Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0007

AIVEDSUL IILAP 





PROPRIETAR 


SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREȘTI, 


BREZOIANU 23 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Înscrisă zub No. 163 Trib. Iltov 


ABONAMENTE : 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


Lei 220 pe 1 an 
» 120 pe 6 luni 


TELEFON; 3.30.10 


ANUL XLVIlIle Nr.7 
SAMBATA 18 FEBRUARIE 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 








POPAS DUPA UN AN lestameni 


Cu îndreptăţită emoție, „U- 
niversul-Luterar” îşi serbează 
în acest număr un an de rea- 
pariție. Un an în care şi-a dat 
toate silinţele să se apropie de 
ceeace râvneşte să fie: o revistă 
bună de literatură şi cuitură. 
Roadele strădaniilor noastre 
sunt încă o chestiune de viitor. 
Realitatea lor concretă rămâne 
să se evidenţieze treptat. 

Pentru moment, noi nu pu- 
tem decât să mărturisim des- 
chis şi sincer, năzuinţele noa- 
stre,. 

Revista şi-a reluat apariţia 
într'o epocă destul de aurbure, 
când curente şi tendinţe strai- 
ne de iteratura care durează, 
destrămaseră adânc ogorul au- 
tentic al creaţiei româneşti. 
Contra acestora se dusese pâ- 
nă atunci luptă memorabilă, 
angajând în arena scrisului nu- 
me sustre. Dar, din nici o par- 
te nu răsărea o formulă deri- 
sivă, care să însemneze câşti- 
gul practic al irământărilor 
teoretice. Nu aveam decât po- 
lemice ale căror străluciri pâl- 
pâiau prea vivlent, ca să lumi- 
neze paşii şovăitori ai multora. 

„Universul Literar” a apărut 
imediat după momentele aces- 
tei aprige încordări teoretice, 
când în urma furtunii, nu se 
ivise nici un curcubeu ca să 
vedem sub ce semn se făcuse 
pace, nu se ridicase nici o for- 
mulă stindard călăuzitoare. Es- 
te drept că nici „Universul Li- 
terar” nu a adus o formulă 
nouă. 

El s'a ivit însă entuziast şi 
tânăr, cu nădejdea că în coloa- 
nele sale deschise imparţial tu- 
turor talentelor începătoare, ca 
şi tuturor scriitorilor mari, va 
da prilej să se plămădească ce- 
va din literatura cu forţă nouă, 
la care visăm. De când a apă- 
mut până astăzi, acesta a fost 
țelul revistei. In această direc- 


ție şi-a destăşurat toate silin-. 


țele. A căutat, în primul rând, 
să răspândească în cercurile 
largi de cititori, literatura cea 
mai bine scrisă a autorilor con- 
temporani consacraţi, — poe- 
zie, nuvelă, articol critic, etc. 

A adus prin colaborările sa- 
le, vederile celor mai de seamă 
personalităţi, cari au discutat 
competinte, condiţiile operelor 
de artă. Prin aceasta a vrut să 
fie de folos şi tinerelor talente 
şi publicului doritor de lămu- 
riri în probleme de literatură 
şi artă. 

Convins fiind că frumuseţile 
geografice ale ţării trebuesc să 
fie cunoscute de toţi scriitori, 
a lansat ideea cunoaşterii ţă- 
rii, In acest scop, paginile 
descriptive cu reportagii asu- 
pra orașelor ţării au fost un 
prim pas. Alte reportagii — 
(Dobrogea, Bărăganul), au fost 
contribuţii la programul de a 
înfățișa întreaga atmosferă au- 
tohtonă cu particularităţile ei. 

Tot pentru cunoaşterea ţării, 
dar de data aceasta fiind vorba 
de o cunoaştere directă dela 
om la om, prin solidaritatea 
spirituală, sa început, sub au- 
spiciile revistei, organizarea 
şezătorilor în capitală şi în 
provincii, al căror scop este să 
închege legătura între scriitori 
şi publicul rititor. „Universul 
Literar” a urmărit să prezinte 
pe tinerii scriitori— cari mâine 
vor forma, — suntem în drept 
so credem — gloria ţării, — 
publicului provinciilor doritor 
de cultură şi încrezător în for- 
țele de mâine ale neamului. 

Prin aceasta, a trezit şi inte- 
res în public pentru operele în 
circulaţie şi a folosit şi scniito- 
rilor cari încă n'au posibilita- 
tea să se afimme prin volume. 

Pentru istoria literară, . re- 
vista a publicat o serie de con- 
vorbiri cu văduvele personali- 
tăţilor mari ale literaturii noa- 
stre, aducând un preţios mate- 
rial documentar. In ultima vre- 
me, tot pentru folosul scriitori- 
lor şi al cititorilor, a hotărât să 
dea un spaţiu de o pagină în- 
treagă, cronicei de informaţie 
măruntă, putând astfel oglindi 
frământările scrisului dela noi 
şi din străinătate. 

In sfârşit, prin colecţia „U- 
niversul Literar” nou înființa- 
tă, revista vrea să lanseze ope- 
rele scriitorilor într'o bibliote- 
că frumos tipărită şi ieftină, 
realizând astfel într'un centru 
de activitate literară mai mul- 
te direcţii de preocupări. 
Acestea „Universul Literar” a 
început să le înfăptuiască în pri- 
mul său an de -apariție. Ne dăm 
seama că revista are lacune 
care trebuesc umplute, defici- 
enţe în realizările ei. Ea va în- 
cerea să le remedieze, conform 
țelului ce şi l-a propus: să pro- 





voace în rândul scriitorilor, în 
special al celor tineri, entu- 
ziaşti şi dinamici, un stil viu de 
muncă, o tebrilitate care să 
constituie o nouă îvrmulă de 
creaţie. Căci  repetăm ceeace 
am precizat dela început, că 
noua formulă nu trebuie să fie 
numaiăecât învăţătura rece a 
unei ştoli, o doctrină expusă 
teoretic, abstract. Ci suma de 
principii noi, ce sar înmănun- 
chia ca o lormulă organică, 
trebue să decurgă din opera 
unuia sau mai multora scriitori 
foarte talentaţi oare să lase ur- 
me adânci întipărite în litera- 
tură. 

Drumul pe care „Universul 
Literar” îl deschide astfel, nu 
se ascamănă cu procedeele ve- 
chilor curente, pe care le ştim. 
Drumul acesta se caracterizea- 
ză prin diversitatea şi indepen- 
denţa sa. El, în primul rând, 
face apel la valoarea persona- 
1ă a seziitorilor, iar ideile ce-l 
conduc, sunt cele organice şi 
particulare oricărei opere. Idei 
care pot fi oricât de originale, 
noi nu vom şovăi să le acordăm 
ospitalitatea, câtă vreme nu 
vor atinge principiile noastre 
fundamentale, care privesc, în 
creaţie, rânduiala şi cuviința 
românească. Căci convingerea 
noastră este că ideile sănătoa- 
se şi sincere duc totdeauna la 





de VICTOR POPESCU 


izbândă. Dar, dacă ne înşelăm 
asupra unara, timpul le va ia- 
ce imoienisiwve. lar cele care vor 
izbândi, vor rămâne ca o pecete 
pentru revista ce le-a pro- 
movat. 

Această concepţie îşi are o- 
riguna in constatarea că şcoli- 
le, intotdeauna, afară de expu- 
nerile ideologice îue conducă- 
torilor, au produs înfloriri pa- 
lide, reizbuund să creeze opere 
originale,  Incredinţarea noa- 
stra este că, dimootrivă, pro- 
ducţiile originale determină 
şcolile teoretice. 

Aşa dar, aşteptăm scriitori 
destoinici pe cari „după cum 
până acum i-am primit, vom 
continua să-i prim.m cu since- 
ritatea şi cu avântul pe care le 
mărturisim sub steaua litera- 
turii înalte şi a gândirii au- 
tentice. 

Acesta este scopul „Univer- 
sului Literar”, în acest sens îşi 
îndreaptă activitatea sa 

Incheind un an de literatu- 
ră, şi pornind la drum pentru 
realizările celui de al doilea, 
vom continua să fim cu atenţia 
încordată la frământările feiu- 
rite ale artei şi literelor, în- 
tâmpinând bucuroși talentele 
proaspete, răspândind scrisul 
autoriior consacraţi, înlesnind 
scriitorilor relaţiile vii cu pu- 
blicul cititor al ţării: 





Aici, aici, la poarta vremii mele, 
De ani şi de tristeţe mă desbrac 
Şi le arunc pe toate ca pe haine, 
In clipa care vine, ca 'ntr'un lac, 


Nu uit pe nimeni şi nu uit nimic: 
La fiecare las măcar un gând 

Şi pentru fiecare amintire 

Câte o frunză 'n mine tremurând. 


Las ţie, îrunte, mâna asta pală 
Să te aline ca o mamă bună 
Să-ţi ţie umbră şi să te mângâie 
Când cornul amintirilor te sună. 


Şi vouă, ochi, pădurea și lumina 
Și cerul fără margine şi "nalt 
Să-l împărţiţi în două ca doi îraţi 
Când tu lumina, zarea celălalt. 


Şi ţie gând, îţi las ca unui fiu 

Ce totdeauna mi-a ştiut iubirea, 

Iţi las trecutul meu ,o umbră ştearsă, 
Iţi las ca unui mag nemărginirea. 


Şi eu, acesta, care toată viaţa 

M'am umilit şi n'am ştiut socoate..., 
Biet nume fără rost de când mă ştiu 
Plec singur şi nemulţumit de toate... 


VIRGIL CARIANOPOL 





Trăire şi conformism 


de NICOLAE ROŞU 


Fiecare vârstă îşi are meritele şi ms- 
tehnele ei. Suntem tineri .nu pentrucă avem 
o anumită vârstă, ci pentrucă nu înregis- 
trăm încă efectele unui fenomen de uzură; 
ajungem bătrâni nu pentrucă trecem de 
anumită limită a tinereţii, ci atunci când 
ne ințepenim şi nu mai suntem capabili 
de înţelegere, de prevedere şi de creare: 
atunci când viscerile ni sau sclerozat şi 
reflexeie au devenit greoas,  întârzâiate, 
când trăirea a devenit conformistă. Suntem 
totuși, împotriva oricărei osândiri biolo- 
gice, solidari cu generația noastră. Intrân- 
sa ne-am născut, cu ea vom trăi şi tot cu 
ea vom muri. Suntem părtași la izbânzile 
şi la înfrângerile-ei. O solidaritate carnală, 
organică, de sânge şi de viaţă, ne leagă de 
toată ritmica şi mișcarea ei interioară 
Nam trăit nici viaţa, nici ideile, și ni 
nu ne-am însuşit idealurile generaţiei 
care ne-a precedat. Sunt lucruri consu- 
mate, arse, moarte. Din cenușa lor deabea 
dacă se mai desprinde o pâlpâire de viaţă. 





Și nici prea tineri nu suntem pentru a ne 
putea crede solidari cu cei ce vor veni 
după noi. Pe aceștia, deabia îi cunoaștem, 
iar ințalegerea lor este un fenomen de 
timp. Orgoliul generaţiei noastre a fost 
atât de mare, încât sa întunecat privină 
înapoi, şi sa întristat privind inainte. Ori 
câte manifeste s'au redactat pentru cei ce 
vor veni după noi, ele nu au avut nici o 
valoare atâta vreme cât noi înșine nu 
avem o disciplină, un ideal, o energie in- 
terioară care să ne orienteze faptele. Ori- 
cât vom bârti pe cei care ne-au precedat, 
nu vom izbuti să-i dapășim atâta vreme 
cât alăturea de critica noastră nu edificăm 
o operă trainică, dinamică, sinteză a unui 
ideal colectiv, a unei simultaneităţi sufle- 
tești, Acesta este ceiace numim noi feno- 
menul specific al fiecă generaţii, feno- 
menul românesc al fiecărei epoci. 

Ceiace caracterizează fizionomia unei 
generaţii nu sunt elemntele culturale, și 
nici o anumită credință despre fenomenele 





„i a a a 


la chanceleeve oh 


Francois Clouet (1510—1572) 





La chancelitre Olivier (Viena) 


aâmbiante, ci mai mult o atitudine în faţa 
vieţii, o trăire ideală care însufleţește și 
unifică energiile tuturor, 

D. Al. Dima într'o lucrare de curând a- 
părută: „Fenomenul românesc sub noi 
priviri critice“ — cercetează părerile care 
sau enunțat în jurul acestei probleme. 

Ele sunt disparate sau incomplecte; sunt 
vrientăte întrun sens sau în altul; mărtu- 
risesc totuși nevoia unei cristalizări. Căci 
dacă există un  „apriorism românesc“, 
după cum spunea d. Lucian Blaga, el tre- 
bue căutat într'o „visiune stilistică“, într'o 
twansfigurare a elementelor caracteristice 
ale rasei. D. C. Rădulescu-Motru afirmă 
că satul, real şi istoric, realizează „întăp- 
tuirea unitară cea mai veche și cea mai 
originală a vieţii politice și culturale ro- 
mânești“, 

In fața acestor priviri critice d. AL. 
Dima, concretizează două concluzii deo- 
potrivă de preţioase: „folclorul, nu poate 
fi socotit desigur ca un criteriu de carac- 
terizare profundă a specificului naţicnal“. 
Și cea de a doua: „Cât despre personali- 
tăţile creatoare, ele definesc de asemeni 
„fenomenul românesc“ în măsura mumai 


în care transfigurează elementele populare 
specifice“, 

In cadrele diferitelor mijloace de carac- 
terizare a fenomenului românesc, se pre- 
numără și „localismul creator“. Este cate- 
gorică afirmaţia că „fermacătorul exemplu 
al acelui Ion Creangă a cărui românească 
și universală preţuire, purcede tocmai din 
valorificarea unui cadru strict local“. Dar 





(Urmare în pag. 7-a) 





Stilul romancierilor 


de VLADIMIR STREINU 


De la um timp îşi face loc tot mai mult ideea că scriitorii 
care se preocupă şi de stil sunt scriitori sortiţi rajturilor 
obscure le bibuotecii. Cât adevăr cuprinde o asemenea ajtr- 
maţie ? Ant dă) 

Dar mai întâi vom observa că ideea nu este dobândită la 
noi, de cei care o profesează, in chip jiresc; adică noi nici n'am 
apucat bine să avem scrutori, ia cure stilul să ji devenii prac- 
tică obositoare sau viciu, și ne-am trezit deodată desgusiați de 
un formalism care de japi ne-a lipsit, S'a intâmpltat cam ace- 
laş vucru ca și cu atitea alte idei uterare luate din vânt. Qure 
versul lhber românesc n'a fost de asemenea imprumutat din 
afară, cand versul nostru ctasic, departe de a ji degenerat în 
formalism uscat, nu-și istovese încă toate posubiiituţile? Am 
arătat altădată că verstibriștii noștri, purtați numai de gustul 
noutaţii jranceze, au imitat experienţa smbolistă, fără nico vre- 
buinţu interioară, jără nici un îndemn care să le ji venit di- 
năuntrul literaturi române, îndemn legitim în cazul că me- 
trul ciasic ar ji fost mânuit şi de noi pună la inexpresivitute. 
Atât de legaţi de „ceace se poartă“ am jJost, incât, ca să ajun- 
gem la aria pouritmicd a versului, am lisat cu totul în uuare 
măsurile bhbere ale poeziei noustre populare, ale oraţtilor și 
descantecelor — în special, de la care pornind, noua evoluție 
mewmică sar fi susținut organic; am sărut peste această reati- 
tate lăuntrica și am adoptat, în totul arbitrar, experiența sim- 
botiştilor francezi. 

Ceva simiiar s'a petrecut și cu ideea că stilul înjoseşte o 
operă literară sau, dacă nu 0 înjoseşte, oricum o retrage din 
rundul marilor opere. Această aberaţie ne vine tot din străi- 
nătate, unde însa nu mai este aberaţie, după cum sersiibris- 
mut, care la moi a Jost introdus artiţiciai, în t'ranţa avusese, ca 
mișcare firească, toată îndreplăţirea pe care i-o da secătuirea 
alexandrinului. În acelaş fer, acolo, odată cu desgustul de 
inespresivitatea versului clasic, scriitorii arătau oarecare res- 
pingere pentru inspirația academică, înăuntrul căreia alexun- 
drinul nu era decăt o simplă coordonată. Cu deosebire, ur- 
maşii simboliştilor expulzează din preocupările lor artistice 
aceeace, cu un termen rezumativ, sar putea numi „,corectitu= 
dinea'“. Suprarealiiştii zilelor noastre, cu mișcarea lor, moş- 
tenită de ia Rimbaud, de a incendia muzeele, adică lo- 
cașurile tradiției corecte și cuiburile superstiției academice, 
ies de bună voe şt cu bună știință chiar din sfera artei. Pe ei, 
după cum singuri au declarat în manifeste prea cunoscute, 
nu-i interesează în nici un fel ideea de artă ; ceeace urmăresc, 
este transcrierea directă a stărilor de conştiinţă, fotografierea 
sau mai exact cinematografierea întunericului automatic al 
conștiinței proprii, surprinderea, ca să vorbim în felul lor 
pretenţios, a „sintezelor subconștiente“. Așa încât, la dreptul 
vorbind, nu avem mai nimic de discutat cu nişte oameni care, 
dorind numai să se experimenteze psichologic, pot cel mult să 
dea materie unui anumit capitol al Psichoiogiei. 

Dar în preocupările lor iniţiale de a scutura arta de orice 
academism, adica de tot felul de uscăciuni, s'au prins şi anu- 
miţi prozatori, Unul dintre ei, care a exercitat și exercită încă 
o mare influență atât în Franţa cât şi la noi — se înțelege, 
sprijinindu-se pe autoritatea pe care i-o da în parte chiar ta- 
lentul de stilist, a afirmat că stilul nu este necesar unui mare 
romancier și, consecvent cu această afirmaţie, în romanele sale 
ulterioare, s'a dedat metodic la un fel de cochetărie cu scrisul 
neîngrijit. A dovedit astfel, cum beneficia de o înzestrare 
excepțională, că romancierul se poate dispensa de stil. Dovada 
teoretică a fost și mai uşoară, atâţi romancieri celebri nefiind 
stilişti tot atât de faimoși. Deaceea și circulă mai ales printre 
neînzestraţii care îşi teoretizează inaptitudinea de a scrie ono- 
rabil — acest argument, după care, dacă un Tolstoi, Balzac 
sau Dickens m'au dat atenţie deosebită scrisului îngrijit, stilul 
a decăzut din obligaţiile arte narative. 

Vom arăta poate, în curând, prăpădul pe care l-a făcut la 
noi această idee. Căci, dacă în ţara de origine, atitudinea îm: 
potriva stilului academizat desprețuia de fapt stilistica, acea 
lustruire, după regulele unui Albalat, a scrisului, acel meşte- 
Şug în adevăr neglorios de a ferchezui expresia, de a o dichisi, 
de a o unge cu dresuri și de a-i lipi „muşte“, la noi s'a ivit îm- 
potriva unui rău pe care nu l-am cunoscut. Acolo, o întreagă 
tradiție de academism rece, care se află la baza „prozei ar- 
tiste“, îndreptățea mişcarea romancierului modern de a se eli- 
bera de apucătura stilistică, pe câtă vreme literatura noastră 
nici w'a ajuns la stăpânirea deplină a posibilităților ei de stil, 

Cu toate acestea, noi nu avem azi mai nici un scriitor care 
să se pretindă a fi la curent cu chestiunile literare şi care să 
nu profeseze un cât de ușor desprej pentru scrisul artistic, La 
orice întrebare directă sau numai învecinată, literatul român 
care, mă rog, știe acum că stilul e ceva secundar în arta lite- 
rară, răspunde stereotip: — Tolstoi, Balzac, Dickens! L-ar 
încurca desigur nespus de mult ca, peste ceeace a citit întrun 
autor strein, peste ideea că sunt unii mari romancieri care 
nau luat în seamă frumuseţea exprimării, să dovedească de 
exemplu că stilul este păgubitor marilor romancieri, ceeace 
în adevăr i-ar susține noua atitudine. De aşa ceva însă, el se 
fereşte, complăcându-se în confuzia oportună dintre stil şi sti- 
listică, dintre expresivitatea scrisului şi mecanica lui, dar mai 
SN Sai fiind dulce şi necostisitoare imitaţia unui nou gest de 
cultură, 





Nuvela lui Duiliu Zamţirescu 


— Faza finală: „O muză“ — 


John James, O muză și O partidă în trei sunt 
scrise de Duiliu Zamfirescu, 
caracterizate în primul rând prin greutatea de 
a [i diferenţiate de amintirea propriu zisă. 
Toate ivei sunt scrise le persoana [. Chiar când 
cel care povesteşte nu este autorul, ca în O 
muză, lucrurile sunt așa manevrate că tehnica 
expoziţiunii nu se schimbă. Pentru Ibrăileanu, 
aceste bucăţi erau „amintiri“. „Amintirea“ este 
însă bucata literară în care autorul rămâne pe 
primul plan al acţiunii (şi trebue să ne gândim 
la Amintiri de Creangă, nu la Amintiri din 
Junimea de Panu); iar în aceste trei bucăţi au- 
torul se dă la fund, cu toate că este prezent şi 
relatează, nejucând nici un rol în O muză și 
unul fără însemnătate în ce priveşte desfășu- 
rarea acțiunii, în celelalte două. In orice caz, 
e o dovadă mai mult că genurile literare sunt 
neîncăpătoare pentru realităţi. Că bucăţile în 
discuţie sunt mai de grabă nuvele decât amin- 
tiri, o dovedeşte faptul că dialogul ocupă un 
Joc extrem de important. Și este interesant .că 
stilul acesta direct ia un rol precumpănitor 
tocmai acolo unde personagiile sunt puse față 
în faţă, iar conflictul trăeşte și se actualizează, 
ceea ce înseamnă că amintirea încetează şi in- 


ultimele nuvele 


de G. C. NICOLESCU 


tervine procedeul tehnic propriu nuvelei. 

In O muză, una din aceste trei nuvele cu ca- 
racter memorialist, primul din cele două capi- 
tole pare inutil, cum este la Blaue Donau, la 
Jeanu. El serveşte însă la încadrare și dă ele- 
mente de contrast. Nuvela e concepută pe ti- 
parul: teatru în teatru. Autorul înfățișează 
Napoli, drumul făcut în tovărăşia unor ptie- 
teni, spre Sorrento, și vieaţa mondenă de aici. 
Până când într'o seară, toți cei prezenţi, în 
fugă sau mai insistent, sunt strâmși în salonul 
donnei Nicoleta, care roagă pe poetul della 
Rovere să spună ce este o muză. Atunci pe 
scena. nuvelei apare o nouă scenă, unde prota- 
gonist şi povestitor este della Rovere, care în- 
cepe să povestească o. întâmplare menită să 
arate ce este o muză. In acest moment, în care 
începe capitolul al doilea, începe nuvela pro- 
priu zisă. 

Ea se încadrează în tema, atât de frecventă 
la Duiliu Zamfirescu, a dragostei nerealizate: 
tânăra fată care iubeşte și este respinsă. Dar 
sunt și alte elemente care, fără să altereze 
datele temei principale, vin să se alăture. În 





(Urmare în pag. 2-a) 




















UNIVERSUL LITERAR 














18 Februarie 















































CRONICA 

















LITERARA 





de CONSTANTIN FANTANERU 


VICIOR POPESCU: Biserica Neagră, nuvele 


In anii din urmă, am cunoscut destui 
tineri cari au debutat în literatură, cu 
volume de versuri, până să fi împlinit 
20 de ani. 

