Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0018

UNIVEDSUL LIIIDAR 


PROPRIETAR: 


SOC, AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 25 


ABONAMENTE: 


DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Iuscrisă sub Nr. 163 Trib. Lifov., 








Ovid Densuşianu 


Moartea profesorului Ovid Densuşia- 
nu îndoliază deopotrivă ştiinţa: filolo- 
gică şi cultura românească, reprezenta- 
te de el cu un prestigiu şi o autoritate 
cari trecuseră de mult hotarele țării. 
Pierderea lui neaştepiată e cu atât mai 
dureros resimţită cu cât ea vine să se 
înscrie, — la scurt răstimp după aceea 
încercată prin dispariţia poetului Octa- 
vian Goga şi a savantului doctor Gh. 
Marinescu — pe răbojul tristelor adu- 
ceri aminte care ne sunt date celor ră- 
mași în urma lor. 

Talentul şi meritele excepţionale cre. 
iază îndatoriri deosebite, neștiute de 
acei cari trec prin viaţă —— simpli con- 
sumatori anonimi —- fără să  adaoge 
vreo fărâmă proprie la bunurile spiri- 
tuale ale societăţii ce-i ocrotește. Pe 
umerii plăpândei fiinţe pământeşti a 
profesorului Ovid Densuşianu apăsă 
greua răspundere şi datoria morală de 
a duce la bun sfârşit monumentala-i lu- 
cate „Histoire de în langue roumaine“, 
operă exemplară de probitate, docu- 
mentare şi pătrundere ştiinţitică. 

Ca titular, din 1901, al catedrei de fi- 
lologie romanică şi literatură română la 
facultatea de litere bucureşteană, unde 
venise cu o admirabilă pregătire de spe- 
cialitate căpătată la „iicele des hautes 
ftudes“ şi „Ecole de Chartes“, ca elev 
al ilustrului filolog francez Gaston Pa- 
ris, tânărul erudit român avea să for- 
meze, timp de aproape patru decenii. 
generaţii de cărturari și cercetători ai 
graiului românesc, crescuţi într'o atmo- 
seră de strictă disciplină ştiinţifică. 

'Ținuta lui intelectuală, de o rară ele- 
ganţă și discreție, adăoga meritelor 
omului de știință şi pedagogului care 
puneă o punctualitate exemplară în 
îndeplinirea obligaţiilor  profesorale, 
farmecul unei personalităţi a cărei de- 
licată sensibilitate vibrase înfiorată de 
atingerea harului poeziei. 

Ovid Densuşianu a fost poet și des- 
chizător de drumuri, călăuzitor spre zlte 
orizonturi al poeziei româneşti din 
preajma marelui măcel şi după război. 

Pseudonimul Ervin, îndărătul căruia 
se ascundea, era întâlnit sub versuri 
revoluționare ca factură, versuri albe, 
cu metrul neregulat, desvăluind un 
fond de simţire lesne îndurerată, o sen- 
sibilitate nelinişiită, frământată de in- 
trebări, uşor ostenită în expresie. Au- 
toritatea lui ca îndrumător al revistei 
„Viaţa nouă“ şi propria-i contribuţie 
poetică au fost hotăritoare. cu câteva 
decenii în urmă, pentru înviorarea li- 
ticei românești, orientând-o, prin culti- 
varea nuanţei și a muzicalităţi: interioa- 
re, către un climat mai prielnic, acela 
al poeziei simboliste. 

Ovid Densușianu a iubil viața cu fre- 
nezie, a cântat-o şi a propovăduit-o cu 
o stăruinţă surprinzătoare pentru omul 
de ştiinţă metodic, firească însă pentru 
artistul desăvârşit care a fost deopotri: 
vă, In măsura în care operele literare 
și artistice pot îi socotite edilicatoare 
pentru biografia sulletească a celor 
cari le-au zămislit, aceste versuri din 
„Limanuri Albe“ semnate de poetul 
Ervin, sunt indicajiuni prețioase pen- 
tru pasionata înjelegzere şi dragostea lui 
de viață, nu numai în sensurile ei 
decantate, dar chiar în multiplele-i în- 
fățişeri concrete: 

Priveşte'n jurul tiiu —- e marea 
Vieţii: pleacă şi o'nfruntă, 
Imbată-ţi ochii'n contemplarea 
Minunilor ce ie așteaptă: 
Trăeşte — mergi oriunde soarta 
Te'ndreaptă. 

UNIVERSUP, LITERAR 








Raffet 





Lei 220 pe 1 an 


» 120 pe 6 luni 


TELEFON: 3.30.1090 











APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 LEI 





Uliţa Goliei din Iaşi (1839) 





DESPRE O DEFINIŢIE A POESIEI 


A căuta o definiţie a poesiei este o 
zadarnică ambiţie, dar o durabilă ten- 
taţie. In această direcţie o cucerire 
mare a putut fi considerată exigența 
„de la musique avant toute chose“, 
deși Carlyle definise de mult poesia ca 
fiind termenul către care, în expresia 
ei paietică, tinde orice gândire profund 
muzicală. Căruia la capătul unui secol, 
Jcan Cassou îi va răspunde: „Le pote 
est avant tout Vâtre chez qui les mots 
et les sentiments s'arrangent îinstincti- 
vement en. musique et en images“. 

Muzică şi imagini în care un demon 
sau un Dumnezeu relace drumul spre 
sursele vieţii, acolo unde sclipesc esen- 
țele lucrurilor. | 

Muzică, poezia va fi totdeauna prin 
țesătura respiratorie a ritmului și prin 
calitatea melodică, eufonică, a cuvin- 
telor. Ritmul, acea ,„,ordonnance varia. 
ble de Vespace et du temps“ studiat în 
ultimul timp de un Robert de Souza 
Gcorges Lote, Le Pere Marcel Jous- 
se şi de Pius Servien rămâne încă 
un mister. Un fapt pare cert: viața este 
ritm, şi prin ritm poezia se reintegrează 
în actul vieţii. Cum însă ritmul depă- 
şeşte poezia, este mai just să spunem 
că prezenţa ritmului atrage faptul poe- 
tic în lumea misterelor lirice din care 
se împărtăşesc rugăciunea, muzica. 
dansul şi iubirea. 

Inţeles ca suport al misterului: liric și 
ca act vital, ritmul se sustrage unei 
definiţii aritmetice, deși Pius Servien 
l-a putut închide într'un limbagiu ma- 
tematic, cifrat. Mai mult încă, în actu) 
poetic, ritmul se poate impune prin 
prezenţe împlinite, cât și printrun ne- 
cesar deficit, în contrast nostalgic fuţa 
de imposibila plenitudine bănuită. Ver- 
sul liber rămâne just tocmai prin pu- 
tinta de-a conţine, când trebue, acest 
deficit necesar şi nostalgic, în ritmul) 
său - 

„L'avion tisse les fils telEgraphiques 
et la source chante la mâne chanson 
au rendez-vous des cochers Vaperutif 
est orange 
mais les mecaniciens des locomotives 
ont les yeuz blancs“ 
(Ph. Soupault : Rose des vents). 


(Magia sugestivă) 


Pe scheletul emotiv al ritmului, ca- 
lităţile melodice ale cuvintelor se întă- 
şoară ca o inflorescentă carnaţie, Melo- 
dia nu este nici poezie nici poetică prin 
ea însăşi. Dar misterele lirice se leagă 
şi se descarcă mai uşor într'un aer îri- 
zat, în infinite proporţii, de note pline, 
de fatale stridențe (Maurice Uram- 
mont — Le vers frangais, ses moyens 
d'expression, son harmonie), de neaş- 
teptate împărecheri  fraterne sau vo-= 
luptoase, de sunete: 


„Survol ni violent ni mol ni sir 
d'abimes beants garde par des anges 
Une image un poignard parțunmns et ciel 
d'oruge, 
tendre tentation mâlodieux mâlange” 
(Val. A. Georgescu-Appreniissages, 
Dancing). 


După ce am identificat poezia cu iu- 
birea, cu viaţa care se preface în elan 
liric, vom înţelege mai uşor de ce eu- 
fonia a putut să apară tot mai mult o 
vitală mimică bucală, un gest elemen: 
tar pe care larynxul îl captează pentru 
a-l transforma în eufonie (Pere Marcel 
Jousse). Deliciu respirator, dar şi de 
liciu de articulaţie, eufonia va fi sur. 
prinsă de un poet ca Andre Spire în 
cenestesia pe care ne-o comunică apa- 
ratul bucal când încearcă, gustă şi 
cântăreşte „la pulpe verbale“. 

Prezenţa poeziei însă nu devine imi- 
nentă decât prin apariţia imaginii în 
atmosfera magnetică a acestei „danse 
buccale“ de care vorbeşte Andre Spi- 
re. Imaginea, „une forme magique du 
principe de Videntite” va spune Pierre 
Gueguen, nu este floare gratuită, nici 
grăunte de aur eliberat din rezervoa- 
rele retoricei. În actul poetic, ea nu 
poate fi decât o punte către ceva care 
se refuză, o sondă întrun fecund np- 
cunoscut, o pasageră temniță aeriană 
a lucrurilor cu tot destinul lor variabil, 
străbătut de umbrele şi luminile mis- 
terioaselor analogii. 

Se pare însă că actul poetic nu-si 
consumă traectoria care să-l ancoreze 
în indestructibil mister liric decât în 
clipe când, perpetuându-l, fiinţa noas- 


de VAL. AL. GEORGESCU 


tră se opreşte în faţa  netălmâcitului 
„larmec”, misticul „charme” al Abate- 
telui Bremond. 

In această clipă solemnă, emoția vul- 
gară a inimii e'nfrântă de totala alune- 
care spre sursele vieţii, unde omul își 
împlineşte destinele şi'ncercue,  me- 
ninţător, pe cel care este unică Fiinţă. 

Astiel poezia devine arena 'n care se 
joacă pentru omul modern aventura 
absolutului. Rând pe rând înger şi de- 
miutg, poetul se desbracă de toate ser- 
vituțile lui umane, pentru a striga, a- 
poi, cu Goethe: „în timp ce omul în 
neliniştea lui rămâne mut, un zeu mi-a 
dat să spun ceea ce sufăr”. La această 
împlinire iirică a neliniștii lui, a tutu- 
ror neliniştiior, poetul ajunge „par un 
travail du coeur plus que par un stm- 
ple travail de mots”, mai puţin prin 
„tortures verbales” decât prin „impa- 
tiences creatrices”. Bogată muzică inte- 
rioară, aceste creatoare nerăbdări se 
pot refuza la infinit unei muzici exte- 
rioare, toală din sunete apreabile. 

Fruct cules cu întreagă povara lui de 
raze de soare, poezia tinde să refacă, 
în momentul de regăsire trecătoare al 
extazului liric,. drumul înapoi, spre 
soarele din care lucrurile şi-au tras 
confuze și contradictorii pretexte de e- 
xistenţă. Pe această limită dintre artă, 
religie și magie, poezia permite „d'at- 
leindre et d'Etendre, en la transfiguu= 
rant, en la recreant, la realite par LA- 
mour'“. Frontierele ei se întind con- 
siderabil. Mai degrabă decât formă 
corcretă și încremenită a lumii asimi- 
late de rațiune, poezia se  identitică 
destinului omenesc şi devenirilor lui 
turburate. Proza, versul liber. versul 
natural, gesturile înșile ca şi formele 
rudimentare ale limbajului emotiv 
pot include în ele poezia și-i pot servi 
ca mijloc de expresie. De mult poezia 
a spart norma și versul aritmetic, pen- 
tru a popula lumea cu muzica ei miste- 
Tios revelatoare. 

Poezia este, după Baudelaire, „stric- 
tement et simplement, Paspiration hu- 
maine vers une beaute supărieure, et la 
manifestation de ce principe est dans 
un enthousiasme”. 


ANUL XLVIILe Nr. 18 


SAMBATA I8 IUNIE 1938 


Redactor responsabil :;: MIHAI NICULESCU 





Sărbătoarea cărții 


De câțiva ani, se fac sforțări admi- 
rabile de a ridica tipăritura literară la 
rangul ei. Intre atâtea festivități spor- 
tive, care ajunsese prin surprindere să 
ne însemneze vremea cu excesele cul- 
turii fizice, cartea e chemată să ne a- 
mintească anual că Sparta fără Athe- 
ua mar ji fost în stare singură să rever- 
se cunoscuta strălucire istorică peste 
neamul vechilor Greci. Sărbătoarea căr- 
ţii a fost concepută la noi de o minte 
augustă, ale cărei numeroase inițiative 
țintesc toate la realizarea unei mari și 
compleze armonii românești. E sigur că 
Regele nostru, care prin fericite iniţia- 
live personale a devenit Cap efectiv al 
Statului, restituind Regalităţii sensul Ei 
originar, a respirat îndelung atmosfera 
eroică a poemelor homerice, a căror 
frumuseţe veşnică alternează exemwiar 
exerciţiul gimnastic cu cel spiritual. 
Niciodată în istoria neamului nostru ma. 
sa urmărit mai metodic, mai armonios 
şi mai în întregime decât azi desvolta- 
rea virtuţilor trupești și sufletești la- 
olaltă. Trăim începuturile unui ciclu 
complet de cultură românească, 

in acest cadru, cu fiecare an, asis- 
tăm la instaurarea nubilei datini a Căr- 
ţii. Se leagă, este drept, hotărîrea Su- 
veranului de acea tradiție voevodală, 
care își vestise gloria cărturărească 
până prin Georgia şi Arabia; dar per- 
spectiva istorică a vremii noastre cu cât 
este mai largă decât momentul ortodox 
de atunci şi mintea Regală de azi cu cât 
este mai cuprinzătoare spiritualmenie 
decât venerabilu pravoslavnicie aq Brân- 
coveanului! 

Căci astăzi, pe lângă tipăritura reli- 
gioasă, sărbătorim toate direcţiile spi- 
ritului, după măsura mereu sporită a 
inzestrării româneşti. Sunt cărti de li- 
teratură, de filozofie şi de ştiinţă, care 
nu Sar fi tipărit fără reluarea datinei 
cărţii, sunt oameni de litere şi de labo- 
rator care fără inițiativa regală rar fi 
simțit fiorul creator. O mare însuflețire 
cărturărească este cel dintâi rezultat al 
acestei festivități anuale. Dovadă tie 
stă activitatea desfăşurată de Fundatia 
pentru Literatură şi Artă „Regele Cu- 
rol al Il-lea” precum şi realizările 
celorlalte edituri particulare, stârnite 
și ele, din prudenţa comercială, de noul 
suflu. 

Dar rostul istoric al Sărbătoarei 
Cărţii se va lămuri singur cu vremea. 
Poate că numai urmaşii noştri îşi vor 
da seama de măreţia și semnificaţia ei. 
Noi abia putem vedea și simţi că o mo- 
dificare fundamentală s'a produs 1 
condiţiunea de existență u scriitorului 
român ca şi a oricărui alt producător 
intelectual. Editura Fundaţiei pentru 
Literatură şi Artă „Regele Carol cel 
II-lea” şi, subt imboldul acesteia, toate 
celelalte edituri, au distrus o tristă 
realitate. Altădată cărturarii şi scriito- 
rii cu vocaţie certă își umpleau dăsa- 
gii sau sertarele cu vrafuri de manu- 
scrise, care aşteptau ani lungi şi aproa- 
pe nesfârşiţi, până ce o întâmplare fe- 
ricită să le favorizeze tipărirea. Păsugii 
unui Șincai nu mai pot azi reapărea. 
Scriitorul contemporan e solicitat mai 
înainte de a avea ceva prin sertare, este 
îndemnat de atmosfera vie a epocii să 
lucreze, să cerceteze, să creeze. Și dacă 
îndemnul atmosferii nu hotărăşte pe 
vreunul dintre scriitorii mai leneşi să 
insă din toropeală, d. prof. Al. Rosetti, 
directorul editurii Regale, are jelul său 
decisiv de a interveni. 

Noi simțim numai fiorul mobilizării 
spirituale, pe care îl dă Sărbătoarea 
Cărţii; urmaşii noștri îi vor contempla 
deplina semnificaţie istorică ! 

VLADIMIR STREINU 


it iii pipi pr pi ri iai i i DDD e iii pipi 


Inceputurile poesiei noui în Franța 
Isvoarele simbolismului românesc 


În problema esteticii simboliste, 
greuiatea de căpetenie este circum- 
scrierea noţiunilor mânuite. 'Trebue 
astfel, să găsim mai întâiu sensul cât 
mai hotărit al cuvântului simbolism şi, 
după aceea, cadrul de spațiu şi tim 
iiterar la care trebue aplicat. Existenţa, 
poeziei simboliste nu trebue dar pri- 
vită ca un fenomen de generaţie spon- 
tanee, asemănătoare şoarecilor lui Van 
Helmonth ieşiţi peste noapte din cojile 
de nucă. Literatura simbolistă este 
unu] din aspectele de firească evoluție 
a scrisului şi, ca atare, îşi are o origină, 
cauze determinate, o desfăşurare expli- 
rabilă şi o aşezare cu riguroase rapor- 
turi de cauzalitate în lanţul fenomene- 
lor literare. 

In Franţa, de exemplu, apare pela 
1867 volumul lui Baudelaire „Les 
fleurs du Mal'', precedat de o serie în- 

| eagă de traduceri din Edgar Poă. Li- 
teratura franceză plutea încă în plin 


de N. DAVIDESCU 


romantism. Victor Hugo pusese lumea 
întreagă în imagini și prefăcuse viața 
într'un vast spectacol de lumini şi de 
umbre, de adânciri şi de piscuri, în 
care imagina binelui şi a răului, a îru- 
mosului și a urîtului, a nobleţei și a ti- 
căloşiei, clasate, cu toatele, după o fe- 
cundă concepţie verbală la modă, al- 
terna ca fenomenul nalural al zilei şi 
al nopţii pe un punct fix dela ecuator. 
Poezia unui Vigny, sau a unui Leconte 
de Lisle nu începuse încă să-şi croias- 
că, în public, marele ei destin de mai 
târziu şi de totdeauna, aşa că frumuse- 
țea iniţială a acestor descoperiri dato- 
rite mișcării romantice dela 1830, se 
stirbea necontenit în rutina mecanis- 
mului ei automatic. Puținele  senti- 
mente efective şi mai puţinele idei au- 
tenticc ale romantismului literar se Ge- 
monetizau, astiel, în procedeuri necon- 
tenit folosite şi își pierdeau frăgezimea 
până la clișeu. Persista însă, tot mai 


fecung, ca o apă subterană dar vie, 
principiul „eliberării eului“. Brunetiere, 
într'adevăr, găseşte în romantism un 
factor de ..emancipare a eului“ şi ara- 
tă că sa ajuns la e! „prin întreita în- 
râurire a Revoluţiei Franceze, a litera- 
turii Nordului şi a filozofiei germane . 
Și precizează chiar că influenţa filozo- 
iei germane însemnează  „iniluenţa 
lui Kant și aceea, poate, a lui Fichte 
care, tocmai în aceşti ani, începuse să 
se simtă şi în Franţa“. 

In cadrul acestor premize însă  în- 
cape deplin aproape şi mișcarea sim- 
bolistă franceză, care, departe de a fi 
o negare a romantismului, nu este de- 
cât continuarea lui în adâncime. Ceea ce 
mișcarea franceză dela 1830 a adus în 
suprafață, cu aproape aceleași elemen- 
te artistice și sufletești, a fost intre- 
git, trecând prin Baudelaire, în adân- 
cime, de către mişcarea de mai târziu, 
dela 1880. 

Baudelaire a fost de fapt un roman- 
tic; el a fost însă un romantic întîrziat 
'Theophile Gauthier, în prefața volumu- 
lui „Les Fleurs du Mal“ spune că: „ni- 
meni, chiar în timpurile mistice ale ro- 
mantismului, nu a avut mai mult de- 


cât Baudelaire respect şi dragoste faţă 
de maeștri“ dar că: „temele lor gene- 
roase de poezie se șterseseră ca mone- 
tale care, circulând prea mult, își pierd 
celieful“. A avut astfel putinţa să-și dea 
seama de ceea ce înaintașii săi aduse- 
seră trecător, îndoelnic sau zadarnic și 
să adune, să selecţioneze și să asimileze 
întregul tezaur de diamant curat din 
minereurile lor de cărbuni. Poezia lui 
Baudelaire nu aduce dar decât foarte 
puţine elemente noi şi poate chiar nici 
"nul, faţă de uriaşul material al moște- 
nirii de până la apariția lui, a lui 
L.amartine, Musset, Hugo, Banville sau 
Gauthier. Nici vocabularul, nici felul 
de alcătuire al imaginilor, nici ideologia 
generală şi nici materialul emotiv, nu 
alcătuesc apanagiul lui exciusiv. Vine 
însă cu o ţinută mai sobră, izvorîtă din 
eliminarea metodică, îndârjită, răută- 
cioasă aproape, a unei părţi de voca- 
bular, a unei uscăciuni în alcătuirea 
imaginei, a unui balast de ideologie. Pe 
când cei dintâi aveau mișcarea frene- 
tică a întâilor pași făcuţi de un copil 
în clipa când a izbutit să se mişte sin- 
gur pe picioare, Baudelaire avea mer- 
sul sigur și cumpănit, echilibrat şi cu 


ținte limpede urmărite, al omului ma- 
tur. Toţi, fireşte, fac din punct de ve- 
dere fiziologic, aceeaşi mişcare; unul 
însă o face cu o precizie imposibilă ce- 
lor care abia o experimentează. Bau- 
delaire căpăta astfel un aspect rezuma- 
tiv, integral, de condensare, echivalent 
cu o adevărată reacțiune. Volumul lui 
ajungea să fie, în sensul acesta, măsura 
eliminatorie de unitate în desfăşurarea 
neselecţionată a libertăţilor romantice; 
îi revenise astiel sarcina să arate, pe 
cale indirectă laturile de  zădărnicie 
și trecător entusiasm din opera de până ' 
atunci a contemporanilor şi a predece- 
sorilor săi imediaţi, prin condensarea 
într'o operă unică de sinteză a aurului 
sufletesc şi intelectual, risipit cu mâini 
înfrigurate de beţie lirică, a unei în- 
tregi generaţii individualiste. 

Logica lucrurilor a făcut, apoi, ca din 
această operaţie de selecţionare să iasă 
şi un proces de adâncire. Dela această 
noțiune înainte însă, Baudelaire devi- 
ne un inovator şi un revoluţionar. Arta 
subtilă și diabolică a lut Edgar Po&, pe 
care el, cel dintâiu, l-a făcut cunoscut 





(Urmare în pag. 7-a) 











UNIVERSUL LITERAR 




















de CONSTANTIN FÂANTANERU 


CTAV SULUȚIU: Pe margini de cărți 


(Editura „Miron Neagu“, Sighișoara) 


Intr'un număr recent al „Revistei 
Fundațiilor Regale“, d. Emanoil Bucuţa 
a publicat un articol cu foarte intere- 
sante propuneri despre un muzeu al 
vieţii scriitorilor. Un astfel de muzeu 
nu sar alcătui postum, ci piesele sale 
S'ar aduna pe măsură ce ele sar pro- 
duce, chiar din timpul vieţii seriitori- 
lor, după divensele etape ale activiţă- 
ţii literare. . 

Unul din rosturile matenalului strâns 
cu o metodă absolut probă, ar fi să în- 
treție o atmosieră proaspătă, în jurul 
fiecăreia din opere. S'ar fixa împreju- 
rările în care au îost scrise; şi sar sta- 
bili momentul luării de contact cu pu- 
blicul. Toate fazele pătrunderii în con- 
ştiinţa colectivă sunt instructive. Asi- 
milarea sensului de către critică, putri- 
virea cu gustul consumatorilor de lite- 
ratură, ajustarea cu nivelul de cultură 
al epocii, etc., etc. 

