Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1945_054_0002

UNIVERSUL 
LIILRAR 


COLABOREAZĂ: 
Camil BALTAZAR 
Liviu BRATOLOVEANU 
Ronsarda CASTRO 
Dorothea CHRISTESCU 
i Emanuel CLOMAC 
Ovidiu CONSTANTINESCU 
Ben CORLACIU 
lon FRUNZETTI 
lon M. LEHLIU 
Adrian MARINO 
Florian NICOLAU 
Ruxandra OTETELEŞANU 
PERPESSICIUS 
Al. POPOVICI 
Al. ROSETTI 
N. STEINHARDT 
Margareta STERIAN 
lonel TEODOREANU G- TOMAZIU Hustraţie spentru Negru :i Aur 





ANUL LIV Nr. 


DUMINICĂ 
28 IANUARIE 1945 


Director: 
AL. CIORĂNESCU 

















de Matei Caragiale 


Arthur Rimbaud 








fugă de seară 


Trăiesc stând ca un înger cu mâinile ?n clăbuc 
De bărbierit, pe-o halbă cu straşniee ciubuce. 
Cambrate ; hypogustrul şi gâtul. Un trabuc 

Im dinţi, când cerul văluri de vânturi grele duce. 


Ca nişte găinaţuri fierbinți în hulubar 

Fae visurile 'n mine, blând, sute de arsuri, 

Şi sufletul mi-e fraged ca mâzga "n care sar 
Imserie n sâuge, aurul din proaspete scursuri. 


Și când mi "'nehit visările cu grijă, şi le "'ngrop, 
Mă 'ntore ; treizeci de halbe, sau patruzeci, mi-ajung! 


Și "ncere nevoia aspră şi grabnică salung : 
Blând, ca un Voevod de cedri şi isep 

Stropesc spre cerul brun, departe 'n sus şi'n lung, 
— Cu încuviințarea lui Vel-Heliotrop. 


i (4 arină 


Carele de argint şi de aramă, 
Prorele de oţel și de argint, 
Bat spuma, 

Răscoală mărăcinilor tulpinile, 














Căile landei 
Si măteile ur le retluxului 
Se răsucese rotund spre răsărit 


Către coloanele pădurii, 
Către butucii digului, 
Lzbit în colturi de vârtejele luminii. 


(4 alren 





Plânsul stelelor, rez, în cupa urechilor tale. 

Din umeri la pulpe te 'nfasă alb, candidă, zarea. 
isi picură, roșu, mărgeunul, pe sânii tăi, marea 
Și Omul ți 'nsângeră negru coapsele tale regale. 


Simţire 








In seri de vară-ulbastre, porni-voiu pe cărare 

Să mă înțep în spice, să caie pe ierbi mărunte, 

Să simt, pierdut în vise, sub tălpi mustind răcoare 
Și adieri să-mi scalde șuvițele pe frunte. 














Nu voiu rosti o vorbă. Nu voiu gândi nimic. 
lubirea doar, să-mi wree în suflet, infinită, 
Și să păşese departe, spre zări, nomad calic, 
Vibrânii, lângă Natură, ca lângă o iubită. 


Din volumul care va apare în curând în Editura Fundatioi 
Regale pentru Literatură și Artă. 


Trad. de ION FRUNZETTI 


Clasă | 


so 


Băncile dorm. Clapele N 
Gurilor fardate cu cerneală 

Păstrează'ntre scânduri răceală 

Cum între vâlcele apele. 


Ei 


Tabla întinsă infinit 

Rănită cu dungile de cretă 
Păstrează la pieptu-i discretă 
Tot ce profesorul a minţit. 


Im clasa obosită 

De tăcerea comprimată în ferestre 
Nu se păstrează decât o poveste 
Intre planşe rătăcită, 


Și pierdută ieri 
De cel din banca din urmă 
Care desena pe carte o turmă 
Si se visa oier. 
AL. POPOVICI 


(Orescendo 


Hii, să mergem în oraş iubito, - 
poate-o vom găsi pe caiaarâm 

moarteă, când o fi să coborim 

panta rea. pe care-am părăsit-o. 


Nu te supăra că-ți bat la uşă, 
fiindcă nu mai Sant primit pe nicăer! ; 
vino după mine, fără să te miri, 

cam ajuns o jalnică păpuşă. 


4 


Nu ştiu drumul şi e frig afară, 
S'ar pulea să rătăcesc cărarea 
şi să sutlu trist, în lumânarea 
câinelui ce mormăie sub scară. 


Intunericul e îrate cu tâlharii, 
m'avea frică. n'o să te împuște, 
aici tăcerile nu vor veni să-ţi muşte 
fecioria leneșă, pe care-o vinzi. 


Astă noapte, vino să mă prinzi 
când o [i să cad depe burlan. 
(Cineva mi-a spus, că n'oiu mai ii golan, 
fiindcă aştrii romţăese demult 
drumul meu, şi prea de mult :nă cheamă, 
să mă facă lor poet de seamă). 
Dă 
Sau mai bine uită-te 'mprejur, 
după traiectoria pe care mă'nvârtesc, 3 
fiindcaş vrea şi singur să pornesc, 
ca să nu-ţi scot ochii şi să te înjur. 


Apropos, n'ai auzit cumva, , 
mersul meu de-acum câteva luni, 
când m'au scos din casa de nebuni, 
fiindcă rămăsesem fără o parâ ? 


Tot aşa ploua, şi chiar mai frig, 
inima se gudura ca un căţel — 
patru cruci, e noapte şi-un inel, 
făr-o insulă spre cere să mă strig. 


M'ai ţinut afară, să te-amuzi ; 

Auzeam în pat, rostogoliri de trup. 
Du-te dracului, că-imi vine să te rup 
până'o fi triunghiul să ţi-l uzi. 

Joacă stelele geometrie şi plural, 
repede ne-am răsucit pe-o parte ! 
na-ţi prostia toată dintr'o carte, 
dă-mi în schimb, pentru iubit, un cal. 


BEN. CORLACIU 


up 


Diverse 


VICTOR HUGO, 
LES MISERABLES 


de AL. ROSETTI 








Am citit Les msârables in anii 1941—-1942, cei mai intune- 
caţi ai războiului actual. An: trăit intens emoţiile eroilor lui 
Victor Hugo. a 

Prevenu, Ja începutul lecturii, a trebuit să recunosc după 
puţin timp câ lucrarea se situează printre capodoperiie lite- 
vaturii universaie. Nu actualitatea operei, ci caracterul ei in- 
corupuibil, ceeace inseamnă eternitatea, 

Generozitatea sutietească a lui Victor Hugo, suflul umani- 
tar care Sirabate paz: Câsţii constitue caracierisucăa ei 
de bază. 

Această generozitate provine din iubirea sinceră pentru po- 
por şi din cunvușterea adâncă a societăţii. lar acolo unde 
Cunvaşterea directă nu a tost posibilă, autorul a împiinit go- 
lu imagutand 1căltaty cu 0 ju-tie ue auevarat V.zienar, 

La Guernesey, in timpul exilului, în: turnul unde obişnuia să 
se retrază, inconjmat ae vaiur.le weeanuuui, Vicior Hugo a 
scris fără şovăire cele 10 volume ale acestei cărţi plină de 
iubire de oameni. 

Aspiraţii.e sale sunt ale Franţei; ideile, ale patriei sale care, 
dela Revouuţie, mergea in truniea omenirii progresiste. 

In acest sens, Hugo este un scriitor naţional, 

Descrierea exactă a lumii vagabonzilor şi a viitorilor apași 
par.zieai miră, prin M-LușiOzZaattă €e.; ca nu ipate ca un 
secp în sine (să se vadă, în comparaţie, descrierile din Les 
Myotita U3 ru, do uustite dus), Ul, Câpuul paslere ain€ 
capitole ale formidabilului roman, această descriere contribue 
la impresia de ansamb.u. 

Destinui lui Napoleon, care îl obseda, îi inspiră pagini mag- 
isige. Descrierea bătăliei dela Waterloo este în toate memo- 
riile, 

Dar paginile cele mai halucinante ale cărţii sunt acelea con= 
sacrate mănăstirii de maici dea Petit-Picpus; detaşate, ele ar 
sonstisu, 0 carte «te sine stătătoare, Aci, Victor suugo s2 in- 
trece pe sine, Este, mai întâi, sosirea în timpul nopţii în gră- 
dina mănăstirii, în condiţii dramatice, şi bâjbâirea eroului 
printre tufe, cu teroarea de a fi surprins. In paginile urmă- 
toare, te cufunzi, trepiat, în misterul vieţii monacale şi ră- 
tăceşti prin galeriile tăcute ale mănăstirii, în tața ușilor în. 
chise. Ai vrea să auzi un glas; te întâmpină numai şoapte; 
din capela în care nu poţi pătrunde, auzi uneori cântece în- 
gerești, acoperite de bătaia clopotelor. Atunci te cuprinde des- 
nădejdea şi o melanco.ie amară, Alteori, pacea acestor lăca- 
şuri „te prinde în mrejele ci; şi te laşi furat, cu sentimentul 
că ai părăsit pentru totdeauna lumea pământească. 

Monologul lui Hugo nu constitue, însă, partea cea mai bună 
a operei, Cugetarea :ui este de cele mai muli» cri banală. R>- 
mareabilă este însă forţa vieții sale interioare. Ea se revarsă 
vijelios dealungul paginilor cărții şi constitue un fenomen în 
sme. 

Mă întreb dacă această capodoperă este răspândită in toata 
cercurile, aşa cum merită. Căci ea constitue o lectură bineve- 
nită pentru toate straturile sociale. Ar fi deci timpul ca pre- 
venția față de opera lu. Victor Huzo, şi denigrarea ei, pornite 
dela cercurile literare franceze, după moartea marelui scriitor. 
să înceteze. Iubirea de oameni, care inspiră lui Hugo cele mai 
trumoare pagini ale cărții. între aliele, scena cu tandeia- 
brele furate de Jean Valjear: dela binetăcătorul său, şi dă- 
uite Iui de episcop, pentru a-l salva, bănuiala de îurt, în fața 
jandarmilor, ar putea încălzi multe inimi şi vindeca suilete 
rănite, 

Climatu] acestei cărţi. care oglindește viața  imterioară a 
unui autor de geniu, este deci propriu a ne înrâuri în bine. 
Mai presus de arta literară, valoarea eancativă. în cel mai 
înalt înțeles a! cuvântului, a romanului Les miserabies, con- 
stitue ca'iiatea principală a cărții. i 

Este daru! pe care Franța generoasă, prin Victor Hugv, îl 


face omenirii suferinde, asigurând. astfel. valoarea univer- 
sală a lucrării, 


Ă N. î. In articolul nostru precedent, la r. 3 de sus, în lee 
e: dar cu masca lui chinuită. se va citi: dar mas: 
nai chinuită. ie “a 





ai diridam-diridam!? 
Imi vine să sudui obscen, 
Sunt rău şi zburiit ca o fiară, 


Mi-e limba ca vârful de ghiară. 
Dă-mi mâna, fârtate Veriaine. 


Ce-i asta? Halviţă? Mătreaţă? 

E ceaţă în noi şi în viață, 

Ne'mnhaţă, ne suge, ne'nghcață. 

Aşi da cu piciorul în crâci de paiaţă. 


Măi fratn Verlaine, îti spuneam, 
Şi ţiganii: Hai diridam — diriăam! 
Noi în de noi fostu-ne-am 
Răscunoscut într'o noapte, 
Unde? Nici dracul să ştie. 

La, vre-o cumplită beţie 

Poate pe Calea de Lapte, 

Sau într'o crâşmă parşivă 

Cu umbre besmetic de criță 

Şi aur de lampă bețivă. 

Oh! că șim tine era o Domniţă, 


(Pun'te, 
Mână, pe frunte). 


Frate, ne-aveam rână'n rană; 
Versul de sânge și ceată 

Să curgă din noi ca din vrană. 
Mama măsii de viață! 


Cântam, sughiţam, răsturnaţi, 
Terfeliți de sudălmi şi poşârcă, 
Cu dracu! în noi şi în cârcă, 
Beznă de negri fârtaţi, 


Nasul tău de rusnac, 

Barba ta to'stoiană, 

Când cu şi când fără prihană, 

'Tu drac și eu încă mai drac, 

Că cin” să ne vie de hac? 

Domniţă, Domniţă din ţară traiană! 


Plata, crâşmare, 
Piecăm, zi amin. 
Sict'y la vin şi venin, 
Hai. felinare. 


Apoi ne-am târit întrun hal 
Să ne plângă și porcii de milă, 
Pe-un drum de băltoace și sită, 
In noaptea de lut și mângal. 


Suduiam, scrâşneam și icneam, 
Hai — diridam — diridam! 
Cu sângele ca'ntr'un bairam, 
Hai — diridam — diridam! 


„Yoici des îrniis, des fieurs, des feuilles et des branches 
Et puis voie: mon cozur, qui ne bat que pour vous 
Ne le dâchirez pas avec vos deux mains blanches 
Et quă vos ycux si beaux Yhumble present soit doux'. 


Ce dracu am? 
iai — diridam — diridam! 


IONEL TEODOREANU 
3 


HAINA DE AUR 


de OVIDIU CONSTANTINESCU 


In clădirea masivă, cu uși de fier călit, răsucit în 
curicuse arabescuri, cu scări de marmpră pe care urca un 
interminabil covor din fire de cocos, cu săli vaste, lumi- 
i savant prin becuri împrăștiate în colțuri şi firide, 
cireuwa un zumzet de stup în fierbere de primăvară, ca 
aturci când se deschid primele flori prin păduri. 

O sonerie, ca un ascuţit semnal de alarmă a sbâmâit 
undeva. Pașii se precipită, uşile se deschid, se aude mai 
insistentă răpăiala de ploaie a mașinilor de scris. Albinele 
par cuprinse de panică. Se anunță o furtună: zumzetul 
activ a devenit sgomot şi agitație fără rost. Cad picături 
mari pe un acoperiş de aluminium -— mâinile dactilogra- 
felor se sbuciumă deasupra pajiștei claviaturilor. Prin 
coridoare sc strecoară un curent îngheţat. Tinece domnul 
director. Un pardesiu de stofă englezească, o pălărie moa- 
le cu borul coborit pe ochi, pantofi cu tălpi de doi centi- 
metii, mănuși galbene. Un pardesiu, o pălărie, o pereche 
de pantofi — acestea împreună închipuiese persoana di- 
răctorului. Cinc i-a văzut cândva faţa ? 

O uşă de stejar se deschide, misterioasă, lăsând liberă 
vederii o masă de lucru impunătoare și un fotoliu cât 
un jilţ împărătesc, străjuit de o lampă cu picior de nichel, 
Uşa se închide, manechinele ce au încremenit pe săli, se 
destind, se înalță, prind să meargă ; în ochii lor şterși a 
fulgerat, sticloasă o neînțeleasă tulburare, sentimente po- 
trivnice s'au încleştat, opindu-se apoi într'o  lăcrămoasă 
osteneală. 

In biroul său, domnul director și-a desbrăcat parde- 
siul, l-a agăţat de cuicr, şi-a scos pălăria, şi a netezit o 
şuviţă de păr angintiu ce șse încolăcise ușor pe frunte. Fi- 
gura îi este coritractată. Să fie tot tulburare, să fie o ti- 
miditate strânsă în cercuri de fier ? Pasul îi e mai puţin si- 
gur, mâinile sc prind de Jilţ, se sprijină -— da, se sprijină, 
caută un aliat în rezistenţa pasivă a lemnului, un prieten 
discret și sigur. S'a așezat greoi, a închis ochii şi a surâs. 
Miraculos surâs pe care nimeni nu-l mai poate vedea, un 
surâs adresat singurătăţii lui, grijilor şi lipsurilor sale. 

O clipă, încă una, Telefonul sbârnâie „Sa comunicat 
dela cabinetul domnului ministru de finanţe că aveţi au- 
dionţă la ora unu”. 

La una din ușile laterale se aud ciocănituri. Intră secre- 
tara; are cchelari, buze palide, şorț negm. Prin lentile, 
ploapele, pe jumătate închise, par mai mari și mai cenușii 
Buzele directorului s'au subţiat, sprâncenele sau împreu- 
nat, subliniind cu o dungă sură cutele frunţii: 

— Domnişoară, dosarul. „Sarcotex”, Un moment. Refe- 
ratul pentru minister a fost bătut la maşină? Vreau să-l 
vevăd, 

Secretara păru a ezita o clipă —- mâna nu i se hotăra să 
apese clanța și gura aștepta întredesvhisă o undă de curaj 
Directorul o privi pe sub sptincene. Infăţișarea ei îl i 
pentru întâia oară: ochelarii selipeau enigmatic ca nişte 
cristale șlefuite și montate în cadrul feței palide şi reci. 
Aparenta ei uscăciune astăzi era însă ca o frunză veștedă 
înmuiată în rouă 

— „Sareotex” și refonatul — repetă el, presupunând că 
ezitarca venea din pricină că nu înțelesese prea bine ce i 
se cerea. De odată mâna ei, se deslipi, hotărită, de pe 


















za 










— Vroiam să vă vorbesc. 

Directorul avu un get de iritare și de plictiseală. Totul 
era lesne de înteles: fata era bolnavă sau avea vreun 
z și vroia să-i ceară un ajutor: Strâmbă gura a iro- 
tocmai pentru asta fusese angajată, ca să depărteze 
imoportuni, să fecă în jurul lui acel gol necesar, cum 
e necesară distanţa între actori şi public. Era şi el un 
fabricant de iluzii ca orice regizor, jar secretana îndeplinea 
funcțiunea marinistului care manevrează luminile și că- 
derea cortinei. 

