Viata Rom. (R.), 1924, 16.1

- p 


- 


ES 


H 
b KL 
D 
. 
-> 
. 
D 


A 


V gar: Graf Sein "per g ve Zi 
y pa Oh Së: D în dee HL EN Andra Ia E 
` z NI? r j Te d CHA d 
Sr Su is an! URE) i i: a, pe o 
"E: NA a 24 dh Bas a RES" AE 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—42. 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
clusiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. 1 pănă la No. 12 inclusiv. 

Abonamentele se pot face la 1 Ianuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma prin mandat poştal. 

einolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentraca 

expedierea Reviste! să nu sufere intrerupere. 


Preţul abonamentului pe anul 1924 este: 


IN ŢARĂ: 


Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi și Intre- 
prinderi comerclale, financiare şi industriale, pe an . 400 lei 


Pentru particulari: 


AC e E dee empatie au men en ee 

Eg-mpdftie-ep .. V viwieie a e zs S sg elt 

CC KT ET P E E de E men iaz e true Sa Dă 
IN STRĂINĂTATE: 

keem e aci IG d op E aN 

feste, em A e Ae weier El 

DU scai 8 Se o 3 SW e i aa aa MON 


Abonaţilor H se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate, 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru ţară și 65 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsesc 
în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de: 


100 lei colecţia pe 1920 
120 „ > „ 1921 
160 „ e  » 1922 
200 mn L % 1923 
inclusiv spesele de porto. 
Administrația. 


p> 


Viața Romînească 


Viaţa Rominească 


Revistă literară și științifică 


VOLUMUL LVII arif 
ANUL XVI 


LAŞI 


INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURA 
„VIAŢA ROMINEASCA.« 
1924 


Det 


Gg et 
A OK , | 
\ ve? RLA 
Ou. WA 


(RÉI 
Haralambie 


Cu uleica "9 stinga, comisul loniță îşi mingiie cu două de- 
gete dela mina dreaptă mustăţile tuşinate. Dregindu-şi glasul, 
se pregăti să înceapă O povestire mai straşnică şi mai minunată 
decit cea cu iapa lui V Atunci cu mare dragoste şi plăcere 
s'a ridicat din colţul lui călugărul cel fare venea dela munte, 


deam cca era Acuma ne maniere cu mirare cătră el, S 
re or creştini şi gospodari, a inceput cuvioşia-sa, 
dumneata cinstite comis Joe dela Drăgănești! Să mă ertați 


feşti ` şi cercam în tăcerea mea a preţui bunătatea vinului. Noi 
acolo, sus, subt stincile Ceahlăului, numai cit visăm la 


pentru om mele va fi şi ertare dela Acel carele are multă 


tru dumnealui comisul Let vreau să "'nchin, şi pentru iapa dom- 


ni be 
Grăind acestea, călugărul a ridicat oala, sorbiad, -a 
astupat ochii, iar cind a coborit-o, comisul a ciocnit cu xy 


D VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Îți mulţămesc părinte, şi-ţi sărut dreapta, a vorbit răză- 
şul, După cuvint se vede că ne eşti frate. Care-i numele cuvi- 


el tale ? 
* — Numele meduntru Hristos e Gherman, cinstite comise, 
—a răspuns călugă eu din munte acù mă scobor întâia 


oară in viaţa mea şi duc la tirgul Eşilor. lar cînd mroiu 
intoarce înapoi la schitul hostru, am să fac o rugăciune şi pen- 
tru sufletul domnieitale. Numai înainte de a-ţi începe dumneata 
istorisirea, să îngădui să inchin un strop şi pentru moş Leonte, 
care şede alci la dreapta mea ca un bătrin prea înțelept, Eu 
văd că dumnealui cunoaşte semnele vremii şi crugul lunii şi al 
stelelor şi poate ceti in zodii. E om învăţat şi ține minte de 
demult. Și cu toate că nici eu nu-s tinăr, dar inaintea lui mă 
dau bătut şi mă 'nchin cu sanatate !“ 

Ridicindu-se moş-Leonte, a ciocnit oala, a mulţămit sa sã- 
rutat dreapta părintelui Gherman, 

„Ș'a mai rămas şi pentru alţii, a grâit iarăşi monahul. Se 
cuvine a mai sorbi din rodul pămintului ş'al soarelui şi pentru 
moş- Zaharia, fintinarul. Apa pe care-o scoate el la lumină cu 
mare meşteşug nu-i aşa de gustoasă ca vinul, dar e mai sfintă 
şi mai plăcută lui Dumnezeu. "` Noi oamenii sintem păcătoşi şi 
ne îndeletnicim şi cu altele, ȘI mai inchin şi pentru badea Gheor- 
ghiță, vatavul de cărăuşi al cneazului Cantacuzin: am înţeles 
că-i om şagalnic şi cîntă, din fluier. Şi pentru meşterul lenachi, 
coropcarul, care duce'n lădiţele lui lucruri uşoare şi de mare 
preţ: bucurii de fată mare. Şi după ce m'am plecat cătră toți 
şi i-am binecuvintat, văzind că a mai rămas în fundul oalei ce-i 
mai dulce, mă 'ndrept şi cătră gazdă. Dela Ancuţa aceasta ne 
vin toate bunătăţile, ȘI cind ride câtră nol ca acuma, arată flori 
de lăcrămioare şi-mi aduce aminte de primăvară. Mă 'nchin şi 
la cinstita Tat a dumisale |—Și cătră toţi ceilalţi mă 'nchin ca ia 
codru verde!“—a sfirşit părintele Gherman şi a sorbit cel din 
urmă strop din oală. Apoi s'a așezat la locul său. , 

Pentru toate aceste inchinări, noi ne-am bucurat. Dar mai 
bucuros decit toţi s'a arătat comisul. 

„Prea cuvioase părinte Gherman, a vorbit el, tare sint 
doritor să aflu din ce parte de ţară te-ai ridicat cuvioşia ta şi 
pentru ce treburi te duci la tirgul Eşilor“. 

A răspuns monahul: 

„După cum v'am mărturisit, prea cinstite comise, aşezarea 
mea întru aşteptarea morţii este sus, la Durău. Acolo mă ne- 
voiesc cu fraţii mei întru pustietate ; avem oleacă de gospodă- 
rie şi creștem puţine oi şi vite. Şi uneori avem năcaz din par- 
tea urşilor; ne strică averea; şi ieşim la râzbolu impotriva lor 
şi cu ajutorul lui Dumnezeu îl biruim, cu toporul și cu cuțitul, 
căci noi armă de foc şi sabie nu se poate să purtăm: sintem 
slujitori cu duhul. SG" aşa pela sfintul mare mucenic Dimitrie ne 
inchide iarna ca oun birlog şi nu mai vedem obraz de pä- 
mintean pănă 'n primăvară. Atuncea ne coborim la apa Bistriţei 


NA 7 
E AENM At 


a p Ae şi cunoscuţii noştri. Grea viață ducem noi acolo, 


La vorba asta, s'a oprit la el Ancuţa, cu cofăelul 

„iţi mulțămesc, lele Ancuţă, pentru vin e 
ochilor. Poţi să umpli oala, ca să nu te e GE 
oară, lar locul nașterii mele, cinstite comise, e tot la munte, în 
en la Bozieni, Nu pot spune că am cunoscut pe tatăl meu. Mal- 

-mea şi cu Dumnezeu Lan ştiut. lar eu m'am ridicat orfan 
şi-mi spâlau de multe ori obrazul lacrimile maicii mele ȘI ea 
St jurat mânăstirii Durăului, în ceasul cînd a părăsit această 
ume,—ca să răscumpăr păcate trecute. ŞI tot du rămint fac 
şi drumul acesta la sfintul Haralrmbie în Eşi. Pie ia demult 
să mă învrednicesc a împlini diata ŞI iată, abia acum am prä- 
pădit din ochi Ceahlăul şi simt schimbat gustul apel, de n'o mai 
pot pune in gură. ȘI venind dela Bistriţa la apa Moldovei, mă 
re cita-i de mare țara. Sam poposit prin sate şi mi-au 
m gospodarii pe unde am găzduit ca nişte Frați. ȘI cum că- 
eg pe marginea şleahului, pe subt cireşi, iată s'a arătat o- 
chilor mei ban ca O cetate Sam auzit zvon de lăutari şi gla- 
suri. Și m'am îndemnat de m'am oprit şi mi-am dus desagii 
intr'o câmăruţă ; iar ca să spun că nu-mi prieşte, aşi săvirşi 
mare păcat; numai cit simt mustrare că nu-s mal curind acolo 
unde m'a îndemnat cu jurămint maică-mea, acu treizeci şi patru 
de ani, ri & topire tbc Zenn cele veşnice... 

— prea mirat, părinte, de cele c 
ES răzeşul. Nici eu n'am văzut incă biserich atita Gg 

mbie, şi dacă n'agi avea atitea încurcate trebi, aş! încăleca 
aşi merge şi eu cu sfinţia-ta. Se vede că maica dumitale a a- 
vut o za D care dumneata n'o cunoşti. 

-— Poate go cunosc, a răspuns călugă l, 
un băieţaş ridicat numai ia atita dela pamint ae Beie, 
Kach şi spaimă, şi maică-mea era lingă mine. Ș'atuncea am 

zut pe acel Haralambie, pentra care trebue să mă rog...“ 

hii comisului scăpărară spre noi cu mare nedumerire, 

„Care Haralambie ?— întrebă el pe părintele Gherman. 

— A fost În vremea veche unul Haralambie, om foarte cu- 
noscut pănă la domnie, răspunse monahul cu glas deodată schim- 
bat şi pue Xe ra aminte nora pe pâmint, alăturea. 

— cum a fost și ce-a fă — - 
tère pag len ea D E E auzit Ka? ker 

—- €, urmă călugărul; căci dela į 
a trecut vreme adincă. Acel Haralambie era are egen 
Ș'așa, prea cinstite comise Jon, într'o bună-zi Dumnezeu a 
N: pă urască slujba la poarta Domniei şi să intre în codru 
e Ce, Cum era obicelu pe-atunci, Ș'aşa cum se afla cu 
E stăpinirii pe el şi cu stralu înflorit, a prins a lovi curţi 

ereşti d Sate şa lua mare dobindă. Ş'avea el codrii şi dru- 
SC? lui, anume fintini şi trecători, pe care le ţinea subt pu- 
ere. Și pe cel ce se ridica impotrivă-i îl pâlea cu hamgeraul 


8 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ori îl detuna cu pistolul, După atite îngroziri şi morţi de om, 
au căzut cu lacrimi la picioarele lui Vodă mulţi boeri, şi negus- 
tori, şi norod, arătind răutăţile şi asupririle lui Haralambie. z 
Vodă a rinduit ispravnicilor să alcătuiască poteri şi să prin 
pe vrăjmaşi. Gap pornit polterile şi s'au lovit cu hoţii şa bi- 
ruit Haralambie. ord sape E, dÉ eg birui, ed ras ne 

teci rin munți, în iarelor... Ş'au ut  trebu= 
File iale rele, pănă ce tare s'a zbiriit şi s'a miniat Domnia. 
Sin ziua de Sintamăria cea mare, la 15 a lunii lui August, s'a 
rinduit divan; şi Vodă Ipsilant a intrat posomorit între boleri. 
Nici n'a răspuns la închinări, ci numa-şi pieptăna barba cu de- 
getele şi pufnea. 

m auzit lar de răutăţile hoților!—a prins a striga el. A 
pălit Haralambie la Dumbrăveni, la moşia noastră, şa ridicat 
banii dela orindă şi dela moară! Atitea nelegiuiri op mai putem 
suferi. Strigă şi plinge norodul în toate pârţile! Ce-ai făcut 
şi ce-ai rinduil, cinstite Vornice ? 

— Inălţate Doamne! a grăit marele vornic de Ţara-de-Sus; 
am Impuns, ca cu strâmurarea pe toţi ispravaicii, san scos po- 
teri, dar cu puţin folos, 

— Fără de niciun folos, cinstite mare-vornic, fără de nici 
un folos ! 

— Intradevăr, fără de folos, Măria-Ta, dar totuşi acuma 
avem ştiinţă de multe ascunzişuri, şleahuri și gazde ale răllor. 
Lupul se 'ntoarce unde a mincat oala,—așa că acama ne trebuie 
numai vinător vrednic. 

— Care vinător vrednic, vornice, căci până acuma toţi 
s'au dovedit migei! 

— Mâria-ta, acest Haralambie a fost om tare între neferii 
Domniel, înainta de a se fi hainit. Şi braţ şi ochiu ca dinsul 
mare decit frate-său, Gheorghie Leondari, tufecci-başa, care-l 
om cinstit şi viteaz şi arată mare scirbă pentru răutăţile frä- 
ține-su. Măria-ta, eu socot să chemi pe tufecei-başa: şi porun- 
ceşte-l să supule pe frate-său..* 

Vodă a stat ş'a cugetat, şi şi-a Scărmânat barba şi se 
limba de colo-colo. „Aşa esie, vornice, a grâit el. Am ştiut de 
ăţia asta, şi m'am bucurat de credinţa lui tutecci-başa Gheor- 

ghie, dar n'am cugetat că el e vinătorul cel ban. Să vie a- 
cuma la poruncile mele|“ 

Indată s'au izbit unul în altul aprozii gan năvălit la odăile 
neterilor şi tufecei-başa Gheorghie sa infăţişat. lar Vodă şi-a 
pus barba "o piept şi s'a "'ncruntat la el 

„Ascultă, căpitane Gheorghe; am iubit slujba ta cu cre- 
dință şi cu dreptate. De aceia te-am miluit şi 'n vremea dom- 

mele al dobindit curte şi moşie în ținutul Eşilor. Dar pre- 
cum ştii, fratele tău Haralambie a umplut ţara de plingere. Şa- 
cuma a venit vremea să r nzi tu pentru el. Iji dau căpitane 
Gheorghie, două săpiămini. Alege-ţi slujitori ct vrei. Până'n- 


tr'acest soro să-mi aduci. 
tău. Altfel, n'ai så mal e 
Tufecei-başa Gheo 
ridicat boerii ochii cătră 
era de nalt şi de spătos, 
înțeles, Măria-Ta!*. S'a 


jpicloare, viu ori mort, pe fratele 

brazul meu, nici lumina zile] !“ 

n'a răspuns îndată. Cind şi-au 
kan văzut fără singe 'n obraz şi, ch 
se cumpănea. Apoi a grâit: „Am 
t, a sărutat mina lui V Sa 
ieşit, ȘI cum a ajuns la a strigat la neferi ema ales cinci- 
zeci dintre ei. Și pe loc rinduit arme, cai şi ceas de por- 
nire, Şi noaptea au şi fost pe drum, în locuri pustii. S'adouazi 
Gheorghie Leondari aflind de-o prădăciune, a și călcat pe ur- 
mele hoţilor, ȘI dintr'acel ceas s'a ţinut pe urmele lui Hara- 
lambie, ca un cine care adulmecă puioarea fiarei. Și l-a minat 
din culcuş in culcuş, zi şi noapte fără hodină. ŞI 'n ziua a opta, 
pe vreme de ploae, în zori, a bătut cineva fn geamul casei noas- 
tre, în sat la eni. 

Maică-mea a răsărit de lingă mine. A tras grabnic ză- 
vorul dela uşă, Ga intrat ud şi cu obrazul supt și cu ochii spă- 
riați pege goage H Les frumos şi falnic. Și cind venea 
uneori, sara, şi se așeza pe x unea uşor - 
tetul meu şi mă sala noa aiurea 

A zis repede şi răgușit: „Dă-mi să minine!" 

Maică-mea s'a lutricoşat. ȘI căuta tremurind biidele şi 
BS fe rece. 

in alte vorbe, am auzit a ` 
Ge e E pe acestea, şi nu le volu uita 

„Mă hăituieşte frate-meu Oh:orghie ca pe lup!“ 

SÉ d Poate ee EE S'au auzit paşi afară şi 

- wël, Haralambie, c'au înconjurat grå - 

a apei d j grådina şi ne pier 

a am auzit icnind cu minie. A tras din seleat istoalele 

şi s'a izbit în uşă. Maică-mea m'a luat de mină ia, fost şi 

noi îndată, afară pe prispă. Și 'n livadă am văzut pe voinici, cu 

armele gata. Erau opt ori zece, Ş'atuncea am înţeles cine-i Ha- 

ralambie. Maicã-mea a început a plinge încet şi mă stringea 
lingă dinsa ş'am văzut că-i vreme de primejdie. 

Băteau datt în sat fără contenire, ŞI dintr'odată au nălu- 
cit în margine călăreţi impinziţi. Ş'am auzit glasuri, şi pe hu- 
diţi şi 'n dosul casei. lar tovarâşii lui Haralambie dintr'odată 
s'au tras şi s'au risipit de lingă el g'au prins a lepăda armele. 
REH ée pe e neve mare, cu mustața neagră. Maicâ-mea 

nat: „Aista-i frate-su ; samână cu el!“ - 
nințind ari ene egen rob |“ KE: 

mbie a ridicat un pistol g'a tras. Ciad La le 

ş'a prins din stinga pe cellalt, så Riek iar, tufecci-başa aa 
lit cu bamgerul şi l-a doborit. Maică-mea a ipat cu groază. 
Hoţii s'au aşternut la pămint şi s'au supus. ferii au năvălit 
din toate părțile. După năvală şi zvoană, unul dintre slujito- 
rii Domniei a ridicat a ținut sus capul celui ucis, Chiar a- 


10 VIAȚA ROMĪNBASCA 


tunci răsărea soarele şi scintela bruma "o livadă. ŞI capul se 
uita cu ochi neclintiți la mine şi-mi zimbea cu mihnire. 

Tufecci-başa Gheorghie s'a intors la domnie cu capul ta- 
tălui meu, ŞI s'a înfăţişat la Divan, şi La pus pe covor, pe 
nătramă roşie, la picioarele lui Vodă. Ingenunchind alături, a 
grăit cu lacrimi: 

„Măria-ta, am plinit porunca. Dar te rog să mă laşi slo- 
bod la pâmintul meu şi la liniște—căci am vărsat singele pá- 
rinţilor mei, care curge şi "n vinele mele...“ 

A fost jalnică vederea acela gan plins în divan Vodă şi 
boerii. lar tufecei-başa Gheorghie, dobindind voie, s'a tras că- 
tră pămînturile lui; şi pentru durerea şi ispigirea sa, şi pentru 
iertarea sufletului celui rătăcit, a clădit în tirg la leşi, biserica 
la care mă duc să mă închin... 

lată pentru care pricină, cinstite comise loniţă, am fost 
jurat schitului Durău. lar Inima mea rivnea câtră oameni. De- 
acela cuget uneori că puține şi triste au fost zilele vieţii mele...“ 

Răzeşul s'a arătat prea mirat de povestirea monahului ş'a 
Gent cu uimire o vreme. Dar după acela şi-a venit în fire şi 
ne-a încredințat că ceiace vrea să ne spuie dumnealui, e cu mult 
mai minunat şi mai înfricoşat. 


Mihai! Sadoveanu 


> 


Criza culturii și rolul Universității 


Niciodată în decursul veacurilor nu a avut filozofi - 
racter mai antropocentric decit în zilele noastre. ni Zeite 
Feuerbach era un ideal, acum a devenit o realitate, căci dorinţa 
lui de a úmaniza filozofia în mod absolut, atribuindu-i ca obiect 

3 r special pe omul politic-social, 
constitue caracterul principal al gîndirii secolului al 20-lea. Antro- 
pocentrismul acesta filozofic nu este însă de natură metafizică, ci 
mai on Kafe Ae? pentrucă numai cercetarea științifică= 

are pt punc! central om. Pri rmare 
centrul filozofiei, nu şi al universul Sit dëng, 


dividul este un produs al comunită ii, din care face 
atenția cercetătorilor se îndreaptă eo omul social, erg e 
tate,  Deaceia secolul al 20-lea este sociocentric sau, cum i-a 


rind, războiul mondial a răsturnat ceva din vechea ordi 
a adus concepții nouă şi preocupări nouă. Consecințele 


Ze Re, APOE EE The sociological Era. The International Jourzal 


12 DATA ROMÎNEASCĂ 


zdruncinat profund sufletul omenesc şi pare-se că sau atins chiar 
izvoarele lui productive. Din această cauză cultura întreagă 
suferă ; azi nu se mai crează valori care să se impună tuturor, 
nu se mai constată idealismul creator de altă dată, nu se mai 
văd speranţe, ci din contra, se fac prevestiri sinistre pentru cul- 
tura timpului nostru, 

Spengler 1, cercetind culturile trecutului, găsește că toate au 


murit atunci cînd sufletul, din care au provenit ele, sa epuizat.. 


S'au perindat astfel în trecut culturi cu caractere diferite: cultura 
indiană cu ascetismul ei măreț, cultura egipteană, arabă, greacă, ro- 
mană—şi toate au dispărut pentru a nu mai reveni niciodată. 
Au pierit pentrucă sufletul popoarelor s'a epuizat, nu a mai avut 
putere de creațiune. Spengler, bazindu-se pe ideia necesității 
morţii, a destinului fatal, prezice şi moartea culturii noastre, a 
culturii pe care el o numeşte faustică, pentrucă e o cultură a 
voinţi, a afirmării eului, a luptei. Dar ce semne îndreptățesc a= 
ceastă prevestire spengleriană ? 

In primul rind, viaţa, pe care o trăim noi astăzi, nu mai 
seamănă cu cea din trecut. Se constată acum fendința câlră o 
viață extensivă, câtră superficialitate și variație. la locul gìn- 
dirii creatoare predomină sentimentul uşuratec, care de multe ori 
merge pănă la degradarea absolută a vieţii. Filozofia sistematică, 
profundă, nu mai preocupă spiritele ca altădată, Arta deaseme- 
nea nu mal expune ceiace e profund şi general omenesc, ea nu 
mai vrea să întățişeze ceiace depăşeşte prezentul, ci se mulju- 
meşte cu momentul trecător, ea expune ceiace izbeşte mai cu 
tărie nervii obosiţi ai generaţiei prezente. Un al doilea semn 
al decăderii, pe care îl accentuiază Spengler cu tărie, este sub- 
stituirea culturii prin civilizație. 

Cultura este, după Spengler, idela existenței şi a valori- 
lor realizabile; ea e o totalitate de posibilităţi interioare de crea- 
une, Cultura se eg: atunci cind se iveşte un suflet bogat în 
posibilităţi interioare de creațiune, un suflet care poate prinde în 
forme determinate ceva din infinit — şi moare cind acelaşi suflet 
şi-a epuizat forțele de creaţiune, cînd a realizat şi concretizat în 
anumite forme, în instituţii spaţiale, toate posibilităţile sale, cind 
a produs limbă, credinţă, artă, stat, ştiință2. Cultura, care şi-a 
realizat toate posibilităţile sale în spaţiu, înțepeneşte, devine civi- 
dizație. Astfel civilizaţia apare ca o totalitate de stări exterioare, 
ca o construție de forme moarte, devenite, statice, ca un sfîrșit 
al procesului de devenire culturală3. Cultura e dinamism, deve- 
nire, viață, civilizaţia este ceva devenit, încremenit, mort. Cul- 
tura presupune o energie interioară, civilizația una exterioară 4. 


e Vezi Viaţa Rominească, 1925, No. 8--9 Ari. H Bergson si O. 
Dengler" 
- Spengler, Untergang des Abendiandes, Ad. 1, pg. 444. 
E? >» E? > 43, 
+ e > m > 50. 


CRIZA CULTURII ŞI ROLUL UNIVERSITĂŢII 13 


Se înțelege deci că secătuirea izvoarelor 

reține aduce S On, psihice interioare de 
lumea se pă de extinderea civilizaţiei, 

sufletul creator de cul Tendința aceasta de enz nd Ze 
turii prin civilizație se manifestează în domeniul politic pria im- 
perialism, prin năzuinţa de expansiune a puterii politice şi èco- 
nomice, prin tendința de a înăbuși viața şi forța creatoare a po- 
mai slabe şi mai puţin numeroase. Şi aceasta este 
adevăr un semn de decădere a culturii umane! Pe baza a- 
cestor considerente întemeiat pe aceste caractere ale vieţii 


tregul vieţii, deacelă nimeni nu mai a ciază - 
Da pur pasa) Een? ege d viață <. rera e sagt 
220 | Ă ac me, ceiace în realitate sînt numai nişte 
n ă cu acest prim caracter al vieţii - 
tăm, în al doilea rînd, un dureros conflict Wi St og 
tivă şi cea obiectivă, între idealurile, aspiraţiunile, concepţia fi- 
lozofică a individului creator de valori şi între produsele cultu- 
tale create. Aceste produse sînt supuse acum unor aprecieri și 
norme inferioare Dacă scopul vieții e materia], se înțelege că 
te prizma plăcerii senzibile şi a priceperii, pe care o poate da 
i L se apreciază cultura. In acest caz, creatorul produce subt 
mboldul nevoii materiale, produsele sale obiective nu mai sînt 
expresia culturii subiective. Gustul public determină o anumită 
GH de crea mer) de cultură, aceia care H convine. lată - 
ek ze Ge anpune © agumitë literatură și o anu- 
„ Un nou semn al crizei culturii modern onstă 
faptul că procesul de perfecționare a omului a per în E 
—— 


1 0. Simmel, Der Krieg und die geisligen Entscheidungen, 1917. 


14 VIAŢA ROMINEASCĂ -2 CRIZA CULTURI ŞI ROLUL UNIVERSITATI 15 


dieti tate, de excitații variate. „Omul pierde unit i i 
perfecționării lucrurilor. Aceasta e o adevărată contradicţie a jocul vieţii senzaţiilor“, . zice” cu Come e Zeene a 


ji ine însăși. Cultura trebue să dee omului stăpinire a- ? i 
onang reia ea trebue să arate modul cum poate utiliza o- re internă, morală, premerge anarhiei politico-sociale. 
mul forțele naturii, ea trebue să dezvolte conştiinţa valorii per- trä li mmie LE constatăm astăzi e tendință vădită că- 

. sonalității umane. Dar astăzi se constată tocmai contrariul: mi e peri H onomie, dar nu în sensul de afirmare pro- 
tehnica s'a dezvoltat în mod extraordinar și, deşi ea e tot un p in de ri superioare, a unei personalit | 
produs al spiritului omenesc, totuşi noi nu avem conştiinţa supe- Sie E es a oricărei ordini de valori perie 
riorităţii noastre, ci ne simţim mici față de propriile noastre crea- inaondoa be e ren e ie ascunde adesea subt numele de a- 
Gun), ne simţim stăpiniţi de lucruri. Sufletul nostru pare că nu Be d seg "Io zilele noastre,—tendinţa cătră descom- 
are în el forțe nouă, ca și cum nimic nu s'ar fi perfecționat în Şi cu toat e t 
el. Noi am rămas nişte simple rotițe întrun angrenaj mecanic moderne ci a = Ge We nu se poate vorbi despre moartea culturii 
uriaş, Din cauza acestui practicism gîndirea speculativă, pură, a cultură este r e O grea criză și iată pentruce: orice 
stagnat, a fost depreciată şi nu a mai creat acele frumoase con- unei energii deren unor posibilități psihice de creațiune, a 
cepții din trecut, care să dee un caracter mai înalt timpului în ci 4 oare şi numai cînd acestea au dispărut ea 
care trăim. Spiritul timpului nostru este practic-analitic, nu destinul Dar de creaţiune ale unui popor aduce 
ştiințific-sintetic. Ge" agp e astăzi constatăm că, în sufletul apusean, izvorul 

Aceiaşi criză o constatăm şi în domeniul culturii etice. De» cepa daer erg alimentat, pentrucă abia acum poporul îri- 
sigur că şi aici războiul a avut o parte covirşitoare de influență, caută d E E gege masele mari —rezerva creatoare -- 
căci dacă ne gindim puţin la momentele, pe care le-am trăit în ? stang h să se pună în valoare, ele încep să se g- 
războiu, şi la răsturnarea ordinei morale pe care o vedem, înţă- e cote up rapa petec Deg de vedere cultural. Constatăm un vădit 
legem că războiul ne-a impus o adaptare a spiritului la împre- cratice prin ten ne càtră cultură. Ştiinţa şi cultura sînt demo- 
jurări nouă create de dinsul. Intr'adevăr, în războiu viața nu mai sabiei E dința lor, deoarece le lor nu cunosc deo- 
înseamnă nimic, nimeni nu-şi mai făureşte planuri pentru viitor Was de rang kaipe sau de avere, ele pot şi vor să fie împăr- 
şi nimeni nu se mai preocupă despre concepţia „vieţii în genere. it turor ; ele stat cratice prin esența lor, căci nu 
Viaja nu mai este privită ca un tot care se realizează prin dife- i Eee rea celor aleşi, celor bine înzestrați spiritualice ge 
rite momente fără caracter de sine stătător, chiar dacă există ça- prie, va Con gg e politice-culturale au avut o aristocrație pro- 
zuri—şi desigur că sinl—ca acela descris de P. Bourget în ro- alea tă up pmprejurările sociale. Astfel feudalitatea era 
manul său „Le sens de la mort”, un Le Gallie creştin care să ncbleța banului, aristocrația nașterii, capitalismul modera prin 
privească viaţa în îutregimea ei şi prin ac prizmă să con- | croatia. meritului iar industrialismul contemporan crează aristo- 
sidere moartea — totuşi nu e mai puţin adevărat că în războiu fie- ritului. Schei și a muncii, Ştiinţa are şi ea aristocrația spi- 
care se bucură de momentul pe care il trăeşte, fiecare, avind ţie şi cu aut ng spune: „În domeniul științei nu este democra- 
mereu în față spectrul morții, apreciază clipa şi nu se gindeşte la inel waat x ee puţin Ochlokraţie, ci aristocrație la sensul cei 
viață în genere. In al doilea rind: în fafa morții mu există Se al ntului. Cei mai buni trebue să domnească“2, 
alegere de valori, ci, buni sau răi, inteligenţi sau proşti, toți sînt arenei e „ Cu simptome atit de grave dia punct de ved 
material de luptă destinat pieirii sau victoriei. Dia conștiința targa cht Criză am de acută a culturii, are totuși tendinţa de 
acestei lipse de valoare, fiecare pierde ceva din sentimentul su- Bilan. ` Ne vue ei spirituală aristocratică, cu expresia lui L. 

periorităţii şi al moralității sale. Aşa se explică faptul că unii . es je extiadere a culturii, trebuința de a pune în 
oameni superiori prin cultura lor au făcut totuşi fapte incompa- valoare PX? ng H Ge nouă de creațiune, se afirmă din ce în 
tibile cu această cultură. Lupta, singele, dezvoltă în om mai Ca "ierg ndu-se tendinţelor de distrugere a culturii. 
mult bestialitatea, făcînd să amuţească glasul umanităţii. Insfirşit, z pa aciioreptă din Anglia şi casele populare 
în războiu încetează preocupările ştiinţifice şi speculative. „la- — ap dd a ii t tocmai tendința de afirmare, de deşteptare 
ter arma silent Musae“, ziceau cu drept cuvint Romanii. Idealul cerească şi Ze tuală a maselor populare? Acestea vor să cu- 
de a impune adversarului voinţa ta, te face să te gindeşti la mij- care mu Sau nja „Odată Cu puterea politică, Ele stat forțe nouă, 
loacele cele mai pei pentru Ze d, să creezi mai mult rale. bp Heng Încă, EEN EECH de creațiuni cultu- 

entru distrugere şi dezarmonie, pentru progres şi armonie. e l poate cu 

A Pentru toată Kees viaţa a sent SCH A serie beggen e f Sint încă posibilităţi de creațiune în suflet. maderuk : apusean, 
momente; ea nu mai e privită ca tot unitar, ca ceva copstan zm 

care se manifestă în forme diferite, toate avind însă in ele ceva | a Sen, Hoooiiragea der modernen Kultur, pg. 102, 

3 L, Stein, Şeiatige Širömuagen dss Geaen Sludiums, Pg. 35. 


comun, ci viața a devenit azi o juxtapunere de momente dispa- | 


— 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


dire al ştiinţei şi culturii e subordonat celui de creațiune a ei, căci 
trebue să ai mai întăiu ceva pentru a împărtăşi și altora din el. 
Această nobilă misiune o are, în primul rînd, Universitatea, 


țiune, de lucru pentru a duce ma! departe datele științei şi ale 
culturii obiective. Ea 
Können, putinţa de a colabora la crearea ştiinţei. Astfel își Inde- 
plineşte Universitatea rolul ei de a răspindi şi de a crea cultura. 
Universitatea cuprinde profesori şi studenți, ea nu este însă o 
mare familie, cum sa spus de atitea ori în mod banal şi nici nu 
trebue să se vorbească de părinți şi de copii sufletești. Studen- 
tul nu e un copil neresponsabil, ci lui trebue să i se acorde un 
rol mai mare şi mai nobil, el trebue să fie considerat ca tovarăşul pro- 
iesorului său. Universitatea nu poate fi concepută altfel, dacă ținem 
samă de menirea ei, dech ca o tovărâșie de muncă intelectuală. 
științifică. Să nu se dee nici o interpretare socialistă acestei 
idei, ca să se mediteze asupra chestiunii şi se va vedea că acesta 
trebue să fie adevăratul raport dintre profesor şi student. Pe à- 
mindoi D însullețeşte acelaşi ideal: adevărul; profesorul trebue să 
fie pilda zilnică a acestei aspiraţiuni, el trebue să insufle dragos- 
tea de ştiinţă si cultură, căutind a face din student un factor 
creator. Diviziunea muncii între profesor şi student devine ast- 
fel o comunitate a muncii, deoarece ambii lucrează la construirea 
ştiinţei şa culturii, Din aceste raporturi de muncă comună se 
nasc anumite sentimente de respect reciproc al personalităţii şi 
al muncii, de prietinie ştiinţifică—unul dintre cele mai durabile 
şi mai înalte sentimente. 

Universitatea, creatoare şi răspinditoare de cultură, poate in- 
dica prin argumentare științifică chiar mijloace practice de rea- 
lizare a unor concepţii. Ea însă trebue să se ridice deasupra 
frămîntărilor şi zbuciumului vieţii politice, pentru a-şi păstra së: 
ninătatea cugetării și libertatea concepției. Dar desigur că U- 


i Eduard Spranger, Lebensiormen, 1922, VIII. 


CRIZA CULTURII ŞI ROLUL UNIVERSITĂŢI 17 
niversitatea, oricit ar căuta 
ea, nu poate sta ege totul sub specie aeter- 
A ge e tînără, entuziastă, plină social-politice. 
tece la diferitele curent, AECH nu poate să en SE 
dar în acest caz i se „el face deci în mod fatal politiei 
ceasta în Universitaic,studentului mai întăiu să nu 
rind så fle conștient de se e Ward de dinsa şi tn Rr A 
i pp arama at de calea , să nu servească Zeen SE 
mulţi det sengt Se Uivistă de după 1830, eran pian 
preocupa da en egale chiar din cauza tinereții, - 
loacelor. mes ZE & programului, nici de eficacitatea mije 
orice mod şi cu orice vroiau numai să lucreze, să fie acti ` 
sociale şi politice, trebue a quniVersitatea, în caz de eh 
tant, dar tot în ue să dobindească şi ea un caracter mi 
exemplu, trebu ectie ştiinţifică. Universitatea rominească véi 
dire a culturii re Sensei acum militantă în sensul e 
puterea de creație și de creare a stiintei, in care d A 
ropeană de după E MË rominese.. In situația politică eu- 
creze în mod unitar, prir ` rominească trebue să în 
liră cultura noastră ei AE e ei, pentru a atrage ră 
care privesc spre alte orizo şi pentru a arăta şi acelo 
ales că putem crea nturi, că noi avem o cultură și mai 
naționalism cultural ni 29 » În condiţii prielnice Wee 
lută. Aşa poate si topos ImPune tuturor ca, o datorie ma 

E Hl trebue să devină militantă Universitara 7 

de știința, e acel Eros iooi te „însă ges 

i Eros filozofic, cum îi zicea Bee dr ea 


cătră adevărul ideal şi dt i 
A s , e tendin 
SE Sume EE 
sau profan, ci numai oder drat Du cunoaşte frumos 


noştin 4 O singură pasiune, pasiunea 
H -> cu- 
»pasiunea problemei“, a pati sera, şi omul de studiu are numai 


Hoia pea ip Aa „el omoară aproape [ii 
grand umie spiritualitatea, el se ridi T e 
tesele şi leg e momentului, pentru a privi en enn, 


Pirate cătră adevăr 
din care s'au născut o on Cătră absolut, cătră unitatea 
care le wa Şi Spre care par a tinde toate fe- 


e trăim. Urmări 
și cultura au o înaltă valoare morala, e, gatel de ideal, știința 


tei se ` 
cele ei metodice. aceia Că adevărul, pe care îi caută, Zeie a Mila 


„e un ideal 
feria r al pur super as 
"TI, spune Ritschl.3 Şi tot aşa Burkheta Lait tn pri = sa 
=Şilința nu 
1 Tharmler, Discursa 
1923 de călră delegatul fy È pronunjet în ședința dela 26- ciomb 
institutul ui Ee cademiel de stiinji la comemorare ie Sher 


Ed. Si , Lebensioemena 
30. Ritse, Erei Wisse ` pb. Gm Pg. iti. 


scheit, pg. 


t8 VIAŢA ROMINEASCĂ = 
este altceva decit conştiinţa ridicată la cel mai înalt grad de cla- 
ritate a ear. 1 Deasemenea Poincaré afirmă că știința „ne oferă 
un spectacol întotdeauna reînoit şi mereu mai vast.  Indărătul a 
ceiace ne arată mare, ea ne face să gindim ceva şi mai mare 
incă. Acest spectacol este pentru noi o bucurie, dar o bucurie 
ia care noi ne uităm pe noi înşine“. In modul acesta noi sub- 
ordonăm, tot ceiace e interes personal, adevărului. 2 Tendinţa că- 
rä adevăr şi realizarea treptată a lui dă omului conştiinţa valo- 
rii personalității proprii. Idealul ştiinţific şi înțelegerea ştiinţei 
aduce liberarea omului de credința oarbă şi necontrolată în 
alții şi dă impulsiune pentru cercetarea prin sine însuși şi prin 
autoritatea ştiinţei. 

Dragostea de știință dezvoltă în genere iubirea umană, 
căci „simțim că muncim pentru umanitate şi umanitatea ne de- 
vine mai scumpi“.3 Dintr'un simplu concept social-moral, uma- 
nitatea devine astfel o forţă activă. lubirea, prin natura ei, este 
creatoare, căci ea produce valori. Poate pentru acest motiv a 
țăcut Empedocles din ea una din forțele cosmice cele mai 
de seamă. Ura, din contra, e negativă, căci ea distruge valori. 
Dacă, din punct de vedere psihologic, putem explica ura, din 
punct de vedere etic trebue să o condamnăm.  Câlăuzită de a- 
ceastă dragoste de adevăr obiectiv, Universitatea trebue să facă 
educaţia generaţiilor de tineri studenţi. Nu trebue să uite însă 
nici profesorii, nici studenţii, că nu e posibilă o astfel de edt- 
caţie decit acolo unde este ştiinţă, adică acolo unde se caută și 
se răspîndeşte adevărul pur. Acest adevăr e o forță vie, care 
poate pune stăpinire asupra sufletului omenesc, Ştiinţa poate şi 
trebue să stăpinească pe om, să-i schimbe ideile lui vulgare des: 
pre lume şi viaţă, să pătrundă în sufiet, să înobileze scopurile 
voinței şi să determine direcția gîndirii, „in acest sens superior 
şi general au înţeles rolul lor marii maeștrii ai gîndirii din toate 
timpurile; aceasta e acel concept socrato-platonic, iubirea de 
înțelepciune, de filoăotie, care exprimă idealul oricărui om de 
ştiinţă“ 4 Prin cunoştinţă ajunge omul la adevăr şi moralitate. 

Dar una dintre condițiile absolut necesare realizării ştiinţei 
este libertatea. Sa înţeles în mod foarte diferit această idee de 
libertate şi sau încercat diferite teorii asupra ei, dar În genere 
se consideră liberă orice activitate omenească în care se mani- 
festă, fără presiunea unor forțe străine, tendințe şi idei proprii. 
Ştiinţa e liberă cînd este ea însăşi şi nu altceva, cînd poate a- 
duna pentru datele și soluţiile ei orice dovezi şi cind nu se pune 
în slujba unui scop impus.5 E liberă știința şi cultura cînd e 


—— 


izvorită şi căliuzită numai de obiectivitate. Spinoza punea ca 


4 L. Durkheim, La Div'slon du lrarall social, pg. it. 
2 H. Poincart, Dernitres Pensées, Paris, 1915, pg. 30. 


a e 2 n "ee 235. 
4 Eduard "Zeller, Vorirăge und Abhaadlungen, Ueber skade- 


mtisches Lehren und Lernen 1854, pg: 89. 
5 O. Riischl, Frele Wissenschaft, 1805. 


CRIZA CULTURII ŞI ROLUL UNIVERSITĂŢII 19 


regulă generală pentru ajungerea la ade 
el contemnere, sed intelligere. Stiinta e ibe cd ee 
pa see patimă, de porniri subiective, căci altminteri ea se def i 
eaz y g Le este ea însăși, şi devine altceva. e 
DS va academică, despre care se vorbeşte atit de mult 
Ge e ri e apreciată azi, nu trebue confundată însă cu a- 
Ă ibertatea nu este altceva decit acțiune conştientă fn 


ei este deschisă studenţilor Univ 
ersitatea 
din cuvintările sale inaugurale de Rectorat.! Studentul este li- 


Inarmaţi cu convingerea adevărului” obiectiv si cu cunoş- 
factori de răsplndire ai culturii în marele “mase pi Bee Cetea 


care prestigiu — căci el e orice în devenir 
ric e, nu j - 
venit, ceva inchis în marginile unei profesiuni tb hard b. 


tuși studentul poate face o 
peră de propagand 
noastră săracă în intelectuali, A anume we ae e A ca 


păvăduire a culturii, dacă înțelege să dee şi altora din ceiace a învăţat el. 


cu totul stăpinirea asupra vieţii şi cul 
ip tura noastră —mult 

ŞÎ o avem e amenințată să piară. Profesorii şi ere 
cani e eze pentru cultură, să o creeze și apoi să o răs- 
ar aia eg Şi dacă sintem cu adevărat patrioți şi na- 

Dna p me -a dorim ca Universitatea rominească să fe 
hon : E să fie Universitatea engleză pentru Aia 
ege care să atragă la ea inteligențele cele mai 
mai solide şi să răspindească în lume cultura 


ntru i 
dia SA ia eg în firul multicolor al civilizaţiei mon- 


P. Andrei 


—— 


1 R. Virehom, hernen und Forschen, 1892, pg. 8. 


Rătăcind prin deltă 


——— 


Regulat În fiecare an, clieva zile, Doctorul, un savant cu 
suflet de artist, işi părăsea laboratorul cu toate microscoapele, 
eprubetele şi bogatele culturi de microbi. inarmat c'o lupă e 
Co tolbă, se destăta fa pribegie prin împărăţia stutului, erbori- 
zind și adunind felurite gize şi lighioane de baltă. 

Vie slábeam nici un pas; cu puşca în spinare,il Inso- 

m pretutindenea. 
za Sosele, drumuri bătute, nu se află În delta Dunării, Cele 
citeva aşezări omeneşti ée? E e Dez apelor mari, pe 
ea grindurilor — vechile cordoane litorale. 

TE trei braţe ale fluviului, călătoream zile şi nopţi 
întregi, Intepenit în cite-o lotcă neagră, alunecînd pe luciul gir- 
lelor înguste— cărâri de a moartă, țăiate printre zidurile ìn- 
nalte ale pădurilor de stuh. Potecile de apă, umbrite şi tăcute, 
se pierd în luminişul scînteitor al ghiolurilor — bogatele poeni de 
baltă, Cum s'au întocmit aceste poetice grădini, aşa la intim- 
plare, fără ca mina omului să se amestece în jocul bizar al na- 
turii? Boschete de sălcii bătrine, scorburoase, cu pletele spå- 
late în limpezimea apei, tutişuri verzi încărcate de ciorchini cu 
flori albăstrii şi galbene, liane, crini albi de baltă pe fragede 
tije, cupe aurii de flori de nufăr sămânate printre fol late, care 
plutesc pe oglinda apei ca nişte imense palete de smarald. 

Aşa de clară era apa în zilele de vară, că uneori priveam 
c'un fel de spaimă în adincuri, ca Intro oglindă fermecată, ta 
desele păduri de erburi, fantastic înclicite, ce cresc misterioase 
pe fundul bălții fără să poală răzbate vreodată la lumină, Ă 

Botul ascuţit al lotcei noastre alunga, inspâimintate, poż 


poareie de peşti, ridicind din păpurişul tinăr mirladele de gize 


luteau în nouraşi argintii, scinteind în lumina soarelui, in- 
deet felurite neamuri de păsări de baltă, ce-şi aveau cuihu- 
rile ascunse prin luncile de trestii, prin locuri nepâtrunse unde 


RĂTĂCIND PRIN DELTĂ 2l 
I-A 


cloceau în voe. bigeuef pò cer lungi cirdari de paseri călă- 
toare, care-și făceau pe malul mării pănă porneau în 
caravane plutitoare țările de miazăzi. Ne strecuram adesea, 
alunecind ușor, printre insule plutitoare, pline de verdeață; prin- 
tre pâminturi lătoare de plaur, format din rădăci - 
telor putrezite, ar mm cu vremea ca o pin umedă şi moale, 
pe caro crepte stufu tinăr şi felurite agăţătoare erburi de apă. 
cit rătăceam mai mult KS labirintul lagunelor, spre inima 
deltei, ne simțeam tot mai fioraţi de tăcerea gravă a pusțiului, 
ca şi de tainica şopiire a trestiilor; părea că ne afundăm într'o 
altă lume de vise, în misterioasa impărăție a necunoscutului, 

Uneori doctorul răminea în contemplare. 

— Balta, spunea el mișcat, mă farmecă. Munţii rigizi şi 
reci, pădurile triste şi monotone mă apasă, Marea, veşnic schim- 
bătoare, în oglinda căreia se reflectează cerul cu alte nuanţe la 
fiecare ceas, imi incintă ochii; dar numai balta îmi farmecă sim- 


m'am găsit singur în pusti- 
etațea bălții, Io mijlozul acestei naturi solemne şi primitive, în 
cate nu se simte nici o suflare omenească, mi se părea că in- 
tru deodată într'o lume a rte, rămasă printr'o vrajă in starea 
zămislirii, un colţ de pămint peste care pluteşte Incă talnicul 
parien biblic din vechea povestire a tacerii lumii în cele şase 
zile, 


De-o săptămină hoinăream priu deltă. Noaptea, de groaza 
ţințarilor, dormeam afară subt poloage, lingă chirhanalele pes- 
căriilor. Plectnd din braţul Sulina, ne strecurasem prin toate 
girlele, strâbâtusem nenumărate ghioluri, răzbind pănă în bra- 
{al Kiliel. La întors luasem alt drum: tăind de-a curmezişul 
pădurea Letei, eşirăm în regiunea dunelor de nisip pe malul mă- 
rii. După citeva ceasuri de alergătură pe urmele urechilor t- 
nui şoldan, care-mi scăpase prin tufişurile pădurii, găsi! pe 
doctorul meu la rădăcina unui stejar umbros, adincit în studie- 


ă 
meri! de rostul acestui petic ră de pădure bâtrină în mH- 
locu! pusiei nisipoase, daton, ei Geib mină, tacepu dr 
nuitele eat, 

— Fiora asta e caucaziană. Vinturile marine au adus aci 
se din cealaltă parte a mării Negre, din Caucazului, 
care în faţa deltei noastre. Semințele au căzut pe dune şi 
au Încolţit; cu timpul nisipurile s'au fixat. lată o minune a na- 
turii... o dovadă de adaptare la mediu a plantei: rădăcinile co- 
pacilor, in loc să meargă în jos ca de obicelu, ln adincimea pă- 
mintului, aci se prelungesc departe la suprafaţa solului, ca nişte 


22 VIAŢA ROMINEASCĂ 


rp! urlaşi, încolăciţ!, care caul să-şi sugă hrana în întindere. 
ae Numai după amiază eşirăm din pădure. Deodată ne apåru 
inaintea ochilor, vastă şi goală, zona dunelor, întinsă până la 
orizont, ca o mire de valuri de nisip, undulată în nuanțe de aur 
mat, subt lumina soarelui de vară. Nici un punct, nici o pată 
de umbră, pe care să se oprească vederea. Dezolant pustiu. Lan- 
juri nestirşite de coline de nisip, cu pante dulci, înşirate pa- 
ralel şi monoton ca nişte troene rfdicate de viscol. Grăunţele 
de nisip, line şi seci, se furişau prin haine, iritîndu-ne pielea. 
Inaintam cu greutate prin nisipul moale şi fierbinte, In care pi- 
clorul se îngroapă pănă la glezne. Cu picioarele goale, prin ar- 
şița soarelui de-amează care ne cocea capetele, înaintam ca doi 

elerini rătăcitori printr'un deșert, străbăţind zona dunelor pănă 
IA malul mării. Numai pe nisipul jilav şi bătut al plajei, putu- 
äm călca mai În siguranţă. Dinurmă, ne ajunse o căruţă do- 
brogeană. Doi cal mici, pletroşi, sutiînd din greu, trăgeau că- 
rùța cu două roate pe uscat şi cu celelaltă două prin apa mării, 
care se prelingea la fiecare lovitură de val, suptă de nisipul 
însetat al plajei, 

Pe jos venea descult un pescar lipovean, c'o barbă roşă, 
inciicită; pe-un umăr purta, ca nişte desagi, o păreche de cisme 
uriaşe, 

Il cunoşteam din port. 

— „incotro Petrugca ? 


— Mergem la Sulina să aducem făină şi sare penru, 


chirhana, 

— Dar ce luceşte acolo, în zare, pe malul mării? 

— Acolo îi Cardonul, 

— E un sat? 

— Nu-i sat. E numai o singură casă. A fost demult a- 
colo cardon rusesc, adică pichet de graniță, cînd jumătate de 
deltā era rusească şi jumătate turcească. 

— EI, şi acum ce-i acolo? 

— Acuma stă Andrei Filozotof. 

— Cine-i acela ? 

— Cum, m'aţi auzit de el? Apoi cine nu cunoaşte în deltă 
pe Andrei Filozofof ?—şi Petruşca începu să ridă cu poltă. 

— El este om tare bun la inimă, A avute! demult la Su- 
lina un bucluc mare; s'a scirbit aşa de lume, că a venit aci să 
trăiască singur. A găsit casa asta goală, a reparat-o, a pus 
pomi, cițiva butuci de vie, şi a făcut un petic de livadă. A scaă- 

at el pe mulţi pescari dela moarte, iarna cind H prinde furtuna 
a larg şi aruncă la coastă lotcile cu oameni înghețați, 

orul, care urmărise convorbirea mea cu Petruşca, se 
opri deodată, întrebind nedumerit, 

— Bine, dar cum stă omul acela In pustietatea dunelor de 
nisip, singur cuc, pe malul mării? 

— Apoi să vedeţi, ci-că el nu poale suferi să albă stăpini 
şi nici cu kee nu vrea să albă de-aiace. Mă rog, el şi-a ta- 


„loc, cu două bânci de lemn. Păreţii 


RĂTĂCIND PRIN DELTĂ 23 


chipult o gospodărie aşa ca pentru un om singur... se cheamă 
că ele deu Nu plăteşte nici bir, nici taxe, că la el nu-i nici 
circiumă, nici cafenea. Nu se află strop de şpirt la Cardon ; 
numai ceai le dă oamenilor care se opresc din drum acolo la 
el. Om bun şi cuminte este, dar Inmea ride şi-l zice Filozofo! 
Regele Cardonului, şi casa lui ci-că-i palatul regal“, 

Ne aproplam de Cardon, 

Departe, înaintea noastră, intre oglinda lucitoare a mării 
şi întinderea pustie a dunelor de nisip, apăru, tremurind în un= 
dele scinteetoare ale soarelui, ca în jocul de lumină a unui mi- 
raj fantastic, o pată de umbră şi verdeață, gitul de barză a cum- 
penei unei fintini şi albul unei case, gurizind în zare ca o ve- 
selă oază in pustiețatea unui deşert nisipos. 

— mAcolo=i Regatul Cardonului!—şi c'un gest larg, intinsei 
binoclul doctorului, care se oprise în loc cuprins de admiraţie. 
Sunetele unor bătăi regulate vibrau undeva departe, ajungind 
pănă la nol într'un ecou cadenţat, ca o toacă de mănăstire. As- 
cultam- nedumeriţi.  Petruşca, zimbind pe furiș în barba lul ìn- 
ciicită, ne lămuri. 

— E toaca lul moşu Andrei Filozolot. Are el o tigae spartă 
pe care o ciocăneşie de citeva ori pe zi, ca să sperie pasările 
care-l minincă sămânăturile, Că în toată pustietatea asta numai 
acolo-i un petic de verdeață și toate pasările tăbărăse pe el. 
Moşu zice că nu se mai luptă cu oamenii decind s'a retras la 
Cardon, ci numai cu pasările cerului a rămas să lupte. 

Un duliu ilocos ne întimpină de departe cun litrat rã- 


guşit. 

—  Moşule, strigă Petruşca, iaca a venit in regatul dumi- 
tale domnul căpitan şi domnul doctor, 

Din umbra unui buchet de sălcii palide, apăru un bătrin 
svelt încă, îmbrăcat co flanelă de marinar, cu pantalonii sufle- 
cați, cu picioarele goale In nişte papuci cu talpa de lemn, cum 
poartă Tochter dela vapoare. Îşi descoperi capul alb de subt 
o pălărie de pae ţugulată şi, după ce ne măsură co privire a- 
geră, ne intinse o mină uscată şi osoasă. 

