Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0040

UNIVERSUL LII 


PROPRIETAR: 


„BOC. AN. „UNIVERSUL”" BUCURESTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR SI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
“Imacrisă sub Ne. 163 Trib. Ilfov : 





ABONAMENTE: 


Peisajul liricei lui 
LUCIAN BLAGA 


2. PEISAJUL IMANENT 


Stabilind, întrun capitol an- 
terior (No. 38 din 19 Septembrie 
1942, al „Universului Literar”) 
modul specific cum la Lucian 
Blaga se încheasă sentimentul 
transcedenţei peisajului, insista- 
sem asupra faptului că, la poetul 
român, departe de a putea fi 
vorbă de supraordonarea naturii 
față de om, departe de a avea să 
surprindem  resimţirea naturii 
ca obiect, adversar conștiinței 
umane și structurat după legi 
opuse ei, aşa cum suntem de- 
prinși să înţelegem peisaţul 
transcedent în genere, — aveni 
dimpotrivă surpriza să descope- 
rim un caracter suprafiresc al 
tirii, derivând din asimiliarea în 
grad a datului natural cu o di- 
vinitate situată întrun plan 
foarte apropiat de condiţia mr- 
tafizică a omuiui. Chipul pro- 
priu lui Blaga de a răstrânge co- 
mesţul spiritual al insului cu fi- 
rea, apare astfel, (chiar în cazul 
întrezăririi unui orizont de mis 
ter în care „drama” ce situiază), 
impregnat de valorile unui an- 
tropoiogism duios, suspectat a 
ft; identic — pe plan metafizic — 
omenici românești. Atunci când 
de pildă poetul relatează cum 


„Sub copaci Dumnezeu se face 
mai mic 

să aibă loc ciupercile roșii 

să crească sub spatele lui,” 


ideia transcendentului care co 
poară în peisaj rămâne umbrită 
de sentimentul duios al inter- 
înţeiegerii şi simpatei dintre di- 
vinitate şi regn vital. 

Accentul preţuirii 
dintre natură şi divinitate 
colorează cu un -pigmant 
menie îngăduitoare, atotbună şi 
milostivă, care nu mai pa:mite 
imaginsi să rămână în câmpul 
abstract al  anthropomorfismu- 
lui conceptual, locahzând-o dis- 
cret dar infailibil în spaţiul fră- 
ției cosmice românești. 

Umiunizarea concretă a peisa- 
jului este operată în imaginea 
reprodusă mai sus, concomitent 
cu îndumnezeirea lui, ceeace îa- 
ce categoriile acestor două ti- 
puri de izolare (peisaj transcen- 
dențt — peisaj imanent) să şi-o 
dispute de-o potrivă. 

Definiţia acestei de a doua ca- 
tegorii o constituie într'adevăr, 
îndeobşte, nota de imirtiune a 
conştiinţei subiective în lumea 
externă, care încetează prin u- 
ceasta de a mai fi externă (re- 
zistentă, adică 1a tentaţiile eu- 
lui), şi care-și găseşte rezoiva- 
rea în reacţiile conştiinţei  con- 
crete. crescând în ea, cu ea și 
dintr'însa. Peisajul imanent est= 
echivalat de obiceiu cu peisajul 
„stare de suflet” după ce'ebra ex- 
presie a lui Amiel, și privit ca o 
contribuție la „sensibilizarea 
poeziei imanente a existenţei”. 
Tipul cel mai comun al acestei 


legăturilor 
se 


REA-SYLVIA 


i mpoda m a 


RADU 


da =! 


de ION FRUNZETTI 


categorii este peisajul impresio- 


nist. în care obiectivitatea moti- 
vuluij real se dizolvă într'o suilă 
de sclipiri inconsistente ale con- 
științei pictorului, incapabi!e 
să-i surprindă materialitatea. 
nici s'o transmită. 

Obişnuirea pubiicului cu o 
natură „în haiat şi papuci”, așa 
cum întâmplător poate apărea 
oricărui ochiu, prea deprins cu 
aspectele ei cele mai familiare 
ca să-i pretindă  găteala de zile 
mari din convenţionalele pzisa- 
gii ale veacurilor XVII—XVIII, 
părea a fi una din înverşunările 
școalei  impresionismului mo» 
dern. Natura coordonată omului, 
peisajul înțeles drept cadru [i- 
resc al cotidianului,  valorifica- 
rea poeziei imanente a vieţii ce- 
lei mai banale, sunt darurile p> 
care omul modern le-a primit 
dela sensualismul impresionist 
ce caracterizează sfârşitul trecu- 
tului secol pozitivist. 

Definindu-l astfel, peisajul 
imanent ar părea pe drept 2u- 
vânt o categorie inexistentă la 
la un poet atât de nevecin pozi- 
tivismului şi sensualismului, ca 
Lucian Blaga. 

Și totuşi, analiza atentă pozte 
descoperi, montate întradzvăr 
în aliajul altor sentinente do- 
minante, pe alocuri, în poezia 
lui Blaga, unele sclipiri de ima- 
nentism al peisajului. 

Iată de pildă cum sentimentul 
familiarizării cu un element al 
peisajului ipostaziat aproap2 9- 
menește — social omeneşte — se 
exprimă în „Drumuri” : 


„Părul tău joară.în vântul pe 
care l-am întâlnit ieri în alt oraș 
și care ne-a ajuns din nou”. 


E adevărat că tonul general! al 
poemej din care fac parte ver- 
surile citate e cu mult mai grav, 
mai întunecat, mai sufocant în 
atmosfera împietririi de gravură 
piranesiană, pe care, ca o ușu- 
rare, o spulberă intervenţia: 
prietenească a „vântului întâlnit 
ieri în alt oraș”. Trăsătura im- 
presionistă nu este totuși mai 
puțin vădită, oricât de întâm- 
plătoare ar fi prezenţa ei între 
suneteie altfel timbrate ale poe- 
ziei lui Lucian Blaga. 

Felu! în care, obișnuit, se face 
la poetul „marei treceri”, jonc- 
țiunea între conținutul conştiin= 
țţei şi peisaj, este însă mai  tot- 
deauna altul decât în exemplul 
citat. Subiectivizarea naturii şi 
proectzrea reacţiilor eului în iu- 
mea exterioară se organizează 
constant la Blaga în felul pro- 
cesului numit de Max Scheller 
(în „Natură și forme ale simpa- 
tiei”), „identificare cosmică”, 





(Urmare în pag. 3-a) 





Autoportret 


autorități şi instituţii 1000 le' 





PP a a = Mr rca a 


pr 
CI] 


| 


MERICA RÂMNICEANU 


LEO FA 


Nevoia de a prezenta, cel puţin fugar, câteva din ideile de te- 
melie ale filosofiei culturii contemporane mi-a învir-: sfiala, jus= 
tificată de mărimea şi importanța acestor probleme, determinân- 
du-mă să le înfăţişez aci. Imboldul imediat, trebuie să-l mărturi- 
sesc, se datoreşte sobrei sărbătoriri pe care Universul Literar a 
închinat-o operii fecundului filosof al culturii, domnul Lucian 
Blaga. Voiu încerca, deci, o schiță a concepţiei, în comparaţie cu 
aceea a lui Leo Frobenius şi O. Spengler, spre a scoate la iveală 
diferenţele şi meritele. 


Problema culturii se pune azi, dar se va pune cu mai impe- 
tuoasă necesitate la sfârşitul acestei apocaliptice încleştări, din 
pricină că ea are o importanță de mâna întâi nu numai pentru 
filosofie, ştiinţa culturii, sociologie și politică, ci şi pentru peda- 
gogie. E vorba însă de o cu totul altă pedagogie decât cea obiş- 
nuită, — ţinând seamă de specificul culturilor în care popoarele 
viețuiesc şi de stilul etnic prepriu, în care ele-și vor creşte orga- 
nic noile generaţii. Sunt fapte de care viitorul va ţine seamă, cu 
sau fără voia unora dintre noi. 


Leo Frobenius (1873—1936), spre deosebire de Hegel, încearcă 
o știință a culturii, pornind dela Etnografie (Volkerkunde) şi dând 
prioritate metodei intuitive. Teoria lui despre ,„Paideuma“, cu- 
prinsă în vol. 4 din seria „Erlebte Erdteile“ — având subtitlul 
„sUmrisse einer Kultur — und Seelenkunde“ e închinată dascăli- 
lor. Sub „paideuma“ se înțelege specificul spiritual ce rezidă în 
individul singular şi în popoare, şi care se îmbogățește şi trans- 
formă prin educație. Bogăția bunurilor spirituale e o realitate 
care ni se înfăţişează în fapte de cultură. Viaţa culturilor, ca exis- 
tențe vii de sine stătătoare, se manifestă în anumite spaţii în- 
chise. Aci trebuie văzut începutul teoriei cercurilor culturale 
(Kulturkreislehre), pe care a reluat-o apoi Spengler (în „Der Un- 
tergang des Abendlandes“) şi care a făcut-o cunoscută. Teoria 








- bui Frobenius de morfologia culturii consideră sentimentul spa- 


ţial drept factor generator de cultură. Cultura are o existenţă vie 
specifică, iar omul se naște şi moare odată cu ea. In toate părţile 
pământului găsim două tipuri fundamentale de cultură, deci şi 
de oameni: orientală și occidentală. Orientalul tipic trăieşte în 
viziunea peşterii, cortului, care e pentru el un perete oarecare; 
omul european-occidental nu poate sălăşlui decât într'o casă solid 
înjghebată, având sentimentul unei trăiri înăuntru şi a alteia 
înafară, De aci şi explicarea îngustimii de conştiinţă şi o nein- 
treruptă presiune falalistă la oriental; occidentalul are sentimen- 
tul infinituui (Unendlichkeitsgefiih]), tendința spre creaţie şi 
faptă (antiteza dintre Spinozza, Hertz şi Einstein pe de o parte şi 
Faust de cealalilă parte sunt exemple tipice pentru cele două ti- 
puri). 

In spaţiul lui specific, fiecare popor joacă rolul spiritual pe 
care realitatea i l-a atribuit, rămânând credincios „paideumei“ 
sale. Deaceea datoria fiecărui neam e de a cunoaşte și juca cât 
mai bine rolul hărăzit. Acest fel de a considera cultura îl deose- 
beşte fundamental pe Frobenius de Hegel. Cultura, după el, nu e 
creaţie omenească de-adreptul, ci ea, alcătuieşte „ein selbstăndi- 
ges, drittes Reich neben dem Anorganischen und Organischem“, 
— cultura e ceva deasupra oamenilor. 

Acest fel de a trata cultura implică şi o altă metodă de cerce- 
tare a bunurilor culturale, înlăturând problema scopurilor şi teo- 
ria treptelor culturale. Fiecare bun cultural are un anumit sens 
şi e creaţia unui anume spirit metafizic. Cercetătorul trebuie să 
țintească spre acest „întreg spiritual în totalitatea lui vie“, prin 
metoda intuitivă. (Afirmaţii asemănătoare se găsesc la Goethe, 
iar azi la filosoful-pedagog dela Heidelberg, E. Krieck, în ultima 
lui lucrare „Natur und Naturwissenschaft“,.1942). Frobenius a în- 
treprins călătorii de studii 40 de ani de-arândul (până în 1932 a 
fos de 10 ori în Africa), s'rângând un material imens, cu sute 
de colaboratori, în acea „Afrika-Archi!v“, transformată ulterior în 
„Forschungsinstitut fir Kulturmorphologie“ şi publicat în zecile 


de volume apărute până acum. Drumul intuiţiei, al trăirii, gân- 
dirii şi cunoaşterii directe — desprinzând sensul totdeauna pre- 
zent în manifestările culturii, —- e drumul pe care l-a urmat Fro- 
benius şi despre care vorbește aşa de frumos în cartea întitulată 
„Schicksalskunde“, amintind despre „isvoarele nescrise ale isto- 
riei“. Esenţialul apare totdeauna în „structurile realităţii“ (Ges- 
talten der Wirklichkeit), nu în formele sub care se prezintă acea- 
sta. „Structurile“ apar din emoția trăirii, participării, ele sunt 
unice, în timp ce „formele“ nasc din noţiuni și se pot transmite. 
E o polaritate triplă: structură-formă, emoţie-noţiune, devenire- 
existenţă. Sensul se umple din ambele părți. Veacul al 19-lea a 
irunchiat însă realitatea, punând accent pe noţiuni, fapte, cunoş- 
tinţe. Frobenius întrevede o vreme în care va predomina unila- ( 


Li 





REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA 


de onoare 500 BUCURE 1 Str. Brezoianu 23 
particulare 12 luni 360 „ U ȘI 
6 luni 190 „ MELEFON 30.10 


Vedere din Balcic 


ntălniee cu literalura eroală 


de COSTIN 1. MURGESCU 








O mentalitate specială — pe 
care o înțelegem și practicăm 
chiar până la un anumit 
punct — face ca oamenii de cul- 
tură ai țărilor tinere („tinerete 
relativă, care traduce mai mult 
dimensiunile teritoriale ale po- 
porului respectiv) să caute în 
primul rând contactul cu ope- 
rele de artă ale ţărilor mari ale 
occidentului. Este în firea lucru- 
rilor să fie aşa şi este explicabil 
ca acolo să ai mai multe ocazii 
de a întâlni creaţii care să te 
pună în mișcare. După cum iar, 
foarte adesea, poți să întâlneşti 
opere. a căror întreagă valoare 
să consiste în resfrângerea asu- 
pra lor a prestigiului culturii în 
mijlocul căreia au apărut. 

Procesul acesta de înfruntare 
a  spiritualităților străine nu 
poate fi  deaceea  recomanda- 
bil, decât în măsura în care Da- 
vizii mu sunt  împietriţi atunci 
când înfruntă prestigiul  Golia- 
țiilor, adică atâta timp cât spiri- 
tul critic al omului de „tânără” 
cultură nu este anulat de siră- 
lucirea culturii în mijlocul că- 
reia pătrunde. 

Chiar însă în cazul că acest 
contact are loc în condițiuni de 
perfect echilibru spiritual, fap- 
tul acesta mnu trebue să deter- 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 6 LEI 


ceeace mi se pare că se cam 
uită. Şi nu numai la noi. 


In special în colțul acesta de 
continenț pare a fi; devenit o 
tradiție (inebranlabilă ca orice 


tradiţie la popoare de tradiţio- 
naliști) această totală  necunou- 
ştere a culturilor vecine. Feno- 
menul pare cu atât mai greu de 
impeles “cu cât dacă culturile 
— hai să le zicem — majore, te 
frământă, te stimulează în mun= 
că, te „învaţă?, în culturile ace- 
stea „mici” găseşti de multe ori 
corespondențe sufletești, identi- 
tăți de atitudini, paralelisme in- 
ielectuale —- rod al unui deter- 
minism geografic şi istoric că- 
reia cultura nu poate scăpa. 
Deuwceea nu ezităm a sublinia 
orice ocazie a une; cunoașteri de 
acest fel, ni se oferă. De data a- 
ceasta este vorba de o întâlnire 
— este drept cam scurtă —cu li- 


teratura tânărului stat, dar mai 
puțin tinerei culturi croate. In- 
lâlnirea ne este prilejuită de 
prozatorul Mile Budak şi de câ- 
teva din nuvelele sale, apărute 
anul acesta în limba germană!). 

Proza lui Budak ne duce deo- 
dată în mijlocul satului croat, în 
care fu —,„lector român — pă- 
lrunzi așa de ușor, de firesc, 


mine 0 uitare completă față de 


celelalte culturi  „tinere”. Iată 194. 





BENIUS şi LUCIAN BLAGA 


de CORNEL IRIMIE 


teral cealaltă extremă : fanaticul. Necesară și normală, e tendinţa 
spre realizarea deplină a ambelor asnecte, altfel nonoarele r.scă 
să-şi caricaturizeze viața și să-şi primejduiască existenţa. 

Câteva consideraţii de ordin pedagogic trebuiesc scoase din 
opera lui Frobenius. Omul, după el, e un acior, — un actor cu 
multă libertate şi răspundere, Creatorii mari sunt actori cari au 
jucat bine rolul atribuit lor de natură, în cadrul stilului de cul- 
tură al neamului din care fac parte. Popoarele trebuie să rămână 
credincioase naturii lor specifice, crescându-şi generaţiile noul, 
nu în spiritul mecanicist, ci cu ajutorul unei educaţii „paideuma- 
tice“, bazată pe înzestrarea sufletească a copiilor, ţinând seama 
de capacitatea emotivă şi de vârstă, de diferenţele de mediu şi de 
influența oraşului sau mediului rural. Realitatea e o coardă în- 
tinsă între doi poli; spirtţ şi viaţă; spirit, ca însuşire specfică 
omului, nu ca rațiune și viaţa, ca activitate practică, imediată. 
O pedagogie naţională, bazată pe aceste date, va avea un ţel pre- 
cis, scos din rosturile şi nevoile comunităţii. 

O. Spengler crede şi el că spiritul unei culturi poate fi simbo- 
lizat într'un anumit spațiu.El duce mai departe această concepţie 
morfologică a culturii, distinsând în Europa două tipuri: cultura 
antică-apolinică, al cărei simbol e imediatul limitat și corporal, 
— şi cultura occidentală-modernă, caracterizată prin tendinţa spre 
creaţie şi faptă, având ca model de perfecțiune pe Faust. Orice 
cultură are ca substrat un suflet, manifestat în simboale spaţiale, 
spune Spengler. Astfel, cultura egipteană are drept simbol — 
drumul labirintie, cea chineză — drumul în natură, cea rusească 
— întinderea nemărginită, iar cultura arabă e simbolizată prin 
spaţiul peşteră cu bolte. | 

Concepţiile lui Spengler şi Frobenius sunt foarte asemănătoare, 
amândoi socotind culturile drept întruch:pări ale unui suflet spa- 
țial, manifestat în stiluri diferite. 

Dintre lucrările domnului Lucian Blaga, interesante pentru fi- 
losofia culturii sunt scrierile „Orizont şi stil“ (Buc. 1936) şi „Spa- 
țiul mioritic“ (Buc. 1936), cea dintâi pentru teoria generală, iar a 
doua pentru aplicaţiile pe care le face la cultura etnică româ- 
nească. 

Stilul, ca produs al mai multor factori inconştienţi, e principiul 
de structurare şi expresie unitară a culturii. Cultura îşi găseşte 
o explicaţie în factorii inconştienţi, cu ajutorul „psihologiei abi- 
sale“; inconştientul la Blaga nu e ca la psihanaliști (Freud, Adler 
etc.) un rezervor de conținuturi psihice retulate din câmpul con- 
ştientului, ci o realitate psihică cu structură proprie, cu dinamică 
şi inițiative specifice, având un caracter „cosmotic“, nu haotic. 
Inconştientul e deci o lume aparte, diferită de conştient prin con- 
ţinut şi structură, însă asemănător cu acesta prin substanţa psi- 
hică. 

Inconştientul nu poate fi cercetat decât în manifestări, deci in- 
direct. Particularitatea lui principală e „personanța“, calitatea de 
pătrundere în conştiinţă, colorând-o și nuanțând-o pe aceasta. iar 
pe de altă parte luând înfăţișeri de sine stătătoare în cadrul con- 
ştiinţei. Personanţa se manifestă de preferință în creaţiile spi- 
rituale. 

Lucian Blaga susține că stilul culturii se explică, în ultimă ins- 
tanţă, prin factorii inconştientului. Frobenius și Spengler încer- 
caseră o explicare a stilului culturii printr'un singur factor : spa- 
țiul peisagiu-geografic „admițând o relaţie între peisagiu și ori- 
zontul stilistic. Blaga are. mer-tul de a trece dela această explica- 
ție morfologică unilaterală, spre una mai completă de morfoge- 
neză, demonstrând că orizontul-peisaj e cu totul altceva decât 
orizontul spaţial al inconştientului și că alături de or:zontul spa- 
țial există o serie de alţi factori determinanţi. Avem un orizont 
temporar, pe lângă cel spaţial, — diferit și el de timpul matema- 
tic amorf; e vorba de o configuraţie pe care inconştientul o dă 
timpului „prin accentul pe care-l pune pe dimensiunile acestuia. 
Avem astfel: timpul-havuz (orizont deschis spre vi tor), timpul- 
cascadă (accentul cade pe trecut) şi timpul-fluviu (scurgerea per- 
manentă a prezentului). Cele două orizonturi (spațial şi temporal) 
apar, fie ca un cadru intuitiv al obiectelor neutre din conştient, 
fie ca un coeficient constitutiv, structurat, în funcţie de diverse 
colectivităţi istorico-geografice. Subconştientul adaugă acestei 
proecţii organice a celor două orizonturi un accent axiologic, 
afirmând sau negând orizontul ca valoare. Acelaşi orizont spaţial 
poate avea accente diferite (de ex. orizontul infinit al culturii in- 
dice are un accent axiologic negativ, în timp ce cultura curopeană 
are un accent de valoare pozitiv faţă de spaţiul ei tot :nfinit). Alţi 


faațtri determinanţi de stil mai sunt: atitudinea subconştientului 


/ 


A SA i (Urmare în pag. 5-a) 
> PE OO 

pă &_ 3 A i, 
ab > 


1. Mile Budak: Novellen, Zagreb. 


„> 


i MR 


IUL LI Nr. 40 


SAMBATA 3 OCTOMBRIE 1942 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


descoperind atâtea egdlități tem 
peramentale încât ajungi să te 
întrebi dacă nu cumva este vor- 
ba de acelaș ţăran pe care-l şii, 
transpus numai întrun alt mea 
diu geograţic. 

Este desigur o întrebare la 
care te îndeamnă și faptul că 
autorul se mărginește uneori la 
un pitoresc rural care javorizeu- 
2ă asemenea sugestii, dar care 
are și o cauză maj adâncă, ce 
sălășiuește în acele coresponden- 
țe sufleiești despre care amin 
team. 

Dar, fără îndoială că menţi- 
nând discuția la aceste semne de 
egulitate, interesul scade. De a- 
ceea nici nu vom insista asupra 
lor, ci vom sublinia în special 
jarmecul inedit ai contactului cu 
o etică aspră, dură, ca o lege îm- 
placabilă de destin de tragedie 
antică sau ca un stâncos munte 
dalmat, care este etica țăranu- 
lui creat. Astfel în nuvela „Răă- 
bunarea haiducilor”, o scurtă şi 
densă poveste din viaţa haiduci” 
lor pădurilor croate, este reve- 
lantă îmbinarea omeniei cu dâr- 
zenia răzbunării în sujletul pri- 
miâtiv al croatului. Este în acea- 
stă răzbunare, care nu are nimik 
fioros. ci parcă decurge dintr'un 
comaniament moral, o ilustrare 
a unui simț al. responsabilităţii, 
al camaraderie;i și a unui echt- 
libru sufletesc — cum nu se puu= 
te mai interesant. Toaă această 


conduită — reliefată în antite,4 
cu  putrefacţia morală a us 
Iwan, om al străinilor — contu- 


rează o curăţenie sufletească ce 
țime mai mult de virginitate de- 
câ: de primitivism. 

Deasupra hotărârilor şi purtă= 
rilor eroilor, plutește, ca o fata- 
litate, credința mistică a satului 
întreg, într'e dreptate- imanentă, 


" credință atât de plastic reliefată 


în nuvelă, încât moariea lui 
Iwan pare a fi mai puțin opera 
tovarășilor de haiducie ai trăda- 
ților Tode și Perelja, cât a des- 
tinului în jocul căruia haiducii 
devin unelte. 

