Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0035

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă sub Nr. 163 Trib, Altov, | 








- Inceput de an literar 


de VLADIMIR STREINU 


La noi, anul literar începe toamna şi are toate semnele 
calendaristice ale stagiunii tetrale: se deschide cu un 
număr de volume noui, trezină oarecare interes printre ci- 
titori până prin Martie, când leșină încetul cu încetul de căl- 
dură și cele mai adesea chiar numai de ideea de vară, 

Se înţelege pentru ce anul teatral e de aproximativ șase 
luni; teatrul, evident, nu poate fi luat de fiecare vilegiatu- 
rist şi de nici unul în geamantan. 

Dar cartea de literatură stă bine în buzunar și chiar 
subțioară, putând merge cu noi oriunde; ea nu are sezon. Și 
totuşi atenţia ce i se dă ține tot o jumătate de an; o asi- 
milăm astiel cu plăcerile de iarnă, cu teatrul și cu haina 
groasă. 

Editorii noştri s'au orientat deci după dispoziţia sezo- 
nieră de a se citi. Maşinile lor de tipărit clănțănese tebril 
toată luna Septembrie și ceva din Octombrie, ca să dea la 
iveală scrieri compuse vara, când publicul nu citește decât 
ziarul, 

Sărbătoarea anuală a cărţii, sorocită parcă anume când 
interesul pentru literatură expiră, ca să-i ajute prelungirea 
în vară, e o siorțare admirabilă de a schimba aceste rosturi 
nefireşti. Cu ţimpul se va ajunge poate la o regularizare a 
ritmului anual. 

Deocamdaţă, însă, toamna rămâne încă privămara cărții 
românești; a anotimpului care întretae plecarea păsărilor 
cântătoare cu întoarcerea scriitorilor: fenomen de felurită 
migrațiune, cu al cărui înțeles de compensație ne ușurăm 
în parte de ideea sincopei de lectură din timpul verii. 

Așa încât se incepe un nou an literar. Dar sub ce aus- 
picii? Putem observa, din telul -cum s'a încheiat cel prece- 
dent, o renunțare generală la lipsa de măsură, care atât de 
mult urâţeşte arta. In poezie, roman, câţ și în eseu, este sigur 
că nu vom mai avea de privit spectacolul anilor trecuţi, când 
se seria după reţetele excesului. Poeţii manifestau o inutilă 
voință de obscuritate; romancierii deveniseră curați eroto- 
logi; iar cât privește pe eseiști, aceştia proclamau turbu- 
rarea minţii ca singurul semn al atingerii ei cu folozotia, 

Nu odată, noi înșine am avut astfel prilejul să arâtăm 
că obscuritatea poeziei este ceeace se poate mai uşor simula; 
că modul exprimării lirice, fiind obscur în natura lui, nu are 
mevoe de întunecimi suplimentare; şi că tendința lirismului 
modern, având să discretize vechile clișee, a dus la acredi- 
tarea altora noui, tot atât de păgubitoare. i 

Despre roman, ne aminţim de alunecarea, aproape în- 
grijorătoare, a romancierilor în pan-sexualism, Cum pro- 
ducția timpului ne-a trecut întreagă pe subt ochi, știm scene 
descrise cu o impudoare artistică de comercianţi abjecţi ai 
scrisului, de vânzători de ilustrate obscene, Subt orice apa- 
renţă, n'am încetat niciodată să denunțăm asemenea detor- 
mări ale romanului. Căci, să se înțeleagă ce trebue: numim 
„impudoare artistică“, pe lângă alte artificii ale succesului 
de librărie, introducerea faptului Licenţios pentru el însuș, 
tără să fie necesar definirii caracterelor. i 

Iar eseiștii, în cugetări destul de deosebiți între ei, prin 
Kayserling, Berdiaet, Papini şi mai ales Kierkegaard, des- 
coperiseră limbajul liric al ideilor. Cu deosebire, a fost adop- 
tată în cele din urmă, după scurte mode ale celoralalți, „fi- 
lozofia existențială“ a lui Kierkegaard. Publicistica noastră 
de idei se trezise deodată copleșită de gândtori „experen- 
țialişti“, „spiritualişti“, „trăirişti“, „vitaliști“, „autenticiști”, 
etc., chiar critica literară nemai scăpând de obsesia „auten- 
ticităţii“. 

Cu ale cuvinte, obscurismul în poezie, sexologia în ro- 
man şi trăirismul în eseu formau rețetele literare ate anilor 
trecuți, 

In acelaş timp, de partea adversarilor acestei stări de 
dueruri, în lupta contra obscurismului liric şi mai ales in 
contra, literaturii pornografice, se manifesta o violenţă şi ea 
primejdioasă artei literare ca și excesele semnalate. 

De câtva timp însă, totul pare a se fi potolit. Poezia, din 
proprie mișcare, e pe cale să-și recâștige limpezimea, adică 
să se retragă în acel minim de obscuritate inseparabil de 
percepţia lirică, nemai ruşinându-se ca înainte să exprime 
pormnirile inimii omenești. Proza narativă a obosit singură, 
tot exploatând erotismul ca artificiu de succes comercial; 
și-a mai disciplinat debitul şi, rămânând pe seama roman- 
cierilor de vocaţie, se îndreaptă către complexitatea. omului. 
Eseul „...ismelor“ haotice aproape că a dispărut. Iar violența, 
celor ce s'au dovedit a nu şti să deosebească între excesele 
literaturii şi literatura însăși — a scăzut deasemenea, 

Pe orice poziţie s'ar afla fiecare, se pare că scriitorii re- 
intregrează cu toţii simţul măsurii. Din acest proces în curs, 
e de așteptat să se ivească semnele unei arte liniștite. 

Căci scriitorii noui întârzie să se arate, cu tinerețea lor 
de care totdeauna s'a legat impulsiunea la exagerare; şi 
odată cu ei, întârzie şi noul val de excese. Rămasă a fi fă- 
cută de seriitori ajunși la maturitate, literatura va avea să 
profite de experienţa vârstei. 

Auspiciile noului an par dintre cele mai fericite. 





ABONAMENTE : 


Lei 220 pe 1 an 


120 pe 6 luni 


TELEFON: 





APARE SĂPTĂMÂNAL 


PREŢUL 5 L 


3,30,10 


Câmpulungul 


Cum bate inima, ori cât de slabă: 
Intrăm în târgul sub picior de munte. 
Duh vechi veghiază în ziduri cărunte 
Şi pulberea pe căi e basarabă. 


Trecutul plin îşi înviază zarea, 
Rămân de-acuma în afara porţii 
Durerea, depărtarea şi uitarea 


Surorile mezine ale morţii. 


In ei înaintăm 


De unde-atâta românesc nesațiu ? 
Dor dârz de veşnicie-n noi, siioșii ? 
Călcăm pe-a vremii oase mari... Strămoșii, 


Transfiguraţi, sânt timp adânc și spaţiu. 


spre viitorul 
Ce anevoe porţiie-şi desface. 
Din fund răzbate a lor vitează pace 


Şi-n albia lor curge, strâns, poporul. 


Negri strămoşi din Câmpulung Seninul, 
Munteni vârtoşi cu crucea pe pieptare 

— Din tot ce-avem stihia cea mai tare, — 
Cu voi, aici, descălecă destinul, 


.—————— 


V. VOICULESCU 





Despre adevăr şi tehnică 


Inţelesul vechiu al cuvân- 
tului tehnică avea o lăuntri- 
citate care a pierit în înţele- 
sul modern; al cuvântului; în- 
trebuințându-se cu stăruință 
în jurul îndemânărilor ma- 
teriale ale omului, cuvântul 
grecesc s'a prefăcut, dintr'o 
capacitate spirituală de a da 
formă materiei (adică de a 
spirituliza aspiritualul), în- 
+r'un cuvânt însemnând, pen- 
tnu omul de azi, capacitate în 
materie (adică o ordine pur 
materială). Mintea omeneas- 
că are rostul, când este teh- 
nică, să găsească raporturi în 
cuprinsul geometriei, 

Să fie iîntr'o specializare 
tehnică modernă atâta impo- 
sibilitate de a, surprinde ac- 
tul pur? Să tie tennicitatea 
minţilor moderne incapabilă 
să răsune în absolut? Să fie 
atâta balast material în po- 
Sibilitatea unui cuvânt, ce 
altădată cunoștea lumea 1ă- 
untrie și astăzi cunoaşte re- 
faptul, că între tehnica Re- 
primnzătoare, relațiuni exteri- 
oare actului pur? Cert este 
faptul, că ntre tehnica Re- 
nlaşterii, în care ne înglobăm 
cu toată înțelegerea noastră, 
şi adevărul adevărat e o pră- 
pastie. Aici sunt două lumi, 
ca între lut şi duh. 

Pentru cel care înțelege 
„lumea,“ cu tehnica modernă, 
se revelează un adevăr gro- 
solan, un cerc vicios, un ade- 
văr ce nu scapă din legătu- 
rile pământești. In această 
ordine se stabilesc numai a- 
devăruri naturale, aceste a- 


devăruri nu se nialță. la înţe- 
lesul de fire. 

Pentru cel care înțelege 
„lumea“ în înțelesul vechiu 
al cuvântului tennică, mate- 
Tia nu e decât calea spre o 
geometrie spirituală. Dacă 
omul lucrează fără această 
conștiință, lucrul mâinilor 
sale nu are semnificație și 
este mai curând sau maitâr- 
ziu supus erorilor. Şi drama 
va întovărăși acțiunea omu- 
lui... Intraltfel, având rost 
duhovnicesc, toate realităţile 
materiale conduc spre omul 
socratice, adică omul care se 
cunoaște pe sine însuși. 

Tehnica nu are rostul unei 
mașini lucrătoare de mate- 
rie, pentru înfăptuirea unei 
materii de calitate mai bună 


Borowski : Bătfat cu pasăre 
şi 'câine 





HAIG ACTERIAN 


sau a unei materii tolositoa- 
re omului ;tehnica modernă, 
jocul nesfârşit -al materiei, 
este un absolvere? Limanul 
tehnicii nu stabilește o ar- 
monie din elemente pure. 
Pentru desăvârşire, pentru 
armonie tehnica, lumii noas- 
tre pare inutilă, Pentru mân- 
tuire doar iubirea ajută, pen- 
trucă ea este singura tram- 
pulină a adevărului. 

In faptul vieţii, nimic nu 
este desacordat. Toate ele- 
mentele etxerioare şi interi- 
oare se pot suda, se pot îm- 
bia, se pot împerechia, se pot 
înmulți, pot glăsui armonic. 
Substanţa e eternă și oriunde, 
oricum, oricât va fi în acelaș 
fel. Noi drămuim întrun un- 
ghiu sau ne minunăm din- 
tr'un unghiu, când liniile for- 
mează triunghiuri echilate- 
rale, aducem iarăși elogiu 
Suprapunerilor în suflet şiin 
gând, însă ne lipsește înţele- 
gerea acordului complet, în 
care nimicul este tot și între. 
gul e parte. 

Armonia universală și ar- 
moniile particulare au dispă- 
rut din această parte a lumii, 
Din această cauză cel mai 
mare dintre sfinţi stabilește 
armonia după moartea tru- 
pului prin jertfă. Iluzia da- 
telor fizice ne întârzie între 
aparenţe, între desacorduri. 
Dacă tehnica nu are răspun- 
suri lăuntrice, coborâm și ur- 
căm amăgiți materia. 

Adevărul nu va fi cuprins 
cu 0 asemenea tehnică; cel 
mult vom avea „filosofi“, 





———— 


Severini : Natură moartă 





EI 


VAIVIDSUL LIILPAR 


ANUL XLVile Nr. 35 
SAMBATA 15 OCTOMBRIE 1938 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








O carte și o problemă 





Cu această săptămână, în 
care a fost așezat în vitrine 
vomanul „Rădăcini“, de 919 
pagini, al d-nei Hortensia 
Papadat-Bengescu, literaţura 
noului an 

a început. 

Cei cari 
și-au  pro- 
curat şi au 
și ținut în 
mână cele 
două volu- 
me groase 
ale cărţii, 
dau avut, 
fără în- 

doială, un 

sentiment de bună stare și 
de siguranţă. Pornim lu 
drum cu merindă îndestulă- 
toare, întocmită de o destoi- 
mică mână, să ne primeneas- 
că elanurile. Altminteri, poa- 
te nu ne-am fi gândit că un 
voman al d-nei Hortensia 
Papadat-Bengescu, este cel 
mai instructiv pentru reînce- 
perea unei activități atât de 
delicate, ca aceea a tipăriri: 
lor. Dar fiindcă „Rădăcini“ 
a apărut șiel face primul 
pas, ne edificăm și dăm 
autoarei funcția pe care ma- 
turitatea profesiei o îndrep- 
tățeşte în mod fericit. Acea- 
stă funcție este aceea dificilă 
de a scrie cărţi despre toată 
lumea, şi pentru toată lumea. 
„Lumea“ să triumfe pretu- 
tindeni, iar în sute și sute 
de pagini să se rostogolească 
siobodă, magnifică. i 

„Rădăcini“ se citeşte cu o 
poftă elementară, fără con- 
strângerea nici unei convin- 
geri intelectuale despre „ca- 
lităţile“ scrisului autoarei. 
Pe acestea le uităm, mânaţi 
de curiozitate, de interesul 
lecturii, de forța captivantă 
a epicei. Opera este prin- 
urmare, ca a oricărui roman- 
cier mare, stufoasă, întinsă, 
acaparantă. Se străbate din 
necesitatea morală a cunos- 
cătorului de alfabet, de a de- 
vora literile negre ca pe nişte 


semnificaţii primordiale ale 
sufletului. 
Aşa dar, d-na Papadat: 


Bengescu nu ne-a mai dat 
un roman de lu, — d-saa 
depășit treapta aceasta mai 
rezervată a exprimării, şi a 
deschis şuvoaie imense unui 
talent atotcuprinzător. Con- 
statarea noastră trebuie să 
fie îmbucurătoare pentru li- 
teratura națională, Atâta iu- 
mină de soare, atâta cer des- 
chis ca peste o mulțime u- 
riaşă de oameni, însemnează 
în romanul unei autoare ari- 


stocrate, o maturizare mai 





generală a literaturii româ- 
neşti, o limpezire a raportu- 
rilor simple, dintre cititor și 
scriitor. Scriitorul scrie pen- 
tru cititor, cu care se simte 
solidar prin îndurarea ace- 
leiaş soarte, precare totdea- 
una din punct de vedere spi- 
ritual şi necuprinse. 


Ne gândim la rolul d-lui 
Camil Petrescu de acum 
câțiva ani, când stăpânea o 
pleiadă numeroasă de tineri 
prin influenţa orală. Despăr- 
țit prin vârstă de generația 
lor, d-sa era mai tânăr decât 
ori şi care, 
printro fe- 
brilitate 
manifestă 
deopotrivă 
în actul 
căutării 
adevărului 
și al expri- 
mării lui în 
grai şi în 
scris, _kra 
A vorba,  fi- 
veşte, de obiceiuri literare, 
de întâlniri, fie la scriitor a- 
casă, la cafenea, în redacții 
sau pe stradă, — dar pretu- 
tindeni, existența adevărului 
literar conta, pentru ea se 
vădeau Pasiuni  încleștate, 
înbrețesute cu încruntarea şi 
neliniștea după un absolut 
jinduit. Toată patima pentru 
articole de revistă inteli- 
gent scrise, pentru polemici 
întransigente, pentru volume 
cu soartă majoră, care să ră- 
mână în literatură, întreg 
momentul ager, atât de pro- 
pice ideilor şi personalităţi- 
lor, era abundent alimentat 
ue spiritul d-lui Camil Pe- 
trescu, necontenit zămislitor. 
Toţi cari au venit în preajma 
d-sale atunci, şi-au conturat 
un nume, au învățat să dea 
o anume gravitate fenome- 
nului literar, şi să socotească 
preocuparea lor o îndeletni- 
cire de merit care trebue să 
le dea prestigiu. 

„Și aşa a fost, căci câţiva 
dintre tinerii din jurul d-lui 
Camil Petrescu, au căpătat 
un prestigiu scriitoricesc care 
a durat intact câtă vreme au 
rămas sub înfluența orală a 
maestrului. După ce s'au în- 
depărtat, şi l-au păstrat cum 
au putut, unii rotuniin- 
du-l, alţii irosindu-l. Insem- 
năm lucrurile acestea, și 
fiindcă le credem demne de 
a fi însemnate, dar şi spre a 
observa în momentul de față 
lipsa din mijlocul „băeţilor“, 
a unui confrate mai în vâr- 
stă, care să exercite, spre 
binele lor, o generoasă auto- 
ritate, directă, dela om la om, 








DIN VIZIUNEA FOLCLORICA: MOARTEA 


Una din atitudinile cele mai surprin- 
zătoare pentru omul modern e cea a o- 
mului vechi faţă de moarte. El nu sim- 
te aproape niciuna din revoltele și 
spaimele cu cari îl chinue pe omul de 
azi ideia morții. 

Omul satului nu poate uri moartea 
fiindcă știe că e doar împlinitoarea u- 
neia dintre muliele rânduieli, neclintite 
în înțelepciunea lor, pe cari Dumnezeu 
armonizează lumile cosmosului. Chiar 
dacă uneori, în preajma imediată a 
mormântului, ca în unele bocete, — 
omul satului izbucnește în imprecaţii la 
adresa morţii, ele nu depăşesc stadiul 
de simple isbucniri ale durerii scăpate 
din frâul judecății. 

Iar această judecată înfățișează 
moartea ca o biată îndeplinitoare a u- 
nor rândueli aşezate de sus. Am văzut 
cum uneori folclorul o descrie ca o bă- 
trână, —- surdă ca să nu se înduioșeze 


de OVIDIU PAPADIMA 


de pl'.nsul oamenilor, — care trebue să 
se trudească mult, să alerge mult, în 
împlinirea „slujbei” sale. Mai ales până 
ce găsește vicleșugul cu care să-l prin- 
dă pe om! 

Misiunea ei e atât de grea încât, de 
multe ori, se crede că ea trebue să-și 


înceapă cu mulți ani înainte osteneala. 


de a-l surpa pe om. De aceea e închi- 
puită ca un cosaș, cu tot „tacâmul“ lui: 
coasă, gresie „ciocane... Din vreme lu- 
crează mai ales cu ciocanele, lovind ici 
azi, dincolo mâine ca să şubrezească 
trupul omului... Și pentru cel ce știe, 
cât de grea e munca de cosaș, o astfel 
de imagine, — ca şi altele asemănătoare 
ale morţii, — nu pot trezi revoltă și 
ură, ci compăţimire poate. 

Iar teamă de moarte omul satului nu 
poate avea. Fiindcă ea nu-l cufundă 
nici în sfârșit, nici peste un prag de 
necunoscut. Ea îl trece cu certitudine 


în lumea lui Dumnezeu : 

In satul Mehala, — „mortului nu i se 
spune tu ci Dumneaia, fie și copilului 
mic, căci se zice că el atunci e tot una 
cu Dumnezeu'. Trecerea aceasta în 
lumea lui Dumnezeu nu e un fenomen 
fizic întâi de toate, așa cum ne apare ea 
nouă, — ci un moment ce nu se poate 
împlini față de graţia divină. Fără de 
ea, omul nu se poate deslipi de lumea 
pământească : „„Mortul vede tot ce-i 
în casă şi ştie, până ce vine preotul. 
Cum pune preotul piciorul pe prag, nu 
mai știe“. 


„Mortul aude tot pân” nu-i trag clo- 


potele; apoi asurzeşte“,.. 

Dar şi dincolo de acest prag înainte, 
moartea e tot o lentă despărțire de 
viaţă. Câtva timp, sufletul stă în preaj- 
ma casei unde a locuit, participând la 
toate ceremoniile înmormântării! și de 
după ea. lar trupul poate primi veşti 
mereu. Bunăoară bulgării cari sunt as- 
vârliți la înmormântare peste sicriu, 
îi spun cine l-a petrecut la groapă. Des- 
părțirea de pământ nu e niciodată desă- 
vârșită, 

Iar dacă sufletul a ajuns însfârşit în 


lumea cealaltă, — acolo îl aşteaptă o 
desăvârșită viață care nu e decât pre 
lungirea în ideal a celei ce aici. Mai 
ales că cei cari rămân pe pământ, au 
toate grijile ca să fie astfel. "Țăranii 
din Vâlcea, bunăoară, obicinuese să 
îngroape morţii dintr'un neam la un 
loc, ca să fie şi „dincolo“ împreună. 

Viața de dincolo nu separă în mod 
absolut pe oamenii de acolo de cei de 
aici. Sufletel pot veni la noi, și sânt zile 
solemne când noi avem certitudinea 
prezentei lor aici. 

Astfel, tot în Vâlcea și în alte multe 
Jocuri dela noi. în ajunul Joiei Mari, 
fiecare femie frământă și coace. Copiii 
ei, — sau alții plătiți dacă nu are, — 
sunt trimiși să adune bozi uscați. Seara, 
se face din bozi un foc în curte. In ju- 
rul lui, se pun scaune, flori și oale cu 
apă. Sufletele răposaților vin, se odih- 
nesc pe scaune şi se alină cu apa din 
ulcele. lar în noaptea de Joia Mare, 
când cei vii ies dela denie, în biserică 
intră cei morţi. Pot fi văzuți de oame- 
nii cari se întorc, dar e primejdie de 
moarte. O babă ce-și iubise mult fiica 
moartă, s'a hotărit să o vadă în acest 


fel. S'a ascuns în biserică. Deodată s'au 
deschis ușile și au intrat slujind preoţi 
de odinioară ai satului și dascălii vechi, 
cari toți muriseră; apoi în urma lor, 
morții toți ai satului. Fiica ei o recu- 
noaște şi de abia o salvează de pedeapsa 
îndrăznelii ei. 

Iar ciubotele fetei, spune baba, erau 
pline de lacrimi, de abia le târa, — le e 
tare greu morților când plângi după ei! 


Purtând în gând o imagine a morții 


ca aceea pe care am descris-o, — ima- 
gine care nu-i poate trezi decât com- 
pătimire, — cu asemenea certitudini în 


viața de dincolo, cu ştiinţa tutror legă- 
turilor ce le va putea păstra și atunei 
cu cei de aici, e firesc ca moartea să 
nu îl sperie pe omul satului nostru, 

E firesc ca în viaţa lui, în gândul lui, 
în poezia sa, — să găsim sublima linişte 
mioritică, în fața morţii. 

Nu vom veni și noi aici cu o exegeză 
a atât de știutei balade. 

Vom cerceta însă alta, care prin a- 


(Urmare în pag. 8-a) 


























CRONICA LITERARĂ 





de CONSTANTIN FANTANERU 


Nichifor Crainic: Ortodoxie şi etnocrație 


(Cugetarea, 1938) 


Nu ştim dacă sa remarcat destul 
importanța faptului că de la răsboiu 
încoace, ortodoxia a fost desbătută de 
d. Nichifor Crainic cu o energie excep- 
ţională și a fost luminată ca isvorul 
cel mai adânc al culturii româneşti. 
Pentru putințele de creaţie autohtone, 
ideile d-lui Nichifor Crainic și pasiunea 
ce a pus-o să le răspândească, determi- 
nând curentul „gândirist“, au într'ade- 
văr o importanţă cu totul deosebită, şi 
peste existenţa lor nimeni nu mai poate 
să treacă. 

Căci a înfățișa ortodoxia ca expresie 
primordială a sufletului românesc, în- 
semnează, de la început, a considera a- 
cest suflet în centrul inexorabil al pro- 
blemelor esenţiale de viaţă, care toate 
se cer rezolvite, în chip grandios. Orice 
argumente ar aduce adversarii misticis- 
mului ortodox, un lucru nu-l vor tăgă- 
dui: că intrând în domeniul vast al 
ortodoxiei, au fost implicit angajate te- 
mele esenţiale ale vieții omenești. ca 
aceea a fericirii și a durerii, a mân- 
tuirii și a căderi, — a harului și a sin- 
gurătăţii tragice, pe plan îndividual— 
iar în ce privește raporturile de armo- 
nie socială, un cunoscător profund al 
învăţăturii creștine era firesc să atingă 
problema statului „a națiunii şi a rasei. 
Toate aceste aspecte se desprind cu ne- 
cesitate din complexul grav, de mpiro- 
porţii impunătoare ,care este în sine or- 
todoxia. 


