Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0001

tEDACŢIA : 


TR. BREZOIANU, 23 e TEL: 3.30.10 








'EAPARE 


„LINIVERSUL 
LITERAR" 


ăzuințele adevăratului gând româ- 
2 de a se oglindi în artă, au fost în 
ma vreme oprite dintr'un mers nor- 
, de lipsa de interes a publicului sau 
endinţele străine de arta sănătoasă. 
îşi cer acum drept la viață. 





Universul Litergr” voiește să fie în 
ba acestor năzuințe, spre 'a prezenta 
licului dornic de cultură și recule- 
, pilda bunei literaturi și prin cu- 
isul pe care-l vor aduce paginile sale, 
rin recomandarea operelor valoroase, 
iror răspândire voiește s'o ajute. 
Dorim, odată cu [ca patuia noastră, să 


strângem şi să facem solidare toate ta- 
lentele şi să sprijinim orice dovadă de 
muncă sinceră și serioasă, în domeniul 
spiritual al neamului. : 


o 
Ne vom călăuzi mersul evolutiv pe va- 


dul de echilibru clasic al gândirii şi sim- 
țirii româneşti, ca să fim feriţi de rătă- 
cire. iar în miezul realizărilor noastre, 
ne vom strădui să închegăm statornica 
frumuseţe a tradiţiei. 


o 
Indemnul pe care îl dăm astăzi artiști- 


lor tineri, — câţi așteptăm să răspundă 
la chemarea noastră, — este să cerce- 
teze, să cunoască şi să exprime sufletul 
poporului românesc, ca prin producţiile 
ilor să împlinească cerinţele artei  na- 
ţionale. | 
e 

Creatorii au îndatorirea sfântă să des- 
copere în slovă, cântec şi culoare frumu- 
seţile neperitoare ale pământului nostru, 
și să ridice într'o lumină nouă, pe un 
plan de recunoaştere universală, adevă- 
rurile de viaţă și de cultură originală ale 
sufletului naţional. 


In paginile Universului Literar” se 
va organiza munca intelectuală după 
norme sănătoase de sinceritate, puritate 
şi credinţă, având chezășşia înfăptuiri- 
lor de valoare în adâncirea rodnică a 
nestrămutatei tradiţii. 


e 
Preţuirea muncii artistice, recoman- 


darea și răspândirea operelor de seamă 
vor alcătui un punct de bază al revi- 


stei noastre. 
[_ 


Paginile „Universului Literar” vor în- 
tâmpina totdeauna cu însuflețire talen- 
tele proaspete, formate în lumina aces- 
tor gânduri de înflorire a artei inspirate 
din realităţile ţării noastre. 


VICTOR POPESCU 





ABONAMENTE. 220 Pe an 


120 pe 6 luni 








PREȚUL 5 LEI 











DRUMUL MARE 








I. Andreescu 





TRADIŢIA SI EVOLUȚIA LITERARA 


O literatură naţională, oricare ar îi ea, 
ca să fie demnă de acest nume, trebue să 
reprezinte un tot organic și să se desvolte 
urmând legile firești ale pământului și ale 
Ema imi Ee2N Pasa: poi ez: Pie ar Muz n-a ai MI EeL bn 
aproape banal, dar nu e rău să fie exvri- 
mat cât de des în vremile de confuzie 
spirituală a fenomenului literar şi mai 
ales poetic, de după război. 

Această dezorientare a producţiei şi, ce e 
mai grav, a criticei literare postbelice, dacă 
a fost aproape generală în Europa, a iuat 
ia noi aspecte cu totul speciale. Ca mai 
toate proplemele ce au framântat pană în 
adâncuri sufleteşti, marile popoare veci- 
dentale, ajunsă pe meleaguriie românești 
a luat un caracter de superiic:aiitate, a-și 
spune de neseriozitate. 

In loc să reproducă, desnodământul fa- 
tal al unei crize spirituale proprii, sa 
mu.ţumit să îie un fenomen de imitație 
servilă, un simplu ecou al unui glas ce 
nu era al nostru, bilete de papagai trase 
de un cioc iresponsabil în locul unui des- 
tin singular chiemat hotăritor. 

Am asistat astfel nu ia criza tragică de 
conştiinţă poetică ce sgudue la un moment 
dat până la temelie literatura unui neam, 
cum a fost bunăoară pe vremuri „roman- 
tismul'* — ci la veselele exhibiţii de circ 
internaţional, unde sub masca încăpă- 
toare a „modernismului“ şi intrun grai 
stâlcit care trăda uşor accentul străin al 
mișcării, chiemaţi și nechiemaţi, în nu- 
mele sfânt ale unei culturi apusene rău 
înţeese, își băteau pur şi simplu joc de un 
trecut și de realităţi aparţinând sutletu- 
lui și graiului românesc, adică numai aie 
noastre. 





ELOGIUL PRIETENIEI 


Sentimentele au şi ele istoria lor. Isto- 
ria prieteniei ne-o înfăţişează ca pe o.vir- 
tute a antichităţii. Ea nu e numai un ca- 
pitol, ci însuşi rezumatul vieţii morale a 
Grecilor şi a Romanilor. Căci în antichi- 
tate se cultiva mai puţin iubirea şi mai 
mult prietenia, spre deosebire de vremea 
noastră, când atâta se practică iubirea în 
dauna prieteniei. 

Astăzi, sunt gânditori care cred că prie- 
tenia este chiar odioasă, iiinâcă ar inde- 
părta pe om dela aite sentimente, soco- 
tite mai mari şi mai frumoase, cum ar fi 
omenia, adică iubirea de nameni. Așa dar 
prietenia, ar restrânge la un singur om, 
sau la câţiva, ceea ce ar treoui să se răs- 
frângă asupra întrevii omeniri. Este o ju- 
decată care trebue întoarsă pe dos. Oai- 
oasă apare pretenția de a iubi omenirea 
întreagă, fără să fii în stare de a iubi un 
singur om. Iar când iubeşti cu adevărat 
un om, nu se poate să nu iubeşti și uma- 
nitatea. 

că 

Prietenia nu e numai opusul vrășmăşiei 
şi al urii, dar şi al iubirii de sine, şi chiar 
al iubirii pur și simplu. 

Ar greşi cine ar considera prietenia ca 
o altă tormă a amorului-propriu: priete- 
nia dă fără să ceară. Există, e drept, şi 


de Prof. N. |. HERESCU 


mari iubiri care dăruesc totul și nu cer 
nimic. Dar cât de rare sun: acelea, așa de 
rare că trăesc in legendă... 

Ca să dăinuiască, prietenia trebue să-şi 
afie motivarea în ea însăși, şi iu în afa- 
ră. Dacă sar întemeia pe interes, ar dis- 
părea odată cu acesta. Vai de cine socoa- 
te drept prieteni pe cei de care-i ieagă in- 
teresul. Când citeşti în Plutarech descrie- 
rea uciderii lui Caesar în Senat, când afli 
că printre asasini se găseau şi cei mai a- 
propiaţi generali ai săi, nu se poate să 
nu-ţi dea de gândit faptul ca nimeni n'a 
încercat să-l apere:  conjuraţii nu erau 
decât șaizeci, iar senatori peste opt sute. 

Deci, în prietenie, nu poate fi vorba de 
egoism. Prietenii fac o singură făptură, 
spirituală, mia psyhe, un singur suflet, 
cum ziceau Grecii. Pe Virgiliu, prietenui 
său cel mai scump, Horaţiu îl numea „di- 
midium animae meae“, jumătate a sufle- 
tului meu. Inainte dea însemna „prieten“, 
cuvântul grec philos însemna „al meu' 
Iar filozofia populară a Grecilor definea 
prietenul ca pe „un alt eu însumi“, dllos 
e9. 

Acest îel de a gândi al poporului a is- 
pitit îndată pe  cugetători şi pe teologi 
deopotrivă. El a trecut repeae între ma- 
ximele filozofilor și între legile religiilor. 





CATEVA LAMURIRI 


Pe rând, ziarele literare, revistele, căr- 
țile de poezie, de proză sau de critică au 
îost, invadate de această stranie epidemie 
de agramaţi ofensivi, de iconoclaști bar- 
UL LE Lg za OCTUBUL du 050 li stii 
ce pretindeau că ver să-i introneze în bia- 
ta literatură a sălbaticilor „valahi“. Cul- 
mea ironiei: „moderniștii“* noştri credeau 
că descoperă spiritul modern francez pas- 
tișând — cu seriozitate şi fără măcar să 
aibă talentul său — pe un metec „fau- 
tezist și farsor: Tristan Tsara. Işi inchi- 
puiau că ne aduc spiritul Parisuiui mo- 
dern când nu făceau decăt să importe din 
nou duhul! Căii Văcăreştilor, sub un nume 
schimbat. 

Un C.audel, un Valâry, un Touleţ — ca 
și un Stefan George dealtminteri — se 
ridicau deasupra puterii lor de pricepere, 
tocmai yin acea parte specilică şi na- 
țională, care hotărăşte valoarea euro- 
peană a operei lor. 

Astăzi, la lumina realității, mișcările 
fuiuriste, cubisie, expresiuniste, supra- 
realiste, etc... au rămas doar ca decoruri 
şi accesorii prăfoase şi demodate în vasta 
rechizită a literaturii universala. In Occi- 
dent nu mai au ait rost deci; de a fi in- 
registrat o experiență, interesantă desigur, 
dar acuma lichidată definitiv în favoarea 
vechiului fond literar naţional, adică a 
tradiţiei biruitoare. 

Ceea ce însă putea reprezenta în litera- 
turiie occidentaie, mult evoluate, o probie- 
mă chiar rezolvată negativ, la noi, in sta- 
rea actuală de evoluţie a literaturii ro- 
mâne, se înfățișa ca o simplă imitație ri- 
dicolă, o maimuţăreală, fără sens desigur, 





Dela formula lui Epicur : „nu există prie- 
tenie decât dacă iubești pe prieten ca pe 
tine însuţi“, până la dogma creștină: „să 
iubesti pe aproape ca pe tine însuţi“, nu 
e decât un pas, dacă e cu adevărat unul. 
Maxima pythagoreică : „totul este conun 
între prieteni“  lămurește astfel, odată 
pentru totdeauna, raportul dintre priete- 
nie și amorul-propriu. E un comunism 
al prieteniei care face că cele două senti- 
mente, în aparenţă antagonice, pot să tie 
în realitate solidare, de vreme ce prietenii 
una sunt. 


€, 
Boc 


Ar greşi deasemeni cine ar privi priete- 
nia ca pe o simplă metamortfoză a iubirii. 
Căci iubirea e suflet şi trup, spirit şi ma- 
terie : prietenia e numai spirit, e sufle- 
tul singur, în toată puritatea lui. Iubirea 
e o frumoasă slăbiciune omenească, peste 
care trec adieri de dumnezeire. Iubire 
pură, prietenia e dumnezeire fără slăbi- 
ciune. Prin miracolul ei, sufletele noastre 
se iniţiază în divinitate. 
ste 

Dar iată un al doilea miracol: prietenia 
trăește în libertate. Este singurul mare 
sentiment uman cu adevărat liber, singu: 
legătură contractată în voe, fără nici o 
constiângere. 

In adevăr : venirea noastră pe lume este 
legată de întâmplare. Hazardul ne 0ă pă- 
rinți, fraţi, rude. Afecţiunea pentru ei e 
nhotăriţă de legătura de sânge şi de tra- 
iul în comun. (Aşa ss face că memwrii 
unei familii se iubesc mai întotdeauna și 
nu se înțeleg mai niciodată ; eunirea-lor 


Eigiataua bunur. 


i n a a e i a 


de ION PILLAT 


dar cu atât mai periculoasă cu cât nu co- 
respundea cu nimic real. Astfel mișcarea 
aceasta adânc neserioasă și cu totul străi- 
nă, sufletului autohton a reuşit să com- 
PR Pasti SE UR ai iii Bpiritaă ge dotata: dan 
chiar și termenul de „modern“ în lite- 
ratura noastră. 

Fac cu  dinâdinsul o diferenţă între 
„modernist“ și „modern“, cum pentru 
mine există un șanț adânc între „tradiţia 
vie“ singura valabilă, şi „tradiția moartă“ 
sau “tipic*“ care împrumutând legile repe- 
tiţiei mecanice, neavând spontaneitatea 
creatoare a vieţii, e hărăzită unei paraii- 
zări progresive, unei veșnice sterilităţi 
prin lipsă de imaginaţie vitală, unei seni- 
lităţi continue și congenitale. „Moderniş- 
tii“ sunt faţă de adevăratul spirit modern, 
ceea ce sunt urmașii „tipiculu” faţă de re- 
prezentanţii tradiției reale: niște simple 
automate, cărora le lipseşte, într'o parte 
ca și într'alta, puterea de a trăi Singura 
diferenţă dintre ei îmi pare următoarea: 
„moderniştii“ maimuţăresc prezentul, „ti- 
picarii“ se mulțumesc să maimuţărească 
tzecutul. Amândouăra le scapă însă feno- 
menul creator de viaţă literară. 

In ce mă privește nu văd antagonism 
între dânșii precum nu-l văa nici între 
reprezentanţii spiritului modern şi par- 
tizanii tradiţiei adevărate.  Antagonis- 
mul îmi apare însă profund între „,mo- 
derni“ şi „modernișşti“, între „tradithona- 
liști“ și „tipicari'“, între “apărătorii trecu- 
tului nemuritor întrun prezent pururi viu 
şi sectanţii vremurilor perimate sau a mo- 


a i te Po 
(Urmare în pagina 2-a) 








este un joc al întâmplării). Deaceea mi se 
pare că cel mai frumos omagiu pe care 
un fiu l-a adus vrodată tatalm său se pă- 
seşte în cuvintele lui Horaţiu, când spune: 
„Tatăl pe căre mi l-a dat natura este a- 
cela pe care l-ar fi ales și sufletul meu“ 
(Sat. 1, II, 89). Şi deaceea mi se pare că 
greşim când recomandăm tinerilor să-și 
iubească prietenii ca pe părinţi sau ca pe 
fraţi. Mai firesc ar fi să-i sfătuim să-și 
iubească părinţii şi fraţii ca pe prieteni. 

S'ar părea că libertatea alegerii, cu care 
am caracterizat prietenia, există şi în iu- 
bire. S'ar părea numai. In realitate, de ce 
iubim o femee şi nu alta? Romancierii 
vremii noastre, care au analizat cu o rară 
ascuţime psihoiogică toate sentimentele o- 
mului, răspund cam în felul următor: a- 
legem o temee și nu aita, pentrucă, ea 
ne-a surprins într'o anumită stare de spi- 
rit. Iubim o femee pentru adâncul ochi- 
lor, pentru sunetul glasului, pentru culoa- 
rea părului, pentru seninătatea  frunţii, 
pentru desenul gurii, pentru linia umăru- 
lui, — pentru atâtea alte pricini care e- 
xistă, toate, în afară de noi și care ele 
hotărăsc asupra alegerii noastre. Imi vine 
în minte vorba crudă dar susestivă a se- 
verului Blaise Pascal asupra nasului Cleo- 
patrei. Dacă năsucul Cleopatrei, gândea 
Pascal, ar fi fost puţin mai scurt sau pu- 
țin mai lung, cum Sar mai fi schimbat 
soarta lumii ! 

Prietenia este. asa dar, o legătură eli- 
berată şi de sentimentul de datorie care 
ne leagă de familie, şi de toate contingen- 
țele---care- fac-din iubire o priete;... im- 
Lapi zile i îi dand e| 
O E), ref 


Odă. | 


LDA 


ANUL XLVII «e No.! 
SÂMBĂT 


Ure 
Punct de plecă 


Când în viaţa civilă a unei ţări, activita- 
tea literară este privită ca secundară faţă de 
alte manifestăgi ale spiritului, o mulţime de 
neînţelegeri destul de grave își fac apariția 
cu privire la scriitori şi menirea lor. . 

Primul lucru care se uită este împrejurarea 
că scrisul literar constitue totdeauna 0 ac- 
tivitate de diferenţiere, de intimitate şi voce 
ție. Judecându-se rău rezultatul muncii li- 
terare, — o carte, care poate părea nesemnifi- 
cativă la o epocă dată, — neconsiderarea 
cade deopotrivă asupra personalităţii auto» 
rului. 

Odată cu opera, se acoperă şi el cu umbra 
nepăsării şi a îndoelii. 

Dar, păcatul împotriva vocației creatvare 
este un păcat împotriva tradiţiei culturii. Ar- 
tistul se pregăteşte pentru creație, după ri- 
tualul tradiţiei. Gândul că el continuă voca- 
ţia înaintaşilor, îi dă încredințarea că și voca= 
ţia sa va fi onorată în posteritate. Si el se 
va afla în sirul celor cari au transmis focul 
sacru. 

Niciodată nu trebue înfrântă sau turburată 
năzuința de creaţie. In suma ei de nani» 
festări și strădanii reluate zi cu zi, se 
înoadă permanența elaborării, a vegh=i inte- 
lectuale. Idealul formal, după care se inchea- 
gă cultura, își află chezășia în șovăelile tra- 
iului modest si de multe ori trist. al creato- 
rului. 

El îşi oferă rodnicia interioară pentru ca 
să comunice dela generaţie la generaţie, cul- 
tul efortului şi al construcţiei. In ființa sa 
îşi află rădăcini voinţa de valoare, orgoliul 
originalității. Creatorul întreţine în lime nu» 
bilul joc al diferenţierii prin vis; el cu 
noaşte secretul transfigurării care schimbă 
chipul existenței și o apropie de frumusețea 
veşnică; ne învaţă bucuria regăsirii în noi 
înşine şi libertatea unică a depăşirii. 

Deaceea neînțelegerile îndurate de cei 
cari reprezintă cea mai frumoasă uin tra- 
diții, mau nici un efect, în sensul că 
nici nu-i convertesc şi nici nui fac 
să abdice. Ca orice iniţiere, activitatea crea- 
toare își păstrează nctura sa ireversibilă. 
Certitudinile ivite în suflet, rămân câştigate 
până la sfârşit. Este o imposibilitate pentru 
spirit să-şi tăgăduiască viziunile, să-şi astupe 
cărările spre reniuneag. visului şi a lontasti- 
cului. Aceasta ru mai poale ji uuată dupu 
ce a fost cunoscută. Depăsirea realului, odată 
încercată, devine o modalitate organici a 
făpturii. 

Vremurile de neînțelegere a creatorilor de 
cultură nu aduc cu ele şi moartec spiri= 
tuală a acestora. Rolul secundar şi:l joacă 
omul de talent cu destulă seninătate. iar spâ= 
ranța restaurării  eranhiilor pe care o va 
aduce timpul, îl ajută să îndure cu bravură 
singurătatea. A crede contrariul despre meni- 
rea creatoare, însemnează „pierdere de 
vreme, nebunie şi simplicitate”, după cum 
spune Prometheu al lui  FEshil, celor cari îl. 
sfătuesc să se  pocăiască, spre a-i  uviceta 
chinul. 

Im revista noastră, pornim deci la drum cu 
ştiinţa că activitatea literară este judecată 
astăzi ca lăturalnică între preocupările 'româ= 
neşti acute. Dar noi credem că avem de u face 
cu o erezie obișnuită dese ori în istorie, când, 
în momentele de exaltare, alte centre di ma» 
nifestare ale spiritului par a se ridica pe 
primul plan. De fapt, în ceasurile de exrale 
tare ale istoriei, activităţile nu se mai se- 
pară calitativ, ci toate sunt solidare şi coope- 
rează pentru determinarea conţinutulu: nou 
ul culturii 

In paginile „Universului Literar“, vom 
revendica întâetatea şi libertatea nobilă n 
oricărei activităţi creatoare și vom încerca 
să restatuim slujitorilor culturii, prestagiul 
lor de „aleşi”. = 





PN N N N N a a ii a 


pură. Iar dacă, mai târziu, prietenia se 
poate transforma în serviiuie, apoi ea 
este, cum zicea Platon, o servitute volun- 
tară. Aşa se face că trădarea iuvitei sau a 
rudei lasă de obicei, în sufletul nostru, 0 
rană mai puţin trainică şi mai puţin a- 
mară decât trădarea unui prie:en. 
“e 

Tineretul nu mai cultivă astăzi, în ace- 
eaşi măsură ca odinioară, fioarea Iară Și 
scumpă a prieteniei. In epoca vitezei, ti- 
neretul nu mai are timp pentru prietenie, 
cum nu mai are pentru poezie; abia dacă 
timpul ajunge pentru sport. 

Prietenia, de altfel, nici nu se cultivă așa 
de uşor; viteza o ucide. Prietenia € floa- 
rea reginei. O fioare care are neove de a- 
meţitoare înălţimi și de aer tare; îi tiebu- 
esc creştetede munţi și albe zăpezi fără 
moarte. Ea nu trăește decât ia mar: alti- 
tudini morale, într'o atmosferă de puri- 
tate a inimii, asemenea cu aceea a îăne- 
zilor veşnice, pe care încă nu ie-a atins 
picior de sălbătăciune. Deci nu e deajuns 
să îndemnăm tineretul s'o cultive: tie- 
bue mai întâi să creăm climatul moral în 
care prietenia să se poată dsesvolta, 

„L'histoire, zicea Taine, n'est que Yhis- 
toire du coeut'“. (Istoria nu e decât poves- 
tea, inimii). Nu ştiu dacă omenirea ate în- 
tr'adevăr aceeaşi istorie cu a inimii Sale 
dar sunt sigur că omenia ni există decat 
de cână există inimă. Şi nu e inimă cati 
să merite acest nume accea în cale ns 
tremurat niciodată fiorul dumnezeesc ă. 
prieteniei. 





2 











 Yendinţa si obiectivitatea 
literară 


In termenii ei vechi, problema „artă pentru 
artă sau artă cu tendință“ a devenit cu totul 
neînţeleasă. 

Gustave Flaubert este de fapt și, cerându-mi 
iertare că întrebuințez expresia astăzi depăşită, 
un scriitor „cu tendinţă“. Nici un scritor nu 
este obiectiv din simpla rațiune că numai știința 
este obiectivă, şi ea însăşi în măsura în care 
se bazează pe experiențe. Orice scriitor nu nu- 
mai că participă afectiv, (opera nefiind altceva 
decâț un fruct al sensibilităţii lui), la literatura 
pe care ne-o prezintă ; dar, e de subliniat lucrul 
escnțial că arta este lumea văzută subiectiv, 
adică din punctul de vedere al artistului. Ten- 
dinţa nu însemnează altceva decât aceasta : „lu- 
cruri văzute dintr'un anumit punct de vedere“. 

Sau: „înfăţişate într'o anumită lumină, pe 
care autorul o crede cea potrivită lucrurilor 
înfăţişate“. Dacă autorul insistă,  accentuiază 
puţin „culoarea“ în care cl vede lucrurile, opera 
de artă înfăptuită capătă un caracter demon- 
strativ. Dar nu există operă literară însemnată 
care să nu aibe caracter demonstrativ, care să 
nu fie ceva pe care scriitorul a vrut să-l de- 
nunţe, să-l apere, sau să-l condamne; și mai 
ales, nu există operă literară, cu înfățișare cât 
de obiectivă, în care să nu fie puse personagiile 
într'o anumită încadrare, plănuită, condusă de 
autor. Fie că ele se mișcă cu oarecare aparenţă 
de libertate, fie că sunt împinse, forțate de su- 
biectivitatea autorului, ele nu apar decât aşa 
cum a vrut autorul să le facă să apară, depen- 
dente, adică, de viziunea lui, de atitudinea lui 
socială sau religioasă, metafizică, morală sau 
politică. 

„Tendenţionismul” nu apare cu stridență, de- 
cât atunci când e nesincer, când autorul mu 
spune ce crede, dar ceea ce cred alţii, un grup, 
un întreg partid care-i dicțează o atitudine ne- 
personală. Când ia aţitudine deagata. 

Gustave Flaubert, autorul luat ca mode! de 
toate istoriile literare, pentru obiectivitatea lui 
realistă şi scrupulozitatea-i ştiinţifică, nu face, 
în toate operele sale, decât să demonstreze. „Ma- 
dame Bovary“ astiel, nu e altceva decât demon- 





de EUGEN IONESCU 


strarea căo proastă lectură și educaţie roman- 
tică poate duce la dezastre. „I/Education senti- 
mentale“ e o satiră a  reveriilor romantice, a 
falsului, a moravurilor lumii dela 1840, literare 
şi politice; a falsurilor, a locurilor comune ale 
secolului al XIX-lea. Tot ce a făcut acest ju- 
rist, ma făcut decât pentru a arăta, pentru a 
combate, pentru a demonstra, — şi, prin urmare, 
cu o anumită tendinţă, bine definită. Dar toată 
literatura lui Flaubert este, poate, o luptă împo- 
triva romantismului pe toate planurile. 


Am spus, mai sus, că nu există operă literară 
Ge seamă, reprezentativă, în care să nu se fi 
demonstrat ceva: Dostoiewski, Tolstoi, Balzac, 
Moii&re, Corneille, ş. a. m. d., ca să citez absolut 
la întâmplare; şi mai înainte, Horaţiu, Sophocle, 
Aristophane, n'au făcut decâţ să demonstreze, 
să atace, să apere. Un lucru însă garantează 
realizarea artistică a tuturor operelor de scamă: 
arta să sc realizeze pe deasupra tendinței; sau, 
mai bine, prin cristalizarea unei lumi vii, unei 
dramatizări, şi trăiri umane a problemelor. 


Răceala lui Plaubert nu însemnează obiecti- 
vitate, adică lipsă de atitudine, — ci mascarea 
celui care mişcă marionetele, de după cortină,— 
pe când romantismul nu înseamnă decât de- 
mascarea lui. Unul își modulează vocea, își 
schimbă acentul, pentru a face să se creadă că 
vorbesc mai multe personagii; celălalt apare, cu 
sforile în mână, și interpelează lumea din sală. 

Grija ştiinţiiică şi realistă a lui Flaubert nu e 
decât o problemă de stil. Romantismul, în focul 
atitudinii, nu-şi mai controlează limbagiul, ca 
orice retor: iar realistul Flaubert încearcă, în 
permanenţă, să se exprime precis şi cu sânge 
rece, 

Realismul lui Flaubert descinde din cel mai 
pur clasicism, — iar purismul lui artistic nu 
însemnează decât înlăturarea frazelor inutile, 
atenţie tehnică, economie extremă, oroare de 
inutil, păstrarea calmului. 

Și, în fapt, tot atât de subiectiv ca şi roman= 
ticii, — Flaubert nu face decât să încerce să-şi 
mărească şansele de a îi crezut. 





Poezia iugoslavă 
contimporană 


In „Revue internationale des ctudes balkanie 
ques“ d. Miodrag Ibrovac (Belgrad) semnează 
un studiu „La poesie yougoslave contempo- 
raine“, E interesant să cunoaştem acest studiu, 
cu atât mai mult cu cât Iugoslavii ne sunt pria 
eieni, iar vecinătatea lor, prin raporturile fi- 
reşti ale trecutului, a însemnat ceva în tradiţia 
noastră culturală. 

Până acum, poeziei contimporane jugoslave nu 
i s'a dat nici o atenţie, la noi. Singur d. A. Ba- 
lotă a făcut un valoros studiu, asupra lui Yvo 


„m WYnjrorisi, îm tm dâm wi, fiu «olnhararo ou poo- 


tul Radu Gyr, ne-a prezentat aspecte din epo- 
sul jugosiav. Profităm de acest prilej şi spu- 
nem, ca 0 sugestie, că un specialist ca d. Anton 
Balotă şi un poet de talia d-lui Radu Gyr, ne-ar 
putea dărui o prețioasă antologie a poeziei ius 
gostave contimporane. 


?, 
... 
Y . 


Poezia iugoslavă își înţige rădăcinile în 
tradiție, Ca aspect general, ea se sprijină în 
deosebi pe jrământările de veacuri ale ucestui 
popor viteaz, care-şi cerea dreptul la o liber- 
tate deplină. Incă din primele încropiri ale 
literaturii culte, toate tendințele converg spre 
acegsță matcă. Pornind dela Gundulici, poetul 
Renașterii iugoslave și ajungând în sec. XIX 
cu poeți ca Njegos, Mazuranici, tot materialul 
din care se inspiră este al trecutului istoric. 

