Viata Rom. (R.), 1926, 18.1

N 
[+9] 
~N 
9 
=) 
“ 


9 
Y 
i 
3 
ù 


nm V 


pe» 


IANUAR. No. | 


iata Rominească 


REVISTĂ LITERARĂ ŞI ȘTIINȚIFICĂ 


UMAR : 


lonel Teodoreanu - i . Drumur 

D. |. Suchianu E KI, Logica economiei. 

Demostene Boter . A „Inserare, 

N. Davidescu 6] e katalica pneziei simbolisiw, 

Mihail Sadoveanu. . , a Negustor lipscan, 

Aureliu Weiss . . . Ve Dmitri Perejkaomslw- 

Lucia Manatu: . „ Imatantonee (Un złmbel-« Virsta primejdioasă, 

Clentelă dificiln. - Umbre chinezești Afa 
pismen.  Întrziata.  Toporași. olliojå 
Huriere sociale. - Salutul. - Clurehianul. „la 
comisie!" Amădairi, - „Carpe diem”). 

Otilia Cazimir. . A fac uleneri » zi şi noapte 

|. Petrovici . e Y -4 Adeudr ; originalita!le 

M. Bantaş. . . pi Nate pe 'rginea cârțilur (Imineselana). 

Cezar Petrescu- ó Serisori din Hucureşii, 

Mihai D. Ralea . Cronica ideilor | Militautism ideologie). 

O. Ibrăileanu = i Cronica li jurul Hmbil literare). 

M. Sevastos. . . ~ Cronica leditatd: Bucuresti. 

P. Nicasor 4 Co ds a Miscellunea (Filozofie şi urbanism, -A la rë- 
cherche du temps pordu, — Făt-frumos din la- 
crimă. Dela redaciie, - D, Benjamin Cré- 
mieoux despre Proust]. 

Recenzii 3 


Dor ui 
ini Satin. i iV 


i R 
Revista Revistelor „DiN 
L pal be 0 i 
y Litier y „rii 5 
a . Le Monder Nor 
sufieityti" 
j Mercure di 
miare rohiema prt tpai Henry Let ut 
Mişehrea intelectuală in străinătate 
BibHagratie 


IASI 


Redacția şi Administraţia: Strada Alecsandri No 3 
26 
VIAŢA ROMINHANCA apare hunat cu cei pupi ro pagini —Abesameatal în țară un am goo lei. — 


jumătate anm yò lel Nmârul yo le] —Meusra mirălnătate : an me soo lei; jumătate de an +59 Mai. Num 
tul su lel, Pentru detull) a pe valea pagina urmăluare 


Revrodnaereu opriti 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
lași, Strada Alecsandri No, 10-12, 
ANUL.XVIIU 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint. semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 
“lusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 până la No. 12 inclusiv, 

Abonamentele se pot face la i lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an; dela | lulie pentru o jumătate de an, trimiţind 
suma prin mandat poştal. 

Reînoirea se face cu o lună Inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere intrerupere, 


Preţul abonamentului pe anul 1926 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Aatorităţi, Instituţiuni, Societaţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pean . 500 lei 


Pentru particulari : 


CEBA AF e i am: d Kinna a a e e e e AOD. lui 

Pe jumătate an , .,... «a a $ » 09. 

Un număr .,,., 9 3 i mn e m d 
IN STRĂINĂTATE: 

Pe una . . și ear dă S atei i i a 

Pe jumătate an . e Vie e ORE n rare 100 s 

Un număr . aaa sti uită mau i i > i 


Abonaţilor li se acorda o reducere de 10 la sută din - 
tul volumelor editate, i 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 

73 ați atat pati a rinite odată cu abonamentul şi 
ai costul recomandări 

pentru siha ndării pentru țară și 180 lei 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gä- 


Besc În depozit la Administraţia Revistei cu pr 
colecţia, iar 1924 şi 1925 cu lei 300 colecția. —? = sp 


Administrația. 


Viaţa 


Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară și științifică 


VOLUMUL LXV 
ANUL XVIII 


LAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
„VIAŢA ROMINEASCA“ 
1926 


întrat ln ai da 


de anu 1033 e 
b ; i 
+ a a an 
zis 
| 5 JUL. 1934 
|. a e ma e apa sasa 


LA MEDELENI 


DRUMURI... 


PARTEA ÎNTĂLA 


SFÎRȘITUL UNUI AN ȘCOLAR 
CAP. Hi. 
(urmare și sfirgli) 


— „Atunci ne "'ntilnim la patru. Nu uita Infanta, 


La patru fără douăzeci, Mircea apăruse în capătul străzii 
Pitar-Moşu, ca „Au Jardin de l'Iofante* în mină. 

Ca să nu depăşească ora indicată de Oiguţa, începuse pre- 
gătirile dela unu, ca febrilitate, după o apatie care-o făcuse pe 
coana Catinca în timpul dejunului, să spue: 

— Măndiţo, du furculita la gură, lui conaşu' Mircea | 

in timp ce Mândiţa înțierbintase mașina de calcat, el îşi tus- 
truise pantofii galbeni. Apol supraveghease netezirea şireturilor 
dela pantofi. Apoi îşi calcase singar pantalonii de olandă; în 
Mândiţa n'avea încredere; ea era femee—prin urmare, incapabilă 
să ioțeleagă Insemnătatea dungii—și pe deasupra nu putea fi în 
stare să tacă un astfel de efort. In concepţia lui Mircea, calca- 
tu] pantalonilor era ceva asemănător cu saparea unui tunel prin 
monti de granit, cu imbiinzirea unui cal sâlbatec, cu duelul din- 
tre dol adversari crinceni. De acela n'avea încredere nici ln cro- 
itori, Croitorul e un profesionist indiferent; dunga, pentru el, e 
un mijloc de ciştig, nu un scop. ŞI nu poate fi capabilă o mină 
haditerentă, de tenzlunea laborioasă şi pasionată din care esă 


6 SE A 2 e LE MOMARRADCR 


dunga, netă şi tăioasă, ca o lamă din focul care i-a modelat şi 
ici w g OE pantalonii îndelung, fără cruțare, udind cirpa fu- 
megindă incă de fierbințeala jilavă, fără să-i dea răgaz să se Fog 
suce deabinelea, apăsind cu toată puterea în minerul maşinel 
gorltoare,—participînd cu p şi suflet la această trudă dātătoare 
i muşculare. 

sie e gl Sega ata „cărării“, inedită pentru Mircea. Pănă 
atunci se pleptănase cu carare la stinga, fără să ştie de ce a- 
nume, şi fără să se preocope dacă-i şedea bine sau nu. De data 
aceasta insă, după ce-şi udase părul, tocmai cind începuse să-şi 
aleagă maşinal cararea, se oprise zăpăcit, în faţa unei adevărate 
răspintii de cărări. De ce la stinga şi nu la dreapta sau la mij- 
loc? Incercase deci cararea la dreapta, la stinga, la mijloc, a- 
vind mereu impresia că ultima îl dezavantajează mai grav decit 
precedentele. Işi pleptănase părul pe spate, ca Dănuţ. Nu-i pria- 
dea! Avea frunte prea mare! Descoperirea el compleciă îl stin- 
jenea ca o indiscreţie, ca o fantfaronadă, ca un decoltaj,.. Reve- 
nise la vechea carare, regrelindu-le pe celelalte. 

Calcatul pantalonilor şi enervarea pieptănatului îl congestie- 
naseră, învăluinda-i obrajii cu o flacără vestitoare parcă de fu- 
a d donă la trei se plimbase prin odăi, gata îmbrăcat, o- 
prindu-se în faţa fiecărei oglinzi, alungat de fiecare dintre ele 
spre alta, cu speranţa dezminţită că următoarea îl va fi mal pu- 

n ostilă. 

E Era extenuat şi nu îndrăznea să stea jos din pricina dun- 
gii. In dezacord cu inima lui, timpal trecea încet, şi singura lec- 
tură posibilă era cxasperanta lectură a orelor, 

Deobicelu, migrenele lui Mircea erau precedate de obsesii 
muzicale, violent scandate de bătaia timplelor: refrenuri de o- 
perete, detestate; sau, mai ales, canţonetele populare fredonate 
de melomanii nocturni din Popa-Nan. De astădată, migrena se 
anunţase prin imnul regal: „Trăiască Regele în pace şi onor etc...“ 

Intovărăşit de famfarele migrenei monarhiste, la trel ple- 
case de-acasă, 


— Atunci ne 'ntiinim la patru... 

La patru fără zece pusese mina pe minerul paene din 
Pitar-Moşu 20, Apăsind mânerul meditase, şovăise, îl privise cum 
se ridica din nou purtindu-i mina—ca pe un înecat aruncat de 
apă—şi plecase mai departe. 

Nu era aşa de simplu cum îşi inchipalse! Ca arhanghelal 
cu spadă de flăcări din faţa Paradisului, în fața portiţei din Pi- 
tar-Moşu 20, era Panica. Panica de ?... „ridicol“, răspunsese un 
gind ironic 


Până la patru mail erau zece minute. Avea timp să se re- 
culeagă. 


—. 


LA MEDELENI T 


— Atunci ne 'ntilnim la patru... 

La patru şi cinci, vorbele Olguțel răsunau imperativ şi ne- 
răbdător în lui Mircea. La patru şi on sfert, aceleaşi 
vorbe răsuna dojenitor în inima lul Mircea. Era o decepţie în 
accentul lor; la patru şi douăzeci, o mihnire;; la patru jumătate, 
o melancolie. Dela patru-jumătate Mircea nu se mal uitase la 
ceas. Regăsise în el tovărâşia celor doi ochi trişti, dulcea povară 
a vechii melancolii sporită de alta novă. 

lncetaseră famfarele migrenel, preocuparea de dungă şi ca- 
rare, turburarea vizitei dela patru, 

Nu se schimbase mai nimic. Odinioară purta în el tristeţa 
anel fetiţe necunoscute, căreia îi făcuse un rău involuntar; acum, 
acelaşi tristeţă înviase îniilnindu-se cu o altă tristeţă, dar amin- 
două erau ale Oiguţei.. 

— Atunci ne 'ntiinim la patru... Vezi, Mircea, te-am aştep- 
tat şi mal venit L. Vezi... 

Da. Vedea două lacrimi desprinse din ochi! care păreau do- 
minatori, dar care erau trişti... Numa! el ştia secretul ochilor Ol- 
guţei: tristeţa. Cellalţi o credeau veselă fiindcă ridea. Dar el ştia 
cită tristeţă ascund ochii ei zu co Şi cum să nu ştie cind dia 
pricina lal era tristă Oiguţa... Olguța. Cind îi spunea numele 
simțea un tremur, o lurgă risipire de lacrimi în Inima lul. 

Ar fi vrut să fie singur, în odala lul, prin intuneric... 

Vocea lui Herr Direktoril deşteptă. Abea avu răgaz să fvgă, 
adăpostindu-se îndărătul bisericii Pitar- Moşu. ` 

Herr Direktor trecea însoţit de domnul Deleanu. Se duceau 
probabil, la club. Era tirziu. Se vită la ceas: cinci. 

— Atanci ne 'niilnim la patru... 

| erau cinci! 

—ciudati—vocea Olguţii răsunase obiectiv, fără de nu- 
anje dojenitoare, triste sau melancolice, 

Cum or să-l! primească? Ce explicaţie va da? Cum se 
va prezenta ? 

Ajungind în faţa portițe! se ladepărtă din nou, aruncind o 
privire ostilă casel de peste drum, care-l privea cu toate feres- 
trele ei indiscrete, — şi grăbi pasul. Casele din Pitar-Moşu 
t pomen sarcasme ; trecea pe lingă ele ca ua laş printr'o alee 

ero 

— Buna-ziua, Dan. Ce mai faci? A! Nu eşti singar! 

Vorbea prea tare, nenatural ; era prea găit—cine l-a pus 
—și se roşea ingrozitor... Da. Intrarea aceasta imaginară era rl- 
dicolă ca a unui lacheu dind buzna pe uşa monumentală, afec- 
tată apariţiei „contese!“ așteptată cu reverențe de nobila asis- 
tenţă,—în aplauzele şi risetele publicului care nici nu huldue 
macar. 

— Salve, Dan, Ai musafiri? Nu ştiam. Te stinjenesc (de 


ce nu deranjez ?). Plec, Altădată, La bună vedere (de ce nu la 
revedere ?), 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


um A cd e E nt i a 


Acestea spuse cu un aer blazat de scriitor celebru, care nu 
poate suporta musafirii cind vine la un piletin intelectual, 

Falş| Odios de falş! 

Ridică din omeri, exasperat. Un domn, braţ la braţ cu doam- 
na, trecea pe lingă el. 

— Numai proştii pot fi naturali 1—monologă Mircea. 

— Må rog? ` 

O faţă cu och! de revolver şi musteți explozive, îl măsura. 

— Qi orges, nu te enerva! — interveni doamna. 

— N'am spus nimic,—se apără Mircea, 

— Am crezut... 

Pârechea se îndepărta ricanind, 

Ajunsese în fața judecătoriei din Clemenţa. Se întoarse in- 
dărăt, hotarit de astădară să intre: erau cinci şi un sfert, Ince- 
tinl pasul treptat. Examină o plătră a pavajului, lung. Aj 'ngind 
la întretăerea străzii Pitar-Mogşa cu Mercur, nu departe de nu- 
mărul 20, avu o batae de inimă, o revoltă, o resemnare, o laşi- 
tate energică, și apucă pe strada Mercur spre grădina lcoanal, 

il era sufletul ca un dezgh-ţ de ape curgătoare. II dureau 
picioarele. Pantofil galbeni se prafuiseră, devenind de un cena- 
Şiu mat ca o răpănoasă piele de antilopă. 

Trecu dincolo de strada Dionisie. Se opri lingă un gard, 
nădușit. Avea o singură batista, Dar îl preocupau pantofii mal 
mult decir fruntea. Cu batista de olandă îşi curâţi pantofii, îl Ius- 
trul, şi dezgustat o aruncă. Şapca îl apasa pe frunte: îi era prea 
striimiă şapca de vară, pe care o avea de anul trecat, acum de 
cind porta părul lung. Cercă s'o scoată cu băgare de samă ca 
să nu-şi strice cararea În tramvai se făcuse că nu vede pe pro- 
fesorol de Istorie, de teamă că salutindu-i îşi va răscoli părul 
plep'ănat cu-atlta grijă, ŞI acum era nevoit să-şi scoată şapca 
fiindcă simiea bine că i imprimase o dungă roşie pe frunte. 

Ce mizerie! Părul nu mal cra lins! Umbra de pe tro- 
tuar Îi arăta zburiiri ţepoase şi o şuviţă rebelă ca a lui „Po'l de 
Carotte“, Luindu-şi inima în dinți, se opri in dreptul unel fe- 
restre, se sul pe eşitara zidalui, privindu-şi cu insistenţă o- 
giindirea, 

Un domn cu ochelari și frunte încrețită, brusc răsărit de 
după perdele îl ameninţă dinăuntru, cu un deget autoritar de 
proprietar urban, 

Fugi, roşu, 

Al Işi uitase cartea, Reveni pe subt zid, furişindu-se, luă 


— Ce ai, mă, cu casa mea? Ce-i panoramă . 
văz număru'! Ma, puştiule| ImepRani?, ESI 
Pugea ca un hoţ, urmărit de glasul domnului care deschisese 
fereast'a piine „due îi cu o dușmănie mahmură. 
op itar: Moşu. fi bitea inima epuregte, avea o re- 
voltă de Prometeu şi un abur de lacrimi! în ochi. zu 


LA MEDELENI it] 


Ura pe toată lumea, dar mal ales Bacuregtiul. Sirăzile, ca- 
sele, oamenii, zgomotele, adierile gramotoanelor pria arşiţa pră- 
fuită aveau on relief cinic, brutal 

Parcă deodată, plăpinda spaimă din el, ridicase ultimul văl 
al Bucureştiului. Ş: Capitala | se arătase cu faţa el veridică: 
n a ca un „må“ în gura unul om cu buze groase şi burta 

nå. 
el era osindit să-şi plimbe sufletul în acest oraș! 

aşul răsări blind nostalgiei lui romantice, ca un Bosfor al 
dealorilor moldovene... laşul adormit în albăstrimi de cer şi dea- 
tori; cu lumini brumaie ca vastele oglinzi murale ale palatelor 
părăgint'e ; cu uliţe nelnsufieţite pe care nopţile cu lana se a- 
pleacă albe şi somptuoase ca salcimil to floare; cu oameni timizi 
şi modegii care surii uşor şi vorbesc moale, atingi parcă deo 
comună mela 'colie, — laşul în care, necunoscută şi misterioasă ca 
o corabie venind din Orlent, era casa Oiguţel... 

E au şase fără douăzeci, 

Atunci ne "m îlnim la patro.. 

— S-s-salve, ma! T-t-te-al gătit, ş-ș-pmechere ! 

Apariţia lul Tonel, în loc să-l Indispue îl recontortă brusc, 
Deprins să fie autoritar cu Tonel, îşi regăsi, vâzi:du-l, auto- 
mat, prestigiul şi demnitatea de şef al clasei a şaptea modernă. 

Respiră. Inviase, 

— De unde vii, Tonei ? 

— F-f-f-fii discret, mă | 

— Şi unde te duci ? 

— U-u-u-unde zici ta, m-m-mă Balmuş,—coasimţi Tonel, 
cu on ton de indunlecare, 

— Haidem, Tonel. 

O apucară spre numărul 20, cu o egală rgşurare. 

— M-m-mă B:imuș, a-a-azi ești m-m-myştol 

Mircea zimbi. Îşi regâsea pe iind siguranţa gindului, a vor- 
bei, a zimbe'ului, a pasului, alături de Tonel 

Intrară fără de miracol pe portiță. Vraja străvezie cu pie- 
dicile el, pierise. 

Dar inima... 

Mircea ofid. Avea altă inimă deci! pănă atunci. O purta 
stingaciu. o simţea tot timpul şi se impi-deca mereu în ea, ca 
O teiltä de șaisprezece ani cind îmbracă pentru întâia oară ro- 
chia Inngå. 


Tonel! trecu deadreptol pe terasă—,„o-o-observatorul lui To- 
nel” — unde găsi urmele unui ceai imbelşugat: cataifuri, four-sec- 
uri, covrigi, glasele şi fructe. 

Mircea intră în biurou,. Nu era nimeni. Oră ugurat. Rind 


10 VIAŢA _ROMINEA: 


pe rind, cu precauţiuni de detectiv in căutarea asasinului ascons, 
trecu prin toate odâile. 

Nu era nimeni decit dezordinea, care pusese stăpinlre peste 
toate odâlle ca un hohot de ris colectiv. 

Nimeni | 

Atunci plecaseră | 

— Dan! 

— M-m-mă Balmuş, t-t-ta nu 'ntuleci ?—il îndennă Tonel 
răsturnindu-şi în gură—cu gestul specific al copiilor napolitani 
cind minincă pletoasele macaroane—un cataif intreg. 

— Nu-l nimeni acasă, Tonel, —ssuspină Mircea, cu faţa 
trasă, 

— M-m-mă să fil al draculuil— exclamă Tonel, bătindu-se 
cu mina peste frunte. 

— Ce-i, Tonel? 

— L-l-l-lote, mä I 

Prinsă cu ținte in lemnul ușii, o foae de bloc purta urmă- 
torul anunț: 


„Onorajii colegi Mircea-Hardimulh, Tri-Tonel 
şi loji cei care vor binevrol să onoreze cu pre- 
zenja lor superba lernsă à la rose, cu vedere 
pe „plopii fără soț",—aint rugali să-şi toarne 
singuri cesiul, să se alimenteze pănă la indi- 
gestie, s o combală cum stiu, să-si împrospăleze 
verva şi apoi să descindă in magnificele sa- 
loane ale aparlameniului directoria!, unde are 
loc—inire orele 5 şi se va vedea—balul dat de 
Rajahul Melatorel-Sadea în cinstea ambasado- 
rului Bruno dei Bahiuio Far-Niente. 

Ţimula: pantaloni lără genunchi; carare lără 
cosmetic ; ghele neprăluite ; și legiunea de o- 
noare a bunei dispoziţii, 


Metaforel- Sadea 


Bruno del Bohluto Far.Niente 
Cyrano de Dimbovlja — Apa- Dulce, 


— M-m-mă, d-d-drăcia dracului! C-c-ce-i asta, mă ? 
Mircea se roşise, Era acasă. 

— H-h-haide, mă Balmug. 

— Nu luâm un ceal, Tonel? 

— C-c-ce, mal C c-ce ce=ce-ceai, mă! 

— Du-te tu, Tonel, 

— Ara mă, ü-n-pu face f-f-tasoanel 

34 ai, 

— O'o-o-or fi şi d-d-dame, mă! Ş-şmecher Deleanu! 


Bombindu-şi bustul, Tonel porni u o docili oale 
Mircea îl urmă. Coborindu-se : er verili w 
selor descinderi în ascensor. pe setei, AE EN 


— V-v-veni Tonel, mă! D-deschide-ţi, mă! C-c-ce dracu’ | 


LA MEDELENI LE 


Uşa salonului era închisă cu chela, Din lăuntru răsunară 
risete, şopoteli—apoi numai „Dunărea-albastră” care curgea or- 
hestral şi valsat prin pilnia gramofonului, 

Tonel bătu cu pumnul în vşă. Vazind că violenţa m'are nici 
un efect, făcu cu ochiul înspre Mircea, Işi drese glasul şi impro- 
viză pe melodia „Dunării- albastre” următoarele spirituale stanţe 
intonate cu un zguduitor lirism vocal: 


„Deschide-|i, mă, nu fiji măgari 
Deschide.[i, mă, nu fiti golani 
Deschide-|i!, mă, veni Tonel 
Veni şi Hardmuth după el 
Ta-ta-ta-ta-ta-la-ta-ta 
Ta-ta-ta'ta-la-ta-ia-ta 
Ta-ramn-bam-bum-ta-to- ta 

Ti-ri ri-rl-ram-ta-ta,..* 


Urale şi ropote de aplauze acoperiră vocea lui Topel, care 
fäcea să vibreze geamurile „s-ş-şi Inima d:d-damelor”. Uşa sa- 
lonulai se deschise, Sr'ăpiniiă încă de convulsiunile risului, o pă- 
reche valsa: Cyrano, în uniformă de vară, cuun alt licean în u- 
olformă de camgar cam lărguţă dar purta'ă ş'rengâreşte, cu pa- 
puci minuscull de tenis şi cagulă de hirtie albastră care nu dez- 
văluia decit lucirea ochilor şi albeaţa dinţilor. 

— F-t- fără d-d-dame, mă |—exclamă di cepțlonat Tonel scăr- 
pinindu-şi o nară pâroasă cu degetul cel mic, încirligat cochet, 

Cu obrajii dogoriţi de ruşine, Mircea îl trase discret de tunică, 

— Tonel, vorbeşte frumosi—il strecură el la ureche. 

— C-c-c-ce-am spus, mâl—lzbacni Tonel, C-c-ce? D-d-da- 
me, mă! C-c-ce eşti a-a-așa rușinos c-c-ca o fată mare? 

Mircea năduşise. 

Părechea se opri pe loc rizind cu hohote. 

— C-cesce rizi, m-m-m-mascatule ? 

— Calmează-te, Tonel, — interveni Dănuţ, aşezindu-l pe 
Scaun cu autoritate, văzind că se repede la mascat. 

— Frige soarele ?—se adresă mascatul cătră Tonel şi Mir- 
cea, cu glas îngroșat. 


— Frige soarele ?—reluară în cor par şi Cyrano. 

— F f-frige, mâl V-v-waţi clupit, mă 

— Haldem, Cyrano. 

— Après vous, Del Bahloio. 

lo treacăt spre uşă, Oiguţa făcu un semn de complicitate 
lui Mircea. Cyrano o urmă afară. Gramotonul ciota înainte. Dä- 
nuţ valsa cu Tonel. 

La o parte de veselia celorlalţi, pentru întăia oară în viaţa 
pă oaza simți singurătatea despulată a celor părăsiți și 
tradaţi. 

Li 


12 VIAŢA ROMINEASCĂ Si 

Care liceu, care clasă liceală, sau care societate omenească— 
tinind seamă cå orice grupare socială implică o pluralitate de 
persoane, deci de nusuri—nu-şi are Cyrano ul? 

Cu singura deosebire că la unele licee, cei care aa an nas 
mai avintat—în sus, sau în j»s—sint poreciiţi popular „nâsosul“, 
„năsolA“, „năsoacă“, „nazone”, „cartoată* sau „alifantu'*,—pe 
chă vreme la alte licee sint porecliţi mal literar „Cyrano”. 

Clasa şaptea modernă a Liceului Lazăr, poreclise pe Dorel 
Delu, Cyrano, încă din clasa patra. Celace arată, pedeoparte, 
că nasul lvi Dorel lẹ arătase cu precocitate vocaţiunea de nas, 
din ultima clasă a cursului interior,—și pedealtă pate, că între 
colegi! lui Dorel „Cyrano de Bergerac“ avea o popularitate care 
dâinuia de trei ani, 

Dorel Delu suporta spiritul şi porecla şi nasul: numa! spiritual. 
Aroganţa proeminenjei faciale—decind luase lâmurită cunoştinţă 
despre ea: în oglindă şi'a poreclă —nu determinase cum se Intimplă 
de cele mai multe ori, o alterare a psihologiei purtătorului acelui 
nas, la senzul arogsnţel—celace ar fi inse nnat vasalitate—sau la 
senzul acrirel—celace ər fi insemnat vanitate. 

Dorei Deiu se născuse roz, blond şi zimbitor, şi cu anii, a- 
ceste trel însuşiri nu dispăruseră ci evoluaseră simpatic, Părul 
devenise ceva mail ceruşiu. t nul ceva mai sanghin, şi zimbetul 
mult mal conștient Dar ochi erau albaştri ca al pruncilor serafici, 
aşa că zimbetul spiritual al buzelo* niciodată nu pueati—nici nu 
putea fi socotit — râută. ios, din pricina och lor permanenţi şi albaştri. 

Dorel Delu era agrelat — cum se spune în socletaie— de toată 
lumea : şi de colegi, şi de prierinele surorilor sale, şi de părinţii 
săi, y compris ascendenți şi colaterali! acestora, şi de profesori, 
şi chiar de trecătorii de pe stradă. Ştia să danseze orice dans; 
ştia să cinte şansone'e şi să se acompanieze singur la plan; ştia 
să fluere opere, operete şi arii de tot felul; ştia să cirpească 
ciorapi, să insaile rochii, să fab'ice cravate din resturi dezafectate ; 
știa să combine şiote între ele, şi cu tenurile cele mai re barbative ; 
ştia să presim'ă apa'iţia și dispariţia modelor ; ştia să calce—nu 
numai pantalonii bărbâreşii—dar şi minicele tunicilor şi bluzele, 
şi dedalienele guleraşe feminine, și rochiile plisate; ştia să facă 
„bezele”, torturi, nougat şi caramele de şocolată ; ştia să impru- 
mute pe colegi şi să aibă dis-reţia rară de-a uita aceasta; ştia 
să deciine şi să conjige la latina, să raţioneze la matematici, să 
fugă dela şcoală—avind absente numat motivate—cind gheaţa 
Ci;migiului era propice flirtului, căci şiia şi să patineze fară să 
cadă, şi să fiirteze fără să se indrâgostească, ŞI era pe deasopra 
aşa de serviabii, incit nu era „conoştinţă” pe care să nu o fi ta- 
datorat. 

Această universalitate de însuşiri a lul Dorel Drio, in- 
dreptäteşte o a doua poreclă, dată de Dănuţ: „La Bazarul Univer- 
sal”, poreclă care nu prinsese, deoarece era lungă şi pretindea să 
definească un complex, pe cită vreme porecla » Cyrano“ era scurtă 


LA MEDELENI 13 


şi definea un nas, Celace e suficient pentru o poreclă şcolară şi 
chiar pentru una homerică. 

Abia o cunoscuse pe Olguţa şi o şi servise. II fabricase o 
ermetică şi cochetă cagulă, ca să nu ghicească Tonel şi Mircea 
că Bruno del Bahlulo Far-Nente e sora lui Dânoţ; accelerase 
pm procedeu ingenios uscarea rochiei și a bluzel—de care 

lguţa avea nevoe pentru masa dela cucoana Catinca,—şi acum 
t le calca în spălătorie, cu o îndeminare care o înmârmurise pe 
Şarl, soţia lui loşca. 

— No asta boer noghi zârekI—exclamă Şari, bâtindu-şi 
coapsele e quatoriale. : 

— Grabeş'e-te, Cyrano, că-ţi aduce cinci hectare de rochie 
ta calcat !—bufni Oiguţa. 


A dona apariţie în salon a mascatului fu urmată de prezen- 
tările de rigoare făcute de Cyrano, cu acompaniament de gramofon. 

— Bruno dei Babiulo Far-Niente; Don Jaan de Tontonel, 
Seigneur des Cinema et d'aut'es llevx fins; Hardimuth-lași, 
Seigneur des premlers prix moldo-valaque. Fiţi discreţi, vă rog. 
Ambasadorul Dei Bihluio ţine sa petreacă |! nito, 

Dân t schimbă acul gramofonului, dezlănţuind acelaşi „Dună- 
re-albastră“ răguşită ca după chef. Gramofonul era luat cu Impru- 
mut dela Nae care dela o vreme, simțind că nu-şi mai epatează 
rudele, venite să-l viziteze In Pitar-Moşu tocmai din Făgâdâu, 
cu repertoriul biling al lui Coco, cumpărase un gramoton dela 
„Feder”, plătindu-l în rate. Repertoriul gramofonul. i era alcătuit 
din producţii vocale, Nae aprecia orh+stra numai atunci cind o 
vedea la berărie. In schimb, o voce care nu esă dlutr'o gură ci 
dimr'o plinie „e ceval", 

— Sá-mi dai, domnule negustor, unu” care să zbirnle geamurile 
cind îşi dă drumu”, 

magazinul Feder il servise pe Nae cu Carusso, servindu-şi 
şi interesele comerciale. Totodată, psiholog, vinaâtorul plasase 
şi producţiile lal „lulian“, 

Singura placa urhesrrală din colecţia lu! Nae era „Die S höne 
Blaue Donnau“. Nae ascultase melodia la be'âria „Carpaţi“ unde și 
lua haiba duminicaă cu o ţinută de magistrat pensionar. 
meloman dela masa vecină, se exprimase, cu dantele de bere ln 
jurul buzelur: 

— Asta-i Dunărea albastră. . 

Şi tredonase melod'a, nostalgic și falş, dopă ce orhestra 
îmcetase, st'ingind o alună ame'icană in degete, ca un suvenir, 

Nae fusese impresionat. Donà e-alb-st à luase loc în cula 
de car'on, între Carus:o şi Ilolan $ asifel singurul vals al balului 
dat în cinstea lui Babluio Par-Niente, era languroasa Dunăre- 
albastră, 

Tonel dacsa co Dânuj, el fiind „c-cavalerul”, Dânuţ, „d-dama“; 
Oiguţa cu Dorel, alternind rolurile, Mircea nu ştia să dameze, 


sq VIATA ROMINBASCĂ 


Dispreţuia dansul paiere, fără să fi dansat vreodată, fără să 
b t în romane. 
” a one fe mia fusese ene Patru părechi de picioare 
lunecau pe lucial blond al parchetului, 
Nu-i inchipuiau daasatorii că Mircea le întiera pasiunea şi 
tinereasca insufleţire, cu versurile lui Baudelaire: 


„Je hais le mouvement qui déplace les lignes ; 
Et Jamals je ne pleure"... 


Celace era inexact, căci trebula să facă o violentă storţare 
ca a stăpinească lacrimile. 

au şapte fară un sfert. 

Inima lui Mircea se opri la şapte fără un sfert: Olguţa se 
inclinase in faţa lul, pofiiadu-l la vals. Tonel se repezi în aju- 
totul lui Mircea 

— M-m-mă, cum Mi zice? 

' — Del Babhlulo, Signor Tontonellno. 

— M-m-mă, c-c-că spiritual mai eşti! C-c-ce ai, mă c-c-cu 
Mircea ? E-e-el e băiat s-s-seriosi 

Dar spre surprinderea lul Tonel, Mircea se lăsă răpit. 

Acul gramofonulai depăşise circonvoluțiunile muzicale, intrind 
in cele periferice, hrişciitor, hurultor, orăcăltor, 

— Invirte, Tonel !—protestară dansatorii. 

— Acal, acul! 

— Val! Urechile! 

— D-d-dansaţi, mă, c-c-că vă cîntă Tonel! 

ŞI iarăşi, pe melodia Dunării-albastre, împroviză: 


„Dansaţi bðoli, nu vă lasaţi 
Dunărea merge la Galaţi"... 


„în timp ce aşeza acul la începutul plăcii. Incepu să învir- 
tească manivela. Cu un fel de lehamite bleagă, valsul se opinti 
şi renăscu pe măsură ce Tonel invirtea, 

— U-u-unde-s, mă ? $ 

Mascatul şi cu Mircea dispăruseră. Tonel se repezi la uşă, 
Era închisă cu chela. 

— M m-mi o făcu m-m-mascatul ? 


— Nu mai poti—răsufiă Oiguţa läsindu-se lotr'un fotoliu 

din pri lui Herr Direktor. 
scoase cagula, descoperindu-şi obrajii aprinşi. Işi desfäcu 

tunica la git. r EAREN 

— Deschide ferestrele, 

— Düden. 

— Oigoţa, 

— Olguța, repetă sapus Mircea, deschizind ferestrele. 


LA MEDELENI 15 


„Dacă mă intreabă de ce-am întirziat, ce-am să răspund“ ?... 

— Lasă uşa deschisă. 

— Aat Oaie Olaeta unta: De 

— goța-Olguța-Ol cee de ceremonlos, 
m-m-mă Mircea ? C-c-ce ae via 

Mircea redeschise uşa Se roşise. Minţise. Vroise să 'nchidă 
uşa ca să râmie singar cu Olguţa. Şi-i era aşa de frică să rămie 
singur cu ea, incit rămase la uşă, neladrăznind s'o privească. 

Tolănită în fotoliu, picior peste piclor, cu braţele spinzurind 
în lături, Oiguţa H privea leneș. Insuflejirea dansului îl aprinsese 
focuri bengale în ochi şi pe obraji. 

— Lite ceasuri ? 

— apte, —răspunse Mircea fără să se uite la ceas, 


— unde ştii ? Ai intui timpului ? 
Metaforel... . Pe PP RATEI 100. sm 


— Acuşi plecăm la „şosea“, 
` Tăcură, 

Atent, trupul Oliguţei urmărea valsul din salon. 

Desperat, Mircea simţea că fiecare secundă il înşurubează 
mal adinc într'o tăcere umilitoare, nâtingă. 

Olguaţa se ridică aşeziadu-şi din nou cagula, 

— l-al dat cartea ? 

— Nu. d 

— Dece? 

— „Am ultat. 

— Ai uitat-o acasă? 

— Nu, E sus,—ingină dezolat Mircea. 

— Deşteaptă-te romine din somnul cel de moarte.. De ce 
nu vrei să dansezi? 

— . Nu mi place. Nu. Nu ştiu... Ştiu eul 

— Te rog să i dai Infanta. Vii cu noi la „Şosea“? 


Oiguţa întră în salon, Mircea urcă scările, lăsind in urmă 
Dunărea albastră în care nici na se putea ineca macar, 

— Ulgoţa,.. 
Danuţ se opri prea tirziu. Tonel care tocmai incepuse valsul, 
auzind numele, examină Incruntat mina revelatoare a mascatului, 
ca pe-o fițuică veniră din senin: farsă ori fiţui:a ? 

— B-bine, må! D-d-daţi-o dracului de treaba! C-c-ce nu-mi 
spune-ți, mă, c-c-că-i d-damăl 

De-afară se auzea claxonul unul automobil oprit la poartă. 

— M-m-ml-o facură-ţi, mă ? 

Olguţa=şi sfişie cagula, descoperindu-se. 

— Imi pare bine, Tomi. 

— P-p-pardon! P-p-prezintă-mă, c-c-camarade,— se adresă 
el lui a r pete ridea în unison cu ceilalji. 

e.» ră- mea, 


16____________ VIATA ROMINEASCĂ 


— P- rol? 

— Sayfada mea, Topel, —î asigură Olguţa, cu degetul 
cei mare ridicat. 

— D-d d-domnlşoară, m-m-mă prezint cu onoare, A-a-a-a... 

— Ce A? Tonel sadea—pro'estară Dănuţ și Cyrano. 

— „A-antoa |-tidriceanu, D-d-daţi-o dracului, ma! S-s-sin- 
teţi mojici! 

— Imcintată, Antonel, nu te ulta la el. 

— Mircea te-a recunoscut ?—o întrebă Dănuţ, şterginda-gi 
ochii. 

— Dacă Tonel nu m'a recunoscot, cine putea să mă recu- 
noască | Haidem la Hardtmath 

—— Unde-a dispâru: ? 

— | -Invaţă, mă, p-p-pe mine! E-c-el lavaţă, da’ Tonet 
mal P reaal joacă | 

— Tiălască Tonel? 

— Vivat Tonei! Ural . 

Porniră În goană, grâbiţi de claxonul automobilalui lui Herr 
Direktor, venit să-i la la „Şosea“. 

— E-e-e deşteaptă, m-mă, s-s-soră-ta, declară Tonel ciu- 
pindu-şi musteaţa. Da” nici Tonel nu-i p-p-prosti 

Graţie viteze! O'guţei, cind cellalţi sostră sus, Oiguţa şi 
făcuse cunoştinţă cu Mircea. ŞI graţie unel simple stringeri de 
mină și a unui zimb't care-l facea complici, sufletul lui Mircea 
basculase din regiunile pluvioase in cele solare, cu alte bărâi de 
inimă şi alte reverii. 

— Dan, inchipueşte-ţi că „Au jardin de VPinfante“ era la 
mine "n taşcă, 

— El 

Ochi! lui Dănuţ zimbiră. 

— Semn bun! Az' plouă ca bucurii! Gata, Olguţa ? 

Să ile duduiră, Odaile erau aureolate de cob 

Cinc! liceeni se instalará gâlzgioşi in automobilul albastra 
cu caroserie prelungă şi cauciucuri albe. Kulek fu expulzat, Dă- 
muţ, In haine albe, fară pălărie, treca la volan. 

— VII lingă mine, Olguţa? 

— Nu, Eu stau la umbra nasului eroic. Nu te superi, Cyrano? 

— Vai de mine! Prea onorat! Numal să nu-l întunec pe 
Tonel ! 

— L-l-lasă, mă, spiritele! 

Incălecind speteaza, Tonel trecu lingă Dănuţ. Se Instală 
strimb cu cotul rezemat de spetează, în atirudi ea labirţată a celor 
Care stau În loje gratuite. 

Olguţa, cu şapca trasă pe ochi, se ghemul în fand, între 
Dorel şi Mircea. i 

ia hobhotul de ris general, patra chipie se aplecară omagial 
în faţa celor trei fete dela geamul casel vecine. Mal cutezâtoare, 


LA MEDELENI 17 


Olgoța-şi permise gestul unel bezele cu trei degete: à la Tonel 
— D-d-daţi-o dracului, ma! P-p-pardon, domnişoară | 


Glasuri tinereşti, cu unul prea sopan între ele, inloculră 
semnalul claxonului cu un refren ad-hoc: 


— Ton-ion... Ton-ton... Ton ton.. 

lar Toneh imperturbabil, cu o superbă voce de bariton ti 
acoperi, reluind silabele : 

— Ton=ton... Ton-ton,.. Ton ton . 

— Auzi, domnule | Elevi de liceu 17... Se duce țara de ripăl— 


comen'ă un pieton serios şi nâucit, apari dispari corului 
impertinent din automobilul burii de ee i 


Scăpat din pumnul lui Satan pe cimitire şi privelişti mute, 
miezul nopiii cădea fără de mister şi de metz. a ee Bu- 
cureşiiului de vară, în care nopțile siot ca o umbrela ciuruită des- 
chisă E mar masă mizere congestionat, 

rnilau orhes'rele, iwau 'araturile, ca ril b 
friguri și fosforescențe, J gea omite 

ŞI singurele stele remarcate în această darnică noapte, erau 
„Stelele“ grâd'nelor de vară, cinematografelor şi teatrelor, de oa- 
rece „Observatorul astronomic“, dia pricina Duminicei, nu func- 


In nopțile de vară, principalii acumulatori lirici al Capitalei 
sint Cişmigiul şi Şoseaua prelungiră până la Baneasa, după 
dispoziție sau punga. 

Cişmigiul absoarbe lirismul pedestru în iarba sa nopțială ; $o- 
seaua—cu sau fâ'ă parfum de tel—absoarbe revârsarea onctu- 
oasă a automobilelor cu faruri indiscrete pentra alții decit cel 
dinlâuntru, a muscallor—eunuci cu hamori al haremului cu roți 
de cauciuc—și a tuturor vehiculelor în stare sa ofere un trap, ua 
coş şi dosul tutelar al birjar Iui, amorul:i care p'are nevoe de 
corâbil nici Uytheră, spre a se imbarca exuberant. 

Intr'un cuvint, din pricina anotimpului, nopţii și Duminicel, 
vehic. iele B icurestiului se duceau la Şosea sau veneau de acolo, 
reducindu-se Aşa ca cele disponibile pentu cursele intern», erau 
erai ko Puținele care mergeau la pas, sibode, se duceau la 


Bijarii erau blazaţi ca în timpul ploilor torențiale. 
— Liber, bija: 5e e pe 


Hel; birjar ! Liber ? 
ā-āl 


18 VIATA ROMIMEASCA 


In trăsura care-l ducea agale —somnoroasă din biciu pănă ‘n 
te.—Dânoţ stringea pumnii, exasperat, 
o Era aci ca viteza. paralizată a lasomniilor. Birjarul moţăla 
pe capră, surd la orice îndemn, Call poticneau în armoale cuca- 
birjarului, 
pe: La întretăerea Căll ar a SRTR Dănuţ sări din 
trăsură, plāti birjarului o lvă la vale, 

a Ape Aer bd De ce nu-l așteptase ? Singele-l tre- 
mara In timple. Vrasăzică-l minţise, vrasăzică-l minţea... Ferici- 
rea delicată ca o căsuţă japoneză, a ultimelor zile, era—aşa cum 
nu îndrăznise să se teamâ—clădită pe pămint plin de cutremure, 
nesigur?, trecătoare... 

De ce nu-l așteptase? De ce nu-l așteptase? 

O văzuse cind se întorceau dela Băneasa. Antomobilul Iu- 
neca lin. Tonel cinta cu patos o romanţă l'alizneascâ— „Una tur- 
tiva lagrima..*“—pentru „c-c-cncerirea“ Oiguţel, desigur; Dorel 
imta acompaniamentul ţimbalului. Mircea tacea. Oiguţa era la 
volan, fără șapcă; Dânaţ, alătari de ea, o invaţa să condacă, 

Adina venea într'un muscal,—miză la trăsura amplă —puerilă 
şi! serioasă, ca o şcolăriță deghizată in „doamnă“; roșul amur- 
gului îi flumina obrajii ca o bucurie, și ochii ei erau mari, măriţi 
şi plini parcă de comori inocente ca al copiilor cind privesc ja- 
rul pe care se coc castanele,. 

Il zărise, Și spaima ei de-o clipă îl zvicnea și-acum în int- 
mă, ca o altă inimă. Vrasăzică se temuse, văziadu-l, minţise, îl 
inşelase. Nu-l așteptase la ea acasă, cum o rugase în scrisoarea 
trimisă cu Gheorghiţă. Nu-l așteptase aşa cum îl făgădulse ea 
singură cind se despârțisera în zori. 

li nimizise tot: bucuria de a ride cu Oiguţa şi camarazii 
să! ; bicuria mesel cu atmosferă de vacanță la țară, dela coana 
Catinca ; mindria de-a fi tlnăr în tovărăşia Olguţei, şi de-a fi 
fratele ei, după o despărțire de un an... 

Zádarnic lup'ase împotriva pindului rău, Zâdarni: băuse. Ca 
o lampă care a filat o clipă numal Intro odae albă, minciuna A- 
dinei. făţărnicia Adinei, ti minjise amănunţit tot sufletul, toate a- 
mintirile, toate bucuriile, lăsind subţiri ninsori de funingine. „De 
ce o lubesc? De ce o iubesc?“ 

Ar îl vrut s'o urască, 

Da. O ura cu intreaga revoltă a bucuriilor ucise de ea, O 
ura fiindcă era făţarnică, O vra fiindcă era frumoasă, adorabilă 
cu aerul el de copii zâpăcit de soare şi de fluturi, şi trupul el 
minlatural, ingrozitor de feminin... Trupul el alb, dur şi dulce, ca 
sinil, şoldurile şi pulpele atit de f-lurit rotunde că dezmilerdările 
ameţeau.., ca şi amintirile..; o ura fi'ndcă nu putea s'o urască 
nu putea, cită vreme m'avea la capătul braţelor decit aceleaşi 


care o dezmierdaseră, şi la capătul urii aceiaşi inimă umedă de 
amintirea sărutărilor el. 


LA -MEDELENI 19 
Pi a 


„ Intră gifiind tă, 
E Baarlo g pe poar Bitu cu pumnul in fereas- 
ll aştepta! Ha! Acam îl aştepta! 
lotră şi | se umplu pieptul de amar, văzind-o îmbrăcată ca 


rochia, care-i plăcea lui—rochia : 
tie a cu care era Imbrăcată la şosea; 


— Ce-i, Dănuţ? 
Vorbea incet. Era tristă, ostenită, abătută, 
lar minea | i 
rauri să te văd. 

uă în braţe, o nanchi, 

$iniadu-! se uree quee a TON 

- ~ primit scrisoarea mea ? 
— Er a 
— A! cetit-o? 
— „Da, 
-=> M'al aşteptat ? 

Da 


pet: tresări, cu faja suptă și fruntea brazdată. 
— Adina 

li era silă să-l spue: „Minţi“, 

— Nu spui nimic, Adina ? 

— Ce vrei să spun ? 

— Minciuni. 


Capul Adinel se aplecă, indoit de lacrimi. Îşi ridică din 
Bou capul. Buzele tresăreau, dar ochii se impotriveau locruntaţi 
lacrimilor. 

— Adina, de ce nu m'ai așteptat? 

— Te-am așteptat,—repetă ea, ostenind silabă cu silabă. 

Dânuţ îşi sculură capul 

— Adina, uitâ-te la mine, 

II privi limpede și trist. 

— Te-am asteptat, Dânuţ. N'ai venit. După acela m'am im- 
Drăcat pentru tine.. Aşa... Aşa im! trebue... Am vrat să-ţi fac 
o plăcere... Di. Aja îmi trebue... Aneta mi-a adus o trăsură... 

rue Zd pnta, uşor, sirii respirarā. 

A gi m a acasă. . 4 
ai lea e m am scoborit în colţ, am tri- 

Vorb le ei se risipeau cu ritm de lacrimi, 

ap „Te-am aşteptat, Aşa imi trebue. Nu eral acasă, Da... 
ŞI m'am dus singară, fără nimeni, da, singură... Cind ne-am in- 
tilnit... 10, tu eral mai vesel decit mine... 

— Adevărat, Adina ? 

"Adina plingea cu fruntea aplecată pe umăral lui Dănuţ. 
— Atuuci de ce nu mi-a dat nimeni biletul ? 


20 VIAŢA ROMINEASCĂ 

„A II e -VIAȚA ROMINBA CO 
Pt „Tu e sangrar 

e Me aa Eo te-am aşteptat! —suspină Adina cu pumati 


iroaele d lacrimi. 
i — Cal a dat birjarul biletul ? 


implare, 
l, obrajii, genunchii, braţele, la int 
ca hear are, rai toată durerea a roca poat 
de: hohotele plinstilui întețit pe măsură ce De grin pct 
iolau mai dese, mai umile. Vru s'o sărute. i dicin 
din braţele lui trecu pe te de lingă fereastră. 

— Adina, lartă-mă, na... APR e" S 

ingenunchiase logā ea. Adina întoarse capul sp = 
Dănuţ ii aplech fruntea pe genunchii ei. Se ferl de el, mutt 
scaunul mal încolo. ui 

— bună, Adina? Ce ai cu mine 

Se e aia die x ei cu un zimbet răutăcios şi nârile crispate. 

— Unde-al fost? = 

-~ ? La şosea. Nu ştii? Ce-i, Adina 

— piesa fost ?—stărui glasul ei inăsprit de plins. 

— Cu cine ?,.. Cu nişte camarazi. 

— ?1 i- 

-— red Cu nişte camarazi; Tonel, Dorel... Ce te intere 


f, Da, sigur! Tonel, Dorel, lonel, Săndel, Aurel.. ŞI ee 
4 inventez ! 

% “Danut zimbi mirat şi amuzat. 

— Dac'aşa-i cheamă, Adina! 

— Daânuţ, spune-mi drept-drept.. 

— Drept ţi-am spus! 

— Dănuţ! 

li apucă minile cu fragila ei putere. 

— Danuj, nu-m! spui drept. Jură-te pe dragostea noastră... 


— Jur.. 

— b no juri |—sări Adina, cu obrajil aprinşi. Nu-i adevărat. 
Să nu ai N'ai arg um (i 

— Adina, ce-i cop as 

— Copilărie |... Eu am ochi buni. N'am nevoe de ceasuri 
ca să disting o fată deghizată, de un bălat adevărat l... Rizi? 

Dănuţ ridea cu hohote, 

— Nu! Asta-l delicios |... Serlos ? 


Plepial Adinei se zbătea. Furla şi lacrimile se învălmăşean 
în ochii, obrajii şi buzele el. 

Dar ră ea oprind vorbele care năvăleau rizind. O 
privea şi tâcea, cu ochii lluminaţi de o bacorie în care triamiau 
toate amărăciuniie şi tot zbuciumul de pâna atunci. 


LA MEDELENI 21 


Vrasăzică de asta tresărise Adina cînd Ii intiinise la Șonea! 
Vrasăzică şi Adina se temea.. ŞI ea.. Nul 

cipriot grans ae leii j 

Vrasăzică-l iubea g era chinuită fiindcă-l iubea. 

Cu fiecare batae de inimă, alte întineriri se revărsau în el, 
Respira. Era întăia clipă cind simţea că ţine fa miuile lul ceva 
din sufletul Adinei, tot sufletul el.. 

Era geloasă | Deodată, dragostea el devenise străvezie. îi 
vedea sufletul ca ondularea unei ape limpezi. 

Geluasă | | 

Icoana vie a cuvintului gelozie il părea ma! frumoasă deett 
a dragostei enigmatice, —mai odihnitoare, mai darnică. 

Privind-o. trecu ia sufletul ei, se prefacu într'o Adină pe 
care o ştia—de astă dată, da, o ştia—suleri cu ea, şi fericirea 
suferinței ei îl făcu să-i dezmierde mina. Adina se zmunti, 

— Nu-mi spui nimic, Dânuţ? 

Zimbi cu o cochrtărie feminină ; un zimbet nelămurit: de 
bucurie 2 de milă ? ironic? duios ? crud ?.. 

mer pa safletul ei incordat în jurul lul, fără să-l poată pä- 


Trufia de-a fi enigmatic, opac, tăcut, ascuns, chinuitor, 
neînduplecat... Trofia de-a fi ca o femee, in faţa unei femei ge- 
joase pe care o iubeşti şi din pricina căreia al suferit... 

ȘI ce secret copilărosi Ce glumă ascundea tăcerea lui! Dar 
Adina nu ştia. ŞI era a lui... Şi ce bine-i înţelegea suferința, 
curiozitatea sfişietoare a indoelii, mai chinuitoare decit durerea, 
mai felurită, mai ascațită, mai deasă, mal lute. 

ȘI el știa! Nu era nici-un mister în el, nici-o pr ry nimic, 
nimic, decit dragostea lui pentru Adina. ŞI ea suferea | Sa îi ştiut L. 

Ar fi vrut să aibă puterea să tacă. S4 plece fără să-l spue 
gimic, să simtă sufletul ei prins de el, urmindu-l pretutindeni, ca 
o mantie a trufiei lui. Și să-l adore din patul lui, suferința şi 
zbuciomul... 

Dar Adina piingea... H sărută lacrimile, ochii, obrajii. Se 
amulse proud era ivl. 

— te. 


— „fata deghizată ? 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DD — 
pune. Spune. Nu mă chinul, Dănuţ, spune. | 

pică cu miaile, îl invâluia ca ochii, era lingă e ara 
trigurile singelul şi cu bătăile inimii şi cu suflarea buzelor, 
partumal cald al tropul.i şi-al părului... 

— Dănuț! Spone cine era ? 

— Sora mea Oiguţa. 

— Nu? 


zi Da. 

o ănuţ ! 

Cu le e. pie. îşi scutura capul, clipind. 

— Drept, parea, K 

— Tu n'al vâzat 

de git cu aprigă potere,—fără să-l sărute. 

i Danii Acuma văd |... Vai! Ce prosstă-s! Dar bre 

aşa de frumoasă... ŞI vol toţi păreaţi îndrăgostiţi de ca... 
dul... 

gară W irora din. nou, Îşi trecu minile peste ochi. Zimbi. 

— Sgur. Samănă cu tine. Vai, Dănuţ, ce bine-mi pare că-i 
sora ta! E aşa de frumoasă! Mi-a fost frică. E sora ta; sigur, 
e sora ta. Are nişte ochi! S'a nitat la mine..., ea nu ştie? 


— Nu, 

Se sărutară lung, odihnindu-se în sărotarea lor. 

= roastă s!.. 

prăzi Dânuţ o privea atent, cu o uşoară neliniște; avea 
impresia că se refăceau tăcerile din ea. 

La ce te gindești, Adina ? 

— La tine, Dânaţ, Ce proastă am fost... Sigur, dacă na era 
sora ta, al fl mirosita străin... a străină, —şopti rizind Adina. 

Se scutură. 

— Dânuj, şi de ce s'a imbracat băețeşte ? 

— Aşa, ca să ridem. 

— E vcselä ? 

— Foarte. 

— Dânuţ, dar băiatul din spatele vostru cine era ? 

— Care? lonel, Dorel, Săndel, Costachel ? 

— Da! Acuma rizi de minel... Cel din dreapta, Dănuţ, lingă 
cel cu musteţi, 

— Mircea... on camarad, 

— Ce cap frumos are... Ca de fată... Te-ai supărat, Dănuţ? 

— Nu. Dar să vorbim de noi, Adina. Lasă-i pe er Îj 
Vine vacanţa. Ne despărţim acuşi, Adina... 

O strinse cu desnădejde, sărutindu-l ochii, gura... 

— Dănuţ! - se zmulse ea cu respiraţia tâlată. ' 

— Ma pme Adina? 

— Prostule 


Zimbea. larăşi era enigmatică şi larăşi presimțea temerile, 


işi alungă sufletul care se a s 
— Adina, ştii cam găsit cartea ta? Ştii: „Au jardin de 


LA MEDELENI 23 


— Unde era ? 

— O laase...; o rătăcisem,,. 

Ocolise numele lui Mircea. 

-— Dim e tirzial 

— El şi 

— Tu te scoli dimineaţă, Dănuţ.. Pleci? 
Zimbea, 


- Cum spul tu? 


— Eu... eu... 
Ochii el verzi stărniră lung asupra ochilor lui, ŞI cu un cald 
fior, trupul lul Dânuţ simţi trupul Adinei, 


Sufletel Il aştepta afară, la poarta casel, 


ko 


„Numai felinarul din ogradă lumina, dar atit de galben şi 
de recules, tocit lumina sa părea culoarea unul frunziş de toamnă; 
salcte pâlind in ogiindirea unel ape vinete, 

Și'n odala lui Mircea era Iniuneric. Nici luminarea lecturilor 
de miez de noapte, nu ardea. Caci veghea lvl Mircea nu era 
deasupra filelor, ci deasupra sufletului, şi intunericul te-adună 
mai mult decit ori şice carte şi ori șice lamină. 

Era în pat, în cămeşă de noapte, cu brațele în jurul ge- 
nunchilor, Suridea cu genele plecaie ca acele capete de macenic, 
subt care arde-o candelă în loc de trup. 

In sufletul lui Mircea era ca o mirare care prefăcea con» 
turul sufletului şi al gindurilor. O mirare... 


Inaintea primăverii trece-un vint. Trece un vint pe străzi, 
printre case, magazii, biserici, printre oameni preocupaţi care se 
duc la treburile jor de toate zilele, intr'o zi ca toate zilele, 

ȘI deodată un trecăior—tinăr sau bâtrin, femee sau fată 
ridică ochii, ascultă, priveşte, respiră... Ce s'a întîmplat ? A inflo- 
rit o zare? Au ris mălinii undeva, înainte de vreme? Aa respirat 
violetle intro pădure ? A zburat un loger nevăzut din ceruri și 
s'a dus lar înapoi, cu parfum de toporaşi în aripi ?... 

Cine ştie 1.. 

Nu s'a intimplat nimic.. Cine știe l... 

A trecut un vint, Inaintea primăverii, printr'un oraş, 

ȘI capetele trecătorilor se ridică. Ceral pare că a venit. Un 
trecător zimbeşte altula, fară să-l cunoască, Fiecare ar vrea să 
facă semne de bunăvenire cuiva... Nu-i nimeni, E o mirare ; o- 
râşul e altul, oamenii sint alţii. Undeva un glas incepe să cinte. 

o mirare pretutindeni pe urma unni vint care-a fluturat soare, 
perdele, plete, suflete... 


ú Oiguţa... numele pur şi luminos ca aburul buzelor copilăreşti 
ger. 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Do ———— UNREAL ———— 
te. 
eschise ochii. Auzi tic-tacul ceasului de pe măsuţa de noap 

Vâzu pier păreţii, lumina fel'narului. Se simţi a E pre 
într'o casă prin care trecuse Oiguţa. Cind închidea ochit simţea 
marea mirare, minunarea dinlăuntru, sufletul lul nou şi ară K 
lemnul unel icoane pe care-ar fi înflorit rozele zugrăvite. Cin 
deschidea ochii işi aducea aminte că iubea pe cineva dinafara 
sufletului său... pe Oigoţa.. dar lar Inches ochii, “stringindu-şi 

tul în braţe, căci dragostea era in el. 
m Noptea Ana fară clipe, fără ore, fără hotare. 

Cea din'âitu gaz a ea lui. 

In-ăia Insomale a fericirii. 

lubea |! Se inrimplase în el ceva numit de oameni i-bire... 
lubeau şi alţi oameni?., Mirare | Parcă nu-i venea să creadă... 

Se sculă din pat, Se duse la geam. Noaptea era in ogradă, 
în grădină, pe minile lui întinse. Felinarul ardea, hulub'! dormeau, 
florile se scuturau sau înflorea. Toate erau ca Întotdeauna... 

Dar Oiguţa trecuse prin odala lul.. Uneori simţ-a ca o a- 
tingere pe inimă. lubea. Simţea atita bunătate ln el că ar fi fost 
in stare să imbrâţişeze piatra din ogradă pe care palpita un 
fluture de noapte. : 

„Ii vedea min'le mici —cind îşi aducea aminte il venea să 
zimbească—vii, autoritare, Mai ales degetul arâtător. Niciodată 


nu văzuse mini mai expresive. Mini inguste, degete lungi, sprintene, 


cu unghiile» tăiate scart, nefácute. Mini brune, uscate, cu inchectura 
brațului subilre ca o brățară de copil. 

Acum işi aducea aminte: văzuse odată pe stradă un cal 
arăbesc, Strada era plină de oameni ademeniţi de primăvară, Calul 
venea la pas câlărit de cineva. Il urmârise. Era negru ca diamantele 
negre ; lumina vibra în el ca gerul. O fantezie nesecată Il felurea 
pasul. Fiecare pas era altul, merea altul. Cop'ta abea atingea 
pâmintul— vigoare şi delicateţă —tresălia, zbura scurt şi iar cădea, 
sărind iară. Trupul avea ondulări de apă voinică, şi curba gitulul, 
o: graţioasă trufie. 

[l privise multă vreme, pănă ce-i pierduse. II păruse năluca 
unul ritm din Iliada. După aceia privise mulţimea de pe stradă 
şi deodată, pentru întâia oară, Îşi dădu sama că oamenii mergeau 
urit. Chiar trupurile tinere, mergeau greolu, afectat, constrins, rO- 
bite de imbrăcăminte, de incâlțăminte. de modă sau de profesie, 
Fiecare trup purta pecetea unet vasali Aţi. Trist l.. 

Minile Oiguţei,.. Văzindu-le, privindu-le trăind, înțelese că 
minile nu-s făcute numai pentru scopuri utilitare, ci că-s fru- 
moase in sine. ŞI doar nu făceau gesturi poetice! Nu. Erau ne- 
astimpărate, combative fără de lene, fără de somn, familiare, 
spontane. Le privise la masă cum minuiau cuțitul, furculiţa, in- 
tovărăşind vorbele, glumele, ripostele 


Alături de minile Olgu minile celorlalţi ý 
pite, fără de supleță, i mia ENANS 


Pietele Olguțel... 


LA MEDELENI 25 


Zimbetul Olguţei ~ 
Sutle'ul se umplea treptat. 


Astfel albinele aduc primăvara în faguri, culegind-o cintind 
din floarea zarzărilor, din a plervicilor, din a tellor, din a salcimilor,,. 


- * =. -. . + . . . . . . . e . . . . Li . > . . Li 
Prin întuneric, se aşezase pe scaunul dela bluron. Şi era 
solemnă meditəța aceasta la biuroul pe care lucra deobicelu, 


aplecat pe o Carte sau pe un cact,—acum cind era aplecat a- 
supra întunericului. 


Multă vreme nu te auzi decit cadenţa unel respiraţii, 
Apriase luminarea. 


5 Iunie 1914 


„Mă jur pe dragosiea mea, mă jur inaintea su- 
Hlelului meu inlreg şi clar, că dacă înlr'o zi volu 
simii că sin! în rinrul tuturor onmenilor, la fet 
cu ei accepiiad şi propăvăduind minciunile lor— 
şi irăgind loloase de pe urmn acestei voluntare 
sau involuntare sclavii, —di-prejuind sulleiul meu 
din scraslă noaple, sau lronizindu-l; 

tăgădulnd că Iubirea este singura justificare 
a vieți, ullimpul ei scop, singura şi suprema ei 
irumuselă, 

mă jur pe dragosiea mea, care În această 
noaple mi-a adus deplină lumină, 25 mă sinucid. 
ŞI dacă îmi! volu călca Jurămintul, dacă voiu fi 
sli! de netrebnic incit să nesocolesc acesi stint 
l: gămiut luat aţă de mine însumi, să ştiu bine 
că sufletul mi-e rupt în două, şi că meril să 
lrăesc înninle în rindul tuturora, la fel cu toji, 
flindcă odată cu Jurăminlui acesta, pe care l-aşi 
rupe și l-ași calca, ml-aşi rupe pi aripele și zborul. 


Mircea Balmuş* 


Cu fața gravă de tinereţă şi severitate, respiră adinc. 
ŞI în trofia pură, în trufia din:ăiu a iubirii, sufletul izbucni 


şi se aplecă aprins asupra viitorului, ca un curcubeu cu arc deplin 
deasupra mări. 


. 
+ -. 


In Pitar-Mogu 20, somnul intrase prin toate odăile, felurit ca 
un bal costumat. 

In apartamentul de jos dormeau Herr Direktor şi domnal 
Deleanu, ca două bărci visiite de băratle inimii prin furtuna 
cărților de joc. Dame, valeţi, rigi, ași, trefle, cupe,—se înâlţau, 
cădeau, se roteau, strimbindu-se, ricanind, gesticulind, cind negre, 
cind roșii, cînd mari, cind mici, cind în trombe de abataj, cind 
în buboane de bac.. ȘI uneori, buzele arse de fumul ţigărilor 
împlurau „carte“, dela somnul care dădea halucinanta bancă. 


26 MATA ROMINEASEA ooo o 


in aripa servitorilor somnul era nazal, horäitor, ca un energic 


einer It de un somn ciudat 
le cuștel, Coco tresărea, stăpln a 
cu [Emi pir pa somnul unor retogiaţi de varii naționali- 
taţi şi categorii sociale, culcaţi deavalma într'un azil de noapte. 
Căci In Coco erau mai multe safieie—sonore fireşte—ca nişte 
plăci de gramofon căpătate în tribula lunile vieţii lui de pasăre tropi- 
cală, ajunsă în mîinile lui Nae, care o ciştigase la loterie după ce 
muriseră ultimii stăpîni ai lui Coco, nişte boeri munteni. 


rtamentul de sus, Dănuţ dormea în odala musafirllor ; 

E cedase Olgațel. Dormea, atent, parcă, intins pe-o 

coastă, în atitudinea unul om trintit cu urechea la pămint ascul- 

tind zvonurile depărtate. Dormea cum alții îşi aduc aminte. 

Somnul îl chinuia ca o memorie mai vastă decit celalaltă, în care 

amintirile aveau relieful zilelor de arsiţă şi mister de umbră opacă. 
Uneori zimbea cu fugare tresăriri de buze,—cul ?,.. 


Pe uşa etacului dinspre „hall“, Olguţa prinsese următo- 
rul anunţ: 


Pentru Oheorghiţă. 


Gheorghiţă, să mergi binişor mine dimineață, 
că-i bucluc dacă te aul! Scoale bolinele din 
icloare şi! fă treaba în coljua!. Dacă ţipă domnul 
se pe-aloră, lu fil deşiepi: la o cană cu apă 
I v rsă-l-o în cap de pe lera-ă. N'ei grijă! 
er Nae are să creadă că plouă. El nu-i 
destept ca line! s 

Şi cum s'o scula slëpinu-läu, cintě-i mereu : 
„ghinişor, că doarme dudula Olgula“. 


Pe uşa dinspre odaia de bale, alt anunţ: 


„Melalorel, eu din copilărie am năravul să 
dorm tirziu diminealn, lar lu al năravul să te 
speli cu scandal „caşicum teel bale cu apa 
ca să mă exprim în maniera ta. Şi aici, ghini- 
onul a vrut ca năravul tāu să lie despăriii de 
năratul meu, numa! prinir'o uşă 

ŞI ce? Fii băiai de treabă și nu te mal spăla. 

„F-l-lii m-m-mișio, Deleanu! 


Olguja* 
In etacul lui Dănuţ, într'o dezordine crincenă, ca faţa ne- 


a, inod S ara in pijamava bâeţască, dar cu pumali stringi, 


(Sfir şitul părții tatäia) 


£ 


Ionel Teodoreanu 


— ———— 


Logica economiei 


In ultimul timp, s'a vorbit de o „mentalitate economică”, 
Există, dar, o logică a faptelor de economie, cu legi şi particu- 
laritaji proprii, pe care ar fi poate interesant să le precizăm. 

Bineînţeles, pasagiile unde — economişti şi sociologi — ne 
vorbesc de o asemenea gindire specitic-economică, sint puţine, şi 
pline de acel „esstism“ inerent plonlezilor de regiuni neexplorate. 
Ch despre literatura propriu-zis logică,—ea e pur şi simplu mută 
în această privinţă, şi este chiar problematic dacă, Intr'un Tratat 
de Logică, am putea găsi cuvinte ca „economic“ sau „avuţie* 
măcar pronunţate. 

Totaşi, avem o indicație, bună cel puţin ca punct de ple- 
care. Există un fenomen comun Logicei şi Economiei. Este Va- 
loarea, care ocupă cite un capitol important în ambele aceste 
discipline. Bineinţeles, nu ştim precis în ce anume valoarea eco- 
nomică se deosebeşie de celelalte valori. Economiștii nu se o- 
cupă de aceste celelalte valori, iar filozofii nu se ocupă de nicl-una 
in parte. Dar ştim, empiric și intuitiv, că particularitatea valorii 
economice e caracterul ei pecuniar, că avuția prin excelenţă e 
banul, fenomenul cel mai rebefat al vieţii economice. Dela et 
putem cere deci primele suggestii. Ori, moneda nio reprezen= 
tăm—com zic economişiii—ca pe un „semn de putere de cum- 
părare* ca pe simbolul reprezentătiv al unei puteri speciale, al 
putinței de a „face comande“, de a obliga, eficace, pe ceilalţi să 
me dea și să ne creadă. Emblemă de putere, insignă de credit— 
aproape am zice: „simbol de credință“—caracterul cel mai im- 
preslonant al monede! este vasta sa facultate de simbol. 

Să plecăm deci dela această ultimă idee, şi, cu ea, să iu- 
ventariem faptele. 


28 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DD e, OR, 


De jarisdicţia cărui principia logic ţine raportul de simbo- 
? 


Desigur, el este altceva decit unul de cauzalitate, şi chiar decit 
unul de finalitate, deşi putem să ne reprezentăm simbolul ca pe 
un mijloc menit să inlesnească înţelegerea lucrului simbolizat. 
Deci, prin aceasta, am asignat un scop simbolismului, celace-l 
desigur foarte legitim, dar ceiace nu însamnă de loc că simbo- 
lism şi finalitate sint unul și acelaşi lucru. Putem perfect gîndi 
finalist un raport de simbolizare, după cum putem gîndi cauzal 
unul de finalitate (cum fac sociologii) sau simbolist unul de fi- 
nalitate (cum fac poeţii) sau cauzal unu! de simbolizare (cum fac 
esteticiani') sau finalist unul de cauzalitate (cum fac pedagogii). 
Celace nu Iimpedecă aceste trel noţiuni să rămină perfect 
distincte. 

In fond, găsim în tratatele de logică o indicație prețioasă 
şi sigură: toate tac în privinţa simbolismului. E semn că acesta e 
altceva decit lucrurile de care se ocupă Logica obişnuită. Și atunci, 
dacă lotr'adevâr există divorţ intre logic şi simbolic,—este nor- 
mal să căutăm alurea, şi cu deosebire în sistemele de gindire 
care tocmal par a fi negarea tuturor principiilor logice. lată-ne 
deci ajunşi la porţile societăţilor primitive, unde filozoful Levy 
Bruhl descoperea o mentalitate străină şi antipodică rațiunii 
omului civilizat. 

In satietul omului „sălbatec“—spune Levy Brubl—domneşte 
cea mai deplină confuzie: partea poate fi egală cu totul, totul 
poa'e încăpea în parte, un lucru poate fi În acelaşi timp el în“uși 
şi altceva, aici şi acolo, într'un loc şi alurea, acum şi altădată; 
într'un cnvint, sălbatecil ignoră principiile logice fundamentale 
ale identităţii și contradicției; la el „total participă la toate“ 
(celace l-a şi hotărit pe Levy Bruhi să dea nomele de „lege a 
participaţiei” acestei reguli—singura—care mal aduce puţină 
ordine în suprema confuzie a minţii primitive) 

Decit.—poate că nu era nevoe să se meargă tocmai la 
aborigenii Australiel centrale pentru a se afla asemenea stări su- 
fieteşti O analiză cit de superficială a noțiunii de simbol ne 
descoperă un mecanism identic aceluia descris de Levy Br.hi. Și 
poate chiar că simbolismul nu-l decit celialt nume al „me . 
tăţi! participaţiei“. 

Intr'adevăr, înţelegem prin simbol un obiect exterior, care 
reprezintă o infinitate de alte obiecte, care au fost şi poate nu 
mal sint, sau care n'au fost dar poate vor fi, care stau unele 
alci, altele cine știe unde.. Intr'un cuvint particviaritatea cea mai 
evidentă a simbollsmolui este de a fi totodată ceva, şi altceva 


—tocmal, deci trăsătura pe care Levy-Hruhl o descoperea în 
mentalitatea primitivă. 


lizare 


LOGICA ECONOMIEI 29 


in loc de a vedea ca filozotal francez — în simbolism 
ò abatere dela logică și o deconcertantă derezonare, scuzabilă 
numai atunci, acolo, şi intrucit raţiunea nu apăruse Incă, este 
mult mai simplo să vedem într'insul altceva decit logică raţională. 
Poate că simbolismul este o altă metodă de cunoaştere, paralelă 
cu cea conceptuală ? Aceasta-i pârerea aproape a tuiuror poe= 
jlor, pictorilor şi In genere a artiştilor contemporani, ŞI aceasta 
trebue, desigur, să fi fost și să fie încă opinia cetăţenilor din 
comunităţile descrise de Levy B'uhl.. 

De altfel, se poate uşor vedea În ce consistă deosebirea 
dintre logică şi simbolism, Logica—atit cea rațională cit și cea 
afecilvă—este esențialmente o comparare, calitauivă şi cantitativă, 
a cuprinsulul noţiunilor diverse; un fel de geometrie conceptuală, 
un arpentaj min'al, o parcelare şi o mâsurare a diverselor con- 
ţinuturi noţionale. 

in schimb simbolismul, — nu-i nimic din toate acestea. Compa- 
rare, măsură:oare, idemiticare, stabilire de deosebiri, categoriile 
de calitate şi de cantitate, îl sint desăvirșit stiălae. 

Cind un obiect este perceput ca simbol, nu ne trece deloc 
pria gind să-i contruntăm conţinatul său logic cu acel al ideii pe 
care o simbolizează, Ne mulțumim a constata că între simbol şi 
lucrul simbolizat există un raport oarecare, care nu e nici unul 
de parte la tot, nici de tot la parte, care nu-i nici asemânare, 
nici deombire, ci o corespondenţă indetinisabilă, şi care de cele 
mai multe ori reclamă chiar a nu fi detinita. Căci adesea o a- 
semenea chirurgie ucide, pur şi simpiu, puterea de simbol. Este 
cazul evident în poezie, unde e aproape interzis a se scotoci prea 
tare paralelismul detaliat dintre simbol şi lucru simbolicat. Ana- 
iza logică imprăştie suggestia acela în acelaşi timp totala ş fbag- 
mențară a simbolului. ȘI aceasta are loc nu numai ln dumeniul 
artel; repi obişnuită ia toate reprezentārile politice şi reli- 
pioase. Cine nu ştie că este oarecum o impietate a se discuta 
prea precis şi prea „raţionalisi* natura lucrurilor ce slujesc drept 
simbolari bisericilor, tronului sau chlar guvetoelor re-ublicane ? 
Legalitatta, ca şi sanctitatea, nu se lasă a fi analizate logic a- 
tunzi cind au apacat a se cristaliza durab'! într'un simbol exterior, 

Simbolul nu-l o pa te dintr'un tot. E pur şi simplu altceva. 
El lese dia logica curentă a identităţii, ṣii sirăin de principiile 
e! fundamentale ; nici nu le aplică, nic! nu lecalcă;: le igno'tază. 
Obişnuiui a ne exprima în Jimbajal logicei, întimpinăm dificul- 
táji serioase cind vrem să explicam ce este un simbol, ŞI dacă 
ge incâpâţinâm a-! aplica priocipiile iden'hășii şi inegalităţi dintre 
tot şi parte, — vedem cum construcția noastră pede piciorul 
ca realitatea şi s invirteş'e In vint Un exemplu. pelul este 
simbol de pat m. După logica taotahi el este o fracțiune 
de sentiment naţonal, Ar urma deci că două drapele să repre- 
ainte o cantitate dubiă, iar zece una decupiă de lubire de ţară. 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Totuşi —rezoltat deconcertant—o înmulțire a numărului de stea- 
girt nu sporeşte cu nimic cantitatea de patriotism din societatea 
in chestie, după cum o mie de cruci nu reprezintă mal multă 
sanctitate decit una singară, nici o sută de copil după o pinză 
de Murillo o creştere a talentului autorului sau a patriotismului 
artistic al regatului spahio!. ŞI exemplele pot fi ușor multiplicate : 
un magistrat bucureștean nu reprezintă tribunalul Ilfov, ci toată 
dreptatea rominească, pe care larăşi toată, o reprezintă oricare 
alt judecător în parte ; deputatul de Seine et Oise nu reprezintă, 
juridiceşte un departament ci întreaga „naţiune legală“ franceză, 
etc., etc. 

i Logica jnridică—la fel cu cea estetică, religioasă şi morală— 
gravheazá in jure! ideii fundamentale de reprezentare, şi de 
semn reprezentativ, adică de simbolizare abs insigne exterioare: 
oameni, vorbe, lucruri. lastirşit simbolurile—şi este particolari- 
tatea lor cea mai Importantă—nu-s multiplicabile cu ele înșile. 
Spre deosebire de logică -atit de cea rațională cit şi de acela 
af: ctivă—simbolarile sint străine de noţiunea de cantitate şi de 
calitate. Corespondenţa între cel doi membri al raportului nu-i 
nici parţială, nici totală, ci vagă, misterioasă, suggestivă şi im- 
precisă, și totuşi excepţional de palpabilă, de vreme ce simbolul 
e mai presus de toate un lucru ce cade subt simţuri. 

[Il vom detini deci prin caracterele sale negative, in opo- 
ziţie cu faptele sufleteşti care intră sobt jurisdicția principiului 
identităţii ; şi vom ajunge a spune că simbolul este, în primul 
rind, un obiect care, acumulat cu alte obiecte identice, rămine 
perfect acelaşi, cantitativ şi calitativ. 


.". 


Acum putem, însfirşit, să definim logica economiei, Ea o- 
cupă on loc bine determinat, la granița dintre logica propria 
zisă și logica simbolistă. 

Făra îndoială, în lumea bogăției se face o largă întrebulin- 
tare de simboluri: Avuţiile sînt adevărate modele ale acelei in- 
carnaţii a puterii, a creditului, contiențel,—în obiecte exterioare. 
Ştim din cercetă'ile etnografilo:, că primele lucruri care au de- 
venit „bunuri economice“ au fost medicamentele—reale sau fic- 
tive, puţin importă—și, prin analogie cu ele, alimentele, Ori,— 
amindouă aceste articole reprezintă sânăratea, viața; şi o repre- 
zintă nu numai ca o cauză efectul, sau ca un mijloc scopul, ci 
mal larg, mai vag şi mai vast; nu o reprezintă numa! logic, ci 
mal ales simbolic. 

Dacă facem tnconjarol oricărei leţe economice vedem pe 
consumatori prefăcind progresiv mijloacele în. simboluri, Ciad 
cumpărăm pentru p'ima oară un articol, o facem dm motive lo= 

ice: pentrucă Il găsim convenient scopului pe care îl urmărim. 
ar, cu timpul—şi ades chiar de la a doua cumpă'ătură —alături 
de judecată, se strecoară obișnuința. Ea ne face să preferăm 
cutare articol cutărul aliula—deşi acest altul poate invoca ace- 


LOGICA ECONOMIEI gi 


leaşi utilităţi. Intre două märfori, de cele mal multe ori identice, 
şi pe care le ştim că sînt identice, preferăm. totuși pe acela ce 
poartă cutare marcă, pentra motivul că „aşa am apucat“, Ear- 
gumentul curent al cunpărătoralui. Uneori chiar ne vom servi 
de un articol pe care îl știm că e de calitate inferioară, numai 
pentru că „am apucat“ a ne famillariza cu dinsnl, ŞI nu-i vorba 
alci de vre-o asociaţie de idel plăcută. sau de proximitatea lo- 
cului de desfacere, consideraţii ce pot desigur exista, dar, cùm 
am văzut, la început, la prima compărătură. Pe urmă, însă e 
vorba numa! de inerția noastră, de acea familiarizare, care at- 
cătuește mediul natural propice genezei simbolurilor. 

Acel ce se ocupă cu reclama—altă importantă categorie 
psihică proprie econonilei—nu fac decit un fel de simbolicultară, 
—dacă se poate spune. Provoacă acea familiarizare a minţii 
noastre, şi o speculează fixind-o asupra marfii lăudate, care ca- 
pătă valoate de simbol. Ajunsă aici, ea a invins concorența 
mărfurilor similare, câci va potea opune puterea superioară alo- 
gicei simboliste, slabelor eforturi ale logicei propriu zise. 

: Intre omul care gindeşte realitatea şi cel care gindrşte eco- 

nonta este deci o importantă deosebire : unul priveşte obiectele 
ca identice, ceilalt operează, printre ele, o selecţiune. ŞI motivul 
acestei „pane“ în funcționarea principiului identităţii ţine de im- 

poenas foarte simplă că avoțhle nu-s decit pe jumătate rea- 
tăţi, cealaltă jumătate relevind insă de logica simbolistă. 

De bună samă, avuţiile sint simboluri. Economiștii înşişi le 
concep şi dezignează ca atare. Moneda e chiar definită exores: 
peer para Arenga de putere de cumpărare, Dett, a- 
vufta nu-i un simbol ca orice altul, căci are, în acultat 
de a se multiplica eficace. PA w 

ā icoane nu fac maf multă pletate decit una singură. 
Dar doi lel fac ma! multă avere decit unul şi mal puțină decit 
trei. Cămind o detiniţie obiectivă a economiei, aj'nsesem, într'o 
lucrare anterioară, să inchelem că avuţiile sint simbolari acumu- 
labile d: putere soclală. Prin aceasta, economia se găseşte si- 
tuată la conținele dintre logică şi simbolism. Econsmul gindeşte 
încă prin simboale, Dar prin simboale care deja încep să fie cantități, 

Desigur, Intre cifrele economiei şi canti'ăţile științei snbsista 
mai molt decit o deosebire. Numerele mone'a'e€, valutare, bancare, 
stavistice, financiare sint încă pline de simbolism. Valoare nomi- 
nală, valoare reală, vaioare intrinsecă, valoare fi duciară.—cu cite 
varietăţi nu se complică exprimarea canntăţilor în domeniol ava- 
tiei! ŞI cite elemente deconcertante nu se strecoară În teoria zisă 
„cantitativă“ a monedei. Firește. ambția el es'e să exprime in 
cantităţi, de martă ori de bani, oferite sau cerute, toate mişcările 
psihice ale opi. ici, Dar această traducere este deja o simbo- 
lizare, ŞI toată lumea şile cum a eşoat, pentru că a fost prea 


curat matematică, teoria erică bea 
a lui Karl Marx. pur nem a valorii-oră- de-muncă 


32 VIAŢA ROMINEASCĂ 


des- 
ican Carlile, studiind rele primitive, 
Er, E a netice moneda se face din substan SE N AN 
cea mal inutilă, dar apapap Ama mai tă ie pa- 
alese ca monedă sia! totdeau 
ala me Cant: juridică, religioasă, politică şi morală, servesc 
i al. 
mep! Itlame e ena ra ierarhia dintre membri se tavedo- 
rează — ca la militarii de astăzi — prio trese de Petal, zi A 
tunci tresele de metal vor fi alese drept emblemă mone 
Dacă gradul de noblejā se manifestă artagos pa port de ei 
i, pci scoicile şi cuverturile vor 3 
terial pre în ga Da in epoca. modernă aurul şi in cea pri 
rapitori pi fra kares sapaa parso g es paar o 
al = nainte, 4 
e y piaapggrat Haaki ai eminent de putere politică şi soclală ; iar 
dacă regimul sau acum declină, este cå alte simboluri politice şi 
- t intàetatea. | 
aia fe inu pici "le sint simboluri primat apa 
din si uri, şi incă din cele mai 4 e 
ne legena cele pe- care 'Caritle le numeşte suggestiv: „signs of 
Bail „ea | aici stă toată particularitatea bunurilor economice 
—aceste simboluri nu-s ca celelalte. Faptul că se pot acumula, 
aduna, înmulii, împuţioa; faptul câ pot alcătul cantităţi omogene 
acumulabile şi dezacumulabile; faptul că se pot perde şi achi- 
ziționa — toate acestea le depârtează de logica „simbolurilor pro- 
priu zise, şi le aproprie de AA i A „lucrurilor“ obiective, a a- 
Care se ocupă ş . Ă 
Cei (or „de, Careu dacă ni ve îngădue să porin Ara 
avuţiile sim ficțiuni pe drum de a deveni realități. n os =n 
simboluri—câci sint acumulublie—dar nici cantitați adevăra E 
căci păstrează incă un larg parfum de simbolism, şi nu eg harag 
bine inchise în principiul legile si „Inatătă ai-al oeeo pe 
le, i-tă, în chip evident, du | 
în dinte, „cama Met plastic prio distincţia : valor naturalle 
y e = preveni deosebirea dintre mentalitatea vnul economist 
şi aceia a unui moralist. Acesta din armă nu pretinde a ph 
în numele ştiinţei. Ca odinioară teologia, morala vrea să fa 
tiinţă o simplă slujtoare. 
isis Tia te cazi, ține i arate distincţia punctului său de vedere 
1 - 
aia title dimpotrivă, caută a se idenmiifica ştiinţei. Vor- 
beşte in numele ei, rivneşte la merodele el, Şi totuşi. spre dee 
bire de ş'iinţa, care presupune unanimitate cu privire la credinţa 
posiula'ele ei fundamentale,—economişii! via, dimpotrivă, fiecar 
cu minile pline de axiome personale. Nicăeri nu se găseşie o m 
luxuriantă cantitate de opinii deosebire şi ades contradictorii, ca 


LOGICA ECONOMIEI 33 
—————————— o. 


in Spang care, cu ostentație, pretinde a se face una cu ştiinţele 
pozitive 

Spre deosebire de dogmele religioase, de programele politice, 
de sistemele metafizice, de doctrinele morale, juridice, estetice sau 
pedagogice—doctrinele economice sint opinii multiple ce aspiră, 
fară a reuşi, la universalitatea pe naturale. 

Regăsim încă odată caracteru dualist şi mixt, al faptelor de 
economie, amestecul lor curios de realism şi simbolizare, Este 
Caracteristic contrastul dintre tonul, dintre stilul economiştilor şi 
conţinutul doctrinei lor. Pe deoparte, ele traduc, în chip curat- 
mis'ic, mişcări imponderabile de opinie: doctrina marxistă nu-i 
adevărată ; e numa! strălucitor de reprezentativă ; sofismele econo- 
miei burgheze nu-s toate sofisme ; dar toate sînt minunat de 
simbolice pentru ambianța în care sau născut şi pentru momentul 


sint exacte; sint numai suggestive. Pe de altă parte însă, aceste 
simboluri, economistul prennde a le traduce într'un limbaj care 


simbolurilor sale, economistul Imită—ca ostentaţie şi ades cu fe- 
rocitate— vorbirea întrebuințată în disciplinele raţionale, 


. 
b Li 

lotr'un tablou care ar cuprinde toate valorile omenești, gindi- 
rea economică ar ocupa exact locul dela mijloc. Ea este, oarecum, 
centrul geometric al Universului moral, răscrucea unde toate 
drumurile altora se intiinesc şi se tale. Fiecare familie de valori 
işi are particularitați proprii; nu însă atit de proprii facit cele 
economice să nu le a'bă şi ele. Acestea din armă se deosebesc 
de celelalte toate, tocmai prin acela că se asamănă cu toate... 

Imr'adevăr, lată cum s'ar putea clasifica valorile, după crite- 
tiul naturii lor logice 

Există trei feluri generale de a gindi : cel finalist, cel cauzal 
şi cel =imbolist; 

1) Toate valovile se pot exprima finalist, ca un raport de 
mijloc-scop. Chiar şi valorile-adevăr. Căci există ştiinţe exacte 
—cum e fiziologia—unde conceptul fundame ntal e acela de „funcție“, 
—succedanatul modern și depersonalizat al Hnalismulul amro- 
pomorfist de altădată, 


Finalismul e materia primă şi comună din care s'au plă- 
mădit toate valorile. 

2) Dar, în plus de finalism, wnele valori au afinitate pentru 
limbajul cauzal, Sînt valorile de ştiinţa valorile-adėvār, „realită- 
țile“.—şi numai ele Cac artei, mo alei, dreptalui, educaţiei, re- 
ligiri—i- repugna logica deierministă. În schimb, valorile de 
ştiinţă sint intraductibile prin simboluri. Caci dacă un adevăr 


3 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 

DATA ROMA ——— 

dică simbol, el 

ecare devine lozincă populară, a A 

mara Pier de a mal fi perceput ca o her ur uiiaţă ; 

peria simţi ca o invâţătură, ca un orama t ra a o 

erat one c fo Aer marte i aaa 
t în valor Æ, , 

load mem bine ca orah radicala incompatibihtate dintre 

litate şi simbolism. 

pp, ee Parea cum urale nu se pot exprima ear 

tot astfel arta, morala, dreptul, religia, poliiica di cer ni 
pot exprima cauzal. In schimb ele—şi numai e 

ritatea de a se încarna în simboluri. A te a 

4) Cum vedem, nici o valoare omenească nu ear aero per 
tustrele instrumentele logicei. . Ca excepția, însă, a cere sr 
conomice; Acestea tocmai retur ereo nad na ne, rată 

a finalist, cauza! şi sim . 

mame me de toate prin acela că se aseamănă ar acer lie 
lnwa sevâr : valoarea economică este esenţia ara ripper 

zentarea unei utilitați, adică a raportului de conven 
ua mijioc. : 
E arti mai sini dn pt i dor A e 

aloare socială vastă, 

para ee ppe dereio consistente, —devine din simplu mijloc, 
n S fenomenele Ae a în plus de mijloace şi sim- 

i, etind a fi şi cantități. £ 
a Saira Ain zi toţi, pentru exprimarea lor, limba af 
calitaţii. a determinismului mecanic şi depersonalizat, Le pa: a 
a privi faptele de econo nie ca pe nişte „mişcări de voor e : 
wa obligá să socotim, de pildă fenomenul cererii şi ofertei, fap 
tipic de opinie, ca pe o lege quasi fizică, ca pe un mecanism au- 

indiferent de opinie, 
ie bou simbolism şi cauzalitate, — valorile economice e- 
pulzează tot conţinutul logicelor posibile; şi limba avuţiei este an 
mal bogată în instrumente din cîte limbi există Este un = e 
sintezâ—sin'eză desigur cam hiotică şi nererminată—a minţii 0- 

i, s 
AS zonomia este, redusă la o scară mal mică, un fel de o 
pindă rezumativă a Universului celui mare. Filozoful peana 
Simmel a våzut bine ceasta, cind a comoarat lumea cea larg 
cu aceia mal strim'ă a aeconomiel, arătind că, la amindouă, or să 
potrivă, gâsi n reunite cele trel moduri de a fi: determinism, fi- 
nalism și <imbolism. Dar iată pasagiul: 

„Intocmai cun principiul divin d»pă ce a inzestrat aree 
sele elemente ale Universului cu forțe, s'a retras apol din lucrur 
lăsînd cîmp liber reacţiunilor reciproce dintre aceste forte, astfel 
inci: putem acuma spune că pu'erea divină a ales această laică 
independentă a lumilor pentrucă acest mijloc este încă cel mal 
eficace pentru a-şi atinge țelurile sale in lume,—tot aşa, în lu- 


LOGICA ECONOMIEI 35 
— 


mea avuției, imbrăcăm lucrurile necesare trebuinfelor noastre e- 
conomice cu o cantitate de simbol $ a cu calități ce le sint pro- 
pril, şapol le abandonăm mişcării de dute-vino a schimbului, le 

m să se supună unul mecanism obiectiv şi determinat de can- 
tităţi, le lăsăm a fi duse de reciprocitatea de acțiune a unor va- 
lori impersonale. Şi astfel, reuşim totuşi să obținem încă maxi- 
mum de realizare a scopulul final—scop care le fusese şi punc- 


tul de plecare: adică dorințele individaale ale oamenilor...“ 
(Philosophie des Geldes). 


.“. 


Dar oprim aici aceste citeva reflecţii asupra logicei econo- 
miei. N'am vrea să aducem în ele prea multă rigoare, căci su- 
biectul e alunecos şi neexplorat. Un lucru rămîne, cred, în afară 
de îndoială: este locul bine definit pe care gindirea economalui 
1 ocupă între simbolism şi judecată. ŞI, în toc deo concluzie, 
vom termina cu fapte. 

lată o sută de cruci. Din punct de vedere ştiinţific, avem 
de o sută de ori mai multe obiecte materiale decit dacă ar fi 
numai o singură cruce. Din punct de vedere simbolist, sanctita- 
tea e insă aceiași, că avem una sau o sută. lasfirşit, dia panct 

vedere economic, aceste cruci nu sint nici realităţi materiale, 
nici simboluri ideale. Sint... valori? Dar vorba nu e bună, căci 
mai slujeşte şi "n împrejurări foarte deosebite. Sint...; dar e su- 
ficient să știm că-s altceva decit două lucruri precise: simbolu- 
rile şi realitățile; că se deosebesc de realități tocmai pentra că 
prezintă o particularitate specifică simbolului, iar de simboluri 
tozma! pentrucă prezintă o particularitate specifică realităţilor.,. 
E o prezizie deocamdată suficientă; ne mulţumim deci cu a- 
ceastă definiţie negativă a mentalități! su? generis care se poate 
deja numi „logica economiei“, 


D. I. Suchianu 


Inserare 


Sintem cu toții vis, 

De 'nchid deodată ochii şi cobor 
Cu gindu-adinc în mine can abis 

In întunericul ce port neştiutor,| 

Mă simi deodată pulbere şi fum 

Şi nu mai sînt nimic din tot ce sînt, 
Şi mă desfac ca praful de pămint 
Invălmăşit de un virtej pe drum. 


De-adorm, atuncea visul s'a sfîrșit, 
lar eu sint mort pe cine ştie cit. 
Nici amintiri, nimica nu mai este, 
Şi nu mai sint măcar ca o poveste. 
In propria mea taină trupul mi-i 
Infăşurat ca'n panglici de mumii, 
Şi-i parcă-o umbră care a rămas 
Cind am făcut cel de pe urmă pas: 


i INSERARE 
———————————— 


Sintem cu toţii vis. Te uită-afară, 

E-o înserare palidă şi clară 

De început de iarnă timpuriu, 

La geam salcimu 'ntinde-un geam pustiu 
Pe cadrul alb prin care Lumea vine 

Ca să se uite singură la mine. 

Au fost odată frunze, flori şi soare, 
Sau, nu ştiu, poate-au fost o arătare.. 


Coboară sara calmă şi tăcută. 

E-un vis şi-acesta cum au fost o sută. 
Se 'nvirt în juru-mi ca la panoramă 
Decoruri multe pentru-aceiaşi dramă : 
Am plins, am suferit şi am luptat 

Prin visu-acesta care mi-a fost dat. 


Te uită-o oră singur tu, în stradă: 

Un cine trece fără să te vadă, 

Un om cu minile în buzunare 

Se duce grav spre nu ştiu ce chemare, 
Trec doi îndrăgostiți... o servitoare... 
Un domn... un altul... şi o cerşetoare.. 
O doamnă elegantă şi frumoasă 

Se duce peste drum şi intră 'n casă: 
Se-aprinde o lumină: (visul ei). 
Purtăm creațiuni de Dumnezei 

In ochii noştri care ard mereu, 


Se 'ntunecă afară : (visul meu). 


Demostene Botez 


Estetica poeziei simboliste 


In problema esteticei simboliste, greutatea de căpetenie este 
circumscrierea noțiunilor minulte. Trebue, astfel, să găsim, mai 
întălu sensul cit mai hotărit al cuvîntului simbolism şi, după a- 
ceia, cadrul de spaţiu şi timp literar la care trebue aplicat. Exis- 
tența poeziei simboliste nu trebue, dar, privită ca un fenomen de 
generaţie spontanee, asemănătoare şoarecilor lvi Van Helmonth, 
eşiţi peste noapte din cojile de nucă, Literatura simbolistă este 
unul din aspectele de firească evoluţie a scrisului şi, ca atare, işi 
are o obirşie, cauze determinante, o desfăşurare explicabilă şi o 
aşezare cu riguroase raporturi de cauzalitate în lanţul fenomene- 
lor literare, 

In Franţa, de pildă, apare pe la 1867, volumul lul Baude- 
laire „Les Fleurs du Mal“, precedat de o serie întreagă de tra- 
duceri din Edgar Pot. Literatura franceză plutea încă în plin 
romântism, Victor Hugo pusese lumea întreagă în imagini, şi pre- 
făcuse viaţa într'an vast spectacol de lumini şi de umbre, de a- 
dincimi şi de piscuri, în care imaginea binelui şi a răului, a fru- 
mosului și a uritului, a nobleței şi a ticăloşiei, clasate, cu toatele, 
după o fecundă concepţie verbală la modă, alterna ca fenomenul 
natural al zilei şi al nopţii pe un punct fix de la ecvator. Poezia 
unul Vigry, sau a unui Leconte de Lisle nu începuse încă să-şi 
crolască, in public, marile lor destine de mai tirziu şi de totdea- 
una, aşa că frumuseţea inițială a acestor descoperiri datorite miş- 
cări! romantice dela 1830, se ştirbea necontenit în rutina meca- 
nismului el automatic, Puținele sentimente efective, şi şi mai pu- 
ținele idei autentice ale romantismului literar se demonetizau, ast- 
fel, în precedee necontenit folosite, şi-şi pierdeau frăgezimea pănă 
la clișeu. Persista însă, tot mal fecund, ca o apă subterană dar 


pa a i d 


ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 39 
SEE OCR 99 


vie, principiul „eliberării enloj", Bruretidre, într'adevâr, găseşte 
în romantism on fector de „emancipare a eului“ şi arată că s'a 
ajuns la el pria întreita înrturire a Revoluției Franceze, a li- 
teraturilor Nordului, și a filozofiei germane“. ŞI precizează chiar 
că influența filozofiei germane însemnează „influența lui Kant 
şi aceia, poate, a lui Fichte care, tocmal în acești ani, înec- 
puse să se simtă în Franţa“. 

In cadrul acestor premise însă încape deplin aproape şi miş- 
carea simbolistă franceză, care, departe de a fi ọ negare a 'o- 
martismului, nu este decit continuarea lol în adincime, Cx iace mlg- 
carea franceză dela 1830 a adus in suprafață, cu aproape aceleaşi 
elemente artistice şi sutleteşti, afost înregit, trecînd prin Baude- 
laire, în adincime, de câtă mişcarea de mai ti'ziu, dela 180, 

Baudelaire a fost, de fapt un romantic; a fost insă ın fo- 
mantic întirziat, Théophile Gautier, in prefața volumului „Les 
Fleurs du Mal“ spune că „nimeni, chiar în timpurile mistice ale 
romantismului nu a avut mai mult decit Baudelaire, respect 
și drogoste față de maeștri“ dar că „temele lor genercase de 
poezie se șterseseră ca monedele care, circuitnd prea muit, îşi 
pierd relieful”. A avut astfel putinţa să-şi dea seama de celace 
inaintaşii săi aduseseră trecător, Indoelnic sau zădarnic, şi să a- 
dune, să selecţioneze, şi să asimileze intregul tezaur de diamant 
Curat din minereurile lor de cârbuni. Poezia Ini Baudelaire nu 
aduce, dar, decit foarte puţine elemente nouă, şi poate chiar nici 
unul, faţă de uriașul material al me „rari de pănă la apariţia 
lui, al lui Lamartine, Musset, Hago, Banville sau Gauthier. Nici 
vocabularul, nici felul de alcătuire al imaginilor, nici Ideologia ge- 
nerală, și nici materialul emotiv, nu alcâtuesc apanagiul lul exclu- 
siv, Vine insă cu o ținută mal sobră, izvorită din eltminarea me- 
todică, îndirjită, răutăcioasă aproape, a unel pârţi de vocabular, 
a unei uscături în alcătuirea imaginei, a unui balast de ideologie. 
Pe cînd cel dintălu aveau mişcarea frenetică a întăllor paşi fă- 
Ccuţi de on copil în clipa cînd a izbuti: să se mişte singer pe pl- 
cloare, Baudelaire avea mersul sigur şi cumpănit, echiibrat şi cu 
ținte limpede urmărite, al omului matur. Toţi, fireşte, fac, din 
punct de vedere fiziologic, acelaşi mişcare; unul insă o face cu 
o precizie imposibilă celor care abia o experimentează. Baude- 
laire câpăta asifel un aspect rezomativ, integral, de condensare, 
echivalent cu o adevărată reacțiune. Volumul lui ajungea să fie, 
Ìn sensul acesta, măsora eliminatorie de unitate în desfășurarea 
neselecționată a libertăţilor romantice ; il revenise astfel sarcina 
să arate, pe cale de ricoşeu, laturile de zădărnicie şi trecător en- 
toziasm din opera de pănă atunci a contem poranilor şi a prede- 
cesorilor săi imediaţi, prin condensarea într'o operă unică de sin- 
teză a aurului sufletesc şi intelectual, risipit cu mini infrigurate 
de mpe lirică, al unel intregi generații individualiste. 

gica lucrurilor a făcut, apol, ca din această operație de 
selecţionare, să iasă şi un proces de adiacire. De la această no- 


40_______________ VIAŢA ROMINEASCĂ) 


ne inainte Insă, Baudelaire devine un inovator, şi un revolu- 
e Arta subtilă şi diabolică a lui Edgar Pot, pe care el, cel 
dintălu, l-a făcat cunoscut in Europa, l-a dat de gîndi”, şi autorul 
„Florilor Răalui“, în fancţia lui de filtru al romantismului, şi-a 
dat seamă de adevărul temeinic al năzulnţilor povestitorului ame- 
rican că „totul, într'o nuvelă, ca întrun roman întrun sonet ca 
„Într'un poem să ducă la deznodămint și câ un bun outor are 
„încă, deta întâiul său rînd, în vedere, pe cel din urmă”. 

Preocuparea aceasta de compoziţie, în sensul limitării ex- 
presici la măsura importanţei ei, îşi are rostul ei hotărit aici. Al- 
fred de Vigny, bunăoară, vorbind despre sine, în jurnalul sâu, în 
legătură svbințeleasă cu contemporanii săi, spune: 

„Singura însușire pe care o cinstesc în mine, e nevoia 
„mea veşnică de organizare. Abia mi-a venit o idee, şi ti şi dau, 
„În aceiași clipă, Frias ei, compunerea ei, organizarea ei 

deplină“. 
p "ia altă parte apol a aceluiași jurnal vorbeşte despre com- 
poziţia după norme statuare, a unei poeme. 

Baudelaire, de asemenea, urmărea compoziţia, în sensul in- 
tegrării fiecărui amănunt al unei poezii în maximum de lumină 
favorabilă lui, cu o artă surprinzătoare. Era cea dintăiu şi cea 
mai gravă atingere care se aducea concepţiei romantice a poe- 
ziei. dela aceasta, în mijlocul infrigurării de inspiraţie nestinie- 
nită, împinsă până la beţie, a concepției dela 1830, însemnează, 
cel puţin la începutul el, o inovație plină de urmări. Suprafața 
devenea, astfel, adincime, Este un principiu aproape fizic de re- 
versibilitate. Adincimea, apol, trebue să devină, în chip automa- 
tic, cercetare, cercetare de sine, și Implicit diversitate şi liber- 
tate. Nu mal era însă libertatea romantică, Principlul el suferise 
un întreg proces de filtrare, de selecţionare, de interlorizare, şi-şi 
făurise şi temeinice aşezări intelectuale, 

Rémy de Gourmont, intr'adevăr, defineşte simbolismul ca pe 
o formulă liberatorie în artă: 

„Ori, spune el, dintre toate teoriile de artă care au fost, 
„În aceste din urmă zile, vînturate, una singură apare nouă, 
„simbolismul, care dezbrăcat de jicnitoarele sensuri date lui de 
„miopi, se traduce, în literatură, prin cuvintul Libertate, iar 
„Pentru cei mai violenți, prin cuvîntul Anarhie“. 

Baudelaire ajunsese, în cadrul poeziei romantice, la care nu 
adăogase decit doar o disciplină intelectuală şi sufletească nonă, 
în sensul de proprire, la această libertate, Scriitorii francezi de 
după el au mers mai departe, şi au tras concluzii nouă din a- 
ceastă poezie sobră, metalică, și cu înflorătoare ascuţişuri de a- 
dincime. Un Stéphane Mallarmé, un Arthur Rimbaud, un Tristan 

Corbitre, un Verlaine, au venit aproape Imediat să adaoge ma- 
terialul desăvirşirii personalităţii lor, la opera baudelairiană, şi să 
traducă În adevărate fapte de artă primele principii de intelec- 
per şi de utilizare a libertăţilor romantice, puse de Bau- 

(N 


ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 41 


donski, departe de a fi fost simbolist, in sensul riguros al cu- 


toare, pentru nevoile și posiblivăţile ei de dezvoltare de - 
cela, puncte de contact cu poezia simbolistă, rr ga din 
vremea dezvoltării lui la nol, s'a întemeiat, cum era şi firesc, pe 
o sensitilitate lăuntrică Supra-ascuţită, şi pe o largă mobilitate a 
intuițiilor sufleteşti şi a mijloacelor potrivite lor. Intelectualitatea 
proprie simbolismului se reazimă pe generalizarea, cu ajutorul Imagi- 
ilor, a detaliilor, privite succesiv ca de sine stătătoare. Macedonski 
lasă, dimpotrivă, ocolește imaginile succesive, cu ajutorul compa- 
rațiilor, pentra a creia, intro justă dozare, e drept, a sentimen- 
tutui i a idell, imaginea unică şi spectrală a poeziei sale. 

u este mai puţin adevărat însă că evoluţia lul literară co- 
incide, pe cale de paralelism inversat, cu începuturile poeziei 
noastre simboliste, şi că numele lui polarizează, caşi, intrun fel 
activitatea şi acţiunea lul, întălle noastre mad f de inoire a 
poeziei romineşti de după Eminescu, Influenţa acestui poet a fost 
întradevăr covirşitoare. Aproape douăzeci de ani după moartea 
lui, supremul titlu de glorie al unul scriitor romina era, nu origi- 
nalitatea lui proprie, ci afirmarea cît mai îndirjită şi mai indis- 
cutabilă a originii sale eminesciane. Un Vlahuţă, de pildă, şi-a 
început mizera lui viaţă literară subt aceste auspicii, și tot sobt 
ele a ținut să şi-o sfirşească. Macedonski, dintr'an motiv sau din- 
tr'altul, a rămas în afară de această atmosferă a vremii. Exis- 
aa na astfel vagi străluciri de independență 

, implicit, ne, primele x 
oral, i Independenta, p încercări de realizare per 
tiinim dar la inceputurile poeziei simboliste, atit in Fran 
cit şi la nol, un principiu de netormulată dar zguduitoare nea 
testare împotriva ambianţei cu tendinţi de osificare intelectuală 
şi de sensibilitate, a marilor fenomene literare în curs de desfă- 
şurare şi, apoi, ca un fapt succedaneu, incercarea de a substitui 
tere S pei. căutarea stilizată de sine, a autorului. Şrefan 
' » Care este punctol etichetat 
noastre simboliste, scria prin 1903: ad ice sli age 
„Dacă este vorba de decadent în înfelesul vulgar, fin să 
„declar că așa ceva nu am Jost niciodată Dacă însă se inje- 
niege are pap sai o cugetare mai subtilä, o psihologie mai a- 
» , o ma. c 
fost totdeauna" corectă, atunci astfel de decadent am 
uşor de văzut că, în atmosfera eminesciană de atunci 
cind formula admirabilă în minile lui, a lui Eminescu, depozita- 
rul ei natural, în minile imitatorilor ei şi falşilor ei preoţi, se de- 


42 VIAŢA ROMINEASCĂ 
tribut per- 
colora pănă ia cel mal calificat falş, cultul formei ca a pe 


sore adevărol psihologic, ca finalitate artistică, 
era per pi dird mai subtile, echivala cu o protestare, şi 


i il Acolo 

ania întiinim un fenomen oarecum similar. 
insă me cere ideii simboliste din Franţa se găseşte ri mac. 
uea cuvintului de romantism şi începe mai înainte, cu salar 
cu Tieck şi cu Schlegel, aşezaţi la început în umbra lui the, 


mai „poezie“ cu atit este z mai adevărat. „Poezia este realul 
“ declară autorul „Di 

Dao tiniti, de altfel, a romantismului german, este influența şi 
penetrația reciprocă dintre spiritul filozofic al vremi! şi dintre as- 
pirațille estetice ale scriitorilor. In acest timp Fichte publică „Teoria 
ştiinţei”. Ea eliberează „Eul de toate constringerile şi de toate 
piedicile legate de el, şi-i dă o putere ilimita'ă. Brunetitre sus- 
ține că influenţa aceasta „a filozofiei germane, înrfurirea lui 
Kant şi aceia poate mai ales a lui Fichte care. tocmai în a- 
ceşti din urmă anl, încerea să se simtă în Franța" s'a manl- 
festat încă pe vremea eroică a romantismului. Cu atit mal bine. 
Lucrul acesta e o dovadă mai molt a spiritului de continuitate 
dintre poezia romantică şi cea simbolistă. Dacă insă principlul e- 
liberării „Eului“ este, pentru romaniticii francezi, o normă, şi cite- 
odată numai o îndreptăţire, pentru cel germani constitue o dog- 
mă mistică, şi un punct de plecare. Atitudinea aceasta diferen- 
țiază cele două curente și uneşte simbolismul cu romantismul ger- 
man, pentru a-l despărţi de cel francez, y 

„Teoria ştiinţei“ însă, şi eliberarea „Eului“ prin ea, punea 
şi temeliile formulei celei nouă de artă. In locul conceptelor rațio- 
naliste se ridica un idealism lăuntric, un „Eu” cu credinţa lui in 
el. Fichte face o deosebire categorică între „Inţelegere”, facultate 
amorfă a spiritului, receptacol a celace este şi va fi hotărit de 
minte, şi între „Cunoştinţa“, facultate metafizică, supra-sensibilă 
şi supra-intelectuală, similară, oarecum, cu ceiace Bergson, as- 
tăzi, numeşte „Intuiţie“. In cadrul acestei deosebiri, Novalis, de 
pildă, cind vorbește de sentiment, înţelege o lumină superioară 
celei a minţii, capabilă să pătrundă adincurile noastre sufleteşti, 
şi să lămurească, în spiritul omenesc, cele mal tăinuite ascunzi- 
şuri ale „Eului“, Este vorba deci de un fel de izvor de cunoş- 
tință, al cărui fundament este metafizic, şi care tinde să dezvă- 
lue necunoscutul. Pentru romanticii francezi ideia de sentiment 
este, în esenţa ei, doar afectivă şi ex:lusiv formală. Poezia lor 
niciodată nu şi-a căutat o temelie filozofică. Lucrul acesta l-a 


ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 43 
ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 43 


făcut romantismul german, care s'a dezvoltat subt înrlurirea filo- 
zofiei idealiste germane, şi paralel cu ea. Din această pricină, 
cum am arătat -mai sus, echivalentul poeziei romantice germane 
trebue căutat, în poezia franceză, tocmai în generaţia simbolistă 
de pe la 1880. Atunci literatura franceză simte, în parte, nevola 
să-şi creeze o bază filozofică şi să ia contact cu idealismul fi- 
Er a O 

my ocrmont, care nu trebue niciodată neglijat de 
cite ori este vorba de poezia nouă franceză, detineşte add fdela 
de libertate din conținutul poeziei simboliste : 

„Dacă vrei să știi întructt simbolismul e o teorie de li- 
„bertate, cum acest cuvînt care pare strîmt şi precis, implică, 
„dimpotrivă, o absolută licență de idei și de forme, voiu invoea 
„precedentele definiţii ale idealismului, faţă de care simbolismul 
„nu este decit un succedaneu“, 

ŞI din aceste definiții desprindem : 

„Schopenhauer rezumă astfel principiile idealismului kan- 
„tian: «cel mai mare serviciu pe care Kant l-a făcut. este de- 
„Osebirea lui dintre fenomen și lucrul în sine, între ceiace pare 
„şi ceiace este. A arătat că între noi şi obiect este necontenit 
„inteligența şi că, prin urmare, nimic nu Pcate să fie cunoscut 
„de noi așa cum estea". 

Urmarea firească a acestel teorii este că, realitatea fiind e- 
sențial personală, în literatură, căutarea şi, deci, cultivarea şi e- 
xaltarea personalităţii proprii, alcătueşie dogma de căpetenie a 
scriitorului. Ideja aceasta se îndrepta, la romantici germani, Im- 
potriva raționalismului filozofic al lui Goethe, iar la simboliştii 
francezi impotriva pozitivismuloi literar al naturaliştilor, sau al 
parnasienilor, Lirismul contemporan, în înţelesul simbolismului 
francez şi al romantismului german, priveşte natura drept o stare 
de suflet, iar pe individul în stare să o perceapă drept on recep- 
tacol de imagini! şi de senzaţii pe care le proectează în afară prin 
intuiţii imediate. 

Avem aface, deci, cu un curent na atit literar cit filozofic 
şi estetic, care s'a plămădit în Germania, acum vre-o sută şi 
ceva de ani, şi care apoi, a pătruns încet-incei în Franţa, s'a a- 
daptat imprejurărilor de acolo, și, păstrindu-şi, cu toată această 
filtrare îndelungă la care a fost supas, toate caracterele lul fun- 
damentale, a ajuns la suprema lui inflorire cu actuala poezie sim- 
bolistă, Direcţia lul trăeşte în toate domeniile spiritului, şi poate 
fi urmărită în ştiinţele matematice cu Poincaré, şi în cele nato- 

rale cu Houssay, în filozofie și psihologie cu Boutroux şi cu 
Bergson. Villiers de Pisle Adam, în Meratură, nu este decit un 
discipol imediat al lui Fichte, iar Mallarmé a cunoscut şi asimi- 
lat întregul aparat cultural al romantismului filozofic german. 

Se poate dar defini, deocamdată, simbolismul drept o reac- 
fiune impotriva raționalismului german la început, şi a pozitivis- 
malui şi naturalismului francez apoi, desfăşurată sabt steagul i- 


44 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pc ÎI, ui, er e ai 


dealismului filozofic. Brunetiăre, în volumul al doilea din „Evola- 
ţia poeziei lirice ia Franţa“,capitolal asupra simbolismului, spune: 

„Sforțarea naturalismului nu va fi desigur perdută; dar 
„pentrucă a dat tot celace se putea cere de la ea, era bine să 
„Se arâte şi celace această doctrină avea tiranic şi strimt, 
„Simboliştii nu au făcut acest lucru fără succes, chiar dacă ei 
„l-au făcut fâră menajamente. Şi considerind totul, cred că 
„trebue să le fim recunoscători”. 

Scriitorul care trebue privit la noi drept, dacă nu intemee- 
torul, cel puţin semănătorul de posibilităţi viitoare, este, în a- 
ceastă privinţă, Eminescu. El rămine, în scrisul ruminesc, produ- 
sul cel mai antentic şi mal viu al idealismului filozofic german, 
Sensibilitatea lui, apoi lupta lui co limba, ideologia lul, cultul lui 
faţă de fiinţa sa literară, intuiţia lul mistică, sint caractere care, 
pe cit îl deosebesc de inaintaşii, de contemporanii şi, mai ales, 
de imitatorii lui, pe atit Il apropie de poezia simbolistă. Nu este 
vorba, fireşte, de o apropiere în sensul vulgar şi imitativ al cu- 
vintului. Eminescu a fost on iniţiator și, ca atare numai, se a- 
propie, tocmai prin diferenţiere, de scriitorii mai nol care au că- 
atat, şi caută, pe cont propriu, şi cu mijloace proprii, un ideal 
similar de realizare şi de artă. 

Am insistat în deajuns asupra rostului pe care idealismul 
filozofic l-a avut şi urmează să-l aibă în mişcarea poeziei sim- 
boliste. Cugetarea aceasta, la Eminescu, alcătueşte însăşi temelia 
personalităţii sale și, indiferent dacă concluziile lol despre om în 
raport cu semenii săi, cu femeia, cu natura, şi cu Dumnezeu, 
cele patru mari şi ireductibile izvoare de poezie, sint doar apro- 
ximativ kantlene, doar aproximativ  hegeliene, doar aproximativ 
schopenhaurlane, dromul pe care cintăreţul lui „Călin“ şi al „Ve- 
nereli şi Madonel“ a ajans să-şi creeze concepţia loi despre lume, 
rămine rigoros idealist; deosebirile dintre ei se reduc la o pro- 
blemă de dozaj, în mixtură, lar nu de procedeu sau de metodă, 
a aceloraşi elemente. Mai intervine apoi şi faptul că Eminesca, 
deşi un admirabil ginditor, no era şi un filozof. idealismul Iui fi- 
lozolic însă, ca parte integrantă şi covirşitoare în alcătuirea fi- 
infel sale intelectuale şi sufleteşti, il aşează hotăritor în situaţia 
de punct de plecare al poeziei noastre simboliste; toate deose- 
birile dintre aspectul poeziel lui acela al poeziei, de pildă, a 
unoj Bacovia, Arghezi sau lon Barbv, sint simple atribute per- 
sonale ale talentului său. Incidenţele dintre el și poezia simbolistă 
însă sint în tot cazul cu mult mal importante şi mai grele de 
urmări decit toate acele eventuale şi firești deosebiri cu putinţă 
de găsit. Concepţia lui despre lume, mai întălu, este adinc per- 
sonală, şi se Invirteşte, toată, imprejurul ideii! de relativitate a 
cunoaşterii omeneşti: Inceputul lui „Sărmanul Dionis“ de pildă, 
ar putea fi spicuit idee cu idee în Hegel sau în Fichte: 

„Cine știe dacă nu vede fiecare din oameni toate cele 
„întrun fei,—şi numai limba, numirea întrun fel a unui obiect, 


ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 45 


„ce unul îl vede așa, altul altfel, îl unește în în Limba 
pei Regue iepent trey aani diferit în fa arv. ilr preen 
mal rate pi minînd același, o aude într'un fel”. 
»Nu există nici timp, nici spațiu. Ele sint numai 
„fletul nostru Trecut şi viitor e în sufletul ame ca prea 
„întrun simbure de » și infinitul deasemeni, ca refles- 
res, bara înstelat într'un strop de rouă”, i 
asaglul acesta, căruia i s'ar putea a 
tele, caracteristic fondului eminescian de Pee pile rare i 
izvorăşte logic din idealismul filozofic. Se pot insă găsi, incepind 
cu cele mai de samă bucâţi ale lui, cu „Luceafărul“ bunăoară sau 
„Scrisoarea întăla*“ şi sfirşind cu altele mai puţin importante ca 
„Rugăciunea unui Dac“, apropiată de budismul schopenhauerian, 
mal pregoante apropieri ale acestul mare poet al nostru de fi- 

ozofia romantismului german. Sa trecem insă prin aceste u 
deschise fâră să le mai torțăm, şi să mergem mai departe. Em 
mescu se întiinește hotăritor, în această privință, cu unol dintre 
cel mai caracteristici şi mai de seamă scriitori francezi, cu un 
autemergător al poeziei simboliste, cu Villiers de Vise Adam, 
Similitudinea dintre ei merge până chiar şi la elementul bodist, 
cu origină schopenhaveriană, intrat, deopotrivă, în concepția anala 
şi a altula, Villiers de l'Isle Adam găseşte, ca şi Eminescu, că 
matura nu este decit o serie de imagini, şi că aceste imagini stat 
Incontrolabile, faţă cu esența lor primo'dială, de cătră om. 

, „Să vedem, prietine, spune unul din eroii lui Villiers de 
„Visle Adam din romanul său «Tribuliat Bonhomet», abuza-vel 
„Oare de drepturile de amfitrion până la a-mi insinua că a- 
„ceastă poria Pahăvară, i este materie 2 

s- e ve materie în această buturugă? răspunse el. 

n ei st pp figura cu minile în fața alei prana a 

gi Aaa i. care mi făcea râu. Vroia să fiumească ca 


„—Pretinzi că nu vezi 
Eee pe pia ezi materia, îi spusei cu uimire, și că 
„——Dar, însfirşit. este elementar, råspunse Lenoir, ca 7 
„şise prin a-şi f eşit din sărite din pricina acestui meu de ph ra 
re şi care mă privea pieziş Vad a!ribute de formă, de cü- 
„loare, de polaritate, de greutate, unite. Numesc lemn an oarecare 
ph i din aceste ca'ități. Dar ceiace susține aceste calități, 
s$ stanja, tnsfirşit pe care aceste atribute o acoperå cu våut 
„tOr, unde este ea? Intre cele două sprincene ale d tale, şi 
„Rici într'o altă porte. Vezi dar că materia În sine nu este 
An ma Pns i pitraede, nu se relevă, şi că substanța e e 
eiectuală, a i 
forma vectra p a căreia lume sensibilă nu este decit e 
uDlimem până şi coincidenţa relativă a expresiei În ti 
ce Villers de Hiele Adam găseşte că ' sabstanja se află fate 


pe = 


46 VIAŢA ROMINEASCĂ 


. > 

„cele două sprincerie ale o ce mata Dionis“ e de pă 
subt fruntea noastr . 
sa p Ees Wisen să inire in stăpinire de sine, să-şi w apa 
adevărul său, spune Hegel şi, în „Filozofia spiritului”, vol. I, a 
daogă: A d ființa 
nta nemuritoare nu este aceia care exclude pe 
iii ea şi o depășește. Şi ființa veşnică nu este nici ea 
„ființa care se află în afară de timp, ci este ființa care con- 
„ține timpul. şi înduntrul căreia timpul se scurge ca un mo- 
i. 

n paye porate pearid gura „Sirmanului Dionis“, va spune: 

„Şi sufletul nostru are veșnicie în sine- dar numai bucată 
„cu bucată. Inchipuește ți cd peo roată mișcată în loc s'ar aA 
un fir de colb. Acest fir va trece prin toate locurile prin 
scare va trece roata, învirtindu-se, dar numai în șir, pe cînd 
roata chiar în aceiasi clipă e în toate locurile cuprinse de ea”. 
: Eminescu, pe temeiul acestei metafizici, tot în „Sârmanul 

NR tea spune: 
na p visurile abaaire vom zidi castele, din cugetările 
„noastre vom adinci mări cu mii de undoiete oglinzi, din zi- 
„lele noastre veacuri de fericire şi amor“. 

u; 
-Cind plouă toate grînele cresc, cînd Dumnezeu vrea, 
„du pg Ser gîndesc Ingerii..." 
au, în stirat: - 
„Dică nu- lai (este vorba “ aaee n în tine, nu ée- 
entru tine, şi în zadar îl cauţi“. N 
pic mesi de A aia în poemul său dramatic „Axël“ va 
răspunde celor de mai sus cu rinduri ca grmātoarele, la intim- 
lare luate: 
x „A crede nu Însemnează oare a se prolecta pe sine în 
anaa 1o credinței sale, și a se realiza, în el, pe sine 
du ; 

„Fiecare din mişcările actualității tale mişcătoare, esle 
„proiectată de tine circular şi pentru deapururi”. 

Şi Eminesca şi Viihers de Isle Adam, de altfel, îşi înteme- 
iază opera lor pe principiile filozofiei idealiste. Eminescu scrie 
„Sarmanul Dionis pe temeiul că spaţiul și timpul sint un atribut 
personal, aflat, în toată adincimea şi iminderea lul în noi. per- 
manent, şi izbutește, astfel, să trâlască. cu eroul său, vremea ro- 
mantic concep stă a lul Alexandru cel Bun. „Cesara apoi nu este 
decit o minunată imagine, sau mul bine zis o serie de minunate 
imagini, strict personale, ale naturi! văzute cu cel mai diferenția- 
tor ochiu, Villiers de Pisle Adam îşi int-meiază aproape întreaga 
sa operă pe același concepţie idealistă despre lume, Dumnezeu, 
natură şi individ, 

De altă parte, a'mosfera înconjurătoare din vremea formă- 
rii şi apariţiei ui Eminescu era, În traducerea el rominească, şi 
păstrindu-şi proporţiile pănă la socotirea tutulor împrejurărilor 


=> 


ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 47 
———————— MAMBO a 
tocale, similară cu acela a dezvoltării romantismului francez, şi 
mai ales a maturității lui, Sint cercetate şi carent cunoscute, de 
alfel, lrgă'uriie acestei mişcări cu epoca noastră de renaştere de 
după 1548 și pănă la Eminescu. Acelaşi ideologie cu caracter 
fantezist, citeva uşoare formule în jurul omului, al popoarelor, 
un raţionalism indoelnic, şi apol haosul eliberării insului de obil- 
gaţia de a se căota şi de a se găsi, sporind»se, în lumina unei 
cugetări riguroase. Eminescu stringe şi el, ca Baudelaire in Franţa, 
țăndările sărite în toate părţile ale întăii bucurii de viaţă a con- 
timporanilor şi predecesorilor săi, ià tot ce găseşte bun în ele, le 
topeşte în cuptorul sufietalui său, le distilează la flacăra filozo- 
tiei idealiste germane, şi, alcătuind. din imaginile, din cuvintele, 
din noţiunile, sau din sentimentalitațea risipită a vremii, nol aso- 
claţii şi disociaţii de ide! şi de simţiminte, condensează, într'o po- 
ezie unică, riguroasă, masivă, odata cu primul protest impotriva 
atitudinei exterioare, exclusiv decorative şi fanteziste a vremii, 
şi o concepţie de artă nouă, scuturată de clopoţeii zădărniciei de 
până atunci, adinc personala şi individualistă in concepţia el fun- 
damentalá. Baudelaire, în Franţa, făcuse, in poezia romantică a- 
celaşi lucru, şi cu mijloace aproape similare de ideaţie şi de estetică, 

Cu aceasta ne aflăm in faţa aceluiaşi fenomen de reacțiune 
impotriva romantismului, la noi cu Eminescu, in Franţa cu 
delaire, lar în Germania cu Novalis, şi cu filozofia ideaiistă, ìm- 
potriva  raţionalismolui lui Goethe, Atit în Franţa cit şi la noi, 
urmează apol o epocă de infusiune a operei lui Baudelaire sau 
a lul Eminescu, care, la suprafaţă echivalează cu o scortă sub- 
verslune a lor. A fost vremea ciad sâminţa, astfel aruncată, a 
fost lăsată să rodească din umbră, iar roadele ei şi-au infipt 
toate râdâcinile necesare vieţii și dezvoltării ei viitoare. După 
1867, în Franţa, romantismul a incercat o diversiune, riguros or- 
, macese de altfel, cu parnasienismul şi cu naturalismul, lar la noi, 

actice; parazitară şi dăunătoare, cu eminescianismul. Toată seva 
grea de viață a poetului „Luceafârului“ a fost anemiată aproape 
două decenii de cătră imitatorii lui vajnici. Epoca aceasta este 
caracterizată printr'o literatură, ca să spunem aşa, decadentă. 
Ea se indeletaicea, subt felurite pretexte, cu exhibarea cotidiană 
a lucrurilor dospite de vreme, şi dădea spectacolul dureros al bă- 
trineţelor căzate in decrepitudine. Se storcea, astfel, ultima pi- 
câtură de sevă a unei formule desăvirşite de insâşi nobilul ei in- 
ventator, şi se transforma iniţiativa personală, dorinţa de noutate, 
avintul spre izbindă al originalității, în cligee de sentinţe medi- 
camentoase pentru o vulgară înţelepciune. 

Pe dedesubtul acestei stări de fapt însă, trecea, ca un suflu 
de vint proaspât şi rece, pe subt un strat de fol uscate, spiritul 
de renovare al operei baudelaireane, în Franţa, iar la no! emines- 
ciane, in ceiace el trebuia să fie, nu servilism, ci iniţiativă, nu a- 
gonie, ci fecundare. In Franţa apărea, aproape simultan cu „Les 
Fleurs da Mal", adică prin 1867, în „Revue des Lettres et des 


43 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Arts“, „Claire Lenoir" de Villiers de l'Isle Adam, şi apol o serie 
iotreagă de alte povestiri. Pe un fond cu desăvirşire hegelian, 
se frâmintau fiinţe desarticulate, solemne, sinistre. Halucinaţia era 
învâluită de o aleasă şi dulce tandreţă sufletească, Erau viziuni 
calde, fluide, aproape serafice. ȘI apoi erau amestecuri cludate, 
în care influențe filozofice şi literare, se Imbrinceau întrun tot 
specific şi nou. ȘI apoi mai întlinim, după aceia, o altă latură, 
mult mai pătrunzătoare, şi ma! bine caracterizată, de batjocură 
neagră şi de ironie feroce. Nu este vorba ailt despre paradoxa- 
lele mistiticări ale lui Edgar Poë, cit, mai curind, despre comi- 
cul lugubra al lui Swift. ŞI toa:a oroarea Ideilor utilitariste con- 
temporane, Întreg.| aparat monstruos al mercantilismului vremii, 
erau biciulte pănă la singe în pagini de rece şi clinoasă ironie. 

Int”'adevăr, romantismul, și formula lui de artă pentru artă, 
se istovise în prima etlorescență a mişcării dela 1830. lar acum 
incerca o înolre prin altolrea cu seruri lăturalnice. Brunetitre, 
vorbind despre „a doua manieră a lui Victor Hugo“ scrie des- 
pre poetul „Orientalelor” : 

„Desigur, acest pictor nu pietează pentru a picta; acest 
„poet nu povesteşte măcar «ad narandum» ci «ad probandum» . 
„Tabloul sáu nu este doar un labiou, ci şi o pledoarie, 
„dacă pot să spun așa, sau un act; el vrea să se miște în fo- 
„losul simțămintelor sau al ideilor sale - ceiace, deaufel, este 
„dreptul său. El vedea, în aceasta, o ştiţi, datoria sa, sau 
„“funcția> sa“. 

Baudelaire, într'un articol apărut în Figaro“ din April 1864, 
și retipărit în ediţia complectă a „Operelor sale postume” preci- 
zează cu caracter de polemică acest lucru: 

„In 1848 sa încheiat o alianță atulteră între şcoala li- 
„berală de ia 1830 şi democrație, o alint monstruoasă și 
„bizară Olhmnio (Victor Hugo, N. D.) reneagă faimoasa doc- 
„trină a „artei pentru artă“ şi, deatunci, el, familia lui, şi dis- 
„cipoli: lui, nu mai contenesc să predice poporul, şi să se a- 
„Tâte în toate împrejurările amicii şi patromi vajnici ai popo- 
„rului. «Cald și adînc amor pentru popor!» Deaiunci tot celace 
„mal pot ei iubi, in literatură, a luat o culoare revo.uționară 
„și . filuntropică“, 

In cadrul acestei reacţiuni impotriva evoluției unel părţi a 
romantismului francez, evoluţie ce avea să ducă, pe calea rajio- 
nalismului şi a pozitivismului filozofic, la naturalismul estetic şi 
la parnasienism, este concludent så mai cităm, dint'un proect de 
prefaţă ai lui Baudelaire la epera lui Edgar Poë, citeva rinduri 
ìn care au fost schiţate, condensat, şi ideia de reacțiune impo- 
triva util'tarismului vremii, şi mai ales acela de împotrivire a 
Saran idealiste germane față de raționalismul olimpic al lui 

the. Este vorba despre subiectul unel conferințe a poetului 
Sica, pe cāre traducătorul său în limba franceză îl redă 
astfel: 


————— ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 49 
ta i 


„El vesti că va virbi despre principiul poeziei. In Statele-U 
“a apărut încă demult o. şcoală utilitară, care vrea să Aroeri di 
„ea poezia, cași alte ramuri de activitate. Acolo gâsim poeți umani- 
„tari, poeți ai votului universal, poeți ai abolirii legilor g- 
„supra cerealelor, poeți care cer clădirea de case de muncă. Jur 
„cd nu fac nici o aluzie la oamenii de aici. Nu e vina mea dacă 
„aceleași dispute şi aceleași torii frâmintă națiuni deosebite. In 
slecturile lui, Poë le-a declarat războiu. Nu Susținea, ca unii 
„sectari care pe să Ema re lui (Cipetie, şi ai altor poe 
„marmnree mene şti, e te lu 
A ial aefolositor Ap cru frumos este în 
„acestea se desprind, deopotrivă, o atitudine 
estetică și una ideologică. Prin aceasta insă, şi incercările lul 
udelal'e de a împăminteni pe continent pe Edgar Pot, dadeau 
primele roade, La Eminescu, fondul acesta antiliberal până la reac- 
Monarism, alcâ'ueşte o parte din ideologia lui poetică, şi caracteri- 
zează contrastul dintre noua poezie care se plămădea pretuiinden! 
şi romantismul francez, ajuns utilitarist şi vag-umanitarist, sau. 
nem Dar, naţ'onal'smul german. ? 
n poezii ale lui Mallarmé apăreau ele c 
într'o atmosferă de sufragiu universal şi de ca Pr batea 
preocupărilor riguroase de artă, adăpostite de descompunerea 
formulelor la modă prin disprețul autorului, care se încâpăţina să 
rămină departe de frămintările tot mai zadarnice ale timpului 
duce efaei peaei santac tău incarcat de viziuni cerebrale. 
Wiodu-ṣl, ca depi următoarea luată di 4 
poig s acidulate norme estetice : P APAA- pera 
»A evoca, îniro umbră anume, obiectul nenumit - 
„inte alusive, reducindu-se la, cu tăcerea egal, duce e, 
ere ponei igsi „cu arepane de adevăr în granifa ideii puse 
» ai vrâj'torul literelo. d cind, desig 
e A cpr egală a privirea“, dc aici 
extol francez a ucere 
E Me acestei încercări de trad » fireşte, e 
„Evoguer, dans uve ombre expres, V'objet tu 
sailusi/s.. se reduisant à da sil nce égale, comporte rom: Spear 
„che de créer: vrai-semblable dans la limite de idee uniguement 
smise en ju par (enchenteur de let!res jusqu'a ce que, certes 
scintille, quelque il uson doaleau repara“, i i 
limbă adesivă, solitară şi secretă, plină de retracţii în 
frază, caşi in laborarorul ei cerebral, de intorsături eliprice caşi de 
(odirnapeți tropi, tata sale, În literatură. printre crapăturile tot 
si larg! ale romantismului istovit,  năturalis 
rogii „lui istovit, şi potrivnică naturalismului şi 
Tristan Corbière, după aceia, al cărui volum apăruse prin 
1873 în mijlocul unei inditerențe generale, incepea a fie privit 
Cu ivată luarea aminte datorita pe:sonabtăţii Jul artistice. Autorul 
aducea un amestec de şuluicârie, ca să spunem aşa, şi de energie 


4 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e PATA Netea 
tă 
n care versuri buimăcitoare de frumuseţe proaspă 
ie amestecau ca alle deadreptal palts de, re, nea la 
mijlocul celor mal baroce zvirco i a denrea ere col ap 
strigăte de omenească durere acută, că partefer 
tice fapte de artă. Un sul teleg , siincos, 
e eat anume, şerpuia dealungul unei preţioase urale 
de psihologie personală ȘI! urmează, după el, trecerea pr va 
oasă a lul Rimbaud, ca n br A edap poi pt Se i 
realizare de sine intro singu $ 
A a fcadeată cl'eva note unice de dramă omenească şi de 
ag fină daf aceștia sau paralel cu ei, ei ârgegie pata 
de adincire a romantismului pănă la formula cea er fn iei 
Psihologia ia locul retoricel, inspirația spontană dă za fier 
graţie formulei, lar ideia de personalitate, în ră - a ami 
adinc, mai misterios, mal inuzitat și mai caracteristic, se aue 
mediocritat hale Caeci. Poezia, cet Pe i Ta arma 
ozicalitate, Verlaine, , 
P baian o covirşitoare preferință pentru muzică, nu a facut 
decht sa dea glas anel lata generate ZA rs ee pi finti 
` sta căpăta 
a eri prindipille idealismulal filozotic german. per 
acesta disolvant, la un moment dat, în scrisul francez, a = 
Verlaine, îl caracterizează lapidar, în rindurile care urmează, 
ithouard: h 
EP, Dar acest peisagist a fost mai ales un mazicant. Vremea 
sculpturii fiind, în poezia franceză, încheiată cu poemele mara 
g reene ale lai Leconte de Lisle, frumoase prin linit şi mira a 
„ini, Verlaine desfâcu regulata și şerpuitoarea adunare ară 
„*fărimă alexandrinul, sparse statuia şi făcu să sune sei 
„ei ca pe cristal Rima cînd se pierdea în repedea us a ră 
„sarii, cînd vibra strălurifoare, susținută, timbrată ecou rs 
„interioare ale versului Elementele, atit de a gara par pa 
„pănă atunci în plastică, au fost strinse de el în muz se: ae 
„care se complăcea în peisagii de cenuşe şi subt ceruri de pe N, 
„se lepâna bucuros în ritmuri nepăreche, de muzică prelungi 
„și tulburătoare, şi dezolată, dar atit de puțin. A cîntat rasar 
„uimitoare şi, cu cită artă, cu cîtă delicateță, a exasperat cele a 
„deosebite, unul față de altul, ritmuri. Se folosea cu bucurie 
„vechiul decasilab (446) ale cărui două emistihuri inegale se 
„frâmîntă unul într'aitul, obosind citrodată, şi, neliniștit ca des- 
„Dărrchiat, era înălțat la nevoe prin vecinătatea paradoxală şi 
„fipătoare a pentametrelor. Cunoaşte apoi farmecul sintaxelor 
„evocatoare, şi cîntecul cuvintelor mingietoare. De la cine am mai 
„auzit noi astfel, cuvinte atit de acrine şi de uşoare, atit de 
„melodios de simple, de fragede şi de tremurătoare, de atit de 
„delicat plingătoare ? De la Musset poate. Pe nici unul Însă nu 
„laşi schimba bucuros cu acesta: 


ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 51 
minaaa jeepa 


„Ecoule: la chanson blen douce 
ul ne pleure que pour vous plalre, 
„Elle est discrăle, elle est légère; . 
alin frisson d'eau sur de la mousse“, 


„Din fiecare pagină se desprind formule-svelte şi nervoase, 
lipse, restringeri şi alunecări de cuvinte, barbarisme, care trä- 
„dează pe fauxul-inăscut al unei bune limbi franțuzeşti. Un ar- 
„fist minunat, însfirșit, un ochiu fin, un violonist tulburător“. 

Este demn de reţinut, pentru că na este o simplă. coinci- 
denjă; faptul că, în timp ce prima generaţie a poeziei simboliste 
franceze caută un principlu personal de muzicalitate sufletească 
în artă, iar reprezentantul ei cel mai autorizat Paol Verlaine, 
formola „de la musique avant toute chose“, echivalentul din Ger- 
mania al acestei mişcări, romantismul din. dreapta Rinului, era 
de nenumărate ori desemnat de criticii vremii cu namele de „şcoala 
muzicală“, Novalis, însuşi, de altfel, încerca în „Imnurile Nopţii“ 
un fel de proză ritmată din care se desprindea ceva din formula 
diferențiată de mal tirziu a versului liber. El adresează în 1798 
o scrisoare lui Schlegel, în care spune: 

„Poezia pare să se scuture aici de exipențele ei, să devină 
„mai docilă, mai suplă. Acela însă care va incerca experiența a- 
„restul pen, își va du renede seama cit e de preu să realizeze 
msubt această formă. Această poezie mai largă, este însâşi pro- 
„blema cea mai înaltă o compozitorului poet, o problemă care 
„hu poate fi rezolvită decit cu aproximație, şi care face parte 
„din domeniul poeziei superioare. Aici se deschide un cimp fără 
„margini, un domeniu inf nèt. S'ar putea numi această poezie 
„Superioară: poezia infinitului“. 

Idela aceasta de muzicalitate a lumii, sau de percepție mu- 
zicală a ei, se răspindise, de altfel, cu rădăcini temeinice, pre- 
tutindeni. Carlyle, depildă, scrie în 1840: 

„Toate cele mai intime lucruri sint melodioase, se exprimă 
„Prin cîntec. Sensul cintecului merge departe. Da, orice cuvint, 
„chiar cel mai comun dintre cuvinte, are ceva de cintec în el. 
„orice lucru profund este cîntec Într'un fel sau într'altul, cinte- 
„“ul pare să fie esența. noastră centrală, restul nefiind decit în- 
nYeliş, păstae, elementul dintăiu în not şi în orice lucruri, Grecii 
„Închipuiseră fabula armoniei sferelor : era sentimentul pe care 
„i! aveau despre structura interioară a naturii. Poezia deci «e 
„vom numi „gindire musicală”. Poetul este acela care gindeşte 
„astfel. Priveşte numai cu destulă adincime, şi vei vedea mu- 
pernă inima naturii fiind pretutindeni muzică, şi vei pulea-e 
„ttinge”. 

Citatul acesta nu este o coincidenţă fortuită cu afirmaţiile 
de până acum. Brunetitre se folosește el, în capitolul asupra 
simbolismului, din „Evoluţia poeziei lirice în Franța“ cu îndoitul 

Tost de a dovedi caracterul muzical al poeziei simboliste, și ten- 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DAR E ———— 
tice! doctrinar al 
de eliberare a „Eului“ artistului. Cri 
eeen francez şi apologistol parnasului, pentru E a 
simbolismul în contrast cu naturalismul şi cu pozitivismu & 
scrie, pe un ton de uşoară parodie a mentalităţii dominante în 
esteticei simboliste : 
rare made nu este pictură, ci o comuniune de stări de oiii, 
„lar ilimitatul domeniului său începe tocmai acolo peri Aing 
neşte imitarea realității. Copieze dar romanul sau A ng- 
” fura sau viața : este soarta lor, pentru că este rațiunea r a 
sa fi Noi însă, poeți, să ne desfacem de constringerile pe ca 
= şi teatrul trebue să le primească pentru că se definesc 


„prin ele. 


ors solt la chose envolte 
e: dead qui fuit d'une âme en allée 
5 ers d'autres cleux å d'aulres amours.» 


Brunetière urmează să vorbească, în tonul de mai sus: 
„Să indicăm, să sugerăm, sau, pentru a pane makholir t 
„sd liberăm ! Să redea sufletul sieşi, paterile lui e apr piei 
„determinării lor primitive. Și cu meşteșugz de Magie, - 
s vä, insfirşit, > egoista personalitate a cetitorulu oceanu 
rege a m celace Baudelaire a simţit cel dintăla cind 


a spus că: 


tare es! un temple où des viranls piliers 
uta, maine poa na sorlir des confuses paroles ; i 
„L'Homme y passe à Iravers des forêts de symboles 
„Qui l'obserrent avec des regards familiers. 


„Comme des longs échos qui de loin se confondent 
„Dans une feaparenos A prelosdondna, 

v el comm » E 
APN pe urs les Ceuleus et les sons se repondeni*. 


Această unitate muzicală a naturii, în care parfumurile, cu- 
lorile şi sunetele îşi răspund, duce deadreptul la „Sonetul vo- 
calelor* din Rimbaud: 


„A noir, E blanc, I rouge, U veri, O bleu, voyelles, 
„Je diral qulque jour ros naissances latentes, 

„A noir corsel velu dea mouches &claianis = 
„Qui bombillen! aulour de puantenrs cruelles... elc.“ 


în toate aceste jocuri de descătuşare a sensibilităţii ar- 
FĂ frd intoarcerea la cele mal intime senzajii, prin căutarea 
de sine, deci, in poezie a „Eului“ propriu, trece suflul aceluiaşi 
principiu filozofic idealist, ca natura nu este de cit o interpretare 
personală a unor fenomene a câror realitate absolută rămine 


ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 53 


fundamental necunoscută omului. ‘In poezia simbolistă de atunci, 
caşi de mai tirziu mai ales, nici una din aceste izbucniri iniţiale 
nu au rămas fără temeinice urmări, Vedem astfel că pănă şi bu- 
tada vocalelor tul Rimbaud dă re tunel întregi teorii, care 
grupează în jurul inventatorului ei, Rent Ghill, o seamă deseri- 
Mori, şi nu dintre cef mai puţin dotați. | 

Nu e nevoe insă de urmărit intreaga dezvoltare, şi toate ra- 
miticaţile de mal tirziu ale operei întăilor simbolişti. ace in- 
teresează esenţial, în problema esteticii simboliste este, deocam- 
dată, nu felul cum flecare dintre scriitorii acestei mişcări a fo- 
losit personal principiile fundamentale ale ideii simboliste, cl sta- 
bilirea şi circumscrierea lor într'an tot armonic şi comprehensibil, 
Lucrurile, în domeniul ideilor, caşi în natură, e drept, au nesfir- 
şite repercusiuni reciproce, şi inextricabile legături; urmărirea 
lor În vederea unei absolute diferențieri este, dar, o imposibili- 
tate congenitală, Nu e mai puţin adevărat însă că, dacă, de pildă, 
nimeni nu poate diterenția, din punct de vedere al celulei pri- 
mordiale de viaţă, şi a dezvoltării ei în cadrul tutulor condiţiilor 
prin care va fi trecut, nici măcar o furnică de un cocor, poate 
fiecare să-şi formeze destule noţiuni diferenţiatorii asupra lor. 
la literatură, la fel, dacă un fenomen nu sfirşește niciodată prin 
a îi definit în toate amănuntele lui, apoi el poate foarte bine să 
fie limitat Ja liniile lui generale. Se poate astfel oricind adăoga 
ceva în plus care să caracterizeze; niciodată nu se poate spune 
celace s'ar putea numi, ideal, totul, 

Baudelaire, Villiers de l'Isle Adam, Arthur Rimbaud, Tristan 
Corbière şi Paul Verlaine, în Franţa, Novalis in Germania şi cu 
Tieck, Schlegel şi Fichte, incheagă temelia de realizare a poeziei 
simboliste, şi il pun bazele ei filozofice. Castalla este astfel des- 
cătuşată de toate la le de până atunci, şi lăsată iniţiativei ei 
depline de mişcare. Versificaţia plerdea aproape intregul el pres= 
tigiu, relativ la regula, sftată pănă atunci, a numărului şi genului 
silabelor, a încrucişării sau alternării rimei, a jocului cesurii. 
Fiecare poet, cu condiția de a fi avut ceva de spus, îşi putea 
alege în voe instrumentul, combina orhestra, sau instrumenta pe 
cel mal cu desăvirşire propriu material de redare. De aici inainte 
drumul tuturor posibilităţilor de realizare este deschis, nu numai 
principial, dar şi efectiv trasat de intăli şi cei mai grei paşi fä- 
cuţi, în acest sens, ai intali generaţii simboliste, 

Eminescu, la noi, din punct vedere al limbii de pănă la 
el, întreprinde un proces, în sensul identităţii omoloagelor într'o 
ecuaţie, echivalent. Poezia noastră de pănă atunci, subt inrlarirea 
directă a romantismului francez şi a clasicismului pănă la un 
punct, trecuse adeseori în domeniile unei vagi ideologii umani- 
tariste, declamase de nenumărate ori pe coarde hugoliene, şi na 
pregetase, la nevoe, să îndeplinească funcţii precise în progra- 
mele oficiale ale împrejurărilor politice şi sociale ale vremei. O 
scolastică destul de tirană a formel se înfiripase din opera lati- 


E L LA RO A e 


imperiu 
a bon ilor întors! dela Paris, subt al căror 
a a a m bara tendinţi de convenţionalism met, O 
sbordălnicie exterioară, apoi, decorativă, şăgalnică, p a g a 
dașie, uneori, în înţelegerea sutletului omenesc, şi cu tate, e 
rităţi de raţionalism în Grigore Alexandrescu, colora spi ge- 
stre. 
pri mm eg început prin a-şi căuta O formă propii, Cu- 
vinte nefolosite pănă atunci au fost adunate de prin nat e un- 
piure de primi reni mite ge de MAA au ost war- 
aticale 
eset pop dea ea din eoar incert al unei limbi în rar 
fierbere, şi fixate, ca o insectă prețioasă, în ierbarul nou alcătuit 
al mijloacelor eminesciane de exprimare. Eminescu, greio 
forma cea mai potrivită idealului său artistic, aduna, în acelaşi 
timp, şi creia şi materlalul de descompunere a pojghiţei ar ex- 
resie romantică închegată pe suprafața apei poeziei rom m 
Pană şi neputinţa de a-şi desăvirşi unele din formele lui propr 
ii dă un loc mai mult în ansamblul echivalenței cu simbolişti 
francezi, al rolului lui la noi. Verlaine, de pildă, înarmat cu rime 
obținute prin trecerea verbelor prin deosebitele lor timpuri, nak 
ori din folosirea adverbelor precedate de o monosilabă, cu iaire ii 
sfărimate de surprinzătoare cesure, impotriva tutulor regule £ 
clasice ale prozodiei, dădea lovitura de graţie formelor fixe păn 
ia sleire ale prosodiel la modă. Eminescu lăsa, în nedesăvirşlrea 
unora din formele lui, goluri care aveau să joace, atunci cind 
forma eminesciană îşi va fi ajons tipul el desăvirşit, în imitatorii 
lui, în scrisul rominesc, rolul impertecţiunii adinc căutate a lui 
ine în cel francez. 
mg altă parte nu este lipsit de semnificaţie faptul că astăzi 
sintem siliţi să găsim mal aproape de Eminesco, ca elemente ge~ 
nerale de lirism, ca sentimentalitate şi ca formă chiar, pe cel 
dintăia dintre simboliştii noştri, pe Ştefan Petică, decit chiar de 
Macedonski cu care, totuşi, a avut strinse legături personale. „Se- 
renadele demonice“, bunăoară, ale lul Petică, au vădite inrvdiri 
de atmosferă cu „Inger şi Demon“ al lul Eminescu, iar lirica lut 
Petică, din punct de vedere al esenței ei, nu pregetă să 
sească, intr'un dosaj cu totul personal, este drept, intregul ma- 
terial rulant al lui Eminescu: 


„Pesie balconul de ghirlande 
„Te-apleci şi stal perdulă'n vis, 
„Ca o coloană de lumină 
„Intr'un amurg de paradis“. 


Trecem însă peste posibilitatea citatelor paralele din pricină 
că le socotim zădarnice. Intenția noastră nu este să stabilim nict 
un fel de servitute. Celace interesează este doar căutarea curen- 
telal subteran care, cu sau fără vola şi ştirea celor interesaţi, şi 


ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 55 


chiar în cluda lor uneori, formează basenul de circulaţie al ideti 
simboliste. Nu este de prisos să mal amintim insă şi faptul că 
Petică era, şi el, un ban cunoscător al literaturii germane, şi că 
se adăpase la aceleaşi izvoare de cugetare ale idealismului filo- 
zofic, caşi Eminescu. Notiţele lui postame, articolele lui presărate 
Pin revistele şi ziarele vremii, mărturia scrisă a contemporanilor, 
dovedesc că cunoștea pe Hegel, pe Fichte, pe Novalis caşi pe 
scriitorii mai noi, ca Ștefan Georg şi Hugo von Hoffmansthəl. In 
drama lui „Solil-Păcii“, apol, întilnim deopotrivă accente care 
dacă sint covirşitor caracteristice poeziei lui, nu sint mal puţin 
lipsite de contingenţe cu romantismul de origină germană al po- 
eziei lvi Eminescv, şi nici cu superioara lul izbindă de a-l fi a- 
glutinat în întregime genlulul nostra naţional. Pe un fond de le- 
gendar şi romantic rominism, eroii lui Petică, stringi într'o Vrance de 
basm şi feerie, cu săli de tron încărcate cu purpură şi aur, cu uși mari 
deschise, cu săli de marmoră şi cu sleşnice de aramă, destăgoră 
epoptia sufletească a lupte! dintre fericirea pămintească şi aceia 
a atingerii unui idea!. Ecouri de veche poezie populară germară, 
şi de vagneriană punere în scenă, tind să rezolve acest conflict 
de conștiință, ibsenlan. Influența poeziei nouă, cu întregul el idea- 
lism, şi mai ales a celei germane de pe vremuri, în cap cu 
Stefan Georg şi Hugo von Hofimansthal, şi apoi a lui Wagner 
ca folositor al legendei şi ca interpret personal al ei, este destul 
de sensibilă; nu merge, fireşte, pănă la reminiscență, dar totuşi, 
„Tristan şi Isolda“ sau „Niebelungii“ se desprind pealocuri cu 
atitudini „Peer Gynt“ şi de „Lohengrin” din eroii romineşii 
al lui Petică, 

Nu sintem departe, in această privință, de Eminescu, ale 
cărui personagii, din poezie mai puţin şi mai mult din proza lui, 
cele feminine, mai ales, sint surori bune cu „Loreley” şi ca 
„Gretchen“, au părul bălal, se plaptănă noaptea în pulberea de 
aur a lunii, lar bărbații, el, cu gesturi vothanice in Valhala, u- 
rlaşi, ceţoşi, cu subiilităţi aproape mistice în suflet, şi în minte, 
carare infinitul vieţii destinate lor de fantezia infrigurată a 
poetu 

D. lon Minulescu, apol, alt poet de etichetă şi năzuinţă sim- 
bolistă, şi-a Încrpot activitatea, pănă cînd contactul cu liieratura 
franceză i-a îngăduit să se apropie di'ect și să se integreze astfel 
curentului rominesc de poezie simbolistă, tot subt aceleași auspicii 
eminesciane : 


„Vino, cringu-o să ne culce 
„Pe-al lui pal de flori, sălbalec. 