Printre ei, și-au rotunjit unii convs- 
nabi] numele de poet, încadrându-l de- 
licat dar rezistent în rama noutăţii. 
S'ar părea că producţiile  versificate 
sunt priincioase începutului timpuriu 
de carieră literară. Cu proza nu se în- 
tâmplă tot așa. Nu ştim dacă putem cita 
vreun volum de nuvele, un roman, care, 
în vremea la care ne raportăm, să fi 
adus debutantului tânăr satisfacţii du- 
rabile Compunerile în proză întâmpi- 
nă dificultăţi serioase, de altă natură 
decât ale exprimării lirice — şi pentru 
isbândă, ajutorul adus de timp este de- 
cisiv. Nu din tehnică decurge greutatea 
de a scrie o nuvelă sau un roman. Pen- 
trucă o carte defectuoasă sub raportul 
tehnic, poate fi valaroasă prin expe- 
riența însumată în ea, prin autenticita- 
tea gândirii, prin spiritul de observa- 
ție, sensibilitate, etc. A fost o preferin- 
ță a vremii noastre chiar, cartea „docu- 
ment“, aicătuită fără plan de ansamblu 
şi făr stil, prețioasă însă prin sinceri” 
tatea materialului uman, calitate fixa- 
tă cu termenul „autenticitate“.  Volu- 
mul de nuvele „Biserica Neagră“, de 
Victor Popescu, unul din rarii debutanţi 
de 19 ani, nu aparține însă literaturii 
„Gocumentare“, de care pomenim, ea 
nu este înrudită cu „jurnalul intim“, 
cu confesiunea, etc. Meritul ei de „au- 
tenticitate“ îl stabileşte autorul, nu vor- 
bind despre el însuşi, nu cerând să-i 
ascultăm suferinţele sau exaltările pro- 
prii, cum fac cei mai mulţi dintre con- 
fraţii d-sale de emotivă tinereţe, ci des- 
coperindu-ne o lume pe care o înţelege 
și o cunoaşte de aproape, mai mult de- 
cât noi, și a cărei zugrăvire corectă şi 
originală, stârnește o reală curiozitate. 
Lumea cunoscută de d. Victor Popescu 
formează stratul superior al societăţii 
românești, personagiile perindate în 
cele şapte nuvele ale cărții se desprind 
dintr'o galerie a aristocrației, adică a 
acelei pături pentru care cultivarea spi- 
ritului și împodobirea vieţii cu toate lu- 





minile traiului, sunt necesare și ajunse 
organice. Arta în primul rând, este in- 
gredientul indispensabil al vieţii şi per- 
sonagiile d-lui Victor Popescu nu se în- 
dreaptă spre ea ca spre o treaptă ce tre- 
bue urcată, ci ele o au în sânge cu res- 
firări de armonie și rafinament! A as- 
culta opere muzicale, a le executa, sau 
a vorbi despre ele nu reclamă, de pildă, 
nici un efort din partea eroilor, pentru 
că această artă s'a integrat în educaţia 
lor elementară. Deasemeni, a călători 
cu avionul, a străbate vertiginos distan- 
țeie cu mijloacele cele mai moderne, 
a împărţi anul după anotimpuri și a lo- 
cui la munte sau la mare, ascultând de 
preferinţele rafinate ale  nervozității 
moderne, — a pleca în străinătate şi a 
te instala acolo, săvârşind luorul ca un 
fapt natural din moment ce corespunde 
unei necesităţi, — toate aceste aspecte 
ale vieții înlesnite în grad înalt, sunt în 
nuvelele din „Biserica Neagră“, com- 
portări obişnuite, împlinite fără gând 
de emfază sau epatare. Ba mai mult, 
toată această îmbelșugare a traiului, a- 
jutat de confort şi de arte, rămâne ex- 
terioară sufletului, care nu se poate sa- 
tisface cu atât și nu-şi găsește fericirea. 
Nici un personagiu din „Biserica nea- 
gră“ mu este fericit şi frumuseţea cărții 
d-lui Victor Popescu reiese tocmai din 
această confruntare de planuri, al traiu- 
lui modern îndestulat şi al neliniştei 
spirituale, al setei după fericire şi echili- 
bru moral ! Intr'aceasta stabilim şi me- 
ritul tânărului prozator, care şi-a făcut 
debutul prin descripția unei lumi pe 
care o cunoaşte bine şi, spre a spune ast- 
fel, o denunţă. E1 dovedește spirit de ob- 
servaţie fin, o serioasă pătrundere a ca- 
racterelor, o înţelegere strânsă a rela- 
țiilor cari garantează mulțumirea su- 
fletească sau o strică, şi prin modul 
cum judecă acţiunile personagiilor, cum 
le îndreaptă sau le dezaprobă, îşi măr- 
turiseşte viziunea matură ce o are 
despre personalitatea omenească. Pe 
deasupra, irebue să facem şi observa- 
ţia că nuvelele din „Biserica Neagră“, 
prezintă toate numai portrete de femei, 
numai eroine, pe primul plan. Chiar şi 


Colecţia „Universul Literar“ 


în „Mărturisire“, deși aşezată mai în 
penumbră, tot enigmatica figură a unei 
femei determină caracterul ciudat al 
pianistului. Motivul pentru care şi-a 
impus d. Victor Popescu să facă de pre- 
ferinţă portrete de femei, se află în con- 
statarea judicioasă, că în lumea desori- 
să de d-sa, în deosebi femeile sunt stă- 
pânite de neliniști şi suferinţe. Bărba- 
ţii sunt agitaţi mai mult după câştiguri 
şi combinaţii sociale. Femeile însă, prin 
educația lor aristocratică, pregătite pen- 
tru contemplaţie şi analiză, sunt mult 
mai pretenţioase cu sufletul lor, pe care 
îl vor frumos, împodobit cu decoruri 
idealiste, — apărat ca o bijuterie, de a- 
tingeri  impure. Educaţia bărbaţilor 


mere Seti ăn SI 





aura E 
Ut 





IT III CICA OIT III IE IT AU UT) II IE 
II IONII IITIT CITITI IT TIE 


fiina funcțional alta, d. Victor Popescu 
observă: „Și dacă ei pot, în agitația 
muncii lor, uita toate nimicniciile din 
jur, dacă pot gâtui nemulțumirile inte- 
rioare, nu toi aşa se întâmplă cu aceste 
fiinţe, pe care le admiră și din păcate, 
cele mai adese ori, le socotese ca sim- 
ple instrumente de plăcere. Menitalita- 
tea aceasta strâmtă, mediocră, aduce în 
fona marele germen al nefericirii“. 
(pag. 103). Astfel gândește Ştefana, 
din „Un Ideal“, soție nefericită din pri- 









Nuvela lui Duiliu Zamfirescu 


primu! rând, ca şi Depărăţeanu, ca și 
Johann Strauss, ca şi Jahn James, eroul 
acesta este un artist. 

Poetul della Rovere cunoaște la Ge- 
neva pe d-ra Mariana d'Astuni, prin 
cumnatul ei. După plecare acestuia, cei 
doi, poetul de 44 ani, fata de 24, se îm- 
prietenesc. Plimbările şi discuţiile îi 
apropie din ce în ce. Fata este inteli- 
gentă şi cultă; poetul simte o adevărată 
plăcere să se afle în tovărăşia ei. Are, 
la un moment dat, „o oarecare secretă 
speranţă de a-i plăcea“, cu toată con- 
ştiinţa diferenței de vârstă. „Dar, cu 
groaza mea înăscută de suferințele o- 
menești și cu mila aproape părintească 
pentru domnișoara d'Astuni, înlăturai 
mizeria mea egoistă şi-mi zisei să mă 
bucur încă de vederea acestei flori de- 
licate, cât mai aveam'de stat la Geneva, 
fără gânduri ascunse“. Fata însă de în- 
drăgostește de poet şi într'o zi i-o măr- 
turiseşte, făcându-i o adevărată cerere 
în căsătorie, pe care excepţionala ei si- 
tuație materială i-o îngăduia. Poetul 
află cu această ocazie că tânăra este su- 
ferindă şi că măritişul i-ar grăbi moar- 
tea. De aceea nu acceptă propunerea 
fetei, care altfel l-ar fi bucurat poate, 
și caută să o îndepărteze dela ideea ei. 
„Fiindcă dumneata nu poţi să te mă- 
Tiți, iar eu nu vreau să mă însor, nu 
s'ar putea să rămânem prieteni ?** — o 
întrebă el, dar ea refuză. A doua zi, el 
urma să plece. Se despart, în atmosfera 
grea a acestei mărturisiri şi a acestei 
discuţii, cărora el vroia să le dea un 
ton de ușoară și prietenoasă glumă. 
Seara târziu, când el revine în camera 
lui, găseşte acolo pe Mariana, hotărită 
să i se dea. In momentul acesta, actorii 
Ge pe scena cea mare interpelează pe 
protagonistul din scena cea mică. Poe- 
tul le mărturiseşte: „am aşteptat-o să 
se liniştească şi am dus-o la dânsa“; iar 
când Pandola, personagiu menit să fie 
în economia nuvelei tocmai antipodul 
atitudinei lui dela Rovere, îl întreabă 
ce a câștigat purtându-se aşa frumos, 
el răspunde : 

— Nimic. Atât numai, că o doresc în 
continuu, de câteori mă simt singur, 
sau când lumea mă răneşte, sau când 
sunt nedrept, — din fundul sufletului 
ostenit, răsare domnișoara d'Astuni. 

Apoi, întorcându-se către duchesa 
Grazioii : 


(Urmare din pag. 1-a) 


— Iată, donna Nicoletta, cam ce ar 
fi o „muză“, 

Este o mare distanţă dela Subprefec- 
tul şi Spre mare până la O muză. Mai 
întâi în ce privește concepţia de nu- 
velă. Altădată tot interesul cădea pe 
acțiune şi personagii, în sensul că se 
urmărea naşterea, desvoltarea și în- 
cheerea conflictului. Acum, nuvela nu 
mai are o desfășurare temporală, ci mai 
de grabă una spaţială. Accentul nu mai 
cade pe evoluţia sentimentelor; nuvela 
nu mai este o povestire; iar sentimen- 
tele la care ea dă naştere nu mai ies din 
acțiuni desfășurate. Nuvela este acum 
așa conepută că ea nu mai urmăreşte 
toate momentele, ci ajunge la un anu- 
mit moment, care este cel culminant 
al bucății, pe celelalte doar atingân- 
du-le, în care toată esenţa conflictului 
şi cele mai adânci trăsături ale perso- 
nagiilor sunt puse în lumină, fără ba- 
lastul prea multor elemente pregăti- 
toare. 

Apoi, este o mare diferenţă, între a- 
ceste nuvele de după 1914 şi cele di- 
nainte de 1890, în ce privește stilul. In 
Conu Alecu Zăgănescu şi Subprefectui, 
care sunt bucăţile cele mai izbutite ale 
epocei dinainte de 1890, stilul este pur, 
dar nu cu totul fără ornamente, ade- 
cuat, dar nu lipsit de scăderi pe alocu- 
vea. El nu reuşeşte însă niciun moment 
să treacă dincolo de ceea ce este ma- 
terialitate şi să exprime mai mult de- 
cât conţine. Acum, maturitatea scrii- 
torului vorbeşte şi în această privinţă. 
Stilul nu mai este simplu instrument, 
ci element constituitiv al fondului 
Schimbarea rolului pe care îl juca sti- 
lul în această operă nuvelistică o do- 
vedeşte locul din ce în ce mai impor- 
tant pe care îl ocupă stilul direct. 

Totul în această nuvelă pare extern. 
Nici o analiză, de care se abuza altă- 
dată, afară de momentul în care poetul 
recunoște dorința de a fi plăcut de fată. 
Mariana este caracterizată de povesti- 
tor, dar dragostea ei nu suntem lăsați 
nici să o întrezărim, până în clipa în 
care ea se alătură cu încredere de poet 
şi îi spune: 

— Domnule dela Rovere, ştii că mi 
se pare că te iubesc... 

Eu rămăsei locului. Ea urmă : 

— Nu te îngrozi. Am zis „mi se 


pare“. Te rog să-mi spui dacă acesta 


este amorul. Nu mă întrerupe. Vreau 
să știu ce să fac. Dacă cu adevărat te 
iubesc, trebuie să mă iei de soție... și 
trebue să mor. , 

Nici o explicaţie a autorului afară de 
cele cinci cuvinte. Totuşi stilul își ia 
locul, pe care în vechile nuvele nu-l 
avea, pentru a lămuri toată gama de 
sentimente pe are o exprimă. Prima 
fază pe care o rosteşte fata este destul 
de lungă, cu cuvinte obişnuite, cu vo- 
cativul la început. Este fraza nepre- 
gătită a unui om calm și sigur de lu- 
crurile care le spune, dar care totuși se 
hotărăşte greu să o facă. „Eu rămăsei 
locului'* este mai elocvent prin valoa- 
rea lui expresivă de deasupra conţinu- 
tului real. A rămâne locului — este 
expresia pentru a arăta o adâncă tul- 
burare sufletească. S'ar zice că nimic 
din reacţiunea lăuntrică şi externă a 
lui della Rovere nu ni se îtnfăţișează. 
Și cu toate acestea, cele două propozi- 
țiuni negative: „Nu te îngrozi“, „Nu 
mă întrerupe“, nu sunt decât ca să re- 
flecte mișcarea sufletească a celui ce 
asculta, ce îi e scris pe faţă, ce vrea el 
să facă. Ceva mai mult. In prima frază 
apare liniştea şi siguranţa fetei din rit- 
mul regulat al frazei. Ca expresie, a- 
ceastă primă frază din citatul de mai 
sus, care, afară de vocativul iniţial, 
conţine numai verbe, adică acțiune, 
reprezintă numai voinţă. In cea de a 
doua vorbire a fetei, ritmul mai alert 
şi alternarea de negative cu afirmative, 
de propoziţiuni cu fraze, de fraze scurte 
cu fraze lungi, de verbe cu alte părți 

de cuvânt, o anumită ezitare, totul 
dovedeşte o schimbare în psihologia ei, 
care acum este mai nesigură, dar atât 
de plină de dragoste încât aproape 0 
cerşeşte pe a lui, cu toate că ea face 
cel mai mare sacrificiu. . 

Mai departe, lucrurile se menţin la 
aceeaşi sobrietate plină de semnificaţie 
a fiecărei întorsături stilistice. De dra- 
gostea fetei nu ştiu nimic până în clipa 
când ea vorbeşte limpede. Cât este de 
sinceră şi de adâncă această dragoste, 
autorul nu ne spune cu vorbele lui, dar 
stilistic ne lasă să înţelegem cât de răs- 
pândită în toată fiinţa fetei este acest 
sentiment, care îi aminteşte de el nu 
numai prin gânduri, ceea ce ar putea 
fi un act conştient, dar prin toate sim- 
ţurile și prin toate memoriile: auditivă, 


cina mediocrității de temperament a 
bărbatului, care, prudent și potolit, nu 
pricepe nevoia de expansiune a femii și 
nu o ajută să-și cristalizeze sufletul fur- 
tunos. 

Nefericită este deasemenea și Ileana 
Comşa, revoltată împotriva soțului bru- 
tal, egoist și nesincer. „Trupul aneu era 
unicul său scop. Săracul suflet, nicio- 
dată n'a găsit alinare. In nici o vreme. 
Dacă încerca vreodată să apropii sufle- 
tul meu de al lui, să mă armonizez cu 
caracterul lui, pe care încă, în primele 
luni îl vedeam bun, — îl iubeam, — îmi 
năruia orice iluzie, luându-mă în braţe, 
pentru a mă poseda trupește. „Asta îţi 
trebuie ţie“, îmi spunea el Și dacă nu 
putea face acest lucru, evita discuţia 
schimbând subiectul, sau tăcea. O 
singură dată m'a făcut să văd limpede: 
„Eşti femeie. Dreptul tău e să trăeşști cu 
mine“, (pag. 61). Atât de frumos îşi 
exprimă Adina, ascultătoarea transfi- 
gurată a Toceatei în re minor, de Bach 
— din prima bucată a volumului, ne- 
voia ei intimă de fericire, jindul de a 
vedea luminate încăperile sufletului 
său spaţios: „Câteodată sunt cuprinsă 
de o stare nelămurită de fericire. Nu-mi 
dau seama ce se întâmplă cu mine, dar 
sunt fericită. Aştept să se întâmple ce- 
va deosebit, sau poate sunt reamintirile 
trecutului... Adina pare să fie o mis- 
tică, în căutarea, — după năruirea vi- 
sului de iubire al tinereței“ a „isvoare- 
lor profunde şi nesecate de fericire in- 
terioară“. Adina e singura eroină din 
volum, care găseşte fericirea în ea: 
„mulțumire poţi găsi, dacă vrei să gă- 
seşti, în credința sau în dragostea care 
le generează. Mai bine zis numai în dra- 
goste. Fiindcă iubirea stă la baza cre- 
dinței. Pentru a înţelege pe Dumnezeu 
trebue să-l iubeşti, iar el să te iubească, 
Pentru a-l iubi trebue să fi învăţat a 
iubi“. (pag. 18). Altfel torturată de ste- 
rilitatea lăuntrică, este Via, din „Toam- 
nă gri“, când spune soţului : ,— „De ce 
nu crezi tu că eu plâng de vreme rea?“ 
(pag. 41); pe când Carmen, din „Sa 
prăbușit un vis“, îşi îndreaptă scopul 


vizuală şi motorie, ceea ce trece în ira- 
țional. lată pasagiul acesta, remarcabil 
deopotrivă din punctul de vedere al 
stilului ca şi al valorii introspecţiei psi- 
hologice care se află acolo, încât sar 
putea spune că avem una din cele mai 
Japidare şi fericite formulări ale îndră- 
gostirii din literatura noastră : 

— Dar ceeace este, e atât de minu- 
nat, încât îmi umple sufletul de bucu- 
7ie. De câtva timp, mă gândesc la dum- 
neata pururea. Când te văd, îmi bate 
inima mai tare. Dacă încerc să cânt, te 
cânt pe dumneata. Când umbli lângă 
mine, îmi vine să sărut haina ce porţi, 
uite stofa de pe braţul acesta cald, sub 
care mă adăpostesc. 

Tot plin de mișcare, deci afirmare 
de voinţă, marcată de un stil verbal (14 
verbe faţă de 6 substantive), dar în a- 
ceeași alternare de fraze scurte cu 
lungi, care arată neliniștea, aşteptarea, 
cu un oarecare echilibru de data acea- 
sta însă, vizibil în cele două elemente 
alcătuitoare ale celor trei fraze dela 
mijloc. Marele număr de pronume per- 
sonale și reflexive evidenţiază și mai 
mult dragostea fetei: întreg universul 
dispărea dincolo de individualizarea lor, 

Acestea sunt însă numai unele pilde 
pentru a scoate mai ales în lumină că 
nimic nu mai era comun între arta nu- 
velei dela 1888 şi a celei de după 1914. 
Stilul rămâne acum punctul de rezis- 
tenţă. El este analiza psihologică, pe 
care scriitorul ne-o dă indirect din 
punct de vedere material, dar direct 
din punct de vedere artistic. Fraza este 
în general neornată și lineară, fără ara- 
bescuri. Foarte puține comparații; ex- 
trem de rare metafore. Chiar aşezacea 
elementelor în frază araţă o necăutare, 
o simplitate grea de găsit aiurea: su- 
biectul, atributul, predicatul, comple- 
mentele, din propozițiunea principală. 
apoi propoziţiunea secundară — „Ușa 
mea, deschisă pe balcon, încadra, ca un 
pervaz, lacul Leman, în care se oglin- 
deau luminile de pe malul stâng“. În 
afară de această frază şi încă una dela 
începutul capitolului, în acesta al doi- 
lea, nici o descriere de natură, niciun 
cadru. Totul pluteşte în abstract, dar 
oamenii sunt așa de vii, încât această 
jipsă de detalii a cadrului în care ei se 
mișcă îi face să câștige ca vieaţă. Inter- 
vine aici o libertate a contemplatorului 
de a alege fără onstrângere imagina fi- 
zicului cel mai potrivit ideilor şi senu- 
mentelor sale, pentru a întrupa valorile 
sufleteşti puse în lumină de scriitor. 
Lipsa aceasta de insistenţă asupra tră- 
săturilor fizice, asupra detaliilor de 


vieţii spre copii, cari, cu toate că nu-i 
are de la bărbatul iubit, îi dau totuşi fe- 
ricirea deplină. O bucată, cu totul a- 
parte, şi de o valoare deosebită, credem 
că este „Tamara“, pentru compunerea 
căreia autorul a arătat că posedă nu re- 
marcabil simţ de observaţie şi un sens 
adânc al moralei sociale. Tamara Sto- 
rin rămâne fată bătrână din pricina 
prejudecăţilor deprinse printr”o educa- 
ție greşită. Contrar celorlalte eroine, su- 
fletul ei este mediocru şi sterp, ea nu 
înţelege poezia vieţii şi nici măcar pe a 
iubirii. Căsătoria ei sa amânat din an 
în an, fiindcă nu găsea partida confor- 
mă calculelor ei meschine. Când a con- 
statat că e prea târziu ca să mai consti- 
tue obiectul dorințelor cuiva, s'a lăsat 
înveninată de ură și plăcerea ei era ca 
să turbure fericirea casnică a fratelui 
ei. Sub pretextul îngrijirilor ei de soră, 
îl silea să ducă un trai închis, de absti- 
nențe și mortificări bolnăvicioase, Ale- 
cu Storin reacţionează însă şi Tamara 
rămâne singură, fată bătrână, acrită, 
cu vieaţa pierdută. 

După sumara noastră analiză a ficcă- 
rei nuvele din volumul d-lui Victor Po- 
pescu, subliniem constatarea că tânărul 
autor își pune în mod serios, cele 
mai de seamă probleme de fericire, de 
izbândă în strădania după echilibru! 
moral şi că aceste preocupări îl arată ea 
pe un scriitor prin vocaţie, predestinat 
să cunoască sufletul omenesc și să-i în- 
lesnească drumul spre lumină. Suntem 
datori să înregistrăm ca pe un câștig al 
literaturii tinere forţa de idealizare ma- 
nifestată în „Biserica Neagră“. In în- 
tregul ei, cartea face un cavaleresc 
gest de respectare a sufletului femeii, 
îndemnându-ne să-l cunoaștem mai de 
aproape și să-l preţuim. Originală prin 
noutatea lumii pe care ne-o zugrăvește, 
ingenioasă prin analiza justă a carac- 
terelor și a ideilor frământate, dar mai 
ales cuceritoare prin calea de idealism 
ce o propune, „Biserica Neagră”, consti” 
tue fără îndoială un valoros debut care 
recomandă frumos numele de scriitor al 
d-lui Victor Popescu. 





îmbrăcăminte serveşte scriitorului, 
pentrucă niciodată contemplația citito- 
rului nu e tulburată prin amănunte de 
modă, de pildă, care, ne mai fiind ac- 
tuale mai ales, distrag atenţia din lu- 
mea ficţiunii. 

“Toate cele spuse până aici se referă 
mai ales la capitolul II al nuvelei, care 
o conţine de fapt. Cel dintâi pare ex- 
centric acțiunii. El serveşte însă unei 
încadrări și unei prezentări de tipuri, 
care nu acţionează pe scena principală. 
S'ar putea zice că este inuţil, dacă din 
mijlocul tuturor nu s'ar releva Pandola, 
simbol al societăţii în care se află. Re- 
prezentând atitudinea telurică în toate 
acţiunile vieţii — şi capitolul I are me- 
pirea de a arăta aceasta — el are ros 
tul ca, prin contrast, să pună în lumina 
veritabilă atitudine artistului della Ro- 
vere, atât de deosebită de a celorlalţi 
Din această pricină necesar capitolul I, 
este demnă de relevat arta cu care este 
legat din nou cel de al doilea de el, 
prin ultimele elemente ale nuvelei, deşi 
la tipul acesta de nuvele, unde se a- 
flă mărturisirea unuia din cei care sunt 
strânși la început, cele două planuri nu 
se mai întâlnesc niciodată. La Duiliu 
Zamtirescu, în aceste ultime elemente, 
planul iniţial cu cel propriu zis al nu- 
velei iau din nou contact şi primul ro! 
îl joacă tocmai Pandola, ca să scoată 
în lumină din totalitatea celor două ca- 
pitole ce este o muză. Că, în definitiv, 
este o ființă pe care o poate întâlni 
oricine, dar că, peniru ca să aibă influ- 
ența spirituală binefăcătoare pe care 
a au muzele, este nevoie de ceva ce nu 
este numai la ea, dar mai ales la cel ce 


a întâlnește. Numai cel ce poate tran- 
spune o fiinţă fizică în lumea ideală a 
imaginilor își permanentizează o legă- 
tură spirituală; numai un suflet de ar- 
tist poate avea acest dar şi aceasiă 
mângâiere 

Mai presus de toate, ceea ce face pres- 
tigiul acestei nuvele este ceea ce carac- 
terizează această ultimă fază spre deo- 
sebire de cea dinainte de 1890. Este, în 
primul rând, nuanța intelectuală a su- 
biectelor, care îşi are rădăcina întro 
veche, precisă şi hotărîtoare infiuență 
simbolistă; iar în al doilea rând, aria 
și tehnica stilului, care devine primul 
element al nuvelei şi care utilizează 
toate efectele, aşa cum nu ştiu dacă se 
mai află în proza românească, 


G. C. NICOLESCU 


păzită „NICI ca Ama 


j 


———— 18 Februarie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 


HADIGL 


Pe vremuri, când călătoriam în lun- 
gul şi latul Dobrogei, poposiam uneori 
prin cât un sat tătăresc, 

Astăzi, caracterul acestor sate sa 
pierdut, unii dintre locuitori emigrând 
în Anatolia şi colonişti români așezân- 
du-se în locul lor, Sate curat tătărești 
nau mai rămas, totuși în multe comu- 
ne se mai păstrează vechiul nucleu tă- 
tăresc, lesne de recunoscut, pentru orice 
călător. Fără nici o grijă de aliniere, fă- 
ră vreo preocupare estetică, casele tă- 
tărești par aşezate la voia întâmplării ; 
rare ori găsești curte îngrădită; o lipsă 
vădită de vegetaţie și plantațiuni. S'ar 
crede că aceşti oameni nu simt nevoe de 
frăgezime şi umbră ; doar câte un sal- 
câm pe ici și colo, se întrece în înălți- 
me cu minaretul de lemn sau de piatră 
al geamiei. 

Unele case sunt construite din pia” 
tră, dar cele mai multe din „kirpici“, 
un fel de cărămidă de lut amestecat cu 
pae şi uscat la soare, acoperișul fiind 
de pae, sau, dacă se găsește vreo baltă 
în apropiere, din stuf. 

Aproape nici o mobilă în interiorul 
caselor, afară de niște saltele de pae 
(sedir), înșiruite dealungul pereților, iar 
pe aceste saltele fiind așternute nişte 
perne mari (mendir) și alte perne mai 
mici (iastăc) cusute din stambă, sau din 
tulpan brodat. Pe pereţi niște scoarțe 
(Kilim), cusutări sau batiste brodate 
(cevre), pe jos rogojini (hasăr) şi un mic 
scăunaș (cusin) ce servește în loc de ma- 
să şi pe care se așează o tavă de aramă 
cositorită (saan) cu de ale mâncării. Im- 
prejurul acestei mesuţe prânzese tăta- 
rii, așezându-se pe jos, cu picioarele în- 
crucișate, turcește, cum numim noi, 
Hrana lor obicinuită e o mâncare de 
carne, mai mult de oaie, cu pilat și di- 
ferite aluaturi (bărec), iar pâinea lor e 
făcută din făină de orz. 

'Tătarii sunt vii, îsteţi şi inteligenţi și 
se deosebesc de turcii din sud, prinir'o 
mai mare uşurinţă de adaptare la civi- 
lizaţie. Ei sunt descendenţi ai triburilor 
lui Gengis-Han, stăpânitorii de pe vre” 
muri ai întregii Rusii de miazăzi, de 
unde unii dintre ei au trecut mai târziu 
în Dobrogea, ultima lor așezare fiind de 
pe vremea războiului Crimeii. 