Dar în secolul XX se arată mişcarea moder- 
nistă. Urnit cam pe la 1885 de către Ilici Kranj- 
cevici și Askerc, după 1900 modernismul înce- 
pe să se impună. Cu şi la noi, mișcarea nouă 
era o ejlectare a tendințelor parnasiene şi sim= 
boliste a „ariei pentru artă“, venite cu deose- 
bire din Franţa. Inspirația caută să se imbogă- 
țească, expresia e mai căutată şi cu rezonunţe 
sujleteşti mai subtile. Dar, şi dici e necesar să 
remarcăm un fapt: Cu toate că acest curent 
e de factură streină, totuş poeţii iugoslavi n'au 
părăsit motivele de inspiraţie ale sufletului iu- 
goslav, Sentimentele s'au spiritualizat, s'au scu- 
turat de rugina ce le cuprinsese, dar poeţii au 
păstrat cu dârzenie specițicul lor naţional, al- 
toind pe acest specific, metoda nouă venită din 
afară, Această fericită îngemănare schimbă toa 
taj concepția despre artă de până atunci. Pe 
canavaua însorită a tradițiilor, pasul făcut a 
însemnat o iluminare, o îmbogăţire a mulajului 
artistic şi o nouă vigoare în ceea ce priveşte 
concepţia. Acum uu apărut operele clasice ale 
unui Rakici, Nazor și Zupancici. Poeţii au îm- 
brățișat toate aspectele vieţii, dar toţi s'au re- 


de Dan C. Bălteanu 


zemat exclusiv pe tradiție, mai ales că dezide- 
ratul strigat prin negura secolelor, libertatea, 
rămânea ca un ecou al tuturor năzuințelor. 

1n vremurile de cumplită băjenie ale războ- 
iului mondial, eroismul iugoslav a atins culmi- 
le ceie mai înalte ale sacrijiciului şi a dat naş= 
tere deasemeni unei poezii eroice, în care sau 
cântat virtuțile soldatului jugoslav. | 

După războiu, omui liberat în sfârșit, devine 
aitul. Mai ales întâlnim ca şi la noi, o goană 
jebriiă după originalitate şi singularizare. Tine- 
larami do sohimbări, auiuptă tome îndrăa 
neţe: conjlictul dintre conștient și subconștient, 
dintre individ şi societate, jocul de contraste 
duc, neânlăturat, dela curentul naționalist, la 
unul, internaționalisi. E o perioadă decadentă 
a poeziei jugosluve, In această stare de lucruri, 
când în poezie se caută nu realizarea deplină, 
ci inovația, apare ca o consecință imediată ex- 
presionismul, importat din Germania. 

Extremismul se întinde cu repeziciune până 
când în 1924 se îmţiințează la Belgrad o su- 
cursulă a suprarealismuiui francez, gen Angre 
Breton. Mişcurea se semnalează prin apariţia 
câtorva reviste şi plachete de versuri, în jrun- 
tea cărora se așează placheta „Les cing cos 
chets" a lui Aieksandar Vuco. Dadaismul, alt 
curent decadent, lansat de Tristan Tzara este 
reprezentat de poetul Dragan Aleksici, care a 
recunoscut în urmă că dadaismul a fost mai 
curând o mişcare filosofică, decât una literară. 

Dar, lucru foarte semnijicativ, suprarealiştia 
iugoslavi sunt conservatori: cuvintele întrebu- 
ințate sunt cele ule limbii lor. Mişcarea n'a pus 
tut aveu succes din cauza ermetismului ei câ- 
teodată patologic, care nu se putea adresa de- 
cât iniţiaților. 

Poezia iugoslavă însă s'a scuturat de aceste 
balasturi. Bunul simţ şi seninătatea încep să 
se danteleze şi să ridice poezia, după experien- 
jeie avuie, ia înălțimea şi strălucirea pe care 
trebuie s'o aibă. Rândurile sau strâns și opex 
raţia de epurare a început. Nu trebuie să se uite 
însă că lirica iugosiavă, chiar atunci când în- 
cearcă divertismente lăturalnice, nu părăseşte 
matca ei originară, ci rămâne totuș conserva- 
toare. Drumul pe care, până acum, l-a parcurs, 
e o căutare de zări noui, şi'n acelaş timp o che- 
zășie că ea nu se află decât pe drumul cel bun. 

Acestea sunt aspectele mai deosebite ale liri- 
cei iugosluve moderne. Le-am enunțat numai, 
cu dorința de a îndemna spre o cunoaştere mai 
temeinică a literaturii iugosluve, 


ii 
vii, 





DIA ȘI EVOLUȚIA LITERARA 


(Urmare din pagina 1-a) 


p- 


1 


dei menită să piară prin însuşi caracte- 
rul ei de a nu reaa decât actualul pur. 


Când la lumina acestor adevăruri o0b- 
servăm mișcarea noastră literară şi în spe- 
cial cea poetică, mai caracteristică și mai 
ușor deci să Lie definită -— unele consta- 
tări se impun de la sine cu o rorță ele- 
mentară. 


Mai întâi, că a fi în poezie tradiționa- 
list nu implică de loc de a simţi în mod 
„fosil“ și de a reda această simţire într'o 
formă lipsită de aporturile firești ale 
evoluției artistice. Factorul viață, fără de 
care poezia nu poate exista și care-și trage 
firesc şi inconștient obârșia din sufletul 
colectiv al neamului, el însuşi depozitarul 
tainic al vremii trecute, nu e Insă singur 
suficient. Mai trebue poeziei ca să trăiască 
factorul artă, adică acea stranie și unică 
imbinare de fond şi formă care decide 
muzicai și peste valoarea numai logică a, 
poemei, de trăinicia în timp a minunii or- 
ganice ce ne înfățișează, orice capodoperă. 

Astfel înțeleasă, tradiţia literară cu ră- 
dăcina înfiptă în trecutul viu al simțţirii 
strămoșești, dă lăstare mlădioase, naște 


cu frunze verzi umbratul actual al sensi- 
pilităţii moderne şi în muguru ei  noui 
pregătește adâpostul viitorului. Aceasta 
firesc, căci întrun suflet care nu se vrea 
desrădăcinat, menit uscării sterile pe ogor 
străin, trecutul, prezentul și viitorul se 
leagă armonic şi de la sine. 

De aceea o tradiţie adevărată, care con- 
densează în ea tot; ceea ce veacurile au 
păstrat de preţ şi viu în sutletul unui 
popor, iși anezeaxă organic și partea eter- 
nă a epocei, partea veşnică din sensibili- 
tatea cea mai modernă. Eu unul nu Con- 
cep o tradiție poetică valabilă care să nu 
Jie întotdeauna actuală, adică MODERNA. 
Căci în literatura sa modernă — nu „mo- 
dernistă'“'* — neamul își oglindeste actual 
sufletul lui de totdeauna. Putera deci 
spune tot atât de drept că adevărata tra- 
diţie e evoluţia firească a spiritului mo- 
dern în decursul timpului, precum putem 
inainta cu tărie că „moderniștii“' de azi 
vor forma tradiţia moartă a „tipicarilor“ 
de mâine. 


ION PILLAT 





UNIVERSUL LITERAR 








E 
[Mia 


19 Februarie 1938 


ŞANIIER LIIERAR 


Scriitorul 


de vastă cultură și temutul polemist d. 
Camil Petrescu lucrează în prezent la un 
volum despre  „Noocraţie“ (doctrina şi 
metodele ei), fără intenţii politice, deși 
metoda va privi, desigur, partea politică. 

D. Camil Petrescu are pe şantier vreo 
patru cinci piese de teatru, dintre care 
până în vară va termina una, Qacă va 
simţi că are interpreţi pentru ea. 

Domnia sa pregăteşte deasemenea capi- 
tolul despre Husseri din Istoria filozofiei, 
editată de Societatea română de filozofie 
și se străduește să scoată un nou număr 
(al câtelea ?) din revista „Foot-Ball“, a 
cărei polemică literară va fi tot atât de 
scânteetoare. 


Editura 


„Cartea Românească“ a îmbogăţit în ul- 
tima vreme vitrina cărţii bune cu o sea- 
mă, de retipăriri din clasici. 

Operele iui Eminescu, Caragiale, Coșbuc 
Alecsandri, Ispirescu, Vlahuţă, Slavici, Ga- 
ne, sunt înfățișate în ediţii crițice, de a 
căror aparatură științifică rămâne să dis- 
cutăm în viitor, 

Deocamdată, subliniem preocuparea de- 
osebit de lăudabilă a acestei edituri de a 
reda circulației literare cărţi pe care nu- 
mai norocul ţi le putea scoate înainte pe 
la vreun anticar oarecare. 


se 


Tot din teascurile acestei edituri au ie- 
șit în ultima vreme o întreagă serie de 
volume noui dintre care vom remarca în 
prim loc retipărirea romanului de războiu 
al lui Cezar Petrescu, „Intunecare“, „,Se- 
cretul Anei Plorentin“, romanul colabora- 
țorului nostru d. Ionel Teodoreanu, care 
prezintă în curba carierei literare a d-sale 
o fază ascendentă, am zice de revenire, și 
volumele de versuri „Carte pentru domni- 
ţe“ (poeme) de Virgil Carianopol şi „Cu- 
nuni uscate“ a poetului autentic Radu 
Gyr. 

«% 


Se anunță deasemeni câteva preţioase 
volume a căror apariţie va stârni interes. 

D. i. Simionescu, harnicul popularizator 
al ştiinţei și al frumuseţilor românești are 
sub tipar volumul „Tinere, cunoaşte-ţi 
ţara“. Este, să recunoaştem, un titlu care 
spune mult. Pentrucă o parte din „tinerii“ 
cărora li se adresează d. I. Simionescu se 
întâmplă foarte rar să se ducă la Paris 
după ce și-au cunoscut țara, despre care 
au totuşi păreri. Ce fel de păreri nu e greu 
de ghicit. 

Cartea aceasta va fi un îndreptar pre- 
țios pentru toţi acei cari vor înţelege că 
numai dela cunoașterea, realităţii româ- 
neşti se poate purcede 12 o muncă în a- 
devăr constructivă. 

? 


O retipărire de covârșitor interes va fi 
aceea a Iliadei, în traducerea măiastră a 
căutâtorului de frumos care este poetul şi 
profesorul George Murnu. 

se 

Operele postume ale lui Topârceanu 
vor stârni bucurii și tristeţi. 

Bucuriile regăsirii duhului sprinţar din 
„Balade vesele și triste“, „Parodii origi- 
nale“ și „Migdale amare“ și tristeţea, pier- 
derii premature a celui care a pictat în 
cuvinte tabloul nemuritor care este „Ba- 
lada popii din Rudeni“. 


., 
“ 


Romanul „Gorila“ al d-lui Liviu Rebrea- 
nu, aşteptat cu nerăbdare şi anunţat cu 
insistenţă, va vedea în fine lumina tipa- 
rului peste cel mult trei săptămâni. 


i 
Mircea Eliade, a cărui putere de mun- 
că e cu adevărat impresionantă, face ulti- 
mele corecturi romanului Viaţă nouă ce 


va apare în curând în editura Alcalay, ca 
şi romanul d-lui Rebreanu. 


ici 


Urmând unei interesante serii de biogra- 
fii romanţate ale lui Gingis Khan, Robespie- 
rre, Danton, povestea dragostei dintre ma- 
rele Napoleon și tânăra poloneză Maria Wa- 
lewska este înfățișată de Octave Aubry cu 
înțelegere şi duioşie. 

Cartea este mai degrabă un roman decât 
o biografie romanţată. Aubry respectă însă 
pe cât posibil, adevărul istoric, ceea ce con- 
stitue o valoare în plus. E o povestire de 
dragoste sinceră, străbătută de un cald |i- 
rism. 

Asupra traducerii vom avea de spus mai 
multe când vom reveni. 


«e 

Barbu Dănciulescu, cunoscut  publi- 
cului cetitor dintr'o activitate încredințată 
periodic diverselor reviste literare, — a 
făcut să apară un volum de esseuri și stu- 
dii, — intitulat „Intre umbră şi lumină“, 

Conţinut, de un material în care se răs- 
frâng reale calităţi de subtilă intuiţie și 
Gisciplină spirituală, volumul se va- 
lorifică până la uţilitate și prin necesarul 
problemelor desbătute toate — la stricta 
lor actualitate. 

Năpădite de un sentiment discret de în- 
fiorare românească și etică, din miezul lor 
se degajează dragostea de virtute spiritu- 
ală ca și grija și seriozitatea cu care sunt 
tratate. 

Un stil cald pe alocurea dar cu sinuo- 
zităţi de curată cerebralitate, arată lămu- 
rit diagrama unui talent autentic, din tot 
cuprinsul volumului. 

Cartea aceasta se impune cu chezășia 
iti viitoare înfăptuiri de valoroasă cre- 
aţie. 


:€, 
o 


D. George Dorul Dumitrescu va publica 
în editura Fundațiilor culturale regale „Mo- 
nografia orașului Chișinău“. 


1. Valerian, directorul revistei „Viaţa li- 
terară“, a pus punct romanului „Ora 2 
noaptea. 

Cu acest prilej va apare desigur şi „Viaţa“. 


$ 


Virgil Gheorghiu a anunțat un volum de 
versuri în editura Fundaţiei. 


* 


Tudor Scarlat al cărui nume l-am citit des 
în ultima vreme dedesubtui unor articole 
pline de vervă, aşteaptă să-şi găsească edi- 
tor pentru romanul „Viaţa la întâmplare“. 


Tânărul poet Stelian Constantin, care a 
abordat un gen ingrat de poezie, poezia pe- 
trolului, a pus la punct un volum de versuri 
„Sângele pământului“. 


?, 
. 


Simion Stolnicu are gata de tipar o cu- 
legere de poezii ce reprezintă o fuziune în- 
tre maniera d-sale anterioară de a scrie şi o 
poezie limpede cu rădăcini în autohton și un 


volum cuprinzând 5 nuvele fantastice inti- 
tulat „Ruleta“. 


Puţină polemică 


O revistă 


al cărei titlu conține un dublu neadevăr 
continuă să apară în virtutea unei irerţii 
pe cate am îi dorit-o aplicabilă numai în 
fizică. 

Străină de sufletul românesc, ea își 
trăeşte ultimele clipe, din contribuţiile — 
trebuie să recunoaștem, lăudabile — ale 
unor cercetători în domeniul istoric lite- 
rar, 

Restul sumarului : Naționalismul în li- 
teratura... americană( ! ?), Academia u- 
morului francez, Aforisme de Monther- 
lant, o traducere lamentabilă din Piran- 
dello, Centenarul nașterii Cosimei Wag- 
ner, o traducere din M. Zoscenko, Mau- 
vice Ravel, A murit Ferdinand Brunot, 
Elinor Glyn, la împlinirea a trei sferturi 
de veac, Cartea străină Pearl Buck, un 
Jules Romain italian : Leonida Repaci; 
Insemnări și polemici unde e vorba de... 
dW'Aubigne, Saint Just, Serge Liiar, Pierre 
Dupuy, Hans Carossa. In tine două revis- 
te: Voix europâennes şi Viaţa românea- 
scă. Nici măcar polemicile, lipsite de duh 
ale lui Mihai de sevă stors care înjura pe 
vremuri hebdomadar revistele de dreapta 
Starmă piatră şi Ideea, liberă, 


Am fi vrut să polemizăm cu această 
revistă, poate chiar cu domnul de mai 
sus, pentru hazul scrisului acestui autor 
al vârturilor boante de spadă, dar, vai, 
în locul penei ne-am trezit în mână cu o 
lumânare. 


La căpătâiul muribundului uităm gre- 
șalele sale din ultima vreme şi ne amin- 
tim de ce a fost odată. 

Nu-i dorim decât să știe să moară demn, 
așa cum a trăit odinioară. 


Pentru poezie 


timpurile, sunt tare grele. 

Coloanele tuturor revistelor, mai mult 
sau mai puţin literare, sunt totuși pline 
de versuri. 

De versuri da, dar nu şi de poezii. 


Şi totuși 


românul s'a născut poet, chiar dacă nu 
ţine să moară astfel. 

Dacă vreţi o dovadă, iat-o: Un domn 
din Moldova „văzând atâtea versuri fru- 
moase'“ şi „văzând cdi așa uşor ae com- 
pus“, a făcut și d-sa „douăzeci de ver- 
suri“ (recte poezii) pe care ne roagă 
„dacă suntem buni“, iertându-l că ne-a 
„intrerupt dela serviciul ce cu onoare 
cunducem', să le publicăm. 

Una din „versuri“ e intitulată „Priete- 
nia de altădată“, şi vorbeşte despre „doi 
vulțuri“ care „impreună ei zburau şi-așa 
de bine Doamne. Ei mi sen păcau“. 

Ei, dar dela o vreme, sa stricat căruţa 
pentrucă, ce vreţi ? 


„Așai vulturul tânăr 

Când âi crește aripeoare 
Părăsesc pe cei bătrâni 
Și 'n cepe ca să zboare“ 


Poetul nostru, ale cărui douăzeci de ver- 
suri, acoperă un caiet de dictando scris și 
liniat cu mare grijă a avut şi un vis, 
visul lui, care sună așa: 


Am visaț un vis 

Parcă era o zi de primăvară 
și pentru prima dată 

Am ieșit afară. 


Nu mai putem spicui din versurile bar- 
duiui moldovan, pentrucă îndată după 
citirea strofei de mai sus i-am trimis te- 
legrafic caetui cu versuri atât de necesar 
în asemenea momente. 


Ultima carte 


a d-lui Camil Petrescu, teza sa de docto- 
rat, „Despre modalitatea estetică a tea- 
trului“ este destul de greu de urmărit, din 
cauza specializării expunerii, fiind o lu- 
crare în primul rând de filozofie. 

Sunt o seamă de cititori şi cititoare — 
cari, după cum se va vedea, se așteptau 
la alţceva. 

Iată dovada : 

La orele 2 după miezul nopţii, trezit de 
zbârnâiala insistență și nedorită a tele- 
fonului, d. Camil Petrescu a fost silit să 
suporte următoarea conversaţie cu o 
duduie al cărei glas cristalin ar îi produs 
poate alt efect în alte împrejurări : 

— Allo, 6. Camil Petrescu ? 

— Da. Camil Petrescu. 

— Dumneata dormeai ? 

— Da duduie, era tot ce puteam face 
mai bun la această oră la care nu văd de 
ce nu faci acelaşi lucru. Cred că ești, de 
acord că să trezeşti, pe oameni din somn 
la o asemenea oră nu e tocmai potrivit. 

Deloc convinsă „duduia răspunse: 

— Nu împărtăşesc punctul dumitale de 
vedere, pentrucă nu văd de ce ai dormi 
dumneata când eu nu pot dormi din ca- 
uza cărţii dumitale. 


Intre altele, duduia cu pricina a între- 
bat pe neiericitul iilosot „ce-i aia quiddi- 
tate“ ? 


Asta înseamnă 


că d. prof. I. Rădulescu Pogoneanu a a- 
vut dreptate. E cazul să spunem că la 
examenul de doctorat al d-iui C. P. (la 
care cel ce scrie aceste rânduri a asistat) 
a avut loc următorul diaiog: 

— Aşi fi de părere domnule Camil Pe- 
trescu ca pentru publicul cititor să mai 
diluaţi cartea, so faceţi mai accesibiiă. 

— D-ie profesor, cred că am alte cărți 
mai accesibile cititorilor decât aceasta, 
care nu e scrisă cu intenţia de a căuta 
massele de cititori. 

— Dar eu cred că e destul de greu de 
urmărit chiar pentru o massă de cititori 
de elită intelectuală cum sunt cei ce asis- 
tă la acest doctorat. 

— N'am scris cartea nici chiar pentru 
această categorie intelectuală. 

— 2? Atunci? 

— Precizez că această carte e scrisă 
numai pentru d-voastră cei cinci profe- 
sori cari constituiți juriul examinator. 

Pare totuși excesiv să scrii o carte pen- 
tru cinci cititori, fie ei şi de calitatea 
celor in chestiune. 

De altfel, cartea a apărut, ceea ce ar 
putea însemna că se adresează şi altora. 

E drept insă că, pentru a preveni citi- 


torul cu deprinderi de facilitate, lucrarea : 


a apărut, aşa. cum se cuvenea, în „Biblio- 
teca de filozofiei“, 


RADU A. STERESCU 








Anton Holban 


Sa împlinit un an de la inoartea lui! 


Anton Hoiban. Deslipirea lui din mijlocul . 


nostru este, la această aducere aminte, o 


rană nevindecată, aşa cum va fi ţotdeauna . 
pentru cei cari l-au cunoscut şi i-au în-: 


țeles opera. 


Anton Holban a fost un rafinat analist . 


al vieţii interioare, din categona celor care 
socotesc sufletul lor 
cel mai vrednic spre a fi cunoscut şi răs- 
frânt în artă. Dar pătrunderea propriei 
vieți, complicate prin sensibilitate şi do- 
rinţi, cere de la cel care o încearcă, o cul- 
tură la un nivel cu cele mai alese spirite 
ale vremii. Anton Holban a îndeplinit a- 
ceastă condiție. Opera rămasa de la el, 
conține toate argumentele unei indelungi 
dăinuiri. i 


Expoziţia Neagu Rădulescu 


La începutul lunei Martie se deschide la 
„Mozart al 6-lea salon umoriştic al lui 
Neagu Rădulescu. 

Cunoscut publicului sub două fațete, ca 
scriitor şi caricaturist, Neagu Rădulescu 
aduce în desenele sale umuristice o fră- 
gezime și o tinere.e caracteristică. 


Iată de ce expoziția sa se anunţă foarte : 


interesantă. 


Bibliografie 


In colecţia de popularizare a „Bibliote- 
cii pentru toţi“, au apărut de curând: 

C. Noica : Descartes. 

I. Petrovici : Arte și artiști. 

Anton Holban : O moarte care nu dove- 
dește nimic. 

Mihail Sorbul ; Letopiseţi. 

Panait Istratţi : Moş Anghel. 


?, 
.. 


Dela editura „Ramuri“ din Craiova am 
primit, într'o prezentare tinerească, patru 
volume din Colecţia Uniunii scriitorilor. 
olteni : : 

Ion Biberi — Oameni în ceaţă. 

A. C. Calotescu-Neicu — Sburâturi. 

Doina Bucur — Poeme pentru adormit: 
durerea, 

P. Drăgoiescu — Cap de păpuşe (come-, 
aie într'un act). . 


xi 
Istoria filosofiei moderne 
Volumul li 
A apărut, zilele acestea, volumul al 


II-lea din monumentala operă Istoria fi- : 
losofiei moderne, închinată d-lui Prof. |. : 


Petrovici. Volumul începe cu Kant, expu- 
ne marile sistema de filosofie germană ce 
i urmează, apoi filosofia franceză și en- 
gleză din prima jumătate a sec. XIX-lea 
şi se închee cu un capitol asupra marelui 
gânditor danez Soern Kierkegaard. Co- 
laboratorii acestui volum sunt: Mircea 
Florian, E. Cervenca, Anina  Rădulescu- 
Pogoneanu, Liviu Rusu, Al. Dima, C. Nar- 
ly, 8. S. Bârsănescu, D, D. Roşca, Sorin 
Pavel, Al. Posescu, N. Bagdasar, Al. Clau- 
dian, Gr. Tâuşan, M. Uţă, Eug. Sperantia 
și Nic. Balca. 

Volumul II din Istoria filosofiei moder- 
ne, care cuprinde aproape 600 pagini, se 
prezintă în aceleași excelente condiţii teh- 
nice ca și volumul I. 


neliniștit, domeniul : 





—— 19 februarie 1938 








cestea s'au întâmplat întrun timp 
A uitat în somn, când zilele se nășteau 

în fiecare dimineaţă din ochii copii- 

lor, aşa cum zburau pe ferestre şi 
»alonaşele de săpun din buzele lor. 

Pe-atunci pământul avea draci roși în 
„chivnița“ iadului, cum stau chipărușii de 
toamnă pe scările beciului; cerul avea îngeri 
albi ca putul din pod, pentru umplut pernele 
somnului; luna era soră bună cu soarele, şi 
ca fraţii, trăiau certaţi; și multe, foarte multe 
altele, peste care stăpânea Dumnezeu deasu- 
pra cerului, sclipitor ca un om de omăt ră- 
mas așa dela începutul lumii. 

— Şi cine L-a făcut? 

— El singur. 

Așa a început Dumnezeu în mintea copii- 
lor: El singur. 

Dar și mai aproape decât Dumnezeu, în 

„ Hecare zi a acelei vacanțe de vară petrecută 
„ la moşie, era Domnița. 

Domnița e singură ca luna. N'are părinţi, 
nici fraţi, nici bărbat, nici copii. E albă și 
singură. Dacă luna ar veni într'o noapte pe 

- pământ, să fie altceva șin altă parte decât 
în cer, întocmai ca Domnița ar fi. 

Domnița e mai mare peste toţi. Chiar și 

” țăranii bunici, cei cu plete de Crăciun, se a- 





pleacă în faţa ei, şi-i sărută mâna ca Maicii 
ş Domnului, 
| Biserica din sat îl trimite pe părintele Ne- 
y culai la Domnița, de câtcori are nevoe de pia- 
+ tră, var, zau alte lucruri alhe. 

Tot Domnița a făcut straie de argint sfin- 

ților din biserică, 
i Domnița e îmbrăcată numai eu rochii în- 
 tunecate, dar din mîinile ei pornesc atâtea 

lucruri albe spre satul dintre munți, că poate 
i şi luna tot ea o pune pe cer. Dar copiii adorm 
: prea devreme ca să poată şti ce fac și pe 
- unde-s mâinile Domniței la ceasul cu lună pe 
> vârt de munte. 
- Și munții cu vulturii și nourii, tot ai Dom- 
» niței sunt. Ea spune: munţii mei, satul meu, 
l țăranii mei, pământul meu — până 'n iad? —, 
c pădurile mele — cu urși, cerbi şi căprioare —, 

râul meu — curge prin fundul parcului, adu- 
* când Domniței păstrăvi dela el de-acasă —, 
"livezile mele, stupii mei... 

Domnița spune și: casa mea. Dar nu-i toc- 
L mai așa. Casa Domniței e atât de mare și 
: înaltă, că și biserica satului, dacă sar pleca 
„ numai puţin, lăsându-și ciorile, ar putea in- 
| tra pe uşa de dinfaţă, unde se opresc tră- 
- surile. 

Domniței i-s foarte dragi copiii altora: și 
> cei din sat, şi cei dela oraș. Când îi aude râ- 
: zând, îi strălucesc ochii, iar dacă-i vede cu 

lacrimi, stă de vorbă cu ei până când uită 
„cau plâns. Are jucării și bomboane pentru 
toţi. 

Când cei dela oraş au venit la moșia ei să 
- stea până la toamnă, Domnița le-a spus la 
- ureche: 

— La toamnă am să trimit mamei nişte o- 

braji rotunzi şi rumeni ca merele. 

"Toate se întâmplă acolo cum spune Dom- 
nița: şi în sat, și în livadă, şi în pădure, şi în 
„ser. Când a venit Septembrie, obrajii copiilor 
'sau uitat în oglindă şi au văzut merele Dom- 
iniţei, 

î In etacul Domniței, unde copiii n'au intrat 

p:lecât din întâmplare — cum se întâmplă şi 
'n poveste —, mai frumos decât toate e por- 
“retul călărețului, Nu-i îmbrăcat chiar ca 
făt-Frumos, dar e tânăr şi viteaz în şea şi 

t:salul parcă nechează şi în rama de argint. 

—— Unde-i acuma? întreabă unul dintre 
"»opii, cel care n'are niciodată răbdare să aș- 

tepte sfârşitul poveștii. 

— S'a dus, — răspunde Domnița, 
Departe? 

—- Foarte departe. 
Şi când vine? 

Domnița parcă n'a auzit. E şi mai albă. 