„Şt-ochil tăi, ca doi luceteri, 
„Să mi lumine co'n lrecul, 
„Să le văd cum o să-i aperi 
„Dacă-ol vrea să |i-i sărut. 


= 


56 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Pe poleca înfundală 

ETICE 
ca şi-a 

agranca aeea frunză. 


„ȘI privind cum de povară 
„Teiul floarea 'ncepe-a-şi cerne, 
„Să "'nvălăm pe dinafară 
„Cintul dragoslei eterne”. 


Bacata aceasta, apărută in „Foaia pentru toţi“ în Noembre 
1598 pe lingă tonul ei eminescian. şi semnătura tot atit de emi- 
nesciană, |. Minulescu- Nirvan, este concludentă în sensul afirma- 
ție! noas're şi prin faptul că, paralel şi la acelaşi revistă, întil- 
nim nume ca Alexandru Macedonski, Mircea Demetriad, Iuliu 
Săvesco. Instinctul de orientare al poetului luase singur sar- 
cina însă, de a aşrza pe fiecare la locul cel mai potrivit incli- 
nărilor lui firești. Influenţa aceasta a durat pănă tirziu, „In Mai 
1905, d. lon Minulescn publică incă, prin „Viaţa Nouă“ strofe 
ca următoarea : 


„ŞI să m'alund pe drumuri lol mal şierse, 
a mai pustii, lar sufiul! tlogmnef reci, 
„Otrava dulce-a linişte! de veci 

„In bielu-ini corp şi suflet să mbo verse“. 


O comparaţie de altă parte, a atmosferei generale A unora 
din poeziile lul Eminescu, şi în special „Inger şi Demon“, „Stri- 
goili“ sau „Melancolie” cu „Serenadele Demonice* ale lui Petică, 
şi apoi toate impreună cu următorul fragment, din operele pos- 
tume ale lui Baudelaire, nu este lipsită de interes: 

„Am găsit definiția Frumosului, a Frumosalui mea. 

„E ceva arzător şi trist, ceva ram nedesiuşit, lăsînd drum 
„tiber conjecturii. Voiu aplica, dacă e nevoe, ideile mele la un o= 
„biret sensibil, cel mai demn de luare aminte în societate, la o 
„figură de femee. Un cap seducălor şi frumos, un cap de Jë- 
„mee, vreau să spun, este un cap care te face să visezi, în a- 
„celaşi timp, dar în chip nedeslușit, la voluptate şi. la tristeţe ; 
„tare închide o idee de melancolie, de oboseală, de saturație 
„chiar - fie o idee contrarie, adică de câldură, o dorință de a 
„trăi, însoțită cu o amărăciune înăbușită, ca izvorită din stăpl- 
„hire şi din desnădejde. Misterul, părerea de rău sint şi ele ca- 
„răctere ale frumosului. 

„Un cap frumos de om nu are nevoe să deştepte, afară 
„Poate pentru o:hii unei femei, această idee de voluptate, care, 
„pe figura unei femei, e o provocare cu atit mai atrăgătoare cu 
„cit figura este, în deobşte, mai melancolică. Dar acest cop va 
„avea deasemenea şi ceva arzător şi trist, nevoi spirituale, am- 
„biții întunecos stăpinite, imaginea unei puteri clocotitoare şi 
„nefolosite, citeodată imaginea unei nesimțiri răzbunătoare (căci 


ESTETICA POEZIEI SIMBOLISTE 57 
eee 


verleniene, ca acelea din „Somnoroase păsărele“, deschidea larg 
toate posibilităţile viitoare pentru dezvoltarea de astăzi a poeziei 
simboliste romineşti. 

Noi înşine am fost timp îndelungat victima acestei erori 
care făcea din Macedonski centrul de gravitate al poeziei sim- 
boliste, şi trimitea la polul contrariu ei pe Eminescu. Este doar 
o farsă a împrejurărilor practice şi imediate ale vieţii, care, după 
cum se vede, nu corespund totdeauna cu destinele ideale ale o- 
mului, Am spus încă dela început că estetica simbolistă nu este 
decit rezultatul în artă al luptei dintre curentul filozofiei idealiste 
germane impotriva raționalismului clasic, Era firesc, dar, ca Ma- 
cedonski şi Eminescu să fie adversari. La noi însă lucrarile dea- 
lurea sosesc, de multe ori, mult prea strimb. Macedonski era un 
produs al culturii literare franceze, iar Eminescu avea la bază 
pe cea filozofică germană. Până aici totul e bine. Eminescu 
in sfera romantismului german, era fără vrerea lui, un premer- 
gaer al simbolismului. Macedonski, ca produs al romantismului 
rancez, era mai curind un adversar al lui. Ideia aceasta a sosit 
la nol, însă, nediferenţiată, aşa că Macedonski, în adversitatea sa 
aţă de Eminescu, s'a agăţat, subt cavint de reprezentant al cu- 
renitolui latin, de ultimele manifestații de limbă franceză; cum 
însă acelea erau tocmai cele simboliste, sau în tot cazul cele sim- 
boliste erau cele mai zgomotoase, iată pe poetul „Nopţilor*“ cam- 
pion al simbolismului romia şi, destin paradoxal, in acelaşi timp, 
făuritor de admirabile poeme parnasiene. E o neințelegere mă- 
runtă de cafenea care nu schimbă cu nimic fața cea mare a pro- 
blemei. Istoriografii literari vor găsi aici un foarte vast şi foarte 
curios material de investigaţii 

Simbotismul nu este, astfel, decit afirmarea unul principiu 
de absolută libertate artistică şi îndreptăţirea iul prin idealismul filo- 
zofic, Departe de a fi insă o mişcare intempestiv înăscută, îşi 
are obirşia întrun proces de adaptare la mentalitatea făurită de 
romantismul german, a romantismului francez, Simboliștii sint pe 
drumurile deschise de Victor Hugo, de Theophile Gautier, de 
Theodor de Banville, Am căutat însă o psihologie mai adincă, 
© interpretare personală a naturii, şi un sens lăuntric al ideii. 


58 VIAŢA ROMINEASCĂ 


59 ______________ VIAȚA: BOMDEEASCĂ O — 


Poezia lor s'a adresat în special sufletului. Prin aceasta insă, re- 
forma lor a atins şi forma romantică, Poezia, odată privită ca o 
expresie spontană și organică a stărilor de suflet ale poetului, 
era firesc caşi forma el să varieze dela un scriitor la altul. De 
aici a izvorit versul liber, adică posibilitatea fiecăruia de a-şi a- 
dapta forma la ritmul său sufletesc, Reacţiunea simbolismului 
impotriva romantismului francez, şi mai ales a parnasienismulai, 
trebue, astfel, înţeleasă ca o reformă în adincime a materialuloi 
pe care romanticii îl plămădiseră în suprafaţă, şi ca o eliberare 
din formulele pe care parnasienii tindeau să le impună ca pe un 
protocol obligatoriu, şi ca pe o dogmă infailibilă, în poezie. 

Fireşte că aceste principii au putut creia poeziei numeroase 
condiţii de fecundare, şi duce pănă la păduroasa diversitate de 
azi. In cadrul principiilor de libertate artistică ale esteticel sim- 
boliste, pot încăpea nesfirşite aspecte de viaţă lăuntrică. Cu cit 
un artist este mal personal, are o viziune mai proprie a lumii, 
a naturii, o formă mai proprie şi mal suggestivă, cu cit intuiţiile 
lni îl pun mai în măsură să smilgă sufletului său mal preţioase 
confidențe, mai emoţionante strigăte, cu atit se află mal adiac 
situat în sfera de cuprins a esteticei simboliste. Simbolismul este, 
astfel, şi o predispoziţie organică, inăscută, a omului care, avind 
ceva de spus, simte nevola să o facă și într'o formă personală, 

Dela aceste constatări inainte, fiecare scriitor trebue, în 
chip implicit, judecat în parte. Încercarea de a cuprinde, în lu- 
mina unor acelorași norme mărunte de judecată şi de analiză 
intreaga floră uimitor de variată, a unor scriitori ca Verlaine şi 
Baudelaire, ca Lafurgue sau Corbière, ca Maeterlink sau Verhaeren, 
sau, la noi, ca Tudor Arghezi sau Bacovia, ca lon Minulescu 
sau lon Barbu, ca lon Vinea sau Perpessicius, ca Adrian Maniu 
sau Stefan Petică, legaţi în de ei numa! pe temeiul ideii de di- 
ferenţiare, ar insemna o operaţie cu totul potrivnică spiritului 
esteticei simboliste. Fiecare dintre ei trebuesc cetiţi şi înjeleşi 
diferențiat. 

Cu aceste însă am ajuns din nou în punctul nostru de ple- 
care, şi am rezolvit, în parte cel pojin, şi problema propusă, 
incă dela inceput, acestor investigaţii. Trecerea cnvintului sim- 
bolism, aplicat la noțiunea de transpunere în literatură a idea- 
lismului filozofic, prin toate formele pe care le-a luat succesiv, 
şi prin toate circumstanțele de loc ca care a venit, în parte sau 
în total, în atingere, a stirşit prin a-l spori pănă la organism 
viu de gindire şi sensibilitate omenească, şi a-l delimita în acc- 
lași timp în formele şi liniile li firești. Definirea esteticel sim- 
boliste este astfel, şi ea, făcută, în chip implicit, în acelaşi mă- 
sură în care am izbutit să scoatem din cuvintul simbolism ma- 


ximom de sens cu putinjă, 
N. Davidescu 


Negustor lipscan 


———— 


lasfirşit venise acel mult dorit ceas, cind puteam 
gătesc a asculta cu mare plăcere intorieirea sei es arrac 
eee loniță dela Drăgăneşti; cind, deodată, prin negura serij 
e ra strigăte şi zarvă pe drumul Sucevei. Dela focurile noastre 
ne Întoarserâm cu toţii capetele într'o singură parte. ȘI cel dintăiu 
punind ulcica jos, se sculă ia picioare chiar comisul. 1 
„Ce să fie“?—ne intrebä el cu ascuţită nedumerire. 
Noi nu ştiam ce putea să fie şi nu găsirăm vorbe de răspuns. 
jA Comisul făcu dol pași spre drum. Atunci se arătă din odala 
şi Ancuţa, cu finarul cel mare. II ţinea la "nălţimea pleptului 
și lumina îl ramenea obrazul. In această lucire trandafirie ochit 
i raaa uars ean negri. Cobori cele două trepte, grăbi 
E ru vedeam numai obrazul lunecind pe trupu-i 
„Trebue să fie nişte cărăuși, prietine loniţă dă 
rea căpitanu-lsac. Cind te-i intoarce la locul paote i r era 
Se să nu-ţi răstorni vinul, care-i lucru bun, măcar că nu-i 


p. 
— Cărăuși trebue să fie“, încuviinţă răzeşal. 
E e, erau cărăuși, Se or a pia ar groase care o- 
pre : aho-aho ! ŞI lumina finarului, fulgerind asupra întune- 
descoperi dintr'odată cară cu coviitir răsărite ca din pămint. 


arzi > alb se mişcau, apărind şi pierind. Cineva rosti cu 


„Buna-vremea, jupineasă Ancuţă. 
73 ret crapă prag hangiţa. 
ra un cintec dulce pe care i-l conoșteam, - 
cind cu amindovă minile finarul de-asupra capului, ap misere 


.* Dia ciclul Hanu-Ancufel. 


00 VATA MOMMEASCĂ 
să-şi deosebească mal bine oaspeţii. Atunci apăra in lucirea 
facilei A său, mişcindu-se spre gazdă, un bărbat bârbos cu că- 
clulă și cu giubea. Barba-! era astimparată şi rotunzită de foarfece; 
ridea cu obraji plini şi bogaţi de creştin bine hrănit. 
„Eu socot că-l un negustor“, hotări căpitanul Neculai Isac. 
Hangiţa işi cunoscu muşteriul şi glasul ei crescu şi scăzu ca 
lerdări : 
za “Chiar domnia-ta eşti, jupine Dămian ? Atuncea mai ales 
eşti binevenit şi te pofiesc subt acoperişul nostru, Porunceşte 
cărăuşilor să tragă peste podeţ A să bage de samă să nu prăvale. 
Să intre subt şandrama, unde ştii că putem inchide porţile ca la 
- cetate, şi n'ai niclo grijă, chiar dacă ai avea anr în buccele, 
-— N'am aur, dragă jupineasă Ancaţă, se apără negustorul 
rizind. 
— Ştiu, jupine Dămian: trebale să ai lucru mal scump; 
de-acela să fii fâră grijă. Pe lingă porţi, pe care le cunoşti, a- 
vem în popas la focul acesta lume bună care cearcă vinul nou. 
Am tăiaţi pui graşi ş'am scos din cuptor azi pine proaspătă. 
Toate-ar fi pe pofta inimii dumitale, mai ales ştiinda-te că eşti 
un om căruia îi plac tovărăşiile“, 

Răzeşul loniţă se amestecă, ridicind glasul : 

„Apoi dacă-l asemenea om dumnealui, noi cu mare plăcere 
îl găsim loc între noi şi-l poftim cu dragoste la focul nostru, 

— Domnia-sa-l comisul luniţă dela Drăgăneşti“, hurui An- 
cuţa ca o hulubiţă. lar negustorul se ploconi spre comis şi spre 
umbrele dela foc. 

„Pentru mine are să fie mare cinste, grăi el, şi vă rog să 
mă socotiți ca cei mai umilit rob al domniilor voastre. Mal intălu 
însă cată să-mi pun în rindulală marfa, să văd de hrana vitelor 
ş'a oamenilor ; şi după aceia nimenea n'a fi mai bucuros decit 
mine să guste după mincare un pahar de vin nou, Căci după cum 
şi la carte scrie, vinul indalceşte inima omului şi foloseşte mă- 
dulărilor lui", 

Comisul se întoarse la focul nostra şi oe zise cu bună- 
credinţă : 

„Mle-mi place negustorul acesta. 

— Al dreptate, cinstite comise, incuvlință moş-Leonte. Omul 
care vorbeşte şi ride în cea dintăiu clipă cind te-a văzut, na are 
întru sine nici viclenie, nici ascuiziş; și mai ales dacă Dumnezeu 
l-a lăsat să se nască în zodia leului şi subt stăpinirea planetei 
soarelui, apoi nu va găsi impotririre nici ca să dobindească avere, 
nic! să se bucure de cinste la cel mari. Lucrurile lui sint vrednice 
şi spornice; şi măcar că va umbla semej și va scirţii din picioare, 
se va arata purarea blajin şi cu prietinie.., 

— Sâ-l întrebăm atuncea, moş-Leonte, în ce zodie s'a născut, 
hotări cu veselie comisul. 

— Dacă-l voia domnlei-tale astfel, să-l întrebăm, eu nu mă 
'mpotrivesc“... se "'nvol zodierul. 


NEGUSTOR LIPSCAN 6t 


Carăle şi căräuşi] treceau podeţul lucirea finarul 
cuțel. Am numărat trei cară cu ai elle „ marl ra SA 
sunind greu şi plin. Țăranii îndemnau boli: hăls-hăis! ŞI bicele 
de cinepă plesneau uşor. Trecură şi se mistuiră subt şandramaua 
neagră a hanului. O vreme mal auzirăm glasuri amestecate jū- 
gurile căzind unul după altul, apol viersul subțire şi vesel al 
hangiţel. După acela veni spre noi negustorul, legănindu-se mare 
şi gros în anteriu-i larg şi cu Incăițā scirțiind, 
„Vă Pia ia oN Laara ou şi bine v'am găsit... zise el. 
— m domalei-ta răspunse . 
Pr ENE Ea TR pa li pl a 
=- chiam mian Cristi între 
dagheană la legi ta pu mare, Fra 9 FO, PONEI, și am 
— Tare bine. Aşa că ftesc, prea cinstite jupine Dămian, 
să yzi aicea lingă mine, pe talie şi la pt aar să ne 
uităm noi la domnia-ta și domnia-ta la noi, ca să ne cunoaştem 
mal bine. Acest priețin al meu bătrin şi înţelept, moş Leonte 
Zodierul, spune, cinstite jupine Dămian, că te-ai fi născut în zodia 
leului i noi s T pres doritori să ştim dacă-i adevărat“. 
gustorul clipi din ochi, cașicum îl 
şi se și n piei cu indolală, ea TO AE E 
»lintradevär, aşa este, mărturisi el. naşteri 
ră pat 18 Tulie, Ca, a al sia 
—- un să ne mai spul domnla-ta, da 
care te-ai născut a fost subt stăpinirea soarelui ? PR tea, ra ' 
th o d pa por S. oee, m fr ulmindu-se cinstita! 
A m născut în anul minto ` 
ați putut Ala toate acestea ? MEA E: dee 
y — cuvint să te miri, prietine, zimbi comisul 
şi nol mai tare ne mirâm; căci fără să te cunoască, ai Danai 
umbra văzindu-ţi-o, moş-Leonte a putut arăta adevărul. ŞI ne-a 
spus on lucru și mal mare: că ai să vii cătră nol scirțiind din 
BEURA, groe mai pe şi mai întăiu s'a dovedit. 
zindu-ne pe cu ochii crescuţi şi cu sprincenele în 
moş Leonte s'a ridicat dela locul său dy Nicka Va mină, Ppa, 
5 „Cinstite comise, a zis el cu tărie; şi dumneata, jupine 
imiane, dacă v'ola spune că numai Domnul Dumnezeu şi cartea. 
pe care o am în tașcă mă luminează intru toate cite le spun, 
atunci mirarea dumnillor voastre faţă de mine trebuie să fie mai 
mică. Căci pentru Dumnezeu şi pen'ru cartea aceasta înţeleaptă 
pimic nu poate fi ascuns. Eu, ca om, puteam greşi. Cartea mea 
Du greşeşie. ŞI spunind cartea care-l înfăţişarea omului născut 
subt cutare semn și cutare stăpinire, eu îl cunosc pe om după 
acea înfăţişare in care zodie A subt care planetă l-a născut maica 
sa. Mal pot spune şi altele, deschizind cartea: despre căsnicie, 
despre avere şi cinste, despre sănătate şi anii vieţii, dar şiiința 
mea nu poate pâirunde pretutindeni. ŞI da "aşi putea să-ţi spun, 
cinstite jupine Dămian, că are să-ţi placă vinul şi tovărăşia noastră, 


62 VIAȚA ROMINEASCĂ O oooi 


dacă, intrebindu-mă dumneata, aşi fi în stare a-ţi răs- 
20 ACE dela Liov ori dela Lipsca, cu marfă din ţara nemţască. 
— Aduc marfă dela Lipsca... mărturisi cu sapunere ne- 


ti Atunci îi bine. Să fii sănătos şi să Și de re i stiatal 
ig. SI să bsi cu noi ulcica de vin piaă and“, 
ct a-i deoparte uimirea, jupin Dâmian Cristişor ridică 
ulcica şi se arâtă vesel şi prietinos cătră noi toţi. Primi apoi dela 
Ancuţa un poia fript în talger de lut şi pită proaspătă. ŞI p'a 
trebuit să treacă vreme multă ca să cunoaştem, În acel negustor 
drumeţ, ban tovarăș şi prietin la treaba întru care ne găseam. 
ind s'a potolit subt şopron orice mişcare şi cărăuşii inväliji 
în cojoace se culcară între roți subt cară, negustorul, caşicum 
ar fi grămădit grija în buzunările afunde ale giubelei, păru în 
toată floarea veselie! lul și închină o ulcică proaspătă căpitanului 
Neculai. Mal ales cătră mazilul dela Bălăbăneşti părea el a simţi 
mai multă dragoste, 

„Dacă doreşti, căpitane Neculai, vorbi el, am să-ţi spun cum 
mi-au fost petrecerile mele prin ţări străine. Fiind de Cel de-Sus 
rinduit într'o cinstită breaslă ca acela în care mă aflu, acuma 
cițiva ani am ajuns cu bine la o stare mulțămitoare şi la puţină 
avere. Atuncea am socotit că mi-a venit vremea să mă ridic şi 
mai sus cu puterile mele şi, precum au făcut alţi negustori bătrial, 
m'am hotărit şi eu să mă duc la Lipsca, Pină'ntr'acea vreme 
umblam la la'maroace cumpărind marfă dela negustori nemți și 
* jidovi, Dar am cugetat apoi că dobinda lor e mai bine so a- 
gonisesc eu. Ş'aşa am incercat acu'do! ani un drum pină la Liov. 
Şi umblind atunci cu folos, mi-am pus în gind acest-an eă merg 
mal departe: la Lipsca. Aşacă de Sintă-Mâria cea mare mam 
sculat ș'am dus patru luminări frumoase de ceară curată sfintei 
Paraschiva la Trei-Stetite, Ş'am pus pe părintele Mardare să-mi 
cetească pentru drum, pentru primejdii, pentru boale. Ș'am şezut 
şi eu în genonzhi subt sicriul sfinte! rugind-o să m'ajate. ŞI 
imbrăţoşind pe Grigoriţă, fcatele-meu mezin, şi lăstndu-l în dugheană, 
m'am sult în câruță ş'am apucat drumul Huşilor. Apol dela Huşi 
am trecut Prutul și mi-am aratat la stăpinirea rusească toate în- 
dreptările. lar la Tighina, pe Nistru, m'am înttinit cun negostor 
arman, de subt stăpinirea Muscalilor, cu care am mal făcut en 
afaceri. Sfătuindu-ne şi înţeleginda-ne, am cumpărat nol, acolo la 
Tighina, cinci sute de batali: frumoasă şi bună martă. Am plătit 
cite-o rublă bucata, Şi'ndată, fără intirziere, avind cu noi patru 
oameni, am pornit pe jos acel batali în sus, pe Nistru, Am trecut 
far. năcaz granita la Nemţl ş'am dat la Cernăuţi. De-acolo la Liov. 
ŞI "n Liov am pus marfa noastră în tren şi'n puţine zile am ajuns 
la Ştraţburg, în împărăţia Franţuzulul. Ş'acolo am stătut ş'am 
vindut batalii un galbăn bucata—şi l-aa luat alţi negustori, să-l 
ducă la un tirg care se chiamă Pariz. 

— Pe jos orl cu trenu?—intrebă căpitanul Isac. 


m NE OUSTOR LIPSCAN O I O O O 


— Cu trenu, cinstite căpitane. Prin acele țări, la N 
ia Pranţaz, oameni! umblă a ii se mt 
e dp Ende, cama ca treno: Azi îs aici şi mine 
— Cum cu treno ?"—intrebă cineva cu glas 
Mă intorsei şi văzul privind pe subt ră bad Miha Sobana 
dela Rarău. Adevărat este că şi eu și ceilalţi doream prea mult 
să cunoaştem ce fel de maşinărie e-acela despre care vorbeşte 
po, pen mr comisul şi căpitanul Isac păreau a şti despre 
~ Totuşi nu se "mpotri 
a atepun nol. potriveau să asculte lămurirea pe care 
„Nu ştiţi ce-l! trenu ?—intrebă rizind jupin Dă 
— Ştim, py n i comisul, a iza 
— Eu nu ştiu! —icn ă 
remrască Led di ndărătnic clobanul. Cine ştie ce ticăloște 
— Adevărată ticăloşie şi drăcărie... rise 
gustorul. Sint un fel de lasete pe roate, şi ea precara 
= mere auf “e uta a e d pe le acelea de fier le trage 
D r. : 
draig era şi pufneşte de-a mirare ; şi amblă 
— Fără cal ?—întrebă moş-Leonte. 
-— Posag 
— Asta n'olu mai crede-o — mormă - 
PRE ehai eul l ciobanul. lar moş 
— De ce să nu credeţi ?—se amestecă impăcluifi isul. 
ura an mal auzit de asta şi trebuie să retea De “vazut er 
— Ba eu am văzut, cum vă spun, stărul cu 
torul. Maşina umblă singură cu foc şi trage Prada anda ea 
căsuțele. Apol în acele căsuțe sint ori oameni, ori mă:turi. ŞI 
batalii dela Tighina l-am ?icărcat în acele căsuțe. ŞI merg foarte 
bine, fără scuturătură și fără năcaz; numalcit e-un huet mare, 
de car să grâlască oamenii unti cu alții tare, ca surzii, 
re toc Pomi ciobanul. Ș'ai umblat dumneata în căruța 
— Am umblat; de ce să se mire 
văzut şi alte lucru'i mai de mirare ? rara (er ma 
— Kae een- mal de mirare ? i 
— vedeți Pe-acolo, prin țara nemțască, tirgurile-s 
toate apari arn case cu cite patru A e tnt riadur. j 
= n case 
asta și ian „cel 2.9 peste alta? Am mal auzit eu de 
— Apoi de ce să nu crezi, dac'aşa-i acolo? Da'eu nu 
m'am mirat prea tare de ast : ', - 
tio singură bucată de piantan: pg pe i rio lea 
-= e hui a Ariy la aceste vorbe, 
„la. þa emţi, boltari cucoane, 
pe marginea oliţi, oieri au +oate rilor lar iier arae 
“ceasornic, Nu numai boterii, cl și lucrători: mai saraci. 


G VIAŢA ROMINEASCĂ 


; dar 

— De ceasornice nu mă mir...—tntrerupse moş-Leonte; 

pălării, drept să-ți spun, mie nu-mi plac, 
n Er ce să-l taci 2-1 magie aa ul. Aşa-s pe-acolo na- 
vurile oamenilor. Și ce-a văzu 
CA — prog $ n'am văzut nimica, fărădecit mare larma- 
roc acolo la Lipsca. Mare larmaroc cit lumea asta, şi comèdil, 
şi muzici, şi nemţăria pâmintului bind bere. Cine n'a gustat, pa 
meni buni, asemenea băutură, să nu fle cu părere de răp. 
í ă. 
A S piy selingan comisul. ŞI el nu ştiu ce-l vinul? 

— Or fi ştiind; dar eu via ca la noi mam văzut şi l-am 
ij ui i ŞI de mincat ce-ai mincat? Eu socot, cinstite 
jupine Dămian, că te-al ferit şi de miţă, şi de broască și de 
Eere Aj anul stupi ca putere latr'o parte şi se şterse la gură cu 

i minicile tohoarcei. 
Mai a ferit aşa de tare, vorbi negustorul, căci Ap 
prea vâzut aceste dihănii, Da” cartote, sodom,—şi carne fiartă de 
porc ori de vacă, 

— tă 7—se miră căpitanul Isac, 

— ate fiartă, ŞI bere de-acela de care vă spun, 

— Wrasăzică, urmă mazilul, pui în ţiglă n'al văzut? 

-— rea. 

— Alla fript tălhăreşte şi tăvălit în mojdelu ? 

MR a aici 

— Nici sarma 

-- Nici i i nici borş. Nici crap la proţ:p. 

— Doamne fereşte şi apără |—se cruci moş Leonte; 

— Apoi atuncea, urmă căpitanul Isac, dacă nu au toate a- 
cestea, nici nu-mi pasă! Să rămile el cu trenul lor şi noicu ţara 
Maand prea veseli cu toţii de-asemenea cuvinte, am închinat 
uicelele câtră giubeaua, cătră barba şi cătră obrazul NP «i 
lui jupin Damian Cristişor. Ş'am răcnit. cu mare larmă, felurit, 
fiecare 'n legea lui. 

Nemţii acela au şi lucrari bune, urmă a tiicul cu in- 
PPR i pet mai Mai mă ră şi mai îatălu la dinşii invăţatu- 
ra-i la mare cinste, i 

— Jaca asta nu-i rău, întări comisul, : 

— În tot tirgu', în tot satu’, cinstite comise loniţă, în tot 
tirgu’, În tot satu' şcoală și profesori. ŞI toată lumea la carte. 

— Atunci oile cine le pâzeşie 2—mirii ciobanul; lar noi ia- 

işi ne-am veselit, š 
n, — Toată lumea la carte, şi băieţi şi fete“, 
i | tă: 
Ceas Ta? Asta jar îi rinduială care treboie să rămile 


la dinşii”, 


NEGUSTOR LIPSCAN 65 
OR PA _______ 95 


Nol cu toţii am fost, se 'nțelege, de părerea comisului, Și 
lar am strigat ca să s'audă pănă "n ţara nemţească, 

Negustoral fiind într'o compănă mai dreaptă decit a noas- 
trä, a zimbit ga aşteptat să ne Hoiştim, lar după ce ne-am liniș- 
tt, a urmat: 

„ŞI mai au acei Nemţ!, ciastite căpitane, lucru bun rindu- 
lala și legea. Eu am cunoscut acolo un morar care s'a judecat 
pentran petic de moşioară cu impăratu'. ŞI dac” a avut drep- 
tate, judecătorii l-au dat dreptate impotriva Împăratului, 

— Asta eu iar n'olu crede-o câşi căruța cu foc l—a strigat 
dia nou Costandin ciobanul, 


— Ba eu cred şi-mi place și asta, i-a intors răspuns ră- 


— Aşacă, prea cinstite comise, stind eu acolo trel săptămîni 
Şi văzind multe, nici mie nu mi-a plăcut aflindu-i Iritici. Insă, 
altfel, cred tot în Domnul nostru lisus Hristos. 

— Atunci cum îs iritici ? 

— ls lritici, precum mi-a spus mie părintele Mardare dela 
Trei-sfetite, 

— Apoi atunci tot ititici-s şi n'am ce le face!"—se invoi 
comisul. 

părindu-ne tare răn pentru asemenea cusur al Nemţilor, 
l-am lăsat pe negustor să-şi isprăvească istorisirea călătoriei lui, 

„Apo! am umblat, zice el, la Nemţi pe drumuri şi 'n tir- 
guri și rimene nu mi-a făcut nici o sm'nteală, nici om de rind, 
nici sivjbaş impărătesc. ȘI mi-am ados cu câruța acela de foc. 
cum zice omu’ ista care nu crede, marfa pină la Liov. lar la Liov 
am încârcat-o în şarabane nemțeşti. Şi la Suceava am schimba- 
t-o în cară de-acesiea din Cordun. ȘI la Cornu-Luncii am intrat 
iar în ţara Moldovei, cu bucurie ŞI dînd vama cătră Domnie, 
vameşii m'au intrebat dacă nu le-am adus şi lor clte-un dar dela 
Iriticii şi ticăloşii aceia de Nemţi, A'uncea am virit mina în bu- 
zunarul din dreapta al giubelei am scos pentru doi vameși ci- 
te-un baider roş. Căci din vreme mă pregă'lsem pentru aseme- 
nea împrejurare, ca să nu-mi! spintec bocceleie.—Bucurindu-i ast- 
fel, m'au lăsat să trec; gam umblat cu linişte pină în drept cu 
Boroaia. Ci acolo a leşi: din lunca Moldovei un călăreț, frumos 
şi voinic om, şi mi-a facut semn cu Mina, să stau, Am injelescă 
dacă nu stau, are sâ-mi facă semn cu pistoalele. ŞI stind şi aş- 
teptindu-l, s'a apropiat de carâle mele şi m'a întrebat cine sînt 
şi de unde vin și ce fel de marti duc. l-am spus toate, ca u- 
nui jadeţ. ȘI am întreba: şi eu cine-i. Mi-a răspuns: Uită-te la 
mine. Eu îs hoţ și slujesc la acest drum mare. Si-mi dai banii 
pe care-i al asupra dumnirale. 

— Om bun, îi zic eu, sâ-ţi dau marfă, căci alți bani n'am 
Ce-am mai avut am dat cârăuşilor și pină la locul meu mai am 
două zile de drum. 

— Aşa? Atanci să-mi spul ce marfă al. 


m - 


65 VIAȚA ROMINEASCĂ o oo 


— Apoi ce marfă să am? Am martă dela Lipsca din ţara 
nemţească. Tot felul de ae şi mărgele, şi cercei, şi plaze- 

entru nevoile femeeşti. 
yw S Ce vrai iar să fac c'o asemenea marfă ?—zlce ho- 
tul, N'ai găsit la acei păcâtoşi altceva, potrivit pentr'un voinic 
ca mine? A 

— Ba dacă nu ţi-l cu supărare și dacă ţi-a plăcea, mam 
gindit şi la asta, om ban, îi spun eu. Poftim un baider rog de 
lină de la India, cum n'are nimeni io toată ţara şi care şade biae 
mal cu samă omului călare! 

— Sa văd, zice hoţul. 

Eu indată scot din bozunarul cellalt al giubelei al treilea 
balder şi i-l întind. Cind Fe aan mare bucurie pe acel voinic. 
L-a luat şi sa das, muilţămindu-mi. 

li de intimplare, nimeresc în sat la Drăguşeni, tot 
deasupra Moldovei. Opresc cerâle în popas şi pun pe oameni să 
facă un foc la botul boilor ş'o mămâligă în cujbă. Cind scot eu 
biinza şi răstoarnă ei mămâăliguţa, iaca se înfăţişează privigha- 
torul şi-mi cere îndreptările, din porunca Isprăvniciei, 

să vă spun? Eu am straşnice îndreptări şi mai ales o 
scrisoare dela nînaşul meu damnealui aga Temistocle Bucşan, 
S-ot şi-i arăt indreptările şi-l vir subt nas mal ales acea scrisoare, 

Zice aşa În acea scrisoare: 

„Din poronca Măriel Sale Vodă, dumneata ispravnic, ori pri- 
vighetor, ori vameş, orl vornic de sat, orişicine al fi,să nu cum- 
va să cutezi a vărâma acestuia neguţător, ci să-l leşi a merge 
cu pace la locul său. Aşa“, 

Se chlorăşte acel privighetor la pecete şi la iscălitură şi 
cîrneşte din nas. 

Zice : 

— Dumneata, jupine, vii din ţara nemţească? 

Răspund : 

— Da. Vin dela Lipsca, 

— ŞI ce fel de mată aduci ? 

— Apoi ce fel de marfă? Tot felul de horbote, şi măr- 
gele, şi cercei şi pinzeturi şi cituri, pentru trebuinţile femeeşti. 

— N mai asta ?—zice el.—Apoi ce poate face cu asemenea 
lucruri un holteiu precum mă aflu eu? 

- Nu poate face nimica, îi intorc eu cuvint zimbind Dacă 
nn ţi-l cu supărare şi dacă ţi-a fi pe plac, cinstite pri-ighetor, 
eu m'am gindit şi la o intimplare ca aceasta. ŞI am la mine, 
pe lingă toate feacurile muiereşti, un baider roş de lină dela 
India, cum mu se mal află pe lumea asta mal frumos. 

— Să văi“, mă îndeamnă privighetorul. 

Eu scot al patrulea baider şi i-l dau, şi el se duce fără 
să-mi mulţămească. 

Asta este, fraților creştini, sfirşi cu vole bună negustoral. 
Mi-am plătit dările şi vămile ş'acuma sint slobod pină "n tirg la 


NEGUSTOR LIPSCAN 67 


leşi. Acolo mai am o dare cătră sfinta 
noastră 
și cr părintele Mardare. Trebue să caut şi T p iir prwiss 
sen ul ninaşului mea aga Bucşan, ŞI pe urmă mă pot hodini în 
er rare E. tr ere porţi aşteptind rodul tradelor mele şi 
er siat Ard) mi iaa soţie,—căci trebuie să aflați că 
oi am făcut iar mare zvoană, ridicind ulcelej 

stiam. Inte acea avaama sa alayya, pirina apir 

5 olțul gurii, Ancuţa. Intr’ 
cea plăcinte cu poalele 'n briu. La pe a a A nai qi 
ME. Decat şi ne-am bourzuluit. lar Dămian Cristişor lipsca- 
nu Ă d înveselit aproape cit și noi de vinul cel nou, s'a sculat 
~ virit mina stingă în buzunarol cel adinc al glubelei ş'a scos la 
mină o zgărdiţă de mărgele. Păşind liogă hangiţă, i-a aşeza- 
-0 subt guşă şi i-a încheiat-o la ceață, Apol făcind un pas in- 
dărăt : puze cu uimire. 

„Jupineasă Ancoță, a zis el, lată alci mărturia tut 
peţilor tăi. Să spule toți dacă au vă arda mal 
minunată la o muiere câ Stie e e POPE MEA. Ai 

Apucind-o de după cap, a sărutat-o pe amindoi obrajii. lar 


Ancuţa, lepădind chersinul, i s' 
ga acipat în fogă spre ham «sucit Pe dedesubtul braţelor 


Mihai! Sadoveanu 


Dmitri Merejkowsky 


Modificările profunde suferite de poporul rus în organizaţia 
sa politică, au o aore cunoscutul exod al populaţiei sale. A- 
ceastă despărțire dureroasă de pămintul natal, care nu-şi poate 
găsi asemănare decit în fuga nobililor francezi dela 1879, sau, în 
alt gen, în alungarea Maurilor şi a Evreilor din Spania la 1610, 
n'a putut aduce e, unel patrii, care pentru Ruşi insemna 

ntral gravitației lumii". Í 

g In liia determinării unel reacțiuni din afară, s'au re- 
fugiat în Apus, pe lingă oamenii politici al Rusiei, moderați sau 
partizani al vechilor alcătairi sociale, şi cițiva din scriitorii ruşi 
de samă, spre a stimula, prin cuvintul lor înflăcărat, ostilitatea 
pe care organizaţiile de dreapta şi socialiștii moderaji o arătau 
impotriva instituţiilor sovietice. Printre aceştia, Dmitri Serghe- 
vici Merejkowsky, e figura cea mai proeminentă. Fugit din Rusia 
in Decembre 1919 impreună cu prietinii săi Filozofoft şi Hippies, 
după ce suferise rigorile revoluției şi privaţiile  foamel,—cu tot 
concursul discret, dar insuficient al lai Gorki,—el propagă în Po- 
lonia unlunea genlului rus cu cel polonez, în spiritul profesat de 
profeţii creştini şi răsturnarea organizaţiilor bolşevice. 

Trecut apoi în Apus, Merejkowsky Incepe o luptă deschisă 
împotriva bolșevismulul,—a „domniei lui Cham”,— într'o serie de 
scrieri pline de pornire, care tind să dovedească primejdia ce o 
consti'ue pentru civilizaţia şi progresul Europei maximalismul rus. 
„Există pe pămint o întrupare a răului absolut, a diavolului: bol- 
şevismul“, scrie el, în limbajul său presărat cu citate din proteţi 
şi din apostoli, care vădesc o educaţie profund religioasă. „Na e- 
xistă bolșevici buni şi cinstiţi. Sint anii care par buni, par cins- 
tițli, dar aceia sînt ma! rāi încă decit simplele canalii”. 

Un asemenea limbaj.—în care obiectivitatea aprecierii pare 


DMITRI! MEREJKOWSKY 69 


a îi turbarată prin afirmații tot atit de extreme caşi curentul pe 
care îl combat,—ar părea că desemnează pe unol din cei mai 
inverşunaţi apărători ai principiilor reacționare. Originea sa ca 
fiu al unul fancţionar al Curţii ţariste, l-ar fi putut determina pe 
Merejkowsky să-şi incline preferinţele in sensul gnel conservări a 
ordinei sociale stabilite, Totuşi, prin concepția sa şi prin tempe- 
ramentul său, scriitorul rus este un revoluţionar. 

Fâcind parte din intelectualitatea rusă, din acea intelligu- 
entsia pe care a căutat să o definească în atitea feluri, * Me- 
rejkowsky manifesta simpatia sa pentru soclal-revoluționari, fără 
a aparţine vre-unul partid politic, ** spere en tai at cu poziti- 
vismul ior economic şi politic, nu corespundeau felului lui Merej- 
kowsky de a înțelege viaţa, Deasupra aparenței şi a rigidităţii 
faptelor, autorul Invierii zeilor avea intuiţia existenţei unui prin- 
cipiu superior, a cărui esență mistică pătrunsese tot felul său de 
a concepe viaţa, 

In prefața la Domnia lul Antechrist el precizează unghiul 
subt care priveşte evenimentele: „A înțelege, sau cel puţin a te 
apropia de înțelegerea  evenimentelor“,—scrle dinsal—,„a prinde 
o linie conducătoare, hu e posibil decît dacă te pui din punctul 
de vedere cel mai profund: din punctul de vedere religios. ȘI 
subt acest semn etern au fost scrise articolele cărții mele“, 

Convingerile sale religioase în sînul intelliguentsiei, care 
profesa un ateism fără rezerve, au creat dela început lui Merej- 
kowsky o situaţie specială, care-l supunea tutaror suspiciunilor, 
Declaraţiile sale repetate împotriva autocratismului bisericii ruse, 
nu puteau depărta impresia că există o afinitate între convinge- 
rile sale şi temelul unei puteri dominante în statal rus, mai ales 
că, în reformele  mintultoare pe care le intrevedea, biserica nu 
era exclusă, Apoi, lipsa de bază economică a principiilor lul re- 
formatoare şi absența unui program practic de reforme sociale 
şi politice, făceau să se vadă în profesia lul de credință mal mult 
jocul unel dealectice abile, decit emanaţia unei convingeri seri- 
oase şi fecundă în rezultate. 

O cercetare amănunţită a operelor lui de propagandă cri- 
tică (Sclavul-rege, Sufletul lui Dostoewsky, Domnia lui Ante- 
christ...) depărtează dintru inceput idela că  Merejkowsky n'ar 
crede în Ideile profesate, pănă la cele mai depărtate limite ale 
sacrificiului persoanei sale. Fiecare rind respiră o convingere a- 
dincă şi vibrantă, care insuflă fraze! un elan puternic. Pe dealtă 
parte, esența filozofiei sale religioase şi politice, pătrunde struc- 
tora tuturor romanelor sale, dela Nașterea Zeilor la Moartea 
Zeilor şi dela Invierea Zeilor la Antechrist, precum şi țesătura 


* „Ce esie, aṣa dar, această socielale nemaipomenilă și unică 
în lume? O clasă ? O castă? O credință sau o conjurație? E loale 
acestea la olaliä : e intel/iguealsla rusă” (Domnia lui Cham). 

* Memoriile d-nei Z. Hippius. 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


intimă a întregii lul opere critice şi dramatice. În ce constă dar 
miezul convingerilor acestui ultim reprezentant al profetismalui rus ? 


„Viitoarea idee rusă, independentă“,—spunea Dostoewsky,— 
„hu s'a născut încă; pămîntul însă e greu de dinsa şi se pregă- 
teşte să o nască în chinuri atroce”, 

Merejkowsky prinde această idee și adaogă: „Dostoewsky 
însuşi nu e decit primul suspin al acestei naşteri dureroase“. * 

Studiul critic asopra lvi Tolstoi şi Dostoewsky, asupra 
„protonzimilor cărnii” şi a „prăpastiilor spiritului“, arâtaseră de 
malt preferinţele lovi Merejkowsky pentru autorul Fraților Kara- 
mazov, a cărui operă o pătrunsese cu simpatie până in adinci- 
mile ei cele mai obscure şi mal nebănuite. Profesia de credinţă 
din Sufletul lui Dostoewsky (Profetul revoluției ruse), lămu- 
reşte fară inconjur, legătura sufletească strinsă cu opera acestuia : 

„labesc pe  Dostoewsky cu o lubire destul de entuziastă, 
spre a spune despre dinsul tot adevărul, Eleste cel mai aproape 
şi cel mai scump dintre toţi scriitorii ruşi şi universali şi nu nu- 
mal mile. Novă tuturor, care sintem discipolii săi, ne-a făcut cel 
mai înalt dar pe care omul îi poate face omului: ne-a arătat 
calea cătră Christ care va veni“. ŞI mal adaogă: „Judecata ce se 
va rosti asupră-i, va Îl dată şi în privința noastră. Nu sintem a- 
cuzatorii, nici martorii,—sintem complicii lui Dostoewsky*. 

Această admiraţie neţărmurită pentru opera „omului sobte- 
ranei", nu impedică totuşi pe Merejkowsky să releve unele erori 
ale credinței inaintaşului său, El se ridică împotriva justificări 
războiului şi a concepţiei ortodoxismului reacţionar şi cuceritor 
profesat de Dostoewsky. ** 

Cu acea lipsă de preocupare a propovăduitorilor social-reli- 
gioși pentru forma etatistă, Merejkowsky merge pănă la a dori 
imp statului rus, pentru a vedea o Rasie reinviată la noua 
credinţă : : 

„In orice caz, speranţa noastră religloasă infinită, nu e de- 
cit disperarea noastră infinită; numai acolo unde încetează eta- 
tismul absolut, incepe societatea religioasă. Nădăjduim nu un stat 
prosper şi durabil, cl cele mai mari calamităţi, poate chiar ruina 
Rusiei ca corp politic independent şi învierea sa ca membru al 
bisericel ecumenice, al teocraţiel“, - 

Anti-etatismul lul Merejkowsky, care a fost protesăt de alt- 
fel şi de unele curente social-creştine din Apus, nu se explică 
prin credinţa fermă că poporul rus nu poate fi distrus de nici 
un dezastru istoric. Această convingere, pe care ar putea-o iņ- 
splra imensitatea numărului şi particularitatea comună a raselor 


AA y becia lui Dostoewsky. 


DMITRI MEREJKOWSKY 7i 


componente, este înlocuită de o altă tendință a spiritului ru 
care Merejkowsky o afirmă in repetate rodii naivera dn 
rus, conceput in senzul unei expansluni mistice: „Fiecare popor 
trebue să renunțe la sine, la personalitatea sa sintetică, la Dum- 
nezeul său particular şi trebue să se sacrifice pentru toate cele- 
lalte popoare, să moară ca popor în umanitatea integrală, ca să 
renască în Dumnezeul-omenire“, 

In locul panortodoxismului războinic al lul Dostoewsky, Me- 
rejkow-ky pare a se îndrepta spre un panortodoxism pacific. Dar 
acest ortodoxism creştin universal nu-l întrevede subt forma unei 
expansluni dominatoare a poporului rus, purtător al ideii orto- 
doxe, com şi-l inchipula Dostoewsky, ci prin pulverizarea exis- 
tențel etnice şi a integrării în colectiviratea religioasă, 

Dacă sinceritatea acestei păreri nu poate fi contestată auto- 
rului, —care se declară şi cel mal sincer partizan al dreptului po- 
poarelor de a hotări singure de destinele lor,—trebue să recu- 
noaştem că, în mina unor oameni politici care şi-ar însuși prin- 
cipul, fără a-și fi pătruns şi sufletul, pemtraţia „religioasă“ ar 
deveni un periculos instrument politic de expansiune. 

Merejkowsky e însă prea pătruns de credința loi Dostoew- 
sky că „opera de cultură istorică, inaugurată cu Renaşterea şi 
Reforma, operă de gindire pur ştiinţifică, critică si dizolvamă", 
e pe punctul de a fi sfirşită și că omenirea se îndreaptă, inevi- 
tabli, spre „0 operă de gindire nouă, creatoare religioasă“, spre 
a mai cugeta la consecințele politice eventuale ale unel asemenea 
concepţii. In romanul lui Leonardo da Vinci (/nvierca Zeilor), el 
arată în pagini suggestive efectele acestei gindiri „pur ştiinţifice, 
critice şi dizolvante“ asupra personalității lui Leonardo, 

Ca mai toţi purtătorii de cuvint al principiilor social-creş- 
tine, Merejkowsky se ridică vehement impotriva pozitivismului 
bazat pe realismul științific, care tinde să acapareze spiritul o- 
menirii contemporane și să ducă la „chinezificarea Europei“. El 
se revoltă impotriva acelei „religii fără Dumnezeu“ şi a „pămin- 
tului fără cer”, care prin doctrina lul Lao Tse şi a lui Confucies, 
a dus la impetrirea politică, socială şi cuMurală a poporului ch!- 
nez şi care tinde, în altă formă, să întroneze „domnia lui Cham“ 

Eoropa, cu aceleaşi consecinți funeste, 

Intrevăzind Rusia viitoare a libertăţii, dipă acea „a bolşe= 
vismului şi a înjosirii“, Merejkowsky,—spre a evita obiecțiile po- 

„—citează ideia lui Bakunin: „Dumnezeu există, deci omul 
este sclav. Omul este liber, deci nu există Dumnezev... pentrocă | 
libertatea e negația oricărei puteri şi Dumnezeu este o putere“, 
Raspunzind acestui silogism, ingenios constrait, scriitorul rus a=- 
rată, într'o dialectică nu mal puţin atrăgătoare, consecința con- 
trară a premisei: „Christ a relevat oamenilor că Dumnezeu nu 
este putere, cl iubire, nu forţa exterioară a puterii, ci forţa Inte- 
rioară a iubirii. Acel care iubeşte nu dorește sclavia aceluia pe 
care îl iubeşte. Intre cel care iubeşte şi cel care e lubit, nu e altă 


72 VIAŢA ROMĪNEASCA 


putere decit Iubirea ; dar puterea iubirii nu este o putere, cl ll- 
bertatea“. 

cest principiu, întemelat pe lubirea aproapelui, face ca 
Marejkonaks să dă un propovăduitor al moralei creştine în 
cea mai pură emanaţie a el. Spre a combate tendințele materia- 
lismului dominant, autorul rus crede in nevoia unei idei generale, 
reunind intelliguentsia, biserica şi poporul. „Ori, numai din o re- 
naştere religioasă, unită cu o renaştere socială, ar putea să re- 
zulte o asemenea idee. Nici religia fără spiritul social, nici spiri- 
tul social fără religie, nu vor salva Rusia; numai spiritul soclal- 

ligios o va mintul”, 

i es caracteristic câ Merejkowsky, desemnind printre elemen- 
tele a căror unire o crede necesară, şi biserica, se depărtează de 
concepţia protestantismelul social şi se apropie, dimpotrivă, de 
acea a catolicismului social, care vede realizarea Ideli social-creş- 
tine prin intermediul bisericii. 

p dezvoltarea principiilor sale social-creştine, Merejkow sky 
se depărtează de teoriile asemănătoare care au apărut cam dela 
începutul celei de a doua jumătăţi a veacului irecut, prin absenţa 
totală a unul fundament economic şi a unor norme de organizare 
socială viitoare. Afară de unirea în dragoste şi caritate a Ome- 
nirii, deasupra tuturor graniţilor politice sau etnice, în numele u- 
nui principiu religios şi în decorul unei aureole mistice, Merej- 
kowsky nu lasă să se intrevadă nici o directivă de aplicare a 
„ideii generale“ preconizate, în cazul cind ea ar uni pătura inte- 
lectuală, biserica şi poporul rus. Cine s'ar face, în acest caz, pur- 
tătorul ideii social-religioase şi ce formă economică ar trebui să 
ia socletatea ca o consecință a adoptării ideii nouă mintuitoare ? 
Va fi nevoe de o autoritate conducătoare organizată în acest scop, 
sau libertatea şi fraternitatea se vor conduce după instinctele so- 
ciale înăscute ale indivizilor, ca în teoria libertară şi individua- 
listă a anarhiştilor ? z 

Lupta deschisă Impotriva lui Bakunin şi a principiilor pozi- 
tiviste ale anarhiştilor, par a desemna pe Merejkowsky ca pe un 
partizan al autorităţii, dacă nu etatiste, cel puțin religioase. To- 
tuşi, de oarece ne cufundăm ln ipoteze, —trebne să recunoaştem 
că doctrina soclal-creştină a lui Le Play, cu toate naivităţile şi 
erorile ei, era mai complectă in recunoaşterea categorică a ne- 
voel de autoritate. 

la afara acestei lipse de normă politică, am spus că prin- 
ciplile lui Merejkowsky nu conţin nici o bază economică, Oricare 
ar fi tendinţa scriltorului rus de a se ocupa numai de aspectul 
moral-religios al chesilei, nu se poate concepe rezultatul practic 
al propagării ideii, fără o desluşire de alt ordin decit cel pur 
dialectic. Atit catolicismul social, prin formarea „asociațiilor ca- 
tolice“ ale contelui Albert de Mun şi prin acele Christliche Ge- 
werkvereine din Germania, cit şi protestantismul social, prin 


DMITRI MEREJKOWSKY 73 


Christian Socialists din Anglia, erau bazate pe un sistem aso- 
ciaţionist pur economic, 

Exemplele se pot multiplica. Preocuparea pentru laturea po- 
litică şi economică a propagande! mistico- religioase, n'a lipsit nici 
în principiile profesate de Ruskin, de Tolstoi şi-am putea spune 
cu oarecare rezervă,—şi de Dostoewsky. Raskin cerea munca o- 
biigatorie pentru toţi, garantarea ei ca un corolar al obligativi- 
tăţii, predica lupta contra maşinei insalubre, naţionalizarea pă- 
mintului, a minelor şi a căderilor de apă... Tolstoi se declara a- 
dept al muneii rurale, contra dreptului de proprietate şi al vieţii 
orăşăneşti,.. De acela teoriile lui Ruskin au putut prinde în Au- 
glia, dind naştere unor formaţii proprii, iar principiile lui Tolstoi 
s'au putut bucura cel puţin de o aplicaţie parţială. 

Până şi Dostoewsky, cu toată lipsa unei laturi economice a 
preocupărilor lui sociale, lasă să se întrevadă latura politică a 
realizărilor urmărite, prin apologia ţarismului absolutist şi a au- 
torhtăţii bisericii ortodoxe organizate a Rusiei, a 

u lipsurile amintite, sistemul sccial-religios al lui Merej- 
kowsky se prezintă ca emanaţia unul spirit de estet, fără 
de reuşită în adiacul maselor, care formează, totuşi, principalul 
element întrevăzut de el în uniunea pentru realizarea ideii saiva- 
toare. Poporal nu poate fl stimulat. decit de arătarea concretă 
sau de viziunea aproape concretă ce i se Suggerează, a realită- 
{llor simple şi elementare care privesc buna sa stare materială 
şi morală, pe cind autorul rus nu poate servi mulţimii decit ela- 
borarea rafinată a unui principiu moral-religios abstract. 

Cu atit ma! puțin aceste idei pot cîştiga pătura intelectuală 
rusă, „inteiliguenisia“, al cărei ateism îl recunoaşte singur Merej- 
kowsky, după ce afirmă că „intelliguentsia® reprezintă „conști- 
ința morală“ a Ruslei, Subtilitatea la care recurge spre a susține 
că la intelectaalii ruși „spiritul neagă, dar inima cheamă pe Dum- 
nezeu“, seamănă prea mult cu explicaţia naivă a acelui „glas al 
singelui“ care devenise cheia conflictelor și a soluţiilor melodra- 
matice. Fără concursul intelectualilor, Merejkowslcy trebue să vadă 
pierind şi al doilea element al uniunii sfinte, „intelliguentsla“*, 
răminind numa! cu biserica, dacă, bineînţeles, aceasta s'ar decl- 
de, la rindul ei, să renunţe definitiv la „uniunea sacrilegă“ cu au- 
tocraţia. 

Prin caracterul mal mult estetic al convingerilor sale so- 
cial-religioase, Merejkowsky ar putea fi, cel mult, apropiat de 
Carlyle, care a combătut economia politică a timpului său, aşa 
cum Merejkowsky atacă cu vehemenţă pozitivismul materialist şi 
ateu al societăţii contemporane. 

Din toate consideraţiile menţionate e necesar să reținem nu- 
mai ceiace străbate țesutul întregi! sale opere literare: o credinţă 
profund religioasă, bazată pe esenţa moralei creştine: unirea oa- 
menllor intru iubire şi caritate. 


74 VIAŢA ROMINEASCAĂ 


£ 


Preocupările etico-religloase ale lul Merejkowsky, pe care 
le-am nare de clar i aart ìn opera lvi de propagandă 
social-creştină, se intilnesc şi în Incrările lui literare, dar foarte 
discret exprimate. * De multe ori e necesară cunoaşterea prea- 
labilă a convingerilor autorului, spre a putea desluşi, prin com- 

itia fină a operei, intenţiile nemărturisite ale autorului. Nu s'a 
nşelat Serge Persky, un bun cunoscător al literaturii ruse, asu- 
pra semnificației /nvierii Zeilor? Nu a fost prezentat Merej- 
kowsky, chiar în prefața traducerii franceze a romanului, ca un 
adept al teoriilor nietzscheene, „care, cum se știe, vedea în mo- 
rala creştină o morală de sclavie?“ ȘI Karl Bosse, în /storia li- 
teraturii universale, nu prezintă pe acest neoromantic ca pe uc 
susținător al „suveranului drept al individuslismolui“ alături de 
Nietzsche ? 

Pentru cel care afirmase că lipsa de comună măsură a Ru- 
şilor cu popoarele apusene constă mai ales în faptul că „ele sint 
individualiste, lar noi (Ruşii) înclinăm spre comunism“, aceste a- 
precleri sint surprinzătoare. Dar presupusul nietzscheism vine în 
conflict ireductibii şi cu antiteza cea mai des întilnită io lucră- 
rile social-religioase ale lui Merejkowsky: lupta dintre Omul- 
Dumnezeu și Dumnezeul-Om, adică între doctrina soclal-creştină, 
ca un corolar al credinței religioase şi ateismul ştiinţific care vrea 
să creeze din om pe propriul rău Dumnezeu. 

O privire mai puţin înclinată să accepte numai aparențele, 
poate desiuşi în Invierea Zeilor tocmai condamnarea moralei su- 
praoamenilor şi a vieţii „dincolo de bine şi de rău". Viaţa lui 
Leonardo, fărămiţată între înclinările iul diverse, risipită în încer- 
cări care ii răpeau răgazul pentru lucrările de artă, fără revolte 
şi fără elanuri, fără o succesiune cumpănită, şi lipsită de o con- 
vingere morală sau de o credinţă care să-i călăuzească paşii, — 
nu apare mal mult ca o mustrare a traiului dus „dincolo de bine 

i de rău“? 

: Faptul că asemenea divergențe s'au putut produce în inter- 
pretarea operei literare a unul luptător social ca Merejkowsky, 
dovedeşte discretia infinită pe care o punea în lucrările sale lite- 
rare şi acea pudoare a sentimentului, pe care a relevat-o el in- 
suşi în opera lul Cehov. 

Posedind o cultură vastă şi o cunoaştere profundă a anti- 
chităţii grece şi romane, a o. italiene şi a literaturilor en- 
ropene, Merejkowsky este unul din puţinii scriitori în viaţă, poate 
singurul, care e menit să creeze legătura spirituală între trecutul 
depărtat al omenirii şi prezent. Așa cum, concepind ciclul de ro- 


* Ullimele opere par a păstra din ce in ce mal pulia această 
discreție, suferind de accentuarea to! mal pronunțală a misticismulu! 
aulorului. 


DMITRI MEREJKOWSKY 75 


mane: Moartea Zeilor, Invierea Zeilor şi Antechrist, Merej- 
kowsky a crezut necesar să se cutunde mai în adincul istoriei 
civilizaţiei și să dea la iveală Naşterea Zeilor (Tutankamon în 
Creta), e de nădăjduit că nu se va opri la evocarea literară a 
epocei lui Petru cel Mare şi că va pătrunde mai departe în is- 
toria modernă, pănă în vremurile actuale. 

Erudiţia autorulal e surprinzătoare. Epoca Renaşterii, —lnsu- 
ficient evocată in Invlerea Zeilor numa! in ce priveşte figurile 
lui Michel Angelo și Ratael—este înfăţişată in toată strălucirea 
şi diversitatea ei, avind in centru personalitatea enigmatică și 
dominatoare a lui Leonardo da Vinci. Toate personalităţile vre- 
mil: Ludovic Sforza, Cesar Borgia, Machiavel, Savonarola... sint 
evocate cu o putere de viaţă care însuflețeşte intreaga epocă şi o 
face să trălască în acel amestec de natural şi de fantastic, care 
caracterizează Izbucnirea simultană a dorului de viaţă în căuta- 
rea frumuseţii, a patimilor dominatoare (Borgia) şi a fanatismu- 
lul intolerant reprezentat prin Savonarola. 

Dela Quo Vadis, nici un roman n'a reiaviat un moment is- 
toric cu atita putere, cu aşa o preciziune de detalii şi cu o stfor- 
tare uriaşă, atit de bine ascunsă subt eleganța stilului şi discre- 
ţia prezentării faptelor, ca Invierea Zeilor. Exclamaţia lui Busse 
că nu cunoaș'e nici o carte care să constitve un tablou mai de- 
săvirșit al Renaşterii Italiene, este deplin întemeiată In laconis- 
mul ei. Naturaleţa evoluării marilor figuri ale Renaşterii, este re- 
zultatul une! pătrunderi adinci a mentalităţii lor şi a vremii. Per- 
sonalităţile diferite ale lui Ludovic Sforza şi Cesar Borgia sint 
schițate ca o sigurunță care nu lasă să scape nici o lucire a in- 
teligenţel şisă treacă neobservată nici o fineţe a evoluării lor, 

Intransigenţa fanatică a lui Savonarola, alături de liberalis- 
mal aproape ateu a laf Lecnardo da Vinci şi amestecul de rituri 
întunecoase, în care fantasticul alternează pe nesimţite cu reali- 
tatea, ca în „sabatul vrăjitoarelor“, amintesc cuvintele lui Dostc- 
ewsky: „Imi place realismul, un realism care atinge aproape fan- 
tasticul”, Sint momente în care ai impresia evolaării prin aburii 
fantomatici ai concepţiei dostole wsklene, a acelei cufundări volup- 
toase în negura ce ascunde granițile dintre real și neființă. 

Pătrunderea adincă pănă in amănunţimile istoriei şi pănă în 
nebunia, în deviația fantastică a spiritului omenesc spre ideile şi 
riturile cele mai neverosimile, e o înclinare caracteristică prefe- 
rinţilor lui Merejkowsky. In vasta lucrare critică asupra lui Tol- 
stoi şi Dostoewsky, spre a se dezvolta celace rezumă, în altă 
parte, în formula: „Cu acelaşi curiozitate cu care Dostoewsky 
sonda protunzimile sufletului omenesc, prăpastiile spiritului, Tol- 
stoi a scotocit profunzimile inverse, dar nu mal mici, ale cărnii“, 
——0u ne poartă oare criticul rus pe înălțimi ameţitoare şi spre 
profunzimi prăpăstioase, spre a trăl în plin acea realitate fan- 
tastică şi de o luciditate chinuitoare, fină ca o lamă de pumnal, 
a operei lui Dostoewsky ? 


76 VIAȚA ROMINBASCĂ A 


Această tendință de a trece peste conturul real al lucrari- 
lor, explică poate faptul preferinţii pentru forma romanului isto- 
ric: „Spre a înşela, dacă nu sprea calma setea sa de supra-na- 
tural, Goethe se refugia în Evul Mediu sau în antichitatea cla- 
sică. Dostoewsky cel mal mare, unicul între marii scriitori mo- 
derni, avu forța, rămînind legat de viaţa contemporană, să o de- 
păşească şi să o transforme în ceva mal misterios decit toate le- 
gendele veacurilor trecute“, 

Merejkowsky n’a găsit, probabil, mijlocul dea preface viaţa 
contemporană într'o elaborare mal misterioasă decit aceia a is- 
torlei trecute şi a preferat sinuozitatea istoriei, spre a da aripi 
imaginaţiei sale creatoare, 


+ 


la Invierea Zeilor tocmai figura centrală a lui Leonardo da 
Vinci e mai puţin viu evocată. Spiritul aparent rece şi distant al 
eroului Renaşterii, na convine tendinţelor inclinate spre expansi- 
une ale autorelui. Paslunea sălbatecă, brutală şi cruzimea rece şi 
rafinată a lui Petru cel Mare (Antechrist şi Petra cel Mare) stat 
mal viu descrise decit liniştea suverană a lui Leonardo da Vinci. 
Autorul rus ne-a redat prea multă linişte aparentă şi prea mult 
reacțluni externe, spre a Crea un Leonardo viu. Viaţa interioară 
lipseşte în întregime acestei figuri enigmatice, care nu începe să 
trătască decit abia spre finele romanului. In schimb tablourile lui 
Leonardo da Vinci sint descrise cu o preclziune de amănunte şi 
culoare, care amintesc evocările lol Fromentin. Portretul Monei 
Lisa este detallat cu atita pasiune şi pătrundere, încît cetitorul 
are impresia descoperirii unor valori imense, pe care niciodată 
mai înainte nu le-a perceput. Dar pasiunea lul Merejkowsky nu 
e pornire retorică. O stăpinire educativă, devenită naturală, o- 
preşte elanul Idell, îotărindu-l vibrarea şi dindu-l o rezonanţă 
delicată. 

Merejkowsky are o percepțiune largă a operei de artă. El 
mar fi putut descrie cu vigoare epoca Renaşterii, dacă n'ar fi 
conservat la adincul sufletului său, viziunea scumpă a comorilor 
antichităţii grece şi romane. Creştin convins, autorul rus pare că 
regretă lipsa unul creştinism pătruns de iubire omenească şi de 
caritate la Leonardo şi poate că, în senzul ei ascuns, /nvierea 
Zeilor este o indicație de ceiace ar fi putut crea Leonardo da 
Vinci, dacă o credinţă fermă i-ar fi călăozit paşii şovăitori al 
vieţii. Dar credinţa sa religioasă nu l-a împedicat să pătrundă 
in profunzimile păginismului antic şi în frumuseţile creaţiilor 
de artă ale acestula. Statalle zeiţei Venus sint descrise cu o dra- 

te de artist impregnată de senzualitate, aşa cum portretul 
one! Lisa respiră numa! spiritualitate. Dar sentimentul profund 
religios al lul Merejkowsky e jignit de faptul că arta Renaşterii 


DMITRI MEREJKOWSKY 77 


a evocat figurile zelțelor păgine, cu aceleaşi trăsăt bt apa- 
rența Sfintei Fecioare, imixtind astfel m sean Apa 


credinței creştine. Această mustrare 
ei: reş © adresează in special lul 


Personalitatea literară a lui Merejkowsky e atit de pătrunsă. 
de sentimentul religios, de care ne-am ocupat la inceput, incit 
preocuparea de a desluși existența sau lipsa credinţe! religioase 
în opera scriitorilor analizaţi, sau în spiritul eroilor evocaţi în 
propriile sale creaţiuni literare, devine pe alocuri o adevărată ob- 
sesle, Merejkowsky pătrunde cu agerime operele celor mal de 
samă scriitori al omenirii. Cervantes, Goethe, Byron, Ibsen, Tol- 
stoi, Dostoewsky, Turgheniev, Flaubert, Cehov, Gorki... sint a- 
malizaţi în laturea cea mal proeminentă a creaţiilor lor. Dar cer- 
cetarea reiroltă a problemel religioase, risipește adincirea anall- 
tică în sforţări de molte ori inutile şi dăunătoare, 

Merejkowsky caută sentimentul religios la Byron şi la Tur- 
gheniev, deplinge lipsa lul la Gorki şi la Cehov, admiră forța 


credinței la Calderon, se indignează şi predică în stil profetic 


contra „sufletului de zabăr* al lui Maeteriink, caută misteriosul 
şi extraordinarul în opera celui mai lipsit de misticism dintre 
scriitorii ruși, Cehov: „..„la Cehov, cu cit e mai simplu, cu atit 
e mai misterios ; cu cit e mai ordinar, cu atit e mal extraordinar”. 

Gorki și Cehov sint denunţaţi ca profeţii religiei făra Dum- 
nezeu, adică, în înţelesul loi Merejkowsky, ca agenţi literari al 
chinezificării Europei. In schimb Calderon, a cărei senină bâtri- 
netje a fost imminată „de cele mai mari mingieri accesibile oame- | 
uilor,—religia şi poezia“, este trecut printre /nsofitorii eterni, 
printre autorii de căpătăia al omenirii ginditoare. 

ln studiul asupra lui Cervantes, Merejkuwsky are o obser- 
vație justă : „Prometeu, Don Juan, Faust, Hamlet, aceste figuri au 
devenit părţi integrante din spiritul omenesc, trăesc cu el şi nu 
var mari decit cu el. Don Quixotte este unul din aceşti tovarăşi 
de drum al omenirii. E imposibil să epulzezi celaze conţine, pen- 
tracă nu e încă sfirşit, pentrucă continuă să se dezvolte cu nol şi e 
tot aşa de imposibil ca să-l sezisăm, caşi umbra care ne urmă- 
reșie“ (studiul asupra lul Cervantes) 

Dar care figură din opera lui Calderon dela Barca ar pu- 
tea aspira să facă parte din marea familie despre care pome- 
nește critical rus în rindurile de mai sus? Autorul Devoțiunii 
pentru cruce vorbeşte prea puţin spiritului modern. Nedepăşind 
prin gindire epoca sa, submers de superstiţiile rigide ale evului 
mediu, prețuind fețișele dogmel mai presus de spiritul înalt al 
moralei, nobil prin naştere și călugăr prin vocaţie, Calderon era 
din acel oameni care stăpineau material societatea prin averea şi 
rangul social,—şi moral, prin însuflețirea şi dramatizarea preju- 


78 VIAŢA ROMINEASCĂ 


decăţilor intunecoase ale vremii. El n’a putut și n'a căutat să im- 
pingă peste limitele vremii gindirea secolului său şi nu s'a inăl- 
ţat, în zbuciumul pasiunii creatoare, decit pe soclul dramei antice, 

Totuşi, pentrucă dramaturgul spaniol a crezut cu tărie în 
Dumnezeire, Merejkowsky, cu toate că păstrează în opera sa li- 
bera critică a fanatismului religios, pe care-l socoteşie contrar 
moralei creştine,—aşează pe Calderon printre cele mai curate ge- 
nii ale omenirii. 

Spre a-şi manifesta, probabil, lipsa de simpatie pentru spi- 
ritul ateu al secolului al XIX-lea, Merejkowsky se face partiza- 
nul manifestărilor voliţionale primordiale care au animat tragedia 
antică şi cea engleză şi spaulolă a secolului al XVI-lea și al 
XVil-lea şi deplinge „mişcările voinţii slăbită de meditaţia filo- 
zofică şi de obiceiul de a stăpini dorinţa“, înfăţişate de teatrul 
dramaturgilor din secolul trecut. Cind insă trece el însuşi în do- 
meniul creaţiei dramatice, Merejkowsky nu neglijează nici „ana- 
liza psihologica“ a lui Ibsen, nici „sublimul ideii filozofice" a lul 
Goethe sau Schiller, nici satira anui Gogol. Drama în care înfă- 
ţişază tinereţea lui Bakunin, cu spiritul său revoluţionar şi dizol- 
vant, şi piesa Bucurie va fi, nu sint zguduite de acea manifes- 
tare furtunoasă a voinţii, pe care o admiră la eroii lui Calderon 
şi pe care o socotește „Inspirația esențială a oricărei acţiuni dra- 
matice“. Forţa conținută în idee, ca element generator al acţiunii 
dramatice, pare că e ignorată de Merejkowsky în teorie, deşi e 
aplicată cu discernămint în practică. 

Dacă simpatia sa merge însă alături de creaţiile lul Calde- 
ron, nu-şi poate stăvili tumultul observaţiilor critice atunci cind 
vorbeşte de opera lul Gorki şi a lai Cehov: „Intelectualul lui Ce- 
hov e vagabondul lui Gorki... e acelaşi dogmă a pozitivismulai“. 
Cu acea măestrie care-i e caracteristică, Merejkowsky schițează 
în citeva rinduri portretul literar al lui Cehov: 

„Cehov nu ridică niciodată glasul. Nici on cuvint prea mult, 
nici un cuvînt prea tare. El vorbeşte de celace e mai stint, mai 
teribil, tot aşa de simplu ca de un lucru obişnuital vieţii curente. 
«Cu cit e mai mişcat în sine, cu atit mai liniştit e în afară. Ca 
cît sentimentul său e mai tare, cu atit vorbeşte mai încet. E dis- 
creţia infinită, modestia infinită, „sublima pudoare a suferinţii* 
pe care Tincev a notat-o în natura rusă“, 

ȘI, însfirşit, cu veşnica sa preocupare de senzul mistic al 
ideilor, el conchide: 

„Cehov şi Gorki sint într'adevăr profeţi, dar nu in senzul 
ce sar crede şi pe care-l cred ei înşişi poate. Ei sint profeţi 
pentrucă binecuvintează celace ar vol să blesteme, şi blestemă 
ceiace volau să binecuvinteze. Ei voiau să demonstreze că omul 
tără Dumnezeu este Dumnezeu; şi au demonstrat că e un animal, 
mai rău decit un animal, o vită de jug, mal rău decit o vită de 
jug, un cadavru, mai rău decit un cadavru, nimic“, 

Violenţa aceasta a stilului la un aristocrat al gindirii ca Me- 


Š _____DMITRI MEREJKOWSKY 79 


rejkowsky, evidențiază cit e de sensibilă laturea religioasă a tem- 
peramentului său. Această deviaţie surprinzătoare a unul spirit 
deprins cu desfăşurarea argumentelor logice şi bogat în mijloa- 
cele polemice care fac să triumfe ideia urmărită, te fac să gin- 
deşii involuntar la măsura desăvirşită păstrată în primele sale 
romane (Moartea Zeilor, Invierea Zeilor, Antechrist şi Petru 
cel Mare) şi, cu oarecare deviații uşoare în Naşterea Zeilor, 
precum şi în piesele sale, Am menţionat ideia ascunsă din /nvie- 
rea Zeilor, că cea mai mare parte a vieţii lui Leonardo s'a fä- 
rămiţat în sforțări inutile în lipsa unei credinţi călăuzitoare. Pä- 
rerea aceasta devine mai accentuată în plesa Mihai Bakunin, 
unde lipsa unui crez etico-religios duce la opera negativă a dis- 
trugerii. Tot astfel viaţa ateului Fedor din Bucurie va fi e stă- 
rămată de lipsa unei orientări definite între atracțiile vieţii inti- 
nate de păcat, reprezentată prin Tatiana şi sentimentul pur al 
credinţei, reprezentat prin Katia. 

Dar în toate aceste lucrări este greu de urmărit incotro merg 
preferințele autorului, care triumfă în sforțarea sa de obiectivi- 
tate a prezentării evenimentelor. In opera sa critică,  Merejkow- 
sky pu crede că mal este necesară această constriugere a expre- 
siei Pivringeriloc sale. 

că acolo unde găseşte o credință religioasă puternică 
Merejkowsky se inclină (Calderon), ve, unde Sia o Area enma 
puternică atee, el încrucişază spada (Bakanin). Simpla perorație, 
moliciunea scepticismului, sau frumuseţea imaginaţiei, suscită ne- 
increderea sau iritaţia scriitorului rus. Jaurès şi Anatole France 
sint desemnaţi ca „(lori de mică burghezie“, iar Maeterlinck ca 
„Omul cu suflet de zahăr“, Servindu-se de fraza altul scriitor TUS, 
Merejkow sky compară pe Jaurès ca „un Vezuviu care aruncă 
vată” şi pe Anatole France cu băeţaşul sămănind cu o fetiţă din- 
tr'o poveste a lul Cehov, „cu mişcări mol, cu glas moale, cu bu- 
cle lungi şi moi, cu ochi duloși şi blinzi...*, moale, moale... 

Merejkowsky vrea torente de pasiune aprigă, semn al ten- 
dinţelor sufleteşti furtunoase, De acela el polemizează cu Carlyle 
în privinţa valorii lui Byron, aducind aprecierile elogioase ale 
lul Goethe în sprijinul susținerilor sale. 

Această simpatie e explicabilă prin spiritul excesiv al lui 
Byron, prin revolta sa continuă contra familiei, a societăţii, a o- 
menirii şi a naturii, care culminează în cuvintele pe care le a- 
runcă. din depărtare Anglie: „Imi pare că aşi înebuni pe patul 
meu de moarte, dacă m'ași gîndi că cineva dintre prietinii mei 
ar avea josnicia să redea sch-letul meu pămintuloi vostru en- 
glez... N'ași vol nici măcar să hrănesc viermil voştri“. In acest 
xces al sentimentului, Merejkowsky a şimţit, probabil, ceva care 
desființa acea „lipsă de comună măsură“ a spiritului rus cu cel 
apusean, — despre care vorbea în altă parte,— şi, cu pătrunderea 
5a, va fi aflat in adincul urii, puterea nemăsurată a iubirii con- 
trarlate. Altminteri cum s'ar fi putut potrivi această negaţie a- 


80 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


parentă a dragostei de patrie, cu notele lui Merejkowsky din. 


exil: „lubirea noastră pentru Rusia nu e numai o lubire, ci o a- 
fecțiune amoroasă. Rusia este o mamă şi o logodnică-mamă şi 
amantă în acelaşi timp“. 


E uşor de închipuit senzaţia neplăcută şi Iritaţia ce o va ft 


resimțit un asemenea temperament în fața operei reci şi măst- 
rate a unui Cehov, care e menită a tăia, prin calmul ei suveran, 
elanul metafizic, abondenţa dialectică şi frămintarea mistică a lui 
rapirea) & E deasemeni lesne de înțeles de ce, aproplindu se 
de Anatole France prin vasta sa cultură enciclopedică, prin pro- 
funda cunoaştere a antichităţii grece şi romane şi a Renaşterii, 
prin iubirea pentru artă și frumos, prin înclinarea de a discuta 
problemele religioase, politice şi sociale, s'a simţit totuşi depăr- 
tat de spiritul sceptic și rece şi de expansiunile măsurate ale au- 
torului /storiei contemporane. 

ȘI totuşi, cu toate deosebirile fundamentale ale firii lor, îi 
văd pornind din acelaşi tulpină culturală, cu sensibilităţi, credinţi 
și manifestări opuse: unul încarnind în societatea contemporană 
păginismul antic, ca generator de lumină spirituală şi de frumu- 
seță,—celălalt, iubind trecutul, dar aspirindu-i lumina numai spre 
a o proecta asupra fondolui său de credință creştină, în care vede 
mintulrea omenirii -ṣi nădejdea progresului el viitor, 


Aureliu Weiss 


Instantanee 


Un zîmbet... 


La halta din piața Sfintu-Spiridon se urcă în tramval o 
doamnă cu pachete multe, Are o faţă cenușie, veştedă şi plin- 
gătoare. 

Deodată se ridică şi ese grăbită pe platformă. Se apleacă, 
la ceva de jos şi se întoarce. Acuma ţine în mină tacă un pacheţel. 
işi ia locul de mai înainte, deschida într'un ris de bucurie gura 
cu dinți mari şi, cu o nestăpinită mişcare de expansiune, arată 
domnului aşezat în faja ei pachețelul şi-l spune: 

— L-am găsit! 

Domnul, rece, demn, fără nici o schimbare de expresie, in- 
toarce încet capul spre geam şi priveşte strada. 

Pe faţa sarbădă a femeii risul—mirat o clipă de locul pe 
care a inflorit—se întunecă, dă drumul cotelor înțepenite într'o 
veselie factice, le şterge apoi cu totul. Gura se închide treptat, 
buzele se string lent, dar progresiv, pănă ce înfiripă lar—ca la 
Poeta A ai vorbitoare a unei vieţi amărite, fără rost şi fără 
armec, 


Virsta primejdioasă 


La o masă, în restaurant, o doamnă serioasă. Doamna e 
în luptă impotriva anilor: fardată, jupă scartă, ciorapi deschişi, 
pantofi negri, decoltaţi. 

6 


CATA nownmascà o o O —— 


Studiind lista, fața ei face schime de dezgust. Pielea per- 
gamentată se increţeşte în cute uscate, neelastice, moarte. Su- 
fere, desigur, de stomac. 

“Cind e servită, doamna abia gustă cite ceva. 

Dela o masă din fund se ridică să plece un bărbat tinăr, 
înalt, cu umeri largi. Pe capul leonin o pălărie moale, cu borui 
imense, azviriită puţin într'o parte, lasă să se vadă o şuviţă sum- 
bră de păr ondulat, Trece în pas măsurat, filtrind printre ge- 
nele puţin închise o privire jumătate visătoare, jumătate imperti- 
mentă, care planează asupra sălii. Mina stingă sprijinită în şold, 
pe subt palton, aruncă într'o parte haina, în pliuri educate prin- 
tr'o lungă deprindere. Cu dreapta manevrează ţigara în gesturi 
largi. 

Doamna îl urmăreşte cu privirea umezită. Apoi, învinsă de 
emoție, caută parcă, cu ochil, pe cineva cărula să-l împărtăşeas- 
că o reflecţie ce ise ridică irezistibil spre buze. 

— Ah, ce tip seducători—scapă ea fără voe vorba cătră 
chelneral, care tocmai atanci H aducea o farfurie cu răcituri de 
curcan, 


Clientelă dificilă 


In poarta unel şcoli de băeţi, covrigarul cotidian se frămintă 
în loc, cind pe un picior, cind pe celalt. E frig şi umed: o di- 
mineaţă amărită de șfirşit de toamnă. 

O şcolăriţă mititică, palidă şi necăjită, se apropie tinind 
strinse pumn degetele mărunţele ale minii stogi. Intreabă înce- 
tişor şi pe rind de preţul bunătăţilor din coş. Covrigarul îl răs- 
punde, coborind cu bunătate spre ea nasul lui enorm, care ese 
imbietor de subt şapca veche, mărunt cadrilată. Fetiţa tace, pri- 
veşte, mal socotește o clipă şi pleacă. Se intoarce însă îndată, 
cu o grabă febrilă, depune în mina covrigaralui banul pe care-l 
incălzise în pumn şi alege din coş un fel de bulgăraş roz,—o 
delicatesă sarbădă şi suspectă de zahăr vopsit, 

Tot atunci se opreşte lingă covrigar un băeţaş. Cu ton 
scurt şi rece întreabă şi el de preţuri, stind strimb, intors numai 
cu un umăr spre coşul plia de ispite. Cu o mină tot frămintă 


INSTANTANEE 83 


îa buzunarul hăinuței, acolo unde trebae să fie banol, Altfel, nici 
un semn de dorinţă, ori de emoție. Dar banul lui e, pe stiute 
prea mic pentru tariful covrigaralui, căci băeţaşul nu cumpără 
nimic şi pleacă şuerind, 

— Eh! Lume necăjită! -se adresează covrigarul cătră un 
domn imblănit, care urmărise platonic toată scena, 


Umbre chinezeşti 


Drumul de pe lingă căzărmi e prea puţin umblat sara, Glo- 
burile electrice luminează ca ziua; totuşi grăbesc pasul cu grijă. 
De departe zăresc în mijlocul drumului nişte umbre nedes- 
luşite, care se mişcă merev, dar nici nu înaintează, nici nu se 
depărtează. 
Mai fac cițiva paşi. Subt globul electric, în puternica lu- 
mină albă se desenează parcă în cărbune un grup straniu: un 
om sprijinit intr'un genunchi intinde gitul, înalţă capul într'o poză 
de inspiraţie ori de- rugăciune. Altul, în picioare se apleacă spre 
cel ingenanchiat... cu o mină îl incleştează de umăr, cu cealaltă 
il pipăe pe la git. 
Ce grozăvie se întimplă oare? 
Trebue, oricum, să trec pe lingă el, fiindcă pe acolo mi-l 
drumul, 
Am ajuns În dreptul lor... Sint recruţi—dela cazarma ce se 
înalţă masivă şi întunecată îndărătul copacilor... 
Cele donă siluete tragice din lumină sînt dol camarazi, care 
se bărbieresc reciproc, folosindu-se gratult de lumina manicipală. 


Atavisme... 


Inserează. Prin aerul liniştit cad rar frunze de jugastru, îa- 
semnind pe alee stele mari de aar. 

Cițiva țărani urcă la deal, spre vii, O femee în virstă, pu- 
havă şi galbănă la faţă, cu ochi îngrijaţi ca de presimțirea unel 
mari cumpene, poartă în toată fiinţa ei un aer de mister şi de 
gravitate. Vorbeşte aproape şoptit, parcă despre o taină mare. 

— Da’ cum li casa ?—intreabă liniştit bărbatul de liogă ea. 


BA VIATA ROMINEASCA o 


— De vălătuci l—răspunde femela ferit, arunciad o privire 
turişă în jur şi făcind o mişcare moale şi discretă cu mina,—de 
vălătuci... repetă ea mult mal înăbuşit, sorbind sfirşitul cuvintului. 

„De vălătuci,.. taci... tuci“—îmi sună In minte, după ce am 
trecut, cuvintul banal, cu intonaţia lui specială de „secret“ fără 
rost, şoptit cu mare spaimă la ureche. 

— De vălătuci... 

Sunetul glasulai ei mi se topeşte nesimţit în auz. Femela 
s'a depărtat domol,—fantomă ce păstrează cu sfinţenie dintr'un 
vechiu şir de vieţi trăite în grele şi tulburi împrejurări, atitea in- 
țiexiuni de voce, atitea gesturi şi atitudini stranil azi şi fără 
înţeles. 


Întirziata 


E aproape opt, dimineaţa. 

O fetiţă de şcoală izbucneşte pe o poartă, care se zgudue 
prelung în urma ei, Aleargă strigind subțire, dar cu patimă şi 
cu disperare: 

— Hurjă ! Ciomirtan l.. Ciomîrtan | Hurjă!! .. 

La deal, departe, abla se zăresc două siluete negre, mici şi 
subțiri ca şi ea: sint Ciomirtan şi Hurjă. 

Hurjă şi Ciomirtan aud de la o vreme clamoarea „primej- 
duitei“ și se opresc locului. Intirziata le ajunge abia respirind și 
îndată șase picioare negre, subțiri şi grăbite încep din nou să 
depene mărunt, în acelaşi ritm aferat, pe trotuarul matinal al 
vieţii. 


Toporaşi 


Cartierul pare adormit. Luna—nemişcată pe seninul palid— 
samănă cu o floare străvezie de omăt. La astinţit globul imens 
al soarelui se îneacă învăpăiat după dealuri. 

Pe strada goală, se aude de departe un zgomot de paşi. 
Casele scunde, vesele de puțină distracţie. privesc curloase cu 
ferestrele lor incendiate de răsfringerile apusului. 


INSTANTANEE 85 


Trecătorul se ivește din vale. E un licean înalt şi subțire 
ca o trestie. Urcă încet în susul străzii şi ceteşte o scrisoare de 
format gingaş. Foaia fină tremură uşor, se rumeneşte o clipă, in- 
văluită de o rază piezişă, ce scapă prin spărtara unul zaplaz. 
Se umbreşte apoi instantaneu, intrind în violetul el discret şi lasă 
ia trecere, abia simţit, dulce parfum de toporaşi. 


Li 
Politeță 


Un domn îmbrăcat solid şi scump, masiv şi roşu la față, 
vorbeşte însufleţit cu altul, mergind, fără să i dea atenţie, în urma 
unel dudui gingaşe. Cum pasul lor e mal mare, ajung pe ace- 
laşi line ca ea şi tocmai atunci domnul cel masiv rostește în fo- 
cul discuţiei o înjarătură grozavă, care cade limpede şi integral 
în urechea domnişoarel, 

Numaidecit domnul îşi dă sama de vecina inoportună, tū- 


toarce paţin capul cătră ea şi-l șopteşte grațios : 
— Pardon! 


Bariere sociale 


La maşinăria de lumină electrică din colțul străzii s'a oprit 
un individ. A deschis portița adăpostului cilindric şi cercetează 
rien, aminie aparatele complicate dinăuntru. Deodată, cu 
mişcări nervoase, îşi dezbracă pardesiul, haina 
şi dă totul unul tovarăș. H PE EER 

Scăpat din hainele comune, trupul tinăr se desenează in li- 
nil elegante, Cămaşa albă foarte lngrijită, face pliuri uşoare. 
Pantalonii de culoare închisă string bine mijlocul subțire. In miş- 
cări armonioase, trupul se pleacă, se înalţă într'an joc fericit al 
muşchilor şi al articulaţiilor — mecanism desăvirşit şi rar. 

Pironită pe marginea trotuarului, o fată ìl priveşte cu ochi 
mari. În mină ţine o cană de porțelan, din care curge în neştire 
un riuşor de lapte dulce. 

Tinärul cintăreşte fata dintr'o privire: o ţărăncaţă timidă, 

cu picioarele goale, cu minile roşii. E lămurit, pentru oricine cu- 


3 | 


86 _MATA_ROMINEASCĂ 


— = 
moaşte exigenţele rangului, că ținărul electrician nu poate acor 

unei asemenea ființe decit dreptal de a-l admira. ŞI întorcinda-se 
brusc. la şuruburile lui, îşi urmează lucrul, fără so mal bage 


in samă. 


Salutul 

Tramvalul se opreşte. Un tinăr care staţiona pe marginea 
trotuarului aruncă o privire lucitoare şi ageră în vagon. Deodată 
un. zimbet artificial, care vrea să fle cuceritor, îl contractează ne- 
plăcut faţa. Işi scoate pălăria tatran salut cu înţeles. 

Cui i l-a hărăzit? 

Intr'un colţ al vagonului e o fată de şcoală: ten fraged, 
nas răstrint, gară mare, dată energic cu roş, ochi miraji, verzi 
şi clari. i 

Tramvaiul porneşte. Silueta „seducătoralui“ dispare. 

Pe obrazul fetei mai lunecă doar trena de lumină a unui 
rimbet revelator... 


Ciurchianul 


Pare să fie un pul de clurchian. Se îndreaptă cu mers aşe- 
zat spre școală. Poartă cămeşuţă de cinepă, un fel de şalvari 
cenuşii, cum au mahalagiii de modă veche, lar la picioare... 
nature. Cam urcă dealul Sărărlei, i se văd din urmă tălpile ne- 
gre, îmbibate de praf şi de ţărină şi numai la mijloc, în partea 
scobită, laminate puţin in culoarea pielii. 

Vre-o doi băeţaşi în costume „sport“, cu genţi de piele ca- 
tenie, îl observă de pe celalt trotuar şi-l strigă în batjocură : 

— la vezi, mă, că ţi-ai perdut pantofii ! 

Ciarchianal cel mititei le ripostează cu promptitudine, cum 
se pricepe el mal bine înir'ale bisericii şi într'ale sărbătorilor 
celor mal creştineşti. Apol indeseşte pasul și sue mereu la deal. 

Acum duşmanii nu se mal zăresc. Băiatul se opreşte, pune 
jós trăistuța cu cărţi şi bodogănind încetişor, face iar, pe iode- 
lete, pentra propria lui satisfacţie, un pomelnic amănunţit de 
mame şi de bunici, 


INSTANTANEE 87 


„La comisie !“ 


O femee trece pe drum, strinsă dintr'o parte de un bărbat 
tinăr, numai în vestă, cu capul gol, tu obrazul rumăn—an negustor, 
desigur—de celalaltă parte de un gardist. 

Femeea e bătrină, De sabt broboada dată tare pe ceafă 
ese ruşinat părul sărac, cenușiu ca fulorul de cinepă. Cămaşa 
ruptă lasă să se vadă braţe uscate și inegrite. Păşeşte țapin, 
parcă automat. Se uită ţintă inainte, fără să vadă nimic. 

O legiune de băeţi aleargă pe amindobă trotuarele şi prin 
mijlocul drumalai, în rind cu personagiile principale, Unil— întirziaţi 
—galopează din urmă, iar alţii—mai aprigi—au luat-o înaintea 
cortegiului şi întorc mereu capul. Toţi sint agitaţi, dar tăcuţi. 

Toţi au teţele luminate ca de o bucurie aleasă. 

Alalul coteşte în spre secţie. 

Ciţiva copii codași aleargă din răsputeri, ţipind strident 
ori răguşit cătră alţii, care abla se văd in urmă: 

—— Hai mai iute, mä! Hai, că se Isprăveştel.. 


Amăgiri 

Am pornit de acasă într'o dimineaţă, foarte de timpuriu. 

Coborind treptele de piatră în ogradă, m! s'a arătat în 
faţă luna : un disc perfect, enorm, de aur şters, La răsărit soarele 
scălda în văpăi limpezi de rubin geana îngheţată a cerului. 

Discul pălit al lunii l-am căutat zădarnic apol în tot lungul 
dramului,— acolo unde mi se năzărise—cătră apus, ŞI am rămas 
din dimineaţa acela cu o părere de rău nedesluşită, aşa cum rămii 
după o fugară arătare de noroc, pe care n'o vel şti niciodată 
dacă a fost realitate ori miraj. 


diem“ 


Un drum de ţară, singuratic şi povirnit. E cald. la vale o 
fintină şi un gard de sălcii, Subt sălcii clipoceşte un cal inhamat 
cu capete de fringhii la o căruță săracă. 

Un om mărunt scoate apă. Călcind moale cu opincile prin 
colb, se apropie de cal, să-l adape. Inainte de a-și vedea stăpinul, 


88 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DIEE EDEA. S 


căluțal îi simte, Mişcă din urechi şi intoarce puţin capul, cu o 


nerăbdare resemnată, parcă i-ar spune: 

— Al venit—iu sfirşit ?... 

Apol îşi moaie adinc botul în căldare şi apa incepe să 

dă repede, fără nici un zgomot. 

ii O ad curată şi dulce clatină abla franzele sălclilor. Omul 
oltează înăbuşit, cu gindul la năcazuri malte, lar calul îşi trăeşte 
cu cumpătare clipa de fericire reală şi prezentă, sorbind în arşița 
zile! de vară apa plină de răcoarea adincurilor, 


Lucia Mantu 


Reculegeri între zi şi noapte 


Nu-s pentru tine stroiele acestea, 

Nici pentru alții nu le-arunc în vint. 

Le dau aşa, cuvint după cuvint 

Şi nu ştiu cui — 

Cum aş cintă pe-un drum pustiu şi lung 
In noapte, 

Uritul să-mi alung- 


In iarba tînără şi rară 

Cintă un greer, astă primăvară, 
Acum, cind tinul e demult cosit, 
Mai cîntă incă, 

Tot mai subțire, tot mai ostenit ; 
Un fir-de cîntec mic şi întrerupt, 
Şi înodat, şi iarăşi rupi.. 

E singur azi, ca şi odinioară, 

ŞI cîntă-aşa, să uite—şi să moară. 


Nu 'ntorc în urmă filele 'n album 
Să caut, printre 'nchipuiri. de fum, 
Vre-o ştearsă dedemult fotografie : 
Acolo nu e decit chipul tău — 

Şi niciodată n'o să-mi pară rău 
Că tot ce este 'n clipa de acum 
Ucide tot ce-ar fi putut să fie. 


Flori aspre de nemuritoare, 

Rigide şi orgolioase 'n margine de drum, 
N'am împletit în jerbe sclipitoare 

Bănuţii voştri fără de parfum ; 

Ci-am strîns de pe cerdacul casei mele 
Uşoare pilnii transparente de zorele 

Ce 'ntind corole răsucite 'n zori 

Pe cozi subțiri ce-abia pot să le poarte, 
Adună 'n ele soare şi culori— 

Şi la amiază-s veştede și moarte... 


String mîinile în care nam nimic 

Şi simt bătaia vieţii calde 'n vine: 
Dealungul drumului cu rodu 'n spic, 

In sufletu-mi timid şi mic 

Eu n'am ştiut să mă culeg decit pe mine, 


RECULEGERI ÎNTRE ZI ŞI NOAPTE 


Mă caut îndelung in ochii mei... 
Oglinda cu adincul viu mi-arată 

In luminosul ei polei, 

Acelaşi chip, de azi, de altădată. 

Dar în pupilele mărite ca 'de frică, 
Zădarnic caut gindurile-mi toate : 

Mă văd mereu pe mine, tot mai mică, 
In negrele-oglingioare 'ngemănate... 


Mi-e frică, singură în toată casa.. 

Painjenul tăcerii-şi țese plasa 

Din fire moi şi fumurii, în jurul meu, 

E de culoarea colbului.—şi vine, 

Cu ochi multipli, reci, cu trupul greu: 

Cind va aiunge-aproape, lingă mine, 

1şi va 'ncilci mătasa sură 

Pe mini, pe gene şi pe gură. 

Şi voiu simţi cum toate 'n fum se sfarmă—, 
lar gindul, amorţit, o să-mi adoarmă.. 


Otilia Cazimir 


91 
i 


Adevăr şi originalitate 


te ştiut că în literatură talentul nu ajunge ca să asigure 
PERI urcă rate şi supravețuirea,—dăcă nu este tener şi 
de originalitate. In acelaşi timp nu este suficient să împr pi 
oricite frumuseți de amănunt, să ai creaţiile brăzdate de e - 
teeri orbitoare, dacă toate acestea nu Constituesc o operă cu fac- 
tură personală, Ca atmosferă proprie, pe care n'a mai avut-o o- 
pera altula. Să nu aduci prea mult aminte de altul, lată ră 
diție indispensabilă marii reputaţiuni. Infiuenţele—dacă ex st 3 
să nu covirşească individualitatea şi să fie contopite Intr un pro 
re Două. 
ză p agreer a lua un exemplu, în literatura franceză există 
cazul tipic al instigatorolul grupării parnasiane, Catulle Mendès. 
(Am zis instigatorolai, nu conducătorului, care era Leconte de 
Lisle). Autorul in chestie părea înzestrat admirabil, avea un sti 
sclipitor şi era de-o rară fecunditate. In poeziile lul se guc t 
magini fericite, frumuseți de detaliu, care na se pot tăgădal. r 
nefericire poeziile acestea amintesc ca factură şi atmosferă cin 
de Lamartine, cind de Hago, cind de Leconte de Lisle, cind de 
Banville.. etc.. A scris de-asemeni drame, nu lipsite de dibăcie 
şi de tirade întraripate,—însă, după cum spune Jules Lemaitre, 
ele ar fi putut fi perfect găsite printre hirtille lui Victor Hugo. 
Pentru aceste motive opera lui Mendès va fi ultată, lar dacă va 
fi o parte despre care se va vorbi mai mult, vor fi povestirile 
lui libidinoase, de sensualitate cinică, în care individualitatea au- 
toralui ese mai bine la iveală. 
in literatura romină aşi putea face o paralelă între St. vu 
losif şi P. Cerna. Este fără discuţie că în ce priveşte profunzi- 
mea ideilor, strălucirea formulelor, Cerna este incomparabil su- 
perior lui losif. Totrşi luată în ansamblu opera lor poetică, parcă 
acea a lul Iosif are un colorit şi-o atmosferă mal personală de- 


ADEVĂR ŞI ORIGINALITATE 93 
emca cin 8 ii) a CE 


cit acea a lui Cerna. De-acela nu e de mirare că astăzi cind 
nu mai sint în viaţă şi producția lor se aşază în perspectiva 
timpului, losif apare multora pe-o treaptă mai înaltă decit Cerna, 
care la un moment trezise cele mal extraordinare așteptări. 

Ceiace se petrece cu individualităţile, se petrece şi cu po- 
poarele, aşa că literatura unel naţii, dacă vrea să fie primită cu 
cinste in hora marilor literaturi, trebue să exprime neapărat o 
notă specială, care nu se mai află aiurea și care reprezintă con- 
tribuția proprie la pinza malticoloră a literatarii mondiale, 

Lucrul este clar cînd e vorba de literatură. El este mat 
Ci a e e apren dă 
p e cunoaşterea vărului, vitatea propriu - 
ințiftică y de acea filozofică. 

Originalitatea este ea o condiţie de valoare pentru cercetă- 
torul adevărului? 

La prima vedere nu există nici o înfrățire între originalitate 
şi adevăr. Ba parcă dimpotrivă. Cine e preocupat de originali- 
tate riscă să lasă din linia adevărului, Acesta din urmă e prin 
esenţa lui impersonal, originalitatea este personală. Adevărul u- 
neşte conştiinţele, originalitatea le separă. 

Nu este astfel de mirare că unli filozofi-teoreticiani au a- 
vat vorbe aspre pentru originalitatea în materie de cogetare, chiar 
dacă o găseau la locul ei în materie de artă, Aşa de pildă Vi- 
contele Bonald, în silințele lul de-a restabili prestigiul rell- 
giei tradiționale, săpat de revoluția franceză, face următoarele 
consideraţii caracteristice : 

„Adevărul, cu toate că uitat de oameni, nu este niciodată 
nou : el există de la inceput, ab initio. Eroarea, dinsa, este tot- 
deauna o noutate pe lume; ea este fără strămoși şi fără poste- 
ritate; dar tocmai prin aceasta ea hr sp orgollul oricul 
propagind-o, i se socoate părinte“ (Madame de Staël, p. 162). 

In acelaşi ordine de idei scriitorul Romain Rolland, în mo- 
nografia pe care o închină lui Tolstoi scrie următoarele : 

„Cetesc în cele mai multe studi! asupra lui Tolstoi, că filo- 
zofia sa... nu este originală. Este adevărat: frumuseţea acestor 
cugetări esie prea eternă, pentru ca să pară vreodată o noutate 
la modă“ (pag. 172), 

In acelaşi monografie, autorul spnsese mai inainte că forța 
lui Tolstoi nu stă în ideile sale „ci în expresia pe care le-o dă, 
în ran personal, in pecetea de artist, în parfumul vieţii sale“ 
p. 

O recunoaștere deci a trebuinţii de originalitate pentru mă- 
en Porti dar fără o similară necesitate peniru grandoarea 

zo 

Chestiunea aceasta nu pare insă a fi tocmai așa de simplă şi 
de- acela vom stărul asupra-i puţin. 

Este netăgăduit că noutatea, prin definiția ei, nu are de-a- 


-94 VIAŢA ROMINEASCĂ 

face cu adevărul, care domină etern, deasupra fiuctuaţiilor su- 
biective. O concepție nouă poate să constitue o modă, să atragă 
ca o lumină ispititoare, şi totuşi să dispară dela ordinea zilei, 
după cîtva timp. Sint idei care fac zgomot şi pe urmă se duc, 
lăsind adeseori locul unor idei uitate, dar care revin triumtătoare. 

Celace însă trebueşte să relevăm e că nu în totdeauna o 
noutate la modă are ca substrat o fantezie—chiar dacă trece re- 

—ci de multe ori ea reprezintă un fragment de ad: văr. Dacă 
este combătută de unii, asta tocma! fiindca ea nu vede decit o 
faţă a lucrurilor, confundind-o prin exageraţie cu intregimea lor. 
Şi dacă este la un moment părăsită defavoarea publică, aceasta 
fiindcă se incheagă conştiinţa altor aspecte ale realităţii, pe care 
diusa mu le satisface, tocmai din cauza caracterului el unilateral, 

Dar idela care trebueşte pusă în lumină în prima linie, e 
că adevărul, chiar dacă planează din eternitate, el nu ni se des- 
vălue nouă dintr'odată, ci destăinuirea lul este veşnic în curs, in- 
fäțişindu-ne cînd o fațetă, cind alta, şi numai prin însumarea ne- 
contenită a tutaror aspectelor relevate, ne apropiem-—fără să-l 
putem imbrăţişa în întregime vreodată—de cunoaşterea lui apro- 
ximativă. Desigur că pentru lucrurile de detaliu, pentru faptele 
concrete, poate să existe o cunoştinţă definitivă şi dorinţa ino- 
vării apare aicea barocă. Nu tot aşa stă lucral cu concepţiile mai 
largi, cu ipotezele ştiinţifice şi mai ales cu teoriile filozofice, Aici 
adevărul ne prezintă laturi diferite şi anghiari variate subt care 
il putem privi. Aici cunoştinţa e într'o perpetuă mobilitate şi de 
aceia progresul adevărului se determină prin originalitatea ĉa- 
petelor care întrezăresc o latură nouă. Da sigur nu orice om 
original serveşte adevărul. Însă acesta, în treptata lui ascensiune 
şi complectare, reclamă spirite originale. 

Ceiace provoacă conflictul dintre adevăr şi originalitate, 
chiar acolo unde aceasta e cu adevărat creatoare, este faptul pe 
care l-am pomenit şi mai inainte, că există o iluzie de care 
suferă pănă și capetele cele mal comprehensive, anume că punc- 
tul lor de vedere, pe care predecesorii nu-l bigaseră de seamă, 
reprezintă panaceul explicaţiei universale. De aici rezistența al- 
tora, —care nu pot neglija o altă lature,—ia numele aceluiași a- 
devăr, pe care de fapt ìl servesc şi unii şi alţii. 

E insă—trebue să recunoaştem—de mare folos acest fana- 
tism al tuturor concepțiilor, care decurge de-acolo că ele nu-şi 
dau sama de ingustimea lor. Adeseori numai inchiziadu-te între 
păreţii unul singur punct de vedere ajungi să | adinzeşti, să-i ex- 
plorezi toate cotituriie și numai exagerindu-l de bună credinţă, 
reușeşti să atragi atenţiunea lumil, care îl ignorase pănă atunci. 
Şi mai este folositor abuzul pentru a deştepta reacţiunea, care 
nu namal că readuce la suprafaţă aspectele injust uitate ale rea- 
Htăţii, dar chiar provoacă descoperirea altora, ce nu se canos- 
cuseră niciodată. 

In orice caz, capetele originale care vin cu întrezăriri de care 


ADEVĂR ŞI ORIGINALITATE 95 
me AN cina ot LL ÎI E 


mu se şti: nimica, sint cel dintăiu preoţi ai adevăr 

exageraţiile lor curente se depărtează be aaar lat “a totai 
tatea lul. Subt raportul acesta, acel care rezistă revărsäril exce- 
pu a unel- teorii la modă, slujesc şi dinşii adevărul prin faptul 
că îi restabileșc conturul lui ma! larg şi amintesc de multilatera- 
litatea lui, Fără să creeze, corectează, şi asta tot este ceva, A- 
ceastă rezistență poate fi citeodată şi mai îndreptăţită, atunci 
cind corespunde şi unor trebaințe practice, fiindcă sînt concepţii 
care mai ales într'o anume ţară şi la un anume stadiu al culturii 
pot fi de-adreptul periculoase. Aşa de pildă scepticismul, care éx- 
primă un punct de vedere ce-şi are şi dinsul legitimitatea lui par- 
țială, poate fi suportat mai uşor—ca concepție generalizată —de 
un popor avansat în cultură, decit de unul fraged. De acela cind 
pra katagon Ai Ara pi işi „Perinile luxul unei astfel de 

d un 
se Penala şi cu o datorie națională. PRE ANa. fepretiaă 
ar, pentru a reveni la tema principală a 
tru, aceste capete cumpănite echilibrate. care Emi tite 
de furiile modei şi caută să tempereze abuzurile unel concepţii 
unilațerale printr'un eclecticism conciliant,—deşi dinsele cu acea 
mentalitațe, stau În genere mal aproape de adevărul adevărat 
totuşi ajută mult mai puţin la promovarea lui în conştiinţa ome- 
cir ni oct gleam cate lansează noutăj! fecunde, chiar dacă 
| chiar ! 
parcie s salen v şi dacă nedreptăţesc cu asta alte 
cesta e de exemplu motivul pentru care filozofia secolulul al 
XIX-lea (ca excepţia primelor două decade în Germania) nu s'a 
ridicat la înălțimile secolelor al XVil-lea sau XVIII-lea. Desigur 
că filozofia cuminte şi mal şiiinutică a lui Lotze sau Fechner— 
dar fără noutăţi pad E —stă mal aproape de adevărul metati- 
zic decit construcțiile temerare ale lui Schelling,—după cum solida ìn- 
tocmire filozofică a lui Wundt—va fi exprimind mai bine adevă- 
rul decit filozofiile îndrăzneţe ale lui Fichte sau Hegel. “Totuşi cel 
tre] temeinici ginditori germani din a doua jumătate a secolului 
trecut nu se pot compara ca valoare filozofică, cu cei trei ro- 
mantici care—cu neglijarea multor factori al realității—au asvir- 
lit din iniţiativa lor genială, brazde luminoase şi scăpărătoare 
dela care îşi aprind făcliile atitea generaţii care voesc să pă- 
trundă in tainele realității. Şi dacă istoria filozofiei caută să gă- 
sească şi'n secolul al XIX-lea o figură mai proeminentă. —după 
vremelnice virage în j rul loi Avg. Comte sau Herbert Spencer 
se fixează tot la patologicul Nietzsche, care cu toată sălbătăcia ne- 
temperată a oracolelor sale, a văzut lucruri pe care nu le mai 
dii n şi fără de care adevărul nu va fi întreg. 
a, recunosc. e cam paradoxală. Pe origina 

urmezi intotdeauna, mai ales în viața practică, ap. met eri pr 
1ueşti pe calea mijlocie a adevărului; însă graţie lor se promo- 
vează adevărul, care nu se destăinuește omenirii printr'o revela- 


6 MATA noume o o 


ție subită, ci prin fapta colectivă a acestor originali, care pum 
succesiv În lumină—de multe orl în opoziţie unii cu alţii—nesfir- 
şitele aspecte care îl constituesc. Fireşte, au un simţ profund al 
adevărului acel care afirmă că elnu se afli la extremităţi ; însă 
fiindcă adevărul este mai mult on echilibru de antiteze, se im- 
pune reliefarea prealabilă a acestora,—celace e operă obişnuită 
a diverșilor originali. 

Aşa dar, după cum am proslăvit originalitatea la exprima- 
rea frumosulul, același lucru să covine să-l facem şi cind e vorba 
de surprinderea adevărul. Ginditorii originali alcătuesc culmile 
în istoria cugetării, în rivna ei neobosită de-a îmbrăţişa adevă- 
rul. Cind am vorbit de literatură—unde lacrul sufere mai puţină 
controversă—am pomenit şi de orginalitatea popoarelor, care tre- 
buesc să vină în concertul literaturilor cu o notă personală. In 
sfera adevărului, dacă personalitatea e tot aşa de cerută la in- 
divizi, e poate mal poţin reclamată, naţiunilor ca atare. ln şti- 
ința exactă este absurd să pretinzi descoperirilor teoriilor o 
notă naţională, Nici chiar în filozofie—unde sensibilitatea parti- 
cipă într'o măsură mal largă—nu se poate aştepta aceasta in- 
tr'on mod absolut. În națiunea engleză se găsesc kantiani şi he- 
geliani, Germani! au darwinişti şi empirişti, Francezii numără și 
filozofi de influență engleză şi ginditori vasali cogetării germane. 
Filozofii unui popor nu constituesc neapărat o tabără unică, 0- 
pusă ginditorilor altel națiuni. Curentele filozofice îşi tae adesea 
drumuri transversale, care străbat de: acurmezişol mal multe rin- 
dori de popoare. Atunci cind nădăjduim s'avem o filozofie romi- 
nească, prin asta nu ne gindim atita la o speculație cu notă na- 
țională, cît la o cugetare care să se Insereze cu cinste in evo- 
luţia filozofică mondială. Totuşi fiindcă adevărul filozotic prezintă, 
cum am zis, laturi numeroase, şi pentrucă fiece popor are nu- 
anje de structură aparte, —tră!ind in condiții speciale, —rămine 
cu putință ca el să fie mai calificat decit altele, să prindă a- 
nume aspecte ale realităţii pentru care ar fi mai pregătit prin 
propria sa alcătuire sufletească. Oriciră interdependenţă ar fi 
intre filozofia popoarelor şi oricite încălcări de graniţe naţio- 
nale am constata la curentele filozofice, tot se poate vorbi pe a- 
locuri de aspecte naţionale în istoria gindirii—de caracter națl- 
onal-englez, naţional german şi național- francez. Pragmatismul a- 
merican, ultima apariţie mal interesantă, in cimpul filozofiei mon- 
diale, poartă necontestat sigiliul națiunii active şi intreprinză- 
toare, în mijlocul căreia a răsărit, T 

N'ar fi deci imposibil ca şi din umilele şi necăjitele noas- 
tre condiţii de viață să răsară într'o zi o filozofie cu notă na- 
carne lau nu nomaidecit aceasta trebue să fie ambiţiunea 
noastră, 


I. Petrovici 


Note pe marginea cărților 


Eminesciana 


Este totdeauna temerar să incerci a lămuri creaţia unul ar- 


tist; cind nu eşti tu însuţi artist, este chiar o profanare dacă in- 


te 
d ne nu siot discrete, şi dacă rezultatele nu contribue la gio- 


Cum întimplarea m'a făcut să 
pamm din care Eminescu a făcut pr larve mn 
tra lae cca PCD d Pi, pt Pet 
cu elemente luate de oriunde. 3) conic PONDERII 
lată cintecul, din care Eminescu a 


întrebulața în poezia lui. luat ce a crezat că poate 


Noapte bună Gute Nacht* 


Cit de molco 

Dorm A rss apona 

gaa po premi me apleacă 
nea i 

Cum ingeri se pe d g del 


So sanii wie aul d 

Die Vagle!n Lor vă med i pe 
Wie sich die Blimehen nelgen 
ua- Sokoot d gea zu ruh'n, 

e |j 
ha Ee aar bine, Sp Menschen Tohi pei 
soli dei 
De molcom și de neprihănii, So sanli, “o her mpi gaze 


” Reprodus subt No. 64, după ediția originală 
re în d erp Aaa wäh! ter Pa rigina a Ta eE ae 
ns » 1880. ` 4 al 
ne ge Pi Conv. lit. /884 pif văzul ÎN Al = re a17 eine i 
alui e indreptat pesie o varianlă. Cl. nola în ed. Scurtu). ; 


T 


98 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Cum e luna luminoasă colo So wie der Mond dori helle 
Pe lirmameni, Am Firmamenie sleh!, 

Cum ici isvorul limpede So wle die klare Quelle 
Trece liniştii, Hier siiil roribergehl, 

Cum într'un loc de evlavie, Wie an geweihier Stelle 

E.o rugăciune ferbinle, Ein brinstiges Gebet, 

Așa să-ți fie visul So soll dein Träumen sein, 


De senin şi de curat. So lauter und so rein. 


Şi cum e între glume Und so wie unler Scherzen 


O muzică ce râsună dulce, Süss lănende Musik, 


Cum e de neşiiuloare de dareri Wie unbekani mil Schmerzen 
Privirea senină a copilului, Des Kindes hell'rer Blick, 
Cum e de plină de bucurii in inlmă Wie wonnevoll im Herzea 
Fericirea celei dintăi iubiri, Der ersten Liebe Gluck, 


Aşa să-ți fie deşleplarea, Soll dein Erwachen sein, 
Aşa de senină și de curală. So selig und so rein. 


Eminescu, în Somnoroase păsărele, a lăsat la o parte clemen- 
tul redeşteptaârii din ultima strotă a cintecului german, potrivit 
preterinţii sale cunoscute pentru noapte şi somn; a iutensilicat 
prin penultimul vers: 

Totu-i vis şi armonie, 


ideia fericirii desăvirşite în odihnă, intrebuințind, din strofa lă- 
sată la o parte, versul 


Săss tinende Musik, 


şi transpunind în natura intreagă visul, pe care poetul german 
îl urează iubitei lul : 


So soll dein Trâumen sein; 


şi a sprijinit această idee poetică prin poezia nopții : 


Peste-a nonții [eerle. 


Titlul cintecului (Noapte buna), părinda-i-se mai potrivit pen- 
tru retren decit versurile innecate iatr'o profuziune de adjective 
(sanft, selig, lauter, rein) ale refrenului german, Eminescu l-a to- 
trebuințat ln prima şi ultima strofă, timdcă este caracteristic 
pentru iareaga bucată, şi a țâcut oarecam din el un cadru pen- 
tru toa:ă poezia. Pentru a intitula altfel, i-a pus drept titlu pri- 
mul vers, care, se vede bine, m'are nici o insemnâtate pentru po- 
ezia aceasta. 

Eminescu a suprimat apol forma comparaţiei: „precum... tot 
aşa“, care e prozaică, concentrind astfel interesul asupra terme- 
niior comparațtei, lesne de apropiat, de pildă : 


Dorm şi florile'n grădină — 
Dormi în pace. 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 99 
SRR CARILOR „39 


a suprimat înstirșit, din strofa a doua a cintecului 
ae me era neconcordant cu imagina goait T anA, 
P nesca a adăogat: codrul negru tace, Imagine puter- 

x H pe acea, grațivasă, a lebedei ce alunecă spre trestii 
inte Elementele celelate siat luate din primele dou strofe ale 
arce, şi imbinate într'o sinteză originală, aproape fără a fi 
pa pre ni. pe pu dep, = pildă, adaosurile „somnoroase* 
si f sus ngå „izv 1a 

par apegan alpan elementele ca marte ag k rd y Prr 
arii este prefăcut de Eminescu in unul în | s 
pinan se adună, se ascund, izvoarele pdl sea Pa Ei re e dq 
se ridică... luna“, aşa că simţi cum se adinceşte noaptea, pen- 


trucă 
at popa: potire gradează desfăşurarea acţiunii pănă la punc- 


Totu-l via armo 
Noapit bună at 


are lasă un răsunet prelung în sufietol 
e pp aer lire par ince arate ce 


la 
Pi eră so grăi lui Eminescu (elementele imprumutate sint 


Somnoroase păsărele 


Somnoroase păsărele 

Pe la cuiburi se adună, 

Se ascund în râmurele — 
Noapte bună! 


Doar izvoarele suspină 

Pe cind codrul Ar a tace, 

Dorm şi florile'n grădină — 
Dormi în pace. 


Trece lebăda pe ape 

Intre irestii să se culce — 

Fie-ji îngerii aproape, 
Somnul dulce, 


Pesie-a nopții feerie 

Se ridică mindra und. 

Tolu-i vis şi armonie 
Noapte bună! 


Ce are a face poezia adincă a naturii insufle 
an, l me goma şi amorul lui, cu sarbăda E mamei pe e ore 
ae an Ar e: _.. a lăsat la o parte chiar și cea mail fra- 


Wie sich die Blumen nel 
Im Schoss der Nachi age e d 


100 VIATA ROMINEASCĂ 


tocmai pentrucă era prea dulceagă faţă de puterea lul de creaţie. 
Nimic mai instructiv, pentra a vădi acest dar minunat de- 
cît comparații intre „izvoarele“ lui Eminescu, şi poeziile lui. 


Un asemenea „izvor“ mi se pare a fi găsit, pentra Seri- 
soarea l, în începutul vestitei încheeri a Criticii rațiunii prac- 
tice a lui Kant. Pagina acela, neobişnuit de avintată şi de poe- 
țică penttu felul de a scrie a acestul filozof, a frapat, probabil, 

Eminescu. 

lată, în traducere, pasajele, de care cred că el s'a servit : 

„Două lucruri umplu sufletul de admiraţie şi venerație veş- 
nic nouă şi crescindă, cu cit reflexlunea revine asupra lor mai 
des şi mai stărultor: cerul înstelat deasupra mea, şi legea mo- 
rală în mine... Cel dintăiu începe de la locul, pe care-l ocup în 
lumea sensibilă din afară, şi prelungeşte în infinitul de mare le- 
gătura, în care stau, cu lumi peste lumi şi sisteme de sisteme, și, 
afară de aceasta încă, în timpurile nemărginite ale mişcării lor 
periodice, ale inceputului şi dăinuirii lor (a). Cea dintătu prive- 
lişte, a unei mulţimi nenumărate de lumi, reduce la nimic impor- 
tanta mea ca făptură animală, care trebue să dea Inapoi plane- 
tel P Si un punct în univers) materia, din care a fost făcută, 
dupăce (nu se ştie cum) a avut putere de viaţă un timp scurt“ (b) 

Aceste ginduri despre priveliştea universului au servit, după 
cit cred, ca punct de plecare lui Eminescu pentru a concepe o 
parte însemnată din Scrisoarea |, pasajul din Kant despre legea 
morală (netradus aici) filnd mal puţin potrivit pentru tratare po- 
etică. Eminescu şi-a ales deci aceia ce se putea reda plastic, şi 
a prezentat cugetările lui Kant subt o formă mălastră, anume 
punind în faţa noastră pe Kant însuși, subt înfăţişarea unui bă- 
trin filozof şi astronom, prin mintea cărula trec aceste ginduri : 


lar colo bălrinul dascăl, cu-a lul haină roasă'n coate, 
Inir'un calcul fără canăt lol socoale şi socoale, 

ŞI de frig la piept ş'inchee lremurind halalu! vechi, 

Işi înfundă gilu'n guler şi bumbacul în urechi. 

Uscălir aşa cum esie, girbovit și de nimic, 

Universul fără margini e în degelul lul mic! 

Căci sub frunte-i viitorul şi trecutul se încheagă, 
Noap'ea-adinc'a veșniciei el în şiruri o desleagă; 
Precum Allas in vechime sprijinea cerul pe umăr 

Aşa el sprijină lumea şi vecia într'un număr, 


Acest portret al lui Kant este aşa de viu că se parea fi 
alcătolt după un model real. Dacă ţinem seamă de replica lul,* 


* Parcă! văd pe astronomul cu al negurii repaos, 
Cum uşor, ca din culie, scoale lumile din haos 
i cum neagra veșnicie ne-o întinde și ne 'nvajë, 
ă epocile se "'nșiră ca mărgelele pe ejā. 


` Mustra ideile sale tice: nimic 


————————————SROINEA CAROR OSS O 101 


făcută glumeţ, în Scrisoarea II, modelul a 
fost 

de ioana pe care Eminescu l-a fl ascultat Ă pt rac cai 
rm nd di, poeg: siro Srn spun biografii, cu Kant 3 mo- 

venigsberg, care a publicat anoni | Teo- 
ria ce uri 
după moar Sa a devenit celebru abia la bătrinețe, şi nemuritor, 

tă acum versurile lui Eminescu, ca 

plastică a spuselor lui Kant: din pasajul (a). adi final 


NOTE PE MARGINEA CĂRŢILOR 101 


„Pe cind luna sirăluceşie pesie-a tom 
- urilor 
a atei poartă gindul indărăl cu mil ra e am 
„De-alunci negura elernă se desface în fă 
il, 
8 atunci răsare lumea, lună, soare și stii... 
e alunci şi pînă astăzi colonii de lumi pierdule 
in din sure văi de haos pe cărări necunoscute 
Í, în roiuri luminoase izvorind din infinit 
int atrase în viață de un dor nemărginit...* 
ln prezen! cugetătorul nu-și oprește a sa minte, 
Ci 'nir'o clipă gindu-l duce mil de veacuri inalnie ; etc.. 


din pasajal (b): 


lar în lumea asta mare, noi copii al lum 

Epean pe pămintul nosiru aie > de dată 
leroscoplice popoare, regi, oșteni şi învălaji, s 

Ne succedem generajii $- ne credem minunați, 

Muşii de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu colul 

In acea nemărginire ne 'nvirtim, ullind cu totul f 

Cumcă lumea asia "nlreagă e o clipă suspendală, 

Că 'ndărălu-! și 'mainte-i intunerec se arată. 


Safietul poetului era pătruns de icoana 
de 
Kant, şi din viaţa şi cugetarea filozotulai, a SĂ ei rel 


legată de geniu. Dar ce departe ul de 
late în feţe de cristal rece, de Pidio vil, Pari pică că 
rindă subt ochii noştri, de icoana vieţii omeneşti însăşi, care se 


” Idee 
Pir sehopenhaueriană. 


sanlele apropieri făcute în acesi articol 
par mai fundate in A ni se 
tura dintre aleka pa privasia e“ şi p 
În ce pineale consialările relslive la in 
Sa) Prentice asupra „Scrisorii l-a“, ele 
ice caz se Invederează încă j 
între filozoful german și poetul romin. 


Scrisori din Bucureşti 


(In loc de prezentare) 


Destul să-l observi cum intră în restaurant, ca să lnțelegi că 
vin din două lumi iaconciltabile. 

Unul a trintit cu mişcări decise ușa, a aruncat în braţele chel- 
nerului paltonul, în mina picolaiui pălăria, a distribuit o jerbă de su- 
rauri la citeva mese, cu atitea nuanţe, tocit filmate ar ilustra defi- 
nitiv un studiu de psihologia şi sociologia salutului: pe rind arogant, 
indiferent, distant, protegultor, cordial, trățesc, vag, etc. etc.. 
Toate acestea in citeva piruete care au durat o clipă, în cealaltă clipă 
a trimis un semn masonic perechii din boxa din fund: domnul ras şi 
chel, doamaa cu părul roşu, prea tardată şi cu pleptul opulent; ln a 
treia clipă te-a văzut. Abia s'a aşezat și lista pe care o aşteptai de 
zece minute a apărut generaţie spontană, caşi sticlele din baterie, 
caşi mastica ce na așteptat să fie comandată, cași şervetal proaspăt 
schimbat. Chelnerul pare fericit că serveşte asemenea client şi el pare 
fericit că e servit de asemenea chelner. 

Celălalt, venit din capătul țării, s'a oprit ciipind la uşă, ca o 
butniţă ta fața unui reflector brusc explodat. Nu știe unde să a- 
tiroe paltonul; nimeni nu i-l ia. S'a găsit Insfirșit un plcol caritabil, 
Rimine răsucind intre degete biletul de la garderobă, II taci semn. 
Aşil Nu te vede, Te ridici şi gesticulezi semnalizările de pe tront. 
Nimic, El supune fiecare masă la o inspecție minuțioasă, ca un lochi- 
zitor fiscal cintărind după calitatea consumaţillor, veniturile sustrase 
fiscului, 

Al obosit plistuind, fluturind degetele, hipnotizindu-l cu priviri 
magnetice, pănă să te zărească. Cind v'aţi încrucişat ochii, îl ghi- 
cești în privire supărarea. intălu că te-al aşezat la o masă atit de de- 
părtată de ușă, pe urmă că nu eşti singur; l-ai trădat, li impui to- 
vărăşia unui tip, unul bucureştean, unul străin. Până să ajungă în 
tine a clocait un chelner cu un serviciu de supă, a luat inainte etola 
anci doamne rezemată pe spătarul unul scaun, s'a talundat lntr'un 

loc unde două mese apropiate au pus o barieră şi Il silesc să facă 


SCRISORI DIN BUCUREȘTI 103 
ar ina ac ocara 1 i e e a le | 


parcursul indărăt, Cind se a 
Aceasta mare să ţi-o lerte peria TAER i RAAS Speo. 


il prezinţi, Se uită la tip cu ochi! unu 
I că 
ps pone mina neglijent, fără să Intrerupă del msi pata mr Ta 
man 5 sprincenile prietinului din provincie s'a adincit încă e ua — 
peri re uaa d a ră bu a tipului, a pierdut desăvirșit pă 
. } und; textul romt 

coloana de prețuri. Poate memorează cifrele merg d a ‘sdl ana: 
a, panta Pb pret leraresgr măr: unul poem constructivist Gia a pi 

ot, pănă la lichioruri, vinuri st i 7: 
NR a o supă de tãețel (care ou e graria E nae 
PIS. d prese sete, 3 incomodează. Umbrela cu un pres 

ptat în O mută ct 
la ae t a uitat s'o lase la garderbbă şi au Pur a Bi pr ca 
uik Marea and observă, face un sema mut picolului: „ia bii 
li aripa a l Picolul se execută; prietinul din proviocie Prive to 
= up Ap suvenir de familie, căruia străbunicii 1 spuneau t 
ai a ae i, gines cortel, indoindu-se desigur că are să grt 
. Francmasoneria aceasta l-a d a 
Aar acum miolie erau ocupate cu umbrela; recentul 
= A "5 Prămintă cocoloşi de pine, ti clădeşte în capricioase şi efeme 
& pir e, care nu vor dura cita lui Keops. Comanda lu! nu e Su Pi 
” soba ca Aaa atiă. A cerut scrob. Chelnerul m'a inţeles Cine itie. 
răpire = eco pp tab pe acum bucâtarul, re aer 
e iarăşi o co 

pote lul. Regret că n'am profitat de d a TAT ră 
plic că scrob= jumări, cca bleu 


— l} spuneam 
ate pente e res eri lul Miou... îşi aminteşte /ipul, turntad ma~ 
— Minulescu, încerc să-l ] 
eseu teste ned pelerin 9, ETES, A aerial, 
— Zic: Minule, frumos manechinul tău 
EP Oră adne sentimental, plrandelist, 
seta că y pr panus să recunoşti că mare parte din succes 
— Volculea 
pă proviocie. sca, stărul a complecta spre lămurirea prietinului 
rietinul a devenit stană de 
x piatră pănă ta 
Apropos, nu plerde ocazia să-l vei pe Balin 
— lancovescu, Imi continu! oficiul. 2 
Stroe e pletriticat până la talpă, 
tot așa cu Istrate (Micescu), Corneliu (Moldovanu), Dorina 


(Heller), M 
Ser, e [nor Strunga), Jonel (Vulturescu); defilează o 


j 
a e i ai ră pul e prietin cu toţi, i-a văzut erl, ori alal- 


uă zile; le-a $ 
t pus ceva, i-a . 
lau! din provincie numără becurile, își He tal ape ta cei AM 


peste buton, se 
frivoli yi o azi ostentativ de asemenea conversaţie, 


hi ai Senimi, impinge farfuria cu spiralele cojilor de mere: 
N Tara cică Bana două cuvinte: un răspuns unui 
Dirai ropa ai AA a a n boxă: domnul chel și doamna cu 
— Cine sint?—iIntreb. 


SEN Titi... . 
PENA ince (restul nu importă; tastteşit „Titi=). El un băiat ideal, 


104 VIATA ROMINEASCĂ o o ooo 
ai a a 
tä, uneşte două 
ine e ea, ridică mina dreaptă, 3 
te! his Ah brusc, lästod să cadă o rag Da aan 
i RA as numal cu mine, prietinul din provincie se cz ret ms 
scos dia refrigereat Ca un mele, măltă tntăle ca de doua zli de 
. animează ca să-m 
ir ri g pepanen Sci odată a avut vreme să se desguste de Mac d 
egale pi rețuri ' de bodegi, de restaurante, de rochiile pere Soy 
e ae l aa rea goale, de piesele teatrelor, de aroganțţa c 1) aola- 
„e e aa birjarilor, de ediţiile gazetelor, de tipi de sp ţ m 
pehe qd 4 A la masă ; de toate cite gi-le aminteşte foiletia heat k 
E ra in vervă. l! regăsesc. Căci prietinul meu din egs pir 
ca Aan e delicios. Cind e vorba să maltrateze Caite a aas 
~ prim de haz, Filodcă vine dintr'un tirg unde bunicile ma pe 
rre i tacă napoleonii într'o cutie veche de pudră, a erele ppt ări 
i există demult, Capitala I se pare Sodomă de otita e : că 
Piladcă poartă ciorapi de lină şi ghete de ghemţ, e supăra pe, pi Ap 
totii de lac al bucureştencelor. Fiindcă l-a ţinut ta uşă un pari A 
Mi ister două ore Inchelate; n'a vrut să oprească un birjar edita 
mec 1-a servit fără entusiasm un chelner, se simte aici pe teren ypa s 
SEF S'o recunoaştem. Cea dintăiu iritare a provinctalului provine deia 
constatarea că abia descins in pe Mate E fe” pnn ta, rca 
era un personagiu, € z 
f are pă er be primăriei. Era cineva, salutat de SRH, de sai 
aa pă agentul percepţiei, Era cuconu Costică ori mă ponsen. 
Alel e un trecător taghițit de puholul străzilor. Toţi îl ghlon pre Dom 
conu automediner 1 sase torte ea 1 Menttaă ea 
ind vrea să traverseze, : 
a It, caaporiie li vange A e E a ioii ; 
moi E A Da risipei devenit un număr statistic, 
Conu Costică sau domnul lonescu a sarge 
tuația socială se cumpăr 
intrun total de un milion. Ia Capitală si aa e 
t de fotoliu de orchestră și un veston 
E maro e Mi m Cr şi superlor peră aitor upien aa tn, 
4, In băncile pr e 
intrate cu bilet gratuit, mal Ia coadă, arăt 
iranto a prejudecăţilor dur 
democrată şi egalltară, Adevărata t > epa dn 
de fiecare mişcare e spionată de oc i 
ponr is prap Bean și durezi in memoria re getea pare d Lara per 
- Ascut într'o anumită casă pe anum $ 
oale a-l 2 iecăruia e catalogată In toate capetele setare, 
uade fiul popel, chlar ministra orl ministeriabii, rămine tot „fecioru 
popei dela Vovidenia, îl ştim noi cite parale face“! 
Le spun acestea și supărarea prietinulul creşte, ui brie 
Sint nevolt atunci să amintesc că nu rostesc adev anA pile 
repat celace scria fiului său, despre provincie, Racine la 5 lu o 
am demultişor poveste, 
Pe Prietiaul poale buzele a desgust. Am înțeles că pentru datul 
şi Racine e pierdut, ca subsemnatul, care s'a ticăloşit pănă la a face 
lul Capitalei, i 
“2 "Restul serii a trecut, Mal cu samă că s'a intors celălalt prie- 
tin: tipul odios de autentic bucureştean, cel mal minunat exemplar 
de camarad, impărțind în dreapta şi-n stioga bileţele de ză macar 
dați, bilete de teatro, măcar ultima anecdotă cind n'al nevoo : 
sitceva; tutuind oameni al căror nume nu şi-l mai aminteşte, alergi 


SCRISORI DIN BUCUREŞTI 105 


—————————— 


ziua la procese, la cinci ccajuri dansante, seara la teatru, noaptea 
la cabaret, prezent la Cameră și la curse, la un minister şi la ver- 
nisagiul une! expoziţii, la Capşa şi la Elise, la conferințele Institu- 
tului social şi la ciorbă de burtă; în servietă amestecind dosarele cu 
ultimele volume ala lui Grasset, cunoscut de chelnerii a cinci restau- 
rante, cinci bodegi şi clinci cabarete, oprindu-se la colțul străzii, 
la două noaptea, cu reverul hainei pătat de pudra de pe brațele dan- 
satoarelor, să discute incă despre modernismul ripolinat al iuf Mo- 
rand ori Giraudoux, iar adouazi la bară invocind cine ştie ce obs- 
cură jurisprudență a Casaţiei şi cine gile ce comentariu savant de 
jurist: prodigios pachet da nervi şi elastică ascuțime de minte ca o 
tamă călită In toate contrastele acestul hulit Bucuresti. 

Cind am eşit, în ceața nopţii, clădirile din Piaţa teatrului apă- 
teau estompate ca imense fregate în bruomele arctice, Tipul a fäcut us 
gest cu bastonul: trei maşini au acostat trotuarul, Se ghicea că re- 
gretă că nu se poate urca în toate trel, atit de mult ține să nu coa- 
trarieze pe nimeni. A apucat ta Sud, prietinul meu la Nord, La des- 
pârțire, contidențial mi-a arătat cu semu mut ce face ol cu aseme- 
nta tipi, ca cel din astăseară: a ridicat mina dreaptă, a unit două 
degete și le-a depărtat brusc, lăsind să cadă insecta Invizibilă. Dar 
nu-l prindea. la loc de ploșniță am crezut că dă drumul unel broaște 
țestoase, atit de greoiu şi de stingaciu fu gestul parodiat, 

S'a depărtat cu umbrela luf cu cap de rață, cu galoșii şi cto- 
tapili de lină, inghiţit de ceaţă, insultat de atrideatele strigăte ale 
clacsoanelor, l-am văzut traversind piața cu pași precauți ca un om 
care intră in apă ferbinte. 

e urmă am fost prios de remuşcare, De ce l-am oțărit su- 
tietul, şi fără aceasta acru? Acum desigur nu poate dormi in camera 
de otel, cu neobosita rumoare a străzii subt fereastră, cu paşii şi 
şoaptele de pe culuoar, cu risetele intirziaților cara greşesc ceva, cu 
chelnerița care bate să intrebe dacă nu mal „are nevoe de ceva”, 
Ca să-l iubeşti intr'adevăr, trebue să-l regăseşti acasă, In fihna unda 
viața se desfăşoară leat şi monoton ca eternitatea, în cerdacul lui, 
unde işi bea cafeaua lai, cetind ziarul (ai, privind după acela tioriie 
grădinii lul,pe care el le-a sădit, le-a plivit, după a căror efemeră e- 
xistență măsoară succesiunea anotimpurilor. Acolo e el intreg, toată 
fineţea li revine, viața o judecă în aforisme subtile, halna nu mal e 
demodată, nici gestol stingaciu, lar clorapii de lină nu-l mal observi, 

Dar ce va isbati oare să concilleze vreodată antagonismul din. 
tre proviacle şi Capitală ? Procesul e vechiu şi general. Pomeneam 
epistola lui Racine, Durează insă de pe vremea Luteţiei. Pentru res- 
tul ţării şi la toate ţările, intotdeauna Capitala a apărut un Babiloa 
a! tuturor perdiţiilor, fiindcă trecătorul de-o zi or! de-o săptâmină e 
izbit de impresiile de suprafaţă, de frivolitatea cltorva bulevarde, 
de Imbrăcămintea or! dezbrăcămintea citorva femel, de risipa mete- 
clor. Căci după cum cel mai acuţi parisien! se recrutaa odințoară 
din Provența și acum din toate neamurile lumii, bucureştenii premio- 
relor, curselor şi cabaretelor se recrutează din rezerva proviaciel, ca 
armata lui Moş Teacă, din civili. Amestecai limbilor dintr'un local de 
noapte, fatre orele două și patru, te face să te crezi pe rind, cind 

la Cernăuţi, cind la Oradea, cind la Chişinău. Dincolo de diaşii, o 


lume necăjită, işi trăiește viața obscur, fără nimic demonic—şi oroare! 
după moştenite tradiții. 


105 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Po n ai d 

Norodul Bacu lor, cu ulițile mărginaşe şi cu moravurile lul 

speciale n'a mori ară cronica satirică. Caragiale, Cazaban, Bră- 
escu ;—merita însă şi altceva. Coatrastele strivesc sufletele și în dra- 
me, nu numa! subt aspectul comic, Pe acelea cine le va scrije? Ca- 
pitala merită să fle reabilitată, Dar scriitorii născuţi în provincie, de- 
barcaţi alci, tinjesc în nostalgia urbilor natale, văd din viața Bucu- 
reştilor numai momentele groteşti; lar poeții născuţi în Capitală m'au 
observat nimic din viața el reală, n'su prins ritmul ei; cind se in- 
spiră din atmostera urbană, iau drumurile bătute de poeţii marilor 
capitale apusene, fără măcar să mea | UKA care aici e mas- 
tica şi ţuică, şi foburgul, care alci e mahala. 
r na S eee cu amestecul de Orlent şi Occident, cu stră- 
zile sparte, cu Opera de unde leșind cu ochii orbiț! de lumină calci 
in bălți coclite din cealaltă toamnă, cu tramvaele cu cali tălângănind 
noaptea hide cutii tirite pe şine. Dar în inceputul primăverilor, cind 
soarele ostenit, venit de foarte departe, dela Nisa unde işi va fi pe- 
trecut iarna, plesneşte mugurii tellor de pe bulevarde, toată murdăria 
ulițiior inmiasmate se pierde, Atunci femeile Bucureştilor sint toate 
trumoase şi tinere, cu mersul elastic; bărbaţii au figuri luminate fără 
pricină, ştii bine că au uitat că mai au undeva creditori, Citeva mese 
scoase pe trotuar şi umbra olendrilor în cutiile de lemn: lată toată 
primăvara de aici. Miroase a mititei şi a saramură de caracudă, bl- 
zte discordant chitara läutarilor; dar oamenii care se mulțumesc cu 
atit de puțin şi-şi găsesc fericiri atit de eftine, să merite oare nu- 
mal mugcătura laveninată a unel satire? 

Ca să intelegi ritmul şi sensibilitatea acestei vieți, trebue să 
te intorci îndărăt, la vechii Bucureşti al estampelor, așa cum l-au 
prins gravorii strelal în trecerea lor prilo principatul Valah. Subt pojghl- 

superficial occidentală, stă comprimată şi vie tacă, tradiția Orientului, 
mi amintesc că acele estampe vechi seamănă aidoma cu priveliștea 
anor orașe ale Cadrilaterului: Cavaraa de pildă, pare şi astăzi o ma» 
hala bucureşteană desenată de Ratlet ori Bouquet, cu cişmele ca a- 
cela dela Filaret, de unde Diau Păturică, eroul lul Nicolae Filimon, 
ciocolul cel nou, cumpăra pentru postelnicul Andronache Tutiuc, clo- 
colul cel vechiu, apă boierească de un taler pe zi, lacărcat la soco- 
teală cu doi. 

La stările de pe vremea lul Caragea ori alui Alexandru Con- 
stantin Moruz, eşti silit să te întorci ca să cetești fizionomia Bucu- 
reştilor de azi. Rădăcinile sint incă Infipte acolo. Romanul lui Ni- 
solae Filimon è incă actual, nu prin eterna poveste a ridicării no- 
Uor ciocol şi prin prăbuşirea celor vechi, ci prin păravurile şi tra- 
diția supravețuind subteran, occidentalizării care a schimbat doar 
podul Mogoşoaei în Calea Victoriel. 

Cinta un calemglu serenade Chereh Duduca; Chera Duduca e- 
xistă tacă, numa! că serenada sună altfel. Există și Riramelele Ar- 
għira, Rozalina, Kaimuca, fireşte cu nume occidentalizate. Şi bucatele cu 
cheltulală ; chialapurile, labhalile și plachiile, crapii umplaţi cu stafide 

i coconari, papornița cu anason de Chilo, chiar tămilosul e tot de 
răgăşani. lar în larma țambalagiilor, nu se desiușeşte oare ecoul 
metarhanelelor și tumbelehelurilor, în jurul cărora se aduna 
in ziua cind se imbrăca un nou boler şi în poarta curții domnești, 
Bași Bulucbaşa striga numele şi rangul boeriei ? 
la sala de bal a domnițel Ralu, la cișmenua roșie, protipendata 


SCRISORI DIN BUCUREŞTI 107 


dansa menuet, cracoviana, cotilionul, valsul şi ecosezul; la mahala, 
gloata se mulțumea cu pristoleanca, chindia şi zoralia. Să fle timpu- 
rile atit de departe? Mahalaua popel Darvaş, se numește numa! 
altfel: în locul Marghloalei, nevasta Serdarului Dumitrache Bogdă- 
nescu dela teatrul de scinduri la curtea banului Manolache Brinco- 
veanu, joacă la Naţional, ori ia Teatrul Mic ori la Regina Maria, ar- 
tistele slăvite ori injurate de cronicarii dramatici: în locul spectatorilor 
veliți boleri cu bărbile aibe, imbrăcaţi cu antereu de suval alb cu 
vărgulițe de fir, cu fenuenea de buhur ca paiul griului şi cu glubea 
de zaf albastru, vremea a rinduit in totoliile de orchestră și în loji, 
spectatori mal puţin veliți, cu mustăţile rase şi cu cheili; jar la scară 
in loc să aștepte butcile și caritele, așteaptă doar Fiaturile și Rol- 
Isuriie, Aceştia însă sint strănepoţii acelora. Ceva din singele mort 
trecut în vinele viilor. Chiar setea de lux a Capitalei, o găsegti moş- 
tenire veche în năravurile epocel, aspru mustrate in pitacul domnesc, 
din leatul 1794, al lui lo Alexandru Constantin Moruz, voevod şi 
domn ţării rominești, propind vinzarea de flude și limaș, zadetică in 
cusături şi basmale „lucruri ce pricinuesc cheltuială zădarnică şi o 
stingere de obşte“, făcute zapt la camara domnească şi scoase din 
țară afară, Că în loc de hatala de Veneţia, camohaş sadea, sandal 
clanfes, narez pungluc, tulpan mosc, șal de ladia ciceacilu, cetarii şi 
gazi! de Bruza, ghlordane de diamant, rubin şi matostat, caotițe de 
aur; Chera Duduca şi Kiramelele contimporane, se aprovizionează 
tot din Lipscani şi de pe podul Mogogoael, cu alte podoabe purtind 
alte etichete, deosebirea rămine fără însemnătate. Năravurile poartă 
doar alt nume, caşi oamenii. Dar năravuriie sint tot acele, și oamenii 
tot acelaşi, 

In zilele de paradă, cind măbălăli destundate revarsă gloata pe 
Calea Victoriei să caște gura la desfăşurarea defilărilor filmate de 
serviciul geografic al armatei, in norodul asudat şi ghiontindu-se, 
caşi in soldaţii bătind talpa în asfalt, recunoşti strănepoţii norodalui 
care se imbuizeau în jurul palatului domnesc, cu pridvoare largi, unde 
voevodul se intindea pe divan să-şi bea cafeaua şi să-și sugă clubucul, 
şi recunoşti strănepoții catanelor spătăreşti cu mintene, poturi şi 
ghebe cu găetane, a călăreţilor polcovniceşti, a tălpaşilor dorobăn- 
ţeşti cu chivere şi cimpoale, a scuteinicilor spătărești, a selmenilor 
călări cu haine roșii şi moțuri galbene, scoși să defileze pe podul 
Mogoșoaei, în zlua de stiatul Gheorghe, patronul de atunci al țării 
tomineşti, Nume schimbate, porturi schimbate ; dar viaţa prelungindu-se. 

Nu au Bucureștii o tradiţie? 

N'a descifrat-o incă nimeni. Dar ea durează, şi toată rezistenţa 
la occidentalizare, care dă Capitalei înfăţişarea eterociită și pito- 
rească, va să fie căutată acolo, în trecutul acela al meterhanelelor şi 
ehialapurilor, al Cherel Duduca şi al postelnicului calicit, Andro- 
sache Tuziuc, 

Aşteaptă numai un alt Niculae Filimon să inoade firul, cu o 
cronică a vremilor, care nu sint nici-mal bune nici mal rele de cura 
au fost toate vremile, Până la venirea intirziată a acelula, vom 
însemna aici, măcar gesturile trecătoare ale viitorilor eroi, Vor îi 
fireşte notaţiile grăbite şi fără pretenţie, ale unul simplu jurnalist. 


20 lenuât Cezar Petrescu 


Cronica ideilor 


Militantism ideologic 


F. Engels, cu spiritul profetic, caracteristic socialiștilor de 
modă veche, a anunţat în 1885, în prefața la „Revelaţiile asupra 
procesului comuniştilor din Colonia“, că o catastrotă va isbucni 
imediat, deoarece scadenţa revoluțiilor europene— 1815, 1830, 1848, 
1852, 1870, —durează în secolul nostru între cincisprezece şi douăzeci 
de ani“. 

Această revoluţie, trebula să se săvirşească, așa dar, imediat. 
Termenul acesta fatidic—cincisprezece ani,—miroase a dialectică 
hegeliană. Elevul nu-şi desmințea profesorul. Dar istoria, caşi 
cinele din anecdotă, nu aT TDR Lucrurile s'au 
întimplat, după cum se ştie, puţin altfel, À 

e e nu a ră fiindcă niclodată istoria modernă n'a 
laregistrat vre-o epocă de prosperitate economică asemănătoare 
perioadei 1870—1910, Kautsky a arătat că acest belşug unanim 
simțit e datorit cuceririlor coloniale pe care a reușit să le facă în 
aceste trei decenii capitalismul european. Teritorii nouă, bogate 
în materii prime, servind ia același timp de noi debușeari au adus 
burgheziei apusene ciştiguri formidabile. De aceste strălucite a- 
faceri s'au resimţit, bine înţeles într'o proporție cu mult mai re- 
dusă, şi lucrătorii. Proletariatul a ciştigat atunci dela noli îm iu 
citeva concesii. Elveţia a redus în 1877 ziua de lucru la 11 ore. 
Austria a adoptat acelaşi cifră in 1885. Germania în 1891, Franţa 
în 1892. In aceiași epocă, Bismarck, pentra a preveni 
sociale violente a realizat marite sale promote: pe prana 
muncitoreşti. In toate țările s'au vo atu prote e 
privitoare la lucrul femeilor şi al copiilor. Ca consecinţă emi- 
grația, acest senzibil termometru al bunului traia dintr'o a 


CRONICA IDEILOR 109 
Poni A 1, 


scăzut şi ea, Dacă cifra emigran in Germania anului 1881 
era de 220.000 anual, în 1900 ea e e la 22.300 

Generozitatea îmbogăţiţilor se revarsa asupra muncitorilor. 
Aşa dar, mai mult ori ma puţin, cit e firesc globului nostre, 
mulțumirea era generală, fiindcă bogăţiile exotice se revărsaseră 
în repartiţii diverse asupra Europei, lreşte, în ordinea morală 
buna dispoziţie domnea, 

„„ Confortul, petrecerile, arta, Iexul, erau la apogeul lor. In- 
pine, prudența, panica, suferinţa erau din cêin ce mal rare. 
'a vorbit atunci, într'an spirit de daloasă idilă, despre înfrăţirea 
claselor. Preocupările materiale, politice, întrebările grave, re- 
ligioase nu mal aveau ce căuta în această prefață de paradis. 
Au fost vremari fericite atunci şi niciodată nu s'a petrecut mai 
bine şi mal general în omenire (în sec. XVIII francez, şi acela 
foarte fericit, petreceau numai câţiva). 

Era timpul candid al glumelor lul Courteline pentru oamenii 
subţiri, al poveștilor burleşti ale lul Armand Silvestre pentru cel 
mal puţin pretenţioşi. Nimeni n'avea prostul gost, ca în această 
minunată veselie, să devie „trouble-fete“. ŞI puţine voci grave 
S'au auzit atunci, : 

E greu ca o epocă să file mal aptă pentru diletantism, pentre 
literatura inutilă, simplu amuzament de pierdut vremea (foarte 
lungă de altfel, ca totdeauna cînd n'ai ce face), joc senin şi absolut 
dezinteresat, 

Preocopările politice, morale ori religioase nu aveau ce căuta 
fiindcă politica, din cauza imprejurărilor mai sus amintite era în 
armistițiu şi fiindcă morala ori religia unor oameni fericiţi samănă 
grozav & literatură (vezi mitologia greacă). A dominat atunci 
parnasianismul vid, gelos de forma goală, a apărut simbolismul 
preocupat numai de muzicalitate şi căruia A. Gide Îi obieciează 
lipsa oricărei etici, a apărut mai ales literatara divină şi gra- 
tuită a lui Anatole France sau Maurice Barrès din prima fază, (Da 
sang, de la volupté et de la mort) artă inteligentă nepătată 
de preocupări practice. Amintiţi-vă ce figură anostă de mora- 
list searbăd şi pedant făcea bietul Paol Bourget în această 
epocă. In aceste timpuri, O. Wilde cu atitudini de estet desăvir- 
şit poza în fața Europe! alurite de dandismul său. Domneau 
atunci numai preocupări de eleganță, de costum, de voiaj, de 
petrecere, de lux, de aventuri amoroase nostime şi facile. Conti- 
nentul imprăştia acorduri de vals şi se răspindise peste tot ua 
miros pa'fumat de boudoir. Nu stătea frumos nici măcar să fil 
ceva mai sentimental, ori să te lamentezi. Leconte de Lisle 
mi se pare a spus: „Tous les élèglaques sont des canailles." 
Se ințelege că ideologia acestei lumi fericite era estetismul 
aşa cum se cuvine celor fără griji și fără suflet, adică mentalt- 
ii pacana din prețuirea dezinteresării, a Inutilităţii şi a agrea- 

ului, 


110 VIAŢA ROMINEASCĂ 


E 


Cu cițiva ani inaintea războiului mondial, acest „vis ferice* 
a trebuit sà înceteze. Celelalte continente au început să se săcă- 
tulască, lar, pe de altă parte, teritoriile virgine s'au saturat de 
manufactură europeană. S'au desinat mişcări de autonomie şi in- 
dependenţă. o pe de pendulă, al crizelor de snpra-pro- 
ductie, inerent după Marx stracturii burgheze, şi-a reinceput dan- 
sul. Falimente, crachuri au urmat. Capitalismul european a in- 
trat în febrilitate şi panică. Primli, muncitorii s'au resimțit. Au 
început atunci din nou luptele sociale. Ca derivativ, capitalis- 
mul a deviat chestiunea pe terenul naţional. Emulaţia şi ura in- 
tre popoare au devenit fenomenul politic normal. 

După cum a aratat întrun articol d. C, Stere, războlul mon- 
dial a fost o formă a revoluției sociale, sau chiar însuşi această 
revoluţie într'o primă fază. Pedealtă parte, după cum mârturiseau 
o mulţime de scriitori profeţi dela Norman Angel la Romain Rol- 
land şi Delaisi, peste tot mirosea a prat de puşcă. Cu mult 
înaintea marii catastrofe, spiritele erau în puternică tenziane. Se 
stirgise, cel puţin în sufietele mai serioase, carnavalul anterior cu 
Colombinele şi „Pierrota-li” săl, Asemenea epoci sint rare şi du- 
țează de obiceiu puţin. Troda e în legea vieții şi excepţiile sint 
doar efemere. Spiritului gentil estetic şi idiiic-diletant i-a urmat 
cum era şi firesc o epocă de îngrijorare. 

