Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0043

UNIVERSUL IIIIDA 


PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL” BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
înscrisă snb No. 163 Trib. Îitov 

















LUI ION PILLAT 
(autor al antologiei „Poeţii de azi“) 


De-atâţi „Poeți de azi” de ești sătul, 
Tu, răstățatul muzelor senine, 
Ingădue să vie pe la tine, 

In haină dacă, versul lui Catul. 


Și Lesbia cu mersul legănat, 
Ispită vie răsărind din carte, 
Te va'nvăţa că nu e moarte 
În țara poeziei, lon Pillat, 


LUI V. VOICULESCU 


E vechi Catul, de-atuncea milenii au trecut, 
— Iubite Voiculescu, neîntrecută pană — 
Și totuşi nou: ca dânsul au cine n'a avut 
O Lesbie în patu-i sin inimă o ramă? 


LUI NICHIFOR CRAINIC 


O carte cu poeme milenare 

Primeste, scumpul meu Nichifor Crainic... 

Când ce iubim se scutură şi moare, 

Când mari imperii zac în grea uitare, 
Tot versul e mai trainic | 


LUI HORIA FURTUNA 


Decât un lung sărut meșteşugit 
(Catul, săracul, și el a iubit...) 
Decât argintul greu agonisit, 
Decât toată slava şi gloria, 


ABONAMENTE ; Li 220 pe lan 


Autorităţi şi instituţii —. Lei 500 


ĂE NI 


(Dedicaţii pe o carte cu tălmăciri din Catul) 


» 120 pe 6 luni 


pe a 


Pe care o dă clipa scu istoria, 
Tot poezia e mai scumpă, Horia. 


LUI PERPESSICIUS 


O Perpessicius, poet subțire, 
Intoarce-ţi astăzi agera privire 

Spre un străbun din care-ai tălmăcit. 
Catul e-o nesfârşită primăvară 

In care-oricine intră'ntâia oară 

Işi simie'n piept plămânul înflorit. 


LUI TOMA VLĂDESCU 


Iubirea : iată axioma | 

(Eşti de acord, deci nu insist...) 
Catul, și el un polemist 

Temut ca tine, dragă Toma, 


Lovea cu sete în Mamurra 
(Și-avea Catul o gură rea |...) 
Dar, totuși, și el amuţea 
Când Lesbia-i închidea gura, 


LUI GH. D. MUGUR 


Un cald sărut înmugurit, 

Un suc inspirator de strugur 
Şi-un bun poem (chiar tălmăcit), 
E ce-ţi doresc, Domnule Mugur, 


LUI TUDOR VIANU 


Vianu Tudor, scurtăii viaţa, 
Cum bine știi, ca orice filosoi... 


REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Sir, Brezolanu 23-25 
TELEFON 3.30.19 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 


NANNPNINPINPNINNNININININ 








de N. 1. HERESCU 


ȘI toți murim pe buze cu-acest „of“, 
Că n'a fost vreme să-i gustăm dulceaţa.., 


Vianu Tudor, totuși, dacă vrei 
Să'ncerci un leac la marea suferință, 
Aruncă'n foc volumele de ştiinţă 
Şi-urmează pasul Lesbiei. 


CELEI DE ATUNCI 


In versul lui Catul vei întâlni 

Un sufiet rupt din sufletul multimii 
Ce caută de veacuri, scumpă Mimi, 
Durerea dulce de-a iubi, . 


Ce patimă, ce urlete, ce ură 

În versul lui, şi câtă gingășie |... 

Eu l-am tradus (dar nimeni să nu știe) 
În gând cu blânda ta figură, 


PRIETENULUI GHIŢĂ (dela Academie) 


Dragă Ghiţă, Ghiţă dragă, 
Gura Lesbiei e-o tragă 

Și te 'ndeamnă la guriță 
Chiar şi astăzi, dragă Ghiţă... 


TOVARĂȘEI DE DRUM 


„De-or trece anii cum trecură...” 
Cu foc divin şi pământeană sgură, 
Ei, pas cu pas, ne vor aduce nouă, 
Ţot câte-o nouă brazdă pe figură 

Şi tot, pe masă, câte-o carte nouă. 


La fel de strâns ne leagă amândouă... 


—.. .! 





Limba ca expresie națională 


Gânditorii ruși din secolul 
trecut au încetățenit ideia că 
popoarele sunt organisme, 
crescute din porunca lui Dum- 
nezeu, manifestări ale voin- 
ței și încorporări ale cugetă- 
rii lui, coborită în ființa na- 
țională, cum coboară, dealt- 
minteri, în toate formele fru- 
moase. Ai 

Dincolo de aroma tare a 
misticismului, afirmația nu e 
lipsită de adevăr. Națiuned, 
luând loc în istorie, urmează 
drumul destinului propriu, 
din a cărui logică interioară 
vin înfrângerile sau biruințe- 
ie, rezultând firesc — după 
cum, firesc, dispoziția armo- 
nică sau disarmonică a sănă- 
tății corporale aduce cântec 
sau suspin. 

Nu e o simplă întâmplare 
că popoare nasc și popoare 
pier. Vin jatal și fatal se duc. 
Justiția imanentă dă atestat 
de triumf sau certificat de o- 
sânadă, 

Ceeace nu poate apărea la 
liberul joc al hazardului, desi- 
gur trebue să conțină factorul 
dominant al fatalităţii. Conti- 
nuitatea istorică implică de- 
terminantele destinuiui, în fe- 
iul în care continuitatea bio- 
logică implică neapărat ere- 
ditatea. Ereditatea e acea 
fiuidă prezență, — mereu stră- 
veche, mereu inedită, — care 
așează sigil statornic în ur- 
zeala formelor vieții. In pă- 
râul instabil al sângelui, valul 
ei aduce ecou ancestral, stră- 
bătând sufletul veşnic în miș- 
care. 

Principiul continuității bio- 
logice este ereditatea; dar 
condiția permanenței istorice 
nu poate fi decât tradiția. 
Tradiţia este ereditatea cuitu- 
tii, iar cultura este mantia 
frumuseții vii care îmbracă 
ființa, creatoare a naţiunii. 
Semnul expresiv prin care 
descifrăm taina existenții şi 
descoperim comotra ei spi- 
rituală, cultura îl reprezintă. 

Insă, în ansamblu! eiemen- 
telor ce o constituesc, limba 
se împune precumpănitor. O 
fi cultura expresia realității 
naționa!e, dar limba este for- 
ma cea mai expresivă a cul- 
turii. Căci nu are numai ro- 
lui de a transmite înțelesuri 
înlăuntrul grupurilor umane, 
ci de a vădi fondul de sim- 
țiri, ivite din sorgintea sufle- 
tului, atât de adâncă, încât se 
confundă cu însăşi rădăcina 
vieții în comun. 

Limbagiul se zămislește o- 
dată cu urzeala fiziologică şi 
socială a colectivității, cum s'a 


zămistit, la începuturi, cânte- 
cul. Omul neevoluat, omul 
primitiv, omul naturii, pe 
semne întâi a cântat și nu- 
mai. pe urmă a vorbit. Așa 
se explică faptul că, după mii 
de ani, cântăm încă cuvintele, 
La țară, mai cu seamă, întâl- 
nim vorbirea tărăgănată. E- 
fortul muncitoruiui e un a- 
companiament de mu'că şi 
cântec. Anumite cadențări şi 
un anume ritm s'au imprimat 
și în vorbirea zilnică. Obser- 
vând efectul cântecului în 
câmpul cuvintelor, eruditul 
filolog dispărut, regretatui O- 
vid Densuşinu (în Evoluţia 
eştetică a limbii române) a 
mers până la formularea unui 
sistem de regulile fonetice în 
procesul tărăgănării graiului 
popular. Pentru întâia oară 
și-a pus problema raporturi. 
lor dintre muzică şi vorbirea 
țărănească. 

Ce dovedește asta? Dovede- 
ște că limbagiul nu trebue re- 
dus la haina de împrumui şi 
de festivitate. Dimpotrivă, 
chiar când nu aparţine unui 
număr mare de indivizi, to- 
tuşi rămâne o formație na- 
turală, — inconștientă şi Co- 
lectivă, deci, — a cărei desfă- 
șurare o condiționează sufie- 
tul poporului. du vieţuit, de- 
sigdr, conglomerate umane, 
inapte a-şi făuri instrumentul 
circuldției sensurilor, dar eie 
rol în istorie n'au jucat și 
nu-l puteau juca, 

Fiindcă, orice sar zice, lim- 
ba rămâne nervul destinu. 
lui istoric, dând relief, viată 
şi contur acestui destin, An- 
samblul de sunete articulate, 
asociate artistic pe nivelul 
unui înţeles, încorporează în 
materialele subtile aceeace e 
mai interior şi mai spiritual 
în om, 

Sistemul de semne mate- 
riale e destinat să exprime 
gândirea imaterială, nu rigiă 
și mecanic,—ci supunându-se 
jocului variat la cire se pre- 
tează gândirea când se mani- 
festă în acte de vitilitate. 
Semnele limbajului, obiecti- 
vând în planul social, oferă 
sufletului certitudinea, — pre- 


“țioasă prin precizie şi fizita- 


te, — de a găsi, mișcărilor 
proprii, sprijin mâterial. 
Câtă putere cere spiritului 
arta de a dispune în așa chip 
materialul sensibil, din agl0- 
merările căruia trebue să se 
întrevadă puritatea ideii şi 
tot ce e necesar, ca o aită in- 
teligență — numai uzină 
pronunția — să poată să şi-o 


de ILARIU DOBRIDOR 


reprezinte exact! Baliy, cer- 
cetător de necontestat pres- 
ligiu, nu exagerează deloc 
când ajirmă că procesele ling- 
vistice stau în strânsă legă- 
tură cu sufletele tuturor, cu, 
sentimentele, cu fondul afec- 
tiv. Cătegoriile logice, opera- 
țiile abstracte ale intelectului, 
se reduc de fapt la elemente 
identice mai peste tot, micile 
diferențe iniâmplătoare ofe- 
rind mai puține nuanțe de cât 
tonurile vieții afective. S'a 
stabilit atâta tainic raport 
între strătul de simţire al o- 
mului şi conținutul sonor al 
EEE RI a ACE ARTS 0 ea 
(Urmare în pag. ultimă) 





Charles Peguy 


1938! 


Acum, Charles P&guy nu mai stă- 
tea în Internatul Şcolii Normale Su- 
perioare. Intr'o zi, câtă ceaţă trebue 
ca fost în ziua aceia! înfășurat în 
pelerina lui neagră, și-a mai întors 
odată privirea întristată către zidu- 
rile roşii, unde se auzeau încă ecou- 
rile lui socialiste. Despărțirea a fost 
emoţionantă. Dar el nu-şi terminase 
perioada şcolară şi, în consecinţă, 
își lua zilnic frecvenţa. Intâlnirile 
erau tot atât de agreabile. Incepea, 
aproape pe neobservate, o nouă via- 
ță. Sufletul fostului elev atât de 
certat cu clerul devenea cu fiecare 
ceas mai neliniștit. Il purta ceva, 
deocamdată numai un vânt slab, că- 





fuga lupului 


Mușcând paznicul, din cușca lui, spre munte, 


lupul ca o flacără-a 


țâşnit,.. 


Tremură pădurile pe frunte 
cu inelul brumelor sfințit, 


Lunecă din bahnele 


cețoase 


miroa vânăl de sălbăteciuni. 


Vântul sur, pe labe 
se târăște ca o fiară 


somnoroase, 
prin sloduni, 


Lupul fuge. Zări îi cad în blană, 
Crengile : arcane, sbilțuri, bice. 
din puhoae îl stropesc alice. 


Indărăt, se surpă vremea cu lung vuet 
ca o stâncă prăbușită. Jnepii fug. 
Brazii clatină albastra lor capcană, 
Noaptea zormnăe. Adâmcurile sue. 
Râpe-l beau. Și piscurile-l sug. 


Dar ajuns pe mușch 


iul vârturilor aspre, 


cerul viu ii curge pe spinare, 
şi văsduhul gâlgâind de astra 
îl cuprinde 'ntr'o lichidă 'mbrăţișare. 


Lângă lup ss gudur 


ă zâmoage, 


ieriga se bucură că-l simte. 


Vizuini hămânde și 


bârloage 


cu urechi ciulite-i sar "nainte. 


Părul ca o caață grea pe spute 
so sburlește de tăcere și de veac. 


Stâncile îi joacă “n 
botul linge umbrele, 


ochi, miraie, 
buimac,. 


de AXENTE SEVER-POPOVICI 


tre gloria sacră a Franţei. Oare ce 
va deveni și unde va ajunge? Intre- 
bările îi veneau mereu, dar nici- 
odată răspunsul și'n apropiere nicio 
zare. Ştia însă, că din primul an în 
Școala Normală, ceasuri întregi și 
câteodată chiar zile, se despărțea de 
prieteni și, pe ascuns, citea din car- 
tea lui Vallet de Vireveille istoria 
Jeanei d'Arc. Iar cu câteva luni mai 
târziu, Charles Peguy, anticlericalul 
aprins, arată tot acestor prieteni un 
caiet mare, admirabil organizat şi 
admirabil scris. Aceiaşi veche cali- 
grafie. E prima lui aventură lite- 
rară. Titlul: Jeanne d'Arc. Toţi erau 
de acord că Charles Peguy a scris o 
„mare dramă“ şi, mai mult decât 
atât, toţi erau surprinşi. Caietul a 
venit ca un trăznet. El era compus 
din trei piese: A Domremy, Les ba- 
tailles, A Rouen. Stilul era limpede, 
calm, autentic, plin, grav, câteodată 
liniar, ca termenii într'o serie, alte- 
ori întors, frânt, cu repetiţii apa- 
rente şi din când în când violent, 
chiar picant, dar niciodată viciat şi, 
mai ales, niciodată vulgar. Charles 
Peguy a fost cel mai decent scriitor 
din lume. Adjectivele se înşirau, u- 
nele lângă altele, în linie dreaptă, 
fiecare de sine stătător, fiecare mai 
aproape de adevăr şi, ce curios, toa- 
te formând o familie. Asta sa în- 
tâmplat în 1897. Tot atunci, caietul 
lui Peguy a ieșit de sub rotativele 
unei tipografii obscure. Semnătura: 
Marcel et Pierre Baudouin. Așa în- 
țelegea să-și prelungească aminti- 
rea prietenului mort. Ce bucurie 
pentru el! Ce decepție pentru Şcoa- 
la Normală Superioară şi ce sur- 
prindere pentru Sorbona. Dar, în- 
comensurabil mai mult, ce omagiu 
pentru micul Charles din Orleans și 
pentru parohia Saint-Aignan! Aci 
nu era nimic din spiritul radical a) 
Școlii Normale şi nimic din spiritul 
formalist al Sorbonei. Niciun efort 
dialectic şi niciun exercițiu de vir- 
tuozitate. Totul venea clar, și cât de 
liber, din nervii unui om esențial 
creștin, dar care încă nu trecuse 
toate dificultățile. Charles Pe&guy se 
arată și mai neliniștit. Încep deja să 
se vadă rădăcinile chinului religios 
al pelerinajului. Dar răul nu stătea 
numai în el, ci, în mare parte, și în 
filosofia bergsoniană, care i-a pro- 
dus o dureroasă frântură în suflet şi 
de care nu va scăpa definitiv până la 


Stă pe mucheo gresiilor crun:e, 
năucit de spaţiu și de piatră. 


Roșie și rătăcind în munte 
luna vine din prăpastii, speriată. 


Lupul mușcă, lacom, carnea lunii, 
dinţii se împlântă și sfășie, 

și, rupând ca dintr'o pradă vie, 

de pe bot îi curge sângele genunii, 


Casa Scriitorilor, Zulie 1939. 
RADU GYR 


contactul cu focul grenadelor ger- 
mane. Charles Pâguy avea acum 
douăzeci şi cinci de ani, era cap de 
tamilie şi, mai important, eri editor. 
Zilele treceau cât se poate de repe- 
de. In librăria lui din colțul străzii 
Cujas și Victor Cousin, destul de 
întunecoasă şi destul de modest a- 
ranjată, se aduna în fiecare zi prea 





(Urmare în pag. ultimă) 





ANUL XLVille Nr. 43 
SAMBATA 28 Octombrie 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





Cu privire la muzica 
pură și impură 


de VICTOR POPESCU 


In legătură cu interesanta problemă ridi- 
cată de d. G. C. Nicolescu, în numărul tre- 
cut al revi-tei noastre, credem de cuviinţă, să, 
aducem unele precizări in chestiunea atât de 
muult dezbătută a, purității în muzică. 

Deia apariț.a acestei arte ajunsă până la 
gradul de evolutie atât de înaintat dim zilele 
noastre oamenii au privit totdeauna muzica 
sub două aspecte: unul de muz:că propriu zisă, 
muzica ce sar numi pură, și altul de muzică 
acompaniateare. Din cauza aceasta, probabil, 
au luat, naștere diferenţierile existente în 
mintea oamenilor asupra celor două genuri. 
Mai muit dialectică, mai mult dorința de a 
explica un fapt constatat, decât hotărire vie 
și izbândă în de.groparea unor realităţi, spre 
lămurire. Fiindcă aceste două diferențieri nu 
există realmente. Muzica este una singură. O 
artă perfectă, cu o substanţă unică O artă 
invăluitoare, răscolitoare, care se adresează 
simţurilor nu pentru a desfătia, ci spre a pă- 
trunde sutleitul. Pentru a-l stăpâni. Reâlizăriie 
omeneşti în această artă sunt variate. 

Muzica e.te un conglomerat de sunete, cu 
un anumit scop palpabil, tema dată sau nu, şi 
cu alt scop mare, general, o pătrundere în su- 
flet pentruca pregătind o transă să ne impună 
un extaz, o stare de beațitudine estetică, țel 
al oricărei arte. Muzica este o contemplăție 
prin. duz. lar aceste câteva cuvinte ale lui 
Proudhomme sunt definitive. 

Aturci, dacă muzica, indiferent care ar îi, 
bineînţeles nu vorbim acum decât de mu- 
zica s.mtonică — ciasică, romant.că, ver.stă — 
şi nu aceea distractivă, însoțitoare a petrece- 
rilor care nu în.eamnă decât o înșiruire de 
sunete îără altă năzuință decât de a lovi plă- 
cut auzul, — dacă muzica deci este o artă sub 
orice accepţie a ei, dece are există acele di- 
ferențieri intre muzica pură, și simplul acom- 
paniament ? Ele n'ar mai fi necesare. 

Diferenţierile acelea s'au făcut spre a de- 
fini execuţia. O muzică, zisă pură, este acea 
compoziție de sine stătătoare, care nu are 
lămuriri alăburate, să spunem temă, așa cum 
ceiălalt gen este pus în sezviciul unul text, — 
libret, sau vreo operă literară inspiratoare 
a compozitorului, un monument, o stare su- 
fletească certă, toate, alăturate partiturei, 
şi lămurite ascultătorului înainta de audi- 
ţie. In fond muzica ete aceeaș. Tot o anu- 
mită stare, tot un fenomen extern au provo- 
cat inspiraţia şi intr'un caz și într'altul. Nu- 
mai că, pe când în muzica pură autorul nu 
se simte obligat să descopere publicului cau- 
zele ce au stat la baza compoziţiei sale, în 
muzica,impură'“ o face, 

A nega adevărui celor formulate mai sus, 
înseamnă a şterge din muzică pe Bach, pe 
Haendel, pe Hayan, pe Beethoven şi chiar pe 
Mozart, cu alte cuvinte, a distruge edificiul 
muzicei simfonice moderne. La autorii mai 
sus numiţi, muzica nu este o haină pentru 
text. Dimpotrivă, chiar când există urmează 
fiuxul inspiraţiei, şi când nu, întreaga operă 
se susține prin valoarea ei de muz-că pură, 
de ani și ani încoace, fără ca gloria să-i scadă, 
și putem spune, gloria dovedindu-i-se mai 
mare, de când valul de muzică „impură“, şi-a 
făcut veacul şi s'a dovedit mult inferior. : 

Și cu acestea am venit la diferenţiere nu 
din punct de vedere al inspiraţiei ci al apli- 
Gaţ:ei. Adică, muzică pură neavând nici. un 
suport de cuvinte, deoparte — libretul de ope- 
ră, poemul simfonic sau alte asemenea creaţii 
cu temă, de cealaltă, Dece una ar fi inferioară 
alteia ? Există o diferenţă calitativă între 
una și alta ? Necunoștinţa acestei arte, poate 
ne-ar îndemna să vedem puţin umbrită mu- 
zica cu temă. Realtatea este alta. Muz.ca 
este una şi aceeaş. Pe deoparte însă, liberă, 
putând să sburde dealungul unui flux de 
msSpiraţie, pe de alta, contimuând tema al- 
tuia, autorul textului, isvorârd din inspl- 
rația compozitorului în jurul unei teme im- 
puse. 

Etectul asupra noastră este acelaș din 
punct de vedere muzical. Ne place sau nu. 
O primim sau nu. Dar judecata o facem asu- 
pra muzicei în sine şi a hotări aprioric o di- 
ferență este greșit, tot precum greșit este a 
spune că part.tura muzicală n'a putut fi price. 
pută ca atare, și înţeleasă decât după cunoaș- 
terea textului literar însoțitor. Acest lucru ar 
denota că autorul muzicei este atât de slab 
încât nu merită să luăm im studiu compo- 
ziţiile sale, iar dacă autorul este Verdi, ipo- 
teza intrevăzută fiind înlăturată de reali- 
tate, nu putem decât să atragem atenţ.a ce- 
lor ce cred în eronata diferenţiere a muzi- 
cei, că sunt pe un drum greșit. 

Muzica este superioară sau inferioară, după 
tehnica scrierei sale, după respiraţia periva- 
delor, după amploarea armonică şi contra- 
punctică, după felu) în care se succed temele, 
după ritmul ce realizează, după respirația 
melodică, însă nicidecum întrucât este 
pură sau nu. Și nu, pentrucă dealungul. exis- 
tenţei sale, s'au stabilit prin tradiţie anumi- 
te metode de a reprezenta stările sufleteşti, 
atât de precise, astfel! că, după o scurtă pregă- 
tire muzicală, o succesiune de sunete ne este 
atât de evocatoare încât limbajul muzical 
capătă claritatea cuvintelor. Iar prim acest 
limbaj atât de clar, se exprimă și muzica, 
pură şi cea impură. Una, spunând ea singură 
pentru cine știe să priceapă, cealaltă repe- 
tând ceeace cuvintele la rândul tor spun. 

Claritatea muzicii este atât de mare, în- 
cât cu iluare aminte se pot, aproape fără 





(Urmare în pag. ultimă) 








—= 2 





-Cercetăm acum un aspeci al iiricei 
noui, pe 'care ni-l procură poeţii ti- 
neri cari plac publicului. Ne referim 
la acel fel deosebit de a plăcea, la 
succesul obținut pe scenă, în faţa să- 
lii cu auditori, prin recitarea produ- 
cerilor proprii. Ne-am putut face i- 
deia că există o poezie aparte, pentru 
„Public“, observând ce se întâmplă 
ia numeroasele șezători organizate de 
„Universul literar“, în Capitală şi în 
oraşe importante ale provinciei. 

Dintrun program de şezătoare, au- 
ditorui preferă pe cei ce spun ver- 
suri, fiindcă țin mai puțin ; acest lu- 
cru se petrece întradevăr cu un 
public needucat adhoc de către scrii- 
tori cari sunt obligați să facă ce-or 
ști şi să creieze sălii o atmosferă, să 
ridice cum se zice, nivelul :intelec- 
tua],.. 

La şezătorile „Universului Literar“, 
unde colaboratorii au isbutit totdeau- 
na să producă eniuziasm, — deosebi- 
rile nu se mai făceau între prozatori 
şi poeți, ci... între poeţi şi poeți. Erau 
poeți pe care publicul îi bisa și 
poeţi pe care nu-i bisa. Chiar între 
cei bisaţi se păstrau nuanţe de pre- 
țuire: unii erau chemaţi a treia oară 
și a patra oară pe scenă 

Fără a preciza de câţe ori este 
chemat fiecare, numim Qupă mwârstă, 
pe poeţii aceştia norocoși, știuţi, desi- 
gur, de cititor: Virgil Carianopol, Şte- 
fan Baciu şi... FPraian Lalescu. E destui 
să tigureze unul singur, pe program şi 
asupra succesului șezătorii nu mai în- 
cape îndoială. Iar când participă trei 
deodată... şezătoarea se prelungeşte 
cu cel puţin o jumătate de oră, afară 
numai dacă nu renunță vreun pro-= 
zator să se producă. Prozatorii  deo- 
biceiu nu renunţă, dar nu cedează 
nici publicul, care, ca în sălile de 
concerte. mai încearcă, după încheie- 
rea programului, să mai smulgă o 
melodie ! Asifel se întâmplă, auten= 
tic, dui Lalescu, Baciu şi Carianopoi!... 

Ce explicaţie găsim, fără a lua. €e- 
vident, răsfățul publicului, criterii de 
valoare, nici întrun sens nici în- 
tr'altul ? Succesul recitativ nu  ga- 
rantează valoarea poeziei, după cum, 
în acâlași împrejurări, insuccesul nu 
o neagă, dacă există. 

Poezie care place pubiicului, — a- 
tât putem afirma, iar în analiză să 
căutăm accentele cari par a explica 
preferința aceasta. 

Să ni-i închipuilm primul pe Virgil 
Carianopol. Ce va alege el, ca repre- 
zentativ din cele câteva volume ale 
sale ? Cu intuiţia deosebită a momen- 
tului va citi poeziile cari tratează, 
<ât mai convingător, despre ceeace ar 
*: poetul. Publicul totdeauna a avut 
turiozitatea să știe cum este un poet, 
ce face, etc... Da aceea stă cu atenţia 
încordaţă ca să afle... 

Din pariea lui, Virgil Carianopol 
nu-și va înșela niciodată publicul... 
ci i se va mărturisi cu o sinceritate 
brutală, ca unul pentru care poezia 
nu este eremetism, o practică iniţiati- 
că, la care mulțimea nu are acces! 
Ci dimpotrivă! După el, toată lumea 
Ştie ce este poezia, toată lumea poate 


fi împărtășită su taina ei, act care 
nu cere rituaiuri prealabile, ci doar 
o sensibilitate vie. Acestui public 


1a care aptitudinea pentru poezie de- 
tivă din  fenomenui elementar al 
graiului, care înţelege ce esta poezia 
fiindcă înţelege cuvintele pronunţate 
și aşezate după o sintaxă naturală, în 
propoziț:e, acestui public care vorbeş- 
te aceeaș limbă de toate zile:e, ca şi 
el, se adresează Virgil Carianopol și 
spune în numele poetului: 
Vezi, am douăzeci și nouă de ani. 
Am obrajii sgâriaţi, de parc'aşi fi 
umblat numai prin mărăcini. 
Mi sau agăţat anii de viaţă, ca niște 
ciulini, 
prin livada 
de pruni, 
Nu ştiu de ce, îmi vine să scutur 
cerul de rugăciuni. 
Nu vom crede că poetul se silește 
să fie altfel decât toată lumea, ci el 
face în plus numai acel lucru care îl 
deosibește și-i conferă titlul: de poet: 
„scutură cerul de rugăciuni“ şi-şi „a- 
saţă anii de viaţă“, Există adică 
mișcări, semne, pe care le execută 
numai fiindcă este poet şi cu ajutorul 
lor, lumea îl identifică. In alţ loc 
Carianopol precizează : 


Şi când umblu noaptea, 








CRONICA 


Atât de slab şi pipernicit, o, Doamne, 
M'aseamăn cu un fulg purtat de vâni. 