In cultură, d. Nichifor Crainie ne 
apare nouă în două ipostaze: aceea 
de cunoscător al învăţăturii creștine 
așa cum S'a transmis cu mare grije de 
ştiinţa sfinţilor părinți, şi aceea de ini- 
țiat printr'un dar aparte, în însăşi e- 
sența mistică a creştinismului, — dra- 
gostea în lisus Christos. Cunoscătorul 
dogmatic şi luminatul în dragoste tor- 
mează dealtfel o unitate indisolubilă, 
care îi dă un drept și o putere extra- 
ordinară de a ne transmite și nouă în- 
vățătura. In multe pagini, din cartea 
d-lui Nichitor Crainic, pe când le citim, 
uităm de locul și timpul care sondi- 
ționează lectura şi parcă avem de a face 
cu o expunere a învățăturii creștir.e 
neatinse şi statornicite în veșnicie: Iată 
cum vorbeşte autorul despre lume în 
creștinism: „Lumea, adică Universul vă- 
zut al formelor materiale şi Universul 
nevăzut al spiritelor pure, este expresia 
bunătăţii lui Dumnezeu. Ea a fost crea- 
tă ca să se bucure de bunătatea dum- 
nezeiască, Fiinţa ei, dată în toaie lu- 
crurile cari o alcătuiesc, de la mineral 
până la înger, e o fiinţă împărtășită. 
Viaţa tuturor făpturilor participă la 
bucuria în Dumnezeu după gradul de 
ființă pe care îl au și după capacitatea 
cu care a tost înzestrată fiecare, Acest 
grad de ființă şi această capacitate de 
participare este principiul ierarhiei 
după care este constituită lumea area- 
turală. Omul ocupă în această ierarhie 
un loc central. Prin trup, aparţine lumii 
fizice, prin suflet aparţine lumii spiri- 
tuale. In marele cosmos, el e un micro- 
cosmos, cum îl numește învățatul teo- 
log al Biserici noastre, loan Damaschin. 
Fiinţele spirituale ale creaţiei, făcute 
după chipul şi asemănarea lui Dumne- 
zeu, sunt libere, adică posedă voinţă 
proprie. Ingerii sunt liberi, omul e li- 
ber. Păstrarea lor în armonia primor- 
dială a bucuriei de viaţă e lăsată la li- 
bera lor voie. Bucuria de a trăi în lu- 
mina dumnezeiască sau cu termenul 
legendar în Paradis, este cu- atât mai 
mare, cu cât este un act de consimţire, 
în virtutea libertăţii spirituale“ (pag. 
55). 

Două învățături fundamentale reies 
de aici: că în ortodoxie, viața noastră 
omenească este o încuviințare a bună- 
tăţii divine, deci ea este bucurie de a 
îi, de a exista prin bunătatea creatoru- 
lui, — şi al doilea că această viață e 
realizată după gradul ei de participare 
la lumea lui Dumnezeu, după sufletul, 
după libertatea fiecăruia. Modelul su- 


prem de participare la lumea lui Dum- 
nezeu este lisus Hristos. In el se află 
pilduitoare în absolut toate modurile de 
viaţă : „lisus Hristos e accesibil tuturor. 
Și atunci când noi zicem: „ortodoxia, 
concepția noastră de viaţă“, nu înţele- 
gem altceva decât că lisus Hristos este 
modelul universal al vieţii în Dumne- 
zeu. Câţi în Hristos ne-am botezat, în 
Hristos ne-am îmbrăcat. Aceasta în- 
semnează voința de a ne face una cu 
el. Pruncul trecut prin baia botezului 
a devenit neprihănit asemenea cu prun- 
cul din ieslea  Bethleemului. Tinerii 
cari se cunună, nuntesc împreună cu el 
şi se veselesc împreună cu el la nunta 
din Cana Galileei. Păcătoșii cari își 
frâng inima în căinţă, cad la picioa- 
rele lui și-l roagă de iertare. Credin- 
cioşii cari se apropie de sfântul Potir, 
prânzesc cu pâinea şi cu vinul, pe care 
el 1i-l dă în veșnica Cină de Taină a 
fiinţei lui mistice. Frumuseţile acestei 
lumi le admirăm prin ochii lui, care 
ne-a arătat splendoarea crinilor câm- 





NICHIFOR CRAINIC 


pului. Când întâlnim pe cei săraci, pe 
cei bolnavi, pe cei flămânzi, şi pe ori- 
care dintre nenorociţii lumii, îl întâl- 
nim și pe el, care ne-a spus că se simte 
una cu ei. Durerile noastre proprii le 
îndurăm împreună cu el, fiindcă nimeni 
în această viață nu este scutit de, Gol- 
gota răstignirii.  Ingrozitoarea moarte 
devine uşoară, dacă ştim să intrăm cu 
el în mormânt.  Identificându-ne cu 
voința lui, navem nici un motiv de 
îndoială că vom birui moartea, fiindcă 
învierea lui nu este o ideie oarecare, 
ci un fapt istoric, pe care se întemeia» 
ză creștinismul întreg,  Atingându-ne 
de ființa Mântuitorului, adică îmbrăţi- 
șându-i prin actul de credință în el, 


* devenim părtaşi la puterea dumnezeia- 


scă, ce lucrează asupra lumii“ (pag. 52). 

Odată stabilită esenţa vieţii în creș- 
tinism, și necesitatea ierarhiilor după 
gradul de participare la existență, — 
d. Nichifor Crainic face în mod necesar 
trecerea la „varietatea naturală a lu- 
mii“ spre a susține naționalismul și 
deci etnoaraţia : „Ortodoxia urmăreşte 
unitatea în spirit și pentru a ajunge la 
apeastă ţintă, pornește de la varietatea 
naturală a lumii,  Ucenicii Domnului, 
pornind la apostolat, nau făcut-o cu 
gândul de a reduce neamurile la vreun 
fel de esperanto universal, ci harul 
Domnului le-a dat darul de a grăi lim- 
bile tuturor neamurilor la cari mer- 
gcau. Catolicismul impunând popoare- 
lor una și aceeaș limbă, cea latină, des- 
consideră sensul minunii din ziua co- 
borîrii Duhului Sfânt. Ortodoxia se 
conformează sensului acestei minuni, 
respectând graiul și individualitatea 
etnică a fiecărui neam“. (pag. 62). 

Bine înțeles, rămâne ca de acum în- 
colo să se măsoare dimensiunile juste 
ale mişcării alimentate de ideile d-lui 
Nichifor Crainic în cultura noastră. Un 
studiu despre „Gândirea“ şi directorul 
ei, va fi o carte capitală. Până la apa- 
riția ei, noi ne mărturisim aici credința 
că „ortodoxia“ reprezintă cea mai adân- 
că frământare a sufletului 
contemporan. 


românesc 





COMOARA IMPARATULUI 
RADOVAN 


In editura „Universul“, s'a 
pus sub tipar cartea „Comoa- 
ra Impăratului Radovan“, a 
d-lui Iovan Ducici, ministrul 
Jugoslaviei la Bucureşti şi 
membru al Academiei jugos- 
lave. 

Traducerea românească e 
făcută de d. B. Pisarov. Con- 
ținând peste 350 de pagini, 
lucrarea d-lui Iovan Ducici, 
este una din cele mai de sea- 
mă opere ale literaturii ţării 
vecine, și ftălmărirea ei în 
limba noastră e un fapt cu 
totul lăudabii. Vom reveni des 
asupra acestei cărți, din care 
am publicat aici, un valoros 
îragment. 


VICTOR PAPILIAN 


Volumul pe 
care îl va pu- 
»ica d. Victor 
Papilian în 
„Doamna aceas- 
ÎI ta se numește 
„Nuvele arde- 
„eneşti“,  Car- 
tea va fi tipă- 
rită de una din 
cele mai mari 
edituri  bucu- 
reştene, și ea 
va constitui un 
câştig veritabil 
al literaturii românești. Autorul 
se poate alătura fără șovăială, 
lângă cei mai de seamă proza- 
tori contemporani, iar originali- 
tatea sa o garantează problemele 
de o acuitate modernă, tratate 
întrun stil nervos,  pulernic, 
spărgând cu vigoare tiparele o- 
bișnuite ale limbii literare. „Nu- 
vele Ardelenești“ va ji o carte 
dintre cele mai bune. 


V. PAPILIAN 


SFARMĂ-PIATRĂ 


Revista prin care d. Nichifor 
Crainic a contribuit la impune- 
ea naționajismului ca doctrină 
politică și de cultură, reapare de 
curând, săptămânal. Ne bucu- 
răm de două ori: pentrucă o tri- 
bună de viaţă românească a 
prins iarăș puteri, şi pentrucă 
o echipă de tineri îndrumată 2e 
căi atât de fecunde are iarăș pu- 
tința să se manifeste. 





MUNȚII APUSENI 


In Alba Iulia, str. George Coş- 
buc, n-rul 12, se tipăreşte o nouă 
revistă: Munţii Apuseni. Ne-a 
sosit primul număr, pe Octom- 
bric, şi-l însemnăm aici, cu bu- 
curie. Conducerea şi iniţiativa o 
au d-nii Ion Țolescu-Văleni şi 
V. Oprescu-Spineni; în cele 16 
pagini de caiet cu copertă, întâl- 
nim nume: Cristian Valeriu, Au- 
rel Marin, C. Gane, Dona Ne- 
grescu, Const. Virgil Gheorghiu, 
Iordache Răducu, Petre Pascu, 
C. Pâriea, P. Paulescu, Didona 
Voiculescu, I. Codrea, I. Potopiu. 
Cronici, însemnări mărunte, în- 
formaţii rotunjese conţinutul a- 
cestei publicaţii lunare de litera- 
tura din inima Ardealului, căreia 
îi dorim durata lungă şi Noro- 
coasă, 


IDEEA NAȚIONALĂ 


A apărut o nouă revistă, Ideea 
Naţională, scrisă de d-nii Toma 
Vlădescu, Radu Dragnca și Alex. 
Hodoș. E o publicaţie săptămâ- 
nală din care sau tipărit până 
acum două numere. Iaţă din 
„Primul cuvânt“, justificarea a- 


pariţie: „Ne găsim din nou în 
serviciul comandat al simţirii 
naţionaliste, In împrejurări 


schimbate, slujim acelaș crez. O 
tume nouă sa născut, din voinţa 
M. S. Regelui, la sfârşitul lunci 
Februarie a acestui an. Au căzut 
partidele politice, cu toate păca- 
tele lor,.... Noi ne aflăm prin- 
tre" aceia cari nu sunt datori să 
se scuze, nici să-şi pună cenușă 
în cap. Noi am militat totdeauna 
pentru Statul totalitar, așezat pe 
temelii puternice ca afirmarea 
necontenită a solidalității naţio- 
nale, pe deasupra năzuinţelor 
fragmentare ale diferitelor cate- 
gorii sociale“, 

Prin urmare, Ideea Naţională 
este o revistă de doctrină naţio- 
nalistă, în cadrul nouei așezări 
a ţării. Dintre articolele mai de 
seamă, cităm: Cultul lui Octa- 
vian Goga, de Al. Hodoş; Noua 
eră externă, de Radu Dragnea; 
Impotriva partidelor sau A. C. 
Cuza, de Toma Viădescu. 


DRUM 


Rovista „Drum“ “apare la Ro- 
şiorii-de-Vede şi este desigur, 
mai mult decât o curăţică publi- 
caţie de provincie. Subliniem 
aici activitatea demnă de toată 
lauda a Grupării tinerilor scrii- 
tori telormăneni, care, în afară 
de revista pe care o susţin cu 
jertte bănești personale, mai au 
zelul înjghebării unei edituri lo- 
cale. La „Drum“, sa tipărit anul 
trecut, volumul de poeme Țara 
Visului, de George Constant, iar 
pentru acum se anunță noi tipă- 
riri, ca Logodna Apelor, a d-lui 
Constantin Salcia. 


UNIVERSUL LITERAR 














15 Octombrie 19383 —= 


























ROOA 











Vladimir 
Streinu 


Incepând chiar cu număr- 
rul viitor, revista noastră va 
publica săptămânal, o serie 
de articole datorite d-lui Vla- 
dimir Streinu, asupra scriito- 
rilor și problemelor literare, 
ce s'au ivit la noi în ultimii 
zece ani, şi cari înglobează 
etapa cea mai nouă a litera- 
turi românești, în așa zisă 
„tânără generaţie“. Cu auto- 
ritatea unuia dintre cei mai 
importanți critici de azi, a. 
Vladimir Streinu va analiza 
cele câteva concepte de crea- 


AUREL MARIN 


D. Aurel Marin e un poet de 
veul talent. Desprindem o pocmă 
din volumul d-sale recent apă- 
rut, intitulat „Poezii“. 

PASĂRI FĂRĂ AVÂNT 

Pasări fără avânt 

In sbor înalt, planat, 

In butere lină de vânt, 

Pe munţi s'a înapoiat. 


Zipezi, între arbori surâd 
Ochiului lor rotund 

Șin mușchiul verde și ud, 
Necontenit se ascund. 


Pe munți s'au înapoiat, 
In batere lină de vânt 
In sbor înalt, planat, 
Pasări fără avânt. 


Floria Capsali la 


Pentru înţe- 
Jegătorii co- 
regrafiei, 
cari au cu” 
noscut de 
mult activi- 
| tatea d-nei 

Floria Cap- 
sali, este de- 
sigur, o reală 
bucurie ves- 
tea că marea 
artistă a fost, 
însfârșit, angajată la Opera 
Română, Faptul care trebuia 
să se întâmple cu mulţi ani 
în urmă, s'a săvârşit deabia 
recent, la 1 August. Dar 
d-na Floria Capsali se află 
în plină maturitate a crea- 
ției, încât, pentru ceeace își 
propune să realizeze, nu este 
de loc prea târziu. 

Prima preocupare a artis- 
tei este de a da o unitate 
tehnică întregului balet al 
Operei Române, așa că, a- 
cest an va pregăti elemen- 
tele, la cursurile pe care le 
ține zilnic, Va proceda apoi 
la montări de balete dintr'un 
repertoriu coregrafic bogat. 
Urmărind să ajungă la un 
stil de dans românesc, d-na 
Floria Capsali va relua „Piaţa 
Mare“, ded. 
Mihail Jora 
și va monta 
noua operă 
a d-lui Paul 
Constantine- 
scu „Nunta 
în Fundul 
Moldovei“. 
D. Rogalsky 
compune mu- 


zica la un 
M. DUMITRESCU scenariu al 





FL. CAPSALI 


ție, prin ca- 
re „tânăra 
generaţie“, 

a căutat să 
se  diteren- 
țieze de îna- 
imtași, şi va 
supune e. 
xamlinării 

critice ope- 
rele pe pie- 
destalul că- 
Tora au ţin- 
tit să se for- 
meze nume 
fs noui de seri- 
itori, Pornind dela criteriul 
obiectiv al valorilor estetice, 
articoleie vor avea un caracter 
de lichidare; în orice caz ele 
vor aduce judecăţi de Liberă 
competenţă, întrun câmp de 
discuție, în care s'a simţit 
nevoia, până acum, între al- 
tele, şi de bunul simţ româ- 
nesc. 





VL. STREINU 


G. BANEA 


Credem că puţini s'au bucurat 
cât noi, la știrea că d. G. Banea, 
autorul copleșitoarelor „Zile de 
lazaret”, a întocmit un nou vo- 


lum, gata să 
toamna aceasta. 

Cartea se numește „Vin apele“, 
și este vorba în ea de un chip 
nou al Dobrogei, un chip de dra- 
goste şi amintire dar și de cu- 
noaștera concretă a oamenilor 
şi locurilor. Apele care vin sunt 
ale Dunării, cu cele două ma- 
luri, — cu Brăila deoparte, și 
dincolo cu podişul costeliv şi în- 
sorit. 

Ştim că manuscrisul d-lui Ba- 
nea se află acum Ja una din cele 
mai mari edituri din Capitală. 


se tipărească în 


Opera Română 


artistei, „Fata din Drăguş“, 
ce se va reprezenta proba- 
bil în Februarie, D, M. Jora 
lucrează la un divertisment 
„pașoptist“, cu. scenariu de 
d-na Apriliana Medianu, in- 
spirat din romanul lui Ante- 
mireanu „Din vremea lui 
Căpitan Costache“. 

In aceeaş stagiune, se pro- 
ectează să se dea şi „Boite A 
joujoux“, de Debussy. Se va 
relua Envitaţia la Vals de 
Weber, cu decoruri și costu- 
me noi. 

Găsind o deplină înţele- 
pere în conducătorii Operei, 
d-na Floria Capsali speră să 
ajungă la în- 
făptuirea u- 
nei mișcări 
coregrafice și 
la noi, ca în 
alte părți. In 
baletul Ope- 
rei sunt ele- 
mente de va- 
loare, stăpâ- 
nite de un 
real dor de 
muncă şi a- 
vânt, încât artista pornește 
la drum cu mult curaj. Dealt- 
minteri, d-na Floria Capsali 
nu a abandonat nici activita- 
tea Studioului d-sale parti- 
cular, pe care a alăturat-o 
conservatorului Pro-Arte, de 
sub conducerea d-lui George 
Cocea, unde este secundată 
de d-na Marie-Jeanne Live- 
zeanu, de d-ra Mary Geor- 
gescu, primă balerină a 0- 
perei, şi de d. Mitiţă Dumi- 
trescu, excelentul element 
masculin al Operei Române. 





MARIE -JEANNE 
LIVEZEANU 


VEȘII IEAIRALE 


TRISTAN ȘI ISOLDA 


Deschiderea, stagiunii Operci 
Române se face anul acesta cat 
remuritoarea „Tristan și Isolda” 
de Wagner, cu d-na Blena Basa- 
rab și d. Nibu Apostolescu în rolu- 
rile titulare şi d-nii Nae Dumi- 
trescu, N, Secăreanu, Ioan Po- 
pescu Buftea, Tucian Nanu și 
d-na Marie Snejima. 

Spectacolul este dirijat de 
maestru! Ionel Perlea. 

Direcţia de scenă Constantin 
Pavel. 





SUFERINȚELE TÂNĂRULUI 
WERTIHER 


Teatrul Naţional va repnezem- 
ta, în regia d-lui Sahighian, 
„Suferințele tânărului Werther” 


dramă în trei acte de Marietta 
Sadova și Lucia Demetrius, după 
romanul Goethe. 

Autoarele au inceroat să pi 
treze toată. prospeţimea, și puri- 
tatea, romantică a acestui ro- 
man care a deschis porți spre 
poezia multor generaţii. Regia 
făgăduiește realizarea acelei at- 
mosfere de tinereţe și elan, de 
cars „Werther” are nevoie. In 
afară de doi tineri debutanti, 
A-nii Emil Botta şi Alecu Ale- 
xandrescu, vor mai epărea în 
codurile principale d-nele Elvira 
Godeanu, Angela Luncescu, 
Nelly Vinea, d-nii G. Demetru, 
M. Gingulescu, IL. Anastasiad, C. 
Mitru, V. Creţoiu, Stroe Atana- 
siu, etc. 











RONICA MĂRUNTĂ 


TOMA VLĂDESCU 


In paginile revistei noastre a 
apărut pentru întâia dată intfor- 
maţia că d. "Toma Vlădescu va, 
tipări în toamna aceasta un vo- 
lum de pocme. Vestea a surprins 
pe mulți, cari nu voiau s'0 crea- 
dă corespunzătoare adevărului. 
Având siguranța deplină a tap- 
tului, anunțăm din nou apariţia 
volumului, cu precizarea că el se 
va numi „Timp”, şi va cuprinde 
cam 250 de pagini. 

O sută din aceste pagini, vor 
constitui un studiu estetic înti- 
tulat: „Despre Poezie”, din care 
cititorii au întâlnit fragmente în 
aceste pagini. 


TUDOR VIANU 


D> la d. Tu- 

dor Vianu va 

trebui să luăm 
exemplul mun- 
cii armonios or- 
ganizate şi sus- 

ținute după 

metoda cea 
mai rodnică, în 

viața  intelec- 
tuală modernă. 

In momentul 
de faţă, pro- 
fesorul de es- 
tetică de la fa- 
cultatea de filozofie din Capi- 
tală, lucrează la o cditie completă 
a operei lui Alexandru Mace- 
donski, care va [i una Qin vastele 
tipăriri ale  „Fundaţizi pentru 
literatură și artă” „Regele Ca- 
rol II. 

Primul volum urmează a apă- 
rea în câteva săptămâni; el cu- 
prinde peste cinci sute de pagini 
şi strânge laolaltă toate versu- 
rile poetului, tipărite cu mare 
grijă, spre a servi de acum în- 
colo ca bază în cunoaşterea u- 
nuia dintre scriitorii noştrii de 
seamă. Nu ne îndoim că opera 
întocmită de d. prof. Tudor 
Vianu va fi un model de cdiţie 
crițică. 





T. VIANU 








MOARTEA ANOTIMPURILOR 


In cursul anului literar ce în- 
cepe, editura „Miron Neagu“ din 
Sighişoara, va tipări romanul 
„Moartea 
tru care 


Anotimpurilor“, pen- 
autorul, d. Constantin 
Fântâneru, a încheiat 
tract. 


un con- 


MENY TONEGHIN 


In romanele 
scrise până a 
cum, d. Meny 
Toneghin sa 
dovedit, cunos- 
cător ager al 
Anei categorii 
dine  determi- 
nate a societă- 
ţii românești 
„noderne. „Au- 
orul are umor, 
spirit satiric şi 
cărțile sale, 
cari plac şi se 
citesc cu interes, prezintă o im- 
portanță documentară care Je si- 
tmiază la :ozul lor aparte în tte- 
vatură. 

Viaţa la microscop este titlul 
noului roman al d-lui Toneghin 
care se va tipări până în Cră- 
ciun. 






M. TONEGHIN 


CONSTANTIN SALCIA 
In inimoasa editură „Drum“, 
din jurul revistei cu acelaş nu- 
ms, se tipăreşte volumul de po- 
cmc al d-lui Constantin Salcia, 
cu titlul „Logoana Apelor“. D. 
Const, Salcia este o frumoasă 
nădejde a poeziei noastre celei 
mai noui. 


TEODOR SCARLAT 


„Viaţa la în- 
tâmplare “ se 
numeşte roma- 
nul d-lui Teo- 
dor Scarlaţ, ca- 
re va apărea 
în Noembrie la 
„Cartea Româ- 
nească“.  Citi- 
torii au întâl- 
nit în paginile 
revistei  noas- 
tre un frag- 
ment din ro- 
manul „Viaţa 
la întâmplare“, din care sa mai 
publicat deasemeni un fragment 
în n-rul pe Octombrie al „Revis- 
tei Fundațiilor Regale” 


T. SCARLAT 


VREMEA 


Asupra revistei 
paginile căreia is 


consacrate, vrednice de a fi ur- 





mărite, avem o mare nedume- 
rire. Pentru ce se tipăreşte ast- 
fel? 

Am avut prilejul să vedem co- 
laboratorii ai ei  îngrijaţi de 
soarta articolelor curi aveau să 
apară înghesuite, într'o paginaţie 
imposibilă. Păcat, fiindcă în a- 
ceastă publicaţie sunt totdeauna 
lucruri bune de citit. 





——— 15 Octombrie 1938 








OCTAV 
DESSILA 





„„Nici n'a apucat să urce treptele că 
s'au deschis ușile, încadrându-se în golul 
lor un valet în vestă vărgată, cu mâ- 
neci. L-a ajutat să-și lepede ce avea de 
lăsat la garderobă și, bucuros parcă de 
a fi scos, în fine „la capăt, un Jucru ce 
părea a nu se realjza, i-a deschis alt 
rând de uși, cu geamuri de cristal în- 
forit. Pienduse poate şi el nădejdea că 
o să mai sosească domnul așteptat. Și 
din îngrijarea stăpânului său, care de 
vreo trei „patru ori s'a arătat în capul 
scărilor întrebător şi cu panică, a tre- 
cut și asupra lui o parte. Căci ştia ce'n- 
seamnă când nu se întâmplă toate după 
placul domnului arhitect Vladimir Ma- 
losin. In asemnea ocazuni, slugile sunt 
în deobște părtașe la vină, cașicum din 
cauza lor nu-i ies socotelile, De așteaptă 
pe cineva şi nu se arată, numa ce-și în- 
treabă valetul din capul scărilor: 

— Nu se vede? 

— Nu, boierule ! 

Uite-te bine, dobitocule ! 

Și după ce dobitocul se uită bine şi 
așteptatul tot nu se ivește, încheierea 
boierului e și mai jicnitoare pentru u” 
mila mânarie de simbriaș: 

— Mama ta, tâmpitule ! 