Cu totul alta este atmosfera în 
portretul acelui iremediabil va- 
gabond, hoţ de ocazie și ghidușar 
prin vocaţie, copil îmbătrâniu în 
răutăţi naive care este Grgica. 
Atmosfera nu mai este apăsă- 
toare ca în precedenta nuvelă, 
cerul destinelor se înseninează 
sub râsul acestui trubadur care 
nu cunoaște altă lege decât a 
propriei lui libertăți şi bucurii. 

Mile Budak dovedește cu a- 
ceastă nuvelă calităţi portretice 
de o plasticitate și o pregnanță 
care denunță în mod sigur pe 
creatorul stăpân pe materialul 
său. 

Oricât ar fi de greu să creio- 
nezi un scriitor complet necunos- 
cut cititorilor, din, însăși distanța 
la care se situiază atmosfera ce- 
lor două nuvele despre care am 
amintit (la care am fi putut a- 
dăoga şi „Imblânzitorul de şerpi” 
sau „Bunicul Dujmina”, celelalte 
două nuvele ale volumului), se 
desprinde bogăţia aspectelor și 
stărilor sufletești sub' care ne 
este înfățișat satul în proza lui 
Mile Budak. 

Cu un stil vioi, concis, plin de 
farmec și viaţă, lipsit de artificii 
şi prețiozități inutile, proza lui 
Budak vwlcătuește um reconfor- 
tant itinerar croat, care ne des- 
copere o lume vie, în care dina- 
micul domină ca o lege de exis- 
tenţă. Sub zodii senine sau sub 
tutela neînduplecatelor coman- 
damente etice, viaţa se scurge = 
în literatura lu; Mile Budak -— 
întrun cadru moral care nare 
nimic pedant, nimic didactic, ci 
pare că este în mijlocul lucruri- 
lor, țâşnind dintro armonioasă 
robustețe sufletească. 

Cântăreț al satului croat, sin- 
ceritatea și vigoarea cu care Bu- 
dak pătrunde în viața ţăranului, 
ridică și amplifică nu numai 
prestigiul lui național, dar dă o 
valoare scrisului său care depă- 
șind hotarele ţării, îl situiază | 
printre puținii scriitori ai vietii 
rurale și ai ţăranului, alături de 
un Creangă și un Rebreanu, din- 
tre autorii români. (De altfel, ca 
factură, Budak ar putea fi situat 
exact la jumătatea distanței din- 
tre acești doui scriitori). 

La sfârșitul acestei scurte dări 
de seamă care rezumă ma; mult 
o întâlnire decât o definește, ce 
altceva putem dori decât un 
fructuos contact spiritual -care 
să pună în legătură pe cetitorul 
nostru cu opere ca aceia aq lui 
Mile Budak. 








| "7 II 


Cronica dramatică 


RECAPITULARE 
NAȚIONAL: „AVRAM LANCU* 

Luca tă Uaimătita n tauli 
Lucian Biaga, fprezșitată in vae- 
mile crâncene prin cari trecem, 
Sa bucivat în seara remarei 
Gia je SO, Soaeiuutii usage 
nai, de 9 primire en.uzasta pe 
de-a 'nuwegui meritală şi cat se 
poate de explicainiă, 

Şi Chiar dacă autorul n'a ses- 
Peotăv UL Ucomp Ut asul Ce 
se cer peniru reâiizasea ursi 
opere dramatice, dacă tablouiue 
ce coastiiue piesa stu sunt an- 
de-ajuns de închegate, spectaio- 
rui urmărind cu oarecare greu- 
tat uOintDieie 1n tri du-biul 
a înţeles sa-i prezinte pe eroul 
nostru naţioaal, in sch.mb se 
degaje din această înș.iuire pe 
uiocuri  ecciiuză de tablouri, 
chipul străiucitor al lui Avram 
Iancu. 

3mbinând întâmplările reale 
cu lezenda întiripată în jurul 
figurei de auientic erou, d. Lu: 
cian Blaga hi l-a prezeatat pe 
Avram lancu, astiel cum nici- 
un: alt autor român mar mai 
izbuti să o facă, în cazul că l-ar 
tenta prezentarea pe scenă a le- 
gendarului luptător român. 

Nu ne aflăra în fața unei per- 
fecte realizări dramatice, 

D.. Lucian  Biaga a realizat, 
însă, prin Avram lz2icu, o pa- 
gină de superbă evocare a tre- 
cutului nostru glorios. Iar noi 
mu putem decât să-i fim recu- 
noscători pentru sublimul dar ce 
ni l-a făcut. 

Bucurându-se de atât de în- 
țelegătoarea punere în scenă a 
d-lui Ion Sahighiaa, piesa a fost 
înterpretată de a. G. Calbo- 
reanu, Care, apărând în rolui! 
lui Avram Xancu, după ce cu o 
seară înainte interpretase rolul 
lui Ştefan cel Mare, ni s'a părut 
că se resimte uşor obosit în faţa 
turului de forţă impus de Direc- 
ţia Teatrului Naţional. Ceeace 
nu l-a împiedicat să redea în 
treaga amploare» cuvenită erou- 
lui imterpretat. 

Frumoase  tealizări au avut 
d-nii: Mircea Balaban (un Dra- 
£oş prezentat în excelente con- 
diţii), Baldovin, Ion Ulmeni și 
Antoniu, 

O prea puţin suvestivă Erși 
nea prezentat d-na Eugenia Voi- 
escu. 


STUDIO: Cometa şi Legenda 
Funigeilor. O adevărată seară ae 
poezie dramatică ne-a prilejuit 
„deschiderea de stagiune” dela 
Stugioul 'Featrului Naţional. 

Vervei spumoase, caracteristice 
tui Dimitrie Anghe), car emană 
din atât de sclipitoarea „Cometă”, 
i-a urmâţ versul mult mai grâv, 
mâi sobru din „Legenda Funi- 
geților”, piesă în care cuvântul 
hotăriior, dintre cei dai colabora- 
tori, i-a avut ne semne, de spus 
st. 0. fosit. 

Amândouă piesele au fost puse 
în scenă de a. Bumbeşti cu a că- 
ruj mManinră de lucru, ori câtă 
silință ne-am da, nu ne putem 
deloc împăca. 

De ce-a ţinut, de-o pildă, dân- 
sul să-i prezinte pe croii Coma- 
4ei în costume ultramoderne? 
Fiecare replică a lor trădoază o 
epacă, dacă nu chiar prea înde.- 
părtată, recamână în orice caz 
o modă cu totul deosebită de a- 
ceea pe care au arborat-o ee- 
gantele Qoamne ale anului una 
mie nouă suie patruzeci şi doi. 

Şi putem aduce în sprijinui 
celor afirmate mai sus, pasajul 
în cara eroina interpretată de 
d-na Nelly Sterian (cu o înfăți- 
sare ce nu trădează de loc cine 
ştie ce vârstă matusalemică) po- 
vestește amintiri în legătură cu 
Vasile Alecsanâări (poet român, 
mart în anul 1890). 

Majoritz/ea roturi!or din aceste 
două piese au fost încredinţale 
unor actori mai mult sau mai pu- 
țin tineri, 

Și prea bine s'a făcut, 

De curâna eșiți din clasele Con- 
servatorului, se presupune că a- 
ceşti actori, chiar dacă n'au în- 
vățat altceva dia maeştrii lor, 
au fost măcar iniţiaţi în atât de 
dificila taină a debitatului var= 
surilor, 

Din această întrecere între ti- 
nere!e elemente ale Teatrului Na- 
țional a eșit însă învingăroare, 
cu. multe lungimi (ca să vorbim 
în termeni sportivi), d-na Azep- 
sina Macri Eftimiu, care, entu- 
ziasmului tinerese 21 celorlalți, 
i-a opus. experiența şi sensibili- 
taiea ce-o caracterizează şi a si- 
tuează în fruntea rostitorilor ge 
versuri. Am admirat şi de astă- 
dată dicţiunea impecabilă a d-lui 
Brancomir, D. Mocioc, supus la 
un -ificil examen, interpretâna 
rolul. care, pe vremuri, l-a lansat 
pe Puin Iancovescu, a dat dovada 
unei frumoase volubilităţi şi a 
unei perfecta atitudini scenice. De 
remarcait în special chipul în care 
a interpretat scena finală a ac- 
țului AL 


Aşteptăm cu deosebiţ intereş 
vil.oarele sâle evoluții pe scena 
Teatrului Naţional, 

STUDIO: Corsarul. Vom re- 
veni şi în numărul viitor asupra 
acasiui spectacol. De-ocamdată 
ne mărginim să însemnăm aici 
îrumoasă creație a d-lui Gtorge 
Vraca, interpretul principal, pre- 
Cum și surprinzătoarea neprice- 
pere de care a daț dovada d. 
Soare Z. Soare punâna în scenă 
piesa lui Achard. Anul trecut, 
semnând direcţia de scenă a pie- 
sei „Ultima Noapte”, a. Soare 2. 
Soare a putut prea puţin să ne 
facă să deosebim scenele ce se 
petreceau în vis de acelea întâm- 
plate în pealitate, 

Mai puţin a reuşit de astă dată, 
actorii mişcându-se, sub condu- 
cerea sa, atunci când erau eroi de 
veche “poveste cu pirați la fel 
ca și atunci câng erau actori mo- 
derni din MHoliywood. Vina o 
poartă deci directorul de scenă 
că o excelentă piesă a fost prea 
rece primită de public. In nici-o 
clipă n'am întâlnit pe scenă far- 


„mecul şi poezia ce se gegaja din 


lectura ţextului lui Acharâ. Inu- 
til să spunem că și de astă dată, 
după vechiul său obiceiu, d. Soa- 
re a înţeles să colaboreze ca 
Achard, amnputând, cu pasiune de 
telcer, fragmente întregi din 
piesă. Iar d-na Mimi Botta nu 
ne-a mai amintit-o deloc pe ex- 
celenia interpreţă din „Ultima 
noapte”. Din potrivă ne-a tăcut 
să ne gândim la fata grăguţă 
dar cam lipsită de talent care, 
doar acum un an, spunea, cu 
accent străin, câteva replici în 
roluri de pe ia coada distribiu- 
ţiilor. 

Dar şi acest mister (Ultima 
noapte-Corsarul) are, pe semne, 
o explicaţie câre nu stă în pu- 
terea noastră să o discutăm aici. 

TEATRUL NOSTRU: Bărba- 
tul. Piesa lui Denis Amiel poate 
oricând constiiui o plăcută şi în- 
terasantă lectură. Nu ştiu însă 


dacă ea poate însemna un spec- 
tacol pe gustul speci2tori:ar noş- 
tri. Lungile discuţii între cei trei 
croi ai piesei au avut darul să 
plictisească pubticul obișnuiţ cu 
un 'cu fotul deuseiţ gea de eva- 
luții teatrale, 





DINA COCEA 


Ce păcat că nare fiecare teatru 
ua public al lui. S'âr găsi poate 
a:unci și spectatori cari să me- 
rite acest teatruleţ pe cari cura- 
joşii directori i-l pun cu atâta 
generozitate ia dispoziţie. Vor 
putea atunci dânşii angaja un om 
care să interzică accesul în sală 
a] celor ce după înfăţişare, dau 
impresia, că la sfârşitul spec:a- 
colului vor declara „că s'au plic- 
tisit de moarte, fiindcă mau gă- 
sit acţiune în piesa iuj Amiel”, 

In ceeace priveşte distribuţia, 
nu ştim cum să împărțim cuvin- 
tele de elogii celor 3 interpreţi 
principali. „Partea leului” parcă 
i se cuvine totuşi d-nei Dina Co- 
cea cate a reuşit, în rolul soţiei, 
cea mai frumoasă creaţie din ca- 
piera sa. 

Prea puţin convingătoare în 
primele două acte, d-na Tantzi 
Cocea s'a reabilitaţ cu desăvâr- 
şira în actul III, fiina de-a drep- 
tul emoţionantă, 

D-l Critico, acelaş plin de ele- 
ganţă actor pe care-l cunoşteam 
din trecuf. 

Am cetit în cronica unui ziar 
de dimineaţă: „Dintre d-nele 
Tântzi şi Dina Cocea am prete- 
rat-o pe d-ra Lucica Chevalier”. 

Am intâlnit în aceste câteva 
rânduri prea multă rea-voință 
pentru directoarele Teatrului No- 
stru şi exagerat de multă bună- 
voinţă, faţă de d-ra Lucica Che- 
vâlier, care, oricâte strâmbături 
de maimuţă ar face nu poate 
fi ceeace se chiamă: O actriţă, 

COMEDIA : Stăpânul sunt eu. 
S'a spus mereu despre interpre- 
ţii acestei piese: „Oricâte silinţe 
şi-au gât, nau putut salva ni- 
mic”. Noi suntem de a'ă părere: 
d-nul Timică şi încă vreo doi 
interpreţi şi-au dat toată silința 
să compromită la noi numele jui 


- Gina Rocco. 


| i 
| 
e ad 

Dinir'o simplă şi foarte amu- 
zantă comedioatră, atât interpreţii 
cât şi diractorul de scenă sau 
silit să fâcă o gravă biciuire a 
moravurilor sociale. Ceea ce n'a 
fost în intenția autorului 


PA 





SILVIA DUMITRESCU 


Rezultatul : o primire ostilă din 
partea critice; dramatice, Dân- 
du-și saama de gâfa făcută, ac- 
torii au schimbaţ, după câteva 
seri maniera de joc. i 

Urmarea: publicul se amuză 
la mujţ înjurata piesă, „Stăpânul 
sunt eu”. 

TRAIAN LALESCU 


In numărul viitor: cronici 12 
„Don Carlos” şi „Margareta : 3”. 





UNIVERSUL LITERAR 











îi interpretării scenice 


Existând fuziunea osmotică 
între conţinutu! psyhologie li- 
vrese şi conținutul psyhologie 
natură, — indentificare o:gani- 
cistă între rol și actor spre o 
funcțiune  autodeterminantă a 
individualităţii — sar izbuti re- 
versul acelei cimdate virtulități 
periterice, standirdizată, dispen- 
sată naţiunii talent, pe care ac- 
torul o coboară, ofrandă a ge- 
nialului său meșteșug, la picioa- 
rele unor spectatoni neformați. 

Manierismele şi tipicurile de 
steriotipă tehnică dramatică, 
ce-a ilustrat o epocă de reaii- 
zări meritoase a unor eminenți 
precursori, moștenite, adaptate 
şi modificate formal mentalităţii 
actuale, dacă poţ avea scuza în- 
terpretării, nu va revela în 
timp, niciodată, evoluţia organi- 
că a personajului, ori concreti- 
zarea „jocului de idei” la care a 
participat. 

Evoluţia organică nu poate 
dăinui decât prin puterea de a- 
naliză a actorului, în colaborare 
cu sensibilitatea, fantazia şi 0b- 
servarea mediului social. Dato- 
xită acestor facultăți, actorul de 
ciasă înlătură noțiunea intar- 
pretării, hărăzind unui rol cât 
de mic îuncţia creaţiei, convins 


că  ieranchizarea 
lungime sau 


rolurilor pe 
raport conflictual 
este o utopie ce n'are nimic co- 
mun cu integrarea actorului, în 
sfera spirituală sub care se des- 
iăşoară piesa, chiar susţinând 
roluri mutuale. 

Un exemplu destul de lumi- 
mos şi ușor  controiabi!l adevăr, 
în această privinţă, l-a putut da 
acum vreo două Stagiuni piesa: 
ISABELA, REGINA SPANIEI, 
montată la teatrul Naţional. 

In roluri extrem de mici, îm- 
prejurarea — pare-ni-se o „îm-= 
prejurare“ studiată; piesa fiimd 
montată de d. Soare — a făcut 
să se găsească pe scenă d. Cal- 
boreanu în rolul unui procuror 
inchizitorial, iar în rolul unui 
bătrân savant d. Finteşteanu.. 
Acești doi protagoniști ai scenei 
româneşti, deși n'aveau de spus 
decât câteva cuvinte, între care 
d. Calboreanu zicea : „Veniţi, să 
vă curăţaţi sufletele !”, au reali. 
zat două minunate creaţii, coor- 
donând puterea forței creatoare 
în întregul ansamblu;  hotărni- 
cind evoluția organică ca două 
roluri, ce-ar fi murit aitminteri 
în scoarţele cărţii. 


ION CALOVIA 


Peisajul liricei lui Lucian Blaga 


„Sângele meu vrea să curgă pe 
scocurile lumii 

Să 'nvârtă roţile 

în mori cerești”, 


sau 

„Pământule larg, fii trunchiul 
met, 

fii pieptul acestei năprasnice 
inimă, 


prefă-te'n lăcașul furtunilor, 
cari mă strivesc, 
fii amfora eului meu îndărătnic!” 


Imaginea cosmosului care sar 
cutremura de pașii poetului, €- 
chivalează în grandoare doar 
imediat  următiarea strofă 1i- 
beră, în care potenţarea senti- 
mentului existenţei sale fizice 
ajunge proporții mitologice : 


„Când aș iubi 
mi-aş întinde spre cer toate 
mările 

ca nişte vânjoase, sălbatice braţe 
fierbinți, 

spre cer 

să-l cuprind, 

mijlocul să-i frâng 

să-i sărut sclipitoarele stele”. 

(Daţi-mi um trup voi munţilor) 


Tipul identificări; cosmice sar 
părea că este aici cel al exaltă- 
rii vitale. Perspectiva revine la 
sdevărateie ei unghiuri, dacă ju- 
dzcăm poemul în întregul său; 
sensul este de fapt o căinare a 
„utului prea slab” care-i com- 
pune trecătorul trup, prea 
strâmt pentru straşnicul suflet 
a! poctuuui: 


„Dar numai pe tine te am trecă- 
torul meu trup”, 


este un final care împinge văzul 
mai departe, către momentele în 


care identificarea cosmică se 
produce prin suferință. Iată în 
pustietoarea  „Melancolie” din 
„poemele luminii”, cum : 


„toată durerea 

ce-o simt, n'o simt în mine, 

în imimă, în piept, 

cin picurii de ploaie care curg, 

şi altoită pe ființa mea imensa 

lume 

cu toamna şi cu seara ei 

mă doare ca o rană”. 
Apropierile care sau făcut 

uneori între Melancolia lui Lu- 

cian Blaga. și melancolia bietului 

Verlaine, din cunoscuțele-i ver- 

suri : 

„ii pleut sur la ville 

comme îl pleut dans mon coeur” 


nu poate fi, la lumina analize- 
lor noastre, susținută. Căci, pe 
când melancolia verlainiană uti- 
lizează ca Să se exprime proce= 
deui paralelismului dintre sta- 
rea de suflet ș; peisajul ce-i ser- 
vește de cadru imanent, la Bla- 
ga „durerea... in picurii de 
ploaie care curg”, tot așa cum 
pimensa lume” este „altoită pe 
ființa” poetului, La nefericitul 
poet francez, peisajul și conștiin- 
ța-ş; răspund, după sistemul co- 
respondenților simboiiste. Ele-şi 
rămân însă una-alteia exterioare. 
În vreme ce la misticul român 
identitatea conştiinţei cu natura 
se exprimă explicit, ca un fapt 
dela sine înţeles. Aşa se face că 
e! poate scrie „ziua trăese îm- 
prăştiat cu furtuna”, sau „privi- 
rea mi se umple de păsări şi 
vânt”, ori, ceva mai departe, 
„sunt fratele obosit al cerului 
de. jos și-a! fumului căzut vin 


(Urmare din pag. 1) 


vatră”, adoptând formula de fra- 
ternitate cosmică a sfântului 
Francisc, „sărăcuţul” atât de bo- 
gat în rude, dacă judecăm după 
epitetele pe care curatele sale 
„fioretti” le acordă tuturor făp- 


turilor  mânii divina: „fratello 
sole”, „fratel:o albero”, „sorella 
luce”, ete. Sentimentul comuni- 


unii franciscane cu natura este 
însă depăşit de atitudinea misti- 
cului,- pentru care recunoaşterea 
identităţii sale cu întreaga crea- 
țiune se împ'inește sub razele 
colectivului „noi”: 


„noi sfinții, noi apele 
noi tâlharii, noi pietrele, 
drumul întoarcerii nu-l mai 
știm, 
Elohim, Elohim !” 
(loan se sfâșie'n pustie). 


Am depăși poate intenţiile stu- 
diului de față, înai:rtând prea 
mult în analize de conţinut, da- 
că em adăuga că poetul resimte 
existența cosmică drept un pă- 
cat pe care e chemat să-l râs- 
cumpere, printr'o existenţă pes- 
sonală pe care o tăgădueşte. 
(„Tăgăduiri”). Cu sentimentul că 
„e în apă. — e în vânt, — sau 
mai departe”, Lucian Blaga s2 
găsește pe iinia mistice; orto- 
doxe, în care duhu: ermitului se 
unește cu duhul stihiilor pe ca- 
jea marei însingurări a sihă- 
striei. 


Există, bi Lucian Blaga, totu= 
Și, şi un chip mai apusean de 
coordonare a peisajului cu su- 
biectivitatea, pe calea atât de 
obişnuită la expresionişti, a îm- 
bibării țesutului lumi; exteriva- 
re, cu valori subiective. Merţi- 
nându-se permanent în forma 
coreativității „natură - conștiin- 
ță”, intimitatea insului cu peisa= 
jul ia forma știută a „însimţirii”? 
estetice, preconizată de teoreti- 
cienii intropathiei, 

Ecourile în peisaj, ale unei 
stări de suflet, nu pot fi nică- 
ieri mai bine ilustrate în lumi- 
na acestor delimitări, decât prin 
poezia atât de cunoscută intitu- 
lată „Gorunul”: 

„In limpezi depărtări aud din 
PIEPTUL UNUI TURN 

Cum bate CA O INIMĂ un 
clopot...” 

Liniştea pe care frunza goru- 
nului i-a picură poetului în su- 
let, îi pare acestuia un „avant- 
gout” al liniştei pe care-o va 
cunoaște între scândurile sicriu- 
lui ce creşte cu fiecare clipă'n 
trunchiul arborelui sub care as- 
tăzi gustă atât de fericit odihna. 

Procedeul din care Biaga scoa- 
te efectul genial ce a impus 
„Gorunut” tuturor traducători- 
lor străini de poezie română, nu 
e cu toate acestea altui decât al 


„Einfuhiung“-ului,  Acelaș gen 
de  imanentizare a peisajului 
prin însufleţirea lui omeneșşte, 


se desvălue şi în „Somn”: 
„Noapte întreagă, DÂNȚUESC 
STELE în iarbă. 
SE RETRAG în păduri şin peş- 
teri potecile”. 
Aici însă forul poemului sfâr- 
şeşte întrun peisaj transcen- 
dent. devenit astfel prin planta- 
1ea peisajului în plin mister al 
istoriei :. 


