu care vorbesc de castronul din bucătărie. Şi 
pentrucă. vorbesc atât de ușor, au început să nu-și mai 
creadă propriile cuvinte. Dacă îl întrebi pe unul ce în- 
țelege prin „dragoste“, va tuşi, se va bâlbâi și-ţi va 
răspunde: „Așteaptă”... Să-și aducă şi el aminte de 
vreo frază onorabilă citită sau auzită pe-undeva, fiind- 
că așa vorbesc oamenii unii cu alţii... Stelele, cerul și 
moartea, astea sunt lucruri ce nu se pot pomeni atunci 
când ai de gând să vorbeşti serios. | 

Şi totuşi, dragostea, dragostea adevărată, te smulge 
din lume, din inteligenţă şi din onorabilitate şi te duce 
departe, deparie, intr'un voiaj foarte neprevăzut, ca 
în vis, din care insă, deobicei, te întorci tot în locul 
din care ai plecat, cum te trezești dimineaţa. 

Bărbaţii, care sunt, în general, nişte inşi ce pun mult 
preţ pe un fei de seriozitate şi de inteligenţă a lor, se 
feresc de dragoste, ca de mama dracului. Fiindcă, 
spun „Nu vreau să mă incurce”. Femeile, in schimb, 
hindea w'au nimic de incurcat, sunt veșnic pregaiiie 
de piecare. De aceza, de faptura lor, în lume, se leagă 
poezia, ceva ce e alsceva detâi inteligenţa, și un fel de 
seriozitate, iar, dacă e gravă, este desigur gravă cum 
e cerul grav şi cum suni gravi ochii animalelor, şi ai 
oamenilor atunci când uită să fie inieligenţi, Vedeţi: 
avem in faţă două lumi, una mică, și mărginită, cu le- 
gile ei mici şi mărginite, — şi alta ale cărei plaiuri le 
știe numai Dumnezeu, 

Iar dragostea, e din lumea lui Dumnezeu. Și lumea 
asta nu poate decât să te incurce foarte. Deci, feriți-vă 
de ea cei ce ţineţi cu orice preț să vă faceţi castele pe 
nisip. Ei, desigur, nu-i tot una să-ţi pui floare la buto- 
nieră şi să pornești in crailâc. Nu-i tot una cu aragos- 
tea ce te trece cu nasul prin moarie, ca printr'un ciu- 
dat parfum — şi în care poale să-ţi sară cât colo floa- 
rea, dela butonieră, aerele de fante și tot ce ţi-a fost 
drag la D-ta, în lumea asta vremelnică... 

Așa gândea, gândea şi se scărpina în cap, dintr'un 
tic, neinţeles dar nu mai puţin persistent, Petru Găinu, 


un fel de student dintr'un oraș universitar din Tian-" 


silvania, — un fel de student fiindcă numai de carte 
nu se ținea, din cauză că îşi găsise o vucaţie mult mhi 
adâncă: aceea de a comenta necoatenit tot ce se în- 
tâmplă în lumea asta, Fiindcă viaţa, spunea el, dacă 
n'o ințelegi, la ce drac o mai trăieşti?! Materie cenușie 
in cap, plui! nici mâcar roz Sau albastră! Dacă nu-i 
frumoasă, cei puțin să folosească la ceva. Și de aceea 
Petru Găina gândea, gândea mereu și se scărpina în 
cap, Din cap, ii cădea mătreaţa pe hainele totdeauna 
de culoare închisă, ca pudra pe rochiile femeilor — şi-o 
sufla alternativ apoi de pe umărul drept şi stâng — 
Şi astfel Petru putea să aibe impresia că nu e un om 
care nu are chiar nimic de făcut. 

Ceeace e interesant de data asta nu este însă acest 
Petru Găina cu filozofia lui înaltă, ci motivul, da, ua 
motiv foarte interesant — care il fâcea pe Petru să-și 
pună iar în mișcare materia cenuşie. 

O intâmplare cu adevărat curioasă. O intâmplare pe 
care bărbații serioși au considerat-o ca pe ceva nese- 
rios, dar pentru care cucoanele din oraş au plâns și au 

isat muit, în taină. E vorba de Alexandru Ardeleanu. 
Alexandru Ardeleanu era, — este încă, dar parcă ne 
e mai ușor şi tuturor le vine să spună ca noi: pera” — 
este deci sau era, un tânăr arhitect din oraș, de mare 
viitor. Om de vreo treizeci și cinci de ani, lui i se da- 
torau cele mai frumoase vile din oraș; cât despre în- 
făţişarea iui, nici ciobanul din Mioriţa nu era mai fru- 
mos. Cât despre ochii lui, acolo era treabă de pictor, nu 
de sculptor. Adâncul lor întunecat, avea un întunerec 
nu de ape moarte, ci de noapte fără sfârşit. Lucruri ce 
plac femeilor (care de pe la cincisprezece ani încep să 
scrie în jurnalul Jor intim acest interesant lucru. „In 
ochii lui e infinitul” — la care un bărbat nu sar gândi 
niciodată). 

Instârșit, nu de frumuseţea lui Alexandru Ardeleanu 
e vorba aici. Ci de un foarte ciudat fel în care omul 
acesta a ştiut să-și strice viața, adică. o carieră ce se 
anunța strălucită, relațiile pe care le avea în lumea 
bună a oraşului şi alte chestii de astea, pe care un băr- 
bat serios nu Je poate desconsidera. Fiindcă, iată, toată 
lumea vorbește de plecarea acestui tânâr aumn, de ple- 
carea lui definitivă, nu în capitala ţării, cum au făcut-o 
atâţia alţii, nici în străinătate ca să-şi desăvârşească 
studiile, ci nici mai mult nici mai puţin, într'o armată 
colonială din extremul orient. Iată. o hotărire ce ţine 
de romane și care în romane e foarte palpitantă fiind- 
ce îl criticaseră, deveniră foarte mândri, ei ştiau dece, 
dar ceeace dacă se întâmplă în viaţă, mai ales întrun 
oraș burghez, este socotit mai curând că ţine de ne- 
bunie. 

Sunt mai bine de cinci luni de când a plecat Ale- 
xandru Ardeleanu. 0 lună după divorţul lui. Prietenii 
lui la început au crezut că glumește, apoi, necrezân- 
du-l încă in fond, au simulat că îl cred pentruca să 
poată serba evenimentul printr'o săptămână de chefuri, 
după această săptămână de chefuri, când toţi se apu- 
cară, de daia asta, de o cură de desintoxicare — laxa- 
tive, comprese şi alte celea — deci lucrurile păreau a 
reintra în făgaşul lor, Alexandru se urcă în tren și dus 
a fost. Au primit ultima lui cartă poştală din Marsilia, 
din ziua când se îmbarcase pe vapor. 

"Toată lumea a rămas năucită. După ce l-au mai co- 
mentat câteva săptămâni în toate felurile, punctul de 
vedere se transformă pe nesimţite. Până la urmă, cei 
ce îl criticaseră, deveniră foarte mândri, ei ştiau dece, 
Și nu scăpau nicio ocazie, când întâlneau un străin, 
să strecoare, în cursul conversaţiei și câte o frază, 
despre „Bunul meu prieten arhitectul Ardeleanu, care 
s'a făcu! budist, Da, domnule, a plecat în India. Era un 
băiat excepțional”. (Adică noi toţi, suntem excepţio- 
nali, în g:upul nostru. Oricăruia dintre noi i sar fi pu- 
tut întâmpla lucrul acesta). Oamenii, dealtiel, nu sca- 
pă nicio ocazie să se laude, indiferent cu ce, chiar cu 
faptele altora, 

Din toată lumea asta, însă, numai Petru Găina știa 
ce știa. Fiindcă Petru Găina era vărul eroului, în pri- 
mul rând, şi mai ales pentrucă avea ochi să vadă și 
materie cenușie (să ni se ierte repeţirea prea deasă a a- 
cestei expresii care nu ne aparţine nouă, ci lui Petru în- 
suşi) să înţeleagă. 

Adică să înțeleagă că Alexandru își mâncase viaţa, 
cel puţin pentru câtva timp, din cauza soţiei lui. Da, 
din această ciudată dragoste pentru soţia lui, o dragoste 








lungă şi nenorocită, nu, nu nenarociţă ci stearpă, stear- 
pă cum poate fi o grădină stearpă, fără flori şi fără 
roade, cum poate fi un cap sterp — şi alte lucruri în 
lumea asta, care dă din ea rareori bine și de multe ori, 
rău, dar dă necontenit. Cât despre sterpiciune, tot Petru 
gândea, e mai rea decât moartea. E gol, e neant. 

Iată un subiect ce ar putea consuma 0 mare parte 
din mătreaţa capului lui Petru Găina, Dar nu dec! 
vrem să ne ocupăm. Nu de el, ci de ciudata dragoste 
a lui Alexândru Ardeleanu, care ne va arăta că felurile 
prin care un om se poate pierde pe sine sunt, din ne- 
norocire, nesfârşite, 

A X% 

Așa dar, arhitectul Alexandru Ardeleanu, fusese, după 
cum am mai spus în treacăt, însurat și divorțase cu o 
lună înaintea precipitatei lui plecări. Despre soţia lui, 
Steua, se spunea, în general, în cercurile din care fă- 
ceau parte, că este o fiinţă oarecum apatică. Femeile, 
erau pornite să nu vadă în ea o concurentă, fiindcă 
bărbaţii lor nu ajunseseră încă să-și  „modernizeze” 
gusturile — nici măcar n'o pretindeau, şi o preferau, la 
cinematograf de exemplu, pe Mae West, Chaterine Hep- 
burn, fiindcă cea dintâi era „o femeie“ pe când cea de a 
doua o „sluțenie ciolănoasă“ — iar Stella, deși trecută 
peste douăzeci de ani, mavea după părerea lor, „nici în 
clin nici în mânecă, cu o femez“. Părea mai mult o a- 
dolescenţă încă neformată — lucru ce în adolescenţă e 
frumos pentrucă promite o inflorire viitoare, dar peste 
vârsta de douăzeri de ani e timpul să se considere a ti 
an îel de „neisprăveală”, E adevărat că doamnele din 
oraş îşi cunoșteau destul de bine bărbaţii, fiindcă multă 
vreme Siella nu deșteptase în nimeni nici o pasiune. 
Soţul ei, chiar, deși nu se interesa de alte femti, nu pă- 
rea să se poarte cu nevasta lui ca un bărbat îndră- 
gostit. Cu atât mai mare fu surpriza, când un tânăr 
domn venit de curând dela studii din străinătate, dădu 
curână semne de a fi foarte turburat în faţa acelei ne- 
interesante doamne Ardeleanu. Și acest tânăr doetor 
era tocmai unul lin oamenii pe care se conta ca să mai 
schimbe „atmosfera sentimentală” a lumii bine din 
oraş. Insfârșit şi asta tretu, era o excepţie din care nu 
se putea trage nicio concluzie, arhitectul Ardeleanu cu 
soţia lui continuau să facă și să primească vizite, iar 
Stella să fie considerată ca o simplă figurantă necesară 
in reuniunile mondene. 

Divorțul lor fu primit, deci, fără prea mare mirare. 
Intrucât dela început se decretase că Stella nu era o 
femee, pe când soţul ei era un bărbat care ar fi putut 
să facă o partidă mai bună, despărțirea 1or fu conside- 
rată ca un sfârșit al unei erori si un început al unei 
„intrări în normal”, Oamenii din afară au totdeauna 


un punct de vedere al lor asupra vieţii altora şi după 
cum lucrurile se întâmplă cum le văd sau ailtiel, le soco- 
tese normale sau anormale. 


Insfârşit, prin ce se deosebea eroul nostru de lumea 
din oraş, e greu de spus. Fiindcă, după cum vărul lui, 
Petru, ştia prea bine, şi după cum ştim şi noi, fiindcă 
e ervui nostru, această atât de neinteresantă Steila, fu- 
sese, ea insăşi, motivul pierzării lui. 

Şi iată cum se întâmplase: 

Cu opt ani în urmă, pe când Alexandru isprăvise fa- 
cultatea și începuse să se lanseze, mergea, întw'o Sâm- 
bătă dimineaţa, să-și întâinească un prieten la o caife- 
nea din centru. Era o zi de primăvară, cu lumină ar- 
gintie, uşoară şi cu o boare de vânt care legăna uşor 
irunzzie copacilor din grădini, draperiile de mărgele de 
lemn dela ușile frizerilor și colțurile feţelor de masă 
scoase pe stradă în faţa restaurantelor. Totul era mol- 
com, tandru şi se petrecea pe amănunte. Iar, primăvara, 
se pare că şi sufietul se sensibilizează şi receptează lu- 
crurile foarte mici, care numai dela înălţimea pisici- 
lor și cățeilor par evenimente: un zbor de pasăre, o 
mișcare înceată de umbre, 

Duvă toate probabilitățile, deci, şi eroul nostru era 
oarecum dominat de uşoara vrajă a începutului de 
April. Trecând prin faţa catedralei catolice, îi fu atrasă 
atenţia de ceva neobişnuit ce se petrecea pe acolo. Acel 
ceva neobișnuit, văzu în momentul următor, era o tâ- 
nără fată care cobora treptele, O fată înaltă şi subțire 
imbrăcată in ceva ce avea culoarea cerului luminos din 
ziua aceata. Şi era atât de subţire şi se unduia în mers, 
parcă o legăna şi pe ea vântul. Se potrivea atât de bine 
cu țot ce se intâmpia în jurul ei — simţi tânărul domn, 
încât o privi cu plăcere. 

Fata trecu pe lângă el fără să pară că l-a văzut — 
şi i-o luă înainte, Arhitectul Ardeleanu, îşi aduse a- 
minte dintrodată că prietenul lui, Lucian, pe care tre- 
buia să-l întâlnească la cafenea, era, în definitiv, un 
om destul de plicticos. Mai ales într'o zi ca asta. Fiind- 
că Lucian, tânăr inginer, era atât de absorbit de mese- 
ria Jui și rezolvase osrecum problema „perpetuum-mo- 
bile” - lui cu propriul său creer şi cu propria sa gură, 
încât era în stare să gândească şi să vorbească douăzeri 
şi patru de ore în şir, fără să mai lase pe altcineva să 
plaseze un cuvânt. Pe de altă parte mai avea un tic, o 
ortografie specială sonoră, tot monologul lui intermina- 
bil era refrenat până la obsesie de un fel de sgomot 
care constă în a-și trage nasul, ca un om care n'are 
batistă, acolo unde virgula sau punctul cereau o mică 


pauză. 


Iar ceeace vorbea era binecânțeles în legătură cu rhe- 
seria lui. Mai muit încă, Lucian, bolnav de inteligență 
— după părerea lui însuşi, chiar — ajunsese să lege in- 
gineria. cu filozofia, dând naștere la ceva ce el numea 
„Filozofia tehnicei”. In fine, un om extrem de intere- 
sant, care lui Alexandru Ardeleanu îi folosea tinevri, 


" fiindcă molte din lucrurile spuse de Lucian erau juste, 


și de aceea îi dăduse întâlnirea pentru dimineața asta. 
Probabil, bărbaţii ar fi mult mai inteligenţi, dacă n'ar 


UNIVERSUL LITERAR ă 


exista femeile, ar comenta desigur Petru Găina. Un 
bărbat care se ia după o femee pe stradă, fură acest 
timp aproape totdeauna unor discuţii despre „proble. 
mele mari cate pecetluesc soarta omenirii” — indife- 
rent din ce domeniu — cu alţi bărbaţi, pentru moment 
detaşaţi de tot ce ar însemna „preocupări neserioase”, 
sau unei activităţi care prin ea însăși pecetluește soarta 
omenirii. 

Aşa dar, în acea zi, Lucian a rămas Să aștepte za- 
darnic în cafeneaua aceea din colț, într'un anumit colţ 
al cafenelei anume aies de el pentru a-și putea. debita 
ideile in liniște, din cauza unei fete oarecare şi-a unei 
primăveri despre sensul metafizic al căreia Lucian pre- 
gătea chiar o snmă de paradoxe foarte interesante pen. 
tru un artico! care urma să-l publice, în revista [ite- 
raro-culturală din localitate, 

Fata coti de mai multe ori, până ieși din centru şi 
ajunse în cartierul vileler. Păsările ciripeau aici în gră- 
dini, copiii se jucau pe stradă cu cercul şi trotinetele, 
servitoarele băteau covoare in grădină, cu mânecile su- 
flecate și legate cu basmaâle viu colorate, la cap, câte 
o fântână ţârâia sub vre-un umbrar, şi peste toate era 
acel zumzet al primăverii, parcă tot pământul şi cerul 
fermentau ca să iese peste tot culori şi lumină, culorile 
amplificate de lumină şi lumina de culori. 

La un moment daţ, când arhitectul Ardeleanu înce- 
puse să se obişnuiască cu această mate armonie în care 
fata subțire şi albastră din faţa lui se integra tot așa de 
bine ca şi copiii ce se jucau pe stradă, toată beatitudi- 
nea lui se sfârşi într'un mod. cu totul neașteptat: tâ- 
năra domnişoară se opri, deschise o portiță de grilaj 
de fier și intră într'o curte Ia fel de înflorită ca și ce. 
lelalte, spre o vilă care era și ea albă şi graţioasă ca 
toate cele din cartier. Strada Florilor No, 9 bis era scris 
pe tăbliță. 

Nu ne vom ocupa de starea sufletească, a eroului 
nostru, după acest incident. Vom menţiona doar că, 
trezit din plăcuta toropeală, s'a întors să-l găsească pe 
Lucian, cu remușcări în suilet pentru „neseriozitatea” 
de care dăduse dovadă, dar Lucian nu mai era acole 
— unde aștepiase mai bine de un ceas, 

Toate lucrurile sar fi oprit aici, dacă a doua zi, Du- 
minecă dimineața, arhitectul Ardeleanu n'ar fi încer- 
cat să-şi ispăşească greşeala din ajun, invitându-l pe 
„prietenul! lui pentru aceeași oră în aceeaşi cafenea. In 
ziua precedentă fusese reţinut de niște „afaceri ur- 
gente” minţi, ca să nu se blameze, în biletul pe care-l 
lăsase la gazdă, 







A doua zi deci, Duminecă la amiază, pe când tre- 
cea prin faţa catedralei catolice, şi se gândea tocmai 
cum are să realizeze ultima lui comandă, (o vilă a unei 
foste protesoare de matematică, ieşită la pensie care 
pretindea ca toată casa să-i fie „simetrică”) un lucru 
ciudat îl scoase din gândurile lui. Acest lucru ciudat 
era fata din ajun, care, printre lumea multă care asis- 
tase la Serviciul Divin, cobora singură treptele, de da- 
ta asta îmbrăcată în ceva de culoarea frunzelor proas- 
pete. O lăsă să treacă înainte şi, după cum părea, mer- 
gea şi de data asta spre casă. „Ar fi interesant să se 
repete ce a fost ieri” gândi tânărul domn. Şi, amuzat 
de gândul că Lucian va aștepta iarăşi, — gând ce bine 
înţeles era de inspiraţie diabolică, dat fiindcă Alexân- 
dru Ardeleanu știa să fie un prieten loial — merse și 
de data asta în urma fetei conducând-o până acasă. 
Nici de data asta nu părea să îi fost remarcat, doar o 
fetiţă care în ajun căzuşe cu trotineta și pe care Ale- 
xandru o ajutase să se ridice, îl privi zâmbindu-i com- 
plice. Ş 

De a doua zi, lucrurile însă reintrară în normal. Ale- 
xandru era iar ocupat, cu rezolvirea acelei case „sime- 
trice“: — o rezolvire în care să împace ideile lui de ar- 
hiteciură cu ţicneala cucoanei — iar Lucian era, pen- 
tru întâia dată în lunga lor prietenie, supărat. Tot pen- 
tru întâia dată în cariera lui, însă, era și eroul nostru 
oarecum cuprins de anumita gânduri foarte neobișnui- 
te şi foarte pretenţioase chiar, şi anume asupra „fără- 
derostulai vieţii“. Simţea că îi lipsește ceva și nu ştia 
ce. La dragoste bina înţeles nu se gândea. (la acest lu- 
cru se gândesc numai femeile când simt că le lipseşte 
ceva, chiar dacă ceeace le lipsește pentru moment ar fi 
altceva, decât drazostea). Pe fata din strada Florilor o 
uitase. Celelalţe femei, — o legătură cu oarecare Ilonca, 
dansatoare ia Motanul Roşu — un proeot de căsătorie 
cu o fată grăsuţă şi cu pistrui, teribil de veselă şi foar- 
te pricepută în gospodărie, după opinia mătuşe-sii care 
proectase căsătoria, — nu, femeile nu-l prea interesau, 
în orice caz nu-i lipseau, 

Dispoziţia proastă continua, însă, să persiste, Ince- 
pură apoi căldurile verii. Toată lumea părea agitată și 
preocupată de câte ceva, studenții cu toate că erau în 
toiul examenalor împânzeau grădina botanică, doi câte 
doi în fiecare boschet, en câte un curs lângă ei — nu- 
mai eroul nostru nu-și găsea nici un rost. Noua lui co- 
mană, vila care începea să se ridice, îl plictisea ca nici 
o altă lucrare. Din ciudă, o făcuse chiar cu umor — 
fiecare fereastră avea câte două capete de îngeraşi, iat 
uşile, pentru simetrie, urmau să fie toate duble având 
în mijloc câte un stâlp de lemn pe care se închideau 
una din dreapta cealaltă din stânga. 