Păstrând obiceiurile și tradiţiile unui 
popor de stepă, tătarii au o mare pa- 
siune (merak) pentru cai (at) şi sunt 
dornici de alergări (iarăș). 

Ca şi la arabi, calul este mândria tă- 
tarului. O căruţă cu doi cai şi hamuri 
frumoase, însemna pe vremuri un ade- 
vărat lux şi semn de distincţie. 

Tătarii păstrează cântecele și dansu- 
rile lor caracteristice aduse din Uri- 
meea, dar cu timpul acestea sau ame- 
stecat cu altele aduse din Turcia de că- 
lători și pelerini. 

S'ar putea spune despre tătari, că 
sunt boemii satelor. Fantezia lor se îm- 
pletește prin sentiment și imaginaţie, 
pe un fond de senzualitate: 


Ca o cracă ţi se mlădie trupul, 
Eu mersul ţi-am iubit ; 
Am rămas privind după tine 
Și fără foc m'am făcut serum. 
x 
Casabadă mor cicek, Kebvde ghiul 
Benim geanâm dohru 
Senin kine bac 


La oraș flori albastre închise, la sat 
vrandafiri 
Inima mea e credincioasă, caută s'o 
cunoşti pe a ta. 
* 
” Pasărea ce-ai prins-o se potrivește cu 
tine ? 
Ochi negri, sprânceme arcuite... inima 
ţi-e veselă ? 
+ 


In ritmuri alene ce predispuneau la 
vis şi iubire, fetele dansau grațios, mlă- 
diindu-şi pântecele după tresăitarea sâ- 
nilor și jocul șoldurilor; trupurile tinere 
se îndoiau ca o nuia, în timp ce flăcăii 
„delicanlâ“ (sânge nebun) vrăjiţi şi cu 
ochii aprinși de dorinţi, băteau din pal- 
me tactul, umplând văzduhul de cântece 
languroase. 

Toba (davul) ţinea ritmul și o zurna 
(un fel de clarinet) susţinea melodia, 

Cea mai frumoasă dintre dănţuitoare 
era Hadige, fata cea mare a Hogei, o 
adolescentă sprintenă, cu figura ovală 
şi plinută, cu ochii căprui şi genele ar- 


cuite, cu părul negru cu reflexe roşii de 
„henne“. Corpul ei fără să fie grăsuţ, 
păstra unda formelor rotunde, inspirână 
iubire și dorinți voluptoase. 

Dincă, flăcău de român, feciorul me- 
șterului olar, din acelaș sat, sta pitulat 
după o clae de pae şi privea dus. Intre 
Dincă şi Hadige€ era o legătură de dra- 
goste, începută mai de mult, părinţii lor 
fiind vecini de casă și de pământ ftarla). 

Copilărise împreună, dar de la un 
timp fata se ținuse ceva mai rezervată, 
legea musulmană oprindu-le să apară 
prea mult în fața bărbaţilor și mai cu 
seamă a ghiaurilor; dragostea însă în- 
colțită se aprofunda din zi în zi și Șe- 
fica, sora mai mică a Hadigei făcea le- 
gătura între ei. 

Hadige știa ceva românește și Dincă 
puţin tătărește, așa că se foloseau de 
un dialect ciudat, iar când cuvintele 
nu-i mai ajutau, privirile lor întregeau 
restul. 

Aşteptau cu nerăbdare vara, munca 
câmpului, apoi secerișul, bun prilej de 
întâniri pe câmp. 

La ora prânzului când toată iumea se 
odihnea trăgând şi un pui de somn pe 
câmp, Hadige se îndepărta printre ară- 
turi, iar Dincă se apropia până la poale- 
le unui dâmb unde avea loc întâlnirza. 

Se așezau pe dâmb și se odihneau, 
mângâindu-se ușor, apoi mușcau din 
feliile unui „harbuz“* (pepene verde), 
răcoros, după care urmau alte mângâ- 
ieri, până ce Șefica începea să cânte o 
arie convenită şi atunci îndrăgostiţii se 
despărţiau, 

Impărtășindu-se așa din fiorii trupu- 
lui, ei ajunseră de nu se mai puteau 
stăpâni fără ca să se mai vadă zilnic. 
Și atunci când munca câmpului nu le 
mai dete prilej, ei găsiră mijlocul să 
se întâlnească seara, după asfinţit, prin- 
tre șirele de pae din curte, în care loc 
își făcuseră un culcuș, în timp ce Șe- 
fica îi păzea, 

Şetica iubea mult pe Hadige, deoare- 
ce copiii orfani ai Hogei erau în grija 
fetei cele mari, rama vitregă fiind ur- 
suză din fire şi ne având nici un senti- 
ment pentru copii. 

La o întâlnire din urmă, stând unul 
lângă altul, Hadige se adresă lui Dincă: 

— „Dinl€ beni Dinca, ghiunduz fik- 
rimdesin, ghegede wriamda'“. (știi tu că 
ziua nu-mi dispari din minte și noaptea 
din vis ?). 

— Și eu mă gândesc la tine, Hadige. 

— 'Ți-am trimis un șân (răvaş de dra- 
goste) prin Şefica, l-ai primit ? 

— L-am citit, dar nu l-am înţeles, 
căci maj sunt multe cuvinte tătărești pe 
cari nu le înțeleg. 

-— Ți-am seris : „Neolurdu șiirlerinde 
bulunscudim, okuduunda dudaciarână 





Flăcău Golnav 


Temperatura : 40 de grade ; 
Naiade 

Năvălesc în sală 

Prinse în spirală... 


Doi ochi albaştri — petece de cer — 
Ochi de femee mică, cer 
îndurare, lui. Crist 


Pentru chipul firav adormit sub voaluri prinse 'n ametist 


Şi în înserări 
Ce se-aştern pe mări... 


Două braţe albe, — degete cuminţi 


Au cuprins în seară, trup de flori fierbinţi, 


Jerbă de bujori, 
Legănată 'n cântec tainic de cocori... 


Şi 'n lumină pală de candelă-aprinsă în cântec de rugă, 


S'au cuprins în fugă 
Braţe de bujori în braţe de nalbă 


Şi în aşternutul alb, femea mică, se lipește — salbă — 


De piept şi ?n gândire şi în vis suav 
De flăcău bolnav... 


Nuwvelă de K. HI. ZAMBAOCIAN 

Ilu straţii de JEAN AL. STERIADY 

ben opeidim“ („că ași vrea să fiu ascun- 

să în cuvinte, ca să-ţi pot săruta buzele 
când Je citeşti“). i 

— Ce aştepţi ? 

— Oh! dar cât sunt de aprinse. 

— Buzele tale sunt răcoroase... 

— Totuşi mă simt ca de foc! 

Din ochii ei picurau lacrimi şi buzele 
lor erau umede. 

Şefica începând să cânte, Hadige se 
desprinse din braţele lui Dincă și fugi 
printre clăile de paie, iar Dincă se as- 
cunse, până ce liniştea cuprinzând tot 
satul, el găsi un moment potrivit să iasă 
din ascunzătoare și să plece, 

Intr'o zi Hogea umblând printre clăi- 
le de paie, observă că într'b parte a unui 
șir, paele erau strivite și căutând găsi 
o batistă cu motive românești cusute cu 
arnici roșu. 

Bănuind ceva se hotărî, ca seara să 
stee la pândă împreună cu Geafar, fiul 
său, 

Hadige și Dincă veniră la întâlnire 
ca deobicei, Șefica sta la pândă, dar 





* 
Hogea și Geafar sărind pe neașteptate, 
ea se zăpăci şi fugi de frică, fără a mai 
da de veste îndrăgostiţilor, 

Hogea se repezi la Hadige€ și luând-o 
de păr, o târâ și începu s'o bată, pe când 
Geafar isgoni cu furca pe feciorul de 
ghiaur. Toată noaptea Hogea fu pradă 
necazului şi rușinei. 'Toemai fiica lui, 
floarea și bucuria căminului, să-l necin- 
stească cu un ghiaur ? Sfătuindu-se cu 
nevasta sa, care ura pe Hagide, se în- 
țeleseră de astă dată să mărite cu dea- 
sila pe Hagide, cu urâtul Kăzâl Murat 
om cu avere, dintrun sat vecin, care 
auzină de frumuseţea fetei, o ceruse în 








câteva rânduri de soţie, dar Hogea îl re 
fuza mereu, deoarece Kăzâl Murat era 
mult mai în vârstă decât fata. 

Dar de astă dată totul fu hotărit. De 
altfel Kăzâl Murat oferise ultima oară 
și o sumă mare părinţilor fetei, căci la 
musulmani a mai rămas acest obicei 
care reamintește cumpărarea fetelor din 
vremurile vechi; Geafar fu trimis în 
satul vecin să ia înţelegere cu mirele și 
nunta fu sorocită pentru începutul lu- 
nei următoare. 

In tot timpul acesta Hadige nu eşea 
din casă şi plângea tăcută. Şetica totuşi 
aducea din când în când, câte o știre 
dela Dincă, şi-i ducea în schimb câte o 
batistă brodată. 

Hadige era ca nebună când se gân- 
dea, că ar putea fi cuprinsă în braţe de 
urâtul de Kazâl Murat, care-i apărea ca 
un gâde. 

Până în sfârșit, Hadige se hotări să 
fugă cu Dincă în chiar ziua nunţii și 
în acest scop cei doi îndrăgostiți erau 
înțeleşi, 

La tătari formalitățile de nuntă se în- 
deplinesc în locuința miresei, unde gi- 
nevrele trimite pe un delegat al său (ve 
chil), care în fața a doi martori, ia con- 
simţământul fetei şi apoi mireasa este 
urcată fără a fi văzută de lume întrun 
Kervan, însoțită fiind de rudele cele 
mai apropiate sau de surori. 

In ziua nunţii căruţa fu trasă în pra- 
gul ușii și oiștea fiind scoasă, se potrivi 
gura Kervanului în deschizătura ușii, 
așa că Hadige fu condusă în căruţă, fără 
să calce pragul ușii, după cum era obi- 
ceiul, însoţită fiind de surorile sale Șe- 
fica și Menaru. 

Cortegiul porni înspre satul mirelui, 
flăcăii nuntaşi însoţind călări alaiul, 

La o cotitură de drum, un car ho- 
dorogit veni deacurmezișul  drumulu., 
împiedecând din mers celelalte căruțe 
ale cortegiului, după ce lăsase să treacă 
kervanul miresei. Cănuţaşul dibaciu 
încurcă oiștele și opri pe loc nuntașii. In 
timp ce căruţa cu Hadige se îndepărta, 
la vreo trei sute de metri, Dincă apăru 
călare, însoțit de alţi doi călăreţi și re- 
pezindu-se la kervan, răpi pe Hadige, 
fugind călare cu ea. 


Așteptare 


S'au culcat clipele ca mioriţele, 

Le mângâi obrajii, le sărut mânuţele. 
Somnul, vis de îngeri, veghează pe-aproape 
Tăinuind cu munţii. fremătând pe ape. 


Singur, chem zărilor de afară, 
Să-mi aducă'n casă dor de primăvară 


Unduind să cânte harfele 'mtruna 


Când peste cuprinsuri — rătăceşte luna. 


Nu-i nimeni ! Hai cu pas uşor 
Legănând pe umeri — vis de aurori, 
Păr bogat cu rodii, ochi de heruviim... 
Haiducie şi baladă : gura de căpşuni, 


VOICHIȚA CERCEL 





Mijlocul vrăjit de dor, îrate de goruni. 


Serile târzii te-aştept — poate ai să vii 
Intrun car cu albăstrele şi cu bucurii... 


ION A. BUCUR 





Nuntaşii observând lovitura, Geatar 
și călăreţii tătari se repeziră în urmă- 
rirea fugarilor. 

incepu o cursă nebună pe vieață și pe 
moarte, cu strigăte sălbatece ca în ste- 
pă ; caii alergau întins, s'ar fi crezut că 
sburau prin norii de praf. Era o vedenie 
ca în povești... Caii tătarilor fiind mai 
iuți, Dincă se hotări să schimbe dru- 
mul sărind un șanț, dar calul său se 
poticni și căzu cu Hadig€ în braţe. 

Fugarii fură ajunşi de tătari şi o hip- 
tă vie cu cuțite se încinse între ei ; Din- 
că fiind lovit şi ceilalți tovarăşi isgo- 
niți, Geafar ridică pe Hadige leşinată și 
o duse acasă. 

Hogea sfătuindu-se cu muntaşii, se 
hotări să se amâne nunta şi toţi se în- 
toarseră în sat, lăsând pe Dincă rănit, 
în părăsire, pe marginea șoselei, 

In noaptea aceea, când toată lumea 
era cufundată în somn din cauza obo- 
selii şi întâplărilor de peste zi, Hadige 
se furișă şi încălecâna pe roibul lui Gea- 
far, alergă înspre locul unde zăcea Din- 
că. 

— Dincă, Dincă, sunt eu, 
m'asculţi tu, sufletul meu ? 


Hadige, 


— Da eu sunt, îți strâng mâna nu 
mă mai simţi ? Dincă, de ce nu-mi răs- 
punzi ? 

Dincă agoniza, 

Suspinând, căzu cu capul într'o par- 
te, Hadige după ce încercă să-l readucă 
la vieață, desnădăjduită, alungă roibul 
fratelui său, apoi scoase din cingătoare 
un cuţit lung, de care se servea Hogea 
să tae vitele de Bairam și își întipse cu 
hotărire lama adânc lângă sânul stâng, 
prăbușindu-se pe corpul neinsufleţit al 
tlăcăului. 

A doua zi de dimineaţă, drumeţii gă- 
siră cadavrele celor doi tineri, dădură 
alanma prin satele vecine. Toată regiu- 
nea fu cuprinsă de emoţiune, drama 
sguduise sufletele tuturora, urmând o 
reculegere și o împăcare între români 
şi tătari. Sătenii înduioșați cereau pă- 
rinților, ca îndrăgostiţii, să fie îngro- 
paţi unul lângă altul, așa cum le-a fost 
soarta. 

Povestea celor doi îndrăgostiți se 
răspândi cu iuțeala fulgerului, în toată 
Dobrogea, inspirând poezii şi cântece, 
dintre cari însă reamintesc numai ace- 
ste versuri : 


Seni vuran beni vursun 
Anam bei eolâ bulsun 
Mezarâmâz birlic olsun 


(Cine te-a lovit pe tine, să mă înjun- 
ghie și pe mine, Mama să mă găsească 
așa, Şi unul să ne fie mormântul). 

In primăvara unmătoare, cu bani a- 
dunaţi printre flăcăii și fetele satelor, 
fără deosebire de religie, se construi o 
cișmea de cărămidă pe locul dramei, la 
umbra salcâmilor. Această cișmea se 
chema pe vremuri „Serda cișme“ (ciș- 
meaua dragostei). Astăzi, după mai bine 
de treizeci de ani, nu ştiu dacă cișmeaua 
mai există, dacă a secat, sau nu, dar a- 
mintirea eroilor trebue să se fi transmis 
din generație în generaţie, iar acel 
„şân“ (cântec) : 


Seni vuran beni vursun 
Anam bei eolâ bulsun 
Mezarâmâz birlic olsun 


mai e pe buzele multor îndrăgostiți din 
provincia mea natală. 




















N RR N N N N N 





de PAUL MIRACOVICI 


Lucrările d-lui Nicolae Brana le-am 
cercetat întotdeauna cu interes, La Sa- 


loansle Oficiale d-sa a participat me- 
ru cu lucrări cari nu ne-au fost nici- 
odată indiferente. La unul din aceste 
Saloane, d-sa a expus o campoziție, in- 
titulată „Iarna“, dacă nu mă înşe! și 
care deși cam grafică avea, calităţi de 
ritm şi de sentiment remarcabile, La ex- 
poziţia de la Dalles, d-l Brana ne pre- 
zintă un alt aspect al preocupărilor 
d-sale, picturale de data aceasta, In câ- 
teva din lucrări e destul de prezentă a- 
mintirea lui Cezanne, în altele. acea a 
lui Van Gogh. In; celalte — czle mai 
multe, d-sa e nu numai mai personal 


dar şi materia e mai bogată, observația 
mai justă. 

Remarcabile desenurile în linoleum, 
ele na îndreptățesc să cradem într”o se- 


rioasă vocaţie pentru alb și negru, 


In aceași sală expune d-l Gomiboșiu 
sculptură. Pentru noi e un nume nou, 
de aceea trecem peste unele scăderi inc- 
rente tinereţii, D-sa are calităţi frumoa- 
sa dar am dori să studieze mai discipli- 


nat şi mai temeinice, 


D-l Isachie, în ciuda eforturilor a-sale 
în peisaj, rămâne un; portretist, Chiar 


naturile moarte sunt mai înțelese, In 


paisaj, d-sa pun prea multă grijă de a 
reda, subiectul. In portrete, așa cum le 
înțelege d-sa — această grije e utilă și 
e chiar o calitate, dar peisajul presupu- 
ne mai multă libertate, trebue mai puţin 
copiat subiectul, orcât de ispititor ar fi 
el. Portreteie, în special acel al d-nei în 
alb, sunt remarcabile. 


Intr'o ordine; pe care nw o găsim feri- 
cită, în. sata d-lui Isachie expune sculp- 
tură d-ra H. Cihosky. E un debut foarta 
interesant. Din toate lucrările, expuse, 
portretele însă par cele mai bune, în 
sensul că sunt mai complete şi mai te- 
meinic susţinute forma şi desenul. 


In sala ziarului „Universul“ d-l Gri- 
gore Manea ne aduse priveliști variate 
dim Grecia, Germania, Ardeal, Balcic şi 
câteva nuduri în interior atent studiate, 
De pe unds a colindat d-l Manea, a adus 
mot:ve foarte caracteristice, redate cu 
multă grijă de adevăr. 

Balcicul, podurile d-sale și mai ales 
paisajele din Vaza Rinului sunt foarte 
evocatuve. 


Pomeneam într'una, din cronicele tţre- 
cute despre tbinefacerile ca și despre 
riscurile unsi expoziții de. pictură al că- 
rui subiect să fi turizmul, » 

Prima expoziţie a Oficiului Naţional 
de Turism organizată cu acest scop a 
fost aceea atâţ de interesantă a d-nsi 
Rodica Maniu. 

A doua, colectivă, e deschisă acum în 
str. Wilson. Artiştii au trimis în grabă 
tot ca ar fi putut avea un înţeles tu- 
Tistic dintre tablourile lor, E mai bine 
așa pentru că dacă sar fi pregătit, am 
îi asistat la o întristătoare întrecere în 
a face cât „mai frumos“, cât mai „atră- 
gător“. 

Expozanţii, — tineri cea mai 
parte — sunt foarte numeroși, Arifel, şi 
din azest punct de vedere, inițiativa O. 
N. T.-ului a avut un deplin suzcas. 

Vom cita câteva nume dintre cei ee 


nare 


au trimis lucrări — nume cari sunt o 
chezăşia pentru reuşita unei expoziţii 
colectiv: Al. Phoebus, C. Vlădescu, 
Marg. Sterian, Romeo Storck, Mircea 
Teodorescu, Vânătoru, Anatol Vulpe, 
Josephine  Tremel,  Velisaratu, Lily 
Pancu, Niculescu-Nic, Al. Moscu, Adina 
Moscu, Lâtiţia Lucasievici, C. Millian, R, 





Tosif, Ghiaţă, Sorin Ionescu, Ioana Gios- 
san, Victoria Constantinascu, Ionescu 
Sin, Petru Aurel, Lena Constante, Lucia 
Demetriade Bălăceszu, Dudu Alexan- 
drescu, Avachian, Bălțatu, d-na Cecilia 
Cuţescu-Storck. 








A Pa E n nn iii ii i iai i i i i i i i iai ii —— 

















| 


UNIVERSUL. LITERAR 





PAUL VALERY „Variete IV“ („Ganimard” — Paris, 1938) 


Reputația de om mare nu i-a dăunat 
omului care a rămas până astăzi Paul 
Valery, cu toate vicisitudinile gloriei 
simplificatoare. 

Mai aproape de șaptezeci decât de 
şaizeci de ani, epistolierul neuitatei 
Petite lettre sur les mythes ar putea 
spune acum, cu tot atâta îndreptățire 
ca odinioară : 

„Sunt un biet Robinson într'o insulă 
de carne și duh, împrejmuită de igno- 
ranță, și îmi făuresc cu grosolănie unel- 
tele şi meșteșugurile mele. Uneori mă 
aplaud că sunt atât de sărac şi neîn- 
stare (să mă folosesc) de comorile cu- 
noştinței acumulate. Sunt sărac dar 
sunt rege; şi fără îndoială, ca şi Robin- 
son, nu domnesc decât peste maimuţele 
și papagalii mei dinlăuntru; dar însfâr- 
şit, înseamnă că tot domnești...” 

Ne place să vedem în această mărtu- 
risire umilită şi deloc solemnă, altceva 
decât o cochetărie de autor celebru mă- 
gulit de încrederea cu care i se adre- 
sase, ca unei autorități în materie, de- 
stinatara necunoscută a scrisorii („Chere 
inconnue“, începe autorul). Adevărul 
general exprimat prin rândurile citate 
e dintre cele mai grave, din acelea pe 
care politețea și sociabilitatea ne în- 
gădue să le rostim abiă în glumă, fără 
să insistăm asupra lor. 

Este, dacă vreți, o. nouă replică a 
faimoasei propoziţii „Le silence des es- 
paces infinies m'effraie”, Inlocuiţi to- 
nul de familiaritate amabilă, ușor ze- 
flemitoare, al epistolierului, cu vibra- 
ţia patetică a cugetării pascaliene... Pre- 
ocuparea aceeaş rămâne: neînsemnăta- 
tea condiției omenești, neînsemnatele 
noastre puteri de a cunoaște, 

Paginile adunate împreună, în al pa- 
trulea volum de Variete ilustrează mai 
ales aspectul familiar al cugetării vale- 
ryene. Cei care-i preţuiesc densitatea și 
rigoarea expresiei din primul Varicte, 
din Monsieur Teste sau din Eupalinos 
nu vor rămâne totuşi insensibili la tar 
mecul acestei cugetări constrânsă, după 
împrejurări, să se adapteze „ad usum 
Delphini”. Mai ales că, pe alocurea, 
Paul Valâry e încă un „autor dificil”, 
cu toată părerea contrară a snobilor, 
cari după ce-l monopolizaseră odiniva- 
ră cu admirația lor exclusivă, fără să-și 
dea totuşi osteneala să-l gândească pe 
seama proprie, acum îl repudiază sub 
cuvânt că prea s'a popularizat.., 

Cutare discurs rostit la Casa de edu- 
cație a „Legiunii de onoare“ dela Saint- 
Denis ne arată pe acedemicianul cărun- 
țit încercând să intre în grațiile unui 
parter de tinere domnişoare, cu adora- 
bila stângăcie a unui albatros domesti- 
cit, dar cu câtă bonomie de şoltic şi fi- 
neță a ironisi ! 

Mărturisindu-și timiditatea feciorel- 
nicăype care o simţea cum îl cuprinde, la 
gândul că va trebui să vorbească în fața 
unui tânăr auditoriu feminin, conferen- 
țiarul-poet adaogă : 

„Stiu bine că letele nu sunt cu ade- 
vărat aşa timide pe cât se pretinde şi 





Cf o 
YJe-a aşteplat cărarea 
din secară 


Cărarea cu pereţi înalţi de secară 'nilorită 

te-a aşteptat cu zîmbet sfios de albăstrele, 

şi-a adunat polenul din spice — colb de stele — 
covor să ni-l aştearnă 'n călătoria nestirşită. 


Ogoarele păreau în vis încremenite 


şi te chemau — poemă și melodie-a serii, — 
să-ţi ferece în salbă smaraldul primăverii, 
în ochi să-ți pună vraja amiezii însorite. 


Tirziu svoniră aripi în margini de aşteptare, — 
credeam că vii c'un înger de mînă prin secară, 
dar îmi trimise-amurgul un îluture de ceară 
să-mi strîngă ?n vers tristeţea şi dorul în uitare. 


cum ar fi de dorit uneori. Am băgat de 
seamă că puțina timiditate câtă a mai 
rămas în lume, nu se mai întâlneşte de 
cât Ja membrii Institutului; şi ciudat, 
atunci când se expun în costum”, Gân- 
direa nu-și pierde din demnitate chiar 
când adoptă tonul familiar al unei pro- 
poziții ca aceea următoare, prin tran- 
sparența căreia tema robinsonadei cu- 
noașterii omenești se străvede ca un 
filigram : „Ce-am să le spun? se în- 
treabă Valery, în auzul tinerelor dom- 
nișoare. Ele sunt mai savante ca mine, 
de vreme ce merg la școală, de vreme 
ce își pregătesc examene, — care sunt 
singurele prilejuri oferite muritorilor 
de a ști, timp de câteva zile, ceva...“ 
Le-a spus anume, între altele, că „fie 





Paul Valery 


care, față cu sine, se reduce cam la ce își 
spune şi ce îşi spune la ccea ce știe să-şi 
spună“ — adică tocmai ce trebue spus 


unor inteligenţe tinere, ca să aibă ce 
ronțăi până la adânci bătrâneţe. 
Cu prilejul altei cuvântări, despre 


istorie, ţinută în ziua distribuirii so- 
lemne a premiilor la liceul Janson-de- 
Sailly, am regăsit ecoul altui motiv fa- 
vorit al cugetării valeryene — acel 
„ostinato rigore' loonardesc, regulă de 
igienă a spiritului, — în recomandarea 
făcută tinerilor liceeni, cu o ezitare şi o 
rezervă care-i va fi pus, negreșit, pe gân- 
duri, mai mult decât dacă ar fi auzit-o 
rostită cu autoritate  profesorală, dela 
catedră: „Nu îndrăznesc să vă spun că 
tot ce nu cere vreo storțare, nu-i decât 
timp pierdut. Dar sunt câțiva atomi de 
adevăr în această crudă formulă”. Și 
tot astlel „nu am putut citi tără emoție, 
rândurile în care acest autor „dificil” 
consimte, dintr'o afecțiune  camarade- 
rească, să se facă accesibil priceperii ti- 
ncrilor lui ascultători, lămurindu-i de- 
spre înțelesul și rostul instruirii, fără 
să-și ia totuşi aere de sfătuitor. 