E Și niciodată călăreţul nu s'a oprit dinfaţă, 
a uşa casei Domniței, deși copiii l-au aşteptat 

” n fiecare zi. 

e «e 

. Dar tocmai acuma începe întâmplarea cea 

a ninunată. 

i Nimeni n'a ştiut când a venit circul. Nu- 

- nai Domnița le-a spus copiilor: 

4  — Mâine o să vedeți circul, 

Copiii l-au visat toată noaptea. 

Dimineaţa au venit câţiva nori cu ochi ne- 
„ ?xi, dar Domnița le-a făcut semn să poftească 
a itădată, şi ei au ascultat. A rămas numai 

'erul. 
"-  Rândunele tocmai se pregăteau să plece. 
e și lustruiau aripele și se sfătuiau subțire. 
- Au mai rămas, numai ca să vadă și ele re- 





ALAGBETU 





UNIVERSUL. LITERAR 





4 











FRAGMENT DIN VOLUMUL „OCTAVE“ 
de IONEL TEODOREANU 


prezentația de gală a circului. Ochii copiilor 
au stat în şir cuminte cu rândunelele. 

Servitorii au așezat fotolii de pluș roș, 
chiar în fața casei. Subt al Domniței, fata din 
casă a pus un Covoraș, 


Domnul primar — care-și drege glasul cu 
palma la gură, — domnul învăţător — care 
se uită la copii, și cântă din îluer, — şi Pă- 


rintele Neculai care-i mai alb decât biserica, 
stau cu cinste în jurul Domniței. Servitorii 
s'au adunat pe de margini, mai încolo. Copiii 
stau pe nişte scăunaşe mici, la picioarele 
Domniței. Jar satul s'a strâns lângă poartă, 
pe două rânduri: în faţă, copiii mărunței şi 
înfloriţi în ochi, ca satele de Paști, iar peste 
ei, în spate, oamenii și femeile, cu căciuli, su- 
mane și mustăţi straşnice. Și tocmai în fund, 
munții cu numele lor mari, sau ridicat în 
picioare, cu brazii pe umeri, şi veveriţele pe 
brazi. 

Toţi aceștia sunt ai Domniței. 

Domnița e în mijlocul tuturor, așteptând 
să înceapă reprezentaţia marelui cire Pep- 
pino. 

Li 

Dintâi a venit, cu pas de gumă, familia pi- 
ramidei. Tata — cumplit om, — mama — și 
ea are piept mare, — doi fraţi, două surori 
şi Ingerul. Toţi sunt îmbrăcaţi în negru, ca 
şi cum ar fi ascunși cu pielea goală în um- 
brele lor; numai Ingerul e în roz, cu ari” 
pioare. 

ingerul e de vârsta copiilor, dar fiind In- 
ger nu râde. Are bucle aurii, frizate, ochi al- 
baștri, nas cârn, gutunărit, şi aripioare stră- 
vezii ca libelulele. 

Şi deodată, cât ai bate din palme de trei- 
patru ori, toţi s'au clădit din zbor pe umerii, 
pe ceafa și pe braţele tatei — care s'a bul“ 
bucat de mușchi, — cu Ingerul în cer, plu- 
tind cu braţele în sus. 

E cel mai frumos! Bravo! 

Femeile din sat îl mănâncă din ochi pe In- 
ger. Dacă Ingerul ar fi de zahăr, n'ar mai fi. 

Dar copiii nu se uită decât la voinicul-voi- 
nicilor, cel care-i mai sfarmă-toate decât 
sfarmă-piatră din poveste, 

— Cel mai voinic om din lume. Zmău bre! 
spune unul. 

— Oare poate ridica şi munţii? 
altul. 


întreabă 


că 
După aceea, oamenii circului au adus, abia 





urnindu-le, boambele de fier. 

— Oare-s mai grele decât șase brazi? 

— Sigur, ele-s de fier. 

„Zmăul“ s'a încins cu o piele de leopară, 
şi-a pus manșete de piele cu cătărămi la în- 
cheetura braţelor, s'a bătut peste piept, s'a 
umflat de câteva ori, săltându-și mușchii, ca 
un cutremur de pământ, și-a făcut o cruce, 
a spus o vorbă — are iarba fiarelor? — şi-a 
început să ridice boambele. Când le-a îm- 
pins în cer — fără boi — pe cele mari, sa- 
tul a spus, „ăăă“, şi a rămas cu gura căscată. 

Numai un flăcău spătos — cel zgâriat de 
urși între lațele pieptului, — a săltat din u- 
meri și a mormăit cu glas: 

— Bre-bre, da voinic îi Talianu! la să mă 
încerc și eu. 

Dar „Talianu“, după ce s'a chibzuit, nu i-a 
dat încuviințare să se ucidă cu boambele lui. 
Femeile din sat au dat din cap, dar moșnegii 
au râs pe subt mustață. 

Când a venit însă căluțul năsdrăvan, ţă- 
ranii au început să se scarpine în cap, iar fe- 
meile să-şi facă semnul crucii, trăgând cu 
coada ochiului la Părintele Neculai. Dar pă- 
rintele Neculai moţăie alb ca un brad nins. 

Domnul Peppino, cu pelerina pe umeri, 
îi pune întrebări, iar căluțul năzdrăvan bate 
răspunsul cu copita. 

-— Doamne fereşte! grăeşte cu copita! 

— Una ca aiasta nu s'o mai văzut! 

— Mă rog, da pofteşte-l să răspundă dacă 
Jupânu Moișâ amestecă ginu cu apă chioarâ? 

Căluţul răspunde cu copita, ca dascălul 
Iliuţă cu toaca, da-da-da-da, dând și din ca- 
pul lui zburlit de atâta învăţătură şi știință. 

— Ai văzut, măi? Tăti li știi? 

— Da ci? O băut el un kil la Moișâ? râde 
Moișâ scărpinându-și barba de vulpe, cu ochi 
chiori sub sticla ochelarilor, 

— Da am băut și l-am plătit noi, — tună 
gros flăcăii, 

Şi se face râs mare în ograda Domniței. 

A mai vrut să întrebe un ursuz cu cojoc 
afumat şi căutătură cruntă, dacă i-i credin- 
cioasă nevasta, — dar Domnița a spus că 
deajuns l-au trudit cu întrebări, și căluțul 
năsdrăvan a venit să mănânce zahăr din 
mâna Domniței, 

CA 


.* 


Domnul Peppino şi-a înstrunat glasul, a- 





nunţând-o cu fală pe Miss Lenţa, călăreaţa 
„per force“, care n'are rivală pe continen- 
tele cu oameni și cu fiare, în ţinutul harapi- 
lor și chiar în țara de foc a pieilor roșii. 

Miss Lenţa e ca cele de prin crâșme, când 
copiii pleacă la gară să prindă un tren de 
noapte. 

Miss Lenţa saltă într'un picior pe trupul 
calului cu spată lată, cu copite late şi cu şea 
ca o lopată, trimeţânad o sărutare și spunând 
o vorbă răgușită. 

Miss Lenţa cade pe şea și iar savântă în- 
trun picior de mătasă roză şi atlaz cu sti- 
clării, 

Miss L.enţa are cercei cu străluciri şi râde 
mereu, cu dinţi de păpuşoi răscopt, în dreap- 
ta și în stânga, în sus și în jos. 

Miss Lenţa sparge și străpunge cercuri 
de hârtie, făcând hop la galop. 

Miss Lenţa suflă cu tot pieptul, se răsu- 
ceşte, încalecă de-a'ndoaselea, și pleacă tri- 
meţând bezele. . 

Toţi flăcăii își dau coate şi-și caută fir de 
musteaţă pentru răsucit. 

Domnul Primar bate cu ceatlăul în pământ. 

Dar Miss Lenţa n'a plăcut copiilor. 

ste 

Acuma-i acuma! 

Alle hop! 

Vine August ţuguiatul, făinosul şi buzatul, 
August-tumbă, August-hlizitură, August-cel- 
Prost peste deştepţi. 

Ha-ha-ha-ha! 5 

I-acolo, ca o căpăţină ţuguiată de zahăr. 

— Bată-l mama lui de caraghios! spune 
glasul satului. 

E îmbrăcat cu alb şi puncte negre. 

Vine. Cade. Se ridică. Se împiedică de-o 
gâză, Se sfădeşte c'un fir de iarbă. 

Vrea să vie. Cade. Toate muştile îi pun 
piedică şi nu-l lasă. 

Tare-i supărat pe toate! 

Se rostogolește ca un zar zvârlit. 

Vine de-a berbeleacul, 

Sare ca lăcusta. 

Stă. 

A încremenit. 

Faţă de halviţă, gură buzată până la u- 
rechi, nas țuguiat și cu fes roş. 

Râde ca un sac spart de făină. 

Ii gros. 

Ii slab. 

Se umilă. 


E DESTUL SĂ ZAMBEŞII... 


LA FABRICA DE CIORAPI 





Seful de atelier: ce nenorocire! Lucră- 
toarea asta și-a prins îar părul în maşina 
de tricotat şosete. 


(după Wroble na dachu) 


?, 
Mood 


CONSOLARE ALCOOLICĂ 





i 


— Hai, linisteşte-te dragă. Ți-am spus 
să nu bei niciodată peste măsură, că uite 
ce pățeşti... 

(După Wroble na dachu). 
a» 


NoCd 


La cârciumă 


— Dece bei drâgă până te 'mbeţi? E 
ceva ruşinos! 
— Pentru mine e o necesitate. Trebue 


să beau până văd dublu, căci sunt chior. 


(după Domenica). 


La birou 


Seful : bine domnişoară, nu știi nici 
măcar să schimbi panglica la mașina de 
scris. 

Dactilografa : dumneavoastră credeti că 
Paderewski știe să-și acorde pianul ? 


?, 
.* 


La hotel 


Omul de serviciu : domnule administra- 
tor, pasagerul din camera 802 a plecat 
fără să plătească nota ! 

Administratorul : cât avea de plată ? 

Omul de serviciu : 1400 de lei. 

Administratorul : îar avem o pagubă de 
200 de lei. 

«e 


Greșală de tipar 


— Vezi dragă, spune un domn către pri- 
etenul său, tânărul acesta are întipărită 
pe față inteligenta... 

— Din păcute nu e decât o... gresală de 
tipar. 

+, 


hoc 


La serviciul circulaţiei 


Comisarul : îți atrag atenția, domnule, 
că dsta e al patrulea pieton pe care îl calci 
cu mașina dumitale ! 

Soferul âmator : pardon, am călcat nu- 
mai trei, dar pe cel de-al treilea l-am căl- 
cat de două ori. 


€. 
od 


La uzină 


Inginerul ;: Jonescule, pune te rog mâna 
pe sârmele acelea electrice. 

Flectricianul : am pus, domnule înginer. 

Inginerul: și nu simți nimic? 

Electricianul : absolut nimic ! 

Inginerul: asta înseamnă că nu e firul 
curentului de 5000 de volți. 


., 
.. 


Diferenţă 
Intre prieteni: ce diferență este între 
ploaie și un om distrat? 
— Niciuna. Amândoi cad din nori. 


2, 
bosă 


Neamulţțumire 
Stăpânul (către fecior): te dau afară! 


Nu ești bun de nimic. In fiecare dimineață 
trebue să te sun ca să mă scoli... 


Logică 


— Dece ţi-ai lăsat barbă, prietene? 

— Din cauza automobilului meu. 

— Cum asta? 

— De câte ori mă duceam la frizer ca 
să mă  bărbieresc, mi se fura regulat 
maşina... 

că 


Turism în Scoţia 


Turistul care vizitează, o grotă în Scoţia: 

— Ce frumoasă grotă! Trebue să fie 
foarte veche, 

Ghidul: — O nu. E făcută doar de doi 
ani şi jumătate... 

Turistul: — Eu o credeam naturali, nu 
știam că a fost făcută de mând de om. 

Ghidul: — Această grotă e rezultatul 
unej întâmplări. Inainte nu era decât o 
simnlă gaură de cârtiță, dar i-a căzut un 
„penny“ înăuntru unui locuitor din partea 
locului... 


La şcoala de menaj 


Profesorul : care e mijlocul cel mai bun 
de a conserva ouăle ? 
Elevul : este să le laşi în găină, 
“2% 


HORA ZILEI 





Pacea : Pardon domnilor, vă deranjez ? 
(după Marianne) 


ARMONIE CONJUGALĂ 





Soţul : şi când te gândeşti că ocupă un 
loc atât de mic în sufletul meu... 


(după Marianne) 





A 


3 





DOMNEREI 


Na! că s'a desumflat! 

Țiue ca trâmbiţa înfundată. 

S'apasă pe burtă şi cântă ca harmonica. 

Se trage de nas și-i iesă limba. 

Se trage de limbă și face: zang. 

Sa spart? 

Nu. S'a răsgândit. Gura s'a lipit singură la 
loc. Numai ochii lipiți cu pap, s'au descleiat. 

Acum parcă-și mulge de sub tichie un fir 
lung, lung — de unde iesă? — care nu se mai 
isprăveşte, îl înnoadă, îl pune în batistă, iar 
batista o uită în buzunar, 

Şi iaca, deodată ca scos din minţi, vine 
„Onagrul din Tibet“, calul sălbatec care 
zvârle și mușcă, 

— Nimeni nu mișcă, răcneşte domnul Pep- 
pino, scoțând pistolul. Onagrul din Tibet a 
scăpat fără botniţă. 

Toţi se cutremură. Copiii se strâng la pi- 
cioarele Domniței. Domnița şi-a trecut mâna 
peste capetele lor și copiii se simt ca subt o” 
chiul cu raze de pe bolta bisericii. 

Toţi văd fiara din Tibet. Numai August- 
cel-Prost în luptă cu cine-l trage de picioare 
— cine? — nu vede şi maude. 

Onagrul vine glonţ la August, îl muşcă de 
fundul pantalonilor, şi trage, trage — Au 
gust ţipă și se vaită — și trage, şi trage. mur- 
gând de-a îndăratelea co strășnicie cu 
zimbru. 

Ce-i asta? 

August-cel-Prost e tot acolo, şi Onagrul din 
Tibet e hăt, departe, tot trăgând din August- 
cel-Prost, 

Râs mare la poalele munţilor, căci August 
avea în fundu! pantalonilor un val de pânză 


î 
LN 


subţire, mai lung decât fumul satului la cea- 
sul mămăligii. Nu se mai isprăveşte. 
August încalecă pe Onagrul din Tibet și se 
strâmbă de râs, cu degetele deasupra L:ipu- 
lui fiarei, 
Ş'abea atunci râsul din valea munţilur vede 
că Onagrul are urechi de măgar. 


.. 
Bod 


Soţia domnului Peppino face „bum” cu 
pumnul într'o tobă supărată. 

Domnul Peppino ridică mâna poruncind 
tăcere adâncă. 

Copiii cearcă să alunge râsul din ochi și 
depe gene, și încă strănutând de râs, clipesc 
şi-așteaptă. 

“Vine călărețul Chicoş din pusta sălbatecă. 
E cu totul altceva decât Miss Lenţa. 

Calul e negru cu lucire. Călărețul alb ca 
dimineața, tânăr, sprinten și cu ochi întune- 
cați. Când chiue, răsună munţii, şi-i răspund 
haiducii. In mâna lui de fier, harapnicul poc- 
nește ca o pușcă. 

Una cu galopul calului — galop cu spume 
pe zăbală, — își apleacă faţa, ascunzându-şi-o 
în coama neagră, 

Sare din galop, din galop se sue, cade 
drept în vârful cizmelor cu pinteni de argint, 
sare peste cal, îl lasă, îl prinde, îl ajunge, i 
se agaţă de coamă, se lasă dus ca snopul, în- 
tr'un nor de colb, iar e călare, se îndoae, 
se răstoarnă, întinzându-și braţele în lături: 
cruce pe galopul mai încins. 

Trece cu noaptea. Se întunecă. Par, 
pasăre căzută drept în coama calului câ 
nechează, trâmbițând viteaz în munţi. Munţi 
răspund cu trâmbiţi. Stelele s'aprind. 

Și deodată stă, de stâncă, fulgerat. 

Calul tresare strâns în pinteni, şi saltă cu 
copitele din față drept în sus. 

Calul tremură ca un jar încins, 

Călărețul neclintit în șea, drept, de argint 
ca și cel cu lancea, care a răpus balauru! „e 
zidul bisericii, 

Apoi calul pornește pas cu pas, cad 
țând, cu mers înalt, adus din cer, au: 
du-și paşii, 

Se duce spre Domnița. 

Stă. S'apleacă. Și se culcă blând. 

Și călărețul a descălecat, 

Rămâne c'un genunchi la pământ, în fața 
Domniței, și o salută ca un fecior de îinpă- 
rat, subt flamurile cu stele ale cerului de 
noapte. 

ste 

Apoi circul s'a dus. Pe urma lui au venit 
cenușii, nourii şi ploile. 

Copiii s'au întors la oraș. 

— 'Tu știi cine era? a întrebat odată cu ca- 
pul pe pernă, după stinsul duminilor, un co- 
pil pe celălalt. 

— Sigur că ştiu. 

— De unde ştii? 

— Fiindcă după ce-a plecat circul, Dom- 
nița se uita pe fereastră. 

I-adevărat că circul plecase odaţă cu vara 
şi cu rândunelele, şi că Domnița rămânea de 
multe ori la ferestrele toamnei, parcă ascul- 


tând un trap care se duce, nu unul care se 
apropie. m aa 


Cel din portret. 


a. PN O OP O TI a II 











ântec dobrogean 


Căutând soartă mai bună, 
Tot cu gândul la ai lui 
Cum şi tu 'ngrijeşti de pui?... 


Pescăruş, alb pescăruş, 
Zburând seara lunecuş 
Spre malul Balcicu lui 
Unde-i cuibul tău cu pui, 
Pescăruş, alb pescăruş. 
Nu cumva în larg văzuși 
Peste verde val amar, 

O luntriţă de pescar, 
Târâtă de vânt lugar, 
Către-al zărilor hotar ? 


Pescăruş, alb pescăruş, 
Când prin nalt de cer 
Nouzrii când străbăteai, 
Spumele când despicai, 
Şi peste adânc pluteai... 
Când stă cerul în sfinţit, 
N'ai văzut — şi n'ai zărit, 
Pierzând urma malurilor, 
Peste lanul valurilor, 

N'ai văzut — și mai zărit, 
Pe vâslaşul ostenit, 

Care ?'n întristare cântă, 
Şi prin rătăciri se-avântă 
Tăind drum fără cărare, 
Neagră necuprinsa mare, 
Infruntând dârza furtună, 


trecuşi, 


Pescăruş, alb pescăruş, 

Nu te 'mtoarce la culcuş 
Făltâind din aripioară, 
Peste 'ntinderea amară, 

Ci grăbeşte de-l găseşte, 

Şi luntriţa-i ocoleşte, 

Tu în graiul său vorbeşie-i, 
Şi nădejdea întăreşte-i, 

Să grăbească în spre casă, 
Unde dorul greu apasă, 

Şi 'mdrumează-l cum să vie, 
Printr'a apelor pustie... 


Pescăruş, alb pescăruş, 
Când zbori seara la culcuş, 
In spre malul prăvălit, 
Unde-ai cuib adăpostit, 
După ce "'ngrijeşti de pui. 
Vino la mine să-mi spui, 
De nădejdea dorului, 

De jalea pribeagului ... 


ADRIAN MANIU 





SĂPTĂMÂNA MUZICALĂ 


Filarmonica. Prezența la pupitru a 
d-tui Atfreu AlESSunureiscu G Dutut sa în- 
franga, in partie, lengința  Ingrijoruuoare 
G puutiCului Ge GQ Gezeriu deid cuncerteie 
FUarmnOnICLU, 

Intr 'auevur, concertul încredințat d-saie, 
reatizat țunu cu netezime şi bun ecniituru 
MuUZCUL, P0€Eruld SQ pie Cruţut ae Q suna în 
Dustiui, impresie pe care 0 dă 0 suma ae 
COsiceii cu mai mulți executanți decut au- 
ditori. 

zotuși, direcțiunea artistică a Filarmo- 
nicu, nu trevue ae jel sâ-ș considere mi- 
stunea ndepiunita, cu căteva evitari de în- 
succes pe an. 

runauțiue culturale regale, care patro- 
nează „briiurmonticaă”, trebue să treaca de 
urgenţa la remeuierea toruia a răutui, care 
văd fi cu atat mai primejdius cu cut va fi 
Mai vechiu, 

bea carma „Filarmonicii“ orice nepri- 
Cepere, orice încursie, orce erori, trebuesc 
întdvurate odată cu cei ce le poarta vina. 

Fiecare program trebue să prezinte un 
interes real, material ae catitdie, spre a 
putea justițica existența suvvenţionată u 
orcnesirei, 

Imyprovizările în repertoriu, lipsa de dis- 
cernământ şi de criterzi în întocmirea unui 
program, aiegerea jourite inegală a soliş- 
tilor, ignorarea îndamistbilă a soliştilor ro- 
mâni, trebue să îa imediat sfârşit, spre a 
impiedica sfârşitul „Filarmonicii. 

De: asemeni, chiar cu preţul suprimării 
unui spectacol de operă pe saptămănă, ar 
fi necesară o repetiție in plus, pentru pu- 
nerea la punct desăvârşită a concertelor. 

In ceea ce priveste costul locurilor, 0 a- 
justa e mur fi deioc rău venită și ar putea 
sluji vu. folos rostul de largă cultivare mu- 
2ical:. pe zare îl are „Filarmonica“. 

In "cu", reorganizarea concertelor Fi- 
larm.  * se impune grabnic şi rămâne 
sing: ur speranță de salvare. 

R. c +a ultimul concert, vom regre- 
pi i2cuțiunile du fost supraveghiate 


svăla. * competența de fond temeinic 
turat A. ivrlui muzician Alțred Alessan- 
păstrat „Rentța în program a concertu- 


tot“ „2 viloncel de Dvorak. Valoarea medio- 
Tră a acestei compoziţii se face simțită 
chiar când un bun solist ca d. Adolf Siei- 
ner, tânăr violoncelist german, ti pune la 
dispoziţie mijloace de expresie destul de 
pline, sonoritate plăcută şi tehnică omo- 
genă. 

Multe alte concerte pentru violoncel și 
orchestră ar fi fost de preferat celui de 
Dvorak şi este imposibil ca d. Steiner să 
nu fi cunoscut căteva din ele. Ar fi trebuit 
să profităm ! 

Simfonia Domestică ie Richard Strauss, 


esf: urată pe un plan poate mai vast de- 


cât cit dictat de natura unora din ideile 
ur. bază, se susține însă neincetat printr'o 
iure măestrie de înstrumentare. Expan- 
Suvile fluzului polifonice, verva ornamen- 
tală somptuoasă ce o străbate, compensea- 
ză unele lungimi și îndepărtări cam obosi- 
toare nie concluziei mereu amânate, în a- 
ceasti simfonie ce caracterizează  de- 
Xuns pe Strauss. 

D. Alfred Alessandrescu a  dirijat-o în 
ritmul ce-i convine şi cu deplină certitu- 
dine în redare. 

De asemeni şi sprintena uvertură a lui 
Smeta::a la „Mireasa vândută“. 

“% 

Opera română : „Lacul Lebedelor“. 

Spectacolele de balet, cam rare la opera 
română, şi-au sporit repertoriul cu „Lacul 
Lebedelor“ de Tschaikowsky, reprezentat 
penirs prima dată la noi săprâamâna tre- 
cuiă. Este o lucrare de melodism curgător 
și amabil, exprimat cu plăcute mijloace de 
scriere muzicală. Orchestrarea nu des- 
minte meșteșugul sigur şi lesnicios al au- 
torului. Evocări etnice colorează discret 
Dartitiunea, fără a o deplasa de pe o linie 
destul de retrasă, pentru a lăsa loc ne- 
condiționat laturii coreografice. In chi- 
mul ucesta, muzica lui Tsehaikowsky, nu 
prea diâncă, fără muli reliej. dar pito- 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


rească și spusă cu mlădioasă ușurință, este 
O JUurie pulribitd Muzica Ge vuiet. 

SUVIECLUL, 7MCcă povesie avu schițală, 
lasa joarie mut iuc inventivuuțiu tn Jun 
taste, GpUTIULUI SCENIC şi puu'€ că, uiivuri, 
OCEUSLU UEVInLE Un incOnventeeul. ivi SU pu- 
TUL (d Ji CUzul ȘI i „„Upera ruina”. 

Pe vaze Clasice uesiul de iugruite, în- 
terpreiurea tiicucmud ue G-nă nutuiti LU 
Dutui trece însu peste Ovicinuut, peste Lrad- 
Giţiuie bundie Qie CORNVENțIOiLUuiSintimui CO- 
TELQrOJ:C. I0r Muzica NU Şi-U gust iniot- 
deuuna ecoul așieptut, repucile şi adapiu- 
rue corespunzatoare, înterpresarii uipsit- 
du-i uneori SUgESuIvLaLea şi Carucierut, Ti- 
Ccoșdie din pâriițtune CU JUSteţe, Cureuitțil 
Qinire Sunei Și mişcare Turmuuuna, în ge- 
nere, din punct de veuere expresiv 11 Spe- 
cal, Com reLaxată. i 

kelevam insa, cu toate elogiile cuvenite, 
reușiia remarcabilă a tabiourilor și scene- 
lor din aciele ii şi I1I, spre exempiu aan- 
sul leveaelor, în jormaț:e mare, „pas de 
deur* ai d-nei Penescu-LiCiu cu d, W. IQCo- 
bescu, „Mazurea' cât și punerea ia contri- 
buție atentă și merituousd pe care d-na 
Karolii a făcut-o căt mai mulior etemente 
tinere, a caror educație pregătitoare a în- 
grizit-o cu toată atentia și priceperea. 

Alături de colaborarea conştituCioasă a 
tuturor, s'au manifestat posibilități îndi- 
wmduale interesante şi care impun 0 dis- 
tincție. 

D-na Elena Penescu-Liciu a găsit erpre- 
sii plastice fericit modelate Ouettei şi O- 
dilei, cu resursele unui talent lin. 

D-rele Marie Jeanne Livezeaniu, cea mai 
ageră și aeriană în tehnică, amara Gră- 
madă, realmente dotată și Coca Ignat, cu 
multe caltătți, cât și d. Bella, Boliog, oun 
dansator de bravură, du întrunit primele 
merite în înterpreture. 

D. Kulibin a dirijat orchesira cu destoi- 
nicie, Gar fără Guvoritateu și posiuttiiuțuie 
pe care le-ar fi găsit vreunui din primii 
șefi de orchestră a. opere,, qurect :nutcaţi, 
pentru primete reprezentații ale oricarui 
spectacol, 


Concertele Românilor 


in strâinatate 


Activitatea muzicală românească în 
străimătate este foarte putin cunoscuiă in 
tară. Credem. că-i ficem un serviciu ne- 
cesar, aducând la cunoştințtă  cilitoriiur 
manifestările muzicienilor noștri peste ho- 
tare. 

Luna Fevruarie a fost destul de vogată 
în această privinţă. 

Maestrul Enescu iși continuă, în aproape 
toate orașele mari aie Statelor-Unite, tur- 
neul său triumfal de concerte, început la 
28 Decembrie și care va continua pună la 
8 Aprilie. 

La Paris, Lola Bobescu va cânta astăzi 
19 Fevruarie, în sala Gaâveau, cu orchestra 
Lamoureuz, dirijată de Bigot, iar ia 16 Fe- 
pruarie a fost în sala școaler ormale de 
muzică, recitalul de pitn al lui Dinu 
Lipatti, sosit în Paris după mari succese 
obținute la Roma. 

La 22 Februarie, tot în sala şcoalei nor- 
male de muzică, va fi, concertul de violon- 
cel al d-lui George Cocea. D-sa u dai, 
recent, un concert ia Praga, unde a cân- 
tat de asemeni și la microfon. 

In mai multe orașe germane și austria- 
ce a cântat la diferite posturi de radio, 
violoncelistul Ion Fotino care a luat parie 
ia Miinchen, Stuttgart, Passau și Saleaburg 
la concertele de muzică veche, date de 
d-na Bauman Rădulescu, d. V. Jianu 
(flaut) şi N. Rădulescu (pian). 