Dintr'o simplă întâmplare, pe când se afla în acea 
dispoziţie ciudată de care vorbisem, tânărul doma, 
trecând într'o zi printr'o piaţă din centru, văzu, de 
departe, o figură cunoscută cu altcineva tot cunoscut. 
Figura cunoscută era vărul lui, Petru Găina, veșnicul 
student, iar fata pe care o însoțea era domnișonra din 
strada Florilor, Vărul lui purta un ciudaţ costum ca al 
saşilor când plecau Dumineca în excursie, cu pantaloni 
scurţi și soioşi și cu un pull-over ponosit. Se vede că 
ultimele lui haine negre au ajuns la muntele de pie- 











3 





tate, gândi Alexandru, foarte mirat de acea apariţie 
neaşteptată. 

Fu informat, o oră mai târziu — Petru Găina trecu 
pe lângă el cu un  „salui! La cafenea la Ghiţă!” — 
repede, ca să nu se oprească şi să nu fie nevoe sâ-i 
prezinte fata (căreia probabil îi făcea curte şi se temea 
de concurenţa frumosului văr, gândi Alexandru, care 
ştia, din alte dăţi, pârerue vărului său despre el). In 
ziua aceea, pentru intâia dată, privirile fetei se opriră 
asupra, lui. Și pentru întâia dată ii vâzu faţa bine. Era 
brună, un cap mic, cu trăsături regulate, cu părul pitp- 
tănat ca al madonelor şi cu oarecare maliţiozitate în 
ochi. 

O oră mai târziu, aupă ce aştepiase la cafeneaua lui 
Ghiţă, mai nerâbdător decât ar fi fost normali, Petru 
Găina sosi şi ii spuse toi: Da, era adevărat, părinţii 
nu-i mai trimiteau nici un bin, de când îl tot inireţi- 
neau pe la şcoli putea să ajungă ministru, dacă ar fi 
fost ceva de capul lui, spuneau ei. Idioţii lui de elevi pe 
care.i medita rămăseseră repetenţi, iar el, Petru, trăgea 
pe dracu de coadă. In plus ii mai căzuse şi fata asta pe 
cap, o tânără demozelă din Sibiu, canâidată la măritiș, 
care stătea acum la Ciuj Ja mătuşa ei, fiindcă, îşi închi- 
puiau părinţii ei probabil că aici fiind un oraş univer- 
sitar poate face o partipă mai bună aecât la Sibiu, Hai. 
nele negre, Petru le mâi avea, dar le ţinea pentru când 
o întâlnea. Fiindcă o întâlnea rar; fata era increzulă şi 
mofturoasă. De dimineaţă, o întâlnise din întâmplare, 
I-a explicat că a, îost la arena de sport să se antreneze 
pentru concursurile sportive ale studenţimii, de fine de 
an. Fetei îi plăceau sportivii, vorbea cu multă admirație 
de unul Karl dela Sibiu campion Ge sky, dar el Petru 
Găina va şti sâ-l tacă prat pe Karl, cu inteligenţa lui. 
Toată problema se punta, de unde să câştige bani, fiind- 
că peste două săptămâni fata pleca la staţ.unea bal. 
neară G... şi trebuia să meargă şi el acolo, altfel „nu 
mai făcea mici o ispravă”, 

— Ce zici de iata mea ? Iși consultă vărul, „Am văzut 
eu cum te-a privit. Dacă mi-o sutli şi pe asta eşti mort... 
pământ, pentru mine. Ai înţeles?”, 

— Drăguţă, mormăi Alexandru. 

— Dracu! protestă Petru. Misterul personificat. Ai 
spune că nici nu se poate ţine pe picioare de fragilă ce 
e. Un copil pe care trebue să-l protejezi necontenit, că-l 
mănâncă „bau”, Şi totuși, vezi mă, vere, femeile astea 
care seamănă cu niște porumbițe sau cu niște trestii, 
sunt mai puţin vrednice de protecţia unui bărbat de cât 
acelea sub paşii cărora dudue strada. 

Sunt desigur iblande şi grațioase 'ca pisicile, dar wiclene 
şi egoiste de nu mai pot, Iar in sufletul lor... îngheţ, 
neant. Adică ce să mai vorbim de suflet la o femeie, 
Asta, Stella, sunt sigur că nu face decât să-şi cultive 
fragilitatea, să se uite în oglindă când plânge, cână 
râde, să vadă în ce fel îi stă mai bine: să plângă sau să 
rână, Să vadă cum trebue să-și facă ochii mai nevino- 
vaţi... şi gura mică, mică — și asta-i tot, Dacă-i spui că 
asta nu-i o viaţă, izbucnește in râs, nu fiindcă i se pate 
caraghios ce-i spui, ci pentrucă are dinţi albi şi râsul 
cristalin. Iar noi, mă, ne tâmpim... ne tâmpim, și deve- 
nim din ce în ce mai inteligenți și o vedem deodată că 
se intristează și privește undeva departe, dar nu pen- 
trucă ar îi ințeles ceva, ci pentrucă, într'o anumită lu- 
mină, care toemai cădea în locul unde era, ştie că ii stă 
bine să fie tristă şi să privească departe, 

Dobitocii cad în cursă, Dar ăia deştepţi ca mine își 
dau seama de realitate. Şi totuşi „lumea zice că sunt 
beat, dar eu sunt amorezat” fredonă, ca încheere Petru 
Găina, mai cerând un șpriţ, la socoteala vărului său 


“bineinţeles, 


Bietui Petru Găina. Dacă ar îi ştiut că, peste ceie 
două săptămâni, cei ce va pleca la G. nu va îi el, ei vă- 
rul său Alexandru. Da, Alexandru Ardeleanu se hotări 
să se odihnească și el un pic, şi staţiunea G. cu liniştea 
ei, cu aerul ei de munte, era locul cel mai nimerit. 

Iar, de aici incep toate. 

Fiecare dragoste începe întrun fel, fiindcă fiecare 
lucru trebue să înceapă într'un fel. Dacă stai să te gân. 
dești şi te fereşti să te păcălești singur, trebue să recu- 
noşti că nici în cazul D-ţale, cum aproape nici odată nu 
se întâmplă, dragostea n'a venit ca un fulger sau ca un 
cataclism. După aceea oamenii uită. Ei spun lucruri 
care numai bine hrănesc imaginația şcolăriţelor şi le fac 
să viseze cai verzi pe pereţi. Aşa de exemplu, „de când 
am văzut-o întâia dată, s'a făcut o lumină în mine și 
am simțit că este Ea“. Ei bine, nu... Marea dragoste, 
aceea are pecetluește o viață, începe ca un cancer, a- 
dică nici n'o simți. Când a început să te doară şi vrei să 
vezi ce se mai întâmplă şi pe acolo, nu mai e nimic de 
tăcut, 

Pe de altă parte, pe o femie e greu până s'o iei în 
serios. Dar când începi so iei în serios, 'cu cât e mai ne. 
serioasă cu atât îţi pune mai multe probleme. Femeile și 
bărbaţii ar trebui să fie un ins de un al treilea sex ca 
să-i înţeleagă. Intre ei, nu e nici o putinţă de a se in- 
țelege. Un bărbat, judecă femeia după el, îi dă deci toa- 
te însuşirile lui. De aceea femeile sunt mai interesante 
decât bărbaţii, fiindcă sunt create de ei. Bărbații, 
trebue să se mulțumească cu ceeace spun femeile despre 
ei și asta e în cel mai bun caz „are mister“, sau „e foar- 
te dulce, mânca-l-ar mama“, iar în cel mai rău, după 
cum știți și Dv. „mi-a distrus sufletul, mizerabilul“. 

Sunt şi femei cu inteligență bărbătească. Pe acelea, 
bărbaţii le înțeleg mai 'ușor, și sfârșesc prin a nu se mai 
ocupa de ele, fiindcă nu le aduc nici o probiebă nouă. 

Stella, după cum pretinde și filozoful nostru oficial, 
Petru Găina, era „un îfei de pisică îmbătată de propriul 
ei tors“. 

Alexandru Ardeleanu o întâlni, bineînțeles, în staţiu- 
nea G... şi chiar în dimineața urmâtoare soşirii lui. Stă- 
tea în parc şi citea o carte, iar, pentru complectarea 
decorului, era îmbrăcată intr'un costum tirolez. 

Când trecu Alexandru, îşi ridică ochii, la început fu- 
rioasă parcă pe acest om care i-a turburat liniştea, apoi 
îi surâse, Intrară în vorbă, foarte simplu. Da, ştia și ea, 
aveau un prieten comun pe Petru Găina, „un băiat 
excepţional de inteligent“ adaogă Stella cu multă con- 
vingere.: 

Vorbiră de toate. Da, se ducea în fiecare zi să se roage 
sfântului Anton, 

— Sfântul Anton e sfântul care ajută domnişoarelor 
să se mărite, o tachină Alexandru, 

— Stiu, răspunse fata cu gravitate. Eu il rugam să-mi 
aducă în cale un bărbat pe care să-l pot admira îndea- 
juns ca să-l pot iubi, îl privi în ochi, inroșinu-se ușor. 

— Și cu care să te măriţi... adăogă Alexandru. 

— Natural, răspunse Stella, numai asta e gragoste. Un 
bărbat numai în felul acesta poatţe dovedi că iubește o 
femee. 

Alexandru o asculta cu multă atenție. O compara în 
gând cu toate femeile pe care le cunoscuse: nici una 
nu-i vorbise așa de simplu, de naiv. In fond, Stella avea 


dreptate. 
Dansatoarea Ilona poza în Mata-Hari, ea nu înţelegea 
nici dragostea veșnică, nici căsătoria, — doamna Preda 


ilustra tot ce spunea cu citate franțuzeşti și ceeace 
spunea nu era atât de interesant, cași ceeace spunea 
Lucian de exemplu şi nici atât de nou pentru Alexan- 





(Urmare în pag. 6-a) 








4 


Cronici germane 


 Insemnările 
unui cetitor (11) 


de ȘTEFAN BACIU 


ACUM câteva iuni, într'o întâie se- 
Tie de însemnări”, ne preocupa legă- 
tura dintre literatură și răsboiu; afir- 
mam atunci că. rezultatul actualelor 
răsturnări este de neprevăzut. Cu toate 
că n'a trecut prea multă vreme, am vroi 
să revenim cu o serie de precizări, care 
ni se par pe cât ae actuale, pe atât de 
adevărate. 

Fără a avea prea mult de pătimit de 
pe urma răsboiului, literatura, germană 
a: azi n'a ieşit cu n:mic din matca în 
care intrase cu vreo șase-șapte ani în 
urmă. Scriitorul german creiază şi as- 
tăz: — dovadă pentru aceasta, pe stau 
numeroasele tipărituri care ne parvin. 
Cărţi, reviste, nimic nu este schimbaţ de 
răsboiu' care-și desfăşoară  teribilele 
aripi, undeva nu prea departe în lume. 
Spiritualitatea: germană a unui Ernst 
Wiechert, Blunck, Grimm sau Carossa, 
despre care vom ma! scrie, stă dovadă 
pentru spusele noastre. E drept că într'o 
oarecare măsură, sa impus actualei li- 
teraturi un spirit mai cuminte, mai do- 
mestic, dar poate că tocmai acest hotar 
între bine și rău, (noţiuni relative) a 
făcut să se păstreze s:ova tipărită, într'o 
țară care a pornit unu! din cele mai 
formidabile războaie. Dictonul latin „in- 
ter arma silent musae” a fost infirmat, 
în mare parte, aşa că lectorul obiectiv 
se vede pus în faţa unui fenomen de 
cultură, la care, la drept vorbind, nu 
Sar fi aşteptat. Ceeace este însă mai 
puţin îmbucurător, este lipsa lirismului. 
Poate că noi cerem prea mult, insă un 
lucru care ne-a atras d> foarte multe ori 
băgarea de scamă, a fost absența spiri- 
tului poetic, atât în volume, cât şi în 
publicațiile periodice. Pentru înregistra- 
rea totală a unui moment capital, con- 
statarea aceasta era necesară, Secătuită 
de cântec, actuala literatură germană 
trăeşte însă. Cronicile noastre viitoare 
vo mărturisi ascst lucru, prin dări de 
seamă asupra unor cărţi noui, pe care 
nu am avut încă răgazul de a le ceti. 
Oricum, insemnarea de față era necs- 
sară pentru a completa una mai veche, 
care avea, aerul unci nedumeriri. 


PENTRU tinerii noştri prieteni şi con- 
fraţi necunoscuţi, incremeniţi pe câm- 
purile de iuptă, cuvintele acestea vor să 
fie un prea mic semn de pioasă adu- 
cere aminte. Sublima lor pildă, nu poa- 
te decât să ne ducă cu gândul la filele 
lor rămase neisprăvite, la ultima lor pi- 
cătură «de cerneală încremenită pe-un 
vârf de peniță. Moartea, acest ultim po- 
pas, i-a înfrățit pe toţi cu gloria, un 
prilej rar de întâlnire cu îngerii, un pri- 
lej pentru verificarea conştiințelor şi a 
marilor lupte ce ne-ar putea ajunge şi 
pe noi! 


LA FEL de albastru e cerul și astăzi. 
Cerul acesta ds-o inconștientă frumu- 
sețe, cerul lui Goethe, al lui Schiller, al 
tuturor romanticilor germani. Mă în- 
treb cum de n'a pălit lumina lui, în 
decursu! sutelor de ani, privind atâtea 
și atâtea mari şi mărunte mizerii ome- 
nești. Mi se pare însă că acest cer este 
un dar pe care Dumnezeu î. face micu- 
lui om, o fărâmă de paradis pe care El 
ne-o mai îngăduie. Pentrucă sunt sigur 
că fără cer, Rilke nu și-ar fi putut serie 
nici una din poesiile sa.e și nar fi pu- 
tut pune pe Malte Laurids Brigge să în- 
chee măzar un gând în cartea viselor 
lui. Prezenţa cerului în lume, iată o 
parte a mizerei noastre fericiri; cine nu 
cunoaște cerul nu ştie să viseze și să 
scrie. 

Iată dece faimoasa „școală romanti- 
că” gormană a realizat cele mai pure 
opere, într'o literatură care nicidecum 
nu se poate piânge de sărăcie și steri- 
litate. Cuvinteie „Wolkehen”, „blauer 
Himme!”, „Klares Liiftchen” și atâtea 
aitele iîmcă, au fost introduse în patri- 
moniul limbii germane de romantici. 
Numai de'a ei încoace, aceste cuvinte au 
primit o rezonanță proprie. 


PRIN însuși titlul eronicei, mărturisim 
că suntem doar niște „cetitori”, care nu 
fac altceva decât să-și insemneze impre- 
siile fugare. Rostul tuturor cronicilor 
noastre din rubrica de faţă a fost ace- 
laşi: muncă de vulgarizare, răspândi- 
rea unor elemente necunoscute, sau foar- 
te puţin cunoscute, în straturi cât mai 
largi.  Comibatem singuri, iată con- 
statarea pa care-o scriem în vânţ — 
și astăzi. Niciun „oficial”, niciun domn 
profesor universitar de specialitate nu 
ne-a, ajutat în neinsemnata noastră tru- 
dă, nici măcar cu o afirmaţie, chiar când 
le-am solicițat-o în mod expres, Știm 
că și de astă dată scriem în hip inutil. 
Rândurile de faţă nu vor decât să măr- 
turisească despre o stare de lucruri, care 
e mai mult decât semnificativă, Dar 
orice ar fi, noi nu vom obosi. 


N'AM întâlnit nici o altă literatură, în 
care traducerile să fie organizate atât 
de minuţios, de corect şi de prompt, ca 
în literatura germană. Dela clasici până 
la moderni, cei mai de frunte reprezen- 
tanți ai tuturor literaturilor, figurează 
în acest vast capital. Iată dece intelec- 
tualul german este, de foarte deseori, cu 
mult mai cult decât cel român sau cel 
francez. Prin simplul fapt al acestei pre- 
zențe a cărţii străine ţipărite, i se pune 
la, îndemână un mijloc de cunoaștere, de 
care dispun foarte puţine popoare, Tre- 
buie să subiiniem în acest loc, că tradu- 
cerile germane nu au ro! comercial, ci 
în primu: rând um rol de cultură, pu- 
nând la îngemâna cetitorului, nu rezu- 
mate, ci re-crezri. Cine nu cunoaşte ma- 
rile traduceri ale literaturii germane, pu 
poate ză-și dea seama de covârșitoarea 
lor importanţă şi de locul de frunte pe 
care traducerea trebue s'o dețină în via- 
ţa spirituală a unui popor. 


PD N RR N E a a 
m iii a a i EI a rr. a 








E —————___—— 
tr 


o d at, a i 
PR Ra 


a o ri a i d E a i Cr rr 


- 








UNIVERSUL LITERAR 


Cronica ideilor 








Valoarea totalitarismului 


Am avut adesea impresia că 
între democratia britanică şi 
democraţia americană există o 
strânsă rudenik, care nu se poa- 
te recunoaşte în comparația din- 
tre acestea două și democrația 
franceză. Evident, nu mâ refer 
la democraţia: franceză de după 
războiul mondial, pentrucă s'a 
văzut, de curând, că Franța, 
începând din 1920, nu a mai 
contimuat viaţa etatică dinainte 
de 1914, dar, întocmai ca Brita_ 
nicii, îmtocmai ca cei de peste 
ocean, a subscris la o alcătuire 
publică incompatibilă cu sensul 
Marei Revoluții din 1189. Pri- 
vite în perspectiva ultimilor ami, 
cele trei democrații se aseamănă 
tot pe atât pe cât diferă, în ori- 
gini; şi tot pe atât, pe cât sunt 
de felurite mentalitațile și tra- 
dițiile acestor trei neamuri. De 
fapt, eroarea de aici incepe, Am 
repetat_o şi moi, soriind : „cele 
trei neamuri“, Pemtrucă numai 
în cazul Franţei poate fi vorba 
de neam, de națiune, de patrie. 
Similitudinea  public-socială pe 
care am remarcat-o între colec- 
tivitatea britanică şi poporul a- 
merican consistă în vocația ju- 
vidică de care fac dovadă atât 
Englezii câț și Americanii: în 
lipsa vocației etnic-istoride, Is- 
toria Angliei confirmă uimitor 
această constatare: nepuţineios 
și nul sub raportul vocației is- 
torilce, popsrui britanic a dove- 
dit, în schimb, o bine cultivată 
vocație politică, Qublată de un 
roaânic instinct juridic. Viaţa 
modemă a convenit de minune 
spiritului comercial britamic ! 
I-a dat ocazia să întreprindă, pe 
pe un tur de orizont momdial, e 
vastă societate pe acțiuni, cu 
titluri britanice sau americane. 
Dacă statul englez, ca și statul 
american și, din nefericire, ca şi 
statul framcez de după război, 
au apărut mai de grabă ca so- 
ciatăți etatice pe acţiuni, de cât 
“ca naţiuni cu sens istoric, socie_ 
tăți în care fiecare imdivid s'a 
considerat acționar, cu acţiunea 
la purtător — pericolul nu a 
fost mare nici pentru imperiul 
britanie nici pentru Statele U- 
mite americane: acestea nu a- 
veau decât de câștigat şi nimic 
de pierdut din răspândirea unei 
atare înțelegeri a democrației. 
In schimb au avut totul de pier- 
dut: Franța şi celelalte ţări care 
adoptaseră, nemotivat şi grăbit, 
un regim incompatibil cu ținuta 
istorică a neamurilor europene. 
Apoi, nu este adevărat că ideea 
de libertate aparţine democta- 
ţiei, Dimpotrivă. Considerate 





Ceva despre „autonomia“ operei de artă 


Recitirea câtorva pagini din scânteetoarea 
operă a lui Albert Thibaudet ne-a reamintit 
discuțiile purtate în jurul definiției operei 
mavi de artă; a ceeace sar numi, cu un ter- 
men la modă, a creaţiei literare majore. 