Criza se presimţea din toată neliniştea care plutea în aer. 
Literatara e ca un barometro senzibil care anunţă intemperiile 
cu cheva ore mal înainte. ŞI era nataral să fle aşa. Anormală 
era indiferența anterioară furnizată de o trecătoare prosperitate, 
Gustul public se schimbă odată cu preocapările cotidiene, Ca 
Siguranță interesul pentru o estetică înaltă şi sterilă, tract de 
seră al unei epoci lipsite de viaţă, fiindcă era lipsită de griji, a 
mai durat citva timp. Dar M. Barrès a părăsit preocupările din 

Amori et dolori sacram“ pentru cele din „Les déracinés“, iar 
Anatole France a devenit socialist. A Gide incepea să ceară 
scriitorilor închletadine morală și cita cuvintul lui Goethe: 
„Le tremblement est le meilleur de l'homme". lnsuşi Anatole 
France seria: „Une chose surtout donne de l'attrait à la pensée 
des hommes, c'est Wirqiittude, Un esprit qul n'est point anxlevx 
m'irri'e ou m'ennuie“. charles Louis Philippe, stegarul genera- 
țlel Ivi anunţa că timpu! dilentantismuloi a- trecut: ne trebuesc 
deacum barbari, adică spirite mal puţin pure, dar mal ingri- 
jorate. Incă înaintea războlului A. Gide, cu preocopări morale 
(chiar subt forma Imo'alism lai) așa de pronunţate, devenea un 
fel de şetal tinerei generaţii. Luam plidele din Franţa, întătu fiindcă 
această cultură e mal cunoscută la noi şi apoi fladcă triumful 
estetismului diletantic s'a efectuat acolo. Dacă putem dovedi 


CRONICA IDEILOR 11] 


insă că şi în Franţa lucrarile s'au schimbat 
şi za £ prosan: pegan celelalte ţări. iti caza za 
entru urmăreşte cu atenţiune literatura fra - 
belică, poate observa pănă la evidenţă caracterul ei mesa roi 
sii ori chiar social, cu un cuvint caracterul ei militant. M. 
roust a scris epopeia unei părț! din societatea franceză actuală 
cu viaţa el aci energică, aci decrepită. S'a spus chiar că roma- 
nele sale studiază un moment din viaţa nobleței franceze, carac- 
terizati prin invazia burgheziei în cita jela arletoctatică torțarea 
uşilor castelelor feudale de cătră vigoarea proaspătă a familiei 
Verdurin, a lui Odette, Cottard, Swan, Bergatte, Juplen, Morel 
ne ci că pn foştilor stâpial de ieri na mai putea o- 

N porților, reziste reprezenta 
pă caza ra pre a de nemtii perne servea dia Y 
„Les avlt“ al lui Roger Martin Du Gard stat - 
spirate de viaţa burgheziei franceze,—cu morala, cu amesem pa 
de conştiinţă, cu rel'gia şi aspiraţiile sale. Sa mai vorbim de 
„Rabevei” al lui L. Fabre, de directă inspiraţie balzaciană ? Pănă 
şi literatara gratuită P frivolä în aparenţă a lui Paul Morand re= 
flectează ritmul social al vremii noastre de finanţă cosmopolită. 
Un J. Giraudoux aşa de amator de imagini, de jocuri de cu- 
vinte, de forma sclipitoare, de vervă parcă inutilă, e prezentat 
de un critic ca B. Crémieux ca un spirit eminamente corect, a 
cărui tendinţe sint Curat morale („XX siècle“). Ramiae din "cei 
celebri Paul Valery. Discipol de-al lui Mallarmé, s'ar părea re- 
prezentanțtul estetismului integral. Dar opera sa in proză este o 
puternică pledoarie în favoarea raționalismului cartezian, un atac 
contra misticismalul. Lipsit de intenții morale ori sociale, el luptă 
pentru o idee filozofică, pentru an fel de a explica viața Opera 
sa nu e indif:rentă la marile probleme ale timpului şi nurămine 
străină la asp'rajiile din jurul său. Am vorbit până acom numai 
de creatori, Dacă trecem la critică, aspectul activist şi militant 
al vremii noastre apare și mai evident Nu mai amintim de Ch. 
Maurras, Dar din cei mai tineri de H. Massis, ale cărui „Juge- 
ments” au avut un aşa de mare succes tocmai fiindcă combă- 
teau lincezeala, placiditatea, spiritul pasiv cu reprezentanţii säl 
literari, ȘI în aceiași tabară treb'e să remarcăm vilva pe care 
au făcut-o „Refiexions sur Intelligence“ a catolicului Maritain, 
vilvă datorită aceloraşi tendinţe. Acestea pentru atitudinea reac- 
ționară Dar la stinga aceiaşi metodă. Cel din jurul grupului 
„Clarté“, fâră să mai vorbim de un Romain Ro'land care a fost 
to'deauna un profesor de energie, se s'râduesc să intre direct în 
pulsul timpului lor, să se confunde cu spontaneitatea directă a vieţii, 
să o judece, să-l la partea sau să o combată, dar să o aprecieze, 
să o considere în orice caz intr'un fel sau altul. Şi in aceasta 
scriitorii contemporani imitau exemplul marilor lor înaintași, al 
unui Balzac care se intiula „docter în giiințile sociale“, al unul 
Dat cute a vrut să fie și reformator, al unul Ibsen, al unul 


112 __ VIAŢA_ROMINEASCĂ 


S'a crezut Inainte de războlu şi chiar după, că Franţa a in- 
trat într'o fază de decadenţă alexandrină. În pericolele prin care 
trece astăzi, cu o economie ruinată, atmosfera publică deacolo 
ii acumulează toate forțele de rezistenţă. S'ar zice mobilizarea 

gocitoze! din corp spre a dobor? virulenţa unui nefast microb. 
Militantismul ideologic şi artistic e dovada vitalităţii une! societăţi. 
Nimeni nu-şi permite să privească la jocul mărgelelor unul calei- 
doscop cind casa e cuprinsă de incendiu. 


+ "e 


Am citit dăunăzi, într'o revistă de avantgardă, o poezie al 
cărul singur caracter inteligibil era că stirea fiecare strofă (ca 
să zicem aşa) cu cuvintele: „ţuriai, ţuriai”. Am auzit că in ce- 
naclurile din Bucureşti, autorul acestei poezii trece drept cel mai 
eng din generația sa. Şi se pune inainte muzicalitatea versu- 
rilor lui... 

Pictorul Cezanne a susținut şi demonstrat prin creaţiunea 
sa că pictura € o artă pur opiică, Imaginea pe care o avem dela 
lucruri trebue să fie pur vizuală, adică să nu fie complectată 
cerebral cu imagini anterioare din memorie, cu sentimente ori cu 
idei: o artă pur senzuală, care s'ar servi, cum se zice in psi- 
hologie, numa! de senzații nu şi de percepții (senzaţii complec- 
tate cu imagini memoriale). Totul devine astfel o chestiune de 
decorație Culorile ori liniile au valoare „în sine“, nu prin celace 
reprezintă... Sint scop, nu mijloc. „Subiectul“ nu mai are nici un 
senz. N'ai decit să întorci tabioul invers cu josul În sus şi susul 
in jos. Dacă culorile se menţin agreabile la ochi, restul w'are nici 
o impo'tanţă. Un tablou se „simte“, nu se „înţelege”. 

Decorativismul acesta, preconizat de Cezanne, în pictură, 
s'a popularizat la noi în hteratură. A te degaja de orice fel de 
atitudine morală ori filozofică în faţa vieţii, a face abstracţie 
totală de idei şi de sentimente, a impreuna doar imagini pe cit 
mai aproape dacă se poate ori cuvinte rare sau frumos sună- 
toare, înseamnă, în limbaj modern rominesc, a fi estet pur. 

Celace lzbeşte pe un critic oblectiv în peisagiul literaturii 
noastre estetice, e în primul rind puerilitatea, Cu foarte puţine 
excepţii, scriitorii noştri sint in stare de copilărie. S'a apropiat 
altădată arta de joc şi poate cu oarecare dreptate. Dar jocul nu 
e apanajul exclusiv a! copiilor. Se joacă şi oamenii mari Dar e 
o diferenţă între jocul de şah ai adultului şi cutia cu cuburi de 
construcție care ne amuza la șapte ani. Să nu ni se obiecteze 
deci. că orice artist e prin definiţie copilăros, fiindcă arta se con- 
undă cu jocul. Literat ra noastră n'a ajuns încă până la jocul 

de şah: s'a oprit lacutia cu cuburi. Ea nu invederează nimic dia 
preocupările omului matur: idel, judecăţi, atitudini în faţa vieţii. 

Scriitorii noșiri au trăit puţin, m'au experienţa sufie'ească, 
n'au acumulat într'inşii acel contact profund cu viaţa care că- 


—— Roma |oo 113 


wr g sufletul şi-i dă comprehensiunea umanităţii, a vieţii şi 
Artiştii noştri mau sentimentul tragic al vieţii 
Ar grozăvia ei mută, nu bănuesc rase că dai “Sar ppm 
pa umiliaţii, gustul oţelit al orgolivlui, n'au iubit disperat şi n'an 
prețuit resemnat. Niciunul din capitolele In adevăr teribile ale 
vieţii na le e familiar. Nu sint oameni, sint clovni. Aşezaţi în 
pp C inai drum şi-au întins, pe o zi de primăvară, cind zefi- 
A en. nviorător şi trist de langoare, arşicele şi se joacă cu 
taci nță şi candoare. Alături oameni iobesc, Î.ptă, mor, su- 
Ar, dar insenzibilitatea lor e definiiivă, Amintesc de acei 'iste- 
ci cu anestezie cutanee, care-şi expun Inutil în ospicii, în zi- 
lele senine, pielea nesimţitoare la razele soarelui. ' 
Dintre toți artiştii, poeţii sint cei mai copilă fără indo- 
ială, Dar un poet, adevărat acela, Rainer Maria ilke, lată ce 
le cere şi lor: „On devrait attendre et récolter de Pâme et dela 
douceur toote une vie dorant, si possible une longue vie durant, 
et puis enfin, très tard peut-être saurait-on écrire les dix lignes 
qui seralent bonnes. Car les vers ne sont pas comme certains 
crolent, des sentiments, ce sont des experiences. Pour écrire un 
Seul vers, il faut avoir vu beaocoup de villes, d'hommes et des 
choses, il faut connaitre les oiseaux, il faut sentir comment vo- 
lent les olseavx et savoir quel monvement font les petites fleurs 
en souvrant le matin. l favt pouvoir -repenser à des chemins 
dans des regions inconnues, à des rencontres- inattendues, à des 
départs que lon voyait long temps approcher, à des jours d'en- 
fance dont le mystère ne s'est pas encore éclairé, à ses parents 
qüi} fallait qu’on froissât lorsqu'ils vous apportaient une jole 
et qu'on ne ja comprenait pas, à des maladies d'enfance qui com- 
mençaient si singulièrement par t nt de profondes et graves 
transformations, à des jours passés dans des chambres calmes 
et continues, à des matins au bord de la mer, ăla mer êlle même, 
a des mers, à des nuits de voyage qui. fremissalent très haut et 
volalent avec tontes les ctolles, et il ne suffit même pas de sa- 
voir penser à tout cela. I faut avoir des souvenirs de beaucoop 
de nuits d'amour, dont aucune ne ressemblait à l'autre, de cris 
de femmes hurlant en mal d'enfant et de legères, de bianches, 
de dormantes accouchées qu! se refermalent, ll faut encore avoir 
éé auprés dea mourants, être resté assis auprès de morts dans 
ta chambre avec la ferĉire ouverte et les brolts qul venalent par 
ăcovps. Et Il ne soffit même pas d'avoir des souvenirs, I faut 
sa“ olr les oublier quand ils sont nombrevx et il faut avoir la 
grande patience d'attendre qu'ils reviennent. Car les souvenirs 
e»x mêmes ne sont pas encore cela Ce ne son! qie lorsqu'ils de-. 
viennent en nous sang, regard, geste, lorequ'ils n'ont plos de 
nom et ne se distinguent plos: de nous, ce n'est qu'alors qi! 
p:ut arriver qu’en une heure très rare, du milieu d'ecx, se lève 
š 


u o ARȚA RPM ARCA 


le premier mot d'un vers...” (Les cahiers de M. B. Brigge.“ 
trad. franceză p. 40.) Iată ce cere un adevărat poet de la ade- 
văraţi poeţi. Ce departe sintem de „țurial, țurlai“, nu-i aşa ? 

Psihologia omului matur se deosebește de acela a copilului 
prin două sau trei note pe care cea dintălu le are în plus față 
de cea de a dona, prin acela că adultul cunoaşte dragostea şi 
presimte moartea. Cea dintăiu i-a dat extazul şi depresiunea şi 
cea din urmă amărăciune şi resemnarea, Omul matur mai cu- 
noaşte oamenii şi aşezările lor. Din toate aceste x DerIETAt 
construeşte sisteme ori măcar atitudini pentru restal vieţii. < 
lul nu cunoaşte decit obiecte și senzații, şi acestea incoherent. 
Cu citeva abateri, la această fază sînt nu numai poeţii, dar şi 
prozatorii noştri. Citaţiile sint de prisos. Ar îl prea uşor de pro- 
bat, O simplă schiţă de Cehov, cuprinde condesat întinsa mai 
multă umanitate şi înțelegere decit trei sferturi din literatura 
noastră contemporană la un loc. 


= 
+ a 


Toate acestea sint posibile mai întălu fiindcă au la bază o 
anume structură sufletească, Un sufiet superficial, poate trece 
prin toate catastrofele: el se va opri tot la suprafaţă. In această 
privință scriitorii noştri, din grupul esteticei pure, sint sinceri. Dar 
alături de realitate trebue să deosebim şi masca. 

Există în psihologia mitocanului o supralicitaţie de manieră, 
de „savolr-vivre“ de „bon ton“ în societate. Unui aristocrat | se 
întimplă foarte des să înjare. Dalicateţa excesivă nu-l preocupă, 
fiindcă o trâeşte. Curare nou îmbogăţit insă e totdeauna „distins“. 
Işi apropie ultimele rafinării în materie de eleganţă. Cunosc o 
doamnă care spunea despre un doma că „avea ochii, pardon, 
mure“, Vă aduceţi aminte de Mr. Jourdain, „le bourgeois gen- 
tilhomme“, cite lecţiuni de gimnastică, de scrimă, de salut, de 
maniere, de artă lua. M-me Verdurin din Proust, nu labea din 
toată muzica decit pe Wagner. In schimb cind il auzea pe acesta 
se consuma așa de tare, incit se imbolnăvea de emoție: estetică | 
Parvenitul e politicos peste măsură: cunosc unul. care cere scuze, 
că stă cu spatele, spectatorilor din stalul posterior celol în care 
şade la teatru. ŞI fiindcă „manierele* se schimbă veşnic, parve- 
nitul trebue să fle la curent cu ultimele mode. El e îndeobşte 
snob. 
Generalizaţi acum aceste trăsături de psihologie individuală 
pănă la una colectivă. Veţi avea situaţia incare se găsesco parte 
din scriitorii noștri, fil al unui popor recent ridicat din intuneric 
fată de arta apuseană. E firesc, —nu-i aşa? —ca „estetica“, (a- 
cest „savoir vivre” distins al artei) să primeze. 

Am văzut pentru ce a apărut concepția pur estetică în A- 
pus. A fost intălu efectul unel lung! evoluţii cătră rafinare, şi în 


CRONICA IDEILOR 115 
———————— e 146 


ai doilea rind al unel excepţionale epoci 
t de prosperitate 
nea la adăpost de ori pe re EaI ară 
oră ate ori 0 ice grijă pe oricine, şi-i suggera fatal ozu- 
ar la noi ce înseamnă concepția exclusiv este 
DA i Reet, aogaira anan cătră Deed Amir 
oravarile noastre! Gasiji oa 
materie de fapte pentru o astfel de doctri pepe 
umblăm iarna pănă la genunchi în giod wdy Engerer pe. cate 
in trenuri abundă avizorile care o a patra ad 
| presc scuipat - 
Sid ate rit e eae a apatit 
cade mo de pe păreţi şi 
mătură ca săptăminile, restaurantele noa baga pe e 
stre - 
mă, nannaa lakai, lar în convorbirile mă hagi e 
c 
ar eta EA ea injurătară fără eufemism. De unde a- 
a dar faptele, din care les doctrinele 
pare rs ati dear pes per atunci ipoteza poli mea ni pi 
l : „Dis mo quoi tu te piques pour te dire 
ce qie tu m'est pas". Care în rominească curată i $ 
ratā-te distins peste măsură, ca să şilu cu ret pp ppm d 
alagin » ȘI sepralichatea estetică naţională, care vrea să înveţe 
piu peri chiar pe Francezi, e mai mult decit suspectă. E starea 
Aa rit a Negrvlui care se îmbracă cu jambiere de matase şi cu 
mănuşi elegante, dar are vestonul cirpit la coate. 


4: 


Pentruca să fie consecventă 
a » poezia arta romină - 
tică pură“, se mărgineşte la un material fi foarte fre 


- Din toată gama psihologică nu se întrebuințează decit senzaţii, 


! acestea încă foarte rare, exotice dacă se 
A poate. Im 

de Sea culori şi sunete. Pe urmă stări de sufiet pomi a 
re, preferință patologice. Se şile că neurastenia a neliniștit 

totdeauna pe parvenitul amator de distincţie. 
i Parem indiferenţă totală faţă de tot ce-i imprejur, Adică un 
e apare față de tot ce nue pervers, unic, incomprehensibil, 
A admitem că în cimpul astfel delimitat s'ar produce ta- 
ora extraordinare, adică talente care ar utiliza maximum de reu- 
apte material restrins. Nu e cazul nostro unde scriitorii 
Di z talent, nu ştiu să scrie, adesea m'au nici gramatică, 
- admitem că ar avea talent. El şi ? Despre o asemenea li- 
m care face abstracţie de cel puţin trei sferturi dia perso- 
ga tatea omenească, se poate vorbi de artă adevărată? Lucru- 
oo: pi: fenomenele, care au incetat de a mal preocupa nouă- 
a sută din oamenii maturi încă dela virsta de doisprezece 
fne nu pot avea nici o semnificaţie. Sint ca un alfabet conel- 
eh descoperit In hirburile asiriene şi întrebuințat acum două 
lenii. Omul modern complex şi bogat nu-şi poate scri gindul 
cu semnele lui sărace. Jumătate de gindire îl rămine pe dinafară. 


116 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e vor găsi poate doi-trei contemporani prea simplişti, care, fără 
ed mi iesa simfonia lor sufletească, să se exprime în carac- 
tere cuneiforme, inventate pentru o vreme cînd sufletul uman era 

de mizerabil că nu avea decit senzaţii. Dar ceilalți vor tre- 
bul să sacrifice toată varietatea şi bogăţia lor ca să intre în a- 

at al lui Procust, 
a: Sint mode ori aspecte ale unel concepţii estetice individu- 
ale izolate, care pot avea micul lor adevâr şi mica lor fecùndi- 
tate. Subiilitatea orl rafinamentul extrem sînt lucruri admirabile 
cind sint expresia unui temperament, adică sincere. Ele pot in- 
semna atunci dovada unei dezinteresări supreme şi pot avea chiar 
o semnificaţie etică. E cazul, printre alţii al lui Paul Valéry. Dar 
asemenea opere sint rare excepţii. Ele nu pot servi, în nici um 
caz, drept formulă de adoptat colectiv. Nu poate avea nici o w- 
tilitate însă malmuţăreala care suprimă integralitatea sufletului, 
reducindu-l la ce e mai primitiv din el Estetica se bazează pe 
toată personalitatea, nu pe o parte din ea. Ea are la bază tot ce 
e oman: adică idei, credințe, atitudini, sentimente. Omal serios e 
omul complect. Unilateral nu e deci! dementulori copilul intirziat, 
Estetica adevărată e acela care exprimă funcțiunile sufleteşti mature 
şi normale, Cealaltă e estetică comparată sau infantila, dopă cam 
există şi psihologie infantilă, an simplu capitol al psihologiei 
rate, 

AA existat cindva o abstracţie psihologică în istoria filozofiei. 
Era statula emplristului Condiliac, care n'avea decit senzaţii. E- 
roarea s'a rectificat de atunci şi nimeni nu crede azi, în afară de 
ps'ho-patologie,— intr'un om aşa de simplificat. lată cum prin €x- 
ces de zel „estetica“ rominească a ajuns la primitivitate. 

Dacă un popor ca Francezii, care ar avea alte drepturi la 
atitudini de pur diletantism, la literatura de senzaţii sau de 
artă abstraciă, rece în afară de viaţă, a lepădat astăzi cu totul 
produsul rece al vnel epoci de beoţism, cu atit mal molt, avem 
nevoe noi de o literatură adincă, serioasă, făcută din senrimente 
umane, tragice, cu semnificație morală și filozofică, ca rezonanțe 
profunde a tot ce constitue adevărata viaţă. Nu „artişti cetăţeni”, 
nici profesori de morală. nici pedanţi tezişti şi nici propegandişti 
politici, Dar artişti senzibili, vibrind de viaţa profundă a societă- 
ji! şi timpului lor. Puerilitatea şi snobismul nu pot servi decit ca 
amuzamente trecătoare. In dificul'ăţile în care ne zbatem, arta 
infamtiiă ar fi un lux prea costisitor. Un singur deziderat e po- 
sibil: ne trebuesc adulți. 


Mihai D. Ralea 


L 


= 


Cronica literară ) 


E 
„In jurul limbii literare 


Cine a ceilt şi volumele franţuzeşti și cele romineşti ale auto- 
ruloj Kyrei Kyralina, nu se poate să nu fi observat că scriitorul fran- 
cez latrati este superior scriitorului romin Istrati. 

Cauza este limba, Acest lucru ar fi evident, chiar dacă n'am 
avea în ambele limbi aceiași operă a d-lui Istrati. 

ŞI aceasta—nu pentrucă limba romină este mal urită decit cea 
franceză, cl din altă cauză. 

In Franja există o limbă literară definitiv formată (mulţi Fran- 
cezi se pling că prea definitiv...) şi astfel scriitorul francez nu mal 
are nevoe decit să aibă talent—şi să întrebuiațeze, oricit de personal, 
instrumentul acesta perfect, găsit gata. 

Nu este același cazul scriitorului romina. Fireşte, nu mal sintem 
acuma ca la 1840, cind vechea limbă literară, cea bisericească, nu 
mai putea exprima gindirea nouă şi genurile literare nouă, şi cind 


trebuia clădită pe deantregul o nouă limbă, Dar totugi nu avem încă 
o limbă literară etin ela care Cică Abalar sY Tie DE S 


şa incultură, ŞI astăzi Incă, scriitorul romina este Ii- 
ber (şi este liber, fiindcă nu are ce face alta) să-și aleagă (conform 
ca gustul şi cultura sa) materialul lexic din limba vorbită de toată 
lumea, de toate clasele sociale, din toata provinciile spre a-şi alcătui 

. dar d, Panait Istrati Incă n'a avut vreme să-şi for- 
mere limba literară romină, şi scrie in limba sa vorbită. ŞI s'a mai 
Wtimplat ca, din cauze, dacă se poate zice aşa, biogratice, limba sa 
vorbită să fie mal departe de limba literară (cit este formată) decit 
a altor persoane, 

Cazul d-lui intrati ne arată experimental cu ce greutăți în plus 
(decit scriitorul străin) are a se lupta scriitorul romin,—cită energie 
trebue să cheltulască acesta din urmă cu făurirea instrumentalni, gä- 
sit gata de scriitorul străin, De unde urmează, He zis to treacăt, că 
ua scriitor romin, cind reușește să dea o operă bună, are mal mult 
merit decit unul străin, 

ŞI ce mare ne apare atuaci un Sadoveanu, care şi-a creat o 
limbă atit de frumoasă din haosul acesta limbistic, 7 mai ales Emi- 


) 


¢ 


| 


i 


118 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nescu, care nu a găsit, cind a inceput să scrie, nici cit a găsit d,- 


Sadoveanu. Din limba veche, din limba tuturor claselor sociale, din 
iimba tuturor ținuturilor romineşti şi-a alcătuit Eminescu limba sa— 
dar cu ce muncă grea pe socoteala energiei creatoare | 

Este drept Insă (orice rău are binele lul!) că un scriltor ro- 
min, tocmai din această cauză, poate avea o limbă mal umedă de 
viață, mai aderentă sensibilităţii,—mai fragedă, mal colorată, decit 
scriitorul din țările cu limba literară ințepenită. (In Franța, revoluțiile 
literare s'au făcut oarecum şi Impotriva fxităţii limbil, spărgind tipl- 
cul şi chemind elemente nellterare, din oevola de noutate, de sinceri- 
tate şi de culoare). 

Dar de acest avantaj nu pot beneficia decit marii creatori, 0a- 
turile foarte originale, care pot tăla drumuri nouă, care au puterea 
de a polariza estetic elementele lexice răspindite pretutindeni. Cei mai 
mici nu au decit de pierdut, căci || se cere, inutil, un plus de ener- 
gie, celace incă Îi şi dezorientează, cind nu-i dezarmează cu totul, 
Lucrul se poate proba: traduceţi în franțuze pe d. Sadoveanu: 
pierde. Traduceţi in franțureşte pe X: ciştigă. Devine mal estetic, sau 
măcar mal decent, 

Presupuniad că toate acestea sint adevărate, atunci Eminescu— 
dacă ar fi găsit o limbă iiterară definitiv formată —ar fi ajuns mal mare 
scriitor dintr'un punct de vedere, dar mai mic din alt punct de ve- 
dere., Ar fi scris mai mult, ar îl exprimat mai multe idel, ar fi avut 
forma perfectă chlar dela început, dar n'ar îl fost atit de unic de o- 
riginal în literatura țării sale,—sau pur şi simplu în lteratară—atit 
de îraged, şi atit de în comuniune cu natura şi cu protundul rasei... 
ŞI tot aşa d. Sadoveanu.—SA se observe că însușirile acestea se gä- 
sesc, la diferite popoare cu atit mal puţin, cu cit un popor are o 
limbă literară mal fixată. (Bine ințeles aceasta corespunde şi cu 
vechimea literaturii, cu vechimea deci a culturii, căci toate merg im- 
preună şi sint fețe ale aceluiași lucru).— Fireşte că această regulă are 
şi excepții. Excepţiile se explică prin rasa respectivă a poporului, 
prin istoria lul, etc.. la probiema pusă, acestea sint, cum s'ar zice, 
variabilele ; vechimea e constanta. 


+ 
. . 


Problema limbii noastre literare este strins legată de acela a asi- 
mitării culturii străine, este chiar un alt aspect al acesteia, 
i enpa cea mare, care stă In fața scriitorului, este mahalta- 
gism 
Mabalagismul linguistic clasic este limba tipurilor lui Caragiale, 
„a Buburbianilor, care vorbesc „pe radical“, cum se zice la Bucureşti, 
Dar de acest mabalagism ține,—căci este In familia lui; are ca pri- 
„cină acelaşi dorință de „eleganţă — şi tendința de a intrebulnța cu 
orice preţ neoiogismul în locul cuviatulul băştinaş pentru efecte de fineță. 
Dar problema se complică prin faptul că intrebuințarea aceluiași 
neologism poate fi in unele cazuri literară și in altele mabalagiam. 
Un neologism, care merge pertect—gşi este chiar cerut—intr'un arti- 
col de idei, devine mzhalagism intr'o poezie lirică. Am dat, cu alt 
prilej, ca exemplu cuvintul „naţiune“, care în poezie e mabalagism. 
O soartă la fel are și cuvintul neao opular, Acelaşi cuvint 
poate îi un juvaer în Creangă şi o ex vulgară într'un articol de 
idel, „A interi“ (a alunga) şi „a-și lua tăipășița“ (a fugi) la locul lor 


| Cu toate acestea, crede 


CRONICA LITERARA 119 


In Creangă, sint vulgare în Gherea (fără vina lul, . 
text cei care-l romanizau limba). ` PIO AIRT 

Ar fi interesantă şi mai ales profitabilă o clasificare a cuvin- 
telor ntaoşe din punctul de vedere al posibilității accesului lor în dife- 
rite regiuni ale scrisului cult, S'ar vedea că unele nu trebue să se 
ridice mal sus de literatura cu caracter popular, că altele pot pătrun- 
de cu efect estetic In poezie şi în proza de creație, lar altele chiar în 
proza de idel. Mal nepotrivite în limba idellor, — dar nu toate — sint 
idiotismele populare, atit de savuroase în Creangă, 

Această repugnanţă, progresivă cu genurile, a limbii literare pentru 
majoritatea expresiilor neaoşe şi, mai ales, a Idiotlsmelor vine, de- 
sigur, din faptul că aceste expresii sint formate pe un plan de expe- 
riență inferior și sint formule ale unei psihologii mai primitive. Dar 
celace e interesant, este că aceste expresii, întrebuințate In limba |- 
dellor, capătă, prin aceasta, un caracter mabhalagesc, altfel insă decit 
cel caragialesc (căci la noi sint două feluri de mahala: mahalaua 
modernă, cea din Caragiale, şi mahalaua patriarhală, cea din nave- 
lele d-lui Sadoveanu). Probabil că expresiile neaoge și idiotismele in- 
trebuințate In stilul ideilor fac această Impresie de mahalagism, pen- 
trucă siat întrebuințate şi în mabala—și amestecul lor cu limba oră- 
şenească, adică cu orășenismul (amestec care e Insăşi definiția ma- 
halagismului), ne evocă, fără voia noastră, această mahala, De alt- 
fel, mahalaua patriarhală, ştie oricine, că nu este altceva, geograll- 
ceşte, decit un sat aşezat la marginea tirgului, un sat orăgenizat, ŞI 
e firesc ca locultorul acestei regiuni să amestece în limba lui, orăge- 
nească deja, expresii neaoşe şi Idiotisme. $i atunci „Madama estetica 
şi-a luat tălpăşița” din Gherea este sti! de mabalagioalcă din maha- 
laua patriarhală din Moldova. 

m că stilul de idel e prea aristocratic la 
ară, Prea multe expresii au fost obira- 
. ire ma! ales lul Malorescu, crea- 
to “de idei, ori creatorul principal. Dacă pu chiar exact 
limba lul, cei puţin tonul lui, atitudinea tul lingulistică aa rămas pănă 
azi dominante în stilul de idel.—Dar acest „aristocratism* al lu! Mà- 
lorescu este temperat. El n'a ajuns niciodată la anemie, ca la unii pt- 
biicişti de azi în goană după fineță.—Un scriitor care, în limba publi- 
cisticei, a egit din cercul tras de Malorescu şi se mişcă cu succes es. 
tetic pe registrul cel mal întins al gralulul rominesc, ol se pare a fi 
f un adevărat revoluționar fa limba noastră literară. — Stilul 
cellalt, ai artel Iterare, a avut botocul să fie creat de oameni cu un 
mal mic patos al distanței față de popor. Așa dar, acest stil, care 
trebula să conțină mal mult element popular prin detiniţie, căci avea 
de imbrăcat lucrari mal concrete, —a mal beneficiat şi de faptul că 
creatorii lul au fost mal lolluenţabili de popor, au fost chiar reprezen- 
tanți ai curentului poporan: Alecsandri, , Sadoveanu, etc. 
Din toate acestea se vede ce lasemnată problemă, și grea, este 
lacă aceia a limbii noastre literare, CItă știință a limbii—a gralurilor 
romineşii—și cit gust trebue să aibă un scriitor romin, ca să-și fâu- 
-rească o limbă bogată şi lrumoasă.—Şi cită vreme trebue să mai 
treacă până ce vom avea o limbă literară fixată detinitiv, dela care 
orice abatere să tie un stigmat de ignoranță şi lacultură, 


G. Ibrăileanu 


Cronica teatrală 
BUCUREȘTI à 


Cu mare greutate „Meşterul Manole= a distrat, patruzeci şi şase 
de sări, publicul nou al sălilor de spectacol. Cum pesta acest nu- 
mär de reprezentații n'a fost chip de trecut,—d, Victor Eftimiu şi-a 
aranjat un banchet, subt preşideația d-lui general Mogolu. Ministrul 
Lucrărilor Publice a dovedit, prin prezența sa, că lucrarea d-lul Et- 
timinu aparține ţârii ca podurile şi ca edificiile, 

„Meșterul Manole“ a fost scoborit de pe tabia de atişaja Tea- 
trului Naţional din Bucureşti, dar nu pentru o retragere ta arhivă — 
ci pentru un triumfal turneu ta provincie, 

S'au şi tipărit atigele de provincie. Ele, flad o adevărată o- 
peră de arta, merită atenția noastră deosebită, Atigele au proporții 
uriaşe. ŞI cum bhirtia are in deobşte dimensiual modeste la egirea 
dia tabrică,—meşteri speciali au inădit fose cù tone... pănă la cons- 
trulrea unui fel de prostire, de pat dublu, Subt antetul: „Teatrul 
Naţional din Bucureşti“, trecătorii vor vedea fotografia d-iut Eitimiu, 
cu explicația: „sărbătoritai poet”, citeva fotografii ale decorurilor 
din... Capitală şi aumele d-nei Agepsina Macri; „marea tragediană*... 
printre o sumă de actori gi actrițe care m'au nici o legătură cu Tea- 
tral Naţionali, 


D. Corneliu Moldovanu, cu alte cuvinte, a închiriat firma Tea- 


trului oficial unel intreprinderi particulare, care şi-a alcătuit o trapă 
aparte, Această trupă improvizată va purta în toată țara ponosul 


CRONICA TEATRALA 121 


"Teatrului Naţional. Care-i explicaţia combinației? Doar Naţionalu! 
are destul actori și mal ales actriţe... Unii artiști joacă odată pe sta- 
giune, aiții—de loc. N'ar putea el să organizeze turneuri, chiar ale 
Teatrului Naţional, egind in plus din situația de sintcurişti, 

= = a 

Cu plecarea „Meşterului Manole" în turneu, scena oficială a de- 
venit vacantă. Shakespeare a luat locul d-lul Eftimiu. S'a jucat „Re- 
gele Lear, 

lată un scriitor care de peste trel sute de ani îl chinue pe spec- 
tatori cu această tragedie, compusă mal mult conform cu realitatea, 
decit cu cerințele publicului de oricind şi de pretutindeni. 

Regele Lear işi imparte regatul intre cele două fiice: Goneril 
și Rogan, desmoşștenlnd-o pe Cordelia,—findcă aceasta, deşi mal it- 
bitoare decit surorile ei, nu-i linguşise niciodată, Totuși Regele Lear 
îşi găseşte adăpost la casa Cordeliel, cind Rogan şi Gonerii îl lasă 
pe drumari-—umilit și ofensat, 

Autorul! Ingădue ca însăși Cordelia—spiritul bun al plesel—nă 
fie splazurată în inchisoare. Această crimă a indispus zeci de generații 
de spectatori comozi, 

Acestora le place „Frumoasa aventură“, care se joacă la Ter- 
trut Regina Maria—o piesă care Incepe cu o fugă romantică și se 
sfirşeşte cu ofițerul stări! civile. 

Dar spectatorii nu asistă numai la plesele, care-i distrează —sa- 
tistăciniu-l'e crezul de tralu liniştit şi moral, ct şi la tragediile care-i 
zgudue şi-l contrariază, 

De la autorii pieselor convenabile, spectatorii n'au mari pre- 
tenţii: o Intrigă vioae şi atit; el însă sint extrem de pretenţioşi cu 
scriitorii, care nu se contormează programului gospodăresc, Aceștia 
—pentru a infrunta gustul public—au nevoe de geniu. Credem că nu- 
ma! geniul Iul Shakespeare a sal.at dela tluerături pò directorii de 
teatru, care dădeau voe actorilor s'o ucidă pe Cordella între culise. 


A pa . 
La Teatrul Central se joacă „Cel mat important“ de N. Evrei- 
nov—„pentru unli comedie, iar pentru alții dramă”, 
Autorul a avut o Idee originală. 
Dr. Pregolli—induloşat de suterințile morale ale oamenilor—se 
hotărăşte să le dea „ajutor teatral”. Intr'o familile, care Inchiriază 


122 VIAŢA ROMINEASCA 


odăi cu pensiune, eroul plesel descopere o fată urită, ua student neu- 
rastenic, o pedagoagă bătrină și nefericită. Viaţa acestora-l pustie. 
Nimeni au l-a spus fetel o vorbă de dragoste, Studentul se giadeșie 
la sinucidere, lar pedagoaga duce o viață fără rost. Dr. Pregoili a- 
duce în realitatea lor brutală... iluzia: Angajează dela teatru ua prim- 
amorez pentru fată, o actriță—plină de viață—pentru student, un co- 
mic bătria pentru pedagoagă. la viaţa personagilior intră aceşti trei 
actori, ca o realizare a idealului fiecărula, Decit adevărul crud, mal 
bine o luzie plăcută... 

— Viața,—spune dr. Pregolii,—are nevoe de iluzie caşși scena. 
Milloanelor de nenorociţi cărora nu le putem da fericirea (chiar rea- 
Hzarea socialismului, prio justa distribuție a bunurilor materiale, incă 
n'ar rezolva problema: ar răminea milioane de suflete în căutarea u- 
nui alt ideal),—acestor milioane de oameni să le dăm cel puțin Iluzia 
fericirii. Acesta-i lucrul cel mal important. 

ŞI eu sint actor. Dar domeniul meu—nu-i scena teatrului, ci 
scena vieţii, Acolo vreau să aduc Iluziile salvatoare ale rampei... Cou- 
vingerta mea-i că lumea are să se transforme prin actor şi prin ar- 
tā- magică, 


Actorii—in virtutea unui contract cu dr. Fregolii—işi Incep ro- 
iul. Primul amorez face curte fetel, cărela i se limpezește sufletul. 
I se rumenesc obrajii. Cu capul lipit de pieptul actorului, ea visează 
fericiri depărtate, nebănuite... —Dansatoarea traosformată fo slujaică, 
—cu glume și cocbetării,—!l întoarce pe student din pragul mormia- 
tului la viață.—lar comicul ține de urit unui pensionar și pedagoagei, 


cărora le spune toată ziua anecdote, Il se oferă ca partener la gah,. 


I] ascultă şi-l consolează... 
— Eu lubesc celaco nu-l natural—spune dr. Fregolil,—şi preju- 
esc acest lucru din tot sufletul... cînd el ne lntrumusețează viața. 
Dar contractul dintre dr, Fregolll şi actori expiră. ŞI primul-a- 
morez, şi dansatoarea, și comicul trebue să plece din casă, 


Vicleşugul, la urmă, se dă pe față. Nimeni (afară de peda-- 


goagă) nu-l crede, Astiel Iluzia devenise mal tare decit adevărul. 
La despărțire fata îl mulţumeşte primulul-amorez ;— Pentru fe- 
ricirea, pe care mi-al dat-o. Al fost o apariție luminoasă fo visul 
meu. O apariţie luminoasă iatr'an vis, din care te deştepţi liniştit pe 
toată viaţa (II sărută minile}. Îți mulțumesc dragul meu, iubitul meu, 
siagurui meu prietia,.. 
Studentul i] mulţumeşte și el dansatoarel, care'i-a dat aripi, l-a 


CRONICA TEATRALĂ 123 


insuflat dragostea de viață —curajul de a se lupta pentru diasul, pen- 
tru aproapele, pentru dreptate. 

Numa! pedagoaga nu-și mal poate reface viața şi se sinucide, 
Hiodcă numai ea și-a dat samă de artiticiile d-rulul Fregoiii sau, cum 
credeau toţi pensionarii casel, numai ea şi-a inchipuit in mod greșit 
că Intimpiările n'au fost.. reale, 

Dar partenerii— indiferent : actori sau nu—s'au incurcat în fi- 
rele propriei lor intrigi. Nimeni nu mai ştie : ce-l adevărat și ce-i in- 
inventat in aventurile acestea fantastice, . 

— V'aţi convins, sfirgește dr. Fregoili, că Iluzia pe scena vie- 
ţii este mal puternică decit pe scena teatrului. 


M. Sevastos 


Miscellanea 


Filozofie şi urbanism 


W. Sombart descrie undeva tipul fiozofulul evreu modern: vi- 
vacitate, spirit logic excesiv lipsit de contactul cu realitatea, sub- 
tilitate exagerată, nervozitate in miauirea Ideilor, Imprumutiad pănă 
ş! speculație! abstracte nu ştiu ce agitație febrilă, 

Intr'an articol din „Revue de mtihaphisique et de morale“, V. 
lankeleviteh, comentind această caracterizare a lul Sombart, crede că 
au există un tip etnic de filozof evreu, El crede că celace Sombart 
inţelege prin tip judaic în filozotie, trebue înlocuit prin filozoful ca 
produs ai mentalității oraşelor mari. „Există, spune el, în această gla- 
dire mobilă, un element de febră, de îngrijorare, de vibrare care e 
specilic modernă“. 

Aga dar, iată cum orașele, care au produs pănă acum primul 
poet In Ch. Baudelaire (după opinia lu! Thibaudet), nu s'au mulțumit să 
sa oprească acolo şi au Inceput să-şi creeze și filozofia tor. Deo bu- 
cată de vreme se fac mereu distiacțiuni tnte spiritul urban şi cel ra- 
ral în diferitele producţii culturale, 

In ce priveşte filozofia, dacă distincțiunea e adevărată, na ri- 
mine să agezăm fn cele două compartimente diferiți! filozoii moderni. 

Cine ar fi ginditorii urbani? ln primal rind, desigur, însuși 
teoreticlanul mobilității adică Bergson. Apol Georg Simmel, spirit e- 
mioamente subtil, de o ascuțime formidabilă, adesea greu de urmării. 

Sistemele acestor doi ginditori sint ingenioase, de o formă şcă- 
părătoare, minunate la catit pentru excitația la propria gindire pe care 
o produc, Ele se ascamănă cu condimentele în alimentaţie. Sint cei 
mult alimente mervine ca ceaiul, vinul ori cafeaua, 

Dar după excitație vine deprimarea, Astiei de producţii slat 
trecătoare, ca și spiritul agitat sau superficial al marelor metropole. 
Tenziunea lor e ridicată, dar de durată scurtă, Ele favorizează de 
obicelu preocupările unei actualități scurte, adesea o modă, o slăbi- 
ciuae, ori chiar un vițiu, Te entuziasmează repede și te obosesc la 
fel. Revii după aceia la filozotii care au o valabilitate mai lungă, La 
cei care n'au scris în case „sgirie nori“, în zgomot de tramvae 
ori fa concerte de radiofonte, ci în mici orășele de provincie, aproape 
de natură, tăcindu-şi plimbarea cotidiană Intr'o alee de nuci ori de 
tei, alături de curgerea leneşă a unui riu. Ca Mr, Bergeret şi Lan- 
talgne intr'un mic orăşel de provincie, undeva în Franța, ca marele 
Kant, la Königsberg, între turnul orologlului şi lunca din marginea 
tirgului. Tihnite colțigoare de provincie, voi aţi furnizat, din mo- 
desta voastră monotonie, materie de gindire, celor mal orgolioase ca- 
pitale ale continentului 1—M, R.. 


c o MISCELANEA __ 125 


A la recherche du temps perdu 


Cu Albertine disparue, a urmă 
incheiat seria from ee Rienie ra har » eat ep 

Aceste „amintiri“ ale personaglului „je* — Proust Insugi, sau un 
personagiu În care el a pus mai mult din el decit In oricare altul— 
conțin mai multe romane. 

Albertine disparue ne dă desnodămintul unora—ori, mai exact, 
complectarea biografiei citorva personagii principale, pentrucă roma- 
arle lal Proust imită viața exact, fără nici o lotrigă calculată, 
caşi Războiu şi Pace şi cași nuvelele și teatral iul Cehov. La 
Proust, alciodată nu stal cu respirația tăiată in aştepiarea lui: „ce 
mai urmează“, Acest caracter s'ar mai putea numi şi lipsă de drame- 
tism extern, dramatismul petreciniu-se mal muit fa suflete: 

dia urmă două tomuri, La Prisonnière şi acesta, de care 
vorbim acuma, siot postume: ln ele Proust „nu şi-a spus ultimul 
cuvint“. La Prisonnière n'ar "conține tot ce ar Il pus autorul 
in ea, chiar dacă manuscrisul ar fi fost- detinitiv, pentrucă Proust 
tace parte dintre acel scriitori, care iși retac textul la corectura 
in zaț, Manuscrisul lui La Prisonnière insă se pare că ma 


fost revăzut de Proust pentru a fi „gata de tipare, căci în. 


dialog, şi anume în gure Albertinei, găsim numele Marcel, al autorului, 
nume, dacă ne aducem bine aminte, Inexistent în volumele anterioare, 
tipărite de Proust. 

Dar Albertine disparae, este lipsită nu numai de celace ar fi 
corectat autorul in zaț, ci şi de celace ar mal îl făcut el în manuscris. 

Deticitul, care rezultă de alci, nu e un deficit de stii, ci unui 
de fond și anume de „proustism“, de celace e mai esențial şi maj 
caracteristic „Proust, 

Proust işi corlja mereu manuscrisul şi zațui fn fond, şi anume 
în direcţia „tucultăţii sale dominante“ adică în direcția discriminării, 
a adincirii analizei, 

Acest deficit este dat pe față mal intăiu în stil. Stilul din 
Albertine disparue e mal „bun“ din punctul de vedere al acelora, care 
Îl reprogează jui Proust lungimea trazelor, cu paranteze şi paranteze 
ia paranteze, Aceste paranteze în paranteze marcau etapele analiaci, 
treptele tot mai afund în suflet, scalandrismul său psihologic, decom- 
poziţia fiecărui element psihic rezultat dintr'o decompoziţie anterioară 
a unui agregat mai cuprinzător—şi aga mai departe, 

Psihologismul acesta pur, existent şi aici, ni se pare că 
meori arè lacune. ŞI aceste lacune sint umplute de „moralistul» 
Proust, Volm să spunem că uneori (sau mai des decit altădată) Proust 
nlocuește observaţia pur analitică cu o judecată psihologică, în genui 
Bourget sau France—desigur cu mult mal mult conținut psihologic 
decit la Bourget şi France, şi fară acele intenţii multiple şi lăturainice 
ca la France. 

Deficitul se vădeşte şi In unele fraze exclamative (celace arată o 
derogare dela acea straşnică obiectivitate de chimist al sulietalui, ọ— 
bişnuită la el) caşi In unele informaţii despre procedeul său, tradate 
prin expresii ca: „po chod mă analizam” sau „analiza mi-a arătat... 
căci Proust este un scriitor care se analizează, dar su anunţă că se 
analizează. 

Ma! avem poi impresia că în Albertine disparae sentimentul- 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu © Intotdeauna în același grad rezolvat in senzaţii ca mai taainte, 

Altlel—acelaşi astronom al sulletulul omenesc, care ne face 
să distingem cele două billoane de unități ale CKM Lactee din sufletul 
nostru, și să ne dăm samă de raporturile dintre ele, 


Proust este un romancier, un poet, dar este mai presus de toate 
un psiholog. Opera lul este cel mai bogat compendiu de stări de 
suflet, Din acest punct de vedere, orl ce alt scriltor ne apare taţi 
cu ei, ca un copii. —Asttei privită, opera lui Proust trebue să fje 
cetită de orice scriitor, prozator sau poet, căci ea poate face oricărui 
scriitor oficiul pe care-l face viaţa reală, ba incă o viață care gi-ar 
da secretul pa faţă, 

Sint autori, dela care scriitorii pot, învăţa compoziția, —cum e 
Bourget sau Maupassant.—Sint alții, dela care nu se poate învăța 
compoziția, pentrucă importantul ja opera lor nu e compoziția (nici 
n'o prea au) ci viața transpusă Io ea, opera lor tăcind In adevăr 
concurență vieţii reale — şi avind același bogăție, nelogică şi 
imcoherentă cași viața reală. Aga sint Balzac, Tolstoi și Proust. 
Meştegug nu se poate învăța dela ei. Dar opera lor pune 
la îndămina unui scriitor viaţa însăşi. Ea poate suplini deticital de 
experiență directă asupra vieţii reale. In Balzac şi Tolstoi, un scriitor 
poate găsi mai ales viața In manifestările el externe, faptele, compor- 
tarea ;—lar in Proust mai ales viața Internă a omului, || 3 


Făt-frumos din lacrimă N] 


D. A. de Harz ne spune lntr'un folleton din Adevărul că Fâr- 
frumos din lacrimă a tost scris de Slavici și (pentrucă la 1870 ace- 
sta Incă nu ştia să scrie bine romlneşte) corectat de Eminescu; că apol, cei 
care au scos în volum proza lui Eminescu, neștiind cum stă lucrul, au pus 
ia acel volum și povestea aceasta; şi că, din delicateță, Siavici nu 
şi-a revendicat niciodată paternitatea. Toate aceste locrurl d. de Herz 
le deține dela însuși Slavici şi d-sa acum se simte dator să comită 
„indigereția“, 

D. de Herz cere şi mărturia d-lul Iacob Negruzzi şi speră 
că scrisorile lal Slavici ar putea lămuri şi mal bine problema. 

Nu putem contesta buna-credință a d-lui de Harz și nici pe a 
lui Slavici. Cu toate acestea, Fâi-frumos din lacrimă nu poate fi de- 
cit opera lui Eminescu. Cine ştia ce proces sufletesc soli petrecut în 
capul lui Slavici. Poate l-o fi dat lul Eminescuo poveste scrisă, pe care 
apol Eminescu a retăcut-o, făcind-o a lul proprie,—orl Siavici nu s'e 
îi exprimat destul de clar ta convarbirile cu d, de Herz, 

D, de Herz spune că povestea purtiad „caracteristica lui Emi- 
mescu”, editorii au crezut că e de ei, mal ales că ia Convorbiri e is- 
călită numal cu un X, 

Ce inţelege d. de Herz prin „caracteristica lul Eminescu* ? 

„Cara ica* aceasta poate fi limba, mai poate fi stilul, mai 
poate fi însăși creația pe tema subiectului popular, 

Dacă ar fi limba, încă ar fi destul—cînd e vorba de o poveste 
populară—ca paternitatea să revină în cea mal mare parte redacto- 
rulu povestei. Dacă ar f| stilul, atunci cu atit mal muit paternitatea 
revine redactorului, 


MISCELLANEA 127 
ieee ooa a CELLANDA I I IO OO O a 


Dar Făt-frumos din lacrimă este o creatie foarte sonali — 
pănă la transfigurarea, ca să nu zicem ant pe na: a- 
ceastă creație poartă „caracteristica“ celui mai perfect eminesciaaism. 
Şi este cu totul deosebită de „caracteristica“ lui Slavici, chiar con- 
trară, marcind toată deosebirea dintre aceşti doi scriitori. 

ln Făt-frumos din lacrimă găsim insuşirile lui Eminescu dia 
proza şi versurile sale, acelaşi amestec de naturalism antic şi roman- 
tism ornat, acelaşi pictură rataclescă de un sensualism pur estetic a 
plasticei feminine, acelaşi agresivitate naivă a temelii, acelaşi traasti- 
gurare a oaturii dusă uncori pănă la fantastic, —„caracteree absolut 
contrare genului Slavici, scriitor grav, moral, realist şi cam cenușiu. 

Dar pentru cetitorii care nu mai au prezentă in miate povestea 
aceasta, să transcriem citeva pasagi! din ea, atit de caracteristice 
tul Eminescu, atit de imposibile la Slavici: 


„În vremea veche, pe cind oamenii, cum sint el azi, nu erau 
decit in germenii viitorului», 


[E „Părul el cel galben ca aurul cel mal frumos cădea pe stali ei 
cei albi şi rotunzi" 


„Palatul de nori al lunile“. 


„Văile şi munții se ulmeau auzindu-i cintecele, apele işi ridicau 
valurile ma! sus ca să-l asculte, izvoarele îşi tolburau adincul, ca 
să. şi azvirie afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l auil“, 


„Florile erau in straturi verzi şi luminau albastre, roşii fachise 
şi albe, lar printre ele rolau fluturi uşori, ca sclipitoare stele de aur, 
Miros, lumină şi un cintec nestirşit, tacet, dulce, eșind din rolrea flu- 
turilor şi a albinelor, imbătau grădina şi casa". 


„Halna el albă şi lungă părea 'un nor de raze şi umbre lar pă- 
rul ei de aur era impietit în cozi lăsate pe spate“, 


„Halnele ei umede de plone se lipise de membrele dulci şi ro- 
tunde, fața el de o paloare umedă ca ceara cea albă, minile mici şi 
unite pe piept, părul despletit și resfirat pe sin, ochii mari Inchişi. 


„Trecea prin codri pustii, prio munţi cu fruntea ninsă, şi cind 
răsărea dintre stinci bătrina lună, cea palidă ca fața unei fete moarte, 
atunci vedea din cind în ciad clite-o sdreanță uriaşă atirnată de cer, 
ce inconjura cu poalele ei virful! vre-unul munti —0 noapte sfirticată, 
un trecut în ruină, un caste! numa! petre şi ziduri sparte“, 


„Mare verde şi intinsă, ce trăeşte In mi! de valuri senine stră- 
ducite, „..care treeră aria mării facet şi melodios”. 


„Ua cap de fată oacheş și visător ca o noapte de vară“ 


ua E SEE SEE i n nm 


„Ei fugeau cum feg razele lunii peste adincile valori ale mării“. 


„ŞI din lună se coboră ia pămint un drum impărâtesc acoperit 
cu prund de argint și bătut cu pulbere de raze". 


„Pa frunţile lor purtau coroane făcute din fire de raze şi dio 
spiol auriți şi lungi, şi incâlecaţi pe schelete de cal mergeau fucet- 
incet... în lungi şiruri... dungi mişcătoare de umbre arglatii,..* 


__ „Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrămioarele sure ca 
mărgărintarul, mironosițele viorele şi florile toate s'adunau vorbind 
fiecare In mirosul ei şi ţinură stat lung cum să fie luminile bainei de 
mireasă, apoi incredințară halna lor unul curtenitor future albastru 
stropit cu aur. 


„Şerp! roşi rupeau trăsnind poala neagră a nourilor, apele pă- 
reau câ latră, numai tunctul cinta adioc ca ua prooroc al pierzârii“, 


D. Herz spune că Făt frumos din lacrimă este iscălit în „Con- 
vorbiri* cu un X.—Acest lucru nu este adevărat, Povestea poartă is- 
călitura lui Eminescu, Şi Eminescu nu putea să iscâlească o bucată, 
care pu sr îl fost a sa! Argumentul cu „X“ (argumentul cel mart) 
este un aradevâr. 

Făt frumos din lacrimă, cu cart incepe proza lul Emloescu și 
serisul artist rominesc, este de Mihail Eminescu, .), 


Dela redacţie 

Mulţi abonați de cer aumere sau ani intregi al „V, R.* dinainte 
de războlu, 

lată citeva lămuriri pentru abonaţii noştri, 

„YV. R.” a apărut în Mart 1906. Aşa dar primul an a avut nu» 
màj ztce numere (In trel volume), 

In anul 1915, un lacendiu a distrus întreg depozitul, de colec- 
ţii pe 1906—1915, 

lo vara anull 1916, la inceputul războiului nostru, V. R.* 
şi-a Încetat apariția, aşa incit anul acela (XI), conține numai şase 
numere (in douâ volume), 

Din cauza peregrinârilor prin diverse hambare a avotulul „V. R." 
in vremea războiului, s'au irosit și colecțiile adunate după incendiu. 

Intreruptă in vremea războiului, V. R.* a apărut din nou fo 
Mart 1920, Acest an are numai zece numere, 

Aga dar, «V. R-* cu data de 1917 1918, 1919, nu există: A- 
nul 7920 e al Xilolea, coatinulad pe ai Xl-ira din 1916. — 

Alte publicaţii au acoperit cei dol sau trei ani, cit n'au apărut, 
cu un oumår său două scoase dup războiu. Noua ol s'a părut cà e 
mal corect să procedâm cum am procedat, 

Dia toate acestea rezultă că nu avem colecții decit pe anii dela 
văaboiu incoace (dela 1920 inclusiv), și unele numere râziețe de dina- 
inte de războiu. Vezi pentru detalii pagina a doua a coperţii revistei. 


MISCELLANEA 129 


=— Primim mereu reviste nouă „pentru schimb“, Na le putem sa- 
tisface pe toate, pentrucă fiind o revistă veche, serviciul nostru de 
„Schimb“ este foarte iacărcat, Rugăm redacţiile, cărora nu le putem 
trimite revista, să ne erte. 

Trebue să mai adăogăm și multele incurcături, pe care ni lè 
fac publicaţiile efemere. Abia le-al trecut în condica administraţiei și 
ele și-au incetat apariţia ori s'au fuzionat cu altele. 

Nol an face cu dragă inimă „schimbe cu toate publicațiile, dar 
nu sintem de capul nostru... 

Revistele, cărora nu putem să le trimitem „in schimbe V. R., 
sint libere să ne tae din condicile lor, lucru, pe care-l vom regreta, 
desigur, dar l! vom înțelege perfect. 

Fireşte că publicaţiilor pur literare le trimetem revista. Dacă 
n'o primesc regulat (poate unele de loc) nu e vina noastră, 

Din vechea noastră experienţă, ne-am convins că pe lunga linie 
dintre nol şi adresant există uneori cite un iubitor de literatură, ca- 
re-şi insuşeşte regulat numărul unul abonat sau al unei reviste, 

— Cu aumârul acesta al „V. R,” se închee partea primă a vo- 
tumalui H (Drumuri) din seria d-lui Tono! Teodoreanu : La Medeleni. 


Partea a doua se va tipări mai tirziu. Cauza întiralerii aa. |, 
rătat-o d. Ibrăileanu Intr'un Interview acordat Adevărului Literar. , 


Transcriem : 
„D. lonel Teodoreanu a muncit toată vacanța la volumul al do- 


itea al romanalui său, şi a scris numal o jumătate din acest volum, 
şi acum, pentru a scrie restul, trebue să aştepte altă vacanţă, căci 
ecapaţiile protesionale nu-i dau timpul pentru o operă de longue-haleine”. 
altfel, intreruperi de acestea se întimplă şi alurea, unde 
există alte condiții pentru scriitori. Aşa de piidă, wa intimplat, ca 
să cităm numai ua exemplu, cu Les Thibaults al lui Roger Martin du 
Gard. Sint aproape trei ani de cind aşteptăm volumul V, ca să ve- 
dem ce a mai „urmat“ între Jacques şi jenny... 
— „Nu sînt vremurile subt om, ci..." 


J 
D. Benjamin Crémieux despre Proust Fina 


ita de mal sus despre Proust era tipărită, cind am 
cetit Oe ojanim Crémieux despre Alberiine disparue, care 
confirmă şi contrazice In acelaşi timp coastatările noastre, Fiind prea 
tirziu în acest moment să mal putem utiliza opiniile d-lui Crémieux 
în discuția de mai sus, imăm act de ele aci, separat. i 
D. Crémieux constată în Aibertine disparue apariţia citorva 
roust. 
Canan aans meta E oal nostru, constatarea criticului francez 
că în fața acestei pârți a operei lui Proust cetitorul va sie pre 
sia că găseşte „o analiză mai puțin adevărată, mai paţia & 3 sirpa- 
loasă, mal puțin vie“, o analiză in care nu va putea „urm n m gear 
moleculară a realității prin sticla măritoare a viziunii prus ye ý 
Alurea d. Crémieux spune că in Albertine disparue se g > pis 
cel mai mare numâr de „maxime generale, izolabiie mi i 88 Era 
exprimat spunind că aci mar seg Proust este mal boga 
ia analizei vil. 
aige egei conciude d, Crémieux, alunga la o sinteză, la o 


3 


130 VIAŢA ROMINEASCĂ 


generalizare de sentimente, de acelaşi tel cu a clasicilor, Racine ori 
Marivaux. „La capătul psihologiei subiective a lui Proust, e o psi- 
hologie sociologică“. > 

pac se Sia, d, Crémieux nu face legătură intre deficitul de a- 
naliză şi plusul de „morallsm* dia Albertine disparue şi, în orice cir, 8- 
cest „moralism* il socoate o calitate uonă, Noi ne păstrăm opinia 
noastră, Dacă „moralismal* ar fi ua progres, pentruce el nu există 
in acelaşi măsură şi ln operele penultime redactate definitiv pentru 
tipar după ce isprăvise de scris toată opera (cel puţin aşa ne spun 
informatorii), ŞI atunci avem dreptul să ne punem intrebarea: nu cumva 
Proust ar fi inlocuit la redactarea definitivă unele judecăţi { maxime") 
cu fapte psihice? Mai ales că (după cum observă şi d. Crémieux) a- 
naliza, unde este, nu e aşa de „moleculară“, deci nu e gata. Adăo- 
găm că la Albertine disparue există (cum am văzut) şi alte „nou- 
tăți*, care dovedesc că Proust mal avea de lucrat la acest tom. 

D. Cremieux rela apoi ideia sa din studiul despre Proust tipărit 
in XX-e Siècle, declarind din nou (impotriva opiniei altora) că A la 
recherche du temps perdu este o „operă strict compusă“. Ca să a- 
părăm poziţia noastră că Proust nu poate fi o şcoală de meștegug ar- 
tistic, vom observa că, indiferent de rezolvarea problemei dacă el 
compune perfect ori nu, este sigur că genul „compoziţiei* sale nu este 
aceia care poate fi imitat de alți scriitori, că această compoziţie e atit 
de mult a sa, forma proprie a fondului său, și atit de „mulatăe pe 
un obiect cu totul special, incit nu poate avea o utilitate retorică gê- 
nerală—nu poate fi şcoală de meşteşug artistic. 

D. Crémieux mal găseşte şi alte calităţi, nouă,in Albertine dis- 
parue ; romanescul şi taleatul de povestitor. Aceste noutăți se reduc 
la una, și această calitate nouă credem că ţine de materialul special al a- 
cestui tom: Alci sint desnodămintele unor romane, așa dar iotr'ua spaţiu 
scurt, o mulţime de evenimente interesante, —cu alte cuvinte poves- 
tire şi romanesc. 

Ne-am întins insă prea mult... Plecasem dela on gind simplu : 
să recomandim pe Proust scriitorilor incepători. Dar Proust este is- 
pititor, căci opera lui este cel ma! mare eveniment literar dela 1900 
incoace. 


P. Nicanor & Co. 


Dintr'o greşală de calcul al materialului, sintem siliți să amt- 
näm pentru numărul viitor cuvintele, pe care am fi voit sā le scriem 
despre ctieva reviste romineşti, 


Ĉar amaaaaan 


Recenzii 


A. Philippide, Originea Rominilor, |, Ce spun izvoarele is- 
varice, lagi, 1925, 8', XL — 889 pp. 

Problema originii Rominllor nu mal fosese demul! reluată in 
intregimea el, deși din veacul al XVII-lea, dela Miron Costin şi Dimitrie 
Cantemir, n'a fosi cronicar, istoric sau log mai de samă in fară care 
să nu-şi Îl spus cuvintul in această chestie. 

ul de zece veacuri, „dela Aurelian la inlemeerea Principate- 
ior", care face din istoria acestui neam cea mal su ātoare enigmă a 
vremilor medievale, nu-i umplul pănă acum decit stiri lragmenlare 
și prea adesea neprecise, În jurul cărora liecare a clădii ipoteze mai 
muli sau mai pujin iniemelale, în măsura lalentului și a cunoșiiajelor 
sale. In așieplarea unor cercelări care să aducă contribuții nouă și 
malerial inedii—şi cred că săpăturile arheologice ar pulea avea e- 
cesl rosl'—o revedere crilică a materialului cunoscul era neapăra! 
Toloslloare. Aces! scop ll indeplineșie voluminoasa carie a d-lui Phi- 
lippide, ca o iniroducere la cercelările pur linguislice ce vorp conslitui 
pariea a doua a operei d-sale. Prin ialinderea e! şi prin numeroasele 
probleme ce le ridică, lucrarea învăjalului filolog leşan nu se poaie 
analiza amănunii! inir'o recenzie de citeva pegini. Na:vom da aloi 
deci! un rezuma! cil ma! concis al conjinulului acesiui volum masiv, 
care se întăjişează şi ca aspeci exterior—cu greuialea unei plelre de 
temelie; lar in aştepiarea discujiilor mai indelungate ce le vor slirai 
neapăra! părerile auiorului, ne vom mărgini deocamdală la citera 
observajii care nu privesc decil laiurea isiorică a lacrării— precizare 
necesară inlruci! nu lipsesc aici aici, la ciada subtitlului, argumente 
% gdis ms i sau chiar linguistic. (Cf, p. 353 sq., discujia teoriilor 

O scurlă prelaj orală greulăjile de care d. Philippide s'a izbit 
in cercelările pregăliioare: desigur nu cea mai mică a fosi sărăcia 
bibliotecii din lași, care l-a lipsii de multe cărți recente și l-a silit să 
consulle pe cronicarii bizantini în ediții adesea invechile (dela Bonn 
sau chiar în acele din Paris, din sec. XVII). Tol asifel i-a lipsit o 
bună parie a bibliografiei maghiare sau ruseşii releriloare la subiect; 
dacă aceasta îi a impus, cum spune d-sa, o „activitate intensivă” in pri- 
viaja izvoarelor pe care le pulea consulla, e cu atii mai dureroasă 
lipsa totală de mijloace a Uiniversilății dia lași care nu i-a lagăduii să 
aibă la indemină „scrierile pe baza izvoarelor” edijiile mai nouă, care 
nu se pol lrece cu vederea. Slăruinţa în con iili nefavorabile è însă 
cu ali! mai vrednică de laudă. 

Adăugăm că Impărțirea și expunerea maleriel cer din pariea 
celilorului oarecare deprindere. Volumul trebue injeles ca o îniro- 


3 Ua îndemn l-a dat mai demult d. Pirvan la Transilvania LIL (ui) Ph 454 
îu cartea d-lui C, Diculescu, Dis Gepiden, 1. Leipaig, 1933, p 77—0 s'a Moat o Imcercare 
de a limuri uprzările Gepisilor prin revultateie săpăturilor. Autorul Higiloapte că ò va 
fase cn mui multe amănuuţe in vol. II, care se afli în curs de Upărite, 


W ME a a neniet 


ducere, o înşirare crilică a șlirilor Istorice: d. Philippide are o grijă 
deosebită nare nu deforma in nici un chip lexlele pe care le cilează. 
De alci, probabil, despărțirea traducerii d-sale de comenilarii şi nole, 
care se așează în all capliol: paragrafe întregi sin! deci numai colecții 
de extrase, aminlind meloda pe care a inirebuinjal-o cindva Siriiter și 
mal recent K. Dielerich peniru cronicile bizantine! sau Rusul V. Lalişer 
penira serlitorii greci şi lalini ai vremii clasice.? 

Chestiile se expun în ordinea urmăloare: capilolul I răspunde 
întrebării „cit de deparie ajunsese romanizarea peninsulei balcanice? 
După texie,* vin la tind inseriplille: întregul malerial epigrafic din 
Corpus Inscriptionum Latinarum, cil şi cel aduna! de Dumont, Kalinke 
sau de d. Pirvan e din nou analizat amănunții.* Concluzia (p. 72) au 
modifică mul! limila trasă odinloară de Jirecek, inire regiunile latial- 
zale şi cele supuse înriuririi greceşti ale peninsulei balcanice; o hartă 
cu arălarea sumară a |inulurilor romanizate er fi fost folosilonare. 

la capitolul II se ingrămădesc cilale din Herodol, Polyblu, Appian, 
Sirabo, Plolemeu și Dio Cassius, cu privire la popoarele ce au locuit 
pe ieritoriul romaniza! din răsărilul Europei; nolele și comentariile 
alcăluesc capitolul următor. Deoarece pe acest leritoriu s'au dezrolia! 
două limbi: cea delmată în parlea apuseană a peninsulei, spre Iliria 
şi Panonia, cea romină la răsărit, multe nole privesc lreculul Dalmajlei 
și al Panoniei. Cercelarea originelor se face astiei pe o bază mult 
moi largă deci! o pulea da cadrul sirimi al Daciei provinciale. De 
semnala! (p. 174—5), inleresanle apropleri între moravurile vechilor 
iiri şi unele obiceiuri din Transilvania şi Bosnia de astăzi (lirgul de 
fete). Cele mai mulle note sin! inlregiri şi lămuriri la textele inșirate 
in capitolul precedeni.' Cel următor (cap. IV. p. 252 sq.) inşiră „nume 

popoare negrece“ din Raelia și Vindelicia pănă în Asia Mică, 
amintite de scriitorii antici între sec. V îinainie de Hrisios si sec. [ll 
al ere! creştine, care se impari pe urmă, din punct de vedere etnic 
(p. 265), în 17 grupe. Ua nou capilol (p: 281 sq.) aduce o nouă e: 
numerare, ce cuprinde popoarele de pe „leriloriul de limbă lalină din 
peninsula balcanică... care du los! romanizate". Urmează examinarea 
amănunțilă a elementelor aduse de invazii şi imigrări în protinciile 
Moesia Inferior, Dacia şi Pannonia Inferior (p. 285 sq.), incepind cu 
Marcomanil. 

Ştirile relative lo Sarmați (p. 289 —94) lrebuesc iniregile cu dalele 
arheologice adunale de d. Rostovizeli,” care dă acestui element 
iranle din Europa răsăriteană o însemnălale mull mai mare decit i se 
atribuise pănă acum. Cu privire la Goi, Vandali şi Qepizi se inire- 
bulajează datele lucrărilor mai recenie ale d-lui C. Diculescu.' Se 
lrece apoi la problema alil de grea şi de conlrorersală, a apariliei 
Slavilor pe teritoriul romanic din răsăritul Europei (p. 321 sq.). Pā- 
rerile lui L. Niederle sini redate în forma lor cea mal recentă, în al 
său „Manuel de l'Antiquité Slave” (l, Paris, 1923) unde continuă a sus- 
line (p. 49 sq.) că Slavii au Început să se așeze sporadic, in țările 
dunărene, încă din secolul I şi li după Hristos. D. Philippide pare a 


1 Stritteras, Memoriae populorum e scriptoribus Hisioriae byzantinae, Petrapoli 
1778; K. Dieterich. Byzantinische lèn zur händer a. Viiherhende, Leipzig, tura. 

3 Sthica et Căncaziea e veteribus seri iwis Graecis e! Latinis.. în publicat. boc 
Atheologice ruse din St, Petersburg, i590, + j 

3. V. p- 3~To o interesantà cercetare asupra nensclor de Impărați, represintauji 
al acestei romanităţi orientale”, = 

-R La lacrările citate trebue adausi Inceputurile meţii romane ia gurile Dunării 
Pucureşti, 192 

5 La P. 24 ! Scipi şi Taari, cl. M. Rostovtaeii, Iranians and Gresk în South 
Rusia, Oxtord, 1932, Pe za. 

0 iranians and Öresks. p. 113s mje Ci. Minna, Seyrkians and Greeks, Cambridge. 
pai $ ig, 9. şi mni sean Rastoviaeli, L'art chinois de [epogue des Han în Reomr drs 
4 igers, E (1924), p. 19» 

TG M. Ebert, Sâdrusstand im Altertum, Donn-Lelpalg, rgat, p. 359, 3q In contra 
sdentiticării țării Cnucalanid ca ținutul Buzăului, de care se vorbeşte la p, pa în m. se 
zidick L. Schmitt în Umgariscte Jahrbăcher, V, tysk P 3:5 


admile lemeiul 
că aceasia se poale dovedi col puju în care recunoaste nume slave, 


351- 35). Alle elemenle i ale au veni! chi man, 
a Pionineia cele mai depăriate, [ie ca Kee E =. aderat pe, milj- 
lari, peniru epärarea granijei (p. 3558—48), celace dă prilej aulorului 
a gr e € le şi elemeniele prielnice sau 

aj = „ “n excurs privitor la „limba latină populară” aduce 


iniră în cadrul aceslei recenzii. Se dau apoi dati prana ea 
d 


ia anul 268 după Hristos: atit inceputul cil şi sfieşita grei mă 


462—66). O nouă 
nume de localilăji, exirase dia Procopios Be aedifi 
monogralie a „limbii latine din ponlacai belcoica Ce ATD eS) 
raeng e n orici re urmări cu xo ap discuția relativă la „torna 
& Pe care d. Philippide I [ 
nu ca o poruncă militară cum a crezul Jirecek A rapire Feri ri eam 
și N, lorga—cl ca „nişte cuvinie romineșii din secolul al VI-lea (p 508 
În n. Pg lingă conlexi, care înlr'adevăr pare a-i da dreplale fí, limba 
oeului, limbă părintească“), varianta „lorna fraire“ pare prea familiară 
peniru a pulea insemna un lermen de comandă osiășească.* Un uliim 
paragrai (pp. 508—19) expune oarecum în aniileză condiţiile in care 
SA lăcul romanizarea în Dalmația (populație băşiinaşă omogenă, con- 
aci permanent! cu lialia, invazii pujine) față de acele ale Moesiei şi 
Bpolai ovala incă inainte ae snoa de „un complex de neamuri 
„ Peste care se aşează al! 
sase dè mării cul E sp lie pa elemenie lo! aşa de deosebite, 
5 apilolu intăreşie această concluzie prin i = 
inscripiii— a localităților cu numele de persoane prime deabia 
așează în Ca”. VII în ordine alfabelică (pp. 549-95: 988 de nume) 
pealru ca să se lacă epoi, în Cep. VIII, împărțirea pe naționalități 
(pp. 596-607). Ua capitol special priveşte numele personale trace, ! 
lMro-panone și celte (pp. 607— 35). Concluziile ni le dă cap. X, în care 
se consială, pe baza acestor cercelări, că Ilirii și Panonii sini de a- 
celaşi neam (p. 636), lăcindu-se ia aceiaşi limp o revizuire crilică a 
materialului aduna! de Holder în privința numelor celle (p. 644). Se 


3 La pp 35 se lsc î 
de persoans, În oaraid Dieaieacn a vazat n brat orlelali maatee a ehorva, name 
ustinien «i ia civilisation byzantine aw Vi-e și Pi 5$ 
spanec A e p g meened ieor pe ar domnule dgpå amii prha CTAA hia 
; j» 401 ae O aspră critică a ipotezei învățatului ungur Jelicà, 
pretinde cà qoele mume dace au trecmt în limba eee art Einar e mm ati 


mag ăiare | 
> 4 D Philippide sa mai oc iți 
PERE E Ber ppi > m: oa a er ni chestiune în articolul său Prefudiţi? ta 


= Limba lntină a rămas multă vreme, în î si de Răsărit - 
tzebminçatā In aresstă = termenii tehmică militărești sint fn mare perte at, zarea 
& La p, sm în n.i Alanii au stut Seips, ci Sarmati CL. Rontavizett, cil pe 116., 


7 Cf acum O. G, Mateescu, / Traci 
A iaia neile epigrafi di Roma tm Ephemeris omana. 


134 VIAŢA ROMINEASCĂ 
DI = AIE a CI ia a RECENZII 135 


——— d 
Thessaloniques des Origines au XIV-e sidcle (Paris 1919). După ce 


657 aulorul închee cercelarea izvoarelor epigrafice priniro privire 
erală, dincare reesă următoarele : Dokta ravaa la era dai 9 Palat) Istaria Rominilor a lui Xenopol, lucrările lui R 
e mai mul! iliro-panon că popula , sle lal Onciul. Miaoire by, . ze vară (Otiginele „principat 57. romano 


(Die Herkunf! der R 

trecai umănen, Bamberg 1904 
(Tesalia, Epir, Macedonia, Albania) sau pe țărmul sting al Dunării, rii g ya aduse cărții d-lui lorga pistă dale. dis Mea 
unde populația romană se -` Aceiaşi severitate se monitesiă față de „problemele caile]. 
e!nic Lari ee ol acesior regiuni se datorește unei re-emigrări è ele- 
meniului romanizet de pe celalali mal al riului.'! Se rela asifel teoria 
lat Roesler, combălulă cu îndirjire de o întreagă generale de Istoriei 
dar toluşi cu următorul corecliv: se admile că in orlte caz această 
intoarcere” a neamului romanic in Dacia a avat loc Înainte de sosirea 
Uagurilor, la slirşitul secolului al IX-lea (ci. p. 740: „Se poale spune 


cu lucrările lui Tomaschek (p. 698 sq.), peniru cele mai vechi nu se 
dau decit exirase şi rezumate. Se analizează amănunți! „Teoria lui 
Roesler” a lul Xenopol, și se insistă asupra răspîndirii populației vlahe 
în Balcani (p. 711), aşa cum rezultă -depiidă, dia cronica lui Vil- 
lehardouin.* D. Philippide a mai alins această chesiie în articolul său 
despre Barangi, publica! în această revistă în Mart 1916, 
Argumentele lui Xenopol se reproduc şi se crilică pas cu pas 
(mu vedem insă de ce, p. 714, şiirea din Nibelungenlied privitoare le 
„ducele Viahilor Ramunc“ trebue aplicată numaldecii Rominilor din 
dreapia Dunării. Nesiguranja ne pare egală pentru ambele ipoteze). 
De semnalat, la p. 729—30, originea numelui laşi, pe care d. Philippide 
o găseşte, cu Tomaschek şi Ohè el, la Alani sau As, sirămoșii 


Nu-i greu de prevăzul că aceaslă incheere și 
pâlamice vor slirani critici şi disculii dinire i da că ge E pool 
p p ca in unele privințe cercetările viitoare să se depărteze de 
ages art Meme Merg pa ce e câre a adus aiurea 

nu și-a spus încă |] 
ge Pare rere ss necontesial- pe lingă i Ea A 
] greulale politic și chiar etnic al închegării 

neamului nosiru a fost la un momea! dat pesie D pen - 

cărții, care va îndemna pe toji acei care lucrează E. pg 


1 La p. flo în m. se arată că numele de „Bomani”, pâstrat, dintre popoarele ro» 
mapice. Woni de Romtni și chta timp şi de Dalmaţi, me datorește tocmai şei unui 
ontra proviaclal bine definit, care ee i impus numele 

= De semnniat, p. 675, în n. date biografice priizate la Dimitrie Philippide, 
enchin si banicatui d-lui A. Philippide. 

3 Oarecare localizări trebue semualate și la Villehardomin: (£d. de Walliy, Paris, Art, 
pP 254 f 33%) lingă Adrianopol, sträjile împăratului Euric sint aţacate de „li Atac del pais” 
cină „en ia e de Meirin , Banitacia de Montferrat e uci: t 


montaigae de A ucis de „li Aongre de 
da derre: (azot), Aate stiri mag peiea eozipiecta ds Aaron Aer, ao, Faria, asa P. GN): să examineze din nou, mai de apr ape, actele acestui proces istoric 
| est Blake anmmolt fort tere qui toute cat enciose d'unes montalgnes, si que on n'i pret ce părea delinilir încheiat. lar bogăția malerialalu! informaliv, sirins 
- Li 


1945, (vai, 
foarte aspră n listelor de voivasi din seu XIII şi XiVaga cum le í aste 
. J -àti nto 
Sacar s B Trehue pisut Însă seamă, pentru miscat al XIV-lea, de pp t 
eric 4 = Doe Downesa din Curtea de Argeş, care uciartează domnia lui Basarab. 
T i Si a apen" Roumains, Paris, gag, pP- 15. D. Pirvana adus acum în urmă 
ze tirea pri intii = urae ment F atice în sprijinul acestei ipoteze. CE Incepularile vieții romane la gurile 


demata gens dincoace de Dandrii, pp. ige. 
rimt gee A apă 4 jeva e riai. De o stipinais a Auigariior 3 Aceste teorii le-a susținut Pesker mai demalt, în Cambridge Medioa? Historr, 1 
“incolo da istme, în tatălui siert ai sẹ. al XIV-lea, am amintit întru stadin care va rie p îsi. A» Dopeci, £e sogioien and wirischofiichen. grandisgen: Europos, 1, Leipuia. 


apărea în Byzantion, II, (1935). 


196 VIATA ROMINEASCĂ S o ooo oo 


ULA ne de pe acum carlea d-lui Philippide ca un insiru- 
a pp hi spensabil cercetătorilor. raii 
ean dadam că au va întârzia, il Pie pi răbdătoare: desi € 
ea unor s ndelu $ 
oino cer flologilor, Istoricii o vor găsi, desigur, deopoirivă 
de folositoare. 


Gh. I. Brătianu 


. 
Ra 


a erca, Omul descompus, ed. Ancora, Buc, 4925. 
e e descompus“, mi se pare, dacă înțeleg bine, irālează,— 
conşilen! ori inconștient lol una €, tema dezagregării unei persona- 


Utäji i 
inşirare de Impresiuni incoherente, de reflecţii disparale, 
si fe lăbărța! inire ele prin Jocul unei reverii fanteziste, în 
care imaginile şi Idelle se leagă doar prin asociații lără altă legătură 
organică. Tolalul suggerează, în adevăr, un peisaj de descompunere 
umană, dia care respiră o simosieră deprim tö. După ce-am En - 
nal lectura acestui volum m'am intrebat de unde vine iristelea lui. De 
unde, din ce caracter maladiv porneşte dizolvarea sallelului presal in 
paginile acestui roman ? Ed. Jaloux înir'o cronică recentă compară 
iristețen operei lui Prous! cu aceia a iralatelor de medicină (care, in 
lond, au sini nici vesele, nici Irisie, sin! adevărate „Omul descom- 
pus“ pare că a fosi scris ca să oananas doctrina freudiană. E un do- 
ie sexuală cu calliăli literare. 
cut dea nimoa degaja din loste aceste însemnări nu o idee, 
dar măcar o tonalilate generală apoi aceia e lubriciiatea. Rareori am Ìn- 
lait înlileratură atita risipă de sexualitate ca în romanul de față. Eroul, un 
agent de bancă care poarlă cu dinsul o cenlilaie de poliji negociabile 
inire Calafa!, Oalaji şi Bucureşti, găseșie de ocazie să ne vorbească 
de loale senzațiile pe care | le inspiră... să-l zicem dragosiea sa, ca 
să întrebuințăm un eufemism. E autobiografia unul comis-rolajor isteric. 
Nu e vorba de un lemperamen! viguros. E vorba de o obsesie n- 
sexuală care, cu o logică sislemalică Irensformă totul în acte libidi- 
noase. Nature, ideile, ag ocazionează numai melalore ori aso- 
irltanle senzualilă i. 
oiam Într'o preiar pagină (18; se întrebuinlează nu şiiu de cile ori 
cuvialul „carne“: „Scările de pinlră se lirau pe acele pulpe de mar- 
moră...” -o damă de Boucher, cărnoasă și albă..." „Actua litatea (chiar și 
aceasia |!) în carnea ci era prea adevărelă...” „dar Emma suridea, pro- 
babi] cu ioală carnea ei...” Toale acestea înir'o Jjumălale de pagină! 
Descrierile luxuriante de voluplăji abandă, Toală carlea e o kermesă 
de acuplări, der nu o kermesă rubensiană, robustă şi sinâloasă cl ss 
sabat satenic de plăceri bolnăvicioase, exasperale şi fade. Aceast 
siare de spirik amintește de dorul sălbatec de viajă al ftizicilor, care 
voesc să recai e in cileva luni plăcerile lent împrășiiale la aljil pe 
nil unei vieli îhiregi. i 
" Freud pene instinctul sexual, urmind o simplă lege de fizică, 
e cu alit mai virulent cu ci! e mai comprimal. Au trebuit inhibiții după 
iahibijii a celace era normal deslășural la aital, ca să se pro: 
ducă în eroul acestui volum alila obsesie emoronsă, Ne ellăm poale 
în faja inhibijiei seculare a unei rase caren'a pelrecul şi na iubii de 
rareori, in goană, pe fugă, inire două afaceri, ori alungată de viziunea 
unel persecuții. Sombari spune că şi Religia rasel era castă şi . 
O economie ze pasiune, Kaltersia ne biologie milenară, a fost 
misă cu drep! de răz €, ancestral. 
ata Senzcalitatea desfăşurată eici e rece. Nimic pasional, nimic 


i i SE 137 


iumuliuos, cald. Eroul, iși priveste calm ca un prejios document de 
curiozilale, destriul simțurilor. Lucidilalea sa e a ară, Cerska 
lalea dedublesză sufletul şi priveşte cu ochil indiferenți jocul spas- 
modic al celeilalle jumătăți. Un senzual inteleciual care şi-a Irons- 
lorma! temperameniul în obieci de siudiu supus observajle!. 

La Remy de Gourmont, de care aminieșie această certe, acelaşi a- 
meslec de inteligenlă și senzualilale rece. Bolnav de lepră a tre- 
bult să slee in camera sa o viață întreagă. Dregostea fierbea în el, 
dar nu se desiășura deci! literar. A scris alunci o „Phisique de l'a- 
mourt“ în care punea inoceniii epuri, pasările, veverijele, păunii, cìr- 
lijele să execule foale depravările pe care el nu le-a lăcul. ŞI petre- 
cea ușural, privinda-și imaginajia, cum Însuflejea de zoologice desfà- 
tări universul. 

Senzuslilalea rece inseamnă senzualilale pură, neameslecală cu 
senlimen! orl pasiune. Cind e pură, senzualilalea e loldeauna rece, 
fiindcă e o conşiiiniă a plăcerii. Cu ci! eşii mai lucid cu alil ai mal 
melie posibilități de a spori prin artilicii cantitatea și calilatea roluplă- 
jei. Un senzual e aproape un spirit crilic. El nuse amețeşie cu ilu- 
zii. Şiie că viola e scuriă: o disprejueşte şi o exploatează. Însă e 
lol așa de conşiieni şi de imanenia morții. 

Toţi “artiştii senzuali au avut în gradul cel mai ridica! sènlimen- 
tul sfirşitului. E printre alții cazul lui Maupassant. După lasciritate, el 
vine imedial şi În romanul d-lui Aderca, 

Sint pagini inleresanie acelea în care e descrisă fala din tren, 
care abia ridicată dinir'o febră tifoidă şi amenințaiă de moarie, se dă 
beală și furioasă — prime! solicilări, sau acelea unde e vorba de bălri- 
nul Rădeanu. lnsuşi Calypso iubește febril, fiindcă e alinsă de [lizie. 

Ideia de moarte are, cu siguranță, adinci rădăcini sexuale. Dra- 
goslea nu e doar deci singurul enlidol contra neantului. Perpeluarea 
spelei e o slabă consolajie peniru o conştiinţă individuală şi pleritoare 
ca atare, dar e singura. Renan spune undeva,- că, dacă omenirea ar 
fi amenințată să dispară în cileva zile, ar renunța la orice pudoare, la 
la orice reserră, la orice morală și în speja amenințală s'ar deslănțui 
o dragoste desperată și unanimă. 


+ 


Așa dar ceiace rămine ferm, rezisieni, în acest „om descompus“ 
e senlimeulul sexual și ideia de mosrie, un simpiu corolar al celui 
dinlăiu. Incolo, restul e compus din lragmenie rāzleje fără prea mare 
unilale intre ele. Poale că efeclul a fost voit, ca să dea tocmai im- 
presla aceslei descompuneri. Se inlercalează clleodată şi scene posi 
belice fiindcă romanul a concurat le un premiu care cerea așa ceva. 
Se găsesc uneori reflecții adinci, Inteligente, Impresii subiile. Ironia - 
e subiire de mulie ori şi verva nu lipseşte. Scenele care vor să fie 
vii denolă ascilii spirit de observaţie. Dar creație de vial adevărală 
nu există în acesi volum. Nu găsim un singur tip viu, nici măcar o- 
iigură caracleristică. Există o deosebire radicală între pulerea de 
observalie și creajia propriu zisă. Cea diniii: e pasivă. Dacă ești! 
senzibil jf se impune aproape. Cea deadoua, creația, e activă, ea pune 
ordine, leagă elemenleie intre ele. Observalia dă artei materialul amorf. 
Crealin îl aşează într'o dispoziție organică. Obsersația ponie oleri ele: 
mere episoade, numa! spiritul de creație ne poale da personaje. 
N m, din „Omul descompus“ se ridică ce! mull pănă la rangul 
obserraliei. 


$ 
Vorbeam la incepulul acesiei recenzii des senlimenlul de 


posibilă lrisiejă pe care i-l lasă această carie de rece lubricilale. 
imic nu desgustă mai! repede, deci! viaja care nu e viață, adică viaja 


138 VIAŢA 


—_—— - 


oamenilor bălria!, care se privesc lrăind ca să se slimu'eze, în loc să 
trăiască propriu zis, care vor să se înlinerească cu lar cu artificii, 
cu excese. Inchipulji-vă o sală de orgle văzulă diminesța de un ochiu 
odihaii. Mucuri de jigări pe masă, o almosleră de fum acru, oameni 
livizi care dorm cu expresi! epileplice sub! masă, resturi desguslăloare 
de mincări călcate în picioare: alites senlimenle care irebuesc lrăile 
incel o viață întreagă, şi care au fos! violate, epuizate, srirlite apoi 
deoparie ca inutile, înir'o singură noapte. Nu-i așa că-|i vine atunci să 
te giîndeşii imperios, cu duloşie şi dragoste la ceva idilic, pur ? Cartea 
d-lui F. Aderca are, fireşie, cileva merile. Cel mai esenlial însă pen- 
iru mine, e că reabilitează „Paul e! Virginie” de Bernadin de Salni 
Pierre. 


M. Ralea 


+ 
hd . 


Leon Feraru, Maghernija veche şi alle versuri din anii lineri, 
ed. „Cariea Rominească”, Bucuregșili. 

Bruneliire dacă ar irăi, ei care era aşa de procupal de clasi- 
ilcarea şi evolujia genurilor, ar avea de conslala! unele achiziții și 
schimbări în translormarea ariei poelice, 

Au venii azi musafiri proaspeji la banchetul muzelor. O figură 
nouă e „poezia pură“. Există apoi, fără Indolală, şi cea impură. Deo- 
sebim apol poezia filozolică, suggeslivă, primilivislă, expresionistă. Se 
mal găseşte incă și va fi intotdeauna și poezie-poezie. Voesc să spun 

oezie lip, acela legală de însăși „ideia“ de poezie după expresia lui 
laton. 

E vorba de genul acela senlimenial, care-și la temele din nop- 
tile ca lună, din freamătul pădurii, care cinlă marea, iubirea, lemeia 
lubila etc., adică temele ce por rāsuflale azi. Analole France spunea 
că rolul poeţilor e de a ne face dragi lucrurile indiferente. Ei ne in- 
vață să lubim viaja şi universul. 

D. Leon Feraru, compatriotul nosiru expalriat în Sialele Liniile, 
e prolesor la linlversilalea Columbia din New-York, D-sa Irā- 
eşie in mijlocul lumii nouă, în furnicarul acela diabolic de tehnică, de 
maşină, de linanje, de febrilitate, de uzej uman, de nervi încordați şi 
risipă de lo! felul care e America. 

Ne-am aştepia dela el să cinte In versurile sale lumea modernă. 
Verhaeren a introdus în poezie leme ca gara, uzino, orașele lenlacu- 
lare care absorb exodul rural, în mulțimea chinuită a fabricei şi frea- 
mälul finanțelor urbane. 

Un romin american ar Íl pulul încerca şi el poezia fndustrialis- 
mului conlemporan. Unele versuri din volumul de față ne-ar lea 
face să ne gindim la așa ceva, E vorba ici și colo de „cinlecul cio» 
canelor.” Dar lema e rară. Nimic mai deparie de așa ceva decit po- 
ezia d-lui L, Feraru. Sullelul său e candid şi din el emană o duioasă 
simpalie şi un suflu proaspăl de adolesceajă idilică. 

In nici-o poezie nu e vorba de viaja americană. E vorba din 
conlra de Tirol, de Monipeliler, de Coasta de azur, pelsaje prin ele 
imsuşi poelice, şi apol de cerul [ării sale natale, de zine, de feji fru» 
moşi, de copilăria pelreculă aici la nol. Singurul sesliment pe care 
i l-a inspira! slrălnătalea de peste ocean e nostalgia peniru fara sa 
malală, căreia îi închină o poezie la slirşilul rolumului: 


couri via din depărlări, 
, picur de flaut. 
Cu ochii pliaşi privind în zări, 
O, jara mea le caut. 


RECENZII 139 


=, mir be pa bănuesc 
; e, eparte 
Dar apele se erat pot 
Şi-o lame ne desparte”, 


Aeceasla e incheierea, dar inchinarea volumului . 
ilment de divinizare a färii unde s'a născul. RAAR Ai 
Ca orice orășan, d. Feraru e îndrăgosti! de nalur. Mai moli, e 
un bucolic, ca orice om care trăşte la elaj, fără curie şi grădină. 
Seniimeniul naturii, veşnic în inhibijie, cum arzice Freud, în 
siare de „reloulemeni*, revine mereu în poezia d-lul Feraru subt lormă 
de nopți insielale, de amurguri, de cimpii fără orizoni, de munte și văi. 
In fala nalurii poetul nu are cine şiie ce sentimente complicale : o a- 
doră pur şi simplu. La fel pe iubita sa, bunicul, mama şi pe cellalii 
oameni. E un suflel în siate de simpatiecronică, din care poezia vine 
sponlană și simplă ca o luncliune a tarie Demul! n'am celit versuri 
eat proaspele leşite mal nalural dinir'un suflet moi blind și simpali- 
Imi vine în minie o intrebare curloasă : Cum se apără o inimă 
aşa pură în ferocea „Sirugle for life” a Statelor unile ? Sau poate de- 
zarmează locmal prin această blindeje nepălală, ca un copil care ar 
inira surizător de inconşiiență intro larernă de apaşi? 


M. R. 


* 
. -. 


= Eugen Todie, Hirdäul lui Satan. Editura Brânişleanu, Bucu- 
reşi 

D. Eugen Todie a publical acum vre-o lreisprezece ani şi mai 
bine, în „Viaja Rominească“, „O iubire“, roman de aulo-analiză senti- 
mentală, care după cil mi-aduc aminle a lrecul aproape neobserral, 
deşi dovedea unele însușiri remarcabile. 

Azi d:sa reapare pe orizonul literar cu o operă îndrăzneață, un 
roman de moravuri, care încearcă să ne îniăjişeze inir'o vastă frescă 
soclelalea romincască în vremea războiului și cu deosebire, în peri- 
onda care i-a urmat. 

Eroul principal al romanului, Dinu Bordea, intelectual! de orgine 
umilă, e o lire sinceră, cinstită și dreaptă. Împrejurările lac insă din 
ae blind vizionar, lucru cam neobișnuit in lileralura noasiră, un răz- 


Inșelat pe cind era pe fronl, de o solie pe care o iubea, Dinu 
imdară apoi chinurile caplivității şi intors în țară, mila pona mâsele 
care sulăr, selea de drepiale şi revolia impotriva jalului și turpitadi- 
nel e rea slăpialtoare, il aruncă in mișcarea socialistă. 

ar şi aici, în faja apelliurilor dezlānjuite şia aspirajiei călră 

o viață de digestie și lene o lovarășilor, ei e lrăminiat de indoeli. 
Predică loluşi greva generală și suportă cu curaj, închisoarea. Dar 
un aa de sulerință, iraiul de aici, cu indobilocirea și mizeria 
lizică, ca şi laşilatea tovarășilor dinafară, locesc zi cu zi, aviniul e- 
roic de odinioară. Corabia sulletalul cu pinzele ei albe, sa impoi- 
molii in noroi... ŞI olnd Dinu vede deschizindu-se porțile lemailei, re- 
sorlul lui intern e slărimal. El va purta totdeauna impregnat inir'in- 
n i ca $ chinuiloare obsesie, mirosul infect al hirdăului simbolic al 
A sor . > 


140 à VIAŢA ROMINEASCĂ 


la preajma lui Dinu, intilnim personaje din loale categoriile so- 
ciale : prietinul lui, avocatul Savin, sceplic, julesor şi estet, locote- 
meniul flarion, Don Juan bine hrănit şi irezistibil, ambuscal ca vef de 
depozit în impul războlului, deiepidator şi incendiar mai tirziu in era 
învirtelilor, generalul Trifan îngimfal și nul, deputatul Cergheanu, cu 
discursurile înlerminabile, anecdolele ṣi afacerile lul veroase, Vasile 
postata, Siroe mecanicul, Ghiţă luminărarul din lumea muncitorilor, 

ama Sanda, Marina și atija alfil, din acea a satelor. 

Psihologia acestor personage se reduce la citeva lrăsăluri sim- 
ple şi generale, e pulin adincită și incomplectă. Ele sin! văzule mai 
muli dinafară şi sub! aspectul lar fizic- lată de pildă, poriretul gene- 
ralului, „cu faja lată şi roşie, cu două guşi lucioase, ca nasul cârnos 

i poros ca coaja de portocală, cu pinlecele reșărsa!, dind tunicii 
orma unul balon sprijini! pe două picioare bulucoase de elefant. 

Avem a face cu un naluralism impreslonisi, în care e vizibilă 
tendința spre şarjă şi caricalură și alară de Savin, nici ei prea sim- 
palic de ariel: toale personagele din clasa de sus apar sub! un as- 
pec! repugnan!. 

Femelle din acelasi mediu — cu excepiia poate a gingaşei dar u- 
şuralecei şi senzualei Ada, prezintă lrăsăluri convenționale sau lalșe. 

Doamna general, eleromană şi isierică, care-şi schimbă pe rind 
amanți și în lipsa lor mărturiseşte nepoalei că e toriurală de pre- 
zența ordononjei; domnișoara Olga Ilarion, desthinuind lui Savin cu o 
perversilale precoce, că ar vrea să se dea unui hamal din port; dan- 
saloarea Tina cu temperamentul glacial și Jocul ei diabolic sint mai 
degrabă deci! exemplare ale realilății noasire sociale, produsele unei 
imaginalii subiectiv colorale de rancună şi amare reseniimenie. 

Dar dacă d. Todle nu e obiectiv şi nu izbuleşie să dea ioldea- 
una vimță pertonagelor (dialogurile, piatră de incercare în această 

rivință, sin! partea cea mai sobă a romanului) iar mulie pagini a- 

undă in crilică şi polemică socială de ziar sau în diseriații metafi- 
zice de aulodidaci cu un gus! îndoelnic, d-se posedă, cind e vorbe 
de zugrăvirea mulțimilor sos de redarea unel anumite almosfere de 
ansamblu, o nelăgăduilă pulere de evocare. 

Episoade şi tablouri ca dezastrul dela Turiucaia, uncie scese 
din timpul retragerii, Paşiele in bordetul prizonierilor, corlejul mus- 
cliorilor de 1 Mai, banchetul lor in pădure, chinurile foamei in inchi- 
soare, impuşcarea silnică a celor doi dejinuji sint impreslonanle ca 

işcare și viață, 

Scenele erolice sin! de o senzuslilale animală, brulală şi crudă 
(acele dintre llarion şi Ada) animale loluşi pe alocuri, de un fior de 
poezie naluralistă (Idila dinire Dinu reintors din capliriiate şi Marina, 
sau înlilnirea lul cu Ada pe locurile ce amintesc Iubirea lreculă). 

Talentul, maniera și stilul d-lui Todie uneori banal şi nciagrijii, 
allă dată, dimpolrivă, bogati în Imegial aminiesc în mulie privinți 
pe Zolo, cu care d-sa are comun, impreună cu lipsa de linejă, mă- 
sură şi gusi, darul de a însulieți coiectirilățile, tendința spre sim- 
bol şi alegorie. Viziunea Capilalei, Imens furnicar cu viața ei confuză 
şi agilală, e din aces! punci de tedere semnliicalivă. 

Cu toale scăderile, balasiul inaleleciual și polemic, numeroasele 
pasaje greoale și indigesie, care-i reduc simliior valoarea arlisiică, 
romanul d-lui Todie e viguros concepul, construii cu abililale şi siră- 
bălut de nu şiiu ce suliu epic. 

Deşi dezgustă uneori, el forjeazä loluși atenția celliorului, lă- 
sind in urmă, o impresie lulbure dar reală şi puternică, 

Mai e insemnat însă şi din olt punci de vedere. Cileva din lră- 
sălurile psihice care formează fizionomia morală a societăjii noasire 


RECENZII 14t 


in urma războlului: goana nebună d:pă plăceri materiale, li 
viață interioară și avinluri prolunde, lașilalea obșiească e Da 
cn lărie din aceste 


cul de mini e mor nei š 
un materia! util. avurilor unei triste epoci, va găsi In ele, 
Octav Botez 


4. de 


ui Senap Movilă, Crinii Roşii, Poezii, Edilura „Casei Şcoale- 
or, 

Leciura acestui volum mi-a rechema! in minte icoana dellicioasă 
a copiilor în Vinerea Paşielor. Cine nu cunoaşie ilerberea gospodăriilor, 
din acea zi, macar din auzite! Jovial, cuptorul dudue, înecal parcă de 
un formidabil hohol de ris. Alară—inspăiminlind hulubii, cu pocnele 
inolensive,—covoarele bâtule, bubue. Casa miroase a soare ṣi a po, 
dele ceruile, Pe margina une! feresire, înir'un pahar cu apă luminoasă 
o creagulă de zarzăr incearcă să suridă cu dinji de lapie. , 

le mal vinjoase brațe ale casei lrăminiă alualul cozonacilor — 
galben ca guluile comple,—care in cuplor, va cresie nall şi chipeș, 
puhărindu-se fibros, blond ca fagurii pe dinăunlru, castaniu pe dinafară, 
aroma! şi comestibil. 

Pe masa din solragerie, în pahare, în ulcele sau casiroane, 
culorile lichide așteaplă oule răscoavie ca peniru un bal costumal. 
Gospodinele „nu-şi văd capul de lreabă“: aceasta e obligalor prin 
tradiție. ŞI cine incurcă treaba mai conșliincios deci! copiii ? Ia principlu 
sini daji afară „llindcă n'au ce căula în casă“, De fapt. niciodală 
copiii nu sint mai amalori de stal În casă decil alunci. ŞI voința co- 
piilor invinge, caş! voința florilor, LI vezi cind în bucălărie— în calea 
tulurora,—cind în solragerie—cu nasul sau degelul în culorile flerbinii,— 
cînd la dulap, explorind rallurile cu migdale, stafide, zshar şi şocoială. 

Aposlrolele : „Sinle|i mai enervanji decit muştelel”; „Am să vă 
rap urechile, draci impielijaji!“ ; „Pic de cozonac n'o să vedeli“, — 
sin! primile cu blindeţă și scepticism. 

Daţi alară pe o ușă, revin pe cealaltă sau pe psan- pori 
slärullori şi eroici.—lsprăvind pria a învinge orișice impolfivire. La 
toală urma sini primiji şi el în cruciada casalcă,— avind drepi semn 
dislinctiy minicile sullecale și ciie un şor| alb dela bărbie în jos. 

ÎI speră, cînd lalăi gospodarilor vine dela Club, inirind in casă 
cu vorbele riluale: 

— El, au fosi cuminţi copiii? 

„Corul sopran îi răspunde : 

— Nol am lăcul treabă; să spue mama... 

Sigur c'au făcul „treabă”! Obrajii lor oglindesc încă locul 
cuplorului. Buzunarele mai păstrează resturi de siralide—fără codiță — 
şi migdale—lără coajă — expropriate pe luriş. Hainele lor răslring dulcea 
aromă a cozonacilor, lar pe mini aduc arlechinada culorilor oulor de 
Pașii, Mindria de-a fi lăcul „lreabă“ îl face grevi şi cuminii. 

Cine-ar avea cruzimea să nu-i creadă că au lăcul „treabă“? 


Volumul domaişoarei Sanda Movilă —cu o candoare şi o insuilețire 
egală—ne aduce culorile şi aromele liieralurii romineșii recente. 
Cina-ar avea cruzimea... 


Ionel Teodoreanu 


142 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Soveja, Tilu Maiorescu, „Cartea Rominească“, 1925. 

O biografie a ilusirului crilic indrumător, şi citeva informați! 
asupra atiludinii lui din vremea războselor din 1913 și 1916. 

Biografia are un deleci şi o calilale. Delect, penirucă este un 
ditiramb, de oarece a fos! scrisă cu ocazia jubileului de șaplezeci de 
ani a lui Malorescu, şi la serbarea unui jubileu nu are ce căula spi- 
ritul crilic, totul trebuind să fie elogios. Calitate, şi foarte mere, pèn- 
trucă biogralia a fost alcăluilă din ialormaţii date de însuși Maloreses, 
aşa dar din ştiri, din care unele nu le-am fi pulut afla niciodată pe allă 
cale. De unde, de pildă, am îl ştiut ce scriilori sirăini il plăceau lui 
Malorescu la virsta de douăzeci şi doi de ani? 

Recelind această biografie, ne-am gindit incă odată ce noroc 
mare a avul cultura romînă că talăl lui Maiorescu a fost in condiții 
să-şi poată da fiul la Institutul Tereslanum din Viene, liceu admirabil, 
cu învățălură serioasă şi creştere aleasă—una din cele mai bune școli 
din vremea acela din Europa. 

Dacă inteligența şi gustul lui Maiorescu, înăscule, nu erau culti- 
vale bogol şi sever la acea şcoală, el ar fi ajuns desigur o personalitate 
eminentă în cultura noastră, dar nu în gredul în care îl cunoaştem. 

Oamenii mari al Renașterii noastre au fost, afară de rare excepții, 
alşie aulodidacii, chiar atunci cind au frecvenial, mai mul! vizitindu-le, 
aniversltățile sirăine. 

Acesi om, pe care soaria la menit să ceară culiurii romine 
serlozitate,—știiajei naționale adevărul pur şi literalurii najionale 
frumosul, care a şiiul așa dar să definească genurile și să res- 
piagă lot celace nu intra în conținutul lor, omul acesta stăpia pe un 
melod riguros, a pulut fi bine, compleci celace a fost, a pulut realiza 
perlec! idoa pe care a fos! menit s'o înlrupeze — penirucă, laleligeni și 
arbore ac lire, a pulut învăla carte mullà, carie serloasă—șicariea 
vremii sale. 

Oare, printre dlierilele formule care ar defini activilalea sa, 
a'ar fi și aceia că Malorescu a opus Incompelenlei îndrăznețe a au- 
iedidaciicismului compelenja prudeniă a cărturarului ? (Afarā de rare 
cazuri cind, om loluşi al vremii lui, a făcut unele incursii în dome- 
ali străine compelenlei sale, prin citeva verdicte nejustificate). 


+ G. 1. 
tts 

Şt. Zeletin, /sřoria socială (Cum poale deveni istoria o știință 
a cauzalilății), Buc., ed. „Pagini egrare și sociale”. 

Se ştie că vechea conceplie e isioriei avea un caracter strici 
individualisi, cind nu se mărginea lao înșirare cronologică de dale. Se 
insista mai ales, fle asupra aspectului militar şi atunci istoricul se per- 
dea în dosenipila bătăliilor, fie asupra acțiunii diplomalice exercitată de 
diferilele Individualiiă|! ale istoriei, luate ca deierminanţi exclusiri ai e- 
venimenlelor. 

Acesi mod de a vedea n fosi părăsi! încetul cu incelul ia de- 
cursul veacului al XlX-lea. Incă Buckle şi Gulzol l-au evitat, conside- 
rind deslășurarea evenimentelor ca inlluenjată de un complex de fè- 
nomene de caracler colectiv. In „Origines de la France conilemporalae“, 
Taine a implas mai departe acest! mod de a vedeo, explicind vicisilu- 
dinile prin care a trecut În limpurile moderne palria sa, faimoasa 
sa leorie a mediului. Cu materialismul Istoric, fenomenele economice 
au pălruns ca crilerii explicalive în istorie. Aslăzi cea mai mare parle 
din istorici explică lreculul prin lransformarea instituțiilor sociale. De- 
lerminismul Istoric e de nalură anonimă, socielă. In acest fel au scris 
sludiile lor asupra antichităţii Eduard Meyer, Gloiz, Pătimann; asu- 
pra evului mediu Vinogradoil, Lamprechi, Fusiei de Coulanges și din 
cel mai ap Dopsch şi O. von Below. Nu mai vorbim de istoria con- 
timrorană. 


Eromen, e POD rai me 


RECENZII 143 
EEE S | 


Organe periodice imporianie s'au fundal a să 
de e concepe islorin. Menlionăm ma! ales Rona apa a rea d rr 
ie emir ul Aiseciia, lei în. dee în Franța şi „ Vierteljnhrachriit tür 
es zi înogr 

zn S Below ia an, EA a chie" subi direcjia lul V adoti, Sal- 

o Sk etin ia şi d-sa pozijiune în aceasiä a 
toriei şi se declară, bine injeles, pentru istoria mele Daia M 
dică chiar o împărțire a materialului istoric. Acesia sar putee diviza 
in iînze agrare și feze plulocratice. Sintem de acord că istoria trebue 
OARE: Oe L grai. mi: ca meloda să rămie strici istorică şi 
er are apri sgol në. Modul cum imparte d. Zeletin fazele istoriei, 

u em bine crileriul după cere istoria ar ir 
asilel. In orice caz, o diviziune bipariită repetată de tot prior nea 
ni se pare prea sinplisiă. D. Zeletin are pălrundere și Idel. Dar ce- 
dează de obicetu la o dialeciică hegeliană adesea graluiiă, în orice 
caz alături ori deasupra faplelor. D-sa e un tip logic consiruceliv. Sis- 
temele sale sint interesante, coherenie, bine consirulle. Dar ar tre- 
bui corectate cu realilatea directă, olerilă de observalie, Despre acest 
ingenios publicist vom area ocazie să vorbim ma! pe larg, cînd ne vom 
ocupa e lucrarea sa fundamentală „Revoluţia burgheză în Ro- 


misia”. 
7 M. Ralea 
t s 
Tudor Vianu, Dualismul artei Bucureşii, 4925, 
Uliima lucrare a lui Tudor Vianu se ocu E cu 
de Estelica modernă germană peniru a rezolve diiieai lg jale olerile 
er bre moştenirea kaniiană. Kant făcuse deosebirea inire frumos şi 
eriä. Frumosul reprezintă forma eslelică, a cărul principiu e elern pe 
deasupra contingenjelor El cuprinde o valoare „În sine“, Arla se in- 
TEE, din contra, drep! un continu! şi ca alare arẹ o realizare va- 
z č. De sici o estetică a formei și unaa conținutului. Docirina con- 
temporeně a făcut tot posibilul să elimineze aces! dualism. Unii ca 
elzsche, Spengler, Wărringer s'au adresat llozoliei culturii. El mu 
trecul în revistă dilerilele culiuri a căror expresie era aria tim ului : 
Nielzsche a arâlat insuficlenjele siilisiice ale lumii moderne. pers 
ger, und ca criteriu senlimeniul metafizic de viaţă al diferitelor cul- 
să s girde să demonsireze că viaja omenirii inseamnă o permaneală 
pr ri Ca aieiai morală in mijlocul universului; în line Spengler 
epocile istorice. ilizaļie e specifică şi cå mu există coniinuitale înlre 
! grup de docirinari prinire care Dil 
sează psihologiei structurale, creind poogin ea Springer aa 
sedea td fet pase p earbsa tee grn alul W. Stern, R. Miiller—Fre- 
b ncă esența rii 
in line Arie so sdreosasā error l-ai retele, 
cesle al imi şi curente sin! analizele cu 
er eine st g aacate, dapă aporia pe care-l „Sae A gre ea 
è p um ne spune cu drep! cuv - 
mei în prefață, poale servi minunat ca Erei ode eee a 
= î „contemporană. E un studiu de isioria doctrinelor estetice. Poate 
ul er ca alare de iloji ciji se inleresează de aces! domeniu. 
inire linerii filozoli al generației actuale, Tudor Vianu e dinire 
oe. mei inzesiraji Cercetările sale sini loldeauna serioase, substan- 
pa p fază să lie greone, scrise cu prestanjă, fără pedanlism și cu un 
e cariozilale simpalică fală de subieci, care face comunicalivă 
9ikootaree, Poziţiunea sa inire rajionalism și misticism, doredeșie ua 
spirit măsurat, lăcul din tact şi finețe: Cu un cuvint, calități care fac 
> aulor nu numai un Publicisi, dar mai mull, un universitar dinire 
cel mai chemaţi. ŞI apoi pregălirea sa mi se pare remarcabilă. 


M. Ralea 


144 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ramiro Ortiz, llalia modernă, Editura „Ancora“, Bucureşti. 
Noul volum al distinsulul şi harnicului profesor al universilăjii 
din Bucureşii, culegere de studii şi arlicole, scrise la dilerile inter- 
vale in ollimii cincisprezece ani izbuteac să ne dea in liniile ei mari 
. o imagine fidelă si pe alocuri însuflețilă. a literaturii ca şi a curente- 
lor spiriluale ale vielii italiene, din această vreme. 


Dacă paginile asupra literaturii de războiu 
ico-militant şi se resimi, lacro 


care au Inspiral-o, au un caracter polem 

firesc, de lemperalura ridicată a epocii, iar acele asupra jubilenlui 
lialiei din 1911, cuprind unele considerajii islorico-sociale, uneori 
cam greoaie, in celelalle siudii, se găsesc dale şi obserralii prețioase 
asupra aclivilăjii unor reviste ca „Critica“ lui Croce, „Leonardo“ sau 
„La Voce“ (conduse de Papini şi Prezzolini), a influentei lul Péguy și 
Claudel asupra generaliei nol, deasemenea inleresanle caracierizări 
a unor scriitori ca Salvaiore Giacomo, Alfredo Panzini, Piero Jahier 


aau Ardengo Solicei. 

Dela critica lilozoli:ă, pe care a practical-o, subt iafluenja pu- 
ternică a cugelării lal Croce, d. Orliz a evolua! la acea par lèch- 
nică, cu atita distincție reprezentată de Renalo Sera, modestul bibli- 
alecar din Cesena, mor! la jrelzeci de ani pe Carso. 

celenlele variații eri- 


Subi această înriurire sinl scrise ex 
i" lui Pascoli în care, ca ua fin esielism sin! 


şi a evenimentelor 


lice asuora „Primăreri 


scoase În relief valoarea unni adjecliv, a unui vers, a anui efec! mu- 
alcal sau a unel rime. 


Remarcăm nu mai pulia, serlosul şi irumosul studio, în care di. 
Orila ne înlăjişează, cu deosebilă pătrundere, figura spiriluală a ma- 


relul Carducel. 

Stilul profesorului italian, de o senzibilitaie exuberantă sau de 
un retorism cam naiv, in articolele inspirate de actualitatea politică 
socială, e în acele estelice de obicei înflori! şi de o ușoară prejlozi- 
iale, avind uneori ceva din viociunea și parfumul |inuturilor meridio- 


nale. 0. É 


+ 
+ 9 
niu Speranţia, Qeneralităli de Psiholoyle individuală și 


Euge 
socială, Sitera „Sâmănătorul”, No. 104 186, 4 

Volumul d:lu! Speranţia realizează din plia gindurile aulorului : 
„ĉlteva liniule sehematice dinir'un imens pelsaglu” care nu este all- 
ceva decil psihologie individuală şi socială. Partizan al biologismului 
şi pragmalismulul, aulorul impărtășeşie convingerea că luncliunea de 
căpeleale a spiritului omenesc esie inserarea lui în real, că rosiul in: 
teligenjei nu este de-a contempla lumea, cide a lăuri unelle penru 


realizările practice. 
Conceplia psihologică a lul James sau Bergson pulsează în 


loală scrierea. 

Arăliad insemnălalea voinjei în cuprinsul vieții lăunlrice, împăr- 
lăşind înlocuirea stărilor sufleteşti prin acle și aiiiudini ale eului, d. 
Speranjia dovedeşte ua spirii de discernăminl serios, animat de ocon- 
duită psihologică lăudabilă. Sirăduinjele d-sale de a dovedi legātu- 
rile fireşti dintre individual social prin psihologie, merilă să fie re- 
levate. Ar fl de observat a enja unui capilo! crucial peniru un par- 

şi anume Capitolul despre „Conştiinjă, 


iüzan al psihologiei genelice, 
eul şi indioldualitate”. 
a—scrisă cu claritate in- 


Oricum. lucrarea d-lui Eugeniu Speranţi 
ir'o limbă cizelală şi plină de culoare, - poale îi socolilă o lucrare de 
te fi peniru școlarii de curs secundar © 


vulgarizare meritorie, ea poa 
îndrumare prejloasă în studia! psihologiei. 
Ştefan George. 


a RECENZII 145 
E aan a at 
A 
+$ 


Miguel de Unamuno, L’ 
» L'agonl 
Sintem ispiliji să înserăm pe ese nea pere dida rar 
or 


scădea avintul sau i-ar 
na mpi ponie ralari ni ae net Siege de iot (cărti seta a: 
tn =e de rigidlisiea aie nice și depiine irebue să se Feb "rio 
lut, ARE aces lell-moliv romantic se reliefează proble 
esie lupiă.. „Viele pi bee ma viata crestinismului, pidean pas 
gonia lui, esie confliciul di va morții.” lsloria creştinis 
Felnoieroa acan. iitelul dintre dosă principii, dintr ear e 
y boldeste „ dintre două tendințe : 
nilale, cătră lupia politico-socială oaia sa ai peniana, vit 
păriali și retragerea la singord nies ae ceia lumei, copii, femes, 
liră D a singurălalea mo - 3 ee, 
una Aaizieă, „Exideni omenirea w'a imparili în desi, ereyinatdii 
lirească, monahală. „Uail care coalinuă spija umană, al 
ritul“. Dar tragedia” ail propagă carnea și păcalul origi yrs 
desilaelă cel a coniliciului, slişiere fară nåd ner, alții spi- 
n să n see caulă armonia lor: slintul mo pai parter pala 
şa cum e scrisă 
lia celi „ carlea aceasla 
mi ger cope il dia cele două calita! ale a aiilalai baas dupa Ou. 
plerde in semnilicaji celeilalie, Ci,tigā in su u r 
ficitotea sullelească > in precizie. In orice caz poe a AR aa E 
. bi . 
lerai şi lilozol cu atiludine proleiggo Oreceșie dela Salamanca, în 


R. M. Bu k 
lag, n, pag. i90 » Kosmisches Bewusstsein, Niels Kampmana Ver» 
n laşi circulă de curînd 
„că din nd vorba unui sav 
e A medierea sua peniru înlemeerea fistan e rege pia de humor, 
cind se 'mprimă Bratan idee, nici-o Informaļie*, Del poiga 
realiza ironia lul P. A muli —şi vrule şi nevrale, cu le iaia în 
vor tipāri chiar Agrar ăia died a i pytala iyi 
volum n d urisim că ofi 
lui fonta orbita ca a teama să nu ori fn boa = cm ema 
compenzatoriu cind cit de mul! creste bucurin—după le a sea ui 
Buckel! Tradusă de Eil, deschis o carte ca acela adr dai Richard 
cartea americanului sabeih von Brasch, cu portai i 33 Farin m 
a marilor conducă T să stabilească „surprinzătoarea coneo pe 
atitudine este „co Sii ai omenirii în ali'udinea lor spirituală” A meri 
obişnuite a eului y trjg cosmică": o formă ma! îna!!ă a con noi 
capătă conşiiințe clasă 0-a, 2€ fidică la această ireaplă su eriosrő 
duc Universul; ret $! Blensă a vieții şi leg'lor veșnice peds arag 
lumea cu alj: ochi cerinta inteligenți! îi sint parcă înviorale, privește 
pulernice şi subile: roji şi înțelegălori, ca'a urma unei lamina li 
de o bucurie și 5: imle inàljat în oll plan al existenței, e cu rias 
interioară a nemuririi Ficire nesousă, irăeșie (Erlebnis) convin erea 
i Uiaicereui înec individuale; orizonlul se deplasează are le 
simpl fic, cu un Pee cea a iS Coreene vata (ear din negura "se 
u 
siradele, cind isbuteşti să-l priveşti deio o ride rea miri sali 


146 — ATA BOMBA o OOo o ou 


ică, care apare deodală, ca o inspirajie, 
deea pere metro arga Aer le-a trăi! el insat- „osie daooarn- 
aa häršziið nomal unor rare faaan y eari ; rias ae ope 
sa! din trea n = 
gr i încete zu Mi cite teii e ia 
omor Set sd, Ci Bariolomes m az vei =, Perm ea 
Kreuz, Francis Bacon, Inkob 2 poe n OAMI. 
Honoré de Belzec, Vaii bad jarana A pat dnain capitol de analiză precisă. 
ay ur pere pre nepara Aia întem etori de religii, literați 
Ci rac pă ca a UA AMA 
iind. ex . a [] 
erenininmuiui les. în încă imzta somā ct mu ponte Agora dece 
monă rasă de osmeni, pos i Oale ae e atita 
asologio . notele Poate gt a reiitate conşiilaia cosmică eao 
ra i țitudinea une! anume varietăți de inteligenţă în faţa pent are 
g ios. Paginile lui Bucke amintesc inimilabilul portret al misticu 
apar A zugrăvit de Spranger: ear ae ame den if E Pa 
o iubeşte, o afirmă puternic şi a sola Ei tek, sa 
ialt ede inil, animat de dorinja să găseas 
rareori Serag >> perne rom a Pentru e! orice părlicică de viață esle 
a pie. dia Divinitaie, „de acela misticul imaneniisi vrea să enuizeze 
ph cre să se apropie de alo! şilinja Dumne eirik. Este un melaf'zician: 
"Respirind infinite frumuseje ep mar mita minae re A =- Doe pe 
= indeşie Un t 
de mere pare pna credință tuturor vietăților, e fasulle- 
HI de-un entuziasm eroic... a A Mg: 
? ita, penira dovedirea salirmajiei noastre 
cea peturi ame ae por pear bete numai un anumit lip de semoni; 
= existind cu elle linari (leoretic, economic, praclic ele.), studiul = 
ŞI indelban : das Heilige. Cine nu recunoaşie imediat ase agirtia 
conşliinței cosmice, ciad Windelband arată că religiozilalea lnseamsă 
träirea (Erlebnis) lundameni!alelor valori umane, - adevăr, bine, frumos, 
a o sinieză enimată de un impuls inexprimabil „de a te ridica deasupra 
Sxperleatei păminteşti, de a pabi R- ata cu forțele inalie, cu esenja 
i rea 
K aa opier tepe În se relielează puteraic: il irădează fi- 
ura, mersul, vorba. Sufletul i se răspindeste in efluvii, care pomost 
shakade şi valori îa omenirea înmărmarilă în banal. Cind vezi in jon 
tău, cum spunea poelul, „numai suflele de carne, carne de pie e 
lesne ajungi la cinism sau indilerență stoică. Dragosiea la! în pa 
însă n'o poale nimic învinge: merge inainle cu ochii |ialiji spre! eni. 
Dacă admitem (cu Miller-Lyer) că'n om există dou. forje: una bestiată, 
enimalică și alta in adevăr umană, putem identifica păcalul originar = 
prima, şi pulem înțelege eram A cois penlru cei mai molji 
i conștiinței osm À 
a er pornire AA ca că o iraducere în romineșie n'ar sirica, 


Sotin T. Pavel 


Revista Revistelor 


— 


Dificultăţile economiei 
germane 


Alita vreme cil Germania a irāit 
sub! epoca inflajiei monetare, mti» 
lajol najiona! s'a reinoit, marii in- 
dasiriași au pula! prospere, infine 
însuşi munciiorii au beneficiat, io» 
tr'o proporjie mult msi redusă bine 
înțeles, de tariful auiomat al sa- 
lariilor, care permilea o ajustare 
la zi după gradul căderii mărcii. 
Cei care su suferit au lost renti» 
erii expropiaji compleci de capi- 
talul lor. Unii din ei, care n'au pu- 
tul exercila o profesie ori un mic 
comeri, au ajuns muritori de loame. 
Fanclionarii de asemeni au fost 
reduși la un sfert din veniturile de 
înainte de războlu. Dar în ateasiă 
perioadă Qermania exporta şi nu 
exista aproape de loc șomaj, 

De cind s'a siabiliza! marca şi 
s'a introdus elaionul aur s'au jvii 
aite dificultăţi. Exoortul s'a oprit. 
Fabricile s'au inchis şi ca o con- 


Acesie cilre arală graviialea si- 
toajiei. Auiorul crede că moilvul 
principal siå ia lipsa unei politici 
economice germane, construită şi 
lăculă după un plan mai dinainte 
stabilit. 

(Radoli! Wissel. Sozialistischen 

onatsh-fie, lanuar, 1926). 


Tipuri Psihologice 


Incă din antichitate medicii şi 
filozofii au împărți! oamenii după 
lemperamenie. Se cunoașie im- 
plvees clasică în sanguini, cho- 
erici, melancolici şi fleg matici. 
Dapă aceasiă clasificare s'au Ìm- 
părții şi caraclerele, punindu-se ca 
criteriu felul acțiunii şi al emotivi- 
lății individului. Psihologia expe- 
rimenială, otila vreme cila domina! 
şilinja sufletului, a considera! pe 
om în mod absiraci acelaşi în 
şi spaliu. Omul devenea o enliiale 
malemalică asupra căreia se pu- 
tesu exercila procedee experi- 
meniale caniilalive. Nu era vorba 
de deosebiri inire oameni, lofi e- 
rau consideraji la fel, consiralți 
din același materia! sufletesc şi a- 
vind aceleași apliludini. 

Abia psihologia structurală, Inau- 
gurală de Dilihey şi urmată de dis- 
cipolul său Spranger, a ajuns, con- 
siderind sufletul fiecărui om ca o 
realitale unică,liecare reprezenlind 
un caracier individual, a ajuns la 
o lipologie în psihologie. Pe alte 
căi,  întrebuinjind alle melode 
Wilhelm Stern a ajuns la con: 
ceplia unei psihologii „diferen- 
fiale“, care duce şi la deosebirea 
de tipuri psihice, lilndcă nu se 

ale ține seamă de diverslialea 
alinilă a luluror variațiilor indi- 
viduale. O clasilicajie pe tipuri se 
impune. La aceleaşi concluzii a a- 
juns in Fraațta, Alfred Bineli, în 
was siudiului aplitadinilor la 
copii. 

Diferenjiarea in lipuri începe de 
la o vristă loarle tinără, „tipul“ ne- 


148 VIAŢA 


Wind slicera decit o pariiculari- 
iaie a evoluliei. Această evolujie 
aduce locmal o anumită formă În 
diferențierea luncliunilor. 

(o lung. Zeitschrift far Men- 
se Kunde, No. 1). 


Seriitorul care a murit de cu- 
rind, a lost în primul rind, un poet 
al moravurilor provinciale. Pecind 
cel ma! molji romancieri al vieţii 
provinciale nu sini decit obser- 
valori, În romanele lul Lee terte, 
găsim lransligurarea poelică a a- 
cesiel vieți, care pare de obicelu 
allt de monolonă şi saracă, împre- 
enä cu convingerea că ca rermile 
oele mal grave și nobile conflicte. 
Cea mai pulernică din operele lul 
„La Becqoće", romanul proprie- 
iäjii, ne arală erolsmul ce se În 
Hlmeşie uneori în legătura omului 
cu celace posedă, calilalea fran- 
ceză, prin excelență. Romanele 
sale sini „les romans de cheva- 
terte“, ale burgheziei mijlocii. 

Rolul lui a fosi să scoată în lus 
mină eroismul el colidian, lăcul, 
cm fidelilele şi emolle. Nici un ro- 
mancler poale, nu a exprimat mai 
bine adevărul mijlo:la al vieții 
franceze ca Boylesre şi mal lirziv, 
istoricii care vor vol să cunoască 
exact celace a fost spirilul fran- 
cez la finele secolului XIX, vor 
irebui să celească afară de „La 
Becqute* „L'enfani à la balus- 
trade* „Mademoiselle Cloque” „Le 
bel avenir“. 

la loale operele lul Boylesve, se 
vede dregostea peniru Touraina 
jul natală şi în afară de romanele 
de iubire, cele mai frumoase din 
cărțile lul au fosi inspiraie de 


dinss. 

Àt doliea elementi imporlant 
ia opera luli Boylesve e a aliza 
sentimealală. Aici găsim lalluența 
marilor analişii lrancezi şi mal a- 
les a lui Fromentin. De trei ori, 
Boylesre a revenii asupra lemel 
amorului nenorocii, în „Salnle Ma: 
zie des Fleurs”, „Le meiileur ami” 
şi „Mon amour”. O surdă şi gravă 
melancolie ;lanecză pesie aceste 
gării, din care cea din urmă, pete 
sobrietalea desenului şi echilibrul 
el, e de o perlecile aproape clasică. 


i 

Boylesve a mai scris, în spirita 
violu şi liberiin al povesiirilor se* 
colului XVIII, cării ca „Leçons 
"amour dans un parc”, sau „Le 
carrosse aux deux lézards verts. 
El s'a amuza! desigur, serlindu-le, 
dar pe adevăralui Boylesre, ae 
irebue să- t căutăm alci. 

Cu „Souvenirs d'un Jardia dè- 
irult“, un nou scriilor apare, us 
seriilor care subt infiuenja lut 
Prousi e tulbarat de problemele psi= 
hologie! celei mal îndrăznețe și 
ma! complexe. Moralislul irece a- 
cum pe primul plan, înainlea pe- 
veslilorului și filozoful, inaintea 
romancierului. Manuscrisele ri- 
mase după moartea lul, vor res 
vela probabil, lucruri interesanle, 
asupra acesie! evoluții. Câci fie- 
care din operele lui Boylesre, e 
fost pentru el, au o carte care 
trebuia scrisă, cl o elapă a vieţi 
sale morale. 

“Edmond Jaloux. Nouvelles Lit- 
féraires, lanuar). 


Brillat-Savarin 


Dintr'o familie de mică erisie- 
crajie de provincie, Brilial-Savarin 
serveste Franja cu inleligenjā, In- 
tegritete şi umanliate, mal intālu 
ca deputat de Belley în Constitu- 
aut. In timpal teroarii se refu» 
giază în Elveţia, mai tirziu emi- 
greazā in Siatele Unlie, unde-şi 


cişiigă“ exisiența ca violonist le `’ 


teatrul din New-York şi ca pro- 
fesor de limba franceză. După re- 
volujie se reialoarce în fară unde, 
ca atașa! la Statul mojor din Au- 
gereau, asislă la delilarea Impe: 
iului, a Reslauraliei, a celor „9 
sută de zile*....şi slirşeşie prin a 
primi postul de Consliier la Curtea 
de Cusajie, post pe care-l ocupă 
până la îi Februar 1826, dala la 
care moare, în adevărat epicu- 
reu, care „a şiiul să lrălască, 
dar și să moară“. De altfel a şii 
să mori era în trodijia familiei 
Savarin: Sora scriitorului, r- 
relie, în etate de 9> emi şi îi 
luni, pe cind lua supa in patul sòus 
sirigă servitoarel: - „Adu-mi m 

degrabă deseriul căci mă simi mü- 
riad“ apoi lă-ă capul ¿e pernă ghe 


muri. 
Tot estiel cazul une! măluși a- 


TA Mirnoe I O O 


oape cenlenare, pe care 
~ argian o veghea A Tare arijai- 
r cum sărmana femee iși pler- 
dsa palarie, îl oferă un pah r din 
na său cel mai bun. Drept mal- 
tu Te, bălrina îi dele aces! sfat: 
„Dacă-ji va fi îngăduit să trä- 
esli aşa de mull ca mine, să nute 
ri a  saeatie i o vei primi cna- 
cere cu 
cind ești ostenii", N EA 
La inmormintarea lui Brillat-Sa- 
varin s'au adus elogii memoriei 
magisiralului exemplar ce fusese 
omului de viață, experi in aria de 
a hja şi de a aprecia deliciile u- 
nei mese bune şi inslirsii aulo- 
tului cărții apăruie curind inaintea 
morții sale „La Phisiologie du Goût" 
ed care Începuse deja să se vor: 
mască, însă a cărei finele llie- 
sară loarie pujian o bănulau. Se 
găsesc In „Meditalions* şi în „Va- 
viéiés“ pagini de o ție și de o 
Psihologie remarcabili. les aloris- 
mele de la incepu! l-au fäcutpe 


Mesele care le olerea la P 
aris 
au rămas incă și acum celebre și 
condițiile pe care trebuia săle în: 
deplinească o masă bună cu pri: 
pe în la comeseni, la felurile de 
acare și chiar la modul în care 
trebuesc servile, erau mulie, dar 


Der i pi = de 
ar in afară de aceasi - 
sivă rafinărie a gustului, i alari 
de acesie calități Briilal-Sava- 
in era un om de ọ mare bu- 
mălale și in același limp de o 
rlectă independe de spiril. 
teaubriand scrie în „Memoires 
d oulre lombe" că, cu o ocazia prò- 


cesului generalului Mor 
vorizal, ca consilier Pa ip 
sistenjel verel sale, M-me de Reca 
mier, şi fiindcă cauza era dreaptă, 
Intrarea În iribunal a sotiei acu. 
zalului şi asia pe limpul lui Bo- 
naparie, care nu gusla de loc e- 
cesle veleliăji de independență. 
i ulie fapte s'ar mai pulea clia 
n onoarea caracierulul său: me 
mărginim la aceasta şi aruncind 
o prizee de ansamblu asupra viejii 
sale și asunra memoriilor a px 
striase in „Physiologie de OQoût”, 
gonebidom că Briilal-Savarin în a: 
ar tă de un gourmet, sau mai de- 
gr inalate de a fi un gourmet, 
ei un om de mare inteligenjă, și 
oa sare filozof, lar viaja avenia- 
zei a epocii in care a irālt l-a 
aia să nu creadă în mdevăru- 
e mari și să priceapă că las- 

nclele singure sint eterne şi la 
special acel de a subsisia. A 
siirșii prin a lranslorma această 
ps de a se hrăni, într'o volap- 

le şi aceasta esie semau! cel 
mai sigur al civilizajiei. 

(Mercure de France, 1 Febr). 


Un strămoș itali 
Georges penaaai lui 


Georges Dandi 
die de moravuri, ponita ctia pă 
rauri mane Pasiuni și vicii e- 
omeneş 
gelozia, amorul Ti eg Ao era 
o farsă. Felul în care Angelica Işi 
ride de solul ei este foarie mult 
Observat în spiritul vechilor farse 
din secolul al XV-lea şi al XVI- 
lea, spiril plia de fraachejă, vioi- 
ciune și .gaillardisă”, alcărui mop- 
maine. dreet ard Moliêre. 
priveşte insă iniri . 
ai poe cea mal p sei 
gta dia sse. aitine că ar Íi 
eja din secolul al XVII- 
Prostetis i mal apol, Curată 
ro 
auaha i Molière. AIRES 
n nuvela a paira di - 
tea, un burghez Soha p Sad 
insural cu tinăra și irumoasa Oitia 
are cam același soartă ca Georges 
Dandin. To! în Decameron, găsim 
o altă înlimplare aproape similară 
a bogalului negustor Arrigucele 


150 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Berliagheri, căsători! cu fiica unui 
Pre ate care-și ride de dinsul. 
"Cum însă din secolul al XI-lea 
și pănă în secolul el XVea, găsim 
varianle ale 'ecesiul temei fie în 
„La dise'pline de Clergie”, „Le 
casiolement du'un père ă son fils“ 
Le toman de Dolopa'hos* sau in 
['Hisloire ' des sep! sages de 
0me* ne m înireba dacă n'ar 
fi legitim să căutăm aci originea 
comedie! Iul Molière, cu alit mai 
mul! cu cît în secolul al XVII-lea 
mai circulau încă volume din „i'His- 
loire des sept sages de Rome”. 

Cu loal aparența de adevăr in- 
discalabilă a acestor două ipoteze, 
vom căula să descurcăm dacă o- 
rigina adevărată nu este alia. 

n anul 1731, pe cind se pregă- 
tea o ediție în 4 a operei lui Mo- 
Mâre, 1. B. Rousseau, care deținea 
manuscrisele inedite ale lui „Le 
Medicin volan!” și „La Jalousie 
du borboullic“, intr'o scrisoare că- 
iră amicul său Brosselle scrie că 
cea de a doua din acesle farse 
este prima versiune, imperlecischi. 
fată a lu! Georges Dandin. 

Se crede în mod obişnull că a- 
ceaslă farsă (La Jalousie du bar- 
beurit? tie şi altele ca „gor. 
gibus dams le sac” sau „Fegoleux" 
„la Casaque" etc. provin din ca- 
navale italiene pe care Molière e 
brodat detalii -Ipolieza pare foarte 
verosimilă. Nu regăsim în „l'Elo- 
urdi (1655) I'„Inavertito” de Ni- 
colo Barberri, sau în „Le Depil 
amoureux* e ca L,“Înteresse” de 
Nicolo Secchi 

Somaize scrie în 1660 „Molière 
este mamulă în tot ce face... a 
imila! „La medecin volan! şi alle 
mulle piese de autor! Italieni”. ŞI 
Boursaul! serie în 1661 subiectul 
din „Le medecin volani" esile ilas 
ian ; a fosi tradus în limba noastră 
gi fucet pretutindeni. 

Piesa care pare a fi servit de 
model lui Molière în „La jalousie 
du Barboniiite este „La Rhodiana 
de André Calmo. 

Scene analoage în ambele plese. 
Tonul plese! lui Mollăre, care juce 

la curica cea mai politicoasă din 
Europe, era mai pojin Yioleni 
si îInsullele pe care le adre- 
sează solul înșela! al fui Molière 


p 


It mai benine ca cele ale lu! 
ndré Calmon. 
Scena în care Cornelia se asi- 


pA de inlidelilalea Sariai sale 


esie luată la rindul 'din Bo- 


-cëcio, Odată pasă >` scenă de 
Colmon, scena a fostreluală de ac- 
PD biolisi care Jucau improvi- 


zind şi la rindul său de Molière 
d alousie du Barboulllé,” Mai 
firziu Molière, care celca lol, a u. 
titiza! şi Decameronul așa că în 
Oeorges Dandin găsim conlopile 
intro singură plesă Rhodiane, La 
Jalousie du Barboulile” la care 
se ads şi “aventurile lui To- 
fano și lingheri din Decameron 
-ior Cornelia din Rhodiana_ ră” 
mine astfel sirâmoşul lui „Bar: 
bouili&* şi Aer îa pe cae azi stră- 
osul lui Georges Dandin. 
lare Mortier. Revne de literature 
comparée.) 


Paul Valery 


Puţini erau aceia care apreclau 
versurile lui Valery acum cijiva 
ani, Unii poeli, admiratori fără re- 
zerve ai poezie! lui, nu deşi piel 

in scrisul lor atenția publicului. 

a trecul mult și poezia lui Valery, 
prin frumuseja şi originalitatea ei 
neaştepială a fermecat pe unii şi 
ü iritat pe allil, ca orice descope: 
rire nouă. 

Valery, ca ma! toji poeţii din 
generația lul, a scris în tinereţă 
versuri bine apreciale de cunoscă- 
lori; dar timp de douăzeci de ani 
după acela a lăcul. In acest râs: 
timp, cînd se părea că a părăsi! 
arla versului peniru toldeaune, 
Valery a cugeta! adinc şi rodnic 
asupra nllimelor concluzii filozo- 
fice şi asupra problemelor eterne 
ala spiritului omenesc. Preocupa! 
de intrebäri care nau răspuns, 
Valery simlea în același timp tris- 
lieja tragică a spiritului în lepiä, 
veşale, cu imposibilul. 

Dar tocmai acenslă pasiune de 
a cercela şi înțelege este llacăra 
geniului lui Valery. la arta lui se 
presimie inteligența vibrind parcă 
de fericire cind se contemplă pe 
ea tasâşi în acțiune, despicind uni- 
versul şi înverșunindu-se să-l des 
lege tolnele, 


4 


REVISTA REVISTELOR 


Ra OR 


În poemele lui Valery nu găsim 
viala, amorul, prietinia, ci sub- 
slanja luluror acestor lucruri pe a 
căror zădărnicie poelul o cîntă, — 
cîntec impasibil și măre| care plu- 
leşie pe deasupra dramei și piere. 
In această încordare, cind tal 
irece dela analiză la exlaz, lumea 
senzibilă se destăşoară lotuşi 
imprejurul gindului. Totul sctaleia. 
ză. Parlum, culoare, muzică, loată 
nalura Înrălue mul şi-l pă. 
trunde, rafinată de o senzibililale 
cu lil mai senzibilă cu cit mai 
inteligentă. 

Ebauche d'un serpen! e poemul 
cel mal careclerisiic din aces! 
punci de vedere. 

S'a spus în ultimul limp de câlră 
dușmanii gloriei lul, că Valery 
seamănă cu Mallarmé, Părere gre- 

Mă. Între aceştia e o deosebire 
undamenlală, Mallarmé a căulatiz- 
votul poeziei în cuvinte şi'n împăre- 
cherile lor savane: pe cind Valery 
nu urmăreşte decit idela färä a fi 
preocupa! de cuvinie. Acesta, de- 
porle de a flun imitator, e un mare 
poe! al inteligenți) şi al omenirii. 

(Xaver de Magallon. Le Monde 
Nouveau, Decembre). 


Prezentul şi viitorul 
fascismului 


In toalerealizările practice, prin: 
irẹ care trebue să socolim asi- 
gurarea economiei naj'onale și a 
păcii sociale, lascismul nu merită 
nici o laudā peniru metodele lul 
de gurernămini, cit şi penira prin» 
cipiile absolutisie cu care bhră» 
neșie linerelul italian. Asocierea 
copiilor şi adulților în miliții fas- 
cisie, miliții menile să le facă o 
educalie inspirată din principii mo- 
rale și religioase și :ă le tre- 
zească in inimi! o dragoste mistică 
de pairie, dovedeşte că fascismul 
caulă să culiive mai mult voința 
decit Inteligența şi aria, Revaio- 
rizarea spiriluală de care vorbea 
Oiovanni Oentle nu -s'a reaiizal 
nici pănă ez. Dealliel, de la înce- 
puturiie :ale până acum fascismul 
lrăleşte Într'o dibulre veşnică, Ex: 
ponentul şi animalorul curentului, 
Mussolini, a pornit de la con: 
cepa >:ndicalistă a lui Sorel pen- 
iru a o amalgamo în cele din 


urmă eu lendiniele najlonalisle im- 
promite dela Maurras şi Barrès. 
del aai artali a Corat 

a înfăjișat-o rredin!, 
Rocco 3! Federzoni. E 

nir'un discurs din 1925, R 
sintetizează în chip matal pa 
carea politică din lalis. Pentru 
el „la doctrine fosciste veut réa- 
liser la justice entre les classes 
soclales, ce qui est un postulat 
fondamental de la w'e moderne: 
mais elle veut empêcher l'auto dé- 
fense de ces classes qui est une 
source de desordes ei de guerres 
civiles, Le problème élant posé en 
ces termes, Il n'y a qu'une Justice 
possible - celle qui est rendue par 
l'Etat." 

Totuşi, ciștigurile economice și 
financiare realizate de pariizanii 
Ducelui nu pot șterge abuzurile 
care se practică în lialie. O țară 
în care lolul e cenirelizat și re 
gimul reprezentaliv în plină diso- 
luție face Jocul une! diciaiuri eb- 
solute ; o |ară în care funcționarii 
sint alungaţi din capriciile unul mi- 
nistru de finanțe vizind excedenie: 
o jară in care nu există dreplul 
de reuniune, de opoziție paria- 
mentară, de discuție contradictorie 
în presă, ei bine, o asemenea |ară 
nu ne permile să visăm o Italie a 
frumosului și a libertăților cetă- 
jenezti, ci o italie mercaniilă și 
militarizată, 

("*. Le correspondant) 


In căutarea facultăţilor 
sufletesti 


Partizan al psihologiei bergso- 
nlane care caulă să seziseze su- 
Hetul în intimilalea lui calitativă, 
şi spre deosebire de şcoala lui 
Freud fascinală de inconșiien!i și 
libido, Achile Deimas a reuşii— 
după o muncă de mai mulji ani 
În domeniul psichialriei, să întă- 
jişeze o concepție ingenioasă şi 
vie despre spirilul omenesc. Laind 
ca punci de plecare o clasilicare 
bipariilă a bolilor mialale, medicul 
francez găsește o chee nouă pen: 
iru a descifra și anoliza persona: 
litatea. Mal intăiu admiie că unele 
boli sint condiționale de materia 
cenușie a creerulul, care poate fi 
afectat prin toxine stu Infecțiuni. 


52 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a —————— 


Totus! exislă unele maladii min- 
tale care nu argojează iniru nimic 
scoaria cenuşie;ele sini consii- 
țaționale şi se subsumează prinire 
palchoze. In aceaslă calegorie se 
cuprinde cyelolhymia (lrecerea de 
la hypernciivilale la depresiune 
melancolică), parazoria (delirul e* 
gorenlric), psichoza emoliră, my- 
tomanla (nevoia laslinclivă de a 
minji) şi psichoza perversă; de la 
aceste cazuri patologice pulem 
trece la o psihologie normală in 
care descoperim înir'o serie pa: 
ralelă cinci facultăţi! afectire—ac- 
tivilolea, emoiivitalea, bunălalea, 
sociabilitatea şi avidilatea. In noua 
chimie psichică volinta lipseşte, lar 
inteligența are numa! irel facul- 
lăți—memorie, imaginație și jude- 
cală : subiectele care au fosi e 
prec!iale după acest schemalism 
psihologic øu întărit dia ce în ce 
mai muli convingerea aulorului 

Celace e mai interesanti însă 
din această doctrină sint legile 
psihologice care decurg, precum 
şi considerajiile morale pe care 
le reflectă. 

Asilel rămine stabilit că afecti- 
vilaiea depăşeşte ințelesul şi că 
personsliialea este înnănculă, aşa 
că nu poale fi creală şi nici dis- 
tinsă de mediul inconjurălor cum 
credea Taine, 

Cit privește morala, se dovedeşte 
incă odală că precepiul răsună'n 
pusiiu atit timp cil nu cunoaştem 
_ nolele constilulire œe individului, 
-note pe csre numal o psiho: 
logie inspirată din psichialrie ni 
le le dezvălui, 

(Maurice de Fleury. La Revue 
de France). 


Problema Atiantidei 
şi Germanii 


Se presupune că inire Europa 
şi cele două Americi, ar fi exis- 
lal un conlineul, Allaniide, care 
in urma unul cataciism s'ar fi scu» 
fundat în ocean. Problema exis- 
tenjei Atlantidei a fost şi este şi 
astăzi viu desbălulă de savanții lu- 
mii iniregi. Oermanii adac și el in 
discujii ipoteze ; erosimile, 

Dr. Allred Wegener a iansal din 
1915 o ipoieză susținută cu argu- 
menie pulernice. După d-sa cele 


două Americi ar fi formal în vremi 
străvechi un singur lrup cu 
Africa şi Europa, însă aces! mare 
contiaen! s'ar fi rupi dalorită u» 
nul cataclism şi o bucală s'a In- 
depārlel spre Esi lormind Ame- 
ricile. Unul din argumentele se- 
rioase care susțin această Ipoleză 
e lapiul că dacă se examinează 
coaslele Americilor, ale Europet şi 
ele Alricel,se vede că dacă ar fi a- 
propiale s'ar îmbuca perfect unele 
în altele. 

__ După ipoleza aceasia Allaniida 
n'ar fi exisia! niciodată, 

Un ali savani german M. O. Je- 
ssen spune că Allaniida despre 
care vorbeşte Piaton ar [i fost un 
oraș numit de Greci Tarlessos—a- 
şezal pe o insulă la vărsarea flu- 
viului Guadalquivir in mare, insulă 
care a dispărul cu vremea, În urma 
unui culremur de păminl. Qura flu- 
viului a ingrămâădii nisip pe locul 
ei şi deasupra oraşului Tarlessos. 

Ipoteza d-lui M. O. Jessen esie 
şi ea foarte imporianlă peniru siu- 
diul preisioriei și dacă s'ar face 
săpături În locul unde se presu- 
pune a fi fost oraşul, desigur s'ar 
descoperi lucrari surpriazâloare 
care ar lămuri poale definilivpro: 
blema exisienje! Allaniidei. 

(A. Delvaux. Mercure de France, 
lanuar). 


Problema Petrolului 


Dinir'o recenlă sialisiică a sèr- 
viciului geologic al Statelor-Uaite, 
se constală 64 la sută din pro- 
ducila mond'ală de peirol o dă A- 
merica. Se mai consială că pro- 
ducia europeană scade, iar cea a+ 
mericană crește pe fiecare an. 

Peniru Franja ma! ales, problema 
aprovizionării cu peirol peniru mo» 
toarele el, e de o imporianjă ca- 
pitalà și cere o imediată solujle. 

După cercelările lăcule in solul 
Franţei s au descoperii zăcămiale 
de pelrol; dar cercelările au fost 
coslisiloare și rezullaleie exploa- 
tării siat îndoelnice. Deacela e 
nimerit să se recurgă la fabrica- 
rea unul produs artificial care să 
poală puria moloarele. 

In Germania se experimenlează 
pe o scară întinsă un sislem care 
se poale uşor aplica în Franţa; 


(a 


REVISTA REVISTELOR 183 


Se distilează huila la o tempera- 
tură n ridicată ; rămine un cox 
friabii care se încălzește pănă ce 

roş, cind se trec peste el 
vapori de apă. Se obilne astfel 
un gaz compus din hidrogen şi 
oxid de carbon. Aces! gaz e irimis 
subit presiune mare în calalizori 
care conțin praf de carbonat de 
polasiu şi rubidio. Se lormea:ă 
asiiei hidrocarburi lichide ano- 
eape cu pelrolul. 
ai există un al doilea proce- 
deu al chimistului Bergius : Într'un 
cilindru rezisieni de ojel se iniro- 
duce cărbune gras, asfalt din 


-dislilarea gudronului, și puțin oxid 


de fer; apol se Iniroduce hi en 
la presiunea de 50 simoslere şi se 
încălzeşte până la 400 gr. ridicind 
presiunea pănă la 125 almosfere. 
Combinația se operează, presiunea 
scade la 35 almosiere—iar în ci- 
are agree d amesiec viscoa 
negru ana etrolului, care 
so, Senik; ii 
ranja are acum cărbuni desiui 
după tratatul! dela Versailles, înct! 
l-ar fi foarie usor să-și fabrice 
singură combustibilul de care are 
nevoe și care îl va asigura oricind 
independența. 
(Henry de Oraliigny. Revue Mon- 
diale, lanuar). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Literatură 


Leon Tolstoi, /e Mysldre de 
Fedor Kouzmilch, lradus din ru- 
seşie de Oeorges d'Osloya și Gus- 
lave Masson, ed. Bolssard, Paris. 

Din operele poslume ale marelui 
romancier, lac parle şi cele vre-o 
zece bucăli care compun „Taina 
lui Feodor Cuzmici”, 

Din celirea lor se desprinde la 
lol pasul credința lui Tolstoi în 
bunălalea siatoraică și primilivă 
a omului, cu loale crimele și paca- 
iele pe care autorul le dezvrălue 
în povestirile sale pe sama perso» 
najelor. 

Ciaude Farrâre, Une aventure 
amoureuse de M. de Tourville, 
pico-amiral de France, Flammarion, 
Paris, 

Vice-amiralul de Tourville a los! 
unul din cei mai mari marineri ai 
Franţei. Autoral povesteșie cu verră 
şi adesea cu humor una din cele 
mai frumoase aventuri senlimeniale 
din viața vice-amiralului, 

Frederic Lefèvre, Une heure 
ADOC... (Troisième serie), Ed. N. 
R. F., Les documents bleus, Paris. 

A irela serie din bucălile de 
critică ale d- lul Lefèvre, scrise subt 
forma de convorbiri cu cei mal 
însemaell reprezentanii al litera» 
turilor de astăzi. 