— Bine aţi venit sănătoşi. Nu pofiiţi în casă la răcoare ? 
— ln palatul regal“ adaugă Petruşca, rizind ca un copil 


$ 
Casa de piatră, cu ziduri groase de un metru, cu ferestre 
de-o palmă. Întrâm Intro odae mare, Co masă lungă la mij- 
acoperiți cu gazete ilus- 
trate şi citeva fotografii incadrate în rame de scoici colorate. 
fund, o vatră monumentală. Focul se întreținea veşnic, subt 
O căldare pusă cu artă pe o schele de grătare de vapor. 
Fără să întrebe, moşul a şi inceput pregătirea cealului. 
MA aşteptam să văd un bătrîn schivnic, hursuz, un ana- 
horet siors şi uscat ca un pergament, indoit de post şi rugă- 
ciune. Cind colo, aveam în faţa noastră un băâtrin frumos şi 
verde încă; se ținea dirz şi călca volulcegie, Părui şi barba e- 


urla 


` 


24 VIAŢA ROMINEASCĂ 
See 


rau albe ca zăpada, dar linse şi pleptănate cu griji; obrajii 
incă rumeni, deşi pielea era plirlită de arşița soarelui și dal 
de sărâtura mării. Voios şi Isteţ, avea în vorbă şi fu privirea 
ochilor albaştri, senini, un fel de blajină cuminţenie, 

Pe pârete, într'o cadră de scoici, chipul unui militar străin; 
în haine albe, c'o imensă cască de colonii in cap, sta călare 
mindru pe-o cămilă. Moşul arătă cu admiraţie spre el. 

— „E Lord Gordon. Cu el am făcut serviciu în tineretă. 
Eram băet de punte pe şalupa lui de inspecţie, pe cînd era de- 
legatul Angliei în comisia europeană a gurilor Dunării. A! Ce 
om a fost! De aci a plecat în Sudan, unde a şi fost ucis. 

ȘI moşul începu să ne povestească depe vremea stăpinirii 
turceşti, decind a inceput Comisia Europeană să lucreze la adin- 
cirea canalului dela gura Dunarii. 

După ce băurăm ceaiul clocotit, turnat în farfurie, cu bu- 
cățica de zahar între dinți, după obiceiul pescăresc, eşirăm la 
aer în umbra sălciilor din bătătura casei. 

— De cit timp te-ai aşezat aci moşule ?—incepu doctorul 
un Întreg interogator, 

— Numai de patruzeci şi doi de ani, 

— Ei, şi de-atita vreme n'ai mai fost în lume? 

e ag de ce să mă duc eu în lume, dacă vine lumea 
a mine 


s Nevastă, copii, rude, —n'ai pe nimeni pe lingă dum- 
neata 

— Ba am o fată, E măritată la casa ei, departe de aici. 
— Nevasta ţi-a murit demult 

— N'a murit... a plecat în lume.. demult. Şi după citeva 
minute de tăcere, bătrinul începu pe-un ton glumeţ. 

— AU văzut peştele cela care se chiamă tipar, de samână 
intocmai c'un şarpe? Umpii un sac cu şerpi şi bagi intre ei şi 
un țipar; acu trebue să viri mina în sac şi să nimereşti pe ne- 
văzute țiparul dintre şerpi. Asta-i Insurătoarea. Aşa îşi alege 
omul nevasta, 

— EL dar eat că al haz moşule, îi spea rizind doctorul. 

-- De unde ştii istoria asta cu tiparul ? 

— Apoi din lume, că eu am umblat mult prin lume, pănă 
m'am scirbit de ea, că n'am găsit decit orinduiala minciunii peste 
tot locul pe unde am umblat; şi la urmă, m'am hotărit să mă 
trag aici, să trăesc singur stăpin în Cardonul meu. 

— Apoi nu degeaba îţi spune Jomes Filozotot Regele Car- 
e weg Sfirşi doctorul, rizind cu poftă, pe cind se pregătea de 
plecare. A 

Vedeam bine că bătrinul mai avea ceva de spus. 

— Să nu vă supăraţi, dar ași avea o rugăminte, Sun, prin 
partea locului trec rar doctorii, am o boală şi eu. Mă supără 
în piept un fel de hirciială, încolo slavă domnului, sint sână- 
tos tun. 

Doctorul D examină, intrebindu-l : 


RĂTĂCIND PRIN DELTĂ Í 25 


— Fumezi de mult, moşule ? 

— De mic copil... oare să mă las de fumat? Atita mingt- 
ere mal am şi en 

— Ce vip al? 

— Vreo“ doi de ani. 

Doctorul stătu o SA pe ginduri, 

— Nu, să et Ber A Am să-ţi trimit eu, mo- 
şule, nişte doctorii bune dela Bucureşti“. 


Pe drum intrebai pe doctor de ce nu l-a oprit pe bătrin 
să fumeze dacă-i face rău tutunul, 

— nli face rău, dar la virsta lul... cu citi s'ar prelungi viaţa 
dacă mar fuma ? Sa-l lipseşti 2 de singura plăcere care i-a mal 
rămas pentru restul zilelor ce le mai are de trăit în pustietatea 
asta... ŞI doctorul, scoțindu-şi imensa lui pălărie de pae, işi trecu 
încet mina prin părul cărunt, j 

—— Interesant tip moşneagul ästa... ce furtuni i-o fi răsco- 
eri < mm de s'a exilat acil... ...ciudat caz... să trălască singur... 

pin... 


Ca să-l See äize ştiam bine firea doctorului, a- 


momentul cind te simţi singur, cu lumea ta aparte... Stai în 
fața cortinei, dar ce se întîmplă în dosul ei, nu poţi şti nici o- 


ea e ponh, del pere 

upă o m rimesc prin p a Bucureşti, un 
, pe care trebuia să-l trimit moşului dela Cardon., Prau 
două cutii de tutun bectimis Şi o sticiuță cu doctorii. Boala și 
leacul erau impachetate la un log. 


< 
= 


+ 


De citeori plecam la vinat prin deltă, mă abăteam şi pela 
Cardon. Moşul Îndrei Filozofof mă întimpina Întotdeauna cu a- 
ceiaşi prietinească mulțumire, volos şi isteţ, privind lumea şi 


26 VIAŢA ROMINEASCĂ 


viața veşnic cu aceiaşi linişte filozofică. Ascultam cu drag po- 
vestirile lui din trecutul Sulinei, depe timpul stăpinirii turcești, 
cînd se adunau la gura Dunării sute de corăbii, de se vedeau 
în rada portului păduri de catarge. Ci-că şedea căpitanul de port 
turceşte, în cerdacul biroului căpltăniei, şi privea marea, tumin- 
du-şi narghileaua; corabia, cu toate pinzele În vint, urca fluviul 
şi deodată, printr'o măeastră manevră, corabia se oprea cu pin- 
zele în pană; numai după ce pilotul făcea semn cu basmaua că 
s'au numărat taxele şi toate bacşişurile cuvenite, căpitanul flu- 
tura şi el basmaua, în semn că-i liberă corabia să urce pe Du- 
nărea În sus, spre Galaţi sau Brăila, Povestea frumos mogul: 
anul, lună şi ziua, parcă le cetia în călindar: 

— „Pela 1874, In Octombre, chiar în ziua de sfintul Dumitru, 
a fost o furtună mare, cînd s'au înecat douăzeci de corăbii în 
rada portului. In războlul de 77—78, pela 11 lunte, a fost ata- 
cul șalupelor-torpiloare ruseşti împotriva flotei turceşti, a lui 
Hobart Paşa, aci în fața gurii Dunării. In 1888, la 15 Au K 
cind cu furtuna cea mare de s'au înecat cincisprezece corăbii... 

Mä încercasem în mai multe rînduri să aflu dela bătrinii 
din port, trecutul acestui om original. Intr'o sară mă întorceam 
din largul mării cu Barba Spiru, cel mal bâtrin pilot din-port. 
işi încercase o pinză nouă, croiță cu mina lui, pentru „Maria“, 
vestita barcă uşoară cu care odată, bătrinul lup de mare, fă- 
cuse singur înconjurul mării Negre. Soarele roşu căzuse la o- 
rizont. Apa lucea în lamede metal însingerat. Pădurile de stuf 
din deltă ardeau, cuprinse de incendiul astințitului. Vintul sufla 
împotriva noastră, dinspre țărm. 

Ca să putem intra în port, trebuia să mergem în volte, 
schimbind direcţia într'un nestirşit zig-zag, cu vintul din coastă. 
Intirzilam.  Pămintul şi apa d ah pe incetul in negura nopții. 

Departe, farul portului îşi deschise ochiul veghetor, ur- 
mindu-şi in tăcere clipirea regulată. Deoparte și de alla, pe 
linia joasă a țărmului, nu se mai desluşea nimic prin pinza de 
întuneric. $i.. deodată, o pilpilre slabă, ca un simbure de lu- 
mină, prinse a luci spre Nord, în masa neagră a coastei pustii. 

— „Ce lumină se vede Într'acolo ? 

Barba Spiru aruncă în depărtare o privire ascuţită, şi în 
iei răspundă, începu să ridă, strimbîndu-şi groaznic faţa în- 
crețită. 

— Ce lumină poate să fie aceia ?—fntrebaiu a doua oeră, 
nedumerit. 

— E farul din Cardon ! 

— Nu ştiu nici un far acolo. 

— E farul pus de regele cardonului. Andrei Filozoto! are 
obiceiul să așeze la fereastra cocloabei, la palatul lui regal, o 
mică lampă de gaz. Pescarii se folosesc de lumina asta care 
ii eălăuzeşte ca să poată eşi cu lotcile la coastă, cind îi apucă 
furtuna la larg şi! nu lzbutesc să intre la adăpost în port. Pe 
mulți l-a scăpat el iarna dela moarte“, 


BE? 


RĂTĂCIND PRIN DELTĂ 27 


Barca, aplecată pe o parte, aluneca uşor şi apa Delia lo- 
vindu-i coastele in cadență. Pănă in port mal SE mult, 

— la ascultă, Barba Spiru, nu poţi să-mi spul ce-i cu mo- 
pa EE Filozofoi ? De ce trăeşte el singur, cuc, în cardo- 
nul lu 

Barba Spiru, după ce-și trecu subt un genunchiu saula 
şcolei, capătul acela de fringhiaţe care ţine întins colțul pinzei, 
își GE o ţigară groasă împotriva vintului, co rară îndeml- 
nare, : 


cepu: 
— „Pe Andrei Îl curosc de băet, cã-i de-o samă cu mine. 


Am fost cu el mus, adică băet de punte, pe vasele Comisiei E- 


uropene, cînd s'au început lucrările dela gura Dunării. Tată- 
său a venit din jos, pe o corabie, și-a rămas aici; s'a insurat 
Co Romincă din Tulcea. Eu l-am apucat gef de echipaj pe una 
din drogile Comisiei, Dar ce nație era, m'aşi putea spune. Un fel 
de albanez sau machedonean. Andrei şi cu mine eram tineri de 
tot, cind am intrat elevi-piloți la corăbii, că era mare lipsă pe 
atunci de piloţi la Dunăre, Ce viaţă era pe vremea ceia pe- 
aicea, Se încărcau vasele numai cu braţele. Mil de cameni, din 
toate reamurile din lume, se înşirau ca furnicile la lucrul por- 
tului. Frămintarea şi larma nu conteneau nici ziua, nici noap- 
tea, că se ciştiga mult pe-atunci; ne jucam cu lirele engleze şi 
aurul curgea prin toate cafenelele de pe cheu. Ce-i dă prin 
gind unui cafegiu din port, să aducă o trupă de harfoniste din 
ohemia, că era mare lipsă de femel pe aici. lo scurt s'au şi 
încurcat toate, ba unele s'au măritat de-a binelea. Sint şi azi aici 
temei cuminţi, mame, bunici, soacre respectate de toată lumea, 
Clad va văzut că primul transport de femel a avut preț, 
Sa mai adus un rind. Cea mai frumoasă fată din toate die an 
fost aduse atunci era una: Clara. Inaltă, mindră, cu părul ca 
ăcura şi faţa ca laptele, un glas de argint, şi In ochii ei negri 
zm un fel de ispită, care înebunise tot portul, In fiecare noapte 
era scandal; se incăerau şi se (lan cu cuţitele bărbaţii din pri- 
cina ei. Andrei se smintise de tot. Unui Italian La tălato u- 
reche. Unul Grec i-a spintecat obrazul c'o lovitură de cuţit. 
Int:'o noapte, un negustor armean a furat-o pe Clara şi-a dus-o 
un vapor la Gesetten Andrei s'a luat după dinait, 
apă o lună, a adus-o ara inapoi și s'a cununat. După un 
an, auavut un copii. EI olubea cu patimă. ȘI se arăta şi ea a 
ge Se eg căsniciei, pins cea venit la Co- 
ca ajutor de c n de port, un Dalmatin, Niculici, om 

tare îndrăcit, ? e SS 
A început dela o vreme muerea să-i facă ochi dulci. ȘI 
înțr'o seară, aşa pe-o vreme ca asta, ne pomenim chemaţi, An- 
drei şi cu mine, de Dalmatin, ca să ne dea ordin să băgâm în 
port © corabie mare ce trebuia să plece în grabă spre Galaţi. 
corabia, pe care o aduceam încet în port, Andrei era 
la proră, eu la puntea de comandă. Numai ce-l văd deodată 
că irinteşte Sinoclul jos, trece ca o furtună pe punte şi, fără 


28 ____ VIAŢA ROMINEASCĂ 


nici o vorbă, sare în barca legată de vas şi Incepe singur să 
tragă la lopeţi din răsputeri. Mă uit Inainte şi zăresc, fa dira 
de lumină a lunei, o altă barcă ce se furişa spre malul celalalt. 
Am bânuit ce putea fi, Până să ancorez şi să dau o barcă la 
apă, a trecut un timp. Cu doi oameni la lpeţi, trăgeam la dis- 


erare, doar voiu putea ca să-l ajung din urmă. Dar nu era chip. 


m văzut bine în lumina lunii goana celor două bărci. Andrei 
a ajuns, a sărit in cealaltă barcă, în care se deslugeau două 
umbre. S'a încins o luptă. Am auzit glasul Dalimatinului, care 
cerea femeii să-l dea cuțitul. Trupurile incleştate se zbiieau cu 
turbare. Căutau să se arunce unul pe altul peste bord, în apă. 
Am cunoscut bine, în lumină, chipul femeii. Era Clara, care se 
apleca lovind cu lopata, ca să zdrobească o mină care se întip- 
sese în marginea bârcii. Am ajuns prea tirziu, Am văzut un 
trup căzind, răsturnat in apă, şi barca alunecind prin intuneric. 
Cind l-am pes:uit pe Andrei, îşi pierduse cunoştinţa. Era plin 
de singe. Avea o lovitură de cuţit în plept şio mînă zdrobită. 

ara şi Dalmatinul au fugit adouazi, imbarcaţi pe ascuns, 
pe-un vapor italian. Duşi au fost pănă în ziua de azi. Olună 
de zile a stat Andrei în spitalul Comisiei Europene. Cum a egit 
din spital, a plecat nebun să-i caute în toată lumea. Trei ani 
a umblat ca marinar pe tot felul de vapoare. Apoi s'a întors 
potolit şi schimbat cu totul. S'a retras după acela la Cardon, 
unde trăeşte singur cum l-aţi văzut. Copila, care i-a râmas, a 
pus-o Intro şcoală de călugăriţe catolice la Galaţi, unde a că- 
pătat o creştere bună și învăţătură. Nu ştiu de unde şi până 
unde un Franţuz, director de bancă la Constantinopole, a cunos- 
cul-o, s'a amorezat şi a luat-o în căsătorie. Au venit pe aici 
de vre-o două ori; voiau să-l ia pe bätrin în casa lor, unde ar 
putea trăi fără nici o grijă. Dar cl se încăpăținează şi nu vrea 
în ruptul capului să-şi lase cardonul lui“. 


$ 


Trecuse vre-o trei ani. Cardonul îi zăream numai uneori 
de deporte, dela înălțimea punţii de comandă. Coborind încet 
canalul strimt al Danârii, spre mare, trebuia să urmăresc in- 
cordat manevra vasului, căci o mişcare nepotrivită a cirmei ne-ar 
fi putut zdrobi de blocurile digurilor de piatră dela gură. Numai 
după ce eşeam În radă, şi vasul juca slobod în limpezimea a- 
pei de mare, respirind în voe, întorceam privirea înapoi pe in- 
tinderea nemărginită a deltei. De sus, dela comandă, cercetam 
zarea cătind, ca pe o hartă înținsă inainte, locurile ştiule şi um- 
blate de mine altădată. 

In valurile de aramă ale stutului fără sfirsit, sticleau ochiuri 
de apă—oglinzile de argint ale ghiolurilor. O pată neagră îa- 
chidea To fund zarea; era pădurea bătrină dela Lett, Zona du- 
nelor de nisip, ca o arenă goală, poleită, ardea în soare, ŞI la 


RĂTĂCIND PRIN DELTA 29 


a ei, pe malul mării, o mică insulă de 
SES întrun pustiu Ioa enira, "E S 
De cite ori in nopțile cu lună, plutind între cer d apă, în 
lungile călătorii, nu-mi apăruse in minte singuraticul Cardon ! 
Neng E E E e La 
chegare a asupra m regat 3 5 
ap de patriarh a u- 
EI 1 1 "%C-— eee aaa 


Intr'o dimineaţă albastră de vară, plecasem cu puşca în 
spinare după becaţe. Vaporul avea să stea două zile în port la 
incărcare.. Umblam singur. Plaja pustie se pierdea în zare, ca 
e panglică fără capăt, Marea era calmă; aproape de țărm, ln- 
cea În scînteeri de azur, departe, la larg, undula ca o 
pinză albastră din ce în ce mai închisă pănă la cercul de safir 
al orizontului. Linişte desăvirşită. Natura salbatică şi măreaţă 
parcă ațipise molaşiiă de arşiţa soarelul. Nu întilneam aici o 
vietale ; nu se auzea nici un sgomot, nici o mişcare, Singur, 
“un fel de mulțumire adincă, sorbeam adierea sărată şi amară 
a respiraţie! din larg. Numai din cind în ctad, un murmur vag 
înfiora uşor apa ce mingiia țărmul— eternul ritm al mării, sin- 
gurul g” al singurătăţii. 

ă opril după citeva ceasuri de mers. Nu Împuşcasem 
nimic. Culcat pe nisipul moale şi cald, mă odihneam cu ochii 
închişi pe jumătate. Intr'un tirziu, mi se Gär că aud un zgo- 
mot în depărtare, Pe oa, se desprindeau două puncte negre, 
care cregieau în zare. 

Aşteptam cu necaz apropierea celor dol oameni, care ve- 
neau să tulbure liniştea solemnă a pustiului. Un om mărun el, 
în haine albe, cu puşcă în spinare, Celalalt, voluminos, În ha 
cenușii, cu fața ascunsă subt o imensă pălărie de pae. Nu i-am 
recunoscut, decit cînd s'au apropiat. Sein poştei, un pătimaş 
vinător de baltă, şi doctorul, vechiul meu tovarăș, venit din 
nou În deltă pentru complectarea unei splendide colecţii de ţinţari. 

Bucuroşi de întilnire ne urmarăm impreună drumul. Nu- 
mai cînd se zări Cardonul, doctorul întrebă : 

— „Ce-a devenit moşneagul? Mal trăeşte filozoful ? 

— Trăeşte, răspunse şelul poştei, e zdravăn încă. ŞI po- 
apară regatului a mai crescut c'un suflet, că s'a întors regina 

exil, 

La început nu prea înţelegeam. Şeful ne lămuri. 

— Nevasta lul s'a weg dapé patruzeci şi cinci de ani 
de pribegie. Ela primit-o. -a făcut? Unde a trăit?—nu 
st ştie, De cind s'a întors baba, a ap mogul liniştea lui 
filozolică, H cicăleşte mereu să se mute fn oraş, dar moşul in- 
căpăținat nu voeşte să-şi părăsească regatul“, 

Am ajuns la Cardon. De departe se zărea în livadă, miş- 
cînd printre butucii de vie, pălăria țugulată a moşului. Pe un 
scăunaş, în faţa casei, o femee impletea un nävod, Cind s'a 
sculat în picioare, am văzut-o bine: Înaltă, dreaptă şi osoasă; 


30 VIAŢA ROMINEASCĂ 


îmbrăcată curat, într'o polcuță şi fustă de zefir albastru; o fi- 
gură prelungă, cu pielea încreţită, ochii mari, negri io umbră 
de mustea(ă deasupra buzelor veştede ; trăsăturile feţei arătau 
încă urmele trecutei frumuseți; o rămăşiţă poate de cochetărie 
o făcea să-şi ascundă părul alb subt o broboadă vişinie. 

După ce ne măsură c'o privire bănultoare, ne spuse citeva 
cuvinte de bună venire şi, aproplindu-se de şeful poştei, începu 
să-i vorbească încet, c'un fel de linguşiri în voce şi privire. 
Veni! şi moşul, stringindu-ne minile cu bucurie. Ne pofti în 
casa văruită reg ac Dela întăla vedere, se cunoştea Îngrijirea 
adusă de-o mină de femee. Curăţenie, perdele la feresire, oale 
cu flori, lăicere pe păreţi. Mogul părea schimbat, Nu mal avea 
blajina voloşie şi pofta de vorbă de altădată. Sta tăcut şi u- 
ntori işi încrunta sprincenele stutoase. Pe cind f=meia pregătea 
ceaiul, moşul se aprople de șeful poştei. Incepu să-l vorbească 
în şoapte. Il ruga ceva... auzeam aceleaşi cuvinte spuse cu stă- 
rulnță: „să nu-i dal nimic... să spul că n'a venit nimic... nouă 
aci nu ne trebue nimic...“ 

După ce băurăm ceaiurile, ne-am așezat subt sălcii. In 
casă se auzea gura bâtrinilor. 

— „la ascultă, şetule, începu doctorul în glumă, văd că eşti 
contidentul familiei. Cind unul, cînd altul vin şi ţi se spove- 
ear vz peintelegerg, ce dramă se ţese aci În mijlocul pus- 

D 

Şeful poştei Incepu să ridă. . 

— Ştiji că ei au o fată măritată bine, c'un director de bancă 
la Constantinopole. Fata le trimite bani prin oficiul poştal de 
la Sulina. Moşul nu vrea să primească banii şi se înturle de 
lăcomia babei. EI îmi cere să en art mandatele, şi ea stărue 
mereu să capete cit mai mulţi bani. Asta-i veşnica ceartă. De- 
acum se ciondânesc pănă mini dimineaţă“, 

Restul zilei Pam petrecut în pădurea Letel, Mulţumiţi, subt 
sară, ne-am Întors la Cardon. In drum, Împușcasem citeva pă- 
seri de baltă. Doctorul făcuse prizonieri o duzină de ţinţari de 
felurite specii, 

Lungiţi pe panta dulce a unei dune de nisip, priveam faţa 
calmă a mării, care-şi schimba culoarea în ora asfinţitului, O 
adiere leneşă venea dinspre larg. Doctorul îşi înclină uşor ca- 
pul—pârea că se încearcă să prindă cu urechea un sunet slab 
venit din depărtare, 

— „Fil atent. Ai ascultat vreodată musica nisipului? 

Imi ascuţii, înco-dat auzul. ~ 

De pe întinsul pustiu al dunelor ajungea pănă la nol, a- 
duse de vibraţiile aerului, sunete slabe care pluteau tremurind 
într'o sonoritate muzicală, ca un registru grav de orgă, auzit 
dela o depărtare mare. 

— Interesant fenomen, intrerupse doctorul, Firele de nisip, 
uscate şi mobile, purtate de vint, se lovesc şi se freacă, alune- 
cind la vale pe pantele Inclinate ale dunelor“. 


RĂTĂCIND PRIN DELTĂ 3i 


Ne apropiam de singura casă a Cardonului, Inãuntru se 
auzeau incă vorbele răstite ale bătrinilor. Doctorul se opri, clă- 
tinind din cap cu amărăciune: 

— „Moşnegii aceştia, care-şi inveninează restul zilelor ce 
le-au mai rămas, s'au iubit odată. Baba asta cicâlitoare a fost 
odată frumoasă, seducătoare. Ispita ochilor ei făcea odată să 
se tae cu cuţitele bărbaţii între ei. Ce urită e viaja oamenilor... 

Pe sus treceau din cind în cind, în zbor, Impărechiate, 
paseri de baltă, la cuiburi, în desişul pădurilor de stuf, 

Printre miriadele de gie care plulean prin faja ochilor 
noştri, săgetau prin aer libelule graţioas:, cu trupuri de sidef 
bătute în peruzele; cu antenele azurii intinse, plutind, se încru- 
cişau ca nişte minuscule avioane colorate, Doctorul, care le ur- 

rea zborul, mă apucă de-odată de mină. 

— Uite! vezi cele două efemere care plutesc incleştate 
strîns, contopite parcă într'un singur corp ?.. la acelaşi zi se 
nasc, iubesc şi mor. mor iubindu-se,,.* 


Jean Bart 


Shakespeare tradus 


turilor,— căci asta însamnă a traduce pe Shakespeare în romineşte. 
Trebue să transpunem în limba noastră tot sufletul uman care zace 
de veacuri încrustat în opera lui Shakespeare: să-i păirundem 
viaţa, să-i simţim poezia, să-i auzim muzica. Trebue să-l tradu- 
cem prin sforţări creatoare, — nu numai să transferăm dicţio- 
sarul lui în dicţionarul limbii noastre. 

Lămurirea acestor chestiuni cere documentare bogată, chiar 
dacă e aridă: cere insistențe asupra însuşirilor limbii noastre şi 
asupra interpretării autorului. Concluzii dogmatice se pot trage 
mal cu seamă asupra celor ce trebue să eviţi, decit asupra celor ce 
anume trebue să faci, căci aici dai de domeniul artei, — şi arta 
ware rețete. De aceia traducerea d-lui Stern e un izvor A de 
învățăminte, peste care nu se poate trece uşor”; cu atit mai mult, 
cu cît traducerile d-lui Stern au o critică de susținere nu numai 
foarte favorabilă, dar chiar entuziastă,— de ani de zile. E o da- 
¡torie dar de a lămuri publicul cu dovezi documentate şi bogate: 
căci d, Stern ne strică şi limba şi nu ne dă nici pe Shakespeare, 


nătate,—căci întroducerea lui Shakespeare 3i răspindirea gustului 
corul da în orice ţară, a ajuns o chestie cultură națională a 


Articolul meu Shakespeare în romineşte, publicat în No. 5 
„din Maiu, anul trecut, al acestei reviste a iritat febril pe d. Stern 


SHAKESPEARE TRADUS 33 


care, recunosc, n’a prea avut de ce E se bucure cînd La cetit, — 
amă du îl așteptase atita. 

că “Dar de e fatalitate nu sînt întru nimic răspunzător, ba 
regret chiar, că ea l-a turburat atit de adine pe d. Stern: nu 
mi-am făcut decit datoria strictă, subt perzistemele și îndelunga- 
tele inzistențe tot ale d-lui Stern, pe lingă direcţia acestei reviste, 
de a-şi spune numaidectt cuvîntul în privinţa traducerilor sale din 
` E adevărat că am cam întirziat, dar nu-mi pot imputa, și nici 
un cetitor drept nu-mi va putea imputa cea mai mică abatere de 

ina obiectivitate, H 
E Wi lucrare tipărită e un fapt public şi pentru public, chestii 
personale n'au ce căuta între autor şi el, şi cu atit mai puţin în- 
tre autor şi eventualul recenzent sau critic. Opera odată născută 
devine independentă faţă de autor, dar desigur nu şi faţă de pu- 
biicul căruia i se recomandă şi dela care solicită lauri. 

Ca unul din public, care cunosc originalul traducerilor d-lui 
Stem, m'am apropiat cu profundă seriozitate de lucrarea d-sale şi, 
dacă m'am despărţit de ea într'o hilariantă veselie, iarăşi nu e vina mea, 

Articolul meu, din Maiu trecut, stă la dispoziţia oricui: el 
are factura unor scurte comentarii la textul traducătorului, iar ge- 
neralizările asupra concepţiilor, caracterizările asupra personagiilor 
şi observările asupra limbii şi metricei rezultă evident şi automat 
din însăşi structura şi suflul operei d-lui Stern. In special, în ce 
priveşte Hamlet, nu mi-am putut închipui vre-odată să găsesc in- 
trun scriitor atita convergență armonică între metrică, limbă şi ca- 
racter spre a însuma un atit de reuşit... miticism. Ştiu că d, Stern 
n'a urmărit aceasta, talentul sâu-însă de parodiare humoristică a 
lui Shakespeare,—inconştient ca toate adevăratele talente, — a sărit 
peste ținta conştient urmărită de autor. Aici stă deosebirea între 


“d-sa şi d, Ranelti, care a scris Romeo şi Julieta la Mizil :—a- 


ceasta fără nici o exagerare. 

Constatăriie mele însă, făcute asupra operei d-sale, l-au scos 
din cort pe d. Stern, înfierbintat de o violență achilică (Adevărul 
Literar, 1923, No. 156, 157, 158). dE 

Regret agresivitatea personală şi trivială a d-lui Stern: ea 
mă întristează profund, căci văd că faimoasa înţelepciune, care, se 
spune că ţi-o dă natura la adinci bătrineţe, în schimbul a tot ce 
ţi-a luat, e o vorbă goală, | 

Dar persoana augustă a d-lui Stern e secondată de trei cri- 
tici profesionali, dela două ziare politice şi unul literar : 

1) D. Barbu Lăzăreanu,—d-sa, fiind şi Barbu şi Lăzăreanu, 
avind şi stilul arhaic şi pasiune pentru dezgroparea trecutului nos- 
tru Beet mi-l închipui că se trage din vechii cronicari, —iîmi 
afirmă sentențios că : „Traducerea din Hamlet a doctorului Stern este 
o minune, o încîntare“, că: Morfologia „mi-a tăinuit uimitoarele 
frumuseți din traducerile d-lui A. Stern“ (Adevărul Literar, 29 
lulie, 1923); 


34 VIAŢA ROMINEASCĂ 


2) D. B. Brănişteanu e mai prudent; afirmă numai lucruri si- 
gure: că există o polemică; că d, Stern a trecut de 75 de ani; 
că Shakespeare e un scriitor mare şi greu de tradus şi că d. 
Stern lucrează la traducerea sa de mai bine de 50 de ani, aspi- 
rînd să ia locul lui Schlegel de lingă Luther* (Adevărul, 15 Dec. 
1 


923); 

1 D. Emil D Fagure, după ce trece în revistă tot istoricul 
lui Shakespeare în țara noastră, conchide că d. Stern a depus v 
muncă de 30 de ani în traduceri din Shakespeare, cu o rîvnă şi 
o — ag at care vor îi titlurile sale de glorie (Lupta, 30 Dec. 
1923). 

Avind dar patru cointeresați în chestia Shakespeare, putem 
considera că prima societate shakespeare-iană din Rominia s'a 
înfiinţat... cu sediul la București. Era Și timpul, căci în ţările din 
Apus asemenea societăți există demult,—unde răspindirea inte- 
resului şi a gustului pentru Shakespeare a ajuns azi un criteriu de 
apreciare a culturalităţii unei țări. 

lau act dar de comunicarea proaspetei societăţi, cu privire la 
timpul îndelungat consacrat de d. Stern traducerilor sale; şi înțe- 
leg acum. pentruce criticii din Apus trebue să fie mai rezervaţi în 
aprecieri, chiar şi asupra operelor lui Shakespeare, care, se ştie 
că şi-a permis să scrie mult mai mult decit a tradus din el d. 
Stern şi într'un timp nemăsurat mai scurt, Şi cea spus Voltaire 
despre Shakespeare), pecînd d. Barbu Lăzăreanu se liricizează în 
fața d-lui Stern cu insuficientele cuvinte de extaz: „Minune, în- 
cîntare, uimitoare frumuseți“. Ei, 50 de ani de muncă! Ce va- 
loare mai are Marseillaise-a, care, se ştie că a fost compusă— 
libret și muzică—într'o singură noapte? Ce închinare să mai a- 
ducem în fața însăşi a operei Creatorului, cînd ştim că el a fä- 
cut Universul întreg numai în şease zile! 


Articolul meu, din Maiu trecut, în adevăr provoacă mult ris 
—dar numai din cauza citațiilor din d. Stern. E firesc ca d. 
Stern să rămînă surprins, căci e comic ca 75 de ani să te con- 
sideri tragedian şi la urmă să te vezi că ai fost humorist. Cu 
toate acestea, acesta € purul adevăr, rezultind orbitor de evident 
din textul d-lui Stem,—nu din afirmările mele. 'Tragediile d-lui 
Stern îmi recheamă o amintire din viaţa de student. La Facultatea de 
ştiinți din laşi, aveam un asistent la chimie, foarte grav şi serios. 
Totdeauna d ne anunța solemn culoarea precipitatului ce trebuia să 
rezulte din amestecurile pe care le făcea, dar totdeauna culoarea 
era alta decit cea anunțată: în loc de albastru eşea galben, în loc 


” Critica germană l-a pus pe Schlegel lingă Luther, traducătorul 
Bibliei, pentrucă Schlegel a tradus bine pe Shakespeare. 


SHAKESPEARE TRADUS 35 


«de verde, rog. Pajea şi él ce pățeşte d. Stem în sutele de ca- 
zuri, în traducerile sale, 

D. Stern face parte din acea categorie de cetitori ai lui Sha- 
kespeare pe care Coleridge îi compară cu bureţii: absorb tot ceiace! 
cetesc şi-apoi dau înapoi a lucruri, însă murdărite, A 

Las direct pe d. Stern să-l „incinte“ pe d. Barbu Lăzăreanu 
cu citeva mostre, luate la întimplare, din nenumăratele „uimitoare 
frumuseți“ : 


Lady Macbeth (câtră Duncan, Regele Scoției) 
Slujba voastră 
in orice chip de două orl făcută 
ŞI iarăşi indoltă, ar fi treabă 
Săracă şi neinsemnată față 
De-onorarile largi ş'adinci, cu care 
Măria Voastră 'acarcă casa noastră, 
ŞI pentru cele vechi, şi cele noul, 
Tavirtuite peste ele, vol 
Putem da numai birul rugăciunii. (M,, p. 30). 


Macbeth (cătră ucigași) 
| “Trebue făcut chiar astă-noapte, 

"Ceva departe de palat. ŞI su 

Uitaţi, că eu va să doit curat! 

ŞI pentru-a nu lăsa cirpeli sau lipsuri 

In treaba asta, trebue cu dinsul 

ŞI tlu-săn, Fleance, care-l Insoțește, 

Ş'a cărul lipsă nu mi-e mal puţin 
Trebuincioasă ca a tatălui său, 

Să 'mpartă soarta ceasului cumplit. (M., p+-60) 


"Ostaşul (cătră Duncan, Regele Scoției) 
Cum, de-unde 'ncepe-a soarelui lucire 
Nasc vitorii stărămători de vase, 
ŞI cruntul trăsnet, astfel din izvorul 
Din cate mintulrea așteptam, 
Veni prăpădul. Mark, al Scoției Rege, 
Taman atunci cind dreptul, inarmat 
Cu vijelie, îi silise pe 
Aşti sprinteai Kerni să fugă, Regele 
Norvegiei, pindind prilejul bun, 
Cu arme ascuţite şi noul trupa, 
Făcu un lureş nou asupra noastră, CM. p. 13), 


il rog pe-d. Barbu Lăzăreanu, să se trezească din extazul 
admirativ şi să ne spună dacă poate să înțeleagă ceva din aceste 
versuri, cu toată „încîntarea” cuvintelor şi expresiilor „onoruri 
largi ș'adinci*, „a da birul rugăciunii", „treabă săracă”, „cîr- 
pell sau lipsuri în treabă“, neaoșul „taman“, poeticul „a soa- 
relui lucire*... Chiar dacă „ar face un lureș* „cu slujba de 
două ori făcută și iarâși îndoită", îl asigur pe d. Barbu 
'reanu că nu va putea înțelege nimic, fâră să întrebuințeze textul 


36 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


englez,—de care fără îndoială că dan se poate servi (deduc a- 
ceasta din studiile asupra metricei engleze ce le-a publicat în A- 
devărul Literar). Şi nimeni pe lume-—nici chiar cu textul en- 
glez în mină—nu va putea înţelege vorbirea Ostaşului cătră Re- 
gele Duncan, dela pagina 13, din traducerea d-lui Stern,—se vede 
că numărul 13, în adevăr, e cu ghinion. 

Voiu da textul englez ca să se vadă de ce traducerea d-lui 
Stern nu se poate înțelege: 


Sergeant (cătră Duncan, Regele Scoţiel) 


As whence the sua 'gins his reflexion 

Shipwreckiag storms and direțul thunders break, 

So from that spring whence comfort seem'd to come 
Discomfort swel!s. Mark, king of Scotland, mark: 
No sooner justice had, with valour armă, 

Compeli'd these skipping Keros to trust their heels, 
But the Norweyan lord, surveyiag vantage, 

With furbish'd arms and new supplies ot men, 

Began a fresh assault. (Macbeth, Act. I, se. 1l, 23— 33) 


Sublinierea cuvintelor din textul englez e făcută de mine, 
pentru cazul de faţă, Dacă editorii lui Shakespeare ar fi bănuit 
că ar H putut exista un traducător ca d, dr. Stern, desigur ar fi 
subliniat şi ei aceste cuvinte: 


Mark, king of Scotland, mark: 


Sint cuvintele Sergentului, întors de curînd de pe cîmpul de 
luptă, pe care le adresează cu învăpălare, după cum arată repe- 
tirea cuvîntului mark, direct şi personal lui Duncan Regele Scoției. 
Sergentul fusese martor ocular al luptelor lui Macbeth cu lriar-- 
dezii şi cu armatele norvegiene, și povesteşte acum aceste lupte 
Regelui Duncan, 

Mark, repeţit de două ori, şi urmat la urmă de două puncte 
e destul de străveziu în această propoziţie, chiar pentru cine nu 
ştie un cuvint englezesc:—to mark: marquer, remarquer, merken, 
a marca, a observa, a asculta. In propoziţie alte cuvinte, 
de King of Scotland,—și aceste de o transparență mai mult decit 
vădită, —nu există, Apoi titlul anunţă că Sergentul vorbeşte lui 
Duncan, Regele Scoției, 

Cine s'ar fi putut încurca în asemenea caz la traducerea 
acestei propoziţii de 5 cuvinte, — exact trei cuvinte, căci mark 
e repetat, iar Scotland e nume propriu de ţară, — chiar dintre a- 
cei care nu cunosc deloc limba engleză? Cu toate aceste, d. 
Stern, care traduce pe Shakespeare de 50 de ani, a făcut impo-— 
sibilui şi s'a încurcat, D-sa ia verbul mark drept nume de rege, 
apoi, cu predilecţia sa pentru stilul . cronicarilor,. atit de potrivit 
pentru Shakespeare, nu spune „Regele Scoției“, ci „al Scoției 
Rege",—producind astfel o nouă „incîntare“ d-lui Barbu Lăză- 


SHAKESPEARE TRADUS 37 
SHAKESPEARE TRADUS e 


reanu, Schimbă apoi punctuaţia din Shakespeare, înlocuind două 
puncte printr'o virgulă şi merge înainte cu taman... Rezultatul: 


Traducerea din Shakespeare : Ascultă, Rege a! Scoției, ascultă: 
Originalul d-lui Stern : Mark, al Scoției Rege, taman... 


lată dar că d. Stern, nu numai că-l stropşeşte pe Shakes- 

peare, dar îl şi amplifică, întroduciînd în text un episod nou: lupta 
lui Macbeth cu Marcu. Şi apoi încă o încurcătură: cine este 
acest Marcu? D. Stern ne spune că e „al Scoției Rege“, iar 
Shakespeare ne spune că Regele Scoției era Duncan. Las pe 
Gm societăţii shakespeare-iane dela Bucureşti să lămurească 
chestia, 

In articolul trecut am arătat că d, Stern, în Hamlet, a atins 
un record: confundase o corabie cu un om; iată acum că, în 
Macbeth, d. Stern confundă o formă verbală cu un Rege al Sco- 
Hei, D, Stern e eroul șampionatului : a reuşit să se întreacă chiar 
pe sine însuşi. 

Incă o mostră: 


Macduff, 
O povestire prea, 
Prea Infloritä, dar prea adevărată, 


Malcolm. 
Ce-i pâsul cel mai nou? 


Ross. 
Cel ce-are virsta 
De-o oră, huidule pe cine" spune, 
Şi orice clipă unul nou clocește. (M., p. 98). 


ll rog pe d. Barbu Lăzăreanu să ne declare onest, care din 
aceste „uimitoare frumuseți" le-ar publica în Adevărul Literar, 
dacă i-ar fi trimise la Redacţie ? 

Poate, d. Lăzăreanu vrea ceva „încîntări“? Are d. Stern şi 
de aceste,—avem de toate. Le voi sublinia, ca nu cumva să nu 
le observe d. Barbu Lazăreanu : 


Hamlet (cătră Duh) 
Ce inseamnă 

Că tu, trup mort, din nou, în plin oțel, 

lar cercetezi aşa mijltul lunii, 

Fâcind pocită noaptea, lară nouă 

Ce sintem ai naturii măscăriei, 

Aşa de groaznic tu ne sgudui firaa, OH. p. 49), 
Hamlet. 

Tobe şi trimbiți astfel rag atară, (H., p. 47), 
Hamiet. 

O, Doamne! Sint un”hâtru ca nimeni altul, 


UL p. 109). 


28 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Hamlet, 


Ha, fătul meu, așa zici? OH. p. 59), 
Regele. 

De cen ursuza noastră 'mpotrivire, 

Să o luăm la inimă ?— Ruşine | (H., p. 32). 
Macduff. 

i Sus! Sculaţi! 

Sunaţi clopotul de zarvă ! Omor! Trădare! 

O, Banquo, Donalbain! Malcolm ! Sculaţi ! 

Vă scuturați de somna) cel pufos, 

A morţii plăsmuire, și wuitați. ON, p. 47). 
Macbeth. 

Să-i curăţi sînul de-acel vraf de chin. (Me, p. 111). 
Macbeth. 

Nu mă predau, 

Ca să pup praful la picioarele 

Int Malcolm, (M., p. 120). 
Atalcolm, 


Şi jindu-mi ar sări orice hotar 
Ce mi-ar opri pornirea. M., p. 93). 
Dar să ne oprim cu „Încîntările* și să oferim d-lui Barbu 
Lăzăreanu ceva „minuni“. Din aceste sintem siguri că d-sa va 
alege pentru uzul propriu. 


Laerte. 

O, roza Maiului : O, scumpă fată ! 

Duioasă soră, dulcea mea Otelia 1! OH. p. 156). 
Macbeth. 

Spaimele de tață 

Sint mai puţin decit inchipuiri 

Grozave. (M., p. 22). 

Boldiți ochi! Ce? (M., p. 84). 
Macbheih. 

Taci, rog. OM. p. 33) 


Lady Macbeth, 
Rog nu vorbiți. Se face tot mai râu,” 
ŞI întrebări Vaţiţă. Noapte bună |! 
Nu vă uitaţi la rangul de plecare 
Plecaţi deodată. (M. p. 72). 


Lady Macbeth. 
Băiete, tatăl tău e mori. 
Şi ce vei face-acum? Cum vei trăi? 


* In texi: He grows worse and worse=—celă le fali aller de mal en pire— 
îl merge din ce în ce mai rău, 


SHAKESPEARE TRADUS 39 


Fiul, 

Ca pasări, mamă. OM. p- 87). 
Macbeth. 

Zic că singe cere singe; 

S'a pomenit că pietre s'au mişcat, 

Că au vorbit copaci, şi că auguri, 

„au dat pe faţă cel mal tălnuit omor. (M., p. 72). 
Hamlet. 


Aşa începe râu, dar mai rău vine, (H., p. 134), 


Dacă d. Barbu Lăzăreanu vrea să aibă un choix mai bogat, 
il rog să caute în articolul meu din Maiu, anul trecut, unde recol- 


- tarea s'a făcut tot numai din aceste două piese. 


Dar să mai servim încă citeva d-lui Barbu Lăzăreanu,— aşa 
„la botul calului“, —cum ar spune Hamlet : 
Poate voiţi răsaduri ? Poltim : 


Răsaduri dintro tissă jună 
Tăiate Laun eclips de lună. (M., p. 79). 


Voiţi să frigeți fierul? Este şi din asta. In bazarul d-lui 
Stern se găsesc pg rele 
Portarul. 

Intră, croitorule : aici poți să-ți 

frigi fierul. (M., p. 43), 


Poate doriţi o panglică pe pălărie? 
Co panglică pe păl 


Regele, 
O, doar o panglică ‘ 
Pe pălăria tinereții. (E, p- 163), 
Ertaţi, vă rog, dacă Regele bilbie. Asta-i din cauză că as- 
tăzi tinereja poartă panglica pe pălărie în loc să o poarte la pă- 
lărie : aşa a hotărit d. dr. Stern.—d-lui e stăpin aici. 
Ştiţi de ce-a murit Ophelia? Să v'o spun: 
de măloasă moarte. (HL, p. 168). 


We ege e KR oieri asta-i treaba doctorului... Stern, 
ce i aici e auten teţi pipăi 
ochii d-voastră : e KE va 
Horatio. 


Pe Dumnezeul meu, n'aşi fi crezut'o 
Făr mărturia dreaptă, pipăită, 
A ochilor mei chlar. (H., p. 23). 


40 ? ‘VIAȚA ROMINEASCĂ 


D. Stern reuşeşte să ia cuvinte arhaice, populare, neaoşe, 
din locuri, unde sînt departe de a fi vulgare, şi tocmai prin mij- 
locirea lui Shakespeare, izbuteşte să le trivializeze în aşa chip, în 
angrenajul său stilistic, încît această scoborire de limbagiu capătă 
o putere retroactivă, lovind cuvintul însuşi, pănă şi acolo de unde l-a 
luat d. Stern. 

Cuvinte și expresii ca : incai, cică, taman, barem, arțag, 
hătru (sic), fătul meu, şart, șoaldă,bogdaproste,s'abrodit, tovarăș, 
clocit, întimplări clocite, păsuri clocite, timp scrintit, cauză 
scrintită, a-şi face mendrele, a trage un perdaf în lege, a 
șterpeli, ga ! huidue, duh dirz, duh plăvan, daravere, a 
jîndui, pirgă, somn pufos, moarte măloasâ, vraf de chin, a-ți 
Jăli dibăcia, clopot de zarvă, pup, măscărici (în loc de înebu- 
niji de groază) (H., p.49), jînd care sare hotare, a bura (în loc 
de a aburi) (M., p- 13,to smoke), copac jun, a tăia răsaduri, 
a frige fierul, a o lua la inimă, pămînt cu bulbuci (M., p. 19), 
a face iureş, har, nur, mijitul lunii, leagăn împulat (adică cu 
pui) (M., p. 29), ceafa pînzii, muchea gospodăriei, stmbarele 
vredniciei, a bea sănătatea veselă, căciulă (înloc de coif şi de 
pălărie), căciulă cu penaș (sic), a da prinos de doliu, a da vorbe, 
a da cu limba, a da cu părerea, hâu, boier, a da cu ochi şi 
limbă, crimă rincedă care pute spre cer, nepoate, Regină svîn- 
turată, opincă, cumăâtru, a face nazuri, polog... 

lată un galimatias suggestiv, deşi nu complect, din lexicul 
grotesc al d-lui Stern! Cine, dintre acei care cunosc piesele lui 
Shakespeare, dar n'au cetit traducerile d-lui Stern, şi-ar putea în- 
chipui că acest inventar bizar de vorbe şi expresii pocite, popu- 
lare, de mahala, arhaice... au putut fi plasate în Hamlet și Mac- 
beth?! S'ar putea gîndi la anecdotele lui Speranţă, la fu, la 
Ispirescu, la Konaki, la compoziţiile pline de vulgaritate ce se 
cîntă la mahala, cu Vasilache, în garnavalul sărbătorilor de iarnă, 
la spiritele de bărbier care ironizează pe străini... la orice şi la 
oricine s'ar putea gîndi, dar la Hamlet şi Macbeth niciodată. 

Propun d-lui Barbu Lăzăreanu, deprins să facă anchete lite- 
rare, Sp întreprindă şi pe aceasta. 


Cum a procedat d. Stern la traducerea lui Shakespeare, se 
poate deduce din lexicul d-sale, dar ne-o spune și d. B. Bră- 
nişteanu direct: „In lupta, căci e o adevărată luptă, ce a dat-o 
doctorul Stern pentru a birui dificultăţile originalului, prima d-sale 
grijă a trebuit să fie ca să stăpinească vocabularul complect ai 
limbii noastre”. 

Nu, nu aceasta e calea firească, d-le Brănişteanu, ca să faci 
o bună traducere în romineşte din Shakespeare ; şi ceiace e fä- 
cut artificial, e fără viaţă, e produs falşificat,... e ersatz, e humo- 
risticul în limbă şi literatură. Limba nu admite fabricate, 


SHAKESPEARE TRADUS 41 


In primul loc, d. Stern trebuia să fi fost romi, culturaliceşte 
vorbind, dupăcum Heine a fost german, ca tip cultural. 

În romineşte trebuia d-rul Stern să fi auzit primul cîntec de 
leagăn, şi limba rominească să o fi ascultat cînd gingurea, cu o- 
chii înfipți în ochii mamei, In romineşte trebuia să i se fi poves- 
tit năsdrăvane, pe genunchii bunicăi, sin romineşte să fi 
rostit iubitei cuvintele înfiorate de dragoste. Toate visurile copi- 
lăriei, toate speranţele tinereţii, toate aspiraţiile şi deziluziile vieţii, 
în romineşte să-i fi chinuit sufletul şi să-i fi frămîntat mintea. 
Cerul înstelat al nopţii, susurul izvoarelor, murmurui piraelor, frea- 
mătul codrilor, în romineşte să-i fi vorbit, în romîneşte să-i fi cin- 
tat, şi numai în romineşte, De scriitorul, care e cel mai mare 
poet al naturii şi cel mai cuprinzător al misterelor sufletului, nu 
te poţi apropia numai cu dicționarele moarte ale lui Tiktin şi 
Șăineanu şi cu inventare de cuvinte scoase din Minee și Coresi, 
Limba nu stă în biblioteci, ea clocoteşte în sutlet şi freamătă în 
ureche, Shakespeare nu e un registru de cuvinte sau o aridă 
compoziţie literară, în care să-ți grimasezi frazele, ce „din coadă 
au să sune“, şi să-ți plasezi inventarul lexic pe care-l crezi fru- 
mos: e pop + natura ; e sufletul etern omenesc, în tensiunea fur- 
tunoasă a vieţii. 

„La început a fost cuvintul“, d-le Brănişteanu, şi cuvîntul, 
nu numai a fost, dar este şi va fi etern însăşi fiinţa etnică a u- 
nui popor. Limba e tezaurul în care popoarele m păstrează, își 
cresc şi prin ea îşi transmit sufletul, urmaşilor. încheagă uni- 
tatea naţională a unui popor peste veacuri și hotare, şi prin ea 
continua el să trăiască, chiar cînd a dispărut din Istorie. Limba 
le dă naţiunilor nemurirea. Limba e cea mai stintă moștenire, 
pe care nimeni nu ne-o poate lua, nimeni nu ne-o poale dă- 
rui, Oamenii dispar, dar ce-a fost bun şi frumos în sufletul 
lor, prin limbă rămîne nemuritor, Limba e mai mult decit de e- 
sent divină : e de esență umană. Limba nu o poate crea ori- 
cine: poeții au creat toate cuvintele, spune Emerson ; fiecare cu- 
a ES fulgerare de geniu şi un mormint al muselor, spune ace- 

scriitor. 

Numai cel ce-şi simte „sufletul frămintat de doruri vii şi 
patimi multe“ va putea „găsi cuvintul ce exprimă adevărul“: fie 
în sine însuşi, fie în limba Neamului, fie chiar în alte limbi,—fie în 
„Izvoadele bătrine“, unde numai sufletele iluminate de delirul crea- 
Bei pot vrăji a doua înviere. Numai atunci minunea se va sä- 
virşi, şi sufletul vieţii proaspete va flutura foile îngălbenite, iar cu- 
vintele vechi, prăfuite de veacuri, se vor cutremura de înfiorarea 
unei vieţi nouă. Ele se trezesc în cintecul de liră al poetului şi ne 
încântă cu farmecul poveştilor de demult. 

A traduce pe Shakespeare în romineşte e lucru greu, de- 
sigur: căci nu trebue numai să înşiri cuvinte, ci să pricepi în 
limba noastră sufletul uman care bate cu vijelie de uragan peste 
epoci şi hotare, Cel ce va izbuti, nu va fi numai un traducător, 


42 AT ROMINBASCĂ 


ci un creator, care va sta, cu cinste, alături de Eminescu, Cara- 
giale, Creangă, Sadoveanu, şi va trebui să aibă mai mult geniu 
decit toți patru la un loc. D, Brănişteanu e prea complezent față 
de d. Stern, cînd, vrea să-l așeze lingă Luther, pentrucă a profa- 
nat pe Shakespeare şi ne-a batjocorit limba. Să fie oare limba 
noastră atii de neputincioasă incit să nu ne poată reda decit ri- 
dicula caricatură a d-lui Stern?! 