Ne-am gândit la acest, articol cu se- 
rioase sugestii al d-lui Bucuţa când 
am citit volumul „Pe margini de cărţi“, 
în care autorul, d. Octav Șuluţiu, a a- 
dunat o primă serie din recenziile pu- 
blicate, de vreo cinci ani, prin reviste 
și ziare. | 

Legătura cu articolul d-lui Bucuţa 
ne este îndreptățită cu atât mai mult 
cu cât d. Suluţiu se arată oarecum în-- 
grijat de valoarea în sine a recenziilor 
d-sale și de rostul strângerii lor în vo- 
lum. Aici se ridică o problemă plină 
de interes. Intr'adevăy ce valoare pot 
avea recenziile pe care, ca d. Octav Şu- 
luţiu, le scriu mulți dintre scriitori, prin 
reviste și cotidiane, despre operele con- 
fraţilor lor, îndeplinind numai oficiul 
de informare intelectuală a publicului, 
fără a se consacra unei activități cri- 
tice propriu zise? 

Intrebarea așteaptă un răspuns ca o 
consolare. Pentrucă activitatea de cro- 
nicar literar este o funcțiune înrudită 
de aproape cu gazetăria. Scrise în fu- 
ga de a fi la curent cu tot ce se publică, 
recenziile ar urma să aibă cam aceeaș 
soartă cu articolele gazetărești, cari nu 
trăesc mai mult de o zi. De aceea o 
muncă inconsistentă desfășurată într'un 
domeniu atât de delicat ca al creaţiei 
literare, este în mod firesc însoțită de 
sentimentul zădărniciei lucrurilor efe- 
mere. Ca să nimicească întrucâtva a- 
cest sentiment al zădărniciei, pe care 
îl are ca mulți care exercită aceeaș func- 
ție, d. Şuluţiu scrie o Lămurire și un 
articol ad-hoc Intre cronică şi critică 
literară. Străduinţa d-sale ușor pate- 
tică este de a arăta că recenziile strân- 
se în volum „se sudează între ele gra- 
ție unei atitudini generale, categoric 
critică „desprinsă de interese sau pa- 
timi,ca şi de orice considerente streine 
adevăratei judecări a Literaturii, și gra- 
ție și unui mod personal de a vedea 
fenomenul literar“... și apoi că: „In 
împrejurările de confuzii spirituale prin 
care trecem, mărturisirea unui crez cri- 
ticist obiectiv şi mai ales cinstit e ne- 
cesară și bună...“ Argumentul decisiv 
însă care justifică volumul și-i lLuminea- 
ză valoarea, ni se pare că îl pune d. Şu- 
luțiu, în fraza următoare:  „Pentrucă 
mai cred în literatură încă, în viitorul 
ei şi în valoarea ei umană, și în litera- 
tura românească şi în rostul ei româ- 
nesc şi în special, pentrucă mi se pare 
jalnic ca ea să se piardă sugrumată 'de 
neadevăruri cari o pot falsifica, pen- 
trucă în mod cinstit cred în autonomia 
fenomenului literar îaţă de orice alt 
fenomen, am închegat acest volum mo- 
dest de cronici, care, în toate aspectele 
variate, dar nu disparate, ale lor, măr- 
turisesc o aceeaş preocupare şi o ace- 
eaș pasiune pentru înțelegerea obiecti- 
vă a aceluiaș fenomen“ (pag. 9). Con- 
ținutul acestei declaraţii face inutilă 
îngrijorarea d-lui Șuluţiu asupra va- 
lorii volumului d-sale de recenzii. Pen- 
trucă ele reprezintă credinţa şi pasiu- 
nea autorului pentru fenomenul literar 
în genere și pentu creația românească 
în special. Și ele trebue să dureze, ca 
tot ce isvoreşte din credințe şi pasiuni 
adevărate. De unde vine totuşi îndoia- 
la d-lui Șuluţiu? Din aceea că d-sa se 
gândeşte de fapt mai mult la eritica 
literară, pe care o deosibeşte funcțio- 
nal de cronica literară. „Critica lite- 
rară, — precizează autorul — are deci 
datoria— să stabilească valoarea unei 
opere. Pentru asta ea are instrumentele 
științifice ale analizei şi sintezei. După 
ce a stabilit valoarea unei opere izo- 
late, critica mai tată să arate şi poziţia 
acestei valori față cu celelalte valori 
dinainte stabilite şi să o așeze .pe o sca- 
ră de valori care se numește ierarhi- 
zarea operei“. Care este misiunea cro- 
nicarului literar faţă de aceea a criti- 
cului literar, formulată atât de limpe- 


de de d. Şuluțiu? 

„Cronicarul literar informează  nu- 
mai. Nu în sens meschin, telegrafic, 
ziaristic al cuvântului. Cronicarul lite- 
rar informează analizând opera şi ară- 
tând care este caracterul ei specific. 
Cronicarul trebue să pătrundă deci prin 
analiză în esența întimă a operci. Sar 
putea crede că prin aceasta el deterini- 
nă însăși valoarea acelei opere. Totuşi 
el nu o poate face. Valoarea operei de 





Octav Şuluţiu 


artă nu o poate stabili de cât criticul 
deoarece cronicarului îi lipsește suii- 
cienta depărtare de operă pentru a o 
face. 

A stabili esența unei opere nu însem- 
nează încă a-i stabili valoarea, Esenţa 
acelei opere poate fi alterată de timp. 
De aceea trecerea timpului e necesa- 
ră pentru a revizui într'o nouă lumină 
și în complexul unei întregi activități 
literare acea operă“. Sunt limpezi punc- 
tele de plecare ale îngrijorării d-lui Șu- 
luţiu. Deosebirea dintre cronica litera- 
ră şi critica literară i se pare a fi în 
desavantajul celei dintâi, căci, „pe când 
prima informează numai, folosindu-se 
de analiză, a doua emite judecăţi de 
valoare pornind de la analiza, 
pentru a ajunge la sinteza  criti- 
că. Cronicarul este redus la amă- 
nun, pe când criticul trebue să vadă 
în ansamblu şi să situeze în complex 
realitatea literară“. Astfel stând lucru- 
rile, nu s'ar putea găsi și în cronica li- 


terară elemente care să lipsească din 


critica literară şi să fie socotite un a- 
vantaj faţă de aceasta? 

Socotim că da! Operele care rămân 
moştenire spirituală posterității şi de 
care se ocupă cu prestigiu critica lite- 





rară, sunt totdeauna urmărite în tre- 
cut, spre momentul lor de producere 
și fiecare amănunt în dependenţa sa 
cu viața autorului, se păstrează şi i se 
interpretează semnificaţia. Firește, cri- 
tica istorică se ocupă mai mult de acest 


material, dar valoarea lui pe planul 
spiritual „nu scade prin aceasta. 
Fiindcă faptul esenţial este, cum 


chiar d. Şuluțiu o arată, credința şi pa- 
siunea noastră pentru fenomenul lite- 
rar ca expresie a sufletului uman. Când 
noi am dori să știm cum se înfățișa vo- 
lumul poeziilor lui Eminescu, în prima 
lui ediţie „din 1884, cum erau copertele, 
câte pagini a avut, în câte exemplare 
sa tipărit, câte sau vândut, care au 
fost primii cititori cari le-au ţinut în 
mână şi ce-au simţit, — când hrănim 
sincer această curiozitate, manifestăm 
o preocupare de ordin spiritual, pen- 
trucă ea este accesorie cultului nostru 
pentru valorile de totdeauna ale umani- 
tăţii. In cazul lui Eminescu, firește, 
dragostea noastră merge şi mai departe 
și se alimentează din existența celui 
mai mare geniu poetic românesc! O iu- 
bire de calitatea aceasta o putem  în- 
treține însă deopotrivă chiar pentru 
scriitori de un talent mai modest. 

Ba chiar procesul este valabil și in- 
vers. Dacă până la o limită, recenziile 
ne interesează fiindcă ele sunt legale 
de numele mari ale literaturii, ele se 
pot valorifica și pe o scară întoarsă, 
atunci când cronici despre cărți fără 
importanță, care nu s'au înrădăcinat în 
memoria posterităţii, sunt citite cu in- 
teres fiindcă ele au fost scrise de autori 
de mare suprafaţă intelectuală. 

Mărturisim, de pildă, că citim cu in- 
teres real foiletoanele lui Ilarie Chen- 
di, chiar când vorbește despre nume și 
cărți cu desăvârşire uitate azi. Se 
află în pagini ceva din căldura emo- 
țională a epocii, gradul de încordare 
intelectuală, naivitatea sau gravitatea 
umană,  imponderabili cari vibrează 
printre rânduri, atunci când acestea 
au fost întocmite, indiferent de felul 
lor elogios sau defavorabil, numai din 
„pasiunea strictă a adevărului, fără 
părtinire nici ură“. „Buna credinţă“, 
„cinstea intelectuală“, „simţul moral“, 
le cere d. Şuluţiu pentru recenzia lite- 
rară, înainte de orice. Bine înţeles va- 
leoarea ei de document istoric nu poate 
fi obţinută decât pe această cale a 
corectitudinii profesionale. Mai rămâ- 
ne să spunem dacă d. Șuluţiu împline- 
şte aceste condiţii în volumul d-sale. 
Vorbind despre autori ca M. Eminescu, 
Regina Maria. N, Iorga, Lucian Blaga, 
Gib. 1. Mihăescu, obiectivitatea d-lui 
Octav Şuluţiu n'are cum să fie pusă 
la îndoială. Mai concludent va fi să-i 
cercetăm cinstea critică, la o a doua sau 
a trcia serie de recenzii „în care va scrie 
despre contemporanii săi de vârstă şi 
de preocupări. 


Pelerinaj la mormântul lui Eminescu 


In ziua de 15 Iunie s'a făcut peleri- 
naj la mormântul lui Eminescu. Se 
face în fiecare an și nu va înceta să se 
facă cât va exista neamul românesc, 
printre popoarele de cultură. De asta 
suntem siguri. 

Astăzi nu întelegem cum va fi un ali 
geniu, pe pământul ţării noastre, care 
să întreacă pe autorul Luceafărului. Nu 





Mihail Eminescu 
ştim de unde se va naște şi cum va îi. 
E cu putinţă totuşi, ca, după trecerea 
vremii, să se întrupeze armonii noui, 
gândiri noui, în limba română, egale cu 
cele eminesciene. Suntem datori să 
avem această credinţă în geniul neamu- 


lui. Eminescu nu va fi însă niciodată 
un pisc, care să nu'se mai vadă înapoia 
altui pisc. Ivit la răsăritul vieţii noastre 
spirituale, Eminescu va rămâne pentru 
totdeauna sus, Luceafăr care să se 
vadă de pretutindeni, care să lumineze 
pretutindeni. 

Deaceea pelerinajul la mormântul lui, 
în ziua de 15 Iulie, se va face în fiecare 
an, cât va dura neamul românesc. Il 
vor face deobiceiu tinerii. Şcolile de 
băeţi şi fete, asociaţiile studenţeşti, gru- 
puri mai mici sau mai mari, din diverse 
categorii sociale. Şi îşi exprimă oma” 
giul fiecare în felul său. Duc flori şi le 
aşează pe grilajul de la mormânt, pe 
lespede şi pe piatra bustului. Păstrează 
momenie de reculegere, încearcă să ex- 
prime prin cuvinte pietatea din «suflet, 
fac tot ce pot ca să preamărească me- 
moria poetului. Principalul este că se 
află acolo, cât mai mulţi, lânsă  mor- 
mântul în care i se odihnesc oasele, în 
ziua când a murit, în chipul cum nimeni 
nu este care să nu ştie. Ceva din exis- 
tența lui nemuritoare pluteşte în locul 
acela strâmt din cimitirul Bellu, în flo- 
rile crescute în țărână, în frunzele teiu- 
lui de la căpătâiu. Ceva care se trans- 
mite ca o împărtășire sfântă celor care 
au venit în pelerinaj, şi nu se uită nici 
când vor porni în iorfota orașului, pe 
străzile turburătoare. Este ceeace a să- 
mas, după ce s'a spulberat tot ce a fost 
pământesc, inefabilul armoniei cereşti, 
din ritmurile geniului : - 

Pătrunză talanga 
Al sării rece vânt; 
Deasupră-mi teiul stânt 
Să-şi scuture creanga. 








AUTORI Si IDEI 





18 lunie 1938 





NICHIFOR CRAINIC 


sau ierarhia lumilor. (II) 


Cu „Țara de peste veac”, Nichifor 
Crainic păşeşte pe un nou tărâm, în 
care spaţiul concret şi timpul se risi- 
pesc şi dispar, se şterg şi apun, așa 
cum se șterg şi apun în amurg ulti- 
mele conture de zare, luminată de în- 
cendiul de dincolo de ea, adunându-se 
în stihiile nepercepute ale tărâmului 
de dincolo. Certitudinile şi  liniştile 
prinse în apele sufletului din vrăjile 
ameţitoare ale spaţiului multicolor şi 
din ecourile timpului ce urcă din a- 
dânc nu au puterea să dea odihna bine 
făcătoare a ultimei împăcări. Asemeni 
lacului ce „cântă ?n aiurare şin tun- 
dul lui adună tezaure, — imagini de 
stele și de lună“, șin zori le pierde, iot 
astfel sufletul „îşi făureşte lumi, mi- 
jind pe ţărmul unde cu gândul doar te 
'ndrumi”. (Lacul). Este în strălucirea 
fostorescentă a spaţiului şi'n tulguran- 
ia iluzie a timpului, senzația unci a- 
mare zădărnicii, de care sufletul nu se 
poate lipsi şi la care totuși nu poate ră- 
mânea. Este în fundul conştiinţei u- 
mane — din ce milenară amintire sau 
din ce neînvinsă speranţă, nu ştiu, — 
uitată ca'n cutia Pandorei, — credin- 
ţa că viaţa de aici, cu toată orbitoarea 
ei strălucire uneori, este precară și 
transitorie; credința că viaţa este un 
necontenit sbucium între cântec şi 
plâns, iar Arta nu este decât supremul 
vis, suprema iluzie: Cântecul de Ador- 
mire a durerii de a fi. Inflorim — pe 
țărmul spaţiului și timpului — florile 
Marei Treceri. Ci, undeva, peste spa- 
țiu şi timp, este un țărm, spre care nu- 
mai gândul suie. 

„Spre ţara lui Lerui-Ler 
Nu e zbor nici drum de fier, — 
Numai lamură de gând, 
Numai suflet tremurând 
Şi vâslaş un înger”, 
(Ţara de peste veac). 

Astfel, peste lumea armoniilor din 
Univers, peste lumea Artei, şi Iubirii, — 
forțele misterioase prin care omul 
gustă splendorile nestârşite ale lumii, 
— sufletul presimte ,„Ţărmul de din- 
colo“. Ci singură credinţa își poate 





Nichifor Crainic 


desface aripile pentru a croi drum că- 
lătoriei din urmă, călătoriei prin ma- 
rea taină din care nimeni nu sa mai 
întors. Abia descifrată în câteva punc- 
te, taina vieţii, şi legată de cei doi 
stâlpi —- timpul şi spaţiul — şi iată că 
şi aceştia se năruie și'n locul lor apare 
misterul şi mai de nepătruns în care 
intrăm prin poarta morţii : 


„Ţărmul de dincolo de mare. 
Invăluitul Finister, 

E poate margine de cer 

Şi poartă către alt mister, 
Iar pentru gând cutremurare 
Hotar de jar, străjer de ger”. 

Este o clipă însă, niciuna ca ea, de 
un patetism cosmic, echivalentă doar 
cu clipa căderii dintâi, clipa despărțirii 
de frumuseţile lumii, pentru întoarce- 
rea în veşnica lumină din care a fost 
purces. Ci clipa aceasta va să fie cea 
din urmă și cea mai înaltă din câte au 
fost. O vârfuire continuă de înălţări, o 
avântare spre toț mai sus, viața durată 
în flori de lut va să se înalțe asemeni 
muntelui cu vârful în nori, pentru a 
prilejui sufletului zborul spre azur, Ni- 
căeri ca în piscul muntelui, spiritul nu 
e mai pur și cerul mai aproape. Toate 
marile chemări, toate marile schimbări 
la faţă, toate cutremurătoarele ispite, 
în creştet de munte sau făcut. Ci nu e 
loc pe lume decât acesta mai ales, pen- 
tru desfacerea de tot ce este pământesc, 


„Și de pe vârt de munte mă voiu sui 


pe-un nor. 

Zi grea, cutremurată va fi, o zi de- 
adio, 

Când inima-mi, de fine, făşii voiu 
deslipi-o, 

Amară frumuseţe, pământ rătăcitor”. 
(Desmărginire). 


Iar dincolo de stele, etapa ultimă, 
desfacerea supremă a sufletului și de 
ce a mai rămas ca zgură a părerilor de 
rău din îndepărtata viață pământească, 
nentru a se toni în spumoasa vibrare 
4e lumină şi'n boarea de muzică di 
vină: 


de ȘTEFAN CÂRSTOIU 


„Mă va 'nvăli, spumoasă, pe creştete 
de hău 

O pretutindenească vibrare de lumină 

Şi m'oiu topi în boare de muzică di- 
vină, 

Despovărat de zgura părerilor de rău”, 
(Desmărginire). 

Patetismul cosmic al acestei clipe u- 
nice în veșnicie, concretizat cu o forță 
de expresie neobişnuită, ridică poezia 
d-lui Crainic la nivelul marilor creaţii. 
Este aici o visiune care echivalează cu 
o revelaţie și care te mângâie de toată 
durerea pământească și te  cliberează 
de toate nestârşitele apăsări ale lumii 
durate în timp şi spaţiu. Visiunea e 
Geadreptul mistică şi, afară doar de 
technica poctică și materialul expresiei 
care rămân în cadrul clasic al logicei 
și conceptului, conţinutul afectiv e de 
o elevaţie şi puritate allate doar în 
piscul marilor singugătăţi. Can transii- 
gurarea biblicelor sisiuni, sulletul «e 
răpit de o suprafirească vedenic. Pe- 
restrele simțurilor, închise în afară, se 
deschid înnăuntru ca pentru  îmbăie- 
rea în marca beatitudine. Extazul e la 
un pas și de n'ar persista în auz sune- 
tul cuvintelor alergând să se transpună 
în echivalente sonore și imagini, ființa 
întreagă ar deveni frântură din vibra- 
rea de lumină şi divinele acorduri ce 
adie în slăvi. Pe nesimţite lirismul 
poetic tinde a se destrăma în încanta- 
ție religioasă. Pentru a nu deveni însă 
incomunicabilă și a nu se pierde valoa- 
rea ei izbăvitoare din haos, e păstrat 
conceptul şi expresia logică. 

Iată cum, ultima poezie din „Ţara de 
peste veac”,  „Desmărginire”,  culmi- 
nând în suprema stare de absorbire în 
visiunea suprafirească a întoarcerii su- 
fletului în marea de lumină a Divini- 
tăţii, vine ca o eliberare din toate în- 
doelile şi părerile de rău „fatal legate 
de o mână de pământ” și se arcueşte 
peste întreaga  concepțiune poetică a 
autorului, ca o visiune ierarhică a lumii 
în perspectiva creațiunii.  Vasta, ne- 
mărginita sete, nepotolita pornire a su- 
fletului de a se smulge din întuneric și 
a ţâșni spre lumină este aici ajunsă la 
termenul ei ultim. Dela exhortațiunea 
din prima poezie a volumului: 


„Sus! pe sparte îrunți de zei, 
Sovăelnici paşi ai mei! 
Piscuri de 'ntrebări — momâi 
Să-mi rămână sub călcâiu 
Şi genuni de zare! 

(Ţara de peste veac). 


şi până la mistica visiune din „Des- 
mărginire” este o continuă urcare, o 
neîncetată vârfuire a  suiletului pe 
trepte de lumină. Dacă ar fi să-mi irna- 
ginez subsianţa poetică a cuiva ca un 
sâmbure de foc învălit în nenumărate 
făşii şi straturi de întuneric și de lavă, 
iar sensibilitatea, ca scoarțe care răsu- 
nă de toate zgomotele și ecourile ce vin 
Gin adânc năzuinăd spre inima de foc a 
cosmosului, procedeul tipic al artei 
poetice n'ar fi, în acest caz, decât ace- 
la al unei continue „desmărginiri”, a- 
semeni desghiocării mugurilor şi flori- 
lor în soare, pentru eliberarea spre a- 
zur a sâmburelui dinlăuntru.. Şi'ntra- 
devăr, arta nu este altceva decât o „îh- 
florire” a omului făcând din foile sim- 
ţirii petale de luinină pe care sufletul 
urcă spre izvorul său originar. Este o 
moarte a luminii în culori şi esteo 
stingere a focului în lavă, prin care 
elanul cosmic urcă spre zenit, 

Poezia d-lui N, Crainic, în totalita- 
tea ei este poezia acestui elan. Visiu- 
nea statică.şi eleatică a universului, 
înţeleasă ca ordine imuabilă a crea- 
țiunii, este străbătută de fluidul cos- 
mic care urcă pe ierarhice trepte spre 
marea de lumină din care a izvorit. 
E o litanie a elementelor ce urcă spre 
creatorul lor într'o supremă  armonir. 


Despre caracterul religios al acestei 
poezii — care de fapt este obiectul a- 
cestor încercări — n'am articulat ni- 
mic, rămânând a-l preciza cu alt priiej. 
Mi se pare că nu este încă destul de 
clarificat ce se înțelege prin poezie re- 
ligioasă. In orice caz trebue făcută dis- 
tincția netă între poetul religios și 
scriitorul eclesiastic. Primul este înter- 
pretul uman al lui Dumnezeu, celălalt, 
comentator. Pe când unul parafra- 
zează, celălalt compune din elementele 
lumii exterioare: pământul, apa, aerul 
şi focul, un oratoriu pompos şi îrium- 
fal, făcând să țâșnească inima noastră 
întrun acord unanim de pasiuni spre 
visiunea mistică a lumii. Comuniunea 
cu divinul este termenul ultim al ori- 
cărui lirism, iar credinţa, starea ultimă 
a oricărei inimi izbăvite. Inspirația 
mistică este forma cea mai pură a li- 
rismului, iar poezia, mijlocul cel mai 
complet de exprimare, 











18 lunie 1938 
isase că era tânără, Uite, 
V i-au rămas pe obraz dungile 
Aici trebue 


spetezii de catifea. 


să fie Tirolul. 


Visase că era tânără. Cum era? 


“Parcă nu se văzuse, visul n'avea ima- 


țini, fusese un sentiment intens de 
tinerețe, fierbinte și uşor ca un cântec, 
cântat de trup, din adânc.  Visase și 
peisagii, mai frumoase decât astea vă- 
mte prin geam, mai frumoase decât 
altele amintite, decât toate peisagiile 
lumii. Altfel. Nu erau exterioare, erau 
de înşile un sentiment interior, o stare 
a sufletului ei pe care parcă şi-o vedea 
din afară. Eh! nu-i nimic! Unde sânt 
țigările ? Aici. Sânt amare. Sânt amare 
dimineaţa şi seara, când ești numai cu 
ele, singură cu ele şi ai timp să le simţi 
gustul. | 

Aici trebue să fie Tirolul. E adevă- 
mat, Tirolul e. Femeia și bărbatul depe 
banca din faţă, dorm încă, rezemaţi 
unul de altul, stupizi în somn, ca vi- 
fii, blânzi și dezarmați. 


$$ Sa bagati 





spere 


Ar trebui să se ducă să se spele, dar 
i e lene. Să scoată din plasă trusa, să 
se pieptene, îi e silă. Dincolo de geam 
(fața se rărește moale, udă tot, îmbâc- 
sște tot, strică liniile pure ale mun- 
(ilor, murdăreşte apa, se  încâlcește 
prin pomi. E cenușiu și albastru şi rece 
pentru ochi. In compartiment e cald. 
Aștia dorm cu fălcile, cu bărbiile grele, 
eu gurile inconștiente, cu mâinile um- 
fate, cu picioarele depărtate, aşezate 
pe podea ca picioarele de scaun, ca 
niște obiecte. Ca Erick. Erick dormea 
3a, căzut în somn ca un sac trântit, 
nustind somn prin tot trupul, răspân- 
dind căldură, adică nu febră, nu vibra- 
ție, ci dogoare de materie în care se 
tce mistuire. Și atunci, când l-a văzut 
aa, l-a părăsit odată cu tot ce era al 


:bi: teatrul, maşina, casa. A plecat a- 
_tunci la Paris. 