„Nu-i de vreo valoare să posezi ceea 
ce nici măcar nu visezi că are să-ţi fie 
de folos, că ai să anexezi gândirii tale. 

La fel este cu ceea ce șiii, ca și cu 
vorbele. Un vocabular restrâns, dar cu 
care ştii să formezi împerecheri nume- 
roase, valorează mai mult ca treizeci de 
mii de vocabule ce nu fac. decât să 
încurce actele spiritului“. 

Nu are valoare decât ceea ce actua- 
lizăm prin experiență proprie, ceea ce 
conștiința fiecăruia își anexează orga- 
nic: „Nu atât cantitatea de știință inte- 
resează, cât partea pe care i-o daţi în 
voi. Interesul fiecăruia este să însutle- 
țească (vivifier) toată această matarie 
intelectuală. Puţină ştiinţă şi mult spi- 
rit, multă activitate a spiritului, iată 
esenţialul“. 

Am stăruit asupra acestui aspect, 
susceptibil de aplicari practice și peda- 
gogice „al gânairii lui aul Valery nu 
numai pentrucă, aşa cum arătai, în Va- 
riete 1V el este din belșug ilustrat, dar 
și cu speranța că dun ranuurile citate va 
isvori îndemnul pentru aceia cari, 
aflați la vârsta entuziasmului generos 
pentru idei, se vor opri asupra 10r, — 
să-şi dea treptat osteneala păvrunderii în 
miezul unor lecturi mai aride din opera 
autorului citat. Pentru o minte tânără, 
nestrâmbată încă sub apăsarea unor cu- 
noştințe adunate fără discernere, con- 
tactul cu această operă e dintre cele 
mai recomandabile. Probitatea intelec- 
tuală nu poate merge mai departe decât 
la Valery, care-şi explică până și para- 
doxele gândirii lui, înlăturând  asttel 
orice posibilitate de mistificare, fie chiar 
involuntară ! 

Spectacolul acestei inteligențe nu 
este într'atâta pasionant pentru origi- 
nalitatea cuprinsului de idei pe care le 
macină, cât prin accentul pus asupra 
funcţiei gândirii ca atare, adică în e- 
xercitarea ei. Există, negreșit, un nu- 
măr de teme sau motive specifice cuge- 
tării valeryene dar ele se împletesc în- 
tr'un țesut muzical, revenind în varian- 
te şi cu tonalități felurite, care dau na- 
ștere la simetrii, nu însă și la ceea ce 
ar putea constitui un corp de doctrină 
sistematic. Deaceea, neavând doctrină, 
Paul Valâry nu poate avea fanatici și 
nici chiar adepţi. Cu atât mai bine! Insă 
excimplul acestei inteligențe lucide, fa- 
miliarizarea cu expresia ei concretă, 
creiază deprinderea și exercită gustul 
de a gândi pentru sine, fără prejudecăţi 
şi fără alt orgoliu decât să se vadă fie- 
care domnind peste maimuţele și papa- 
galii proprii. 

Dar poate că recomandaţia de a-l citi 
pe Valery vine prea târziu, fiindcă un 
autor care crede și mai şi scrie, în at- 
mosfera ideilor din Europa zilelor noa- 
stre, că valoarea unei civilizaţii se jude- 
că după ideea pe care și-o face despre 
om, lăsând să se înțeleagă că persona- 
litatea însemnează conștiință liberă și 
liber-consimţitoare, este aproape» 
aproape subversiv. 


MIHAI NICULESCU 





Yarnă moldavă 


Vânt pornit din cer ca dintr'o radă, 
Sănii grele trase 'n jug de boi. 


Iarna svârle 'n suflet cu zăpadă 
Cum asvârle toamna cu noroi. 


Zări învolburate în vijelie, 
Drumuri înfundate și pierdute — 
Gândul nu mai ştie ce să scrie, 
Visul se afundă ca ?'n redute,. 


Crivăţ de Sibiră tolstoiană 
Slobozit pe viaţă și emul, 


Dunărea-i o punte dobrogeană, 
Prutul s'a oprit dela Cahul. 


GEORGE IONAȘCU 








N. Brana: „Răstignire“ 





N. Brana: „Natură moartă“ 


Nici o pasăre 'n văzduh, niciuna... 
Noaptea scoate lupi înfometați, 
Cerul şi-a luat cu mâna luna 

Şi-a închis-o ?n docuri la Galaţi. 


'TEODOR IORDACHE 








Gomboșiu: „Nud“ 











rr a 


18 Februarie 1939 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


Compozițiile simfonice autohtone sunt 
rar ospitalizate în programele „Filarmo- 
nicei”, aproape tot atât de rar cât și so- 
liştii români. 

D. Mihail Andricu a fost săptămâna 
trecută privilegiatul beneliciar al acestei 
puţin curente favori, care i-a fost acor- 
dată pentru noua d-sale lucrare si:mfo- 
nică, întitulată „Suită pitorească”, 

D. Andricu a avut întotdeauna condei 
cursiv. Melodica d-sale a decurs desghe- 
țată, promptă, fără laboriozităţi obositoa- 
re. Ușurinţa și abundența aceasta iniţială 
și-au putut găsi, în evoluția comipozito- 
rească a d-lui Anqricu, o treptată ampli- 
ficare în mijloacele exteriorizante. Vest- 
mântul armonic şi-a îmbogăţit țesătura, 
latura polifonică a compozițiilor și-a mă- 
rit interesul printr'o viaţă lăuntrică mai 
intensă, mai variată în desvoltare, mai 
activă în combinări. Coloritul a devenit 
mai iscusit, mai viu nuanțat. In acelaș 
timp, ivirea tot mai îndasită şi mai îm- 
bictoare a unui caracter evocator de 
specific românesc, a adus o prospeţime 
nouă stilului d-lui Anăricu. 

„Suita pitorească“ a răsfrânt frumos ul- 
timele consecințe ale acestor condițiuni 
sporitoare ale  ineresului şi  valoarei în 
formulările unui compozitor. 

Suita e compusă din patru părţi, pro- 
porționate în echilibru prielnic atât în 
raportul dintre ele cât şi în acela dintre 
teme și cextinderile și deducţiile lor. 





Mihail Andricu 


Ambianţa ce se formează 
stil de expresie populară, în întreaga 
suită, reuşita fixării unui motiv pedală 
peste care se desfășoară întroaga parte a 
doua, finalul, care recurge la inepuizabi- 
lul sistem al scrierii fugate fără a cădea 
în rigiditate sau  scolaslicism deplasat, 
orchestrarea de pricepută folosire sonoră 
a instrumentelor, nu pot fi trecute cu ve- 
derea în această suită și în legătura avută 
cu succesul pe care d. Anâricu l-a ob- 
ținut. 


pentru un 


D. Ionel Perlea a primit legitima d-sale 
parte din acest succes, pentru chipul de 
sugestivă însufleţire în care a prezentat 
această primă audiție românească. 

Concertul a cuprins, în ultima lui par- 
te, simtonia în re major de Brahms. In 
conducerea acestei simlonii, d. Perlea a 
ştiut să pună la deplină contribuţie re- 
zervele unor cunoștinţi muzicale şi influ- 
enţele unui temperament hotăritor reuni- 
te şi exprimate, prin gest și îndemn, pen- 
tru a găsi ecou sigur în plinul realizări- 
lor. 

Partea centrală a concertului a fost o- 
cupată de concertul pentru violoncel și 
orchestră de Dvorak. 

Nu putem aduce nici o vină d-rei Thel- 
ma Reiss, o excelentă violoncelistă, care 
apărea pentru prima dată pe o scenă mu- 
zicală românească, amintind aci că d-sa 
a interpretat concertul de Dvorak la „Fi- 
larmonica” foarte scurt timp după Pablo 
Casals. 

Cine ar fi putut să nu pălească întro 
astfel de vecinătate ? 

Este păcat însă că din toată literatura 
muzicală a violoncelului a fost ales pon- 
tru aceeaş stagiune, iarăşi concertul de 
Dvoruk. Grija bunei orânduiri a progra- 
melor, la „Filarmonica“ nu suferă de alt- 
fel prima ci eclipsă și e regretabil că, în 
puţinele concerte simfonice de care dis- 
pun Bucureștii, nu se lămuresc directive 
permanente de organizare potrivită a 
programelor. 

Dreptate se cuvine însă d-rei Reiss ca- 
re dispune de o unitară muzicalitate, mo- 
canism de susținută calitate şi deosebită 
distincție de înţelegere muzicală. Cu mai 
viu și mai subtil modelaj sonor și cu un 
ton mai viguros, interpretarea d-sale, de 
aleasă ţinută, ar fi câștigat de sigur în 


plasticitate și comunicativitate, 








cea 


me 





=== 18 Februarie 1939 





Penelopa se trezi din somn puţin timp după ce Ma- 
XEnNWiu Au0rmI GELNiUV, 1ŞI 1NLOArse inceL iața spre 
fereastră și Zar. lum.na de atara, soarele puteinuc ce 
se opria in perereie ciadurui din iaa. Kra zi puna, 0 
Qimenoaţă minunată de primavara. De bucurie, n ve- 
DEa Sa Sara Gin pat, Sa se repeada la fereastra spre a 
O desiniae larg şi a sorbi lumină Şi aerul curat ae a- 
fara, care 1 se parea 0 licoare binetacatoare, dupa 0r- 
gră şi visconui pasiuniior din noaptea care ama se 
Sarșise, Armosrera din casă era îrista, confuza şi de- 
zoraunata, creindu- senzația că e captiva intr'o ce- 
hua intunecata, izolata complet de restul vieţii. 

'Trepui sa-și mabușe însa pornirea, din simşuri, căci 
îl zan pe Maxenpyu care dormea în partea cealaltă a 
odati, intins pe o bancnetă de trestie, cu faţa în sus, 
acoperit pana la mijiocul pieptului de paitonul a că- 
ru. mâneca atârna pe covor. veneopa se ridică puţin 
în pat şi-l privi mai îndelung, admirându-l parcă. 
Vâriul picioarelor cu boturiie pantofilor încaiecaţi 
unul peste altu pe marginea banchetei, ieșeau de sub 
palton, reci, înţepenite, ca ale unui cadavru. Zârin- 
du-le, Penelopa avu o cutremurare de frică Ja întă- 
rirea cresa contribuia tăcerea și atmosfera nepriete- 
noasă din odaie. Câută să-și îndepărteze din minte 
această imagine, sumbră, examinând restul chipului 
lui Maxenţiu. Acesta dormea cu capul sprijinit pe o 
pernă cu impletituri şi desene decorative, așezată pe 
braţul scaunului de trestie. Dormea uşor, cu o seni- 
nătate de vis așternută pe faţă, având un braţ îndoit 
peste piept şi figura o idec aplecată spre perete, ca 
și cum s'ar îi întors să absoarbă iumina ferestrei ce se 
sprijinea în creştetul său. „Doarme, murmură imper- 
ceptibil în sine Penelopa, doarme ca un cavaler sleit 
de puteri”. Apoi continuă să-i admire câteva clipe 
somnul liniștit ce întipărea pe înfăţişarea lui o no- 
blețe şi o naivitate de luptător culcat lângă armele 
sale după o iuptă obositoare cu himerele. 

'Lotui i se parca acum cuzundat in cea mai perfectă 
armome a lucrurilor și a tirul. kigura calma, senină 
a lui maxențu avu darul Sa-i trăiusmuta o unişte a- 
dana, Sa-l veinpereze pornirue dea inceput, cand ar 
II Vrut sa Sati să fereas.ră, sa O deschida, sa absoarbă 
aerui Și sa ue ae bucurie ca zareşie o aimincața alat 
de 1ruinvasa. Caimul e. nu provenea însa ain aorința 
de a respecra Surmnu, lui, ci ina degraba dintr'un sen- 
ment ue admirație ce 1-l impunea el. ke nesimţite, 
fu cuprinsa de o au.0șIe ce-i patrundea uşor in suzlet, 
ca o .ucvare sub Vraja Careia incepea sa vada 
sub alta lumină lucrurue şi să judece a.uel situaţiie. 
1 privea pe maxenpu cum doarme adanc, dar în som- 
nui dul ea veuea autceva acum, vedea oboseala, tră- 
mantariie, lupreue im. interioare înainte de a adormi, 
şi dezuuzia și inrrangeruwe pe care el le cunoscuse în 
aceasta noapte ciudata. Senwmătatea imprimată pe fi- 
gura lui, o Lacea, totuşi, sa ghicească o victorie in su- 
uetul lui Maxenţiu, — insă o victorie născută din re- 
semnare sau dintr'o renunțare prea marc. Odată cu 
moșia, o cuprinse și remuşcarea. li părea rău că a 
făcur sa sufere un sutlet ca ai Iui Maxenţiu, că a pro- 
dus atâtea turburări acolo unde rolu! ei ar îi fost să 
aducă o nădejde, să stimuleze energia acestui tânăr 
care-i ceruse cu atâta ardoare un ajutor, o dragoste 
pe care ea nu se simte în stare să i-o dea. Ar fi fost 
poate mai bine să evit această întâlnire nefastă pen- 
tru el, şi inutilă pentru mine, începu să reflecteze 
Penelopa. Nu, nu sunt o fiinţă, capabilă să ajut pe 
cineva, în mine n'ar trebui să creadă nimeni, căci sunt 
o mincinoasă, o mincinoasă şi o dezechilibrată, sor- 
tită să fac numai rău celor ce sc avropie de mine 
cu sinceritate şi cu prictenie adevărată... Incepu apoi 
să se judece cu o asprime dușmănoasă aproape, ca şi 
cum ar fi fost alta tiința căreia îi făcea tot felul de 
invinuiri, acuzându-se cu o sinceritate sadică, de pe 
nitent care cerşeşte mântuirea. 

Și-a adus aminte „scandalul” de azi noapte, lipsa ei 
de stăpânire, chipul oribil în care i s'a prezentat lui 
Maxenţiu — şi toate acestea o întărâtau şi mai mult 
împotriva ci înseși. De atâtea ori își propusese să se 
abțină în faţa tentaţiilor vicioasc, să-și corijeze na- 
tura, dar mereu cădea în acelaș păcat: la prima ocazie 
uita orice hotărire și devenea iarăși sclava acestei na- 
turi bolnave sădită în sângele și carnea ci. De muite 
ori a înțeles că mediul în care își petrece viaţa fără 
niciun rost și fără micio satisfacție veritabilă, este 
cauza cea mai serioasă a „depravărilor” ei şi a pre- 
simţit că pentru a se curarisi ar fi bine să fugă de 
aici, schimbând aerul, oamenii și viaţa, dar ma avut 
niciodată tăria să facă acest lucru, Sar fi simţit 
moartă dacă ar fi plecat în provincie, la Călăraşi, un- 
de locuiesc părinţii, sau la conacul dela Arsurile, un- 
de își petrece uneori vacanțele monotone și plictisi- 
toare chiar când nu sunt mai lungi de zece sau cinci- 
sprezece zile. Viaţa dezordonată, plină de libertăţi și 
de seducții irezistibile pentru orice adolescenţă avidă 
de a trăi, o furase încă din ultimele clase de liceu, 
când, împreună cu colegele sale dela Institut, își fă- 
cuse apariția în lumea mondenă a Bucureștiului, de 
care nu s'a mai despărţit apoi. La Universitate, în 
patru ani de frecvență n'a izbutit să obţină absol- 
venţa niciunui an, deşi a trecut aproape prin toate 
Facultăţile; şi-a plătit peste tot taxele, s'a înscris tot- 
deauna la timp, a frecventat adeseori reguiat, cursu- 
rile, dar până la douăzeci și trei de ani n'a izbutit să 
dea nici cel puţin examenele de un an. 








Vântec pentru recoltă nouă 


Cu traista plină de cântec şi slavă, 
Asear'am mas singur sub cerul de pluș, — 
Tulpina secării părea un arcuş, 

Strămoșii beau soare din albă zăbavă... 


La porţile 'mnalte nici lacăt, nici vară ; 
Căzuseră 'n lacrimi toţi anii din prun. 
Pe iîruntea uscată, pe-obrazul cel brun 
O sdreanţă de zâmbet uitase să moară. 


Era o tăcere de sure'nceputuri 

Săpată în tâmple, zidită 'n cuvânt ; 

Cu fiece umbră porniam în pământ 

Să mângâi un umăr culcat între scuturi. 


Ce degete triste ! Cât scrum peste pleoape ! 
Ce copt era mărul pe crengi, de-așteptări ! 
Ce apă amară visa în căldări 

Și'n scumpe potire ! Ce lună aproape ! 


Svâcnia într'un mugur sfârşit de revoltă 
Şi dropii de linişti sburau tot mai jos ; 
Povara plecării şi chinul gustos 

Stăteau să se rupă sub noua recoltă... 


TEODOR AL. MUNTEANU 











N'a făcut mimic în viaţa ei, — dar ceeace o întrista 
mai mult era regretul că până la această vârstă n'a 
întâlnit măcar un om în care să poaţă crede, pe ca- 
re să-l poată admira, sub influenţa căruia să se poată 
schimba puţin. Toţi cei pe care-i cunoscuse ca erau 
oameni ciudaţi, vicioşi sau monstruoși. Avea vocaţia 
mediilor interlope. Totdeauna se comp:ăcuse numai în 
societăţi în care non-conformismul, libertinajul și 
amoralismul erau singurele virtuţi pentru o serie de 
oameni dezaxaţi, fără nici un ideal şi fără nici un rost 
precis în viață. Multă vreme nu observase goliciunea 
sufletească. și rătăcirea morală a acestor oameni la 
care admirase libertatea, fără să vadă că această li- 
bertate nu era în fona decât imposibilitatea de a face 
ceva, culmea degradării şi a falimentului lor moral 
şi social. Ba înţelesese altceva prin libertate şi crezuse 
că acelaş lucru înțelegeau şi ceilalţi, în mijlocul că- 
rora se lansase cu o mare încredere şi cu toată bucu- 
ria naivă și oarbă a adolescenţei. Când a prins de 
veste că aparențele au înșelat-o, era prea târziu. De- 
zordinea pusese stăpânire pe viaţa ei, tot felul de con- 
cepţii greşite, o existență monstruoasă, îmbrăcată în- 
tr'o haina cu fireturi și seducţii infernale, o făcuseră 
sâ-şi piardă facuitatea de a judeca ce ce bun şi cc e 
rău în viață. Deodată sa trezit singură în mij.ocul 
unor oameni bo.navi cu toţii de câte ceva. N'avea nici 
un prieten sânatos la cap și nici prietenă scrioasă. 
Coiegele și prietenele ei de şcoală erau acum femei 
cu situaţie, unele căsătorite, altele câștigându-și 
singure existenţa în laboratoare, în farmacu, birouri 
sau invâţâmânt, unde le asigurase câte un loc diplo- 
ma de lhcenţă pentru care nu uitaseră niciodata să 
înveţe, aşa cum tăcuse ea. Ea dăduse totul vieţii, li- 
bertaţii nelimitate care o stăpânea, îşi risipise timpul 
cu o magnitică generozitate tară a se fi gandit vreo- 
dată să protite ae pe urma tinereţii, a irumuseţii şi 
a inteligenţei ei, care ieșeau din comun. Fetele cu 
mai puține darun naturale făcuseră efortui mai 
mari şi ajunseră undeva. Ea a rămas în urmă, izolată. 
Din cauza singurătăţii în care sa trezit acum şi 
fiindu-i greu sa-și găsească prieteni noui, de-o scrio- 
zitate corespunzătoare vârstei, aşa cum îi găsise altă- 
dată pe ceilalţi. Penelopa a fost nevoită să întreţie 
vechile Jegături cu oamenii în care vedea acum nişte 
adevăraţi declasaţi. Declasaţi, — dar aceştia consti- 
tuiau singurele ei legături reale cu lumea şi cele tre- 
buiau cultivate spre a nu rămâne absolut singură în- 
tr'o lume unde nimeni nu poate trăi singur, afară de 
nebuni sau de Dumnezeu. 

Accasta cra situația Penelopei când l-a cunoscut 
pe Maxenţiu Panduru. O ispitise de mult gândul 
unei aventuri sentimentale cu Maxenţiu, fiinacă i 
se părea că vede ceva nou, original în băiatul aces- 
ta. Ar fi fost geloasă pe orice fată asupra căreia sar 
fi resfrânt meritul de a îi fost prima femeie din viaţa 
acestui om cu aparenţe de singularitate. Bănuise tot- 
deauna că Maxenţiu mu avusese nici o reiaţie afectivă 
cu vreo femee și acum constatase că bănuiala ei fu- 
sese întemeiată. Fără să fie câtuşi de puţin îndrăgos- 
tită de el, se gândea totuşi cu tandreţe la unele mo- 
mente agreabile din aventura ei. Faptul că se ştie pri- 
ma care violase extrema lui tinereţe sufletească, pri- 
ma care cunoscuse acel moment singular din viaţa 
unui om, când orgoliul și independenţa tinereţii sunt 
cucerite de zâmbetul unei femei, cu o uşurinţă nebă- 
nuită, o făcea să.se declare mulțumită de mica sa 
aventură din această noapte. Maxenţiu o primise în 
camera lui cu o docilitate serafică și se purtase tot 
timpul cu un respect admirativ, cu gesturi intretăiate 
de emoție şi, în general, cu toate acele atitudini pa- 
sive proprii vârstei și lipsei sale de experienţă. Ştiuse 
că se va întâmpla asttel, de mult, de când desco- 
perise dorinţa lui de a o cunoaște, apoi ezitările, apoi 
retragerile lui neașteptate, uneori stranii... Toate îi 
trădau virginitatea lui sufletească, timiditatea, ciu- 
dâţenia lui... 

Ceeace o împinsese spre această aventură era nu- 
mai lipsa ei totală de seriozitate în raporturile cu 
oamenii. Nu dorise decât să se joace cu Maxenţiu, să 
se amuze de gravitatea lui exagerată și pucrila. Cate- 
Odata se ganuise, e adevarat, ca poate va gasi un bun 
camarad in ei, un camarad serios, așa Cum nu putea 
ina! printre cunoscuți €i și cum doru de inuită 
vreme Sa gaseasca unui. Maxenţiu era insă prea se- 
T10s5. Atat ue serios incat el se indragususe ae ea, — 
şi asta nu-i convenea deloc heneiopei. Maxenpu în- 
dragustit de ea!... li se parea absurd aşa ceva. 

li vazuse pentru prima oară, la Umwvessitate, întrun 
grup de pacy Sero ce comentau 0 conierința a pro- 
€surului 10r. „Acea e Maxențu Panduru, care scie”, 
ii şopuse o fata cam prostuţa ce se vedea cât de colo 
că e cantata sa ştie ca recunoaște într'un coleg al 
lor, un om care scrie”. Penelopa n'avea pentruce să 
lie impresionată de amănuntul acesta ; ea cunoscuse 
atăpa oameni muit mai inveresanți decât unul „care 
serie”, însa ce-i drept, şi muit mai goi, mai superfi- 
clali. Deaceea, la inceput, ei îi ramase compiet indi- 
ierent. Cu timpul însa a inceput sa-l studieze cu mai 
muită atenţie, tiind mereu preocupată de gândul că 
trebue sâ gaseasca un bârbat demn, în care să poată 
crede şi sa vadă altceva decât tot ce a văzut în cei- 
lalţi., Ceeace o intriga la Maxenţiu Panduru era izo- 
larea lui, acea ţinuta puţin curioasă și demnă, puţin 
misterioasă sub care le vedea întotdeauna. Il vedea 
mai mult singur şi părea atât de puţin preocupat de 
lumea din jurul său încât Penelopa crezu că omul 
acesta e cu totul strein de viaţă şi nu cunoaşte nici- 
una din bucuriile şi tristeţile tinereţii lor. Odată îl 
auzise vorbind la un seminar, unde îşi citea o lucrare 
foarte interesantă, care făcuse mare vâlvă printre 
băeţii din sală. Intrigată, de atunci se hotări să ur- 
mărească scrisul său. Nu mică i-a fost mirarea când 
citindu-l cu atenţie constată că sarisul său e străbătut 
de o mulţime de probleme neclarificate, un scris în 
care se resfrângeau toate neliniștile vieții și tinereţii 
lor, așa cum le cunoscuse ea, și cum le trăise, pro- 
babil, el. De atunci ar fi dorit să-l cunoască, fiindcă 
îşi inchipuia că în el ar putea găsi un prieten în stare 
să o schimbe, să-i deschidă pofta de muncă, de se- 
riozitate, — altceva nu voia. Dar era greu să-l cu- 
noască pe Maxenţiu „din pricina rezervei lui, ce făcea 
aproape imposibilă o apropiere între ei. El nici nu o 
observase, dealtfel, până într'o seară, când Penelopa 
sa trezit deodată lângă el „la un concert, şi unde a 
căpătat certitudinea că a fost observată, apreciată de 
el, şi că — nu-i este indiferentă. Din acel moment, 
s'au căutat unul pe altul, fără să se vadă, sau urmă- 
rit fără să se descopere, s'au întâlnit adeseori, dar de 
câte ori s'au întâlnit au rămas cu impresia că s'au 
înstrăinat şi mai mult, până în noaptea aceasta când 


UNIVERSUL LITERAR 


întâmplarea i-a adus iarăși faţă în faţă, până în mo- 
mentul acesta când el doarme întins pe o bancă, iar 
ea, în patul său, ca o pasăre rară, splendidă şi fu- 
gară, poposită în cuib străin, cuprinsă de atâtea re- 
muşcări, și-aduce aminte o frază pe care i-a citat-o 
chiar el: „remușcarea sanctifică viciul”. 