Tot așa și cu slujnicele. Nici ele nu-s 
scutite de graţiozitățile linguistice ale 
domnului arhitect Malosin. De e supă” 
rat și ia vreun covor în pitioare apoi a- 
tunci „putorile astea de slugi sunt vino- 
vate“. De-și pătează haina când se ser- 
vește la masă, tot toantele's cauza. 

— 'Ţine-o ca lumea, idioată ! Nu vezi 
că nu eşti bună de nimic? La porci, nu 
încase de boieri ! o trimetea boierul Ma- 
losin „fără să-și dea seama că tocmai 
unde o trimetea, nimerise. 

Când avea invitaţi și se întâmpla ca 
chiar vreuna din slujnici să facă vreo 
poznă, să spargă vreun pahar sau să pă- 
teze faţa de masă, domnul arhitect Ma- 
losin se arăta cu totul într'altfel decum 
e când nuri stingherit de străini. 

— Nu-i nimica ,fetico! Strânge cio- 
burile şi nu te mai speria, că nu se pră- 
pădeşte pământul dintr'atâta ! 

Atitudinea de pe urma căreia aduna 
chiar elogii. Căci se găsea oricând cine- 
va să se mire cât de bun e cu slugile, 
când, pentru toate câte le fac, ar trebui 
să le porţi cu ele mai rău decât cu a- 
nimalele. 

— Da dece „madame Câmpeanu !? Eu 
sunt de altă părere. Se zăpăcesc sărma- 
nele. Și la urma urmei, ce-i un pahar? 
Ce mare lucru e o pată? Pentru câțiva 
lei, dece să nu rămâi om !? 

Ce tel de om rămânea, după ce dis- 
părea madame Câmpeanu, știa fetica, 
sărmana. 

— Alice, bestiei ăştia „care a spart 
paharul, să-i scazi costul din leafă. Și 
de se mai întâmplă, nemernico, să-mi 
faci casa de râs „să-ţi ei mai bine boar- 
tele şi să nu mai dai ochii cu mine! Nici 
pentru socoteală. M'ai înţeles, tâm- 
pito.... 

Cu privirea mai mult la uși decât la 
invitaţi, domnul aghitect Vladimir Ma- 
losin l-a zărit pe Alexandru Darie, de- 
cum sa arătat între ele. Şin clipa a- 
ceea bucuria lui a plesnit ca o bombă. 

— Bine cai sosit, iubitule ! Te aștep- 
tăm ca pe Mesia ! şi apoi către invitaţi: 
-— Doamnelor și domnilor, valorosul ro- 
mancier și prietenul meu cel mai bun 
şi nedespărțit „e în mijlocul nostru! 

După care, înecat de imbulzeala cu- 
vintelor, a scos batista să scuipe în con- 
ținutul ei o parte din șipotul lor, 

La anunţul crainicului cu vocea sfâ- 
șiată de sdrenţele unei vechi bronșite, 
sgomotul din odăi s'a potolit, Au tăcut 
toți ca la o baghetă de capel-maistru, 
ridicată să indice momentul începerii. 
Solemnitatea acesata l-a surprins neplă- 
cut pe Alexandru Darie. Părea chiar a 
nu şti să se descurce din gravitatea cli- 
pei. A privit cu ochi ameţiţi și reci 
lumea, sa înclinat, nedând mișcării 
nimic din marţialitatea unui salut dă- 
ruit mulțimii și, revenit întrucâtva din 
încâlceala gândurilor: Mesia, nedespăr- 
țitul său prieten, iubitule, valorosul 
nostru romancier, a întrebat pe Vladi- 
mir Malosin, unde e doamna. 

— Că bine zici „dragă! Alice... Alice, 
a mai răsunat încă odată glasul domnu- 
lui Vladimir Malosin, cu mai puţini be- 
cari guturali acum, fiindcă o bună parte 
din ei i-a păturit în olanda batistei. 

Până să vină doamna Alice Malosin 
dintr'o încăpere vecină, unde împărțea 
unor vârstnice cucoane mirarea ei de 
ce tinere par, Alexandru Darie a des- 
coperit în mulţime, figura domnului cu 
păr alb și ținută tânără din automobilul 
care l-a depăși! în graba cca mai de- 
plină a motcrului. Era și în restul înfă- 
țişării lui, văzută acum pe de-a-ntregul, 
aşa cum și l-a închipuit. Unul din şirul 
onclilor cu succes. Cu succes și în casa 
domnului Vladimir Malosin, deoarece în 
puţinele clipe până la apariţia lui Ale- 
xandru Darie, asaltul simpatiei sexului 
îrumos, în jurul său s'a dat. Cum însă, 











UNIVERSUL LITERAR 








UN REVELION 


(Din romanul „Două chemări“: ce va apărea la Cartea Românească) 


spre Alexandru Darie ţinteau acum țoți 
ochii, domnul cu păr alb nu s'a prea 
bucurat îndelaolaltă cu toţi ceilalți, de 
sosirea ultimului venit. Ii știrbea din 
succes și cu aceasta nu era obișnuit 
onclul. Din cauza cărui lucru, a căutat 
să şi-l salveze chiar din primele mo- 
mente, făcând apel la viclenia lui de 
vulpe bătrână. Cunoscând cât de dor- 
nice sunt cucoanele să asculte anecdote 
picante, a promis celor din jurul lui, 
una bună. Nu i-a reuşit însă stratagema. 
Entuziasmul  cucoanelor pentru una 
bună, n'a isbucnit ca altădată. Era des- 
tul să o anunţe numai și deodată se 
făceau roiu în jurul lui. Alergau de 
prin toate camerele, îl implorau care 
mai de care să nu înceapă până nu vine 
şi dânsa, și-și deslegau râsul din toate 
băierile când poanta anecdotei cădea ca 
un trăsnet al spiritului. Acum însă, cu 
toată promisiunea unei bune, bune de 

tot, ochii cucoanelor tot spre Alexan- 
dru Darie priveau, 

„Tristă întâmplare pentru cariera 
mea de șuetar irezistibil“ ! își spuse în 
sine onclul, 

Dar, mai mult decât stratagema sa, 
l-a salvat doamna Alice Malosin. La 
strigătul soțului a apărut în zurgălăii 
unui râs artificial, afectând și un mers 
greoi, lăsând să se înţeleagă că e din 
pricina trenei prea lungi a rochiei. Do- 
rea să-i fie admirată şi să atragă aten- 
ţia; în alt chip, nu a găsit. Cum Alexan- 
dru Darie n'o cunoştea, domnul Vladi- 
mir Malosin a trecut repede peste ac- 
tul prezentării pe care a căutat să-l a- 
copere cât mai mult ochilor străini şi 
auzului, înecându-l în bolboroseala u- 
nor cuvinte neînțelese, stâlcite de o 
tuse care, datorită vechei sale bronşite, 
a răspuns repede la apel cu toată zes- 
trea ei sdrențeroasă. Să afle lumea că 
abia acum l-a cunoscut nevastă-sa pe 
bunul și nedespărțitul său prieten, nu-i 
convenea domnului Vladimir Molosin. 
Așa că a recurs și dumnealui la o stra- 
tagemă. 

A strâns apoi Alexandru Darie, mâini 
de toto felul. Mâini de femei bătrâne, 
galbene și sbârcite, anchilozate de ar- 
tretism și inele; mâini de femei grăsu- 
ne, cu pernițe moi de carne afânată; 
mâini subțiri, cu degete lungi şi unghii 
lăcuite în roșu, de parcă atunci au fost 
scoase din sânge; mâini de fete, cu în- 


“ 


E 


Vi] 





cleştări în cari s'au ascuns învrăjbirile 
nopţilor; mâini agere „cari îţi lasă parcă 
în stăpânirea de-o clipă ceva din fuga 
lor depe clapele pianului; mâini de băr- 
baţi, feminizate unele și neingrijite al- 
tele; mâini cari au îndrăsneala gestului 
și mâini supuse, grele de vină și păcat; 
mâini în cari abia zăreşte firişorul al- 
bastru al vineler și mâni înfringhiate 
de coardele sclerozei; mâini cari au în 
ele strigătul chemării şi mâini jilave, 
fără de niciun îndemn, ci numai respin- 
gere; mâini şi mâini de tot felul, de 





bărbaţ și de femei, de bătrâni şi de ti- 
neri. Când a ajuns în dreptul mâinii 
domnului cu păr alb, din automobil, iu- 
bitul şi nedespărţitul său prieten a 
schimbat formula prezentărilor. 

— Pe oncle Sixtine cred că-l cunoști. 
Cine nu-l cunoaște pe oncle Sixtine !? 

— „Oncle Sixtine! îi repetă numele 
în gând, Alexandru Darie. Nici că-i 
se potriveca mai bine un alt nume. Six- 
tine! Oncle Jacques, oncle Recki, oncle 
Sixtine! Ciudat cum din toți oncli a- 
ceștia nu e unul să-l cheme Vasile, 
Gheorghe, Pârvu sau Marin !* 

— „Nu, am fost lipsit de această o- 
noare. Mă bucură însă faptul că am 
avut astă seară cinstea să-i fiu prezen- 
tat! a răspuns cu puţină întârziere A- 
lexandru Darie. 

— Pareillment ! 

Și a trecut mai departe, pentrucă mai 
erau mâini de strâns. 

Nume, nu a reținut Alexandru Darie. 
Cascada lor și sgomotul din saloane 
nu-i dădeau posibilitatea să le audă, să 
le reţină. Erau însă printre invitaţi şi 
figuri cunoscute lui. Figuri de prin lo- 
jile teatrelor sau de prin restaurante, 
din trenuri sau de prin alte saloane. 
Una din ele îi stărue chiar în minte. 
A mai văzut-o cândva. Și parcă nu toc 
mai atât de în treacăt ca pe celelalte. 
Când şi unde însă, nu-și poate aduce 
aminte. Şi mai e sigur un lucru. E o 
femeie mai de mult văzută. O femeie 
pe care a cunoscut-o mai tânără, 
poate ca fată numai, care sa schim- 
bat și totuși mai păstrează ceva din 
ziua când a întâinit-o. Nici nu se mai 
îndoește că așa trebue să fie. Şi mai e 
de un lucru sigur, Alexandru Darie. 
Femeia aceasta e mai legată de sufle- 
tul lui decât poate fi o necunoscută 
frumoasă, după care a întors capul și 
atât. Simte acest lucru. Şi nu numai că 
starea sa sufletească o dovedește, dar, 
în momentul când i-a fost prezentat, în 
ochii femeici acesteia, blonde, a desco- 
perit parcă o nedumerire. O nedume- 
rire sau o surprindere, sau poate că și 
una și alta. Oricum, s'a petrecut ceva 
în sufletul ei când s'au găsit față în 
faţă. A înțeles aceasta și din clipa când 
și-au strâns mâinile. Să măsoare cu 
timpul, nu i-ar fi cu putinţă, şi poate 
nici durata unei secunde nu sar umple 
cu cât a stăruit atunci în mâna ei ar- 
şița unci năvale de sânge.El a simţit 
însă focul năvalei și după toate inter- 
pretările sale, nu poate fi decât al unei 
neașteptate răscoliri în suflet. Nu rar 
i-au fost date și lui asemenea senzaţii. 
Jocul întâmplărei nu te întreabă şi 
nici nu te cruţă. Vrei, nu vrei, te aduce 
uneori în viul unei trăiri de cândva, 
de care, parcă n'ai vrea să te mai is” 
bești. Și n'ai vrea pentrucă păcatele de 
demult, după ani și ani, îți apar și mai 
monstruase. Judecându-le la rece, ie 
tragi conturul pe marginea lor adevă- 
rată. Dacă îţi aminteşte jocul acesta 
bunăoară de o veche legătură cu o fe- 
meie, ruptă și încheiată printr'o dispută 
condusă mai mult de simţuri decât de 
înțelegerea lucrurilor,  condamnările 
tale de atunci nu îţi pot apărea decât 
josnice. Te îngrozești chiar că ai putut 
fi în stare să le deslănţui şi faci în tot 
chipul să nu mai dai ochii cu femeia 
jicnită. De ţi se întâmplă totuşi să te 
scoată în fața ei soarta, cu nimic nu 
mai poţi opri năvala sângelui. Oricât 
ar fi făcut vremea și experiența altul 
din tine, tot acel de demult îi apari. 
Acel de demult din pricina căruia te 
arad flăcările sângelui și pe care nu-l 
mai poate ascunde minciuna. Dar, nu 
de ceva în felul acesta poate fi vorba 








cu frumoasa femeie blondă. Deși Ale 
xandru Darie e în panica îmbătrânirii 
memoria însă nu l-a trădat cu nimic. 
Oricând își poate ţese cu firul gândului 
pânza toată a amintirilor. Nu, femeia 
aceasta n'a scrijelat în sufletul lui. Nu 
l-a rănit şi nici nu a rănit-o, ca să se 
așeze pentru tot restul vieţii în aduce- 
rea lui aminte. Şi totuşi, nu i-e străină. 
Că a mai întâlnit-o cândva, e iarăşi si- 
gur. Prea a tresărit și prea a îmbulzit-o 
sângele. Când, Doamne, atunci? Ajuns 





în faţa întrebării acesteia, își face o 
mică socoteală. Dacă păstrează numai 
ceva din ziua când a întâlnit-o, înseam- 
nă că e câtva timp de atunci. Și nu o 
lună, două, trei, ci desigur un an, doi, 
trei sau poate chiar şi mai mult. Dar, 
ce mai rămâne din vârsta ei, dacă îi 
scazi pe acești mai mulţi presupuși? O 
fată de școală. O fată de șaisprezece, 
șaptesprezece ani. O, sigur că așa e! 
Sigur că văzut-o cândva, în vreun 
tramvai sau pe stradă, tineresc fru- 
moasă şi cu cozile împletite. Poate că 
a şi  privit-o mai mult decât trebue 
fiind prea gingaşă în cumințenia şorțu- 
lui și poate că i-a surprins chiar privi- 
rea fata de atunci. Se mai prea poate 
să fi și roșit, deoarece nu e puţin pen- 
tru o fată când află că e într'altfel pri- 
vită de cum a fost până la vârsta aceea. 
In amintirea fetelor descoperirea întâ- 
iei priviri pe furiș îndreptată asupra 
lor, rămâne, faptul nefiind înregistrat 
ca un oricare amănunt. Simt că de aci 
înainte o viaţă nouă începe. Şi ochii 
cari le-au dat înțelesul noiei vieţi, nu 
pot fi uitaţi. Că numai așa poate fi, 
Alexandru Darie nu se mai îndoiește. 
Dar, ceeace mai constată Alexandru 
Darie „e că l-a preocupat puţin femeia 
blondă. Rămâne acum timpului să des- 
lege cum și în ce fel s'au întâlnit, dacă 
s'au întâlnit vreodată. Şi în cele din 
urmă l-a mai săgetat o lumină: N'o fi 
oare acca Corină, care de vreo șase 
ani îi scrie mereu? 

„Femeia aceasta ascunde un secret, 
în felul cum m'a privit!“ 

Toate acestea le-a gândit Alexandru 
Darie într'un minut sau două. luţimea 
gândului nu cunoaște nevoia timpului. 
Intr'o cilpă de concentrare poţi cu- 
prinde și o viaţă. Şi nici nu a stat lo- 
cului, să gândească nestingherit. Nu. 
Asaltat din toate părțile, împărțea răs- 
punsurile cele mai desperechiate. lar 
pe de-asupra, nu-l pierduse din ochi 
nici pe onecle Sixtine. Poate și din cau- 
za că prea îl urmărea ideea să nu a- 





MICKEY SE APARA 


In filosofia românească contimpora- 
nă (dealtfel compartimentul unic al fi- 
losofiei româneşti), un nume care ne 
oferă satisfacţii susținute este al dom- 
nului Constantin Noica. Domnia sa ne 
comunică săptămânal, — ca o Dumini- 
că — sau chiar mai des — gândurile 
d-sale, grupate în jurul unui titlu, 
strânse frumos — recoltă hebdomadară 
într'un esseu. 

Chiar și în acea săptămână cu nopţi 
albe în așteptarea zilelor roşii, când ca- 
petele încoronate sau numai prevăzute 
cu tonsura pontificală se refugiau în 
bisericile rugăciunilor, când mulţi îşi 
puneau mâinile la urechi să n'audă pri- 
mul bubuit, când oamenii porniseră 
spre pivniţi cu masca — rât de animal 
subteran, d. Noica a propus o mai pă- 
gână mai curajoasă soluţie: Rămâncrea 
în înălțimile filosofiei. Și și-a tratat su- 
biectul într'o zi — la radio, între două 
vești războinice — cu calmul agoniei 
lui Socrate. (In această privinţă d. Noi- 
ca ar exemplifica poate ceeace s'ar numi 
„calmul ca metodă de cercetare filoso- 
fică“. Şi și-a răspuns Irumos la între- 
barea „De ce ne plictisim?“, 

Ca totdeauna, acecași succesiune lină 
de fraze, unde punctele sunt mai repede 
trăsuri de unire. Unul peste altul, exact 
unul peste altul. s'au aşezat argumen- 
tele. Ca din nişte cărămizi mici, o bise- 


ricuță miniaturală, a clădit meșterul 
Noica. Fără ajutor de calfe şi zidari. ca 
celălalt meșter al legendei Manole. Dar 
meșterului Manolc, ca să-i meargă îna- 
ite lucrul, a trebuit să stea în loco 
inimă. De aşa ceva nu sa putut lipsi 
nici domnul - Noica. Victima a fost mică, 
după cum și esseul era miniatural, una 
din acele desăvârşiri microscopice. A 
fost sărmanul Mickey şoricuțul nevino- 
vat de care nici măcar nu se sperie cu- 
cnanele. 

Vina lui? Cam aceasta: Mickey, adică 
filmele în care apare el — acele arce 
ale lui Noe din care numai Noe lipseşte, 
are vina de a semăna cu plictis-ala 
noastră. Căci plictiseala noastră, rezu- 
măm brutal cuvintele vorbitorului — 
vine din tendința omului de a trăi mai 
multe vieţi, de a se primeni inteural în 
fiecare zi, de a se dori altfel, în altă 
parte, dacă se poate, în altă planetă. 
Viaţa acestui om cu mai multe domi- 
cilii, care, pornind dintr'un loc într'al- 
tul, se încrucișează pe drum cu dorința 
lui care merge în sens invers, este o 
viață tăiată în bucăţi, pisată în pulbe- 
rea care reprezintă faza tranzitoiie 
între existenţă şi neant. O viaţă sec- 
ționată. Şi aici se interpolează impla- 
cabila metaferă : O îmbucătăţire iden- 
tică aceleia din orbilele filme cu Mikey 
Mouse (în acest loc, calmul d-lui Noica 





de GHEORGHE I. FLORIAN 


a fost o secundă periclitat, dar n'a ce- 
dat, Socrate lui Criton), în ace'e filme 
în care cele mai indivizibile lucruri și 
ființe se desfac, se deșurubează, se de- 
sagregă, exploadează. Un foarte urit 
exemplu pentru cei  predispuşi să-şi 
destrame viaţa. să facă schimb de su- 
fiete cu primul venit. 

Şi totuşi ne-am opune crudei sentințe 
pe care d. Noica n'a rostit-o, dar a in- 
sinuat-o : Daţi pe Mickey pisicilor. Și 
sărim în apărarea marelui păpușar 
Walt Disney, care atât de frumos îm- 
pleteşte culorile curcubeului, marea 
şuviţă a cerului. Și n'am fi mânaţi la 
aceasta numai de ceeace a numit cdată 
cinva, recunoştinţa râsului“. Ci am ști 
să ne justificăm sentimentul. 

Aşa cum știi că iubești o femeie fi- 
indcă e frumoasă. 

In primul rând desenul animat re- 
prezintă pentru oamenii bătrâni, pentru 
toți acci blazaţi care nu cred în' Moș 
Crăciun — ațeii religiei celor mici — o 
întoarcere la copilărie. Iar pentru copii, 
o trăire deplină, intensă a vârstei lor. 
Şi înțelegem prin copilărie toate tomu- 
rile cărţilor de Jules Verne ; vârsta în 
care crezi că nu există legi prohibitive, 
că totul e cu putinţă. In care te visezi 
sburând alături cu îngerul păzitor, de- 





(Urmare în pag. 4-a) 


de OCTAV DESSILA 


jungă vreodată să se înșirue în rândul 
acestor oncli. I-a prins chiar câteceva 
din amănuntele ţinutei. I-a descoperit 
pantofii mici, ascuţiţi și puși pe tocuri 
inalte, Un pantof care nu părea a fi nici 
de bărbat și nici de femeie. Și pe semne 
că se fălea onele Sixtine cu piciorul său 
mic, căci prea și-l expunea când sta jos, 
Iși petrecea picioarele, având grije 
să-şi suflece mult pantalonul și dădea 
căderii labei pe linia fluerului unghiul 
obtuz al picioarelor femeiești, Şoldurile 
îi erau rotund feminizate iar la mâna 
stângă pe dângă brățara ceasornic mai 
purta una de platină. Dar, ce avea cu a- 
devărat de invidiat onele Sixtine, după 
părerea lui Alexandru Darie, era părul 
său. Cădea pe spate în ondulări toarte 
armonioase — mai irumoase decât ar 
îi eşit din fierul celui mai iscusit coa- 
for — şi era de un alb argintiu, oxidat 
în vânăt-albastru pe fundul cutelor. La 
tâmple i se afumase puțin în culoarea 
havanei. Atât a găsit Alexandru Darie 
din ţinuta lui oncle Sixtine, cu adevărat 
de admirat, Restul nu se bucura de 
prețuirea lui. Era, după a sa umilă pă- 
rere un amestec ce nu se putea înca- 
dra într'o anumită eleganţă. Prea alto- 
ise pe manechinul trupului său striden- 
ţa celei orintale cu sobrietatea tăeturii 
britanice. Cu toate acestea, pentru mul- 
tă lume şi de multă vreme oncle Six- 
tine se număra printre cei mai de gust 
arbitri ai eleganţei. 

Lumea era încă în picioare când îrn- 
tâia bătae a pendulei din cele douăs- 
prezece ale miezului de noapte, s'a lă- 
sat auzită. 

— Lumina, lumina! a strigat domnul 
arhitect Vladimir Malosin. La trăsnetul 
vocei lui becurile au început să se 
stingă. Tâmpitele de slugi căpătaseră 
de cu vreme ordin să se găsească spre 
orele douăsprezece pe lângă întrerupă- 
toarele electrice, în așa fel ca la porun- 
ca lui toate să fie deodată întoarse. Dar 
dobitocii de valeţi și idioatele de fete 
n'au fost în stare de o asemenea trea- 
bă, Porunca domnului Malosin nu le-a 
găsit pe toate cu mâna pe buton, să 
deslănţue în aceiași clipă întunericul. 
Stingerea s'a făcut pe rând şi lucrul 
acesta tare l-a mai supărat pe amfi 
trion. 

„Ei bine, putorilor mama și dumnezeii 
voştri de tâmpite! Las că vă aranjez 
cu! Să plece numai nemâncaţii ăștia 
şi dacă nu v'o place felicitările mele 
de Anul-Nou, să-mi ziceţi Cuţu!“, 

Ca totdeauna, pe întuneric larma 
crește. Urările de la mulţi ani și so 
stăpâniţi sănătos, porneau din toate 
părțile. Tuturor le răspundea mieros 
domnul Malosin, 

— Merci, merci. Să trăiţi și dumnea- 
voastră și să vă ajute Dumnezeu pe cei 
ce n'aveți să vă olădiți un  bordeiaș 
pentr uodihna bătrânețelor. 

— Ura, ura! 

— Ura la Balcani! a replicat strigă- 
tul domnului Vladimir Malosin, nedu- 
merindu-l încă odată pe Alexandru 
Darie exclamaţia bunului și nedespăr- 
țitului său prieten. Balcanii şi ura!? De 
luptat la Pievna sau Opanez, n'a luptat 
Au fost doară colegi. Să fie în legătură 
cu războiul din 913!? Se poate, dar ce 
caută acum Balcanii în saloanele bor- 
deiaşului său!? 

Urările nu sau mărginit însă numai 
la atât. Onele Sixtine era un mare a- 
dept, în asemenea ocazii, al obiceiului 
apusan: să ai dreptul de Anul-Nou 
să săruţi pe oricine. Și cum lui oncle 
Sixtine nimic nu-i este interzis și tot 
ce face dânsul e nostim, a molipsit 
obiceiul lui pe mai toți. S'a întețit o 
pupătură pe întuneric în saloanele 
domnului şi doamnei Malosin, de-ar fi 
putut să facă concurenţă celei mai în- 
tunecoase săli de cinematograf. 