In acest volum găsim, ca de 


obicelu, ob-ervajil critice, amintiri 
# alte detalii asupra scriilorilor: 

homas Hardy, Ossendovski, Henri 
Brémond, Pierre Benoil, Paul Clau» 
del, Henri Barbusse, Joseph Delleil, 
J. de Lacretelle, Viclor Bérard, Mar- 
cel Prevosl, elc. 

Maurice Muret, Le crépuscule 
des races blanches, Payol, Paris. 

Vechea lume în care Arlanii 
domnesu pe pămial a fost zdrunci- 
nală de războiu. Europa arălindu se 
slabă față de popoarele pe care 
le slăpinea, a născut în ele senil- 
menlul revoltei și dorința eliberării. 

Principiul najionalităților recu- 
noaşie dreplul oricărui popor să 
se conducă singur. Sirla, Turcio. 
China, toți Musulmanii și Galbenii 
se revoliă pe rînd Imiliuad pe Ruși. 
Cind se va realiza prelulindeni 
principiul najlonailităjilor, Europa, 
rasa albă, va cădea sub! numărul 
covirşilor al raselor neagră și 
galbenă. 

Philippe Soupault, En joue, 
roman, Bernard Grassel, Paris, 

Julien e un om modern, bogal, 
care neavind aliceva de lucru. 
cearcă să scrie romane şi poeme 
pe care nu le poale due pănă la 
capăl, se ocupă cu sporturile, are 
camarazi şi legăluri cu femei, dar 
n'are prielini, nici pasiuni. E ne- 


liniştii. Nu ştie ce vrea și viaje. 


trece liră scop. Deacela eroul- 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE 153 


se analizează veşnic. A ucis 
cindra pe o rudă a lul; mu >a 
slisi; se spovedeşie unui preot 
nomal pentru a ve ce Imp'esie 
are să-i facă lui însuşi mărturisi 
rea, dar nimic. Sullelul lui nu simie 
nimic nou. Toluși nuincelează de 
2: se analiza pe sine și intîmplärile 

n jur. 

„O ală fliš că o metresă a jul 
s'a îndrăgosti! de allul. li telefo- 
nează la mijlocul nopții, şi-o în- 
jură. In cele din urmă Julien, a- 
Junge înir'o casă de sänšlale. 

u avem de a face cu un roman 
de psihologie, de moravuri cì cu 
un roman de inieligență. Siilul e 
concis, înlilnim adeseori Imagini 
ipdrăanele, fetus. 

anz Helians, Oeil-de-Dieu, 
TRI Paul, grile: 

rançois Puissani. supranumit 
Ochiul lui Dumnezeu e un bărbal 
plin de îndrăzneală. A cetii mulle 
romane polijieneșii care l-au cam 
smintii, dar au exalla! în acelaşi 
limp nalura lui generoasă Cindul 
lui este de a aplica melodele lui 
Sherlock Holmes peniru ușurarea 
durerilor omenirii. Familia lui il 
consideră nebun și vrea să-l in- 
chidă, dar Francois după ce a 
moştenit 500.000 franci în urma 
morții unui moş al lel, pleacă in 
lume să descopere mizeria şi ne- 
drepiățile şi să schimbe feje pă- 
miutului. 

După multe întimplări neplăcule, 
prima lu! ispravă polririi scopului 
ce-l urmărea, a fost de a adopta 
wa cine pe care l-a găsi! fără silā» 
pin şi plin de rie. Mai pe urmă in 
cursul une! răscoale, a fosi gray 
riaii şi'n sfirșii o femee il des- 
poae şi Je banii ce-i mal avea. 

Cu loale acesie, François, o- 
chiul lul Dumnez:u, nu se descu- 
'ajează și colindă lumea cu ace- 
lași zivnă până cind i» cele din 
urmă ajunge inir'un azil. 

menu! e scris cu mult humor. 

José Ortega y Gasset, La 
Deshumonizocion del Arte, Revisia 
de Occidente, Madrid. 

Trei articole. Ce! dintăiu, care dă 
şi litlul cărții, se referă la tendin- 
lele moderne ale arlel care se de- 
păriează de omenesc pezi celrece, 
se dezumanizezză. Poezia pură 
în Franla esie un exemplu tipic» 


In al doilea esseu, vorbindde ro- 
man d. Orlega aminteste alle vre- 
muri cind oamenii se inlere- au mai 
mult de înlimplărle pe care le 
fontinea romanul, şi nu de forma 
u a 

Al treilea cuprinde judicioase 
observalli asupra pictorii actuale. 

Henri Geraud: Ce que Jai 
vu a Moscou, Ed. de France, Paris. 

D. Beraud povesieșie celace a 
văzul la Moscova înlr'o carie bine 
scrisă, sinceră, vibraniă, care le 
panteona şi în acelaşi limp le 

sirueşie. Această lucrare are ca- 
litatea esențială a tol ce scrie d. 
Beraud este plină de viață Supe- 
riorilalea covirşitoare a acestei 
cărji asupra luluror celor prece- 
denle iralind acelaşi subiect esile 
că prezinală leciorulul lol ce este 
esenjial în sufletul rus şi aceasta 
o arală in armonie cu toale tur- 
burările revolujlei. Această operă 
a dai bolşevismului şi sovietelor 
o lovilură de mare elecl. 

CharlesFegdal: Alellers d'ar- 
tistes, Ed. Delamain Bouleleau, 
Paris, 

Charles Fegdal a fosi la 35ar-: 
itişli şi povesieșie cu mullă vervă 
p apiet! ce a observal la ei. A 

osi la piclori, gravori, sculptori : 
la Asselin, Guérin, Marque!, Van 
Dongen, Favory, Andră Lhote, Ga- 
lanis, Louis Jon, Bourdelle, Ma- 
leo Fermandez elc.. 

Porirelele pe care le face siata- 
muzanle, de o leclură agreabilă. 
Nolează cu mult humor licurile 
fiecăruia din modelele sale. 

Hustrajille în texti sin! !'osrle 
bune iar lexiul la rindul său e in- 
leresan! şi insiruciiv. In cileva pa- 
gin! plasează un arlisi, și opera 
sa—gralie talentului său ne învaţă 
să cunoaşiem, în cadrul ei femi- 
liar, pe unii din cel mai notorii 
reprezentanţi al şcoalei moderne. 

arie Deicouri (Academie ro- 
yale de Belgique), Les traductions 
des lragiques grecs ət latins en 
France, depuis la renalşsance. 

Înleresul cel mare pe care-l pre- 
zinlă aceaslă lucrare, este că gă: 
sim în!r'in-a problema „lraducerii“. 
Avem eşantilloanele lviulor meto- 
delor ce se pot întrebuința în va- 
rialele şi muliiplele ve siuni ale 
unul același text. Această lucrare 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


e ind'spensabilă oricărel persoane 

doritoare de a irapspune un texi 

dinir'o lbt, îmir'alla în mod e- 
i r 

? zi "Tenekov, Operele ultate 

si scrisorile inedite, Lenin» 


ra 

? Cehov a scris mull la începul 
sub pseudonime în diverse ziare 
umoristice. În aces! volum stat adu- 
nale nuvele şi povesiiri de pe a- 
tunc! şi unele scrisori ale lui a- 
dresale lul Menchikor. La sfirși- 
tul volumulai sint amintiri despre 
aulor scrise de d-ra Souvorine, 
Koni şi Sichepki e-Kuperaic. 

Claude Chauvière, La Femme 
de personne, roman, Fayard, Paris. 

Noi! de Guy. La lampe mer- 
vellleuse, roman, Ed. du Fleuve, 
Paris. 

Stéphane Mallarmă, [gitur 
ou la Folie d'Elbehnon, poeme cu 
un porirel sculptat în lemn de 
Georges Aubert după tabloul lul 
Eiouar! Manet, Nouvelle Revue 

rançalse, Paris, 

Raoul Stéphan, Lo /roublante 
rencontre, roman, Alb. Michel, Pa- 


ris. 
Piere Dominique, Les Mer- 
cenalres, roman, B. Qrasset, Paris. 
Ernest Tisserand, Un second 
cabinet de portralts, N. R. F Paris. 
Luc Durtain, Ma Kimbeli, N. 
R. F., Paris. 
Leon Daudet, La flamme e! 
l'ombre, E. Flammarion, Paris. 
Bohun Lynch, Letires des llos 
Paradis, Iradus din engleză de 
Marihe Coblentz, Rieder, Paris. 
Marcel Coulon, Au chevet de 
Mordas, Ed. du Siċcle, Paris. 
Robori Dreyfus, Marcel Proust 
a 17 ans, Ed. S. Kra. Paris. 
Jean Louis Vaudoyer, Ray- 
monde Maugernatis, Pilon, Paris. 
Aulorul povestește amorul unul 
om senzual peniru o femee ava; 


Elementul de frumos fiind ellimi- - 


nal, implicit dispare orgoliul și to- 
tu! se reduce la nevola pecare o 
are irupul, de o prezenlă, deo 
voce! Vocea Raymondei avea un 
timbru clar şi tînăr, de două braje 
sănăloa-e, la: plăcerea devine pură 
dezbrăcală de orșice elemenl strā- 


in el. 
Unul esilel de amor ii lrebula 
însă un cadru special, de acela 


e —— 


Cellieux nn iubeşte pe Roymonde 
la Paris unde îl astenia o allă fe- 
mee mal puțin tînără dar mal de- 
coralivă, şi în căsoja unde nel 
cunoaşie nimeni. 

Analiza mellculoasă și precisă 
dă un viu înleres şi o mare va- 
loare acesiul roman. 

Drieu la Rochelle, L'homme 
convert de femmes, Ed. N. R. F. 

D. Drieu la Rochelle, autor piia 
de talent, priveşte lucrurile sabi 
un unghiu desiul de nou. Cind nu 
se forțează, porvine uşor să late- 
reseze pe lector. De pildă labloml 
în care zZugrăveşie amorul de după 
războtu. tema așa de răvrășiiă, este 
destul de original. 

Două din caracterele principale 
sintbineredale dela începul la siir e 
şit, celelalte abia schijale, lolaşi 
ca multă viată. 

Stilul foarte personal lar me- 
dul în care a şiilul să vorbească 
de amorul fizic, fără să cadă în 
obscuritate sau in lrivialilale, este 
cu totul remarcabil. 

Este În acesi roman un ameslec 
de finețe și brutalitate care le face 
să |! reamialeşii de Stendhal. 

Henri Deberiy, Pancloche, 
Ed. N. R. F. 

Un foarte bun romen, scris cu 
fineje, inteligență și o mare sim- 
plicitate. Nici un artificiu, aici e 
scenă care să vizeze eleclul şi cu 
toaie aceslea persoanele mari și 
întimplările sin! naturale. Porestea 
plină de ironie a candidului, fe- 
vialului, nalivulul Pancloche și a 
casiului, blindului și vizionaralai 
Labrelue, capătă, grajie lalenizlui 
d-lui Deberiy, darul de a procera 
o lectură acută şi loarle aa- 
trenantă. 

Marcel! Hamon. Les Desaxâs, 
(Chronique du temps présent), Li- 
brairle des lelires, Paris, 

O foarie frumoasă carle, care 
va răminea ca un documen! elao- 

ralic al iristei epoci în care trăim. 
8 carie pe care toli ar irebul se 
celească și s'o Injeleagă, este re- 
manul de după războlu, unde găsim 
oameni pe care-l intilnim veșalc: 
noll îmbogățiii în afaceri nu ta- 
toldeauna curole şi care, unii își 
ascund mizeria sufletească lar alții 
dimpotrivă o elalează cu cialsm. 
Fata linără, mnăsculă burgheză și 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINATATE 157 


din ca'e nenorocirea epocii face 
9 semigercoană şi însfirşii cet- 

ji, cel înlorşi dia războlucare 
au fost erol şi redevin oameal. 

Şi în toată aimosiera aceasta de 
plăcere şi de venaliiale, acel a- 
e rr caro soenona a: lăcere şi 

răcie ca recoasirulască şi să 

alădească. "e 

Marcel Proust, Albertine dis. 
parue, 2 vol, Fd. N. R. F. 

Benjamin Crâmieux spune cu 
mul!ă drepiale că unei persoane 
doriloare de a face cunoșiinlă cu 
epera lu! Proost nu l-ar recomanda 
să înceapă cu acesi din urmă vo- 
lum. „Albertine disparue” nu este 
de cii un brouillon, o primă fază a 
unul! text nerevăzul de autor, iar in- 
teresul ce-l prezintă constă locmai 
îm leplul că esie un document u- 
nie pe care-l pulem întrebui ja 
peniru a prinde mecanismul arlei 
pronsliene. 

În prima parie esie vorba de 
dispariția şi moartea Alberiinei şi 
de „progresele ep ee ale ui- 
tării“, În volumul a! doilea Prousi 
ne dă o viziune originală şi care 
esile una din cele mal revelalrice, 
a Veneliei. 

Jean Giraudoux, Zella, Ed. 
N. R. t, 

Romanul d-lul Jean Oiraudoux pu- 
biical, întălu În fragmente, in „Nou- 
velle Revue Fran,aise” a apărul în 
volum. Cu spiritul şi linejea sa 
ebişnuilă, aulorul zugrăvește două 
famili! rivale din marea „burghezie 
franceză” „Les Rebendhari“ și „les 
Dubardeaux”, Bella, fiica d-lui de 
F. nirange, care reprezintă vechea 
sebleță fronceză plină de ticuri, 
tradiții de poezi» şi de pujin ri- 
dicol, esie căsălorilă cu liul Re- 
bendhari. Vădură de războiu se a- 
morezează de fiul Debardeaux şi a- 
ceasiă legătură permite aulorului 
să se introducă în aceste două fa- 
mili şi să le zugrăvrească pe a- 
mindouă. 

la alară de valoarea sa de om 
de apiril şi de lanlezial d. Gi- 
raudoux este un admirabil psi» 
helog. 


istorie 


Comte do Falloux, Mémoires, 
volume, Perrin, Paris. 


Primul volum de memorii con- 
jine detalii asupra ullimilor ani af 
Resisurajie! şi celor dintăi ani din 
regimul de lulie, însemnările de 
călătorie ale contelui, prin Europa, 
cu obserrajii polilice și mondene 
asurra soclelăjii engleze, italiene, 
ausiriace. La slirşilul volumului 
se află procesul Prinjului Ludovic 
Bonaparte, Istoria pariidului legt- 
timisi şi revolujia din Februar 
1848. 

Volumul al II-lea conjine în mare 
parie delialii asupra activității ml- 
nisteriale a autorului, ca mini.„lru 
de Insiraciie publică, şi informajii 
asupra Adunirilor Consilluanie şi 
kegoistisa elc. 

errea Lafue, Lo restaura- 
tion e l'empire bismareklen, Plon 
Nourrit, Paris. 

Una din cărțile cele mai sug» 

eslire, scrisă asupra Qermanlet 

ela 1919 incoace. De două ori, In 
1918 în urma dezasirului social şi 
Imperiul cauzal de infringere și 
În 1925 în urma ocupaliei Ra- 
hrului, imperiul industrial ai lul 
Bismark s'ar fi slărmal. 

Odată înlrini milliarismul, Pru- 
sia s'ar îl despăriii de Germania 
şi Europa și-ar [i asigura! pacea. 
Numai lipsa de caracier şi de pri- 
ceper- a Aliaților au impledecal 
aceasia. În celace prireşie lraaja, 
auiorul spure că ea niciodată n'a 
urmat fală de Germania politica 
care lrebuia. 

M. Boghitchaviteh, Les cau- 
s.: a ia guerre, Rieder x C-nile, 

aris. 


Ştiinţă 


Prof. |. Cuénot, L'Adantation, 
Eacyclopédie scienlifique, O. Dola 

artis. 

Asupra ecestul subiect s'au scris 
mulie şi s'au vorbii şi mal mulle. 
Prolesorul Cucnol! delineşie în par- 
lea La cărții modalităţile şi Il- 
mitele adaptării, vorbind de aco- 
modare, aclimalizare, naluralizare 
eic In pariea Il-a carți siudiază 
teoriile adaptării după Lamerk şi 
Darwin. 

Partea III se releră la feao- 
mene ciudale de adapiare În care 
două organisme se Împåārecheazě 
realizină wn dispozhir de fancjie- 


158 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


mare anălog de ex. cu lama de 

cajii RI su alipeşia de scobitura 

minerului, Aceste fenomene sint 

gi ret răminea mullă vreme nē- 
| 


G. Fano, Le serveau et le co- 
eur, tradus din italieneṣte de O. 
Caperio, prelajă de d-r Gley, Nou- 
velle Collection sctentilique, F. 
A'can, Paris. 

Studiul creerulul şi al inimii. O- 
dată cu aceasta autorul se ocupă 
de formarea anticorpilor în singe, 
srălind că glanda liroidă prin se- 
crețiile pe care le varsă în singe 
are un rol mare în organism., Siu- 
diază fancția cardiacă la embrion, 
au omalismul inimii, rolul diverse: 
or regluni din creer la broasca 
jesloasă ete. 


Francis Delae „Les cun: 
tradictions du monde moderne”, 
Pavyol, “aris. 

aptului că gindim lapte nouă 
cu ide! vechi se datorește siare 
de dezechilibru în care se află la: 
mea de şase ani. Cela :e ar ire- 
bui de lăcul, ar [i o revizuire a mi- 
lurilor, o modificare a tablel de va- 
lori ca pe timpul Renaşterii sau a 
Enciclopediei. In cartea d-lui De- 
Jaesi, găsim arălală in modul cel 


mèl precis şi mal dramalic criza 
de irita Sa care poale iz- 
vori o lume noui 

Racul Alller, La Psychologie 
de la Conversion chèz les pe te să 
mon-ciuilisâs, Payol, Bibl. Scien- 
tilique, 2 vol.. Paris. 

arle asr. azere oricărul 

sihol soci , sau à s 
fralo? vitei, piin de lapie şi 
observajii lăcule asupra nectvili- 
zaților, scrisă cu pricepere și pre- 
clizlune. 


Etnografie 


Felix Speiser, Suedsse Ur- 
wald: Kannibalen, Strecker et Sero- 
eder, Siuligari. 

autorul a explora! arhipelagul 
insulelor Hebride şi si ins.lelor 
Banks -pe unde lrăesc Canibali. 
Mulţi exploratori au descris mo- 
ravurile lor crude in sec. XIX. 
D. Speiser a răzbălui inire el şi 
aduce noi documente asupra vie- 
(ii lor: consiruciia caselor, a sa- 
telor, Jocurile, instrumentele ma: 
zicale, funerariile, armele sint lu» 
cruri pe care le allm peniru pri- 
ma oară in aceaslă carte. 

. W. Williamson, The so- 
cial and polilical systems of Cen- 
tral g e Se vol. Ua'versily 

, Cambridge. 
iian 2 COMPILATOR 


Bibliografie 


In editura „Sămănătorul“, Arad: 


€. Sudaţeanu, /ntroducere în sociologia lui Auguste Comte. 
W. Goethe, //izenia fn Taurida, în romiaeșie de V. Tempeanu. 
T. Mureşanu, Lumini suflale de vtnt. 

Porpessicius, Repertoriu critic. 

Gr. M. Alexandrescu, Fabule. 

Ai. Manclulescu, Tudor Dragomir. 


In editura „Cartea Rominească“, București: 


Theodor Speranţia, Anecdote proaspete, (vol. 11), Preţul 
70 Lei. = 
1. Vlădescu, Izvoarele Istoriei Rominilor, Prelul 60 Lei, 
Gunnar Heiberg, Balonul, Preţul 50 lei. 
Calendarul Minerve! pe 1923, publical subt auspiciile „Soclelăţii 
— Seriilorilor Romini*” cu variate articole 
lilerare şi de actualilale, nepublicate încă 
şi cu splendide suplimenle artistice. Ilus- 
irojii la foale marile evenimente ale anu- 
lul, Reproduceri după operele pictorilor 
și sculpierilor romial, Un volum de peste 
280 pagini și 260 clișee, Prejul 75 Lei. 
D. lonescu-Morei, Aventurile lui Qoangă şi Tirlică, Bacureșii. 
Magda 0. Nicolaescu, Danemarca, Bibl. „Canoşiiaţi Folosi- 
toare“, Prețul 4 Lei. 
1. Simionescu, Nicula! Milescu în China, Bibl. „Cunoştiaji Fo- 
losiloare”, Preţul 4 Lei. 
Al. Giugiea, Banu/, Bibi, „Cunoșiiaţi Folositoare“, Prejul 4 Lei. 
Anton Pann, Povestea diluia, (Paglai Alese), Prețul 3 Lei. 
1. Ciocirian, /nimă de mamă, (żibl. Minerva). 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i. M. Snyan, Spre mai bine, (Bibl. Minerva). 

O. Wilde, Pescarul și sufletul sdu, (Bibl. Minerva). 

N. A. Dumitrescu, Prăsirea callor, (Bibl. Agricolă Populară), 
Preţul 5 Lei. 

l. €. Teodorescu, Soluri de vije cultivate în Rominia, (Bibl, 
Agricolă Populară), Prejel 10 Lei, 

Dr. |. M. Dobrestu, Meteorologie agricolă, 1925. 


' In diferite edituri și tipografii : 


Petre Suciu, Poporajia Ardealului și simțul realităjilor soctal- 
* economice, Cluj 1925, Preţul 20 Lel, 

Das Recht Sowlelrusslands, Tibingen, 1925. 

A. Lepădatu, Miscellanee, Bacureșii, 1925. d 

Almanahul presel romine 1926, 

Anuarul liceului de fete Regina Maria, Cluj. 

Saşa Pană, Răbojul unul muritor, lără editură. 

E. Merovanu, 7rotat de procedură cloilă, vol. I, 1925, „Viale 
Rominească“ laşi. 

Leca Morariu, La Comăneşti, Cernăuţi, „Junimea literară“, 1925. 

€. Radu, Ciaslcism şi Realism în Pedagogie, Focşani, Tip. 
„Lucrălorii asociall”. 

Le mouvement cooperatif de production e! de consomallon en 
Roumanie. 

Ticu Arhip, Colec/lomarul de pietre prelloase, nuvele, Tip. 
„Lupta“, Bucureşti, Pretul 45 Lei. 

€. €. Giurescu, Noi contribulluni la studiul marilor dregători! 
în secolele XIV și AV, Ed. Socecâ Co.. 

5 Bucureşti. 

€. €. Giurescu, Lo voyage de Niccolò Barsi en Moldavie, 
t1655), Paris-Bucarest, 1925, 

V. Stroestu, Pe căile străbunilor, Tip. Comercială, Bazargic, 
1925, Prejul 60 Lei, 

Donar Munteanu, Aripi fantastice, Ed. „Casa şcoalelor”, 1925, 

Sanda Movilă, Crinii roşii, Ed. „Casa şcoalelor”, 1925. 

Leca Morariu, De-ale lul Creangă, Ed. „Olasul Bucovinei“, 

1. Moldovan, /giena națiunel, Cluj, 1923. 

Mircea Ghiorghiu, Sirop! de întuneric şi Lumină, Brăila, 1925, 

St. Zeletin, Burgho:la romină, originea şi rolul ei Istoric, 
„Cultura Naţională, 1925. 

T. G. Bulat, Contribuţii documentare la istoria Olteniei, Rimal- 
cul-Vlicea, 1925. 

1922 - 925 Unloersitatoa Populară din Chişinău, Tip. R. S, Leibe- 
vici & Co., Chişinău, 1925. 

Septimiu Popa, Mingterea bunului creştin, Ed, „Ardealul“, Cluj. 

Compte rendu du premier congrès International des éludes 
bizantines, Bucureșii, 1923. 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoștința 
aut k ` 
la redacție, nu se înapoe A orilor că manuscrisele primite 


s : ază; în schimb, acei autori al 

Baa urmează să se publice în revistă, vor fi înptilngaţi, dată 

us stg mult într o lună dela data primirii manie iii 
acția îşi rezervă dreptul să tipărească articol 


va crede de cuviință, conducindu- a ele cind 
aria pt f ucîndu-se numai după considerații teh- 


Odată cu trimiterea m 
anuscrisului, auto 
ne comunice şi onorarul dorit ; în ca pia la ga 


4 z con 
de cătră Direcțiunea Revistei, TEE omenie 
Autorilor care nu locuesc în Iași nu li se pot trimite 


recturile şi prin urmare sînt rugați 
definitiv şi citeț. uta 


co~ 
-şi redacteze manuscrisele 


Pentru tot ceiace priveşte redacţia : manuscrise, reviste 


ziare, cărți etc, a se adresa la Red 
a acția Revi 
Rominească“, strada Alecsandri, laei. ENS 


Din editura „Viaţa Rominească“ lași: 


— T 


C. STERE 


IN LITERATURA 


— 


ÎI i, U O. IBRĂILEANU 


SPIRITUL CRITIC 1% CULTURA 


ROMINEASCĂ 


G. TOPÎRCEANU | 


Strofe Alese | 


(Balade vesele și Irisie) 


OCTAV BOTEZ 


Pe marginea cărților 


Scriitori romini şi străini 


—— 


7 MIHAI CODREANU 
Cîntecul Deșărtăciunii 
Statui ediția H 
Marele Premiu Nalional de 
100,000 lei peniru poezie, 


MHAIL SADOVEANU 


Pildele lui Cuconu Vichentie 
Strada Lăpuşneanu 
Cocostleeul Albastru 


EPITET TRE i UR RA RIL LA 
TEL ATTS i Y 
DATen T eLa acu ig abaă 


RADU ROSETTI ha DEMOSTENE "BOTEZ. ` 


$ 
i | Floarea Pâmintului poezii 
air: ulg pe | (Premiată de Academia Romind) 
Cu Paloşul 3 volume . i Povesti maini cata i 
Di: peace ag VER S, S PA Seal 


Dr. C. 1. PARHON á M. OOLD- 
STEIN | 
Traite W'Endocrinologie: 
| I. La glande Thyrolde __ 


Pe Drumuri de Munte- 


„în Maaţii Neamțului. e | 
E nT dinto oiiäiorie 


| 
ee ii 


ap 


— | G. GALACTION 
| AL. A. PHILIPPIDE | | de. | 


-o RĂBÖJI 
| AUR STERP | er BRADUL Tani 


1926. ANUL XVii 


SUMAR : 
Otilia Cazimir . . . . . + Efect de lună. 
loan D. Gherea .. . . . Vicisitudinile sentimentului estetice (Dincolo 


de frumos şi urti). 
P. Andrei + + Mahatma Gandhi, 
“Aterparhua Yvonne Stahl . . La bătălia dela Port Arthur, depozit eu colo» 
niale şi băuturi spirtoase. 
a kinare s ffe se e Reflecjiuni ma Succes, 
. Ibrăileanu . . . . . . „= Creaţie şi analiză, 
Gib. |. Mihăescu . La „Grandiflora”, 
D. I: Sachianu, Bmp Diserlajiune pentru proşti. 
N. Proliri Diodai X-a 3: e Oraşe mari, 
Demostene Bolez .. . . . Ultäm. 
Mihail Sadoveanu . . . Bătrinul Radu Rosetti. 
Mihai D. Ralea . . ., . . . Psihologle şi ne al - 
Cezar Petrescu . . . . . . Scrisori ó 


Octav Botez . . . . . . . Cronica idellor Jalie Benda). 
M. Sevastos. .. . . . . .  Cromlea teatrală: Bucureşti (Sfinta loana.— 
Fi Şase persanagii In cãularea unui au» 


tor. — Puterea Întunericului). 

M.R. . + ss s a... + + __ Cronica literară (Andre Gide). 

P. Nicanor & Co.: . . - . ” Miseellanee (Filozofia culturii cu aplicaţii ro- 
mineşti. — Însemnări pe marginea revistei 
„Europe“. — Moartea lui Radu Roselti.— Gorki 
și |ăranul rus.— Dela redacție). 


Recenzii: Lucian blaga : Papta, Joc dramatic : invierea, pantominiă. Octav Botez. —A. Cotraş : 
în robia luz.—0- B -— Matei Rouzsou: Et nons nus sommes aimâs rai da AP Bărbat 


Extenziunea universitară. Dr. N. Lupa; Nol și Sir i ra sur le 
Ri ipne en rownia , E tiul Marțian. E = Etruria antica. 
(7 aeaa a g A. Naum : Idilele rustice ale lui Theocrit. C. Balimu, —Oh, Bals: Inceputurile ar- 
iitectari eere g sp an:n 3 din Moldova P. Losstatiţipescn-Tagi, —AL miere cred Citeva trete nui ale lui 
Mihai Viteazul, P, Conatantinesen-lagi.— Const, Susejeann: Introducere în soclologia lui Auguste Comte, 


Revista Revistelor: Revistele maasire.—„Orient- mecs (P. MassomOursel. Nowele Revue 
Française) Statele Unite ala Buropei” (B. Dita. se Aonde Ni 


slinavă : Dödsett (Lucien Ma La —„Apocritele ini Oscar Willet (Henry D 

vray. Merenre de France). — „Academia muncii dela Franctart (Dr. Ernst Michel, n y marte di 
Trezentil)-—ut asupra ideii de o a considerată în raporturile ei cu Re- 
CETTE] Around: as Morale PP ago Aa experienţei du aeaee Waris IE, Piar Revue 


phylo e Pere pei y ig. rour de ai «i de Morale) — Problema 
natioun și tineretul sosialist“ (Victor uA ein greh ord Mona 
a ae rea A rzaanaaălaa în mtrăinătate  (Romane.—Literutură, —Coopernţie. — Bconomir politică. 
Takis de M Materie. 


Redacția și Administrația: Strada Alecsandri No 3 
1926 
VIAŢA ROMINEASCA apare lunar cu cel pupia 160 pagini, —Abosamentul în ji ea ma ge bee 


py lei.— Pentru ţ 
Julie a an 220 lel. Nm ae un sa oo lei; jumâtate de an $00 lpi N 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARA 
laşi, Sirada Alecsandri No. 10—12, 
ANUL XVIII 


CONDIŢIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale. 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 până la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv. 

Cele anuale dela No. 1 până la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 lanuarie pentru un an sau 
jumătate de an; dela 1 lulie pentru o jumătate de an, — trimiţind 


suma prin mandat poștal. 
einolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere, 


->ù 


Preţul abonamentului pe anul 1926 este: 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare și industriale, pe an 500 lei 


Pentru particulari : 

Ci apa a îi i SE 4 400 lei 
Pe jamătate an eu m qi eae Aia 
Un număr s ` à 

IN {STRĂINĂTATE : 

Pe un an EN . . e = aR med n . 600 lei 
Pojumâtate An o oona . . a ELN 300 » 
Un număr AENA d IV A A 


Abonaţilor li se acordă 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța 


abonați sînt rugați a tri 
72 lei anual costul recomandării pentru 


pentru străinătate. 
Colecţii complecte pe 

sesc în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de 

colecţia, iar 1924 şi 1925 cu lel 390 colecţia.— 


Administrația. 


mite odată cu abonamentul 


o reducere de 10 la sută din pre- 


primirii regulate a Revistei D-nii 
țară şi 180 lei 


anii 1920, 1921, 1922 şi 1923, se gă- 
le 


Etect de lună 


—— 


toate o fată blondă 
he stă cu capul a 
a ă ati pm aair, 


iu că ochii viorii 
leagă, PL olțul gurii } s'a ivit tre ari UA it 
e ris , turi de ea se agită pe loc 
ce pe aria omoplaţii în relief subt şorțului d 
Do atara. se GCA cefei pr? sgl zel - il 
as şit de cloşcă și pluit 
răgu sabilre!. 


l-i soare, soare, soare... Mă dor 
ina profesoarei „s ochii. l-aşi închide 
tea in bacățele inegale. Subt sec creta de tabelă, Imparte Ilnig- 
z tori, se înfiripează, unul lingă altul, gemene ŞI Inodate 


tropul gitult, de vies Och 

ldă pe. H 
rar e încrețit pul tăiat în linli ascuţite. Pärt 
ci Gardi mi-e - É agha ca să acopere creștetul alb şi ii 


într'on ac de aur, un flutur alba 
= stru de smal 
un flutur k, facă care pilpie, vara, es reni in nd 
erau Parra văd, peste terasă, o ramură de castan 
întinz frunze piramide gingaşe de fio:i tălate 


L 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ ze fe, 


slobodă şi poleită de soare. 


la liniştea amorţită, zborul ei pare un zbirniit depărtat de motor. 


gindul alurea firul zborului încilcit. 
soarele | s'a scuturat de pe aripi. 

O mină fierbinte şi Ingustă m 
o şoaptă, abia o undă de sunet pe 
aud, imi trece pe la ureche : 


lipită de tabelă, urmărind cu 


— Ştii? Asară a fost iar. Desară lar vine.. Trebue să-i 


vorbesc. Altfel nu se mai poate... 
Tresar, dar nu întorc capul. 


Nuşa are o aventură. E cea dintăi dintre gol care are o 


aventură şi taina asta numal eu o ş 


Nuşa nu e frumoasă. E slabă 


tiu, 
şi are în obrajii palizi două 


pete aprinse, inegale, cu contar precis: cea din obrazul sting â- 
duce cu Africa, cea din obrazul drept cu America de Sad. Părui 
Nuşii, castaniu, capătă uneori, la soare, reflexe blonde. Ochii el 
miopi, puțin tulburi, privesc lucrarile de aproape,—lar cînd se 
uită departe se îngustează, se lungesc, şi atanci între pleoapele 
brune, ca fardate, nu | se mal văd decit două bobiţe de lumină 


neagra, e palid 


il cheamă. Ştie pa că stă departe, într'o casă 


visător ca Sărmanul Dionis. Nuga nu ştie cum 


veche şi înaltă 
răsi 


cu cerdac de lemn risipit, cu tenculala căzută,—o casă părăsită 
ia mijlocul unel ogrăzi cu bălării şi cu tufe de soc, Acolo, o lc- 


miniţă pilpiitoare arde, pănă noap 
unde a afiat Naşa toate astea, nu 


tea tirziu, la o fereastră. De 
mi-a spus, Nici n'am întreba- 
stea la centru, intr'o casă cr 


etaj, co lumină electrică şi cu faţa la stradă. 


Cind e lună, el trece pe su 
drum, în umbra unui zaplaz înalt, 


t forasiree i Se onee te peste 
apur uşa iese la geam. 
r a Pe 


Se ultă unul la altul. Intre ei e strada, laumea care trece... 
urmă, el pleacă. Face un semn cu miga şi se duce. 


Semnele de pe tabelă incep 


să se mişte. Cercurile les în 


relief, se desprind, îşi schimbă conturul, se intretae în văzduh, 
ca nişte rotogoale mol şi plutitoare de fum. O linie ropie s'a des- 
a 


făcut în urma lor, le-a ajuns, s'a 


ropt în trei și s'a intors asu- 


pra ei însăşi: un triunghia . In jarul lor se lasă o umbră violetă 
din care se desluşeşte, abia, capul aplecat cu barba gălbue şi 


subțire şi cu creștetul de fildeş... 
run albastru zbor de libelulă, în 


al maestrului Ruben, ŞI ca in- 
cadrul ferestrii care s'a depăr- 


tat, apare şi dispare chipul Sărmanului Dionis. 


+ 
+ 


Sint singură în odae. 
Pe filele cărţii deschise subt 
figuri geometrice, aproape egale, 


+ 


lampă, strotele poeziei sint doar 
inşirate una dedesubtul alela. 


[N i 
“La geam, | 
subțiri, © una stă prinsă, 


In sara asta, N a un palnjen, In plasa peșdelelor 
a, Nu 
ca prial ri» şi ochil mel; rre cu Sărmanul Dionis... Intre 
Sia jakas 7 mrna stereoscop. El stă în umbra 
pe dinăuntru Nuga Aiea albă în aplazului vechiu. 
y a 
ru ca ge cet, Se apel or pe matei el 
nt în ea 
bine—şi face un gest c iri ea Inchide puţin ochii, să apa si a 
-— Mai al mult? ei 


mamei, din odaia d 
ocoluri lar e alături, vine d 
asi clipa es. d Până la mine. Răspund, fără să fi pre nr aaee 
ER Mamă, nu 
mană în geantă A re să fac.. mi-am uitat caetul de ger- 


Minciuna asta nea 
mea, îmi dă un fel şteptată, pe care o spun parc 
acelaşi, liniştit: el de spaimă, repede risipită. rii tără a 


— Să na trimet pe Tasia să-l aducă ? 


— Lasă-mă 
puțin capul. O ra Daa Ma Tasia, E aproape.. Mă doare 


Vreau să ult că m ucuroasă 
A ele Dam nici un caet 

uz imi iii ma ape don 
ai facă bhia, e sint adevărate, Primesc cu sufletul tyor 


— Bine, du-te, numai să A 
Imi iau pelerina de nE pe 
n uniformă din cul 
că-i matata muti aula e ata. Pepin ară și vargal ps ; 
Banul iet o Mv ii = ridică spre lună ochii albanil şi 
— De ce oftezi, Tasio? K 


la, şi eu, daduița, cu ale mele... 


Tasia clipeşte d 
i es, cu viclenie, 
si iae mia parek te mar fată Ama ta ae 
dugheana. Da-te ti o băncuţă. Văd că domnu" Marcu n’ ere 
Tasia a priait bganaă i alde americane, ni Sea 
pernață de pus ace, —d ufa în palma el rotundă şi tare 
degetele scurte ca criterii. aan cazi li închid, peste banul m 
— Du-te, Tasio, m Pi 
Așteaptă- navea grijă, că ni 
< > ori minincă alunele în sanatatea tul N o 
, mal mult decit toate bonätäțile, AMAA Aiii 


VIAŢA ROMINEASCĂ ————- 
iei O o oo 


ji 


şi la focu din plită,—e pentrucă Nică ordonanța 
nini c'o traistă 

peste pet K a liberat de-o săptămină şi a plecat, 

, 


| lui. 
intran m de băț, Sopan. vi Er din umere, semn că se 
Tasia oftează, rese 


į tot pe mine 
te ` Bine, dudaiţă. . numa’ să nu stal mult, “apoi 


la fiecare pas. 

cade pacatul. sprintenă, rotindu-se M ien care i0- 
Paa ger ra ra, Pr 

şi dispar pte, intrarea în ri în jarul ei a rămas puțin 


cu tot 
mi-aşi ține respirația şi dacă ași vrea Aa 


bt la E 
t aşi plati, lip, su tie el Pos Ng. 
taala, de le pi me o umbră neciintitä. SA Se an silp şi sbie 


i 
nouă a maiorului, „E tuns, şi capu 
orei di (Li car ua tie caile depărtate, ca 


+ g gi 


în ipocrizie, 

ştie pe ea umbrit. Mă Ma duc namai așa, 

rec înainte, jä caiva străin: — —şi pe urmă 
caşicum aşi da Acolo mă opresc, ti văd,—4l 


ni aae” imele. Minile 
i p Ary r fierbinţi. li răcoresc ca pa 


bă vreau 
ana Ni adevărat, nu vreau numai atita. Mai degra 


să aibă în sara 
„De pildă gazda ei '0 îi 
ma marei gută. pn să-şi fi pierdut „căteluța, 5 Soro- 
iuat pe Nuşa, acum noaptea, să-i Che Nopa la fereastră, şi Dio- 
aAa l fingheri. Aşi vrea să nu în: De subt pălărie i-aşi 
sarit, ot singur în umbra za De hu ştie încă dacă 
a d-ra ovalul feţei agi ay Pelerini să nu pă se ran 
> „ Mi-aşi ridica i- şi vorbi. l-aşi spune, 
trebue să plingă. a topia... Nu ştia ce l-a t Eu asd trime- 
decit ochii, şi m'aşi ap P Nuga e rea, te-a uitat. rea 
ere Ta A ei alune şi am Mar agr Pelerina 
s-o pe T t. Pe mine mă chiamă Maria. S drug aptă 
re pe să am haine bäejești de catitea, 

asta 


1 glia. Să 
mia fe aşi vrea să se intimple. ŞI pe urmă ? Nu ma! şi 


decit că mi-s 0 
ic. Nu-mi pare rău 
pare rău de nim 


gumă. 
brajii roşii. O- 


EPECT DE LUNĂ 165 
a n n 


brajli mei, pe care-i vrean în sara asta palizi ca a! Sărmanalui 
Dionis, sint roşii ca ai Tasiel cînd suflă 'n foc! 
Am ajuns. Intr'o grădină, un glas de femee cîntă, cu intre- 
ruperi. E singură şi visează, ori poate că nu e singură. 
lată zaplazul înalt. In umbra lul nu e nimeni, A plecat— 
ori n'a venit incă? 


De departe se ridică uruit de tramvae şun vuet lung şi 
adinc, ca un ecou îndepărtat de tunet, Intr'acolo, cerul e cobo- 
rit şi decolorat, şi deasupra oraşului se clatină o pulbere uşor 
roşietică. In fund, un automobil trece măturind din treacăt strada 
cu evantaele de lumină ale proectoarelor, şi sloboade donă su- 
nete scurte,—parcă strănută. 

Nu se arată nimeni. Geamul Nuşii e galben de lamina 
lămpl!. Peste zaplazul inalt, deasupra locului unde ar trebui sā 
aştepte el, un oțetar cu trunchiu drept își Inalţă cununa de frunze. 


Incremenit şi negru pe cerul luminos, pare un palmier tinăr prins 
din altă eră într'un bloc de cristal. 


Nu vine. Poate i s'a intimplat Ceva, 


Nuşa a aflat şi s'a dus lingă el, îmbrăcată în haine băețeşti de 
catifea şi c'o pălărie largă peste părul strins. Gazda n'a auzit-o 
cînd a ieşit. Gazda Nuşii e o cucoană bătrină şi surdă, cu ochi! 
de cucuvea, care poartă in jarul gitului, vara şi larna, un şal 
verde, şi dace de lănţişor un căţe negru, plpernicit, cu picloa- 
rele strimbe şi uscate ca nişte vreascuri. 

M'apropii, tulburată. Fereastra Nuşii e prinsă numai în cìr- 
lig. Prin perdelele cu ochiuri hexagonale ca dantela fagurilor de 
miere, se vede limpede în odae. Patul făcut, ta fund, cu ple- 
dul i y păturit la picioare; pe masă, lampa de porțelan cu a- 
baj verde. ŞI subt lampă, aplecată deasupra unel cărţi, Nuga 
singură, în capot albastra de noapte, cu cozile pe spate, cu pi- 
cioarele goale in wrs a calmă, cuminte, puţin somno- 
roasă, fără o tresărire de nerăbdare, fără o privire spre fereas- 
trä. Se ține cu minile de marginea mesei şi, inchizind puţin ochii, 
se clătină în tact şi recită cu glasul ridicat, 


parcă vrea cu tot 
dinadinsul să trezească din somn pe baba cea surdă: 


—poate s'a sinucis... ŞI 


Der alte Barbarosa 
Der Kaiser Friderich... 


Nuşa m'a minţit... M'a minţit azi şi totdeauna. Sărmanul 
Dionis nu există.. Imi string pelerina la piept şi mă intorc 
spre casă, tot mal repede. Strada albă, lamina asta neciintită şi 


moartă... trezesc alergind. Imi vine să rid ca glas, dar no- 
dul ce mi se ridică în piept e fierbinte şi amar şi are gust de 
lacrimi. Mi-e ruşine. 


In colţ, mă lovesc de trupul Tasiel, tare şi elastic ca de 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Da' ce alergi așa, dudaițţă ? Ce ţi $ 
nie? ră. 
tele mee s'a pitolat, grăbită, o umb et aaa E ei 

adinc la Tasia—pa x 
karati ad mia gara Subt pașii mel se starm 
coj ae a ricane, frică, singură. Hal re- 
coji de alune ame E PRE i 
— Nu-i nimic, Tasio, ; 


ăe, 
pede, că am de re rm în urmă. O aud cum reni 


ʻo "'ntimplat, paca- 


Ja- 
în ne- 
asia rămine puțin mela calcă sprinten, era îmtă 
cid, Harg latore capul. Fem coltul gurii—gi ia Pijak. Rai 

tire un saris noa fi ios tare şi înţepător de na 


şi în fasta rotată, Otilia Cazimir 


Vicisitudinile sentimentului estetic 


Dincolo de frumos şi urit 


Nici o categorie de cunoștințe, poate, nu ce mai caprici- 
oasă, mai anarhică, mai greu de surprins și de fixat ca sentèt- 
mentele estetice. In primul rind ele variază și se divetsifică 
în patru direcții deosebite: dela o e oč istorică la alta, dela 
o clasă socială la alta, dela om la om în cuprinsul aceleiași glase, 
in fine ele fluctuează chiar în cuprinsul aceleiași sensibilități 
individuale. Apoi o mulțime de elemente străine sint asimi- 
late de sentimentul estetic care, prin piep tă modifică <au se 
alterează. Şi, ca culme, pe tărimul șovăelhic al acestui senti- 
ment proteiform, în lipsa unei definiţii hotărite, adesea nu stim 
dacă avem atace cu un element din domeniul estetic sau nu. 


+ 


Aproape toți esteticienii admit, subt o formă sau alta, că 
satisfactia estetică e dezinteresată. Pe cînd plăcerea de a res- 
pira aer curat, de a minca lucruri gustoase (gustul bun e, în teo- 
rie cel puțin, o garanţie că mincarea e sănătoasă) plăcerea ero- 
tică etc, folosesc individului sau specici; plăcerea estetică e 
un lux și ca atare inutilă. Dac e evident că ceiace € inutil poa- 
te lua aspectele cele mai diverse, spre deosebire de tot ce e 
legat de anumițe condiţii prin intenţia ce întrupează, Pe de altă 
parte se știe din biologie că energia vitală de prisos e cheltuită 
pentru a varia formele; cînd pe un cimp se pun foarte multe în- 
grășăminte, plantele dau o mulțime de variante în jurul tipului 
comun, 

Astfel, nu numai că un obiect cu intenții estetice place u- 
nora, şi altora nu, dar și felul plăcerii se schimbă dela om la 


5 —— m 
>x : dacă vom consi- 
A i omică va fi plăcerea scad 
sm. d epod aonek, După eum obea Arne e 
dera a eta lace prin. conținutul ei bar PE Că menţine 
rr E sdmirată fa secolul al XVII-lea, pi m agiticare a 
ampa thopeei. Totusi ar fi poate pos 
ea estetice, in Europa, tot atit de fină 
a Sensibilitatea morală e acum, m tiința moralei“ e înca 
trze, diversă, iritabilă, rafinată, pe Vi inca m recunoașteni 
Sr i grosolană... oră area ma- 
tînără, începătoare Ss pe multă vreme încă: Adunarea mi, 
de CE eT E taderea în noțiuni & me Goman de valoare 
tenalwiun SF , 'alorificatoare, ai ii tă 
e pe i pere aceasta ca pregătire pentru o știință 
care traesc, cs . . 
tor lehre) în morală č . t und bâst) 
a tipurilor (Typene in Nietzsche (Jenseits von gu 
arca o ae pr pet mutandis sentimentului estetic 
Si i : entu- 
SE ehee, aeucate și vesnic tremurătare ale, senimentu 
A tic, acestor aripe care joacă în ane iet li se atribue 
ren ochi bătoare, fugitive şi atit, de geg ti al frumosului ofi- 
rol Para suporta edificiul greoi si defini autoritatea invăță- 
cial, clasificat de-a gata Aep "mai puțin se crede în ge- 
mihal aei A greutatea multiplă a sistemelor estetice. 
nere 


i tă în aparenţă si 

ra problema, neinsemna ; S’ 

pt mini şi simjuri aia riogat înger e pe ania 

„ie i i iile lor 

| EtA de o parte, și yanak a preiei sai 

i i i de alta, e m ză A 
de unitate și definitivat „E mal mari ore un pun 

ică şi tul moral; că l Yu 

te. oae p ea indeajuns definite ale aa a ii 

sprijin în ale indivizilor, p2 cind frumosi, puer a e- 

determine pie arni rari arat iele estekice sint rară 

| s i A X 
tie, intervine un În Semplu, frumusețea femeilor in ochii 

Cara i pe Pen pie cu “rezoharea, unor 

. Ac ; 

ape ite olap: care €, spre pieri era az eo 

Fenai ile unui dreptunghiu, a ca p nadi PA ta on a 

"A ventimentul frumosului in toats raii N ice 

ice elem . incepu - 

saa de Aea ae et iStcepective ale artiştilor și cunoscăto 

m r 
rilor sinceri ṣi pătrun 


+ 
: Li pi di 
-= — > > 


VICISITUDINILE SENTIMENTULUI PSTETIC 169 


Fiind un lux, arta nu e luată în serios decit de clasele su- 
prapuse. E greu să imaginezi o discuție între țărani asupra 
unei probleme estetice cit de simple. Acestui fapt se dato- 
rește, poate, lipsa unei evoluții, er ap ta relungi ale frumu- 
seţii populare de orice gen. Modele claselor de jos durează 
secole, în imbrăcăminte ca și în arti, 


+ 


s Ca și in „Originea Spediilor'*, sentimentele estetice se mo- 
difică in lumea noastră interioară prin variații bruște ca şi 


prin evoluție. Dacă am ține socoteală complect obiectiv de 
celace simţim, ne 


a ne-am convinge că orice fenomen estetic despre 
care am stabilit că ne place, nu ne dă satisfacție decit în ima- 
jontatea cazurilor şi cu foarte multe excepții. Dar omul simte 
nevoia să eticheteze lucrurile îrumoast ca și pe cele urite odată 
pentru totdeauna, și nu vrea să ție seamă de fluiditatea esen- 
țială a plăcerii respective. De cite ori nu ni se intimplă (mă 
adresez numai celor sinceri) să ne vie în minte o melodie sau 
un Vers şi să nu ne dăm drumul admirației sau disprețului, 
chiar față de noi înșine numai, decit dupi ce ne-am amintit au- 
torul, E frica de-a nu desminți o etichetă, 

Riguros vorbind, o impresie estetică nu poate fi nici o- 
dată de două ori aceiași. nd auzim a doua oară o sonată, 
prima audiție se întrevede subt aceasta. Impresia estetică n- 
devărată ar fi deci numai cea dintăiu. Dar, pe de altă parte, 


cind am auzit de multe ori o operă muzicală, devin posibile 
sentimente estetice nouă şi care ar fi excluse altfel. De sigur, 
mulţi cunosc ca și mine plăcerea ce ţi-o dau una cite una idin 
notele unei fraze muzicale, ca și cum melodia întreagă s'ar coni- 
centra in fiecare din ele. Cind, spre exemplu, fraza incepe 
printr'un sunet prelungit, ai, in așteptarea continuării pe care 
o cunoşti, o impresie asemănătoare unui efect de perspectivă. 
Efecte de perspectivă de genul acesta se intilnesc fâră îndoia'ă 
in toate artele și de aceia prima impresie e de obiceiu muit 
mai săracă. 

Dar şi acest: valori, stabilite doar statistic, prin „majori- 
tatea cazurilor“, sint nestatornice. Ele nu constitue un sis- 
tem fix decit din grația lenei intelectuale. In orice moment 
al vieţii noastre, fiecare din valorile estetice coboară sau se 
urcă pencetul. Din cind in cind ne dăm deodată seama că 
“cutare nuvelă despre care ştiam că ne place, nu ne mai dă de 
mult nici o sati e; atunci, repede, schimbăm rușinați eti- 
sheta pentru un nou șir de ani. După cum vedem, etichetele 


acestea sint un fel de prejudecăţi individuale, particulare fie- 
tăria. 


170 rE VIAŢA ROMINEASCĂ NSS 


Nu e mică satisfacția pe care ne-o dă, nouă celor sinceri, 
Anatole France, același care (ade în convulsii de rdmirație cînd 
vine vorba de Racine, cu intrebarea: „Croyez-vous vraiment 
qwil y ait beaucoup de liberté dans l'approbation que nous 
donnons aux classiques grecs, latins, et mème aux classiques 
français?“ lar Fechner, care, slavă Domnului, numai de pa- 
radoxe nu poate fi acuzat, ne face plăcerea de-a afirma: „ Leo- 
riile cunoscătorului sau ale esteticianu'mi hotărăsc mal curind 


gustul său decit gustul, teoriile“. 


+ 


Dar dacă gustul estetic e atit de relativ ce poate să în- 
semne epitetul „om de gust?“ În general sensul lui e că cel 
despre care e vorba are acelaşi gust cu cel ce vorbește. De 
asemenea, între „nu ai gust” si „nu sintem de aceiași părere“ 
se pune de obiceiu o deosebire numai de bună creștere. „Cred 
insă că ar trebui dat epitetului și expresiunilor în chestie un 
inteles mai serios. È 

Opiniile adevărate sint in general rare; pe acest tărim ne 
interesează mai ales opinia celorlalți despre noi şi în conse- 
cință afișăm opinii de care să putem fi mindri sau, cel puţin, 
de care să mu ne fie rușine, Și în această goană a fiecăruia 
după părerea bună a celorlalti nu-i vine nimănui în minte că 
ceilalți sînt asemenea fiecăruia, cu alte cuvinte, că părerile lor 
sint atit de vaporoase și de anemice încît s'ar putea aproape 
spune că sint inexistente. : 

Lucrul e mai ales adevărat în ce privește opiniile estetice. 
Subt părerile de paradă, în sensul de mai sus, 
guroase opinii sincere, mai mult sau mai pun în contradic i< 
cu cele dintăiu, ci semi-neantul. Deci, majorității oamenilor 
nu le plac și nu le displac decit puţine I i fe 

tistic, şi acestea în chip vag. Dimpotrivă, omului de gust îi 
plac și îi displac, cu o ie hotărită, foarte multe manifestări 
a acelei arte în care are gust. | 
Bine înţeles, Wagner sau Rimbaud pot plictisi oricît vre + 
pe profani (şi întradevăr, iis ne S'en d apari gière), dar, strict 
estetic vorbind, aceasta nu înseamnă că le displace Wagner sau 
Rimbaud, ci că nu-i înțeleg. Pentru ca să-ți poată displace o 
manifestare artistică trebue să-i în intenția estetică; slt- 
fel poți cel mult să mo înţelegi. se disting în domeniul 
estetie noțiunile „nugi place“ și „iu înţelegi, noțiuni care, 
in vorbirea curentă, nu se deosebesc nici cle decit prin tén- 
dinte subiective ale vorbitorului, tendințe de aprobare, deza- 
probare, politeţă ete acesta al omului : 
acela de-ai plăcea și de-ai displicea intens fenomenele artistice— 
e rezultatul combinat al educației şi al inclinației înăscute. 
Cunoscătorul de artă va fi cu atit mai competent, deci va 


VIC 
PSISNUDINAR SENTIMENTULUI ESTETIC ____ 171 
avea cu atit mai mul 
x t t, te ui 

xactă a manierei unui gust, cu cit va avea o intui : 
artă e ca un poe de t. Deseori aiseria pr pi rc 
aaa şi dacă nu lea pătrat paridan și Mi mare pare Diot 
a incearcă să-l joa ina nu cunoşti jocul pe ca- 
e un limbaj Poet toi pa ce cu tine. Maniera artistul P AiAi 
limbai aj i oarecum în cuprins Å ui literat 
ste a Par lar și creat într'adins Pe ca e ouik O 
Sau, mai bine. zig, acel zar aceste intenţii devin comamicabiis. 
in domeniul altei e intenţii nu se pat înch ne ad 
eh acu altei maniere, sînt caracteristice era pi poi opri 

In fine, o altă deosebire i 3 
rimul, chiar cînd îi sebire intre omul cu 
ne pornea ea displace o operă de E: g sr sară, e că 
a sperei; pe cind era pentru că înțelege intenția eteti 
enigmatică. wu o asemenea plăcere îi e din fire 


+ 


Toati lumea 
T s g de aoo à 
sau incetare, și chiar, că taie ae evoluează fără exceptie 


ducțiile lor. Nu e c oluție schimbă esenţial 
Narsi are o stranie inc ; ental, pro- 
ral, gustul estetic e privit ca ceva abi? late Sa bi. 


cului și producția artisti 

; tică trebue, evi 

gătură. Atunci e, evident, să f 

pot da ra ta peer operele 'asicilor ancen ME 

se pretinde şi cum, i e azi satisfacţii «stetice atit de mari c k 

nici un scriitor la | n farte, pretind chiar ei, de ce nu | ai da 
Și nimeni md senat, tm teatru în genul lui Corneille? 

rile cu faptele. măcar, să pună de acord conving. - 


+ 


In afară de deosebirile mär 
i A unte, care si ii 
perete PoS nene lor considerabil, sint ei piren va jen 
cate. pă 3 uri $i care despart oamenii în tabere a etg i 
Ea Agra partizanii artei vechi și a celei nouă ER, 
sti a ta a in eee dy adepții formelor trecute -u în vede 
polmaăi pi seg de noi, aceia deci care nu e încă complet 
pen meg r aceasta ¢, de altfel, veche ca și arta Le 
ger ara e un refren veșnic, în domeniul frumosului 
eg hana Foate artele au fost revoluționare odată și a noas 
rr ne ARN asemenea lor. Eşti părtaș a unei fao: 
pate pliate e după cum însușirea noutății te desfată sau 
iri oarte des oamenii trec cu vîrsta dela un fel dei 
Nr Aa pre orce nouă în tinerețe, habëirhside cu 
dma: Şi cele do e, despărți ! 
să ție seamă de dicton, nu mai ant o res i me 


172 VIAŢA ROMINEASCĂ 


triva artei moderne 
t foarte la modă acum împo : dina- 
Pr to, rep Dar, fără să mai 5 pc cer dadea astie! 
înte graniţele absurdului în a cei i Oare imetoa 
nune P i, P Sera iubirii“ spre exemplu, nu € portie a 
Sidicolă privită cu ochii cuiva care ar ceti-o î ăla OSE pare 
intem atit de obișnuiți cu astfel de figuri bita să aibă ochi ca 
i t atit de normal ca, în lumea poeziei, er èa reală, ochi a! 
să le, cit ne pare de natural să aibă, în lum e dată, pe când 
inerea negri Numai că lumea a doua ne trebui. iată în 
Dat dintäiu o creăm noi şi această dead înșiși autorii lu- 
ze 4 e; Cc % : = 4 
e gp a kæ ini să fie normal ceiace azi C 
mir d] 
. ti 
absurd. desigur că și această iluzie a sbnuiie, an ei Š 
Due i s A fost, fără îndoială, un timp, p țtilor litera- 
de mi ce cca să vorbim pe gustul simpatizan drăznit să 
i erecute—cind sa ris mult de poetul te. Si oamenii cu 
iezi) Tal ochii iubitei sale sint ca două stele. firmă serios 
Man siat ae spus atunci, desigur, că cineva care SN se doc 
beun simi femee, şi încă despre o femee iubită, Se potrivit 
raak g tin puncte foarte mici ṣi strălucitoare, € ! 
e : 3 £ 
wwe nebuni, decit ae P yira nici o mäsu iz ai ae ră 
s FA istat acum vre-o zZz ; : 
Serart en pac Ees sul literat, astăzi tăposa! SR clasic, -s 
pocie Ge d. Sin Georgiu în care întilneai versurile: 


las cu toamna care ride 
e orice murmur de izvor 


i ‘mit adinc de „toamna care 
i chestie a fost jignit a A 5 
id Beta im deci că, după cîte știe el, eac, pom ară 
te a dă. Dar e inutil să te superi pe cinev 
turi comune cu el 


sah i 
„ „ăi Tep at rit a 
timp. Bat (ONE, Părerea jais a mai cuana t e, 
pega A ea N ie impune era să te facă săi = s 
măr ed pen nor ami cu scriitorilor celebri vechi. 


i i obligat să-ti plad; 
De oarece ești silit să le cetești și cum ești obliga 


VICISITUDINILE SENTIMENTULUI ESTETIC 


173 
TONLE SENTIMENTULUI ESTETIC _______ 173 


detaliile suportabile izolate capătă un re 
teptate. Care anume sint detaliile suportabile ne-o spune a 
tot ştiutorul Proust în „Du côté de Guermantes“: „Ceiace ne 
uimește în scriitorii vechi sint ideile sau imaginile literare mo- 
derne, Pentru ca Ossian să pară cel mai mare dintre šcriito- 
rii tuturor timpurilor a fost deajuns ca farsorul Macpherson să 
introducă în opera veche foarte multe anacronisme de acestea, 
„Un traducteur n’a qu'ă ajouter à un Ancien qu'il restitue plus 
ou moins fidélement, des morceaux qui signés dun nom con- 
temporain et publiés à part paraitraient sculement agréables: 
aussitôt il donne une émouvante grandeur à sou potte', 


lief și o strălucire neas- 


* 


S'ar crede că măcar impresia estetică individuală şi sin- 
acră e o dată imediată a conștiinței, un element simplu şi com- 
plect subiectiv. Lucrul însă nu stă astfel. O sumă de influente 
semi-conștiente alterează impresia pură și cele determină sen- 
timentul estetic complect. In primul rînd e înriurirea exerci- 
tată de opiniile de paradă asupra celor sincere, înrlurire de 
care vom mai vorbi, precum și acţiunea repetării aceleiaşi im- 
presii, lucru de care a mai fost vorba. In afară de acestea, sen- 
timentul frumosului se asociază și ajunge strins legat cu alte 
sentimente sau cu noțiuni pătrunse de afectivitate. Impresia 
eg pură e o perfecție pe care nu o atingem probabil nici- 
í A 

Fenomenele artistice simple sint cu deosebire dominate 
de astfel de asociații.  Romanţele sentimentale sint cenușii şi 
iritante în același timp, pentru că sînt legate în mintea noastră 
de chefuri cu lăutari și mai ales de locotenent Mişu dela itin- 
dență; „locotenent Mișu care e mucalit al dracului“ și, în ex- 
cursie la Uriătoarea cîntă acele romanțe restului companiei: 
„Madam” Vasilescu, Madam” Constantinescu, nepofica ei dom- 
nișoara Popescu și d. Vasilescu și Madam’ Georgescu'!... (Tren 
de plăcere, Caragiale). Melodiile populare pot fi mai curind 
frumoase pentrucă sintem mult mai puțin în contact cu ţăranii 
decit cu așa numiții mitocani; totuși, pe deoparte Tiganii, pe 
de alta cocoanele în costum național şi cu voce, la serbări de 
binefacere, luptă să le trivializeze şi pe ele. Dacă toate me- 
lodiile ar plăcea egal de mult sau de putin mitocanilor cred că 

ar răminea puţină deosebire intre valorile lor estetice. 

Se va obiecta poate, că răsturnind termenii acestei teorii 
a _trivialităţii, obținem o afirmaţie tot atit de plauzibilă. Cu 
alte cuvinte, nu se ştie dacă subt influența lui locotenent Mişu 
devin romanțele triviale, sau dacă invers, faptul că îi plac ro- 
manțe proaste prin ele înșile, e una din însușirile constitutive 
ale mitocăniei sale. Dar mitocănia lui locotenent Mișu e un 
fenomen foarte complex și cu laturi multiple, încit natural e 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


i nu vice- 
dinsa să confere unei melodii nuanța ei specifică și 

cu dinsa uad 
; elodia că în chip oarecum 
versa Astfel m pate sii pla: de ud at m 
pentrucă an © calitate. Mal bine zis, ca piace p 

Taia -Ony i şi num A 
kx jap tà i e de acest fel de Ser d A 
cp pag en i: E frumoasă „toamna car 
e pg ee se abține. 


i în succesul 
i lului anecdotelor 

orară îndoială, mare, eseul prea aria ʻ 
fi ajuns oare simfonia a 5-a de iara er: 
ža dacă autorul ci nu spunea A ame de detal 
nae, tind la poarta omului? n brara palegon 

spade ga efect într'o conversație, o ope 

apan 


admirația. 
i 


Ș n st 


fel, spre exemplu, nevoia 


Jețea, ve ie ta jocul actorilor și sie: un ei- 
umane, aa emit e 3 ceea dan a e un St 
ves + mc al rea . turii. 
sug ocna pin dormea pe are Oi ia e 
ne arti te cerul „die az indu-l, şi îi hără- 

tocmai prin 
i infringe forma, CNE o sonoritate măreață. ȘI tocmai prin 
zește cu dela a m eta purificarea forate hins şi caza 
prag a bolel cerului, comparaţia Iui Nie 


i i rtie que 
; ous ne sommes que les pièces inertes de la pa q 
t 


its, zi »etul per- 
= $ iours et des nuits'*, zice poe ere 
eg ace sue Kechi ee GT e menta ne scoti a i z 
firii nr e «n T eslăyurarea timpului într'o sup 

sri 


à 


caricaturală ca în versurile lui Verlaine: 


rma de cing 
Do Dots de [uit ra Ie hauts toits polntus. 


— 


VICISITUDINILE SENTIMENTULUI ESTETIC its 
DINLE SENTIMENTULUI ESTETIC 175 


Dacă clasificăm sistemele estetice după definiția pe care 


a căror definiții sint şi prea strimte și prea largi, care adică vu 
se potrivesc la tot ce e frumos şi pe de altă parte admit elemen- 
te străine de frumusețe. Acea:ta dovedește, cred, că sentimentele 
și deci fenomenele estetice sint prea disparate pentru a îi cu- 
prinse într'o singură naţiune, Chiar în sf:ra unei singure art 
se päsesc probabil sentimente estetice esenţial deosebite, Ceis- 
e lea 


s 
c gă intre ele aceste fenomene diverse e cuvintul „frumos“. 
Dar ce-ar fi dacă gtica 


) ar reclama pentu domeniul său cizmă- 
ra teoretică, subt cuvint că ghetele pot fi făcute bine sau rău, 

Viitorul ne va aduce mai curind un mare număr de estetice 
cu totul diferite decit o estetică—dară ne va aduce ceva pe ti- 
rinul acesta. 


x 


In introducerea volumului 1V din „La vie litteraire Ana- 
tole France spune: „Quand la biologie sera constituée, c'est à 
tire dans quelques million: d'années 
truire une sociologic. Ce sera l'affaire d'un grand nombre de 
siècles; après quoi il sera loisible de créer sur des bases solides 
une scence esthétique“, 

De fapt, fără o schimbare adincă 
estetică în înțelesul lui 
oricit de multe secole, 


a naturii oamenilor, n 
France nu numai că nu e posibilă in 
dar nici măcar nu are sens. Fatetica 
promisă ar consta mai ales în enumerarea legilor și condițiilor 
necesare pentru ca anumite fenomene să devie frumdase, Dar, 
prin definiție, o însușire aparține în chip obiectiv unui feno- 
men al lumii exterioare numai atit timp cit marea majoritate a 
oamenilor îl percepe avînd acea insușire. Cerul este a'bastru 
pentrucă cea mai mare rte din oameni îl văd astfel și pentru 
că excepţiile sint destul de rare ca să putem numi anormaji 
oamenii respectivi. Nici urmă de asemenea concordanță în ce 
privește frumusețea.  Ceiace ne-ar putea da iluzii pănăla un 
punct în această privință sint opiniile impuse în chip unifarm 
de societate, admiraţiile obligatorii pentru teji, impresiile es- 
tetice transformate în locuri comune. Dacă presiunea societăţii 
asupra indivizilor ar dispărea, dacă oamenii ar ajunge liberi, am 
fi uimiți de diversitatea usturilor estetice. Cu atit mai puţin 
poate fi imaginată realizindu-se o estetică normativă, care a- 
dică ar tinde la stabilirea unei ierarhii de valori. i 
À ar această continui presiune socială are o importanță 
mai mare decit s'ar părea la prima vedere. O parte din ele- 
mentele datorite ei rămîn exterioare sentimentului estetic. Al- 


tele însă sint asimilate*pe'acetul și devin parte integrantă din 
acest sentiment. 


176 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a ia i 2 DĂ ză în ce pri- 
i ales în prima tinereţe, cînd oricine poztea 
v Apr eilei şi cind întreaga structură aparat gl 
ine formaţie I onorabil în ochii oamenilor în kit k Ka + 
credere e subliniat, iar cel de care ţi-e roas frina 4 adera 
i cerilor estetice decorative ne mi _€ 
va cu solicitudine, celor compromițătoare le dăm Să. beta 
de cite ori se arată. E evident că în această atmos că pri e 
le au să prospere, cele de-al doilea se vor atrofia. a parcă 
ceste modificări zicem mai urme rilor zen rea A = 
> . ëp 
rr bani ez e ereach Anai fel că afirmațiile lor în ma- 
ziste acelor influențe exterioare, ast Me y o Ek 
i 4 rămînă curat mincinoase —bine n 
e a rin fericiţi a căror gust coincide din întîmplare cu cel 
i dmis. E r l 
PE a ma vorbim de înece osie ta ter 
i i e 4 = Hi BE 
e în pa oggend E prea şi deci mult din sentimentele lui e's- 
E i cum vedem toate modificările exterioare geama ud 
complexul frumosului sînt de origine socială; căci ave n mira 
gustului estetic datorite,antipalie „46 ro chestie de casă 
care am mai vorbit, sint, : „0 it în urcă 
socială. Dar, tocmai pentrucă societatea e im ze i 
i A în si clase chiar se formează grupu 
şi pentrucă în sinul aceleiași e- chian sa force Ba 
clar individualizate, influența ei e variată | ge fe 
ietatea va tinde din ce în ce spre unificare, a i 
anang aar se va uniformiza și ea Și vă crește s sio rras 
Astfel peste un număr destul + mare d: papah br ai rio: n 
: f j indeajuns uniform pen i 
pulă re on stints por deci exclus ca prevestirea lui France 


să se adevere 


rariază $ ia un cunoscut sau dela un grup 

Ser era rece ie a mai multe y fără să mae er 
i efi 

5 „El e ca o cutie ale cărei feţe ar fi cunoscu i 

pă pt cînd re it s E par aoaie ga postor a 

Chiar acesta de al nu e deci ră 

tului.  Conştiinţa trăeşte mai mult de-alungul suprafeţe e 


i sinti i i îşi pierd ori 
A irile omeneşti sint însușiri de suprafață şi iş 5 
pe en ind întrebăm de ele în ce priveşte conținutul tridi 


aria artă estetic se schimbă şi el, cind treci dela o față la 


alta a cutiei, adică dela un grup de cunoscuți la altul. Se în-- 


VICISITUDINILE SENTIMENTULU! ESTETIC 177 


timplă aproape fiecăruia, să admire sincer, fiind intrun anu- 
mit grup de oameni, o bucată de muzică sau o poezie care i-ar 
fi displăcut dacă ar fi fost singur, și aceasta înainte de-a auzi! 
părerile celorlalți, numai pentrucă simte că e perfect în gustul 
lor. Le înțelege atit de bine plăcerea estetică, își reprezintă a- 
tit de exact felul lor de a percepe, încât realizează în sine acea 
plăcere. Alteori anumite frine, aversiunea pentru banal, spre 
exemplu, sau frica de ridicol, sint înlăturate prin fenomenul de 
substituire, prin intrarea în. pielea altuia, şi plăcerea estetică iz- 
bucnește în voe. O dovadă cât de mare, deşi superficială în 
acest caz, poate fi influența socială asupra sentimentului es- 
tetic.  Amabilitatea şi plăcerea de-a îi de acord pot fi şi ele nu- 
mărate printre uneltele înrîuririi sociale de genul acesta, 


Există plăceri estetice curat intelectuale. La ele fac a- 
luzie matematecianii cînd vorbesc de eleganța unei soluții. Se 
vorbește deasemenea curent de jocul ideilor şi mulţi esteticieni 
asimilează artele unor jocuri. O anumită simetrie în raționa- 
ment, unificarea neașteptată intro noțiune sau subt o lege a 
unei diversități de idei sau de fenomene, acestea sînt fapte pur 
intelectuale și susceptibile de frumusețe în acelaşi timp. Para- 
doxul e un exemplu de frumusețe intelectuală negativă, aseme- 
nea melodiilor sau metaforelor originale, căci singura lui va- 
loare estetică consistă în a fi contrariul unui loc comun. 

In frumuseţea oricărei arte se găsesc probabil elemente in- 
telectuale, sau altele avind un rol asemănător. Următoarea 
experiență ne va dovedi existenţa unuia de felul din urmă: 

O operă sunlonică auzită la orhestră, să o cîntăm sau si 
o ascultăm cintată la pian. Avem să recunoaştem au numai 
bucata dar și impresia estetică, mai săracă decit cea de adineaori, 


“ dar avînd mult comun cu ea. Să urmărim acum bucata numai 


cu ochii, cetind partițiunea. In acest caz vom avea aface cu 
puține şi vagi imagini auditive şi mai ales cu sensații muscu- 
lare de mișcări născînde. Totuşi, cu toată sărăcia ei, vom con- 
tinua să recunoaștem plăcerea estetică drept aceiași. Aceasta 
dovedește că e un element important comun între impresiile es- 
tetice succesive, element care ar putea fi numit prin analogie 
forma lor intelectuală; căci, asemenea unei noțiuni, poate cu- 
prinde elementele cele mai diverse răminind totuși aceiași: su- 
netele orhestrei, sunetele pianului, sensații musculare. Cond'- 
ţia pe care trebue să o împlinească aceste elemente e tridimen- 
sionalitatea; pe deoparte să fie continue în timp pentru a pu- 
tea reprezenta durata sunetelor, pe de alta să mai aibă dou: 
moduri de variaţie ca să dea seama de intensitatea și înălţi- 
mea lor. 


2 


178 VIAŢA ROMINEASCĂ : 


E rolul formei intelectuale să fixeze, să ragian 
jăcerea estetică legată de opera muzicală şi ză gr aneri 
tribue la relativa ei stabilitate; căci după pa feo 
identitatea negian e ear ra vin za subiective alt 
i rămînă aceiași fa eak 
par în bere Din acest ct de vedere ar jenă ka A: 
tele impuse de noi operelor artistice și fixind gra i oe aa 
rodea aceste etichete sînt, oR și de ua a pi piä. 
‘ i ctuală e o etiche : 
ară A E ae şi nu un element adăugat din afară mai 
i in arbitrar, bg : 
m De altfel ar fenomenele ann pp rs A să 
i a ași frumusețea, mpotrivă, Hi 
tată plai privinta. Pe cind garantat ia ară 
te întradevăr cu deosebire durabilă, cea mai inte cerea ie 
E literatura, e aceia care se demodează mai cur ai sera 
p id t; iar elementul cu deosebire alterabil in apa arii a 
titerare e comicul, care e şi cel mai curat intelectual, cu 


jocurilor de cuvinte, 


T cita i in de zece ori mai 

Disensiunile şi discuțiile ar fi cel puțin Dar 

e dacă m'ar exista decit divergențe de opinii itate, și Contre: 

cele mai multe opinii sint pseudo-opinii în realitate, ci şi ridi- 

a le do-controverse, adică niște monștrii re e favetăi 

verse t Eratologis logică ne învață, sau ar trebu fel e dis 

dacă r exista, că monștrii în chestiune sînt de două po ei să 

cuțiile: a cuvinte şi neintelegeri oria pe ura e sr văzut în 
~ : sè ice sint de îc : H 

e pareri a r e în baza lor: Pentrucă mai toate impresiile 


éé 
corespund unor fenomene obiectiv reale, pentrucă „rosa, pe. 


i li- 

i ație e și calitatea unui obiect, omul a genera 
ee e pd resia estetică demcitiaa corape u 
nei însușiri a lucrurilor, însuşire p i ME: ia fade 

Intr'o controversă de cuvinte, cei doi pa Lat Ju de 
zacord numai asupra numelui cu care trebue aon x o 
ne, sau a înțelesului ce trebue impus unei Apr U G 
devär că pasiunile oamenilor se leagă mai ales 
gravitează cu predilecție în jurul lor. 


ten 
fen lăsst sich trefflich streiten, 
pe fra ein System n neta aa 
An Wortea lăsst sich trefflich glau APE 
Von einem Wort lâsst sich Kein jota ra 


i i vinte a jucat un 
hip divers, simpatia pentru anumite cu de 
mare i în istoria gîndirii omeneşti. . Ajunge să amintim 


VICISITUDINILE SENTIMENTULUI ESTETIC 179 
——————————— ESTen _______ 179 
atiţia filozofi, începînd cu Spinoza, erau siliți de frica opiniei 
publice sau a unor pedepse mai serioase, să afirme existenţa 
lui Dumnezeu; căci afirmația aceasta era deajuns ca să imblin- 
zească furia oamenilor, chiar 


dacă filozofii în chestie arătau că 
înțeleg subt această denumire ceva cu totul deosebit de sensul 


ei obişnuit teologic. Era destul să afirmi existența a orice şi 
să botezi acel ceva cu cuvîntul Dumnezeu; iar dacă mai atri- 
buiai acelei entități cîteva atribute märețe ca: veşnic, infinit, 
nepătruns etc., toată lumea răminea mulțumită. Obiceiul s'a men- 
ținut, deși nu mai are rolul binefăcător de odinioară și, desigur, 
mulți se vor fi mirind de ce în limbajul filozofic cuvîntul Dam- 
nczeu arc atitea înțelesuri fără nici o legătură cu cel obișnuit. 
Explicaţia se află în prudența şi șiretenia filozoților de pe vre- 
muri, și pe de altă parte, în dragostea oamenilor pentru cuvinte 
sau, cum am zice, în prostia lor. 
Schimbind sensul convenit al termenilor putem obține cele 
mai strălucitoare, mai amuzante și mai ieftine paradoxe. Ast- 
fel Séailles, modificînd înțelesul obișnuit al cuvintului „geniu“ 
dovedește nu se poate mai uşor, că genialitatea e lucrul cel mai 
banal și mai răspindit. 
Dezacorduri p: cuvinte se intilnesc destule şi în domeniul 
frumosului; astfel sint discuțiile dacă anumite sentimente tre- 
buesc numărate printre cele estetice, plăcerea spre pildă, care 
poate să o dea muzica operetelor de duzină. Evident, răspun- 
sul cel mai logic la această întrebare ar fi: depinde dacă vrei sau 
nu să botezi acea plăcere „estetică“. Totuși chestiunea nu-i 
chiar atit de absurdă şi de zadarn'că pe cît ar părea:  Epitetele, 
cuvintele în general, nu sint numai fişe de recunoaștere; pe 
lingă înțelesul propriu zis, cle au absorbit și fixat tot felul de 
nuanţe afective, nuanțe de laudă, de blam, de admiraţie, de dis- 
preţ, de vanitate sau de snobism. Bine înțeles că această v 
fosforesceață afectivă care învălue înțelesul precis e foarte schim- 
bătoare. Astfel termeni ca zigouiller sau bouffer care, auzite de 
un Francez, comportă o nuanță de dispreț față de vulgarul argot 
sună dimpotrivă în Rominia cu o nuanță chic, 

Epitetul „estetic“: conferă un restigiu deosebit sentimen- 
telor denumite de el; să spui că sint estetice Înseamnă să afirmi 
că acele sentimente sînt subtile, distinse, profunde, demne de 
un suflet ales, adinc străine de a E evident că fiecare va 
numi estetice sentimentele care-i sint mai simpatice, și astfel, 
după cum vedem, ceiace părea o ceartă de cuvinte se arată a fi 
o chestie de gust, 

Afară de aceasta, denumirea și delimitarea unei noțiuni 
trebue să împlinească anumite condiții de bună administrație 
intelectuală și logică: să nu încalce domenii vecine, să nu fie 
în prea flagrantă contradicţie cu terminologia admisă, să gru- 
peze obiccte cit mai înrudite pentru a fi astfel un inel cît mai 
solid în nomenclatura întreagă. Căci, dacă știința e, după cum 


` 


E RA 


: limbajul comun tre- 
imbaj bine întocmit, estetică 
spune, Cae giel glinie întrun anume grad- Cum, în tele, 
mite iniții precise şi prin urma rind instinc- 
nu există definiții pr duce şi hotărăște e mai cu grea 
neral admisă, Ci inca. De toate acestea trebue să tin mg 
tul logic nasi ee fenomenelor sufletești lipitiole. enas ut 
er prea de: întreabă dacă ele fac sau nu 
erias A i carac- 
pr yzi N față de acțiunea unu spre erp laşi 
Gs formulele: „te pasionează“, „nu p stetic ? Pro- 
terizată pi miis ete reprezintă oare oră coreeni P poet a 
caren ” Desigur acest sentim zilele care 
blema nu ë ușoară. , curiozitate de toate i 
b i tic cu acea C n ele de sensatie, 
tei literare ci e iden halagismele; romanele í urgia 
: nte mahalagisme i prin & 
na relee acestei plăceri, ra creea subt cu- 
trivesc cu ceace în i antipatică; în fine, 
at arta, iar ice ic Eu de d umane 
A ndul curiozi è deci avem aface 
dacă apropii cu gincu! e de alta și că de 
Mar: străine una ea : ficțiunilor, în 
simți îndată că un a reală rătăcit in aceia a jorita- 
cu un element din lume Pe de altă parte însă maj 
trivializează. ere în lectura 
sr, care cetese romane nu cunosc a popra intimple" 
sei pepsi sînt decit curioşi să vadă „ce are 
or; 


Si i robabil că, 
polară intă o majoritate; și apoi € p ri 
ii e e p pi mai puțin nespălate, curiozitatea 
n i i ioase. i : te entu- 
aiT E. PTT n Dodaj stau lucrurile rară ee abeotut 

SM A ta e cultivat de mulți ca un ing irgineşte rolul 
ziasmul: piäcerii estetice. Dar la aceasta cartei ntegr antă din- 
necesar i ii estetice şi nu : 
i- un ingredient al plăceri ușman a 3 
reale ra nt poate rari ar i - miza ao sau a ra 
Intradevăr, dacă in mijlocul ur terioare de admiraţie nu s 

ti : strigăte inter oman 

poezii poteren acele Aia se rupe, şi de apa E torte Sii- 
parenge tepți sfirşitul inainte de ariei a estetică, receptivi- 
area “Entuziasmul distruge receptivitate un gen specific de 
trage cere un fel de Du pone Diash sai e gpn 

N : fară de acesi r mă a- 
e rare Po aealtă. Şi apoi trebue Sg metope drept 
MAn a care se plictisesc ma sa inde la urmă. 

iasinul C 

recomp-nsă decît entuzia 


VICISITUDINILE SENTIMENTULUI ESTETIC 


181 
tivă. Nici anarhia nu e lege absolută pe tărimul lor. De cele 
mai multe ori de altfel, în întreg domeniul științelor morale uu 
poți afirma nimic fără restricțiunea: „de cele mai multe ori“. 

Astfel şi nestabilitatea sentimentelor şi deci a valorilor 
estetice e relativă în toate sensurile co 


nsiderate. Desigur, mul- 
te lucruri odată iți plac, altă dată nu, dar sînt 


şi care îţi plac 
mai totdeauna într'o să Mar lungă din viață. Şi apoi se întim- 
plă ca o operă artistică să nu-ți dea satisfacția estetică aștep- 
tată dar să simţi că ar trebui să ţi-o dea, că acea satisfacție 
există în chip oarecum latent şi că nu se poate realiza din cauza! 
unor împrejurări lăuntrice defavorabile.“ In aceiaşi clasă jude- 
cățile estetice sint foarte diverse, dar, într'o epocă dată, e pr- 
babil că ele ar putea fi împărţite în grupe. Rolul criticului de 
artă sau a celui literar e să fie reprezentantul unui asemenea 
grup și purtătorul său de cuvint. Sint melodii şi poezii care pot 
plăcea unor clase cu totul străine una de alta, cele populare în 
special, deși fe'ul de a plăcea uneia sau celeilalte e profund deo- 
sebit. In fine, arta veche poate prin excepție să rămînă, sau 
mai bine zis să redevie, parțial modernă, după cum s'a întâm- 


plat, cred cu, cu Rabelais sau cu superba metaforă a lui Omar 
Rhayam citată mai sus. 


Bine înțeles insă că și aici felul plă- 
cerii estetice se schimbă cu totul. Dese ori i se adaogi far- 
mecul trecutului istoric, dacă epoca în care a reînviat opera de 
artă cunoaște această plăcere estetică; e cazul epocii noastre 
spre deosebire de epoca clasică franceză spre exemplu. 

Am văzut că o judecată e obiectiv adevărată cînd majori- 
tatea oamenilor e de acord asupra ei. Dar c evident că ast- 
fel definită, obiectivitatea însăși e relativă; ea crește sau scade 
cu acea majoritate.  Asttel fiind, afirmația noastră că frumu 
sețea mare nimic obiectiv a fost încîtva imprecisă, De fapt, 
er) se poate nega judecăților estetice o vagă urmă de realitate 
obiecti ; 


loan D. Gherea 


Mahatma Gandhi 


Fără îndolală că timpul în care trăim nol este ware Ara 
bure, căci proimisiul aS adr a ei enpe on ara saika 
[] z a - 
cap DOR ai sie. no sa liniştit incă, yi ne tndrep- 
er pa etad spre Asia constatăm că piap aan, po nae 
pzs Piivi începe să se miște. Asia se şte ma sey peges 
ser i de pănă acum. China, subt influența g ir 
per, râs bokgevice, este teatrul unor lupte Interne, cae a hoer- 
pe ronunțat caracter xenofob ; în Indla se porer, e era 
şi ari, schimbări atit de mari, tacit -Baroya e e tgp i 
gara burg: sie ad ag A latradevăr, 300 de milioane 


rpe e apat să scuture jogul european, tinzind cătră o viață 


devărată 
Mişcarea actuală din India este o a 

Pur ea ger i pi armiri paiete meri rage 
| puterilor şi mal ales p E 

pere pra şi primul fenomen actual, care atrage cu 

deosebire atenţia, este Gandhismul. l iaia Get- 

S'a vorbit despre o novă religie care d ie socială 

o mişcare naţională gandhistă şi despre o f ra pa e 

P andhistă. ln toate acestea plete sui pa aop er ecării 

„ El este nu numa 

ve: A E a ci şi un adevărat simbol pen ae, pri 

a ani căci el reprezintă Idealul moral, politic şi oani e 

more Care vrea să trălască într'un stat unitar şi in pe or 

otel |, care mal înainte era foarte uşor stăpialt că păr m 

Polo ueroase de cătră Europeni, de oarece eri agp pana 

organizarea socială din India ajutau la mapara or fm sa 

pote influența lui Gandhi, o naţiune greu de stăpin 


riculoasă. 3 


MAHATMA GANDHI 183 
o ma Anii 183 


Pentru a înţelege mișcarea indiană, rolul însemnătate 
lui Gandhi, trebue să ne oprim puţin asupra sila A De 
India, pentrucă orice fenomen social trebue studiat în cadrul in 
s e produs şi în legătură cu întreaga constituţie a acelei 
socle s 

India se închide pe o suprafață de 5 milioane km. p.—cam 
jumătate din suprafaţa întregului continent european. Pe acest vast 
teritoriu trăeşte o populaţie de 325 milioane locuitori, dintre care 
300 de milioane sint Indieni puri. Interesant este faptul că a- 
ceastă mare populaţie e împărţită în numeroase grupe, care vor- 
besc vre-o 40—50 limbi şi foarte multe dialecte, deşi între ele 
nu sint diferenţe naţionale absolute, India, ţara minunilor şi a 
visului, este în acelaşi timp i tara contrastelor celor mal frapante, 
căci alături de o civilizație înfloritoare se întilnește primitivitatea, şi 
nu departe de nobleţa mindră şi dispreţaitoare stă umilinţa degra- 
dantă pentru om. Avem de a face cu un popor bogat şi sărac 
in acelaşi timp, înțelept şi ignorant, capabil şi incapabil de a şi con- 
duce singur propriul său destin, dornic de libertate și totuşi ata- 
şat de lanţurile pe care alții le-au pus la miai. * India este o 
jară în care predomină încă religia, aşa cum era Europa în evul 
me div, căci sufietui indienilor, precum şi întreaga lor organiza- 
ție socială nu s'a emancipat pănă acum de religie. Este acolo 
o altă mentalitate şi o altă cultură decit cea europeană, de a- 
cela trebue să facem un moment abstracţie de mentalitatea noas- 
tră, pentru a putea înțelege mişcarea provocată acolo de Gandhi, 
Dacă Europa este în faza cind religia s'a adaptat formelor so- 
ciale, în Asia societatea e adaptată şi supusă religiei ; în Europa 
modernă, cu industrialismul şi capitalismul ei, se poate vorbi de 
un materialism Istoric, pe cînd Asia este incă în faza spiritualis- 
mului istoric, Ginditorul german Scheler, care încearcă să ex- 
plice întreaga cunoştinţă omenească (religia, ştiinţa, filozofia și 
arta) în funcţie de mediul social, susține că Europa şi Asia, în 
evoluția culturii lor, au plecat dela două puncte diferite şi au 
parcurs stadii deosebite, căci Europa a plecat dela materie, dela 
tehnică şi pozitivism, tinzind cătră suflet şi metafizică, pe cind 
Asia a pornit invers dela suflet spre materie — deoarece acolo a- 
bla acum se întrezăreşte direcția unei culturi ştiinţifice pozitive, 
naturaliste, ** 

Na vom discuta aici problema aceasta, trebue să accen- 
tuăm insă că în realitate și Europa şi Asia parcurg acelaşi di- 
recție : dela religie spre eliberarea de religie.  Intr'adevăr toate 
comunităţile primitive sint, dopă-cum ne arată datele exacte ale 
Etnografiei, sub stăpinirea absolută a religiei şi treptat-treptat 

se emancipează de dinsa, Fiecare fază de evoluţie e caracteri- 


» Nicol Macnicol, The Making of modern India, 1924. 
** Max Scheler, Versuche zu tiner 5: ziologle des Wisens, 1925, 
peg. 114. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


formă de familie, de 
x otalitate, în care fac 
ernic. Fenomen 


supra religiel-chlar 


e odată înfăptuite dobîndesc o 


etaşată de sub- 
ntalităţii din care 
predomină—de acela 


duismul (Hindu 


sul normal al evol 

latenţă oarecum 
stratul lor iniţial şic 
au izvorit. În Asia 


țională a religie 


300 milioane de 
Mosulmani, lar rest 


1 mehs acte pe E rinse în cartea sfintă 


tale ale Hindulsmu- 


în alte corpuri—d 


| respectat me 
F anätor cu protes 


ştinismul). „ra Sr 
sa de valoarea 

ces aer me şi total e sortit 
le el, este numai o a= 
nstantă, e acelaşi totdeauna. 
încremenilă repre 

vinitatea— Bra 
rea o a fenomenolo- 
prem și numai 


parență. Reall 


—este totul, 
pic tau înieiii, avem Cunoş 
scăpăm de n pură 

decît prin unirea 5 
APE are a sufletulol—ea pr 


iința adevărului su 
o această cunoştin 
tului cu Brahma. Cunoşti 
oduce înţelepciunea 


MAHATMA GANDHI 185 
MARATHE GARDI mre 


cel care a dobiadit această ințelepciune a devenit un Budha şi 
a ajuns la o stare specifică de beatitudine mistică, la Nirvana, 
Prin urmare prin profundă meditaţie şi prin misticism se dobîn- 
deşte salvarea. 

Din punct de vedere al cultului, Hinduismul este un adevă- 
rat ascetism. El impune în primul rind Ahimsa, adică opreşte 
omorul subt orice formă : toate fiinţele trebuesc cruţate, căci ele au 
un suflet. De acela se interzice omului dea consuma carne de 
vită şi se recomandă chiar vegetarianismul. Hinduismul condamnă 

orgiastica şi recomandă îndepărtarea de temee, de oarece ea dis- 
trage pe om dela meditaţia salvatoare şi trezeşte în suflet pa- 
sluni. Extazul mistic, pur, acesta produce acea iluminare a con- 
gitaj, cunoştinţa stintă, care face peom să simtă mal întătu iu- 
ire infinită pentru Dumnezeu, apoi iubire şi milă față de creați- 
unea sa şi în urmă indiferenţă faţă de rău şi suferinţă, * Hinduismul, 
pe lingă etica specială, pe care a întemelat-o, a dat naştere 
şi. une! anumite organizaţii sociale în India, anume impârțirea $o- 
cietăţii în caste inchise, Dar ce e o castă ? 
tele nu sint grupări teritoriale, aşa cum au fost satele, 
care au luat locul comunităţilor totemiste, pentrucă membrii din 
acelaşi castă pot trăl pe teritorii diferite, foarte depărtate unele 
de altele. Nua sint nici unităţi politice, ci ele sint forma cea 
mai veche de clase sociale, intemeiate pe cu totul alte baze 
decit clasele sociale propriu zise. Na ne vom ocupa aici ca pro- 
blema claselor sociale, dar în treacăt vom arăta deosebirile din- 
tre clasele sociale moderne și caste. Din punct de vedere so- 
ciologic, clasele sociale apar ca nişte produse ale diviziunii func- 
țiunilor sociale, Orice societate e o organizaţie de muncă şi de 
cultură —ca atare în ea se exercită activităţi diferite, care însă 
depind una de alta şi se influențează reciproc. Membrii care 
alcătuesc o clasă socială au conştiinţă de clasă, adică o conşti- 
inţă de funcțiunea comună pe care o indeplinesc e! şi de inte- 
resele comune legate de această funcțiune, Deşi toate clasele în- 
deplinesc funcțiuni necesare şi utile, totuşi clasele sint neegale şi 
neegal apreciate — de-aici o luptă intre ele. Lupta dintre clase nu 
e o luptă de distrugere, cum susțin unii sociologi, ci e o luptă 
pentru valorificarea funcţiunii sociale, pe care o exercită fiecare 
şi pentru cucerirea de drepturi şi de putere politică in socie- 
tate. Prin luptă clasele sociale se prefac, se reinoesc, - şi ast- 
fel se schimbă chiar structura socială. In nici un caz şi nicăeri 
clasele sociale nu sint astăzi niște cadre închise, Încremenite, ci 
indivizi! pot trece dintr'o clasă În alta. Se constată in societatea 
modernă un proces de ascensiune al indivizilor din clasele infe- 
rioare la cele superloare—ascensiune lentă sau chiar bruscă 

Castele au unele asemănări cu clasele sociale moderne, dar 

au şi multe caractere specifice lor, Sésart** vede în caste nişte 


* Max Weber, Gesammelte Aufsäize zur Religionssozlolog!e, Tü- 
bigen, 1920, I 8d.. 


** Seânart, Essai sur le régime des castes, 1908: 


186 VIAŢA ROMINEASCĂ 
re că 
te care există numai la indieni—deşi se pa i 
e pb x Piin antichitate a1 cunoscut sistemul Casieiot, Cai- 
fele indiene, ca şi cianie peris y u eacagirari Lea, ane ae 
are fancţiunea r 
A RE S de. ee sociale, ele sînt legate sape ră 
tări religioase, au o origine şi un fundament religios. pens (ja. 
de a se explica formarea EEE (Dahir e, p near „ră 
oluţie econom a ză 
reia ref Darou AM yoroalani; aşa Cm: ” bye pigres ; 
unde au forma cea mai pură—se lar Cartă și reprezintă 
După Hinduism castele sint de - pa OA da Vode, 
o ordine de valori ierarhice. Casteie cla e p ni ri 
diferitele organe ale zeului supre 
er rpm dr a patru: 1) Brahmanii — casta preotilor, a rai 
care au putere magică şi Curi Mt „Apis E pică i ura 
— casta militarilor. a 
a piore două cano supenan Paen Valea mă 
în mod ierarhic, toate puterile., E n 
ied Cora comercianţi şi agricoltorii, nu se bucură mu N i 
tațile, nici de privilegiile economice şi politice ale ein Dea 
ace superioare : 4) Cudra, casta servitorilor şi are E tes 
concepţia vedică, toate aceste patru caste sint complec 
una de alta, fiecare avind soarta şi menirea el. E ic 
Care sint însă caracterele rapi aa] ri rad 
mul rînd ele reprezintă o specia sari easier 24 
an fel de monopol obligator de profes pri at: ego sa 
indiferent de aptitudini. Al doliea c à 
A oS care o au castele una față de alja. Pacala le 
fiitaională a acestei repulsiuni este endogamia, a k er ta 
căsătorie a membrilor unei pm e i Îi geci eter nd 
amestecul de 5 È 
în poa e arpal n E r ipi " 2 pot pură E a 
tras sint un fe 
padho E sang perii le constatăm la triburile Aantriliene. „Între 
caste există deci repulsiune şi oroare, de aceia m ur sufar 
dintr'o castă superioară nu a respectat obligatie, a; pr 
sale. decade şi devine un impur, un proscris (ou EP) hak 
nu poate fi vorba despre un proces de pară aie 9 Sprie 
inferioară într'una superioară. În sfirşit al trei c 


rtuțile sale; 

j hiar morală, căci fiece castă are vi 

ne a pi iba Ele întocmal ca şi pene P aas 

aeaii ea, e e iar Ma e a teologiei. 
iştea, au apana 

pr ea militarii, an Garajul, gloria și generozitatea caracte- 


zi Les castes dans l'Inde, 1896. 
da Sougté, Essa! sur le regime des casles, 1908. 


MAHATMA GANDHI 187 
————— BA Dau _ O å O 


ristică învingătorilor. Agricultorii şi comerciantii au aterea de 
răbdare şi prevedere, lar servitorii şi sclavii m-ai ennie a 
Ordinea şi rangul castelor este ceva etern, pentrucă rezultă din 
divinitate. Aceste sint cele patru caste clasice, aşa cum sint in- 
fățişate de Vede. Astăzi se constată insă în India existenţa a 
vre-o 3000 de caste, produse prin divizarea celor principale ŞI 
toate acestea sint tot nişte grupe inchise şi străine unele de al- 
tele, fără putinţa de a se amesteca şi colabora laolaltă. In afară 
de această împărţire a populaţiei, mai sint în India unii oa- 
men! fără castă—Athisudra. Aceştia sint consideraţi ca impuri, 
ca indivizi, cu care niciun membru dintt’o castă nu trebue să 
aibă contact, pentrucă ei pingăresc pe ceilalţi şi le aduc nenoro- 
ciri, după credinţa Indienilor. 

Această organizare socială, pe baza religiei, a favorizat stă- 
pinirea Indiei și a impiedecat orice mişcare de eliberare a ci, 
pentrucă membrii castelor nu pot sta toji laolaltă şi mai ales nu 
pot intra în legătură cu cei fără castă, ŞI cu toate acestea se 
constată astăzi In India inceputul unel adevărate revoluții , cel 
300 de milioane de indieni se trezesc la o viaţă nouă. Râsărital 
se deşteaptă. Conducătorul acestei mişcări indiene este Gandhi, 
căruia i s'a zis Mahatma, adică suflet mare (Atman= suflet), de 
oarece într'adevăr e un suflet deosebit, cu resurse care depăşesc 
comunul muritorilor, 

Intrebarea cea mal naturală, pe care şi-o pune oricine, este 
acum : în acest mediu social stăpinit de religie, cu organizaţie 
proprie pentru stăpînirea europeană, cum e posibilă o mişcare 
politică, o luptă pentru autonomia Indiei? Ce cauze au zguduit 
pe Indieni şi i-au făcut să treacă peste tradiţia ior atotputernică ? 
Cauza primă care a determinat rolul lui Gandhi şi doctrina lut 
este politica colonială a capitalismului englezesc, Politica de co- 
ionii, sau forma cea mai recentă a barbariel—cum o numeşte A- 
natole France—a schimbat pe Indieni. 

Gandhi, care a studiat dreptul la Londra şi a profesat a- 
poi avocatura la Bombay, Gandhi care cunoştea Anglia şi o iu- 
bea, a avut dureroasa ocazie să cunoască încă de la anul 1893 
aspectul urit al civilizaţiei europene in colonii. Atunci şi-a dat 
sama de adevărul spuselor scriitorului Wells că Europa nu aur- 
mărit în colonii un imperialism cultural, ci numai unul economie 
exploatator. R. Rolland descrie în culori vii modul în carea 
inceput Gandhi a-şi formula ideile sale şi a lupta.** Inire anii 
1890 și 1893 trăiau în Africa de sud, în provincia Natal, vre-o 
150.00 de Indieni, al căror număr sporea mereu prin Imigraţi- 
une. Această afluenţă de Indieni a ingrijorat pe Englezi, care 
au început a deveni xenotobi; de acela guvernul a pus taxe mari 
pe imigranţi, l-a umilit şi persecutat, pentru a sfirşi prin fapte 


* P. Janel, His'oire de la science polilique, I, pg. 12. 
* R. Rolland, Mahrima Gandhi. 


185 VIAŢA ROMINEASCĂ 


vexaţiani. Atunci el, 
s'a simțit dator să ră- 
pte pentru ei. A scris 
| indian redactat în 


şi mai grele. Gandhi însuşi a suferit în Natal 
care venise acolo numai pentra o pledoarie, 
mină în Natal, în mijlocul indienilor şi sălu 


contra guvernului britanic, a scos un jurna 
Bi ' un congres indian. Dar 


trei limbi europene, ba a tăcut chiar și 
călăuzit în special de idei religioase, a căutat el soluţia cea mai 
practică şi întărirea pentru luptă în doctrina hindusă. Subt in- 


spirația acesteia a proclamat el drept cel mai eficace mijloc de 
luptă pricipiul non-rezistenței la rău. la fața mijloacelor puţin 
admisibile ale autorităţilor, el sfătueşte populația autohtonă să se 
retragă la sate, lar la toate suferințele să nu răspundă cu vio- 
lență. Faptul acesta a provocat Europenllor mult necaz şi mari 
pagube, pentrucă viaţa industrială intreagă a stagnat, a fost cu 
adevărat paralizată. In anul 1905 această grevă pasivă se ge- 
meralizează, căci la ea aderă şi Chinezii din Africa de sud. Ge- 
meralul englez Smith procedează nu tocmal cu abilitate şi recurge 
ia violenţe, fapt care îndirieşte şi mai mult populația—şi atunci 
cînd Gandhi însuşi este inchis şi violentat, populaţia în mase mari 
se prezintă la autorităţi pentru a fi bătută şi închisă. Rezultatul 
e că în anul 1913 mișcarea aceasta de rezistenţă a autohtonilor se 
intinde şi în Transvaal. Situaţia devenise intolerabilă şi atunci 
guvernul englez din anul 1914 cedează şi institue în Africa de 
sud un regim mal uman şi mai liber. Cu aceasta, misiunea lui 
Gandhi îşi ajunsese scopul, de acela el se întoarce în India, unde 
il aştepta o muncă şi mai mare, căci şi aici se desemna un io- 
ceput de mişcare. 

Marele războlu mondial sileşte pe Englezi să promită un 
guvern responsabil şi libertate pentru India. Aceste promisiuni 
formale îlfac pe Gandhi să lupte pentru cauza engleză în războiu 
împreună cu aproapt un milion de Indieni. Dar, după inchee- 
rea armistiţiului cu Germania, regimul din India se inrăutățeşte, 
libertățile sint suspendate şi poliţia secretă reintră în funcţiune. 
Promisiunile date fuseseră uitate. Gandhi, optimist şi încrezător 
în bunătatea acelora care profesează admirabila doctrină a lui 
Christ, susține încă posibilitatea ridicării ţării sale prin colabora- 
rea cu Englezii. ln acest scop el oprește pe indieni dela orice 
mişcare, lăudind mereu suferința şi combătind violenţa. 

Dar deoarece răul tratament al Indienilor continua şi de- 
oarece toate intervenţiile lui Gandhi pe lingă guvern rămăseseră 
fără niciun rezultat, Gandhi s'a văzut nevoit să proclame şi în 
India greva pasivă. Indienii părăsesc toate titlurile şi funcțiunile 
onorifice, nu vor să participe la imprumuturile guvernului, nu se 
prezintă la judecată, cl se supun unul arbitraj privat, boicotează 
şcolile de stat, nu primesc nicio însărcinare civilă sau militară 
şi mai ales se hotărăsc să nu mal întrebuințeze țesăturile şi sto- 
fele englezeşti. Pentru educaţia naţională a poporului se inteme- 
jază in anul 1920 o universitate naţională indiană, Atenţia lol 


Eaa TA OANGE O O O o O 199 


Gan 

Sarap oasia s in primul rind spre unitatea poporului, d 
e orgă ŞI reuşeşte sá apropie castele între ele 7 aes 
Eine In aceia tim pe toli lei că na trebue să dpreuasă nici 

A ; u 
ri era congres gaa pe toţi Indienii—şi pe m, nd ger n 
apere goi Gandhi e ales preşedinte, i se, dă puteri oră 
rii berarie + i de a-şi alege succesor. Aşa de mult al 
beer e pe indieni, în cit mulţi au văzut în el ceva de 
sonaa ena ar vroit să-i ridice temple şi să-l adore ca zeu— 
pei ip uză cu energie, Indienii musulmani, mal îi 
eoa a oie Ey mem à p prilej unor incăerări ps ză 
berat apol de halir andhi a fost arestat, fiind li- 
n india lucrurile nu s'au liniştit însă 
mere rea s perspective pac li s'au paap Rpr os 
neagră cre ar şi autonomia întregului popor, lăsind la o poi 
e ee de, castă şi de religie. lată pentruce se arate 
pu AL ză să inceput, subt Influența lui Gandhi, o mura 
iri of oare Na trebue să se uite insă niciun moment 
Ca a p rnit de la principii religioase, dela iubirea infi 
rară hpne , dela condamnarea forței şi dela apologia suf à 
riațel. „Aceste sublime „principii le găsim însă și in rel la 
uni poe n on avat totuși niciun succes în Europa? Dei 
2 aramă aigi prs cat şi el non-rezistența la râu, greva pasivă 
A... usia un simplu visător, un utopist? ŞI doar în R a 
meern aaar în sufletul poporului inclinaţiuni spre se 
noa spa e smul activ, pe care îl proclama Tolstoi nu a prins. 
a sos fan E andhi, şi-a trăit doctrina şi a dat astfel exemplul 
ra oţi semenii săi—şi totuşi nu a avut succes Predica 
mA ardere in Ures Tolstoi vede, ca şi Gandhi, ideia unei ez 
fluenţat în ră pia edeme Ei Și re huni 
r e acela 
sd reg lea ep za e it, deşi pron E 
plică reuşita lai Gandhi? Mi ese rise prin pe ea Ada 
vocată de însăși acţiunea Enolezii în pa fur Ma Ca aa 
limbajul marxist, am putea a Ok- a me 
4 litica colonială 
a crelat propria sa negaţiune. Intr”, devät aeii = cre 
rlalismul, pentru exploatarea Indiei S ani EONA dap 
p a āvat neapăra 
marar Do otvgiitor băştinaşi, deacela a om ol panii 
grep f, ră pe tinerii mai bine înzestrați i-a trimis la stu- 
ri ee e PAA- ma arbore Aa ban rece 
noscut democraţia şi cu aceste idel s’ e re dnei ago 
unde au încercat să aplice celace d regia ară rd 
ropa apusană. Dar orice mişcare a lor a E bi pa s iei 
națională a Indieallor, de tradiţiile reli ap mpa bigg n 
A gioase ale 

era posibilă acolo egalitatea şi nici democraţia, e ergo ia 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ _ _ — — 
190 Z _ VIATA 6 


; astă are un 
va divin şi etern; fiecare c 
stra re girna o valoare proprie, de care nimeni nu 
a 
P Canah reuşeşte. El nu s'a ridicat, 4 ar are Ara 
ame ție a lui Rabindranath Tagore, care a A 
aritna = criticat aspru ai lka arg moloen ponja 
italismului şi a naționa re vi 
viera pla spirit realist, căci el nu a văzu 
maci “indi ji a'i Depi estica Europa, cu toate paaa =. otet A 
rara recunoscut că India, chlar fără aceste paa Ă pă rares 
a inca di ar pir ir pice, raul Bar. oe To 
Pate aaret A T e niăture tradițiile religioase, Id 
castele şi să se înlătu re gre 
u rs i reacețe ale lul Tagore nu au ela a p Tosa 
poze trucă erau ceva prea neobişnuit pe E ag miei 
ae Piu că o astfel de schimbare rarae peer e 
a temeliile organizaţiei sociale a poporulai i 


toda 
aur if a urmat cor A aro ri og ar] p-ppera 
lui Ba d o 
ie ca dentale tt d i Cota ra dn 
ere a situa 
pisaia serile are a tradiţionalist cum este s, asiaa kat 
praz tă ii complect cu trecutul şi că ideile rya aansiat.. erediu- 
rsetpram. h in sufletul Indienilor; de earra pelon scop Gandhi a 
eon tradițiile religioase ale poporolci, În pe a 0 ierarhie de 
Sims sistemai caer drept, seva Once $ra ge ponie face 
ntru dinsu!, 
ie maota oct ladi, at Sua pr 
Gandhi ca un ă. 
e prob sr casio insamnă insă pentru A p u pres 
ri revalejii. Doctrina lul Gandhi are a car =: pam mult mai 
bi ronunțat, căci el susține că spirito irinae orice forță ma- 
presos de cit materia, că spiritul poate 4 fizie şi al oricărei in- 
teială, de acela proclamă disprețul fortel ecesitatea credinţei re- 
cercäri de violență, Sasţinind sus şi tare m bue să înțeleagă spl- 
glosse Gandhi afirmă însă că papon ar il deformează. Por- 
pere x și anome: 1) reducerea numärului mere de ret iuni 
acum la taes a Srami ernaia 'nomärulal aano 
diferite. Gandhi șia dee Tntegrare, de onificare a poporulai In- 
e un adevărat proces de integrare, ce indreptat în această di- 
tă sforţarea lvi s'a îndrep 
pei leg prea roci do oiesté nu este însă compatibil cu 


ii. 
* Julius Braunthal,— Mahatma Gandhi. Der Kampi, 1924, n. 10- 


lul indian, 


MAHATMA GANDHI 191 
——————_ î_i 


excluderea celor mal năpăstuiți, a celor fără de castă şi de a- 
cela Gandhi duce lupta contra ideii de impuritate şi contra pre- 
jadecăţii că cei fără castă (Athisudra) 


nu trebue să aibă niciun 
contact cu cellalţi Indieni. În articolele publicate de el şi reunite 
în volumul Joung India, Gandhi consideră drept o nelegivire ex- 


comunicarea absoluiă a acestor Athisudra, Cărţile sfinte au scopul 
de a călăuzi raţiunea nu de a o intuneca, de acela chiar dacă 
litera lor nu exprimă intotdeauna destul de clar idela, trebue cău- 
tat spiritul lor. Vedele recomandă umanitatea, modestia, biindeţa 
şi iubirea—ori lipsa de contact, disprețuirea semenilor e ceva 
contrar acestor principii, Tendinţa cătră Swaray (autonomie) no are 
niziun sens dacă 6) de milioane de Indieni sint oprimaţi de chiar 
frații lor. Reforma religioasă este pentru Gan 


dhi, un instrument pen- 
tru schimbarea ordinei sociale ; ea pregăteşte cu adevărat revo- 
laţia socială * 


Revoluţia nu insamnă numai decit vărsare de 
trugere din temelie, ci o .ăsturnare de valori sau 
atitudine broscă. Revoluţia poate fi 
viaţa publică, constituţională a Anglie 
revoluţii fără nicio zgvdolre, ci numai 
public şi a mediului, Revoluţiile 
mai multeori singeroase pentrucă 
narea autorităţii politice şi a unei 
clale însă, care transformă furdame 
paşnice, căci ele se pregătesc î 
forme evolutive, O revoluţie socială nu e superficială cum este 
cea poll'ică, ci profundă. ln India Gandhi pregăteşte în mod reflec- 
tat, conştiet şi progresiv revoluția socială, servindu-se de re- 
forma religioasă, prin care schimbă treptat mentalitatea popora- 


Care sint mijloacele practice, 
în lupta pentru autonomie ? 


In primul rind e boicotul mărturilor—şi în special al ştofe- 
lor englezeşti. Indienii au şi motive economice să se ridice con- 
tra mașinismulu!, deoarece toată industria casnică a ţesutuluil— 
care era unul din mijloacele de traiu al lor—a fost distrusă prin 
fabricile de stofe, Englezii luau mai toată materia primă din In- 
dia şi o utilizau pentru fabrici; băștinaşii deveneau lucrători sa- 
lariați sau proletari. Gandhi cere boicotul stofelor, îndemnind pe 
Indieni să întroducă din nou în fiece casă furca de tors şi răz- 
bolul de țesut, In afară de acest motiv economic, Gandhi mai 
are şi un motiv moral, care îl face să indemne pe toţi la repu- 
dierea maşinilor şi a produselor lor, an:me ideia că prin muncă 


manual: se afirmă demnitatea persoanei ; și apoi produsele fabri- 


celor, zice el, sint expresia concretă a exploatării omului prin om. 


sînge, dis- 
schimbare de 
i pașnică. Intr'adevăr în 
s'au făcut cele mai mari 
prin schimbarea spiritului 
politice propriu zise sint de cele 
ele ţintesc numa! cătră răstur- 
forme de drept Revoluţiile so- 
nta! toate formele sociale, sînt 
ncetul cu încetul şi apar ca 


pe care le recomandă Gandhi, 


* Iulius Braunthal, eri. cil., pg. 45. 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Mijloacele politice de luptă le deduce Gandhi din doctrina 
religioasă. Ele sint; 1) non-cooperația cu autoritățile britanice, 
refuzul oricărul sprijin pentru administrarea | ip 2) non-violența, 
care se bazează pe Ahimsa, pe Înterdicţia de a ucide. Gandhi 
şi-a dat sama dealtmenteri că rezistența violentă nici n'ar putea 
avea rezultate satisfăcătoare, deoarece utilajul de războiu al Eu- 
ropenilor i-ar înfringe şi le-ar cauza Indienilor dureri inutile. Ori 
cind, spune Gandhi (Opinion), * se va găsi un Smith (aluzie la 
generalul Smith din Natal) care să împuşte poporul. Non-coope- 
rația şi non-violența sint mijloacele cele mai potrivite pentru deş- 
teptarea conştiinţei naţionale în popor şi se potriveşte de minune 
cu sufletul Indian, care se va simţi mai unitar in durere de cit 
în bucurie. Dealtminteri acesta e un adevăr general pentru toţi 
oamenii, pentrucă durerea leagă mal mult sufletele oamenilor, pe 
cind plăcerea separă, individualizează. Gandhi admite violenţa 
namai pentru cazul cind mar mai fi posibil niciun alt mijloc pen- 
tru salvarea demnităţii omeneşti. 

|delie acestul mare reformator religios-revolaționar aa că- 
pătat în ladia o răspindire neobişnuită şi au avut un succes 
neaşteptat, căci astăzi Brahmanii stau a roape de cei fără de 
castă şi în locul dispreţalui izolator, în su tuturor este dra- 


gostea care apropie şi uneşte pe oameni intro laptă comună, 


lupta pentru Swaray, pentru autonomie. 


Gandhi a avut o atit de mare influenţă nu numai prin doc- 


trina lul—în care sint aşa de multe puncte comune cu creștinis- 
mul şi cu tolstoismul—ci şi prin puternica lul personalitate. 
Pentru a înțelege pe cei săraci şi obijdoiţi, Gandhi, ca un nou 
Christ, a trăit ca el şi impreună cu el,lar mai înainte de a fi fost 
iubit, l-a iubit el pe dinşii. Gandhi a imbinat idealismo! religios 
cu realismul politic. Sufletul lul mare a trăit durerea fraților săi, 
el a înțeles că, deşi soarta i-a pus la îndămină o altfel de viaţă 
decit a celor mici, nu va putea gusta niciodată bucuria cîtă vreme 
alţii sufăr. El a simţit adevăral cuvintelor lul R. Rolland „br- 


curia şi durerea siat surori şi cine nu înțelege pe una nu poate 


sta cealaltă“, 
picat dati P. Andrei 


* Julius Brauntual, op. cit- 


La bătălia dela Port Arthur 
DEPOZIT CU COLONIALE ŞI BĂUTURI SPIRTOASE 


E vară. Cîrciuma si-a lăți pănă 
F 1 i - t via 
a " pe, EA einen şi o incil epi aaea apei 
taba OE c umbră, mese, scaune şi butoae stau în 


De mai multe ori pe zi 
i = ri pe zi băefaşul ge : 
aie -$ desemuri armonioase şi A pi oranla p tă pen z 
căci domnul Toci e fă înd lacu i ori stropind trecătorii-— 
din pede de D e, care-l controlează cu o satisiaciie d 
de tes E, E ingă potcoavă, nu i-ar permite o astfel d proza 
SE Rentoa, ee a 
n cmistode (C a 
Diale de dai Toela. Mi aa cunoscut în mahala subt 


orice om lucrul p ntru care a pla rema cus Al inhiste 


lucru 

za aa prea care ii aduce roade. O Crete ga gue se 
nimic de do vig caldă dragoste, așa încît înfăţi area ei int lest 
conțenit ati Căruţe, camioane, t ăsuri ch ar, se 

butoaclo atrase de frumusețea firmelor, de aerul ea ap” 
chiar pari burtoase și mai ales de mul imea papers -a 
cir mima formale ic si cae Tagdinjetaă pe to ae 
specialităţile Pta rufanda, excepțional, în prăvălie, de toata 


Victorlosul tul, 
Bors Pen burel de Dragasani. 
eniți bueţii veseli. Mari kef ri să 
cerile ceie mai bune Fleici, piny si pi pres su sup pey 


Clienţii vechi nu-l trădează pe domnul Tocle pentru nimic 


3 


194 VIAŢA ROMINEASCĂ 


in lume, pentru nici-o altă circiumă; cînd un lucru te satisface 
pre pan mai cauţi mulțumire în măruntele plăceri ale schim- 
i, ale necunoscutului, 
ai Dar domnul Tocle ştie că aceasta nu este un efect al hazar- 
dului ci al priceperii lui, și de aceia muncește cu o neiati.cuă 
sivnă; iar cînd se întimplă să fie o zi mai încărcată de murm-ă 
cum de pildă azi cind îi sosesc butoae cu vin—atunci intra- 
devăr se poate aprecia toată priceperea domnului Tode în cir- 
irea cîrciumii. i 
uitg “De abea au avut timp căruțele cu huruire. de roți fieroase 
să se oprească, ţăranii să tragă caii de urechi şi să-i frece pe ta 
ochi, şi domnul Tocle e cu ei în stradă. Şi-a schimbat şorțul 
alb cu unul albastru, glasul lui poruncitor strigă, înjură, coman- 
dä. Totul e condus fără șovăire. Butoaele imense facinse în 
fringhii, alunecă greu pe scîndura ce fa-e punte între căruțe si 
trotuar, Cu gemete și răcnete, țăranii se îndeamnă la stor- 
tări. Domnul Todle, febril, se învirteşte imp-ejurul lor. 
—— Așa, aşa. Haideţi băeți!,.. t PRSA oiio 
Din cînd în cînd, cu inima strinsă, intră în circiumă, să 
supravegheze pe tatăl lui, care a rămas să servească singur. 
Căci acesta, dintrun vechiu obiceiu, nu se poate opri de a st 
cinsti cu toți mușteriii. Aprins, se înjură cu prietinii iri- 
ghesue și ciupește servitoarele ce vin la tîrguială... De cite oii 
intră domnul Tode în câcciumă, bătrinul cu o privire umilă bil- 
bie la el: nod 
; — La-tas că am cu grigrijė. | 
> Este emoţionat. Ştie că de cite ori soseşte vin nou, îna- 
inte ca domnul Tocle să-l „dreagă“, să-l combine în pivniță ca 
să-l poată servi apep cu bia pret mai convenabil, seara 
din e! așa cum este. $ 
g mai ră răi de altfel, în toată casa. Un miros de cocă 
şi mincare vine din odaia de alături, unde locueşte domnul T>- 
cte şi familia dumnea.ui. Mama domnului Tocle—Mitera—în- 
tinde foi de plăcințtă. E o mara pe care o face de cie ori e 
e. Nici nu așteaptă ordin, cer 
ka 9 Gaza. in Dâaiee Sao aineta de dogoarea mașinii de gă- 
tit, stă in fața mesei și stie UE: Nădușala i-a făcut 
lucioasă, Își simt picioarele umflate... W,- 
i prea pe bat, pE a d Evrid.chi, sora domnuui To- 
cle, cintind melancol c, tae ioiță pentru sticl le ce vor fi așezate 
in rafturi. In tăcerea foiței şi învelirea sticlelor, are o mizere 
de netăgăduit. De altfel acesta este singurul lucru pe care ştie 
să-l facă, după spusele dontnului Tode, ce o aisprețuește adiac 
Domnișoara Evridichi—domnişoara Ridiche cum ji spun 
pungașii mahalalei—palidă și ofilită ca o floare scoasă primă- 
vara din piwnţă, d-la păstrare, trece din odae în circiumă, din 
cîrciumă in odae, indiferentă ia râcnetele beţivi.or, la cîntecele 


piee LA BĂTĂLIA DELA PORT ARTHUR 195 
aie SAINUR 390 


óbscene ale lăutarilor, 
nişte petale exotice. A 

Afară, căruțele usurate de buțoae şi caii odihni 
de drum. Inainte de plecare, asa, ta botul calului, încă o cin- 
ste din marfa adusă, şi căruțașii vor porni... Atras ca de o 
minune, cerșetorul străzii vine și d spre ci-ciumă. N'are picioare, 
Sint tăiate de sus, de după genunchi. Își tirăște cu minile bu. 
tata de trup rămasă. , 


Domnul Tocle îi strigă înveselit: 
— Hai, moș Automobil, dă drumu” la viteză! 
Cu îndeminări de animal dresat, schilodul intră în circiu- 


și cară sticle infășurate în foiţă, ca în 


ți sint gata 


mă,  Încurajări, nîsete, îl înconjoară, îl primesc. El scoate din 
traista dela git banii primiți din pomână și—ca de obiceiu-—fi 
bea pe toți. Bea incordat. neridicind privirea la cei înalți, la 
cei cu picioare, bea pănă cind, clăținindu-se, ne mai putindu-ae 
propti în mini, se răstoarnă ca un pachet de sdrențe murdare, 
în hohotele de rîs ce umplu cârciuma. Domnișoara Evridichi, 
curioasă, îl atinge delicat cu virful piciorului; iar domnul To- 
se re alea de efectul prompt al vinului nou, zice, jovial, bă- 
iatului: 

— Sä- dăm afară; e prinzul; vin lucrătorii O să-l cal- 
ce'n picioare.  Incurcă locul, 

Ă bă țașul, cu ajutorul domnului Tocle, reușește să-l scoa- 
ta din circiumă şi să-l proptească de zid, lingă treapta roasă a 
intrării. Domnul Tode îi potriveşte căciula cu gura larg des- 
chisă'n sus—și-l lasă acolo subt soarele copleșitor care-l topes- 
te parcă. 

Sirenele asviri în aerul linistit țipete ascuțite şi i, 
La binale răspund sunete de toacă vede şi e cu Amen. a 
se umple strada de zgomot. Es și lucrătorii din fabrici. Sint 
negri. Ochii le sclipesc de foame. O clipă uită că se vor jntoar- 
ce iar la dogoarea nebună a focului ce topeşte fierul, la încor- 
darea mușchilor în sforțări neomenești, în zgomotul asurzitor 
al mașinilor fără suflet. Acum sint la soare, la aer, minîncă... 

Circiuma e năpustită de ei. Domnul Tode se intrece, 
servește grăbit, politicos, vesel.  Băeţașul e împins, e întins din 
toate părțile, nu știe să mai dea de rost. Zăpăcit, uită comen- 
zile și încurcă pachetele cu mezeluri. Domnul Tode îl des- 
melicențe din cind în cind, cu cîteva palme aruncate la neme- 
reală. 

Pe tro'uar, schilodul doarme și lingă cel, în căciulă, dela 
trecători, se stîng din nou bani pentru domnul Tod. 


Sint oameni care nu ştiu să fie fericiți.  Veşanic, o dorință 
sau o grijă, îi frămîntă. 
Desigur că domnișoara Evridichi, spre ruş nea ei, a greșit 


și a rămas însărcinată, 


196 VIAȚA ROMINEASCĂ 


De citva timp domnişoara Evridichi era mai palidă, mai 
slabă și se tira de colo pănă colo. Domnul Tode o îmbrin- 
cea: „„mișcă-te mamdam''i, și mă-sa: „ce ai tu Evridichi?*“, iar 
domnișoara Evridichi era mai slabă, mu pal:că și nu zicea nimic. 


Intro zi circiuma cra plină de mușterii. Mirosul țuicii 


se amesteca cu cel de mincare și te amtetea, te copleșea molatec 
ca o mingiere ce nu ia sfirșit. Domnul Tocle sta ta casă, ta- 
täl lui servea clienții, Evridichi și cu mă-sa erau în odae. Dom- 
nișoara Evridichi, sta trintită pe pat—pat larg, unde unul lingă 
altul dorm toți—și se gindea cu ochii deschişi în tavan. Deo- 
dată gindurile sînt prea aspre, o dor. Se ridică pemind. $i 
ochii i se măresc de spaimă, gata să cadă parcă jos din orbită, 


dar nu picură decit două lacrimi mari rotunde, grele. Mä-sa» 


speriată întreabă: 

— Ce ai tu, Evridichi? Ce ai? 

— Mitera, Mitera, cu am să mor! 

Mă-sa scapă undrelele din mină: 

— Evridichi, ce ai tu? 

Şi îi tremură buzele și toată grăsimea adunată pe subt 
bărbie: 

— Evridichi! Evrid.chi!!... 

Alături, în cîrciumă, forfotesc glasuri, pași, se ciocnesc 
pahare, gilgie vinul şi tuica. 

— Evridichi! Evrid chi!!.., 

Şi plinge și mă-sa și plinge și ca, și pling şi pliag, şi Evri- 
dichi îi povesteşte totul... pănă cînd, din întimplare, întră radios 
domnul Tode. Ele au încremenit, lovite pacă cu leuca. Su- 
ghițurile plinsului hohotit sau făcut ghem în git. Vesel, dom- 
nul Tod: întreabă, grozav de intrigat: 

— Cinc-a murit? 

în peac urechea. în ascultare. 

r ele tac înspăimintate, 

— Ce v'a păsit? Asta e adevărată țicneală. Ge nu vorbiţi? 
Şi enervat aruncă o privire ingrijorati prin ușa deschisă în cìr- 
ciuma rămasă si , dar circiuma, ca ua om săsătos, e pl.nă 
de aceiași viață ață, de aceleași ginduri vesele. 

Atunci domnul Tocle intră adînc în ocae și intreabă ne- 
înduplecat: 

— Hai, ce-i smintitelor? 

Evridichi simte că-i vine rău. Se face mototol "n pat, își 
ascunde capul în mini... ' 

Timpul trece grozav de gret, batjocoritor de încet, 
cum fac- de cite ori ai da ani din dipele de liniște pentru puţinii 
grabă din parte-i. 

Glasul milog al mă-sii vorbeşte: caută să explice, se îneacă, 
pomește iar... Din cînd în cind glasul domnului Tode cere cite 
o deslușire. Domnișoara Evridichi, cu sufletul ghemait, cu o- 


LA _ BĂTĂLIA DELA PORT ARTHUR 197 
Pta Oe OSI AR o M IU 


chii strinși, cu în tă în 

re ti de prof prea p A ai stă ca omul care aşteaptă 
tă ascultă: căci domnul Tocle în ură, mă 

Ascultă încordată să înțeleagă, și cînd d Ai ke pr Fag 

afară, scoate capul înspăimîntat la iveală, Atunci domnul To- 

de îi trage două palme,  Evridichi începe să ţipe. Ca să nu 

se audă în cîrciumă, domnul Tocie caută să-i inăbușe țipetele 

i preal l gură, dar ea se zbate, scapă, şi cu obrajii roi, aprinşi, 
e ce s'a urcat În ei, -țipă i tare, a- 

lergind prin odae înebunită, CP Sa are, al, dm, în 

— era să ai fac, m'am să mai fac! 

— taci, că te smintese! Ce să nu mai faci acuma? 
„— Exridichi, Evrid.chi, ce ai tu? Spune mă-sa abrutizată. 
Își mina minile moi, incapabile de mişcare. 

„Ampleticindu-se, a intrat în odae tatăl domnişoarei j- 
eyi roze ep tone N deslușește volubil pe grecește. EI lut 
res, cu ochii holbaţi, roși, ce se închid din timp în ti 
subt pleoapele umflate. Zice: să CRT SEF 

— Şo ia de nevastă. 

E răspunde: 

— Asta e sigur, că-l împușe. Dar să meargă cu el. Să 
n'o mai văd în ochi. Şi nici un ban n'am să-i dau. Nici 
ban. Ne-a făcut neamul de ris. ? S dis 

lar tată-su: 

— Eh! | 

In ușă s'au adunat muşteriii. Se inpghesue, se îmbrincesc, 


formează o masă compactă, neagră. Parcă un animal enorm 


ee se mişcă într'o frâmintare lăuntrică continuă, inconștientă ; 
un animal primitiv, monstruos de mare și fără înțeles, cu o ră- 
suflare caldă şi cu zeci de ochi ce privesc din toate părţile cor- 


Domnișoara Evridichi se apără cum poate de pumnii şi 
palmele ce i le aplică domnul Tode: cu cotul, de după masi, 
za scaune.. Mă-sa geme la fiecare lovitură, iar tată-su se 


în a e pedecau, ținindu-l strîns de mini, d 
m , tini strins ni, de bra- 
$e, de trup, tirindul în cârciumă. n 
E, it, şoptea încă: 
— Să plece! Să plece, Co omor! 


+ 


K Lui Evridichi i-a ajutat mă-sa să-și facă un pachet şi i-a mai 


198 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dat o broboadă de a ei.  Eviidichi a plecat, mică, slar 


bă, antipatică, bolnăvicioasă. 


+ 


La casă, domnul Tocle caută să înăbușe printr'o mimică de 
amărăciune mindria ce o simte la | că el, domnul Tocle, 
este atit de atot puternic—cuvîntul lui atit de hotăritor. 

Tatăl lui profită de neatenția lui şi bea pe nerăsullate. Si 
singură în odae, mama lui Evridichi își bocește copila. Nu 
se gîndeşte la nimic, dar simte că suflelui e pustiu: In odae 
nu mai e Evridichi... 

Pe obrazu- umflat, galben, Jacrimile curg, alunecind, fá- 
cindu-și loc prin cutele feței. Simte că plingind îi e mai bine, 
mult mai bine, i se moae sufictul si de aceia plinge, plinge... 


A fost o dragoste ncințeleasă pentru ea însăși, aceia > 
domnișoarei Evridichi. 

El, băiat frumos, romin, cra vinzător într'o băcămie din 
piața mare. Sta cu locuința in curtea circiumei „Bătălia dela 
Port Arthur“. Intra și cl citeodată prin cîrciuma domnului: 
Tocle—mai sta de vorbă cu e! despre ale meseriei —Însă rar si 
nu se îmbăta niciodată, Domnul Tocle il prețuia și zicea: 

„ui m Acesta e băiat deştept! 


Şi intro zi, venind acasă, intilni în curte printre butoac ` 


pe domnișoara Evridichi care se plimba a Icne. . Trecînd pe lin- 
gä ea, intro mişcare cbișnuită, cum ar fi făcut cu oricare altă 
fată, o ciupi. 

Niciodată domnişoara Evridichi nu simţise ce a simțit a- 
ogh; Apa fai ere pri e fel de hpp (E RE iaee 
curse prin tot Și O făcu ece pleoapele ca de o al 
lar cl, cînd văzu că lea el it n-a it dă peste mină 
Sant nu-l. gprăzaiceale pa Dipig nimic, rise, apea, Dar 
e atunci iși făcu un o iceiu să se apropie de ea, şi pe 
să o stringă de mină, de bra „apoi în brațe, ini date che 
la ei în odae și domnișoara Evridichi rămase însărcinată, 

Cind Evridichi îi spuse aceasta, el îi răspunse bătirtd-o 
muljumit_ pe, umăr; E : 

e Ca rost, dar de!  Asculţă: Să spui lui Todle s4 
ne luăm și vin cu voi tovarăș în ptătălie, Ar” 
Evridichi a început să plingă, stringînd mîinile la-laltă i- 
fricoșată; i ; 

— Au să mä omoare! : 

— Ei, te omoară! Nu te omoară! Ce? Nu te iau de ne- 
vastă ? pi 


Ki rh A, SRTA tih e 


LA BĂTĂLIA DELA PORT ARTHUR 190: 


Dar prudent, s'a mutat din curtea cîrciumei, așteptind în 
noua locuință un răspuns. 

In loc de răspuns, a venit domnişoara Evridichi—fără zes- 
tre la el, plocon; la sosire i-a tras o astfel de bătae, încît dom- 
nișoara Evridichi s'a gîndit să fugă dela el. Dar ma avut unde. 


E iară.  Circiuma înoată în tăcere, zăpada a asurzit ori- 
ce zgomot. 

Disdedimineaţă, din viul nopții, băețașul sgribulit și nespă- 
lat, cu ochii roși de somn nepotolit, ese pe uşa dosnică să çu- 
reje ninsoarea adunată de vint în fața intrării. 

Se căznește neputincios, cu mînile mici învinețite pe coada 
lopeții. cu dinții clânțănind, tușeşte atine 

Cu huruirea oblonului, ce se ridică greu, ziua de negot 
a inceput. Cind vin mușteriii, intră în circiumă aplecindu-se 
ca să nu se izbească cu capul de oblonul tras pe jumătate idin , 
pricina frigului. Fac parră temenele în fața unui opps mis- 
terios, ce răsună ca o cutie de resonant de glasurile befivilor 
și 'de cintece răguşite. = 

Domnul Tocle însă e nervos. I se înțimplă acum să brus: 
cheze pe cite un mușteriu umil, ce se socotește la plată, căci de 
cind a plecat domnişoara Evridichi toate sint fără rost. 

Mitera, bolnavă, umilată, nu poate prifidi la nimic: miu- 
cările se prind de fundul cratiţelor, laptele dă în foc de umple 
toată cirauma de afumat—cu toate că, speriată presară jute sare 
pe mașină—și apoi și mai ales ea boceşte cit e ziua de marc. 
Se țirăște de colo-eolo cu oftări obosite, lungi, nesfirșite,.. Şi 
de atita plins nici nu mai vede bine. Scapă mereu ochiuri 
ciorapului, şi pentru că nu e nimeni să i le ridice din nou, își 
aminteşte că e singură, că Evridichi a plecat, și plinge iar... 
Domnul Tode, ne mai putindu-se stăpini, îi spune furios, cu 
virful urechilor roși de singele ce se urcă, cu glasul stăpinit ca 
dintro cratiţă ce ferbe acoperită : 

„_— Mi-am spus să taci, bocitoare bătrină, că orbești! lar 
mi-ai dres ciorapii de mă glodesc în ghete ca boabe de fasole, 
Și pleacă, pocnind ușa. barn 

Singur tatăl domnului Tocle e liniștit, mult mai linistit. 
Domnul Toce met mai controlează atita, și bêa... și bea... 


= Ei, ce mai e:cu domnişoara Evridichi? | at 

— Asta o importă pe ea. Are eiae să-i ducă. de grijăa 
răspunde domnul. Tocle; -iar muşţeriul cu ochii lumoși; | 

— Şi o luă de nevastă! -. iui g ard pia 


200 VIAȚA ROWINEASCĂ 


— Sigur! 

— Şi făcu copilul! 

— Credem că da. 

Si domnul Tocle, indreptindu-și creionul dela ureche, ia 
o faţă superbă de nobil, căruia îi amintești că împrejurările an 
fost negre față de prestigiul blazonului său. 

Mușteriul mai spune, fără milă în glas: 

— Săraca! 

Mai în fund tată! domnului Tode, străin la tot ce s'a spus 
pănă acum, ridică g.asul cinstindu-se cu un mușteriu: 

Ce-am auzit, să fie cu noroc! 

— Hei, domnule Tode, să-ți spun şi cu: Șiii dumneata 
că i-a mers bine băiatului? 

— Ce băiat?—intrebă domnul Tocle, continuind să îm- 
partă, numărind cu mina, o pore de măsline. 

— Păi, de, vorbirăm: cel cu domnişoara Evridichi. 

— Ce fel bine? Și atent numără măslinele mai încet. 

— laci bine. A învirtit ce-a învirtit, a făcut bani și e 
vorba să-l facă tovarăș. 

— Ce zid! 

Se opri brusc din mumăritoare, rămase cu o măslină în 
mină. Incet o așeză și pe ea în hirtie, Ridică privirea gîn- 
ditor şi mai odată: 

— Ce zici! — Apoi repede: 

— la şezi colo la masă, că vin și eu. 

După o clipă domnul Tocle sosi grăbit, aducind băutură, 
și ai a coatele de speteaza unui scaun, întrebă: 


— Uite da! 

Şi muşteriul sorbi din vin, svidind capul pe spate şi ples- 
căind din limbă. 

— E bună! 

— Este. Ei hai, zici? 

— Nu e de aceia de eri? 

— Nu, Ei zici? 

— Spun. Şi aşa, cum zisei... 

Trase scaunul mai aproape și cu capul în palme, cu coa- 
tele pe masă, incepu d rea. Din ciad în cînd bea inchi- 
zind ochii. ! 

Cele ce spunea trebuiau să fie grozav de hotăritoare, căci 
dia a dia aie raita se, paz aaa zace 

nou. 


— Şi Evridichi ce zice, ce face? 

— Nimic. li cârpește, îi spală rufele, vede și de copil, 
găteşte, ce să facă, nimic, Stă pe-acasă ca femeia. Şi aşa, 
satici, să trăești, şi sănătate. - 

Din circiumă omul a plecat clătinindu-se, iar în seara a- 
ecia domnul Tocle a fost visător. n 


LA BÅTiLIA DELA PORT +RTHUR 201 
—— a a a 


călduț mirosea a frunze i 
ze putrezite, a pämînt u i 
„+ nu, nu! Nimic din acestea nu Te a Armin pa 


nul Tocle—căci i 
age pape viia ideal, = ai e lăuntrică te poate face orb 


n locle visa și vedea, t pănă 
Sei nor Jaen arina re şi în ce fel s'ar ue Fă. a 
rien rant de vară. Aici un chioșc, aici mesele... 


In actiași săptămină, intr'o ceară, la masă 
luă vin, chiar el, cu mina lui, Via din on bun, în PAANAN 
mei s al rea lui.  Inchinind, întrebă voios: w; 
— Ce ati spune dacă ași primi-o pe Evridichi înapoi 
Mă-sa începu să p. i E puli 
m > te piingă, iar tată-su holbă ochii. 


te rd po 

s , ta său i 2 
— ŞI de ce fr de mu péin 
lar mă-sa printre lacrimi: 


— Cum să vină acum, că nu mai încape; are și bărbat și 


Atunci domnul Tode zise: 


— M'am dit 5 
rămasă netnchiină Se mui aons Daa care a fost a pi, 


3 tare. 
lea ce-o miaii de binn sprincenele, încrețind frun- 


„de parm şi zise: m'am gindit euişi în 
asta. Fac cu banii lui, în curte, un restaurant de vară în S 


admirație, bătrinul se ridică i 
Spre rea încet, apoi se frinse din 
genunchi și zu lar pe scaun. 


202 VIAŢA ROMINEASCĂ 


. Drept. răspuns bătzina începu de acum să bocească şi mul- 
tumit de acest prim succes, domnul Todle o împinse spre ușă: 


— Hai, i 
Domnul Tode intră în cârciumă, frecîndu-și vioiu mînile, 
+ 


Mitera ține biletul dela tramvaiu strias in mină dei amor- 
tesc degetele. Din cînd în cînd se uită la el cu spaimă, să se 
încredințeze că nu l-a perdut și de cite ori îl vede, simte o uşu- 
rare. La fiecare stație se scoată să vadă de nu a ajuns, Dely 
un timp i (se pare că a trecut locul unde trebuia să se coboare. 
Se zăpăcește, se svi-colește locului, îi trece prin minte că poate 
dacă a trecut de stația ei, nici biletal n'o mai fi bun. Dacă au 
so prindă? ai: 

Nădușala apare pe frunte, subt fişiu. Incă o stație, As- 
tai! Recunoaște statuia lui Pache în mijlocul pietei și simte 
pentru ea o recunoștință, un respect nemărginit. Dă buzna 
şi se coboară, imbrincind, îmbrincită. E pe trotuar, Merge 
legănindu-se pe amindoui picioarele... 

Cind domnișoara Evridichi deschise ușa, Mitera rămase 
in prag ne mai putindu-se mișca, iar domnişoara Evridichi, în 
zăpăceală, se învirtea titirez prin .odae, cu copilul în braţe, ne- 
știind unde să-l așeze. -Abea imbrățişate, au Hi început a plinge: 

— De ce mwai mai venit?—întrebă domnișoara Fvridichi> 
hohoțind. 

— Nu m'a lăsat. Zice că e rușine. 

Evridichi pară funtea, Lacrimile pică pe podea. 

— Păi „azi R da 

— Azi el m'a trimes. Şi nu mai ştiură nici una ce ză vors 
bească. Domnișoara Evridichi arătă copilașul,  Semăna cu ea. 
Atunci găsiră un nou motiv de bocet... 

Cu toate că recomandațiile domnului Tocle se dovediseră 
inutile, căci bătrina uitase de ele—domnul Ţocle ar fi fost 
mulțumit văzindu-le. Scena era sfișietoare. . 

— Vino'napoi. i 

— N'o să vrea el să vie. Vă'njură, că sintem Greci, 

— Păi acum vrea Toele să vii. ți dă zestrea. 

— De ce să mai mi-o dea acum, că m'am măritat? 

— Vino tu că te primește acum. 

— Nu se te, că am copil. 

i iarăși plinsete... 
Oid eui bărbatul domnișoarei Evridichi rămase uluit. 
„—'Ce sa intimplat? ob ÎN € A 

Evridichi zise: . . i» E, OGR? i 

— Zice Mitera că mă primește Tode acum: =. — 

'n Mitera îl desluși»ri a = inis uzi 30 : 


g 


LA BĂTĂLIA DELA PORT ARTHUR 203: 


— Zice că să vii şi dumneata, dar că n'ai să vrei. 

— Şi de ce să vin? S că n'am să vreau. Cine l-a 
pus să facă pe nătărăul. Acum nu mai vreau eu. 

Ingîmfat, deșteptă copilul, care începu să scîncească, îl luă 
în brațe și desmerdă. 

_—— Am să mor, zise bătrina. 

— Mitera-Mitera, zise domnişoara Evridichi. 

Mărinimos, el hotări: Să vie mă-ta să te vadă dacă vrea. 

— E departe și am să mor-—zise bătrina. 

Și simți că întradevăr i se face rău de atita emoție. 

— O să moară!—ţipă Evridichi, zbătindu-se. 

Atunci într'o ultimă disperare bătrina şopti înăbuşind: 

— Face în curte, restaurant de vară, 

— Zău? 

Și deodată bărbatul domnișoarei Evridichi le privi radios 
cum boceau. 

— Zău? 

In brațele lui, copilul ținut prost, înăbușit, se sbătea fn tis 
pete stridente și mișcări convulsive. 

— Hai, hai, nu mai plingeți. Las’ că ţi-o aduc eu pe E- 
vridichi. Poate m'oi învoi ca Todle.. 

Atunci emoționată, domnișoara Evridichi se apropie de el 
si-i zise cu glasul sdruncinat, 

— Mersi, lonel! 

Dar Mitera continuă să plingă, pentru că nu se mai putea 
opri. 


În circiumă seara, la masă, domnul Tocle zise mamă-sii: 

— Bravo, Mitera. Te văzui şi diplomat. Venizelos, nu: 

altceva! 
Pe Mitera însă o doare grozav capul, De atita plins, îi 

area un gol în tot trupul. Nu putea nici minca nici bea. 


Eu am să mor. 
— Las’ că ți-o-aduc pe Evridichi.  Văz eu că nu poti fară 
ca. Aşa cine m'oi fi. Am s'o ert. 


* 


Restaurantul de vară este aranjat cu cel mai desăvirșit 
gust. Omului, pănt în cele mai mici amănunțe ale vieții, ca 
să fie lucrul făcut ca lumea, îi trebuește inspirație. Și de data 
asta, domnul Tode s'a'mtrecut. f 

Da, da, domnul Todle s'a'ntrecut. Dar răsplata € aici. O 
are in faţa ochilor, căci munca și cinstea, cazna și răbdarea. 
au întotdeauna răsplata lor. 


- 


204 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Restaurantul e strălucit, e reușit, e un adevărat triumf, și 
teriii nu contenesc. | 3 
i: Cu şorțul alb în față, la cotlon, domnul Tode din ce in ce 
mai bate ritmic cleștele de grătarul cu mititei. 
te că zilnie face progrese. Nit nl 

Şi toate merg bine: în casă Mitera doarme; în circiuma, 
bărbatul domnişoarei Evridichi supraveghiază; tatăl discută po- 
Mică gi pistei ișoara Evidichi distonează. , Dealtfel dum- 
neaei niciodată nu a știut să se adapteze mediului.  intr'o fa- 
milie fie ea cît de unită, intotdeauna se găsește cîte un mem- 

fie ca 
i iri "im ie: cum îi zice cu obisnuitul spirit de obser- 
vaţie domnul Tode, domnișoara Evridichi tuşește, oboseşte.. Poa- 
ie o fi şi din pricina copilului pe care trebue să-l poarte... 

De citva timp i se pare că e din nou însărcinată. Ins- 
păimintată, nu știe cum să anunţe această nouă boroboață a ei 
domnului Tocle. Cu ochii holbaţi, se uită ceasuri la mititei 
ee magi Es | | 
ai ie ard, copil strigă la ea in cor, cind o prind gin- 
ageri aa a Ridiche a făcut un R'dic, domnișoara Ridiche 


Ridicr.. 
a Aog da anișoară. Ridiche simte cu groază, că 0-să mai fa: 
că unul. 


Henriette Yvonne Stahl 


Reflecţiuni despre Succes 


„Se Întimplă cu noțiunea de succes ceiace se intimplă cu 
unii termeni în psihologie. Cind vorbim de pildă de o repre- 
zentare, putem înțelege trei lucruri deosebite: actul reprezen- 
tativ, conținutul reprezentării și obiectul extern la care ea se 
raportă. Cu acest din urmă înțeles, întreaga lume este repre- 
zentarea mea. Jn același chip se pot distinge trei planuri de 
aplicare ale noțiunii de succes. Succesul este pe deoparte sta- 
rea sufletească a cuiva care ia cunoștință de intinderea influ- 
enței pe care o exercită asupra contemporanilor. Pe de altă 
parte este dispoziţia sufletească a unei colectivităţi în relația 
«i cu o individualitate care o influențează, Este în sfîrșit suma 
de manifestări concrete în care această dispoziție se încorp> 
rează. Limbajul este așa de imperfect și de aproximativ încât 
vorbind despre succesul cuiva, nu precizăm dacă înţelegem a- 
nume momcntul sufletesc tonic într'o individualitate sau stimu- 
lare difuză a unei societăți sau suma de manifestări concrete 
care îi dau o expresie. O limbă precisă, științifică, ar trebui 
să aibă un termen diferit pentru fiecare din acesie realități, deşi 
numai prin întrunirea lor fenomenul succesului se complectează. 
Fără o stare corclativă în conștiința de ansamblu a colectivizății, 
succesul ar îi în individualitate numai o deşartă închipuire de 
sine. Fără de manifestări concrete care să traducă sentimentul 
colectivităţii, încintarea pe care o" resimte cineva care trăește 
un Succes nu ar avea ocaziunea să apară. Cele trei forme ale 


succesului sint legate aşa de organic, încît își determină red- 


proc realitatea, după cum ori care din pe rez unui triunghiu 
isoscel hotărăște deschiderea celorlalte două. 


206 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Psihologia nouă a arățat importanța pe care o are în pro- 
cesul individualității, imagina ce şi-o formează despre noi încon- 
jurimea noastră.  Naturile concentrate și sincere ştiu ce greu- 
tate tragică este legată de încercarea cunoștinței de sine. For- 
mula „eului este indescifrabilă. Ajungem cel mul: să dăm o 

-unitate faptelor noastre, socotind că stăpinirea de sine este și o 
auto-cunoaștere. Cei mai mulți trăim o viaţă întreagă luindu- 
me drept ceiace alții cred despre noi. Lucrăm apoi pentru a 
menţine și a nu altera această imagine,  Ceiace se numește 
reputație, bun renume, onoare, tip profesional etc. și tot 
ce decurge de aici pentru conduita vieţii, rezultă din imagina 
pe care opinia publică o răsfringe în sufletul nostru. Sint foar- 
te puțini aceia care nesocotesc sau nu înregistrează această 
imagine. Sint sau naturile foarte personale care nu înțeleg să 
lucreze decit după indicaţiile propriei lor spontancități; sau fi- 
rile născute cu o ten retractară vieții de societate. Viața 
lor se rezolvă atund automatic in conflict. La cei din urmă, 
cind productivitatea naturii lor nu le vine în ajutor, pedeapsa 
se declară în anarhia scopurilor și mijloacelor de care vor su- 
feri. Cei dintăiu, atunci cînd nu reușesc să creeze despre ci a 
imagine deosebită de aceia pe care opinia publică [-o opune, 
sint pedepsiți de societatea care îi izolează, fără să-i stimeze, 
printre „originali“. . Ceiace vom numi cu un singur cuvint: 
imagina externă, este încă unul din avantagiile de care se bu- 
cură omul în societate, Ea inlocuește munca prețioasă, dar o- 
bositoare -şi primejdioasă, a ce:cetării de sine, Es creiază un 
confort, dă o siguranță pe care niciodată cu oștinţa de site nu 
o va recolta,  Imprumută un scop vieții; dă faptelor noastre 
energie şi preciziune. 


: imagina externă este începutul succesului,  Risrîndirea rc- 
lativă și intensitatea reliefului ci if desăvirșește. Prin succes 
individualitatea capătă o reprezentare despre sine. Muli din- 
tre acei care s'au căutat vreme îndelungată fară să se găsească, 
trăesc cu acest prilej o “Este de multe ori de altfel 
numai o înșelare. Li se pare că s'au regăsit atunci cind au 
Fuat numai cunoștință de rolul la care socie.atea îi meneste. 
imagina ext:rnă are o putere exclusivă în sufletul aceluia 
care primeşte omagiile succesului. Siguranța lui este așa de 
mare incit respinge cu un gest suveran toate criticile care ar 
putea s'o disloce. Poate că în el trăește totuși o teamă as- 
cunsă și de aceia siguranța lui devine uneori bmutalitate;—une- 
ori numai o iritare ușoară și distrati ca și cum ar încerca săș: 
amintească un cuvint pe care i se pare că l-a auzit în treacăt, 
Cind nici o imagină externă nu stăpinește conștiința, cim- 


REPLECŢIUNI DESPRE SUCCES 207 


pul este deschis pentru toate sugrgrestiuni] i 
apar visätorii, fantaştii, femeile oneste aa bitia 
care urmăresc o vagă invenfiune; din această plictiseală a in- 
Pin aveam Dacă cercetarea lor ma obosit ei te întreabă cu o 
șitate care_induioșează: „Spune-mi sincer, te rog, ce crezi 
despre mine?“ Jar dacă au obosit să se mai rectinoască în o- 
glinda turbure pentru ei, a inconjurimii, cine nu cunoaște dul- 
ana Sas lor, blindetea in raporti! cu semenii, modestia 
a murea învinonațile autorităţi, potăinţa rusinată cu E pri- 

Numai rareori se intimplă ca intărit de si i 
alteori descompune, sufletul singur sä-şi hat Saate MS 
reprezentare. Un astfel de singuratic va avea aproape puterea 
unu: om incununat de succese. Va respinge cu același suve: 


“ranitate criticile inconjurimii și, întărit prin orgoliu, imagina 


extemă nu va mai prinde rădăcini in cugetul lui. L 
r i inc à = upta din- 
tre imagina externă și imagina personală. prilejuește conflictul 


de viaţă a unei a doua categorie de „originali“, Cei dintăiu 


hu erau recunoscuți de opinia publică; acestia nu : 

Stau izolați pe un tb error 7 de dieer pr bd bate. 
Gunea vieții lor Hu se vor recunoaște vinovați căci au aflat că 
smgurătatea omului este fără mintuire. Pot fi cuprinsi însă 
de o tristețä aspră gindindu-se că sintem ferecaţi în individua- 
litatea noastră. ȘI ducă au inteles că numai in individualitatii 
este posibilă existenţa, tristețea individuațiunei se uneşte cu 
recunoştinţa pentru individualitate, precipitind o melancolie re- 
semnată. Invăluiți într'o aureolă- de simboluri și din depăr- 
tările istoriei sau din forfoteala vieții, numele acestor suferinzi 


-se bucură adeseori de o glorie tirzie, care lasă să se înțeleagă 


că în ei s'a petrecut drama reprezentativă a umanității, 


Succesul este una din vuluptățile vietii. Poate i Ta 
mäānantul lui numai acela a bine. rănite 
cerii. Numai acela care știe că plăcerea este o intirziere a sen- 
zației, o oprire a clipei, poate înţelege şi marea bucurie de sine 
care se rostește in succes. Ce palidă ne apare astăzi vechea 

licație a plăcerii ca semnalul unei reacțiuni utile! Studiu? 
patologiei plăcerii, morala voinții de putere, analiza tragicului 
p artă, au ruinat această ipoteză. Astăzi ştim că plăcut poate 
numit tot ce ne atrage atenția—intr'un chip pe care nud pu- 
dota amanunţi mai de aproape aici—asupra faptului elementar 
trăim. C nd atingem suprafața moale a unei catifele, avem 
numai o indiferentă excitație a pipăitului, atita timp cît nu o a- 
şi nu o reținem şi nu o contemplăm. PI cerea este in- 

ma sensibilităţii.  Inte.igenţa poate preface în plăcere chiar 


208 4 VIAŢA ROMĪNEASCÀ 


sfişierile cărnei și torturile cugetului.  Stăpinește un mijloc mi+ 
nunat de vindecare omul de spirit care se pricepe din pasiv să 
devină reflexiv, Înțelegerea acestei dedublări prin intelect ne 
arată mai departe că toate plăcerile aparțin unei singure cate- 
gorii. Se vorbește greşit de gustul plicut al unui fruct sau de 
mirosul plicut al unei flori. In toate împrejurările asemănătoa- 
re s'ar putea vorbi mai bine de plăcerea pe care ne-o dă oor- 
pol nostru cind constată cu atenție și surprindere că există. 

cerea tipică și elementară este oferită de conștiința propriu- 
lui nostru corp. Tot ce contribue să ne a atenția că e- 
xistim întrun trup, tot ce modifică sentimentul monoton al fi- 
ziologiei, aromele tari, băuturile alcoolice, exercițiile violente, 
fac parte dintre plăcerile cele mai căutate, Sănătatea este o 
plăcere numai în munca de refacere a convalescenţii sau în uncie 
clipe de Saapa primăvăratică ; iar conștiința unui trup bol- 
nav, care slăbește și piere, poate fi suferită de ințelept cu răb- 
dare și mingiecre. Nu- credem să afirmînd că toți acei 
care se lasă ușor ciștigați de succes fac parte dintre naturile 
sensuale. Ei găsesc aci prilejul bun de a-și „degusta“ viața. 
In conștiința individuală, contrariul succesului nu este insuc- 
cesul, ci inactivitatea. 