„Cu svonuri surde prin arbori 
se ridică veacuri jierbinți”, 
ŞI prihiro reveare a misterului 
somnului, prin tina şi mai ma- 
ve a Sângeiui, ipostaziat paiin- 
penezic, ca Gurătă read a mai 
multor generaţii : 
În somn sângele meu că un val 
se trage din mine 
înapoi în- părinţi. 
broceăeu:, însumţirii se poate 
identifica în destuie poezii ale 
poetului nostru, intervenind a- 
gesea cu atâta stâăruwmnţă incât 
întreagui poemei capătă nu şuu 
ce înrugiri cu aieguria re;oricei 
antice ţex. „Amurg de toamaâ”, 
p. t9, ed.ţia detin.uvă. E vorba 
aici da amurgul care sujlă tu 
buze roșii, in spuza norilor şi- 
ajâjă Jeratecul ascuns sub cenu- 
şa lor. De o rază care goneșie 
ă.n apus, îşi strânge aripile şi 
se iusă tremurand pe-o tcunzi, 
ce cade de greutatea puverei 
luminoase). S'ar putea cita, pen- 
tru versuriie ; 
„Turci, arătătoarele se opresc 
Suspinând, pe ultimul senin, 
şi poemul „Oraş vechiu”, în care 
susp.nul este  trânslerat astiel 
dea post la obiectul extern, 
p-ntru aceleași rosturi expresi- 
ve, lar ihgura mulcom băiranea- 
scă, de cerșetor cu trecut tain.c, 
a piwtnu.ui nsgru cae stă în 
p.cioire şi-şi numără anii, în- 
vs”, nu poate rval.za decât cu 
imaginea-soră din „Sat natai', 
în care „porţi se deschid să-şi 
araie uimirea”, cu naturaleţa pe 
care gestul îl capătă attibuit u- 
nor rurale leiițe cu gura câscată, 
sau cu zealaltă -magine. 
„Nedumerit turnul se va uita 
două ore pe urma mea 
Până moi pierde din nou sub 
dungă apusului 
Tehnica însimţirii nu trebuie 
neapărat să marcheze existenţa 
unui peisaj de categoria celui 
denumit im:nent. lată exemplul 
poemului „Trezire” (p. 300), care 
te-mină in stare să ne înșele 
lesne : 
„Ca lacrimi — mugurii l-au 
podidit. 
Soare, soare. dece l-ai trezit?” 
care nu este însă de fapt o ex- 
presie a corelaţiei om-natură, ci 
op biografie omenească mascată 
sub atributele vieţii vegetale, 
intocmai ca şi bradu. din cânte- 
cul dela p, 315, simbol asemănă- 
tor celui dintâi, şi cireșului din 
„Belşug“ (p. 313), „pln de rod 
şi vrajă” căruia oricât i-ar cule- 
ge cineva roadele nu-i poale 
jura stelele de de-asupra. 
Pentru a exemplifica  într'o 
cristalizare totală, în afară de 
cea neegalabilă a „Gorunului”, 
modul specific în care la Lucian 
Blaga se organizează sentimen- 
tul interiorității peisajului core- 
sat cu sentimentul identificării 
conștiinței proprii în peisaj, n'a- 
vem decât să  recitim periecta 


melodie a poemului „Heraciit 
lângă lac”. 
Așa dar: 
„Lângă ape verzi sadună 
cărările. 


Sunt linişti pe-aici, grele și 
părăsite de om”. 
Primul vers este realizat prin 
procedeul știut al însimțirii, al 
însuf'eţirii cu intenţii umane a 
obiectelor externe. in al doilea, 


"Cronica 





3 Octombrie 1942 === 


muzicală 





MUZICA DE ASTAZI LA 
„BIENNALA“ DIN VENETIA 


Privirea qe ansamblu îngă- 
duită în condițiuni ge rară ex- 
tindere de „biennala“ venețiană 
asupra muzici contemporane, a 
fost poate mai interesantă ca ori- 
când. 

Pe deoparte, pentru că de mai 
mulți ani nu se putuse întocmi 
o colecție europeană de „mostre 
ale creaţiei muzirale actuale. 

Pe ae alia, pentru concluzi'le 
poate mai evidente ca altădată, 
care se pot traze cu piivire la 
direetivele poate mai evidente ca 
înainte, care se pot trage cu 
privire la directive, la orientările, 
la viitorul compoziţiei, privit prin 
prisma mărturiilor piovenile din 
atâtea părţi, ale Europei, 

Impresia, generală pe care ne- 
âm lăsat-o — cele ascultate este 
— în primul rând aceea că 
apele „modernismului“, ale cu- 
rentelor noi, se limpezesr, 

Dubă perioada în care, ge 
bucuria parcă de a se fi putut 
căloa în voie peste toate hraz- 
dele temerităților şi ale singu- 
larizărilor, de pe urma răstur- 
nării tuturor barierelor de către 
înaintașii libertății ge exprimare 
Și formulare muzicală, se prat- 
ticau  măsdrăvăniile mai ales 
pentru ele însăși, se căuta înain- 
tarea maximă pe drumuri încă 
neincălcate, în special pentru 
isbânda de a ie găsi, astăzi 
scopul de altădată a evoluat sim- 
țior către mijloc, căulându-ce 
nu excesul cu orice preţ, ci mai 
curând ideia, expresia, fondul. 





un conținut subiectiv (liniştea) 
sa materializat, desprinzându-se 
du suportul conștiinței („părăsite 
de om'). Intervenția directă a 
omului în peisaj se vede abia în 
al treilea vers, n protestul von- 
ştiinţe; frământate, faţă dz at- 
mosfera iugubră pe care o chea- 
mă urietul câinelui: ” 
„Zaci câine care "'ncerci vântul 
cu nările, taci”, 

Imediat apoi, ne sunt înfâţi- 
şate,. autonom, personificate, 
desprinse de conștiință, aminti- 
rile, „care vin plângând să-și 
îngroape fața în cenușa lor. 
Corolar al identificării sale to- 
tale cu natura, poetul „sprijinit 
de butuci își ghiceşte soarta cin, 
palma unei frunze tomnatice”, 
până îniratât destinul umun şi 
cel vegetal sunt una. 

Iată apoi inceputul fără ur- 
mare al unui dialog între om şi 
vreme: 

„Vreme, când vrei să iei dru- 
mul cel mai scurt, pe unde a- 
puci? ?, imagine câre ne şi şugzră 
autonomia față de conștiință a 
timpului,  hotărându-și singur 
drumul atunci când vrea să și-l 
scurteze (procedeul este însă tot 
intropathic). Înversă este metoda 
folosită de poet pentru a sugera 
începutul dizolvării omului în 
peisaj: 

„Pașii mei răsună în umbră 

par'că-ar fi nişte roade puirede, 
ce cad dintrun pom mevăzut“, 

în care se atribue omului atri- 
butele peisajului, fiziomorfizând 
regnul uman aşa cum mai Sus 
se anthropomorțjizase cel vegetal. 

„O, cum a răgușit de bătrâneţe 
glasul izvorului!? ca şi „Durerile 
se cer spre taina joasă a țătânii”, 
unde însă materialul ce se în- 
sutlețeşte es:e un atribut âb- 
stract omenesc. Și în fine, iden- 
tificarea simpatetică, întru su- 
ferință, cu natura: 

„Spini asvâri depe țărm 
Cu ei în ceruri mă desfac” 

Avem aici un potm în care. 
dela primul până la ultimul 
vers, peisajul se menţine ima- 
nent. Procedeele prin care sen= 
timentul coreaţiei lui cu couş- 
tiința este adus în pragul emo- 
tivităţii cititorilor, nu sunt însă 
nici pe departe aceleași. Deala 
cel mai simplu — intropathia 
estețică — până la cel mai com- 
plicat — identificarea  simpate= 
tică a conştiinţei cu peisajul, — 
gama gradiţiei lor trece prin 
ipostazierea, (personificarea, 0- 
biectivarea, autonomizarea) con- 
ținuturilor morale ale conștiinței, 
faţă de realitatea externă a câ- 
rora, conștiința începe să ia ati- 
tud ne de relaţie socială, ca dela 
om la om, întrun început de 
diaiog. Parcursul versantului u- 
mător, descendent, nu e astfel 
greu de prevăzut: omul devine 
terenul în care influenţele fi- 
ziomoriizanțe ale naturii vin să 
se împiânte, până la a-l disolva 
total în evenimente impersonale, 
fizice, fireşti, Poemul este, pen- 
tru această a doua categorie a 
tipurilor de izolare în procesul 
creației la Blaga, total semnifi- 
cativ. Omul-fire și  natura-om, 
care se mărțurisesc aici, nu sunt 
oare replica acelui  „Christos= 
pământul” din „Tulburarea a- 
pelor”, sau, ca să ne menţinem 
toț în cadru! literaturii drama- 
tice a iui Lucian Blaga, nu sunt 
ele oare urmarea lirică a îndem- 
nului lu: Zamolxe: „fii fulger“ 


ori „fii izvor”? 


ION FRUNZETII 


în lac 


Un echilibru nou pare în curs 
de siabilire, o vitaitate nouă 
pâre să germ.neze in muzică, 
deschizându.i orizonturi către 
cate se va putea îndrepta din ce 
în ce mai rodnic. 

Ne-au spus-o Iialienii Rocca, 
Lavagnino, Cortese, Corini său 
Nielsen, ne-au spus-o Franck 
Martin, Boris Papândopulo, Fritz 
von Borries sau D.nu Lipatti. 

Nu este o simplă coincde,.ţă. 
Es:e o realitate, e o atimosieră 
pe care incepem s'o găsim și 8'0 
resp.răm pretutindeni, „Benna- 
la“ a afirmat-o poate mai vădit, 
mai demonstraiiv, ocăt în oricare 
alt prilej de până acum şi fără 
să fi urmărit aceasta, ci în cea 
mai desăvuriită ob-ec.ivi.ate, che- 
mând să ia parte la prezenţările 
ei compozito.i foarte deosebiți 
unui dz altul și totuşi lăsâna să 
apără, din opera lor, cele ce cre- 
dem a f. observat, la rândul no- 
stru, cu toată imparţalilatea și 
fără a îi plecat la această ma- 
nifestare cu alt gând decât acela 
de a căuta să ne apropiem cât 
mai mult de fiecare din aspet- 
tele ei, 


ROMEO ALEXANDRESCU 








4 E: 


Această „revăzută ediție” n 
filmului „Se-aprind făcliile” nu-i 
în fond altceva decât vechea pe- 
liculă ce-a rulat acum doi ani. 

Ținând seamă de ultimele rea- 
lizări autohtone, ne-am fi-aștep- 
tat să fie verificată cel puţin 
sincronizarea ; asifel și  docilii 
moștri spectatori ar fi fost poate 
mai indulgenți cu defectele fil- 
muluă, 

Imsă, imaginea necorespunzinăd 
sunetului, spectatorul, agasat, în- 
cepe încă din primele scene di- 
secarea subiectului, interioarelor, 
fotografiilor, ș.a.m.d. 


Profund nemulțumit, găsește 
în primul rând că tema=i mai 
mult decât banală. i 

Imtrucât, gândeşte el, în fie- 


care menaj oricâc de reușit a7 
fi, imtervin inerentele passe de 
plictiseală, în cure soțul respec- 
liv o în razna, 


Bietelor soţii li se recomandă 
însă răbdarea de-a aştepia reîn- 
toarcerea „elementului rătăcit” 
şi posibilitatea de înţelegere că 
bărbaţii sunt prin definiţii poli- 
gami. De a: 

Vina parantezei de mai sus 
o poartă, poate, şi dialogul fil- 
mului, datorită căruia scenele 
tragice devin comice sau ridi- 
cole, cum este, de exemplu, sce- 
ma morții, în care eroina deși 
împușcală în  creer, mai poate 
vorbi (nu uitaţi timpul necesar 
pentru a fi descoperită....) 





OLGA 


PORUMBARU 


Acestei acțiuni cu totul nesus- 
ținută, cunoscută de noi de-acum 
doi ani, i sau adăugat câteva 
scene în cari admiratorii glasu- 
lui doamnei Maria Tănase ar pu- 
tea-0 eventual vedea şin chip 
de actriță de cinema, 

Minunata înterpreză a cânte= 
celor noastre populare, deși fo- 
togenică, nu este deloc flatată, 
calitatea fotografiilor „noi? fiind 
departe de-a ne-o înfățișa aşa 
cum este. 

Nu mai vorbesc de frumoasa 
doamnă Olga Porumbaru care 
„în carne și oase” este şi ea mult 
mai reuşită. 

Să reproșem asta grimei atât 
de slabe, inginerilor tehnicieni 
sau celor cari nu se pricep decât 
la fotograţii mediocre? 

Sensibilitateu 'doamnei Nutzi 
Dona şi marele talent al d-lui 
George Vraca, nu sunt însă su- 
ficiente pentru a asigura succe» 
sul unui film la care, pare-se, 
au lucrat tehnicieni străini, că- 
rora le erau probabil cu totul 
indiferente rezultatele „,morale”, 

Exeelent, domnul Antoniu, în 
scena beției. A 

In roluri estompate, doamnele 
Lenita Boldur şi Jana Costa, a- 
lături de poetul și actorul Emil 
Botta, 

Muzica domnului Bobescu și 
imaginile retrospective a câtore 
va străzi luminate „a giorno”, de 
pe timpul când  Rucureștiul nu 
cunoştea camuflajul, sunt singu- 
rele circumstanțe atenuante ule 
filmului. 


ANDRIANA NICOAEAC 


ma 3 Octombrie 1942 





Del moartea lui Aâriano Til- 
gher, euinoscutul filosof şi scrii- 
tor italian, se împlineşte în cu- 


rând un an. Săvârşit din viață 
prea devreme — se născuse în 
1887 la Resina — își lasă numele 
legat de judicioase volume de cri- 
tică şi de filosofie. 

A fost una dintre minţile ace- 
lea luminoase care-au putut cu- 
prinde în câmpul lor de activita- 
te aproape toate problemele vie- 
ţii culturale: iar pregătirea lite- 
rară și filosofică, sensibilitatea şi 
spiritul logic pe care a știut să-l 
întrebuințeze cu măsurată dărni- 
cie, l-au ajutat ca în toate dome- 
nțile pe care duhul lui iscoditor 
le-a cercetat, să facă moui desco- 
periri, să găsească alte valori, 

Cele două mari fețe ale acti- 
vității sale, — uma privind pre- 
zentul, arta şi literatura contem- 
poranilor iar alta trecutul, con- 
diţia omului în istorie şi în viață 
— ne indică ceva și din structura 
sufletească și formaţia intelec- 
tuală a lui Tilgher. 

Identificat cu năzuințele vre- 
mi, luptând pentru înfăptuirea 
idealului generaţiei lui, filosoful 
Tilgher a găsit și timpul să se uite 
înapoi, să învie concepții de viață 
de mult dispărute. 

Filosați antichi (1921), La visio- 
ne greca della vita (1926), Filoso- 
tia delle Morali (1937) sunt stu- 
Qii care au la bază nepotolita sete 
de a cunoaşte a lui Tilgher, care 
i-a dus la foarte instructive con- 
sideraţii asupra societăţii antice 
și a idealului ei moral. In Filo- 
sofi e moralisti del Novecento, E- 
tica di Goethe, apărute în 1932, 
1] Tempo (1934) şi Il caso (1939) 
se găsesc cele mai revelatoare pa- 
sagii pentru cunoaşterea con- 
cepției sale asupra vieții, pentru 
înțelegerea însăși a filosofiei sale. 
E însă cunoscut mai mult ca cri- 
tic decât ca filosof: poate fiindcă 
sunt mai numeroşi cei pe care-i 
interesează literatura, poate fiind- 
că Tilgher a fost primul și sin- 
purul susținător şi prieten al 
teatrului nou italian, întuimd în 
mod sigur acum unanim recu- 
noscuta sa valoare. 

Studi sul teatro  contemipora- 
neo (1923), La scena e la vita 
(1925),  Ricognizioni, profili di 
scrittori e movimenti spirituali 
contemporanei (1934)  mărturi- 
sesc credințele literare ale lui 
Tilgher. Primul volum în special 
cuprinde atâtea puncte de vedere 
surprinzător de noui pentru anul 
1923, atâtea previziuni astăzi stră- 
lucit împlimite, încât a devenit 
indispensabil pentru cunoașterea 
istoricului şi a esteticei nouei 
draomaturgii italiene. 

Criticul Tilgher a fost dublat 
și de un valoros estetician; din- 
colo de fapte el întrezărea și 
semnificația lor. 

In Estetica, apărută în 1932, e 
desbătută întreaga problemă a 
intuiției și a expresiei artistice. 
Redăm prin traducerea proprii- 
lor lui cuvinte un pasaj rezuma- 


tiv a doctrinei sale estetice: 
„Artist e mumai acela care dă 
formă problemei timpului lui 
sau acela care experimentează în 
el timpul lui ca o problemă în 
desfășurare. Un artist e cu atât 
mai mare decât altul cu cât mai 
profundă, mai vastă, mai cosmi- 
că e viziunea lui despre lume și 
viață, morala lui, religia lui, fi- 
bosofia lui, cu atât mai mare 
fiindu-i puterea de sintetizare, 
activitatea lui creatoare. Iar for- 
ma înțeleasă nu ca formă imo- 
bilă şi moartă, dar ca formă în 
activitate, ca activitate creatoa- 
re, susceptibilă de infinit de mare 
intensitate“. 

Cartea care pune în lumină 
toate laturile spiritului lui Til- 
gher, de filosof, estetician şi critic 
literar e La filosofia di Leopardi, 
apărută în 1940. S'au scris atâtea 
studii despre opera poetului din 
Recanati, încât ivirea unuia nou 
Sar părea că nu mai poate a- 
runca mici o lumină, că nu face 
decât să repete vechile puncte de 
vedere. 

Iată însă că Tilgher descoperă 
operii lui Leopardi și altă va- 
loare decât cea poetică: alături 
de cel mui mare poet modern al 
Italiei, nefericitul Giacomo Leo- 
pardi, stă cel mai mare gânditor 
al veacului trecut. Pentru deplina 
cunoaștere a lui Leopardi stu- 
diul tui Adriano Tilgher nu Doa- 
te fi în niciun fel ignorat. 

Stilul pătrunzător, ordonat, 
fără putinţa niciunui echivoc, 
face cu atât mai ademenitoare 
lectura studiilor a-tot-pătrunză- 
torului Tilgher, a cărei moarte o 
regretăm sincer. 


EDIȚIA NAȚIONALĂ 


a operelor lui Niccolo Tom- 
maseo este pe calea împlinirii. 
Cunoscut de ce; mai mulţi 
doar cu autorul prețuitelor dic- 
fionare a limbii italiene şi a 
sinonimelor din limba italiană, 
tipărirea operii integrale a eru- 
ditului dalmatin din secolul tre- 
cut ne relevă un Tommaseo poet, 
romamtier, critic, pârditor, isto- 
ricc traducător, om politic, ba 
chiar şi studios a! poeziei popu- 
lare, 

Intregită astiel, figura lui Tom- 
maseo conturează mai precis în- 
suși epoca în care-a trăit. Prin- 
tre volumele în curs de apariție 
reținem Dizionario Estetico în- 
grijit de Giovanni Papini, Scritti 
editi e inediti sulla  Daimazia, 
suila Grecia e sui popoli slavi, 
Poesie, Prose narrative, Scritţi 
storici e politici dal 1848 al 
1849, Canti popolari editi e ine- 
diti, Preghiere, Inni della chiesa 
e Salmi tradotti, Seritti Dante- 
schi și un volum de Poesie la- 
ține care leagă pe Tommuaseo de 
trecut, aprobiindu-l în acelaș 
timp de Carducci, care n'a ră- 
mas străm de preocupările lui 
Tommaseo și a cărui influență 
critică a suferit-o deseori. 

CONSTANȚA TUDOR 








scrie Willy Hellpach în săp-= 
tămânalul „Das Reich“ (nr. 30 
dim 27 Septembrie 1942). Reţi- 
nem, pentru informația cetito- 
rilor noştri, următoarele: „Cu 
toate că și o viaţă tânără și 
scurţă poate fi plină de trăiri și 
de rezultate: ce am da dacă A- 
lexandru cel Mare sau Gustav 
Adolf, Raffaei sau Mozart ne-ar 
fi lăsat câte o autobiografie a 
genialei lor vieţi, ei dintre cari 
nici unul nu a atins vârsta de 
39 de ani, iară Alexandru nici 
măcar cea de 352: — totuşi 
suntem cu toţii de părere că nu 
i se cade unui tânăr să se apuce 
de memorialistică, ea fiind trea- 
bă a bătrâneţii. 

„Opinia publică — îi atribuie 
numai unui om destul de în 
vârsţă înțelepciunea de a putea 
ține judecată plină de sens a- 
supra propriei sale vieţi, asu- 
pra faptei şi credințelor sale şi 
de a putea deosebi, acu în to- 
nul relatării, lucrul esenţial de 
cel secundar. Antropologia ști- 
ințifică însă nu poate aproba 
pur și simplu o atare concepţie. 
Ea ştie că, pentru a-ți povesti 
viața, există o condiție preala- 
bilă și care nu poate fi îndepli- 
nită cu cât mai târziu cu atâta 
mai bine. Această condiţie este 
putinţa de a-ți aduce aminte de 
cele trăite cu decenii în urmă 
şi, câte odată, în urmă chiar cu 
două generații! Această memo- 
rie nu poate fi înlocuită cu nici 
un fel de însemnări scoase din 


vreo cameră de  mărunţișuri, 
căci și atari note, precum şi 
toate documentele, jurnalele, 


scrisorile şi unicele au puterea 
numai de a împrospăta forțele 
aducerii aminte, de a îndrepta 
erorile memoriei, de a pune în- 
tr'o lumină mai limpede cutare 
sau cutare eveniment — și exi- 
stă, în această privinţă, anumite 
foarte importante, renumite în 


UNIVERSUL LITERAR 


PN a a o tt Ca a a o mat 
a a RR RR a a a n a a i a pi a a a pa e 





ţoată lumea și neprețuite me- 
morii ce au trebuit să fie pre- 
cizate din partea contemporani- 
lor sau a celor iniţiaţi în știin- 
ţa evenimentelor. 

Se înţelege că un om geniai 
mai are de spus, chiar şi la a- 
dânci bătrâneţe, lucruri mari și 
esenţiale, Cunoaştem câteva mi- 
nui ale creației bătrâneşti, — 
terminarea lui „Faust“, pe „Fal- 
staff“ al lui Verdi, „Cosmosul“ 
lui Alexander von Humboldt și 
chiar pânzele lui Tizian... Dar 
cum toate acestea sunt excepții 
rare şi cum de regulă, se stinge 
sau slăbește odată cu vârsta 
înaintată şi la geniu puterea 
creatoare, toate acele exemple 
vestite ale autobiografiilor scri- 
se foarte târziu, prezintă, pe 
lângă calitățile mari ale autori- 
lor lor, și anumite scăderi cari, 
fără doar și poate, trebuie atri- 
buite bătrâneții.., Părţile slabe 
ale ultimei cărți din „Dichtung 
und Wahrheit“, carte pe care 
Goethe a reuşit s'o închee în 
cea mai târzie vârstă, sunt cu= 
noscuţe ţuturora, mai ales dacă 
o comparăm cu suculența pri- 
melor trei. 

Și când a păşit poetul nostru 
ce] mai mare la redactarea bi- 
lanțului vieţii sale? Aproape e- 
xact pe Ja vârsta de 60 de ani, 
iară autobiografia l-a  preocu- 
pat atunci cam până pe la vâr- 
sta de 65. Ştiinţificește, se poate 
afirma că această biografie co- 
incide, propriu zis, cu cel mai 
potrivit răstimp de viaţă ce 
poate fi folosit unui astfel de 
scop. Dece se poate vorbi, des- 
pre acest moment, ca despre 
vârsta „biogratică optimă'“? 