Fat însă ridică mâna, oprindu-l, cu o mișcare de dem- 
nitate jignită. Surprins, patronul se lăsă pe spătarul foto- 
fiului, resemnându-se a cada ceva din autoritatea lui, a 
cărci greutaiue se susținea în parte și pe umerii acestei 
mici cariatide. 


A 





— Nu vă temeți, n'am să vă supăr prea mult. 

— Vă cer numai să-mi primiţi demisia: 

Sprâncenele sure se încruntară mai tare : 

— Cum asta? 

— Astăzi dimineaţă am fost anunțată dela colectură 
că am câștigat lozul cel mare. Mă îmcăpățânasem: ju- 
cam pe acelaş număr de câţiva ani de zile. 

Râsul ce-l podidi pe director păru tânăr în gâlgâirea lui 
nestăpânită şi pereţii biroului își simţiră atunci inuti- 
litatea. severităţii lor. Femeia se înţopeni : 

-— Nu e o glumă- 

— Câteva milioane nu țin o viaţă de om. 

— Sunt chibzuită. Şi apoi libertatea e foarta ieftină pe 
piaţă. 

— Toate cuvintele sunt ieftine, Libertatea e şi ea un 
cuvânt ca atâtea altele. 

Fata suspină. Pentru întâia dată își permise un ges 
de cochetărie. Trecându-și mâinile pe frunte pentru a-ţi 
netezi părul, degetele prinseră agăţătorile ochelarilor și 
le ridicară. cu o mișcare simplă și ușoară ca o mângâiere 
Avea ochii blânzi şi absenţi ai miopilor, gene lungi ca dk 
păpușe scumpă, Directorul o măsură. Dar nu cu priviri 4 
bărbatului, ci cu cele ale prețuitorului de mărturi. Și î 
locul rochiței modeste, din stofă neagră cu guleraș alb d 
şcolăriță, î se înfățișară faldurile bogate, măreția puţi 
înghețată a unei toalete de seară din lame aurit, strălu 
cind ca o reclamă cu neon. Zâmbi amabil, profesional : 

— Ia loc. 

Secretara se așeză intimidată pe o jumătate de fotoli 
Avea încă rigiditatea umilită a celui care ascultă ordini 
Chipul directorului, netezit de alte griji, se fixă într 
unică aşteptare: 
ce milioane, nu? E o sumă frummiică, totuși. 

Priviri şters:, blânde, inidiferente, îi întâmpinară vo 
bele. 

— 'Trebue să le găseşti un plamment cât mai stab 
Ar fi păcat să risipeşti un noroc, picat ca din cer, fără fă = 
te fi abătut cât de puţin. E natural să simt un pic de 
invidia, Am citit cândva o întâmplare pu un tânăr sărac 
care alunecând pe c coajă de portocală, a căzut în brațele 
i americane fiică de nabab. Bineînţeles rămâne să se 
»t între cantitatea norocului şi calita- 
tea celui norocos, Situaţiile sunt variate. Aş vrea totusi 
să-ţi pot [i de folos, să-ţi dau îndrumări. 

Mâinile ei se frământau, nervoase, pe genunchi, 

— V'aș ruga numai să renunțaţi la preavizul legal 
Domnişoara Stoian m'ar putea forte bine înlocui. 

— Ei lasă, lasă asta. Bineînţeles ai să faci după cum 
dorești. Dar ca să revenim la reeace-ţi epuneam. Nu crezi... 

Fata sc ridică, cu grabă, cu teamă parcă, vrând să rupă 
firul vo:beior ce căutau să-i prindă hptărirea într'o plasă 
umăgitoare. 

— Inutil, domnule director, — Surâse cu sfioasă iro- 
nie — Vă închipuiţi că nu zadarnic am tot stat zece ani 
alături de biroul dumneavoastră. Mi-e frică de riscuri. 
Cu să vorbesc pe faţă, ştiu tot atât de bine cât și dumnea- 
voastră câte zile mai are de trăit întreprinderea. M'am 
gtreit ce mite ci că, în curând, va fi trebuit să-mi 
caut alte rosturi. Şi-apoi, să nu vă supăraţi, dar aş vrea 
să vă dau și cu un stat: vindeţi pariea de acţiuni pe caro 
o aveţi, fără întârziere, zău, ar fi păcat... lertaţi-mă, dar 
m'am întrebat adeseori ce vă face să rezistaţi pe acea- 
stă puziție atât de șubredă ? 

Surprins, directorul încremsni cu buzele desfăcute a 
nedumerire, cu ochii goi, urmărind gesturile fetei, care, 
după ce înclinase tăcut capul, pornise spre uşă, apăsase 
ivărul. Din prag mai rostise : 

—— Domnișoara Stoian vă va aduce dosarul „Sarcotex”. 
Voi avea grije să-i predat toate lucrările mele. 

Telefonul îl trezi pe director din scurta lui amorţire: 

— Da, da, sigur, la zece consiliul de administraţie. 

Se simţi toată ziua indispus. O durere de cap sâcâi- 
toare îi alungă somnul când, însfârșit, către miezul nop- 













































Di 


ţii telefonul de acasă încetă să sune. Aprinse ţigare după 
țigare, măsurând dormitorul cu paşi apăsați şi făcu tot 
felul de socnteli. In cele din urmă înăliă umerii, surăâ- 
zânăd încurcat. parcă putin ruşinat ea un copil în fața 
unei formule s anapoda pe tablă. „La urma urmei...” 

Pe fosta lui secretară o întâlni după aproape un an. 
la o serată a unu: aşa numit „club al nnlionarilor”. Era 
îmbrăcată într'o toaletă de seară din mătare albă. foarte 
simplă, cu o singură podoabă de briliante în colțul decol- 
teaui. Deşi îrcculă de treizeci de ani, femeia își păstrase 
prospețimea şi alt.ul rochiei nu sub umbra  niciunei 
cute pe gâtul n-teă ca un gât de pasăre a apelor. SȘedea 
izolată, într'un colţ discret al salonuiui principal, fumând 
diztr'un ţigaret de abanos. Işi lăsă mâna sărutată, fără 
ca atitudinea ci Ivncsă. calmă să se :chimbe cu nimic. În 
chip vădit, directorul nu o mai :ntimida: 

— M'am măritui. Soţul meu se află în sala de joc si mă 
plictiseşte faptui că niciodată nu pierde dar nici nu căș- 
tigă — risipă de timp. In schimb mie mi-a mers şi îmi 
merge totul din plin Am cumpărat acţiuni petrolifere 
când abia începuseră să se urce şi lo-am vândut în mo- 
mentul vând sau dublat. Apo: am intrat cu o parte din 
capital într'o industrie de lemne pentru construcţie. Sunt 
lucruri interesante de făcut cârd ai bani. Inzinte nici nu 
bănuiam că am nervi, era așa de comod serviciul meu! 
Acum sunt ca un motor sub presiun2. Mă agit — e bine 
să le agiţi când ru știi pentru ce. 

La despărțire îşi luă un aer confidențial. Genele se 
upropiară peste ochii miopi și prin țesătura lor se stre.- 
curară două luminiţe subţiri ca nişte ace. 

— Ah, eram să uit. Trebue să vă previn. Am arcultat 
adineaori o conversaţie în șoaptă. Am fost cam indiscretă 
dar auzsem numele „Sarcotex” şi cram curioasă. E vorba 
despre o afacere cam dubioasă, cu mită, cu niște fire 
nutrede luate din străinătate și cun alte lucruri necurate 
Be pare ca stocul de țesătu:i din ultimul timp iabricat 
de Ssrootex nu face nici două parale, că falimenul ar fi 
pe aproape, că nu au cu c2 să plătească nici lucrătorii. 
Ştiam că banca e angajată cu aproape jumătate din ca- 
pital, aici. Ar fi păcat... dacă nu o fi prea târziu... Insfâr- 
şit, rm ştiu: dacă am făcut bin că vam spus 

Când, a doua zi, directorul încercă să-şi vândă câteva 
pachete de acțiurii. bursa era în fiorbere. Svonurile îşi 
avezu o cale de difuziune mai rapidă ca areca a undelor. 
Fa'imentul „.Sarcotexului” era definitiv admis, Se scontau 
p. putinele se ale băncii Ge a-și: mai prelungi agonia. 

Ia o săptămână după aceea o adunare a deponenţilor 



























stabilea acordarea unui concordat. Se începură coneerie- 





rile de funcționazi In clădirea vastă cu scări de marmoră, 
sunetale aveau ecouri triste, lumina era rece. za aceea a 
cavourilor bogate fățuite cu o strălucire imutilă. 

In biroul lui, directorul sta =plecat asupra unui dosar 
și cifrele-i fugeau din faţă, ca un stol de vrăbii ce se 
desprind de pe sârmale de tclegraf când se aude huruitul 
amenintător al unui tren. Gândurile i se răslețeau într'un 
thcr ckicrecmiat. al cărui ritm stylcul îi bătea în -neștire 
pe cristalul biroului, Și totuşi, de unde senzația aceusta 
de libertate ce incearcă să se strecoare. fără învoire ? 

Telefonul îi anunţă vizita unei doamne care aștepta 
în hall. 

— Nam timp 

— Doamna insistă, se Pa: re că este fosta dumneavoastră 
secretară. după cum spune băiatul dela lift — sbârnâi 
vocea telefonistei în amarat. 

— Trimite-i vorbă să urce. 

Un parfum fin. de ambră. însoțea blănurile vizitatoarei. 
Renunțase la simplicitate, avea o eleganță puţin stridentă. 
hm mână se strânsese o energie bine chibzuită. ce se a- 
răta în felul cum apărase clanta. cum i se întinse direc- 
torului, cum se asezase pe bratul fotoliului: 

— Am bănuit de mult să o să ajunsem aici. incepu ea. 
primind. p.ntru împreiurare. să se reintesreze. familiar, 
în rândurile celor pe care-i părăsise 

— Mi-au trecut prin mâini toate hârtiile ce încheiau 
eri fără viitor pentru bancă Era prea mult entuziasm 
şi mrea putină socoteală în toate acnstea. Imi stătea de 
multe ori pe buze să vă spun. să vă atrag atenția. Mă 
intimiati încă. Era atâta sicuranță în tot ce făneati... 

Directorul zâmbi. Chipul femeii luă o înfătişare hotă- 
rîtă. aproape aspră: 








i 


— Am vorbit cu asociaţii mei. Nu din sentimentalism, 
să ne înţelegem. Am trăit zece ani aici, dar am uitat că 
în acest timp am trăit. Totuşi în mâini bune, afacerea ar 
da roade. Noi am oferit cinsprezece la sută din valoarea 
acțiunilor. Decât nimic.. Concordatul sar aranja... De- 
antfel, nsi tot aveam intertia să dăm o zută anvergură in- 
dusztriei noastre. Am intrat cu participaţie într'o socia 
ărei şef s'a întâmplat să fie dc 
Totul se ranjcază 

spunse. Nici nu mai ascultase ultimiie 
traze. Nu ştia prin ce miracol, senzația de libertate, timidă 
până acum, îl cuprinsese întreg, se resfirase ca un curent 
prin tot trupul, acceterase bătăile inimit și ta să răbuf. 
nsască într'un gest de bucurie, un gest rzasteptet, 

Infrigurate, mâinile, desprinseră zăvorul ferestrei. De 
când care. geamurile acestea nu mai lăsaseră să poliunai 
în Bret „i aster seța de afară, de câra înc 














tate de construcţii al 4 
curatoriul concozdatul 






Directorul nu i 

















usteau în încăpers, odată cu izul ia RE 
sp ag. ghi abia înfloriţi ? 

— E primăvară... şopti directorul cu un surâs viu. ce 
parcă anunţa o victorie. 

In lumina crudă a zilei lămpile işi stinseră lucirea, chi- 
pul femeii căpătă o culoare obosită, pleoapele se veșie- 
jiră, prinse în cearcăne, descurajarea i se citi limpeda în 
ochi. O lumină în faţa căreia tainele dispăreau, încolțite. 

— M'a părăsit — mormăi ea, cu glas stins şi blana îi 
căzu pe umeri, veştedă, inutilă — spunea că nu mai poata 
suferi să fic întreținut de mine. Şi ne iubisem atât de 
mult, înainte, când aveam bani, când ne străduiam să 
îmcropim şi noi ceva pentru un cămin! Aș vrea să mun- 
cesc din nou, să uit. Niciodată — isbueni ea în plâne - 
niciodată n'aş fi crezut că mi-ar putea spume cineva — și 
mai ales el „N'ai pic de poezie în tine”, 


Solia 


Solie din altă lume e bucuria, 

Vine când n'o mai doreşti, no mai aştepţi: 
E oaspe şi pururi fugară, 

T una și veșnice în mers, 














Im cetate pot să 'nilorească, să piară : 
Sângele inimii, limpede : sacrificiul, 
Datoria, palida, neudormita fecioară, 
Mulţumirea, sfioasa, de sine-obosita. 





rotesc ueliniştile, 
până unde? 
strânge sângele 
zilei de mâine, 
vede cu teamă fumul luminii 
pe cer, 
unde. 


Cu aripi luminoase sau sumbre 


Picătură cu picătură sacrificiul 


Neadormitu fecioară 


Multumirea de sine, obosită, de silă + 





Peate că la orizont sboară acum solia de aur, 

Dar, iată. în cetate întunerecul şi-a statornieit domnia; 
Pe un alt țărm, poate, e mai dorită bucuria, 
Nedăruita solie, vesnice în mers. 


MARGARETA STERIAN 






VIGNY ȘI CHESTIUNEA PLAGIATULUI 


de DOROTHEA CHRISTESCU 


Cetim în Journal-ul delicatului poet și profundului gân- 
ditor francez Aifred de Vigny, la data de 12 Ianuarie 1831, 
următoarele îraze ; [i 

„Răstoind Marlowe, pcet englez și contimporan lui Sha- 
kespeâre, am găsit o piesă intitulată Doctor Faustus, care 

s'a jucat în 1590. Goethe a tradus această piesă şi a imitat-o. 
Tot Marlowe a scris Jidovul din Malta, care a inspirat lui 
Shakespeare pe Shylock.) 

Alfred de Vigny cra preocupat în mod constant de spi- 
noasa chestiune a plagiatului: este plâgiatul o formă ve- 
chg decând lumea şi decând lumea discutată a literaturii, 
sau este el un delict? 

Tot despre Goethe, acelaş port frâncez scrie, trei zile 
mai târziu, arătând că înclină către a doua definiţie: 

„Câţi dintre poeţii celebri nu sunt plasiatori! Cât de 
trist este să descoperi că cei mai iluştri dintre ei au fost 
adesea, chiar pre adesea. plagiatori !... Goethe a luat ideea 
lui Faust din teatrul lui Marlowe, iar Walter Scott a copiat 








') Pentru citate, cfr. Exiraits des nouveaux frsaments 
du Journaj d'un poțte publies par Fernand Gregh dans 
La Reuve des Deux Mondes, 15 Documw: 1925, 








Trestia 


Otrava cucutelor, otrava din vis, 
Greoi îmi străbate inima bolnavă, 
Peste prelingerile miilor de nebuni — 
In palmele mele alunecând ca o navă, 


Întrebările galbene cad ritmic şi lung 
Pe lespezi uitate, în dan'ul din urmă; 
Doar trestiu trupului în arcuire fluidă, 
Se strânge șovăelnică, prelung, 

Ca o mângâiere temătoare, șoptită 

Pe un mosor de lumini şi ispită. 


Unde's căderile și upcuşurile pe care 
Sângele meu să se 'nalțe în căutare? 
Unde's căderile aspre —? să'mplânte 
Cuţitele stelelor şi-ale umbrelor multe. 


Zdrenţele vremii sunt umede, roase; 
Nimeni maude moartea cum rupe 
Flacăra stelelor supte. 

Nimeni n'ajunge gândul înalt 

Și aspru, țâșnit din tărâmul celălalt. 
Doar iadul își strânge fidel pisicile roșii, 
Iar dracul își leagă m văpăi galoşii, 

Să treacă noroiul cu arborii putrezi. 


Nimeni maude ruperea, durerea 

Celor ce-şi leagă 'n poeme căderea. 

Numai urcuşul greoi şi sărac 

Ridică pe umeri ca un profet, ca un vrac, 

Poeţii smintiți ca tundrele astrelor 

Cari-au strâns îm arpegii stihia cu zodii, lumina, 
Ori foamea pe care-o uscase jivină. 


Și nimeni nu ştie cât sânge bolnav, 
Cât chin şi cât cer spulberat, 

Spre zămislirea și moartea prea vie 
Poeţii nebuni au turnat. 


RONSARDA CASTRO 


din Egmont al lui Goethe, delicioasa scenă în care Amy 
primeşte pe Leicester costumat în senior,” 

Cert este că dramaturgul german s'a lăsai adesea înz- 
pirat de alţi literat; şi nu a aşteptat reflecţiunile amare 
ale lui Vigny, peniru a declara în mod cinic: 

„Ideile şi personagiile ce-mi convin,imi aparţin, fie că 
1e-am cules din cărți sau din viaţă. Proveniența lor mă 
lasă complet indiferent, Ce mă preocupă este modul de a 
le întrebuința cât mai potrivit.” 