Mărturisirea cors=spunde închipuirii 
publicuiui despre poet. In general, îi 
bănueşte un învins al vieţii, o făptu- 


ră necombativă. Carianopol  comple- 

tează : 

Eşti, Doamne, nor, aș vrea ca să fiu 
ploaie. 


In Tine-mi este, Doamne, rădăcina 
Dar spânzur singur de tristețea mea. 

Să alăturăm acestea, de expresia 
metatorică „rugăciunile scuturate din 
cer“ Dumnezeu este „nor“, este ră- 
dăcină, — principii de fertilitate şi 
viaţă, 

Din adâncimile vieţii năzueșie să 
se inspire poetul, ca ploaia din nouri, 
ca vlăstarele din rădăcini! Se în- 
tâmplă însă de atâtea ori să-i fie în- 
frânte năzuinţele și rămâne „spânzu- 
rat ds tristeţe, proprie tristeţe“. Aşa 
dar experienţa diferențială a poetului: 
năzuința spre Dumnezeu, căruia ca 
să-i placă i se înfățișează în desăvâr- 
şită umilinţă, ca un „păcătos“, ca un 
„fir de praf“. Dar „firul de praf“ nu se 
pocăește, ci se lasă mereu târit de pa- 
timi, de doruri, cari îi strică icoana 
armonioasă, întocmită după chipul 
și asemănarea Domnului. Iată cum 
desfigurează dragostea nemăsurată de 
viaţă, pe om: 


Prea am crescut mare, prea am 
crescut înalt. 
De cât amintirile-s mult mai lung. 
Viața îmi este prea scurtă pentru 
haine, 
Speranţele numai până la glesne 
mi-ajung. 
Nu mai am unde să mă ascund, 
Toate sunt mai mici decât mine... 
Doamne, nu-mi ajung zilele, nu-mi 
ajung luminile, 
Nu-mi ajunge credință, pentru atâta 
credință. 
Decisivă mărturisire, fiindcă ea a- 
rată că n'ai niciodată destule puteri 
să cucerești viaţa, să ajungi îa Dum- 
nezeu ! Să te împaci, să te pregăteşti 
smsriţ şi împăcat de moarte. Poetul 
lui Virgil Carianopol pare uneori do- 
borit de amărăciunile şi ispileie vie- 
ţii şi înduplecat să renunțe la ele, 
dar probiema este cum poate să ac- 
cepte moartea ; 
Am un prieten, pentru viață prea 
slab și bolnav, 
Cu umerii obrajilor ieșiți mult în 
afară, 
Care s'a spânzurat și de gând și de 
viață, 
Dar care ma putut niciodată să Ş 
moara... 
Mereu însă, de câte ori vreau să-l am 
mai aproape, 
Las oglinda în brațe să mă cuprindă. 
Atunci îl văd, dar în loc să vorbească 
Plânge ca un strein, dincolo de 
oglindă. 
Uncor: pare că-i  îndulceşte sufe- 
r:nța :deia că moartta nu înseamnă o 
deiinitivă stingere, ci mai lasă nădej- 
de unei întoarceri, ca într'o doctrină 
a cic:urilor sufictului; 
Plecăm așa, ca 'mtr'o călătorie lungă 
Pornim și iar venim în alte țări... 
Ca fluviile ce-au secat de mult 
pe-aici, 
Și totuşi s'au făcut în altă parte 
mări. 
In fine, obstacol resemnării stă 
mereu viaţa, care îl înconjoară pe 
poet ca frunzișui un pom. Dar pomul 
nu intră în iarnă cu frunzișui verde. 
Ei are putinţa să-şi scuture frun- 
zele, ca să poată muri, până la cea- 
lalță întoarcere, în primăvară. Virgil 
Carianopol, mângâiat de nădejdea în- 
toarcerilor, exclamă : 


O ! de-ași putea să dau și eu deoparte, 
Frunzișiul vremii mele și să'plec... 
Pregătirea interioară şi-o dovedește 
şi printr'un epitaf imaginat cu o ul- 
timă umilință: 
Aici zace Virgil Carianopol, Jecior de 
țărani, 
Un nebun, care a cheltuit vieţii mulți 
ani. 
Nu-l plângeţi. Lăsaţi vremea să-l 
ningă, 
Prea a crezut până la sfârşit, co să 
mvingă. 
Publicul îndeplinește lesne dorinţa 
poetului... nu plânge, în schimb, is- 
bucnește spontan în aplauze. Este re- 
cunoscător pentru atmosfera de visare 


Poeţii 


Și tristețe, în. 'care s'a îmbăiat pentru o 
vreme, fără pericol. Nu «este realitate, 
este poezie ! Și fiindcă este poezie, îl 
mai chemă pe poet să-l mai vadă îucă 
odată cum suferă, cum se dă în vi- 
Jleag, fără nici un orgoiiu, ca un înger 
supus, cotropit de pământească p.e- 
riciune. Virgil Carianopol revine şi 
continuă să-și purifice sulletul prin 
renunțare la sine, ca grăuntele evan- 
gelic: 
Nicăeri nu am avut odihnă, nicăeri. 
Pentru nimeni, niciodată m'am fost 
* un bine. 
Toţi mau gonit, toți m'au călcat, 
Toţi mi-au cules poamele, dar au dat 
toți cu pietre în mine. 


La sfârșit, speră să se răsbune pe 
cei ce se delectează pe seama 1ui, şi 
declară, decis să nu mai răspundă la 
chemări : 

Desţă-te lume, vreau să plec 'mainte 
Eu umilitul, eu îngenunchiatul, eu 
Ce-am dus pământul ani de zile în 


spate 
Și-am stat cu fruntea lângă 
Dumnezeu. 
Umilinţa  lăuntrică se îndreaptă 


numai spre Dumnezeu, nu şi spre lu- 
me. Această specificare de direcţie, 
este singurul lucru pe care nu-l pri- 
cepe publicul din poezia lui Cariano- 
pol, dar nu are timp că reflecteze: 
Ştefan Baciu va ven: cu „Poemele 
poetului tânăr“, cu „Poeme de dâra- 
goste“, cu „Micul dor“ şi cu „Drumeţ 
în anot:mpuri“, Entuziasmul de până 
aci rămâne un calapod potrivi şi 
lirismului lu: Baciu, mai ales dacă va 
începe tot cu o prezentare a poetu- 
lui : 
Șaisprezece ani, șaisprezece stele, toi 
atâtea deziiuzii, 
Mâine—nu mai am voie să umblu 
hai-hui, 
Voiu plânge după ani zece, când 
mâncam cruzii 
Pepeni, când mă plimbam de mână 





Drumul pe care pornim astăzi, 
nu e unul cu totul nou pentru 
noi, așa că am putea spune : con- 
tinuăm. Acum un an deschisesem 
în revista „Sfarmă-Piatră“ o se- 
rie de articole, în cari ne propu- 
sesem să desbatem, în deosebi, 
problemele atât de felurite ale 
eternei culturi germane. Am în- 
săilat câteva foiletoane, am des- 
gropat unele idei, am prezentat 
romantismul, superbul roman- 
tism german —— până când motive 
mai presus de puterea şi de vo- 
inţa noastră, ne-au întrerupt con- 
tactul cu lectorii. Am nutrit însă 
speranța secretă că vom putea 
relua șirul acestor idei — și iată 
că nu ne-am înșelat. Trasasem 
câteva modeste linii în acest sens, 


tot în aceste coloane , pe când 
semnam rubrica „Literatură, 
artă, idei...“, iar azi deschidem 


„cronica germană“ cu bucuria 
unei regăsiri. Celor ce au avut 
bunăvoința de-a ne urmări eri, 
cât și celor ce vor crede că au să 
afle mâine câteun gând luminos 
în aceste articole, le mulţumim. 
Am întitulat această rubrică 
simplu : „cronici germane“ şi nu 
„cartea germană“, pentrucă nu 
ne vom limita numai la comenta- 
rea şi rezumarea unei cărți, ci 
vom desprinde diferite aspecte 
din trecut și din prezent, vom 
prezenta scriitori mari, dar puţin 
cunoscuţi la noi, vom înfățișa re- 
prezentanțţi rari ai lirismului ger- 
man de întotdeauna, într'un cu- 
vânt: vom căuta să dăm nu o 
fotografie, ci un caleidoscop. Por- 


UNIVERSUL LITERAR 





„publicului“ 


cu porunca nimănui. 
d ş . ui 5 . . . E] ... 3 
Şaisprezece cicutrice, șaisprezece ani 
de tâmplă lipiţi. 
Auditorul nu admite ca, la „şaispre- 
zece ani“, Baciu să aibă aceeaş expe- 
rienţă de înger al desnădejdei, ca și 
Carianopol, totuși admiră, par'că din 
perversitate. confesiunea unu: poet 
atât de tânăr ! Ii place fiindcă cu el 
se accentuiază mai mult deosebirea 
dintre realitate și poezie ! Indiferent de 
vârstă, Ştefan Baciu este poet: 


E jrole cu caiul şi cu vioara din 
dulapul de brad, 
Cu sufletul zării și cu ţărâna umedă 
din lună; 
In tocul său inima lui se sparge şi 
sună, 
In cerneala lui, toate gâzele de aur 
cad. 
Prin urmare nu-l domină tristeţea 
exclusiv, nu-l ameninţă dezastre să-l 
întunece, să-i  îngenunche şi să-l 
smerească da timpuriu. Poetului tâ- 
năr îi şade bine cu îndrăsneala. Ștefan 
Bac:u se apără ca un copil, pria la- 
crimi, și obține ce voeşte: 


Am scris senin poemele din paginile 
astea calde 
Mereu plângeam când se 'negreau şi 
îmceapedu să scalde 
In palma lor tristețile.... 
Când necazul î! înfruntă amarnic, 
sa umbreșie şi el puţin: 
Duc mâna la inimă ca la o armonică 


Plină de cântec și de clape fa!'se, 
tocite 

Sângele e călduț, ca un vin ce se 
strică 


Şi pulsul sună, ca pietre lovite. 


Demnitatea deşteaptă curând însă 
o nouă v:goare, care-l face semeţ: 
Viața asta, scrisă greu, cetită lesne, 
Și fiece poem purtat fluid în pălmi!? 

Este o deosebire între el şi ceilalţi, 
care nu scriu, ei numai citesc! Ba nici 
să citească nu se obosesc, preferă să 











LITERARĂ 


audă versurile recitate de  auto:. 
Poetuiui îi rămâne deci meritul de 
a scrie. In rezumat, el este alesul cu 
destinul său amar, dar care nu poate 
fi de cât de poet: 
E pentrucă în altfel, poate, mare rost, 
Destinul meu amar, pe care-l simt 
cum creşte. 
Căci gândul meu așa-i: pe loc nu 
stă o clipă 
Și sufletul e-o pasăre mereu hoinară 
Ce peste toată lumea bate din aripă 
Şi nu-i în largul ei în nicio țară. 

Şi porneşte poetul drumeţ prin „a- 
notimpuri“. Sclipiri de imagini svâc- 
nesc pe ici pe colo, sburdâinici: de 
primăvară, elanuri şi visări, poticniri 
printre lacrimi dar și dsioinice r:di- 
cări ca pe vremea când: 

Arareori în lanuri mă plimbam în 
pielea goală 

Și mă miram când cucuruzii se coceau 
în zi, 

Multe vrednicii de băiat precoce. 

premiat la „şaisprezece ani“, dau v 
imagine nouă despre cum mai poate 
fi un poet, într'altfel decât Virgil Ca- 
rianopol. Deosebirea de  confratele 
mai în vârstă o face Șiefan Baciu, 
când deciară cu energie: 
„Sunt încă pete 'n soare, încă 'm stele 
umbre, dur lumea asta plină de iu- 
mini te trage din atâtea smârcuri 
sumbre, spre iarba fragedă a vaste 
lor grădini“. 

Reflecţia lui demarcă un optimism 
răspicat iar ultimul cuvânt sună 
categoric: „Știu: e mult mai largă 
marea decât lacul, şi un ton e 
mai puţin decât un cântec, eu am îm- 
pletit din lume un descântec, cum 
spre cer și-l strigă sprinten  pitpala- 
cul“, In esenţă se socoate un mag:- 
cian, care va potoli marea şi va cap- 
ta armonia celor şapte sfere! Dea 
sine îşi :a puterea de a dărui iubitei 
orişice ; „Anotimpurile lumii ţi le-am 
dat : ia-le, toate-s ale taie...“ Actu. de 
magie se va completa mai târziu: 
„Si când peste ani întregi vei sta, mai 
căruntă, mai tăcută și mai tristă, 
strânge ciob cu ciob făptura mea, şi 
revars'o din poeme în batistă“. A- 
donis al iubirii, poetul va învia din 
ceea ce însuşi a însemânțat. 


Cronici germane 





Cuvânt de început 


nim la drum cu convingerea pe 
care am mărturisit-o oridecâteori 
am avut ocazia : cultura germană 
este cu mult prea puţin cunoscută 
la noi, unde atâţi mici autori 
străini sunt traduşi şi știuţi. 
Chiar dacă ne-am da seama de 
unele actuale scăderi, inerente, 
nu trebuie să uităm că din lumi- 
nile veșnice ale literaturii nem- 
țești a pornit, prin cultură şi spi- 
rit, un Eminescu, Titu Maiorescu 
sau Lucian Blaga. 

Dar nu e numai asta! Cunosc 
între scriitorii germani moderni 
atât de mulţi mari creatori, de 
care mai nimeni n'a auzit la noi, 
încât mi se pare aproape neper- 
misă această ignorare. Noi am 
auzit aproape numai de subli- 
mele armonii ale jui Rainer Ma- 
ria Rilke şi ne mulțumim cu ele, 
neștiind nimic despre Thomas 
Mann, Carossa ori Blunk, sau 
despre un mare poet ca Stefan 
George, sau alții ca: George 
Trakl, Hermann Burthe, Schnack, 
Ricardo Huch, Morgenstern, Dă- 
ubler şi încă foarte mulţi alții. 
Plăcerea va fi a noastră dacă vom 
reuși să tăiem drumuri în aceste 
păduri neumblate, dacă slovele 
noastre vor isbuti să intereseze şi 
să placă. Tocmai de aceea nu 
ne-am propus un plan prea siste- 


matic, preferind să sărim, din 
cronică în cronică, dela un lucru 
la altul, cârmuindu-ne cu inima. 
Nu numai muncă metodică de 
albină, ci şi simplu și suplu dăn- 
țuit de fluture. Nu critică sau 
cronică literară în înțelesul ime- 
diat al cuvântului, ci invitaţie la 
gând şi la lectură. 

Nu ne vom mărgini numai la 
scritorii din Germania, ci îi vom 
arăta şi pe cei de dincolo de gra- 
niță. Ne gândim în acest sens la 
grupul de scriitori saşi, intere- 
sante intenții și realizări, care se 
frământă şi trăesc aici, ne- 
cunoscuți de noi, chiar şi de-o 
mare parte din scriitorii români, 
Şi cu toate astea, Brașovul, Si- 
biul, Sighișoara, Bistrița şi Me- 
diașul, adăpostesc literați demni 
de luat aminte. Vom căuta să-i 
prezentăm în bloc, subliniind ca- 
lităţile pe care le vom afla, dar 
nu vom uita să ridicăm cu acea 
ocazie şi câteva nedumeriri înte- 
meiate. 

lată schiţat un vast și atrăgă- 
tor plan de lucru. Vom face tot 
posibilul să ne ținem de el. Din- 
colo de hârtia scrisă sau tipărită, 
dincolo de carte și de spirit, (rea- 
lităţi în care noi am crezut întot- 
deauna) vedem ceruri  înroșite, 
auzim straniu zăngănit de arme: 


28 Octombrie 


Așa dar, adevărat poct, Ştefan Ba- 
ciu comunică taina învierii după 
moarte, consolare supremă ! Recunos- 
cător, publicul îi va chema cu stă- 
ruinţă să recite încă. Baciu se va în- 
toarce dar, ca să-şi arate indepen- 
aznța, va recita „Testament“ şi „Du- 
rerea mea din urmă“, versuri de des- 
nădejde şi lacrimi. 

Ce să spunem acum la urmă, des- 
pre Traian Lalescu, căruia i se in- 
tâmplă în cronica noastră, neobişnuit 
de întinsă, ceeace nu i se întâmplă 
niciodată la şezători, oricât ar trebui 
acestea să se prelungească ? Nu a- 
vem spaţiu să scriem cum am dori 
despre „Lumina tristă“, a celui mai 
tânăr dintre cei trei dar care ştie să 
mărturisească despre poet lucruri 
par'că şi mai captivante! O destăi- 
nuire va compensa, sperăm, involun- 
iara noastră disimetrie ; Lalescu este 
poetul chemat de trei ş: de patru ori 
ia rampă! Din substanţa elegiacă 
a lu: Carianopol şi din deticatețea ar- 
tistică a lui: Baciu, el compune armo- 
nii înduioşătoare prin caracterul lor 
confesional. 

Traian Lalescu a debutat printr'o 
culegere lirică în care fiecare vers 
este un eveniment trăit, consumat în 
tristețea unei  copilării  singuratice. 
orfane Pătrunderea iui în viaţă, întâm- 
pinată de lovituri, a stârnit un talent 
grațios, durabil în  frăgezimea lui, 
fiindcă se manifestă doar in dimensi- 
unile concrete ale păt:mirilor. 

Cu câtă discreție îşi va mărturisi 
Traian Laiescu, vocaţia : 


Eu simt în mine, o lumină tristă, 
Care s'a rupt de undeva din soare. 
Și a găsit în versu-mi adăpost. 
E un blestem? O binecuvântare ? 
O simt în mine, ca pe-un val în mare 
Și-o port în suflet ca într'o batistă, 
Tovarășă în drumu-mi fără rost, 
lumină tristă, zâmbet care moare. 
Menţionăm că poetul Traian Lales- 
cu se sfiește totdeauna, cu obrajii ro- 
şii. să se întoarcă pe scenă, dar publi- 
cul îl cheamă străruitor ca pe un re- 
fren ds elegie. 


CONSTANTIN FÂNTANERU 





omul sub vremi. Ni se pare că 
traversăm o parţială, dar peni- 
bilă, vriză de „omenie“, ni se 
pare că muzele vor trebui să 
tacă; din cauza asta, unele cul- 
turi se pleacă și cad.  Ceeace 
facem noi, e o încercare de a de- 
păși cotidianul şi „situaţia inter- 
națională“, înarmaţi cu un sim- 
plu condei, militând pentru lu- 
mină, într'o ţară liniştită și vie. 
Ne dăm prea bine seama de toate 
acestea şi de aceea vom fi întot- 
deauna drepți, chibzuiţi şi sinceri. 
Cunoscând și traducând marile 
cărți nemţești, vom isbuti să ro- 
tunjim perfect blocul literaturilor 
străine din cultura noastră. Nu 
credem, ca Heliade Rădulescu, 
în necesitatea traducerilor şi nu- 
mai în ea, dar ni se pare că şi 
acest lucru, pe lângă multe altele, 
e necesar pentru cei ce nu pot 
ajunge altfel la aceste isvoare. 

Vom analiza şi vom comenta, 
vom poetiza și vom discuta cu 
infinită şi egală plăcere, orice 
gând interesant, în coloanele a- 
cestea. Facem însă, dintru înce- 
put, promisiunea că nici o clipă 
nu vom cobori dintre cărți și idei, 
în praful steril şi urît al canca- 
nului și al polemicii. Aceasta, 
pentrucă, (mutatis-mutandis) ase- 
menea lui Goethe, iubim liniile 
clare şi clasice, detestând şi ip- 
norînd „caricatura“. 

Iar data vitoare, lăsând gene- 
ralităţite şi teoria, ne vom îngă- 
dui să intrăm în miezul proble- 
melor ce ni le-am propus... 

ŞTEFAN BACIU 





Realitate și idealizare 


lohan Hjort citează în lucrarea lui 
„La crise de la veritâ“* următoarele 
rânduri ale lui A. S. Eddington  in- 
troductive pentru problema raportului 
dintre cunoaşterea conceptuală și rea- 
litate: „Intre 1905 şi 1908, Einstein și 
Minkowski au introdus modificări fun- 
damentale în ideile noastre despre 
spaţiu şi timp. In 1911, Rutherford a 
făcut ca punctul nostru de vedere cu 
privire la materie să sufere cea mai 
mare modificare, dela Democrit până 
astăzi. Este curios să constatăm cât de 
diferită este primirea făcută acestor 
două contribuţiuni. Iohan Hjort re- 
marcă, foarte just, că diferenţa de a- 
titudine a publicului cu privire la cele 
două contribuţiuni ale gândirii fizice 
moderne, se datorează faptului că „ma- 
rile descoperiri ale lui Rutherford a- 
supra structurei materiei sunt un e- 
xemplu frapant despre valoarea prin- 
cipiilor care au condus știința dela Ga- 
leu până astăzi; în timp ce ideile a- 
supra spaţiului (şi timpului elaborate 
de Einstein şi Minkowski încearcă să 
distrugă credința în noi înșine, în ca- 


de MIRCEA MATEESCU 


pacitatea muncii noastre, înir'un cu- 
vânt: propria noastră structură înte- 
lectuală“... (88). 

Ceva despre această „structură in- 
telectuală“, adică despre modalitatea 
organului nostru aperceptiv, urmează 
să însemnăm în cronica de față. Când 
se poate vorbi despre o cunoaştere 
certă? Sau, altfel întrebând: când cu- 
noaştem realitatea și când o idealizăm? 
Este oare adevărată afirmaţiunea fizi- 
cei moderne că incertitudinea stă la 
baza cunoaşterii fenomenelor (Heisen- 
berg)? Dar ce raport există între acea- 
stă incertitudine şi desnădejdea rela- 
tivistă a teoriilor amintite? 

Louis de Broglie consacră acestor 
întrebări un capital substanţial din 
„Matiere et Lumiere“  Observaţiu- 
nea lui Niels Bohr, că atunci când stu- 
diem fenomenele fizice trebue întot- 
deauna să ținem seama, pe scara cer- 
cetării atomice, de descripțiunile „com- 
plimentare''— este interpretată în sen- 
sul că oricare din aceste descripțiuni 
este o ideulizare în stare să ne permită 
a cunoaşte reprezentativ „oarecari as- 


pecte ale fenomenelor studiate, dar nu 
toate aspectele acestor fenomene“. 
(308). Dacă nu cunoaștem tot, adică 
întreg fenomenul fizic, atunci ce cu- 
noaștem, cât cunoaştem? 

Cum este şi firesc, de Broglie nu 
răspunde direct. Orice precizare în a- 
ceastă ordine de ocupaţiuni, echiva- 
lează cu o incertitudine. Cu cât omul 
încearcă să localizeze mai amănunţit 
realitatea, cu atât rezultatele obținute 
sunt mai aproximative. De Broglie a- 
junge să enunțe regula că imaginea 
macroscopică poate corespunde reali- 
tăţii, în vreme ce aceia microscopică 
nu corespunde niciodată. „Cu cât con- 
ceptul se precizează şi devine rigid, cu 
atât i se restrânge câmpul de aplica- 
țiune“ (313). O seamă de exemple cu- 
lese din domeniul experimental al fi- 
zicei teoretice actuale, confirmă acea- 
stă  concluziune. Savantul francez se 
referă îndeosebi la unda plană mono- 
cromatică, al cărei efect particular se 
află cu atât mai anevoe, pe măsură ce 
o considerăm, individualizată de orga- 
nismul fizic la care se raportează. 
„Conceptul unităţii fizice nu este cu a- 
devărat clar şi bine definit, decât dacă 
ni-l înfăţişem ca o unitate complet în- 
dependentă de restul lumii; dar cum 
o asemenea independenţă este în mod 
evident irealizabilă, conceptul unităţii 


fizice, înțeles în toată puritatea lui, a- 
pare la rându-i ca o idealizare, ca un 
caz care niciodată nu se adaptează în 
mod riguros realității“ (312). Conclu- 
ziunea este următoarea, cu privire la 
fenomenele fizice, aceiași, după opinia 
lui de Broglie, şi în ceiace privește psi- 
hologia, etica, fenomenele „spiritului“ 
în genere: conceptele elaborate de 
conştiinţa cunoscătoare, când sunt e- 
nunţate sub o formă generală, macros- 
copică, sunt aplicabile realităţii; din 
momentul în care încercăm însă a le 
preciza până la „extrema limită“ —ele 
devin forme ideale, al căror conținut 
real este evanescent. Cu mai mult cu- 
raj, deşi făcând concesiuni scepticis- 
mului, am putea adăoga că „în reali- 
tate“ nici cunoaşterea macroscopică ru 
cuprinde realitatea însăși. Este adevă- 
rat însă că o privire grosieră asupra 
fenomenului nu ţine niciodată seama 
de obstacolele reale ale incertitudinei 
— care devin însă operante şi deter- 
minatoare în sensul indeterminismului, 
pe măsură ce imaginea se localizează, 
într'o viziune mai atentă, redusă la ul- 
tima unitate. Adaptarea conceptelor 
noastre la realitate, nu se întâmplă. 
până la urmă, în gradul realității, dar 
în gradul probabilității și al incertitu- 
dinei. 

De Broglie vorbește de „une cer- 


a a a a a a a n a e a a a Ra OT, a a a a a a ce a a a 


Cronica ideilor 
o a E E E E PE 


taine marge d'indetermination“, fără 
de care orice raționament aplicat lu- 
crurilor „reale“ nu este posibil în nicio 
ordine de idei. Odată postulată necesi- 
tatea indeterminării minimale, princi- 
piul urmează a fi raportat, dela știin- 
țele fizice, la morală și la psihologie. 
Virtutea „absolută“, trebue definită nu 
cu o prea precisă exigenţă, dar ca o i- 
dealizare a cărei realizare strictă este 
tot o probabilitate nestatornică. De Bro- 
glie reclamă coexistenţa a două spirite, 
deopotrivă necesare în cunoaștere : spi- 
ritul geometric și spiritul rafinamentu- 
lui aperceptiv (L'esprit de finesse). Pri- 
mul este necesar pentru că fără el nu 
am putea să ne precizăm ideile şi raţio- 
namentele. „Fără el, cunoştinţele noas- 
tre ar rămâne întotdeauna vagi şi cali- 
tative“. 