In pragul îmbătrânirii biolo- 
gice, — care nu se caracterizea- 





Solstiţțiu 


Uitarea 'ndoliată prin lumi bătrâne trece 
Aici un zâmbeţ searbăd, dincolo un regret. 
O amintire ştearsă din pulbere învie 
Surâde umbră tristă străvechiului portret, 


Şi tinereţea'şi pierde pe lespezi reci colturnii. 
O frunte ca zăpada s'a învineţit pe drum. 

in vorbele iubirii auzi cum surpă vremea 
Și temelii de veacuri se amestecă în fum. 


Cenușe, prinți și zvonuri încap sub baldachine 
Şi craniile goale, s'au prăbușit de mult, 

In vechile orbite mai arde lăcomia: - 
Şi'n tâmple mai adie al vieţii stins tumult. 


Un vals ca și viața alunecă şi trece. 

Dorinţi în stoluri negre se aştean şi se cobor. 
Zădarnic ca scânteia ce-a luminat în noapte 
Si palid ca mormântul e tainicul lor zbor. 


Ce-i înalt în praf se pierde şi abisul îl măsoară. 
Ce-i vesel ca îngheţul de toamnă s'a înegrit. 
Inţelepciunea lumii pe piscuri reci înghiaţă 

Şi crește gras în soare pământul înverzit. 


IULIAN VESPER 





PENTRU ARTA PLASTICĂ ROMÂNEASCĂ 


aşa cum au fost PINTURICCHIO PIERO DE 
LA FRANCESCA, HOLBEIN (e un portret 
la Vienna ce cuprinde pe mânecă, un punct 
de iie românească, pe care-l poți destuși mai 
dihai decât pe un caet de modele!) S'ar fi 
văzut cum prea bine o spune NICOLAE 
BRANA că, din pământul natai, frații noştri 
ge dincolo şi-au făurit „un intrans gent ca- 
techism de dragoste“ 
se'ntrevede tainic încă un cubstrat românesc, 
făcându-şi loc cu oarecari 'dibuiri, dar v:zi- 
bil pentru cei ce știu să vadă, să îmțeleagă... 

Sunt fericită că N. BRANA a ridicat în 
sfârșit problema amet arte românești dezbă- 
rate de influențe (chiar dacă aşi fi convinsă 
că, artă total lipsită de influenţe, nu există), 
o artă autohtonă pe care noi regățenii nu o 


Se cuvin neapărat comentate, 


de înalt ordin plastic, ridicate de colegul NI- 
COLAE BRANA în ziarul „Țara” din Sibiu, 
cu privire la plastica ardeleană,. Ne-a părut 
rău că nu am putut iua cunoștință direct de 
ele, ci a trebuit să ne mulțum'm cu princi- 
palele fragmente (lipsind din Capitală) pu- 
blicațe'n articolul domnului NETEA în „Vre- 


meg din 13 Septembrie, 
O nedumerire 


ertat, să se ignoreze aportul nou 
proaspăt, 
tăți, adus artei regățene, 


Pentru prima oară anul ăsta, s'a dat dru- 
mul câtorva „din aceste elemente, dar toţi 
câți au expus, au ceva înrudit între ei, teh- 
nici bazate pe culoare, pastă, materie. Chiar 
diverși, ştim toţi că regăţenii noștri 
jetă sunt tr:butari Franţei — de altfel baza 
influenţei întregei omeniri — ar fi copilă- 


resc so tăgăduim. 


Ceeate ar fi fost extrem de interesant, ar 
4 fost tocmai confruntarea tehnicei de peste 
munţi, cu aceea a regățenilor. Sar fi putut 
dovedi astfel, că nu suntem unilaterali, așa 
cum S'ar putea crede vizitând expozițiile şi 
colecţiile particulare. Sar fi putut dovedi 
în vederi, înțelegători în 
tehnici diferite, nu ne mulțumim cu un sin- 
gur gen, al mestecării la infinit, 
pete de culoare, pe care le administrăm cu 
kilogramul pe pânză, cu o mistrie încărcată 
că şi spiri- 
tul are um cuvânt de spus și că grafismul 
nu-i de lepădat, armatura şi desenul, nu sunt 
numai literă moartă, prăfuită prin dulapuri, 
ci însăşi esența artei vii, — fără de care pata 
de culoare nu este decât vopsea, pe care ae 
rul, combinat cu praful şi celelalte molecule 
ale timpului, o vor transforma, o vor de- 
nelăsână din $ 
ceeace admirăm azi decât o vagă amintire, : 


că suntem largi 


de vopsea...! Sar fi putut arăta 


colora-0, 0 vor schimba, 


o umbră din „ce“ a lost. 


ȘI, înfine, sar mai fi putut dovedi 
expunerea lucrărilor ardelene că ne intere- 
sează în afară de savante combinaţii de na- . 
turi moarte, prea cunoscute peisagii străine, . 


— dacă se poate spune 
— şi mai strigătoare decât aceea, semnatată 
de mine într'un număr trecut. Este de ne- 


al unor artişti cu mari posibili- 


problemele 


şi hotărit 


cu pa= 


„suflet, putere, 


al graselor 


prin 


simandicoase fețe burgheze, portretizate pe i 


fonduri negre... şi mutra ţăranului nostru na- 
țioa?, chiar cu riscul de a fi „etmogratici“ 


neamului, imainte de a ne împotrivi şi a 
combate — frățeşte se'nțelege — aceaștă ul- 
timă aserțiune, ne permitem să atragem a- 
tenţia colegului BRANA asupra termenilor 
dureri“ 


care-i socotim literari, pertect adecvați unei 
propaganden slovă, sau viu grai niciderum 





gi căn pictura lor, 


ale neamului, pe 


ale paletei 


exper.enţă. . 

Nu ne fălim cu ea, căci n'am întrebuinţat-o 
cu folos. Suntem însă adânc recunoscători 
plasticei ardelene, căci grație ei ne-am întors 
ochii şi gândul dela 
pentru a privi fermecaţi în jur. 


Cronica plastică 


propagandei plastice. Astăzi, când fotografia 
ne poate da „orice document, cinematogra- 
ful vorb-tor și „în culorI“, 
vieţii, pictura şi sculptura rămâh: pe teren 
propriu, strict plastic. Penelul şi dalta nu 
pot reacționa în chip de sabie cum ar vol 
d. BRANA, ele nu şunt arme polit.ce, cel ca 
sar gândi să le constrângă, le-ar nimici. Pen- 
tru pictură, rofl este linie, valoare, cu- 
loare; pentru sculptură proporție, plan, vo- 
lum. Arma lor este una singură: perfecțiunea. 
Nu înseamnă că am „suflet“ dac'am așter- 
nut pe pânză, o seamă de „dureri“ ardelene 
orișicum. Nu înseamnă că dovedesc „putere“, 
dac'am zugrăvit cei trei eroi HORIA, CLOŞ- 
CA şi CRIŞAN în tonuri murdare şi lipsiți 
de Linie şi de proporți. Mijloacele mele de 
practicăm, întrucât ascultăm de voci străine exprimare trebue întâi să le stăpânese și 
apoi să-mi spun păsul, să-mi călesc „sufle- 
tul” şi să-mi ascund „durerile” ca să 
zugrăvi pe acelea ale acestui neam. 
Pentru arta plastică românească am dori 
locul întâi în lume — gi-l vom aveal 
Am voi din fiecare colțișor al ţării, să ne 
facem un subiect de tablou, am voi să cu- 
noaștem tot, să ne identificăm cu totul. Am 
voi să nu uităm un zugrav de biserici, un 
port dintrun ţinut, un obicei sirăvechi şi un 
cântec de fiuer. Am voi, 
dornici, să arătăm streinătăţii, ce de ținuturi 
frumoase, virgine şi 
noi, dar peniru asta ne trebue un meșteșug 
perfect pus la punct, nu o virtuozitate a pe- 
nelului, nici o copiere servilă, searbădă şi a- 
cademică, a tot ceeace vedem; ci o aprotun- 
dare, o dârzenie, o stăpânire de sine pe care 
— de ce să nu o spunem, iubite coleg NI- 
COLAE BRANA — plastica ardeleană nu a 
cuprinde în întregime, nu pentru că au ar 
ii insprată — ci pentru că are un dar ne- 
prețuit, tinereţea şi prin acest dar, credem 
că ne va mântui! 
Trebue să ni să recunoască însă un merit, 
pe lângă multe cusururi, 


orice aspect al 


le poi 


suntem cumplit 


nepictate sunt pe la 


mailte  înstrăinări 
noastre, avem ceva mai multă 


„ce“ nu e sl nostru, 


LUCIA DEM. BĂLĂCESCU 


ză da bărbat, ca la femee, prin- 
tr'o veritabilă involuţie a orga- 
nelor sexuale, ci se manifestă, 
între anii cincizeci şi  gasezeci, 
printr'o serie de fenomene ne- 
definite, — se petrece cu me- 
„moria o transformare curioasă 
şi care aduce aminte de acele 
fenomene înrudiţe cari încep în 
epoca prepuberilă şi ţin până 
în pubertate. Imagini intuitive 
lăuntrice de o extraordinară vi- 
vacitate apar; scene, pe jumătate 
uitate, din ţinereţe, câștigă, din- 
tr'odată, atâta formă şi culoare 
ca și cum sar fi petrecut ieri, 
— vorbele schimbate atunci se 
repetă deadreptul desluşit. Psi- 
hologia evolutivă numeşte, de 
vreun sfert de veac, „eldeză“ a- 
cest proces, ceeace înseamnă pu- 
tere de a vedea ca şi real lucru- 
rile de cari îți aduci aminte, iară 
persoanele la cari procesul a- 
cesta apare cu deosebită forţă, 
se numesc oameni eidetici. U- 
nele imagini eidetice pot atinge 
limita  halucinaţilor; majorita- 
tea lor se situiază cam între im- 
presia sensorială și reamintirea 
aproximativă. 

Helipach trage concluzia că 
numai această vârstă în care se 
repetă eidetismul, vârsta, deci, 
în care se manifestă procesele 
de involuţie biologică ale băr- 
batului, poate fi cea mai potri- 
vită pentru opera  autobiogra- 
fică. 

Din punct de vedere psiholo- 
gic, Vucrurile se prezintă întoc- 
mai. 


țiri” câte împodiobesc, totuşi, tâ- 
năra noastră lireratură. 

Sar putea constata cu acest 
prilej, care este „vârsta auto- 
biogratică optimă“ a oamenilor 
noştri de seamă şi s'ar mai pu- 
tea trage unele concluzii și in- 
teresante și prețioase. 


„ÎNTRE ALB ŞI ROŞU” 


romanul tragediei rusești dintre 
anii 1919—20, tragedie trăită şi 
descrisă de Edwin Erich Dwin- 
ger (născut la Kiel în 1898), a 
reapărut anul acesta, în colec- 
ţia Tauchnitz din Lipsca. Titlul 
nemţesc al cărții este „Zwischen 
Weiss und Rot“, iară țeztul tre- 
ce de 500 de pagini. 

Dvinger, „cronistul destinului 
german dintra 1914—1924', nu 
are  nevoe de recomandări și 
nici de vre-o prezentare specia- 
lă. Făcând parte din rândul 
scriitorilor nemți celor de sea- 
mă și având până în prezent o 
impunătoare activitate literară 
concretizată în romane, poves- 
tiri, însemnări, mărturisiri și 
drame, autorul celebrei trilogii 
despre „Pătimirea germană din- 
tre 1915 și 1924“ (Die Armee 
hinter Stacheldraht—1929, Zwi- 
schen Weiss und Rot — 1930 și 
Wir rufen Deutschitand — 1932) 
se deosebește, totuși, de con- 
frații săi prin faptul că trebuie 
socotit, în primul rând, vestitor 
al unei concepţii militare despre 
lume, — mesagerul unei  con- 
cepții în care primează destinul 
de a fi soldat al insului uman. 

Rus după mamă,  Dwinger 
pleacă, în 1915, de pe băncile 





3 





şcolii, pe frontul răsăritean, ia 
gradul de stegar (Fiihnrich) şi 
cade, grav rănit, în capitala ru- 
sească. 

In timpul revoluției comuniste 
e silit să lupte atât în cadrele 
armatelor roşii cât și în cele ale 
forţelor albe. Cartea reeditată la 
Tauchnitz, este cronica extraor- 
dinară a acestor lupte cari an- 
gajează, pe viaţă și moarte şi cu 
necruțătoare şi asiatică  înver- 
șumare, toate încheeturile sufle- 
tului rusesc, sujlet pe care Dwin- 
ger îl înțelege ca nimeni altul 
dintre streini. E o lectură pe cât 
de documentară şi de  intere- 
santă, pe atât de actuală. 

Colecţia Tauchnitz, destinată 
NUMAI cetitorilor din afara 
frontierelor germane, oferă, în 
Zuwischen Weiss und Rot o carta 
și bumă şi ieftină. 

ACTUALMENTE 


Dwinger lucrează la un „Jur- 
val Rusesc” care va cuprinde 
însemnările sale de ofițer co- 
mandant al unei unități blindate 
în, marş spre Moscova. 


MICHAEL KOHLHAAS 


celebra nuvelă a lui Heinrich 
von Kleist a apărut zilele ace- 
stea, într'o versimne franceză e- 
ditată ae casa Montaigne din 
Paris. 

Xitura Montaigne e cunoscută 
Prin valoarea colecțiilor sale qe 
autori clasici publicaţi, paralel, 
în orginal și traducere, 


TRAIAN CHELARIU 





Note franceze 


'O singură remarcă credem că 


este bine să o facem, iară acea- 
sta nu pentru a-l corecta pe 
Helipach, care nu are nevoie de 
atari adăugiri, ci pentru a evita, 
pedeoparte, anumite discuţii nu 
tocmai atrăgătoare pentru ne- 
psihologi, iară pe de alta, pen- 
tru a sublinia un aspect nu prea 
evidențiat în eseul apărat în 
„Das Reich": Vârsta  autobio- 
grafică, vârsta adică la care un 
om de seamă are tot dreptul și 
chiar datoria să dea socoteală 
pentru toate faptele și năzuin- 
țele sale, coincide cu epoca de 
recurenţă  eidetică numai în 
ceeace privește capitolul anilor 
de până la maturitate. Fenome- 
nele eidetice cari acompaniază 
procesele de involuție, fiind a- 
tât de asemănătoare cu cele din 
stadiul prepubertăţii şi al pu- 
bertăţii, înlesnesc cel mai bine 
reconstituirea îndepărtatelor zile 
ale copilăriei şi ale primei tine- 
reți. Viaţa activă, angremată în 
realitățile deseori dure, ale vâr- 
stei bărbătești creatoare, nu 
poate fi însă judecată și nici în- 
tăţişată de un om care se plea- 
că, aproape involuntar, peste cel 
mai îndepărtat trecut al său. 
Viaţa matură, volitivă, pasiona- 
lĂ, înzestrată cu o inteligență mai 
mult aderentăla realitatea prej- 
melor înconjurătoare decât în- 
teligență reflexivă, fiind fluviu 
impetuos de acțiuni şi reacțiuni 
compacte, adică acţiuni şi reac- 
țiuni concrescute cu realitatea 
împreijmuitoare, deci acțiuni și 
reacțiuni în adevăratul sens al 
cuvântului CONCRETE, scapă 
tendințelor de eaptare, fie și în 
melancolicele imagini  eidetice, 
ale omului care înfloreşte, ca 
merii în toamnaele târzii, a doua 
oară. 

Această viață matură este 
mai bine să fie consemnată zi 
la zi, cu erorile și izbânzile ei, 
dară zi la zi, decât încredințată 
anilor de târzie răzgândire. Nu 
poate fi autobiografie ceeace 
încape în paginile  zbuciumate 
ale unor atari jurnale-conteşiu- 
ni. Nici mu trebue să fie auto- 
'AMpgrafie, căci ieșit din pana 
încă fumegânăă de patimă sau 
„dor, dată și numai sclipet de 
intuiție sau înfăptuire a omului 
mare, jurnalul este mai plin de 
autenticitate, mai bogat în sevă 
şi amănunt, mai viu și, deci, mat 
adevărat decât paginile palino- 
dice ale unei decadente reamin- 
tiri autobiografice, fie ea împo- 
dobită și garantată de cele mai 
de încredere fenomene eidetice. 

Aceasta nu înseamnă că am 
[i împotriva operelor autobio- 
grafice, Înseamnă numai că le 
considerăm, și pe ele, a fi nu a- 
tât document, cât operă lite- 
rară. Operă întemeiată pe o se- 
rie de realităţi trăite, de sigur, 
relatate cu mai multă sau mai 
puţină sinceritate, fără îndoială 
operă de care este necesar să 
ținem seama odată ce dorim să 
înţelegem atitudinea subiectivă 
faţă de propriile sale străduințe 
a celui care e demn de interesul 
nostru, dară tot operă literară 
ia urma urmelor. Ca atare, ea e 
sortită să rămâie toţ un fel de 
„biografie romanțată“, — scrisă 
humai de însuşi protagonistul 
fabulei, — neputână înlocui 0- 
pera cu adevărat obiectivă a u- 
nui biograf. 


Eseul lui Wizly Hellpach pune 
însă în discuție o cohlear de 
Care nu ar strica să se ocupe 
şi cineva dintre cercetătorii ao 
Ştri, scriind, cel puțin, un sSuc- 
Cint, dară documentat, studiu 
despre cele câteva, nu prea în- 
tinse,  autobiogrefii și „amine 


GEOGRAFIE LITERARA 


Literatura franceză poate fi 
privită mai mult decât dintr'um 
singur punct de vedere. E obiş- 
muit a se sublinia tradiția-l se- 
culară și mulți ar vedea cu dina- 
dinsul într'ânsa un fel de aris- 
tocrată ţinându-şi dela străbuni 
şi numele şi avuţia, pe scurt a- 
ceastă situație privilegiată gra- 
ție căreia totul devine lesnicios. 

Nimic mai fals. Nu este lite- 
ratură în care tradiţia, în sensul 
unei moşteniri dobândite, să aibă 
un loc mai mic decât în Franța. 
Totul este acolo revizuit mereu, 
totul trebue să fie mereu rein- 
ventat, 

R deajuns să cităm un singur 
exemplu : încă din secolul XII 
Franța are o poezie pură „la plus 
traîche de l'Europe”. Der ea uită 
asta ; trebue să așteptăm epoca 
noastră -în care, grație lui Mal- 
larme şi Paul Valery, abatele 
Bremond a putut să redescopere 
poezia pură, 

Totuşi, ceva nu se schimbase 
dealungul veacurilor: Capitala. 
„Graţie Parisului sunt francez“, 
scrie Montaigne. 

Și Parisul este, cum explica 
odată Goethe, mai întâi locul în 
care se înțâlnesc cele mai bune 
spirite ale regatului. Ceeace dă 
vieţii spiritului o intensitate, o 
densitate care favorizează pro- 
gresul. Dar, e şi altceva, Parisul 
e înainte de orice o sală de spet- 
tacol cu o acustică perfectă. Şi 
arta are nevoie de ecou. 

Novalis vorbește undeva ide 
acustica sufletisui şi regretă că 
acest domeniu nu este explorat. 

La fel trebue spus și despre 
acustica unei civilizaţii. Ea este 
aceea care permite talentului, 
cum a arătat Giranxdoux cu pri- 
vire Ja Racine, să se împlinea- 
scă desăvârșit. „Geniul nu poate 
nimic împotriva talentului, în- 
trucâţ civilizația însăşi este ge- 
naiul“, 


FRANȚA PARISULUI ŞI 
FRANȚA LIGEI 


Există astăzi două Franţe. A- 
ceea a Parisului care este și a 
editorilor, a cărților şi a teatru- 
lui și aceea a Ligei Lyon-Mar- 
seille, care în lipsa cărţilor are 
reviste. 

Se observă numai decât că a- 
coastă Franţă nu are capitală. 
Tineri, scriitori cari debutează 


în reviste îşi permit anumite fa- : 


cilități pe care Parisul nu le-ar 
fi îngădult. Uneori ai impresia 
Că te afli dinaintea unei clase 
de școlari din care profesorul 
abia a plecat. Ei profită de a- 
ceastă libertate ca să se lase cu 
tot entuziasmul în vola propriei 


fantezii. Și apoi, prea se admiră | 


între dânșii. 


TREJ CAPITALE ŞI AFRICA 
DE NORD 


In realitate, asistăm la for- 
marea a trei capitale spiriţuale 
în 2oma neocupată. Lyon, Mar- 
silia, Tulusa vor să-și impună 
fiecare legea lor, adică descope- 
ririle lor, De unde o rivalițate 
destul ae vie, 

Lyon publică  „„Confluences”, 
Marsilia „Les Cahiers du Sud“, 
Tulusa „Pyrânces, caiete ale cu- 
getării franceze“. 

Mai este şi Africa de Noră, 
cu revista „Fontaine“ care a- 
pare la Alger. Și nu sunt decât 
revistele cele mai importante, 
acelea care duc marea luptă [i- 
terară. Deosebit, se întâlnesc me- 
reu revistele de odinioază, „La 


Revue universelle a lui Massis, 
şi „La Revue des Deux Mondes”, 
care continuă să reprezinte A- 
cademia, 

„Poăsia 42” la Nimes şi „Le 
Profil Poetique de la France”, 
la Nisa se ocupă numai de poe- 
sie. 

Dar și celelalte reviste nu sunt 
mai puţin poetice, căci tinerii 
par să fie mai numeroși acum 
ca oricând. 


UN POET: LANZA DEL VASTO 


Sub acest titiu, revista „Pyr6- 
mâes” prezintă omul şi opera u- 
nui om abia cunoscut acum câ- 
țiva ani și care ocupă azi un loc 
de întâietate în tânăra mișcare 
literară, loc discutat de unii, dar 
aprig apărat de alţii. I-a trebuit 
curaj echipei „Pyren6es”-ilor ca 
să-i consacre 200 de pagini unui 
tânăr poet. Altădată, trebuia aş- 
teptată moartea unui poet sut 
chiar centenarul acestei morţi 
ca să poată apare un asemenea 
travaliu. 


ION PILLAT LA CAYLA 


Din 'Foulouse vine ştirea des- 

bre celebrarea aniversării mor- 
fii lui Maurice de Gucrin, Ti- 
meri poeţi și credincioşi ai me- 
imoriei aceluia pe care Barbey 
d'Aurevilly îl numea Somegod 
ivreun zeu) sau întrunit la cas- 
telul din Cayla, lângă Gailiac, 
! România a fost prezentă la 
această sărbătoare a spiritului, 
deoarece a fost vorba despre 
unul din cei mai puri poeţi ro- 
imâni, Ion Pillat, 
+ Se știe că a. Ion Pillat e au- 
forul uneia din traduceri după 
Centurul şi Bacanta, nemuritoa- 
rele poeme ale poetului langue- 
idocien. Aceste traduceri var fi- 
gura în manuscriptul lui Ion 
Pillat, la museul Gusrin, într'un 
colț român pe care a. Jean Cal- 
wet, directorul muzeului a avut 
mișcătorui gând să-l creeze. Un 
loc va fi astfel rezervat pentru 
toate lucrările care mărturisesc 
în limba română, despre gloria 
unuia din cei mai mari poeţi 
francezi. 