KL 


Nici într'un scriitor poate, aderenţ: organică a cuvintelor cu 
înțelesul sufletesc al piesei nu e atit de strinsă ca în Shakespeare. 
El nu întrebuinţează cuvintele ca umpluturi de decoraţiuni, ci ca 
elemente vii de vibraţie sufletească. De aici şi marea greutate a 
traducătorului, care trebue să fie extrem de prudent. Shakes- 
peare trebue întăiu pătruns intuitiv, în toate fibrele lui : —traducă- 
torul să aibă continuu înaintea lui viziunea complectă şi să simtă în to- 
tul încordarea suflejească din intreaga piesă la traducerea fiecărui 
cuvînt, —alifel va păţi ceiace paţeşte d-rul Stern de zeci de mii 
de ori. 

De multe ori, în Shakespeare, un cuvint fulgeră cu atîta iu- 
mină În înţelesul piesei, cum un trăsnet, în întunericul nopţii, lumi- 
nează deodată toate imprejurimile. 

In articolul meu, din Maiu trecut, am arătat că şi d. Stern 
ştie să întrebuințeze asemenea cuvinte-fulgere. Atunci cînd Ham- 
let, cu moartea în el, spune Reginei: Regină nefericită, adio! d. 
Stern îi pune în gură insulta: 


Regină svinturată, Adio! CH. p. 201) 


Pentru oricine altul, ar fi fost imposibil o asemenea greșală : 
și din punct de vedere al dicționarului, şi din punct de vedere al 
substanței ; căci aceste cuvinte venind la sfirşitul piesei, orice ce- 
titor ar fi obsevat că tragedia lui Hamlet are la bază conflictul 
sufletesc dintre marea şi neincetata iubire a lui Hamlet pentru 
mama sa şi rănirea senzibilităţii saie morale, prin degradarea fap- 
tei ci. 

Spuneam în articolul meu, că întrebuințarea cuvîntului svin- 
turat è o pra aşa de enormă, încît ea arată că d. Stern ma 
înțeles nimic din Hamlei; şi de aceia numeam neînțelegerea d-lui 
Stern shakespeare-iană. 

Dar d. Stern nu mai avea „nevoe să mai întrebuințeze la 
sfirşit un cuvint-fulger, de oarece cetitorul, fiind la sfîrşitul piesei, 
a avut destule prilejuri să constate că //amlet-ul d-sale e un fel 
de loc viran, pe care d, Stern îşi aruncase toți tovarășii clociți, 
întimplările clocite, păsurile clocite, mînind la ocol toate duhu- 
rile DE sure şi piăvane, Cu clopote de zarvă. Cu toate a- 
ceste, slirşitul piesei trebuia să se termine în unison : instinctul său 
humoristic a simţit-o şi d. Stern a tradus cum niciun alt muritor 
s'ar fi tradus, 

Dar cu d. Stern nu eşti sigur niciodată că ai ajuns la ulti- 
mul record; ceiace a făcut cu Hamlet la slirşit, a făcut cu Ma- 


SHAKESPEARE TRADUS 43 


beth chiar la început: ca cetitorul să înțeleagă dela prima scenă 
cu ce fel de Macbeth are a face. x G 
Se ştie cum începe Macbeth : întilnirea vrăjitoarelor într'o 
` pirloagă pustie, pe o furtună cu trăsnete şi fulgere, în intunericul 
înoptării, Dela început eşti zguduit de ceva misterios și vijelios: 
şi în adevăr, întreaga atmosferă -a piesei e vijelioasă cași sufletul 
lui Macbeth, care e încadrat anume în scena vrăjitoarelor. Sha- 
kespeare, care nu lasă niciodată îndoeli de înțeles în cuvintele yi- 
tale, spune că locul unde se întilnesc vrăjitoarele e un loc pustiu: 


SCENA | 
A desert place 


La scena UL care e identică, pune cuvintul heath, care în- 
samnă bălării, pirloagă, loc pustiu: 


SCENA Ill 
A heath 


Ştiţi cum traduce d. Stem a desert place, a heath? Cu 
cuvintul funcă! Ințeles care nu există nici îatr'un dicţionar din 
lume, Şi vedeţi ce însemnătate organică are acest cuvint, încit 
Shakespeare însuşi, se poate spune, că La tradus, scoțind în re- 
lief înţelesul de pustiu: heath==a desert place. Ce este comun în- 
tro pirloagă cu bâlârii şi întro luncă ; între un loc pustiu și o 
luncă? Şi cită distonare cu atmosfera ti! Ce asociaţie de 
idei ne evoacă în minte cuvintul luncă, şi'ce asociaţie de idei cu- 
vintul pirloagă cu bălării, într'un loc pustiu, bintuit de tunete şi 
trăsnete, în amurgul înserării ? 

Dacă d. Stern, în tinereţă, în zile de primăvară, hălăduind 
prin lunci, ar fi fost fermecat de ciripitul paserilor, de ţiriitul gre- 
erilor, de zumzetul albinelor, şi ear fi îmbătat de mireazma mu- 
gurilor care se deschid la căldura blindė a soarelui, şi hăulind, 
i-ar fi răspuns ecoul luncii... n'ar fi putut face această confuzie 
niciodată, Mar fi făcut această confuzie, dacă măcar ar fi cetit 
Concertal în luncă, al lui Alecsandri, sau dacă i-ar fi venit în 
miate lunca dela Mircești. Aşa! D-sale i-a venit îndată în minte 
dicţionarul lui Șăineanu. Ce cuvînt frumos şi-a zis d. Stern! Are 
cinci litere! D. Stern n'a înţeles că pirloaga din Shakespeare e 
sentiment, nu grup de litere. E ŞI un procedeu artistic, das Ìn- 
trebuințat în Shakespeare: acord între cadrul naturii şi starea su- 
fetească a personagiului. 

Vezi, d-le Stern, nu trebue să te joci, nici de-a arhaicu, nici 
de-a frumosu, cu cuvintele. Ele sint ca petardele de mină: dacă 
nu umbli delicat cu ele, te improaşcă,,. nu-ţi fie frică: nu cu spije, 
ci cu ridicul, 


44 VIAȚA ROMINEASCA 


E evident, ca evidenţa însăşi, că d, Stern nu posedă limba 
romînească în mod organic: nu această limbă i-a format sufletul. 
Pentru d-sa limba romineascăe o învățătură abstractă, fără e- 
couri sufleteşti, dobindită pe căi abstracte din dicţionare şi cărţi. 
intr'un cuvint, ca tip cultural, d. Stern e străin de sufletul nostru, 
pentrucă e străin de limba noastră,—şi 'n limba noasiră trăește 
sufletul nostru naţional, 

Acest lucru poate fi adevărat şi pentru cel mai băştinaş ro- 
min, căci nu e vorba aici de dozarea singelui, ci numai de struc- 
tura sufletească specifică unui popor, de fizionomia lui naţională, 
creată şi păstrată prin limba lui, 

D. Stern poate fi bun cetățean; şi încă mai iubitor de ţară 
decit unii Romini; dar ca unul căruia limba noastră nu-i vo 
şi nu-i vibrează în suflet, nici nu-i cîntă în ureche, d. Stern, chiar 
dacă ar avea talent, ceiace nu e cazul, nu poate creia literatură 
artistică prin mijlocirea limbii romineşti : per asta Înseamnă a 
traduce pe Shakespeare, în romineşte, tie! d. Stern nu putea 
decit să ne stropşească limba, celiaca a izbutit, în adevăr, într'un 
grad shakespeare-ian. Nici mu e posibilă altă eventualitate, cînd 
incerci să înfringi legile fireşti ale Naturii, Dispensă de limbă nu 
se poate obține în literatură. 

Formula prin noi înşine poate fi discutată, din punct de vedere 
al oportunității practice, în alte domenii, dar în domeniul limbii şi al 
literaturii ea nu poate avea decit o aplicare exclusivă, absolută şi e- 
ternă. Dacă am aplica-o noi,—cum d. Stern are mulți prieteni în Pre- 
să.—poate ar interveni favoruri şi deosebite consideraţii. Cum însă o 
aplică ineluctabila şi intransigenta Natură, nici o soluţie nu găsesc pen- 
tru d. Stern şi cei în cazul d-sale, decit să lase limba şi literatura 
noastră pe seama altora. Sint atitea alte ocupaţii oneste şi lău- 
dabile,— glorioase chiar,—în care limba rominească, pe care d. Stern 
& Co. o posedă, e suficientă, Legile țării nu obligă pe nimenisă 
producă literatură rominească, şi încă mai puţin să traducă pe 
Shakespeare. A voi numaidecit să produci literatură rominească, 
cind nu ştii limba poporului nostru, e o indelicateţă față de noi. 
A ne stropşi limba înseamnă a ne ofensa adinc,—a ne jigni su- 
fieteşte, căci limba noastră e sufletul nostru, 


H 


Mai caracteristic poate decit orice pentru un străin de limbă, 
e că el nu-i simte ritmul : urechea lui nu-l aude ` și ritmul pentru 
o limbă e bătaia inimii însăşi. . 

In articolul meu Shakespeare în romîneşte, dela început 
atrag atenţia cetitorilor asupra metricei d-lui Stern, citind aidoma 
mai multe din versurile sale nerimate, din care adevărul, că d. 
Stern nu simte limba rominească, sare în ochi. Accentul şi rit- 
mul sint piatra de 'ncercare pentru a cunoaşte imediat pe un străin. 

„D. Stern, spun în acel articol, are predilecție să termine 


SHAKESPEARE TRADUS 45 
Pr, 


pentametrul iambic,—care cere accent pe silaba ultimă,—cu o 
proclitică : — adică cu o particulă care "are accent propriu, ci se 
teazămă, în privința accentului, pe cuvintul următor, cu care aici 
începe versul ce urmează“, 

Reproduc aici versurile albe citate din traducerea d-lui Stern, 
mai adăugind încă cîteva. 


Marcellas. Să-l urmărim, Căci nu se cade ca 
Să ni-l supunem astfel (H., p. 51). 


Regina. Primi-veți mulțumirile ce se 
Cuvin recunoştinței unui Rege OH. p. 69). 


Regele. Ca oarecum din intimplare să 
Gâsească pe Ofella aici (E, p. 95), 


Hamlet. Ce dă o crudă şi afurisită 
Lumină la omorul crincen al 
Stăpinului lor (H., p. 89). 


Hamiet, Că e o zeitate care ne 
Croeşte toate rosturile noastre, 
Oricum nol le-am ciopii OH. p. 185), 


Osteșul. Veni prăpădul. Mark, al Scoției Rege, 
Taman atunci cind dreptul, inarmat 
Cu vijelie, i1 silise pe 
Aşti sprinteni Kerni să fugă... (M. p. 13). 


Macbeth, Eu însumi volu ti crainic şi voiu duce 
Soţiei mele buna știre a 
Sosirii Voastre. (M., p. 25), 


Lady Macbeth. Imbracă haina ta de noapte, ca, 
De ne-ar chemi cumva, să ou se vază 
Că am veghiat (M., p, 42). 


Malcolm. Acesta e ostaşul care ca 
Viteaz soldat, luptă ca să mă scape (M., p. 12), 


Sergent. Cu trăsoete "'ndoite, astfel că 
Ei pe duşmani se năpustiră cu 
De două orl indolte lovituri ON. p. 14). 


Banquo. ŞI teamă mi-e că pentru asta al 
Jucat un joc mirgav (M., p. 54). 


Macbeth. ŞI unui duh timpit: aceasta a 
Păcut-o Banquo (NM. p, 58). 


Macduff. Ia fire, "1 tirania care a 
Priciouit golirea fär’ de vreme 
De tronuri fericite (M., p. 94). 


Macbeth. Amintitoare dulce! Haide dar, 
O bună mistulre pofta să 
~ Urmeze, sănătatea pe-amindouă CN. p. BI. 


46 VIAŢA ROMINPASCĂ 
Pi EN 


N'am comentat deloc aceste exemple, căci orice comentar 
pentru a dovedi sau nega evidența e pedantism ridicul, Cu acest 
lucru însă s'au însărcinat, —numai pentru a nega evidența, —d-nii 
Barbu Lăzăreanu şi Stern, în Adevărul Literar, No. 142 şi 156, 
1923, 


+ 


Pentru oricine are ureche rominească, versurile citate au o sono- 
ritate autentic humoristică: nu e vorba aici de demonstraţie, ci de 
senzaţie, Zeęțarul care a cules aceste versuri nu se putea ține de 
ris în timpul lucrului. Pentruce s'a oprit Malcolm în ca, în ver- 
sul: „Acesta e soldatul care ca“, s'a întrebat zețarul ? — Desigur 
pentrucă La apucat sughițul.— Pentruce Banquo şi-a pierdut răsu- 
flarea cu ai, în versul: „Și teamă mi-e că pentru asta ai“ ?- Fără 
indoială că i-a venit să strănute—Asta a păţit-o şi Macbeth, în 
versul : „O bună mistuire pofta să”.—Şi toţi ceilalți eroi ai lui 
Shakespeare, din versurile citate, s'au oprit în prociilicele termi- 
nale, pentrucă nu se puteau ţine de ris. 

Trebue să recunoaştem că d. Topîrceanu wa reuşit atit de 
bine în versurile sale voit humoristice, ca d. Stern în versurile 
sale tragice. 

Să nu creadă d. Topîrceanu că-l nedreptățesc; iată versuri 
de ale d-sale: 


Incomodă 'n soare ca 
Un gunoi in ochi... 
Gravă ca o rugăciune 
ŞI posomorită ca o 
Figurină de cărbune 
Cu nuanţe de cacao. 


Ce sint aceste pe lingă versurile citate din d. Stern?! Şi 
apoi d, Stern mai are meritul că a adaptat şi fondul lui Shakes- 
peare la forma d-sale. D. Stern e bărbat învăţat, cași d. Barbu 
Lăzăreanu, şi ştie că trebue să fie acord între tond şi formă. 

D-nii Stern şi Barbu Lăzăreanu, nici după ce le-am atras 
atenţia, n'au înţeles enormităţite din versurile citate, ceiace zeţarul 
meu a înţeles spontan şi de îndată. ȘI, silindu-se a dovedi că 
versurile citate sînt armonioase zi corecte, d-nii Stern şi Barbu 
Lăzăreanu se încurcă în litera a patru țări, pentru a arăta că 
înțeleg versurile acestor literaturi tot în aşa fel cum d. Stern îl 
înțelege pe Shakespeare, 

Voind să dovedească prea multe, isbutesc să arăte încă o- 
dată acelaşi lucru, de care cetitorii erau pătrunşi de mai înainte, 
şi pe care d-nii Stern şi Barbu Lăzăreanu nu mai aveau nevoe 
să-l dovedească,—repeţirea era de prisos. 

Un singur lucru—şi numat de acesta era nevoe,—n'au a- 
rătat d-nii Stern şi Barbu Lăzăreanu, şi anume: că există în în- 
treaga operă a lui Shakespeare, un singur pentametru iambic, 


SHAKESPEARE TRADUS P 47 


în care silaba a zecea—adică silaba accentuată care închee 
versul din punct de vedere al ritmului, — să fie reprezentată 
printro particulă proclitică. 

li asigur că nu vor găsi. Vor găsi la sfirşitul liniei versu- 
iui: în a unsprezecea sau a douăsprezecea siiabă, silabe neac- 
centuate, în unele cazuri chiar o proclitică, dar niciodată nu vor 
găsi ca silaba a zecea, care totdeauna e accentuată, să fie o 
proclitică. Acum, să se uite d-nii Stern şi Barbu Lăzăreanu la 
cele ece versuri pe care le citez eu din opera d-lui Stem, 
—aşi putea cita sute, — şi să numere pe degete, silabele fiecărui 
vers, ca să se convingă în a citea silabă cade proclitica termi- 
nală ? La toate versurile, numai în silaba a zecea, şi subt ac- 
cent deplin. Ei bine, se poate ca ceiace zeţarul meu a simţit i- 
mediat, d-nii Stern şi Barbu Lăzăreanu să aibă nevoe de cele 
zece degete dela mini ca... tot să nu priceapă? Asta l-a făcut pe 
d. Barbu Lăzăreanu să se îucurce şi-n „tălmăcirea“, — cum spune 
d-sa totdeauna arhaic și frumos,—a versurilor moderne. Aici, po- 
EI Iuîndu-şi mai mare libertate de aranjare în linie a versuri- 
lor, ritmul e mai greu de găsit, şi de aceia şi d. Barbu Lăză- 
reanu e mai hazliu. 

> Dan Stern şi Barbu Lăzăreanu ne mai vorbesc de termina- 
(ut uşoare, de terminațiuni slabe, de terminațiuni feminine, 

„pe care le numesc chiar în englezeşte,—la Shakespeare. Da, a- 
ceste pot fi neaccentuate sau proclitice, dar ele cad totdeauna nu- 
mai după silaba a zecea: în a unsprezecea sau a douăspreze- 
cea silabă. Io versurile d-lui Stern însă e vorba totdeauna numai 
de o proclitică accentuată în silaba a zecea,—ceiace este o ab- 
surditate, 

Cetitorii desigur că vor exclama că e de necrezut. In ade- 
văr, omul are în el EE verosimilului, care îl opreşte totdeauna 
să creadă în absurd. Chiar şi în artă, - unde poetul îşi poate lua 
cea mai deplină libertate de fantezie,-—instinctul verosimilității im- 
pune o limită, Cu atit mai mult în domeniul eminamente logic 
al discuţiilor şi teoriilor, Cu toate aceste, cetitorii să nu se indo- 
iască de posibilităţile d-lui Stern şi să nu uite că d. Sterne eroul 
recordurilor cu Marcu, al Scoției Rege, cu lunca ...şi că dacă d-sa 
a reuşit să facă dintr'un verb un rege al Scoției, pentruce war 
încerca să obție o „minune“ și 'm domeniul rațiunii logice,—mai 

cînd şi colaborarea d-lui Barbu Lăzăreanu. Dacă ab- 
surdul nu e intra în mintea noastră, nu e mai puțin adevărat 
că d există în realitate. Nimeni nu şi-ar fi putut închipui că d. 
Stern să aducă în sprijinul versurilor sale, citate de mine, o Carte 
care se ridică împotriva sa. A făcut-o d. Stern şi pe asta, după 
cum Yom vedea că va mai face și altele. A te încurca în Sha- 
E SĂ vi la mă punct EE dar a pricepe tocmai pe 

ol de metrică, care i i 

madi, SERA aduci în sprijinul Gu. e cu mult, 

Cartea de referință, citată de d. Stern e Shakespeare, de 


48 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


Edward Dowden, din biblioteca Liferature Primers. Vorbind de 
accentul de pe silaba a zecea a pentametrului iambic, la Sha- 
kespeare, şi de terminaţiunile ușoare, slabe şi feminine, care 
urmează neaccentuate în silaba a unsprezecea şi a douăspreze- 
cea, Dowden citează următoarele versuri din Tempest, şi des- 
parte anume prin linii verticale terminaţiile de după silaba a ze- 
cea, care e totdeauna accentuată şi care niciodată nu poate fi 
o proeclitică. Ori, d. Stern citează pe acest autor ca să-și legiti- 
meze prezența totdeauna a unei proclitice accentuate tocmai în 
silaba a zecea, din versurile citate de mine, din traducerea d-sale !? 

Reproduc versurile engleze, citate de Dowden, la pagina 43, 
pentrucă altfel e de necrezut: 


I boarded the kiag's ship; now on the besak, 

Now in the walst, the deck, in every cab | in 

1 flamed amazement : sometimes (ld divide 

And burn in many places; on the top | mast, 

The yards and bowsprit owuld I flame distinct | ly, 

Then meet and join, Jove's lightnings the precurs | ors 

O' the dreadtul thunderclap more momentar | y 

And sight out-runniag were not; the fire and cracks 

Of sulphurous roaring the most mighty Nep | tune 

Seem to besiege and make his bold waves trem | ble, 
(The Tempest, Act. I, sc, I, 196—205} 


= 


D-nii Stern și Barbu Lăzăreanu mai vorbesc încă de enjam- 
bement, —de cite n'au vorbit d-lor,—grăbindu-se însă imediat să 
dovedească că nici această procedare poetică, întrebuințată întăia 
dată în literatura modernă tocmai de Shakespeare, (cu două sute 
de ani înainte de a fi întrebuințată în literatura franceză) n'o in- 
teleg ca o complectare de înțeles a unui vers în versul următor, 
ci ca o absurdă stropşire a ritmului, 

D. Stern se miră cum de „eu m'am revenit, nici măcar în 
parte, asupra erorilor mele, care mi-au fost relevate prin unele în- 
timpinări hotăritoare*“,—ale d-lui Barbu Lăzăreanu, în Adevărul 
Literar. 

Ei bine, eu declar că, în această chestie, nu recunosc auto- 
ritate mai mare decit zejarul meu, şi afirm că toţi care au scris 
manuale de metrică nu l-au avut în vedere decit pe tel, în toate 
limbile şi-n toate timpurile ; iar poeţii lumii întregi l-au respectat 
cu sfinţenie, întotdeauna. u cu alte cuvinte: nici un poet din 
lume n'a stropşit ritmul firesc al limbii lui şi niciun tratat de me- 
trică n'a reglementat această stropşire. Versul e muzică,—şi cu- 
coana Kiriţa ştie că „tonul face muzica“, Şi nu numai versul, dar, 
dintr'un punct de vedere, orice vorbire e cintată ; iar accentul, în 
multipla lui varietate, care poate schimba până şi categoria gra- 
maticală a unui cuvint, îşi are legije lui fireşti prinse în dza 


SHAKESPEARE TRADUS 49 
aula e a SEEN E A a ` 


nostru, — în toată complexitatea lui. Cu atit mai mult deci poeţii cintă 
limba : mo sughiță, nici n'o strănută, dech doar dacă voesce a- 
ceasta anume, pentru efecte humoristice,—sau cînd se voeşte a se 
sublinia ori a se specifica, în mod deosebit, o idee, de exemplu : 


Schlegel şi Tieck 
Schlegel și... dr. Stern. 


In primul rînd și mare de loc accent, pe cînd în rîndul al 
doilea și absoarbe toată intonaţia. 


D. Barbu Lăzăreanu însă nu admite observaţiile lui Dowden, 
şi într'un articol special, cu titlul mare: Di. / Botez și Metrica 
doctorului A. Stern, din Adevărul Literar (No. 142, 1993) dis- 
cutind tocmai versurile citate de mine, conchide că ele sînt „un 
spor de frumuseţe“. In No, 144 al aceluiaşi ziar literar, d. Barbu 
Lazăreanu numeşte pe d-rul Stern: „deschizătorul-de-dru- 
muri”, şi combătind pe un „decurînd-ivitul în literatura tălmă- 
cirilor shakespeariene care se strădueşte să calce pe urma întipă- 
ririlor lăsate de dr. Stern”, exclamă : „Dar este un Dumnezeu 
al minorităților, şi al lui Shakespeare, care cere ca atunci cînd 
îl tălmăceşti pe acesta, să te apropii cu sufletul curat, și să 
aibi extazuri*. Apoi ne vorbeşte scene „înebunitor-suave“ 
şi de nişte „versuri care tropăe din vreme'n vreme și bat din 
nişte pinteni care în realitate ns decît bătături cu rădăcină“, 
—care, fireşte, nu sînt ale d-rului Stern. 

Acum Înțăleg cum traduce d. Stem pe Shakespeare: trebue 
să se supună Dumnezeului minorităţilor, care îi cere, cind se a- 
propie de Shakespeare, să aibă numaidectt extazuri, nu să-l pri- 
ceapă. Dar se vede că acest Dumnezeu al minorităţilor nu e şi 
al lui Shakespeare, cum crede d. Barbu Lăzăreanu, şi i-a tras 
chiulul d-lui Stern, inspirindu-i „bătături cu rădăcină“ înloc de 
versuri. Ţrebue să observăm, că d. Barbu Lăzăreanu,- cînd 
vorbeşte de d, Stern, cade în extazuri, şi atunci substratul a- 
tavic al strămoşilor săi cronicari se ridică la suprafață din fun- 
dul sufletului său, iar d. Barbu Lăzăreanu începe să vorbească în 
stil arhaic. De un lucru nu sînt sigur însă: dacă predilecția ho- 
merică, de a crea cuvinte compuse, a d-lui Barbu Lăzăreanu, izvo- 
reşte din acelaşi substrat sufletesc sau din faptul că Homer îi este 
son livre de chevet. 

Dar d. Barbu Lăzăreanu, vrea să ne reformeze și gramatica, 
peniru care de altfel arată dispreț, şi vrea să reînvie şi cuvintele 
vechi, cu sprijinul d-lui dr. Stern. In Adevărul Literar (No. 
140, 1923), d-sa ia apărarea dorului Stern şi serie cu titlul foarte 
mare al articolelor senzaţionale „Subjonctivul și Imboldul d-lui 
i „Boti Cind e vorba de d, dr. Stern, d-sa nu poate vorbi 


4 


50 VIATA ROMINEASCĂ 


Ce se întimplase ? In articolul meu Shakespeare în romt- 
neşte, pe lingă sutele de erori ale d-lui Stern, subliniasem că 
expresia o sd plouă, nu e universal întrebuiuțată în limba noastră. 
Aici e loc de vorbă și-a spus d. Barbu Lăzăreanu: „cînd eram 
copil, trăiam la Botoşani, acolo copiii spuneau are să ploae, 
dar la Bucureşti spun o să plouă“. Insfirşit... probabil că Zeta 
îl aștepta să-i dea articolul. Ă 

Dar de ce are să plage e subjonctiv, d-le Barbu Lăzăreanu, 
cind o să plouă, chiar şi la Bucureşti, e tot viitor? E bine să 
te ocupi şi cu gramatica, măcar pentru titlurile senzaţionale, 

Lucru mai grav era cu imboldul ;. aici atingeam sensibilitatea 
specială a d-lui Barbu Lăzăreanu pentru arhaisme. D-sa Îmi ci- 
tează patruzeci de dicționare, în care pot vedea că bold înseamnă 
şi imbold. Dar e vo dece preferă d. Stern pe bold care e 
cuvint mort şi care poate sta în Iliada, unde e vorba deo ṣo- 
cietate din timpurile eroice, şi nu pe imbold care e cuvînt viu,— 
şi vii trebue să fie cuvintele în Shakespeare? Lucrul e foarte 
simplu : străinul, care nu are simţul limbii şi învaţă cuvintele din 
i seg are de obiceiu preferință pentru arhaisme. Pentru el 
ambele cuvinte sint deopotrivă de atone, şi atunci el îl alege pe 
„cel care gare circulaţie în limba vie: i se pare lucru mai nou, 
mai frumos. E foarte firesc ca d. Barbu Lăzăreanu să se Int. 
nească în gusturile lexice cu d. dr. Stern. Dar de celelalte gre- 

eli ale d-rului Stern, arătate de mine, în articolul menţionat, d. 
arbu Lăzăreanu nu spune un cuvint. Dimpotrivă, afirmă catego- 
ric şi sentenţios, că Morfologia „mi-a tăinuit uimitoarele frumu- 
sefi din traducerile d-lui Stern"; că „traducerea din Hamlet este 
o minune, o încîntare“,—acestea cu litere foarte groase, 
fericite sînt animalele necuvintătoare, d-le Barbu Lăză- 
reanu |! De ele nu se poate spune niciodată că se fac de ris, — 
şi asta e o expresie foârte neaoşă, Pe om însă Dumnezeu l-a 
blestemat cu privilegiul vorbirii, ba i-a dat încă, pedeasupra, şi 
posibilitatea de a învăţa să scrie. 
emult Caragiale a spus de scriitorii din categoria d-lui 
Barbu Lăzăreanu câ: „dacă nu-s fudui gon haz“, şi timpurile de 
după dinsul vor continua să confirme adevărul cuprins în pro- 
funda observaţie a marelui scriitor dispărut. 


+ 

La unele din observațiile mele, din articolul din Maiu trecut, 
asupra erorilor de deosebite categorii în traducefile d-lui Stern, 
a răspuns însuși d. Siern, în Adevărul Literar, Nọ. 156, 157, 
158, 1923. Celitorul s'ar aştepta ca d. Stern să se apere cu ar- 
gumenie aduse de partea d-sale, Aşa e şi logic şi la asta mă 
aşteptam şi eu. Am rămas însă surprins, cind am văzut că chiar 
in asemenea împrejurări, d-sa nu-şi părăseşte atitudinea de hu- 
morist iremediabil, şi se strădueşte cu mare lux de Chant să aducă 
singur argumente şi citații impotriva sa însuşi, Pentru mine era 
de prisos: nu mai era nevoe ca d. Stern să-mi coroboreze artico- 


` 


SHAKESPRARE TRADUS KU 


dul. De ceiace am scris în el, eram perfect convins; şi, dupăcit 
ştiu, cetitorii articolului nu mai aveau nevoe de argumente nouă, 
în supliment. 

Aani, de oarece consider, în parte, articolele d-lui Stern 
ca suplimente de coroborare ale articolului meu, le voiu reproduce 
întocmai în părţile esenţiale, şi voiu reproduce şi injuriile triviale 
pe care d. Stern mi le adresează, fără să răspund la ele. Repro- 
ducerea va fi aidoma şi complectă, căci din ambele puncte de 
vedere, chestia e caracteristică pentru d. Stern. 


Stern care ne spune această nedelicateţă, am crede că ne-o spune 
un Tests, Asupra logicei, nici nu mai insist. 


In viaţa publică, ai poliția şi codul penal, care intervin împo- 
triva infractorilor. D? e 
Dar în chestii de limbă şi literatură, libertatea e desăvirşită, 
—şi e bine că e aşa, căci altfel n'am avea ridicului, care e atit 
de distractiv în vremurile aste de nevoi. Limba ştie să se răz- 


bune ze e 

D. Stern e şi onest în discuţie : d. Stern scrie: 

„Nu voiu releva greşelile de tipar pe care d. Botez mi le S0- 
NZ mie drept greşeli, precum: inșile în loc de inșii ; căruia în 
„loc de căreia şi în loc de cărui, al în loc de ale (ai nopţii duhuri)“. 

A uitat d. Stern pe „să ni-i DECHE în loc de să ne su- 
Punem lui; „mi-i pun în drum“, în loc de mă pun în drumu-i; 
„se va da vina nouă“, în loc de „se va da vina pe noi“; „ce e 


sori aggy în loc de ce veste... şi încă Ges multe 
uitasem ar nul codoberg", emn e 
e do Se şi „guzga ST 


WE 


* lată lexiual ce scrie d. loan Slavici, în Adevărul! Literar, No. 
164, în articolul său „Cum să serie romineşie” : „Alții iau în serios 
„vorba, că limba rominească nu e încă definitiv formală... Gindul meu 
„e să arăt, că limba în cere au scris Eminescu, del Caragiale şi 
„Vlăbulă şi 'n care scrie Gala Oalaciion, e desăvirşiiă ’n toate amă- 
„nuntele ei. Neisprăviji sint cel ce se folosesc cu uşurinţă de ea“. 


52 VIAȚA ROMINEASCA 


Vrea să zică zeţarii sînt de vină? Ei, d-le Stern, zimbim din 
delicatață şi... cum d-lui Stern H plac expresiile neaoşe: s'o lese 
moartă. $ 

Dar e cavaleresc lucru să se învinuească nişte bie wer. 
„tori, de care oricine e convins că nu pot, să vree chiar, să co- 
mită asemenea erori d 

Apoi, drept recunoştinţă faţă de „Cultura Naţională“, —care 
oricum, va suferi în prestigiul ei de instituţie serioasă, că a pu- 
blicat traducerile din Shakespeare ale d-lui Stern,—e drept să se 
aducă, tocmai de d. Stern, o aşa hulă? 

Mai departe, tot d. Stern: 

„Să vedem acum celelalte greşeli, pe care d. Botez nu le 
„explică totodată, ci de multe ori le subliniază sau le însoţeşte cu 
„semne de exclamaţie, fără altă lămurire : 


„A. Stern. Macbeth: Intăjetate dâ'i cu ochi şi limbă. (Ms p: 62). 


„Aici d. Botez încriminează întrebuințarea cuvintelor «cu ochi 
„Şi limbă», şi ne întimpină întăiul exemplu, urmat de numeroase 
„altele, cum d, Botez, nu tocmai în stare de a aprecia metaforele 
„lui Shakespeare, sau neînțelegind textul englez, îmi face o gre- 
„șald din reproducerea lor. 


„Shakespeare zice: 


„Present him eminence both with eye and tongue, adică : gät 
„sintăietate atit cu ochii cit și cu limda». Ochi şi limbă ptrsonalizează 
„privirea şi vorba, Tot așa seexprimă Hamlet (pg. 40): 


wa un înţăles, dar nu o limbă“, 
„Cine afară de d, Botez nu vede metonimia Ze 


D. Stern crede că şi-a făcut un mai mare serviciu dezvol- 
tind ceiace eu am subliniat numai ? Și m'a observat bine subli- 
nlerea mea : eu am subliniat nu numai cu ochi şi limbă, ceiace: 
de altfel era îndeajuns, dar déit cu ochi şi limbă, ceia ce-i mai 
frumos, Dar asta, la urmă, gare nici o importanţă. Cu d. Stern 
cineva are totdeauna l'embarras du choix., Să nu se mai în- 
carce d. Stern cu metaforele şi metonimiile: să le lese pe sama 
d-lui Barbu Lăzăreanu. Nu e vorbă, amindui sînt tambour de 
livre. Şi încă ceva, chiar în textul d-sale de aici, Zeta! iar 
i-au stricat limba rominească în acelaşi fel caşi cei care i-au fä- 
cul așa de interesante traducerile din Shakespeare. 

Şi mai departe, tot citație din articolul d-iui Stern: 


wä, Stern. Horatio. 


„Tot spiritul drumeț şi rătăcit 
„Din mare sau din foc, pămint sau aer, 
„„Aleargă în ocolul său. OH. p- 27) 


„“Ocolul spiritelor», exclamă d. Botez,-scandalizat, Shakes- 
„ptare zice: Confine, adică hotar, ingrădire. Ocol nu înseamnă. 


SHAKESPEARE TRADUS 


EE) 


Dal înconjur, sau ocol de vite, ci orice loc împrejmuit, o des- 


„părțire elc. Aşa zicem «Judecătoria Ocolului I», şi ocol este 
„vechiul nume al judeţului (vezi dicţionarul Univ L. Şăinea- 
„Mu. Dece dar nu s'ar putea întrebuința pentru cimitir, ocolul 
„duhurilor Ze ; 

D, Stern să aprecieze, că îmi stăpînesc risul şi discut cu 
dag serios. Dece citează pe Șăineanu ? A voit să înțăleg euch 
d-sa a voit să ducă duhurile la Judecătoria Ocolului |, nu là o- 
colul de vite ? A 

D. Stern face o propunere, — probabil Academiei Romine. 
“Să i-o comunice direct. D, Stern vrea ca de azi înainte să se 
spună ocolul dahurilor în loc de cimitir. Foarte bine. Vom'spune 
şi noi înloc de „am cumpărat unloc la cimitir“,—„am cumpărat 
un loc la ocolul duhurilore. Ei şi? Mare lucru? Ce nu se 
poate, numai voe bună să fie: cu d, Stern nu ţi se urăşte. 

Dar un lucru: în textul englez, confine nu se poate traduce 
nici cu cimitir, căci cimitirul, nici după credința creştină, nu-i 
locuinţa duhurilor ci a morţilor. E un cuvint prea concret, şi de 
aceia nu-l poţi traduce decit cu cuvintul general de locuință, Dar 
eu mai citasem ceva din traducerea d-lui Stern, în legătură cu 
ocolul duhurilor.—imediat chiar : e vorba de duhuri ane, ne- 
gre, sure... Ei, iată ce însamnă neatenţie la citați ! pe ce nu 
puteam să fiu documentat ca să fac şi eu o propunere, şi anume : 


_“imloc de „duhuri negre şi plăvane, duhuri albe, sure, toate" 


(M., p. 80), să spunem o cireadă de duhuri. Poate se va ad- 
mite şi asta. De altfel d, Stern a făcut aşa ceva, cînd a tradus: 


„Dâys and nights has thirty one“ (M., p, 78) prin o lună. Aşa 
e mai concis. Un lucru nu Zeg până la d. Stem: că „Pămin- 
tul ca și apa au bulbuci* (M., p. 19). Mi-a spus'o Banquo, al 
d-lui Stern,—greşind totodată şi acordul verbului, 


larăşi d. Stern: 


mă. Stern. Lennox. 
„Crunte intimplări dia nou clocite. OM, p. 45), 


„Aici d. Botez observă! vom vedea mai departe că sint și 


"tovarăși cloeiți. 


„Da, sint! Şi d. Botez nu uită a cita: 


»Polonins, 
„Dar nu-ţi toci tu palma, dind mina 
„Cu orice nou clocit tovarăș. OH. p. 43). 


A Acest clocit nu-i .place d-lui Botez! Dar Shakespeare 
„Polonius : 


„But do not dul! thy palm with entertainment 
„Of each new-hatched unfledged comrade,“ 


54 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Pe 


nu însamnă a cloci, ci a se oua, A cloci se spune: gu Cé 


In altă ordine de idei: de ce-a făcut d. Stern e Ophelia să 
zburde şi să svirle cu picioarele pănă şi-n pae? Biindefa, bună- 
tatea şi sfiiciunea Opheliei sînt proverbiale, chiar şi-n nebunia ei. 

celaşi d, Stern: 


mA. Stern. Bernardo. 
„Şezi jos puţin şi lasă-ne să dăm 
„Dia nou năvală in urechea ta. (Hes ps 21), 


„Aici urmează trei semne de e 
„un alt citat din Hamlet: "gn după căii afl 
„Primul actor. 
„Pirus năvăleşte "o Priam. 


„Și iar trei semne de exclamaţie ! 


„Ale d. Botez că imaginea este a lui g 
„cele mai frumoase, lat-o: a lui Shakespeare şi una din 


„Sit down awhile; 
„And let us once agâin assall your ears, 
„That are so fortitled against our story, 
„What we have two nights seen, 


„Eu am tradus: 


„Şezi jos puţin și lasă-ne să dăm 
„Din nou năvală în urechea ta, 
„Aşa "'ntărită impotriva vestii 
„Acelel ce-am văzut În două nopți,“ 


„ Shakespeare compară dar. urechea cu o fortărea ă sau ce- 
„tate, mult întărită împotriva povestei apariţiei Dukuluis şi de a- 
„ceia, Bernardo vrea să dea năvală în ea“, 


E 7 PRR 


SHAKESPEARE TRADUS 55 


t 
d, Stern ne-ar îmbogăţi limba, am ajunge 
D. Stern a avut prilej să nime- 
dar atunci s'a abătut dela traducerea 
exactă, călcind tot cu piciorul stîng; de exemplu, cînd Horatio 
de o armată de striînsură,—o armati'n dobindă,—pentru o 
ex de prădăciune, are o expresie foarte plastică, care poate 
intra foarte bine în limba noastră: an enterprise that has a sto- 
mach in it: o întreprindere care are stomah în eo, Ştiţi cum 
traduce d. Stern? o treabă ce are îndrăzneală în ea,—trază steri- 
lizată de ideia aşa de bine plasticizată în textul englez 
şi admisibilă de a fi trecută şi în limba noastră. Dar d-lui Stern 
i-a plăcut mai mult cuvîntul îndrăzneală decit stomah şi a stricat 
treaba, Tot aşa traduce d. Stern, pe plasticul: they distilled to jelly with 
the act of fear, cu comicul: ei, de frică, mai topiţi piftie. 
Urmează d-le Stern : 


„A. Stern. Ross. 
El, cercetind urmarea-acelei zile. (M., p. 20). 


„In loc de restul zilei“, observă d, Botez, scurt. Vorba rest 
„din original nu însamnă însă aici rest, ci aceia. ce s'a mai urmat 
„în acea zi. Prin „urmarea acelei zile“ am căutat să exprim acest 


înțeles”, 
E Stern se expune să i se spună că e imposibil ca 
crezut că rest se raporiă la restul evenimentelor și nu 
la restul zilei? Textul e prea simplu şi clar, ca chiar d-sa să 
re că să se incurce: the rest of the selfsame day. . Preferă 
d. să spună că s'a încurcat într'o frază atit de simplă şi-a 
înțeles-o pe dos? Dar, iar zeţarii ceia, care îl persecută pe d. 
Stern cu greşelile lor în traducerile d-sale! l-au mai făcut una 
chiar aici, în textul apărării d-sale »nu se spune „ce s'a mai ur- 
mat”, ci ce sa mai întîmlpat. Se vede că aceşti zeţari au eşit 
dela „Cultura Naţională“ şi-au venit după d. Stern la Adevărul. 
Una deosebită, tot a d-lui Stern : - 
„A. Stern. Hamlet, De ce umbli să-mi prinzi vintul. (H., p. 119) 
„Textul zice : 
„Why do you go about to recover the wind of me? 


„Acesta este un termen de vinătoare care iînsamnă a se 
„pune in sensul vintului animalului, aşa incit să"! sperii şi să fugă 
„in direcţia cursei (Clark şi Wright). Am cetit în Prihodul de 
„A. Frunză („Viaţa Rominească“ No. 4, din 1920, p. 550): «Co- 
„Polul se aruncă în toate părţile, se opreşte, prinde vînt», şi am 
„format locuţiunea a prinde 'vintul altuia“. $ 

„A prinde vînt“, e bine şi plastic... pentru cni dar „a-mi 


. 


56 VIAŢA ROMĪNEASCA 


prinde vintul” sau „a prinde vintul altuia"... vorbind de oameni... 
e hilariant. lată cum d. Stern, avînd un model bun, a. sertatit-o 
atit de rău. Rugăm pe d. Stern sä nu ne mai imbogă limba 
cu locuţiuni nouă. Ceiace=i triste că n'a înțeles nici acum enor- 
mitatea. Așa se'ntimpiă cind în loc să te călăuzeşti de simţul lim- 
bil, te călăuzeşti de dicţionarul d-lui Șăineanu. 

Dar pe acelaşi pagină, unde d. Stern vorbeşte de „guz- 
anul codoberg*, mai e o altă creație a d-sale: 


Il-a vrăjitoare. Un vint Îți dau en, 
l-a vrăjitoare, ŞI eu "0 dau un viat, 


Nu ştiu ce locuţiune a mai voit d. Stern să formeze cu 
acest duet. 

Cel care ar scoate o ediţie ilustrată a lui Macbeth al d-lui 
Stern, n'ar şti cum să-l reprezinte: cu hamu'n spate (p. 116) 
sau cu armură şi cu baston (p, 111)? Oricare figură ar fi cu 
efect, dar in orice caz, d. Stern ar trebui să opteze pentru una. 

Mai are încă d, Stern: 


„A. Stern, Duncan (către Lady Macbeth) 
Cu asta vă (negt 
Ca să-mi doriţi un bogdaproste pentru 
A voastră trudă OM. p- 30). 

„La aceasta, d. Botez face profunda observaţie ` «Aşa se 
„dovedește că bogdaproste işi trage originea dela Curtea lui 
G uncan», 

„Ba aceasta dovedeşte numai că d. Botez răstălmăceşte cu 
„dinadinsul cuvintele, pretinzind că Duncan învaţă pe Lady Mac- 
„beth chiar cuvintul bogdaproste“ ! 

„lată pasagiul întreg. Regele Duncan, primit fn castelul 
lui Macbeth, zice, cind intră Lady Macbeth : 

„Ah, lată onorata noastră gazdă, 
lubirea care ne urmăreşte, este 
Ades o silă, dar fiind iubire 

H mulțumim, 


„Adică ` «Supuşii noştri sint citeodată puşi la grea incer- 
„care prin iubirea lor pentru mine, dar mă bucur de aceasta, 
„pentrucă e o dovadă a iubirii lore (vezi L. W, Lyde). ŞI ur- 
„mind, Regele zice că printr'aceasta el învaţă pe supușii säi a-i 
„Zice un bogdaproste pentru truda lor, adică a-i mulțumi pentru 
apărarea ce ol ER A o 

s pe cetitori să ege singuri ce-a voit să spună d. dr. 
Stern. De altfel d. Stern a luat toate măsurile: a dat şi o tra- 
ducere a traducerii d-sale. Eu observ numai că Regele nu cu- 
noaşie acordul pronumelui. Tot zețarii! 

larăşi d. Stern: 

„A. Stern. Regele (cătră Hamiet) 


„Duios și vrednic e din parte'ți Hamlet, 
„Că tatălui dai det prinos de doliu-(H., p. 32). 


SHAKESPEARE TRADUS 57 


„«Păcat că nu e şi limba corectă»! serie d. Botez. Prinos : 
„omagiu, ofrandă,—de ce nu s'ar putea SC în senz larg, 
„Du numai ca omagiu de admiraţie sau dragoste 

Ştiu eu dece nu se poate ? Dar să fie sigur d. dr, Stern 
că, în romineşte, nu se poate „să dai dst prinos de doliu“, 

Din nou: 


„A. Stern. Horaţio. 
Dar după cite-mi pot da cu părerea (H., pe 23), 


„«Se vede că Horatio cetise pe Caragiale“, observă cu fina 
"ul ironie, d. Botez, Eu voiu observa întăiu că am scris «potda 
„eu părerea», dar şi construcţia: «Imi pot da cu părerea» nu este 
„un mahalagism Caragialesc, ci o construcție romivească neaoşe. 
„«Eu dau cu părerea», scrie Ispirescu citat in dicţionarul lui 
„Tiktin (vezi : părere); în acelaşi senz şi Laurian şi Maxim, 
„dicționarul limbii romine“. Ge s 

Cetitorii au văzut mai inainte, că d. Stern dëst cu ochii 
şi cu limba, și-și dă cu părerea că toate-s permise, în limba 
rominească. A! uitasem că d-sa dă și-un dst prinos de doliu, 
în împrejurări grave. ŞI Şăineanu şi Tiktin sint de această pă- 
rere, ne spune d. Stern. Dar nu mei era nevoe de marturi, 
deoarece noi |! credem pe d, Stern că e sincer: dacă n'ar fi 


fost, mar fi întrebuințat aceste expresii, în traducerile sale din 


Shakespeare. Cit priveşte afirmarea d-lui Stern că d-sa a scris 
dau eu părerea, nu dau cu părerea, textul rominesc al cărţii 
d-sale îl dezminte categoric. Aici nici ipoteza zeţarilor care gre- 
şesc la tipar nu-l poate ajuta pe d. Stern, 

Incă o obiecţie, a d-lui Stern: 

„A. Stern. Polonius, 


Aici Laertes? Hal pe bord. Ruşine | 
Căci vintul șeode'n ceafa pinzel tale” OH, p. 43). 


„Ce eufuism original», exclamă d. Botez. Eufulsm ? Aşa 
„se numea limbagiul afectat care se lăţise în Anglia, după publi- 
tarea unul roman al lui Lilly (1579, 1580), al cărui erou este 
stinărul filozof Fuphues. De acest eufuism Shakespeare şi-a 
„bătut joc în mai multe locuri, între altele, şi in vorbirea lui 
„Osric din Hamlet. Dar să ne ințelegem-— Shakespeare zice: 


The wind sits în the shoulder of your sail. 


„Eu am tradus dar literal. Atunci d. Botez numeşte a- 
„teastă expresie aşa de plastică şi de realistă (imaginea este de 
„altminteri, imprumutată din limbajul marinarilor) a lui Shakes- 
„Dear, „un e m original“? 

Acelaşi predispoziție a d-lui Stern de a se abate dela ches- 
tie, făcînd digresiuni comice care-l încurcă mal rău. Să pre- 
cizâm : d, Stern spune că a tradus literal pe Shakespeare, Ori 
shoulder insamnă umăr şi nu ceafă. Acelaşi cuvint pentru două 


VIAŢA ` ROMINEASCĂ 


părți aşa de distincte ale corpului nu există, nici într'o limbă, 
La diferenţiarea fizică corespunde o diferenţiare exclusiv indivi- 
duală lexică. Numai în mod figurat, cu anumite scopuri, poți 
numi o parte din corp cu numele altei părți. A voit d. Stern 
să facă aceasta ? Asta însă nu se poate face decit cu tot capul, 
nu numai cu ceafa, 

D. Stern, netraducind literal, —cum afirmă, că a tradus,— 
imaginea din text e desființată. Imaginea din textul englez im- 
plică o comparaţie cu majestatea fizică a corpului omenesc, 
Poţi găsi puncte comune, —ca impresie şi înțeles,—între umerii 
omului, care stau verticali, prezintă Suprafaţă, pot mişca cu 
forţa lor rezistența... şi pinzele unei corăbii, care se înalţă spre 
cer, prezintă o suprafață în bătaia vintului cu care se luptă şi 
de care se foloseşte mişcarea corăbiei. Inconştientul singur gă- 
seşte punctele de asămănare, şi omul astfel își formează limba- 
jul figurat şi imaginile. Imaginile nu-s nebunii fără înţeles. Dar 
ce puncte comune se pot stabili între pinzele ridicate in bătaia 
vintului şi ceafa unui om? Ceata ware nici-un contur şi nu pre- 
zintă o formă în vre-o parte a corpului. 

D. Stern spune că expresia e plastică şi realistă, şi ima- 
ginea e împrumutată din limbajul marinarilor. Expresia deci e 
o expresie consacrată şi are un anumit înțeles. E plasticizată de 
o imagine foarte firească: nu e Do inţeles şi fără viziune ca a 
d-lui Stern, în care nu numai că viziunea a dispărut, dar s'a 
obstruat complect imaginaţia, 

Eutuismul excesiv imaginativ şi liric s'a născut în Anglia, 
dintr'o stare de exuberanță sufletească a unui popor tînăr, plin 
de sevă şi de imaginaţie, nestăpin incă în deajuns în dominarea 
impetuozităţii sufleteşti, lucru care Se capătă mal tîrziu, prin ma- 
turitate şi afinare intelectuală prin sporirea bunului simț. 

La baza elementelor eufuismului stă îndrăzneala imaginației 


espe 

sonagli cu nota ridiculului, nu prin valoarea imaginilor, ci prin 
intrebuințarea lor ad-hoc. D, Stern să-și amintească de imagi- 
nea superbă a lul Laertes, cînd compară omul cu un templu,— 
o imagine pe care Laertes o învaţase din literatură, —dar care în- 
carcă pe Laertes cu ridicul, pentrucă o debitează artificial în mo- 
mentul despărțirii de sora lui Ophelia, cind nu putea fi un mo- 
ment sufletește firesc. 

După cum o imagine superbă poate face pe un om ridi- 
cul, tot așa şi o idee plină de adevăr şi pătrundere poate expune 
pe om la ridicul, după împrejurări. Ambele maniere a eufuis= 
mului,—imaginativ şi pur intelectual, —sint întrebuințate de Shakes- 
peare, pentru a-şi caracteriza personagiile dramatice: Laertes şi 
Polonius sînt bogate exemple, 


SHAKESPEARE TRADUS Tia. 


In cazul de față, Polonius e ridicul pentrucă intrebuințează 
imaginea,—in od a frumoasă,—în mod neoportun sufletește : 
tocmai cînd trebuia să se despartă de fiul său, Laertes. D. Stern 
a înțeles însă că trebue să estropleze imaginea. i 

După cum în literatura originală, scriitorul nu e placă de 
fotograf, tot astfel în traduceri de valoare mare artistică, cum e 

hakespeare, traducătorul nu e dicţionar, Nu se pleacă dela 

r, ci dela starea sufletească şi imaginativă a traducăto- 

rului, dapăce el a căutat să se identifice cu stările sufleteşti din 
marele scriitor, 

O altă protestare a d-lui Stern: 

„Acelaşi lucru îl face d. Botez, cind pune trei semne de 
„exclamație după cetirea traducerii următoarelor versuri : 

„Nu da şi nu lua cu imprumut, 
bar e dinti, ades piara basii şi prieten, 
Luind toceşti a căsnicie! muche. 


„Am reprodus exact textul: 
Borrowing dulis the edge of husbandry. 
Inţelesul acestei splendide imagini este lămurit pentru 
„oricine Se caută nod în papură. Dar, oricum, şi aici d. Botez 


hakespeare“, 
E Ke 9.8 Net want citind traducerea lui Schlegel, că 


| traducerea” lui Schlegel nu este riguros exactă, căci edge, in- 


mm he, ascuțiș, nu virf. In traducerea cu ceafa pînzei 
d Siora a eer pa Sem Iui Schlegel În a căsniciei müche, 
d. Stern îl combate pe Schlegel, 
Rog pe cetitori să fie atenţi, căci aici d, Stern a atins ge- 
nialitatea. 
Mai întăiu observ că d. Stern şi-a modificat traducerea, In 
traducerea sa din volumul „Culturii Naţionale“ e: 


Luind, toceşti muchea gospodăriei (H. p- 44) 


Această traducere e retradusă în : 
Luind, tocești a căsniciei muche, 


rima hipostasă, numai un cuvint e greşit tradus : edge, 

dë Eesen muche, ci tocmai partea opusă a lamei cuţitului, 
H , ascuțiş. e 

ën Aen EE) ambele cuvinte sint greşit traduse : hus- 

, nu înseamnă căsnicie ci gospodărie. Cînd spui de doi 

că duc căsnicie bună împreună, nu înseamnă că duc și 

ospodărie bună împreună. Propoziția întăiu nu implică pe a 

be care se rapoariă la partea economică, pecind cea dintăiu se 

rapoartă la partea sufletească, 
Văd că d. Stern admiră propoziţia din urmă, cea cu g câs- 
niciei muche şi o declară că are „înțelesul unei splendide ima- 


50 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gini, lămurit pentru oricine !2* D. Stern vorbeşte astfel sigur de 
această imagină splendidă construită din două cuvinte care nu 
există,— niciunul — în Shakespeare—mai mult încă: unul are 
în Shakespeare înțelesul tocmai contrar! 