Al doilea, este deasemenea necesar: 
el trebue să ne reamintească în orice 
moment că „realitatea este prea fluidă 


şi prea bogată pentru a fi vreodată cu- 
noscută în întregime în cadrul rigid 
şi schematic al reprezentărilor noa- 
stire“. (pg. 315). 

Va trebui să ne întrebăm de ce to- 
tuşi savanții acordă „realitate“ repre- 
zentărilor și nu decid, mai curajos, că 
lumea astfel cum ne apare este nece- 
sară fără să fie „reală“. 


=== 28 Octombrie 1939 


Două poeme după JULES LAFORGUE 








UNIVERSUL LITERAR 


Sofo de tună 


Fumez, întins cu fața spre cer 

Pe-a diligenței platformă-stingher. 

Invelișul mi-e scuturat, sufletul meu dansează 

Ca un Arie! 

Fără miere, fără fiere, liber frumosul meu suflet dansează. 
O drumuri, coline, o homuri cu fun |! 

Frumosul meu suflet, ah | Să recapitulăm acum : 


Ne-am iubit amândoi cum nu se mai poate 
Ne-am despărțit fără să-mi spună, fără să-i spun 
Un spleen mă ţinea departe de toate 

Şi spleen-ul acesta-mi venea din toate. Bun. 


Ochii ei mă'ntrebau: Inţelegi ? 

O, dece nu vrei să 'nțelegi? 

Car nimeni n'a vrut cel dintâi să o spună 

Frea așteptam să cădem în genunchi împreună... 


De pietre kilometrice numerotate. 
— Nori de un roz ca șerbetul —- 


„In timp ce un fin arc de lună se 'nalță cu 'ncetul... 


O, drum de vis, o, nici o adiere de șoapte 
In aceste păduri de pini, în care 

Dela 'nceputul lumii, se pare, 

E totdeauna nâempte. 

O, câte săli adânci și curate 

Pentru 'nscenarea unei răpiri minunate. 

Şi le înviez și ochii-mi visează 

Și văd o foarte frumoasă pereche de-camanți 
Care, în cfară de lege, gesticulează, 


Şi trec apoi — și le părăsesc pe toate, pe rând 
Şi cu faţa spre cer din nou mă întind 

Drumul coteşte. Eu sunt Ariel 

Nimeni nu m& aşteaptă, nu merg nicăeri 
N'cun decât pristenia camerelor de hotel. 














Balada “Regelui din fiule 


Era odată un rege în Thule 
Îmaculat. 


O, departe de lume trăia, Și de orice 
Şi ochi lui foarte limpezi lacrimi vărsau 


Pentru crinii ce în trandafiri se preschimbau 


Și-avea un palat! Ce palat | 


lar când grădinile obosite «dormeau 


(Toate erau atât de încete acolo, de obosita) 


Regele își lua cheile aurite 

Singur lângă noapte, lângă mare 

Întrun tum, să brodeze un voal oarecare. 
— O, dar ce voal, ce pâmză vrăjită — 
In noaptea de stele 'nălbită. 


(O, înţelegi 2) 


Unde o fi ea, la ora asta, oare ? 
cate că plânge sfăşietor... 

Unde o fi ea, la ora asta, oare ? 

O, îngrijeşte-te cel puţin, te implor ! 


-O, prospețimea pădurilor altăuri de drum 


O, voal de melancolie. Orice sutlet e puțin pe gânduri acum 


Şi viaţa mea 
S'ar putea invidia | 


Platforma asta-a dilidenței, ține de magie şi ea. 


keparabilul, însfârșit, 
Să-l consumăm așa cum ne-a venit 
Stelele sunt mai dese ca nisipul 


Mărilor, unde alții cu văzut-o scăldându-și chipul 


Dar moartea pe toate la fel le pândeșie 
Nimic nu le-opreşte. 


Vor trece apoi mulți ami peste toate 

Ne vom împietri fiecare cum poate 

Şi par'că ne văd — nu târziu — 
Spunându-ne : „Dac'aș fi putut să ştiu!“ 
Chiar căsătoriţi, oare, nu ne-am fi spus : 
„Dac'aș fi ştiut — dac'așş fi ştiut... ? 
Ah, blestemată întâlnire 

Ah, inima mea fără mântuire 

M'am purtat desigur nepriceput | 


Maniaci de fericire 


Ce am face atunci, eu din sufletul meu nepătat 


Ea din plepânda ei strălucire ? 

O, lună, bătrână cățea 

în câte seri oare mă voi îneca in păcat 
În cinstea ta ? | 


Ochii ei clipeau : Inţelegi ? 
O, dece nu vrei să 'nțelegi ? 


Dar niciunul n'a făcut întâiul pas, dintre noi, 
Prea aşteptam să cădem în genunchi amâmdoi, 


Luna se 'nalță acum 
O drum, visătorule drum | 
Am trecut de fabrici, de sate 





Sunt unii oameni sclavi memoriei lor 
pe cari nimic în lume nu i-ar putea 
împiedeca să țină minte cu de-amănun- 
tul, toate firmele de prăvălii din stră- 
zile pe unde au trecut. In felul acestora 
era și tânărul farmacist Iacob Zimmer- 
mann. 


Câteodată nu-i o calitate ci mai cu- 
rând o meteahnă  uricioasă a avea o 
dârză ţinere de minte cu preferință pen- 
tru anumite lucruri. Aceia cari se plâng 
de tirania acestei însuşiri mentale, n'o 
fac întotdeauna doar să se mândrească. 

Zimmermann, Sasul acesta elegant, 
după a cărui siluetă netrucată, cu ade- 
vărat sportivă, se prelingeau ochii cli- 
entelor de cosmeticuri şi alte celea, nu 
se plângea de fel. 

Sașii, precum știm, sunt dintre oame- 
nii cei mai reținuți. Ceilalţi Germani se 
miră de gravitatea lor. 

Câteva ticuri nervoase,  contractări 
ale figurii, trădau însă, oarecum fră- 
mântarea sufletească a lui Zimmer- 
mann şi poate i-au pricinuit ghinioane 
în lupta vieţii, pe cât îl făceau simpa- 
tic sexului frumos, Spun asta fiindcă, 
bineînțeles, involuntarele  contractări 
ale feţei sale puteau să dea, nu prea 
rar, naştere la supărătoare echivocuri. 

Avea, de exemplu, o tresărire uşor 
dispreţuitoare a colțului drept al gurii 
simultană cu o crispare vădită a unui 
tendon dela frumosul său gât de disco- 
bol, care ar fi însemnat cam: „Evi- 
dent!“, ori „Să mă mai slăbească“! 

Alteori, bunăoară, ticul se făcea mai 
des și accentuat. Atunci farmacistul se 
afla în societatea mai multor tineri, 
fără a lăsa vreunuia dintre dânșii im- 
presia că măcar îl zăreşte. Tradus în 
grai popular, ticul însemna deastădată: 
„Aşa ca voi cei de-aici, am fumat eu 
mulți !“. 

Unii, suflete blajine, îl iubeau cu re- 
semnare. 

— E deştept, e sportiv și are parale. 
Te poți măsura cu el?, își ziceau băeţii. 

Dar Zimmermann din acele zile ale 
practicei sale în provincie știa, totuși, 
să fie un foarte bun camarad, în mo- 
mente... mai importante. Era tare pri- 
ceput în combinaţii chimice, uneori ine- 
dite, care mai totdeauna, isbândeau în 
impasurile intime ale prietenilor. 

Prepara totul cu mâna lui. Cu o încă- 
păţânare ciuuata, nu se atingea de me- 
dicamentele gata în ambalaj care ast- 
fel, se prăfuiau ,frumos rânduite după 
geamilâcurile sclipitoare ale galantare- 
lor. Mergea până acolo încât prepara și 
articole de înfrumusețare în chip desă- 
vârşit, 

Azi așa, mâine așa, maestrul patron 
al farmaciei s'a supărat pentru atare 
nesăbuinţă nespus dăunătoare comerţu- 
lui său. Bătrânelul, natural, nu prea 
avea vreme să sondeze adâncimile su- 
fleteşti ale asistentului său şi-l socotea 


Luna se ridică uşor 
O, drum visător 
O, drum înspre zări 


Iată și hanul unde se aprind lumânări 
Unde bei un pahar cu lapte |... 

Dă bici, vizitiule, 'n noapte 

In cântec de greeri turbat 

Sub cerul de lulie 'nstelat. 


O, clar de lună, 


Nuntă de tocuri bengale 'necându-imi durerea nebună 
Umbra plopilor pe drum 


Când voalul a fost cu măestrie brodat 
Departe de Thule şi de palat 


Pe mările cenuşii, voinic s'a avântat 
Spre soarele ce'n munții de cristal se stingea 
Ca într'un feeric templu. Şi cânta : 


„Soare ce mori, încă o zi 


„Ultima zi, farul tău străluci 


Peste arderea lumii și-al dragostei scrum 


„Peste zadarnicul, pustiul ei drum. 


Izvorul care se-ascultă acum 


Se-ascultă cântând 


O, singurătate de lună 
Pana mea să te 'ncapă nu-i bună 


Spre fluviul Lethei cu noaptea curgând. 


„Şi cum, în fața Marei Nepţi ce vine 
„Te înspăimânţi. Şi vântul, în Nordul rece, 


„Cu-o ultimă-avalanşă de rubine 


O, noaptea aceasta pe drum 


O, stele, sunteţi înfricoșătoare 

Sunteţi acolo 'n noaptea asta toate. Toate | 
O, această oră trecătoare 

O, dac'ar [i vreo posibilitate 

Să-mi ţin sufletul şi pentru toamna viitoare... 


„Alcovul dragostei îl speli în sânge. 


„O, soare trist, o, eu cobor în goana mare 
„Spre minunatele-ți cetăţi polare 

„In neaua lor de-apururi nepătată 

„Să-ţi leagăn inima însângerată 


„O, eu cobor spre veșnica 'nserare'”, 


S'a făcut, dintr'odată, răcoare, foarie răcoare 


O, dacă în vremea asta, oare 
Merge la fel de alungul pădurii și ea 
Să-şi înece durerea prea grea 

În nunta daruiui de lună pustiu ? 

(li place să rătăcească târziu) 

Şi-a uitat probabil șalul acasă 

Și va răci, ora fiind atât de frumoasă, 


O, înarijește-te, o, te rog foarte mult 


Tussa asta nu mai vreau s'o ascult! 


O, deca nu ţi-am căzut în genunchi ? | 

O, dece nu mi-ai căzut în genunchi ?| 

Aș fi fost un model de soț — de-ai şti tu — 
Așa precum frou-frou-ul rochiei tale 

E un model de frou-frou. 


A spus. Și voalul și-a întins 

De dor învins. 

Și, spre corali şi naufragii 

In înghețatul mărilor sărut 
Neprih&nitul rege, mai îrumos ca Magii 
A dispărut, 


Voi, bravi amanți, în nopţile de stele înălbite 


Intoarceţi bine cheile-aurite. 





O umbră de foarte pură dragoste, fără veste 
Va veni să vă cânte această poveste : 

„A fost odată un rege în Thule 

Departe de lume trăia. Și de orice“. 


Vagabondul vitrinelor 


arept om de o îndărătnicie dobitocească. 

lată şi întâmplarea care a pus vârf 
acestor neînţelegeri. A venit adică o zi 
când Zimmer a trebuit însfârşit să des- 
chidă prețiosul geamlâc cu pricina și, 
să scoată de-acolo şi să vândă sub ochii 
poruncitori ai patronului, leacurile în 
ambalaje. 

Uşor i se putea recunoaște ciuda. Ti- 
cul său nervos parcă devenise o mitra- 
lieră aruncătoare de dispreț. A căzut 
bolnav la pat în ziua aceea. 

Unchiașul s'a lipsit, cu inima strânsă, 
în cele din urmă, de un funcţionar har- 
nic în tot cazul și care atrăgea atâta 
clientelă feminină. I-a dat însă, conce- 
diindu-l, tot ceeace i se cuvenea și pe 
deasupra, cu gând bun, în bani destul 
de grei ca să-i ajungă să-şi plimbe în- 
dărătnicia prin streinătăți. Zimmer- 
mann a luat banii, a vrut să spună ceva, 
să-și stăpânească ticul echivoc, dar ti- 
cul tot i-a venit când a vârit suma în 
buzunar. Pentru asta şeful, ajuns pe 
culmile senine ale vârstei, n'a păstrat 
mult timp supărarea. 

Mai dificil a fost pentru  coniţele 
paciente sau simpte musafire ale spiţe- 
riei să uite nasul său de o construcţie 
atât de perfect asemănătoare cu aceea 
a statuilor grecești, încât orice cunoscă- 
tor s'ar fi putut îndoi de origina săseas- 
că a lui Zimmermann! După cum seni- 
nătăţile absolute care sfâșie pe alocuri 
negurile muzicei lui Beethowen, au fă- 
cut pe mulți cercetători să creadă că 
adevăratul leagăn strămoșesc al artis- 
tului nu putuse să fie decât Elada, tră- 
săturile feţei lui Zimmer te sileau să-i 
atribui cel puțin o legătură tainică de 
sânge cu această țară. Același lucru îl 
mărturiseau preferințele sale pentru 
frumuseţile străvechimii greceşti. De 
mar fi fost ticurile să-l întunece !... 

— Care este numele femeii ideale pen- 
tru d-ta? îl întrebase una dintre aceste 
galeșe cucoane care intrau în spiterie 
cu un roman sub poşetă. 

— Daimonia... Da, stimată doamnă, 
aceea care va veni odată, nu poate să 
aibă decât acest nume vocalic, medi- 
teranean, cuprinzând tot ce vrea dorul 
nautic al unui om născut în podişul în- 
chis al Transilvaniei. 

— De ce nu ţi-ar plăcea un nume de 
laponă? i-a replicat femeea care-l adora 
în taină pentru tenul său frumos bron- 
zat şi ţinuta pururea sportivă. A înghi- 
țit apoi un piramidon în fața tânărului 
farmacist „ca să nu creadă el că ea a 
venit pentru altceva“. 

Şi a plecat semeaţă pe sub castani. 

Cu toate calitățile ce i le aflau fe- 
meile, Zimmermann mai avea ceva, 


(nuvelă) 


poate o umbră imperceptibilă de incu- 
rabilă nefericire completând o înclinare 
neluată în seamă de a se plimba mai 
mult noaptea și o incapacitate ridiculă 
în vorbire. Când voia să spună un lu- 
Cru, Zumzăia repede ca o jucărie defectă 
al cărei arc se desfăcea fără a mai pune 
în mişcare rotilele sau helicele. 
„„Hazul ce l-a stârnit afacerea cu 
medicamentele ambalate şi expuse să 
mucegăiască datorită unei curiozităţi 


ori excesului de cinate a unui asistent- 
spiţer, n'a pus stăpânire pe toți cunos- 
cuții. Mulţi dintre «ei, cari l-au iubit în 
adevăr, şi au avut înțelepciunea să pre- 
vadă că un asemenea fleac spițeresc 
poate nimici pe negândite cariera unui 





om, şi-au pus lacăt gurii lor și au căutat 
să curme trăncănelile din micul târg. 

„Precum a făcut rămăşag cu mine un 
fost coleg al său de cameră din anii de 
facultate, medicinist psihiatru, Zimmer- 
mann s'a întors din streinătate mai cu- 
fundat în sine decât înainte şi cu apu- 
cături de noctambul și mai accentuate. 

S'o spunem neocolit, eu şi cel cu care 
am pariat : 

Vitrinele de orice fel], acelea de pe 

străzi, boulevarde, pieţe sau cele din 
interioare, precum acelea din farmacii, 
erau pur și simplu obsesia memoriei lui 
Iacob Zimmermann. 
Numai vitri- 
nele creșteau în lemţila întreagă a con- 
științei lui Iacob Zimmermann... Poate 
ca însăși forma acolo în fundul sufle- 
tului său, un enorm geam de vitrină în- 
cercuită 'n nervi şi în tremurător jă- 
ratec de tuburi cu neon. 


Orice obiect din vitrine, odată obser- 
vat, îi devenea foarte familiar, se în- 


de SIMION STOLNICU 


şuruba în complexul său sufletesc. 
Clintirea unui asemenea obiect dela lo- 
cul său, „dintr'însele“, îi deranja viața. 
Nu este exclus ca el să fi avut în cel 
mai mare grad acea simplă apucătură a 
omului actual de a cănca gura la vitri- 
ne. De-aici pare să fi venit complicaţia 
firei sale. 

Necazurile îi sporeau în mod straniu 
de direct cu tot ceiace dispărea, adică 
se vindea treptat din vitrinele neuitate 
cu tot ce fusese garanţia unei copii 
scumpe de pe etajerele infinite ale me- 
moriei lui nesățioase. 

Ar fi dureros, ar fi stupid să se crea- 
dă că e vorba de o fire propriu zis pofti. 
toare de lucruri nouţe şi valoroase. Nici 
de fel! Niciodată nu i-am atribuit lui 
Zimmermann o lăcomie ordinară de bu- 
nuri materiale. Un nesaţiu pur al me- 
moriei îl stăpânea. Era un savant pen- 
tru care orișice substanță sta pe ace- 
eași treaptă a creaţiunii, indiferent de 
contravaloarea ei sunătoare, omenească. 
Neducând totuși o viaţă de schivnic, era 
mulțumit perfect cu cât avea şi instine- 
tul rasei îl făcea.să întrebuințeze pu- 
ținul său, fără cusur. 

Cravate, bijuterii, vechicule ori sim- 
ple accesorii de motor, cărţi eltine sau 
exemplara strălucite pentru  bibliofili, 
scuie cu roate pentru tocat iarba, pcm- 
pe verzi cu manivele roșii pentru gră- 
dinărit, pipe, skiuri, sau aparate de te- 
leviziune, stylouri cu apă cari seriu ne- 
&ru, toate vorbeau gingaş sufletului său, 
atâta vreme numai cât existau armonic 
în vitrine. Asta e o schiță de inventar a 
celor ce se puteau cumpăra și prin ur- 
mare îl puteau nenoroci prin dispariția 
lor din pântecele stăveziu al acestor sa- 
ducătoare bestii : Vitrinele. 

Zimmermann avea mai mult decât un 
strașnic cult pentru vitrine, iată ce nu 
va ști vreodată apotecarul patron care 
nu admitea statornicia absolută * sub 
frumoasele cristale cu leacuri şi farduri 
atât de cochet prezentate. 

Pentru tânărul „vitrinoman“ nu exis- 
ta excepţie. Dânsul a fost acela care a 
provocat o adevărată licitaţie la un mu- 
zeu de obiecte naive, lucrate de copiii 
de la școli rurale. Erau, firește, imacu- 
late răsboaie de ţesut în miniatură, por- 
trete de voevozi făcute din frunze și 
petale, moriști cu nucă și bărzăune. 

Cucoane cu blănuri de dihor, ve- 
niseră să cumpere, să ciuntea-că micul 
muzeu de vacanţă. Infricoşat, Zimmer- 
mann, uitat de Dumnezeu pe-acolo, a 
oferit preţul cel mai mare. A mai plă- 
tit de câteva ori costul unui grangur 


plânge 


de ANIȘOARA ODEANU 








împăiat ca şi când ar fi fost prizonier 
viu de răscumpărat. 

La urmă, sa prefăcut că uită cum- 
părăturile „rămase la locul lor“ şi a 
plecat. 

Originalitatea i-a fost trecută la ga- 
zetă și apreciată ca o deosebită faptă 
filantropică pentru micii orfani cu ta- 
lent. 

Cu toată enervarea, 
admirat gestul şi ticul. 

Impins de meteahna lui la ciudăţenii 
de tot felul care-i complicau existența 
cel puțin cât ne-o complică şi ne-o în- 
frumuseţează nouă celelalte nimicuri de 
„dincoace“, din afara geamurilor, Zim- 
mermann ajunsese pe drept cuvânt „o- 
mul cu nasul în vitrine“. 

Ultima dată când a avut ocazia să 
urmărească o femeie de „dincoace“, a 
fost într'o zplendidă noapte de toamnă, 
când stelele căzătoare lunecau precum 
niște fise verzi din mâinile unor cru- 
pieri neiertaţi... O fată de stradă care 
uzurpa în orele acelea târzii, cu ferme- 
cătoare precugetare, semnele eterne ale 
neprihănirii: pale de aur pe o mantilă 
a.bă. Talia: un arin cu care noaptea re- 
gală făcea echilibristică ţimându-l în 
podul palmei, drept în picioare, cu toate 
legănările tulpinei. 

Dar palma nopţii care ţinea paşii cri- 
nului în echilitru, nu era altceva decât 
vechiul trotuar de'a „Capul-Podului', 
plin de pachetele goale de ţigări proaste 
ale orei târzii. 

Zimmerman nu putu urmări femeia 
mai departe de o vitrină arătoasă care 
i-a tăiat calea, singura  străluminată, 
între simigerii închise, de-asupra căreia 
scria: „Pompe Funebre Generale“. 

Crestele înflorate de metal alb de 
după geam, s'au prelungit precum niște 
bariere electrizate de-acurmezișul tro- 
tuarului. 

Femeia s'a topit în direcția unei pieţe 
de legume. El s'a întors sub cchii tri- 
vial dojenitori, ai unui june uscăţiv, cu 
pantofi albi și barbeţi îngrijiţi care-a 
mârâit uşor : 

— 'Ţi-e frică de moarte, ardeiule !... 

„„De-atunci, existență lui Iacob Zim- 
mermann Sa retras după cleștare ca'n 
fundul unui lac din basme, 

Nu răspundea la saluturi decât dacă, 
din întâmp'are, ele se oglindeau în plă- 
cile oglinzilor din adâncul vreunei vi- 
trine. 

Vitrinele somptuoase îl posedau mai 
puternic şi Parisul îi rămăsese neuitat 
prin cele din Rue de Rivoli unde scum- 
petea nu permitea prea dese plecări de 
obiecte izolate, ci mai curând reînoiri 
totale. Ceiace-l durea pe Zimmermann, 
era de;membrarea unui ansamblu de 
vitrină și nicidecum înlocuirea lui cu 
altul. 


doamnele i-au 





(Urmare în pag. 6-a) 











m rr, a a E E Rd d E E i E A 


Cronica 


plastică 


de PAUL MIRACOVICI 
Meşteșugul în Artă 


Putem spune fără nicio teamă de 
a exagera că epoca noastră se carac- 
terizează printr'o totală lipsă de me- 
şteșug. S'a eliminat tot ce aminteşte 
ştiinţa, se ascunde — ca ceva com- 
promițător — orice urmă de medita- 
ție în tabloul contemporan. Se con- 
fundă emoția proprie, subiectivă cu 
aceea care trebuie exteriorizată, în- 
tocmai ca bucătarul care mănâncă 
bucata cea mai aleasă. Nu e de ajuns 
să fii emoţionat, ci trebue să ai şi 
stăpânirea de sine de a da forma cea 
mai directă şi mai proprie sensaţiei, 
să ai luciditatea de a nu te îmbăta 
cu prima tentaţie, să ai puterea de a 
nu te abandona primelor efuziuni, 
întotdeauna înşelătoare. Ca și în cre- 
atia poetică, sentimentele, sensațiile 
ideile cari „cer vestmintele vorbirii“ 
trebuesc prelucrate, transpuse şi a- 


ceastă elaborare, această obiectivare 
a operei, resfrângerea ei în lume, e 
cea mai penibilă dintre munci, o 
muncă pe care numai cel chemat, 
încălzit de văpaia creaţiei o poate 
duce până la capăt. Fără să supra- 
licitez, se poate spune că în pictură 
cristalizarea unei viziuni se capătă şi 


mai greu, realizarea ei e legată şi de 
un meşteșug, de un artisanat dacă 
vreți, meșteșug care s'a pierdut în- 
cet-încet. Poetului, tehniceşte, îi a- 
junge un creion şi hârtie, și afară de 
cultură, curiozitate, temperament, 
etc., el nu are servituți comparabile 
cu acele care ar trebui să le aibe pic- 
torul. Spun ar trebui pentru că din 
nefericire, artistul sa emancipat de 
aceste greutăţi într'o măsură care 
azi a devenit alarmantă. Această „e- 


liberare“ a început ca o reacțiune 
împotriva academismului lui David. 


Desigur, e în firea artistului excesi- 
vul, dar în aceste împrejurări, de 
teama „reţetelor“ a „trucurilor“ el 
a făcut tabula rasa de tot ce se ştia, 
de orice disciplină, și în loc să facă 
o justă măsură meseriei, a afişat un 
dispreț atât de mare pentru ele, în- 
cât devenise obișnuinţă să spună „Ce 
que le metier“ și când trebuia și 
când nu. De vreo 20 de ani încoace, 
lucrurile s'au agravat şi mai mult. O 
ciudată ambiţie a cuprins pe plastici, 
aceea de a face din pictură vechiculul 
ideilor, al concepţiilor lor filosofice, 


de a face o pictură transcendentală, 
alta de cât aceea barbară a lui Vero- 


nese, Tizian, Vermeer sau Renoir. Ei 
au găsit că e o mare superioritate în 
a exprima idei, de a supune pictura 
speculaţiunilor pur cerebrale, saco- 
tind că e mai „cultă“, mai adâncă a- 
tunci când are şi miez... 

Efectul e însă cu totul altul, chiar 
contrariu deoarece, ca şi în povești, 


pantoful cel mic nu se potriveşte de 
cât umilei cenuşărese... 


* 


Artiștii de azi au toate motivele 
să regrete atelierele de altădată, In 
acele laboratoare de artă pictorul 
învăţa toate secretele meșterului, u- 
cenicia, începută la 83—9 ani era te- 
meinic învățată, şi până în clipa so- 
lemnă când maestrul punea în mâna 
tremurândă și nedibace a copilului 
pensula sau creionul, acesta ştia mai 
mult despre meserie decât un „ma- 
estru“ de azi. Cei vechi, în scrupulo- 
zitatea lor, nu numai că își preparau 
cu o nesfârşită răbdare culorile, pre- 
parațiile, pânzele, dar metoda, avea 
un loc deosebit de important în 
munca lor. Pentru raccourci-uri a- 
veau balcoane cu fund de sticlă, alţii 
— olandezii mai ales, — cadrane mari 
împărţite în pătrate, între model şi 
pictor. Astfel au fost posibile reali- 
zările cari ne minunează şi acum, 
compoziţiile gigantice ale lui Vero- 
nese, Tintoretto, Velasquez. Poate, 
S'ar putea încerca ceva, schimbân- 
du-se programul școlii de Arte Fru- 
moase, accentuându-se importanţa 
meșteșugului, înscriind în program 
technicele frescei temperci, al tem- 
perei de ou şi atâtea alte meşteşu- 
guri importante cari au adus atât de 
mari foloase celor vechi, iar elevii 
să facă stagii pe lângă câte un pictor, 
cu experiență la pictura  bisericea- 
scă pentru a se obişnui cu monumen- 
talul, până când — dacă va mai fi 
posibil vreodată — vor reînvia atelie- 
rele de odinioară, sau ceace le carac- 
terizase, onestitatea profesională şi 
dragul de meșteșug. 