In legătură cau opera lui Rabelais, criticul 
francez nota într'adevăr aceste semnificative 


rânduri ; 


„Gargantua et sa famille ne sont pas des 
g6ants, mais Rabelais samuse, en des acces 
de bonne humocur, ă les faire parfois se com- 
porter comme des geants, simplement pour 
rire, comme on boit un coup, et en le ra- 
menant tout de suite aprăs ă leuns dimen- 


sions normalesi“ 1), 


Thibaudet avea într'un fel dreptate; 
constatat-o mai târziu. Dar atâția cititori şi 
— mai ales — atâţia critici şi istorici li- 
terari şe opriseră asupra operei lui Rabelais; 


împreună, cele trei idei afinma- 
te de Revoluţia Franceză, apar 
contradictorii. Astfel dacă ideea 
de libertate și aceia de fraterni. 
tate pot prea bine să stea pe 
acelaş drapei idelogic, ideea de 
egalitate este insă proiund in. 
conciluabilă cu aceia de libertate 
pentrucă, liberi fiind, oamenii 
nu se desvoltă egal, între ei 
existând o nativă inegalitate e- 
lementară şi o socială inegalita- 
te a posibilităților de a evoiua. 
Numai un regim totalitar poate 
egaliza posibilitățile sociale, nu 
unul dibertin democratic. Așa- 
dar, cum observase un doctrinar 
francez, “Thierry  Maulnier: ord 
libertate, ori egalitate, ambele 
impreună nu se pot admite, 

Dar a intervenit o altă cauză, 
un alt ferment, care a agravat, 
în fapt, contradicţia ideauva a 
principiilor democratice; evreul, 
Cași americanul, evreul nu are 
naţionalitate, De aceia el a fost 
cel dintâi care a adoptat demo. 
crația. și liberalismul. Democra- 
ţia şi liberalismul au pus la în- 
demâna evreilor instrumentul 
politic, nesperat, care l-a ajutat 
să ajungă pretutindeni, la pos- 
turile de comandă economică, 
Adevăraţii beneficiari ai liber. 
tății evreii au îiost, nu indivizii 
de diverse naționalități. Criticis- 
mul, psihologismul, individualăs- 
mul, liberalismul, întrun cu- 
vânt: mai toate „ismele“ cu pu- 
tință, au folosit din plin scopu- 
rilor economice ale  cosmopoli- 
tismulmi iudeo-anglo-american. 
Dacă întreaga omenire, aseme- 
nea democraţiilor amglo-ameri- 
cane, ar fi devenit o uriaşe su- 
cietațte pe acțiuni, majoritatea, 
dacă nu chiar unanimitatea ac- 
ţiunilor, le-ar îi posedat evreii 
capitaliști, ajungând astfel, prin 
mijloace economice la stăpâni. 
rea politică a întregei lumi, 

Să vedem însă ce este cu li. 
bertatea de voință, de care vor- 
bește individualismul demnocra- 
țic. Este adevărat că democra- 
ţia îngădue realmente exprima 
mea liberă și eficace a vointelor 
individuale ? Nu credem. intr'o 
societate organizată etatic voin. 
țele se exprimă, desigur, în sens 
poliție. Fiecare ţrebue să admi- 
tem că, în mijlocul colectivităţii 
din care facem parte, nu putem 
voi decât într'un fel politic, adi- 
că având în vedere modalitatea 
de viaţă publică, pentru prezent 
şi pentru viitor, a Statului și a 
națiunii, 

Dacă această constatare apare 
ca adevărată, tot adevărată este 


și aceia că voința individuală, 
în măsura în care este o voință 
politică, nu poate să fie expri- 
mată decât de acord cu realita- 
tea poliţtică: care este națiunea 
care este comunitatea etnic_is- 
torică, nu individul. Imn măsura 
în care exprimă o adeziune po- 
litică, individul nu poate să vrea 
pentru dânsul,  pentrucă ed nu 
este o realitate politică dar una 
biologică și psihologică. Deci sub 
raportul regimului politic, indi- 
vidualismul democraţie nu se 
verifică. Din două ipoteze, una 
este valabilă: ori voești, de a- 
cord cu realitatea politică — şi 
aceia nu esti tu individul — ori 
voeşti pentru tine, şi o aseme- 
nea nepolitică manifestare de 
voinţă nu poate fi decât împo-_ 
triva realității politice din care 


J/laria 











de MIRCEA MATEESCU 


faci parte, deci impotriva nea- 
bului, deci împotriva Patriei! 
Și chiar așa sa întâmplat, după 
războiul mondial, în ţările de- 
anocratice, Fiecare a voit „poli- 
tic“ pentru el, deci împotriva 
Patriei, deci de acord cu oculta 
capitalismului iudeo imtermațio- 
nal, acela care şi-a luat  asu- 
pră-i sarcina să organizeze 0- 
menirea. prin acțiuni la purtă- 
tor! Valoarea  totalitarismului 
aici se recunoaste. Am spune că 
totalitarismul este s.ngurul re- 
gim politic posibil, de vreme ce 
având a se ocupa cu realitatea 
naţiei, organizează  centripeit 
voinţele individuale din punctul 
de vedere al guvernământului 
public, lăsându-le reaimente li- 
bere din punctul de vedere al 
activităţii strict civile. 





Altădată ne amestecam amândoi visele şi anii; 

In ochii ei, îşi îndoiau luminile banii. 

Spăla rufe, gătea, mergea la piaţă, 

Aducea în coș totdeauna câte-o frântură de dimineaţă. 
Era veselă, îi râdeau vorbele ca soarele 

Şi nu-i stăteau de dimineaţa și până seara picioarele. 


Acum Maria a plecat. Parc'ar fi fost ca prin somn... 
I-a sucit capul o corcitură de domn. 
A uitat de când cosea, a uitat de când avea mâinile 


crăpate, 


Maria se duce acum, numai pela baluri și pela serate. 
Cântă, se'mbată, râde, se boeşte... 

Minte cât poate și tot ce n'a fost povestește, 

Are rochii, pantofi, blăni, are pălării, 

Trece dela unul la altul, fură dela toți bucurii, 

A învăţat să cânte la pian, știe să dea tuturor câtun 


pic de iubire... 


Dar nu mai ştie să îngenunche cu faţa spre fericire. 


VIRGIL CARIANOPOL 


(GQ ântec de semăânălor 


Iau țărina în palmă 

O blastăm și-o sărut 
Şi-arunc în ea sămânța 
S'o ia de la 'nceput. 


Imi smulg din glie pasul 

Să nu mă simt că-s rob, 
Să-mi văd crescînd strămoșii 
In fiecare bob. 


Simple note 


creaţii. 


de COSTIN 1. MURGESCU 


problemele prin prizma principiilor sale lo- 
gice; care principii de logică poate să fie 
foarte ilogice în raport cu criteriile ştiinți- 
îice ale legilor gândirii. „Logica“ unci opere 
poate deci să fie „logica' nebunilor, a deze- 
chilibraților; aceasta nu interescază. 


Tot interesul poartă asupra atmosferei și a 
înlănțuirii judecăților, în cadrul acestui „eli- 
mai“ de gândire și manifestare, care trebue 
să fie atât de puternice încât nici-o alipă ra- 
țiunea și sufletul cititorului să nu scape din 
acest sistem pentru a se retrage în condiţia 
normală de viaţă, din mijlocul căreia opera 


De alifel, 
nată de legile ei mecanice și intelectuale, vine 


Mi-e glasul plin de pulberi 
Şi stelele-s prea sus. 

Mă înfrăţesc cu lutul, 

Să nu mă ştiu apus, 


Se'ntoarce ciocirlia 
In tainicul ogor, 
Pe urma mea s'arată 
Un alt semănător. 
ION SOFIA MANOLESCU 


a i ra a e N a a ra a a ret 


x 


ar fi privită „dim afară“, cu raţionamentele 
noastre adică. 

Aceasta ar fi desigur unul din esenţia- 
lele caractere ale autonomiei opere: de artă, 
autonomie realizată deplin numa; în câteva 


„umea'' aceasta nouă, guver- 


să distrugă oarecum intensitatea unei anu- 
mite trăiri adoptată drept unic criteriu al 
judecăților critice, 


„Lumea“' unei creații este descoperirea pe 


“are autorul o oferă cititorilor; este orizon- 


tul nou ce se oferă acestora și care constitue 
în acelaş timp unul dim principalele criterii 
ac ierarhizare a operelor artistice. 


1) Albe Thibaudet: Reflexions sur la lil- 
terature. Gallimard-Paris. 1938. pag. 113. 





am 


dece nu observase oare nimeni jocurile de 


fină 
gantua ? 


Nu este oare aceasta o dovadă în plus "ă 
literaturi; îi rămân complet streine noţiunile, 


inteleutualitate ale autorului lui 


Gar- 


Lasă-l să cânte, lasă-l să strige! 


atât. de des folosite în judecarea unei creaţii, 


ae: verosimil, real, motivat, ș. a.? 
Observaţia lui Thibaudet nu este menită 

desigur să „sâcăe“ din nou crițica literară 

punându-i în discuție metodele şi criteriile 


Poate cândva cetatea de fum 
O să-i caute floarea'n roșii verige... 


Glasul nădejdilor tale de ieri 


de judecată. Dimpotrivă ea poate fi; consi- 


derată drept un argument în plus în favoa- 
„autonomia“ 
marilor creații artistice, în sensul unei in- 
dependențe totale de contingențele realităţii. 
decurge un 
„mecanism“ special al vieţii, propriu acelei 
opere; iar în fața problemelor puse de viaţă 
apare o logică nouă, a eroilor, De aici con- 
scriitorului 
mare este a menține continuu tensiunea ne- 


rea a ceeace sar putea numi 


Din autonomia unei creații 


cluzia că singura obligaţie a 


cesară vieţii cărţii sale şi de a rezolva toate 


Stă răstignit într'o faptă de azi, — 
Cum pe o cruce, în cuib de dureri, 
Pasărea care shura peste brazi. 


Iartă-mă, iartă-mă, liniștea mea, 

Că te-am svâriit în dorinți, ca'n ape! 
La căpătâi — enigmatică stea, 
Moartea veghiază viul, aproape. 


Prinde-ţi de moarte mâinile reci ! 
Steaua te urcă 'n mări de lumini. 
Lasă-ţi în arbori orbitele seci, 

Ca să n'ai, în deşert, pământești rădăcini! 


(Cântec de liniște 


Glasul nădejdilor tale de-acum 


ȘTEFAN STANESCU 





ŞTEFAN DIMITRESCU 


Casa bătrânească 


EL GRECO 


Cupa lui Loth 





29 1940 


lunie 





Pinacoteca 
din laşi 


de NINA BATALLI 


In vremurile în cari trăim, când 
marile opere artistice sunt ascunse 
pe sub pământ sau plecate în refu- 
giu odată cu oamenii, posibilitatea 
revederii lor, ne apare de domeniul 
fanteziei. 

E timpul să ne cercetăm muzeele 
şi să vedem că și noi avem comori a- 
cumulate pe cari le ignorăm cu to- 
tul . Turiștii români, cari în străină- 
tate ştiu să viziteze un muzeu, știu 
să renunțe la plăceri trecătoare nu: 
mai pentru a vedea adevărata artă, 
ei cari pot zile în șir să se obosească 
parcurgând kilometri prin imensele 
săli cu tablouri, în ţară nu catadixesc 
să viziteze nici măcar câteva pinaco- 
teci de reală valoare pe cari le avem. 
De ce? Din lipsă de încredere — nu 
credem — ne îndoim C'ar avea vreo 
valoare mare operile noastre. 

Suspectăm originalele de câpii. 
Chiar cei oarecum iniţiaţi în artă, 
după vizitarea unei săli de tablouri 
bune cari le-au plăcut, pleacă cu re- 
gretul de a nu fi orignale. Dar dece 
copii ! Avem originale ! Şi încă bune. 

Pinacoteca din Iași, pe care puţini 
0 cunosc, are opere de mari maeștri. 
„Cupa lui Loth“, pe care-o reprodu- 
cem este un El Greco autentic. E una 
din lucrăvile reprezentaţive pentru 
maniera pictorului. Figura din pri- 
mul plan — alungită, spectrală, ca 
și femeca din ultimul plan — culoa- 
rea, atât de caracteristică acestui bi- 
zantin naturalizat în Spania — ire- 
ală, sidefie cu reflexe albastre; iar 
membrele alungite. E vădită tendin- 
ia lui El Greco spre dematerializare 
— spre spiritual, atât a figurilor cât 
şi a trupurilor. 

Cunoscătorii acestui artist își vor 
da seama că nau deaface cu o copie 
măesiru redată, ci cu un El Greco o- 
riginal — care stă modest într'un colț 
al pinacotecii, rar vizitat. Acceaşi pi- 
nacotecă posedă un Van Dyck „Sfân- 
ta Familie”. Acelaş subiect, aceeaș 
compoziție se găsește la Viena și a 
rost evaluată la o sumă fantastică. 

Originalul dela Viena e o operă de 
tinereţe a artistului. Fecioara are o 
expresie matură, așa cum n'o găsim 
in nici o operă. Fecioara Maria, pen- 
tru orice creator, e imaginată sub în- 
fățișarea unei femei tinere, proaspe- 
te. In originalul din Viena pare o îe- 
mee care a trecut de tinerețe. Artis- 
tul şi-a dat seama de această greșeală 
şi a reluat subiectul, creind origina- 
lul din Iaşi, care ne reprezintă o Si. 
Fecioară cu pruncul, de toată fru- 
museţea, 

Liniile mari ale compoziției sunt 
păstrate cu mici modificări de deta- 
liu și de nuanţe. Originalul din Iași 
e mult mai viu, mai tânăr chiar ca 
expresie generală. Originalul din Vi- 
ena e mai şters. Nu acestea sunt sin- 
gurele opere mari din pinacotecă. 
Vom reveni asupra originalelor în 
măsura în care nu va mai fi nicio în- 
doială asupra autenticităţii lor. 

Mulţi se vor întreba de unde are 
Pinacoteca din Iaşi opere de o va- 
oare şi de sume așa de mari? Operile 
Pinacotecii au fost dăruite de boerii 
moldoveni cari plecau în străinătate 
cu punga plină de aur şi le plăteau 
greu. Când sa înființat Pinacoteca, 
acești boieri, dornici de ridicarea 
culturală a țării lor, au donat ce-au 
avut mai de preţ. 

Numele celor ce au donat coincide 
cu al acelor moldoveni cari au în- 
semnat totul în cultura noastră. 

Patriarhalul Iaşi, cu gloria-i trecu- 
tă, pare din ce în ce mai mult uitat. 
Şi totuşi rămâne cel mai pitoresc oraş 
al nostru cu toată impresia de des- 
compunere ce ţi-o dă uneori. Vechea 
capitală a Moldovei poate fi vizitată 
ca multe alte orașe de artă din apus, 
fără a-ţi pricinui vreo deziluzie. El 
are puterea de reținere și încântare 
a artei. Câţiva oameni de gust, fii ai 
Moldovei se ocupă cu o vădită cu- 
noaștere de muzeele lor. Pinacoteca 
din lași se reorganizează în sensul 
excluderii unor opere de valoare în- 
doelnică și ridicarea prin aranja- 
ment și garanţie științifică a adevă- 
ratelor valori. 

Un început de organizare ideală se 
vede mai ales în sălile pictorilor ro- 
mâni din veacul trecut, în special în 
sala pictorului Constantin Stahi, în 
care respiri o atmosferă de autentic 
românism, în motiv, cum şi în tra- 
tare. Asupra acestui pictor şi a altora 
vom reveni, 

Pinacoteca din Iași trebue vizitată 
şi cunoscută bine. 

E un tezaur al ţării 
care ne putem mândri. 


noastre cu 


PR A i at ÎI a a E a A a A E a n aaa 
O N E O CR A tată 
DN N N RI IO a Ani 





= 29 funie. 19300 UNIVERSUL “ LITERAR 


răsirăm Cuadra în ordinea vechimei. 

Purăm lăsaţi să ne grupăm pe simpatii, căci mulţi 
legionari străini nu prea ştiau spaniola şi trebuiau să se 
ajute unul pe altul în privința vorbirii. 

Enrique Soler, Jose Moreno și cu mine ne ţinem scai 
unul de altul. Nu ne despărţi nimeni. Chiar în noua baracă 
dormitor avurăm paturile vecine. | 

Când iurăm echipați din nou, trecuţi pela duș, raşi, 
pieptănaţi, ferchezuiţi, nu ne mai recunoscurăm. Eram 
chipeşi acuma. 

Imi ajustam un fir de mustăcioară subţire, „oaţă“, ca 
vedetele mascuiine dela Hollywood şi-mi trânlisem capela 
cu ciucure oşu pe o sprânceană, așteptând cu nerăbdare să 
mă duc la dancing-ul din Poblado, so dau gala pe Mea 
cedes. Uniforma bine croită mă prindea mai bine decât 
hainele civile. Cel puţin așa mi se părea. 

Șeful nostru direct era sergentul instructor Esteban 
Laifarga, — un îrancez blond, iumos, cu părul ondulat, 
cu ocni de unu albastru intens și laja roza, copilaroasa. 
Purta pe mânecă trei galoane de rânit, iar pe piept, agă- 
țători pentru vreo şapte decoraţii, 

— Mi se pare că printre voi se află un român? întrebă. 

— Eu sunt! 

Si ma prezentai cu formula reglementară. 

— Şt să Joci table? 

—Lresigur! 

— Bravo! Eşti omul meu! Să pofteşti diseară să-ţi trag 
o bătae cu Llă btu 

— Cunvaşteţi Brăila, mi sargento? 

— "pe cred!... Un an încheiat am colindat toate orașele 


| ntr'o zi se formară noui plutoane de instrucţie și pă- 


din tomania după o muiere. Ea mi-a mancat suiletul și, 


ma jăcut să ajung pe-aicea. 

aturisivul juca table ioarte bine. Ştia toate numirile 
zau tur pe vurceşte și toate glumele care se iaca JOC, — 
jar pe deasupra, nu se supăra când pierdea şi când îi „fă- 
ceam râcă'“, 

Viaţa la campament deveni plăcută. 

Piecam la insuucpe destul de târziu. Reveneam la 
pranz pentru masă. 

Făceam două ore de siestă, Apoi, iarăși, instrucţie sau 
teorie. 

Mânuirile de armă erau uşoare şi puţine, Trebuiau însă 
executate lără greş. 

Nici teoria nu era complicată. Invăţam că legionarul este 
o Lună aparte, care disprețuește totul în atara ae legiune; 
ca el vrebme să lupte şi să moară lără șovaire; că are in 
datoiirea să sară în ajutorul camaradului care l-ar chema 
prin swigăiul: „A mi, la legion:', — „la mine, legiunea!" 
chiar daca cel care-l cheamă nu ar avea dreptate; că nu 
recunoaşie alţi şeti decât pe cei dela legiune; că are în- 
daturirea să meargă cu măreție și eleganţă, — con soltura 
y are; că nu-și va părăsi niciodată un camarad rănit în 
iupta, char de-ar îi să cadă alături... 

Grija nuastră de căpetenie era curăţenia veştmintelor, 
a trupului și a armelor. 

De-ale mele se ocupa Moreno. In schimb, îi cedam, la 
pranz şi seara, porția mea de vin şi-i cumpăram cele de 
drebuințu pentru toaletă: săpun, lama de 1as, praluri de 
din, per-uţă, ţinevais pentru albit pantofii de panză, cea- 
ră penuiu curelărie, şmirghel pentru arme. 

Valenciunul nu-şi oprea din solidă nicio lăscae. Trimetea 
toți bănuțui lui, nevestei și copiilor, aşa cum le tăgăduise 
la plecare. 

]l ajutam cu dragă inimă. Bani aveam mai mulți decăt 
imi trebwau, în polida vizitelor tot mai dese la Poblado, 
in tovăraşia lu: Enrique Soler, care incepea să se cam 
Lragă spre băutură. 

De altminteri, cine nu bea la legiune? 

Solda cra mare, vinul la Suministro costa cincizeci de 
centimos litrul cu stiolă cu tot iar ca să nu tii socotit beat 
se cerea să poţi veni la apel în patru labe şi să bâlbâi 
„Prezent! la auzul numelui. 

Bunii ochitori primeau ca premii sticle de coniac; la 
prânz şi la cină se da vin; la sărbători şi la zile mari se 
Lăceau „mese legionare“ cănd se serveau două trei ieluri 
de vin, la discreţie. 

Fără să vrei, te pomencai îndrăgind paharul. 

Beai pentrucă aveai bani de prisos, pentrucă te plicti- 
seai, pentrucă voiai să uiţi unde te afli, pentrucă te fră- 
mântau doruri și regrete, dar mai ales beai pentrucă și 
ceilalți beau. 

La cantţine se găseau vinuri întundate, rachiuri de tot 
soiul, licheoruri tranţuzeşti de marcă şi coniacuri fine. lar 
la Sumanastro, — care era iun iei de centru de aprovizio- 
nare, — se atlau zeci de vedre de vin negru, gros și tare, 
care ardea pe maţe ca vitriolul. Din ce podgorii provenea, 
nu se ştia; nimeni nu văzuse niciodată vreun poloboc s0- 
sind la Suministro, deşi se consumau, zilnic, sute de litri. 

L.egionarii nu erau pretenţioşi. Băutura în sine îi inte- 
resa mai puţin decât efectele ei... Bea omul nu atât din 
plăcere, ci ca să se îmbete. 

lar eu nu eram mai breaz decât ceilalţi, cu singura deo- 
sebire că nu beam otravă dela Suministro, ci vinuri mai 
bune, dela cantine, sau dela dancing-ul unde Mercedes 
continua să cânte şi unde eram socotit un fe: de iubit al 
ei „legitim“, 

* 


in plutonul dc instrucţie de sub directa comandă a ser- 
gentului Esteban Lalarga se afla un legionar numit Jean 
Walter, căruia dela început nu-i plăcură ochii mei. 

Sunt astfel legi ale simpatiei şi antipatiei cărora greu 
Je poţi desluși înţelesul. 