Un recent turneu prin Polonia al d-nei 
Valentina Cretoiu Tassian şi al d-lor Dinu 
Bădescu și Șerban Tassian a obținut fru- 
MOS Succes. 

Nu Sfârşim astăzi, fără a aminti succe- 
sele excepționale pe care o cântăreață ro- 
mâncă le obține în Italia, la Milano și Ro- 
ma, unde este angajată de primele opere 
de stat, Scala și Reale. 





UNIVERSUL LITERAR 


Despre un fel de afi 


„Privitor ca la teatru...“ 


Imi dau seama cât de anacronică poate să 
pară celor mai mulți cititori o rubrică pusă 
sub invocarea unor cuvinte cari dejinesc o 
mentalitate, o atitudine aparținând trecutului : 
aceea a contempiatorului vieții ca privelişte. Aşa 
zisul „teatru al vieții“ nu mai are astăzi spec- 
tatori, pentrucă tot publicul a trecut pe scenă. 

E de necrezut, dar şi îngrijorător câte voca- 
ţii noui se descopăr dela o zi la alta, ritmul 
vertiginos după care sporește numărul s0- 
licitanților şi râvna lor de a căpăta un rol în 
distribuția Comediei Politice — cât de neîn- 
semnaț ar fi el, câteva vorbe numai, sau şi 
un singur gest — dar cu ciță exaltare pasiv- 
nată şi cu ce fanatică stăruință de a-l juca o 
viață întreagă, până la capătul ei, adică până la 
moarte şi, dacă sar putea, şi dincolo de ea. Nu 
se mai îndoește nimeni și toată lumea crede 
cu seriozitate — mai mult, cu o iluminată con- 
vingere — în realitatea unei ficțiuni care ne 
conţiscă singura șansă de a trăi un sens per- 
sondl, aceea de a gândi unul câte unul, fiind to- 
tuși toți laolaltă, în acest „teatru al vieţii“. 

Fiindcă, în fond, ce este „teairul vieții“ decât 
expresia metaforică a unei tulburătoare întuiţii 
metdţizice, care clatină temelia încrederii noa- 
stre într'o realitate sprijinită doar pe şubredele 
mărturii spontane ale simţurilor, amintindu-ne 
zădărnicia oricărei stăpâniri asupra bunurilor 
materiale și vanitatea ambiţiei. 

Mireasma îndoelii adie peste veacuri și stă- 
rue deulungul civilizaţiilor, dela faimoasa ale- 
gorie a peşterii platoniene, potrivit căreia nu 
putem [i decât spectatorii răsfrângerilor fugare 
ale unei realități depășind puterile noastre de 
investigație și până la Miguel de Unamuno, care 
socotea că suntem doar năluciri efemere ale 
unui vis, apărând şi dispărând după capriciul 
Necunoscutului Visător. Filosofia, literatura și 
arta sunt pline de asemenea sugestii şi simbo- 
luri cari exprimă toate o îndoială sau o rezerră 
prudentă faţă de  infatuarea omului convins 
că stăpânirea lui concretă asupra lumii mute- 
riale este o stăpânire reală, 

Supremă îndoială şi extremă prudenţă carac- 
terizând perfect o aiitudine : aceea a contem- 
platorului vieții ca priveliște. 

Im locul acestei atitudini spectaculare, astăzi 
desuetă, se încearcă, se impune și se practică 
tot mai mult o participare activă la funcțiunile 
sociale și practice ale vieții, la ceen ce ne ab- 
soarbe şi subordonează unui fel de a fi obştesc, 
fără să ne exprime individual. 

Puţini mai însetează după neîncepula apă «a 
isvorului singuratic, pentrucă celor mai mulţi 
le ajunge lichidul comun, filtrat și distribuit 
comod la domiciliu. 

E un fel de a fi sociabil, cel mai spontan dar 
şi cel mai îneapresiv; oricum, un act de prezență 
la preocupările veacului... 

Dar câtă deosebire de un alt jel de a fi, ex- 
primat prin acel enigmatic și turburător vers 
ai poetului blestemat Rimbaud: 

Et dire que je n'ai pas eu souci de boire! 

M. NICULESCU 














19 Februarie 1938 


n 
ze 


Spirit şi t matică în plastică 


Fie direct, prin intervenţii de autoritate, fie 
indirect, prin constrângeri de opinie publică, 
ideile şi realităţile politice au reușit mai întot- 
deauna să producă devieri în evoluţia firească 
a manifestărilor de artă. 

Exemplul pregnant pe care statul hitlerist şi 
Uniunea Sovietelor ni-l! dau astăzi, se încadrea- 
ză fără îndoială primei categorii, şi efortului ce 
tindc a susține o anumită ideologie printr'o artă 
comandată sau cel puţin dirijată. 

Este un capitol prea larg, un capitol care an- 
gajează o discuţie asupra artei însăşi, pentru a 
ne permite să-l discutăm în cadrul restrâns al 
acestui articol. 

Socotim cel puţin tot atât de interesant, şi 
pentru noi mult mai actual, celalt aspect al pro- 
blemei, aspectul ce priveşte corelaţia între cu- 
renteie de opinii politice şi manifestările de 
artă. 

Il socotim mai actual pentru noi, fiindcă, li- 
beră d= orice directivă de stat, liberă până la 
părăsire de interesul oficialităţii, arta românea- 
scă a făcut totuşi, în câteva momente, grave 
concesii unor ideologii ce ţineau atişul actuaii- 
tăţii politice. 

In epoca de eflorescenţă a semănătorismului 
mai întâi, cu ortodoxismul gândirist mai apoi, pe 
linia recentci recrudescenţe naţionaliste, purtă- 
torii noştri de penel, câţiva din cei mai buni, au 
socotit că pot da o pecete de autenticitate plas- 
ticii noastre acceptând anumite rețete ideoio- 
gice, culegându-şi tematică din repertoriul rea- 
lităţilor autohtone. 

Satul, temele cultului ortodox, interiorul, pei- 
sajul românesc, au fost rând pe rând sub o sem- 
nătură sau alta, artă românească pură, expresie 
plastică a unuia sau altuia din curentele ideo- 
logico-sociale autohtone. 

Nu vom contesta valoarea de artă a multora 
din realizările plăsmuite sub scmnul acestor 
preocupări, nu vom susţine că motivul autohton 
a putut anula afirmarea unor talente. 

Vom îndrăsni să constatăm doar că preocupă- 
rile pur plastice, efortul către adâncirea unei 
discipline, către esențe, au fost uncori împicde- 
cate în libera lor desfășurare, că de multe ori 
spiritul a fost sacriticat tematicei. 

Grigorescu și Andreescu intre cci vechi, din- 
tre consacraţi, constitue un exemplu mai mult 
decât convingător. 

Cu începuturi similare, elevi ai aceleiaş şcva- 
le dela Barbizon, au avut o evoluţie diferită, o 
evoluție ce a putut asigura succese răsunătoare 
într'un anumit timp lui Grigorescu, dar care 
tinde să facă astăzi dreptate acelui Andreescu 
ce a rămas mult prea mult timp în umbră. 

Succesul lui Grigorescu l-a făcut ultima peri- 
oadă a vieţii sale, perioada în care mediul rural 
găsise în arta sa o expresie graţioasă, idilică. 

Este partea, din punct de vedere plastic, mai 
puţin durabilă a operei sale. 

Dând o falsă interpretare unui curent de idei, 
artistul a fardat o realitate pe care o prezentase 
până atunci cu gravitate, cu bună adâncire a 
posibilităţilor sale. 

Andreescu a rămas la acest prim aspect. 





de ION ZURASCU 


Intre el și natură n'a existat decât arta sa. 
Acelaş peisagiu românesc este văzut cu alţ ochiu, 
este transpus în sentimenţul nealterat al celui 
ce trăeşte o realitate mai mult decât un gâna. 


De aci poate contribuția atât de serioasă a lui 
Andreescu la o artă românească, la o artă de 
spirit, de suflu românesc. 

Evident, este extrem de dificil să stabilim cu 
precizie ce însemnează acest spirit, acest suflu 
românesc, suntem însă înclinați să credem că 
el ține mult mai puţin de preocupări, de motiv, 
de tematică, decât de viziune. 

Socotim că aceeaș realitate poate fi privită, 
poate fi plasticizată în varii forme, dar că vi- 
ziunea românească nu poate fi decât una. Pen- 
tru noi, cei legaţi de orice aspect al vieţii noas- 
tre sociale, anecdota, motivul autohton pot con- 
stitui o piedică în judecăţile ce le facem asupra 
uneia sau alteia din operele de artă; pentru 
străini însă, spiritul şi valoarea artei românești 
răsar din altceva, se ilustrează în prospeţimea 
ei, în lipsa ei de reţetă, 

Chemat să facă o serie de conferinţe, profe- 
sorul Alazard, directorul muzeului din Alger, 
observa că pe mediul similar al Dobrogii de Sud 
şi al Nordului african, artiștii români şi artiștii 
francezi dau o artă cu totul deosebită, o ariă 
de viziune pură, vivace, cei dintâi, o artă alam- 
bicată, cerebralizată, cei din urmă. 

In această puritate, în această vivacitate, cre- 
dea eminentul profesor francez că se găseşte 
esența artei româneşti contimporanc, mai mult 
decât în pitorescul motivelor cei. 

i, fără îndoială, avea dreptate. 

Popor tânăr, popor în plină efervescenţă, pu- 
nem în toate manifestările noastre o prospeţime 
şi o energie caracteristică. Este firesc ca aceeaș 
notă să facă specificul artei românești, așa pre- 
cum supracerebralizarea, alambicarea, exprimă 
cu justețe oboseala spiritului apusean. 


Și adevărul acestei aserţiuni este uşor verifi- 
cabil. 

Iaţă faţă în faţă trei pictori români contim- 
porani, Petraşcu, Șirato, Iser, trei pictori ce au 
atacat toate temele și de multe ori teme comune. 
Profund deosebiți ca structură, primii doi au 
comună viziunea accasta directă a realiţăţii și; 
un respect pentru natură ce nu le este alterat 
de nici un comandament exterior. Pentru Iser 
lucrul nu mai este valabil, arta lui Iser nu este 
o artă a contactului direct cu natura, arta lui, 
Iser este rezultanta unor savante reţete bune 
pentru orice problemă. 


Procesul de definire a unui spirit românesc în 
plastica noastră se destăşoară deci sub presiunea 
vitaliţăţii şi tinereţii noastre, orice efort de teo- 
retizare sau dc ilustrare a unor teorii rămâne 
în urma acestei realități, rămâne un simplu do- 
cument pentru istoria unui moment din viaţa 
noastră socială. 


Pentru plastica noastră, un interior de Petraşcu 
sau de Şirato, o floare de Luchian sau de To- 
nitză, un pcisagiu de Steriadi vor însemna ori- 
când cel puţin atât cât însemnează carul cu boi 
al lui Grigorescu. 





CRONICA PLASTICA 








Expoziţiile Laetiţia Lucasievici 
și Grupul ieșan (Sala Dalles) 


Expoziţia d-rei Laetitia Lucasievici mar- 
chează în actualitatea artist.că o netă va- 
loare şi manifestarea unui talent deplin și 
sigur, situându-se în raport cu m.șcatea 
piastică românească pe o poziţie demnă de 
acenţia iubitorulu:i de artă. 

Arta, d-rei Lucasievie., de o subtilă com- 
plezitate p.astică, ne face să ne gândim la 
cea a d-lui Steriadi, întrucât ne pare a re- 
învia impres.onismul sub o formă nouă, 
puriticată de artii.ciile tehnice cari îl de- 
peneraseră prin exagerare. 

Caracterul impresionist al pânzelor d-rei 
Lucasiev.ci se revelează prin cristalizarea 
unui simţ foarte f.n a! peisagiului și prin 
nuanţarea, sa subtilă în tonalități de o ar- 
monie deosebit de îluidă. 

In gama colorist.că a peisagiilor d-sale, 
vonul luminozităţii îl dă cerul, care ne a- 
mintește de Sis.ey, cu care, în noua forma- 
ţie impresionistă, am compara pe d-ra Lu- 
casievici, după cum pe d. Steriadi l-am 
compara cu C.aude Monet, 

In pe.sagi.le expuse la Dalles, cerul, prin 
transparenţa sa spulberând lumina, 0 pro- 
ectează asupra motivelor pânzei, de unde 
se reflectă, creând astfel atmosiera ce în- 
văluie tabloul. Această atmosferă o creiază 
cu atâta fineţă artista, prin nuanţarea 
subtilă a luminii, determinând d.n această 
nuanţare fiuidă armon-a cromatică şi plas- 
micitatea, încât ne amintește de ide.a lui 
Monet de a sugera ora—momentul din zi la 
care a avut loc ţranspunerea în artă a mo- 
tivului, — idee care este principiul direc- 
tor al concepţiei impresioniste. 

Intr'adevăr, in fața peisagiilor d-rei Lu- 
casitvici, regăsim în noi anumite dispoziţii 
ce corespund anumitor momente ale zilei. 
Câteva pânze ce reprez.ntă străzi bucureş- 
tene, (Piaţa Amzii, Piaţa Simu „colțuri de 
stradă, etc.) evocă unele după amiezi în- 
sorite de primăvară sau toamnă, într'o lu- 
mină aurie şi dulce, ce deşteaptă mean- 
colii. 

Am relevat mai sus înrudirea de tempe- 
vament artistic şi procedare în efectele 
plastice a d-rei Lucasievici cu Sisley. E lo- 
cul aci, în legătură cu pe:sagiile urbane, 
să insinuăm la d-ra Lucasievici şi o trans- 
triei în pictura acestor motive, a lui U- 
trillo. 

Aite pânze, într'o atmosferă mai rece, 
cum ar fi o admirabilă redare a bulevardu- 
lui Take Ionescu, sau o vedere a orașului, 
Ja înălţimea acoperișurilor, — sau iarăș 
unele peisagii ce se situează intr'o înserare 
dominată de un albastru foarte bogat în 
rezonanţe plastice, sunt atâtea experienţe 
artistice de o admirabilă muzicalitate. 

Trebue să menţionăm ca foarte carac- 
teristice artei d-rei Lucasievici, marinele. 
Reflectarea în apa albastră a a'bastrului 
cerului, pe care l-am semnalat ca sursa de 
plasticitate a pânzelor de peisagiu ale a- 
cestei artiste, e de o bogăţie de efecte pe 
care o putem urmări în nuanţări diferite 
în diverse lucrări, 





Naturile moarte, între cari motivul cel 
mai frecvent este al fructelor, sunt tratate 
într'o gamă mai sumbră ca tonalități, im- 
binând resursele multiple de rezonanţe 
plastice ale albastru.ui de Prusia şi verde- 
luă de smarald, asupra cărora galbenul şi 
roşul mereior se proectează discret. 

Calitatea piastică a paletei d-rei Luca- 
sievici, ne îndreptățește să credem că ex- 
poziţia d-sale este un even.ment în actua- 
litatea artistică, şi trebuie s'o semnalăm 
ca, atare. 

O plăcută surpriză ne-a făcut și exXpozi- 
ţia „Grupului ieșan“, tot la sala Dalles. Bă- 
trânul oraș cultural, care pentru cei ce-l 
cunosc deşteaptă totdeauna dulci melan- 
colii şi ecouri de poezie, se afirmă pentru 
prima oară în arta plastică printr'un grup 
de artiști a căror paletă juvenilă me.arată 
că Iașul ca oraş de artiști nu e o simplă 
amintire frumoasă. 

D. Cămăruţ expune ca peisagiu o vedere 
din munţii Apuseni, tratată într'o man:eră 
ce aminteşte oarecum de cea a d-lui Şte- 
fan Popescu. Deasemeni, un sous-bois îoar- 
te sugestiv, în care personalitatea artistu- 
lui apare mai vădită. D. Cămăruţ mai ex- 
pune şi două pânze ce reprez.ntă maci, în 
cari gama, de roşu este foarte bine armoni- 
zată plastic. O pânză ce ni se pare bogată 
în subtilităţi picturale este o natură moar- 
iă în albastru şi verde închis în care justa- 
punerea culorilor dă un tot armonic de 
bună caltate, 

D. Cave! exploatează cu multă pătrun- 
dere estetică şi tehnică posibilităţile de 
realizare picturală pe cari le dă albastrul 


Voartea lui 


de cobalt. De relemat în mod special este 
un peisagiu marin dela Balcic. Culoarea, 
pusă în d-plat are o strălucire, un €clat, ce 
frapează în mod piăcut ochiul. 

D. C. Alupi, cel mai tânăr artist al gru- 
pului, aduce şi nota cea mai viguroasă de. 
expresivitate, ritmică şi accentul unui tem- 
perament vibrant. Vă menţionăm un por- 
tret de țăran, un desen, care denotă o pro- 
funzime de pătrundere a caracterului fi-. 
gurii umane. Apoi, ca o desăvârșire plasti-! 
că, semnalăm un pesagiu bucureștean de 
o factură ce ne dă cele mai bune speranţe 
pentru viitorul artistului. 

D. Popa aduce nota moldovenească în 
plenitudinea, caracterului ei de patriarha- 
litate. Motivele țărănești ale d-sale se rea- 
lizează pictural într'o conciliere a substra- 
tului etnie cu condiţiile moderne ale artei 
plastice. Pânzele d-sale dau expoziţiei ac- 
centul moldovenesc într'o intensitate ce 
domină ansamblul. 

Deasemeni, nota. moldovenească şi mai 
ales cea ieșană, o servește sculptura d-lui 
Mateescu, al cărui bust al regretatului şi 
marelui 'Yopârceanu ne pare a fi reușită. 
Mai mult simţ ai plasticităţii cristalizează 
două m:ci lucrări de nud. Bustul lui Emi- 
nescu are în expresivitatea sa caracterul 
duioșiei moldovene. 

„In general, expoziţia, grupului ieșan pre- 
zintă multă omogenitate, în care consta- 
tim şi o tendinţă de regenerare prin adap- 
tarea la "modernitate, a ceea ce se poate 
numi „Spiritul ieșan“, acest spirit care art 
în cultura românească un loc ce-a însem- 
nat mult. AL. PALEOLOGU 





Făt-Frumos 


In noapte, numai floarea de chiciură plângea 
La Făt-Frumos întins lângă *'ngheţata lotcă 


Pe eleşteul fără copcă — 


In şes departe, candelă : fereastra de argeă. 


Doar cariul tresărea când se îrângeau cleştare ; 
Din sălcii ; ghionoaiele în somn i 
Se visau ciocănind sicriu de mare domn. 
„Și lupii păreau duşi în fabula cea mare. 


Nuntași cu dar pe sănii s'or fi grăbit prin cer 
Şi nu ştiau că suiietul cu fulguiri nouţe, 

De-i tot întreabă unde trec butii și cănuţe, 
I-al mirelui ce-a fost cu smeu 'n luptă ieri. 


Suia din fundul iacului un svon de ţesătoare; 
Cel mort lipia urechea de luciul brumat 

Şi racii tăind rochie fetei de 'mpărat 
Lungeau mărgele negre spre stele căzătoare... 


SIMION STOLNICU 


19 Februarie 1938 








UNIVERSUL LITERAR 





Scriind în acest loc destinat discuţiei săp- 
tămânale despre scriitori și cărţi, în primul 
articol am vrea să arătăm ce anume far- 
mează conţinutul interesului nostru pentru 
arta literară. Fiindcă n'am dori ca lectorul 
să creadă că publicăm aici prin simplă ade- 
ziune la un program redacţional, în care 
scrisul e mai puțin o mărturisire şi ma muut 
o conformare. 

Vorbind despre cărţi. şi scriitori, noi ne vom 
strădui să convingem pe cititor de sincerita- 
tea cu care am săvârşit lectura sau am în- 
cercat să pătrundem viața unui om, și jude- 
cata, favorabilă sau defavorabilă, pe care o 
vom emite, vom ţine să se vadă că pornește 
dintr'o pasiune pentru valorile literare. 

In mod obișnuit, critica, sub aspectul ei de 
cronică sau recenzie literară, aşa cum se 
face prin reviste şi ziare, rămâne legată 
de un scop practic. kolosește serutorulul, ca- 
ruia îi difuzează cartea recent apărută, în 
marele public, şi serveşte şi pe lector, pe 
care îl orientează în oarecare măsură, asupra 
motivelor pentru care ca merită să fie citită. 

Modui acesta de critică practică, se exer- 
cită la noi aproape cu exclusivitate. 

Un interes pur pentru domeniul de creaţie 
al criticei, — este drept, — se întreţine cu 
multă dificultate, şi cei cari îl cultivă, riscă 
să se claustreze în turnuri de interioritate 
și de bun gust în afara contemporaneităţii, 

Motivele pentru care, în critica romanca- 
scă actuală, se scrie despre cărți şi autori, ni 
se par a fi cu totul îndepărtate de acelea ale 
unei activități critice independente şi crea- 
toare. Se scrie mai întâiu, în funcţie de or- 
ganul de publicitate la care colaborează cero- 
nicarul. Se scrie În genere, fiindcă există ga- 
zete sau reviste care oferă spațiu în coloa- 
nele lor pentru colaborarea de această na- 
tură, şi care cred că trebue să informeze pe 
zititori despre cărțile apărute. Când un cri- 
ic nu mai are unde publica, încetează de a 
scrie. Dacă o gazetă îşi întrerup& apariţia se 
ntrerupe şi cariera cronicarului său respec- 
AV. 

Când lucrurile stau astfel, este, desigur, 
zrcu să mai vorbim de vocaţie și de străda- 
via sinceră a criticului de a da semnificaţie 
scrisului literar din vremea sa. 

Indemnurile cari îi pun tocul în mână, 
sunt 1uult rai feinoze decât o veritabilă 
lragoste pentru frumosul literar, și pentru 
oate implicaţiile de viaţă morală, ale unci 
'ărţi. La căderea în efemeritate şi, — aș 
pune, — în frivolitate, a criticului de 
speța cronicar recensent, — contribuie în 
»ună măsură înșiși autorii cărților respective. 

Avem câţiva ScrILitori I0IrMayl asStuzi, caii 
afirmă că nu se interesează de critică şi nu 
2itesc ce se scrie despre ei. 

Aamiţând ca suni sinceri, — numărul lor 
a prea mic, ca să putem trage vre-o con- 
sluzre. 

Explicaţia valabilă pentru cazul lor, se 
află de altminteri in împrejurarea câ surie- 
rile lor se vând într'un număr de exemplare 
suficient ca 'să le dea impresia că ei au intrat 
în reiapi directe cu Marele public, şi ca nu 
mai au nevoe de intermediarul criticei. Re- 
clama pe care o face editura, cu mijloace a- 
mericănești, înlocuește definitiv, critica lite- 
rară care ar da o mai mică satisfacție decât 
succesul de public, chiar fiind elogioasă. 

Scriitorii cei mulţi însă nu intră în această 
categorie de aproximativă independenţă. 
Scriitorul român obimuit, fie mai tânăr, sau 
ajuns la maturitate, are nevoe de critică şi 
pentru a-și vâri cartea în atenţia cititorului 
cumpărător, și pentru a-și contura graniţele 
carierei literare. Şi fiindcă cunoaște moravu- 
rile criticei literare inspirate de cafenea, ga- 
zetă, cenaclu și revistă, scriitorul caută că di- 
rijeze tot ce s'ar putea scrie despre el. Distri- 
buirea de volume cu dedicație, prin redaculi, 
are un tâlc mai mare decât o simplă atenție 
de solidaritate profesională! Confraţii care 
p'au vre-o gazetă la care să scric, primesc 
cu întârzicre exemplarul cu dedicație sau 
nu-l primesc de lo. După sosirea volumu- 
lui, la câteva zile își face apariţia şi autorul, 
manifestându-și nedumerirea că „articolul” 
n'a apărut. Prima vizită este urmată de al- 
tele din ce în ce mai nervoase, și nu rare 
sunt cazurile când vizitatorul își pierde cum- 
pătul. De fapt, motive temeinice de a se su- 
păra nu are, deoarece explicaţia întârzierii 
apariției articolului, — care se presupune de 
la sine, elogios, se află în multele treburi ga- 
zetărești ale recententului, sau în nevinova- 
te accidente ide secretariat. Zelul acesta 
pentru discuţia grabnică a operei sale, îl de- 
pune scriitorul cu preferință pe lângă cro- 
nicari de la gazete, indiferent de talentul lor 
crițic. Revistele prezintă un interes mai scă- 
zut. Intre o recenzie scrisă cu talent, dar pu- 
blicată într'o revistă, și între un articol slab 
şi nesincer, dar apărut într'o gazetă de mare 
tiraj, scriitorul preferă pe acesta din urmă. 
Păreri autorizate, ale unor purtători de con- 
dei ascuţit într'o îndelungă experienţă, 
sunt urmărite cu puţin elan, dacă apar în- 
tr'un loc de o mai restrânsă circulaţie. 

Aceste moravuri scriitoricești, în raport 
cu critica literară, desvăluesc un alt aspect 
al scrisului literar. 

Aproape că nu avem scriitori care să 
arunce asupra profesiunei lor perspectiva 
eternității. Cea mai dureroasă dintre morţi, 
care e cea spirituală manifestă într'o operă 
de artă ratată, nu turbură pe nimeni. Nimeni 
nu se mai gândește la câți ani va trăi o 
carte. 


Semnele de valorificare a operei sale, Je: 


află autorul în faptul că editorul i-a primit 
manuscrisul, că i-a dat și un acont şi că 


CRONICA LITERARĂ 
SCRIITORI, CARTI, 


sa angajat să-i facă reclama trebuincioa- 
să. De la o carte, scriitorul nu aşteaptă de- 
cât succesul unui sezon literar. Gândul de a 
o valorifica peste câţiva ani, când se vor des- 
coperi în ea fețe neînţelese la apariție, nu-l 
tentează! Dacă o carte n'a avut răsunet în 
primele trei luni de la apariţia în vitrine, 
este socotită moartă. 

Nimeni n'are ideea de a scrie cărți pentru 
viitor şi de a culege lauri târzii! 

Pentru ce scriu atunci dacă nu pentru o 
glorie de peste ani? 

Gloria a ajuns o noțiune de ncînţeles. 
Echivalentul ei se găsește în tot ceea ce ue 
spune şi se scrie despre prerogativele vieţii 
interioare, despre transfigurare, despre de- 
păşire şi despre experiența fantastică. Satis- 
facţia creaţiei este deci imediată, ea este e- 
gată de clipă, de suma unor momente de 
iluminare. [In creaţie se caută. mântuirea, 
adică ieşirea din cercul prea strâmpt al unei 
biografii umbroase şi neîncăpătoare. 

Dar valorie acestea ale une experienţe 
sufleteşti cari constitue echivalentul teoretic 
al gloriei, aparţin ca substrat de iniţiere nu- 
mai câtorva scriitori sau pocţi din generaţia 
actuală a căror activitate este de altfel pu- 
țin preţuită de publicul mare. Situaţia aces- 
tor puţini ne face să ne gândim la o criză 
a literaturii. 

Cei mai mulţi scriitori rămân însă străini 
de această probiematică, după cum nu-i în- 
flăcărează prea mult nici mirajul gloriei. 

Scrisul lor literar se inrudeşzie ae aproa- 
pe cu scrisul gazetăresc, 

Cum  gazetăria sa desvoltat dintr'o anu- 
mită complexitate a vieţii moderne, pe care 
ca trebue s'o exprime, tot așa sa ivit şi o 
jiteratură care-și propune să înregistreze un 
ritm nou şi să dea omului modern o îma- 
gine fidelă despre sine. 

Această literatură nu ambiţionează să de- 
păşească nimic, nu promovează noi conţi- 
nuturi spirituale, nu vrea să aibă caracter 
profetic, se ferește de complicaţii. Ea nă- 
zueşte cel mult să fie documentară, rapor- 
tată cu stricteţe la momentul și locul ei de 
apariţie! Noţiunea de valoare nu este cri- 
teriul ei prin urmare. 