„tat, ochii li se deşteaptă, 
„adânc al personalităţii 


Controlorul intră şi cere biletele. .Se 
uită la pașaportul ei cu colțuri roase, 
w capete decolorate, cu foi şifonate şi 
vize multe, colorate. Da, a umblat mult 
pașaportul, e obosit, ce te uiţi aşa, cap 
de surdo mut, cu ochii tăi ficși, parcă 


„ai descoperi cine știe ce? 


Cei doi de pe banca din faţă se tre- 
zesc. Ea se sperie, parcă ar înghiţi un 
gândac pe care l-ar Îi ţinut până acum 
în gură, plescăe buzele şi limba, și el 
se uită încruntat la controlor și se 
caută în buzunare greșit, până își gă- 
seşte biletele. Figurile li se așează trep- 
sentimentul 
lor le spune 
bunădimineaţa. Devin bine crescuţi în 
ținută şi ton. 

Ei, prea sânt toate enervante pe 
lume, cel mai bun lucru ar fi să se 
spele. 

Apa e bună, e rece, e vie. A ezitat 
ca de obicei în fața fiecărui lucru, și 
acum întâlnirea cu ca e o fericire. 
Gâtul puternic, braţele lungi, tari, pli- 
ne, umerii de piatră se bucură sub șu- 


' wi, încearcă să prelungească, să adune, 


: să scurteze, să epuizeze 


senzaţia. Şi 


“ deodată e destul, s'a isprăvit. 


ia ua iama e atitea ante ame anna cama 


[şi ceartă iar trupul de cariatidă pe 
wluarul îngust făcut pentru oameni de 
mărime naturală, spre compartiment. 

Cei doi mănâncă portocale, apoi se 
duc pe rând să se spele, apoi se duc la 
restaurant. Ea și-a pus trusa pe ge- 
nunchi şi îşi piaptănă părul cafeniu. 
In oglindă, chipul mare cu pomeţi, cu 
fălei puternice, cu gură groasă, cu 
frunte largă, desenat tot cu belșug, se 
uită drept, deschis. Și pentrucă trusa 
niţel roasă, e întâlnită de curând după 
0 despărțire de mulţi ani, pricinueşte 
absurd amintiri de care nai nevoe. A 
sat în gazdă trusa cu alte multe lu- 
curi la un hotel de unde sa plecat în 
grabă, Stătuse acolo într'o iarnă, avea 
wm apartament întreg „avea mult succes 
atunci. Era un an de vogă. Au fost 
mulți, risipiţi, și ani știrbi între ei. 
Dădeau ferestrele spre o curte vecină, 
de casă boerească, cu statui, cu coloa- 
ne, Ploua mereu peste statui. Când se 
trezeau şi ridicau perdeaua galbenă 
spre curtea cu lumină galbenă, ploua 
peste statuile goale, peste straturile pu- 
tede. Și stăteau mult pe jos, pe covor. 
Un covor cum ? parcă roşu. Era o epocă 
de dragoste lentă şi pătrunzătoare ca 
o boală, tărăgănată ca o muzică melo, 
a tărei exasperare stătea tocmai în fap- 
tu că n'avea culmi şi scoborâșuri, că 
mergea otova, ca o apă, și nu părea să 
aibă capăt, îi cufunda în ea, îi acope- 
ma, îi purta. Şi cum te poţi cobori în 
propriul tău trup, ca într'o fântână, ca 
în miezul de foc al pământului, mereu, 
mereu. Cânta atunci fără să ştie cum, 
îră să se oprească asupra cântecului, 








UNIVERSUL LITERAR 











pe dinafară, și plăcea, şi lumea venea 
năvală s'o asculte. Ce ştie lumea ? Tot 
aşa venise şi în cealată epocă, în care 
își pusese adânc problema cântecului 
în care combătuse cu dușmănie toate 
felurile de-a cânta, căutându-l pe cel 
bun, pe cel cuvenit, îndoindu-se de în- 
suș rostul acestui cântec care nu era 
muzică şi nu era dramă, ci amândouă 
alterate, îmbinate. Căutase pe urmă 
rostul artei, rostul oricărei manifestări 
care nu era elementară, vitală. Căutase 
rostul încăpăţânării de-a trăi propriul 
ei rost... Cântase altfel, rostise altfel, 
jucase altfel, năucă, furiosă, mai bogată 
ca niciodată, căptușind tot ce era mij- 
loc, cu o adâncă rezonanţă, cu o abun- 
dență de spirit pentru care orice cân- 
tec era îngust. 

Se întorc în Bbmpartiment vecinii, 
sătui şi dispuşi. Incep să vorbească des- 
pre timp, gata să lege o conversaţie ge- 
nerală. Trebuia să plece şi ea la restau- 
rant, ca să nu-i tenteze prea mult. 


Era fum şi cald în restaurant. Şi 
oameni eleganți pe scaune, și oameni 
tineri. O! cum fusese visul acela în 
care cra tânără? Ce gust pierdut de 
ani de zile se trezise în suflet şi-şi lă- 
sase otrava ; durerea sfâșietoare a feri- 
cirii lui ? Impresia aceea de nou, de 
proaspăt, de pentru prima oară simţit 
și surprinzător, așa cum acum nu mai e 
nimic și nu mai pare nimic! Şi totcee 
bun acum, cum e de altfel bun, din 
plin, cum e căldura în mijlocul verii, 
cu un miez de osteneală și saturație în 
ea, din zori, de cum începe. 

Ceaiul e bun, e tare. Dă şi el un fel 
de beţie, facilă și subțire ca un fum. 
Pe scaunul din faţa ei stau doi domni, 
unul bătrân, atent la ce mănâncă, ce- 
lalţ tânăr, cu mâini mari, uscate, cu 
gură largă și ochi tăioşi. Se uită la ea. 
Ea își ridică fruntea mare și îi înve- 
lește pe râd într'o privire fățişe, fără 
disimulare, fără milă, cântăritoare, Cel 
tânăr e fin şi deștept își spune, e sen- 
sual. Şi atât. | 

Pe geam se vede un lac pe 'care a- 
leargă șobolani albi de spumă. Dincolo, 
la margine un oraș. E Zurich. Aici, a- 
cum zece ani a fost amestecată într'un 
complot politic. A crezut deodată, pe 
nepregătite, că asta e datoria ei să facă, 
a simţit răsunând în ea ţipătul umani- 
tarist al altora, care voiau s'o foloseas- 
că, și a trebuit, dupăce agitase idei și 
frământase teorii, să-și ia valizele în- 


paltonul pe umeri. Departe se văd 
creste albe de zăpadă, şi de după un 
nor, un fascicol de raze, ca într'un 
tablou primitiv deasupra Sfintei Fe- 
cioare reculese. Să meargă acolo, unde 
e zăpadă, unde e singurătate. Să-și co- 
boare acum valizele, în gara asta mică 
cu șef gros și hamal mustăcios, să plece 
acolo sus, unde trebue să fie o pensi- 
une. A mai fugit odată așa din mijlocul 
unui tumeu, lângă un oraș cu biserici 
înguste şi cafenele multe, și a stat în- 
tr'o vilă verde, pe vârful unui deal pus- 
tiu. Asta s'a petrecut în România. Odă- 
ile erau toate goale, gazda făcea cu e 
conomie foc în sufragerie pentru ele 
două, În apartamentul dedesubt stătea 
o familie cu copii mulţi care umpluseră 
curtea şi terasele cu oameni de zăpadă. 
Stătea în odae cu ochii pe tavanul alb, 
asculta încordată liniştea, ieşea pe te- 
rasele pline de oameni albi de omăt, 
de copii roşii şi veseli. Intr'o zi cobo- 
râse în orașul cu cafenele multe și 
când se întorsese seara, în acea singu- 
rătate iubită, frumoasă,  cusută ca o 
pânză cu toate gândurile și nevoia ei 
de izolare, când privise în jos la lumi- 
nile oraşului, intrase ca un animal bol- 
nav în odaia iubită şi coborise peste 
jumătate de ceas, definitiv, în oraș. 
Trăise atunci, realmente trăise, așa 
cum i se păruse mai apoi, când fiind 
în turneu în aceeași țară, peste doi ani, 
se oprise anume în orăşelul de munte 
şi se dusese pe dealul depărtat, îno0- 
tând în troene şi privise depe culme 
casa, printre ramurile pline de zăpadă, 
în soare. Vocile copiilor cu săniuțe se 
loveau de deal şi se întorceau seci de 
viaţă, tari şi ciudate, ca atunci; pă- 
mântul la cotitură sunase sub picior 
a gol, şi ca atunci spusese meca- 
nic, călcându-l : „o comoară“; postașul, 
acelaș, cu nasul mâncat și ochi oblici 
de aguridă, o saluiase ; întinsese mâna 
să primească scrisoarea, şi se gândise 
că atunci trăise, ţrăise aici ca nicio- 
dată. Poate dacă ar mai fi făcut câțiva 
paşi şi ar fi intrat înăuntru, nimeni nu 
s'ar fi mirat, portocala era desfăcută 
pe fereastră și Olga intra năucă so 
cheme la masă. Trăise atunci adânc, 
singură ; fusese bine. Poate trăia mai 
curând acum, într'o clipă, mai mult 
decât atunci într'o lună, când lucrurile 
erau prea concrete şi aproape ca să 
existe în suflet, în conștiință, dincolo 
de realitate. Poate trăise atunci, sau a 





tr'o zi şi să fugă, cu poliția pe urme. 
A trecut și asta. A descoperit în frun- 
taşi, în animatori, interese lăturalnice, 
fonduri suspecte, orgolii personale, și 
le-a întors spatele. A început iar să 
cânte și să iubească. 

Ei, dar băiatul ăsta o priveşte ţintă. 
Vezi-ţi de treabă, băiete, mam chef 
acum de nimic, nu te vezi alături de 
mine, nu ne-ar sta bine. Orice băiat în 
braţele mele azi, îmi dă un gust acru 
de incest, parcă mi-ași îmbrăţişa copiii, 
pe care ași fi putut să-i am. Şi toţi cei- 
lalţi, în definitiv, apă prin care treci, 
despicând-o şi lăsând-o în urmă, fără 
să rămână nimic pe tine, 

Nici unul, nici unul cu care să stră- 
baţi viaţa la braţ, ca printr'o pădure. 
Mereu mâini reci, strânse în mâna ei 
largă: mâini fierbinți, mâini mici, mes- 
chine, mâini umede, ghiare, labe, mâini 
bune, mâini străine. Nici unu! cu care 
să mergi mereu alături ca şi cu o oglin- 
dă, nici un dublu, nici unul în care să 
uiţi de tine „mereu sentimentul că te 
continui, că muncești, mănânci, iubești 
pentru tine. Oameni mereu exteriori, 
mereu străini, primiţi, mosafiri străini. 

Chiamă energic şi sec plata, pleacă 
în compartiment. Cei doi stau pe cu- 
luar, îmbrăţișați, el cu o bonetă de 
catifea pe cap, să nu răcească, ea cu 


printre 
toate 


doua oară când recunoscute, 

ramurile încărcate de zăpadă, 
căpătau o personalitate pe care n'o avu- 
seseră nici când, sau poate acum, când 


cu târzzla lăsată pe speiează de pluș 
roșu, le trece iar în amintire, încărcate 
de ea, de tot ce le dăruise. Şi ce ciudat 
trăiau casele de dincolo de vale, cu 
luminile lor aprinse seara, aprinse di- 
mineaţa, când ieşea cu halatul peste 
cămașe, în hall-ul îngheţat, gol, în jurul 
căruia odăile dormeau, casele în care 
oamenii se trezeau, se mișcau dincolo 
de valea adâncă, plină de zăpadă, de 
pomi negri, de ceaţă. 

Cei doi se duc la masă. 

Intrăm în Franţa. Casele au etaje ce- 
nușii. Dintr'o biserică iese lumea. E 
Dumimcă, așa-i! Câtă lume! Toată 
lumea asta crede în Dumnezeu ! Plouă 
mărunt şi vameșşii fac scandal în com- 
partimentul de alături. 

E rece. Are în termos coniac. Un 
pahar mic te încălzește. Circulă în tine 
alt sânge, viu. Faţa se destinde. Iși 
pune picioarele pe banca din faţă. Uite, 
ce picioare mari are! Şi pantofii au o 
expresie de desgust ca două feţe ma- 
ture, fără iluzii. Picioarele astea au 
fost odată mici, de prins în pumn, bra- 
țele au fost subţiri. Avea odată coadele 
pe spate şi mergea pe platforma unui 


autobuz pe nişte străzi înguste, lumi- 
nate în noapte, şi ploua. Şi ea întindea 
gâtul subţire, fața netedă şi destinsă, 
cu ochi mari, flămânzi, către noapte, 
către lumini și oraş. Ce so fi petrecut 
atunci, în capul gol, cu coade lungi ? Și 
asta iusese ea, dar nimic, nici o conti- 
nuare, nici un sentiment de recunoaş- 
tere, că ea e aceea, că e azi aceeaşi de 
atunci. Nimic, imagini, lucruri citite 
undeva, văzute pe un ecran. 

Și au fost lucruri făcute pentru pri- 
ma oară, simţite pentru prima oară, a 
fost gustul noutăţii ! 

Și adineauri, când visase că era ţâ- 
nără, asta lusese, asta simţise, cu vio- 
lența tinereţii. 

Trenul merge acum foarte repede, 
fiecare stâlp aleargă să se lovească de 
geam şi parcă fuga asta nu mistue ni- 
mic, nu ajunge nimic. 

Şi acum, ea, unde ? Aha! Da! Acolo 
— și iar tot... Dacă ar mai putea veni 
ceva pe măsura foamei de azi, tot atât 
de larg, cu un gust plin, precis. Să mai 
ai impresia, îmbrăţişând un bărbat că 
e ăsta, să nu știi dela început cât de 
repede ai să te saturi de gura lui, de 
torsul lui, de glasul lui, cât ai să-l vezi 
de limpede şi cât e de aproximativ. 
Să mai deschidă odată ochii uluiţi asu- 
pra unui oraș. Ii e foame de propria ei 
mirare. N'a mai fost mirată de atâta 
timp. Un oraș mare înseamnă încă a- 
tâţia oameni, atâta cântec și nopţi um- 


plute, nopţi lungite, pline, grele. Nu 
goluri, nu goluri ! 
Au trecut prin dreptul ușii nişte 


umeri largi, grei, puțn căzuţi, groşi. 
Şi şi-a adus aminte de Antonov. Stă- 
teau într'o vilă mare, în vârtul unui 
deal căptușit cu iarbă până jos, în 
Robinson. intâmplător o auzise cân- 
tând, el care nu mergea la teatru sau 
„boite“. O alesese, o chemase. Se du- 
sese la vila de jângă Robinson, ca să 
mai cunoască un om, o nebunie, o vizi- 
une. Rămăsese acolo şi trimisese prin- 
tr'un servitor dimisia ei la „Theatre du 
Lys“. Antonov creiase un mare instru- 
ment muzical, o cruce de coarde pe care 
cânta dela distanţă, fără s'o atingă, tur- 
burând numai aerul cu mâinile și tre- 
zind în coarde sunete dela depărtare. 
Compusese o Evanghelie muzicală, şi 
cum el şi crucea sonoră erau doi, îi tre- 
buia al treilea ca să lie treime. Găsise 
în febra ei păcătoasă de cântăreaţă de 
teatru de varietăţi, gradul de tempe- 
ratură la care se fac sfinţii, şi o alesese. 
Ii vorbise de Dumnezeu, de „bietul 
Dumnezeu care trebue salvat, ajutat, 
pentrucă e aşa de nenorocit, din prici- 
na păcatelor noastre“, de rolul de pu- 
rificare pe care au să-l aibă amândoi 
în schimbarea omenirii. Ea are să cân- 
te pe crucea de strune compoziţiile lui. 
Şi au cântat câteva luni. Antonov își 
petrecea ziua întreagă în faţa pianului 
enorm din salon, în amurg cobora şi 
grădinărea cu marile lui mâini straturi, 
peluze. Era primăvara. Seara, noaptea, 
deschideau ușile spre verandă, spre 
parc şi la lămuririle lui, ea, halucinată, 
cu gesturi de somnambul, în picioare, 
în mijlocul vastului salon, scotea sunete 
prelungi, ample, armonioase din marea 
cruce, Citea ceasuri întregi Biblia s'o 
înțeleagă, să înțeleagă tot și să găseas- 
că un şir, o logică în încăpăţânarea îre- 
netică cu care credea. Voia siguranța 
că crede drept, bine, că e așa. Cobora 
câte odată în Robinson, la han. Han- 
gița blondă, tânără, grasă îi spunea cu 
admiraţie : „Ştiţi că .vă auzim seara. 
Se adună toţi vecinii aici, sub umbrar 
la noi. Ascultaţi-mă pe mine: sună 
mai frumos decât o orgă“. 

Și deodată, după șase luni, se ispră- 
vise, Se isprăvise în ea ceva : gustul de 
sublim, încrederea, elanul, clar-viziu- 
nea sau înșelătoria, nu ştia ce, dar 
plesnise înăuntru ceva şi se săturase 
să-l mai ajute pe „bietul Dumnezeu, 
atât de trist, săracu“! Bietul? Era o 
imwecilitate, o nebunie aici ? O escro- 
cherie? Pe cine ar fi escrocat bietul 








3 





Antonov ? Pe el însuși poate, dar nici 
asta nu se poate suporta multă vreme. 
Să meargă la masă. E de muit tre- 
cută vremea mesei. Cei doi dorm, unul 
rezemat de altul. Restaurantul e gol. 


Acum plouă peste geamuri, şi pe 
urmă nu mai plouă și e cenușiu și gal- 
ben și rece în faţa geamului. Așa, ca 
atunci. De unde ies toate astea ? Toate 
imaginile astea, încărcate cândva, una 
peste alta, şterse. Ca atunci, când tre- 
cea pe străzi curate cu vile, la margi- 
nea orașului, nu mai ploua, pavajul 
era ud, aerul săturat cu apă, ca acum, 
galben, cenușiu. Dincolo de zidul lung 
și jos al parcului Episcopiei, în pomi 
niște bufniţe ţipau. Virginia s'a speriat. 
Da, era cu Virginia, Mergeau încet. 
Unde o fi ea? A avut atât de puţin 
timp pentru femei totdeauna.  Țipau 
bufniţele, și dintr'o vilă, în dosul unei 
terase, a unei uși de pamuri, cânta un 
pian, lent şi trist. Străzile coborau, 
apoi urcau, lucioase, spălate, între vile 
tăcute, cu grădini, cu peluze. Ajunse- 
seră întrun parc noroios, negru, gol. 





Nu venise încă primăvara, se întuneca, 
era umed, bine. 

Cânta atunci acolo, în provincie. Era 
o epocă de încredere în cântec, de ex- 
taz. Când găsea un ton, o modulație 
încă neştiut, nu i se părea că o inven- 
tă atunci, ci o găsise. Simțise de mult 
că e undeva, bâjbâiau una după alta 
în întuneric, și se întâlniseră atunci. 
li era comunicată, avea, îi fusese acor- 
dată grația de a o găsi, ea şi nu altă 
cântăreaţă. Era atunci o clipă de beţie 
extraordinară, aşa cum vinul ăsta, care 
scade în pahar nu dă. Era și fericire și 
un sentiment eroic de biruință a ceva 
care întotdeauna, dela începutul vicţii 
noastre, ne opune rezistență. Era o 
poartă spartă în siguranţa obișnuită, 
ocrotitoare și asupritoare către dincolo, 
orbitor, luminos, tare ca un aer tare, 
ca un alcol tare, fulgerător. Pe urmă 
rămânea al tău tonul, modulaţia, și era 
obişnuitul tău, molcom, scăzut, fră- 
mântat. 

Un controlor gras străbate vagonul 
şi anunță marele oraş. Geamurile s'au 
întunecat, au înădușit, s'au murdărit 
de multa trudă a vagonului. Lumea se 
grăbeşte, agită scaune, se îmbulzeşte 
pe uși, Se clatină tare vagonul, se cla- 
tină pancarta cu reclama apelor din 
Karlsbad. Lumina galbenă e mohorâtă, 
îmbâesită ca huruitul egal și gâfâit al 
trenului. Vinul ăsta din vagoane nu e 
bun, dă totdeauna mohorală şi dureri 
de cap. 

Cum poate o gară mare să fie atât 
de pustie ? Cei coborâți pe largul peron 
par puţini și se pierd iute. E frig, e 
fum în aer, apă şi ceaţă. Luminile pun 
cercuri mari pe jos, spală întunericul 
cu șofran. De după un slâlp vin doi 
oameni: managerul și pianistul. De 
după alt stâlp răsar patru băeţi şi o 
fată cu un mănunchi mic de lori, ti- 
mizi. Vocile le sunt mici, ude, fără 
greutate. Toi pare neînsemnat. E o 
primire mică. A venit fără wagons-lits, 
o primesc oameni puţini. Nu e nimic, 
s'a mai întâmplat. Odaia la hotel o să 
fie rece, patul umed, unul sau doi ga- 
zetari cu ifose și reveranțe au să aș- 
tepte în hall. Cunoaşte aşa de bine tot 
ce o să se întâmple. Și serile când o să 
se îndrăgostească de cântec, şi omul 
care o să i se pară într'o zi frumos, 
deştept, greu de cucerit. Şi parcul de 
lângă hotel în primăvara care vine, şi 
ziua când o să vadă parcul cu o subită 
bucurie, când o să-l străbată cu o su- 
pită vioiciune. Și o să spună atunci că 
viaţa n'ar trebui să ss isprăvească nici- 
odată, și o să cânte în acea seară bine. 

Uite străzile, uite marile lumini ale 
marilor bulevarde, Uite ce frumoasă e 
catedrala ! 





Gânduri 


Cât irebue să fie de adâncă moartea 
De coborâm atât de jos în ea 

De nici nu mai putem privi ?'nainte 
Și nici în urmă să vedem vre-o stea! 


Cât trebuie să [ie de adâncă 

Şi cât de 'naltă de îndoaie frunţi 

Cât aur trebuie să aibe-ascuns în ea 
De ne înalță tinereţea ?n urmă munți. 


Pun capul lin pe umbre călătoare 

Şi rup în gând atâtea drumuri line... 

Ce lungi poteci sânt Doamne până'n moarte 
Şi cât de scurt e drumul pân! la Tine!... 


VIRGIL CARIANOPOL 





| 


Pe drum spre stele 


Umbrei lui Eminescu 


Călător peste creste de spumeg şi val 
luntrărind neodihnă de braţe și gene 
fantomatic te-apropii de verdele mal 
înflorit al Citerei de cântec, grădini şi poene, 
unde chiue cor de profane măestre sirene 

şi răsună din coarde, din viers de metal 
nostalgii şi orgii pământene. 


ca din strede suav curge ritmicul sivr, 
mreji de aur, de moale tihnită robie 
peste tine se 'ntind, o măreț visător, 

și te'nlănțue”n taină cu nadă de-o mie 
de'nnădiri, te descântă, te strigă, tembie 
spre popasul de-o clip'a ospăţului lor 
de brutală, fatală beţie. 


drum talaznic şi stânci pe subt ape-l presară; 
îndoelnic de-o palidă stea licărit 

e limanul. roiul clipelor sboară, 

netrăită comoară, belşug irosit, 

umbre scumpe cu drag te'mpresoară 
şi'napoi te duc sboruri de lung aiurit 

din viori care'n tine cântară, 


şi cu tot aripatul avânt creator 

ce te'ndrumă spre zori de nestinsă lumină, 
ca din somn te destrună zăbavnic fior 

şi te cere uitării ce noaptea'nrubină 

şi-ţi încupă să bei din eternul isvor 
părintesc a ta parte deplină. 


doar şi tu ai crescut în cătuşe de lut 

şi se irânge-a ta cumpănă'n două; 
şovăind de prepusuri, te aţii un minut 
la răscruce, din goană spre zarişte nouă, 
şi laşi vâsla de trudă, tentorci abătut 
cu ochi lâncezi şi umezi de rouă. 


stropi de doruri prelinse pe-obrajii tăi ştergi ; 
cum ai sta înfrățit împreună ! dar iată, 
ferecate în putere de bronz ne'ndurată, 

din afunduri un clopot te chiamă să mergi. 

te desprinde din horă de veselă gloată 

şi din nou osândit eşti pe mare s'alergi 








şi să n'ai tu popas niciodată, 


ştiu cărarea ta lungă şi grea și deşartă, 
nehotarnică dungă de pas trecător, 

şi cu lacrimi te cânt. ce-i iertat tuturor 

ţie singur un preget în veci nu se iartă ; 

tu ești Unsul ursitei, martirul dator, 
„călăuz'a'nvierii spre-a culmilor poartă 

— ca un fulger suprem ce prin boltă de nor 
pretutindeni scânteia isbândei şi-o poartă — 
să fii imnul de glorie, astru sonor 

de triumi peste vreme și soartă. 