Remușşcări. Penelopa avea remușcări pentru toate 
eroriie tinereţii ei, dar și pentru taptul că ajunsese 
aici, unde se atlă acum, alaturi de un băiat care va 
sureri mult din cauza ei. ]şi roti ochii prin odaia lui 
şi vazu teancuri de cărţi şi reviste, așezate pe lângă 
perete, vazu masa plină de caete şi hârtii, înțelese 
că omul acesta citește, Iucrează, pe câtă vreme ea 
nu face nimic şi de când se ştie n'a făcut niciodată 
ceva. Iși aduse iarâși aminte de tot ce s'a întâmpiat 
cu ei in moaptea asta și rămase aproape surprinsă, 
nu-i venea su creada ca Sau wniâmpiai tale cec ce 
sau intampiat : pumparea lor pe Surazi, venirea aici, 
telui cum sa purtat €l cu ea, situația în care se ga 
sesc acum. Daca nu sar atla unca in iaţa acestei sl- 
tuapui ar spune ca a fost un vis, atac de-srumus şi de 
stramu i se parea torul. Ei e un Siani pe langa minc, 
1ȘI Zicea keneopa, un sfant, şi eu sun. o siricata, Ar 
trepu sa-mi Siulg parul din cap de pacatoasă ce 
sunt... El ma admira, ma adoră, 1ar eu am venit să-i 
tuipur viața in zadar, caci nu pot să-i tac nici o bu- 
curic, fiinucă sunt o stricată ; o tunţă internală... 

Prvi incavaata grameziie de carți de prin odaie 
şi o ciuda și mai mare simţi ciocotind impouivă 
naturii ei dedata lenc, incuuturii și superticial,tatii. 
Viața pe care a dus-o pana acum e un inrern faţă 
de raradisui pe care ar ti putut să-l trălască între 
carți, in lumina ideinor mari și frumoase. Simţea o 
nostalgie innnită a acestui Paradis aiavwri de care se 
atia și an care i-ar i lost uşor sa patrundă cu puțină 
voinţa. Spre deosebire de Maxenpu, care socorea că 
Paraaisu. aparține lumii şi trumuseţii ei, Penelopa 
socotea atunci ca Paradisul aparţine lumii lui. Aman- 
doi sunt nemulțumiți şi li se pare infernala viaţa pe 
care o duc, in timp ce tiecare are nostalgia lumii 
ceiuilalt... 

In acel moment, Penelopa avu o remușcare cum- 
plită ce-o împinse spre hotărîrea de a-și schimba 
viaţa, de a şi-o schimoa fără ezitare. Va pleca numai 
decat din Bucureşti, se va duce la ţară, 1a conac, îşi 
va cumpara carui multe, multe de tor, şi va cet toată 
vară in cameru ei delia Arsurile, apoi va veni toam= 
na din nou aici, își va trece examenele primului an, 
pe urma va incepe să 1nveye pentru ani urmatori, 1ȘI 
va lua licenţa și se va tace o tată de treaba.U, la, 
la, ce frumos va li totul atunci!.. 

Gândul acesta o făcu să tresalte de bucurie. O nouă 
tincrețe simţea că svâcneşte in sângele €i și i se 
paru că abia acum începe sa priveasca viaţa cu ade- 
varat, ca şi când o ceaţă groasă i sar fi ridicat de 
peste ochi. De bucurie, 1i veni să-l trezească pe Ma- 
xenţiu şi să-i anunţe marea hotărire luată în dimi- 
neaţa aceasta, alături de el. Se ridică din pat cu in- 
tenpa de a iace puţin sgomot, spre a-l deștepta din 
somn. Înaintă un pas spre masa din mijlocui odaii. 
Dar când ajunse aiaturi de el, ochii îi fugiră deodată 
spre dreapta, unde i se părea că se mișcă ceva. In 
oglinda din mijlocul pereteiui, agăţată deasupra unei 
cani de lut în care se aflau nişte tlori de hartie co- 
lorată, îşi zări propriu imagine distingându-se destul 
de clar in semivbscuritatea din odae. 5e întoarse spre 


- oglindă şi începu sa se privească mai atent. Figura 


e. nu trada nici o oboseală, deși paliditatea îi încon- 
deia obrajii. fruntea și bărbia ascuţită, ca o mască 
de cretă. iși zări gâtul tot atât de ab, ridicându-se 
din gulerul rochiei, deasupra umerilor drepţi, sime- 
trici și a bustului tâiat de rama oglinzii, tocmai în re- 
giunea unde începea să i se conuureze talia. Se con- 
templă câteva clipe în fața oglinzii. fară să facă nicio 
reilecție. Apoi constată că era frumoasă. Frumoasă 
într'adevăr, era frumoasă, şi își aduse aminte cuvin- 
tele lui Maxenţiu, care-i spusese astă noapte atât de 
elegant : „Frumuseţea ta mă impiedică să te înţe- 
leg...” Ce imensă puăcere îi făcusera aceste vorbe spuse 
inteligent, grav, cu o convingere pornită din adâncul 
sutietului. Niciodată nu auzise un complument mai 
trumos... li plăcea să se admire în ogunaa şi, mai 
ales, îi plăcea sa-și priveasca această rrumuseţe, tâ- 
nâra înca, și să constate că, în ciuda tuturor dezordi- 
nelor din viața ei, a exceselor și a păcatelor de care 
suteră, trumuseţea i-a râmas întreagă, ba mai mult 
chiar, în loc să se consume, ea pâre din ce în ce mai 
proaspătă. Se compara adeseon cu unele dintre co- 
legele ei și observa că acestea par mai bătrâne decât 
ea, având pe figuri nu ştiu ce trăsături, impercepti- 
bile aproape, dar existente, de oboseală și olilire, ce 
nu le constatase niciodată la ea. În special acele ori- 
bile încreţituri dela coada ochiului, primele simptome 
'de care sar înspăimânta zărindu-le la dânsa, nu apă- 
ruseră încă. Figura ei are o regularitate, o vioiciune, 
0 spontaneitate de adolescentă, — e făcută parcă nu- 
mai pentru a fi frumoasă. Constatarea aceasta pe 
care i-o aducea mereu natura, o umplea de optimism. 
Destinul ei e legat de această frumuseţe, lupta, ros- 
tul ei în viaţă nu e altul şi nici nu poate fi decât 
să-și îngrijească frumuseţea, aceasta fiind singura ei 
armă de apărare şi de victorie, singura ei satisfacţie 
peste vaiurile trecătoare ale vieţii. Frumuseţea ci 
cgalează toate celelalte merite de care se bucură 
ceilalți oameni în viaţă. Poate că nici nu există ceva 
mai puțin pe lume decât frumuseţea. „Frumussţea ta 
mă împiedică să te înţeleg”, iată ce-i șoptise Maxen- 
ţiu, el care deslegase poate multe probleme din viaţă, 
dar care nu deslegase enigma ascunsă îndărătul fru- 
museţii ei... Penelopa fu cuprinsă de un orgoliu nar- 
cisic și se simţi iarăși mândră, stăpână pe sine, pri- 
vindu-se în ogiinda din peretele rămas în umbră. 
Când se întoarse dela oglindă dădu din nou cu 
ochii de Maxenţiu, care dormea mereu, întins pe 
bancă, cu faţa puţin întoarsă spre perete. De astă 
dată însă reflecţiiie ei luară o întorsătură nouă. Se 
gândi să nu-l mai trezească. N'ar avea nici un far- 
mec, ar fi complet stupid să se trezească amândoi în 
aceeaşi odaie, în situația aceasta confuză, reflectă ea. 
Sar deşira tot farmecul acestei nopţi atât de ciu- 
dată şi originată. Ce şi-ar putea vorbi ? In orice caz 
nimic altceva, decât fleacuri, banalităţi. Apoi, o pre- 
simţire adâncă o asigură că în spiritul lui Maxenţiu 
ea a căpătat altă imagine acum și e! ar privi-o cu 
aliț ochi dacă sar deștepta. Nu, e de o :mie de ori 
mai bine să nu se mai vadă. Crezuse că va găsi în 
el un prieten, dar a dat de un îndrăgostit. Crezusc că 
prezența lui o va distra, că vor putea fi împreună 
ca doi camarazi din copilărie, dar el e cu totul altfel 
decât cum și-l închipuise ea. Ar fi putut fi prictenă 

















5 


Rasa avi de (vit natia 


cu Maxenţiu, dar n'ar fi putut suporta dragostea lui 
pentru nimic în lume, din simplul motiv că nu putea 
suporta dragostea niciunui bărbat şi cu atât mai 
puţin a unuia ca Maxenţiu, care nici copil nu este, 
nici un bărbat matur, în stare să-i stăpânească toate 
capriciile. 

Se hotărî să plece cât mai repede, înainte de a se 
trezi el. Se gândia chiar cu plăcere la golul pe care-l 
va lăsa în urma ci, la surpriza ce i-o rezervă şi la 
revolta ce-l va cuprinde pe el, când se va deştepta 
şi va constata că ea nu mai este acolo. Acest gând 
îi satisfăcea cruzimea, feminină de a se răzbuna în- 
trun fel, nu pe om, ci pe o situaţie „care m'o poate 
mulţumi cu nimic, lăsându-i sufletul deschis spre 
ceva incert. Iși aranjă părul, dădu de câteva ori cu 
tamponul de pudră pe față, își puse pălăria şi palto- 
nul în grabă, și ieși ca o hoaţă, având grijă să tragă 
foarte încet ușa după dânsa, spre a nu fi surprinsă 
de cel care dormea pe scaun. 

In mijlocul curţii se întâlni cu o femeie în vârstă, 
legată la cap cu o mulțime de șervete şi fulare şi îm- 
brăcată într'un costum caraghios, de gospodină pro- 
vincială. Penelopa crezu dintâi că e baba Chiva dela 
Arsurile, care apărea la fel dimincaţa, prin curtea co- 
nacului, spre hazul copiilor și al boerilor din cerdac. 
Ii dădu bincţe aproape cu simpatie, înainte de a şti 
cine este. Bătrâna însă, fără să spună nimit, o privi 
câteva clipe cu ochii holbaţi, ca şi când, de surpriză, 
i-ar fi pierit glasul, apoi dădu să intre repede în bu- 
cătăria de alături, de unde tocmai icşise, când o zări 
pe Penelopa. Poarta era încuiată. Fiecare chiriaş îşi 
avea cheia lui, iar madam Nisipeanu își ţinea cheia 
agăţată într'un cui din marchiză. Era sigură că fata 
va veni s'o roage să-i deschidă poarta şi de aceea o 
lăsă să treacă pe lângă dânsa fără s'o întrebe nimic. 

Penelopa se opri în fața grilajului, foarte neplăcut 
surprinsă, atât de întâlnirea cu femeea aceasta, în pri- 
virile căreia observase o lumină duşmănoasă, cât şi de 
poarta încuiată. Ii era teamă să nu întârzic, să nu se 
deștepte Maxenţiu şi să o surprindă; toată plăcerea 
aceasta de a fugi, de a-și lua sborul ușor și ireme- 
diabil, de a lăsa un vid în urma ei, s'ar fi spulberat 
atunci. 

— Sunteţi bună să-mi spuneţi cum aș putea des- 
chide poarta ? se adresă ea cu blândeţe către bătrâna 
pe care o ura în realitate, o delesta. 

— Dar de unde vii dumneata ? o luă de scurt ma- 
dam Nisipeanu, cu răutate, parcă ar fi prins-o cu 
ceva din avutul ei. 

— Dela domnul Maxenţiu Panduru, răspunse Pe- 
nclopa, încurcată, dezarmată, ca o copilă surprinsă 
asupra unui fapt nepermis. 

Apoi, revenindu-și, își stăpâni emoția produsă de 
această înfruntare neașteptată, privi cu dispreţ pe 
femeia înfăşurată în atâtea boarte şi i se adresă cu 
un aplomb de suverană, față de o sclavă păcătoasă: 

— Deschide-mi, te rog, poarta şi lasă-mă să plec! 

— Nu cumva m'ai socoti acum și portăreasă ?!.., Ei, 
dar ştii că eşti îndrăzneață ? 

— Nu sunt îndrăzneață, ci te rog numai să-mi dai 
cheia dela poartă. 

— Dar domnul Axente n'are cheie, de ce nu ţi-a 
dat-o dânsul ? 

— Doarme și n'am vrut să-l mai 
atâta lucru... 

— Păi sigur, eu sunt pusă aici să am discuţii cu 
tot felul de lume, făcu madam Nisipeanu cu sub- 
înţeies, cedând şi încireptându-se spre marchiza de 
alături să aducă cheia, mai mult pentru a cvita re- 
plica [cetei la care imaginaţia ei nar fi ajutat-o să 
răspunaă. 

W'avea niciun motiv de a o jigni, dar frumuseţea, 
tinerețea Penelopei trezise în ea o gelozie bestială 
provenită mai mult dintr'o perversiune sufletească 
ce-o împingea să murdărească tot ceeace natura a 
tăcut atât de frumos la altă femeie și nu la dânsa. 
1 se părea că viața o persccută și acum avea ocazia 
să se răzbune pe viaţă, să-și descarce amaru! bătră- 
neții şi urâţeniei, jignind pc această fată a cărei fru- 
museţe și libertate umileau egoismul bătrâneţii ei în- 
cătușate. Aduse cheia și deschise poarta mormăind 
ceva bizar, ca o vrăjitoare care ar desfereca înţelesul 
unor farmece. 

Penelopa era cuprinsă de revoltă și desgust în 
faţa acestei epave omenești ce-i eşise nechemată în 
cale. Când se văzu în stradă avu o senzaţie de uşu- 
rare care o făcu să simtă cât de enervată era, Se în- 
dreptă spre capătul străzii, icu un mers elegant, armo- 


trezesc pentru 


nios ca un dans, gândindu-se că a făcut o prostie ve- 
nind azi noapte aici. 





(/fiimut poem 


Acolo unde eşti, în munţii Apuseni, 

Uitată ca o plantă pe margini de genuni, 

Cu cine gândul îraged în zori îl mai cununi 

Și cine te mai poartă pe vastele poeni ? 

Pășese la rând cu tinc, imagini se 'mpletesc, 
Sub ape doar surâsul mai licăre tăcut. 

Mă plec, cu gura rece povara să-ți sărut, 

Sau să culeg talazuri ce n urma noastră cresc. 


Te smulgi din amintire, golașă peste stânci, 
Cu ochi ce 'nţeapă zarea ca un burghiu de foc. 
Chemările şi visul rămân atunci pe loc, 

Şi doar ecoul sparge cărările adânci, 


Ne despărţim, ce tristă se pierde ziua 'n lan. 
Ca un convoi de umbre în jocuri de tăcere, 
Şi nu 'nţelegi cum piscul se nărue şi piere, 
Când dragostea se 'nalţă şi creşte an cu an... 


CONSTANTIN SALCIA 











- Cronica 


„senţa concretă a vârstelor 








D. Camil Petrescu este primul 
conducător al teatrului românesc, 
care mai înainte să ocupe demnități 
oticiale, a avut grije să-și formeze un 
criteriu estetic, printr'o solidă cultu- 
ră de specialitate. 

Poetul, romancierul, dramaturgul 
Cami! Petrescu a făcut dovezi stră- 
lucite de o fină intuiţie, de o subtili- 
zată emotivitate şi de o rară probi- 
tate intelectuală. Ar fi putut rămâne 
deci un creiator de minunată bela- 
tristică și ar fi fost preponderent e 
fortul d-sale, în cadrul generaţiei 
„Carol II. S'a întâmplat însă ca în 
spiritul acestui autor să se desvolte, 
sincronic, o serioasă şi profundă pre- 
dispoziție metafizică, în stare s'o al- 
toiască productiv pe aleasa lectură 
filosofică pe care și-a însușit-o și de 
aici gândirea românească a fost câş- 
tigată mai întâi prin apariţia acelor 
„Teze şi Antiteze“, apoi prin pre- 
zentarea şi introducerea curentului 
fenomenologic al lui Husserl, iar 
acum, Teatrul Naţional prin înscău= 
narea în locul de răspundere a sin- 
gurului autor român care a înţeles 
că valoarea practică a teatrului, se 
deslușește prin aflarea valorii teo= 
retice a artei teatrale, că teatrul este 


un fenomen cultural, și ca orice fe-. 


nomen, trebue descris, apoi delimitat 
și identificat metafizic, 

„Modalitatea estetică a teatrului“ 
este prima carte în acest gen, pe rare 
o cunoaște literatura filosofică româ- 
nească. Incercând să-i actualizăm 
ideile directoare, vom fi obligaţi să 
ne referim în special la întrebarea 
centrală a problemei pe care o des- 
bate d. Camil Petrescu, anume: ce 
este teatrul ? 


Astfel cum este pusă întrebarea, 
ea apare de la început simplificaţă. 
Am enunțat : ce este teatrul, nu ce 
este arta teatrală, înlăturâna volun- 
tar, fără s'o rezolvăm, o controversă 
insolubilă, I. Gregor credea că între- 
barea : ce este arta teatrală, poate fi 
socotită deajuns de limitată, s'ar pu- 
tea însă ca această întrebare să fie 
inutilă dintr'un motiv toomai opus, 
Pentrucă din moment ce consta- 
tăm fenomenologic că teatrul este, 
a raporta această certitudine teno- 
menologică la un anume concept de 
artă, însemnează a-i propune un 
sens şi un cadru mai strâmt decât a- 
cela originar. Asupra întrebării ce 
este arta, una pur metafizică, esteti- 
ca nu s'a pus încă de acora, deaceea 
putem urmări istoric conceptele de- 
spre artă, în vreme ce conceptele 
despre producțiunea teatrală cată a 
îi urmărite potrivit momentelor feno: 
menologice în care s'a desvoltat şi 
a evoluat teatrul, ori aceste momente 
nu se suprapun datelor istorice, pen- 
tru că fiecare dintre ele exprimă e- 
istoriei. 
Prin urmare, rămânem la întrebarea 
ce este teatrul, căreia i-am postulat 
o oarecare certitudine existențială, 





fenomenologică. Ne referim la teatru 
ca la o structură obiectivă, alcătuită 
din totalitatea semniticaţiilor con- 
creie, adică a esenţelor psiho- socia- 
le, privite fenomenologic. Pentru cla- 
rificarea acestui adevăr, este bine să 
observăm, că o atare semnificaţie, un 
moment  fenomenologic, poate cu- 
prinde în esenţa lui şi modalitățile 
istorice, care au fost emise cu pri- 
vire la teatru, totuși momentul fe- 
nomenologic nu variază şi nu se iden- 
tifică cu timpul istoric, adică 
menținând afirmaţia că trecutul ex- 
plică întotdeauna prezentul. Dim- 
potrivă, din punctul de vedere al 
esenţialității concrete a faptului (in- 
diferent dacă este teatral, religios, 
etc.), aceste esențe alcătuiesc „struc- 
turi obiective“ certe, prezentul ex- 
plică şi reconstruiește, reimaginează 
concret trecutul, prin ajutorul ace- 
lor structuri permanente, obiective, 
structurale, pe care ni le pune la în- 
demână, — și cu ajutorul cărora re- 
cunoaştem ceiace a fost esenţial în 
trecut. 

După cum se vede, d. Camil Pe- 
trescu a acordat teatrului, o nobilă 
funcţiune, fixândui modalitatea pe 
temelii de absolut și de permanenţă. 

Odată îndeplinită precizarea teore- 
tică a teatrului, ca structură obiceti- 
vă fenomenologică, d. Camil Petrescu 
a isbutit să promoveze pentru teatru 
un. criteriu, Până când se va putea 
face însă un studiu al semnificaţiilor 
pure, pentru a se încerca o definire 
mai precisă a producţiei teatrale, ne 
vom referi la modalităţile istorice în 
care au evoluat cele două concepții 
în care a fost înțeles teatrul, din e- 
poca elenă până astăzi. Una clasică, 
acordând primatul textului, care 
aservea pe actor textului, lăsându-i 
„libertatea“ să evoluieze ori să exa- 
gereze uneori tot în sensul textului 
(vd. „Adecvarea și inadecvarea clasi- 
că“ în „„Mosalitatea estetică“, p. 28- 
59), — alta, i-am zice „revoluţiona- 
ră“, teatrul spontaneităţii actoricești 
„„descătuşate“, teatrul Renaşterii, așa 
cum l-a cunoscut „Commedia dell'- 
Arte“. (ibid. „Libertate și creație“ p. 
92—120). 

In sfârșit, am putea semnala ca pe 
un al treilea factor care a pretins în- 
tâietate în producţia teatrală, regiso- 
rul, Gordon Craig fiind desigur expo- 
nentul cel mai modern şi mai evo- 
luat al acestei școale. 

Altă dată ne-am ocupat de prezen- 
tarea,, Modalităţii estetice a teatrului“ 
în lumina materialului informativ. 
Am reamintit însă criteriul teoretic 
al producţiei teatrale, exprimând și 
de astă dată nădejdea că timpul va 
îngădui d-lui Camil Petrescu să lu- 
creze acel „studiu al semnificaţiilor 
concrete'', pe care îl reclamă criteriul 
fenomenologice, postulat  enunciativ 
şi genetic la baza teatrului. 

MIRCEA MATEESCU 


*) Edit. „Fundațiilor Regale“, 1938. 





deilor 








UNIVERSUL LITERAR 














| 


18 Februarie 1939 


Pieiada coregrafilor premergători romantismului 


In marea sa reformă, Noverre a, avut 
conzursul unui grup de artiști dotați, 
aproape toii absolvenţi ai Academiei 
naţionale de muzică și dans, care-şi sta- 
bili astfel o reputație europeană. Artiştii 
francezi davin modelul artiştilor celor- 
lalte ţări. Parisu: stabilește adevărata 
mamieră de a dansa, cu graţie și no- 
b'sţă, și școala franceză trece drept cea 
mai perfectă. 

Din acest buchet de talente s'au des- 
prins două figuri feminine, două dansa- 
toare care şi-au împărțit favorurile curții 
şi ale orașului: Anna Cupis de Camareo 
şi Maria Sall€. Entuziasmul stârnit de 
apariţia lor pe scenă mergea până la 
idolatrie. Voitaire, fascinat de măesiria 
dansului lor, te-a dedicat următoarele 
versuri: 

„Ah! Camargo! Que vous âtes brillante!“ 
„Mais, que Salle, grands Dieux! 
lest ravissainte!“ 
„Que vos pas sont l6gers et que les 
[siens sont doux” 
„Bile est inimitable et vous ctes 
[nouvelle !* 
„Les Nymphes dansent comme vous“ 
„Et les Graces dansent comme elle!“ 

Anna de Camargo, fiica unui maestru 
d balet ide viţă nobilă spaniolă, sa năs- 
cut in anul 1710, la Bruxelles. Talentul 
ei pentru dans sa manifestat din copi- 
lărie. Se povesteşte că fiina încă în bra- 
țele doizii sare şi auzind, din întâmplare, 
o arie cântată la viară, începu să facă 
tot felul de mișcări pline d> voiciune, 
prezicându-i-se astfel o carieră de glorie, 
ceeace s'a și realizat. La vârsta de 10 
ani, prinţesa de Ligne constată minuna- 
tels ei aptitudini pentru dans și convinse 
pe părinţii fetei să o lase în grija ei 
de a o trimite la Paris pentru studii. 
Camargo daveni e'eva dansatoarei Pr6- 
vost. După trei lumi, debută la Rouen. 
La vârsta de 16 ani intră a Operă umde 
cbţinu un mare suczes în „Las Carac- 
teres de la Danse“. De aci înainte, faima 
ei deveni tot mai mare. Camargo se re- 
trage definitiv din teatru în anul 11741 
pentru a trăi până la moarte (1770) în- 
trun mediu plin de liniște și pace. Ve- 
cinii şi amiii ei o dădeau ra pe un 
exemplu de modestie şi de bună con- 
duită. 

Dansul ei se caracteriza prin agilitate, 
prin nob:eţa şi focul execuţiei, ca şi 
printr'o veselie naturală. In istoria dan- 
sului „Camargo are însemnătatea de a 
fi prima dansatoare care a îndrăznit să 
introducă saltațiuni în dansurile ce le 
executa. „Entrechats”-urile ci au rămas 
celebre. Se crede că ea ar fi fost şi crea- 
toarea „tutu“-ului (vaporosul costum al 
balerinelor) cași a pantofului clasic de 
balet. 

Contimporana ei, Maria Sall6, numită 
şi „la Tenpsichore frangaise“, reprezenta 
dansul mai mult ca mijloc de expresie. 
Din seria de celebrităţi ce au urmat la 


- rând, făceau parte: Madeleine Guimard 


tesa mai strămeitoare apariţie a dansu- 
lui de atunci), apoi dansatearele Heinsl 
și Allard precum și marii dansatori Gar- 
dsl-fraţii, Lany, Biasis, Dauberva! şi ce- 





Napoleon și... prunele 


Se pripăşise de câţiva «ani în orașul nostru un francez, 
Filip Duvernois. De ce toţi îi ziceau Vily, n'ași putea să vă 
explic. Cu spiritul său de economie recunoscut neamului său, 
isbutise în scurt timp să se îmbogăţească, 

Avea lângă râul Olt întinse grădini de zarzavaturi şi li- 
vezi cu pomi fructiferi, renumite în toate împrejurimile, 
Când mă scăldamn în apropierea casei sale, îl vedeam toată 
ziua robotind printre sămănături. Il 'recunoșteam de departe 
după enorma sa pălărie și trupul lui înalt, îmbrăcat totdeauna 
cu o pelerină largă albastră. O siluetă bizară coborâtă parca 
din alt Ev. Mistral rătăcit printre boemii valahi. De aproape 
te isbeau mustățile „gauloise“, de o culoare galbenă-alburie, 
în ton cu părul, care-i cădea în plete pe spate, și obrazul lui 
fin „totdeauna de un roşu proaspăt-sănătos. 