Neurmărind realizări de valoare, adică de 
durabilitate în timp şi rodire spirituală în 
alte generații, compunând cu grija și cu gra- 
ba de a fi cât mai atractiv pentru vremea 
sa, — autorul înțelege să aibă toate avan- 
tagiile modului în care se exercită. Scrisul 
rămâne, fireşte, o muncă ce trebue remur 
nerată, dar el nu mai este o jertiă, o casnă, 








CRITICI 


de 0. FANTANERU 


o renunțare la o anumită parte a vieţii pro- 
priu zise. Fiind ocolit principiul creaţiei sub 
specia de dincolo de timp, sunt lăsate la o 
parte şi normele care au prezidat de tot- 
deauna la naşterea norocoasă a unei opere 
de artă menită admirației posterităţii. 

Cuvântul, fraza, structura formală nu mai 
au funcţii deosebite. Gândul nu mai tân- 
jeşte după expresia lui cea mai cuprinză- 
toare. Se scrie repede, informativ, şi dacă 
sc poate, distractiv și plăcut, 

Cititorul trebue menajat, în sensul că nu 
i se oferă ceea ce cl nu core, și nu va fi 
supus la efort spre a asimila sau spre a se 
lăsa modificat. Cititorul nu e bucuros când o 
carte ar putea să-l abată sau să-l altereze. 

S'ar putea spune că el poruncește autoru- 
lui ceeace să scrie. 

Intervenţia aceasta se operează prin asen- 
timentul editorului care se amestecă de 
aproape în calitatea cărţilor, el ştiind ce se 
vinde și ce nu. Sunt multe de spus despre 
rolul editorilor în literatura românească 
actuală. Fără să intrăm de aproape în pro- 
blemă, ne vom mulţumi să constatăm faptul 
că  preeminența  „romanului” și scoaterea 
„nuvelei” din circulație, este rezultatul a- 
mestecului editorilor între cititor și aulor. 
Schița și nuvela ca speţe alc genului cpic, 
implică neapărat noţiunea de valoare, — de 
temă și inspiraţie poetică. Concentrată şi în- 
tinsă pe spaţiu mic, o producţie literară 
scurtă nu-şi află raţiunea de a exista de cât 
în semnilicaţia sa poetică, 

Ceeace nu se întâmplă cu un roman, care 
poate îmbrăţișa aspecte mai largi ale vieţii, 
a căror simplă povestire, stârneşte lectorului 
un interes de altă natură de cât cel pentru 
creaţia poetică. 

In scrisul românesc actual, literar, și 
critic, sunt muite de constatat și de în- 
dreptat. Problema creaţiei propriu zise, — 
a vocației și a cunoaşterii sufletului ome- 
nesc, — se leagă cu aceea a încadrării ope- 


rei prin spiritul critic, — precum şi cu pro- 


blema educaţiei cititorilor. 
Mărturisindu-ne programatic 
pentru cartea care implică valoarea artisti- 
că, sub dubla condiție de efort al depă- 
şirii și efort al expresiei, ne dam seama că 
poziția pe care ne aşezăm este aceea delicată 
a unei calme zince.ităţi. Grija noastră de a 
spune adevarui nu va ramane însă numai 
întrun cadru formal, ci ne vom referi de- 
opotrivă la gradul de cunoaștere al sufle- 
de 





interesul 














5 





CARTEA FRANCEZA 








Marcel Brion 


Laurent le Magqnifique 


Ce se înțelega obişnuit prin „obiectivitate” 
și ce anume se recomandă cercetătorului 
istorie „ob:ectiv” e greu de precizat. Mai les- 
ne-i de spus în cazuri concrete și dela unul la 
altul, când este satisfăcută această condiţie 
şi când nu. 

D. Maical Brion, autorul recentei biografii 
a lui Lorenzo de Medici, supranumit „Magni- 
îicul”, e fâră îndoială un izco:ic obiectiv. Cu o 
deosebire de nuanţă, esenţ.ală totuși, 

Orice istoric este, într'o măsură mai mare 
sau mai resirânsă, un... prezicător al ţrecu- 
tului sau — după definiția spirituală a unui 
îi:0s0f german — un protat „ă rebours”. 

Atitudinea celor mai mulţi cercetători ai 
trecutului este a unor ancheratori imparţiali. 
Pa temeiul mărturiilor aflate, contruntân- 
du-le şi înlănţuinadu-le după criterii cari sa- 
tisial bunul simţ prin log:ca aparentă a unor 
raporturi formale, ei reconstitue profilul ne- 
cesar al unei epoci. 

La extremitâtea opusă acestui fatalism 
log, potrivit căruia „istoria na învaţă” pe 
tameiul unor presupuse virtuţi demonstrative, 
se află cealaltă atitudine, decurgâna dintro 
concepție Gramatică a istoriei și ilustrată 
anecdoiie prin cunoscuta exclamaţie a citi- 
toarsi lui Renan, cara întreruptă din lectura 
„Vieţii lui Iisus” răspundea indiscretului în- 
trerupător : „Ne me dites pas la fin!” 

Datele imediate ale istoriei se înscriu în- 
tr'o durată sufletească, adică sunt elementele 
unui confiict dramatțic ce mu poate fi mă- 
surat și prețuit după coordonatele abstracte 
ale timpuiui matematic. Istoria, însăși e plină 
de neprevâzut, este chiar domeniul de pre- 
dulecţie al neprevăzutului, având preferințe — 
neințelese pentru noi, pe care Loruşi incer- 
căm să ni le explică, — capricii şi ironii 
cari sporesc farmecul îneditului ei. 

Pentru a se orienta, cercatăţorii fixează din 


loc în Joc jaloane, — dar numai pentru orien- 


tare — în acest trecut al omenirii care nu 
este o arhivă de documente ci o junglă mi- 
Sterioasă — înțelegând tot ce evoaca acest 
cuvânt ca freamăi și foșnet de viață una- 
nimă. 

De pildă, d. Marcel Brion, care socotește 
istoria ca un organism viu afirmă că, polri- 
vit unsi „constante biologica”, aceea ce nu- 
msește d-sa „voinţa timpului... se inrarnează 
în anumiți inși a căror m.siune este atunți 
să îndeplinească unitatea, de care simte ne- 
voe pent:u a se desăvârşi, pentru a scăpa 
distrugerii”. 

Dar, cu toată „frecvența impresionantă” a 
fenomenului, jocul capr.clos al istoriei se des- 
fâșoară nesiânjinit, în: deplină libertate. 

O personalitate genială cum a fost Lo- 
renzo de Medici a putut să ajungă printr'un 
concurs de imprejurări excepţional, — la care 
au contribuit, pe lângă ered.tatea şi creșterea 
personală adăogată însușirilor înnăscute, con- 
dițiile materiale şi sociale contimporane, 
una dintre figure cele mai reprezentative 
ale Renaşterii și în aczlaș timp „instrumen- 
tul atmosferei timpului său”, ceza ce nu în- 
ssamnă, desigur, unealtă inconștientă ei doar 
unul care ințelegând mai bine decât alţii în 
ce constă acel „spirit al timpului” s'a stră- 
duit sâ-l realizeze cu propriile puteri, isbu- 
tina să-i fie expresia cea mai desăvârșită, 

Des aceza, încercând să-l cuprind întrun 


tului: românesc, și la posibilităţile lui singur cuvânt, caracterul examplar pe care-l 
creștere și îmbogățire. înfăţişează biografia lui Laurențiu Magnifi- 
„ma teatre Ri Ti 








Poezia şi sentimentele mari 


Poeţii noștri, mai cu seamă cei tineri, 
încep să dea semne din ce în ce mai hotă- 
rite şi mai dese că vor să iasă din univer- 
sul lor izolat, de mărunte încântări muzi- 
cale. 

D. Radu Gyr creează în baladele sale 
o poezie de tonalități majore, o poezie de 
mari revolte și mari entuziasme. D. N. Da- 
videscu se îndreaptă, mai ales în „Evul 
Mediu“, cu alte gânduri şi alte orizonturi 
estetice, tot câtre o poezie în care să în- 
cremenească lapidar marile trăsături de 
totdeauna ale sufletului omenesc. Poezia 
de mari durități şi de extremă simplitate 
a liniei sufietești, a d-lui A. Cotruş 1şi gă- 
seşte de abia acum ințelegeriie necesare 
in marele public, care-şi răzbună tăcerile 
de până acum printr'un entuziasm de-a 
dreptul surprinzâtor faţă de poet. Toţi 
tre:,extrem deosebiți ca personalitate şi 
expresie : unul elegiac, iremediabil îndră- 
gostit de mătăsăriile sentimentului și ale 
cuvântului ; al doilea din ce în ce mai 
calm în misiunea ciudată ce ş:-a luat, de 
a re.mpăca răceala noţiunilor cu îlăcările 
poeziei ; iar ultimul trecându-și cât mai 
direct, cât mai brut, tumultui ințerior în 


expresie, — dar toţi făurind cu convinge- 
re, în tipare moderne, acea poezie a erois- 
mului care ne rușina într'atâta până mai 
Geunăzi în estetismele noastre supra-eu- 
ropenizate. Ca să ne dăm seama azi că 
sutletul omenesc n'a renunțat nici odată 
să-i ceară artei să fie ecoul reintors din 
depărtări şi singurătăţi al marilor sale 
sbuciume. 

Pe de altă parte, d. N. Crevedia, — în 
„Invierea de-apoi“, o poezie publicată, în 
ultimul număr al „Gândirii“, — se apropie 
de adâncile spaime, de marele fior al con- 
ştiinţei religioase de altădată. 

Yar nu de mult, un grup de 13 tineri 
poeţi au tipărit o plachetă de versuri în- 
chinate dragostei, vestindu-i ca urmare 
altele, închinate lui Dumnezeu, morții... 
Gestul acesta a fost înțeles de'ei in pri- 
mul rând ca o tentativă de reconciliere a 
marelui public cu poezia, -— doi amici a- 
ţât de buni odinioară și azi atât de invrăj- 
biţi prin indiferenta lor reciprocă, 

Se caută deci tărâmuri unde poezia să 
se poată întâlni iar şi înţelege cu sufletul 
omului. Un apărător fanatic al poaziti de 
rarefiate preţiozităţi ermetizante din ul- 
tima vreme, — ar putea subiinia ironic: 
se caută prin urmare locuri comune. Dela 
trăirea adâncă și întreagă a unor realităţi 


cari, înainte de a fi ale tuturor erau ale 
lui proprii, — trăire pe care s'ar părea că, 
i-a înlesnit-o poetului lirica modernistă,— 
el s'ar vedea din nou acum îndreptat spre 
obligaţia de a verifica spre uzul tuturor, 
teme generale. 


Judecata însă este greşită în ambii ei 
termeni. Nici poezia modernistă n'a fost, 


decât cu foarte rare excepţii, expresia ci- 
iraţă a ceea ce e mai secret şi mai unic 


într'un creator. Evident, orice creator au- 
tentic e întotdeauna un exemplar unic și 
nu poațe fi el tocmai acela care să se tră- 
deze, să se ignoreze, în expresie. El nu va 
crea temeinic decât după ce va dărâma 
in sufletul lui universul şi-l va reclădi 
după norme proprii, ca să se simtă bine 
în el. Orice fărâmă a lumii va căpăta prin 
această operaţie o viață dureroasă și a- 
dâncă. Pentru el, poezia va fi astfel o re- 
alitate unică, indiferent de aderenţele ei 
la lumea tuturor celorlalţi. Dar creatorii 
autentici sunţ rari. Versificatorii au fost 
totdeauna sumedenie. Nicio formulă poe- 
tică n'a înlesnit atâta trucajul versitica- 








C. Alupi — Studiu 


de OVIDIU PAPADIMA 


torilor, ca cea modernistă. Ea sa redus 
asttel până la urmă la o seamă de proce- 
dee de mimetism verbal, — cari se înmul- 
ţeau la infinit semânână aidoma, ca prin 
sciziparitate. Poezia modernistă astiel a 
uitat să fie o problemă de reai:tăţi sufle- 
tești, rămânând doar una de expresie so- 
noră, 

Nici reîntoarcerea la temele mari ale 
poeziei nu înseamnă reîntoarcere leneyoa- 
să la o tehnică de comode versificări ale 
banalului. Nici renuntarea la demnitatea 
austeră din urmă a poetului, i Că 
rea lacomă şi simplă a succesului de 
public. 

Ea nu înseamnă scoborire a ei la nive- 
lul omului de toate zileie, ci înălțare a ei, 
la piscurile surprinzătoare spre cari el în- 
suși, la noi, tinde atâta, de câtva timp, să 
se inalţe. 

Dacă poezia modernă a fost atât ae sâ- 
racă sat:elește in ultimul veac, asta nu e 
de tot din vina poetilor, — ci răspunde 
sărăciei spirituale a omului modern. 0O- 
mul civilizației europene a pierdur de 
muult smarile înţelegeri cosmice ale vieţii, 
și deodată a pierdut gustul maiiior bucu- 
rii, rodnicelor dureri, pe cari i le dădeau 
ele. Omul modern devenise astfel grozav 
de meschin in duhul său. 

Azi își dă seama. Incepe să-şi recaute 
perspectiva cosmică a judecății sale de o- 
dinioară, Naționalismul, prin reînvierea 
creștinismului şi a spiritului colectiv, îl 
ajută. Omul se umilește, măsurându-se 
iarăși cu grandoarea cosmică, dar tocmai 
prin această umilință crește nenăsurat 
sufietește. Ajunse iarăși şi nu se mai 
sperie, pudic şi rafinat, de idei mari, de 
sentimente mari, de teme mari, de vorbe 
mari chiar. 

Incepe să aibă iar nostalgia grandiosu- 
lui, în idealurile sale de viaţă ca şi de li- 
teratură. 

In aceste căutări ale sale de sine tre- 
bue să-l ajute poezia, prin întoarcerea 
sinceră la marile realități din totdeauna, 
prin refăurirea curagioasă a marilor teme: 
destinul, neamul, Dumnezeu, dragostea, 
moartea, 

Departe de a-l] linguși în mod nedemn 
pe cetitorul de toate zilele, — poezia va 
reveni hotărită la primordiala ei datorie 
și misiune faţă de sufletul omenirii: 

Aceesa de a-l ajuta să se lămurească pe 
sine însuși. 





de Mihai Niculescu 


cul mi se pare a fi al unei vieţii isbutite. Spun 
caracter „exemplar” pentrucă ceea ce face 
pas-onantă lectura vieților de oameni iluştri 
— conducători de popoare sau creatori de 
iluzii ale artei — este ace! îndemn tăcut, dar 
cu atât mai stăruitor pe cât e nerostit, care 
se desprinde intovăzauna din exemplul unor 
făgădueli urmându-și curba destinului pro- 
priu până la limanul împlinirii lor desăvâr- 
şite prin faptă. 

Bancheri dela intrarea lor în istorie, în se- 
colul 12, Med-cii au fost una din numeroasele 
familii ale burgheziei  f.orentine geloasă pe 
libertățile ei democratice şi al cărei orizont 
sporea odată cu prestigiul, prim generaţii, pe 
măsura în care creşiea și forţa ei materială : 
banul. 

Dar, pe măsură ce supremaţia financiară 
a Medicilor, nesupărătoate fiindcă mu și-au 
man-festat-o nic:odată printr'un lux ostenta- 
tiv care ar fi stârnit invidia celorlalţi, ince- 
pea să se precizeze sub forma, voinței de su- 
premație politică, în aceeaşi măsură, preei- 
zându-se, ea se limita devenind vulnerabilă. 

Prosperitatea ca insă generală și „atunci 
câna treburile merg bine, când e liniște pe 
siradă şi banul se câștigă, lumea nu prea 
simie indemnul să se întrebe despre natura 
şi legitimitatea aulorităţii care o guvernează. 
Intrebări de acestea se pun de obiceiu atunci 
când momentul pare potrivit, ca să fie făcut 
Cineva răspunzător de pagubele sau înfrân- 
gsrile întâmplate”. 


Era fără 'ndoială un compromis, 2. i. 
mai datorită îndemânării cu care „u -tiut 
să-l întreţină, neincercând adică i! d 
lizeze o situaţie de fapt — ceea ve ur ii 
însemnat o violare făţișe a principiiio. le 


mocratice — au isbutit Med-ci, să tacă supu- 
tată tirania lor. Asta se chiamă politică prae- 
mâtică sau, cum i se spunea pe atunci, poli- 
tică a rezultatelor, așa cum 0 preconizaseră 
teoreticianii faimoşi ai Renașterei, un Ma- 
chiaveli şi un Gu:cciardini. In fond, o poli- 
tică a realităților, urmărind un singur lucru : 
utiiitatea, şi a cărei unică garanție era suc- 
ceasul, indiferent de cuprinsul sau calitatea 
morală a unei astfel de atitudini. 

Acoraul desăvârşit al unor insușiri de o 
complexitate contradictorie, fără sacrificiul 
nieiuneia din. ele, Lorenzo izbulise să-l reali- 
zeze printr'o întregire armonioasă a perfec- 
ţiunilor spiritului cu ale trupului. I-a fost dat 
să trăiască şi să se bucure de viață cu acea 
simţire sărbătorească a bucuriei senine care 
isvorăște din „frumuseţea interioară” 
idealul înţelepciunii vechilor greci. 

Deţinător de fapt al unei supremaţii ne- 
contestate el știa că noţiunea de libertate de- 
pinde într'o măsură ap'ec-abilă de aceea de 
autoritate şi că abuzul de putere însuși poate 
îi deseori legitimat de împrejurări, ca una din 
formele obișnuite ale uzuiul. 

Morala po.iticei pragmatice a Medicilor s'ar 
putea rezuma în constatarea că, întocmai ca 
în literatură, bunele intenţii sau bunele sen- 
timemte duc la rezultate proaste. 

De aceea mânia pedepsitoae e.lui La 
remzo 5'a abâtut necruţâioare, cr :docâeor: 2 
crezut că era nSvoe, asup'a VINOvâți:ar, ca de 
piidă în sângerosul masacru și: ceiâţi. Vol- 
verra, pe cae d. M. Brion înce... -- şi so- 
cotasc că şi izbuleșie — Sâ-l ga vă v 
„represiune eficace” şi exemplară, impotriva 
pârerii curente că ar îi fost un act ae cru- 
zime. Praciicarea principiilor numanitare era 
pe atunci necunoscută şi abia cu trei secole 
mai țţârziu, în veacul luminilor, aveau să 
proclame Encicloped.știi caracterul sacru al 
vaeții omenești. Cunoscuta expresie : „vivere 
pericolosamente”, unui din comandameniele 
elicei fasciste actuale era pe vtemea Rena- 
șterei o condiţ:e de viaţă zilnică. Eroismul 
este prețuit ca virtute într'o societate a 
cărei structură şi funcţionare garantează si- 
guranța personală, dar când aceasta e pri- 
mejduită la fiecare pas şi în orice cl.pă, 
aiunți imiţiativa prompiă şi curajul iîndii- 
duai fiinia oarecum obligatorii, climatul moral 
obişnuit al societăţii ajunge eroic și respectul 
teoretic al existenței ceva foarte impopular. 

Și mai era ceva. Pentru: Lorenzo, care 
urmărea înfăptuirea unei Italii pacittoate şi 
unite, prin lcgăcurile d-plomat-ce și de rude- 
nie cu stăpânitiorii cei mai puterniei gi staie- 
lor Peninsulei şi cu ajutorul unor srâunse rela- 


ț.uni economice sprijinite pe iSkatia su- 
cursalelor Bâncrii Medicilor, parti: ELI )ismele 
potitice ale diferitelor cetăţi italiâi fereau 
exemplul primejd.os al unei oștilit + 10lip- 
sitoare, Iată de ce iaturea exempiă* “pre- 
siunilor sângeroase comandate: de -: bi 
Med-ci, cum a fost masacrul 6 
trebue subliniată cu precădere. n: EA 

Se cuvine să mai relevăm, chea,  Tă10 


admirabila discreţie cu care d. M. Bin, “e 
cearcă să deslușească motivele atitudinei .. 
tărui personaj, şi să o justifice nu prim pu- 
terea: de convingere isvorită dintr'o afinitate 
intimă cu întâmplările relatate ti prirtr'o re- 
constituire atentă a împrejurărilor şi ini 
ferei morale a timpului, 


E cel mai potrivit fel — rămânâni tvuiși 
msteu obiectiv — de a pătrunde în ir! 
viu al istorici, în acea turburătoare i ..uin- 
b:ă — „le cât nocturne” cum o numeste utat 


je 


i 
state 


de sugestiv d. Brion — a psihologiei ur: 
renzo de Medici ori Savonarola, cu : 
ţirea pasională a celui care se simte mu .=uua! 
implicat. 

Intţâ.nirea celor ăouă permonagii pr sii 
Istoriei are semnifidaia și măreţia unt. : « 
gedii antice. 

Primul este reprezentantul proeminer,. 
unei civilizaţii ajunsă la apogeul pertfeci:u . 
În preajma academismului steril şi gacâuii i 
al epigoni:or; cglălalt, iluminatul une: cun- 
vingeri absolute. 

Lorenzo, ingâduitor chiar cu ceeace își dă- 
dea seama că instrăinându-i simpatia popo- 
rului îi supă autoritatea, şi sceptic ca ori- 
cine a. făcut înconjurul ideilor şi al lucuri» 
OY 

Savanarola, vizionarul fanatic, pentru care 
Lorenzo întrupă corupția și tirania auru- 
lui, metalul steril care a înlocuit valorile zeli- 
givase și eroice ale Evului Mediu, pe car: «! 
sd data vrea să le restaureze, ca orice 
preţ. 

Ultimele pagini din Laurent le Magnifique în- 
făţişând dialogul între două mentalități repre- 
zentative pentru două forme de civilizaţie 
între care legătura continuității substanțiale 
nu putea fi, au intensitatea dramatică a unui 
crescendo final dintr'o simfonie. 

De adtfel întrega carte e tratată simfonic. 
papat Dau 3 imprejurul temel prine.pâle a 

Medicilor : Giovanni — prosperitatea familiei, 
atfaceriie ; ' Cosimo — Florența, afacsrile şi 
potitica ; Lorenzo — Italia şi „întâi politica”, 

Ceea ce face, cu toată stufoasa bogăţie su- 
gestivă a ps:hologiilor şi împrejurărilor eYo- 
cate, eleganța sobră și puritatea cristalină 
a timbrului cărţii d-lui M. Brio 


îi 




















6 








n dimineața aceea na zărit Mihai D. 
| | Vântu dantelele pe cari i le pusese 

iarna la ferestre. Și de altfel, chiar de 

le-ar fi văzut, ar fi rămas nepăsător 
în fața dibăciei şi imaginaţiei gerului. Sau, 
dacă s'ar fi hotărît să se îndrepte înspre fe- 
reastră şi să privească de acolo belșugul de 
zăpadă ce căzuse din înălțimi în timpul 
nopţii, singura constatare pe care ar fi fă- 
cut-o, ar fi fost că trebue neapărat să scoată 
șoşonii din duapul de lemn de stejar, unde-i 
pusese anul trecut, pe ultimul raft, în dreapta, 
aşezaţi frumos în cuţia cumpărată acum trei 
ani dintr'un magazin de pe Şelari. 

In dimineaţa aceea de Noembrie nu mai 
avea însă timp să facă astfel de constatări. 
Prea îl obsedase, în timpul nopţii, chipul 
acela de ceară, cu o aluniță păroasă pe băr- 
bie. Şi, după multă gândire, pricepuse Mihai 
D. Vântu că nimic nu s'ar fi petrecut dacă ar 
fi lipsit aluniţa de pe chipul domnului Pro- 
topopescu Octavian. 

Era om calm Mihai D. Vântu. Nu-i plăcea 
să strige la nimeni, după cum nu-i plăcea 
să ţipe nimeni la el. Nu putea spune 
insă că domnul Protopopescu Octavian 
ar fi avut măcar intenția să ridice cât de 
puţin glasul. Din contra, i-ar fi fost recu- 
noscător dacă ar fi vorbit puţin mai tare și 
nu și-ar fi urmărit cuvântarea, așa cum a 
făcut-o, de par'că ar fi vrut să nu fie auzit 
de nimeni, nici măcar de persoana căreia îi 
expunea planurile lui. 

Căci, dacă domnul Protopopescu Octavian 
ar fi vorbit mai tare, ar fi înţeles, poate, 
Vântu ceva mai mult despre invenţia 
care, după părerea domnului cu aluniță, a- 
vea să producă o adevărată revoluţie în lu- 
mea noastră comercială. 

Dar, domnul Protopopescu Octavian n'a 
găsit că e de ajuns doar să-i arate lui 
cam cari ar fi binefacerile invenţiei. 
Căci, după ce a vorbit fără întrerupere 


timp de un sfert de ceas, i-a încredințat un 
dosar cu scoarţe verzi. După spusele iui, do- 
sarul conținea toate lămuririle în privinţa 
invenţiei și l-a rugat respectuos să-l înmâ- 
nezc personal directorului general care cra, 
pentru moment, plecat în străinătate, dar 





LA FONTAINE ȘI 
POEZIA PURA 


Săptămâna trecută, d. lon Pillat a ţinut în 
sala Dailes o conierinţă cu acest subiect. 

Conlerenţiarul constată în prim loc impo- 
Sibiiilatea de a detini poezia, a cărei ac- 
cepțpiune s'a schimbat de-alungul vremilor. 

Lepădându-se de elementele de logică şi 
retorică, poezia a alunecat deia epic spre li- 
ric, epicul ramânând domenmul romanului, 
astăzi in mare ascensiune, 

Deşi aparţinând secuiului al XVII-lea şi 
încă autor de fabule, La Fontaine trebuie 
considerat ca iniţiatorul, premergaiorul pve- 
ziei pure și primul reanzator al ei. 

Lipsite de morala socotită specifică genu- 
lui, unele din iabulele lui au „morala poe- 
ziei', pecete de îariă autentică. Lu trei vea- 
curi in urmă, La Yontamne a reuşit să fe, 
fără exagerari, cel mai mare poet, in înţele- 
sul modern. 

Ei a pus deosebită discreţie şi multă mă- 
sură în descrierea patimilor omeneşti, ceea ce 
îl situează alături de autorul Phedrei şi al 
iui Yoiyeucte, de care se deosebeşte însă prin 
naturaieţea sa, 

Plină de optimism, deosebit de profundă 
chiar când era stăpânită de patos, pvezia lui 
ma căzut nicio clipă în vuigaritate. La Fon- 
taine a tost un bonom în adevăratul şi fru- 
mosul sens al acestui cuvânt. Un bonom care 
m'a trăit în saloane, care n'a trăit conven- 
țional, ci spontan, adevărat, aşa cum îl gă- 
sim în poezia lui. 

In linia de creaţie Racine-Baudelaire, pe 
care îl situează, d. Pillat consideră că La 
Fontaine le cste superior prin armonia pe 
care a ştiut să o reaiizeze între artă şi viaţă. 

Lucru de seamă, el a fost şi un om de ca- 
racier, 

O apropiere între La Fontaine şi Valâry 
este evidentă. Versul poetului din veacul Re- 
pgelui Soare ce îndeaproape înrudit cu acela 
al autorului „Tinerei Parce“. 

Lirica lui de contesiune sinceră este o a- 
devârată simfonie, care cuprinde în ea toate 
cele patru parți melodice. 

La Fontaine a fost, prin sinceritatea lui, 
prin atitudinea ironică taţă de sine însuşi, 
prin verva lui inepuizabilă, un precursor al 
lui Jean Jaques Kousseau. 

Muzicalitatea poeziei sale este pură. Poc- 
mul Adonis corespunde cu Narcis al lui 
Paul Valery. 

— Interim — 
«e 


ENESCU LA „„PRO-ARTE: 


In sala Dalles se va ţine Sâmbătă 26 Fe- 
vruarie o conferinţă experimentală consa- 
crată marelui compozitor George Enescu, a 
IX din ciclul organizat de „Pro-arte”. 

Despre viaţa şi opera lui George Enescu 
va vorbi d. Em. Ciomac, iar programul mu- 
zical va fi alcătuit din: 

Cantabile şi Presto pentru flaut, executat 
de d. profi. V. Jianu. 

Melodii pe versuri de Clement Marot, d-na 
Emilia Guţianu. 

Suită pentru pian, d. Radu Mihail. 