Omul acesta era tare ciudat. Avea un trup de urangu- 
tan, cu picioarele crăcănate terminate prin labe mari, cu 
pieptul vast, cu braţele lungi şi mâinile groase cu degete 
scurte şi unghiile mici, lătăreţe; chipui îi era brutal, cu 
nasul cârn, ochii mici, fruntea îngustă și gura împodobită 
zu dinți colțuroşi, de fiară. Judecând după înfăţişare, l-ai 
îi luat drept un perfect imbecil, bun să îigureze în mu- 
zeul anatomic al unei clinici neurologice, 

In pofida acestor aparenţe, Jean Walter era de o inteli- 
genţă deusebită. Vorbea mai multe limbi, mânuia cu vioi- 
ciune spiritul şi ironia, avea tot soiul de cunoștințe cari 
alcătuesc aşa numita cultură generală. In timpul liber ci- 
tea cărți serioase, juca șah, studia araba cu ajutorul unei 
gramatici pe care şi-v procurase naiba ştie de unde. Era 
un om serios, care nu se îmbăta mai mult decât alţii și care 
ar fi putut fi un camarad plăcut. 

Dim păcate, îl chinuia un orgoliu nemăsurat, o invidie 
prostească. 

La teorie, plesnea de ciudă pentrucă Soler învățase din 
prima ședință „Crezul legionarului“; Ja instrucţie se păr- 
pălea pentrucă Braun şi l.ăwe erau cei mai dibaci mânui- 
tori de armă; la tragere spumega pentrucă Moreno cra 
cel mai bun ochitor. 

Poate că urmărea omul să facă o frumoasă carieră la 
Legiune, să capete avansări și decoraţii... In acest caz, era 
oarecum explicabilă bolnăvicioasa hipertrofie a amorului 
său propriu. 

Dar Jean Walter suferea şi din alte pricini. De pildă, 
pentrucă Moreno purta de grija armelor mele, îl numea 


batjocoritor ordonanță. Valencianul nu se supăra. şi ve- 
dea de ale lui, tăcut și posac, ca întotdeauna... Pentrucă 
sergentul Latarga juca table cu mine şi mă trata priete- 
nos, mă învinuia că sunt intrigant și „periuţă“... Totul, la 
acest om, era pricină de supărare, ca şi cum i s'ar fi adus 
insulte sau pagube personale. 

Ceeace însă îl scotea din sărite mai presus, era legătura 
mea cu Mercedes. 

Aci, rana părea mai adâncă. Jean Walter care, — bănu- 
esc, — era de origină maltez sau alt soi de corcitură ori- 
entală, avea slăbiciune la femei. Nu se mulțumea însă, ca 
ceilalţi, să le iubească și să le plătească. Voia să le cuce- 
rească prin farmecul lui personal. In lupanarele dela Po- 
blado erau destule femei şi ar fi putut sa-și găsească prin- 
tre ele o iubită, căci îşi făcuse faimă de om rău şi impre- 
siona temeile slabe de înger, gata oricând să se extazieze 
în faţa forţei brutale. 

Dar nu! Lui Jean Walter ii căzuse cu trone Mercedes, 
poate nu tocmai din pricină că ea îl fermecase cu deose- 
bire, ci mai mult de necaz că o vedea cu mine. 

„Merci“ îi întoarse spatele. Nu pentrucă era virtuoasă: 
arice legionar o putea avea pentru câțiva duros. Dar pen- 
trucă din punct de vedere sentimental se socotea legată 
de mine şi înţelegea să-mi lie credincioasă în felul ei, —- 
să nu mă înșele pe gratis, adică. 

Jean Walter spumega şi-mi căuta pricină de ceartă cu 
vumânarea. imi era însă frică să mă bat cu el sau măcar 
să ajung la harţă mai mare. ee 

Căci era om rău. Când făcea de corvoadă la grajduri, 
muşcase urechea unui catâr. Altă dată pisase timp de șa 
jumătate de oră, între doui bolovani, trupul unui biet = 
țeluș care-i tăcuse murdărie sub pat, ucizându-l în cele 
mai îngrozitoare chinuri. | 

1 se punea pe seamă o altă ispravă. Avea un prieten, un 
italian, cu care se cunoștea dinainte de Legiune. k are-se 
chiar că se angajaseră împreună. Italianul era băiat tare 
trumuşel, cu tava mată, cu ochii negri, profunzi, cu o gură 
frumos arcuită care lăsa să se vadă niște dinți supeb. Pe 
deasupra, cânta minunat, cu 0 voce micuță de tenor, tat 
soiul de canzonete napolitane. ie 

Femeile din Poblado se topeau de focul lui; ba se şi pă- 


ruiau câteodată. 
Aceste succese ale italianului nu p 


Jean Walter. 

Intr'o seară, câţiva camarazi lee dos- 
nică, un om scăldat în sânge. Faţa îi era oribil mutilată 
cu o cărămidă, câţiva dinți stărâmaţi. Cu greu, camarazii 
recunoscură pe italian, şi-l duseră la infirmerie. 

— Cine te-a sluţit în lelul ăsta? 

— Nu ştiu. ct 

—. Cum nu ştii? N'ai văzut pe cel care te-a lovit? 

— Nu, Era intuneric... şi bauserm mult. 

Minţea. su e ogauule 

_— Dacă nu spui cine te-a lovit, — îl ameninţă ofiţerul 
de zi, — 1e trimit la „Pluton pe iveizeci de zile! | 

— Nu ştiu cine m'a bătut! susținu cu încăpățânare ita- 
Hanul. i Pau i 

_— Atunci, marş la Plutonul de pedeapsă, pană ce îţi va 
reveni memoria. i 

Nenorocitul făcu o lună de crâncenă închisoare, dar 
nu-şi denunță agresorul deci toată lumea bănuia că acesta 
nu putea îi decât Jean Walter. | 

Intru acestea, iurăm daţi de alta, adică promovați le- 
gionari in toată puterea cuvântului şi așteptam ca Statul 
Major dela Ceuta să ordone repartizarea noastră la cele 
treizeci şi două companii de combatanți, împrăștiate pe 
toi cuprinsul Marocului spaniol şi dincolo de pustiul Sa- 
harei, ia Coba Jubi, — Cap Jubi, — în colonia Rio d'Oro. 

Atunci se deslănțui drama... 


II 


Pevrecusem seara la danc?ng-ul din Poblado împreună 
cu Mercedes, care de pe acum bocea apropiata „noastră 
despărţire. Băusem sdravăn, coniac franțuzesc. Cântărea- 
ja nu consuma decât Păuturi scumpe; aceasta era pentru 
ea o chestiune de prestigiu, iar pentru mire ruina sadea, 
căci doară eu plăteam sovoteala. 

Merci se cam irăznise și reluzase să mai câ 
aceea. A dA S 

Apoi, supărată, aşa din senin, anunță că pleacă la Ceuta. 
Nu mă puieam ţine de ea. Era liberă să-și tacă mendrele. 

O camionetă sosea la campament în iiecare seară ina” 
inte de ora apelului, aducând legionarii învoiți pentru 
după amiază. | 

Merserăm să o aşteptăm, ca Mercedes să se înapoieze 
cu ea. i 

Câţiva legionari cu permisii pentru noaptea sau aduși 
de curiozitate, de plictiseală aşteptau și ei camioneta, 
plimbându-se cu paşi rari şi cu mâinile la spate sau şe- 
zand pe nisip cu genunchii prinşi în mâiniie tăcute colac. 

Deodată, ne trezirăm cu sean Walter în taţă. Era beat. 
Se cunoștea după ochi-i mici cari se inroşiseră. 

O apucă pe Mercedes de braţ, trăgând-o spre el: 

-— Pieci, guaz0?... De ce nu mai stai? ) 

Cu capsa pusă cum era, Merci ii răspunse înţepată: 

— De ce să mai stau? De dragul tău? 

— Şi de ce nu! se miră Walter. SE 

_— Puah! tâcu ea scârbită. Se vede că nu te-ai uitat nici- 
odată în oglindă! 

Cineva râse prostește, ca şi cum sar Îi spus cine ştie ce 
spirit. Walter iși strânse buzele, înciudat. 

— N'are aface dacă-s urât sau frumos. Plătesc. Asta e 
principalul pentru voi femeile de aci şi pentru „oamenii 
VOștTI. 

Zicând astlel, arătă din cap spre mine. 

Altădată, poate că aș fi tăcut. Dar discuţia se deslășura 
în faţa a mulți martori, cari se îngrămădeau bucuroși de 
aşa reprezentație. Pe deasupra, eram şi eu cu coniacurile 
în nas. 

— Ce vrei să spui, Walter? întrebai răstat. 

Rânji hidos, băgă mâna în buzunar, scoase niște golo- 
gani şi mi-i svârli în obraz. 

— Nu te supăra, muchacho. Na! Du-te de bea un rachiu 
şi așteaptă cuminte până se întoarce Mercedes... Acuma 
are vreabă cu mine. Nu-i așa, guapo? 

Iarăș chihotiră câteva râsete. 

Atunci îl pălmuii cu cea mai teribilă insultă spaniolă: 

—- Walter, eşti un hijo de... perra! (copil de... căţea |!) 

In aceeași clipă, un pumn lulgerat în nas cu o putere 
onasă mă tăcu să mă dau câţiva paşi înapoi, să mă împle- 
ucesc şi să cad. Mercedes scoase un țipăt şi se repezi să 
mă ajute. | 

Mă ridic de jos insângerat, dar liniștit cum n'am fost 
niciodată în asemenea împrejurare. Pumnii strâns; îmi e- 
rav plini cu nisip. 

— Dă-te la o parte, Mera! 

Walter își pusese mâinile în șoiduri şi mă privea trium- 
fător, calm, sigur de puterea lui. 

Mă apropiai de el ameţit de lovitură, cu capul plecat, 
privindu-l pe sub streașina genelor. Cu dosul mânei stângi 
imi ștergeam sângele dela nas. 

Când ui la un metru de el, fără nicio grabă, ridicai bra- 
ul drept şi deschizând pumnul. îi svârlii în ochi nisipul 
adunat de pe jos. 


uteau fi pe placul lui 


găsiră pe o alee mai dos- 


nte în seara 











şi 








== 5 





O aventura 








A o 

în legiune 
| (SEEN 
— Fragment inedit — 


de ION DRAGOMIR 





Ă Orbit pe neașteptate, Walter scoase un răenet şi, cu ochii 
închişi, Cu mâinile intinse, se năpusti spre mine. Mă ferii 
în lături şi-i pusei o piedică românească. El căzu pe brânci 
Dar pina nu se ridică, îi repezii un picior săravăn în spate, 
Stă Secalura co ine, Ciu le bat la spate! rostii apăsat, 

„Mp ce, suiocându-se de indignare şi de rușine, cu o- 
chii îndurerați și orbiţi, maltezul se rostogolea pe nisip 
cuprins de o adevărată cunză epileptică. 

Scurta încăcrare atrăsese mulțime de camarazi. Câteva 
ri edi ia mai îmi făcură vânt să dispar. 

:— Fugi! Vine patrula! 

— Aveţi grijă de Mercedes! 

— Nu-ţi lie teamă!... Suntem noi aci! 

„Plecai cu pași repezi, întorcând mereu capul în urmă. 
Eram mulţurnit că putusem să fac o asemenea fotogenică 
ispravă și in acelaş timp mă îngrijoram de cele ce aveau 
să mai se intâmple. Jean Walter nu era om să ierte sau 
să uite. 

Mă dusei în dormitor şi mă trântii pe pat cu fața în 
er cu mâinile sub căpătâi. Până la ora apelului întreaga 
sa le mii de incident. Camarazii găseau că e cazul să 

— Bine i-ai făcut!... E o brută! 

— Destul ne-a terorizat. 

Alţii tăceau spirite proaste: 

— Bogdan a aplicat principiul folusirii terenului şi a 
atacului ariergărzii prin flanc. ă 
aie e ai ati ia 

e ce . A a să fiu cu ochii în 
patru şi să nu mai mă duc în Poblado decât întovărăşit 
de Moreno şi de Soler. Valencianul, mai ales era de talie 
să se măsoare cu Walter. 

Maltezul apăru în dormitor abia când formam frontul 
pentru ipelul de seară. Se făcu o linişte ciudată provoca- 
toare. EI călca greoi, îndesat. Părul îi era ud. Se cunoştea 
că se spălase. Ochii i se făcuseră şi mai mici parcă și erau 
roşii, ca de mistreţ, 

Ajuns în dreptul meu se opri, întorcână numai capul 
spre mine. 

— Ya sta bien, Pedro Bogdan!... Muy bien! După cele 
ce s'au întâmplat, nu mai rămâne decât să ne întâlnim 
mâine seară la opt pe plajă!.. Ne-am înţeles, nu-i așa? 

Simții cum mi se pune un nod în gât. Făcui o storțare 
ca să pot răspunde: 

— Ne-am înţeles, Jean Walter! 

A Dealungul frontului auzi un murmur care se transformă 
în adevărată gălăgie. Parcă mi se muiase picioarele. Mă 
aşteptam la orice, dar nu la asta. Intâlnirea ne plajă la 
ota opt, insemna duel cu navajus, otrăvite în venin de 
şarpe. O tăetură bună ajungea. In câteva minute, rănitul 
scăpa de grijile pământeştii lumi, Invingătorul şi martorii 
îl ingropau în nisip şi, cu atâta, onoarea legionară era 
spălată. Mortul nu răspundea la trei apeluri consecutive, 
era dat dezertor şi nimeni nu se mai interesa de dispa- 
riţia lui, 

Duelul pe plajă era totdeauna mortal; uneori, amândoi 
combatanții se alegeau cu tăcturi în urma cărora sucom- 
bau. De aceea, înaltul comandant oprea cu desăvârșire 
asemenea ieșiri pe teren și pedepsea aspru pe martori. In 
polida ordinelor superioare, totuşi, nici-un legionar nu 
putea să nu răspundă unei provocări, fără să fie socotit 
dezonorat și hulit, disprețuit de restul camarazilor. 

Duelul cu navajas era un adevărat asasinat, năczoeit 
de criminali sau de nebuni. Niciun om cu mintea întreagă 
nu-l aâmitea. Dar nimeni nu avea tăria să nu se supună je- 
gilor lui, sau curajul să denunțe pe tăptași. Din fericire, 
provocările erau rare, căci era tare greu să te lupți cu 
cineva fără să capeţi şi tu o rană mortală. 

Jean Walter, îmi voia sfârșitul. Nicio clipă nu mă pu- 
team gândi că voi ieşi învingător din lupta cu matahala 
sungă în braţe şi muschiuloasă ca urangutanul, 

Inima imi bătea zănatică şi o uşoară ameţeală mă cu- 
prinde, ca şi cum o prăpastie adâncă mi sar fi deschis sub 
picioare. Nici nu-mi mai dam seama bine de cele ce se pe- 
treceau în juru-mi. 

„Lam văzut numai pe sergentul Esteban Lafarga ieşind 
incruntat de după paravanul de scânduri care-l despărţea 
de restul dormitorului. 

— Ce sa întâmpiat, Walter? Se adresă aspru, malte- 
7ului, 

— Nimic, mi sargento. Absolut nimic! 

— De ce ţi-s ochii roşii ? 

„— Nu ştiu!... Poate din pricina vântului! răspunse li- 
niștit maltezul, 

— Minţi Walter 1... Am tost informat că ai avut o ceartă 
cu Pedro Bogdan, care ţi-a aruncat nisip în ochi. 

— Bah!... O mică afacere strict personală, mi sargento! 

„— Se poate!... Eu însă nu admit ca din pricina micilor 
alaceii personale camarazii să se chiorască între ei cu 
nisip, 

Peste măsură de nervos, sergentul Lafarga se întoarse 
spre mine. 

— Pedro Bogdan! 

— La ordin, mi sargento! 

— Ia-ţi pătura şi marș la carceră! 

Rămăse! ca trăsnit. Esteban Lafarga îmi era prieten. In 
afară de zerviciu ne tutuiam. Jucam doară table amândoi 
şi de multe ori băusem împreună. Niciodată nu-mi vorbise 
aspru. Ce-l apucase? 

— Sergent Lafarga, că-mi voe să-ţi explic... 

— Nu-mi explica nimica! Marş la închisoare! 

Ca un câine bătut, mă dusei la pat, luai pătura şi ple- 
cat din baracă fără să pricep nimic din toată comedia a- 
coasta. De ce mă pedepsea numai pe mine? Dacă mă bă- 
tusem cu maltezul, fusesem provocat. Erau martori cari 
ruleau s'o jure... Sergentul Lafarga înebunise, sau era 
beat ?... 

Sanlineia care o străjuia închisoarea, moţăia plictisit, 
cu bă:bia sprijinită în ţeava puștii pe mâinile împreunate. 

”:- Deschide ! îi zisci, Astă seară dorm aici! 

-— Honibre, ce bine-mi pare! Mai am şi eu cu cine sta 
da vorbă! 

Mie însă nu-mi ardea ce conversaţie. Mă trântii pe pa- 
tul de iemn al carcerei, simțind cum mă podidesc lacri- 
mile. 

De ce mă pedapsise Lafarga?... 





a PT a rr aan 


(Urmare în N-rul viitor) 


——— 6 











UNIVERSUL LITERAR 





29  lunie 1940 





MISTERUL LUI ALEXANDRU 


(Urmare din pag. 3-4) 


dru ca şi ceeace spunea Stella acum. Toate iemeile pe 
care le cunoscuse erau într'un fel, semănau toate a eroi- 
ne de romane. Alexandru deși nu citise mult, işi dădu- 
se seama, tot „interesantul“ lor îi părea foarte cunos- 
cut, lucru curios, rămăsese în faţa lor ca omul din sală 
care priveşte ce fac actorii pe scenă, 

Dacă Stella ar putea să-l admire indeajuns ca să-l iu- 
bească apoi, nu i se părea chiar cu neputinţă să se în- 
soare cu ea, Gândul acesta îl amuza. Cu toată fragilita- 
tea ei aparentă, fata era destul de bine construită — și 
era limpede ca o picătură de apă. Sentimentele ei desi- 
gur tţrebuiau să aibe o adâncime neobişnuită, 

* 

După o vacanţă de Heidelberg, arhitectul Ardeleana 
se însură deci la Sibiu, în toamna acelui an. Stelia îl 
acceptase fără să.i spună însă că a ajuns să-l admire 
îndeajuns ca să-l poată iubi, dar aceasta se subinţele- 
gea. In vacanță, vorbiseră tot timpul despre alte lucruri, 
despre dragoste niciodată, niciodată mai ales despre 
născânda, lor dragoste. Stella îi povestea cu multă psă- 
cere îndeosebi, diverse amintiri ale ei din şcoală. Fusese 
o şcolăriţă neastâmpărată cu tot felul de farse de inspi- 
rație diabolică, Se bucura încă asemenea unui copi de 
orice, de o pasăre care zbura, de un cocoș care cânta, de 
un apus de soare, de rochiile ei care-i plăceau. 

După opinia lui Alexandru, era o'soţie ideală. 

Căsătoria lor merse bine câtva tirap. Siella își a- 
ranjase o casă ținerească şi primitoare, cu păsări (un 
papagal, un canar şi un sticlete) şi tot felul de cactuși 
răspândiți peste tot. Iși făcea rochii, peste rochii și 
trei sferturi din zi era în fața oglinzii. Se fotografia 
deasemenea cel puţin odată pe lună, In rcstui tim- 
pului se ocupa de păsările și de florile ei. 

Rămăsese tot aşa cum o știa Alexandru din va- 
canța dela G... Şi primea cadourile, florile, dragostea, 
cu multă dezinvoltură, ca pe ceva ce i se cuvenea, 
Capii în schimb nu voia să aibe. De câte ori i se pu- 
nea probiema asta, Stella se întrista și uneori chiar 
plângea pe furiș, 

Toate ar fi mers cum nu se putea mai bine, dacă, 
după foarte mulți ani — asupra cărora nu mai in- 
sistăm, fiindcă anii sunt uneori în viața unui om, 
foarte asemănători unul cu celălalt — Petru Găina, 
care între timp se resemnase și devenise chiar un bun 
prieten al casei — unde putea mânca și chiar dormi 
gratuit când nu mai putea să tapeze pe nimeni de 
bani — nu S'ar fi îmbătat crunt. 

Era la o cafenea şi auditorul lui se compunea din 
mai mulţi studenţi exmatriculaţi şi ei din facultate, 
plus câţiva „Ajunși“ printre care și Lucian. 

In seara aceea, Petru Găina avu ocazia să arate că 
în tot acest timp petrecut în preajma vărului său, 
nu-şi desminţise reputația de fin observator al tutu- 
ror luerutilor ce se petrec în lumea asta, şi anume că 
pentru el legătura dintre Alexandru şi Stella fusese 
de fapt un subiect de meditații filosofice cotidiene. 