Cu astfel de 1€orii. genialul poet ajunge departe... Na 
se sfiește s'o mărturisească: 

„Intriga lui Faust o datarez lui Calderon; viziunea erow 
lui meu, lui Marlowe; scena patului, lui Cymbeline; sere 
nada, lu; Hamlet şi prologul, cărţii lui Job”. 

Enumerarea surselor este impresionant de bogată. și a 
fi Fost şi mai lungă dacă zutorul nu ar ii omis să-şi aducă 
aminte de Widmann. primul editor cunoscut al fabulei 
lui Faust, şi de Mâx Klinger, ale cărui Aventures du Du 
teur Faust et sa decente aux Enfers, apărute în Iiraha 
franceză în 179], nu au trecut prin mâinile dramaturguhi 
fără a lăsa oarecari trăsături pentru întregirea perna, 
giului. 

Ceva mai târziu, în acelaş Journal, la data de 3 Se. 
tembrie 1836, m pe poetul francez îurios în conta 
lui Chateaubrizmd şi însultându-l chiar, atâta bineînţeles 
cât bunacuviintă şi originea lui nobilă îi permiteau. 
josul pagini, Vieny pune o netă explicativă: 

„Acesta este plinul unui articol pe care nu-l voiu serk, 
dar care ar merita să fie seria.” 

In realitate, planul articolului era mai curând un pla 
de distrugere completă. planul cel mai teribil pe care h 
conceput vreodată cineva în rentra poetului dm S-int-Mak, 
Extragem câteva rânduri deosebit de savuroase: 

„Ipcerizie politică. Jiterară şi relivinasă, dublată de n 
aer fals de geniu ratat. jată personalitatea acestui om ca 
mu a iinventat micindată nimic. Ren este imitaţia ki 
Werther; Athala. a lui Pal ot Virginie: Jues Martyrs sut 
un mozaic și ficcare pietricică a acestui mozaic este 4 
rată monumentelor clasice, Le Genie du Chrisfianisne fe 
o carte de critică literară de proastă calitate bazată 
teorii învechite. Etuder sur la Litterature emglaise, sp 
un pamflct plin de îngâmfare și ignoranță, împotriva Muu- 
raturii moderne.” 

Vicontele de Chateaubriand... era servit! 

Aceasta nu îl împiedica pe acerbul Alfred de Vieny, 
câțiva ani mai târziu. în Mâiu 1842, să solicite arelmiași 
Chateaubriand votul său pentru o oarecare alegere aca- 
demică la care ţine cu pasiune Aceasta nu îl va împie- 
dica deasemenea, în l.a Maison du Berger, cea mai celebră 
dintre ale sale Destinees. să împrumute întreaga temă 
poetică dela următoarele cuvinte pe care Veliâda le adre- 
sează lui Eudore : i 

„Niciodată nu mi s'a întâmplat să zăresc la vreun colţ 
de pădure un cort de păstor, fără să mă vândesc că aJături 
de tinc, el mi-ar ajunge... Ne-am plimba cortul dintr'o 
singurătate într'o altă singurătate. şi cuibul nostru ar fi 
tot atâta de puţin de legat de pământ, cât de puţin legată 
de pământ este însăşi viața noastră.” 

Nu va fi singura dată când î); vom surprinde pe Alired 
de Vigny desmințindu-se. Cu toată nra sa declarată împo- 
iriva plasiatorilor, el va extrase una din comediile sale, 
Quitte pour la peur. din noveştile delicins impregnate de 
parfumul secolului al XVUI-lea. ale baronului de Bâsen- 
val. fără să menționeze nici inspirator, nici sursă. Cu toate 
suitele vehemeni aruncate împotriva lui Goethe şi a lui 
Chteauhriand, aducându-și aminte de o gândire a lui 
Pasral : C'est le combat qui nous plait, et non pas la vic- 
toire”, el nu șovăeşte să şi-o apropie în Journal d'un 
potte. sub forma: „C'est la lutte que nous aimons, et non le 
swecâs”, 

Plagiate ? Poate. 

Rea credință ? Nu, exclus! 

_Plagiate involuntare ? Cu siguranță. Pe scurt: influență 
literară. 





a 


d, 





Trăim in zodia restaurăriler, în vremea 
reparațiilor de tot felul şi în acelea pe 
tărîm literar și artistic. Astfel se explică 
faptul că în ultimele patru săptămâni au 
apărut câteva cărţi rezultate din starea 
de constrângere de până mai teri sau al- 
tele ce nu au putut apărea sub veshiul 
regim, ca „N. Titulescu“, de B. Brăniş- 
teanu și „Rogojina“ de Mircea Damian. 


„ROGOJINA” 


d-lui Mircea Damian sar fi cuvenit mai 
de grabă să se cheme „Cartea închisori- 
lor mele“, întrucât, după însăși mărturi- 
sirea autorului şi paginile de confesiune, 
cartea de față e concepută și terminată 
tot ia puşcărie, pentru care d. Damian 
nre, ca să fim în nota umorului dumisale, 
o adevărată predilecție... 

Cum să ne explicăm altfel împrejurarea 
că, pe lângă Celula Nr. 13 și „Rogoj'na“. 
fructul dețențiunilor d-lui Damian, d-sa 
mai recunoaşte o a trein plimbare pe la 
închisoare „pentru pricini militare“, — de- 
cât ca o confirmare a ndaptării acestui 
viguros scriitor cu condiţia de „pușrăriaș“. 

Dar lăsând gluma deoparte trebue sa 
recunoaștem că dacă „Celula Nr. 13* era 
poate una .din cole mai temeinice operc 
literare a lui Mircea Damian, „Rogojina” 
îi calră pe urme. „Celu'a Nr. 13“, avea 
fragmente ce prevesteau pe povesiitorul 
substanțial și așezat din ăst uliim roman 
scris și într'un stil dovedind, am zice o 
maturizare, dacă cuvântul mar fi nelalo- 
cul lui, cu o densificare tocmai pentru că 
materialul uman și materialul de viată 
tratat, cere un scris corespunzător, pe 
care autorul îl posedă, dir poate nu şi-l 
lua în serios. Ne îngăduim să spunem 
lucrurile acesteo deoarece Rogojina. în 
afară de calitățile ei epice și materialu! 
umâin documentar, are şi o seriozitate 
care, aliindu-se cu nota ades întrețesută, 
de umor, învederează adâncime. 


N. TITULESCU 


Moartea lui Alain Gerbault, întâmplată 
în anonimatul atât de plăcut acestui ne- 
vegnin eroic, ne-a amintit de eroii fără 
nume și până ieri fără glorie dar cari au 
fost eroi în înțelesul antic al cuvântului. 

Unul din aceștia a fost N, Titulescu și 
volumasul de culde și vibrante amintiri 
al d-lui Brănișteanu incită și suscită a- 
tâtea probleme, discuţii și ...răni necica- 
trizate înxă, încât fără să vrea d-sa u 
creat preliminariile pentru marea, înevi- 
tabila desbatere în. care se vor lămuri îm- 
prejurările ce au înăbuşit  pretimpuriu 
plasul și viața acestui mare vizionar poli- 
tic, dublat de un tot atât de mare patriot. 

Alături de monografia vieţii şi a stră- 
lucitoarelor sale cuvântări, se cere aștep- 
tată scoaterea în lumină a vicisitudini- 
lor, peripețiilor şi dramaticelor pătimiri 
ale omului de stat ce si-a dat viata pe 
altarul patriei sale și ale cărei profetice 
prevestiri se împlinesc azi întocmai, dar 
cu câtă zăbavă și câte jertfe pentru noi 


„ADĂPOSTUL SOBOLIA“ 


Renunțând la romanul-fluviu, așa Cum 
a fost „Ochii Strigoiului”, d. Cezar Pe- 
trescu a revenit la dimensiuni normale ca 
să zicem asa și la un subiect de ..sinistră 
până mai ieri actualitate. 

Plecând dela realitatea aceasta ternă, 
autorul vreu să înfățişeze în cartea sa 
epilogul unui regim şi sfârșitul unei lumi. 
Adăpostul Sobo'ia aduce așa dar într'o 
subterană a Capitalei specimenele repre- 
zentative ale acestei lumi în descompune. 
re, gonită acolo de panică sau fatalitate 


Carnet literar 


şi înlăuntrul improvizatului sălaş se des- 
fășoară ciclul unor drame, idile, lașități şi 
mărunte eroisme. 


DAȚI-NI-L INAPOI PE ISUS 

Pormind dela o nedreptate cu caracter 
subiectiv, autorul câtorva piese jucate pe 
scenele teatrelor noastre și a dcuă romane 
„Mâl“ și Paradis uitaţ* — readuce în ac: 
tuat desbaterea pururi vie și interesantă 
a obârșiei creștinismului, 

Scrisă cu o vehemență de spirit și cu 
vervă stilistică, nuvela a-lui Isaiia Răcă- 
ciuni cu nume atât de izbitor, conține în 
prima ei parte nararea unui caz de ge- 
lozip frizând patologicul, pentru ca în 
partea doua să devie predica întru susţi- 








nereu unei teme ce propune la ample şi 
hurtunoase discuţii și controverse, 


„SCANDAL“ 


Zugrav al frămâmărilor şi devenirilor 
politice și sociale, d. Braniște are  pri- 
vilegiul de a fi fost martorul nemijlocit 
al evenimentelor şi faptelor pe cari le 
narează, astfel că substanța scrisului 
d-sale palpită de v viață văzută şi trăită 
la sursă. 

Așn se explică faptu! că cetitorul, la lec. 
tura romanului, suprapune personagiile 
înfățișate pe figurile unor oameni politici 
de recentă actualitate — într'atât în des- 
crierea. stărilor şi evenimentelor epicul re. 
cultă dim viața trăită și sublimată de un 
gazetar dublat de un spirit analitic, une- 


ori însă predominând gazetărul. 
C.B. 





NOTE TEATRALE 


SALL... 


Prinsă de grija criăcui director de 
teatru, problema sălilor devenise una din 
cele mai critice, încât la intocmirea fie- 
cărui proect de constituirea umei noui 
trupe se pune — inevitabil — întrebarea: 
unde găsim sală ?... 

Fireşte, truda pentru găsirea sălii de- 
venea și mai apăsătoare când, după multă 
atergătură. se afla ceva, dar care erz 
greu de indeplinit din cauza enormei 
chirii pretinse, 

Aşa fiind, mai putea ră bate cineva pe 
drumul realizărilor ? Nu. 

De-aceca ne surprindă spiritul şi îni- 
țiativa celor de azi, cari înlăturând toate 
piedici'e au putut aşeza pe temslia unti 
bune gospodării fiecare sală găsită. 

Aici liceu; dincolo un restaurant; 
în altă parte un cămin... 

Astfel, ca scena oficială să-şi destă- 
șoare activitatea pe încă două săli ale 
liceelor Sf. Sava şi Matei Basarab, Tea- 
trul „Victoria” îm fosta sală a unui res- 
taurant, iar Teatrul „Central” îm fosta 
sală a unui cămin de ucenici, 

Dar rentabilitatea acestora compensea- 
ză măcar efortul celor cari au realizat 
înmulțirea sălilor de teatru ?... 

tată întrebarea... 








„RECUNOȘTINȚĂ”... 


De multe ori nu talentul cine știe cărui 
tânăr actor a ajutat la promovarea sa, ci 
doar curajul cu care o persoană de bine 
sa hotărît să-l ajute și să-l ridice numai 
ca începutul să nu-i pară greu. 

Am cunoscut — din nefericire — şi 
noi tineri actori cari, prijiniți de răbda- 
rea și munca celor cari le-au fost aproa- 
pe, au putuy obține situaţii nesperate, în- 
cât meritul ar merita izbânda numai 
dacă recunoştinţa i-ar stabili la simplu 
dovadă a respectului, 

Din păcate, şi aceasta constitue pentru 
ei o greutate până într'atâta încât brutal 
o neglijează. 

E recunoştinţa celor cari dim nevoia 
unei autoevaluări îşi asumă dreptul și la 
unele scăderi morale. 


PROCES... 


Maestrul Valjean, obişnuit cu uzul pro- 
cedural al instanţelor, a înlesnit ca des- 
baterea  prucesului deschis directorului 
primei moastre scene să fie public, 


Prin procedura aceasta, căreia ucordân- 
du-i temeiul justiţiabil, o considerăm 
„necomplectă”, presa teatrată secatește 
— ca un câștig de cauză — să şi declare 
vacamt postul oficial al autorului „Mare- 
lui duhovnic”. 

Până la urmă — poate — cu .„Norocul” 
d-lui Valjean şi cu ursitorile „Cocoșului 
negru” s'ar putea ca formele de judecată 
să obțină o amânare pe motivul „prezum- 
ției de mobilizare”, 

Fiindcă directorul „Teatrului Naţional” 
se consideră „concentrat” cu intocmirea 
repertoriului Ia cele trei scene pe care [e 
conduce. 

Şi — fireşte — intocmirea unui reper- 
toriu cu piesele sale. trebue să fie atât 
de misăloasă... 


33 


Ca să se dovedească activitatea autori” 
lor dramatici români,  d-șoara Dorotheea 
Cristescu, noua secretară a comitetului de 
lectură, a găsit necesar să publice câte lu- 
crări originale primite bat la ușa Teatru- 
lui Naţional, 





Pie 

Cifra care coincide cu marele grad in- 
terzis până mai de ună zi, are — însă — 
ghinionul unei lungi așteptări, din cauza 
depășirii cu două lucrări. 

— „Nu de alta — spunea de curând di- 
rectorul scenei oficiale — dar jucând ceva 
din ele, însemnează să micşorez numărul 
şi atunci risc să pun temei acuzaţie 
ce-mi aduce domnul Valjan prin „oedrepte 
luări“ 





AFIȘ... 


„Electra“ lui O'Neill va obține girul u- 
tei noni distribuții în locul dlui G. Vraca 
și a unei noui direcţii de scenă, în locul 
d-lui 1. Şahighian. 

Principalul este că, în ce priveşte di- 
recția de scenă, eg pare să se bazeze pe 
vechea realizare a d-lui Șahighian, 

Așa fiind ne întrebăm : ce poate înfăp- 
tui noua distribuţie, dacă d. Bumbești ră” 
mâne la efortul” unei simple semnă- 
turi 7. 

I. M. LEHLIU 


7 





MATEIU 1. CARAGIALE 


— Omul şi opera — 
de CAMIL BALTAZAR 


La 37 Ianuarie 1935 s'au împlinit nouă ani dela trecerea 
dintre cei vii a autorului romanului „Craii de Curtea ve- 
che”, săvârșit din viaţă la 51 de ani, — în plină creație — 
am fi voit să spunem și e un adevăr dureros, dar trebue 
să adăugăm că tot ce a lăsat el este de o atât de desăvâr- 
şită expresie artistică, încât nimic din ceeace ar mai fi 
dat, n'ar fi reușit poate să egaleze, decât doar cantitativ, 
dar nu calitativ producția lui de până atunci. 

De va fi fost um artist care să completeze în mod armo- 
nios, ca om, opera sa, făcând corp cu ea, acela fu de bună 
seamă Mateiu Ion Caragiale. 

Pentru cei ce i-au cunoscut în alura lui de gentilom, dis- 
tant și plin de morgă, — pe stradă de o rece și remarca- 
bilă distincție — ce mergea dela exteriorul vest:mentar 
până la felul de a fi al omului — şi încearcă să suprapună 


figura cunoscută pe artist, așa cum se desprinde el din 


opera sa — procedeul e instructiv şi rodnic. 
In vombă de aceiași sobrietate și reţinut, de teamă parcă 


să nu-și clintească comportarea stilată, — omul impunea 
şi-ţi dădea impresie de solitudine voită şi de nobilă pre- 
zenţă. 


Azi, când în jurul lui Mateiu Ion Caragiale și a artei sale 
există o unanimitate de preţuire şi un semtiment de de- 
plină admiraţie, atât din partea criticilor cât şi a publi- 
cului, îmi aduc aminte cu melancolie și satisfacție totodată 
că prin 1926, când consemnam — primul și luat în râs de 
anumite reviste literare — strălucirea inaccesibilă şi tim- 
Erul artei sale, deosebit de farmecul ei inegalabil, — nu 
cunoşteam decât fragmentar o operă ce, pe măsură ce a 
ieşit la iveală şi s'a întregit a căpătat și adeziunea cri- 
ticei şi a cetitorului. 

$: când istoricul şi criticul G. Călinescu recunoscând în 
„Istoria lit. nomâne” că din „Craii de Curtea veche” se 
desprinde o savoare ciudată, un aer puternic de origimali- 
tate, ceeace explică admirareai prietenilor care sunt în 
genere creatori puri, nu critici, statua prin această ultimă 
propoziție caracterul esenţial al artei autorului lui „Re- 
member”, caracter ce implicit trebuie să intereseze îmtâi 
pe artist, — dânsul acorda substamţialului romancier cel 
mai puternic omagiu şi cea mai cartă recunoaștere. Este 
adevărat: apariţia epocală a scrierilor lui M. I. Caragiale 
a fost întâmpinată ca o sărbătoare literară (mai ales „Craii 
de Curtea veche)” de către artiştii şi oamenii de litere sen- 
sibili la astfel de iviri meteorice și din alaiul primilor crai- 
mici ai marei festivități au fost Emanoil Bucuţa. Ion Barbu, 
Petru Comarnescu, lon Pillat, Emil Riegler, Perpessicius, 
Al. A. Philippide, C. Noica, B. Brezeanu, Mihail Sebastian, 
Radu Dragnea şi Barbu Lăzăreanu, la cari sau adăugat 
Adriau Maniu, G. Călinescu, Tudor Vianu, Şerban Ciocu- 
lescu şi E. Lovinescu. 