«te 


D. Ion Marin Sadoveanu a vorbit Marţi 15 
Fevruarie în sala Dalles despre Fedra lui 
Racine. 

Conferinţa s'a ținut în cadrul ciclului or- 
ganizat de asociaţia „Prietenii Franţei” şi 
Institutul francez de Inalte studii în Româ- 
nia. 














UNIVERSUL LITERAR 








MIE SUFLEIUL 
PUSIIU 


carc, peste o săptămână avea să se întoarcă. 

Iar cl avea să vină peste două săptămâni 
după răspuns. A mai Lăcut câteva plecă- 
ciuni și a părăsit, frânt de mijloc, biuroul. 

Și, desigur, dosarul cu scoarţe verzi 
ar fi aşteplat, calm, într'un sertar,  îm-= 
preună cu celelalte dosare, întoarcerea din 
străinătate a directorului general. Dar, pos- 
te o jumătate de ceas, când pendula din pe- 
rete arăta 1 şi un sfert, câna Mihai D. 
Vântu îşi punea tocmai pălăria în cap şi 
când singurul gând ce-ar fi putut să-l in- 
tereseze, ar fi fost de a ajunge cât mai 
repede acasă — ci bine! — tocmai atunci i-a 
reapărut în minte chipul acela hilar cu o a- 
luniță pe bărbic. 

Nu-şi închipuia Mihai D. Vântu, că ar pu- 
tea să facă altceva domnul Protopopescu Oc- 
tavian, decât să-şi tae, odată pe săptămână, 
cu briceagul, firele de păr din aluniţă. 

„Octavian Protopopescu inventator“. 
Aşa scria pe cartea de vizilă pe care i-o în- 
tinscse, cu un ceas înainte, portarul. Cul- 
mea! Figura aceea tâmpă să fie ligura unui 
inventator. Curios să afle cam ce lucruri ar 
fi putut concepe domnul cu aluniță, a scos 
dosarul verde din sertarul biuroului și l-a 
pus în gcantă. Iar seara, în pat, ar fi răs- 
foit, poate, hârtiile acelea scrise mărunt, 
dacă ele ar fi fost opera altuia. Dar așa, 
a renunțat să mai deschidă dosarul în 
care îşi pusese speranțele inventatorul. Ii 
pierise chiar și curiozitatea care-l stăpânea 
atunci când, cu pălăria în cap, se pregătea 
să părăsească clădirea societății la carc, de 
17 ani, cra în slujbă. Dosarul a rămas nca- 
tins pe nopticră, iar el, în timpul nopţii, a 
visat aluniţe de toate mărimile. 

De atunci se părea că-l uitase cu desăvâr- 
şire pe inventator. 

Abia când s'a întors directorul general 
din străinătate, și-a rcamintit Mihai D. 
Vântu că, în apartamentul lui de ireme- 
diabil burlac, se găsește dosarul cu invenţia. 

Şi cum, în curând avea să vină domnul 
Protopopescu Octavian pentru răspuns, tre- 
buia neapărat să readucă dosarul la birou. 

Altfel, sar fi supărat atât directorul, cât 
şi — oroare! — domnul Protopopescu Octa- 
vian. 

Intrebându-se cam care ar fi chipul in- 
ventatorului în timpul furiei, Vântu ajunse 
acasă. 

S'a aus la noptieră, însă, dosarul dispăru- 
se de acolo. . 

Dar — ce era mai groaznic — nu l-a putut 
găsi nicăeri. 

Culmea ghinionului. Cu o zi înainte o dă- 
duse afară din serviciu pe fosta servitoare. 
Aşa că nu putea afla dela <a nimic. 

Şi — iață! — azi se împlinesc tocmai două 
săptămâni dela prima întâlnire avută cu 
domnul cu aluniţă. 

Azi avea să apară în birou domnul Proto- 
popescu Octavian şi să-l întrebe ce părere 
arc directorul general despre invenţia lui. 

Dosarul intrase, parcă, în pământ. 

Dar azi trebuia neapărat să-l găsească. 

ara, mai mult ca sigur, în camera asta. Şi, 
doar, nimănui nu i-ar fi trecut prin gând să 
fure dosarul. Nu putea să-și închipue Mihai 
D. Vântu că ar putea fi cineva gelos pe fai- 
ma domnului Protopopescu Octavian. 


Alceva îl preocupa acum. Trebuia 
să găsească dosarul şi avea să-l gasească. 
Era sigur de asta. Trebuia doar să lie 
calm şi să vadă cam undc ar pulea să 
se ascundă. E mai mult ca sigur că servitoa- 
rea, în veşnica ei dorinţă de a pune ordine 





NUVELĂ — 


în toate, l-a așezat undeva, unde nici prin 
gând nu-i trece acum să-l caute. Dar unde 
l-o fi ascuns? La întrebarea asta doar ser- 
vitoarea ar putea răspunde. 

Ce idee şi pe el s'o dea afară tocmai a- 
cum. Dar dacă stă și se gândeşte bine, nici 
de ținut nu putea s'o mai ţină. Era muraară 
şi, ce e mai rău, fura. Fura cu neruşinare. 
Şi la el cinstea, mai ales cinstea contează. 

Asta n'are însă nici-o legătură cu ceea ce 
îl preocupă acuma. Trebuce să găscască dosa- 
rul şi... a!... o idee minunată... In ajun cău- 
tase prin toate sertarele... răsfoise toate hâr- 
tiile... 

Totuşi rămăsese un sertar  nedeschis, 
sertarul de jos din stânga biuroului, din o- 
daia asta, sertarul în care păstra fleacuri din 
viața lui de şcolar... cărți... cacte... da! dal... 
fleacuri. i 

Sunt ani de când nu l-a mai deschis. Dar 
asta nu înseamnă că nu i-ar fi putut trece 
prin gând servitoarei să pună dosarul tocmai 
acolo. Cu ultima speranţă se îndreaptă Mihai 
D. Vântu spre ultimul sertar din stânga. Il 
deschide... Nici nu-şi putea închipui că exis- 
tă atâta praf pe lume. Nu! In sertarul ăsta 
n'a mai umblat nimeni de mult. Nici măcar 
toanta de servitoare. 

Dacă n'ar îi atâta praf, ar răsfoi poate câ- 
teva din cărțile cu care sertarul e plin. Uite! 
Cartea asta cu scoarțe albastre cra cartea lui 
de istorie. 

„istoria Românilor, aparținând clevului 
Vâniu D. Mihai, din clasa VIII-a“. Vântu D. 
Mihai. Una din marile lui dorințe era să 
se poată iscăli Mihai D. Vântu. Îşi aduce 
aminte — cum de n'a uitat? — că, după ce 
și-a luat bacalaureatul, a umplut c foaie în- 
treagă de caet cu noul lui nume... Mihai D. 
Vântu... Mihai D. Vântu... Scăpasc de Vântu 
D. Miha.. 

Nu poate rezista ispitei de a răsfoi cartea 
lui de istorie. In fond, dosarul mai poate aş- 
tepta încă 5 minute, acolo unde l-a pus scr- 
vitoarea. Ţine cartea cu vârturile degetelor 
pentru ca să nu se murdărească prea mult. 
Pe marginea unei pagini, a cițit un nume: 
„Atena“... Ce legătură poate avea oraşul ăsta 
cu isprăvile lui Petru Rareş? Mai răsfoeşte 
puţin cartea. Diverse însemnări pe margini 
de pagini... Nimic mai de seamă... Scoate altă 
carte... cartea de germană. Avea la germană 
un profesor peltic şi veşnic furios. I-au făcut 
odată o farsă... Și totuşi trebue să găsească 
dosarul... Altă carte!... Adică nu!... Un caet... 
„Caet de Limba română”, veşnicul caet de 
română... teme cu titluri pompoase scrise ia 
repezeală înainte de venirea profesorului. 
Dar — curios lucru! — titlul caetului e şters 
cu cerneală violet. Cu aceeaş cerneală, puţin 
mai jos, e scris alt titlu: „„Versuri'... versu- 
rile lui Vântu D. Mihai. Curios! Uitase cu 
totul de cele. Par'că e cmoţionat. Ar trebui 
să nu mai deschidă caetul. Acum are altceva 
de făcut, să găsească dosarul... 

Insă l-a deschis. Pe prima pagină o dedica- 
ție: „Atenei“. Iar Atena!... Ce, naiba? Il obseda 
orașul ăsta?... Atena... Atena... Vai!.. Ce stu- 
pid!... Ce ramolit!... Litase cu totul... Atena, 
Atena Dumitrescu, prima lui iubire. Ii scria 
numele pe margini de cărţi... Avea părul... 
Cum avea părul? A uitat. Ştie doar că erâ 
drăguță. Şi totuşi trebue să recunoască că a- 
vea un nume stupid. Atena! Miroase a anti- 
chitate. Şi ea era, atât de fragedă. Era timi- 
dă şi îl iubea pe Stefan Grigore, colegul lui. 
ncîntrecut la oină. lar cl, Vântu D. Mihai 
suferea în taină şi scria versuri. Toţi găseau 
că are talent. Profesorul de română îi lău- 





dase de mai multe ori. Chiar și el, în fundul 
sufletului, înţelesese că arc talent, cu toate 
că spunea la toţi că nu o crede. Ba, avea 
de gând să publice poeziile întrun volum. 
Işi găsise și un pseudonim: Mihai Zefir... 1 
se părea că sună mai frumos. Şi, în lond, şi 
Zefir e un vânt. Cum de n'a uitat toate flea- 
curile astea?!...  Fleacuri?... Mai întoarce o 
pagină... Prima poezis:.., „Mi-e sufletul pus- 
tiu“. Intr'adevăr, nu poate spune că nu eră 
pesimist pe atunci. li era sufletul pustiu. 
Nu-și aminteşte prea bine ce l-a hotă- 
rît să serie versurile astea. Era pe semne o 
după amiază mohorîtă de toamnă. lar „ca“ 
i-o fi spus vre-un cuvânt care să-l jignească. 
Nu-și mai aminteşte prea bine. Ce să-i faci? 
Ramolit... Patruzeci și opt de ani... 

Știe doar că peste câteva zile cerul se în- 
seninase din nou. Capriciile toamnei! 

Și — uite! — pe pagina următoare alte 
versuri. Le intitulase: „Zâmbet“. Capriciile 
ei! 

Toate paginile sunt acoperite cu versuri. 
Câte-odată lacrămi... câte-odată zâmbete. 
Tar el, în prima poezie, spunea că are sufle- 
tul pustiu. Acum nu mai poate spune acelaș 
lucru. 

Nu mai are sufletul pustiu. Il preocupă 
toate bârlelile cari mişună prin lume. Are 
sufletul plin de ură pentru Ştetănescu-Dra- 
Su, veșnicul rival dela biurou. Bârfește, în- 
jură, bea și toţi, în urma lui. spun: „Uite un 
om fericit. 

Acum treizeci de ani își bătuse joc de toţi 
oamenii ăștia fericiţi. Acum treizeci de ani 
pornise în lume, pr.vind înainte, senin. In 
iața primelor mizerii ale vieţii a rămas scâr- 
bit. Cu timpul, scârba s'a prefăcut în zâmbet. 
Și, mult mai târziu, a început să râdă cu ho- 
hote. Fră „un om fericit“. Sunt ani de când 
uitase cu totul versurile în care pusese ceva 
din sufletul său. Şi a trebuit abia acum să le 
regăseaşcă, Le-a recitat şi a exclamat la fel 
ca și profesorul de română: „Are talent, tâ- 
nărul“. Nici nu ştie, în fond, dacă a avut 
vre-odată talent. A avut un suflet... Acum?... 

Oare şi-a pierdut cu desăvârșire sufletul? 
Răsfoește înainte cactul. Spre sfârşit, o poe- 
zie scurtă: „larna'... Şi acum e din nou iar- 
nă... Curios... 

Nici nu băgase în seamă... Se repede la 
fereastră... Cad de sus fulgii de zăpadă. Stra- 
da e ca şi pustie. Doar un copil se înalţă în 
vârful degetelor, căznindu-se să pună un nas 
de tăciune pe chipul unui om de zăpadă... 
Un copil şi un om de zăpadă... 

Sufletul lui Mihai s'a strâns, par'că. Su- 
Fletul lui! Deci mai are un pic de suflel. 

L-a regăsit dând din întâmplare la o par- 
te colbul de pe negura trecutului. L-a regăsit 
şi a zâmbit ca în faţa unui lucru de mult 
uitat. Sau i s'a părut numai că l-a regăsit, 
Dar totuşi e fericit. 

Şi — uite-l! — face planuri acum. 

Oare nu poate să existe un poet la vârsta 
de 48 de ani? Oare nu poate să plângă și să 
zâmbească la fel cum a plâns şi a zâmbit la 
18 ani? Va arăta tuturor că Mihai D. Vântu 
nu este un „om fericit“. 

Mihai D. Vântu este doar un om. Mihai D. 
Vântu va scrie iarăși versuri. Vor râde toţi 
colegii lui la biurou. Şi, mai ales, va râde 
Ștefănescu-Dragu. Dar lui nu-i va păsa de 
nimeni. Mâinile lui caută cu înfrigurare prin 
sertar. Caută alte versuri. Ştie că a mai avut 
un taet. Nu-l găseşte. Deschide alt sertar... 
Caută... Caută... Caută... Nici nu-şi dă seuma 
că sa îndepărtat de sertarul tinereții. Des- 
chizând celălalt sertar s'a retras în lumea 





Note despre trazgicii greci 


Sofocle și Euripide se joacă de-a tragi- 
cul. Uriașa purgatție în cunoştinţă a lui 
Eshil nu pare jucărie de dramaturg, is- 
cusit. Aristot nu a cunoscut adevăratul 
tragic, Definiţia lui Aristot din Poetica a 
stârnit îndelungate comentarii între eru- 
diţii alexandrini și ai Renaşterii, însă Es- 
hil nu se integrează unui cI/harsis pur 
sentimental. Platon în Republica declară 
limipede, că cititorul dramaturgilor sau a- 
scultătorul tragediei simte emoţii, care 
sunt slăbiciuni ; emoţiile aruncă sufletul 
în tulburare, unde judecată nu s2 nai a- 
îlă. Iată dece, Aristot îl socoteşte pe Eu- 
ripide ca pe cei mai tragic dintre poeți. 
Tragicul pentru ei este frică, milă şi toate 
sentimentele din jurul lor, nicidecum gând 
sau mai exact. procesul erorilor din jurul 
gândului adevărat. 


Eshil apare astfel nedreptăţit, dar sin- 
gurul esenţial dramatic. Dialogul eshilean 
purcede cu o logică rece (uriaşă taină) la 
aflarea ideii, ascunsă de întâmplări în 
movila de erori a omului. Astiel, tragicul 
are prea puţin a căuta în stratul senti- 
mentelor ; deci drumul tragicului printre 
erori către adevăr se petrece între concep- 
te mai înalte, în intelect. E în sensul tra- 
gediei lui Eshil mai multă logică decât 
psihologie și în sensul tragediei lui Sofo- 
cle sau Euripide mai multă psihologie de- 
cât logică. 

Asttel, Drama are un alţ proces decât 
ni-l arată Aristot ; tragicul deviat al lui 
Sofocle şi Euripide este mai puţin decât 
căutarea adevărurilor dialogului eshilean 
Meditaţia lui Euripide este sentimentali- 
tate. Hippolyt e o tragedie curacteristică 
pentru a dovedi degenerarea mişcării ini- 
țiale a dialogului tragic la Euripide. Ma- 


teria tragică se risipește în Hippolyt intre 
sentimentele Fedrei, ale lui Hippolyt, Te- 
zeu şi ale Doicii. Sentimentee lor sunt re- 
flexele ideilor, două idei întruchipate în 
lupta dintre zeițele Artemis şi Cipris. Sub- 
stanţa se află în lupta dintre aceste două 
zeițe : iubirea celestă şi iubirza pămân- 
teuscă ; câmpul de luptă ar trebui să fie 
deci Hippolyt şi FPedra. Elementul tragic 
în loc să, răsară în aceste doua conștiințe 
prin introducerea unui proces «e erori, cu 
o surprinzătoare neîndemânare persona- 
jele se prezintă având cunoștință clară a- 
supra gândurilor zeițelor Artermms şi Cipris; 
deci Hippolyt şi Fedra cunosc dela început 
ideile, prin urmare  personagiile-cameni 
sunt pe poziţii tot atât de clare ca perso- 
nagiile-zeițe ; deci nicio eroare nu se 
luptă dela naşterea la moartea omului 
spre adevăr ; deci eroarea e în afara omu- 
lui. Hippolyt și Fedra sunt fantoşe senti- 
mentale intre firele destinului. 


Dramaturgul însuşi nu cunvaşte proce- 
sul de erori spre adevăr. Diaiogului îi lip- 
seşte motorul cunoștinței ; texsul sucom- 
pă în oftate, strigăte, revolte nejustificate 
nesimpatetice, fapte gresit formulate. Ast- 
fel Drama nu este. Dacă în textul vreunei 
tragedii se găsesc reminiscenţe ca ; „dece 
mai bine dând tribut nu ne străduim să 
căpătăm știința desăvârşită ?*, rămâne 
întrebarea o simplă aducere aminte fără 
să intre in compunerea lucrării. 


Eshil urmăreşte tragicul stabilind cu 
fiecare personaj sau unghiu de acţiune a- 
xiome, Cei sapte contra Tevei este cu 
totul în câmpul conștiinței lui Eteocle. Un 
șirag de erori moştenite din trecut și o 
ulțimă eroare prezentă sunt îndemnuri la 
luptă, la dramă. Ultimul descendent al 


de Haig Acterian 


Labdacizilor are lângă mișcarea de inerție 
a erorilor trecutului, mişcare asemaănătoa- 
re destinului lui Polinice, prezenţa unui 
gând tragic: Teba. Pentru Eteocle, Teba 
este suma de erori in virtutea cărora o- 
mul va, purta luptă, spre deosebire de Po- 
linice, acesta încătuşat de orgoliu. Deci 
Eiteocle este tagic, pentrucă el ştie erorile 
trecutului, le cunoaşte pe cele de azi, își 
cunoaște chiar viitorul ; totuşi luptă. Gân- 
dul unui războiu cu fratele său nu-l des- 
armează, nici chiar cei șeapte monștri la 
cele șapte porți ale Tebei, căci simte în 
el restul găndului adevărat, care cere răs- 
cumpărarea relelor ; dacă restul gândului 
bun va fi consumat într'un suprem sacri- 
ficiu nefolositor, totuşi adevărul va fi des- 
legat, omul va fi restabilit cn echilibrul 
său etern. 

Hippolyt este un reflex al unei idei; E- 
teocle e însăşi ideea în devenire. In Hip- 
polyt nu se află conflict; Eteocle este o 
constructie de erori în care răsare ade- 
vărul, adevăr care nu-l mai poate mântui 
pe e:0u, dar va fi mântuirea tebanilor. 
Hippolyt cunoaște adevărul şi... plânge ; 
Eteocle luptă cu monștrii. 

A cunoaște erorile, a gândi adevărul, 
dar a nu realiza o armonie, iată tragicui 
lui Eteocle, Darius, Prometeu, Io sau O- 
reste. Eshil a încercat singur un drum al 
găndurilor spre adevăr. Scena dintre Io 
(eroarea) și Prometeu (eroarea care cu- 
noaşte adevărul ; adică tragicul) din Pro- 
meteu este profetică. 

Eshil a indicat lepădarea erorilor, dru- 
mul despărțirilor lui Buda. Pentru cercul 
armoniei, pentru desăvârșire, două sunt 
drumurile : despărţire (Buda) și iubire 
(Hristos)... şi Shakespeare ? Luciditate a 
unei anarhii. 


N PT Sti 





19 lebruarie 1938 





lui de acum... lite o scrisoare -dela Pamfil. 
Ce viperă şi Panfil ăsta! O notă dela băcă- 
nie... Şuncă, icre vin.,, 

I-a chemat oâtă la el, la masă, pe Gri- 
gorcea și pe Manulea. Era obligat. Ce chef 
domnule, ce che!tau tras atunci... 
„Dar asta ce mi e? O reţetă scrisă aproape 
indescifrabil. Işi reamintește: I-a recoman- 
dat doctorul Zigea  doctoria asta, atunci 
când nu-l mai slibeau durerile din spate. EI, 
bine înţeles, nicin'a cumpărat-o. Așa e el. 
Lasă totdeauna icrul de pe o zi pe alta. Şi 
acum — uite! - alaltăeri l-au apucat din 
nou Qurerile... Rumatismul, ce să-i faci! E 
normal la 48 de ni. Mai ales că s'a schimbat 
iar vremea. Nu ke aştepta să vină atât de 
repede iarna. O s aibă ce discuta astăzi, pe 
tema asta, la biru. Aoleu! Să nu uite să-şi 
ia şoşonii. Sunt : dulapul de stejar, pe ul- 
timul raft, pe dreapta. 

Pe semne că statul de zăpadă e gros. Se 

duce iar la fereastră, ca să se convingă: 
Copilul a plecat & pe stradă. A rămas doar 
omul de zăpadă. Are gura strâmbă, iar o- 
chiul drept e maisus decât cel stâng. Un om 
anormal, ca toţi amenii de zăpadă... S'a fă- 
cut târziu. Trebw să se ducă la biurou. Și 
tot n'a găsit dosaul. O să vorbească cu por- 
tăreasa, care e pritenă cu fosta lui servitoa- 
re. Poate că-i cunaşte noua ei adresă. O să 
se ducă la ea și 5 întrebe unde a pus do- 
sarul. Până atunc poate să mai aștepte 
domnul Protopopezu Octavian. 
Ă Se îndreaptă sp: cuer. De ce a trebuit să 
întâlnească în drum o oglindă? Are multe 
sbârcituri şi e apnape chel. Un poet chel! 
Culmea! Zău aşa! Cum a putut să-i treacă 
prin minte un gân: atât de stupid. Stupid?.. 
N u! Nu trebue să e mai gândească la asta. 
Şi-a pus paltonul, jălăria, se îndreaptă spre 
ușe... A]. A uitat cya. 

Se duce la masa ai de lucru şi ea de acolo 
rețeta cu doctoriapentru reumatism. Zâm- 
beşte: „Bătrân bolnv“. 


In urma lui a răas un caet deschis la o 
pagină pe care stăscris cu litere mărunte, 
un titlu : „Mi-e sufitul pustiu — versuri“. 


TRAIAN LALESCU 





RÂNDURI PEMRU INCEPUT 


Pentru ascultători, aratul de radio este un 
plus de confort pe care! pune la dispoziţie şti- 
înța veacului. Datoria cestei „mobile“ este să 
producă muzică, în spdal muzică ușoară, care 
nu cere efortul atențicşi constituie un fel de 
decor în care se desfbară viața casei. Masa, 
lectura, discuţiile, jocu, lucrul, toate operaţiile 
acestea se îndeplinesc ţăzi aproape numai în- 
soțite de sunete. 

Cu greu se îngăduiea în programul trans- 
misiunilor să se întrodți câte o conferinţă, şi 
idealul oricărui ascultăr este posesiunea unui 
aparat care să-i permitsă schimbe postul în- 
dată ce aude anunțându-se vreun conferenţiar. 

Situaţia nu trebuie elicată numai prin mi- 
velul scăzut al gustulupublicului. 


Aparatul de radio, aicație a unei invenţii 
ştiinţifice, nu poate fin mijloc de producţie 
artistică, în primul rândatorită caracterului de 
permanență al juncţiunisale. Precum un tablou 
încetează de a mai fi dect de contemplaţie 
pentru cumpărător, cătând în casa acestuia 
alte funcţii, la fel prodierea continuă s'ar de- 
valoriza prin inflație, 

Dar nici chiar în alcăirea actuală a progra.- 
mului lucrurile nu stau nai bine. Ascultarea 
unei bucăţi de muzică deameră sau simjonică 
nu produce niciodată entia artistică pe care o 
dau audițiile în săli. Nu :ntrucă ezecutanţii nu 
ar fi ia înălţime. Dar reoţiilor le lipseşte mij- 
locul uşor de concentra: prin fixarea privirii 
asupra executantului. Acă, în loc de încorda- 
rea tăcută a unei săli, atiția îţi este distrasă în 
fiece clipă de sgomotele snice. Ascultarea unei 
bucăți de muzică are mamntotdeauna caracterul 
unei aduceri la cunoștini că acea bucată sau 
acel executant au o deobită valoare artistică. 
Transmisiunile radiofonii îndeplinese pe al: 
plan rolul recenziei: daw superţicială culturi 
muzicală celor ce se mulțnesc cu ele, iar celor- 
lalţi un criteriu pentru enpărarea biletelor la 
concerte unde vor putea gta în chip desăvăârșii 
bucata sau artistul de ca au aflat mulțumită 
undelor 

Pentru toate aceste prini, programul socie- 
tății de radio-diţuziune tnue să fie păstrat în 
liniile lui mari. Muzica înaut-parleur va con- 
tinua ca şi până acum Sie materie de um- 
plutură. 

Starea aceasta se poatidepăși însă într'un 
alt domeniu. S'a constituitn gen aparte al ar- 
tei dramatice, gen ce s'a 'mit teatru radiofo- 
nic. Deocamdată se fac addări, rareori reușite, 
pentrucă în cazul nostru seere numai folosirea 
posibilităților cuvântului, ță întregirea lui vi- 
zuală prin jocul artistului prin decor. Un pas 
înainte se va face prin Pie special scrise, în 
deplină cunoștință a condițor deosebite. 

S'au făcut însă şi câtevancercări de recitări 
de versuri însoțite de mică. O inversare a 
raportului dintre cuvânt şmelodie în muzica 
de operă. Acolo cuvântul >mpletează muzica, 
aici ea împlineşte lipsurile'erbului. 

Realizările de până acumn'au deţinit încă 
gena dar au început să-l arifice, Dintre poe- 
sii nu irebuesc nici odată ase cele deplin rea- 
lizate, acelea cărora melod nu le adaogă ni- 
mic. Sunt unele stări sileteşti cari au gin- 
găşia statuetelor de lemnși îmbrăcarea lor 
în haina versului are aerul nei ciopliri cu cuţi- 


tul. Sunt stări pe care le-atexprimat impresio- 
niștii, stări de duioşie pe c:e ne temem să le 
simţim sau să le exprimămpentru a nu părea 
ridicoli,. 

Unirea dintre muzică şi cuânt, numai ea poa- 
te să dea mijlocul de a exprmna perfect o rugă- 
ciune de copil în toată cuiția ei, o neliniște 
de adolescent la lăsarea moșii, fericirea tăcută 
a doi îndrăgostiți, senzația :e care ţi-o dă o 
ciută la adăpat, în revărsatuzorilor. Am ascul- 
tat odată la radio rugăciuneaunei soții care ce- 
rea lui Dumnezeu liniștea suetească a soțului 
său şi mărturisesc că m'am uat câteva clipe pe 
mine și că n'am mai zâmbit 1găduitor. 

Aș mai dori odată sau de ouă ori pe săptă- 
mână astfel de sferturi de ortcari să nu moară 
cu sfârşitul lor... 


MIRCEA 3ĂRBULESCU 





19 Februarie 1938 


reţuit şecspirolog, cunoscut cercetător 
literar și distins diplomat, d. Marcu Be- 
za este autorul câtorva studii remarcabile 
>supra romintismului englez şi asupra lui 
3hakespeare (la el acasă şi în România) 

— autorul dramatic ţinând să ni se rele- 
ve abia acum în urmă, prin cele șapte 
tablouri : „Sfântul a biruit“, a căror pre- 
mieră avu loc Luni, pe scena primului N0- 
stru teatru. 

Dintre cele trei însuşiri ale autorului, 
amintite din capul locuiui, primele două 
vau făcut cu limpezime văzute și cu pri- 
ejul reprezentării piesei sale în care, în 
adevăr, au intrat bogate elemente de fol- 
lor macedo-româr.o-shakespearzan... 

N'am ști, în schimb, să spunem dacă, 
Jiplomaticeşte vorbină, „Sfântul a biruit“ 
nseamnă o victorie pe tărâmul teatral 
zare să întunece meritele de până acum 
ale d-lui Marcu Beza. 