„Un înger şi o pisică, perora Petru Găina, în acea 
memorabilă seară, pentru cine voia să-l asculte: spu- 
neţi-mi voi, ce poate ieşi din legătura dintre un înger 
și o pisică ? De ascultat nu-l asculta deocamdată de- 
câţ Lucian, prietenul lui Alexandru — care până în 
acel moment nu se gândise să aibe o opinie personală 
despre un lucru neserios, cum era o căsătorie, chiar 
a prietenului său — şi pentrucă Petru Găina nu era 
tozmai treaz, după vreo cincisprezece pahare de cog- 
nac, lui Lucian îi fu uşor să-l tragă de limbă. Și iată 
ce auzi: 

„„Vărul meu, Alexandru, îl știi, este, după părerea 
mea, pe care am căpătat-o după o matură chibzu- 
inţă, un fel"de înger. lar Stelia, femeia lui, socot, iar 
după o matură chibzuinţă, că nu este altceva decât 
o pisică, "Tu şi eu, Lucian, noi suntem niște porci, 
Nouă, toate femeile ni se potrivesc, dacă ele ne ac- 
ceptă. Alexandru însă, vărul meu, este un bărbat ade- 
vărat, Adică un înger. Tu nu ţi-ai pus niciodată la 
incercare mataria cenușie să te întrebi dece totdeauna 
îngerilor li sa dat chip de bărbat? Gândeşte.te pu- 
țin... Fiindcă bărbaţii sunt puri, puri ca îngerii, atunsi 
când e ceva de capul lor, cum e cazul vărului meu 
Alexandru și nu sunt porci ca noi, ca mine și ca tine. 
Nu mă întrerupe, Lucian, pieptul tău de atleţ și cio- 
lanele mele, nu înseamnă bărbăţie. Asta e materie, 
Lucian — și materia contează numai la femei. Bâr- 
baţii sunt puternici prin... prin puritatea lor, da, mă 
deșteptule, iar frumuseţea lor trebue să te facă să te 
gândești la cer, la stele şi la Dumnezeu. Și vărul meu 
Alexandru e așa, o hahaleră de mâna întâi. Un fraier, 
mă] Ascultă bine, Lucian, fiindcă ce îţi spun eu a- 
cum n'are să-ți mai sufle la ureche nici tartorul tar- 
torilor când te vei fuduli pe frigare în fundul iadului. 

Mă, Luciene, eu sunt sigur că Romeo a fost biond 
și Julietta brună. Toată lumea se înşeală, numai eu 
știu adevărul. Dacă aş vrea, aş ajunge celebru cu 
asta, dar mie nu-mi pasă ds celebritate. Totdeauna 
femeile au fost arătate ca nişte ființe fine, aeriene, 
ca niște zburătoare, pe când bărbaţii stăteau pe pă- 
mânt, măreţi şi țepeni ca munţii și căscau ochii după 
ele. Ei bine, eu dacă aș scrie cartea pe care o am în 
cap, aş face în ea bărbaţii să sboare ca îngerii, iar 
femeile să pască în câmp cu vacile. Sau, în cel mai 
bun caz, să toarcă lână lângă sobă cu pisicile. 

Dacă ai ști tu cum știe Alexandru să iubească, nu 
te-ai mai lăuda cu toate crailicurile tale pe lânga 
midinetele din Strada Principală... Voi nu sunteţi oa- 
meni adevăraţi, oamenii pentru care a făcut Dumne- 
zeu lumea, voi sunteţi figuranți şi atât, 

Şi, dacă ai şti tu cum îi primește dama iubirea 
asta ! Mă, stă, stă ca un sfinx și zâmbeşte — și eu 
știu prea bine că nu e nimic nici în capul nici în 
inima ei. Nu ştie decât să doarmă, să-și îngrijească 
păsările şi să se ducă la biserică să se roage la Sf. 
Anton. Dece so fi rugând, poate fiindcă așa s'a obiș- 
nuit, fac prinsoare că nici ea nu ştie prea bine. Nu-i 
bună, în fond, nici de nevastă, nici de mamă, nici 
femee deşteaptă nu-i şi nici iubită întreagă. Parcă 
< totdeauna stăpânită de un gând, face impresia asta 
că se gândește intens undeva, la ceva foarte impor- 
tant, care, dacă ar veni, toată viaţa ei ar fi altfel, Ca 
prințesa din pădurea adormită... 

Iar prostul de văru-meu, ştii ce crede: Că Stella 
îl iubește, dar e discretă... Că dragostea asta, nici- 
odaţă mărturisită, are mister şi e astiel mai frumoasă 
decât orice dragoste. Mai ales de când i-au căzut în 
mână câteva cărţi budiste, sa tâmpit cu totul. Zice 
că vede mai clar și e! nu mai vede nimic. Parcă viata 
e aşa de complicată ca 'n cărţi. Viaţa-i asta pe care 
0 vezi... Dacă damicela te iubește, îți arată ea. Dacă 
nu-ţi arată, fii liniştit că nici în capul ei nu-i nimic, 
Alexandru nu înţelege lucrul acesta. Şi-a făcut el așa 
ceva, ca un vis, o năzbâtie — şi tare mi-i milă de el, 
mă, Nu mvar mira să viseze o scenă că Stella sau cl 
— fiind pe patul morții — la nouăzeci de ani, îşi vor 


mărturisi atunci cât sau iubit și cum şi-au ascuns 
dragostea asta o viaţă întreagă... 

Tare mi-e teamă de ziua când se va trezi”. 

Acest monolog al lui Petru Găina, întretăiaţ din ce 
în ce mai des de paharele cu cognac, începu încetul 
cu încetul să acapareze atenţia întregei mese. 

Aşa că a doua zi se făcu mult scandal, tot orașul 
comenta amuzat teoria lui Petru după care bărbații 
erau îngeri, iar femeile vaci sau pisici. Cum unii mai 
citiți avuseră ocazia să dea peste Nietszehe, fu acuzat 
că nici măcar original nu era. Cel mai mare scanăal 
îi făcu, însă, bineînţeles, ridicarea vălului de pe un 
menaj pe care toată lumea Se învățase să-l socotească, 
foarte normal. Prin urmare, Alexandru, dupăce nici 
nu făcuse o partidă cum era de aşteptat, nu era nici 
măcar iubiț de nevastă-sa! Săracul de el, îl compă- 
timiră orăşenii, 

Lui Alexandru, îi comunică Lucian totul, arătân- 
du-i precum că vărul său e un netrebnic care ţine cu 
tot dinadinsul să-l facă de râs. „In definitiv ce rost 
avea să trâmbițeze că nevastă-ta nu te iubește. Astea-s 
rufele familiei care se spală în casă“, conchise. 

Trezit din beţie, Petru Găina, stătea singur şi me- 
dita de data asta asupra riscurilor sincerității şi a 
monumentalei prostii omenești. 

S'a spus cândva că „atunci când un nebun aruncă 
o piatră, se căznesc zece înţelepţi so scoată“. Așa tu 
și cu această istorisire a lui Petru Găina. Pentru 
Alexandru îu începutul sfârșitului. „Şi totuşi, dacă el 
are dreptate ?“ Iși zicea Alexandru, Timp de şapte 
ani, se învățase cu apucăturile Stellei, cu felul ei de 
a primi tot şi de a nu se abandona niciodată, dar nu-și 
închipuise niciodată că ea în fond nu-l iubea. Se în- 
văţase s'o iubească el cum simţea, ea desigur îl iubea 
în felul ei. Problema dragostei dintre ei, îl preocu- 
pase chiar mult în ultimul timp, în urma lecturii 
unor foarte frumoase cărți de știință ezoterică. Se 
schimbase mult Alexandru în acești şapte ani, dar nu 
vom insista asupra acestei schimbări, decât ca să spu- 
nem că eroul nostru se simţea din ce în ce mai apt 
să meargă spre adâncul lucrurilor, acolo unde toate 
sunt mari și simple. Pe când nevasta lui rămăsese 
aceiași, calmă şi fixă, întruparea perfectă a femini- 
tăţii pe care Alexandru o privea de pe mereu alte și 
alte planuri, cu actiași încântare. 

Asupra dragostei ei- nu se îndoise niciodată. Până 
acum. Din clipa în care începu să se îndoiască, însă, 
toate lucrurile luară altă înfățișare. Unele gesturi aie 
Stellei, începeau să-l neliniștească, calmul ei prea 
semăna, la nevoe, a indiferenţă... Dacă nici în capul 
Stellei nu se petrecea nimic, exista oare vreo femee 





în lume în capul căreia să se petreacă ceva ? Dar ceva 
a ei, nu luat de pe cine știe unde fiinacă așa i se 
părea că trebue să fie. 

Trebue să-i vorbesc, se hotări Alexandru, 

Şi o făcu, într'o Sâmbătă seara, după masă, cână 
stăteau amândoi pe terasă, ca de atâtea ori, sub un 
cer luminos de primăvară, Își serbau a opta aniver- 
sare a zilei când a văzut-o întâia dată (cu ajutorul 
hi Lucian, căruia îi trăsese chiulul, o descoperise 
exact), Alexandru vorbi fără întrerupere, până după 
miezul nopţii. Ceeace îi spunea, era atât de nou chiar 
pentru sine, incât de multe ori se speria. Tot ce gân- 
dise, tot ce visase în şapte ani, era dat pe față. După 
aceea n'avea să-i mai rămână nimic din viața lui de- 
pănată în umbră, va pune în schimb bazele unei ade- 
vărate vieţi, unei vieți vii fără vise şi gânduri, dar cu 
ochii treji asupra unei realităţi mai frumoase decât 
visurile şi gândurile. Se auzea spunând: „Nu te-am 
întrebaţ niciodată ce simți tu, dacă mă iubeşti, dacă 
mă, cunoşti, cum mă iubești şi cum mă cunoşti. Dar 
șapte ani... (accentua asupra timpului care era singu- 
rul lui argument pozitiv), Nu mi-ai spus-o niciodată. 
Dar ești atât de feminină, tu, n'ai nevoe de cuvinte. 
Totuşi azi te întreb, ştiu că te jignesc în ceeace ai tu 
mai adânc şi mai prețios. Dar m'am descoperit şi eu, 
Stella. Nu pot să-ți spun ce se petrece cu mine, dar 
crede-mă că e ceva grav și sunt turburat. Te rog să-mi 
spui și tu ţot — să-mi spui dacă mă iubeşti. E un ca. 
priciu absurd, nu te supăra, te implor”.., 

Stella răspunse foarte târziu, după o tăcere care lui 
Alexandru i se păru un chin: 

— Imi pare foarte rău, Alexandru, că am ajuns aici, 
Cu mine se petrece un lucru curios, Vezi tu, în romanele 
pe care le-am citit eroii îşi declarau dragostea. Tu nu 
mi-ai spus niciodată că mă iubeşti şi nu știam. In ro- 
manele pe care le-am citit, dragostea era ceva extraor- 
dinar, Ori, asta nu se întâmplă între noi și noi nu-sun- 
tem ca ei. Iar eu sunt convinsă că așa e dragostea ca 
acolo... s 

— Asta înseamnă că tu...? deveni Alexandru palid, 

— Vai, îmi pare rău că n'ai înțeles... Inseamnă, dacă 
ţii, pentru liniștea ta sufletească, so știi, că noi nu ne 
iubim... Noi suntem căsătoriţi şi asta e tot. Lucrul ace- 
sta nu-ţi strică nici ţie nici mie... Tot ar fi trebuit să 
mă mărit, se linişti singură. 

— Şi cei șapte ani? întrebă gâtuit Alexandru... 

— Nu știu ce-mi reproșezi, deveni vocea Steliei plân- 
găreaţă, ca de copil certat. Ne-am înțeles destul de 
bine, 

Alexandru se sculă brusc, o apucă de umeri, îi venea 
so scuture so trezească, Işi dădu seama că nu Stella 


Note despre om şi poezie 


(Urmare din pag. I-a) - 


fireşte, oamenii nu pot trăi numai pe culmi, nici chiar 
peeţii mari, — Jiteratura română a imitat viața și pro” 
blemele acestor poeți, când ei coborau în văi. Iată, aşa- 
dar, cum poate deveni justificabilă o mișcare împotriva 
„influenţei franceze“, întrucât, nu-i așa, ,iiteratura 
franceză este inesenţială şi doar rafinată“ şi așa mai de- 
parte, 

D= fapt, pretutindeni și din totdeauna, aceleaşi pro- 
bleme se pun omului. Cele mai grave: condiţia noasură 
aici, jos, în moarte; posibilitatea de a reurca, Un om 
care nu-și pune problema aceasta, care nu-și trăește 
drama esențială, e un adevărat infirn spiritual. Nu 
există cultură mare fără problema şi fără drama aceasia. 
Cei mai mani poeţi nu sum niciodată poeţii sociali sau 
psihologizanți, ci poeţii anrcoraţi în problemel> esenţiale; 
ontiștii mari mu sunt cei preocupaţi de probleme de tech- 
nică, ci de probleme vii 

Ar fi fost de aşteptat ca litaraţii români să îi recumos- 
cut în marii lirici ai: simbolismului problem=l> pe care 
şi ei, în măsura în care sunt oameni întregi, și le vor fi 
pus, fără îndoială. Se înţelege ad=s greşit sensul influen- 
țelozr în cultură. A fi imfluențat nu iîrsemnează a lua 
deagata, a imita ci a te descoperi printr'un altul, a primi 
o problemă dela altul, a primi impulsiunea dela altul, 
Lupta împotriva „influențelor străine“ a porniț diniti'o 
gravă neînțelegere: „trebue să fim noi, nu trebue să ma. 
imităm“ La care paniizanii primirii influențelor străine 
răspundeau: „ba să imităm; dece să nu imităm? dece să 
nu luăm deagata ceiace noi nu avem!', — caşicum 
aceasta ar fi problema. De fapt, a primi influenţa în- 
seamnă a primi desbaterea altuia, a o trăi şi încerca să 
rezolvim noi, printr'o experiență proprie și, într'adevăr, 
auteniică, a descoperi orizonturi noui; dar, mai ales, re- 
pet, a te descoperi pe tine însuţi cu ajutorul altuia; prin- 
tun altul. 

Acceptarea influențelor însemna, la noi, a imita fără 
a trăi. Refuzul influențelor, însemna refuzul de a cu- 
coaște, de a te lăsa redit. 

O gravă, adâncă și esenţial umană problemă există în 
Rimbaud. E vie şi pentru roi, e autențică şi pentru noi, 
E o dramă și a conştiinţei noastre. Nu o vedeam dastul 
de clar; Rimbaud ne-a făcut să ne înţelegem pe noi 
înşine. Suntem într'adevăr într'o lume degradată. Nu 
ne simțim bine în lumea asta. Rimbaud ne-a trezit. Dar, 
deaici încolo, experiența noastră sa desparte de a lui; 
trăim dama pe contul nostau. 

Literatura românească a procedat însă altfel: Şi-a pus 
întrebarea: cum a exprimat Verlaine, de pildă, viaţa lui 
interioară? Trăirea nu mai interesează şi expresia, se in- 
depăricază de ea. Nu viața mai este problemă, — «i cu- 
vântul Literar şi rețeta technică. Un, prozator român, din 
generația de treizeci de ani, nu-mi declara, întrio con- 
vorbire, nu prea de mult, că literatura şi poezia, ca să 


poată trăi, trebue să se separe de problemele şi tragedia 
noastră spirituală? E aceasta o mentalitate caracteristic 
românească, îmi ziceam, întrebându-mă, în acelaș timp, 
din ce „trăeşte“ atunci poezia sau literatura dacă nu din 
expresia tragicului condiției noastre umane care e hrana 
ei cea mai auțentică și mai esenţială? şi pe cine ar mai 
putea să intereseze, să angajeze total o poezie care nu 
este mister, care nu încearcă să fie cale a revelaţiei;, des- 
cifrare a misterului, sau etică înaltă ? 

Intorcând omului spatele, poeţii și literaţii români de 
după Eminescu și aproape până în zilele de astăzi (cu 
excepţiile uimuţil de amintit, căci se cunos2) nu au avut 
decât preocupări nici măcar de limbă, ci de limbaj lite= 
rar, Frumuseţsa limbii pdetice la marii lirici: nu este de- 
cât rezultatul unei incandescenţe lăuntrice, unei imense 
bucuri; sau a unei mesfârşite disperări, a unei iubiri uni- 
versale sau a unei neliniști adânci, a mmei cutremurări. 


In literatura românească devenise scop în sine, stilistică 
ete., — îndemânare, „talent“ literar şi  deaceea adesea 
limba poetică nu e decât un fel de vervă, injurioâsă sau 
Fumorist:că, retorică sau nu, ornată de imagini inge- 
nioase, de gust mai mult sau mai puţin bun, în orice caz 
plastice, adică fără ecouri maâni și fără rezonanţe :nte- 
rioare, limitată la realităţi groase și concrete, fără posi- 
biităţi de transfigurare, 

Pedealtăparte, — cum literatura şi poezia trebue să 
cuprindă totuși anumită substanță umană, acesiea s'au 
mărginit să fie sentimentale, minor anuto-analitice, nă- 
clăite într'un sensualism rânced sau în experienţe minore 
de tot felul. Şi noi am subliniat, în câteva rânduri, mo- 
ootonia acablantă a preocupărilor de viaţă ale Literatului 
român; ani de zile, după răsboiu, toate romanele care 
apăreau erau romane de dragoste; (influenţa unui Proust 
şi el neînțeles) dupăcum poeziile ereu pasteluri (ca să le 
zic așa) sau tot „de dragoste“. Micul burghez român avea 
dreptate să-și închipuie că poetul este un îcl de om care 
e întotdeauna îndrăgostit, şi aste mai ales primăvara 
când „natura e frumoasă“, | 

Am mai uitat ceva: literatura românească isbutise 





Ultima carte a lui Papini 


(Urmare din pag. I-a) 


trebuia să se trezească, însă, ci el, și îi dădu drumul, 
Stella îl privea, deschis, inocentă, cu ochii ei rotunzi, 
cu gura copilărească, senină, 


Nu înțelese nimic când Pi 0 dădu divorţul. Dar 
nici turburată nu părea, mai ales că îi dăduse o se- 
rioasă despăgubire materială, oare putea s'o dispenseze 
pentru toată viaţa de a se mai îngriji de existenţa ei. 
Îl socotea nebun, sau socotea pur și simplu că se în- 
drăgostise de altă femee, își dădu seama, după unele 
aluzii, Alexandru. Dar primea totul cu liniște, da, acum 
vedea. clar, nu-l iubise niciodată. Era atât de ciudat 
totul. Şi totuși, în lume undeva, trebuia să fie ceva, 
alţi oameni, altfel de viaţă, oameni adevăraţi şi o viaţă 
adevărată. Lângă el nu era nimeni, nicăiri, 


Oamenii vor uneori să fugă de e; înşişi. Dar pentrucă 
acest lucru nu se poate face, fiindcă un om nu poate 
ieși din el pe ușă ca dintr'o casă, compensează această 
neputinţă, fugind în lume, Fiecare după mijloacele lui 
materiale, 

„O viaţă nouă“ este legată pentru cei mai mulţi de o 
plecare cu trenul, vaporul sau avionul, după împreju- 
rări, aşa scrie prin romane, așa se face la cinemato- 
graf, şi în viaţă la fel. Puţini sunt aceia care înțeleg 
că o plecare nu rezolvă nimic, că sunt în schimb nopţi 
mai grozave decât toate plecările, care au doar avan- 
tajul de a fi gratuite (mai ales dacă fumezi ţigări ief- 
tine) şi după care te surprinde ora cenușie a dimineţii 
încă neincepute, cu o haină absolut nouă, Da, sunt 
nopţi în care unii oâmeni, prea săraci ca să-și poată 
permite luxul unui voiaj geografic, ştiu să moară și să . 
renască din propria lor cenuşă. (In general sistemul nu 
e recomandabil), 

Ceilalţi pleacă. 

Alexandru Ardeleanu a plecat în Indii pentru sim- 
plul motiv că avea bani. A ales Indiile pentru motivul 
că i se păreau ceva atât de extraordinar, ca și când ar 
fi putut să intre de viu în paginile cu litere moarte ale 
unui roman, 

Cum a călătorit, ce oameni noi a întâlnit şi cum sa 
descurcat mai departe, povestea nu mai spune. 

Poate chiar să se fi întors după un an în țară, fiind- 
că Indiile adevărate se pot cunoaşte mai bine tot din 
cărţile citite în tihnă la tine acasă; povestea se opreşte 
aici, 

Am vrut să arătăm doar cititorilor, câteva miri ciu- 
dăţenii omeneşti dintre multe altele şi, de era sau nu 
era ceva de înţeles, să-i oferim în orice caz prilejul să 
se amuze puţin, 

ANIȘOARA ODEANU 





să-și lărgească cercul de probleme și preocupări. Astfel, 


literatura cea mai problematică era aceea reprezentată 
pnin romanul social, să zicem al d-uului Liviu Rebreanu, 
Onicât ar fi de realizat ca atare, problema umană putând 
fi cuprinsă în această zonă e încă îngrozitor de insufi- 
cientă. 

Ciară, plată, plastică, sentimentală, superficială, lipsită 
de probleme esenţiale, literatura românească modernă 
este falimentară. 

In orice caz, un fapi caracteristic trebue semnalat în 
ultimii ani ai culturii româneşti: disprețul peniru lite- 
vațți și literatură. 

Oamenii de elită intelectuală ru sau mai îndreptat 
spre literatură ci spre filosofie, ştiinţă, eseistică. Pro- 
blematica s'a separat cu totul de literatură și poezie, şi 
se exprimă, cu deficienţele ei inerente, în technica discur- 
sivă a filosofiei sau, mei ales, a eşeisticei, Lucrul acesta 
e rău, fără îndoială, — dar nu e vinovată decât mediocri- 
tatea spirituală a poeziei şi literaturii româmeşti. 