Ce înțelege d. Stern, e imposibil să-mi închipui, deşi dea a- 
firmă că înțelesul imaginii d-sale e lămurit pentru oricine. 

lată textul englez: 


Borowing dulis the edge of husbandry 
(Hamlet. Act. 1, sc. III, 77) 


In romineşte, cuvînt cu cuvînt însamnă: . 
Imprumutiad dela altul toceşti tăiuşul gospodăriei, 


Nu e vorba de muchea căsniciei sau de muchea gospodăriei, ci 
de tăiuşul, ascuţișul gospodăriei, adică nervul gospodăriei. Şi această 
"propoziţie nu constitue un eufuism de imaginaţie ci de suggestie, de ob- 
servaţie practică, O corabie cu pinzele întinse in bătaia vîntului, e o i- 
magine splendidă ` dar o gospodărie imaginată ca un cuţit tocit, 
nici nu-i imagină: e o observație suggestivă numai, Imaginaţia de 
obiceiu umflă, exagerează proporţiile ca să impresioneze. Exem- 
plificarea prin comparaţie pentru a suggera învățături reduce, 
micşurează proporţiile. Nu partea imaginativă e elementul esenţial 
aici. In orice glosar al lui Shakespeare, d. Stern putea găsi că 
edge, tăiuş, mutat în lumea sufletească, ca î înseamnă: in- 
citement, impulse, stimulus, — adică impuls, î emn, gust la muncă. 
Cu alte cuvinte, cine împrumută bani de-a gata, dela altul, nu mai 
are îndemn (i se toceşte îndemnul) să-i muncească, să-i ciştige 
muncind, şi-şi ruinează gospodăria. 

Eu caut nod în papură d-le Stern, ori d-stră vă reduceţi la un 
simplu dicţionar, ba încă şi-acela cu lexicul falş tradus? 

Inainte de a sfirşi articolul, din No. 156 al Adevărului Li- 
terar, d. Stern își mai justifică corecta întrebuințare, cu tat din 
dicționare, a expresiilor arțag nelegiuit şi sîmburele vredniciei 
noastre. Am arătat în articolul Shakespeare în rominește ab- 
surditatea acestor expresii şi renunţ a mai arăta acum humoristica 
justificare a d-lui Stern, 

Cu ultimele aceste două expresii, d-sa termină partea relativ 
la limbă şi trece, în No. 157 al Adevărului Literar, la justitica- 
rea părţilor care, după cum mă citează d. Stern, „păcătuese adinc 
impotriva fondului“. „Nesocotită întreprindere !* exclamă dan 

La începutul acestui articol, îmi promisese d. Stern „că-mi va a- 
răta că eu nu cunosc cuvintele neaoş rominești şi că m'am făcut vi- 
novat, față de daa de grave greşeli de limbale Regret că d. 
Stern nu-şi ţine niciodată promisiunile, şi că, în schimb, întrece 
totdeauna aşteptările, 


SHAKESPEARE TRADUS ` ot 


In această a doua parte a articolului său, d. Stern e foarte- 
nervos şi-şi dă şi aa, N'am înțeles pentruce? Vrea să 
aibă şi admiratoare ? atunci recomandaţia d-lui Brănişteanu, 
că a trecut de 75 de ani, nu-i va fi tocmai folositoare, deşi d-sa 
a luat măsuri să-şi dea o fotografie mai din tinereță. In 
traducerea lui Shakespeare, poate d. Stern să încerce a mistitica 
publicul, dar de, sînt lucruri care nu se pot mistifica, chiar cu 
ajutorul d-lui Barbu Lăzăreanu. 

Nu voiu suprima nici-o; încercare de justificare a d-lui Stern, 
căci toate sint foarte interesante, nu numai pentru traducerea d-sale, 
dar şi pentru psihologia d-sale. Le voiu grupa însă după natura ches- 
iilor, vorbind întăiu de locurile, unde d. end mă EH pe enee 
pentrucă l-am contrazis pe d-sa, şi apoi voiu vorbi ocurile 
unde d-sa atacă pe Shakespeare, pentrucă îmi place mie. 

Voiu începe cu prima grupare, atrăgind atenţia, că şi aici d. 
Stern se îngrijeşte singur să adunetot materialul impotriva d-sale, 
scoțind deodată o concluzie contrară probelor aduse de d-sa sin- 
gur şi foarte sentenţios agresivă: aceasta e maniera sa de a fi 
humoristic în polemică, 

Am arâtat în articolul mea Shakespeare în rominește, că 
greşelile d-lui Stern,—şi asta se vede şi din articolul de faţă, 
~nu sint numai elementare, dar au şi o calitate: sint şi haz- 
li, Astfel cetitorii In cunoştinţă de ele cu oarecare plăcere 
estetică, Una din cele mai hazlii erori, de care am vorbit, în 
articolul din Maiu, trecut, deşi foarte elementară, era cea cu 
barba cu ciucuri, a actorului care venise din Wittenberg la 
Curtea din Elsinore. Să se observe că aici nici nu poate fi loc- 
de îndoeli și Interpretări, căci fiind vorba cum să vie pe scena 
aclorul, care joacă rolul actorului din Wittenberg, chestia nu 
poate rămine in discuţie,—cum vom vedea că vrea să o lege d. 
Stern, E un procedeu al lui Shakespeare de a găsi mijlocul ca 
din dialog să reiasă pănă şi modul cum trebue să fie îmbră- 
cafi eroii lui, Acest lucru e foarte bine: cunoscut de regisorii 
pieselor lui Shakespeare, — unic în această privinţă. Din dialog, 

ldă, se află cum trebue să fie îmbrăcat Hamlet, cum să fie 

ptănat, CA purta barbă... la această privinţă, de exemplu, 
e nu dă nici-un ajutor regisorului său. Chestia barbii acto- 

tului, dupăcum am arătat, implică şi alt interes pentru fixarea 
răspunsului, dacă Hamlet s'a întors din Wittenberg la Elsinore,. 
atunci cind tata! sáu a fost asasinat, sau mai înainte ; e o chestie 
care aduce lumini şi în interpretarea caracterului att de enig- 
matic şi atit de mult discutat al lui Hamlet.. E aici dar un pa- 
sagiu cu aderențe adinci organice în piesa lui Shakespeare ; şi 
tocmai de acela Shakespeare nu putea fi confuz aici. Poate nu 
sint rinduri mai clare şi mai uşor de tradus în intreaga piesă, 
ca aceste, M'am mirat mult in articolul trecut, cum d, Stern a 
reuşit să se incurce in date atit de elementare. Răspunsul sâu 


însă m'a stupefiat: e de necrezut. la capul articolului său, d. Stern 


! 


62 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


pune ca titlu mare, sensaţional, cu litere groase: barba cu ciucuri, a- 
dică eu susţin o enormitate, cînd afirm că barba n'are ciucuri. Voiu 
reproduce in întregime, fără nici-o schimbare sau prescurtare, 
obiecţiunile d-lui Stern, ca cetitorii să înțeleagă dece am spus că 
polemica d-lui Stern e interesantă şi din. punct de vedere 
psihologic. 

' Inainte de a incepe reproducerea apărării d-lui Stern, dau înţe- 
lesul cuvintului valanced,—căci în el stă cheia,—din glosarul piesei 
Hamlet, tipărită în ediţia „Cambridge“, sub direcţia profesorului 
Gollancz,—cea mai bună ediţie curentă de azi. Volumul meu e din 
1910,—a şeaptesprezecea ediţie. In glosar, la pagina 206, d. Stern 
poate ceti: valanced, adorned with a beard (H., Act. Il, sc. H. 
442). Numai o singură traducere rominească, cuvint cu cuvint, 
a explicaţiei lexice engleze, e posibilă, adică : valanced însem- 
nează împodobit cu barbă. ŞI din context rezultă că barba ac- 
torului trebuia să fie mai mare decit a lui Hamlet, căci şi el a- 
vea barbă. Acum trecem la Obiecte integrale ale d-lui Stern, 
din za ta ei Literar (No. 157, 1923). 

„D. Botez spune: Ce insemnează acest actor cu clucuri 
„pe faţă, care vine să tragă pe Hamlet de barbă? Evident d. 
„Stern nu stăpineşte nici limba engleză, D. Stern putea să gä- 
„sească in orice dicționar englez că «<valanced» înseamnă cu 
„barba mare, nu cu ciucuri; şi verbul to beard nu înseamnă aici 
„a trage de barbă, ci a te măsura în barbă cu altul, a-l sfida 
„Cu barba ta, a-l concura, a-l întrece. Textul englez e din cele 
„mai clare şi traducerea lui, în romineşte, nu cere nici o stor- 
„tare. ` 

„ȘI d. Botez ne dă traducerea d-sale astfel : 

„“O bătrinule prieten | Pentruce ţi-ai lăsat barba aşa de 
„mare, decind te-am văzut pentru ultima dată ? Vii să mă sti- 
„dezi aici în Danemarca ?> 

„Da, o asemenea traducere nu cere nici-o sforţare, dar e 
„falşă, dela Început pănă la sfirșit | 

wll <O bătrinule prieten». Mai adineaori d. Botez m'a luat 
«În răspăr că traduc o/d prin bătrin, căci «in contexte old ar 
„Însemna acolo tînăr. Acum d-sa traduce pe old prin bătrin, 
„Cind «in context» aici inseamnă nici bătria nici tinâr ci vechiu. 
grip nu vorbeşte de bătrineţa actorului, ci de vechimea prie- 
„tiniei IS 

[Deschid chlar aici paranteza ca să nu mai revin. Fiindcă 
e vorba de bătrin, d, Stern să-şi amintească de citaţia care am 
făcut-o din Hamiet-ul d-sale, la gruparea greşelilor de limbă: 
„tirziu, cind vor ajunge ei înșile actori“ (H., p. 84.) Tocmai 
acolo se lămureşte foarte clar că e vorba de actorul bâtrin 
care venise la Elsinore din Wittenberg, unde se ridicaseră alţi 
actori tineri, după gustul publicului, iar cei bătrîni au trebuit 
să plece. Ce va zice d. Stern şi de asta? Om fără noroc!) 

vil Cu barba mare este o născocire a d-lui Botez! D-sa 


- SHAKESPEARE TRADUS 63 
GEES, ` 


„traduce astfel pe valanced şi declară că pot găsi această tra- 
„ducere în orice dicţionar englez. Ei bine, declar că în nici un 
„dicţionar englez, nu am găsit această traducere. Din contra: 
„în toate dicționarele consultate de mine, inclusiv dicționarele 
„speciale, în glosare şi comentarii şi în alte limbi ; valanced este 
„tradus prin ciucuri !! Să numească d. Botez dicționarul care 
„traduce cu barba mare! 


„Eu citez d 
„Lolliot : to oe, a decora cu o draperie. a orna cu ciu- 
curi. 
eliner : Vaianced, befranast. 


Clark și Wright: valance ` fringed with a beard ; valance : the han- 
gings of a bed, except curtains. ŞI același, în glo- 
satul celebrei lor ediții „The Globe“, explică va- 
lance prin fringes (ciucuri), și trimet anume la a- 
cest pasaj din Hamlet.—{Cetitorul să observe că nu 
autorii, cl d, Stern traduce fringes cu ciucuri, Auto- 
rii citați spun fringed witha beard, adică înfranjat 
cu barbă, împodobit cu barbă. Cuvintul fringe vine 
dela fibra, fir, nu clucur]. 


„Schlegel traduce: Wie ist dein Gesicht betroddeit, 
„G. Duval traduce ; Pourquoi ta figure s'est-elie frangée de barbe ? 


„Nicăeri nu se arată barba ma i - 

„acasă i ei mare a d-lui Botez?! Gro do 

b erbul to beard înseâmnă a trage de b 

„extensiune, a sfida, Dar aici are ai său eh m CES 
“e vorba de o barbă mare spre a «concura» pe Hamlet. 

E a eri ru aici n din numeroasele lui jocuri de 
D eard- ir ucă ar 
Deg ) şi tra torii Caută să-l reproducă pe 

„Schlegel traduce astfel: <Kommst du mir in den Bart 

„Zu trotzen (a mă stida în barbă)». Dar a - 
„ţia Societăţii Shakespeare-iane astfel : 2 WS 
"ed vo) pramen Haar auf den Zähnen hast ? 
j= $ ar ai păr d 
eg K E zk gie, păr pe dinţi, cu înțelesul figu- 

„in fine Fr. Gundolf, care a 
ka tin, eier f, remaniat traducerea lui Schle- 
Man woll dir wohl um den 


Bart gehen? (nu cumva vre! să te iinguşea 
[iar traducerea d-lui Stera]). 3 E? 


dë eg Sorocii (Vol. IL, p. 175) traduce : 

. HIT ami, comme ton menton s'est 
„pule gis je t'ai vu! Voudrais—tu en Geseent e AA se 
> en cn, sapca ?* (d. Stern n'a observat cuvintul vieil, că-l su- 


„De unde se vede că pasaglul nu e tocmai aşa de clar, cum 


64 VIATA ROMINBASCĂ 


„vrea d. Botez, şi traducerea mea cred că reproduce şi jocul de 
„Cuvinte din original“. 

D. Stern să creadă că nu există destule semne de excia- 
maţie pentru comentarea obiecţiilor d-sale, Bine, d. Stern n'a 
observat că toate dicționarele şi glosarele şi traducerile pe care 
d-sa le citează, spun că e vorba de o barbă pe obraz, ba încă 
barbă mare, afară de Lolliot (Şăineanul limbii engleze), care dă 
numai inţelesul comercial al cuvintului ? Ce viziune cu ciucuri 
a avut d. Stern? Inchipuiţi-vă o ediţie Ilustrată, în care actoral 
să vie pe scenă cu ciucuri de canapea pe faţă ! Culmea insă e 
încheerea: „că pasagiul nu e tocmai aşa de clar...” ! 

Asta îmi aminteşte de profesorul meu de știinţi naturale, din 
liceu, tof aşa de învăţat în specialitatea lui caşi d. Stern in Sha- 
kespeare, 

Intro zi noi, elevii, l-am întrebat: „D-le Profesor, unde 
este osul vomer ?* 

ag multă chibzuială, cu un aer foarte grav, ni-a dat răs- 
punsul : e 
„Apol nu se ştie, sînt discuţii încă intre învăţaţi“. 

Continuă d. Stern : 

eil In fine—last but not least !—d. Botez traduce pe last 
„prin : pentru ultima dată! Cum însă actorul nu a murit şi 
„Hamlet nu i'a văzut dar pentru ultima dată, d. Botez putea 
„face o sforțare și traduce mai romineşte : ultima dată. Pentru 
„expresia mea «fn urmă» d, Botez m'a tăcut—agramat !“ 

D. Stern greşeşte: pe acel „în urmă“ l-am grupat la străi- 
nismele sui-generis, care, în foarte mare măsură, caracterizează 
traducerile d-lui Stern. Nu mal fi mirat să mă fi trezit şi eu 
cu vre-un „noi înșile” oarecare, trăind aşa de aproape de tra- 
ducerile d-lui Stern! Cit priveşte diferența dintre ultima dată şi 
pentru ultima dată, d. Stern greşeşte cind crede aşa de sigur 
că e nevoe numaidecit de un cadavru —Cind te despart de un 
prietin cu gindul că ai să-l mai vezi în aceleaşi locuri, atunci 
cind îl revezi... în trecut, l-ai văzut ultima dată; dar cind iți ei 
adio dela cineva, ştiind că nu te mai reintorci niciodată în ace- 
le locuri, şi că nu-l vei mal vedea pe cel părăsit... şi după ani 
de zile îl intiineşti, pe cel uitat, în țări depărtate, cum e cazul 
cu actorul şi Hamlet,... atunci Hamlet foarte corect spune: de cînd 
l-a văzut pentru ultima dată, pe actor. 

Regret că d. Stern lar a crezut că ştie ceiace nu ştie, Să! 
lăsăm să continue : d 

„Prin urmare d, Botez este acela care falşifică textul ìn- 
„treg şi totuși d-sa pretinde că eu m'am poticnit înaintea unei 
„bărbi. Ba, d-sa s'a polignit inaintea el“ | 

„Urmind a bate în struna fină a ironiei sale, d. Botez mai 
„Zice: Sint convins că dacă Hamlet al d-lui Stern, ar avea des- 
„tulă viaţă să sară din paginile volumului Culturii Naţionale, 
„deprins cum e cu expresiile <a șterpeli», <a-şi face mendrele». 


SHAKESPEARE TRADUS 65 
încarnarea Ai re crt. ase E SE OEI Di e, a 


„Şi «daravereleă, nu ar cruța pe d. Stern,—dacă d-sa ar voi să-l 
„tragă de barbă,—ci paratrazind pe fratele său bun, Mitică, i-ar 
«trage un perdaf în lege», strigindu-i, cum se obişnuește la 
„Curtea d-lul Stern, dela Elsinore: <Păzea ! barba, barba-i cu 


„belea P 


„Acest limbaj nobil nu se obişnuia la «Curtea mea din EL. 


„Sinore»> ; e al 
d-lui Botez. 


lăatarilor din mustăriile moderne, sau din “Curtea 
Dar dacă Hamlet ar putea sări din paginile Vie- 


sf Rominești, unde d-sa îi stilceşte vorbele şi traduce valan- 
„ced prin barbă mare, i-ar spune celace spune Int Polonius cînd 
„acesta găseşte prea lungă recitaţia actorului ! 

„O voi trimite la bărbier împreună cu barba d-tale.“ 

E cunoscut în criminologie cazul în care cel care comite o 
crimă nu se poate depărta de locul în carea comis-o, şi se re- 
intoarce necontenit la locul unde a săvirşit-o. E cazul lui Ras- 
kolnikoff din Crimă şi pedeapsă a lui Dostoewski. 

D. Stern, insă, n'a făcut o crimă; dan a făcut numai un 
caraghioslic. Regret că-l obsedează atita de mult barba în care 


s'a Incurcat și 
Dar d. S 
care cuprinde 
Șăineanu, care 
popi 
tut 


la care mereu revine, 

tern e foarte fudul că în dicţionarul lui Dame, 
şi la terminologie paysanne, şi în dicţionarul d-lui 
e universal, a găsit cuvintul polignit, alături cu 


Inic, popiciu, poroinic, pocriş, icht, podhorniță—şi-a pu- 
întroduce pe unul dintre ele,—pe polignit—în Macbeth dës 


de cind încep să dea mai multe fire de lingă rădăcină i 
a griul se fn te. y H 


l 
olde nu de grio, şi holdele nu întrățesc. Dar d. Stern, cum 
i se pare că $ cuvint e arhaic, e rar sau e rustic, şi pune 


mina pe el... 

Cu toate 
coperirea d-sa 
grase. 


tot numai cu mina îl întrebuințează, în traducere. 
aceste, d. Stern atit de mult s'a speriat de des- 
le, încît l-a pus ca titlu. senzaţional cu litere 


3 


66 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dacă Hamlet ar auzi că numa! Macbeth a fost fericit cu 
un asemenea cuvint, cu care se /udulește d. Stern, atit de mult, 
i-ar reproşa d-lui dr. Stern, în ritmul lui original, cum e de- 
prins în mahalaua dela Elsinore, scriindu-l supărat d-lui Stern: 


Ce te fu 
Ce te fu 
Ce te fu- 
dulești | e 
Mitică, 


După exemple de daltonism, să vedem un exemplu de 
defecțiune logică. Tot d. Stern: A 


„D. A. Stern. (Polonius către Reynaldo): 
„ŞI vezi să nu neglije muzica OH. p, 65). 
„Shakespeare: 
„And let him ply bis music (H., Act. Il, se, L 73). 


„D. Botez pretinde că după textul englez, Polonius sfătu- 
„eşte pe Reynaldo, să-l lase pe Laertes să se dea singur de 
„RO în conversaţia cu el: deg din această consacrată expresie 
„a limbii engleze corespunde înţelesului din expresia rominească : 
„paserea pe limba ei piere, pe care bine că ma transcris-o aici 
„d. Stern, cum d-sa are o predilectă slăbiciune pentru locuţi- 
„uni neaoşe romineşti, Din traducerea rominească a d-lui Stern, 
„inţelegem însă că Polonius ţine foarte mult ca fiul său să studi- 
„eze bine muzica, şi de aceia se îngrijea să nu o neglijeze.» 
„Da, acesta este înţelesu! traducerii mele, şi este adevăratul in- 
„feles al textului, iar tot ce aşterne d. Botez e radicalmente faiş. 

»1) Nu e adevărat că după textul englez, Polonius stfătu- 
„eşte pe Reynaldo să-l lase pe Laertes să se dea singur de gol. 

„Tocmai din contra : îl spune anume så tragă de limbă 
„pe prietinii şi cunoscuţi lui Laertes. EI zice lui Reynaldo: 


„ŞI straşalc de deștept ai fi, Reynaldo, 
„Nainte de-a"! vedea, să cercetezi 
„Purtarea lul. 
„ŞI se explică: 4 
| „Intălu 
` „Întreabă ce Danezi sint la Paris. 
„Şi-atlind prin rostul Astor întrebări 
„Că ştiu pe fiul meu, merg! mai aproape 
„De cit se poate dacă "pirebt deadreptul. 


et, icrele lui Reynaldo, de ce să facă aceasta, Po- 
> D e 


SHAKESPEARE TRADUS 67 


„Ei bine, iacă-mi scopul 
„Punind aceste pete mici pe fiu-mi, 
„la seama è 
„Atunci acel ce-l ispiteşti cu vorba, 
* „De.o fi văzut pe tinărul în chestie, 
„Că-i vinovat de zisele păcate, 
ell va răspunde. 


„ȘI bătrinul vulpoi adaogă : 


„Vezi tut nada minciunii 
„Prinde dat crap de adevăr, 


„Și închee : 
„Tu însuți să-i observi pornirile, 


Sublinierile din traducere sint ale d-lui Stern,—nici n'ar fi 
putut altul să le facă. 

„Ei, ce text englez a ett d. Botez de se pune în contra- 
„zicere cu însuşi Polonius ?* 

Apoi, d-le Stern, tocmai propoziţia „în chestie“, cum 
spune Polonius, şi asupra căreia discutăm noi aici, n'aţi citat-o. 
Dar unde vede d. Stern contrazicere dacă spui cuiva următoa- 

ele : „Intreaba despre alţii ce face fiul meu la Paris și la urmă 
sută de-l discoase şi pe dinsul ?* 

Doamne, tare mai slăbeşte şi logica la om) 

„2) Nu e adevărat că expresia din text este o consacrată 
„expresie a limbii engleze şi corespunde vorbei: paserea 
„limba ei piere ! Shakespeare nu întrebuințează cuvintul play (a 
„cinta),— [dar cine i-a spus d-lui Stern că-l întrebuinţează), — ci 
„ply, care înseamnă a studia bine, a practica cu sirguință (vezi 
„Keliner op. cit. care trimite anume la pasagiul nostru), celace / 
„exclude cu desăvirşire fantastica tălmăcire a d-lui Bitez (sic), 
„Polonius se e den ag (nu se îngrijea, cum scrie marele critic) 
„„deabinelea ca fiu-său să studieze muzică, şi încă cu sirgulnţă“. 


„Schlegel traduce: Und dass er die Musik mir fleissig treibt. 


„De unde a scos dar d. Botez, această expresie consacrată 
„â limbii engleze, în sensul de: toată pasărea pe limba ti piere? 
„S'o dovedească! Şi-l asigur că, dacă înțilesul ar fi fost cum 
„Îl plăsmueşte d-sa, ași fi fost perfect în stare, din pricina epre- 
„dilectei mele slăbiciuni pentru locuţiuni neaoşe romineşti» (d-lui 
„Botez nu-i plac aceste locuţiuni, pe care le numeşte «vulgari- 
H N) să traduc—horribile dictu!— prin: toată paserea pe limba 
K re. 
„Groapa în care a dat aici d. Botez, e destul de măricică Te 
In adevăr, aşi putea cădea în orice groapă căci oa ame- 
țit acest radotage. 
Bine că d. Stern e satisfăcut de traducerea şi mai a- 
iles de apărarea d-sale, Acum il rog pe d. Stern să deschidă 


68 p VIAŢA ROMINEASCĂ 


toate ediţiile franceze pe care le are,—văd că citează vre-o trei, 
—şi va ceti la fel: Et laissez-le chanter sur le ton gui lui plait. 
Şi acelaşi înţeles este oriunde... şi fn izvoarele citate de d-sa. 
Nici nu-l posibilă pentru nimeni o altă interpretare.—adică tradu- 
cere simplă, nu interpretare. Să observe şi pe mir, din tradu- 
cerea Mui Schlegel. i 

Polonius spune lui Reynaldo, —şi limbut cum e ca toți bă- 
trinii,—i-o spune în 75 de versuri, să cerceteze pe toţi ca să a- 
fle cum se poartă fiu-său, Laertes, la Paris; şi la urmă, îi 
spune să-l descoase şi pe Laertes însuși, —să-l tragă de limbă şi 
pe el,—să-l facă să se dea singur de gol,—să se tradeze: toate 
expresii care corespund înțelesului din locuţiunea : „„paserea pe 
limba ei piere“ —Mai simplu şi mai clar! Tocmai cum trebue ca 
să se încurce d. Stern, 


Tot d. Stern aduce în discuţie şi pe asta: 


„A, Stern. Hamlet (la scrisoarea către Horatio) : 
„Nu apucarăm a fi două zile pe mare, cind un pirat 
„se luă după nol, Văzind că eram cu piazele prea Incete, 
„am imbrăcat vitejie silită, şi, în timpul încăierării, sării 
„pe bordul lor (He p. 159). 
„Cetitorii vor fi ulmiţi de această eşire a d-lui Botez, D-sa 
„vrea să zică, in stilul său înflorit, că rău acord eu lor cu sin- 
„Rularul pirat, 


„Shakespeare scrie: 


„Ere we were two days at sea, a pirate gave us chase.. and 
„in the grapple I boarded them. 

„Tot așa Schlegei: ein korsar—și machten si: sich los; 

»G. Duval: un pirate, şi: j'abordai l'équipage; iis s'ecartărent; 

„Diego Angeli: un pirata şi : la lovo nave. 


„Toată lumea—afară de d. Botez—ştie că aici prin pirat se 
„inţelege un vas de pirați; şi că, atunci cind un subistantiv co- 
„lectiv, (alei subtințeles) este urmat de un atribut în plural, a- 
„tunci predicatul ori pronumele se pune la plural. 

„Deci zăpăceala este a d-lul Botez, care confundă o cora- 
„bie cu un om! Dar astea sint floare la ureche!“ 

Voiu reproduce exact textul scrisorii lui Hamlet cătră Horatio : 


atit traducerea d-lui Stern, din volumal Culturii Naţionale, cht şi . 


textul original englez, căci ambele nu sint redate exact şi com- 
plect în apărarea d-lui Stern din Adevărul Literar. Vom vedea că 
nu din întîmplare, d. Stern a redat textele astfel, -—după cum 
nu din întîmplare a citat necomplect şi traducerile traducâto- 
rilor citați, ci ii trebulau anume aşa, in interesul cauzei: d-sa nu 
e era poet şi critic, dar e şi avocat pentru orice fel de: 
chestii. 
lată dar reproducerile exacte şi complecte : 


SHAKESPEARE TRADUS 69 
e ———————————————— 7 


W. Shakespeare: Ere we were two days old at sea, a pirate of ` 
very warlike appointment gave us chase, Finding our- 
selves two slow of sail we put on a compelled valour, 
and in the grapple I boarded them, 

A. Stern: Nu apucarăm a fi două zilo pe mare, cind un pirat 
bine armat se luă după noi. ` Văzind că eram cu pin- 
zele prea încete, am îmbrăcat vitejie silită, şi în timpul 
incălerării, sării pe bordul lor (H,, p. 159). 


Snblinierea, din textul original englez şi din traducere, a cu- 
vintelor omise anume de d. Siern, în Adevărul, e tăcută de mine,— 
“şi vom vedea pentru ce. 

Sublinierea cuvintului lor e făcută de mine, în articolul me 
din Maiu, trecut, iar comentariul era următorul: 

Bietul Hamlet, cît e de agramat! 

Celace încă e mai grav e faptul că confundă un om cu o 
gäere Š 
$ . Stern întoarce fraza mea impotriva mea: e — 
bine că are chef. x ih caz 
Pănă acum d. Stern ne-a dat lecţii de limbă rominească, 
acum ne face şi teoria gramaticală, De altfel limba d-lui Stern 
implică și o gramatică la fel, 

D. Stern ne asigură că a acordat bine cuvintul pirat cu 
A ni e d oi genei e apare ee colective urmate de un 

a plur a caz, predicatul ori pronumele se pune 
La plural, ne-o spune d. Stern. e 
lată un exemplu: 


O mulțime de oameni veneau după noi, cind... ne-am întors 


` it ei, ei se opriră. 


Deşi regula enunțată sentenţios de d. Stern nu e absolută 
şi de multe ori,urechea hotărăşte alternativa. —în exemplul dat 
regula e vădită, incă şi prin contra-probă: a) numele colectiv=— 
ak Haline A b) reper mer e rari c) predicatul plural : 

- pronumele plural: el. Co - 
eee T adera D nfirmarea prin contra 

acum dacă d. Stern s'a conformat regulei 
nunjate de Han, In traducerea-i din scrisoarea lui Hamlet: 
Numele Colectiv: pirat. Mai întăiu, pirat nu însamnă niciodată co- 
rabie, in limba rominească; iar dacă d, Stern, din neştiința limbii 
a crezut că pirat insamnă corabie, nician fel de corable, în romi- 
neşte, nu e nume colectiv. D, Stern pune în parentez că aici e ` 
un nume colestiv subtințeles, Deşi nu se poate înțelege ce subt- 
SES e SC SE dat fiind că ei Stern adeseori spune una şi 
țelege alta, admitem, pentru cazul special: irat 

gen prin tee e vlt Aeren 
utul plural: bine armat. Pentru a se confor - 

gulei citațe Şi de d, Stern şi verificate, atributul trebue să fie la 
plural: pentru a permite predicatului să fie la plural. Aici d, 
Stera nu ne vorbeşte nici de un subtiuțeles. Ca să ştim dar ce 
a înţeles d, Stern, ne adresăm la predicat: să vedem cum d Stern 


70 VIAŢA ROMINEASCĂ 


La acordat. L-a pus la singular ori la plural? D. Stern ne-a 
spus că gramatica îl cere la plural, şi bine a spus: căci ori a- 
tributul, bine armat, se conformează regulei şi atunci trebue Së, 
fie la plural,—şi numai așa atrage automat pluralul predicatului 
şi a pronumelui din propoziţia a doua; ori dacă atributul bine- 
armat nu se conformează regulei şi e la singular,—atunci predica=- 
tul şi pronumele urmează automat să fie la singular. 

Să vedem dar cum procedează d. Stern: 

c) Predicatul plural: d. Stern scrie: se luă II Cum d-le- 
Stern ? Asta înseamnă că repuptat la subințeles şi pune atribu- 
tul la singular.După ce vi s'a admis că pirat, prin subinţeles, e 
colectiv ; că predicatul, bine armat, prin absurd, e la plural, 
d-stră puneţi predicatul la singular ? Se luă înloc de se luară? 
Vrea să zică dupăce v'am admis tot ce-aţi cerut, vă calcaţi aşa 
de flagrant promisiunea ? Dar băgaţi de seamă: iată, daţi de 
aeo e acel lor, pentru care v'aţi îmbrăcat armura gra- 
maticală. 


Dacă în adevăr ţineţi la lor, la care vă obligă şi regula 


gramaticală, care e cod de onoare pentru d-tră, în cazul de faţă, 
atunci numaidecit trebue să jertfiți pe se luă, schimbindu-l în se 
luară : altfel Por fiind abandonat de d-stră, la libera concurență 
a atributului şi predicatului, limba rominească imediat il trans- 
formă în lui. Nici d. Barbu Lăzâreanu, înarmat chiar cu dicţio— 
narul d-lui Șăineanu, nu-l va putea scăpa. Dar d-stră vă trebue nu- 
maidecit lor : atunci să renunţaţi la se luă şi să-l imbrăţişaţi pe 
se luară, ca să nu zboare pluralul atributului. Dar se luară nu 
e acceptat de atributul bine armat, care de fapt e absurd, căci 
după regula enunțată şi de d-stră, el trebue să fie un substan- 
tiv plural, singur în stare să-l salveze pe se luară... şi aşa a- 
jungem la quadratura cercului ! . 

I have given you a chance, d-le Stern, şi v'am urmat pas 
cu pas în labirintul gramatical din care nu puteţi eşi, şi e logic să 
nu puteţi eşi. Aşa nu înţeleg gramatica acei care nu știu limba. 
A fost sincer neînţelegător d. Stern sau a fost avocat târă ta- 
lent în această chestie, sau a fost cite ceva din fiecare? Un lucru 
e evident: d, Stern a căutat să arunce confuzie şi asupra textu- 
lui englez şi asupra traducerilor străine prin omisiuni de cu- 
vinte evident voite. 

Textul englez, ca in toate cazurile în care de preferință d. 
Stern se încurcă, e clar și simplu. Odată incurcat, d. Stern a recurs, 
ca să-şi apere traducerea, la falșificarea textului şi la nepricepe- 
rea gramaticei, crezind că o pricepe. 

Şi-apoi d. Stern, ca să lase impresia că e sigur pe d sa, & 
luat-o de sus cu mine: „eu nu pot înțelege celace toată lumea 
poate Siege d capul meu e o zăpăceală“. Nam nimic 
de răspuns la acestea, și nu sint impotriva cuvintelor cit de tari 
dacă corespund faptelor. Faptele să se numească pe nume: dacă 
e zăpăceală, să nu i se caute alt nume; dacă e nepricepere, 


SHAKESPEARE TRADUS 71 


nepricepere să fie numită ; dacă - 
spunea l ; e escrocherie, aşa trebue să-i 
e fapte să cadă calificarea, nu pe cuvinte. 

E un obicelu al d-lui Steri să pună lile sal ume- 
rii altora. Am văzut mai Înainte cum a ee zețarii dela Cul- 
tura Naţională. La „a da cu părerea“ a afirmat că den a scris 
„a dă eu părerea,“ totuşi d-sa a apărat forma „a da cu părerea“ 
ceiace nu era în chestie, dacă d-sa n'a scris „ada cu părerea“! 
—iar o greşală de zeţar. Acum eu sint de vină pentrucă-l cer 
E vg Ami de vină "e wë pentrucă are alt text 
ter convine tn, ca să-și susțină traducerea 

Textul englez nealterat: Ere we were two da id 

"e e e of very warlike er e ig 

Textul englez alterat de d. Stern: Ere we were two days at sea 

a pirate gave us chase, : 


După cum cetitorul poate observa, textul englez al d- 
Stern e alterat prinomisiunea cuvintelor of very mi fie 
ment, care toate la un loc formează un atribut al cuvintului pirate 
— şi care traduse în romineşte inseamnă: echipagiu de războiu 3 
- lată dar că există în textul englez original substantivul co- 
ch care e cerut de gramatică şi de inţeles,—nu e nevoe nici 
de un subințeles. Cuvintul appointment, în glosarul lui Shakes- 
Leen? are iuţelesul de echipagiu, şi reapare in a doua parte a 

gi lui Duval, jabordai l'équipage. D, Stern n'a observat 
ra “pla îl tradează, în partea a doua a fräzel; căci în 
ag se îngrijise d. Stern, caşi la toţi ceilalți autori, citați 
- en Ke suprime atributul echipagiu, după cum l-a suprimat şi 
> tul lui Shakespeare.— Modul cum sint transcrise exemplele 
n cei trei traducători citați de d. Stern, care toţi au pus lingă 
cuvintul pirate atributul echipagiu, în limba respectivă, înlătură 


„orice altă explicaţie decit fa!șificarea voită a textelor, pentru 


a-şi susține, d. Stern, eroarea iniţială. Incompetință 

o credinţă: aceste sint fapte nu cuvinte, ` ȘI, LA Ze T 

maij işi bate joc de limba rominească şi se încurcă în grama- 

el, apoi insultă și cei ce-i arată greșelile | 

g Sre og vane Head p zicem, —d-le Brăniştea- 
À uri perm 

a practica ` SE KR ben gë evenițe corecte pentrucă 

arlamentul englez, d-le Brănişteanu, într'o şedi 

e ` X nţă is- 

pleacă ks e a rostit urmåtoarele cuvinte împotriva lui 
„Nenorocitul care, dupăce a văzut urmările a o mie de e- 

roms n încă să greşească, şi a cărui bătrineţă a adăugat 

gn îndărătnicie la stupiditate, e desigur obiect de repugnare 

$ preţ, şi mP merită ca perii să! albi să-l apefe de echt 


12 E m 


Dar la urmă, ce comparație poate să fie între giumbuşiicu- 
rile d-lui Stern şi Horace Walpole! Să mai vedem o ghiduşie a 
d-lui Stern. D. Stern nu se poate opri nici în faţa mormintului, 
să nu facă ghiduşii: 


„Regina (presărind flori pe sicriul Opheliei): 
„Dulceţuri celei dulci, Rămil cu bine (H.,'p. 181) 


„D-lui Botez nu-i plac dulceţurile (Sweets la Shakespeare); 
„d-sa preferă probabil dulceţi său dulciuri— sint de acord cu 
„d-sa alici. Dar adăogă: «prin rămii cu bine urat unei moarte, 
„sintem siguri că d. Stern a voit să caracterizeze credința în 
„viaţa viitoare a Reginei,—o scăpare din vedere D Shakespeare». 

„Ba chiar Shakespeare pune în gura Reginei această urare: 
„farewell, rămil cu bine, sau adio. Nu prevedea că-şi va găsi 
„beleaua cu macabrul critic dela lași !“ 

D. Stern nu-şi dă sama că alege greşit. Dacă farewell 
insamnă rămii cu bine sau adio, dece d-sa,a ales tocmai cuvin- 
tul care provoacă risul? Na pierde nici o ocazie d, Stern. Imi 
inchipui că dacă d. Stern ar primi o invitaţie la teatru, în en- 
glezeşte : din trel înţelesuri foarte deosebite ale cuvintului box 
(lojă, capră de trăsură, palmă), numai pe cel care trebue nu l-ar 
alege. 

e 


D. Stern ne promite că nu va mai spune în viitor, „ilgrua 
dres*- ci „terciu dres“, bine înțeles după ce susține, cum l'am 
vut că ştie să susţină, că e bine zis „tigru dres". Fiindcă va 
reveni la altă ediţie, il rugăm să înlocuiască şi cuvintul „terciu“: 
fiindcă acest cuvint aminteşte de mămăligă, nu de un amestec 
vrăjit de otrăvuri,—gi efectul e comic, 

D. Stern crede că bine a zis „timp scrîntit* (H., p. 61), 
„alai schilod" (H., p. 18), „ospăție de post OH. p. 82)... De 
ce nu, dacă vrea numaidecit să producă efecte comice. 

Cit despre caracterizarea lul Osric de cătră Hamlet: He did 
comply with his dug before he sucked it (H., Act. V, sc. Il, 
195), d. Stern să nu o mai traducă cangghios, cu „Osric a få- 
cut nazuri înainte de a suge“, căci aici nu e vorba că lui 
ric nu-l era foame, ci de impresia desgustătoare pe care Osric 
a făcut-o asupra lui Hamlet, intrind în cameră d făcindu-i ne- 
contenit reverenţe cu pălăria în mină şi cu linguşirea de curtean 
viclean în suflet. Cu caracterizarea-i plastică că, Osric a tre- 
buit să focă reverențe stnului înainte de a suge, Hamlet îl a- 
rată pe Osric şi ridicul şi odios,——adică aşa cum era. Aşa reesă 
ear şi din dicționarele cu care totdeauna se încarcă d. dr. 

tern, 

Nu mai insist asupra „crimei rîncede Core pute spre cer“, 
de oarece d-sa repetă că e foarte bine zis. li plăce de asemenea 


+ 
SHAKESPEARE TRADUS 73 


Şi declară că menţiue „căciula cu penas“ 
asta e necesar pentru ediția ilustrată. Lë SE, e 
dr. Stern, cind i-am spus că, nicăeri în Ffamlet nu se vorbeşte de 
boli lumești. Mai mult mă încred în diagnoza  groparului, decit 
rd d d lui dr, Stern. In adevăr pocky corses (H., Act. V, sc. I 
, A chiar d. dr. Stern ne spune,—după ce a consultat destule 
raduceri şi — Mpa rar a cadavres veroles, adică morţi 
Urechea d-lui Stern a fost sgiriată de cuvin 
- pelerin la pălărie, de oarece sint doi p rr ar Le Kap, 
preferă. incomparâbila-i SE locul päläciet, ` 
eritatea şi mal cu seamă la Î, şi de ace 
d ea SE schimbe armătoarele versuri, e 
consecu uşi chiar făr 
de stilcirii limbii romineşti. E loa altfel geen 
chiar urechile... şi atunci ce mai face cu ritmul ? 


| Regele, O doar o panglică 
Pe pălăria atat (Cl p. 163) 


Macduff, O povestire prea, 
Prea infiorită, dar prea adevărată 
3 M., p. 98); 
Macbeth. © Nu mă predau, 


Ca să pup praful la picloarei 
Lul Malcom ON. p- 120), E 


D. Stern declară de asemenea că nu 
a șterpeii, a-şi face daraverele, a-și face Zen E A abia 
daf în lege şi spune cetitorilor săi că » de notat că eu eyss sedi 
Ma ia ug ca i pere ncaoșe lutrebaințate de d-sa anume: 
rin aceste elemente ale graiului popular + 
a 1 p aşa decon- 
a lamng şi suggestive s'a putut reda vigoarea şi savoarea 


D. Stern e liber să facă orice: confun 
alle de mahala cu gralul anion EE Tome: 


Sä trecem acum la acele ärt ale 
în care daa atacă pasagiile din engen Dee 
rea Lee Sei? plac > EEN Ree 
agresiunea-i polemică, d. Stern -devine interesa t 
tios şi suggestiv chiar, Din concepțiile sale asupra tragediilor ai 
Lee: = = or, înţelegem că nu numai necunoasterea limbii „romi- 
me. cauza caricaturizării lui Shakespeare, în traducerile 


"în articolul Shaktspeare în romtneste 
arătase 
redat de d. Stern poate cel maj Ge tablou al Geet KS 


. 
74 VIAŢA ROMINEASCĂ 


EI caracterizează şi imaginaţia adinc tulburată a lui Macbeth, a= 
dică a acelui erou în care Shakespeare duce febrilitatea imagi- 
naţiei pănă la halucinație. 

Caracteristica specifică a lui Macbeth e imaginația, după 
cum a lui Hamlet e cugetarea, In mod firesc, acest tablou nu-l 
putea face decit Macbeth, tulburat necontenit de o imaginaţie 
excesivă pănă la halucinaţii, dupăcum solilocul fo be or not to be: 
nu-l putea spune decit Hamlet, omul observaţiilor adinci, al cu- 
getărilor înalte şi al ascuţitelor sensibilităţi. Şi e firescca acest 
tablou să se nască în mintea lui Macbeth în momente de groază 
şi de turburătoare îndoeli sufleteşti, atunci cind el se întilneşte 
intr'o cavernă cu cele trei vrăjitoare, Intro noapte cu furtună și 
trăsnete. 

Ascultaţi acum pe d. Stern: . 

„D. Botez observă: intrebuințarea formelor nearticulate : 
„biserici, corăbii, castele, piramizi şi forma singulară palat, arată 
"aici nu numai o uimitoare lipsă de simţ al limbii, dar şi supri- 
"marea cu totul al orizontului infinit al tabloului. 

„Mărturisesc că lipsit cum sint (şi, încă în chip uimitor) de 
„simţul limbii“, singularal meu palat mi se pare că lărgeşte mai 
gadeg? orizontul, umplut cu atite biserici, piramizi, caste- 
„le, etc. E * 3 
„Dar să mai fac o mărturisire : pe lingă lipsa uimitoare de 
„simţ al limbii, îmi lipseşte şi simțul vederei artistice: căci ori- 
„cit privesc aceste rinduri de patetice imprecaţiuni, nu izbutesc 
„să văd «tabloul» pe care, după d. Botez, Par zugrăvi aici Mac- 
"beth, nici vre-un «orizont», finit sau infinit, şi n'am nici imagi- 
„nația să-mi închipui cum s'ar putea «zugrăvi» zdrobirea semin- 
„ţilor naturii şi bolirea prăpădului, deşi am văzut și admirat Ju- 
"decata de apoi, a lul Michel Angelo, în Capela Sixtină !* 

D. Stern are o particularitate: cînd vrea să vorbească iro- 
nic, reuşeşte să afirme dogmatic, cind voeşte să traducă serios: 
devine humoristic. - 


E evident că tabloul în traducerea d-lui Stern e lipsit de viziune ` 


şi de fiorul emoțlunii : nu numai că nu e frumos, dar e şi co- 
mic, din cauza limbii, la ultimul vers, atit Shakespeare cit şi d. 
Stern ating cite-o culme: cel dintăiu a sablimului, cel de-al doi- 
lea a ridiculului. In Shakespeare, dupăce tot ce a existat pe lume 
a fost distrus de uraganul deslănţuit al stihillor, Distrugetea,— 
ca o personificare, —se opreşte deodată cu silă şi liniştea se in- 
tinde peste tot ce-a fost, ca un se pe peste lumea moartă. A- 
ceastă linişte dă un fior mal glacial decit uraganul, 


E extraordinar cită putere de înfiorare e alci în cuvintul,. 


sicken (cu silă)! m loc de milă, de părere de rău, pentru 


viaţa distrusă, apare desgustul Distrugerii însăşi de lumea, de 
viaţa, dispărută. D. Stern se intreabă singur ce poate simţi în 


faţa traducerii sale pe care singur, cu dreptate, o ridiculizează. 
lată această traducere hilariant de comică în care inţele- 
sul verbelor este fundamental schimbat : 


SHAKESPEARE TRADUS 75 


| s'ar zdrobi săminaței 
Ša pină ai pere aa: (Mu. pe 80). 


ké 


Să vedem acum cum îl Let d. Stern 
e atacat ca sarcasm Met din or că l-am e ZS 

e mal afirmă incă odată şi 
„făcut'o cu ocazia «tabloului» lui Macbeth. "a er aaa pl 
Su iinn pasagiu): E 

e acestei viziuni gigantice, făcută de d. St 
eat Metri noastre, GER Sarea. Hamiet, a caru 
D su exta 
sa ia img (că led Ger erger? A äi LR 
„cu de Hamlet, în act, II 
„ll; sau elogiile aduse virtuţilor tatălui s A Dao M -fafa 

äu, cind 

SEH d portretul fostului ei bărbat, în Act. WU se. bd Ze 
-praga e admiraţie pentru creațiile mărețe ale naturii, în 
e i, e AN Sint imnuri dumnezeeşti care se ridică depe bu- 
gë E svaga ll rugăm pe d. Stern să cetească aceste părți 
„de cn e ori, pănă se va simţi pătruns de ele, şi apol să-şi 
„Cetească traducerea d-sale, Sintem siguri că însuşi d. Stern o 


va rege ei 
el țeniile, absurditățile, răstălmăcirile ar 
gr wi ur cei pănă acuma în «criticas d-lui Botez ge ke 
eA d, Botez mi poate E E renli 
„cuprinse în acest pasagiu ne Ana! su deg ikiss {9 d. 
, lati 
EN ube A ch ang i, ege bănuială e ee oba 
. ` re îngrozit şi zdruncinat de cri 
„destăinueşte Duhul tatălui sãu, şi H î pe X-a 
; ncarcă cu o - 
mer parte a eeng? lui, biciueşta Weg e 
„nească (v. «a fi sau a nu fi») şi imbrăcindu- 
d gem aria GE pe toți d. ironia >; grab 
toare, oasă, cu glumele sale amare, ca 
„merg până la cinism—acest Hamlet cintă d-i ech 
“lui B 
a ar ți topesc sufletul în extaz» e ee geg d 
GH gi d d să iei În serios pe un critic care este <dure- 
SA p al cata ea ont carate Si aripa i 
or, cu bin - 
„ni - mesm şi grotesc le pune în gura lui Hamlet? K- 
să „i i A rea na recomandă să cetesc de mai multe ori 
We ee rx E pasagii indicate de d-sa (sub titluri 
ea de me Duzele e - aean «imnuri dumnezeeşti care se 
n eu, care am tradus de treiori 
„simfonices, nu m'am «pă > ver er 
„mă «pătrund» de aici speria SN E TE ZE 


4 + 


f 


76 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„Socot însă necesar să reproduc aci—în tălmăcirea mea— 
„măcar două din cele trei «piese simfonice»... pentru ca cetito- 
„rii să judece singuri observaţiile d-lui Botez: 

Opriţi-vă d-le Stern! Vroiţi ca cetitorii să guste frumuseţile 
poetice din scenele citate de mine în traducerea d-voastră ? 
Eu am citat părţi din traducerea d-voastră cind era vorba de e- 
fecte humoristice ; aici însă m'am referit la culmi de frumuseți 
poetice, ce se dau deobiceiu ca dovezi că Shakespeare a 
pus în marea complexitate a sufletului lui Hamlet şi un poet 
de geniu, Aceste bucăţi pe care vă cred că nule puteți gusta, 
ep toate sforţările ce mărturisiți că aţi depus, cintă simfo- 
nii divine în sufletul acelora În care au pătruns. Haziitt—ma- 
rele Hazlitt—iîşi începe capitolul celebru despre Hamlet tocmai cu 
cuvintele „Acesta este prinţul care a simţit că this Goodly fra- 
me, the earth...“ redind tot pasagiul din Act. Il sc. Il, pe care 
vi l-am recomandat să-l citiţi de mai de multe ori... lar d-tră 
ìl traduceţi : 


Vedeți acest polog minunat, 
aerul, această clădire, pămin- 
tulis.. (He p- 82). 


Eu v'am sfătuit să cet pasagiul In original, nuin tradu- 
cerea d-iră ! ŞI vă asigur, d-le Stern, că pentru d-tră Sha- 
kespeare nu există, până nu veţiuita complect traducerea d-tră. 
Traducerea d-tră vă opreşte de a gusta marile plăceri estetice, 
pe care un altul le poate simţi, mulţumăjă câ n'a tradus pe Sha- 
kespeare ca d-tră. 

Mai afle d. Stern că Prof. Bradley,—unul dintre cei mai 
mari shakespeare-işti ai Angiiei,—spune în celebra sa carte 
despre Tragedia shakespeare-iană, la p. 111, că „Hamlet avea un 
suflet de poet aşa cum acest sullet e descris de Shelley şi Ten- 
nyson, şi că în sufletul lui e o nemărginită înclinare spre bine 
şi frumos“. Apol Bradley citează ca exemplu de frumuseţă poetică 
neîntrecută tocmai pasagiul citat de mine din Hamlet, tradus de d. 
Stern... cu... „pologul"... 

Tot Bradley, tot la pg. 111, spune de pasagiul din Act. Ill 
sc. IV., citat de mine şi tradus îngrozitor de d. Stern: 

„Unde în altă parte în Shakespeare se găsește ceva asă- 
mănător cu adoraţia lui ce o avea pentru tatăl său? Cuvintele 
lui se topesc în muzică, orideciteori el vorbeşte de dinsul”... 

Aceste sint pasagii de neintrecută frumuseţă poetică şi ba- 
nală celebritate, care Împreună cu scena grădinii din Merchant 
of Venice, scena privighitorii din Romeo and Juliet... şi altele, 
l-au pus pe Shakespeare Între cel mai mari poeți al lumii. Limba 
din aceste pasagii, care cîntă dela sine, dulce ca un fagure de 
mp i-a cîştigat această reputaţie: „honeytongued“, „melli- 

ots“. 

Dar aceleaşi lucruri le spune şi Dowden şi Brandes... Ce 
bine ar fi fost, pentru d. Stern, dacă d-sa nu s'ar H re- 


SHAKESPEARE TRADUS TT 
n i nae AE e a TE i SE € 


pezit atit de furios asupra acestor 2 
aaa au pica Epir pra ac pasagii din Hamlet pentrucă. 
„ Stern cltează,—tot în traducerea d-sale, un pasa 
, giu la 
care eu nu m'am referit, dar care 
ia asi Stern despre Hamet.» e caracteristic pentru concep- 
pasagiul cu cuvinte tari, voit insultătoare, impotri - 
mei lui, din Act, III sc IV. Prin această citaţie d. Sara ees: să 
spună că Hamlet nu era deloc o fire poetică şi- delicată, ci un 
se n şi un brutal care-şi insultă mama, Eşirile brutale ale lui 
n rr d-le Stern, sint expresia celei mai stişietoare tragedii suflete- 
şti: sint provocate de conflictul dintre senzibilitatea lui morală şi 
Dea înotul se EE stat indignări tragice. Prin 
+ iubire şi m j 
e Hamet Taja r area jignite, se explică şi brutalităţile 
n Hamlet sint trei piese, flecare o vede car ` 
1) E piesa galeriei carnavalului de ent. care mae in 
Hamlet numai o piesă nb ër cu o statie și opt cadavre 
cu ză priaj care se preface e nebun, sfichiuește pe toată lu 
mea, insultă pe mama lui, pe Ophelia, se bate ln d m. întocmai 
concepția d-lui Stern pe care a expus'o şi-o aplic la fiecare 


` comentare, 


2) E capod'opera artistică care cuprinde în ea cea m 
guroasă imaginaţie dramatică, şi eeng: e platra de Deeg 
marilor talente dramatice. Hamlet consacră pe marii actori 

5) E tragedia eternă a cugetării şi a idealismului. ` 

opera cea mai pătrunsă de misterul vieţii, dintre toate ope- 


o întrece prin superioritatea imaginaţiei dramatice, H 
, Haml 
Soerah nemuritoare şi inepuizabilă in posibilități e Geen 
„ Asupra lui Hamlet s'au scris maj, multe cărţi decit asupra 
oricărei alte opere din lume. In adevăr, e o minune cu încîntâri 
Şi frumuseți neîntrecute. Ce fel de Hamlet ne-a dat d. Stern în 
SE am văzut: un Hamlet de categoria |: adică nimic 
i va decit povestea spectaculoasă... insă cu tot substratul sufle- 
er berceni a = toate Calităjile estetice comicizate,—un Ham- 
ra rominească — 
al d-lui Stern nu äere mai prejos, EE 
Cum spune Coleridge: Ambele piese au trecut prin b e 
d ră ne Dope ra al lui Shakespeare e fier e Ko 
o Deo. eratură n'am intilnit incă în coşul redac- 


L Botez 


Şi bun și trist... 