GEORGE MURNU 





Săptămâna muzicală 


.. 


Din lipsurile vieții 


> 


Pentru a ajunge la un înalt grad de 
cultură muzicală, un popor trebue, în 
chip normal ,să aibă sprijinul unui tre- 
cut de evoluţie însemnată, al unor tra- 
diții, al unei vechimi în artă, în însu- 
şirea rosturilor ei. Situaţia politică. ten- 
dințele firești, felurite împrejurări, au 
făcut ca înaintarea în înțelegerea, prac- 
tica şi crearea muzicei, la diferite po- 
poare, să nu se producă de fel simultan. 

Experienţa înaintașilor, exemplele a- 
cumulate de marile organizaţii muzica- 
le ale popoarelor care au avut mijloa- 
cele şi darul de a-și alcătui cele dintâi 
o viaţă artistică superioară, pat fi folo- 
site, spre desvoltarea mai  grabnică și 
mai rodnică a tuturor celor mai târziu 
porniţi. 

A scăpa din vedere îmbunăiătirile 
condițiilor de propăşire în cultivarea 
muzicii, de înzestrare cu tor ce poa- 
te contribui la progres, de constituire a 
forţelor capitale necesare unsi bune 
rândueli artistice, este, din ce în ce mai 
puţin iertat, pe măsură ce pildele s'au 
strâns, din toate părţile. 

Fără a urmări să facem pe nimeni di- 
rect răspunzător de unele stări de lu- 
cruri mu tocmai mulțumitoare, fără a 
pretinde că am fi singurii sau primii 
cari le semnalăm, vom arăta aci câteva 


din cusururile și lipsurile celor mu- 
zicale dela noi, în majoritatea cazu- 
rilor, destul de ușor remediabile, spre 


asigurarea cât mai apropiată a unui vil- 
tor muzical înfloritor pentru  neaniul 
nostru. 

Se ştie mult prea bine că, de mulți 
ani, Opera Română de stat se adăposte- 
ște, îndelungat provizorat, între ziduri- 
le vechi ale unui teatru regretabil de 
insuficient exigențelor elamentare ale 
unui ansamblu serios de operă. 

Fiecare întârziere a zidirei unui edi- 
ficiu făcut să răspundă acestor exigen- 
țe, nu poate fi decât păgnbitor nivelu- 
lui de artă al realizărilor Operei Româ- 
ne şi prestigiului nostru artistic, în ța- 
ră și peste hotare. 

Tot astfel, Academia Regală de muzi- 
că, trunchiată în două imobile dintre 
care unul cu totul impropriu scopului 
pentru care e folosit, se vede serios 
contrariată în activitatea ci, de dificul- 
tăţile creiate de această situaţie. 

Dar, Academia nu-și mai așteaptă nu- 
mai o construcţie demnă de prima £coa- 
lă oficială de muzică din țarii. 

Programa materiilor predate acolo 
cere reîmprospătare, complectare, iar 
anumite catedre a căror lipsă se resim- 
te, ar trebui înființate cât mai curând, 
pentru ridicarea la o treapii cât mai 
compatibilă <u titulatura de  „„Acade- 
mie“ a acestui Conservator. 

Cursuri de coreografie, o catedră de 
descifraj, de construcție muzicală şi de 
analiză armonică obligatorii pentru toți 


de ROMEO ALEXANDRESCU 
muzicale românești 


elevii instrumentiști, sunt imperios tre- 
buitoare învățământului nostru imuzi- 
cal superior. 

De asemenea, în vederea profesora- 
tului instrumental, o catedră de peda- 
gogie aplicată, nu este mai puţin nece- 
sară. 

Iar cu acest prilej, amintim că roâni- 
ca activitate a cursurilor ce interpreta- 
re, care în toate centrele muzicale, a- 
duc neprețuite servicii artei de a rosti 
muzică, este cu totul necunoscută la noi. 

Această fericită formulă didactică, de 
o valoare care, prin maestru, poate de- 
veni excepțională, transmite resurse de 
elită nu numai celor direct interesați, 
dar poate distribui inițieri şi deschide 
orizont și masselor de auditori, cari, în 
apus, ştiu profita de astfel de prilejuri, 
cu cel mai viu interes şi cea mai mare 
tragere de inimă. 

Nu poate fi decât deplânsă şi lipsa u- 
nei biblioteci muzicale, în capitala ţă- 
rii. Colecţiile marilor publicaţii periodi- 
ce muzicale şi ale lucrărilor de seamă, 
tratate, analize, biografii, studii, nu se 
pot găsi în marile biblioteci generale 
dela noi decât întrun chip neîndestiu- 
lător și răsleţ, ceea ce face și orice cer- 
cetare în acest domeniu nu anevoioasă, 
dar imposibilă, 

Părăsind lacunele din învățământul 
muzical și vecinătăţile-i apropiate, sub- 
liniem o cunoscută anomalie, care dău- 
nează deajuns mișcărei muzicale dela 
noi. Este îndoita funcţiune a Filarmo- 
nicei, — care în acelaș timp orchestră 
permanentă de operă și orchestră sim- 
fonică este, din această cauză și mai 
trudită decât se cuvine, și silită să nu 
poată face nici toate repetițiile neca- 
sare unor execuţii simfonice desăvyârşi- 
te, nici ţoate probele de operă, indis- 
pensabile unor coordonări depline ale 
complexului vocal, în formele lui sce- 
nice, cu latura instrumentală. 

Toi din acest motiv, nu se poate ex- 
trage din orchestra „Filarmonică“ o or- 
chestră de cameră, care să scoată în lu- 
mină literatura atât de bună pe care 
formațiunile simfonice reduse din «lie 
părţi le pun atât de frumos în valoare. 

Va fi drept să ne bucurăm și atunci 
când se vor institui concerte simtonice 
întradevăr populare în ceeace priveşte 
accesul publicului, concerte de educare 
muzicală care să nu impună sacrificii 
materiale grele, ca majoritatea cuncer- 
telor dela noi. 

Departe de a fi secătuit capitolul lip- 
surilor noastre pe tărîmul muzirii, cre- 
dem totuşi că am enumărat câteva din 
cele mai importante. 

Este de datoria tuturor celor rare pot 
contribui cu ceva la înlăturarea lor, so 
facă în cel mai scurt timp și cu toată 
energia şi hotărîrea care pot asigura 
acțiunile mari și folositoare. 


UNIVERSUL LITERAR 











18: 1938 


lunie 





Ă murit un mare om şi un mare savant: 


OVID DENSUSIANU 


Ovid Densușianu sa despărțit de a- 
ceastă lume pământească, de care încă 
cu două decenii în urmă se înstrăinase, 
pentruca închizându-se în turnul său 
de fildeş, să se dedice doar muncii lui 
creatoare. 

Bucuriile vieţii, pe care alții le cunosc 
cu atâta îmbelşugare, i-au fost refuzate 
lui Densuşianu sau mai bine zis s'a în- 
depărtat el însuş de ele, neputându-le 
înțelege. El n'a înţeles decât o singu- 
ră bucurie, aceea a adevărului şi lu- 
minii pe care strădania lui le-a adus 
culturii româneşti. 

Ovid Densușianu a fost un OM în 
înalta accepţiune a cuvântului, înzes- 
trat cu suflet de poet şi cu mintea cla- 
ră şi pătrunzătoare a savantului. 

A fost un OM, pentrucă el n'a înțeles 
să facă nici un fel de tranzacţii cu con- 
știința sa, rostind întotdeauna adevărul 
oricât de crud şi dureros ar fi fost pen- 
tru alții — fără însă să fi fost mânat 
de dorinţa de-a face rău cuiva — ci 





Ovid Densușianu 


numai din adânca sa convingere că a- 
devărul trebue să triumfe de-asupra 
prieteniilor ori animozităţilor. 

Izolat de semenii săi, Ovid Densu- 
şianu era totuși întotdeauna gata să 
dea îndrumări, oricui ar fi apelat la 
vastele sale cunoștințe, dovedind astfel 
că posedă acea rară însuşire care ca- 
racierizează pe adevăratul savant, 

Speranțele pe care şi le pusese, acum 
patruzeci şi doi de ani, marele filolog 
trancez Gaston Paris, în tânărul său 
elev care-i prezentase teza de doctorat 
„La Prise de Cordres et de Sebille, 
chanson de geste du XIll-e si€cle”, nu 
numai că nau fost desminţite, dar an 
de an, ele au fost contirmate şi depă- 
şite, numele lui Ovid Densuşianu im- 
punându-se tot mai mult în rândurile 
marilor filologi, 

După strălucitele studii din Franţa, 
unde în afară de Gaston Paris, audiase 
pe A. Meillet, Gillicron, Morel Fatio, 
H. Gaidoz, după ce cu un an înainte, la 
Berlin, urmase cursurile lui Tobler, A. 
Bruckner, E. Schmidt, Willamovitz- 
Mâilendorff, etc. Ovid Densuşianu re- 
vine în ţară şi, cu toate piedicile ce i 
se pun, superioara sa pregătire reuşeşte 
să-l impună titular al catedrei de limba 
şi literatura română, la facultatea de 
litere din Bucureşti, catedră pe care ou 
deţine din 1896 până în 1901, cână e 
numit titularul catedrei de filologie ro- 
manică pe care a ilustrat-o până la 
sfârşitul vieţii. 

Anul 1901 reprezintă una din etapele 
cele mai importante din cariera lui Ovid 
Densuşianu căci, în acest an editura 
pariziană Ernest Leroux dădea la ivea- 
lă monumentala Histoire de la langue 
roumaine, operă ce constitue piatra 
unghiulară a studiilor despre originea 
și evoluția limbii române. 

Dela apariţia acestei cărți cultura ro- 
mânească n'a fost îmbogăţită decât cu 
o singură operă care poate fi așezată 
alături de ea, Getica mult regretatului 
şi poate a sigurului om cu care poate fi 
comparat Ov. Densuşianu, Vasile Pâr- 
van. Spun că doar V. Pârvan poate fi 
comparat cu O. Densuşianu, căci atât 
unul cât şi celălalt au ştiut să clădea- 
scă din lucruri moarte, opere ce vor re- 
zista veacurilor. 

Amândoi erau înzestrați cu un bogat 
fond poetic, în care au îmbrăcat expu- 
nerile lor cele mai aride, 3 

Atât Pârvan cât şi Densuşianu au 
stat. departe de frământările cotidiane, 
preocupaţi fiind doar de realizarea lu- 
crărilor ştiinţifice. 

In urma şi a unuia şi a celuilalt au 
rămas nu numai opere fundamentale ci 
şi continuatori ai şcolilor pe care ci 
doi mari învăţaţi le-au creat. 

Fiecare lucrare, nou apărută, a lui 
Ovid Densușianu, a constituit un pro- 
gres atât în cunoaşterea evoluţiei lim- 
bii române cât și a desvoltării însăși 
a filologiei la noi, deaceea, caracteriza- 
rea pe care o face Al. Popescu-Telega, 
operei lui Densuşianu atribuindu-i de- 
viza lui D'Annunzio: O rinovarsi 0 
morire este cum nu se poate mai feri- 
cită, deoarece activitatea neîntrecutului 
nostru filolog a fost o continuă în- 
noire. 

Densuşianu a fost deopotrivă un 
mare romanist, bascolog, folklorist, is- 
toric literar, critic, poet, polemist şi 
gânditor, fiecare din aceste domenii 


datorându-i reale şi importante lumini. 

Ovid Densuşianu a înţeles, ca nimeni 
altul la noi, importanţa ce trebue sa 
acorde filologul, atât legilor fonetice, 
cât mai ales graiurilor vii — dialec- 
tele — agenţilor fizici ce stau la baza 
sunetelor limbilor, substratului sufle- 
tesc într'un cuvânt — realităților în 
mijlocul cărora se desvoltă un grai, 

Urmare acestor vederi a fost înfiin- 
țarea Societăţii filologice şi a Institu- 
tului de filologie şi folklor. 

Dar pentru a încerca să  fixăm în 
toată valoarea sa aportul nepreţuit pe 
care l-a adus Ovid Densuşianu filolo- 
giei, este nevoe nu de un articol ocazi- 
onal ca acel pe care-l scriem acum, ci 
de numeroase și documentate studii. 

De aceea vom încerca să schițăm, tot 
fugar, ce a dat Ovid Densuşianu şi al- 
tor discipline. 

Folklorul îi datorează, pe lângă prin- 
cipiile fundamentale înscrise în „Fol- 
klorul cum trebue înţeles“  nenumă- 
rate culegeri de texte;. dialectologia, 
onomastica și toponimia, preţioase con- 
tribuţiuni în lămurirea atâtora dintre 
punctele obscure de re sunt  învă- 
luite. 

Şi este locul să amintim aici că Ovid 
Densuşianu a ţinut să-şi aducă oma- 
giul său ținutului în care a văzut lu- 
mina zilei, închinându-i acea splendi- 
dă monografie linguistică „Graiul din 
Tara Hațegului“. 

Istoriei literare româneşti, neobosi- 
tul cărturar i-a dăruit obolul său atât 
prin cuprinzătoarele cursuri despre 
„Evoluţia estetică a limbii române“ 
cât şi prin prezentarea în adevărata lor 
lumină, a atâtora dintre scriitori seco- 
lului trecut. 

In critica literară, Ovid Desuşianu 
sa dovedit un adânc cunoscător al 


e! 


Cronica 


A intrat în obiceiul general de a face 
din expozițiile de artă elemente de 
propagandă sau prilej de afirmare a 
unor prietenii de la țară la ţară. 

Lucrul acesta are și părți bune și părți 
rele. Rele pentrucă adeseori se negli- 
jează interesul pur artistic al acestor 
manifestări. Adeseori sunt organizate 
de oficiali, plini de bunăvoință, dar in- 
competenţi. Apoi, când expozanţii sunt 
contemporani, intră în joc clanurile, 
ambițiile personale și atâtea considera- 
ţii străine de artă. Partea bună e că 
asemenea expoziţii făcute în numele 
unui simbol pot fi minunate prilejuri de 
manifestare a unei sincere şi reale prie- 
tenii, ușurează cunoaşterea reciprocă 
şi... dau posibilitate câtorva artiști 
să vândă un tablou, două, ceeace nu-i 
de disprețuit în epoca noastră. 

Nu știu cum s'a făcut selecționarea la 
amicii noștri lugoslavi şi Cehoslovati, 
dacă cecace ne prezintă este întregul 
picturii feminine a ţărilor respective, 
dar dela noi lipsesc câteva artiste din- 
tre cele mai dotate, ca: Adina Paula- 
Moscu, Lucreția Mihail Silion, Vavi!y- 








Tonderova-Zatkova Slava (Cehoslovacia ) 
Ibiza 


na, Măndia Ullea, etc., care ar fi îm- 
bogățit expoziţia prin contribuţia lor. 

De cum intri, ești isbit de atmoslera 
caracteristică saloanelor parisiene, Ce 
copleșiți suntem de Paris! Aceste trei 
săli ar fi putut foarte bine figură la Sa- 
lon d'Automne sau Tuileries. Ar fi 
fost trei boxe onorabile... 

De altfel, mai toate expozantele și-au 
făcut studiile la Paris. Unele pân'e 
păstrează chair ceva indefinisabil, a- 
mintind de Academia scandinavă, Lho- 
te, de M-me Rosa și de Montparnasse... 

In sala Cehoslovaciei d-na Fina Me- 
ternova expune un interior de bună 
calitate. Coloarea e pusă cuo franzhe- 
ță şi o spontansitate remarcabile, În 
contrast ca viziune, dar tot atât de in- 
teresante sunt „Les Champignons"“ de 
Julie Mezerova. O natură moariă lru- 
mos colorată de Hana Krajnikova. 
D-na larka Klenkova ne sugerează pe 
Corot, însă un Corot inconsistent, ne- 
construit. Lucie Klimova un lurninos 
peisaj adriaţic. La d-na Jelenkova in 
fluența parisiană e şi mai evidentă. 
Peisajele au însă frumoase culităţi. 
Printre cele mai interesante Jin expo- 
ziţie trebue să cităm pe d-na ondero- 
va. Peisajul său „,Calvi“, „Les rivages 
de Orlice“ sunt bine construite şi com- 
puse. Ceramica „Le Lis'* deși banală, ne 
arată ce frumoase posibilități sunt în 





de AL. IORDAN 


evoluției literare, un drept judecător 
al operelor, şi mai presus de toate un 
nepartinitor, 

Criticul Desuşianu era înzăuat cu 
adânci cunoştinţe ale trecutului, cu 0 
perfectă intormare asupra prezentului 
şi cu un ales suflet, în ale cărui zăcă- 
minte ocupa loc de seamă evoluţia poe- 
tică iar nu închistarea staticsmului. 

Deaceea, Desușianu după ce  pără- 
sește Noua Revistă Română şi  înte- 
meează Viaţa Nouă, pe lângă reacţiu- 
nea ce-o desvoltă împolriva semănâta- 
rului, deschide larg coloanele revistei 
sale, simbolismului. 

In paginile acestei reviste a fost pur- 
tată tăciia ce trebuia să lumineze ca- 
lea poeţilor care trebuiau să rupă ză- 
gazurile romantismului învechit şi să 
pună bazele unei literaturi noi. 

Suflet de rară sensibilitate, Ovid 
Desușianu şi-a trăit cea mai mare par- 
le a vieţii închis în sine şi din această 
inieriorizare au luat fiinţă atâtea nesii- 
mate înrourate de un puternic lirism, 
care nu vor putea fi înlăturate dintr'o 
viitoare adevărată antologie a poeziei 
românești. 

Astăzi când Ovid Desuşianu nu mai 
este printre cei vii și când spiritul său 
incisiv nu mai poate supăra pe nimerii. 
rămâne opera lui care este nepieri- 
toare. 

Plecând din această lume, prea de 
timpuriu, înainte de a-şi fi putut ter- 
mina cel de al treilea volum din mo- 
numentala sa Histoire de la langue 
roumatne, la care lucra în ultima vre- 
me, generaţiei de cărturari crescuţi la 
şcoala disciplinei şi a erudiţiei sale, îi 
revine sfânta datorie de a fixa pentru 
viitorime marele aport pe care ilustrul 
dispărut l-a adus atât pentru cultura 
românească cât şi pentru cea univer- 
sală. 


plastică 


de PAUL MIRACOVICI 





această technică. 
In sala iugoslavă, d-na Cadjevic do- 
vedește multă ușurință în „Quai du Da- 





Sandor Raska (Iugoslavia) 
Pardon aux envirous de Zagreb 
nube“ pictat cu siguranţă și cu nerv. 

Remarcabil interiorul aimmonios al 
d-rei L. Pavlovic, un peisaj sobru, plin 
de distincţie al d-nei V. Cohodjic, o 
natură moartă bună de J. Petrovie Ta- 
bloul nr. 175, pe care nu l-arn găsit în 
catalog și nici nu i-am putut descifra 
semnătura, e unul din cele mai intere- 
sante din sală. Apoi un peisaj de di- 
mensiune mică, plin de calități, semnat 
Ruzic Vilhor. 

In sala românească sunt prizenie cea 
mai mare partea artistelor ioastre, 
Portretul M. Sale Regina Maria sculp- 
tat de d-na Militza Pătraşcu e una cin 
cele mai interesante lucrări ala a: iistei. 
D-na Storck cu un panou decorativ şi 
admirabile desenuri în lavis. D-na Olga 
Greceanu a trimis două lucrări atât de 
simplificate încât depăşesc rostul ta- 
bloului de șevalet și nu sunt nici pic- 
tură murală, D-na Lucasievici expune 
două peisage cu multă sensibilitate co 
lorate. 

D-na. Eleuheriade, Popea Pillat-Bra: 
teș, F. Pretorian,, le regăsim cu acelaşi 
calități de totdeauna. D-na LL. Dem- 
Bălăcescu prezintă spirituale şi perso” 
nale lucrări. Apoi D-na Celine Emilian 
câteva sculpturi remarcabile. Un tors 
interesant ca materie al d-nei Zoe 
Băicoianu. 

In general, o expoziţie interesantă și 
instructivă pentru noi, pentru că deşi 
vecini — ne cunoaştem foarte puţin. 





Micaela, Eleuthesiade (România)  Paysage 


S'ar putea folosi ideea unei expoziţii a 
Micii Inţelegeri însă fără restricţii de 
sex sau de școală. Ar fi extrem de inte» 
resant şi de util. Păcat că actuala ex- 
poziţie e prea încărcată—mai ales sala 
românească. Multe lucrări de :ceeaș 
autoare, sunt despărțite, ceeace  dău- 
nează şi artistului şi expoziției. 


18 lunie 1938 





CR EEE 
aşul este, după cum bine ştiţi, capi- 

| tala Moldaviei, și e așezat, după 
cum iar bine știți, pe Bablui, De- 
spre Bahlui, o definiţie spirituală zice 
că e v apă care nu curge dar inundă. 

Definiţia aceasta prezintă un aspect 
paradoxal. Nu ca definiție, pentrucă e 
pe cât de spirituală tot pe atât de jus- 
tă, ci prin faptul că a fost formulată de 
Păstorel care este cel mai mare nespe- 
dalist în apă. Experienţa a dovedit 
însă că nu întotdeauna specialiştii sunt 
aceia cari au dreptate. 


lașul este locuit de Ieșeni sau oa- 
meni „di pi leşi“. Locuitorii României 
Mari se împart, după o categorisire a 
cărei origine se pierde în noaptea tim- 
purilor, în două mari grupe: leşeni și 
Români. N'aș putea spune cu precizie 
care dintre aceste două grupe de hRo- 
mâni este mai însemnată. Dacă ar fi să 
dăm precădere calităţii n'am greși prea 
mult -— credem — spunând că prima. 

M'am îndreptat spre lași cu gânduri 
mari. Trecutul acestui oraș, bisericile 
încărcate cu podoabe de artă, aminti- 
tea Junimii, a „Convorbirilor“, vechile 
așezări voevodale ,bocrii, câte şi mai 


Vitasem de Cotnari, uitasem de Ie- 
şenii de astăzi, de tradiția ieșană, de 
cultura care a pătruns în sânsele leșa- 
miui, de ospitalitatea ieşană mui cu 
seamă. Uitasem... dar mi-am amintit în 
dipa chiar când am dat ochii cu primii 
ieşeni, familia Tedoreanu. Am avut fe- 
ricirea, în prima zi a şederii mele la 
hşi, să fiu alături de cei doi fii răstă- 
aţi ai Iașului : Ionel, cel cu Medelenii, 
cu Dănuţ, cu Olguţa.. şi „aistăluiti, 
Păstorel, ghidușul, epigramaticul, auto? 
a Cronicului măscăriciului Vălătuc, 

Intre ei, blândă, simnatică. duioasă, 
mama. Fericită, cca mai fericită mamă 
pe care am întâlnit-o. 