Și totuși, dacă literatura !ui Mateiu Ion Caragiale pare, 
la prima impresie, făcută să placă unei minorităţi de elită, 
socot că ea are însușirile ce o pot fac= să răzbată şi în 
publicul cel mare. Nu mă refer bine înţeles la volumul 
de poeme „Pajere”. Dacă .„Remember” place prin gra- 
vitatea tonului, prin cadenţa stilului somptuos și nobil, 
„Craii de Curtea veche” deosebit de gravitatea tonului 
solemn, aulic, pompos, nu lipsit de convingere şi adeziune, 
atrag prin aceea că povestirea nu e făcută în sensul unei 
satire soaiale, ci într'un stil direct de cronică. 

Din cioburi de reminiscenţe balcanice, din miresme. 
caldă şi grea, de puturoşie fanariotă, din chefurile celor 
trei cavaleri — ce miros rar și tare de ardei unguresc 
amestecat cu cel mai autentic parfum de sfârşit de veac 
trecut! 

Operă funciar realisță, cu rădăcinile adânc înfipte în 
vadul acesta dela porțile Răsăritului, cum recunoaște mo- 
nografistul lui Mateiu Caragiale, „Craii de Curtea veche” 
e cronica mai mult de cât romanul acestor doi înalţi şi 
mari prieteni, legaţi de acceaşi tristețe trândavă a omului 
ce la sfârşitul unei vieţi de sinistră desamăgire şi amără- 
ciune, se întoarce, — dintr'un ultim rest de romantism — 
în cada unei existențe de beţie şi desfrâu. Şi mentorul 
acestar cavaleri, traducerea în litera ternă, scâmavă a 


8 


realității o împlineşte Pirgu, decăzut şi veridic chibi, şi 
codoș. pungaş de saloane şi măshuitor la cluburi, tip din 
rânrlul tipurilor așa de frecvente în muşiţa. ce mișuza până 
la război în jurul epavelor unci boierii de câteva generaţii, 
stinsă odată cu desfacerea moșiilor, — în mocirla caldă a 
decrepitudinei morale şi trupești. 

Dar dacă aceşti doi cavaleri de curată spiţă ai nobilelor 
f.guri din „Craii de Curtea veche” își pun î faţă oglinda 
acestei lepădături: Pirgu, în schimb ce perspectivă 
adâncă dă el acestor două vieţi! Parcă fiecare din aceștia 
îşi măsoară în decăzătura alcoolică și spartă la gură a lui 
Pirgu. scara și adâncimea propriei lor decăderi, ca să poată 
și mai frumos reveni pe ostrovul unei tristeţi numai din 
ger şi albastră 

Peste viermuiala şi delăsarea în anarhie trupească, peste 
aebunia bețiyă şi tâmpă a unei complete uitări de sinc, 
se înalță frumuseţea statuară a limbajului unuia din acești 
doi cavaleri, evocând un trecut îm care îi era drag să se 
afunde, pentru că inima lui acolo își oprise bătaia de cea- 
sornic și sângele lui în acea amintire se reînoise: „Eram 
trei odrasle de dinaști cu nume slăvite tustrei cavaleri 
— călugări din tagma Sfântului loan dela Ierusalim, 
ziși de Malta, purtând cu fală pe piept crucea de smalţ alb 
şi încununatul trofeu. spânzurate de panglica de cănăvăţ 
negru. Răsărisem în amurgul Craiului Soare, părinţii ie- 
zuiţi ne orescuseră şi ne înarmase Villena. Tineri de tot 
într'o caravană, scufundaserăm pe furtună niște tartane 
barbarești, mai târziu vitejiserăm pe uscat pentru izbânda 
florilor-de-crin, fuseserăm la Kehl cu Berwick și. cu 
Coigny la Guastalla, după cari isprăvi ne luaserăm rămas 
bun dela viața ostăşească şi dornici de a vedea și cunoaște, 
plecasem treime nedespărţită, în necontenit colind, pe ur- 
mele 1ui Peterbourough. Curteni de viță dela un capăt al 
Europei la altul, nu fu Curte să rămâie de noi 'necercetată, 
tocurile noastre moșii sunară pe scările tuturora, 'oglinzile 
fiecăreia ne resfrânseră chipurile înțepate şi zâmbetele ne- 
pătrunse; de-arândul cutreerarăm Curte după Curte; bine 
primiţi şi bine priviţi, eram oaspeţii Măriilor, Sfinţilor 
şi Luminăţiilor toate, ai Domnitorilor mari, de mijloc, mai 
mărumţi, ai Prinţeselor-stariţe, ai Prinţilor-egumeni şi ai 
Prinţilor-episcopi; la Belem și la Granja, la Favorita şi la 
Caserta, la Versailles, la Chantilly şi la Sceux, la Windsor, 
la Amalienborg, la Nymphenburg şi la Herrenhauser, la 
Schânbrunn şi la Sans-Souci, la Haga pe Maeler, la Ermi- 
tage şi la Peterhof cunoscurăm „dulceaţa traiului”. In săr- 
bătoare neîntreruptă de zi şi noapte am petrecut cum nu 
se mai petrecuse şi nu se va mai petrece: ne-am înfruptat 
cu nesaţ din toate desfătările simțurilor şi ale minţii, căci 
deşi linsit de măreție, fu veacul binecuvântat, veacul cei 
din urmă al bunului plac şi cel al bunului gust, pe scurt 
veacul francez şi, mai presus de orice veacul voluptăţii. 
când până şi la biserici heruvimilor le luaseră locul Cu- 
pidonii, când lâncezind de dor, inimile fură aduse prinos 
toate zeului legat la ochi. 

Dar trista viaţă de petrecere în care ne ingălasem, avu 
cel puţin o urmare fericită. In scurt timp, o nobilă amiciție 
legă pe Pantazi de Pașşadia. Sufletește, cred că mai vârtos 
decât cumoștinţele şi curtenia, îi apropiase izisteţea, — 
deşi a unuia era albastră și lină ca acele seri, ce se întorc. 
zice-se, de de mult, iar a celuilalt o neagră, nețărmurită 
gheenă”. 

Poate că pe vremea aceea, — sunt aproape 20 de ani. — 
„Craii de Curtea veche” constituiau o temerară tentativă, 
dar aici e meritul de adevărat artist al lui Mateiu Caragiale: 
de a fi avut curajul să scoată din: neantul faptelrr diverse 
această cronică savuroasă în blestemata ei cocleală, în care 
suflul susținut vivifiază paginile în care evocarea atâtor ti- 
puri de reală sursă şi substanţă îți rămân pe veci întipă- 
rite în minte ca desenul acelei „adolescente care în întu- 





ANIVERS/ 


MATEIU 


C 





Maleiu Caragiale. dela a cărui maarle se implinira deună- 
zi noud ani, cinstește memoria ilustrului sau părinle printr'o 
singura aluzie în Craii de Curtea-Veche. E vorta de Gore 
Pirgu. cu darul lui de a zellemisi. cu amăânunțita lui cunna- 
slere a lumii de şmecheri și lațe, a nâravurilor și felului lor 
de a vorbi. Să fi voit. ar îi fost numărat printre scriitorii de 
frunte ai neamuiui, i s'ar îi zis „maestrul” și i sar li arvunil 
statui. Si ce mai „schile” i-ar fi tras. maica ta, Doamne! dela 
«Î să fi auzit dandar:le de mahala și de alegeri. 

Lui [. L. Caragiale, al cârui har scriitoricesc il vede isvo- 
rând din așa mojic loc, fiul lui, pierdul, cică, în visareu ga- 
leşă a Floridei şi a ostroavelor Antile, ii seamănă mai bine 
decâ! dorește să creadă. Craii de Curtea-Vech: înfăţişează 
în stilul lor îmbietor, in ritmul căruia degeaba lea-i împotri- 
vi, în neincetatul ior farmec, un caz de complex psychanali.- 
tic. Craii sunt urzeala inzorzonală a unui bucureştean: care 
aspiră că desnădejde către eleganțele occidentului și aco- 
peră sub maldăre de flori arliliciale mucegaiul mediului în 
care-și duce, mai mult din inerție, iraiul. Pantazi e solul ci- 
vilizației mediteraneene. îndrăgostitul de mare și de nori. 
el ceteşte pe Camoâns în original; Gore, o lichea fâră sea- 
mân şi Fără pereche, e intruparea vie a incuşi sufletului spur- 
cat şi scârnav al Bucureștilor; între ei, Paşadia e făcut din 
două: ziua, in casa veche așezată la câțiva paşi de Podul 
Mogoşoaei, in umbra unei bătrâne grădini reci, neprimitoare 
și posomorălă, în odaia lui de lucru — lăcaș de linişte și de 
refacere, — căptușită și ferecată,'el lucrează, ceteşte, scrie 
fără răgaz, Dar cum vine seara. omul e altul, se ridică dela 
masa lui de cărturar şi, insoțit de Pirgu, se, prăvălește in 
desfrâu adânc, până la fund. Asemenea lui, autorul — docto- 


ul, — pe nerâsutlate, se împleticește între salon şi mahala, 


apus și răsărit. vinuri scumpe şi turburel. Acesta e secretul 
unei cărți încuiată la prima vedere. Craii suni tânjeală spre 
nobilime a unui chefliu înrăit. Și sunt o capodoperă nu prin 
acea parte, să-i zicem heraldică, pe care romancierul. cu 


nerec, goală, crea că sar fi văzut luminoasă”. Personagii 
sau fraze, propoziţii sau perioade întregi ce te fac să citeşti 
„Craii de Curtea veche” cu sufletul la gură și cu senzaţia, 
ba nu sentimentul de scrib înfiorat că ai în mână o carte 
ce se scrie la un veac odată. 

Am avut sentimentul acesta la prima lectură a lui Mateiu 
Ion Caragiale. Recitirea „Crailor de Curtea veche”, a nu- 
velei de antrenant răsuflet „Sub pecetea tainei”, mult su- 
perioară nuvelelor cu caracter poliţist warecum, asemă- 
rătoare ale lui Edgar Allan Poe, acel plin de mister „Sobor 
al ţaţelor”, mi-a întărit convingerea nu numai în trăinicia 
literaturii lui Mateiu Caragiale şi a răzbaterii ei prin 
veacuri, dar certitudinea că ea ar fi accesibilă marelui pu- 
blic. E un fammec frust în „Craii de Curtea veche” şi în 
„Sub pecetea tainei”, — sub scrisul aparent aşezat, dar 
cu atâta artă drămuit şi calculat, o substanţă de natură să 
intereseze şi să atragă marele public, azi mai informat de 
scrisul lui Mateiu Caragiale decât acum 18 ani. 

Deși, să fim drepţi: „Craii de Curtea vech au tăcut 
două ediţii. Și „Opere”, ediţia definitivă îngrijită de Por- 
pessicius a apărut acum opt ani, în 1936, timp ca să se fi 
epuizat. 

Editorul care ar face incercarea nu numai că nu ar 
risca nimic, dar ar putea verifica susţinerea mea. 

Ar fi o îndoită reparaţie cuvenită artei lui Mateiu Ca- 
ragiale, ce trebue să circule, și pentru desfătarea celor 
puțini şi pentru plăcerea celor mulţi. azi dornici de litera- 
tură bună. 














LREA LUI 
ARAGIALE 





O “carte a Bucureştiului: 


Craii de Curtea-veche 

de N. STEINHARDT 
alăta sărguință, nu pierde un singur prilrj so punu in vilcug, 
ci tocmai prin latura cealaltă, amintirile unui incarcat bucu- 
reștean. Capodopera scapi de sub voința aristului: deseori 
ea se făuroşie fară de șliinla sau vrerea lui. sau tocmai de 
unde socotea că e desființată o stare sufletească şi e nimicit 
un pitoresc. de acolo țășneşte ea mai puternică și mai du- 
ioasă ca oricând, nemilvasă, desvelitoare de firi, augustă. 

. 

Pantazi e cel mai iubit craiu pentru ifosele lui. Sunt grec, 
zice el, şi nobil. Cei mai vechi străbuni i-au fost, în sute a 
șaisprezecea, oameni liberi şi cutezători, tâlhari de apă, 
vânturând mările în lung și în larg dela Iafia la Baleare, dela 
Ragusa la Tripoli. Străbuna Smaranda îi e dragă pentrucă, 
osebit de însemnata ei stare. ea i-a lăsat acea comoară sfântă 
care e datina: ea l-a dăscălit inire cele inalte, ea a deștep- 
tat în el vechile nczuinței dela dânsa a învățat că face şi el 
parte din aceia cărora le e dela Dumnezeu dat să poruncea- 
scă muritorilor de rând. Când Pantazi, tânăr, îndrăgostit și 
hotărit să meargă până la căsătorie, bănueşie că lrumoasa 
iată din popor pe care o întâlnea în plimbările lui afară din 
oraş s'ar putea să nu fie decât o svăpăiată, mai înainte de a 
cerceta adevărul intră în paraclisul dela Cişmeaua-roşie şi 
cere mijlocirea duhului Domniței Smaranda. Acolo, Harul 
ceresc nu întârzie să se reverse asupră-i. Dumnezeu nu în- 
găduie ca steaua casei lui, ce dela 1812 se răsfață sub cunună 
de comite pe pieptul vullurului cu douti capete, să fie pri- 
hânită, îi 

Amin. Dar acest Pantazi, care povestește așa de minunat 
despre lungi călătorii, vântul Libiei şi orchideele Amazonu- 
lui, e şi un tâlhar c2 nu se mai află. Ba pe deasupra fudul, 
inlumurat, grozav, Testamentul unchiului care, lăsându-și a- 
verea Eforiei spitalicești, l-ar fi lăsat pe el pe drumuri, îl 
arde fără rușine. Pentrucă de data aceasta era vorba da ave- 
rea mea. se spovedeşte el, și pe lumea aceasta aliceva mai 
sacru nu am, averza e pentru mine totul, o pun mai presus 
de cinste, de sănătate, de viață — și de ar fi fost nevoie să 
făptuiască ceva mai grav, e: bine, n'ar fi pregelat. căci nu era 
sărac cu duhul. 

lată-ne departe de tara mirodeniilor şi Curlenii calului de 
spijă. Și e așa mereu. Ceiace la Pantazi e ascuns cu grijă, 
la Pașadia se arată fățiș. Primeşte el în salonul lui Kaunilz. 
așa numit pentrucă e împodobit cu un fastuos portrel al can- 
celarului — principe in mantaua Lânei-de-aur şi ticluit în- 
tocmai după una din odâile vechiului său Garlenpalast din 
Mariahil?, dar, subțire şi lirgau fiind, trece cât ai bate din 
palme dela vraja visului mozartian la pastrama și schembeaua 
unui Pirgu, se duce să asculte ciamparalele și bidineaua de 
par'că zilele Curţii dela Werimar nic: n'ar fi fost. Paşadia 
desvălue toată cartea: e omul care urăște mai presus de orice 
balcanicul și țigănescul; care râvnește după civilizație și o 
cuprinde, o stăpiieşte; dar care Ioluși, ajuns la situalia su- 
premă, nu mai găsește energia de a sta pe poziție ferm până 
“a fine şi socotește de prisos să mai alunge geniul său rău 
care venea să-l ispitească în faptul serii. Pașadia, deci, care 
priveşte şi judecă cu o neinduplecată asprime tot ce e româ- 
nesc, care-i smulge lui Brâncoveanu cuca domnească și scula 
de prinț al Stintei-lmpărdăţii şi-i desgoleşte sufletul de rob; 
care crede că iubirea de frumos la noi nu poate fi, ci numai 
la popoarele de stirpe inaltă; se insoțește cu Pirgu şi mişcat, 
adânc mişcat, de umilele vestigii istorice ale capitalei, incepe 
raita prin cârciumi şi localuri. 

Ce-i unește pe Crai? Hoinăreala prin București, atâta tot 
Cu Gore in cap, tărbiicesc, pe lapoviţă şi pe sloală, clisa uli. 
țelor fără caldarâm şi fără nume de pe la margini, prin fun. 
duri de maidane pline de gunoaie şi mortăciani; cu el intră 


5 








pe brânci aproape în zăpușala chitimiilor scunde. Abia se 
isprăvea masa, că lui Pirgu i se făcea dor de ducă. li era 
omului sete. Se găseau atunci vinuri de Bordeaux şi de Bour- 
gogne, dar mai era și vinul ușor, indigen, vin de grădină, 
descoperit prin cine ştie ce fund de mahala. Şi Craii, uitând 
visul în care erau mari egumeni ai tagmei prea-senine, mândri 
cavaleri-guarzi, prietenii lui Serghie de Leuchtenberg-Beau- 
harnais, odraslele de dinaști cu nume slăvite, tustrei ai 
Sfântului-loan dela Ierusalim, şi veacul scump lor şi nostal- 
gic întru toate, care fu al optsprezecelea, se pun, pe tăcute 
şi nerăsutlate, cu nădejde şi temei, pe băutură, crailăâc și joc. 
Alde Uhry şi Sir Aubrey de Vere sunt buni, dar mai e birtul 
din Covaci, borşul cu smântână și ardei verde, țuicăreala 
mai prelungită în doi — „doza pentru adulți“ — jocul mure 
cu'harțabalele la Arnoteni (iese și șperț), sau un joc ușor. 
un poker, o băutură ușoară, un marghiloman; nu numai fa- 
mura albă și roşie a palatului dela Padina, ci şi o blândă co- 
pilă, uşoară; sunt cântecile de cafenea, nu numai genealogia 
mândrului herb Leliwa; e şampania în pahare mari, dar și 
apa minerală, borvizul uşor, șprițurile cu sifon, sifon alba- 
stru, 

Marea... 
scrie cronicarul spovedaniei lui Pantazi. 