SS —_—— 


Pa _.————(———————————————————————_————————————————————————————————————————————— n n a i 








UNIVERSUL LITERAR 








Cartea străină 








Thierry Maulnier: Introduction 
ă la poesie francaise (II) 


Aprecierile lui Thierry Mauinier des- 
pre poezia franceză, aşa cum s'a realizat 
în operele celvr mai de seamă reprezen- 
tanți ai ei, dela Villon până la Valery, 
decurg toate din valoarea atribuită ac- 
tului poetic, de forță semnificatoare ac- 
tivă asupra limbajului, grație căruia 
poetul— ca un adevărat demiurg — 
chiamă la viaţă o lume nouă, prin sim- 
pla denumire a lucrurilor ce o alcă- 
tuiesc. 

Străduinţa poetului de a libera lim- 
bajul de care se folosește, de servituţiie 
prozaice ale graiului zilnic e răsplătită 
atunci când el isbutește să ajungă până 
la „proprietăţile pur poetice ale limba- 
jului“'. Maulnier ocolește într'adins ex- 
presia de „poezie pură“ din cauza con- 
fuziei la care se pretează, Poezia nefiind 
substanţă ci act, nu poate fi obținută în 
stare pură, izolată ca un element din 
lăuntrul unui conţinut în care s'ar afla 


convieţuind cu altele. Insușirea ei de 
forță misterioasă a limbajului asupra 
lucrurilor pe care le denumește relevă 
eroarea simboliștilor de-a fi crezut că 
găsesc în muzică presupusa esență a 
poeziei, de care au încercat să o apro- 
pie, prin puriticarea de orice aluzii con- 
crete. Străduința poeziei franceze către 
puritate constă însă, după Maulnier, nu 
din împuţinarea conţinutului, prin des- 
puierea de orice urmă concretă ci dintr'o 
îmbogăţire a lui, sporindu-i capacitatea 
receptivă de înțelesuri spre a da limba- 
jului puterea de-a înrîuri poetic asupra 
întregului cuprins al poemului. 

Dacă pe deasupra tuturor particula- 
rităţilor deosebitoare, există totuşi o 
trăsătură comună din perspectiva căreia 
poezia franceză poate fi privită ca o 
desfășurare continuă, ea trebue căutată 
în ceea ce utorul „Introducerii“ nu- 
mește „nev ia unei conştiinţe clare des- 
pre operația poetică“. Dar a avea despre 
actul poetic o conștiință clară, nu-i este 
dat celui care speră totul dela hazardul 
„inspiraţiei“. Creaţia poetică presupune 
așteptare premeditată, atenție şi pândă 
lucidă la hotarele acelui misterios şi ne- 
numit tărîm circumscris de Paul Valery 
„entre le vide et l/&v&nement pure“. 
Poezia va fi deaceca — și este — în 
Franţa „cea mai literară dintre toate 
activităţile literare, într'o ţară unde 
literatura e obiectul unui cult, ca să-i 
spunem aşa, național“ şi încă „elabo- 
rarea extremă a literaturii, — aceasta 
la poporul cel mai literar din lume“. 
De multă vreme, după Villon în orice 
caz, această poezie nu mai primeşte 
niciun ecou dela acea tradiţie națiomală, 
populară şi anonimă, care în ţări ca An- 
glia sau Germania constitue o putință 
niciodată sleită de împrospătare a te- 
melor liricei culte — și mici nu mai 
comunică în vreun fel cu ceea ce Maul- 
nier numeşte „le travail biologique de 
la France“, restrângându-ze la o folo- 
sire din ce în ce mai specializată a unor 
materiale sau teme,— obiecte, fiinţe și 
simţiri verificate printr'o îndelungă ela- 
borare şi convieţuire cu literatura. Se- 
pararea tradiţiei poetice culte de aceea 


populară, e unul din aspectele caracte- 


(„„Gallimard” — Paris, 1939 ) 


important şi mai plin de consecințe — 
pe care-l aduce în discuție cercetarea 
de care ne ocupăm. „Franţa realizează 
acest miracol — scrie Maulnier — de-a 
fi una din ţările cele mai bogate pe 
lume în admirabile priveliști naturale, 
în moșteniri ale diverselor civilizaţii, 
în cuceritori de neînvins şi fecioare răz- 
boinice, în victorii, în nenorociri; de-a 
fi în acelaş timp ţara cu cea mai bogată 
literatură din lume și cea mai îm- 
belșugată în mari poeți și de-a fi sin- 
gura țară care să nu-și fi stabilit, ca să 
spunem aşa, legături între tradiţia sa 
istorică, populară, legendară şi aceea 
poetică proprie“. 

Neîncrederea față de tot ce e nou, de 
ceeace n'a mai fost vreodată spus ori 
încercat, impune oricărui material brut 
un stagiu prealabil în literatură, o ela- 
borare datorită efortului succesiv prin 
generaţii, până la suprema lui învestire 
nobiliz-ă care înseamnă admiterea în 
rândul emelor poetice consacrate. Pre- 
dilecția u»roape exclusivă pentru teme, 
i-a şi atras poeziei franceze învinuirea 
de-a fi o poezie de adaptatori, un co- 
mentariu care nu face decât să împru- 
mute viaţa și strălucirea unor opere li- 
terare mai vechi. Totuşi, departe de-a 
încerca să respingă sau să restrângă 
sensul prea general al acestei aprecieri, 
Maulnier o subscrie, afirmând, cu apa- 
renţă de paradox, că „în imitație poezia 
franceză afirmă mai mult ca oricând 
originalitatea ei provrie, care-i de-a fi 
liberă de tradiţie, de obiect, de istorie, 
de a-și lua de oriunde bunul său şi de 
a și-l încorpora numai decât, cu singura 
condiție ca el să își şi aibă locul, dea- 
supra pământului, în constelaţiile inte- 
lectului““, 

Rândurile pe care le-am citat rezumă 
şi pun concluzie unor pagini cari cu- 
prind cel mai lucid şi mai valabil elogiu 
al poeziei franceze din câte cunoaștem, 
exprimat într'un stil peremtoriu de-o 
splendidă elocvenţă, vibrant de pasiune 
intelectuală : „Ceea ce s'ar putea consi- 
dera ca un semn de neputinţă — spune 
în acelaș loc Maulnier, cu privire la lipsa 
de „originalitate“ a poeziei franceze — 
îmi apare dimpotrivă, ca semnul celei 
mai neînduplecate și mai mândre exi- 
genţe. Poetul francez are nevoe de ma- 
teriale pe care să le poată aduce până 
la suprema lor incandescență, să le su- 
pună unei transmutaţii poetice integrale 
și care să fie, în vederea acesteia, dina- 
inte curățite de cele mai multe din im- 
puritățile lor. Limbajul poetic francez 
pare că sucombă și recade în proză, în 
fața a tot ce nu este riguros inefabil. Tot 
ce nu este oxigenul cel mai pur îl înă- 
bușe, tot ce nu e flacăra cea mai arză- 
toare-l înghiaţă, tot ce nu e pasiunea 
cea mai nudă și mai devorantă îl slă- 
beşte şi-l amorțeşte. Tot ce nu este cea 
mai clară conștiință îl face să degene- 
reze în banalitate şi-l îngreunează“. 

Există totuşi un sentiment căruia 


ristice poeziei franceze — poate cel mai poeţii francezi, acești neînduplecaţi ab- 





Renoir 








„Baigneuse'“ 





stractori de esențe şi virtuoși ai temelor 
literare, nu îi cer un stagiu pregătitor 
şi nici nu îl supun la vreo prealabilă 
purificare înainte de a-l admite în uni- 
versul lor poetic: amorul. Poeţii cei mai 
inaccesibili la ispita popularității şi mai 
fideli artei lor de neostenită solicitase a 
puterilor intelectului, dela Maurice 
Sceve până la Mallarme și Paul Valery 
ne-au lăsat câteva perechi de versuri 
— rareori strofe sau chiar poeme întregi 
(Baudelaire) — de-o îndrăzneală care 
le-ar putea pune în conflict cu morala 
publică dar şi de o gravitate, de un 
serios profund până la tragic, răscurn- 
părând astfel învinuirea de uşurătate 
ce se aduce de către unii poporului 
francez. Misterele cunoașterii și ale 
existenței sunt atinse şi sar spune 
chiar că făcute accesibile în versurile 
de dragoste ale poeţilor numiţi și nu 
în poemele metafizice ale unor Lamar- 
tine, Vigny ori Sully Prudhomme. 


Din simpla citare a numelor până aci 
înşirate, ierarhia preferințelor lui 
Thierry Maulnier începe să se contu- 
reze: admiraţie fără rezerve pentru rod- 
nicia fără seamăn a lirismului în veacul 
XVI, veacul de aur al poeziei franceze, 
constelat cu aștrii de-o strălucire ncîn- 
trecută cari se numeau Maurice Sceve, 
Ronsard, Du Bellay, d'Aubigne, Gar- 
nier. Fără "'ndoială niciunul dintre 
aceștia nu p' ate fi pus alături de Villon 
sau Racine, cari vor apare în veacul 
următor, dar niciodată ca în epoca au- 
rorală a poeziei franceze, a Pleiadei şi a 
Şcoalei Lyon-eze, operele lirice nu vor 
fi produse cu atâta generozitate şi bucu- 
rie a creației. 

Pe cât de absolut în adeziune și de 
categoric în expresie a fost elogiul adus 
poeziei vea” ului XVI şi dela începutul 
celui următur pe atâta de clar cumpă- 
nită şi de apăsătoare în dispreț este ju- 
decata formulată asupra poeziei roman- 
tice franceze :  „Trebue să sperăm că 
locul lui Lamartine, al lui Hugo, Viany, 
Musset, în istoria poeziei franceze nu 
va întârzia să ne apară așa cum a fost 
realmente, adică extrem de neînsemnat. 

Fi n'au adus nimic nou în poezie, afa- 
ră doar de ceea ce nu-i lipsise vreodată, 
atribuindu-şi calitatea de romantici 
printr'un adevărat abuz de vocabular, 
deoarece n'au introdus în Franţa aproa- 
pe nimic din adevărul romantismului 
străin, ai cărui imitatori se pretindeau. 
Ei şi-au mărginit revoluţia la câteva 
inovaţiuni de ordin formal, foarte 
timide de altfel. Insfârșit, le-a lipsit 
mai ales geniul poetic, şi numai prin 
impostură, distracție sau neinţelegere 
au rămas, în literatura franceză, ca 
exemple ale abundenței şi bogăției 
lirice“. Singurul poet romantic francez, 
demn de această apelaţie, a fost Gerard 
de Nerval care a știut să insufle unui 
limbaj secătuit de energie lirică, radi- 
oasa putere magică a Verbului. Pentru 
aceleași merite, opera lui Mallarme este 
preţuită cu o rară inteligență şi un en- 
tuziasm lucid, exaltant : „Poate că nici 
un poet nu ne-a arătat atât de limpede, 
că fiece faţetă a limbajului, ca aurul 
subpământenelor comori, închide în ea 
o putere adormită care n'așteaptă decât 
binevestirea zilei ca să se scoale ra- 
dioasă“. 

Am spus în treacăt, cuvinte de laudă 
despre somptuoasă haină a stilului în 
care' se îmbracă ideile comunicate de 
Thierry Maulnier. Puterea de simpatie 
a înţelegerii află rareori termeni mai 
proprii, expresii mai fericit echivalente 
bogățiilor pe care le destăinuește. Veţi 
citi, desigur, pentrucă nu putem tran- 
serie aci toată „Introducerea“, pagina 
în care-i vorba de „fuziunea nupţială a 
cunoașterii şi a sensualității“ în opera 
lui Maurice Sceve, şi veți sublinia acele 
extraordinare caracterizări prin grada- 
rea elogiului până la absolut, de felul 
acesteia ; „D'Aubigne est notre Hugo, 
il est celui que Hugo crut 6tre, et reus- 
sit d fuire croire qu'il €tait“—sau fraze 
ca acestea şi altele multe asemenea, pe 
care antologiile se var grăbi să le cu- 
leagă : „Chenier s'efforcera de ranimer 
la morte aux levres de marbre & qui le 
ravisseur Racine a pris, pour les donner 
â Hermione et ă Phedre, le sang, le 


souffle et la pensee“. 
MIHAI NICULESCU 


uriaş al maestrului susține din nou, 
în câteva săptămâni, o adevărată sta- 


“28 Octombrie 1939 sazanume 


Cronica 
| muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 
Concertele George Enescu 


- - Muzica -aduce și anul acesta Bucu- 
reştilor podoabele ei cele mai de preţ: 
concertele lui George Enescu. Suflul 


giune de concerte. Patru concerte 
simfonice cu o orchestră, două cu alta, 


patru concerte de sonate, trei con- 
certe de vioară, iar de se va împlini 
dorinţa atâtor auditori  neîncăpuţi 
încă în sala vastă dar neîndestulă- 
toare pentru asemenea concerte a 
„Ateneului“, poate că numărul con- 
certelor nu va fi oprit aci. Şi nu e 
nimeni, de sigur, să n'o dorească. 

Dar George Enescu este nu numai 
pilda celei mai năvalnice puteri de 
muncă închinată fără prihană muzi- 
cei, hu este riumai artistul multiplu, 
ale cărui facultăţi de realizare nu co- 
boară de pe culmile supreme ale spi- 
ritului, oricare ar fi ramura artei mu- 
zicale către care se îndreaptă. Crea- 
torul şi interpretul, care pătrund a- 
dâncurile expresiei muzicale cu egală 
genialitate, oricare arfi ramura con- 
cretizantă ce-și aleg, mai cuprind şi 
pe înțelegătorul de nelimitat eclec- 
tism al muzicei, care o trăește inte- 
gral, oricare i-ar fi formele, epoca, 
dialectul.  Dela Bach la Ravel, dela 
Corelli la Strawinski, privirile vultu- 
rești ale lui Enescu străbat ca fulge- 
rul universul muzicei şi îi desleagă 
misterele fără v excepţie, preamă- 
rindu-i tot ce este sau a fost gând 
muzical autentic, făurire veritabilă 
de artă. 





| | 


- George Enescu în de 

Nimeni hu poate deschide de aceea 
nai înlinse orizonturi iniţierei în 
arta muzicală a tuturor timpurilor şi 
popoarelor, decât George Enescu. Cel 
mai pur Mozart, cel mai omenesc 
Beethoven, cel mai desmierdător 
Faure, se vor întâlni, mai mari ca 
oricând, în marele Enescu. lar prin- 
tr'însul, îi vor recepționa cea mai 
pură imagine, se vor împărtăși direct 
din esenţa sensibilităţii lor, le vor cati 
în suflet, toți acci pe care o soartă 
fericită i-a purtat prin preajma lui 
Enescu, i-a iăcut martori ai minunei 


de intuire a frumosului care este un 
concert al lui. 


„FLAUTUL FERMECAT” B 
LA OPERA ROMÂNĂ 


Premiera de exigentă realizare mu- 
zicală a „Flautului fermecat“ de Mo- 
zart a decurs la Opera Română în 
condițiuni artistice conştiincios ne- 
tezite şi cu mare număr de contri- 
buţii aducătoare de succes. 

Cea mai cuprinzătoare prin mi- 
siunea avută dar şi prin chipul ho- 
tăritor în care această misiune a fost 
îndeplinită, a fost acea a maestrului 
George Georgescu. Rilm prielnic, 
stil, vioiciune și nerv, i-au caracteri- 
zat conducerea muzicală de expertă 
vigilență și activă  repercusiune în 
fiecare ungher al desfăşurării specta- 
colului. 

Cu mână de maestru a fost întoc- 
mită şi direcţia de scenă, asigurată 
de d. Constantin Pavel. 

Creaţii de deosebit interes artistic 
au putut da d-na Guţianu-Alessan- 
drescu a cărei fină și punctuală teh- 
nică de bravură a îndeplinit cu brio 
primejdioasele cerinţi de coloratură 
ale rolului reginei, d-na Creţoiu- 
Taszian, care a găsit simţite accente 
şi delicate inflexiuni glasului d-sale 
de calițate, d. Serban Tassian, care a 
cântat cu talent şi brio rolul lui Pa- 
pageno, jucându-i totodată cu price- 
pută şarjă şi d. Mircea Lazăr, care 
a isbutit fără greutate să-și valorifice 
frumosu-i glas. 

D-nele Grozea, Moreanu şi Davi- 
deanu au cântat în admirabil de ar- 
monios ansamblu măestrite terțete. 
D-nii Lupescu, Niculescu-Basu și 
Lisetie Dima, au reunit alte elemen- 
te de reuşită, cărora s'au asociat toți 
ceilalți interpreți precum şi corul, 
mulţumitor atât vocal cât şi prin ţi- 
nută. 


CE E E i E ANI 0 0 N i i N O NI PER a Ie N a 





ame 20 Octombrie 1939 





George Mihail-Zamfirescu 


De George Mihail-Zamfirescu mă 
lega adolescenţa mea întreagă. Inchid 
ochii şi amintirea lui înseninează, dea- 
supra destinului amar pe care l-a avut, 
anii noștri frumoși de atunci. Ani pe 
care tineri de astăzi, cu toate că nici 
noi n'am îmbătrânit aşa de mult, nu le 
mai este dat să-i poată trăi. Eram de- 
sigur o generaţie ce prindea prea cu- 
rând firul unor anumite obiceiuri şi 
tradiţii literare. 

Boema nu dispăruse cu totul, căci 
ființă încă „Imperialul“ şi până la 
„Capşa“, după cum sa văzut, drumul 
nu a fost prea de tot lung. „ Purtam cu 
toţii, fără să ne ruşinăm, lavaliere ne- 
gre şi fular în culori ţipătoare, ca ale 
maestrului Minulescu. Şi ardeam în 
focul poeziei. 


Sub o asemenea zodie a apărut re- 
vista „grupului nostru“, Brazde adânci, 
de literatură bineînţeles. Am în faţă 

„primul număr și-l răsfoesc cu o duioasă 
strângere de inimă : eram redactorul ei 
şi aveam pe lângă cei 18 ani ai mei, o 
lume întreagă de visuri de artă!... 

La urma urmei nu-i rușinos faptul 
că destăinuindu-mă, îi mângâi coperţiie, 
oftând. Decât și aşa, numai cu foot- 
ballul la optsprezece ani, cum este 
astăzi !... Exemplaru-i subţirel, 16 pa- 
gini, pe hârtie destul de bună, tipărit 
în întregime cu petit, format de carte 

“mai mult, la tipografia „Poporul . 
„ Scoarţele verzi cu patru desene în col- 
ţuri, ce-ar vrea să reprezinte parcă 
patru lire. Sus: anul, ziua, luna — sub- 
liniate ușor. Litlui „Brazde adânci“ im- 


primat solid, în caractere negre, blok. 
(Pentru care motiv am botezat-o cu un 
nume oarecum agricol, nu-mi aduc 
aminte, dar unul trebue să fi fost cu 
siguranță). Şi sumarul: Cuvânt înain- 
te—, Acord de lyră (versuri) — Dem. 
Gâlman; Prima redingotă — George D. 
Dumitrescu; Vox clamantis (versuri) — 
George Mihail-Zamtirescu; Un singur 
drum — N. D. Mihai), Primăvara noas- 
tră (versuri) — Isaia Tolan; Const. A. 1. 
Ghica (versuri,; Eu sunt a vieţii ironie 
(versuri) — Florence Georgescu; La 
moara lui Dănilă — Panait Săndulescu; 
Sonata mărgăritarelor (versuri) — V. 
Corbasca ; hecenzii, 

Prima mea întâlnire cu George Mi- 
hail-Zamtirescu. "Totuşi, personal ne 
vom cunoaște mai târziu. 

Calculam prin versuri  izbânzile de 
mai târziu, iînchipuindu-ne foarte se- 
rios că lumea începe cu noi. Incepe cu 
noi şi va stârşi, de bună seamă, odată 
cu noi... Viața ni se părea o perpetuă 
încântare; omul o plămadă de bunătate 
și lumină iar poetul, interpret firesc 
al acestor înalte frumuseți, descifrând 
cu sensibilitatea și simţirea lui tainicele 
acorduri ale inimii, mai mult pentru 
încântarea semenilor decât a sa proprie, 
va putea găsi întotdeauna locul cuvenit 
meritelor sale. Viaţa îl va îmbrăţişa pe 
poet, desmierdându-l. Locul lui va tre- 
bui să fie cel de cinste mare. 

Urâciunea să nu-l atingă. El, poetul, 
să ştie a cânta florilor şi a vorbi cerului, 
cel mai apropiat frate al lui sufletesc. 
Pentru atâta iucru măcar, oamenii să-l 
înțeleagă, să-l stimeze, să-l iubească... 

Dar — pe veci pierdută Atlantida !... 
Așa visa pe atunci și bietul Gemi. A vi- 
sat însă tot ce o viaţă haină nu s'a în- 
vrednicit să-i dea. 

L-am cunoscut pe George Mihail- 
Zamfirescu în vechea redacţie a „Uni- 
versului Literar“ condusă pe atunci de 
Nichita Macedonski, fiul cel mai vrâst- 
nic al poetului. Ca şi acum, în ziua să- 
vârșiri lui din viaţă, era o zi de toamnă. 
Făcusem de câteva ori înconjurul clă- 
dirii din Brezoianu, strângând în mine 
toate emoţiile posibile şi în buzunarul 
tunicei de licean câteva pagini dintr'un 
caet liniat frumos, scris cu mare grijă: 
„Leliţa Marioara“; — un fei de poveste, 
de dragoste desigur, nespus de tristă, 
la un han odată, melancolică foarte şi 
pesimistă nu mai puţin, destinată „Uni- 
versului Literar“, 

In ușa redacţiei, înainte de a suna, 
am făcut semnul crucii — cu limba, 
ca la şcoală în ora de latină, când d-l 
Vlădescu începea să  răsfoiască filele 
catalogului în dreptul literei mele... 

Infăţişarea celui ce m'a întâmpinat a 
avut darul să mă zăpăcească de tot: o 
extraordinară asemănare cu Alexandru 
Macedonski. Nu-l văzusem niciodată pe 
poet, dat figura sa îmi era la fel de 
familiară, cași „,Veniţi, privighetoarea 
cântă şi liliacul a'nflorit !... fragment 
reprodus odată cu chipul poetului în 
manualele de limba română și învățat 








pe de rost la fiecare început de Mai, de 
toţi elevii cursului superior, ca un fel 
de întâmpinare lirică primăverii de 
afară... 

Bâiguind, i-am întins manuscrisul, 
neputând lua privirile de pe chipul său: 
acelaș, fără nici o deosebire, ca al tată- 
lui. Și obrajii subți, şi nasul nefiresc de 
ascuțit şi ochelarii strâmbi, de modă 
veche prinși în şnur negru, și gura largă 
subţire ca o lamă, iar din mustaţa rasă 
a poetului, sub nări, rămase numai 
două fire lungi de păr ; privirea turbure, 
instabilă precum și aceiaș vestă de ca- 
tifea vişinie, parcursă dela un buzunar 
la altul de un odgon de lanţ galben. S'a 
recomandat : 


— Nichita Macedonski ! — cu un las 
piţigăiat, nazal. Imi puse câteva între- 
bări la care răspunse numai decât el 
singur. 

— O bucată literară, nu ?... Foarte 
bine... O citim... suntem doritori de 
proză... Ai văzut cum sau  îmulțit 
poeţii ?... poeţii fără talent !... Ai vă- 
zut !... N'ai mai publicat niciodată ? Se 
vede... Ești aşa de tânăr!... 

Apoi, întoarse capul spre un loc, la 
fereastră : 

— Iată, dragă Gemi, un manuscris; 
vezi tu, te rog, ce-i cu el. Şi un viitor 
ronfrate... Faceţi cunoștință: — D. 
George Mihail-Zamfirescu — Gemi- 
Zam al nostru... Îl cunoşti din scris. 

Zamfirescu se ridică şi-mi întinse 
mâna, o mână mică și calcă, ca de fată. 
Purta lavalieră și avea părul răvășit, în 
ondulări largi. Ochii bolnavi de mari și 
în ei o fixitate grea, sub o frunte înalt 
boltită. 

Scriind acum, aici, îi privesc chipul 
din fotografia de alături, într'un grup 
de prieteni făcută, dacă-mi aduc bine 
aminte, cam la un an dela cunoștința 
noastră. Privesc fotografia și-mi regă- 
sesc vechea emoție, căci se întorc pen- 
tru o singură clipă, răscolitoare, și 
mai ales pentru sutletul meu vremurile 
de atunci. Am impresia că Gemi este 
din nou lângă mine ; apleacă cu gestul 
lui obişnuit capul pe umărul stâng, îm- 
preună mâinele, îmi surâde... Vremurile 
când cu Gemi la braț și cu Mihail 
Straje, spre căsuţa părinţilor lui, tocmai 
în ulița Constantin Bonea, peste bariera 
Giurgiului întârziam pe drum în inter- 
minabile ciscuţii literare, făurind pla- 
nuri de due viitor și dând cu tifla Bu- 
cureştilor... Nu ne păsa de ei şi-i insul- 
tam, deacolo, din dealul Filaretului, în 
versuri făcute de Gemi : 

„Adoarme Bucureștiul samsarilor ce- 
lebri“.,, 

Alteori, devenind lirici odată cu ră- 
săritul lunii juram să cucerim lumea, 
printr'un vers. Zamfirescu dădea exem- 
plu, recitându-ne din — „opera lui“ : 





UNIVERSUL LITERAR 


„Ţi-ai prins în păr o roză albă şi m'ai lăsat 
să te privesc, 
„Din cer furat-am taina nopţii, splendoarea 
stelelor de seară 
„Melancolia grea a toamnei și jalea frunzelor 
de ceară; 
„Din suflet îmi smulsei avântul şi lacrimi 
mari dim ochii mei, 
„Balsamul crinilor sălbateci, parfumul 
florilor de tei. 
„Și-am scris un cântec de iubire pe strune 
fime de ghitară 
„In care plâng atâtea vise născute 'n nopți 
de primăvară... 
„Iți mai aduci aminte Crysis ? 
„Te-ai aplecat pe balustradă și cu surâs 
dumnezeiesc 
„Mi-ai prins în păr o roză albă şi m'ai lăsat 
să te iubesc... 
„In violetul aurorii se 'mpurpură un vârf 
de nor 
„Când ne-am întors în lumea noas*” . din 
mândra lume-a viselor. 


„Și când sărutul despărțirii pe buze ne-a 
îmcremenit, 


„De jalea negrei clipe, floarea din părul | 
meu s'a veștejit... 