Succesul presupune, la cei care îl pregătesc şi la acela care 
il primeşte, o intreită ipoteză, Mai întăiu că există o c - 
dență intre lucruri şi suflet. Succesul este o răsplată. bt 
această formă el este în individualitate, recunoștință şi în opinia 
publică, conștiința unei datorii plătite. Dacă sar ajunge la 
ideia că sufletul este ceva infinit și ci pentru faptele lui nu e- 
xistă răsplată materială, individualitatea mar mai fi sensibilă la 
succes și opinia publică s'ar resemna să adore infinitul fără a 
mai încerca să-l răsplătească. Ea crede însă că darurile cei 
prezintă un echivalent extern pentru mecanismul atit de com- 
plicat al responsabilității. Succesul afirmă că cineva esie răs- 
punzător în chip direct și șiiut de frumusețea faptei sale, Se 
poate intimpla totuşi ca individualitatea să fi pătruns mai a- 
dinc în tainele responsabilității și atunci în succesul cel mai 
sărbătoresc se poate simţi încă năpăstuită, după cum în cea 
mai umilă floare care i s'ar oferi poate s'o turbure conștiința 
unei uzurpări. Opinia publică nu va obosi niciodată de a sär- 
bători un om mare pentru că aceasta îi dă iluzia plăcută de a 
trăi în unison cu sufletul acestuia din urmă. 

Este numai o iluzie. Ea oms că individualitatea 
este ceva unitar și stabil. Indivi tea este însi ceva mul- 
tiplu şi curgător. Sint unele versuri inci-lve pe care le cetim 
de zece ori, la epoci și în dispoziți. deosebite, fără să întîlnim. 


REPLECȚIUNI DESPRE SUCCES 200 
de două ori intocmai acelaşi ecou. De fiecare dată avem 
presia că cineva a dispă-ut din noi pentru toțdeauna, — păi a 
simţire trebuc s'o încerce şi poetul care a scris versurile. Ele 
au fost rodul unei clipe. Niciodată ta mu se va mai întoar- 
ce şi niciodată poetul însuși nu le va mai înțelege în semnifti- 
caţia lor originară. Succesul în loc să se oprească la un sin- 
vers, la o singură carte, la o singură faptă de arme, se în- 
cătră massa totală a unei individualități, lăsîndu-se în- 
selat de credința că un singur sunet domină o existență în- 
ca. me De aici melancolia pe care o încearcă în succes natu- 
e în adevăr profunde. In momentul sărbătoririi ci caută, 
fm] “E, sep iara pini pentru care sint săr- 
eg influența indi țății, apa cur 
nimeni nu se cufundă de două ST aii i 


Contopirea intre o mass colectivă şi individualitate nu e 
cu putință decit prin csiace este momentan în aceasta din urmă. 
Nu mai apare atunci succesul cu toate însușirile pe care le-am 
desprins pănă acum. Avem altceva în schimb. Dacă massa 
colectivă a reușit să înregistreze toată bogăția de înțelesuri, 
toată adincimea de perspectivă, toată înăltimea predominantă a 
unui moment individual, ne întimpină entuziasmul moral. Suc- 
cesul are în vedere omul; entuziasmul moral are în vedere 
ideia. De ce am sărbători pe cineva, cînd ceiace ne-a sgu- 
m-a lost numai printrun organ întimplitor, o vestire a spi- 
ritului universal? Sint manifestări publice în care mu se a- 
plaudă, nu se felicită, nu se fac daruri. Credincioşii în bisc- 
rică nu organizează un succes predicatorului. E o tradiție care 
nu se poate călca. Şi chiar dacă înțelesul acestei tradiții ar 
dispărea vrcodati se va recunoaște la originele ci, entuziasmul 
snpersonal p:Btru idee. - 


Li] 


„Nu orice idee poate da loc entuziasmului moral. Nu 
vorbim de acele idei a căror virtute nu este atit generalitatea, 
cit importanța. Trebue deosebit apoi între generalitate, ca pu- 
tere de referire la o mască de obiecte, şi g neralitate, ca putere 
de împărtășire la cit mai multe inteligenţe omeneşti, Aşa zi- 
sele idei generale“ ar putea fi numite şi „idei indiferente“ 
dacă am vrea să aecentuăm mii bine, capacitatea lor neutră de 
transmitere, Ideile cae pot descătușa entu-iasmul moral sînt 
fructele unui moment cu totul și cu totul particular, Chiar 
ideile ştiinţifice nu-şi capătă întregul lor înțeles decit atunci 
cind sufletul le aplică semnul unui moment singular. Genera'i- 

EI 


4 


200 VIAȚA ROMINDASCA | 
tatea lor se transformă astfel în bogăţie. In același timp le dis- 
pare facultatea de a se comunica ușor și indiferent. Aces- 
tea sint ideile care pot solidariza în entuziasm moral © mass: 
colectivă. De obiceiu o colectivitate restrinsă. Ideile neutrale 
pot lega o massă mai mare, fără s'o entuziasmeze. 


Trebue să alegem intre om şi idee. Ideia şi omul stau 
faţă în față. Intre ei sc angajează un ciudat dialog. Omul 
spune: 

— Eu te-am gindit. 

Și Ideia raspunde: 

— Pot trăi mai departe fără tine. 

Prin mine, vorbeşti cel dintă.u, oamenii te cunose 
Cind mă cunosc, oamenii te uită. 

— Vei trăi totdeauna în sufletul omenesc. 

— Sufletul omenesc a trăit o singură clipă în mine. 

— Cum, nu-ți aduci aminte fericirile ce-mi fipăduiai când 
mi-ai iesit întiin oară inainte? 

_ Cum de-ai uitat fericirea ce-ai resimțit-o cind ţi-am 
ieșit intăia oară înainte? + 

— Fără mine vei pieri. 

— Vei pieri fără mine. 

— Niciodaţă nu te vei mai intoarce făgăduind ca întâia 


daia 7 
' = Imţelesul meu e să fi existat dela începutul timpurtsg 
si să nu fi luminat decit o singură dată în tine. 

— Si niciodată nu te vei mai intoarce? 

— Niciodată 


Succesul descarca în individualitatea sărbătorită expansiu- 
ne, pe cind în colectivitate ea provoacă mai degrabă o împiedi- 
care. Personalitatea sărbătoriti se bucură de un alt avantagiu 
garantat de mecanismul succesului. Opinia publică nu ingă- 
due o imagină diferiti de aceia p> case şi-a făcut-o odată des- 
pre semenul sărbătorit. Orice încercare de a o varia este ne- 
ințeleasă şi respinsă. Succesul are impenetrabilitatea obiecte- 
lor solide, Se răspindește ca și corpurile gazoase, imagina 
externă ia, în sfiit. forma unei categorii generale. Opinia 
publică trece ușot peste diferența personală a unui artist, a unui 
învăţat sau a unui mare general, pentru a nu reține de ficare 
dată decit ceiace știe ea în genere despre fiecare din aceste ca- 
t-porii. Toată anecdotica personalităților „bize cunoscute“ va- 
riază la nesfirsit pe tema moravurilor distrate sau capricioase 


DESPRE SUCCES 214 


ale savanților sa t A 
Văitaluei agree a ponto: : In același fel lichidele iau forma 


Succesul are o tendință de fixare şi indivi i 
3 i A și individualitat - 
dimţă C9 aclinar, Din relaţiile lor rezultă o pr: ap gene 
efecte, SP ndividul vrea să menţie imagina care s'a format des- 
durata. inflaentei ui Store ansaa atei imagini atiraă 
i rile iduiui de a 

cumva prin fapta sa, dau nastere pozei. Ele au un paii eg 
munca aceluiași individ de a conserva care s'a resfrint 
în sine din suggestiunile mediului. In lipsa ei, adeseori viața 
s'ar găsi fără scop. Situaţiunea aceasta, pentru care nu există 
mici un termen propriu, creiază ridicolul unei vieţi bazată 
ei ari Pe ug pe o îalșă cunoștință de sine. In acelaşi fel ag 
ectivitatea este determinată de tendința de a stabiliza în ea i- 
magina pe care și-a format-o despre un individ, Fenomenul 
care ia naștere în aceste împrejurări se numeşte prestigiu. Este 
așa de mare puterea prestigiului încit el creiază o constringere 
în fiecare membru al colectivități. Dupi cum succesul neso- 
cotește diferențialul în individualitate, înăbuşește tot astfel va- 
proveni ala în onene din membrii colectivității. Cind 
hzare a spontaneității didai a TEET 


+ 


Prestigiul și moda desemnează actiaşi reali i 
in două situațiuni deosebite. Prestigiul iepure ceea 
stabilizării unci imagini în opinia ică. Termenul „modă“ 
vorbește de tendința de stabilizare în luptă oarecum cu sufletul 
individual. Cind cineva caută să răspindească una din acele 
imagini coercitive care intră în compoziția succesului, nu se 
aminteşte cumva de încercarea de a creja un prestigiu. ' Trebuc 
exprimată lupta de aservire și de unificare a celor cărora el se 
adresează; sc observă atunci că încearcă să introducă o modă 
mouă. ln afară de aceasta, se poate vorbi de prestigii care au 
repre eye O modă nu poate dura însă mai mult decit p 
va de me aaa knor SR citite o generație, are mulți 
d ă de ut; s n’a reuşit, disprețui i 
cind vorbim despre o modă învechită, cb ala 


Nu numai individul, dar si societatea are nevoe de suc- 


„ese. Ele ji întăresc conștiința <a de colectivitate. Am nb- 


242 ____ NIATA ROMÎNEASCĂ 


servat că numitele „interese comune“ despart mai de grabă 
pe amea Ai îi unesc, Fiecare caută să-și deschidă o cale 
a egoismului și se mintuește cine poate. Interesul este 'otdeau- 
na personal. Solidaritatea generoasă se iveşte numai acolo unde 
iția firească a omului este amorțită pentru o clipă. Oa- 
meni devin cetățeni mai ales cînd prăvăliile sint închise. Si 
măi ales atunci cînd cetăţenii au vreme de pierdut se întimple 
pirate , manifestațiile publice și adunările consiliului comu- 
In marile catastrofe sociale se cetește pe fața celor intere- 
sâți în comun tristețea unei îngrozitoare singurătăți. Conducă- 
torii știu lucrul acesta, și căutind să-i «tringă Jaolaltă prin mij- 
Jocul ünëi sărbători sau al unui doliu public, provoacă o con- 
dlate mutuală în suferință, Durerea izolează; bucuria soli- 
darizează. Politicii romani știau și ci acest lucru cînd inte- 
resau massele orașului la o sensualitate comună. Este destul 
ca un public să se simtă unificat, pentru a răsuna deodata 
dintro mie de glasuri numele cuiva care are vre-o pricină oare- 
câre în bucuria lui. Aceasta este ima din formele în care se 
naste succesul, 


Succesul joacă un rol deosebit in democraţii, lu sacie- 
taţi, adică unde prilejurile conștiinței de total sint mai dese. 
Democraţiile au creat în adevăr termenul de „oameni mari“, 
Este interesant de observat că Hegel, dela care se inspiră libe- 
ralismul politic, este și tcoreficiinul „personalităților istorice“, 
De fapt nu există „oameni mari“ sau „personalităţi istorice“. 
ci doar idei importante si momente adinci, Omul uită şi sc 
îndoește.  Democraţiile au însă nevoe de ipoteza „oamenilor 
mati, pentrucă în sărbătorirea acestora este un sprijin pentru 
consistenţa ei.  Corectează apoi una din primejdiile care o 
amenință,  Creiază o ierarhie între sărbitoriți şi cei care săr- 
bătoresc.  Dintr'o massă clocotitoare face o structură. 


e 


Mult mai mică este importanța succesului în aristocrații. 
Numele i se schimbă de altici dacă se produce într'un „rublic 
intins sau în mijlocul unui cerc restrinis și organizat tun 
criteriu selectiv. Se poate vorbi aşa dar de popularitate sau 
reputație, după întinderea cercului public și după gradul de 
specialitate al ideii. In cercurile specialiste ri restrinse admi- 
rația nu se îndreaptă cătră om, ci cătră ideile lui. E ştiu 
să distingă atunci cind, judecind despre un dispărut, dau d waca 
unei adorații mai profunde, vorbind: „A gindit lucruri eterne, 
dar viața i-a fost plină de vicisitudini“, m auzit totuși spu- 


m REPLECŢIUNI DESPRE SUCCES 213 


nindu-se intr'o îmbinare oarecum ridicoli și cu totul nesemni- 
ficativă: „Avea o știință adincă, gindul lui a mers pănă în tai- 
na lucrurilor și era un bun tată de familie“ 


~ 


Intro bună zi bătrinul Tolstoi, părăsindu-și familia şi 4- 
verile, fugi dintre oameni. Publicul european dorea să-și facă 
despre el o imagine și de aceia întoarse întracolo, dintr'o mie 
de părți, obiectivul aparatului fotografic, Se pare totuși că lu- 
mea modernă a dobindit un simţ oarecare pentru variațiunile 
individualităţii; operatorilor plecați în Rusia li se cereau clișee 
care să reprezinte pe contele Tolstoi în situațiunile cele mai 
particulare ale existenței lui, în fata modestei mese de scris, 
imbrăcat în tunică si cisme, vorbind cu țăranii sau călărimd. 
Toistoi simţi cum această curiozitate indiscretă amenință „ideia** 
lui și de aceia intr'o bună zi se hotări să fugă din fata pu- 
Dlicului european. Jertfa lui aminteşte pe aceia a lui Moise 
sau a altora din întelepții Asiei care, cătră sfirsitul vieții și în 
clipa în care lumea era gata să le adore ființa piminsească, îşi 
perdeau urma în pustie. Pe atunci jandarmeria nu cra atit de 
stra;mic organizată, încît le reușea să se ascundă de-al binelea. 

Plecau departe oamenii. Urcau și cuborau văile, Se lå- 
sau biciuiți de furtuni si chinuiti de arșiță. Nici o încercare nu 
li se părea prea grea, Ce să însemne spiritul acesta de mar- 
firiu, voința aceasta aspră de peire și mortificare răsărită în prè- 
sentimentul victoriei? Goethe şi Schopenhauer işi cultivau bă- 
trincţele, se lăsau înconjurați și măguliţi. își ofereau ieslele de 
intelepciune turmelor venite din toate părţile pămîntului. Ei 
trăiau desigur în credința că individualitatea, descoperită cu 
pretul atitor îndocli, este un lucru atit de Stabil, încît tot te 
adunaseră de-alungul vieții avea soliditatea unei averi cinstite 
Sentimentul acestei siguranțe le dădea o nemăsurată poftă de 
a vorbi în care se amesteca măreția docentă cu bonomia de se 
toare. Altfel se intimpla cu inţelepţi Asiei. Opera vieții 
implinită nu-i îndreptățea la repaos si degustare. Știința lor 
cra fructul unei revelații de a cărei dureroasă fugzacitate erau 
deplin știutori; caci „numai corpul material rămîne acelâşi un 
sir de ani, uneori o sută sau mai mult; dar ceiace numim gin- 
dire, sau spirit, sau conștiință apare în timpul zilei sau al nop- 
tii întrun fel și dispare într'altul“, (Buddha). Tonul bătri- 
netii lor era neînduplecat, ascetic, pentru că nu găseau nicăeri 
in ființa lor un punct fix de care să se poată atirna Icinunile e- 
cunoașterii. Plecau asa dar in pustie să cerceteze mai de- 


parte. 
Tudor Vianu 


Creaţie şi analiză 


Note pe marginea unor cărți 


Dacă s'ar putea cinematografia şi fonogratia conţinute! 
unui roman, am vedea pe pinză figurile personaglilor, ges- 
tarile lor, toată înfăţişarea şi purtarea lor şi am auzi la fonograf 
toate vorbele lor, dar ar mai răminea ceva: celace autorul c2- 
teşte în sufletul personagiilor sale şi ne spune. 

Aşa dar, cinematograful și tonograiul ne-ar da numa! com- 
portarea personagiilor. Celace nu ne-ar potea da ar îl analize 
sufletului lor. 

Despre comportism și analiză voim să vorbim aici, Dar 
primul termen e prea neobişnuit, De acela îl vom inlocul prin a- 
cela de creație ca mal cunoscut şi famillar,—deși, analiza ajatina 
la creaţie, aceşti termeni nu se pot opune radical unul altui. 
lasfirşit cetitorul este rugat să ia cuvintol creaţie în înţelesul a- 
cesta îngust: infățişarea personagiilor și comportarea lor, cu alte 
cuvinte totalitatea reprezentărilor concrete, pe care le putem 
avea dela ele. 

Creaţia şi analiza se găsesc impreunate, în diverse proporţii. 
la orice prozator de talent. In romanul eminamente de analiză 
Adolphe, există şi strictal necesar de creaţie. In povestirile lui 
Maupassant, operă eminamente de creaţie, există și strictul nece- 
sar de analiză. In romanele lui Tolstoi, care redau viața în chip 
complex, există și una şi alta in proporție normală. (Proporția 
normală rămine de definit, Dar inainte de toate, trebue spus cè 
variază după obiect). 


____ CREAŢIE ŞI ANALIZĂ ps AVI 


Există opere care pot servi ca plese de experiență prepa- 
rate parcă anume pentru lămorirea unor probleme hterare—opere în 
care unele elemente sint izolate ca în experiențele de laborator. 
O astfel de operă ni se pare romanul recent al lui Mauriac, Le 
desert de “Amour care, după tipul lul—coliziune între mai multe 
personagii—ar trebui să conţină maltă creaţie. 

In acest roman sint trei tipuri principale. Abla le pez. 
Scriitorul spune destul despre ele—cantitativ şi calitativ—ca să 
le poţi clasa in anumite categorii umane, dar nu le crează, nu 
je individualizează, —nu „trăesc“. Mai mult trăește un tip se- 
cundar, nevasta doctorului. Dar ce analiză subtilă a stărilor su- 
fleteşti ! Ce demontare delicată a sufletelor personagiilor, în res- 
itate: a unor suflete sav, şi mai just încă, a unor feluri de a 
simți !— Dar aceste stări de suflet nu au un suport destul de vi- 
zibil; sînt mal degrabă atribuite unor ființe oarecare, puse în situz- 
ție de a avea aceste stări de suflet. Acest roman in care eroii 
tac o slabă „coocurență stării civile“, este mai mult o colecţie de 
observaţii ascuţite asopra sufletului omenesc. 


E i 


Uu caz extrem. 

Cind a apărut Deux Angolsses. — La Mort. L'Amour 
de Jean Rostand, —o colecție de maxime despre iubire şi 
frica de moarte, — un critic francez a spus că partea consa- 
crată iubirii este un roman in cugetări. Inainte de a ceti recen- 
zia criticului francez, am avut aceiaşi impresie. Reley această 
coincidenţă, pentrucă atunci cind vine la doi oameni o idee, 
ea are sorţi să fle adevărată, oricit de curioasă ar părea. Am 
avut impresia că acea colecție de cugetări este un roman, pen- 
trucă acele cugetări, prin continutul lor, prin raportul dintre ele, 
prin vibranţa lor, trădau un dramatism sufletesc; care Indica o 
unică şi continuă experienţă—vreau să spun că acele cugetări på- 
reau a consemna rezumativ etapele unei afaceri de sentiment tră- 
ite. lată culmea „romanului“ analitic—o analiză condensată, ex- 
pusă in formule, fără nici o creaţie, fără nici o atfabulaţie, fără 
nici un suport plastic, — adică ca suprimarea francă a acestora. 

Anatole France a spus odată că vremea noastră e a criti- 
cil şi că criilca va înlocul poate toate genurile literare. L'Amour 
al lui Jean Rostand este, într'un fel, inlocuirea romanului pasional 
prin critică, ori mai bine prin criticism. 

De ahfel, romanul actual a luat forme, care ar mira mult 
pe creatorii moderni ai genului, pe un Defot, Fielding sau Ri- 
chardson, Să ne gindim, de pildă, la Mort de guelqu'un al lui 
Jales Romains: moartea unti om oarecare, repercutarea acesie! 


216 „Să VIAȚA ROMINEASCĂ 


morţi în sufletele locatarilor unel case de raport şi, temă secun- 
dară, în satul de unde era acel om oarecare. 

In romanul de azi se deoune, se poate zice, orice. Că a- 
ceastă libertate e legitimă sau nu, —e altă vorbă. Dar „evoluţia“ 
aceasta a romanului e un fapt. 


. 


Genul de roman propriu zis, care se indepărtează mai mult 
de tip, este romanul p oblemă, adică o „invenţie” epică, menită 
să ilustreze o problemă de psihologie sau de morală. Acestul gen 
se consacră mal ales teoreticianii filozofi. Romanele lui Gide, de 
pildă, cad în categoria aceasta. Gide e mai mult un ginditor de- 
cit um poet Da altfel, in dedicaţia ultimului său roman, Les Fanx- 
Monnayeurs, el spone că acesta e primul său roman. Un exem- 
pla bârâtor la ochi este Aimée a lui Jacques Rivière. Creaţia e 
aproape nulă. Romanul nu are mai nimic epic. Şi un minimum 
de plastică. lar analiza, uneori adincă şi sigură, nueste făcută în ve- 
derea stărilor de suflet pentruele însele, cì în vederea rezolvării pro- 
blemel. Tot aşa, Sa mattresse et moi a lui Marcel Prévost. Acest ro- 
mancier, cam compromis prin operele lui d spreşi pentru dame şieşi! 
din modă din cauza virstel,—a scris în timpul din urmă romanul pu- 
mit mai sus, în care și-a schimbat maniera; a adoptat una mal 
literară și mai modernă. Acest roman a fost foarte bine 
primit de critica novă franceză, Autorul e serios alci, pä- 
trunzător, are stilul sobru—şi pune o Interesantă problemă de 
psihologie. Dar valoarea romanului stă mai cu samă În rezolvarea 
acestei probleme (Totuşi acest roman conţine şi creaţie propriu 
zisă, pentrucă autorul e un vechiu meşteşogar al genului). —De 
altfel, romanul actual francez, aproape întreg, este un gen în 
care se rezolvă probleme. Epopea actuală franceză nu mal este 
decit abla epică. 

Un singur romancier francez de talent dintre cel noi, mal 
este azi cu totul în tradiția cea mare a romanului— oricum „spe- 
cle“ a poeziei epice,—Roger Martin dı Gard cu al său Les Thi- 
bault, care continuă genul Balzac, Flaubazrt, Tolstoi. 


+ 


Unii istorici literari intrevăd 'on fel de lege in evolațla literară : 


După pnezia lirică, vine ceacpică, şi apol cea dramatică. ți ritmul 
tuturor literatorilor, cînd au avut condiţii normale de deavoltare, 
ritm ce caracterizează fiecare eră. Nu e vorba dacă această a 
corespunde exact și în totdeauna faptelor. Dar „evoluţia“ ultimă 
a romanului parcă ar confirma „legea“. Căci romancierul de azi, 
in deosebire de cei pur epici de dinainte, pone probleme caşi dra- 
maturgul, și, caşi dramaturgul, conduce acţiunea în vederea re- 


——— SIPARO ANALIZA 217 


zolvării problemei. Numai cit romanal-probiemă actual e uneori 
un fel de dramă filozofică, in care crearea de caractere gai 
secundar, principalul constind in rezolvarea problemei. 

Dacă ne oprim la literatura noastră, constatăm că e- 
volaţia el n'a fost normală, căci nol am căutat să coplem re- 
pede dela 1800 incoace întreaga evoluţie a literaturii europene. Ca 
toate acestea, am început ca lirismul, şi numai de pe la 1840 
am întrodus şi celelalte genuri,—pe toate. Dar de fapt, dacă 
lăsăm la oparte accidente ca |. Caragiale, literatura noastră poartă, 
cu mici excepţii, şi până azi caracterul liric, indiferent de gen. 
Abia acum începe cu adevărat genul pur epiccu romane ca Neamal 
Şoimăreştilor, Ion, La Medeleni, probabili Intunecare, Teatru adevărat 
avem puţin. ŞI, indiferent de valoarea lor, cele mai multe piese 
de teatru au un pronunțat caracter epic. Dramatism adevărat 
încă nu avem nici în roman, nici în teatru. Dramatismul, după 
acelaşi „lege“, presupune o evoluţie sufletească înaintată: apari- 
ţia conflictelor de conştiinţă din cauza ciocnirii de civilizaţii şi cul- 
turi, care dispar, cu altele care se încheagă. Dăm aceste consi- 
deraţii, de altfel ca toate din paginile de faţă, ca simple suggestii,.. 


* 
+ >. 


Sint două feluri de psihologi literari: analişti şi, cu o expre- 
sie uzitată în Franţa, „moraliști“. Anatole France e moralist. 
Bourget e analist şi mai ales moralist. Dostoewski e analist și 
deloc moralist. Proust e aproape in totdeauna analist—şi rar 
moralist, 

Moralistul face observaţii asupra sufletului şi a condaltei o- 
mului, caută cauzele stărilor sutieteşti, tipice, etc. — Analistul 
observă sufletul, îl descompune („analizează“), îl descrie, ?! redă 
aşa cum este el, cit poate mai exact. 

„Moralistul* observă mai mult pe alţii: analistal se observă 
mai mult pe sine. 

Moralismul presupune gustul ideilor generale şi spirit de 
generalizare. De aceia el întioreşte mai ales în Franţa. Analiza 
presupune o bogată viaţă interloară, fle că e vorba de autoana- 
Hză, fie că e vorba de analiza altuia (Aceasta din urmă o pre- 
sopune pe cea dintăiu, căci sufletul altula ii cunoaştem prin a- 
nalogie cn al nostru). 

Fireşte că rar cineva e numal una su alta. ȘI dacă există 
analişti, care nu-s moralişti, ca Dostozwski, nu există moralişti, 
zare să nu fie analişti. 


alismu!" ä creaţia, laminind-o, explicind tipurile 
E opatrn E: a Pake o ajută contribuind direct, ae 


23 5 VIATA ROUNBASOA 


piectind fizionomia tipalai prin relevarea mecanismului vieţii lu: 
interioare. 


Celace lipseşte prozatorilor noştri e şi această insujire: Psi- 
pa dara Şi e firesc să fle aşa. Creaţia e un proces sufletesc 
posibil şi unei psihologii mai primitive. in Creangă e multă cre- 
aţie de personagii (cit de melt trăesc părirții lul în Amintiri, 
moşneagul cu pupăza, dascălii dela Folticeni și chiar năzdrăvani: 
din Harap-Alb şi atitea personagi! din povești !). Omal iataiu 
priveşte In afară și mult mai tirziu se lotoarce asopra lui iosuși 
(Unii consideră această intoarcere spre propriul suflet ca un semo 
de decadență în istoria rasei). ci analiza e posterioară cb- 
servaţiel, 

ol umblăm la școala literaturii franceze, şi cum scriitori: 
francezi cei mai caracteristici, mal „specitici”, se disting prin a- 
naliză şi ma! ales prin moralism, scriitorii noştri ar trebui să in- 
veţe acest lucru dela Francezi, dacă se poate luvăţa... Probah!! 
că se poate. Adică se poate căpăta, prin lectură, prin fami- 
liarizare, gustul psihologiei sau, mal exact, se poate fortifica 
tendința spre analiză și moralism, pe care, în chip rudimentar, c 
are orice om. 


Intr'o operă literară, analiza e uneori de sine stătătoare, a- 
lăturea de creație, alteori e subjacentă, contopită în creaţie, a- 
vind rolul de principium movens al creației. Acest din urmăcua- 
racter il are literatura d-lui Brâtescu-Voineşti în grad remarcabii. 


Ca A ia recherche du temps perdu se pune intr'un chip 
cu totul nou şi problema creaţiei şi acela a analizei. Alci, mi se 
pare, stă adevărata noutate a lui Marcel Proust—,„revoluţia” pe 
care a făcut-o el în arta literară. De rolul subconştientului, de a- 
cela al duratel în evoluţia personagiilor—an ţinut g pina, 
in măsura talentului lor san al materialului operei lor, pildă 
Dostoewskl.—Cu „inconştientul“ lui Proust se face un abuz de 
cavinte şi un sofism. Scafandrismul lui Proust in inconştient este 
o invenţie gratultă. Nimene, şi nici Proust, nu se poate scobor! 
io inconştient, adică în in-conş'lent, (Că și el credea, despre sine, 
că se poate, nu face nimic).—CA. la Proust, snbconştientul varsă 
mai mult in conştient, desigur. Mirosul unel odă! vechi lui ii 2- 
vocă atitea senzaţii, incit, de la o vreme, nu mal găsim in no! 
cu ce să pricepem cuvintele Jol: în conștientul nostru na poate 


CREATIE ŞI ANALIZĂ 219 


străbate din subconștient materialul, cu care să interpretăm cu- 
vintele lul,—ori poate, ma! puţin sensibili, nici n'am avut vreo- 
dată acele senzaţii şi deci nu au de unde să se „reprodacă“.—Că 
Proust vede mal clar şi mai detaliat în conştientul lui, lar e si- 
gur. Pentru omal comun, o stare de suflet este o rezultantă, de ale 
cărel componente este neștiutor („Inconştient*). Analiştii de până 
la Proust au descoperit unele din aceste componente. Proust ne 
dă impresia că el vede totul, pănă în fundul şi pănă în toate 
colţurile sufietului. O stare de suflet, care pentru noi este o li- 
nie dreaptă, pentru el este, răminind de același lungime, ó linie 
de zeci de ori frintă. Sau, cu o altă comparaţie, am spune că 
el descompune mişcarea săgeți filozofului grec in mişcările com- 
ponente. —Că efectele duratei sint mal vădite în opera Iui Proust, 
şi că personagiile lul evoluiază mal adecvat vremii şi mediului, 
şi variază şi cu impresia ce o fac altor personagii, iarăşi e si- 
gur.—Că la el logica afectivă şi asociaţiile de Idei pe baza unui 
sentiment sint frecvente caşi in viaţa reală, e sigur de asemenea. 
Dar toate acestea il fac, in aceste privinţi, mai „mare” decit 
alți scriitori, dar nu alt/el,—decit doar intrucit e adevărat că un 
lucra cresc ind în cantitate, dela o vreme îşi schimbă calitatea (Z0 
de lei sint parale; 20000 sint capital...). 

Celace este cu adevărat nou la Proust, n! se pare că vine 
de aiurea, din genul analizei lul, 

Analiza lul este sui genetis. Ea este creaţie, fie că el se 
analizează pe sine, fie că analizează pe alţii (in realitate pe cl, 
în diverse posturi morale trâiie ori ipotetice, cum face orice 
scriitor, cind „redă“ tipuri,—dar vom vedea că cu alt rezultat decit 
la alţii). Această analiză, la Proust e o descriere a sufletului şi, 
ma! ales, o povestire a sufletului. El face portretul şi romanul „e 
pic“ al unor stări de suflet. El, care m'are subiect, intrigă epică 
ori drama'ică externă, are subiect şi intrigă internă. El crează 
inmi sufletești. Dar să ne înțelegem: aceste lumi nu sint re- 
flexol proporţionat al vieţii externe. Proust pictează germinarea, 
generația şi coliziunea stărilor sufleteşti, aşa cum se condiția- 
nează cie în de ele-—bineinţeles subt presiunea lomil externe, dar 
atita numal: subt presiunea ej, subt incitaţia ei iniţială, —şi nu ca 
o reflectare ori corespondență a ei in seusui acelei ajuslări 
interne la extern, de care vorbeşte Spencer, gindindu-se la a- 
daptarea normală deci practică—adică strict necesară—a ființe! 
care „luptă pentru tralu“. ` 

Proust a pictat cea mal bogată eflorescență psihică și, 
din punct de vedere al adaptării la mediu, cea mai inotiiš,—aşa 
dar un exces psihic dăunător biologiei, prin armare din acest 
punct de vedere, anormal,—anormalitate ce rezultă intotdeauna 
din excesul de psihic şi din întoarcerea psihicolul asupra lui 


Vom face mai bine inteles „metodui“ lui Proust, dacă ne 
vom godi la analiza lul aplicată sie iosuşi, adică acelui erou ai 


220 VIAŢA _ROMINEASCĂ {N 


său, pe care ei ii numeşte „je“. De pildă celebrele treizeci de 
pagini despre adormire dela inceputul Iui Swann, care au făcut 
pe atiţia cetitori să zvirle cartea din mină. Este epopea, istoria; 


este drama,—defilarea concretă a stărilor de conştiinţă dintre tre- 


zle şi soma, 

la pagine ca aceste Proust pictează şi istoriseşte realităţi 
sufletești, le crează. 

Realităţi sufieteşti de sine stătătoare... Amorul de pildă şi 
gelozia din opera lui sint Amorul şi Gelozia, dar redate nu dis- 
cursiv, noţional, ci cu toată frăgezimea vieţii, cu tot conţinutul lor 
psihic şi, deși în limitele celul mai pur psihologism, impreg- 
nate de nu știu ce atmosferă radiată de corelatul biologic. 

Rind cu rind, frază cu frază, pasagiu cu pasagiu, se la- 
cheagă o curioasă, s'ar putea zice, „biografie“ ori poate „mono- 
grafie“ a unei stări de suflet—în realitate o „exteriorizare* com- 
plectă a stării de suflet, în toată complexitatea ei vie. 

La reflecţie, constatăm că această stare desatiet, sa deta- 
şat de subiect, adică de autor ori de personagiu, şi a căpătat 
o existență independentă. Getozia lui Swann şi Proust devine 
Gelozia, entitatea „Gelozie“, dar, incă odată, nu abstractă, notio- 
nală, ci concretă, vie de tot conţinutul ei şi de toată puterea ei 
afectivă. Din gelozia sa, a creat, Gelozia, cum altul crează un 
personagiu viu şi tipic. 

Şi aceasta, pentrucă Proust nu se spovedneşte. Proust na nu- 
mai că nu e liric, dar nu e nici subiectiv. Că e mereu Întors a- 
supra sutetului său, aceasta este cu totul altceva. Aceasta este 
introspecția, „metod” de investigaţie psihologică. 

Sablectivismul incepe numai atunci, cînd apare atitodinea afec- 
tivă faţă cu proprlu-ţi suflet. Dar Proust nu are această atitudine. E! 
constată — Incă odată, introspecţia nu e subiectivism. Dacă un anato- 
mtst ar putea să-și disece corpul său propriu, pentru acăpăta adevă- 
ruri despre corpul uman, n'ar face „subiectivism“ în anatomie ; s'ar 
folosi de corpul lai—un corp omenesc—iîn loc de al altuia, Unii 
tizlologişti fac, în măsura posibilă, experiențe de fiziologie asa- 
pra lor înşişi. pentru a găsi adevăruri obiective despre fiziolo- 
gia umană. (Nu ignorez că altul e raportul intre observator și 
observat în introspecția psihologică şi altul în această observare 
a propriului corp şi că altul, deci, este gradul de obiectivitate 
al observaţiei. Am făcut comparaţiile de mal sus numai penttu 
a defini metodul). i 

Aşa dar Proust a creat niște realităţi nouă. Pănă acum 
s'au creat oameni geloşi, orl s'a analizat gelozia şi celelalte sen- 
trapats, Proust a creat Gelozia, Amoral și atitea alte stări de 
zutiet, 

Creaţiile Ial sint lumi sufleteşti, care stau la dispoziția noas- 
trä, pentru stadii asupra sufletului omenesc pe viu. a ini 
-Proust conţine piese pentru uzul oricui, şi nu observaţii despre 
-suflet. Aceste plese sint vii, ca viața, — întocmai ca acele 


CREAŢIE ŞI ANALIZA 221 


preparate ale lui Carrel, țesuturi care trăesc, inimi care pul- 
sează încă in vitro, ȘI fiindca, în psihologie, na se poate én- 
sidera elementul decit in funcţiune, aşa dar în raport cu alte e- 
lemente, Proust face tot odată şi anatomia şi fiziologia sufletului, 


arâtindu-ne, în acelaşi timp cu structura elementară a conţinutu- 
lui psihic, m albi lul. a 


Facoltatea de a crea stări de soflet, de a le da drumul in 
lame (cum alţii crează tipuri şi le dau drumul în lome), la Proust 
merge mai departe—la acele conglomerate, care incheagă ln a- 
celaşi timp stâri de suflet şi realităţi externe. Sonata lul Vin- 
teuil, acea bucată muzicală, ca un rol atit de mare în amorul lui 
Swann, este o creaţie unică Ìn literatură, Sonata acela, invenţie a 
imi Proust, circulă prin cameră, ca o realitate detaşată de exc- 
cator, ca o flință—ca o fantomă, dacă voiţi--dar bine înţeles, ln 
„economia“ ei organică este şi ea, şi este şi impresia produsă 
de ea,—s'ar zice că e alcătuită din realitatea el în sine şi din actul per- 
ceperii el. In paginile consacrate acestei sonate, e transcripția verbală 
a sonatel, e critica, tehnică şi impresionistă, a el—din care rezultă 
ceva nou, ființa sonatei, crearea unel realităţi nouă— sc nata, care 
s'a detaşat de executor, trăeşte de alci inainte prin propria} 
viață și circulă, liberă, de sine stă:ă'oare, prin salonul d-nei Ver- 
durin, evoluind în spaţiu, plecind, întorcindu-se şi care, altădată, 
vine de undeva, cu toată realitatea el personală, cu toată Indivi- 
dualitatea ei, In vizită la Swann.. z 
„Im faţa naturii, aceiaşi comportare, acelaşi reacție, Acelaşi gen 
de creaţie. Natura lui Proust e şi senzațiile lul şi percepțiile lui,— 
şi impresiile lul, combinate în genul său unic, pentrucă aceste 
stări de suflet se incheagă și se obiectivează, şi ele, se de!a- 
şează de el, devin realităţi obiective. Transtorma!ă la ma- 
ximum de cătră psihicul sân, natara lui Proust totuşi nu e uma- 
nizată, nu e „personificare“, nu e expresie a sutie:ului său, nu a 
un „état d'âme“, ci foarte obiectivă Ţesătură de senzaţii, per- 
cepţii şi impresii, natura lui nu e nici juxtapunerea lor, nici suma 
or, ori, dacă e suma lor, este altceva decit ele, un conglomerat 
sul generis: nalura, dar natura „Prousi“. Vezi marea şi impre- 
jurimile dela Balbec, cimpla şi satele dela Combray —și (ilustrare 
de cătră el însuși a pe!sagisticei luf) transcripția picturii lul „El- 
stir“, pendant coloristic al sonatel lul Vinteull. 


Dar Proust a fost bolnav, un om „anormal“. Atonci nu 
cumva, din cauza aceasta, creaţiile lui, cu toată obiectivitatea lor, 
sînt lipsite: de valoare general-omenea-că? Cu alte cuvinte a- 
ceste creaţii ale lui, nu sint ființe cumva anormale? 

Boala lui Proust, credem nol insamnă numai atita anormali'ate, 
cîtă a trebuit ca să-i dea condițiile necesare crearii unel astfel 
de opere. Dezechilibrul sufletesc, — sensibilitate excesivă şi inte- 


-222 VIAȚA ROMINEASCĂ 


lgenţă superioară pe socoteala voinţei; boala fizică : de unde re- 
«cluziunea şi tralul de noapte—a fost condiţia favorabilă pentru 
acea introspecţie unică. Lipsit de priză asupra lumii externe, 
ferit de solicitarea evenimentelor vieţii diurne, Proust, aplecat 
prin firea lui la introspecţie, a trebuit să-şi intoarcă, in 

marea sa inteligenţă asupra sufletului său. Altă anormalitate n'a 
avut Proust. Ca om in tranzacţiile sociale, da, a fost anurmal, o- 
mul care nu putea vizita şi primi vizite decit dela miezul nop- 
i! incolo; ca instrument de analiză sufletească a fost perfect 
normal, ba încă pus, din nenorocire pentru animalul din el, în 
cele mal bone condiţii pentru crearea concretă a psihologiei mo- 


Acum, fireşte, și cel mal normal om e o variantă a ama- 
nităţii. Din acest punct de vedere, dar numai din acesta, créa- 
üle lui sufleteşti nu corespund ca orice soflet, ci numai cu ca- 
tegoria lui—ca orice produs sufletesc al unui scriitor,--căci nici 
un om nu poate reprezenta exact intreaga omenire. Cel malt, 
s'ar putea vorbi de anormalitatea semnalată undeva mai sus: ex- 
cesul de psihic, absolut disproporționat cu nevoile adăptării la 
viață, aşa dar vătămător acestei adaptări, aşa dar anormal, —,„a- 
normalitate“ a omului, no a stărilor de suflet, 


+ 
e > 


Atitudinea poetică a autorului păgabeşte chiar şi poeziei 
lirice, Poezia trebue să rezolte din fapte, adică din senzaţii, im- 
presli, imagini, idei. Cu atit mai puţin poate fi îngăduit poeti- 
cul acolo unde nu e vorba de sentiment, ci de înţelegere. 

Sint prozatori fără destul talent de analiză, care-şi redac- 
tează puțina „pihologie“ în stil poetic, lulnd parte, printr'un 
limbaj inflorit şi sentimental, la suferințele ori bucuriile persona- 
glului lor, parcă entaziazmul ori tristeța lor, a autorilor, ar pu- 
tea suplini deficitul de analiză. Cum s'ar zice: „vorbe în loc de 
fapte“. Acest defect se găsește ta literaturile începătoare, mai 
lirice prin definiţie, cum e literatura noastră. 

In analiză, artistul adevărat se exprimă direct, pentrucă scri- 
itorul cind analizează, lucrează cu inteligenţa. Proust, ciod analizează, 
nu face poezie. Şi dacă întrebuințează comparații, ele nu sint poe- 
tice, ci lămuritoare—de acela în multe din comparaţiile lui 
termenul al doilea e luat din oncle ştiinţi teoretice orl practice. 

Numa! intron caz Imaginea poetică poate fli, dacă nu 
recomandată, cel puţin ingâdiită: atunci cind starea sufle- 
tească analizată este ea însăși poetică, adică atunci cind 
poezia însăşi e obiectul analizei, cind, aşa dar, scriitorul 
are de redat anume impresia de poezie, Atunci poezismul 
stilulai poate contribui la crearea atmosferei şi impresiei vo- 
dte, Așa de pildă, în analiza amorului Monicăi, amorul emiaa- 


—— ADE PANAMA 223 


mente poetic al acestei fiinţi eminamente poetice,—pe care d. 
'onel Teodoreanu ţine cu orice preţ să le prezinte cetitoralut ca 
atare. Dar d. lonel Teodoreanu, stăpin pe unul din stilurile cele 
mai înflorite din literatura noastră, abuzează —cite odată—dar a- 
vem impresia că dinceince mal rar—de talentul său prestigios şi 
exprimă poetic şi alie lucruri, care ar trebui exprimate direct. 
—ŞI uneori chlar unde e cerut acest stil, desa face uz prea 
*mpărâteşte de această permisiune, 

Contradicţia dintre psihologism şi poezism apare lămurită, 
dacă ne giadim ia prințul psihologilor moralişti La Rochefoucauld, 
Stilul lui are toate calităţile, afară de unul: nueste decit prin ex- 
cepţie image. Maximele şi cugetările, ciad sint descoperiri psiho- 
logice, n'au nevoe de comparații orl metafore poetice. Maximele 
și cugetările poetic images sint de obicelu banalltăţi, adevăruri cu- 
rente, transformate, cind haina poetică e prețioasă, în poezie. Fireşte : 
comparatia lămuritoare (vezi mai sus) nu poate fi exclasă.—La noi, 
unde literatura e încă in adolescenţă, goana după poetic este unul din 
caracterele dominante ale stilului. Am cetit cindva cuvintele de 
regret aie unul poet şi critic naţional, că maximele şi cugetările 
cuiva, oricit de profunde ar fi, nu au valoare, dacă nu sintim- 
podobite cu „juvaeruri”, cu „pietre preţioase”. Criticul şi poetul 
nostru uita pe La Rochefoucauld.—„Pasianile sint ca mingile : ca 
cît le arunci mai tare de pămint, cu atita sar mal sus*,—o cu- 
getare a unui scriitor naţional—e o comparaţie frumoasă, ba încă 


'o comparaţie legitimă căci e lămuritoare, nu poetică.— Cugetarea 


aceasta nu e insă o descoperire, căci fără comparaţie, ea nu în- 
samnă decit atita: că o pasiune, cu cit n'o satisfaci, cu atita te 
chinueşte mai mult. Dar fâră comparaţie, scriitorul s'ar fi stiit 
să tipărească această cugetare, căci, io afară de comparaţie, va- 
'oarea el este egală cu zero. 


a ẹ $ 

Este imposibil de definit cu adevărat ua artist sau opera 
unul artist, Esenţa, celace formează nota specifică a operei 
unui artist, este un sunet unic, pe care ar trebui să-l exprimi io- 
tr'o singură formulă, Criticul cel mai pătrunzător şi mai sonor 
la opera unol artist, un Sainte-Beuve ori un Lemaitre, dau tir- 
coale (să mi se erte expresia), se apropie, dar nu pot prinde în- 
tr'o formulă ceiace e un artist şi-l deosebeşte de toţi ceilalţi. 

Ce este Turghenrv (căci pe dinsul îl vom lua ca exemplu 
in disenția ce urmează), ce e acela ce-l face să fie el şi nu 
altul? Orice-am spune—cu oricită cheltuială de sagacitate,—vor 
fi vorbe, formule care se potrivesc şi altuia. Chiar dacă am 
reuşi să  Înșirăm caractere unul după altul, exacte, atit de 
multe, incit combinaţia lor să nu se mai potrivească altul 
scriitor, am ști mult despre Turghenev, dar cu atit mai 


224 MIATA ROMINGASCA 


molt ne-am îndepărta de acel ideal: de a sarprinde sune- 
tul special Turghenev şi a-l impărtâşi altora. . 

Mă întreb de multă vreme ce este Targhenev. M'am învir- 
tit mult în jurul tol, mi! s'a părut uneori că mă apropiiu de enigmă, 
poăte am simţit-o vag,—dar n'am putut pune degetul unde ar 
trebul, şi dacă am simţit sonoritatea operei lui, n'am putut să 
mi-o lămuresc clar, să mi-o traduc în cavinte, fără de care nu 
putem na numai împărtăşi altora, dar nic! înțelege bire. 

Am găsit in Paul Bourget formula: pessimisine et tendresse. 
E impresionantă. Spune mult despre arta acestul poet, dar for- 
müla aceasta nu spune totul şi apoi convine şi altora, şi deci nu 
e suficientă. Poate conveni şi primelor poezii ale lui Pru- 
dhomme. Dar ce are aface Sully Prudhomme cu “Turghenev ? 

Ce este Torghenev? Mister, Simţi, dar nu poţi să-ţi 14- 
mureşti. 

Sentimentul acesta de neputinţă Hai mal ales faţă de scri- 
Morii pe care-l cunoşti mai bine, îl simţi mai bine, şi-i „Inţelegi” 


mai bine. Sentimentul acesta l-am avut și faţă de Eminescu. Șt 


cu cât te apropii de punctul cel secret, cu atita simţi mal moit 
existența acestul secret şi—neputinţa de a-l surprinde odată. Dar 
nici no s'ar putea-altfel, căci aspiraţia noastră de a defini eses 
unul scriitor, nu e altceva decit îndrăzneala nebună de a vio 
secretul vieţii. Bergson a zis că: „inteligenţa e caracterizată prin- 
tr'o incomprehensiune firească a vieţii”. Bergson însă are remt- 
diul: intuiţia —Dar problema pusă de noi e tocmai trecerea dela 
nelămurirea intaţiel la inteligibil, Cind zic că „simi“, dar nu pot 
spune ce e, am intuiţia, dar wam formola. Ştiu, intuiţia se „ex- 
primă“ prin reverberaţii stilistice care să creeze în; altul o stare 
de soflet identică. Dar, încă odată, noi vorbim alel de o formulă 
cuprinzătoare, Suggestia, nu e în chestie. 

Atunci trebue să ne mulţumim cu însuşirile mal vădite, cu- 
detaliile, cu frumosul parțial dintr'o operă de artă. 

Dacă nu putem defini sunetul „Turghenev* (dar oare se- 
poate defini un sunet? - Simţim sunetul aurnlui, deosebit de ai 
argintului, —dar cum să-l exprimăm prin vorbe?), putem indica 
ce anume a zcgrăvit sau exprimat el mai bine şi mai impresio- 
nant, şi găsi vre-un secret al tehnicii lui. 

Cred că celace formează o bană parte din farmecul operei 
sale este chipul cum înfăţişează femela în amor. 

Să alegem pe una,—pe lrena din Fum. 

Ca toate eroinele lul Turghenev, Irena reprezintă la maxi- 
mum suprema feminitate. Turghenev ştie să dea toată „ra- 
ționea suficientă” a vrăjiri! (cuvint compromis de poeți! Dar cal 
mal propriu) amanților de cătră eroinele sale. Această „rațiune 
suficientă“, o simțim nol? no! dăm toată dreptatea bărbaţilor din 
Turghenev să rămînă fascinați—com n'o mai dăm altor bârbaţt 
din tomanele altor scriitori, afară doar decit lul Wronsky. 

Cetitorul pricepe perfect pentruce ele iuspiră pasiuni ascu- 


» 


CREAȚIE ŞI ANALIZA 225 


tite şi poetice, pentrucă şi cetitorul, cit teşte 
de av pati ue eroine, $ co zeta ir au 
şa dar te lui Turghenev trebue să ne explice 
sia noastră produsă de acele femel din opera sa. R EE 
a Rr eg rosa rio hran din procedeele lui (acela care ne 
ustrarea noastre cu privi 
cotată în rindurile următoare). PR PE POR 
Acest procedeu este unul negativ şi anume: Furghenev, pic- 
tind pe eroinele sale cit mal seducătoare prin figură, tempera- 
ment, conduită, ţine ascunse gindurile lor, luptele lor sufleteşti, 
deliberările lor interne, conținutul detaliat al sentimentalitäții lor. 
Nu le analizează (și nici nule pune,—am zice : na le lasă — 
să se destâinulască cuiva). ` 
Frumuseţa, graţia, acel „nu ştiu ce“ şi „nu știu cum“ al 
poetului subjugă pe eroul din carte şi pe cetitor. Dar attra tot. 
Cetitorol (caşi eroul) e chinuit, conştient sau inconştient, de mis- 
tarul pe care nu-l poate deslega, iubeşte, din cauza aceasta, şi 
mai mult pe aceste femei—şi le iubeşte alfel, cu sentimentul pe- 
oscutului, pe aceste fiinţe enigmatice, 
Chinurile sutleteşti ale lui Litvinov, Targhenev le analizează 
pe larg şi mereu. ȘI cetitorul admite perfect raţiunea acestor chi- 


» muri. „Cum să nu sufere Litvinov ?*—,„Cine n'ar suferi 2*—,O fe- 


mee atit de incintătoare!"— reflectează cetitorul. Cu atit mai fn- 
cintătoare, cu cit e mai enigmatică. 

Enigmatică — din cauza lipsei de analiză (și a atitudinii ei 
de sfinx): 

irena are şaptesprezece ani, Litvinov douăzeci. Litvinov se 
duce aproape zilnic în casa familiei lrenei Ea nu-i vorbeşte, 
parcă nici nu la act de existenţa loi, ori, rar, îl măsură ironic 
din ochi şi pleacă. 

Pe de altă parte Turghenev complectează fizionomia Irene: prin 
citeva amănunte cu privire la purtarea el cu cel din casă şi la 
pe nslonatul unde învaţă, din care reese că Irena e o fiinţă vo- 
luntară, concentrată—şi enigmatică pentru toată lumea, 

Dar latr'o z! cind Litvinov vrea să plece, ea îl spune să 
mai stea. E tot misterioasă, ascunsă, dar alfel decit până atunci, 
pepe că-l iubeşte. 

ce sa purtat pănă acom rău cu el? (Luptă împotriva 
sentimentului ei, conştient ori inconştient ? Şi din ce cauză lup 4?) 
Ce crede despre Litvinov? Ci: şi cum îi iubeşte acum? Pen- 
truce însfirşit il inbeşte ? Na ştim nimic. Dar cum e zugrăvită 
ființa aceasta de Turghenev! Ce fiinţă de lux e aceas'ă prințesă 
veritabilă (din neamul la! Rorik) în mijlocul sărâcii în care a 
decăzut familia eil (ŞI aceasta e o notă care contribue la at- 
mosfera de mister...) Ş ce fromuseță rară şi stranie („cu ochii 
ca în picturile egiptene“, —ala suggestie de mister) Ce enigma- 
tică este această lrenă, această condensare de aprigă feminirare 
într'o fată de șaptesprezece ani. 

5 


A 


226 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Peste citva timp familia ei este invitată la un bal, 
va asista şi familia imperială venită dia Petersburg. lrena 
vrea să se dacă, Litvinov, la indemnul tatâlui el, o convinge, 
îl atrage atența că e! a vrut şi a indemnat-o. Simţim că 
peirece ceva in ea—dar autorul nu ne spune nimic. Are ea 
presimţire ? Se ştie ambițioasă, şi se teme? De ce se teme? 
Vorbeşte in ea ceva din rasa el? ŞI de unde ştie ea că balul 
acesta va fi hotăritor ia viaţa el şi o nenorocire pentru Litvi- 
nov ? Mister.— Și 'n adevăr, la balul acesta ea face o impresie 
extraordinară, şi un unch'u al ei, un curtean al palatului, o ia la 
„Petersborg, pentrucă văzuse că a distins-o țarul Ea consimie să 
plece, scrie lui Litvinov că nu trebue să se mal vadă înainte de 
plecare, fâră să-l dea vre-o explicaţie a purtării el, şi din scri- 
soare se vede că-l lubeşte şi sufere, 

Ce s'a petrecut în ea şi ce sufere exact, nu știm, 

Dapă zece ani, il întilneşte pe Litvinov la Baden. E märi- 
tată cu on general care, pentru carieră, a acceptat tirgul (ea fi- 
sese amanta ţarului, lucra suggerat foarte discret de autor) şi pe 
care se vede că ea il dispreţueşte enorm. (Ce simte anume, inu 
ştim), Litvinov e logodit. Ea îl captivează din nou, îl inbește, 
i se dă, Litvinov strică logodna, ea ii făgădueşte sincer 
că are să fugă cu el; în ultimul moment nu se ține de c- 
vint; el pleacă şi ea rămine zdrobită. Turghenev ne spune pe 
larg ce s'a petrecut în Litvinov, ezitările lui, pasiunea lui, sufe- 
rinţile conştiinţei lui, tristeţa lui, dar ce s'a petrecut în ea întot 
timpul acesta nu ne spune. Pricepem atita că în lupta el între 
sentimentul natural, între firea ei sănătoasă şi Intre nevoia ei de 
avere, fast şi mondanitate (căci în ea sint două fiinţe), a invius 
iarăşi acestea din u'mă, caşi la Moscva. 

Aşa dar—pictura ei, cum se zice, cu o mină de maestru, a- 
poi fapte, dar nici un cuvint despre ce se petrece în ea. Ce mar 
da cetitorul să ştie ce-a gindit şi ce-a simţit Irena în cele două 
ceasari, cit a stat nemișcată cu minile pe faţă, singură, în odata 
unde numai on fluture palpita prin're per jele, —după ce Litvinov 
i-a spus, la Baden, că o iubeşte, Dar Torghenev nu ne spune 
nimic. in schimb zbuciumul sufletesc al lol Litvinov din aceste 
două ceasuri ni | analizează pe larg. 

irena rămine dela 'nceput pănă la stirşit rară, prețioasă —şi 
misterioasă, Fâră o asfel de femee, ar fi fost cu neputinţă a- 
ceastă alță ilustrare sfişietoa'e a ideii centrale din opera lui Tur- 
ghenev: că singura fericire este iubirea, dar câ această fericire 
nu este niciodată posibilă. 

(Taine a spus că dela tragicii greci n'a mal existat un seri- 
itor ca Targhenev, In adevăr, Turghenev este un poet al fatali- 
tăţii, şi fatalitatea in opera lul este cu atit mai dureroasă cu cit 
acel asupra cărora își exercită puterea el oarbă au sensibilita- 
tea ascuţită a omului modern). 

Ce este în acest procedeu „tehnic“ ? 


Ema 


CREATIE ŞI ANALIZĂ 


PRR se ze tenta lui, simi samă p iei ră ac 
o ,— compe } ps su 
meniol sentimentului de birea 

Turghenev ştia—simţea — perfect că celace este captivănt 
într'o femeeeste misterul şi cło femee de rasă știe sa-și ascundă 
intotdeauna jocal. Prin rolul ei biologic, care îl dictează (ca în 
toată seria animală), rezerva şi paza, caşi prin situaţia el de sex 
secundar, de supusă —dealungul evoluţiei soclale—femela a tre- 
buit să-și ascundă mişcările sufletești în fața bărbătului. Această 
îmsaşire de „sfinx“, legată de însuşirea ef de femelă și femee, 
este un însemnat „caracter sexual secundar“. 

Toate femeile ştiu să tacă orl să ascundă. ŞI o femee, cu 
cît e mai femee, cu atita posedă mai mult acest caracter și deci 
cu atita e mal enigmatică, ori cu atita e toate acestea, cu cit e 
mal femee. 

In colizianiie dintre amanți, barbatul, finta biologic agrè- 
sivă şi socla! dominantă, care nu a avut niciodată nevoe, şi nici 
destulă posibilitate, să ascandă (asediatul e veșnic după ziduri ; a- 
sediatorul e nevoit adesea să atace din cimp deschis subt privirile ase- 
diatului ascuns) se dă îndată și mereu pe faţă, își face adesea 
chiar o plăcere ba şi o datorie de onorabilitate (la intelectual: 
şi o datorie de veracitate) de a-şi deşerta tot satletul,—-dar femeia 
tace, ori spune altceva deci: celace gindeşte și simte. In societăţile 
foarte civilizate, cind de fapt şi femela și bărbatul au aproape 
aceleași drepturi, cind deci cel puţin superioritatea socială pu mal 
există, această „exteriorizare“ a bărbatului este o dezarmare şi 
mai primejdioasă pentru el. Dacă mai adăogăm faptul cu- 
noscut (a cărui explicaţie nu e locul s'o căutăm aci) că o fe- 
mee adevărată priveşte in sufletul uaui bărbat ca într'o vitrină, 
pe cind bărbatul e lipsit, faţă cu ea, de acest talent, vom inje- 
lege și mai bine infertoritatea, din acest punct de vedere, a bărba- 
tului, şi deci preţul femeii enigmatice. 

Aşa dar, încă odată, ca cit o femee e mai enigmatică, cu 
atha reprezintă mal bine feminitatea, 

Această forţă captivantă a misterului poate fi ilustrată şi 
zu privire la plastica feminină. In L'/le des Pingouins, acela 
care a devenit apol Orberose, era o ființă banală pentru Pingu- 
ini, ca oricare altă femee, pănă în ziua cind Diavolul, subt forma 
unui călugăr, a îmbrăcat'o cu vola Sfintului Maël. Din acel mo- 
ment Orberose a devenit cu total prețioasă, și toţi Pinguinii au 
inceput să se ţină după ea, chiar şi Diavolul-călugâr, înnebunit de 
propria-l creaţie.—Hainele, au schimbat în mister ceiace pănă a- 
tunci era firesc. 

Dacă analiza suprimă misterul sufletului femeesc și scade 
astfel farmecul femeii, apol moda de azi...li analizează plastica 
şi-l micşurează farmecul. Această ultimă „analiză“ poate aţiţa 
instinctele, cu siguranță că nuajută pe femeisă provoace amorari 
turgheneviene. işi poate cineva imagina pe Lisa din Cuib de 


N 


228 VIAȚA ROMÎNBASCÀ 


nobili cu rochia pănă la genunchi pe stradă, pănă la suprage- 
nonchi cind stă pe scaun, pănă la hipersupragenunchi cind stă pi- 
clor peste picior ? (Dar respectuoasa Lisa nu stătea niciodată picior 
peste picior). ȘI, in genere, îşi poate imagina cineva compatibilitate 
intre tonul sentimental, şi chiar tonul j în genere, dio Tur- 
gbenev, şi moda de azi? Dar celace spunem aici e, io fond, o 
banalitate, căci moda de azi nu e intimplâtoare, Este şi ea pro- 
dusul şi expresia stării de suflet postbelică, atit de alta decit pe 
vremurile şi in societatea din Turghenev. Moda de-atunci era favo- 
rabilă amorului; cea de azi instinctualităţii. De aceia, fie zis în 
treacăt, detaliarea corpului femeesc în romane poate să aţițe pe 
cetitor, dar nu contribue la acel inceput de inamorare a lui, ne- 
ret pentra a pricepe aşa numitul „intinit* din sufietol aman- 
tului. 

Am adus în discuţie misteral plasticel, numa! spre a întări 
considerațiile noastre cu privire la păstrarea misterului feminin 
în vederea efectului operei de artă. 

ŞI dacă am căutat la Turghenev un exemplu pentru pro- 
blema pusă aici, nu însamnă că acest procedeu negative absent 
la ceilalți scriitori. Instinctul artistic conduce pe foarte mulţi ia 
acelaşi procedeu. 


+ 
lad + 


Vorbeam undeva mal sus de un roman în care tipurile se~ 
cundare sint mal frapante decit cele principale. Aceasta nu eo 
excepție.  Contrarul e o excepţie. Tipurile principale rareori ne 
râmin în minte ailt de conturate, ca cele secundare, — cind acestea 
ne rămin. 

Şi e natural să fie așa. Dacă vezi numato fotografie a unel per- 
soane, sint mai mulie probabilităţi că ai să-i ai in minte figura, decit 
dacă ai vedea zece fotografii ale acelei persoane, fie scoase chiar 
în aceiaşi zi toate—dar încă atunci cind sint scoase în timpuri 
diferite! Caşi rezultanta a zece fotografii, rezultanta imaginilor 
diverse ale aceluiaşi tip dealungul unul roman, este neclară. 

Un tip care circulă dealungul unui roman în trei volume 
este o sumă de imagini prea multe şi prea diverse,ca să putem 
avea in minte clară, bine delimitată, perfect individualizată, fi- 
gura tipului. Pe cind un tip secundar, care apare numai într'on 
capitol, dacă e bine zugrăvit, ne rămine în minte mai exact,— 
cita vreme ne râmine în minte, 

Dacă scriitorul e un adevărat creator, tipul principal dest- 
gur că se incheagă în mintea noastră—şi anume din celace are el 
esențial, din celace există mereu neschimbat în fiecare variantă a 
sa. Dar această „Imagine“ este de o natoră specială. Să imaginam 
o fotografie compozită, obținută prin suprapunerea mai multor cil- 
ec, şi care ar rezuma celace au comun acele cligee, Dacă o astfel 


A O O 


-de fotogratie ar fi obținută din ele unei sin persoane 
acea fotografie nu ar reproduce aaas clișeu, fireste, ci ceva 


` comun lor, esența persoane, Aşa e şi imaginea compozitä, pe 


care o avem dela un tip prezentat de scriitor - 

gini dealungul romanului. Imaginea aceasta e Fa bati car W 

toate, imaginile, şi au portretul viu al tipului, cum ar fi acela 
, dintr'o zi anumită, dint 

sei tera e sufletească anumită, Ey SINE seen) 

n acestea, ne-am gindit la scriitorii car 
pun la obiect“ şi ale căror tipuri sint consecvente.. Toc a 
punerea la obiect e acela care determină variația imaginilor a- 
celuiaşi personagiu, pentrucă personagiul în adevăr „evolulază“, 
e mereu altul, se schimbă el însuşi din cauza timpului şi a im- 
prejurărilor, şi ele schimbătoare. Un scriitor, care şi-ar ținea per- 
sonagiul identic nu s'ar supune la obiect, n'ar lua act de necon- 
tenita schimbare a oricărul om în timp şi în imprejarări. 

La anii scriitori personagiul se schimbă nu din această ca- 
uză, ci din cauza lipsei de talent a scriitorului, din cauză că 
scriitorul nu este pătruns de firea, de esența personagiului său, 
—şi atunci schimbarea nu e o „evoluţie“ a aceluiași om, diver- 
sele imagini ale personagiulai nu sînt Ipostase aie aceleiași fiinţi. 

Cind scriitorul lasăe un adevărat observator şi creator, atunci 
cetitorul simte că are in față mereu acelaşi om, are sentimentul iden- 
tităţii personalităţii tipulai, are intuiţia naturii nedesminţite a per- 
sonagiului, il clasifică în categoria lui umană,—tipol există, tră- 
eşte, în acest sens,—dar, incă odată, cetitorul nu are imaginea 
clară a personagiului din cauza suprapunerii de imagini diverse. 

Oricine poate controla acest adevăr cu experienţa vieţii 
reale. Cunoşti un om demult, de zece aoi. Al atitea imagini- ale 
lui din toţi aceşti anl. incearcă să ai imaginea lul cuprinzătoare, 
ad'că rezultanta acestor Imagini. Care e acela ? O astfel de Ima- 
gine nu există, Dela un om iutiinit mereu zece ani, nu putem 
avea o imagine clară, decit dacă alegem una, acela de acum cl- 
teva ceasuri, or} de ciad l-am văzut mire, orl de cind ținea dis- 
cursul de 10 Maia, ori de cind a apărut intr'o zi la colţal unei 
străzi, — Atit e de adevărat că nu putem avea clar decit o 
imagine, şi nu o rezultantă de Imagini. 

a a Bea aperi marcă . ca un om văzut la o serată şi a- 
ca imaginea unică, cea dela trăzil, 
văzat zece ani în șir. meu mica 

Această infirmitate, cred, e generală. Uneori ca efecte 
curioase, Sint tineri care, spre nenorocirea lor, țin mal bine 
minte figura bărbierului decit pe a labitei lor, d că alei 
e vorba de excesul imaginilor diverse—cu atit mai multe şi mai 

diverse, cu cit toate expresiile fizionomlei femeii iubite, toate ges- 
turile el sint băgate in samă, sint interesante și deci crează tot atitea 
imagini diferite, mult mai multe deci decit pentru spectatorul rece. 


(Desigur, că trebue să mai adăogăm aici, spre a fi complecți, şi 


230 VIAŢA 


talbar iubitei, paralizarea aparatului perceptor şi— 
taibecarea În vale e Fe emotivităţii, care tulbură ră 
A, Cu alte cuvlate: imagini prea multe, prea nuanțate 

diversitatea lor ut timp, facultatea perceptivă şi cea re- 
memoratoare tulburate. Exces de imagini văzute, şi la percepere 
şi la rememorare, printr'o sticlă atumată.—Dar acest parantez 


este o complectare, care nu are aface cu tema noastră). 


Tipul principal i vedem descompus în imagini de natara 
tipului ni si eg Põe Ana Karenin o våd ori cea dela poeti 
cea din Italia, etc.. Din toate aceste imagini, adică din me 
postasele tipului în situaţii diferite, reese natura lui. Cu și p 
vinte, tipul pus în diferite situaţii, se probează pp fest rare 
virgește safleteşte, dar imaginea lul se complică şi ez rare 
clişeelor suprapuse, Aşa dar, celace ajută intr'o direcţie, 
in cealaltă. 


1 mai mare creator de tipuri frapante 
din i ta aceasta l-a ajoțat mult şi „unitatea de 
timp“ şi „de loc“, a bucăţilor sale. Afară de Pâcat, bucata 
lul cea mai slabă, toată opera sa conține cele două unităţi, 
exact sau aproape. O noapte furtunoasă ţine o noapte şi se 
petrece într'an loc; Conu Leonida tot așa; O scrisoare pier- 
dată ține citeva zile, se petrece la Trahanache, plus i ca j 
Momentele țin „un moment” şi se petrec în genere în i oc; 
Năpasta ține douăzeci şi patru de ceasul și se petrece întran 
loc; Făclia de Paşti ţine douăzeci şi patru de ceasuri și se pt- 


gură. Că cele o sută de fotografili, luate 
ay aP reden dnie; ne vor da „evoluția“ el şi deci mai 
bine firea el Intinä, “aceasta "e altă cheste. Alei vor im namat 
de` claritatea imaginii pérsonagiulul (figură, gesturi, expresie, 


e CREAŢIE ŞI ANALIZĂ 231 


Cind e vorba de un personagiu principal, desfăşarat intr'un 
roman, celace-i ţine în inţa noastră tipul identic sie 
consecvent cum se zice, este mai ales reacţiunea Ivi „tipică“ pe- 
desminţită la imprejurările—la incitațiile lumii externe. Olguţa, 
inciatătoarea creațiune a d-lui lonei Teodoreanu, "e mereu ea prin 
această insuşire. Acest ea este firea el. 

Cu cit durata, in care evolulază personagiul, e mal lun- 
gă, cu atita, desigur, e msi greu de menţinut identitatea, câcț 
el se schimbă, și scriitorul trebue să ja act de schimbările tui— 
adică să-i acorde schimbări în sensul lul, al personagiulu! Virsta, 
condițiile de viaţă tot mai diverse lucrează asopra naturii perso- 
nagiului, şi fiecare etapă in traectoria vieţii lul este un raport între 
natura lui şi virsta lui plus condiţiile mereu nouă, Scriitorul tre- 
bue să albă întulția acestui raport. Oiguţa, cind va avea trej- 
zeci de ani, va fi măritată, va avea copii, va lubi poate extra- 
conjugal, —va fi cu totul alta, dar va fi tot ea (dacă creaţia 
d-lui Teodoreanu va fi revşită pănă la capăt), Ea altfel, san 
mal exact: ea alta. 

Jean Christophe se schimbă din cauza virstel și a impreju- 
rărilor foarte diverse ale vieţii lui, dar rămine tot Jean Christo- 
phe cel mic dela Bonn. Cred că e un exemplu reuşit de varie- 
tate în unitate. Nu-i vorbs, aci lucrul e ma! uşor, din cauza pa- 
turii speciale a eroului: Jean Christophe este genial, şi geniul 
este persistența copilărie! în maturitate. Apoi el are o puter- 
nică unitate sufletească, din cauză că, compozitor” genial, el are 
o facultate dominantă, cu alte cuvinte o puternică şi neclintibilă 
axă a sufletului, 

Un exemplu frapant de unitate în varietate (ori invers) este 
Jacques din Les Thibault : schimbările, pe acelaşi natură fon- 
damentală, dela virsta de doisprezece ani la virsta de douăzeci. 
Să vedem, dacă în continuare autorul va reuși tot atit de bine, 
cind Îl va duce la virstele mature, 


Mai greu reuşesc scriitorii să creeze tipuri de femei decit 
de bărbaţi. Nu există în literatură tipuri de femel aşa de vii, 
care să sară din pagini și să capete o individualitate de sine 
stătătoare ca Don Qaljotte, Tartuffe, Père Gorlot, Levin, etc.. 

i e firesc, Femeia e mai puțin individualizată în natură 
decit bărbatul. S'a zis, exagerat desigur, că femeia nu e indi- 
vid, cl specia. Acest deficit de individualitate din realitate se o- 
glindeşte şi În Ilteratură—in „oglinda vieţii“—şi de aceia feme- 
ile din romane nu sint tot atit de individualizate ca bărbaţii. 
latr'un roman, o femee e o nuanță a feminităţii; un bărbat este 


232 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mai mult decit o nuanţă, este un aspect bine determinat al uma- 
nităţii. Apoi, întrun roman, o femee e mai intotdeauna mai 
molt fiinţa de sex femeesc, pe cind bărbatul apare în atitea i- 
postase : om poliuc, clubman, vinâtor, artist etc, in adevăr, în 
roman, femela e mai ales specia (fiinţa amoroasă); bărbatul e in- 
totdeauna individul, oricit rolul său în roman ar fi acela de „prim- 
amorez“, Chiar Dechartre din Le Lys rouge, mai e sculptor, gin- 
ditor, Pe cînd Thérèse... 

Am vorbit de tipul reuşit al Olguţei, care, ing e femee. 
Dar, fără a mă deda la subiilităţi, nu vedeţi că Oiguţa e cel 
mai băet din toate personagiile? Nu e, incă, amoroasă, esport- 
woman... Comparaţi-o cu ştearsa Monică, tip de femee-spe- 
cie. ŞI, fiindcă am adus vorba de tipurile d-lui Teodoreanu, să 
se compare gradul de individualizare a d-nei Deleanu (gospodină; 
specie) şi a Adinei (amantă; specie) cu gradol de individuali- 
zare al d-lui Deleanu, advocat, om politie şi al lal Herr 
Direktor, inginer, om de ataceri,—bărbaţi, şi diferențiaţ! so- 
cial.—Femeile şi fetele lui Turghenev, admirabile creaţii poetice, 
valorează în grad suprem ca nuanţe de încintătoare feminitate, 
nu ca creaţii de tipuri individualizate, Liza din Cuib de no- 
bili, cea mai ideală creaţie a lui, după opinia iul Dostoewski 
ună din cele două creații de femel ideale din literatura rusă (a 
doua e Tatiana din Eugen Onieghin a lvi Puşchin) este un 
tip pasiv, şters, nu bine conturat—este specia.—In crearea fe- 
mellor, meritul este mal cu samă evocarea feminităţii lor. la crea- 
rea bărbaţilor, reliefarea şi delimitarea individoalitaţii lor. 

Prin acestea, nu vreau să spun că nu există tipuri vii de 
femel in literatură. Vreau să spun nomai atita: că nu există 
tipuri de femei atit de vii ca cele mai vii tipuri de bărbaţi. 

Dar deficitul de creaţie al tipurilor de femei mai poate să 
albă o explicare auxiliară ; neputinţa romancierilor de a se trans- 
pune in suflete aşa de eterogene ca sufletul femeii, Cit despre 
acelaşi deficit la femeile romanciere, rămine explicaţia primă-—şi, 
cum vom vedea, inferioritatea puterii creatoare a femeilor, 


* 


Creaţia e superioară analizei. Artă literară târă analiză se 
poate. Fără creaţie, nu. Există un gen literar, care prin firea lui 
este numai creaţie, genul dramatic, ilustrat de unii din cei mai 
mari creatori, Autoanaliza din confidențe şi monoloage nu este 
analiza autorului; este. una dia multele manifestări ale persona- 
glulul menite să-l caracterizeze, 

Tipurile cele mai vii se găsesc—şi aceasta e foarte natural 
—la scriitorii eminamente creatori şi nu la analişti. Proust, am 
văzut, este un caz excepţional, cum excepţională este şi analiza 
Iul. ŞI apol el, deși a creat citeva tipuri balzaciene, nu poate fi 


CREAȚIE ŞI ANALIZĂ ___ 283 


socotit, cu tot geniul são, printre cel mai mari creatori de tipuri. 
El este, cum am văzut, un mare creator de lumi sufiet Rie 

Creajiile cele mai cunoscute, acele care sint cași nişte personagii 
reale, acele care și-au tăiat cordonul ombilical şi de opera res- 
pectivă şi de autorul lor (tacit, cind spunem, de pildă, on „Tar- 
tuffe“, ori o „tartufferie* nici nu ne mai gindim la piesă ori la 
autorul ei) —sint (citez citeva nume din cele mai ilustre) Don 
Qaijotte, Tartafte, Harpagon.—Hamlet; - Othello, Romeo, Julieta, 
personagii cu care comparăm pe oamenii reali şi ale căror nume, 
ere pesta d format familii! de cuvinte (donchişonadă, hamle- 

m, etc. 

Aceste creaţii, afară de Don Qaijotte, sint ti i 
Pegin ti Qaijotte, puri din piese 

Tipuri de felul tuturor celor ingirate mal sus există şi în 
romane, Dar sint mai frapante, cînd sint in plese de teatru. Se 
va zice că sint mai frapante, pentrucă creatorii lor sint scriitori 
mai mari. Dar se poate răspunde că aceşti scriitori fiind mari, 
au fost dramatici, au conceput viaţa subt forma în care să-și 
poată realiza toată forja lor de creaţie. Și atunci revenim tot la 
concluzia că genul dramatic este creator prin excelență. 

E natural să fie aşa: In piese de teatru e creaţie pură, — 
acțiune şi dialog. Viaţa personagiului este arătată, și nu expusă 
şi explicată, Şi cind piesa este jucată, personagiul este arătat 
chiar ochilor noștri fizici, el trăeşte în faţa noastră. lar piesa de 
teatru e gen dramatic cu adevărat, numai cind este jucată. Ce- 
irea unei plese de teatru e un fel de abuz, căci, încă odată, o 
piesă de teatru se percepe legitim numai cind o vedem, adică atunci 
cind asistăm la acţiune. O plesă de teatru cetită, devine, dacă 
ne gindim bine, o nuvelă dialogată,—ca „Momentele“ lui Cara- 
guk, care, la rindul lor, pot fi socotite textul unor comedii de 
juca 

Apoi, într'o piesă de teatru, personaglul ne apare intr'on 
timp scurt, in trei ceasuri, aşa dar ni se prezintă condensat in 
timp (şi tot aşa cind il cetim : Intro oră)}-—In sfirşit, în genul dra- 
matic, este o strașnică selecţie de caracteristice, așa dar cit mal 
mult conţinut într'un cit mai mic conţinător, celace Intotdeauna 
este mal forte şi mal frapant, 

Aproape întreagă prima grupă de tipuri, cele ale lui 
Molitre, sint în piese cu unitate de timp şi de loc: personagiul 
apare în numai douăzeci şi patru de ore din viața lul, aşa dar 
e la maximum identic sie imuși; se mişcă in acelaşi decor, 
aşa dar e tot timpul în acelaşi raport de om la mediu—celace am 
văzut că ajută la identitatea lui cu el insașşi, 

Aceste din urmă tipuri, însfirșit, sint comice. 

La nol, tipurile care „tac concurență stării civile“, tipu- 
rile din comediile lui Caragiale, îndeplinesc toate aceste condiţii. 
Am văzut că „Momentele“ sint şi ele un fel de comedii (totul 


234 VIAŢA ROMINEASCĂ . 


în ele e dialogat). Aşa dar, opera literară romină, care conţine: 
tipurile cele mal 


vii, este și ea dramatică, comică şi clasică, 

Don Quijotte este şi el un tip comic. 

Så se observe că şi tipuri puţin ilustre, tipuri care trăesc 
numai într'o ţară, dar cu putere, devenind populare (cum sint şi 
ale ial Caragiale), așa de pildă, Tartarin ori Oblomotf, sau ti- 
purile lvi Gogol, se găsesc tot in opere comice ori satirice. 

Aceste tipari fiind comice, sint mai frapante, pentru că sint: 
mai plăcute. Ne place să ridem—de alţii, și unora dintre noi, 
dacă nu sintem prea proşti, chiar de nol, lar acest interes este o. 
condiţie de atenţie şi deci de memorare. Apoi, mai este ceva tot 
atit de important: artistul comic și satiric șarjează prin definiţie ; 
simplifică şi măreşte, acuzind însuşirile caracteristice, reliefind e- 
senţialui, Insfirşit (dacă Bergson are dreptate) comicul fiind „du 
mécanique plaqut sur du vivant", acest „mécanique” e mai o- 
şor de pictat (la talent egal) decit celace e „du vivant”, adică 
mai fluid, mai insezisabil—şi, tot din același cauză, mai uşor de 
recunoscut de cătră cetitor, şi cu atit mai mult, cu cit originalu! 
copiat de scriitor circulă în lumea reală într'o mulțime de exem- 
plare, căci acel „mecanique“ pune o mască asemănătoare pe fi- 
gura unor indivizi care, altfel, ar fi fost mal diferenţiaţi. 

Spuneam mai sus că tipurile secundare din romane, cînd 
sint reuşite, sint mai vii in memoria noastră (cită vreme le ți- 
oem minte), Vom adăoga că atunci, cind acest tip secundar este 
şi comic, el este frapant la. maximom. În crearea unor astfel 
de tipuri secundare reuşesc mai ales Dickens şi Alphonse Daudet. 
Acesta din urmă are și grija să marcheze puternic aceste tipari, 
înzestrindu-ie cu o particularitate rară, o schimă, un tic special 
cu efect comic, 

Dar—şi cu aceasta să Isprăvim cu tipurile secundare—ce- 
titorul gîndind la romanele ilustre, pe care le-a cetit, şi adacin- 
du-și aminte, fireşte, mai ales sau numai de tipurile principale, va 
răminea nedumerit de afirmarea noastră cu privire la tipurile se- 
condare.—Că acestea din urmă, după o vreme mal mult sau mał 
puţin îndelungată, se uită, nu încape îndoială. Ele sint mal fra- 
pante numai cită vreme persistă in conștiința noastră. Pe urmă, 

cu claritatea lor relativă, rămîn în mintea noastră namai tipurile 
principale, sau mai exact, cele care trec prin tot romanul. 


Tipul Hamlet beneficiază numa! de una din condiţiile de 
mai sus: e personagiu dintr'o operă dramatică. Acest tip, de alt- 


CREAŢIE ŞI ANALIZA 235 
as prin complexitatea lui, e un tip de roman ori de dramă mo- 


Tipul OQthelo e cu totul deosebit de celelalte. Na e an 
complex pe e Nu e un caracter ca Tartutie. E an a 
special cași acesta din urmă, dar e altceva, e o pasiune. 

Fără îndoială că Othello e şi altceva, care poate defini 
un temperament special: omal naiv, impetnos, fidel, brav, im- 
presionabil, Dar nu acesta e „Othello“ pentro opinia omenirii, ci 
turoarea geloziei, „Un Oihello“, aceasta însamnă.—In schimb, 
Tartufie are pasiuni şi pofte, dar nu aceasta e „an Tartuffe”, 
cl ipocrizia.—E drept că Harpagon e o pasiune, dar o pasiune 
excepțională, avariţia, şi o pasiune rece, cu o covirşitoare ar- 
matură Intelectuali—o „pasiune“ care constitue fizionomia rnol 
om şi natura vieţii lui intregi, un caracter. 

Aşa dar, Tartutte e un caracter. Un caractere el şi azi, şi 
mine, şi oricind. —Oihello e o pasiune, e o stare de suflet trecă- 
toare. Othello nici nu e tipul omolul gelos. Fără lago, nu exista 
un „Othello“. Un Tartuffe e tartuffe intotdeauna; un Othello e 


numa! o lună, un an, putind redeveni „Othello“ în imprejarări 
identice. 


Caracterul îl percepem mal intelectual; pasiunea mal afec- 
tiv.— Caracterul se poate desemna; pasiunea nu se poate de- 
semna, ca se evocă, 

De acela adevăratele tipuri sint, cum se ştie, Tartuffe, 
Harpagon, etc.; Oihello, nue tip, e pasiune. Ori, pentru simetrie, 
se poate spune că Tartoffe, Harpagon sînt tipuri de oameni; O- 
thelio e tip de pasiune, 


In literatura franceză nu există tipuri pasionale ilustre ca 
Tartuffe (adică trăind detașate de operă și de numele antoralui) ; 
în literatura engleză nu există tipuri ilustre de caractere ca 


Gide spune că Francezul se caracterizează prin inteligență; 
omul de Nord prin intuiție şi afectivitate. El mal spune că 


~ Bruyâre, autorul „Caracterelor*“, nu poate fi conceput ca fiind 


German. Adăogăm că nici Englez. Tot Gide spune, în legătură 
cu cele de mai sus, că Francezii ştiu să desemneze, dar nu şi Ger- 
mani!. Cred că putem adăoga că nici Englezii. 

Tartuffe e desemnat de spiritul clar şi logic al Francezului; 


236 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Othello este exploadat de spiritul poetic, neclar al rasei germa- 
nice. Operă latină—mal bine sudică—e şi Don Quljotte. 
Desemnul sudic e în „caracterele“ din opera literară, în me- 
lodia din muzică. Complexitatea nelămurită afectivă nordică e 
In poezia engleză, în literatura romantică germană şi în armo- 
nia muzicei germane. 
Acum, cá sint şi excepţii, „excepţiile“ tocmal afirmă exis- 


tența regulel. 


“e. 


Am spus că femel perfect individualizate nu există in o- 
perele literare, Acom putem traduce această idee, spunind că, 
fiind mai mult specie, ele, prin definiție, nu pot îi desemnate așa 
de bine ca bărbatul. 

Dar, la lumina celor discutate pănă aici, să vedem dacă nu 
mai există şi alte cauze ale deficitului de individualizare a fe- 
meil în opera de artă. 

Un „factor“ al individualizării, cum am văzot, e şarja, Ine- 
rentă creaţiei comice şi satirice. Dar bărbaţii, adică creatorii o- 
perelor literare, nu prea garjează pe femel. Nici Caragiale n'a 
şarjat pe femei ca pe bărbaţi. Şi de obiceiu şarjarea femeii cos- 
stă mai mult în şarjarea caracterelor feminine în genere. 

Femeia nu se pretează la comic ca bărbatul, şi cu atit mai 
puțin la satiră, pentrucă viaţa el e-mai simplă, pentrucă ea nu 
e, in acelaşi grad cu bărbatul, un element social (deci n'o intii- 
nim pe linia atitor raporturi sociale), pentrucă ea na e ameste- 
cată ca bărbatul în „lupta pentru tralu“ şi în conflictele sociale. 
De alci urmează că contrastul între realitatea el şi între preten- 
‘tiile ei este mai mic, apare mai rar, are mai pațină însemnătate 
şi e mai puţin dăunător. lar de aici urmează că bărbatul (auto- 
rul) nu are, nu poate m faţă de ea o rapa pi tot atit Rey a- 

sivă ca pentru bărbați (sentiment ascuns în orice creator co- 
Sie şi mai ales satiric). In genere, scriltorii cind atacă pe 
mei în comedii şi chlar in satire, le atacă mai cu indulgență 
falci joacă rol și cavalerismul masculi, şi generozitatea stăpi- 
nului) şi rezultatul e de obicelu hamorul (Vezi şi în Sarepan): 
—Această atitadine de indolgență față cu defectele f este 
unul din farmecele lui Bret-Harte.—Dar fără acea strașnică fra- 
ge de care a fost vorba, nu pot rezulta tipuri de forța lui 

rtu 

e Siaa m considerațla că femela, specia, umanitatea 
pasivă, repre. mal puțin viaţa decit bărbatul. ŞI cum nomai 
viaţa poate fi comică (numai omul sau animalele cînd aduc cu 
omul pot fi comici}, femeia, reprezentiod secundar viaţa, e mai 


CREAŢIE ŞI ANALIZĂ 237 
O... CE 9 
puţin compatibilă cu comicul mal ales cu satiricul:  Satir 
este provocată de intilnirea şi cu o forţă considerabilă. 

toate acestea, femela fiind mai spontană, mai instinctoală, e 
mal puţin susceptibilă de antomatismul produs de acel „mecani- 
ae plaqué sur du vivant“, şi deci mai puţin şi mal rar comică 


MI se pare că aceasta rezultă. cu necesitate din teoria lu! 
Bergeon). 


* 


Femeile scriitoare (în a e există foarte multe) sint ma! pu- 
țin creatoare decit bărbaţii, E firesc. Bărbatul e fiinţa creatoare 
prin excelenţă, In creaţia de artă e ceva viril. ȘI poate chiar că 
torfa creatoare artistică presupune şi pe cealaltă. Creaţia e mas- 
culinitate,—e fecundarea realităţii, din care rezultă o nţă nouă, 
opera de artă. In artele de pură creaţie, cum sînt artele plastice 
şi mozica, femeile sint şi mai slab reprezentate. Femela nu reu- 
şeşte decit în roman, gen hibrid, în care se poate face ori cîtă 
„lteratoră”. 

In genul literar prin excelență creator—cel dramatic—feme! 
autoare găsim foarte rar, iar talente „mari“ feminine în acest gen 
ng există (ca în roman), —şi cu atit mai puţin în comedie, Femeile, în 
genere, cînd au simțul comicului, îl au mârunt. Femeile, în genere, 
nici nu gustă pe scriitorii comici ori satirici, în orice caz îl gustă 
mult mal puţin decit bârbaţii, Inţelegerea ac+stul gen (caşi crea- 
rea lui) e un proces prea intelectual—e prea mult un joc al in- 
teligenţii,— lar femela e ființa mai mult sensitivă şi sen imentală. 
— De splrital satiric mai ales, femeile se simt chiar ofensate. Simt în 
e], instinctiv, un atac, o lreverențiozitate, o primejdie, o ame- 
ninţare, posibilitatea unei lipse de deferenţă, pe care le-o datorăm 
şi o spp de la bărbaţi. 

ici în analiză femeia nu a ange pe bărbat. Analiza cere 
inteligență, şi inteligenţă rece. d un fel de mizantrople crudă 
nefirească femeli (reducerea sentimentelor Superioare la compo- 
mentele lor : reducerea parfumului la elementele constituțive). 

Dar femeile romanciere au o superioritate morală: ati'udi- 
mea delicată față cu subiectul— atitudine de femee—şi o înţele- 
gere pentru fiinţele mici ori nencrocite,— atitudire de mamă. pe 
care o are orice femee dela şapte ani până la optzeci. Şi fineţă 
în observaţie şi în executare, ŞI adesea spirit. ȘI, mai rar, tanta- 
zie ironică, 

Fără indolală, toate considerațiile—şi cele favorabile şi celelalte 
—se raportă la generalitatea femeilor, Sint şi excepţii, sau mal de- 
grabă sint grade foarte deosebite între femei ȘI! apoi feminitatea nu 
e o cantitate invariabilă. Ştiinţa ne spune că diferențiarea to- 
tală a sexelor e o iluzie. În orice bărbat e şi o femee (în unii. 


238 VIAȚA ROMINEASCĂ 


scandalos de mult, citeodată penal de mult) —şi Invers. Vechea 
poezie a celor dovă sexe absolut contrare a lost pătată de cruda 
ore Seriitoarele în deficit de forță creatoare, să se conso- 

+ stot diferențiate , mal femei, deci mal poetice. 
Dar scriitorul suferind dz acest deficit, adică scriitorul mal pa 
bărbat, nu are cu ce se consola. Mojicul tiolănos şi păros Tols- 
to! a fost un mare creator. Dar acestea sint butade... Virili- 
tatea e legată prea de multe condiţii, lar talentul şi de mal 
multe pentruca această corelaţie să fie intotdeauna probantă. Dar 
nu... căci parcă totuși e adevărat că marii creatori au avat in- 
tățişarea virilă. Există efebi creatori mari ? 


d 


Sper că nu volu fi atacat ca misoghla.—Creaţia de artă nu e 
total pe lume. In viața omenirii, femela are un rol tot atit de 
mare caşi bărbatul. Ea are mal dezvoltate unele insuşiri sufle- 
teşti, bărbatul pe altele. Toate sint necesare, indispensabile; A căror 
sumă e superioară din punctul de vedere al conservării speciel ? 
Problemă oţioasă, în orice caz străină de tema acestor conside- 


raţii. 


Unii cetitori îşi creiază adesea intătişarea şi mal ales ti- 
gura personagiilor independent de todicațiile autorului şi uneori 
chiar în contradicţie ca aceste indicaţii, —şi atunci, lao nouă lectură 
a romanului, cetitorul constată cu sarprindere că, de pildă, eroina 
e în text castanie și nu brună cum i-a rămas lui în minte.—A- 
ceastă corectare a personagiulu! din carte e determinată de €x- 
periența din viaţa reală a cetitoruloi, care a legat de anume ge- 
nuri de oameni anumite înfâgișări şi figuri. ȘI nu se ştie dacă 
uneori intuiţia cetitorului na este mai jistă decit a autorulai. 
Ciel există, fără îndoială, cel puţin în genere, o corespondenţă 
între anumite figari şi anumite temperamente. Ana Karenin este 
înaltă şi brană, Patea fi scurtă şi castanie ? Poate castanie, dar 
mu și scarti, ŞI în nici un caz nu putea fi blondă şi scurtă, 
fiindcă de astfel de femei în mintea Oamenilor este legat alt 
temperament şi alt stil al comportării. Că sint şi excepţii, e 


gur. 
Acest fei de intuiție trebue să-l albi regisorul, cind alege 
actori, şi actorul cind se grimează.—ŞI cind actorul ne convine, 
adică se potriveşte cu concepția noastră despre personaglu (ca 
concepția aatorului —credem no! foarte sincer), atunci zicem : da ! 
aşa el ăsta e! 


— SEE PA I O O O 


Actoral colaborează cu auto 
rul mal malt deci - 
293 k sey personagiilor. El interpretează emir fim m 
ră rară a autor, ca artistul fa realitate. Aşa dar în con ; 
văzat plesa mere eri d pacea iza re 
tepe aer en Ă m pe scenă, personagilul 
fina g mintea noastră aşa cam l-am văzut PĂR artere de 
Să eliminăm din discuţie 
pe actorii 
“eri be red ee ret» ar Bia cü Daraa reci gh oma 
itum. ad actorul, în 
dicol, ec iti rămine in minte el acad banar E T 
a pă să n rsa urcare pe Jago jucat bine, şi de acela 
Sue n Jago imaginat deadreptul din textul lui 
Cind vezi însă un personagiu j 
A ) jacat de on mare —ia- 
rea dacă l-ai mai văzut jucat şi de alţii fară i Aripi ari: nie 
an peria pana M = mesa ri inainte pentru tine cel ju- 
à văzut pe Harpagon jucat de mai 
actor d rpm duze 
i ZA BA . Coquelis-atad. ȘI pentra mine acesta e panbers 
ind vezi un personagiu jucat de m 
ai mulți 
diane ala palaka fi pacs sati la scos nea pat eee em 
E De AN erele a j RA tatul— vezi undeva mai 
talent, acela care a reprezentat ere a capi rage 
e conce 
e See a A ont pe Hamlet cu rca şi retele 
, desigur : fiecare atițudine a lui 
o altă nobilă statue. Dar el interpret ue 
cit Îl văd şi-l simt eu —iaterpreta a aiT A ea 
$ pe altcineva. Pe Himle 
meu, pe „Hamlet“, il interpreta Rossi. De a sure 
a Lă -= c | 
Nenea i & i p j ra — Am văzut pe Shyllok. redat şi pi 
: „5hyllok” pentru mine e Rossi in Shvilok. — 
Dar am văzut pe Novelli, după l piper tea 
nl pomeni apte ara pă mulţi alţii, în Papa Lebonnard. 
i pentru mine acela al 
iz a SRR, Cani trebue jucat Papa peadas ni aie 
i deci shi tra m un tip shakespeareian, in proporţii mai 
m văzut în joplin Dumitrache, pe lingă altii 
aag BA kvan vreme jupin Dumitrache, pă t Epo Aros 
a Dumitrache Pe urmă a venit d. Vernescu- Vilcea care 


îl joacă tot atit de bine, Contribuind şi timpal (Arceleanu a dis- 


părut de pe scenă de vre-o douăzeci de an 
i), upi 
a devenit pentru mine acela al d-lui Vernes ), Jania Dumitrache 


Actorul interpretează un personagiu cu experienţa sa pro- 


240 VIAŢA ROMINEASCĂ 


prie asupra vieţii. De aceia, interpreţii buni al lui Caragiale s'au 
recrutat mai toţi dintre Munteni, ma! buni cunoscători al lumil 
lni Caragiale, Actorul e și el creator, un asociat, iar creaţia, 
mal ales comică şi socială, presupune cunoaşterea realităţii. 
dar, clad asociatul autorului cunoaște şi el realitatea zugră- 
de autor, va interpreta mal ca competență textol autorului. 
O piesă de teatru, care n'a găsit niciodată actori buni, încă 
nu există ca piesă de teatru. E încă in faza de text pentru 


teatru. 

in schimb, aţi văzut actori bual jucind piese nule ? Aţi vä- 
zut ce sforţări dezesperate fac ei să învie, cu creaţia lor, ca- 
davrele autoruiui sau, mai exact, neantul, căci un cadavru are 


încă măcar forma vieţii ? 


iI 


Scriitorii, care au pos În e de ficțiune pe Napoleon, aa 
creat fiecare un alt Napoleon. ȘI cind scriitorii au fost: talentaţi, 
au crea! Napoleon! adevăraţi, deşi diverşi, Napoleon al lui Tol- 

ărat, conţine adevărul cel mare 


stoi, oricit e de b:gatelizat, e adev 
care îl au creațiile acestui romancier şi, în limitele lui, nu 


contrazice realitatea. Fiecare scriitor are o concepţie despre Na- 
n, clădită ori pornită dela un caracter veritabil al origina- 
lului,—de acela fiecare Napoleon e adevărat, cu toate deosebirile 


dintre el. 
Dar Napoleon e un personagiu istorie; creatorii, cei mał 


mulți, nu l-au văzut; l-au studiat în cărți. Deci nu puteau decit 
să plece dela o concepție despre el.—OQare nu cumva tot aşa pro- 
cedează creatorii și atunci cînd crează tipari fictive, din obser- 
vaţia directă a oamenilor vii, şi aceasta cu atit mai mult cu cit 
un tip fictiv nu e creat după un singur original viu, ci din ob- 
servarea unei categorii intregi de oameni vii ? 

Despre Balzac, cel ma! mare creator occidental de tipuri 
din vremurile mal din coace, —aşă dar un creator ale cărai ti- 
puri au putut fi bine comparate cu realitatea —s'a spus că n'a 


copiat realitatea, 
nii reali au coplat 
mea reala cu fiint) balzaciene. 
a găsit ceva în realitate şi pe ace 
puri, şi apo! oamenii reali le-au copiat, aşa 
fost şi o copie a realităţii şi o cauză de transformare a ei. 


Desbaterea mal departe a aceste! pr 
e! nu ne interesează alci. Noi reținem numai faptul că opera Ini 


Balzac a putut pune problema aceasta. 
Am spus odată că ţăranii d-lui Sadoveanu sint adevăraţi 


țărani moldoveni Așa este, Sint tipuri perfecte de ţărani mol- 
doveni. Dar ţăranii moldoveni! nu sint ca țăranii d-lul Sadovea- 


e CREATIE ŞI ANALIZA zi 


tant 
; = reir sint grem l; îm v eaa, sâu nu. Important e că 
al lul. Țăranul d-lui Spiridon Popescu, pe erp d rea 


Balzac şi-a făcut o co 
ncepţie despre omul 
D. eye creat țăranui moldovan, Ha nao tS. 
aote din Oai, CEU e ea, punct de plecare anumite 
ceste note sau insaşiri, creatoru clei i Mm, De d» 
saló et sat orga sin temperamentului său, colturi! sale 
sale, şi cenest j fraviges sale, simțurilor sale prejodecāt as 
Sio oi -< sale, momentului psihic, raportului în pai 
form stitalai ocletatea, cu familia sa, cu iubita sa: pici 
daptează vede căci materialul psihic este selectat de— Pra 
adică pret a iti pă statui fiecărola, jar „stilul pet on 
Ar vic sa. stilul său, adică (revenim tot acolo) cu 
şa dar creatorul select 
tat, transforma toral în ceva: woa și foarte peronul Late di 
este „reprezentarea“ y a 

tarea") foarte individuala porii ivan AOSA Tapma 
„Era iri zor miro nuveis, descriind o noapte de vară: 
gol e numai al in ogol“. ȘI "n adevăr, clarol-de-lună al lui Go- 
ca’n Emi „lui. Dar n'am putea spune şi noi: „Era o} Dă 
tkd ir e ? Căci există şi un clar-de-lonă | Kaitse sns 
osii ne e mai de demult, srâteam de vorbă cu pre era D 
ori iad a ah moment, ne-am dus la un geam cini tie ra 
dil s a o noapte cu lună feerică, un verde d pif 

aer aerul rece, : rde din alte lumi 

rapați, și plini de Eminescu cei d y 
' oi prie y 

nai sli Eu ir! darts sr 
care tera „Căci În adevăr era prea altfel şi, coincidență curioasă ri 
Pot — Coi rr in minte că noaptea aceia avea ceva din Ed; = 
nescian al mosii alti Fr] (pr in negarea Caracterv iui emi- 

u a afirmarea caract 
Pot”, dovedeşte mai mult decit cele mai Str arae ei o 


242 VIAȚA ROMINEASCĂ 
realitate Eminescu şi alta Edgar Pot —şi multe altele, Nu o- 
bigaapec să scriu mer dar nu m'am putut opri să no dau 
pe aceasta. Faptul e prea semnificativ, pentruca să nu merite... 
a 
Fei: «tg cu Moldova d-lui Sadoveanu, ca să revenim la el. 
Peisagiiie, oamenii, trecutul el—sint ale lui şi, în iubirea pentru 
patria noastră cea mică, toţi cîţi sintem pâtrunşi de opera acestui 
prozator, nici nu mai ştim ce avem în minte şi iubim : Moldova 
noastră, a fiecăruia, ori Moldova loi, ŞI tot aşa muntele moldove- 
al Ivi Hogaş. 
a-i Caci un paz FĂ ajunge să ne impună concenţia lal despre 
realitate. Altfel ar fi fost pentru intelectualul romia de-acum pa- 
trazeci- douăzeci de ani, natura, femela, amorul, dacă nar fi e- 
Eminescu. 
pie i7 exempla, în mare, de acest transfert de concepție, este 
chipul, mascu'in, de a privi viaţa al temeilor scriitoare. Puţine sint 
seriitoarele, chiar şi în poezia lirică personală, care privesc viaţa 
feminin. Cele fâră destulă personalitate cad pradă concepţiei 
dominante, care e masculină, pentrucă literatura e creată de bár- 
baţi. la orice caz, femel care să transtigureze realitatea puter- 
nic, care să creeze lumi ale lor, în acelaşi măsară ca bărbaţii, 
nu există—pentru cauzele arătate mai sus, cind a fost vorba de 
creaţia literară feminină. 


Experiența personală a scriltoralai are uneori efecte curioase 
asupra macese e lui despre lume, Aţi observat că in romane 
toţi taţii şi toate mamele fetelor şi tinerilor sint bâtrini—afară de 
cazul cind subiectul cere anume să nu fie aut de bâtrini, cind de 
pilds mama are o intrigă ori face chlar concurenţă fiicei? Toate 
fetele de optsprezece ani aa taţi moşneg! şi mame babe, celace, 
mal ales în romanele din trecut, cind fetele se măritau la opt- 
sprezece ani şi aveau copil la nouăsprezece, este un anacro 
strigător. Cauza este cà tatăl şi mama romancierului (şi cineva 
nu poate fi romancier decit la o virstă mal maturâ) siot în ade- 
văr bătrini, şi ia concepția lu! msma” nu poate fi decit o 
doamnă bâtrină. Uneori aceste bătrine din romane au, pe lingă 
copi mal mari, şi fete de duisprezece anl, —cela:e e ridicol şi 
scandalos, Dar incă odată, „mama“ pentru un domn in puterea 
virstel romancierul, nu poate fi decit o femee bătrină. 

Aţi observat că în literatura epocei 1889—1900, a „prole- 
tarilor intelectuali“, toate fetele eroine, orizit de angelice, siat 
agresive, fac ele primul pas cătră bârbat ? Maria dia Sârmr- 
nul Dionis, Cezara din Cezara, Mirgareta àn Durerile lumii, 
chiar şi Ana din Dan, Elena din [ubita luai Traian Demetrescu, 
ete. şi pănă şi doamna din inalta societate din Păcat ? ŞI ml se 
pare că şi in Delavrancea e această situaţie, tot cu o hiaţă an- 

elică. 
g Aceşti scriitor! „proletari intelectaali“ erau oameni solitari, 
timizi; apoi idealizau fetele de boer (toate eroinele mal sus a- 


CREAŢIE ȘI ANALIZĂ e d 243 


ger siat aciptoprațe) şi din cauză că aceste fete sint mai distinse 
m caoza simpa acestor intelectuali, ie clase 
ce da echi, pentra vechea eenne. tert a ans 

ceastă timiditate firească solitaraloi şi ginditorului, ca atit 
mal exasperată cu cit „obiectul fiacărilor“ ne prin pre lal, 
mai inaccesibil, i-a făcut pe aceşti intelectuali să idealizeze fata a- 
agresivă, care să-l scutească pe e! de strategia agresivă masca- 
lină. Vlahuţă chiar spune deadreptul într'o poezie: 


De ce nu vrei ?.. Mal lesne-ţi vine 
Să-mi faci tu cale la 'nceput... 


„_E atit de comod. ȘI poezia se numeşte: „Ce fericiţi am 
Îl "mpreună”, 

Această dorinţă, de oameni timizi, exprimată aici io versuri 
lirice, l-a făcut pe aceşti scriitori să conceapă, să creeze, me- 
rew eroinele cele mai convenabile pofte! sufletului lor: angelice, 
dar—erte-mi-se expresia—care dau la om. 


Acestui mod de a privi creaţia literară se opune realismul, 
cu concepţia scriitorului-receptor de senzaţii si cu corolarul „artă 
pentru artă“, E drept că chiar şi simplistul Zola, „şeful“ teore- 
tic al realismului, a spus mâcar atita: că arta e un colţ de re- 
alita:e văzut printr'un temperament. Dar prin acest „temperament“ 
s'au înţeles mat ales aparatele sensitive ale omului, văzul şi cele- 
ialte simţuri cu produsele lor specilice. 

Acest realism contrazice deadreptul toată concepţia ştiinți- 


“Hică modernă, care este energetică. Contrazice în primul rind 


concepția psihologică voluntaristă. Realismul şi arta pentru artă 
presupun teoria asociaţionistă (contemporană cu realismul și arta 
pentru artă) după care sufletul orimeşte pasiv, ca o pastă de ceară, 
aportul simţurilor exterioare. Dar psihologia modernă concepe sufle- 
tul ca un torent, care respinge, primeşte, selectează, absoarbe, 
transtormă aportul simţurilor, Acest energetism domină toată 
gindirea modernă şi toate șiiinţile : Biologia, care s'a atoră spre 
Lamarck: În locul variațiilor intimplătoare, adaptarea activă a 
organismului la natură.— Etica : omul nu e determinat fatal, ci are în 
suliet o forţă proprie, prin care luo-ă să producă schimbări în „fa- 
tali'atea“ cosmică.—lstoria: antideterminismul neo-marxiştilor in 
contra daterminismulul de fier al magistrului. — Medicina: fago- 
citoza, în locol con:epţiei organism lui pasiv la acţiunea tacte- 
rillor.—Fte Şi incoronarea: teoria energetică şi dinamică a ma- 
teriei, concepută ca unităţi și curente de forță —in iocul atomilor morţi 
de odinioară... Celace am numit concepția creatorului literar. —de- 
terminată de tot felul de coniiţii—dela temperamentul scriitoralui 


filozofia lui, dela filozofia lai pănă la purtarea iubitei Ini 
cae babie care transfigurează sul-generis realitatea, —este 
un aspect al energetismului care domină întreg universul cu toate 
manifestările lui. lar acest mod de a privi creația literară este 
namai un capitol al concepţiei energetice moderne, 

Critica literară, să nu uităm s'o spunem, nu se poate dispen- 
sa de a defini concepţia unul scriitor. Ar fi să renunțe la cea 
mai însemnată indeletnicire şi datorie a el, penirucă opera lite- 
rară etransfigurarea lumii reale, obiective, cum va fi fiind ea în 
sine, de câtră personalitatea întreagă a scriitorului, a creatorului 


(şi au copiatoralul...). 


a concepției determină total: genal operei unul scrii- 
tar; prear rona v în care îl clasiticăm (noi, şi nu el); attu- 
dinea fața cu subiectul; caracterul specific de clasă, rasă, popor: 

iul, E 
ce: i realitatea mal mult ca un prilej de senzaţii 
emotive; altul mai multca un spectacol; altul mai mult ca o suc- 
cesiune de evenimente; altul Pur ma ca un conflict intre forţe : 

; descriptiv ;epic; matic. 
gi ini pri pita nu corespund intotdeauna cu genu- 
rile „poetice“ din poetică. Există pasteluri lirice ca ale lui losif, 
romane dramatice ca Pierre et Jean, drame epice ca ale lui De- 
lavrancea, etc. Nuvela, „gen epic“ de obiceiu e o mică dramă 
—căci un nuvelist e altceva decit un povestitor (contear). 

Un scriitor concepe realitatea, mal ales, într'un gen sau 
altul. Aceasta însamnă că, secundar, o concepe şi în alt gen. 
D, Sadoveanu, în mijlocul a: paiatcă sale, are şi nuvele veri- 

$ 4 Sanis, etc.. 
aa Ira | ree eple. e în adevăr, în primul rind, epic. 
Dar romanul e un gen complex; el trebue să redea viaţa în in- 
tregimea ei, şi de acela, canavaua răminind epică, romanul ră 
ține și lirism, şi descripție, şi dramatism. E, aşa dar, un gen i - 
brid, orl compozit, care presupune, la creator, concepția multila- 
terală a realităţii, fireşte, în primul rînd, concepţia epică. Din a- 
ceastă cauză, puține romane sint perfecte, sau, mai exact, com- 
plecte. FI 

è. 

eoar este un amestec de tragic şi comic : Adesea, dacă 
nu întotdeauna, acelaşi lucra omenesc este și tragic și merse 
Unul, concepe realitatea mal ales pe partea el comică; altul ma 
ales pe partea el tragică: Scriitorul comic, şi scriitorul trapie. 
(Pentru Inteligența pură, viața apare comică; pentru en 
apare tragică.—Aceasta nu însamnă că scriitorul comic este lip 
sit de sentiment; poate din contra, şi poate că tocmal exaspe- 


CREAŢIE ŞI ANALIZĂ 215 
+ n i oa 


tarea sentimentului, printr'o reacție de apărare, se „recuză“ insă A 
iasă loc atitudinii intelectuale, face apel chiar la ea. Mola 
marele comic, avea o capacitate imensă de a suferi, deci dea 


fericire”; marele comic Caragiale na ridea niciodată—pe cit ştiu 
(eaşi France, după mărturia lul Nicolas Ségur)—şi l-am vâzat 


melancolie, căruia un medic, neștiind pe cine are în faţă, il re- 
comanda ca remediu să asiste la „reprezentațiile marelui actor 
co'nie X*,—chlar pacientul), 

Mai departe. 

Unul concepe existența ca acceptabilă şi o consideră cu 

un suflet echilibrat; altul o concepe inacceptabilă şi-şi detali- 
ază obiectiv această concepţie—ori, ca refugiu din această reall- 
tate, concepe o alta, corectată sau imaginară: Nataralism (ori, 
gaintesenţiind realitatea, simplicind, generalizind: clasicism) ; re- 
alism; romantism (Eventuala neexactitate a acestor „definiţii* 
nu ar infirma însăși ideia susținută alci). 
h Caşi în privința genurilor, nici în privinţa „şcolilor“ nu există 
bariere de netrecut. Acelaşi scriitor, fiind, desigur, mai ales una sau 
alta, mai poate fi, secundar, şi altceva. S'a spus că Flaubert e roman- 
tic în unele opere şi realist în altele, Delavrancea este un ames- 
iec de romantism şi realism: Romantic prin natură, prin aspira- 
ți, realist prin procedeu, probabil ŞI din cauza influenți! suferită din 
partea literaturii realiste franceze din vremea lul, 

Mai departe. 

Unul concepe viața ca o binefacere, altul ca o vale-a plia- 
gerilor, altul indiferent: optimişti, eee a inditerentişti.—Unul 
concepe viaţa mai molt din punct de vedere al binelui şi al ră- 
alui; altul mai mult ca o privelişte: Scriitor! morali (nu moralişti) 
și scriitorii esteţi: Agirbiceana şi Anghel. 

Mai departe. 

Un aristocrat concepe altfel viaţa decit un burghez ; un om 
de sud altfel decit unul de nord; un Italian altfel decit un Spa- 
siol: Literatură de clasă, de rasă, de popor. 

Mai departe. 

Unul concepe realitatea clar, simpla, rectiliniu şi logic; aHul 
9 concepe complicat, cauzal, genetic. Primul „are compoziţie“: 
a! doilea „e lipsit de compoziţie“ (Expresii improprii, căci şi al 
dollea are „compoziţie“, —compoziţia felului său-de a concepe), 

Unul concepe realitatea mai molt în raporturile ei; altul o 
concepe mal mult in aspectele ei... Primul are stilul curent, in- 
color, fraza lungă ; cel de-al dollea are stilul artist. 

Deosebirea dintre cei care concep viaţa în raporturile ei, şi 
zei care o concep ca o privelişte este foarte importantă. La ex- 
trem, ar fi deosebirea, de pildă, dintre Kant şi Théophile Gau- 
tier. 


VIAȚA ROMINEASCĂ = — 


Creaţia este artă, şi prin urmare nu se poate inchipui cre- 
ator e: concepția f ndividualalul, care ¢ oblectul creaționii- 
Ca cât cineva are mal puternică această concepție, cu atita este 
mal creator. Dar marii creatori o au şi pe cealaltă. Și aceasta 


ue 


ultimă îi ajută în cteație, pentrucă lumea nu e osomă de indivizi. 


ci şi aceşti indivizi, şi raporturile dintre el, şi dintre 
ri e ae A ue i mai bine redal individul în complexitatea 
lui, adică atunci cind îl concep! în toate raportarile lui cu lumea, 
decit cind il concepi izolat. 

Din taierea acestor două concepţii rezultă un fapt foarte 
interesant. , 

Chiar dela inceput, vom înţelege că aceste două concepții 
amestecindu-se, se vor amesteca şi stilurile lor respective,— şi câ 
va rezulta un deficit de stil artist, adică un deficit de artă. 

Cei mai mari creatori în roman nu sint artişti de mina în-- 
täia. Bilzac a fost atacat mereu de criticii admiratori pentru 
Hpsa lul de artă. Dostoevski spune singur de mai malte ori că 
el „e poet, dar nu şi artist” (post insamnă creator). Tolstoi è !- 
Mastro pen'ru stilul lui greoiu, cacofonic, plin de repețļiri, Proust 
e obscur, lung, sacrificind totul exactității (Căci toți sint exacț! : 
an prima din calităţile stilulvi : proprietatea, fără care n'ar pt- 
tea exprima ceiace vor). 

Brunetière, unul din cei mai buni canoscători ai veacului 
al XVIl-lea francez, spune că Regnard e ma! strălocit decit Mo- 
lière, dar Molière a spus citeva adevăruri despre om, de a- 
cela e mal mare decit Regnard. Nu şiiu dacă Brunetière are 
dreptate. Dacă are, atunci şi cazul lui Molière ar confirma cete 
susținute aici. 

Dar să ne întoarcem la roman. 

Rémy de Gourmont spune undeva că romanul ese din li- 


in adevăr, romancierii de mal sas impletează domeniul, ma! 


„tratat“ in romanele lor cele mal insemnate probleme ale vieţi! 
rusești. In opera jni Proust— unol din marii psihologi moderni. 
alături de james şi Bergson—d. Benjamin Crmleux şi alții gä- 
ogie. 
a eul romancieri, care au privit lumea în aspec- 
tele el sensibile, ca orice artist pur, au privit-o şi în raporturile 
el— în atitudinea omului de ştiinţă. ȘI această a doua atitu- 
dine trebuia să aducă, după ea, şi maniera ei, şi stilul ei. Aşa 
dar un deficit de arta, ŞI acest deficit treboe să fie cu atit ma' 
mare, cu cit produsul e hibrid, căci cele două concepții nu ope- 
rează separat, ci deodată, incit stilurile nu sînt juxtapuse, ci a~ 


Un exemplu din literatura romînă. 


CREATIE ȘI ANALIZĂ HT 


D. Rebreanu a fost atacat pentru lipsa de artă a i 
sale. Atacurile au fost indrepiāțite. Dar... dar d, Apd gratis 
un romancier remarcabil. /Jon—cel atacat—marchează o dată in 
istoria noastră literară. Pădurea spinzuraților e aproape la ni- 
velul lui Jon (Adam şi Eva e lipsit de valoare). : 

D. Rebreanu concepe lumea şi în raporturile ei. Psiholog e 
puțin; dar e sociolog. Cele două romane veritabile ale d sale 
zugrăvesc societatea ardeleană, curentele sociale şi de idet de a- 
colo, conflictele de rasă, de clasă şi cele morale, etc.. Deci tre- 
buia să albă un deficit de artă. 

Pe lingă aceasta, chiar pe oameni, individual, îl consideră 
mai mult pe partea lor morală (nici nu se putea altfel, cind îi 
concepe în raporturile lor sociale) decit pe partea lor estetică, — 
deşi are lucruri remarcabile şi din acest punct de vedere. 

Concepţia realităţii în raporturile ei, şi concepția morală 
(na moralistă) a adus cu ele stilul lor, şi an determinat un stii, 
ce nu putea fi ca al lul Anghel ori Arghezi, care văd Individu- 
alul, şi-i văd subt categoria pur estetică, D. Agirbiceanu este 
şi el un scriitor în felul d-lui Rebreanu. Caşi Slavici. ȘI toţi sint 
Ardeleni. Oare viaţa de luptă de acolo, unde trebuia să primeze 
problemele, și influența literaturii germane, ma! puţin estetică decit 
a popoarelor de sud, adică mai morală,—oare această situaţie 
specială din Ardeal n'a selectat ea, pen'ru literatură, firi speciale, 
—morale şi „sociologice“ ? Selecţie—căci nu însăşi rasa ardeleană 
e aşa. Poezia populară din Ardeal e caşi cea dela nol, lar Coş- 
boc este un exemplu tipic de artist pur. 


Există romancieri, la care cele două concepții se imbină 
fără deficit, ori fară deficit apreciabil de artă, ca Turghe- 
nev, ori Anatole France,—deşi la Turghenev sociologia uneori dis- 
tonează în operă. chiar şi în admirabilul Fum (vorbăria lui Po- 
tughin şi paginile satirice) şi trebue să admirăm pe Anatole 
France pentru talentul infinit cu care ştie să contopească, mal a- 
lea în Æistoire contemporoine, sociologia şi creaţia artistică, — 
să dizolve sociologia în artă. 

Pentru acest rezultat, e necesar un extrem simţ artistic— 
şi cel doi scriitori citați îl au din belşug. Apoi mai trebue ca 

i din artist să nu fle chiar un „docteur îs sciences s0- 
ciales“ ca Balzac, ori propovădultor ca Dostoevski, ori un isto- 
ric şi sociolog al rasel sale ca Tolstol, ori un psiholog atit de 
„ştilaţitic“ ca Proust. 

n psihologism şi o sociologie moderate, o detaşare scep- 
tică de propriile-ţi idealuri (ca la France, chiar cind pare mai in- 
verşunat) şi un simţ artisilc extrem, pot dârvi minunea unel c- 
pere de artă pertectă, pornită din ambele concepții despre rea- 
litate. Aceste opere de artă, în care operează armonic ambele 
concepţii, sint cele mal încîntătoare. In romanul pur artistic, sim- 


248 VIAȚA ROMINEASCĂ 


tim deficitul de substa In celialt simțim deticitul de artă.—Şi 
e una din „dezarmoniile naturii“, deficitul de artă al celor mal 
mari creatori. 

Dar se vede că nu se te altfel; in roman, creația mare 
se face pe socoteala artei. Cum am văzut, creaţia mare preso- 
pune conceperea individului in raporturile lul cu realitatea, adică 
o gindire ştiinţifică, deci o invazie a elementului neartistic. 

Dintre marii creatori în roman, cel mai plăcut este Tolstoi. 
EI mu are pretenţii artistice ca Balzac, nu este chinoit şi chinui- 
tor ca Dostoevski, nu este obscur ca Proust. Apol zugrăveşte 
tipuri de toate felurile, aşa dar și tipuri incintătoare (rarela Dos- 
toevski), are scene pitoreşti, poezia naturii (adică creaţii de na- 
tură care ne impresionează poetic, căci el nu „face“ poezie nici- 
odată), inexistente la Dostoevski etc.. Detectele de stil ale lui 
Tolstoi frapează mai ales în rusește, Cei care ştiu ruseşte spun 
că în traduceri, stilul lui Tolstoi e „pieptănat*. 

Creator suprem şi artist suprem este Shakespeare. Dar 
Shakespeare nu scrie romane, gen care solicită şi permite hibri- 
ditatea ; ş'apoi el e Shakespeare, eterna excepţie. Să mai adăo- 
găm că pe vremea lui nu exista psihologism și soclologism,—ca 
pe vremea lui lbsen, formidabilul pastor protestant, de alfel un 
mare creator de tipuri, pe care il admiri în totdeauna, dar care 
te înciută foarte rar. 


Ceiace sare mai intăiu ìn ochi, în operele de mare creaţie, 
este densi'atea de fapte externe ori interne, adică densitatea de 
reprezentări ale lumii ce cade subt simțurile externe şi ale celei 
ce cade subt simţul intern, 

Pe lingă Fraţii Karamazof, Războiu și Pace, Cousine 
Bette, Ala recherche du temps perdi.— orice roman al altui 
scriitor este rar, procentul de fapte la același număr de vorbe 
este inferior.— Desigur, un roman valorează prin o mulţime de 
calităţi— alegerea esenţialalui, respectarea sau imitarea legilor na- 
turale ale vieţii, stil, etc.—dar celace e comun la toți creatorii 
mari şi-i pune deasopra tuturor scriitorilor, este această densitate 
de fapte externe ori interne —Gradal acestei densități e măsura 
cantităţii de viaţă transpusă in roman, adică creată. Cred că cea 
mai mare densitate de fapte e în Tolstoi, şi mai ales în Războia 
şi Pace. La Proust, densitatea e obţinută prin multele nuanţeale 
aceluiaşi fapt. Balzac are lacune mari, dar uu între fapte, ci 
între grupe de fapte, adică acolo şi atanci cind părăseşte crea- 
ţia propriu zisă, şi se dedă la considerații filozofice, istorice, so- 
clologice, arheologice, etc.. La Dostoevski,-—-deficital, în com- 
"paraâţie cu Tolstoi, de fapte, e compensat prin acea atmosferă de 
mister şi de spaimă în fața realităţii (chiar cînd aceasta e ba- 
nală), şi astfel sufletul cetitoralui e angajat cu aceiaşi intensitate 
în fiecare clipă. 


———————— WM R aA 249 


Aceste fapte nu sint la fel de importante, Se poate 
între ele o erarhie psihologică, etică, socială şi estelle e R 
tul de vedere al productivităţii lor estetice, Din acest punct de 
vedere, amorul e superior lăcomiei, căci amorul e sentimentul cel 
mai complex, deci un material foarte productiv esteticeşte, adică 
foarte propriu onei opere literare. Eroismul este Superior banalităţii 
morale din acelasi cauză. O catedrală gotică este un element 
reni Ii colibe AA or pases unei Ciefate, pentrucă sonata 

se preteaz ma! mult his 
feng ps ra psihism estetic decit canţo- 

Tolstoi intrece pe Proust in erarhia psihică, morală şi 
socială a faptelor din opera sa. Proust ii intrece în erarhia este- 
ficâ, Tolstoi n'a incorporat in opera sa fapte estetice, ca sonata 
lui Vinteuil, bisericile vechi dela țară, pictura lui „Elstir“, jocu! 
dramatic al „Bermei“, romanele lui „Hergotte“, etc.. 

Faptele vin, în importan ă, după talent, şi departe de tot. 
Numai la talente egəle, superioritatea faptelor poate acorda o 
plusvaloare operei. Altfel, La Robe de laine a lui Henry Bordeaux 
ar îl superioară lui Madame Bovary, şi tablourile lui X şi Y 
cu Chriști, Madone, eroi—superioare pinzelor olandeze cu bor- 
ghezi cheflii. ŞI trebue să maj adăugâm că stupiditatea, răuta- 
tea, imbecilitatea sînt muze mult mal inspiratoare decit insuşi- 
rile angelice, și de acela marea majoritate a creaţiilor mari sînt 
de caractere rele.—Ba, am văzat că cele mal mari creaţii sint de 
tipuri umane inferioare. Aceasta însa nu infirmă cele spuse. 
Nu caracterul rău face grandoarea creaţiei, cl genal creației, 
cum am văzut. Și apoi pe lingă Tartuffi şi Harpagoni, exit 
şi Hamleţi şi Prometei. lar Don Quljotte e on caracter supe- 
rilor: Critica nu mai oboseşte să ne-o dovedească. ŞI înstirşit Des- 
demona, Miranda... lar Moise al lul Michel Angelo e superior 
cutării pinze ca mere şi pere, pictată tot atit de bine caşi pio- 
zele lui Michel Angelo, 

La noi, Sașa Comăneșteanu, ca să citez numai un singur 
exemplu, ¢,—din cauza superiorității caracterului el—o creaţie 
superioară Veteli. 


. * 
- 


O concepţie puternică, personală colorează realitatea întreagă 
cretod o lume soi-generis. Această lume poate fi moborită, chi- 
noitoare, de coşmar, ca a lui Dostoevski, Poate fi strălucitoare 
(cu toate că tragică) ca a lui Thomas Hardy. 

Cind scriitorul, pe lingă aceas ă concepţie, are ŞI „stil, a- 
dică stii frumos şi deci cu atit mai personal (celace na e În 
totdeauna cazul, cum am văzut), atunci lumea lui e și mal alta: 
Shakespeare. 

Astfel de creatori—numai prin concepție, ori și prin cos- 
cepție şi stil—sint „mari”, siat Idolatrizaţi, fac parte dintre acela, 


pe care oamenii vreau să-l vadă cu ochii, ca pe adevăraţi zei. 
adică creatori de lumi nouă, Și toţi ace! care au ceva din acea“ 
tă însușire, beneficiază de acest prestigiu. 

Pentru ce d-nii Brätescu- Voineşti şi Sadoveanu sint cu to- 
tul altfel de scriitori şi au făcut mai Mare impresie asupra pu- 
blicului decit d. Rebreanu ? Pentruce d. Rebreanu, cu un cuvint, 
na este atit de fascinant ca d-nii Brătesca și Sadoveanu ? Pen- 
trocă d. Rebreanu, înzestrat cu o remarcabilă forță de obser- 
vaţie şi creaţie, nu are nici concepția generală asupra reali- 
tăţii atit de personală ca ceilalti doi şi nici stilul atit de perso- 
mal ca dinşii. D. Rebreanu redă bine lumea reală, transtigu- 
rind'o desigur, ca orice om, conform Ca sufletol să, dar n'c 
transfigurează în deajuns de personal, nu crează o altă lume è- 
lturea de cea reală; o pasiişează prea mult pe aceasta, ca să-i 
simţim zeu, creator de lumi. ȘI apol lumea lui, aşa cit este trans- 
Higurată, e ternă, e cam otova, țară reliefuri, făra accidente sur- 
prinzâtoare şi încintătoare pentru ochi ori pentru suflet. E prea 
„realist“, ca să întreb.ințăm un cuvint care exprimă şi acest de- 
ficit şi, într'un sens, despăgubirea de acest dificit. 


O înălţime de concepţie fără asămănare dă operei realistu- 
lui Tolstoi un loc onic în creaţia literară. In prima perioadă 
(pănă la Ana Karenin inclusiv; dar perioada a doua se simi: 
apă înd la siirșivul acestui roman), în această primă perioadă, — 
privind viaţa dela înălțimea stearpă dar superbă a concepţiei ni- 
hiliste,—opera lul este dictată parcă de un Demon, care consen- 
mează impasibil actele oarbe ale destinului. In perioada a doua, 
cînd sufletul Iul şi-a găsit ta sfurșit împăcarea ia Evanghelie, c- 
pera lui, mai ales cea populară. sau care vrea el să fie popu- 
lară, e dictată parcă de Isus Christos, Işi aduce aminte cetitorui 
de Mihail, nuvelă cu tendinţi de moralizare creştinească, dar care 
este o capodoperă de artă 

Nimene ca el m'a tratat, poate, dela așa înălțime viaţa, ș: 
cînd o privea din Sirius, și cînd o privea din chilia de anaboret. 


ŞI, lăsînd la o parte „teorilie“,—ce creator cu totul altfei 
decit ioțÌ, e acest Rus genial! Cum ja el în piept viaţa, chiar 
din prima pagină din Războiu şi Pace, în capltolul acela unde 
asistăm, in toată paterea acestul cuvint, la serata dela Anna Pa- 
viovna, damă de onoare a Impărătesel. O lume intreaga e acolo. 
din societatea înaltă a Petersburgului, a iţia bărbaţi, atitea femei 
— atita viaţă, atita varietate. ȘI atita siguranţă în conducerea ace- 
stei lumi... Al uitat că al în mină o carte, O operă de ficțiune. 


CREAŢIE ŞI ANALIZĂ 25} 


că-ț! vorbeşte un scriitor., Ai plecat de-acasă dela 

eşti aiurea. ȘI pe urmă cartea te duce, dar fără să bagi pere 
că ea te duce, la o petrecere de ofițeri, într'o societate de fete 
la moşia naui general, la războlu la Austerlitz, la o rudă a fa- 
mile! Rostov, la un revelion într'o noapte strălucitoare de ghiaţă 
şi tarăşi în societatea de fete, şi iarăşi la familia Rostov. Și nici- 
odată, în viața reală, mal fost într'atita lume, printre atipa 
oameni, pe care să-l cunoşti atit de bine. Cele şapte zile cit sta! 
cu Cartea asta in mină, redele tale nu ma! au destulă realitate 
prietinii parcă sint în trecut. Toţi sint sterși de lumea aceasta 
ma! vie, în care trăeşti acum. Şi după ce ai isprăvit cartea și 
începi să intri în lumea reală, simţi că al venit de undeva, din 
e lume foarte populată şi foarte vie, că te-al întors la al tăi, cam 
depelzat între el, ca după o lungă absenţă. ȘI, iarăşi, du- 
pă ce al Isprâvit cartea aceasta, dacă iei în mină alta, a 
oricărvi scriitor, ţi se pare săracă, combinaţie, simți că al dea- 
face cu un scrib care serie. Am cetit pentru prima oară pe Bojer, 
dapă ce isprăvisem nu ştiu pentru a citea oară Rdzboiu şi Pace... 
A trebuit să relau altădată, cu greu, din datorie, pe romancierui 
scandinav şi să văd că are talent. Atunci romanul lui Bojer my 
se pâruse o țesătură de copilării lirice pretenţioase. Alădată am 
mat, după Rădzbolu și Pace, pe Fort comme la mort al lui 
Maupassant, care-mi plătuse la două lecturi anterioare, Mi-a fost 
milă şi scirbă de Maupassant cu pictorul lui şi cu doamna lui 
care nu vrea să imbâtrinească, 

Romanul lui To'stoi merge amplu, măreț, purtind cu el sate 
de fiinţi—ca o mică planeta—ca viaţa lor diversă, cu trecutul şi 
viitorul lor. Un prietin al mea detunct, la virsta admirabilă a 
admiraţilor nesfirşite, se satoca, plingea de admirație estetică 
la priveliştea acestei creaţii unice în toată Jiteratura lumii. 

Există oare dealungul vremurilor un poet mai mare decit 
acest Lev Nicolaevici ? 

Aspiraţia cătră cer a lui Dante, poezia tragică a vremelni- 
ciei lucrarilor omenești a lul Shakespeare, înfrăţirea, prin geniu, 
cu toată existența a lui Goethe, valorează oare mai mult decit a- 
ceastă creație superbă, imensă, bogată şi calmă ca germinația 
grinelor în ogoare şi ca eternitatea, şi mai vie decit viaţa ? 


G. Ibrăileanu 


La „Grandiflora” 


In „grădină“, adică fn petecul de fineuță tunsă, cu trai 
pruni, din dosul circiumei în chip de pavilion —prieținii sărbă- 
torese întoarcerea Ini Manaru dela țară. 

„Țara“ asta, a-i departe; nici măcar cinei chilometri nu-s 
până acolo, socotind din mijlocul orâşelului, Totuşi pentrucă 
drumul nred şi coboară Dealul Oltului, se ridică iar pe Dealai 
Marealui şi se lasă ca să se sue din nou până la jumătate coasta 
pe Dealul Vaerdii,—distanţa ce se pierde astfel în văi şi in pod- 
gorii pare vrednică de respect, mai ales pentru orâşenii care m'au 
vie, lar viile dm Daulul Verdii, slat întrevâzute de toţi prin- 
tr'an înveliş de mister, Acolo, departe, ele toate trebnese să tie 
mari şi să dea un rod fără pâreche, i 

Manaru a sosit pe seară şi fără nevasti. Şi-a schimbat hai- 
nele, apoi a arnbcat o privire neliniştită fa cuprinsul odâilor, de 
unde vagi laciri de obiecte fi rinjeau sarcastic prin lataneric— 
şi a plecat să ia masa in oraş:—,Soţia mea a rămas la vie ; 
ştiţi, acuma strugarii dau in copt şi nu poţi avea incredere în 
nimeni... iar vierii sint nişte hoți!“ 

In grâdina domnului Alexandru Cocoşel, la „CGrandiflora“ 
e deci sărbătoare mare. Paharele se ciocnese des şi caţitele på- 
trand tăioase în muşchiuleţele en stoge, fomegind pe talere de lema. 

— Alexandre, o momiţă ! 

— Un ardei verde, băete! 

Masa lor, aşezată subt prunul cel mai nodaros şi mai tal- 
nic, e luminată de trei bacari, atirnate printre ramuri, ca trei 
renelode neobişnuit de mari şi neobişnuit de coapte. E o „idee 

* a patronului, onoare rezervată „mesei anchetelor“. 
Mai puţin favorizate, mesele celelalte se maiţam=ac ca lumina ea 
se iroseşta spre colțuri, până la searbăd, din global comun, in- 
tipt latr'an sţilp, la mijloe. 


LA „ORANDIPLORA “ 253 


In restul grădinii, puţinii consuma care au maj intirziat, 
sint grăbiţi, cer plata nerăbdători, ea tă repezi de cuţit în 
pahare sau de inel în faianța sonoră a fartariilor. E îşi cau i-gi 
prind unal altuia privirile, reped scurt bârbia spre sul ca 
renclode electrice, surid en înțeles sau clipere din òchinl sting, a- 
poi pornesc spre iegire cu zor mare şi cu seobitoarea Intre dinţi, 
ca dinaintea unei furtuni, Caci bateriile au Începaţ să sè suc- 
ceadă cu repeziciune creseinda în jaral lui Manara şi agspele s- 
cestea nocturne şi subita au radiaţiani telepatomagnetice în oră- 
şalal vestit în vii. 


re-l stredelea nemilos, Poate, pentracă atunci cind ii venise în 
minte „ideia“, tirguia mezeluri dela cîrnatăreasa DOUĂ, ro- 
tandă şi râmenă, ca şi marfa ei. O mibpiiase uţin pe mina albă 
panctaţă de pistrai mici şi cafenii; ea-i incuraja îndinsaoale ri- 
zind cu mare poftă şi amenințindu-l cu accentu-i angurest : 


— Esh, borbat !—fäcase Manara cu buze pline da dispreț, 
ea şi cind cuvintul acesta „borbat* ar fi însemnat un lucru foarte 
vetreboie. 

Și gindul că şi Ramură ar puter spune la fel, într'o impre- 
jurare identică, doamnei Manarv, îl făcuse să pălească, O napo- 
volită eariozitate îi prelungise totuşi îndrâzneala până pe subt 
bluza de stambâca dungi verzi gi galbene şi degatele-i se infip- 
seră în siaii mari şi moi. 

lar femeia, cu care atunci vorbea a doua oară în viaţă na 
găsi altă împotrivire, dech sa-l Apuca puțin mai tare de braţul 
iscoditor şi să rtiă şi mai zgomotos, speriindu-l cu acelaşi ac- 
cent stricat: „Vin moşterei !* Lui Manaru fi venise pofta s'0 
plesnească. 

Insă iată, ea deveni deodata lividă şi ochi-i pârură că se 
închid ea de-o durere. Manara înțelesese atunci, că şi într'ocir- 
nățâreasă mai există o râmâgiță de pudoare, Dacă l-ar fi päl- 
mait, i-ar fl sărutat mina pistraiată şi lucioasă ! Dar ubguroica 
A gemut un „ah“ atit de lung şi-un „nu se poate" atis de zu- 
grnmat şi de tagâduitor, că el şi-a smals mina ca crazime din 
cărnuri şi-a pornit furios trintiud uga cu clopoțel. 

— Asta e! S'a terminat!,. Ticălosul a îndrăzniţ!,. 

Şi grăbea spre casă. ca pachetul în mina atinsă mult ina- 
inte, cu buza de jos lăsată, diad basna peste trecători, răspun- 
zind monosilnbie la salutari şi urări. 

„„Incovjnrat de prietinii cei mai bani, luminat pe dina- 
fară de lumina blondă a celor trei renelode şi pe dinăantra de 
lumina tot sga de vie şi tot aşa de blonda n repețitelor pahare, 


254 VIAȚA ROMIREASCĂ 


Manaru îşi aminteşte cu fiori şi durere dramal acela orb şi bumma 


aceia de sălbatee, ln salonul, în care Remaură, invitat la masă, 
Aşi trămese seasann! atit de aproape de doamna Manaru, câ ge- 
nunchii lor aproape se atingeau. 

Cine ar fi patut spune că nu se atinseseră cu un minut sau 

cu o clipă Inainte; câ nu se atingeau tot asttel de doi ani, de 
cină Ramoră era invitat în orice zi de sărbătoare și chiar în 
malte zile de lacra, la masă... sau fa alte zile da orice fel, elad 
nu era invitat de loc, dar efod Mubara trebuia să plece neapă- 
rat la vie, sau la Bacureşti. sau la Craiova, sau la Rimnie P Ba 
retaza mai totâsauna să-l Insoţească in aceste călătorii, spre ne- 
cazul lui de rop năpăstait, ciad „urca In deal”, spre bucuria 
mare, cind lua drama! departe. La intoarcere, raportul ce i-l da 
ea trebuia neapărat să se termine ca vechea poveste: „A fost 
şi Ramură pe ati... In sfirgit: l-am determinat! Acuma is pe Pru- 
oţeasea. 
La început a fost Preoţeasca, msi pe urmă Georgessea şi 
mai pe urmă Eafaileasea... Acum, cå s'a măriţat şi Rafalleasea, 
oare cine ar mai putea fi pretextul lungi'or convorbiri între pa- 
tru ochi, pe jilțarile moi, de plng roşa, ale salonulai ? 

— La ce tot gladeşti Manarule? la mai slâbeşte-ne eu 
mutra sta acră s 

— Mài, dar pe Ramară nu-l văd, Sa poate să nu fi auzit 
èl de venirea ta? 

Manara sch mbă vorba domol şi totuşi, ceilalți parcă zim- 
base, Pe nesimţite el duce conversaţia apre alte limanuri, dar cei- 
lalţi zimbesc necontenit, zimbese şi psharele blonde ce parcă-a 
pline cu lumină electrică, ziubasc şi renelodele, care parcâ-s 
pliae ca vin... Totul sefataiază de zimbat îoţepâtor ca Vinul şi 
ca electricitatea, 0 biâtaa de joc generală, mată şi totuşi zgo- 
motoasă [a jarul unei babs oarba din jocal copilărese, ce se fa- 
virteşte csraghioasă la besnâ. Insaşi Manaru a inceput så zim- 
beaseă, parcă să arâta că şi el îşi bata jog d+ toți şi du toate, 
Asta, d-aigur, îl face şi mai caraghios ln ochii celor care poata 
giia ceva, dapă cum se faca caraghis [a ochii să! proprii; cine-i 
poate spune fosă, că n'ar fi încă şi mal caragh'os, dacă n'ar 
zimbi də loc... Na ştia şi trebna să rida prostegte ca baba 
oarba cu mini dibaitoare. 

M-senii ţia d rji, pa loc, vorba despre Ramară, desigar 
pentracă nu se poate să-i faca de:it päcere lni Menara, pome- 
ninda-i de un prietin baa. Båiat făra parech4! Şi un erail 
Aici i-a scăpat caiva ua „sasi* foarte uşor, parcă a'ar fi auzit 
vinal mastiad. Şi Miaira, gulba ca vinal gi ca electrieitatea 
ce sa raflactează pretatindane, ma ştie dacă trebaa sau nu så 
Bará, să ia da piept pa cel ca-a sislit. Na ştie... şi saride pros- 

Diasația sa schimbat de tot ca venires ultimalor surprize 
ale lui Alexandru; nigte mârantae renamite gi nestimate, specia- 


LA mORANDIPLORA” 255 


itatea „Grandiflorei*. Ele sint primite eu indelung murmur de 
sdmirațtie, tar în sutletul Ini Manara produc o jale de nespus: 
el nu la va mai simți gastul ca odinioară! se vor imbiba gi 
ele de amârâciunea-i nesfirgită. 

— Să mai „apreciem“ putin, nene Manarule! Dar ce ai 
frate, de stai aşa nrsuzg f? 

Paharele se ciocnesc rizind cu scinteerea lnr orbitosre, 
care minalia odinioară atis de dulce ochii conului Manaru. Unde 
gindegte ? Doar la via aceia indepârtată, unde a lâsat în sur- 
ghiun pe Frosica, vinătă de indignare. 

— Vauzi ce joanicie.,, să ma bânniaacă... şi cu cine P... cu 
Ramuri, cu rsl mai bun, cel mai drâguţ amic L.. 

Drâguţ t... Ah, asta e L.. Ticâlosul a ajans departe l... Şi 
sotuşi toata diplomaţia lui, toate rugăciunile, toate iertările an- 
ticipate, toata izbacnirile lui n'an folosit la nimic : un strop de 
mărtarisire m'a răsărit dintre bazele strigâtor de roşii. 

Dar vinul se îndură fastirgit de vechiul lui prietin. li im- 
sufla logădultor mintnitoarea intrebare :ducâ ofi aşa cum spuna... 
dacă e o nedemnă bânuiala ? N'ai văzut cam plinge, cum se sba- 
ciumă, cum se indignează P... 

Aş, Vinul a greşii-o mai râu! Oare nnguronica, luată de 
«oade, n'ar fi răspuns la fel bârbatalni ei ? De ce tocmai atita 
zbucium, de ce atita nobilă indignare ?... Clad un simplu: „ia moi 
iasă-mă frate în pace!*", însoţit de un ris cu mulţă poftăgi eil- 
teva glume... 

Lui Mavera îi vine să muşte pabarni, ca să-giinăbuge siri- 
gâtul. Pe limbă chiar simte praful sgronțuros al sticlei pisate, 

— Ea Manarale, dar eşii chiar enervant de pliotisitor... 

— Pai vaga e zân! Parcă ali fi un cotoiu afumat... 

— Ja Insă-ne nene, d-aia venirim noi colea... 

Inainte Mainaru era vestit pentru replicile lui; de aceia pe- 
trecerea fără dinsul nu avea nici un sutien, Acuma zimbi iarâşi 
prosteşte calor supärați de moţenia lui, iaspâimiatinda-se in a- 
dinc de aceasti slabiciana şi tAvâlini prin toate cutele crearu- 
ini cele două cuvinte „cotoiu afumat“, pentru ale gåsi vre-un tile 
ironic san indecent, 

Ji era cn neputinţă să spună vre-o vorbă. Și privea cu ochi 
talburi, fără înţâlegare, peste mesele celelalte ale grădinii pära- 
sita da consamatori fără de feţe de mese; in fund de tot chel- 
perii începuseră să aşeze peste ele, scaunela cu picioarele în sas. 
Padurea de sc+une, creştea, venea spre el; iar de sus, din lam- 
pionul central, părea să corgă un fal de mpa gâlbaeşi murdară 
care inunda totul in lumina ei puhavă, Manaru se intioră, câ 
oricit se silea, nu mai putu descoperi niei ua chelner printre sta- 
anele intoarse. I se pâru cà dela sine se Inmulţege, dind pro- 
porţii uriaşe periei mâprasnice de ţepi. Globul din mijloc se 
stinse 


Atunci deodaţă în decorul acesta sinistru, iavăluit de semi- 
intaneric apâra Ramură. 


(S 
a 


VIAȚA ROMINRASCA 


Stëtu o clipă la fodoialä in desişal de țepligi, IT sținjenea 
parcă o presimțire, Insă Bazil îl zări: 

— In sfirgit, uite-l! 

I primi un ropot violent de aplauze. 

Ramură Ivaintă stingacia; sa pretâcea că sa fereste de ln- 
mina renelodelor. Manara pârea că-l înghite în ochii fixați ast- 


gi 
nte, fâră să-i dea totuşi prea multa seamă, Dar ce se întimplă 
mai la urmă, puse capåt la toata: ptea tirziu, se hotari să des- 


tire de bucurie prea puternica, Şi cu toate astea era ceva mä- 
surat şi clotärit fo această prea p e bucarie, Cu citeva clipe, 
an moment poate, mai din vreme daca ar fi ştiat să-şi joace sur- 
şi aşa, întirziată, total încă ar fi rămas îndoelnic. Insă 
ru a băgat bine de seamă: nemernicul l-a observat mial fús- 
inte p exaita de prir ir observat şi ochii a me or 
odată Intro parte... să i-a rostogolit cu sila ina 
cu ei speriaţi, bulbucaţi, a început să-l aclame, cum mici ră 
mu l-a mai aclamat, nici chiar cind a venit dela Paris, dupa gase 
luni de câlătorie, 

Atunci în mintea lui Manaro, care yintura aceste conside- 
raţii, în sferturi de clipita, talgeră o mare inspirație: intirzie şi 
el citeva momente să întindă mina spre mina ce i sa întinsese. 
ȘI Doamne !—ori cit de ingelâtor să fi fost reflexul renclodelor,— 
pe obrazul lui Ramura se petreca cu totul o altă mişcare, de 
cit un simplu joc de lumină. Iar ochii ii crescară deodată mari 

i 


Parcă înveseliţ de aceste neaşteptate descoperiri, Manaru 
“a ridicat brase, mecanic şi peste masă a imbrâțigaţ cu prea 
multa, grozav de multă etuziune, pe vechia-i amic: dar acesta, 
alnit acam peste fire, dar pâstrinda-gi incă destul bine com- 
pâtal, sa silit din toate puterile să fia la înălţimea cordial tàții, 
cu care a fost intimpinat, 

In tot acest timp mesenii zimbesu ; acelaşi sūris egal, co- 
rect, măsurat. Uneori zimbetul lua calori de îndoială, alteori de 
spaimă, ca acea vagă penumbră plumburie a soarelui ascuns de-un 
Bor prea străvezia. Dar toate aceste schimbari se petreceau cu 
iuțeli imperceptibil de repezi şi zimbrta! comun râminea la fel 
egal, corect, măsurat, lufiginău și Mâioşul în gindul lui Manarv, 
cu aceiaşi stărnință înceaia şi sigură, care-l facea să geamă de 
nstarime, 

lar Ramară se opintea În van să găsească în mintea pustie, 
vorbă ascuţită, care să tae în doua coarda Inținsă prea din cale 
atară, El incremenise en gura într'an tlujet prostesc, atit de pol- 
tron şi atit de caraghios, că-l vedea reflectat astfel în privirile 
compâtimitoare ale calor de fața. Se silea sa-l schimbe, izbutea 
poate pentru un moment, dar dela sine gara lua contura! acele- 
iaşi strimbâtori de paralitie, care lămarea mai bine decit orice, 
adevâral temuţ. 


LA „OGRANDIPLORA * 257 
nR je mean aori 


Rămâseseră acum numai ei doi, despârţiţi de masa cu pa- 
hare goale, ca sticle râsturnate, ca resturi de friptură, cu mye- 
litosrea pâtată, udă, umflată. Rsmnrà s'ar ti scuzat ca şi cei- 
lalţi, care scoseserà rind pe rind ceasurile, se îngroziseră de ceja- 
ce d subi capacele de aur şi porniseră unul după altul, 
minați parcă de-o grijă tara margini. Alte dâi Manara i-ar (i 
oprit eu protestări îndirjite ce nu admit replică ; dar acum le da. 
duse mina la cea dinidin vorbă de scuză, impârținda-le cu dărnicie 
largă nopţi bane, ca şi cind în graba lor subită, el şi-ar ti găsit 
miutuirea sufleţalui, pe care-l muncea din nou crincen o cariozi- 
tate şi msi arzătoare ca la începuţ; găsise cheia adevărului, stra- 
tagema descoperirii ! 

In schimb, la mişearen cea mai mică a lui Ramură, se frå- 
minta nervos, corbiadu-şi spinarea ca un pisoe atent la agitaţiile 
prăzii ; din ochi i se vărsau efluyii de scinteioare, îngrozind pe 
celălalt, imboldinân-l să plănuiască o ieşire bruscă şi dibace—și 
totuşi risipindu-i la cea dintăiu injehebare, orice bruma de plan 
mai potrivit, 

ar prietinii cei buni, chiar şi cei mai anevee Ja înţeles, 
pricepuseră şi ei greutatea Imprejurării; rind pe riod se ridicau 
serioşi şi păşeau grav spre eşirea împodobită cu marea firmă s 
„Grandiflorei“,—pentrn ca de-acolo, neväzuți de nimeni să se a- 
rance ca la un consemn, printr'o spârtură de gard in oceann! de 
bâlării al locului viran de alături şi înotiud prin Verdeaţa de doi 
metri să ajungă, teriţi de nluci, lingă masa de-abia pârâsita. Se 
intilnirā cu toţii acolo, potolindu-şi surprizele cu Şoapte şi riaste 
inâboşite, în vreme ce prste gard, snbt cele trei renclode, Manaru 
şi cu Ramurà se cercetau încă ţăevți, pipâindu-se ca două uriage 
insecte, ca antenele privirilor. i 

Deodată Manaru dâdu drum unui potop de sudălmi groaz- 
nice, Împroşeind cn ele un chelner somnoros, ce se mistui ingre- 
z4 în pădurea de scaune, din care ieşise. Şi rămaseră iarăşi sin- 
guri, față fa fat, unu! cn fața câtrănită de necaz, da sprince- 
nele prea lungi şi de mastâţile negre, tăiate scurt şi aspru; cë- 
lälalt cu ele galbene-rugioare, pa figura făra pie de singe—şi 
zburiite intr'o parte şi fatr'alva ca donă pituliei maiate fn vin. 