Fuseserăm ce-i dreptul preveniţi de au- 
or, în ale sale lămuriri publicate înainte 
je premieră : „în piesa mea, urmând pil- 
ia lui Euripide şi a marelui Shakespeare 
„m strămutat pe scenă, în marginile in- 
zăduinţii artistice, o bucată foarte carac- 
seristică de folclor macedonic”. 

Dacă nu întru totul și pilda urmată, i- 
nixtiunea folclorică a fost, oricum, în 
spectacolul de pe scena Teatrului Naţio- 
dal, de observat. 

Vracii betți, dansurile magice, blesteme- 
le proietice, duhurile celor morţi ameste- 
cându-se în visele personagiilor și în ac- 
iunea însăși care (speriată și ea proba- 
dil de asemenea apariții) stă pe loc, toate 
aceste filoane de literatură poporană, şi 
iacă vreţi de literatură poporană macedo- 
omână, adaogă desigur piesei, în ce pri- 
7eşte pitorescul, nu o ajută însă din punct 
ie vedere dramatic. 








Marietta Anca 











Cinema Scala: Maria Walewska“ 


Ceee ce ne surprinde mai ales, asistând 
la filmul lui Clarence Brown, este dibă- 
cia cu care, de astă dată, au reușit Ame- 
ricanii să ne redea un fragment din waţa 
une: personalitaţi istorice. Putem spune 
că în urma experiențelor dinaintea „Ma- 
riei Walewska'', ajunseserăm la conciuzia 
că filme istorice într'adevăr bune, nu pot 
prezinta decât doar Europenii, mai ales 
Englezii. 

'Câci, prin film istorie bun, înţelegem 
un film care, în afară de o bună interpre- 
tare şi regie, să mai aibă şi meritul unei 
perfecte obiectivităţi, și să se apropie, pe 
cât posibil, de adevărul istoric. iar, ca 
exemplu de film istoric bun din toate 
punctele de vedere, putem să dăm acel 
incomparabil „Henric VIII“, în regia lui 
Aexandru Korda şi în interpretarea lui 
Charles Laughton. Spre deosebire de fii- 
miele istorice europene, cele realizate de 
americani se făceau remarcate doar prin- 
ţr'o montare fastuoasă, prin reprezentarea 
cât mai impresionantă a luptelor şi prin 
miscări, într'adevăr reuşite, de masse, Insă, 
doar atâta. Dacă am fi încercat să anali- 
zăm mai de aproape fiimele istorice ame- 
ricane, am fi rămas surprinşi în faţa fan- 
teziei regisorilor cari denaturau cu totul 
adevărul istoric. In privinţa aceasta, este 
destul de cunoscut rezisorul Cecil de Mille. 

Ne-am așteptat, dicându-ne la Scala, 
să asistăm la unul dintre filmele mai sus 
amintite. Ne îndreptițea la aceasta, re- 
clama — veşnica redamă a cărei specia- 
litate este par'că dea spune despre un 
film orice în afară e adevăr! — in care 
se afirma că „Maria Walewska înseamnă 
pentru filmul vorbibr ceea ce a însem- 
nat Ben Hur pentru filmul mut“. Or, Ben 
ur fiind un film cae a impresionat prin 
montare în primul iând, ne aşteptam să 
vedem în Maria Wakwska, toate răsboa- 
iele lui Napoleon și, din câna In când şi 
mici discuţii între marele împărat și 
tânăra poloneză, care a însemnat atât în 

viaţa. lui. Totuși ne-am înşelat. In „Maria 
Walewska“ a fost evitată prezentarea răs- 
oaelor, toată grija mgisorului, fiind de a 
eda, cât mai aproape de adevăr istoric, 
dila dintre Maria Wlewska şi împărat. 
e altfel, acest fapt ni se şi anunţă, la în- 
eputul fiimului, ca 0 diseulpare, par'că, 
in partea regisorului Și astfel am putut 
sista da un film isbric cât se poate de 
uţin american, decicât se poate de reu- 
it. Asta nu însamă că am fost scutiţi 
u totul de unde sene, inutile atât de 
ese de obiceiu,în fimele americane. Ast- 
ei, trebe să aminim fulgii de zăpadă 
ari încep să cică tiar în clipa în care 
apoleona o sămtă m Maria Walewska, 
entru a da seneio coloratură roman- 
ică. 

"i Regiorul, îmrijoat poate de faptul 
' fă lips lupteloțar putea micșora succesul 
“jtilmuli, a căi să-i asigure o inter- 

TE or” Ă 
„Preto 5 ia 


! 


| 





















UNIVERSUL LITERAR 








Cronica dramatică 


de CICERONE THEODORESCU 


TEATRUL NAȚIONAL: 


Doamna Catina e singură, roasă de ge- 
lozie şi de strigoi în castelul lui Vodă-A- 
san care 0... neglijează, nu numai pentru- 
că — vorba poetului — „a plecat cu oa- 
stea şi n'a mai venit!“ dar mai ales pen- 
trucă Vodă-Asan e la împresurarea Salo- 
nicului, în tabără, unde „ca şi Irod al Iu- 
deii râvneşte cu râvne trupeşti“ mai mult 
la soţia spătarului Alexe, decât la cuce- 
rirea Cetăţii. 

Pentru această, lăsată mai la urmă, 
treabă, Vodă-Asan nu dă atacul dorit de 
oşteni, ci așteaptă intervenţia Stântului 
Dimitrie Megalomartirul care, deşi patron 
al oraşului asediat, s'ar fi fost vestit că 
s'a dat de partea asediatorilor. 

Iar acţiunea piesei urmează şi ea, cu 
conștiinciozitate, hotăririi lui Vodă-Asan: 
stă şi așteaptă intervenţia Sfântului Di- 
mitrie Megalomarţirul care nu vrea, cu 
nici un chip, să se dea de partea ei! Dar 
nici Asan nu-i mai norocos: Sfântul ră- 
mâne cu drept credincioşii din cetatea iîm- 
presurată, aruncând urgia lui asupra nă- 
vălitorului şi implinind  proorocirea lui 
„popa EHvghenie“ care ameninţase mereu 
cu glas în tremolo, peste ziduri și peste 
capetele înfricoșate — de pe scenă şi din 
sală: „cumplit va cădea mânia Sfântu- 
lui! Cu sabia va străpunge pe acela 
care...“ 

Odată cu mânia Megalomartirului sfânt 
Dimitrie, cade și cortina, Doamna Catina 
fiind răsbunată prin mâna spătarului A- 
lexe, care — aşa e omul — își iartă soţia, 
vinovată de greu păcat, iar umbra Anei, 
torturata primă soţie a lui Asan, nu va, 
mai tulbura cu apariţia ei din moarte, li- 
niștea sufletului Catinei. 

Sfântul a biruit... 

Dacă, scenic, piesa d-lui Marcu Beza a 
suferit din pricina lipsei de libertate a 
acţiunii, din pricina învelișului folcloric 
(şi pitoresc dar şi înăbuşitor), din prici- 
na absenței nervului dramatic, textul poa- 
te oferi pagini de plăcută şi interesantă 
lectură. 

Pe scenă, neverosimilităţile apar mai 
stridente, sbaterea pe loc mai vizibilă, su- 
gestiile literare  nesuplinind necesitatea 
construcției teatrale. 


I-au fost de un real sprijin autorului, 
în acest sens. comunicând cu sala printr'o 





Cuvintele sunt ca 
nişte umbrele. 

Cu cât se pol în- 
ghesui sub acoperișul 
lor mai multe înţele- 
suri, cu atât sunt mai 
întrebuințate. și tot 
ca nceste ciuperci ar- 
tificiale, create de om 
pentru protecția sa 
împotriva intemperii- 
lor  celesto-aquatice, 
cuvintele, cu cât sunt folosite mai des, se 
uzează mai curând, devin banale și se pig- 
mentează chiar câte odată cu nuanțări de 
vulgaritate. 

Unul dintre cele mai inedite, savuroase 
și elastice cuvinte de acest fel, este cuvân- 
tul „chestie“. 

Cine nu-l ştie ? 

Cine nu-l întrebuințează ? E simpatic, 
e ştengăresc şi reprezintă tot ce-ţi poate 
trece prin cap. E nelipsit din toate conver- 
sațiile și chiar din multe articole ale ma- 
culaturii pseudo-gazetăreşti. 

„Chestiile“ sunt presărate în limba noa- 
stră întocmai ca sarea în bucate sau ca 
mucurile de țigare pe bulevurdele bucure- 
ștene. 

E un substantiv familiar ca o monedă 
de 5 lei, iar cuprinsul său e o adevărată 
societate anonimă. 

Cărui lucru nu i se poate spune „che- 
stie“? 

Care întâmplare nu poate fi pecetluită 
cu această etichetă comodă și la modă? 

Intreaga noastră viată nu e decât o 
mare „chestie“ închegată din ghiveciul 
miilor de „chestii“ mărunte cari ne preo- 
cupă şi ne macină frumuseţea zilelor pe 
cari le trăim. 

Ce om, procopsit sau şomeur, floare a 
înțelepciunii sau autentică bătătură înte- 
lectuală, mare „chestiile“ lui ? 

Iată de ce, „Universul Literar“ care vă 


DD SI O ag O a a 


A reușit pe deplin, încredințând rolul! 
femenin  incomparabilei Greta Garbo. 
Suntem în principiu împotriva atributelor 
cu cari diversele case cinematograiice îm- 
podohesc pe angajaţii lor. (In privința a- 
ceasta nu putem uita acel stupid califica- 
tiv de „vedetă electrică“ atribuit Katheri- 
nei Hepburn). Dar, de astă dată, suntem 
cu totul de părerea acelora cari au nu- 
mit pe Greta Garbo, divină. Jocul ei are 
într'adevăr ceva nepământesc. Cred că 
nimenea, chiar dintre aceia cari cunosc 
istoria, nu sa gândit în timpul filmului 
Ja faptul că vârsta Gretei Garbo, nu se 
potriveşte tocmai cu vârsta Marei Wa- 
lewska. 

Greta Garbo, în timpul celor două ore a 
fost tânăra poloneză, care a iubit, a fost 
fericită şi a suferit. Şi publicul, impreună 
cu ea, a iubit. a fost fericit şi a suferit. 

Pentru rolul masculin regisorul l-a ales 
pe Charles Boyer. După câte ştim unul din 
idealurile acestui actor francez a îost de 
a-l interpreta pe Napoleon şi iată că. do- 
rinţa i-a fost împlinită. Ne-am dat seama, 
în timpul filmului, că Charles Boyer, în- 
drăgostit de rolul lui, l-a studiat până 'n 
cele mai mici amănunte. Putem spune că 
a fost covârşit de toate aceste amănunte, 
neisbutind să ne redea prestanța cuvenită 
lui Napoleon. 

Mult prea nervos, mai ales la începutul 
filmului, a provocat, lin unele momente 





prezenţă scenică plină de prestigiu, G-nele: 
Marioara Zimniceanu — care a dat un in- 
văluitor fior straniu rolului Catinei; 
Sorana Ţopa — reţinută şi expresivă; 
Marietta Anca — a „făcut“ bine câteva 
scene de dramă (cele din cort) ; şi d-nii: 
G. Ciprian — un Vodă Asan antipatic, col- 
turos, pătimaș, tipic „spirit al răului“ ; 7. 
Vlmeni — pe care l-am dori mai detașat 
de explosibilitatea prea directă a gestului 
şi a tonului („prea sus“) ; C. Mitru, etc, 





Marioara Zimniceanu 


Direcţia de scenă a d-lui V. Enescu ar 
fi fost util să observe din vreme şi să e- 
chilibreze tonalitățile : adeseori, puși să 
vorbească „misterios“, în șoaptă, inter- 
preţii ajungeau să vorbească... în secret 
iar publicul, nedumerit, trebuia să strige 
„mai tare“! De-aceea, se vede, d-nii Ul- 
meni şi Polizu sau văzut nevoiţi să dea 
publicului o satisfacţie niţel exagerată... 

“% 

„JOC PRIMEJDIOS“, actul d-nei Lucre- 
ţia Peţrescu, a deschis spectacolul cu o 
frescă, amabilă, de humor de situaţie, u- 
șor convenţionale candori şi patriarhală 
atmosferă. 

D-na Cernea se mai socotește frumoasă 


SZUNI 
55 
) 





trăi adânc împlântat în plămada vie a 
realităților, va avea și el „chestiile“ lui, 
spuse în petecul acesta pătrat al coloane- 
lor sale de slavă. 

Iată justificarea existenței acestei ru- 
brici. 

Chestii... 


?, 
. 


Drept schițare a unei observaţii ce vine să 
intre în mozaicul faptelor cari vor alcătui cu 
încetul această rubrică, vom vorbi astăzi des- 
pre „Majusculomanie“, 

„Majusculomania'* este o boală. 

Virulentă ca scarlatina și perfidă ca palu- 
dismul, ea e boala oamenilor proști şi semi- 
culți, după cum râia e boala celor cc nu știu 
să se spele. 

Cetăţeanul care parvine să scrie curgător 
şi care e foarte mândru de calităţile sale in- 
telectuale (deşi în această privință nu face 
altă gimnastică a minţii decât citirea apro- 
ximativă a unui ziar de duzină, sau a unui 
roman polițist dubios) împestrițează totdea- 
una scrisul lui cu o adevărată avalanșă de 
litere mari. 

Tot ce i se pare important, sau tot ce-i a- 
minteşte în subconștient o ancestrală înco- 
voială de coloană vertebrală, este garnisit cu 
o splendidă şi înzorzonată majusculă. 


hazul publicului. Ar fi putut, după păre- 
rea noastră, să renunţe la unele gesturi 
precipitate, prea exagerate spre a marca 
tulburarea lăuntrică. 

Ceilalţi interpreți, toţi în roluri episo- 
dice, au căutat să, fie demni parteneri ai 
uretei Garbo, artistă intr'adevar unică. 


Cinema Carlton: „Spovedania“ 

Incă unul din multele filme americane, 
ce ni s'au oferit în ultimul timp. Incă un 
film care a plăcut. A plăcut fiindcă 
faptele petrecute pe ecran păreau foarte 
originale şi în ultimul timp îi plac mult 
publicului nostru „originalităţile“, ameri- 
cane aşa cum iau plâcut acum 
5 ani operetele vieneze și glumele lui 
Szcke Szakal. Nimeni nu se întreabă, 
însă cât timp vor mai fi aceste filme pe 
gustul publicului. Şi până ce își vor pune 
această întrebare, cinematografele vor 
aduce mereu filme în genul „Spovedaniei“. 

Ce este în fond această „Spovedanie'? 
Este un imn închinat minciunii și nebu- 
niei. Este închinat minciunii, fiindcă min- 
ciuna este, în fond, un rău necesar. Iar 
eroii sunt aproape nebuni, fiindcă, dacă ar 
ti normali, nimeni n'ar mai crede min- 
ciunile Carolei Lombard şi îilmul n'ar 
mai avea deci haz. 

Pe ecran, se petrec de îapt lucruri îoarte 


EL 


SSI 


„SFANTUL A BIRUIT:, șapte tablouri de d. Marcu Beza 
;;JOC PRIMEJDLQS*:, un act de d-na Lucreția Petrescu 


și... demnă de a îi iubită. Are însă, vai 
sieși! două fete mari, dintre care una —- 
aproape de măritat. Dnei Cernea — care 
mar zice nu — îi face curte d. Bob Florin. 
Dar când d. Bob dă cu ochii de fata d-nei 
Cernea — jună şi belă — amorul e reci- 
proc, copiii se iubesc, iar frivoa coniţă îşi 
aduce aminte nu numai că e mamă, dar 
că poate fi şi mamă mare! Nu mai e ne- 
voe, fireşte, decât de un moșier stătos, un 
blajin și simpatic „Unchiu Costache“ mo- 
del, ca „socoteala“ să iasă precum se cu- 
vine iar intervenţia lui să aranjeze lucru- 
rile cum e mâi bine și mai frumos. 

Un Succes, dacă e să spunem așa, de 
stimă literară. O piesă, ca şi ceatallă, de 
teatru naţional. Nu totuşi o piesă de tea- 
tru pur şi simplu... 

Remarcabilă şi cu destulă frăgezime, 
dacă nu chiar suavitate, d-na Lily Ca- 
randino în rolul fetei care musai e să se 
mărite. Niţel prea panţucă, în rolul celei- 
lalte fete — care trebuia să îie numai un 
copil deştept şi delicios — d-ra Mia Coca. 

„Dâgajarea“ d-lui Demeiru cam țeapă- 
nă. Iar întreg spectacolul, la rândul său, 
puţin cam prăfuit şi cam... nescuturat. 


INSEMNĂRI DESPRE TEATRU 


Intre teatru și cinematograt, se duce de multă 
vreme, o luptă nu numai pe planul artistic ci și 
pe cel comercial. Teatrul aduce o mândră tra- 
diţie care se pierde în istorie iar cinematograful 
o seamă de inovaţii tehnice ce se încadrează în 


gustul mulțimii şi se oferă, ca orice produs in-- 


dustrial, la îndemâva oricui şi cu înlesniri de 
timp și bani. 

Teatru. e aristocratic în cerinţele sale. Slujind 
exclusiv artei cere publicului spectator ținută şi 
cuviinţă, pregătire şi interes. 

Cinematograful e mai puţin pretențios. 

El e pentru toţi şi nu se pretinde altar de 
artă, ci arţă industrializată, eftină și... de bună 
calitate. Și, cinematograful câștigă... 

Câştigă treptat-treptat bătălia, câştigă adică 
publicul. 

In capitala noastră avem 8 teatre şi 51 de ci- 
nematografe. Proporția este aceeași în ce pri- 
vește numărul spectatorilor. 

Cu toate acestea, nu poate fi vorba, încă, de- 
sigur, de o înfrângere a teatrului. Nici la noi, 
şi mai puţin aiurea. 

E drept că noi avem o situaţie excepţională. 
Teatrul nostru e ma: slăbit din cauza unor go- 
luri de direcţie în ultimele decade. 

'Featrele românești sunt conduse de „oameni 





II Abuzul de litere 
mari e atât de vădit, 
şi capătă câteodată as- 
pecte atât de hazlii 
pentru cercetătorul 
plin de migală, încât 
această  „chestie” 
„majusculomaniei” ar 
putea fi cercetată cu 
mult folos de cărturarii 
cari se ocupă de soar- 
ta scrisului popular. 

Pentru a ilustra cât mai bine această ob- 
servaţie, dăm mai jos câteva exemple de 
„majusculomanie“' manifestă: 

Un funcţionar cronic și ruginit scrie: „am 
Inregistrat cererea Dw... hârtiile din Dosarul 
No. 0000 pe care l-am Inaintat D-lui Şef de 
Birou Cutărescu.,..“* 

Un ceferist în raportul său menționează 
între altele: „am băgat Locomotiva 8482 în 
Depou... D. Impiegat Icsulescu,..“ 

Deascmeni un pompier va scrie într'o co- 
respondenţă privată: „în timpul Icendiului, 
Furtunul dela Cisterna cea Mare s'a spart...“ 

In sfârşit, săteanul umil când compune o 
jalbă, scrie: „matache bobârnac al Preotesei, 
o scăpat Boii pe Bucata me. mam dus la 
Domnu Săf Jandar care mi-o făcut Forma 
pentru Judicată,.,“ 

(E de remarcat că niciodată omul dela ţară 
nu va scrie cu literă mare substantivele gu- 
vernamentale ca: ministru, deputat, consilier 
comunal, agent electoral, etc.). 

Cât despre umila slujnică transplantată 
din satul blajin pierdut în munţi în vâltoarea 
orașelor, ea scrie pe o ciosvârtă de hârtie de 
ambalaj pătată de grăsime: „Coniţă m'am 
dus la Peaţă unde am văzut o Bătae cu un 
Priciptor și Vardistul m'a luat la Secţe,..“ 


[2] 


GRIGORE OLIMP IOAN 





tragice. Un avocat e aproape șomeur, fi- 
indcă nu vrea să apere pe pacătoși. Un om 
e omorit, 

Nevasta avocatului spune că ea e cri- 
minala, numai pentru ca să oiere bărba- 
tului ei, priejul unui proces în stil mare. 
Toate aceste fapte sunt însă tratate in 
glumă, de oarece casa Paramount a găsit 
că. trebue să dea întrebuințare și echipei 
sale de comici. La aceasta i-a adăugat și 
pe unul din marii actori ai filmului mut, 
care, şi de astă dată a avut o creaţie în 
rolul celui mai nebun dintre cei ce se pe- 
rindă pe ecran. 


Bărbat şi nevastă au fost Fred Mace 
Murray şi Carole Lombard, un cuplu din 
cele mai potrivite. 

Şi trebuie de asemenea să amintim pro- 
cedeul întrebuințat pentru a reda căldura 
dintr'o sală în care se judecă un proces. 
Nimeni nu se plânge de căldură. Vedem 
însă în planul al doilea, asistenşța deia 
proces, formată din figuranţi cari n'au alt 
rol decât de a-şi face vânt cu pălăria cu 
ziarul, etc. 

Toţi au chipuri plictisite şi îţi dai sea- 
ma că motivul plictiseiii lor e căldura. 

Vom observa că s'a râs mult la filmul 
dela Carlton. Putem așadar, spune că a 
plăcut şi îl recomandăm, acelora cărora 
le place să râdă. 


L. 


7 








de teatru“ dar nu în adevăratul înţeles al cuvân- 
tului. Unii sunt oameni de teatru fiindcă sunt 
autori dramatici, indiferent de calitatea operei 
sau autoritatea lor culturală, iar alţii sunt an- 
trenaţi în viaţa de teatru prin preocupările lor 
în legătură cu scena, atâta vreme cât au un fond 
comercial care îi sprijină. 

Din această situaţie a rezultat pentru teatrul 
bucureştean o serie întreagă de greşeli de con- 
ducere care l-au pus în inferioritate faţă de ci- 
nematograf. 

Să fim lămuriţi. 

Cea dintâi grije a teatrului nostru să fie dea 
oferi spectacole cât se poate de bune şi în ce 
priveşte piesa şi în ce privește prezentarea ei 
scenică. 

A trecut vremea teatrului de vedete şi a tea- 
trului de cerc restrâns. 

Fenomenul teatral a intrat într'o fază de îm- 
plinire totală. 

O reprezentaţie se impune azi prin jocul tu- 
turor actorilor întrun ansamblu de care nu e 
răspunzător numai autorul prin piesa lui care 
trebue să fie o operă de artă ci şi revizorul, care 
îi creiază acestei piese condiţiile de viaţă la lu- 
mina rampei. 

Am asistat la piese admirabile ca opere de 
teatru, dar care reprezentate m'au dezolat. Un 
interpret ne la locul lui sau o înţolegere greşită 
a regizorului i-au nimicit toată valoarea. 

Până și greşelile de punere în scenă sub ra- 
portul decorului pot să atingă valoarea piesei. 
In această direcţie trebue îndreptată atenţia: în 
alegerea lucrărilor dramatice, care să fie opere 
de valoare şi în reprezentarea lor, ce trebue 
să fie o realizare de artă, 

Ca să ajungi la o asemenea situaţie a teatrului 
trebue ca acei pe umerii cărora cade răspunde- 
rea lui să-şi dea seama de realitate. Să aibă 
conștiința impasului prin care trece teatrul. 

Avem actori buni, avem câţiva revizori de 
înaltă pricepere a meseriei şi avem teatrul Na- 
țional care nu cunoaşte lipsurile materiale, ce 
l-ar putea împinge la modificarea ţinutei artis- 
tice prin adoptarea unui sistem comercial de a- 
tracţie a publicului. 

Cu un director de valoare — om de cultură 
și de gust. 

Teatrul Naţional e primul bastion. Dacă el 
rezistă luptei, pot trăi pe lângă el toate celelalte 
teatre particulare, unde. cu tot caracterul lor de 
întreprindere comercială, se poate găsi filonul 
de aur al artei, , 
1. Constantinescu 





Sorana 'Țopa 





TEMA ȘI CREAȚIE 


de VINTILA HORIA 


Pentrucă Edgar Poe a intrat de curând în cir- 
culația poetică a culturii româneşti, datorită 
tălmăcirilor desăvârşite ale d-lui Emil Gulian, 
îmi permit să brodez acest articol în jurul de- 
finiţiei pe care autorul „Eulalici“ o dădea poc- 
siei. „Poesia, spunea el, e creaţiunea ritmică a 
frumuseţii“. Mi se pare însă că sensul acesta 
care cuprinde în el ideea de ritm, aparținând 
cu tot atâta necesitate domeniului muzical, se 
poate extinde la artă în genere. Ce e într'adevăr 
pictura decât o euritmie de culori, o realizare 
vizuală a unui ritm interior sugerat de un motiv 
din afară? Despre pictura lui Velasquez, de pildă, 
se poate spune că e o simfonie în verde. Arhi- 
tectura de asemeni se apropie de muzică şi Paul 
Valery, mi se pare, a spus-o cel dintâi, Privind 
dantelăria sonoră a Domului din Milano ai în- 
tr'adevăr impresia unui pizzicaito ascensiv pe 
care o baghetă măiastră l-a cristalizat în piatră 
pentru eternitate. Apropierea e valabilă între 
toate artele, căci toate tind să realizeze acea 
creaţiune ritmică a frumuseţii, care s'ar părea că 
nu aparține decât poesiei. 

Există însă pe lângă aceste echivalenţe for- 
male o asemănare esenţială, care face din artă 
un fond comun, un bun iniţia! și unitar, pe care 
fiecare ramură artistică îl reproduce felurit, po- 
trivit mijloacelor de expresie ale fiecăreia în 
parte. Mă refer la temă în general, la subiectul 
care motivează fiecare operă de artă, păstrând 
în clipa inspiraţiei aceeași atitudine, pe care nu- 
mai transpunerea pe plan real, creator, îl di- 
versifică potrivit instrumentului caracteristic 
fiecărei arte în parte. Tema unică există deci 
imaginativ în mintea artiștilor și numai mo- 
mentul creaţiei o silește să se întruchipeze în 
valori ce se vor integra în categoria de specia- 
litate a celui ce a lucrat-o. lată de pildă un su- 
biect tot atât de vast pe cât e arta de veche și 
veșnic actual: dragostea. Poetul își transpune 
starea sufletească a unui moment trăit sub pu- 
terea acestui sentiment, într'un poem care va fi 
cu atât mai perfect cu cât trecerea din planul 
afectiv în cel obiectiv, exterior, a fost mai sin- 
ceră şi mai aproape de ceea ce sar putea numj 
idealul poetic. Pictorul eternizează pe pânză un 
moment din existenţa iubitei sale, acordându-i 
în trăsături culorile idealizate de prisma bine- 
voitoare a sentimentului său. Muzica poate ex- 
prima fie suferinţa patetică a unei iubiri neîm- 
părtăşite, fie exuberanţa deslănţuită a unei idile 
perfecte. Aceeaşi temă se poate urmări mai de- 
parte în dans sau în sculptură. Ea apare pretu- 
tindeni diferențiată numai de puterea de ex- 
presivitate a artistului și de posibilitatea de rea- 
lizare a fiecărei arte. 

Rămâne deschisă însă următoarea problemă: 
dincolo de identitatea motivelor de inspiraţie, 
care dintre arte reuşeşte să transpună mai com- 
plet vitalitatea unei teme artistice? Mi se pare 
că un creator de opere de artă nu va putea nici- 
odată să rezolve definitiv această gravă contro- 
versă, Căci, fiecăruia, tema îi apare complet 
realizată întrucât corespunde idealului interior 
pe care şi l-a formulat în minte şi pe care l-a 
reprodus apoi cu o exactitate care nu face decât 
să-i confirme încrederea în puterea de expresie 
a artei sale. Un pictor francez susţinea anul tre- 
cuț că pictura e superioară posesiei. Tot astfel 
un muzicant poate să jure în numele unei sim- 
fonii pe care o aşează deasupra oricărui poem și 
a oricărui tablou. Şi fiecare concluzie de acest 
fe) e valabilă din punctul de vedere al artei la 
care se aplică. Iată dece părerea mea asupra 
superiorității poesiei rămâne astfel cea mai va- 
labilă... din punct de vedere poetic. 