DUMINICA IEŞANA.. CU 
MENT IMPORTANT 


laşii sunt în fierbere. După amiază 
Pistorel vorbește în aula Universității, 
daspre „Limba ce-o vorbim. Toţi sunt 
wrioşi să vadă „și-a să spui' Pastorel 
d limba şi vorbim?“ Mi-ar trebui pa- 
na lui Homer ca să pot descrie aci mar- 
ul leșenilor spre Universitate. Și i-ar 
E trebuit sălii tot homerice dimensiuni 
gre a adăposti pe toţi cei veniţi să as- 
“alte pe Pastorel. Dar pana mea e ne- 
: idestulătoare precum a fost și sala şi 
(mă dau înapoi cum au venit înapoi 
imulte sute de leșeni întristaţi că nau 
| ptut pătrunde. 
| Trebue să fac aci o mărturisire. Cu- 
mșteam firea românului și mi se spu- 
se că Teşenii obişnuesc să vină la te- 
j şi la conferinţe cu cel puţin o ju- 
e “de oră după ora anunţată. Lu- 
urile sunt adevărate, nu însă când e 
wrba de Teodoreni. Astfel fiind m'am 
| kezit că, venind cu zece minute după 
"ma fixată, nu mai puteam pătrunde în 
ală. Am împărtăşit soarta celor mulţi 
ș triști cari au rămas pe dinafară și 
pam resemnat să ascult lipit de o ușe 
dn spatele conferenţiarului. 

Ghiceam că e spiritual, din râsetele 


EV ENI- 


işi aplauzele necontenite și — la urma 
'ummelor — ştiam că e spiritual. 
COPOUL 


Mam abătut apoi pe la Copou, spre 
„vedea teiul lui Eminescu. 

Acolo vin Duminica ieşence obeze, de 
rit mozaic spre a se „poza“ de gât cu... 
Wstul poetului. 

Teiul lui Eminescu îmi amintește a- 
ji petrecuţi de poet la Iași, scenzle 
wreroase când, bolnav, a venit 
a conflict cu forța publică, când a luat 
dn vitrina librăriei lui Şaraga volume- 
ke lui de versuri pe care le-a rupt în 
wcăţi, în timp ce un băiat de prăvă- 
le striga cât îl lua gura, după sergent. 

Am plecat de acolo trist. 


ACADEMIA LIBERA 


Seara am nimerit la una dintre cele 
mai de seamă instituţii de literatură din 
kși, Academia liberă. 

Prima cameră are toţi cei patru pc- 
:mi ocupați de dulapuri înalte în care 
int rânduite în rafturi... sticle de di- 
frite mărimi şi calități. In fund sala 
de sedinţe a Academiei libere. Trei me- 
x, scaune multe și risipă de spirit. | 

Membrii Academiei sunt constituiți 
a comitet, sub preşedinţia d-lui Caton 
Wliteanu şi avâna vice-președinte pe 

imestrul Mihail Codreanu, poetul „Sta- 
wi-lor şi al „„Cântecului Deşertăciu- 
dor“ şi creatorul lui Cyrano de fer- 
prac în românește. 


(WRANO IN VERSIUNE MILITARA 


Pentrucă veni vorba de Cyrano (!ac 
şeu ca cel cu tunu”) voiu aminti o vor- 
i de duh a maestrului Coareanu. 
Printre tăimăcitorii lui  Rostand sa 
ulat și, pe vremuri colonelul, Călăto- 
u Radomir care însoţise traducerea 
toate calitățile sale oficiale în oştire. 

intrebat de un curios, care este pă- 
mea sa în privința traducerii d-iui 

(ilătorescu Radomir, „Conu Mihai“ 
ăspunse grav: 

— Dragă nu mă prișep în şestiuni 
siitare. 

DOMNIȘOARA MAMA LUI HAMLET 


„Conu Mihai“ are multe vorbe de 
bh cari au la laşi mare putere de cir- 
ție. Intre altele se povestește acea- 
i hazoasă întâmplare: 

Pe când era director al „,Naţionauu- 
li din Iaşi, o artistă venise în conflict 
sufleurul, care se ocupa și de „re- 

























UNIVERSUL LITERAR 








LA EASI 


9 
REPORTAJ CU IEȘENI, COTNAR ȘI DUH... DE-AL ALTORA 


dactarea“ afişelor, pentrucă acesta o 
trecea întotdeauna doamnă deși ea era 
oficial domnişoară. 

Exasperată, să prezentă directorului 
şi-l conjură să-i facă dreptate. 

Urmă acest dialog: 

— Ce rol joci dumneata în piesă? 

— Joc pe mama lui Hamlet. 

— Şi cum vrei dumneata să fi dom- 
nișoară când ești mama lui Hamle!? 

Mama lui Hamlet a fost convinsă de 
acest zdrobitor argument şi conflictul 
S'a aplanat. 


INCHIDEM PARANTEZA 


Furat de duhul Conului Mihai am 
făcut o lungă paranteză. O închidem 
spre a reveni la comitetul Academiei 


nezeu să-i greșească sculptorul tocmai 
mâna? Poate pentrucă-i ghicise tainele. 

Mă uit la mâna aceea uriașe şi-mi 
amintesc să fi văzut parcă şi în Bucu- 
rești o mână așa ţeapănă și lungă, lun- 
să, la un monument. Numai că victi- 
ma era la Bucureşti nu civil ci militar. 

Pentru mâna aceasta sculptorul Ma- 


-teescu a primit din partea unui ieşean 


inspirat — pare-mi-se fot maestrul 
Codreanu — următoarea apostrotă : 

Duca dacă sar trezi 

De pe soclu ar sări 

Fugărind pe autor 

Si "'ntinzând mâna cea lungă, 

Ca mai iute să-l ajungă, 

l-ar trage 'n spate-un picior. 

Dacă ar proceda atât de contondent 





La trei sarmale 


libere. 

Un membru activ, în scurtele sale 
șederi la Iași „este Păstorei Teodorea- 
nu. Mai fac parte din comitet d-nii: 
George și Victor Lecca, Radu Constan- 
tinescu, D. Zamiirescu, Tudor Călin, 
ctc, 

Membri noui nu se primesc decât pe 
baza unei diplome care încununează un 
sever examen. Din amabilitate excesi- 
vă sau pentru excepţionale merite se 
acordă scutiri de examen, 

Prima şedinţă la care am participat 
a fost scurtă dar substanţială, Conti- 
nuarea ei sa fixat pentru ora 10 
seara la o grădină centrală. Până la în- 


trunire, participanții şi-au luat deci 
deplină libertate de acțiune. 
CU TRASURA 
Necunoscând ilustra urbe  moldavă 


am ales dintre numeroasele trăsuri ce 
aşteptau în piața centrală, una mai ară- 
toasă. Trebuie să se ştie că noțiunea de 
trăsură pe care o avem noi cei din 
cetatea Dâmboviţei apă cu planşeu este 
cu totul departe de aceca ce se cheamă 
trăsură la Iași. 

Este anume trăsura ieșeană un vehi- 
cul tras de un cal înzorzonat, care cir- 
culă la pas și în mod excepțional la 
galop, dela gară în oraş, din oraș la 
gară și, în zilele de Duminică şi mari 
sărbători (ca Paște, 10 Mai etc.) face 
curse la Copou sau pe străzile princi- 
pale. 

Nu se poate călători în acsastă tră- 
sură decât singur, sau, dacă cei ce că- 
lătoresc nu trec de 40 kg. greutate fie- 
care, două persoane pot sta alături, 
proptindu-se bine, nu însă cu prea mul- 
tă energie pentrucă lucrul poate fi pe- 
riculos, cu câte un picior, în aripa tră- 
surii, 

Taxele, cele afișate, prezintă anumite 
ciudățenii. Așa de pildă taxa dela gară 
în oraș c 20 de lei iar din oraș la gară 
29. Mi-a venit în gând cunoscuta re- 
clamă de circ ce anunța monstrul ma- 
rin care „are 7 metri de la cap la coadă 
şi 12 dela coadă la cap, în total 33 de 
metri...“ 

Nu știu dacă pentru monstru exista 
vreo explicație a nepoirivirii  dinţre 
cole două dimensiuni, cap-coadă şi coa- 
dă-cap, știu însă că edilitatea ieșană a 
avut motivele ei să stabilească astfel 
taxele. Anume, venind la gară birjarul 
ar şti că aduce sigur un client în oraș 
dar când se duce din oraș la sară, tră- 
sura revine goală. Cum nu cunosc e- 
xact datele chestiunii, adică precis da- 
că taxa dela gară în oraş este 20 și din 
oraș la gară 25, sau viceversa; rog pe 
cititor să presupuie că raționamentul 
a fost invers pentru această a două po- 
sibilitate. 


MONUMENTE 


Deși era seară bine, am rugat pe bir- 
jar să' mă ducă să văd monumentele 
Iașului. 

Mă oprește deodată în faţa unei sta- 
tui şi mă lămureşte: 

— Monumentu lui Conu Duca. 

Statuia răposatului prim ministru l- 
beral, operă a sculptorului Mateescu, 
are mâna dreaptă, dreapță de tot şi 
lungă precum, la figurat, au fost ace- 
lea ale multora din slujbașii săi. Mă 
gândesc la minunatul articol al lui Du- 
ca despre mâini. De ce-o fi vrut Dum- 


din „lașii de odinioară“ de Rudoli Șuțu (vol. II p. 436) 


cu sculptorul care i-a tratat dreapta cu 
pilule Pink n'aș putea spun, sunt însă 
sigur că bietul Duca ar pune să dă- 
râme de urgență monumentul. 


ŞEDINŢA CU PROLONGEE 


După aceste adânci cugetări în faţa 
statuii cu mână lungă îmi dădui sea- 
ma că ora e târzie şi că trebue să mi 
grăbesc spre a nu pierde nimic din is- 
torica şedinţă la care aveam să asist, 


„Nu mi-aş fi iertat-o niciodată. 


Indemn pe birjar, birjarul își îndeam- 
nă Ducipalul și, din îndemn în îndemn, 
ajungem „la local“. Ședinţa era tocmai 
pe punctul de a începe. 


UN RASPUNS ...ELOCVEN"Y 


Intru cinstirea lui Bachus am purces 
aşadar cu multă evlavie. Şi anticii ar 
fi pălit în faţa chipului cu adevărat 
pios cu care slăveam gloria șugubețu- 
lui zeu, 

După numeroase libaţiuni, maestrul 
Codreanu întrebă pe unul din chelnc- 
rii ce ne serveau: 

— Aveţi telefon? 

Fără să reflecteze asupra întrebării, 
chelnerul, impresionat profund de cele 
ce văzuse, răspunse: 

— Este. Cum să vi-l facem? 


ROMANŢA IN VERSIUNE IEȘANĂ 


La o oră apropiată de cântatul coco- 
şilor un neacademician se declară în 
imposibilitate de a mai sta. 

] se răspunse cu această variantă ie- 
şană a romanţei „Inchide-ţi ochii 
dulci“ 

Deschide ochi-ţi dulci, 
Căci doar o clipă-i viaţa, 
De loc să nu te culci, 
Pân' vine dimineaţa...“ 


AMINTIRI... AMINTIRI 


La un timp Academicienii începură 
să depene firul amintirilor. Apărcau 
din umbra trecutului oameni și locuri 
ce nu vor pieri la laşi atâta vreme cât 
va exista amintirea, 

La şedinţa despre care scriu aci s'au 
evocat figurile oamenilor dispăruţi şi 
îndeosebi anecdote cari le dădeau viaţă. 

Profesorul savant Philippide mi-a a- 
părut tăcut, blând, preocupat de teo- 
riile lui, de scrierile lui, dar spiritual 
şi el ca orice ieșean care se respectă. 

Așa odată, un fost elev al lui veni 
să-l viziteze tocmai pe când lucra mai 
intens la Dicţionarul Academiei. 

Lui Philippide nu-i prea plăceau vi- 
zitele și nu-i plăceau mai cu seamă 
când avea mult de lucru, ca în ziua cu 
pricina. Intrebă pe vizitator: 

— Cu ce te pot servi? 

— Am venit să vă văa, 
profesor. 

— Ina! numai pentru atâta? Iaca a- 
cum lucrez la Dicţionar. 

Inţelegând situaţia, vizitatorul 
portun se sculă să plece. 

— Vin altădată. Când pot să mai vin? 

— Vino peste patru ani, a fost răs- 
punsul. 

Altădată la bărbier fu întrebat 
lucrător: 

— Cum să vă rad? 

Philippide, sătul de darul oratoric al] 
tovarășilor de breaslă ai interlocutoru- 
lui său, răspunse prompt: 

— Tăcând! 


domnule 


inu= 


de 


de RADU A. STERESCU 
ȘI IAR AMINTIRI 


Discutând cu aprindere problema să- 
lilor de întrunire ale Academicienilor, 
comesenii începură să-și amintească de 
Bolta Rece şi de toate numeroasele lo- 
caluri în cari se întreținea cultul lui 
Bacchus. 

Despre „Bolta rece“ locul de întru- 
nire al celor dela „Junimea'“ se găsesc 
admirabile amintiri în lacob Negruzzi 
şi George Panu. Nu aș putea aduce ni- 
mica nou din cele auzite de mine. 

In jurul Iaşilor erau însă o seamă de 
localuri de petrecere pe care le evocă 
amintirea  Academicienilor. Grădina 
„Pester'“, renumită pentru trandafirii 
de seră pe care-i creștea proprietarul 
ei, fost maistru fierar și tată al vestitei 
cântărețe Leria era printre cele mai se- 
lecte, 

Răsar apui pe rând din negura tre- 
cutului „Socola“,  „Rivalet“, „Longa 
Vita“, „Trei sarmale“... și odată cu ele 
personagiile care le-au ilustrat în pe- 
rioada post-junimistă. 

HAX 


Leopold Hax era un om cu o memo- 
rie remarcabilă, cult — de o cultură 
enciclopedică — spiritual, cultivând ca- 
lamburul până la exces și mai presus 
de toate, original. 

Avea răspunsuri spontane şi foarte 
spirituale atât la Palatul de Justiţie cât 
şi în .cursul libaţiunilor din localurile 
nocturne unde deobiceiu îl apuca ziua. 

Intâlnindu-se astfel cu  Abgar Bui- 
cliu — o ilustră figură a baroului ie- 
șan, la finele veacului trecut — cu care 
se „înţepa“ adesea, și fiind întrebat de 
Abgar Buicliu unde se duce, el răspun- 
se: 

— Mă duc să mă toemesc câine la 
biserica armenească, 

Umbla îmbrăcat foarte neglijent și 
locuia la Hotel „Rusia“ unde nu avea 
decât un geamantan cu câteva nimicuri. 
Preţuit la bară pentru reale calităţi de 
jurist, avocatura nu-i aducea venituri 
mari. Câştigul nu-l interesa dealtfel de- 
cât în măsura în care putea să-i satis- 
facă micile-i nevoi de incorigibii boem, 


GERMANA... DI PI IEȘI 


Un amănunt neverosimil al acestei 
vieți originale: Nu se mai știe prin ce 
împrejurări a fost numit suplinitor la 
o catedră de limba germană, la Huși. 
In contact cu clienţii şi având o inare 
ușurință la învățarea limbilor străine, 
Hax învățase evreește. Inclinat spre 
farsă și comicării, un an întreg și-a in- 
vățat elevii evreește. La prima inspec= 
ţie faptul a fost descoperit și a stârnit 
un imens scandal.  Bineinţeles Hax a 
fost scos din post. De câte ori i se vor- 
bea de acest episod, părea foarte nedu- 
merit : 

„Eu m'am gândit la viitorul copiilor 
— spunea el. Ce? O să trăiască ia Pa- 
ris, la Berlin, la Londra? O să trăiască 
în Moldova. Cu cine să vorbească nem- 
țește? 


A DOI PRIETENI 


Printre cei ce, în perioada post-juni- 
mistă frecventau cu asiduitate  Bolta- 
Rece şi alte instituții similare, o pere- 
che interesantă o alcătuiau M, C.D. 
magistrat integru și puţin peltic și co- 
lonelul Buduşcă Grigoriu, om cultivat 
şi în corespondenţă cu mulți dintre ma- 
rii scriitori Îranezi contimporani, cu 
care legase prietenie în cafenelele Pa- 
risului. M. C. D. și Budușcă umblau 
vecinic împreună și erau amatori de 
„Sticle“ rare cari, chiar la acea epocă, 
erau foarte scumpe. S'a întâmplat ca 
într'o seară, după primele sticle de I!- 
ricani (podgorie inexistentă prin pro- 
ducția actuală și celebră prin cea dina- 
inte de filoxeră. Notă a lui Păstorel) 
să-şi simtă fondurile epuizate. 

— Budușcă, spuse M. C. D. — căruia 
Teșenii, poate pentru o mai uşoară ţi- 
nere de minte, îi ziceau A. B. C. 1), --— 
câți bani ai pe tine? 

-— O patacă 1). Tu? 

— Trei lei șăptizeși şi şinşi. 

Şi ni faşem? 
Mergem la culcare. 
Eu aș mai be. 


-— Nu fașe să rămânem datori la 


crâșmar. 

— Am o idee. Birjaru nostru-i cam 
beţiv. 

— Ei și? A 

— Ii dăm patru lei. Inchiriem birza, 
te sui tu pi capră, cu în trăsură, mer- 
zem la schitul lui Tărâţă şi ni dă popa 
di băut vin bun. 

— Excelentă idee, 

— De un singur lucru mă tem. La 
ceasul ista, cum  treşi sohatca atacă 
hoţii. 

— Nişi o grijă, i-a răspuns Budușcă, 
am revolver. 

Au pornit în zori la schit și după ce 
s'au săturat de vinul Sfinţiei Sale se 
întoarseră spre oraș. 

Coborînd valea  Repedei, calul sa 
ambalat şi a început să meargă în zig- 
zag, ca şi cum ar fi luat și el parte la 
petrecere. 

M. C. D. sa ridicat în picioare și l-a 

1) Cinci lei. 


5 


cuprins pe Budușcă în brațe. în con- 
știința-i de magistrat integru, chiar în 
acea clipă primejdioasă ,se punea o 
problemă pe care a rezolvit-o astfel: 

— Impușcă-l Budușcă și-l plătim în 
rate. 


O PRIETENIE IMPRESIONANTĂ 


O altă prietenie strânsă a fost aceea 
dintre Costăchel.... şi Cocriţă..... Aceş- 
tia nu frecventau decât Bolta Rece, nu 
beau decât împreună şi numai la a- 
ceeași masă. După douăzeci de ani în 
cari sau întâlnit, fără excepţie, seară 
de seară, Cocriţă a fost lipsă la apel 
la. o ședință. Costăchel a aşteptat cât 
o fi aşteptat, a comandat o sticlă de 
Cotnar, a băut-o şi a plecat, 

A doua zi, Cocriţă nevenind, Costă- 
chel a intrat la grijă şi a început să se 
intereseze de el. A treia zi lucru] repe- 
tându-se, Costăchel s'a hotărit să-şi vi- 
ziteze prietenul acasă. Deabia atunci 
şi-a dat seama că, după mai bine de 20 
de ani de prietenie, nu şiia unde lo- 
cuește. Dar ce birjar din laşi nu ştia 
la Cocriţă? A doua zi de dimineață a 
luat un „muscal” şi s'a dus la el acasă. 
L-a găsit în halat și papuci, slăbiţ şi 
demoralizat. 

— Uite ce-i Costăchel. Doctorul mi-a 
spus că nu mai am voie să beau nici să 
mănânc orice. Am ciroză. 

Costăchei s'a încruntat, 

— Măi Cocriţă ascultă di mini, nu 
schimba sistemul. La vârsta noastră nu 
merge. Hai să-ți ardă grecul o fleică 
bună, să-i tragem şi-o sticlă la înăl- 
țime şi nu mai chema doftor. 

Cocriţă n'a vrut. Costăchel a plecat 
îmbutnat. Nu credea în medicină. 

Dela aceaştă dată a început să bea 
singur, la aceeași masă. Adesea îl prin- 
deau zorile cu sticla destupată şi cea- 
şca de cafea plină de mucuri de ţigări. 
Intr'o bună dimineaţă un subcomisar 
în uniformă, cu pampon roşu la chipiu, 
sa apropiat de masa lui spunându-i: 

— A murit conu Cocriţă, 

Costăchel a lăsat sticla şi pălăria la 
crâșmă și a pornit plângând spre Sf. 
Spiridon unde era depus corpul tova- 
rășşului. În faţa sicriului şia familiei 
consternate a început să strige: Co- 
crițăăă, ţi-am spus să nu schimbi sis- 
temul, Uite-te unde te-au adus doftorii 
și spiţerii! 

LA DISPERAŢI 


O altă cârcimă celebră, dar mai re- 
centă, unde se adunau seara la aperiliv 
câţiva intelectuali şi dimineaţa la po- 
troace toţi noctambulii oraşului într'o 
perfectă armonie socială, purta titlul 
sugestiv „La disperaţi”, 

Patronul, un grec, era un om foarte 
original şi vorbea cu multă evlavie de 
figurile simandicoase ale ţării, pe care 
Je cunoscuse în timpul războiului. 
Clienţii obicinuiţi, când nu aveau bani 
scriau cu creta pe uşe ce au consumat, 
semnau şi plecau. 

Intr'o seară, venind la aperitiv, un 
grup de consumatori au constatat că 
ușa nu mai era. 

— Unde-i uşa, întrebă unul pe un 
băiat de prăvălie? 

— A plecat jupânul la Curtea de 
Apel cu ea. Are proces. Să arăte că 
are bani de încasat. 

Nu se ştie ce rol va fi jucat ușa în 
proces, dar procesul a fost câştigat de 
patron. "Tocmai sosise o coloană de bu-. 
toaie dela Odobeşti care aşteptau in 
faţa prăvăliei să fie coborite în pivni- 
ță. Grecul era bucuros. A oferit la fie- 
care masă câte o sticlă de vin din cel 
mai bun şi frecându-şi mâinile întrebă 
pe-un cunoscut client: 

— Coane Culai, oare cât var trebui 
d-voastră să deşertaţi toate butoaiele 
aieste? 

— Măi grecule, i-a răspuns acesta 
râzând: ușa, un şfert de kilogram de 
cretă şi n'am şi faşe. 

Acesta era Neculai Păun. 


MAI ESTE ŞI CÂNTEC 


Grecul nu simpatiza cu spriţarii. Se 
plângea — pe bună dreptate — că-i 
strică vinurile. In. special doi îl iritau 
mai mult, căci pretinzând că ba mai 
trebuie un sifon, ba că sifon e şi nu e 
vin, îl ţineau până dimineaţa. 

Odată, pe la patru de ziuă, fiind fă- 
cuţi bine, grecul le-a turnat singur in 
aşa fel, încât vinul să se termine odată 
cu sifonul. Deprinşi să-şi toarne sin- 
guri și să lipsească totdeauna ceva, u- 
nul începu: 

— Mai este... şi se opri constatând 
că nu mai e nimic. 

— Ce mai este? întrebă grecul râzând 
pe sub mustață. 

— Ehei, răspunse unul din cei doi, 
acum mai este cântec. 

Grecul s'a posomorit, dar până la 7 
dimineaţa n'a fost chip să se culce. 


FINAL 


Am început acest, să-i zicem, repor- 
taj cu o definiţie a apei Bahluiului. Și 
ne-am trezit la sfârșit de pagină că am 
uitaf să dăm şi o definiţie a vinului de 
Cotnar. S'ar putea ca aceasta să lie 
mai puţin bună pentrucă e făcută de un 
specialist (Aţi ghicit: Păstorel). „Cot- 
narul este, aşadar, vin care nu se mai 
află. Cine n'a băut nu mai bea”, 

Pentru un anumit Cotnar acelaş Pă- 
storel a scris aceste versuri adânci: 

Cotnarul vostru din Maxut 
Incet la cap se suie. 

Era pe când nu l-am băut, 
Azi l-am băut şi nu e. 

Și astăzi ca 'n atâtea seri 
Când pivniţa-i adâncă 
Tăria vinului de ieri 

Ne urmăreşte încă. 