—De la inceput, trebue să-ţi spun, Romară, că nu mai e ne- 
vo de nici o ierealà. Șuiu tor... 

—Șuii tot? 

— Da... 

—Dar, ce insemneazå acest tot"? Ca anume ştii măi Ma- 
parale ? (li zicea şi el la fel cu Frusica pe numele de famulie: 
Manarule. i 

Şi cind te gindeşti ca înainte de a se înzdrâvepi prieti- 
nis asta in trei, îl striga —s'pgoral în oraş,—pe numele de bo- 
tez: Savs, Sâvaţele draga, Săvigor şi cine ştie mai cum, numai 
„Manarale* nu l, 


258 VIAȚA ROMINGASCÀ 


—Na e neyoesà te mai ascunzi în dosu! aerelor ästora de 
nepricepere şi inocenţă râu simulate. Ea mi-a mărturisit! 

Cuvintele lai Manaru ieşean şuerate, sfirgite, se trăgeau ca 
dintr'an plâmla de ofticos. Ochi? lui priveau fără lucire şi se ui- 
tan pe deasupra capului nelacrezgtor din față, ca şi ciad nu mina 
lui Ramura l-ar fi interesat, ne mai avind de secos din ea nici un 
adevâr; adevărul era ştiut demult şi întru tot; altceva părea 
să caute el a descifra in impletitura aceia de raze electrice şi 
întuneric de deasupra părului roşcovan şi incirlionţat. 

Dar ochiul cestulialt. încă aștepta tricos în colivia griji, te- 
mător de viclenia celni ce deschisese larg oşaliţa. 

Manara iasă vorbea laninte cu acel altcineva invizibil, ima- 
terial, de deasupra lui Ramura, ca şi cind ar fi tâinait cu pro- 
priul lui spirit, proectat acolo, de reflexa! dantelat şi cioruit al 
prunelor luminoase, printre ramurile şi iruuzele mişcătoare, 

— Total e stirgit... ţi-o las!,. Eu... trebue sà renunţ lu ea, 

Ramură asculta cu ochii mâriţi gi tăcea, necontenit îngrozit. 

—E cal mai bun.. şi singarul lucru de tăcut... cum m'am 
sfătuit şi cu dlasa... rămineţi,.. 

Atunci capal lui Ramari se lăsă ta jos, iar cele două pitu- 
liei de subt nas îşi plecara cozile... El incruată sprincenele şi păra 
că priveşte adiac fa farfuria, pe care drojdia de cafea scursă din 
ceaşca întoarsă pentra gh cit, desemna ceva cu chip de pasăre, 
pe patra picioare. O clipă namai, coada ochialui drept i se mai 
ridică în sus, spre Manara, dar cind I văzu plerdat în aceiaşi 
contemplare aeriană, absentă, sa sgli din nou fa farfuria înegrită. 

El wavea de unde să audă inima caluilal; care batea să sa 
spargă de nerâbiara, deşi simţea dinainte că totul e pierdut; tå- 
cerea asta, intirzierea asta incareată, de-a protesta, mujepia asta 
intiorătoara! Risal acela aşa de puternic, răzbind dintre dinţii a- 
ceia aşa de puternici ai lui Ramură; de ca nu izbucnește el a- 
cam să spargă sirlasoarea care inăbuşa pe Manara! 

—„Ei, dar m'ai făcut să rid, mäi Manarule!*.,. „Cam ai ti- 
cluit-o tu!..* „smecher eşti mäi... gmecher, dar prost...” San alt- 
com, la fel! 

Nimic însă... Tâcere, tăcere şi Lăcare, In stirgit primul şi 
singurel cuvint nscst, vinât, zagramat (Manara avn lâmnrit a- 
cessa impresie, viaàt şi zagramat, câci el văzu vorba pronun- 
fată, —de trei sunete numai,—şi i se pâru lungă şi cu limba scoasă, 
caan splnzuraţ!), 

—Fe... 

Atit: fiel.. şi numai cu atit, cu această vocabulă atii da o- 
bişnnită, poarta groaznicului mister se deschise cu vuet da tie- 
rotenie grea şi raginită. Namai eu trei sunete, cu trei semne, 
să atli o tragedie aş: de ingrozitoare! Asta il scoasa de tot din 
sărite. Togni în sus de pe scann şi masa, pe care o izbi la miş- 
cara, se clâtină şi se propti cu fartarii, sticle, pahare şi lichid 
tacă nesvintat, în pieptul lui Ramurà. 


LA „GRANDIPLORA® 259 


miniy zică è saeti atl.. 
rietul acesta trebui să se fi angit în tot or 
mare era tácerea imprejmuitoare, Iar renelodele e ame arda 
Insă în dosal ini Manara, în dosul gardului, se auzi o pirtitară 
drasca şi scurtă care semăna mai degrabă cu plesnetul unei 
apse de cartaş, contiauinda-se cu o alta langă, ocolită, ca'a co- 
a A se fringe să cadă, —wsfirgindu-se cu un bufnet scurt şi 
Manara, care latorsese capul repade, dela primul omot 
avu timp să vadă gardul pə o întindere de eltira ooti era 
repede la pămini, prefäcfada-se în seinduri şi stachaţi ; apoi rlsete 
bizare, pe urmă mini fantastice ieşiră de subt dArâmaătarile de 
lemn, se agitară în sensuri felurite şi curioase, cu şi cind braţe 
incarnata de statii ar fi tâcat semne magice; căci numaideci u- 
lacile căzute incepură să joace ca pornite pe dedesubt de-o apă 
și capete şi trupuri se încherbară da subt ele, țişaind brusc în 
sus şi sbughind-o, terind de lumină, cu chipul intors spre basna 
ãe cacnie din bare jegiseră ca să intre iarâgi. Manara pâra nes- 
pus de contrariat de neprevâzata imftaplare şi poate ar ti scuipat 
chiar din virtal limbii un: „Piei drace!“, daea incureaţal cel 
mai rău prinire țăndâri, ca să iasă şi sâ-şi ascundă faja mai cu 
zăâbavă, n'sr fi adas prea mult la figura cu Marinciu, convivul de 


până scam jomâtaţe de cess, 


—A fost Marinciu! A fost Marineia, contirmă şi Ramară, 
care potu în cele din urmă să-şi pâstreze sdravăn prezența de 
spirit, pentru er să n'o in indată dapă tarma de draci. 

—Aşu e ca fost el?... Tilharii an ascultat tot... erâi iadure- 
at Manaro, şi se lăsă zdrobit pè scaun, 

Ramură văzu chiar o expresia atit de chinuită pa fața lni, 
incit pata 84 remarce îndată cu cit mai teribil e pentra unele 
naturi vileagul, grozavul, necrațăioral vileag, decit însuşi păcatal, 
ținut ascuns cu socotită grijă. s 

Manara ridică din câucul palmelor, chipal care pârea des- 
iiguraţ cu total; mustăţile umezita sa lâsaseră in țarțuri mici, 
negri pe buza de deasupra, iar ochii i sa obliciseră gi parcă se 
stinseseră de tot; în locul Ini Manaru, Rumari ava impresia unei 
apariţiuni galbena de dincolo da mâri şi continente, ca un iro- 
chez ce ti-ar apărea aşa, deodată, în nonpte, căci un fior de 
moarte îi răei şıra spinării şi-i fagheţă şalele într'atit, incit simţi 
CĂ acum, så şi vrea, şi m'ar mai putea să fogä! 

— Și crezi ca ai au plecat, crezi că nu torfotese încă priu 
baruenile astea ?—dâdu Manaru din cap, inapoi, spre sâlbâtăeia de 
bălării din spate-i, 

Vocea lai se schimbase, de pârea alta; Ramură, cu tot in- 
șelesal celor spusa crezu dA aude un idiom sinistru şi tot aşa de 
galben, caşi faţa din care izvora, Işi pipâi buzunarele ineoaşti- 
ent, regretind pe urmă cu toată sinceritatea că numise poltrone- 
rie, obiceiul lui Marinciu de-a avea totdeanna browning-ul cu el. 

— Ei ered că siat gelos ! Pfft.. ha, ha, ha... > 


260 VIAŢA ROMINEASCĂ 


idea prea desmâăţat Manara! Și ochii prea-i erau nesiguri | 
ce continua să spună atib de neaşteptate, că nu-ţi venea 
crezi auzeiui. s 

— Parcă ale lor... şi toată lames,.. şi parcă eu... n'sm, nași 
avea... (iarăşi hohote repezi și dezordonate câ-ţi amintea de gu- 
lopul unui cal degelat)... trecutul men... 

Și lnatoarse capnl, de tot acum, arancind riviri de sfidare 
spre valurile negre de buraeni inaite cit porambal, uşor agitate 
de-un vintişor, ce prevestea dimineaţa... 

— Ha, ha, ha, ho, ho, ho... asta-i viaţa, mă... 

Şi păli cu atita prietinească putere umărul lui Ramură, câ 
i-l paraliza complect; drept răspuns, acesta zimbi supus și drâ- 
gâstos, atit de drègāstos câ pitalicele de pe baza-i tremurătoare 
pârură c'au început deodată så cinte. 

— Da-mă acas că siut beat, gemu Manara, 

Porniră. Ramură schimba necontenit şi neregulat picioarele 
proptita oblic în pamint, pentra a menţine cu toată sigaranța ne- 
stațornicul echilibra al grapalui; o turburare mai însemnată a 
cumpenei ar ti adus poate şi-un dezechilibru în actualui sistem de 
cugetare al lni Manara—Doamne pâzeşte!—cu cine ştie ce con- 
secințe ! 

In oraşul adormit subt pătura de intuneric, printre răguşi- 
tele şi frîntele începuturi de cîntec. vocea îngelatalui chicotes : 

— Aha, tromoasă-l viaţa, măăă ! Apoi. numaidecit futurist 
la culme, zguduind cu toată puterea pe susținător :—,„Tu nn ciaţi 
ba, pâcâtosule ?* 

Bi îndata porniră amindoi pe două voci ca totul felurite: 


„Drag mi-e să ledesc po lume 
„Frică mi-e ca mor ca a mine 
„O-o00-ooof...* 


Manaru simţea pe cel de-alături cirpă în mina Ini; i se på- 
rea o pâpuşoaică mişcâtoare, plină de târițe şi cu pâr de etiț, pe 
care ai putea s'o întorci cum vrei, să-i aduci piciorul la eap sau 
să-i indoit capul pe spate pănă "n dreptul şezutulai, so faci ghem 
là pamint cu un picior pedupă git sau ca mlaile Inodate la spate 
cà donà capete de fringhie, îusfirşit numai ban de jucat subt to- 
curi pän’a leşi toată tàrița şi tofi cflţii dintr'tasul, 

Dar ia urma lni, în tacerea neclintită sau de după gardu- 
rile care le Intilnean în drum, i se că se ridica ochii 
dracilor, de adineauri ; atunci scotea vă degetele din carnea 
moale a lui Ramură, care ridea ca lacrâmi, potolinda-şi durerea 
în notele extrem de ascuţite, ce prididean în giilej. 

— Zi bănt—arla Manaru cu toată învergunarea, decare era 
la stare. Simţea astfel nevoia să-şi facă auzită, din ce în ce mai 
respicaţă, mai tare, nepăsarea, tūturor zărilor inegurate. 


Cese de cini, trezite din somn, îi scompaniau o bucată fn 


LS „ORARDIPLORA” 26! 


lătrătari furioase şi cu tremolo prelung de cobe, trägiad t 
Rare ori se mişca vre-un krassaront, -ja fonts ai ps 
nişte imobili străjeri ai aliţei. Pe cer, un nor mie, cenușiu, pe 
care parcà {l sufla cineva dela răsărit, mâtura ultimele stele. 


„Frec-ecu neicà—a -c~ elteodată...* 
„i-l văzură lumea loată,,.* 


— Ho, ho, ho! Il vâzură lumea toată L.. asta-i tare bună, 
Vin-osă te pup, Rimură! 


A douazi, după amiază, eind Manaru reveni printre prie- 
tini, la cafeneaua lui Gustav din piaţă, o tăcere apăsătoare se fa- 
tinse din masă in masă. Toţi ochii se fatoarseră furiș spre chef- 
jini dm ajun. Erta şi Ramară, dar el era adineit fa partida de 
şah, pe care o jucepuse cu MArunţache demult, alene şi distrat 
şi care, dela apariția lui Manaru in gara pirții, îl interesa grozav. 

MaAranţache, namila a cârei greutatea a contribuit desigur 
cel mai mult la ruperea gardului aseară, îi da nemiloase lovituri 
de pantof pe subt masă, încarcinda-l de tos în combinaţia lui sa- 
vantă de regină, turlă şi cal. Ramara suferea dirz, cu ochii sgiiţi 
în luciul cutiei cadrilate de şah, pe care figurile multiplicate de- 
odată, îi păreau acum câ dansează singure ca pe un parchet de 
ba) un joe co nplicat, mişelndu-se tiecare în sensurile stabilite de 
tradiţie, înconjarindu-se dela sine, şi înaintind tiptil prin lacur- 
“avură de probleme, surprinzindu-se şi Inlocuinda-se în hazul ge- 
neral al lacului strâlncitor, ca nişte homanculi sburdalnici şi sa- 
vauți. Se mişeau atit de frumos, atit de repede şi ca atica pre- 
cizie în noianul de linii (i se părean toate figurile din geometrie 
aruncate pe tipsia Iucioasă clae pesie grămadä, drepte, strimbe, 
încovoiuta) că Ramura pierdase firul combinației lui și rămăsese 
cu gura lutredeschisă şi cu ochii căseaţi la această eleganță, ln 
vreme ce urechile dibuian ca doud active microtoabe, icgzhiţind 
îndată în pilniile lor lacome, cale mai subtile unde acustice ce s'ar 
ii emis pe-o rază de eleva mese În juru-i; în această încordare 
târă seamâu, cuvintele lui Manara cazeră pe timpanul îutins la 
extrem, ca pe-o tambarină, un ciocan de tobă mare. 

— A, ba.. aci erai Ramură ? Nu te vedeam, 

SA Şi nemalţumit de remarca pe care acum elo facea prea 
tirziu : 

— "Te-ai ascuns în dosul pionilor ălora... (Aci se apropie 
-de maaa lor)... Uite ! (strigă deodată) „Aurol! şi „A la reine !* l-ai 
laat din amindouă pârţile... Măranţache te-a Inst dracu! 

Ramură ridică ochii sfios spre bunul zâa prictin; şi culme 

Manarn plecă pe-ai săi, 

— Na te laţăleg, ce vrai să zici ?—spuse Ramură. Cam 
„şah“ şi „garde“? Eu nu våd... 

— Uite dragă l.. Na te superi Mârunţache că-i arât... 


252 H VIATA ROMINEASCĂ 


— m 


— Vai de mine! Ca lu dumneavoastră acasă !declară MA- 
runțache, iar pe subt masă piciorul lui se porni cu toată furia 
asupra pantalonilor lui Ramară. 

Manara se'neruntă şi strinse buzele, Totuşi indie din dou: 
înerneişări de deget serisul mişcărilor ee urma să facă Ramură, 
Apoi se'nţoarse spre mesele din jar şi observâ cum la toţi, rind 
pe rind, ochii le sâreau în lături la apropierea privirii la sern- 
sătoare ; şi cum toţi dădeau pe git dintr'o singură încbiţitara. 
zimbetele de pe buze. Unii Însă se îneacă şi zimbetul è arunca: 
înapoi de beregadă, ris sadea, ferit subt capete plecate brust sau 
răsucite repede fatr'o parte şi alta, Mina Iui Gaţa Nasturaș, mai 
slab de inger dintre toți, arată vag'în largul pieţii şi după ce 
se bălăbâneşie prin aer fără rost, se opreşte cu arâţâătorul intins 
la doi cîni ce se dau peste cap şi se maşeau prietineşte fn pra- 
tal pliţei. Atunci Nâsturaş nu poate să se mai ping, se spirer 
sai e Inir'an cutremur de ris şi se pune pe fngâ înăuntrul ca- 
ka e 

N urmârese huiduelile taturor, care profită de prilej să-şi: 
aşureze pieptarile umilate ; rid desizur—se pare acum—de risul 
lai Năstaraş, Şi toţi rid zdravân, niei umn! nu se Încarca. lar 
Ramoră a ingălbenit de tot. 

„Va så zică a ajuns adevărat lucru public '—gindeşte Ma- 
Bara şi minia il cotropeşte, „Lucru publie“; asta e buba, care-l! 
doare mai râu... Pană acum mai mergea: bănuială, nesiguranță... 
Dar de asexră, toată lumes asta ştie precis, şi mine va ști şi 
mai multă şi poimine va afla tot oraşul. Şi toţi vor glumi pe 
socoteala Frosicâi, toţi şi-o vor fachipai pagre cu Ramură, toți 
şi-o vor închipui greşind şi cu ei, peria cu tot oraşal. Toţi vor 
oi în iuehipuire şi-o vor vedea poală, în toate amânun- 
tele. : 


Manam simte că se clatinä. Jar da de sigar lui Ramurà 
una in cap și basta! Dar vede limpade cå atit n'ar fi deajuns. 
Cam ar putea da în cap acestui consen general de glumă, ristte 
şi priviri cu fnțelee, Ar fi să dea cu up retevei in lăeiuni, ca 

prafacă în flacara. Priveşte long la Ramară şi-l simte atit 
de moale, atit de flase, încit îşi închipue ca dacă l-ar irage de 
pâr, spâsindu-l de umeri, gitul i s'ar lungi, ca o gamă de bra- 
gagerie, desticinda-se in aţe lungi, subțiri, cleioase. Cum a pu- 
tut Froaica să se dea gâlbânenegalui astnia rotofei şi selrbos * 
1Căci Ramură ti cateşte gind cu gind in lumizile ochilor și fi- 
gara i se înegreşie necurmat, ceară necarată), Dar Manaru simte 
acam şi mai bine că trebue să faca aliceva decit o grozâăvie de- 
eit o ispravă cradă care tinteste și indnioşează ; dimpotrivă, ceva 
simplu, glumeţ, întorcind ridicolul dela sine şi aruneindu-l lumi- 
Bos ca on nimb în capul sdyere, Ideja de a-i da pe Frosica îi 
surfde mai molt ca orice. Să poftească să şi-o ia! (Atunei jo- 
eul putea de minune să imbrace haina cernità; tragicul ar fi toas 
Mmpede, curat, crnțat de sgronțurii deformatori ai ironiei insu- 


LA „GRANDIPLORA” „263 


portabile). Dar asta e poveste lungă ; cu divorț, cu bâtae decap. 


, cu eheltueli. Pănă atanci, până atunci ce e da tăcut, aceasta-i 


intrebarea ! 

Deodată Manaru se sentară ca de un vis rău ; în ochi ii 
na ia scum lumină, izbneneşțe în ris vesel şi pilpăe din pleopă : 
—Voi nu ştiţi unde mă duc scum !—strigă triumfător şi pilpäe și 
mai tare din plecapă, Şi fara sa mpa în altceva, porneşte, tra- 
verseAză piața şi de-departe lutoaree privirea rizâtoara îns i; e 
la distanță destul de mârieică, dar pleoapa parcà tot se mai vede 
elipind. Apoi o ia în lungul străzii Traian, Unde so fi duetnd 
se privesc nedameriţi amicii. 

Manaru s'a oprit la cirnățărie şi a deschis aşa cu clopoțel. 
In vâlie nu-i nimeni, dar la băngănol clopotolni, perdeaua din 
t s'a dat în lături. S'a dat prea tirziu, căci din ior paşi Ma- 
naru a şi ajuns acolo; cirnățäreasa albă şi cu pistrui mici şi ne- 
gri i-a căzut drept în braţe. 

— A, domn Manaru,.. t- 

El o stringe cu atita putere că grăsimea ei moale se revarsă 
pe delatari, 

— Nu se poate.. barbat.. geme ea, fără să-şi poată opri 
un zimbet. 

Dar prin întredeschizătura perdelei, Manaru a văzut ed pa- 
tul e gol şi odaia è goală. Si moşchii lui se înrordeaza ca nişte 
macarale, ridicind dintro singoră atorțare pachetul de stambe 
serobite şi de carne, Inspota lor, aripile perdelei se lasă si se'm- 
preună ocrotitoare, 4 


In noaptea fără lună și posomorită, „Granditlora" e degarţi. 
Namai în colțul taiaie al mesei celei lungi, iniţiații întru secre- 
tal calinar al d-lui Alexandru l, iau cina. Cele trei ren- 
cloda strâlucese deasupra capetelor lor, în prunul falnic, ca 
lumini cu inţălea esoteric, 

Şi ceremonia se prelungeşte în tăcere, întreruptă de izbue- 
niri rare de veselie, de comenzi şi răspunsuri, Fosezera sacrifi- 
caţi în zina aceia citiva berbeci la hulă: şi d. Alexandra Coeg- 
şel adusese pentra vizitatorii săi aleşi tot ce găsise mai bun pa 
altarele xiogerinde, 

—  Baâiete, încă an ardei verde ! 

— La mine mai pune doua! 

— Unsa la mine... 

— Vezi ca faci en situanela Alea, nâţârănla ! 

— Mäi gogomane, ascultă colea ce-ţi vorbesc! bnbue o voce 
iunătoare, acoperind tota). 

— Vinee, domnule Măranţache,.. 

— Ce să vie, mă dobitocale ? l-ai spus lui Alexandru si 
pună deoparte patru bacâţi pentro domnu’ Manaru ? 

— Spur, demalt boerule. 


264 VIAŢA ROMINEASCĂ 
— "Te ia mama dracului, dac'ai uitat! Ta face piltie Ma- 


i... 

Chelneral alergă fâră să asculte mai departe; pentraca să 
au nite yor non. 

„___— Mi se pare că se tace lată, prevesti cineva.—Cam e Ma- 
nara my amarik». D 

eselia cea mare, deplină gi desmătatā părea că piodeşte 
alături, Prezenţa ei tot mai cotropiţoare se simţea prin sbacnete sgo- 
motoase de ris, care-şi repeţean la intervale tot mai scurte apariţia. 
Atară de cele trai e pu e grădina golită de Saptembre, venit de 
cariod, nu mai strâlacia d-cit bucătăria al cărei duduit se auzea 
până aie Roy vel ceremonia din sec ca un Baal cn doi och 
enormi, roşii şi fioroşi, iar pe gara deschisă înir'o parte, arunca 
limbi de lumini, ce se intindeau tremnarătoare spre stinga, ca 
nişte aşternuturi de aur şi de aramă. 

Prin fişiile acestea aprinse, Ramură, veşnie ca ochii spre 
poartă, descoperi o umbră ce inainta tiptil, 

— Manaru !--arlă el cu atita bucurie, de parek rostul ocal- 
tei întraniri ar fi fost atins şi apariţia invocată s'a făcut vä- 
zută în nori de catran şi flăcări, 

___— Manara !—mai strigă el, cuprins de-o dragoste şi-o duio- 
şie Netaigiaite Sa oprit şi ție, sint delicioase, 

Şi-i tăcu loc pa scaunul lui, el trecînd pe scaunul rezervat 
lui Manara. 

Dar Manara nu se sşeză. Nici nu luă În seamă, pe cel ca- 
re-l primea ca strigăte ati: de cordinle, Fața lui radia de-un 
suris de nemaivăzută satisfacţie, iir ochii stingi şi pareâ'a fan- 
dal capulni avean luciri de seintei în înveliş de cennge. 

— Până acum am stat fraţilor! 

Şi rise ca atita putere râuiăcioasă, că se cutremară toată 
„Grandiflora“, iar Ramură sări speriat de pe seaun, pretaciada- 
se că vrea să tragă mai lingă dinsal o solniţă cu piper, 

i ari C'aşa e! Unde dracu’ fuseşi măi” CA te căutarâm tot 
rgul. 

— Ca siguranță c'aţi trecut de-atitea ori pe lagă mine şi 
na m'aţ: simţit... y 

Şi rise din non. Se aşeză la masă şi se descoperi. Mărun- 
taele- jertfei apărură automat inainte-i. La mirosul lor, nârile i 
se umțlară, ca de o timditate divină; el ridica brase paharal din 
care sâriră trei stropi şi striză; 

— Trăiască viața, fraţilor! 

ȘI împiedicat de bacâţile dulci ce se topean în pură, el po- 
vesți in cavinte rupte de inghițitari, silabic, însă picant ca şi 
mincarea ce o ingurgita gâman ce anume ss pstrecuse fn dosul per- 
delelor, care despart mezelăria oraşului, de alcoval mezelăreaei. 
Mai ales făcu un has nespus de consmmitorii, care sdriagâneau 
ușa cu clopot la fiecare zece, donâzeci de minate, plecind on pofta 
de mincare deschisă gata de abilitatea minilor impare ale vinză- 


LA „ORANDIPLORA* 235 


carei, împărțind pentra soții, pârinţi şi copii bucata poate cea 
mai gustoasă a mesei lor din seara asta, Şi ideia asta îl umplea 
de plăcere diabolică. 

Pe urmă, vreme de multe ciocnete şi pahare golite, cu a- 
tit de straşnică incăpâținare şi atit de comică compâtimire tos 
adusese vorba de cirnăţaral lanoş (mai mult pomenea de el, de- 
3) de cirnățăreasă) cà mesenii se unitară anul la altul înțălegă- 
tori. 

Și atanei glasurile tuturor se prefăcură In virtejari de ris. 
Rideau acnm ca toţii din adiac, şi att; din greu, cà risul rău, 
schimbat repede ia aryegii de răcnete, ii trăgea in jos da cape- 
tele ugurate de vin ca nişte balonaşe dela jarmar:c pe care şi le 
fotorcean de pe-nn obraz, pe altul, gata să le tăvâleaacă în mocirla 
albă a feței de masă, ndai de băutură şi pâtată de sosuri, 

Dar cel mai zgomotoa dintre toţi fa Zambiloia, care se du- 
miri şi cel da pe urma. Subţirel de tot, risul îi imbrinei în râz- 
moare, apui Îl repezi dintr'o parte într'alta şi inapoi până cind 
izbuti chiar să | daa jos da pe scannul ce câza, virinda-i-sa prin- 
ire picioare. El se Implatiei, indoindu-se necontenit de mijloc, 
parcă ar f făcut mâtânii, şin cele din urmă se propti într'o 
masă vecină, pe care minile-i, iegita diù munşetele tari şi largi 
0 apacară strios, agilțimd-o sabt învergunuţu-i haz, 

In faţa acestei năprazne, ceilalţi tăcură şi priviră pe subi 
spriocenele ridicate, ca ochii miraţi de copil, pe cel aproape le- 
şinat da accesu! histeris; pârea câ viaţa ese afară dintr Iasul gil- 
giit, cu giigil: de ris, Șul auziră bolborosind ceva ca un om fn 
agonie, 

Ce-o fi vriad să spună ? Caci vădit se siles să spună ceva 
celorlalţi. à i 

Se mai latremă şi putu fnsfirşit să-și smulgă platecul din 
dunga mesei. r - 

— A...gre.dre..sa., băigui el şi câzu din nou, svireolin- 
dn-se pe tablana lustruită, ca ps jăratec. 

Pa tiznrila comesenilor se aşternn acum ingrijorare: Ce l-a 
apacat ? Mubaru luase o stranie întăţişare: gura pârea tot rizi- 
toare, însă contrasta infiorâţor ca oţelul care scinteia în privi- 
rea-i tintità drept asupra acelui zbuciumat de delir. 

Z/ambiloiu izbuti însfirşit să articaleze, facereind să-şi po- 
viveaseă direcţia ochilor spre Manara, 

— Al. greggg, it... B dresa. : s 3 

Si după această ispravă, se încovrigă acuma isrâşi în jarul 
Ini Însuşi, 

— Ce-a zis ?—intrebă nervos Manaru, neștiind încă dacă 
trebue să ridă san s4 izbească. 

— Ce-a zis? 

Ceilalţi meseni credeau ci potrivesc: 

— E.. beat... , 

— Parcă el ştie ce vorbeşte ? 


266 _____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Zambilieă, vino-ţi ln fire. 

Dar Zambilică se instăpioegie iar pe cavint A aflat gi e? 
o glumă şi ține cu orice preţ s'o spună. Doar toată seara n's 
tăcut decit să ridă de ale altora. 

— Al greşit adresa !—putu în stirşit să indrepta cavintul 
spre Manaru, aplecindu-se, parcă potrivinda-și singur ca mins 
membrele flexibile, ințepenindu-le să asigare compâneala şubre- 


dani age SN 


Şi acess „ce” grozav, îosoţit de-o lovitură şi mai grozavă 
in masă, alunga nu numai risul dar şi orice picătură de stoge 
din obrazul Im Zambiloiu. Doar cehii ii mai râmâseseră lnstruiți 
de inerția hazulu. 

Insă cum nici una din letele, la fel îngălbenite ca a lui 
/ambiloiu nu se aştepta, Manarn işi reveni repede yi rise în sila. 
fiueriînd şi incercind în zadar să pună un strai mai da lumină pe 
figura negru. verzue, 

— Ia Ditaţi-va cum a rămas Zambilică? Mimoza,. și-l 
privi ca ochi atit de răi, cà parcà auzea! sunetul flaidaini arii, 

— Vino ncoa' må Zambilică ! Și intinse mina pe deagu- 
pra mesei spre dinsul, cu trei degete impreunate, șa cum faci 
cînd momeşti câțelagii.—Ia loc, mâi Zambilică, nu vezi că tea! 
pierdut tot... 

Zambiloia se apropia ascultător. 

— Seri! 

Şi Zambiloiu şezu, 

— Ca va să zică asta: „ai greşit adresa”? Ce-ai vrut så 
zici ? Hai, spune, ce adresă am greşit? (Şi vocea Ii creștea) Si 
snode e adresa cea bună?,. 

Zambiloin tremura, Ochii lui erau şterşi acum de orice ju- 
țelegere ; buza de jos i se lăsase ca la un idiot şi atit de con- 
tuză îi era toată iofățișarea, cA pârea să intrebe şi el: „Unde-i 
adresa cea bapa?“ 

— Unde ?—răeni Manaru deodată şi făcu ea şi cum s'ar 
scala de pe scaun. 

, Zambiloiu râmase nemizeaţ. Numai ochii îi crescară de ve- 
selie, ca şi cind strigătul celnilalt ar fi presărat în ei sefuteirile 
nebuniei—iar buza i se lasă şi mai mal în jos. 

— Care adresă? Nu pleci de-aci pănă nu-mi răspunzi !—-a- 
meniuţă Manara. 

Abia acum Zambiloiu se desmetiei. 

— Eşti idiot, eşti idiot !—începu el să-şi spre în gind, la- 
chininda-se ca închipuirea —lar ai fâent-o boacâna, iar ai fâcaţ-e 
boacână ! Na puteai să taci? Na puteai să taci è Na vezi citeşti 
de prost ?... Na vezi?... 

Adică repeta exact vorbele pe care foarte adesea le anzea 
din gara domnului Enache Zembiloia, bâtiual, pe cind trăia. 

— Ma Zambiliea, fâca Manarn, luindu-l cu cela trei de- 


LA GRANDIFLORA” č 267 


gete de gaşă ca pe un copil (şi aici se simți romoarea unei seurte 
mişcări Imprejurul intregei mese)—De ce te-ai perdat, puinle + 
Ziei că iutrind Ja cirnățărie, am pierdut adresa, nu? Ei, unde 
trebuia să nimeresc Zambilică ? 

li vorbea cu duhul blindeţei, mingiinda-l ca mina pe obrajii 
statidii. Si contactul minii aceleia, pe care Zambiloiu o sim- 
tea grea ca fierul şi totogi vibrindde viață, şi caldă, parcă ar ü 
avut inimă, ca o pasâre, il fâcu să bligue în complectă prostraţie. 

— Asta sa mai lotimplat şi ls alții.. 

— Ce sa mai intimplat, Zambilică ? 

— Tot oraşul... toată lumea... la moda... 

— Iar vorbeşti în ghicitori, Zambiliea. 

— Vremurile... 

Se înecă cu totul şi rămase cu restul vorbelor în gi, cu o- 
thii holbaţi şi gura strimbă, Deodată nitătura etnească, pe care 
o simțea apăsindu-l ca o povară de sute de chilograme, fulgeră. 

— Sta mut !—mai putea gindi Zambiloin, ŞI acest unie gind 
fu singura dovadă a existenţii lni in clipele acelea, 

Manaru insă fe insenind; oţelul din privirea-i căliţă deveni 
parcă mai maleabil, se lichefi: : 

— Tot oraşul, aşa e Zsmbilică ?—tăca el ca veselie, price- 
pător.—'Tot oraşal —râeni apoi, de parcă arti vroit să domine 
cu vocea, tot oraşul acesta cutundat în noapte şi n somn. Apoi 
cr dalceag :— Ei, şi adresa cea mai argentă, care e Zambi- 
ică * 

Zambiloia, căruia ii mai revenise puţină culoare In obraji, 
se fäcu jar de ceară. 

— Să ţi-o spun eu, Zambilică ? a 

Şi Zambilică înţelese şi el, odată în viaţa „lui, totul dina- 
inte... Ochii lui svieniră în orbite. Şi singele i sa întorcea în 
clocot, izbindn-i piepții pe dinăuntru. 

— Strada Carol, aşa-i Zambilcă ? Colp cu Fraţii Păunești ° 
Ha, ba, ha... ah, ah, ah... este? 

Stâta puțin ca să-şi saridă gindului. 

- Ei, ce zici, continuă apoi, prefăcindu-gi glasul in bebait 
de miel. Aşa e, că acum am nimerit-o... ho, ho, ho... Ah, prie- 
tipal casei 1... Hi, hi, hi.. Dă mina colea Zambilică. Mine sint 
la tine la masă! 

Şi privindu-l ca ochii falgerători dela început, i se aplecă 
la ureche : 4 : 

— Oare... cind oi bate la uga ts.. n'ai så.. 'mi deschizi... 
camva °.. Aud 7. Hm.. Aşi vrea s'o văd şi pe asta... 

Pe urmă apucindu-l de braţe şi trâgindu-l la sine, peste 
masă, moale ca de cirpă, îl sărată pe fruntes rece de mort. 

— Ai zis o vorbă mare, Zambilică ; toate sint cirpâţărese | 

Şi tăca cu ochii de oțel, circuitul ameninţător al întregii 
mese. Ar fi vrut să vadă pe cel ce-ar fi avut ceva de zis împo- 


trivă, 


208 WIAȚA ROMIRBASCĂ 
— Toate... cirnățărese, mai râeni odaţă,. bătină cu pamnul 


Se aşeză, zpliţiind puternie subt câderea-i nâprasnică, sca- 
artă şi dădu de duşeă, fâră sifon, trei pahare mari, unul după 
altu 

— Toarnă, Zambilică !... Tu ai vin bun * Adică tu p'ai vie, 
păcătosule... Las' eà-i bine. Mine îţi trimat o damigeană de cel 
tarbat... de-acum doi ani—o ai la nonă, cel mult zece l.. Ori 
na vrei s'o primeşti? Şi zgudaindu-l, ca mina impliniată in cu- 
tele hainei lärgnțe, ti puse intrebarea definitivă: „Bă, ascultă co- 
lea ! Tu nu înţelegi romineşte: O primeşti ori mo primeşti? Vor- 
beşte... câ...“ 

Glasul care răspunse, păru al unui ofticos in ultimul grad: 

— 0 primese dacă... vii cu gind cinstit... 

— Cinstir, Zambilică, bată-te noroca', päi de ce nu spui aşa? 
Cum crezi tu c'aşi veni alttel ? Păi ta nici nu ştii måi, cit te iu- 
besc, de cing spuseşi vorba aia care-mi plăcu. Zambilică, trâ- 
iască cirnățăresele ! Și Manara apăsă cacofonia cu plăcerea râu- 
tăcioasă privind iarăşi, biraitor la toți cei din jura-i, dintre care 
numai Ramurà era nelnsurat. 

Dar ei rideau cu toții, dind din umeri, ca şi cind na i-ar 
fi privit aşa ceva. Namai Zambiloiu vedea intricoşat protilindu- 
sa aievea silueta mobilă a soţiei sale, sur gâtoare şi fericită la 
auzul unei prietinii atit de neaşteptate și de cordiale, O lăsase 
singură la masă şi tugise la chet în seara asta, după o ceartă 
violență. Prea se interesa de Ramară : cum se poartă in faţ; lui 
Manaru ? dacă-l priveşte drept in ochi” dacă ride cu dinţii lui 
frumoşi ? şi cite altele. Si mai ales o vorbă a ei ii pinia secon- 
tenit în auz ca o musculiţă lipită în cesra urechii: „Părerea mea 
e Ca fost proastă : oricii da bina e Ramură, tot mai bine e Ma- 
naru, incomparabil !* 

— Rizi, Zambilică, răeni Manara, stringindu-l eu câldară la 
piept. Bizi, nanzi? 

Și Zembiluiu rise ca să scape de strinsoare. Iar cele brei 
renclode luminară pănă tî-ziu în noapte ceremònias... Manara tu 
preocupat numai de Zambiluiu ; îi tarna vin pe git şi-l stringea 
în braţe cu pasiune. Iar Zsmbilola se impâca la gindul că ne- 
vastă-sa gâvea mai bine pe Manaru, tocmai pentru a-l linişti pe 
d asa], care tuna şi fulgera contra Ini Ramară, în aprinsa discu- 
ție avata. 

Dinspre răsăriţ incepură să curgă apele murdare ale dimi- 
neţii. 

— Vine toamna, şopti cineva. 

Şi la această vesto toți sa scalară să plece, de parci şoapta, 
pe care nu ştiau de pe ce buze venise, ii umpluse de-o neaştep- 
tatà îngrijorare. 

Manaru nu slăbea de mijloe pe Zambiloiu. Acesta Il apucă 
tremarător de mină şi-i şopti rogâtor în ureche: 


LA sGRANDIPLORA” 269 


— 


— Na veni.. te DR vai. 

Atit de ragâtor, că il privi o clipă nedumerit ; şi 
la lumina palidă ca de candele a ochilor acelora maâriți parcă 
de-o durere fâră seamân, ochii de oţel sa lăsară în jos. 

Candelele laciră mai viu, dar privirea metalică se ridică și 
le stinse. A 

— Şi en... eu, com râmin?., 

Şi după ce ochii i se mai coboriră odată in påmint, în vre- 
me ce Zambiloiu râmâsese cu gura cascată, şopti cu vocea scà- 


zută, pe ap 

— N'am ce-ţi tace.. trebne! Alttel se intimplă lucru mare.. 

Zambiloiu se infiorä, dar inchipuirea lui Manara plana în- 
altă parte. Se scutură ca de-un vis rău, apoi cu pateri refnoite 
de veselie urlă răgaşit de vin: 

— Sa ducem pe Zambiloiu acasă. Ura ! 

— "Trăiască Zambiloiu ! 

— Uraa! 

Si porniră elntind : 


Il luasé În braţe ca pe-un copil; iar Zambiloia ca să se 
țină bine îl apucase ca mina pe după git ruginda-l în ureche, cu 
câldara gurii aburite de duboarea alcoolului :—Nn veni, te rog.. 
ce ţi-am tăcut! 

Şi mai pe urmă, necăjinda-se până la lacrimi pe propria lui 
prostie, de-adineauri : „cum câşunaş! penişoru le, tocmai pe mine ?* 

Globul din mijloc se stinse şi râmaseră numa) cele trei ren- 
cloda misterioase din prunul cel mare; atunci cerul se desloşi mai 
bine. Dreptunghiul Orionului se ridicase hät binişor ca buzdu- 
zadu-i de pe piept; iar cei doi cini de vinătoare tocmai Îşi sco- 
xean botarile, de dnpă crestele coperişurilor, la răsărit. 

— Mi se pare că o să fie o toamnă dulce şi lungă, işi dădu 
cu părerea Năsturaş. 

Dar vorba care o porni astfel pe mersul vremii, fu schimbată 
peste puţin dela apariţia lui Manaru, la braţ cu Zambiloin. Ma- 
naru îl trăgea pretutindeni după sine, ca pe-un trofeu. Cind 
Zambiloia ridică pălăria să salute, toţi ochii se indreptară stă- 
raitor spre chelia-i strălucitoare, cercetindu-i mingiitori şi pri- 
etineşri, timplele. A 

El ridea prosteşte cu gura, cu chelia în care becurile tăiau 
muchii lucioase, en toată înfăţişarea lui chilugă. Pindi, până cind 
Manaru se încurcă în itele unor neaşteptate şi lndrâzneţe consi- 
deraţii asupra „căsniciei moderne” şi fugi. Tirziu Manara băgă 
de seamă dezertarea Și fâcu spume de minie, 

— Ma duc să-l aduc din pati—răeni el ca hotărită strâş- 
wicie. Il smulg de lingă Eliza şi-l aduc! ca 

Ji spusese pe name doamnei Zambiloin gi amicii încuviin- 


„Pe-al nostru steag e seris unire..." 


270 VIAȚA ROMINEASCĂ 


țară cu zimbate şi elipiri. lar Măranţacha se pase pe ri. Ho- 
hotu-i greu cotremură noa 

— Mânărică, vasăzică putem să te felicităm, întraelt pri- 
vește madam Zambiloiu, lună el pe urmă cuviațal. 

Toţi ceilalți îşi arâtară dinţii. 

— Ce vreţi să ziceţi ?—întreba Manara cu un suri şâgalaic 
de pretâcută nevinovăţie.—Nu vă înţaleg... 

Mesenii îşi arâtară acum şi gingiile. 

— E, lasă, ersiale!—făcuri clțiva. 

Şi luat də guvoaele coriozităţii lor necontenit ofensive, 
Manaru căzu în plină indiscreție, ca un pietroi la fand, 

El dădu amănuntele cele mai picante eu putință gi discata 
critic calităţile şi defectele intime ale Elizei, nu fără să protes- 
teze impotriva celor prezent că-l trag necontenit de limba. 

Dar observă dela nn timp că atenţia generală se destrăma 
încetul cu incetul. Manara vra s'o concentreze din nou asupra spu- 
selor sale, impânind eyocarea, en citeva boabe de piper. Degeaba ! 
Ascultatorii câsean, iar unui chiar jndemnă:: 

é „— Mai dä-) dracului |! 

— Va så zică na s'a schimbat !—adäogà un altul. 

— Exact aga eum ne-a deseris-o gi Silvestro, 

— Ce Silvestra? Dar Nästuraş aici de faţă, 

— Ri Gornneanu. 

— Qi Gorunescu... Ce-mi faci semn ? Ce te mai dai inlAtari,.. 

— Ün să na mai vorbim de Ramurā, eteranl crai... 

— Bine, dar ea fncepase inty'an rind ca toți băcanii, ba 
chiar şi cu bäeții da prăvalie, aga zişii „funcționari comereiali". 
de na mă înşel taxa era donă sate de lei, . 

— Eu nn i-am plâtit nimic, se mindri Ramară, 

— Mioârelule, tu t-ai trimes o damingeană, aga-i t—ralaă Mà- 
“vanţache.—Hoţale! Şi: cn cadoul de ne povestişi... cam scumpiger,.. 
tot ea ţi-a râmas datoare... 

Menara lagâlbeai, Ua necaz orb il plesni peste ochi. Şi ava 
lâmnrit impresia doboritalai, care incearcă să se ridice din baăl- 
toacă gi cârnia prieținii cei mai buni, cei mai apropiaţi, toți 
prietinii la un loc îi dau ca piciorul să-l trinţeasea faapoi. 

Mindria intrint fl friges acum ca jarul, suflat de foala 
miniet. Cam stâteaa astfel ja jaral mesei, pâresn—şi elgi ceilalţi, 
—0 ceată de duii duşmani fa preludiul luptei: rinjete şi hor- 
căeli. Manara lămares in sufletal lor, prețatindeni, acelaşi țipăt 
mut, fofiogiada-i-se fa auz: „Ai greşit adresa!" —cara se tra- 
ducea dela sine in umilitoarea comparație: „Ca deosebire zdre- 
praeri intre cirnâțăresele tale şi isblada lui Ramură, eternai 
crai !”. 

In ochii Ini Mınarn oţelul mai scintee aspru, de citeva ori, 
apoi se sch'mbA inrâşi ia lumină de triumf, 

— Ce vam spus eu? Toate sint cirnăţărese !—strigà el şi 
izbucni în ris. >` 


LA sŪRANDIPLORA” 271 


— V'am spos sau nu? 

Rise cu poltă mare, privindu-i pe rind şi asigarindu-i ; 

— De-acam ceva nou | 

lar ochii fi jucau necontenit în cap ca la viezure ; pri- 
peau că soarele verii insinte de plose, räafriogean lAcomia ma- 
vinarulai, t în bordel din lunga-i călătorie. 

Frunţile soților coborau subt ochiul desmäțat, Cu privirile 
plecate 'n farfarii, zimbeau fàră vlagă, temători. Şi păreau cà 
pia eri cu gitul strins vorba cea nouă s ini Manaru ca pe-o 
sen 


ka) 

Numai M&ranțache, formidabil, ridea din toată inima. Sta- 
turaā-i privilegiată, îi asigura eu dimensinnile neobişnuite şi 'n ra- 
port invers cu nnmele, pacea domestică, 

— Pa care? —părea că spune Manaru, pleacăind din baze şi 
privipăa-i pe rind 

Cei cu nevasie mai urite sau mai vitrege de fire, îşi miş- 
can mai în voe grumazul; cei ce şi le ştiau sprihţare şi cu i 
iugäreji, rămăseseră cu el laţepenit, aşa cum fulgerul din ochii 
s*rutători ti apucase. 

Situația incepea să devină penibila, In obrajii loviți prea pe 
neaşteptate se întorcea siogele. Și revolta se aprindea subt spria- 
cene, în tăingari de sclipiri. Dar ea strălucea dire cit timp ochii 
skan infipţi în fartarie ; cum se ridicau la Manara, culoarea li se 
maia, iar feţele se destăceau lu crestâtarile rinjetalui umilit, ca 
an rind de cepe plesnite de-un pumn vignros. 

Atunci reapâru Zambiloiu, y 

Intunecat şi hotäriy, ca ochii zgłiți asupra lui Manara, el 
aluneca in noapte printre mesele posomorite, ca o umbră. Intr'a- 
tita tigara-i era descompusă că nici nu-l recanoscnră ln început; 
iar cind apucă io lumină, se speriară de intâțigarea-i sălbateea. 
Etl se înţepeni drept în faţa Jui Manara şi ochii ii țişoiră de 
seintei, Sa sili din gren „să-şi desfacă gara îneleştată şi tâlcile 
articulară amenințător: 

— Domnule, 

Şi att. Falca de jos incepu să-i tramure, iar obrajii se fä- 
cură pâmintii. 

— Ce-i ca tine, Zambilică, îl locarajă Manara. 

— Domnule —repată cavernos Zambiioin şi țăcu iar, fâcind 
storțări să-şi aducâ in gi:lej ameninţarea, somarea, san cine ştie, 
provocarea, pe care o pregătise acasă ssu pa drum, 

— Ea credeam că te-ai culcat, Zambilică, incearcă să-l im- 
păciniască Manaru, pus pe posnă. Doamna Eliza na s'a culcat? 
—intrebă apoi de-adreptul pentru a tăia orice curaj în inima re- 
voltatulai, 

Dar acesta nu se dada bâtat: 

— Domnule, cu incepere de mine, no mai calci în casa 
mea... 

Și toate aceste cuvinte le pronunță imbrăcate de hotârire 


PR n n ai y o 


mestrâmutată, Pieptu-i era nespus de agitat, trădind diseuţia vio- 
lentă avată puțin Inainte cu doamna Zambiloiu. 

— Păi de ce, må /ambilica ? i 

— Domnale, ch a fost glumă a fost... oraşul a Inceput să 
marmure, , t 

— Acum noaptea, bâgaşi tu de sesmă Zambilieă asta, cină 
doarme tot omul ?... De cind tot murmară, Zambilica.,. De, nu ştii 
tu, lumea... parcă tu Du murmuri... Hai, ia un pahar de vin, co- 
lea... treci odata cind îţi spun... ? 

— Domnule! Eu vorbesc serios! Eu te-am primit în casa 
mea ca pe un prietin şi dumneata ai încercat så intri fn lipsa 
mea... in orele de biuron... 

— De cite ori am fncereat, Zambilică? 

— Cam de cite 7... Astăzi! Şi totdeauna uşa-ți va fi încu- 
iată... 

— FE, atunci ia loe.. 

— Orezi că mà sperii ? Eu te vestesc prietinegte; de mine.. 
wai ce mai cânta... 

— Adevărat, ce să mai caut ?... De mine n'am să mai vin 
Zambilica,.. He ! eşti multumit acum ?... Hai ia loc, şi hai noroc? 

Figura lui Zambiloia se destinse. Și chiar toată persoana 
t se destinse, Lung şi ciolänos, păru şi mai lung şi mai cio- 

ânos, 

— Vasăzică ne-am înţeles !—mài îndrugă el, surprins de 
repedea izbinda, 

-— Bate mina, colea, Zambilică ! 

Zambiloia privi la ceilalți, dâdu din umeri a: „na vedeţi 
cum-ii ?*—şi începu să ridă ingâduitor. Și bätu mina lui osoată 
în palma lutinsă şi răsunătoare a lui Munaru, care-l apucă strins 
şi-l trasa pe scana. 

. Zambiloiu sorbi totogi pe ginduri paharal rubinin. Dacă nu-i 
decit tot o glumă de-ale lui? N'are acum vreme de ceartă şi-ţi 
tăgâdneşta ori şi ce... 

— Noroc Zumbilică ! Paharele se apropie şi neastimpăra- 
vele raze de rubin se impreună ; ni crede că țignesc din mica ex- 
plozie a ciocnetalui. 

Zambiloin văzu pa feţele celelalte zimbeta fugare, Vasăzică 
mă minte, gindi el.—Vasăzmei îşi bata joe de mine! Ochii ti 
scâpârară şi oasele capului ii intrară şi mai adinc, pe dedesubt, 
in pielea întinsă şi galbenă. Se sculă în picioare şi tremnriad de 
tarie, sparse paharul da masă: 

— Domnule, eu nu glumesc de loc, înţelegi... Cu asta nu se 
glumeşte... 

Vorbea pe neräsuflate și şnerat, şi cînd tăcn, talea de jos 
se porni iar să joace, 

Ssltindu-se puțin şi doar apăsindn-l cu un deget pe umăr, 
Manara fi aşeză din non pe scaun: 

— ezi, bă, jos.. câ te ia mama dracalui! Bea şi taci! 


ESAP LA- GRANDIFLORA“ AESi: 


Cind îţi spun că na mai 
viu, am Till vorba kan r: ari a EP in Cd jian POPS GS 
Risal sa porni formidabil a $ 
iaip rep în sila. Zimbiloia privi nimis fa ge eră 
bm! pipans a jis Boasi GMAT aa S 
( el, de ee nu vine? De 
nu mai Vine ? Să se fi speriat de ameni 3 a 
psv pe mèt 2 mi În ginta nie r fer Pacala Ši 
rbeşte acum de ~B 
bine! È mit ee na aai vine ! Dar da pe SARNE: Date 
e de umezeală rece fi cotropi încheieturile şi od 
grea i se lăsă in cap. i oarbă fi 
oue.. en viu Fe pă E, Ky Prea urmâtoare, o furie oarbă [i 
> Ye. adică... de ce ?..—iutrebă el tare cu 
j | T ochii arzind de 
poe h ina ochii lui Manaru.—De ea ziseşi dumneata aşa... că nU 


— g. semi aste tu mâi... să pu.. 
— Bu e... dar aşa. ai zis aga., 
ns eam e? E ca 
ambiioia se încarcă de tot Masa pâru că r 
căci se sgilţiia ugor de piniecele umflat ae Fe ba gpl n, 
gl înconjurätorilor, Pe buzele tuturor era ca un shit de glate, 
însa: depă-afertari disparute, piesa intr'o ruptoare nâpraanică de 
» lar ia veselia ce se deslânțu! m-bu 
m ae map ii subțirel. nS Însa, pamo: „0 er 
ambiloiu fi privea grozav de mirat ca gi € - i 
erezut ochilor, Cind ? Aceasta era tötrebaren. Ai $ yria 
prin creer, ca un ac înghiţit prin stomah Ciod? ȘI numai de it 
pe ochi i se aşternu un lumn gros, sclipitor şi borbe mari, im- 
D.. raze de pentur Se lâsară În jos, pe radacina nasului 
gau una pe alta ca pe-un giret s 
n ă muti si ma pe-un şiret mmâniile de chihmbar, tot 
poi dintr'odasa cu o smaneitură brască, o mioă pavăza 
i e de fr E: se clâtivă de civa ori n D mos 
picioarele -subțiri şi porni’ imbrincut de mina p 
copil orbit dn pia | ceia 
A urma lui şi-a risalui îngh-ţat, se lăsă tăcere - 
şită, Se senlară så plece, Privrau pe furig pe Lene 
mâsese visâtor, surlzlod la culoarea carafei Şi ochii Im parcă e- 
ran acoperiţi de acringi rețea lucioasă. Dar se scutară ca de 
trig, Şi viriudn-şi mîinile în buzunare, se ridică şi e]. Din ochi 
li dispăruse orice urmă d- luca şi enlonrea metalului mut îşi 
lăcu loa mai rece şi mai rea ca futotdeauna, 
Porniră. La punriă, iuniute de a se desparti, râmaseră ia- 
răşi cliva pe gloduri, muţi, în nowpre. 
— Curios, tâcu cineva. —Adieâ el să nu fi aflat până a- 
cum nimic... 


In iarna care urmă, lungă şi mulie,jilavă şi noroioasă, Ma- 
R 


274 VIAŢA ROMINEASCĂ 


o ———— 


naru porni o adevărată vinătoare printre femaile prietinilor. Era 
de-ajans să le vadă singure pe strada, ca din clţiva paşi să le 
ajungă şi să Inceapă depânatul enrtenitoarelor tirade, bâlţate de 
spirite, clad mai ietsine, cind mai izbutite, după obraz. Desigur 
na sa sfia să intre în vorbă chiar cind doamna era însoţită de 
bârbat; ba eduta să se intimple astfel pentru a risipi fogri- 
jorarea stirniţă de glumele ca Zambiloin. Atunci, de bună seamă, 
caoviatal era măsurat şi ideile, pe care le emitea, clatărite en 
precizia de balanţă spiţeresscă, pompat departe peste subiecte 
plina de tot in însă ladeajuns de asigarâtoare pentre de- 
plina pace a câminalui. Cuo abilitate, pe care experiența i-o 
fâca mmitoare, el aducea convorbirea de pe-un tărim, pe altul, 
ca apele unni ria nărăvaş. Cind bărbatul era de faţă doamna 
Manara era tertelită în modal cel mai necraţâtor cu putință ; şi 
na înceta filipica, până cind asistenții nu înterveneau in aja- 
torul celei absente. Ciad lasă se gâsea doar latre patru ochi cu 
wreana, atunci povestea se schimba. Preamârea cu toată admi- 
rația de care era capabil pe pevastă-sa, ce ştinse atita vreme şi 
eu atisa taot să-şi acordeze inima în două strane; şi na înțelegea 
surghianul pe care singură şi-l prelungea acolo, la vie, cină aici 
ar fi aşteptat-o aceiaşi libertate, Dumnezeu e martor!) pa care 
a ştiut totdeauna tainic şi înţelegător să i-o dăruiască ! (Doamna 
Manara primise poruncă severă prin vier să nu cama să seur- 
nească spre oraş, fără cuvint de îngădaire ca mare nefericire o 
aşteaptă). Ca Ramură, ln seara dela „Grandiflora“ făcuse 0 go- 
tie—cum de altfel a şi ieşit toată Imprrjararea din noaptea s- 
caia—toemai pentru a-i pune În ochi mai cu temelia (ca să-i slu- 
J şi lui cină va fi însurat) prâpaatia ce desparte vcemarile 
de altădată, „de vremarile ce-au început să scalde cu binefâcă- 
toarea lor civilizație, până şi bietul nostra orâgel”, 

Aci verva lui Minara, creştea amarnic în „saloanele“ pe 
care le frecventa zilnie (subi forma atenuată a eonsideraţiilor ge- 
nerale, el îşi desfâşara părerile şi cial erau mat multa femei ti- 
nere la un loc, de obicei cale gtiute că suferiseră decepții în 
căsnicia şi În orica caz, persone pë a caror disereţia sa putea 
conta). Lua ca întlăcârare apărarea soţiei copile, care vine ca o 
„mielugea carată“ la pieptul bărbatului totdeauna mai în vristă, 
vițiat şi istovit de oraşele şi geolile pe unda a umblat, care sint 
mai malt şcolile vieţii și ale destrinlai—,Na! Femera trebue să 
cunoască gi ea anii virstel celai mai tramoase. Iub sascâ-şi sopol cit 
va pofti, Dar alături da el iubind pe copilul de aceiaşi vristă 
ca ea, zburdalnic şi naiv ca şi ea san pe cal ce a râmas cai- 
nima de copil, ta stfirşit pe cel de al treilea, pe amical casei, 
cüm se spuna şi cara se impune pe zi ee trecea, tot mai mult, în 
lumea cultă, ca o necesitate sociala“, Dar poţi convinga pe vre- 
unul din bărbaţii sfintei noastre urbe de acest lueru? O, dear 
şti ei că numai aşa vă poste apropia, eu adevărat, pe dumpes- 
voastră, soțiile lor, că numai aşa yor putea goni urā şi pretă- 


LA „ORANDIPLORA* 275 


page nică poze cele donă sexe! Răspundeţi dumneavoastră, aci 
rodia agurele în drept să răspundeţi, intăia ca femei pur ai 
900, 0i.29-9ruab <a Pit culte ?* PE 
care nu sa ce-ar î f i 
plu“, se grăbeaa să râspanda e And ard p rpari m vagi 
pe... asidaitatea lor lui în anume case, la ore cînd de 
meci bărbaţii erau la cafenea san cu ocupaţii, precum poate 
Sa OR dia perian SATAO pita aiba, prale- 
Cel mai revoltat dintre ei, Migu Igna 7 sec arobs mr E 
u, înir'o seară la Gustat la a em bac par poi reia 
Manar ritive, să-i mai cal 
gal. Dar ironiile lui Manaru, incomparabil mai aka 
parabil mai 
ie ie raggi lui Ignăteseu, precum şi felurite MR ae, geais 
he in partea ceiui dintăiu, ca de pildă ciocniri brusca pe tro- 
r, oraris aia. Daeron ON violente, ca f- 
necâj latari—cu un pard 
în batae da joc; apoi p Soduri a are ad og ea 
neralni tocmai cind Îgnătescu, sin Aya Sar SAn i 
Manaru şi a numeroasti gale ia Poti ln tate I aa ni 
4 i farioară comanda 
san porancea zorit plata ; apoi oprirea deodată: 
tocmai cind surioara luj, veniţa dintr'un la ata SAA 
paşi de dans; apoi, pe logā malte altele, mi gr cr gram i 
o strofă adhoc, fáctnd aluzii prea spi N Berengar ea ara 
A piritaale ca să 
pere la na demalt trecuţa administrare a unor răi pa 
hale concesionate printr'un contract foarte îngăduitor :—de oare- 
ze nu se putea ca fn cele din urmă så nu silească pe lgnăteseu 
“i ze precum zicea el „mea culpa“ şi si vie cu mina întinsă 
la á ADATD, asigurindu-l că s'a läsat influențat de fudemnuri stră- 
ine; că „serutinda-şi conştiinţa” s'a convins că nu are dreptul 
34-i facă nici un „proces de intenție“; că „vagabondajal* Iui 
Manaru prin domicihile amicilor îl explică prin „necesitatea i- 
nexorabilă“ de a-și deschide sufletul asupra decurindei lui amă- 
răciuni conjugale; „cui ?—celor mai boni duhovnici: femeile ; şi cå 
a văzut fustirgit ca datoria lni ca prietin şi a tuturor pr ietini- 
ad în aceste momente, departe de a-l alunga, dimpotrivă tre- 
ue så fie a-l aduce in mijlocul familiilor, ca din viaţa vihnită 
ce-o duc en femeile şi copiii şi din bunele exemple să-l tragă la 
o parte din drumul pierzării. Iar în sardină, celorlalți, Igna- 
tescu le mai adăuga câ opreligtea stirneşte curiozitatea şi ness- 
țal şi ca femeia „fir'ar a dracului ea så fie domnilor, s'o pui 
şin gein sticiă, dacă-i sâmilaţă rea tot degeaba !* 
3 ireşie, neagteptata retra:tnra produse const 
rindaril» prietinilor celor mai bani "i lui piru AE D Mo 
des vizitaţi de el, Dar mciunal nu mai avu gastul să parcurgă 
curba drerrisă de supăratul din ajan, pentra a reveni ridicoli la 
punctul de unde trebueau să pornească. Pe dealtă parte, feme- 
ile asigorară În mod unanim cå in m'jlocul lor, Manara e de-o cu- 
viință exemplară, că nu arare este de o tristețe care-ţi face mila 


276 VIAŢA ROMINE ASCĂ 


şi cà deprimarea lui merge pănă acolo, „încît uneori othii i se 
umplu până şi de lacrimi". = - 
— Un băiat atit de bine, atit de corect, en trăsătari atit 
de nobile, şi de ce să n'o span, un băiat atit de fromos !.. Ce-a 
giei; idioata aceia de Frosica la rototeiul de Ramură P... Afel, 
gă Mişula, dacă şi-ar permite... 
Cu aceste vorbe îşi termina de obicelu doamna Ignătrseu, 
părerile ei asupra lui Manara, cină „mai discuta" cu bârbata-sau 
sat în societate, , 
i'n vreme ce sopii surideau malțumiţi, numat ele in de ele, 
observan eu stringeri nervoase în rolțal gurii, că ochii celei 


care a stfirşit de apărat pe sărmanul năpăstuit, planau facă dea- | 


supra convorbitorilor, se pierdesu ca într'o ceaţă departată, se 
ei: engi de parcă ar fi descoperit acolo ceva extrem de 
elieioa. 


Intr'o zi după ce conduse pe Ignâţescn la gară, Manaru se 
grăbi să sune la întrarea minanatei vile in stil rominesc, pe care 
acela abea o clădise puțin timp după expirarea contractului ca 
primăria. Cinsti framos, ca da obiceiu pa ochegica servitoare, 
ce grâbi să-i deschidă la dinainte conveniţul semnal, dinda-i bi- 
nețe cu ochii ei mari, reennoscători. Din salon, glasuri ajun- 
geau lâmarit pănă În antrea!, unde Manaru stirşisa tocmai de 
scos blana şi-şi potrivea ca mina părul negru, lucios, dinaintea 
cnierulu) cu ogunda, 

Soneria răspunde deadreptul la bucătărie, jar sosirea lui fu 
desigur anunțată de câtră servitoare, doamnei Ignâţescu prin semne 
conventionale; altfel nu se explica ca trintura impradenţă de 
conversație pe eare Manarn 0 pune distinct, prin uga titatà pn- 
tin înţredeschisă a Balonului de primire : 

- Inehipaieşte-ţi draga mes, venind încoa, n:bunul ăla de 
Manaru m'a persecutat până'm poarta ta... Dar ce insistențe t.. 
Cuviincioa desigur, Însă m'ameţise 

Mansru, cure văzind că sint musafiri, o luase spre o nşă 
alăturată, cirni acum spre salop, Cunescuse glasul. Era într'a- 
devâr al enormei doamne Mârunţache singura din oraş pe care-şi 
im $o respecte, nu atit din canza dimensiunilor ei neobiş- 
nuite ce päresu să aibă farmecal lor, eft a prietiniei ca Mâran- 
tache, cel eu haz mare şi vegnic eu asmatarea pe buze, cînd Ma- 
prea | încredința la ureche ultimele succese şi recentele nâzu- 


La vederea noulni venit, doamna Mirunţache ava un gest 
de spâimintata surpriză : Manaru nici măcar n'o zărize în ziua 
aceia, cum bu-şi amintea so ti înttinit de sâptămini întregi, To- 
tugi (pentracă din vorbele ei işi väzu. imaginea reflectată in do- 
rințele taturor, ca într'o 'neăpere tapetată peste tot cn oglinzi) 
se prefăca că n'a auzit nimic şi se parta intr'asttel încis lumină 
eu totul figura dolofană a statuei de carne—mai ales că aperi- 


LA om GRANDIPLORA 277 


ţia lui îndată după venirea ei, fi intărea spusele 
Ma. a i 
repede, e i pn chipul, pe care m'ai ti ştiat deteebi peace neta 

mnei Ignătesca, cuprins de minia rogie-auria a cirlionţilor 
ereti şi zburdalpici, ca de para unni foc tainic şi de neînțeles. 

Vizita se scurtă dela sine şi el fu gata să condacă pe doam- 
ra ndaga gepen acas syiar n mai zăboveasră acolo timpul cît 

mple 

exereteente, piele absenţulai Mârunţache dona 

Riumasă singură, doamna tescu, fu zgadnită de- - 
bil acces de lacrimi! ca trimba da tarie, ce fa PAAA, See 
nen, ba. chiar transformat întrun adevăray irausport de bucurii 
divine, etud se pomeni ca Mişu Ignâtesca, nâvâlind pe ușă, ca 
sdaa do virtejurila crivâțaiui stirnit pe nenşieptate atară, Îgaă- 
teaca povesti că s'a ntora dela stapia apropiată, cu trenul ce ve- 
nas din contra, motivind că uitase tocmai lucrul cel mai impor- 
vant intra reuşita scopului călătoriei sale. Ori, cu acest negin- 
dit prilej el arătă doamnei dovezile unei nețârmorite iubiri, așa 
cum nü s'a mai fatimplat decind o luase, Ja tot timpal fi sărată 
mui ales incheetarile degetelor şi din vorbele Ini inginate ca ln 
delir şi din faptele lni, cineva străin ar ti piini creda că e Im- 
pins la aceste nebunii subite de-o frenetica recunoştinţă, O ri- 
dică in braţe, se imbătă de aroma părului ei imbibat cu esenţă 
de roze, o privi cu duiogie fa ochii mari, necontenit schimbători 
latre verda şi căprior şi ceti acolo cea mai limpede, cea mai na- 
ivă sihceritata. Pe urmă sa despârțiră într'o mare efazinne de 
şägälnicii şi noi diezmardări, el ca să plece a dona oară la garā 
—de astă data de-abidele—ea săse aşeze la măsuţa ei trandatirie, 
ca SĂ aŞtearnă pe-o fosie la fel de trandafirie cuvintele ; 
: Me neapărat. Mişu întors inopinat ca să plece a doua oară 
liviştit şi definitiv. Amânunta iți voin da personal. O să murim 
de ris. Te aştepte. 

Faârâ desigur nici o isealitara, 

O ehiti, o pase în plio la fel, şi dind-o servitoarei, i se 
pàra privindu-se fugar în oglindă, o petală smulsă din trapul ei, 
ca să file purtată pe vint.. vorba cintecului... 


Şi într'o bună zi iavidia femaiasecă plesni ca gheaţa în mai 
multe locuri, sgomolossă. în citeva din saloanele orăşelului, la 
mesele de poker. Râsnnară violent spostrofâri, dezvâlairi sen- 
saționale, epitete tari, injurii. Dulci intonaţii de privighitoare se 
sehimbară în ris râu de huhurez sau în indignare de păun. Ie- 
siri precipitate uimiră servitoarele, aşi triatite de mini lumănaa- 
sale cuotremarară anţraele, 

Adouazi anii începoră sa ridă, dar Manaru rise mai tare 
şi le 'ngheţă hohotal baze, Căci risul lui siringea ca frigul 
şi era ascuțit ca sloiul de ghiață. Nasturaş îl provocă în mod 
pablic să desmintă calomniile ca circulau dela o vreme în jaral 
soției sale „care domnule, niciodată uu s'ar înjosi så imite titi- 


278 VIAŢA ROMINEASCĂ 


turile altora”. ŞI apăsă pe „altora“ cu un curaj care silrni ad- 
mirația auditorilor, Manaru, necontenit rizător, desminți cu plá- 
cere: 


`— Ei iaca am desmințit Năstaraş, acum cred că eşti mul- 


tumit și râminem prieteni. 

— Nu aşa, domnule, nu aga, spumegă de furie Nâstaraş în 
fața acestei seninătâţi. 

— Dar cum Nâsturaş,.. 

— Cum, dar cum ? Și rămase el insuşi aiit de mirat cà ne 
mai ştia ce să mai spună. 

Şi pentrucă bolboroseala ce-i mäcina gitul şi din care țişneae 
silabe desperechiate şi stropi de scuipat, tindea să transtorme 
în comicărie, eroica lui ieşire, izbuti să rostească de mintuială : 

— Pe cuvint de onoare, domnule... 

— Pe ce vrei, Nâsturag, 

Hotârit lucra! Era de-un cinism atit de feroce Manaru te 
răzbunarea lui pe întreaga lume, încît toți conveniră că trebue 
să se ia măsuri urgente. $ 

— Pe prinsoare, câ nu e adevărat nici a mia parte din ce 
se g domnule! Insă nebunul trebue legat! Ne compromite 
familiile, ne demoralizează nevestele, 

— S's isprăvit! Asta-i tactica lui, să ne zărunoine cre- 
dinţa în femeile noastre. 

— Sa credem can fiert toate în acelaşi cazan deciorbă ce 
nevastă. aa, 

O conspirație avn loc în grădina „Grandiflora“, lipsită de 
seaune şi mese în miezul unei nopți călduțe de Februar. Dope 
desbateri pere de insufletite, în ceea Ă me ca 

j covirşitoare propunerea trage a celui care 
rep ati singur la eri voce mandatul conspirației—se 
votă în unanimitate: o bătae, la care să ia parte toți cai pre- 
zaț, pân la complecta scoatere din funcţiune a celui con- 

nat, 

Livizi, cum le şade bine unor conspiratori, îşi dAdură mt- 
mile eruciş, lafâgurați ca nişte miri romantici ai nopţii şi ai m- 
tanecimilor În beteala firavă a lunii. 

Cineva scoase ceasul. Discntaserd cam mult, Era ora pa- 
tra dimineaţă. ŞI tuturor de față li se pârn eà and patra lovi- 
tari grele, grave, sinistre, bâtind darabana destinului, Sentința 
era deci pecetluit de vrerea sorții. } 

Porniră hotàriți şi täcuți. Tepile metalice ale bastoanelor 
câzară surd pe pâmintul inţelenit, 

La poartă se opriră. 

Unde-o îi? Unde-l găsim ? Unde-l pindim P... 

Zambiloia care mergea in frunte în oprit de tăria aceatei 
bleme, aruncată din urmă ca o piatră, în capu-i involvarat 
dorul răzbanârii. Intr'adevăr unda ar putea să tie. Poate 

s'a retras din vreme şi s'a culcat ca un om cuminte! Păcat de 


LA_sORANDIPLORA* 279 


banätate de avint! Până mine le trece imbeeililor astora, Aș, 
ce să se culce? Masaru, pe luna asta! Doamne fereşte! Cine 
ştia cu nevasta cărui din dobitocii de faţă imparte acum dul- 
osata y g gepek Jn eaj eaz, la > s apea, nu putea 
să ma Şi avn parcă un vag simţimint de ugurare,.. 

Rinji şi strigă cu veselă râutate: 

— E, ls care... o fi acuma? (Era să zică „dintre noi“ dar 
ii fa triea). Insă siguranța că la el nu mai poate fi îi schimbă re- 
pede ironia în durere. Și i se päru bucuria lui dintţâiu o cană de 
apă aruncată dela etaj şi ingheţind la mijlocul dromalai, 

— Aşa-i Zambilica, ai dreptate, pe la tine atrecat demult! 

Atunci ochii lni scinţeiară iarăşi rāi şi începu deodată să 

ze: 


„Uinde-o îi 
Uade-o insera 
Pe-a cul mină s'o culca.” 


ge freamăt trecu printre conspiratori la auzul groaznicelor 
versuri : 

— Mi se pare, şopti (ioruneseu, că-l văzul spre seară apu- 
cînd-o pe Tudor Vladimirescu. 

— Cum ţi se pare ?2—tresări nervos Goraneana. 

— Adică, vorba te, na mi se pare de loc,.. 

— Ti s'a pârat. 

— Na mi sa pärnt de loc. Era pe strada ta şi da tircoale 
imprejurul tân, adică al casei tale. 

— Pentru ce nu mi-ai spus până acum... 

— M... mi-era gren.. mâ'nțelegi... însă dacă nu mă înşel 
parcă s'a ridicat puţin în virful picioarelor, în faţa ferestrei, aia 
„„lominată cu rogu.. ` 

— Parcă, dacă nu mă'nşel... mi se pare; så nu crezi că sint 
d'is, cărora să... pe care să... care să.. 

— Auzi acum şi p'ăsta... eu spun ce văzui băete gi zie.. 
să-l aşteptăm cum intri pa Todor... asta e.. 

— ȘI eu spun că e la nevastă-ta,. 

— Nu fii pore. 

— Porc eşti ta... 

— Staţi nu vă certaţi, interveni Ignătescu... Apoi daco 
luați aşa... niciodată... uite d'asta şi-a bâtat joc gi de unul şi de 
altul... pentru că am ascuns.. Ascultati ce vă spun eu: Gorn- 
neann... poate să aibă mai malta... dreptate... 

— Adică vrei să spui că en, Întrernpse Gorunescu, 

— Nu tu! Goruneanu are dreptate. Da citeva zile dă ne- 
curmat tircoale pe Regina Maris... 

— Trebne să fii neban şi tu... Păi cind fl văzui eu pe Fla- 
dimirescu... 

— L'oi fi văzut... Ea fl väzni pe Begina Maris, dinaintea 
porții tale, gopocãind ca băețaşul ăla care-l ai în curte. 


NO VIAȚA ROMINEASCĂ 


— Mii Ignătescule, ştiu dragă cà ai interes ca sa le cobori pe 
toate la nivelul nevesti-ti... însă vezi şi tu... 

O palmă puternică râsună deodată ln tăcerea desăvirgită, 

— ȘI ce dai aşa mäi pâcătosule ?—râcni de sstă dată Lum- 
cescu... Ce te mai ferești în dosul palmelor? A sjans scandal 

ublic povestea cu nevastâ-ta. De şase Inni de cind ţi-e musa- 
cel mai credincios... 

"Birbiu lui Igoätescn incepu să tremare, Palma Jui descrise 
din nou, fulgerător, o trintură de cere spre obrazul negru şi atat 
al lui Loneeseu, Da jomâtste de dram fisd,’ ta opri, împedacată 
de brusca şi imperiozsa nevoa a nnei explicaţii : 

' — Ei şi de ce crezi tu, mai dobitocule, ed vine de atita 
amar de vreme? SA spun en! Pantracă 'ntimpină rezistenţă, ne- 
ghiobale; pe cind la tine şi-a făcut omal treaba demult, a scaipat 
Şi a pacat.. wauzeai cum îşi băten Inmea jnc de tine? 

„  Lancescu se clatină, eii era de lung şi de subţire, ca un 
par desțepenit din strinsosrea voinici a pâmlatalui, 

Și micalui discars si lui ignâtescu, îi urmă repeda deschi- 
derea ostilităților, care ta mar:ară prinir'an raport grăbit de 

palme, ca o (âcâneală de mitralieră. 
à Pa urmă bastoanele intrară în funcţiune şi tabära se'mpârţi 
in dona. 

Namai Zambiloiu sta deoparte şi contempla trist Împreja- 
rarea : cu ca plăcere şi-ar fi întins şi el spinarea acestei ploi bi- 
nefäcãoare, dacă i-ar fi ramss numai o sămință de nādejde. 

Lupta trezi resentimente vechi. Cavinte, de lani întregi o- 
prite la gi: işi fâcură loc minioase, Bastoanele sherau. Pamnii, 
bizar, ca cit deveneau mai grei, cu atit săren mai agil. Gar- 
distul speriat din soma începu să fluere; iar prepaiul domnului 
A feat Cocoşel pentru a-i păzi grădina, peate iarnă, ca ochii 
cirpiţ! şi Imbrăcat pe jumătate, facepa să văicărenaacă milog : 

‘— Aoleo boerilor,, cirmiți mai pe stradă că-mi spargeţi 
geamarile ! 

. O lovitură greşită Îl reduse însă Ja täcere. 

Dar atanci un glas fagrozitor, pâtraonzină în noapte ca o 
voce supranaturală din scripturile stinte, râgi un chiot prelung 
umplind toată bolta cerului şi tot oraşal întunecat, Și ca la un 
semnal divin taberele se despărţiră; combatanții Inlemniră ca 
gesturile în aer, 
se Din neguri, In mantia-i de cauciuc, apăru silueta sveltă a lai 

Anaru. 

— Ce dracn' v'a apucat dragii mei? 

E! inainta cu pasul Imi larg, cu ochii rizători fa bătaia be- 
eului infirm al străzii, ca sufletul beat de cine ştie ce non sncces, 
Mina lai despică grămada ca bsrda voerodnlni gi de ladată sa gâsi 
tocmai in inima încderârii, unde degetele Ini Gorunescu stăteau 
incă 'ncureate în cmotorile jiletcei Ini Goruneanu; dar el îi des- 
then pe loc ca tâiuşal brațulei de fier. 


LA „GRANDIFLORA“ 231 


—— A, Va să zică îi ţii parte! —strigă Goranesca, sbâtindu-se 
furios să-și apuce din noa prada. 

Insă cind se trezi drept în gard, îm loc să sèhiaune gi să 
amenințe, cum avea obicelui, începa deodata sa aplande:— Foarte 
bine! Foarte bine! De ce sa nu-i ţii partea? Te înţeleg, cava- 
lerule ocrotitor, ..Bravo, ta înțeleg, iți dan dreptate gi te acuz, 

Cuvintele acestea caşi teribilul ris, ce urmă al conspira- 
torilor plesniră ca plumbii enutului în obrazul lui Goruneana, 
Intradevăr, ln fel cn tată lumea de faţă, pănă şi el observase 
că'a descăerarea asta, luarea aminte a lui Manaru se concen- 
rasë toată fn jurul lui gi că vădit lucra, îl pârtinisa mai mult 
sáa mai puțin. Oare să fi fost cumva vre-o râsp'ata ? Şi cind 
afară de Intrebarea aceasta, serisă cn litere de singe, el mu mai 
Vâza nimic alteeva în golul minţii, ochiji se dadură peste cap şi cu 
e e abac poltronnlui, d-getele i se intipseră în beregata protesto- 
ralui. 

Conspiratorii, elștigaţi da interesa] scenei şi liniştiţi de mi- 
nüne despre partea drumurilor băinte de Manaru în astănoapte, 
se dădură liniştiţi de-oparta şi de alu, Lopta fu desigur scurtă 
şi Gornneanu adus repede, repede cu minile la spate. "Totuşi 
Manaru se partă nainchipnit da uman cu fnvinsul, celace stirai 
aclamaţiile vesele ale mulțimii complect cucerite, ba chiar il să- 
rață pe fronste, asigarladu-l gi pe viitor de neţârmorita Ini prie- 
tinie. Şi atunci nebunia lui Goruneana deasemeni nu mai eunoscu 
țărmuri ; degetele Jui se împlintară erispinda-ae nervos în bazu- 
nara! dela spate şi ia lumina searbăda a felinaralai manicipal, 
tocul de piele de câprioară al revolverului fi răsări in silaga ce- 
pusin şi gras ca un pitpulac, în vreme ce dreapta desfacea fe- 
brilă înehvetoarea de pnrtotel, Insă dreapta Ini Manaru fu mai 
promptă; aşa că la secunda următoare asistenţa patu vedea ţeava 
revolverului lnsnşi lucind la mina lui Manaru, iar tocul desumflat 
in aceia a lui Goruneanu. 

— Frumos troleu, declară Manara contemplinda-l, Apoi 1l 
pase în huzunar:—Să potteşti mloe să-l ridici dela domiciliul 
subiemnatului, Vezi ? Ar trebui să nu ţi-l mai dau. Dar te ieri: 
mi-eşti scump şi te iubesc Gnranule dragă! (şi nainte ca el sà 
se apere, f! sărută din nou .—toţi sloteţi nişte sneiţi!—continua 
mostrător Manara.. Nâscociţi o grâmadă de bazaconii şi pe urmă 
singori nu ştiţi cam să vă seApaţi de ele ...Ascaltaţi-mă pe mine: 
miniaţi-vă pe fapte, nu pe vorbe, 

Cuvintele acestea spusa verde şi neted în noapte cu timbru 
şi tilo apostolic, avarà adinci ecouri în inimile de fața. Nu mai 
trebui mult ca pacea şi armonia să se reintoarea şi ca toții por- 
niră latrăţiţi şi iasutleţiți. p 

In urma zgomotesuiui grup, dibuia ca un orb dinăuntra şi 
dinafară, Zimbiloiu. E! doar era miniat pe fapte şi nu pe vorbe. 
Totaşi marea vesele dinaintea lui, strecura o rază de veselie şi 
in urmă:— Ta pomenegti c'o fi tot vorba.. Parcă, he! Cine ce-a 
vâzut f.. 


282 VIAŢA ROMINEASCĂ 


—. 


Tot în piaţa or mai e şi berărin-varieten, cu titula- 
tura curioasă dc «enter 
tiste“) localul de iarnă al domnului Cocoşel. Lung şi scundă, îşi 
sticleşte ochii roşii în nesfirşital nopţilor de iarnă şi pufiaşte 
tam pe coşuri, ca un tren gata de pornire. Aci samsarii 
rese rapioarea vinurilor, sici se begu adâlmagele, aici se inte 
chefurile hibernale, care pot dura cite trei zile ca nopţile lor. 
(După care, cind descind pe pâmintul ce se invirteşta cu ei, de 
atita dram, muştereii lui Alexandra, declară c'au călătorit cn 
„transiberianul”). Un pian automat zărâncâne ca învergunare la 
fiecare nouă monedă împinsă în cutiuță; iar pe citeva scanne a- 
liniate de pâreta, pae fete vopsite moțăe monoton şi bat toate 
odată tactul cintecelor mecanice, ca o viteză de parcă ar fi puse 
în legătură prin sirme invizibile cu sipetal muzical, Sint artistele 
care-şi aşteaptă rindul. Deodată pianul tace şi incepe bruse 
marşul vioara, al cobzei gial țambalalui; Țiganii în negre-verzai 
(„olive“ cum spune vătatal lor) se încoroae miâdioşi pe instru- 
mentele afumate şi salată obişnniţii localului, ca surisuri largi, 
dezvelină dantarile albe şi puternice. După citeva tactari margul 
se transformă neapărat În vals. Și iarăşi după citeva tactari se 
schimbă în altceva necunoscut, un fel de introducere bizară şi 
zgomotoasă, ai zice un Început de jazz, dacă una din artiste, cea 
mai nou venită, n'ar sări dela locu-i, de lingă pianu-i automat, 
şi nu s'ar propri într'on picior, plimbind pe celălalt în urmă cum 
ar da un animal dintr'o coadă virtoasă, —intinzindu-se in chip de 
salut grațios peste rampa lăntarilor, Arcugurile se grâbese atunci 
să isprâvească introducerea și chiar cele minuite mai repede, 
stirgese înaintea celorlalte; iar prea de tot râmasele în urmă în- 
trerap cintecul pur şi simplu, Artista se așează deastădată solid 
pe amindonă picioarele, işi dă pieptul înainte şi porneşte cu ac- 
cent energic : 


- Bié-riol s'a supăra! 
im tam... tam, tam... 


Publicul o priveşte cn ochi crunt de judecător: ce are a 
face Blériot? Asta-i poveste scoasă din lada de vechituri! Dar 
ea suride lugereşta uităturilor de lup,—care-i infulică picioarele 
lungi, mijlocul strins, stoli prea tremarâtori (—Asta-i prospătară, 
nea Niculae!) Aga i s'a spus, de, cine a învâțat-o: să zim- 
bească lotr'ana, cit ţine „numârul“, Și ea zimbeşte cu incăpâţi- 
nare sheet bnr ochi sticlind de parcà- boabe de chiciară subt 
lună, În cela din urmă tot îi topeşte, [i Imblinzeşte; În orice caz 
e bine făcută! Aplauze pornesc râzleţe din colţuri; dona, trei şi 
mor, Succesul e hoţârit. Cu farturioara În mină se avintă la cheta. 
Sarisul n'a părăsit-o, ba chiar a crescut, căci bazele fnrogite 
pins peste margini tac o pută roşie atit de mare pe fața vărnită, 

e parcă ar ţinea o garoată între dinţi. 


* (are camere nnmaj pentru „ar- ' 


LA „ORANDIPLORA* 283 


Deodata suris, ochi dulci, garoafe dispar; o maseă sinistră 
cu ochi mici şi răi, brăzdata de crețari adioei, cu o gură exa- 
gerat de mare, de sirimbă şi de rngie, ca şi cam i-ar fi zmuls 
cineva limba, s'a aşezat pe chipul zimbitor. Se aude un: „por- 
cule |* îndesat gi demn. Cineva, desigur fusese obraznic pa subt 
masă.—Eu na sint d'alea mojicilor!: —gi en privire de regină o- 
fensată, ea lasă în grabă masa mojicilor, care se våd după haine, 
cite parale fac—câutind parcă aprobare departe de tot, in fandul 
sălii, unde grupul Manaru s'a prăpădit de ris, dela foceputul 
cintecalai şi până acum, Și zimbetul prins din veselia mesei ine- 
cate în fam de ţhtan, la inceput nehotării, pliptecu tot mai maltā 
stärnință şi luminează iarâşi masca de var. 

In timpul intermezzo-ului, adica sl chetei, orchestra delec- 
tează pè anditori cu „naţionale“. E rindul chitariatulai: 


«Toate lămpile s'au stins 
Numai la lereasira la 
Arde lamba ca o stea. 


Dar cheta se stirgeşte, clulăreaţa s'a aşezat între Manara 
şi Mârunţache, Ea chirăe ostentativ, cătind minâră la tovarâşele 
rămase la rind şi ride grozav de zgomotos, eâci glumele pe subt 
masă au inceput să-i facă plăcere. (Nu uită totngi să mai arunce 
din cind in cînd ochi plini de cel mai bemărginit dezgust spre 
masa mojicilor). lar cintăreţele celelalte se perindează pe estradă 
în piela din ce în co mai groasă. Miroase a vin proaspăt gi a 
rom, Apoi deodată mirosul pătrunzător ai fripturii la grâtar, umple 
Bârile ațiţător, Cinta acum srusta a treia; cintă pe franţuzeşte: 
e franțazoaica localului: . 


Ninon, Ninon ! 
Ne dis pas non... 


Și vocea ei plingâtoare se intinde spre masa boerilor ca o 
musţrare dureroasa. Lingă Manaru, pănă eri, era locul ei. Subt 
eanuna părului oxigenat, ochii parcă-i lăcrimează în lumina cli- 
picionsă, iar cutele pe care fardal topit de sudoare le dezvâlue 
nesimțit pe faţa puhabă, par a fi urme de plins. E tragică în 
disperarea cintecului. Insă deodată işi revine şi ca o tranțuzoaică 
veriţabilă ce se simte, Îşi aruncă mindră capul îndărât. Cintecul 
e altul: sprinten, sâltăreţ. Piciorul Îi bate nervos taciul; apoi 
porneşte cu paşi mărunți şi mâsuraţi, inapoi, se opreşte bâtind 
pantofii, revine majestuos cu mina la timpla, salutind milităreşte: 


Je suis la belle Margot 
Im-tam-im tam-im-tam, fam... 
A piens de Chieago 

mion- im lam... 


284 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Și glasul ei devine din ce in ce mai eroic în învălmâşagul 
de mirosuri şi de zgomote, în privirile de entaziasm timid ale 
practicanţilor dela judecâtorie şi ale vinzâtorilor din magazine, 
neînţelegâtori ai acestoi jargon, pentru ei păsârese, nimiţi de 
bravara ei galică. 

E un zbucium grozav în giilejul de contraltă nnadragenară 
sl franțazoaicei, naufragială în umilul orăşel oltenese. Vocea a 
oceput să-i gilgie talş, căci, atacind refrenul, coral lui Manara 
nu s's grăbit ca de obicein s'o lnsoţească cu urlet tanător de bas, 
cu darabană bătută sgomotos În masă, cu clinehet de cuțit în 


pahare. Na, Manara, acest „gaillard? înalt, subțire şi brun, vesel, _ 


vorbăreţ şi chetliu ca şi cei mai autentic marseiez, era aproape 
întors ca spatele spre estradă, gară în gură cu nou venita. Toată 
masa pârea că asculti la glumele lor; Ramură singur mai privea 
cu ochi focoşi la scena cea scanda, pe cara acum se juca o pui- 
ternică dramă, Insă „la belle Margot" nn putase pune la inimă 
pe acest bucâlat blond şi roşeovan; vocea ei guera acum de ge- 
lozie şi de minirie întrlută; o clipă şovăitoara işi reveni cu pu- 
teri iuzec'te. Aplauze râsunară în toate părțile; chiar şi la masa 
boeraască Nu se duse la chet, Cind 5a făcu din nou tăcere un 
bâtria lung şi galben, cu faţa increţită se ridică în picioare şi 
irosni deasupra capului, din trei degete. 

— Un pol şi-o roblă! declară el cu o voce de parcă ar fi 
vorbit printr'an butoi gol. 

Porniră risete şi asmuţițuri, 

— ezi jos, nea Niculse! 

Dar nea Niculae tàie ceva eu arâtătorul im aer şi se a- 
şeză demn la masă, trecindu-şi printra doud degete mustáțiie 
umede şi parcă inverzite, 

— Negostor, n'auzi ? 

Şi făcu cu ochiul la sticla goala, plescăind dintr'an colt de 
baze, Apoi tredona: 


Marioară... dialre monfi.. 


Pe urmă \oghițind în sec, ca un fel de pauză, relncepu 
acelaşi unic vers, meercindu-l pe mai multe tonuri. 
anţuzonica se lasă tristă pe scaun, singură la masă, Ea 
privea cu zimbitoare melancolie imbierile nenomâraţilor admira- 
tori, făcute ca gesturi muţeşti sau fatr'an idiom ca total necs- 
noscat filologilor francezi. \ 
— Que-ce-qut les vous ma chèrz ? 
— Jai vous l'honneur, ma'm'aselle ! 
: draci ochii fi laceau, într'atita că parcă stau să podidească 
ta mi, 
Eli elis veni la diasa. eari ei amani se agrir Conso- 
a acestui inoportun, pe care hotărit, nu-l putea su o u- 
milea şi o indigna, iar complimentele lui neghioabe caşi impre- 


Li 


LA „ORANDIFLORA* 3 285 


cațiunile la adresa lui Manaru, cå poate să neglijeze „une co- 
lombe si bianehe”, © scoteau din sărite. Toemai atunci Manaru 
intoarse privirile :—Venez ici tous les deux! îl pofti el îndată. 

Ramură avu o uşoară jncruntătură tugară ; franțuzoaica pēru 
că ezită; cu total altfel ar fi vrut sa fie chemată. 

— lată, s'a intors iar la pupăza aceia i—atrigă Ramura tri- 
umiător şi repetă pe  franțnzeşte, penirucă „la belle Margot“ 
era nednmerii asupra cuvintalui „pupăză“ (ÎI trsduse en „pie“, 
ceiace tot adune un zimbet pe figura amărită). El era chiar gata 
să se aşeze din pon la acest zimbet, pe scaunal de pe care, ur- 
mind mişearea ei, tocmai se ridicase însă tranțazoaiea alunecă 
zglobie da lingă dinsul şi se opri la stinga lui Manara 

Ramoră se luă după ea şi se aşeză alături. Nol comenzi 
răsupară. Margot nu asculta deloc ce-i apanea Ramura, Urechea 
ei dreaptă sta țintită la goaptele lui Manara şi Ja chicotele co- 
țotanei ; atit de atentă că luase şi pnterea urrehei stingi. Aga că 
Ramură trebuia să repete de trei şi de pairu ori aceleaşi vorbe, 
Totuşi el nu se da băat; stăruea cu fodi jire în propunerile lui: 

— Ne dis pas non Ninaons 

Franţuroaica distrată părea să consimtă. Dar cînd el se 
grâbea, atunci, să precizeze termenul şi condiţiile, ea se ferea 
îngrozită : A j 

— Muis qw'est-ce que J'ai dit, moi? C'est toujours non... 

— Vous avez consenti,.. 

— Je n'y fuisats pus atention. 

Ramură spumega. El, care avea faima cuceritorului irezis- 
Hibil, era corpromis ca total, În faţa amicilor dela masă, cărei co- 
cota asta răspundea prea tare şonptelor lui. Rriozul unei cfată- 
rețe şi încă qandragenare Il scotea din Bârite. Şi doar despre 
dinsul se dusese vorba că nn lasă så treacă o artistă pe la lo- 
ealul de iarnă ul lui Alex :ndra Cocoşel fără ca să nu treaca şi 
el pe la dinsa Si vorba se mat ducea că el nici na plăteşte 
vreodată—privilegia unie în acest oràgel, de cind există fatrinsul 
un eafe-chantaut. lar el auzise vorba asta şi părea că nu-i dis- 
piace deloc. Ba dimpotrivă a 

El (şi răsucea colțul mustāții roşcovane, cu sălbâtăcie, to- 
imşi pe figura contractata de supârare, păstra necontenit un zîmbet, 
pentro asistenți şi-l insoțea adesea de un clipit din ochi, eu fin- 
ples, fără să observe cà nceştia nu-l Iuan fa seamă, prinşi de 
virtejai risului zgomotos din jarul lui Manara şi al pupåzii. Dela 
an timp chiar Margot se'ntorsrse aproxpe complect ca spatele la 
dissul şi pârea că sa parte directă la hazul general. Însă Manaru, 
probabil din nebâgare de seamă sau pentru a-și ageza şi mai bne 
cotul pe masă, [i fotoarse la ifndu-i tot spatele sàn voinic şi ar- 
cuit. Gesta! acesta fndirji ca desàvirgire pe tranțazoa!câ Ea re- 
veni la Ramurà, fără nn pie d» singe fn obraz și sarse cu un 
riojet sdrobit care-i lungi bazele până'n siical urechilor galbene, 


ca de cadavra proaspăt. 
— Ah, dim que’ g'chose. . Pentru ce tăcut ? 


al 
pin ne Arme rame poA jieil vio- 
Be a masa mojicilor o 
lentă controversă se iscă Între chelneri şi consamaţori asupra nü- 


mărulai comenzilor, a prețului şi a calităţii consamaţiilor. Domnu’ 
asc vea care stătuse, ca de obicein, singur tot timpul serei, vroi 
să plece. 

— Ha, hs, domnu’ Niculae, ai luat faţa de masă şi sticlele 
“după dumneata., 

Domnu’ Niculae se uită cu ochii împaenjiniţi Inapoi şi pe 
urmă fixă încruntat pe interpelator:—N'am plecat de tot, strigă 
el sos şi tare, agitindu-şi arătătorul în aer, apoi ridicindu-l 
brase ao tavan, asigară: „un pol gi-o robia!” Pe urmă fre- 
donä sourt: 


»Marloară dintre monfi..." 


Şi porni în volte scurte, inegale şi [m sensuri diferita, dar 
în aşa fel că ultimul senz fn deadreptul fu aşa, ce parcă-l aspiră 
-ca 0 guri de întuneric, 

ați reci se strecurară şerpaitori prin spatele 'fatir- 


— Hai să m , gopti Ramură la urechea franţuzoaicei, 
înfrigurat şi tramn ca 0 piitie, așa cum de obicaia devenea 
înaintea femeilor, în momente hotăritoare, 

Dar ea refaza să meargă de pe-acuma, Cind se va lnchide 


localul, da! Atunci pleacă toate fetele, Acum s'ar supăra chiar. 


patronul. 

Ramură mai aşteptă puţin şi pe urmă deveni şi mai insis- 
tent, Ea trebui să cedeze, aruneind o ultimă privire în cesta lui 
Manaru. Dacă el vrea astfel | 

Dar atunci sentoarse Manaru. Privi cu mirare la Ramură 
apoi cobori ochii pe franţuzosică. 

— Margot, strigă el... Tu erai aci lingă mine, frumusețe 
im declin—li spuse el mlagiind-o pe gaga moale şi alba... Pe 
domnişoara Blériot o cunoşti ?... Faceţi cunoștință, dragile mele,.. 

Ramură ridea prosteşte, şi pe nevăzute trăgea pe franţa- 
zonică de haine, Dar Margot, se scutură deodată ca un curcan 
taturiat. 

~ Fiche-moi "e pae 

i Şi pentrucă de ciudă el o ciupi cam adiac, ea izbucni fn- 
tr'an şir de blesteme franco-romlne, printre care nu uită să sire- 
coare şi cite-o trâsâtură din mana lui Rumară, aşa cam il 

acom ca ochii holbaţi de tarie. Impresiunile ei, în fața a- 
cestui portret, ce se recunsiitaia astfel bucată cu bacaţă, erau 


LA _„GRANDIPLORA* 


-== 


aşa de groaznice insă, că Ramară rogi, apoi fngälbeni. Mina ei 
culmină într'an persifiaj de fobarg, la adresa neghioabelor (puls- 
que j'ui entendu que vous êtes 'cl une sorte de don pă ș care 
au putat să cedeze unui astfel de caltaboş. Pfui.. 

Și acuipă cu astha greață, cå Ramură simţi enum stropii sar din 
ea în obrazul lni. Ua hobhot formidabil se desianțai la masă. 
ar Manaru ridea puţin cam locrantat şi foarte incurcat, ne- 

ştiind dacă trebue să se 'nveselească mai departe sau să se 
supere, 
Atunci se întimplă ceva en totul neaşteptaţ, Ramură, rogu 
ca o sfeclă, ridică deodată palma Iui grăsună deasupra franta- 
zoacei ; Manara i-o opri În cădere şi amindoi se priviră adine,— 
deşi nn moment numai—foarte adine şi răscolitor. 

Dar Ramura se insenină cel dintăiu. 

— W'am ce-ţi face, rfoji el şi dinţii albi apârară mici, de 
şoarece, din dosu! buzelor cârnoase.—Eşti mai tare... Ai un suc- 
tes... care mă dezsrmează,.. 

lasă päli deodată, căci ochii lui Manara, recăpătară lucial 
acela i apep de oțel. 

ca repedea sclipire a dond tăiaşari ce se ciocnesc. Pe 
armă Ramurå se grăbi să iasă. Manara goli trei pahare pa ne- 
râsoflate, com făcea cind era răa latăritat, şi bâta cu pumnul 
= — Să ridicăm şedinţa, strigă el sălbatec.—En rämin ca 
tranțaştele stea, declară apoi, mingiinda-le pe amindouă subt 
bârbie şi privindu-le pe rind cu un suris larg, beţiv ; „—Mergem 
clte-şi trei... facem figari .. 

Şi pleani iarăşi cu pumnul în masă, de se caţremarară stic- 
lele şi paharele. 

Abia latr'an tirziu sa trezi din minie, singur în tot localul, 
en fiecare din ele, pe elte un genunchi. Le ridică pe amindonă 
cn cite o mină, ca pe două pachete şi porni pe uşa din fand, in 
vreme ce fetele chicoteau de spaimă şi admiraţie subt strinsoa- 
rea mogchilor = piatră, a 

upă citiva paşi se opri. ne 

yA ata eit i dus gura, fringindu-şi nitătura dură de 
statnra arămie şi gheboasă a domnului Alexandra Cocoşal, care 
«părosa mic În prag, = un meseria cu cap de om...—Na aici t.. 

j ine acasă, În patul conJagai.., i 

ie PE a in re grozav, dinaintea acestei idei nâstruşnice. 
Iar tetele, hpite de pirpiu-i, se priviră rizind fugar, redeveniră 
apoi Barioase şi-gi întoarseră spatele cu dispreţ. 


Eşira. ì 

ä-le, Alexandra Cocogel îşi săltă ghabal şi-ţi frecă 

aio Senotaik 26 pistrni. Ia lumina roşie obosită a becurilor, 

pârul lui rogu pârea că luase foc. Se strecoară printre mesele, 

care le fntrecea doar cu tidva şi începu să ur la slugi :— 
Mai repede că se face zind ! 


288 _ VIAȚA. ROMINEASCA 


| Apoi se indreptă spre „oaasâ* legânindu-şi înti'o pante şi 

într'alta capul, ce eşea din nocpaşe, ca dintr'o entie: 

In ' groase de prał, stirnite de mäturoae și'n 
răceala serulm năvălit prin ușile.) deschise, domnul Alexan- 
dra îşi făcu şopiind socotelile, Capul i se legăna fotir'una anto- 
mat ca o e curioasă, neobişnuit de mare. A 

Fetele p'ecară dela Manara, a doua zi poţin inainte de 
ora prinzuiai, in văzal întregii lumi. Manaru le primise chiar în 
camera de culcare şi se trinti cu ele in cele două puturi con- 
jagale alipite unul de altul, în mijlocul odii. Toată noaptea se 
petrecu o orgib sinistră, cu pipete şi chirâiiuri sâlbatece, care 
rezi servit rii, fi adose spăimintaţi În antreu şi-i făcu să se 
privească boimaci de somn şi de nciuțel: gere, Pe urmă unul des- 
coperi un colţ al perdelei şi ochial îi seormoni în lumina mare 

dinăuntra. Işi perindară apoi rivd pe rind ochii la colţul viclean, 
şi cum îl puneau acolo, ochiul şters al fiecârnia se-acoperea de- 
“odată de-un luciu sticlos, Incaprse să se indese unul latr'altul 
şi så şi dea brinei. Ochii lor luau acum întâţişări tarburi, mi- 
nile lor îndrăzneţe se zbătean lacome şi ascuţite ca nişte cirlige 
asupra tetei din casă, care abia işi mai pates feri pieptul şi înă- 
başi chicotele, tăcină-o s'o ia la in lungul sălii, urmatà de 
aproape de suflarea caldă a rindnşulai. Pe urmă, ln tăcerea nop- 
ţii, răsună puternice trinţitul unei ngi depârtate, zgomot care 
scoase din minți pe Marin, băntanul argat trimes dela vie— T 
tăcu să'plânţue cu putere pe bucatăseasa Ilina, țigancă cu pârul 
pe trei steriari argintiu, trâgind-o dela fereastra unde râmâsese 
zgiitā, molfáind vorbe nrinţelese din gingii şi fâcindu-şi cruce. 

Dar pesta eliva timp, cltegi patra eran iarăşi grămadă ia 
pindă, Una din artiste descoperi chiar ochiul iscoditor, pâtran- 
zină lucios şi impungâtor prin colţul perâeiei, de parea tocmai 
Ineial lui mistmtor, daduse sfredel petecului de geam. Ea se În- 
spâimintă şi ţipă stit de tare, câ.indată clrdul de servitori, o 
luă În goană, n lungul sălii colțarate, ca baba în urmă. 

Inăantru troposul neregulat veni ca un zgomot material şi 
fetele se cutremurară, virindu-se sperionse subt subțioarele lui 
Mavaru. Dar el rise nespus de voios de această patra add 
văzu stafeta pornind cu precizie în zorii zilei spre dealul Ver- 
dei şi inima îi erescu de fericire. 

Mnnaru trece zimbitor prin lumea toată a orăşelului, multă 
şi bâlţata de Dominica, El ertegte în mintea tntnror scena din 
noaptea trecută, apmliticată. Nu ştie de te sufletul i ride de fe- 
riċre ; poate pentrucă deacom pici un ochiu no I va mai degira 

ca compâtimirea lui! Ab, ochiul ăsta scormonitor al malfimii 
cam tata şi cum sfigie, cum doare! Acum i-a iafrint tăria, l-a 
uluit, l-a înfrieoşar: E cu nepatinţă să nu exulţi la priveliştea 
acestui ochiu râpus, umilit, co maitiplele-i lumini triate şi piezişe ! 
E! îşi leagână acum corpul inalt şi subțire, într'an grap de 
prietini, care-l tachinează cu glume proaste. Ji priveşta ca in- 


LA _sORANDIPLORA” 289 


dulgentă superioritate şi'n gindu-i face socoţeal 
sesa pa fiecare din nevestele lor. Şavonele d 
fac de grupul zgomotos al boerilor, ca apel 
ite ale pirâului de an pietroi colţuros. Se 
după ce salată cu plecăciuni adinci și 
trun ochi: 

— Conu Iorgu Manara.. 

— A dat iama prin femeile 

— Des; a lni Bamas n'are ce sa-t facă, s 

— Na ş =». T-a poruncit să se însoăre en mai curind... 
altfel... x ys 

Manaru priveşte deasupra oraşulai întreg strins în jura-i in 
ziua aceasta de sărbătoare, ca un stăpinitor clientela ce i se fn- 
chivă. Tot ce aduce a ch de puţină frumusețe, dintre femeile 
acestea, care trec în foşnete de stofe gi'n le ri ritmice, el a 
cunoscut, a avut, a stâpinii. El ştie toate dedesupturila lor şi-i 
place să şi le amintească privind pe subt gene cum îşi plimba în 

p siluetele elegante în costumuri tumarii san în tonuri stinse 
e iarnă, In saluturile exagerat de ceremonioase ale meşteşugă- 
reselor, înzorzonate ţipâtor, comentind În şoapțe respectnoase, ni- 
mele animalelor, în pielea cârora, cucoanele s'an îmbrăcat 

Şi toată această perindare de tonuri şi culori, pătată de 
singele soarelni ce moare, i se prre un imens dans pecare con- 
cetăţenii i-l oteră, nemernici şi temâtori, 

In adinearile bolţii, albastrul ia o culoare rece, metalică ; 
în apus au rămas doar nori lungi tăind cerul dela o margine la 
alta, şi sulemeniţi diferit, strigâtor şi Incarcat, Ai zice gratii sus- 
pendate în infinit, pe care san cocoțat pasările mâăiastre ale amur- 
gulni; un învălmăşng de aripi, care se sbat ugor, işi potrivesc 
an loc mai bun, se infrâțese sub: impăcarea somnului. lar plum- 
bul înserârii le înfăşură în valurile uitării, pe nesimţite, ca o 
mînă duioasă de gospodină, tot mai mult... 

Prietinii au plecat. 

Manaru se simte mulțumit peste fire: în git ti izvorăşte 
parcă un gust dalce, de licoare îmbătătoare. Şi-i simte parfu- 
mul răspindindu-i-se prin toate membrele, umplindu-i tot corpul. 
Amurgul, lumea aceasta care zimbeşte, petrecerea din noaptea 
trecută, petrecerile din nopţile trecute, ailtea temei de tot felul : 
slabe, corpolente, blonde, oacheşe, Înalte, mici, femei cn pielea 
albă ca laptele, sau roză ca anrora, de un bran sidefin, mistuia- 
du-se în invizabile flăcări violacee, subțiri şi reci ca vinele mar- 
morei, sau de-un bran arămia, cald şi poftitor ca dulcea colon- 
re a ciocolatei, cu fețe ovale sau prelungi, cu pieptănâtari linse 
san sborlite ; cu ochin sfârâmătari de oglinzi cereşti, verziu ca 
tremural frunzei în sosre sau fulgere negre, rostogolindu-sa ca 
privirile de tigra în orbite şi apoi fixe şi pironitoare,ca nitâtara 
fascinantă a şarpelui,.. Toate, total, intregul, nemârginiţal strirs 
in două braţe omeneşti, in brațele lui! Până acum era doar o 


A 


E 


290 ——— VIATA ROMINEASCĂ 


singură femee, pa cara şi-o amintea cu o neobişnuita claritate 
în cele mai ascunse amânanțimi ale corpului şi sufletului: o ye- 
dea parcă la picioare-i şi parcă o cerceta ca o lupă uriaşă şi 
atotenprinzâtoare, căci o vedea toată deodată, în toate ale ei.. 
O vedea şi-i venea să ridă : atita ciudă, pentru atita lucra... cind 
brațele lui puteau cuprinde nemârginitul. 

— N'ați mai venit demul; pa la noi, domnule, şi lucrul 
âstao să te coste amarnic !—il ameninţă în treacat, din virtal bu- 
2slor, silueta Înaltă, învorvorită în blânuri a doamnei Ignâtescu. 

Es semai indepărtează ciţiva paşi, apoi se intoarca şi aproa 
de tot lingă diosul, din fularal uriaş de castor, picura, iarâşi 
urechea lui chemarea stielnică, tremurâtoare :—, la cinci sfat 
singară .. 

Pare că ar mai vrea să spună ceva, dar vocea sa opreşte 
de emoția. Ea trecu, dar Manara rămăsese fnecat în atita zbu- 
cium eit putu vedea doar printr'o ochire fugară, în sufletu-i tre- 
cător.—„Sârmâăuics, ea mă iubeşte Incâ!"—şopti el indnioşat, a- 
mintindu-şi din nou, vocea aceia timidă şi moale, de parcă ar fi 
fost udă de lacrimi. Sa va duce! Içi strinse pumnii şi se fn- 
tinse de umeri ca voluptate reținută. Al, viața!—făcu el şi a- 
rancă din noa privirea de cuceritor, peste mulțimea de capete, 
peste care forfota dihâniilor imateriale ale fatunericulai, foce- 
pusa să se lase ln haite msi compacta..." 

Atunci fu deodată o tăcere; apoi trecu ca o rumoare: ori 
şi cam prin urechile lui Manaru a vibrat ca o ramoare. Lumea 
trotuarului pireă se despică in două, ca să facă loc unei părechi, 
cə înainţa agale spre d nasul, răspunzind cu simplitate şi bine- 
voitor la nefacetatele salutari. Înainte de a-i zări bine prin ne- 
gara crescindă, [i ghici. Cum nu se giniise niciodată la dlogii ? 

Erau domnul şi doamoa Moraru, sau cum li se spunea fa 
orăşel : Morara şi Morăriţa. Se apropiară amindoi, cu acelaşi pas 
nezorit d» nici cea mai mică griji, legănaţi de acelaşi ritm de 
gindari, zimbind cu acelaşi zfnbet, care pârea că se continu, de 
pe bazele unuia, pe buzale celuilalt. 

Manara salută adiac. 

Şi el m'aya ochi st vadă, decit räspansal Moräriței: o re- 
pede inclinare a capului, mai digrabă o simplă plecare a pleoa- 
petor, pe fatu smoadă de tataneri:, pa cara totuşi o simțeai albă, 
svrălacitoare în volvara blănilor şi a părului negra, scoțind cir- 
lionţi ispițitori da subt pălărioara ca o câciuliță, Şi el observa 
bine: nimic, nici o m'gcare la intreaga-ităptară nu tocmai laaltă, 
nici mâcar 0 aşhară mişcara a capaini câtră bărbatul ei şi nici 
a acestuia câtră djasa, niei mai apoi ciad trecură de cl, fadrep- 
tiuda-sa ta abarii fatanecimii, mâaanchi de saflate intrăţita, 

Minara inţalesa că ei nu aflaseră deloc sau ştia prea 
puțin, de cele ca sa gopteau prin oraş Altfel oricum, apariţia lui 
solitară fa noaptea ce umplea orăşelul ca salye surde de negari 
i-ar fi fca să sa cutremara, În orice caz, namai da oroare... 


| 4 
$ 


LA „GRANDIFLORA“ 291 


El rtoji, dar ln sufletu-i simţi că-şi tace loc el 
toare; avu impresia că parcă i se mpiase ceva în ient a 
In arechi—ii răsuna vechea şi cunoscuta zicală în or 
acesta : se iubesc ca moratul cu morărița,.. Si toata ființa lui se 
întioră de grijă şi da bucure, la râsunatul vag al acestui demult ecou. 
= Aici vom poposi pa !—rīinji el din non, incordind privi- 
rile în noapte şi săgetindu-le drept în spatele doamnei Morara, 
1 se păru atunci un lucru ciudat: i se páru din cauza intaneri- 
eului, pe care numai lumina stelelor Il mai trăsnea puţin, i se 
pâra că subt puterea ochilor lui, care o sjangean din spate, Mo- 


celălalt; dar la oarecare distanță, în negură, paşii aceştia păreau 
că se mişcă fâră să faainteze şi silueta lină a Morăriții se strā- 
dneşte zâdarnic, să iasă din magnetul puternic ce-o ţintaa, 

Manara avu exact această părere, pa care dese ori ţi-o dă 
noaptea incepiadă sau depărtarea prea mare în zile de argiță. 
El îşi aminti pa Mephisto, oprind pe Margareta la Operă, cu 
gestul lui magic. Aruncă atunci privirea sus spre stele şi plimba 
ochii siguri pe liniile frinte ale constelaţiilur, ca un vraci pe 
semnele bizare ale unei cărţi sibilice. I se păra că dincolo de 
nosptea aceasta aste o lumină şi nn foc neisprăvit, care se fn- 
trezâreşte in ciarul întunericalui prin lacrimile stelelor: şi razele 
acestora se lungesu pănă ls el în smocuri care-l Incununau, jar 
nsele fi pătrandean drept fn ochi şi el ava atunci senzația unei 
contopiri ca infinitul, cu veşnicia, un moment de attta mulţumire, 
incit i se păru totul al lui, facit i se pâru că numai să vrea şi 
total ar eâdea ca la un semn, la picioare, Crescu atunci atît de 
uriaş fa noapte, încît i se păru că dacă ar fi întins mina cu bas- 
tonul ar fi stins stelele ea un paraclisier cu capacul prăjinei, lu- 
minările bisericii, după denie; şi i se pâru foarte curios seest 
lucru, ca atit mai mult, cu ci; azi toată ziulica na pusese pieă- 
tură de vin, rachiu sau bere, pe limbă, SA fi rămas; drojdia din 
ajun care-l lunges şi-l scarta astfel ? 

Nu, era cu totul alteeva; Manaru simți ca presizie: ara o 
dispoziţie on totul particulară, licoarea aceia nouă cu totul ma- 
terială, care i se vărsa în gind şa simțari ca o inspirație... In 
aeara aceasta era înzestrat cu puteri diabolica ! 

— Toate, toate, tonte l—marmară elca o vraji,—şi parcă 
poruneinâdu-şi unui gind şoväãeinic, Şi îşi pläcu malt, chod ss vâza 
boscorodind nemişcat, întăşurat În pardassas-ul, pe care il fufă- 
şase fn juru-i ca pa o togă antică sau o pelerină medievală, 
Crezu acom că subt magnetul privirii lai, Morarii se opriră, 
aw'atoarsară şi creseară apropiinda-sa de dinsul. Ciad ajanseră 
dinsinte-i ea lzi refagie În ochii bărbatulai, privirea neliniştită de 
porumbiţă, în fața primalor semna ale vijeliei. 

Mişcarea aceasta bacară la culme pe Manara: era iaceputul. 

Şi îndată piaţa se uda rele felinarelor electrice, care 
izbuniră, şirag bruse, ca o confirmare. 

(Sfirşitul în numărul viitor), Gib. I. Mihăescu 


Disertaţiune pentru proşti 


Pentruce defectul oarecum pur ştiinţific al lipsei de inteli- 
gență e infamant ca un adevărat cusur de caracter? De unde 
vine „imoralitatea prostiei ?* S'ar putea răspunde că în toate 
aceste cazuri nu-i vorba de un deficit por şi simplu de Inteli- 
genţă, ci numai de unul relativ, şi anume de un contrast între 
pretenţii şi mijloace, Aşa dar numai atunci prostia va fi şi o 
insultă, cînd ea va fi raportată la ambiţii ce depăşesc poterile 
proprii. lu ea însăşi prostia n'ar avea nimic imoral, ci-i doar legată 
de situaţia moralmente dezaprobabilă a grandomaniei. 

Astfel explicată, prostia ar căpăta o nouă înfătişare. Ea nu 
mal e cusur, ci numai consecinţa unul cusur. Nu e nici măcar 
cauza acestuia, ci cel molt rtzuitatul, sau mai corect indicele, 
simbolul său arătător. Prostia devine acem semnul exterior 
care ne desvălue prezența păcatului, ea însă fiind perfect strā- 
inä de categoriile morale, „ȘI răminind un viciu curat-inteleciual. 

Decit, această definiție este inadmisibilă. Căci ce in- 
samnă, la urma urmelor, o „critică ştiinţifică” dacă nu tocmai 
o asemenea cintărire a raportului dintre prezomțiile și forțele 
reale ale autorului criticat? Deosebirea stă doar în acela că în 
loc numai de a se afirma acest excedent de vanitate personală, 
el, pe deasupra se şi dove.leşte; că acuzația ar urma să fle 
doar şi mai gravă. ȘI totuşi,—rezultat deconcertant—nimic din 
toată această demonstrație de incompetenţă mare caracter in- 
jurios. Oricii ar îl de drastică denunțarea, ea nu-i percepută ca 
o încriminare. 

Dacă insă, (inter qi pe dată ce pronunțăm cuvintul 
prostie—cu dovezi sau fără dovezi—el va fi înregistrat ca o du- 
reroasă jignire, discreditul moral lovind cu necesitate pe acuzat 


dacă nu se disculpă, pe acuzator dacă acesta se dovedeşte a fi calom-- 


DISERTAŢIUNE PENTRU PROŞTI 293 
—— DMRPRTATRINE Piri eaog ` 28 


niat., Așa că, disociind prostia propriu zisă de sim 
manie, constatăm că oprobiul este mai riguros ra Ga pt 
tālu, şi mai benin pentru cea de a doua (care de altfel poate fi 
foarte adesea chiar achitată prin asimilarea el cu o demnitate" 
ceva mal solemn înțeleasă). Se poate deci vedea ca celace-i 
stigmatizat de opinia publică este nu suficiența morală, ci insa- 
Stag = intelectuală, pural şi simplul deficit de deşteptăciune. 
nirebarea dintălu revine atunci intreagă : De unde vine imo- 
ralitatea prostiei ? Pentruce această afacere oarecom privată şi 
personală, relevă in fond, şi de conştiinţa colectivă? Pentruce 
„lumea“ se amestecă în această chestie da logică strict indivi- 
duală ? ȘI dacă în compoziţia prostiei intră şi elemente morale, 
a> y acest nobil defect al aproapelui îşi are rădăcial în viaţa 


+ 
. + 


Dacă ne consultăm, fiecare, experiența proprie căutăm 
a ne aminti de indignările trecute de e da fost ara în 
iaţa prostiei semenilor noştri —vom întiini un sentiment domi- 
nant: impresia că ne aflam atunci în faţa nu a unei lipse, nua 
unei insuficiențe, ci a unei astupări. Incomprehensiunea pros- 
tului nu seamănă cu o absenţă naturală, ci ca o accidentală in- 
culere. Ideile necesare înțelegerii au inceput prin a curge, o 
bucată de vreme, dar robinetul parcă s'ar fi fost închis, In faţa 
imbecilităţii congenitale sau a cretinismului absolut nu avem dè- 
cit bunătate şi constatări curat-ştiinţifice. In faţa prostiei însă 
sintem cuprinși de o caracteristică exasperare. De ce? Pentru 
că prost'a este mal intăiu de toate o decepţie —am spune chlar 
o păcălire a noastră înşine. Ne-am lăsat înşelaţi de inceputurile 
onorabile ale judecății interlocutorului, Am debutat prin a ne os- 
teni cu argumentări şi obiecţiuni la care acesta părea adaptat. 
ȘI, deodată, am dat peste un punct mort: individul parcă nu 
mal vorbeşte aceiași limbă ca nol, deși întrebuinţează aceleaşi cu- 
vinte. Repetă cu obstinaţie acele două-trei concluzii care îi ser- 
viseră de premise, În faţa nonilor noastre eforturi, se sileşte a 
pricepe, ne urmăreşte, citeodată se agasează din pricina încor- 
dării, pentruca, în cele din urmă, şi ca o destindere, să revină 
la ideile lut pe care le va spune dig nou mereu, ca învăţate pe 
dinafară. Avem atunci cele două Impresii care nu lipsesc nici- 
odată dintr'o conversaţie cu un prost : impresia că am vorbit de 
geaba, şi acela că mintea partenerului, după ce o bucată de 
vreme a mers Înainte, ascendent, deodată prinde a se invirti 
în loc. 
i să se observe, nn-i un „cerc vicios“ cum sint acelea din 


cărti de logică, ca de exemplu: 


294 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Siracuzanii sint mi 

Cind un Siracuzan spune că minte, el spune adevărul 
Deci minte, 

Deci spune adevărul, 

Deci. etc. etc.. 


Acest procedeu este logiceşte corect, —sau în tot cazul cată 
ar ta canoanele gindirii raționale, 

ar prostia este altceva, , de pildă, cineva se plingea de 
trista soartă a sorei noastre Franţa care ajunsese atit de râu In- 
cit işi lăsase finanţele a fi cîrmuite de un trădător com e Call- 
laux, şi cînd nol astăzi începem a-i arăta că acest om mare 
nici-o vină, că-l un excelent patriot, că toată intelectualitatea fran- 
ceză i-ọ recunoaște, că în procesul ce i s'a intentat a fost achi- 
tat de chiar dușmanii săl—interlocutorul nostru da din cap a- 
probativ, cerea lămuriri de detaliu, puneri la punct ale catărai 
fapt secundar, în sfirşit părea a „lua parte" la ostenelile noa- 


stre, 
Deodată însă, şi fără a ne lăsa să ghicim cînd, unde ṣi cum 
s'a făcut schimbarea de macaz intelectual, fără a ne permite să 
aflăm motivele conversianii sale de melodă—ll vedem subit a- 
dăogind, cu securitatea omului care depune o concluzie necesară : 
„În definitiv, nu găseau Francezii să pună ministru pe altcineva 
decit ge acel care a luat bani dela Nemţi ca să-şi tradeze țara?" 
A se observe, este o mare deosebire între personaglul des- 
cris mal sus şi acele suflete simple care nici nu-şi pot măcar stă- 
pini reflexele, şi care nu reuşesc a pronunța numele vre-unulom 
politic odios, fără a scăpa şi acompaniamentul afectiv al anti- 
patiei lor.  Ceiace-l însă interesant în cazul care ne preocupă 
nu-l reacţiunea instinctivă pro sau contra cutărel probleme; a- 
ceasta-l un lucra curent de „logică socială” şi de „judecată de 
autoritate“.  Particularitatea prostului stă în faptul că începe 
prin a ne urma, prin a se ține de logica noastră, pentruca, fără 
soluție de continuitate, să alunece pe tărimul aulcmatismulul şi 
al imperativelor categorice, Avem, în comerțul cu proştii, ace- 
iaşi senzaţie neliniştitoare ca şi în acela cu nebunii. Acelaşi 
deraiere care pe nesimţite ti face să derezoneze. Vorbeam la 
început de astupare şi inculere ? Este tocmai aceasta. Drumul 
gindirii, un moment larg deschis cătră orizonturile infinite ale 
deducțillor fără număr permise de logica cea corect practi- 
cată—prinde incetul cu încetul a coti, lnind direcţia circonteren- 
tel, pentru a se învirti in loc la nesfirşit. Este tocmai acea in- 
chisoare circulară caracteristică stărilor de pslhastenle, care şi 
ele incep cu o fază de bon simţ rectilinio, pentru a degenera ul- 
terior, pentru a o „scrinti“—cum foarte plastic se spone în vor- 
birea populară. Fără multă teamă de a greşi, putem definit 
prostia o psihoză normală şi excepţional de adaptată realități- 


DISERTAŢIUNE PENTRU PROŞTI 295 


lor curente. Pierre Janet numea nebunia „u 
n = 
tion du réel”. Nu ştiu dacă n'ar fi corect tra pred ba: e 
e ponis e TaN i acas funcțiuni... 
ordine de idei, prostia am văzut că nu- 
vorbind o stare, ci o trausformare, o devenire. E peria 
sindir personale în faţa puterii antomatismelor diverse ; un duel 
ri logica individuală şi imperativele categorice, cu acest de- 
u pitoresc în plus că infringerea are loc pe nesimţite, în mod 
aproape artistic, cu continuitatea proprie perfecțiunii. Pregătire 
savantă care face posibilă mistificarea noastră şi deci, indirect 
și evoluția interlocutorului dela Cugetarea rațională ja cea au- 
toritativă. Şi chiar dacă ar fi incorect a spone că în această 
dezbatere contradictorie avem în realitate nu un prost, ci dol— 
este. totuşi exact a afirma că prostia unuia este indisolubil Je- 
gată şi reciproc condiţionată de picileala celvilat. /nde ira... 
Prostia ne apare acum ca rivalitatea dintre  ceiace-l indi- 
vidual și celace-l social în personalitatea omenească, co trium- 
ful celui din urmă element. E victoria lozineilor gregare asu- 
pra gindirii proprii. Dar uu o victorie, ca oricare alta, ci ona 
care începe printr'o logică veritabilă pentroca numai apol, fără 
broscheţă, fără hopuri şi conflicte sufleteşti, să evolueze câtră 
automatismul prejudecăţilor sociale. Nu este prostie atunci cind 
din capul locului, se incepe cu acestea din urmă, nici cind „re- 
prezentările colective“ inving după o luptă corneliană oarecare. 
Prostia nu-i dramatică, ci lină şi insinuantă. Ea e mai presps 
de toate o netezire de teren în folosul societăţii. Simpla slugăr- 
nicie în faţa opiniilor prestabilite poate deveni revoluţionară —cind 
aceste opinii sint ma! multe şi adverse;—in tot cazul tragică şi 
patetică.  Prostia—ea,—nu poate fi nimic din toate acestea, O 
potem mal degrabă numi sfîntă, căci seamână molt cu gralia 
acela ce vine să inceroneze eforturile noastre spre diavol—care 
in speţă, şi după cum am văzut, lese obligatoriu picilit... 


Prostia este mijlocul infallibil de nimicire pe cale pacitică 
a eforturilor gîndirii personale, lată de ceea e o categorie rela- 
tiv recentă, apărută odată cu inceputurile Individualismului pe 
care îl presupune. 

In vremea cînd logica era in principal colectivă; cînd corn- 
flictol sofletesc se rezoma la duelul între dovă imperative egal 
de soclale—ca în psihologia erovin! tragediilor antice— problema 
prostie! nu se putea pune incă. ŞI veacori dearindu!, omenirea 
a trăit fără a cunoaște fa! na pitorească şi inswporrabilă a pros- 
tilor, de care ne putem făli ca de una din cele mai moderne fr- 
veaţii ale civilizaţiilor individualiste... 


* 
2 e 


296 VIAŢA ROMINBASCA 


latru apărarea unul punct de vedere există două căi: lo- 
gica şi violența. Dar mai e o a trela, tot odată alogică ca cea 
de a doua, și paşnică ca cea dintăiu. Este mobilizarea generală 
a proştilor. Am văzut cum prostia consistă în a osteni în mod 
sistematic, perfid şi infailibii eforturile argumentărilor raţionaliste. 
E ste chiar amuzant şi venerabil cum prostai după ce a refuzat 
de a pricepe cutare obiecţiune, silindu-te a o mal explica a doua 
oară—incepe a se arăta obosit şi agasat, avind aerul a-ţi re- 
proşa că te repeţii.. Şi astfel, obligindu-şi interlocutorul să „bată 
apa în piuă“, lacrează anticipat la crearea acelei atmosfere de 
invirtire în loc caracteristică desnodămintului. ȘI această ultimă 
fază a procesus-ului, („faza circulară“ am putea-o numi) gă- 
seşte pe partener istovit, desgustat de propriile sale idei pe care 
le-a văzut degradate, prostituate, devalorizate—şi el însuşi pradă 
unul acces tardiv de neputincioasă indignare, care, în cele din 
urmă degenerează în conoscutul sentiment de laşitate, în nevola 
de fugă, de scăpare... Cu toţii am trecut prin această stare de 
complectă capitulare in fața acelui lucru minunat şi sfint care 
este prostia autentică şi întreprinzătoare.,. 

De multe ori, succesul persuasiv al unul personaj a cărui 
ascensiune socială pare misterioasă se explică numai prin po- 
sedarea facultăţii acesteia de a putea steriliza orice silogism şi 
orice argument exoerimental prin alunecarea dibace spre panteonul 
inchis al ideilor colective. Nici o armă nu o întrece pe aceasta 
în eficacitate, şi nici un arivism na mai rămine neexplicat atanci 
cind face uz de ea, 

Bergson definise inteligenţa „le meilleur moyen de se tirer 
d'affaire". Se pare că există un altul, încă şi ma! bun. 
teptăciunea poate cel mult pricepe și explica pe proști. Prostul, 
el, poate mai mult, de vreme ce este în stare a păcăli pe cei 
be ră a convinge pe aproape toată lumea şi a birul în toate 

oaţiile, 


.*. 


Adevărul care serveşte drept fundament funcţionării pros- 
tiei este de o extremă simplitate şi se poate enunța astfel: 

Ideile personale, argumentele logicei raţionale nu suportă 
repețirea. Procesus-ul logic este o inlânţuire, o evoluţie, o con- 
timaare şi o devenire, Dimpotrivă: ideile sociale, prejudecățile 
morale, imperativele colective sint tocmai făcute ca să dureze, ca 
să se conserve. Napoleon n'a spus oare că singura figură stilis- 
tică eficace de care poate uza omul de stat este repetiţia? Fa 
na numai că nu-l! potrivnică, dar e chiar amică bună Ideilor de 
autoritate. 

Pe temeiul aceste! situaţii, exercitarea prostiei va consta 
diatr'o largă şi metodică întrebuințare a repetiţiei, care va ofili 


DISERTAŢIUNE PENTRU PROŞTI 297 


sistematic eforturile gindirii logice, netezind pe nesimţite terenul 
pentru jocul circular şi automatizat al principiilor sociale ce na 
se tem de uzura repetiţiei. 


s 
= + 


Insfirgit, ca orice forță din Univers, prostia se poate, dacă 
nu capta și industrializa, dar cel puțin reconstitul sintetic. ŞI nu-i 
nimic mai inteligent, mai economic şi mai remunerator decit de 
a simala atitudinile şi procedeele prostiei naturale, De pe acum 
există chiar un derivat al acesteia care a izbutit să intre în co- 
merţul oamenilor. Este politeța, adică o anumită politeţă, aceia 
a celor ce ştiu că avind aerul de a nu pricepe cusururile altora și 
de a ineca orice critică a aproapelui în vagul formulelor stereo- 
tipe—iîşi construesc o adevărată maşină producătoare de como- 
dităţi economice şi morale infinite... 


D. I. Suchianu 


Oraşe mari 


Dacă noţiunea de „oraş“ n'a fost incă definită - 
mea însă e de acord în a denumi oraşe mari pe a rca gg 
au mal mult de 100.000 locaitori. In clasificarea localităţilor, s'a 
luat de bază pănă acum un singur element: numărul locuitorilor, 
Astfel, în Statele Unite ale Americii, se consideră oraş orice lo- 
calitate cu cel puţin 8.000 suflete; iar statistica oficială în Ger- 
mania, imparte localităţile în trei categorii: orășele (oraşe mici) 
cele cu 5.000—20.000 locuitori ; orașe mijlocii, cele cu 20,000— 
100.000 loc, şi orașe mari, centrele cu o populaţie mal mare de- 
cit 100.000 locuitori. Evident că nu malţimea locuitorilor este e- 
lementul deciziv caracteristic al unui oraș. La noi, de pildă, se 
găsesc sate cu populație de 12.(00— 15,000 suflete. După cum, pe 
de altă parte, există localităţi în Occident cu număr mic de lo- 
cultori, dar cu adevărată viaţă orâşenească în ele. 

In timpurile noastre, orașele au căpătat dezvoltări extraor- 
dinare, de cind viaţa economică a intrat în faza capitalistă, în 
urma marilor invenţii tehnice (mașinile cu aburi şi aplicaţiile 
lor) ce s'au făcut cătră sfirşitul secolului al 18 lea. In tot secolul 
d ni race geisoorinenmizti producerea de bunuri devine 

popoarele prosperă şi popu creşte în pr ii ne- 

bănuite mai inainte, populația A, aspirată în poari a rm 
dustriale, mijloacele de transport devin din ce în ce mal nome- 
roase și mal repezi, globul întreg e încins intr'o rețea de căi 
ferate şi de căi navigabile, care au stabilit legătura de depen- 
dinţă între toate statele pămîntului. lar intre oraşele mari, şi-au 
To apariția atei ape tera de civilizaţie, cultură şi mize- 

: oraşe , de milioane, 

organizata a e ai iey care au un rol covirşitor în viața 
amal in China, an existat orașe de sute de mil de locui- 

tori, precum şi oraşe de milioane (Peking). Cind Marco Polo a 


ORAŞE MARI 299 


povestit contemporanilor săi despre oraşele uriaşe văzute de el 
în China, a stirnit numai neincredere şi uimire şi pe căpătat po- 
recla de „il Milone". Astfel, în antichitate și în Evul Mediu, nu 
S'au cunoscut oraşe mari, de milioane de locultori. Probabil că 
numai Roma, pe vremea lui Octavian Avgust, a avut un milioa 
de suflete; iar Babilonul n'a avut decit 7—800,000 locuitori. Se 
poate spune, că în toată istoria omenirii nu se pomeneşte decit 
de er e mari, izolate, cu o porii mai mică decit un milion, 
cu evoluție lentă şi cerinţi reduse şi care erau reşedinţi politice 
şi cetăţi fortificate, 

Cele mai multe din vechile oraşe erau creaţii artificiale, căci 
luau naştere după bunul plac al despoţilor. ŞI chiar în timparile 
moderne, unele oraşe şi-au găsit ființă în același mod: Petersbur- 
gül; oraşele de reşedinţă din Germania (Furstenstădte).. La E- 
gipteni, capitalele se schimbau cu faraonii. Dintre capitalele Egip- 
tului, numai Memfis a avut durată mai mare, împreună cu cen- 
trul religios Teba. Inainte vreme, nici un oraş nu se putea dez- 
volta fără a fi întărit, ca să poată fi apărat în caz de invazii, 
Patinţa unei lesnicloase organizări a apărării era hotărltoare în 
alegerea amplasamentului unui oraş. Aristotel spunea că un o- 
raş trebue să fie astfel alcătuit, ca să dea siguranță şi fericire 
cetăţenilor; iar la alegerea locului pentru un oraș, trebue să fie 
consultaţi şi strategii. Unele oraşe ca Roma, Atena, Troia au 
fost situate la 8—10 km. de mare, numai ca să poată fi apărate 
de pirați. Acolo unde fertilitatea solului impunea creiarea unui 
oraş (Babilonul), s'au ridicat enorme apărări artificiale executate 
de sclavi. După Herodot, zidurile Babilonului ar fi format o 
centură cu ICO de porţi şi cu laturi de 22 km. celace e exage- 
rat, căci în realitate laturile aveau lungimi numa! de 3—4 km. 
Oricum, incinta Babilonului a fost aşa de mare, că în ea ar fi 
încăput toate oraşele celebre ale antichităţii: Roma, Atena, Sira- 
cuza, Efes, Teba, Alexandria, Sparta, Cartagena, Tir... Acest Iu- 
cru nu inseamnă însă că toată incinta Babilonului avea o reţea 
de străzi, în felul oraşelor de astăzi. Căci cea mai mare parte 
din acea incintă era ocopată de grădini şi cimpari de cultură, 
necesare alimentării oraşului. Mal toate oraşele asiriene au fost 
înzestrate cu centuri de ziduri. | 

La orașele vechi cu poziții naturale, avantajoase apărării, 
—se vădește principiul: pe inâlţim! se“găseşte oraşul întărit for- 
tifcat; lar jos se află orașul deschis, cu caracter de provizorat, 
cu locainți simple, primitive. Pretotindeni, şi atit în antichitate 
cit şi în Evol Mediu, primele aglomeraţii omenești se dezvoltă 
samai pe locori întărite și deacela în denumirea molitor oraşe in- 
tră cuvintele fels, burg. borough, stein.. In această primă fază 
de dezvoltare a oraşelor (faza apărării), planurile oraşelor erau 
ma! toate neregulate, apropiate configurației terenului. ŞI numat 
în epoci mai liniștite, cînd se putea dezvolta negoțul,—au luat 


300 VIAŢA ROMINEASCA 


— 


naştere oraşe şi in väi şi la mare, pe traseul marilor artere de 
circulaţie, Planul acestor oraşe de şes a fost mai intotdeauna re- 
gulat. Aristotel a rezumat astfel caracterele mal de samă pentru 
un Oraş sistematizat: poziţie sănătoasă, apă bună, legături con- 
venabile cu marea și uscatul, plan regulat şi clar pentru străzi, 
pleje libere şi edificii publice impozante. 

La Greci, oraşele se confundaa cu statele, Punctul central 
al oraşului ii forma plața—agora,—dela care porneau străzi re- 
gulate în două direcţii perpendiculare. Cu alți termeni, zicem că 
rețeaua de străziera de sistem dreptunghiular. Piața servea pen- 
tru negoţ şi pentru adunările cetățenilor. Ca şi teatrele şi băile, 
piața trebuia să cuprindă în ea toată populaţia oraşului. Căci 
pe acele vremuri, o populaţie de 10.000 locuitori pentru un oraş 
cra un număr normal * Geograful Strabo admira geniul grecesc 
in alegerea şi amenajarea oraşelor, 

Arta grecească de construcţie a oraşelor ajunge la apogeu in 
timpul lui Pericle. In această epocă, Atena capătă aspect de oraș 
propriu zis. Sparta a fost intotdeauna numai un maresat. În sec. 
6, inainte de era creştină, Atena obține un zid de centură care 
este lărgit în secolul următor, subt Temistocle. Pe Acropole s'a 
înființat agora. La 440, se ridică pe Acropole Partenonul de cătră 
Jetinos şi Callicrates ; iar la 435 a. Chr., s'au clădit propileele 
din marmoră, anr şi fildeș, de cătră Maesicles. Portul Pireu a 
fost construit după proectul celui mal mare constractor de 
al antichităţii: Hippodamus dia Milet, elevul lui Pitagora. lată 
caracteristica operei lui tHippodamos: plaţa (agora) era încon- 
jurată cu hale: străzile erau dispuse tot după sistemul dreptun- 
ghiular, dar cu lățimi pănă la 30 metri; teatre şi temple inchi- 
deau perspeciivele străzilor. 

Introducerea de mari lățimi pentra străzi a fost o inovaţie 
pentra acele vremuri. Căci pe atunci lăţimea străzilor varia intre 
4 şi 7 metri. Cele mal multe străzi aveau rigole de scorgere a 
apelor, in axul lor. Circolaţia în vechile an era foarte redusă. 
Intrebuințarea trăsurilor constitula on privilegiu. ȘI trotaarele 
şi-au tăcut apariţia tirziu. In Roma, subt Octavian August, cea mal 
lată stradă avea numai 6,5 m. şi cele mai importante şi mai frecu- 
entate străzi (Via Tascus şi Via Ingarlus) aveau numai 4,5 şi 
5,5 metri lăţime. 

După sistemul lui Hippodamus, s'au clădit şi orașele Rodos, 
Kos, Prične. lar în Egipt, după proiectul constructoralui Dino- 
crates, elevul lui Hippodamus, a loat ființă orașol Alexandria ** 
pe la anul 322 a. Chr. cu străzi principale de lățimi mari (pănă 
la 30 metri), impodobite—după geograful Strabo—cu colonade, 


~ Oraşul Corin! a alins maximum de 70 — 80.000 loculiori. lar A- 
lena cu poriul Pireu au ajuns la maximum 150—200.000 locuitori. 

** Antiochia, Selenkia și Alexandria au număra! pănă la jumă- 
late de milion de suflele. 


ORAŞE MARI 301 


în tot lungul lor, Străzi cu adevărat monumentale au avut, în 

primul rind, orașele Antiochia şi Palmira. Strazi înfrumaseţate 

în colonade au avut multe oraşe din Siria şi Asia Mică: Cesarea, 
a, lericho, Pergamon, Soli, Efes... 

Constructorii romani erau pricepuţi în alegerea amplasamen- 
tului unui oraş, în ce priveşte situaţia strategică, higienică şi co- 
mercială. In molte cazari, creaţiile lor sint chiar estetice. Dar el rimin 
inferiori constructorilor greci. Caşi la Greci, planurile oraşelor romane 
pa se întocmeau după configuraţia terenului, ci terenul se adapta 
(cu mari greutăţi) la dispoziţiile de rețele de străzi consacrate. ŞI 
anume, dispoziţiile de oraşe romane derivă din forma regulată a 
lagărului: castra. In Tarin, Verona, Florenţa, Colonia... se pot 
îmcă recunoaşte, in mijlocul orașului, vechile dispoziţii romane. 
Planuri neregulate au avut numai vechile oraşe, care s'au dezvoi- 
tat încetul cu încetul (Roma, Pompei). Piaţa la Romani, forum, 
era înconjurată dă temple, bazilici și înfrumuseţată cu statul, co- 
loane şi arcuri de triumf. 

In vechea Romă au existat 18 scuarari publice şi 30 par- 
curi şi i dara Băile puteau să cuprindă deodată 62.800 cetă- 
teni. Namai în termele lui Caracalla se consumau zilnic 70.00 
metri cubi de apă, adică aproape cit consumaţia zilnică a Bu- 
cureștilor. Pe vremea cînd Roma avea un milion de suflete, înăl- 
țimea caselor era mai mare de 20 metri, lar numărul etajelor era 
de 10—12; specula terenurilor a fost înfloritoare, iar în locuinți 
erau mari aglomeraţii de suflete. 


in Evul Mediu, vechile civilizaţii pler şi chiar Roma, „ceta- 
tea eternă“, încetează de a mai fi oraş mare. Până în secolul 
al 12-lea, în toată Europa, numai Constantinopolul a fost singu- 
rul oraș cu o populaţie mai mare decit 100000 locuitori, După 
ce năvălirile barbarilor încetează, încep larăgşia lua flinţă și a se 
dezvolta aşezările paşnice orăşăneşti. Satele au acom viaţă pro- 
prie țărănească, furnizind materii brute oraşelor, unde se dez- 
voltă meşteşuguri felurite şi comerțul, În Occident, Parisul de- 
vine oraş mare abia in secololal 13-lea; lar Londra, în 1377, nu 
avea decit 45.000 suflete, In această epocă, iau naştere mal toate 
oraşele din Germania : in timp de patru secole, se intemelază aproape 
2500 de oraşe germane, În 1400, existau tot atitea oraşe in Germa- 
nia ca și astăzi, Din cauza centurelor de fortificaţie, incintele ora- 
şelor eran relativ mic!, şi cind dezvoltarea unul oraș reclama ex- 
tinderea lul, se ridicau fortificaţii mal depărtate, lar în locul celor 
vechi se Inființau inele de bulevarde. Numărul locuitorilor in o- 
raşe nu era prea mare: maximum 25.000 suflete. Astfel, Lipsca, 
la sfirşitul secolului al 16-lea, nu avea decit 15.000 locultori. Lipsa 
de căi de comunicaţie, existența vămilor, războale indelungate, 


302 VIAȚA ROMINPASCA 


epidemii groaznice: iată atitea obstacole care opreau prospera- 
rea oraşelor, Din cauza mortalităţilor enorme, li se ziceau ora- 
şelor: „mormintele genului omenesc“, 

Oraşele aveau plan neregulat şi aspect pitoresc, ca piețe 
arhitectonic închise şi cu clădiri de mărimi şi forme foarte va- 
riate. In această epocă zbuclomată și semi-barbară, a apărut şi 
stilul gotic (ogivali) şi e aşa de curios ca contribuția Evului Me- 
din în infrumuseţarea oraşelor cu clădiri monumentale să fie aşa 
de importantă. 

Dar pănă în timpul Renaşterel, nu se poate vorbi de com- 
strucţii sistematice şi estetice de oraşe. ŞI cei dintălu, constracto- 
rii italleni caută să dea oraşelor forme estetice, de o perfectă si- 
metrie. Regularitatea și simetria din stilul clădirilor au fost impuse 
şi aşezărilor orăşeneşti. Oraşele italiene in secolul al 16-lea riva- 
lizează în străzi rectilinii de lățimi mari. ŞI chiar de atunci sau 
formulat unele norme, care astăzi sint considerate ca principii 
în arta amenajării orașelor, Astfel, Leone Battista Alberti pre- 
coniza că pentru străzi secundare e bine, dia motive practice şi 
estetice, să li se dea forme carbe, spre a varia şi închide pers- 
pectivele, a mări jocul de umbre şi a pune pledic! vintarilor, 
Dar aceste lecții jadicloase n'au avut pe acea vreme nici un ecoa. 
Leonardo Da Vinci enunţă cel dintălu priaciplul, care astăzi e 
ținut în seamă in mai toate orașele pămintului din zona tempe- 
rată: pentra aer şi lumină, înălțimea clădirilor nu trebue să fie 
mal mare decit lăţimea străzilor, 

In timpul Renaşterii, se execută in Italia mari lucrări mo- 
numentale, de înfrumusețarea oraşelor, de cătră arhitecţi celebri, 
între care şi Michel Angelo, 

Din ltalia, stilul orăşenesc al Renaşterii se răspindeşte în 
toată Europa, 

In 150), existau în toată Europa 7 orase mari. Namărul lor 
creşte în 1600, la 13; lar în 1700, abia la 14. Parisul în 1600 
avea deja 230.00) locultori; lar Londra devine primul oraş al Eu- 
tropei, cu 250.0 0 suflete. 

Pieţele stelate cu străzi radiale se răspindesc din Italia în 
Franţa, mal întăla în stilul grădinilor. ŞI Le Nôtre a creiat ase- 
menea dispoziţii geometrice, întotdeauna variate, pentra Versailles, 
Trianon, Saint G:rmain, Champs Elysées. Stilul grădinilor a influ- 
ențat apol stilal construcțiilor orășănești. Parisul se mărește subt 
Ludovic al 14-lea, cu 80 de străzi şi 33 de biserici. In acelaşi 
timp se dezvoltă pe scară mare orașul rezidențial Versailles, care 
a servit avol de model pentru toată Europa, Soania, Portugalia, 
Anglia, Rusia (Petersburg). Dar mal ales în Germania, după 
exemplul din Versailles, apar oraşele de reședință (FU stenstădte), 
Si caracter impozant, clar, monumental, ca in creaţiile Regelui- 

are. 

La 2 Septenbre 1666, un groaznic incendiu, care ia naş- 


f: Aa ORAŞE MARI 303 
E, a 3 


tere de la o bratărie şi pae patru zile, distruge din Londra: 

„Oraşului, 13.200 case şi 460 străzi, 
Rectificarea Londrei s'a făcut după planurile astronomului Sir 
Christofer Wren, căruia | se mal datoreşie monumentala cate- 


* 
Lai + 


Anglia este prima ţară, care pă eşte pe calea indastrializă- 
ril încă de la sfirşitul veacalui al X lil-lea, în urma invenţiei 
maşinilor de abur! şi a mașinilor de țesut, cu care industria tex- 
tilă a laat dezvoltări cu adevărat considerabile. Răspindindu-se 
fabricile şi inmulţindu-se populația, starea de necurățenie a riu- 
rilor din Anglia a trebuit să fie simțită imediat, mal ales că riu- 
rile insulei britanice au debit relativ mic, ca fiind de lungimi mici 
și avind bazine de alimentare de suprafaţă redusă. In aceste con- 
diti, Angila a fost nevoită cea dintălu să ja măsuri de asanarea 
aglomeraţiilor indastriale şi în adevăr, se poate spune că toată 
tehnica edilitară este o ştiinţă englezească. In 1700, Anglia avea 
numai un singur oraş mare. In 1870, ea are 18 oraşe mari; In 
1890, 26 orașe mari şi astăzi ca numără ma! mult de 45. 

Pe continent, Franţa intră cea dintăiu pe calea industriali- 
zării. Dar din cauza epocii războinice napoleoniene, abla în a- 
doua jumătate a veacului al 19-lea dezvoltarea marilor oraşe ia 
proporţiile cele mal mari, odată cu răspindirea şi perfecţionarea 
căilor ferate. 

In 1301, numărul marilor oraşe, în toată Europa, era de 21. 
in 1850, el se dublează, In 1870, existau 70 de oraşe mari, cu 
o populație totală de 20 miloane locaitori. După războlul franco- 
german, începe industrializarea Germaniei, care in scurt timp 
devine un formidabil „stat mondial“. In 188), Earopa numără 95 
oraşe mari; 1896, 121 oraşe mari, cu o populaţie totală de 37 
miloane suflete; lar în 1902, namărul oraşelor mari europene 
ajunge la 149. 

La stirşitul secolului al 18 lea, Germania poseda un singur 
oraş mare: Berlinul; lar Hambargul se apropia de 100.000 lo- 
coltori, In 1850, rumăral orașelor mari germane devine 5; în 
1871: 8; ta 188): 15; în 139): 25; în 1990: 33; şi 1995: 41, 

la 1855, Germania era egală cu Franţa In populaţie și astăzi ea 
ocupă loc imediat după Rısla şi Statele Unite; iar Franţa nu 
mai ocupă locul al doilea ca în 1855, cl al șaptelea. Franţa prin 
proporţia locultovilor dela sate faţă de centrele urbane, prin bo- 
găţia şi înalta treaptă culturală a populaţiei şi în fine, prin cifra 
populaţiei rămasă staționară, — se poate considera ca o 
țară în echilibra, Dacă în Anglia mai mult de 80 la sată din 
populaţie locuește în orașe, în Franţa popalația orășănească for- 
mează numai 36 la sată din totalul el. ln Germania, la 1367, 


304 VIAȚA ROMINEASCĂ 


trăiau în oraşe '/, din- locuitorii ei; în 1880, pe rea art 
scă devine 41,4 la sută din totalul populaţiei; iar în 1900, de- 
vine 54,3 la sută, 

In 1880, Berlinul avea 150,000 sufleteşi Colonia: 46.000. In 
1900, aceleaşi oraşe au respectiv 1.800 000 şi 300.000 loc. In 1840, 
Germania avea numa! 500 de km. de cale ferată; iar în 1870, 
existau 18.000 km. şi în 1900: 63.000 km., pe care călătoresc a- 
nual peste 800 milioane de pasageri. In 1871, foburgurile Berli- 
nului aveau in total 45 mii suflete. In 1895, ulația lor 
devine 380.000 locuitori şi în 1905: 800.000 locuitori, În mai pu- 
tin de 50 ani, Germania ajunge ó ţară industrială de primul or- 
din, i a universităţilor şi a ma a Asupra acestor pre- 
faceri, d. C. Stere vorbeşte astfel: „Până la 1871, Germa- 
nla era constituită dintr'on număr de state agricole cu o popa- 
lație totală de 41 milioane, Dar dela această dată, imperiul pro- 
clamat la Versailles incepe să se transforme într'un stat indus- 
trial şi numai în dovă decenii, pănă la 1890, cind comerţul anual 
exterior al Germaniei se urcă la 714; miliarde mărci aur, popu- 
laţia ei se sporește cu 8 milioane de suflete, devenind 49 mi- 
lioane. Din acest moment, forțele producătoare ale Germaniei 
continuă să crească vertiginos ; ea se ridică ca un nou şi formi- 
dabil stat mondial şi într'o altă perioadă de 20 de ani, pănă la 
1910, comerțul ei exterior trece peste 20 miliarde; lar populaţia 
se înmalțeşte cu 16 milioane, ajungind la 65 milioane“. În aceste 
condiţii, necesităţile de construcţie a noi clădiri de locuit ajausese 
anual la peste un miliard de mârci-aur, 

in jumătatea din urmă a secolulul trecat în toate ţările mari, 
precem Rusia şi Japonia, prefacerile au fost considerabile. Dar 
mal ales în Statele Unire ale Americii, dezvoltarea oraşelor a fost 
formidabilă. Pănă la 1903, în interval de 90 ani, Statele Unite 
ajung dela un oraş mare, la 39 oraşe mari, In 1910, populaţia 
urbană a Statelor Unite era mal mică decit cea rurală cu 7 mi- 
iioane de suflete, la un total de 92 milioane; pe cînd în 1920, 
populația orăşânească depăşeşte cu 4 milioane pe cea rurală, la 
un total de 108 milioane locuitori. In 1920, Starele Unite au 10 
oraşe cu o populaţie de milioane, New York-ul fiind astăzi cel 
mai mare oraş al lumii, 

lată şi modul de dezvoltare a capitale! noastre. 