DOI TRADUCATORI AJ LUI 
RILKE 


Centaurul a fost tradus în a- 
proape toate limbile și una din 
cele mai frumoase traduceri este 
aceea a lui Rainer Maria Rilke. 

Hazardul, acest zeu al poeţi- 
tor î-a dat lui Ion Pillaţ un loc 
care fuce din el — oare nu pe 
dreptate ? — vecinul lui Rilke. 
Pilat care păstrează cu sfințe- 
pie scrisori ale lui Rilke a fost 
primul traducător în, românește 
al poetului Elegiilor Duineze. 

Se pare dealtfel că Ion Pillat 
lucrează de mai mulţi ani la o 
traducere a celebrelor Elegii. 
I-a vorbiţ deunăzi, unuia din 
traducătorii francezi ai lui Ril- 
ke, d. Rainer Biemel, care se 
strădueşte deasemeni, dela o 
vreme să facă să sune în limba 
franceză, ritmurile  majestoase 
ale Elegiilor din Duino, 

In casa din strada Pia Bră- 
tianu, traducătorul francez și 
traducătorul român s'au întâl- 
mit, citindu-și operele. 

În sfârșit, cei doi poeți au a- 
mut bucuria să întâlnească la 
București, pe prințul della 
Torre e Tasso, Duce de Duino, 
actualul proprietar al legenda- 
rului castel pe ţărmul mării, în 
care au fost găzduiți dela Dante 
ia Rilke, cei mai mari poeți eu- 
ropeni. 


J. 5. BERVAL 


Pi 





e marete 





Becurile clipoceau palid șin jurul lor sbârnâiau aceleași muște can 
jurul unei lămpi cu petrol, indiferente la progresul tehnic și nepăsătoare 
de bpsa mirosului, In sala retrasă a „Mielului blând“ Robea singur, pro- 
fesorul de matematici al liceului, sta citind foarte atent, pe sub sprânce- 
nele slufoase, cu ochi negri şi răi, ziarul. Sala lungulaţă şi îngustă, cu o 
tereastră în fund şi două intrări, una spre cârciumă, alta, discretă, din 
curte, tapetată cu puncte imemoriale de muște, elegant estompate de 
?umul burianului dela soba de tutiu nemişcată din ungherul ei fie iarna 
i.e vară, nu Cuprindea mai mulţ de cinci mese înconjurate de scaune 
prâpădite. Pe mese feţe albe pe vremuri, acum puntând vie lista de 
bucate a ultimelor săptămâni, iar peste fețe albe foi de hârtie, mai por- 
tabile, dar şi ele schimbate cu economie. Ilie, patronul birtului, mai băgă 
odată capul pe ușa dinspre cârciumă şi'ntrebă cu un surâs umil: 

— Domnul Robea nu dorește să îie servit? 

Robea lăsă gazeta un moment și uitându-se peste ochelari scoase 
din gătiej un glas de bas stricat întrebuințat cu sgârcenie: 

— Nu. Mai aştept... Ă 

Cu acelaș aer tacticos cu care lăsase gazeta pe masă și plecase 
capul ca să arunce ochii peste ochelari, ridică întâiu capul, cu socoteală, 
readucând privirea în lenţile și ridică apoi gazeta în câmpul vederii. Nici 
n'apucă llie să închidă uşa că pe cealaltă, dinspre curte, apăru un grup 
intreg, in ordine: Bibi, care cum intră aruncă bastonașul pe o masă și 
salutănd ceremonios își trase monoclul an buzunarul de sus al vestei, îl 
propti în arcâda ochiului stâng şi abia apoi scoase parădesiul pe care-l 
agăţă în cuer; în urma lui intraseră Hodoroabă, profesorul de fizică, 
gărbovii, cu mustăţi blegi, cărunte și părul lipit pe frunte ca o perucă 
prosti pusă, cu un chiostec de ţigare în colțul gurii, cu o gambetă jigărită; 
alături de e! Patrafir Undrea, slab ca o scobitoare, deșirat, cu ochii stinși, 
cu obrazul scofâlcit și nebărbierit, mergând incert și bălăbănit pe genunchi, 
gata mereu să cadă; ultimul Kotman, jovial, rotund la obraz ca un 
pepene, cu ochii ca bilele lucii și nestabili, de cum intră își frecă mâinile 
cu satisfacţie mirosind în aer şi exclamă apoi cu aer mirat privind spre 
sobă : 

— Foc? lar foc? Ci atâta foc? Ai să ardim toati pădurile din 
Moldova ! Da ci, nu-i sufişient di cald pi afară ? 

Sanguin, nu putea suferi nici bruma de căldură câță le acorda Ilie 
in scara asta, Hodoroabă smârcăi pe nas un mormăit ca de mistreţ: 

— las că-i bună; las că-i bună! Da ce... să ne ia dracu! de îrig? 

"PE! Pt! 
; Scotea pe nas un putăit de locomotivă ajunsă la destinaţie şi isto- 
vită de drum, 

Hobea işi lăsase ziarul de tot pe masă și-i privea numai, peste 
ochelari, puţin iritat: 

— Ci haideţi nenicule odată că nu mai pot? Ce, vreţi să fac ulcer? 

Patrafir Undrea agăța în cuier un pardesiu preistoric, ale sărut 
buzunare, vizitatea 'prea des ae volume şi manuscrise, erau roase la 
margini şi le ieșea prin găuri vatelina din căptușeală. Hodoroabă avea 
vu scurtă de piele căptușită cu biană, pe care o purta dela „fix întâi 
Noemvrie, până la fix întâi Aprilie“ fără vreo abatere, nepăsător dacă 
vremea e mai rea îmzinte sau după aceste date, ori mai bună între ele. 
Işi atârnă şi căciula pe care o purta după acelaș principiu, peste scurtă și 
se trase lângă Robea smorcăind în continuare : 

— Las că-i bună, las că-i bună! 

“rase imediat din jitetcă un pac de tutun prost, cu o foiţă, dim care 
'ncepu să învârtă o ţigaretă. Robea îl privi enervat cu coada ochiului, 
şi-și trase ochelarii viotent şi vorbind îi aşeză în tocul lor la loc, iar pe 
acesta. în buzunarul dela piept al hainei: 

— lar fumez frate? N'am mai pomenit așa ceva! 

Se mira de parcă l-ar fi văzut acum întâia oară şi nu vreme de 
cinci ani de când mănâncă aici, şi la prânz şi seara, când înainte de a 
începe masa Robea face aceiași remarcă, iar  Hodoroabă Își fumează placid 
țigareta şi-i replică mereu ca şi acum, cu acelaș ton : 

— Las: că-i bună, las' că-i pună, 

Inginerul Kofman ridică din umeri, Robea dădu din cap a jale, iar 
batrafir Unarea privi inainte fără glas, căci nu scoâte niciodată vreun 
cuvânt, decât doar indicând felurile de mâncare — adică felul, pentrucă 
rareoni thece peste unul. Bibi se aşează şi el comod, râde şi cuvântă 
patern : 

— Lasăal dragă, dacă-i place lui ; dacă-i face bine! 

La care Hodoroabă dădu drumul la un „las că-i bună, las' că-i 
bună”, iar Robea constată, împăturind cu atenţie gazeta : 

— he! Las' că o să vadă el când o căpăta ulcer! 

ilie intră şi făcu o mutră radioasă văzându-i pe toți da un loc. Mai 
Hpsesc puţini doar. Tocmai însă când sămceapă a lua comanda se des- 
chise iar ușa şi intră Valentin Iliescu însoţit de Camil Ridescu, nedes- 
părțiți, pasionaţii problemelor sociale, amândoi teoreticieni-reformatori 
deşi unul are parale multe și altul mai nimic, căci primul e moșier și al 
aocilea avocaţ (fără procese (nici el nu le caută, dar nici ele pe €l!). Ve- 
neau cu siguranță dela vreo întrunire de cartier unde sau dedat orgie! 
aucuțiilor marxiste pe care aici nu le puteau ridica deoaece în afară de 
Andnon, lipsit totuș de interes politic, sau de Leontin privit de ei cu 
dispreţ, ca burghez însă şi cu stimă pentru inteligența lui, ceilalţi suni 
refractari acestor chestiuni. i . 

mie scria pe o hârtie comenzile în timp ce se desbrăcau ceilalţi. 
Birtul „Mielui biând: era cel mai bun birt din târgușor, în sensul că aici 
se mânca bine și curat, deși localul lăsa de dorit ca aspect şi pedinafară 
şi pe dinăuntru. Vărâtă în fundul curţii, o căsoaie dărăpănată cu aspect 
de han dela margine de drum de ţară şi la ușa căreia ajungeai călcând 
prin bâltoace şi fân din belşug risipit pe jos, aceasta era ,„Mielul blând“, 
Dar nevasta lui Ilie ştia să gătească și sărmăluțele înăcrite cu borş și 
ciorba dreasă cu smântână şi nişte ardei umpluţi și fripturile şi pârjoa- 
iele şi nişte plăcinte cu poalen brâu, „să dai cu căciula 'n câini — după 
vorba lui Bibi, filosotul — după fiecare tel“, Aioi venea să mănânce elita 
provincială cu neveste și uneori cu coplii, când ţineau „s'o facă lată“ 
adică mai rar, dar atunci se topeau în burţile respectabile ale cuconilor 
şi cucoanelor și pârjoalele şi uscăţelele și, mai ales, vinaţurile vestite în 
loată ţara, din podgoria personală a lui nea ilie zis și Gură-Pungă. î 

Intră şi Andron salutat cu parcimionie de fiecare, de fiecare în fe- 
lul lui, Robea cu un „bună seara' apăsat, Hodonoabă cu un smârcăit in- 
descitrabil ca o iîscântură în josul unei decizii, Bibi gu un „salve maestre'“ 
explosiv, Patrafir Undrea cu o respectuoasă aplecare a bustului până ce 
atinge masa cu vârful nasului său ascuțit, Inginerul Kofman cu un „Ura, 
bine-ai venit" și cu ambele mâini agitate la înălțimea buzelor lui groase, 
ca pentru sărut, Camil Ridescu moțăind doar din cap şi continuând să 
moltâe un colț de pâine, iar Valentin Iliescu printr'un zâmbet larg, ge- 
neroş. 

Pe lista lui Ilie se strângeau pârjoale, fleici și antricoate, iar când 
se așeză și Andron lâmgă Valenţin Iliescu strângându-i mâna afectuos, 
atunci patronul se apropie de Robea care sentenţios lăsă să cadă aceiaşi 
cunoscută comandă : 

— Mie să-mi aduci laptele meu, cu untul şi mămăliguța. 

Și ca şi când sar fi scuzat, se adresă celorlalți, care nici 
taseră, deoarece iricepuseră a vorbi între «i: 

— Ştiţi sunt la regim. Vreau să previn ulcerul. 

Ştiau prea bine toţi că șase luni din an Robea, dascălul cel acru, 
care se juca cu elevii ca paianjenul cu muscă, nu mânca decât lapte dulce 
in care trământa o bucată mare de unt şi apoi băga înăuntru mămăligă 
caldă. Se temea de ulcer și chiar suferea de ceva acizi mai mulţi ia sto- 
mac sau așa ceva, de aceea era slab și scobit ca și poetul Patrafir Undrea. 
Şi motivul mai serios de temere era încă pentru el faptul că tatăl său 
suterea de aceiași boală și avusese cu doi ani în urmă şi o operație. | 

— Ei! Ce-ai făcut toată după amiaza Androane, îi spuse Valentin 
punându-i mâna pe umăr. i 

— Am scris iubitule, am scris! 20 de pagini de text mărunt. Şi 
tare-s fericit, Rareori sunt așa de fericit ca atunci când pot scrie, când 
um răbdarea, tăria să stau la masă şi să scriu atâta! Chiar dacă mai a- 
pm trebue să coprez şi să refac tot ce am scris. 

Robea își supse buzele cu dispreț şi strâmbă nasul în semn de 
vanitate arundată asupra scrisului în genere. Camil Ridescu scrâșni fără 
sâ-i privească: 

— Nu cred câ ai ajutat cu ceva la ușurarea şomajului celor peste 
zece milioane de oamen din lume care nau azi ce lucra și mânca. 

Hodoroabă interveni, ca să se afle 'n treabă: 

— Zu am jucat table, 15 partide a câte 15 linii. Cu Siminovici. 
Dela 2 până adineauri. 

Camil ridică privirea și se mișcă pe scaun ca ars, apoi rostogoli 
ochii injectaţi spre el: 

— Cine te-a 'ntrebat cesai făcut ? 

Hodoroabă rămase holbat la el și nedumerit de isbucnire. Camil 


nu-l ascul. 











UNIVERSUL LITERAR 





— Fragment de roman — 


u dădu arumul, întorcându-se spre Valentin şi Andron; 

— Auzi! V'am spus eu; Sadlavi, dommule! Ca 'n evul mediu! Dela 
2 pânâ acum ma gâsit altceva mai bun de făcut, decât să joace table! 15 
partide!!! Şi mai o spune încă! Fără nici o ruşine, 

Camil se congestionase tot la față scuipându-și supărarea. Robea, 
ințepat, interveni să salveze prestigiul didacţic : 

— Mă rog matale, d-le Camil Ridescu. Aș vrea să ştiu ce ai mata 
CU NOI... 

— Ce am? Ce am?.. Am că sunteţi niște cretini! 

lmproșcat în tață, Robea.nu clinti, cu numai clipind din ochi 
şiret, îi întoarse: 

— Dacă ne socolești proști, de ce stai la masă cu noi? Așa-i că-ți 
place să stai cu noi? Altfel dac'am fi cretini te-ai duce alături! 

Satistăcut toarte de raționamentul său, Robea lipăi mai departe 
in tarturia cu lapte, ducând la gură lingura cu mămăligă din care curgea 
uehidul stropind în lături pe hârtia de pe masă. Camil îl măsură uluit 
ŞI schițănd o strâmbătură dădu să se repeadă, și începu ironic: 

— Ba nu, vă admir, deaceea stau cu dv. la masă. Sunt un sincer 
admirator al dv. şi al operii ce îndepliniți. Sunteţi nişte... niște... 

Dar când se înroși la taţă şi ridică pumnul să izbească în masă, 
inginerul Kotman îi apucă mâna şi-l întrermupse: 

— Domnule Ridescu, fii mai pașnic, ce Dumnezău! Și ti răpezi aşa 
'n oameni. Că doar nu ţi-o făcut nimeni nimic! 

Hodoroabă, care tot timpul nu crâcnise, speriat că a deslănțuii 
târâ vrerea lui, o turtună, mormăi destul de tare, ca să fie auzit de toţi, 
nemai putând-o ține în el, formula lui favorită: 

— Lias'câ-i bună, las'că-i bună. 

lzbucnirea în răs toţi, afară de Robea care mocnea de mult contra 
nui Ridescu, socotit de el drept un anarhist de cea ma. periculoasă speţă. 
Bibi întinse mâinile și pronunţă solemn şi important: 

— Pace vouă! 

Iar Camil, după ce râse bine, trânți: 

— Fericiţi cei săraci cu duhul! 

Tocmai acum se deschise uşa pe care își făcu apariţia Leontin, 
cu haina descheiată, cu figura obosită. La bună seara lui toți răspunseră 
in cor şi Robea chiar, care se plecă şi el impreună cu Undrea, de astă- 
dată până ia niveiul mesei. Andron îl zori: 

— Hai boerule, hai că-i trecut de 9. Unde-mi umbli? 

Leontin era tras la faţă. Se așeză alătur: de Andron, pe singurui 
scaun neoaupat și surâse forțat; 





— Am citit ceva şi.m'a prins: iectura. Apoi: bătu în masă. [lie veni 
repede şi când îi văzu bătu câteva temenele adânci; 

— Ce doreşte d, Prefect? Poftiți Lista d-le Prefect, Avem muş- 
cniule de purcel, proaspăt, d-le Preiect. Tăiat de mine chiar ! Ceva extra ! 

In urma lui intrase și singurul lui copil: o fată. Curioasă apariție, 
din care omenească nu părea doar decâţ schema iniţială, sau intenţia 
creâtorulm suprem: un gogoloi mărunt și unsuros sau mai bine zis 
construcţie făcută din mai multe gogoloaie care se rostogoleau greoi. Căr- 
nuri abundente și replete, formând ceva ca un corp omenesc numai din 
rotunzimi. O sferă mai mare, stomacul, peste care atârnau lăbărțate cele 
două globuri imense ale sânilor, așezată pe două sfere mai mici, pulpele, 
iar picioarele apâsate de greuţaţea atâtor rotondităţi se turtiseră luând 
aparența unor rotile. Gâtul rotund ca un vas cilnăâric purta un alt go- 
goloi umflat din carnea roșcată ca a unui muşchi în sânge căruia se dis- 
ungeau, abia plutind într'o grâs.me asudată doi ochi mici, porcini, un nas 
ca un rătuleţ și două buze vâseoase, ca niște râme congestionate, Părui era 
şi el dat din belșug cu grăsime. lar mâinile, două șunci pline sfârşite cu 
căte cinci crenvirşti, Apariţia fenormenală treou pe lângă masa grupului 
tara sâ vadă pe cineva și fără a scoate un cuvânt, doar ochii îi alunecaseră 
in toate tarturiile pe rând, sticiuund lacom, Botezată de târgușor Văcuţa lui 
iuE, nici nu i se mai ştia mumsle de botez cu care o mai strigau, probabil, 
doar părinţii. Lumea o desena numai cu porecla ei de animal şi copiii se 
țineau după ea când făcea imprudența de a ieşi prin oraş — foarte rar — 
răcnindu-i frenetic porecia, dar ea nu era impresionată de nimeni şi de 
nimic, negândind și mesimţind nimic, decât doar mâncarea, în prezenţa 
căreia toată ființa i se destimdea și tremura de poftă, începând dela nările 
rotunde și largi, umitlându-se şi adulmecând, cu ochi; sclipind tandru și 
stărşina cu mişcările pseudopodice ale trupului începând apropierea și cu 
schiţarea în aer a degetelor de a apuca. Inconștientă în chip absolut, Vă- 
cuţa lui Ltie avea numai inteligenţa hulpană şi organică a mâncării pe care 
o devora cu dinţii ca și cu ochii, găsimd în ea singuru-i rost pe lume. 
Măâncarea era pentru ea un mediu şi masticăţiunea singura activitate de 
care era in stare, 

Servil, Robea se plecă înainte spre Leontin: , 

— Se vede că lucrezi mult d-le subprefect ! De ce nu te menajezi mai 
mult ? 

Leontin schiță un gest evasiv ; 

— O, nu lucrez prea mult, 

— Ce mai nou pe la Pretectură, întrebă Bibi. 

— A! Destule lucruri. 

Toată lumea mânca ţintind privirile asupra lui Leontin care privea 
lista. 

— Au venit azi ajutoare pentru şomeri. In sfârșit, sunt mulţumit că 
volu putea ajuta pe bieții oameni. 

li dădu lui Mie comanda, Camil Ridescu ricană : 

— Cu puţin te mulțumești d-ta d-le Martinescu. 

— De ce cu puţin? 

— Să daţi oamenilor de lucru, nu de pomană, asta e adevărata soluție 
a problemei. Și ea nu poate îi rezolvată decât prin măsuri sociale, Omul 
are nevoe re muncă, nu de milă, 

— Crezi d-ta asta ? Mie mi se pare că, dimpotrivă, oamenii caută să 
trăiască muncind cât mai puţin, căci munca e tot ceeace displace mai mult, 
răspunse Leonțin. 

Bibi izbucni în aplauze sgomotoase, singurul : A 

— Bravo! Aşa e! Ce multă muncă! Omul e un animal nobil. Pro- 
gramul trebue să-l ducă la o odihnă absolută. Să ajungă să facă maşinile 
toată treaba, iar omul să folosească. Mumca «e trudă, e chin, €......... 

— Zi vrei odihnă, hai? se strâmbă Ridescu. 

— Dece nu? tăcu naiv Bibi. 

— Odihmă şi temei, hai? repetă Ridescu; 

— Dece nu? Femeia e sarea vieţii. Ști; d-ta: Wein, Weib und 
Gesang ! 

— Da, da, reluă amar Ridescu. Asta pentru câţiva domnişori, co- 
conași sau filfisoni dela oraș, d-le profesor, Dar te-ai dus d-ta la sate 
să-l întrebi pe ţăran. cum sar simţi fără muncă? Și crezi d-ta că lucră- 
torul e mulţumit cu o pomană nemeritată? Poţi înjosi un om sănătos dân- 
du.i pomană ? Hai? 

— Desigur d-le Ridescu, răspunse Icontin. Nu spun că muncitorul 
nu trebue să muncească. Dar de vreme ce n'are posibilitatea de a munci, 
societatea îi oferă un ajutor de care e! trebue să se bucure. 

— Patdon ! făcu Ridescu. Societatea e obligată să dea lucru, nu 


*mulă, Inţr'o societate bine organizată mila trebue să dispară. Omul n'are 


nevoe de milă ci qe dreptate. Societatea trebue astfel organizată, ca toţi 
să aibă de lucru și toți să trăiască din munca lor, 

— E imcontestabil că e așa, reluă Leontin, Dar nu văd dece acest 
fapt exclude ajutorul atunci când el e necesar. ȘI nu înțeleg dece mila 


eee 3 Octombrie 1942 ===> 


TR'UN BIRT DE PAȚPAMO/P 


de OCTAV ȘULUȚIU 


ar ti un sentiment anenit dispariţiei. Și mai ales dece să nu facem cari- 
atea când e nevoe de ea. 

— E necesară in societatea de azi, dar în acea de mâine nu-va mai 
îi! Asta e una. Şi a doua: Mula nu face decât să umilească pe omul -că- 
rea-i esle adresată, iar celui care o face îi dă un sentiment deplasat al 
grandoarei. De ce să umili pe om, când ar fi atâţ de uşor să-i dăm 
satisfacția demnităţii sale, k 

— inainte de toate mila nu o va putea stârpi nicio societate, spuse 
Leontin, deoarece ea este am sentiment şi mu se poate mutila sufletul, 
câci încă nu sa descoperit niciun instrument de extirpare a sentimențe- 
lor. D-ta vorbeşti de dispariţia milei ca și când ai spune că în viitoarea 
societate omenească toţi cetățenii își vor tăia câte o ureche, E ușor să 
tai urechea, dar cum vei scoate din suflet ceeace face parte mtegrantă 
din el? 

„— Totul e chestie de educaţie! Când se va face omului timp de 
câteva zeci de ani o educaţie într'un anume sens, atunci fii sigur că va 
deven. altiel decât este el azi, cu totul altfel. 

— Ceeace există de mii de ani nu se poate distruge nici în câteva 
sute. Şi.apol: îți faci iluzii asupra pedagogie. d-le Ridescu, Eu nu cred 
in efectele pedagogiei ! Cred că omul nu poate fi schimbat cu nimic 

min școală sau prin orice alt mijloc de educaţie, 

— Dece, dece? interveni Robea, Crezi d-ta că dacă-i dau eu un 3 
unui băiat care nu învață nimic nu-l voi face să învețe mai bine? Ehe! 
Să vezi când l-ai „ars cum ma umblă după cartel 

— Desigur, desigur, dar asta încă nu este educație. Dar să nu de. 
plasăm chestiunea. Eu susțin că fondul eter al sutietului omenesc nu 
se poate transiorma şi că educaţia nu poate face nimic altceva decâț să 
corecteze, să desvolte sau să atenueze ar nu să desființeze sau să adaugă 
la ceeace este dinainte dat. Iată dece mila nu va dispărea niciodată. Și 
mai este ceva. Ce-i in detinitiv mila? 