CHARLES MAURRAS LA 


UNIVERSUL LITERAR 


CARTEA FRANCEZA 


ACADEMIE 








FRANCOIS MAURIAC: PLONGEES 


Recenia alegere sub cupola  Acade- 
miei Franceze a ilustrului  cugetător, 
umanist și doctrinar al naţionalismului 
înseamnă fără îndoială o supremă și 
meritată consacrare, dincolo de orice 
contingențe ale momentului politic şi 
considerațiuni de oportunitate — adu- 
să celui care peste hotarele ţării lui, 
reprezintă astăzi, într'o armonioasă 
plenitudine şi în cel mai înalt grad de 
semnificaţie, universalitatea spiritului 
şi a culturii franceze. Este însă şi o târ- 
zie cinstire pe care Societatea Nemu- 
ritorilor şi-o datora sie-şi. 

„Opera lui — scrie d. S. Arbellot în- 
tr'o călduroasă prezentare a vieţii şi < 
perei lui Maurras, homme daction, pro- 
testează împotriva legendei sterilităţii 
noastre politice și a inaptitudinei noa- 





Charles Maurras 


stre de a călăuzi omenirea pe căile vii- 
torului. Legendă născută din confuzia 
între țara reală şi ţara legală, între e«- 
lită şi cadrele electorale”, 

Numeroasele scrieri de doctrină, de 
polemică şi de vibrantă recunoştinţa 
publicate de Charles  Maurras, dela 
Trois ideses politiques şi până la admu- 
vabilul de vervă pamiletară Diction- 
natre politique et critique, poartă toate 
semnul pateticei lupte dusă răstimp 
de o jumătate de veac în slujba regali- 
tății şi a naționalismului francez. 

Primatul  „politicei naturale“  eşie 
concluzia firească spre care tinde preo- 
cuparea statornică a gânditorului fran- 
cez, de a face înțelese în rostul şi func- 
țiunea lor temeiurile sociale ale vieţii 
omeneşti. 

Poliţica naturală se sprijină pe exis- 
tenţa unor legi istorice naturale, care 
determină o ordine impersonală, spre 
deosebire de ordinea socială, guverna- 
tă de legile abstracte omeneşti. E un 
„spectacol de autoritate pură” acela 
pe care-l înfăţişează regimul legilor 
naturale, în virtutea cărora, incgalita- 
tea apare din momentul nașterii, de 
când copilul beneficiază de binefacerile 
unei societăți organizată pentru a-i 
ocroti şi a-i înlesni desvoltarea. Eroa- 
rea democraţiei este de a urmări rea- 
lizarea egalităţii sociale pe temeiul u- 
nei presupuse egalităţi naturale, care 
însă nu poate fi niciodată semnalată 
dealungul biografiei omului. Nu poate 
fi vorba de o reciprocitate, de un a- 
cord moral bilateral, întrucât +„mora- 
lul” unuia din presupușii contractanți 
e inexistent şi deci, cu atât mai puţin 
de un regim de egalitate contractuală. 
Dela început aşa dar, o ierarhie se sta- 
bileşte, în care exercițiul exclusiv al 
autorităţii aparţine mediului social. 

Inainte de a deveni conștient de o- 
bligaţia de a colabora la menţinerea 
stării de societate, copilul se bucură de 
toate foloasele dobândite pe urma func- 
țiunei lui sociale înăscute, sau —- în 
termenii lui Maurras — înainte de a 
deveni elective, afinităţile lui sociale 
sunt instinctive. 

Toate progresele comune se datoresc 
ordinei şi ierarhiei isvorîte din această 
inegalitate naturală. Aberaţia demo- 
crației constă în a introduce noțiunea 
de „justiţie” — valabilă pentru  con- 
venţiunile voluntare dintre oameni — 
şi a căuta să o facă să funcţioneze, în a- 
ceastă ordine superioară oricărei înţe- 
legeri  contractualiste. Pentru acest. 
motiv, statul trebue să renunțe de a 
încerca să realizeze, în numele unei ilu- 
zorii egalităţi, tot atât de iluzoria „jus- 
tiție socială”. | Și 

E un egalitarism împotriva naturii; 
acela pe care-l predică şi practică de- 
mocraţia socială, potrivit căruia cel pu- 
ternic trebue să-l insulte pe cel slab și 


(„B. Grasset“ — Paris, 1938) 


acesta să-l urască pe celălalt: ca să ega- 
lizeze, democraţia trebue mai întâi să 
dezorganizeze. 

In elul de manifestare şi în virulen- 
ţa distrugătoare a fermentului demo- 
crației, Maurras recunoaște prezența 
unui duh străin de mentalitatea occi- 
dentalilor și anume acel „caracter o- 
riental” mărturisit de toate marile crize 
moderne cari au zguduit din temelii 
structura politică a societăţilor euro- 
pene: „biblice prin spiritul lor sau îtu- 
daice prin personalul lor... ele exprimă 


„fie un ebraism intelectual, fie actele u- 


nor evrei în carne şi oase”. 

Trebue reținută observaţia lui Maur- 
ras, că înverșunarea împotriva inegali- 
tății sociale sau materiale ascunde, de 
cele mai multe ori, sentimentul nemăr- 
turisit al unei inferiorităţi personale. 

Poate că pricina cea mai grea de con- 

secinţe a trământărilor ce zgudue iața 
așezărilor suciale, trebue căutată nu 
atât în raporturile abstracte dintre îm- 
prejurările ca provoacă jocul anumi- 
tori legi economice sau istorice, dar mai 
ales în smârcurile psihologiei indivi- 
duale. 
Cei cari cunosc cât de intim şi organic 
împletită este gândirea lui Charles 
Maurras de acțiunea lui publică şi cât 
de firesc este aceasta expresia deplina 
a celei dintâi, fără ca semnilticaţia să-i 
fie slăbită, nu vor fi surprinşi că la o 
rubrică și într'o revistă cu preocupări 
exclusive de literatură şi artă se accen- 
imiază asupra aspectului politic al ope- 
rei acestui umanist, 


D. Frangois Mauriac e un pătrunză- 
tor analist și romancier notonu al „vie- 
ți secrete”, al acelei vieţi care-și hra- 
neşte rădăcinile din străzrundurile mis- 
teroase ale  subconşuentului. Dar 
cum prin iormaţie sutletească d-sa este 
un scriitor catonc, pentru care drama 
religioasă, a ispitei şi a păcatului ezi- 
sta, impunându-i-se cu aceeaş putere 
de prezenţa ca unui naturalist existența 
lumii din afară, conțlictele psihologice 
trăite de personagiile romanelor d-sale 
se intensirică și se adâncesc prin res- 
irângerea în tenebrele unor conștiin- 
țe, carora trăirea pasionată a probleme- 
lor credinţei, le da un sentiment sporit 
al propriei răspunderi, și al unei ur- 
genţe de neinlaturat. 

Forţele obscure ale păcatului, des- 
baterile contlictuale dintre bine și rău, 
formează fondul de simţire comun al 
oamenilor de orice condiție socială, ast- 
fel că personagiile întâlnite în paginile 
nuimeroaselor romane ale d-lui Mau-= 
riac, dela Le baiser au lepreux până la 
ultimul roman Les anges notrs au un 
aer de familie pronunţat care estom- 
pează nuanțele caracteristice de indi- 
vidualizare psihologică. 

Cele mai multe, ca acea neuitată 
Therese Desqueiroux din romanul cu 
acelaș nume, reapărând mai târziu în 
Ce qui €tait perdu sunt creaturi demo- 
nice, participând toate la acelaş „aer 
de familie”, — atmosferă înăbușşitoare 
de crime — gândite cu aprigă înverșu- 
nare chiar dacă nu făptuite — şi can- 
cere morale. 

Dar, oricât de jos ar fi căzut aceste 
tăpturi infectate de viţiu şi păcate, e 
totuși un păcat, cel mai grav diutre 
toate, din ghiarele căruia romancierul 
le salvează: acela al desperării. In a- 
ceastă privinţă, titlul unui roman mai 
vechi al d-lui Francois Mauriac, citat 
mai sus: Ce qui €tait perdu, poate fi 
luat într'un înţeles simbolic, în lumi- 
na căruia întreaga operă a d-sale se în- 
făţişează într'o strânsă unitate de con- 
cepţie. Tot ce era socotit ca pierdut va 
ti salvat, strecurând în sufletul celor 
mai abjecte făpturi, raza unei speranțe, 
aceea că vor putea fi admise anume, cu 
toate viciile şi fărădelegile lor, în cu- 
prinsul mizericordiei divine. 

Titlul volumului de față, Plongees, 
care este o culegere de nuvele, concre- 
tizează cum nu se putea mai potrivit şi 
lapidar esenţa artei romancierului, a că- 
rui putere de analiză legitimează în- 
tradevăr comparaţia cu pătrunderea 
unei sonde în adâncimi greu accesibile, 
fie că e vorba de încercări de „cufunda- 
re” în perioadele întunecoase ale desti- 
nului Theresei Desqueiroux, ca în pri- 
mele două nuvele, sau de aceea între- 
prinsă în miezul intim al vieţii bărba- 
iului torturat de gelozie, din „Insom- 
nie”, 

Remarcabilă e stăruința obsesiei e- 
xercitate de personagii isvorite din în- 
chipuirea creatoare a scriitorului, asu- 
pra celui care le-a dat viaţă. Cazul The- 
vresei Desqueiroux, de care sar părea că 
d. Mauriac, după ani de zile, nu se poa- 


te încă despărţi definitiv, se adaogă a- 
celora celebre, ate lui Balzac şi Flau- 
bert. „Să vorbim acum despre Eugenie 
Grandet” — cuvintele celui dintâi, şi 
„Emma Bovary, c'est mot” — răspun- 
sul celuilalt, sunt mărturii prețioase 
despre puterea de absorbire a ficţiunii 
literare exercitată asupra creatorului, 
în paguba realității înconjurătoare, a 
tuturor. - 

Realismul analizei şi observaţiei 
d-lui Mauriac, căruia, fără a se pierde 
în amănunte, nu-i scapă totuşi nici o 
trăsătură esenţială, aţinge uneori acea 
luciditate ieroce şi tăioasă din liitera- 
tura rusă, a unui Cehov de pildă, ca- 
re-ţi lasă o impresie apăsătoare de cs- 
teneală şi descurajare asupra tristeţii 
fără leac a destinului omenesc. Trâns- 


Francois Mauriac 
criu aci două citate ilustrative pentru 
acest realism, deopotrivă de neindură- 
lor, fie că e vorba de observarea lăun- 
trică a cuiva sau de aceea a înlăţișerii 
lui fizice, exiericare, 

In cel dintâi este vorba de purtarea 
medicului din nuvela ,„Iherese chez ie 
docteur”, iaţă ce soția lui: „El se răz- 
buna, mai ies de 1aţă cu martori, in- 
mulea procedeele brutale, cuviniele 
gtosoiane. După douăzea de ani luase 
obicelul s'o umilească cu orice prilej; 
astiel că i se întâmpla, ca în acea sea-: 
ră, să o tacă din deprindere, și fără 


» 


voe . 


„Al doilea citat e din nuvela intitula- 

tă „Le rang”, aceea care, din întreaga 
culegere, intruneşte elementele unei 
creanuni obicctive, celelalte find mai 
ales revelatoare pentru telul cum s'au 
impus romancierului, cerându-şi fiin- 
ța artistică — deci preţioase ca atare 
— Și întrucât ne îngădue pătrunderea 
în tainele laboratorului de creaţie, ..Le 
rang” este apriga schiță biogratică, al- 
cătuită din mărturişirile unei biete 
zdrențe omenești, Auguste Duprouy, a 
cărui viaţă a iost sacritcată din preten- 
ţia absurdă și ridiculă a mamei sale de 
a-şi menţine rangul tradițional în mo-= 
desta societate burgheză a unui obscur 
orăşel de provincie. 

După ce acesta, ca să-şi ţină „rangul, 
făcuse cheltueli excepţionale pentru 
transportarea şi aşezarea cu pompa cu- 
venită a trupului sorei sale, în cavoul 
familiei, dintr'o altă localitate, deşi el 
însuși nu avea ce mânca, primeşte vi- 
zita vărului său şi prieten din copilă- 
rie, Hector Bellade, care venise să-l 
mângâie. Auguste Duprouy se căznea 
să aprindă focul, fără să isbutească: 
„Vizitatorul îşi rugă vărul să renunțe, 
dar acela, îngenunchiat dinaintea că- 
minului, se încăpățâna și Hector îi ve- 
dea cele două ghete micuţe, de care 
pământul cimitirului era lipit încă, şi 
două oase cari împungeau în fundul 
pantalonilor lustruiţi. O flăcărue sără- 
căcioasă pâlpâi în cele din urmă, Bătrâ- 
nelul se ridică”, 

„Poveste de Crăciun”, ultima nuve- 
lă, participând la acelaş caracter auto- 
biografic al întregei culegeri, cu excep- 
ţia arătată mai înainte, povesteşte îm- 
prejurarea în care tânărului poet Yves 
Frontenac i se revelează darul de ro- 
mancier, odată cu primul subiect ce i 
se înfăţişează, silindu-l să se așeze di- 
naintea mesei de scris, în zorii zilei 
Crăciunului din 1898, după o noapte 
petrecută într'o „boite” pariziană. Sub- 
stituirea personajului  Frontenac este 
destul de transparentă, astfel că „po- 
vestea de Crăciun”, poate fi pusă în 
seama biografiei d-lui Mauriac. 

MIHAI NICULESCU 











18 lunie 1938 


Tânăra lirică ardeleană 


Ștefan Baciu este fără îndoială cel 
mai tanăr poet al generației actuale. 
Poate, incă prea tânar pentru a pune 
temeiu sigur pe trumoasele și bogatele 
sale resurse urice. Intrat aetimuv în 
randul scriitorilor consacrați prin acei 
volum premiat și editat de rundațiile 
Regale „Poemele poetului tânăr”, la 
varsta de 16 ani, când cei mai mulţi 
dintre colegii săi de clasă citeau po- 
veştile lui Andersen sau romanele lui 
Jules Verne, Ștefan Baciu sa men- 
ținut într'o lăudabilă tensiune lirică, e- 
ditând până în prezent trei volume de 
poeme și având gata o nouă carte pen- 
tru Yundaţii. 

Nu știm până unde poemele poetului 
dela Brașov reprezintă o caracteristică 
a tinerei generaţii şi nu vom căuta să-i 
determinam aici limitele. Ceea ce for- 
mează esenţa și în bună parte origina- 
litatea poesiei sale, este marea încre- 
dere într'o menire poetică înaltă şi de- 
săvârșita înfrățire cu elemenrele sufle- 
tești deosebite. Făgașul acela al con- 
vorbirii cu cerul, cu zările, cu îlorile, 
cu sufletul, cu dimineţile albe de pri- 
măvară, pe care l-am adâncit în poesia 
lui Emil Giurgiuca şi pe care l-am în- 
tâlnit, mult orientat spre interior, în 
opera lui Mihail Beniuc, este reprezen- 
tativ și aici. Pentru Ștefan Baciu, fap- 
tul că s'a născut poet, (lucru pe care-l 
ştie şi pe care-l spune oricând), este 
singura realitate care-l interesează. 
Munţii, cu toată adânca lor poesie, nu 
formează pentru sufletul său un loc de 
refugiu, ca în versurile lui Aurel Ma- 
rin, nici un prilej de închinare, ca la 
George Coșbuc, ci simplu, un „şal pe 
umeri” pentru a intra împărăteşte în 
poesie. Tumulţul dragostei, care de 
atâtea ori îl ridică și-l coboara pe Mi- 
hail Beniuc, este și el doar un prilej 
de inspirație și de afirmare poetică. 


Tu iîartă-mă dacă din tine vers am 

făurit ; 

E Meșterul Manole ca'ntr'o grotăn 
mâne, 

Și nu-mi dă pace până n'am zidit, 

Făptura cea mai dragă'n cărămizi de 
rime. 

(Ars poetica). 


Dealtfel, ceea ce spunem noi aici des- 
pre Ptejan baciu Sa desbarut cu ocazia 
Guerileior recenzii prin revistele ite- 
rare, Hevenimnd, nu 1acem aliceva decât 
Sa strangem intrun mânunchiu Obser- 
vaţiuni mai vechi, ţevident, iăcute ae 
alți) în vederea unei caracterizări ge- 
nerale. 

Așadar, prin Ştefan Baciu, conside- 
rațiuniie noastre cu privire ia tănăra |i- 
rică ardeleană, exprimate în numărul 
trecut al acestei reviste, pot fi menţi- 
nute și chiar accentuate. Același avânt, 
aceeaşi tinereţe, aceeași încredere oar- 
bă în forţele proprii, acelaşi lirism în- 
frăţit cu azururile și cu cerul, aceleași 
imagini pure, alese, elegante, suave, 
întruchipează trăsături generale, pe 
care le urmărim în toată lirica tinerilor 
poeţi din Ardeal. Excepţiile nu intere- 
sează pentru ceea ce ne preocupă pe 
noi aici. 


Am putea urmări această linie a ac-f 
tualei lirici ardelene în creaţiunile mul-k: 


tor poeţi tineri, nu îndeajuns de cunos-f. 
cuți în cercurile literare dela Bucureşti, ș 
dar nu credem că, pentru preocupările i 
acestor pagini ar [i necesar. Amintind : 
pe V. Copilu-Cheatră, moţul cu sufle- 
tul de aur, în rândurile căruia socialul 
se îmbină cu poeticul pur; pe Yvonne 
Rossignon, poeta cu talent care de-atâ-: 
tea ori a stat de vorbă cu ciutele şi cu! 
isvoarele, prin revistele ardelene (deși 
nu este originară de prin aceste melea- 
guri); pe D. Hinoveanu, singuraticul și 
modestul prieten al muzelor, din nu 
şliu care sat pierdut prin Nordul Ar- 
dealului; pe Radu Stanca, tânăr şi pro- 
miţător şi poate pe alţii; vom înşira 
câteva nume, pe cari tânăra lirică ar- 
deleană nu poate să le uite. 

Prin George Popa, pe care d. Victor 
“Papilian îl aminteşte cu simpatie în ar- 
ticolul citat mai sus, vorbind despre 
revista „Lanuri“ dela Mediaș, lirica ar- 
deleană înregistrează un succes care 
merită să [ie menţionat în mod special. 
Plin de dârzenie şi tinerețe (de fapt e 
un om slab şi bolnav) poetul acesta e 
un virtuos imagist şi un temperament. 
ales. Realizat promiţător în „Plecarea 
spre legendă”, volum premiat anul tre- 
cut de S. $. R., talentul său subijugă 
şi se impune printr'o deosebită subtili- 
tate în expresie şi o înaltă puritate în 
sentimente. Versurile sale aduc un a- 
devărat suflu ae beatitudine şi de ste- 
lară beţie poetică. 


8 


Strângem culori şi sunete şi le topim 
In aurăria unui singur chilim, 

Scriem laolaltă, în acelaşi decor, 
Mireasma din brazi și elegia lor, 
Arborii şi oamenii, aşa cum sânt, 
Crescuţi din mierea aceluiași pământ 


Totuşi, uneori ne îstovesc tristeți, 

Ca o mireasmă bolnavă în file; . 

Cât sunt de mari aceste frumuseți, 

În înima noastră, prieteni poeţi 

Și pentru alţii cât de inutile. 
(Destin lilial) 


Am putea remarca în lirica lui Geor- 
ge Popa, ceea ce am desprins din opera 
lui Ștefan Baciu: o mare încredere in 
destinul poetic propriu. Şi, tocmai a- 
ceastă încredere deosebită, tocmai acest 
îndelung dialog cu timpurile, cu nemu- 
rirea, aduce în poezia lui George Popa, 


de ION ȘIUGARIU 


atmosfera aceea de legenaă, imprecisul 
acela suav, care formează caracteristica 
şi biletul său de onoare. Vom reprodu- 
ce câteva strofe dintr'o poezie care na 
apărut în volumul amintit, dar care a 
fost publicată în revista „Famulia” (An. 
IV, No. 1-2). 


Pentru mânăstirea aceasta 

Mi-am închis între ziduri nevasta. 
Acun. stă sub vopsele şi var 
Pieptul mătăsos ca un ştergar, 
Și-mi trece prin ureche, nechemat, 
Glasul ei de flaut încuiat. 


Dar ce se vede? Norodul s'a dus 

Și am rămas pe mânăstire sus. 

Tot norodul s'a întors spre cămin 

Și am rămas singur şi străin 

Aici, lângă păsări, lângă doinele vân- 
tului, 

Departe de ţara pământului. 


imprumută-mi pasăre aripa ta, 

Peniru țunie, ruzele, stea, 

Apropeați-vă munți, 

Sa va calc cu piciorul pe frunți 

Sau mai bine, vegendă, scrte-ma'n ves, 

Să rămân de-apururea neşters. 
(Meşterul Manole vorbeşte zărilor) 


Dar George Popa este încă prea tâ- 
năr pentru a nu tadea de multe ori în 
Răcaele inconsecvenţei. De aceea ne 
vom opri aici cu analiza operei sale și 
ne vom reculege puţin langă memoria 
unui prieten arâg, pe care o voce mai 
înaltă decât însăși chemarea poesiei, l-a 
trecut în floarea vârstei dincolo de ho- 
tarele acestei vieţi. E vorba de Georye 
Boldea. Acel Georg» Boldea pe care 
Emu Giurgiuca l-a editat, de curând în 
colecțiunea  „Abecedar”, adunându-i 
poemele risipite prin rev'ste, întrun 
trumos volum intitulat: „Soliloquii“, 

Poesia lui George Boldea, ca şi viața 
lui, este suans legată de mişcarea ta- 
năară din Araeal şi iniloreşte alături de 
prietenia lui Ema Giurgiuca, 'L'eodor 
Mureşanu şi ceilalţi entuziaşti dela „A- 
becedar” şi, mai târziu dela „Pagtni li- 
terare”. Puină de tinereţe şi de avânt 
curat, această poesie ilustrează întrun 
mod lericit considerațiunile noastre a- 
supra tinerei lirici ardelene. O fineţe şi 
o subiilitate deosebită, un adânc 1svor 
ae nuanţe stelare, dau versurilor sale 
un aer de înaltă puritate suiietească şi 
intelectuală. Poesia lui George Boldea 
nu cunoaște tortura versului şi nu ştie 
cât sunt de lungi nopţile pierdute lân- 
gă rime. Sinceră și curgătoare, ea îor- 
mează o adevărată oglindă a suiletului 
care a produs-o şi o fericită revărsare 
de bogății alese. Acolo unde talentul 
este prea slab şi unde vocaţia ezită, 
versul lui George Boldea nu recurge la 
tertipuri înşelătoare şi nu caută să 
treacă peste o neputinţă organică, ci, 
simplu, își recunoaşte inferioritatea și 
o pune, cu sinceritate, pe hârtie. De a- 
ceea, activitatea poetică a lui George 
Boldea, rămâne ca o dreaptă. mărturie 
a unui suflet cinstit şi mare, pe care 
moartea l-a răpit prea degrabă, unei 
meniri frumoase şi roditoare pentru tă- 


năra lirică ardeleană. 