In 1860, Bicoreştii aveau 1200.0 locuitori. in 1872. pòpu- 
laţia este de 177.645; în 1903, devine 289.104; în 1010: +25 000; 
in 1912: 342,000; în 1915: 400.000; în 1919: 500.000 şi în 1921 : 
650.000 locuitori. 


. 
* + 


Extraordinarele lucrări urbanistice care au trebuit să se exe- 
cute în ultimii 120 de ani, au fost in general simpliste şi nees- 


ORAŞE MARI 305 


tetice şi mai ales lucrările din prima jomătate a secol 
au avut aceste caractere. Enormele oraşe americane ptr: ca: 
siunile oraşelor germane aa luat ființă după sistemul dreptun- 
Rhiular, cu străzi în două direcţii perpendiculare, fără nici o legă- 
tură ca cenfiguraţia terenului, şi cu lățimi mari de străzi chiar și 
in cartierele de locait. In aceste dezvoitări orașăneşii s'a avut în 
varer in pram rai epi pra oae sistematizări să se rezolve 
problema circaiaţiei. Rezultateie acestor co 
au fost foarte funeste. antice aa 
in unele orașe americane, trecerile dela o stradă la alta se 
fac uneori cn funiculare, ascensoare san scări enorme, tocmai 
fiindcă reţeaua de străzi nu e apropriată configurației terenului. 
Tot în America, s'au dezvoltat clădirile în înălţime, in mod cu 
na exagerat, Căci marile case de raport cuprind cite 100 de 
oculnţi. 

n Germania, lăţimile prea mari de străzi au cauzat scum- 

petea terenurilor şi deci a locuinţelor, Incăperile etajelor supe- 
rloare sint suprapopulate, așa că condiţiile de train ale claselor 
muncitoare dela oraşe sint cit se poate de mizerabile, Tot în 
oraşele germane, specula terenurilor şi a locuințelor a fost mai 
infloritoare ca oriunde: aici, şi-au făcut apariţia „căzărmile de În- 
chiriat“, care cuprind mai molt de 20 de locuinţi. De fiecare 
casă din Berlin revin 50 de suflete și există o casă de raport 
pe Achkerstrasse, care cuprinde 3000 de suflete, 
. Cătră stirşitul secolului trecot,in contra acestor creaţii sim- 
pliste, neestetice şi nehigienice, s'a produs o reacțiune puternică 
in toate marile oraşe. Ultimile lucrări urbanistice sint deosebit 
de îngrijite şi mai ales în America, lucrările orăşăneşti de astăzi 
strălucesc prin indrăzneală, amploare şi măreție. Din cercetă- 
rile lucrărilor urbanistice din trecut și din stndiarea complexe- 
lor probleme orăşeneşti, a luat naştere o nouă disciplină ştiinţi- 
fică: urbanism zan urbanistică. În toate ţările şi in toate marile 
oraşe, există astăzi o intensă mişcare urbanistică : catedre spe- 
ciale în învățămîntul tehnic superior, şcoli speciale, reviste de ur- 
banistică, legi de amenajări şi sistematizări de oraşe, asociaţii 
de studii, societăți de arhitecți urbanişti, unloni de oraşe, expo- 
ziţii internaţionale de urbanistică, muzee şi ateliere municipale, 
societăţi pentru oraşe-grădini etc. 

Intre marile prefaceri orăşăneşti ale secolulai trecut, pri- 
mul loc îl are transformarea Parisului, efectuată în intervalul 
1852—1870, subt baronul Haussmann. In labirintul de străzi 
mici, înguste şi pitoreşti, s'a» introdus străzi largi, pentru aeri- 
sirea oraşului şi pentru adaptarea lul cerințelor moderne. Rezul- 
tatele obținate aici sint incomparabile faţă cu cele căpătate în alte 
părţi, Căci în Paris era încă o tradiţie vie pentru construcţii şi 
apoi trecutul lăsase oraşulul contribuţii nepreţulte, peste care nu 
se putea trece și care aa constituit elemente decizive în noile pro- 
ecte, Influența acestui stil francez s'a resimţit pe toată supra- 


10 


306 VIAŢA  ROMINEASCĂ 


faţa pămiatului şi se resimte şi în prezent in unele proecte a- 
mericane, 


$ 
. + 


Astăzi, oraşele mari sint ingrămădite în zona temperată a 
pămintulai, în ţările de cultură şi civilizaţie, la altitudini mici şi 
ca condiţii prieinice pentru dezvoltarea industrie! şi comerţului. 

Dincolo de cercul polar de Nord, nu există nici o localitate 
mal mare de 10.000 locuitori. Nivela! deasupra mării, pentru 
oraşele mari, este în genera! foarte mic: subt +100 metri. În 
Germania, numai oraşul München are cota -+500 m. În Statele 
Unite, ', din populaţie trala, în 1900, în localităţi de un nivel 
subt -+30 m, lar "i, din populaţie, în centre cu o cotă subt 
-300 m. şi toate oraşele comerciale şi Industriale au un nivel sobt 
-+ 150 m.. Cele mal înalte puncte locuite, le formează otelurile 
de turişti şi observatoarele astronomice. 

Mal toate oraşele moderne sint specializate, în senzul că au 
unul sau mai multe caractere predominate: centre administra- 
tive sau politice (capitale), centre industriale, comerciale, clima- 
terice, balneare, religioase, porturi, noduri de căt ferate etc.. O- 
raşele de milioane işi datoresc ființa şi prosperarea lor condiții- 
lor particulare, care înlesnesc dezvoltarea de aglomeraţii cu ca- 
ractere multiple, Aşa, de pildă, capitalele pur politice nu au 
dezvoltări prea mari : Washington-ul este al 15-lea oraş al Uni- 
unii ; iar New-York, Chicago şi Philadelphia nu sint capitale 
nici măcar în statele respective, ŞI apoi, capitalele politice sint 
schimbătoare (Rusia și Spania). aşe mari industriale se vor 
dezvolta în regiuni miniere şi lingă marile căderi de apă. Căile 
de comunicaţie deasemenea inlesnesc Infiinţarea şi dezvoltarea 
de orașe. Astfel, localitatea Crewe din Anglia avea acum 70 de 
ani numai 4 case şi astăzi are mai mult de 50,000 locuitori, nu- 
mal fiindcă este un nod de cale ferată. In ce priveşte căile na- 
vigabile : se vor inflința oraşe în punctele, onde fluviile devin 
navigabile (Ulm, Nijni: Novgorod): la istmuri şi strimtori; la la- 
cari mari, unde concură şi mari artere radiale, depe uscat (Chl- 
cago); la conflsența san gura riorilor, de unde numiri de oraşe 
terminate în -moută, -mânde, -ust. 


Lă 
. ¢ 


Punctele de deosebire dintre oraşele moderne şi cele de 
mai înainte, le-am putea rezuma astfel, La oraşele moderne, 
factorul politic şi necesitatea apărării nu mai aa rol precumpă- 
nitor ; în schimb posibilitatea lodustrializărilor şi a transporturi- 
lor repezi de apă şi uscat sint decizive astăzi in dezvoltarea ma- 
rilor oraşe. Putem spone că oraşele moderne au caracter cen- 


OR MARI 307 


trifugal, intrucit centrul lor este rezervat cartierului de afaceri: 
city ; pe cîtă vreme la oraşele vechi, centrul lor de gravitate il 
formau castelele de reşedinţă, agora sau forum. In oraşele mari 
moderne, cartierele sint specializate : cartier de afaceri, cartier 
de locuit, cartier de vile, cartier industrial... cu tendința netă ca 
locurile de locuit să fie complect separate de cele de lucru. Fi- 
zionomia claselor sociale este astăzi cu total alta decit în vechime, 
aşa că locuinţele in orașele moderne trebue să corespundă noi- 
lor clase sociale. In această privință, locuințele moderne cu- 
prind : vile, case normale de o familie, case de raport, locuințe 
eftine şi colonii de lucrători, ŞI în fine, toate construcţiile din- 
tr'un oraş trebue executate astăzi din materiale nelncendiablle 
și în conformitate cu un plan de sistematizare şi un regulament 


de alinieri şi construcţii, N. Profiri. 
| 


Uităm 


Uităm; 

In noi sint depărtări fâră sfirşit, 

Sint şesuri care duc în infinit, 

Cu drumuri vechi, cu alte drumuri noui, 


Pe care singuri ne tot depărtăm de noi. 


Un om din ce în ce mai mic, spre zare 
Fatal se duce pănă ce dispare, 

lar noi răminem singuri şi străini 

De însăşi noi spre zare pelerini, 


Uităm; 

Din tot ce-a fost, atita n'am uitat 
Cit trebue să ştim Cam existat, 

Şi viaja ne-am putea-o povesti 
Noi singuri, toată, numai într'o zi, 
Din fapte care s'or fi întimplat 
Ca dintru vis pe care l-am uitat. 


Uităm. à 

Din ani şi ani prin care am trecut 
Nimic nu e din ce-a fost la'nceput, 
Din toată clipa ce n'am vrut să moară, 
In craniu, cantr'o urnă funerară, 
Purtăm cenuşa propriului trecut 

Ca amintirea unui cunoscut. 

Tot ce-am trâit şi-am suferit o viaţă, 
Tot Universul ce-am avut în aţă 

in timp, din ziua'n care ne-am trezit 
Rămin în clipa'n care am murit 
Printr-o dumnezeiască pustiire, 


Un chip, o vorbă sau o amintire. 


Uităm şi ce ne-a fost odată drag; 
Răminem propriul nostru sarcofag 


Demostene Botez 


UITÂM 309 
c OM o o å y çë 


Bătrînul Radu Rosetti 


Bătrinul Rada Rosetti, istoricul şi povestitorul, s'a alinat ìn- 
tru cele veșnice la 14 Februar 1926, 

Cine se va fi cufundat în cetirea unora din cărţile lui: Pa- 
catele Sulgeriului, Cu Paloșul, Amintirile, Poveștile moldoveneşti, 
—nu se poate să nu fi avatinaintea ochilor, puternică, viziunea trecu- 
tului. Căci cel cea povestit în anii unei bătrineţi limpezi şi curate in- 
timplările de altădată a avut, pe lingă cunoaşterea deplină a im- 
prejurărilor şi a faptelor, mal ales o dragoste adincă și fierbinte 
a pămintului Moldovei, cu toate ale lui bune şi rele, frumoase şi 
triste. Mal ales acest sentiment covirşitor, moldovenismul, m'a 
impresionat cînd l-am cunoscut cu ani în urmă, la „Viaţa Romi- 
nească“, pe bătrinul Rosetti. Chiar felul lui de a vorbi era alu- 
nui vechiu și fin boier dela leşi, grăind ca ţăranii dela moşie, cu- 
getind ca un european, amestecind vorbe şi expresii fraațuzeşti 
între proverbe şi zicale autohtone. Rostirea caracteristic moldo- 
evnească vola să şi-o păstreze şi 'n povestirile lvi scrise. ȘI con- 


gervatismul acesta nu era cea mai puţin fermecătoare trăsătură, 


a personalităţii sale, 
Era bătrin şi alb cind l-am cunoscut, Umbla drept și privea 
vioiu prin ochelari. Vorbea curent şi simpla despre toţi oamenii 
de samă din ultima jomătate a secolului XIX, despre toate 
faptele şi evenimentele mari, cărora le fusese martor. Viaţa-l 
fusese plină şi bogată. Averea, rangul social şi relațiile îi îngă- 
duiseră să trăiască altfel decit oamenii obişnuiţi, ătoriile şi 
străinătăţile sporiseră și mal mult comoara pe care o avea în el. 
*ndată ce m'am despărţit de dinsul, după cel dintălu ceas in 
care l-am ascultat vorbind, am căutat să revăd opera lui capi- 
tală Pămintul, sătenii şi stăpinii în Moldova, şam deschis le- 
topiseţul lui Neculce la capitolul VII, Domnia lut Antonie Vedă 

Ruset, la anul 7184, 


2 


BÅTRĪNUL RADU ROSETTI 311 


Fără îndoială insamnă ceva să p meni stră 
veacul XVII; și încă strămoşi care s'au adie de mărit d S 
nuri între fiii oamenilor, Atitea generații de oameni subțiri şi căr- 
turari nu s'au perindat prin lume fără să lese un depozit intelec= 
tual de anume calitate sufletească urmașilor de astăzi, Fineţa bo- 
ierimii moldovenești, care a numărat în rindurile ei pe Costineşti, 
pe Cantemireşti, pe un Milescv, pe un Neculce era şi 'n acest 
scoboritor tirziu al protipendadei. Mama lui Radu Rosetti era o 
Domniţă autentică, Aglae Ghyca, fiica bunclul şi nobilului Domn 
Grigorie Ghyca de dupa 1848, iar străbunii după tată se ridicau 
pănă la un Lascar, logofăt al bisericii Răsăritolui, la 1629. 

„Dacă au mazilit Caplan Pașa pe Dumitraşeu- Vodă la Ţu- 
tora—zice lon Necalce—au venit Domn Antonie Vodă Ruset, lar 
Grec ţarigrădean, rudă cu Dumitrașcu- Vodă Cantacuzino. Acesta, 
dacă au venit în scaunul domniei, fiind bun și milostiv, s'au a- 
pucat de a face iucruri dumnezeeşti, biserici, să-i rămie pomană; 
au dres clopotniţa la sfintul Nicolai şi au șindrilit peste tot pre- 
cum se vede, şi au adus şi apă pre oale pănă în zidul acestei 
biserici, care pe urmă cu vremea s'au astupat, netocmind-o ni- 
meni. Zidit-au şi mănăstirea Sfintului Sava, zidv! impregiur, ce 
mau apucat să-l istovească,..* 

Mai departe: 

„Fost-au şi feciorii lul Antonie Vodă dezmierdaţi, fără de 
frică: umblau prin ţară cu mulţi feciori de maziii nebuni strinşi 
cu dingil, de făceau multe giocuri şi beţii şi nebunii prin tirguri 
şi prin sate bolereşii, de luau femelle şi fetele oamenilor cu de-a- 
sila de-şi rideau de dinsele, ce nu numa! a oameni proşti, ci şi 
a oameni de frunte şi de cinste. ȘI deşi oblicea Antonie Vodă, 
incă nu le zicea nimica şi nu-l certa cu cuvintul ca un părinte 
ce le era; şi pentru acela poate în osindă, mal pe urmă, Anto- 
mie- Vodă an agluns; că au mers boerii la Poartă de l-au pirit 
prea tare cu multe năpăşti, în loc de bine ce au făcut Antonie- 
Vodă ţării, de n'au scos nici-un obicelu rău. Cu acest fellu de 
maulțămită boieri! l-au mulţămit, că l-au inchis Turcii şi l-au bä- 
tut şi l-au căznit cu fel de fel de cazne—până şi tulpanuri sub- 
tiri îl făceau de inghițea şi apol le trăgea inapoi de-i scotea ma- 
ele pe gură, şi l-au făcut de au dat o mile de pungi de bani și 
mai bine. ȘI după ce l-au slobozit Turcii să meargă acasă-şi, şi 
apropiindu-se de casă-şi, numai ce au văzut că-i arde şi casa; 
şi puţinele odoare ce-i mal scăpase mistulte în casă au ars și 
acele... 

Cu toate nebuniile şi dezmierdările lor, Alecu şi lordache, 
feciorii lul Antonie- Vodă, au fost la vremea lor boieri mari şi 
bărboşși în țara Moldovei. Şi din veac în veac, trecind unii, —au 
venit alții ca să-şi implinească destinul în colțul lor de lume. 
Neamul Ruset s'a împiozit şi împărțit în ramuri celebre: Teţcă- 
neşti, Orăşenești, Roznovăneşti, Filipeni, Soleşti, Bălăneşti—stind 
de-a-una în fruntea treburilor, avind moșii întinse şi curți îmbiel- 


şugate. 


312 VIAŢA  ROMINEASCA 


Bunicul bătrinului nostru cărturar a fost vestitul mare hat- 
man Răducanu Rosetti, Tatăl s'a numit tot Radu ș'a fost logofăt 
mare. Și el şi fratele său Lascar—moșul scriitorului—s'au dove- 
dit bărbaţi înriuriţi de idelie Apusului, iubitori de cultură, bon- 
jurişti revoluționari la năcăjita şi inapoiata lor patrie. 

Viaţa tuturor acestor mari şi opulenţi inaintaşi a cors una 
cu tulburea soartă a ţării. Curțile lor, caşi cea dela Bohotin, caşi 
cea dela Câiuţi, au fost pline de slujitori şi de robi. Vitele lor 
in imaşuri au fost fâră număr; prisăcile, morile şi rateşurile stă- 
teau înşirate în pagini lungi de catastituri. Zeci de sate, sote de 
sate de oameni pletoşi şi'n straie aibe munceau pe moşii, ori în 
păduri, ori la acareturi, alăturea cu vitele lor. Erau rinduleli as- 
pre pe care a castă le impusese mulţimii fără conştiinţă şi fără 
apărare, intr'o țară pe jumătate sălbatică şi fără rindueli scrise. 
Dreptăţile vechilor oameni liberi se ultaseră şi pleriseră, 

Curțile acestea patriarhale, în care de altminteri oamenii 
erau buni, blajini şi darnici pănă la risipă, bătrinul Rosetti le cu- 
noscuse în anli cel dintălu ai vieţii. lar din amintirile spuse şi 
scrise de alţii putea merge destul de adinc în acest trecut pito- 
resc, aproape oriental, în care nobilii ii apăreau imbrăcaţi in 
straie grele largi și blănite, portați de subsuori între temenele, pe 
scările de piatră, pănă ia saloanele cu divanuri şi pănă la sutra- 
geriile cu mese nesfirșite. Ceremoniile, ploconelile, ciubacile lungi, 
taraturile de lăutari, slujitorii negri umbiind forfota, cămările, be- 
ciurile, pivnițele, grajdurile cu sute de cal, cu botci, droşte, cà- 
leşti, alaiurile vinătorești, slujitori şi lar slojitori, Țigani bătrini, 
Țigănci tinere, ţărani sfătoşi : icoanele acestea fantastice ale curți- 
lor boierești de odinioară erau în bătrinul Radu Rosetti mai vii 
decit in oricine. 

Trăind ca oameni al castel şa! timpului lor, acești oameni 
de altădată, oligarhie de latitundiari, şi-an incheiat cicial anilor, 
şi bogăţia şi pohfala lor i-a dus fatal cătră ruină. Na însă fără 
să lese o urmă şi fără să plătească măcar în parte datoriile 
grele cătră nefericitul popor asuprit. Cei dintăiu pioni ai renaş- 
terii noastre sociale şi culturale s'au ridicat din boivrimea aceasta. 
Au dat şi Rosetteştii tributul lor în mişcarea obștească. Au leşi: 
şi dintre el bonjorişti, agitatori de idei apusene, oameni pe care 
intelectualitatea Jor subţire ii destina progresulni. Mare parte din 
cuceririle constituţionale şi culturale au fost slvjite de fiil de bo- 
ieri împotriva clasei lor. Bătrinal Radu Rosetti a încheiat seria 
lor c'o tragică malestate, 

Marea lui operă de istorie socială Pămintul, sătenii şi stå- 
pîinii în Moldova a apărut in anu! 19097, ia anul revoluţiei joba- 
gilor. După marile spoliaţii istorice, pe care Regulamentul orga- 
nic şi Legea improprietăririi dela 1864 le săvirşise şi le consa- 
crase în dauna vechilor şi adevăraţilor stăpin! al pămîntului na- 
țional, urmase un regim al invoelilor agricole care nu era decit 
o nouă servitute deghizată, Micile proprietăţi dela 64, tărimiţate 


BĂTRINUL RADU ROSETTI 313 


între două generaţii de descendenţi, crease o stare de lucruri care 
nu putea să mai dureze. Mulţimea muncitoare trebuia să se re- 
semneze, să piară ori să izbucnească. Convulaiunea dela 1907 a 
fost o dovadă că poporul acesta nu merită să moară. Dar oame- 
nii care au incercat să tămăduiască stările rele de lucruri şi an- 
ticile nedreptăţi nu şi-au dat destul de bine samă atunci, ia acel 
moment, cit de datori erau să săvirșească neintirziat această re- 
paraţie. Cartea lui Radu Rosetti, apărată ca o lovitură şi ca un 
semn al destinului, chlar în acel an, dovedea nişte lucruri aimi- 
toare şi teribile. Conştiința acestor adevăruri istorice, socot eu, 
mal tirziu a inrlurit covirşitor mersul reformelor sociale şi a- 
grare la noi. 

Pâmiatul a fost obştesc, dovedea bătrinul Rosetti, al oame- 
nilor liberi. Cu vremea conducătorii poporului şi-au insuşit drep- 
turi pe care nu le aveau. Şi-au insuşit şi stăpinirea pămiatului, 
„Un număr de neamari ajange la vază şi stringe averi teritoriale, 
conchide textual Rosetti. Puterea şi trufia lor creşte deodată cu 
lăcomia lor. Ei tind nu numai a reduce intreaga țărănime la ve- 
cinătate, dar chiar a transforma vecinătatea in robie desăvirşită. 
Vecinii sint vindaţi fără moșia pe care locuiesc, împărțiți, daţi 
de zestre, dărniţi. De aici urmează o nouă slăbire a dreptuloi să- 
teanului asupra pămintului.— Dela mijlocul veacului XVIII lovirile 
la acest drept se înmulţesc. Clasa stăpinitoare se făcuse mică de 
tot, redusă fiind la o mină de neamuri romineşti şi greceşti, dar 
bogăţia şi lăcomia ei mai crescuse. Obgtiile răzăşeşti sint dis- 
truse în chip aproape sistematic; din ocinele lor boierii alcătuesc 
latifundii de mli de fălci.— Slujba oşteanului, care era de 3 zile 
pe an, se sporeşte la 12 pentru acei care şed pe moşii mănăsti- 
reşti, la 6 pentru acel ce loculesc pe moșii boierești, slujbă con- 
vertibilă în bani. Stăpinii nu-şi mai zic stăpini de sate, ci stăpini 
de moșşii.— Grinele incepind a se cere la Țarigrad, stăpinii ìn- 
cep a le cultiva cu ajatoral slujbei. Nemoiţămiţi de citimea el, 
cer ca acea citime săfie statornicită pentru flecare zi şi pun pen- 
tru zlua de praşilă şi de secere nişte norme care cer o lucrare 
Intreită şi inşesită...“ 

ŞI aşa mai departe, Concluziile acestei cărți ştiinţifice devin 
un rechizitoriu al boerimii, al neamurilor. Cind pămîntul este is- 
toriceşte ocina sătenilor— atunci desigur ne apar într'o lumină cu 
totul nouă reformele dela 1836 şi 1864, care de fapt despolau de 
pămint pe vechii stăpini, creind o proprietate, înainte neexistentă, 
in favoarea clasei stăpinitoare ; care răpeau Iimaşurile și pădurile, 
ete. Toate aceste adevăruri, îngropate in haosul, în negura, in 
sila veacurilor trecute, Radu Rosetti le descoperise descilrind hri- 
soave şi urbarii. Urmaşul lui Antonie-Vodă Ruset şi a dezmier- 
daţilor lui feciori Lascarache şi Alecu, cetind trecutul neamarilor 
sale şi al năcăjiţilor păminteni,a văzut adevărul, l-a urmărit, l-a 
săpat si l-a descoperit în mormintul lui uitat. 

Se putea să nu-l descopere nimeni. Nici unal dintre fiii cla- 


314 VIAŢA ROMINEASCĂ 


caşilor şi obijdalţilor dintre care unii an încercat să-l combată pe 
urmaşul de boieri în concluziile lui. Se putea să-l descopere a- 
cest adevăr şi să nu-l dea la lumină însuşi Radu Rosetti. | s'ar 
Ħ putut lerta asta; i-am fi înţeles sufletul carear fi stat în cum- 
pănă, lingă crucile strămoşilor, Dar cît de mult Îl iubesc şi-l 
respect pentrucă a strigat atunci in pustie, pentrucă a judecat 
nedreptăţile strămoşilor săi „din dorul de adevăr și de dreptate 
şi iubirea de neam“, 

Cind l-am revăzut pe bătrinul Rosetti, l-am privit mal a- 
tent, şam fost profund mişcat, căci îl vedeam intr'o lumină nouă. 
II vedeam aproape sărac, bogat namai cu amintirile și cu inima, 
Modest, urmaşul latifundiarilor şi Voevozilor era un simplu căr- 
turar. Cu cit mai mare însă decit toţi, prin eroismol de a se fi 
desfăcut de prejudecățile de clasă, izolat de al săi, izolat de lu- 
mea nooă de calitate îndoeinică. Suferind şi biruind, bătrinul bo- 


ier moldovan lasă în locul pe care l-a ocupat în lime o mare 


lumină, Figura lui palidă şi tristă, nedeslușită ca un abor, îmi 
apare ca justificarea cea mai de căpetenie a unei mari familii. 
Neamul lui Antonie Ruset Vodă şi-a plătit toată datoria! 


Mihail Sadoveanu 


Psihologie şi viaţă 


Descoperitorii în domeniul tehnic au o soartă cu mult mai 
bună decit cel din domeniul moral. Omenirea e mairecunoscă- 
toare acelora care îl pertecţlonează comtortal, decit față de cel 
care ii atrag atenţia asupra legilor care domină lumea sufletu- 
lui. Pe cel dintăla li individualizează, le reţine numele aparte 
cu onoruri mari. Cel din urmă sint inglobaţi într'o serie oare- 
care, fac parie dintr'un grup întreg, înecaţi adesea în anonimat 
pur. Se ştie precis ce se leagă de numele lul Watt, Ampère, E- 
dison, Hertz. E grea de legat însă de un anumit nume desco- 
peririle morale. Secolul al XIX-lea a dezvăluit pe nesimţite su- 
fletul. Atunci s'au crelat ştiinţele morale (Nemţii le numesc ști- 
ințe „satleteşti“—Geisteswissenschatten) alături de cele fizice, 
exacte. Panctul de vedere psihic a inceput să apară peste tot. 
Literatura, arta, morala, medicina, istoria toate presupun un 
substrat satletesc. Paţine fenomene, puţine lucruri care nu sint 
susceptibile de a suporta după ele calificativul „psihologic“. 

Dar ca să existe o ştiinţă a psihologiei, a trebuit mai ìn- 
tălu să existe fapte psihice, adică obiceiuri, deprinderi de auto- 
observaţie, de observaţia altuia, de analiză, de surprindere a 
seriilor şi regularităților sufleteşti, A trebuit să apară deci, în 
uzate) K omeneşti inaintea unel speculaţii psihologice, o con- 
duită psihologică. 

Dacă si mai pe aceasta în faţa vieţii, e legitim să ne 
întrebăm care e motivul pentru care a apărut, deoarece, nimic 
inutil nu se naşte in domeniul vital. O"asemenea întrebare ne 
lasă, însă, dela inceput, nedumeriţi. Biologiceşte nimic mal ab- 
surd decit conduita psihologică a autoanalizei ori a observăţiei 
celuilalt. Viaţa trebue trăită, nu observată. Demult sar fi 
stins omenirea, dacă oamenii în loc să lacreze, să iubească, să 
lupte s'ar fi oprit în drum, apucaţi de curiozitate ca să sur- 


316 VIAŢA NOMINEASCĂ 


prindă in tovarăş ori adversar, nu ştim ce trăsăteră de ca- 
racter, o pasiune ascunsă, sau dacă, ceiace e şi mai grav, s'ar 
fi coborit în el la fiecare acţiune ca să vadă ce mobil anume a 
determinat o. Analiza faţă de acţiune e o perversitate: diye- 
nergia elanului vital s'a abătut o bună parte pe canalori late- 
rale inutile. O inhibiţie curioasă ne leagă la un moment dat 
minile, ne paralizează gestul, pănă cind procedura absurdă a 
autoobservaţiei n'a fost satisfăcută, De unde vine această pur- 
tare şi de ce a apărut ca? E oare psihologia un stigmat pa- 
tologic, o boală inerentă decadenţei speţei ? e 

G, Simmel spane undeva cam aceste cuvinte: „Am Impre- 
sia că Bergson n'a observat niciodată celace e profund tragic 
in faptul că viaţa pentru a putea exista trebce să se conver- 
tească mai întălu in moarte." (,Zur Philosophie der Kunst.*) 
ŞI in altă parte: „Tragedia culturii spirituale consistă în aceasta 
că negația vieţii e inerentă vieţii, vitalul pentro a se realiza are 
nevoe de propria sa anihilare* (G. Simmel: „Die Tragik der gei- 
stigen Kultur”). 

lată de pildă elanul vital, curgerea vieţii, care, pentru ca 
să ia conştiinţă de sine, se diferențiază in indivizi. Dar un 
individ desprins din natura vie amoriă, un individ fixat intr'o 
formă oarecare, înseamnă o ipoteză muritoare ;: speța poate fi 
eternă, unitatea specifică e efemeră. lată de pildă moralitatea. 
Atita vreme cit rămîne subiectivă, sufletească, e vie, conține toate 
aspirațiile noastre clocotitoare de dorinţi. De îndată insă ce se 
obiectivează în norme sociale, obiective, se osifică, se sclero- 
zează și moare. Deasemeni religia. Cită vreme e o problemă 
de conştiinţă, ea e colorată de viaţa sufletului nostru. Cind se 
exterlorizează în dogme, rituri, ferme obiective, se fixează în- 
tr'un mecanism mort,se usucă şi dispare. Dacă aplicăm această 
filozofie a vieţii la tema care ne preocupă ajungem la conclozii 
asemănătoare. Conştiinţa de sine e aspectul obiectiv al vieţii 
noastre psihice. Cind în loc să lăsăm să trăiască tomaltuos in- 
conştientul, ne- dedublăm în spectator şi actor, că să privim cu 
manie bolnăvicioasă ce se petrece în nol, înseamnă că din flu- 
viul impetuos care e viața noastră sufletească am abătut ceva late- 
ral, în apă moartă, G. Simmel ne îndreptățește să credem că 
apariția conduitei psihologice e în divorţ total cu viața. Omul 
perfect sănătos e omul de acțiune, „homo faber“. devenit 
astăzi o banalitate vorba lui Goethe din Faust, parafrazind Bib- 
lia : „La inceput era fapta“. Omul normal se analizează foarte 
puţin. O exemplificare strălucită a acestor consideraţii ne-o o- 
feră cazul lul Amlel. Profesor fără talent, autor de articole in- 
digeste, el ne-a lăsat însă remarcabile trăsătari de autoobserva- 
tie în jarnalul săo, acest roman deprimantal unui neputincios. 
Se cunoaşte psihologia lu! Amtel. Capabil să priceapă tot, de o 


PSIHOLOGIE ŞI VIAŢĂ 317 


sensibilitate şi inteligenţă ca total în afară de rind, el era in- 
capabil să execute, să pue in practică cel mai uşor lucru, Viaţa 
sa n’a fost proectată câtră exterior, el resfrintă inăuntru, pin- 
dind = ca . a aril spre interioară, 

Cceastă manie de autoanaliză, amintește după cum spune 
criticul A, Thibaudet, de acele boli pretiagi, pe sapă unii Calti- 
vatori le provoacă prin imobilitatea palmipedelor ca să obție i- 
pertrofia ficatulai (Interieurs). Amiel gindește orice, dar nu 
poate pune nimic în practică. Excesul de analiză îl paralizează, 
Nu poate nici măcar să-şi organizeze un articol: „Composer 
cest montrer da caractère“. Jurnalul care consemnează auto- 
analiza e totul: „Jurnalul imi ţine loc de confident, de amic, 
de nevastă, imi ţine loc de producţie, de public, de patrie... mă 
las trăit, studiat, gindit şi privesc in sufletul men ca într'o cu- 
tie de fenomene, fără să deranjez acolo nimic prin intervenţia 
brutală şi pedantă a voinţii mele.“ Ce departe sintem de „homo 
faber“, nu-i așa ? Ne-o spune el însuşi: „Această analiză psi- 
hoiogică e o anticipație a morţii, ea reprezintă viața de dincolo 
de mormint, dispariţia printre fantome, ...sau mai degrabă sim- 
plificarea individului, care lăsind să se evaporeze toate acciden- 
tele nu mai există decit în stare de tip, de idee platoniciană... 
un zero fecund, înseamnă a intra în eternitate, inseamnă a muri, 
a deveni cel mult virtual.” ŞI în altă parte: Această viaţă ia- 
terioară „te face fericit, de acord, fără agitaţie, fără nici o ten- 
ziune. E starea de suflet dominicană, poate starea sufletului de 
după mormint.* Am adăuga nol, starea de suilet a boadistului 
care se prepară pentru „nirvana“, extazul fakirulvi care ia con- 
tact ca neantul. Acelaşi e şi cazul lul Marcel Proust, celălalt e- 
ron şi martir al autoanalizei. Viaţa de claustraţie intre patru 
păreţi al unel odăi acoperite cu plută ca să nu Intre nici un 
zgomot de afară, lipsă de contact cu oamenii, observaţie internă 
dusă la paroxism, suprimarea complectă a vieţii şi a apanaglilor 
el. Maurice Barrès scrie în această privință fraza următoare: 
„Nous antres analyseors, rlen de ce qul se passe en nous, ne 
nous echappe Je vois distinctement de petits morceavx de rosbif 
qui bataillent hideux et rouges dans mon tube digestif", lată 
cum analiza elimină şi suprimă, ca un viat uscat, viaţa. 

Toate acestea privesc numai auto-observaţia. Dar poate ob- 
servaţia altora, cealaltă faţă a conduitei, e mai avantajoasă din 
ara ka vedere biologic. Şi această credinţă se loveşte de di- 

coităţi. 

In fond, intrucit e folositor să-ţi poţi reprezenta sufletul 
adversarului ? Ca să-l cunoşti intenţiile şi să le previi? E util 
de sigur. Dar dacă mizeria lui sufletească te înduioșează ? 

maginea zbuclumărilor sale sufleteşti poate oferi analogie 
cu propriile tale zbuclumuri. Înțelegerea lor e un inceput de jus- 
tificare : fără să vrel te pui dia punctul lui de vedere. Concepţia 
psihologică a vieţii, acela care în tolul luptei te face să uiţi pro- 


318 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pria ta cauză, ca să ţi o reprezinţi pe acela a adversarului, con- 
stitue o adevărată dezarmare. Un om care se conduce după logică 
mare în vedere decit adevărul, în afară de asta e inflexibil, 
Un om care se conduce după morală îşi constitue un criteriu o- 
biectiv, fix din Idea de bine. Dar unul care sufere de mania 
observaţiei, va avea veşnic dinaintea ochilor peisajul sufletesc al 
celui cu care se luptă cu slăbiciunile şi nevoile lol, şi o indul- 
gență inconștientă Il va face să greşească față de adevăr ori de 
bine. Se zice că Frederic al Il-lea interzisese predarea doctrinei de- 
terministe in învăţămintul superior pentru motivul că moae ca- 
racterels. Obişnuinţa observaţie! şi reprezentării sutletalui celuilalt 
duce la același rezultat. 

Cu toate acestea, dacă condulta psihologică n'ar prezenta 
decit incoveniente, ea m'ar fi apărut niciodată. Nimic absurd no 
se poate menţine in moravurile omenești. Poate, dacă obiceiul 
antoobservaţiei, al observației altola, perzistă în viaţa omului 
modern, Înseamnă că corespunde la ceva. Poate că divorţul Psl- 
hologie-viaţă, nu e aşa de real. E necesar pentru aceasta să ve- 
dem cum a apărut și cum s'a format conduita psihologică. 


Să începem cu primitivii, fiindcă sint la modă, Ei cunosc 
noțiunea de suflet. La început colectivă, neindividualizată, subt 
forma unei energii difuze, impersonale numită mana. O cunosc 
triburile cele mal sălbatice: Waramunga, Aruntas, Kamilaroi, 
Kurnai din Australia centrală, ca şi cele mai evoluate: Tlinkit ori 
Kwakiutl din America de nord şi descrise de Boas.* Cu timpul, 
această mana se individualizează, se incorporează în diferite per- 
soane realizind sufletul individual. Toţi oamenlian un suflet: fac 
excepţie, în unele triburi, femeile. Acesta are, cind un aspect ma- 
teriai: vinează, minincă etc., cind unul spiritual: e asemănat cu 
umbra, cu sufletul etc. El părăseşte corpul in somn. Locul în 
care se fixează e cind singele, cind inima, cind creerul, 

In momentul morţii safletul părăseşte corpul. Ei e de esenţă 
divină, ceva sacru fiind obţinut prin transformarea totemului, 

Din aceste credințe se poate vedea că sălbatecii au noțiunea 
de suflet. Dar ea e acoperită de o mniţime de practici religioase, 
e întunecată de o intreagă cosmologie. ** Na din aceste citeva da- 


* Richard Thurnwald: Psyhologie des primiliven menschen în 
Oh. Kalka: Lehrbuch der vergleichenden Psychologie, |. 1, p. 296. 
Levy Brühl; La menialiie primitive, Paris 1922, E. Darkhelm: Les for- 
mes élémeėnlaifes de ja vie religieuse, 

* De asemeni anlichilalea greacă nu a Ep gg să individuali- 
zeze suflelul. Oindilorii greci pluleau inire religie şi melolizică. Pla- 
ion în „Timeu crede că există un sigur suflet, acel al universului, din 
care se desprind eliele mai mici. La fel Arialolei (De anima) asemăna 
universul cu un uriaș animal insulleții de un singur sullei. 


PSIHOLOGIE ŞI VIAŢĂ 319 
A O OO 


tini a putut să apară conduita psihologică 
se SP z mak mai tirziu şi pe rh difere, ipaa raas 
priveşte autoanaliza, scrutarea consti 
că se formează ca un corolar al nevoii de adasa poe ha 
iza de religia catolică. Credinciosul trebue să-şi privească perio- 
e . cugnata; să culeagă dintr'iasa faptele rele, gindirile nefaste 
ş le impărtășască preotului. Prin aceasta el se deprindea să 
se astua, a raia erig să reproducă tot cursul vieții sale 
aa p. pă cea ebe dacă cutare manifestare psihică e atinsă 
Se zice, că la mulţi oameni, în momentul mor 
o rememorare subită şi retrospectivă a vieţii rai ape era 
numeşte Egger: „le mol des mourants“. Dar în momentul morţii 
iiiosadei e asistat de preot. Acesta il îndeamnă să-i comu- 
nice momentele grele din viaţă, să scufunde intr'insul şi să-i im- 
părtăşească gindurile vinovate, intenţiile josnice, nesatisfăcute 
Preotul devine astfel, (cu molt inaintea lui Freud !) un psihanalist. 
Mai tirziu cind religia a slăbit sau a dispărut, obicelul pro- 
prilei analize s'a făcut dintr'un punct de vedere strict moral Jus- 
tificarea față de noi ingine impăcarea cu propria sa conştiinţa au 
menţinut autoobservaţia, chlar şi după ce a dispărut religia. Mai 
ea plagae aen s proza a satistăcut o simplă curiozitate şi cu 
nceput introspecţia ştiinţifică, a 
emu în moaca er ră pe zi co mural cal 
n ce priveşte cel de al dollea aspect al conduitei 
logice, observaţia externă, a celorlalți mpa ea îşi od coana 
apariţia altor împrejurări. Mi se pare că ea s'a format în viata 
de curte, de saloane, în special în acelea din Franţa ia sec. XVii. 
Ca să ne preocupe gesturile, apacătorile, intențiile altculva tre- 
bue să avem timpul.de a le pindi, de a le observa, trebue adică 
să avem vreme destulă de pierdut. Namal într'o societate care 
mare nimic esențial de făcut, care petrece, care-şi plerde vre- 
mea în conversații de salon, în viaţă uşoară, plăcută, în viaţă de 
lene agreabilă, poate apărea o astfel de preocupare, Acest lucru nu 
se poate intimpla unui om activ, cu griji, cu treburi ab- 
sia in 
asemenea îndeletnicire apare tocmai cînd nobietea fran- 
ceză îşi părăseşte mislonea ei socială, dezertează pearl şi 
castelele din provincie, ca să se aşeze, subt Ludovic XIV-lea la 
Versailles, constituind o curte parazitară, de intrigi, de emulaţie, 
de linguşeală față de monarh. Se naşte atunci într'on asemenea 
media un fel de mahalagism, superior celui vulgar intr'atit intru 
cît îşi allază citeodată pe lingă comentarii josnice şi unele cu 
caracter ceva mal larg, mai filozofic, un mahalagism generalizant 
care îşi intinde observaţiile de la cutare domn, pănă la omul în 
sine, pănă la facultăţi eterne omenești. 
Judecăm adesea cu severitate mahalagismul, latr'o anumită 
privinţă iasă, cind e ceva mai elegant şi facut de oameni de spl- 


320 VIAŢA _ROMINEASCĂ nae 


rit, el poate dace direct la psihologie, adică e una din sursele di~ 
recte ale acesteia, 

Cel mai bogat repertoriu de documentaţie psihologică 
vie şi directă ne-o oferă „Memoriile“ ducelui de Saint-Simon. 
Recitiţi această enciclopedie psihologică : veţi găsi intr'insa alà- 
tori deațitea trăsături eterne ale sulletolui omenesc, nenumărate 
indiscreţii, comentarii interesante, intrigi, colportări, adică tocmai 
celace caracterizează astăzi spiritul unei cucoane de subarble. 
Mahalagism se găsește ori onde e un cerc social restrins in care 
toți membrii se cunosc, se văd zilnic, își descopăr defecte as- 
conse, se pindesc şi se descriu unii pe alţii. Fie că medivi social 
e Tătăraşii ori dealul Spirel, fie că e Faubourg Saint-Germain 
ori Saint-Hono:d, dacă gropul e mic, colportajul şi denigrarea 
incepe. Fireşte mai molt ori mai puţin artistic, mal mult ori mai 
puţin spiritual. O astfel de societate protejată de lene şi insufle- 
țită de emalaţie şi intrigă (ca intotdeanna cînd e vorba de ciş- 
tigat favoruri pe lingă un despot), se găsea la curtea lul Ludo- 
vic XIV-lea şi Ludovic XV-lea. 

E caracteristic cum singurul discipol al lui Saint-Simon, 
Marcel Proust şi-a petrecut viaţa sa de snob monden intro lume 
foarte asemănătoare aceleia pe care a descris-o Saint-Simon, în 
aristocrația din Faubourg Saint-Germain. 

Saint-Simon avea mai multe motive deci! oricine să fie a- 
mărit, acrit: era ratat (deci invidios) în societatea în care trăla. 
Partisan al feudalismului local distrus de Richelieu, trăia la curte 
în dizgrație, antipatizat de rege tocmai fiindcă in loc să se lin- 
guşească, susținea drepturile feudalismelui. Era pe lingă acestea 
extrem de ambițios şi avea an deosebit spirit de aversiune con- 
tra nollor nobili trindavi și fără demnitate. Era firesc astfel să 
albă contra lul diferitele secte, grupuri şi gropulețe, strinse în 
jurul unnt tiran ma! mic ori mai mare, cum era „La cabale" al 
marelui Dauphin, ceiace se chema „Le monde de Meudon" „Les 
Batards“ (comte de Toulouse, duc de Maine) etc. 

intre toate acestea domnea un spirit de gașcă extrem de 
sever pentru defectele celorlalți, Saint-Simon îl avea pe taţi con- 
tra lui. Cum era vanitos, răutăcios şi inteligent se înțelege că 
ne-a lăsat cele mai adinci! picturi ale caracterului omenesc. Desi- 
gor adesea se scobora pănă la josnicii ori simple deşertăciuni. 

lată ce spunea despreel însuși Ludovic XIV-lea :„Mr. de Saint- 
Simon ne s'occupe que de rangs et de faire le proces à tout le 
monde“, 

Dacă răutatea lui Saint-Simon e notorie cind e vorba de 
oameni din acelaşi clasă cu el, cind e vorba de borghezi, atunci 
el se coboară la amănuntele unei adevărate psihologii de mahala. 

lată ce scrie- despre Voltaire: „Arouet, dit Voltaire, ftis 
d'un notaire qul Pa été de mon père et de mol, fut exilé et en- 
voyé à Talle pour des vers satiriques fort impudenis. Je ne 
m'ammserais pas à marquer une si petite bagatelle, si ce mâme 


HE 
iaf 
Ri) 
E 
aş 

j 

3 

Li 


tii 
jin 
ME 
H 
ais 
ți 
- 
KI 


i 
: 
E 
i 


mal 
Mesa - acestea nevoia foarte explicabilă o- 
afle ce se ascunde în dosul 
ascunsă de aparențele 
eze 


De 
şi a legilor sale pentru a descoperi in d penca fază 
ce, 


Cînd nu apare ca o problemă de scruta 
re. religloas 
ştiinţei, psihologia se infâțişează ca o anumită pere Crin 
it iar propriar ata cerere Mei er 
uni de caracter, Hsr 
se chiamă această perioadă a psibologiet, ı e py iura s Pa 


E 
5 
; 
Å 


Acordul sistematic şi total al psiholo ý 
prin aplicațiunile acestei disciple în N IE MGE he aia 
bleme practice. Luxul monopolizant a încetat, ca să facă loc unul 
bun confort comun. Fiindcă inconvenientele examinate mal sus 
Du siat, constitutive conduitei psihologice Ele sint simple exa- 
gerări sau insuficiențe care pot fi înlăturate. De pildă, dacă e 
adevărat că cunoşterea mentalităţii adversarului ne moae adesea 
spiritul de acţiune, e tot așa de adevărat că reprezentarea su- 
fletulul adversarului constitue o necesitate indispensabilă in lupta 
pentru existenţă. Azi cind conflictul nu mai e brutal, făcuț din 
'ovituri fizice, cind lupta e pur psihică, cunoaşterea exactă a re-s 
alităţii sufleteşti a celuilalt nu mat poate fi neglijată. 

La. fel cu propria noastră cunoaştere. Nu e nevoe să 
ajungem la proporţiile unul Amiel. A avea însă informaţii pre- 
cise, asupra posibilităţilor, aptitudinilor puterilor noasire proprii 
insemuăm intrucitva a realiza anticul „Cunoaște- te pe tine insuţi*. 
Victimele bovarismulai, adică a aptitudine! de a ne inchipui altfel 
decit sintem, se pot observa zilnic în jurul nostru, 

1 


322 VIAŢA ROMINEASCĂ 


a căpăta to ultimul: timp, aplicări. şi 
mal pei Eaietoaia a. patut el E viaţa a leşit:o nouă stilaj: 
e rin pnl * care se ocupă dle t prin 
z mal Importante probleme $ 
e$ Re pildă Medicina. Incă de pe timpul magnetismalui 
animal se ştia că suggestia, ori simpla convingere, credința, pot 
lecai o e din bolile mintale. Un spirit ca Mesmer 
(1734-1815), jumătate medic, jumătate excroc a putut face pri- 
mele incercâri, A venit după aceia rindul unei foarte curioase 
doctrine „Cristian science“, a cărei animatoare, Mrs, Eddy, ple- 
cînd dela religie ajunse la psihoterapie. Mrs., Eddy se ca tea 
cu grave predispoziţii psiho-patologice : accese isterice convulsive, 
letargie, somnambulism etc... La 35 ani cade pe ghiaţă şi are, 


tunci întilneşte un lucrător frizer, Quimby, care p tă- 
A iei Doala prin simpla une, prin credinţă, 
prin celace numea el „Mind cure“. După moartea lui 1 


ie bces de plidă: in calitatea lui e ideia pe care o 
pat da abces. [cocă decit să ne scoatem din cap această 
idee şi boala încetează. ** 

e in tratamentul boalelor nervoase a făcut un pae 
hotăritor inainte cu Charcot şi apoi cu școala dela Nancy pin 
Bernheim. Babinski ne-a dat definiția isteriei plecind dela k 
că e o boală pur mintală, o boală de convingere, lar Seen = 
ajuns la concluzia şi mai revoluționară, anume că toate 
nervoase sint sufleteşti și că manifestaţiile fiziologice care le in- 
tovărăşesc, nu sint decit simple corelate. Toată terapeutica lul e 
fondat această concepție. 

lpas vorbim de aplicaționile psihologice în Pedagogie. 
Ajutorul pe care ni-l aduc e demult constatat. Măsurarea pre- 
cisă a inteligenţei copiilor după metoda Binet-Simon, perfecţio- 
mată de Bobertag, determinarea oboselii, legile mnemotehnice, etc., 
etc. sint astăzi instrumente indispensabile în ştiinţa edocaţiel. 

Chiar în discipline, în care nu se bănuia pănă astăzi nece- 
sitatea metodei psihologice, avem astăzi rezultate remarcabile, ob- 

astă cale. 
sait Drept, in urma studiilor lui W. Stern, Claparède ori 
Marie Borst asupra mărturiei, avem astăzi oarecare preci- 
zie asupra adevărurilor pe care-l depun marturii, Judecătorul de 


+, : Psychologie und Wirischalisieben, Lpz., 1926; 
Lehrbuch Dimtterbteg: Pipe E, Siera: Angewandie ep bor pala 
“ Piere Janet: Le médicine psycho ogique, p. 14—21. 


PSIHOLOGIE ŞI VIAȚA 323 
—————————PSIMOLOGE Şi VIAȚA 323 


instracţie, mai ales, poate şti mal mult ori mal puţin, de unde in- 
cepe minciuna. 

Deasemeni psihologia criminalului, studiată statistic ori èx- 
perimental, în funcţie de ereditate, mediu, structură mentală, a 
depăşit romantismal lombrozian ca să intre într'o fază pozitivă. 

i mai remarcabile încă sînt contribuţiile aduse de psiho- 
logie la viaţa practică atunci cind e vorba de Economie poli- 
ică. Intălu de tcate în ce priveşte organizarea ştiinţifică a pro- 
ducţiei. Alături de socialism, care cere multiplicarea producţiei 
prin repartiția avuţiilor, industrialismul crede că va obține un 


rendament mai mare a muncii prin organizarea ei rațională. 

Taylorismul a tăcut deja primii paşi, Orientarea și selecția 
profesională a fiecărui lucrător după aptitudine va aduce o per- 
'ecţionare şi mal mare a acestei organizaţii. 

Diferite institute, printre care cel diriguit de W. Stern şi 
Lippman la Hamburg, s'a indeletnicit de aproape cu repartizarea 
mancitorilor în directivele indicate de insușirile lor. Na se va mai 
pierde de acum atita energie în dibuirile inerente celor care 
au fost puși la o muncă pe care nu o pricep. 

Un alt grup de cercetări s'au indreptat cătră organizarea 
reclamei, a vitrinei etc. după legile atenţiei, ale asociației de Idei 
etc, 

Prin toate acestea Psihologia s'a împăcat cu viaţa intrind 
ca o colaboratoare efectivă în curentul cel mare al progresului 
practic. Departe de a rămine un sport inutil, derivativ al lenei 
şi observaţiei inutile, ştiinţa sufletulai aduce şi ea contribuţia sa 
tecundă la adaptarea cît mal perfecță a omului modern la com- 
plexul său mediu, 


Mihai D. Ralea 


” V. Malaja, Die Reclame, Munchen, 1903. 


Scrisori bucureştene 


Cîntecul ighadet— Tieten ae afon de legislatură.— 
Celălalt Bu che bronctosaurui, 
ami te 

— Boule! 
a - Ba bou, tu. 


— Oţilor! 

— Ba oț, tu! 

— cea 

— ir f 

—- kae maică |... Acuşica te umflu ! 

— li mai umfla pe cine te-a făcut, borțosule ! 

— Analtabet ! 

— tm ara 

— Retrage 

— Retrage ii tu botul, că te pit stese. 

— Pä cine mă? Pä cine plesneşii, mă? 

- Sperțar |! 

— Samsar ! 

— Paşapori! 

Z Ba t t 

— Ba u. 

—- noo ! Huooo! Hauuooooo! 

E A e cul. in această atmosferă crepusculară m 
gingaşe modulații de agonie, Camera îşi dă duhul cum a be 
patru ani intro crescindă hipertrofie a mușchilor etape pi 
inflația verbală a depreciat sudalma. Nici ua cuvint perdea e 
prea tare, nici un epitet nu mai ofensează ; bravii com pai 
după ce şi-au zvirlit in obraz acazaţiile cele mal. teribile şi ad- 


jectivele cele mai catastrofale, pleacă braţ la braţ, zimbitori, cu. 


—— SCRISORI BUCUREŞTENE 325 


graţii feline de adolescenţi trapezişti după ce-au recoltat aplau- 

binemeritate, săltind cu capul ìn gol, peste abisuri, Cu nt- 
dumerire deschizi dicţionarul băätrioului Littré, unde afli totuşi că 
par 


oazie”. 

Cercați a vă adresa celai dintălu cetăţean liber, în sens de 
curtuoazie, după uzagiul parlamentar, şi povestiţi-mi efectul pe 
urmă, după ce vă ye ds repărat coastele, 

La Cameră e a. E limbagiul curent. „Boul“ e o fio- 
ricică de stil şi „sictir“ un delicat ornament oratoric. Buletinul 
dezbaterilor parlamentare nici nu le mai înregistrează, după cum 
in lista de preţuri, la restaurant, nu sint trecute sarea, piperul, 
maştarul, sosul englezesc și celelalte condimente. 

La Greci totul depindea de popor şi poporul depindea de 
vorbă—constata Fénelon odinioară într'o scrisoare cătră Acade- 
mie. Ceiace insamnă că intotdeauna noroadele s'au mulțumit cu 
discursuri în loc de soluţii. Soluţiile n'au abundat în cel patru 
ani de logomachie ai parlamentului, dar discursuri, Doamne ! 
Cite n'au strepezit urechile bieţilor contraţ!i din loja presei. Des- 
pre: libertatea opiniilor şi reforma administrativă; votul univer- 
sal şi motocultura ; escamotarea urnelor și aviația; tovăţămintul 
secundar şi sifilisul la sate ; industria hirtiei şi cultura castrave- 
ților ; terenurile inundabile şi cenzura ; insem nțările şi mişcările 
studenţeşti ; tariful vamal şi comerțul de brinză ; paşapoartele şi 
exportul de mascuri; unitatea națională și giudacii de mătase : 
stațiunile meteorologice şi analfabetismul roral; indicele de scum- 
pete şi cadastrul ; hergheliile statului şi eligibilitatea femeilor în 
consiliile comunale; recunoştinţa patrie! şi atelierele C. F. R; 
Tatarbunar şi Locarno; libertatea comerțul! de tiri şi biblioteci 
pentru popor ; staţiunile balneare și reforma fiscală ; le pen- 
siilor şi uniforma pompierilor ; problema minorităţilor n gone 
terea tuberculozei; construcţiunile şcolare şi fraudele fabricilor 
de spirt; curba Lalescu şi permisele de vinătoare ; paza de noap- 
te şi vizita d-lui Barbusse; electrificarea şi disecţia cada- 
vrelor evreeşti; modificarea codului civii și exportul uleiulai de 
rapiţă ; starea de asediu şi scumpirea chibriturilor ; legea timbru- 
lul şi contractul cu uzinele Focker; relațiunile cu vecinii şi oa- 
ționalizarea subsolului; mica antantă şi exportul făinei ; Consti- 
tuţia şi cazul primarului din Spetiţii de vale; 9999 alte legi, re- 
gulamente, modificări, interpelări, amendamente, răspunsuri şi 
declaraţii, toate de egal interes şi cu egală competinţă despre 
toate chestiunile din lună, soare, pămint și subpămint, 

Rămine doar, ca la expirarea mandatului, în ultima şedinţă 
fonerară, un qogubij să recitească pentru încheere, acel falmos 
„Discours sur les avantages singuliers que donne ă l'homme 
la faculté de parler“ rostit cu o criminală seninătate de d. de 
Sevelinges în şedinţa Academiei Franceze din 21 August 1775, 


326 __ VIAȚA ROMINEASCĂ _ 
fără nici o aluzie malițioasă de altfel la celace avea să facă par- 
lamentarismul din straniile avantagii pe care le dă deputatului, 
facultatea de a vorbi tot, despre tot şi în totdeauna. Dar uşor = 
de înţeles suspinul de uşarare al unai preşedinte de cameră, ci- 
tat de exdeputatul francez Gaston Deschamps mal dăunăzi intt'o 
conferință, cind eliberat a ridicat minile spre cer la expirarea 
mandatului, exclamind cu bucurie de copil: 

— Je vais d la compagne, dans les bois. J'aime les ar- 
bres... Ils ne partent pas 

Pentru moment, după accesele de înjurături şi tirnueli, re- 
miniscenţe din şedinţele glorioase, palatul din Dealul Mitropolie? 
cade in somnolență. Extenuaţi, aleşii poporului asistă pasivi la 
misterioasa elaborare a legilor, care curg din rotativă gata feţulte 
impachetate şi votate, fără ca nimeni să ştie exact cum a deve- 
nit cazul. 

— Ce articol votași, frate ? 

— Ci mincea calului şcie că ce sfintul die lege. 

Omul cască, așteaptă sfirşitul ședinței, dacă nu cumva se 
strecoară cu înfăţoșare inocentă de elev care s'a cerut afară, la 
ora de matematică, fiindcă l-a apucat stomahul. 

La Modern, la lordache, la Elisée, la Continental, la Majes- 
tic, la Alhambra, mal aşteaptă încă mesele rezervate, chelneru! 
cu şervetul pe mină şi cu salatul obsequlos pentru „domnul de- 
putat“, Mine va fi simplu cetățean, ca mine şi ca domneata, re- 
intors în urbea natală va pieri din memoria chelnerului, a dan- 
satoarel, a madame! şi a portarului de otel; redat datoriilor con- 
jugale şi animalelor domestice, va visa nostalgic în halat şi scufie 
vicleşugurile cantatricelor bucureştene şi jazzbandul dela ora 3 
dopă miezul nopţii. Hilara dantară a Negrilor izbind ca toatž 
vigoarea păduratică pielea întinsă a tobelor va dansa diabolic 
in obsesii de coşmar, atunci cînd consoarta în capot de flanelz 
brd părul în cirlige de hirtie, îl va deştepta cu ingrijorare ma- 
t - 


— Ce ai Nicole ? Bea un pahar de apă... De ce gemi? 

Nica răsuceşte acom gitul sticlei în răcitoare, cu cealaltă 
mină mingie un umăr gol ştergindu-i pudra, și ingindurat, în 
spiralele ţigării vede destrămindu-se patru ani de aprigă activi- 
tate legislativă. 

— Nick, al ceva în astă noapte | Nu te mal recunosc, suspină 
femela cu părul tuns și cu buzele ca o pecete de ceară roşi 
pe o scrisoare de valoare, i 

Nick, alias Nicu, face un gest nehotărit, alungind sumbrele 
vedenii viitoare. Şi cu o gelozie subită: 

— Al să mă uiţi, Stela... 

— Eu, pe tine? Ce copil eşti, Nick! Dar numai un semn, 
e ceapa şim! string valizele, îm douăsprezece ceasuri sint 


a SCRISORI BUCUREŞTENE 327 


Nick, altas Nicu, iră j į A 
zalui respingind apetit Duet i e a panică inaintea obra 


Aceasta i-ar mai trebui, să se audă în urbea de la mar 
nea ţării că şi-a adus o dansatoare din Capitală, el, tată brd 
tabil de famile şi parlamentar care a rostit un memorabil dis- 
curs despre biopolitică. ȘI Nick alias Nicu, cade în melancolie 
cuprins de crunte seatimente, din care no-l smulg nici serpanti- 
nele multicolore aruncate din loja din faţă, nici giambușlucurile 
ar pe. reggae erei o minuscola pălărie de pal pe creş- 
n fox nternal, nici langoarea din ochi 
N BN boa, goa i pictați al Stela- 
— De altfel, cred că ai să te întorci, Nick, Au sä te aleagă 
iarăşi. Nu pot să fie atit de magari cu un tip gentil ca tine... 
Nick, alias Nicu, nu pese pr optimismul Stelaţei. El 
ştie că alegătorii sint nişte măgari. Nişte măgari ingrați. 
Cind vezi în aceste nopți, trei oameni posomoriţi la o masă 
de cabaret, deşertind automat paharele cu înțățişarea absentă a 
emigranților la Brazilia în preziva de a se expatria, pariază fără 
nici o teamă că sint trei deputaţi care se despartpentra clțiva 
anl sau poate pentru totdeauna (votul universal e cuatitea sur- 
prize!) de Bob, de Petrică, de Steluţa, Mimi, Flora, Oreti, Ve- 
roşca, Alis, Notoşca, Pofi, lufi şi Tuţi. Vesela vecinilor îi in- 
dispune. Muzica ll se pare absurdă şi fatală, ca orchestra Ti- 
tanicului, cind transatianticul era pe jumătate scufundat. Ceteşti 
în ochi dezolarea siirşiturilor, In fine tac. În tine au noțiunea 
neantului de unde i-a expulzat o urnă care îi reinghite. 


Dar cit de deșartă apărea eri după amiază, incă o şedinţă 
a Camerei, fără capăt şi fără rost, cu vorbe cleioase și cu vice- 
preşedintele somnoros, discutind nu ştiu ce, votind na ştia ce, 
dapăce pănă aproape de Dealul Mitropoliei mă adusese cu bra- 
tul atrins, un vechiu camarad de şcoală salutind cu timiditate ex- 
ponenții suveranităţii naționale cu feţele lucioase şi roşii de a- 
bareala digestiei. 

Acela nu era trist. Era perpelit, cu obrazul spiritualizat, 
cu ochil poate prea sticloși, cu tocurile prea scilciate, dar nuera 
trist. Povestea chiar cu o vervă subt care zădarnic căutam a- 
mărăciunea, acrobaţiile financiare ce-l ingădoiau să plătească 
masă, casă, haine şi cărţi, din cel 5448 lei leafa lunară de a- 
zistent universitar. Era fericit că un croitor îl întorsese a treia 
oară haina, încît faţa odihnită revenise după o lungă metamor- 
foză la forma şi culoarea primă. Se bucura că primăvara coln- 
cidea cu oltimele 50 kgrame de lemne şi ultima spintecătură a 
paltonului. (Iți aminteşti: l-am făcut odată, la laşi, la Cristian, 
după demobilizare !) Ise punea o problemă acută: din exceden- 


328 VIAŢA ROMINPASCĂ 


tul de 448 lei (mizerabilul avea și un excedent să-și cumpere 
pălărie în locul inomabilului rar fără formă, pata și vizată 
care-l ține loc astăzi de pălărie, sau să-şi comande o păreche 
de ghete, achitate complect din excedentul viitor (mizerabilul era 
sigur şi pe excedentele viitoare !). Pe urmă, renunțind la această 
problemă, la a cărei rezolvare m'am dovedit incapabil să con- 
teibal, omul cu pălăria fosilă a trecut la maonlile lui: laboratoria, 
acizi, eprubete și retorte, din care prin nu ştiu ce alhimie sa- 
vantă a izbutit să descopere elixirul fericirii permanente şi opti- 
mismului etern. 

Capitala abundă în asemenea contraste. De citeori aud 
vorbindu-se de Sodomă şi Gomora, de Babilon şi Sibarys, şi de 
toate năsdrăvănlile spectatorului superficial dar sever, de pe Ca- 
lea Victoriei, din citeva localuri de noapte, dela Șosea, curse, clu- 
barile cu şi fără firmă, caselor de intilnire şi dancingurilor cu 
100 lei cealul fără pesmeţi, mă simt ispitit să tirii asprul judecă- 
tor in cutare laboratoria şi cutare clinică, în bibliotecile prea 
strimte, în odăile fără foc şi fără jilțuri moi, unde sute şi sute de 
căntători al absolutului, vieţuesc absenţi dela moda pantofilor şi 
dela pronosticurile alergărilor dela Floreasca. 

an colcăe altă viaţă, un rezervoriu care-a capatat toate 
ambițiile şi himerele, impotriva caliciei şi ofticei, impotriva vest- 
mintelor cu mizerie patetică şi ţigării răsucită din tutun băţos. 
Realitatea acestui Bucureşti nu l-a incercat nimeni, se pare că 
nimeni nici na-l observă. Dar șapte serii de conferinţe și 
tori pe săptămină, a Societăţii Scriitorilor romibi, institutului So- 
cial, Institutului de cultură italiană, Poesis şi Universităţii libere, 
Ateneelor şi societăţilor populare, gem de publicul ghemult în 
picioare, ciulind urechile să asculte şi însemnind un capăt de 
gind pe fila caetului de e pe Sălile de expoziţii nu chiamă 
numai ciţiva snobi și cițiva imbogăţiți să-şi! mobileze proaspe- 
tele palate din Parcul Filipescu şi Parcul Bonaparte; nici con- 
certele Filarmonicei nu exhibă numai toaletele direct aduse dela 
Worth, Jean Patou ori Doncet. O curiozitate intelectuală şi ar- 
tistică, încă embrionară, lacomă și febrilă, dă Capitalei infâțişa- 
rea unei Californii unde minierii în loc de vina de aur, cred de 
Heştecedată că sint pe urma pietrei filozofale. E un neastim- 
păr tineresc, o afirmare violentă a acestei! adolescente convin- 
geri că poţi deţine numa! cu o uşoară bătae de cap chela abso- 
lutului, încintătoare și caracteristică tutulor culturilor tinere, în care 
după veacuri de ignoranță opacă și indiferență impermeabilă ja toate 
problemele sufletului și cunoașterii, tinărul își freacă ochii, îl des- 
chide intăia dată la spectacolul misterios al vieţii, vrea să afle 
tot, să soluţioneze tot şi să revizulască tot, pentru toate generațiile 
din urmă care s'au mulțumit să-şi pască mioarele să arunce 
ghloga în clolanele tamazilicurilor de bol, în ndu-şi setea 
de a şti cu citeva eresuri şi împodobindu-și existența ca geome- 
trica şi calorile unui chilim, 


SCRISORI BUCUREŞTENE 329 


Printre acest tineret nerăbdător bi insațlabil, ca o apoca- 
liptică apariţie calcă în toate străchinile d. Mihalache Dragomirescu, 
nelipsit dela toate conferințele, şezătorile, societățile, comitetele 
şi comiţiile, catastrofal ca plesiosarul, bronctosaoral, ichtiosaurul 
sau nu ştiu exact ce anume saurian antideluvian din filmul ru- 
lat mai deunăzi la Cinema-Vialcu, unde o asemenea apariţie de 
altfel erbivoră şi fără intenţii feroce, scăpată de dincolo de vea- 
curi pe aliţile Londrei dărima edificii, răsturna cu o singură a- 
tingere de bot statuile şi mătura cu coada lanţul de automobile. 
Nimic nu-l demontează. E desigur nnicul, ca să zicem așa,— 
om—din ţara rominească şi ținuturile locuite de Romini, care nu 
se de sine insaşi. ce Ironie ricoşează, orice oblecţie 
e înghițită fără să-l provoace indigestie, orice violență dezarmează. 
Candid şi inexpugnabil, îţi oferă glumei, indignării, violenței şi 
bunplui simț, una din cele o sută rețete literare, definitive și 
mondiale. Impărţitor al brevetelor de genialitate și manager 
de genialităţi, el replică la ilaritatea contimporanilor cu un com- 
pătimitor suris în ciocul sanctificat în cimplile superelizee. La in- 
ceput nedamereşte, pe urmă inveseleşte, apoi indignează, lastir- 
şit înfricoşează. Infricoează ca forțele naturii impotriva cărora 
orice efort uman e derizoriu. Intăla oară inţelegi mital balau- 
rolul ca şapte capete, tai anul şi cresc alte trel la loc: la in- 
stitutul de literatură, la Universitate, la Ateneul romin, la Comi- 
tetol de lectară al Teatrului Naţional, la Casa şcoalelor, la S. 
S. R., la banchete, pe stradă, la Capşa, la conferinţe, în expo- 
ziţii, pretutindeni prezinte şi intotdeauna gata cu o formulă ful- 
gurantă, care neantizează tot ce veacurile, înţelepciunea, bunul 
simţ şi minţile dela Platon incoace, au clădit omenirii pănă a- 
cum, 


lasfirşit! iată primăvara. Se presimţea eri din mersul a- 
grest şi elastic al trecătorilor, în privirile îimbunate contemplind 
ceva nevăzut, acea la douceur de vivre dinaintea anulul 914, 
care nu era nici tristeţe nici bucurie, cum spune undeva George 
Moore, cl ceva necunoscut vremilor de astăzi şi pentru totdea- 
una pierdut pentru lume.  Rochiile s'au scurtat cu două degete 
incă de astănoapte sau femeile au crescut cu două degete incă 
de eri. Dar mă tem că mine vor fi reduse numailao palmă de 
pinză, atit cit frunza de viţă ori atit cit să cuprindă imprimat 
titlul vofumalai lui Pani Morand: Ouvert la nuit. 


Cezar Petrescu 


Cronica ideilor 


Julien Benda 


Sfirșitul secolului trecut și mai ales primul sfert al =etui 
actual, sint o epocă de violentă reacțiune împotriva pozitivis- 
muli, evoluționismului și materialismului, intelectualist, meca- 
nist sau fatalist, care beneficiind de uriașul succes al științelor 
exacte, a stăpinit, mai bine de o generație, spiritele. 

Iraționalism, antiintelectualism, misticism, sînt tendințele 
care domină azi în Franţa ca si în Europa, literatura, arta, fito- 
zofia, politica, 

In poezia simbolistă și în cele mai multe din şcolile e- 
femere care i-au urmat, în proza lui Barrès, în muzica lui Dè- 
bussy, în filozofia lui Guyau, Nietzsche, James, Bergson, in 
sindicalismul lui Sorel, intilnim subt formele cele mai diverse. 
același apei la intuiție, aceiaşi exaltare a vietii, inconştientului 
și instinctului. 

__ Amcercările de a slăvili sau disciplina această nouă inva- 
zie romantică, în numele rațiunii, analizei ucide gi a dasiziz- 
mului nu puteau insă intirzia, în țara tradițională a clarității, 
logicei și măsurii. 

Un Maurras, Lasserre sau Seilliert, în domeniul literar şi 
politic, un Maritain cu neothomismul lui scolastic in filozofie, 
Gide, Rivière și grupul dela „Nouvelle revue française“ în li- 
teratură, Valéry în poezie și artă, oricit de deosebite sau chiar 
opuse sint ideile lor, au totuși ceva comun, aversiunea iniclez- 
tualistă impotriva misticismului vag și a anarhiei romantica 
f In aceiaşi categorie, trebue să înglobăm și pe un ginditor 
izolat, prin cugetarea lui independenţă și mai ales prin origi- 
nalitatea atitudinii, 

Fiu al unui negustor evreu din Paris, Julien Benda a 


CRONICA IDEILOR 


33t 


studiat matematecile, apoi literele şi istoria. Adus pe urmå 
o viață mai mult solitară, ocupindu-se cu filozofia, matemate- 
cile, muzica, făcînd numeroase cățătorii, mai ales în Maia. A- 
facerea Dreyfus, l-a făcut să se amestece un moment, în politică, 
A scris atunci, în „Revue blanche“, pe care Maurras o numea 
organul „unor Evrei nietzecheani“, o serie de articole, publicate 
în 1900, subt titlul „Dialogues à Byzance“. 

Trăește apoi retras, aproape zece ani. Reintors în Paris, 
se împrietenește cu Charles Péguy, care fundase „Les cahiers 
de la Quinzaine“ și publică în revista acestuia, aproape toate 
operele lui. In 1910, apare „Mon premier testament“, în 1911 
„Dialogue d'Eleuthăre**, în 1912 vibrantul roman filozofis „L'or- 
dination'*, foarte remarcat de critică și recomandat de Mirbeau 
și Rosny, pentru premiul Goncourt. 

In același an, publică în ediția lui Mercure de France „Le 
Bergsonisme ou une philosophie pathétique“ si „Une répouse 
aux défenseurs du bergsonisme“*, 

In timpul războiului, a scris articole ṣi. comentarii ideolo- 
gice asupra evenimentelor în „Figaro“ şi a publicat în 1917 
„Les sentiments de Critias*. După războiu „Le bouquet de 
Giycère“ în 1918 şi în 1919, opera lui cea mai discutată și mai 
caracteristică „Belphégor“. 


Considerat de mulți ca un spirit dogmatic, deși are unele 
preferinți, Benda nu apare în nici una din scrierile lui ca un om 
de partid, ci ca un intelectual de rasă, care iubind ideile pen- 
tru ele înşile, se amuzează cu discreția scepticului de spectacolul 
lor şi mai ales de felul în care ele sint adoptate și deformate 
de masst. Opera lui poate fi considerată ca o vastă anchetă a- 
supra senzibilității societății franceze actuale și o contribuţie 
însemnată la istoria ideilor.  Chestiile dezbătute fără nid un 
scop premeditat, în toate scrierile acestui ginditor, sint urmă- 
toarele: cart sint ideile dominante ale socictăţii franceze de azi, 
nevoile sufletești ce sint satisfăcute prin ele, originea lor? 

„Mon premier testament“, un fel de mic discurs al më- 
todei, ne inițiază asupra principiilor fundamentale, de care s'a 
condus în cercetările lui, À pa 

Oamenii nu adoptă, în general, ideile lor politice, morale, 
religioase, susține Benda, in acest curios și ingenios esscu, fiind- 
că li sc par juste, adevărate sau măcar conforme interesului, 
ci fiindcă ele satisfac nevoia lor de a încerca, cutare sau cutare 
sentiment i 

„Nu ideile sînt acelea care provoacă sentimente, ci senu- 
mențele provoacă idei, mai exact sentimentele preexistente in 
stare de sentimente pure, adică lipsite de orice complement in- 
telectual (idee san imagine) ṣì deci avide de un astfel de com- 


332 VIAȚA _ROMĪNEASCA 


plement înhaţă in trecere („happent au passage“) ṣi la nevoe 
inventează idei sau imagini, capabile de a le satisface, după cum 
unii radicali chimici nelinistiti în stare de puritate, se aruncă cu 
lăcomie asupra unui element capabil să le dea repaos. De 
exemplu: nu antisemitismul -e acel care provoacă ura, ci dim- 
potrivă ura preexistentă, în stare de ură fără de obiect sau de 
nevoe de ură, se aruncă asupra unei idei, obiectul urit, pe care-l 
găseşte gata făcut în comerț, după cum vedem, în anumite stări 
mentale, un sentiment prealabil de frică fără de obiect sau ne- 
voia de a avea frică, aruncindu-se asupra primului venit, în le- 
gătură cu ideia de primejdie“, 

Pe cind cei mai mulți oameni sint ferm convinși că ideile 

lor Sint dictate numai de rațiune „a considera ideile ce nu sint 
decit obiecte de sentimente, scrie Benda, în afară de sentimen- 
tele pe care le satisfac, e a considera niște semne, independent 
de lucrurile la care se rapoartă. A face istoria ideilor politice 
și religioase ale oamenilor numai ca idei, echivalează cu a stu 
dia manifestările exterioare ale unei boli, în afară de boală și 
viața cuvintelor, în afară de senzul lor“, 
i Urmează dar că o clasare naturală a oamenilor nu va ținea 
in samă ideile pe cart ei le profesează, ci sentimentele pe zare 
aceste idei le satisfac. „Ea nu se va ocupa să ştie dacă ei 
iubesc sau urăsc cutare sau cutare lucru, dar numai dacă iu- 
besc sau urăsc, căci pica iubirii sau urii lor se poate schim- 
ba, nu însă și nevoiă lor de a iubi sau uri“, 

Incercind de a interpreta şi clasa principalele idei politice 

și religioase ale oamenilor, Benda deosebește un ansamblu de 
idei, care satisfac o nevoe de ură, cărtia i se opune un an- 
samblu de idei care satisfac o nevoe de iubire; un ansamblu 
care satisface o nevoe de orgoliu, căruia i se opune, altul, 
care satisface nevoia de „détente“, și în fine un ansamblu care 
satisface o nevoe de surpriză, căruia i se opune un altul, 3a- 
tisfăcind o nevoe de seninătate, 
„măceasta nu însamnă. că acelaşi sentiment nu se poate În- 
tilni în două doctrine diferite ṣi politic opuse, (astfel, nevoia de 
ură în anticlericalism și antisemitism, acea de surpriză în mira- 
colul creştin şi cel revoluţionar). emeni, o singură doc- 
trină poate satisface sentimente diferite și chiar contrare, astfel! 
militarismul și catolicismul, intrucit sint comandă si supunere, 
democratismul întrucit «e iubire a poporului, sau ură a elitei, 
anarhismul intrucit e suprimare a diferențelor sau exaltare a 
individului“. 

í Deşi consideră filozofia cuiva, ca obiectivarea temperamen- 
tului și pe „om chiar cînd se crede liber, un sclav al fiziolo- 
piei, Benda nu neagă totuși posibilitatea filozofiei ca specu- 
lație desinteresată, admițind că ideile pot fi uncori adoptate şi 
intelectual. Dar, adaogă dinsul, ele nu pot prezenta un interes 
pentru lume, decit numai intrucit sînt adoptate, sentimental, 


CRONICA IDEILOR 333. 


Unul din obiectele principale ale anchetei lui Benda e fi- 
lozofia lui Bergson. Volumele nervoase și ludde, pe care le-a 
scris in această chestie sint de o violență de ton neobişnuită 
şi degenerează adesea în pamflet. Totuşi, atitudinea lui c de- 
parte de a fi animată de sentimente personale, ci e acea a „unui 


Filozofie a mobilității, bergsonismul confundă după din- 
sul, la orice pas, subt acest cuvint ambiguu, continuitatea cu 
forța, far în ceiace privește noțiunea cardinali de intuiție, ea e 
intrebuințată de filozoful francez în cel puţin patru senzuri, ilc- 
gitim substituite unul altuia, după necesitățile arpumentării, cu 
toată complecta lor heterogeneitate logică. (intuiţia cu sen- 
zul de cunoaștere absolută a obiectului în el însuși, în opoziție 
cu cunoașterea raporturilor lui cu alte obiecte; intuiţia cu senzul 
de invenție intelectuală în opoziție cu inteligența care claseazi 
numai, obiectele în categorii; intuiţia ca facultate de a găsi un 
senz unui ansamblu de fapte în opoziție cu acceptarea lor brută; 
și în fine și mai ales intuiţia ca instinct, voință, acțiune, intrucăt 
instinctul nu e cunoştinţă, nici limbaj, ci continuarea însăși a 
vi organice). 

j Dar aA interesează în primul rind pe Benda, nu e cu- 
getarea lui Bergson, ci succesul ei monden, și faptul întrucit 
această filozofie răspunde pasiunilor timpului. 

Una din credințele societății noastre, remarcă cl, e c 
știința trebue să ne dea absolutul şi o, filozofie care promite 
publicului obiectul, în cl însuşi și în să iai lui interioară, 

e, fără îndoială, acest sentiment. 

m ere binevenită de a dispretui știința sau vechea fi- 
lozofie, care nu făpăduesc şi nu aduc decit vederi asupra obiea- 
tului, datorite în cea mai mare parte, propriului nostru aseara 
Deşi ideia relativității științei e de mai bine de cincizeci de 
ani, răspindită prin cărți, presă, cuvint, ea nu a putut raba 
populară. {deia că nu cunoaștem lucrurile în ele înșile, Aia 
mai simbolurile lor, ideia, că realitatea nu e un continuum hete- 
rogen, ci un diseontinuu homogen, că ea nu e pentru noi aa 
un sistem de raporturi, scapă in mod necesar, cu toată simp SN 
tatea ei aparentă, inteligenţelor care nu au fost formate tip! 
disciplinele științei, Succesul lui Einstein în anumite noae 
nu a fost mai mult decit un foc de pas și era natural ca e 
zofia şi ştiinţa să devină pentru un public ireligios, ceiace er 


FO 


34 VIAȚA. ROMĪNEASCĂ 


gia, pentru credincioși, adică ceva, cart răspunde tuturor chestii 
é » b + w » . + - + t- 
o: Ă sia: e științifică a religiei marxiste e un alt exemplu 


drept adaptată, numai la nevoile practice si utilitar ii 
considerată deasemenea ca o afacere de bem aiant: În ri ga, e 


Singurile socieţăți care au arătat, după părerea lui st 
eine petre ştiinţă, au fost acea engleză subt Carol al idea 
şi acea franceză subt Ludovic. al XIV-lea. Acestea erau $o- 
cetăți cultivate, supuse disciplinelor spiritului, pe cînd lumea 
noastră democratică are © aversiune pronunțată impotriva a> 
tivitäții intelectuale Şi nu vrea să trăiască, decit prin simțuri. 

T Un apne cu astfel de dispoziții, era firesc să delireze 
cind un zot autentic „a tăcut să cadă vălul interpus între ren- 
litate- și noi“, după expresia bergsonianului Le Rov. E drept 
că celor care protestează, susținind că filozofia nu se ocupă de 
imediat, ci integrează realitatea in tare, li se răspunde; 
filozofia nu e un capitol de știință. Dar dacă obiectul lor di. 


realității, metoda lor nu poate fi decit aceiași. Nu se poate 


tică—pentru acest gen de activitate, pe cînd de trei 
mai bine, filozofia a fost o pn Pe gari pie ne ai 

După cum bergsonienii confiscă cuvintul filozofie, pentru 
a evita să boteze activitatea lor prin cuvinte lipsite de același 
ascendent, ei adoptă deasemeni cuvintul inteligență, pentru un 
sta tea TERE na t care cere totul, inimii. 

e ia, ră cij e adevărata inteli P Dat 

ca filozofia să ne dea lucrurile în ele Se pair r a voi să popa 
cupe de ceiace e misterios, incomprehensibil, inaccesibil rațiu- 
mii. Voinţă, care implică două credinți deopotrivă de stranii : 
aceia că absorbțiunea în necunoscut e cea mai înaltă activitte 
a spiritului şi aceia că speculație asupra copgroscibilului, e prin 
csența ei, incapabilă de înălțime spirituală.  Pretinsul spirit fi- 
lozofic al bergsonienilor, apare astfel identic cu cel religios, 
care se rușinează de el insuși sau, cel puțin, de numele lui. 

Filozofia nu trebue să fie, după dinşii, o idee asupra lu- 
crurilor, ci sentimentul lor pur, o artă care să emoționeze, sug- 
gerind viziuni sau imagini tulburătoare. Ea nu valorează, prin 
ceiace enunță, ci cum spunea Sorel, prin rezultatele pe care le 
provoacă sau Péguy, în faimoasa lui „Note sur M, Bergson“, 
prin talentul care o inspiră şi elementu! combativ pe cared 


CRONICA IDEILOR 335 


„_„ Pătrunderea în principiul lăuntric al existenți lucrurilor, 
simpatizarea cu palpitarea lor interioară, corespunde în reali- 
tate unei dorinți protap, acea „a unei percepții a lucrurilor, 
care să fic un fel de posesiune sexuală, de adesiune tainică, 
de juissare a suetului“, Această dorință, cu elocvent ex- 
primată de Faust, a existat desigur totdeauna, a devenit însă 
la contemporanii noștri, de o intensitate necunoscută incă. ȘI 
Benda aduce unele precizări în această privinţă : „Pe lingă do- 
tința unei comuniuni aprinse cu esența lucrurilor, un alt fapt 
crește şansele de succes ale bergsonismului; e calitatea pur pa- 
sivă a auditorului. Un filozof din secolul al XVil-lea, avea 
aface sub! specia oamenilor de lume (snobii nu lipseau nici a- 
tunci), cu un mare număr de spirite formate prin disciplina cla- 
sic, cu deprinderi logice și teologice, întrun cuvint, perfect ca- 
pabile, de a se apăra contra afirmațiilor care li se serveau. 
Un filozof modern, mai ales, acel care profesează public, gä- 
sește înaintea lui: 1) tineri care nu au avut timpul să-şi asimi- 
leze metodele spiritului, (admițind, că au invațat ceva, despre 
cle); 2) eleganți ignari „doritori de a se instrui“, care altădată 
s'ar fi ocupat cu vinătoarea sau galanteria; 3) literatori străini 
de orice metodă, care nu cer filozofiei decit un aliment la ne- 
voia lor de emoție; 4) femei, fără disciplină intelectuală, a că- 
tor soți sau amanți nu ştiu măcar latinește; pe scurt, un an- 
samblu de persoane fără de apărare, cărora acest filozof le poa- 
te administra cele mai groaznice sofisme, fără să intiinească, 
umbra vreunei rezistenți. Şi ce ușor de înțeles, că în aceste 
condiții, el triumfă fără glorie, dar triumfă“. 

E un semn al timpului, această voinţă de a face să treacă 
subt numele de filozofie, o activitate spirituală, care ar fi mai 
potrivit desemnată subt acel de poezie şi e un semn mai ales, 
al respectului de care se bucură azi filozofii. „Il ne venait pas 
a Pesprit de Petrarque, de faire passer son activité, sous le nom 
de Roger Bacon“. 

Filozofie aptă de a satisface o societate avidă de senzații, 
berpsonismul nu se impune publcuilui prin idei, care-i sînt străi- 
ne, ci îi aduce tocmai pe acelea pe care cl le corea. El nu œn- 
vinge spiritul, ci satisface voința, 

Principiul intern și absolutul pe care-l promite, fiind mo- 
hilitate și devenire, această filozofie multumeste deasemeni, fu- 
ria contemporană de mișcare. E un fapt demn de atenție, fe- 
lul cum s'a schimbat în ultimul timp ideia absolutului. Imo- 
bil atitea secole, iată că el a devenit împotriva întregei tradiții 
filozofice dinamic, în orice caz, cinematic.  „Inalterabilitatea, re- 
paosul, care au fost atita vreme simbolul eternității, an decăzut 
din rangul lor, ele au devenit azi terestre, mișcarea e dimpotrivă 
divină şi odată cu ea schimbarea și absența oricărei fixități. 
Portul va spune În curind marelui tot: 

Rends-nous le mouvement, que la vie a trouble“. 


336 VIAŢA ROMINEASCA 


Acest intern, nu e numai mișcare. ci şi activi 
și viață, deci un au de exceptie, în tata aste apă 


aduce această 


i Absolutul exaltat de fiind deasemeni, şi vo- 
ință pură el devine pretextu! unei noui religii, acea a acțiunii şi 
energiei umane. Filozofia ca speculație cosmică dispare, mär- 
e armaa ap pri i q gr se e luai Mas ille N 

n „de T i - 
nui Spinoza, considerate ca jocuri pair e Ma aa ua da 


r 
toriului, căci e în același timp, existență și cunoastere, 
Benda închee observind „atracția extraordinară, pe île o e 
xercită asupra Dior rarena iai alexandrină și fu- 
ria cu care se preci „ asupra filtrelor  Contradtoriului, 
Nedeterminatului, Necondiționatului ctc, de cite ori, acestea îi 
sint oferite. Deși, spontaneitatea sufletului german oferă în 
această privință terenul cel mai prielnic, se poate afirma totuși, 
că această metafizică e mai puțin proprie unei rase decit ple- 
bei de pretutindeni, care cere ideilor, să vorbească simțurilor. şi 
inimii și să-i provoace fiori sau spasm“. Succesul bergsonis- 
mului e un semn neîndoios al decăderii, barbariei și nivelării, 
spre care mergem, 


Al doilea obiect însemnat al anchetei lui Benda, sint în- 
clinările și voința estetică a societăţii franceze actuale. 

Teza susținută în „Belphegorii, e aceasta : „Societatea 
franceză de azi, cere operelor de artă, ca ele să o facă să în- 
cerce emoții și senzații, dar nu mai cere dela ele, nici un fel 
de plăcere intelectuală“, 

Benda face dela început atent cetitorul, că nu studiază ope- 
rele de artă, nici nu are intenţia de a se pronunța asupra valorii 
lor, ci caută să lămurească numai tendințele, care-și fac loc în 
ele, adică voinţa estetică a contemporanilor, lar cuvintul „bonne 
coäété“ are după el, în vedere acea clasă de persoane privi- 
legiate, care trăesc „dans Poisivete et le raffinement et dont 
Pune des fonctions est de s'adonner au ramage litteraire, voire 
d: nos jours scienti philosophique“: 

Voința de a încerca emoții prin operele de artă nu e desi- 
gur, ceva nou în Franţa, unde „la bonnt société" a fost totdeauna 
dirijată de femei. Dar ceiace e propriu după Benda, timpului 


Ta Să 


CRONICA IDEILOR 337 


nostru e „precizia, violența acestei voinţi, caracterul ei mai uni- 
rea Sura pe care o deşteaptă și sistemel= pe care le e- 

Articolul principal al esteticei societății franceze actuale. e 
acel ci arta e o uniune mistică cu esența lucrurilor. Ea (rebue 
să posede realitatea în ea insăși, in afară de orice expresie, tra- 
ducere sau reprezentare simbolică, Metoda èi e intuiţia, un 
icl de viziune centrală, care devine ritmul insusi schimbător şi 
irăit al lucrurilor. Această intuitie „Itu reflectează“, ea e „ac 
țiune, inimă, eu'. 

Benda distinge trei tendinți diferite în această doctrină, 
care îşi are de altfel izvorul în filozofia lui Bergson, 
| 1) Arta trebue să pătrundă lucrurile în principiul lor de 
viață.  Emoţie, pe care de altfel contemporanii nostri o cer tü- 
turor activităților spiritului: filozofie, ştiinţă, etc.  Absolutul nu 
c Însă pentru ei quietudine, ci agitație. 

___2) Arta trebue să se unească cu acest principiu, nu să-l 
privească sau să-l descrie, ceince ar implica distincție. Se cere 
artistului contopirea cu el, disoluția personalității lui, in sufletul 
lucrurilor. 

3) Pentru aceasta arta trebuc să fie o stare de pură îu- 
bire, în care dispare orice fel de activitate intelectuală, in alți 
termeni, o stare afectivă pură. $i aceasti stare nu è o fază 
preparatoare, un prim timp, ci activitatea artistică întreagă. Berr- 
son a scris de altfel: „Există cel puţin o clasă de privile- 
giați, artiștii. Ei nu se ocupă decit să-și lărgească percep- 
tia, fără a încerca să se ridice, deasupra ci. 

„Sentimentul pur al lucrurilor, prin propria lui natură, fără 
ajutorul și concursul inteligenți, devine expresie artistică“ spu- 
ne unul din herolzii esteticei actuale, Tancride de Visan. 
Afirmație în faţa căreia e bine să amintim cuvintele romanticu- 
lui Lamartine: „j'ai eu de Vâme, c'est vrai: voilà tout, Jai 
jeté quelques cris du cœur, Mais si l'âme suffit pour sentir, 
elle ne suffit pas pour exprimer“. 

'Alte forme ale voinței estetice a contemporanilor sint, du- 
p: Benda, următoarele: | i 

1) Arta trebue să fie òo percepție imediată a lucrurilor, 
care să suprime toate formele reprezentării. Ă 

2) Ea trebue să ne dea lucrurile în realitatea lor, nu în 
deformarea lor de cătră intelivența noastră. Dacă artiştii și 
publicul de azi admit deformările datorite pasiunii  (Saint-Si- 
mon) ci detestă cu violență acţiunea conștientă și organizată a 
inteligrenții. = | D } 

3) Arta trebue să atingă obiectul în particularitatea lui și 
in acelaşi timp cum spune Claudel, în totalitatea lui indesom- 
posabilă. A i 

In aceste manifestări, e vizibil înainte de toate cultul in- 
distinctului, Fiecare vrea să simtă lucrurile în mobilitatea si 
fiuiditatea lor, Şi această imprecizie nu e cerută numai poeziei 


12 


338 VIAŢA 'ROMINEASCĂ 


şi: romanului, ci şi ideologiei: „Critica, știința, lilozofia stat in- 
vitate să fugă de idei precise, de definiţii şi să procedeze, 
potrivă, prin culori indecise, categorii mobile, concepte fluide. 
Scriitorii care se dau formal, drept ginditori, (Rolland, Sorel, 
James) sint apreciaţi cu deosebire". 

O consecință a acestei stări de spirit e locul conferit în- 
tre toate artele, muzicii. Pe când vechiul romantism era mai 
mult plastician, arta preferată azi e fără forme, pur fluidă, Ji- 
berată de categoriile spaţiului. O voință de muzicalizare se 
manifestă cu frenezie, în toate artele. 

Preceptele esteticei contemporane se aplică cum e natural, 
în primul rind artei, care tratează despre sufletul omenesc. „Ce- 
ace oamenii, în marea lor majoritate, cer spectacolului opere- 
lor de artă e o ocazie de a se pune în comunitate cu mișcările 
umane, de a incerca o emoție de simpatie; ceiace vor, e să iu- 
bească cu Des Grieux, să urască cu Jago, să tremure cu Desde- 
mona, să suspine cu Phedra, să moară cu Werther. Așa incit 
ei nu se cumpla: decit în pictura sentimentelor, pe care sint ca- 
pabili să |» încerce: nu arătaţi foburgului dramele de conștiință 
ale drepţilor, nici femeilor, torturile cercetătorului de idei“. Nu 
e insă nevoc de adăugat că emoția de simpatie, care la teatru 
devine o manifestare aproape fizică, nu are nimic comun cu e- 
moţia estetică. „Aceasta ce emoția cauzată de ideia pe care o 
avem despre calitățile artistice ale operei de artă, de pildă, viaţa 
operei (lucru, cu totul deosebit de viața personajelor reprezentate) 
unitatta ei de semnificație, ajustarea formei la fond, proporțiile, 
gradaţia efectelor, ete. Această emoție, evident din cele mai 
inalte şi mai rare, presupune: 1) că sintem capabili de a forma 
idei abstracte (ce e mai abstract decit ideia de perfecfie a ra- 
porturilor 2); 2) că ideile nu rămin la cel care le formează, simple 
idei. ci determină sentimente.  Emoţia estetică e tipul emoţiei, 
cu baza intelectuală'*, * 

Contemporanii noștri vor pictura suPetului omenesc în ceia- 
c: are particular, incomunicabil şi sint împotriva tipurilor gent- 
rale. Totuşi, romancierii francezi rămin mult în urmă, în această 
privință, celor englezi sau ruși. „N'est pas barbare qui veut!“ 

Ei cor deasemeni artei, sä prezinte suiletul omenesc, în a- 
fară de legile lui, au aversiunea determinismului, caută surpri- 
za, au setea noutății. Stilul unui Péguy, e gustat pentru origi- 
nalitatea lui, de acei care oşează lui Anatole France „awil 
a chaussé les souliers des siécles“. 

Voința lor ca arta să fic viaţa însăși și nu o vedere, ipe care 
inteligenţa o ia asupra ei, se manifestă prin mai multe simptome: 
romanele in stil direct, în care autorul, vorbind la persoana În- 
tăiu, povesteste emoțiile și le retrăeşte sub: ochii cetitorului, inter- 
zicindu-și acele reflecții asupra pasiunilor, cu care sè mindrea un 
Stendhal, religia teatrului (formă de artă care prezintă emoția 


— —— — — — ~ 


* Belphegor, p. 56. 


OOA E 
subt forma ei directă), gustul memoriilor, suvenirelor, scrisori 
intime și brulioanelor. Ahasi recia 

Dogma vremii e „că ordonind a emoție, o pierzi". (Ca și 
cum, observă Benda, toată problema artistică nu ar fi tocmai, să 
ordonezi, fără a pierde). t 
a mAltădată, adaugă dinsul, scriitorii fără de meșteșug, vo- 
iau să pară că îl au, azi cei. care îl au, var să ne facă să cre- 
dem, că nu au idee de dinsul'i, 

O altă pretenție curioasă a unor contemporani e acea că 
exercițiul pur și neintelectual al einnţiei omenești să fie luat 
drept un act al inteligenţii. Fiindcă Bergson a scris că „clanul 
vital pur devine dilatindu-se, conștient de el însuși si capabil 
de a reflecta asupra obiectului său‘, mulți cred că numai fiinţele 
care trăeze pasiunile, le pot înţelege și aceasta fără intervenția 
altei activități intelectuale. In pretenția de a analiza a inteli- 
genţi, ei văd, dimpotrivă, „o amenințare, pentru tot ce sufle- 
tul nostru are mai preţios“.  „Explicind originea sentimentelor 
noastre, spune James, le distrupem în același timp valoarea“, 

Toate aceste trăsături ale esteticei contemporane explică 
religia artei subicctive, „articulată deja în epoca romantică, dar 
despre care se poate spune că numai timpul nostru a luat de- 
plină conștiință“. Nu numai că autorii cei mai gustați în ul- 
timii douăzeci de ani, Péguy, Claudel, Suaris, Rolland (de la 
France și Hermant, ce scriitor cu renume se ocupă cu zugrăvi- 
rea moravurilor?) nu au de povestit decit propriul lor cu, dar 
ei caută să-l prezinte, în ceiace are mai incomunicabil și pur 
afectiv, adică înafară de orice idee.  Neputind concepe altă es- 
tetici decit a subicetivului, ei sint atrași de regiunea tulbură» 
toare a instinctului pur, a dorinții și acțiunii pure, E. 

De aici cultul pentru arta lui Maeterlinck şi a unor scriitori 
ruși, care nu zuprăvesc decit sentimente elementare, neorgani- 
zate şi nealterate, prin vre-o idee. Şi fiindcă femeile excelează 
in pictura acestor stări elementare, literatura lor (Collette. Gè- 
rard  d'Houville etc), e azi atit de gustată. 

Estetic: modernă fiind făcută, în primul rind, pentru fë- 
mei, nu e de mirat, că zugrăvirea sufletului omenesc se rezumă, 
mai ales, it acca a amorului | 

laclinațiile publicului merg citri literatura exaltată sau pa- 
tetică, spre autoril vibranţi, pururea subt presiune. „Se pare 
că scrisul tempera! și rațional a perdut orice fel de valoare fi- 
jozofică pentru societatea franceză, lucru singular, la descen- 
denții acelora care au gustat atit, pe La Bruyere și Montesquieu”. 

Niciodată, izvoarele naturale ale lirismului {amory religie, 
patriotism, melancolie), nu au fost mai intensiticate, E des- 
tul să comparăm în această privință pe M-mt Desbordes Val- 
more cu contesa de Noailles, Lamartine cu Claudel, Delavigne 
cu Rostand Chateaubriand cu Barrès, ca să vedem ce progrese 


a fäcut exaltarea. 


340 VIAȚA ROMINEASCĂ 
>>> a Á 

Dar cu deosebire a fost intensificat lirismul misterului. 
Pe cind, pentru poeții din 1830, lucrurile, între alte epitete, a- 
veau și pe acel de misterios, scriitorii de azi, consacră opere 
întregi, acestui aspect al lucrurilor. „Avec V. Hugo ils vou 
laient parler du mystère, avee Maeterlinck, ils veulent s'y é- 
vanouirit, 

Altă trăsătură a societăţii mondene de azi e gustul ei a- 
dinc pentru lirismul moral sau moralist; exaltarea pentru cutare 
modă morală, politică, religioasă, estetică, Ea vibrează cu Ni- 
ctzsche pentru primatul moralei războinice, cu Barrès pentru s- 
cel al voinţii, cu Bourget pentru acel al tradiţiei, cu Romain Ro- 
Hand pentru acel al inculturii și spontancității, cu Maurras pen- 
tru acel al culturii sau disciplinei intelectuale. 

Se decretează, în același timp că superioritatea unei mode 
morale sau estetice, nu e un lucru care se demonstrează, ci cevs 
pe care-l simţi sau îl iubeşti, 

Apostolul unei valori, nu e ţinut să aducă probe și mai a- 
les, să fie logic sau coherent. De aici, profetismul échevelé“, 
al unui Péguy sau Claudel. 

„Cu mult inainte de 1914, societatea franceză a incetat 
de a cunoaște ironia, Teoriile filozoțice sau chiar ştiinţifice 
nu au rămas, nici ele, neexploatate de lirism, după ce au fost, 
bine înţeles, simplificate şi deformate, deasemeni critica, care 
pe urmele lui Sainte Beuve se ocupă mai mult de autor, decit 
de operă și istoria, care după Péguy „evitind obiectivitatea ane- 
mică, trebuc să trăiască o epocă, nu să caute s'o înțeleagă“. 
„Sintem în virsta panlirismului“e, 

Dacă aceste tendinți au existat desigur în toate socieli- 
tile, ele se găseau în stare izolată. „Concepția formală a unei 
fiiozofii patetice, e însă o cucerire a timpului nostru“, 

Care e, se intreabă Benda, cauza acestei frenezii, a socie-- 
täții franceze actuale? După unii, prezența Evreilor. E drept, 
că alături do Evreii severi şi moralișii, care se inchină luă Iahveh, 
există mai numeroși acei avizi de senzații, adoratorii, idolului 
syrian Belphegor. Dar explicarea e insuficientă, cäci ca un 
organism să poată fi atins de un râu, el trebue să fie în stare 
de receptivitate. 

„Daci această societate a fost precipitată în alexandri- 
nism prin acțiunea Evreilor, ca odinioară contemporanii lui Phi- 
letas din Cos și Juvenal, e fiindcă ea insăși, era deja alexan- 
drină“. Acelaşi agent nu ar fi produs desigur aceleași efec- 
te două secole mai înainte, căci un cristal exterior, nu precipită 
o massăticidă, decit dacă ca e de aceiaşi natură cu dinsul. 

Dar de ce societatea actuală e alexandrină? Să fie un 
efect al virstei? E drept că o societate, după trei sau patru 
secole de existență devine alexandrină prin însăși durata ei, că 
viața trindavă si rafinată creiază o mevoe particulară de sensi- 


Ý od ÅT 7 măr - ie: | == 


bilitate. Dar asimilări de acest fel între dezvoltarea societății 
și a indivizilor, sint departe de a fi serioase. 

Un factor mal important, după Benda, e desigrar scăderea 
culturii și mai ales dispariţia în mediul monden, a educației to- 
logice și a literelor antice, discipline a căror influentă impreg- 
na altădată atmosfera, ca un fel de climat spiritual. Sportul, 
lectura ziarelor au contribuit la scăderea culturii in societatea 
franceză, dar acest fapt e datorit cu deosebire accesiunei în 
rangurile acestei societăți a multor persoane din alte clase, al 
ror spirit e în stare de natură (parveniți ai comerțului, in- 
dustriei. finanței). 

„Nu se ține destul samă pentru a explica decadența gus- 
tului de schimbările sociale, nu se remarcă că e vorba în a- 
ceastă decadență, nu numai de o clasă care transformă valorile, 
ci de un nou personal de oameni inculti, care favorizat de schim- 
bările politice, umple în parte rangurile acestei clase, aducinud 
valorile sale proprii; că apariția gustului romantic în societatea 
franceză nu insamnă numai urmaşii lui Caylus sau Rabutin, 
schimbind de sensibilitate, ci o întreagă lume de burghezi par- 
veniţi, care intră in rangurile societății bune, pentru a aduce 
estetica lor. După cum s'a putut spune că triumful creştinismului 
a fost morala sclavilor, substituindu-se, aceleia a stăpinilor, se 
poate spune că triumful romantismului e estetica oamenilor na- 
turali, care inlocuește în societatea bună, pe acea a oamenilor 
civilizați“*. 

Gusturile literare ale bonelor sau al: portarilor, dovedes 
do altfel că estetica omului în stare de natură ce romantismul, 

Estetica aceasta barbară e în mare parte un efect al vieții 
economice moderne. Nesiguranța și neliniştea, de care ea t 
insoțitāà, sint incompatibile cu s-ninătatea de spirit,  „Oumenii 
de litere se <coboară mereu din cauze mai tari decit voința lor, 
din starea de clerici, în acea de laici. Ei au o meserie, sint 
stăpiniți de grijele menajului și caracterul !or se resimte de a- 
cest fapt. Filozofii sint nu mai puțin atinși și părăsesc încetul 
cu încetul marile speculații dezinteresate pentru morală, căci 
filozofia pentru a fi bine servită, are nevoc de celibatul preo- 

ilor ei“. 
Cit despre căutarea frenetică a senzaţiei, ca se explică 
prin imensa dezvoltare modernă a iuxului. În ambianța oamc- 
iilor bogați, nu a lipsit niciodată, iuissarea si gidilarea simtu- 
rilor. i A X i 
Dar rațiunea principală a acestei estetici, după Benda, e că 
ex e în întregime facuti pentru femei, Ele singure, in lumea 
mondenă, au „des loisirs“, deci timp, să se intereseze pentru lu- 
c.urile de artă. „Omul de lume, mare amator de litere sau 
arte, în felul unor Luynes, Liancourt, Saint Evremond, Bussy, 
Lamoignon, Henault este azi o speţă dispărută“, Direcţia lu- 
crurilor spiritului în societatea bună, aparține în timpul nostru, 
in întregime femeilor. („Acelaşi lucru era și în secolul al XVII, 


342 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dar femeile de atunci, aveau respectul formei de suflet masu- 
line, pe cind cele de azi Sau instalat violent, în venerația su- 
firtului femenin“ , 


"Fiind date aceste condiții ale societății franceze, estetica 
ei, crede Benda, e departe de a fi o modă, ci e dimpotrivi, 
ceva esențial durabil şi menit chiar a se intensifica. j 

"Divorțul între artistul intelectual și lumea secolului, sus- 
ține dinsul, va deveni în viitor, tot mai profund. Acesta nu 
va rămânea cu totul lipsit de cetitori, dar îi va găsi numai printre 
intelectualii profesionali și solitarii curioși de lucrurile spiritu- 
lui, nu printre oamenii de lume,  Ceiace va dispărea probabil 
însă la artistul intelectual, va fi „grija amabilului și a formelor 
ușoare, care în materie de idei poate, mai mult decit în alt du 
meniu, sint o condiție a artei“, 3 

Benda se întreabă chiar, dacă apariția unui creer, in același 
timp artist şi intelectual va mai fi în viitor posibilă, ducă „sin- 


teza în același cap a spiritului stiinţitic zl Renașterii italiene sin 


a spiritului artistic al Greciei, minunată combinatie, care s'a 
aprins în Franța secolului al XII-lea, nu e un focar pentru tot- 
deauna stins, ale cărui raze ultime au fost Taine, Renan, France”. 

Și el sfirșeşte, imapinindu-și un timp, nu tocmai indepăr- 
tat, în care „la bonne société française“, nu se va interesa „decit 
de gesturile comedienilor, de impresiile: femeilor si copiilor. de 
mugetele liricilor, de extazeie fanaticilor“. 


+ 


Aversiunea lui Benda impotriva romantismului, lupta lut 
pentru drepturile inteligeații si disprețul pe care-l arată pentru 
prezent, au făcut pe mulți să vadă în el, un campion al restau- 
rării ordinei spirituale și al reacţiunii, în felul lui Maurras, 

Dar dacă ambii pinditori sint niște admiratori ai secolului 
al XVII-lea și ai clasicismului, atitudinea lor in fața realității con- 
temporane e cu totul deosebită. t > d 

Pe cind, pentru Maurras, singurele speranțe de a salva 
civilizația ri amenințată, „zboară pe nava contra revoluțiunei**, 
Benda, in Belphego:, nu face decit să s'udieze răul, fără a căuta 


sä) combată. „E un savant cure lasă această sarcină medicului, 


un savant, care păstrind punctul de vedere al inteligenței spe- 
culative, nu face politică, nici morală“, * 

Neoclasicismul, e considerat de altfel de Benda, ca o 
simplă modă sau o formă particulară a ncvoei de excesiv, cla- 
sicismul nefiind după părerea lui o chestie de voință, ci rezul- 
tanta unui complex de cauze, care nu mai lucrează azi. „Nu 
poți fi clasic sau romantic, după voință, ci numai prin tempe- 


+ Constant | Bourquln, Jolien Benda ou le poiat de vue de Sirius” O 


1925, p. 


a _ CRONICA IDEILOR! 343 


rament“. Departe de a avea în ele cev i inča“ 

„L'avenir de l'intelligence sint cita ean pere ea 
$ + amo- 

rul spiritului clasic e luat, drept material de exaltare romantică 

Pe cînd lozinca cunoscută a lui Maurras „politică înainte de 
toate“ presupune apostolatul, Benda insistă cu predilecție în 
„Les sentiments de Critias** asupra opoziţiei brutale intre doui 
rase intelectuale: una aproape dispărută azi, care dind prima- 
tul lucrurilor intelectuale, consideră cunostinta ca scopul unic 
al speciei și alta triumfătoare în epoca noastră, care atenti la 
viața omenească si hipnotizată de accidentele luptei pentru «- 
xistență, pune inteligența în serviciul actiunii. 

Eliberat de serviciul voinţii, Critias practică deviza „pri- 
mum philosophari“, actul vieții identificindu-se pentru el, zu 
acel al gîndirii. ; 

„ar, în fața mobilizării permanente a intelectualilor, în ser- 
viciul cetății, decretată cu atita emfază de Maurras, e bine sä 
ne opnm o clipă, asupra unui dialog, profund semnificativ din 
„Bouquet de Cilvcere“i, 

Sintem în Heilada antică. Războiul e declarat şi inami- 
cui. asediază cetatea.  Bătrinul filozof Calicrates stă închis in 
bibliotecă,  Discipolul lui preferat Ip hicies apare echipat si ga- 
ta de luptă. El nu a voit să se bată, înainte de a insulta pe 
bătrin, responsabil dup” parerea lui, de nenorocirile care s'au 
abătut asupra patriei. Cci Cailicrates a învăţat pe contempo- 
rani să nu venereze decit actpităţue cele mai inalte și sa des- 
prețuiască apararea națională ca și pregătirea războiului Și da- 
că atita tinereță va peri pe cimpurile de luptă, ca va expia eri- 
ma lui. Vremea î: care popoarele sc vor putea deda cu toată 
seninătatea activităţilor de lux, nu va veni, de altfel, niciodată. 

„Atunci, îl întreabă batrinul, singura grijă a oamenilor 
va fi, pănă la strșitul secolelor, de a nu peri?“ „Misura vi- 
torii unei ființi răspunde tot dinsul, nu e însă în puterea ei, 
de a ce conserva. Ce impart lungimea unei vieti? Perfec- 
ţia, e pentru om, în calitatea pe care a stiut s'o atingă!“ 

Şi filozoful inchee astfel: „O secundă din viaţa lui Pla- 
ton sau Pitagora, din această viaţă, pe care pumnul unui om 
beat, o poate distruge, are de o mie de ori mai multă eterni- 
tate, decit viata a douăzeci de popoare de brute, îmbrăcate În 
fer, care au stiut să-și conserve ființa, pârtă la sfirsitul secole 
lor. O, patria mea! Dacă trebue să pieri subt furia acestor bes- 
tii, tu vei pieri, ca termenul cel mai perfect de inteligență si 
sentiment, ta care s'a ridicat, vreodată, materia umană. cternă 
prin faptul unic de a fi fost această pertecție, chiar numai jo 
oră: şi cu, dacă am fost, cum se spune, una din miile de forțe, 
cart te-au ridicat la această treaptă divină, am bine meritat de 
ia tine si mă voiu așeza intro zi, la banchetul Empvreului**. 

Afirmaţii de natură a revolta desigur, numeroase tempe- 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 
————————— Ma L 


ramente, în care palpită nu mai puţin însă şi cu ce intensitate, 
Hacăra „unui strict, radical și intransigent intelectualism, 

S'a vorbit şi mu fără temeiu, de acei care s'au încercat să 
caracterizeze fizionomia lui Benda, de „ideologie pasionată“: şi 
de „furie intelectuali“. 

Amorul pentru idei a acestui aristocrat al spiritului, care 
nu combate in numele unui sistem, ci al filozofiei, e în adevăr 


violent și el l-a făcut să lunece uneori, în exagerări de limbai ` 


şi în atacuri, citeodată nedrepte. 

„Dar opera lui întreagă e dominată de un unic motiv. Ni- 
meni poate, în vremea de azi, nu a fost mai conștient, nu şi-a 
dat cu atita luciditate samă de antiteza dintre “inteligență si 
sentiment și de aceia dintre artă şi viață. Nimeni desigur, nu 
a protestat mai ales, cu atita vehemenţă, impotriva confuziei, 
pe care epoca noastră o face ṣi la tot pasul, între aceste ca- 
teporii. 


Octav Botez 


Cronica Teatrală 
— BUCUREŞTI — 


Sfinta loana.-— Fedra.— Şase personagii în căutarea unui 


autor.—Puterea intunericului 


In prefața „cronicei“ Sfinta ioana, Bernard Shaw vorbeşte 
de „lipsurile“ teatrale ale acestei opere... lipsuri descoperite de 
specialiştii dramatici.— Păcat, spun unii, că autorul n'a adus pe 
scenă o luptă veritabilă, trăgind de hăţuri la rampă un cal în 
carne şi oase. Ua adevărat om de teatru ar fi aşezat undeva Ìn 
piesă Incoronarea, procesiunea pe străziie Reimsulul serviciul 
religios, oficiat în Catedrală, in sunetele unei mazi compuse 
special pentru procesiune și serviciul religios. Apol arderea ar fi 
trebuit numaidecit să albă loc pe scenă—de oarece nu-i Impor- 
tantă.... pricina arderii, ci arderea însăși — faptul pentru care işi 
plătesc spectatorii biletul de intrare. 

Scriitori de teatru de-aluri, caşi dela noi, au executat a- 
ceastă rețetă, Raportul Cassei a fost entuziast. 

Bernard Shaw, deşi na s'a ţinut de tipical dramatic, iz- 
buteşte totuşi să adune in fiecare sară sute şi mil de spectatori 
în jurul rugului invizibili al loanel d'Arc. 

„Sfinta loana“ se joacă în Franţa, în Anglia, caşi pe toate 
scenele din lame.—Spectatorii englezi ascultă liniștiți vorbindu-se 
de „Ipocrizia britanică.“ Un personagiu declară solemn: „Nicio- 
dată un Englez nu-i bătut In mod loial* sau: „Ioana refuză An- 
gliel dreptul asupra cuceririlor ei legitime, pe care | le-a dat 
Dumnezeu în virtatea capacităţii sale speciale de a guverna— 
pentro binele lor—rasele mai puţin civilizate“. lar alt personagiu 
exclamă: „Ce canalii sint toţi aceşti nobili englezi.” 

Toată piesa este presărată cu ironii indreptate impotriva 
grandomaniei britanice—a şovinismului şi imperialismului en- 
giez. Numal un popor de veche cultură, inzestrat cu un larg 
spirit de toleranţă, poate primi in faţă dela rampă astfel de cu- 
vinte—fâră să sară drept în picioare, fluerind şi hulduind. 

(La noi d. Rebreanu în „Apcs'olii“ de-abia şi-a permis să 
trimită în Ardeal, pe lingă dol oameni cum-se-cade, şi trel ca- 
'botini „descendenţi din Ştefan-cel-Mare“, şi presa „patriotică 


346 VIAŢA ROMINEASCA 


s'a şi revoltat, No-i ingădult pesemne de adus pe scenă decit 
exemplarele de elită ale neamului. Dacă publicul dinainte de 
războlu ar fi avut acelaşi mentalitate, — „Scrisoarea pierdută“ nu 
s'ar fi patut desigur juca pe nici o scenă naţională), 

loana d'Arc a urmat soarta oamenilor superiori care decele 
mai multe ori, huliţi şi persecutați de contemporani, nu-şi sfirşesc 
zilele acasă, cl la temniţă sau pe rug. 

Această fată de ţară a avut cutezanţa să fie mai tare decit 
bărbaţii—și tocmai pe cimpul de luptă, terenul specialităţi lor. 

Ea şi-a permis să pună mai preses de cuvintul Bisericii 
iasuși cuvintul lui Dumnezeu, A contestat dreptal „sacro“ al stig- 
neurilor feudali asupra păminturilor „lor“. L-a făcut pe Domnezeu 
stăpiaul acestor păminturi, A întărit autoritatea Regelui. A lansat 
formola: Franţa a Francezilor... 

lată destule motive, pentruca autoritatea clericală şi auto- 
ritatea civilă să vadă in loana d'Arc un element subversiv. De- 
acela clericii au ars protestanta, lar militarii—aţionalista .. 

N'an avut dreptate aceste instituţii? Ba da. Altfel.. „n'ar 
fi fost ridicat ragul“. 

Prinsă între două torţe formidabile: biserica şi legea, Fe- 
cioara a fost zdrobită. Clericii l-au pus pe foc trapul.., ca si-l 
salveze sutietul. lar soldații au urcat-o pe rug „din conside- 
fente pur politice” — „absolat fără nici o animozitate personals” 
a comandantului. 

loana d'Arc a fost arsă într'o jumătate de ceas, dar reab!- 
fitată—în rate—in citeva veacuri. 

in cele din armă, „sentinţa a fost casată, anlhilată, anulată. 
Este nulă, inexistentă, fără valoare, fără efect". 

Jeanne — N'empeche que j'ai été brûlée, Est:ce qgo'ils peu- 
vënt me dâbriler? ` 

loana spune aceste vorbe în epilogu! piesei, cind—peste 
donăzeci şi cinci de ani—se adună, în somnul Regelui Carol VII, 
spiritele participanţilor la tragedia Feciozrei din Orléans. 

Sfinta loana, întinzind minile cu acelaşi Iubire spre prietin! 
cași spre duşmani, îi întreabă :—Ce- ji face dacă aş invia ?.. 

Riad pe rind, acei care-o sanctiticaseră după moarte, care 
o arnncaseră în foc, dar se călseră pe urmă—toţi se înspăimintă 
în faţa acestei eventaalltăţi. 

Oamenii ar lăsa-o „în şanţ, singerind* sau i-ar ridica alt rug. 

loana.— 0, Deamne, care ai tăcut pămintul acesta frumos... 
Cind iti va primi el sfinții? Peste cit timp, Stăpine, peste cit timp? 

D-ra Mărioara Ventura a interpretat la Teatrul Naţional ro- 
Iul loaneț. Acelașt artistă care în „Secretul“ era numai coche- 
tărie, 2lintindu-se ca o pisică perfidă, a pus în rolu) Fecioarei 
din Orléans seriozitate de soldat. Pe tovarășii de arme îi iu- 
beşte ca pe nişte prietini, „ca pe cinele ei clobănesc“. Nimic 
mai mult. D-ra Ventura parcă aude glasorile acelea divine, care 
se desprindeau din dangătul molcom al clopotelor—venit de de- 
parte, dintr'o clopotniţă de sat, peste cimpiile tâcute,.. 


CRONICA TEATRACĂ 347 


— Pot să mă lipsesc de orice, —spune loana înaintea Tri- 
bunalului clerical,—dar să nu aud vinto! trecind printre crengi, 
ciocirliile cîntind în soare... să n'aud glasul miellor în văzduhu! 
rece şi inviorător, nici clopotele sfinte ale bisericii ce-mi aduc 
vocea ingerilor care platesc pe vin... 

D-ra Ventura a redat minunat scena judecății. Simpla și 
naivă, duloasă, bravă, plină de revoltă—loana a ridicat în faţa 
oamenilor protestul vieţii ei tinere. Sala a trăit clipe de emoție 
adincă. Ochii tuturora s'au umplut de lacrimi. 

Arta d-re! Ventura,—o artă fină şi stilizată, —s'a desfăşurat 
cu mai multă amploare în Fedra. Am văzut această tragedie 
jucată de multe artiste. 

Ascultind versurile lul Racine, ne-am gindit la reconstitu- 
irea Venerei de Milo. Arheologii, după urmele braţelor, complec- 
tează minile incremenite intr'un gest pierdut. Unii cred că-l vorba 
de-o Veneră funerară; alţil—de-o Veneră... la bae. Aceleași 
frintari de braţe deşteaptă, În mintea specialiştilor, cind ges- 
turi tragice spre mormint, cind graţioase mişcări de dezgolire 
a trapalui. 

Rolurile seamănă cu statuia Venerel de Milo: actorii tre- 
boe să le reconstituiască complect după indicaţiile sumare ale 
autorului, 

D-ra Ventura, plecind dela versurile Iul Racine a reconsti- 
toit o eroină de tragedie, croită din linii severe şi elegante. Fe- 
dra,—subt degetele-i delicate, -a luat forma unel zvelte urne 
funerare. 

După reprezentaţie am recitit—nu mal ştiu pentru a citea 
oară, —oriminalul lui Racine, o ediţie critică cu note latinești şi 
grecești. Trecusem de-atitea ori pe lingă aceste note fără să le 
observăm. ŞI acum, dintr'odată, oprindu-ne la fiecare din ele— 
ni s'a imprâştiat gindul în diferite direcţii. Am aflat lucrari nouă. 
Ne-am adus aminte de chestii pe care le ştiam. Am dat cu plă- 
cere peste versuri latineşti, scandate odinioară in liceu. Icl-colo 
descifram cite an vers. Am intilnit însă şi citaţii greceşti din o- 
pere pe care le-am ştiut pe derost. Înţelesul lor ni s'a ascuns 
pentru totdeauna. Am avut o durere. Demult n'am mal pus mina 
pe-o carte elină. Dar nu ne aşteptam ca operele greceşti să se 
Hi cufundat in memorie ca nişte insule ingropate de cutremur. 
Nu făcusem insă verificarea. Am făcut-o dăunăzi. Prin urmare 
toate acele declinaţii şi conjugări, cuvintele căutate cu grijă in 

dicționare enorme şi trecute in caeţele pe două coloane-— totul 
s'a prăbuşit in intaneric. Nu mai stăruesc în minte decit literele, 
pe care le-am ceilt şi le-am scris atiţia ani, dar care nau nici 
un înţeles: parcă-s hieroglitele unul obelisc. O părere de rău se 
furişează pănă la nol, pornită de departe, din anil de şcoală... 
Imi vine să intind mina spre bibliotecă şi să lau din rafturi dic- 
Vionarul lui Alexandre, gramatica lui Sommer, Iliada... 


348 VIAŢA ROMÎNEASCA 
Oa S O O 


Dar trebue sä scriu un articol ntro ziar - 
cordul politic... Si ein 


+“. 


„Six personnages en quête d'auteur”, pièce d faire de Pi- 
randello, este o operă stranie. Acţiunea se petrece pe scena u- 
nui teatru. Cortina-l ridicată din capul locului. Se repetă o plesă. 
De-odată apar „șase personagii”, care cer directorulul să re- 
prezinte drama lor: 

O mamă aduce la căminul soțului trei copii: două fete şi 
un băiat. Aceşti intruși în noua familie trebue să dispară; şi 
dispar. Fetiţa moare, băiatul se sinucide, fata cea mai mare fuge 
de acasă. Rămin in cămin Mama, Tatal şi Fiul (din prima că- 
sătorie), Familia străină s'a nimicit, dar noua familie nu-şi poate 
căpăta liniştea. Fiecare se simte străin şi vrăjmaş celuilalt. Viaţa 
trece înir'o dezolare de moarte... 

Aceste şase personagii umblă după un autor, 

Un personagiu,—spune Pirandello, —are o viaţă proprie, 
marcată de caractere particolare. El este totdeauna „Cineva“, — 
pe cînd omul în general nu-i, poate, „nimeni“, 

Un om se schimbă din zi în zi: realitatea lui de azi nu 
va îl mine decit o iluzie. Personagiile insă răminetern aceleaşi. 
Eie—inainte de a fi realizate—pătrund in cabinetul de lucru al 
scriitoralui, cind umbra amurgalui năvăleşte de pretutindeni. Seri- 
itorul întirzle să aprindă lumina. Atunci umbra se populează de 
personagii, care îl inconjoară şi-l roagă să le asculte. 

Personagiul, odată creat, capătă o independență absolută 
— chiar față de propriu-! autor, 

Această piesă a fost jucată de soții Pitoett la Teatrul Ca- 
rol cel Mare. 

D-na Ludmila Pitoeff a făcut impresia unei viziuni—dia- 
fană, cu gestari distinse și glas purificat, O nataraleță desăvir- 
şită. Dealtfel aceasta-i caracteristica talentului ei. In jocul al- 
tor artişti se remarcă de obicelu şcoala, preparărea intonaţiei şi 
a mimicei. In jocul d-nei Pitoeff nici sep dal sama că-l artă. 
Ea ne transformă iluzia teatrului în realita h 

Acest lucru se observă, mal bine decit în „Six personna- 
geg în „M-lle Bourrat“ și, cu deosebire, în „Puterea intuneri- 
cului*, 

Tolstoi este scriitorul care se apropie cel mai mult de ta- 
lentu) d-nei Pitoetf. La dinsul nu-i artă, nu-l stii—ci-i viaţa 
însăşi, Ei nu s'a gindit niciodată la forma operei de artă, Co- 


tea stilului, după Tolstoi, e pură idolatrie—un păcat împotriva 


$ 


CRONICA TEATRALĂ 349 
e A I IU 


cuvintului. „Tolstoi stă faţă in față cu viața, fixind privirea în 
ochi natorii*, 

Forja de creaţie a lul Tolstoi este enormă. Cineva il com- 
pară opera cu natura tropicală. Din fiecare fir de iarbă Izbac- 
neşte un copac uriaş: un palmier, un banan.. Din fiecare pa- 
Hină—o întreagă lume... 

In zădar Tolstoi şi-a intors capul dela lumea creată de din- 
sul, care intinde spre el mini rugătoare. S'a încercat in zadar să 
le ardă „sufletele vii“, Ele trăesc mai departe. Căci „Dumnezeu 
a creat lumea, dar nici o legendă nu Spune... că ar fi luat-o 
napoi“, 

Criticul rus Aichenvald işi inchee astfel articolul despre 
Tolstoi : 


„Oricit de vinovată ar fi Resla inaintea omenirii şi a uma- 
Bităţii, ii destul insă să pronunţi numele imperial al acestui om 
—ii destul să-i pul opera într'un taler al balanței istorice, pen- 
iruca talerul celălalt : grenu de păcate şi de crime, să se ridice 
indată în oaltul Cerului“, 

In „Puterea Iatunericului“, Tolstoi creiază un colţ din lu- 
mea elementară dela țară. Personagiile au ceva din primitivi- 
tatea arborilor şi a fiarelor (Prima reprezentaţie la Paris a ìn- 
timpinat pe vremuri greutăţi : se spunea chiar că piesa aceasta 
ar putea periclita... acordul tranco-rus). 

„Puterea latunericului“ cuprinde o crimă, la care participă 
mal malţi. in sufletul anala dintre criminali se aprinde dela 
sine flacăra conştiinţei, Acesta se simte singur şi nefericit, N'are 
cu cine să-şi impartă chinurile, Cind el se incearcă să se spin- 
zure, complicii lul : două femei—cintă şi dansează. Asta nu-l! o 
intimplare.— „Femeile sint ca bestiile crude, —spune Mitrici. Mor 
cum se nasc... Nu văd nimic, n'aud nimic... Țăranul mai află 
cite ceva : la crişmă, la cazarmă, uneori în închisoare. Dar fe- 
melle? Nu numai că nu ştiu ce-i Dumnezeu, dar nici ce-i.. Vi- 
neri, Intrebaţi-le,. Parcă-s nişte căţei fără ochi care se tirăsc 
şi-şi viră botul in gunolu“, 

Se trezeşte numai conștiința lui Nichita, care simte nevola 
să se spovedulască in faţa oamenilor. Se spovedueşte şi, caşin 
„Crimă şi pedeapsă“, pleacă liniştit să-şi ispăşească in ocnă 

reşala, 
* "E DU Pitoeff a jucat rolul Aniutcăj, o fetiță de zece anl— 
o creatură drăgălaşă, care mergea apăsat, se uita cu ochii spe- 
rioşi, vorbea dulce ca ingerii (Numai mai tirziu se schimbă fe- 
tiţele.—cum crede Mitrici,—in bestii ]). 

Scena dialogului cu Mitrici a fost redată de d-na Pitoefi 
cu o natoraleță fără păreche. Ni se păreacă avem inainte on 
exemplar unic de graţii, blindeţă şi bunătate. 

D. Pitoeti—impresionant la rolul lut Nichita, 


M. Sevastos 


Tronica literară 


Andre Gide 


E greu de găsit in literatura europeană contemporană o 
personalitate mai discutată. Aici admiratori fervenţi, discipoli cre- 
duli până la religiositate: e cazul lul Jacques Rivière şi a multora 
din grupa! „Nouvelle revue française“. Dincolo dușman! impla- 
cabili, livizi de ură şi dispreţ cum e banâoară Henry Massis, Pe 
deoparte, unii care anunţă in Gide una din cele mai adinci còn- 
ştiinţe morale ale timpului, pe de altă parte, în celalt lagăr, al- 
ţii care-l denunță, ca pe un alt Socrate modern cu spiritul 
e ver imoral prin excelenţă, ca un conrupător cinic al tine- 
retul 

Motivele acestor atitudini pe cit de fanatice, pe atit de o- 
puse, se gâsesc pănă la un punct în însăşi opera lu! Andre Gide. 
Oricine vrea să-şi facă o idee generală despre opera acestui scriitor, 
dacă nu o adinceşte după un contact de an! de zile, printr'o ini- 
ţiare veritabilă, rămine profund nedumerit, 

Contradicţia părţilor care o compun, contradicţie anume 
voltă, urmărită parcă cu volupiale, e celace poate constata mal 
întăia oricine. Nicăeri na va putea găsi cineva un dualism çons- 
titutiv, organic întregei opere, ca în doctrina lui Andre Gide. 

Pe prima pagină a unei mici crestomaţii a bucăţilor sale 
cele mai caracteristice se găsesc ca motto, următoarele cuvinte: 
„Ls extrêmes me touchent“, 

lată citeva din aceste contraste. Mal întăiu unul tempera- 
mental ereditar: se ciocneşte în Gide omul de nord cu omul de 
sud. Mama e normandă, dar tată! din Languedoc, Febrilitate, senzu- 
alitate, imaginaţie, cu un cavint apanagilie meridionalului sint ținute 


CRONICA LITERARĂ 351 
PE anainte dee a ic II 


in friu, combătate de. ponderanţa, reflecţia, pradența septen= 
trionalului. Apoi educația. De la mama catolică a loväțat adela 
de autoritate şi infailibilitatea dogmei, dar şi spiritul jezuit de 
convenţie și de ipocrizie ; de la tatăl protestant individualismul 
dus până la anarhia sufletească, dag >- interioară, seriozitatea, spl- 
rital moral, Cite odată chiar puţin filistinism, puritanismul mo- 
ravurilor. 

Acestui conflict între două secte ale aceleiași credinţe, | se 
adaugă un altul intre două religii în adevăr antipodice, 

Citeodată A. Gide pare lncarnarea celui mai pur păginism, 
Grecia antică şi idealurile ei sint proslăvite, „Că omul e născut 
pentru fericire, ne învaţă cu siguranță, întreaga natură. Namai 
storțarea câtră voluptate fecundează planta, umple stupili cu miere 
şi inima omului de bunătate“. S'ar zice un vers din Lucrețiu. 
Dar mai departe, cetitorul are dreptate să nu mal priceapă nimic 
cind ceteşte: „il s'agit de contempler Dieu da regard le pius clair 
possible et j'éprouve qie chaque objetde cette terre que je con- 
voite se faitopaque, par cela même que jele convoiteet que, dans 
cet instant que je le convolte, le monde perd sa transparence, 
Dieu cesse d'être sensible à mon âme et qu'abandonnant le cré- 
ateur pour la créature, mon âme cesse de vivre dans l'éternité et 
perd possession du royanme de Dieu“, Dacă n'am ști că autorul 
e Gide, am zice că e Sf. Tereza. Lucrețiu şi Sf. Tereza: ni- 
meni nu va nega că sintem in fața unei bizare compoziţii su- 
teteşti. 

Si mai amintim şi de alte contradicții mal mărunte din a- 
ceastă operă ? De piidă de aceia intre naționalism şi Internaţio- 
nalism, între doctrina care recunoaşte specificul naţional al o- 
perel şi cealaltă care vorbeşte de necesitatea influențelor inter- 
naționale, de deoâșirea graniţelor culturale și de adaparea la spi- 
ritul continental? Sau de teoreticlanul care declară opera deartă 
perfect inutilă, străină de aspiraţiile morale şi sociale şi de a- 
celaş teoretician care arată magistral cum opera de artă e sub- 
ordonată idealurilor sociale ale publicului, atunci cind spune 
aşa de minana! că „l'oeuvre d'art est une flatterie” ? 

Toate facaltăţile sufleteşti ale lui A. Gide sint duble : cu- 
prind în ele, in orice moment teza şi antiteza. Creştin şi păgin 
catolic şi protestant, cast şi voluptos, naţionalist şi internaţio- 
nalist, orgolios şi umil, A. Gide prezintă exagerat pănă la sim- 
bal, peisajul acelor disocleri de personalitate care par a consti- 
tui caracteristica omului contemporan, complex pănă la anula- 
rea caracterului. 

Acţiunea unifică în fiecare moment, pentrocă nu-l e dat 
să aleagă.  Intelectualitatea, din contra, împrăștie și diversificà, 
justificiad si traospunindu-se în fiecare stare de suflet pe care şi-o 
inchipue. Omenirea, cu cit e mal intelectuală, cu atit se indepăr- 
tează mal mult de caracterul tip, vreau să zic roman, simplist şi 
oțelit, decis veșnic fără alegere, minat de un singur principiu. 

Din acest dualism reese la Gide o permanentă ezitare in- 


352 VIAȚA ROMINEASCA 


tre alternative egal de dorite. „N'am ştiut niciodată să renunţ la 
nimic”, „Tot ce-mi pare delicios mi-e ostil“, „N'am avut nicio- 
dată o fericire, pe care raţiunea mea să nu o dezaprebe“, Con- 
tradicţia sa interioară îşi caută şi găseşte afinități în istoria. literară. 
In primul rind cu Baudelaire, a carui frază vestită o citează veş- 

: „ily a dans tout homme deux postalations simultanées : 
une vers Dieu, l'autre vers Satan“, 

Oricit ar fi de uimitor un caracter el nu poate scăpa con- 
tradicţiei, fiindcă sufletul omului nu e o equaţie matematică. 
Dar contradieția normală e succesivă : volu face mine ceva care 
să combată ce-am făcut azi, E rar, extrem de rar, ca un om să 
se contrazică simultan. A. Gide concepe însă perfect aceasta 
contradicţie simaltana. Aici stă şi predilecția lui pentru Dosto- 
ewsky prin care s'a definit intr'o carte de critică, Stavrogulne 
din „Posedaţii” spune undeva : „Pot, după cum am putut in- 
totdeauna, să simt plăcerea de a face o acțiune bună. Dar în a- 
celaşi timp simt la fel plăcere să fac o acţiune rea“. ȘI Gide 
işi insuşeşte această neinţeleasă ticularitate a caracterului rus, 

Discontinuismul moral bazat pe un organic dualism, repre- 
zintă la Gide acelaşi caz de conștiință cu celace numea M. Pro- 
ust: „les intermittences du coerr* şi justifică în ordinea morală 
şi Iterară discontinulsmul filozofic, antideterminist şi libertar,. 
fundat pe autonomia voinței şi reprezentat de Renouvier, Boa- 
troux şi Bergson. 

E firesc astfel ca Gide să aibă antipatie pentru caracterele 
prea hotărite, unificate, simpliste, excesiv desinate printr'o exa- 
gerată abstracție așa cum au făcut Cornelile ori Balzac. A. Gide 
vrea În Literatură ca și în viață mai multă flulditate, mal mult 
vag, mal mult neaşteptat. Sufletul i se pare mai mult o schița, 
decit un tablou isprăvit. 

Cind e vorba de sâvirşit o acţiune, nehotărirea aceasta de- 
vine aproape dureroasă : A. Gide a apărat ideia de permanentă 
disponibilitate flindcă fiecare din noi simte nevoia să-şi teore- 
tizeze slăbiciunile. El n'a tăcut niciodată parte din vre-un partid 
ori clică, N'a apărat constant nielo dogmă. A fost puţin timp sim- 
bolist pe lingă grupul „Mercure de France“ dar l-a părăsit repede. 
S'a afiliat apoi ia neoclasicismul de la „Nouvelle revue française“ 
dar, după eum spune el Insuşi, l-a părăsit tocmai cind a simţit 
că începe să aibă influență asupra lul. Are 0 groază teribilă sä 
se decidă, să se fixeze, să se limiteze, H. Massis jl defineşte : 
„l'homme qui se refose“ (Jugements, vol. II) O idee nu-l atrage 
decit fiindcă trezeşte altele. După cum spune discipolul său Jac- 
ques Rivitre: „Une idée, pour Gide, c'est surtout plusieurs au- 
ires“ („Etudes"). Ei singur mărturiseşte : „Mi-e frică să nu ma 
compromi!, vreau să spun, să nu limitez prin criace fac ceiace aşi 
putea face, mi-e frică să mă gindesc că fiindcă fac lucrul a- 
cesta nu voju putea face pe celalt.” Din aceiași cauză ne spune 
in altă parte, că iubeşte mai mult foamea, decit mincarea, din a- 


CRONICĂ LITERARĂ 353 
A Rn mn n 


ceiaşi cauză ne declară că în loc să facă sia oa x 
ferà sá împingă pe alţii s'o facă, SIR 9: SOPs. pre 

Din alt punct de vedere, ideia de disponibilitate ja la Gide- 
o semnificaţie geografică. Nici un francez, cu oroarea Caracte- 
tistică a rasel, n’a iubit călătoria ca el, tocmai ca să nu se fi- 
xeze. Cum zice Francis James; 

„Gide qai toujours îlotte et revient d'Italie". 

În ultimele sale opere, în special în „Les caves du Vatican“, 
disponibilitatea se transformă în imotivare. Dela starea de su- 
tlet care admite toate motivele, care ezită intre toate nestiind să 
aleagă nici unul, pănă la acela care admite ca se pot comite ac- 
țiuni complect gratuite, nedeterminate de nimic, e numai un pas. 
A. Gide spune undeva: „L'homme, c'est l'animal capable d'une 
action gratuite“, In „Les caves da Vatican“, eroul principai Laf- 
cadio, comite o crimă-nemotivată ; asvirie pe un călător care 
stătea în fața lui pe fereastra trenului, numai din exces de viaţă. 
Comite o crimă fiindcă era bine dispus, Dealtfel, după el, răul caşi bi- 
nele pot fi făcute complect dezinteresat, complect gratuit; „Le 
mal, ce qu'on appelle le mal, peut ĉire anssi desinteressé, aussi 
gratuit que le bien. On le fait par luxe, par besoin de dépenser, 
par jen“, E tocmai cazul lul Lafcadio din „Les caves du Va- 
tican“. 

Un spirit sfişiat în direcțiani contrare pănă a nimici 
intre ele toate pornirile, un suflet aşa de neutralizat incit pare 
nemotivat, incapabil de credinţe, măcar de năzuinţi tari, veşnic 
disponibil fiindcă nu se determină la nimic din frică de limitare, 
aşa de neutralizat incit apare şi susține nemotivarea, nu poate 
fi un creator. Spiritele fecunde au la bază o structură simplă şi 
oniticată. Dar Gide n'are tocmai aceasta. De aici sterilitatea 
sa Iterară. Celace confirmă această neputinţă de creaţie e as- 
cendentul pe care-l exercită asupra sa „figurile colosale“ ale 
marilor creatori : Dickens, Tolstoi, Fielding, the, Dostoewski, 
Neputincioșii adoră forța, Jacques Rivière, care prezintă atitea 
afinități cu maestrul său, blazat de romanele anemice de autoa- 
naliză cerebralizată în genul ivi „Dominique“ de Fromeniln, ex- 
clamă : „il nous faut, un roman gros comme Monte Cristo, im- 
primé sur du mauvais papler“. Chinult de imaginea marilor ro- 
mane pline de viaţa faptelor, André Gide se munceşte să pro- 
ducă ceva în genul lor şi scrie tirziu „Les faux-monnayeurs”. 


x 
= ` 


Nimeni nu poate suporta la infinit o stare de suflet anar- 
hică, duală. Nimeni nu-și poate perpetua descompunerea sufle- 
tească, lupta şi ciocnirea interioară. Din asemenea zbuclumuri 
trebue să iasă o nevoe de ordine, o supunere, o aservire a ce- 
torlalte elemente de cătră unul singur care să le domine. Gide =. 

13 


354 VIAŢA ROMINEASCĂ 
vrut să-şi introducă disciplină în saflet, impunindu-şi legea pro- 
testantă, Această normă i-o oferea educaţia, atmosfera severă, 
purltană, în care crescuse. Toate instinctele au fost atunci com- 
primate, inhibiţionate de cătră curăţenia morală a protestantis- 
molni. De la Freud însă, ştim, că orice inhibiție („refoulement“, 
„Verdrăngung*) nu se exercită, mal ales la naturile vil, exube- 
rante fără o serie de inconveniente, Tendinţele cărora nu li s'a 
dat satisfacție se vor răzbuna mai tirziu subt o formă sau alta. 
Că Gide s'a agăţat de această funie de salvare pe care i-oofe- 
rea educaţia sa protestantă, de acel „refoulement“ al celorlalte 
tendințe, ne-o dovedeşte în primul rind clasicismul său. Pentru 
dinsul, arta clasică e o disciplină severă care infrinează toate 
pornirile, canalizindu-le, domesticindu-le într'un anumit senz. 

Ciasicismal suprimă unele impulsiuni şi domină altele : „Le 
classicismt c'est l'art d'exprimer le plus en disant le moins, c'est 
nn art de pudeur et de modestie" sau „Chacon de nos classi- 
ques est plus emu qu'il ne laisse paraitre d'abord”. Clasicismul 
e o regulă de stăpinire, de ascetism: „Le classicisme est un ro- 
mantisme dompté“, 

Dar arta clasică nu e o simplă manieră tehnică, o preocu- 
pare estetică pură, Ea are rădăcini adinci în insaşi tempera- 
mentul scriitorului. explicind nevola de auto-infringere aşa de 
necesară firii lui Gide: „Mallarmé m'enselgna à reporter l'idée 
contrainte si indispensabile a ma nature, toute dans loeavre 
d'art et dans une sorte d'obligation artistique“. 

Dar, cam spuneam mai sus, această inăbuşire a vieţii su- 
fleteşti, na se lasă nerăzbunată. Disciplina severă nu poate su- 
prima complect impaulsianile. Cel mult le derivă dind un ait curs, 
o altă eşire tendinţelor primare. 

Henry Massis, într'an remarcabil studiu despre Gide din 
tomul întăiu al operei sale „Jugements* cantă să prezinte pe Gide 
ca pe un spirit diabolic, satanic, înclinat cătră perversitate. Ma- 
ssis pleacă dela un punct da vedere moral teologic. lucrurile nu 
sint însă așa d: simple. În orice caz ele au o adincă semniti- 
ficare psihologică. Celace apare drept diabolism e efectul anel 
derivaţiuni psihice, a une! abateri a vieții snfleteşti pe o altă cale 
decit pe cea obişnuită, din cauza comprimării edacaţia! sau a unor 
convingeri raționale. Intr'un episod din „Les faux-monnayeurs“, 
nitimal său roman, A. Gide ne prezintă cazul unul copil cu a- 
semenea viții, tratat după metoda pslhanalitică. S= vede că doc- 
trina lul Freud îl atrage. 

Gastal său pentra straniu, pervers, se explică prin această 
derivare, Frend ne mai învață că nesatistacerea, comprimarea in- 
stinctulul sexual aduce cu ea transformarea acestula în derivative 
spirituale : artă, religie, morală. A. Gide ede acelaşi părere: „A 
Vorigine de chaqne grande réforme morale, nous trouvons tou- 


Oma LITERARA 355 


jours un petit mystère ph 
aaa Inga de, idea p ynlogique une insatisfaction de la chair; 
mulţime de preferinți, de inclinaţii de ale sale o 
această diagnoză. Printre altele curiozitatea. Numai si arin ma 
tant ţinut multă vreme departe de viaţă și de misterele ej poate 
arăta o asemenea lăcomie de cunoştinţă. E cunoseută carlozita- 
tea fetelor bătrine sau a domnişoarelor de pension prea clans- 
trate, Gide, căutind să ciștige un timp pierdut, prin interdicțiile 
unei educaţii prea severe, vrea să cunoască totul: stări de suflet, 
peisage, locuri, popoare, dar mai ales aspecte rare, misterioase 
din acelea care se ascund. Copilului căruia ! s'au acoperit o mul- 


mistifice, så mascheze fenomenele, El vrea să afle totul, să 
totul, „Assumer le pius possible d'humanité”, iată strigătul Pai 


O altă preocupare care trădează caract 
e A ee cătră sinceritate. sata uda aa 
d adevăr, sinceritatea nu devine o valoare decit pe 

om silit să mintă, după cum libertatea nu devine o i zic, Pa 
cit pentru un arestat. Protestantismaul în Franţa nu e religie o- 
ficială ca în Carmania,. E o simplă sectă minoritată şi perse- 
cutată, Dar o sectă persecutată nu se menţine decit printr'o 
serie de măsuri rigaroase, Nu e permisă nici-o slăbiciune. O 
serie întreagă de principii de etică, convenţionale ca toate 
principiile moralei colective, întunecă adevărul. Cind protestan- 
tul plerde credinţa, el vrea să înţeleagă, să priceapă adevărul, vrea să 
aibă o conştiinţă veridică pe deasupra minciunilor anume ticluite, a 
-crediațelor ipocrite. El simte o sete de cinste şi sinceritate. Omul 
care şi-a refuzat, care şi-a alungat ca nefaste atitea stări sufle- 
teşti din conştiinţă in numele moralei, în ziua cind deschide o- 
chit mari şi înțelege, recheamă toate sentimentele şi pasiunile 
nedreptăţite, le incetățeneşte în suflet, le dă drept de viaţă. Sin- 
ceritatea, care după Gide înseamnă dreptul de a gindi şi simţi 
orice, chlar şi ginduri stigmatizate ca criminale, e problema 
centrală a conştiinţei sale. lI preocupă peste tot. O găsim cao 
obsesiuna și la discipolii săi. Intr'an articol, din „Nouvelle revue 
francalse” (1912) intitulat „Sur la gincerité envers sol-mâme“ 
Jaq es Rivière datineşie sinceritatea ca şi Gide: „Etre sincère, 
c'est ne point Choisir, c'est avoir toutes les pensées.“ De aici o 
profundă toleranţă nu numa! faţă de pasiunl, dar şi de viţii şi 
incă o indulgență totală, întilnită namai la Ruși, faţă de daca- 
derea totală. Mi se pare chiar o atracţiune cătră decădere. 


. fe 


Un ziar englez spunea despre A, Gide că e un geniu ratat. 
“Desigur. Dar aceasta tocmai din cauza profundelor neregularități 


356 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din sufletul său, neregalarități care il indică însă să fie repre- 
zentantul haosului actual, fiindcă se potriveşte cu el prin com- 
plexitate şi contradicţie. In fond, Gide face parte din marea fa- 
mille de reformatori al Individualismului oferită de protestan- 
tism: Luther şi Rousseau. Un critic german il consideră ca vo 
revoluţionar. * El nu ne dă o morală nouă, dar prepară tè- 
renul pentru una care va veni. E apostolul provizoratalul post- 
belic, al perioadei de răsturnare a tuturor valorilor în așteptarea 
altora. Ca să poţi creia o morală nouă trebue ca deocamdată să 
nu ai nici una, „il faut ctre sans loi, pour fcouter la lol nou- 
velle“, scrie el, şi indică schiţa unei morale actuale pentru timpar! 
tulburi. E aceia bazată pe ideia sincerităţii totale, a legitimaţie! 
oricărul act sufletesc voit ori dorit adevărat, după legile organice. 
Morala veche avea la bază întotdeauna un principio, o dogmă, 
o prejudecată, adică o ipocrizie. Orice Imperativ categoric, ni se 
impune din afară, ne sileşte să primim un adevăr care nu ne 
convine “decit în parte, pe care nu l-am crelat cu reserse 
proprii, pe care adeseori, orgarismul nostru Îl refuză. Gide 
vrea justificarea oricărul gest, exprimarea oricărul gind: 
anarhia totală. Se înțelege că aceasta e imposibil, de oarece ni- 
meni nu poate trăl moral, fără să aleagă ceva, fje acel ceva 
chiar răul. O morală care admite totul, implicit suprimă totul. 
E o doctrină de viaţă scurtă, expresia primei reacţiuni contra 
principiilor, prejudecăţilor, ipocriziilor. Cum am mai spus e un 
provizorat moral. In orice caz ea nu e lipsită de un anumit e- 
roism, de o anumită grandoare. Ea dizolvă filistinismul mincinos; 
cu virtutea sa adeseori suspectă, Reabilitind păcatul, el aduce un 
suflu de nou creştinism, de adevărat creştinism: acela care lése 
victorios şi pur după ce a epulzat adincurile abisurilor. 

Numai despre un om cu experienţă, ros de viaţă şi de gro- 
zăviile ei se poate spune că e moral. Candoarea e nesigură fiindcă 
conţine în ea atitea posibilități misterioase despre care nu putem 
şti niciodată unde vor duce. O femee de 30 ani pocâită e mai 
morală ca o fată de optsprezece ani care n'a avut ocaziasă pă- 
cătulască. 