Andron care tăcuse până atunci interveni domol cu un zâmbet con= 
centrat în ochii săi deschişi : 

— Cea mila? Mila este Raiul cumpărat cu un leu! 

Valentin și Leontin izbucniră în râs deopotrivă cu Camil Ridescu 
care strigă entuziasmat. 

— Formidabil ! Excelent! Asta este! 

___— Butada lui Andron este amuzantă, spuse Leontin, când se poto- 
liră, dar ea limitează sentimentul la forma lui materială, la manifestarea 
lui cea mai de jos. Insă nu vedeţi că milă are mai ales un. corespondent 
psihic ? Mila e de tapt o tendinţă sufletească ce ne îndeamnă să ne ple. 
cam asupra suferinței altui semen al nostru, să-l mângâiem, sădl con. 
solăm. Mila nu e numa pomana de un leu ou care, vorba lui Andron, îţi 
rezervi un loc în Rai. Ea e, mai presus de orice, o participare a ta lao. 
durere sau la o hpsă şi la o deficiență a unui semen al tău, care sunt şi 
ele de sursă sufletească. Mila, sub forma ei de simpatie îndurerată pen- 
tru cine suferă să fie oare bine să dispară — ceeace repet, mi se pare 
îMposibil, dar să admitem prin absurd că ar fi! Ce sar face lumea fără 


“-compătimire, fără o largă şi universală înţelegere? Și prima generaţie 


dim care sar extinpa acest sentiment n'ar îi avantgarda unei barbarii ne. 
maipomenute încă, deoarece chiar şi barbarii cunoșteau acest sentiment? 
az Fuah! ai intrat în sentimentalism, îl wepezi Camil. Nu domnule! 
Asta mi se pare scabros ceeace spui d-ta! Numeni n'are nevoe de partici- 
parea d-tale Wa suterinţa lui deoarece această participare e o simplă ilu- 
zie, Eitectiv d-ta nu poți simţi suferința mea. N'a să mă convingi d-ta că. 
Suteri intradevăr când prietenul şi-a pierdut iubita sau părinţii, când 
plânge sau când îl doare inuma ori măseaua! 


_— Ba cred că Sufăr, afirmă hotărit Leontin, Nu am chiar acelaș 

eg atena ci văd omul umilit și nedreptăţit sufăr, tot atât, 

ca izolatie care te pretinzi vetormator social, dar care te re- 
Lee ţa, pe Când eu plâng când văd un copilaş plângând... 

— Atunci ești un caz rar, afirmă Camil Ridescu. De obicei omul 
nu poate suferi decât ceeace lovește direct în egoismul său, nu însă pen. 
tru întreaga speţă umană. La Rochetoucauld spune cu măestrie că omul 
e ei între cei patru pereți ai egoismului său sufletesc, când serie în . 
celebra lui aforismă: „I/homme a- toujours assez de force er 
les maux d'autrui”. Și așa e. Compătimirea nu-i decât o i aerittgeud 
Plă ipocrizie a speciei umane. i 

a Eşti inuman, d.„le Rideseu, replică cu un ușor tremur în glas 
Leontin. Cum ? D-ta nu încerci nicio înduioşare dacă nu chiar o sfâ- 
şiere, când vezi un copilaș îngheţat, degerat, cu mânuţele roşii, în zdrenţe, 
nemâncat, vwtându.se cu ochi de înger într'o vitrină încărcață cu prăji- 
tuni care sunt pentru el o lume de bunătăţi imposibil de ajuns? Nu simţi 
un junghi străbătându-ți inima când te gândești. că acel copil are drept 
şi el să se bucure, ca toţi ceilalți, de bunătăţile copilăriei, dar nu poate? 
Sau nu ite doare dispariția unei fiinţe, chiar depărtate, în chinurile groaz- 
nice ale unor iboli meiertâtoare? Nu te.ai gândit niciodată la toată sute- 
rința nemeritată a lumii acesteia, căci dacă sunt multe suferințe de 
tare sunt vinovați oamenii, sunt atâtea altele pe care nu le-au pro- 
vocat ei, ci o nemiloasă fațalitate. Nu crezi că sufletul unui om poate 
vibra ta spectacolul mizeriei sufletești, la vederea chinurilor morale ale 
se rapi ea i neliniști, de terori, de pofte, de dezamăgiri ? Eu 

“ia simți adeseori compă i i i 
tipla Sega x mara ompătimire pentru omemnii care sufără și 

Camil Ridescu ridică disprețuitor din umeri : i 

— Ei ași! Te iînșeli profund! Disprețuesc pe oricine sutără pentru 
că cine suferă este slab. Numai slabii au nevoe de milă şi cu slabii socie- 
tatea nu are ce tace. Mie nu mice milă de nimeni, iar pentru cei care 
suteră din cauza societății, mă imdignez şi caut să le îndrept soarta în 
mod real luptând pentru transformarea societății, iar nu căinându-mă 
fără să le pot fi de folos. Căci ia spune-mi rogu-mi-te la re le foloseşte 
mila d.tale oamenilor? Ce indrepți cu ea? Ce simte, te rog spune-mi, un 
om care și-a pierdut amanta sau mâna şi de care: d-tale ţi-e milă? Ce 
repari cu mila d-tale ? 

— Nu repar, dar consolarea mea e um sprijin oare_l poate ajuia să 
uite mai repede, să suporte mai ușor suferința lui. 

— lMluzie! lariă-mă că-ţi spun: balivernă chiar! Nu nuiță decât când 
poate el să uite și orice vorbe i-ai spune d-ta, ele sunt absolut in0pe. 
rante. N'ai simţit dealtfel inutilfațea oricărui efort de a Spune ceva va- 
labil cuiva care şi-a pierdut pe cineva drag? Orice i-ai spune e se, e 
ridicol, e jenant. Nu, mu! Mila nu aduce niciun folos! Cei siabi nu merită 
mila dacă nu ştiu să se ridice singuri deasupra durerii lor și atunci me- 
zită să piară. Cei tari n'au nevoe de milă, căci ea îi înjosește. Oameni- 
ior le trebue dreptate socială, nu milă, 

Și Camil respinse energic farturia, calmat, satistăcut de a fi spus! | 
ce avea pe inimă. Leontin ridică din umeri: 

— D-ta vrei o transtormare materială, o îmbunătăţire exterioară 
și asta e, după umila mea părere, o imposibilitate. E greu să o discutăm 
acum şi ali... Dealttel moi am mai vorbit despre aceasta şi... nu ne pu- 
tem convinge unul pe celălat. Binele nu-l vei putea aduce în lume dân= 
du-le tuturor oamenilor să mănânce mai bine, să se îmbrace mai bine, 
să se distreze toți deopotrivă, să citească toţi şi așa mai departe. Rămâne 
sufietul, sufletul pe care d-ta şi toţi doctrinarii d-tale roşii sau de ce cu= 
loare vei vrea, îl uitaţi. In teoriile voastre lipsește sufletul. Pe el nu-l 
puteţi ferici cu satistacerea nevoilor trupului. Omenirea are nevoe de o 
intuzie de bunătate, de o revârsare de sutlet în ea. Poate sunt și eu utopic 
în idealismul meu, după cum d-ta ești utopic în materialismul d-tale. 
Dar dacă ne-am da osteneală să îmbunătăţim sufletește pe oameni, să ne 
apropiem de inima lor, să le oblojim rănile lăsate de viaţă înăuntru, nu 
în afară și le lasă indiferent de situaţia lor socială ori materială, 0! -a- 
tunci desigur câ am face o operă mult mai mare decât dacă le-am da 
de lucru și de mâncare. 

— Pâi bine domnule „subprefect” apăsă Camil pe cuvânţul din 
urmă ca să scoată în evidență calitatea oficială a preopinentului său, să 
ne "'nţelegem! D-ta icompătimeai copilul sărman privat de bunătățuri. ma- 
teriale și acum vrei să ne oblojeşști nouă suiletele? Ce faci cu copilul care 
n'a mâncat ? Ii torni untdelemn pe rănile sufletului ? 

— D-le Ridescu, asta mă înţelegi, dar te prefaci că nu mă înţelegi. 
Când am, compătimit cu copilul nevoiaş, care cască gura la prăjituri, nu 
Lam compătimit pentru starea lui de sărăcie şi pentru foamea lui din 
burtă, pe care pâinea ar domoli.o mai iute decât prăjitura, ci pentru 
toamâa "lui de bucurie. Lipsa acesteia este pentru mine mai gravă decât 
hpsa mâncării, deşi n'am să merg până la absurd şi să-ți spun că găsesc 
bine că e nemâncat! Nu! Desigur, mâncarea îi esta necesară, chiar foarte 
mult. Asta e chestie de justiție socială şi ea trebue să se facă. Însă şi 
sutiețul lui trebue să mânânce și ceeace. trebue acestuia e bucuria vâr- 
stei lui, satisfacția de care e lipsit. Crede-mă că un copi! de muncitor pe 
care d-ta ite gândești să-l îmbraci numai și să-l hrănești, s'ar bucura mai 
mult dacă sar culca într'o seară flămând dar în braţe cu păpuşa gingașe 
sau cu harmonica, văzute într'p vitrină, 

PN RR a A 


(Urmare în pag. 6-a). 


ETNIEI 3 Octombrie 1942 


i îi ——— 


(a) 


Va == 











Cronica literară 





Văâmile văzduhului“ 
poeme de MATEI ALEXANDRESCU 


(Colecţia „Universul literar”, București 1942) 


S'ar putea spune aproape cu 
prilejul fiecăruj poem din „Vă- 
mile văzduhului”, că avem a ta- 
ce cu un lucru frumos, un iucru 
menit să placă dar în acelaş 
timp şi cu un experiment poetic 
de o importanță mai mare sau 
mai restrânsă, propus de con- 
știința artistică remarcabil de 
lucidă a poetului. Un voum de 
versuri anterior al d-lui Matei. 
Alexandrescu se intitula „Jo- 
cul cuvintelor”, sugerând. nu a- 
tât gratuitatea îndeletnicirii de 
a împerechea vorbele după re- 
guiele prozodiei, cât mai ales 
bănuiala cu privire la suprema- 
ţia dedusă din „jocul cuvintelor”. 
pe care o presimţeam, odată cu 
poetul, efemeră : 


Jocul cuvintelor : joc de 
viețuitoare, 
Cuibul lor peste tot, în sujlet, în 
sânge, 
Sunt ca şi noi muritoare 
Şi înțeleptul le adună și plânge. 


Jocul lor: joc de chivere şi 
hiamidă, 
Când veacul se 'nchide omidă, 
Peste muntele cuvintelor 
nemăsurat 
Se ridică un alt împărat. 


în poemele cuprinse în „Vă- 
mile văzduhului” accentu.—care 
în volumul anterior, citat, ni se 
părea precumpănitor pus p2 îe- 
iul însuşi de a fi al poeziei, cu 
alte cuvinte pe faptul mirării că 
poezia există, sau mai bine zis, 
că e posibilă — este echilibrat 
prin importanța pe care o capă- 
tă conţinutul emotiv, acea vi- 
braţie sau înfiorare proprie care, 
cu toată varietatea  anzcdotică 
aparentă constitue unitatea lă- 
untrică substanţială, timbrul 
deosebitor. al poetului. 

Cred că în cazul unui poet 
veritabil nu se poate vorbi -- 
neputându-l recunoaşte ca ata- 
re — despre un material brutal 
inspirației lirice asupra căruia 
s'ar exercita elaborându-l în 
formele prozodiei, talentu: auto- 
rului. Așa procedează versifica- 
torii, poetizând — încercână a- 
dică să înfăţişeze drept ce nu 
este — un material care rămâne 
totuşi esenţiai prozaic, deoarece 
prozaică este și intuiţia origina- 
ră a stihuitorului. 

Forma interioară a poemului 
e cuprinsă organic în viziunea 
inițială a poetului faţă de care 
forma aparentă, prozodică devl- 
ne o consecinţă obiigatorie de 
nein.ăturat. Intrepătrunderea e 
atât de perfectă încât suntem 
sensibili doar la prezența unei 
arderi lăuntrice, la înalta tem- 
peratură a flacării nu însă și la 
materialul disparent pe care îl 
consumă. O viziune intens lirică, 
cum €e aceea pe care o vom tran- 
serie din „Vămile văzduhului” 
nu are nimic aface cu poelizarea 
unui fapt divers de biogr:fie a- 
parentă, sensorială ci se impune 
ca una din datele imediate ale 
conştiinţei lirice a poetului, con- 
atitutivă a intuiţiei sale origina- 
re, cu neputinţă a fi desfăcută 
în părți cu funcțiuni autonome 


lată viziunea pe care o propu- 
ne poemul intitulat „Inima şi 
cerul” : 
Cuptoarele mistuiau zilele şi 


nopțile, perechi, perechi, 
Oameni; treceau prin lume, 
: *mtrun exil, fără ei. 
Viața nu mai prețuia. 
Rar câte unul o da, cu noroc, 
pe o floare de tei. 


Vorbeau prin semne. In șipotul 
focului topit 
Tristeţile se arcutau ca niște 
păstrăvi jucăuşi 
Și 'n obrazul dospit 
Băteau flăcările cu mâini 
păpuşi. 


ca 


de 


in răstimpuri sirena, ca un 
buhai de colindă 
Și ia poartă oamenii se schim- 
bau: mort pe viu. 
Cerul mu ile vedea, cum nu se văd 


în oglindă: 
inima şi câie nici nu le scriu. 
Elementeie descriptive ale 


poemului nu evocă aici o reali- 
tate sensorială obișnuită. Trece- 
rea în neobișnuit, din ceeace nu- 
mim normal, e aproape bruscă, 
fără tranziţie, înlesnită abia prin 
câteva aluzii pregătitoare. In or- 
dinea fizică, poemul înfățișează 
un peisaj torid, de uzină sau fa- 
brică, — dar termenul:  înfăţi- 
șează nu este corect, fiindcă ni- 
mic nu este văzut din faţă, 
adică de asupra lucrurilor ei de 
dinăuntrul lor. Cerul, asemenea 
oglindei, nu are chip pentru sen- 
Suri și simboluri. In el nu se 
resfrâng, — nu le arată pentru 


că nu le vede — inima şi toate 
câte nici nu le scrie poetu.. Vi- 
ziunea lui este atâț de puternic 
acaparatoare încât admitem fără 
rezistență, dela primul vers, ca 
pe o altă existență posibilă, uli- 
matul neobișnuit al poemului, cu 
diiatarea hilucinantă a senzaţii- 
lor și a imaginilor în fantastie 
Sugestivitatea poemului e activă 
şi penetrantă până în cele mai 
subtile nuanțe ale jocului  aso- 
ciativ de aluzii, încât  apro:pe 
că ne putem dispensa de tradu= 
cerea în semnificaţii şi de loca- 
lizarea simbolistică la care sun- 
tem ispitiţ, când citim versuri. 
Vreau să pun că starea» sufle- 
tească presupusă a poetului, în 
reflecţiile ocazionate de triste- 
țea lui contemplativă — ca fap- 
te autobiografice — sunt aseme- 
nea iscăiiturii de recunoaştere 
în colțul unui tablou, de care 
însă poemul se poate dispensă 
ca şi cititorul lui, întrucât sem- 
nătura artistului se leagă doar 


excentric, cu un interes de cu- 
r:ozitate anecdotică. 

Poemul citat este neîndoelnic 
ogiinda în care privim imaginea 
limitativ resfrântă a peisagiului 
liric al uzinei dar el poate fi 
pretextul unor nesfârşiie  diva- 
gații despre inimă și câte nici 
nu le scrie poetul. De fapt, de 
aici începe viața adevărată a 
poemului, din şansa de a putea 
fi un pretext dincolo de carte, 
şansă .egată de condiţii împli- 
nirii lui perfecte în carte. Soarta 
poeziei se leagă astfel de posi- 
bilitatea  prelungirii  dia-ogului 
prin generaţiile de cititori. 

E o şansă care credem că poa- 
te fi sortită poeziilor d-lui Ma= 
tei A:exandrescu, câtorva din a- 
cele pe care le-am citiţ în „Vă= 
mile văzduhului”, mai cu seamă 
celor două inspirate de amintirea 


lui Don Quichotte, 


MIHAI NICULESCU 





Moartea prof. Emilio Paolo Pavolini 


Prin moartea profesorului E- 
milio Paolo Pavolini, cultura eu- 
ropeană pierde pe unul din cei 
mai iluştri filologi de astăzi, a 
cărui operă de exegeză și ale 
cărui tălmăciri au adus o fun- 
damentală contribuție Wa cunoa- 
şterea şi adâncirea literaturilor 
sanscrită şi nordice. 

Între anii 1895 şi 1925 prof. E- 
milio Paolo Pavolini a fost titu- 
torul catedrei de limba sanscri- 
tă și de civiiizația veche india- 
nă, pe lângă tiniversitatea din 
Florenţa. Un an nai târziu îl 
găsim ţinând cursuri la Univer- 
sitatea din Helsinki. Ca director 
qi marei reviste italiene de stu- 
dii clasice „Atene e Roma“ a 
desfășurat o rodnică activitate 
de publicist şi de animator. In 
1930, ca o supremă recnuoaștere 
a marilor sale însușiri și a rod- 
nicei sale activități de cercetă- 
tor, Ducele l-a numit membru 
al Academiei Italiene. 


Cunoscător adânc a peste pa- 
truzeci de limbi, prof. Emilio 
Paolo Pavolini a fost şi un sub- 
til traducător și comentator al 
texielor eline, sanscriie, finice. 
Tălmăcirile sale constituesc tex- 
t2 de căpetenie, tot astfel după 
cum studiile sale sunt conside- 
Tate ca puncte esenţiale de spri- 
jin pentru toţi aceia cari stu- 
diază culturile sanscrită şi nor- 
dice. Lucrările sale: „Buddhis- 
mo" (Milano, 1898); nenumăra- 
tele monografii asupra culturii 


—., 


sanscrite,  jinice şi nordice în 
general, publicate în „Giornale 
della Societă Asiatica-ltalana", 
precum şi în alte publicaţii de 
ştiinţă; „Manualul de literaturi 
sirăine“ (Florenţa, 1906) şi am- 
pla sinteză „La jilologia del se- 
cola XIX“ Brescia, 1930) sunt 
considerate şi citate de toţi cer- 
cetătorii din acest domeniu, ca 
lucrări de mare autoritate ştiin- 
țifică. 

Prof. Emilio Paolo Pavolini a 
fost socoiit, şi pe drept cuvânt, 
un Romagnoli al limbilor san- 
scrită și nordică, Tălmăcirile lui 
m'au fost până acum întrecute 
pici în ceea ce priveşte măes- 
tria cu care au fost făcute și 
mici cât priveşte aparatul cri- 
tic de care sunt însoţite. Printre 
traducerile sale mai însemnate 
trebue să cităm: „Mahatârâta“ 
(traducere însoțită de o introdu- 
cere critică, Palermo 1901; ed. 
II, 1923); „Testi di morale budd- 


histica“  (Alese și traduse după 
textele originale, Lanciano 
1921); „Mille sentenze indiane“ 


(alese și traduse după textele o- 
riginale, cu introducere și note, 
Florenţa, 1927); „Kalevala“ (ver= 
sificare metrică completă, cu in- 
troducere și note, Palermo, 1910, 
ed. II Sansoni, Florenţa, 1938), 
Opera de tălmăcitor a praf. Pao- 
lo Emilio Pavolini este comple- 
tată de o seumă de tălmăciri din 
limbile neo greacă, estonă, po- 
loneză, engleză, română și al- 
tele. 





Leo Frobenius şi Lucian Blaga 


(Urmare din pag, I-a) 


faţă de mișcările posibile în orizont (anabasică-de înaintare, de 
ex. ia Europeni; catabazică-de retragere, la Indieni şi o atitudine 
neutră-de stare pe loc). Atitudinea poate merge uneori contra 
sensului accentului axiologie. Năzuinţa formativă e alt factor in- 
conștient, determinant al stilului. Există trei moduri ale năzuinței. 
formative, toate caracterizate prin tendința spre transcendenţă, 
realizată însă în ch p deosebit: modul individualizant-biocentrie 
(ex. Rembrandt, Shakespeare şi Leibniz), modul tipizant-ideocen- 
trie (ex. concepţia platonică) şi modul stihial-teocentric (pictura 


bizantină), 


Cei cinci factori aminţiţi formează „matea stilistică“, complex 
al factorilor inconştienţi ce determină stilul culturilor. 

In „Spaţiul mioritic“, filosoful român face o aplicare a teoriei 
sale generale la cultura românească. Ceeace i sa reproșat de unii, 
e faptul că nu aplică cu consecvență teoria generală la fenomenul 
românesc, ci — la fel cu Frobenius şi Spengler —- explică stilul 
aproape exclusiv prin orizontul spațial. Obiecţia e îndreptăţită (o 
atestă chiar titlul cărţii), dăr numai în parte, căci alături de ori- 
zontul spaţ.al, prins genial în intuiţia orizoniului mioritic, de ritm 
nesfârşit, — Blaga a arătat (adevărat, că fără un material prea 


bogat) şi ceilalţi factori specifici ai 


stilului culturii românești 


(accent axiologix afirmativ, atitudine anabazică, tip stihial). Con- 
tribuţia strălucită a lucrării o constituie analiza orizontului -spa- 
ţial etnic românesc. Cercetări viitoare ar putea lua îndemn şi de- 
săvârşi această muuacă, arătând amănunţit nu numai caracterigti- 
cele generale ale culturii, ci ale fiecărei ramuri de creaţie spiri- 
tuală a poporului român, în comparaţie cu neamurile învecinate 


— balcanice, 
Studiile de filosofia culturii au 
tări de sociologia culturii, care să 


nevoie de o întregire cu cerce- 
țină seamă de orizonturile des- 


chise larg de filosofia domnului Blaga cu metoda funcțională, 
dar și de cercetările concrete şi de materialul comparativ strâns 
de Frobenius. E necesară o sociologie a culturii, cu misiunea de a 
cerceta concret toate creaţ ile spirituale prezenie aie neamului, cu 
metode ştiinţifice adecvate, punând accent pe intuiţie, 

Meritele domnului Lucian Blaga pe tărâmul filosofiei culturii 
se pot desprinde cu ușurință chiar şi numai din aceste câteva în- 
semnări. Rămân ca mari câștiguri: trecerea dela morfologia la 
mortogeneza culturii, încercând explicarea creaţiilor spirituale 
prin mai mulţi factori determinanți (poate ar trebui dată o mai 
mare importanţă factorilor conştienţi obiectivi) — şi aplicarea 


sistemului ia realitățile românești. 


Faptul că filosotul etnicului românesc a fost invitat în țara lui 
L. Frobenius şi O. Spengler, peniru un ciclu de conferinţe şi 
prelegeri la mai multe din universităţile Reichului german, în 
semestrul de iarna 1942/43, e o cinstire cum nu -se poate mai 
mare. Traducerea operii sale în |. germană va întregi odată ta- 
blouri culturii universale şi va face un servicu național de mâna 
întâi — cunoaşterea şi recunoaşterea neamului nostru cu creaţiile 
şi potenţialul lui de „cultură majoră“, Pentru nol, va însemna un 
îndrumar în calea cercetărilor şi ipotezelor de sociologia culturii, 
fiind în același timp un avertisment, spus ou vorbele lui Frobe- 


nius; Una treu bleibea! 