— E huo, destul ,că vă luați vopsea- 
ua de pe obraji! a stăvilit obiceiul spi- 
ritual dar şi cu morgă de vechi și abil 
regisor de petreceri, domnul Malosin. 
Și a poruncit din nou: 

— Lumina, lumina! reușindu-i de 
data aceasta aprinderea simultană, ce- 
eace l-a făcut, om drept fiind, să nu-şi 
uite slugile și să le spună o vorbă bu- 
nă, îie și în gând, când îndeplinesc un 
lucru ca lumea : 

„Bine c'aţi nimerit-o baremi acum, 
boilor !“, 

Prins în întuneric, Alexandru Darie 
nu a scăpat din ținta obiceiului apusan. 
L-au îmbrățișat pe rând mai toate fe- 
meile. Căci cine a spus că femeile nu 
au oichi să se descurce în întuneric, a 
minţit. Numai uneia singure i-a lipsit 
din privire fosforul pisicelor, dar a a- 
vut glas şi glasul i l-a auzit Alexandru 
Darie, întâmplându-se să se găsească 
tocmai lângă dânsa. 

— Unde e dragă, să-l țuc odată de 
să-i scapere tot talentul ? 

A primit cu desgust, mai întâiu au- 
zul şi apoi sărutul, femeia doritoare 
să-l ţucue  descoperindu-l cu ajutorul 
unei brichete şi sa întrebat, nu fără 
de puțină indignare, cum de n'a rezis- 
tat invitației bunului și nedespărțitului 
său prieten. Şi totuşi, o curiozitate in- 
timă l-a amestecat puţin în interesul 
obiceiului apusan. 

„O fi fost oare printre 
blondă ?*, 


ele femeia 











4 








ELEGIE 


Dragostea şi toamna mau învins: 

In toată dimineaţa buchet de crizanteme. 
Apoi scrisorile tale, poeme 

Cu nesfârșitul lor cuprins. 


Lasă-mi tihna unui ceas 
In bătaia soarelui de lămâie 
Să muște din inima-mi, ca dintr'o gutuie, 


Reveria acestui popas! 


Te-am purtati prin colbul drumurilor mele 
In roua cu miros de busuioc şi mintă: 
Nu mai am nici o ţintă, 

Nu mai ridic privirile spre stele. 


Cad alene îrunză din castani — 
Peste-amintire ca pe-o vatră nouă; 
Pentru îlori triste sunt în zori de rouă, 
Pentru mine zbuciumul din ani. 


OCTAV SARGEŢIU 








Mickey se apără 


(Urmare din pag. 3-a) 


tectiv al Domnului. Este, copilăria, acel 
fundal de nebunie al suf.etului ome- 
nesc, persisteţa copilului în omul matur, 
a visului în ochii deschişi. Credinţa în- 
tr'o schimbare bruscă de sus a tuturor 
lucrurilor, întrun stânga împrejur a 
turor liniilor de forță. Speranţa ab:ut- 
dă că ai putea să cazi de jos în sus, tras 
de o gravitate centrifugă. 


Spre centrul universului, nu spre 
centrul pământului. Că ai putea să 
mergi pe apă, pe poteca pașilor lui 


lisus. 


Dar pericol nu poate exista, Fiindcă 
nu poate fi ispită de a trăi „deadevărat' 
în această lume, 

Grăuntele de nebunie e învelit înir'o 
coaje groasă de luciditate. Răbufnirile 
lui se potolesc curând, căci orice volum 
sfârşeşte prin a se stinge. Visul e dintre 
acelea despre care îți dai seamă, încă 
din somn, că e vis. 

Apoi Mickey, dacă i-ar da răgaz pă- 
pușarul, şi-ar cere şi într'altfel iertare. 
Ar spune că cinematograful este o artă. 
lar asta este concepție sublimată în 
materie. Dar materia pentru artist este 
dată, îl precede. Este un decor obliga- 
tor, o scenă totdeauna prea mică ce 
stânjenește mișcările. Ceeace am putea 
numi tragedia artei este tocmai acest ca- 
racter refractar al materiei, această con- 





ductibilitate redusă a materiei față de 
artă. Curcubeul pictorului avea doar 
șapte culori, ce nu pot fi combinaie la 
infinit. Pianul are un număr limitat de 
clape, cu toți diezii şi bemolii lui. Iar 
vorbele oricărei literaturi, încap în mici 
dicţionare de buzunar. Așa că totdeauna 
artistul cobară în materie, descalecă de- 
pe bidiviul „imaginaţiei. Creaţia artisti- 
că înseamnă o luptă cu materia, un şoc 
între gând și realitate, un război cu 
morţii lui. Sublimare, condensare, în- 
seamnă reducere de volum. 

Dar arta lui Walt Disney e scutită de 
blestem. Căci Walt Disney e cratorul şi 
al însăş materiei, al personagiilor sale. 
Adânc înrudit cu teatrul şi cu cinemato- 
graful vedetelor în carne și vase, dese- 
animat se distinge tocmai prin aceasta. 
El n'are materie dată, actori ce trebue 
să joace piesa, adică să diformeze, să 
altereze intenţia autorului, redând-o cu 
o ucigătoare aproximaţie. Mickey este 
copilul exclusiv al lui Disney, fără co- 
laborarea maternă a materiei: Căci co- 
laborare înseamnă, să ni se ierte cu- 
vântul, concire. Astfel că în desenul a- 
nimat artistul se poate trăi pe sine, așa 
cum dorește d. Noica, fără să se izbeas- 
că sângeros de o materie dată. 

Acesta ar fi chițchiţul defensiv și de 
scurt metraj al lui Mickey. 

GHEORGHE ION FLORIAN 


UNIVERSUL LITERAR 











15 Octombrie 1938 


Lesenda lui Vristan si Isolda 


Opera Tristan şi Isolda ocupă în crea- 
țiile marelui compozitor german, Ri- 
chard Wagner, locu! cel mai de seamă. 
Ea încununează în chip ideal, concepția 
artistică nouă, pe care maestrul dela 
Beyreuth o introduce maestos în dome- 
niul dramei lirice. Deschiderea stagiu- 
nei cu această lucrare, ia Opera Româ- 
nă, vădeşte astfel o fericită alegere, pen- 
tru a reaminti publicului comemorarea 
celor 125 de ani dela nașterea lui Ri- 
chard Wagner. Faţă de celelalte opere 
ale compositorului, Tristan şi Isolda im- 
presionează prin structura ei colosală și 
mai cu seamă prin caracterul ei hotărit 
diferit. Pasiunea, desigur specifică mu- 
zicei wagneriene, capătă deodată aici 
un elan nou, o adâncire atât de pă- 
trunzătoare, încât ascultarea operei nu 
mai constitue un regal artistic oarecare, 
ci în primul rând un examen sufletesc 
şi de conştiinţă pe care putem sau nu 
putem să-l trecem. Mă raliez în această 
privinţă cu părerea lui & Shure: „„Iris- 
tan şi Isolda trebue să placă din prima 
dată. Dacă nu, este zadarnic să mai 
mergi s'o auzi“. 

Substanţa operei este însăşi pasiunea 
luată ca o calitate aparte, Pentru pri- 
ceperea ei, nu se cere muncă celebrală 
sau apartenenţă sensitivă. Se cere nu- 
mai trăire intensivă.  Trăire adâncă, 
concentrată, până la dispariţia perso- 
nalității, care izvorăşte spontan din 
suflet, ruptă din el de adevărul repre- 
zentaţiei. 

Tristan şi Isolda este simpla şi veş- 
nica poveste: Un băiat iubește o fată... 
dar simpla poveste a fost trecută prin 
simţirea aceea genială şi creatoare, care 
a desvelit adevărurile eterne din iubire. 


lubirea profundă şi superioară, iu- 
birea eternă. și  dominatoare, iu- 
birea spiritualizată, cu ramuri solid 


ancorate în realitatea cosmică. Iubirea 
femeii ca un ideal estetic. Iubirea nu a 
unci femei anume, ci pentru ceea ce 
reprezintă ea pentru realizarea con- 
cepției de frumos; iubirea ca mit, iu- 
birea ca religie. 

lată ceea ce înseamnă Tristan şi Isol- 
da. Ei nu sunt amanți. Nu sunt fiindcă 
nu-și dau seama. Filtrul dragostei gră- 
ește în ei. Filtrul reprezentând simbo- 
lic transcendența iubirei. A iubirei 
creatoare, puternice și instinctive, rea- 
litate supremă ce nu cunoaşte frâne. 
Iubirea, căreia omul nu-i este decât un 
instrument. 


a a i a 


— 6 hbuzica| 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Participarea muzicală a României la expoziţia internațională din New-York 


Contrar aparenţelor, o întocmire, 
de pe acum, a unui program de par- 
ticipare muzicală a României la ex- 
poziţia din New-York, nu este pre- 
matură. 

O selecţie judicioasă a reprezen- 
tanţilor  artistici și a materialului 
demonstrativ, cere vreme şi trebue 
mai cu seamă făcută din timp, pen- 
tru a nu fi cunoscută abia în ultimul 
moment, când nu se mai pot folosi 
nici o propunere și contribuţie din 
afara comitetelor de organizare, că- 
rora adesea le pot fi de real ajutor. 

Faţă de înfățişările muzicale ale 
României la expoziţia de la Paris 
din 1937, cele dela New-York din 
1939 impun condiții generale ce nu 
sunt identice. 

Pe deoparte, trebue să se țină sea- 
mă, că muzica noastră populară, ar- 
tiştii noștri muzicali și compoziţia 
românească sunt mai puţin. cunoscu- 
te în America, decât la Paris, ceeace 
impune o grije de justă şi accentuată 
caracterizare, cu totul specială, 

Apoi nu trebue să se uite că New- 
Yorkul nu este ca Parisul, în acelaş 
timp mare centru muzical și labora- 
tor deschis tuturor experiențelor ar- 
tistice. New-Yorkul nu primeşte de 
cât ceeace Europa a consacrat, ceea 
ce a obținut definitiv sufragiile cen- 
trelor muzicale europene. 

La Paris, își pot încerca forțele 
tinerii candidaţi la o carieră de vir- 
tuos sau de compozitor, se pot da în 
vileag felurite concepţii și chipuri 
de a compune muzică sau de a in- 
terpreta, se poate sconta înţelegere 
chiar pentru formule și metode de 
exprimare mai puţin obicinuite, mai 
temerare, mai ingrate. 

La New-York nu se stabilesc prea 
multe nuanţe între succes şi „fiasco“ 
iar la succes nu se poate spera de- 
cât mulțumind felul general de a ve- 
dea al publicului „fără exces de sin- 
gularizare, fără abateri dela linia 
anticipat admisă a stilurilor şi sis- 
temelor și mai ales cu autoritatea şi 
certitudinea succesului dinainte ob- 
ţinut, pe deplin, în centrul de ori- 
gine şi al unui fond reprezentativ. 

In sfârşit, mai serioasă va fi și 
problema sacrificiilor materiale cel 


puţin împătrit mai mari pe care le. 


va impune lungimea călătoriei inter- 
—— 





continentale, față de călătoria la 
Paris, a participanţilor, cecace mo- 
tivează și din acest punct de vedere 
n restrângere strictă a listei repre- 
zentanţilor noştri muzicali, în care, 
ceeace nu va fi ușor de obținut, nu 
va trebui să se afle nici un nume 
de prisos, şi în acelaș timp, nici o 


lipsă. 
Muzica populară românească şi 
compoziția  cuită de isvor popular 


sau de stil românesc creat prin mij- 
loace personale, ar fi de dorit să do- 
mine hotărit programele, cu excepția 
acelora din lucrările maestrului 
George Enescu, care, sunt de o struc- 
tură independentă și care, alături de 
cele cu caracter românesc, tot ale 
maestrului, pot triumfa, fiind, com- 
poziţii românești de stil liber, care au 
v valoare definitivă și nu-și mărgi- 
nesc gloria în limitele hotarelor noas- 
tre: Oedip, suita II, octetul, sunt capo 
d'opere. 

Dintre compozitorii noștri de as- 
tăzi, nu cred să poată sluji într'ade- 
văr reprezentativ și cu isbândă mu- 
zica noastră la New-York decât Mi- 
hai! Jora, Nonna Otescu, Constantin 
Brăiloiu, Sabin Drăgoi, Teodor Ro- 
galsky (melodiile cu orchestră și cele 
două dansuri populare) şi Paul Con- 
stantinescu „a cărei ultimă lucrare 
este scrisă cu un nerv românesc şi 
un talent excepţionale. Compoziţia 
este intitulată „Nunta în Fundu Mol- 
dovei“. Este un balet care poate fi 
considerat, drept o replică, în pro- 
porţii mai reduse, dar cu o sevă popu- 
lară şi un duh remarcabil, la Petruska 
lui Strawinski, dela care, ceea ce tre- 
bue arătat de îndată, nu împrumută 
nimic. 

Compozitori dăruiți, mai avem, se 
ştie. Cei însemnați mai sus însă, sunt 
în special şi în primul rând chemaţi 
să realizeze scopurile participării 
noastre muzicale la New-York şi a- 
pelul li se cuvine, dela sine. Mulţi 
alții însă ar putea figura în concerte 
corale. 

Prin maestrul Enescu, triumful 
nostru fără seamăn, este asigurat. 

Mulțumită lui, nimeni nu ne va 
depăși. Va trebui alcătuit însă şi un 
mănunchiu de solişti, a căror înzes- 
trare şi capacitate sunt de preț, și din 
care sunt indicaţi să facă parte Dinu 


Lipatti, Silvia Șerbescu, Lola-Bo- 
bescu, Doina Nora Mihăilescu, iar 
pentru muzica populară Gh. Folescu 
și Evantia Costinescu, neîntrecuţi. 

Un ados de trimiși, în afara celor 
menționați, s'o spunem fără încon- 
jur, pare o risipă. In ceea ce privește 
soliștii.. 

Un cor românesc este însă absolut 
necesar manifestărilor noastre la 
New-York. La nevoie s'ar putea re- 
duce corul „Carmen“ la o formaţie 

mai mică, între treizeci și patru 
zeci de componenți putând alcătui, 
cum de atâtea ori în Italia, Cehoslo- 
vacia sau Germania se poate vedea, 
un grup coral admirabil. 

Cât despre toată latura de speci- 
fic românesc muzical a participării - 
noastre la New-York, acesta nu se 
poate concepe decât sub conducerea 
luminată de o competenţă nu numai 
unică la noi, dar rară și strălucită 
astăzi în toată lumea, a profesorului 
și compozitorului Constantin  Brăi- 
loiu. 

Un grup de balet, în caz când com- 
ponenţa, repertoriul și tehnica îi 
sunt de foarte mare interes artistic, 
ar putea fi altă contribuţie bună la 
ilustrarea aporturilor românești. 

In ceace priveşte execuțiile simfo- 
nice deplasarea  „Filarmonicei“ la 
New-York nu se impune de fel. 

La New-York sunt cele mai bune 
orchestre din lume şi ceace se ştie 
mai puţin, compuse uneori din 90-95 
la sută elemente europene. 

Majoritatea instrumentiştilor din 
aceste orchestre sunt într'adevăr ger- 
mane, francezi și italieni, a căror 
şcoală a fost făcută în marile centre 
europene și care nu sunt atât de de- 
parte de temperamentul şi sensibili- 
tatea noastră muzicală, cum ar fi 
mulţi înclinați s'o creadă. De altfel 
o orchestră nu trebue să fie obliga- 
toriu franceză pentru a cânta pe De- 
bussy, nici germană pentru a cânta 
pe Beethoven. O spunem pentru cei 
ce pot uita că muzica este un grai 
universal. 

Sub bagheta maestrului Enescu, 
orchestrele din New-York vor putea 
trăi, și nu pentru prima dată, clipe 
de transfigurare care le va putea 
deslega tainele sufletului românesc, 
în cele mai adânci expresii ale sale. 





Puterea operei vine dela faptul că 
Wagner a trăit-o Diferenţa ei de cele- 
lalte creațiuni şi puterea atât de colo- 
sală ce o caracterizează, izvorăşte numai 
de aci. De unde tot ceeace a produs 
Wagner, reprezintă simbolic, idei filo- 
sofice, superioare, dar obiective, ea este 
o creaţie subiectivă, personală; scrisă 
într'un moment extrem de important 
pentru compositor, un moment decisiv. 

Ea este scrisă sub impulsul dragostei 
pure ce Richard Wagner a purtat pen- 
tru Mathilde Wesendonk. 





Richard Wagner 


In momentele acelea de fericire, dar 
şi de profundă durere, pricina neputin- 
ei de a-și realiza idealul, care era do- 
vândirea femeii iubite, în minutele în 
cari Wagner a fost la câțiva paşi de 
nimicire, („Eram în picioare lângă bal- 
con... furtună afară. Saltul, căderea 
mea n'ar fi fost auzite de nimeni... Deja 


de VICTOR POPESCU 


pumnul mi se prindea de balustradă“, 
dintro scrisoare) — „Tristan şi Isolda“ 
se zămislește. Tristan şi Isolda care nu 
înseamnă o operă ca oricare alta, ci 
înseamnă strigătul durerei, iubirea 
care singură la reţinut dela pasul fa- 
tal — (îl putem oare face eu gândind la 
tine? — din aceiaşi scrisoare), 
Dragostea lui pentru Mathilde We- 
sendonk a fost una dintre cele mai 
profunde îndrăgostiri ale unui poet fi- 
losof 
lar muzica ce au creat, fiindcă nu 
utem decât atribui amândorora lucra- 
rea, se resimte în tot cuprinsul de le- 
gătură intimă a creatorilor ei. 
Este o minunată armonie de durere. 
In prelungitul acela sublim, care te 
pătrunde până la disolvarea individua- 
ităţii, cu ritmul lui susținut și pasionat, 
avem tot adevărul iubirei lui Wagner. 
Iar când filtrul dragostei își face e- 
ectul, efluviile măiastre, asemenea uu- 
duirilor din imensitatea spaţiilor, du- 
ioasa desfășurare a armoniei și Jeit-mo- 
ivului: iubirei, îi ridică deasupra înţe- 
egerii obișnuite. Muzica acum numai 
este o inșiruire plăcută sau displăcută 
de sunete. Este un glas din strătunduri 
ale sufletului, este eternul adevăr al o- 
menirei: Iubirea creatoare. Am putea 
adăuga la nesfârșit exemplele minuna- 
telor melodii cari exprimă dragostea 
lepgendarilor eroi. Tristan și Isolda nu 
se explică ci se trăeşte. Nu se înțelege, 
ci se admite. 

Ascultaţi numai duetul celui de al 
doilea act. Par'că simţi înfiorările iubi- 
rei prin tine, Tristan şi Isolda, spre a 
trăi iubirea te cere pe deantregul. 'Te 
vrea și pe tine sacrificat în altarul Ara- 
gostei. Numai apoi vei putea gusta 
gândul intens al muzicei, sunetul ei su- 
fletesc. In Tristan şi Isolda orchestra nu 
este un grup de instrumente, Este o 
armonie a inimei, 








CRONICA PLASTICA 


In curând sălile de expoziţie se vor 
deschide din nou pentru a contempla 
bazarul artiștilor şi diletanţilor cari 
înjghiabă în fiecare an acest vast târg 
care ce „sezonul artistic“. Aş vrea. în 
pragul acestui nou an, deşi nu voi cita 
nici un nume, să pomenesc câteva ade- 
văruri pe care le ştim toţi dar pe care 
le ocolim dintr'o excesivă grijă pentru 
comoditatea noastră. 

Revăd de pe acum mai toate expozi- 
țiile viitoare, acelaşi de anul trecut, de 
acum doui, trei ani. Poate nici anul a- 
cesta surpriza pe care o dorim toți nu 
ne va scoate din monotonia obișnuită, 
din acest „sens unic“ în care se zbate 
plastica românească. Aceași Matisse, a- 
ceaşi Vlamink. Derain, aceași Picasso 
trecuţi prin vama românească.  Acelaş 
impresionism răsuflat şi atât de departe 
de frământările contemporane. 

Legenda că „stăm bine cu pictura“ 
se datorește umilitoarei + noastre con- 
cepţii că ajunge să imităm cea mai bună 
pictură din lume ca să fim și noi prin- 
tre cei mai buni. Iată cât de gravă e 
criza plasticei românești, deși vrem s'o 
ignorăm. O nepăsare de necrezut pen- 
iru originalitate, pentru acest element 
esenţial al oricărei manifestări de artă. 

Matisse, care cu Picasso sunt poate 
cei mai imitaţi pictori din lume, a re- 
zumat în câteva cuvinte misterul prin 
care Parisul rămâne mereu climatul cel 
mai bun pentru creaţie; „Noi (pictorii 
francezi) avem gustul riscului, pasiunea 
căutării, pe când artiştii din alte ţări 
se mulţumesc să ne urmeze“. lată diag- 
nosticul răului nostru care de altfel, nu 
ne e cu desăvârșire propriu. E supără- 
tor dar just. E supărător pentru că ro- 
mânii, între popoarele lumii, sunt prin” 
tre cei mai dăruiţi cu însușiri artistice, 
artiștii noştrii printre cei mai talentați 
şi tradiţia noastră populară atât origi- 





de PAUL MIRACOVICI 


nală şi de vie, ne face această sclavie 
şi mai grea. Pentru ce această teamă 
de a merge pe picioare proprii? Această 
teamă de efort? 

Publicul românesc e sensibil, nevoia 
lui de artă e o realitate și, așa cum a în- 
curajat atâţi falsi proteți, e gata să îm- 
brățișeze, să ajute orice efort. Cred că 
nu exagerez spunând că atâţ cât ţine 
de public, un artist a cărui originalitate 
ar indispunc publicul parizian pentru 
o vreme, la noi ar pătrunde mult mai 
ușor, ar găsi mai curând înțelegere. 

Atunci a cui e vina? A esteţilor a 
criticilor? Dar ei nu au creat niciodată 
artişti, ci locuri comune cu care sau 
ridicat împotriva a tot ce e nou şi viu. 
Să-i lăsăm dar la comentariile lor doc- 
torale, citite cu retroviseurul. 

Artiștilor, numai către ei se îndreaptă 
reproșul nostru dar nu către sculptorii 
care au căpătat înfățișare de remizieri 
alergând după monumente și nici pic- 
torilor cu „relaţii“ și cari mutilează câte 
4-5 biserici deodată, unde trec în 
inspecție numai, Sculptorii — ca să mai 
schimbe granatele, capelele şi mitralie- 
rele, ar trebui să-și amintească din când 
în când de Maillol, (dar nu ca să-l co- 
pieze!), sculptorul cel mai mare de azi 
și care totuși — afară de rare excepții 
— nu a sculptat decât nuduri. 

lar amintirea acestui mare pasionat 
care a fost Van Gogh, ar fi prilej de 
utile reflecţii pentru pictori. Dar dacă 
totuşi acești artiști sunt utili sau, mai 
mult, sunt o necesitate, fiindcă au e- 
xistat în toate timpurile, ei nu merită 
decât reproșul „apelul îl îndreptăm că 
tre cei tineri a] căror ideal încă e pur. 
Poate că într'o cameră destul de umilă 
ca să mai fie cercetată de muze, acest 
apel va trezi ecoul și curajul într'o îni- 
mă caldă şi un spirit tânăr, îndrăsneț, 





Mahalaua noastră... 


Departe de viaţă, pe lângă drumul de fier, 
Acolo, unde, în plâns, nădejdile pier, 
“Unde e glod destul şi rar vezi o fereastră, 
Acolo printre spini, e mahalaua noastră. 
Acolo unde plouă şi nu sunt bucurii... 
Unde atâţia ani nu mai răsare luna, 

Acolo ?n întuneric se sbate 'n rugi pustii, 
O mahala uitată şi tristă 'ntotdeauna. 


Pe-aici trec primăverile în lanţuri grele, 

Pe uliţi urlă câinii şi zboară duhuri rele; 

In inimi cântă vremea povestea nimănui... 
Pentru amar şi suferință sunt robi destui. 
Pe-aici, de-atâţia ani n'a fost destulă pâne, 
N'a mai crescut o floare, n'a mai rodit un pom. 
In mahala, la noi, nici visul nu rămâne 

Şi 'n bocete de moarte s'a mai născut un om. 