Sint bun şi trist—ca vintul spre "'nserare, 
“Sint bun şi trist—ca ultimul sărut 
Ce-aprinde parcă prima luminare, 

La căpătâiul visului trecut... 


Sin urma moale-a vremii ce s'a dus, 

Un bou tăcut şi blind ca un regret, 

Din cimpul gol priveşte 'nspre apus, — = 
“Şi lacrămi grele cad Încet, încet... 


Lumina se Întinde ca o miere 
Pe frunzele ce nu se mişcă 'n cring.. 
S'aude-abia în palida tăcere, 
Un leneş zbor de îngeri care pling... 


E eer 


Se simte vag o suferință dulce 

In plictiseala 'ntregului pămînt; 

Un dor bolnav porneşte să se culce, 
In leagănul de vint. - 


kW 


S'a resemnat şi bunul Dumnezeu 
De cind în aşteptări a "'mbătrinit.. 
lar singele din soare curge greu, 
Pe apa cerului mihnit. 


Cu moartea mea aceiaşi seară, 

Acelaşi umbră palidă-a lui Crist, 

Se lasă ’ncet, se lasă iară, 

Cind eu sint bun—ca un Streit de vară,— 
Cind eu sint bun şi trist... 


Alexandru N. Nanu 


Oblomov 


— 


V 


Oblomov, boer de felul lul, cu gradul de „secretar cole- 
gial“, stă la Petersburg de doisprezece ani, fără să fi plecat o 
singură dată, 

La început, cit erau în viaţă părinţii, trăia mai strimtorat, 
se mulțumea cu două odăi și cu o singură slugă, un singur rob 
luat de acasă, —cu Zachar; daz după moartea tatălui ma- 
mei, rămase singurul posesor al celor tref sute cincizeci de „su- 
flete", lăsate moştenire Îîntr'una din guberniile depărtate, undeva 
aproape În Azia. 

In loc de cinci, primei acuma pănă la şepte mii de ruble 
venit ; atunci şi viaţa-i luă o altă intindere, mal largă. Işi luă o 
locuință ma! încăpătoare, adăugă la statul personal un bucătar 
şi-şi cumpără şi o păreche de cai. 

Era încă tînăr, şi dacă nu se putea zice că era un om vioiu, 
dar era mai vioiu decit acuma ; era încă plin de aspirații, tot 
nădăjduia ceva, aştepta multe şi dela soartă şi dela el însuşi; 
se tot pregătea pentru o carieră, un rol,—mal întălu de toate, se 
înţelege, în slujbă, —ceiace şi fusese scopul venirii la Peters- 
burg. Mai apoi se gindi la un rol in societate; insfirşit, într'o- 
perspectivă mai îndepărtată, spre cotitura dela tinereţă cătră 
virsta mai matură, inaintea închipulrii începu să treacă şi să-i 
zimbească fericirea de familie. 

Dar zilele treceau după zile, anii după ani, putuşorul se 
prefăcu Intro barbă aspră, strălucirea ochilor se prefăcu în 
două puncte fără expresie, trupul i se rotunji, părul începu să 
se rărească. implini treizeci de ani şi nu înaintă un pas în nici 


Sg 


să H 31 * 
—————————— 3 
o carieră, stind tot în pragul arenei, tot unde fusese 
zece ez înainte. pi ru a 
ar tot se gindea şi se pregătea să ince a trăi; mereu 
zugrăvea tabloul viitorului; dar cu fiecare e zbura pe 
deasupra capului, trebui să schimbe cite ceva şi să arunce 
tablou, Viaţa în ochii lui se împărțea în două jumătăţi : una se 
aicătuia din muncă și plictiseală — acestea pentru el erau sino- 
per ap per - een un paşnică. Din pricina asta 
ujba— ca hipul 
a pai neplăcut: deocamdată în e 
Crescut undul provinciei, cu moravurile ei si | 
dE trecînd timp de douăzeci de ani din braţe in Besich 
mijlocul rudelor, prietinilor şi ch äng, Oblomov rămase pă- 
truns de deprinderile de familie până la atha, facht slujba care-l 
a ape Es ve ES A ye de ocupație de familie, —ceva ca 
em ne fn caetul venituri 
"um e ce Dent. ale v rilor şi cheltuelilor, 
cinovnicii unui depártament alcătuesc o familie 
intimă şi strinsă, care se ingrijeşte intruna de liniştea şi plă- 
le reciproce, că vizitarea biuroului nu-i deloc o poli d apă 
bligatorie de care trebue să te ţii zilnic, şi că ploile, caldurile 
sau o simplă indispoziţie o servi intotdeauna drept pretexte 
Dese e A EE slujbă. 
ar cît amărit cind văzu că trebue cel n 
tremur de påmint, ca să poată lipsi dela slujbă tei pete PR 


` nătos; şi la Petersburg, din păcate, cutremurele n'au loc; ot, 


nundaţie ar putea, se înțelege, să fie o piedică, dar şi astea 


- Sint rare, 


-Şi mai mult se puse pe ginduri Oblomov, cind 
să-i treacă pe dinaintea ochilor pachete cu insemaări sl ur 
ŞI sf. urgent“, cind era nevoit să caute fel de Tei de info rmaţii, 
să scormoneastă prin dosare, să scrie cacete groase de 
cite două degete care, ca în batjocură, se numeau „Însemnări“; 
dg se cerea în grabă, toţi se grăbeau parcă undeva, nică- 
ri nu se opreau: abia au scăpat de o afacere, și îndată se a- 
pucă cu furie de o alta —parcă alici ar sta totul; iar sfirşind-o 
şi pe asta, se aruntau asupra unei alteia; și toate astea—fâră 
Deea pre a eng? rr şi silit să scrie 
„inge e -au — 
tot Pentru aceleaşi înselnari TENE: enne En 
Oaie astea il pricinulau. 
da p H o nelinişte şi o See 
— Dar cînd să mai irăeşti ? Cind ?—1şi zicea [lia Iliici. 


se desp 
închipuia un fel de al doilea tată, care pare altă grijă, decit 
grija gratificațiilor pentru supușii | i< in pr 
nu numai la end we şi wl e rari ai er ne onran 
lia Ulici credea că şeful intră până la atita în situația u- 
F (3 


5 82 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nui supus, incit are să-l întrebe cu interes, cum a petrecut noap- 
tea, dece i-s ochii tulburi și dacă nu! doare capul? 

Dar şi-a pierdut iluziile chiar din prima zi a slujbei. Cu 
sosirea şefului începea alergătură, bucluc, încurcături; toți se 
izbeau unul de altul, unii Îşi luau altă ținută, temindu-se că nu-s 
destul de bine aşa cum sint, cind se arâtau şefului, 

Lucrul acesta se explică, —după cum a observat Oblomov 
mai tirziu,— prin faptul că sint unii șefi, care în expresia de frică 
şi zăpăceală a supusului, văd nu numai respect față de persoana 
lor, ci chiar zel şi capacitate în slujbă. 

Ilia Dei n'avea nevoe să se sperie de nacialnicul său, om 
bun şi plăcut în purtare, care niciodată n'a făcut nimânui nici 
un rău, de care supușii erau cit se poate de mulţumiţi şi nu 
doreau nimic mai muit. Nimeni niciodată n’a auzit dela el o 
vorbă neplăcută, nici gură sau strigăt: nu cere niciodată nimic, 
numai roagă. Ca să faci o treabi—te roagă; te roagă să-i faci 
o vizită; să mergi la arest—te roagă. Nimânul niclodată nu i-a 
zis tu; la toţi— dumneata. Dar toţi supuşii, nu ştiu de ce, se 
intimidau în prezenţa nacialnicului; la întrebarea lui amabilă 
răspundeau cu o voce străină, nu cu a lor,—cum vorbeau cu 


alţii. 

ŞI Ilia Die, fără să ştie nici el de ce, îndată se intimidă, 
cind nacialnicul intră în odae, începu şi ei să-și plardă vocea, 
să-i apară alta nu ştiu cum: subțţirică, uricioasă,—deindată ce 
nacialnicul începea să vorbească cu el. 

S'a istovit bietul Ilia Iliici de frică şi de neliniște la slujbă, 
—ehlar cu un nacialnic bun şi indulgent. Dumnezeu ştie ce era 
să fie cu el, dacă dădea peste unul aspru şi pretenţios ! 

Oblomov abia a putut sluji vre-o doi ani. Poate ajungea 
cumva şi la al treilea, până la primirea cinului, dar un caz deo- 
sebit l-a făcut să părăsească slujba mai curind. 

A expediat odată nu ştiu ce fel de hirtie urgentă, in loc de 
Astrachan, la Archanghelsc. Cazul se observă: începură să caute 
pe vinovat. 

Toţi aşteptau curioşi să vadă, cum are să cheme nacial- 
nicul pe Oblomov, cum are să-l întrebe, rece şi liniştit, dacă „el 
a trimis hirtia la Archanghelsc“; şi toți se Intrebau, cu ce voce 
are să-i răspundă Hia Ilici. 

Unii credeau că nici mare să răspundă: oare să fle în 
stare. 

Uitindu-se la ei, Ilia Ilici se sperie și el, deși ştia, caşi 
ceilalți, că nacialnicul are să se mărginească la o simplă ob- 
„servaţie; dar propria lui conştiinţă era mult mal severă, decit 
dojana şefului 

Oblomov n'a așteptat pedeapsa meritată, a plecat acasă şi 
a trimis un certificat medical. 3 

In certificat era scris: „Subsemnatul certific, cu aplicarea 
peceţii mele, că secretarul colegial Ilia Hiici Oblomov sufere de 


OBLOMOV 83 


ingräşarea Inimii, cu lărgirea ventriculei s ies we 
cordis cum dilatatione ejus ventriculi sini şi totodată de o 
boală cronică de ficat, care amenință cu o oltare primej- 
dioasă sănătăţii şi vieţii bolnavului,—care accese provin, pe cti 
se vede, din umblarea zilnică la slujbă. Deci pentru prevenirea 
repetării şi agra acceselor dureroase, cred necesar a opri 
umblarea d-luf Oblomov la slujbă, şi în general prescriu abți= 
nere dela ocupațiile mentale şi dela orice activitate“. 

Dar certificatul ajută numai un mă pacientul trebuia să 
se însănătoşeze odată; iar după asta perspectivă era tot 
frequentarea zilnică a biuroului, Era o stare pe care Oblomov 
n'o putea fndura şi-şi dădu dimisia. se sfirşi, — şi nici nu 
se mai relnoi, activitatea lui Ilia lilei slujba statului, 7 

Rolul în societate reușise mal bine. i 

in primii ani de şedere la Petersburg, în anii lui de mai 
înainte, anil tinereții, trăsurile liniştite ale tei lul se înviorau mal 
des, ochii străluceau uneori de un foc statornic de viaţă, din el 
curgeau raze de lumină, de speranţe, de putere. Se agita şi el 
ca toată lumea, nădăjdula, se bucura de fleacuri şi tot de flea- 
curi suferea. 

Dar toate astea ap fost demult, încă în acea vristă fra- 
gedă, cind omul in orice alt om presupune un prietin sincer, 
se inamorează ee de orice femee, şi flecărela e gata să-i 
propună mina şi inima —celace unii reuşesc go şi facă, spre 
NEE we 

n acele e căzură asupra Iia Ilici nu pu- 
ține priviri de ochi gingași catitelați, chiar pătimaşi, din Sg 
Lal per) äer E ert aport: multfăgăduitoa 

-tre iri ne eglate şi încă mai multe stringer 

ciot dei, ga Sar paok a bem n ere P 

e altfe niciodată nu se läsa onlerul fe- 
mellor frumoase, niciodată nu fu sclavul ră cr măcar ado- 
ratorul lor statornic,—intre altele şi din pricină că apropierea 
de o femee duce după ea rări mari. Oblomov se mărgi- 
nea ng. la o admiraţie din depărtare, dela o distanţă res- 


oasă. 

Rare orl l-a împins soarta spre o femee din societate nă 
la atita, încît să se poată aprinde şi el pentru heen zile E să 
se creadă Inamorat, Din pricina asta intrigile lui amoroase n'a- 
jungeau pănă la romane. Se opreau chiar la început şi prin 
nevinovăția lor, prin simplitate şi curățenie, nu se deosebeau 
mult de poveştile de in ale unei eleve de pension. 

Fugea mai ales de acele fecioare palide şi triste, de cele 
mai multe ori cu ochi negri, în care strălucesc „Zile chinuitoare 
şi E rătăcite”, — fecioare cu suferinţi A bucurii nebănuite 
ni de nimeni,—care veşnic au ceva de comunicat în taină, 
de ceva; lar cind trebue să spună, tresar, le c la- 
crămile, cuprind deodată gitul prietinului, il privesc lung în ochi, 
apoi spra cer, spun că viaţa lor e închinată blăstămului, şi u- 


84 VIAȚA ROMINEASCĂ 
O EE EE 


neori cad leşinate. Evita cu mare frică asemenea fecioare, Su- 
fletu-i era încă virgin şi curat; dorea şi el poate o dragoste, 
un sprijin, se aştepta la o pasiune puternică, dar cu anii, pe ch 
se vede, pierdu orice speranţă, d 

Ilia ilici se despărţi şi mai rece de mulţimea prietinilor. 
Indată, după prima scrisoare a starostelui, despre äm zeit şi se- 
cetă, înlocul pe întăiul său prietin, bucătarul, cu o bucâtăreagă, 
apoi vindu cail şi insfirşit concedie şi pe ceilalţi „prietini“. 

, Nu-l atrăgea aproape nimic afară din casă, şi din zi în zi 
se fixa tot mai mult şi mal statornic în Apartamentul lul. 

La început îl venea greu să stea toată ziua imbrăcat, mai 
apoi incepu a se lenevi să SE la masă pela prietini, afară 

- de cei de tot intimi şi neinsuraţi, unde poţi să scoţi cravata, 
să te ra vesta, unde poţi chiar să te „lungeşti“ şi să dormi 
D „clipă“. 

În curind se plictist şi de serate: trebuia să pui frac, să 
te razi în fiecare zi... ; 

Ceti apoi undeva că numai evaporările de dimineaţă sînt 
folositoare, iar cele de seară—vătămătoare, şi Incepu să se 
teamă de umezeală, 

Cu toate aceste ciudâțenii, prietinul lui, Stolz, reuşea să-4 
scoată cite odată in lime; dar Stolz adesea pleca din Peters- 
burg la Moscova, la N'inii, în Crimela, iar mai apoi şi în stră- 
inătate—şi in lipsa lui, Oblomov începu din nou a se cutunda 
În singurătate,—din care l-ar fi scos numai ceva neobişnuit? ce 
ar fi eşit din rindul intimplărilor zilnice; dar aşa ceva nu se 
arăta, şi nu se prevedea nici înainte. 

Pe lingă toate astea, cu anil îl reveni un fel de timiditate 
copilăroasă,—aşteptarea vre-unei prime sau nenorociri din 
tot ce nu se întilnea în sfera vieţii lui de toate zilele.—rezultat 
al dezobişnuinţii cu fenomenele vieții dinatară. 

Pe dinsul nu-l speria, de pildă, crăpătura tavanului din o- 
dala de dormit: se deprinsese cu ea; nu-i venea în minte dea- 
semenea, că aerul veşnic închis din odae şi yeşnica şedere a- 
casă sint poate mal păgubitoare pentru sănătate, decit umezeala 
nopţii, că supraincărcarea zilnică a stomacului e un fel de trep- 
tată sinucidere: se deprinsese cu asțea şi nu se speria. 

Pierduse deprinderea de a se mişca, pierduse gustul pen- 
tru viaţă, mulţime, zgomot. 

Intr'o mulțime înghesuită se sufoca, într'o barcă se urca 
Cu Speranţa nu tocmai sigură de a ajunge cu bine la cellalt 
mal ; într'un cupeu totdeauna se aştepta să fie răsturnat. Une- 
ori îl apuca o frică nervoasă; se speria de liniştea din juru-i, 
Sau nu ştia pur şi simplu, dece îl furnica prin spate. Uneori 
se uita cu frică întrun colţ intunecos, aşteptindu-se ca printr'un 
joc al Inchipuirii să i se arate vre-un fenomen supranatural. 

In chipul açesta şi-a jucat rolul lui în societate. Cu nepă- 
sare părăsi toate speranţele tinereţii care Lan inşelat, sau pe 


OBLOMOY 85 
TEE 


sare le-a înşelat, toate amintirile triste dulci, sau luminoase 
“sare la oni Van să li se bată inima Gr la bătrineţă. g 


VI 


Ce făcea acasă? Cetea? Seria? Studia? 

Da : dacă-i cădea subt mină o carte, o gazetă, o cetea, 

Dacă afia despre o operă însemnată, îi venea gust s'o cit- 
moască ` căuta, cerea cartea; şi dacă i-o aduceau indată, se pu- 
aea go cetească şi-şi forma o idee despre obiectul ei; încă un 
pas —şi l-ar îi stăpinit; cind colo—stă lungit, privind apatic 
spre tavan, iar cartea stă lingă dinsul neisprăvită, neințeleasă. 

Răceala il coprindea şi mai iute dech entuziasmul ; la car- 
tea odată părăsită, Oblomov nu se mai intorcea. 

ŞI cu toate astea,scaşi alţii, caşi toţi, până la ep alëi 
zece ani invățase şi el la pension; apoi bătrinii Oblomovi, după 
© luptă indelungată, se hotărtră să-l trimită la Moscova, unde 
Uluşca, vrind-nevrind urmă învăţătura pănă la stirgit, 

Caracteru-i timid, apatic, H impiedeca de a-şi arăta lenea În 
întregime, sau capriciile între nişte străini, în şcoala unde pen- 
tru copiii răstăţaţi nu se tăceau excepții. 

In clasă stătea drept de nevoe, asculta ce n Wa profe- 
sorii, fiindcă nu putea să facă altfel; şi cu m , cu chin, cu 
Sir îşi învăţa lecţiile cerute. 

Toate astea le socotea îndeobşte drept pedeapsă trimisă 
„din cer pentru păcatele noastre. | 

Mai departe de rindul, subt care profesorul a pus unghia, 
eind dădea lecţia, nu se uita, întrebări nu-l punea şi lămuriri 
su cerea. Se mulțamea cu ce era scris în caet, şi curiozitate 
DS n'arâta, chiar ciAd ou înțelegea tot ce auzea sau 
învăţa. ? 

Dach reugea să învingă cu chiu cu valu Cartea numită sta- 
Bette, istorie, economie politică, era cu totul mulțumit. 

lar cind Stolz fi aducea cărţi, pe care trebuia să le ce- 
SES peste celace învățase, Oblomov se uita la el lung, ln 

re. 


d — ŞI tu, Brutus, in contra mea! — ofta Oblomov, luind 
cartea, S 

Asemenea cetire necumpătată | se părea nefirească şi grea. 

La ce toate caetele astea, pentru care strici o groază de 

de timp, de cerneală ? La ce manuale? Lace lasfirşit 

şease-şgeapte ani de râcluziune, atita severitate, pedepse, şe- 

dere şi chin cu lecţiile, oprirea de a alerga, a se juca, a se 

cind n'ai sfirşit încă totul ? 

i mai trăeşti ?—se Intreba el din nou: „cind ai să pui 

îastirşit în circulație acest capita de cunoştinţi, din care cea 

mai mare parte lucă are să ră nici un folos în viaţă? E- 


| 86 VIAŢA ROMINEASCĂ 


conomia politică, de pildă, algebra, geometria—ce am să fac, 


cu ele la Oblomovca ?* 

ȘI chiar istoria aduce numai plictis: înveţi, ceteşti, că mă 
rog, a venit o epocă de calamităţi: sârmanul om! lată-l că-şi 
adună toate puterile, munceşte, sufere poar şi se chinueşte, 
—tot pentru nişte zile mal senine. lat 
aci să se fi odihnit cel puţin istoria; nu, iar se arată nouri, 
clădirea din noa se prăbugeşte; iar muncă, chin şi Incurcătură... 
Zilele senine nu țin, fug— şi viaţa tot curge, curge mereu ; dă- 
rimări şi dărimări... 

Cetirea serioasă il obosea, Ginditorii n'au reușit să deş- 
tepte în el setea adevărurilor abstracte, 

In schimb poeţii 11 mişcară adinc: deveni adolescent ca 
toți. Sosi şi pentru dinsul momentul fericit al vieţii, care nu 
trădează pe nimeni, zimbeşte tuturora—momentul unei înfloriri 
a puterilor, a speranţelor, a dorului de bine, virtuţii, activităţii, 
puternicilor bătăi de inimă, a pulsului, tremurului, cuvintelor en- 
tuziaste şi a lacrămilor dulci. Mintea şi inima se luminară: O- 
blomov scutură somnolenţa ; sufletu-i incepu să ceară activitate. 

Stolz fl ajută să prelungească acest moment, cht era cu 
putință pentru o fire ca a lui Oblomov. Il prinse cu poeţii şi 
vre-un an Şi jumătate il finu subt ferula gindirii şi ştiinţei, 

Folosindu-se de zborul entuziast al visului tineresc, Stolz 
punea În cetirea poeţilor alte scopuri, decit plăcerea, arăta şi 
lui Oblomov căile depărtate ale vieţii, — ale sale și ale lui,— 
şi-l tira spre viitor. 'Treceau prin emoţii la fel amindoi, piin- 
geau, îşi dădeau unul altuia făgăduinţa solemnă de a merge pe 
calea raţiunii şi luminii. 

Focul tineresc al lui Stolz contagia pe Oblomov; ardea 
şi Oblomov de dorul muncii, de dorul unul scop îndepărtat, 
dar atrăgător. 

Dar floarea vieţii se vesteji şi nu.dădu roade. Oblomov 
se trezi, şi numai din cînd fn cînd 'cetea și el subt conducerea 
lui Stolz, cu chiu-cu val o carte-două dar nu îndată, nu cu 
grabă, târă lăcomie, urmărind rindurile alene... 

Oricit de interesant era pasagiul la care se oprea, dacă la 
acest pasagiu îl apuca ceasul mesei sau somnului, — întorcea 
neg pleca la masă, sau stingea lumina şi se culca să 

rm . 
Dacă i se dădea volumul întăiu, pe al dollea nu-i mat 
cerea; lar dacă | se aducea—fl cetea încet... 

Mai apoi nu mai invingea nici volumul întăiu, şi cea mai 
mare parte din timpul liber o petrecea cu coatele pe masă, ep 
capul pe coate; uneori, în loc de coate, întrebuința cartea, pe 
care Lo băga în mină Stolz, 

Aşa Îşi făcu Oblomov învăţătura, şi ultimele lecţii as- 
cultate fură stilpii lui Hercule în toată pri carma lui, Di- 
rectorul şcoalei, prin iscâlitura din atestat, ag profesorul ep 


că au sosit acele zile: 


—— 


_ OBLOMOV 87 


unghia în carte, trase linia peste care eroul nostru nu mai găsi 
de cuviinţă să-și înțindă aspiraţiile mai departe. 

Capul lui Oblomov înfaţişa o arhivă de lucruri moarte, de 
persoane, epoci, cifre, religii, de adevăruri politico-economice, 
aerian e şi altele, de probleme şi aşa mai departe, nelegate 
prin nimic. 

Era un fel de bibliotecă alcătuită din volume desperechiate, 
de cunoștinţi fără legătură, 

Ciudat efect avu ştiinţa asupra lui Ilia Ilici: pentru din- 
sul, între ştiinţă şi viaţă era o prăpastie întreagă, pe care el nu 
căuta go treacă. Una era viața, alta—ştiinţa. 

A învăţat tot felul de drepturi, existenie şi neexistente-azi, 
trecu şi cursul de drept civil şi procedura; dar cind cu ocazia 
unui furt in casă, i se ceru să facă o hirtie poliţiei, Ilia Miici 
luā o coală de hirtie, un condeiu, se gîndi, se gindi, şi—trimise 
după un pisăr. 

La ţară socotelile le făcea starostele. „Ce să caute alci 
ştiinţa ?*—işi zicea Oblomov nedumerit. 

„Şi iată cum se întoarse la singurătatea lui, fără cunoş- 
tințele, care ar D putut da o direcţie gindirii neocupate şi som- 
nolente. 

Atunci ce făcea? D'apoi continua să zugrăvească tabloul 
propriei sale vieţi. Nu fără motiv găsea în ca atita înţelepciune 
şi poezie, că—n'o mai isprăvea, 

Trădind slujba şi societatea, se puse să deslege altfel pro- 
blema existenţei, să se gindească la chemarea lui, şi insfirgit 
descoperi că orizontul activităţii şi vieţii lui zac în el însuşi. 

Inţelese că soarta i-a hărăzit fericirea de familie şi grija 
moşiei. Până acuma nici nu-şi cunoştea, cum se cade, aface- 
rile: în locul lui se îngrijea uneori Stolz. N'avea idee clară 
nici despre veniturile lui, nici despre chaltueli; niciodată nu-şi 

un buget, —nimic. e 

Bătrinul Oblomov, cum a primit moșia dela tatăl său, așa 
a lăsat-o şi fiului. Bătrinul care trăise toată viaţa lui la ţară, 
nu căuta să se arate istet, nu-şi bătea capal cu născociri, cum 
fac cei de azi: cum ar putea să descopere vre-un nou izvor de 
producţie, sau să întindă şi să intensifice pe cele vechi. Cum 
se sămăna şi cu ce se sămăna pe timpul bunicului; ce fel de 
căi se Kg von pentru scurgerea produselor —aceleag! au 

pentru el. 

De altfel bătrinul era foarte mulţumit, dacă o recoltă bună 
Sau on preţ urcat dădea un venit mai mare, decit cu un an mai 
inainte : asta o numea o binecuvintare a lui Dumnezeu. Nu-i 

plăceau numai născocirile și sforțările pentru a dobindi bani.— 
Părinţii şi bunicii n'au fost mai proşti decit noi,—răspundea 
bătrinul la vre-un sfat, dăunător după părerea lui,—gi au trăit 
ra fericită ; vom trăi şi noi: dacă då Dumnezeu, vom fi 


Dobindind de pe moșie, fără bătae de cap, atita venit, cât 


33 VIAŢA_ROMINEASCĂ 


H trebuia lui, ca să aibă în fiecare zi cele trebuincioase, tără 
„Măsură“, pentru prânz şi cină, cu familia şi fel de fel de mu- 
safiri, bătrinul mulțumea lui Dumnezeu, şi socotea drept păcat 
să chivernisească mal mult. 

Dacă pricaznicul ti aducea două mil, ascunzind pe a treia 
în buzunar, şi cu lacrâmi în ochi dădea vina pe secetă şi recolta 
rea, bătrinul Oblomov Îşi făcea cruce şi zicea şi el cu lacrămi: 

— Voia lui Dumnezeu, cu Dumnezeu n'ai gå te Cer! Tre- 
bue să mulţumim lui Dumnezeu și pentru cît avem. 

Dela moartea bătrinului, afacerile gospodăriei dela țară nu 
numai nu se imbunătăţiră, ci cum se vedea din scrisoarea sta- 
rostelui, se înrăiră. Era limpede că Ilia We! trebuia să se ducă 
acasă singur, şi la faţa locului să găsească pricina micşorării 

treptate a veniturilor. 
- Se şi gindea s'o facă, dar tot amina,—în parte şi din pri- 
cină că plecarea pentru Ilia Ilici era o ispravă nduă şi aproape 
necunoscută. 

In viaţa lui, Oblomov făcuse o singură călătorie: cu tră- 
suri, cu perne, cu cufere, cu geamantane, cu jamboane, franzele, 
fel de fel de vietăți fripte şi fierte, şi însoțit de citeva slugi. 

In felul acesta făcu singura lui călătorie din satul lui până 
la Moscova, şi această călătorie o luă drept normă pentru orice 
fel de călătorii. Acuma însă află că nu se mai călătoreşte aşa: 
trebue să zbori, să-ţi rupi gitul! 

Apoi Hia Iliici mai amina plecarea asta şi din pricină că 
nu s'a pregătit să se ocupe cu afacerile astea cum trebue, 

Ilia ilici nu mai era In situația tatălui său şi bunicalui, 
llia Huel învățase carte, trăise în lume: toate astea îl puneau pe 
ginduri străine . bâtrinilor. lila Ilici înţelegea că Inavuţirea nu 
numai nu e un păcat, ci din contra: o datorie pentru fiecare ce~ 
tățean cinstit, —de a susține binele obştesc prin munca sa. 

Din pricina asta, cea mai mare parte din tabloul vieţii, pe 
care şi-l zugrăvea el în singurătate, ocupa un plan nou de ad- 
ministraţie a moşiei şi ţăranilor, proaspăt, potrivit cu noile ce- 
rinți ale timpului. 

Ideia fundamentală a planului, dispoziţia, părțile principale 
— toate erau gata; rămineau numai amânuntele, socotelile, 
cifrele. 

Timp de dea ani munceşte Ilia Ilici neobăkit asupra pla- 
nului, se gindește, chibzueşte,—şi cind "merge, şi cind se culcă, 
şi în lume; cind complectează, cind schimbă diferite articole ; 
cind reconstitue in memorie celace inventase eri şi uitase în tim- 
pul nopții; lar uneori deodată, ca un fulger, scăpăra o idee nouă, 


neașteptată, incepea să fiarbă în minte — şi munca Începea 


din nou... 

lia Wiici nu-i un executor mărunt al une! idei străine, pre- 
gătite dinainte; ei însuşi e creatorul şi aducătorul la îndeplinire 
al Ideilor sale. 

Dimineaţa, cum se scula din pat, după ceaiu, indată se a- 


OBLOMOV 89 


şeza pe divan, îşi sprijinea capul cuo mină. începea să se gin- 
dească, fără să-şi cruţe pute pănă cînd Le însfirșit, ES 
bosea de atita muncă şi cind conştiinţa îi spunea: pe ziua de 
azi pentru binele obştesc s'a făcut destul. 
S Been t rd ee să se odihnească după muncă 
poza orată, cu alta, mai puţin preocupată d 
afaceri, mai potrivită en visare eng Pë? e 
Scăpind de grijile afacerilor, Oblomov avea obiceiul så se 
me spere am propriei sale persoane, să trăiască în lumea 


Nu-l erau străine ideile inalte; nu era străin de suferinţele 
obşteşti şi omeneşti. Deplingea uneori în adincul sufletului mi- 
zeriile omenirii, simțea suferinţi şi o tristeţă nedesluşită, fără 
nume, şi o cotat neinţeleasă spre depârtări nehotărite,—intr'a- 
eră probabil, spre acea lume necunoscută, spre care Îl atrăgea 


Ke lata că încep să-i tremure muşchii, să se Incordeze vinele; 
ntenţiile se prefac în -porniri... Minat de o putere nevăzută, Dia 
Uc) schimbă deodată două-trei A. cu ochii strălucitori se 
nde mina şi se uită inspirat 
în juru-i... latã-iată pornirile se vor realiza, se vor transforma 
în acte de eroism... ȘI atunci, o Doamne! Cite minuni, cite ur- 
mări fericite se pot aştepta dela o sforțare atit de înaltă... 
Cind colo —dimirieaţa trece, ziua se apropie de sfirșit, iar 


———AMpreănă cu ea tind spre odihnă şi puterile obosite ale lui CO. ` 


blomov : furtunile şi emoţiile se potolesc, capul se trezeşte din 
visuri, singele umblă mai potolit prin vine Anden Se lm- 
toarce incet pe spate, ginditor, indreptind privirea intristată spre 
fereastră, spre cer, cu rihnire petrece cu ochii soarele, care 
st se lasă În dosul casei cu patru caturi, a nu ştiu cărui 


De cite, de cite ori a petrecut Oblomov în acest fel a 
sul soarelui | o 


wii Adouazi—iar race di KÉ Veit A place să se inchi- " 
uneori vre-un cuceritor nvins, pe lângă care nu numai 
Napoleon, ci şi Erusian Lazarevici e—o nimica toată ; 
vre-un ES de războlu: năvălesc, de pildă, popoare dia A- 
SN ; san incepe Ilia Iliici K nonk cruciată şi se răz- 
hotărăşte e soarta popoarelor, distruge o cruță, 

pedepseşte, arată acte de Inalta bunătate şi mëtteg ` 

Sau işi alege arena unui ginditor, unui mare poet: toți se 
închină! Culege lauri, mulțimea se ține de el strigind: 

— Priviţi, priviţi, vine Obiomov, — celebrul nostru Dia Dit) 


90 VIAŢA ROMINEASCĂ OBLOMOV 91 

>>> —— Ee 
In momentele de amărăciune, suferea de griji, se întorcea cutăr, pecind Zachar nu se stia să tăinulască grivenicul rămas 

depe o coastă pe alta, se culca cu faţa în jos, uneori se sim- dela vre-o cumpărătură, şi numai decit şterpelea de pe masă 

jea pierdut cu totul; atunci se ridica în genunchi, pe aşternut, vre-o monedă de trei sau cinci copeici... Tot aşa, cind llia 

şi incepea să se roage cu foc, cu rivnă, ca să întoarne cerul Ilici uita să ceară restul, Zachar ulta şi ei regulat... 

vre-o furtună care-l ameninţa, Sume mai mari nu fura, poate fiindcă-şi măsura nevoile cu . 
Apoi lăsînd cerului grija soartei sale, se liniştea, devenea gologani de cite trei până la zece copeici, sau se temea să nu 


nepăsător faţă de toate, iar cu furtuna... fie ce o fi... prindă de veste boerul,—în tot cazul nu din prisos de cinste, 


Astfel punea Ilia iliici în lucrare puferile-i morale, astfel se Un Caleb din vremea veche murea mai degrabă lingă me- 
agita adesea zile întregi; şi numai atunci revenea, oftind adinc, rindele încredințate, decit să se atingă, Zachar pindea prilejul 
din visul ademenitor, sau din vre-o grijă usturătoare, cind ziua să minince sam să bea, şi celace nu i se îngăduia; sluga din 
se apropia de sfirşit, şi soarele, ca un glob enorm, incepea să vremea veche se gindea numai, cum ar face pe boer să mi- 
se coboare măreț, în dosul clădirii cu patru catori. nince cit mai mult, şi tiajea cind stăpinul nu mînca; Zachar 

ona H ege? din pori za visător şi trist, şi tinjea E vg s läsa nie de Keen TEE 
se potolea din nou în liniștea uităr ai era şi gură rea. rie, prăv a intru- 

gt Ces nu ştia, enn nu vedea această luptă lăuntrică a nirile de lingă poartă în fiecare zi se plingea, că nu mai poate, 
lui Ilia Deg : toţi credeau că Oblomov trăeşte „aşa“, că stă nu- că aşa boer rău nu s'a mai pomenit: că-i şi capricios şi supă- 
mai culcat, că minincă bine, şi că mai mult nici mai la ce te răcios,—de nu-i mai poţi fi pe plac ;—că Intran cuvint mai bine 
e e gr dela Oblomov; că mare lucru să fi mijind măcar vre-un să mori, decit să slujeşti la aşa boer. 
g p» în capul lui. Aşa îl vorbeau şi prietinii, toți ciji îl cu- S 9 an seg pe nu ee, nici a pergi ed 
noşteau. e vre-un aşa: prin apucată In 
ji Despre capacitățile lui, despre aceste izbucniri vulcanice nic şi dela tată, să înjuri boerul, ori de cite ori o veni vorba, 
ale unui cap aprins, ale unei inimi largi, știa multe şi ar fi putut Uneori, de urit sau din lipsă de aită vorbă, sau ca să daş- 
spune multe numai Stolz; dar Stoiz lipsea din Petersburg a- es GE Ke: interes, născocea deodată pe sama boerului cu- 
roape totdeauna. ra ni. 
e Stage Zachar, care toată viaţa s'a invirtit in jurul stăpi- — laca, pe-al meu într'ana îl vezi la văduva de colo... Eri 
nului său, le ştia toate astea şi mai amănunțit, dar viza pu era i-a DS un sama pya paid ră d 
convins că el cu boerul lui fac treabă şi trăese normal,—aşa „Sau e part d at: e un cartofor şi “e fr, en 
cum trebue,—şi că altfel nici nu se cuvine să trăeşii, 2 Ko ent văzut ; n ilecare noapte stă la cărţi pănă în ziuă 
"una, 
vi ŞI totul era minciună. Ilia Dit) pela văduvă nici n'a călcat, 
PD Come e p înger. de carti nu se atingea. 
e ma es murdar. rade rareori; şi cu toate 

Zachar avea peste cincizeci de ani. Nu mai era coboritor că-și minile și faţa, dar parcă s'ar face teal A Zi, ala, 
direct din acei Calebi ruşi,*—cavaleri fără frică şi pată ai cre- 
dinţii de lacheu, pănă la uitarea de sine față de stăpin,—care se nalt l şi az vg eal in pyan egen Cind sie bae, e BS 
distingeau E toate Hien H, te un a ră ES Bes: pa aa se nu roşii pe un ceas-două, apoi iar 

valerul acesta ştia ce-i frica avea şi vicii. Tr ~ = 
prin două epoci, şi amindouă lăsaseră asupra-i pecetea lor. Dela P că rte, sn ës? reeche 
una Îi rămăsese, prin moştenire, credința nestrămutată pentru cealaltă, se inchide cea dintãiu , 
sarata Obor, dela cealaltă, de mai tirziu-—gusturi subțiri şi Ru s'a pomenit să ridice de jos o batistă sau alt lucra, 
răbălarea. deodată; ci se pleacă totdeauna de vre-o trei ori: parcă ar 

Credincios boerului pănă la patimă, Zachar, cu toate astea, A ori di ` 
rareori nu-l minţea. O slugă din vremea veche, adesea reţinea Lg E apă a patra oară o poęąte ridica, dacă n'o 
pe boer dela risipă şi necumpătare; lul Zachar fi plăcea să duce prin odale vre-un clit de vase, sau alte lucruri, 
bea cu prietinii pe seama boerului; sluga de mai înainte era —dela cel dintăiu pas, cele de deasupra incep să se rostogo- 
castă ca un eunuc, Zachar udesea se ducea la vre-o cumătră... lească. Intăiu zboară una; Zachar face deodată o mişcare tir- 
Sluga de mai înainte păzea -bunul boeresc mai bine decit orice zie şi zădarnică spre a o impiedeca să cadă, şi—mai scapă două. 
Reeg Se uită cu gura căscată la lucrurile căzute şi le uită pe cele 

* Tipul comun al robului credincios. 


D din mină; de aceia ţine tablama mereu intr'o parte, iar lu- 


$ 
92 VIAȚA ROMINEASCĂ 


crurile continuă să cadă,— şi astfel până la capătul odâi! ajunge 
cu vre-un păhăruţ sau farfurie; iar uneori, cu înjurături şi blăs- 
(me, aruncă şi ce i-a râmas În mină. 

Nu poate trece" prin odaie, fără să atingă cu piciorul sau 
»cu şoldul, o masă sau un scaun; nu totdeauna va nemeri de- 
odată în jumătatea deschisă a ușii, se va izbi cu umărul de cea 
închisă şi va fnjura amindouă canaturile,—dacă nu pe stăpinul, 
sau pe meşterul care le-a făcut. 

In biuroul lul Oblomov sint rupte sau sparte mai toate Iu- 
crurile, mai ales cele mici, care cer o minulre mai delicată, — 
şi toate din mila lui Zachar. Felul de a umbla cu lucrurile, 
mici sau mari, la Zachar e același. I s'a poruncit, de pildă, să 
ridice mucul unei luminări sau să toarne apă într'un pahar: Za- 
char va întrebuința şi aci tot atita sforțare, cit trebuia pentru 
a deschide o poartă. 

Ferească Dumnezeu, cind s'o înflerbinta Zachar, cînd ga 
apuca să facă pe placul boerului, să ridice, să curețe, să aşeze, 
să le pue toate la locul lor. Buclucurile şi pagubele nu mai 
au sfirşit: un soldat inamic, măpustit în casa omului, cu greu 
ar pricinui atita pagubă. Incep spa le, încep să cadă lucru- 
rile, să se răstoarne scaunele... până cînd trebue să-i goneşti 
afară, dacă nu pleacă singur, îinjurind şi blăstămind. 

Din fericire se aprindea foarte rar... 

Totul se explică, se înţelege, prin faptul că Zachar cres- 
cuse şi-şi formase manierele nu în strimtoarea şi umbra luxoa- 
selor şi pretenţioaselor biurouri şi buduare, unde nalba le mai 
dă de rost,—cite şi cum sint aşezate,—ci în tihna, în lărgimea 
şi aerul liber dela țară. 

Acolo se deprinsese să facă totul, fără să-şi stăpinească 
mişcările : tot pe lingă lucruri masive; avea aface tot cu instru- 
mente zdravene şi solide, cu lopata, cu tirnăcopul, cu scoabe de 
fier d sau cu scaune așa de grele, că de-abia le mișca 
din loc. H 
Se intimpla că un sfeşnic, o lampă, un transparent, pres- 
papier au stat trei-patru ani de zile la locurile lor, și—slava 
Domnului: întregi; cum o pune mina Zachar—gata... 

— Mare comedie, cuconaşule,—se mira uneori şi Zachar: 
—abia pusei mina pe flecoşteţul ăsta, şi s'a şi desfăcut! 

Sau nu mai zicea nimic; îl punea încetişor la locul lul şi 
mai tirziu il asigura pe boer, că dumnealui l-a stricat; uneori 
se mai îndreptățea şi altfel: un lucru trebuie să albă sfirşit; fe 
el de fier: gare să ție cît lumea! 

In primele două cazuri mai puteai discuta cu el; dar cînd 
se înarma cu argumentul din urmă,—orice contrazicere era ză- 
darnică ; Zachar avea dreptate fără apel. 

Zachar îşi însemnase odată pentru totdeauna un cerc ho- 
tărit de activitate, peste care niciodată nu trecea de bună voe: 
dimineaţa punea samovarul, curățea ghetele şi haina care-l tre- 
buia boerului ; pe cea necerulă—niciodată,—să fi stat alirnată 


` Gs: 
"OBLÔMOV E 


şi zece ani. Apoi mătura,—nu în fiecare zi, de altfel, fleegt 
odăei, fără să ajungă pănă la colțuri, şi ştergea praful numai 
de pe masa, pe care nu era nimic: ca să nu mal ridice lucrurile. 

Apoi se credea îndritult să Uormiteze pe cuptor, sau să 
flecărească fără nici o grijă cu Anisia la bucătărie şi cu slugile 
adunate lingă poartă. 

Dacă | se cerea să mai facă ceva peste- astea, îndeplinea 
porunca cu anevoe, după ciorovăieli şi discuţii despre inutili- 
tatea eng gi pepa 98 a-l indeplini. 

pu ace cu nici un să întrod U 
KE ER insemnase, un alt K DE n EE 
se poruncea să curețe, să spele ceva, sau să ducă 
cutare lucru, iar cutare lucru să-l aducă, ideile porunca cu 
bombâneii —ca de obiceiu— dar o îndeplinea ; dar să te aştepţi 
să repete acelaşi lucru singur şi pe viitor—cu ne utinţă. 
A doua, a treia zi şi mai tirziu ar fi trebuit să | se po- 


" runcească același lucru din nou, şi din nou să înceapă aceleaşi 


FS neplăcute. 
u toate astea, adică cu toate că-i plăcea să şi bea, să 
"ege KE să tăinuiască un ien Ze, 
zece co u H 
= E, „ nu se putea zice că nu e o slugăa 
ar fi stat la indoială o clipă să se arunce în Sau să 
se înece pentru boer,—fără să socoată lucrul eră. ei o 
jertiă vrednică de mirare sau de răsplată. | privea ca ceva fi- 
resc, şi cu neputinţă să fie altfel; sau mai bine zis, nu-l privea 
de loc, ci ar fi făcut aşa, fără multă cumpâneală. 
in privinţa asta, teorii m'avea. Niciodată nu l-a trecut prin 
minte să supună unel analize, sentimentele sau raporturile sale 
faţă de llia iliici; nu el le-a născocit, toate l-au venit dela tată, 
bunic, frate, dela slugile, in mijlocul cărora s'a născut şi a 
Crescut, şi i-au trecut în trup şi singe. 
ar fi murit în locul boerului, căci lucrul acesta il 


„ socotea drept o datorie neînlăturată şi firească ; şi chiar nici nu-l 


socotea nici într'un fel, ci ear fi aruncat fără multă vorbă în 
ghiarele morţii,—caşi un cine, care întilnindu-se cu fiara din pă- 
dure, se aruncă la ea liră să se intrebe, de ce s'ar arunca el 
pri | 
mb, dacă ar fi fost nevoe să stea o noapte întreagă 
lingi patul i boemia, fără oa Äageseng ochii,—cu toate Jo eet? 
sau c v bo — > 
pe Kee aţa boerului,—-Zachar ar fi a 
t nu numai n'arăta linguşire faţă de boer, ci era chiar 
keng, de grosolan, familiar în purtare, se supăra pe boer se- 
e His orice fieac şi, cum s'a spus, la poartă îl vorbea 
chiar de rău; şi totuşi lucrurile astea întunecau numai pentru o 
clipă, sentimentul inăscut şi adinc de credinţă,—dacă nu numai 
decit faţă de Oblomov, dar față de tot ce purta numele lui O- 
blomov, ce era legat de acest nume, ce era drag şi scump, 


ké 
r 


94 s VIATA ROMINEASCĂ 


Poate că sentimentul acesta era chiar in contrazicere cu 
credinţa pe careo avea Zachar despre Oblomov ; caracterul bo- 
erului pe care Zachar îl cunoştea aşa de bine, fi inspira poate 
chiar alte convingeri. Poate dacă cineva D lămurea în p 
felului său de dragoste față de llia Ilici, Zachar ar fi căutat să 
discute... 

Zachar țineă la Oblomov, cum ţine pisica la cerdacul ei, 
calul la grajd, cinele—la cotineaţa unde s'a născut şi a crescut. 
in cercul acestor sentimente, Zachar avea părerile lui deosebite, 
personale De pildă, la vizitiul lui Oblomov, Zachar ţinea mai 
mult, decit ia bucătar, la văcăreasa Varvara ţinea mai mult de 
cit la aceştia amindoi, la ilia Iliici—mai puţin decit la toţi a- 
ceşti trei; şi totuşi în ochii lui Zachar, buctarul lui Oblomov 
stătea mult mai sus decit toţi bucătarii din lume, iar Ilia Ilici 
mai sus decit toți boerii. 

Pe Tarasca sufragiul nu-l putea suferi; dar pe acelaşi Ta- 
rasca nu l-ar fi dat pe cel mai bun om din întreaga lume, — 
fiindcă Tarasca era din casa lui Oblomov. 


Cu Oblomov se purta grosolan şi familiar, cum se poartă |. 


grosolan şi familiar, un Şaman cu idolul lui: îl și şterge cu 
mătura, Îl şi scapă din mină, uneori poate Dei loveşte la un 
necaz ; şi totuşi ideea superiorității idolului o simte pururea în 
sufletul lui. | 

Era de ajuns ce! mai mic prilej, ca să deştepţi acest sen- 
timent în sufletul lui Zachar şi să-l faci să privească pe boer 
cu venerație, uneori cu înduloşare,—să dea chiar în lacrămi. 


Ferească Dumnezeu să pună Zachar pe un alt boer mal sus, . 


sau chiar la rind cu Oblomov! Ferească Dumnezeu eo facă 
mai ales altul decit el! 

Pe toţi boerii şi musafirii, cl veneau pela Oblomov, Za- 
char îi privea cam de sus și-i servea, le dădea pain şi altele, 
cu un fel de îngăduinţă,—parcă le-ar fi dat să înțeleagă cinstea 
de care se bucură aflindu-se la boerul lui. Ij refuza destul de 
grosolan: 

— Boerul acuma doarme,—întimpina Zachar, privind pe 
musafir cu trofie, din cap pănă în picioare, 

Uneori, în loc de minciuni şi vorbe rele despre lila Ilici, 
incepea deodată să-l înalțe prin prăvălioare şi la întrunirile de 
la poartă, fără măsură şi cu o adevărată patimă. Deodată in- 
cepea să naire meritele boerului : minte, blindeţă, dărnicie, bu- 
nătate; şi dacă lui Ilia Ilici îl lipseau unele din aceste însuşiri, | 
le împrumuta dela alţi boeri; adăuga nobieță, bogăţie şi o in- 
fluenţă neobişnuită. 

Cind trebuia să amenințe pe portar, pe administratorul ca- 
sei, chiar pe stăpin, îi speria totdeauna cu boer: „stă, că 
spun eu boerului!*—zicea Zachar amenințind: „ai să vezi”. O 
autoritate mai mare pe lumea asta Zachar nici nu-şi inchipula. 

In raporturile exterioare dintre Oblomov şi Zachar era în- 
totdeauna un fel de dușmănie. Trăind tot impreună, se sătura- 


EENEG, ` 


seră unul de altul. A erea str 

nu rămine fără rit iară pene = Gun Gerbe, am bs 
In viaţă, multă caldură sufletească ŞI multă judecată, ca să guşti 
numai pe bune, ca să nu ințepi şi să nu fil înțepat. » 

i llia Îllici cunoştea neprețultele merite ale robului său, de- 
votamentul Ivi,— şi se deprinsese cu ele, judecind că nici nu se 
poate, nici nu trebue să fie altfel ; dar deprinzindu-se, nu le mai 
aprecia, nu putea,— cu toată indiferența lui pentru tot ce-l fa- 


surile de azi—apoi şi Ilia Ilici din 
y parte-i, apreciind d - 
mentul lui Zachar, nu mai simțea acea dispozițiune een 
ie Ka. k emm pe care O aveau boerii de mai 
ugile lor. 
e Zachar ou ca, rand t. llia Iliici îşi Ingăduia uneori să certe 
a şi el pe Zachar. Zachar, după ce-şi D 
gi slujba de fecior, fu înaintat ca deeg pe rue Aa 
D atunci începu a se crede numai obiect de lux, atribut a- 
n e să al casei, menit a menţine măreţia şi strălucirea unei 
d Paene Sag obiect de necesitate. De acela, după ce fm- 
E absolut a) po. Ee şi-l dezbrăca seara, încolo nu mai 
neş din fire, Zachar deveni lene i pri 
nh de fecior boeresc. Prin curte făcea e e EE 
ne eneală nici să pună samovarul, nici să măture. Zachar, sau 
vg în antreu, sau pleca la palavre în încăperea slugilor 
SE bucătărie; dacă nu, stătea în poartă ceasuri întregi cu 
minile încrucişate şi, într'o Îngindurare somnoroasă, privea în 


` toate părţile, 


i după o astfel de via at. deodată f 
Slujba întregii case! EI să slujească pe boer, el Ar ghrain să 
Se, el du-te, el vino! Din această pricină deveni Zachar 
e SE e ler geg lui se strecură grosolânia şi in- 
> nea 
rain E e ori de cite ori vocea boerului îl făcea 
' Oată această infățişare morocănoasă şi această 1 
en avea o inimă destul de blindá şi bani. li peria ee 
ki? eler vremea cu copiii. Afară, lingă poartă îl vedeai 
e u 0 droae intreagă de copii. li împăca, îi necăjea, le 
nise rele, sau stătea cu ei aşa, luind pe unul pe un ge- 
ital pe altul pe alt genunchiu ; iar dela spate îl imbrăţişează 
brat dien rose il trage de favorite... 
omov îl impledeca Za 
rind servici aa n pi pe Zachar să trăiască, ce- 
o a alors, gustul trindăviei şi cerința veşnică, nein- 
cer. a mesteca ceva în gură il chema, cînd la cumătra 
ucătărie, cînd în prăvălioară, cind la poartă. j 


96 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Demult se cunoşteau unul re altul, demult trăiau im- 
preună. . Zachar. ținuse pe micul Oblomov în braţe, iar. Oblo- 
mov Îl ținea minte flăcău tînăr, violu, mincăcios, şmecher. 

„Distrugerea vechii legături între ei era de neinchi 
După cum Dis Hiici op putea, nici să se scoale, nici să se 
culce, nici să se pieptene, nici să se incalțe, nici să stea la masă 
fără ajutorul lui Zachar,—tot aţa nu-şi putea inchipui nici Za- 
char alt boer, înafară de Ilia Del, altă viață, decit imbrăcind 
pe llia Ilici, hrănindu-l, răspunzindu-i obrăznicii, Inşelindu-l, 
minţindu-l şi, în sufletul lui, venerindu-l, 


(Traducere din rusește de A. Frunză) (Va urma) 


I. Gonciarov 


e ` 


# 


Viața viitoare 


Scheletul înălbit al unui cal ` 

Subt viscol zace'n margine de drum ; 
Nici cînii nu mei vin din sat, şi-acum 
E singur în zăpada de pe deal, 


Ca nişte fine degete crispate 

A unor mini bolnave care cer 

1 sÊ 'ncovoae coastele spre cer 
Stringind pustiul vintului ce bate, 


„Pe cind în raiul cu pășune 'naltă 


ŞI cu izvoare reci de apă vie, 
Simt sufietu'i etern cum reinvie, 
Pe totdeauna'n lumea ceila tă. 