CORNEL IRIMIE 


UNIVERSUL LITERAR 


N U D 


Și-a adunat genunchii goi în poală 
Ca nişte fructe albe şi rotunde, 

Și ghemuită frumuseţea goală, 

De lacoma privire se ascunde, 


Noptatec părul prins în roșii funde 
Spre fruntea mică stă să dea năvală ; 
Iar umerii s'au adunat să se afunde 
In răsvrătirea valului de smoală, 


Și, pudici, ochii mari şi negri s'au închis 
In scoica pleoapelor, albă și mică, 
Incremenit în clipă ca'ntr'un vis 


Nici un fior de gând nu se ridică ; 
Iuchise intrun colț de iaa, în vr'un abis, 
Dorinţele au amuţit de îrică. 


FLORU MIHAESCU 


Poemul creşterii 


Im seara asta, mâine, până când 

Vei mai aprinde iarăşi candelă durerii, 

Cu tâmpleie scobite de netihnitul gând, 
Flămândule de albă, întreagă pâinea verii ? 


Domnița din colnice, cu graiul înstelat, 
Paipită'n muta-ţi febră precum un sân fierbinte, 
Dar trupul ei rămâne întreg de desmierdat 
Şi lanţul dela giezne stă lacăt în cuvinte. 
Suave, buzele-i se îsiptesc spre tine 
Şi toate clapele rănite'm flaute te chiamă, 
Când te cutezi spre ea cu visele — ciorchine 
De nostalgii ce încă au gust de crudă poamă. 
Dar rotunjită clipa de rugă în izvoade, 
Căznitul duh țâșni-va din şale cu durere, 
Să-ţi răcorească'n liniştita coacere de roade 
Zăduful creșterii spre slavă şi 'mviere. 

AUREL DUMITRESCU 


Aşteptare 


Ştiam că ai să vii de undeva 
din scoica gândului. 

Deaceia douăzeci de toamne 
ţi-am cântat în fiecare noapte. 
Ai auzit ce straniu 


şi metalic cânta vioara? .- 


Cu ce văpăi de soare roșu i 


ţi-am încălzit 


imaginea 


în filele mereu neterminate. 
Ştiam că ai să vii 

din scoarţa vremii, 

Cai să te 'mchirceşti în mine 
şi au să amuţească toate. 

Ai să-mi sugrumi vioara 

și au să-mi crească 

bălării pe gând, 


Auzi cât sună de dogit vioara 
în toamna asta? 


PORC n ana Ea pu e oa AC Ro E OO aa UE A ep PC TOR ta ice IRC 


Ecouri literare din Roma 


STILUL LUI „PINOCCHIO“ 


Farmecul copilăriei mereu ră- 
mâne nestins. O spun toate epo- 
cile și toate literaturi:e. Dar de 
multe ori mi se pare că numai 
vremea noastră a descoperit în 
intregime copilăria. Secolul al 
17-lea sa mândrit cu marea în- 
vestigație ce a făcut-o iniâun= 
trul sufletului omenesc, unde a 
cercetat în amănunțime virtu= 
tea ca şi viţiul, lupta între bine 
şi rău. lar arta acestei epoci a 
căulat să arate  predominarea 
geniului ab asupra celui negru 
şi nefast. In veacul al 18-lea a 
fost descoperită natura;  senti- 
mentul naturii nu 1-a cunoscut 
antichitatea şi nici evul mediu: 
doar Renașterea poate afirma 
că prin poezia lui Petrarca și a 
Pleiadei franceze a atins, cu ari- 
pile azure ale poeziei, materia 
în multiplele şi frumoasele «ei 
aspecte. Iar secoiul trecut a re- 
levat infernul care zace în stră- 
fundurile sufletului omenesc. 
Prin literatura de analiză a sla- 
vilor şi în deosebi prin romane- 
le lui Dostoewski, 

Epoca noastră a descoperit 
prin urmare copilăria. De mul- 
te ori a recurs la urme ceva 
mai vechi, aparținând sec. 13, 
Astfel, în „Pinocchio”, în neui- 
tatul 'Țăndărică al anilor de far- 
mec ai copiăriei fiecăruia din 
noi, sau găsiţ izvoare de încân- 
tare și momente de estetică a 
uimeji perioade prin care fiecare 
generaţie trece. Maturitatea gu- 
stă însă din acelaş depozit sacru 
al tinereţii și se regăseşte etern 
în anii totuși asfințiţi, 

Stilul lui Pinochio ? Este 
„Poema ștrengăriei”, cum spu- 
nea de curând Giorgio  Piorano 
în revista Leitere d'oggi; este 
poema clipelor inefabile pentru 
sufletul nostru, este duioșia și 
gluma gratuită, bonomă, virgi- 
nă, a lui Gavroche din „Mize- 
rabilii” lui Hugo. O sursă, pen- 
tru artă, încă nu îndeajuns ex- 
ploatată, 


CESARE PASCARELLA 


Este poetul roman prin ec. 
celență, al cărui dialect face şi 
mai elegantă şi mai sprințară 
compoziția versului, a sonetulua 
pe care-l-a folosit cu artă, cu 
dibăcie și ușurință chiar. Acade- 
mia italiană i-a publicat primul 
volum al operei: Sonetti. Vor 
urma : poemul inedit „Istoria 
moastră”,  „Proza”,  „Insemnări 
de călătorie“ şi „Scrisori către 
prieteni”. 

Im sonetele apărute, întâlnim 
ciclul Descoperirea Americei, 
Nu este vorba de o poetizare a 
legendelor din jurul expediției 
lui Columb, ci de un amestec 
de naivitate, de anachronisme şi 
de simplitate, confundându-se 
datele şi momentele  strălucitei 
descoperiri a lui Columb, 


lată un fragment din unul 


ELENA DIACONU 


din aceste sonete dialectale: 
Je fece! na parlata un po 
generica, 
E poi je disse: lo avrebbe 
Lintenzione, 
Si lei m'ajuta, de scopri 
b' America 
—: Eh, — fece er re, ched' era 
un omo esperto, 
— Si, vajuto... Ma, no pe fa' 
eccezione, 
Ma sta America că? Ne sâte 
certo ? 

(-am vorbit mai întâi despre 
altele, apoi i-am spus: doresc, 
dacă Măria Ta m'ajulă, să des- 
coper America... — Ei, făcu re- 
gele, care era un om cunoscător 
— am să te ajut... Dar să vedem 
mai întâi, există oare America? 
Eşti sigur de asia ?) 

Pluiditatea versului dialectal 
și mai ales naturaleța, fără ver- 
bul căutat, alcătuesc vraja aces- 
tui poet atât de iubit și astăzi. 


INTOARCEREA GRAZIEI 
DELEDDA 


Ce sar mai putea spune oare 
în plus despre o literatură care 
a trecut de mult graniţele Sar- 
diniei şi ale peninsulei italice, 
încununând fruntea scriitoarei cu 
admirația lectorilor universali, 
înainte de a veni premiul Nobel 
să consacre o carieră arţistică în 
deplină maturitate ? Este cazul 
Graziei Deledda, care şi in Ro- 


mânia a, fos tradusă şi cunoscu- . 


tă prin câteva volume. 

De curând, marea editură 
„Mondadori“ din Milano a ince- 
put să, publice toate operele scrii- 
toarei sardineze. A apărut asifel 
un volum considerabil, unde sunt 
strâase bucăţile : „Elias Portolu“, 
„Colombi e sparvitri“,  „Canne 
in vento“, „Marianna Sirca“, „la 
Madre“, „Annalena Bilsini“ (ro- 
mâne) și „Chiaroscuro“ (nuvele). 
Operele marei povestitoare sunt 
tipărite sub îngrijirea  academi- 
cianului şi scriitorului cunwscut 
Emilio Cecchi. 

Popor de păstori în vechime, 
sardinezii şi-au păstrat adâncile 
lor caractere, nostalgia, fatalita- 
tea pusă în fiecare acţiune, ca să 
fie predominată voinţa, așa cun 
se găseşte în sufletul românesc, 
Cu care spiritul Sardiniei se a- 
seamănă, ca şi limba atât de a- 
propiată de a noastră. 

Este linia continuă care stră- 
bate întreaga artă a Graziei De. 
ledda, 


CONTINUITATEA NOASTEĂ 
IN DACIA ROMANĂ. . 


Intro comunicare la  Acade- 
mia Regală de ştiinţe din 'Tori- 
no, d. Claudiu Isopescu, profe- 
sor de limba și literatura romă- 
mă la Universitatea din Roma. 
aduce noui observaţii și consta- 
tări filologice, privitoare la per- 





Di 
Da a iai 


CANTECE NOUI 





Parcuri de toamnă 


O frumză care a căzut pe 
umărul meu, mi-a adus amin- 
te de versurile pe care cu ani 
în urmă le migăleam pe caiete 
liniate. E câte-un gând care-ţi 
vine de nici tu nu ştii unde, 
pentruca să stăruiască apoi în 
suflet cu fiecare zi mai mult, 

Am trecut printr'un parc, 
Un vâni rece şi molcom bătea 
printre ramuri şi dintre casele 
marelui oraş a venit un svon 
de frunze purtate anapoda 
printre hornuri. Niciodată nu 
mai călcasem parcă peste atâ- 
tea vreascuri, lăsând în urma 
mea galbena şi incerta lumină 
a unui soare minor, Parcurile 
acestea largi şi  desfrunzite 
care varsă în strofele poeţiior 
meloncolia  crepusculului, au 
wat însă dintr'odată un obraz 
ciudat, fiind animate de-un 
duh care venea de dincolo de 
viață. Nu mam gândit numai 
la făturile acelea ireale din 
povestile lui Emil Botta, ci la 
prietenul meu E. T. A. Hojf- 
mann „pe care l-am zărit după 
trunchiul unui copac, furişân- 
du-se printre ale umbre, cu jo- 
benul pe ochi, cu favoritele 
umbrindu-i obrazul. 

— Bună seara, E. T. A, i-am 
spus aproape în şoaptă. 

M'a privit însă cu o atât de 
mirată expresie, încât am cer- 
cetat uluit în jurul meu, să văd 
dacă nu cumva căwtătanra a- 
ceasta se adreseuză alt-uiva. 
Dar nu. Eram numai eu şi el, 
„Şi parcul rece şi trist din 
Pir prinse să vuiască. Spiriduşi 
mici săreau din  creangii în 
creangă, dându-mi cu tifia, 
aruncând în mine cu castane, 





sistența elementului daco-roman 
deoparte și de alta a Carpaţilor. 
Cercetând arhivele Universităţii 
dn Torino, d-sa a găsit teza de 
doctorat a primului student și 
apoi doctor în litere dela acea 
Universitate. Teza a fost scr:să 
de profesorul Dim. loannescu 
dela iiceul Sfântul Sava, carea 
venit la Torino și a studiat filo- 
logia, luându-și apoi doctoratul 
în acest oraș. 

D. Isopescu arată că vechea 
lucrare a lui Dim. loînnescu sa 
întemeiază pe gramatica lui 
Diez, dar că deseori legi:e fone- 
tice sunt mai bine formulate ca 
Iloannescu. 

Dar ceeace apare cu atât mai 
interesant astăzi, ca  totdeaura 
de altfel, este faptul că şcoala 
indoeuropeistică dela  Universi- 
tatea din Torino studia în chip 
serios filologia românească, -com- 
bătând ridicola teorie a părăsi- 
rii Daciei de către Aurelian, teo- 
rie pe care încearcă s'o reedite- 
ze o preiinsă şcoală istorică mo- 
dernă. 

Şi fiindcă suntem în acest 
câmp al relaţiilor spiritua'e ro- 
mânozitaliene, trebue să  sem- 
nalăm un articol deşpre arta lui 
Caragiale, apărut în Roma fas- 
cista, tot sub semnătura neobo- 


pe când eu căutam si mă a- 
păr, pinandu-mi ma'niiz tin 
juța ca pe unu scut, Dar mirele 
tor tartor, omul acesta care se 
agita printre arbon, nu-mi aa” 
deu pace nici el. Am început 
Su a:erg. . 

Un vartej de nisip şi de pie- 
tre a prins atunci să ygonească 
alături de mine, sunând a ouse 
și-a gol. Crenguie băteau în 
cer ca nişte qaurabane, și din- 
tr'odaiă am bagat de seamă ră 
nu Mai Sunt Singur. Cu toamne 
în urmă murise Nice Can- 
tonieru. Bra cel diniâ.u care 
se rupea de uangu mine, Au 
pleca apoi Silviu oda, Geor- 
ge Petcu, i. C. Stan, au piecat 
incă aiții pe care îi ştim. Mă 
tuiburu acum osvasa lor pre- 
zență, şi în timp ce stele se 
aprindeau deasupra parcutui ca 
mite Candeii, luna mi s'a pă- 
Tul Că urca prinure case ca um 
ochiu vrăjit, sub care înghețău 
toate lucrurile lumii, trecând 
din timp în eternitate. 

„Din singurătatea mea a 
rămas numai o bancă şi-o 
frunză.se Ă 

* 

Pocte că de astă-dată nu am 
scris atât pentru voi, prieteni 
poeți, ci pentru această mare 
prezență care plutește deasu- 
pia mea, care trece prin car- 
nea și sângele meu, învâivo= 
rându-mi cuvintele și dându-le 
sensuri noui. A jost mai mult 
o frântură de lanternă magic, 
pe care sar pulea s'o ses.zezi 
şi tu şi tu, sau niciunul, dn 
scris pentru nimeni. Sau pen- 
tru mulţi. Dincolo de geamul 
odăii mele, o prezență care 
vine de pretutindeni şi merge 
spre nicăiri, cuprinde toată lu- 
mea mea, în aripi de viață 
fără de moarte. Am tăcut im 
preună cu ea. Şi-acum, cuvin 
tele fâlfâie sub condei ca frun- 
zele parcurilor de toamnă. Şi 
nu sunt singur. Dintr'un parc, 
Sau din vis, îngerul meu pă- 
zitor îmi flutură destinul! 

ŞIEFAN BACIU 

N:B. — Manuscrisele se trimit 
la redacție, menţionându-se pe 
plic: pentru Şt. B. Răspunsurile 
se amână pentru numărul viitor. 





sitului luptător pentru  cunoag- 
terea sutieiului și artei romă- 
nești în Italia, care este prore» 
sorul Isopescu. Desprindem. din 
acest „Profi! al lui Caragiale” 
această prezentare : 

„Trăind în epoca de acum o 
jumătate de veac, în momentul 
istoric în care ţara  înfăptuise 
importante reforme politice și 
sociale, Caragiale arată prin ar- 
ta sa originală și caracieristică, 
marele desechilibru între nive- 
iul intelectual al nouei burghe- 
zii şi instituţiile importante din 
Occident, ale căror repercusiuiti 
umoristul :e arată în sacieia'ea 
românească, abia eliberată poli- 
ticeşte după o seculară opre-= 
siune, Repede: asimilare a idei- 
lor şi a formelor apusese dăduse, 
loc unui ciudat contrast ca și 
cum ar fi fost vrăjită de noua 
modă, clasa cultă şi ridicată se 
aruncase în noua viață; câmpiile 
păreau că sunt departe şi absen- 
te, iar burghezia încă nepregăe 
tită pentru trecerea neaşteptaiă 
de'a absoluiism la liberalism, 
rămăsese dezorientată; din  a- 
ceastă cîuză, unii oameni Poli- 
tici au ajuns să fie nişte exaltaț: 
şi demagogi și nouile instituții, 
care cu greu se adaplau vieţii 
sociale a timpului, au  deteimi- 
nat apoi o astfel de nefericită 
pzrioadă de evoluţie, supusă 
ridicolului”, 


C. N. NEGOIŢĂ 





fdagio 


Uite, îţi cânt din nou Beethoven 


In aceiași sală udă și întunecată, 
Pe ai cărei pereţi scrie : tuberculoză... 


Apa scoboară odată cu seara pe ferestrele ei, 
Lumânările întorc sunetele în întunerec 3. 
Odată cu irânturile de soare din clavir. 


Peste pletele timpuluj 


Alunecă umbra trupului, 
Şi nu ştiu dacă zurgălăii din coamele cailor, dorm 


Sau bat cu degete de seară în geamuri, 
Ori se scutură lori de zăpadă, | 
Peste primăvara teiului din aleea înălbită 1... 


Curând moartea ne va ciocăni din nou în urechi 
In aceiași cascadă de sunete profunde, vechi, 
Până ce ne vorm visa dincolo de hotarele lumii acesțeia 


Niki lună, nici îndemn peste coarde 
Şi nici mângâieri în noaptea cea mare, 
Ci numai pacea... eterna pace. 


"3 


ERNEST VERZEA 


*) Din volumul de versuni „Alter Ego“ care va apare în 


curând, 








6 





DOMNUL JEAN DELA „PĂLĂRIA VESELĂ” 


Dacă d: Ionel (citiți Jean) ar fi un modest şi 
onorabil funcţionar sau un mic şi șmecher agent 
de Percepţie, e mai mult decât sigur că nu sar 
ocupa nimeni în mod special de el. Dar fiindcă 
soarta l-a așezat exact acolo unde i se cuvine, adi- 
că în Șelari colț cu Lipscani, toată lumea este 
mulțumită, afară de principalul personagiu, prin 
deiiniție nemulţumit de soartă. 

Fişa profesională a domnului Jean arată — cu 
oarecare emfază — calitatea de funcționar co- 
mercial, detinipe care despuiată de tloriceiele re- 
„ coricei respective şi transpusă la rece se poate 
aplica fără prea mari inconveniente unui vânză- 


ior de prăvălie. Deci domnul Jean este vânzător, : 


ceiace ar îi trist şi chiar catastrofal pentru incon= 
testabilele sale însușiri de june prim amorez cu 


reflexe de Clark Gable dacă ar fi vânzător într'o 


băcânie sau prăvălie de incălțăminte. Dar soarta 
l-a avuț și de astă dată în grijă. Domnul Jean 
este funcţionar comercial la un magazin de mode 
şi anume la „Pălăria Veselă“ care este una din 
“acele prăvălii care vând în preţ de cost şi chiar 
mai puțin, — puteţi să-i credeţi — „modele unice 
şi originale aduse cu mari sacrificii din străină- 
tate"... 

Atribuţiile domnului Jean, multiple şi variate, 
cer destașurarea s:meronică a insușirilor sale tot 
atât de multiple şi variate. 

Când îl vezi în pragul magazinului, pare oprit 
___A00l0 ca din distracție şi în aiară de cazul de ne- 
„prevăzut al unei excepţionale perspicacităţi, îl e1 
drept un client bogat şi nobil, — două presupu- 
neri indrituite cu prisosință de prestanţa lui na- 
turală, — de distincţia lui spilcuită, de mustăcioa- 
ra ala Clark Gable, de dunga dela pantalon ca o 
mucne de cuțit şi ae tonul cravatei cu extrava- 
gantă discreţie... Cât despre prezumtiva bogăţie, 
e greu să nu o pui în drcina unui june atât de 
bine aranjat de natură, de croitor şi de... bărbier. 

Doamna care s'a oprit o clipă la vitrina prăvă- 
lei de alături ca să privească ceva — nu importă 
ce —, umbrele, ciorapi, batiste sau vreun alt 
obiect de întrebuințare mai mult casnică, se sim- 
te măgulitor fixată de privirea lui admirativă. 
Dar n'are timp să se bucure de prospătul succes, 
fiindcă iluzia se spulberă repede, ceace de autte] 
nu e de loc... original din partea ei. 

__Presupus admirator, dupăce i se adresează cu 
insinuantă dulceaţă ; 

—. Doriţi ceva, Doamnă ? continuă înainte de a 
primi răspunsul pe un ton schimbat pe nota de 
lecţie învățată pe de rost: (Poftiţi, doamnelor, 








OS C> 


UNIVERSUL LITERAR 


NO Cub, 


CR 





DABNIBOVIŢER 





curs — fără nicio reticenţă — entuziasmului său 
subliniat cu adjectivele, interjecţiile și semnele 
de exclamaţie de rigoare. Nu e deci nicio mirare 
dacă doamna care a eşit să cumpere un spălător, 
aţă de ţesut, sau o burtieră, se întoarce acasă cu 





una, două sau mai multe pălării... vesele, toate 
foarte originale „pe un preț de nimic, adevărate 
chilipiruri care în plus îi vin admirabil“ ceiace 
este esenţialul şi pentru care prietenele o invi- 
diază ipocrit ! i Ă 

D. Jean şi-a îndeplinit cu prisosință datoria. E 
în felul lui mai dibaci gecât cel mai abil diplo- 
mat. Seara, la ora când se închid prăvăliile d. 
Jean soseşte tăcut și simbolic în urma patronului 
care i-a aruncat peste umăr cu neglijenţă : 

— Ioane, trage oblonul !.. 

Pe stradă, uită repede că patronul l-a muşștru- 
luit destul de aspru şi încă față de o clientă. 
Fixează femeile blazat, sceptic şi admirativ, şi-şi 
poartă cu discretă mândrie pe calea Victoriei 
atributele lui: mustața, dunga dela pantaloni, şi 
cravata cu tonuri discrete. E în climatul lui ca 


de PAUL |. DANIEL 


cafele şi rivalități pseudo-literare. Şi tu? Cum se 
face că din toată galeria de tipuri la care „te-ai 
dat“ cu foarte relativ spirit te-ai omis tocmai pe 
tine ? 

__ Acestora le voi răspunde că m'am lăsat la urmă 
nu din modestie, nici din vanitate, ci pur şi simplu 
din... prudență. De vreme ce am luat în primire 
atâţia inşi care nu au păcătuit cu nimic altceva 
decât că, Dumnezeu ştie din ce pricini, mi-au pă- 
rut la un moment dat „tipuri reprezentative“, ar 
fi nedelicaț din partea mea să mă uit tocmai pe 
mine care sunt dincolo de comentarii de cafenea 
şi de dispute de cenacluri, „un individ interesant“. 

Aş urma astfel exemplul, întru susceptibilitate, 
al unui anume domn despre care unii spun că ar 
fi umorist şi care s'a uitat în incisiva inventariere 
a faunei literare autohtone din volumul său. Poate 
la stârșit, până să-i fi venit rândul, i s'o fi ispră- 
vit humorul. 

— In definitiv, idece te socoteşti atât de inte- 
resant ? mar întreba suszişii „amici“' dacă ar avea 
curajul s'o facă. (Sistemul de a „lucra“ confrații 
dela distanță sa consacrat de mult şi orice sar 
zice e mai lipsit de riscuri). Dacă mi-ar pune acea- 
stă întrebare, ași fi silit să le răspund, lăsând la 
oparte orice falsă modestie. (La un mânuitor de 
plaivaz modestia nu poate fi decât falsă). Sunt 
interesant fiindcă sunt scriitor. 


— Scriitor? s'ar revolta fățiș confrații. Te pre- . 


tinzi scriitor ? Şi cu ce drepturi mă rog? Pentru 
un singur volum şi ăla ca vai de lume ?... 

— Bine, aşi replica sufocat de o cucernică re- 
voltă... Dar critica a fost de altă părere. 