UNIVERSUL LITERAR 


evista revistelor 


ROMÂNE 


Vremea 


Vremea No. 525 (Duminică 13 Februarie 
1938) anunţă, de după paravan, apariţia 
confrate-ui său Avântul. 

Ion Ion își crestează răbojul în actua- 
litatea, din păcate numai politică şi în- 
viorează cu trăsăturile ereionuiui său isteț 
paginile amorfe aie umzi gazete pentru 
care literatura a încetat de a mai fi o 
preocupare esenţială. 


D. Anestin putea scrie la legenda cari- 
caturii de pe prima pagină, reprezentând 
pe mareșalul Averescu și pe d. Trancu-laşi 
cari refuză friptura d-lui Goga, fost poet 
şi fost prim-ministru : 

— Numai noi suntem vegetarieni. 

D. ing. Serg.u Condrea semnează un ar- 
ticol „Națiunea suverană. D-sa vorbește 
de înlgcuirea reprezentării majoritare cu 
reprezentarea organică pe care o justii.că 
prin autenticitate,  dezinteresare, compe- 
vinţă şi et.cacitate. 

D. Pericle, nu proprietarul „secolului“ 
ci d. Pericle Martinescu ne cere în art.co- 
Ju: Comedia e:ectorală să „ne ascuțim îlo- 
retele și să le îndreptăm cu toţii într'o 
singură direcţie, nu să ni le încrucișeim 
noi între noi“. 

Nu ne spune însă nimic despre ciomege 
şi revolvere, ceva mai ,„eectorale“ decât 
aristocratele arme ale apărării oncârei. 

D. Paul Lahovary publică o nuvelă. 

D. A. Gheorghe, inevitab.l tovarăș al lui 
Ian 1. Ion, serie despre Von Papen şi Na- 
ţionail-social.smul, iar d. Eugen Ionescu 
face câteva note pe marginea unor „pIo- 
legomene argheziene“ ale d-lui prof, Ca- 
racostea, în care profesorul din d. Eugen 
Ionescu se dovedeşte a fi pus stâpănire pe 
bătţă:csul de altă dată. Cartea franceză, 
în speță „Batail'es dans la montagne“ a 
lui Jean Giono este szmnată cu entuziasm 
de d. Octav Suluţiu care socotește că pen- 
tru volumul cu pricina „epitetul de superb 
se pare foarte mic“. 

vorba d-lui Eugen Ionescu: termenul e 
depăşit. Numai să nu tie depășită și mă- 
sura. 

D. Pompiliu Constantinescu face o cro- 
nică antologică asupra volumului de ver- 
suri „Caiet“ al d-lui Al. O. Teodoreanu. 

In acest număr găsim și câteva note 
stângace ale unui scriitor pe care-l ştiam 
de stânga. 


se 
In „Vitrina“ Vremii figurează întrun 


colt mai ascuns si „Un. sul literar. Ocu- 
parău-se ci îngăciiin ». OCrotitoare sim- 


ati» de nn semuatatu! rândurilor nădâj- 
Guește ca voni avea pitientarea fără de 
ara «: pub'cafie și iv:ate avea ecou“, şi 
d dă up ro» să te orientezi. 


E aeajuns să-ți deschizi sufietul și sâ în- 
registrezi. Ţi se cere efort şi inteligenţă 
doar ca să dai formă unui material bogat 
și desigur pentru a nu înregistra prost“, 
Promitem protectoru.ui nostru că vom 
fi cuminţi şi ascultători. Vom înregistra 
cu atenţie și sperăm ca la număiul viitor 
să mentăm dacă nu foarte bine cel puțin 
bine la forma exterioară, memorizare şi 
intuiţie. Aşa să ne-ajute Dumnezeu! 


Cele trei Crișuri 


conținuă să curgă lin (cititorul e rugat, 
pentru necesitate, să uite că există și un 
Criș repede) pe albia mare a scrisului ro- 
mânesc sănătos. 

Colaboratotrii celor trei Crişuri sunt din- 
tre acei cari îşi dau seama că lumea nu 
începe cu ei, 

Totuși am dori acestei reviste, — care 
departe de zgomotul Capitaiei, continuă 
să lucreze cu râvnă pentru cultura romăâ- 
nescă — şi o leacă ce noutate, de prospe- 
ţime, de nerv (aci cititorul şi colaboravorii 
sunt rugaţi să-şi aducă aminte că intre 
cele trei Crişuri e și unu repede). 

Din ultimul număr trebuesc remarcate 
considerațiile d-lui Gr. Tăuşan, despre 

„Tinereţea romanului românesc; D. 
Murăraşu — „Romanul românese con- 
timporan, în care harnicul profesor face 
o schiţă a evoluţiei semânator:smului sub- 
iniind evolutia lui dela cultural spre ar- 
tistic și arătând că sămănătorismul artis- 
tie îşi găseşte expresia în roman. Foarte 
bliuisă este bibliografia romanului ro- 
mânese dela începuturi.e sale şi până as- 
iăzi. oderă a d-lui prof. G. Adamescu, 

m. Sf. 


„Gândirea'< 

Continuă să fie ce a fost întotdeauna: 
un îndrumător calificat al spiritualităţii 
remiureşti pe axa ortodoxiei şi a etnicului 
Cru Or, 





Să ne amintim că... 


In ziua de: 

20 iebruarie 1925 ziarul „Universul“ a 
organizat la Teatrul Naţional o serbare în 
iciosu. studenţimii universitare române. 


27 Februarie 1919 a obţinut mare succes 
pe scena Tcatruiui Naţional piesa poetului 
Octavian Goga : „Domnul notar”, 

Fostul prim-ministru ar trebui să reflec- 
teze asupra acestui succes care n'a fost 
singurul din cariera, sa literara. Şi poate 
că astiel poezia românească va recâștiga 
pe a. Goga adică va câștiga indiscutabil 
mai wult decât poate pierde politica 


25 Februarie 1913 s'a constituit la Bu- 
cureşti „Asociaţia generală a ziariştilor 
din ţară“. 


Pa Ep Rp cp a m Na PR ee EEE ta a Pee TPG a a ae Ea ta a E ia Pa te RR asa aaa tou E a a Pap a RE aa o Ra Ep a ea a Pa E ag a aa pf e ap Rae 7 Cta aa e a a ef Te 


8. 


Rândurile — astăzi rărite — ale falan- 
gei vechilor gândiriști sporesc cu puterile 
proaspete ale unor tinere condee atrase 
nu numâi de autoritatea prestigiului de 
cultură al revistei aar şi printr'o firească 
afinitate cu directivele ei, exprimate deo- 
potrivă cu o convingătoare ciaritate de d. 
Nichifor Crainic sau prin întuiţiile turbu- 
rătoare, poetice şi metafizice, ale lui Lu- 
cian Biaga. 

Sumarul numărului pe luna februarie 
din Gândirea este o nouă mărturie a inţe- 
legerii cuprinzătoare a revistei pentru ma- 
niestările sufletului și gândului româ- 
nesc. 

Inchinat „geniului 
se deschide cu articolul 
doct al d-lui prof. D. Caracostea, 
Estemele limbii române. 

Poezii semnează d-nii: Aron Coiruş : 
Peste prăpăstii de potrivnicie (fragment), 
N. Crevedia : Invierea de-apoi; Aurel Săn- 
ger : Vlăstar, Ovid Caledoniu, Nicolae 
Jianu şi Maria Golescu : Poeme în proză. 

D. Victor Ion Popa publică al doilea 
fragment din „Dispariţia lui Max Edei- 


FRAN 


limbii române“, el 
substanţial şi 
despre 


Paul Valery 


Pubiică întrun număr recent din „Ma- 
rianne“, articolul „Souvenir actual: din 
care extragem: 

„Eram 13 Londra în 1896, extrem de 
singur, deși eram obl.gat de ocupaţiunile 
mele să văd o mulțime de persoane (dirt: 
cele mai pitorești) în fiecare zi. iubeam 
Londra care era, încă destul de deostbită 
şi destul de „oraș dn biblie“, după cum 
spune Verlaine, care a descris-o în câteva 
versuri mai bine decât ori cine. 

Găseam minunat de puternică senzaţia 
de a te dizolva în numărul oamenilor, de 
a nu mai fi decât un element cu totul oa- 
recare al pluralităţii afivente a celor vii, 
a cărei scurgere pe Căi nenumărate, prin 
stranduri, pr.n Oxtord Street-uri prin po- 
durile cari se pierd prin aburi în vag, mă 
îmbăta cu un zgomot de paşi pe pământul 
greu câre nu lasă conștiinței mele decât 
pornirea fatală a dastinelor noastre, 

Mă supuneam; mă lăsam fără ţe!, până 
la oboseala extremă, pradă acestui îluviu 
de oameni în care se topeau tigur le, m2r- 
sul, vieţile particulare și certitudinile f.e- 
căruia de a fi unic şi incomparabil. 

Simţeam cu putere, între toţi acești tre- 
cători, că a trece era destinul nostru; că 
toate ființeie acestea și eu insumi nu re- 
prezentam ceva mai mult. S.mteam cu o 
amară şi neințeleasă plăcere, simplicita.- 
tea condițiunii noastre statistice. Mulţi- 
mea, indivizilor absorbea toată singuiarita- 
tea mea şi deveneam indistinet și indiscer- 
nabil. Este ceea, ce putem să gândim ca lu- 
crul cel mai adevărat cu privire ia no: în- 
şine“, 








stein“, iar d. Vințilă Horia, o nuvelă: 
„Veronica“. 
Despre „Schematica unei antropologii 


creștine“: scrie: d. Serban Ionescu. 

Cronica literară, semnată de d. Ovidiu 
Papadima, ca de obiceiu, bogată, atrăgă- 
toare. 

D. Nichifor Crainic, cu autoritate și -lar- 
gă înțelegere, chiar când face cronică 
„măruntă“, 


Sfarmă piatră 


Vigurosul săptămânal naţionalist Sfar- 
mă P.atră se menţine în miezul viu al 
preocupărilor românești, cu toată vitre- 
gia timpurilor care, să sperăm, încercând 
să-i tempereze vehemenţa, nu-i vor ştirbi 
exemplara intransigenţă. 

In sumarul ultimului număr, 115, întăl- 
nim a.ături de numele d-lor Nichifor 
Crainic și Al. Gregorian, directorul revis- 
tei, pe ale obișnuiţilor colaboratori, ale 
căror condee şi-au găsit o dreaptă pre- 
ţuire în publicul cititor. 

Hle acarţin d-lor; Pan Vizirescu, Ovi- 
diu Papadima, Niţă Mihai, Vintilă Horia, 
Ovid Caledoniu ş. a. 


CEZE 


Candidaţii la nemurire 


— e vorba fireşte despre nemurirea în 
Spirit, întrucât cealalta e înca in faza 
experimentțări, au inceput de pe acum să 
se agite pentru cele două locun lipere sub 
cupola Academiei franceze, sau cum spun 
mai scurt parisienii, sub „cupolă. Oficial 
nu sa anunțat nimic, totuşi se spune că 
urnele vor tuncuiona chiar înainte de 
Paști. 

Să amintim cu acest priiej, adevărul 
implacabil pe care-l cuprinde refrenul 
perfid al îui Valery: „Oamenii mari mar 
de două ori: odaţă ca oameni şi a doua 
oară ca oameni mari...'? 


Se afirmă astfel, că d-nii Fernand 
Gregh, poet din vecaea gardă a simwouș- 
tilor şi Louis Artus și-au pus candidatu- 
rile la fotoliul rămas liber prin moartea 
celebrului „batonnier“ al Baroului Senei, 
Henri-Robert. 

De curând li sa adăogat şi acea a a-lui 
Jerâme Tharaud. De astădată, ieşind, din 
cunoscută simbioză in care se părea că 
numele-i va fi asociat până la moartea, 
unuia dintre ei, cu ai fratelui său Jean, 
d. Jerome Tharaud va  întrunta singur 
riscurile candidaturii la nemurire. 


Celălalt fotoliu, rămas liber prin moar- 
tea recentă a lui Ren6 Doumic, fostul se- 
cretar perpetuu al ilustrei Academii, el 
însuși celebru pentru... neiînțelegerea ară- 
tată poeziei lui Baudelaire, „sa bâte noi- 
re“, — are până acum trei concurenţi 
dintre cari cele mai muite șanse se crede 
că revin d-lui Andr6 Maurois, împotriva, 
d-nilor Paul Hazard și Rene Pinon. 





Vitrina Teatrală 


„CONEDIA FANTASMELOR“ se nume- 
Ș?e piesa d-lui Dan Botta prezentată Tea- 
trului Național şi încă existentă — proba- 
bil — în cartoanele comitetului de  lec- 
tură. 

E o închegare dramatică de mare pret 
si pe care și-l va confirma,  neindoios, 
De scenă. 

Scriitor de talent, dar şi de gândire, d. 
Dan Botta prezintă în scene puternic prin- 
se, un fragment din cea moi pură Renaş- 





.. 


tere. In mițlocul acțiunii se află Cesare 
Rorgia, în care e urmării însă un us- 
pect nou: acela al unei conștiințe prizo- 
niere visului și în care — printr'un pro- 
ces de neîncetată absorbție — realită- 
tile înconjurătoare deţileuză cu niște fan- 
tasme. 

In așteptarea premierei, destul întâr- 
2idte, vom publica pentru cetitorii noștri, 
în numărul viitor a! „Universului literar“, 
un substanțial fragment, spre exempliji- 
care, din „Comedia Fantasmelor“. 


9, 
+ 


TEATRUL LIGII CULTURALE de sub 
președinția d-lui Ion Manolescu a pre- 
zentat Miercuri, publicului bucureştean, 
prem-sra comediei în trei acte „Rudele“ 
de d. prof. Nicolae Iorga. 


Irterpretarea: Vasile Brezeanu, Petre 
Ştefănescu, Cezar Teodoru, Ion Focșe- 
neanu, Luchy Diaconescu, Carmen Geor- 
gescu, Evelin Eistate și Cici Bărbulescu. 

Resia:' Ion Sahighian. 

Decorur.le: Traian Cornescu. 


e, 
od 


„EHOTII“, spectacolul de mare succes al 
Teatrului Ligii Culturale și-a întrerupt se- 
ri lungă pe care pornise. 

Regretul e cu atât mai mare pentru 
spectatorii de cal tate ai Capitalei, cu cât 
creatia tânărului şi foarte talentatului ac- 
tor D. GRIGORIU (într'un Frana Mohr de 
măre sbucium interior și realizat într'o vi- 
Ziune nouă, uman zată) merită să fie cu- 
noscută de cât mai multi. 

Mai ales într'o vreme de teatru fără 
preocupări de studiu și resemnat, la o 
treaptă facilă, stoarpă, vodevilescă... 


EA 


TEATRUL COMOEDIA, care se păstrea- 
ză pe linia succeselor de „cassă“, a mai 
înregistrat unul, sa mai supus unuia; 
„Mansarda“ aduce lume în sală, nu aduce 
totuşi nici o contribuţie deosebită pe te- 
renul (Gin ce în ce mai pustiu) al spec- 
tacolul românesc de artă, 


., 
.% 


MAM VAZUT „Trei valsuri“ — supra- 
numită, în reclamele comerciale, „divina 
operetă“ (nici mai mult, nici mai puţin) 
dela Alhambra. 

Nici nu ne grăb'm foarte!... 

A avut şi Teatrul Naţional, un vals, îi zi- 
cea însă „Titanic“. 

Trei valsuri „d vine“ — vom recunorște 
că e și mai şi... (Dacă acum, linotipistul va 
culege cumva „trei vaxuri“, să nu o înter- 
pretați ca o greșeală de tipar, ci ea un ex- 
ces — întuitv — de... exactitate !). 


<e 
„STUDIO“-UL TEATRULUI NAŢIONAL 
xeprezintă „Timpuri grele“ de Ed. Bour- 
det. 
De remarcat. efortul de înnoire al d-nei 
Sonia. Cluceru. 








———. 
Dim tari 


19 Februarie 1938 


CIRCENSES 


De multă vreme, omul s'a resemnat să 
se numeuscă un animai, raponal. Cruur în 
țimpuri cand 0amenu se zuşiuruu verticai 
pe scara SUC:QuQ, pună SA Dinu eguuluied 
cu  orizontăalul e: aproximativ, ei sau 
COmpiacul înir'o Superoa „aemocraţie“ cu 
animaleie. 

Aceusia totală lipsă de demnitate este 
însa expiicâibua, Caci a prezenta omul cu 
animal, fie şi rațional, inseamnă a con- 
funaa pe AWoe cu pensionarii Arcei suie. 
Dar nu această caitate de doviroe inte- 
hgent desparte pe um ae restul vietâțuur. 

L0VINa une Qejiniţiel COnsacruie iuseu- 
mud să 1dentijiecum pe om după un eie- 
ment accesoriu, negujabil faţa de restul 
COMun Cu Toate ramurie bugate ale 200- 
logei. Omui este un antmai rațional, toi 
așa cum leul este un animal puterne. O- 
mul s'a specializat in Sistemul nervos, leul 
în cel MuUSCULar ; și-au uies cartere uijeri- 
te, iar una a fost mat rentabilă decăt ceu- 
lată. 

Hapertrojia creerului, perfecționarea în- 
stincielor, comphcarea psinoiogiei, nu sunt 
elemente capdoiue Să producă marea tup- 
tură dintre om și animal. Din ucest punct 
de vedere nu-l putem cosidera pe om de- 
cât un aninial parvenit, care sa înupidu- 
tat brutal în centrul naturii, sucotinuu-se, 
arogant, buricul  pămantului. Râămânăâni 
însa, în continuare, „un bou ca toți boii“, 
cum spune frumosul vers al poetului. 

Ceec ce saivează pe om deia animalitate 
nu este un mod dijerit de a-și trăi viata 
şi de d 0 conserva ; este tocmai putinţa de 
a suspenda viața, de a năpârii perivdic 
dintrunsa spre u trăi a.ătur. de ea. 

Noţiunea de om refuzi să se confunde 
cu aceea de animal pentrucă nu-i Cores- 
punde în următoarea însemnată privinţă: 

animalul trăește neintrerui, şi lupi 
ca să trăiască. El este un permanent ac- 
tor al vieţii; își joacă dela nuştere până 
la moarte piesa lui fără antructe, regisa- 
tă de cel care l-a aruncat în scenă prin 
faptul însusi al creației. Marele privilegiu 
al omului, care-i conferă o esență deose- 
bită, este că-și poate oferi recreaţii dela 
viață, poate sări peste rampă, spre a ră- 
mâne simplu spectator. (Geometria ani- 
mată se reduce la linia dreaptă, la cel mai 
scurt drum dintre două  puncie. Ocolul, 
minciuna, sunt numai omeneşti). 

Posibilitatea aceasia de a lepăda din 
când în când uniforma de condamnat la 
viață, prerogativa de a privi fluviul vieții 
de pe maluriie lui, constitue, singură, ceea 
ce este exclusiv omenesc în om. 

Ea dă omenirii caracterul ae castă, ne- 
îngăduina nicio imiztiune zoologică. Du- 
torită ei animalele, odinioară încurajate 
de evoluționiști, nu pot niciodată aspira la 
umanitate, fiindcă nu sc pot descătușa 





RĂROJ 


Pentru 


sărbătorirea d-lui profesor Petrovici, un 
confrate neliterar publică în supsolui pri- 
mei pagini un articol Qin care extragem 
următoarea frază : 

„Drepi omagiu pentru o atât de fecun- 
dă și cardinu:d operă de cultură, infâp- 
tuita, cu îireductibulă pasiune pentru fru- 
muselea elernelor aaevăruri, — antelec- 
iuabhtatea română, prin cei mai distinși 
reprezentanţi ai ei, tau sărbatorit pe d. 
Ion Petrovici, cu prilejul impumrii a trei 
decenii de tructuoasă activitate in dome- 
niul filosofiei“, 

Unde ești tu Ion Luca...? 


La Slatina 


apare o revistă impozantă : „Semne“, sub 
conducerea d-lui Horia 'Lecuceanu și cu 
coiaporarea unui grup de siauneni, cu se- 
rioase€... aspirapi mterare. 

perutânu evimoiggia numelui, un con- 
frate se intrepa ce-o fi căutând Ţecucea- 
nu la Siatina. 

Un altul, amator de jocuri de cuvinte, 
i-a, răspuns : 

Șiret Tecuceanu. 

A plecat di p. Siret şi sa oprit la Olt, 
unde la un semn, sub semnul său sau a- 
dunat să semneze rânduri nesemnificative 
toți semnatarii poezelelor şi tilozoficelor 
scrieri din urbea olteană. 

Senmn râu ! a exclamat primul. 

Fiindcă veni vorba de etimologii. Este 
de observat că Slatina înseamnă, în siavo- 
nă sare, ceea ce arată că, in schimbarea 
de domiciliu, d. Horia Tecuceanu a dat do- 
vadă de multă cuminţenie, 

Yără îndoială că în gând, simţire și scris 
se simte că G-sa e nestătinean. 


În „,Secolul:: 


citim nişte „Alte gânduri“ ceea ce ar iîn- 
semna că autorul lor, mare maestru in 
teatrul de idei, ale altora, s'a mai gândit 
şi altădată. 

Dintre cele mai adânci spicuim : 

Românul e născut poet. Evrasul editor 
Și, adăosăm noi: „românul“ născut poet 
scrie la editorul născut evreu. 

Alta : 

Fată de ţăran desculță și fardaţă. Are 
un frate în București, estet. 

La care propunem pandant : 

Estet din Fanar versificator şi gânditor. 
Umblă prin literatură cu picioarele goale. 


Comentând 


versurile poetului provincial Em, Flores, 
fost conducător al revistei „Peisaj“, cro- 
nicarul „Răsăritului“, care uasește pete 
şin soare, scrie : 

„In provincia noastră creşte o poezie ne- 
ştiută. (care ar putea fi, totuşi îru- 
moasă !)'“ 

Citind poeziile ce ne vin din provincie, 
îi dăm toată dreptatea: ar putea să fie 
frumoasă chiar foarte trumoasă sau... să 
nu mai fie deloc. 





niciodată de mizonieratul vieţii. Aceasta 
QT Ji, 0Oarecuni, trageau aneunutului, 

Au Ca, ceeu te îşi uuiuogu unu, pe lân- 
Dă biața, este tonemypiurta el. re lungă 
„Dănem' el cere și „cirCenses"". 

„batem ei crcenses”. unei de fiară şi 
rugăciune ge om. Duet marmonic cures- 
puneana duulitiţii antinouce din on, 
care iasă să se vada caratierul ue cen- 
taur, am Spune, ai vmutu, Oul:gat sa su- 
fere prezenţa, străină, a animutului din 
el. Această 1evendacare, pitem et circen- 
ses, este (a jel de 1narepuţiia, ae strigd- 
toare, peniru amânaouu wieanțele sate. 
Eiementul ,„Circenses"” estetor usat de ue- 
cesar, de „cotidun“, ca și ,panem  nos- 
irum'. Spectacolul nu este zucutativ, ac- 
cidental, El e innăscut în im de vreme ce 
ii dejmnește, îl ungularizează, îl aisunge 
de animal. El ridică pe om din mijlocul 
animalelor cure rămân nai aproape de 
lucruri, decât de oameni. 

In cele ce ne-au muti rămas de spus, pre- 
ferăm să întocuim cuvânti spectacol prin 
literatură, ca fiind cel spenaizai en u re- 
presenta contrastul față de viaţă. Nu 
luăm cuvântul n sensul lui sfânt, etimo- 
logic. 

Prin literatură înțelegen toată aclivi- 
tatea neeconomică a omulii, toate varia- 
tele moduri în core acestaface din viuţă, 
un divertisment, batjocorid-0. 

Există aşadar un drept k literatură, tot 
atât de puternic ca şi arepul la viată. A-i 
călca în picioare, înseamnăa îmbrânci 0- 
mul făcându-l să meargăîn patru iabe 
Marea pedeapsă pentru on, prevăzuiă de 
toate codurile penale, est  inchisoureu, 
claustrarea. Or, tocmui această oblonire 
de orizonturi înseunnti swrimarea, spuc- 
tacolului, a literaturii. „Punem“ rămâne, 
ba chiar ospățul este comlet, de vreme 
ce există și „aquav'. Rănmn însă afară. 
ia poarta închisorii, „circeses“. 1 s'a lă- 
sat celui închis, doar viața.ceea ce e prea 
puțin peniru un on. 

Literatura este dei scua vieții, marea 
ei circumstantă atemuantă Blazaţii şi si- 
nucigașii sunt came Car: epuizând sau 
pierzând literatura, tămân numai cu via- 
ţa, goală, și o aruncă ca po drojdie. Așa 
cum spargi un pahar, din 'arc ai băut — 
sau din care s'a vârst —:ampaniu. Căci 
literatura este aceea care iedublează ori: 
ce obiect care ne încmioari, făcându-l să 
existe nu numai prinel înuș, dar şi prin 
omul care-l priveste, îl înbrățisează, îi 
face subiectul contenplării sale. Prin li- 
teratură omul este cbmiury, căci alături 
de universul pe care 'ste obligat să-l îm- 
partă cu toti concetăenii săi zoologici, el 
îşi creează un universal lu, numai al lui, 
pe care-l numim litenr și în care niciun 
nechemat nu poate pirunie. Gh. Florian 





INFORMAȚII 


Temperatura 


este în serioasă urcze, anunţă d. C, 
Gane pentru săptămâna viitoare... din a- 
nul 1838. 


Colaboratorii 


„Adevărului literar“ se vor întruni în 
curând spre a sărbătii 50 de ani de ac- 
tivitate sazetărească . trei dintre cei mai 
tineri redactori. 


Expoziţia Bălțatu 


din sala Dalles obțineun frumos, succes. 

(D-nul Bălțatu e ruat să mulțumească 
Celui de sus că expiiţia dumnealui n'a 
ieşit — din cules — Alțată). 


Octav Dessila 


pe care nu totâeaua l-am citit de silă, 
va scoate o a doua diție din „Bucureşti 
— oraşul prăbuşiriior... literare, 


La Memento 


istoric și literar al „Cvântului“ nu a apă- 
rut pe ziua de 11 Fevuarie material pen- 
tru antologia humorui românesc. 


St. [escu 





Sumarul: 


PAG. 1. — Ion Pilla Tradiţie şi evoluţie 
literară; N. 1. Herescţ  Elogiul prieteniei; 
Victor Popescu: Reapa! „Universul Literar”; 
C. Fântâneru: Punct dq plecare. 


PAG. II.— Eugen !onescu: Tendinţă şi 
obiectivitate literară; lan Bălteanu: Poezia 
iugo-slavă contemporaă, R. A. Sterescu: 
Şantier, Puţină polemii; Bibliograiie. 


PAG, III. — Ionel 'eodoreanu: Călărețul 
domniţei (nuvelă). 


PAG. IV.— Adrian Mamiu: Cântec dobro- 
gean (versuri); Simion Stolnicu: Moartea lui 
Făt-Frumos (versuri); 2omeo Alexandrescu: 
Cronica muzicală; Al Paleologu: Cronica 
plastică; ]. Zurescu: ipirit şi tematică în 
plastică. 


PAG. V.— Ovidiu >apaiima: Poezia și 
sentimentele mari; C. Fântâneru: Cronica li- 
terară; M. Niculescu: Certea franceză. 


PAG. VI.— Traian Lalestu: Mi-e sutetul 
pustiu (nuvelă);Haig Acderim: Note despre 
tragicii greci. Cronica radio ide Mircea Bărbu- 
lescu: Conferinţele. 


PAG. VII. — Cicerone Teodorescu: Croni- 
ca dramatică; Cronica cinematografică de 
Tral; Grigore Olimp Ioan: Chestii, Vintilă 
Horia: Temă și creaţie. 


PAG. VIII. — Gh. Floria: Circenses; Vi- 
trina teatrală; Revista revistelor, (române şi 
franceze). Răboj. 


Parser 


TIPOGRAFIA ŞI EDITURA ZIARULUI „UNIVERSUL“ STRADA BREZOIANU 23—25 BUCUREŞTI