Bucureştii... 
poate spune, cu adevărat, cetitorul Crailor de Curtea-Veche. 
Nu numai Pirgu are in sânge dorul vieții de desmățare țigă- 
niească de odinioară dela noi, cu dragostele la mahala, che- 
furile la mânăstiri şi cântecele fără perdea, ci şi cartea toată 
e plină de el. Prin Bucureşti ne plimbă ea. Dela podul Mogo- 
şoaei și Sărindar la Cișmigiu şi „Marmizon”. Pe la birturile 
de frunte sau pe prispa vreunei cârciumi; pe liniştita stradă 
a Modei sau prin fundurile fără uluci ele curții care răspun- 
dea pe cheiul Dâmboviţei; pe la Schitul lui Darvari din 1- 
coană (unde Gore se visa cuvios întru Domnul Ghedeon zi- 
când la cetire „contra”), în amintirile Podului-de-pământ și 
ale grădinilor care se țineau lanț între Sfântu-Constantin şi 
Sfântu-Elefterie, pline de liliac, bolte de viță, mușetțel, nalbă, 
rodii şi mușcate. Și cu toate că nu plouă mereu şi nu e o 
vreme de lacrimi într'una, par'că e lără oprire timpul care 
îndeamnă cel mai mult la băutură. 

Bucureştiul e poarta Orientului, iată marea lui vină; aci 
nu se ia nimic în serios; e oraşul blestemat, plin de amintiri 
cmare, rămas credincios vechei sale datini de stricăciuni; e 
cel mai năbădăios, mai zănatec şi mai desirânat loc al lumii: 
e târgul cu ravac nebun sau sânge-de-iepure să dai cu că- 
ciula'n câini, cu cafeluțe la Protăpeasca sau la Pepi $marot, 
cu chiolhanuri şi lăutari, unde Gorică se simte la largul lui, 





alunecă dela masă la masă, stârneşte hohote de râs şi-şi dă 
drumul, spune muzicii ce să-i cânte, îi dă de băut și apoi o ia 
!a înjurături și la palme; e târgul meselor prelungite după 
miezul nopții, al hoinărelilor până dimineața; al hotăririlor 
deșarte, căci tocmai când juri să te scoli mai devreme, 
noaptea te apucă in așternut. Gorică dibue pe la mahala fete 
vrednice să slujească de isvod de Irumusele, dar altceva îi 
place lui: huidumele şi namilele, rupând cântarul la Sf. 
Gheorghe, geamelele, baldârele, balcăzele. 

Acesta e Bucureștiul, cu cioclovine patrioale, imbrăcate 
in port național fără a vorbi o boabă românește; cu flori 
frumoase, dar pocit fără putință de mântuire. Nu-i de mi- 
rare cti intr'insul încap atâlea dureri. E un vals domul, o slă- 
biciune a lui Pantazi, care il zugrâvește tot.E o amară destăi- 
nuire: mărturiseşte duioșii și desamăgiri, rătăciri și chinuri, 
remușcări şi câinți, înecate în dor, care se stinge suspinând 
până la capăt, pierdută, o prea târzie și zadarnică chemare. 
Dar valsul e al lăutarilor. Adică al cârciumii. Ai cărciumii în 
care e şi Gore. 

Craii cântă frumosul şi visul. Sunt ai. Bucureștiului scâr- 
nav. dar din scârnăvia lui scot încântarea și amăgirea, bas- 
mul şi adierea. Viaţa care se viețueşte și viața care se vi- 
sează sunt aci impreunate, Chemarea e prea târzie și zadar. 
nică, dar visul e al lor mereu. Deaceia sunt craii ai literaturii 
universăle chiar. Pentrucă dilema Apus sau Fanar e numai 
înfățișarea indoitei pornir: veșnice a omului către mărat şi 
mârșav. E şi ea o față, a noastră, mai umilă desigur, a luptei 
cu Ingerul, a sbuciumului lui Faust. a disputei spiritualului 
cu lumescul, Legile capodoperei ne învață că ea nu e, locali 
zată și prinsă in timp, decât un fel al opintirei omenești de 
oriunde şi de oricând. 

Cu câtă grijă ne spune autorul Crailor că nu e un terchea- 
berchea, kaimana, că se fereşte, tândr singur în Bucureşti, să 
între în cârd cu oricine, că-și alege cunoştinţele toate pe 
sprânceană. Cât de inveștmântat, împanglicat și împănoşat 
ni se arată, în aur şi verde, verde și aur. Să nu râdem. Visul 
întruchipat în pretentii heraldice şi manii genealogice poate 
să pară multora caraghios. Dar toate idealurile sunt cara- 
ghioase: dorinta lui Alcest ca oamenii să fie cu desăvârşire 
sinceri, inchipuirile copilirești ale lui Don Quijote, preten- 
țiile aliruiste ale regelui Lear. Vraja visului mozartian sau 
bidineaua? E dilema lui Pașadia, e poate a Bucureștiului. 
A fost şi a lui Mateiu Caragiale. Fu un Bergami sau o tele- 
leică? Deopotrivă. Cât timp josnicia balcenică și țigănească 
și visele apusene care ne frământă se vor lua la trântă în 
sufletele noastre întortochiate şi pe ulitele noastre nehotă- 
rite, Craii vor fi cartea noasiră a tuturor. 





În a CR a 


ARO: „ŞARPELE” 


W. S. Maugham este un implacabil 
misogin și regizorul filmului care se 


Cronica filmului 


enațiunii monale, — şi odată  lunecat 
pe această pantă, fatal, reeducarea 
voinţii este un act peste puterile erou- 
lui. 


rulează în prezent la Aro, a intuit per- 
fect acest lucru. Decuparea scenelor 
„tari” ale romanului „Robii” (sau 
„Sarpele”, cum se numeşte filmul în 
tâlmăcire românaască), ilustrează sufi- 
cient osatuna aperii scrise, deși acea- 
stă operă a slujit scenariului numai 
în a doua sa parte, adică din momen- 
tul când Philip Carey se pregătise 
pentru oariara de pictor: 
Cinematognaficeşte vorbind,  roma- 
nul lui Maugham e prea complex ca să 
poată fi transpus integral pe ecran. Ar 
fi trebuit, dacă totuși cineva sar fi 
înhămat la această întreprindere uria- 
şă, ca viața lui Philip Carey să mu ai- 
bă ca punct de plecare întâlnirea cu 
Mildred în restaurantul acela de a 
doua mână, ci să înceapă exact din 
epoca măruntă a copilăriei. Dar lucrul 
acesta, subliniem, nu este posibil, deca- 
rece aviatarurile vieţii lui Philip Carey 


10 


sunt inte.esante — pentru un producă= 
tor de filme — numai în a doua parte a 
cărţii, 

O înlănţuire de patimi şi doruri ne- 
împlinite, iată substanța filmului. Te. 
matic, această substanță e distribuită 
prin filtruri oarecum omogene. Nora 
iutește pe Philip, Philip Carey pe Mil- 
dred, Mildred pe Miller... De-aici, 
conflictul şi drama «ufletească a eroi- 
lor în căutarea unei pârghii de rezis- 
tență moral-sentimentală... 

Dar Philip Carey este şi un infirm, 
în înţelesul fiziologie al cuvâmtului. 
Un defect din naștere, vizibil la talpa 
piciorului, îi dă o acuitate de spirit a- 
tât de înaintată, încât ia formele unei 
semsibilități  boynăvicioate. Faţă de 
Mildred, care întruchipează unul din 
aspectele urite ale vieţii, Philip va fi 
un etern dezarmat. Cu timpul, difor. 
maţiunea fizică devine obiectul Aifor- 


Eliberarea de sub imperiul mlăști. 
nos al pasiunilor morganatice nu vine 
decât loarte târziu, în clipa când Phi- 
lip ia cunoștință de moartea diabolicei 
Mildred, De-aici, lucrurile pe simpli- 
fică şi misoginismul lui W. 8, Mau- 
gham încetează brusc de a-și mai exar- 
cita autoritatea, pentru a face posibilă 
veîntoarcerea eroului în firesc, în ele- 
mentar, 

Jocul regretatului Leslie Howard în 
întruchiparea dată lui Philip Carey, e 
de un dramatism ponderat care amin- 
tește de celălalt mare succes obţinut 
în „Intermezzo”. Bette Davis, în rotul 
atât de complex al venalei Mildred, îşi 
pregăteşte consacrarea de primă vede- 
tă, venită nu mult timp după turnarea 
acestui interesant — din. multe puncte 
de vedere =: film... 


LIVIU BRATOLOVEANU 








Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor 


Vianu: Istoria literaturii române moderne, ], 
Casa Şcoalelor, 1944 


II 


Galeria retrospectivă a celor 14 por- 
trete monografice din studiul d-lui 
Șerban Cioculescu se deschide cu Va- 
sile Cârlova, în care cei mai mulţi şi 
în orice caz cei mai autorizaţi dintre 
istoricii noștri literari au identificat 
pe întâiul nostru poet. modern. Simpa- 
tia cu care d-sa se apleacă asupra fra- 
gedului mormânt al poetului și „con- 
siderația” cu care amalizează cele cinci 
posme ale nefericitului cântăreț sunt 
dictate nu numai de „însemnătatea 
istorică” dar şi de „valoarea estetică” 
a cperei lui. Ea i se pare, așa „puţină” 
câtă e, variat orchestrată și formula 
în rare traduce această convingere e 
una din cele mai fericite: „Cârlova, 
scrie d-sa, e așa dar un virtups, care a 
stăpânit mai multe instrumente: naiul 
păstoresc, trâmbița de fanfară ostă- 
șească, violoncelul grav, prima vioară 
și orga profundă”. După cum nu mai 
putin justă ni se pare şi concluzia 
d-sale. după care Cârlova, „mot de 
transiţie.... închee secolul a] XVIII-lea 
la un nivel mai ridicat decât toți pre- 
deresorii săi și inaugurează romantis- 
mul...” Negreşit, n'am putea subscrie 
cu inima ușoară una din sentintele pa- 
recum evere, cu cari d-l Şerban Cio- 
culescu sfiematizează pe unii din con- 
temporenii lui Cârlova, ce nu m'mai 
i-au supraviețuit dar, incontestabil, 
i-au fost si „predecaori”, cu rădăeini 
adânr înfipte în finele veacului al 
XVIII-lea. 

E vorba, în primul rând. de „cla- 
sicii pe drept necititi. Iancu Văcărescu 
si Constantin Conachi”, cum îi caran- 
terizează d-sa când se decide să nu-i 
cuvrindă în galeria sa le portrete. 
Verdichul e oarecum prea aspru. Căci 
dacă asupra poeziei lui Conachi con- 
rensul e ușor de realizat şi nimeni. 
cred. nu s'ar gândi să-i arvorde mai 
mult decât o  valcare istorică şi o 
pratie vetustă, de enoi proza ui în 
schimb, prin problemele e debate, 
dintre cari nici litemtura nu lipseste. 
prin fermitatea convinserilor şi prin 
ineditul exbresiai. întrun tim si în- 
tr'o materie ce atunci abia îri încerca 
tinarele nt se pare ni numai vreini- 
că de citit, dar au atât msi înteresen- 
tă. cu cât contrastează. atât da via- 
lent. cu poezia Îni. Acnastă dutilă ima- 
gină se cuvine Juntă în seamă. când 
vorbim de Conachi, cu atât mai mult, 

















de PERPESSICIUS 


pentru a folosi judicioara observaţie a 
îmi Ovid Densuşi „cu cât ea aste 
expresiunea diversităţii de aurente ce 
se încrucișau în viața noastră intelec- 
tuală și socială dela începutul secolu- 
lui trecut”. Același lucru şi cu lancu 
Văcărescu, a cărui activitate poetică, 
pe cât de ambițioasă pe atât de ine- 
gală, oferă nenumărate prilejuri de 
confruntare, fie în ordinea acelei poz- 
zii galante, înrudită cu poszia lui Asa- 
chi, în care d-l Şerban Cioculescu a 
intuit atâtea acorduri preeminesciene, 
fie în ordinea câtorva moduri. metrice; 
cu care anticipează și cărora  dease- 
menea li s'ar putea conferi calificarea 
de preeminesciene. Şi totuşi, dincolo 
do rezervele acestea de principiu, cată 
să recunoaştem că dreptatea stă de 
partea d-lui Cioculescu : poezia lui 
Cârlova marchează o pregnantă dife- 
renţă de nivel, faţă eu trecutul și este 
ca o binevestitoane ridicare de corti- 
nă peste peisagiul noului lirism. Că 
note moderne, fie în metrică, fie în 
centurul 7nelodic al versului sar pu- 
lea descoperi nu numai în poezia mi- 
noră a unui Nicolae Văcărescu dar 
chiar şi în psalmii tălmăcirii lui Do- 
softeiu, nu e mai puţin adevărat, fără 
ca pentru aceasta deosebirile de vâr- 
ste și epoci să înceteze a ființa. O ast- 
ie! de intervertire nau încercat nici 
aceia dintre cercetători cari au vobit 
despre un romantism al clasicilor şi 
invers... 

Am amintit de acordurile preemi- 
nesciene, pe cari d-l Şerban Civoules- 
cu le-a intuit și identificat în poezia 
lui Gh. Asachi. Ele sunt, în bună par 
te, revelatoare: Căutătura fă-i senină 
— Ca văpaia scânteloasă — Ochi al. 
baştri fă-i de-Atimă — Sau de Vene- 
rea frumoasă, într'o poezie înrudită. 
în cadență. cu ..Pajul Cupidon”, după 
cum observă d-l Ş. C. şi mare, denune 
încelăm, se apropie mai mult de ve- 
siunea primă, „Amor, ccpilaș hain”, 
ce am tipărit la capitolul suszisei poe 
zii, între variantele cu mireasmă 
pseudopopulară. Ea-mi va spune al ei 
chin — Eu a mea durere-oiu zice sunt 
nu pre-dar deadreptul eminesciene, 
încât cu bună dreptate, ajuns la capă- 
tul portretului închinat lui Azachi, a-l 
Serban Cionulescu poate să scrie că 
„dacă... prin amintitele versuri, de 
grețioacă muzicalitate :nterioară şi de 
savantă armonie. a putut contribui 
cât de puţin la desăvârșirea instrumen- 






tației eminesciene, poetul şi-a împlinit 
un mate. destin indirect”. Presupune- 
re de fel gratuită, Eminescu fiind încă 
din adolescență un pasionat cetitor de 
Lepturarii şi alte tipărituri ale trecu- 
tului, vestigiile cărora în opera sa mai 
mult de un cercetător s'a străduit să le 
descopeze. Ele puteau fi bănuite ori 
unde altundeva decât în  catastivele 
mai mult sau mai puţin gospodăreşti 
ale contemporanului, de dincolo de 
Milcov, al lui Eliade. („La 1 Iunie 1829 
scoate întâiul ziar de peste Prut, Al- 
bina Românească” conţine desigur o 
eroare de tipar). E meritul noului 
său istoriograf că le-a descoperit și 
pus în valoare, după cum ar fi de 
datoria noastră să ne oprim la atari 
revelații și să le  consemnăm. Cum 
însă o astfel de operaţie ar cere alt 
timp și alt spațiu ne mulțumim a 
reduce întreg acest capito] la un 
exemplu și a îndemna pe cititor să-l 
multiplice cu propria lui osârdie. La 
îel şi cu ecența portretelor d-sale, 
când biografice şi când psihologice, a 
căror excelenţă s'ar cuveni dezaameni 
subliniată. iar noi o limităm la un a- 
noâin registru de nime. Vom svune, 
așa dar. că Eliade fatulistul, Grigore 
Alexandreszu memorialistul. Constan- 
tin Negruzzi glosatorul spiritual și de 
bun simţ al problemelor de limbă, vi- 
zionarul realist Nicolae Bălcescu, et- 
nicistul original Alecu Ruso. antici- 
până în atât de largă măsură pe Ni- 
colae Iorga, prozatorul Vasile Alec- 
semdri, persnnalitatea numai ..demni- 
tute şi farmec” a lui Alexandru Odo- 
bescuy. sunt. printre cele mai izbutite 
din exegezele d-lui Şerban Cioculescu 
şi că ele vor fi gustate cu încântarea 
ce prilejueşte oricare fruct rar. Să nu 
părăsim, totuşi, această galerie înain- 
te de a mărturisi dintru întâiu re- 
gretul că nu putem transcrie, pentru 
satifacţia atât a noastră cât și a ce- 
titorutui, nici una din paginile acestea 
pătrunzătoare şi de înaltă ţinută artis- 
tică și de a nota, după aceea, una-două 
din surprizele pe cari le favorizează. 
fie catalogul încuși al galeriei, fie, 
pentru detalii, chipul în care sunt re- 
dactate feluritele lui capitole. 
Limitându-și catalogul  retrospecti- 
vei d-sale la 14 nume, întru totul 
glorioase, d-l Șerban Cicruleseu a în- 
țeles, de bună seamă, că numai acestea 
participă la „începuturile literaturii 
artistice”, la ceea ce formează obiec- 
tul stud'ului d-aale. Și adevărul este 
că omisiunile pe care unul şi altul din- 
tre cetitori le-ar putea descoperi sunt 
discutabile și, în orice caz. fără de 
pondere, raportate la strălucita fa- 
langă a scriitorilor acceptaţi. Se au- 
venea, oare, își va spune careva, să 
lipsească dintre tovarăși săi de gene- 
rație, de lupte politice și literare, Ion 
Ghica, a cărui și dacă cea mai pre- 
tioasă dintre lucrări, corespondența cu 
Vasile Aleozandri, se situiază după 
1880, „Convorbirile economice” şi al 
ie opuscule, nu cu mult sub nivelul 
aceleia, sunt anterioare ca şi proba- 
bitul romam „Don Jusnii  Bucurosti- 
ior”, atât de semnificativ pentru  în- 
ceputurile romanului nostru ? Pentru 
d-] Tudor Vianu. lon Ghica este unul 
din „aliaţii” Junimei, la a cărui persn- 