(„Crysis — 1922) 


„Nopțile de vară le petreceam în cer- 
dacul casei bătrâneşti, năpădit de zo- 
rele, la un pas de linia ferată spre Giur- 
giu iar pe ap'oape îngrijea maică-sa un 
strat cu toate florile sărace ale maha- 
lalelor noastre, dintre care doar „regina 
nopţii“ cu parfumul ei puţintei amar 
ajungea până la noi. Semnalul accele- 
ratului dela ora 1l ne amintea că tre- 
bue — să schimbăm discuția !... 

Răsfoiam cărți, beam cafele, — nu 
fumam încă — proectam scoaterea unei 
reviste, în amănunte, indicând pe foi 
de hârtie fiecare rubrică, fiecare co- 
laborator, vignetele, titlul, litera. Gemi 
ne desvăluia o mie de planuri. Se gân- 
die și la o altă Societate a scriitorilor, 
a tinerilor scriitori, în care nici unul 
din membri să nu aibă mai mult de 
25 de ani!... 

Ne arăta manuscrisele lui, un vraf 
de caete, cu un scris impecabil, rotund, 
grațios, toate ordonate, îngrijite curat, 
între scoarțe de carton şi titluri dese- 
nate roșu. In altă parte, schițe de de- 
coruri, o listă întreagă cu nume de per- 
sonaje, librete de operă, nuvele, poezii, 
începuturi de romane. Scria dela 16 ani, 
atunci când tatăl său, maestru fierar la 
întreprinderile „Vulcan“ îl trimisese să 
lucreze cu ziua într'o fabrică de sticlă- 
rie. Din puţinii bani câștigați în timpul 
acesta Gemi își putuse înfiripa, spre 
via noastră admiraţie, o bibliotecă mă- 
rișoară, un birou destul de luxos, bustul 
lui Eminescu, o călimară de bronz 
foarte scumpă, două lulele exotice şi 
patima lui — Alexandru Macedonski, 
dominând „camera de lucru“  dintr'o 
ramă uriașă. Punea însă deoparte, cu 
sfinţenie, lunar, suma necesară lecţiilor 
de franceză, făcând, îmi aduc aminte, 
pe jos drumul de șapte kilometri aproa- 


e 






inc și 


pomii Bă Us 





sa 
Du na Ul 


La ce ti a pr ee răi 


Manu | 





rai te curga dacă 


te pe ; 


î a n — ama) 


e apr, — 


Ș pe hitit 












sa4 vrea mă ue-devosetezi de orice 1! PAR - d ni dia 
DeSTREE ia romei în pa vero. Anc&piii 
A ct "ai traaat seurt,- 
Tara e (nelimigtitB)5a aie pa Bilevi ratb gi ni aie A 
mapa d poată aie ctboată tere of zii pi BTA eră BE 
mă dai roronpe Vetel ) ari ae 





parai SE 


tot cetnaază puri dir Ye 








zi one es âa seat at vena 


im ro rea. Tă apt va m? 


ii ai 
m Zane ea PRR OANA ut a 


zi a ru eri 
îi et m iti ai 


Îptp 




















Pagină din textul unei piese de teatru, jucată în regia lui G. M.- 
Zamtirescu, purtând adnotările autografe ale regisorului 


-- „Chrysis, Chrysis, amintirea cum mă doare! 
„In lințoliul ei de veacuri mă'mnvestâmtă şi 
mă poartă 
îndărăt spre 
lumea moartă... 
„Noaptea albă, parjumată. cobora din slăvi 
senine 
„pi 'n măreața-i feerie adormeau înfiorate 
„Violetele pansele și plăpândele verbine... 
„Prins de vraje sta zejirul adormit în flori 
de vişin 
„Și visa la chipul fetei cu păr galben ca al lui 
„Ce-a pornit în plus de clopot spre 'nălțimi 
catifelate. 
„Insfârşit cu el, izvorul — greul stinsului 
suspin 
„Se pornise să-l înece în adâncul lacului, 
„Străjuiau în templul păcii, într'o fină 


„Pe aripi muiate 'n lacr:mi, 


dantelare 
„Mii de stele sclipitoare, pe când luna, 
gânditoare 
„Printre albele zorele, tot privea pridvoru *n 
care 
„Ți-odihneai făptura mică cu ochi limpezi 
de cicoare. 
„Coboară, sfântă arătare, din lumea caldului 
tău gând 
„Și-ascultă cântecul iubirii ce ţi-l închin 
îngenunchind... 
„Când din măreața feerie a nopților 
în.miresmate 
„Coboară pacea și adorm plăpând flori 
înrourate, 
„Eu, cu privirile pierdute rămân în umbra 
din pridvoi 
„Să tălmăcesc în vers de aur fiorul primului 
amor 


„Chem zefirul să mă 'ndemne şi 'ntr'un 
buchet de acorduri fine 
„Eu îl trimit să te desmierde, să te sărute 
pentru mâne... 
când cu surâs 
dumnezeiesc 


„De dragul clipei veșnicii, 


pe, dus şi întors, până în calea Doro- 
banţilor unde locuia profesorul. Nu 
avea un leu pe zi pentru tramvai... După 
douăzeci de ani de scris, în 1939, aceiași 
mizerabili bani de tramvai încă nu-i are 
George  Mihail-Zamfirescu, cum se 
plânge într'o scrisoare trimisă unui 
amic, acum câteva luni, 

Vreau să înăbus în mine amărăciunea 
şi revolta care mă cuprind scriind a- 
cest oribil adevăr, căci s'a vorbit aşa 
de mult și din atâtea părţi de „,calvaru: 
tânărului scriitor“ încât cuvântul, prin 
lipsa lui de rezonanţă și de largă înţa- 
legere a început dela o vreme să îngre- 
ţoşeze, pur şi simplu. Nimeni nu apleacă 
mai atent urechea să audă că exprimă 
o stare de fapt tragică pentru individ, 
îngrijorătoare în urmările ei. Pentru 
lumea măruntă din afară, scriitorul e 
incă un intrus în viața de fiecare zi. 
Un inutil. Ori dacă nu, și în cel mai 
fericit caz, vieţii poetului i sa alătura, 
vulgar, de cele mai multe ori nesăbui- 
tul exemplu al lebedei căreia i sau scos 
ochii. Cu alte cuvinte, pe cât ești mai 
lovit, mai nemâncat, mai rupt, mai chi- 
nuit, nefericit poet, pe atât versul tău 
„va ieși“ mai frumos — se spune... A- 
tunci dece să ne mai mire și să ne re- 
volte destinul bietului George Mihail- 
Zamfirescu ? Este în linia firească a lu- 
crurilor de la noi, ca el să fi muri“, așa 








cum s'a și întâmplat, mult înainte de 
vreme, ftizic, sărac, prigonit, după ce 
mai înainte, răstignit pe patul de su- 
ferinţă i se refuzase, au fost unele zile, 
până şi bucata de pâine, laolaltă, fa- 
miliei lui şi celor două copile, Gabriela 
și Magdalena. 

George  Mihail-Zamfireacu  cinstise 
doară literatura română prin opera sa 
Gazda cu ochii umezi, Flamura albă, 
Madona cu trandafiri, Maidanul cu dra- 
goste, Sfânta mare neruşinare, Cânte- 
cul destinelor, Cuminecătura, lon Ana- 
poda, Domnișoara Nastasia. 


Recitesc una din scrisorile expediate 
din Satul Mare unde „fugise“, hărțuit 
de crunte nevoi. Implineau acolo, el și 
soţia lui, umyja slujbă de funcționari la 
Serviciul Social. Imi scria : 





La mijloc, pe scaune, G. M.-Zamii- 
rescu, între soţia sa d-na Florence 
Zamiirescu şi d. George Dorul 
Dum trescu 


Sătmar, 29 August 1924 
Frate George, 

Im fine, am găsit o clipă liberă și 
mă grăbesc să îmi îndeplinesc pro- 
misiunea ; îţi scriu, Drumul dela Bu- 
cureşti până aci l-am făcut în minu- 
nate condițiuni — grație faptului că 
aveam cu noi două geamantane pline 
cu reviste și cărţi. Făcusem din com- 
partimentul vagonuluj un adevărat 
salon literar. Un francez cu soția, ti- 
neri și entuziasmați; două cuvioase 
călugărițe catolice. Lor le citeam. : 

„La polul Nord, la polul Sud“... 

a lui Iuliu Săvescu sau Capitala lui 

Mihail Săulescu : 

„Și Dâmboviţa curge, de cerneală... 

O! Dâmboviţa nu e o apă ideală... 
etc. etc. 

Noapte minunată pentru toți ! — 
chiar şi pentru cuvioasele maici, că- 
rora le-am declamat în surdină: 

„Şi ce căn negru eşti toată îmbrăcată 
„Zar gura-ţi murmură pioase cântăni— 
a lui Aurel Alexandrescu Dorna. 

Cum am ajuns acasă, am început 
să lucrez pentru revistă. M'am oprit 
la titlul „Icoane Marammreşene“. O 
duc foarte greu şi nu pot să mă îm- 
pac cu tipografii care cer sume enor- 
me pentru câteva pagini de tipar. 
Cred însă că voiu găsi o soluțiune fa- 
vorabilă. In cazul cel mai rău, îi dau 











A fost odată, George Mihail-Zamfirescu 


de GEORGE DORUL DUMITRESCU 


formatul „Lumei literare şi ilustrate'* 
din Iași. Sigur, interesează materialul 
şi felul cum voiu ști să-l împart — n 
formatul. 

Dacă te întâlneşti cu G. M. Vlăde- 
scu, roagă-l stăruitor să-mi trimită şi 
mie o bucată în proză. Cu Corbasca 
iarăși, de ai ocazia să vorbeşti : pune-l 
în curent cu ceen ce voesc eu să fac 
pe aici. Pentru o povestire a împre- 
jurărilor dureroase în care a murit 
Al. Al. Beldiceanu, i-aș fi foarte în- 
datorat. De prin „Rampa“ culege 
— când ai vreme — câteva știri re” 
feritoare la vi'toarele stagiuni și for- 
maţiuni teatrale. In speical, informații 
asupra întoarcereii Agathei Bârsescu 
în țară. Toate să le primesc, cel mai 
târziu până la 20 Sept. a. c. Cu Pa- 
pagheorghe de te întâlneşti, roagă-l 
să-mi trimită adresa lui. A lui Dela- 
schit: (mi se pare) Văcăreşti 175. 

Un număr oarecare din „Clipa“, 
(Nu e necesar să te asigur de înapoie- 
rea speselor) aştept iarăşi. In curând 
ştiri noui. 

Te îmbrățișează 
George M'hail-Zamfiresau 
Str. N. Bă.cescu 22 
Sătmar 

Dela prima întâlnire cu el am avut 
conștiința de a-l simți aproape ca om. 
Suferise mult şi o parte din suferința 
lui se răsfrângea asupra fiecărui ins 


întâlnit. Conţinutul operei pe care a 
creat-o are în această privinţă, de cele 
mai multe ori, caracter de strictă auto- 
biografie. Sunt pagini trăite, simțite. 
Il recunose întocmai, pe Zamfirescu, în 
întreg capitolul V din ,„,Maidanul cu 
dragoste“, precum şi într'unul din eroii 
romanului „Madona cu trandafiri“. As- 
cult iarăşi, recitindu-le, înșiși cuvintele 
lui, năzuinţele, speranţele, revoltele, în- 
doielile, visurile lui. Intreg sufletul lui 
George Mihail-Zamfirescu în cuprinsul 
a câtorva file de carte. 

Revista Fundaților Regale publică în 
ultimul număr, pe Octombrie, nuvela sa 
„Miss, pe care Gemi a ţinut s'o corec- 
teze singur, aşa cum era, cu un picior 
în groapă, la Sanatoriul Filaret, cu două 
săptămâni înainte de  desnodământ. 
Există acolo un pasagiu care spune to- 
tul: 

— „Singur, pe o vreme ca asta şi în 
pustiul unei străzi pe care numai amin- 
tirile au mai rămas vii — murmurase 
GEO —— mai ales când te gonesc de a- 
casă umbrele şi presimțţirile rele, nu-i 
deloc mirare să simţi cum trece moar- 
tea pe lângă ziduri şi prin tine. Scris 
a fost se vede, să nu scap de mahalaua 
asta mărginaşe, să mă înconjure la ple- 
care şi să mă întâmpine la întoarcere, 
mizeria şi urîtul. Fireşte că nu port nici 
un semn în frunte, dar în priviri și în 
cutele obrazului meu ţipă sărăcia și 
plictisul, revoltele și disperările mute 
din lumea asta mică și speriată de zvo- 
nul orașului mare. Duc cu mine o tris- 
teţe pe care prietenii puţini dela ceniru 
şi mai cu seamă stricaţii dela bar nu o 
pricep şi aduc, în fiecare revărsat de 
zori, beţia ce-mi împleticește pașii, un 
gust amar de risipă şi de viaţă wrânda- 
vă, pe care cei de aici niciodată n'au s'o 
binecuvinteze. Leg două lumi şi mă ma- 
cin între ele, neînțeles, fără nici un rost. 
Am rămas şi am să mor ca un străin — 
pentru unii şi pentru ceilalţi tot aşa de 
străin. Doamne, unde sunt primăverile 
entuziasmului, ale încrederii în mine şi 
ale dorului de muncă ?.. 





Pasărea albastră 


Când vei sbura peste al tău Regat 
Ochind din nou hotarul alipirei 

Și, turburând așezământul firei, 
Vei cobori pe ţelină spre hat. 


Am să te prind de mână și în tugă, 
Tăind uimita gloată de ţărani, 
Unde primarul, ca în vechii ani, 
Va închina pe pernă cheile cu rugă, 


Am să te duc prin cimbru câmpenesc 
Până la muchea dealului de unde 

Se vor zări înschinteiate unde 
Muind în lung tot parcul boieresc. 


De pe 'nălţimi prăpăstioase 'n valea 
Făgăduinţelor vom merge apăsat, 
Inlăturând la curte sprinteneala 
Feciorului ieșit înmănușat. 


Cutreera-vom fala din alei, 

Livezile, vâzdogi tivind curecheria, 
Podoabe zămislite în parte de bunei, 
In parte — de ce a închegat stihia, 


Vom prelungi tăinoasele hotare 

De dărnicii ce ni sadună ?n snopi, 
Alunecând în asfinţit de soare 

Pe oglindiri de mlajă și de plopi. 


In cânt de greeri noaptea prin arcadă 
Ne va chema din nou în ceas lunar, 
Intorşi în luntre vom găsi hotar 
Lângă neîntrecuta crengilor paradă. 


Tăind cu mâna apa din Răut, 

Voiu tălmăci meșteşugita cheie : 
„Aşi vrea să fiu din căile lactee 

„O stea în soarta unui om... spre sud 


„Neturburând al faptelor decurs 

„Aşi vrea să tore un fir din încântare, 

„Neîncălcând a simțului urmare 

„Ași vrea să săp fereastră spre nespus. 
sa 

„Și între noi ceva să-și facă loc 

„Că în iernatie somn pe nesimţite, 

„Având putinţa legei neclintite 

„De-ași relua fiinţă la soroc. 


„Cum sunt stăpâni pe visterii cu lacăţ 
„Inchise şi deschise după vrut, 

„Să fim stăpâni pe-al duhului avut, 
„in loc de mărunţiș trăit în treacăt. 


„Să stăm la matca volburelor vii 
„De unde cresc popoare, cresc 

domnii — 
„Tu să dai vremei nouă sfetnicie 
„Eu s'o transpun în slovă străvezie. 


„Al apelor ş'al cerurilor mit 

„Cules de greci în lungul crez sanscrit 
„Va învia din întregirea noastră 

„În cosmic trup de Pasăre Albastră. 


OLGA CRUȘEVAN-FLORESCU 








=. 6 








UNIVERSUL LITERAR 








28 Octombrie 1939 == 


Z Vagabondul vitrinelor— 


La dreptul vorbind, universul vieţii 
interioare a lui Zimmermann, alcătuit 
din materialul vitrinelor din marile me- 
trapole, nu era mort, uscat, neprimenit. 
Schimbările la faţă totale ale vitrinelor 
nu-i distrugeau armonia interioară, du- 
păcum schimbarea aspectului astrelor 
în devenire nu sfarmă echilibrul unui 
sistem planetar. Un aspect unitar de vi- 
trină putea fi înlocuit cu alt aspect uni- 
tar. Insă plecarea unui lucru izolat de 
sub geam, strica ordinea totului în viața 
farmacistului, silindu-l la nespuse stor- 
ţări pentru a-și reîntoarce lumea în ro- 
tirea ei de o frumuseţe chibzuită în 
taina de peste fire. Asemenea plecare a 
lucrului era, însfârșit, o abatere ce nu 
se putea ierta de vremece ea se datora 
unui scop strein de universul lui Iacob. 
Accasta pentru adevărul banal că există 
două categorii de amatori ai vitrinelor: 
unii cărora le este de trebuinţă, ceeace 
se află în ele și alţii pentru cari gândul 
de utilitate rămâne un simplu pretext 
de contemplaţie a simetriei frumoase 
născocită de acei mari artişti întrebuin- 
țați de negustorii cari se respectă. E 
vorba de maeștrii de vitrine, caracteris- 
tici secolului XX, ale căror creiaţii for- 
mează o artă îndiscutabilă ce se oferă 


Pr 


Z —c/ 





|! 


etemilor şi simpaticilor gură-cască. Ea 
depăşeşte în cele mai multe cazuri in- 
tenţiile neguțătorești. 

Galeriile comerciale din Milano, sub 


nesfârşite arcade marmoree,  orândui- 
seră perspective mai largi în sufletul 
farmacistului maniac. In fața galeriilor, 
pe acoperișul faimosului Dom, sfinţii 
pogorau din pisc în pisc. Veneau parcă 
sfinţii din stele, în ordine ostăşească. 

Mulţi dintre tovarăşii de călătorie nu 
s'ar fi deslipit de clipa aceea. Occident! 
Pe urmă sosea clipa grea a despărțirii 
de priveliști și de ghizi... 

De cum pornea trenul printre duzii 
italieni, fiecare începea să simtă un în- 
ceput de disolvare, de uitare a imagi- 
nilor ce i se pretfirase pe subt ochi în 
marele oraș. Nesomnul accelera uitarea 


aceasta. Mintea se umplea și se golea 
ca un thermos pe drumuri  nestârșite. 
Smucirile vagonului făceau să sune a 
secetă, capacele de aluminiu în valize 
şi poate în capetele care se credeau binc 
aprovizionate cu noutate. Asta nu i se 
întâmpla însă lui Zimmermann care 
privea numai ceeace se afla după gea- 
muri nedând atenţie la ghizi şi relită- 
ților de ei specificate. 

O ciudăţenie nouă, nouă prin faptul 
că „părea“ o abatere dela feiul său, dar 
nu era : 

Spre grotele Postumiei, văzu prin 
geamul expre:ului, o fată. Sfârșitul de 
vară puţin arămiu își cedase un mo- 
ment, întregul verde ochilor acelei ne- 
cunoscute. Zimmermann i-a întâlnit şi 
le-a sorbit întreaga miere cu nesaţiul ce- 
lui care abia a trecut hotarul întrun ţi- 
nut legendar. Trebuia să-i caute de- 
acum, toată viața. Sonatele lui Beetho- 
wen pe care tradiţia muzicei de cameră 
din școlile săsești, i le strecurase 1n 
sânge, nu-l alinară. Prea era măsurată 
chiar suava Frihlingsonate pentru un 
norâic îndrăgostit de ochii mari, adria- 
tici. 

Acest vagabond al vitrinelor (fiindcă 

gisagiul cu toate făpturile, văzut prin 
geamul neafumat al trenului electric de 
“'rieste, constituia tipul desăvârșit de 
vitrină) se întoarse înfine din apus cu 
o iubire. 

Cine te opreşte să fii atât de nebun 
încât să iubeşti o quasi-divină arătare 
de o clipă la geamul unui tren?... Îţi tre- 
buie mai mult ca să nu poţi uita o cadră 
a lui Botticelli ?.., 

Nu s'au întâmplat destule emigrări 
ale Madonelor spaniole, în rapide, pe 
timpul recentei revoluţii din peninsulă? 

In viziunea unui nou pasionat care 
să nu fie un păstor, ci un adevărat om 

Pg ie IA pei : E 
a! civilizaţiei, Madona sau lisus nu sar 
putea ivi prea bine la geamul unui 
tren, pe un peron sau pe scărița ce ae- 
roporturile o oferă nou-sosiţilor din 
cer ?.., 


Astfel Zimmermann nu se putu des- 
părți de această icoană, antiteză a tru- 
fiei barbare, femeca pe care civilizația 
n'a legat-o de răul geniu, de punguța 
cu fierc, de jindul vâsctos pentru pă- 
mânt. Icoană opusă femeii sportive de 
ultima oră, femeii din noua palertră pe 
care o protegueşte soarele, dar acel 


soare din cerul astronomic, nu de pe 
vreun Olimp. 

— Necunoscuto, pentru tine orice vi- 
trină a devenit un relicvariu!... Tu tre- 
buie să fii Daimonia!... Surâsul tău ne- 
sfârșit care se va permanentiza în toate 
efigiile ce ţi le va bate memoria mea 
bolnavă de tine, mi-arată că şi tu, pre- 
cum fetele plămădite în basoreliefurile 
eline din prima recoltă, ai copilărit, ai 
clipit în plin soare şi în plin crez... 

Așa gândea într'o zi mohorită şi vi- 
jelioasă, Iacob Zimmermann, întors din 
călătorie, în faţa unei mari vitrine de 
orologier. 

Uşor de închipuit faptul că olimpicul 
nostru spițer nu purta la dânsul ceasor- 
nic de niciun fel şi nu-şi amintea să fi 
știut vreodată cât este Ora. Avea însă 
o deosebită înclinare să studieze înde- 
lung, etalajul acela de ceasornice de 
toate îelurile și din toate timpurile, dela 
pendula cu cuc — să spunem — până la 
ceasul electric. Arătătoarele acestor ca- 
drane de după sticla groasă a vitrinei, 
umblau dar erau puse la diverse ore, 
așa că nu se putea cunoaşte timpul e- 
xact, chiar dacă vreunul dintre ele co- 
respundea cu meridianul nostru. Pen- 


oara Se DEN ae a at 


ge 


A 
ST), 


? 





i | | Mp, 





dulele își urmau tic-tacul, cântau de- 
sigur, fără a putea transmite prin gea- 
mul solid al vitrinei cu insignele de fur- 
nizoare regală, nici cel mai mic sunet 
până la urechile privitorului. 

Tacitum din naștere, ceasul electric 
dirija concertul reauzit al celorlalte o- 
rologii, cu limbile lui rectilinii, ceremo- 
nioase. 

Printre bijuteriile grele din orient, 
scumpeturi de artă veche  desgropate 
din mormintele barbarilor ajunși prin 
Dacia, sau podoabe care înfrumuseţase- 
ră pe zeițele din primele cetăți grecești 
dela Marea Neagră, străluceau simetri- 
cele bijuterii moderne, ori lucruri eftine 
cromate, atrăgând atenția midinetelor. 

Cu toată priveliștea a cărei ordine 
de-atâtea ori îl deslătase, Zimmermann 
avu un sentiment de tristeţe și singu- 
rătate care i se păru nou. Se străduia 
să-şi amintească bine când mai fusese 
într'o stare cât de puţin asemănătoare. 
Poate era ceva — foarte vag —  ain 
agitația ce o simţise altădată, înaimte 
de întâlnirea cu vreo femee. Era ca şi 
atunci supărat pe sine. Atunci chipul 
femeii, îi apărea anticipat orei de dra- 
goste, pe fundalul cel mai însorit al în- 
chipuirii. Se speria: de sar şti ea atât 
de mult dorită, n'ar mai veni la întâl- 
nire! Dar nu numai de aceasta se speria: 
mai era gândul că în momentul înţâl- 
mirii reale se va petrece ceva altfel, 
deși plăcut, absolut deosebit de ceiace 
îşi preînchipuia fără să vrea, în beati- 
tudine. 

Accastă contradicţie, acest imprevizi. 
bil care face ca femeea văzută azi, să-ţi 
reapară mâine, ca o lume nouă, este is- 
vor de teamă şi neliniște, Pentru un in- 
telectual, obișnuit să prevadă, va fi 
chiar un motiv de revo:tă împotriva lui 
însuşi. Infuriat deci că nu poate sesiza 
mai mult, dânsul va inventaria fără 
cruțare tot ce este secundar în femee, 
adică se poate prevedea. Ea va mirosi 
de exemplu, câteodată, a scrum proaspăt 
dela coator, și se va simţi din mina ei 
că a avut grijă să ia, ca şi bărbatul, o 
gustare înainte de rendez-vous, din ori- 
bila prudenţă ca să nu-i chiorăe tubul 
digestiv neoportun. Cugcte de astea îţi 
strunguesc  închipuirea și o epuizează 
dureros, așchie cu așchie. Dar se apro- 
pie ora, trebuie să te îmbraci cu silă 
de tine, că totuși te supui, că obrajii îţi 
ard deşi nu te afli încă în faţa inami- 
cului, 

Redusă la nimic, imaginea suavă a 
femeii, pentru distrugerea căreia ai fă- 
cut să duduie crematoriu! criticei, isbuc- 
neşte, renaște violent de cum priveşti 
pe fereastră şi vezi că norii nu s'au pu- 
tut solidariza să-ţi provoace un ghinion. 

Ţi-ai făurit o mică lespede de cer- 
titudinc, a cărei formă deși îți joacă 
sub picior, poți dintr'un salt, cobori 
scara să pornești, parfumat, pe că- 
răruie. Uitat de tine, fiindcă ai simţit 
nevoia să te minți şi să fugi de hăul 
marei certitudini, fricosule, sufletul fe- 
meii primejdios, nou într'adevăr, îngro- 
zilor de nou, de univerzal te aştoaptă, 
te pândeşie. El nu-i pereche cu închi- 
puirea ta imperfectă ! 


(Urmare din pag. 3-a) 


Deastădată Zimmermann se afla în- 
tr'o stare de dulce certitudine, a unei 
existențe presimţită din singurătate cu 
deosebirea mare că dânsul nu ajunsese 
la această certitudine prin nicio încrân- 
cenare a gândurilor. Acea existență ca- 
re-l obseda acum nu avea decât un sin- 
gur punct comun cu celelalte de care 
am spus, și anume unicul fapt că şi ea 
putea fi ţintă a unei presimţiri din sin- 
gurătate. De aici venea, la rându-i și 
noutatea, frăgeziumea de melancolie a 
simţirii acestei singurătăți ce-l stră- 
bătea. 

Mulţi ochi femenini se perindau în 
oglinzile din fundul acestei bogat de di- 
verse vitrine și tânărul farmacist în şo- 
maj, îi vedea resemnat, în amurgul a- 
cela, când deodată, sângele-i svâcni pu- 
ternic şi i se încălzi limba *n gură ca 
sub efectul unei inoculări de calciu. 