» 
VIAŢA ROMINEASCĂ 


Deacela cranlu'i hid cu gura mare 
In rinjet gol cu dinţii de sjdef 
Culcat pe al cimpiei relief, 

Suride lung vieţii viitoare. 


Demostene Botez 


a 
"Cauzele și perspectivele revoluției ruse 
IV * 
Stihia 


Cine dar „a săvirşit” revoluţia din Martie 1917 ? 

Blocul progresist din Duma Imperială ? Partidele din ex- 
trema stingă ? Revoluţionarii organizați? a | 

Blocul progresist a fost însă cu desăvirgire străin de miş- 
carea ară —și mai cu samă hu-şi dădea sama de aspi- 
rațiile de pasiunile care frămintau atit de adinc masele 

are,—sau le era chiar ireductibil ostil. Planurile lui „re- 
voluţionare" nu mergeau mai departe de o m lovitură 
palatistă, în complicitate cu Marii Duci. Aceste planuri au fost 
evident dejucate de răscoala capitalei,—cum aflăm din memo- 
riile unui om atit de bine informat ca generalul Lucomski, care 
ne spune că lovitura palatistă, plănuită numai pentru luna A- 
pril, a „fost „ruinată“ de revoluția soldățească şi muncito- 


Coriteii Dumei, care, după triumful „canallei de stradă“, 

plingeau în hohote“, simţinda-şi toată neputinţa, incercau, până 

bh ultimul moment, să asigure „pe căi legale” transmiterea pu- 
terilor... revoluționare, printr'un decret al Ţarului Nicolae! 

Şi partidele revoluţionare ele înşile au fost surprinse de 
evenimente şi nu au reuşit să injghebe un surogat de organi- 
zaļie şi direcţie, decit deasemeni numai dupăce revoluția bi- 
ruise in Petrograd, exclusiv prin acţiunea directă a maselor, 
Mpsits de orice conducere. Mai mult, Chiar şi partidele care au 
exercitat influența preponderentă în. „Sovietul“, astfel organizat 


in grabă, man știut din primul moment să găsească n- 
cele lor răspunsul adequat la problema pe u ma- 
sele prin irupțiunea lor nâprasnică pe s o 


KA 

Si 0, MA 
ENER 
AP i” 


100 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


e i 

Golănimea fabricilor şi a cazarmelor a fost acea forţă vie, 
care, ridicindu-se cu puterea ei elementară, a lichidat Tore, 
clipă vechiul regim, Această golănime, singură, „a săvirşit re- 
voluţia“, fără nici un ajutor şi fără nici un îndemn din partea 
elementelor sociale „diriguitoare“, „ascultind numai glasul tainic 
şi neînţăles, venit din adincimile stihiei populare“,— şi ea a fost 
silită, tot singură, să caute cu propriile-i forţe, rătăcind în bez- 
să durerilor mute, o eşire din abisul în care a fost aruncată 

usia. 

Elemęptele diriguitoare,—cum arată un martor nepărtinitor, 
care a jucat uq rol insemnat în prima fază a revoluţiei, — au 
aderat la mişcărea maselor, — puţini de voe, cel mulţi de ne- 
voe, — numai „a doua zi" sau, în cazul cel mal bun, „numai 
după cinci minute” — dar op ele au condus masele, ci au fost 
tirite în viltoare de acestea. Dar și atunci ele n'au putut, sau 
mau voit 'să înțeleagă ceiace răscolea sufletul maselor, celace, cu 
atita violenţă şi Gg ne a provocat explozia mulțimilor, 
atit de inerte pănă gri, impotriva aşăzămintelor milenare ale 
vieţii lor de stat. Aceste elemente dirigultoare au căutat nu- 
mai să tragă folos din deslănțuirea stihiei revoluționare pentru 
combinaţiile şi aspiraţiile proprii. 

Era fatal să ge intimple celace s'a intimplat. Incercarea nu 
a reuşit. Stihia, neînfrinată și clocotitoare, a rămas singura 
stăpină a Rusiei.. pănăce şi-a găsit stăpinul după inima sa, 

„Am simţit, -scrie V. B. Stanchevici despre primele zile 
„ale revoluției,—că masa nu numai că a scăpat de subt înrlu- 
„Firea opiniei publice mijlocii, de subt directivele acelor cercuri 
„care făceau opoziţie vechiului guvern, dar că ea în genere na 
„e condusă de nimeni, că ea trăeşte subt stăpinirea legilor şi a 
„sentimentelor proprii, care nu intră în cadrele nici unei ideo- 
„logii, nici unei organizaţii, find, prin firea ei, o stihie anar- 
„hicd. Nu numai ofițerii au venit cinci minute dupăce soldaţii 
„singuri au ieşit în stradă, dar oan venit decit după aceste 
„cinci minute şi “fruntaşi blocului progresist al Dumei, și men- 
wșivicii și chiar bolşevicii. Eu de multe ori am simţit 'remuş- 
„Ccări că nu am alergat din toate puterile mele spre mulțimea, 
„Care inconjurase batalionul meu, şi nu am dus-o spre Dumă. 
„Kerenski spunea adesea prietinilor săi, că a făcut o mare gre- 
„Şală de a nu se H dus în cazarmele regimentului Volins=, în- 
„dată ce aflase despre răscoala isbucnită acolo. Dar aceasta op 
„are importanţă, fiindcă, tot una, şi aceasta ar fi fost cu o In- 
„tirziere de cinci minute şi nu ar fi schimbat fa că masa a 
„pornit singură, urmind nu ştiu ce îndemn o , propriu. 
„Cine a chemat pe soldaţii răsculați în stradă ? Nici un partid, 
„cu toată dorința de a-şi însuşi această cinste, nu poate da râs- 
„punsul. Cine putea prevedea această eşire ? Tocmal în a- 
„junul acelei zile (cind soldaţi au trecut de partea muncitori- 
„Mil răzvrătit=) a avut loc consfătulrea reprezentanţilor parti- 
„delor din stinga, și majoritatea lor credea, că mişcarea merge 


d CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 101 


Ei mergeau, ascultind nu Ştiu ce glas 


„cind ei cucereau Petrogradul, dădeau foc Häer, rei Nu o 
ară, 

„său 0 revoltă, ci o mişcare elementară, o erupțiune. Nie aa 

„care deodată a prefăcut în cenuşă toată autoritatea cea veche, 

„pănăla istov,—şi în oraşe, şi în provincie, autoritatea poliție- 

„Dească şi militară, şi autoritatea administraţiilor abtonome. O 

„putere necunoscută şi tainică şi iraţională, înlănţuită în adinci- 

„mile, Bretz explodat ez in stradă, in scînteerea bajo- 

D Salveior de 

o dn rm colege puşcă şi mitraliere, în clocotul 
cele „cinci minute de intirziere" au săpat o prăpastie fn- 


tr 
Le populare şi clasele diriguitoare, care nu a mai putut 


La 15 Mart 1017 Țarul a abdicat, Autorita - 
nală enen Én re yraa urma să-i ia reni inana 
uvernul prin vov, format în tea 
Ca Sei putea el invoca pentru a legitima im că be AT 
` Chiar în momentul “intrării în funcție, în zi 
Mart, a doua zi după abdicarea Țarului, pi gegen s y tot 
pus În fața unei probleme, a cărei soluţie desvălea inanitatea 


tuturor storțărilor lui de a rei 
legitima sarcina pe care SE e i e 


s 
torilor şi soldaţilor“ din etrograd. Însuşi d. Millucov a fos 
silit să recunoască că Sovietul nu a tăcut mari dificultati: 
Ze ag? lui au renunţat şi la modesta formulă, după care „ches- 

a. formei de guvernămint: răminea deschisă“, şi au admis 
necesitatea menţinerii unei „severe discipline militare pe front 
al În timpul serviciului“, Sovietui-a şi publicat îndată un ma- 
nifest- in Care recomanda poporului să sprijine guvernul „bur- 
eg * „În măsura în care acesta işi va respecta angajamentele“, *+ 

um vom vedea, Sovietal, cu toată bună-voinţa, nici nu ar fi 


Dar pe de altă parte, Comitetul Dumei căuta | 
H n acelaşi 
timp să asigure guvernului întocmit de el şi sancţiunea em. 


scop, delegaţii comitetului au solici- 


“A Stancheoiei, „Aminliri*, p, 76-77. . 
"OE »Viaja Rominească*, No, 12 Pg. 266 —267, 


102 VIAŢA ROMINEASCĂ 
PE VIAŢA. ROMANICĂ 


nut ca Țarul Nicolae II, abdicînd, să numească ca 
BE şi să-l impună succesorului său, pe acelaşi prinț 
vov, căruia Comitetul Dumei, de acord cu Sovietul, fi incre- 
rea! $ ` 
ve" ama e itate cu aceasta, guvernul provizoriu, în prima 
sa declaraţie, vorbeşte despre sine ca de un simplu „Cabinet 
de Miniştri“, iar formațiunea acestui cabinet o considera numai 
ca „organizarea mal temeinică a puterii executive”. 

Acest eşafodagiu s'a prăbuşit dela sine prin faptul, că Ța- 
rul a găsit cu cale „să-și treacă gl e Get. Duce Mi- 

drovici, —ceiace nu avea p 
fc TE ODAAT, care a avut loc în dimineaţa din 16 Martie 
intre membrii Comitetului Dumei şi al guvernului provizoriu, a 
fost luată, aproape unanim, hotărirea (Impotrivă s'au pronun- 
ot numai d-nii Miliucov și Gucicov), că Marele Duce ail,— 
care asistase la consfătuire—nu poate accepta această „moş- 
tenire*, $ 

In consecinţă, guvernul a Însărcinat pe „constituţionaliştii 
cei mai egen Li care a putut dispune (profesorul B. E 
Nolde şi d-nii Nabocov, Sulghin şi Necrasov), să redacteze de- 
Clarația, prin care Marele zei Mihail să-şi anunţe... „refuzul 

ta puterea suverană , 
sie poe Lane şi tristă şi comică truda pe care şi-au 
dat-o savanții autori pentruca, folosindu-se de acest prilej, ei 
afirme plenitudinea EE obraz. provizoriu şi legătura lui 
de continuitate cu Duma Imperială”. 

Rezultatul a fost jalnic, după cum se poate er ER 
pasagiul esenţial al declaraţiei care, după mai multe = s 
refaceri, a fost însfirşit semnată de Marele Duce Mihail pela 

i zile: 7 
se Wänn fermă de a nu primi puterea suverană 
decit dacă aşa va fi voinţa marelui nostru mpi căruia i = şi 
"cuvine să stabilească, prin reprezentanţii săi dunarea De 
"stituantă, forma de guvernămint și noile legi fundamentale ale 
"Imperiului rus. pie op za der: pă rela 
E Imperiului rus se su guv k 
eweg: inițiativa Dumei rd 23 şi îmbrăcat de plenitu- 
"dinea puterii, pănă cînd Adunarea Constituantă, — convocată in 
"termenul cel mai scurt cu putință, pe baza votului universal, 
„direct, egal şi secret,—va exprima voința „poporului, prin ho- 
„tărirea ei despre forma de guvernămint“, e 

E caracteristic pentru mentalitatea „democraţiei burgheze 
din acel moment, că redactorii declaraţiei! nu numai că au si- 
lit astfel pe Marele Duce Mihail să afirme un patent ze zéie? 
cum că guvernul provizoriu s'ar fi născut „din iniţiativa Du 


> 4 luției ruse", +. |, p. 21. 
e DA rore, e L (Nebocov), p. 17 urm., și ve VL (Nolde). 


gw? Miliueov, „Isloria revoluției ruse“, v- L parles |, p. 55. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 103 
33 


imperiale” (care fiind suspendată prin 'decretul din 11 Mart, 
s'a supus şi nu a mai ținut nic? o şedinţă de “atunci, şi deci 
nu a putut lua vre-o iniţiativă), dar au şi încercat să-i ceară sem- 
nătura în josul unul act, în care el, refuzind să accepte „moş- 
tenirea“, totuşi poruncea poporului rus să se supună noului gu- 
e pa nd că de aci ar îi putut rezulta „plenitudinea pu- 
ter Li 

Marele Duce Mihail a dat însă dovadă nu numai de mai 
mult sët al realităţii, dar şi de mai mult bun simţ şi chiar 
de bun simţ juridic decit savanții „Constituţionalişti“, substitu- 
ind cuvintul „poruncesc“ din textul primitiv, prin cuvintul srog“ 
pe care ìl cetim în declarația publicată. * 

În adevăr, neacceptind „m nirea“, pe care Nicolae II nu 
avea dreptul să i-o „treacă“, — fn fond, refuzind să e- 
ficieze de lovitura de stat, ce astfel se incercase, Marele Duce 
evident, nu avea nici o calitate să „poruncească* ceva poporu- 
tul rus. lar pe „rugămintea“ lui ca și pe a oricărui alt eet. 
jean, nu se putea întemeia autoritatea noului regim, — şi cu a- 
tit mai puţin „plenitudinea puterii“ guvernamentale. 

Ka Ee: defunctul Nabocov e silit să recunoască în memo- 
u: 

„Nu putem să nu semnalăm că, actul despre renunțarea 
„la tron, (pe care nu Pa avut niciodată), semnat de Mihail, a 
„lost singurul act (subliniat de autor), care determina limitele 
„puterii guvernului provizoriu și care totodată hotăra formele 
„lui de funcţionare, iar în ën E mai cu deosebire,— 
a Peres chestia activităţii ulterioare; a corpurilor legiui- 

Dacă însă guvernul provizoriu nu putea invoca alte titluri, 
aceasta inseamnă, pur şi simplu, că puterea lul nu avea alt 
izvor decit uzurparea, după mărturisirea chiar a secretarului 
general al consiliului de miniştri, prezidat de prinţul Lvov | 

Dar uzurparea nu se poate răzima numai pe bunăvoința 
uzurpatorului, și nici pe „rugămintea“ unui prinţ, care singur 
nu-şi recunoaşie dreptul, precum nu are nici puterea de a po- 


Acest adevăr nu poate scăpa unul barbat de stat ca P. 
Millucov, care comentind în Istoria sa declaraţia semnată de Ma- 


„Tele Duce Mihail, scrie : 


„In conştiinţa generală a contemporanilor acestui moment, 
„Oua autoritate creată de revoluție nu izvora din actele din 
„15 Mart (—adică din abdicarea ţarului Nicolae Il) sau din 
„16 Mart (—adică din declaraţia Marelui Duce Mihail), ci din e- 
gari zilei de 12 Mart" ***—adică din triumful revoluției 

e stradă. 


e 

" „Arhiva r. rz, v. l, p. 20. > 

”* Ibid, p. 24. r 
"TT P, Millueoo, „Istoria revoluției ruse, v. I, partea I, p. 56. 


+ ag SCH VIAŢA ROMINEASCĂ ' 


Numai că „noua autoritate creată de revoluţie“ nu trebue 
confundată cu guvernul prezidat de prințul Lvov ! 

In urma „evenimentelor zilei de 12 Mart“, dupăce mul- 
jimea de soldaţi şi muncitori înarmaţi, împreună cu un „public 
amestecat”, au invadat palatul Tauridei, ciţiva „membri ai Du- 
mei“, adunaţi „privatim“ într'o sală lăturalnică a Palatului au a- 
les numai un „comitet provizoriu“, care nu avea altă misiune 
decit „de a veni în contact cu persoanele in raport cu mișcarea 
pentru restabilirea ordinei“. — 

Cind Guvernul provizoriu s'a „constituit“, în noaptea dinspre 
16 Mart, el nu putea invoca, în afară de decretul de numire 
emanat dela Țarul Nicolae Il, semnat odată cu abdicarea, decit 
promisiunea de sprijin, condiționată („in măsura în care“ l), din 
partei rg soldaţilor şi lucrătorilor, instalat în sala dege- 
dinţă a Dumei. 

WË ce reprezenta Sovietul j acel moment ? Sprijinul lui 
condițional acordat guvernului p u, putea oare conferi aces- 
tuia caracterul de „nouă autoritate creată de revoluție 2“ 

Dar dacă Sovietul ar fi putut dispune, el însuşi, de această 
autoritate, el, evident, nu ar fi cedat-o „guvernului burghez“ (cum 
ma şi cedat-o cînd mai tirziu în adevăr a capatat-o) şi după 
mecanica mişcărilor revoluționare, nici nu ar fi putut face ase- 
menea cesiune chiar dacă ar fi voit. 

lar dacă el însuși nu dispunea de „autoritatea re 
nară“, ce titlu putea constitui pentru guvernul d-lor Lvov şi 
liucov sprijinul lui, şi incă făgăduit numai condiţional ? ? 

ŞI Sovietul din Petrograd, în această fază a revoluţiei ruse, 
în adevăr, nu avea încă „noua autoritate creată de revoluţie”. 

Pentru ca un organ să poată avea această autoritate, se 
cer două condiţii, care dealtfel sint strins legate între ele. 

In primul rind, acel guvern trebue să fie acceptat de acele 
forje sociale, care au săvirşii revoluția —sau mai bine zis, să fie 
considerat ca expreslunea a revoluţiei. 

Revoluţia fiind săvirşită de stihia populară, evident că nu- 
mai guvernul în care masele inseşi ar H văzut întruparea aspi- 
faţiilor lor, a pasiunilor și a sentimentelor care le-au aruncat 
în stradă şi le-au dus la victorie, ar D putut exercita o reală 
autoritate asupra lor. 


Că guvernul prinţului Lvov nu avea, și nu putea avea, nici 


o pretenţie in această privinţă, rezultă chiar din stăruința lui ` 


de pis asigura măcar sancţiunea platonică a Sovietului | 
w. ar nici autoritatea Sovietului nu stătea pe o temelie mai 
solidă. 

Fac abstracție aici de iregularităţile constituirii lui, caşi de 
faptul că în cazul cel mai bun, el nu reprezenta decit Petrogra- 
dul, Aceste consideraţii, oricită îngemnătate ar avea în sine, sînt 
de ordine mal mult formală. 


_* Dar Sovietul, constituit numai după triumful revoluţiei, a 


venit şi el „cu o intirziere de cinci minute,“ 


> 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 105 


Sovietul încerca numai, şi el, cum e me 
mal sus, „să-şi atirne eticheta pe Pare sapra malok reg 
„De acel Necunoscut (masa anonimă), serie d. Stanchevici, 


„tor, fiindcă el nu cerea, na ordonă nimi 

N c, fiindcă el e 
„0 firmă, care acoperea serviabil lipsa totală de autoritate Das 
„va putea Zeien să rețină mişcarea cind va incerca să ceară, 


„Partidele din extrema stingă simțeau că masa 

„mai puțin străină decit partidelor din Ge dreapg. EE 

îi „Pornind dela aceste temeri, eu, tinind într'un club de sol- 
„daţi o conferință despre Adunarea Constituantă, cu multe DE 
„talii şi avertismente, m'am oprit asupra violen 
fen impotriva Par or re franceze. ȘI bolşevicii—eclu- 
E at de bolșevici —au fumiţi 
„Ceastă parte a conferinţii mele“... ei erp Kat 


Pe ce titlu dar repet, Comitetul „membrilor D r 
tea dech pretenţia de a constitul” pace Gest SE 


Dacă act titlu nu putea, cum recunoaşte d. Mili 
; ucov, iz- 
vori „din actele din 15 şi 16 Mart“—nici poa ee Tatal 
gg de decretul de numire a prințului Lvov, şi nici 
arația Marelui Duce Mihail,—cu atît mai puţin este jus- 
tificată invocarea „evenimentelor zilei de 12 Mart“, în care a- 
cest comitet juca rolul puţin invidiabil al unel... „mouche de 


Autoritatea lui, morală era astfel prin forța lucrurilor ex- 


A dona condiție, cerută pentru constituirea unui guvern re= 


he Gg E puterea materială, necesară pentru a se'impune a- - 


lor contrarevoluţionare, cît și acefi 
e A ŞI acelor care ar amenința să 
SE ani ae a fevolofionară sau să impiedece stabilirea unei 
azimul unei puteri materiale e cu atit mal necesari 
[= 
rd a revoluționară, întrucit atunci toate cadrele vechii em 
HI sint Sfărimate, şi guvernul nu are în sprijinul său mă- 


e Staneh:otei, loc. cil, p. 17-79, passim. 


ËA 


KN 


106 VIAŢA ROMINEASCĂ 


car acea inerție şi obediență pasivă a maselor, pe care le gă- 
sesc autorităţile tradiţionale. 

Atunci cind guvernul revoluționar e constituit din însăși 
conducătorii mişcării revoluționare, care au dus masele populare 
la victorie, şi în care acestea văd expresiunea chiar a revoluţiei, 
puterea materială nu-i poate lipsi, fiindcă şi succesul revoluţiei nu 
poate la urma urmelor rezulta decit din desfășurarea unor forţe 
reale, care natural vin în sprijinul „noli autorități create de re- 
voluţie.“ 

Par pentru un guvern ca acel „constituit la 15 Mart la 
Petrograd—care se prezintă În fond ca o uzurpațiune, —singura 
lui justificare, —ca şi a oricărui guvern de uzurpație,—ar pu- 
tea fi numal puterea materială de care ar dispune şi prin care 
sar impune. 

ȘI atunci el, probabil, nu ar fi căutat legitimare în decre- 
tele lui Nicolae JI ori în declaraţiile sau în „rugâminţile* lui Mi- 
hail, şi desigur, nu ar fi avut nevoe nici de consimţimintul con- 
diţionat sau necondiţionat al Sovietului. 

Guvernul însă prezidat de prințul Lvov na avea în dosul 
iul nici-o putere materială, cum recunoaşte insuşi marele Rodzi- 
anco, „creatorul“ acestui guvern, atunci cînd scrie în memoriile 
sale ` 


„Dezvoltarea spiritului revoluţionar în sinul proletariatului 
„a luat nişte forme, cu cape nu mai era cu putință de luptat 
„fără sprijinul forţei armate, care, scoasă din făgaş, a refuzat de 
„a se supune Dumei Imperiale şi guvernului provizoriu...“ * 

Sovietul deasemeni nu dispunea încă de nici o putere ma- 
terială şi prin urmare, cu toată bunăvoința, nu o putea împru- 
muta guvernului provizoriu, 

D. Stanchevici, care atunci a stat cu deose aproape de 
Sovietul din Petrograd, şi reprezenta în el punctul de vedere al 
guvernului provizoriu, insistă cu multă energie, cit de greşită e 
părerea, care atribue în acest moment Sovietului rolul de „diri- 
guitor și conducător al poporului în revoluţie,“ 

„Aceasta e o eroare desăvirşită, —spune acest om obiectiv 
„Şi EE şi conducere nu a fost, dar nici nu 
„a putut fi.“ 

[ Insă şi funcţionarea comitetului executiv al Sovietului era 
încă o pură ficţiune şi se întemeia pe un echivoc: 

„Inainte de toate, Comitetul (organul „executiv* al Sovie- 
„tului) a fost o instituție creată in pripă, care şi în formele 
„activităţii sale avea o mulţime de defecte extrem de mari... - 

„Şedinţele aveau loc în fiecare zi, dela ora 1 p. m. şi cite 
„Odată şi mal devreme şi ţineau pănă in noapte tirziu... lar cind 
„Se deschideau şedinţele Sovietului, Comitetul venea şi acolo în 
„complectul său, Ordinea de zi se stabilea „deavalma“, dar e: 


* Arhiva r. 5, v. VI, p. 77. 
** Amintiri", p. 80. 


CAUZELE ŞI PECSPECTIVELR REVOLUȚIEI RUSE 107 


„râu foarte rari cazurile în care să fi ajuns la rezolvire nu nu- 
„mai toate chestiile puse la ordinea zilei, dar măcar una din 
sele,fiindcă mereu în cursul şedinţelor se ridicau chestii ur- 
„gente, care trebuiau discutate cu precădere în afară de ordine.. 

„Toate chestiile trebuiau vite subt presiunea unei mul- 
wll de delegaţi şi de trimişi speciali aiit din partea garnisoa- 
„nel din Petrograri cit şi din partea tuturor fronturilor, caşi a 
„celor sosiți din adincimile Rusiei ; iar toți delegați! stărulau să 
„fie numaidecit ascultați în şedinţă plenară a Comitetului, ne- 
„mulțumindu-se de contactul cu membrii lui izolați sau cu co- 
„mislile, In zilele de şedinţă ale Sovietului sau ale secţiunii sol- 
„ditest, toate lucrările ajungeau astfel Intro neorinduială ca- 

„Hotăririle cele mai importante, adesea trebuiau luate cu o 
„majoritate întimplătoare de voturi. Nici nu era vreme să gin- 
„deşti la o chestie serios, pentrucă toate se făceau în pripă, după 
„un şir de nopţi nedormite, în invălmăşeală. Oboseala fizica era 
„Demăsurată. pti fără somn, ședinţi interminabile. Lipsă de 
„masă regulată—deputaţii Sovietului se hrăneau cu cealu şi pine, 
„Bumai din cind in cînd puteau primi o rațiune soldăţească în 
gh SC cuțite şi furculiţi... 

mbrii soldaţi ai Comitetului au fost aleși în una din 
„Primele şedinţe ale Sovietului soldățesc, Wa natural (sie D. 
„au nemerit acolo naturile cele mai isterice, turbulente şi de- 
„zechilibrate, care în consecinţă nu dădeau nimic Comitetului, nu 
„se bucurau de nici-o autoritate în garnizoana Capitalei, şi 
„chiar în unitățile din care făceau parte... 

„Pentru a evita neînţelegeri şi conflicte a fost formată o 
„delegație specială a Comitetului executiv al Sovietului, care de 
"două ori pe săptămină se dicea în Palatul Mariei pentru a sta 
„de vorbă cu guvernul provizoriu.. Dar ce putea face această 
„delegaţie, dacă în timpul în care ea stătea de vorbă şi ajun- 
„gea la desăvirșita eem ch cu miniştrii... fiecare membru în 
„parte şi făcea de cap, fără să ţină seamă de nici-o Int re, 
„Precum nu ținea seamă de toate instrucţiile, rezoluţiile şi 
„hotăririle... Ca rezultat final, puteai Intotdeauna să obţii dela 
„Comitet orice, numai să stărul. In acest sens, Comitetul era 
„condus şi determinat in hotăririle lui nu de membrii lui, nu de 
„Cel care luau parte la ședințele lui şi discutau chestiile ce-i 
ÉIS supuse, ci de cei care i-se adresau din afară P. * 

Numai cu acest preţ Sovietul putea ajiinge să pară că se 
află în fruntea maselor soldăţești si muncitoreşti, intrucit el se 
lăsa împins de ele, fără să le opună nici o rezistență, 

cind mai tirziu Sovietul a inceput să se organizeze, şi 
a încercat să-şi ia în serios rolul de „conducător“, să dea di- 
rective şi ordine, —îndată s'a dovedit că el nu are nici o auto- 


D „Amintiri*, 80 —89, ssim : CI. P. Mili ya d 
lujiei ruse, v, |, pariea Le CRCH ucoo,— „Istoria revo 


108 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ritate asupra maselor, ca şi nici o putere materială de a se im- 


une : A 
a „Cind Comitetul executiv al Sovietului, — conchide cu me- 
„lancolie istoriograful lui, —s’a organizat şi a învăţat să se di- 
„riguească, tocmai în acel moment e! a scăpat din minile sale 
„Conducerea maselor, care au fugit în lături de la el." * 

Adevărul este că Sovietul, caşi Comitetul lui, nu a avut a- 
ceastă „conducere“ nici înainte,—nu a condus, ci a fost dus de 
valurile stihiel, ca frunza pe apă, 

D. P. Miliucov, citind acest pasagiu din „Amintirile” d-lui 
Stanchievici, cu drept cuvint poate afirma : 

„Nu se poate spune mai bine şi mai puternic, că Comite- 
„tul avea oarecare putere numai în măsura in care el apărea 
„ca O unealtă oarbă şi fără voinţă pentru înfăptuirea tendințe- 
„lor străine,“ ** 

Numai că fostul fruntaș al guvernului provizoriu pare a 
nu înţelege nici acum că aceste „tendinţi străine“ se rezumă în 
acţiunea stihiel populare, nestăpinite ŞI neconduse de nimeni, 

Astfel, după prăbușirea vechiului regim, în Rusia sa creat 
o situație paradoxală, 

Revoluţia a triumfat, dar nu a reuşit să-şi creeze un or- 
gan de conducere şi să dea țării un adevărat guvern. 

Guvernul ai e de prinţul Lvov putea invoca şi decre- 
tul fostului Țar şi declarația Marelui Duce Mihail, care i-a re- 
cunoscut „plenitudinea puterilor“; el se putea înfă chiar ca 
emanaţiunea puterii legislative, intrucit a fost „con P de an 
Comitet alcătuit din şi de membrii Dumei Imperiale ; el a fost 
acceptat şi de „organul revoluţionarilor“ — Sovietul deputaţilor, 
soldaţilor şi muncitorilor, care dacă i-a promis concursul său 
numai condiționat, — vom vedea însă, că a făcut tot ce i-a stat 
cu putință pentru a-l veni realmente în ajator (însuşi d. Miliu- 
cov a fost silit să recunoască faptul, că, dacă Sovietul nu a fä- 
cut mal mult, e pentru că el însuși „nu avea putere decit în 
ZC În care apărea ca unealtă oarbă a tendinţelor străine“); 
acestui guvern i s'au supus fără împotrivire toți comandanții dene 
front şi toate organele administrative ; el insfirşit a fost imediat 
recunoscut de toate statele străine, marii aliați dindu-i ‘tot spri- 
jinul moral şi material care le sta în putință. 

Şi totuşi autoritatea lui a rămas iluzorie, şi puterea lui mä- 
terială — nulă ` stihia îl debordează ; el se Svircoleşte in nepu- 
tinţă desăvirşită, şi dispare după două luni, fără să realizeze ni- 
mic, lăsînd moştenire formațiilor, tot așa de efemere şi des- 
rădăcinate, care îi urmează calvarul, o situaţie din ce în ce mai 
catastrofală, 

O țară imensă, cu o populație de 180 milioane prinsă in- 
t'un formidabil războlu, trăeşte fâră niti-o ctrmuire opt luni de 

zile,—pănă la venirea bolşevismului f e 


pi dw 90. 
"7 P. Miliucov, loc. cit., p. 73. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUȚIEI RUSE 109 


gur şi acolo bintula o vreme, cum se exprimă Talne, 
„anarhia spontanee“, şi acolo s'au produs excese şi violențe fără 


au primit dela naţiune un mandat im erativ, 
brele "lf ale oc electorale. Tape d Pag 
e s'au întrunit la 5 Mai 1789 şi, spre implinirea manda- 

tului lor, imediat au luat asupra lor /nițiativa Gate? ce- 
, împotriva volnții regale Ven egen a celor trei „or- 
dine“ şi „votul pe capete“ ; la 17 e „Statele generale“, tot 
din propria lor iniţiativă şi împotriva voin regale, se proclamă 
ca Adunare” naţională constituantă ; la 23 Iunie Adunarea Na- 
țională nu s'a sfiit, invocind mandatul primit de naţiune, să treacă 
peste ordinni personal şi direct al regelui de a se despărți, cind 


răspuns că el nu-şi poate părăsi fotoliul pană ce Adunar 
va delibera liber asupra chestiunii, iar Mirabeau i-a “Mreticat, SG 
lebra apostrotă : „spune stăpinului d-tale, că noi sintem aici 


i apol date a confirmat expres toate hotăririle sale „a- 
e rege, şi spre a se une la adăpostul 
a Hd a viobiiiatea e ord săi. Pelete. ee 
gele a fost silit să se supună, şi din momentul acesta re- 
voluția a fost săvirșită prin fapta! că autoritatea | 
lui a trecut la Adunarea Naţională. ei eta am 


de ci GC dar a face in adevăr Cu „Doua autoritate creată 


Naționa®, s'a ridicat a inarmat, a cucerit Bastilia. — în 
consecință, din 14 lulie, adunarea Naţională se putea ti şi 


noaptea de 4 August 

mal Bai | de Darvernittăte naţională. 
momentul acesta Adunarea Constituantă, casi apoi 
A detii legislativă şi Convenţia, reprezentind ra are 
S ep nu numai că au fost considerate ca Singurul izvor le- 
ga! al autorității în stat, dar şi efectiv ele nu au scăpat din mină 
cirma' şi au putut pretinde la „plenitudinea puterilor." Nici o clipă 
Ss revoluția gan rămas fără Organ de conducere, în voia 


` III e Se a E 


Partidele din sinul Adunărilor se puteau sfişia şi trimite, 
rind pe rind o fracțiune a lor la eşafod; un partid sau altul pu- 
tea, pentru a-şi impune voința, să facă apel la stradă și sá exer- 
cite teroarea, şi chiar strada putea lua inițiativa, sprijinind o frac- 

une sau alta din Adunare: dar rezultatui tuturor acestor lapte 
şi sfişieri, la urma urmelor, ge cristaliza într'un vot al Adunării, 
care determina pe deținătorii reali ai autorității legaleşi gi în- 
tregii puteri a Statului, ln orice moment, astfel, Franţa ştia 
cine poate vorbi in numele ei şiexercita puterea de guvernămint ` 
guvernele oricit de “efemere, cită vreme aveau sprijinul Adunării, 
puteau fi socotite ca expresia revoluției şi întruparea voin- 
ţii naţionale. 

u totul altfel s'a desfăşurat procesul revoluționar În Rusia. 

Deşi „blocul progresist“ se juca de-a conspirația cu Marii 
Duci pentru o gentilă „revoluție de palat“, Duma Imperială 
nu numai că nu a luat iniţiativa revoluţiei din Mart 1917, dar 
după izbucnirea ei, îngrozită şi străină de acele curente, care a- 
gitau masele adinci ale poporului rus, smerit s'a supus decretu- 
lui de dizolvare, trimis de primul-ministru Galiţin acasă la pre- 
şedintele ei. Pănă la ultimul moment, d. Rodzianco implora la 
capătul „firului direct* blagoslovenia Țarului, şi comitetul Dumei 
stărula să asigure guvernului provizoriu „plenitutidenea puterilor” 
„prin declaraţia lui Mihail, 

Ar fi chiar comic să vedem această Damă, lzvorită din a- 
legeri măsluite şi, pănă în ajunul revoluţiei, slugarnică față de 
toţi Stolipinii şi Goremikinii, subt aspectul Adunării Naţionale din 
1789, sau să imaginăm pe preşedintele ei în rolul lui Bailly sau 
Mirabeau | i 

Duma imperială a trebuit fatal să cadă, şi a căzut, odată 
cu regimul țarist. 

Guvernul provizoriu, simpla emanaţie a „blocului progresist“ 
al Dumel, a rămas dar suspendat în aer, fără autoritate şi fără 
putere, neaviid nici un temeiu şi nici un drept de a vorbi în 
numele revoluţiei sau al ţării, fiindcă nu avea nici o legătură mo- 
rală, nici un contact real cu masele care au săvirşit revoluţia. 

Astfel, ţara, zbuciumată de cea mai grozavă comoţie poli- 
~ tică şi socială, nu avea nici un focar de acţiune politică, în care 
să se fi putut răsfringe şi concentra toate ideile, gentimentele şi 
pasiunile care frămintau adincimile populare,—a rămas fără nici 
o arenă în care luptele dintre pagtide, întru citva încercuite şi 
canalizate, să poată da sanctiunea ech lor relațive,—iîn forma u- 
nui vot sau a unel hotăriri de autoritate. 

In consecinţă, în Rusia din 1917,—spre deosebire de Franţa 
din 1789,—nu se putea găsi nici un mijloc de a asigura trans- 
misia normală şi regulată a autorităţii de guvernămint, în con- 
formitate cu raportul real de putere,— atit de schimbător în cursul 
revoluțiilor, — dintre diferitele curente sociale şi politice, 

această cauză, singura arenă deschisă luptelor sociale 
şi politice, nu putea H decit ţara însăşi, în toată nemărginirea 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 111 


ei, cu milioanele ei cuprinse de psihoza 
revolu A 
mijloc de a stabili raportul de potere a ng eech Se 
Boss GES ec A automobilul blindat; singurul metod 
au de guvernămint—uzur ? 
sancțiune cași singura putere. reală şi izvor de EE 
e aut 
Etap gepaart. at age om şi neînfrinată, eeng A S 
rm, | ndrumare n zbuciumul ei de a-şi găsi calea cea 


In asemenea condiţii, „guvernarea“ 
SEI. vădit e o fi ; for- 
pau ppi alele SC geg lipsite perne SE 
putere. materială, se „constitue“ 
se agită în vid şi se mistue, ca nişte umbre chinezesti ` wei? 
mai că grozavele probleme ale vieţii a ia ei EH 
onale 
SEL vreo loc, dar int 
£ atv nu mai funcţionează ; „tri 
revoluției“ duce ataraxia guvernamentală Ă rigle per 
la periferie; peste toată întinderea fără spre minias C 
; hotar a Rusiei 
valul furiilor populare, de subt care n o tiras- 
(re netrebnice ale vechiului edificiu politie aa LES „Stărmă- 
politic nici 
EN emeni; nu se încheagă nici o acțiune, nu i mir serpi 
e, Jaj pe eil pr fn apa dp numai clocotul stihiei 
a unui centru de cristalizare 
pentru noua viață şi noua ordine pă ta Ament oa 
rerilor A nädejdilor mulţimii obidite. ara a red 
membrii guvernului provizoriu au fost sil - - 
op neputința şi inerția, aruncind insă. toată enee 
p pi ay ga genei r eg prințul Lvov. 
ar gener nsiliului de mini } 
eine pe get soi aa ma macar intrebarea, daca în 
ritate şi putere a guvernului ben d ma Capone lea 
A in chiar o 
dezacordul tragic intre politica lui şi erai tarm k a 
me: Se magr = fi putut face mai bine 
ne poate însă servi í 
(el Eng ven a revoluției it ca EE 
D „kvov,—serie defunctul Nabocov, — ` 
„tăcut, dar E incercat să facă ceva aer We Zen ne 
Gen gë dE adincă. El şedea pe capră dar n'a incer- 
get, ngă hăţurile (1). Prin cite şedinţe penibile am tre- 
w „ în care cu o implacabilă claritate se dezvălea toată ne- 
Kar guvernului, dezacordul, necompatibilităţile intime, duş- 
ge să ei - sau făţişă dintre diteriții miniştri, şi nu-mi aduc 
hp $ pornit odată din partea ministrului-preşedinte un 
i ZE autoritate, să fi spus el un cuvint htărttor și limpede 
"eat de. prințul Lvov a fost literalmente asediat de di- 
gene i noapte.  Neincetat curgea un torent de telegrame 
eh reseta. oate capetele Rusiei, cerind îndrumări lămuriri, 
Puma ia imediată de măsuri ce nu sufereau aminare. Toată 
e e adresa ca gef de guvern şi ministru de interne, cu 


112 VIAŢA ROMINEASCA 


„tot feiul de fleacuri caşi cu chestiuni serioase; el era mereu 
„chemat la telefon sau vizitat la minister ori în palatul Mariei. 
„La început am căutat să fixez cu el o oră pentru raportul meu 
„zilnic şi pentru îndrumări necesare, dar in curind m'am convins 
„că aceste încercări sint zădarnice, iar în cazurile rari, în care 
„l-am putut prinde, am constatat că sforţările mele gint cu de- 
„săvirgire inutile... Aşi spune, că el era intruparea pasivităţii, 
„Nu ştiu dacă aceasta a fost o politică conştientă sau rezulta- 
„ul sentimentului de neputinșă. Citeodată mi se părea că Lvov... 
„nu mai are nici o nădejde, e cu totul pătruns de conștiința im- 
„posibilității de a mai înrturi asupra mersului evenimentelor, e 
„stăpinit de fatalism, şi numai pentru ochii lumii continuă să 
„mai joace rolul pe care i l-a dat soarta, fără voia lui...” * 

Nu mai puţin” aspru judecă pe colegul său de guvern,—şi 
mai caracteristic pentru acest „regim“,—d. P. Miliucuv, cînd des- 
crie întinderea revoluţiei in provincie şi felul cum a reacţionat 
guvernul provizoriu: - 

„Peste tot în provincie reprezentanţii vechiului regim s'au 
„dat la o parte el înşişi sau au fost îndepărtați fără nici o îm- 
„potrivire. In locul administraţiei vechiului regim s'au ridicat 
„peste tot, chiar din primele zile ale revoluţiei, comitete, sovi- 
„ete şi alte organizaţii locale, Nici o uniformitate şi nici o le- 
„gătură erarhică între aceste organizaţii locale şi centru n'au 
existat. Chiar în primele zile de funcţionare a guvernului pro= 
„Vizoriu, funcţiile de guvernatori şi de reprezentanţi judeţeni ai 
„guvernului au fost transmise preşedinţilor zemstveloF guberniale 
„Şi judeţene. Intrucit însă ei adesea nu corespundeau spiritului 
„vremii, această măsură a provocat fricţiuni şi nemulțumiri. Cind 
„reprezentanţii cei vechi şi noi ai administraţiilor provinciale ve- 
„neau la Petrograd pentru a cere îndrumări, ei neapărat pri- 
„meau din partea prințului Lvov acelaşi răspuns: ...«Aceasta 
„este o chestie de psichologie învechită. Guvernul provizoriu a 
„Îndepărtat pe vechii guvernatori, şi nu va numi pe nimeni în 
„loc. Vor alege înşişi localnicii pe cine vor. Asemenea chesti- 
„uni nu trebuesc rezolvite de guvern, ci de populația însăși... 
„Însăși viața a creat în comitetele locale şi în alte organizaţii 
„similare germenii autonomiei locale... Aceste comitete sint fun- 
„damentul pe care trebue ridicată administraţia locală până la 
„crearea noilor ei organe. Comisarii guvernului provizoriu, tri- 
„mişi în provincie, au ca misiune nugge a se ridica pe deasupra 
„acestor organe (subliniat de autor!) ca o instanţă superioară, ci 
„Dumai să servească de verigă mijlocitoare între ele şi au- 
„toritatea central㻓... 

La această citație fostul ministru de externe din cabinetul 
Lvov adaogă următorul comentar : 

„Asemenea concepție a conducătorului politicii noastre in- 
„terne, în practică a dus la inacțiunea sistematică a departa- 


* „Arhiva e, rz, v. l, p, 59—40. 


CAUZELE ŞI PERSPECTIVELE REVOLUŢIEI RUSE 113 
mici bin il a arid LEE 2 SE, 


„mentului respectiv şi la mărginirea autorităţii centrale la sanc- 
„ţionarea rezultatelor aşa numitelor spontanee creatiuni revoluțio- 
„nare în sfera de drept public (subliniat de însuşi d. Miliucov)...* * 

Insă d, v nu ne arată unde ar fi putut găsi prințul 
Lvov, în situaţia dată, autoritatea şi puterea materială necesară 
pentru a se opune acestei generaţii spontanee de comitete revo- 
luţlonare, care pretăceau în pulbere toată autoritatea statului, de 
vreme ce şi la Petrograd, cum ştie d-sa din ten guver- 
pul nu avea nici un mijloc de a stăvili uzurpaţiile celui dintăla 
„Comitet de cazarmă“, 

Nu mai puţin e adevărat că sistemul de guvernare, redus 
la sancţionarea creaţiilor revoluționare în „sfera dreptului pu- 
blic", ameninţa cu dezagregarea complectă a statului, 

Mai cu samă, numeroase grupări etnice străine au fost is- 
pitite de a utiliza această metodă de construcţie revoluționară 
spontanee în sfera dreptului public,—fie numai pentru a se îngrădi, 
cit nu era încă prea tirziu, de revărsarea valului de stihie revo- 
luționară pornit din Petrograd. 

ia, Finlanda, Ucraina, Caucazia etc, au început să-şi ` 
revendice independenţa imediată sau ce! puţin o desăvirşită auto- 
nomie,—şi nu aşteptau voe dela Petrograd. 

Lucrurile au mers atit de repede şi departe, incit, cum ne 
spune D. Stanchevici : 

„Comandantul corpului polonez s'a crezut în drept să afirme, 
„Că dinsul, în principiu, socoate cu putință că armata poloneză, 
„ilind o armată strâină,—să plece din Rusia, Ucrainienii, fo 
„Congresul de pe frontul occidental au votat rezoluția că, dacă 
„revendicările lor nu vor fi satisfăcute de guvern, ei vor încheia 
„Pacea separată cu inamicul. Alte naţionalităţi care nu mer- 
„Beau aşa de departe.. totuşi cu dela sine putere trimeteau soma- 
„ţii și ordine, convocau congrese (ale soldaţilor din naţionalita- 
stea lor)... Ce era de făcut? A opri prin ordinul guvernului? 
„Dar cind Kerenski, adversarul hotărit al formațiilor naţionale, 
„à incercat să oprească congresul militar ucrainlan,. . acesta tot 
„ā avut loc... şi fără autorizație., şi desbaterile s'au desfăşurat 
stxtrem de ostil guvernului“... ** 

De altfel descompunerea armateia fost simptomul şi facto- 
rul esenţial al prăbuşirii vechiului regim. Procesul de disoluţie 

"8 pornit dela trupele de rezervă, am văzut că tocmal te- 
cerea batalioanelor de rezervă din Petrograd de partea muncito- 
rilor răzvrătiți a asigurat succesul revoluţiei, —şi apoi s'a întins 
CN O repeglune vertiginoasă asupra trupelor de pe front, 

Formaţille naționale de pe front,—ca una din formele 
ta ră fevoluționare spontanee“ în sfera dreptului public, — 
Dan ŞI ele decit efectul fatal al dezagregării vechii structuri 
politice și sociale şi al deslănțuirii stihiei populare. 
emgeet 

* P. Miliucov, loc. cil, p. 66-68, passim. 

* FV. Stoneheoici, — „Amintiri“, p. 148, 


114 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


Dar aici atingem o chestie care de află la rădăcina tu- 
turor dificultăţilor acestui moment istoric şi a fost şi resortul in- 
tim ce a pus în mișcare masele şi a tieterminat, cu implacabili- 
tatea fenomenelor naturale, izbucnirea revoluţiei, —chestia care, 
săpind popem fatală dintre majoritatea imensă a poporului rus 
şi clasele şi tendinţele sociale, reprezentate de ee provizoriu, 
a condaninat astfel, dela început, acţiunea lui politică la sterili- 
tate şi a făcut inevitabilă catastrofa ce La urmat: chestia 
războiului, 

Acestui subiect însă urmează să-i consacrăm un capitol deo- 


sebit. 
C. Stere 


Sărbătoare 


Camara mea, imi paren astă seară 
Mai albă ca oricind. i 
A 'nveseleşte visul alb de-afară 
Ori luminările din albă ceară 
Ce se topesc arzind 3. 


Şi fulgi de nea, c'o fragedă minie 
Se 'nvolbură "n fereşti 

„ŞI toate parc’ ascund o bucurie 
Ca pentru-o tăinuită cununie 

E Din vechile poveşti, `~ 


: În treacăt, din oglinda 'mpodobită 
Cu alb ştergar de in 


116 


VIAŢA ROMINEASCA 


Mă mingie-o privire "'nvăluită 
De ginduri, și o frunte adumbrită, 
Pălind, se pleacă lin... 


Sint singură... La astă sărbătoare 

Pe nimeni nu aştept. 

Și trist alint c'o molcumă cintare 

Un vis plingind ca bruma de ninsoare 
Ce mi tremură la piept... 


Sabina Paulian-Georgescu 


Problema inconştientului 


—— 


DI 
Cum trebuesc interpretate faptele sufleteşti inconștiente 


După analiza teoriilor emise pănă acum asupra naturii in- 
conştientului, ne rămine cimpul liber, pentru a privi cu ochi ne- 


principală. In acest fel concepe acest fenomen, acel care La bo- 
tezat astfel, Pierre Janet, cit şi cei care au reluat această termi- 
nologie, W., James, Myers, Jastrow. Numai Freud face excepţie, 


„ numind această stare, după cum am Văzut, preconştient. Incon- 


Sotul însă, ar fi o stare, nu de semi-conştiință, ci de absenţă 
Val de KE El s'ar gâsi în stările de somn, de leşin, 
de demență, de epilepsie. 
Dapă cum se vede, eri aceasta e mai mult de grad, 
E o deosebire de mai mult ori de mai puţin, d na ca- 
litativă. Natura fenomenului e acelaşi şi într'un caz şi în celalalt. 
ar, celace ne interesează în acest studiu, e, mai ales, 
natura fenomenului şi nu gradul său de complicație ori de ten- 
be am n ra al intenționat aceşti doi termeni ca sinonimi, 
ei E 


se nu vom fine samă nici de distincția între 
inconştient dinamic şi static. Am văzut mai sus, iid an vor- 


bit de t litent activ, cum trebuesc interpre- 
tate aceste fapte. | ` 


118 __VIAŢA_ROMINEASCĂ 


Pe de altă parte, dacă considerăm funcţia, momentul în 
care se exercită asupra conştiinţe! influenţa psihismelor inferioare, 
trebue să ajungem la concluzia că absolut toate formele de in- 
conştient se desfăşoară în mod dinamic. Concepţia actuală asu- 
pra tuturor fenomenelor psihice e o concepţie activă. Viaţa 
noastră sufletească e o continuă transformare, o veşnică trans- 
fuzie, o neîncetată interdependenţă. a factorilor psihici între 
ei. A deosebi un punct de vedere static și unul dinamic, în 
studiul acestor fenomene, ni se pare a pleca dela o abstracţie 
gratuită. Toate formele de inconştient ne apar obiectiv ca cu- 
rente de influențe, ca un mănunchi de forţe care acţionează dela 
Do zonă sufletească la alta, Dacă ne e permisă o analogie luată 
din ştiinţele fizico-chimice, raportul dintre conştient şi inconştient 
trebue identificat unui fenomen de osmoză, mal precis, de endos- 
moză şi exosmoză. Poate fi vorba in astfel de condiţii de un 
punct de vedere static? Utilă, poate, atunci cind e vorba de 
o expunere mai didactică, o asemenea distincţie trebue pri- 
vită ca abstracţie inutilă, indiferentă, cind e vorba de a deter- 
mina natura fenomenului, acelaşi în toate formele de inconştient. 
Deacela ne vom permite ca, În consideraţiile de mai jos, să ne- 
glijäm aceste două puncte de vedere, să le identificăm, plecind 
dela ipoteza unei naturi omogene a faptelor inconștiente. 


KL 
* * 


Sa 1ăsăm deoparte pentru moment orice teorie relativă la 
inconştient, să facem „tabula rasa" de orice interpretare oferită 
pănă acum şi să revenim la faptele schițate în prima r a 
acestui studiu. Pie ch e vorba de inconştientul funcţional, de au- 
tomatismul psihologic ori de inconştientul afectiv, se poate de- 
gaja un caracter comun tuturor acestor categorii. Fiecare for- 

de inconştient, pe deasupra variațiilor auxiliare pe care 
le prezintă, ne apare ca o „activitate psihică veche, primitivă, 
achiziționată demult fn istoria rasei ori a individului, cores- 
punzind încă in citeva cazuri la unele necesităţi, în altele, pas- 
trată doar ca o supravieţuire, ca un reziduu al unei Gitt 
trecute, Structura sufletească a omului normal acțual nu trebue 
privită ca ceva dat. Din contra, pe cea evoluționistă, care 
concepe organizația psihică 'într'o continuă tr rmare dela 
simplu la complex, trebue considerată ca din ce în ce mai legi- 
timă E mai conformă cu faptele. 
iferite tipuri de organizație psihică, dela primitivul socie- 
tăţilor australiene, ori dela idiotul inăscut, pănăla nevropaţii a- 
tinşi de isterie şi infine pânăla omul normal din zilele noastre, 
ne el g jege să tindem câtră concepţia unei multiplicitâţi de 
structuri sufletești, är filiaţia şi gradarea lor erarhică. A- 
celea;i etape se pot deosebi şi în Lg copilului. Succesiunea 
lor în ordinea evolutivă pare unifo în eterogeneită- 
ţii şi a complexităţii cresciude. 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 119 
D 


Viaţa sufletească a animalelor complect inferioare conține 
un singur element: reflexul. j Acela a idiotului Înăscut prezintă 
deja un progres, fiindcă e Condusă de percepție. Reflexul e 
o declanşare, o explozie aproape instantanee, mecanică, ptovo- 
cată de o excitație oarecare. Percepția e ceva mal mult: e a-/ 
minarea reacției pentru a fi combinată cu un element de me- 
morie, în vederea unei adoptări mai adequate la o situație dată. 
Mai sus, în scara evoluţiei apar şi alte fenomene psihice mai 
importante. Marele psiholog francez Pierre Janet, distinge în 

nea complicaţiei crescinde, următoarele etape, pe care evo- 
Es vieții suflețeşti le-a achiziţionat încetul eu încetul: 1) faza 

lexă- (la animalele interioare); 2) faza percepției (la idiotul 
inăscut, la copil în primii ani); 3) faza intelectuală simplă, 
caracterizată prin apariţia judecăților elementare ; 4) faza so- 
cială cu apariția conduitelor sociale; 5) faza pitiatică in 
care apare credința ` 6) faza raţională cu apariţia judecății lo- 
gice A silogistice ; 7) faza experimentală, caracterizată prin a- 
chiziţionarea conduitelor ştiinţifice experimentale, în fine 8) faza 
artistică cu apariţia condultelor estetice, cu căutarea indivi- 
dualului, a specificului, a mobilității şi schimbării.4 Pierre 
Janet găseşte că nici unul din tipurile Superioare de mai sus 
nu Sint reductibile la cele inferioare. 