ai 

















nalitate se opreşte întrun substan- 
ţial pasagiu, deşi, cu propriile d-sale 
cuvinte, „începuturile lui aparțin ge- 
neraţiei. din 1848”. Cât despre logofă- 
iul Dinicu Golescu și depre singula- 
ra „însemnare! a călătoriei sale evro- 
pieneşti de acum peste o sută şi două- 
zeci ani, n'aș putea «pune dacă absen- 
ţa lui o resimt ca o injustiţie istorică 
sau drept una preferenţială. Editorul 
și aomentatorul lui Ion Codru Drăgu- 
șanu s'a oprit cu deferenţa cuvenită 
la călătoria Logofătului, pe care a iu: 
decat-o la timpul său, în raport cu a 
„peregrinului transilvan” și portretul 
d-sale, dacă sar fi hotărât să-l schi- 
țeze, n'ar fi fost cu nimic mai prejos 
aceluia, întru totul remarcabil, pe ca- 





xe-l compune preferatului său, Ion 
Codru  Drăguşanu. Să se daitorea- 
scă, oare, această absenţă datei di- 


nainte de 1830, când apare cartea La- 
gofătului ? Nu odată  cronologiile se 
cuvin retușate, fie în plus, fie în mi- 
nus, şi e tocmai cazul celor doi călă- 
tori pe care şi dacă-i despart patru Qe- 
cenii, îi apropie și-i contemporanizea- 
ză același duh peregrinar și critic şi o 
aceeași originală și fermecătoare ex- 
presie literară. Să mai spunem că 
pentru Nicolae Iorga, Pompiliu Elia- 
de și alți câțiva, Dinicu Golescu e „în- 
tâiul român modem” și că ar putea 
comstităui, în proză, pendantul „întâiu- 
lui poet modem, pe nume Vasile Câr- 
lova ? Iată întrekări, la cari, abia da- 
că mai e nevoie să precizăm, nu văd 
de ce s'ar răspunde. Căci cetitorul, 
cronicar sau nu, își are preferinţele 
salle și la fel cu spectatorul de teatru 
sau de tablouri se bucură când îşi ve- 
de satisfăcute gusturile și se mâhneș- 
te când le vede contrariate. Aşa va fi, 
între altele, cu mai mult de un cetitor, 
pe care gloria reactualizată, (cu bună 
dreptate, credem noi) a lui Grigore 
Alexandrescu și poeziei sale umani- 
tare, l-a câștigat şi l-a convins fiorul 
generoasei inspirațiuni a aceluia care 
a scris inegalata poemă „Anul 1840”, 
absent, în această ipostază, din stu- 
diul. d-lui Şerban Cioculescu,  Perso- 
nal, rămân la convingerea că, alături 
de fabule și epistole și, fără doar și 
poate, cu mult înaintea lor, aceasta e 
partea cea mai de preţ din poezia lui 
Grigore Alexandrescu și că putem 
subscrie și astăzi, din cuvânt în cu- 
vânt, pertinentele reflecții cu care 
ion Trivale însoțea, înaintea trecutu- 
lui războiu, centenarul nașterii poetu- 
lui. Trec peste rezervele ce d-] Şerban 
Cioculescu nutrește pentru poezia lui 
Hasdeu, căruia i-ar lipsi „sensibilita- 
tea pentru intuiţiile lirice”, când poe- 
mele de după moartea Iuliei dovedesc 
nu numai contrarul dar oferă şi spec- 
tacolul, neverosimil, al stejarului pe 
care-l animă trăznetul, și mă opresc 
la un amănunt din portretul tui Nico- 
lae Filimon, unul di: cele mai puțin 
amabile din câte a desenat d-sa, în 
prezenta retrospectivă. Criţicul muzi- 
cal, nuvelistul, călătorul şi opera lui 
se bucură de o egală defavoare. Cât 
despre nomamcier, deși nedetronat în- 
că, cununa Re-i menește e dintre cele 
mai puţin de invidiat: „Cu toate limi- 
tele și lipsurile lui, închee d-sa, Fili- 


12 


mun rămâne, de bine de râu, primul 
vostru romanzier,..” Dar dacă, în ma- 
terie de valorificare estetică, opiniile 
cele mai opuse pot fi rând pe rând va- 
Jabile, terenul fiind de felul lui alune- 
cos şi optica, prin definiție, subiccti- 
vă, altminteri stau lucrurile în ches- 
tiuni de istorie, de cronologie și de 
ipotetice sinoronisme. „Ca şi la ro- 
mamnzcier, scrie d-l Ş.:C., constatăm la 
criticul muzical o mentalitate popula- 
ră şi un jos nivel artistic. Ascultând 
la Miinchen, „Lohengrin” nu a putut 
afla „nici o nuanţă care să-i excite 
cel puţin curiozitatea” și după aceea: 
„In loc să se străduiască a inţelege, 
criticul se miră că Wagner n'a „văzut 
cum vede toată lumea, etc. etc”. Ceea 
ce este, socotim, o prea gravă şi ne- 
dreaptă acuzaţie. Căci a învinovăţi pe 
Filimon de nereceptivitate și de lipsă 
de  comprehensiune Wwagneriană în- 
seamnă a. stârni întreg procesul wag- 








nerismului, nu numai dela noi dar şi 
din întreaga Europă. La vremea când 
Filimon se îndoia de Wagner — şi nu 
putea fi altminteri, pentru un admi- 
rator al muzicii mediteraneene, atât 
de altfel conformat, 'sufleteşte, decât 
Gerard de Nerval, de pildă, care asis- 
tase la premiera lui Lohengrin și era 
un  Wagnerian predestinat — Titu 
Maiorescu însuși avea cuvinte de de- 
zaprobare, pe care le expunea în lu- 
crările sale berlineze şi le relua, ca 
mai târziu, în însemmările zilnice”, 
Germania însăși nu-l adoptase, cesacr 
deitermima reacţiunea „conideraţiilor 


inactuale” ale lui. Nietzsche, iar Bu. 
ropa  (cetiți în dec:cbhi convorkirea 


dintre Wagner şi Rossini, dela 1860) 
începea să se îmvartă în tabere, cum 
se poate vedea din literatura subiec- 
tului, în speţă din monografia „Viața 
şi opera lui Richard Wagner” a d-lui 
Em. Ciomae, 





Cronica ideilor 





JOC ȘI SINCERITATE IN ARTĂ 


Intelectualitatea jermă și lucidă a 
iubit totdeauna liberai manifestare a 
spiritului critic, analiza elegantă şi gla- 
cială, execuţia savainită și necruțătoare, 
cu mâinile solemn înmănuşate. Pamfle- 
tul obişnuit 'se stransformă în felul. a- 
cesta întm'o controversă ideologică 
severă, temele supuse dezbaterii, dar 
mai ales aerul distant al discuţiei, înlă- 
turând 'dela'nceput orice alunecare, ni- 
velul memținându-se mereu la aceeași 
altitudine. Este pentru prima dată când 
luăm cunoştinţă de poziţia și ideile es- 
teticianului, și criticului de artă Sandro 
Burgi. Definirea formulei sale critice, 
prin tipologia mai sus umintită, este 
însă posibilă odată cu străbaterea pri- 
melor pagini ale volumului de faţă. 

Ceea ce întreprinde Sandro Burgi, în 
Joc și sinceritalte în artă *) poate apărea 
facil, preţios şi îngust în acelaşi timp. 
Este vorba de o excepțional de vie po- 
lemică, împotriva unei anumite estetice 
moderniste, cubismul plastic şi supra- 
realismul poetic suferind cu această 
ocazie o execuţie radicală, plină de abi- 
litate. Acţiunea criticului părea a porni 
copleșită inițial de primejdii, intenția 
strecurării unui abil elogiu adus acade- 
mismului, snobismul singularizării, do- 
vința de a produce emoție în opinia pu- 
blică, fiind de bănuit în acelaşi timp. 
In realitate, nimic din toate acestea : 
ostentaţia de orice fel este atât de sin- 
cer disprețuită, poziția lui Sandro Burgi 
apare atât de fermă, argumentarea se 
dovedeşte atât de solidă și de bine con- 
dusă, încât orice suspectare este de na- 
tură să dispară cu repeziciune. In cele 
din urmă, atenţia se îmidreaptă exclusiv 
spre procesul critic, dovedit a fi plin de 
inteligenţă, viociune meridională şi e- 
videntă vervă dialectică, cu respecta: 
rea hotărită a tuturor criteriilor abso- 
lute. 

Dacă aplicaţiile polemice ale lui San- 


de ADRIAN MARINO 
. 


dro Burgi sunt dim cele mai moderne. 
de un interes cu totul actuul, noțiunile 
estetice de „joc“ şi „sinceritate“, care 
au orientat întreaga dezbatere, ne apar 
dintrodată ca fiind cu totul cu- 
rente, clasice, chiar formal învechite. 
Deși, în mod obișnuit, asimilarea artei 
cu jocul este legată de numele lui 
Schiller şi de romantism, ideea se do- 
vedește a fi cu mult mai veche, geneza 
trebuind căutată şi de data aceasta. în 
plină Renaștere, Intradevăr, Sir Phi- 
lip Sidney, fin apologet englez al poe- 
ziei de la sfârşitul sec.. XVI-lea, avea o 
asfel de remarcabilă intuiţie. Vorbind 
într'o scrisoare despre romanul său 
pastoral Arcadia, estetul elisabethan 
mărturisea cu multă  îngenuitate, a- 
proape după metoda gidienilor contem- 
porani: „era un simplu joc, îmi des- 
timdeam doar spiritul de om tânăr... 
(Taine, Hist. de Ja lit. angl. 1. p. 295). 
Ideea de expresivitate pură, de mani- 
festare gratuită, pare în felul acesta să 
se fi născut destul de timpuriu, lunga 
sa carieră culminând în epoca moastră 
printr'o asimilare tot mai stiiruitoare a 
jocului, cu însuşi procesul de creație 
artistică, 

Propoziția a găsit un deosebit răsu- 
net printre esteţi, amatori și diletanţi, 
un număr de reacțiuni teoretice produ- 
cându-se cu abundență și binevenită o- 
portunitate. Urmarea ultimă a teoriei 
jocului ar duce la încheerea absurdă că 
orice mamifestare spontană, de energie 
exuberantă, gratuită, ar constitui din- 
trodată un fapt estetic. In termeni a- 
semănători, este formulată dealtțel şi 
obiecțiunea lui Croce (Estetica, cap. 
XI), plină de consecințe ulterioare și 
fertile. Un element fundamental artis- 





*) Sandro Burgi, Jeu et sincerite dans 
Part, considerations psychologiques sur la 
peinture au XăX-e siecle, Neuchatel, A la 
Baconni&re, 1943. 


a, 








tic, inclus în joc, nu poate fi întrevăzut 
în realitate decât în atitudinea dezin- 
teresată și plină de disponibilitate, ti- 
pică jucătorului, manifestările sale con- 
stituind doar o treaptă elementară a 
esteticului. Simplul act gratuit mu poate 
aspira în miciun caz la demnitatea ope- 
rii de artă, Sandro Burgi supunânăd în- 
treaga psihologie a jocului unei strin- 
gente analize. Este corectată cu această 
împrejurare și noțiunea de gratuitate 
desăvârșită a artei, gestul pur și abso- 
lut fiind surprins doar în jocul auto- 
matic şi egocentric al copilului. Crea- 
ţia estetică prezintă însă, în acelaşi timo 
o serie de elemente total străime de me- 
canismul tipic al Știutei activităţi în- 
fantile, esteticianul punând în cea mai 
justă lumină toate aceste deosebiri ini- 
țiale, 

Deși discuţia purtată nu urmăreşte 
decât o introducere generală în psiho- 
logia artistului modern, prea adesea a- 
fectând nepăsuarea, biazarea superioară, 
ineditul, etern căutător de formule, teo 
rii, rețete şi atitudini originale, desti- 
nate succesului imediat, precizările lui 
Sandro Burgi — acum cu totul sumar 
transarise — pot fi reţinute şi pentru 
vaioarea lor strict teoretică. Lipsa pre- 
ocupărilor de construcţie şi elaborare, 
a sentimentului de responsabilitate, 
simpla dexteritate, riscul „mizei“, dar 
nu și a propriei personalități, o anumi- 
tă frenezie senzorială, toate aceste ele- 
mente constituese trăsături din cele 
mai apăsate, care despart fundamental 
pe jucător de adevăratul creator. Insă 
artistul creator aspiră la eternitate, 
identificarea. cu propria operă este to- 
tală, agitația sa interioară fiind de alt 
ordin, decât violenta emoție psihologică 
specifică jucătorului. Lipsa responsubi- 
lităţii etice și așa numitei „comștiinţe 
artistice“ pare a deţini în cele din 
urmă, în ochii criticului Sandro Burgi, 
figura biazată şi neliniștită a artistului 
modern, „qui use de ses talents sans 
que, personnellement, cela ne l'engage 
en rien“ (p. 53). Asemenea unui club- 
man, el'aruncă pe masa ruletei o seri» 
de jetoane divers colorate. Sunt multi- 
plele sale talente, idei sau potenţe crea- 
towre, pe care le va părăsi, de îndată ce 
succesul poate fi întâlnit prin împru- 
mutarea unei utitudini inedite şi mai 
spectaculoase... 

Intregul volum este străbătut de con- 
siderații mizantropice, de felui celor 
văzute, întretăiute udesea de imagini 
paradoxale, de Jormulări pline de spi- 
vit. Pavticipăm ucum la unul din cele 
mai Severe rechizitorii făcute unei a- 
preciabile părţi din arta modernă, di 
cuția noastră mărginindu-se lu o sem- 
nalare fugară și schematică de aspecte 
esenţiale; Experienţa cubistă prilejueş- 
te o astfel de unaliză tăivasă, de o fer- 
mitate puţin comună, prezentată în cu- 
vinte de o perfectă urbanitate. Se poate 
vorbi în termeni foarte severi, fără a 
cădea niciodată în pamflet şi triviali- 
tate, Sandro Burgi oferind pilda unui 
critic occidental, pertinenţ, lucid și po- 
iemist, convertind invectiva îmtr'o serie 
de exemplificări, pline de absurdităţi 





teoretice, înlăturând reacţiunea pur 
temperamentală, ca fiind mai puţin 
eficace. 


Consideraţiile sistematice privind ra- 


portul joc-creaţie, dezbătut pe plan 
strict estetic, renunțându-se îm cele din 
urmă ba observaţiile de tipul văzut, ne 
apar ia; fel de notabile, 'dejimirea mo- 
țiunii de „joc“ fiind urmărită cu o e- 
gală energie, în mwederea constituirii 
ştiutei opoziții dialectice. Pentru a con- 
tura vizibil sfera „Simcerităţii“ în artă, 
conceptul de joc cerea o prealabilă și 
deplină clarificare, Sandro Burgi adu- 
când problemei un număr de contri- 
buţii şi sugestii interesante. Orice crea: 
ție are rădăcini profunde în așa numi- 
tul „imstinet joueur“, de care totuși se 
separă printr'o serie întreagă de ele- 
mente. Arta, ca şi jocul, reprezintă pe 
plan activist o acţiune liberă, diferența 
specifică fiind constituită de imiposibi- 
litatea artistului de a se sustrage dela 
obligativitatea viziumii operii întrevă- 
zute, care i se impune cu o necesitate 
nebănuită de simplul jucător. Jocul re- 
prezintă, în acelaşi timp, o evadare din 
existența cotidiană, substanţa sa fiind 
gratuită și efemeră. Artistul, foarte su- 
mar notat, aspiră însă la descoperirea 
unor sensuri profunde în realitatea 
imediată, prin îmtermediul unei cons- 
trucții elaborate, limitarea în timp și 
spațiu semnificând um alt element fun- 
damental și deosebit al jocului. Prin 
latura sa socială şi anti-individuală, 
jocul este la fel de opozabil artei, crea- 
tă de cele mai multe ori îmtr'o singu- 
rătate deplină, cu eliminarea hotărită 
a noțiunei de partener. O artă colectivă 
este v violentă contradicţie în termeni, 
jocul excluzându-se în același timp din 
sfera artei prin apartenența sa la vir- 
tuozitate, la execuţia pe temă dată. E- 
xecutantul de orchestră mu poate as- 
vina la demnitatea de creator, singura 
notă comună între cele două sfere fiind 
constituită de elementul „reprezenita- 
ție“, tipic anumitor arte. Problemele 
sunt susceptibile de dezvoltări mai 
largi, cadmul de faţă constrângând la 
sinteză şi la amintirea contribuţiilor 
strict pozitive. Dacă mai notăm pro- 
cesul ide creaţie este fortuit, obscur, 
imprevizibil, în timp ce jocul poate fi 
desfășurat oricând, fără niciun fel de 
condiționare imterioară profundă, um 
sfârşit prin a enumera schematic touie 
ideile esenţiale ale lui Sandro Burgi, 
configurarea tor desăvârșită întregin- 
du-sc odată cu precizarea noțiunei atât 
de elastice a „sincerităţii“ amtistice, ter- 
meniul opus al acestei dialectice solici- 
tând o formulare tat atât de stringentă. 