Ochii aceia verzi dela Postumia îl 
priveau acum, da acum, chiar de-acolo 
din oglinzi, din fundul vitrinsi, unde 
timpul murise 'n harababura cadranelor. 

Era ea, Daimonia. 

Poate un foşnet de mătase cald i-a a- 
diat lui Zimmermann la ceafă, dar nici 
nu s'a gândit să se întoarcă nătângul să 
vadă cine va fi fost pe trotuar lângă 
dânsul. Destul că Daimonia era în vi- 
trină. 

„„Ochii dispăruseră însă cum se to- 
peşte o dulce halucinație în crengi bă- 
tute de vânt și de lună. Zimmermann 
sta deșertat de orice gând în faţa pn- 
dulelor și a concertului lor mut, când 
zări în sticle pe paznicul oficial al ma- 
gazinelor, venit să controleze încuieto- 
rile ușilor. 

Când se făcuse așa de târziu?.,. Tre- 
buia să se depărteze târindu-se ca un 
satelit pe lângă vitrinele luxoase, ce ră- 
mân aprinse toată noaptea, blestemat, 
poate, ca nici somnul să nu-l scoată din 
înlănţuirea magnetică a acestor imagini 
scânteetoare. Avea să adoarmă ca un 
adevărat vagabond, cu steaua unei vi- 
trine la cap... Dar paznicii aceștia erau 
dușmanii săi și avu de furcă cu dânșii 
atâta vreme cât colindă, în noaptea a- 
ceea, tot oraşul, doar-doar de-şi va găsi 
iubita în vreo vitrină, înconjurată de 
lucruri noui precum ea, precum frunzi- 
șurile Postumiei, nu numai paznicii din 
grădinile publice, cioclii aceia verzi care 
pun atâta sadism în îndeplinirea dato- 
riei lor, sunt inamici ai iubirei. Alba- 
nezii din jurul vitrinelor, streje prefe- 
rate de negustorime, holbau ochii cci 
maâi fioroşi din lume asupra sărmanului 
îndrăgostit. Presimţea că va muri aza- 
sinat, de vreunul dintre ei can văgău- 
nile balcanice. 

Odată, scos din fire, a asvârlit întir'o 
vitrină către un albanez nocturn : 

— Da, caut pe Daimonia, imbecilule, 
părosule! și a luat-o la fugă schimbând 
culori, culori, albastre, roșii, verzi, du- 
păcum erau și reclamele luminoase prin 
locurile pe unde se prelingea chipul său 
besmetic. 

Se schimbase mult. Avea acum tră- 
sături de poet şi olipiri de tâlhar. Aș- 
tepta frigul cu nerăbdare ca să-și poată 
ascunde în gulerul ridicat al paltonului, 
dezastrul ticurilor, în fața privirilor in- 
dizcrete din adâncul oglinzilor. 

Daimonia se retrăsese în Peșterile Po- 
stumiei? Serafica Daimonia, nicăiri!... 

Tot ce era dans de nimfe în Beetho- 
wen, în pasagiile lui care amintesc se- 
ninul grecesc, nu o putea cuprinde în- 
treagă pe Daimonia. 

Târziu de Toamnă. Se jerpelise vaga- 
bondul vitrinelor. 

Cele mai dure căderi de frunze erau 
cele resfrînte în vitrine. O vagă pilitură 
de aramă, se aşternea parcă pe toate o- 
biectele dintr'insele, decând ie lipsea e- 
sențialul... Vitrinele lui Zimmer în delă- 
sare... Simţea pe viu un gol uscat. Un 
gol metalic aliat crâncen cu acel gel lă- 
sat de cravatele rare cumpărate în ru- 
giniul anotimp. Gol pe care știe să-l lase 
doar femeea în priveliştiie cele mai zu- 
flate'n aur ale sufletului. Din fața oriși- 
cărei vitrine, Zimmerman pleca precum 
te duci dintr'o stațiune climaterică unde 
ai iubit pânăn vremea ploilor, te-ai 
despărțit, ai înhumat, îngrozit mai ales 
de gândul că peste puţine zile, îndată 
după primele toane ale Toamnei, va fi 
pe acolo un cer clar dar inutil... 

In urma ta în munţi urmează culesul 
meschin al puține.or cereale, bilanțul 
hotelierilor... 

Glasul eroului nostru se cățăra pe 
geamuri ca un paing pur, adus.de vijelie 
din colinele postume iubirci. Firul de 
argint, cădea, era luat de țepoaseie tă- 
văluge ale uzinelor comunale... 

— Daimonia, tango funerar cântat de 
meridionali cu veste roșii în țările ceior 
mai îmbelșugate vitrine ! 

Daimonia cerută pretutindeni! Chiar 
în orașe unde câte două fluvii își unesc 
apele, bogăţiile și visurile, se simte mai 
mult lipsa ta și este mai multă desnă- 
dejde 'n jazzuri... 

Zimmermann, cu picuri de ploaie ve 
față, sui la prietenul său, doctorul Co- 
dru care-l dogorea adesea cu bune ca- 


fele, strecurându-i în ele, pe ascuns, dro- 
guri întăritoare, 

Tânărul chirurg cu lunete vorbea 
mult, despre oase, poezie, Cafri, despre 
dragoste cu puncte pe i ginecologice, 
etc. Il auzea Zimmermann precum odi- 
nioară? Greu se poate răspunde. 

Supt, cu un început de încărunțire, 
tremurător, farmacistul nu scăpă tot 
timpul din vedere un anumit obiect din 
cabinetul medical... Doctorul se simţi 
nevoit să-și mute privirea dela ascultă- 
tor, într'acolo şi pe dată chipul i se în- 
tunecă. Era înduioşător, într'adevăr, 
să-l vezi pe Zimmermann, descompus 
de suferinţa lui ciudată, cum sta întors, 
reflectat în geamul acelui dulap cu 
scule chirurgicale ! Acolo, pe lucitoarele 
foarfece lungi, nichelate, steteau aţintiti 
ochii musafirului. Ele formau demult 
obiectul vizitei sale împreună cu alte 
unelte de trebuință doftoricească. Mo.- 
destă dar bine întreţinută vitrină... 

— Mi se pare că te interesează nouile 
mele mănuși de cauciuc, rânji medicul 
care ştia să fie macabru şi ironic mai 
mult dintr'o reacție de compătimire, de- 
cât din răutate față de pacienţii care 
„Şi-o fac cu mâna lor“ şi nu-și dau sea- 
ma în ce hal se găsesc. 

— Eşti cam perpelit, dragă tinere, 
continuă el, uitându-se la ceas. Să nu 
te superi, știu că tu cu pregătirea ta 
Ştiinţifică, recunoscută între noi toți 
cei care te iubim, nu ești omul care să 
se joace cu sănătatea. Poate n'ai bani, 
nu te sfii. Ezte explicabil în împreju- 
rările de-acuma. Iată ce e, trebuie să-ţi 
faci relaţii. Te oblig pentru asta, ami- 
calmente, să mă însoțești la consulta- 
țiuni prin casele bogate. Te oblig, scum- 
pul meu, chiar de astăseară 'ncolo ! Cu- 
noști o meserie frumoasă, moară care 
macină. Nu înţeleg dece să te lași așa! 
Nu-i vreme de pierdut. Să mergem. 

Doctorul îl şi duse mai mult pe sus 
până la mașină... Farurile au tăiat băl- 
toace sfidând mizeria cartierelor umile, 
împlântându-se apoi firesc în marile 
bulevarde. 

Au stopat în faţa unui block cenușiu 
dar ninz cu fluturași de mică, strălu- 
cind magic deasupra miniaturalelor gră- 
dini în matcă de beton. 

— Am sosit. N'ai nevoie să știi cum 
se numeşte clienta mea de-aici, spuse 
doctorul. Este văduvă şi patroana unui 
magazin de stămburi. Fratele ei ţine o 
mare farmacie. Sper să-l găsim aici, în 
vizită. Deaceea te-am adus. Poate de el 
depinde norocul d-tale. 

Este, poate, un lucru bine cunoscut, 
marele, totuşi nostimul defect al uno- 
ra dintre  angrosiștii de produse tex- 
tile. Dânşii nu au posibilitatea să-şi mo- 
bileze propria casă așa de drăguţ cum 
izbutește cealaltă lume muritoare, cele 
mai adesea. Aceasta însă, bineînţeles, 
nu din motive de cruțare a mijloacelor 
materiale. Dimpotrivă, altceva îi împie- 
decă să reuşească, oricât se ambiţionea- 
ză și risipesc. Ei bine, prin deformaţie 
profesională, dânşii își transformă pro- 
pria locuinţă într'o amplă vitrină. 

Toate lucrușoarele casnice par a voi 
să fie expuse pentru cumpărare și reu- 
şesc să fie pentru contemplaţie, în că- 
mimul acestui soi de comercianţi. Per- 
delele din cupoane impunătoare, așa 
cum au fost luate dela expoziţia de măr- 
furi propriu zisă. Caza întreagă pare o 
scenă rulantă alcătuită din galantare. 
Totul lasă o impresie neștearsă de nou, 
fără putinţă de a se prăfui, de a se clinti, 
în aceste case de familii meguţătorești, 
precum dealtminteri în frumoasele lor 


Nici urmă de fratele farmacist de care 
i se vorbise. 

„Era numai ea (Zimmermann ar fi 
răs enorm să-şi găsească aici un con- 
frate), era Daimonia, da, însăși ea, sera- 
fica Daimonia !!! 

Zărind-o, Zimmermann avu curioasa 
sensaţie că toată această nouă vitrimă 
se află modelată după arhitectura unei 
roze. Această imagine isbuani în mintea 
sa ca'n moina unui cartier de mahala 
în miez de noapte sub ger şi zăpadă, 
unde o vitrină aprinsă e un lucru dela 
sine rar. Proaspăta roză mistică se plă- 
mădise parcă din scrâșnetul tainic al 
unui șoșon mic și nou în zăpadă nouţă. 

Nu se mai săturau să-și vorbească în 
magnifica vitrină... Doctorul, văzând că 
lucrurile iau această  neprevăzută în- 
torsătură, s'a strecurat stios ŞI şi-a vă- 
zut de treabă după ce a prescris vreo 
câteva croaziere. 

„Era acum Noaptea de Crăciun.. 

Prilejul de apoteoză a supremei vi- 
trine, cuib al dragostei dintre Daimonia 
Și vagabondul dela Posturmnia. 

Ă In. sine Împăcate, vitrinele intraseră 
în vârtelnița firească, universală, ninse 
cu argintul sărbătorii... 

Noaptea nunţii a fost hotărită pentru 
acum și colindătorii cu atât mai îmbu- 
jorați apăreau în faţa unui uriaș cristal, 
Zimmermann surâse fericit, deşi nu-i 
zărea pe micii săi tovarăși întru con- 
templarea vitrinelor. Ei colindau sub 
privirea goală a unor înseri în vitrină, 
fără a ști că sunt acolo îngeri adevărați. 
Ă Vitrina şoaptelor de iubire s'a deschis 
într'alta unde se găsea patul nupțial, 
In sălile celalalte petrecerea de nunţă 
continua, 

— Nu mă așteptam la asta din partea 
fostului meu elev,  protestă bătrânul 
său patron de odinioară, mult mai albit, 
care se afla printre invitaţi. Auzi dum- 
meata, să plece cu mireasa, ca ţăranii, 
înainte de a se face ziuă! Ptiul.. 

_Dar nu de rău crescut, ci din cauză 
că nu ştia ce este timpul, plecase Zim- 
mermann. De altfel, ceilalți nuntaşi, a- 
fară de bătrân, nu aveau nevoie de a- 
cest argument ca să-și urmeze voioşia. 

„Dincolo, Daimonia, bronzată de răsă- 
rituri dalmatine, dansa mirelui dansul 
de pe urmă în spirale de coji de rodii. 

„Deasupra, pe tapetul verzui, neauzită 
din cauza brățărilor sonore ale femeii, 
trăia ca noi ceștilalţi, o pendulă de lemn 
aromat cu arhaice mlădieri odihnitoare. 
O pendulă așa cum Zimmermann nu 
ma! văzuse niciodată şi cum şi-o imagi- 
nase numai la casa bunicilor săi pe care 
îi idealiza. 

Din joc, Daimonia i se asvârii în bra- 
țe. Ca niște fire de borangic, scrum se 
făcură ticurile lui odioase, sub săru- 
tul ei. 

Chipul bărbatului rămase astfel, pur 
luminos, cum cerul l-a lăsat, 

„EI era lângă dansatoare mirele olim- 
pic care triumfă în finaluri:e lui Be- 
ethoven, când auzi cel mai barbar sunet 
care se poate concepe într'o vitrină. 

Pendula de modă veche şi-a bătut 
ceasul. 

Primul ceas pe care Iacob Zimmer- 
mann îl trăia, îl vedea, în viaţa lui ase- 
mănătoare cu o multiplicată vitrină. 


Acolo, într'însa, pendulele contazeră ca 
obiecte de înfrumusețare şi nu indica- 
toare de timp. E], care nu recunoștea 
decât mișcările mute ale acelor ceasor- 
nice care formau pe etajere o armonie 
tocmai fiindcă erau neîndreptate, adică 





cavouri artistic înzestrate şi unele și al- 
teie, probabil, cu concursul acelorași 
maeştri de vitrine cari stau gratuit la 
dispoziţia stăpânilor în afară de pră- 
vălie. 

Deaceea, în loc să pară prea conforta- 
bile, aceste locuințe smulg admiraţia în 
primul rând, prin frumusețea lor si- 
metrică, a:emenea unor colțuri gin stră- 
vechimea Olimpului păstrate, unde n'a 
fost uitată aplicarea în stil mare a geo- 
metriei la viaţa intimă. 

Un extraordinar chiot vesel se auzi... 

Aici totul părea expus astfel, dar nu 
aceasta făcu pe vitrinomanul Zimmer 
să tresalte de o bucurie atât de sgomo- 
toasă... De mult, din acel amurg de 
Toamnă, se simţea nefericit lângă orice 
vitrină... 

Aici, în salonaș, cerul de tapet era de 
un albastru unic și asta încă nu însemna 
prea mult... 


un ansamblu de semne deosebite, ceasul 
arătător al adevăratului timp fiind com- 
plet neidentificabii între ele ca Iuda 
între apostoli înainte de ruperea lui din 
grup prin semnul cel nou... Semn? În 
vitrina asta ceasul grăia singur. 

Era întâia dată orară ce o afla ciu- 
datul Sas beethovenian, negarea exis- 
tenţei vitrinelor ! 

A sărit dela etaj cu o şerpoaică rece 
în braţe. Dar nu era Daimonia... Era 
pendula cu linii mlădioase, insinuante, 
odihnitoare. Il săruta prin aer cu acele 
pe obraz. 

Vagabondul Vitrinelor, precum îşi 
prezisese în acel amurg când a regăsit 
ochii verzi, a fost descoperit printre ră- 
=durile din matca de ciment, gâtuit 
da Alkanezul care păzea în curte de- 
pozitul en gros de produse textile... 


SIMION STOLNICU 


mea 28 Octombrie 1939 








UNIVERSUL LITERAR 











TEATRUL STUDIO NAȚIONAL : 
„FERICIREA MEA”, COME- 
DIE DRAMATICĂ IN 3 ACTE, 
DE D-NA CLAUDIA MILLIAN 
REGIA : D. SOARE Z. SOARE 


Am putea începe cronica de 
laţă cu aceleași cuvinte evoca- 
toare pe care programul Stu- 
dio-ului le pune în fruntea celor 
câteva rânduri formând „SU 
biectul” piesei: „Este realitate 
au miraj — fericirea omenească. 

Intrebare  nestăpânită, isvo- 
rând din tumultul vieţii, — pe 
care oricine și-o poate pune in 
clipe de restriște, şi chiar mai 
adesea, când rămâi singur, faţă 
in faţă cu tine. Pericirea ome- 
nească, noțiune abstractă şi e- 
iastică, totuși atât de greu de 
realizat. Miraj în fond, iluzie, şi 
cine poate ccncede cu in.ma 
deschisă că ru există clipe su- 
preme, clipe în cari refrenul 
faustic O rămăi, eşti atăt 
de frumoasă, nu ne îmbie cio- 
cotitor. Sg, 

Insă chiar acestea dispar re- 
pede umbrite de valul crud a 
vieţii, al adevăratei vieți, ce nu 
cunoaşte fericire ori nafericire, 
ci numai lupta neostenită, obo- 
sitoare, epuizantă, lupta pentru 
iluzii, năzuinţă mai presus de- 
cât oricare alta. 

„Fericirea mea“ se adânceşte 
fără dorinţi de lămurire, în su- 
fietul intortochiat şi sumbru al 
unei femei, care ascunde un se- 
cret de-o viaţă întreagă, un se- 
cret ce nu trebue desvăluit ni- 
mănui, o aorinţă neîmplinită, o 
iiuzie nesfărâmată, şi un lung 
calvar alături de soţul, veşnicui 
nepricepător al inimsi soției, 
soțul ce până la urmă, în sinu- 
ciderea lui, nu-şi împlinește de 
cât destinul, curmându-și firul 
vieţii, fiindcă a fost înfrânt în 
demnitatea lui de mascul şi om 
da seamă. 

Eternă vanitate omenească, ce 
nu va pricepe sufletul femenin 
in clipele sale de largă respira- 
ție, când el cuprinde ca într'o 
vastă îmbrăţişare, tot ceeace 
traiul are mal variat, mai aspru, 
mai necruţător şi mai bun. 

Ceie ce se întâmplă pe scenă, 
se desfăşoară întrun ritm din 
alte lumi,  indescifrabil și 
până la sfârști absurd. Dece? 
Pentrucă ,neprevăzutul e cate- 
goric”, spune profesorul, şi sun- 
tem obligaţi s'o constatăm, ne- 
prevăzutul e categoric, tăios, re- 
incit veşnic. 

Neprevăzutul e în fond un 
mare regisor al vieței, un diri- 
jur misterios, sumbru și neicr- 
tător, poate nedrept. Oare este 
navoe să ne mai întrebăm de ce? 
Probabil că nu, precum nici au- 
toarea, care în această piesă a- 
tinge un dramatism de înaltă 
tensiune, nu se întreabă dece, și 
oprește acţiunea într'un moment 





Doamna 





Clody Bertola e una dinire 
cele mai preţioase actriţe ti- 
nere, întruninăd, armonie, talen- 
tul, cultura și munca. Acum câ- 
teva luni am văzut-o în acea în- 
cântătoare comedie adolescenti- 
nă: „Zile senine”; un ins din 
mulţime a aplaudat şi Sa pier- 
dut în noaptea orașului. A fost 
intâia revelaţie. Ceva maj ţâr- 
ziu am cunoseat-o pe Clody 
Bertola, la o altitudine nu de 
8200, ci de 2009 de metri. A fost 
a doua revelaţie. Un om, pe ca- 
re-l bănuiai, dincolo de tăceri, 
un om făcut parcă pentru vic- 
torii, o discreţie poetică. Un a- 
pus de soare privit de pe cul- 
mile Postăvarului, bucuria albă 
a unei partide de ping-pong, 
iată lucruri mai glăsuitoare pen- 
tru un arțist decât recomanda- 
ţiile banale. 

Pe Clody Bertola noi o ve- 
dem în rolurile de mâine: a 
treia revelaţie, a patra si încă 
aitele. Mărunt medalion, însem- 
narea asta nu e nici tumbă, niti 
„reclamă”, ci reverența conde- 
iului în faţa unui talent frumos. 


ŞT. B. 


când, plini de speranţe, am ficonturat cu precizie rolul, pre- 


privit eventualele evenimente,— 
dincolo de cele trei acte — îa- 
vorabil. 

D-na Marioara Voiculescu a 
jucat rolul principal, și nu pu- 
vem vorbi de domnia-sa fără a 
cita pe d. C. Mitru, partenerul 
principal, împreună cu care au 
realizat o creaţie desăvârşită. 
Tact şi inteligenţă în rolul Ma- 
rinei, cu atâta dramatism cât 
era necesar, fiindcă piesa nu-i 
o tragedie; — distincţie şi pri- 
cepe în executarea rolului unui 
comandor—d-na Marioara Voi- 
culescu și d. C. Mitru au creat 
piesei o atmosferă de mare artă, 
subliniindu-i desigur, şi prin a- 
ceasta, înaltele-i calităţi  dra- 
matice. | 

D-na Dina Mihalcea, exube- 
rantă și plină de vervă, şi-a 





CINEMA ARO: Drapelul 


E un lucru foarte comod pen- 
tru producătorii cinematografici, 
ca, în vremurile acestea nu prea 
limpezi, acțiunea unui film care 
aduce un vag miros de praf de 
pușcă, să se petreacă intr'o ţară 
imaginară. Se precizează de a- 
semenea la inceputui benzii că 
eroii sunt personagii imaginare 
şi apoi, se pornește la realizarea 
filmului, fără nici o grije de răs- 
pundere. 

Cam așa a făcut domnul 'Tour- 
jansky şi astfel a luat naştere 
filmul: „Drapeiul“ 

E, într'adevăr înăiţătoare po- 
vestea omuiui hotărit oricît de 
mari ar fi riscurile, să curețe ţa 
ra lui de toate ororile politicia- 
nismului. 

E înălțătoare și atât de plină 
de adevăr această temă. Dar pen- 
tru ca s'o realizeze, regisorul sa 
folosit de mij.oace banale, datână 
de prin vremea filmului mut. 

Totul se petrece „cum scrie la 
carte“, fiecare scenă fiind bănui. 
tă inainte de spectator. Tot fil- 
mul pare o poveste de mult știută 
în care doar eroul şi-a schirnbat 
forma mustăţii iar eroina a îm- 
brăcat altă rochie. 

Filmul pare, totuși, serios până 
la sfârșit, numai gratie lui Willi 
Birgel, care, cu toate că are o fi- 
gură antipatică, știe să joace per- 
fect rolul său de erou. 

N'am găsit nici o notă forțată 
în jocul său. cu toate că scena- 
riul putea da ușor prilejuri la 
exagerări, 

Şi am mai întâlnit în film un 
chip pe care mulţi l-au uitat: Ni- 
colas Kolin. Cina mai ține minte 
vechile fiime în serii ? Casa mi- 
sterelor... Kean,.. 

Două nume cari au însemnat 
tot atâtea suczese împărţite fră- 
teşte de către Ivan Mosjoukine 
și Nicolas Kolin. 

Primul a murit. Cel de al doi- 
lea a rămas să joace roluri lip- 
site de importanţă. Priviţi însă 
mai atent chipul blând al bucă- 
tarului din acast fim, şi veţi în- 
ţeiege de ce, pe vremuri, N:colas 
Koiin era atât de iubit de spec- 
tatori 


CINEMA CARLTON : 
Drum bun Mr. Lester 


De mult n'am mai întâlnit în- 
trun film atâte» chipuri antipa- 
tice, ca în pelicula prezentată de 
cinematograful Carlton. 

Cu excepţia lui Jackie Oakie, 
iţi actorii din film au chipuri 
sroazaice. Vedeta femenină po- 
sedă cel mai perfect profil semit. 
ăruia îi face concurență doar 
nipul pianistului (mă întreb da- 
-ă nu e fratele ei). 

Tenorul pare mai prost chiar 





O MARE SARBATOARE A 
TEATRULUI ROMANESC 
AGATHA  BARSESCU IMIELI- 
NEȘTE 80 DE ANI 


La 23 Noembrie a. c. Agatha 
Bârsescu împlineşte optzeci de 
ani, 

Pentru a sărbători cum se cu- 
vine pe această ilustră tragedia- 
nă, societatea teatrală „I. L. Ca- 
rageale“ a, hotărit să organizeze 
un mare festival, ia care îşi vor 
da concursul cei mai de frunte 
artigti dramatici şi lirici. 

Festivalul va avea loc la tea- 
trul Lyric (Opera Română) sub 
înaltul patronagiu al d-lor: Const. 
igetoianu, preşedintele  Consi- 
liului de Miniștri, Profesor Nicu- 
lae Iorga, Conilier Regal, Alexan- 
dru Radian, ministrul Prese; şi 
al Propagandei, Petre Andrei, 
ministrul Educaţiei Naţionale, 
Profesor Silviu Dragomir, mini- 
stru pentru minorităţi, Ion Marin 
Sadoveanu subsecretar de Siat al 
Cultelor și Artelor, Profesor 
Const. Meissner, Prof. Trancu 
laşi, Profesor Victor  Vâlcovici, 
foști mimiştri şi un comitet de 
onoare alcătuit din domnii: Ca- 
mi] Petrescu, directorul Teatru- 
lui Naţional, George Georgeseu, 
directorul general al Operei Ro- 
mâne, Profesor lon Livescu, pre 
şedintele sindicatului artiştilor 
dramatici şi lirici, Profesor An- 
drei Oţelea, directorul Teatrului 
Naţional din Iaşi, Profesor Radu 
Constantinescu, directorul  Con- 
servatorului din lași, d-nele Lu- 
cia Sturdza Bulandra, Maria Fi- 
lotti, Marioara Voiculescu, Cta- 
udia Millian, d-nii S. Alexandre- 
scu, Tony Bulanara, Tudor Mu- 
şătescu, Const. Tănase, N. VIă- 
doianu, directori de teatru, ete. 


cum şi d-na Nataşa Alexndra, 
care a avut prilejul câtorva 
reușite poante. 

Mai puţin adequat roluiui, d. 
Gingulescu a, exagerat dramatia- 
mui  interpretărei, în schimb 
d-nii Atanasiu, spiritual şi plă- 
cut, Balaban, mult superior :o- 
lurilor anterioare și Fâgădaru, 
corect. 


Dacă am spus atâtea cu- 
vinte bune despre spectacolul 
de iMiercuri seara, nu trebue să 
uităm a releva frumoasele şi ar- 
tisticele decoruri, care împreună 
cu regia au creat comediei 
doamnei Claudia Millian un fru- 
mos cadru de prezentare, sobru, 
armonios și expresiv, 

VICTOR POPESCU 


decât Dick Powell, iar compozi- 
iorul somnoros e bun de luat la 
palme. Acuma, toţi oamenii a- 
ceştia antipatici, vor să facă și 
glume. Unele pot chiar şă fie 
reușite. 

Dar ele n'au nici un haz, ne- 
fiind spuse de oameni drăguţ. 

Tot din aceleaşi motive am ră- 
mas inditerenţi în fața stepului 
perfect al vedatei feminine pre- 
cum şi în fața vocei destul de 
plăcute a tenorului. Și totuşi n'a 
putut să nu ne entuziasmeze o 
scenă cu multe dansuri in care 
apare o femee mai urită şi mai 
flexibilă dacât Joan Davis. Si 
aceasta înseamnă destul de mult. 


CINEMA SCALA : 
Totul pentru dragoste 


Gândiţi-vă la un cai, un ne- 
gru și o trompetă. Svârliţi în ju= 
rul lor an puma de nebuni şi lă- 
saţi-i să facă ce vor. 