Poezila românească pentru a deveni o poezie mam? tne- 
bue să rerapeie fiorul metafizic, sau dragostza peniru 
adâncurile obscure ale sufletului. Să exprime problemele 
omului, — nu în discursivitatea didactică a esteticei, — 
Gar nici printi'o plasticitate humoristică. Să facă un 
efort de adâncire, de muzicalizare, de trăire ritmică și 
bransfizurată a tragedizi omului. 


Paris, 2 Mai 1940. EUGEN IONESCU 





titudinea omului acesta. Sau fap- 
tul ți se pare de atribuit consta- 
tării că la anul Papini va împlini 
60 de ani. 

Felul cum este scrisă cartea, 
expresia ei stilistică, oferă însă 


Aparent, în tot decursul aces- 
tor povestiri nu se întâmplă ni- 
mic. Dar prin ele se desfăşoară 
în tot atâtea drame trăite sincer, 
aceste vieţi de lume neștiută de 
nimeni, afară de ea însăși şi de 
scriitor, , 

Nota de robusteţe şi de sănă- 
tate a acestei cărţi aparent pato- 
logice, se mărturisește de alifel 
şi printr'o atitudine de humorism 
autentic. Drept atare, recomand 
cartea prietenului meu florentiw 
cu foată convingerea, ştiind că-i 
pot îndruma pe cititorii noştri 
spre una din cele mai atracţioase 
cărţi apărute de curând în Italia. 
Recomandaţia îi poate privi de 
altfel și pe tinerii noștri traducă- 
tori. 

Dacă oarecare intenție de pro- 
pâgandă socială în favoarea e- 
migrărilor agricole spre Agrul 
Pontin de curând  bonificat, se 
simte uneori și dă cărţii un sub- 
strat retoric, arta povestirii, moş- 
tenită dela marii precursori tos- 
cani, dela Boccactio la Carducci, 
le asigură acestor figuri papin:e- 
ne o viaţă care-și cere drepturile 
cu încredere în ea însăși. Sau 
dacă în atmosfera cărții se simte 
și ceva din arta de povestitor 
toscan a unui Renato Fucini, în 
afară de ceeace trebuia să fie la 
acesta mai grațios şi mai idilic 
(drept contimporan al unui Pas- 
coli ori Fogazzaro), impresionea- 
ză varietatea creaturilor lui Pa- 
pini, fantezia și verva de care dă 
acum dovadă, deşi se menţine pe 
linia unei simplităţi  impresto- 
nante. Lipsa de complicaţii inu- 
tile, firescul relațtărilor sale, îl 
desemnează în fine printre po- 


"*P"o 
vestitorii înnăscuţi ai marii lite- 
raturi italiene. Toate aceste îi- 
guri (sunt 16 principale şi ma! 
mulţe siluete schiţate interme- 
diar, însă cu un relief ce nu dis- 
pare), alcătuesc în general lumea 
primitivă, dar puternic expresi- 
vă a celor mai sălbatici munţi 
dintre izvoarele Tibrului și ale 
Arnului, nu. departe de locurile 
unde sa năsecuţ un frate mai 
mare al lor, adică Michelangelo și 
de locurile unde sa străduit în» 
tradins Papini să-și facă o casă 
de piatră, pentru reculegere și 
lucru, 

Un cuvânt de părere de râu 
(căci poate îi și acesta spus) se 
referă la intervenţia autorului la 
urma fiecărei povestiri cu o re- 
flexie relativă la cumințenia. și 
la nebunia oamenilor; sau un cu: 
vânt de părere de rău pentru o 
continuă revenire de motive, pe 
care o desvălue în cele din urmă 
cartea; deoarece figurile acestea 
sunt aproape toate venite din a- 
ceeaș lume, deviate suiletește 
sub aceleaşi altitudini reci şi pus- 
tii. Infăţişează ele oameni cu 
mintea întreagă, sau niște bieţi 
maniaci? Papini te obligă să te 
întrebi însă, dacă există cu ade- 
vărat oameni lipsiţi de manii. 
Răspunsul 6ă garanţia umanită- 
ţii acestor figuri ale sale, a căror 
prezenţă poale fi înțeleasă şi ca 
un Simplu allegretto între două 
scrieri grave ale acestui sever 
mentor al literelor și, maivales, al 
seriitorilor, Simţul deosebit de 
înţelegere a suiletului omenesc îl 
caracterizează odată mai mult. 
Vezi că experiența creştină a lă- 
sat urmele ei binefăcătoare în a- 


cel mai de seamă pret ariistic al 
ei, în numele meritului constant 
al lui Papini de a rămâne in for- 
mele pur toscane, chiar atunci 
când el schimbă această rămâ- 
mere într'o adevărată  mariieră. 
Nu văd cum sar putea alcătui 
un dicţionar al limbii italiene, 
fără a se folosi mereu exempleie 
pe care le oferă acest scriitor şi 
o asemenea carte, în privinţa 
vocabularului. 

Aceste figuri umane mărturi- 
sesc în fine acea înseninare lăun- 
trică, pe care am Surprins-o şi 
alifel în cele două din urmă zile 
florentine, în ochii și în sufletul 
prietenului meu. Nevoia înmăs- 
cută de a cunoaște omul retrăin- 
du-i viața fie şi numai literar, 
chiar dacă n'a scris până acum 
cartea sa despre Adam, rămâne 
la Papini o adevăraiă pasiune și 
o nobilă virtute. Simpatia umană 
i s'a accentuat, în orice caz. Sar- 
casmul i s'a preschimbat în hu- 
Mor; severitatea în  bonomie; 
uscăciunea în sobrietate. Iar bu- 
curia înțelegerii bunurilor și Jip- 
surilor lumii, odată cu ale sale 


însuș, l-a făcut bun şi mărini- 
mos, 

Cartea cu „fizuri”, pe care a 
publicat-o de curând, poate fi 


așa dar definitiva revelație a a- 
cestui Papini, mai puţin bine cu- 
noscut și bine înţeles. Pentru 
publicul nostru, care-l așteaptă 
printre noi, cartea poate fi cea 
mai bună iniţiere întru cunoaș- 
terea nemijlocită a celebrului 
nostru prieten. Adică al nostru, 
al tuturor, 


ALEXANDRU MARCU 


29 


lunie 





PILA ADD E OLOOLETA MDA 


1940 


Cronica dramatică 


TEATRUL COMEDIA: BANCA 
NEMO — COMEDIE IN TREI 
ACTE DE LOUIS VERNEUIL,. 


Amţumțată de multă vreme, ci 
filma sortiţă să deschidă sta- 
giunea teatrelor de vară, pre- 
miera teatrului Comedia, dupe 
câteva amânări, impuse şi de 
schimbătoare vreme, dar mai 
cu seamă de modificări impor- 
tante survenite în distribuţie cu 
puţin inainte de a fi stabistă 
prima, reprezentație, a avut loc, 
repurtând un succes considera- 
bil, chiar în ciuda unor glasuri 
din sală, ce cu gândul la pro- 
tagorștii ce nu jucau, nu acor- 
dau întregul credit inlocuite 
Tilor lor. 

Suntam întru totul de a- 
cord, mai cu seamă acum când 
cunoaștem piesa, de valoarea 
ce ar fi avut-o jocul lui fanco- 
vescu, dar nu putem, dintr'o 
apreciere a unui talent ca al 
său, să neglijem efortul încu- 
nunat de succes pe care d. N. 
Atanasiu, dela Teatrul Naţio- 
nal, l-a depus. Intotăeauna am 
privit cu satisfacție apariţia sa 
pe scenă, și suntem fericiţi, și 
de astă dată să-i recomandăm. 

In rolul său, care nu este de- 
loc ușor, a ştiut să-şi dozeze e- 
fecte:e, să depună eradaţiile 
cuvenite, și dacă ar fi resper- 
tat un anumit aristocratism al 
jocului, nimeni desigur n'ar mai 
fi amintit de prezența marelui 
nostru actor care n'a putut în- 
truchipa personagiul. Dar acesta 
este un defect mărunt, umbrit 
cu prisosinţă de personalitatea 
viguroasă adusă pe scenă de d. 
N. Atanasiu, de entusiasmul in- 
terpretării sale și de situaţiile 
comice ce a provocat, stârnind 
nu odată aplauze la scena des- 
chisă, 

Dacă aducem toate aceste 
aude cu preponderență d-lui 
Atanasiu, este fiindcă aproape 
întreaga piesă este a dumisale. 

Este o comedie. cum se scrie 
adesea, pentru un anumit actor. 
O creaţie pe care el o modelea- 
ză și-i transformă atmosfera 


prin. personalitatea, sa. 

Ea în sine nu aduce absolut 
nimic care să indreptățească o 
apreciere lawdativă, Nişte sim- 
ple incidente puse cap în cab, 
mici conflicte fără importamţă, 


lipsite de coheziune şi de cre- 
duitate. 

Nu relevăm akeste fapte spre 
a prume intr'o humină proastă 
realizarea, teatrului Comedia, ci 
pentru a subinia ce aduce 
Banca Nemo în teatru și pentru 
cei cari iubesc teatrul”, 

O piesă de vară, dacă nar fi 
âșa, am fi Mult mai aspi. in 
epitete, fără nici-o pretenție, 
dată pe mâna unor interpreţi 
comici de talent, și iată totu. 

Afară de d. N. Atanasiu, tre- 
bue să amintim de creajia d-nei 
Marietta Sadova, incontestabil 
o mare artistă a noastiă care 
într'un rot nespus de greu a is- 
butit, strecurându-se intre şar- 
jă şi realism, să inch?ge un per- 
sonagiu de o rară expresivitate. 
Nu suntem exagerați dacă am 
recomandă tuturor interprete- 
lor noastre, cari când au un rol 
ingrat se simt neapărat datoa- 
re să șarjeze excesiv, să privea- 
scă jocul d-nei Marietta Sada- 
va, pentru a afta cun, prin sim- 
plitate și naturalețe se pot scoa- 
te efecte minunate și cel puţin, 
dacă nu mai mult, sănătos hu- 
moristice. Ne este nep.ăcut gân- 
dul atâtor și atâtor interpretări 
cari, doar spre a imbia râsul 
comun al publicului, subiiniază 
un moment cu atâta perseve- 
rență, iîncâtţ ni se pare a avea 
în faţă o reprezentație de bâl- 
ciu, adresat unor spectatori ce 
nu ştiu ce-i aia: teatru”. 

A fi natural este mai folosi- 
vor decât a, fi forțat, chiar când 
ai succes prin această ultimă 
atitudine. Respectul artei ce re- 
prezinţi ! Aducem intregul o- 
magiu d-nei Marietta Sadova 
pentru distinsa dumişale inter- 
pretare. 

In celelalte roiuri, d-na Fifi 
Hamard, al cărei joc discret și 
simpatic a reușit totdeauna să 
atragă sufragiile publicului, a- 
duce o notă de tinerească inter- 
pretare. O creație care e datoa- 
re să, cucerească prin farmec şi 
feminitate și pe care domnia-sa, 
a înţeles-o, evitână dramatis- 
nul și atitudinile complexe. D-. 
Antoniu, Ion Talianu, și ca în- 
totdeauna, distinsul Romald Bul- 
fimsky conturând-și cu price- 
pere rolurile, au contribuit ia 
reușita acstui spectacol. 

VICTOR POPESCU 








A 


Cronica 


A DOUA PRODUCŢIE 
A ACADEMIEI REGALE 
DE MUZICA 


Selecţionarea de elemente 


pe care o presupune întoemi- 
rea unei producții muzicaie 
de fine de an, într'o institutie 
oficială de învăţământ  mu- 
zical, pare să îndreptățească 
în genere un anumit grad de 
exigențe în ceeace privește va- 





ACTRIȚELE NOASTRE 





LL Xere - 


D-ra Popescu. de la „Teatrul 
Muncă şi Voe Bună”, care reali- 
zează un excelent tip de comedie 
în „Duduia Măriuca” 

şi 


TELLY BARBU 








A VENIT VARA 


Ii rog pe czlitori să-mi ierte 
acest foarte didactic titlu, dar 
pam făcut altceva decât să con- 
stat un adevăr: A venit vara. 
Bine înețeles că dumneavoastră 
ați izbucnit la fel ca și mine: 
„In sfârşit! Bine ca venit“. 

Dar ghidușul ăsta de mercur a 
pornit o ascensiune înspăimântd= 
toure înspre vârful tubului ter- 
mometric. Urmările acestei ascen- 
siuni, le cunoașteți dumneavoas- 
iră din unualele cronici estivale 
și din propriu experiență: trans- 
piraț'e, amețeli, sprițuri, grădini 
de vară şi... Jilme proaste. Şi mai 
ales filme proaste. 

îm săptămâna aceasta, Cu exX- 
cepția Jilmului Pygmalion  des- 
pre care sa mai scris într'ura 
din trecutele cronici  cin2maao- 
grafice ale revistei, celelalte fil- 
me: prezentate au însemnat ad2- 
vărate chinuri pentru spectutori, 

Singura peliculă care ne-a. mai 
amintit pulin că ceeace se pre- 
zenta pe ecran era „cinemato- 
graf“ a fost aceea prezentată de 
cinematograjul COaxrltoa: „Lupul 
singuratic la Paris“ E una din a- 





Goathe ? Și chiar castelul arhiducal nu ne-ar captiva atât, cu toate bogăţiile 
de origină rusă pe care le închide şi cu toate colecțiile de artă, din care 
nu lipsesc picturile şi sculpturile cele mai celebre, începând cu Lucas 


cele „benzi“ din cari nu lipsesc 
scenele tani cu pumnale și revol- 
vere, scene cari asigură succesul 
filmelor de aventuri, 

Insă rochiile precum și pălării- 
le eroinei, demască o anumită 
vârstă a jitmului, vârstă care se 
resimte și în regia puțin cam ș0- 
văitoare  demascând  epocu de 
dibuiri în care a fost realizat fil- 
nul. 

Și ustfel, cu toate că Franz Le. 
derer e un actor foarte simputic 
— un fel de amestec: Carry 
Grant — Tyrone Power — și cu 
ioute că am întâlnit câteva sce- 
ne amuzante „um părăsit sala ct- 
mematografului cu Oarecare sa- 
tisfucție : „Bine că s'a isprăvil”. 

Cinematograful  Scaia ne-a 
prezentat un film în care apă: 
reau doui actori simpatici: Geor- 
ge Raft cu chipul său de escroc 
cum se cade şi Hugh Herbert, 
mereu speriat şi cu mâinile în 
vânt, parcă ar fi atins un şarpe. 

Au fost momente când am 
crezuţ că filmul este o comedie: 
momentele în cari apărea pe €- 
cran Hugh Herbert. Câte-odată 
um. crezut că filmul este, în fond 
dramatic. 

Pe la mijlocul filmului om în- 


țeles, dintr'un lung discurs al 
eruinei, că este vorba de un lel 
de propagandă a unei societăți 
care trebue să existe în America: 
sociețatea iubitorilor de cai. 

Și mai e ceva: un excelent 
mijloc de plictiseală. Aceasta, cu 
excepția scenei finale în care ni 
se prezintă o impresionuntă cursă, 
de cai. 

Dar, pe căldurile astea, prefe- 
răm cinematografului Scala, hi 
podromul Bănvasa. 

Lovitura de moarte ne-a Qut-o 
însă cinematograful Trianon cure 
ne-a prezentat filmul: „Spiounr“, 

Realizatorii filmului au avut 
intenţiile cele mai onorabile dar 
mau reușit să ne prezinte decat 
o serie interminabilă de fotogra- 
Ţii luate din diverse unghiuri. 
Câte odată ai impresia că vezi 
filmul cu capul în jos; alte ori 


crezi că te-a agăţat cineva de 
lampă. 
Cu toate că vedeta filmului 


este Brigite Horney, filmul este 
englezesc, 

A propos de domnișoara Bri- 
gitte Horney : Dânsa e convinsă 
că seamănă cu Marlene Dietrich. 
Mie, însă, mi-o aminteşte pe fos- 
ta mea bucătăreasă, Dora. 

Cinematograful Aro prezintă 
filmul: „Dragoste de mamă". 

După atâtea decepţii, nam a- 
vut curajul să mă duc să-l văd. 

Poaţe că sunteţi dumneavoas- 
tră mai puţin fricoși, 


TRAIAN LALESCU 


Kranach şi încheind cu Bocklin, dară numele lui nu sar lega, de cele patinu 
decenii petrecute in strânsă prietenie cu acela care a rămas până la moarte 


sfetnicul său cel mai prețuit, 


Dar Weimarul trebue văzuţ în totalitatea dlui. Trebuie văzut întâi, 
așa cum am avut prilejul să-l văd cu, în fiecare anotimp, care îi dăruiește 
um alt decor şi o altă atmosferă, Nu ajunge să-i urmărești glorioasele 
locu.mțe şi palate prefăcute în muzee. Ci trebuie să-i descoperi colțurile 
tăinuite, micile cârciumi care se păstrează neschimbate încă de pe vremea 
când Goethe își făcea preumblările dincolo de oraș. Trebuie să vezi micul 
casta! dela Tiefurt, sau altul mai somptuos numit Belvedere, şi unde 
ducesa-mamă își petrecea verile în societatea aleasă a curtenitor-literaţi 
şi literaţilor-curteni. Trebuie să mergi până la Iena şi să priveşti de pe 
înălțimile castelului Dornburg, în care Goethe de atâtea ori a scris nemuri- 
toare versuri, valea râului Saale, pentru a înţelege poezia Woimarului. 

De altiel lumea nouă, oum am mai spus, n'a mișcat o piatră din tot 
ce-a clădit trecutul din amintiri şi poezie. De aceea renovarea vechiului 
şi tradiț.onalului hotel „Flephant“, în care Goethe își găzduia oaspeţii şi 
prietenii, a stârnit o adovărată sensaţie, dar şi legitimă îngrijorare. Luimca 
ma avut însă dreptate să se nedumerească şi să se revolte. Organizaţia 
part.dului naţ.onal-sociaiist care cumpărase imobilul și care a amenajat şi 
două camzre pentru Fuhrerul-Cancelar, nu a profanaţ nici o amintire și 
a dăsat neatins tot ce putea reinvia vremea glorioasă şi patriarhală a Wei- 


marubui clase. 


Dar fi.ndcă veni vorba de amestecul politicei în viaţa acestui oraş, 
din care patimile politice au lipsit până în pragul veacului nostru, trebue 
să amintim încercarea grotească a unor politiciani fără eviavie pentru 
sutentioul culturii, de a lega răposata republică democratică și constituția 
ei hibridă şi enahronică de numele sam pentm orice om de cultură al 
Weimarnu'ui. Poate de aceca a şi fost Turingia, Şi deci şi la Weimar, reac- 
iunea naționalistă atât ge puternică şi poate de aceea a isbândit aici cel 


colecționar, 


: b:escu) şi 
- Albina (vioară, 





UNIVERSUL LITERAR 








muzicala Cabotin înainte 
de a deveni actor 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


loarea generală a acestor ma- 
nifestări. Nu trebue totuș să 
se uite că talentele strălucite 
nu se întâlnesc la fiecare pas. 
Apoi, desvoltarea talentelor 
nu se produce în chip uniform, 
Prin voinţă, inteligenţă, pu- 
tere de muncă, se obțin, nu 
odată, rezultate însemnate, 
după terminarea unei școale. 
Iar, pe de altă parte, un fe- 
nomen special de inflaţie 
permite unora din ucenicii 
muzicii, să apară, la începui, 
drept „aşi“, pentru a sucomba 
mai târziu în faţa adevărate- 
lor dificultăți ale unei cariere. 

Iată pentru ce, numai cu 
relativă severitate şi fără a 
trage concluzii definitive de 
cât în cazuri de iremediabilă 
siăbiciune sau  indicutabilă 
dăruire, trebue să fie jude- 
ceată o producţie muzicală de 
fine de an. 

Producţia mixtă dela „A- 
teneu“, a fost lipsită de pre- 
zeniări serioase şi promiţă- 
toare, 

Cele mai bune rezultate au 
fost obţinute de sigur de d. 
Munteanu Petre (canto, clasa 
d-lui profesor Romulus Vră- 
de d-ra Feimer 
clasa  d-lu: 
protcsor Vasile Filip). 

Printr'o remarcabilă  sim- 
ţire artistică şi preţioase re- 
surse de expresivitate, condu- 
când cu delicate nuanţări an 
gias lirice de structură plă- 
cută și maleabilitate parti= 
culară în efectele de mezza- 
voce, d. Petre Munteanu sa 
distins în această producție. 
iedul pare a-i conveni în 
special, deși nu exclusiv. 

D-ra Feimer Albina a rele- 
vat în cursul execuțiunii pre- 
iudiului în Sol minor, pentru 
vioară singură, de Bach şi 
mai ales în prima parte a 
„simfoniei spaniole“ de Lalo, 
o reală înzestrare muzicală 
generală și posibilităţi de ex- 
primare violonistică destul de 
unitare și de sănătos spriji- 
nite pe simţire şi înţelegere. 