„Cu Teodor Murășanu, care intrece cu 
mult în vârstă şi activitate poetică pe 
toți cei comentaţi și amintiţi până aici, 
vom căuta să încheem popasul nostru 
lângă tânăra lirică ardeleană şi să re- 
constituim. sau, mai precis, să înmă- 
nunchem toate consideraţiunile de până 
aici, într'o concluzie generală. Debu- 
tână cu un volum de „,Poesii” încă pela 
1920 şi premiat de Academia Română 
pentru volumul „Fum de jertfă” în 
1923, Teodor Murăşanu se numără to- 
tuşi printre tinerii poeţi ai Ardealului, 
(desigur în multe privințe superior), 
prin atmoslera poesiei sale și prin ati- 
tudinea tânără. Restrânsă la paginile 
revistei pe care conduce, activitatea 
lui poetică reuşeşte să domine şi să se 
impună. Vom reproduce câteva din ver- 
surile publicate în antologia poeților ti- 
neri din editura Fundațiilor Regale: 


Somn uşor, Deschide-te vis, 

Ieși din mugur floare de cais, 
Câmpule, botează-mă cu rouă, 
Noapte, fă-mi inel de lună nouă, 
Inimă, cum te tot joci pe flaut, 
Dă-mi odată cântecul ce-l caut, 
Norilor, umbriţi-mă cu fum, 
Vântule, porneşte-mă la drum, 

iCa o veste, ca un strigăt drag de cuc, 


Duce-m'aş în lume, să mă duc... 
(Descântec) 


Aceeaşi atmosferă pură de înfrățire 
cu elementele naturii şi de popas în Vis: 
Acelaşi decor cu rouă, cu vânt, cu flori 
de cais. Teodor Murășanu se integrează 
tinereşte în rândul poeţilor pe care-i 
îndrumează în paginile pe care le con: 
duce. Versul său cuprinde frumuseți a- 
lese și un miros reavăn de câmpie Ver- 
de. Imagini clare şi noi, dau rândurilor 
sale o autentică valoare poetică. De alt- 
fel, nu noi suntem chemaţi să arătăm 
valoarea lui Teodor Murăşanu, pentru 
tânăra lirică ardeleană. Drumul prin 
poesie este un drum greu şi nu totdea- 
una destul de sigur. Noi, cei car. prin- 
dem de piept avânturile, îl avem Ina- 
inte, îl dibuim zilnic. Cei mal în vârstă 
decât noi, l-au găsit de mult şi îi cu- 
nose toate popasurile. Dintre ei face 
parte şi Teodor Murășanu. Este singu- 
rul lucru care-l deosebeşte de poeții ti- 
neri. Locul de frunte pe care-l ocupă 
astăzi în lirica Ardealului a fost cuce- 
Dr a 


(Urmare în pag. 7-a) 














5 Te EP RREE PEP ATOPIN RD IPEE cm rate 


mona cae tomate 


îm a Rat Ferate cae IER OREI a na 


+ 





18 lunie 1938 








nu plăcea, la rândul nostru —- 

nu recomandăm (fireşte, cui a- 
flă vreme să ne asculte) comedioarele 
wgrăvite bălțat, despuiate şi condi- 
mentate, care fac „succesul“ spectaco- 
lelor de vară. 

Nu ne plac şi pace. 

Cine e de altă părere are o soluție 
foarte la îndemână și pe care ne gră- 
him să i-o recunoaștem, în felul ei, în- 
dreptățită : să renunțe a ne mai citi 
cronica ! 

Locul este totuși să observăm că un 
progres în materie de teatru estival tot 
sa făcut: revista nu mai are admira- 
torii de altădată, inepția cupletului de 
actualitate, de șarjă politică şi de vul- 
garitate divers amoroasă, săturând și 
plictisind lumea. 

„Revistei'* i-au luat-o înainte în ori- 


N une plac şi — cu riscul de a 





Teatru radiofonic 


Continuându-și efortul lăudabil de 
a fi un surogat al teatrelor concentrate 
În numai trei oraşe ale ţării (concen- 
irare vorba vine, pentrucă Iaşul n'are 
decâţ un singur teatru iar Clujul şi o 
operă) societaţea de radio-difuziune a 
oterit publicului în săptămâna pe care 
0 trecem pe răboj două transmisiuni de 
teatru radiofonic. Faptul acesta în- 
seamnă o încurajare a tinerelor talente 
ascunse, întocmai cum compoziţiile 
mai răsărite sunt publicate în revista 
lceului cu îndemnul către elev de a 
persevera pentrucă are talent. (Dacă 
arecha programelor ar avea material 
abundent și de calitate, autorii ar tre- 
bui să se mulțumească cu simplul în- 
demn spre perseverare, aşa cum li se 
oteră la poşta redacției). 

Una din cele două piese a fost come- 
die muzicală, Cam așa adică; într'un 
cabarei care se chiamă ,„,Venus”, fiindcă 
Suntem in lumea planetara, se simre ne- 
voa ca speakeru. sa asigure lumea ca o 
Sa se amuze (in alte ramuri de negoţ 
se asigura chentul că maria o să dureze 
Inunu). in Siarşit asta a tost doar intro- 
ducere, Vie acum un tip de ratat ci- 
nic, care mai mult cantand niște gră- 
guje meiloali de inspiraue modernă, 
spune un sketch în care râde de sine 
însuși, Păcat că genul sa banalizat, ar 
îi tost reuşit alttel. Şi acum aflăm ae 
ce comedia noastră muzicală se chiamă 
„Semnele de pe Marte”. Pe scenă un 
soț, pentru a putea pleca de acasă, își 
asigură soţia că este de serviciu la o 
stație radiofonică şi că lucrează la 
descifrarea semnalelor Martienilor. Ea 
crede şi el pleacă. Se întâmplă ceva 
neprevăzut: Un prieten al familiei și 
soția lui trec pe la el şi fiindcă biata 
iemee era singură o iau să se amuze, 
desigur la cabaretul ;,Venus“ unde, aţi 
și ghicit, soţul radio-amator vede lucru- 
le ca urmare a șampaniei şi a pute- 
rii de sugestie a speakerului, Cum e 
comedie nu se întâmplă nimic, nici 
măcar scandal. (Ehei dacă ar fi fost 
tragedie am fi auzit sângele curgând 
dn pieptul intidelului). Eu am şi râs. 
Aşa cum râzi când descoperi trucuri 
îvechite la un scamator. 

Cealaltă piesă este o lucrare mai se- 
rioasă (la propriu): ceva aşa, Sar pu- 
tea chema dramă. E aproape un studiu 
de psihologie asupra geloziei. 

„ Anume toată piesa tinde să ajungă 
“la momentul când el descoperă niște 
pași la fereastra soţiei lui. Mai înainte 
de asta autorul a avut grijă să ne-o 
prezinte ca pe o femee care-şi iubeşte 
bărbatul şi a mai avut grijă să ne a- 
manțe că urmele au fost lăsate de un 
argat care a curățat zăpada de pe fe- 
mastră. Verificarea cinstei soţiei este 
dr ușoară. Criza însă tot se produce. 

Ea, o cheamă Sylvia, părăsește casa 
Entru a-i da o lecţie soțului. Pedeapsa 
pare a avea efecte căci asistăm la un 
jurământ. După câteva clipe însă se a- 
ntă că zadarnic a fost jurământul i- 
indcă îi vine ideea că a fost părăsit 
pentru altul, 

Gelosul nostru nu e erou de litera- 
tură, fiindcă nu suferă. Toate reacţiu- 
ile lui sunt simple tropisme. Un fapt 
produce imediat o bănuială şi apoi ma- 
nifesiarea ei fizică, brutală, totdeauna 
k fel (am ascultat de trei ori astfel de 
ibucniri) parcă lipsită de corelativul 
suiletesc pentru care trebue să-i facem 
credit. 

Jocul în ambele piese nu avea nimic 
de adăugat textului. 

Comedia a fost scrisă de Aura Dol- 
jn, cu muzica de Eug. Coca, iar dra- 


ma de Elena Hasnaş. 
MIRCEA BĂRBULESCU 


— 





UNIVERSUL LITERAR 


70 E 


pu i 5/22, ID e ana ta: 
a 


| 















CRONICA DRAMATICĂ 


de CICERONE THEODORESCU 


„DELA MUNTE LA MARE“, „SINAIA LA DOMICILIU: ȘI AȘA MAI DEPARTE... 


ce caz — în preferințele publicului sce- 
nelor de vară — comedioara mzicală; 
voedevilul, farsa și, se pare că, adu- 
nându-şi vechile oase din uitare şi mu- 
cegai, însăşi opereta... 


„Dela munte la mare, comedia muzi- 
cală localizată de E. Mirea, H. Niculai- 
de și Ion Vasilescu ar avea, alături de 
alte ale sale semene, măcar acest me- 
rit: că răspunde unui nivel ceva-ceva 
mai ridicat decât al revistelor tânte, 
plate, diforme, ineststice și imposibile. 

Talentul d-lui C. Tănase, actor de 
necontestate însuşiri, a dus pe umeri 
ani de-arândul un bine uns cu pomezi 
și farduri, un frumos și inutil, dar un 
trivial şi leroce, cadavru. 

Trupa dela „Alhambra“ l-a ajutat, 
cu și mai mare lux de trivialitate. 

Spectatorului căruia i sa făcut leha- 
mite de scenele disparate, de cupletele 
plasate alandala de lipsa de haz agre- 
sivă — în numele „umorului! —i 
se întoarce astăzi dacă nu rânza pe dos, 
oricum Îața către alt gen de spectacole, 
cât de cât mai apropiate teatrului. 

E un teatru inferior, vulgar şi el, po- 
mădat cu pomezi eftine şi el, dar care 
vrea să aducă întrucâtva cu ceeace se 








numește firul unei acțiuni, înjgheba- 
rea unei intrigi, schițarea câtorva per- 
sonagii. 

„Piesa“, fie şi muzicală, adaptată de 
cei trei autori de mai sus, are chipurile 
un fel de „subiect“, încleiat destul de 
naiv în „șlagăre“ și „hazuri“, în „ciu- 
bucuri“ și „cârlige“. 

Interpretarea — vorbită şi cântată 
— s'a căsnit să scoată în relief mai a- 
les ceea ce aparţinea posibilităţii de u- 
şurel şi comod succes. 

De regretat în deosebi este prezenţa 
în acest ansamblu, altminteri tineresc și 
„agreabil“, a d-lui H. Nicolaide, ba încă 
în dubla calitate de autor și actor ; d-s= 








ni se arătase pe vremuri (la dreptul vor- 
bind, nici mn „pe vremuri'* — ci abia cu 
câțiva ani în urmă) ca un element ac- 
toricesc de bună formaţie și de fâgă- 
duitoare zestre artistică. 

Restul, en regulă... 


„Sinaia la domiciliu“, toi o localizare 
și tot — negreșit — un „succes de serie“ 
(așa cum, interpretând favorabil ruan- 
ţa, se bucură să audă spunându-li-se, 
veselii noştri făurari de jocuri şi cânte- 
cele comice). 

„Succesul de serie“ este al d-ior Tu- 
dor Mușatescu și Sică Alexandrescu, ași 
şi precursori ai genului. 

Faţă de fostele reviste, desigur că și 
aici se poate remarca un progres. Vai de 
capul lui... 

Actrițe de talent (vezi Silvia Fulda, 
Renee Anie) actori cu prestigiu (vezi 
Maximilian) nu se dau în lături dela 
nici un „efect“ de hilaritate. 

E. tot ce se caută, tot ce „se vinde“ şi 
oamenilor noştri li se pare că e deajuns. 


Vrem să ne lămurim cetitorul (fiind- 
că nu admitem ca după atâtea netede 





Gomedia fantasmelor lânăra lirică 


Piesa d-lui Dan Botta, cu subiect 
din timpul Renaşterii, Comedia fantas- 
melor, s'a îipărit în editura „Miron 
Neagu“, din Sighișoara, și va fi în li- 
brării: de ztua cărții. 





Dan Bota 


Cititorii au făcut cunoştinţă pentru 
prima dată cu preţioasa operă a d-lui 
Botta, din paginile „Universului lite- 
rar“. In n-rul 2 al revistei, din 26 Fe- 
bruarie, a. c., am publicat un fragment 
din actul II al piesei, care a fost re- 








marcat şi apreciat în deplina lui valoa- 
re, în diverse comentarii din presă, 
Acum, oferită completă în volum, ope- 
ra poate fi cunoscută în întregimea ei 
armonioasă. 

In „Comedia fantasmelor“ apar Ce- 
sare Borgia, Lucreția Borgia, Papa A- 
lexandru VI, Machiavelli şi alte figuri 
ale epocii, din cea mai pură Renaştere. 
Nu este vorba de o frescă istorică, şi 
cu atât mai puţin despre moravuri de- 
căzute, aşa cum ni s'a transmis până 
acum despre epocă, printr'o literatură 
falsă. D. Dan Botta, am putea spune, 
reabilitează chipurile lui Cesare şi al 
Lucreţiei Borgia. Dar d-sa face şi mai 
mult. Nedând nici o crezare la tot ce 
S'a scris fără temei istoric, despre cei 
doi fraţi, d-sa scoate adevăruri noui 
din luminarea vieţii lor reale. Astfel, 
Cesare este un erou al reveriei, ca- 
re concentrează în el, cu atâta forță 
lumea exterioară, încât el însuşi devine 
o profundă unitate, o ficţiune, un tip; 
iar ceea ce mai rămâne în afară, pare 
a fi produsul unei halucinaţii „0 defi- 
lare de fantasme. 

D. Dan Botta a creat în Cesare, o 
nouă structură de erou, a aceluia care, 
din prea multă iubire a existenţii, o 
resoarbe în propria-i dorință, transfor- 
mând-o în iluzie. 

„Comedia fantasmelor“ va fi, fără 
îndoială, una din cărţile de mare va- 
loare ale literaturii româneşti. 





Inceputurile poesiei noui în Franţa 


(Urmare din pag. l-a) 


în Europa, i-a dat de gândit, și autorul 
„Florilor Răului“. în funcţia lui de 
filtru al romantismului, şi-a dat sea- 
ma de adevărul temeinic al năzuințelor 
povestitorului american, că „totul, în- 
ir'o nuvelă, ca într'un roman, întrun 
sonet, ca întrun poem, trebue să ducă 
la desnodământ, şi că un bun autor are 
încă dela întâiul său rând în vedere, pe 
cel din urmă“. 

Preocuparea aceasta de compoziţie 
în sensul limitării expresiei la măsura 
importanţei ei, îşi are rostul hotărit 
aici. Alfred de Vigny, bunăoară, vor= 
bind despre sine, în jurnalul său, în le- 
gătură subînţeleasă cu contemporanii 
spune : 

„Singura însușire pe care o cinstesc 
în mine, e nevoia mea veşnică de or- 
ganizare. Abia mi-a venit o idee şi îi 
și dau, în aceeași clipă, forma ei, com- 
punerea ci, organizarea ei deplină“. 

În altă parte, a aceluiaș jurnal, vor- 
bește apoi despre compoziția după nor- 
me statuare a unei poeme. 

Baudelaire, de asemenea, urmărea 
compoziția, în. sensul integrării fiecărui 
amănunt al unei poezii în maximum 
de lumină favorabilă lui, cu o artă 


surprizătoare. Era cea dintâi și cea 
mai gravă atingere care se aducea 
concepției romantice a poeziei. Ideea 


aceasta, în mijlocul înfrigurării de in- 
spiraţie nestânjenită, împinsă până la 
beţie, a concepției dela 1839, însemnea- 
ză, cel puţin la începuturile ei, o îno- 
vație plină de urmări. Suprafaţa deve- 
nea, astfel, adâncime. Este un principiu 


aproape fizic de reversibilitate. Adânci- 
mea, apoi, trebue să devină în chip 
automatic cercetare, cercetare de sine 
şi implicit diversitate şi libertate. Nu 
mai era însă libertate romantică. Prin- 
cipiul ei suferise un întreg proces de 
îiltrare, de selecţionare, de  interiori- 
zare şi-şi făurise şi temeinice aşezări 
intelectuale. 

? Remy de Gourmont, într'adevăr, de- 
finește simbolismul ca pe o formulă li- 
beratorie în artă: 

„Or, spune el, dintre toate teoriile de 
artă care au fost, în aceste din urmă 
zile vânturate, una singură apare nouă: 
simbolismul, care desbrăcat de jicni- 
toarele sensuri date lui de miopi, se 
traduce, în literatură, prin cuvântul 
Libertate, iar pentru cei mai violenți, 
prin cuvântul Anarhie''.2 
| Baudelaire ajunsese, în cadrul poeziei 
romantice, la care nu adăogase decât 
doar o disciplină intelectuală şi sufle- 
tească nouă, în sensul de sporire la 
această libertate. Scritorii francezi de 
după el au mers mai departe şi au tras 
concluzii noi din această poezie sobră 
metalică şi cu înfiorătoare  ascuţișuri 
de adâncime. Un Stephane Mallarme, 
un Arthur Rimbaud, un Tristan Cor- 
biere, un Verlaine, a venit aproape 
imediat să adaoge materialul desăvâr- 
şirii personalităţii lor la opera baudelai- 
riană şi să traducă în adevărate fapte 
de artă primele principii de intelectua- 
lizare și de utilizare a libertăţii roman- 
tice, puse de Baudelaire-4 

N. DAVIDESCU 


ardeleană 


(Urmare din pag. 6-a) 


rit printr'o activitate intensă de mai 
bine de 18 ani şi prin volume alese. 
lată câteva din cărţile sale mai de sea- 
mă : „„Poezii” (1920), „Lumini suflate 
în vânt”, „Fum de jertfă” (1923) pre- 
miat de Academia Română, „,Chiot 
câmpenesc” (1926), „Cioburi de oglin- 
dă”, (proză) și numeroase opere în ma- , 
nuscris. 

Ar mai trebui să amintim aici acti- 
vitatea poetică a lui Ion Th. Ilea, poetul 
talentat care făcea atâta vâlvă în anii 
trecuţi prin versurile sale sociale, dar 
întrucât nu-l apropie de literatura tâ- 
nără ardeleană decât faptul că este 
născut în Ardeal, vom trece peste el cu 
o ușoară părere de rău. De-altfe] Jon 
Th. Ilea este puţin mai în vârstă decât 
cei mai mulți dintre confrații comen- 
taţi aici. 

Paginile aceste n'au pretenţia unei 
juste definiri a caracterului  literatu- 
rii tinere din Ardeal şi nici nu sau stră- 
duit să cuprindă întreaga desfăşurare 
a noului curent pornit, în bună parte, 
din coloanele și din redacția simpatice! 
reviste „Abecedar”. Dincolo de caracte- 
ristici și limite, dincolo de poziţie cri- 
tică deosebită, am căutat doar să in- 
tuim o atmosferă literară în ceea ce are 
ea general și adânc şi, atât cât ne-au 
permis puterile și paginile, s'o  exem- 
plificăm prin citate şi nume. 

Tânăra lircă ardeleană, tocmai prin 
faptul că e tânără, cuprinde virtuţi şi 
păcate inerente tinereţii. Ceea ce tre- 
bue însă să reținem, ceea ce am vrea 
să accentuăm aici, este credința sinceră 
că această literatură tânără se situază 
cu suces alături de cea mai bună litera- 
tura actuală din ţara noastră. Poeţii în- 
şiraţi în aceste pagini, reprezintă o 
bună parte din ceea ce are literatura 
tânără românească mai ales şi mai fru- 


mos. 

După consideraţiile juste făcute de 
d. Victor Papilian în aceste pagini, de- 
spre revistele ardelene, credem că acest 


opas, poate incomplet, era necesar. 
citi ION ȘIUGARIU 





ON Va Va 


BLU Oa pre 55 
la 
, $ 
(0 
A ZI 


DE 


AZI! 






și probabil supărătoare „pretenții“, să 
ne fi cetit până la sfârşit mai mult de- 
cât unul, acela care dealtfel ne şi tre- 
bue) că repetatele noastre obiecţii, adu- 
se principial soiului de teatru care se 
desface în timpul verii Ja Bucureşti, să- 
mân intacte și după ce ne-am convins 
pe teren de „cum e cazul“, 

Cetitorul amintit, ne rugass să ne de- 
plasăm „la faţa locului“ și să constatăm 
„de visu“. 

Ne-am executat. Dar n'avem nici un 
motiv, cum tare am fi dorit-o, să-i fim 
recunoscători... 

Şi de ce n'am mărturisi, odată cu 
asta, că am făcut tot, ce ne-a stat în pu- 
tință — sâcâindu-l în preferinţele şi 
plăcerile sale — să n'aibă nici d-sa, faţă 
de noi, vreun motiv de recunoștință. 

Și să fim (carevasăzică) chit. 





Filmele săplămânii 


Căldura din ultima vreme a influen- 
țat deopotrivă asfaltul, transformat în- 
tr'o pastă cleioasă, în care pantofii pie- 
tonilor se înfundă adânc, ca și peliculele 
prezentate de cinematografele noastre 
de premieră, cari, prin ritmul lor mo- 
noton și greoiu îi fac și pe spectatori să 
urmărească filmele cu greutate, plicti- 
siți de diferitele întorsături (li se zice 
şi conflicte) prin care trebue să treacă 
pentru a ajunge la finalul salvator. 

Mai original se prezintă în ce prive- 
ște subiectul, filmul dela „Scala“: „O 
crimă fără importanţă“, care ne face 
să ne gândim la starea de înaltă tensiv- 
ne nervoasă în care trăesc acum ame- 
ricanii. Se pretinde că acest film ar îi 
o satiră a tuturor filmelor cu gangsteri. 
Ni se pare însă că batjocura se îndreup- 
tă mai ales în spre poliția americană, 
reprezentată în acest film printr'un tâ- 
năr înalt (mai înalt chiar decât Garry 
Cooper), prostuț, molatec şi, pe deasu- 
pra, îndrăgostit. Până la urmă, evem 
impresia că tot filmul este o glorilicare 
a meseriei de gangster. Deci nu prea 
poate fi vorba de un film moral. Inter- 
pretat de Edward G, Robinson și de o 
mână de actori, dintre aceia ale căror 
chipuri sunt foarte cunoscute spectaio- 
rilor, dar ale căror nume nu pot îi re- 
ținute niciodată, filmul dela Scala are 
multe părţi amuzante dar și multe „lun- 
gimi“ plictisitoare. 

o 

„Capitolul“ ne-a prezentat un nou 
film al fraților” Ritz. Spectatorii au râs 
ca de obiceiu la neghiobiile acestor trei 
fraţi, dar cred că au avut de astă dată 
dreptul să se întrebe: „Și altceva“. 
Căci şi ca sportivi, fraţii Ritz nu au ofe- 
rit alceva spectatorilor decât nebunia 
lor obișnuită. Și, trebue s'o spunem, e 
cam puţin, odată ce suntem la al cinci- 
lea film al lor și mai ales la unul în 
care au roluri mai mari. De exemplu, 
n'am văzut încă în mici-unul din filrne- 
le fraților Ritz, exteriorizată vre-o sta- 
re sufletească. E ceva chiar atât de 
greu? Ar putea să ia exemplu, frații 
Ritz, dela Laurel şi Hardy. Incolo, fil- 
mul ni-i prezintă pe americani, sub în- 
tățișarea de studenţi, cari preferă câş- 
tigarea unui campionat sportiv, reuşitei 
la un examen, Nat Pandleton are un ro) 
foarte amuzant și chiar, oarecum, u- 
man. Joan Davis, ni s'a părut şi oa, ca 
și frații Ritz, epuizată. Ceilalţi inter- 
preţi sunt tineri și simpatici. 

E 


Filmul dela „Trianon“ se numește 
„Groază în Peking“. E unul din acele 
filme în care e vorba de camaraderie 
pusă la încercare în fața unui amor. Bi- 
ne înţeles, până la urmă se recurge la 
un compromis, unul din camarazi, cel 
mai inutil, murind. Filmul în general 
e curat lucrat, și are un ritm mai lent, 
deoarece e german, și nu american, D 
notă originală în film o constituie 
cearta celor două ordonanțe, provocată 
de un conflict între superiorii lor. 
In orice caz, aceasta e partea cea mai 
reuşită a filmului, izbuţinăd să ne redea 
mentalitatea soldatului. Acceptabil in- 
terpretat de Gustav  Frâhlich şi 
Peter Voss, filmul poate place publicu- 
lui, mai ales prin ultimele lui scene în- 
tradevăr palpitante. Amuzantă e in- 
tenţia regisorului de a reda „atmoste- 
ra locală“ printr'o cămilă care este tre- 
cută cu ocazia fiecărui exterior prin 
faţa obiectivului,. 

e 
Prost sincronizat, cu un scenariu re- 


-voltător de banal, jucat obositor de Gi- 


ta Alpar, filmul dela Aro. 
Doar Neil Hamilton, june prim sim- 
patic, încearcă să salveze ceeace mai 


poate fi salvat, 
TRAIAN LALESCU 





8 


PRODUCŢII : CONSERVATOR 


MOLIERE E CALIC ȘI NU INVITA 
PE NIMENI LA MASĂ 


Din culise dă buzna în scenă Angela 
Giurgiuman. Se agită, fuge, târăşte 
Apa ea o păpușe. Hop şi Drondoi Ion, 

Nu prea merge. 
Cască şi onorata co- 
misie şi actul trece 
repede, că Giurgiu- 
man în afară de un 
nas puţin fotogenic, 
nu prezintă altceva. 