V'am prezentat filmul dela ci- 
nemaâtograful Scala. 

Duceţi-vă să-l vedeţi (dacă 
nu-l „prindeţi“ la Scala, mergeţi 
la Regal), şi n'o să regretaţi ni- 
mic. 

E atât de plăcut, în vremurile 
astea, să râzi cu hohote. 

Iar ca un simplu amănunt, vă 
spun că uegrul este Louis Arm- 
strong, de a cărui existenţă aţi 
aflat, poate, din cronicile lui Jac- 
kie Miclescu, 


TRAIAN LALESCU 


George Bernard Shaw 
un geniu alironiei 


vie a, imaderenţeai sale la priri- visvază, după care trăesc, cupă 


„Um bărbat de sase picicare, 
cu 0 faţă osoasă şi lungă, ară- 
tâmd parcă o tendință de a. mer- 
ge până în fundul luciuinior, o 
barbă mare, roşcată și resfirată, 
ochi mici de un albastru cenu- 
şiu specific englezesc, înzestrați 
cu o expresie ascuţiiă, cărora 
sprâncenile uşor tidicate le dau 
un aer sarcastic de Mefisto. 

„Mișcările sacadate, agile ca 
şi spiritul său, perfecta sa na- 
turaleţe, totul îl arată ca pe un 
om inteligent, foarte sincer și 
perfect conştient de capacitatea 
Sa", 

Astfel îl descrie pe Shaw, 
biograful său Frank Harris, ca- 
re-] văzuse penru prima oară 
la un meeting socialist dn East- 
End, acum patruzeci de ani și 
raai bine. Pe atunci Bernanid 


- Shaw suferind de infiuenţa lui 





Sâney Webb, era un tânăr și 
BERNARD SȘHAW 
infocat socialisi fabian, care 


deabia părăsise messria: de tun- 
cţionar de manufactură şi pe 
aceia de critic muzical, pentru 
ca să redacăgeze mani festele fia- 
bienilor şi Să se lanseze în ceri- 
tică. 

Indspendent și fronaeur, pro- 
vinciala lipsă le spaţiu a Dubii- 
nului, orașul său natal, îl face 
să se ducă incă de t'mpurin la 
Londra,unde spiritul lui se pu- 
tea avântura în toate contrazi- 
cerile posibile cu acel lustru, cu 
aicea framcheță si cu aces, ex- 
cepţională subtilitate, care l-a 
caraciter,zat totdeauna. 

Astfel îl vedem publicând, în- 
dată te legăturiie sale cu grupu: 
tabienilor slăbeşte, ca o mă:tu- 





Balamuc Palace - Hotel 


După ce au pribegit câteva luni 
prin paginile revistei, dela man- 
sardă la subsol, singuri sau ur- 


măriți de privirile puțintel scan- 
dulizate ale celor cari se neme- 





GEORGE VOINESCU 
reau să fie găzduiți împreună, pe 
aceeași pagină, „Nebunii“ lui 
Voinescu și-au găsit în cele din 
urmă... bulamucul. Va fi un pa- 
lat de toată frumusețea — un 





„Palace“ — în care onorurile ca- 
sei vor fi făcute — honni soit qui 
mal y pense — de Emil Botta. 

Fără 'ndoială, nimănui nu-i va 
fi cu putinţă să strângă laolaltă 
pe toți nebunii din lume, fie chiar 
și în efigie (mai lesne ar fi să-i 
izotezi pe... ceilalți, câțiva) şi nici 
Voinescu nu s'a 'ncumetat să facă 
una ca asta, dar cei pe cari ni-i 
înfățișază în elegantul caet ce va 
upare la „Universul literar“ sunt 
nebuni deabinelea, într'un grad 
de puritate ideală. 

Sunt arhitipuri şi esențe de 
nebuni — „Sans rien qui pese on 
qui pose“, fără nicio relaţie ori 
aluzie la coșmurul vieții de toate 
zilele, exemplare în cari, cu ori- 
câtă stăruință, nu ne-am putea 
regăsi. Sunt, însfârșit creaţii li- 
bere ale unei fantezii  nestânje- 
nile, care nu mai au nevoie nici 
chiar de autorul lor, pentru a fi, 
în absența oricărei constrângeri. 

Este marele merit al lui Voi- 
nescu, de-a ne fi înfățișat cu 
umor captivant şi convingătoare 
originalitate, un aspect inedit al 
nebuniei, cu mult mai interesant 
decât aspectul clinic: acela de 
supremă destindere a spiritului 
liberat de constrângerile asocia- 
țiilor de idei din experiența 
“urentă. 

N. 


cipii, cela patru iomane înmă- 
nunchiate sub un titlu comun. şi 
semmiffcativ: „Lin: SUcăaiisi iNS0- 
ciabil“, iar în 1891, după ce im- 
preuună cu  Eiimond Gosse şi 
VWlllam Archer, incercase 9 in- 
cetățenire a teatrului ui Ibsen 
în Enalitera, prima lui carie de 
critică:  „Quiintessence of Ib- 
senism“, 

Dar adevărata sa chemare, 
justul său spirit, nu se găsește 
decât în teatru. Aci dialogul îi 
oferă infinite posibilități de 
şariă, multiple teme de moală 
şi ironie. Continuând procesul 
de revizuire a, mozaviuritae S0- 
cietăţii engleze din timpul epo- 
cui wictoriene, prozes începu de 
maestrul său Samuel Butier, 
Shaw la um moment dat ajunge 
char prea departe. 


Incepând din 1893, când i se 
vepreznită prima piesă, ascen- 
siunea Su crește vertiginos oda- 
tă au îndrăzneala, cu lărgimea 
sferei de atac, cu vigurozitatea 
satirică. Totul este putred în 
Emglitera și totul se presează tz 
iircmiie, crede e], Astfel într'a se- 
rie de comedii, care l-au făcut 
celebru, Shaw critică subiectele 
cele mai scumpe  PBritanicior. 
religia (în „Dumnezeu și Blanco 
Posnet'), familia (în „Nu se 
poate şti niciodată“), ştiinţa (în 
„Medicul în dilemă“), partidele 
politice (în „JCăruţa cu mere“),şi 
vede, în Maieric de Mora, ui 
tregul Albion ca pe o casă â ini- 
milor sfărâmate, concepţie pe 
care O şi dramatzează sub ui 
titu identic, chiar cu pulm 
inainte de inceputul războiului 
din 1914. Este de altfel semuifi- 
cativ că Shaw! găsește această 
comedie, împreună cu „Intoar- 
cerea la Matusaiem“, ca ca mai 
bună lucrare a sa şi că o pune 
mai presus de orice 2 scris Sha- 
kespeare, cu excepția „Regelui 
Lear“ şi a lui „Machbet“, 


Toate acestea ar putea da lui 
Shaw presiiziui unu.  moranust 
„ă outrance“, unui puritar. ac 
cea mai autentică speţă. Şi a- 
ceasta este chiar părerea cemu- 
Dă. In realitate, autorul „Casei 
inimilor sfărâmaite“, este prea 
inteligent ca să se oprească la q 
singură formulă. O inteiigeni.. 
amorezată până da viciu ae li- 
bertate, de ironie, de paradox, 
Dim pumetul acesta de vedere 
Bernară Shaw este un negatvi- 
vist. 

„Ce a săvârșit el în tume, care 
să-i asigure imortalitatea: ? — 
se întreabâ Frank Harris. Eu nu 
văd nimic. Tot ceace posedă 
este o miraculoasă  clarviziune 
pentu deszoperirea răului. Nu 
l-a distrus îmsă... 

„In filosofie m'a adus nici a- 
devăr nou, nici o. formulă nouă 
in, weligie. Nu est: nici filosof, 
nici om de ştiinţă, nici poet pa- 
Sicniat până 13 propriu Batrlii- 
ciu. Prin ce speră el dar, să, ocu- 
pe szena pentru geneză vii- 
toare ? 

„Noi trăim într'o epocă deiny- 
crariică și Shaw sa: observat fozr- 
te just că „democrația preferă 
mediocrul'“. Adevărat si trag c,; 
Shaw este însuși un preferat a) 
democraţiei — încheie prietenii 
și b-ogratul său Frank Harris. 

Concepţia lui despre „umai- 
tatea, eroului“, pe care încearcă 
s'o impună prin drameie sie: 
„Jeanne d'Anc“ și „Cezar şi 
Cleopatra/“, nu este în fonți nimic 
altceva dezăt c „bagatelizare a 
erouiui-, adică a însuşi. facto- 
rului creator în omenire. Bvi- 
demț, pusă în faţa unei inteli- 
genţe eterne şi atoteuprinză- 
toare, lumea poate să n'aibă 
nici valoanea unei probleme de 
șah. Dar asta me este absolut 
indiferent, întwucât  nticioâată 
nu vom putea fi Dumnezei. Oa- 
menit au măsuntile lot după „care 





Intre teatru și cinematograf 


Cauza cinematografului este 
susținută în primul rând de 
spectatorul mediocru excitat, de 
condimentul copios al rectlamei, 
căreia îi urmează posibiiitatea 
imediată — avantajul — de a 
asista la proecţia unui film ori- 
cână, în orice sală și îmbrăcat 
cum 0 da Dumnezeu. 

Pentrucă spectatorul este fac- 
tor determinant în această lup- 
tă, dala inceput vorm incerca câ- 
teva precizări: In ce măsură 
poate profita el din punct de 
vedere artistic de pe urma am- 
belor elemente? 


Cinematograful vorbitor, cu 
tot stadiul înaintat ja care l-a 
adus progresul technic, ce poa- 
te oferi ca element vocal? 

Nimic din căldura şi vibra- 
țiile naturale aie glasului artis- 
tului. 

Inchideţi ochii în timp ce 
vorbesc actorii,  dispensaţi-vă 
pentru un moment de imagini 
și veţi avea cea mai mare de- 
cepţie, servită în ultima etapă 
â progresului technicei sonore. 
Percepeţi pauzele dintre replici 
şi le veţi auzi umplute cu sfâ- 
râituri obsedante şi cu acelaş 
zbârnâit de unde metalizate cari 
supără sensibilitatea auditivă şi 
provoacă amețeli. 


Dacă acestae este rezultatul 
definitiv în perfecțiunea sincro- 
pizării — şi nu poate fi altul .— 
atunci biruinţa teatrului e a- 
proape. 

Este cu atât mai frumoasă a- 
ceastă inevitabilă victorie a tea- 
viului în lupta cu cinematugra- 
iul, cu cât pelicula zace le peste 
zece ani pe aceiași lauri vește- 
jiți ai technicei infierbântate. 

In teatru actorui va fi tot- 
deauna mare prin el și prin mij- 
loacele lui naturale — lăsate în 
deplină evoluţie. 

Vibraţiile naturale ale voci: nu 
suportă în scenă alterații me- 
canice. 

S'au făcut deseori încercări de 
amplificare şi difuzare; incer- 
cări cari au sfârşit prin elimi- 
narea technicului din faţa vie- 
ţii, a verbului. 

In ceiace privește elementul 
vizual — imasinea, tragedia pe- 
lculei e şi mai sinistră. 

Periecţiunea fotografie: nu 
poate da nimic mai mult dezât 
imagini, umbre și pete -- uni- 
forme în varietate. 

Claritatea obiectivului îşi scrie 
testamentul cu aceiaşi cerneală 
în succesiunea şi mobilitatea 
inertă a imaginilor. 

Atâta timp cât lipsește relie- 


îul — inerent elementului viu 
— zadarnic pelicula va fi zugră- 
vită după naştere. , 

Dacă am ajuns să ne excităm 
retina rin bălţătura sticlelor 
de oockelari, procesul reliefului 
pa ecran, pare iremediabil pier- 
aut. 

De acord cu ascendentul cine- 
matografului asupra teatrului, 
nu putem fi decât pe planul co- 
mun — accesibil posibilităţilor 
de realizare: varietate de cadru, 
utilizarea spațiului, masa figu- 
raţiei, excesul de acţiune, de di- 
ramism şi... toate la un loc sur- 
prinse în existenţa comună a 
banului. 

Condimentul de celuloid szrvit 
spectatorului nu este  deocam- 
dată decât un' îndigest surogat 
al teatruiui, gustat cu lingura 
confuziilor din cazanul inerției. 

Dacă vom continua să privim 
lupta dintre teatru şi cinema- 
tograf prin prizma opacă a a- 
vantagiilor de moment, cari au 
poi angaja raportul cu latura 
artistică a problemei, atunci ne 


facera culpabiii de a substitui 


paternităţii artistice-spirituale a . 


teatrului, filiaţiunea improprie 
şi încă nelegitimată a celuloi- 
ului, 


GH. SOARE 





care 'creiază. A le nega brutal 
sau subtil, prin inteiigemiţă, este 
a face un act de cinism, inrucât 
înseamnă a-ţi descansidera, pro 
pria măsură, 

Ri aotivlvatea dramatică a lui 
Shaw poate să fie mozală, dnpă 
cum o pretind cei mai muiţi 
ciniure critici, dar este o moriziă 
periculoasă, came stă numri la 
G muchie de cuţit de cin:sm. 
Depinde de syeatalor dacă 
decide pentru uma sau  penitenu 
alta. Reese de aci că marele 
âvamialtune englez a realiza în- 
tm'adevăr subi:mul în înftsligenţă 
și spirit, dar cu ce preţ !... 

In ordinea acaasta de idai pu- 
tem face şi noi o remarcă: En- 
pitera, Buropa sau chiar lumea 
întreagă, sunt întradevăr o aasă 
a inimilor sfărâmate, dar Shaw 
ri ars a:ct noiul unui construe- 
tor, di acel ai; unui spoatator de 
geniu, axre râde, râde până la 
Ccxasperarea celor ce brâesc și 
sufăr, 


so 


AUREL CĂLINESCU 





Un veritabil actor 


şi o frumoasă speranţă, pentru cei 
ce cred întrun viitor al teatrului 
românesc, este 


N. TOMAZOGLU 


„A dat examen la Conservator 
Şi a fost respins. A audiat totuși, 
un an, cursurile d-lui Ion Mano- 
escu. 

In anul următor a revenit. A 
întrat, a urmat... dar la exame- 
nul de selecţie a fost respins. 
Incă un an pierdut... 

— Lasă-te băiete de teatru, 
i-a spus meşterul. Eşti prea slab, 
ca și mine — și eu am avut ne- 
plăceri în carieră, deşi am apu- 
cat alte timpuri... ! 

Doamna Alice Voinescu însă 
l-a sfătuit, l-a încurajat... To- 
mazoglu a mai așteptat un an, 
sa suit în tren, şi a ajuns la 
Iaşi. Aici mai este un conser- 
vator: a dat examen, și a in- 
trat in clasa lui Mihaii Codrea- 
nu. Trei ani... 

Intre timp, a mai jucat la 
lași, la „Teatrul Naţional“, şi 
după alți trei ani a terminat, 


lmând producția ca brio, Şi a 
revenit la București. 
Tomazoglu nu se grăbeşte 


însă, 

A intrat la „SCITA“, și a ju- 
cat — alţi trei ani — roluri de 
două vorbe. Un singur roi cum 
se cade: dar care a echivalat cu 
0 consacrare: „Mama“. O să 
ni-l amintim mereu, cu emoție... 

Deci, chiar și maeştrii se mai 
înșeală câteodată.  'Tomazozglu 
e tot... slab, dar asta nu-l impie- 
dică să dovedească marile sale 
posibilităţi. Dramă și comedie, 
Tomazoglu joacă cu aceiași re- 
ținută sensibilitate și cu un 
deosebit farmec personal, 


GEORGE VOINESCU 





Rânduri despre o 
„Revistă“ 


Am urmărit cu plăcere — poa- 
te pentru întâia oară — un spec- 
tacol de revistă: acel al teatrului 
„Alhambra Baby“. Spectacolul a- 
cesta, are şi alte semnificaţii afară 
de cele ale unui banal spectacol 
cu fete goluțe, cupletişti şi tenori. 
Înseamnă o încercare și o reuși- 
tă: aceia de a ridica nivelul obiş- 
nuiteior spectacole ale genului. O 
„revistă“ mai subtilizată, un spec- 
tacol intim, mai puţin violent co- 
lorat, în care preocupările auto- 
rilor și directorului de scenă merg 
spre un stil și 0 ținută. 

Sala fostului „Majestic“ şi a 
fostului „Liber“, aşa cum a fost 
renovată de d. Vlădoianu, — dela 
cuioarea pereţilor și până ia fo- 
tolii, cu un gust rajinat — for- 
mează un cadru plăcut, cald, pen- 
tru acest gen de spectacole. 


Dacă scena nu permile mari 
desfăşurări coreogrufice, în schimb 
accentul sa pus pe calitatea tex- 
tului și a muzicii. Și era de con- 
statat: partiturile teatrelor de re- 
vistă sunt din ce în ce mai bune. 
Ne gândim la d-nii Vasilescu şi 
Eily Roman. 

Spectacolul prezintă câteva fi- 
guri noui. Dar de aceste „mnou- 


veaur visages“ vom scrie, proba-. 


bil, în curând. 

Acesta este spectacolul de la 
„Alhambra Baby“: o tentativă de 
înnoire pentru care directorui 
merită să fie felicitat. 


vV. 





7 





EXTERNITATEA SURĂSULUI 
de VOINESCU 





„Profesorului 


Premiera 
riţin” (regia V. Bumbeşti) s'a 
fixat pentru Miercuri 1 Noem- 
brie. 


S'a pus în studiu „Manon” tri- 
logie de O'Neil, care se compune 
din: 

1 Imtoarcerea acasă (în 4 acte) 

Il Urmăriţiii (în 5 acte) 

III Strigoii (în 4 acte). 


„TUDIO. 


Se repetă „Să divorţăm (de 
Sardou) (viitoarea premieră). Re- 
pia e semnată de d. Enescu. 

In stuiu: „Familia Dodsworth” 
după Sinclair Lewis. Regia: d. 
Soare Z. Soare. 


In „Biblioteca Teatrului Naţio- 
na!” a apărut, în aceleaşi  ele- 
sanie condiţii grafice „Casa ini- 
milor sfărâmate” de Shaw, în 
iraducerea d-lui Dragoş Protopo- 
pescu. 





CONCERTELE 





George Cocea va da un recita! 
de vio.oncel la 28 Noembrie. La 
pian d. Ion Filionescu, 


+ 


Tenorul Stroescu va da trei 
concerte de „lieduri“ care vor al- 
cătui, prin programele alese, o 
adevărată aniologie a genului. 

A 

Mâine, Duminică 29 Octombrie. 
orcle Îl dimincața, la Ateneu, al 
doilea concert snfonic dir.jat de 
maestrul Geurge Enescu (orches- 
tra „Radio'”). In program  Men- 
deissohn, Pach şi Beethoven. Bi- 
letele ia „Doina“, caiea Victoriei 
nr. 42. 








Graţie  cataloagelor de plăci 
care ne vin lunar, putem să vă 
ținem în curent cu ultimele nou- 
tăți americane. 

lată deci o szrie de mehilii 
noui : Artie Schaw (care a luat 
premiul pe anul 1939 în ciuda lui 
benny Goodman) imprimă me- 
reu cât mai multe melodii. Pe 
„His master's Voice“ putem auzi 
„Non-stop flight“* B 8925, „Back 
lay shuffle“ B 8394 „Comin“ on“ 
B. 8880 „Deep purple“  B 8906 
„Jungle dreams“ B 8894. 

Trista moarte de acum câteva 
luni a lui Chick Webb, a fost 
deplânsă de toți acei ce au cu- 
noscut şi apreciat muzica aces- 
tui tânăr dirijor de orchestră în 
vârstă de 32 ani şi care reuşise 
să-și păstreze de 10 ani, cu a- 
ceeași popularitate, numele pe 
afișul dela Savoy Baliroow din 
Harlem. Ultimele lui melodii 
cântate împreună cu Ella Fitz- 
geraid continuă să se imprime 
în fabricile Brunswick, Aşa 
sunt : „in the Groove at the 
Grove“ O 2743 „Chew, cheu, 
chew, chew*“ (Your bubble gum) 
O 2765 şi „Tain 't what jou do 
(It's îhe wdy vou do il). 

Benny Goouman a și pus pe 
plăci melodiile din viitorul film 
„Rose of Washington square“. 
Câniă pe Columbia „Rose oj 
Washington  squdre“ B 8296, 
„Buch goes to town“ B 8879, 
„Blues în my flot* B 8872 
„Topsu“ B 8908, 

„Fats“ Waller cântă tot pe Co- 
lumbia „If | were you“ BD 5452, 
„Last night a miracle hoppened't 
BD 5469 „Spider ond the  fhy“* 
BD 54386. 

Iur Frankie Newion împreună 
cu orchestra sa executță ,„ROm- 
ping“ Columbiu B 8927 (Frankie 
Newton trompeta; „Mezz“ Meza- 
ru2b, clarinet; Pete Broum alto- 
saa; John Kirby, bass;  Cazy 
Caie, tobă; ja2 V. Juasbon pian 
și A. Casey ghitară. 


JACKIE MICLESCU 





8 

















UNIVERSUL LITERAR 








28 Octombrie 1939 


e i 
Pe 


Literatura. artăa. idei... 


CARTEA SAPTAMANII 


Evenimentele rele n'au paralizat polta de a cit, 
am constaiat cu prilejul vânzării rapide a romanu: 
ui d-lui Țeodoreanu. Fenomenul n'are de ce să ne 
surprindă, fiindcă numai contrariul ar fi nefiresc. 
Suntem datori când ne este ameninţat echilibrul ex: 
terior, să ni-l asigurăm pe cel spiritual. Lectura 
constitue o metodă de apărare a persoanei morale, 
ea garantează drepturi interioare pe care nimic nu 
le poate uzurpa. Omnia mecum porto! își va Zice 
cititorul devenit filozof, vrând nevrând! Fiiosof ca- 
Und pe d. lonel Teodoreanu? Pentru ce nu? Să 
amintim că a îi îilozot însemnează întâiu a avea 
facultatea iubirii, — a iubirii predestinate, care își 
creiază obiectul din sine însăși. 

Iubirea cea mai intensă se cuvine zeilor, nemu- 
sitorilor, sau ideii ce ne-o facem noi deapre sil De 
pildă, lu grecii antici, zeii erau amanţii  tinereti: 
veşnice! Nu este un fel de zeitate și tinerețea des- 
pre care vorbeşte şi scrie veşnic, d. Ionsl Teodo- 
zeanu? Dacă i-am pune autorului, direct această 
intrebare, nu ne-ar răspunde, fiindcă i s'ar părea 
protană! Toate comentariile criticilor sunt pentru 
d-aa profane. Deacea nu le citeşte! Un lucru este 
foarte curios! Criticii stiu că d. Ionel Teodoreanu 
nu citește cesa ce ei scriu despre cărţile d-sale. 

Pentru ce atunci criticii nu spun adevărul despre 
aceste cărți? Să-și dea osteneala să scrie, de pildă, 
ca despre ceva nemuritor, cum este tinerețea! 


Dar este destul de greu să scrii despre tinerețe ca 
despre o zeitate, cum scrie d. Jonel Teodoreanu, 
Cine mai scrie astfel la noi, sau chiar în sudină- 
tate? Cititorii îi dau seama de această raritate, 
sunt adică stăpâniţi de ea, magic, și astfel se ex- 
plică fidelitatea lor extraordinară. Este cu nepu- 
tinţă să concepem e infidelitate față de d. Ionel 
Teodoreanu! Iubirea şi tinerețea stau mai presus de 
orice] Ele leagă în eternitate. Criticii n'au însă, 
decbiceiu, dotația lucrurilor nevăzute, ei preferă 
cele văzute, ca să măsoare, să numere și să cali- 
fice. Ei vor să scoată opera din orice altă categorie 
şi s'o introducă într'a frumosului suportabil cu la- 
ciditate, Ce este așadar, absolut concrat, vizibil în 
acrisul d-lui Ionel Teodoreanu? Limba, — afirmăm 
noi, — limba românească sau și mai specilicat, 
limba moldovenească! Cine nu poate merze mai 
departe — spre centrul de tinerețe veșnică, — să 
se oprească la acest prim element concret, realizat 
cum nimeni nu mai realizează la noi! Cum? Răs- 
punsul este: ca lonel Teodoreanu, care scrie întoc- 
mai cum vorbeşte, şi în ale cărui cărți s'a închis 
printr'un procedeu de magie, — el, romancierul, 
vlu, pentru totdeauna! 


Când îl ascultăm pe d. Ionel Teodoreanu vorbind, 
pe siradă, în redacție, sau acasă la d-sa, esie ca 
şi când i-am citi cărțile, ba chiar mai mult! Să-l au- 
zim de pildă, pe d. Teodoreanu, prorunțând cu gura 
eroului copil din  „Prăvale-Baba'' — Pepe:nbe, în 
loc de Septembrie. Pricepem dintr'o dată, în chip 
miraculos, pentru ce un copil de trei ani spune Pe- 
pembe, ce se întâmplă în mintea lui  trezită spre 
lume, şi cât de uluitor este cesa ce ae întâmplă! 
Mama spune; — Asta-i luna lui Septembrie. Cade 
irunza ingălbenită, se călătoresc păsările, se adună 
poamele. — De se? a întrebat Fănuţă!'' 

Să-l auzim iarăși pe d. lonel Teodoreanu între- 
bând cu gura lui Fănuţă: „De se?“. Am înțelege 
apoi şi o frază ca aceasta: „Când bate luna plină, 
numai copiii dorm, moșnegii şi cu babele; iar cei- 
lalți se duc cu vin și cu must spre tinereță, cu (i- 
ganii care-s gresrii vinului şi cu greerii care-s lău- 





tarii stelelor''. La d. lonsl Teodoreanu trazele ne 
opresc în drum ca frunzele copacilor, ca lucirile 
apelor! Dar ele nici nu se scutură, ca frunzele, nici 
nu ss tulbură, ca apele! „Se duc și vin cu must spre 
tinereță””, 


MĂȘTILE SUBURBANE 


Introducera d-lui Șerban Cioculescu la vo- 
tumul VI al operelor lui Caragiale nu este 
propriuzis um studiu despre teatrul marelui 
scriitor, ci mai de grabă, am spune, un mie 
compendiu informativ. D. Cioculescu a fost 
pretutindeni W fața locului, unde sa putut 
afla ceva dela Caragiale, vre-o cât de măruntă 
urmă documentară, Câţi dintre noi nu 
l-am văzut pe critic îndreptându-se spre 
gară grăbit, să nu scape trenul spre cutare 
oraș, în care auzise că există într'o biblio- 
tecă material inedit despre dramaturg? Pe 
de altă parte, cine cunoaște temperamentul 
meticulos în ce privește exactitatea în lite- 
ratură, metoda întolerantă de vechi raționalist 
a d-lui Cioculescu, îşi dă lesne seamă cu 
câtă febrilitate trebue să fi umblat criticul 
după documnete, câte vor fi fost. 