Acolo unde vecinic sunt oamenii cuminţi 
Şi unde grijile şi inima îi poartă, 
In ciuda suferinței mai cred încă în sfinţi, 


Mai cred mereu.. 


. “așa a îost lăsat de soartă. 


Acolo unde noaptea, din lacrimi faci un râu, 
Unde durerea noastră nu are glas nici frâu, 
Unde, când treci cu mâinile ţi-acoperi faţa, 
Zadarnic este totul, zadarnică e viaţa. 


VALERIU OLANIUC 








MAY i aa cdi 


=———— 15 Octombrie 1938 


SATUL . 


Oii cât de multe gânduri s'ar aduna 
pe file semănate cu litere, ori câte icoa- 
ne S'ar ciopli în piatră și în strofe de 
poem, Bărăganul rămâne necontenit a- 
dâncit în nepătruns. 

Câmția aceasta fără țărm nu-și ara- 
tă nimănui sufletul cu adevărat, în 
limpezime şi adânc. Pentru fiecare în- 
drăzneţ călător, are înfățișări deosebite. 
Intr'un fel i se arată omului de gând, 
care vine să-şi hrănească cugetul și 
simţirea cu nepătrunsuri, într'alt fel 
drumeţului necăjit de calea fără capăt, 





Casa lui Ticu Costache 


de arșița lui Cuptor sau de gerul care 
sparge lemnele și pietrele și cu totul 
deosebit, în nemărginire i se arată vâ- 
nătorului doritor de iepuri, prepeliţe, 
dropii. Așa se lămurește faptul că în- 
trun chip l-a văzut Odobescu, într'alt 
chip Panait Istrate, Sandu Aldea și cu 
totul altul atâţia alți făuritori de cân- 
tece şi de icoane. 

Se află totuş o fiinţă: plugarul, robul 
şi stăpânul pământului, care răzbate 
ascunzișurile inimii Bărăganului, care 
îi desleagă, poate tără să-și dea seama, 
toate baerele vieţii: cântecul și plânsul, 
inaltul și tăcerea „apa morţilor”), ca 
și taina stelelor, a luceferilor, a lunii, 
a soarelui. 

Plugarul e crescut din pământ alături 
de grâu și porumb, e frământat în 
viața lui simplă de puterea gliei, așa 
după cum el însuși frământă brazda 
pentru rod, e înfrățit cu sufletul Bără- 
ganului; de aceea îi poate adânci trăi- 
rea, îi poate desnoda viața ascunsă, 

Cât de asemănător este Bărăganul cu 
sora lui: Marea. 

Şi această întindere de ape, neconte- 
nit în sbucium, nu poate fi pătrunsă în 
cunoaștere de cât numai de robul şi 
stăpânul ei: pescarul și marinarul, cari 
se nasc și cresc din valurile albastre, 
trăesc în braţele mării, mor în adân- 
cul ei, 

Marea și Bărăganul: două întinderi 
înfrăţite în mister, , 

O pănticică a acestei taine am pă- 
truns-o şi eu, fiu al Bărăganului, când 
după o zi de muncă la seceră — eram 
copil atunci — mi-am întins oasele o- 
bosite pe o căpiță de fân. Cu faţa în 
sus, cu privirile asvârlite în inima ce- 
rului, cu simțirea călătoare în carul cel 
mare, cu gândul în carul cel mic, am 
colindat pe lângă steaua polară, mam 
jucat cu rariţele, cloşca zu pui şi cu 
multe alte zeci și sute de grupuri înste- 
late. i 

Din tot acest joc stelar, când somnul 
a încercat să-mi lipească ploapele, s'a 
desprins o mărgea de aur din ochiul lu- 
ceafărului de miezul nopţii, pe un tir 
lung cât cuprinsul câmpiei... 

Şuviţa de lumină sa împletit în gân- 
dul meu: vis şi legendă... 

„„Inainte de a se naşte Stăpânul Bă- 
răganului şi al vânturilor, când pe tot 
întinsul câmpiei nu se bănuia fiinţă o- 
mencască, din inima florilor „din cân- 
tecul de pasări şi din cântecul greerilor 
s'a ridicat, vrăjită de lună, o zână cum 
nu trăise până atunci în nici un basm, 
pe nici un tărâm. Sbura această făp- 
tură a nopții în tot cuprinsul câmpiei, 
în cânțec, până când cerul se poleia cu 
aer pe o geană a pământului. Atunci 
zâna se strecura în trupul florilor și în 
inima cântecului risipit printre ierburi 
și adormea. 

Intro noapte, când zborul zânei era 
mai viu ca nici când, fața și părul mai 
galben, mai strălucitor cum nu le văzu- 
seră nici odată stelele, a coborât pe o 
potecă de lumină din luceafărul miezu- 
lui de noapte, un zeu aevea. Sa oprit 
în faţa zânei, a privit-o adânc, în ochi. 
Ea s'a clătinat ca o trestie mângâiată de 
zefir. Ea i-a cuprins mijlocul, i-a sorbit 
cu nesaţ mierea din fagurii buzelor moi. 


Zeul a plecat odată cu zorile. 

Zâna, cu pieptul svâcnind, l-a privit 
lung cum se ridica pe cărarea de lu- 
mină. 

A doua noapte l-a 
flori și cântec, 

Zeul n'a mai coborât. 

A treia noapte. a patra, a şaptea... 

Zâna se tot uita la cer cu fierbinte 
rusă și lacrimi în ochi. Luceafărul o 
privea rece din înalturi. 

Intr'a treisprezecea noapte, de sus, 
din fundul cerului, chipul zeului se ară- 
tă alb. Ea întinse braţele tremurătoare. 
Incercă să zboare spre el. 

Dar zborul, ei era greu. Nu se putea 
ridica mai sus de cât vârturile ierbu- 
rilor. Toată lupta aripilor de mătase, 
tot sbuciumul a fost în zadar. Sufletul 
câmpiei o ţinea aproape, cât mai aproa- 
pe. 
Multe nopţi a mângâiat, cu aripile ei, 
fruntea ierburilor, până când a ajuns 
la ţărmul mării. 


așteptat lângă 








Valurile nici odată n'au îost mai în- 
fiorate, mai pătrunse de taine, ca în 
clipa de lumină, când zâna se alla pe 
țărm. Din toate cuprinsurile, talazuriie 
S'au strâns în inima mării şi au pornit 
să murmure o dumnezeească muzică, 
cum până atunci apele pământului n'au 
încercat să cânte. Din sufletul luceafă- 
rului, se țesea o potecă subţire printre 
stânci de cer şi întinderi de ape. Zâna 
privea adânc vrăjită toată această mi- 
nune. Drumul s'a impletit până la țărm, 
lângă nisipul de argint, Nesiârşita or- 
chestră tăcu. Pe subțirea potecă cobori 
ca un fulger zeul alb din luceatăr. Când 
ăjunse la țărm, tără cuvânt, luă zâna 
de braţ şi, în alai de nuntă, cu luna îna- 
inte şi stelele după ei, porniră pe calea 
de lumină. Picioarele de lapte viu ale 
zânei, când atinseră capătul poteci de 
peste ape, valurile reîncepură cu mai 
multă putere de vrajă cântecul de nun- 
tă care îi însoți pe cei doi cununaţi, pâ- 
nă în împărăţia lor de dincolo de pă- 
truns;... 


Din înălțimi, Dumnezeu a dat zeului 
din luceafăr și zânei din pământ, pu- 
teri de a sădi viață pe Bărăgan.... 


A căzut o stea în noaptea timpuri- 
lor? 

O piatră de lumină sa înfipt în pă- 
mânt? î 

Din piatră s'a ridicat omul ? Din vis, 
din lumină sau din întuneric ? 


„„Dincolo de pleoapele închise, în în- 
căperea gândului meu, răspunsul s'a 
adunat de pe ramurile închipuirii, alt- 
îel de cum mi-l spuseseră cărţile de 
şcoală, altfel de cum îmi povestise în- 
văţătoarea bună şi firavă... 


Omul s'a trezit robust şi înalt. lângă 
femeea zămislită din coasta lui. Și-a 
săpat bordeiu sub cerul limpede prin- 
tre ierburi, în pustiu. Odată cu sămânța 
căzută de sus și aruncată în prima braz- 
dă riîcîită cu mâinile, omul a făurit via- 
ţa pe Bărăgan. Pe temelia primului bor- 
deiu s'au înălțat zeci de colibe: stâlpi 
de pământ îngrădiţi și acoperiţi cu iar- 
bă uscată, Mai târziu, lângă colibe, s'au 
ridicat case, sate și apoi oraşe... 

Cine mai crede că Bărăganul de azi 
cu holde bogate, cu râuri și bălți, cu 
sate frumoase, cu orașe și lumini, este 
acelaș pustiu mort de altădată cu sca- 
eţi, ciulini și dracilă, cu ierburi şi urâte 
jivine ? 

Cine mai crede astăzi? Cine? 


Şi totuși mai sunt şi acum dureri ne- 
bănuite pe Bărăgan. 

Se făuresc și astăzi sate cu sânge, pe 
câmpia măreaţă în întindere. Doamne, 
cât de uriaşe trebue să fie puterile cti- 
torului de azi, ca să poată aduna laolaltă 
oameni şi să-i hotărască să înjghebeze 
lăcașuri noui, în viața nouă |... 


lată povestea tristă cu şase case și 
„şase nebuni“ dintrun nou sat pe Bă- 
răgan. 

Dincolo de Panduri, cătunul meu ri- 
„apit pe sub coasta unui deal, care şen 
puește în lungul lalomiței, ca un ba 
iaur imens „mort, sus în inima câm 
piei, aproape de comuna Ştefăneşti, 
d-na Ecaterina Cair, soția regretatului 
sriitor, a pus piatră de temelie unui sat. 
Noua așezare omenească era hărăzită să 
fie un adevărat loc de odihnă în pustiu. 
Intre satele Ştefăneşti și Acsintele, pe 
o întindere de aproape 20 km. nu se 
află nici un popas, nici un adăpost. Cât 
de grea e calea drumeţului rătăcit prin 
aceste locuri! Vara îl copleșește arşița; 
iarna îl biciuiesc sfâncurile Crivăţului 
şi-l taie ascuţișurile viforniței, Gândul 
de a zidi acest sat a fost răsărit dintr'o 
mare simţire și dragoste românească. Ce 
păcat însă, că n'a fost înţeles în toată 
puterea lui acest gând! 

S'au pus atâtea piedici în calea în- 
făptuirii ! 

D-na Ecaterina Cair a dăruit satului, 
în anul 1922, când sa făcut exproprie- 
rea, o sută de pogoane de pământ pen- 
tru înființarea vetrei de sat, care să 
cuprindă 230 familii și o sută pogoane 
pentru islazul comunal. Celor cari vo- 
iau să-şi înjghebeze gospodării pe noua 
temelie, d-na Cair, ca să-i încurajeze, 
le-a donat câte opt mii lei. Dintre toţi 
cei trecuţi pe listele de împrprietărire 
au venit numai şase familii, șase pioneri 
ai bunei vestiri, cari au înfipt șase stâlpi 
ai noului cătun. La început, primăvară 
în suflete, dor de muncă, dragoste, în- 
florirea unei vieţi noui. Sufletele lor 
erau parcă luminate de razele Lucea- 
fătului din legendă, dătător de viaţă pe 
Bărăgan. Toţi îşi vedeau, în gândurile 
senine, satul mărit, frumos, în lumină 
cum nu se află altul pe Bărăgan... 

Dar... 

Iată că s'a ivit și aici un mare DAR. 

Şi aci, ca şi pe toate întinderile vie” 
ţii, pe toate cotiturile, în toate încăpe- 
rile lumii, de la bordee şi colibe până 
la palate, zavistia și-a făcut loc pe ne- 
simţite ca o viperă. S'a încolăcit pe su- 
fletele oamenilor. A început să le sugă 
seva de lumină și să le strecoare apoi 
veninul, întunericul. 

— Mă, ce căutaţi voi acolo în câmp? 
O să vă mănânce lupii. 


UNIVERSUL LITERAR 


— Mă, ce nevoie aveţi voi de sat nou? 
Luaţi pământul cu înşelătorie şi nu vă 
mai duceţi acolo, că vă sfâșie fiarele. 

— Mă, acolo n'o să aveţi școală, n'o 
să aveţi biserică, n'o să aveţi cârciumă, 
n'o să aveţi... mo să aveți... 

Şi mai toţi au ascultat glasul satanic 
al zavisliei. Sătenii împroprietăriți au 
găsit, cu cale căzi mai bine să-şi ducă 
traiul în mizerie, câte trei generaţii în- 
tr'o cameră, în vechiul sat neîncăpâtor, 
decât să respire o viață curată, sănă- 
toasă, într'o nouă aşezare. 

Doamna Cair, cu durere în suflet, i-a 
rugat, pe cei împroprietăriți să vină în 
noua vatră. 

— De ce nu vreţi să vă adunaţi la 
pământurile pe cari vi le-am dăruit, să 
vă împletiţi un rost mai frumos în via- 
ță? 

'Tăcere, întunecări „ridicări mute din 
umeri; capete în jos, pământ la chip. 

— Dacă nu vă ţineţi de vorbă, vă iau 
Jocurile înapoi. 

— Dă, hm, d'apăi noi....? 

— Vă rog, oameni buni, veniţi la pă- 
mânturile voastre. 

Iarăşi tăcere, iarăș uitături piezișe, 

fuga a fost în zadar. Atunci d-na 
Cair sa adresat ministerului agricultu- 
rii şi domeniilor. S'a făcut anchetă. Mi- 
nisterul a mai dat oamenilor un termen 
de paţțru ani. Tot atunci s'a şi numit 
satul oficial GEORGE CAIR 





: i 





li 





















































Zavistia şi-a ascuţit și mai mult lim- 
bile. Veninul s'a revărsat mai din bel- 
şug. Urechile au asurzit şi mai şi. Cei 
chemaţi n'au mai auzit de loc, mau mai 
venit. Anii sau depănat cu aceiaş tris- 
tețe. Satul a rămas cu șase familii. O- 
trava descurajării s'a strecurat şi în su- 
fletele acestor șase pioneri. Şi inimile 
lor s'au înveninat : 

— Cum, să rămânem noi singuri aci 
în câmpie fără biserică, fără cimitir, 
fără  şeoală, fără lumânare? Lumea 
spune că suntem şase nebuni adunați 
într'un „sat poveste“. Nu, nu vom mai 
fi nebuni... 

Răsmeriţă în suflete. 

Doamna Cair, cu lacrimi în ochi, s'a 
adresat iarăși Ministerului. Cercetări 
noui. Anchete. Cei împroprietăriți au 
fost desmoșteniți și împroprietăriți alți 
oameni. Dar nici aceștia n'au putut să 
vină, să-și tacă case, că nu-i lăsau cei- 
Iz]ți. Și iată: resmeriță între oameni. 
Coasc, furci și topoare. Vifor de ură, 
minciună și patimă. Luptele dintre să- 
teni, pe o vatră de sat au alunecat în 
mlaştina politică. Cine era la putere, 
adică cine avea la Călărași oameni mari, 
în partidul dela guvern, acela stăpânea 
locurile, le ara, le semăna, îngropa în 
cle viaţa unui început de sat. Şi așa 
au trecut zece ani în deșert, 

Durere şi moarte pe Bărăgan... 

Doamna Ecaterina Cair nu s'a lăsat 








Conacul d-nei Cair 


SCRISORI DELA MUNIE 





VÂSLANUL 


Vâlsanul este un râu de munte, poate 
mai puţin cunoscut și fotografiat decât 
Dorna sau Bicazul dar nu mai puţin 
cristlin, rece plin de svon și repede 
curgător. 

Faci cunoștință cu el urcându-i cursul, 
alături pe șosea. Din autobuzul încărcat 
de oameni, de praf și de aer greu înă- 
buşitor privești Vâlsanul cu ciudă; pen- 
trucă este prea primăvăratec vioiu și 
prea obraznic răcoros în gândurile în” 
fierbântate de căldură şi de sgomotul 
motorului. Se joacă cu șoseaua ca un 
spiriduș: când pe dreapta, când pe stân- 
ga; se ascunde după sălcii și mesteceni, 
să apară deodată cu gâlgâit de ape ca 
un râs, în cale și să-ţi întoarcă privi- 
rea după el. Drumul urcă pe nesimţite, 
din ce în ce mai şerpuit, printre dealu- 
rile tot mai înalte. Cauţi Vâlsanul cu 
ochii: e jos, pe vale; destul de aproape 
ca să-l ai îndată alături, surpându-ți 
drumul. Parcă i-ar căuta privirea să 
ţi-o ducă pe firul apei, în sus, deacolo 
de unde vine el ,cam spre coamele din 
fundul ascuns al:văii de unde încep 
brădeturile răzlețe. 

Acolo, sus, de unde vine, Vâlsanul 
adună lumina cerului înalt s'o reverse 
peste fundul văilor adânci și să dea bra- 
zilor verdele viu și cald al ferigilor ude. 
Se strecoară printre stânci, ca o glumă 
și-și rostogolește învolburarea apelor 
limpezi peste steiurile prăbușite de pe 
creste cu voioşia copiilor ce dau casta- 
nele deadura cu piciorul, în toamnele 
târzii. Nu poartă plute, fiindcă nu are 
adâncuri şi nici măreția plină de spai- 
mă a Toancelor; dar i se strecoară prin- 
tre bolovani, la  repezişuri, unduirea 
albă şi mlădie a păstrăvilor cu înot ne- 
astâmpărat şi-l străjuiesc de sus, ple- 
cate peste ape, crestele care sprijină 
cerul. 

Nu e făcut pentru scăldat; mai cu- 
rând, plecat peste clocotul luminos al 
apelor sale, îţi îndeamnă gândul să sorbi 
din ele, vii, așa cum se cer sărutate fe- 
tele, primăvara. 

Și dacă, departe la vale, îşi potoleşte 
cursul și-și mâlește apele, spre Argeş, 
ţi-e gândul prea departe de șesuri, aici, 
în munţi, ca să vezi Vâlsanul altfel 
decât este lângă tine, pline de avânt şi 
tânăr luminos ca o joacă de copii. 


IEZERUL 


E 'n amurg. Poateca a urcat, șerpuită 
şi rătăcită pe coaste, drum lung de ur- 
cuș greu. Pornisem, în zori, de sus, din 
altă parte, să cutreer munții, fără călă- 
uză şi fără ţel; pornisem să văd răsă- 
ritul soarelui, așa cum mi-l povestise 
de cu seară un baciu care poate de mult 
nu se mai uitase să-l vadă cum este. Și 
m'am oprit sus, pe culmea Caprei, să 
văd cerul spart de umbrele mari ale 





munţilor adunaţi sub el. Crescuse vâl- 
vătaia cerului aprins și isbucnise, deo- 
dată, ca un chiot lung de lumină, o 
rază înaltă, printre creste. 

Poate că voiu fi vrut să mă închin 
Răsăritului, și să plec; apoi, spre văile 
pline de abur, ca să întâmpin, jos, apele 
dimineţii venite din văgăuni. Așa am 
vrut, poate, să fac; am plecat, totuși, 
fără rost, peste culmi. 

Am regăsit poteca, aceeași sau poate 
alta, târziu, când Negoiul își întunecase 
văile sub umbra lui mare şi grea. De- 
parte, în sus, mă chema un luminiș de 
soare uitat între munţi şi-acolo, închis 
între stânci, cu țârmurile pustii, am gă- 
sit iezerul. 

Rotund și străveziu ca un ochiu de 
cer rupt de stâncile colțuroase din jur 





Buciumare peste plai 


din bolta sprijinită pe ele, lacul cu ape 
adormite m'a primit ca 'n peștera lui 
Ali-Baba, cu tăcerea plină de spaimă 
a unui loc vrăjit. 

Era atât de sticloasă apa și de grea 
tăcerea, încât, dacă ași fi îndrăznit să 
sparg luciul apelor cu o piatră, cred că 
sar fi umplut stâncile de clocot și-ar fi 
trăznit din înalturi, In fundul apei, nici 
un tremur, nici o vietate; îngheţaseră 
apele, să oglindească în ele, adunate de 
jur împrejur, cu crestele spre inima pă- 
mântului, stâncile care sprijineau cerul. 
Intr'un colţ, dincolo, un desiș de brazi 
coborit până în prundișul alb al iezeru- 
lui, îi întunecase apa cu verdele închis 
al adâncurilor fără fund. 

De sus, de pe cea mai înaltă stâncă, 
privind pentru cea din urmă oară spre 
iezerul cu ape vrăjite, am făcut o ne- 
bunie: am străpuns cerul cu mâna ridi- 
cată a rămas bun duhurilor păzitoare de 
ape veşnice!... 

Şi am pornit, apoi, în fugă prăbușită, 
cu inima în bătăi speriate, spre văile 
cu dangăt pierdut în amurgul târziu şi 
cu stână mică păzită de câini răi, care 
mi-au aţinut calea, trezind cu lătratul 
tor pacea văii, coborîtă din Munţi. 


5 


GEORGE CAIR« 


de GEORGE ACSINTEANU 


invinsă de puterea întunericului. Gân- 
dul ei plin de lumină de a plăzmui un 
sat nu i-a dat răgaz. 

Iată o frântură din scrisoarea acestei 
triste doamne ; 

„Astăzi. în sfârșit, a sosit ziua bine- 
cuvântată de Dumnezeu când nu se mai 
face politică. Astăzi, locuitorii micului 
sat nădăjduesc într'o salvare venită de 
la Impărat. Spun ei acum, cu durere în 





Casa lui Const. D. Costache 


gla: : „E păcat, Doamne, să nu prindă 
şi satul nostru viaţă, după atâta amar 
de vreme, de muncă și iar muncă“, 

Da „ar fi mare păcat să se dărâme 
o viață d'abia începută cu atâta sfântă 
simțire românească. Cât de înumos sa 
luminat în răsăritul viitorului acest sat 
și câte dureri nau suferit oamenii! 
Scriu aceste rânduri cu sufletul plin de 
nădejde că Cel de sus va trimite lumi” 
na lui proteguitoare asupra noastră. 
Doamne, cât de stălucitoare va fi trun- 
tea satului nostru, când va fi mare şi 
viu !* 

Rândurile Doamnei Cair sunt strigăte 
ale unui suflet care se ridică dincolo de 
omenesc. i 

'Transeriindu-le aci apăs și eu cu con- 
deiul, cuvinte țâșnite din fundul inimii: 
Ce-ar putea fi mai măreț, mai pilduitor 
pentru satul românesc, ca o așezare 
nouă, o așezare model în inima Bărăga- 
nului „luminată de cultură și progres, 
în care să-și trăiască, alături de Dum- 
nezeu, lângă oameni, viață nevăzută, 
Zeul din luceafăr și Zâna din pământ?.. 

Panduri 1938. 





VĂILE. 


Azi de dimineaţă, m'am trezit în șu- 
roit molcum de ploaie; și nu ploua: se 
scuturau brazii de povara  pâclei din 
zori. Din fundul văii, de unde căutam 
să răsbat cu privirea aburii deși, munţii 
păreau închiși în ei ca într'o prăbușire. 
Li se prelingeau pe povârnișuri scamele 
norilor, ca o mângâiere tristă, iar sub 
coama pădurii ude, funigeii se destră- 
mau pe obraji ca dintr'o năframă plân- 
să, Când a răsbătut, târziu, soarele în 
fundul văii, au început să cânte apele 
ş isă se umple brădetul de svon. 

În jurul meu era atâta sgomot viu și 
freamăt de vietăți mărunte, încât tăce- 
rea pe care o bănuisem în munţi părea 
un basm; sau, poate, rămăsese să încon- 
jure, măreaţă, piscurile sterpe și semeţe 
ale uriașilor din jurul meu. Sus, pe 
creste, acolo unde cerul se apropie de 
oameni şi se sprijină pe stânci, liniștea 
este atât de adâncă, încât chiotul ar 
părea nelegiuire. Pe văi, coboară viaţa 
munților, alungată de sus de cerul prea 
aproţiat, care stânjeneşte sgomotul cu 
sfiala care te oprește să vorbeşti în bi- 
serică; pe văi, coboară viaţa „să-ţi umple 
pieptul de verdele tare al brazilor și de 
lumina apelor sglobii și să-ţi rupă hău- 
lirea „isbucnită tânăr şi repezită prin 
coclauri, 

In fundul văii, la ficrăstrău, e un stup 
în zi cu soare. Clocotesc apele sub roata 
greoaie, slobozite din jghiabul cutremu- 
rat de năvala vie coborit din munţi, și 
plutesc în aerul limpede firele de ru- 
meguș, scânteind în soare ca o pulbere 
de preţ. 