Apare în cele din urmă evident că 
esteticianul dă acestei noţiuni accepţia 
de fidelitate față de morma“interioară, 
organică, proprie oricărui artist, adesea 
părăsită pentru anumite formule și 
teorii de succes, integral străine de 
personalitatea respectivului creaturi. 
Este towmai cazul pictorilor cuibișiti care 
au adoptat, de pildă, anumite tehnici i 
viziuni estetice evotice, deși structura 
lor de intelectuali europeni, formaţi în 
cadrul veacului XX, se opunea cu ere: 
gie unui asemenea regres ideologic. 
„On joue un personnage different de 
celui qu'om est'' notează Sandro Burgi, 
poziția sa fiimd evident clasicistă, ho- 
tărit umanistă, în genul prescripțiilor 
celebre şi mereu valabile ale lui Boi- 
leau. Cauza este văzută în avântul ne- 








contestat al spiritului ştiinţific şi a su- 
prasaturatei noastre cunoașteri  este- 
tice. In momentul creaţiei, artistul este 
solicitat ide întreaga sa cultură, de mu- 
zee, biblioteci, etnograjie, expoziţii, 
artă neagră, etc., care-l apasă până la 
asfixiere. „On est devenu trop intelli- 
gent et ton sait trop“, întreg acest ma- 
terial cosmopolit fiind folosit exclusiv 
în vederea găsirii metodei personale, de 
natură a 'obţine succesul imediat, la 
nouvelle, Vhewreuse formule... Scăde- 
rea nivelului generul este nu mai puţin 
vizibilă, Samdro Burgi, în consideraţiile 
sale sociologice, întâlninidu-se cu toți 
criticii moderni ai civilizaţiei europene, 
strivită de materialism, industrializare, 
politic și colectivizare. Artistul este a- 
nulat, sau caută o efemeră. realizare 
prin stridenţă. Insă mimie mu se bana- 
lizează mai ușor decât originalitatea 
excesivă, declinul cubismului fiind de- 
finitiv şi iremediabil... 

Corespondentul literar gl tuturor a- 
cestor condiţii și tendințe artistice este 
bine ilustrat de scurta carieră a supra- 
realismului european, astăzi la fel de 
anemiat şi lipsit de creația care con- 
firmă şi ratifică orice teorie. Studiul 
respectiv ul lui Sandro  Burgi repre- 
zintă poate cea mai inteligentă criti- 
că făcută vreodată acestui curent poe- 
tic, care sufere acum una din cele mai 
severe execuţii inspirate în scurta sa ca- 
rieră. Nu este vorba, firește, de niciun 
fel de ucademism, obiecțiunile făcute 
provenind dintr'o perspectivă strict es- 
tetică « Ceea ce arată esteticianul în stu- 
diul! său, care va trebui cândva analizat 
pe larg, este imposibilitatea psihologică 
a fundării unui suprarealism pur, elimi: 
narea cenzurii. critice, atât de dorită de 
aceşti poeţi, fiind cu greu îmaginabilă. 
Valoarea conceptuală a limbajului, per- 
sistența anumitor imagini tehnice, în- 
tâlnăte în „dicteul automatic“ cel mai 
nud, formația și educația artistului, ră- 
dăcinile organice ale funcţiei raţionale, 
toate aceste considerații converg spre 
aceeași concluzie. Suprarealismul ră- 
mâne în afara artei, punctul său de 
plecare neputând fi găsit în personalli- 
tatea artistului, imaginaţia pură ne- 
fiind suficientă pentru u transforma un 
om obişnuit întrun artist. Tehnicu de 
aparat înregistrator al automatismelor 
gândirii este asemănătoare cu jotogra- 
fia inezpresivă, renunțarea deliberată 
la orice voință creatoare contrazicând 
violent conceptul nostru fundamental 
de artă. Producția suprarealistă, amorță, 
nediferențiată, produce de cele mai 
multe ori o nestăpânită senzaţie de 
plictiseală. Singura sa latură pozitivă 
este constituită dour de propunerea 
umei noui teorii și demonstraţii esteti- 
ce, alăturate unei colecţii de metaţore 
şi imagini, uneori ingenioase. 

Sandro Burgi nu recunoaște nui 
măcar aceste merite elementare, pozi- 


țin sa menţimându-se mereu pe liniu 
unei evidente consecvențe și  severi- 
tăţi critice. Este nota distinctivă a a- 


cestui volum, scris cu multă inteligenţă, 
abilitate și talent polemic, parcurgerea 
agresivelor incursiuni, plastice și lite- 
rare ale lui Sandro Burgi constituind 
una din cele mai plăcute şi substanţiale 
lecturi oferite de critica ewropeană în 
ultima vreme. 


13 


CRONICA MUZICALĂ 


De astădată vom vorbi despre câteva 
manifestări muzicale din cursul săptă- 
mânii, vrednice de a fi reținute. Cu 
toate lipsurile şi greutățile prin care 
irecem se găseşte un public care să 
susție pe artiştii concertanți români. E 
adevărat nu pe toţi! Și toate ohiecţiu- 
nile și părerile de rău pe cari ni le-au 
exprimat acum 8 zile la microfon în 
privinţa piedicilor aproape prohibitive 
ec se pun în calea muzicienilor noştri 
execuiinţi — mai cu seamă debutanţi- 
lor — rămân valabile. Nu vom înceta 
să repetăm că o iniţiativă oficioasă 
trebuie luată fie pentru a scade sarci- 
nile impozitelor cu totul exagerate ce 
împovărează o nobilă şi atât de folosi- 
toare muncă intelectuală şi artistică, 
fie pentru a crea. un oficiu de organi- 
zare u concertelor. 

Numai cei cu o reputaţie bine stabi- 
lită pot lupta și înviage — ceilalți, în 
starea actuală a lucrurilor oricare le-ar 
ți meritele n'au putinţa de a răsbate. 

O singură Asociaţie, cea a Creştinilor 
Tineri, A. C. T., a întreprins pe seamă 
proprie — şi în această larnă, — o ac- 
ţiune de încurajare a velorilor indigene 
prin seria de conterințe experimentale 
hebdomadare, urmate de adevărate re- 
citaluri, în care instrumentiști şi cântă- 
reţi autohtoni pct fi siguri de a găsi o 
renumeraţie — fie aceasta chiar mo- 
destă — şi auditorii cari să-i asculte. 

Lipsesc marile vedete străine — de 
cari întotdeauna mulțimile  mzi mult 
sau mai puţin melomane sunt entu- 
iiasmate. Poate faptul că excelentul 


violonist Carlo Fejice Cillario are pre-: 


stigiul exotic şi o reputație justificată 
şi prim străinătate, a, fost temeiul marei 
afluenţe de care sa bucurat la şedinţa 
de Duminica trecută când împreună cu 
talentata şi fermecătoarea noastră pia- 
nistă Victoria Milicescu a executat cu 
stil și cu virtuozitate trei sonate de 
Beethoven. Printre acestea, admirabilă 
lăuntrica sonată nedreptățită, cea în 
sol major, ultima dintre cele zece şi 
faimoasa „Krentzer” care întotdeauna 
şi-a exercitat atracția asupra imagina- 
ţiei publicului de pretudindeni. A con- 
tribuit la ceasta desigur şi literatura, de 
când marele Tolstoi şi apoi atâţia alţii 
au închipuit în jurul ei romane senza- 
ţionzle și fanteziste de dragoste, pasi- 
une, adulter şi crimă, Dealtminteri mu- 
zica eroică, sănăteasă a unei atari capo- 
dopere sar putea lipsi uşor de această 
aureolă de rea calitate, ca să se impună 
prin virtuțile ei proprii, reale. 
Duminică 21 c, a treia conferinţă ex- 
perimentală, urmând cu lucrările mu- 
zicei de cameră ale lui Beethoven ne-a 
adus primul său opus — trio în mi 
bemol maior — şi sonata Patatică pen- 
iru pian. Trio este o lucrare de secolul 
al 18-lea de un farmec aprope fără pe- 
reche. Am zice că modelele lui Mozart 
şi Haydn atât de periecie sunt încă în- 
trecute. O voie bună, un spirit, un hu- 
wor lin, o graţie ingenuă ca frumuse- 
țea unui copil plin de har, o eleganţă de 
bună companie, o efuziune lirică tine- 


14 


de EMANUEL CIOMAC 


rească, — şi peste tot o dulce, colorată 
şi Jegănătoare sonoritate, Tovărășia a- 
malgamată de domnul Miron Șoarec la 
pian cu violonistul ce se afirmă tat mai 
mult I. Greantă cu bine preţuitul Sera- 
fim Antropov la violoncel — a executat 
cu precizie şi o grzţie subţire poate prea 
subţire, această încântătoare capodope- 
ră a unui Beethoven fericit şi juvenil. 

D-na Olivia Nicolau e poate prea tâ- 
nără pentru o lucrare de pretenţia, de 
amploarea năvalnică a celebrei sonate 
Patetice, dar muzicalitatea îi este au- 
tentică şi se arată a fi mult promiţătoa- 
re, i] 

Un violonist de valoare, plin de con- 
şiiinţă şi onestitatea cea mai recoman- 
dabilă, cu toate calităţile de sunet, stil 
şi tehnică — cu o vrednică şi prea mo- 
destă carieră este domnul Vasile Boniș 
— dela Filarmonica. Meritul Demniei 
Sale a strălucit mai cu seamă în cele 
două dintâi sonate ale lui George Enes- 
u, în re major şi fa minor, respectiv — 
andiția a fost cu atât mai prestigioasă 
cu cât însuși autorul era la pian. Au fost 
aclamaţi prelung amândoi cu mulţumi- 
rea ce o are ascultătorul luminat când 
i se revelează adevărata frumuseţe : a- 
cea puțin cunoscută prima sonată cu se- 
ducţia €i tinerească, cu limpedea-i — 
am zice clasică — arhitectură, dacă n'ar 
fi străbătută şi de elemente recunoscute 
romantice, în care se încadrează atât de 
firese belşugul! de gândire şi de simţire 
al maestrului în plină erupţiune de a- 
dolescent genial. Apoi sonata a doua, 
construită ciclic — deşi George finescu 
n'a fost niciodată un discipol al Scholei 
Cantcrum; plină de o poesie, în partea-i 
a două, băştinaşă şi impunându-se peste 
tot cu savurosul ei limbagiu personal. 
Când ne gândim că aceste două lucrări 
sunt scrise acum mai bine de 40 ani, le 
admirăm cu atât mai mult prospeţimea 
şi consistenţa neatinsă de vreme. 

Recitalu! de Sonate îa care maestrui 
şi d. Boniș au cântat şi sonata în sol 
major 2 4-a şi un supliment reclamat 
de sala entuziastă, tot de Mozart — a 
fost dat Joi 18 Ianuarie. A doua zi — 
tar la Dalles — unde au loc — mai co- 
rect am zice, împăcând umbra puristă 
a lui 'Timoleon Pisani „unde nu prea au 
loc destul”? — concertele acum când 
sala Ateneului tot nu este practicabilă 
(vai, iar un neologism) a doua zi, deci, 
Vineri — baritenul P. Ştefănescu-Goan- 
să şi-a dat mult aşteptuiul concert în- 
chinat muzicei naţiunilor unite între 
care ne-w părut rău că nu am auzit și 
unele cântece româneşti ce meritau să 
figureze alături de cele Engleze, Pales- 
tiniene, Ruseşti, Fra şi Afro. Ame- 
ricane. Programul alcătuit cu un deose- 
bit simţ artistic — cu alegeri fericite 
şi caracteristice — a fost de tot intere- 
sul prin noutatea, prin unghiul larg es- 
etic. Feiurită, eclectică, arta marelui 
nostru cântăreţ — mare în tvate sensu- 
rile — este tot atât de impresionantă şi 
nimereşte tot atât de bine stilul apro- 
piat unui vechiu „song” britanic sau 
unui contimporan ca Vaugham Willi- 








ams, o jeluire ebraică plină de dor ca şi 
lirismul şi realismul pitoresc al marilor 
ruşi ; în melodiile franceze, atinge de- 
plinătatea expresiei — iar „negro — 
spiritualls” dau prilej multiplelor Dom- 
niei sale daruri să se mlădieze în slujba 
unei arte noi şi specilice, pe care nu o 
credeam accesibilă decât specialiştilor 
de culoare din lumea nouă! 

Şi toate executate cu acea inteligen- 
ţă, cu acel sentiment poirivit după îm- 
prejurare — îără să mai vorbim de vo- 
cea cu timbrul ei cald, învăluitor, dulce 
în putCrea ei, splendidă mai cu scamă 
în mediu. Virtuozitatea lui P. Ştefănos- 
cu-Goangă este cu atât mai uluitoare 
cu cât a cântat în patru limbi — engie- 
ză, ebraică, rusească, îramceză, — aproa- 
pe în cinci, denarece cântecele negre din 
plantațiuni au un vocabular de o nuan- 
ță, de o pronunțare specială. 

Şi toate, ne-au asigurat cunoscătorii 
unora dintre Jiinbile pe care le ienorăm 
— cu o dicţiune desăvârşită. Imi închi- 
pui ce imensă este diticultatea de a ţi- 
ne la olaltă pasul în cântec și declama- 
ție, atunci când limba nu este familiară 
interpretului — când fiece silabă cân- 
tată, controlată, învățată, poate între- 
rupe avântul liniei melodice. Cântărețul 
nostru s'a jucat cu aceste greutăţi şi 
le-a învins. Totuşi trebuie să recunoa- 
ştem că „Stepo” lui Grecianinov bissată 
în versiun€a îranceză, ne-a mişcat nes- 
fârșşit mai mult... O clipă de neasemă- 
nată artă... 

La pian, domnul Buchholz şi-a ţinut 
importanta parte cu măestrie. Aşteptăm 
ca salst pe distinsul muzician, care, ştim 
de mult că nu îşi întocmește programe 
stereotipe — ci aduce întotdeauna nou- 
tăți de cel mai mare interes, 

L.audă organizatorilor acestui îrumos 
conceri care este şi un art de închinare 
şi oportună deferenţă taţă de arta mu- 
rilor noştri aliați. 

Nu vom încheia această cronică fără 
a vorbi — vai, prea pe scurt — de con- 
certele de vioară pe care neobositul ma- 
estru Enescu le-a inzugurat — într'o 
atmosferă de mare sărbătoare muzicală 
— Sâmbătă. 20 c, la Dalles. A 

Vom reveni, nădăjduim, cu orice pri- 
lei asupra a ceea ce ni se părea mai 
semnificativ la fiecare ședință. 

Arta lui ni se pare că se înalță tot 
mai mult. Interpretările îi sunt esenţă 
de muzică — sinteze de cugetare, de 
simțământ. Partea materială a execu- 
ției, sonoritatea, technica, parcă n'ar a- 
vea decât o importanţă secundară. Este 
sufletul. este ideia pură, platoniciană, 
ce trece, proeminentă, dela artistul cre 
ator la noi. 

In aceste măreţe interpretări, fruct 
al unei cariere de peste jumătate de 
vea, al unei experiențe sublimate, ce- 
ea ce ni se pare că se ridică şi cuprinde 
un orizont muzical mai vast, sunt sona- 
tele și partitele lui 1. S. Bach. Ce n'am da 
să păstrăm, înregistrate pe discuri, 
versiunile acestea unice, 

Din programul întâlului concert, am 
mai desprinde cu deosebire şi sonata de 
A. Vivaldi — şi  Famtezia așa de rar 
cântată a lui R. Schumann — ce reca- 
pătă sub arcușul maestrului o diversi- 
tate, o eleganţă, o tinereţe nebănuită. 








Recitalul de dans al d-nei Trude Kressel cu grupul 


Sunt mai mulţi ani decânad d-na 
Trude Kressel munceşte pentru a-şi 
desăvârși stilul și pentru a forma un 
grup coregrafic care să merite de- 
numirea de artistic. Muncește în tă- 
cere, fără să-și sublinieze meritele, 
uitând să-şi facă reclamă — întrun 
cere unde concurența e mai aprigă 
că oriunde — absorbită, ca oricare 
îndrăgostit de frumos, numai de arta 
ei. Recitalui dela Taatrul Comoedis 
este răsplata acestei munci, pentru 
că se situiază în planul „prezentă- 
rilor artistice” 

D-na Trude Kressel e unul din a- 
cele temperamente artistice cari nu 
sar pesta dificultăţi, dimpotrivă sar 
zice că le caută, le înfruntă aproa- 
pe. Attfel se îndreaptă spre teme 
cari sar realiza mult mai uşor in 
grup, — cum e dansul „Răsboiu” 
(pe muzică de fliacenco) și le rea- 
vzează în solo. In acest dans sa 
vădit mai cu seamă, puterea d-sale 
de a desvolta o temă al cărei fir se 
putea uşor umări în variaţiunile 
plastice. 