Se schimbă deco- 
„zurile, se pun plăcile 
pârfelii. 

— Să se mărite 
dragă, nu să facă 
teatru! 

(Şi eu sunt de a- 
ceeaşi părere). 

In „Cadavrul viu” Drondoi are câte- 
va accente bune. Damian dela „Liga 
Culturală” care a jucat şi el acelaş rol, 
mârâie: 

— Mă pastişează măgarul. 

Intre timp sala sa mai onorat cu 
dovă trei personalități. 

In loje a apărut monoclul d-lui Ion 
Marin Sadoveanu şi nasul ascuţit ca un 
plisc vulturesc al rectorului Nona Ot- 
tescu. 

Capul bucălat și ca o bucată de tortă 
nemţțească al d-lui P. Comarnescu e 
în primul fotoliu. 

Profilul d-nei Lily Carandino 
furori. 

— Cine o fi asta dragă, — se întrea- 
bă mamele — parcă ar fi din jurnal. 

Trece la rând clasa d-lui Soreanu. 

In „Indrăgostita” și 
în „Suflete tari” o 
singură surpriză: Al. 
Alexandrescu. 

Partenera sa Jeny 
Voinescu nu-i poate 
ține cadenţa deși are 
un cap de scenă şi 
două braţe din cel 
mai curat fildes. 

In pauză d. Camil 
Petrescu şi Marietta 
Anca îl felicită pe 
tânărul interpret al „Sufletelor tari”. 
Mai mult: îl invită şi la masă. Fapt 
care deslănțuie furia celorlalţi. 

— Pă tine cine o să te invite Beli- 
gane ? Moliere ? 

— Lasă frate Vărăştene că facem un 
Herdan, 

Maeștrii, între timp sau risipit prin 
loji. In loja directorială a rămas numai 
madam Bulandra. Majiestuoasă, ele- 
gantă. 

Se uită din când în când la ceas. Na 
venit Tony. 

Şi cortina se ridică din nou cu 
„Vreau să trăesc”. 

Jeny Tănăsescu e 
drăguță. Atât. Wally 
Nicolau tot cam atât 
şi Al. Demetriad nu e 
în rol. 

Rudele pleacă fără 
flori și grăbite că li sa 
făcut foame. La ieşire 





Angela Giurgiuman 


face 





- 


bed amara (bea 


Waily Nicolau 





cei cari au jucat pri- 
mesc felicitări  cole- 
giale. 


— Bravo Giurgiu- 
man! Admirabilă. 

— Să ne trăești Jeni! 
Bine.. Nici nu mă aş- 
teptam. 

Și în spate aceiași. 

— Ce catastrofă Giurgiuman ! 

— Oribilă Jeny Voinescu. Salve, la 
trei, la casa Filotti. 


CRONICA 


MĂȘTI 





Jenny Tănăsescu 





romanul Majestății Sale Regina Ma- 
ria, din care am publicat un fragment 
în numărul trecut al revistei, a văzul 
lumina tiparului, în editura Socec. 

Tălmăcirea românească, deosebit de 
îngrijită, se datorește doamnei Marga- 
reta Miller-Verghy. 


D. GEORGE MIHAIL ZAMFIRESCU 


a strâns, nu de mult, o seamă din ar- 
ticolele d-sale, apărute în diferite pu- 
blicaţii, într'un frumos volum tipărit de 
hamica editură a Fundațiilor Regale: 
„Mărturii în contemporaneitate“. 

In cartea d-lui Zamfirescu plutește 
un duh de sinceritate care face lectura 
pasionantă. Bine documentat, autorul 
știe să se ferească însă de rigiditatea 
savantlâcului pompos. 

Primul capitol, Mască peniru mască, 
evocă figuri ale ţeatrului românesc : |!n 
Toni Bulandra necunoscut; Peniru Ma- 
ximilian al generaţiei sale ; Victor ion 
Popa, pur şi simplu; Pentru viaţa lui 
Al. Davilla; Pentru memoria lui Al. 


TIP. ZIARULUI! „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, 


SNIuERSUL LITERAR 








Film cu dragoste, maeștri și absolvenți 


A RĂCNI, RACNIRE 


Trei. 

Același decor. Aceleași buchete. Doar 
rudele sau schimbat. 

D-na Filotti are trac. 

Tot „Suflete tari”. De astădată însă 
cu Nutzi Dona şi |. Dumitrescu. 

Maestrul Manolescu e numai ochi. 

D. Livescu n'a mai venit, că doarme 
după masă. 

Prin sală, fiindcă e răcoare şi n'au 
avut ce face, s'au rătăcit şi câţiva actori 
dela Naţional. 

Cortina, 

Nutzi Dona expune o toaletă scum- 
pă și un corp de Salomee. 

Apoi deodată răcneşte. 

* Timbru vulgar, atitudine vulgară. 

Glasul: bătaie cu tingiri într'o bucă- 
tărie. 

Maestrului Manolescu îi 
ochii. 

Și Nutzi Dona continuă să-şi muște 
buzele, să ridice sprâncenele, să inghi- 
tă în sec şi să răcnească, 

Are plămâni. 

Dumitrescu pe lângă ea e un piţigoi 
alături de-o găină, 

Urmează „Of! Femeile” un act în 
care se relevă Clou Theodosiu (cca 
mai bună apariţie dela clasa Filotti) se 
remarcă deasemeni Aura Rădulescu 
(uneori prea multă șarjă) într'o soacră 
cicălitoare şi Floria Niculescu dovede- 
şte oarecare temperament. 

Capul şi rârâitul lui Nicolicescu eva- 
cuează în schimb încet, încet, sala. 

În „Hai să fim fericiţi”, Nutzi Dona 
reușește să șteargă putin impresia de 
vulgar trombon din „Suflete tari”. Nu 
același lucru se poate spune şi despre 
Nicolicescu a cărui apariție stârnește în 
sală discuţii de felul acesteia. 

— Bine dragă, când îi primește la 
conservator nu dau examen? Nu e un 
concurs? 

» — Concurs? Moft! Inveţi şi tu o poe- 
zic şi dacă o ştii pe dinafară ai intrat. 
Ştii? n'ai voie s'o citeşti. Pe dinafară. 


scapără 





A FOST ODATA 


Ruy Blas. 

Costumele de epocă sunt largi. Flă- 
căii noștri sunt tineri și trași prin inel. 
Pe obrajii lor aspriți prea puţin de tăi- 
şul briciului, bărbile sunt  neverosi- 
mile. Unuia chiar a început să-i lunece 
într'o parte. O ţine cu palma bine să 
nu se tacă de râs. 

Vor să fie gravi, să aibă prestanţă. 
Silința asta a lor place. Reaminteşte 
oricui teatrele copilăriei. 

Cearceaful furat cu pași tiptili din 
garderob, frânghia de rufe tăiată pe 
furiș, hainele croite din foiţă şi actorii 
toţi au săbii de lemn şi bărbi de câlți. 

Teatrele din fundul curților, ascunsă 
între doi cireşi sau prin magazii. 'Tea- 
trele în cari am jucat probabil toţi când 
aveam pantaloni scurţi şi nu prea ştiam 
tabla înmulțirei. Iată de ce mi-a plăcut 
cum declama I. Dumitrescu. 


ȘI CALVARUL CONTINUA 


Două zile de teatru. Două zile în care 
urmăreşti viitoarele dive, ţi se deterio- 
rează timpanul și nu mai ai poftă de 
mâncare. Intoxicaţ de teatru pentru un 
sezon întreg. 

Dacă se mai întâmplă să suporţi în 
fotoliul din spate şi ifosele unei actrițe 
care a terminat conservatorul şi a spus 
două cuvinte la „Regina Maria” sau 
„Comedia”, te îmbolnăveşti subit şi de 
nervi. 

— Hm! n'au ruțţină copiii ăştia! 

— Noi când am dat acum un an pro- 
ducția ! 

— Las'că suntem informate... 

— Informaţii d'astea... 

— Te rog până aici, 

— Ei taci. Nam voe să vorbesc? 
Ştii că ești nostimă! Ai dus şi tu de 
două ori tava la „Regina Maria” și 
faci pe vedeta. 

— Să-ţi fie ruşine. 


— Ba ţie! 
Din lvoje maestrul Manolescu, se în- 
cruntă fioros — tocmai la producţia 


clasei lui s'au apucat nebunele să se 
ciorovăiască? 

Trec „Gaiţele” (bine Angela Costa- 
che, Pascal Marco şi Tr. Vărăşteanu) 
place în „Romanţa“ jocul lui Suzi Lara 
și Ion A. Manolescu şi în fine trebuie 
să apară Madeleine Andronescu în 
„Dama cu Camelii“. Nu știu cum a fost 
vedeta lui Sică Alexandrescu, 

Am aflat mai târziu că purta un ma- 
lacov impresionant şi că |. A. Manole 
scu l-a jucat pe Duval tatăl cu ţăcă- 
lie și plete albe. Mai în rol ar fi fost 
desigur în Armand. Dece să flirteze cu 
Madeleine numai în „Fata dela Garde- 
robă” pe Calea Victoriei şi în luna Bu 
curești? Publicul l-ar fi vrut şi pe sce- 
na Naţionalului. 


VALSUL DIN URMĂ 


Ultima clasă. 

Mă închin, 

Bine că a dat Dumnezeu. 

Madam Bulandra e în formă. Nu ca 
Poxeurii, adică la punct cu pumnul şi 
antrenamentele, ci are altă pălărie, altă 
floare la piept. Ca pentru producția e- 
levilor ei. 

Alături, 
Tony. 

Polifem. 

Livezeanu, interpretul principal, ştie 
să spuie versuri. 

Apare şi prima 
fată a d-nei Bulan- 
dra, Cella Dima, şi 
alături de ea, croit 
parcă din caş, cu o 
piele de ieopard în 
jurul trupului, Tar- 
zan, molâu, G. Bu- 
landra. Scena de 
dragoste e bună. Din 
fund răbufneşte spart 
un glas. 

— Cred şi eu, ăştia 
se iubesc  de-adevă- 
rat! 

In ,Prometeu” im- 
presionează vocea 


în picioare, Făt Frumos — 








CHESIII... 


Cine nu-l cunoaşte pe „omul poli: 
glot” ? 

EL este omul reprezentativ al unei 
generaţii crescute în crezul cinemato- 
gratului şi al romanului poliţist, este 
personajul cel mai des întâlnit în ma- 
rea îmbulzeală a semi-docţilor şi a 
pseudo-intelectualilor din ziua de azi. 

„Omul poliglot“ este tânăr şi îmbibat 
până la saturație de ifos exotic. 

„Ştie” să vorbească lranţuzeşte sau 
germana, câteva frânturi de englezeas- 
că dubioasă şi merge pe stradă cu ca- 
pul gol. 

Vocabularul lui, împestrițat veșnic 
cu aceleași fraze-şablon, constitue un 
adevărat ghiveci linguistic internaţio- 
nal. 

„Poliglotul” autentic și-a „pus la 
punct” până şi îmbrăcămintea. El poar- 
tă deobicei cămăși zăbrelite cu dungile 
unor culori violente, pantaloni de golf, 
ciorapi albi şi pantofi cu limbă dante- 
lală (gen made in Swiss). 

Ca să-și completeze „aerul” de gen.-. 
tleman veritabil, „poliglotui” de cursă 
lungă e prevăzut în colțul gurii cu 0 
pipă turtită şi cafenie, care i se înfige 
sub buza superioară, lăsată cu nonşa- 
lant dezgust în jos. 

Vorbele, sau mârâielile vocale pe 
cari le emite la anumite ocazii, i se 
scurg înnodate şi avariate dealungul 
pipei, căpătând aspectul acustic al u- 
nui autentic accent anglo-klaxon. 

„Poliglotul” te salută cu mâinile în 


MĂRUNTĂ 


Davilla ; 
văr. 

Câteva probleme de teatru suni des- 
bătute în cel de-al doilea capitol, Prum 
nou prin ceaţă. Intre altele: Repertoriu 
şi criza teatrală ; Teatrul contemporan ; 
Formele exterioare ale crizei teatrale. 

Adevăruri, ale altora şi ale mele, al 
trilea capitol, rostește răspicat o în- 
treagă serie de adevăruri, unele dure- 
roase, în legătură cu scena: Eminescu, 
personagiu dramatic; Teatru pentru 
muncitori ; Technica decorului ; Desti- 
nul teatrelor naţionale, ș. a. 

Admirabile pagini de roman par a fi 
acele în care înfățișează pe directorul 
unui teatru provincial. Din păcate însă 
e pură și tristă realitate. 

D. George Mihail Zamfirescu este îm- 
potriva dramatizării romanelor „cu tc 
tul inconforme“ şi argumentează just : 
„Romanul e pagină de analiză, spre deo- 
sebire de piesa de teatru, care aserve- 
ște valorile analitice celuilalt  impera- 
tiv : dinamica, 

Prin urmare, ceea ce ar trebui să ne 
preocupe, în dramatizarea unui roman, 


Nottara în eternitate şi ade- 


STR. BREZOIANU, 23 





buzunar, bâzâindu-ţi din nas şi printre 
măselele încleștate, un compătimitor 
„good-morning” şi te părăseşte rume- 
gându-și pipa şi spunându-ţi galeş 
„good night Baby”. 

„Poliglotul” e totdeauna foarte ocu- 
pat, chiar când treaba lui de căpete- 
nie e să contemple cu o filozofică ne- 
înțelegere, conţinutul unui pahar cu 
„Whisky and soda“ (N. R. -- a nu se 
ciţi „skoda'“, care e o fabrică de sifoane 
ceva mai complicate). 

Dacă îndrăsneşti să-l clinteşti din 
profunzimea gândului său absent, dom- 
nul Poliglot o să-ți răspundă cu o semi- 
indignare molatecă: ,...0! lasă-mă 
dragă în pace! 1 am very busy“. 

Cât despre doamna Poliglot, te va lă- 


muri, privindu-şi cu duioșşie partene- 
rul: „așa e el, darling, very char- 
ming !”. 


Dar domnul Poliglot, care-ţi strigă 
din depărtare „all right, şefule !” şi-ţi 
mulțumește când îl cinstești cu un 
spriț spumos spunându-ţi cu glas dulce 

„thank you so much“ ştie câteodată și 
franțuzește. 

Atunci și-a schimbat înfățișarea, și 
când te prinde într'o „șuetă 100%” nu 
te slăbește până nu te lămurește defi- 
nitiv asupra capacităţii lui spirituale. 

Iți va spune astfel, vorbind lătăreț 
şi cu încredere neţărmarită în el: „fai 
venu ă la lune de Bucarest pour votr 
si “est comme ca de terible comme on 
ma dit â Țurloaia” adăugând la sfârşit, 


ar fi traducerea valorilor analitice în 
dinamică scenică, Dramatizând vom 
realiza — alături de valorile analitice 
ale romanului — valori dramaticz co- 
respondente'“. 

Intrucât se cere celui ce dramatizează 
„un efort efectiv de creație“, el „a pre- 
ferat întotdeauna și va fi bucuros. să-și 
transpună în textul unei piese, visul lui 
de o viață, sentimentele, gândurile şi 
elanurile pe care le simte în el și ale 
lui“. 

Romanul este diformat astfel în chiar 
tema sa iniţială și rămâne să constitue 
un motiv de inspirație doar. 

Dintre articolele cari alcătuesc al 

patrulea ciclu, Popasuri, se desprinde 
„Cronica, criticul şi studiul de estetică 
dramatică“. In el, d. George Mihail 
Zamfirescu, constată lipsa unei serioase 
critici dramatice româneşti. 
„ După ce vorbește despre felul cum 
ar trebui făcută cronica dramatică, în 
legătură cu cel de al treilea congres in- 
ternaţional al teatrului, domnia sa ara- 
tă, că la noi, cronica dramatică este lă- 
sată în sarcina gazetarului, care, fatal, 
în scurtul răstimp ce-i stă la dispoziția 
nu o poate face decât gazetăreşte. De 
aceea singura critică dramatică valabi- 
lă, constructivă, ar fi aceea făcută în re- 
viste, aci lipsind influențele externe și 
de moment. 


Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 44908 -938 


că face sacrificul şederii în Capitală 
„car vous savez, le visaje mince, avec 
de Vargent se tient...”. 

Cât despre consoarta distinsuiui „om 
poliglot” trebue să mărturisim că e la 
înălțimea (intelectuală) a soțului său. 

La un „bridge” sau „five o' clock” îţi 
va mărturisi sorbindu-și ceaiul cu vâr- 
ful buzelor: „știi, ma şer, mi-am luat 
eri un şapou șarmant” şi ca să te 
convingă adaugă cu nevinovăție : „pa- 
role d'honneur, dragă !”. 

Dar cuibul acestor perle linguistice 
este masa de familie. Acolo, până şi o- 
draslele cele mai proaspete, trebue să-și 
deschidă pliscul în graiuri streine. Şi 
cum părinţii sunt mai accesibili, în 
multe cazuri, în timpul mesei, copii 
cari pun în practică adagiul „time is 
money” îşi desfășoară aci marile lor 
acțiuni strategice de „tapaj” financiar, 
Impodobindu-şi vocabularul cu stâl- 
ceala ultimelor frânturi prinse ia cine- 
matograful din colţ, cu reclamă lumi: 
noasă. 

Părinţii satisfăcuţi de progresele” 
progeniturilor lor, își deschid atunci cu 
seninătate pungile, în timp ce mamele 
umflându-se în gușe cu un aer de atot- 
protectoare cloşti, şoptesc satisfăcute : 

„C'est comme ca, Mitică, que je sais 
eduquer mes enfants, car tu sais bien... 
ich bin so atita franzeusich, deutch 
und pian... 


GRIGORE OLIMP IOAN 


o a n a a —— . i ztac —— Ş 


„Mărturii în contemporaneitate”, în 
afară de valoarea literară a scrisului 
d-lui George Mihail Zamfirescu este o 
carte de preţ, prin aceea că pune în dis- 
cuție numeroase probleme vitale ale 
teatrului românesc, 


IN PROVINCIE 


înflorește o bogată literatura, în 
mare parte necunoscută Capitalei. Apa” 
reviste serioase, ce au de înfruntat pie- 
dici multe, dintre cari nu cea mai r;eîn- 
semnată este indiferența publicului, 

Revista „Pagini Basarabene“ de pildă 
ne-a impresionat prin ţinuta sa literară 
şi tehnică. 

Socotim ca o datorie să revenim, a- 
supra acestei frumoase reviste și o vom 
face cu deosebită satisfacție în numă- 
rul viitor al „Universului Literar“, 


PRINTRE 


revistele provinciale sunt o seamă de 
publicațiuni literare ieșite din cercuri 
şcolare. 

Am pomenit în câteva rânduri de 
„Orizonturi“, revistă a asociaţiei pro- 
fesorilor secundari din Galaţi, apă- 
rută sub atenta îngrijire a neobositului 
profesor Ioan Șt. Botez, 

Apar, deasemenea, în orașele de pro- 
vincie, o mulţime de reviste ale elevi- 








18 lunie 1938 





de NEAGU RĂDULESCU 


de buhai a lui Ion Ion, voce pe care in-; 
terpretul nu ştie s'o întrebuințeze. i 
apoi stângaci, se mişcă urât în scenă. 

Cella Dima în „Indrăgostita” e in. 
ferioară lui: Jeni Voinescu şi G. Bu! 
landra deplasat şi prost grimat. i 

Scapin relevă talentul de comedian 
al lui A]. Clonaru. 

Tânărul elev — a- 
cum absolvent — joacă 
degajat deşi câte odată 
cu nuanţe artificiale. 
Smecherul Scapin al lui 
Moliere e redat cu mui- 
tă vioiciune şi cu un 
debit verbal pe care ar 
fi gelos chiar şi un ac- 
tor rutinat. 

Tot în „Scapin” tre- 
buie subliniat bătrânul 
lui Radu Beligan, alt 
tânăr cu frumoase cali- 
tăți scenice şi tempera- 
ment teatral înăscut. 

Scurtă dar admirabilă — apariţia luiţ 
Ion lon — întrun personagiu grotesc; 
Urmărind linia aceasta Ion Ion ar pu- 
tea da mai mult decât în „Prometeu” 

O adevărată şi neaş- 
tepiată creaţie a reușit 
G. Bulandra în Ştefăni- 
ţă Vodă şi Livezeanu în 
Hatmanul Arbore, 

P. Mazilu n'a putut 
scoate prea mult din 
„Gringoare” fiindcă nu 
era indicat pentru rol. 
Ar fi mers cu mai mult 
succes în altceva. Spu- 
ne frumos versuri. 

După „Gringoare” ru- 
dele mai aşteptau ceva. 
Se obişnuiseră și di- 
mineaţa şi după masă cu teatru. Și un-t 
de mai pui că şi fără cheltuială. 

Cortina însă n'a mai catadicsit să sef 
ridice, 

Producțiile s'au terminat şi din lojiţ 
au dispărut maeştrii. Sincer scriind tre- 
bue să recunosc că d-na Bulandra af 
prezentat cea rnai bună clasă (deşi dân-p 
Sa nu mă agreează fiindcă îi fac totdea-t 
una nasul mare în caricatură). 


JOS CORTINA 


m ati Ce ae a a N II 


j 
i 
li 
li 








































Al. Clonaru 


Radu Beligan 


In piața Teatrului Naţional, nu maiţ 
e nimeni. Uşile sunt oblonite. Nu maiţ 
bate nici o cucoană în ele să le ces- 
chidă, | 

Anul ăsta s'au terminat producțiile, 
Doar o floare a rămas ca amintire peț 
trotuar, scăpată probabil dintr'un bu-E 
chet şi în ziare or să apară câteva no 
tiţe. 

Cum vor jumuli ziarele dela 
şcuri, interpreţii ! 

— A scris despre tine? 

— Despre mine e ceva? 

— Cum? Nimic? 

Conservatorul a dăruit teatreior dinf 
România asta mare alţi absolvenți 
Alte diplome, Alte ifose. 

N'am văzut într'o producţie carea 
durat cât o expediţie la Pol, nici un e: 
lement excepţional. Meritos da, dar ex-] 
cepțional, nu. 

Totuși, mâine sau poimâine 
venţii noştri vor lua cu asait 
țiunile teatrelor. 

— Daţi-ne de lucru! Vrem să Ju- 
căm! Ne ţineţi la naftalină! 

Unii vor izbuti, deşi nau nimic co-f 
mun cu scena, alţii nu. 

Lupta va fi tristă, agrementaţă poate 
cu foame şi glorie puţină. 

Riscurile meseriei. 

— Curaj Moissi! 

— Noroc Bassermann! 


chio- 


absol- 
direc- 


lor de liceu, dintre cari câteva vădese 
promițătoare calităţi literare. 

La Roşiorii de Vede, elevii liceului 
„N. și IL. Anastasescu'“ scot revista „Mu-E 
guraşi“. Ş 

Vom cita dintre tinerii săi colabora 
tori pe: Gornescu A. Anton, Roceanuf 
I. Alexandru, Pencea Const., Adâr ME 
Gheorghe, Leţu Mircea, Dumitrescu NE 
Anton, prozatori, iar dintre poeţi: Pr 
pescu C., Florescu M. Anghel, Popa 1.k 
Marin, Șuruianu Teodor, Rădulescu 1& 
Iancu, Cristea Lucian, Sfinţescu D. & 
manoil, j 

Preocupările literare ale acestor fi-ă 
neri sunt cu atât mai demne de semna 
lat cu cât întărirea mușchilor dela pif 
cioare şi bătaia organizată între patruk. 
frânghii sunt, pentru mulți din tânănk 
generație, preocupări unice. 


UN 


mare rol în domeniul dirijării lecturii 
școlarilor este rezervat antologiilor, 
Până acum însă ele erau făcut cu altefă 
scopuri decât acela de a servi cititor: 
lor. 

Antologia d-lor Const. Bondescu și DE 
Mărăcineanu, concepută după ui plan 
vast, este prima care răspunde meririf 
sale. 


r, st.