— Critica ? Ar tuna iar indignaţi confrații ? In- 
drăzneşti să vorbești de critică ? Știm noi prea 
bine cum te-ai aranjat cu presa. Să nu mai 
vorbim... 

Astfel s'ar petrece lucrurile  întz'o lume care 
după tonul de sinceritate în care se desfășoară 
scena, ne dăm îndată seama că este fictivă. In 
fapt, se petrece la fel — cu deosebire că totul se 
întâmplă în spatele meu, — dar cu puţină imagi- 
nație sunt la urma urmii scriitor, orice ar obiecta 








3 Octombrie 1942 





neau destul entuziasm în admiraţia acestui excep- 
țional talent. Și toate astea fiindcă a scos și el, 
acolo, un volum, o stupiditate ! 

— Nu-i chiar așa, intervine un al treilea senin 
şi binevoitor. Nu e cu totul lipsit de talent, dar 
e minor... Nu poate aborda un gen mai vast, mai 
adânc, mai intens, mai... Altfel e băiat bun, bun 
şi inofensiv. 

— Cam beţțiv îmi pare, adaugă altul care su- 
ghite într'una... Dar ce să-i faci? Inspirația tre- 
buie înlocuită prin mijloace drastice. N'ai văzut 
ce lipsit de personalitate este ? Se crede cel pu- 
ţin... Cehov al României. 

Din fericire, unul din confraţi își ia tălpășița, 
astfel că acei rămași au subiect de conversaţie. 
Altfel, cine ştie ce s'ar mai întâmpla cu biata mea 
personalitate literară. Nu i-ar rămâne un fix de 
păr nejumulit. | 

Da, domnilor, aveţi perfectă dreptate. Talentul 
meu este — în limitele existenţei sale — minor şi 
chiar nul. Sunt un îngâmfat, mă cred cel puţin 
„Cehov al României“. E o situație poate falsă, dar 
prezintă pentru mine diverse avantagii. Intâi, ca 
şi Annton Cehov sunt singurul în îelul meu pe 
malurile Dâmboviţei şi asta e, s'o recunoașteți, 
mare lucru. Apoi, închipuiţi-vă că mi-ar intra în 
cap să scriu, ue pildă, ca... Esenin. Ce-ar spune, 
atunci d-nii Lesnea, Carianopol, etc.? Dacă ași fi 
devenit dostoievskian ce-ar mai rămâne din prie- 
tenia mea cu Dan Petrașincu? Și dacă n'aşi fi 
decât eu, Paul 1. Daniel şi nimic mai mult, ce-ar 
spune publicul cititor? Aşa, îmi rămâne cel puţin 
refugiul în splendoarea izolării, cu aureola unui 
Cehov, neînțeles de dâmboviţeni. 

— Parcă ţi-ai schimbat genul, insinuiază cu 
candoare câte un sgârie brânză perfid. Parcă eşti 
mai... uscat, mai abstract, mai — cerebral. Unde 
ţi-e umorul gras şi pitoresc ? 

Asta mă întreb și eu. ie 

— Unde e umorul meu gras, minor, unic? 

—— Imi fac datoria de scriitor, răspund eu, mă 
caut. Poate într'o vreme mă voi găsi. Incerc de 
toate. Azi scriu ca Pirandello, mâine ca Poe, poi- 
mâine ca unul Cehov, iar săptămâna viitoare ca 
Eugen 'O'Neil. Cine ştie ? Omul şi mai ales scrii- 
torul, e dator să-şi încerce norocul. Poate că voi 
izbuti. Poate într'o zi, voi scrie numai ca Paul 1. 
Daniel. Şi poate mai târziu, când strada pe care 
locuiesc actualmente se va numi strada Paul Da- 
niel, iar biata mea casă acum într'o rână va fi de- 
clarată monument istoric, atunci când biografii se 
vor strădui să dovedească posterității — pe bază 
de mărturii autentice — «că sarmalele erau mân- 
carea mea favorită și că șvarţul nu-mi prea pria, 
poate că atunci vor fi mulți care se vor făli că 
scriu ca Pau] I. Daniel. 


poitiți, uitimele noutăţi dela expoziţia dim Miia- 
no !! Ieftin și original. Ocazie unică. Vizitaţi ga- 
leriile „La pălăria veselă“ dacă vreţi să fiţi feri- 
ciți”). Dacă vreo clientă mai docilă merge atât de 
departe cu complezenţa încât... consimte să în- 
cerce vreunul din modelele unice, d. Jean aă 


Intr'un 





peştele în apă. Nu «e nicio mirare. Sunt atâtea 
metode de a fi fericit... 


— Şi tu — mă iau în primire unii colegi de'care 
mă leagă relaţii mai mult sau mai puțin vagi de 


Și EU. 





(Urmare din pag. 4-a) 


— Te 'nţeleg Q-le Martinescu şi te aprob în parte. Constat însă 
că și plăcerile d-tale sufietești sunt concretizate tot de forme mate- 
male și câ d-ta transformi sufletezte lumea cu păpuș, prăjituri şi har- 
monice ! 


Leontin oftă adânc şi continuă, fără să mai râs 
ian , răspundă direct lui 


„_*— De câtă dragoste are nevoe lumea aceasta, de câtă milă, de câtă 
tettare și de câtă consolare! Datoria noastră ar fi să ne convingem unul 
pe altul că ne putem sprijini unul pe altui, că prezența noastră sufletea- 
scă ne poate uni și susține. Nu d-le Ridescu, mai mult decât cu reforme 
sociale, lumea asta se va îndrepta prin sufiet. i 

im tăcerea scurtă care urmă, vocea lui Bibi sună deodată stridenț 
și frivol; 

| — Eu nu vă 'nţeleg rate, ce rost au discuţiile astea! In Româ- 
nia n'a murit încă nimeni de foamel 

Camil Ridescu îi aruncă doar o privire asasină şi întoarse capul 
spre farturie, cu dispreţ. Ceilalţi tăcură. Numai Leontin zâmbi vag. An- 
dron îi apucă mâna şi-i făcu semn să se uite la masa de lângă fereastră, 
Toate privirile sendreptară acolo, spre Văcuţa lui Ilie, care însă, insen- 
ABIA, nu simţi cele nouă perechi de ochi, ci-şi continuă Operația gastro- 
nomică începută de un stert de oră. Cu picioarele rășchirate, cu tot bustul 
aplecat peste farfurie, cu ochii întredeşchiși şi mişcări repezi, Văcuţa lui 
Lite căra da gură fără 'ncetare, clefăina cu un'sunet de plăcere animalică 
a cărnii domol:te Ochi i se închideau uneori cu voluptate și privirea lor 
cretină se tiitra printre straturile de grăsime din jurul lor, ocrotind tan- 
adru al cincilea tei ue :nancare cu sosul prelins pe buze şi bărbie. Alter. 
nănd pănea și mâncarea, mișcările erau regulate și continue ca ale unei 
maș:ni iar masticaţia îi dădea o beatitudine de fiară nesătulă. Leontin 
simţi că-l îneacă greața. Sunt oameni care mâncând îți fac și ţie pottă 
de mâncare, după cum alţii ţi-o taie în aceleaşi împrejurări şi Văcuţa lui 
te era dintre aceștia din urmă. Concentrarea ei inconștientă şi absentă 
oricărei licăriri: de simțire transforma fapta ei de a mânca într'o insultă 
adusă acestei necesități organice. Supunerea ei oarbă şi totală materiei 
anorganice în care; mâncând, se contopea, făcea una cu ea. Andron îi 
1mp-nse cu cotul şi pe Ridescu şi pe Leontin: 

— Ei, ce atitudine ne sfătuiți să avem față de acest specimen, E re- 
comandabilă mila, dragostea sau... consolarea? 

Camil rânjea privind scena scărbit, tar Leontin îi aruncă lui An- 
dron o privire mustrătoare. In timpui acesta Bib:, care se tot agita pe 
scaun, bucuros că poate spune ceva în asentimentul tuturor, își plasă 
remarca: i... 

— Vai! Mon cher!l Dac'ar fi toate femeile ca asta! Ce animal 
desgustâtor ! 

— Trist ar fi dragă Bibi! Sau te-ai consola și cu una de astea? 

— Vai, nu spune aşa ceva! Nu te uiţi la ea? Nici n'aude ce vor- 
beşti dar-mi-te să te 'nţeleagă! Sau să simtă! Ah! O fi simțind ceva asta? 

— Probabil, de vreme ce mănâncă cu atâta poftă, reluă tot 
Valentin. Simţul gustativ îl are în orice caz bine desvoltat! 

— Dragă, se mărturisi Bibi, mie-mi plac femeile grase, dar nici aşa. 
Asta-i diformă | 

— Iţi plac desigur și tâmpitele, întrerupse Camil, dar nici aşa! 
Asta-i prea prea ! D. Martinescu ar spune că-i atât de tâmpită de-ţi vine 
să-i plângi de mi.ă. lată însă una pentru care, lăsând gluma la o parte, 
na vred'să poţi simţi milă! 

—-S.mt milă pentru speța omenească pe care o văd cicatrizată în- 
tr'un asemenea exemplar fioros, spuse Leontin. 

— Vasăzică oricum ai întoarce-o, tot la milă ajungi! Fi dar nostim 
eşti astăseară, nene! râse Camil, apoi deodată încruntat. Intr'o societate 
ideală un asemenea exemplar ar fi pus la zid, ori lăsat să moară de foame! 

Robea, care de mult isprăvise cu mâncarea și se uita la ceilalți, mai 
muit săturându-se din ochi cu cărnurile mâncate de ei, decât gândindu-se 
ia uicereie care-i pândeau, se gâna: că e momentul să intervină. 

IRI PE ee Domnul subprefect are periectă dreptate. Mila e necesară, dar 

eu ași spune câ numai pentru cine o merită, Cine nu ştie să-și croiască 
drumul în viață, cum spunea d. Ridescu, acela nu merită mila. Numai oa- 
menii de ispravă au dreptul să ne milosţtivim de ei! 

— Ei vezi, cum ne-am lămurit! exclamă ironic Ridescu. Noi credeam 
câ aceia care şi-au croit drumul în viaţă nu mai au nevoe de milă, când 
colo tocmai ei o merită. Aşa da... Ne-am înţeles. Să compătimim deci pe 
oamenii de ispravă care, săracii, s'au ostenit şi aa reuşit în viață. Adică 

ce-au reușit d-le Robea? Au făcut efortun să ne cucerească mila? 
sii, Puțin 'încuncat -şi oftuscat 'de ironia pe care o simţea, Robea se în- 
dreptă pe scaun și tuşi pentru a-şi da timp de” gândire, dar heputând 


Aaaa im ro PORN ae a ee mima 


TIPOGRAFIA ZIARULUI UNIVERSUL” BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 


'zâspunde imediat se roşi până în vârtul urechilor se agită pe scaun, mal 


tuşi odată şi bâlbâi: 

— De, de... am vrut să spun că oamenii au nevoe de milă şi că dacă 
ţi-e milă de ei când trebue, este bine, că nu toți oamenii o merită, că unii 
sunt netrebnict... Că. 

—Da mai lâsaţi-o nene odată cu mila ata că mi-e milă de vo: vă- 
zându-vă cum vă chinuiţi ca s'o scoateţi la capăt, fără să reușiţi! îl salvă 
B:bi pe colegul de matemat:că și râse sgomotos, admirându-și singur glu- 
ma. Hodoroabă dădu din cap aprabator, el care găsea orice discuţie inu- 
tilă, şi iăsă să se audă; 

— Așa-aşa! Las'că-i bună, 

Patratir Undrea se uita dela unul la altul şi așa nemulțumit că Bibi 
a întrerupt 0 conversație atât de interesantă, dn care ei simțea că avea 


“mult de învățat, dar nu îndrăsni să spună nimic. Camil R:descu dădu din 


umeri și-i tâcu lu Valentin Iliescu semn să se scoale. Pilecară amândoi 
pe ușa dinspre cârcuumâ. După ei Bibi se sculă preocupat deodată şi aran- 
jându-se îndelung, potrivindu-şi hainele, pardesiul, pălăria pe o ureche, 
ieşi pe uşa opusă, după ce salută galant pe comeseni, 

Liberat de prezența copleşitoare a iui Ridescu, Robea răsuflă ușurat 
și vorb:, nu însă fâră precauție, încet, temându-se ca să nu fie celălalt 
încă dincolo în cârciumă și să-l audă cumva: 

— Mie nu-mi place spânzuratul ăsta! Așa-i d-le subprefect? Asta 
o să ajungă curând-curând la puşcărie. 

Andron îl întrerupse brusc: 

— Lasă dragă că exagerezi! Nu e om rău Camil Ridescu. E în fond 
un inoifens.v, deși este fanatic. El e un simplu teoretician, nu e luptător ca 
să strice cuiva cu ceva. i 

— Pâi tocmai d'aia e un in individ periculos! Şi cum Spui d-ta că 
nu-i un om râu? N'ai auzit că mare milă de nimeni? 

Andron râse bine, amintindu-și că Robea a lăsat anul trecut corigzent 
pe cel mai bun elev din toate materiile, numai pentru că nu l-a văzut 0- 
dată pe stradă, şi nu l-a salutat, și această pedeapsă i-a dat-o deşi ştia că 
bietul copil era bolnâvicos și mama lui văduvă și săracă. Ji spuse, înghi- 
ţin altceva ce ar fi vruţ să-i replice: 

— D-ta crez: în tot ce spune el? A vrut să facă pe grozavul, să po- 
zeze, să ne spere cu atitudini de cruzime teribilă, dar să nu-ţi închpui 
că nare şi el milă de multe ori, ca noi toţi, ca şi d-ta de pildă, încheie 
apasând intenț-onat ultimele cuvinte, ” 

— Ba nu, răspunse Robea neobservând aluz:a. Asta nare milă de 
nimeni! Sunt oameni din ăștia Qestui. N'ai văzut cum s'a repezit la bietul 
tiodoroabă. Nu-i așa Hodoroabă? 

Hodoroabă clâtină capul cărunt bălăbănind dn mustăți: 

— E! E! Omu-i repezit, ce să-i fact? Las'că-i bună, las'că-i bună! 

iRobea îl privi, jkgnit el că Hodoroabă e atât de modest şi îi lipseşte 
pănă într'atâta simţul demnităţii încât să nu se simtă jignit de ieșirea lui 
Redescu. 

Leontir era excedat. Se sculă și merse direct spre cuer cu hotărire. 

— Haide Andron. Sunt tare obosit. : 

Robea se sculase în picioare, ceilalți doi după e! deasemeni. 

— Vă grăbiţi, d-le subprefect? începu el servil. 

— Da, d-le Robea, vreau să mă odihnesc. Nu mă simt bine de tot, 
Bună geara. La revedere, 

Ce patru, care rămâneau, salutară încovoindu-se adânc și Leontin 
teși cu Andron prin curte, tocmai în timp ce Văcuţa lui Ilie termina fe- 
lul al șaselea și trăgea cu ochiul la cotletul de purcel care aștepta rândul. 

leșină din ograda cu băltoace și paie Andron şi Leontin merseră un 
timp tăcuţi pe strada întunecoasă și numai la mari distanțe pătată doar 
de lumina ofticoasă a unui bec. Dar electrica era cel ma. prost lucru în 
târgușorul acesta şi dacă Goethe ar fi trăit acolo ar fi preferat des:gur să 
revină la lumânarea aţât de blestemată de el într'o poezie, pentmucă scoate 
fum, pute şi se stinge tocmai când îţi vine inspiraţia. Andron rupse 
primul tăcerea: 

” — Astăseară Bibi l-a cam jignit pe poetul Patrafir Undrea... 


— Când ? 
— Când şi-a exprimat atât de brutal sila față de Văcuţa lui Ilie. 
— Nu 'nţeleg. ? 


—— Cum frate, nu știi nimic? 

— Ce să știu? 

— Pâi e nostim de tot. Intre Văcuţa ul [lie și poetul Undrea eo 
veche idilă, dp 

— Nu vorbi Androane! se indignă Leontin, oprindu-se. De ce-ţi baţi 


-- 40 tu de: oamei ? : E 





domnii dela cafenea. Dar să reconstitui scena : 

— Ai văzut ce nesuferit de îngâmfat a devenit 
dela o vreme Paul Daniel ? spune confratele care 
cu câteva clipe mai înainte îmi zâmbise dulce. 

— Insuportabil, confirmă amicul, care îmi lău- 
dase entuziast talentul, furios pe cei care nu pu- 


birt de provincie 





„Poate chiar „genul“ meu atunci consacrat, 
însfârşit, de verdictul posterităţii va fi singurul 
îngăduit de oficialitate şi de înaltele foruri lite- 
rare. (Ce te faci, dom'le ?). Nu ne rămâne decât 
să așteptăm. Cine ştie ? Vorba ăluia: „Câteodată 
şi nimicul mișcă“... e 
ca Pa n N n n rap a Ra a a aa a N a a aaa aaa a a apa 


— Leontine! i-am spus eu vre-o minciună vreodată? Ş 

— Bine, dar nu se poate concepe o astfel de imperechere! E ceva 
scornit de o fantezie grotescă maladivă ! i 

— "Te 'nșeli amice, rosti cu calm Andron. l-am surprins chiar eu 
într'o noapte, astă toamnă, în parc, noaptea în întuneric, îmbrăţișându-se şi 
gungurind ca două turturele. Să fi auzit cum gungura Văcuţa lui iua! 
Na, mai vrei ceva? ab 

Leontin impinse pâlăra pe ceafă și-şi frecă truntea: 

— Am impresia că visez! Patrahr Undrea e în stare de așa ceva! 
Asta e o bizară perversitate. 

— “Tot ce se poate! Poate însă că s'ar putea numi și o înclinare ba- 
turală. [i place omului carnea informă. ințelegi! tu acum cine este. 

Frumoasa mea copilă cu părul auriu. i 

Lucind frumos în raza lunară, etc., etc., cum spune poetul intr'o 
poezie apărută acum o lună în ziarul nostru local! Auzi tu, copilă | Vă- 
cuţa lui li:e e... copila! Ţi-a: fi închipuit una ca asta ? | 

— Niciodată ! Şi nici nu pot îndrăsni să cred o asemenea monstruo- 
zitate. Dar Văcuţa lu: lite e in stare să facă dragoste ? 

— De ce nu? De mâncat nu vezi ou ce poftă mănâncă? Cu ce va- 
luptate înîwecâ!? in fond e tot o senzație imediată! Corpul cred că-i func- 
ționează normal. Numai creerul nu. i 

— Groaznic. i 

— Groaznic o îi, dar e și practic. Nu mv'aș mira ca peste un an, doi 
poetul Undrea să fie ginerele lu. Ilie, cooptat asociat şi să mănânce ca nol 
trei feluri în loc de unul... Sau îl vezi cu copii. Iţi inchipui cam ce spsci- 
mene ar putea produce Vâcuţa lui Il:e cu concursul b:nevoitor al poetului 
Undrea! Frumoși ca ea şi deştepţi ca el?! 

Ajunseseră în colțul străzi: principale „unde se stinseseră vitrinele 
şi cele două reclame luminoase: a cinematografului şi a restaurantului 
principal. Era ora 11. Căteva becuri, mai puternice și mai apropiate, răs- 
pândeau o jumină inutilă. Leontin scutură capul ca să scape de un gând 
urât : : 

— Nu mai vorbi Androane că nu pot suporta ceeace-mi arată imagi- 
nația. Te-ai gândit tu vreodată la o îmbrăţișare între aceștia doi, între 
un sac umilat și o scândură noduroasă ? 

— Ha, ha, ha! Ba bine că nu! Trebue să fte ceva înspă:mântător, 
drăcesc și stupid în acelaş timp! in definitiv o imagine caricațurală de 
desen animat — sau desen an:mal, dacă vrei! 

Țreceau pe sub un bec și dimpotrivă venea legănându-se Ema. Se 
opri, fiindcă nu era ţ:penie de om afară de ei trei: îndrăznea să |i se adre- 
seze pe stiadă numai noaptea, când nu puteau fi văzuţi de nimeni. Avea în 
glas o sfială neașteptată la o femeie de categoria ei, ceeace se explica prin 
aceea că-l cunoștea deja și acest fel de feme: sunt deobicei îndrăzneţe 
numai cu necunoscuţi, cu aceia pe care-i acostează pentru prima oară. 

— Bonsoir domnilor. Vă plimbaţi ? 

— Bună seara Ema, îi răspunse Andron apucând-o de gușă. Vrei să 
mergi cu noi? 

— Da, spuse fata bucuroasă și se lipi de el. Mergem acasă? şi-l luă 
de braţ. 

— Nu aragă, nu. Astă seară nu mă simt în apele mele. 
mi-am propus să lucrez, 

Leontin știa că dacă Andron își impunea să lucreze, nimic nu-l pu- 
tea abate dela scris. Deși vroia să mai vorbească cu el, renunţă. Ii părea 
şi rău, pentru că simţea nevoia să se clarifice împărtășindu-și prietenu.ui 
celui mai apropiat cele ce-l frământau de un timp, dar îi părea şi bine 
că e silit să amâne, deoarece simţea şi jenă în confesiunea pe care și-o 
propunea. Ii spuse deci fetii: 

— Hai la mine. 

Ea trecu bucuroasă pe partea lui, fredonând un tangou. Cei doi băr- 
baţi înaintau tăcuţi. Leontin se gândea la uluitoarea pereche  Văcuţa lui 
Ijie-Patrafir Undrea. Andron începea să depene de pe acum frazee pe 
care le va scrie de cum va ajunge. dinaintea mesei. Numa; Ema era liniş- 
vită gândindu-se că-și va petrece seara plăcut şi cu folos, pentrucă Leon- 
tn era galant și ea se și bucura că mâine iși va putea cumpăra ciorapii 
acea de 175 lei perechea și lemne, fără ca acestea toate să o coste cine 
ştie ce mojicie suferită dela unul din mulții cl:enţi de noapte ai taverne- 
tor. Ajunseră în fața casei lui Leontin și se despărţiră strângându-ș: mâi- 
nile. In timp ce ei intrau, Anâron se depărta pe acelaş drum. Departe, prin 
mahalale depărtate, un şuerat prelung izbucni tămnd tăcerea până la ure- 
chle lui. Intraltă parte, tot departe, lătrâturi de câine se'ncăerară şi apoi 
tacerea se strânse la un loc, în care Andron îşi auzea pașii, gre!, apăsaţi, 
de om voinic, bocănind. Nici o lumină după ferestre; târgul dormea de 


Și-apoi 


“mult. In nopţile acestea ale zilelor de lucmu nimen nu-şi permitea luxul 


unei vremi pierdute. Ruginiţi în obiceturi tradiţionale, provincialii îşi 
făceau cele opt ore reglementare de somn, ca să se scoale a doua zl la şase 
ş sâ'nceapâ aceleași gesturi de totdeauna, până la ora somnului. Andron 
trecea pe lângă odihna lor ignorând-o și se gândea mai departe în fraze 
aşebtând sâ se aştearnă pe hârtie, în miezul nopţii prielnic muncii spiri“ 
tului, care aşteaptă treaz cântatul cocoşilor şi ivirea zorilor. 


OCTAV ŞULUŢIU 


.) Dintrun roman cu titlul încă nefixat. ,  ...- 


-. 





Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. Gle P. T. 1. Nr. 24.484.999