In remarcabilă  omogeai- 
tate de linie stilistică și cu 
serioasă muzicalitate a fost 
ţinută parţea pianului în va- 
riaţiile de Beethoven p. pian 
și violă, de d-ra Genoveanu- 
Milicescu Victoria (clasa d-lui 
profesor Mihail Andricu). Cu 
calități, dar şi inegalităţi, 
partenerul d-sale, d. Walfisc 
Ernst, 

D-ra Calaigean Eliza (clasa 
d-nei profesor S. Căpăţână) 
are însuşiri muzicale demne 
de relevat. 

D-ra Berlescu Annie (clasa 
d-nei profesor Aurelia Cionca 
Pipoş) trebue să-şi  fortifice 
carura ritmică a jocului 
d-sale, care nu e lipsit de ca- 
lităţi. 

D-na Stavri Stefania (clasa 
d-nei profesor E, Saghin), 
d-ra Ionescu Elena (aceeaș 
clasă) și d. Muncioiu Lon 
(clasa d-lui prof. Romulus 
Vrăbiescu), au avuţ unele a- 
firmări favorabile. 

La pianul de  acompania- 
ment d-ra Pupa Popovici şi 
d-na Costin, cu toată price- 
perea așteptată. 

Cu meritorie sârguinţă sus- 
ţinut acompaniamentul sim- 
foniei spaniole. 





= WEIMAR = 


(Urmare din pag. I-a) 


dintâi guvem național-socialist, fimdcă falsa democrație gemană pângă- 
rise cel mai sacru patrimoniu al culturii şi al artei germane 

Nu trebue wtat că tradiţia culturală a Weimarului nu se încheie cu 
moartea lui Goethe în 1832. In tot cursul veacului al nouăsprezecelea 
Wceimarul a rămas ceea ce-a fost pe vremea lui Goethe, Wieland, Schiller 
și Herder, o curte a muzelor. Astfel, nepotul ducelui de Weimar, Karl Ale- 
xander, care a domnit în a doua parte a veacului al nouăsprezecelea, a 
adaos la gloria bunicului atâtea noi valori artistice. Școala de belearte pe 
care o întemeiază devine una dintre cele dintâi din Germania și participa 
rea unor pictori ca Bâcklin şi Lenbach la opera sa îi măresc valoarea: și 
prestigiul. Muzeul, pe care Kanl Alexander îl îmbosăţeşte cu noi pânze 
şi scuipturi de valoare şi în care arta veche şi contemporană se întâlnesc 
într'o glonioasă tovărășie, este ceeace a lăsat mai neprețuit acest principe 


Tot în acea vreme a venit la Weimar Franz Liszt, compozitorul 
neîntrecut, a cărui casă simplă, cu micul clavecin și cu mobilele bieder- 
meyer, poate fi văzută de orice vizitator. Liszt a fost la Weimar timp de 
paisprezece ani Hofkapelmeister şi a compus akolo cele mai celebre com-= 
poziţii, astfel că msiomanii care vizitează Weimarul trec grăbiţi dela casa 
lui Goethe la căsuţa compozitorului. Un diplomat român iubitor de muzică, 
d. Beu, a găsit prin manuscrisele lui Liszt o rapsodie româmească inedită, 
legându-şi astfel ca editor numele de compozitorul care a pătruns și a 
înţeles sufletul românesc, 

Dar se poate oare veni la Weimar și înconjura casa lui Nietzsche, 
acea casă de taină şi de veghe în care poctul și filosoful sa retras în anii 
lui de crâncenă singurătate ? Fiindcă dacă Goethe a dat viaţă și a creat 
social şi cultural Weimarul, Nietzsche, i-a dat strălucire într'o epocă în 
care Musenhoiul încetase de a mai exista şi doar arhiducesa Sofia, ca o 
mare arhivară şi editoare a lui Goethe desgroapă din lăzi și rafturi prăfuite 


Mai mult ca în oricare alt do- 
meniu, în teatru nu rămâne de- 
cât cine poate şi nu totdeauna 
c.ne ar trebui. Talentul, nu con- 
Stituie întotdeauna cosficientul 
de siguranță care poate pune pe 
individ Ja adăpost de surprize. 

Pentrucă ne întrebăm, câţi a- 
jung să urce treptele, măsurând 
o culme, după ce a înfruntat o 
meserie care nu admite odihna, 
dar care mai ales nu admite... 
sentimentul  camaraderiei. Cine 
nu sa apropiat de templul Tha- 
liei ca de-o adevărată minune, 
hrănind visul roz al unui anga- 
jament definitiv, înfiripând nă- 
dejdea că va sări repede bariera 
celor mulți, spărgând anonima- 
tul? Dar, visul dispare curând 
lovit de mâna grea a realităţii, 
când ochii se deschid şi gândul 
se desprinde din poezia visului, 
teatrul devine atunci o profesie 
care reclamă eforturi dar mai 
ales impune renunţări. 


Teatrul! Atmosteră de viciu şi 
de superbă abnegație, nicăieri 
succesul nu se plăteşte mai 
scump. Cine n'a avut norocul să 
se nască sub semnul unei con- 
steiaţi: binevoitoare, rămâne de- 
parte de tainele adevăratei arte. 
Viaţa actorului e departe de 
ceeace se crede sau se spune. 
Viaţa actorului e o luptă conti- 
nuă, lupiă nu numai pentru €- 
xistență dar mai ales pentru 
menţinere, pentru afirmare, Cea 
din urmă e cea mai grea, pen- 





OMAGIU INALT PREA 
SFINȚIEI SALE DR. NICOLAE 
BĂLAN, MITRPOOLITUL 
ARDEALULUI 


Implinindu-se 20 d: ani de ar- 
hipăstoira şi de odovărată cre- 
dință românească, sp ritusliiatea 
arțodoxă a sărbătorit cu acest 
prilej pe P. $. S. Dr. Nicolae Bă- 


lan, Mitropuiituil Ardealului. 
primtrun volum omagial de mari 
proporții. 


Acest volum, mărturie sincară 
a celor mai de saamă tii al: Nea. 
mului, aduce  Inaltului Prelat 
cele mai sincere omagii şi celo 
msi  devotate elogii.  Vohmui 
conține 824 de pagini, 80 planșe 
cu ilusbrațiuni și având 90 dis- 
tinse colaborări. Toată elita ro- 
mânismului a încrustat în acest 
volum cele mai calde prețuiri 
față de persmalitatea  stât de 
covârşitoare a 1. P. S. S$. Miro- 
poiitului Dr. Nicolae Bălan. 

In acest volum omagial, uni” 
in cultura românească, îşi dau 
întâlnire 1, P. S$. S$. Patriarhul 
Nicodim, |. P. S. S. Tit Sima 
drea Mitropolitul Bucovinei, LI. 
P. 8. 5 Dr. Nicolae Popovici E- 
piscopul Oradiei, 1. P. S.S Dr. 
Vasile Lăzărescu Episcopul 'ii- 
mişoarei, 1. P. S. S. Nicolae Colan 
Episcopul Clujului şi Feleacuiui 
şi I. P. S. S. Policamp  Morușca 
Episconul Americii. Dintre Pro- 
fasorii Umiversiteri semmează. în 
volumul omagial d-nii Sextil 
Puşcariu, N, lorga, Ioan Lupaş, 
Onisifor Ghibu, Simion  Mehe- 
dinți, Nichifor Crainic, Dr. Emil 


Țeposu, Dr. Cohiolan  Petranu, 
Ștefan Mateş precum şi d-nii 
Lascarov Moldovanu, I. Dărcilă, 


Dr, Dumitru Staniloaie, Dr. Giri- 
gore "1. Marcu, I. G. Oprişan, 
Homa 'Teoculescu, iEmilian Cioran, 
I, N. Lungulescu, Grigore Popa: 
I. D. Ştefănescu, Dr. Nicolae 
Terchilă, Dirt Sofronie Vlad, și 
mulți alţii. 

Asupra acestui important vo- 
ium omagial care amplifică pu- 
temea. sufletului româs ase şi ara- 
ţă biruinţa bisericii» moasire vom 
mai reveni în curând. 


. 


de ADRIANA KISELEFF 


trucă niciodată armele nu sunt 
egale. Truda de f-ecare zi, aștep- 
tările neîmplinite, lipsurile chi- 
nuitoare la care e supus ca şi 
răzvrătirea comprimată cu fie- 
care nedreptate, slăbesc încrede- 
rea noului venit, nimicindu-i en- 
tuziasmul tineresc. Atmosfera de 
culise ca şi cancanurile unei vieţi 
colective, viciază repede un su- 
Flet care sa apropiat de teatru 
ca de un altar. Sunt puţini acei 
care se depăşesc neînscriind ia 
taină o scădere sau un compro- 
mis, 

Un rol în teatru nu se oferă 
cu uşurinţa cu care se oferă 
pantofii lustragiului. Cine nare 
umerii lați n'ajunge să-şi croia- 
scă pârtie prin desişul masselor. 
Câţi: conducători ştiu să se aplece 
cu înțelegere și încredere asupra 
noului ucenic? Așteptarea pentru 
obţinerea unui rol de  figuraţie 
sau cel mult de câteva cuvinte, 
plătit cu seara, a încercat răbda- 
rea multora, până când desgus- 
tul a luat locul nădejdi: sădind 
adânc o silă, pentru o profesie 
pe care nu avut încă timpul so 








profeseze cu adevărat. Semnul 
ratării stigsmatizează o viaţă, iar 
arta moare înainte de a se fi 
născut. Dar, atunci în minte-i a- 
pare desnădejdea, în ochi spec-= 
trul foamei, in suflet a mai ră- 
mas poate flacăra slabă a unui 
ideal care n'a pălit încă. O ulti- 
mă storțare îl ajută să iasă din... 
cbscuritate 

Starostele cine ştie cărui tea- 
tiu particular. comercialirându- 
sutletul, îi oferă generos per= 
spectiva unui angajament pe 
timpul verii, asigurându-i astfel 
o masă... pe o lună întreagă!. 

Alteori, îl vez: răsărina în Line 
ştie ce trupă de reviste sau pe 
scena cine știe cărui teatru im- 
provizat pe cine știe ce maidane, 
sau locuri periferice, unde... 
toamna se mai poate citi suh a- 
fişul deslipit de vânt: „depozit de 
lemne'“!... Viaţa?... Chip de mas- 
că cu rânjet de hienă!.. 

Visul își închide aripile și 
sufletul își păstrează darurile 
defuncte, îngenunchind în faţa 
unui destin din care cu greu ar 
ma: putea ieşi. Dar... ce impor- 
tanță au toate acestea pentru „0- 
mul“ care și-a nimicit „totul, 0- 
mul, pentru cure viaţa a ajuns o 
simplă chestie de hrană și de a- 
dâpost? 

Ce vină poate avea e! dacă di- 
minuează fără de voie prestisiul 
și măreța scenei? 

Și cine poate răspunde de asa- 
sinarea latentă a valorilor au- 
tohtone? 





Spiritul epocii 


(Urmare din pag. I-a, 


Cauza formelor culturii e 
valoarea, adică termenul rela- 
tiv sau absolut în raport cu 
care spiritul omului încearcă 
să se înfăptuiască. 

Dacă deci formele de cultu- 


ră sunt simple manifestări, 
simple mijloace de expresie 
ale spiritului uman, valorile 


sunt mai mult sau mai puţin 
realităţi de sine stătătoare. 
Zicem mai mult sau mai puțin, 
pentrucă există o ierarhie a 
valorilor, precum există şi 0 
ierarhie a scopurilor. 

Lumea aceasta a valorilor, 
ordonează deci şi conduce lu- 
mea scopurilor, adică lumea 
creată de om, cultura. Spiritul 
epocii este indicat de grupa de 
valori cari la un moment dat 
deține întâietatea în formele 
de cultură. Un scriitor, ca orice 
creator de cultură dealtfel, 
participă activ la spiritul epo- 
cii însă neparticiparea lui, n'ar 
impieta cu nimic asupra 0pe- 
rei de artă, pentrucă aceasta 
ține de o valoare care trans- 
cende lumea scopurilor. Fru- 
mosul a fost definit dealtmin- 
teri de Kant, drept o finalitate 
fără scop. Prip această judeca- 
tă, Kant înţelegea pesemne să 
dea valorii estetice o autoritate 
absolută asemeni autorităţii 
valorii religioase. 

Este adevărat că alături de 
„pulchritudoxaga“ care se ca- 
vacterizează prin finalitatea 











fără scop, Kant distingea şi 
„Ppulchritudoadereus“, frumu- 
sețea creată în vederea unui 
anumit scop, adică aceia care 
vrea să exprime şi altceva de- 
cât existența ei, dar distincția 
aceasta, nu face decât să întă- 


rească prestigiul absolut al 
valorii estetice. 
itunci deci când vorbim 


despre spiritul epocii, nu tre- 
buie să uităm că el nu este 
eminamente active decât  în- 
tr'o parte a faptelor de cultu- 
ră şi că cea mai mare și poate 
și ceu mai serioasă parte a a- 
cestor acte, acelea cari parti- 
cipă la valori absolute, cum 
sunt: valoarea religioasă, es- 
tetică sau morală, sunt sustra- 
se prin natura lor ideală ac- 
țiunii spiritului epocii şi ca 
atare independente de circum- 
stanțele schimbătoare ale lu- 
mii scopurilor. 

LUCA DUMITRESCU 


a a ag a e 


ERATĂ 


In articolul: Despre anumite 
cărţi, din număru trecut, sau 
strecurat unele greșeli. 

In rândul 3, aliniatul 4, în loc 
de: fiica doamnei Eve Curie, se 
citeşte: EVE CURIE, FIICA 
DOAMNEI CURIE. 

In rândul 4 aliniatul 9, în loc 
de: în zona săgetătorului, se ci- 
teşte: IN ZODIA SĂGETĂTORU- 
LUI. 





In Colecţia „UNIVERSUL LITERAR“ 


a apărut volâmul 


UMBRA TIMPULUI 


versuri 


de ION PILLAT 


O carte de poezie 
cei mai aleşi poeţi 


scrisă de unul din 


ai noștri === 


De vânzare la toare librăriile din Țară 





PREȚUL LEI 50 


m mr UR mat A a i n a a ine 
cn ra a a a A E a a a a E a a i a a a 


gloria poetului. Marea ediție Goethe, cuprinsă în cele o sută cincizeci de 
volume editate sub auspiciile şi controlul ştiinţific al Socielăţii Goethe, 
este opera acestei domniţe care a rămas pentnu istoria culturală a Wei- 
marului continuatoarea unei epoci de aur, 


Dar Wocimarul, afară de ceeace se ştie de către toată lumea și core 
e marea tradiţie a unui secol şi jumătate de cultură, este interesant, pentru 


cercetătonul liniștit și atent prin unele curiozități științifice unice. Goothe 
a avut dreptate pe vremuri să cerceteze cu atâta pasiune şi convingere 
munţii, văile şi albiile râurilor ducatului de Weimar. Pancă ar fi presimțit 
de pe atunci că în apropierea Weimarului se va găsi cea mai veche urmă 
preistorică despre existența omulu: primitiv, intermediar între maimuţă şi 
omul modern. Maxilarul inferior găsit la Ehringsdonf lângă Weimar și 
care se păstrează în muzeu, este după unii savanţi mai vechiu decât cel al 
omului dela Neanderthal, precizând și lămurind astfel o prob.emă științulică, 
care l-a preocupat și pe Goethe odinioară când a căutat legătura între om 
şi celelalte vertebrate, descoperind osul intermaxilar, 

Oricât de bogat e Wemarui în amintiri şi valori de cultură, oricât e 
întreaga iui arhitectură un muzeu însorit pe străzi și prin grădini și oricât 
stăpânește spiritul unei lumi de mut apuse, Weimarul şi împrejurimile hui 


to cuceresc și prin dulcea frumusețe a naturii. Parcul de pe amândouă 


malurile Ilmului, pădurile, castelele, lacumile și râurile, toată această 
variată întâinire de peisagii felurite, dau Weimarului un farmec, pe care 
nicăeri aiurea în Genmania nu-l întâimneşti. E oare mai frumoasă natura 
aici ca în Bavaria pe Rin sau în Tirol? Desigur că nu. Dar ec mai intimă 
şi mai aproape prin viaţa şi amintirile ei de sufletul călătorului, care 
îndărătul peisajului pe care se profilează un castel sau un han la drumul 
mare, simte profilându-se umbrele sacre ale penaţilor culturii germane. 
Goethe a fost desigur aspnu cu natura țării sale de adopţiune. Asemuită 


cu natura luxur.antă a Siciliei, unde poetul sa bucurat de frumuseți calde 


şi mutt.colore, natura Turingiei poate părea rece și monotonă, Ea are 
însă acea îmbinare de linii şi de culori, care chiamă paşii călătorului spre 
lungi şi tihnite peregrinări. Fiindcă nicăeri reculegerea, visul și contempla- 
rea intomporală nu se simte mai în voie, ca pe aleile umbrite de uriași 

copari, pe unde odinioară au vizat și au plăzmuit titanii culturii germane, 


ION SÂN-GIORGIU 





Literatura, 


„ALBINA” 


Bătrâna foaie pentru po- 
por trecută sub scutul Fun- 
daţiei culturale Regale „Prin- 
cipele Carol“ şi condusă cu 
pricepere şi sârguință de 
poetul D. Ciurezu, ne trimi- 
te, cu prilejul deceniului de 
înaltă ocârmuire a M. S. Re- 
gelui Carol II, un număr 
sărbătoresc. 

O revistă „pentru popor“ 
cere un anumit spirit de or- 
ganizare, cere acel stil care 
să apropie pe ţăran de tipă- 
ritura care îi este dedicată, 
Ori realizarea acestor două 
deziderate nu este de loc u- 
şoară dacă, cei chemaţi să 
facă treabă nu pot pătrunde 
sensul unei culturi de masse. 
Iată însă că revista „Albi- 
na“ a avut parte de oame- 
nii care-i trebuiau şi cari 
ne-au dat cu prilejul sărbă- 
torilor decadei Restauraţiei 
un număr bine închegat al 
acestei atât de trebuincioa. 
se reviste. 

Acest, excepțional număr, 
închinat Voevodului Cultu- 
rii românești, se deschide cu 
o Inchinare Regelui, pentru 
ca dealungul a 32 pagini 
format mare să explice pe 
înțelesul tuturor ce a însem- 
nat și înseamnă Dinastia 
noastră, şi Măritul nostru 
„Rege pentru Ţara și Neamul 
peste care i-a fost hărăzit să 
stăpânească. Se află aci pa- 
gini vibrante despre Biseri- 
ca, producţia, sănătatea, 
cultura, armata, şcoala, pre- 
milităria, străjeria, politica, 
literatura "Ţării noastre, ţoa- 
te raportate la personalita- 
tea Aceluia care veghează la 
propășirea  românismului. 
Dar se insistă în mod feri- 
cit asupra operelor de cul- 
tură ctitorite și sprijinite 
de M. S. Regele, apere care 
contribue atât de mult la 
ridicarea nivelului de viaţă 
națională, 

„Oricât de mare ar îi bo- 
găția materială a unei ţări 
și oricât de puternică ar fi 
puterea ei armată, în fața 
istoriei omenirii, acea ţară 
nu va avea nicio însemnă- 
tate dacă nu va aduce 'umii 
aportul ei literar, artistic și 
științific“, a spus M. S. Re- 
gele.. 

Conducătorii revistei „Al- 
bina“ au înțeles din plin a- 
ceastă lozincă regală ş, în- 
suflețiţi, au pornit la reali- 
zarea ei pe tărâmul culţurii 
populare. 

Au pornit și — numărul 
omagial ce avem în faţă ne-o 
spune — au isbutit. 


LADMISS ANDREESCU 





CINEVA 


poate avea mult talent, A rămâne 
aici, înseamnă a se închide într'o 
casă, chiar foarte frumoasă şi a 
se înăbuși în ea. A pleca în lume, 














inseamnă riscul ca în nouăzeci și 
nouă de cazuri la sută, să se piar- A 
Gă. Foarte puţini ajung, experien- - 
ţa trebue totuși făcută. 

Noi, de multe ori am dat, în 
aceste note, unor scriitori, sfatul 
de a scrie simplu. Ne-am daţ sea- 
ma chiar atunci când l-am dat, că 
siatul nostru e gratuit, In gene- 
ral, nu putem învăţa nimic de la 
nimeni — suntem parcă sortiţi 
tuturor rătăcirilor până ajunsem 
să descoperim ceva ce se afla 
foarte aproape de noi și de care 
nu ne dădeam prea bine seama. 

Amimaleie au un instinct sigur, 
pe care omul l-a pierâut de mi- 
lioane de ani. Omui este silit să 
se reconstituilască prin inteligenţă 
îm forma lui dintâ: sau ceva apro- 
piat de ea. Ceeace nu însemnă 
că ultima perfecțiune a omului 
este identificarea lui cu anima- 
ul. In omul reintors la simpli — 
tate sunt cuprinse, îmtr'o minu- 
nată armbonie, căpacitatea de a 
adera gi de a vibra la viaţă a ani- 
malului și spiritul iucid, care a 
creat această ființă armonioasă, a 
lui Dummezeu. A îi om și a fi om 
simplu îndeosebi, este singura po- 
şibilitate de a ridica o viaţă bio- 
logică, anonimă, intro zonă în 
care incepe creaţia divină — este 
a justifica acedală viață care mi- 
şună inconştient şi existenta 
omului în iume. Este, un fei de 
întoarcere în Dumnezeu. 