Bătrân celibatar, avea o singură manie: spiritismul. Și 
patima aceasta era atât de puternică, încât fără multă trudă 
boemii nostri îi jucau grosolane farse, exploatându-l neome- 





nos., Era uimitor, câţ de naiv şi credul devenea, de câte ori 
i se vorbea de lumea umbrelor. 

Se aflase în oraș că Vily are o cameră drapată în ne- 
gru, cu mobile stranii şi acolo evocă spiritele. 

— Are şi dedesupt o pivniță ou vin de-ţi 'trosnesc ure- 
chile, exclamă Emil, în adunarea boemilor, unde se plănuia 


atacul contra bunătăților ciudatului francez. i 


— Să-l învăţăm noi spiritismul! propuse Nicu Păcuraru, 
şeful lor necontestat. Eu când mă îmbăt intră în mine toate 
duhurile iadului și. fac atunci ca toate neamurile pământului. 

'Toţi au fost de acord că numai pe calea aceasta se poate 
scoate ceva dela calicul de franțuz, iar cel care le dăduse 
ideea a fost ales să facă pe mediumul spiritist. Pentru cir- 
cumstanță își lăsaseră cu toţii bărbi, și hămesiți dădeau târ- 
coale fermei lui Vily. 

Le-a fost deajuns odată să-l prindă de vorbă și apoi... la 
trei zile aveau loc regulat ședințe în camera misterioasă a lui 
Duvernois, 

Ciudat i se păru lui Filip medium-ul acesta cu trup de 
atlet, fiind obișnuit cu ființe firave, clorotice „de cari spiri- 


tele se ataşează mai uşor și mai ciudat i se păru obiceiul 
lui de a se desbrăca în şedinţă de haină, rămânând doar în 


maillot, | 
Il imobilizau legându-l cu frânghii de scaun, iar ceilalți 


- formau Janţul ţinându-se de mâini și totuși obiectele săreau 


vrăjite prin aer spre uimirea credulului Vily. Nu ştia sărma- 
nul cu câtă ușurință rupea Nicu Păcuraru orice legătură. 
Tovarăşii de spiritism abia își țineau râsul. Căderea medium- 
ului în transă se făcea cu un sgomot asurzitor. Sufla ca o lo- 
comotivă, tușea ,horcăia ,scuipa, urla sinistru, în admiraţia 
ovarășilor, care se minunau de modul cum își juca rolul. 

Nu orice spirit se încumeta să coboare în acest deosebit 
mediu. Când Bertu întreba sepulcral: „şi-acum rostește, um- 
bră, în auzul lumii noastre de păcate, cine ești?“ răspunsul 
era totdeauna impresionant: August, împăratul Romanilor, 
Ludovic cel sfânt, regele Franţei, Borgia... Alexandru Ma- 
cedon şi chiar Mahomed. 

Vily se prosterna tremurând de teamă şi respect, pu- 
nând întrebări sfioase, la care Nicu răspundea cavernos, cu 
in'nainte pregătite și întortochiate răspunsuri. 

Nu uita însă adeseaori să adauge: 

„Şi pentru binele sufletului tău, spiritul îți poruncește 
să pui la noapte o damigeană cu bordo la rădăcina nucului 
Gin marginea porumbilor tăi“. Sau altă dată: „din șunca 
proaspătă afumată, agaţă la noapte un butuc pe gardul din 
spre Olt, pentru cei flămânzi, precum și eu, împărat fiind, 
pe vremea mea făceam!" 

Mai totdeauna, gazda spiritistă se executa conştiincios, 
spre hazul şi îndestularea lor. 

Dar cea mai irezistibilă scenă a fost când însuși Napo 
leon Bonaparte vorbi prin gura lui Păcuraru. 

Francezul exulta de fericire. Il întrebă despre victoriile 
lui, dacă-l făceau fericit (mediul citise cu râvnă, în ajun, 
o istorie modernă elementară și răspundea prompt). Dacă 
acum... este tot la locul de onoare meritat. Despre viitorul 


Franţei... 
Se înclina comic până la pământ, repetând mereu: „Mon 
empereur',... „mon glorieux empereur'.... 


Totuși, la urmă își aminti şi de grijile domestice care-i 
frământau, Bântuia o boală ciudată a fructelor, care necoap- 
te, picau singure viermănoase din pomi. Simţul lui practic 
triumfă. Necazul îi dete curaj şi îndemn şi asifel ceru el sfat 
lui Napoleon, plângându-se: „Ce să fac, spirite, că-mi cad 
prunele?“* 

Iar împăratul Bonaparte răspunse prompt, grav şi com- 
petent: 

— Să le ungi cu balegă, taică!“ 

(Din volumul de schițe, ce va apare în curând, „Dela 
Nistru până'n.... China“. 


PUIU MIHĂILESCU 


lebrele familii Vigano și Vestris, 

Madsisine Gu:mard nu sa mulțumit 
numai să încânte spectatorii prin dulcea 
expresie a dansului său, prin graţia plină 
de voluptate a mişcărilor, prin cadența 
pașilor săi. Ea a uimit pe contimporani 
prin fastul şi luxul serbărilor ce ie or- 
gan:za, serbări ce rivalizau adesea cu 
cele ale Curţii. 


„La Guimard” s'a născut la Paris, în 
anul 1743. Caşi Camargo, a manifestat 
un talent extraordinar încă din frage- 
da-i copilărie. Suplă și delicată, era de o 
distincţie rară. Deasemeni, ca fire era 
sensibilă, impresionabită și bună. A fost 
protectoarea marelui pictor David, că- 
ruia i-a fixat o pensie, ca să-i per- 
mită desăvârșirea studiilor la, Roma. Tot 
ea a încurajat şi l-a ajutat şi pe Fra- 
gonară. „La Guimară“ s'a înconjurat de 
cele mi de vază personalităţi ale timpu- 
lui. Cadourile și bijuteriile ce i se ofs- 
reau, se cifrau la sume enorme. Avea 
milă de săraci și suferinzi, și de multe 
ori, sume'e ce le încasa, în urma repre- 
zentaților, le impărțea acestora. Cu toate 
acaste calităţi, a fost capabilă şi de unele 
răwităţi, spre dezolarea Operii întregi. 
Neputând suferi nicio rivalitate. dădu 
lo> la numeroase şi scandaloase intrigi, 
ceeace-l hotări pe ilustrul Noverre să 
părăsească Opera şi chiar Franța. 

Natură generoasă şi pasionată, și-a 
impăștiat fantastica-i avere în luxul 
grandios al petrecerilor ce nu mai con- 
temeau și cari o duseră la ruină. Ea pă- 
ăsi Opera în anul 1789, căsătorindu-se 
cu dansatorul Despreaux. După ce cu- 
noscuse toate buiuriile succesului și aie 
vieţii, a trebuit, în ultimele ei zile, să 
îndure o neagră mizarie, sfârșind pără- 
sită de toţi, la vârsta de 73 ani. 


Din seria marilor coregrafi se cuvine 
să amintim, cu deosebire, pe Gattan 
Vestris, întemeietomi unei întregi fa- 
milii de dansatori renumiţi. După retra- 
gerea Annei de Camargo, triumiurile 
scensi fură trecute lui Gaâtan Vestris. 
I se spunea „frumosul Vestris“, spre a-l 
deosebi de cei'alți patru fraţi ai săi, tot 
dansatori. El debută la Operă în anul 
1784, pa care o părăsi definitiv tocmai 
în 1800. Puţini dansatori au fost dotați 
așa de bine de natură. Având rarul pri- 
vilegiu de a-și conserva până la bătrâ- 
neţe întreaga sa vigoare, cu toată vârsta 
lui înaintată, a avut totdeauna mari suc- 
cese. Dansul lui avea multă măreție şi 
grație. Mersul său era nobil și majes- 
tuos. Era, însă așa de încrezut, încât a 
rămas de pomimă fraza aceasta, ce-o re- 
peta adesea: „Nu sunt decât trei oameni 
mari în acest secol: eu, Voitaire și ma- 
re'e Frederie“. 

Berchoux i-a compus versurile urmă- 
toare: 


„Ses yeux ne daignaient voir de son 
[temps sur la terre“ 


„Que trois grands hommes: lui, Frederic 
[et Voltaire“, 

„Quand il falait entre eux determiner 
son €ehoix"“ 
„Il se mettait toujours â la tâte des trois”. 


Auguste Vestris, fiul lui Gastan, năs- 
cut în anu! 1760, debută la vârsta, de 12 
ani în baletul „Cinquantaine'. Debutul 
său a fost primit cu nesfârșite ovaţii și 
Techemări, prezicându-i-se o carieră, cum 
mu mai avusese alt dansator până la el. 
Mama sa, marea dansatoare a Operii, 
Alara, povestea că primii pași ai fiului 
său au fost pași de dans. 

Gastan, tată-său, recunoștea, fiului su- 
perioritatea talentului. El îl numi pe 
Auguste „zeul dansului“ dar mai întâi 
se proclama el „geniul creator“, Vestris 
junior era de o mlădie:euimitoare. Mai 


de MITIȚĂ DUMITRESCU 


târziu, genialul Nijinski a fost comparat 
cu el. 

Gaâtan a adresat ironic, următoarele 
cuvinte, dansatoriior din generaţia lui 
Auguste: „Dacă Auguste nu rămâne mal 
mult timp în aer ci consimte totuş să 
atingă pământul, o face pentru a nu 
vă umili pe voi!“ 

Acest Vestris II deveni celebru în 
toată Europa. Frumos, sprinten și suplu, 
el depășea tot ce se văzuse până atunci, 
Noverre l-a proclamat „cel mai uimitor 
dansator al Europei“. La Operă, Auguste 
Vestris a rămas din anu! 1772 până în 
1816. Aci el avu ca elevi pe Taglioni 
Cidolui fsminin de mai târziu) pe Perroi 
și pe propriul său fiu, Armand, care 
trecu apoi în: Italia. Timp de 36 ani, 
Auguste Vestris a rămas prim dansator 
al Operii, obţinând până la finele ca- 
rierei sale, sufragiile publicului. Vestris 
„le jeune“ a murit la vârsta patriarhală 
de 82 ani, în 1842, Alţi trei mari dan- 
satori ai ltimpului, frații Maximilien și 
Pierre Gardel ca şi expresivul și viguro- 
sul Dambsrval au contrbuit cu aportul 
lor la propăşirea și evoluţia fericită a 
artei dansului. Printre baletele ce au 
constituit succese de neuitat au fost: La 
Fille mal gardec (balet dansat până în 
vermurie noastre) le Dâserteur, Psychă, 
la Dansomanie, Paul et Virginie. etc. Ba- 
letul Psyche a obţinut 912 reprezenia- 
ţiuni iar în „Dansomanie“ vasul a fost 
dansat pentru prima oară ja Operă. 


O altă familie de mari dansatori a 
fost aceea a italienilor Vigano, al cărui 
important membru, Salvatore Vigano 
(1769—1821), nepot al compositorului 
Boccherini, a dansat în principalele cen- 
tre europene. Elev al lui Douberval și în 
contact cu idealurile lui Noverre, Salva- 
tore a fost glorificat pe oriumde a tre- 
cut. Compunea singur, atât coregrafia 
cât şi muzica baletelor sa'e. El aduse un 
grup de dansatori francezi pe scenele 
milaneze, pregătind astfel drumul altui 
mare maestru de balet, anume lui Carlo 
Blasis, care împreună cu Noverre, ră- 
mân titanii baletului clasic, 


Basis a fost un geniu universal, el a 
studiat anatomia și scultpura şi a fost 
astfel capabil de a da o bază mecanică 
technicei dansului clasic. Scriitor şi sa- 
vant al mai multor tipuri de artă, a avut 
0 co'osală influenţă pe tărâmul techni- 
cei baletului, el fiimdu-ne o covadă că 
nu e suficient pentru dansator numai 
de a dansa. Ca urmare a eforturi.or sale 
a fost înființarea în anul 1937 a „Aca- 
demiei de dans din Milano“. Toţi dan- 
satorii şi coregrafii de astăzi, trebue să 
venereze memoria lui Carlo Blasis, acest 
„părinte al technicei clasice“, făuritorul 
bazei adevărate, dela care a purces în- 
treaga linie de mari profesori, 


Toată această falangă a coregrafilor 
ce i-am enumerat a jucat rol de frunte 
în desvoltarea dansului. Fiecare core- 
graf şi interpret își are locul său de 
cinste şi partea de contribuţie, atât ca 
artist creator cât şi în technica clasică 
ce se îmbogățește prin noile lor des- 
coperiri. 

Studiul dansului se baza pe cele cinci 
poziţiuni, cu vârfurile întoarse în afară. 
„Pli6“-u] era de mare însemnătate. E! 
servea ca resort pentru saltaţiune. Ca 
paşi de dans casic se cunoșteau pe a- 
tunci : „les pas glissees”, le rond de 
jambes, les capriolles, briste en lair, 
diferite „sauts en tournant“, tour ă la se- 
conde, ete. M-lle Heine! lansă pirueta pe 
care Gardal și Vestris o perfecționară. 
Carlo Blasis descoperi frumuseţea „atti- 
tude“-ului. „Le port de bras“, era de 
gajat și elegant. 

Sscolele cari vor urma vor perfecționa 
însă dosenul paşilor și al mișcărilor, îm- 
bogăţind și înfrumuseţând vocabularul 
coregrafic. 





(Ofiar mâna cu care scriu 


Nu mai pot, mamă, nu mai pot să scriu. 
Mi se pare că-mi zgării numele pe capacul unui sicriv 


Cântecul de eri, cântecul mic 
A plecat aseară cw'n dric. 


Nu mai pot, mamă, nu mai pot să gem; 

Aş vrea să fii lângă mine, dar nu pot să te chem. 
Cuvintele-mi sunt reci, gândul e mort; 

De ce-l mai port cu mine ? De ce-l mai port? 


“Nu mai pot, mamă, nu mai pot să plâng. 
In viaţă am intrat cu piciorul stâng. 


Aş vrea să fiu slavă, talaz 


Să duc toată lumina cerului pe grumaz. 


Nu mai pot, mamă, nu mai pot să strig; 
Pe lumea asta vitregă a început să-mi fie frig. 
Imi clențăne dinţii, picioarele mă dor, 
Bucuriile vieţii mi s'au topit ca un nor. 


în lumea asta perfidă şi rea, 


Nu-i nimeni, mamă, nimeni care să mă vrea. 
Mă doare suiletul ca o bubă, mi-s ochii uzi 
Şi poate că mâine nici tu nu m'auzi, 


Nu mai pot, mamă, nu mai pot să glăsuiesc; 
In mine toate au putrezit şi putrezesc. 
Chiar mâna cu care scriu, mâna de catifea 


Va putrezi mâine și ea... 


LIVIU BRATOLOVEANU 


Ei 





| 
| 
| 
| 
| 


a si 





18 Februarie 1939 


Calea 


Să tot fie vreo doisprezece am, 
de când se abătuse peste satul 
nostru pârdalnica holeră. 

Nu numai horăteniile umplu- 
seră ulițele şi făgașele. Mureau 
şi vile, caii, vacile, Boii cădeau 
pe brazdă și iințepeneau locu- 
lui. Nori de duhoare se ridicau 
în slăvi. Păcate nemaipomenite... 

Doar pisicile și câinii domneau 
pe vremea aceea. Cât era noap- 
tea de la Dumnezeu, nu-și mai 
dau pace. Insă ferească Stântul, 
să te fi deșteptat în meunatul şi 
văitatul lor. Carnea ţi-se 'ncrân- 
cena și părul ţi-se făcea măciu- 
că în așternut, Pe semne că du- 
hurile rele foiau împrejurul lo- 
cuinţelor și priveau tăcute spre 
ferestre și uși, unde se rosteau 
rugăciuni. 

Bieţii oameni o împătraseră. 

— Murim și noi mâne-poimâ- 
ne, moţăia din cap câte unul, cu 
desnădejde. 

— Murim de foame, vere... 

— Mare-i Dumnezeu;... de-om 
muri, morţi să fim; n'o sta să "'m- 
părăţim pământul 1... 

Femeile au alergat şi ele ia 
baba Niţa vrăjitoarea, care soar- 
be norii de pe cer de nu mai 
vezi picătură de ploae, cu jură- 
mânt, nouă săptămâni încheiate; 
au stăruit de ea, că era meșteră 
nevoe mare în fermece: să facă 








a... bumea, care cum să 
moară; că ştiu eu că-i plină car- 
tea şi de dobitoace și de oameni. 

Femeia rămase o clipă nedu- 
merită... 


— Omule, îmi pare mie€..., ţi-ai 
cam pierdut din minţi !... 

— Dă-ţi seama la vorbă |... 

— Vină-ţi în socoteli, nu te 


lega de rumân, omule !.., 

— Wauzi tu, stinge satul de 
vite. Tu nu ştii, că n'ai de unde: 
Cetește pe carte și omoară vitele 
oamenilor; am stat aseară sub 
părete, la fereastra lui... până 
"n cumpăna nopţii a cetit și a o- 
rânduit vitele. 

Nedumerirea femeiei rămase 
acum numai pentru... „cartea“ 
aceea, Gândi în sinea ei că dacă-i 
carte la mijloc, trebue să fie 
ceva:: vreun blestem, descântece, 
cine știe ce rugăciuni către dea- 
voli. Iși făcu cruce, rămase mult 
cu capul în piept, cu privirile 
țintuite asupra plodului din Jea- 
găn care mișca din mâini și din 
picioare ca o răgacie căzută pe 
spate, apoi zise pentru sine: 

— Ce carte o mai fi și asta, 
Maică Precostă ? |... 

-— Ei, carte,... cartea Bântura 
care bântuește și vite şi oameni. 
E căzută din stele, muiere, din 
plesnitură de nouri; nu lucrează 
fiecine cu ea, Ei, he... biată ră- 








ce sv pricepe ca să oprească 
mânia Domnului. 

Zadarnic au fost toate oste- 
nelile, căci îndrăcita de boleș- 
niță nu s'a oprit, până ce n'a 
pustiit întreg satui de dobitoace. 

* 

Lui nenea Fugăşin n'apucase 

să-i moară decât o mândreţe de 
noatină, cea mai fruntea dintre 
vițe. S'a ațâţat foc rumânul şi 
vreme de două zile n'a mâncat, 
n'a băut și na mai dat pe acasă 
de necaz. A stat în zăvoiul satu- 
lui, în tot timpul acesta, gândind 
mereu, La ce? Naiba știe... 
„În dimineaţa când soarele sân- 
gera repezinile apei  Coșuştea, 
care curge la o sburătură de pia- 
tră, pe din vale de coliba lui, 
sări și el prileazul în obor. Liţa, 
nevastă-sa, își legăna copilu) sub 
dud. 

— Doamne, omule, se miră ea, 
privindu-l lung; dar ce pomină 
mai e și asta, frate ?!... 

— Pomină de-a mare, muiere!.. 

— Ei?! 

— Moartea vitelor în mijlocul 
satului şi n'o vede nimeni. 

— Auzi-acuma, na !,.. 

— Fii pe pace!.. 

zi 

— Doarme Nicolici cu ea sub 
cap. 

— Vai de mine, omule!... 

— Lasă văitatul și dă-mi la 
răpezeală ceva să iau în gură, 
Mă duc să chem jandarmii, să-l 
ridice până nu-i vremea trecută; 
că de nu, muiere, ascultă-mă: 
când n'o mai îi dobitoace în sat, 
se pune smintitul de Nicolici să 








posata de mumă-mea, sărmana!... 


— Asta nu-i lucru curat, se 
“nchină iar femeia. Apoi se duse 
în grădină de smulse două cepe 
şi cu o bucată de mălaiu de pe 
laviţă -le întinse bărbatului. Alt- 
ceva nu avea, Seceta mare din 
vara aceea topise totul. Mulţu- 
mit, nenea Gheorghe, cu merin- 
dea în mână, înfruptându-se din 
plin, o întinse pe uliţă liniştit. O- 
coli pe la capul punţii, pe lângă 
fântâna Ghenceștilor, sui apoi 
pe ulița Pârjolanilor, iar în răs- 
cruciu se opri drept în fața unui 
ciopor de oameni, între care se 
deosebea prin făptura lui înaltă 
și mândră, prin vorbele lui rari, 
apăsate, însoţite de gesturi largi, 
Petru Nicolici, Nu intră în vor- 
bă, ci, răzimat în ciomag, asvâr- 
lea pe sub sprincenile stufoase 


priviri — priviri spre Nicolici. 
Citeai în aceste priviri când vi- 
clenia  vulpiei, când răutatea 


șarpelui, cu scrâșnetul dinţilor și 
crisparea fălcilor.  Obrajii supți 
și păroşi parcă se sbârliseră și se 
rumeniseră, șanțurile drepte de 
pe frunte se adânceau iar mâi- 
nile mari, osoase, se încleștaseră 
pe ciomagul cu noduri şi tremu- 
rau. Din clipă în clipă, mai ne- 
liniștit. Prea mare era fierberea, 
pentruca vulcanul să nu isbuc- 
nească: 

— Să vă feriți de hoțul ăsta 
ca naiba de tămâie, că vă mă- 
nâncă pe toţi de vii, strigă din 
răsputeri nenea Fugășşin, lungind 
ciomagul până lângă nasul lui 
Nicolici, cât-cât să-i scoată ochii. 

Nicolici feri în lături. Ceilalți 





Trăire și conforsmisma 


(Urmare din pag. 1-a) 


d, Al. Dima vede în localismul crea- 
tor un fenomen actual și acut, un 
mijloc de „stimulare culturală a cen- 
trelor urbane“, — și în acest sens, 
se pare că ardelenismul literar a dat 
cele mai preţioase contribuţii. Se pre- 
vede o condiție de viaţă, înafara 
centralismului absorbant, şi nu este 
lipsită de miez afirmația că „tendin- 
(a centralistă a literaturii româneşti: 
de după războiu se a ază cu pro- 
ducerea unor opere rafinate.  înde- 
lung lucrate,  tehniceşte realizat, 
lipsite însă de spontaneitate și de 
contactul cu firescul vieţi:  provin- 
ciale“, 

Din această pricină a urmat în 
chip firesc o „criză“ a poeziei și a 
literaturii în genere, și sa conturat 
tot mai necesară întoarcerea la 
drele istorice şi la operele reprezen- 
tative. In acest sens, o precizare de 
mare valoare cr a adus d. prof. 
N. Iorga atunci când a spus că ,în- 
toarcerea la tradiție nu inseamnă, 
„intoarcerea la trecut, ci ţinerea în 
seamă a ceeace din transmisiunea 
secolilor e încă viu, cu adevărat viu, 
în sufietul omenesc“ (.ldei asupri 
problemelor actualt“, pug. 13). Noi 
































nam înțeles niciodată prin tradiţii 
nici conformism fără trăire și nici 
dogmatism critic și savant. A pâstia 


tradiția înseamnă a promova cre 
ţa unei trăiri în  contemporaneitate,; 
o trăire spontană şi sinergetică. o în- 





ţelegere a vieții pe un plan dinamic 
şi creator, Aici credem noi că se afiă 
punotul de gravitate al problemei 
Prin această biologie colectivă se re- 
zolvă necunoscutele, dacă sunt, ale 
fenomenuiui românesc, Drumurile se 
despică în această perspectivă, Chi- 
nuiți de acest sând, doi tineri scrii- 
tori au tălmăcit cum se cuvine, du- 
pă temperamentul fiecăruia, structu- 
ra acestui moment de trăire, care 
poate însemna prin intensitatea luio 
eternitate. Două citate sunt dovedi- 
toare : „tinerii intelectuali, o spuned. 
Mircea Eliade, — judecă întotdeauna 
un popor prin ce creiază, nu-l jude- 
că prin ceeace este. prin supravieţu.- 
rea lui. A „creia” este concepție indi- 
vidualistă; a fi. așa cum a lăsat Dum- 
nezcu, este adevărata axă a „spiri- 
tualității”* poporului“. Această dum- 
nezeiască trăire capătă sub condeiu! 
d-lui Em!! Cioran străluciri şi puteri 
romete! ce: „Nici națiunea nu veri- 
sensul ideal al umanităţii, fiina- 
liecare vica să i se substitue, Şi o 
națiune nu este mare dacă nu încear- 
că să se substitue umanităţii”, Ne-am 
născut sub constelația unui destin 
care nu nt îngădue să fim altfel decât 
cum ne impune biologia, adică rasa ș 
ist „ Trăirea în rasă şi în 
nu înseamnă conformism ci 
zare a vieţii, după toate legile b 
gie:, pe Linia necontenitei depăşiri, 

NICOLAE ROȘU 























UNIVERSUL 


Calea Pârtia 


“aie aia 05 apt DRE 


rămaseră uluiţi. Nenea Fugășin 
avea poftă să-și golească inima 
până la fund. Vre a ocări, vre a 
blestema, vre a lovi, vre a călca 
în picioare, vre a rupe carne din 
om cu gura, așa era de înier- 
bat !... Vedeai moarte de om, 
dacă nu se ivea „doftorul“ în 
deal, în largul drumului care 
duce spre Cărămidăreni. 