Thomas Mann observă andeva că toţi marii moralisti au avut 
o viață piină de viţii şi greşeli, iar în aceiaşi ordine de idel, Rathe- 
nau spune undeva, că Americanii nu sìnt interesanţi fiindcă n'au 
păcate. Aceste observații confirmă cele de mai sus. Americanii 
sint ca fecioarele: misterioși. Nu poți şti de ce sint capabili in- 
tr'o bună zi. El au crima inainte. Ea ii așteaptă, Inspiră mat 
multă securitate Ruşii care au răul în urmă, 

M. R. 


* E. Curilus, Uber Andr Olde, Nene Rundschau, 1922, 


Miscellanea 


Filozofia culturii cu aplicații romineşti, 


D. Nichifor Crainic scrie in primul namăr al „Gin- 
direi" un remarcabil articol-program in care caută să jus- 
tifice, după consideraţii generale, esenţa şi legitimitatea traditio- 
nalismulai. Amintim în treacăt cu ocazia acestui articol, ci- 
teva din calităţile eminente ale autorului: pătrundere, logică, cal- 
tură, talent şi mal ales seriozitate. Majoritatea intelectualilor se 
pot împărţi în două categorii: acel care în fiecare problemă in- 
teleg deodată fenomenul fundamental, şi acei care rămin întot- 
deauna la un aspect auxiliar, explicind totalitatea printr'o slabă 


îracţiune, D. Nichifor Crainic e dintre cei dintăia. No i-a fost 


prea greu astfel să măture dintr'odată bagajul fantezist, gra- 
tulit şi debil cu care un publicist din speța cronicarilor mondeni 
se cramponează astăzi de Sociologie, ca să dea o interpretare, 
făcută din cirpeli clupite de ici și colo, fenomenelor culturale 
romiineşti. D. Nichifor Crainic arată perfect de ce on pu- 
biteist aşa de eclectic (ca să fim politicoşi) nu poate îl decit 
pentra o teorie a imitație! sociale, probabil jastificare teoretică a 
aptitudinilor sale personale. Argumentele d-lui Crainic merg direct 
la țintă. D-sa nu se joacă cu limtatice arabescuri schițate pe 
marginea tuturor ideilor emise de alţii în ultimul sfert de veac. 
La concluziile d-lul Crainic, care ajung la constatarea specificului 
național în manifestările culturii, subscriem bucuroşi fără nici o 
rezervă, Aceste concluzii coincid în bună parte cu insăşi poziţia 
noastră. Cu o rezervă însă, Nouă ne e deajuns să constatăm că 
suflatal fiecărei naţian! e particular, Individual, ireductibil, Acest 


-sufiet se poate deflui foarte bine prin toate manifestările actuale 


358 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ale vieţii cultarale naţionale. D. N. Crainic vrea mai mult. E! 
crede că acest suflet e fundamental înscris undeva în alcătuirea 
mt ei e același în trecat cași în prezent, el dă continuitatea şi 
unitatea neamului. Diferitele momente din evoluția unni popor 
pot fi variate; ele sint simple aparențe. Subt acestea insă se 
păstrează un principiu Inalterabil, unitar care e caracterul, tem- 
peramentul însuşi al poporului. Cum spune d-sa foarte frumos: 
„Oricit de prielnică sau neprielnică ar fi atmosfera, organizma! 
işi păstrează dezvoltat sau închircit caracterele fundamentale ce-i 
dau speciticitatea. Om cu om seamănă şi nu seamănă, dar antro- 
pologia studiind contormaţia craniană, stabileşte în medie un tip 
caracteristic al familiei, al rasei. (Fie zis în treacăt, că indicele 
cranian a inmormintat cu e! și noțiunea de rasă, de cînd un an- 
tropolog berlinez măsarind peste trei sute de cranii în care se 
găseau Evrel, Armeni şi Turci a găsit'la toate aceleaşi indice ce- 
falic!). Această osatură ce păstrează trăsătura unitară in varie- 
tatea formelor unei culturi e tradiționalismul... În vechile religii 
ale indiei există învăţătura reincarnărilor. Eul individual ca să 
se purilice, trece printr'o serie de întimplări, de trepte ale desă- 
virşirii. Nici o întropare nu seamănă cu cealaltă, dar în toate 
trăeşte același eu ce-și caută perfecțiunea, şi în fiecare din ela 
işi recunoaște conștiința de sine. In reincarnările succesive ale 
generaţiilor, doctrina tradiționalistă concepe eul colectiv al unei 
naţii ca străbătinda-le cu amploarea crescindă, a unul torent de 
viață, a unui elan viu ce-şi păstrează neîntreruptă conştiinţa e- 
xistenţei. Ce este celace numim noi conştiinţă naţională, dacă nu 
o simbioză a trecutului cu prezentul, o simbloză a încarnărilor 
istorice cu reincarnarea din prezent în care se recunosc?". Cum 
ar zice cu alte cuvinte Spinoza acelaşi substanță care se exprimă 
prin variate atribute, Căci, în adevăr, probabil familiarizat ca o 
anumită filozofie religioasă medievală, d. N. Crainic e substan- 
țialist. Aşa dar definiţia speciticului național trebue făcută prin 
continulțatea lui cu trecatul, 

Ni se pare că acest mod de a vedea introduce în problemă 
o cantitate de dificultăți. Ne obligăm atunci la o verificare isto- 
rică, care ar trebul să dovedească empiric, prin fapte că nu e- 
xistă lacune, viduri în curba evolaţiei poporului nostru, Ar mai 
trebui încă ceva și mal greu de probat pentru ca teoria să fie 
adevărată, anume că epoca noastră se reconoașie, în fond iden- 
tică (fiindcă celace o deosebeşte sint doar variația atributelor) 
ca, de pildă, epoca lui Alexandru cel bun ori Ştefan cel mare, 
sau în epoca Fanarioţilor. Dar oricine va recunoaşte că un Romin 
mijleciu ca cultură din secolul al XX-lea e mal aproape înrudit 
cu an Portughez or! American din acelaşi secol, decit cu un boier 
sau un plăleş de al lui Alexandru cel Bun. Că există realități 
particulare naţionale e sigur și e firesc. Popoarele au persona- 
litatea lor cași indivizii, personalitate activă, făcută dintro vo- 
ință - Pslhologia voluntaristă, care susține că psihicul 


MISCELLANEA 359 


- a —— 


nostru e unitar şi că în orice act sufletesc cit de mic se jave- 
derează specific colorată contribuţia activă a individualității tem- 
peramentale, a structurii noastre sufleteşti, a făcut imposibilă 
cealaltă explicaţie asociaţionistă dopă care psihicul nostru e o 
pastă maleabilă, pasivă, alcătuită atomistic din bucățele care se 
adaugă intre ele ca să se formeze o sumă ceva mai complexă 
(cum trebue să se recunoască d. Lovinesco în această doctrină 
parcă anume inventată pentru d-sa |). Adevărat pentra individ, 
acelaşi lucru trebue să fie adevărat şi pentru societate, pentru 
popor. Dar dacă realitatea noastră sufletească e individuală, ca- 
racteristică, specifică, veşnie colorată de întreaga personalitate, 
ea mare nevoe să se aplice printr'o ficțiune substanțialistă, a- 
firmind că sufletul nostru e o sobstanță unică, aceiași eri ca și 
azi. Wundt, care e tundatorul voluntarismoului psihologic şi-a in- 
titulat teoria actualistă, tocmai ca să se deosebească de vechea 
concepție substanţialistă, 

Niciodată nu trebue probat într'o teorie mal mult decit ai 
nevoe, Altfel rişti să întroduci elemente în discuţie, care trebuesc 
ele însuşi explicate la rindul lor, se poartă ingrat cu teoria care le 
invocă, încurcind-o și deformind-o. Ca să probezi realitatea spe- 
cificului naţional mal deloc nevoe de idela trecutului. Acesta nu 
poate fi invocat fără ideia de substanţă, care la rindul el face 
imposibilă Idela evoluționistă şi în fine chlar progresul. Tradi- 
țlonalismul e una şi naționalismul e alta. Ele s'au intilnit la in- 
ceputol secolului trecut cind o bonă parte din nobleța franceză 
vroia să demonstreze că novi naționalism burghez al lui tiers- 
état (ideia de nație e o Invenţie a revoluţiei franceze) e suspect, 
deoarece singurul naționalism valabil e cel intemeiat pe tradiţie. 
Nobilul însă e Internationalist caşi muncitorul. Cutare Rohan ori 
Montmorency e mai legat de rudele sale din Austria ori Spania 
decit de conaționalvi borghez. Lucrul s'a văzot, cind emigranții 
s'au întors în contra patriei lor cu armatele oferite de rudele din 
Prusia şi Austria. Se poate spune astfel că conservatismul într'atit 
intracit e nobiliar, e antinaţional şi antipatriotic. Dar ca să do- 
vedeşti permanenţa trecutului trebue să dovedeşti inexistența i- 
luziei progresulai. Atunci de Bonald si Joseph de Maistre, teore- 
ticlenii restaurării și ai! lvi Carol al X-lea, au demonstrat pur și 
simplu, contra ideologie! progresiste a secolului XVIII (in special! 
a lui Condorcet şi Turgot) că omenirea stă pe loc, l-a obiectat 

cineva lui de Bonald: 
caz — Cum explici diferența dela primitivul din Australia pănă 


A odă Foarte simplu: Australienii sint decadenţi, degeneraţi, 


F pri vonalist neputind evita logica e silit să ajungă 
la substanțialism, ne-o dovedeşte cel mal recent age pipi aaa 
Maurras, care neagă şi el progresul, ne-o dovedeşte şi d. or 
Crainic, care nu poate evita această teorie şi, fără să vrea sau 


360 VIAŢA ROMINEASCĂ 


n dea seamă, cu toate nuanțele introduse, trebue să nege 
e a şi progresul, sau să le explice printr'o ficţiune: variaţia 
aparenţelor (deci fondul rămine acelaşi), Ca să stabilească reali- 
tatea specifică actuală, de ce are nevoie d-sa de o teorie aşa de 
imposibilă, aşa de învechită, teorie care discreditează tot sistemul ? 
Pentrucă naţlonalistul s'a deprins din inerție, loind deagata, prin 
alţii, doctrina lui De Bonaid şi Joseph de Maistre, să asocieze 
numaidecit tradiţia şi națiunea. Americanii n'au un trecut desigur, 
dac astăzi el au fizionomie şi o civilizație specific natională. ȘI 
nol ca să dovedim că ne deosebim de aşi, Unguri, Balgari ori 
Sirbi nu avem nevoe să probăm că sintem acelaşi ca pe timpal 
lui Juga Coriatovici, fiindcă n'am putea-o face şi am oferi ad- 
versarilor un panct slab în discuţie, Cu atit mai mult cu cit cind 
e vorba de noi, de Romini, trebue să constatăm că trecutul e 
prea puţin al nostru. Nu putem să ne recunoaştem în moitiplele 
influenţe străine— greceşti, turcești, slavoneşti—care ne-au bintuit, 
Noi am loceput de foarte puţină vreme istoria noastră adevărată. 
E mai cuminte şi mal comod să ne tonsiderăm un popor mai 
recent, să grupăm toate forțele noastre în prezent și viitor. Ni- 
cizehe zicea despre poporul german (care fie vorba latre noi, 
are alt trecut decit al nostru) „Nu avem nici eri, poate nici azi, 
numai mine”. Gisesc că formula ni se potriveşte de minune. 

S'ar putea răspunde iasă că există io trecutul anul popor o 
anumită trăsătură de caracter constantă, că există ceva neschimbat 
dealungul vicisitadinilor istorice. De exemplu spiritul galic, la 
Francezi, același pe timpul lui Cezar, Rabelais, Molière, Cour- 
teline, sau „furor teutonicus“ dela Tacit la Wilhelm Ii. De acord. 
Dar în cazul acesta: 1) sau caracterul pe care-l găsim în trecut 
e identic cu acel de azi şi ipoteza tradiționalismalui e inutilă ca 
să explice specificitatea de azi, 2) sau acel caracter s'a schimbat 
(și ar îi contra istoricismului cași a evolaţ'onismului întreg să nu 
se schimbe) și atunci avem de-atace astăzi cu un alt caracter, cu 
o altă particularitate. Cea ma! conservatoare producţiune colec- 
tivă, poezia populară s'a schimbat veşnic şi ea, îimpramaiind des- 
coperirile vremii. Ultimele variante ale Mioriţei vorbesc de pistol 
şi alte inveaţii tehnice moderne şi însuşi sufletul ei e transformat 
după vremuri. 

Inceputul articolului d-lui Crainic incepe ca o distincţiune 
foarte bergsoniană intre civilizaţie şi cultură, Cea dintălu e tota- 
litatea achiziţiilor practice, a perfecţionărilor tehnice aduse de 
ştiinţă şi de măsurătorile e! materiale cantitative. Cultura, 
din contra, reprezintă bunurile sufletești interioare, considerate 
după valoarea calitativă inimitabilă, Prima e maşinismul, a doua 
e sufletul, E tocmai deosebirea pe care o face Bergson intre 
suflet și materie. Dar după același filozof materia brată se ca- 
racterizează prin mecanism stereotip, prin automatism repetat, 
viaţa sufletească spre deosebire de materia moartă e un elan 
veşnic creator, veşnic inedit. Nimic din ce a fost eri nu se mal 


MISCELLANEA č 351 


menţine astăzi. in impulsiunea el tumultoasă, viaja crelază veşnic 


noutate, depășind o zi pe alta, un moment pe cel imediat an- 


terior, grăbindu-se cătră viltor. Se pare că d, Nichifor Crainic 
a admis distincţiunea filozofului francez. De ce nu admite atunci 
şi concluziile sale inevitabile de veşnică reinolre ? Sufletul na- 
ional nu poate fi determinat, nici opus altora decit în prezent, 
in forma lui actuală. Ce a fost erl sau ce va fi mine nuneedat 
să ştim. —M. R. 


Insemnări pe marginea revistei „Europe“ 


Romaln Rolland a implinit 60 de anl.—Nu a fost un eveniment, 
A fost un prilej. Revista „Europe“ s'a folosit de el, poate nu atit 
pentru a preamâri talentul literar a! lui R. Rolland, cit pentru a glo- 
ritica o atitudine. „Europe* are un program bine definit, Opera el 
de cultură tinde spro lărgirea ideii de umanitate şi de pace care să 
ducă cel puţin la constituirea unei unităţi intelectuale a Europei. 
Poate in programul ei economic şi politic subsistă idealul cunoscut 
subt danumirea de Statele-Unite ale Europei. 

Pentru acei care nădăjduesc in continuarea vnej preponderențe 
şi a unul ascendent cultural al Europei, această constituire unitară 
poate fj singura bază reala. Dacă Europa va vroi să trâlască, va 
trebol să se alcătulască astiel. 

Europa a sărbătorit cu oumărul ei din 15 Februar 1025 pe pri- 
mul cetăţean al acestei republici sau confederație ideală, sau, mal 
mult, pe „l'apôtre de la Conirerie des Pouples* cum îi spune Miguel 
de Unamuno, câre nu vede scâparea de marea minciună cart naște 
ura și războaele, in Societatea Naţiunilor, oticină internaţională de ipo- 
crită diplomaţie imperialistă a cstor puternici, ci intr'o „Contrerie des 
Peuples non avec une internationale, mais avec une later-populaire”, 

ideia ravistei franceze a constituit şi un semn de deşteptare, de 
alegere, de verificare a forţeior de realizare a idei, ce predică, 

ŞI tn numele apostolului odinioară izolat in mijlocul urietelor, 
în munţii Elveţiei, ca un pisc Încă necercetat, sau ca siogurul om, Ca 
intăjul om ascuns scolo de fiarele care-l urmăreau, au răspuns gla- 
suri din toate părțile lumii. 

Seatimeatal ră te copleşeşte cetind colecția omaciilor aduse 
de pretutiadeni cu un simf de solidaritate şi de regâsire, este acest 
sentiment de universalitate, de ceva fără graniţă, fără meschinărie, 
irá calcul economic, ceva cu ua orizont in care este cuprins intreg 
PE R Londra, New-York, Buenos-Aires, Berlinul, Varşovia, 
Moscova, Roma, cu reprezentanţii intelectuniităţii din Olanda, Fin- 
janda, California, Peru, Belgia, Grecis, Japonia, au adus prin adep- 
ţii unei idel de pace, omagial lor pentru ce! mai curajos promotor al 
set Me a prinde cu gindul ținuturile păminteşti din aibe, 
concentrat aceste glasuri pentru o Ider, și veţi inţeiege că p un ru 

e de-asupra noastră, şi a tuturor certurilor meschine dela Liga Na- 
n A X izat o unitate de gindire universală, 
jiunilor, s'a realizat ceva, 5a realizat o SASi 
ca o presimțire a unel realităţi pe cart o nădhjduim, ca o 
a unei lumi care se formează. 


362 VIAŢA ROMÎNEASCA 


Romain Rolland incarnează idela acestei unităţi, e simbolul el, 
ca un TOOR care simbolizează o unitate națională, 

m * aceasta a revistei Europe dovedește concret, ca o 
grafică problemă matematică, existența unui domeniu comun intregii 
repay an Seion > pen capetoior tuturor, netulburată de zarva de 

r e pot intelege acea Î - 
te oppet telege, şi stă ințelegere poate {i o ming! 

ŞI avem nevoe dđe-atita mingiere. Toată civiliza tot fon- 
dul şi tezaarul cultural al unei intregi epoci de sute de sirs AA evoluția 
piu sint tera ami de gi ga vremii care dărimă mereu dela 

care nu face altceva decit să 
iti cariere pregătească o  Intensiticare a 

Romain Roland a fost dintre cel dintăju care 2 dat alarma, Ca 
unul care muncise la rafinarea acelul spirit care constitue sufletul Etu- 
topel, Romain Rolland a strigat cu pasiunea naturală și nestăpinită a 
omului care vrea să-și salveze un copil, 

Scriitorii de seamă din diferite colțuri ale lumii, ca niște on- 
men! de ştiinţă care ar fi observat pentru verificare acelaşi fenomen 
ră a multe părți, denunță şi astăzi cu spaimă cataciismul între. 

Fâră o înțelegere prealabilă, oameni din ținuturi şi medii așa 
de depărtate au avut acelaşi dezolaată viziune. Uni o Ma chlar e" 
legătură cu o fatală lege a evoluției, care scoate de subt puterea și 
responsabilitatea oamenilor celace trebue să se intimple. Soarta o- 
menirii ar atirna astfel de același nevăzută lege care determină fa- 
Date pe cate Tomas Hardy le uumește „Les petitea ironles de la 
e”, 

Din acest punct de vedere cea mal impresionantă, ca o viziune 
de apocalips, este constatarea făcută de John Gould Fletcher : 


„Le monde n dépassé son miridien ; ce monde que nous . 
naissons ei chêrissons, que nos pas onl loult el nos Pe ad orné d'io. 
scripilons depuls le temps oi l'homme des cavernes gravail l'os e! 
dessinall des bisons. Ce monde de V'esprii, de l'ari, de I'htro:sme, 
de la beauté péril de jour en jour, Rien ae ie sauvera. Le ressori 
de in deslinte humaine se delail; il y a aujourd'hui des milliers de 
gens qui on! Conscience de ce fail, si obscure soit-elle. Demain il y 
Sa. erei ad des par mecăi La destinte de noire planiie dans le 

es uche a sa fin et toul ce que eman- 
der en grăce, c'est que ln fin vienne vile“, în sala ateu ia j 


»Qandhl a échoać, Romain Rolland a échoué, Ce t 
ers héros, Orient ei Occideni, I] ne nous reste rien a înce gură 
irimer en allendani la fin. Elle esi å roseni Incvilable. Eflorcons- 


nous de l'accepier avec une ceriaine 
da Fialgalda Ag hitri c in ose de dignité, de noblesse, 


La care se adaogă acea a iuj Maxim Gorki, f 
Sublectivism şi mai multă amărăciune ; Šcută cu mal mult 


„On parle el l'on ċcrit de la ruine, du „crepuscule” de l'Euro; - 
vec un grand enlhousiasme, arec esprili, ei în para pe-a „goi“, pira 
nur pede ne s'élèvent pour dire la nécéssilé d'une Tehaisrance eus 


MISCELLANEA 363 


„Jours redoulables! Partout le sourd grondement de la destruc- 
tion, el parlout tant de mauvalse irisiesse |". 


ŞI Ernst Toller: 


„Je ne crois pas qu'un homme soil capable d'empêcher la su- 
pede e! grande explosion de cetle barbarie n! les premières om» 
res s'čċtendeni dâja sur l'Europe et qui. linsiemeni doil la proci- 
piler dans la nali. Si un seul homme en élait capable, c'est vous qui 
seriez cel homme, Romain Rolland", 


Romain Rolland este printre acei care nu au desperat, care so- 
cot și luptă pentru a salva opera de cultură a omenirii aşa cum s'a 
constituit incetul cu incetul din ceiace a lăsat fiecare secol. 

Pentru această atitudine do credință și de luptă, omagiul adus 
iul Romain Rolland este maj ales bine meritat, 

Şi Maxim Gorki o spune aşa de frumos: „Je chéris d'un dou- 
loureux amour les hommes qul, dans nos sombres jours, crient Inias- 
sablement des valeurs Intelectuelles. Romain Rolland est Il'un,—peut- 
être Y'unlque ?—de ces hommes å Pinfatigable tenacitee, 

Prin această operă de apostolat, care seamănă prin tenacitatea 
el şi prin persecuțiile și exilul la care dă naștere, cu o religie, Ro- 
main Rolland se apropie de Tolstoi. 

Apropierea  actasta o fac,—și asta e foarte semniticativ,—toţi 
Ruşii in omagiile respective aduse lul Romain Rolland, Aceasta re- 
tesă şi din spiritul celorlalte omagii, chlar dacă nu au precizat anunie 
apropierea, 

lată cum și pentru ce anume ò face Maxim Gorki : 


„il faul avoir un coeur capable de faire des miracles pour crior, 
en France, après les lragidles qu'a vccues ce poys, un livre, si alerie, 
un livre de fol incbranlabie e! courageuse, en son „prochuin”, le Fran- 
çais. J'admire précisimen! Romain Rolland pour celle fol qui résonne 
dans loul ce qu'il Scrii, dans tout ce qu'il fall. il y a déja ionglempa 
qu'ă mes şeux Romain Rolland est le Tolsioi de la France, mais un 
Talsloi exempt de haine pour la ralson- de celte lerible haine qul lut, 
pour le ralionalisie russe, la source de ses grandes soullrance: e! 
V'empâcha si cruellement de resier un arliste genii”. 


lar Lunaciarakl crelază chlar expresia de „l'humanisme de Tols- 
toi— Rolland“ după ce mai inainte scrie: „Lorsque je lui dis que 
seule la lutiedus classes pouvait arrêter cette guerre et prévenir l'é- 
yentualité des guerres futures, Îl tut horrifié, I me repondit, en em- 
ployant presque textuellement les tarmes menaa de Toistol, que la vi- 
ne saurait ĉtre valacue par violence”, 
pa eran Rolland—Holst aplică definiția artel date de Tolstoi 
numai opere! lui Romain Rolland, singura în măsurăde a O accepta: 
„L'art est ua moyen de communlon parmi les hommes“. Cette 
définition de Tolstoi, qul, certes, ne peut étre appliqute ă la majeure 
partie de l'art bourgeoia contemporaln, peut et dolt l'être à l'oeuvre 
ain Rolland“, 
mt: Ros e desigur necontestat că pe Tolstoi şi Romain Rolland ii a- 
propie catechismul acela mistic al păcii şi al umanităţii, ca un neo- 
creştinism maj Ințeles şi mai aproape de ool, fiindcă, lipsit de supra- 


354 VIAȚA ROMINEASCA 


batura! -şi legendă, se razimă pe Insuși fondul nostru sufletesc şi ca- 
pacitatea lui de dragoste pentru aproape. 


Din punct de vedere politic și social in legătură cu această la- 
tară de apostol a personalităţii lui Romain Rolland apar foarte inte- 
resante unele declaraţii făcute de intelectuali comunişti care aduc şi 
el cuvintul lor de omagiu, 

Din Rusia sau din Olanda, cuvintele lor vin tranşante și aproape 
dinamice, fiecare din ele purtind parcă o posibilitate de violență la- 
tentă, ca un depozit de dinamită concentrat, 

Comuniştii vorbesc în numele unet lumi nouă care-i a lor, sau 
parcă in numele unul partid universal. 

Ei judecă oamenii în primul loc dacă sint sau ou cu ei, San 
eşti cu comuniştii sau ești duşman. Această atitudine 0 fixează in- 
tālu și totul apoi e în funcție de ea, 

Şi Lunaclaraki și Henriette Roland-Holst sint de acord în a spune 
că Romain Rolland nu este cu ei,—(aceasta ò precizase schimbul de 
scrisori cu Henri Barbosse), dar că opera luj pregâteşte sutieteşte 
pentru comunism, că el s'ar afla oarecum lo zona neutră de demar- 
cațiune dintre cete două lumi, creind totuşi ca şi Tolsto! o operă in- 
Glvidualistă, 

ŞI comunista holandeză explică concis cauzele care au creiat 
in genere o operă individualista la toți intelectualii, în discordant 
şi in afară de interesul maselor, care au dat totdeauna o importanță 
mai mare factorilor materiall şi economici : 


„Si la plupari des intellectuels onl été conduiis iatalemeni, par 
la force des choses, ă accorder une imporiance exagârte aux lac- 
leurs idéologiques ei! psychiques, voire 4 considérer cenx-ci comme 
les seuls réels, les masses lsborieuses, par conire, ont été amenées 
taialemen! è exagérer l'imporiance des facleurs matériels, cconomiques 
ei & négliger les forces Immatériėlles. intrleures, 

„Cetle partialité e! cetle exagcrotion ont, de pari e! d'auire, des 
resulinis néfestes. Tandis qu'elles emòêcheni les intellecinels de com- 
prendre el d'ésiimer à sa jieate valeur le problème social, elles expli- 
queni Cgalemeni, en grande partie du moias, la faiblesse de l'idéal 
revoiulionnaire ef communisie parmi les messes lnborieuses de pays 
d'Occideni. 

„Nous n'avons nullemeni l'inteniion de développer ici l'anli- 
thèse existan! ealre les masses laborieuses el les intellecluels, Par ces 
brèves remarques, nots enlendons simplement indiquer l'une des cau- 
ses de ce que Romain Rolland probablement, après Tolstoi, celui 
des grands écrivains modernes qui a le plus vivemeni senti et le plus 
exalis ia communion humalne - ue soil pas communisie el soit même 
plută! individualiste. 

„En tani qu'individualiste, Romain Rolland reste falalement ċlran- 
ger à la façon de sentir ei de penser de masses laborieasea en qui 
le pisafongemteni de la personnalli€ ne peul selleciuer que par l'é 
veil e! le développement de la conscience colieciive“. 


Lunaciarski Il declară partizan al Internaționalei a Il-a şi nu- 
mai ca un pregătitor al unul mediu: 


e oE + 


MISCELLANEA o 2 308 


„La predicalion de Romain Rolland, qui substitue aux formes 
tranchanles de l'achvitë l'action de la parole, de l'ézemple eic. n'est 
elle pas, 2u fond, une alliċe de la I-e internationale dont la tendance 
esseniielle es! de répandre la veriu de la palience parmi les masses 

rolélariennes ? 

Á Nous croyons fermement que la magnifique prédication de Ro- 
main Rolland, d'une haule valeur arlistique, éveille les coeurs, ralline 
les csorils el fabrique une espèce de produl!s humains mi-onvrâs; dans 
des condiilons favorables, il suffira du moindre contaci de la brilanie 
réalitė pour que ces coeurs, sinsi préparés, s'éveillent delinilivemeni. 
Alors le beau brouillard, chătoyani comme une opale, qu'esi I'huma- 
nisme de Tolstoi — Rolland, se dissipera, devani cux, comme chassé par 
ie soufile d'un grand vent, pour leur laisser découvrir leur devolr 
îracë par la main flamboyanie de l'actualité révolulionnalre“. 


Omagiile acestea apol prin acela că vin dela oameni cu tempe- 
ramtnte deosebite din medii și ţări diferite și variate, prin celace 
conțin unanim asupra operei artistice a lui Romala Rolland, au prins 
poate esențialul acestei opere mai mult decit un cit de vast studiu 
critic făcut de o singură personalitate, cart prin aceasta este și su- 
biectivă. 


„Europe” cu acest număr a pus la circulaţie o serie de idel din 
domeniul care-l constitue paapaa 

Scopul èi a fost asifel atins, 

La Aada observaţiuni pe marginea revistei aşi mal adăuga ana, 
in codicil. r 

Rominia a adus şi ea partea èl omagială pentru opera lui Ro- 
main Roland, A ndus-o prin scrisul plin de adevâr şi de bun simţ 
a d-lui Th. Lichtendorf. Nu am auzit de d-sa pănă acum. prea 
adas este onorabil dia toate punctele de vedere. Conţinutul lui ara 
că autorul este un om cult şi iotelectualiceşte distins.—Stirşitul oma- 
giuiul constitue chiar o sinteză pant: Oes formulată a celace con- 

titue spiritul operei lul Romain Rollsnd. d 
7” Totuşi mi gindesc că omaglul Rominlei,—ca de altřel omagiu 
oricărel alte fări, —trebuie adus printr'o personalitate culturală Arpa 
pitestări cunoscute caro se presupue in scrisul tul, fn Egee Bi 
prejurări, un aport cel puțin at unul grup intelectual, dacă nu aà 
taniității intregi. 

wh Pinde in defiaitiv alci nu Interesa părerea uoni om, praes 
frumos expusă ar fi fost, cl semnificația pe care o purta po tă 
acelui om, semnificație care nu putea fi determinată decit de 
ea publică a celul care aduce omagiul, 


sigur d-sa a înțeles 

SA nu se supere d. Lichtendori, dar de , 

ce vteau să ea Eu admir ln d-sa acea putere de set 

vare in obscuritate, care naşte direct er nic de a inoan Sare 
ident un criteria pentru determinarea S 

er pri e. it cu volam să spun că, poate, era posibilitatea ca în 


366 å VIAŢA ROMINEASCĂ 
țara noastră, chiar aşa cu ideile ei unitormizate de legi de oprimare 
a libertăţii de gindire, un asemenea omagiu să fie adus de o perso- 
nalitate dia viața noastră culturală activa, pentru ca e! să nu fie nu- 
mal omagiu! unui om, ci să Insomne omagiul unet generații sau a ü- 
nel tendinţi (cejace cred eu că interesa mai presus de toate), 

Aceasta să provie oare din același lipsă de cunoaştere in străl- 
nătate a vieții noastre culturale ? — Demostene Botez. 


Nobleţa Ioanei 


O mică şi foarte curioasă problemă de artă dramatică. 

Bernard Shaw spune că in piesa „Sfinta loana“, eroina ca 
acelaşi nume, este o combinaţie de Socrat, Calvin, Napoleon şi 
o sulragetă. Este clar că un asemenea personaj reprezintă o fi- 
inţă de elită, plină de o naturală nobleţă, atit de fond cit şi de 
formă. Intr'un cuvint: fecioara din Orleans trebue să ni-o intăţi- 
şăm (cum a fost în realitate m'are importanță) nu ca pe o mi- 
tocancă, ci ca pe o persoană, cum se zice: „distinsă“. 

Dar aici incepe o gravă nelămurire pentru actorul chemat 
să interpreteze acest rol. Căci există multe soiuri de distincţiuni 
distincte, între care va trebui să se aleagă. li vom atribui, de 
pildă, manierele elegante ale damei veacului al XV-lea, contem- 
porană ei? Sau pe acelea ale cucoanei secolalui al XX-lea, con- 
temporană nouă ? Sau vom face poate o medie a acestora două ? 
Sau, lnstirşit, îi vom da o nobleță logică, o aristocrație teoretică, 
mal presus de variile forme ale celei istorice? Căci există—o 
ştim ca toţii din experiență—un fel de a fi nobil indiferent de 
timp şi spaţiu, Este acea naturaleţă inăscută, acea graţie nesi- 
lită a vorbei și a mişcărilor pe care unii oameni o au, indiferent 
də clasă, profesie; educaţie sau rang social, 

Bernard Shaw —şi cu el încă vre-o ciţiva spectatori—op- 
tează pentru această din armă interpretare. Ea prezintă cel puțin 
avantagiul de a nu da loc la anacronism, Dar majoritatea publi- 
cului nostru gindeşte altfel, Lui nu-i este familiară decit nobleța 
specific bucureşteană. Dacă un actor voeşte a suggera, în sală, 
idela „distincției“ va trebal să întrebuințeze procedeele autoh- 
tone şi namal pe atestea. Ele singure sint în stare a trezi, în 
sufletele concetățenilor, sentimentul nevulgarităţii, 

Dar în ce constă nobleţa pe care am numit-o specific ba- 
cureşteană ? E greu de definit printr'o formulă. Ne mărginim a 
aminti citeva trăsături mai exterioare. 

Aceasta are o mare Ìariurire asupra vorbirei sale. Va pro- 
nanja pe an tranţuzeşte nu ane, sau ann ca în romineşte. Va 
spune de pildă: 

„Dansează fiica mea“, ca doamna Lucia Sturza în Salo- 
mea, lar nu Dannsează ca orlşice doamnă Georgescu sau lonescu, 
Apoi o va fi ö, a vafi ü, cam aşa : 


„Dâmnile ve rög“, ete. 


r A E MISCELLANEA l 367 

Dar nu e totul. In plus de aportul linguistic francez, mai 
este şi un aport propria zis valah. Acesta constă, în amplificarea 
silabelor cam în felul următor: 


In loc de a spune: 
„Amorul excilă, paipită şi saltă ușor“, 
se va spune: 
„Amorul exă-cilă, pallă-pită şi sallă-tă ușor". 


ca Marilena Bodescu în cele mai cerebrale ale el creaţii. 
O asemenea procedare dă vorbelor un belşug şi o majestate pe 
care nu le aveau. 

ŞI Teatral nostra Naţional a găsit interpreta visată care să 
prezinte ca nici-una alta, toate particularităţile fonetice amintite 
mai sus. Este Marioara Ventura, Jocul el în Sfinta loana izbu- 
leşte să ţese în sală o atmosferă de reală nobleţă. 

Bucureşteanul recunoaşte intr'insa caracterele cele mal tipice 
ale aristrocraţiei natarale. Și fecioara din Orléans apare atunci 
intr'adevăr ca o fiinţă de elită, 

Râmine mica minoritate de spectatori care nu se impacă 
ca o loană femme-du-monde. Dar şi aceştia pot găsi satisfac- 
ție în jocul Marioarei. Căci marea tragediană işi pune în a- 
plicare formula ei cu atita rigoare, cu atita scrupuloasă perfec- 
țiune, Încit formula cealaltă ne apare in inchipalre cu aceaşi uşa- 
riaţă cu care clişeul pus la soare detaşează pe hirtie imaginea 

azitivă. 

j Sau mai clar. Există pentru Interpretarea rolului loanei 
două reţete tehnice: Reţeta Ventura şi rețeta Shaw, Din teri- 
cire ele sint nu numai deosebite, dar chlar contrastante, antl- 
nomice, Așa că pentru fiecare cuvint din text rostit conform pri- 
mei maniere avem instantaneu in imaginație cuvintul corespun- 
zätor din maniera numărul 2, țişnit graţie mecanismolul foarte 
simplu al asociaţiei prin contrast. latr'un cuvint: joco! Mari- 
oatei Ventura este un fel de alfabet, cu care cetim jocul pe care 
nu-l joacă şi pe care eventual l-am putea prefera celul dintăia, 
Intocmai cam cuvintele tipărite cu litere ne suggerează direct 
noţianea reprezentată, tot astfel fiecare cuvint pronunțat de 
Ventura ne trezeşte automat cealaltă pronanţare, cealaltă in- 
fiexiune pe care nu o adoptă. După primele scene, învâțâm per- 
fect alfabetul, şi putem cet cu inlesnire, direct, în piesa lal 
Bernard Shaw. 

ŞI astfel, este mulţumilă toată lumea, Și spectatorul, şi bu- 
cureşteanul. Dacă Marioara Ventura n'ar fi fost o mare actriţă 
care, odată aleasă o reţetă actoricească —bună sau rea, aceasta-i 
o problemă care nu se pune—-să o fl aplicat integral şi pănă la 
oltimele ei consecințe, atunci n'ar mal fi putut satisface publicul tot, 
lată de ce potem spune că e ei a fost mult mai bun decit 


dacă ar îl fost exact. —D. I. S. 


ANAL PAS VIAŢA ROMINEASCA 


Moartea lui Radu Rosetti 


Dapă Matei Cantacuzino, Radu Rosetti. Unul ci - 
pār dintre noi, exemplarele unice ale boerimii moldova pă 
meroase, unul după altul au dispărut în acelaşi năpruzaic an. 
Caracteristica sufletului moldovan, alături de țăranul ironic şi 
visător, aceşti nobili filantropi au dat-o. Fi au ilustrat definiția, 
prin excelenţă, a nobieţei. Dacă borghezaului, în ascensiune incă 
în mulie ţări, ca oricărei clase revoluţionare, îl e permis să ceară 
drepturi, nobleţa ajunsă şi consolidată, nu poate avea decit da- 
torii. Boerul nu cere, el da. Dar puţin! şi aici și pretutindeni 
au înţeles semnificația de supremă eleganță a rolului lor. Ca în 
toate părţile, dar mai ales la noi, s'an găsit lacomi şi nesăturați 
burghezi printre aristrocraţi şi adevăraţi boeri printre burghezi. 

Radu Rosetti şi-a înțeles perfect misiunea ideală a clase! lui. 

A priceput că datoria sa, inainte de toate e să stabilească 
adevărei istoric, să repare măcar teoretic, științific, celace 
ii apăsa greu pe umeri ca un păcat strămoțesc. Trecind peste 
egoismul clasei sale, ca un Oladstone sau Philippe Egalité, el a 
denunţat rapturile, exproprierile forjate, furturile deghizate 
in peri dealungul Istoriei, clasa sa le-a săvirşit în dauna 

ȘI iotr'o epocă de generozitate socială, cind ran 
preconizat aici începuse să se înfâptulască, Radu Rosti rr 
de C. Stere, care l-a dat baza economică-socială şi de G. Ibrai- 
leanu, care i-a dat-o pe cea cultorală, i-a dat fundamentul istorie. 

Intre el și poporaniști era mai mult decit o apropiere, To- 
tuși cea mal fundată era aceasta: și poporaniștii şi R. Rosetti 
erau intelectuali din alte clase care se simțeau datori cu o re- 
paraţie câtră ţăran, din a cârul muncă trăiau cu toţii. 

li mai apropiau şi trecutul măreț al :cestei scumpe ţări 
moldoveneşti şi mal în urmă acelaşi mod de a vedea in poli'ica 
antirusă (celate a confirmat afinităţile). 

Fără să fle un artist desăvirşit, Radu Rosetti a scris două 
romane, mai multe povestiri și delicioasele „Amintiri*, toate pline 
pe bonomie, fantezie, umor şi un firesc şi spontan dar de nara- 
tiune, În literatură Rada Rosetti a umplat locul unui Walter 
Scott romîn. 

Figari ca Radu Rosetti şi Matei Cantacuzino nu vor mal 
putea apărea niciodată. Mai intălu boerimea noastră a dispărut. 
Dar chiar dacă ar fi trălt mai departe, niciodată nu se vor mai 
găsi aceste împrejurări specifice, care au determinat poziția lor 
hei me mosia şi generoasă, 

letini! onan!mi care i-a avut alci tineri şi bătrîni, nu-i 
vor uita niciodată. Fle-i țărina oara kaAi, R, A ha 


Intr'o carte recentă asupra lui „Lenin nii regi”, Ma- 
xim Gorki, făcind elogiul lui Lenin pe rnk pâna Petra 


OSa 


MISCELLANEA 9 369 
ode ce E II II OP 


cel Mare şi Tolstoi, face un aspru rechizitoriu ţăranului rus. El 
se ridică contra concepţiei menţinută mereu in tot secolul al 
XIX-lea de cătră majoritatea scriitorilor ruşi, după care ţă- 
ranul ar îl o fiinţă blindă, cu bun simţ, ca sentimente de ade- 
vär şi dreptate. lată ce spune el: „la tinerețea mea am căutat 
cu perseverenţă un asemenea om in satele Rusiei și nu l-am 
găsit. Am intilnit acolo, din contra, un realist sever şi şiret, care, 
cind e vorba de interesele lui, afectează admirabil simplicitatea, 
Prin natura sa nu e prost şi o ştie prea bine. A creiat o canti- 
tate de cintece triste, de poveşti grosolane, mil de proverbe în 
care se Încarnează experienţa vieţii sale penibile. El spune: „nu 
te teme de demoni, teme-te de oameni” sau „loveşte pe al tăi, 
străinii te vor respecta”, N'are o idee prea bună despre adevăr; 
„Adevărul nu hrăneşte”, „ce importă minciuna, dacă poţi trăi 
opulent“, „omul drept e tot aşa de periculos ca şi un imbecil“, 
Omul trebue bătut căci „avem curaj să mincăm, dar nu să 
lucrăm“. lată o filozofie trivială şi pesimistă. Se poate aplica, 
atunci dictonul: „Spune-mi ce filozofie al, ca să-ţi spun cine eşti“. 

Gorki o rupe astfel cu toţi marii scriitori ruşi care credeau 
altceva despre țăran, Să fle justificată atitudinea sa? 

Gorki a trăit printre lucrători şi în atmosfera socialismului, 
Se ştie disprețul pe care acest mediu îl nutreşie pentru ţăran. 
Admirator al lui Lenin, Ise pare că ţăranii i-au impedicat rea- 
lizarea totală a operei. 

Afară de aceasta, cine nu vede că aprecierile marelui scriitor 
rus sint acelea ale unui artist, incapabil de a pricepe determi- 
nismul social, de a adinci subt unghiul logic fenomenele? Apa- 
rențele prin pitorescul lor îlinşeală. Un singur aspect ii e deajuns. 
Nu mai are nevoe să-l pue în legătură cu alteie. Deaceia el nu 
înţelege opera enormă de transtormare a sovietismului tocmai! 
subt influența acestei clase. ŞI apol ce înseamnă această atitu- 
dine case în baza unui ideal personal de frumos orl bine, con- 
damnă fenomenele ? Se poate spune despre ploae ori vint că 
sint bune ori rele? Se poate spune despre o clasă că e bună orl 
rea ? Tot ce putem spune e că există Peste ea nu se poate 
trece. Şi contribuţia ei la cultura omenirii, abia mai tirziu va 
putea fi precis determinată —M. R. 


De la redacție 


Datorită unor Imprejurări de natură personală, d 
fost în imposibilitate de a-şi da în acest număr colaborarea 


brieile permanente. 


, Tbrădileanu a 
la ru- 


- 
la o apariție absolut regulată am scos şi a» 
r f, dji toh- 
dublu. Dar sforlările noastre s'au lovit de dificult 
Ape PT pini fattrztal şi acum, Axigurdm pe cetitorii noştri că pom Jose 
tot posibilul să ne grăbim pe viitor şi, În doua, trei luni, mu elgligäm 
timpul pierdut şi să revenim negreşii la o aparili, puncluală. 
P. Nicanor & Co. 


Voland să revenim 


14 


Recenzii 


Lucian Biaga. Fopla, Joc dramalic. Invierea, Pantomimă, Ed. 
Fundaţiei cultarale Principele Carol, 

a poe! și cugelălor, d, Blega e în literaturas noastră o fi- 
gură inieresaniă, dar izolată. Ideologia misiică, ca și arta lui subiilă, 
reprezială un efori curios şi exolic, ecou al unor moderne influenți, 
ceva cu lolul străin de deprinderile şi de iradiția noasiră intelectuală. 

a ae Irăsăluri apar mai vizibile incă, în încercările lui dra- 
m x 

Conrins, ca şi unii adepţi ai expreslonismului german, cu care 
teatrul său are o netăgăduilă afinitate, că individualismul e o moşie- 
nire b'ăstămală a generaliel ireane d-sa nu câulă să evoace perso- 
naje luale din viaja reală, c! mal de grabă viguroase simplificări a 
acesieia sau idel inzesirate cu voință, în rapori cu absolutul şi miş- 

din nebënulle adincimi, omenirea. 

O problemă meiafizică pare a-l reocupa cu deosebire. E acea 
a coallictulu! veşnic dintre aspirațiile ideal-mistice şi acele senzuale 
şi terestre ale lirii noastre. Ea domină sirania sa piesă istorică „Tul: 
burarea apelor“, care se pelrece in Ardealul zbuciumat de reformă al 
secolului al XVI şi o vedem reapărind în „Fapia”, joc dramatic care 
incearcă să reprezinie, inspirindu-se din unele teorii științifice la or- 
dinea zilei, un caz lreudian. 

Stăpinit de ideia fixă de a ucide, care izvorăște din adincurile 
tulburi ale unei erediiăji incărcale, linărul pictor Luca, peniru a-şi in- 
frina pornirea, fuge de lume și de agilajifle ei, ducind o viață de as- 
ce! și zugrăviad numa! chipuri de arhangheli. 

Ej e însă, în orice momeni, in lupiă cu el însuși : „Spiritu! arde 
cu flacări în lufa de spini, spinii nu se prefac in cenuşă, ci rămin 
spini“. Şi lupia lul interioară devine eroică, cind ispila se arată subt 
forma unul model, lvanca „fală inrolburată, cu părul de aramă lopită” 
şi ochii „lacuri verzi”, provocăloare, cu singele aprins şi impulzii de 
isierică. Nepulind obiinea, după trel luni, amorul fizic al erhanghe. 
ului „cu şira spinării zdruncinată şi cu o mle şi una de inhibit", de 
awe aip erra inselală, ca 29 preset in brajeie egean tal kuon, satir 

os, €-și spune „marele cu” şi e un preo! alungal din si 
din pricina vieții lui scandaloase. á y i 
à Pe cind pictorul, pentru e evita tentațiunile, hotărăşte să plece 
in lumea largă cu prietinul lui, doctorul (un „ralisonneur” și un filozof), 
aude in odaia vecină, în care locuia latăl, risul lvancei. 


„i iaca era Ma Ea EI IE 371 


El ghiceşie ce se înlimpla acolo şi plia de ură impolriva saliru- 
iui, vrea cu orice pref să-l ucidă. Prielinul stă insă in fala uşii şi-l 
opreşie. Lucu se zbale şi se luptă cu dinsal. Aleargă apoi urlind, cu 
revolverul ridicat, pănă în colțul opus al camerei. Cind e aci, docto- 
rul sirigă: „Impuşcă !* Luca irage. A nimerii insă orologiul din păreie, 
care cade cu zgomol. Descărcarea psihică necesară, fapta care ire- 
rr ab e s'a împlini. Luca s'a vindeca! prin laptă. E slobod și 
scăpat: 

Aimoslera in care se mișcă aceşii eroi absiracți şi enigmalici e 
grea de un misierios şi obscur fatalism, heredilar şi cosmic, Expre- 
sii ca „inevitabilul faptei“, „soaria dela care nu e abatere”, „cara gro- 
zav are să se intimple” se repelă obsedanie, ca in unele plese ale 
lui Maeterlinck. 

Elemeniul lerilian!, covirşilor în cealallă incercare, panlomima 
„Înviere* nu lipseşte deasemeni. Somnul lui Luca è tulburat de dan- 
jul macabru al celor zece sirămoşi, care-l samănă, iar tet! „marele 
eu“ se culcă inire pairn scînduri, cosciug din care aule „ca dinlr'o 
fintină lără de fund”. 

Cetilorul deprins cu situațiile curente şi personajele obi:nulle 
ale leairului tradijtonal, cu logica ior simplisiă şi clară, va îl desigur, 
izbit de rolul pe care-l are în piesa d-lui Blaga irajionalul caşi de 
lol ce e bizar, palologic sau ariilicial in ea. 

Acel ralinal seu cu un gust mai eclectic, se va opri tolasi, asupra 
unor lelimolive interesanie, cum e aspirația călră o nouă lormă de co- 
lectivism spiritual („El e un păcal, cel mai mare păcal. O operă de 
ară trebue să lie ca o laplă bună: anonimă. Au mai lost vremuri 
cind cel ce se indeleiniceau cu aria, se pierdeau în muncă, lâră 
de nume”) şi va remarca, mai ales imaginile, comparaliile, reflexiile. 
laiă cileva culese la inlimplare ; „Inimă, îmchide-ți ochii ca o pasere 
pe care o cuiunzi in ape”. „Parcă din noaptea mea lăunlrică le-ai 
ridical*. „Strada înlreagă iorfoleşie de custi ambulante, Ne-am inchis 
de bună voe in cile o cușcă şi umblăm În ea pe siradă, În socie- 
iale”. „Soarta omului are poleci incurcale. Dacă le ocoleşii stind pe 
loc, toale potecile [i se încurcă înăuniru“. Ele nu puteau eşi, fără in- 
doială, decit din pana unul gindilor şi a unui poel. 


Octav Botez 


> 
~ + 


A. Coir In robia lor, 1926, Arad. 

Una din es aturile poeziei contemporane de pretulindeni, dar 
care în ullimul timp, pare a se manilesia şi la aol, e alături de misil- 
cism şi înclinarea panleislă, exallnrea viejii, avintul dinamic, cullul ac- 

L 
cau Recentul volum al d-lui Colruş e in privinia aceasia, caracle: 
ristic şi versurile următoare: 


Douăzeci de ani! ? 

Simieam cum cresc, cum mă inlrec şi cum mă ojelesc 
Cu fiecare dimineaţă albă şi strălucitoare 

Cu fiecare apus de soare... 

Sirănepol de răsvrătiți şi de lobagi, 

Mina! de pofle şi îndrăzneli fără holare 

Simjeam că sin! născul să birui lumea şi s'o slăpinesci.. 


su ceva din dinamismul unul Wali Whiiman sau Verhaeren, Dar de 


372 VIAŢA ROMINPASCA 


ei, il apropie mai myli încă, nu ştiu ce vagi aspirajii de largă simpa- 
lie și comunlune umană : - 


Prinire grine verzi, pe drumul larg și neted 

Trecea un rumân şi voinic flăcăv, 

In căruja-i cu lucernă, prin amurgul leneş . 
Duciad cu èl, spre salul cu cânuie albe, 

Tol suflelul şi tinereja cimpului... 

O! am simţit pe cind lrecea, 

Că aşi ii m să-i imbiu, 

la orice clipă, prielinia mes.. (Un voinic flăcău trecea). 


Versurile d-lui Cotruş nu sini totdeauna lipsite de elan şi au u- 
neori, nu şiiuce vioiciune simplă, sinceră, familiară. 

Din nefericire insă, d-sa nu prețueşie, în deajuns, tehnica si e 
departe de a area conștiința scrupuloasă a artisiului, 

Imagini ca acesie adac aminie de Goga: 


Se logodesc mocirle cu cerurile mele. 
Unele versuri aini prozaice: 


Ciocan să-|i lie vreres, răbdarea nicovală | 
Odihnele înşală, 
Starea pe loc e boală. 


Allele, retorice sau banale: 


In lrămintări aprinse, in lupte uriaşe, 

Unind înir'o siorjare pulerea voasiră loată, 
Cotropltori, odată, 

Ali spari pămialul aspru, ce v'a tinuti can lașe, 

In coaja lui lirană, în carnea-i milenară. (Munţii). 


Imi mingii, îmi giugluleac aducerea aminte. (Douăzeci 
e ani; 


Va izbuti d-sa, aŭ se ridice în viilor, la o formă mai personală 
yi mai aleasă ? Citeva, cel puțin, din versurile sale, ne [ac s'o credem. 


O. B. 


a 
. t 


Matei Roussou, Et nous nous sommes aimés lå, roman, Àlbin 
Michel, Paris. 

Am cetlit cu plăcere carlea aceasta, scrisă sincer şi simplu—ca- 
litājt! nu locmai obişnulle scrillorilor de astăzi. Ţin să vorbesc des- 
pre dinsa nu numai pentru calitățile ei. Am ṣi uite molive, desiul de 
imporianie : anuma Matel Rusu, medic francez în capilala Franței astăzi, 
şi publicist cunoscul, este un ieşan. Ucenicla liierară și-a făcul-o 
aici; cele dinlăiu încercări, scrise romineşie, şi le-a lipării în revis- 
tele săplăminale de acum douăzeci și şapte ori douăzeci și opi de ani, 


RECENZII 373 


dinire care imi aduc aminle mal ales de una : Foa 

de pe-alunci, inalnle de aparijia Sămânalorului, heale hei perna e 
la jarā erou plăcule scriilorilor lineri şi atii Malai Rusu, ci! şi A, O 
(şi ei aslăzi scriitor irancez) ci! şi I. Perez, ali expairial, ap | hije 
si nuvelele din viaja năcăjiților și negoroşilor muncitori ai e ia eta 
Limba pe care o vorbeau (ăranii lileraturii la acea epocă era incar- 
cală de provincialisme, —inire care primul loc îlaveau cele de'origina 
siavonă, inriarire e lui Delavrancea şi lon Adam. Sentimenlul din care 
porneau acesie bucăţi era crea! pe e-a'alregui, ași pulea zice ie LE 
deologia socialistă a limpului. S'an. publica! aiunci lucruri bune, astăzi 
uiteie. Cei care le-au scris au dispărut ori s'au risipii pe meleaguri 
sirăine. Dinire aceșii Instrăinați peniru totdeauna, Matei Rusu nu şi-a 
uilat vechea patrie. Decind lrăeşie la Paris n scos o publicaţie pe 
care uni! dela nol o cunosc: Choses de théâtre. In paginile el a vorhii 
despre literalura romineancă şi'n deosebi despre Caragiale, a cărui 
operă fusese pusă cindra la conlribuție de André de Lorde, fabricant 
parizian de piges de icairu şi din cind În cind plagialor. 

Acum Matei Rusu iipăreşie primul său roman în lranțuzeşie, E 
o povestire lragică,—o aminiire de lincreță a unui medic, astăzi om 
cuminte și liniştii. Peste anii lul tineri, cindva, a lrecul furluna iu- 
birii. Tinărul doclorand Dumesnii era atunce! intern înir'an splial de 
nebuni, unde, linişti! şi sirgullor, îşi pregătea ultimele examene. Spl- 
lalu! acesta se găsea undeva In Provenja, într'un peisagiu cu soare 
mult și lume pujinā. Tinărul a suportat destul de îndelungă vreme 
viaja acela grea și monahală. Singurele lui distracții erau măşiile şi 
aturările nebanilor şi cile o vizilă din cind în cind la medicul ot n 
La una din aceste tizile Dumesnii, tinăr interesant, cu renume de in- 
drăzaeală şi domolitor de nebuni, esle alins de privirea pasională a 
unel femei linere și lrumoase, M-me D'Evenal. E o lemee careaa:- 
vul un amor nelericii in prima linereță şi a cărei insolire cu magis» 
iralul d'Evenal este o nefericire mai mare din pricină că solul n'ere 
inclinelie pentire femei. În esemenca împrejurări, subt arzăloarea 
climă a Sudului, Dumesni! şi M-me D'Evenal irebulau să puc in pa- 
slunea lor o violență de răzbunare. Dar fatalitatea care-l împărechia, 
aducea cu ea ș'o o'ravă corozivă. Nelericirea era indărălui lor, Ina: 
vilabilă. Doamna D'Evena! descopere printre nebunii sanalorului pe 
Dieulereuille, prima el iubire. Moariea acestuia ucide şi senlimenlul 
peniru Dumesnii, în care iubea de fapt pe cellal!. Din splendoarea ti- 
nerelii ei, rămine o ruină. Lingă tinerele şi pasiunea lui Dumesnii 
apare lanloma morții. 

Sint în povestirea lui Malei Rusu pagini puleraice prin adevărul 
lor. In deosebi mi-a rămas în amintire o călătorie, noapiea, În lră- 
sură, în care cel do! lineri se înțeleg, se apropie și se caulă fără cu- 
vinle. Asemenea lucruri omeneşii nu pol fi „descoperile” de un sori- 
iior care pune cărlurăria Intre el și viață, 

Am mai celil cu plăcere cartea lui Matei Rusu și din pricină că 
subi imbrăcăminlea ei francezë, am recunoscul o veche ucenicie. A 
rămas În lonul povestirii, in simplicitate, în sincerilale, ceva din lină- 
rul Matei Rusu, care peia 1898, trecea pe ulijile lașilor, cu buzuna- 
rele pline de cărți, cu lavalleră şi ca pălărie cu borari largi peste 
picie, cum era alunci moda scriitorilor, și prima spre odălța lui ca 
să viseze şi să scrie poresiliri din viața dela jară. M. Sd 


- 
- + 


Virgil Bărbat și Fi. Ştelămescu-Goangă, Extenziunea 


universitară, Cluj, i 
E o dare de seamă asupra cursurilor organizale de aceşii dei 


374 VIAŢA ROMINEASCĂ 


protesori clujeni cu scopul de a răspindi cultura in diferite oraşe 
transilvanene și pentru un public exira-universitar. Măsura e inspi- 
rată de lumea anglo-saxonă şi comparală cu cele ce se pelrec acolo. 
Asemenea inijialive nu fi decit lăudabile, mai ales în provinciile 
alipite unde cultura rominească Irebue să capele presligiu şi să poală 
ți aprecielă şi de minorități. Ne mai gindim însă că în aceste lim- 
puri exceplionale de obscurantism și criză universllară lo! ce se face 
din Universitate, e o Împrăşiiere de forle, un lux. Toală concentrarea 
energiilor profesionale irebue să se indrepte prin toate mijloacele 
cătră sladenți. Aceștia trebue cullivali, inițiați, invățaji. Criza uni- 
versilară primeară in urgență oricare allă inițiativă. După rezolviree 
acesleia, operele de extenziune unlversiiară vor veni de la sine, 


M. R. 


s 
2 + 


Dr. N. Lupu, Noi şi Sirbil, „Cultura Naţională”, 1926. 
Domnaşie la noi prejudecata că un om polilic nu irebue să fie 
numaldecit intelectual, publictst sau om de şilință, Acest pedanilim 
doctrinar, cum || se pare unora, ar ingreula suplejea desăvirșiiă, res- 
lismul, optimismul veşnic treez, laculialea de adaplare permanenie, 
indispensabile omulu! polilic. Dar aiurea, de unde lrebue să ne luări 
idealurile de cullură, lucrurile se petrec alifeli. Un Clemenceau, Bar- 
ihou, Berard, sia! literați consumați, publicişti de mare valoare. Dacă 
snumiți bărbaj! politici dela nol se pot zbate în cel mai provizor em- 
ha fără doctrină şi ideologie, nu acesia e cazul docirinarului 
upu. Figură luminoasă de apostol, fire mililanlă inaisie de loale, el 
nu e mal pulin un om de cultură şi un publicist de taient. D. dr. Lupu 
a păstra! dela prima sa educație şiiințilică darul unei ascațile obser- 
valii. Numai că d-sa are în vedere întoldeauna aspectul social al lu- 
cerurilor şi de aceia umanizează lenomenele. Ne aducem aminle cum 
dinir'un subiect! aşa de arid ca „Alimentares lăranului”, d-sa a ren- 
sit să scrie pagini dramalice de istorie socială. Impresiile din Jugo- 
slavia pe care le publică in broşura de față au aceiași caracter. Din 
lot ce se prezintă ochilor înir'o |ară străină, d. dr. Lupu prinde in- 
ainle de loale aspectul omenesc, slorțările zi luptele omului de pre- 
tutindeni cu socielalea care-l comprimă. Veli găsi asilel o caracteri- 
zare a poporului croat, der mal ales dale şi impresii asupra riidu- 
lui țărănesc de acolo şi a animatorului lui, Ştefan Radiei. Opiniile 
d-sale luminale și patriotice asupra chestiunii Banatului și a legălu- 
rilor noastre cu Banatul inchee volumul 


M. R. 


Ka 
k * 


Ai. Rosetti, Etude sur le Rhotacisme en roumain (Bibilolhique 
de l'Ecole des Hautes Etudes), Paris, Champion. 

Al. Rosetti, Catehismul Marțian (Extras din Gral și suflet, |), 
Bucureşti, 1924. 

Din epoca enlusiaslă a incepulurilor de filologie obiectivă, s'au 
păstra! la noi tradiție preocupări consiente peniru anumile ches- 
linni cărora laleniul şi ingeniozilatea lui Hasdeu le acordase o Im- 
porlanță aproape absolută. Asiei se poale explica de ce fenomenul 
simplu al rotacismului (schimbarea lul -n- intervocalic în -r-), core in 
sine nu are nimic deosebit față de celelalie schimbări fonologice; a 
fost atribui! pe rind Dacilor, Albanezilor şi chiar unel infinențe ves 


nite din leritoriul celt, prin i 
răsări! (Dicalescu, Originalt limbi sanies y“ loaer aa e 
In importaniul său studiu, d. Al. Rossili a cercel 
nomenul în loată exlensiunea lui, cu o informa magi e n din. ase fe: 
romine, albaneze şi romanică pănă la cele i na ze ra dialectelor 
=. keraga pe nage numeroase precizări şi rep Enrfh para saraca 
nlemeială, care de z z 
voluminos studiu, apărul de curind la Bucareli, revine ing io de 
meniul albano-romin). Consideriad feplu! că t cl ol 7 
nomen vechiu, d. Roselli crede că s'a od E. De e e ma. e 
in limpuri diferlle în cele irei dom dai = ik mos iadependeai q 
şi romin. Astăzi, cind s'a ajuns să s x Mio 5 E datina, aanas 
fenomenele cele mai caracierislice ale di ie lene egean pian pe cerc 
tneeovpode pegete măâraentiprt aa e e ialectelor unei aceleiaşi limbi 
ý er-Lubke in Dacoromania, II 
p. 17, asupra palatalizării labiatelor). Maaa 
cismului romin de cel ibanez Sial iua randi lai dialas ei et 
frecvenja in mulle limbi vechi (cl. Ed. Waller Rhotaei pini Aa 
italian languages and the exceplicna, Leipzig, 1877) — desi M wa i 
mai poale îi susjinulă. După cum translormarea lui sf. rand sii Sa 
-r- În albaneză şi romină (consiatală încă la i861 de Miklosich, y. 
Viaţa Rominească, 1923, n. 8—9, p. 341) nu implică o inituenjā ne. 
cesară intre aceste două limbi, tol asifel nu o presupune era him 
barea compieci asemănăloare a rolacismulul. (Alii +J- iatervoc cii i 
-n- inleryoc. s'au iransformat in +r- numai! în elementele Jaiine $ iar 
cind acesie foneme an fost urmale de / (cons.), s'au mulat şi a oi în 
unele subdialecie audispărul). Din iaplulcă schimbarea lul =]- injereoaalie 
e comună luluror dinlecielor romineşii, iar iransiormarea lul +o- ere- 
dusă numai la teritori} limitate in Dacia şi Isiria, rezultă insă că roia» 
clsmul e un fenomen de o duală mal recenlă. 
După d. Roselli nu se poale preciza o dalā inilială rotacismulul 
(p. 50: „Îl esi Impossible de préciser la date de ce phénomène"). O 
datare relaiivă credem loiuşi că e posibilă. Se şiie că fenomenul e 
poslerior schimbării lul d n> în (căci altfel am fi avu! iară şi” mar 
in cuvintele rotacizale liră şi mir). Prin această cronologie se exclude 
posibilitatea unei iniluențe din parien siralului autohton, în alarā de 
imprejararea că resturile din limba autohtonilor prezială foarie multi 
-n- intervoc. păsiraji (cele două nume insemnale de Piolemeu VIII, 8: 
Pinum şi Pirum sinl peniru lacalilăji diierite).— Dar fenomenul e pos- 
terior şi dispariției lui -n- în cuvintele brlu, friu, griu din dialectele 
daco-romin şi isiro-romia( < * brenu, frenu, granu) şi deci posterior des. 
păricii dialectelor dela sadul Dunării, care au pāsirai această lonemă. Aṣa 
dar, peniru limba romină se poale pune aporijie rolacismului după des- 
părjirea grupului sud-dunărean de cel nordic și inainte de despărjirea 
caci tc etape i åR 
cosebirea pe care o lace d. Roselli inire rolacism (ca „l m 
şi schimbarea lui «n» > +r- cînd e provocală de orarie 4 şi trupa 
lație (numită ded-sa „pseudo-roiacism”), disiinejle cerută şi de motivul 
că ariile celor două schimbări nu coincid, e plauzibilă. - Formele arin 
şi fărină cu r nensimilal la n urmălor se găsesc însă in Moldova şi 
irebaiau să se noteze ca probale (p. 20), caşi forma serin intrebu- 
ințată de Budai-Deleanu ia Țiganiada (ed, Casei Şcoalelor, p. 85). În 
sprijinul păreril d-lui Roseili că toate grafiile deosebite (-inr-nr-,-r: și 
-n-) ar indica acelaşi sune! (un r nazal) în texlele orTginale din sec. 
XVI, vin şi cele tileta exemple din Psallirea lurmuzaki care au un 
r din elyma precedai de nazală (de ex. cenre, v. Candrea, Psaltirea 
Seheiană, |, XLIX) cum şi succeslunea imedială a formelor cu ar, r şi 
X în a doua scrisoare publicată in apendicele studiului, Tof ca o „xlor- 
lare orlogralică” considera rotacismul și Epinconul Melchisedec (inir'un 
articol din Revista pentru Fst. Arch. şi Fil. WI (1284). p 52-55), insă 
pentru a reda- celace eo imposibilitate -un n muial, 


n A TOMA VIAŢA ROMINEASCĂ 


Incepind cu sec. XVIII d. Roselii n'a găsi! rolacism în nici un 
tesi rominesc mai nou (p. 11). In documente din Bucovina, Basarabia 
Moldova se găsește loluşi des în loc de pănă forma pără (v.de er. 
N. lorga, Boeri şirăzeşi în Buooulna și Basarabia, Anal. Acad. 
Rom.. tst, 8. Il, Tom. XXXV, p. 31 Într'un document din 1760; p. 58, 
doc. din 1816; p. 60, doc. din 1825; p.7, doc. din 1855, etc. etc). A- 
ceaslă formă (fiindcă schimbarea apare numa! la acesi cuvint), credem 
că nu trebue considerală ca rolaciam, cl numai ca disimilajie în tact, 
în numeroasele prepozilii compute care du un n în curiniul uemălor 
(el. pând'nalnta, pănd'napoi, ete.) şi apoi întrebuințată în orlce pre 
poziție compusă (pără cind, pără ce, etc.) 

[n anexa sludiulul sînt publicale 12 documente cu rolacism din 
Arhivele Bistriţei, Metoda crilică şi exaciilalea cu care sint publicate 
&cesie documenie, precum și ediția Catehismului Marjian, arală pe 
d. Roseili ca îndical să ne dea o chreslomalie precisă de lexie vechi 
romineşii care lipsește astăzi învățămintului nosiru.—În documentul II 
(p. ót, r. 30) şi deoarece e vorba de imbrăcămirie Irebue admisă 
mai degrabă lectura: u/n) toțlpan): lar în doc. IV (p.64) ar părea mai 
veridică lectura : „domnule pi res de tirgul Siratul* (fiindcă există 
în document oarecare consecvență gratică) şi domni trebue cetlit ca 
pluralul articule! moldovenesc redus la /, [lindcă-i (final) e scris în 
document! cu e (noe, poe elc.), 

Un Indice de cuvinie la Calehismul Marțian, cople rolacizantă 
din sec. XVII, ar fi lost necesar. x 


I Şiadbei. 


hi a 


Pericie Ducati, Ejruria anlica, Bibl. Parsvia „Storia e Pen» 
siero“, 2 vol.: 174—202 pag. şi 25 labele cu liustraţii, Pr. 24 lire. 

Profesor la Bologna, repulal arheolog si în acelaşi limp aulor al 
unei opere bogate asupra artel clasice (L'arte classice, Torino, 1920} 
Pericle Ducati a publicat de curind două volume despre Elruria anlică. 

Opera aceasta nouă este cu atii mal mull binevenită, cu cil, pănă 
acum, pe lingă stadii aride şi greu accesibile asupra Elruriel, mu e- 
xisia o carle care să privească problema etruscă din loale punciele 
de vedere şi sā Înfäjişeze marelui pubiic inir'o formă ușoară și ele: 
gentă rezollatul tuturor cercelărilor savante ce s'ou făcul în acesi 
greu domeniu. 

Autorul şi-a Impărții malerialul în felul urmălor: volumul întăiu 
cuprinde 5 capitole mari, din care în primul se ocupă cu numele Etruriei 
şi regiunea locuilă de Elrusci, al doilea cu proveniența, àl treilea cu 
scrisul şi limba lor, al patrulea cu religia şi al cincilea cu viața pu- 
blică și privată ; volamul al doilea are un cuprins iol de 5 capitole și 
anume, În cap. VI tratează istoria generală a Etruscilor, cap. VIL și VI 
arla elruscă, în cap. IX ne dă indicele lopogralic al vechii Elrurii şi 
in viad in al X-lea cronologia descoperirilor şi studiilor de entichi- 
iäti e ce. 

Ducali recunoaşie, chiar de la inceput, că problema elrască este 
un „scherncvole sfinge” care nu și-a găsit încă Oedipul și deaceia nu 
găseşte, deocamdală, mai nimerit, deci! să siringă intr'o rapidă sinieră 
tol ce s'a putul spune despre acel popor „misterioso e singolare“, 
cere a jucat în isloria neamurilor italice dinaintea unilicării Romei an 
roi de primă imporianță 

Incercările de a explica numele ,Etruris' și „Elrusci' încep încă 
din antichitate, însă explicările celor vechi sint care de care mai fan- 
iaslice. Asitei Servius (Comment. in ten., XI v, 598) deriva cuvintul 


o 


RECENZII 377 


————————————— 


Eiruria dela 'Ezzgcuçix ('Eozzav +4 2ces), adică fara întinsă până la ce- 
lālalt mal.. al Tibrului, desigur, lar ,Elrusci' nu erau aliceva decit 
Esper * Orza ele. 

Dar ei mai aveau şi numele de Tusci, jsra lor se mal numea 
şi Tuscia., Această denumire apere şi'n limba Umbrilor, căci ln Ta- 
bulue [guuinae, loarie Imporlaniele inscripții umbrice cu conținul re- 
ligios, găsim cuvintele turskim numen. 

Greci! îl numiau Tuzzrra! sau Tuiiyw, adică Tyrrealeni, numire 
helenică rămasă şi pănă azi paniru marea stăpinilă odată de harailcii 
şi inireprinzătorii Etrusc'. 

Numele Tuacăvi, Tozzavci, allle. Tuzânusi, după cum arală ma- 
rele giololog german Paul Kretschmer” indică o formație foarte 
ini'nsă, pariea de nord a Asiei mici, peniru derivațiile adjeciivale din 
nume de locnțități, întrebuințate spre e designas popoarele din jurul 
acelor localităţi; asifel avem Mhazsa»si; Mepyspnyvsi ete.. i 

Această lormație apare și'n |inulurile ocupale de Phrygleni 
s! Thracl. la modul acesla se ajunge la problema capilală, anume la 
originea Elruscilor. 

Toți serlitorii greci şi latini, afară de istoricul retor Dionysius 
din Halicarnassus, sint de acord in a pe spune că Elruseli nu-s altceva 
decit descendenții Tyrrenienllor emigrali din Asia mică în italia, pe 
calea mării. 

Vesiii, în această privință, e pasajul din Herodoiua il, 94), după 
care Lydienii, din cauza unei mari loamele, au fosi siliți să por- 
nească cu corăbiile spre tara Umbrilor, avind în cap chiar pe fiul re- 
geiul, pe Tyrseno, dela care s'au şi numi! lyrrenieni. 

singur Dionysius din Halicarnessus (ÀAnilquil Rom., l, 27-30) e 
impolriva proreniealei Elrusellor din Asia mică, considerindu-i băşii- 
nasi ai pămîntului lalic; Dionyslus scrie bazal pe istoricul Lidiei, 
Xanihas (sec. X inainle de Hrislos) care nu aminieşie de emigrația 
Lydienilor. A 

a Dar, cum nu era cu palință ca istoricul lydlan Xanthus să nu fi 
discuiai afirmatia iul Herodotus, nu rămine decit să admitem, că Dio- 
nyslus a avul de izvor numai o lalyilicare a operei lui Xanihus, asa 
precum ne inlormează gromalicul grec Arlemon din Pergamum. 

Peniru prorenlența din Asia mică ”* a Eirascilar, pe lingă pa- 
sagiul din Herodolus, pe lingă găsirea numelui Turska (= lugaavs!) z 
i ile egiplene din secolul 12 şi 15 și argumenieie linguistice ale 
lui di Roca; W. Schulze, mal vorbesc şi alte pulernice măr- 
turii: mäesiris lor in arla divinalorie, invățală dela Chaldeeni pe 
mijlocirea Hittililor, rolul covirșilor al femeii in socielalea orb n- 
trebuinjarea fuerului ca instrument principal de muzică, imbrăcăm nis 
şi chiar lemperamentul lor de popor malerialisi. inclina! Mai Aa 
călră viața practică, producătoare de cistig, decit spre cea artis LE 
care nu fost numai servili imilalori ai Grecllor. la legktorá cs ece $ 
imi vine in minte un pasaj din Platon (Poli, IV, it, p- 455 ). waa 
caracterizată lirea dornică de şliinlă a Helenului (tù ștciăcis, In o» 
pozijie cu temperamentul pasional al Thracului (=: Buz) cu carac- 

teru! malerlalist, lubitlor numai de cişiig al AE CA (e> pexpimaav). 

i lost oare Elruscii rude bune cu popoarele semite s 
ze m, n'au fosi Indogermani sint loji învățații de acord, după in 


. 556 şi urm 

a inleltung in die Altertamswissenschall, v 1, pag 

scai de pre ri elruscă, se fixează dala supunerii Umbriel cam 
rin sec. XI; în orice caz, colonizarea iyrreniană presupune pe a 

A eacă din sudul Italiei. După cercelările arheologice inire s rr 

prima VIII şi începutul sec. VII se lranalormă aria primilivă umbrică in 


arla de tip orientalizani. 


378 VIAŢA ROMINEASCĂ 


deiungalele și mull oslenitoarele cercetări făcule în domeniul limbii 
elrusce; acesta e doar singurul rezulla! poziliv la care ou ajuns in- 
cercările de-a dezlega marea laină a limbii eirusce, căci stadiile unor 
savani ca W. Corssen, (Uber die sprache der Elrusker 1874-75) care 
vedea În limba clruscă un dialeci italic, și în ultimul limp acela a lui 
Martha, (La langue cirusque, 1914) unde se propunea originea finicā 
a acestei limbi, au inbătrini! chiar de adouazi dela aperijla lor. 

Atita vreme ci! n: se va găsi o inscripție bilinguă mai înlinsă, 
slinxul etrusc nu va inceia să zimbească bal!jocoriior în faja luluror 
Oedipilor ce i s'ar prezeala. 

Lucrarea lul Ducati, cu loale cele cileva obserrajii subiective ale 
lui V. Macchloro," dă celilorului o mulțime de cunoştinți şi de suggestii 
despre toate manilestările vieţii elrusce şi poale fi uliiizală cu folos 
ali! de specialişti, care găsesc la fiecare capilol loată bibiiogralia e- 
xistenlă, cil şi de marele public, deoarece aceaslă operă esie mal 
ales de islorie culturală. 


C. Balmuş 


Teodor A. Naum, /dilole rustice ale lui Theocrit, Bacureşti, 
Institutul de arte grafice „Mercur“, 1925, 162 pag- 

Stadiile clasice siau aşa de peon in jara noastră - ca să nu zi- 
cem că-s aproape inexistente — incit apariția unei lucrări serloase in 
această Maps esie o adeväroaiă sărbăloare, 

D. Teodor A. Naum, un inbilor și un admirabil cunoscător al 
poeziei bucolice precum şi laienia! lraducălor În versuri a eclogelor 
lui Virgil (Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1922) şi-a publica! acum cilera 
luni rezullalui paşaicelor d-sale cercetări cu care şi-a cistigat și fi- 
llul de doclor in liiere dela Universitatea din Cluj. 

În această lucrate de doctorat, d. Naum se ocupă de cele 
zece ldile ruslice ale lui Theocrit, clasicul genului bucolic pen- 
iru toste timpurile, peniru a respinge, cu wrgumenle scoase din lnsăși 
analiza celor mai multe dinire ele, cele două ipoleze pe care știința 
lilologică modernă le-a emis pririloure la înțelesul ce ar trebui să se 
dea acestor idile. 

E vorba de ipoteza lui R. Rel!zenstein, (Epigramm und Skobron, 
pag. 195-265, Oissen, 1895) şi de aşa tisul sistem al lui Ph. E. Legrand 
(Eiude sur Théocrile, ihèse, Paris, 1898). P 

Reitzensiein atirmă că idilele rosiice ole lui Theocrii nu-s decit 
o travestire, anume, niște dialoguri inire membrii unel corporajii re- 
ligioase din insula Cos, numiţi Loukola intre care mul|i erau poeţi. 

le, dealtfel, că in timpul lui Theocrit (în epoca lui Piole- 
maeus |i Philadelphus) exista la Cos un cenaclu literar cu o foarte 
mare influență; acesi cenaclu înirodusese moda bucolică: poeții tre- 
bolan să cinle amorul în medii rustice, alegindu-şi eroii dinire păstori. 

Această părere n'o impăriăşeşie numai Relizenstein ci, în parle 
şi all! cunoscător al poeziei helenice: Erich Hothe, ** care talë ce 
spume: „das bukolische Wesen Isi nicht der Kern, sondern Einhlei- 
dung emer Kunsimăssigen Poezie, die so wenig aus echiem Hirien- 
sang hervorggangen ist wie aus elnem dionysischen Kuliverbande”. 
Legrand insă, al cărui siudiu mai sus citat formează panctul de plecare 
al tezel d-lui Naum, prelinde că elementele fanteziste, admise de 
Theocri! in idilele lul ruslice, i-au fosi daie de moda bucolică a ce- 


* Divagazioni etrusche a proposiio di un libro recente, în „Ri- 
vista Indo-Oreco-Italica“, 1925, fssc. I-IV, pag. 89-99. 
*" E. Bethe, Die griechische Poesie, pg. 178 în Einleitung in die 
Allerlumswissenchal!, 12. 


EL, 3 e l RECENZII 


naclului din insula Cos, „in timp ce lrăsălurile realiste din idile con- 
sliluesc locmai aporiul personal al poelului şi lrădeară revolia inler- 
mitentă a bunului său simi fală de himerele pe care nu le împărlăşea”, 

Aşa-și explică Legrand abondanta cîn/ecelor în tdilele rustice, 
abondanță după dinsul disproporlională fată de locul ce l-ar avea cin- 
lecele în viala reală a țăranilor. 

D. Naum însă argumenlează astfel: existența păstorilor e legală 
de cintec, păstor tără cinlec nu-i cu pulinață să admitem, mai ales cind e 
vorba de păstorii din Sicilia, care şi astăzi au rămas, parcă, același 
din limpul lui Theocrii. 

Călătoria făcută de crrind prin Sicilia mi-a întări! și mei mul! 
această convingere : răsună văile dela poalele Elnei de cintec pãs- 
ice pa iar la Syracuza, înliineşii la fiecare pas căprari ce se întrec 
n glas. 

Mai departe, d. Naum arală că Theocrit n'a pornit în po- 
ezia sa dela anumite maniere de școală literară, ci şi-a scris ldilele 
inspiral de însăși realitatea vieţii pastorale din Sicilia, peniru care, 
ca Syracuzan, avea o aplecare specială, 

In aces! scop autorul supune unei riguroase analize pe cele mal 
importante idile rustice: VII, V, VIII, XI şi X. 

In special analiza idilei a V (pag. 37-69) poate fl un model ca 
metodă ci! şi din punctul de vedere al varialelor mijloace de care se 
serveșie : apropleri la llecare pas cu manieralele ecloge ale lui 
Virgil, comparalii cu poezia paslorală modernă cu care d. Naum 
a dovedi! o mare familioritate şi mai ales introducerea poeziei pas- 
lorale romineșii ca insirumen! de verificare a insplrajiei populare a 
poetului din Syracuza, convins fiind că poporul eintă cum la fel pre- 
tulindeni. 

Analogliila cu folclorul nosira se intilnesc la fiecare pas, estfel 
la pag.: 51, 41, 54. 57, 61. Bí, 105, 106. 115, 14t, 142, 

Aceasla a fost o idee fericită, care l-a pulul duce pe aulor mai 
ușor la concluzia adevărată: inspirația lul Theocrit este sinceră bu- 
colică, idilele sale rustice au la bază poezia populară siciliană. _ 

Nimic din celace-ar putea fi manieră sau artificiu, nu intilnim 
la aces! poel crealor al unul gen lilerar cu o Istorie alit de bogală; 
nimic silit, nimic falş, nimic care să semene cu păstorii elegaall ai 
lui Guarini, Honoré d'Uri: sau Florian. À 

i Theocrit idealizează cel mult viaja pastorală, dar niciodală n'o 
ariliicializează (pag. 148). 

Felicilăm gr filologi al Facultății de litere din Cluj, 
d-ali Bogrea si Bezdeki, din al căror seminar a eșii aceaslă lucrare 
valoroasă a d-lui Naum şi oşteptăm apariția lui Theocrii în versuri 
romineșii, aşa cum ni l-a promis. 


C. 1. Balmuș 


. 
. ka 


Gh. Balş, /nceputurlie arhitecturii bisericeşti din Moldova. A- 
ti, 1925. | 

stat co amet introducere a noului academician peniru seclia 
istorică, cuprinzind considerațiuni generale, sumare, asupra arle! re- 
ligioase din epoca lui Ştefan, pivolu intregii arte moldoveneşti. Ass- 
pre originelor, indoelile față de bisericile din Rădăuți, Sire! şi Suceava 
ar fi fosi mai juste, dacă erau și argumentate ; Si. loan din Kunti şi 
Mirăaji sini din sec. XVII, dar peniru ce ? Planul vechilor biserici e 
bizenlin, tricone în special, care se regăseșie ca normă generală ia 


389 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Athos, Meteori şi-n Serbia : bolla e calolă, numa! exceplional cu ner- 
vuri gotice. In Moldova acesi plan e veni! din Serbia. nu dela A- 
ihos, odată cu călugării sirbi de pe vremea lut Petru Mușal. Neagă 
orice înriurire bulgară asupra ariei moldoveneşti, De data asia ne: 
îndoim. Relaţii artistice înire Munlenia şi Bulgaria sia! evidenle: ua 
stadiu al nostru, ce va apărea curind, o dovedește. De ce atanci a- 
semănările moldovo-bulgare să le aruncăm în seama „principiilor ge- 
nerale" şi să nu bănulm [iliațiual ? 

Influențele golice sint exati redele ; „arla moldovenească este 
un plan bizaniin executa! de mini poterie au Yeni! din Galijia apoi 
din Ardeal. Iniluenje armene lrebue să fi fosi, dar arla armeană 
este „imperiec! cunosculă”, Ni se pare Însă C'am pulul slabili apro- 
pleti în ce priveşte aspeclul lungăre| =! bisericilor moldoveneşii 
din epoca lul Rareș in deosebi cu unele din colțul nord-reslic al Àr- 
menlei și din Trapezunda. Alragem alenția d-lui Balş peniru biserica 
Şogaka! dia Vagharșaknt sau Hugaskepalos din Trapezunda, deşi n'au 
sinari. Influențe ruseşti, musulmane şi ilaliene nu se pot găsi în e- 
poca lui Şielan. Zugrăvelile sint bizantine; totuşi chipul clilorulai 
dela Bălinești, vădeşte o laclură apusană. 

Bisericile la începul mici şi scunde, evoluează pănă la linele 
domalei lui Şiefan, cînd stilul e formal; aduosurile posterioare nu 
schimbă stiul, care abia la finele sec. XVI Incepe declinul decadea- 
jei. Stilul artei lui Ştefan este o imbinare firească a două arle pro- 
Hwnice — bizantină şi golică—cu împrejurările locale ; arthiteciul in- 
spirator ma fost un simplu meșter, ci însuşi marele Domn  închee e- 
motiv d Bais. . 

P. Constantineseu— lași. 


hy 


Al. Busuloceanu, Ciiova porirele nol ale lui Mihoi Viteazul, 
Aced. Rom., Bucuresti, 1925. 

De cesiallă figurā măreală a irecutului nosiru oria e sirins le- 
gală prin ciiera reprezealări piclurale, produse ale maeşirilor airāini, 
ca ecou al faimei pe care „eroul valeh" o vinturase în Apus. Pe lingă 
tabloul flamandului Frans Francken II, aflat azi lu Viena- care-l re- 

rezintă pe Mihai Vileazul între curtenli de seamă al regelui din o- 
egoria „Cresus și Solon",—d. Busuioceanu, membru al ş:oalei ro- 
mine din Roma, enumără incă şase iabiouri inedile, ce re uc scena 
în mici modificări. In galeria Corsini din Roma, edital de d-sa pen- 
iru Întăia oară, se allă unul aproape idenlic, atribuit lo! lui Franken ; 
allu) mai mare în muzeul regal din l'ruxelles, alribuli aceluiaşi ; o copi: 
in galeria din Berlin atribuilă fralelui autorului; lexiconul lui Warz- 
bach aminieşie de două copii la Luvru și la Erfuri;—un all! izror po- 
meneşle de-un tablou similar la Golha. Adevăralul porirelis! a fost 
tată! celui semnal, Frans Francken | ce-ar fi venii la Praga în preaj: 
ma lui 1601, cind Mihai se alla ecolo şi-a impresiona! pe pictorul fla- 
arena Fiul era prea linăr, lui i se pol atribui unele copii, ca acea dela 

aris. 

Cercelind chipul lui Mihai din cele trel clișee reproduse de d. 
Busuloceanu, inireaga personaliiale barbală respiră calegoric, după 
cum izvoarele au expus:o de muli, Pentru acesi moli? am atras aten- 
fie unui grup mal larg deci! al specialiştilor, pentru Încă o conlri 
la intinsa bi alie iconogralică a lul Mihai, ce merge dela ats- 
malul chip din lavra aihonilă Simon Petra pănă la cunoscula gravură 
a lui Sadeler flamandul. 


P. Constantinescu — laşi 


RECENZII 381 


Const. Sudeteanu, /niroduvore în sociologia lui Au 
Comte, Biblioteca „Semănătorul“, Nr. 102—403, Arai Saale 

Orice introducere linde în primul rind să ne inițieze întrun sis- 
lem de idei, popularizindu-le. Dacă în consirucția concepiuală ideia 
se desfăşoară Într'o haină absiraclă şi aridă, inir'un studiu indrumător 
ea trebue să lie oarecum concretizată, sau în orice caz mai aproape 
de bunul simf. Cu alie cuvinte, adevărul irebue să lie palpabil, 

Lucrarea d-lui Sudejeanu, prezentind ideile în vesimintele lor 
pur rajionale, departe de a fi o călăuză peniru cunoasterea unul sis- 
lem, presupune cunosculă, penira a fi înțeleasă, lilozoita pozilivisiă n 
lui Aug. Comte. 

Apoi autorul greșașie cind crede că iascrirea lui Comile in cu- 
renlele sociale dela începului vescului 19-lea poale sicâlu! punciul de 
plecare peniru a găsi rostul și insemnălatea sociologiei. Dacă d. 5u» 
dejeanu ar Íi foloaii „Discours sur l'esprit positif” ar fi allat indica- 
jii prețioase peniru prolegomenele d-sale  Invederarea fenomenelor 
de simulianeitale reprezentind ordines, lar cele de succesiune pro- 
gresul, ar Íi putut rezolva în mod clar și pe'njelesul tuturor statisiica, 
dinamica socială. Neglijind aces! fapi, lucrarea d-lui Sudejeanu a- 
bundă în cunoşiinli care le rălăcesc şi nu-ji ingădue să degajeal Íi- 
rul conducător al iemel sau punctele principale ale subiectului. in a- 
cenl caz, oricii de serioase ar îi capitolele despre „chestia sociologiei” 
sau „Legea celor frol stări”, el. rămin răzlejite şi disparale în eco- 
nomia lucrării. Ţinind senmă de calilalea aleasă a lileralurii de care 
se serveşte, precum și de unele chestiuni adincile, sinlem îndrituiți să 
credem că obiecliiie pe care le ridică lucrarea d-lui! Sudeţeanu se 
daloresc în bună parie lillului nepotrivit de „Introducerea fn sociolo- 


gie lui Auguste Comte”, x 
Stefan George. 


Revista Revistelor 


Dacă in politică mergem mereu 
spre ceniralizare, în publicistică 
se  manilesiă  ienomenul con- 
trar. În locul citorra revisie de 
proporții mai grandioase care să 
canalizeze toală mişcarea noaslră 
literară, care să inlormeze marele 
public, avem un fel de aiomizare 
in diferile mici organe provinciale 
animale de mici rivalilăți de ce- 
naclu. 

E drept că mulle din ele au a- 
ceiaşi colaboralori. Pe de alla 
parle, e ştiut și în economia poli- 
tică și în alle domenii că concen- 
irarea În producție nu se poale 
s'o facă decil mai perieclă. 

Mulle din acesle revisie sini 
simpalice prin viaja şi tinerejea 
lor cere e ayo de exuberaniă inciti 
scuzează tonul citeodală grosier 
ori lipsit de jinuiă. Dar se ştie că 
la o anumită virsiă se confundă 
foarie ușor energia cu violența. 
Dacă ar lrebul să lacem printre 
ele o clasilicație științifică, am 
putea să le impărjim în acelea 
care injură şi acelea care lnudă 
pe d. M. Dragomirescu. Dar multe 
din ele, cum am spus, au acelaşi 
colaboratori şi atunci nu mai în: 
țelegem nimic... 

tinioersul literar s'a lransiorma| 

subi direclia d-lui Perpessicius 
core e un „leliré", Remarcăm şi 
mol ce şi celelalie revisie, ameli- 


orarea. Subi direcția d-lui Camil 
Pelrescu, a apărul „Cetatea lite- 
rară”. Predomină critica opli- 
mislă și perseverenlă a direcloru- 
lui. A reapărul şi „Sburdtorul“ lol 
subt direciia d-lui E. Lovinescu, 
reprezenialiv pentru lileralura mo- 
dernistă. 

La Craiova, unde se deslăşură 
multă energie intelectuală apar 
nu mài puțin decili pairu reviste. 
In afară de „Ramuri, revisia d-lui 
lorga, care apărea și inaiate de răz- 
bolu şi carea retrecul, amellorindu- 
se, subt conducerea d-lui Tonescu 
şi de „Arhivele Olteniei”, care se 
ocupă cu probleme de istorie pură, 
apar „Ndzuința rominească“ şi „Fla 
mura”. ŞI în aceste reviste conți- 
nulul preponderani il coasliluesc 
versurile, celiace confirmă incă o- 
dală virsta colaboratorilor. Prin- 
ire acesle remarcăm pe acelea 
ale d-lul Radu Oyr. 

La Cernăuli apare neregulat 
„Junimea literară“, cu o cronică 
vie a d-lui Leca Moraru. La Ti- 
mişoara „Banatul“, cu coniribujia, 
în limba lor, a minorilarilor. 

La Bucureşii mal apar „Pil 
mu! oremii“ sub! inspirația d-lui M. 
Dragomirescu și „Orpheus“, re- 
vislă consacrală clasicismului. 

„Adevărul literar“ continuă să 
dea hrana literară săpiăminală ma- 
relui pubiic, cum irebue să-şi în- 
jeleagă misiunea o revislă răs- 
pindită şi de bună ralilale. In ea 
găsim regula! numele d-lor M. Sa- 


REVISTA REVISTELOR 383 


doveanu, Jean Bari, Olilia Cazi 
mir, Topirceanu, Zariiopol, Su- 
chisno, Demostene Boiez, Ader- 
ca, Nour, Frunză, eic., Numele a- 
ceslea sini prin ele inşile o garan- 
lie. Ne dispensează pe noi de ori- 
ce  spreciere ori recomandare. 
Numărul de Pașii e remarcabil. 

Evenimeniul plăcul al anului 
1926 a fosi reaparijia „Gladirei”, 
a cărei dispariție lemporară am 
regrelal-o aici. Numirul Le cu 
adevăra! exceleni,. Literatură de 
primul ordin semnală de Arghezi, 
Gib. Mihăescu, Bilaga etc., crilică 
compelentă, imparțială şi serioasă, 
(remarcăm arlicolele d-lor Crei- 
nic și Cezar Paelrescu), iniorma- 
lle variată şi aciuslă, lotul dă 
„Oindirei” o valoare neobişnuilă. 
ȘI apoi irebue să mal lăudăm in- 
căodală aspeclul ei tehnic pe ca: 
re-l mealine veşnic la același ni- 
vel cu atitea sacrificii. 


Orient-Occident 


Problema anlilezei Orienl Oc- 
cideal, apare ca o obsesiune cro- 
nică, de care au sulerii sirămoşii 
noşiri poale loi așa de mul! cu 
4i noi. 

Dacă însă parcurgem Istoria, ve- 
dem pe Voliaire, recunoscind in 
stiinla mandarinilor şi brahmani- 
lor, o ştiinţă bazală pe rațiune, ve- 
dem pe romantici în admirația mis- 
licismului şi misierului oriental; 
Cruciadele au adus în Occideni 
inspiratia orieniniă, care a dat naş- 
tere în Siria, Sicilia şi pania u- 
nel arte mixte consacrale în nu- 
meroase catedrale. lar sciziunea 
dintre Roma și Bizanţ nu a fost 
scizlunea dintre Orient şi Occi- 
den! căci alunci Orientul ar fi 
Orecia. 

Vedem relativitatea geografiei 
posle tot așa de vădilă in istoria 
>paniel, situală geograliceşie in 
Occident dar cu mai mult ceracier 
orlental ca multe järi din Rāsāril. 

Printr'un proces similar de ilu- 
zlonare China consideră Occiden- 
tul o țară a misterelor şi nume- 
roase expediiii militare au sondal 
neconieni! regiunile inspre care 
se îndreplau mărfurile lor. 

India a fos! în coniaci direc! cu 
lumea greco-romană. 


Oeogralin şi isloria ne învață să 
nu considerăm Asia deci! ca o 
abstraclie, acesi continent făcind 
bloc cu Africa şi Europa, carenu 
esle deci! o prelungire n sa, 

Vedem dar că această n'lileză 
Orient-Oceident esie, cel pulin 
din punac! de vedere inlorica- 

eogratic inndmisibilă. Uinitalea 

vroaniatică este lără îndoială ma! 
bine desinală ca unitatea Asiei sou 
a Europei, Ne esile insă tot aşa de 
greu să recunoaştem o impene- 
irabilitate ireduclibilă a două spi- 
rile dilerile. 

Aria greco-budisiă din Gandara 
oricii ar îl de locală esle o indis- 
cotabilă mărturie a influenjel ele- 
ne asupra spiritului indian. 

Dive'siialea civilizațiilor a exis- 
lat înloldeauna, aniagonismul insă 
a două tipar! Orieni-Uccidenl! este 
de formajfune receniă. ȘI acesi 
aulagonlum nu lrebueşte explicat 
prin pretinsa servililale orlenială 
în opoziție cu aspirația occiden- 
tală câtră libertate; nu se cunoaşie 
o religie ma! veche ca Conluceis- 
mul, ali! de respectoasă in laja erar- 
hiei, care loluşi prociumă dreptul, 
duloria, de a se revolta in faje 
monarhului nevrednic- — Regimul 
„Kautului“ este necunoscul in Asia. 

O sită explicaţie care irebueste 
înlăturală esie acea a apaliel o: 
rientale căci exemple mai defini» 
iiye ca acele ale lakiriior saua la- 
oiştilor se găsesc în Europa. 

Filorolia care a succeda! reli- 
giei se dezvollă în Orient şi Oc- 
cideni înir'un perleci raleliim, 
India şi China, ca şi Helada au 
lrecul de la solistică la sco- 

laslică cu ajulorul unor grandi- 
oase metafizici. Coniucius, Leo, 
Tchomg, Lie Tsen, au ca succeda- 
nat occideulal pe Socrale, Plaion 
şi Artstotel. , 
Acenslă seperojie creacindă nu 
se poale Înlālura deci! prinir o po- 
Hilică colonială care să respecie 
neulralilalea orientală, și printr o 
moluală siimă şi comprehensiune. 

Aceaslă conciliere esle posibilă 

şi o vedem realizată, după cum 
spune scriitorul Okakura, Taine-ul 
Extremului Orieni, în India unde 
este fuziunea cea mai perleciă a 
spiritului european și americân cu 
cel chinezesc și indian. 


384 S VIAȚA ROMINBASCĂ 


Oriento! este de aliiel departe 
de a ignora ori blama lol celace 
vine din Occideni. Celace ne-a 
discredilal mai muli în ochii lal 
este polilica comercială de după 
războiu, lipsită de buna credință. 

Canoaşierea şliinjilică, princi» 
pala cauză e acestel opoziții ac- 
male ne poale însă uni. T'ebue 
peniru aceasia ca șilinia nos- 
stră mai degrabă să se numească 
relormă, in domeniul inleieciual 
toi așa de biae ca şi în cel reil- 
gios, dind waşiere in Apus şillajei 
moderne. 

Pănă lunci şilința nu implica 
decit o ierarhie de conceple, de- 
alunci inainte se sprijină pe o cla- 
silicare a faptelor. Aceasia ar fi 
pe punclul de piecare al divirgen- 
jei intre spiriiul occidental şi cel 
oriental. 

Pozilivismul, organizajio cunoa- 
şierei şi a vieţii fără ajulorul Irans- 
cendeniului, ială ce le indepăr- 
lează unul de altul. 

Cu mai mulță obiectivitate şi spl- 
rii crilic, cinde vorba de aliul, oc- 
cidenlalul descopere mal bine şi 
cunoaşie pe oriental deci! ar tece 

ucesia din armă cu occidentul. 
Savantul indigen, se inițiază cu plă- 
cere la cercelările lilolcgului sau 
a criticului istoric european, el are 
însă un zimbei de dispre| care ne 
judecă incapabili de a pătrunde 
celace este esențial in fapie şi in- 
tenjii; valoarea lor spirituală. 

Dacă avem laconlesiabil meril 
de «a fi deschis calea in or- 
dinea şiiinjei, ar [| nedrep! să nu 
beneficiem de această probabilă 
înțelegere şi pacea care va rè- 
zulle. 

(P. Masson:Oursel. Nouvelle Re- 
uve Française, i Mari), 


Statele Unite ale Europei 


Paralela inire Statele-Unite din 
America şi Sialele-Unite din Europa 
se lace adesea de la prima con- 
terință a păcii. 

Chesliunea privită insă superfi- 
cisl apare ca o ulopie. lin lucru 
esie sigur, că siluajia prezenlă 
a Europei nu oferă nici o analo- 
gie cu acea a Slalelor-lialle ame- 
ricane in momeniul formației lor: 
o unitaie de limbă, tradiţii, legis- 


* lalie există în America şi cu toole 
eceslea a irebaii un secol pentru ca 
adevărala unliale să aibă loc. 

Ua momen! in timpul războlului 
a existat in Europa o ligă a po- 
poarelor, dar de indală ce intere- 
sul care le unea a dispărul, tie- 
care din acele poroara şi-a relua! 
destinul său parlicular. 

Să nu ullăm însă că nimic în ns- 
tură nu s'a creal înir'o zi., Să pri- 
vim în urmă istoria, O Europă ma! 
mult sau mai puțin unilicală a e- 
xisial pe limpui cind Roma dom- 
nea in Surerană peste Occideniul 
civilizal. la „jus genlium“-ul ro- 
man găsim buzele pè care popoa- 
rele Europei lrebuesc să-și con- 
siruească viaja colectivă. lar doc- 
irina, universal răspindilă a filozo- 
fiel lui Zenon, arniă cum deose- 
biriie în manile:lările naturii ur 
mare nu pol rezisia şi dispar de 
er = ce le studiezi la lumina na- 


Cind lilozolia stoicilor incepe 
să decadă, apare creştinismul pre- 
conizind înirăjirea universală in- 
ire toale popoarele lumii. 

Vedem dar că pănă in evul me- 
diu, sau ma! bine pănă la Reformă 
exisiă o conlederare europeană, 
de o natură de sigur dilerilă de 
acea pe care am dori:o aslăzi, 

Ne inirebām dacă acum se poale 
Înirezări posibililalea unel erolu- 
jii câlră acesti scop. 

Pănă la lovitura leribilă dată de 
războiul mondial, iotal: educația 
popoarelor, legislația, arta, şilinla, 
Hlozolia se adresau umanității, e- 
rau dezbracale de orice caracier 
național. Relaţiile internajionale 
deveneau din ce in ce mai sirinse. 

După lovilura aceasta, de care 
şi acum Europa se resimle, idela u- 
nul siat uni! părea imposibilă. To- 
uşi vechiul Continent se îndreaplă 
călră aceiaşi finiš, cu condiția să 
intelegem pria Sialele- Liniile ale 
Europei nu o pasiişă a celor ame- 
ricane ci un mare Sial federativ, 
in care liecare popor îşi va pâs- 
ira caracterele sale individuale, se 
va adminisira singur in element 
periec! independeni. Natural, gane- 
rajia noastră se va mulțumi cu 
salisiacția de efi găsii lormula ; ge- 
nerajiilor ullerioare le va Íi poste 
ingăduii s'o vadă săvirşiiă. 


REVISTA REVISTELOR 385 


(E. Vanderolugi, Le Monde Nòu- 
voou., Februar). 


O mare romancieră scandi- 
navă Sigrid Undset. 


Debalurile în literatură ale tinerel 
luncționare Sigrid Undsel se pot 
plasa la incepulul secolului XX-lea. 

Poate că atunci chiar în versu- 
rile sale cele mai ambijioase nu 
se presimțea sirălucila carieră 
care o așşienia. 

Acum numele său se şopleşie 
regulai cind esie vorba de pre- 
miul Nobel. Nu rom așlep'a insă 
nceaslă consacrare aproape si 
gură, a „Academiei celor oplspre- 
zece“ peniru a prezenia publicu- 
lui nostru o auloare dejo celebră 
în Scandinavia. 

Sigrid Undset a fos! adesea com- 
parală cu Selma Lagerlöf, 

De sigur cå Sigrid Undset are o 
imaginație şi © predijecjie pentru 
legende lol aşa de puternică ca 
acea a marei scrilloare suedeze, 
ioluşi ea nu exiroge din prezent 
precum Şi din lrecul decit elemen- 
lele pozilive ale unei cunoşiiați si- 
gure. 

Impregnclă de sullelul vechilor 
Sugas-uri norvegiene, a căuiai să 
reinvie în scrierile sale vigonree, 
spontaneitates vechilor povestilori. 

Seriiloare realistă, *igrid Und- 
set, zugrăveşle fără indulgență sau 
ilurlonare Norvegia contemporană, 

Oăsim in „Madame Hjelde" seu 
în „Madame Waage , tablouri de 
o serupuloasă exaciilale a mora- 
vurilor de ezi e vielil conjugale. 

Titlul său de glorie însă în ochii 
compalrlojilor săi, este acela de 
autoare & romanului „Kristin La- 
urenadailer:. imensă frescă a se- 

lului al XIV scandinav”. 

e tuslasmală de cruditalea mo- 

ravurilor, de un fel de candoare 

eroică a vițiltor şi a virtulilor, în- 
i'un cuvinl de aspeclele perso- 
nalității pe care pred reg et 

odernă o exclude, . 

i-a mai muli din treculul țării 

i 1 le romanu 

I le două volume ale . 
iai per „Olav Audunssn | Hestvi- 
ken” care se pelrece în secolul 
ai XUl-iea, eroul principal Olav, 


precum și personagiile secundare 
irăesc o viață frenelică şi pasio- 
nolă în care Norvegia de azi vede 
palida auroră e civilizării salemo- 
derne. 

(Lucien Maury. La Revue de 
France, Mart). 


A pocritele lui Oscar Wilde. 


Cind în 1915 se zvonise vesies 
că Oscar Wilde ar îi încă în viață, 
Roberi Ross scrie aulorului aces- 
lui arlicol: „Mă tem că bietul Wilde 
va Íi inloldeauna prilejul dea se 
manifesta al excrocilor și nebu- 
anilor“. 

Înir'adevăr marele poe! nulrea 
o simpalie, născută poale În mare 
perie in amorul său peniru pare- 
dox, dar loluşi sinceră pentru tofi 
acel care ieșeau dia cadrul obiș- 
nuil şi se dinlingeau prinir'un ac! 
de „independenţă și curaj” impo- 
iriva legii şi a ordinei prestabilită. 

D-na Wodehonse Pearse luă „o 
la lelite” aceasiă declarație a lui 
Wilde și ca să'! probeze desigur, 
cit de muli ii impăriăşeşie con- 
vingerile, reuși să lrimeală la două 
mari revisie, una engleză, cealaliă 
americană, scenariul unei feeri! 
pe care o alribula lui Oscar Wilde. 
Ceva mai muli, obiinu de la mai 
mulți editori ca aceaslă leerie in» 

Hlul. tă „For Love of ihe Ring” să 
apară in operele complecie ale 
acestui scriltor. Se alirmă chiar că 
drepturile de autor l-au los! cedate 
ei de cătră fiul şi solicitatorul lul 
Wilde. 

Ciiiva din amicii şi edmiratoril 
săi, ş'au del seamă însă de la in- 
cepulcă această operă esie apocrită 
şi că d-na Wodehouse Penrse, o- 
ilas dna Chanton esie o lalșiii- 

loare. 

a Sind momenlul íu favorabil, d. 

Crislopher Millard depuse o acu- 

zare publică in conira aceslel per- 

soane, care pliu așa de bine să pi- 
cllească și presa și publicai. 

Veşi d-na Wodehouse esle è- 
cum areslală peniru falpuri şi furi, 
după cum am anunjol in numărui 
recul şi de şi probele sini, pen- 
ire orice om de bun simi indiscu- 
tabile, „For Lore of lhe King” con- 
tinuă să figureze în operele con, 


15 


385 VIAŢA ROMINEASCA 


plecte ior în mal mulie variante 
din foarte răspindile Jurnale din 
Angila se poale cell povesiea foss- 
tel Miss Mabel Cosgrave actuala 
Mrs Pearze, povesle plină de a- 
venturi romantice şi extraordinare 
și din care se vede slrinsa prieti- 
nie care o unea cu familie poe- 
lalui, core la rindul său o lubea 
cu pasiune și-i reproșează până în 
agonie cruzimea cu care a relus 
zat să-i fie soție, cauza tuturor ne- 
norocirilor sale. 

Coalruniale cu dalele mai puţin 
lanteziste furnizaie de polijie, a- 
fläm că tolul este fals, că nimie 
din cele povestile de jurnale nu 
se puteau înlimpla, yi aceasta nu 
tiindeă hazardul nu a vroli, dar fi- 
indcă lucrul era în sine lrealizabii, 
Yinăra Mabel! flind in etale de 4 ani 
cind părinții lui Wilde unde spune 
că și-a pelrecul o parle din odo- 
lescență, au murit, iar el insurin- 
du-se pe cind prelinsa sa lovarăşă 
de Jocuri avea zece anl. 

Procesul d-nel Pearse se ju- 
decă acum in Anglia, Arestetā pen- 
iru furi și abuz de incredere, vi- 
morala ar fi fost în Fraanje, acu- 
aulă și de celelalie delicie—yi asi- 
lei — se poate da editorilor pro- 
ba îiră de care nici acum nu vor 
să scoală din operele complecie 
ale lvi Wilde această scriere a- 
pocrilă intitulată: For ihe Love of 
ihe King. 

(Henry Davray. Mercure de Fran- 
ce, Mort). 


Academia muncii deia 
Francfort 


Academia muncii care foncjio» 
nează pe lingă Unaiversilalea din 
Franciori pe Main este singurul 
locaș universitar adapial anume 
nevoilor muncilorimii. A fost is» 
ființată in urma cererii muncitori- 
lor ca ò dreepiă răsplată peniru 
ajulorul financiar ce ei il dădu e 
în 1920 Univershăţii. Funciionează 
dela 1 Mai 1921, sabt direcția d-lui 
dr. Eug. Rosenstock cu prijinul 
ministrului de instrucție publică 
prusian şi al sindicatelor prote- 
slonale. In siaul umversilății, aca- 
demia muncii e o in titație aulo- 
vomă În celace priveşte nalura şi 


forma învățăminiului ei. Singura 
deosebire inire ea și Universitate 
este numai că ca se adresează a: 
dulților care deja au o prolesie; 
celace o iace să albă un program 
anumit de studii, anumite metode 
pedagogice și un anumi! scop edu- 
caliv de urmărit. 


Programal de studii se sprijiaă ` 


pe fondul deja dobindit de elevi 
şi caulă numai să-l dezvolte in 
donă direcții: cani să exrmineze 
legile care cirmuesc muljimile şi 
arală cum individul se înglobează 
În coleciivitale şi lrebue să la 
parte la diferitele iorme ale vieţii 
politice. 

Scopul invălălurii e ca în nouă 
luni să se ajungă: 1) Să se dea 
elevilor o viziune clară şi ordo- 
nală a fenomenelor sociale pe care 
le var înliini în cariera lor ca re- 
prezenlanji ai salariajilor, candu- 
călori de sindicale, sau functio- 
nari publici şi 2) să se pună or- 
dine în masa de cunoşiinți dobin- 
dite de el la inlimplare. 

In aces! scop programul curia: 
de discujii, cursuri şi lucrări de 
seminar. 

În rezuma! misiunea directoru- 
lui şi a profesorilor aceste! aca- 
demii este de a provoca dezvol- 
taree energiilor lalenie, de a 
da clerilor ocazia să se allrme 
aşa cum sini în viată și în muncă. 
Cultura socială e o neroe pentru 
toie popoarele și același spirit 
consiracliy care lucrează azi să e. 
pere najiualle Europei de nimici- 
reu de care-s ameninlate loale, 
va nagle mine—,„coleclivilalea eus 
ropeană“. 

(Dr. Ernai Michel, Revue tnter- 
nationale du Travail, Februar). 


Observajiuni asupra ideei 
de valoare, consid -rată 
In raporturile ci cu so- 
cieiatea 


Avind în vedere unele valori de- 
venite sociale pria caraclereie lor 
de obieciivitale şi couslringere, 
unli sociologi (mai ales Bouglé) 
sau economișii ca Ch. Gide sos 
col că ideile de valosre nu lzro- 
răsc din subieclivilalea individu» 
ală, ci au o origine socială. 


_ Chestiunea devine .ojloasă ali! 

iimp cit nu se precizează ce se 

înţelege prin societate şi mai ales 
care soclelale e vorba. 

Problema judecăților de valoare 
şi de realitate (existențiale) a fosi 
lormulală megisiral de Durkheim 
in comunicarea iăculă congresu. 
lui dela Bologne în 1911. Teza lul 
afirma că Judecăjile exisienjiale 
enunță fapie date sau raporturi 
inire ele, pe cind judecăţile de 
valoare exprimă celace valorează 
lucrurile în rapori cu subiectul 
cunoscător. Urmeazā că după Dur- 
khelm judecăţile aprecialive n'au 
un supori exlern (cum au de pildă 
»aiarile economice de eslimare) 
ri ele arată numai reacțiunea spe- 
cială afectivității individuale. 

In acesi caz erla, speculajia pură, 
virtuțile dezinieresale fără legă- 
luri cu auloritaiea socială, luxul, 
infirmă o teorie sociologică a va- 
lorilor. 


Problema insă poale fi alacală 
cu succes inirucit judecăjiie de 
valoare se pol explica în acelaşi 
limp prin psihologia individuală 
i socială. 

Raportul dintre niil şi lux, nece- 
sar şi superlicial, nai un rapori 
dela gen la speță şi ucide opori- 
jie. Raporiul esle mai muli de în. 
crucișare și uneori chiar de aco» 
perire, În multe cazuri superlicia- 
lul devine necesar și prin urmare 
alilitale socială. Formula care poar 
Jā elicheia acesiui raporti dintre 
util şi inulil ar fi locmai butada 
lui Voltaire „le superflu, chose si 
nécessaire !* 

Aprolundată mai mult, problema 
ne conduce la discufia individua- 
lului și sociulului. Durkheim deşi 
avea oroare de lermial imprecişi 
na lzbulit totuşi să inlâlure din 
cugeiarea sa nojiunile vagi. iden- 
Miicind organica! cu individualu! 
(cum ar fi copilul în primele luni 
ale vieții) ei conlundă insoclabi- 
lal cu asocialul. Astfel, nu se pre- 
cizează de care societate e vorba, 
jiindcă cineva poale îi Insociabil 
aţă de un grup şi sociabil faţă de 
aliul. Tol aşa un individ poate fi 
considerat insociabii față de o so- 
cielale prezenlă şi cu lonle aces- 
lea să prejucască valorile unei 


REVISTA RPVISTELOR 387 


soclelă|i ideale, fie că e cupri 
in cărțile lrecuiului sau în ienn 
Numa! precizind cu striclelă ra. 
poriul dinire individual și social 
se va putea lămuri care-i aportul 
insului şi al societății în jurisdic- 
tle de valoare. 
(Jeanne Renauld. Revue de Me. 
taphysique et de Morale). 


Introducind noțiunea de simț in- 
tera, alături de experienia fural- 
zală de simiuri, Locke accentu- 
lază duallialea cunoşlinții. Din a- 
ceasiă cauză oricii ar incerca po- 
raielismul psicho-fizic să depă- 
șenscă dualismul lăsa! de Locke 
şi Descartes, problema cunoştinți! 
se află inir'un greu impas. James 
Ward pare să dea o solujie nouă 
in această chestie. Peniru el, ex- 
perlenia mu poale fi pură; ea e 
caraclerizală prin duallialea pe 
care o implică orice raport dinlre 
subiect și obleci. Experieaje e u- 
nică numai alunci cind se admite 
că fundamentu) ei esie relația din- 
ire subieci şi obieci. O psihologie 
lipsită de obiec! rămine inchisă în 
subieclivism, după cum o psiho» 
logie lără subiect duce la presen- 
zajlonism. Trebue să A d he că 
experiența este in mod necesar a 
cuiva (are un subleci) şi orice in- 
formație exiernă are un obieci, o 
presenzalie Obiectul şi subieclul 
sini distincte pentru reflexie, dar 
indisotubile pentru activilalea min- 
tală ; ele sîal fnir'o veșnică inter- 
acțiune rilmică in care acceniul 
cade cind pe subiect (şi avem a- 
tectivitalea), cind pe obicei (de 
unde judecala şi voința). Toluși 
dala primă a experiente primam 
movens, esle dală de subiecti: de 
unde se inferă că cunosşierea e 
călăuzită de sentimeni, are o co- 
loralură pragmalinlă. 

Făcind din psihologie temelia 
metafizicel și lrăgind consacialele 
pe care le comportă, James Ward 
ajunge la un spiritualism pluralist. 

Asemânarea din Ward și Kont e 
vădiiă, El însuși îl recunoaşie de 
înainlaș, marciad în acelaşi limp 
deosebirile cure-i desperi. Asilei 


388 VIAŢA ROMINEASCĂ 


iru Kant unilalea subieci-o- 
Meci era săvirșilă de Individul e- 
Istemologic, pe cind Ward are 
fa vedere individul cercela! de 
psichologie. Apoi, gindilorul ger- 
man n'a explical cum se lrece dela 
o experienlă individuală la una u- 
alversală, adică locmal acel co- 
mmerce intersubjectif sustinut de 
Ward. La Kan! unilatea e sărir- 

lä numai în cunoaşiere, dar nu 
rio reslitale, Susţinind că pro- 
cesul cunoaşterii isloveşte însuşi 
realul, Ward James impală lui Kan! 
resturi din dualismul carlezian. Din 
teorie cunoaștem ó direcție psi- 
hologică, el se apropie mal muli 
de Berkeley decil de Kant. Ati: 
tadinea lui faţă de experiență a- 
mialeşte concepiia identică. for- 
mulală de Maine de Biran, despre 
care nici nu pomenește. Cit pri- 
veşie primalul sentimentului asu- 
pra rațiunii, precursorii lul sînt 
Kant, Fichte, Schopenhauer, Renon- 
vier şi W. James. 

Concepila lul James Ward des- 
pre experiență este opera unui 
spirit pătruazător, lipsit de origi- 
'malilale, care degajează cu în- 
drăzneală ullimele consecințe din 
teoriile intilalte. 

(E. Leroux. Revue philosophique). 


Piuralismul lui Renouvier. 


Renouvier este un pluralisl con- 
vias, Plurallemul alcălueşie mersul 
îmiregii sale cugetări. Peniru a 
conslala aceasia n'avem decil să 
analizăm concepția lui despre fi- 
lozelie (ceiace implică iarăşi de- 
(iniția ei), leoria cunoașterii și mai 
presus de lonle melailzica sa. 

Cii privește illozolia, Kerou- 
uler crede că ca conlinuā yilin- 
ieie, cere nu disculă principiile 
prime pe care se înlemeiază şi 
aici melodeie legice de care u- 
zează. Judecind lundameniele, ad- 
mijind procedeul critic, rezullă că 
filozolia nu-l lăurilă de-agola, ci 
trebue creată. Urmează deci că 
pot Îi mai mulle sisteme din care 
mol pulem elege prinir'un aci de 
credință (de voință liberă) unul 
singur. Filozofia nu-l o șiiiuță in- 
irucii exisiă mai mulie adevăruri; 
<a crie mal muite științe, 


In chipul acesta nola de uni- 
tale e înlocuită prin pluralism chiar 
in delinilla filozofiei. 

In problema cunoașierei, Renou- 
vler lace o conciliere inire Kant 
şi Hame. Alături de lilozolul en- 
glez admite că există mima! re- 
prezenlări de oarece ežtsaľenja se 
ideniilică cu reprezentarea. 

In spiritul kanlian (de-alcl neo- 
erlileismul lu!) mai sustine că cu- 
noșiiniu rezullă din colaborarea 
unor forme miniale cu malerialui 
oferi! de seribilitale. Spre deose- 
bire de Kant, categoriile (relația, 
numărul, pözijle, succesiunea, ca- 
lita'ea şi personalitatea) nu se 
deduc analitic dintr'un principiu, 
nu se demoniireată, ci ele sini 
scoase prin analiza pe care spi- 
ritul o săvirşeşie asupra sintezei 
confuze pe care l-o prezintă re- 
prezenlarea. Legile consillulive 
ale reprezenlării se connlală, se 
enumeră, se verifică, dar nu se 
demoaslrează. Cu loale că repre- 
zentarea posiulează conşiiința, şi 
prin urmare personalilalea, cate- 
goriile nu decurg dia aceasia din 
urmă: ele sini forme ireductibile 
şi de sine stălăloare. 


Renouvier poale [i socolil un 
dogmalic rajionalisi. E dogmalic 
jiindcă admite posibilliatea cunoaş- 
ierii tolale şi intrucit neagă nou- 
menul; e rajionalisi penirucă so- 
coaie că legile raliunii se coala: 
pesc cu legile exisienjel. 

Adevărul după dinsul nu-l o en- 
Uiale care se impune cu necesi- 
inte. Cerilludinea n'are o valoare 
obiectiră—ea e subiectivă. „Îl! n'y 
a pas de certitudo, il y a des ho- 
mmes certains*, Departe de a îi 
un soare inteligibil, adevărul esle 
un act al conșiiiații individuale. A 
gindi înscumnă a olirma, ceiace 
inseamnă că pe Iuga: Manet in- 
telectual participă emenie vo- 
luntare È ia ag Fiind liber să 
alirm, sinl liber să cunosc. Pro- 
blema cunoaslerel e o problemă 
de liberiale. Rațiunea practică sub- 
ordonează pe cea pură, după cum 
piuralismul necesilă în mod | 
rios drep! corolar pragmatismul. 
Melafizica lui Renouvier se an- 
grenează după legea numărului. 

gindi echivalează cu 8 alirina, 


A 


REVISTA REVISTELOR 389 
dnei e Am a E 


a pune in rapori, a lolaliza, deci 
a număra. Orice realiiale care nu 
imbracă haina numărului e con: 
!radiclorie structurii inerente spi- 
filului și deci nu există, Dapă Eleaţi 
și Hegel, filozoful francez imprimă 
©, pecele nouă şi originală prin- 
cipiulu' de coniradicție. 

Consecințele care decurg din 
legea numărului siat multiple. In 
prealabil lrebue aminti! că numă- 
rul fiind determinat implică finitul, 
pe cind infinitul atrage după sina 
noțiunile de substanță, absolul, nè- 
cesilale, determinism. O primă con- 
secință e relalivismul cunoștinței. 
Realitatea supuniadu-se numărului 
reclamă numaidecii finilismul. In 
chipul acesta se dislruge Infinitul 
aciual şi odată cu el, absolulul, 
lucrul în sine. Singura realitate 
existențială esie numai fenomenul. 

In al doilea rind legea numărului 
face posibilă rezolvarea antino- 
millor kanilene, luînd de bune te- 
zele şi inlălurind aalitezele. 

Dacă spajlui şi limpul ar fi con» 
slderale ca lucruri in sine ar câlca 
legea numărului și n'ar mai putea 
da loc la reprezentări. Ca ele- 
mente constanie de reprezentare 
se supun numărului, sin! deter- 
minate, finile, urmează că lumea 
are up incepul în timp (a izvorit 
orinlr un proces de creajie spon- 
'mnă), după cum cosmosul are o 
Hmită în spaţiu. La fel, lucrurile 
nu se divid la infinit—reaiilăţile 
ultime au caracterul alomilor și 
monadelor, adică sint simple şi 
indivize. Odală ce ce admile ide- 
alitatea spajiului şi timpului, me- 
tafizica malerialislă e pusă în Im 
posibilitale. Tot așa, poslularea 
unor elemente ullime in număr 
plural neagă orice paalelzm, 

In această perspeclivă, natura 
nu mai esie un mecanizm cauzal 
constringălor; ea e contigenjā, dis- 
conlinuilate, libertate şi creajle. 
îi re repezi pe apoase Ic, ine- 

1, şi laliv ; resp şi 
Comte explicarea res ului dela 

Pier: uliad o pluralitate de 


inf 
ea ler is 
mer d eepe i S aa 


socielate d 
CO. Séallss. Reruns. de Méta- 
physique et de Morale). 


Problema natională şi 
tineretul socialist 


Una din chestiile cele mal dis- 
culale de noua generație socia- 
lisiä, e acea privitoare la rapor- 
tarile dintre docirina şi ideia ne- 
lională, In conferenja linerilor so- 
ctaliști, jinulă anul irecul la lena, 
ea a fosi ia ordinea zilei. Polemi- 
zind cu Max Adler, Hermana He- 
ller a scris în răspindila sa bro- 
şură „Sozialismus und Nallon“, ur- 
măloarele : „Socialismul irebue să 
aducă o creşiere a culturii. A- 
ceasla insamnă insă, o cil mal fină 
manilestare a iasuşirilor parlicu- 
lare a liecărel națiuni. Socialis- 
mul nu insamnă sfirşitul ci de- 
săvirșirea comunilății naționale, A 
fi socialist, însamnă a fi, cu ne- 
ceszilale național şi viceversa. Căci 
cineva, nu poale pronunia in mod 
cinstii cuvintul comunilate cultu- 
rală, lără să se gindească, că cea 
mal mare parte din această comu- 
nilale nu se impăriășeşie din ea”, 

Nu poale fi desigur, vorba în a- 
ceste alirmajii de un najionallam 
megaliv al urii, ci de o nojiune a 
culturii, opusă idealului de odini- 
oară. Aces! ideal, era individua- 
lismal. Deparie de a crea perso- 
nalitate, el a rupi firul tradițiilor, 
care lega generajiile trecute de 
marile unilăji culturale. Reaciio- 
nind impolriva acestor regi vă 
morbide, socialismul trebue să tiu- 
dă cu tărie, călră crearea unel 
noi comunilăji culturale. Ace și 
nu poale exiala Însă, lără o uni- 
late spirituală, pe care fāciad eb- 
stracjie de biserica calolică inter- 
najională, nu o găsim realizală 
deci! în anumile forme najlonale, 
legale de un leriloriu. 

eat, najională Inăunirul so- 
cialismului are dar o bază pozi- 
tivă şi voinja unei aar Lal sp: 


t ti 
m mad alilel Devil, 1 subt 
Sei cone ah eliza 


zarea stel 
a == o rar y 
me o i „dtere i aa 
ea nu gxc a punc 
' i të. 
de tare n Sarielistis. 


ictor 
che Mona e, Februsr). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


Romane 
m am l — 


Armand Mercier, L'aventure 
amoureuse de Pierre Vignal, Ed. 
de France, Paris. 

Mulţi serillori au încerca! după 
succesul lui Pierre Benolt cu „Ko- 
enigsmark* și „Allanlida“, să scrie 
romane În genul acestora două. 

Trebue însă să recunoaştem că 
foorte pulini au reușii.- Meritul 
domnului Armand Mercier care a 
șiiui să Izbulească acolo unde e- 
iiția au încerca! lără succes este 
deci cu alif mal mare. „L'aventure 
amoureégse de Pietre Vignal“, este 
povresle de un Inleres caplivant al 
aventurii avialorului Pierre Vignal. 

Pierre Girard, Lord Algertonel 
la Curleusemelamorphose de Yohn, 

D. Pierre Oiratd, ne oferā două 
leerii moderne. Aveniori senti- 
meniale a doi seniori britanici. 
Algerion descoperă primăvara la 
Geneve, iar n bancherul des- 
coperă toamna la Paris. Amindouă 
acesie aventuri își au suprema 
răsplală : Inima une! tinere lele. 

Serisă în maniera Giraudoux, car- 
tea d-lui Pierre Girard va avea milji 
admiratori. lar tipurile celor doi 
snglo-satoni, primul mai impresio+ 
n5 = sens ma? conceniral—vor 

eg e aplaudale. 

kouls Nemon, Bottling Malone. 

O nouă operă poslumă e auto- 


rului romanului canadian „Marie 
Chapedelaine“. Louis Hemon fu sur- 
prins de moarte cind abia ince- 
puse să trălescă. 

In cursul vieții sale prea scurie, 
părea că rupsese orice legălură 
cu palria se și o invicibilă atrac- 
lie îl îndrepia spre orașele bri- 
lanice a căror mizerie esile cea 
mal pitorească de pe io! globul. 
- Malone, brută irlandeză ‘sie 
quasi ptoprielalea unor nobili en- 
glez! care-l obligă să se anlre- 
neze la luple de box şi să poală 
asifel la viitorul malch lranto-en- 
gler să reslitue Angliei titlul său 

e camploana lumii, ce inlimplător 
il fusese luat. 

Verva și în acelaşi timp profun- 
zimea acesiei opere face încă o- 
dală să măsurăm cil de more pier- 
dere a sulerii literalura franceză 
în ziua cînd un accideni fetal i-e 
luai pe unul din cel mal buni ro- 
mancieri ai săi. 

André Gide, Les Faux-monn- 
yours, Ed. N. R; F., Paris. 


Gerard D'Houviiie, Poris or 
les seeps; Ed. Le Divan. 

D-na Gerard d'lourille este de- 
ținătoarea unei prețioase comori 
de imagini. In plus are arla de e 
poeliza în modul cel mal incintätor 
imprealile primile — un simplu rola! 


RA e MISCAREA INTELECTUALA IN STRAINATATE 39! 


la Paris sau citeva zile etrecule 
la jară capătă subi pana i vrăjilă 
farmecul unor intimplări minunate. 

Irjă-Mirn, Les jeux des en. 
panta tradus - limba suedeză de 

» Hasmmar cu o prefață 
Lucien Maury, Ed. Siok. iny 

Este vorba in aceasiā carie de 
sfirleze, mingi, smee, dansuri şi 
păpuși — Subiectul poale părea mo- 
desi. D. Irjö Hirn, eminent sa- 
van! finlandez a șilul insă să facă 
din el un studiu pasionant în care 
găsim arla unui Ruskin şi erudila sa- 
gacilate a unui Francez. Penlru 
cel ce șilu să priceapă esie o 
carle plină de poezie şi filozofie. 

Feodor Dostoievski, Memol- 
res ecrites dans un souterain, 
iradus de Henri Mongauli şi Maro 
Laval, Ed. Bossard. 

In niciuna din operele marelui 
scriitor rus nu apare mal puternic 
esenia rusă a operei sale. De o 
sincerilale aproape monstruoasă, 
ne arală fără crujare mecanismul 
cel mai intim al consliinței omeneşti 
susirase conirolului celorlalți. 

Pe lingă studiul filozofic asisiăm 
la o dramă puternică, aceia a o- 
mului scăpa! din subleranul unde 
plerduse deprinderea de a lrăi, în 
fola vieții. - Esie, cum a spus un 
critic, o carie mare în lormal mic. 

Louis Rougier, Les malires 
de la pensée antichretienne. 

Tinem inointe de loale să pre- 
venim publicul căruia îi prezenlăm 
mceasiă lucrare, că nu esie vorba 
de o polemică iîndreptelă Impo- 
iriva creşiinismulni, - Aceasið lu- 
crare subt direcțiunea dlui Louis, 
esie o operă colectivă la care 
au colabora! autori formoli la dis- 
ciplinele cele mai siricte ale gtiin- 
jel obiective. 

Colectia întreagă va cuprinde 15 
volume. Începulul primului volum 
cuprinde „Celse” de d. Louis 
Rougier. 

Adrien Peytel, L'/lumour au 
Palais (Anecdotes) cu o prelală de 
Curnowsky, Ed. Albia Michel. 

„De multe ori găsim într'un cu- 
vint de Voltaire o replică de Beau- 
marchais, o povestire de Courte- 
lime mai mult decit Inir'un volam 
de șase sule de pagini”. Aceasta 
o spune Curnowsk! și are dreplate. 


ŞI ca să fim convinşi de ace è 
devăr lrebue să cunoașlem a 
mour au Palais", care esie ope- 
ra unui avocal si a unui om de 
spiril. În această dublă calitate, 
scrlitoral şiie mai inlălu să facă să 
lrăiască scene audienle şi procese 
celebre și în al dollea rind a știu! 
s'o facă cu h'mor - găsim fn car: 
tea sa specificul spiritului fran- 
juzesc, adică finețe in observație, 
o bonomie pulin ironică, simțul 
comirului şi al măsurii, 

Roland Dorgelăs, Sur lo 
route mandarine, Ed. Albin Michel 

O carte în care autorul ne impăr- 
tăşeșie impresiile sale dinir'un re- 
cent voiaj făcul in coloniile fran- 
ceze din Indo-China. 

Descripţii pitoreşii şi caracie- 
tistice ale locurilor și morarurilor 
indigenilor — care sini acum lol asa 
de familiarizați cu ligrii, foarte nu: 
merosi în acele tinuturi ca și cu 
automobilele și tramvaele. 

Cartea d-lui Dorgelâs este pen: 
iru cei care au făcut aceste cù- 
lălarii, plină de evocări, lar peniru 
ceilalți o inlțiare plăculă la o vială 
și un peisaj cu folul deosebite. 

E. Sainte Marie Perrin, /»- 
troduetion â l'oeuvre de Paul 
Claudel, Bioul el Gay, Paris. 

Autoarea acestei cărți îşi pro: 
pune să înlăture clleva obstacole 
care impiedican calea celitoralui, 
spre opera lui Claudel. D-sa spu- 
ne că muliă lume cunoaşte tu- 
mele acestui scrlilor fără să-l cu- 
noască opera. D-na Sainte Marle 
Perrin slujeşte deci de călăuză ce- 
litorului care cearcă să injelengă 
opera lul Ciaudel fin acesi scop dă 
amănunte asupra vieții scrillorulwi, 
asupra cărților pe care le-a scris 
și mal ales inzislă asupra formel 
literare originale si axupra ele. 
mentolui liric complex al ariel lui. 
Peniru ilusirarea celor ce susține, 
auioarena alege lexiele cele mal 
coracterisiice, 

Fernand Divolre, L'homme 
du monde, Simon Kra, Paris. 

M. M. Curnowsky et 1. W. 
Bienstock, Le Mute des Erre- 
urs, ou le Frangeis te! qu'on l'é- 
erit, Simon Kra, Paris. 

Renė Crevai, Mon corps e! 
mol, Simon Kra, Paris. 


392 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dr. jean Vinchon, Les dé- 
săgullibres et la vle sociale, M. 
Riviére, Paris. 

Jacues des Gachons, Gens 
do France au labeur, Les beaux 
Livres, Paris, 


cooperatie 

Wegedüs Vilmos, A svðvel- 
hèzoli eszme a kăzgazdasădgoan, 
Ed, Hangya, Budapest. 

Studiul de faj asupra, „Idell 
cooperaliei in Economia Politică" 
apare Înir'o coleclle publicată de 
Alianța cooperalivelor din Unga- 
ria. De la începul autorul spune 
că celace a urmării prin această 
lucrare a fost să scoală ina evi- 
denlă rolul imens pe care ideia 
de cooperajie îl are ia viaja eco- 
nomică modernă. Cooperajia după 
d-sa este o instilujie mijlocie fn- 
tre capitalism şi socialism, Ea dă 
deodală avantaje individului şi co- 
lectivităţii, 

Autorul siabileșie locul pe care 
cooperajia trebue să-l albă în şti- 
ințele economice. Totodală in- 
cearcă să dovedească, că pe mă- 
sură ce se slabileşie o colaborare 
din ce ih ce mal sirinsă inire coo. 
peralivele diverselor |ări, se va 
ajunge Încel-lnace! la crearea, pe 

cooperalive, a unul organism 
iaternajional economic care va im- 
pledeca abuzurile capilalului inter- 
național şi va înlrina şi liberialea 
ea mare spre care 


me 

mob at les oaubres, d'Al- 
Thomas, 2 vol, Fi on 
nationale des cooperalives de con- 


Ra ieri er bn apă 


deparie, cu alila pasiune, cu alila 
grijă", 

la adevăr, d. Gaumont! cercalind 
cele mal vechi şi mai simple is- 
voere: broşuri, slalale, jurnale, 
documente de stare civilă elc. face 
istoricul Ideli de cooperalle, și a 
tasiitujiilor cooperative, dela pri- 
mele lor maniieslări, la incepulul 
sec. XVIII. Arată influența socia- 
lismului luli Fourier, creajia co- 
merțului veridic și social la Lyon 
in 1855, mişcare socială de a:o- 
ciajie pănă la 1848, revoluția, to- 
vilure de siat din 1852 cu urmă: 
rile sale. Dela 1860 inainte spiritul 
de asociație capălă no! forje, 
la încercările de o se aplica doc- 
irinele lul Proudhon şi exemplele 
din Anglia unde cooperalivele dā- 
deau irumoase rezullaie. 

In al doilea volum „Fondarea și 
dezvoliarea institujlei cooperalire 
moderne“, sè sludiază mişcarea 
cooperativă de consum in Franţa 
pe vremea Republice! Hi-a, pr e 
gresul federalizāril, crearea şi dez- 
vollarea magazinului în mare. 

O parle a volumulai se ocupă 
de Camera consullalivă a asocia- 
țiilor munciioreşii, cu dezvollarena 


ee re aeriaai credii şi a celor 
agricole. In sfirsit ces urmă 


porie a volumului e consacrală 
rolului pe care cooperalia fran- 
ceză îl pi în organizația Inter- 
najională a mişcării cooperative. 


A. E. Lioyd, The Co-operalive 
mouvement in Italy with al ré- 
verence lo Agricultural Labour 
and Production, Yne Fabian - 
ciely ét Qeorge Allen and Nuidin, 


0 pent în care se descriu ci- 
leta instituții cooperative carac- 
terislice din italia: 


per ră al sulorul pona 
rA, opiere)ia, EX cti- 
din Milan acută de socieiájié de 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATE 393 


ajutor reciproc agricole şi de a- 
sociajiile cooperative, 

Dr. Th. Cassan, The consu- 
sumers Co-operalloe Movement in 
Germany, The Co-operative Union, 
Manchester. 


Economie politică 


Lujo Brentano. Agrarpolitik, 
|. O. Ootla'sche Buchhandlung 
Nachfolger, Berlin, Stulligard. 

Autorul și-a revizull și complec- 
tat studiul apărut În 1896, celace 
iace ca noua edilie apărală acum 
să île de aclualilale. 

D. Brentano studiază faclorii 
producilunali: liziologie vegelală, 
<timatul, calitățile fizice şi chi- 
mice ale pâminiului. Descrie di- 
verse sisleme de cullură şi exa- 
mineeză posibililalea de mărire a 
prodaclivilălii pămiatului. 
Joseph Burgess, British Agri- 
culture versus Foreign Tributes, 
Francis Johnston, London. 

German Bornacer, /niùrós 
dol capital. B! problema de sus 
origenes Edi Lucentum, Alicanie. 

E vorba de dobinda capitalului. 
Autorul face o expunere crilică a 
diverselor leorti asupra dobinzii. 


E de părere să dispară dobinzile 
potrivi! principiului că orice reiri- 
buție economică trebue să nască 
din muncă. În jelu! acesia capi- 
talul ar îi dejinut de cei care pa! 
să-i dea o intrebuiniare utilă. 

Cariea conline şi alle leorii e- 
conomice in legătură cu problema 
studiată, 

Nicolas Makeav şi Valen. 
tine D'Hara Russia, Erneni 
Bern, London. 

Un studiu asupra Rusiei din 
punci de vedere climateric, geo- 
gralic, economic și politic. Mal 
multe capilole se ocupă fpe larg 
de evoluția politică a Rusiei subi 
vechiul regim. Aici autorii anali- 
zează (actorii care nu condus po» 
porul ras la revolulia din 1917. 

Capitolele urmăloare in nu- 
măr de palru lralează organtzajia 
polilică și economică subl noul 
regim al bolşevicilor. Un ultim ca- 
pitol se ocupă de politica im- 
lernajionalei comuniste, de insiruc- 
lia publică şi de mişcarea literară 
şi artistică în Rusia de ari. 

O bibliografie a literaturii des- 
pre Rusia apărută in străinătate 
compleclează volumul. 

Emile Şaillens, Tonte la Fran- 
ce. Ed. Larousse, Paris. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


In editura „Cartea Rominească“, Bucureşti: 


Aurel O. Popovici, Călăuza ferieirii adică Invăjălura nieji: 
după sfinta evanghelie și după povðjuii 
rile boerului Iordache Golescu, Preju? 
25 lei. 

M. Sadoveanu și D. Patraşcanu, Sfinlele amintiri, 1926. 

Etena Farago, Din traista lui Moş-Crăclua, Ediția Il-a, Pre- 
miată de Academia Romină, ilusirală, car- 
tonală, Prejul 55 lel. 

Ing. C. Stavri Cunescu, Mina de lucru în producția națională. 

Em. Brindza, /ilozofia educației estetice, 

Alex, Lascarov-Moldovanu, /n grădina luf Naş Muşat, 
Nuvele și Povestiri, 45 lel 

G. Chiţoiu, /n slujba plugăriei noastre. 

George Ranetti, Domnișoara Miau, Roman psihologic in ver- 
suti, Preţul 15 lei. 

Gh. şiadbei, ări și Trenuri, Cunoşiinji folositoare, Preju? 
4 lei, 

lon Mureşeanu, Musco, Cunoştinţi folosiloare, Prejul 4 lei, 

Apostol 0. Culea, Cetajile Moldoneneşii de pe Nistru, Cu- 
noștinji folositoare, Prelul 4 lel. 

Ing. N. Gane, /otonul! Armat, Cunoştinţi lolosiloare, Prejul 
4 lel. 

Jon Popa-timpeanu, Ciupercile, Cunoșiinţi folositoare, Pre- 
jul 4 lei. 

Dr. îi. Giăvan, Conjuctivita granuloasă, Cunoșiinţi folositoare, 
Prejul 4 lei. 


E 


| BIBLIOGRAFIE 395 


In Editura „Cultura Naţională“, Bucureşti, 


G. Rodenbach, In exil. 

E. Marghitta, /roni! sentimentale. 

T. Vianu, Fragmente moderne, 

Tiberiu Crudu, De pe la noi ce-a fost odată. 
Dr. Lupu, Noi şi Sirbii. 


In diferite edituri și tipografii : 


M. Dragomirescu, Șii/ința literaturii, Fase. |-VI, Buc. ed. 
insi. de lileralură, 

Dr. E. Gelma, Alcoolismul, Cluj, 1925. 

Dr. D. Apostol, Sifilisul, è ð 

Dr. Dominic Sttaca, Cunoştinte despre sifilis, Cluj, 1925. 

Dr. Laţiu, Bogățiile ascunse In pămintul nostru, . Pi 

Sorin Negrutzi, /ncercare de psihobiologie penală, Bac., 1926. 

I. Moldovan, Biopolitica, ed. „Astra“, Sibiu. 

H. Stahl, Un roman în lună, ed, „Cugetarea“. Buc. 

|. Blaga, Fapta, Inviere, joc dramatic, „Carlea vremii”, Bucu- 
reşii, Prelul 20 lei. 

Mihai D., Ralea, /niroducere în sociologie, ed. Cartea vremii, 
Prețul 20 lel. 

I. Petrovici, Cercetări filozofice, ed. Casa Scoalelor, Bucu- 
reşii, 1926, 

Comandor Bucholtzer, Tolografie şi telefonie fără fir, Chi» 
şinău, 1926. 

A. Cotruş, /n robia lor, Arad, 1926, 

AI. Procopovici, Principiul sonoritäțit în economia limbii, 
Din istoria raporturilor noastre interdia- 
lectal!e, Cluj, 1926. 

Or. Preda, Clieva dale biologice şi psihologice necesare u- 
nei edacajii moderne, Sibiu. 

Episcopia Hotinului, Chişinău, 1925. 

E. Lovinescu, Critice, vol. Il, ed. „Ancora” Bacureșii. 

€. Loghin, /storia literaturii romine, Cernăuli, +926. 

Georg Bernard Shaw, Pro/esiunea d.nel Warren, Biblio- 
teca Dimineala. 

Adrian Pascu, Domnul Şef, Bibl. Dimineala. 

Lazăr Lazarevici, Werther, +» Š 

D. N. Toodorescu, Radeș, . € 

lon Mehedințtlanu, /ssemnäāri omeneşti, Cluj, 1926. 

1. P. Condiescu, Doctrina administrativă, Bucureşti 1926. 


DO ne VASA MORII 


Minerva Scaffer. N. Cozma, Album de cusături aajlonale, 
Sibiu, 600 lei. 

Vasilescu Nottara, Străbătind China, 

E Grinţescu, Scoalole de agricultură din Rominia. 

Vasile Savel, Vadul hojilor, roman ed. „Librăria nouă“, Ca- 

ş lea Vicloriei, Bucureşti. 

F. Ştetănescu Goangă şi V, I. Bărbat, Frtonziunoa uni- 
versltară, Cluj, 1926. 

Anuarul şcoalelor normale Pr. Carol, Focşani. 

Macedon Linul, Viaţa și activitatea lui Ignat Sent, Cluj. 

Leca Morariu, Un cintăre| al Suoceoli : T, Robeanu, Cernăuţi, 
1926, 

Dr. loan Lupaş, Con!ribujiuni la istoria ziaristicei romineşti 
ardelene, Sibiu, 1926. 


Reviste primite la redacţie 


Lo Nouvelle Revue Française, No. 150; La Revue Mondiale, i 
Mari No. 4; Revue internationale du Traat! Febr. şi No, 5; Mer- 
cure de France, 1 Martie; Neumul rominese literar, No. 42 -16; Cim- 
pul, No. 5; Arhivele Olteniei, Fevruarie; Adevărul Literar, No. 275- 
276; Sburătorul, No. 1; Cosinzeana, Ne. 3-12; Foaia plugarilor, No. 
2; Câminul, 41—42; Junimea literară No, 11-12; Ritmul vremii, No. 
2-3; Făl-frumos, No. 2; Universul literar, No. 13; Arhiva Someşană, 
No. 4; Viaja literară, No, 6; Țara de jos, No. 2-5; Convorbiri lite- 
rare, No. 1—2; Lamura, No. i ; Lacrima, No. 1; Societatea de mtne, No. 
3-42; Le monde nouveau, 15 Fevr. 1926; Ideia Europeană, No. 185- 
183 ; Viaţa agricolă, No, 3-5; Democraţia, No.2; Vatra şcolară, No. 
7-8—9; Flamura, No. i; Răzeşul, No. 2; Revisto Generală a luvă- 
țămintului, No. 2; Gindirea No. i: Roma, 2—3; Contemporanul, No. 
64—65: Năzulnțe rominești, No. 2; Solidarilale, No. 4, 5; Biserica or- 
todoxă, No. 44; Graiul nostru, No. i, 2, 3; Transilvania, No. 2; Im- 
pârțirea rominească, No. 10; Șezdtoarea, No. 4-2; Ramuri, No. 2. 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LXV 
(Anul XVIII, Numerele 1, 2 şi 3) 


|. Literatură. 


Botez Demostene.—lnserare . . e . . . . . . 
m e —Uiäm NOT T TE IT T TE TA aie 
Cazimir Otilia.—Reculegeri între zi şi noapte. . . 
z „ —Etect de lună . . . . o . . o 
Mantu Lucia.—Instantanee (Un zimbet..— Viaţa pri- 
mejdioasă.—Clientelă dificilă — Umbre chinezeşti. — 
Atavismul.— Intirziata.— Toporaşi.— Politeţă.— Ba- 
riere sociale.— Salutul. — Ciurchianul— „La comisie 
—Amăgiri.—„Carpe diem“). . e * . . e 
Mihăescu 1. Gib ala Qrapaifioea eiat e 8 
sadoveanu Mihail—Negustor lipscan . . . » » 
Sloh Pulse Piearielte LA bătălia dela Port Ar 
thur, Depozit de coloniale şi băuturi spirtoase . . 
Teodoreanu lonel.—La Medeleni (Drumuri...) . . + 


„—Articole.—Scrisori din țară şi din 
I. Studii = por 


Andrei P.— Mahatma Gandhi. . . 


N. Estetica poeziei simboliste . . . - 
pe ee Ioan.— Vieisitudinile sentimentului este 


(Dincolo de frumos şi urit) + «s «=.>» 


sasa 


„8 she 


182 
28 


167 


I 
l in 
A Ibrăileanu Q..—Creaţie și analiză (Note pe marginea Bărbat Virgil şi Ștefănescu-Goangă FI.—Exteaziu- 


ct a * 1 EPA 0 A Ceai e (e PĂRERI CUI 200 te ca 214 unea universitară (M. R). 
Petrescu Cezar.—Scrisori din Bucareşti . . . .. 102 Blaga Laela- cal bg tu ră (Octav Botez) PRE Za 
- „ „ Scrisori bucureştene (Cintecul Jebe- Bucke M. R —Kosmisches Bewasstsein (Sorin T, Pavel) H 
del.—Tristeţi de sfirgit de legislatură. — Celălalt Bu- Busuloceanu Al.. — Citeva portrete noi ale lui Mina A 
cureşti—Mihalache bronctosaurul.—ŞI instirşit pri- Viteazul (P, Constantinescu- la DiN 380 
MEAE E E a S OR a E A 324 Cotruş A.—ln Robia lor (O. B. h a 371 
` Petrovici [—Adevăr şi originalitate . . ,.... 92 Ducati Pericle —Etruria antică (C. Balmuş) . ză 376 
* Profiri N.—Oraşge mari a o o ekipie o e n 298 Ferara Leon.—Magherniţa veche IM RD E 138 
* Ralea D. Mihal.—Psihologie şi viaţă , . . | |! 315 ` Lupu N, dr.—Noi şi Sirbi (M. R) .. 112] 374 
* Sadoveanu Mihail. — Bátrinul Radu Rosetti . . . . 310 Movilă Sanda.—Crinil Roşii (lonel Teodoreanu) . , 141 
` Suchianu I. D—Logica economiei . . . .. .. 27 Naum A Teodor.—ldilele rustice ale lui Theocrit (C. 
' ş » —Disertaţiune pentru proşti . . . . 292 Dim) aolo ol e a irai e 2 378 
+ Vianu Tudor.—Reflecțiuni despre Succes . . . . 205 Ortiz Ramiro.—ltalia modernă (O, B) . | || 7 144 
Weiss Aureliu.—Dmitri Merejkowsky , . . ... 68 > Philiphide A..— Originea Rominilor I, Ce spun iz- 
i voarele istorice (Gh, |. Brătiana) . . . .. . 131 
lli. Note pe marginea cărților. i 7 E a sur le Rhotacisme en roumain (|, 
Bantaş M.—Eminesciana . . . . o s os oo 97 | Rosetti Al. —Catehismul Marțian (]. Şiadbei). . . Ia 
Rousou Matei.—Et nous nous sommes almes là {M Sd.) 372 
IV. Cronici » Soveja.—Tita Maiorescu (G. 1) . . . i s n 142 
„ Speranţia Eugeniu. — Generalităţi de Psihologie indi- 
Botez Ottav.— Cronica ideilor (Julien Benda) . . . 330 Viduală şi socială (Ştefan George) . . .... 144 
Ibrăileanu G..— Cronica literară (In jura! limbii li- Sudețeanu Const — Introducere in sociologia lul An- 
SPD at ia ta e Aula lu aa Ca d pi: a 117 guste Comte (Ştefan George) . . pis o o . 381 
Ralea D. Mihai.—Cronica tdellot (Militantism ideo- Ă Todie Eugen. — liirdâul lui Satan (Octav Botez) . . 139 
DDR) e he ra N i d amica a Dute 103 Unamuno Miguel, de. — L'agonie da christianisme (So- 
R. M. —Cronica literară (André Gide) , . . ... 359 E TE e e m E T aa d i d ai & 145 
Sevastos M.—Cronica teatrală: Bucu II cei 120 Vianu Tudor.—Dualismul artel w. Relat a o e 143 
. m — Cronica teatrală: (Sfinta loana.—Fedra. Zeletin Şt.—lstoria socială (M. Ralea), . . . a. 142 
— Şase personagli în căntarea unui autor.— Puterea 
ul ic s MAN a E a A ai e 345 VIL Revista Revistelor 
V.  Miscellanea. Brillat Savarin (Mercure de France) ..... 143 
Davrey Henry.—Apocrifele lui Oscar Wilde (Mercare 
Nicanor P. & Co..—Filozotie și urbanism.—A là re- A i ORION SR SE DR e IE AA 335 
cherche du temps perdu.—Făt-tramos din lacrimă.— Delvaux A..— Problema Atlantidei şi Germanii (Mer- 
Deta redacţie. — D. Benjamin Cr& mieux despre Proust, 124 Gúta. do Pinoh) i si on rena o e 3 3 i ei de 152 
„Nicanor P. & Co..—Filozofia culturii cu aplicații ro- Engelhardt Victor. — Problema naţională şi tineretul 
minești —lnsemnări pe marginea revistei „Europe“. soctalist. (Sozialistische Monatshefte), . . . . 389 
1 —Nobleţa loanel.—Moartea la! Radu Rosetti.—Gorkl Fleury Maurice, de. — In căutarea facultăţilor sofie- 
şi ţăranul rus.—Dela Redacţie. . . . . . . 357 teşti (La Rean r ue e on > N, {Rei . 152 
Graf fign enry, de. — Problema petrolulu evue 
Vi Recenzii fr fA 4 AEEA A E R 152 
. C.—Tipuri psyhologice (Zeitsc r Men- - 
15: A ate mat ețe (ME Balet) ăi pe 136 ape dea Rite)? d E a € n perae j pi 
ES aceputurile tecturii biser'ceşti din Mo „— Rent Boylesve (Nouvelles Littéraires 14 
dova (P. Constantinescu-lagi) . . o...n i 379 o cenaa pe p E ( 


IV 


Leroux E.—Natara expererienței după James Ward. 
(Revue philosophiqve) . è - . . h . . . Li 
grec Xavier, de.—Paui Valéry {Le Monde Non- 


Massom- Ourstl P.— Grient-Oceideai (Noaveile Revue P 
Maury aleg iire rana andava a 


(Revue Internationale du Travail) . A TS 386 
Mortier A.—Un strămoș Italian al Tot Georges Dan- 
din (Revue de litterature comparée) . . . . . s 149 
fascismului (Le correspondant) . 151 
Renauld Jeanne —Observaţiuni asupra ideii de valoare 
considerată În raporturile cu societatea de 
Métaphysique et de PIE Pi PISA ya 386 
Revistele noastre 382 
Stailles Q..— Pluralismul lui Renouvier (Revue de Mé» 
 taphyslque et de Morale). 388 
Vauderolugi. E.—Statele-Unite ale Earopei (Le Monde 
Nouveau) 384 


wissel Rudolf.— Diticalăţile economiei germane (So- 
zialistischen Monatshefte). . . . o e s vor 147 
VII —Mişcarea intelectuală în străinătate, . 154, 390 
1X.—! liogatie. . . g - . . . - - . - 159, 394 


PENTRU AUTORI 


Se aduce la cunoştinţa autorilor cå manuscrisele primite 
la redacție, nu se înapoează; în schimb, acei autori ale căror 
lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi înștiințați, despre 
aceasta, cel mult într'o lună dela data primirii manuscrisului. 

Redacţia tşi rezervă dreptul să tipărească articolele cind 
va crede de cuviință, conducindu-se numai după considerații teh- 
nice şi editoriale. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să 
ne comunice şi onorarul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa 
de câtră Direcţiunea Revistei. 

Autorilor care nu locuesc în lași nu li se pot trimite co- 
recturile şi prin urmare sînt rugați să-și redacteze manuscrisele 
definitiv şi cite. 


= 


Pentru tot celace priveşte redacţia: manuscrise, reviste, 
ziare, cărţi etc, a se adresa la Redacţia Revistei „Viaţa 
Rominească“, strada Alecsandri, lași. 


= 


(Ep 


Din editura „Viața Rominească“ lași: 


1 E a. IBRAILEANU 


aminn N Aii 


_ROMINEASCĂ 


Pe marginea cărților Strofe Alese 


OCTAV BOTEZ | G, TOPIRCEANU | 
Scriitori romtal şi străini | | (Balade vesele și iriste) | 


MIHAIL SADOVEANU | MIHAI CODREANU 


Piidele lui Cuconu Vichentie. | Cîntecul Deșărtăciunii 
Strada Lăpuşneanu | Statui ediția I 


Marele Premiu Najlonai de 
Cogegțireni, Aaea. ifi ri 000889 tar aie peettiu: 


PREȚUL : 80 LEI 


| RADU ROSETTI DEMOSTENE BOTEZ CO 
Păcatele Sulgerului Floarea Pămîntului poezii 
i 1 volum (Premiată de Acodemia Rominij 


Cu Paloșul 3 volume | Povestea Omului poezi! 


Dr.C. LPARHON & M. COLD. | | C. HOOAŞ | 
STEIN 


Pe Drumuri de Munte | 


LI ii Neamului. 
er peur AR | 


Traite d'Endocrinologie: 
i. La glande Thyroide i 


O. OALACTION 


o 


AL. A. PHILIPPIDE 


RĂBOJI 
AUR STERP PE BRADUL Akor