DE-AR CURGE PE DUNARE 
VIN... 


se numește cartea de epigrame 
şi poezii a d-lui Cocoș. 


Bătrân Daaubiu, va:ul lin 

De ţi sar traasforma în vin 

La braţ cu dom:geana-mi sveită 
M'aş instala pe veci în Deltă... 


Şi ne-am scălda mereu în vin 
Pe balul fluviului divin 

Am trage cheiuri, încântați 
Din Severin pânăn Galaţi... 


Dacă ar fi să-l credem pe d. 
E. Cioran că 0 soluție a vieţii 
noustre se poate găsi şi în pro- 
miscuitatea lucrurilor omenești, 
poate chiar mai mult decât în 
zborurile spiritului. (D. Cioran nu 
spume chiur așa. dar deocamdată 
nu-i avem cartea la îndemână, 
așa că rămâne să rectificăm în 
numărul viitor) că  însfârșit 
Dumnezeu e și acolo — atunci nu 
putem, decât să recomandăm cî- 
titorilor prea leneși pentruca să 
gândească, să citească întâi car- 
tea bahică a d-lui Cocoş — și 
apoi să se aventureze până la una 
din  mumeroasele  cârciumigare 
dela şosea, cu lăutarii care ştiu 
să dea ochii peste cap și să cânte 
de inimă albastră, pentruca să 
mai uite şi de puținele gânduri 
şi idei ce le mai rătăcesc prin cap. 
Dacă a doua zi dimineața, când 
soarele se va ridica peste lacurile 
daia Luna  Rucureștilor,  dim- 
preună cu gândurile mai mult 
sau mai puțin negre va fi fiind 
zburaţ şi sufletul d-sale, va avea 
desigur ocazia să constate acolo 
în vecinicie că şi întrun nseme- 
nea caz: 

Strigoi. călărind peste dune 

Gonind sub povară de fer 


Noi, galeşi de chefuri nebune 

N=-om drege cu vis și mister. 
Cum spune d. Cocoş. 

Deci, ori de unde pleci, 
acolo ajungi. 


tot 





CAZUL MAGHERU 


(Sfântul Părere) se intitulează 
romanul d-lui Mihai! Drumeş. a- 
părut recent într'a treia ediţie 
(Ed. Bucur Ciobanul). D, Mihail 
Drumeş nu este la întâia carte 
care s'a bucurat de mai multe e- 
diţii, și este unul dintre puținii 
noştri scriitori ce primeşte din 
partea publicului asemenea do- 
vezi de interes. D-sa este, după 
părerea noastră, un scriitor fă- 
cut să trăiască în bună înţelegere 
cu publicul, iar dacă unii nu l-ar 
agreea, nu este vina d-lui Mihail 
Drumeş, ci a acestor inşi care, 
la rândul lor, sunt un fel de ina- 
comodabili pe care multe lucruri 
din viaţă îi pot jena de multe ori. 

Publicul mare nu este, dună 
cum e învinuit, o hidră apatică 
şi opacă oricărui lucru nou. Este 
dimpotrivă colosal de curios de 
tot ce se întâmnlă și orice ins ce 
se respectă înţelege să se infor- 
meze şi în materie de artă cu a- 
ceeaşi conştiinciozitate cu care 
se informează de ultimele preţuri 
dela băcănii, 


Fiindcă asta înseamnă, în de- 
finitiv, a fi om normal, om civi- 
lizat angrenat într'o anumită or- 
ganizație socială, util şi viu în 
locul pe care-l ocupă. 


Iar, pentrucă timpul trece şi 
într'o viaţă sunt atâtea lucruri 
de văzut și de făcut, acest om 


normal, cititorul obișnuit, înțe- 
lege să nu se încurce prea mult 
în nimic. El va citi totdeauna cu 
plăcere orice carte de literatură 


care, antrenându-l, îl şi instru- 
eşte, îi pune probleme noui care 
se rezolvă uşor, — iar la închi- 
derea cei îl lasă cu un vag aer de 
reverie cum îi stă omului mai 
bine. 


ACEST OM NORMAL 


Nu e nesimțitor, nu e împăcat 
cu sine şi cu viaţa lui. Dimpo- 
trivă, prin inima lui au trecut 
toate tristeţile, cum trec vântu- 
rile peste flori primăvara, mân- 
gâindu-l uşor și nostalgic, aceste 
mici trene de mari tristeţi îi dau 
o uşoară voluptate pe care nu o 
depreciază. Acestui om normal 
îi place să plângă la cinemato- 
graf şi îi place să întâlnească, în 
romanele pe care le citeşte, eroi 
care nici ei nu sunt împăcaţi cu 
ei înşişi şi cu viaţa şi care, deci, 
îi seamănă lui. Ii place chiar să 
întâlnească oameni păcătoşi, cu 
procese  sufietești  „anormale”, 
fiindcă e dornic să se informeze 
de tot ce poate fi cunoscut în lu- 
mea asta. li plac poeţii care în 
poeziile Jor, arată, într'o formă 
de ritm şi de rimă impecabilă, 
cât de trecătoare e viața și cât 
de neinţeleși sunt ei. 

Acest om normal, este insul 
ce! mai de înțeles din lume, de 
bună credinţă ca un copil şi fără 
nici un fel de fiţe. [ţi cere să fii 
și tu cinstit şi toate lucrurile 
merg de minune. 

Dacă domnul scriitor, însă, îl 
violentează cu cine ştie ce trăz- 
nae, dacă nu e aşa cum trebue, 
atunci bine înţeles, numai din vi- 
na sa, va trage toate consecin- 
ţele. Adică opera sa va fi în- 
eropată în dispreţ, drepturile de 
autor vor deveni iluzorii, iar e- 
ditura care a făcut gafa, dacă o 
va mai repeta des, va da fali- 
ment. 


UNIVERSUL LITERAR 


Sunt scriitori care nu convin 
publicului mare, după cum sunt 
inşi care întotdeauna în viaţă 
calcă în străchini. Din aceștia se 


recrutează geniile, pseudo-geniile 
și ratații. 


DOMNUL MIHAIL DRUMEȘ 


nu face parte din nici una din 
aceste trei categorii și credem că 
afirmaţia noastră nu-l va supăra 
Cartea d-sale este foarte agrea- 
bilă de citit şi cât se poate de 
îmstructivă, Ne-a amintit în ace- 
laș timp de Dostoemwst:y, de un 
roman poliţist și de Jack Lomdon. 
Ceeace nu înseamnă că d-sa ar 
fi influențat de vreunul din n- 
vești trei scriitori, ci pur şi sim- 
plu că cititorul d-sale poate să 
se simtă mult mai satisfăcut, în 
mai scurt timp, ctind romanul 
d-lui Mihai! Drumeş, în loc să 
citească Martin Eden al lui Jack 
London, Crimă și Pedeapsă a Wii 
Dostoewsky și un roman de 
Agatha Cristie „de exemplu. 

Acțiunea e bine condusă și pal- 
pitantă şi numai un vi'ciat al ro- 
mamelor polițiste riscă să desco- 
pere dela început firul central și 
să compromită efectul loviturii 
de teatru dela urmă. (Și asta din 
vina ctitorului însuși,  pentrucă 
um îns care se respectă nu trebue 
să se ocupe de lucruri ca lectura 
romanelor polițiste). 


AM SCRIS DE CARTEA D-LUI 
MIHAIL DRUMEȘ 


nu  pentruca s'o recomandăm 
publicului ca pe o lectură agrea- 
bilă, fiindcă d-sa nare nevoe de 
recomandaţiile noastre, fiindcă 
publicul însuși şi-a spus cuvân- 
tul asupra operei d-sale, ci pen- 
truca să ne ocupăm de acest 
public în sine, al cărui rol în ca- 
riera unui Scriitor este absolut 
hotărîtor, 


UN SCRIITOR NU POATE 
FACE ABSTRACȚIE DE 
PUBLIC 


din momentul în care a publicat 
întâiul rând scris de el, adică din 
momentul în care a devenit scrii- 
tor. Poate face abstracţie de pu- 
blic numai insul care pentru pro- 
pria sa plăcere mâzgăleşte hâr- 
tie pe care apoi o aruncă la Coş. 
E şi acesta un tic nervos ca al- 
tele, fiindcă în definitiv dacă n'ai 
de gând să aduci la cunoștința 
nimănui ceeace scrii, poţi să te 
măârgineşti să gândeşti pur şi 
simplu la tat ce vrei, fără să mai 
amesteci în această îndeletnicire 
gratuită, hârtia şi cerneala (care 
nu sunt gratdite). Domnul Mir- 
cea Eliade a avut cuvinte foarte 
frumoase, în „Fragmentarium” 
pentru acest ritual! al începutu- 
lui scrisului, clipa când iei tocul 
în mână şi cu hârtia în faţă te 
pregătești pentru acest fe] cu to- 
tul special şi organizat, de a gân- 
di, Aici însă nu vrem să vorbim 
de scris în sine, ci de unele din 
problemele carierei de scriitor. 
Un scriitor, deci, în momentul 
în care s'a hotărît să publice, este 
deci normal ca să fi ieşit la ivea- 
lă pentruca să fie cunoscut de 
lumea cealaltă, lumea mare și 
vasță din afară Nimeni nu pu- 
blică o carte convins că nu va 
vinde din ea mai mult de două- 
zeci de volume. Fiecare scriitor 
speră să facă cel puţin două e- 
diţii. (După aceca vin deziluziile, 
dar asta e altceva). Așa că felul 
în care este primit de acest pu- 
blic necunoscut este  hotăritor 
pentru cariera unui scriitor. 








arta, 


INTALNIM UNEORI IN VIAȚA 


Oameni care, nu știm ce fac, dar 
reușesc să incomodeze pe toată 
lumea, se împiedecă de covoare 
în saloane, spun femeilor adevă- 
ruri pe care nu trebue să le 
spună, etc.., Pe acești oameni so- 
cietatea îi elimină repede chiar 
dacă în adâncul lor au oarecari 
însușiri cel puțin egale în valoare 
cu ale acelora care ştiu cum să 
se poarte. Tot așa în literatură, 
sunt scri'tori care nu din cuantă 
că war avea ceva de spus, că 
mar avea „talent” cum se zice, 
că ar scrie fără cap și ccadă, ci 
prin însăşi structura lor sunt f6- 
cuți să nu placă publicului, Sunt 
scri'tari care deranjează pur și 
simplu, prin ce şi cu ce nu se 
știe prea bine, dar sunt, însfârşit, 
îmcomozi. Fiindcă publicul mure, 
după cum spune tot d. Mircea 
Eliade, atât de just, în colecția 
d-sale de  esseuri „Fragmenta- 
rium” își face până şi imaginea 
geniului după chipul şi asemăna- 
rea sa. Cu atât mai mult a 
„scriitorului vu”, „omului inteli- 
gent”, „adevăratului filozof” ete 

Dacă cineva nu întră în aceste 
tipave dinainte pregătite, acel 
cmnera devine pur şi simplu un 
ins incomod. Incomod este d. E. 
Cioran, incomod este d. Lucien 
Biaga — incomode toate studiile 
d-lui Mircea Eliade referitoare la, 
jilozofia îmdiană (0 carte cu Tri- 
munile fakiritor ur f: fost ma: 
bine venită) si alte atâtea opere 
și atâţia scriitori pe care mu- 
vom mai pomeni. 


E O OARECARE DRAMA 


în destinul acesta de „„predica- 
tor în pustiu”. Ştii că există un- 
deva insul care ţi-e prieten şi 
care țe ascultă, dar ştii că în a- 
celaș timp sunt pentru fiecare 
din acești inși, câte o sută care 
te dispreţuesc și le încarcă cu 
toate invectivele care le vin pe 
buze. 

Și totuşi tu crezi într'un ade- 
văr al tău şi eşti sortit să-ţi ur- 
mezi drumul până la capăt. 


CEEACE ESTE CURIOS INSA 


este că tocmai aceşti ..mari i70- 
laţ.” ajung până la sfârşit să 
conducă destinela în cultură ca 
şi în alte domenii. Istor:a dove- 
deşte că au fost în adevăr. 
Ne-am foişiticat oare  întratât 
încât să nu fe lucrul cel mai 
greu acăla de a vedea simplu şi 
adevărat? 


POVEȘTILE LUI ION CREANGA 


au apărut într'o foarte frumoasă 
ediție în atelierele Cartea Ro- 
mâmească, sub îngrijirea Primă- 
riei Municipiului Bucureşti, Pre- 
țul acestei cărți o face accesibilă 
oricui şi credem că ar fi cel mai 
nimerit dar pentru elevii ce întră 
acum în vacanță, 

Pe mulți din generaţia noastră 
liceul ne-a făcut să avem folia 
tuturor lucrurilor care ar fi tre- 
buit să ne devină lucruri de că- 
pătâi. Nu căutăm să învinuim 
pe mn'meni, constatăm însă cu re- 
gret acest ciudat fenomen, Ne-au 
trebuit ani întregi de rătăciri 
pentruca să ne întoarcem la lu- 
crurile de care la absolvirea li- 
ceului mam ştiut cum să fug'm 
mai repede. Au fost desigur şi 
elevi fericiți, care mau trecut 
prin aceste încercări — dar ma- 
jor'tatea cunoscuţilor noștri recu- 
nose a fi făcut experiența de care 
vorbim. 

Din liceu am rămas cu groaza 
de clasici, începând cu toată cul- 
tura antichităţii, trecând prin 
clasicii francezi şi sfârșind cu 














29 


Clasici noștri. Adică tocmu de 
lucrurile care formeuză baza cea 
mai solidă, singura, a unei deve- 
niri viitoare, 

Au trebuit să treacă mulți ani 
de atunci, să ne intoxicăm cu 
Gide și cu Cocteau, să ne lăsăm 
uluiți de atmosfera  decadentă 
din romanele lui Huxley, să cău- 
tăm ultimele adevăruri în poezia 
dada-istă, pentruca după acest 
lung drum să ne întoarcem la 
făgașul nostru adevărat, să-l pre- 
țuim pe Creangă și pe Caragiaie, 
să-l înțelegem pe Eminescu, să 
ne dăm seama de necesitatea 
unei culturi clasice susținute si 
să recunoaștem geniul din fol- 
clorul nostru, 

Am fi fericiți dacă generaţie 
ce ne-au urmat Par mai fi făcut 
experiența noastră, Fiindcă, ori- 
cum, e un timp pierdut — şi lu- 
crul acesta era mai bine să fie 
evitat, 

Pentru acesti tineri care vin 
după noi, nu avem cuvinte de- 
stul de convingătoare să le reco- 
mandăm lectura acestei cărți pe 
care o avem în față și cnre în 
afară de valoarea ei literară este 
prezentată în admirabile condiţii 
tehmice, cu o sensibiltate și o 
„dragoste de carte” rar întâlnită. 


IN ARDEAL 


am avut ocazia să mai constatăm, 
există un cult al trecutului de 
care noi cei de aici ne-am de- 
sobişnuit oarecum. Nu apare a- 
colo nici o revistă fără ca să aibe 
în conţinutul ei câte un articol 
referitor la o epocă sau un om 
ales în mişcarea culturală a ace- 
Jor ţinuturi, In ciuda vremilor, 
ardelenii continuă să-şi clădească 
viaţa lor spirituală cu o înțelep- 
giune şi o gravitate caracteristică 
acestor oameni „care vorbesc pu- 
ţin şi gândesc mult” — nu numai 
munții Ardealului se ridică ase- 
menea unei cetăţui în mijlocul 
ţării, ci însuşi sufletul ardelean 
are înfăţişarea unei cetăţi de gra- 
nit care este în ea însăşi o che- 
zăşie a durabilităţii fiinţei noa- 
stre naţionale într'un joc de va- 
luri nesigur și ameninţător. 

Ardelenii își îngroapă morţii 
în grădini, între straturile de 
flori şi sub umbra merilor şi-a 
perilor, ca să-i aibe aproape tot- 
deauna. Fiindcă Ardelenii nu se 
tem de moarte, — ei au această 
minunată însuşire, pe care noi o 
avem în mai mică măsură, de a 
nu trăi individual ci prin neam. 
Un ins nu este astfel decât o ve- 
xisă întrun lung şir de generaţii 
al cărui fir se pierde în nesura 
vremilor, jar viitorul lui merge 
spre culmile unei realizări viitoa- 
re, a unui mare destin de neam. 

Ardelenii  clădesc cam încet 
pentru spiritul nostru neastâm- 
părat, dar cădese solid. 


SETI TIET ICC NILE II IEC UL UE CUCU IUL TEL II O IILE 0 ELL LI 


Citiţi în Colecția 


volumul 


A erea locurilor 
de o aleasă pu 


LII POLII UL TILL IIE CUL ANL CUL UL 100 13 IL UL 12 00 li CUL II TUL că 11 sil LU LL 





„UNIVERSUL LITERAR“ 


Pe urma paşilor Tăi lisus... 


de OLGA GRECEANU 


O carte în care spiritualul 
împletește armonios cu descri- 


De vânzare la toate librăriile din ţară 





lunie 1940 


Cioc. 


Ne vin în minte toate aceste 
lucruri având în mână revista 
Transilvania — Buletin de teh- 
nică a culturii — Nr. 1-2 care a- 
pare la Sibiu. E o revistă foarte 
serioasă care, presupunem, are o 
catexorie restrânsă de cititori. 


— 





D. 1. AGÂRBICEANU 


are acolo un articol 
fapte pilduitoare dn trecut” — 


i 


„Figuri dd . 


(Nicolae Drăgan), în care spume . 


tururi ca unmătoarele: 
„Suntem noi muritorii ca albi- 
nele care culeg mierea din florile 
câmpiwui, Sburăm d:la o valoare 
omenească la alta, îi apreciem 
numai calităţile, ne  îmbosătim 
cunoştinţele poposind lângă lu- 
crărle unuia sau altuia. dar nu 
ne dăm seama de preţul lor...” 


D. |. Agârbiceanu nu scrie aşa 
afectâna simplicitatea cronicari= 
lor. E un domn  bătmâm care a 
scris multe luoruri bune şi fnua- 
moase în viața d-sale... 

Am ctat rânduwrie astea pam- 
tru a arăta un fe] dea fi al spiri- 
tului ardelean, acea minunată 
s'mplicitat> și mare înţelepciune 
ce ar trebui să ne servească ume- 
or: ca exemplu. 


IN REVISTA SCRIITOARELOR 
ȘI SCRIITORILOR ROMANI 


anul XIV nr. 4—5—6 Aprilie, 
Mai, Iunie, 1940, găsim o poezie 
a d-lui Sandu TYzigara Samurcaş, 
din ciclul „Recital de pian” — 
Menuet de Rameau. D, Sandu 
Trigara Samurcaș a mai publicat 
în Curentul Literar, unele din 
versurile d-sale care sunt din 
punct de vedere al inspiraţiei, de 
oarecare originalițate. După cum 
Musorsky — genialul autor al lui 


Boris Gudunov a compus o bu- 


cată de  muzcă inspirându-se 
dintr'o expoziție de tablouri. d. 
Sandu  'Fzigara  Samurcaș face 
poezia inspirându-se din muzică. 
Am Mai avut ocaza să semnalăm 
acest interesant procedeu al unei 
arte inspirate din altă artă. (O 
inspirație directă, nu p influenţă 
ca aceea au: Rodin asupra lui 
Râiner Maria Rilkc). 


privește muzica. izvorul ei de 
inspirație a fost adesea  poeza 
Dar muzea a, în şirul antelor, 


ultima treaptă spre Dumnezeu. 
Nevoia da a ne întoarce dn ea, 
de a coboi? într'o formă puţin 
mai caldă, mai  palpabiă, este 
semnificativă pentru acea mult 
discutată dramă omenească de a 
nu putea tră: multă vreme în 
îngereşti punități şi de a nu pu- 
tea fi de altă parte, multă vrerne, 
oameni pur şi simplu. pentru 
veleităţi ce ne depășesc 


ALADIN 


IL EL TI UL TUL [UL EL IUL IE UL CUL IUL UR CUL II UL LE MIE FILL 410 [Ul sil i 
a 


se 


sfinte, într'un stil 
ritate literară 


PREȚUL LEI 60 


ÎLE IUL CUL si TI dit 12E ELL 200 Pb EN IIb Iti EU Tit 100 CRt UE EUd dal TUr crt tct IL TRE 30 13 IP IUL LU SUL IUL LL IUL iul 





FIII LII IL IE DIETE DE LUI EL ICI IL CIEL IULIE IE UL UL UL LILI CELUI ILIA II LI III 


da nr E 


REACŢIUNILE D-LUI GROG 


După lectura volumului „Panica vine din văzduh” de Bronislaw 


Rucinski 


LA „INMORMANTAREA” LUI STELARU (urmare 


şi sfârşit). 


D. Dragoş Vrânceanu, pierzând trenul, a sosit cu întârziere: o 





săptămână după ce poetul înviase, 








mara m i 





D. Grog a citit „Cartea căsătoriei”, de dr. 


Const. Colonaş 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. 7. T. Nr. 24464-938, 


In ceeace,