Desigur că clasificaţia psihiatrului francez e arbitrară, Dece 
tocmai opt tipuri de evoluţie suflet şi nu mai multe? 
După ce criteriu au fost fixate ele? ImWebäri la care ră nsul 
e greu de dat. l Ceiace ne interesează Însă, e metoda con= 
cepția diviziei de mai sus. Aceasta ni se pare indreptăţită, 
Viaţa sufletească se transformă îmbogăţindu-se, Fiecare epocă 
nouă Înseamnă achiziționarea unul alt element psihic. Sufletul 
omului modern e desigur mult msi bogat şi mai complex decit 
al primitivului ori al copilului. Fiecare ciştig insă nu -elimină 
elementele mai vechi, ciştigate mai demult. Acestea se păs- 


„ trează încă multă vreme, dăinuesc în noi subt chipuri stranii, 


ca nişie strigoi nepotoliţi ai trecutului, Acelaşi cogcepţie o gä- 
sim If mulţi prologi contemporani. ear lumea del na 
astăzi că instinctul e un fenomen sufletesc vechi, ancestral. A- 
celaşi lucru trebue de recunoscut şi pentru inconştient. Am vă- 
zut mai sus, că W. Rivers, apropie destul de mult instinctul şi 
inconştientul. Desigur că inconştientul e ceva mai mult decit | 
instinctul, totuşi aceste două fengmene sint extrem de apropiate 
în unele privințe.» Şi unul şi altul reprezintă o anumită fază, o 
anumită etapă, trecută demult, din-transformarea vieţii psihice. 
Dacă conştiinţa e ultimul moment în istoria sufletului, tot ce e 
subt ea reprezintă experiența psihică trecută în curba adaptării 
omului la natură şi la societate. „Subt conştiinţă, există desi- 
gur O Organizaţie psihică anterioară, din care s'a născut aceasta. 


1 Pierre Janet, L'évolution e! les oscillations de | 
în Annuaire du College de France, anul 1919—1920, ERC 


120 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Se poate presupune, că naşterea conştiinţei e datorită necesi- 
DU de a satisface vre-o trebuință, care fără aceasta, nu s'ar 
fi satisfăcut complect; naşterea ei inseamnă inceputul unei mai 
mari coordonări a funcţiunilor. Rolul său consistă mal ales în 
a integra experiențele, în a stabili unitatea sufletească. Disocie- 
rile morbide nu fac decit să pue mai bine în relief această uni- 
tate pe care sutietul normal o păstrează în tot timpul dezvoltării 
sale şi cu care rezistă la toate vicisitudinile prin care trece, 

Ştiinţele naturale (printre care şi psihologia) trebuesc să-şi 
conformeze explicaţiile, în mod strict, concepţiilor evoluţio = 
niste. , Interpretarea diferitelor feluri de activități pere: Zeg 
trebuesc să intre într'un sistem fundat pe evoluţia mentală. + 

Caracterul de vechime, de primitivitate al inconştientului 
gare numai un senz pangen, privit dia punctul de vedere al 
evoluției rasei. Nu toate formele inconștiente sint ancestrale. 
Există şi o vechime care poate fi limitată la viața individului. 

—O idee ori un sentiment repetat se transformă într'un o- 
bicelu. Aceste obiceiuri, în special cele achiziţionate în tinereţă, 
devin elementele fundamentale, primitive ale sufietului, Ele au 
o vristă mult mai înaintată decit ideile ori sentimentele recente 
şi primează de cele mai multe ori asupra acestora. 

Se poate vorbi astfel de o pechime a elementelor sufle- 
teşti din două puncte de vedere: din acela al rasei şi din acela 
al individului, Inconştiantul funcţiona! ca şi cel afectiv sint, 
mai ales, efecte ale experienței ancestrale. Ele sint mărturia 
unor elemente psihice altădată importante, rămase însă astăzi 
pe planul al doilea. Automatismul psihologic e mai mult rezul- 
tatui obiceiurilor ciştigate de individ prin experiența sa directă, 
mecanizată într'un sistem subconștient.) Şi într'un caz şi în 
altul, caracterul de antichitate rămine Täsä, cel mai important, 

Trebue de deosebit în desfăşurarea vieţii noastre sufleteşti 
două tendinţe perfect opuse. Una, care e progresistă, e preo- 
cupată să dezlege problemele nouă, combinaţiile neaşteptate pe 
care desfăşurarea ambianţei în jurul nostru le pune la tot pa- 
sul în faţa cunoștinței. Fără o variaţie a experienței externe, 
conştiinţa nu e posibilă. Rolul ei e adaptarea la condiţii nouă, e 
rezolvirea dificultăţilor pe care ni le impune surpriza și noutatea 
condiţiilor de viaţă. Deaceia nu există conștiința fâră contrast, 
dea repetiţia aduce stingerea şi paralizia acesteia. Dach 
realitatea nu ne oferă elemente nouă, neprevăzute, a căror asimi- 
lare necesită o nouă adaptare, conştiinţa se intunecă şi face loc 
altor elemente. Orice act sufletesc repetat aduce cu el dispa- 
rifia conștiinței. Dar aceasta ne indică o altă endință a acti- 
vitāții psihice. „Există, în adevăr, în sufletul o enesc, o activi- 
tate pe care nu aşi putea-o caracteriza mai bine, decit numind-o, 
activitatea conservatoare. 

Sintezele sufleteşti, odată construite, nu se distrug; ele 


8 Yastrow, La subconsclence, p. 365. 


y kd 
PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 121 


durează, din contra, conservă unitatea lor, păstrează elementele 
în ordinea în care au fost alcătuite altă dată, De îndată ce ne 
punem in împrejurări favorabile, vedem senzațiile sau emoţiile 
prelungite sa cu toate caracterele lor, pe cît de mult posibil. 

mult încă, dacă sinteza îndeplinită mai demult n’a fost 
complect isprăvită, dacă nu există în suflet decit citeva din e 
lementele ei, această activitate conservatoare vă complecta-o, 
va adăuga elementele absente în ordinea şi in felul necesar 
pentru a reface unitatea primitivă... E tocmai reciproca men- 


A tală a marii legi a mecanismului conservării forței. Această lege 


face ca orice mobil să persevereze în mişcarea sa şi să urmeze 


À direcția celei mai mici sforţări atita vreme cît o altă forță n'o 


"împledică. Dacă o primă experiență a reunit în sufletul copi- 


` "Joint senzația de arsură şi flacără, şi-a produs o anumită direc- 


ție a gindirii, vom avea astfel în favoarea direcției „flacăra- 
arsară“, o forţă pozitivă şi nu o alta în senz contrar) Auto- 
matisme de limbaj, de memorie; ori de acţiune se vor forma 
astfel şi orideciteori vre-o altă forță sufletească nu le vor im- 
piedeca, se vor reproduce aidoma, repetind într'o directivă strict 
conservatoare, aceleaşi elemente sufleteşti. Dar în acelaşi timp 
aceste acte sufleteşti nu vor fi percepute de conştiinţă, vor rž- 
dea subt nivelul ei, tocmai din cauza acestei repetiții, 

Se poate spune atunci, că conştiinţa are o funcție bio- 
logică progresistă, îndreptată cătră adaptările nouă, cătră solu- 
Vile neaşteptate; în timp ce inconştientul e o funcţie con- 
servatoare menită să gepeta acţiunile utile, uşoare, neschimbate 
de vre-o imprejurare neprevăzută. 

E logic şi e firesc astfel, ca conţinutul unei funcțiuni, care 
e menită să repete veșnic, să fie format numai din elemente 
psihice vechi, primitive. Inadevăr. Să considerăm inconştien- 
tul funcţional. Nimic nu poate fi mai vechi în noi decit func- 
ționarea gt noastre organe. Senzaţia secreţiilor in- 
terne, a bătăilor inimii, a digestiei,  etc., se repetă incontinuu 
dela nașterea noastră, Ne-ar trebui doar o abstracție amuzantă 
să la Wells“, care să presupue conştiinţă unul copil nou născut. 
Numai acesta ar putea să simtă o surpriză în faţa bâtailor pro- 
priei sale inimi ori în fața digestiei sal:. E fatal astfel ca at- 
tivitatea sufletească legată de funcția organelor :noastre—cea 
mai primitivă dintre toate, —să râmie inconștientă. 

Nu mai insistim asupra automatismului psihic, Numele în- 
suşi arată că e vorba de o activitate veche, devenită obicelu şi 
ca atare mecanizată, 

ln ce priveşte inconştientul afectiv, acelaşi constatare. Dacă 
ne e permis să opunem sentimentul are o, ajungem repede 
la concluzia că, cel dintâiu e mult mai primitiv decit cea din 
urmă. Se poate spune chiar, că sentimentul e o idee veche. Cu 


1 P. Jansi, L'aulomatisme psychologique, p. 485-486. Foullleé, 
een et pensée in Revue des deux mondes, 1984, cital de p Jane: 


+? La 
122 VIAŢA ROMINFASCĂ 


cit o idee, pentru care la început n'am avut decit o atitudine 
obiectivă, devine mai veche, cu atit ținem mai mult la ea, de- 
vine a noastră, o apărăm ca pe o proprietate, fiindcă s'a or- 
ganizat în noi, a crescut ori a imbâtrinit cu noi. E caracte- 
ristic cum tinerii renunţă uşor la ideile lor şi cum bâtrinil le 
apără pe ale lor cu o deosebită indiriire. 

Multe sentimente au trebuit să fle cindva idei: atunci cînd 
au fost percepute întăia oară de cătră conştiinţă, ca probleme 
nouă, ce se iveau în evoluția noastră sufletească. Dacă trecem 
dela experiența individuală, la cea ancestrală ghicim lesne din 
ce e format inconştientul afectiv. Din dificultăţile peste care 
am trecut în lupta pentru existenţă, din tendinţele cele mai le- 
gate de conservarea noastră biologică. 

O serie întreagă de caractere indreptăţesc această inter- 
pretare a faptelor inconştiente, 

Că această activitate sufletească a servit altădată, altor 
utilităţi, şi că astăzi ea n'a rămas, după achiziționarea altor e- 
lemente mai recente, decit o „conştiinţă dezafectată", o con- 
ştiinţă inactuală, ne-o arată dezadaptarea ei, faţă de cerinţele 
actuale ale conştiinţei. Inconştientul nu œ suplu, el nu prezintă 
o elasticitate capabilă de a se adapta toate imprejurările. 
Automatismele sint, din contra, oarbe şi se exercită a/ățuri şi 
chiar epus planului realității imediate. Ne-o dovedesc actęle de 
distracţie. şi conştiinţa e incordată intro anumită direcţie, 
subconştientul, indifărent de preocupările ci, se destăşură pa- 
ralel, În altă parte. 

Pierre Janet a făcut, asupra subiectului său Leonie, expe- 
rienţe coucludente şi instructive în această privinţă. Să-i dăm 
cuvîntul: „Leonie, fiind perfect trează, o las să vorbească cuo 
altă persoană şi, în timp ce, absorbită de conversaţie nu se 
mai giîndea la mine, îi ridic încetişor braţul drept. Acest braţ 
rămine in aer, continuă mişcarea începută pe care i-o indica- 
sem“.1 Altă dată: „in timp ce Leonie nu mă ascultă, îi spun 
incetişor că persoana căreia li vorbeşte are o redingotă verde, 
Leonie pare că nu a auzit nimic şi continuă a vorbi cu această 
persoană, pe urmă, deodată se opreşte şi izbucneşie în ris: 
„Doamne cum al putut să te imbraci aşa! ŞI eu care nu ob- 
servasem |* ap Sau altă dată: „li spun căare o bomboană în gură. 
Pare că n'a auzit nimic, fiindcă, dacă o întreb ce-am spus, nu 
ştie să-mi răspundă, dar imediat incepe să tacă strimbături din 
gură şi zice: „Cine mi-a pus bomboana asta în gură?* s5 
Dar nu e nevoe să apelăm numai decit la cazuri anormale. Cine, 
în moment de distracţie, n'a făcut altceva decit celace trebuia 
să facă ? Cind cineva din distracţie, în loc să svirie o scri- 
soare în cutia de scrisori, o svirle intro- cutie de gunoae, cind 

Ë Ai + 

1 P. Janet, L'automalisme psychologique, p. 237. 


2 ibid, p. 242, 
3 ibid, acelaşi pagină. 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI - 123 


în loc să ia din dulap o batistă la un şervet, cind în loc să 
răspundă la o întrebare da, râspunde nu, nu se găseşte în fața 
unei tiranii, a unei funcţii automate, neadaptată la acțiunea pe 
care o întreprinde ? Concurența aceasta care inconştientul 
dezadaptat o susţine contra conştiinţei adaptate şi actuale, dacă 
mar fi reprimată de aceasta din urmă, ar duce desigur la ani- 
hilarea complectă a inteligenţei şi a funcţiunilor sufletești supe- 
rioare, așa cum se Întimplă in unele boale mentale. „Acest tip 
de organizaţie veche, dar perzistentă, contrazis de obiceiurile 
Ee Sa în cursul dezvoltării psihice, dar care perse- 
cu tenacitatea admirabilă a naturii... e un sistem de 

SUN sufleteşti avind o existenţă independentă; e eul subcon- 
ştient... inconştientul corespunde - astfel unei forme stinse de 
conștiință, care n'are un obiect bine precizat, nici relaţii de- 
terminate cu restul organismului psihic. Din acest punct de 
vedere, el e „une conscience desaffectie .. Inconştientul, fie că a- 
vem În vedere influența sa asupra sentimentelor, fie asupra ac- 
Vogt, manifestă peste tot această continuitate a elementelor pa- 
sionale, care ar trebui să ducă la ruina voinţii şi a inteligenței“. 4 
In aceiaşi ordine de idei, ca orice activitate veche, incon- 


| agrem e foarte apropiat de fondul nostru animalic. Gustave 


Bon a descris altădată formele de abrutizare la care ajunge 
inconştientul colectiv, în psihologia mulțimilor. Atunci are loc 
dezlănțuirea tuturor patimilor josnice, a instinctelor violente, a 
impulsivităților de tot felul. S'a spus că inconştientul e stupid 
şi crud. Boris Sidis care a descris2 „rolul lui în psihologia 
mulțimii, ni-l arată mai ales extrem de suggestionabil. Ca toate 
psihismele inferioare, animalice, el nu cunoaște -voinţa, toate 
sugpestiile il influențează "şi-l poartă ici colo, ca pe o co- 
rabie ffră cîrmă. Specialitatea sa Insă, prin excelență e impul- 
sivitatea. ` 

~ Din marile biografii morale ale istoriei, Jean Jacques 
Rousseau e tipul cel mai caracteristic in această privinţă. Viaţa 
sa sufletească e făcută mai ales din sentimentalitate şi impul- 
(S Vitate, lată cum e descrisă organizaţia sa psihică. 

„Niciodată un om n'a nesocotit mai mult principiile şi re- 
eg şi nu s'a condus mai orb după instincte. Prudenţă, ra- 

, precauţie, prevedere, toate acestea nu sint, pentru el, 

cuvinte goale. Cind e ispitit nu rezistă, lar dacă nu e 
ispitit rămine întt'un fel de toropeală. Se poate vedea astfel, 
că conduita lui trebue să fie inegală, citeodată impetuoasă, de 
obiceiu molatecă. El nu merge, ci sare şi dacă n'ar fi impins 
de dorinţi şi impulsii, ar rămine veşnic nemişcat“. ŞI A. 
Bazaillas care citează aceste rînduri adaugă: „Acest eu special 
su e decit inconştientul, surprins în forma incoherență a inven- 
țiilor sale, inditerent faţă de ideal, duşmănos faţă de gindire, 


WW. Bazalllas, Musique et inconscience, p. 307. 
B, Sidis, The pșychology of suggesilon, New-York, 1903. 


We 


124 VIAŢA. ROMINEASCĂ 
eeneg e NOR e i ne 


„ indecent, cinic, amoral. El ne apare ca o forță a naturii, infinit 

de liberă şi de mobilă... Eul primitiv, a cărui caracter iam 
stabilit se revelează cu o forţă şi cu o exactitudine stranie. El 
constitue inconştientul în stare pură, refractar oricărui element 
analitic, oricărei pătrunderi a inteligenți". ı 

Alături de dezadaptare şi inactualitate concretizate prin dis- 
tracţie ori sugestie, alături de impulsivitate, trebue să alăturăm 
la caracterele inconştientului încă unul : indiviziunea şi confu- 
zia sa. Și acest din urmă caracter ne demonstrează vechi- 
mea şi primiltivitatea acestei activități sufleteşti. 

Viaţa mentală a copilului, a idiotului înáscut ori a primi- 
tivului din Australia centrală, e lipsită de ordine şi de claritate. 
Percepția lor e globală, o oglindă pasivă, în care totul se rè- 
flectează fără diferențieri şi prefe ți. Reprezentările lor sint 
mai ales colective, impusa din afară de mediul social. In ele 
sint amestecate într'un tot amori, toate elementele senzoriale 
Percepția nu îatroduce nici o ordine, nici o diviziune erarhică, 
totul participă la tot, cum spune Levy-Brihl. Un om poate fi 
In acelaşi timp şi animal şi D-zeu, poate fi simultan în două 
locuri deosebite. Mentalitatea primitivului e dominată de un fel 
de lege de participaţie. Acelaşi lucru se constată în primele 
luni din viața copilului. Lipseşte cin această reprezentare indi- * 
viză elementul voliţional, voinţa activă, care intervine și dife- 
renţiază percepția după atitudinea aperceptivă a eului. Lipseşte 
mai ales atenția, ca funcție de selecție, de alegere, atenția care 
stabileşte raporturi de subordonare, de aranjare, de erarhie in- 
tre elementele senzațiel. 

Contemporan acestei stări de indiviziune primitivă, trebue 
să fie şi inconştientul. Obiectivul său e rareori precis, EI nu 
cunoaşte localizarea în spaţiu, nici determinarea precisă în timp. 
Zac În el în mod virtual toate posibilităţile, nici una nu e fixată 
insă de vre-o imagine anumită El reprezintă starea ozigi- 
nară, oarbă a tendinţelor, mișcate doar de o extrem de vagă 
directivă, un fel de obscură voință. Nici o urmă de acea 
Organizare sintetică a conştiinţei, nici o urmă de acea diferen- 
tiere şi ordine pe care o prezintă formele mentale superioare. 

A. Bazalilas are dreptate cînd scrie : Experienţa pozitivă 
a inconştientului corespunde acelei destiinţări a formelor de re- 
laţie cu care era armată conştiinţa noastră; ea arată, în schimb, 
apariţia acestui tip -atectiv de conştiinţă supus legii de indivi- 
zle primitivă. inconştientul e, astfel, o coaştiință, în care re- 
prezentarea nu există, Urmează de aici, că inconştientul e un 
complex de elemente sufletesti, o înodare de stări subiective, 
care nu sint urmate de imagini mentale“. ı 

Legat mai ales de cenestezie şi de structura noastră orga- 
nică, animat numai de sentimente şi lipsit cu totul de elemente 
intelectuale, inconştientul e mărturia altor faze psihice trecute, 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 125 


cind diferenţiarea mereu crescindă nu aduse 
formaţia unei facultăţi sutleteşti speciale, en vera Bn 
£ conștiința. El indică indivizia primitivă a tendințelor, Eé 


minată de analize conştiente, animată doar de un obscur şi orb 


infit de a trăi. O astfel de activitate psihi | 
decit în zorii evoluției mentale. ES triople eg 
 Dezagaptarea şi inactualitatea, impulsivitatea ŞI suggesiibi- 
litatea, indiviziunea primitivă, toate aceste Caractere, ne arată 
că inconştientul nu poate fi privit decit ca o Organizaţie ancestrală 
anterioară conştiinţei actuale şi din care aceasta a decurs. Di- 
feritele momente ale evoluţiei psihice, se ordonează în timp 
după gradul lor de complexitate, de periectibilitate In adaptare 
k ambianța şi la actualitatea înconjurătoare, de supleţă, de elas- 
citate, cu puterea ei de a rezolvi dificultăţi nouă, de a se a- 
pta la situaţii neîntiinite incă, de a asimila noutatea subt 
cate formele, e o apariție tirzie şi relativ recentă. Eaa fost însă, 

» precedată de stări mult mai imperfecte, care, însă, pen- 
tru vremea apariției lor însemnau maximum de perfecție la care | 
ajunsese evoluția psihismului. Devenite incetul cu încetul ca- 

duce, deasupra lor s'au suprapus alte corşiiinţe mai superloare, 
tăcindu-le inutile sau, cel puţin, de o utilitate mai secundară, 
Seria aceasta de conştiinţe, dacă se poate Spune, suprapuse, de 
elemente sufleteşti imbătrinite, deza ectate, pensionare, consti= 
tuesc odată cu istoria trecutului nostru sufletesc, o serie de re- 
ziduuri, de Supravieţuiri, a căror amorfă colecție compune incon- 
ştientul. Am văzut însă că acest proces de scoatere la pensie 
a elementelor sufleteşti vechi, poate avea loc, nu numai în 
viaţa speciel, dar ŞI în aceia a individului, Obiceiuri contractate 
altădată, printr'o indelungă repetiţie, işi pierd actualitatea şi rå- 
min ca automatisme osificate, alături şi dedesubtul preocu- 


In orice caz, conştiinţa se caracterizeată prin gradul ei de 
Teen, Ea reprezintă ultimul moment de Wéineg ultima sọ- 
laţie propusă ultimilor dificultăți ivite. Alături de ea incon- 
ştiental mai aduce, din cînd în cind, glasul, demodat al amintirii. 


Cu această interpretare, n'am rezolvit însă o mulțime de 
alte dificultăți. Inconştientul nu e numai vn een «ba 
surd Într'un ism, in care conştiinţa joacă primul rol. Intr'o 
mulţime de cazuri, el elimină conştiinţa, năvăleşte în locul pe 
care aceasta H ocupă. Cum se substitue inconştientul conştiia- 
tei ? GE ep cauze şi după ech norme 3 

cu concepția evoluționistă a hicului, după care 
conştiinţa e o apariţie recentă şi ra ee vom Sar găsi 
uşor răspunsul. - Dar mai înainte să facem apel la o altă lege 


1 A. Bozelilas, op. elt, p. 191 -192, 


126 VIAŢA ROMINEASCĂ 

psihologică, la legea degenerării memoriei formulată de Ribot, 
căreia îl vom da o extenziune mult mai mare decit acela pe care 
i-a dat-o autorul ei. 

Se ştie în ce constă această lege: cînd memoria începe să 
degenereze, amintirile cele mai recente dispar întăiu, pe cînd a- 
mintirile cele mal vechi se alterează numai la urmă. 

Nimic nu ne opreşte să aplicăm această lege la toate fe- 
pomenele sufleteşti. După cum vom vedea mai jos, ea a fost 
experimentată şi aplicată în psihiatrie la toate actele psihice şi 
rezultatul a fost extrem de satisfăcător. S'o aplicăm şi noi la 
subiectul care ne interesează, e 

Dacă conştiinţa e o funcţie recentă, fragedă, nu incă bine 
fixată, aşa cum ne-o arată cu dreptate psihologia evoluționistă, 
atunci în cazurile de slăbire nervoasă, prima pierdere pe care 
va înregistra-o sufletul nostru va fi tocmai distrugerea aces- 


teia. Cind scade un rlu, se văd mai întăiu, cele mai inalte ban- 


curi de nisip, 

Viaţa noastră sufletească nu se menţine veşnic la acelaşi 
nivel, la acelaşi grad de perfecţie. Nenumărate oscilaţii între 
diferite niveluri de elevaţie mentală, fac din curba noastră su- 
fletească, ceva asemânător graficurilor reprezentind variațiile 
cotelor la bursă. Tenziunea psihică e departe de a fi egală. 
In momentele de excitație ea se ridică foarte sus, În mo- 
mentele de deprimare, coboară câtră ultimele trepte. Pierre 


Janet a atras atenţia așupra acestui fenomen psihic de o im- 


portanță primordială. 1 

Dealungul unei zile, tenziunea psihică e veşnic în urcuşuri 
şi scoborişuri. Excitaţia socială a conversaţiei, excltaţiile chi- 
mice ca alcoolul, cocaina, opiumul etc., excitaţille provenite din 
secrețiile interne etc., pot provoca stări de înaltă tenziune. In 
general, În tot cursul zilei, tenziunea psihică creşte, fiind sti- 
mulată veşnic de diferite excitante. Unii indivizi, în specialde- 
primaţii, ajing abia câtre seară la maximum de vivacitate. Remy 
de Gourmont avea obiceiul să spună: „jè me lève de bon matin, 
mais je ne suis éveillé qie le soir“. 

Bazat pe aceiaşi teorie, P. Janet, crede că alcoolicii sint în 
general deprimnaţi subt nivelul normal. Excitaţia alcoolică ii ri- 
dică până la acelaşi stadiu cu indivizii normali. 

Deosebirile de tenziune psihică sint cunoscute subt numele 
de depresiune şi excitație. Deosebim, desigur, în primul rind va- 
riaţiile lente pe care le aduce vrista: bătrinii sint mult mai scă- 
zuţi ca încordare: decit copiii. Dar deosebirile cele mai intere- 
sante sint cele brusce, acelea care au lo: in aceiaşi zi. lată ce 
ne spune în această privinţă P. Janet: „Depresiunea e o scă- 
dere a tenziunei psihologice cu muit, subt nivelul obişnuit su- 
biectului, pentru a-i permite adaptarea la felul de viaţă pe care-l 


t Vezi capiiolul intilulal!: „Les oscillalions de la vie mentale“ din 
»Tralté de Psychologie" de G. Dumas. e 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 127 


duce. Această scădere se manifestă rin fenomene 
prin insuficiențe şi prin agitaţii.. Se ia observa Gig 
la individul deprimat că unele acţiuni au dispărut, că anumit: 
acte, executate altădată repede şi uşor, nu pot fi acum îndepii- 
nite, Un număr de tendinţe de ordin superior, tendințe intelec- 
e: GE sau gd ei Ce at erte putea eat din sta- 
| u icate altruismul, 
funcţia lor critică, întrun cuvint, se găsesc Se păr subt pr 


mavi, insuficiența se întinde asupra luncţiilor critice 
` Hr adevărului. Constatăm la to macel o diminua Sé 
3 indreptățit să ne spunem că ei se găsesc inferiori lor înşile 
Zë Bey Gs e? ordin superior pot încă să fie evocate 
ajun radele su : 
rămia a-i pata dë doriață ek. ez a le 
ace reduce ìn general tenziunea nervoasă cât - 
mare, e oboseala. Aceiaşi oboseală e urmată Baier a 
restringere a cimpului conştiinţei, o micşorare a acesteia. Funcție 


) sitoare pentru un nevropat decit citeva minute de. muncă inte- 


cheltueli mari. 
aa mal repede obase eră funcţiile sufleteşti Superioare care 
azat pe o cantitate enormă de fa K i 

concluzia că celace oboseşte mai ar par S erh 

e începutul şi sfîrsitul unei acţiuni. Ceiace nu poate face mai 

ales un psihopat în stare de reeducare, e să înceapă sau să ter- 

mine o acţiune. Dacă cineva ii începe acţiunea, bolnavul poale 
| face uşor restul. Aceasta fiindcă inceputul şi sfirşitul presupun 


a oboseşte mai repede ca orice f i 
ce un individ muncit multă vreme Ces raonta 
mfi nevoia unui repaos. Cum însă acest repaos nu e decit 


paosului > activitate psihică restrinsă, rudimentară 
a co 
j emie subt. forma inconştientului. Individul obosit de EE 
nştientă se cutundă în inconştient ca într'o bae reparatoare, 


1 P. Janet: 
de Psychologie de 0. Duon peleholgiqae e! ses oscillations, in „Traité 


j 3 


128 VIAȚA ROMINEASCĂ 


conştiente mai vechi, ma; automatice, chelțuesc o energie mult 
mai mică, mecanismul lor fiind demult cunoscut organismului 
prin îndelung! repetiţii. Pedagogii au recunoscut "demult acest 
adevăr. Eic pe cit pot copiii de eforturile conştiente, câu- 
tind să provoace doar reacţiuni inconştiente, prin automatismele 
formate odată pentru totdeauna. Gustave le Bon a rezumat a- 
cest adevăr în cunoscutele cuvinte: „lédacation c'est l'art- de 
passer le conscient dans l'inconscient“. Acelaşi rol salutar dè 
derivator economic al muncii sufieteşti îl joacă şi obiceiurile. A 
contracta bune obiceiuri, ne dispensează de a reincepe la fie- 
care ocazie o experienţă utilă. 

Dovada cea mal evidentă, insă, că oboseala scade con- 
şiinţa şi aduce in locul el inconştientul, e că somnul urmează 
totdeauna oboselii dela stirşitul zilei. Singura activitate sufle- 
tească rămasă trează e visul cu incoherenţa lui, amintind de- 
acea indiviziune contuză a conştiinţei primitive. 

Rezumind observațiile făcute pănă acum, am putea formula 
constatarea, că inconştientul e o deprimare, o cădere dintr'o 
fază sufletească superioară și recentă, într'o stare primitivă şi 
veche, cădere datorită oboselii centrilor nervoși. 

In lumina acestei definiţii, putem împinge mai departe a- 
naliza noastră, apropiind natura inconştientului de aceia a psi- 
hozelor şi a nevrozelor. ŞI într'un caz și în altul ne aflăm în 
faţa unei deprimări, a unei căderi pe scara evoluției mentale. 
Şi bolile nervoase şi inconştientul sint provocate de oboseală. 

Limbajul şi simţul. comun au apropiat demult aceste două 
noţiuni. Se zice de un dement că e inconştient, şi cu drept cu- 
vint. Una din formele acestei activităţi sufleteşti, visul, a fost 
demult, aproape identificat, de câtră A. Maury, nebuniei. 

Cercetările ştiinţifice, procedind mai metodic, au ajuns de- 
mult la aceleaşi conciuzii. 

SĂ ne amintim o clipă tabloul etapelor vieţii mentale, in 
evoluţia lor, descris mai sus, după P. Janet. Acest tablou ne a- 
rată evoluţia psihică, mergind dela faza reflexului şi a percep- 
ţii pănă la conduatele științifice şi artistice, pe care le consi- 
deră ca cele mai perfecţionate. 

După acest autor, o boală nervoasă nu e decit o cădere 
dinir'o fază superioară în alta mai interioară. Cu cit boala e 
mal gravă, cu atit căderea e mai profundă, intr'un nivel mai jos, 
mai primitiv. O amnezie uşoară nu alterează decit amintiri re- 
cente, superficiale, una mai serioasă atinge chiar amintiri mai 
yechi. Acelaşi lucru se întimplă şi în disoluția conştiinţei pro- 
vocată de nevroză. isteria, după Janet, e o cădere care alterează 


toate achiziţiile superioare fazei pitiatice (a credinţii). Ea eo 


boală a credinţii care modifică ceiace numește el „la fon 
du réel“, credința în realitate. 
Babinski se raliază, cu mici deosebiri la aceiaşi concepţie 1 


1 Babinsii, Definition de l'Hysterie, în Revue de l'Hypnolisme,, 
1902, 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI G 129 
GE ICI 


In schimb epilepsia e o cădere mult mai 
toate eeneg intacte doar reflexele, Ai cae 
nconşiientul e şi el o deprimare, o cădere într” 

zaţie sufletească mai primitivă, Insoţită de rad i Dube ră 
superioare; dar e o cădere extrem de uşoară, o deprimare ex- 
trem de superficială, Natura e aceiaşi ca la psihoze, gradul e 
insă mult deosebit. Aceasta e o primă deosebire între cele două 
fenomene psihice, S'ar putea totuşi spune, în această privinţă 
că inconştientul e cea mai ușoară psihoză, deosebirea find mai 


„ales cantitativă şi nu atit calitativa, 


Să ne ferim insă de generalizări sau concluzii - 
Xxistă între ele o deosebire şi mai mare, Cé ën 
una de alta ca să evidentem analogia, am făcut-o, mai ales ca 
să pătrundem în natura inconştientului, cu ajutorul acestei ana- 
logii şi nu atit ca să concludem la indentitatea lor. 

Deosebirea cea mai importantă între inconştient şi nevro- 
ză e următoarea. Oboseala care determină inconştientul e obo- 
seala normală de toate zilele, . care după un repaus oarecare 
dispare, lăsind locul liber renagterii funcţiilor superioare, O- 

oseala care provoacă nevroza şi care urmează aceştia, e cro- 
nică. Ea nu dispare în urma unul simplu repaos, ci se men- 
ține cu îndărătnicie mai mare, anihilând îngrijirile şi odihna, 

In primul caz, acela al inconştientului, oboseaia e firească 
şi trecâtoare, e numal un semnal al epuizării stocului cotidian 
de energie nervoasă... Cealaltă, care însoţeşte nevrozele e or- 
ganică şi oarecum extraordinară, eşind din bugetul zilnic al ve- 
niturilor şi cheltuellor sufleteşti. Inchipulţi-vă un risipitor care 
şi-ar cheltui numai venitul, fără să se atingă şi de capital. 

Deosebire importantă care ne permite să rectificăm defi- 
nijla de mal sus. Dispariţia conşiiinței în cazurile de incongşti- 


, ènt e o necesitate. Apariţia inconșiientului e făcută tocmai ca Ze 


aducă o reparaţie a forțelor sufleteşti. E vorba 

linire. Ip cazul nevrozei, dipara conștiinței eng ben 
săşi aceasta renașterea forțelor şi eliminarea oboselii. Incon- 
Ştientul e un preservativ, o sentinelă care anunţă pănă la ce 
Agan eg e E ronan, El e suplinitorul care 
a vieţii sufleteşti s i i- 
Sch is relace aia i Ştii Superioare, în timp ce conşti 

ambele cazuri însă e vorba de o represiune. 
nu-și poate permite multă vreme iuxul emie: gf 
imic mai fragil, nimic mai instebil decit această funcţie 
sufletească, La prima ocazie, fondul primitiv e gata să tiş- 
nească la suprafaţă, printrun fel de revoluție a elementelor 
vechi, reacționare, contia tendințelor progresiste ale conştiinţei, 


Dacă inconştientul e o funcţie pri 
primitivă, caducă, i ' 
urmează că ca nu poate fi comunicabilă, fiindcă i a e 


9 


130 VIAȚA ROMÎNEASCA 


gânele de exprimare socială, Fiecare din noi are o istorie com- 
pusă din experienţa proprie pe de o parte, pe de alta, din da- 
tele eredității. Dar această istorie, care ne depăşeşte prin pre- 
lungirile ei în trecut, e strict legată de individualitatea noastră. 
Ea nu poate fi comunicabilă, fiindcă e inactuazlă și fiindcă aso- 
ciaţa e bazată pe un schimb de valori recente şi actuale. De 
altfel ea nici n'ar putea căpăta o exprimare obiectivă, exteri- 
oară. Argumentele istorice nu pot fi pricepute de alţii, ele mau 
decit o semnificație individuală. Ne däm adeseori samă că pu- 
tem simți, dar nu putem exprima o stare sufletească. Ceiace 
poate fi expus şi comunicat altora, nu poate fi decit conştient. 
Conștiinţa e tocmai lămurirea stărilor subiective, confuze, prin 
exprimarea lor obiectivă cu ajutorul imaginilor, al simbolurilor, 
dar mai ales al limbajului. Celace nu poate fi vorbit e, în ge- 
meral, departe de a fi conştient. Dar vorba, limbajul, sint com- 
puse din reprezentări colective, care sînt opera mediului social. 
Se poate spune încă dela început, subt rezerva demonstrațiilor 
ulterioare, că inconştientul e partea sufletească personală, in- 
dividuală, din noi, pe cînd conștiința e o funcţie socială, pri 
care intrăm în relații cu alții. In adevăr, ceiace caracterize 
conştiinţa e scindarea ei“ in două elemente: unul care priveşte 
şi altul care se lasă privit. Două elemente, unul care acţio- 
nează şi altul care observă și critică, convieţuesc simultan în- 
trun act de conştiinţă. 

Intr'un moment dat al evoluţiei sufleteşti, apare o funcţie 
care se separă, se desolidarizează de restul funcţiilor, ca 
să le depăşească, să le învâlue într'o privire aruncată de sus, în 
timp ce restul actelor sufleteşti îşi desfăşoară subt ea, acţiunea. 
Cum s'a spus, sufletul nostru se împarte în două persoane, in- 
t'un actor şi un spectator. Dar această dua'itate de roluri nu 
poate încăpea într'un suflet care ignorează viața socială. Scin- 
darea sau multiplicarea vieţii noasire psihice în mai multe per- 
soane care au relații simultane între ele, hu poate fi decit re- 
zultatul vieţii colective. 

Dar şi pe altă cale putem vedea cum conştiinţa e un pro- 
dus al vieţii sociale. E un adevâr ciştigat în psihologie, acela, 
că primele organizări sufleteşti încep prin a-şi indrepta tentacu- 
lele cătră ambianța externă, inconjurătoare, pentru ca abia mult 
mal tirziu, să se întoarcă înăuntru, la contemplarea vieţii interi- 
oare şi la formarea eului. Organizmele psihice rudimentare 
mau „personalitate“. Percepția eului e o apariţie mult mai tir- 
zie ca percepția lumii exterioare. E be firesc să fie aşa. In 
lupta pentru existenţă, pericolul vine din afară, din realitatea 


$X'erioară. Aceasta trebue bine cunoscută spre a evita surpri- ` 


zele dureroase.  Obiectivismul, într'o anumită privinţă, e mult 
anterior subiectivismului, 

Mai mult decit atit. Noţiunea eului, ea însăşi, cînd incepe 
să se inch:ge, se formează tot dela exterior la interior. ladi- 
vidul întră în relaţii cu alți indivizi în complexul vieţii sociale. 


— 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 131 
ee, E 


La început, el nu pricepe decit un tot amorf, confuz, dè ființa 


mişcătoare, un fel de pastă de vieţuitoare în care amalgam e 
amestecat şi el. Încetul cu încetul însă, incepe să tae din acest 
tot confuz, bucăţi diferite, care devin cu timpul diverse perso- 
nage, diverse tipuri. Ca să-i poată diferenția, preciza mai bine 
unul de altui, le dă un nume şi le atribue cite-o calitate do- 
minantă: lon e omul râu, Vasile e omul bun, Petru e omul vio- 
lent. Fiecare devine un personaj, cu calităţi şi defecte anumite, 
numai atunci cînd procesul de discernămint, de individuaţie, cum 
se zicea în evul mediu, devine puternic printre facultăţile psihice. 

Această facultate de discernimint social, care ştie să tae 
şi să separe personaje diferite din mediul social, una de alta, 
Suportă la un moment dat acea lege de introversiune, care 
constă în a realiza interior, mental, pur psihiceşte, ceiace per- 
cepem din exterior. Personajul se interiorizează şi devine eul. 
Omul se priveşte pe sine, caşi pe ceilalţi, ca pe o anumită per- 
soană, cu anumite calităţi, transpune fı el un tip social oare- 
care, care capătă doar un colori; special, acela de a-i aparţine, 
de a fi proprietatea lui. Dar această interiorizare a unui tip 
in noi înşine, vine dela exterior la interior, Individul cunoaşte 
societatea și pe urmă se cunoaște pe el după modelul aceştia. 
Invaţă întăiu să deosebească indivizii în afară, alege unul cu 
anumite caractere şi pe urmă îl transpune în el. Aşa se explică 
dualitatea spectator-actor, acea contemplaţie, cu care învăluim 
viața noastră interioară, parcă din prizma unei alte persoane 
care ar fi în afară de noi, “acea scrutare a actelor noastre su- 
fieteşti, dintr'o perspectivă şi dintr'un punct de vedere, care, 
parcă, nu ar fi al nostru. 

Acel de al doilea eu, care priveşte şi critică, ca un obser- 
vator aproape obiectiv, e personajul social care credem că sîn- 
tem, individul copiat din societate, apropiat şi interiorizat ca 
un răsad în noi, ca o juxtapunere tirzie a unul element social 
peste fondul primitiv, inconştient al sufletului nostru, 

Celace e primitiv in noie doar un eu inconştient, acea 
„conscience du corps propre“, acea conştiinţă că sintem altceva 
decit alţii, rezultat obscur al cenesteziel. Dar aceasta nu e si- 
ficient casă creeze sentimentul personalităţii şi conştiinţa. 

Aceste consideraţii psihologice au norocul de a H confir- 
mate in mod obiectiv de sociologie. 

Cercetătorii cei mai importanţi ai acestei discipline, dala 

im la Tonnles şi dela acesta la Giddings, stat de acord 
în a recunoaște că individul,—şi deci conştiinţa de Individoali- 
tate. —e o aparitie tirzie, un produs al sozietaților Inalntate. 

Societăţile primiiive stat perfect omogene. Nici o deoie- 
bire în mentalitate, nici o deosebire între aptitudinile personale 
nu tubură acordul celei mai desăvirşite similitudini. Cohezia- 
nea socială e bazată pe o complectă asemănare, aproape pe o 
identitate între membrii componenți. Dar intre indivizi care se 
asamână aşa de mult, într'o societate fn care domneşte cet 


132. VIAŢA ROMINEASCA 


PROBLEMA INCONŞTIPNTULUI 133 
— O 


mai riguros conformism şi în care nici-o originalitate cit de 
mică, nici o schimbare oricît de trecătoare nu poate îl introdusă. 
decit subt sancţiunea celor mai teribile penalităţi, într'o astfel 
de societate, nu poate apărea conştiinţa propriei irdividualitaţi. 
Individul nu se poate defini pe el, fiindcă orice definiție pro- 
prie se face în opoziție cu cineva. Dar ce opoziţie poate fi 
între indivizi care se ascamână aşa de mult? 

Deacela în astfel de societăți, solidaritatea bazată pe simi- 5 
litudine—solidaritatea mecanică, cum zice Durkheim, — e perfectă. 
Reprezentările individului sînt colective, impuse din afară. Ele 
constau din datinile, credințele, tradiţiile, superstiţiile in care 
crede orbeşte toată societatea. Ele formează singurul aliment 
intelectual, aservind toată organizaţia mentală a individului. Cele, 

LA ìteva reguli totemice, expresii ale celei mai primitive religii, co- 
mune la tot clanul, tiranizează despotic minţile tuturor. In a- 
fară de ele nu mai e loc pentru nici o reflecţie. Toţi cred la 
fel, într'o nezdruncinată credinţă, care se impune individului prin 
tradiţie, ca o impeiloasă datorie. Pentru primitiv nu există decit 
societatea, individul e încă necufoscut. 

incetul cu incetul însă, mărirea şi transformarea grupului 
aduce cu ea o altă repartizare a muncii sociale şi cu aceasta 
o altfel de solidaritate şi o diferenţiere mai mare, o hete- 
rogeneitate a membrilor, o desrobire şi o degajare a indivi- 
dului, 


Eul şi conştiinţa merg „pari passu“ cu dezvoltarea ŞI evo+ 
luția societăţii. Nu există conştiinţă în faza reprezentărilor co- 
lective, cînd individul primeşte totul dela soclețate, cînd analiza 
nu intervine încă ca să diferenţieze percepţia globală pe cara o 
are despre fenomene. Mentalitatea primitivă cunoaște contradic- 
ţia multaneitatea, totul „participă la tot" într'un conglomerat 

şi obscur, cum a arătat-o Levy Brūhl. Conştiința nu a- 
pare decit odată cu sentimentul eulu! şi atunci ciad apare, în- 
troduce şi analiza în datele percepţiei, ordonindu-le între ele. 

şi eul, ER nu e posibilă decit în we: mai 


Conştiinţa e funcţia obiectivă, care ne exprimă exte- 
rior, ne pune în relație cu alţii. De ea e legat ln primul rind 
limbajul. O stare sufletească care nu poate fi vorbită, expri- 


Din Wèrenjierea organelor sociale urmează şi o diferen- 
jiere a muncii sociale. Indivizii nu mai fac toți același lucru, 
lindcă nu mai au aptitudini omogene, ci, se separă pe specia- 
Iăţi, fiecare îndeplinind un alt rol social. 

Aşa apar clasele și castele sociale, societăţi mal mici, în 
sioul uneia mal mari. Fărămiţarea nu se opreşte Însă la crea- 
rea de societăţi mal mici; ea merge pănă la morcelarea aces- 
tora în celule şi mai intime, pănă la apariţia individului, 

In acelaşi timp solidaritatea se transtormă şi ea. Nu mai 
asistăm la o solidaritate bazată pe asemănarea, ci la una, baza'ă 

„pe deosebirea dintre indivizi. Neputind face în acelaşi timp toate 
funcțiile sociale, fiecare individ are nevoe de celalalt care îl 
complectează, schimbindu-şi reciproc serviciile, cooperind la me- 
diul social, fiecare cu contribuţia sa specială. Astfel se afirmă 
şi progresul individualităţii. Cu ea începe concurența economică, 
angajarea contractuală intre indivizi, se înlocueşte regimul „sta- 
tutului“ obligatoriu cu regimul liberei contractări. Astfel se a- 
firmă, mai ales, conştiinţa individuală. Fiecare se simte altul, 
se desrobeşte de reprezentările colective ca să gindească singur, 
capătă o conștiință pe care o comunică celorlalţi prin mijlocul 
limbajului, îmbogăţit şi el de diferitele aporturi personale. 1 


inexprimabil, deci comunicabil în mod social, e subt conştiinţă, 
Psihologul Bain a spus de mult încă că „penser, c'est se 


noastre conştiente în acelaşi mod în care le traducem altora, In 
mod cbiectiv, prin cuvinte. Ni se pare că acest limbaj interior 
e perfect adequat şi aderent gîndirii noastre, Cind ajungem să 
esfăşurăm în nol această acţiune şi acest limbaj virtua , nl se 
pare că am devenit stăpini pe conţinutul conşiiinții noastre. Orice 
analiză psihologică, e, intr'an anumit senz, o analiză verbală... 
Acelaşi autor scrie în altă parte: „Pentruca să mă Ințele- 

gefi cind vorbesc de durerile, de bucuriile, de tristețele mele, 
evenimentele cele mai intime ale vieţii mele, trebue ca lim- 
bajul să fi degajat ceiace e comun între d-stră de conştiinţă şi 


se regăsesc. In consecin ncţia ilimbajului, e 

de a ZA ŞI de a universaliza faptele conştiinţei "istia. 

cum funcţia noţiunii de spațiu e de a obiectiva şi univer- 

s lumea reprezentărilor noastre... Asife] celace e propriu 

conştiinţei normale e de a se desvolta după legile pe care i le-a 

indicat limbajul... conştiinţa normală își apare ei Insăşi ca con- 
EE es 


1 Acesle consialări se găsesc în Durkheim, La division du tra- 
vail social, Paris, 1894 ; Levy Brăhi, Les fonctions mentales dans les ag, 
cietés inferleurer, Paris, 1909; Q. Simmel, Uber soziale Differenzierung. 


Berlin, 1902, 1 Cih. Blondel, La conscience morbide în Joarnal de Psychologie, 


Februar 1925, p. 156. 


-- 


e — 


ştiinţă clară şi conştiinţa clară e aceia în care ne vorbim nouă 
şi altora conţinutul gîndirii“ 1 

Inconştientul insă e strins legat de persoana noastră, n'are 
nimic social în el, nu se poate exprima prin vre-un limbaj in- 
terior oarecare. 

In adevăr, dacă există ceva care e absolut independent de 
intiuenţa mediului colectiv, apoi e constitaţia noastră fiziologică, 
specificitatea biologică a organismului nostru, structura organici 
cu particularităţile funcţiilor care o compon. 

Sentimentul acesta vital al particularităţii organice, ni-l dă 
cenestezia. Am văzut însă, că forma psihică a acesteia şi ato: 
ce e filozofic, animalic în nol, e inconştientul. Dacă na poate 
modifica ceva comunitatea socială, apoi aceasta e tocmai orga- 
nismul nostru, obstacol ireductibil la orice asimilare socială. Co- 
lectivitatea nu poate să intiuenţeze nici secrețiile noastre interne, 
nici felul special al circulației sau al digestiei, 

Afară de aceasta, cenestezia nu-şi poate vorbi ei Insăşi, nu 
se poate lămuri ori comunica prin vorbă. A 

Tot ce e psihic e mai mult ori mai puțin senzibil la in- 

luența socială ; tot ce e fiziologic e refractar acestei influenţe. 
Deaceia inconştientul, mai aproape de animalitate, simbolizează 
celace e specific în noi, iar conştiinţa cejace e social şi comun. 

O mulţime de probe e An se pot invoca in favoarea 
acestor constatări. Le vom Culege din psihiatrie, Sint vre-o 
zece ani decind Ch. Blondel, a arătat că ceiate dispare odată 
cu conştiinţa, în cazul bolilor nervoase, e complexul sentimen- 
telor sociale.2  Dementul şi intr'o măsură oarecare inconştientul, 
sint ființe anti-sociale, E de ajuns ca conştiinţa să piară ca 
urmare a unei nevroze, pentruca recunoştinţa, simpatia, dragos- 
tea să dispară şi ele. Nevropatul e un egoist care nu trăeşte 
decit pentru el. El pierde imediat tot sistemul de reprezentări 
şi de expresii care-l pun în comunicaţii cu semenii sái, Cina 
un om e căzut în deplin inconştient, cind doarme de pildă, e 
evident că nu comunică cu nimeni, Aceasia nu împiedică însă 
structura sa fiziologică individuală să-şi continue viaţa vegeta- 
tivă. S'a susţinut chiar, de cătră unii psihiatri, Janet printre 
alții, că nevrozele mai uşoare, nu sint decit boale ale sentimen- 
tului social, 

Nu e atit vorba de o leziune organică, cit despre o alte- 
rare a funcţiilor de adaptare la mediul social, Nu toți nevro- 
paţii sint lipsiți de logică. Din contra unii prezintă o exagerare 
raţionalistă, care ştie să grupeze totul în jurul unui sistem de 
obsesii. Şi nevropaţii judecă, insă judecă altfel decit majorita- 
tea oamenilor. Ceiace e atins la ei e sentimentul acordului cu 
ceilalți membri ai societăţii, 


1 Ibid., p. £57- 158. 
2 Ibid., Paris, 1914, passim. 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 135 


Lombroso a susținut pe vremuri cu oarecare dreptate, că 
criminalii nu sint decit primitivi antisociali, 

Am văzut mai sus că, pe măsură ce societăţile progresează 
şi se diferenţiază, apare şi conştiinţa individuală. Individul efe- 
gat de mediul său în mod conştient, printr'o serie de legături 
raţionale, printr'o interdependenţă bazată pe schimbul reciproc, 
invers, în societăţile primitive, legătura dintre membri e incon- 
ştientă, voința individalui aproape nulă, totul vine dela societate, 
a cărei influenţă e predominantă asupra individului. 

Psihlatria confirmă de minune acest lucru. E o constatare 
unanim recunoscută, că deprimaţii nervoşi, a căror funcţie su- 
perloară de conştiinţă e restrinsă, pierd odată cu sentimentul 
social şi propria lor individualitate. Ei se depersonalizeuză, au 
sentimentul că acţiunea lor e tăcută de alţii, că nu le aparţine. 
Ca un corolar al acestei boli de personalitate, apare în viaţa 
lor rolul imens al suggestiei. E proverbială suggestibitatea ne- 
vropaţilor. Voința lor nu mai opune nici o rezistenţă, tot ce H 
te suggerează din afară e primit cu un complect asentiment. 
Funcția lor de imitație e enormă, ticurile care H se inspiră sînt 
continuate multă vreme, fără nici o putere de inhibiţie. Ele 
scapă din cimpul conştiinţei, strimtorată din diferite cauze, for- 
mind sisteme autonome emancipate, care se dezvoltă anarhic pe 
seama lor. 1 

mai evidentă ilustrare a celor afirmate mai stis, ne-o 
aduc însă cazurile de depersonalizare. Bolnavul se simte schim- 
bat, nu-şi mai aparţine, nu-şi recunoaşte propriile sale stări e- 
motive, nu-şi poate lămuri o serie de stări interioare, care | se 
par străine şi de nerecunoscut. Ceiace e mai grav, e că nu 
poate obiecta prin limbaj noua stare de lucruri, noua cenestezie, 
incompatibilă cu sistemul de vorbe şi de gesturi care exprimau 
pe cea veche. În acelaşi timp el pierde încrederea în realitate, 
in celace numeşte P, Janet „la fonction du réel“, „Aceasta 
dech, omeneşite, nu poate fi real decit celace e şi inteligibil, a- 
Adică cejace îşi găseşte locul în cadrele şi categoriile fixate de 
ectivitate şi fixate de câtră ea prin limbaj. Tot ere refrac- 
tar la expresie, e rebel de asemeni şi la inteligență”. 2 
»  Dezorientarea depersonalizaţilor e provenită din pierderea 
conştiinţei, şi cu ea, a limbajuiui şi a sentimentului social. 

Trebue să ne ferim de o anumită interpretare a acestor 

nomene, eare, la prima vedere, ar putea pârea contradictorie. 
Dacă suggestibilitatea nu e decit primirea oricărei influențe fără 
nici un control, atunci ea trebue privită ca o funcţie socială 
prin excelenţă. Cum se împacă aceasta cu afirmația de mai sus 
după care inconştientul e activitatea psihică cea mai legată de 
individualitatea noastră ? 