Râul e copilul văii. Ea, însă, este stă- 
pâna, regatul și spaima oamenilor, cu 
văgăunile ei ascunse, cu povârnișurile 
ei repezi, cu pripoarele unde clocotese 
apele. După ploile mari, se adună apele 
tuturor şuvoaielor mărunte, se preling 
pe coaste, coboară năpraznie stâncile 
rupte din steiuri și se adună, învolbu- 
rate şi grele, tuburi, să umple valea de 
hohot şi spaimă: „Vine valea)...“ In fata 
deslănţuirii turbate, fug oamenii, se 
frâng mestecenii şi paltinii de pe fun- 
dul văii, se prăbuşese brazii, surpati 
din rădăcini de stâncile rostogoliie, por- 
nite năpraznic să umple valea de tunet 
şi groază și să împroaște apele din albia 
podidită de puhoaie a.râului sălbătăcit. 

Pe urmă, răsare soarele din nou, se 
joacă apusul înalt în aburii ce se vidică 
de pe povârnișurile împădurite şi ude, 
ca într'o tămâiere de vecernie plină de 
pace, se scurg apele, din ce în ce mai 
potolite, și pornesc trunchiurile frânte 
în josul apei; în cele mai mari, căzute 
pe coaste și rostogolite greu până în 
fundul văii, se aciuiază gâzele și vintă- 
ţile mici ale pădurii, să-şi facă «adăpost, 
hrană şi joacă. i 





MUGUR MARDAN 














= 6 








UNIVERSUL LITERAR 








15 Octombrie 1933 —=— 


Strada Motanul Pescar Bloc, discuţii libere 


(Din romanul „Strada Motanul Pescar“, ce va apărea în ed. „,„Alcalai“) 


Ana, domnișoara, e grozav de umilită 
că n'are încă o meserie, ar vrea să poată 
spune și dânsa că se ocupă cu gătitul, 
cu gospodăria, cu spălatul, cu cârpitul 
şi că, pe lângă asta, e cel puţin fierăriţă. 

Acum, când Vasia se întoarce scara 
acasă, fiecare capătă câte un mic cadou 
şi câte o vorbă bună. Un trabuc pentru 
Bardișinov, un ziar pentru Alvarez, o 
iconiță pentru Papadakis, o pâine lui 
Liiv, care acum moare aproape de foa- 
me. D-na Barabas primește o prăjitură, 
Klari bile de joc, Lani piese noi pentru 
T. F. F. Dar Ana? Ana primește uneori 
flori. Şi totuși, Ana știe că Vasia n'o iu- 
beşte, că nu simte peniru dânsa decât 
o amabilă indiferenţă, că n'o deosebește 
de ceilalţi. Nici nu observă măcar că e 
o domnişoară; și dacă i s'ar spune că 
ea îl adoră, cu siguranță că rar crede. 
Ar râde doar, cu râsul lui molcom şi 
învăluit „râsul acela cu care întredes- 
chide uşa în fiecare scară, pune repede 
cadourile pe masă şi o şterge, voios că 
farsa i-a reușit, râsul acela care pare 
să spună atât de drăguţ: na, vam tăcu- 
t-o! 

Asta e Vasia. Se împrietenește până şi 
cu studentul bulgar care locusşte în 
mansardă „alături de Algerieni, și pe 
care nu-l vede nimeni niciodată. Stu- 
dentul bulgar iese din vizuina lui riu- 
mai odată pe săptămână, și nu mănâncă 
fără îndoială, decât în ziua aceea. Dar 
Vasia dă buzna la el și-l duce la masă. 

Inima Anei e sdrobită. Vasia preferă 
pe toţi ceilalţi. E geloasă mai ales de 
Tani, fiindcă Iani e cel mai bun prieten 
al lui Vasia. Oricine poate vedea într'a- 
devăr că lani e preferatul lui Vasia, 
după cum Ana e preferata lui Bardi- 
şinov, iar Klari, a lui Papadakis și a lui 
Liiv, deşi Liiv mare nicio şansă. Vasia 
și Iani șușuesc împreună ceasuri întregi. 
Ana a în” ras într'o zi să-l întrebe pe 
lani despre ce vorbesc. fani i-a răspuns 
cu un aer de îmdiferentă superioritate : 

— Chestiuni Je bărbaţi, domnişoară! 

Să fie pilda pe care o dă Vasia, sau 
ajutorul lui eficace, în tot cazul un 
lucru e sigur :toţi se pun în mişcare, 
toţi sunt parcă mai vii, mai harnici. E 
şi timpul, nu-i vorba: fondurile de a- 
jutor şi cele ale instituţiilor filantro- 
pice se sleiesc pe zi ce trece. Rușii mai 
pot păstra oarecare nădejde, ei primesc 
mai departe ajutoare, dar ceilalți sunt 
cu desăvârşire uitaţi. D-l Papadakis e 
primul care găseşte de lucru: calcă 
şepci. , 

Să calci şepci. Ce meserie caraghioa- 
să, veţi spune. Dar Dumnezeu știe, şi 
nenumărații emigraţi care au trăit la 
Paris o ştiu şi ei — nu cei care erau 
tâmplari, lăcătuși, blănari sau marchi- 
tani specializaţi, ci studenţii, viitorii ar- 
tişti, foştii funcţionari — ei ştiu că la 
Paris, călcatul şepcilor e o industrie în- 
floritoare care absoarbe un număr e 
norm de braţe. Toţi acei care nu stiau 
să iacă nimic ,călcau șepci; dintre stu” 
denţii unguri, vreo sută cel puţin se 
apucaseră de meseria asta; şi astăzi în- 
că, în visurile lor sbuciumat», ei revăd 
uneori regimente întregi de șepci defi- 
lâna prin faţa lor, cu milioaneie, o cân- 
titate de șepci suficientă ca să acopere 
un ocean întreg şi capetele mai multor 
generaţii. Unde se duc toate aceste 
şepei călcate? Ar trebui, pentru ca să 
poată fi vândute toate, ca francezii să 
nu facă altceva decât să cumpere şepci 
cât e ziua de mare. E drept că sunt şi 
coloniile..., poate că ele absorb această 
imensă cantitate de șepci, poate că 


sunt făcute pentru Zuluşi... Ce să mai 
lungim vorba, d-l Papadakis deveni căl- 
cător de şepci, fiindcă de felul lui era 
importator de lemne, iar în afară de 





lemnele prețioase pe care le primea din 
Persia ca să le vândă în Europa, nu mai 
cunoştea altceva. nimic. De altfel, căl- 
catul şepeilor nu e o meserie proastă. În 
primele zile pârleşti opt, zece șepci şi 
ți se scade preţul din leafă, dar apoi în- 
veţi să calci cum se cuvine. 
Bardişinov „acum, nu mai e atât de 
convins ca înainte de apropiata victorie 
a armatelor albe. A lipit un afiș pe pe- 
retele barului, prin care anunţă că 
predă ieftin lecţii de franceză, Bardişi- 
nov e înzestrat pentru profesorat. In 
ultimii doi ani, i-a dat Anei tot felul 
de lecțiuni, nu numai de franceză, dar 


şi de geografie istorie, ba chiar şi de 
ținută; Ana mânuește acum cuțitul și 
furculița ca o adevărată cucoană. Alva- 
rez pictează pe sticlă dansatoare spa- 
niole în mantile și încearcă să le vândă, 

Acest spor genera! de activitate în- 
râurește și asupra lui Barabas. El găse- 
şte o altă slujbă iar cunoașterea limbii 
îi asigură acum un salar mai mare. 

Cu bietul Liiv lucrurile merg mai 
greu, Liiv e fără de noroc și grozav de 
stângaciu. Vasia îl sfătueşte să se apuce 
de legătorie, e o meserie potrivită pen- 
tru un cărturar. Să spună că a fost le- 
gător în Lituania. Nu-i nimic că nu cu- 
noaște mescria. In cazul cel mai rău, 
o să fie dat alară după prima zi de lu- 
cru, dar în cursul acestei zile, va îi în- 
vățat cel puţin ceva. Asta-i va folosi 
poate ca din suljba următoare să fie dat 
afară abia după două zile. După ce va 
îi trecut astfel prin vreo duzină de legă- 
torii, va cunoaște meseria la pertecție. 

Liiv e îngrozit. Nu vrea să înșele; nu 
vrea să lucreze mințind. Dar foamea îi 
dă ghies și Liiv cedează. Urmează în- 
tocmai calea arătate de Vasia. Prevede- 
rile acestuia nu dau greș decât într'un 
singur punct: după fiecare zi de lucru, 
lui Liiv îi trebue o săptămână ca să-i 
treacă vânătăile. Bietul om e nemaipo- 
menit de stângaciu: ba se lovește la ge- 
nunchiu, ba își prinde degetele în presă. 
Câte zile, atâtea răni. Ana spune că e 
mare minune că nu și-a tăiat încă capul. 

Fiindcă veni vorba de Ana... ei bine! 
Ana a declarat că vrea şi ea să lucreze. 
Il hârțueşte pe Bardișinov: vrea cu tot 
dinadinsul să înveţe o meserie, 

— Dar e nevoie de d-ta acasă, spune 
Bardişinov, încercând s'o potolească. 

— Nu e nevoe de mine, răspunde 
Ana dând din cap. Mămica nu trebue 
să mai meargă la lucru, cel puțin un 
timp, Poate deci foarte bine să se o- 
cupe de gospodărie. 

— Bine. Şi ce ţi-ar 
Ana ? 

— Nu ştiu, zice Ana pe gânduri. Croi- 
toria, poate... Vasia spune că e o me” 
serie frumoasă. Vasia spune că e așa 
de înduioșător să vezi două mâini albe 
mânuind cu dibăcie mătăsuri și făcând 
lucruri frumoase.. 

Ana își priveşte mâinile care nu suni 
deosebit de albe. 

— Hm! A spus asta Vasia? chibzu- 
ieşte Bardişinov. Aşi fi vrut să fac din 
d-ta ceva mai bun decât o croitoreasă, 
Ana. ia 

— Vasia spune că e cel mai frumos 


plăcaa să taci, 


„lucru din lume. 


— Adevărat? Poate că are dreptate... 
În orice caz , fapt e că nu prea poți a- 
lege, de vreme ee n'ai putut să-ți con- 
tinui studiile. Speram să fac din d-ta 
o doamnă. 

Vasia spune că atunci când ai un su- 
îlet rafinat, eşti o doamnă. 

Fără indoială fără îndoială... Dar nici 
învățătura nu strică. Croitoreasă,.. da. 
Cred că ai oarecare pricepere, mi-ai 
cârpit binișor cămăşile ! 

— Domnule Bardişinov ! 

Ana în sfârşit izbucnește : 

— Cine e Vasia? Ţi-a spus-o cu si- 
guranță d-tale, care ești rus ca și dân- 
sul. 

D-l Bardișinov o privește foarte mi- 
rat. Dânsul, în orice caz, nu-i ia pe 
Vasia drept mare duce. 





— Mi-a spus că e mecanic. A fost mai 


întâi lăcătuș, apâi a învăţat tehnica au- 
tomobilului. 

— Și a dat examen de şofer de taxi! 
Societatea l-a angajat şi de mâine în” 
cepe, vesteşte Ana cu un aer important. 
Revine apoi la chestiunea care o Îră- 
mântă: dar bine ,domnule Bardișinov, 
cum poate Vasia să fie mecanic? Nu e 
logic (Ana întrebuințează bucuros cuvin- 
te de felul acesta, pe care le-a învățat 
dela d-l Bardişinov printre atâtea alte 
lucruri și care sună mai distins în fran- 
țuzeşte). Un mecanic e un lucrător. Şi 
lucrătorii puteau rămâne în Rusia; nu- 
mai aristocrații și oamenii bogați au 
fost nevoiți să lugă. De ce a emigrat 
Vasia, ducă nu e aristocrat ? 

La drept vorbind, Bardişinov și-a pus 
şi el uneori întrebarea asta, dar nu a- 
tât de des ca Ana. Dă din umeri. 

— Şi tatăl d-tale e emigrat. 

— Nu-i totuna. In Ungaria, nu 
găsea de lucru. Pe când Vasia... Și apoi, 
Vasia e atât de bine. Vasia e extraor- 
dinar, domnule Bardişinov ! 

D-l Bardișinov rămâne o clipă pier- 
dut pe gânduri. Spune apoi că rușii, 
mai cu seamă oamenii din popor, cei 
săraci, au ceva mesianic în firea lor. Il 
citează pe Dostoiewsky: una din cărţile 
lui i-a dat-o Anei s'o citească. Sufletul 
rusesc e ca al unui copil, şi poporul a- 
cesta produce uneori oameni care îm- 
prăștie lumină în jurul lor, ca Iisus 
Christos. 

(Ceva mai târziu, Ana stă de vorbă 
cu Liiv, şi-i reproduce aproape întoc- 
mai cele ce i-a spus Bardişinov. Bine 
înțeles, le repetă ca și cum ideca ar fi 
a ei, sau mai bine zis ca un fapt incon- 
testabil, un adevăr etern, fundamental. 
Liiv se mulțumește să zâmbească, cu 
surâsul lu iobosit: 

— Există ceva din lisus în toţi oa- 
menii, Ana. In d-ta, şi chiar în mine... 
Cât despre aşcstolii mesianici... Tre- 


de IOLAN FULDES 


bue să ne silim să fim buni, Ana atâta 
tot. 

Din ziua aceea, Ana nu mai are în- 
credere în Liiv. ]deia de a-l pune pe 
Vasia și pe Ruşi pe același plan cu 
cetăţenii celorlalte națiuni îi este o- 
dioasă). 

In timp ce Ana discută despre viitor 
cu Bardişinov, Klari are o convorbire 
cu Papadakis. 

— Spune-mi povești despre băiatul 
tău cel mare, îi cere ea. Cel care era 
de o vârstă cu mine. 

Și Papadakis povestește. 





— Acuma, povestește-mi atacul, po- 
runceşte Klari. 

— "Turcii au atacat satul pe la Nord, 
se supune Papadakis. (Să nu uităm că 
au trecut numai câţiva ani dela sfârşi- 
tul războiului. Comunicatele oficiale şi 
telegramele corespondenţilor de răz- 
boiu au lăsat urme în limbajul tuturor. 
Se spune deci: Turcii au atacat satul 
pe la Noră...). 

— Erau trupe regulate, sau numai 
bande de franctirori ? 

Klari știe mai dinainte răspunsul tot 
așa de bine ca Papadakis. Conversaţia 
lor seamănă cu ascultarea unui elev la 
școală; Klari vrea să vadă dacă Papa- 
dakis știe lecţia. 

— Bande de jefuitori. Dar soldaţii re- 
gulaţi care au sosit după trei zile nu 
erau mai de soiu. Tocmai de ei fugi- 
sem. 

De ce aliații îi lăsau să-și facă de 
cap? Mi-ai spus că flota engleză era 
în Dardanele. 

Despre acest capitol de istorie şi po- 
litică externă, Klari știe mai multe de- 
cât o duzină de eleve dela școala din 
strada Hernad la olaltă. 

— Era în Dardanele, e adevărat, dar 
nu intervenea. Englezii aveau poftă 
să caute ceartă lui Kemal, știi cum se 
petrec lucrurile. (Klari aprobă). Vrei 
să eviţi incidentele, complicaţiunile di- 
plomatice. De alttel, n'a trecut mult şi 
flota engleză a fost rechemată. 

— Bine înţeles, aprobă Klari cu îi” 
neţe. Așteptau să vadă cine câștigă: 
Kemal sau Sultanul. Dacă ar fi fost 
acolo Vasia, n'ar fi lăsat pe nimeni să 
se atingă de nevastă-ta. 

— Vasia? Ce ar fi putut face Vasia? 

— Știi ce voinic e Vasia! L-am văzut 
eu cum îl ducea pe Fedor, 

— De ce? 

— Nu ştii ? I-a căzut lui Fedor ceva 
pe picior, o mașină sau mai știu eu ce. 
Vasia l-a adus acasă în taxi, apoi l-a 
dus sus în braţe. Incă eu le-am deschis 
ușa. Mâine, Vasia o să aibă un taxi 
al lui. 

— Zău? 

— Da, da, şi o să mă ia de multe ori 
ja plimbare. Sigur că Vasia ţi-ar fi a- 
părat copiii. Chiar dacă franctirorii ar 
fi avut tunuri mari... Oare o ghiulea de 
tun i-ar putea reteza lui Vasia capul ? 
Spune-mi, domnule Papadakis, dacă ai 
fost un negustor așa de mare, cum se 
face că locuiai întrun sat așa de mi- 
titel ? 

— Nu era un sat mititel. Exact acolo 
se întretăia drumul de caravane din 
Persia cu calea ferată a Bagdadului. 
Acolo se încărca în vagoane lemnul a- 
dus cu cămilele. 

— Ah... Și crezi tu, zău, că o ghiu- 
lea de tun i-ar putea reteza lui Vasia 
capul ? 

Acestea sunt conversațiile lui Klari 
cu Papadakis. Dacă am voi să aflăm şi 
ce face Iani, îl vom găsi fărâ doar și 
poate în vreun colț cu Vasia. Sunt ocu- 
paţi cu construirea T. F. F.-ului; înfă- 
şoară niște sârmă de alamă pe mosie, 
înfig cu grije bucățele de cristal, toate 
astea cu un aer de mister și cu nesfâr- 
şite șușucli. Fedor e și el uneori în ca- 
meră, dar nu-i bagă în seamă. Fedor e 
omul cel mai rece, cel mai taciturn. De 
cum se întoarce dela lucru, se spală 
fără o vorbă, își pune smokingul, își po- 
triveşte monoclul şi se grăbeşte să se 
întâlnească cu ruși eleganţi. Se ţine 
drept, trăsăturile îi sunt impasibile, 
monoclul lui sclipește, el nu vorbește 
cu nimeni, Răspunde cu monosilabe la 
glumole lui Vasia. Liiv e singurul că- 
ruia-i adresează uneori cuvântul „atunci 
când are nevoie de o lămurire asupra 
vreunei chestiuni de matimetici, căci 
matematicile sunt singurul subiect care 
îl interesează pe Fedor. Chiar şi în ace- 





„„La changement est la substance m&me 
des choses. A, dacă aş avea loc aci să 
fac asemănarea cu teoria contradicției 
interne a schimbării eterne din Logica 
lui Hegel ! Dar încă ceva ! Henri Berg- 
son a pus accentul pe viaţă, nu pe ja- 
loanele logice ale lucrurilor. Aci se de- 
osebeşte de toţi ceilalți, și aci stă esen- 
țialul lui merit. Noi suntem în viaţă, 
şi nu avem nici puterea nici dreptul să 
ne detaşăm de ea. Trebue deci să prin- 
dem lucrurile în viață. Dar viața se 
scurge mereu, ce este acum dispare 
pentru totdeauna, şi atunci cum pu- 
tem noi să facem judecăți valabile asu- 
pra unor lucruri care se schimbă me- 
reu ? Vedeţi, coordonata duratei su- 
primă logica. Inteligența nu ne ajută 
la nimic, — realitatea intimă a lucru- 
rilor e accesibilă numai întuiţiei. Şi ce 
este iniuiţia ? Nimic altceva decât ope- 
raţia prin care noi ne sesizăm tocmai în 
devenire, şi prin care noi luăm con- 
tact cu lucrurile, transportându-ne în 
interiorul lor. Ea nu raţionează, nici nu 
merge discursiv, nici nu compune și 
nici nu divide. Ea ne asimilează, într'o 
experienţă transcendentă şi inexprima- 
bilă, cu cea mai intimă realitate a lu- 
crurilor, cu esenţa. Această intuiţie a- 
tinge absolutul, îl atinge direct, ime- 
diat, fără eroare și fără logică. Exact 
așa ca îngerii... Bergson are dreptate, 
esența nu se poate prinde decât așa. 
Dar oare noi oamenii, în condițiile 
noastre, suntem capabili de o astfel de 
intuiţie ? Nu cred. Dacă am fi așa, a- 
tunci n'am mai fi oameni, ci îngeri. 
Totuşi, din punct de vedere uman, ca 
certitudine, filosofia lui Bergson a în- 
semnat o refacere, iar Bergson omul 
sa impus ca una din cele mai pure 
glorii ale Franţei contemporane. Așa îl 
califică neo-tomistul Etienne Gilson. 


Dar acum, câteva cuvinte despre 
orga catolică a Franţei. E vorba de 
Paul Claudel, la ceasul actual, singu- 
rul mare poet catolic. El a legat arta 
lui poetică de plenitudinea interioară 
a credinţei lui. In felul acesta, tot ce-a 
scris el, are un relief precis, dimensiu- 
ne, până atunci, prea puțin cunoscută 
iiteraturii iranceze. 

Albert Thibaudet vorbeşte undeva 
de poetul care este poet pentrucă face 
versuri, spre deosebire, de poetul care 
face versuri fiindcă este poet. Unde 
l-am trece pe Paul Claudel ? Desigur 
că în categoria ultimă. El este un poet 
autentic și plin. Nu ştiu dece, dar de- 
câteori aud de el, încerc în suflet un 
fel de teroare nobilă. Imi trece prin 
minte acum, o strofă din poezia May- 
nificat, aceia în care se adresează lui 
Dumnezeu-Fiul, cu admirabilul  com- 
pliment, că este mai agreabil decât un 
taur tânăr. Dar nu ştiu câţi au înțeles 
— astfel de lucruri nu se află — că 
Paul Claudel îngenunchiază înaintea 
rozelor, exact ca Sf. Francisc din Asisi 
în rugăciune. Citiţi în sensul acesta 


La Cantate ă trois voix, — ICantique 
de la Rose, şi veţi înţelege. Am discu- 
tat odată cu o prielenă — cea mai 
frumoasă blondă din lume! — și îmi 


spunea, că interiorul lui Claudel e un 
fel de contemplaţie în panică, şi toată 
dureroasa lui vioară lirică, un sunet 
ascuns într'o catedrală. Deaceia l-am 
numit orgă. Și îmi spunea mai departe: 
Faul Claudel continuă imortaiul dialog, 
în cara se dilată angoaza catolică, sus- 
ținută prin cea mai clară prezență a 
lui Dumnezeu. Cred că nu mai trebue 
să adaug nimic. 


Despre Valery. Un prieten mi-a spus 
recent, că toată filosofia lui Valery se 
trage din Edgar Pâe. „Domnule... pa- 
sagii întregi... Fii serios amice!” Paul 
Valery lucrează în plină tradiție car- 
teziană și franceză în genere. Mai în- 
tâi, dacă am lua lucrurile în termeni 
precişi, ar trebui să spunem că Valery 
nu are o filosofie, ci numai o manieră 
de-a iilosofa. Şi asta este altceva. Dar 
totuşi. Dacă am vrea neapărat să-i sta- 


i a i a a 
Pra aa e a at e 


ste rare ocaziuni, el rămâne distant și 
teribil de aristocrat. Fedor e tipul 0- 
mului care poate avea aerul elegant 
chiar și în bluză de lucrător. 

Cu toate acestea, nu pe Fedor îl iu- 
beşte Ana, ci pe Vasia. Uneori plânge 
noaptea, alteori sărută clanța uşii pe 
care a atins-o Vasia. [i cere lui Papada” 
kis să-i dăruiască iconița pe care i-a 
dat-o Vasia, deși nu reprezintă decât 
sfinţi ortodocși care nu sunt sfinţi ade- 
văraţi. Intro zi, îl roagă pe Vasia so 
lase să-i coase nasturii, desprinși dela 
tunica lui de șofer, dar Vasia râde şi 
dă din cap că nu: ar merita să fie spân- 
zurat dacă n'ar fi în stare nici măcar 
să-şi coasă nasturii ! . 