Cum îl zări nenea Fugășin, 
lăsă totul baltă şi alergă înain- 
te-i, Gândi el: ia să-i spun cum 
i-a fost omorât calul, că-i om 
mai înţelegător și priceput, să 
vedem. eu cam ce părere-şi dă... 

— Am să spun o noutate, dom- 
nule „doftor“... 

— S'auzim !... 

Amândoi intrară pe poartă, 
la casa „doftorului' și din taină 
în vorbă, ajunseră în ușa pivni- 
ței, unde deșertară mai întâiu 
câteva ulcele de vin, ca să prin- 
dă mai bine tărie la vorbă. Căci 
și doftorul nu era posac, ci des- 
chis la fire şi tare-i plăcea să 
Gescoase pe câte un rumân ca 
nenea Fugășin, ca să mai afle 
vreo trăsnae, două. 

— ȘI, zi, calul meu, nene Fu- 
gășin, Nicolici i-a mâncat zi- 
lele ? |... 

— N'auzi  dumneta,  mânca- 
ți-ași gura; calu venea să bea apă 
Ja fântână:... dimineaţa, la prânz, 
sara, când s'adapă vitele. Cum îl 
vedea neminţosul, o  "'ntindea 
după el, cu cartea în mână, Şi 
cum bea calul apă, el îl apuca de 
gât şi-i cânta la ureche: „de-ai 
mai înghiţi tu apă de azi înainte, 
să mă trăsnească pe mine Sfân- 
tul“. Calul mişca din urechi; el 
iar îi zicea: „n'auzi tu, puiule, 
de-ai mai prinde tu iarbă în gu- 
ra ta, să mă cheme pe mine cion- 

u', Calul iar mişca din urechi, 
Bagi sama, înțelegea. Mai sta ce 
mai sta și începea cu blăstemile, 
Gin cartea Rântura : „Puiule, să 
orbești, să ţi se "'ncleșteze gura, 
să-ți amurţească picioarele, buba 
la inimă să ţi se pună“. Ce să-ți 
mai spun eu dumitale, că vor- 
bea cu calu de parcă vorbea cu 
omu. 

— Fi-ţi-ar de bine, Nene Fu- 
gășine,  râse  „doftorul“, căci 
văzuse şi el, din întâmplare, pe 
Nicolici mângâindu-i calul, dar, 
pe cât înțelesese, de drag îl mân- 
gâia, căci tare frumos mai era 
într'o vreme „Puiul doftorului“. 
Pe urmă știa toată lumea de ce 
murise calul, că scosese din pân- 
tecele lui o baniță de goange. 

— Ori cum zici că-i zice căr- 
ţii, Nene Fugăşine?... 

— Bântura, domnule doftor. 

— Şi cum l-ai descoperit așa 
de bine? 

— Apoi am stat sub păretele 
lui, la fereastră; l-am văzut cum 
te văd și l-am auzit cum te-aud; 
cetind şi blestemând. Da lucrea- 
ză pe faţă, fără habar, că nu mai 
departe, da era să-mi omoare 
copilu să mă lase sărac. 

— Ce spui? 

— Al... nu ştii 
Costandin al meu, pin ăl 
mare, il suise naiba în  vârtul 
prunului, în grădină. Eu robo- 
ieseam pe lângă niște tufe de fă- 
sui. Arunc ochii 'n vale; Nico- 
lici, ghem în colțul cășii cu Bân- 
tura ?n mână. Mă uit în deal, 
Mitrache dascălul și Tican, slu- 
jitorii bisericii, unul lângă altul, 
cu ochii ţintă la el. 

— Eiii... zic eu, ăștia lucrează 
la una; lăsai sapa din mână. 
Costandine tată, — strigai la 
copil,.. dă-te jos mâncate-ar tata 
că pentru capu tău lucrează ho- 
ţii ăştia.  N'apucai să sfârșesc 
vorba și, zdup, căzu copilu ca 
dovleacu din vârful prunului. 

— ŞI și-a rupt gâtul 5 

— Na păţit nimic c'a fost pă- 
mântul ravăn, da sa cam sclin- 
tit da minte; trăncăne vorbele 
şi-mi răspunde aspru de la un 
rând de vreme, 

— Nu-i lucru curat, nene Fu- 
găşine, zâmbi „doftorul“ pe fu- 
riș. Ţine-te de capu-i.  'Ține-te 
că-l bagi în belea. De mi-ai fi 
spus treaba asta mai de mult, 
ar fi el în pușcărie acum. 

— Nu-i vremea trecută, dom- 
nule doftor!... Până la ammeaz 
sânt la jandarmi şi de n'o lua în 
samă spusele mele, o "niind la 
tribunal. Aduce ordinul procoro- 











Jam 


LITERAR 


74 dA mzamu 


riului. Nu-l las să-mi cadă 'n ge 
nunchi. Mai suci o ulcică de vin, 
se scutură nenea odată din tot 
trupul, prinse  ciomagul, „s'au- 
zim de bine“, cu voie bună şi cu 
sănătate, şi-o 'ntinse la drum. 

* 

In două zile, cât nu s'a văzut 
nimic şi nu Sa mai auzit nimic 
de nenea Fugășin, satul a fost 
în fierbere. Nu se vorbea decât 
de cartea Bântura, de „Fugășin 
Bântură“, de Nicolici, dascălii 
Mitrache și Tican intraseră și ei 
în gura lumii. Ba ei era să se și 
bată cu „doftorul“, că de ce sco- 
sese pe seama lor asemenea 
năsdrăvenii. La clăci, la muncă, 
unii râdeau, alții credeau cu toa- 
tă inima și de aci se iveau cer- 
turi şi se ajungea şi la părueli 
dese. 

— Bântura..., gândea câte unul 
o fi vreo năstămată ieșită in 
gura şerpilor, de la bătălia lor. 

— Asta-i curat treabă vrăjito- 
rească, zicea altul. 

— Curat, curat... N'aţi auzit 
că Niţa, vrăjitoarea, cu câte fer- 
mece toate scotea șerpi și șopâr- 
le din ouă de găină?l... 

— Ei, da un lucru mă gândesc 
eu şi nu pot să-i dau de rost: se 
poate să lucreze Nicolici cu tre- 
buri de astea? că el, la drept 
vorbind e omul bisericii.. Astea-s 
răutăți curate... Să cetești pe 
carte și să omori dobitoacele !!! 

—— Dumneata ce zici moș Di- 
nă, că ești mai bătrân, știi mai 
multe. 

— Ce să zic, nepoate? eu știu 
că de blăstămul popii  s'alege 
praful de om. Atâta am apucat... 


In felu! acesta vorbiră rumânii 
până ce nenea Fugășin se arătă 
în sat. Dete fuga drept la „dot- 
tor“, săltâna de bucurie, 

— Imi pare mie c ăi-ai făcut de 
petrecanie „nene Fugăşine? 

— S'a isprăvit.. eu ori o fac nri 
o dau naibii, vorba ţiganului cu 
pomana, zise el cu tărie, întin- 
zând un pomelnic de hârtie cât 
toate zilele de mare: ia cetește, 
Ș'auzim.. 

Citeşte „doftorul“ un rând, ci- 
tește două;.... măi să fie al fo- 
cului!... Se mai uită, mai suceşte 
hârtia, o mai învârteşte... Ei, ce 
mai tura-vura: formă în regulă 
dela tribunal, iscălită de mâna 
procurorului, precum că în satul 
cutare se găseşte... cutare ro- 
mân care se îndeletniceşte cu 
omorâtoarea de vite, așa cun 
mărturisește  locuitorui  Fugă- 
şin;,.. de e pricină mare să înain- 
teze parchetului pe acești răufă- 
cători... și aşa mai încolo. 

— Da de cartea Bântura nu 
spune, domnule doftor?!.. 

— Ba parcă spune și de Bân- 
tura;.. n'auziși: omoară vite așa 
după cum ai mărturisit dumnea- 
ta, adică citind pe cartea Bân- 
tura. 

— Prea bine, că de nu pome- 
nea o 'ntindeam îndărât. Eu aşa 
le-am spus: că omoară vitele ce- 
tind pe cartea Bântura, căzută 
din plesnitură de nouri... Au râs 
ei unii și de surda m'au scos a- 
fară și mi-au zis să stau cam de- 
parte de lume. Zic eu: stai, nene, 
că nu sânteţi voi mai mari aici; 
și intrai peste „procoriu“, 









„ bravo, că nici pricina 
ma mai” ascultat-o și-a mers a- 
colo;... și când a bătut din picior 
au mi-am perdut şi eu cumpă- 
tul: Să faceţi omului ce i-aţi fa- 
ce, că altfel n'o scoateţi la căpă- 
tâiu cu mine. Atât, şi-a trântit 
ușa supărat... Nu mai grămuști 
unu. Clenţăneau niște înciudate 


„de mașini, una ici, alta dincolo, 


două mai la dreapta, una mai 
întrun colț;.. curat parcă se 
certau vulpiile în miez de noapte, 
în inima pădurii  'Tămașului.., 
Cât ai da în amnar, totul fu gata. 

— Şeasezeci de franci ai mo- 
şule să dai? 

— Am, tată, am, că acuma 
vândui gâscanul la precupețe!... 

Dădui banii, luai răvaşul şi 
plecai. Acuma, să trăiţi domnule 
doftor, că mă grăbesc să dau de 
veste jandarmilor, pentru  cer- 
cetare. 

— Cu sănătate, nene Fugăși- 


(Urmare în pag. ultimă) 














Cronica dramatică 





TEATRUL REGINA MARIA: 
„KIKI“, comedie în trei acte 
de ANDRE PICARD 


După două drame, dintre cari cea 
din urmă nu a isbutit să infrângă 
pasiunela  pubiicumi pentru piese 
uşoare, teatrul „Regina Maria“ s'a 
hotărit să monteze o comedie. Pu- 
tem spune să remonteze. 





Nora Piacentini 


Miki, — astfel se numeşte „re- 
montarea“ reprezintă prin ur- 
mare oceace conducerea teatrului a 
săsit mai nimerit să aleagă din- 
tr'un repentoriu român şi strein, pu- 
tem spume, extrem de voluminos. 
Fără comentariu. 

In fond, „Kiki“ este o comedie 
reușită. Pără a excela prin adân- 
cime sau originalitate psihologică, 
nu este lipsită de inteligenţă şi de 
spirit de observaţie. Tratată ușor, se 
lasă, mistuittă de publice, fără ca a- 
cesta să obosească, 

Subiectul e destul de banal. Avem 
deaface ou o fată săraică dar cins- 
tită (Nora Piacenţini) care din 
cauza unui incident cu o colegă din 
balet, — acţiunea, se petrece într'un 
teatru de varietăţi, — este concs- 
diată. Bineinţeles, tânăra fată este 
revoltată, şi forțând ușile, intră la 
directorul teatrului (Jules Cazaban). 

Acestia, care se certalse cu amanta 
ui (Lizetite Verea) prima actriţă a 
scenei lui, și neputând dormi sin- 
sur, o ia pe tânăra revoltată la el 
acasă. 





însă, — este numeie fetei. — 
mu admite aşa de uşor propuneriie 
direlotorului, care exasperat, abam- 
donează orice încercare de a 0 cu- 
ceri. 

Intre timp, împăbcându-se cu a- 
manta lui, hotărăște să se desbare 
de Kiki, încercând să o „treacă“ 
comanditarului teatrului să (1. Ta- 
lianu) un bătrân doritor de fete ti- 
nene. 

Kiki sa îndrăgostit îmsă de direc- 
tor şi nm vrea să se mai despartă de 
el. Simulează un somn cataleptic, 
dim care un doctor nepriceput nu 





de VICTOR POPESCU 


este în stare să o trezească, astfel 
că fata rămâne în tasa directoru- 
lui. 

Din cauza ei se iscă o vie discuție 
între acesta şi amamta lui, după 
plecarea, căreia, directorul desco- 
peră subtertulgiul lui Kiki. Află ast- 
fel că. ea îl iubea și că în fomd este 
o tată cumsecade. Intre timp băgase 
de seamă chiar că e frumoasă. Și 
rămâne cu ea. 

Iattă pe scunt, care e subiectul lui 
Kiki. Simplu și banal. 

Dar atmosfera, piesei, valoarea ei 
se datorește altor cauze. In primul 
rând sufilului său parizian, vesel. 
antrenarit și spiritual. Replicile 
sunt scurte și vii. Intreţin um ritm 
plăicut și bogat în situaţii comice. 

Dealtfel şi actorii au meritul de a. 
fi știut ca, prin foarte multă natu- 
raleță, să se adapteze atmosferei ae 
glumă uşoară specifică piesei. Spi- 
Titeie nu sunt forțaite. Decurg firesc 
şi cu finețe, din situaţii normale. 
Paradoxul, atât de folosit în co- 
medii, pentru a produce ilaritate. 
nu se întâlnește în această piesă. 
Este pmea simplu lineară, ca să ma: 
aibă nevoe de el. 

D-ra Nora Piacentini a jucat foarte 
frumos. Ştiinid totdeauna să subli- 
nieze prin mimică și atitudini va- 
riate, momentele rararcteristice din 
interpretarea: d-sale, 

Credem că a fost mult superioară 
ferinldu-se să exagereze ca deobice:, 
intr'um gen care-i este familiar. 

D-ra Lizette Verea. ca întotdea: 
una, nu sie decât o apariție plă- 
cută, ochiului, pe scenă. Şi fiziceşte 
şi prin toaletole pe care le 's?himbă. 
Insă jocu! d-sale nu e destul de sce- 


nic, de convingător. 
D. Juies Cabazan 


imterpretează 





IL. Talianu 


inteligent, un rol simpatic. Joacă 
liber și desinvoit, sigur de sine şi 
stăpân pe replici. 

D. Ion YTalanu imcăodată și-a 
găsit um rol potrivit pe măsura ta- 
lentului: său. Aplauze la scena des- 
chisă au subliniat apariţiile d-sae. 

Deoorurile a-lui V. Siegfried sunt 
plăcute.  Dormitorul din actul brei 
esi.2 chiar fmamos. 

D. Soare Z. Soare a condus cu 
măssurie asfășurarea, spectarolulmu, 
punând la punct, în amănunte, toate 
elementele piesei, 





Cinematosratele 


CINEMA ARO: „OLIMPIADA“ 


Nu voi lăuda fimul dela „Aro“ 
doar din spirit de imitație, cum sar 
putea părea că o fac, luând drept pil- 
de toate cronicile elogioase cu cari a 
fost primit  fiimul Olimpiadei în 
străinătate, Nu aveam prea matii 
speranţe, când m'am dus la „Aro“, 
fiindcă, oricâte cuvinte bune sar fi 
spus despre un film fără subiect, tot 
nu vedeam cum sar putea să nu mă 
plictisească o simplă  înşiruire de 
concursuri sportive, petrecute cu des- 
tul de mult timp înainte. Sa întâm- 
plat ca, acum un an, fiindcă imi 
plăcea o fată entuziasmată de atle- 
tism, să mă duc şi eu la un astfe! 
de concurs, De acolo, de departe. 
din tribună. vedeam cum niște oa- 
meni cărora depărtarea le dădeau 
proporţii de furnici, alergau, săreau. 
aruncau greutăţi, întrun cuvânt, se 
oboseau. Și am mai remarcat fru- 
moasa culoare a părumi  tovarășei 
mele de privit. Era v simplă întrecere 
între câteva cluburi din Capitală, 
care, să fiu sincer, nu m'a distrat de 
Joc. Iată motivele pentru care nu mii 
așteptam la prea mult din partea 
filmului dela „Aro“. 

Filmul era anunţat ca un imn pen- 
tru măreţia întrecerii, pe cale cins- 
tită, între două forţe. 

Sa întâmplat că de astădată recia- 
ma să nu mai exagereze şi să spună 
curatui adevăr. Filmul e mult ma! 
mult decât o simplă înșiruire de pro- 
be atletice. E o supremă luptă între 
51 de ţări pentru cucerirea unei mes- 
dalii Ge aur. Bineînţeles, dealungul 
celor aproape două ore cât durează 
filmul, publicul are ocazia să asiste 
la minunate sărituri, cum ar fi aceea 
cu prăjina, când un atlet, întrun mi- 
nunat efort se înalţă peste patru me- 
tri, face, acolo sus, o ultimă sforțare 
spre a nu dărâma bara de lemn, 
ceeace l-ar descalifica, şi, în sfârșit. 
cade, extenuat, în groapa cu nisip. 
Dar cuptinde acest film scene mult 


mai impresionante cari, ne-au ţinut 
incordaţi pe scaun, cu sufletul la gu- 
ră, urmărind lupta, pe viaţă şi po 
moarte, de pe ecran. 

Iat-o, de pildă, pe atleta germană. 


care trebue să sară, în înălțime 1 
metru şi 60 de centimetri. Prima ou- 
ră a greșit. A doua oară la fel, Mai 


are, o singură dată, dreptul să sară. 
Priveşte în dreapta, în stânga, pure 
calmă. Murmură ceva, pe semne ru- 


găciunea, Porneşte, întâi mai încet, 
apoi din ce în ce mai iute, sare, uthii 
publicului sunt ațint pe bara de 





lemn. N'a căzut, atleta a izbulit să 
sară reglementar. Priviţi-o, pe urmă 
pe atletă. E extenuată, şi nu atâta 
de efortul ce i s'a cerut, ci mai mult 
de încordarea în care a trubuit să 
stea până să pornească să sară, Da- 
că era climinată, țara ei nu mai 1- 
vea nicio reprezentantă în probă. Așa 
că pentru mulțumirea ca se putea citi 
pe fața ei, nu putem găsi cuvintele 
potrivite în cadrul unei simple cro- 
nici cinematografice. Ş; mai sunt a- 
tâtea pilde de entuziasm dealungul 
filmului. 





Publicul care îşi încurajează  re- 
prezentanţii du: în Olimpiadă, este 
de asemenea perfect prezentat in 


câtova scene. 

Şi dacă recomand filmul Olimpia- 
dei cu toată căldura. este fiindcă 
vreau ca şi alții să se bucure de acea- 
stă minunată pildă de sănătate şi de 
entuziasm, care este filmul realizat de 
Leni Riefenstal. A ştiut această re- 
gisoare să ne reprerinie alâi de bi- 
ne giganticul concurs al Olimpiadei, 
făcându-ne să luăm parte cu tot su- 
fletui la probele sportive, parcă nam 
fi asistat la lucruri petrecute de mult. 
'Toate cuvintele de lauaă,. de aseme- 
nea. pentru introducerea Imului 
întrun cuvânt, fiimul merită aplau- 
zele entuziaste care au subliniat sfâr- 
șitul filmului. E un mare succes al 
cinematografului german. 


TRAIAN LALESCU 








cazan RE =. 








UNIVERSUL LITERAR 








18 Februarie 1939 === 


Literatură, arta. idei... 


Camil Petrescu la Teatrul Naţional 


D. Camil Petrescu a fct nu- 
mit dineotor al Teatrului Naţio- 





Camil Petrescu 


faptul, cu o 
bănuit, având 


nal.  Inregistrăm 
bucurie nușor ide 








MONOGRAFIA 
pe care aprociatul roman; B. 
Iordan a acceptat s'o s cu 
materialul cules de „seriitorul 


Lucian  Predascu” dospre Cara- 
siale, poartă un subtitlu carac- 
tonistic: „Tragicul destin al u- 
nui mare scriitor”, 

Nici Eminescu nu cred să fi în- 
trovăzut cândva scriind despre 
„mititelul” ce se va oţări după 
moarte-i „lăudându-se pe el“ — 
că un Lucian oarecare ar putca 
mânji cu atingerea lui gogomană 
memoria unui scriitor de ialia 
lui Caragiale. 

E o iragedie pe care d. Iordan 
pare să o (i înțeles adăugând 
subtitlul cu pricina. 

D. Iordan a avut pare-se nu 
numa! slăbiciunea de a-și ulă- 
tura numele de o semnăiură de- 
finitiv compromisă şi pialund 
ridicolă ci şi pe aceca de a lăsa 
ilusirului său ntormator liberta- 
tea de a se amssteca în rcdacta- 
rea materialului. Așa se explică 
dece putem citi în acest volum 
rânduri de îsiul acestora : 

„Caliope debutează pentru pri- 
mu oara" (pag. 37). 

„Cu toațe că trăia la un loc cu 
florile câmpiei, cu păsările ar- 
bonlor și cu toată lumea aceea 





inedită de  tinţe şi lucruri 
mici. ... (pg. 58). 
în sălbătecia dala Haimana- 





lcle, mai mult se phelisea decât 
se distra“ (pg. 59). 

„Timpul acesta de dibuire în 
nomenclatura unei vieţi noui... 

„Şi eșecurile nu-i sunt scutite 
de soartă” (pg. 88). 

„Caragiale nu neglijează par- 
tea superioară a foamei bui după 
cunoaştere și adevăr” (pg. 93). 

Gluma nu mai poate fi o armă 
impotriva d-lui Lucian Predascu 
şi a celor co-i îngădue să-și pu- 
blice neroziile, 

Ani întregi, profesori de limba 
română, al căror nume ne e ru- 
şine să-l rostim, au recomandat 
cu căldură elevilor istoria litera- 
ii române a d-lu: Lucian Pre- 











Sau epuizat astic! trei ediţii. 

In cea dintâi versiune se pu- 
teau citi enormităţi ca d= pildă 
„uciderea cu revolverul a lui Ei 
Zorab” „tri:ogia d= cinci volume 
a Comăneştenilor“ și multe alte- 
le şi mai şi. Editura Socec înşo- 
lată în buna sa credință a avut 
decenţa să refuze publicarea u- 
nei a doua ediţii cu iot suecosul 
obţinut d> cea dintâi. D. Lutian 
Pred=scu a făcut unele corecturi 
acolo und greșelile îi fuseseră 
semnalate şi a p it pe un alt 
editor, d. Georgescu elafras. 
Cugetarea i-a mai dipăriţ şi 
două monografii depre Duiliu 
Zamfiresou și Dolavrancea, pline 
de erori şi scrise înfiorător, Gra- 
ție lipsei da informaţia a celor 
cari diriguesc lecturile elevilor 
şi aceste cărţi „au mers“ 
tind însă că scrisul d-lui 
Predescu este pur şi 
simplu un pericol tru lum=a 
şcolară, cerem autorităților su- 
ară o severă anch, i in- 
icerea formală a utilizării a- 










































ersdința că autorul aramai 
„Suilete tari“ și al tratai-ului 
„Modalitatea estilză a teatrului“, 
așezat la, conducerea; celui din- 
tău teatru al țăzii, are menirea, 
unor inalte realizări. „Nu de o 
er.ză de repertoriu suferă tea- 
bul, — preciza d. Camil Petre- 
scu întrun articol, reaant pu- 
biicat în „Universul literar”, ci 
de o criză ma rea'izării scenice!“ 
Prin punerea în aplicare a, adân- 
cilor idei me l-au frământat de 
ani de zile, d. Camil Petrescu 
va iniţia, mu ne indo'im, o epocă, 
de renaștere a teatrumi româ- 
NSE. 





cestor cărţi în şcolile româneşti. 
Este o măsură care apără deopo- 
trivă memoria scriitorilor noştri 
mari şi şcoala românească, 


TRECUTE VIEŢI DE DOAMNE 
ȘI DOMNIȚE, Vol. III, dec. 
GANE, (Ed. „Universul“). 


In ed. „Universul“ a apărut 
volumul III din impozanta iu- 
crars a d-lui C. Gane: „Trecute 
vieți de Doamne și Domnite“. 
Volumul cuprinde răstimpul de 
ia restabilirea domniilor pămân- 





C. Gane 
tene până la unirea Principate- 





lor 1822—1859, şi el încheie se- 
Tia aceasta de portrete, autorul 
oprindu-se la Unire. iată capi- 
tolele impo:tantei cărţi: Ecațe- 
vina Doamna lui Ion Sqidu 
Sturza,  Nevestele lui Grigore 
Vodă Ghica,  Alezandru Vodă 
Ghica şi contesa vun Suchtein, 
Mihai Vodă Sturza şi nevestele 
sule, Mama, nevestele și felele 
lui Grigore Ghyka, Nevestele lui 
Gheorghe Vodă Bibescu. 


DELA POLEMICĂ LA INAR- 
MARE, SAU UNDE DAI ȘI 
UNDE-L DOARE PE D. 
SEVASTOS 


In anexa bucureşteană a „Jur- 
natlului literar“ am numit ga- 
zeta care-și d inte integral 
numele, „Adevărul literar şi ar- 
tistie” — d. Mihai de sevă stors 
intervine în polemica pornită da 
d. Ionel Tecdoreanu în paginile 
revistei noastre. 

Polemiztul cronic al adevăru- 
lui socoate că binea făcut d. 
Călinescu — nici că se putea alt- 
fel — denunţând pe cititorul ro- 
mân  servitoaralor  unguroaice, 
fiindcă i 1 se va putea 
răui, prezum puterile a- 
pusene numai dându-și seama că 
sunt inferioare ca armarnent axti 
Roma—Beilin au reuşit să reac- 
ționeza şi să se gă ă astfel 
i a se apăra 























cu 





Logician ceiginal, ca întotdza- 
una, d. Savastos a reuşit să bage 
in discuție axa  Roma—Brlin 
intr'o chestiune în care are cam 
tot atâta rost cât sorvitoarale 
unguroaice ale d-lui G. Călinzs- 
cu. Dacă nu mai puţini... 


POLEMISTUL 


„Adevărului literar” 
în fine vocaţia. 

Domnia-sa va publica în cu- 
rând o „Carte d> bucate” — ne 
anunţă în penuliimul număr al 
zisoi roviste d-na Izabela Sado- 
veanu. 