Aceasta este! Cele 36 (XXXVI) de pagini 
ale introducerii d-lui Cioculescu, clocotesc de 


pasiunea documentării pe care o justifică în 


întregime, o ! desigur, superiorul ei obiect. Să 
procurăm deci, şi vol. VI, din operele lui Cara- 
giale, tipărite de Fundaţia pentru literatură 
și artă „Regele Caro! II“ și să ne oprim şi 
la introducere, în care, pe lângă inteligența 
motorie a autorului, vom avea a admira, și 
mobila-i pasiune. Vom descifra acest surplus, 
văzând cum d. Cioculescu a urmărit viaţa de 
dramaturg a lui Caragiale, an cu an, lună 
cu lună, dela începutul capricios, până la 
sfârșitul mai cunoscut din 1912. Cum a de- 
butat, la ce ziare a colaborat, cu ce fel de 
articole, ce traduceri a întocmit, cum l-a 


lansat paradoxala celebritate a tălmăcirei în 
versuri după Parodi, a „Romei Învinse“, cum 
a ajuns la TEATRUL POLITIC, la Năpasta, 
la cele câteva piese întrun act, la cperetă şi 
la monologuri, tot ce-a făcut Caragiale pen- 
tru teatru, în cursul vieții lui întregi. Intre 
altele, d. Cioculescu a descoperit și o scri- 
soare din partea unui spectator indignat, 
care înfruntă pe Maiorescu fiindcă a admis 
„D'ale Carnavalului“, pe scena Naţionalului! 
„Te ştiam om literat și învățat, — spune 
anonimul, — şi când am văzut acea batjocură 
de piesă...“ Cum nu face un studiu estetic, 
d. Cioculescu atinge doar în treacăt proble- 
ma literară a fiecărei. piese, spunând de pildă 
despre „D'ale Carnavalului“ că „este comedia 
măștilor suburbane, ridicată la puterea doua, 
prin măştile de carnaval adăugate mascaradei 
omenești !. Astăzi nu mai este vorba de a-l 
apăra pe Caragiale nici barem de acea sub- 
tilă acuzaţie de „mesolidaritute“ și de „neade- 
rență“ cu națiunea sa. D. Cioculescu îndeam- 
nă chiar să ţinem seama de observația d-lui 
Mihail Ralea „asupra carcterului idilic al so- 
cietății noastre, în satira caragialiană', Con- 
secința ar fi că am găsi în lumea mai veselă 
din secolul trecut „un minunat antidot pentru 
preocupările tragice de astăzi“. Aceasta de- 
oarece Caragiale nu este numai al secolului 
trecut, ci „al timpurilor toate“,  BRINON 


„SUBIECTIVISMUI IN CERCETAREA LITERARA" 


DL. G. C. Nicolescu, distinsul nostru colabarertor, 
a publicat de curând, în broșură separată, (colecția 
„Universul literar”, 1933) cele trei articole apărute 
succesiv în nr. 90, 31 şi 92 ale revistei, sub înii- 
tularea respectivă; I. Istorie și critică literară; [I. 
Subiectivismul în istoria literară şi ÎI, Subiectivis- 
mul în critica literară. Spre deosebire de dinti 
G. Călinescu și Vladimir Streinu, puși în cauză 
în acesie articole, pentru faptul de-a da întâistate 
criticului asupra cercetătorului istoric-literar, accen- 
tuând „necesitatea ca istoricul literar să aibă şi 
gustul acestula”, autorul „Subiectivismului în cer- 
cotarea literară” socotește că, dimpotrivă „nu poate 
fi cineva critic și nu poate pune în valoare qustul 
său, dacă îl are, fără a îi istoric literar”. 

Împotriva pretenției celui dintâi. care afirmă 
axiomatic, că „orice interpretare istorică este în chip 
necesar subiectivă'' (deci şi aceea îstoric-literar), 
d. G. C. Nicolescu arată, citând pe Lanson, folosul 
de netăgăduit al uncr principii generale călăuzi- 
toare şi al unei metoda obiective, care chiar dacă 
ar fi adaptate sau anume construite în vederea u- 
nei probleme speciale, încă n'ar putea să legiii- 
mesze punctul de vedere propriu cercetătorului ca 
po o „introducere definitivă şi dovedită a subiecti- 
vismului”*, în cercetare, 

Obiecţiile pe care d-sa le aduce d-lui Vladimir 
Streinu; isvorăsc din aceeasi atitudine riguroasă în 
fața obiectului cercatărilor istoriei şi criticei litorara, 
Dacă-i adevărat că printr'un eiort intuitiv, putem 
surprinde uneori ceea ce este inetabil și unic înir'o 
operă, este cu totul îndoelnic că cititorul ar pulea 
ii adus mai aproape de acest unicum — „sunetul 
operei", cum îi spunea Ibrăileanu — prin descrie- 
rea intuiţiei criticului. Propunerea autorului citat de 
a folosi în acest scop stilul critic, în atare să dea 
expresiei „calităţile sugestive ale limbajului” n'ar 
face decât să sporească gradul de aproximaţie şi 
imprecizie al impresiei cititorului care ar lua con- 
tact cu opera prin intermadiul criticului, „Tocmai 
punându-ne pe lema  impreciziunii literaturii, — 
conchide autorul „Subiectivismului în cercetarea li- 
terară”' — o literatură interpretativă (care ar îi crl: 
tica) ar fi la rândul ei imprecisă și în chipul acesta 
se creează o gradație spre etecte din ce în ce 
mai slabe și mai depărtate de punctul de origină", 

Semnalând acest studiu al d-lui G. C. Nicolescu, 
subliniem cu toată aatisfacția însuşirile d-sale do 
probitate intelectuală şi eleganță în atitudine, în- 
sușiri cazi ridică discuţia deasupra nivelului pole- 
micei sterile, într'un climat eccesibil numai pasi- 
unei dezinteresate pentru adevăr și idei. 


„MUTILAT” 


La 4 Noembrie 1918 când a fost ucis de un 
obuz, locotenentul Wilfred Owen avea douăzeci 
şi cinci de ani. Pe insulă se spunea despre el că 
e un „Verlaine englez” şi una cele mai temei. 
nice speranțe ale liricei engleze contemporone. A 
murit tânăr, ca şi Keats a! cârui discipol a fost, ca 
şi Rupert Brooke si Jeliery Day. răpuşi în războiul 
care n'a fost ultimul, Nu însă înainte de a-și fi 
da! măsura geniului său, în poemele scrise pe 
front, care fac din el, în opinia cunoacătorilor, cel 
mai mare poet de război englez. 

Prezentarea pe care i-o face Louis Bonnerot în 
Yggdrasill este însoțită şi de traducerea poemului 
„Mautiiat”, viziune întens dramatică, străbătulă de-o 
simpatie omenească adânc îndurerată. Oricât de 


Puțin ar mai rămâne din poem, într'o a doua tra: 
ducere, ne îndeamnă gândul că ceva din om, poate 
chiar ce a iost mai bun din Wiltred Owen, trece 
prin toate încercările; deaceea ne și incumetăm 
să punem sub ochii cititorilor, rândurile care ur- 
mează ; 


L-am văzut acolo, într'un jilț pe rotile, — 
aşteptă nouptea, 

Tremurind în sinistrul lui costum cenușiu, 

Ciot chircit și cusut la coate. Voci de copii, 

Ca un cântec trist, dela strană, prin parc 
răsunau, 

Voci de copii jucăuși alergându-se până în 
seară, 

Până ce somnul veni, ca o mamă, de sub 
ochii lui să-i culeagă, răpindu-i. 


Mai demult, la acest ceas, ce vuet de veselă 
zarvă'n Oraş, 

Când becuri aprinse "'nfloreau pe copaci în 
clara 'nserare 

lar ochii, şăgalmicii fetelor ochi, mai umezi 
luceau în lumina răpusă, 

Mai demult, când nu-și pierduse genunchii, 
în jertia cea mare. 


Nicicând, de-acum, n'o să mai poată cu- 
prinde 

Sveltă, talia fetelor, calde, gingașe, mîinile 
lor; 

Toate-l ating și-l țeresc toate, ca pe-o boală 
ciudată, 


Era şi-un pictor nebun după chipul lui, 
Mai tânăr anul trecut decât chiar tinereţea, 
Acu vestejit și nici spatele-i gârbov no să 
se mai îndrepte; 
Hei, și-a pierdut departe de-aci culorile fru- 
sului chip 
Le-a vărsat în gropi de obuz pînă ce i-au 
secat vinele 
Şi din viața lui jumătate s'a scurs în şu- 
voiul cald, 
Purpuriu, din coapsă ţâșnit. 


Ii plăcea, într'o vreme să vadă pe picior o 
pată de sânge, 

După matchuri, când era purtat în triumf. 

Era după o partidă de footbali, câad la un 
pahar 

[i dădu prim gând să se înroleze. Dece? se 
întreabă. 

Cineva-i spusese că 'n kilt scoțian ar fi 
frumos Ca un zeu; 

Deaceea; și poate și ca să-i facă pe plac lui 
Margot; 

Da, tot așa-i, ca să fie pe gustul cochetelor 
alea cu minte puțină 

A cerut să fie 'nrolat. Fără să stăruie; 

I-au înscris, zâmbind, minciuna: vârsta: 
nouăsprezece ani. 

La germani nici nu se gândea; despre vina 
lor 

(Şi-a mai cui altuia ?) prea puțin îi păsă. El 
încă nu cunoștea 

Teama de Teamă. Visa la pumnale cu mâ- 
nere 'mcrustate 

Purtate 'm carâmb de ciorapi scoțieni, la 
saluturi corecte; 

La arme frecate, la permisij şi soroace de 
plată, 





La spiritul de corp și la taifasurile cu 
„bobocii”, 
Imdată l-au şi trimis pe front, în sunet Qe 


tobe şi aclamații. 


L-au aclamat și la 'ntoarcere dar nu în 
felul mulțimilor delirând pentru campion, 
Doar un domn grav care i-a adus fructe 
I-a spus: Mulţumesc, — întrebându-l apoi 
despre suflet. 


bolnav, prin 
sanatorii 
Purtându-se cuminte, după regulamente, 
Primâindu-și partea de milă pe care vor 
binevoi să i-o dea. 
A văzut el, în seara asta, cum ochii femeilor 
Se "'ntorceau dela el, la bărbaţii zdraven; şi 
'ntregi. 
Ce frig e, și ce târziu. Dece nu vin oare 
Săol culce în pat ? De ce nu vin oare? 


Va trece acum, câțiva ani, 


„REALITATE ŞI EROARE” 


Primul! volum, de critică filozofică, al d-lul Mircea 
Mateescu, titularul „Cronicei ideilor” din revista 
noastră, va apare la începutul lunei șiitoare, în co- 
lecţia „Universul literar”. 

In cercetarea pe care o întreprinde, asupra pro 
blemelor cunoaşterii în raport cu absolutul, autorul 
adoptă criteriul valorilor, singurul mstafizic, duză 
d-sa, şi singurul care ns dă putinţa și garanția ob- 
ținerii unor rezultate obiective, prin înlăturarea logi: 
cismului şi a psihologismului practicate de științele 
fenomeniste. 

Lucrarea d-lui Mircea Mateescu fiind o dezbatere 
asupra problemelor esențiale şi niciodată istovite 
ale filosofiei, este explicabil interesul cu care se 
așteaptă contribuția personală a tânărului autor: 
îtosof. 


Şezitoarea „Universu'ui literar“ 


Șezătoarea literară anun- 
țată de revista noastră, pen- 
tru data de 29 Octombrie c., 
și amânată din motive nepre- 
văzute, se va ţine Duminică 
3 Decembrie a. c., orele 412 
d. a., în sala Ateneului Ro- 
mân. 

Biletele vor fi puse în vân- 
zare cu începere din ziua de 
15 Noembrie a. c. la librăriile 
„„Cartea Românească” și „U- 
niversui'”', iar în ziua specta- 
colului la cassa ,,Ateneului”, 
ia intrarea din strada Fran- 
Klin. 

Programul șezătorii va fi 
publicat în numărul viitor ai 
revistet. 








CHARLES PEGU VW Limba ca expresie naţională 


multă lume. Nu erau „cumpărători“, 
ci numai oameni, unii în plină glo- 
rie pe atunci iar alţii pur şi simplu 
suspecți, tovarăşi de aventură, care 
se întâlneau acolo pentru „sfânta lor 
cauză“ socialistă. Afacerea comerci- 
ală mergea prost. Dar nici nu inte= 
resa prea mult. Charles Peguy era 
un suflet generos şi ţinea să-şi în- 
trebuințeze capitalul tot întrun 
„Mod generos“, Asta, cu orice riscuri 
materiale şi cu orice efort. Dar, ce 
destin amar! Dela prirnii pași făcuţi 
în noua existenţă se'ntâlneşte cu 
mizeria. O experienţă sinistră. Nu-i 


tea lor. Să fie mi.xcitori adevărați, 
nu simpli vânzători de muncă. 

Sentimentele lui Peguy sunt pro- 
fund umane, profund creștine, şi so- 
cialismul lui profund mistic. 

La sfârșitul lui Septembrie, anul 
1894, Serviciul Informaţiilor din 
Ministerul războiului ia cunoștință 
de faimosul „borderou“ conţinând 
documente secrete în legătură cu a- 
părarea naţională franceză. Căpita- 
nul Alfred Dreyfus, recent atașat 
pe lângă Statul major al armatei, 


este suspectat. Experții găsesc ana- 


(Urmare din pag. 1) 


galement, nationalement, commodE- 
ment accepte, un seul crime rompt 
et suffit & rompre tout le pacte so- 
cial, une seule forfaiture, un seul 
deshonneur sufțit â perdre d'hon- 
meur, â deshonorer tout un peuple“. 

Bătălia lui Peguy era ardentă, 
nervoasă, dar în acelaş timp, cât se 
poate de pioasă, nu numai prin sen- 
timente, ci şi prin idei. El rezolva 
problema din punctul de vedere al 
salvării eteme a Franţei și vedea în 
ea „forma unei tragedii de Sofocle 
sau Corneille“. Procesul s'a rejude- 


SR logii evidente între scrierea bor- cat. Căpitanul Alfred Dreyfus con- 
a în Si epica ab lar i a deroului şi scrierea căpitanului. damnat din nou. Dar guvernul îi 
spectacol degradant: de acei oameni, Bănuelile încep să se confirme. oferă grațiere și el primeşte. Charles 


așa numiții „mizerabili ai epocii“, 
care nu numai că aveau un viitor 
mediocru, dar care, de cele mai 
multe ori, nu aveau pur şi simplu 
un viitor. Ceata condamnaților fără 
apel şi-a morților de vii. Charles Pe- 
guy vedea în ei „universala pătrun- 
dere a morţii în viață“ şi, dintr'un 
anumit punct de vedere, acţiunea 
infernului. In termenii lui: „oameni 
excomunicați de Dumnezeu“. Oare 
care să fie cauza? N'a răspuns nici- 
odată. Dar d'acum înainte va ocoli 
și mai mult curtea bisericii, 

Anul 1898. Charles Peguy scoaţe 
în editura proprie: Marcel, Premier 
dialoque de la Cite hurmonieuse. El 
vine exact la un an după De la Cite 
socialiste, mai clar, mai așezat, mai 
propriu și, poate, chiar mai auten- 
tic, Liniile cărţii sunt precise. Intâi: 
societatea are nevoie de o refacere 
totală. Al doilea: dar nu prin egali- 
tate (asta presupune calcul), nici 
prin justiție (asta presupune violen- 
ță) și nici prin caritate (asta presu- 
pune grave deficiențe de organiza- 
ție), ci prin armonie (și asta însem- 
nează adaptarea precisă a muncii la 
aptitudini şi a produselor ia nevoi). 
Problema cra pusă în termeni prou- 
dhonieni, Principiul: „înlocuirea, pe 
cât e posibil, a conducerii oameni- 
lor în societate prin administrarea 
sociulă a bunurilor“. Şi acum con- 
secințele: în „Cetatea armonioasă“ 
munca este a cetăţii şi produsul 
muncii al fiecăruia după nevoi. Ba- 
nul este steril şi inofensiv. Rămâne 
la simpla lui întrebuințare ca mijloc 
de schimb. Concurența și luxul dis- 
par, autoritatea este redusă la -mini- 
mum. Se lasă timp pentru viața in- 
terioară a muncitorilor. Ei trebue să 
mediteze şi să-şi confirme umanita- 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI. STR. BREZOIANU 23, E mea ZE Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. 1. 1. Nr, 24464-939, 
îs " 


se mai adaugă şi faptul că Alfred 
Dreyfus era evreu și, că la orice 
atac, 
distant. In cele din urmă, e acu- 
zat formal de trădare. 
La 22 Decembrie, acelaş an, e con- 
damnat la deportare permanentă 
întrun loc fortificat. La 5 lanua- 
rie 1895 i se iau gradele militare. și 
la 10 Ianuarie e trimes 
Dracului. Afară de avocatul său, ni- 
meni nu i-a luat apărarea. În mo- 
mentul acela chiar Jaures şi Cle- 
menceau regretau că nu l-au omo- 
rît. Dar toată lumea şiia că Alfred 
Dreyfus era cinstit, că era bogat, că 
avea o carieră strălucită și 
toate ocaziile, a fost fidel Franţei. 
Incepeau îndoelile. Sentința părea 
prea tare, 
Noul şef al Serviciului informaţii- 
lor, colonelul Picquart, 
convins că borderoul nu era scris de 
Dreyius, ci de Esterazy, un ofiţer de 
o conduită scandaloasă şi 
datorii. Începe „afacerea Dreyfus“. 
Franța e împărțită în două. Charles 
Peguy vine cu toată devoția lui de 
mistic în tabăra dreyfusiștilor. El 
vedea aci un triumf al politicului a- 
supra nobleții mitice. Adică, un fel 
de păcat de moarte. Și asta nu pu- 
tea s'o admită. Știa că Alfred Drey- 
ius nu era vincvat şi că judecătorii 
nu sunt real infailibili. Un om a fost 
aruncat în mizerie și cu asta întreg 
„pactul social anulat“. Franţa era 
în pericol. Fraza lui Peguy, oride- 
câteori ataca această rană, se des- 
fășura pe ton ridicat, grav, aproape 
dramatic și, din când în când, con- 
vulsiv. Un exemplu. „Une seule în- 
justice, un seul crime, une seule il- 
legalite, surtout si elle est officiel- 
lement enregistree, confirmee, une 
seule injure dă la justice et au droit, 
surtout si elle est universellement, 16- 


Peguy priveşte descurajat şi trist. Ce 
decepţie! Dreyfus „a fost achitat 
obișnuit ca oricare“ şi el „eroul a- 
cestei afaceri eroice a renunțat la 
eroism“, 

Afacerea s'a degradat și dreyfu- 
sismul mistic s'a întunecat într'o po- 
litică dreytusistă. Dar Peguy rămâ- 
ne tot el, cu vitalitatea sa, cu mag- 
nifica sa cordialitate, cu generozi- 
tatea sa, şi, trecând peste derivatele 
evenimentelor, îşi duce lupta since- 
ră mai departe, cu oarecare melan- 
colie desigur, dar tot cu acelaș foc. 
Părăseşte republica socialistă uni- 
versală și, cu toate prieteniile vechi, 
cu toate ecourile din adolescenţă, 
trece pe câmpia tradiției franceze și 
d'aci în marea cetate creștină. Apar 
Caietele, noua lui armă de bătălie. 
lement  enregistrâe, confirmee, une 
seule injure ă Phumanită, une seule 


rămânea rece, rezervat și 


Procesul. 


în Insula 


că, în 


procesul prea confus. 


era deja 


(Va. „U. L.* mr. 31 și 38). 


plin de AXENTE SEVER POPOVICI 





Concursul 


Th. Sperantia 


Pentru a înlesni parti- 
ciparea ta concursul a- 
nunţat, ai scriitorului Th. 
Sperantia, și acelora cari 
n2-au cerut un nou râgaz 
pentru depunerea manus- 
criselor, îi înștiințăm că 
ultimul termen a fost fi- 
xat pentru data de 1 De- 
cembrie a. c., după care 
comisia instituită va în- 
cepe cercetarea lucrărilor 


primite, în vedere Cor 
dării premiilor. psi îB1a2 
Lă a. 4 a 
talie. 






cuvântului, încât gânditori ca 
Wundt — care a luat foarte 
în serios psihologia popoare- 
lor — lasă în seama expresiei 
instinctive origina limbajului, 
emoțiile și gesturile compor- 
tând mişcări musculare şi res- 
piratorii. Cuvântul ar țâșni 
direct din „gestul vocal“, Fi- 
xând  precipitatele acestor 
mișcări din adânc, dă relief 
tainei intime din noi, mărtu- 


risind — vorbd lui Ribot—, 
despre „psihologia  pietrifi- 
cată“. 

S'a ongajat o întreagă 


discuție asupra rostului indi- 
vidului şi colectivităţii în pro- 
cesele de transformare ling- 
vistică. Sunt pline cărțile lui 
Meillet, Vendryes și Jespersen 
și pare extrem de delicat 
să ştim până unde se întinde 
rolul unuia și unde începe ro- 
lul celuilalt. Durkheim bună- 
odră rămâne la părerea că 
gândirea impersonală s'a re- 
levat umanității sub forma 
gândirii colective. Reprezen- 
tările sensibile se află în con- 
tinuu flux, iar pe deasuyra lor, 
în afară de timp şi de agita- 
ție, nesupuse evoluției repezi, 
se rânduesc reprezentăriie co- 
lective, cristalizate în noțiuni 
și fizate în cuvinte, 

Oricum, există atâta miste- 
rioasă legătură între idei şi 
semnele lor, că din această 


(Urmare din pag. 1-a) 


bogăție de relații se alimen- 
tează viața cuvintelor, 

Ce este viața cuvintelor? 
Un cuvânt nu trăeşte singur, 
In realitatea lui integrală, el 
e dependent de infinite paria- 
țiuni. Izolate, vorbele ie în- 
tâinim numai în dicționar. 
Altfel, — fac parte dintr'un 
tot, aparțin frazei, propozițiu- 
nii. Chiar când în împrejurări 
anumite sunt întrebuințate 
izolat, înțelesul e completat 
de gesturi sau de ecoul aitor 
cuvinte rostite anterior. Căci 
numdi când pare alături de 
un altul, cuvântul își arată 
înțelesul definit. Lăsat în sin- 
gurătate, se sterilizează se- 
mantie. Numai fraza îngădue 
să pricepem bine senzul cu- 
vintelor cari trebuesc, tot- 
deduna, privite în contingen- 
țele lor. Neglijind asociațiile 
din care făc parte, nu putem 
lega nici o valoare estetică de 
prezența lor. O formă dobân- 
dește reliej artistic în măsura 
în care o determină însoțirile 
cuvintelor. Bine încadrată, 
chiar forma prozaică își re- 
face aureola ei estetică. In 
încadrarea armonică stă rea- 
lizarea artistică a vorbirii. 
Trebue să qi dărul de a inte- 
gra firesc în ceeace are mai 
expresiv, mai evocativ, mai 
cuceritor pentru suflet. Fraza 
artistică trăește sub condiția 
aranţării cuvintelor. In inte. 





riorul grupărilor lor, există o 
corelație și din influenţa e- 
xercitată reciproc se țrage 
vraja care încântă şi leagănă. 
Ordinea artistică a unei fraze 
se cunoaște din începutui ei, 
care irebue să posede un fel 
de auroră estetică prevesti. 
toare de lumină nouă. 
Importanța cuvintelor, mi 
siunea lor principală constă în 
aceia de a fi purtătoare de 
înțeles. Spiritul național al 
unei limbi trebue căutat în 
partea ei spirituală, adică: în 
înțelesul specițic al cuvintelor 
ei. Cuvânt înrădăcinat e nu- 
mai aceia care face parte dun 
întreaga viață sufletească aq 
DOporuluiI, Semnul I1Nnradact- 
nării e întrebuințarea în toate 
manifestările geniului popu- 
lar. Dacă din glosarul cărtu. 
rarului — subliniază Maiores- 
cu în vol. II al Criticelor sale 
— unde apare ca unitate sin. 
guratică, î1 transmutăm în 
realitatea nufiletească a na- 
țiunii, cuvântul se vădește că 
un complex de înțelesuri şi 
simţiri cari, legate cu înţele- 
surile și simțirile altor cuvin. 
te, alcătuiesc țesătura traini- 
că a personalității unui îns 
SAU unui neam, Incrucişări 
de fire pun în mișcare țesă= 
tura întreagă și e deajuns un 
singur cuvânt ca să se des- 
Chidă adâncimile sufletului. 
ILARIU DOBRIDOR 





Cu privire la muzica pură şi impură 


greşeli 


nainte,  prevăzând, 


orchestra provoacă starea 
târziu  lămurită de 


reproduce operele din repertoriul 
miondiai. Wagner, poate fi mrmărit pas cu 
pas, dealungul jactelor operelor sale, fără a 
pricepe un cuvânt sau a, ști vreun subiect, 
ci numai cunoscând cele câteva sute de leit- 
motive din ale căror îmbinări şi suiecesiuni al- 
ternative se crează un contrapunct perfect 
adequat textului literar. Mai mult, la acest 
compozitor, nu putem pricepe muzica, ori- 
cât am cunoaște textul, dacă nu avem pre- 
gătirea necesară, care să ne explice de mai 
explicând, De 
sufletească mai 
cântăreţ. Și 
este foarte simplu. Fiinâcă textul literar 
este sclavul unei muzici „pure“ putând ea în- 
săși concretiza stări și reacţii, lămurite mai 
târziu de cuvinte, poate chiar prea ţârziu. 
Iar în Rigoletto, citat în articolul la care ne 
referim, frumosul monolog Pari siamo prin 


(Urmare din pag. 1) 


cută. 


fapt, 


totuși 


muzică numai ne vădeşte stările sufletești 


la care s'a gândit autorul, fiindcă gloria 
aceztui monolog se legitimează prin farmecul 
ce emană din muzica lui, lămurindu-ne clar 
și precis, stările sufleteşti al celor ce-l exe- 


O literatură, critică muzicală mondială a 
relevat acest lucru. Nici nu era poate ne- 
voe, fiindcă realitatea este prea evidentă. 
Muzică pură sau muzică superioară și infe. 
rioară nu există propriu zis. Muzica se ex- 
primă foarte bine, și cel mai bine, prin pro- 
prii mijloace. Adăugirea unui text sau a unei 
lămuriri, este o operaţie de impodobire, un 
lux Care dacă servește spre a ușura pe pro- 
fani să priceapă ariile, nu va, împiedica n:ci- 
când pe un cunoscător să descifreze orice 
frază muzicală, fără nici un cuvânt explica- 
tiv, fiindcă arta aceasta în sine, este îndestul 
de limpede și cu formule destul de simple, 
spre a nu îi nevoiţi să o privim uimiţi, ca pe 
un templiu în care nu se poate intra. 


VICTOR POPESCU