Şi într'o zi, Vasia aduce un anunț. se 
caută o fată ca ucenică la croitorie. 
Ana se duce singură să se prezinte; nui 
vea să fie însoţită nici măcar de Bar- 
dișinov „și e primită. Ana altă ce în- 
semnează să munceşti în țară străină. 
Ana trebue să facă cursele, Ana trebue 
să muncească din greu. Totuşi, ce drag 
îi este micul anunţ; Ana cade pe pat 
moartă de oboseală „dar uneori visează 
munţi acoperiți cu zăpadă care poartă 
maiestatea pe piscurile lor. 


n de AXENTE SEVER POPOVICI 


Pr le o i a 

: rece prin Des- 
ra sa lua desigur ceva din Edgar 
Eee i un fel, o bună parte din 
pergson. Asta este linia desvoltării lui 
Şi acum, el ca atare. Părerile se îm- 
part. Unii vorbese de un Valery kan- 
lian și cartezian deodată, alţii vorbesc 
de un Valery elevul lui Mallarm& și 
discipolul lui Leonardo da Vinci şi î 
siârșit, alții vorbese de un Valery po” 
zitivist. Unde stă adevărul? In câteva 
cuvinte. La începutul cuceririi sale 
metodice este un absolut. Dar nu un 
absolut metafizic, ci numai un absolut 
etimologic; există o ființă detaşată. De- 
aci o primă poziţie. Valery vrea să-și 
creeze singur tot universul, Cu alte 
cuvinte, să facă un subiect şi un obiect, 
Odată stabilită despărțirea, efortul lui 
principal constă în eliminarea oricărui 
contact cu lucrurile, şi dacă se poate, 
în eliminarea presiunii lumii, Poziţia 
este câștigată. Paul Valery se ridică lent 
până la acea înălțime, de unde, cu v 
singură privire, domină iot universul. 
A ce pont pur je monte et m'accou- 
tume... zice el în Cimitirul marin. Uni- 
versul întreg este la picioarele lui. De- 
acum, el nu mai vrea să-și pietrilice 
materia profund rebelă, ci să facă să 
triumie gândirea asupra naturii. Un 
lucru posibil, chose Jacile, ar zice Mon- 
sieur „Teste. Asta însemnează că Valery 
este încercuit esenţial în gândire și nu 
în lucruri. Intru câţ mă privește? Nu. 
bu ari nevoie mai mult de obiect, Ra- 
tiunea e un iucru secundar. Poate din 
cauza ei, Valery refuză lirismului său 
substanța umană, şi nu reuşeşte în 
poem decât în ceiace priveşte pura dis- 
poziţie arhitectonică. Asta e o idee de 
matematician, o idee împrumutată lui 
Maliam$, şi în fond, o eroare filozo- 
îi că. Dar încă ceva important. Valery 
trăeşte, atât cât el poate, urmând un 
itm regulat, un traect continuu şi 
drept. Ceiace este frânt, inutil sau ilo- 
gic îl rănește. Da, şi mai mult ca orice, 
atunci când este în acel punct pur, ce: 
tașat de tot, deasupra universului, a= 
tunci îl răneşte ideia de Dumnezeu. 
Dumnezeu, pentru el, nu este decât un 
obstacol abstract, de care se izbește 
calm, ca un cristal, cu toate puterile 
poeziei sale; o nevoie de unitate sau 
o sinteză instantanee a tuturor realită- 
ţilor și a tuturor posibilităților. Dar 
acest Dumnezeu, care nu este şi care 
nici nu poate îi din această lume, nu 
lasă spiritului decât resursa dezolantă 
a căutării, Şi asta ar fi căderea în non- 
ființă ; — iar din rest, Paul Valery a 
făcut poemul măreț, Schița unui șarpe, 
in care celebrează maleticiile vanulvi 
extaz. Ce-ar mai fi de spus? Chiar e 


senţialul, — că Valery este poetul ac- 
tului sec. 





Dintre esteţii contemporani, îmi pla- 
ce enorm Adriano Tilgher. Astăzi, el 
trece printre oamenii cei mai atașați de 
viață, și care înscriu mult la gloria 
culturii italiene. Nu mă refer numai 
la Estetica lui, ci la tot ce a scris; în- 
deosebi, la Filosofi şi moraliști dim se- 
colul al XX-lea. Asta e una din căr- 
țile lui mari. Ascultaţi cum detinește 
romantismul ! În esenţă. 

Romantismul nu este un fenomen 
pur literar, nici chiar numai unul cul- 
tural; el este, în sensul cel mai larg ai 
cuvântului, un fenomen uman. O nouă 
intuiție, o nouă experiență, mai mult 
încă, un gust nou, o nouă orientare a 
vieţii și o civilizaţie nouă. O civiliza- 
ție care-şi găsește expresia în toate zo- 
nele spiritului; în literatură, în artă, în 
religie, în filosofic, în morală, în obi- 
ceiuri, în politică și în drept. O expe- 
tiență a vieții, în care viaţa se simte 
cu vo putere maximă. Şi pe lângă asta, 
6 activitate obscură care nu este legată 
de nici una din formele vieţii, dar care 
posedă puterea de-a le indeplini pe 
toate, și care în fond, nare altă lege, 
alt teleos, decât pe aczla de-a fi în cel 
mai înalt grad viaţa însăşi. Aci stă e 
senţialui, Romantismul a scris pentru 
prima dată cuvântul Viaţă cu literă 
mare; şi tot el a purificat conceptul de 
orice conţinut științific, dând vieţii 
demnitatea ei metafizică. Majoră pnzi- 
ție. A făcut din ea fondul şi centrul 
universului. Ce însermnează asta? Ni- 
mic altceva decât că romantismul este 
cultul vieţii. Relaţia este perfectă. Dar 
atunci cum se explică că sunt mai 
multe romantisme ? Extrem de simplu. 
Deosebirile nu sunt cu privăre la obiect, 
ci numai cu privire la maniera de-a 
concepe obicctul. Unii o văd încarnată 
în individ, care. se ridică furios împo- 
triva totului, alţii, din contră, o văd în 
tot, — înțelegând prin asta, natura, na- 
ţia, socictatea, clasa, ete. — şi în care 
individul trebue să se integreze, Alţii 
o găsesc în adoraţia frenctică a trecu- 
tului, alţii în viitor, alţii în reîntoar” 
cerea la natură, alţii în suprema disci- 
plină omenească. Și în sfârşit, alții o 
găsesc în sentiment, în vis, în energie, 
în rațiune, în viaţă ori în act. Sunt mai 
multe feluri de-a privi această realitate 
universală care este viața, şi deci, mai 
multe feluri de romantisme. Dar cu 
asta am spus tot ce aveam de gând să 
spun despre Adriano Tilgher. 


Tzara 


=————= 15 Octombrie 1938 












BUCUREȘTI 


STUDIO : 
Clownul, de Sherk Roggers 


trad. de G. M. Vlădescu 


Sunt unele piese bune pe care totuși 
Teatrul Naţional nu le poate prezenta 
din cauza anumitelor principii după 
cari trebue să se conducă. Nu voiu mai 
discuta aici trista soartă suferită de a- 
ceste piese, odată încăpute pe mâna 
„locanzatorului“ Sică Alexandrescu. Ar 
rămane atunci doar eventualitatea ca 
piesa să nu mai fie nici-o dată repre- 
zentată pe o scenă românească. Dar mai 
există totuși o salvare: „Studioul Tea- 
trului Naţional“, scena care anul tre- 
cut a repurtat câteva succese străluci- 
toare cu „George şi Margareth“, „Ac- 
trița“ şi chiar „Glumele destinului“, 
lată că anul acesta vine să se adauge la 
aceste izbânzi și noua premieră: „Clow- 
nul“, o piesă pe care dacă cineva ar 
citi-o, nu i-ar sconta succesul totuși re- 
puntat, Trebue să recunoaştem că după 
actul 1 ne așteptam ca și actele urmă- 
toare să ne contirme una din „căderile“ 
cu cari ne-am obișnuit în ultimul timp. 

Eram puși în faţa unei piese al cărei 
subiect ne rearmintea filmele cu pre” 
text în viața de circ. Au fost, cred, des- 
tule filme din acestea cari să placă pu- 
blicului. Dar vezi că la teatru suntem 
puţin mai pretenţioşi decât la cinema- 
tograf, Ne era teamă ca atât actorii cât 
şi regisorul să nu se zăpăcească jucând 
Sau regisând cinematograf acolo unde 
trebue teatru și teatru acolo unde tre- 
bue cinematograf, Am greşit atunci 
când n'am apreciat la justa valoare ta 
lentele domnilor Finteşteanu şi Sahi- 
ghian, Sunt pentru prima oară pus în 
greaua situație că nu ştiu cine merită 
să fie mai mult lăudat, Domnul Finteş- 
teanu ne-a uluit pur şi simplu în rolul 
lui Charlie, In toate cele cinci tablouri, 
ne-a apărut sub aspecte diferite și totuși 
prin mici amănunte ne amintea că este 
acelaș om obsedat de o greșeală din ti” 
nerețe. Ne obișnuiserăm poate prea 
mult cu rolurile de om bătrân, roluri 
ce se cer șarjate şi în cari a fost distri- 
buit mai des acest actor. 

In această piesă, odată ce i s'a dat 
un rol pe măsura talentului, domnul 
Finteșteanu a fost minunat. A suferit 
în toate cele 5 tablouri și ne-a mirat 
naturaleţea, simplitatea cu care a sufe= 
rit. Eram tentaţi să-l întrebăm dece nu 
se bate cu pumnii în cap, așa cum fac 
„marii“ actori Bulandra, Vraca și alții. 

Suferinţa lui copleșește, tot aşa cum 
talentele de care dă dovadă de-a lun- 
gul piesei smulg exclamaţii de admi- 
raţie. Un sfert de ceas n'a mai fost 
acolo, pe scenă „actor. A fost clovn. Un 
clovn de cea mai bună calitate. A cân- 
tat din diverse instrumente. A râs -— și 
totuşi, câtă suferință în râsul său! — 
A entuziasmat întreaga sală. Fusese atât 
de prodigios în actul al douilea, încât 
atunci când spre sfârșitul piesei a făcut 
câteva scamatorii din cele mai reușite, 
nimeni nu s'a mai mirat. Să nu creadă 
însă nimeni că doar în câteva clovnerii 
și scamatorii constă tot rolul d-lui Fin- 
teșteanu. Ducându-vă să-l vedeţi veţi 
putea să constați adevărul acestor 
spuse. 

Ovid Brădescu, interpretul rolului de 
dresor de tigri, după ce în actul 1 a 
fost silit să debiteze prostii într'o com- 
binaţie de limbă românească cu italiană, 
a isbutit în actul al douilea să scoată 
câteva efecte din cele mai tragice sub 
aspectul de om decăzut și resemnat să 
se hrănească doar cu amintiri. Tot așa 
și doamna Fifi Mihailovici a plăcut mai 
mult în actul al treilea decât în întâiul. 
(am spus dela început că actul I e mai 
slab) Iar doamna Elvira Godeanu a pur- 
tat două rochii splendide, cari, doar ele 
ar fi contribuit la succesul său. Dar 
dânsa a ţinut să-și și interpreteze bine 
rolul. Nu e vina domnului Nicki Atana- 
siu că n'a isbutit să fie la înălţimea 
domnului Finteşteanu. Și-a interpretat 
ca de obiceiu conștiinecios rolul. Dar 
de-obiceiu nare ghinionul să aibe un 
partener atât de bun, care să-l eclipseze. 

De obiceiu numele  regisorului nu 
prilejueşte într'o cronică dramatică 
decât vreo două rânduri de laude sau 
injurii — după cum e cazul — Noi 
vom face însă excepţia dela regula 
generală, închinând mai multe rânduri 
maestrului care s'a dovedit a fi domnul 
Șahighian. E o sarcină destul de dificilă 
aceea de a reda viața de circ aşa cum 
a ştiut a o reda domnul Şahighian. Spu- 
nând aceasta nu mă gândesc la mai- 
muța care stătea pe scenă în actul al 
douilea și care în fond nu prea își avea 
rostul, ci mai mult la acele mici amă- 
nunte „dintre cari  voiu aminti aici 
prezentarea  dreseuzei de foci într'o 
elegantă rochie de seară ducând afară 
un lighean cu lături. Singurul defect 
pe care am putea să-l găsim regiei, ar fi 
prea multele treceri de actori de circ, 
din actul I, care sustrag atenţia publi- 
cului dela urmărirea acțiunei. lar ideea 
de a-l așeza pe domnul Finteşteanu, in 
tabloul al patrulea într'un fotoliu cu 
spatele la public, o găsim ca foarte ni- 
merită, deoarece ne-a dat dovada de 


Ela 8 








UNIVERSUL LITERAR 


30] 


ȚIG EREI 


ua: 
SIE 


oua: 


cota 
23 


















CRONICA DRAMATIC 


jocul de mâini perfect al acestui actor. 
Dar toate laudele acestea la adresa 
unui singur actor, vor părea poate, 
unora dintre cititori cam ne la locul lor. 
Acestora nu pot de cât să le reco- 
mand „Clownul“, piesă care, repet, 
fără ca să fie extraordinară a însem- 
nat un succes categorie pentru domnul 
Finteșteanu. E 


Teatrul Regina Maria: 
„Ediţie specială“, comedie 
tragică de Camille F. Wynn 


Pentru publicul românesc necunoscă- 
tor al problemelor sociale nordameri- 
cane, (cinematograful mai mult amuză 
decât informează), piesa  reprezintată 
pe scena teatrului Regina Maria poate 
părea neverosimilă, ba chiar exagerată 
până la pierderea noimei. Şi cred că a- 
cest public nu se lasă înşelat. Insă ju- 
decând obiectiv, piesa în sine, este o 
dramă puternică (termenul: comedie 
dramatică, îl găsim nepotrivit), Ea ri- 
dică o chestiune destul de interesantă 
și desigur foarte actuală peste Ocean, 
o tratează într'un ritm vioiu şi ager sus- 
ținut. Sunt şi unele inovații teatrale: 
toţi actorii vorbesc deodată. Formula a- 
ceasta am mai întâlnit-o de altfel şi a- 
iurea, la Wiliers de Lisle Adam, de pil- 
dă. 

Pentru sensul modern al vieții in- 





LUCIA STURZA BULANDRA 


tense, încordate și nervoase, această 
formulă reprezintă ceva specific seco- 
lului nostru. Singurul ei mare defect e 
că nu pricepi mare lucru din ce vrea să 
se spună. 

Pentru a preciza ceva asupra piesei 
însăși, începem cu o observaţie critică 
în legătură cu lipsa de sens a primei 
scene din actul întâiu. E pur şi simplu 
absurd. Aceiași acuzare o merită pri- 
ma scenă din actul II, care e jucată cu 
o vulgaritate inadmisibilă. 

Ansamblul interpretării ne face să 
ne gândim la nivelul scăzut al teatru- 
lui nostru. Comportarea generală a ac- 








R. BULFINSKI 


torilor. felul de a vorbi, de a se mișca, 
întrun cuvânt, debitarea rolului nu 
este câtuși de puţin artistică, nici reală, 
ci dimpotrivă, șarjată absurd, forțată, 
ridicolă. Sună fals. 

D-ra Lisette Verea poate fi o foarte 
simpatică persoană, dar cel mult pen- 
tru a înfrumuseţa scena. Jocul d-sale 
este destul de slab. Mai degrabă cre- 
dem că merită laude d-ra Tantzi Cocea. 
D-na Nora Piacentini? Preferăm să nu 
mai spunem nimic. Am lăsat la sfârşi” 
tul enumărării personagiilor femenine, 
pe d-na Lucia Sturdza Bulandra. Ca tot- 
deauna rolul d-sale e foarte bine pus 
la punct. Credem totuși că șarja nebu- 
niei înainte de sinucidere e poate exa- 
gerată. Prea multă melodramă şi cău- 
tare de efecte eftine. 

In ceeace privește pe ceilalți actori, 
nu-i vedem salvați de mediocritate. 

Afară de d. Toni Bulandra „al cărui 
rol îl putem admira (totdeauna ne-a 


plăcut pocul d-sale), și al d-lui Storin, 
jarăș frumos executat, ceilalți sunt per- 
sonagii cari exasperează nervii. 

Vorbesc afectat, se mișcă urit, debi- 
tează tirade inutile (poate și autorul e 
de vină aici). 


APR 


G. STORIN 


Insuşi d. Bulfinsky se arată mai pu- 
țin actor de talent în această piesă, de- 
cât altădată, Păcat. 

Pe d. Aurel Manolescu, lansat anul 
trecut cu mai mult succes, acum l-am 
găsit scăzut considerabil ; d, Talianu 
inexistent. 

Nu putem spune decât :un lucru: trist 
că o piesă destul de bună și de origi- 
nală, este executată cu atâta lipsă de 
talent. Joc comun, ordinar adesea. Spi- 
rite de prost gust (mă întreb dece lumea 
râdea câteodată). 

Păcat şi de piesă şi de câțiva mari 
actori, cari nu fac nimic spre a o ri- 
dica. 

vV. 


CLUJ 
2 + 5 = (Penelopa) 
de Somerset Maugham 


Intâia premieră a stagiunii Naţionalu- 
lui din Cluj a fost o comedie a lui S. 
Maugham, scriitorul englez atât de a- 
premat pretutindeni pentru opera lui 
epică şi dramatică deopotrivă. 

Literatura lui Maugham este adeseori 
o literatură de probleme. Prin această 
constatare nu voim să scădem virtuțile 
pur estetice ale operei sale, ci numai să 
subliniem locul ce-i revine inteligenţei 
în creaţia sa literară. 

Penelopa este înrudită cu Femeia sta- 
tornică, piesă deasemenea reprezentată 
la Cluj, într'o stagiune anterioară, A- 
mândouă sunt piese de probleme și pro- 
blema esțe aceeași în amândouă: cum 
îşi poate salva o temee căminul şi iubi- 
rea soțului ei. Dar câtă vreme în Fe- 
meia statornică inițiativa îi revine în- 
treagă nevestei, o femeie cu mari re 
surse de inteligenţă, în Penelopa ma- 
troana acţionează cu concursul familiei 
sale de origină și în special cu concursul 
părinţilor. De sigur, sfaturile familiei 
constitue numai un ajutor potrivit, căci 
principalul imbold îl dă dragostea pu- 
ternică pe care o are femeea pentru so” 
jul ei. Asttel, personalitatea celor două 
ergine este structural deosebită: una 
este femeia cu inteligenţă, iar cealaltă 
femeia cu inimă, dar amândouă deopo- 
trivă de vajnice apărătoare ale căminu- 
lui conjugal, apărătoare ale familiei. 

Ca structură dramatică, cele două pie- 
se sunt la același nivel. Prin înseşi da- 
tele fundamentale ale problemei, Fe- 
meia statornică înfățișează o tensiune 
dramatică mai accentuată decât Pene- 
lopa și această tensiune e neștirbită în 
tot decursul acţiunii. Dacă Penelopa are 
momente de stagnare, de slăbire a in- 
teresului dramatic, în schimb funcţia 
amorului este aici mai importantă. 

Această trăsătură caracteristică a spi- 
ritului englez, umorul, are un vrednic 
exponent în S. Maugham. Şi totuși u- 
morul este depășit la acest scriitor lu- 
cid printr'o agerime de spirit, care-l a- 
propie de satiră. Lucrul acesta se văde- 
şte atât în felul de a caracteriza perso- 
nagiile cât şi în înclinația de a-și subli- 
nia — cu multă inteligenţă și simț ar- 
tistic deopotrivă — intenţiile. 

In fond, Penelopa este o glorificare a 
virtuțiilor familiare ale englezilor. Fără 
să recurgă la nici un mijloc melodra- 
matic şi nici chiar la o elementară du- 
ioşie, rămânând în cadrul riguros res- 
pectat al comediei, Maugham ne face să 
simţim atmosfera intim familiară, dra- 
gostea şi respectul reciproc dintre pă- 
rinți şi copii şi efectul lor binefăcător. 
Ne mai arată în același timp faimosul 
„realism“ englez, care se exprimă în 
formula profesorului de matematică, ta- 
tăl Penelopei: 2 + 2 = 5, formulă po- 
trivnică logicei elementare, dar proba- 
bilă cu toate acestea. Iar această for- 
mulă este însăşi sinteza acțiunii drama- 
tice, cheia care îi dă Penelopei posibili- 
tatea să-şi recâştige dragostea deplină 
a soțului ei. 

In ce priveşte montarea pe scena clu- 
jană a piesei — ingenios anunțată cu 
bizara teoremă aritmetică 2 + 2 = 5 — 


relevăm mai întâi eforturile făcute de 
interpreţi, cari mau fost încă încunu- 
nate de prea mare succes din cauză că 
nu s'au potrivit rolurile, mai cu seamă 
la femei. Vorbim, bine înţeles, de rolu- 
rile principale. 

Am dori să semnalăm însă cu mai 
multi stăruință necesitatea de a se păs- 
tra caracterul etnic al personagiilor, în 
interpretare. Problema aceasta ni se 
pare de capitală importanţă, nu numai 
din respect față de autor și față de o- 
pera sa, ci mai cu seamă pentrucă nu- 
mai în felul aceseta reușim să valorifi- 
căm toate calităţile latente ale unei pie- 
se, obținând în gradul maxim acel e- 
tect de spectacol pe care-l urmărește 
orice reprezentație dramatică, 

In cazul de față trebuia respectată 





7 == 


Po Pe Vava 


DEA pe E 


$ 
a 
] 


() 






nota englezească a personagiilor  -— 
mari şi mici deopotrivă — şi trebuia 
exploatat umorul englez, dar în nota 
lui autentică. Avem convingerea că a- 
cest umor englez, care are pentru noi 
și o notă de exotism pitoresc, este su- 
ticient prin sine însuși chiar pentru va- 
loarea distractivă a spectacolului, și nu 
are nevoie să fie agrementat nici cu 
svăpăieri latine, nici cu picanterii meri- 
dionale. Sub acest raport, cel care sa 
apropiat mai mult de o interpretare 
ideală a fost A. H. Cristea în rolul ta- 
tălui. 

Mai relevăm jocul degajat și sincer, 
dar lipsit de eleganţă, al d-lui G. Au- 
relian (soțul). D-na V. Dimitriu (Pene- 
lopa) la sfârșitul actului ultim a avut 
o tendință spre debit natural și simpli” 
tate. | 

Director de scenă d. Vintilă Rădule- 
scu. 


OLIMPIU BOITOȘ 





Teatrul „Grand Guignol“ 


Primul spectacol al Teatrului „Grand 
Guignol'“ a constituit o decepţie pentru 
cei care şi-au făcut iluzii și o confir- 
mare pentru cei care începuseră să-şi 
formeze certitudinea că trupele străine 
care ne vizitează scenele, vin cu reper- 
toriu și ansamblu... „Bon pour L'Orient“. 

Aplauzele care au însoţit căderile cor- 
tinei erau pornite doar de buna creștere 
a publicului nostru şi — cred — din- 
ir'un fel de pudoare pentru ceea ce în- 


seamnă adevănata artă scenică franceză; 
în nici nu caz nu le merita d. Albert 
Levy, ieșit Ja rampă să anunţe publi- 
cul, ca la circ: „Mâine, program mai 
frumos“ și să ne declare, cu ochii închiși 
şi mâinile pe piept că: „Les francais 
vous adorent'. 

Şi, toate astea, pe scena unui teatru 
care poartă numele unei Regine iubi- 





Cinema Aro: 
O fetiță 


Se reprezintă la Aro, săptămâna a- 
ccasta, un film cu Deanna Durbin. 

In veșnica lor goană după „tipuri“, 
Americanii, cari au încercat să ne vâre 
pe gât vampe foarte grase și deștepte 
sau fraţi nebuni şi caraghioși, sau oprit 
în sfârșit acolo unde de mult trebuiau 
să se oprească. Au renunțat la repor- 
terii nebuni și la fetele amatoare de 
leoparzi şi au încercat să ne reprezinte 
de astădată „sufletul“ unei fete de 
cincisprezece ani. Am aocentuai asupra 
cuvântului „suflet“, fiindcă fata Dean- 
na Durbin se deosebeşte între totul 
de păpuşa cu sulufi blonzi, care își în- 
vaţă bine rolul şi care este Shirley 
Temple. Americanii au căutat să creeze 
un tip pe gustul publicului și, în sfâr- 
șit au reușit. 

Deanna Durbin mu debitează — ca 
Shirly Temple — lucruri inteligente 
cari fac pe spectator să fluere admira- 
tiv pentru ca apoi să se întrebe de unde 
scoate gheomotocul ăla de om atâtea 
deșteptăciuni. _ 

Deanna Durbin nu se  amorezează 
— ca Simone Simon în filmele ameri- 
cane — de profesori vrâstnici şi irezis- 
tibili. 

Ea este o personalitate, este „fata 
care vrea“. In primul ei film a vrut să 
formeze o orchestră pe care să o con- 
ducă tatăl ei, muzicant șomeur. 