şi-a găsit 


O earte despre Oliveira Salazar, 
reformatorul vieţei de Stat ; portugheze 


Pentru informarea publicului 
românesc asupra reformelor cu 
caracter poiitic, social şi econo= 
mic experimentate după război, 
în diferite ţări europene, editu= 
ra „Universul“ și-a propus să ti- 
părească o serie de „Studii şi o- 
rientări  îmternaţionale“, dintre 
care cel dintâi, de curând apă- 
rut, se intitulează Doctrina și or- 
ganizarea  ruvoluției portugheze, 
cu o prefaţă datorită d-lui Al, 
Gregorian, unul din condeele 
cele mai talentate care s'au afir- 
mat în presa și publicistica ro- 
mânească după război. 

mliucrarea de față — ne înfor- 
mează d. Gregorian, care e și au- 
torul versiunii românești, după 
originalul întocmit de Secreta- 
riatul Propagandei de pe lângă 
Prezidenţia Consiliului de miniș- 
ri din Lisabona — are numai 
rostul acesta de a înforma şi o- 
rienta pe întelectualii noștri a- 
supra doctrinei și organizării 
unui regim de stil autoritar, din- 
tr'o țară renăscută din haos, care 
serveşte în ceasul de faţă o foar- 
te frumoasă lecţie de înţelepeiu- 
ne şi eroism Europei 
noui“. 

Ințelegem de aci că revoluţia 
portugheză nu este interesantă 
număi din punct de vedere docu- 
mentar, ca experiență, ci are şi 
o semnificație exemplară, întru- 
cât e singura experienţă de acest 
fel, care a reuşit, D. Gregorian a 
știut să disceurnă cu o singură 
intuiție și să accentueze, în lu- 
minoasele pagini introductive ale 


DR i ca 0 a O Oa UI 
LITERATURA FEMENINA 


e din zi în zi mai abundentă. 
In ultima vreme privirea ne-a 
fost reţinută de două romane ale 
căror coperte sunt împodobite 





de chipul a două distinse au- 
toara: Araida Anpad şi Maria 
Pallage. 

Primul se chiamă „Stăpâna 


lumii” şi poartă pecetea editurii 
„Principate Mircea” iar cel de al 
doilea a ieșit de sub teascuri 
editurii „Cartea Românească“. 

Cu volumul de nuvele „Das- 
tin2” al d-rei Lucia Dem 
sunt trei cărți datorite scriitoa- 
ralor, Nu dorim decât contfirma- 
vea integrală a zical genmane 
care pretind că toate lucrurile 
bune sunt trei. 















INSEMNARI IEȘENE AN. IV 
No. 2 FEVRUARIE 1939 


Cu aceeaşi regularitate care-i 
face cinste, revi-ta d-lor M. Sa- 
doveanu, M. Codreanu şi Gr. T. 
continuă să apară, adu- 
și variat 






Alături de 


câteva nume de 
mult consacrate: Mihai Cidrea- 
nu. Ion Petrovici, I. I. Mirones:u. 
Oilia Cazimir, Demostene Bo- 
t:z, o întreagă pleiadă de tineri 
foarte bine dotați se luptă cu lip- 
sa de interes a publicului pentru 
literatură şi reușes: să menţ.nă 
revista la un nivel foarte ridicat. 
Cercetătorul literar de mai târziu 
va âvsa să consuite deseori „In- 
semn: 23enc“ pentru mişca- 
re literară de astăzi, în care 
revista ieșană nu are lacul mari- 
tat. 








VITRIOL 


romanul d-lui Al. Bilciurescu, 
apănut la „Cartea Românoas 
desvăluie tragedia sufletească a 
unui pictor care a orbit, 
nul crud al artistului dă 
: deosebit, ac- 
centuat de o pătrunzătoare ob- 
servația a moravurilor societăţii 
bucureştene. 











vechi şi $ 


lucrării, coeficientul moral co- 
vârşiior pentru succesul refor= 
mei, personificat prin imițiaorul 
acesteia și, de atunci, conducă- 
torul Portugaliei, Oliveira Sala» 
zar. 

„Ceea ce este sigur — subli- 
miază d-sa, — e că metoda sala- 
zariană, în care linia morală, ten- 
siunea spirituală și asceza unei 
vieți ezemp'are au săvârşit mie 
racolul celei mai isbutite revo- 
luții naționale fără nicio sgu- 


duire socială, această desăvârșită 





Al. Gregorian 


artă de a guverna întrun regim 
dutoritor fără silnicii, e un a- 
panagiu exclusiv al inteligenţei“. 

Esenţa revoluţiei  satazmiene 
constă din încercarea de refor- 
mă a vieţii de Stat, dându-i o 
siructură pronunțat economică, 
prin reorganizarea corporativă a 
forțe.or producătoare — urmă- 
rind adică, în termenii lui Sala- 
zar chiar să facă „din viața eco- 
nomică un element de organizare 
politică“.  Consecinţele aplicării 
metodei salazariene mau întâr- 
2iat să-şi dea roadele satisfăcă- 
toare, „Viaţa politică s'a norma- 








SILUETE FILOSOFICE 
de ZAHARIA SANDU 


In editura ziarului „Universul' 
a apărul în ediţia II-a, o inte- 
resantă iucrare a d-lui Zaharia 
Sandu, pszudonimul literar aj 
prof:soruiui Nicolae Ri:gman. 

Studiul d-lui Z. Sandu prazin- 
tă o frescă a filosoliei clasice 
To: ce a produs H:iada ca forţă 
de gândire îşi giseşte în pagi- 
nie d-lui: Z. Sandu o expunere 
precisă. Stilul este clar. plin de 
ă.dură şi cuceritor, 











ZÂMBETELE VISURILOR 
MELE 


este titlul unui nou volum de 
poezii, pe care d. Marin L. Pre- 
descu autorul  cunoscute:or 
volume de versuri:  „Cântăreţii 








Marin Predescu 


stranei”, „Copiii, florile vieţii” şi 
„Evanghelia dela Ioan în ver- 
suri” — îl are sub tipar în edi- 
tura „Universul”. 


iizat cea dintâi — observă d. Gre- 
ŞOruun — caci nu "ut erau inte 
resele divergenie care aiciau, ci 
Pruutpti Oruonutor ai COmpeten= 
[e poucul Jin 0 precunugire 
PMulUru d A PTOJesuni”. 

Aşuuar, 0 aaevurată operă de 
CSOAHUre d TMOTUVUruOr pute şi 
Gimosjerei  soczae, iatu roudeie 
TEJOrmei SalazurIene — „Tevou- 
pia ca mai morală şi cea mai 
cura din lume”. 

înn punct de vedere doctri- 
nar, concepţia salazanană aespre 
Sia, așu cum sa concrecizur prin 
Constiiuția portugheza, se imyaţi- 
ŞuaZĂ ca un COMpTroms nire 
MOUa Structură  corporatistă şi 
uneie praciui liberale îndumnaie 
în regimurile  democraiice. Nu 
trebue vazut însă, în acest com- 
promis docirinar, O ezisare a uic- 
vasorutui portughez 2n jaţa stiiu- 
vu totalitar — precizează d. Ure- 
gorian. 

„Statul portughez e, dimpotri- 
vă, realizarea ideală a Stavuui 
de stil nou, care-și  revenaică 
dreptul sau la o autoriiate ple- 
ara, dar care acceptă în acelaş 
timp 0 circumscriere a drepuuui 
de comandă în limiiele morale, 
primind astfel o înjrănare con- 
tra abuzuui de putere pe care 
constituția 0 găseşre în garanţii 
personuutății omeneşti. 

Credem că din citatele făcute 
reiese îndeajuns înieresul de ac- 
twauate ai acestei lucrări, pre- 
zentasa citisorurui român, de ci- 
tre traducăâ.or, cu 0 pasiune co- 
municatmvau pentru idei. 





D. STELIAN SEGARCEA 


e un tânăr foarte simţitor la 
ale pocsiei frumuseți. Domnia-sa 
a îmbogăţit recent iiteratura r0- 
mână cu un voiumaş de versuri 
„Cântece scăldate în soare” apă- 
vrut în editura „Adonis“, 

Precum bardul latinităţii, ve- 
sclul Alecsandri, odinioară, așij- 
darea d. Segarcea cântă lunca s3- 
iului natal 4,Lunca dela Sagar- 
cea”). 

Desprind câteva versuri din 
„Lunca” veselului... Segarcea : 


Imflorit-au macii pară !... 

— Buze de artiste — 

„Volbura a 'ntins spre fală: 

Sute de batiste! 

(prebabi. aie autorului, 

în litere şi publicist). 
Sau: 

„Albăstrelele” râzână 

Se leagăn cochete 

Parcă vor să le-admirăm 

A lor siluete !... 

Iară „Ochiul Boului“ 

Cu petale 'n lume 

Poartă fără a glumi 

Pălării de dame!... 


studinte 


D. Sagarcea a roușit să trateze 
o temă V. Alecsangri în gen G. 
Topârceanu. E aci dovada unor 
lecturi asidue pentru care junele 
student merită bilă albă la exa- 
menul de literaţură română, 


B. IORDAN ȘI V. GHEŢEA: 
CARTEA $EZATORILOR 
ŞCOLARE 


In editura „Cultura Românea- 
scă“, d-nii B. Iordan şi V. Gha- 
ţea au tipă rare 
“tate pentru școlari şi dascâ- 












'cționarea bucăţilor literare 
un fcart2 serios spirit 
cri ic din partea celor doi autori. 

Materialul antologie,  instru=- 
țiunde clar date pentru executa- 
rea jocurilor românești. calenda- 
rul istorie ce însoţeşte fiecare 
capitol sunt întozmite cu  grij 
spre a înlesni sarcina educatori- 
lor noştri. 











Trei ani dela moartea lui 
Jaegues 









; 


Jacques Bainville 


Jacques Bainville ar fi avut 
astăzi, gacă trăia, şaizeci de ani, 
şi desigur, admiratorii şi prie- 
tenii ar fi sărbătorit, cu entu- 
ziasm pe autorul renumitei His- 
toire de France“, al lui Napo- 
icon, şi pe ziaristul de mare ta- 
lent și de o p:obitate exempla- 
ră. A murit acum trei ani, la 9 
Februarie, doborit la masa lui 
de lucru, de o boală pe care 0 
ştia necruțătoare. Ultimul lui 
articol de gazetă l-a scris chiar 
în acea zi, Toţi aceia caii l-au 
cunoscut ne-au transmis despre 
Bainville, amintirea omului şi 
aristocratului prin fire, care a 
fost, a eleganţei, a simp'icităţii 
și atenţiei lui curtenitoare de 
mare senior, 

Cu prilejul tristai aniversări a 
celor trel ani trecuţi dela moar- 
tea lui, sau tipărit în volumul 
întitulat Chronigues, pagini de 
esseu şi jurnalisiică sorise la 
treizeci ae ani. Relevând însem- 
nătatea acestor cronici care aa 
p:iviegiul, asupra celorlalte 
opere ale autoruhii lor, că „il 








MATEI ALEXANDRESCU : 
JOCUL CUVINTELOR 





Apărut în colecţia „Gândirea“ 
în admirabile condiţii tehnice, 
volumul de versuri al d-lui Matci 
Alexandrescu este o adevărată 
revelaţie. 





INTENȚIE EPIGRAMATICA 
D-lui Mircea Pavelescu 


Spiritual, simpatic, talentat, 

Ua lucru doar îi face supărare: 
E Pavelescu dar nu-i Cincinat 
Și Mireca, însă nu... cel Mars. 


SEZĂTOAREA SCRIITORILOR 
TINERI LA CLUJ 


Sezătoarea, scriitorilor tineti, 
o-ganizată de „Asociaţia serii- 
torilor români ardeleni“: și re- 
vista „Universul literar“, — care 
urma să fie Duminică, 19 Fe- 
bruarie, la Cluj, în sala teatru- 
Imi Naţional, se amână din mo- 
tive de administraţie, pentru 5 
Martie, a. c., când se va ţine, în 
acelaș loc. Sezătoarea dela 5 
Martie se va desfăşura cu ul 
prog-am amplificat şi întrun 
caâru deosebit, 


Bainville 


restituie pe Bainville sufletului 
nostru“, d. Henri Massis poves- 
i tește în „Candide“, următorul 
; tapt caracteristic pentru probi- 
+ tatea profesională și exigenţa 


-3 autoczitică a regretatului isto- 


ee: 

+ „Intro zi când îi dădusem să 
: citească  uneie pagini despre 
Renan, în care începzam prin a 
decreta, că „conştiinţa noastră, 
se desvățase de el' și biciuiam 
încercările care se iveau, de a-i 
; exalta din nou geniul, Bainville 
mi le deta înapoi, cu aceste sim- 
le vonbe : „As fi preferat 
un început mai putin agre- 
siv, châar de-ar f. putin vint. 
In interesul tezei d-tale chiar, 
nu trebue să ai un aer prost 
dispus“. Apoi adăogase: „„Soco- 
fese cuvântul conştiinţă, în a- 
ceastă frază, puțin cam obscur, 
la fel şi noastră. Vei fi întrebat: 
a cui conștiință ?* Iar acolo 
unde vorbisem despre „ultimii 
credicioși ai lui Renan“, Bain- 
ville, cu scriitura, lui fină, în- 
semnase cu creionul în margi- 
ne: „De ce u'timii? Eu aş pune 
simplu „credincioşii lui Cât fo- 
los se putea scoate din sfaturi 
spuse pe acest ţon !“ 





Poșta redacţiei 


B. N. Eugeniu, — Am dori, ca 
şi d-ta să arătăm „prietenilor că 
a face poesii nu însemmează 
pierdere de timp”. 

N'o putem însă demonstra prin 
asemenea versuri: 





Este noaptea când strigoii, pără- 
sind a lor regat 

Se ridică din morminte, și se 'm- 
dreaptă spre câmpii 

Unde se 'mfrăţesc în chefuri, ce 
țin până 'n zori de zii 

Miezul nopții se îndreaptă spre 
pământul care doarme 

In curând va bate gongul ce tă- 
cerea o să sfarme 


E ușor a scrie versuri... 


Z. Grig. —  Promiţător. Mai 
trimiteţi. 
Ion Onisifor Rolo. — „Terţene 


despre Relativism” şi „Anui 1938 


şi 37", ambele din volumul 
„Stropi de viaţă stropi de 
gând” (2) nu pot fi publicate. 


„Vremea” nu mai apare. Roma- 
nul ni-l puteţi arăta. Numai să 
nu vorbiţi şi acolo de „străfun- 
duri fără margini” de „Preace- 
rascul” (?) şi altele asemenea. 

Ana Barbu. — Mai trimiteţi. 
Nădăjduim că veţi deveni cola- 
boratoarea noastră. 

Liviu Livideanu—Nu te grăbi 
cu publicarea. Revezi mereu tex- 
tul și observă mai atent proprie- 
tatea cuvintelor. Cred că mai 
târziu vei reuşi pe sreaua cale 
a literelor. 

Mihail Gajiţa. — Cele trei po- 
ezii primite de noi denotă un 
cert progres. Nu însă suficient 
spre a le publica, Perseveraţi. 

Dim Roşca. — Vă mulțumim 
pentru înţelegerea pe care o a- 
rătați faţă de calvarul nostru 
redacţional. Fiţi convins însă că 
ne străduim să nu ia drumul co- 
şului nici o operă de valoare Li- 
terară, cu preţul pierderii unui 
timp foarte preţios sacrificat lac- 
turii celor mai neauzite inepţii. 

In principiu nu ne sunt dragi 
fragmentele. Publicăm totuși. Şi 
credem că acelaș lucru îl putem 
face cu fragmentul d-voastră. 
Aşteptăm și altceva. La Galaţi 
este procctată pe curând o şe- 
zătoare a „Universului literar”. 

Ene Aurel. Inzontestabile 
calități. Lucraţi cu râvnă şi veţi 
reuși, 


r. st. 


a a a a 


Cartea Bântura 


(Urmare din pag. 7-0) 


ne,... şi să nu te lași bătut, 
— Las' pe mine, că-i pun eu 
bine!... 


* 


Ziua următoare era Duminecă. 
Zi de vară caldă și frumoasă, 
ziua Domnului ,cu soare râzător 
şi adieri leneșe de vânt. Venise 
vremea prânzului și copiii  în- 
demnau cu sârg vitele către 
case. Fetele cu mânicile suifleca- 
te măturau bătăturile și roboteau 
pe lângă vatră, iar flăcăii, cio- 
pare-ciopare, pela cap de  uliţi 
mai stau de taină. Liniştea atot- 
stăpânitoare peste întreaga fire 
se rupse dintr'o dată la bătaia 
tobei şi strigătul puternic al lui 
Moş Ion Marin Toboşarul. 

Bătăturile și ulițele se împes- 
trițară de lume. 

Se vestea sosirea jandarmilor. 
Toată lumea știa pentru ce, în- 
cât, mic și mare, se  înșiruiră 
nuntă pe șosea. Preţ de o jumă- 
tate de ceas „Poiana“ din fața 
primăriei gemca de suflete. 

Patru jandarmi stau cam de-o 
parte și care cum venea dintre 
rumâni,  depărtau căciula de 
frunte cât puteau; iar ei nici că 
se clinteau: drepți, cu  puștile 
înțâmboiate la spinare de parcă 
erau de lemn. 

— Să trăiţi domnule șef, se 
întăţișe nenea Fugășşin celui mai 


chipeș, întinzânduri jalba, 

Vătășeii  scoaseră de 
scaune, masă, din primărie, tot 
rostul; în vremea asta veni și 
Petru Nicolici şi... hait pe jude- 
cat. 


grabă 


— Cum vedeţi, domnule şef, 
îndrăsni cu curajul de întotdea- 
una nenea Fugășin, omul ăsta 
cânos la suflet, l-a îndemnat ne- 
curatu să cetească pe cartea rău- 
tăţilor, pe cartea Bântura și să 
omoare vitele camenilor.  Ni-se 
prăpădese  dobitoacele de sân- 
tem de pomină, și, să vedeţi 
dumneavoastră, că au cam în- 
ceput copiii să-și piardă minţile 
şi muierile să prostească. Costan- 
din ai meu, nu se mMui înțălog 
nici Turcii cu el... Muierea-mi 
zoneşie noaptea n vis numai 
prăpăstii. Vedeţi dumneavoastră 
Dunărea asta de lume? Are so 
mănânce de vie păcătosu și are 
să fie vai şi amar de satul nostru. 

Ascultau jandarmii, se pri- 
veau miraţi unii pe alții, în vre- 
me ce puhoiul de lume se înghe- 
suia amară moarte să vadă şi să 
audă. 

— Aşa dară, moșule, cu car- 
tea omoară vitele? 

— Cu cartea, domnule şef. 

— Va să zică se întreține 
răutăţile, 

— Taman așa :cl se ţine de ele 


cu 


și răutăţile de el. Se ţin unul de 
altul ca scaiu de oaie, 

— Am înţeles... Ce are de zis 
împricinatul, întrebă jandarmul 
pe Nicolici, care se umili tot în 
aţa „otorității“. 

— Eu, sărmanul de mine, dom- 
nule șef, nu știu co să mai zic 
şi ce să mai fac. Pacostea asta a 
căzut ca un trăsnet pe capul 
meu. Om bătrân, cum mă gă- 
sesc, să mă poarte pe drumuri 
un Doamne — Apără-l. Am și eu 
casă, copii, vitele-mi sbiară de 
foame 'n bătătură, săptămâna 
trecută mi-a murit boul! în jug, 
să mă bată Dumnezeu de oi fi 
auzit până acum de cartea rău- 
tățiler, N'am avut, păcatele mo- 
le, cărți de felul acesta, şi nici 
că mi-ar fi trăsnit mie prin min- 
1e să cadă cărți îndrăcite din cer. 
Am o carte de zodii și cotesc 
câteodată pe ea; nu mă dau în 
sus. Pot s'o şi arăt. Şi când Nico- 
lici scoase cartea de la brâu, 
cum aştepta lumea așa cu răsu- 
flarea oprită, cu gâturile lungite 
şi ochii holbaţi, strigătul lui ne- 
nea Fugășin isbucni ca trăsnetul 
din senin peste un crâng tăinuit: 
Asta-i cartea Bântura... 
coateţi lumânarea să-i dăm foc.. 

Murmurul mulțimii se topi 
sub privirile de fulger ale jan- 
darmilor. 

In liniștea deplină câţiva să- 
teni mai răsăriți se întreținură 
cu jandarmii un ceas și toți fură 
de părere că Bântura trebue să 
fie dandana vrăjitorească și mai 
mult nimic. Ba unii susținură 





(SI E 





ȚIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCURESTI. STR. BREZOIANU, 23 


incăpăţinare şi hotărâre: „Bântu- 
ra-i Bântură şi zodia-i zodie, 
ce-are aface capra cu oaia?“ Aţi- 
țat, roșu ca racul și crunt, șeful 
se răsti: A 

— Foarte bine... zodie să fie. 
Dar ce-i aia zodie și ce cată zo- 
dia la el sub brâu ? Aici nu e lu- 
cru curat, nici cinstit... 

— Bântura, Bântura, domnule 
șef, legaţi-l și  scoateţi-l afară 
din sat cu ea cu tot, mai zise ne- 
nea Fugășin triumlător, în timp 
ce șeful furios cuprinsese măsu- 
ţa între braţe și  „concentrân- 
du-se grozav“, scria procesul 
verbal nu numai cu mâna, «i și 
cu pieptul, cu ochii, cu buzele, 
cu întreagă făptura lui..... 


„Noi sexia Văii Coșuştea pen- 
dinte de judecătoria Broșteni ce 
ne-am aflat azi, la 6 August în 
exercițiul funcţiunii în comuna 
Silișteni şi am constatat în per- 
soană și de faţă cele ce urmează. 
Că potrivit cu ordinul dat de 
onor Tribunal, ne asociem cu 
reclamantul Gheorghe Fugăşin. 
Şi în numile legii tindem act de 
dare în judecată locuitorului din 
susnumita comună Petru Nico- 
lici. Care s'a făcut vinovat de 
omoritoare de vite cetind pe car- 
tea vrăjitorească. Ce s'a desco- 
perii, ca fiind chiar la el la brâu 
în timpul cercetării. Care carte 
se numește Bântura iar oamenii 
subțin că-i mai zice și zodie. 
Care susnumitul Petru Nicolici 
prin această carte a făcut jaf lo- 
cuitorilor din com. Silișteni. Iar 


drept martori ai acestui proces 
D 


reclamantul numește pe domnii 
Mitrache Dascăl şi Tican Păun. 
Care în fața lor susnumitul Pe- 
tru Nicolici citea pe Cartea Bân- 
tura şi omora vite“. 

*% 

Intr'o Vineri de dimineaţă, zi 
de târg, fusese procesul la jude- 
cătoria Broștenilor, cale de pai- 
sprezece kilometri de satul Siliș- 
teni. Lui nenea Fugășin i sa fă- 
cut ziua în pragul judecătoriei. 
Petru Nicolici, ca omul cuminte, 
a stat acasă de şi-a văzut de tre- 
buri. S'a judecat procesul în le- 
ge. A fost chemat întâiu dască- 
lul Mitrache și cu mâna pe cru- 
ce a spus: „Trăiţi domnule jude- 
cător, o fi ceva cu cartea Bân- 
tura, n'o fi,... noi nu putem spu- 
ne nici da, nici ba. Ferească-ne 
Sfântul să umblăm noi cu tre- 
buri de astea vrăjitorești; iar 
pe Petru Nicolici îl știm om de 
omenie și în toate mințile. Că 
a intrat boleșniță în vite, asta-i 
vreo pedeapsă dela Dumnezeu 
ca să mai ia lumea aminte și să-şi 
mai adune mințile, că prea sa 
înrăit. Nici gând să vină răul de 
la deavolul, cum spune megieșul 
nostru Fugăşin. Despre lucrul 
ăsta să vă spună el ce știe, că l- 
'nvăţat maică-sa, “a fost v 
toare şi mult rău a adus satului 
cu fermecele ei, de n'a mai răb- 
dat-o Cerul ,de-a orbit... 

Nenea Fugăşin nu mai putu 
răbda. Se dete încetine! lângă 
judecător şi lungi gâtul: 

— Domnule judecător, sânteţi 
mai umblat și mai învățat; din 
câte ați cules și aţi răscules de 











prin cărți, n'ați dat cumva și de 
cartea Bântura?!... 

Judecătorul păru că zâmbeșşte, 
apoi îl privi lung și aspru. 

— Măi omule, zise, eşti tu în 
minţile toate? 

-— Numai Bântura de nu mi 
le-o suci, trăiţi domnule judecă- 
tor. 

— Câtă avere ai tu? 

— Trei pogoane, patru copii şi 
casa de pe mine, 

— Nevastă n'ai? 

— Şi-o afurisită de muiere, 
trăiţi domnule judecător. 

— Măi, ascultă ce-ţi spun, ba- 
gă-ţi minţile ?n cap şi să nu mai 
vii cu trăsneli de astea pe la noi, 
să nu te mai legi de oameni, că te 
fac de-ţi cheltui toată averea şi-ţi 
mai dau şi 'nchisoare;  auzitu- 
m'ai? 

Nenea Fugăşin se 'ncruntă o 
clipă, răni crunt, vâri bine cio- 
magul sub mână și zise cuo 
nouă tărie în glas și cu o nouă 
nădejde în suflet: 

— Şiiam eu că nici dumnea- 
voastră nu puteţi judeca pricina 
asta; că a avut el grije, Nicolici, 
să vă smintească şi dumneavoa- 
stră minţile, Dar, Dumnezeu e 
mare și are el grije.... 

Și nenea „Fugăşin Bântură“ 
rămase un moment cu mâna ri- 
dicată în semn de luare aminte; 
-— părea că arată peste pragul 
acestei lumi, cu nădejdea în su- 
flet că numai acolo va fi și drep- 
tatea lui. 


TANCU BÂRNEANU 





Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P.T. T. Nr. 44908 -938 


e ii