Fraza coregrafică a d-nei Trude 
Kressel se desfăşoară pas cu pas cu 
muzica, limpede. fără goluri sau ezi- 
tări. Ritmul e larg, cu accente ara. 
matice din când in când. Nu reu- 
şește să convingă însă pe deplin aşa 
cum ne-am aștepta. Dece? In ge- 
nere, în dans ca şi în scris, se în. 
tâmplă ca artistul să exprime mai 
mult decât simte, sau să nu poată 
comunica tot ce simte, Echilibrai 
dintre puterea de expresie, de obiec.- 
tivare a artistului și trăivea lui 
interioară nu se realizează decât 
foarte târziu — iar atunci când e 
vorba de o interpretare scenică -— 
numai în contact cu publicul. 

Deaceia, deşi corpul e bine lucrat, 
deși tehnica e bună (se simte atăt 
disciplina baletului cât şi şcoala 
ritmică), realizarea plastică lasă de 
dorit. După ani de muncă, d-na 
Trude vine cu o maturitate artis_ 
tică dar se resimte de izolarea îa 
care a lucrat. 

O încercare interesantă a fot 
dansul „Munca” — pantomimă in 
care d-na Trude Kressel a știut să 
atribue fiecărei eleve rolul corespun- 
zător personalității ei (mă refer ia 
felul personal în care fiece dansa- 
toare primeşte și răsfrânge mișca- 
rea), punându-i în valoare posibili. 
tățile, 


Menţionăm în prim rând pe d-ra 
Zapa Tausinger — are linia pură și 
un lirism discret cari pot face din ea 
e „dansatoare mozartiană”, — trebue 
să lupte însă pentru a obţine mai 
multă culoare. D-ra Jugith Sussman, 
dispune de o ușurință neașteptată 
pentru corpul ei sculptural și câș- 
tigă deasemeni foarte mult în „poză” 
(mă refer la momentele statice ale 
dansului). E indicată pentru dan: 
sul ritmic. D-ra Piti Nicolau, dina- 
mică, uşoară şi precisă în mișcări 
poate îi o bună dansatoare clasică, 
a-na Baby Dumitrescu ar putea rea. 
liza lucruri frumoase în pantomimă 
are inteligența mișcărilor, e conști- 
entă de valoarea și semnificaţia fie- 
cărui gest, 

Cestumele d-lui Trixy Checais, 
compuse „in vederea dansului” de un 
pictor care fiind și dansator știe 
cum să sublinieze mişcarea, au tost 
simple și de bun gust. Atunci când a 
lucrat pentru grup a știut să armo- 
nizeze culorile, obţinând frumoase 
pete de culoare ca în „Ghirlanda”, 


TEATRUL MUNICIPAL: „MANASSE” 
de Ronetti Roman 


Reluarea piesei „Manasse” e justi- 
ficată pentru calităţile e! de artă se- 
rioasă, cinstită, care rezistă în cluda 
timpului, fără să o salveze însă pe 
deantregul, căci primul sentiment 
pe care ţi-l lasă piesa este acela al 
unei lucrări învechite, rămasă în 
urma timpului, 

Autorul luptă pentru înlăturarea 
prejudecăţilor dintre rasse, pentru 
infrățirea lor prin dragoste. Bătrâ. 
nul Manasse, spirit format la înțe. 
lepcinnea talmudică, nu poate ac- 
cepta ideia ca nepoata lui să se că- 
sătorească cu un creștin. Pentru e) 
Lea e „pierdută”. Nissim, tatăl fetii 


se înduplecă însă, Pentru el, impor- 


tant e să-i trăiască și să se bucure 
de viaţă copila; cât priveşte fratele 
ei, acesta e cel dintâi care îi susține 
cauza. Trei generaţii iau atitudine 
față. de aceeași problemă — sunt în 
drum spre înfrăţirea dintre două 
neamuri pe care o realizează Lea şi 
Prunză. 

Chiar dacă am admite că azi, că- 
sătoria dintre un român și o evreică 
n'ar mai putea provoca tragedii fa. 
miliare, ftrebue să recunoaştem: 
Manasse există — nu a dispărut în 
trecut. Rezistenţele lui Nissim sunt 


tot atât de mari și asăzi. — Lazăr 
nu i-a luat locul, fiii lui Lea şi ai lui 
Frunză nu sau născut încă. Manasse, 
Nissim și Lazăr ne privesc mai de- 
parte —- fiecare din unghiul său de 
vedere — cal mult au suferit cu toții 
o uşoară mişcare de translație — în 
timp. Oamenii fac tot ce le stă în 
putinţă pentruca sacrificiul lui Frun- 
ză şi al Leii să rămână zădarnic. 

Problema e încă valabilă, lupta 
eroilor nu apare dongu'chottească — 
prejudecățile lor nu sunt încă mori 
de vânt — factura piesei însă e de- 
pășită, reamintind pe Bernstein sau 
Battaille. 

Se întâmplă că tocmai aceia cali. 
tăți în virtutea cărora piesa a rezis. 
ta să constituie și principalul ei de- 
fect. Astfel piesa «e construită — 
admirabil — dar construită, act cu 
act, scenă cu scenă. Efectele comice 
se îmbină cu cele dramatice, fiecare 
eșire sau intrare în scenă e perfect 
justificată — numai că — dialogurile 
înloc să crească spontan din acţiune. 
par că se rânduiesc în locuri anume 
rezervate, așa încât, învălişul e prea 
subțire, ghicim ușor, pipăim chiar 
armătura solidă a piesei și aceasta, 
cu toată intocmirea ei desăvârşită, 
în ciuda atorismelor lui Zelig Schor 
cari aduc o diversiune, în ciuda pito- 
rescului care abundă în piesă, 

D-nul Ion Manolescu pare să ti 
fost obsedat în jocul d-sale de carac- 
terizarea lui Prunză: „a fost un on 
cu picioarele pe pământ — capul lui 
ajungea până la cer”. A realizat 
astiel adâncimea personajului, cu 6 
simplitate nobilă și gravă de pa. 
triarh -— lăsându-ne în momentul 
morţii cu impresia că spiritul lui 
Manasse mal plutește încă. 

D-nul Ion Gheorghiu, în rolul lui 
Zelig Schor, a şarjat cu succes, luns- 
când cu destulă abilitate peste mo- 
mentele de vulgaritate ale persona. 


iului, împletind trumos pitorescul 
personajului cu momentele drama- 
tice. 


D-l Talianu a jucat în stilul d-sale 
— corect dar prea vulgar. 

In nota justă a-na Nelly Sterian 
care își stăpânește întotdeauna roiul 
și d-l Cezar Theodoru. 

D-l C, Bărbulescu a progresat vă- 
dit — e încă rigid — de data aceasta 
chiar rolul îi sublinia rigiditatea, pe 
care d-l Bărbulescu o va învinge 
odată şi odată, sperăm ca să realizeze 
calitățile frumoase de care dispune. 

D-ra Matilda Bărbulescu e un ele- 
ment decorativ de cea mai mare va- 
"care, aceasta e singura explicaţie a 
apariţie! d-sale în scenă. D-ra Edith 
Prager nu are nici măcar această 
justificare.  Grimasele neconvingă- 
toare de copil pedepsit în primul act, 
contrastul sănătăţii d-sale înflori- 
toare cu starea în care trebue s'0 re- 
găsim pe Lea la întoarcerea din Vie- 
na și țipetele stridente în momentul 
morții iui Manasse, au fost elemen- 
tul cel mai discordant din această 
piesă îngrijit şi corect pusă în scenă, 


RUXANDRA OTETELEȘANU 
15 


O NOUĂ TRADUCERE A CIMITIRULUI 
MARIN 


Intruna din. revistele noastre, d. G. Măr- 
gării a publicat o traducere a Cimiti- 
ului Marin (Valery). O semnilăm, deoa- 
rece ea constitue un simptom caracteris- 
lic pentru simțul conştiinciozității literare 
u scriitorilor noştri tineri. 

Deobicei, unui traducător de poezii i se 
cer două condiţii esenţiale: să aibă sim- 
țul poeziei şi să cunoască perfect limba 
din care traduce. Prima condiție să pre- 
supunem că d. Mărgărit ur putea să o sa- 
tisfacă. Dar, în ce 'priveşte respectul 
d-sale jață de tezt, ţrebue să constatăm 
o serie de înconsecvențe pe care nu ştim 
cărei, cauze să le atribuim: temperamen- 
tului d-sale de poet sau cunoștințelor in- 
complecte de limba franceză ? 

Im. primul rând, o serie de observaţii ge- 
nerale. Traducerea aceasta sar putea mai 
curând intitula : „pretext poetic pe mar- 
ginea Cimitirului marih“ fiindcă în acest 
caz, libertăţile pe care şi le îngădue d-sa 
ar fi într'un anume sens justificate. 

In toată traducerea remarcăm o serie 
de deformări de sens şi de limbă care ar 
fi oarecum îngăduie în cazul că, prin 
ajutorul lor, traducătorul ar reda textul 
într'o lumină mai vie şi mai reliefată. 

să dară traducătorul în loc de: 

Ce toit tranauille, cu marchent des co- 
[ombes, 
Entre les pins palpitent, entre les tombes ; 
spune : 
Streașină de tăcere sub care porumbcii 
[sbor 
Te lângă pini, morminte, cu glasurilen ror; 





Nu ştim dacă un cititor al lui Valery 
ar putea trece cu vederea jransformarea 
lui „0ă“ și entre“ în „sub care” și „pe 
lângă“ („pe lângă pini“ sună cam emines- 
cian : „pe lângă plopii fără soț'..), dar. 
îm Orice caz adaosul: „cu glasurilen cor“ 
este literalmente vu  masatrare de text: 
dece simie d. Mărgărit nevoia ca porum- 
beii să sboure „cu glasurilen cor”, use- 
menea unui cârd de rațe sălbatice, pe 
lângă „re toit tranquilte” cure „entre los 
nins palpite, entre les tonibes* ? 

D. Mărgărit continuă apoi printr'o  bi- 
tară traducere a epitetelor: midi le juste 
în amiază plină (21). maînt“ cu tute, îm- 
pcreeptible prin kilometrieul: "nu le 
iei in seamă“, etc. 

Dar d-sa nu se opreşte aici cu sgâițâi- 
rea versurilor lui Valery 

Versurile : 

Comme ie fruit sec fund en jvuissanee 
Comme ea dâlice i! chunge son ubsen: 
sunt traduse astjel : 

Cum iructul rămâne prin plăcere 
Cum lipsa lui e desfătare fără vrere 

(Verbul „se fondre“ are sensul lui „a se 
topi“ iar a. Mărgărit îl traduce prin pro- 
zaismul abstractizant „rămâne“; cât despre 
„desfătare |ără vrere. acest „fără vrere” e 
ubsolut nejustificat) 
su versul: 











i a a a 


OIE 


Beau ciel, vrai ciel. regarâe-moi qui 

[change ! 
este redat printr'o spiritualizată invitaţie ln 
higiena corporală : 

Cer de minune, adevărat, privește cum 

Imă primenesc ! 
sau, mai departe: 

Chienne splendide, ecarte 1:dolâtre 
prin : 

Căţea superbă, fereşte de păcat... 
(sensul lui „6carte Pidolâire“ esie acela de 
înlăturare a contempiatorului tentat să 
zeifice acest cimitir marin, să-l ador. 
contemplator care poate fi însuși poetul. 
şi câtuşi de puțin acest scurt dar [oarte 
moral.-religios : „fereşte de păcat“). 

Traducerea se dovedeşte a nu avea nici 
minimul de resurse în ce priveşte trans- 
punerea efectelor poetice specific valerie- 
ne. transpunere ce ridică o serie de pro- 
bleme foarte complicate, pe ctre d. Măr- 
gărit le „rezolvă“ cu 6 ușurință absolut 
neîngăduită. Redăm, pentru justificare, 
traducerea unei strofe, care, mai mult 
decât altele sar fi pretat la o versiune 
românească mii. onorabilă : 

Cre: ţipete-ascuţite, fecioare sgomutoase 
Trec. Au o: dinţii, pleoapele zămoase. 
Văpaia sânului ce saltăn farmec şi ispite 
Când. sânge le țâșneşten buzele-arcuite 
Şi picături se scurg când Jupta se fatinde 
Ce piere sub pământ în horă iar se prinde! 
(Strofă în care d-sa traduce „filles chato- 
villdes“ prin: „fecioare sgomotoase”, „les 
paupieres mouilices“ prin: „Pleoapele ză- 
moase“(!?), îar versul atât de sugestiv ia 
Valery: 

le sein charmant qui joue avec le feu 
este tradus.prin lentul şi greoiul vers: 
văpaia sânu.ui ce salță'm farmec și ispite. 

Acest usaltă” are o grație de-aareptul 
elefantină. D. Mărgărit operează în ăcea- 
3tă- strofă o perseverentă muncă de pro- 
zaificare : 
le sang qui brille aux l&vres qui se rendenţ 
este tradus prin: 

Când sângele țâșneşten buzeie-arcuite. 

Acest „țâșnește în buze” este o imagi- 
ne pe cure cu greu pe putem imagina cum 
a ajuns so creieze traducătorul ! 

iur despre ultimele două verstiri „despre 
ucele picături care se scurg când luptu se 
întinde“, nu știm deioc de unde le-a luat 
d. Mărgă Nu putem crede — şi nu e 
convenabil nici pentru d-sa s'o facem — 
că ele: intențivnează să traducă: 

T.es derniers dans, les doigts qui les defen 

[dent... 
Oarecari asociații s'ur putea face, dar ele 
sunt absolut nepermise). 

Creitem că riitorii sau edificat 
tiv relativ "la valoarea unei asemenea 
„traduceri“.  Probabi! că d. Mărgărit îi 
disprețueşte profund pe Valery ca poet 
însă tocmai ceaceea a ținut! neapărat să-l 
traducă. 

















dejini- 


„OAMENI DE GEABA*. 


Când Eugen Lovinescu l-a decretat ici: 
priiejul romanului „Nuntă cu bucluc 
pe d. Ion Iovescu drept „un Crecugă ui 


Olteniei“, s'a întâmplat să nu greşeas a. 





PROPRIETAR: ABONAMENTE: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ autorităţi şi instituţii 4800 lei 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov — Particulare 12 luni 2400 „ 


16 


6 luni 1300 . 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREŞTI 1 Str. Brezoianu 23—% 
TELEFON O 3.30.13 


plerul criticului deia „Sburătorul” l-u di- 
buit încă dela prima carte. 

Astăzi, d. Iovescu prezintă o altă lu- 
urare (mi se parc a ţreia) cu titlul „Oameni 
de geaba“”. 

De data aceasiă, autorul a depăşit de- 
corul ;ocal, trimițându-şi eroii şi în afara 
spațiului de până acuma. Este vorba des- 
pre ua ocnaş. Un prilej nimerit pentru 
4. Ioveseu. ca să prindă întunericul unei 
puşcării, cu :oate mizeriile și depresiunile 
sale. 

Ar fi puiut, insă, scoate o carte per- 
fectă, dacă anumite expresi: prea încăr- 
cate cu lirism, neadecuate s xtram, de 
realiste, care domină, ar fi ipsit şi. mai 
cu scamă, dacă anumite capitole ar fi fost 
ntrucâtva mai atent atașate celorlalte. 

Cu toate astea, „Oameni de geaba“ ră- 
mâne so carte impresionantă prin factura 
sa puţin cunoscută şi drematismul inte- 
rior, care cl-coteşte multilateral şi pro- 
fund surprins de către autor. Cu aite cu- 
vinte, esenţialul lucrării este tocmai ceia- 
ce a vrut să-mi declare d. Ion Iovescu, 
prin rândurile autografe : „...o carte tristă, 
din lumea puşcăriașilor și din suferințele 
poporului nostru...“. 

D. Ion Iovescu poate s:umge un seritor 
de valoare auteatică. 


















b. e. 
DRUMURI ȘI RĂSCRUCI 


Intr'un masiv volum, cuprinzână peste 
patru sute de pagini. d. Sever Botu a 
făcut să apară de curând partea I-a a 
volumului I] din aceste „Drumuri şi răs- 
cruci“. Autorul ne prezintă, adunate Iav- 
laltă, trei cicluri distincte din multipla 
d-sale activitate: Evorări, conferința și 
discursuri culturale, 


Sunt oameni cari, prin strădania unei 
vieţi întregi, prin prezența de fiecare zi 
in mijlocul unei trăiri în permanentă 
mișcare greatoare, s'au identificat cu a- 
numite Tegiuni, cu anumite puncte ce pot 
fi arătate fără greş pe barta cu ajutorul 
căreia uproape că se pot studia. Este ca- 
zul d-lui Sever Bocu, al cărui mume e- 
vară ţinutul de vest al ţării, Banatul. 
Este, în viaţa ultimului sfert de secol, 
iai ales, u provinciei acesteia un aide- 
memoire cuitura] extrem de preţios nu- 
mele autorului acestor atât de interesante 
creionări așternute în volumul la care me 
referim. Cu sufletul şi mintea mereu a- 
plecate «pre viaţa ce n'a cunoscut odihnă 
în acest ținut de graniţă, d. Sever Bocu 
rămâne un stegar al aspirațiilor și rea- 
lizărilor bănăţene, nimic din ceeate sa 
inițiat sau făurit acolo dela unire încoace, 
nerămânându-i străin. „Un om care nu-şi 
iubește întâi satul, provincia sa natală 
restrânsă, nu-şi iubeşte ţara”, afirmă d-sa 
undeva. 

Pentru cunoaşterea cât mai exactă a 
istoriei Banatului, în această primă ju- 
mătate a secolului, opera d-lui Sever 
Bocu se inscrie Ja loc de cinste. 











r. Be 





Apare săptămânal 


PREŢUL 60 LEI