In filmul al doilea însă, nu mai poate 
avea astfel de dorință pentru simplul 
motiv că nu are tată. Și atunci — mai 
simplu — vrea să-și găsească unul. Pre- 
ferințele ei cad asupra lui Herbert 
Marshall, actorul care nu caută să-și 
ascundă nici vârsta — destul de înain- 
tată, cred — nici ţinuta sa nu prea 
dreaptă, nici chiar infirmitatea de care 
suferă şi care totuși știe să-şi desvălue 
un farmec pe care, cred, nici — un ac- 
tor american nu-l mai are. Herbert 
Marshall știe să fie un tată de treabă, 
iar filmul e, ca și fetița, delicios. Dar 
Americanii totuși și-au dat puţin 
arama pe faţă. Se vede că ei au vrut 
să creeze tipul fetei sănătoase și nevi- 
novate. Iar filmul „O fată delicioasă“ 
cere ca Deanna Durbin să aibe un flirt. 
Era e experienţă ingrată, căci sar fi 
putut ca fata să nu mai pară atât de 
nevinovată, SA _ 

Şi atunci „flirtul“ a fost găsit în 
persoana unui băețaș de vreo 12 ani, 
care, în scenele în cari apare, prin tire- 


delicioasă 


de TRAIAN LALESCU 


reţea lui, o îmbătrâneşte mult pe 
Deanna, Dar joacă atât de bine copilul 
ăsta, încât suntem dispuși să ertăm 
gafa regisorului. Şi ar mai fi şi ceva 
de spus despre minciunile  Deannei 
Durbin. „O fetiţă delicioasă“ este al 
douilea film — după „Spovedania” — 
în care minciuna apare ca scuzabilă și 
chiar tare simpatică. Ce să-i faci? Nu 
toată lumea minte ca Deanna Durbin. 


Cinema Capitol : 
Stan și Bran alpiniști 


Au dat prea mult comicii aceştia în 
„Fra Diavolo“ și în „Țara Păpuşilor“ 
pentru ca să le mai putem pretinde să 
fie originali. Ultimul lor film — o înși- 
ruire de gaguri din filme precedente — 
nu ne face să regretăm recenta lor des- 
părțire. Şi totuşi s'a mai râs şi la „Stan 
și Bran alpiniști“. Nu atât de mult ca 
înainte dar, totuși, s'a râs, Incontesta- 
bil, Stan şi Bran au mai mult haz decât 
cei trei Morse. 

Iar veșnicele farfurii pe cari je sparg 
şi în filmul acesta nu trebue să supere 
pe nimeni. fiindcă lumea se duce, fiind 
convinsă dela început că o să vadă 
farfurii sparte 


„.ȘI CEVA DESPRE JURNALELE 
DE „ACTUALITATE“ 


Spectatorul bucureştean e o fire des- 
tul de blajină. Dar acesta nu e totuși 
un motiv pentru ca să se abuzeze de 
răbdarea lui. Tradiţia cere ca pe un 
afiş de cinema după numele filmului 
să se precizeze: Şi o complectare. 

La cinematografele de premieră, 
completarea e, în mai toate cazurile, un 
journal! de actualitate, Nimic cred că 
nu e mai plăcut și mai odihnitor decât 
un jurnal din acestea. 

Dar când la patru cinernatografe, în 
aceeaș săptămână ţi se prezintă acelaș 
jurnal de actualități, nu mai e vorba 
de nici-o plăcere. Cele zece minute de 
„completare“ devin chin. 

Iată, eu, care până acum câtva timp 
nu pusesem ţigare în gură, am devenit 
fumător numai pentru ca să am ce face 
în hollul cinematografului în care mă 
refugiez pentru a scăpa de jurnalul de 
„actualitate“. Trebue, neapărat să se 
găsească o soluţie (înnainte se rulau și 
jurnalele Pathe şi Eclaire). Căci sunt 
unii spectatori mai puţini pașnici decât 
mine. Şi ar fi păcat să se fluere într'o 
sală de premieră. 





= B 


notes cu o herghelie de cai verzi 
despre El. 

De atunci au trecut câteva toamne, 
Nu ştiu câte. Dar știu că băeţii din cla- 
sele primare dela Cuibu cu barză, cari 
jucau leapșa pe uliţă și desenau pe as- 
falt oameni grotești de cretă, sunt acum 
buni de recrutare, cu câte o mustață 
de cinematograf și înalţi cât ușa. 

Poate unul dintre ei, la cincisprezece 
ale lunii, când e tragerea  loteriei de 
Stat şi e lună plină pe cer, ține bolta 
frunței în palmă şi seamănă în gră- 
dina hârtiei florile lui de vis. 

Poate... 

Eu nu-l cunosc încă pe acesta. 

Dar cunosc atâţia, 


9 m mai umplut odată un bloc- 


Despre cari am 
seris. Cu cari 
m'am certat. Pe 
„cari îi iubesc, Pe 
cari câteodată îi 
urăsc. 

Au trecut câte- 
va toamne de a- 
tunci... 

O lavalieră n'am 

i stă mai văzut de 
Ora, de vis mult. Nici frize- 
rul patron depe strada Sfântul Ionică, 
autor de romane şi tragedii tipărite din 
săpunel şi lperdaf, n'o mai agaţă de 





guler. 
Lângă Algebră, Logaritmi şi roujul 
de buze, în servietele  domnișoarelor 


dela Notre Dame, nu mai găsești ver- 
surile lui Paul Valery. Nu se mai poar- 
tă. Ca şi lavaliera. 


Chiar N. Crevedia nu mai poartă 
gambetă şi un palton mare, mare cât 
Ilfovul. Și Duminica după masă nu mai 
face epigrame ci se plimbă ca ciocoii 
la Șosea sau la Snagov. Pe urmă con- 
tractele cu editorii curg. In fiecare lună 


semnează maestrul câte o hârtie cu 
Delafras. 

Au trecut câteva toamne... 

Cine ar fi tipărit o carte de un scrii- 
tor tânăr ? Poate numai un zăltat. Azi, 
manuscrise să fie, că editori berechet. 

Flăcăii de altă dată s'au maturizat şi 








GB Popa îi 
DACISE: 


NICOLAE AL LUPUIUI, autorul povesti- 
rei „Moștenirea, lumii şi îngerii omului”, 
este rugat să ne trimeată adresa sau să 
treacă pe la redacţie, 


PARVU ION SARU, Craiova, Cunoaștem 
o revistă nimerită. pentru colaborarea dvs, 
ea se numește „Satul” şi vă îndemnăm să 
indreptaţi întwacolo poeziile trimise nomă, 


MIRCEA OVIDIU SAVU, Roman, Poema 
„Pe ochi de eleștee” ne-a plăcul, şi numai 
îmbulzirea materialului ce-l primim ar 
putea, să-i întârzie publicarea, 


GR. DEM. BALABAN. Ceea ce seriţi dvs. 
nu este lipsit de oarecare frumusețe plă- 
pândăă, care însă nu dovedește că aveți me- 
nire pentru literatură, Sunt exerciţii fără 
importanță. 


GEORGE POPA. Nu putem publica, 


OVIDIU RAUREANU, Bucureştii. Regre- 
tăm că, scrieți mult şi de multă vreme iar 
acum, când încercați pentru prima oară 
să publicaţi, nu aveţi noroc. Bucăţile sunt 
slabe, chiar și „Lacrimi de bătrână”, în ca- 
re se para că v'aţi pus mai multă nădejde. 
Dece găsiţ dvs. „o formulă poetică deose- 
bită” intr'o strofă, ca aceasta? 

A fost, a fost odată... 
Dar ştim noi ce a fost? 
Ba da, a fost o fată, 

A fost, a fost. 

E cazul să spunem că n'a fost nictodată 
și nu este nici acuim,., talent, 








GH, C. Poezia „Evocare” e duloasă. Tri- 
miteţi-o la revista „Satul”, 


I. GH. N. 8. M. Nu publicăm ce aţi tri- 
mes. 


CORNEL LICOV, N'are nicio valoare, 
AL, M. OOTIAV. Nepublicabile, 


RASVAN PANAITESCU, Spre a vă po- 
toli nerăbdarea vă răspundem că am pri- 
mit plicul, regretăm insă că nu putem pu- 
blica poezia. 


C. PRUNESCU, CRAIOVA. Am dispus de 
soarta ei așa cum merită şi după cum ne 
îndemnați. 


VICTORIA SPIREA, Pantazi, Prahova, 
Ne screţi așa: „Indrăsnese a vă trimite 
câteva poezii care la vârsta mea (am şai- 
sprezece ani), după spusele multora din 
jurul meu, sunt bune. Laudele lor nu mă 
măgulese câtuși de puțin, dar nici eu nu 
ştiu, am sau n'am talent? Deaceea, îndrăs- 
nesc a vă alătura câteva cu rugămintea 
de a: judeca dvs., după, cum se cuvine şi aș 
îi prea fericită să publicați una în prea 
frumoasa dvs., revistă a cărei credincioasă 
cititoare sunt”. 

Poezioarele trimise nu se publică, totuși 
sar putea să aveţi talent, mai încercaţi. 


M. PAPADOPOL. Mai trimeteţi, 
mai munciţi şi mai încercaţi. 


adică 


P. P. B. Nu se publică. 
PETRE |. PETRE. Nepublicabile. 


ION P. RACOVAN. Să-i dăm „sentinţa 
la jurnal?” Tată: nu! 


SERGIU CERNESCU: Nu. 


NICOLAE TRUFAŞ, Năsăud. Aveţi un 
nume predestinat, deci puteţi indura şi 
neplăcerea, de a nu vă vedea bucata pu- 
blicată, 


Gh. SALBA. Mai încercați. Intrezărim 
florii emoţiei sincere în versurile trimise. 


PETRE VIȘINEANU: Este rugat să trea- 
că pe la redacția noastră. 











UNIVERSUL LITERAR 








Viaţa de veselie și tristeți a scriitorului român 


nu mai scriu articole bătăioase despre 
„generaţie“, Li-e frică probabil să de- 
clare că au sărit pârleazul celor 30 de 
ani și opera lor cântărită cu a înain” 
taşilor e în deficit. 

— Ehehe! Spuneau atunci. O să vă 
arătăm noi vouă. 

Şi nu le-au arătat prea mult. 

Ce e drept, pe unii, viața i-a svârlit 
funcţionari la Gară sau la Finanţe sau 
dascăli de istorie întrun orășel pustini 
de provincie. 

Pe alţii, și mai puţin norocoşi, i-a 
furat într'o dimineaţă de Octombrie, 
tuberculoza. (Tot îi mai place cotoroan- 
ței ășteia câte un poet cu profil de se- 
rafim). 

Ultimii s'au lăsat 
pur și simplu de „me- 
serie“ apucându-se 
de alte lucruri mai 
serioase, mai trainice 
cari încunună și por- 
- tofelul, nu numai 
<£ă fruntea. | i 

S'au schimbat de 
atunci multe în repu- 
blica pescuitorilor de 





stele. 
Dar Poetul, Ela 
Şuetă rămas același ne- 


schimbat. Măreţ. 

In Iulie cu galoși, în toiul iernei cu 
pălărie de paie. 

Visând. să-şi cumpere o bicicletă, iu- 
bind în taină pe Greta Garbo şi nevasta 
simigiului din colţ, scriindu-şi versul 
cu scrâșnete de foame, dormind dimi- 
neaţa pe bancă în Cișmigiu, între o gu- 
vernantă şi un pensionar. 

— Ştii, — m'a întâmpinat zilele tre- 
cute Virgil Gheorghiu, autorul volu- 
melor „Febre' și „Marea Vânătoare“,— 
ași vrea să-mi vopsesc din nou părul. 
Ce zici ? 

— Şi ce culoare, mă rog ? —— l-am în- 
trebat. 

— Verde. 

Şi l-am crezut fiindcă l-a mai avut 
vopsit odată verde, și fiindcă este un 
poet, 

Dar dacă l-aţi cunoaște pe acel poet 
negru ca sufletul de catran al Africei, 
pe Ştefan Stănescu ? 

— Vorbește domnule, mai tare! — 
îi spui — că nu înțeleg, şi lui parcă îi e 
milă de cuvinte să nu le scrântească 
oasele în dinţi, să nu le supere. 

L'am întâlnit anul trecut într'o stație 
de tramvay. Eu sgribulit, el la fel. Ve 
nise iarna călare pe lupi la barieră și 
aștepta să-i dea drumul în oraş. 

— Unde te duci, Ștefan Stănescu ? 

— mără... pozit,.. erune.... 

— Aud? Vorbește mai tare, mă! 

— Mă duc la un depozit de lemne. 

— Cumperi lemne ? 

— Nu, o să iau două brichete. 

— Barem, ai sobă bună ? 

— Nam sobă. 

— Cuuuum, n'ai sobă ? Păi atunci de 
ce cumperi, mă omule ,brichete ? 

— Aşa, să le am în odaie că vine 
iarna, 

Ce mai vreţi ? Măria Sa Poetul. 








CAPITALELE DE FUM ŞI DE VIS 
ALE UNEI REPUBLICI 

Fialkowski... Kubler... Terasa... Cap- 
șa... Cafe de la Paix... Corso... 

Câte amintiri ! Câţi ani de glorie ! 

Cronica vieţii scrii- 
toriceşti dela Fial- 
kowsky, dela Kiibler 

sau madam Curcă, 
aşa cum era porecli- 
tă cafeneaua, dela 
Terasă ar fi trebuit 
s'o alcătuiască un Ion 
Neculae. glumeţ al 
vremurilor acelea. Eu 
nu mă pot încumeta 

4 __ so tac, fiindcă eu cu- 

Al. Macedonski  posc doar zilele de 
sfârşit ale Capșei şi un Sfânt Gheorghe 
posomoriît când ne-am mutat calabalâ- 
cul și veninul vis-ă-vis la Cafe de la 
Paix, întronând, într'o cafenea plină de 
dame de consumaţie și boxeuri, dezor- 
dinea şi gălăgia specitică discuţiilor li- 
terare. 

Dacă urechea mi-a prins ceva despre 
madam Curcă şi Terasă, e de vină Mi- 
hail Sorbu, conu Iancu Brezeanu, Al. 
Cazaban sau Jul. Giurgea. 

Am auzit, de exemplu, că pe vremuri, 
la 'Ferasă, lui Al. T. Stamatiad cu mus- 
tățile răsucite până în borurile pălăriei 
şi cu bastonul în poziție de la „umăr 
arm” !* nu-i rezista nici o domniţă. Ce 
tânăr suplu trebuie să fi fost Corneliu 
Moldovanu ! 

N. Pora, desigur ,„n'avea țăcălie şi 
împărțea şuete la masă cu caricaturistul 
Petrescu Găină. 

După Lucreția Karnabat, trasă prin 
ine] „cu ochi mari ai Franciskăi Bertini 
(spun bătrânii că nici mu se compara 
cu fetișcanele generației noastre, cu 
Coca Farago, cu Lucia Demetrius sau 
cu Sidonia Drăgușanu (să vezi, ce îmi 
vor întoarce acum capetele pe stradă 
când le voiu saluta !) tânjeau toţi se- 
minariștii. 

Caton Theodorian era grav ca și azi 
şi tot cu monoclu și tot vizitând expo- 
zițiile. 

— Hm! Ce mai faci? Ce mai faci? 
Frumoase tablouri ! Frumoase tablouri! 
E, pe care mi-l dai mie? A?... Stai să 
aleg ! Stai să aleg! 

— Păi... 

— Cum „mie? Mie nu-mi dai nici un 
tablou ? Nici un portret sau un peisaj 
pentru muzeul meu ? 

In fund era masa 
maestrului Macedon- 
sky, escortat mereu 
de Al. Stamatiad şi 
de D. Karnabatt. 

Lui Mihail Sorbu 
îi sclipeau ochii 
ștrengărești. Ion Mi- 
nulescu lansa moda. 

Erau la preţ mare 
poeţii. 

Nu-i concurau nici 
actorii de cinemato- 
graf și se mai citea 
pe ici pe colo câte o 
“ carte 
O inimă cădea lân- 





SEA 





Lucreția Caimabat 








de NEAGU RĂDULESCU 


gă o halbă cu guler şi lângă cinci alu- 
ne americane numaidecât, 

Trei versuri scrise cu foc și duse dis- 
cret de chelner și bardul era mai stă- 
pân pe situaţie decât Harun Al Rașid 
pe un harem. 

Concurența o alcătuiau ofițerii dela 
roşiori sau dela călăraşi cu schimbul. 

De! Cisme, pantaloni bufanţi cu vi- 
pușcă, rozete, brandenburguri, pom- 
pon și deasupra şi ordonanță. 

Pe când poeţii noștri numai pletele 
și poeziile de ei. 

Dar şi pe ăștia se pricepea să-i cu- 
rețe din cale de minune George Gre- 


"gorian „care pe langă plete şi poezii 


bune, mai avea şi mai are și acum (ar 
putea să ne mai dea și nouă) un piept 
de Ursus, de care izbiţi s'ar prăbuși toți 
taurii cafenelelor și două braţe cari ar 
cinsti ori ce campion de box. 

— Gregoriane, sări! Mă bat mișeii! 
— ţipa Stamatiad, — și din fundul ca- 
fenelei părintele poeţilor se repezea 
vijelie să calce în picioare mișeii, cari 
erau cât pe aci să scutească „Istoria 
Literaturii Românoşti“ de capitolul 
„Trâmbiţelor de aur“, 


ŞI PE VREMURI, POEȚII INEBU- 
NEAU TOT AŞA 

La „Terasă' mai era şi un tânăr 
înalt, după al cărui profil se întorceau 
totdeauna capetele cuconiţelor cu ro- 
chiile în volane, cu umbreluţe scurte și 
porumbei albi înşiraţi pe boruriie pă- 
lăriilor. 

Tânărul ştia să poarte  monoclu cu 
prestanţă şi eleganța sa îi creia invidii. 

Mulţi i-au spus prințul. Şi o merita. 

Zilele lui de glorie însă au fost nu- 
mărate, căci într'o după amiază — ve- 
nise desigur primăvara, anotimpul poe- 
ților — își schimbase culoarea ochilor, 
râdea în neșştire și așezat lângă fereas- 
tră lipea pentru fiecare trecătoare câte 
un afiş: 





Te iubesc 
TE IUBESC 
TE IUBESC | 


Pe urmă a dispărut. La găsit un 
prieten ascuns într'o cameră pe calea 
Griviței, 

— Ce faci aici, prinţule ? 

Prinţul a dus tainic un deget la gură. 
Privirile lui străluceau halucinant, 

— Șșșșș! Nu vorbi! Ne aude! tă 
urmărește ! Vor să mă ucidă! Îmi pun 
otravă în mâncare. N'am luat în gură 
nimic de o săptămână și nici nu voiu 
ua. 





Manualul perfectului sinucigaş 


Dela un timp, atâta lume se 
sinucide, ca, să aibă, poza, la, ziar. 
Apariţia manualului se impu- 
nea. 





Dacă nu aveţi mână sigură, 
decapitați-vă întâiu şi trageţi de 
aproape. 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 


Dacă vă aşezaţi pe şinele tre- 
nului, puneţi o pătură dedesubt: 
la câmp trage. 





Un poet. are fantezie: îşi tae 
toate membrele şi capul, lăsând 
însă o mână cu care se să stran- 
guleze. 





In fundul mării, nu vă puteți 
împuşca. Arma nu ia foc, din 
pricina umezelii. 


Dacă după trei zile, nu vă e 
frică de strigoi, însemnează că 
sinuciderea a reuşit. 





15 Octombrie 1938 =—— 


De atunci prinţul a rămas mereu vi- 
zitiu la caleașca unei imaginaţii boi- 
nave. 

— Cine e bărbosul ăsta care se tot 
fâțâie pe Calea Victoriei ? 

— A, unul. Un oarecare. Cică e poet. 
Artur Enăşescu. 

Mai târziu, Soc. Scriitorilor l-a iîn- 
ternat într'un balamuc. Peste noapte 
a sărit zidurile şi-a fugit cum ar fi fă- 
cut orice poet, 

A doua zi era pe 
Calea Victoriei. La 
promenadă. Cu mâi- 
nile în buzunare și cu 
mintea lângă obra- 
zul de smalţ al lunei. 

Azi el nu mai e de- 
cât un biet om, cu 
aspect de cerșetor. 

In fiecare lună, se 
găseşte cineva să-l 
spele, să-i schimbe 
hainele sdrențiuite. 

El ia hainele noi și 
le dăruieşte — ar 
putea să procedeze 
altfel un prinţ? — şi înhbracă din nou 
pantalonii cari trec cu puţin peste ge- 
nunchi, cămașa tivită cu păduchi şi un 
palton cu care se invelește ca într'o 
plapumă. 

Cine mai ştie azi că Artur Enăşescu 
e doctor în filozofie şi că pe vremurile 
Terasci s'ar fi bătut toate domniţale pe 
inima lui de prinţ ? 


George Gregorian 


UN FEL DE EDUCAȚIE... 


Nu cred să existe scriitor român care 
să nu-și fi pierdut cât de puţin timp la 
masa unei cafenele, 

La cafenea se visează. 

La catenea se bârtește (întvebaţi-i pe 
Al. Cazaban). 

La cafenea afli că X a scris o carte 
proastă sau bună. (Scriitorul român 
nu mai citește dela 18 ani. EI se infox- 
mează). 

La cafenea dacă n'ai decât patru cla- 
se primare, după două luni de freguen= 
ță dai directive în artă şi poţi deveni 
critic literar temut. 

La cafenca iarna e cald și camera 
poetului nu are sobă, 

Dimpotrivă vara cafeneaua e ca o 
pivniţă şi nu simți nevoia să te trimea- 
tă $. S. R.-ul la Buşteni sau la Sâmbă- 
tă de sus, 

Sunt scriitori cari trei sferturi din zi 
stau lângă o ceașcă de șvarț. 

Și alţii cari dau din lună în lună câte 
un ceas prin acest acest institut al poe 
ților. 

Câte odată cafeneaua te prinde așa 
de mult în mrejile ei, că atunci când 
ieși din ea şi te trezești în stradă, îți 
sânt tâmplele ninse şi te arată confrații 
cu degetul. 

— Un ratat! 

Atunci totul e pierdut. Trebuie să 
te întorci în fum și miros acru de șvarţ, 
să asculți aceleași șuete demodate, să 
priveşti rând pe rând cum îi cad dinţii 
vecinului ,să dormi cu gazeta în mână, 
să visezi „dacă mai poţi și mai ai la ve. 

Și totuși cafenelele sunt pline de 
poeţi. Unii cari vin, alţii care se duc. 
Unii cari își fac ucenicia bârtelii și alții 
cari pleacă să muncească, să tipărească. 

Intre aceștia, categoria de mijloc: 
rentierii cari au închiriat pe viaţă o 
porțiune de canapea. 

— Dă-mi dragă un pol că n'am de 
șvarţ ! Oooh! am de încasat azi cinci- 
sprezece mii pentru un roman... 

Un roman pe care nu l-a scris și pe 
care nu-l va scrie niciodată, 





Din viziunea folclorică: 


Moartea 
(Urmare din pag. I-a) 


propierea ei de faimosul cântec bătrâ- 
nesc al Sârbilor închinat măicuţei dela 
Cozovo, Mamei lugovicilor, — îngăduie 
o interesantă paralelă. E o baladă din 
colecția de culegeri din Banat a lui E. 
Hodoș: 

Un voinic zace rănit de moarte. Doi 
„Bolumbei“ și trei vulturei îl îngrijesc, 
EI le cere să-i aducă buruieni, apă de 
izvor, și apoi să-l lege, Dacă "n trei zile 
pielea-i va albi, se va vindeca. De nu, 
va muri. După trei zile, pielea apare 
neagră, 

Voinicul nu se mișca 

Și așa îmi cuvânta : 

Steaua mi s'a 'ntunecat 

Și nu-i vorbă de sculat ! 
Vulturilor mă mâncaţi 

Şi nimica nu lăsaţi 

Numai mâna mea cea dreaptă 
Că-i măicuţa înţeleaptă 

Şi pe degetul cel mic 

Mi-a pus un inel de-argint, 
Maica ?n el a tipărit... 

La fe ca în balada sârbească, vulturii 
poartă mâna și o lasă maicii bătrâne în 
poală. 

Dar de aici începe deosebirea. Maica 
nu încremenește în disperarea dârză, 
ca în balada străină. Gândul ei e tot 
atât de plin de calme tristeţi ca şi al 
voinicului în faţa morţii. E preocupată 
nu atât să-l plângă — ci să împlinească 
rândurile de pomeni cari îi vor asigura 
lumea cealaltă. 

Căci aceasta e esenţialul în noțiunea 


noastră de moarte : trecerea „dincolo“. 
OVIDIU PAPADIMA 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908-938