1 P. Janet, L'nulomatisme psychologique, p. 190 şi 199: A. Binet 
La suggestibilite, Paris, 1900. d 
2 Ch. Blondel, op. cit., p. 444. 


i 


——Flecare caută să-şi ofere contribuţia sa la mediul social. Cons 


136 _____ VIATA ROMINEASCĂ 


Să ne înţelegem bine, Ceiace dispare ca individualitate în 
cazul sugestiei, sint formele superioare de conștiință: cenzura 
critică şi deliberarea. Acestea sînt desigur dispărute. Dar su- 
gestia nu se face numai după voinţa celui care suggerează. Ca 
să fie primită de subiect, ea trebue să se potrivească cu ten- 
dințele lui inconștiente, să favorizeze carocterul p'rticular al 
propriei sale cenestezii. Nici o suggestie nu se face la intim- 
plare. Trebue un acord intre influenţa suggerată şi structura in- 

| conştientă a subiectului. 
| Există desigur în noi două individualităţi. Una e legată de 
| construcţia noastră fiziologică, fizico-chimică chiar. Acela nu 


| dispare niciodală, decit doar odată cu moartea individului. E- 
| Xistă însă și o individualitate, dacă se poate spune, socială, Ea 


e un produs al diferențierii sociale, prin care individul se con- 
cepe în acelaşi timp separat şi legat de societate. 

G. Simmel a arătat, că procesul de individualizare merge 
concomitent cu acela de socializare. Solidaritatea _între indivi 
Goes mai puternică, Că aceia intre indivizii fără persona 

„Htate. Ce dintăiu sint legaţi raţional, sînt conştienţi de interde- 
peñdenja dintre ei şi de faptul că nu pot trâi unul fără altul, 


ştiinţa exprimă şi comunică grupului, invențiile noastre pe 
nale, Ea a născocit limbajul care cristalizează şi solidifică $4- 
gitivile stări ale subiectivităţii quasi-Inconştiente, în noţiuni clare, 
exprimabile şi altora. Suggestibilitatea arată dispariția acestu 
sistem de simboluri sociale, incetarea funcţiei active a 
ştiinţei şi înlocuirea ei cu stări pasive de subconștiență. Ceiace 
dispare e forma superioară de conştiinţă; individualitatea ce- 
nestezică exprimată prin subconștient rămine insă întreagă. 
+ 


a 
> $ 


Ajunşi la sfirşitul cercetărilor noastre, să aruncăm o pri- 
vire asupra drumului parcurs şi să rezumăm rezultatele căpătate. 

Am văzut că prima condiţie a inconştientului e Inlocuirea 
conştiinţei, achiziţie recentă, realizată în vederea unor noi a- 
a printr'o activitate sufletească mai primitivă şi mai 
vec 

Recurgind la luminile doctrinei evoluționiste aplicate la 
transformarea psihismelor, am arătat că substituirea unei acti- 
IAU mai vechi unela mai nouă, nu poate avea loc decit cu a- 
jutorul unel oboseli, a unei deprimări. Această cădere in scara 
psihică după legea degenerârii amintirilor, pe care am extin:-o 
la toate actele sufleteşti, are un caracter „sui generis“ şi se 
deosebeşte, cum am văzut, de nevrose, cu toate că prezintă 
multe caractere comune cu acestea, 

Am insistat in fine asupra faptului că inconştientul repre- 
zintă mai mult individualitatea noastră organică, ca atare e lip- 
sit de tendințe sociale, in timp ce conştiinţa e funcţia psi- 


Pasi 


PROBLEMA INCONŞTIENTULUI 137 


hică, care, cu ajutorul exprimării obiective, ne pune în relaţii 
cu ceilalţi membri a! grupului social. 

Sintetizind într'o formulă mai strinsă toate aceste rezultate. 
am putea defini inconştientul: renașterea unor stări sufletești 
primitive şi antisociale, provocată de o oboseală nervoasă și a 
ducînd ca urmare o dezactualizare a conştiinţei. 

Astfel formulată, definiția apasă pe elemental ancestral, 
pe cel antisocial şi infine pe acel quasi-patologic, cauzat de o- 
boseala zilnică, 

Inconştientii capătă, subt această lumină, o realitate şi o 
poziţie precisă între celelalte fapte sufleteşti. El devine un fel 
de vacanţă de odihnă, de suplinitor indispensabil, care asigură 
ritmul Vieţii sufleteşti, cuprins între excitație şi deprimare, între 
tenziune şi oboseală; Sufletul nostru îşi îndeplineşte existenţa 
cu, două haine, una de lucru şi alta de sărbătoare, pe care le 
schimbă ritmic după cum are nevoe. Inconştientul trebue pri- 
vit că rezervoriul nesecat, care insuflă conştiinţei fragede şi in- 
termmitente, seva de viaţă de care are nevoe, acordindu-i mo- 
mente de repaos şi de reorganizare, 

Alternarea de umbră şi de lumină in cimpul conştiinţei, 
confirmă încăodată legea ritmului subt imperiul căreia se săvir- 
şesc toate faptele sufleteşti. yii 


Mihai D, Ralea 


SE 
u 


Cronica socială 


Labour party, structura şi tendințeiă sale 


Venirea la putere a partidului travaliist, în Anglia, constitue un 
eveniment din cele mai importante în politica de penibiiă dezorien- 
tare mondială, care a urmat armistiţiului din 1918, eveniment impor- 
tant atit din punctul de vedere aj experienței engleze interne, cit şi a 
vieţii politice europene. . 

Toate guvernele care au urmat războiului, în majoritatea tări- 
lor beligerante, s'au grupat în linl mari, in directive extreme, de 
dreaptă ori de stingă. Suportind contagiunea bolșevică care ml- 
tera economică o incuraja, mai toate țările au suportat intr'o primă 
fază, guverne dictatoriale de extremă stingă. in urmă, a venit reac- 
unea sprijinită de capitalismul renăscind subt forma fascismului, , 

Astăzi pentru Intăiadată, un guvern democratie, fără să (le 
bolșevic, ia trinele puterii, în cel maj puternic imperiu al lumii. El 
vine normal, firesc, adus prin jocul forțelor parlamentare, al alege- 
rilor libere și al curentului de opinie publică, Care e istoria forma- 
ției acestui partid, care sint făgăduelile şi declaraţiile sale, de ce 
politică va fi legată activitatea sa ? 


+ 
> a 


Se ştie că socialismul englez nu samănă cu niciunul din țările 
continentului, In bătrina Europă, doctrina ai Ideologia socială aliate 
sentimentului moral de dreptate au precedat organizarea în clasă a 
proletariatului, 

- Ip special doctrina marxistă, destul de ajustată aspirațiilor a- 
cestei clase, a confiscat numai pentru ea inceputurile născinde ale 
mişcării muncitoreşti. Oricit de adaptată ar fi fost această ideolo- 


CRONICA SOCIALĂ 139 
bm EE 


gle veleităţilor uvrlere, un divorț uşor trebula să se desineze intre 
supieţele infinite ale practicei politice și atitudinea dirză la orice com- 
promis a teoriei, Cu toate acestea, sacrifictod pe cit a putut, con- 
tingențele de spaţiu, de psihologie ori istorie, partidele socialiste de 
pe continent au urmat destul de aproape dogma marxistă, veche, pen- 
tru împrejurările mai recente, de peste șalzeci de ani, 

In afară de aceasta, fiindcă apărea puțin cam precipitat, pe 
deasupra structurii economice şi sociale a societății, socialismul euro- 
pean era mal ales politic. El se ingrijea de lupta între partide, de 
alegeri și de campanii parlamentare și extraparlamentare, Orgaal- 
zarea economică a proletariatului, îmbunătățirea soartei lui imediate, 
răminea pe planul al doilea, ca o tactică mai indirectă și mai timidă. 
Ideologie şi politică: iată cele două caractere ale socialismului com- 
tinental pănă la izbucnirea războiului, 

Nici unul din aceste două aspecte nu le găsim la socialismul 
englez. După citeva rătăciri de ideologie utopică pe timpul unui 
Owen, Hodgskine ori Thompson, teoria e lăsată cu totul la o parte. 
Constriaşi de condițiile reale ale vieții din ce în ce mal severă pen- 
tru muncitori, conducătorii se ingrijesc inainte de toate de organiza- 
rea empirică a măselor, în sindicate bine organizate, bogate și re. 
zistente, 

Istoria, nu lipsită de patos cu tot practicismul ei, pe care soţii 
Webb ne-au lăsat-o despre organizarea metodică a „trades-unions“. 
urilor in sec. XIX, ne arată indărătnicul efort, pe care o clasă cong- 
tientă din ce în ce mal mult de rolul şi puterea ei il indeplineşte în 
asigurarea unei viet mai bune. Tocmai flindeă in Anglia, condițiile 
ebiective ale proletarizării au fost mal serioase şi mal vechi ca ori- 
made, tocmai! de aceia, muncitorimea e maj realistă fn vederi, res- 
pinge atracția seducătoare a doctrinei, ca să urmărească cu o rezis- 
Tënt? tenace, zi cu zi, cucerirea unor drepturi in aparență modeste, 
în realitate enorme, 

Politica, cu vicisitudinile ei pline de decepţii, de comproml- 
suri, in care voința creatoare se săcătueşte adesea zădarnic, fu in- 
lăturată dela inceput din istoria socialismului englez. Organizarea e- 
conomică a proletariatului apărea, in fara preocupărilor materiale, cu 
mult mai importantă, 

După eşecul efortului chartist intre 1834—1848, cind proletaria- 
tul a oferit cadavrele sale pentru baricadele partidelor liberale bur- 
gheze, după trădarea acestora și inăbaşirea revoluției, lumea socia- 
listă a evitat metodic luptele politice, Proletariatul englez era mai 
mult anti-patronal decit propriu zis socialist, 

Abia cătră 1883 se înfiripă în Anglia „Federaţia social-demo- 

” care se apropie ca tactică şi tendințe de social-democrația 
conținentală. Dacă subt Influența unui Hyndman noua grupare se 
ladreaptă cătră marxismul Integral, aderenţa lui W. Morris. adept al 
luj Ruskin şi al socialismului sentimental, care ura mai mult urbani- 
zarea și defigurarea naturii de cătră industrialism, decit exploatarea 
economică, o ține tacă cltăva vreme Intro. dezorientare nelămurită. 
La aceasta se mai adaugă şi acţiunea societății fabiene, în care in- 
telectuali ca Bernard Shaw sau Sydney Webb, alături de lacrători ro- 
mantici, amestecă an vag umanitarism cu un socialism slab precizat, * 


` Peniru mai mulie detalii în aceaslă privință, a se vedea uliima 
ediție (1920) din S.etB. Webb: Hislory of trade Unioaism, Londra, 1920. 


IATA ROMINEASCA 
SE, EE 


latr'acest marasm d 
aduce o lumină întiia 
„partidului muncitoresc 
tuire nu număra decit } 
legerile din 1900, nu 


e tendințe generoase, 
area de cătră Keir Har 
independente, 
5.000 de partizani. 
se alege decit un sing 
clalist intrat în Parlam 


dar prea puţin politice 
die şi Blatchford, ln 
La inceput noua alcă- 
Din această cauză la a- 
ur deputat travailist, Keir 
eat, lohn Burns, se alege 
canildind pe listele | 

Pentrucă intere 
inflințează în 1900 n 
presentation Commitee=, 
lucrători tu dia ce în ce 


Sele muncitoreşti să fie mal bine reprezentate, se 
„Labour Re- 
e grupări de 
printre altele să nu 
re ori liberale, ci pur uvriera, 
in Labour Party," 
socialiste se unesc și găsim 50 
deputați sint aleşi cu peste 335 
erau socialişti cel mai mulți r 
party, cițiva ai federației so 


La alegerile din 
candidaturi ale 


eprezentanți ai 


lui Independent Labour cial-democrate, 


sau al societății fabiene, 

Partidui travallist independent, f 
cu federația social-democrată, prea 
zerve în ce priveş 
toate perfect reali 
oratorul social 
Independent Labour p 
clalist sau nu, 


nsă, nu înțelegea o fuziune totală 
EI făcea diferite re- 
pè care o vola Inaintea de 
internaţional din Stuttgart, 
somează pe reprezentantul lui 
onald să declare dacă e so- 
Grupările mun- 
fre de partizani: 
independent: 40.000, F 
700, partidul socialist uvrier 
ilist se rezuma să protesteze 
susție liber-schimbismul, 


te programul şi tactica, 
tă. La congresul socialist 
democrat Quelch, 
arty, Ramsay-Macd 
scuzindu-! că nu are nic 
citoreşti engleze ia acea dată d 
Sindicalismul 1.700 000, 


| un program, 
cțineau următoarele ci 
Partidul travailist 
Federaţia social-democrată 
200, ln această epocă partidul irava 
anglo-african și să 
vocea leaderilor Keir Hardie şi Macdon 
Prosperitatea veşnic crescindă a 
e datorită, desigur, in primul rind, 
ciale a societății engleze. 
personalitatea leaderulul să 
Născut intrun mic 
ca modest implegat cu u 
casă de comerţ, pe 
a unul autodidact, care c 
lăcomie, tot ce. 
un serios intelectual, 
clalism and Society® (190 
lism and governement” 
dovedesc o limpede cun 
să o pue in relația cu 
malt decit politicoase, 
cumpănit şi cuminte, 
Bium, călător paslona 
fa Orientul nostru, 


contra războiului 


partidului travailist independent, 
situație! de fapt, 
Ea a fost ajutată 
u Macdonald, 
port din Scoţia șeful travailiştilor a 
n salariu Ze 12 shilin 
urmă secretar la un avo 
eteşte noaptea și printre 
Aceasta nu Pa 
ntribuţiile sale la doctri 
5) în traducere franceză recentă ; 
(1909); „Parlament and revolution= 
oaştere a realității politice pe care caută 
marile învățături socialiste, 
care îl fac un rem 
strinsă prietenie cu ua 
t, străbătind spațiul din Americ 
unde a făcut în iarna tracută 


structurii spe- 
în ultimul timp şi de 


gi pe săptămină intro 
Cultura sa e aceia 
orele de muncă, cu 
impledicat să devie 
na socialistă : 


i cade in mină. 


De maniere mal 
rlamentar, spirit 
Jaures sau Leon 
a de Sud pănă 
citeva conferințe la 


ghlischen Labour 
ner, Arbleter frage, 


, Geschichie der en 


Party în Grinbergs 
tom IIl, p. 106 —129; Herk 


vol, H, p. 494-300. 


CRONICA SOCIALA 14) 


Sotia, Macdonald, e un socialist „sui generis“, lărgiad dactrina mun- 
cltorească pănă la un umanitarism generos şi conștient, care alături 
de proletariatul propriu zis, se gindeşte la fericirea şi prosperarea ti- 
turor obijduiților, dela intelectuali până la femeile fără drepturi, 

In atitudinile pe care partidul laburist le-a luat dela războiu 
incoace, trebue căutată In Primul rind io influența sa. Doctrina pe care 
o preconizează se menține desigur in cadrele socialismului. Insă e 
mal suplă, maj largă. Ea admite compromisul, colaborarea la gu- 
vera, du limitează socialismul la muncitorii manuali, ci admite şi pe 
cei Intelectuali; vrea întrățirea popoarelor, ajută democrația și mäsu- 
rile paliative in situaţia proletariatului, e pentru Liga Naţiunilor și 
pentru excluderea şi combaterea oricărui imperialism, 

„La inceputul războiului mondial, atitudinea lui Labour party e 
rezervată, Ei nu incurajează, nici nu ajută politica războiului. Ua 
John Burns și un Frevelyan se retrag din guvern cind războiul e de- 
ciarat Germaniei... Macdonald scrie o broşură in care denunţă a- 
devăratul mobil al războiului ; ciocnirea intre două Imperialisme gi 
tradiționala tendință a Angliei cătră echilibrul european. In 1915, in 
guvernul de coaliţie al lui Asquith, intră ca ministru şi deputatul 
travailist Henderson. Cind însă guvernul Loyd George în 1917, re- 


guvera, s 

Imediat după incheerea tratatului din Versajiles, partidul mün- 
citoresc englez se declară nemulțumit cu condițiile prea brutale im- 
piise învinşilor. El contribue la popularizarea şi propaganda cărții 
iul Keynes, tipărind-o in sute ce mii de exemplare și tăspindind-o 
prlatre lucrători, 

la 1918 se fixează punctele principale ale politicii externa pre- 
conizate de Labour patty : 1) Inlăturarea oricărei taxe protecționiste, 
2) Administrarea coloniilor în interesul indigenilor, 3) Control inter- 
Bațional asupra exportului materiilor prime. Asupra teiațiilor Intre 
popoare, manifestul partidului din 1918 zice: „Dezaprobăm orice "o. 
cercare a unuj popor de a ripi sau cuceri teritoriile şi munca celui- 
lait, reducindu-i la mizerie, Refuzăm orice principiu de războiu eco- 
nomic. Cerem ca fiecare popor să albă libertatea da a lua orice 
măsuri necesare dezvoltării economiei sale specifice, Nici urvi po- 
por nu-i e permis ca prin dezvoltarea sa economică şi comercială să 


inăbuge viața altui popor. Respingem diplomaţia secretă şi alianțele 
în vederea dușmăniei, Lucrăm pentru întărirea Societăţii Naţiunilor şi 
arbitragiilar internaţionale latre popoare, care vor aduce pacea etce, 

alegerile municipale din 1919 pariida! cîştigă o imensă ma- 
Jor După această dată, travailiştii independenți se apropie ceva 


mal malt de principiile luptei de clasă, (Geh să o adopte iasă, ntmodi- 
ticată. Dacă susțin recunoaşterea guvernului sovietic şi apropierea de 
eme Ess nu-i Impledică să se Îndepărteze de mijloacele de- 
nocratice, In 1920, cu ocazia congresului din Geneva se declară con- 
tra bolşevismului şi susțin că „fiecare țară, în eroca de tranziţie 
cătră socialism, trebue să respecte condiţiile ei specifice de desvol- 
tare“...  Laburiştii sînt de părere că „guvernarea sovietică nu e cea 
mai bună formă a unor democraţii industriale, deşi ea poate să fie o 
eficace formă revoluționară*. Idealul e ca „păriamentul să Ke adoptat 


Scrisori din Paris 


Apologeţi ai monarhiei absolute 
— În legălură cu „Ludovic XIV“ al d-lui L. Berirend 


Monogratia pe care d. Bertrand a 
ini Ludovic al XIV” n'ar merita, În 
o discuție pe care nici interesul ge 
intrinsecă a operei go justifică; dar e inte 
dinja pe care o reprezintă şi prin comentar 
ne permite să surprindem unele aspecte din doctrina Mon 
lute care mal are incă in Franţa 
unele nume ilustre, 
care dd. Charles Maurras 
„Acțiunii Fraaceze” şi 
critice o expresie „știtaţificăe, 

Punctui de plecare al acestei t 
tăcut Revoluţiei Franceze, 
deopotrivă dela Bonaid şi d 
Franţei contimporane* a ajuns asu 
identică cu „legltimistul* de Bonal 
concludent. Revoluţia din 1789 constitue pentr 
tinuitate”, o rupere in procesul de dezvoltare politică 
D. Leon Daudet n'a făcut decit 


publicat-o decurind asupra 
afară de Faubourg St, Germain, 
subiectului, nici valoarea 
resantă intrucit, prin ten- 
lie pe care lẹ 


adepți destul de numeroşi, intre care 
Bertrand e o ilustrare a doctrinei pe 
și Leon Daudet o apără zilnic în coloanele 
cârela d. P, Bourget i-a dat în studiile sale 
Sort! Îl găsim în criticele care s'au 
In privința aceasta regaligtii se reclama 
Faptul că sutorul „Originlior 
pra Marii Revoluții la o judecată 
lor Bourget şi Maurras 
„soluție de cpn- 
şi intelectuală a 
să traducă acest 
şediața din 15 lunie 1923 a Came- 
gimul republican e răspunzător de cele cinci inva- 
le-a suferit Franța dela 1789, 
ectuală care a dat țării saie și omenirii atitea 
rezumă cartea a! cărei titlu spune tot: Le sfn- 


nație! franceze, 
tel de-a vedea cind a aruncat, în 
rel, acuzația că re 
zil străiqe pe car 
despre mişcarea intel 
taiente superioare, o 
pide XIX siècle. 
Aceste invâțăminte ale istoriei sint coroborate de r 
ințelor aaturale— spune d, Bourget zs. 
pului social, e in contradicție cu 
ginea puterii din consenzul major 


lar părerea sa 


Legea continuității, aplicată cor- 
„legea numărului“ care derivă ori- 
itățil—din celace se numește suve» 


rirand, Louis XIV, Paris, 
olol d-lui Ch. Maurras, 
în „Revue Hebdomoadaire“, 


Fayard 1925, 1 vol, 414 pag. 
Les idées poliliques de M. Paul 
din 15 | XH, 1923, 


SCRISORI DIN PARIS 145 
e—a a: 1 


ranitatea poporului— fiindcă ea interzice orice activitate prelungită, 
Legea selecției nu e răsturnarea, în ordinea socială, a principiului e- 
Sau) ? Ştiinţele naturale au făcut din rasă, „această energie acu- 
mulată de strămoşii noștri“ un factor din cei mai puternici a! desvol- 
tării omeneşti. Revoluția franceză e în contradicție și în acest punct 
cu ştiinţa : n'a tăcut ea din individul abstract elementul fundamental 
al societăţii ? 

trivă, aceste rezultate sint în perfectă armonie- cu arti- 
cotele esențiale ale crezolul monarhic; „Ce e Permanent autorităţii 
regale în acelaşi familie, dacă nu continuitatea asigurată? Ce e no- 
beta deschisă—ea a fost totdeauna (I)—aristocrația recrutată a ve- 
chiului regim, dacă nu selecția organizată ? Ce e apelul la tradiție, 
dacă nu apelul la rasă ier 

Concluzia care se desprinde pentru d. Bourget din „identitatea 
concepțiilor științifice moderne cu principiile pe care instinctul seci- 
lar le-a afirmat", e: restaurarea „monarhiei de drept divine, restabi- 
Iren aristocrației ereditare, a majoratelor şi a bunurilor de mină 
moartă ; reinființarea provinciei istorice, a universităților locale, a 
corporațiilor de meserii: într'un cuvint: „desfacerea sistematică a 
operei ucigătoare a Revolnţiei franceze», ** 

Acesta e esentialul doctrinei monarhiste "7": ce duce la restau- 
Ire, pur şi simplu, a vechiului regim, a monarhiei lui Ludovic al 
XIV. Importă deci, în cel mai inalt grad, ca domnia acestul monarh- 
tip să poată fi prezentată în culori cit mai seducătoare. Lucru nu 
tocmai ugor după activitatea unei pleiade de istorici care s'au aplicat 
acestei perioade şi mai ales după opera monumentală a iul Lavisse, 
D. Bertrand a rezolvit dificultatea caliiictod de „calomnii" judecăţile 
nefavorabile rostite asupra lui Ludovic XIV ai a intreprins justifi- 
carea în fața posterităţii a Regelul-Soare, 

Ludovic XIV e pentru d, Bertrand „imaginea cuceritorului 
pacific, care ctează pacea pe pămint şi pe mare—pax terra mari gue 
parta—eroul care produce ordine, inteligenţă și frumuseță In jurul lui 
—toate acestea, cu un ser de măreție şi de nobleţă, și totuși fără vio- 
lență şi fără emtază,—cu un simț delicat al măsurii", 

În toate colțurile Franței şi in toate domeniile activităţii, auto- 
rul a ES vetnie curgea lui: 

„bl a relăcul Franja după chipul și asemănarea luj, H 
H și cu arhitecjii săi ei a ordonal pietele noasire, a Ee 

şi esplanadele aogsire, a clădii in cele mai mici capilale de ju. 
palalo! comunal şi leairul, a adus apa în sirăzile noasire, a ridica! 
à | monumentale, o tăiat drumuri de lară, a construii cetăți, a sã- 
porturi de mare. Operele *colplorilor, pictorilor şi ale ecoralo- 
rilor săi populează muzeele noastre: El a făcul ceva mal muli: ne-a 
: t sufletul, senzibiiitatea, inteligența. Sufleiul nosiru a rămas 
şi blind, ca al limpului său, ca sul elul lui însuşi. Senzibililalea 
NOasiră a rămas sociabilă cum era pe vremea lui. Noi avem nevola 
le-a „ de-a ne înduioșa, de-a ne însulleji ia comun, stem acelaşi 
bulnlă de a cugela clar, metodic şi ordonal, pe care au avul-o marii 
lul + Concepţia noasiră democralică a vieții vine dela el: o 
arieră deschisă tuturor lalentelor, o lerarchie unde meriiul personal 
beggen 


Ra. tüm, în lreacăi, că d. Charles Maurras, admițind toate 


concluziile d-lui Bcurgei, face cele mai exprese rezerve d 
demonstrative a analogici intre legile biologice şi legile Se 


10 


146 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trebue să primeze privilegiile eredilare, Relaţiile mondene sint 
peniru no! celace au fost EE el şi pentru curtezanii lul Franja a 
rămas în cel mai bun înțeles al cuvintului, salonul care a vrul ei să 
lie, şi al cărui model l-a instalat la Versailles. In felul acesla, coas- 
!alind toale urmele pe cere ni le-a lăsal, pecelea adinc imprimală 
moravurilor și suflelului însuşi al țării mele. am ajuns să-l consider 
pe Ludovic XIV ca lipul reprezenialiv al francezului, delegalul 
Franjei în Sfatul veacurilor şi al popoarelor. Orecia are pe Omer, 
Roma pe Virgil, Anglia pe Shakespeare, Italia pe Danile, Oermania pe 
Ooelhe -loji poeli și inteleciuali, Franţa are pe Ludovic XIV, un 
om de acliune, care rezumă în el toți poeţii și toji inteleciualii țării 
lui, în senzul că el a înlrodas în vială şi în artă cugelarea și poezia 
lor, Epulzează Dante noliuneo compleciă a „liaiianului? Nu știu. 
Ceiace sliu, însă, că Ludovic XIV singur epuizează nojilunea inle- 
grală a Francezului. EI e marele Francez în faja istoriei. E ceva şi 
mai mull. E lipul cel mai compleci, din cile se cunosc, al Latinului 
modern, cum Sfintul Auguslin e tipul cel mal desăvirşii al Lailnismului 
din Africa" (pag. 15—14). 

Cer ertare pentru citația aceasta cam lungă; am crezut-o In- 
dispensabilă pentru două motive ; Intălu dind un rezumat Uber, ceti- 
torul ar îi putut bănul că tiradele acestea nu sint decit o invenție, 
Ludovic XIV In tovărășia lui Dante, Shakespeare şi Goethe, muş- 
truluindu-i probabil că mau observat regulelv estetice ale artel poetice 
a lui Bolieau şi eticheta dela Versallles! 

Al doilea, pasaglul acesta rezumă exact esențialul tezei d-lui 
Bertrand şi dă o Idee precisă de enormitățile la care pot duce Ideile 
preconcepute şi pasiunea politică, Faptul e cu atit mai ulmitor cu cit 
d. Bertrand, fost elev al şcoalei normale superioare, profesor agregat 
de istorie şi format prin „severele metode Istorice” aje Universității, 
a dat In studiile ini asupra Sfintului Augustin ai lul Flaubert, ia 
„Cartea Mediteranei“, dovezi de inalte calități ştiinţifice şi literare, 
Făcinda-şi din problemele Mediteranei o specialitate şi-a ciştigat o 
autoritate necontestată în această materie, O preocupare de constantă 
obiectivitate, un instinct sigur al măsurii, care nu exclude simpatia 
pentru subiectul tratat, dau acestor studii un caracter ponderat care 
deşteaptă interesul și retlecția, dacă nu conving totdeauna. 

In Ludovic XIV totul e cu desăvirşire schimbat. Nota agre- 
sivă a polemicei * şi retorica răsuilată a unel admiraţii fără rezerve lau 
locul analizei şi critice! imparțlale. Cetitoral rămine perplex cind 
caută să cintărească probele pe care se intemelază d, Bertrand cind 
proclamă pe Ludovic XIV „tipul cel mai complect al Latinului mo- 
dern*, intreg studiul acesta nu e decit un prodigios efort de presti- 
“igitaţie pentru a ne strecura în minte un portret pe care toate sim- 
„urile să refuze să-l primească ca verosimil. 

Pentru a alcătui portretul fizic ai lui Ludovic XIV d. Ber- 
trand compară toate tablourile şi statulle care ne-au rămas dela el. ŞI 
sint nenumărate, fiindcă n'a fost fază sau eveniment In viața lui pe 
care regele să nu fi ținut să le fixeze pentru posteritate. Se poate 
spune Cha „pozate toată viața. In invălmăşala celor mai crincane 
lupte celace Ia frapat mal puternic imaginația, a fost efectul tea- 
tral al operaţiilor. In tolul campaniei din Olanda, a scris lui Col- 
bert să-l trimită ua pictor „fiindcă sint lucrari frumoase de văzut a- 


* Solilarii dela Porl-Royal, admirabile exemple de iorță de cs: 
racier, de independență de spirit, de şiiinlă şi de patriotism victime 
nevinorale ale persecuției lui Ludovic XIV, nu sint pentru d. Ber- 
irand decit nişte sectari mărginiți la minte. 


SCRISORI DIN PARIS 147 
REES 1 


colo”, În 1664 Colbert a fost numit „Săpraintendent al clădirilore un 
“fel de ministru a! artelor, cu Insărcinarea de-a organiza „le service 
de la galerie du rol”, El avea să dizolve diferitele consorterii de 
artişti şi oameni de litere care se înființase la curțile unor mari 
seniori şi care au fost auxiliari puternici ai acestora în lupta lor con- 
tra autorității regale. Ludovic XIV voia să zădărnicească orice 
creație susceptibiă de a-i face concurență şi de-a intuneca aureola 
de care vola să se faconjoare. Dar vola mai ales să stirpească pam- 
ftetul obligiad pe ce-i ce l-ar fi putut scrie, Arta şi literatura au 
devenit servicii publice, la dispoziția regelui. Ele formau ceiace nu- 
mim azi serviciei de propagandă. „Persiunilee pe care Colbert le 
acorda la punerea lui Chapelaine aveau să răsplătească indeosebi 
merite ciştigate în fața Coroanei. „Vous pouvez, messieurs, jugerde 
l'estime que je fals de vous, puisque jè vous- confie la chose du 
monde qui m'est la plus précieuse, qui est ma giolre*—a spus Ludo- 
d al Ae SE ene? d grup de literați, Artele plas- 
veau e decit „Istoria rată” a domniei, r D 
giricu acțiunilor lui, ap SE 
Aceste considerații nu alterează deloc pentru d. Bertrand va- 
ioaten docomentelor referitoare la personalitatea și opera lul Ludovic 
XIV. Tot ce poate servi imaginea ideală pe care şi-a format-o 
despre eron! lui, e utilizat şi exagerat cum poate nici unul din curte- 
zanil Regelui Soare n'ar fi cutezat wo facă, lată de exemplu un ta- 
blou reprezentind pe „Dauphin“ la A ani: un bot de carne, caraghios 
Impopoțonat în cuirasa lui de fler „A Vantique“, Privită de d. Ber- 
trand opera devine „simbolică, oarecum prevestitoare a viitorului, 
ep Lienen profilul ee viitor, ghiceşte înfățișarea mar- 
a aceluia care a volt să fie Im - 
poem Ze păratul Francilor, Francorum Im 
Acelaşi adoraţie extatică Inaintea tuturor tablourilor pe care le 
analizează. Trăsături şi defecte pe care contimporanii n au Indrăznit 
“să le altereze, atit erau de pregnante; subt privirea complesantă a 
d-lui Bertrand se transtirurează şi se idealizaază. Nasul despicat, 
nu pas de Bourbon respe ll, „extraordinar de luag ai de subțire“ 
devine un nas fin de vulpe adulmecind „de o supremă eleganță“ ; bu- 
zele roşii şi senzuale fi fac „debordant de sevă, plin de viață şi de 
voluptate“. Obrajii cavernoşi subt umerii obrajilor Seit, proemi- 
nenta voluntară a făicii de jos, nasul „en bec d'aigie«, arcada sprin- 
cenelor eşită, privirea pătrunzătoare, îndreptată departe, îi dau aerul 
ugel pasări de pradă care-și la zborul (p, e 
Cu aceleaşi procedee e zugrăvit şi portretul moral ai regelui. 
fat majorității istoricilor francezi şi străini, contrar impresiei care 
se jază din memoriile lul Ludovic- XIV, şi care rațitică jude- 
cata lut Saint-Simon *, d. Bertrand nu admite nici o umbră de scădere, 


favorabile, biograful Iul Ludovic al XIV je invoacă des, lată ex 

li- 
cația pe care ne-o dă dan despre „mutismul“ viitorului rege : "Ma 
Tm 


` „NE avec nu esprit au dessous d 
e u médiocre (In in 
enge / mais un Mirit capable de se former, de se it de SS de 
r. Weer aulrui sans imilalion ei sans gèse, il profita infini- 
eg: avoir loule sa vie vécu avec les personnes qui loales en avaient 
e plus et des ptus dilierenies sorles, en hommes el eg lemmes, de 
tout âge de locul genre ei de toul personnage“. . 


148 VIAŢA ROMINEASCĂ 


t i timiditatea pe care curtezanii frivoli le considerau ca mani- 
keet Sia unul spirit greoiu și tardive erau în realitate disimulare. 
„Ei avea deja această disimulare ereditară, disimularea salvatoare şi 
fecundă, care e una din cele mal mari virtuți regale“ (pg. 62). „E! 
se simţea înconjurat de dușmani și inferiori și aştepta să fie cel mai 
tare pentru a se manifesta" (ibid).  „Rămine tăcut şi mascat pănă 
in ziva cind va putea vorbi ca stâpin ai se infățişa in toată gran- 
doarea, Inainte de-a fi Ludoviccei Mare, el a fost Ludovic Taciture 
nul“ , 100). 

pice ARE şi caracterul lui Ludovic XIV ni le desveleac 
indeosebi aventurile lui amoroase. Admitem că relațiile pur sentimen- 
taie pe care le-a avut cu Maria Mancini, nepoata lui Mazarini, au 
fost o cursă întinsă unui tinăr fără experienţă şi că ade.ărata victimă 
a fost ei, Dar cu Louise de la Vallière—despre care M-me de Sé- 
vign€ ne-a lăsat acest portret delicat: „o vlorea ascunsă 'n iarbă, 
ruşinoasă de-a fi metresă, de-a fi mamă, de-a fi ducesă“ —a fost rău 
pânăla indelicateţa. Nimic ma! mişcător decit aerul de supunere şi 
de smerenie cu care această ființă delicată s'a jerttit tuturor capri- 
ciilor şi tuturor exigențelor „Stăpinuluie ei. La inceput regele, de 
curind insurat, ținea să salveze incă aparențele: la cea dintălu naş- 
tere, după citeva ore de repaus, a fost silită să apară la o serbare 
de curte pentru a pune capăt unor şoapte răuvoitoare. După şase ani 
de favoare, a fost sacrificată marchisei de Montespan. Louise-| de 
Vailicre i-a fost impusă umilirea de-a servi rivalei de paravan şi de 
a-l ajuta să se imbrace pentru întilnirile cu regele. El însuşi venea 
in camera el să se pudreze inainte de-a trece in apartamentele mär- 
chisel de Montespan. Titlul de ducesă care i-a font oferit n'a fost 
decit o supremă ironie pentru această pasionată care a fost poate 
singura femee care l-a lubit pe Ludovic XIV, pentru el, ia chip 

resat, 
We ze marchisa de Montespan, și simultan, au venit M-elle da 
Fontanges „une belle idlote*, M-me de Maintenon, pentru a nu vorbi 
de soţia legitimă Maria-Teresa. Ludovic XIV susținea lntr'o vreme 
patru femei in acelaşi timp, avea şase copi legitimi şi unsprezece le- 
gitimați. Marele Colbert era obligat să se ingrijească de toate a- 
ceste familii al și-a indeplinit sarcina cu același seriozitate şi exacti- 
tate cu care se ocupa de afacerile publice. Ja timpul unel campanii, 
regele îi scrise amănunțit cum să facă să distreze, în absența lui, pe 
M-me de Montespan.. Pe lingă atribuţiile de ministru de Interne, de 
finanţe, de comerţ pe care le cumula, Filter ara titularul şi a cejace 

se a numit „le service des amours du rol“ 
Se Bertrand nu disimulează aceste fapte, le dă însă o explicaţie 
care merită să fie reţinută: „Această viață de plăceri şi de sărbă- 
tori pa fost niciodată pentru Ludovic XIV decit o diversiune, un 
mijloc de a-şi deghiza planurile războinice și de a trage pe sfoară 

uropa* e 236). 

4 "VK e EEN constant la d, Bertrand de-a se refuza să-și ju- 
dece eroul după normele umanității comune, Ludovic XIV a avut 
o misiune divină de îndeplinit. Privilegii speciale Lan fost acordate 
in vederea aceasta. El mare să fie judecat decit de Dumnezeu dela 


-ll ya— Ludovic al XIV-—loujours “plus de mal, pour le 
ubiic, Lee, pe supporier même le mauvais gouvernement der 
is, dont Dieu Seul est le juge”. 


SCRISORI DIN PARIS 149 
We ——————————— EE 


care deține puterea". Aceasta era deaitiel şi concepția lu! Ludovic 
XIV: nimic en l-ar fi revoltat mal mult decit pretenția unul supus 
lul de a-l judeca acțiunile sau de a-și conforma conduita după 
exemplul regelul. E! s'a considerat o ființă de excepție, un interpret 
al divinității, singura autoritate căreia avea să dea seamă de acțiu- 
nile lui. Regele asista în fiecare zi, cu toată curtea, la serviciul cara 
se făcea în capela pelatului, Apartamentele Regelui comuricau direct 
cu balconul situat în fundul capelei. Alci lua loc regele cu membrii 
familiei Iul, Ceilalţ: muritori aveau accea prin curte şi se rladulau 
în planul din jos: fiecare cu luminarea aprinsă, în genunchi, cu spa- 
tele spre altar, cu privirea spre rege, care singur, avea ochii Indrep- 
taţi spre altar unde se oficiau sfintele sacramente. Tabloul acesta— 
pe care d, Bertrand il ignorează —constitue expreslunea materială a 
raporturilor dintre Ludovic XIV şi supușii lui, a concepţiei lui des- 
pre dreptul divin a! Monarhiel, Regele nu e numai stăpinul absolut 
al supușilor tul, el e în acelaşi timp intermediarul necesar între ei şi 
divinitate.  Persecuţiile tără cruțare cărora au căzut victime protes- 
Lon) şi janseniștii, n'au avut de scop să stirpească o erezie biseri- 
cească, cl o erezie politică. In liberul arbitru al hughenoțiior, Lu- 
dovic XIV a lovit critica monarhiei de drept divin. ŞI din punctul 
lui de vedere a avut toată dreptatea. | 
Față insă că acest punct de vedere nu era al națiunii, cum La 
men evoluția secolulul XVHI şi efectele politicei lui Ludovic 
Cu aceste calități și defecte, cu concepția despre originea divina 
a puterii pe care o deținea, politica lui Ludovic XIV nu putea să 
De decit o politică de războaje, Potrivit cu spiritul timpului, dealttei, 
Ludovic XIV a crezut că războiul era „funcția naturală a rega- 
Htăţii*, singura măsură adequată a valorii unni rege. D. Bertrand 
susține că războaiele lu! Ludovic XIV au fost războaie naționale, 
impuse de necesități imperloase. Ultimul războlu a arătat-o, Regele 
Soare a ințăles admirabil, Spunea d-sa, că poporul francez, pentru a 
H pus la adăpostul oricărei agresiuni trebue să realizeze două con- 
OH ` atingerea frontierelor naturale (Pirineii, Alpii și Rinul) şi dis- 
celor două puteri care prin unirea lor ar fi putut să-l su- 
Erume : Spania și Germania. Dacă Ludovic XIV ar fi putut rea- 
liza în intregime acest plan, Germani! n'ar îi putut năvăii, în 1914, 
cu atita repeziciune teritorul Franţei. D, Paul Bourget, intr'ua articol * 
consacrat cărții d-lui Bertrand dezvoltă şi mai departe această teorie. 
Chiar intre limitele ei naturale, spune d-sa, Franţa n'ar îi constituit 
decit o țară de intindere mijlocie, cu o populație compozită. Aceste 
Imprejarări impuneau regilor Pranţel o indoită datorie: „Deoarece u- 
nitatea etnică lipseşte, e necesar ca unitatea administrativă să fie maj 
puternic constituită decit alurea, Deoarece contururile naturale sint 
limitate şi ic expansiunea, e necesar ca nici unul dia popoarele 
vecine să nu se dezvolte incit să amenințe această țară, necesar mijlocie, 
Re gatul poate tolera alte regate In jurul lul— ei nu poate tolera un 
Imperiu“, 
In termini în care e formulată, această teorie e un anactonism, 
destinat mai curind să justifice ocuparea Ruhrului, decit să explice 


* In „lilusiralion* din Noembre, 1923. 
z * Peniru ca să aveji docirina dreptei, in chesliunea Ruhrului, 
n areji decii să substitulji în teoria de mai sus diesel „Populatie 
compoziiă“, criza natalității de care sulere ezi Franja. 


150 VIAŢA ROMINEASCA 
Kees 


resorturile politicei externe a lui Ludovic XIV. EI n'a tins, ma! 


ales în partea a doua a domniei lui, la o cumpânire a forțelor care 
să asigure Franţei sigrranța exterioară: el a intreprins, prin războa- 
leie de succesiune pe tronul Spaniei, o politică de egemonie europeană, 
care i-a stirnit duşmănia Angliei şi a Europei intregi și care i-a pro- 
vocat prăbușirea. lar politica de atingere a „frontierelor naturale“ 
ma fost o invenție a lui Ludovic XIV. Ea a fost urmărită, cu o 
tenacitate şi o prudenţă pe care el nu le-a cunoscut, de pe timpul 
Merovinglenilor și a fost aproape realizată de Richelieu și Mazarini, 
Programul politic al iul Ludovic XIV era deja trasat de Suliy care 
a spus: Pentru a reda Franței vechea ei strălucire trebue anexate 
Savola, Franche-Comté, Artois, Lorena și, Țările de jos. Ce parte-i 
revine lol Ludovic XIV în realizarea acestul program? 

Lavisse Îi reduce considerabil meritul de-a îi „mărit Regatul=. 
Roussiilon-ul, Alsacia și Artois au fost deja anexate de Richelieu şi 
de Mazarini. Ludovic XIV a cucerit și conservat Franche-Comté, 
o parte din Flandra Halnant și Strasburg-ul. ŞI cu ce pret? In 1661 
cind Ludovic XIV a luat conducerea guvernului, Franţa era țara 
cea mai organizată, cea mai prosperă Intro Europă sfişiată de con- 
vulsiun! sau de anarhie. Continuată, politica de prudență a lui Ri- 
chelieu și Mazarini ar fi putut duce fără nici o zgudulre la extinde- 
rea frontierelor Franţei pănăla limita „veche! Galei“, 

Orpoliul lui Ludovic XIV mu se putea mulțumi cu „căile as- 
cunse* pe care procedau inaintașii lui care au ştiut să prezinte orice 
cucerire teritorială ca o condiție de siguranță pentru statele mici şi 
să sporească prin aceasta numărul aliaților, nu să-l pretacă in duş- 
mani. Ludovic XIV avea nevoe de „omagii extraordinare, de ce- 
remonli care să umilească pe adversari**, Deviza nebună: Seul conire 
tous a fost mindria vieții lul—şi ruina țării care i-a plătit consecin- 
tele. (D. Bertrand vorbeşte cu un ton de extaz despre acest titlu de 
glorie neperitoare: Seul contre tous!) 

Dar fost-a Ludovic XIV mal norocos în alte domenii? D. 
Bertrand l-atribule strălucirea artelor. Incontestabil Ludovic XIV 
a avut gustul artelor, Cele plastice au găsit în el un mecenate care 
le-a pus la dispoziţie toate resursele țării. Literatura a fost mal pu. 
țin norocoasă : Marii ciasiei: Molière, Corneillie şi Racine au scris ori 
s'au tormat inainte ca absolutismul să fi ingrădit libertatea de-a giadi, 
înainte ca tirania să fi moditicat condițiile vieții sociale. 

E inexact că Ludovic XIV ar fi unificat regatul: el a lăsat au- 
tonomia provincială cu tot ce stinjeneau viața economică: diversitate 
de legi, de obiceiuri, de măsuri, de taxe vamale. Unificarea defini- 
tivă p'a fost realizată decit pe timpul Marii Revoluții, prin introdu- 
cerea Codulul unic. 

Nici politica de unificare religioasă ma avut mai mult succes: 
ea n'a avut alt rezultat decit emigrarea a un milion din elita Fran- 
fei: magistrați, savanți, marinari, comercianți etc., clasa cea mal e- 
nergică, cea mal curajoasă şi mai mindră, care s'a dus să că 
capitalul de energie a altor popoare. 

Prin războaele nelncetate, prin cheltuelile exagerate, prin im- 
pozitele care au ruinat producția, prin politica de prigonire religioasă, 
Ludovic XIV a lăsat la moartea lui o ţară sărăcită şi lzolată pra- 
dă cele! dintăiu convalsiuni mal puternice, Inadevăr regimul pe care 
l-a intemeiat n'a durat nici atit, cit a durat viaţa lul 


* E., Lavisse, Histoire de France, Tome VII, p. 2, pag: 225. 


SCRISORI DIN PARIS 15] 


Cartea d-lui Bertrand ar fi trecut ca un sim 

dacă presa regalistă n'ar fl relevat-o ca o ile e E rodie 
du passé", de o serioasă contribuție pentru reabilitarea memoriei 
„Marelui Rege“. Tinute întrun ton de moderație, făcute cu bună 
credință şi cu un scrupul de obiectivitate ştlințitică, aceste discaţii 
ar putea fi de cel mai mare folos pentru progresul ştiinţei. Aderennt 
monarhiei ar putea fi colaboratori necesari scriitorilor ale căror idel 
au evoluat în alte direcții, Simpatia lor pentru un regim depăşit ar 
putea servi drept corectiv necesar istoriei care, privind o epocă oare- 
care subt un aspect diferit, de exemplu ai condiției claselor muacito- 
reşti, ar fi ispitită sa exagereze în direcția aceasta şi să judece gre. 
şit rolul altor clase sau altor factori sociali. Această colaborare nu 
e posibilă cită vreme Monarhiştii vor considera istoria ca o armă po- 
Htică. Ludovic XIV ware alt interes decit acela al unci maşini 
de eta contra regimului democratic, ` ý 

cel puţin ună, din punct de vedere reac lonar, publica- 
rea acestei opere? Deia ocuparea Ruhrulul presa Leef? Sage 
n'a incetat să acuze Franța că vrea să redeștepte Idealul imperialist 
al lui Ludovic XIV, O confirmare, chiar răzleață, a aceste! teze 
nu poate serv! decit dușmanilor Franței. Cit priveşte spiritul critic 
francez—care prin organele sale cele mal antorizate a dezavuat-o — 
opera d-lul Bertrand nu face nici o onoare autorului. 


Andrei Oțetea 


Miscellanea 


Autoritate şi libertate 


Oricine priveşte cu un ochiu obiectiv starea de azi a po- 
liticli şi culturii noastre, e înclinat să constate un bizar para- 
dox. Se strigă din toate părţile şi o constatăm empiric fiecare, 
că libertăţile publice sint nesocotite. De groaza bolşevismului, 
se confundă ordinea cu oprimarea. Oricine ar ridica un glas 
Singuratec de mindră revoltă ori de plingere umană, ar stirni 
disproporţionate şi neinduplecate valuri de reprimare oficială, la 
care se adaugă, totdeauna, într'un stupid spirit gregar, o tristă 

dezorientată,—hai să-i zicem, —opinie publică, A juca roluri 
Bosch de adevăr şi dreptate pe deasupra gloduroaselor şi 
primitivelor prejudecăţi, este a te oferi pradă gratuită şi inu- 
tilă unei irealizabile norme morale, 

ȘI totuşi, lucru curios, se ţipă pe toate cărările că ne tre- 
bue mai multă, tot mai multă autoritate, că sintem un popor 
de atei, că autoritatea culturală şi morală se zbate într'o groaz- 
nică criză. Aşa dar criză de libertate şi de autoritate în acelaşi 
timp. S'ar zice: se poate paradox mai flagrant? Cetitorule 
opreşte-te o clipă şi reflectează. Vei constata că aceste două 
forme de viaţă publică, nu numai că nu sint contradictorii, 
dar se determină reciproc. 

Să ne înţelegem bine. Există o falşă autoritate bazată pe 
teroare. E acela care speculează interesele şi frica, care e su- 

ortată dar dispreţultă, care produce resemnare dar nu respect. 
Poate nici n'ar merita acest nume. Există astăzi la noi înalţi 
demnitari al culturii cărora lumea le ştie în taină, ridiculele, gre- 
şelile şi inepția. Există capricioşi diriguitori de spirite St 
propun, cu revolverul la timplă să te fii partizan ori 
cea din urmă alternativă însemnind urmărirea diabolică ori bru- 


MISCELLANEA 


= EI 153 


tală, pănă în viaţa intimă. ŞI acest torquemadism cultural se lä- 
țeşte, zi cu zi, ca o molimă. Cuprinde pe răutăcioşi mal ales pe 
laşi. Tinde să deele o instituţie oficială, îşi apropie în fiecare 
zi noi aderâri forţate, trustiticind într'un uriaş monopol, pe a 
cărui virf de piramidă tronează nesupărat un fel de Duden si 
ideii. Că se interzic adunări publice ori gazete, e grav, dar e 
încă puţin. Că se nesocotese alegeri şi se falşifică exprimarea 
dorințelor populare, e desigur şi mai grav, dar nu e culmea. 

Că se strivesc veleltāțile de Independenţă, fie şi măcar 
doctrinală, iată cel mal melancolie din simptome, 

lubite cetitor, aceasta nu e autoritate: e mai degrabă de- 
testabila pedagogie socială. Se crelază suflete de laşi şi de sclavi, 
care protestează încetişor ca să nu fie auziţi, se crelază mai 
ales minctună, şi acel scepticism care e dizolvantul ireductibil 
al oricărei Indărătnicii cătră ideal. 

Criza autorităţii ese din excesul el, Se poate controla şi 
expropria orice, afară de credințe. Nimeni nu-mi poate cenzura 
celace nu declar, nimeni nu-mi poate pindi credinţile ori proec= 
tele. Şi atunci ce autoritate mal e acela, care se susține pe laşi- 
tate ori dispreţ? Cine poate vorbi de autoritatea lui Neron asu- 
pra lui Petroniu ? Sau de a cutărui general activ, asupra căpi- 
tanului rezervist, savant consumat În profesia sa civilă ? 

Au existat epoci în istoria lumii, cind autoritatea cuiva era 
aşa de absorbantă încit se infiltra prin suggestie, inconştient, în 
toate sufletele. E desigur tot o formă de prestigiu, fiindcă accep- 
tarea infiuenţii e măcar inconştientă dacă nu conștientă. Adevâ- 
rata autoritate, însă, presupune recunoaşterea liberă a une! va- 
lori, consimfămînt în admirație, supunerea de bună voe la o 
influență care te depăşeşte, Autoritatea teroarea nu sînt nu- 
mai deosebite, dar contradictorii ; în schimb autoritatea şi liber- 
tatea nu sint deosebite dar identice 

Dacă s'ar da libertatea deplină a Ideilor, ca jocul lor na- 
tural să se impletească firesc şi simplu, dacă s'ar stima şi s'ar 
iubi originalitatea onestă şi demnitatea în atitudine, dacă s'ar 
încuraja sinceritatea spusă respicat, caracterele independente şi 
dirze, ar apare odată şi la noi, în valul de sălbâtăcie care 
ne minţile, Acel divin suris de toleranță, care face graţia 

H franceze, dacă s'ar realiza toate acestea, autoritatea 
ar venl dela sine prin jocul atinităţilor între individualităţi, sau 
ina ma. ar organni E maie Şi un eh astfel recol- 

„ar îl un vărat prestigiu, fecund şi stimulant la creație 
şi sinceritate 


Nicăeri nu e mai multă autoritate ca în Anglia, ţara Hber- 
tăţilor ; niciodată n'a fost mai multă decit in Franja sec, XIX, 


Au tea și libertatea se condiţionează reciproc: aceasta 
va Înţelege-o oricine îşi va scruta conştiinţa, întrebindu-se de 
cite ori a minţit într'un an, numai ca să evite o incomoditate. 


A. D. 


134 VIAŢA ROMINPASCĂ 


Moartea lui Lenin 


Moartea preşedintelui republicei sovietelor, căruia istoria 
îi va consacra un rol, cel puţin tot atit de important în conse- 
inte şi răsturnări ale unor stări de lucruri crezate imuabile, ca 
şi lul Napoleon ori Iuliu Cezar, ar fi meritat, în coloanele re- 
vistei noastre, cel puţin un necrolog critic. 

Presa cotidiană s'a însărcinat să informeze publicul cu in- 
formațiile curente, relative la personalitatea celui dispărut. 

etitorii noştri vor afla din articolele viitoare ale d-lui 
C. Stere despre „Cauzele şi perspectivele revoluţiei ruse“, care 
a fost influența directă şi rolul lul Lenin, in uriaşa transfor- 
mare socială a imperiului moscovit. 


Asupra societăţii literare „Gr. Alexandrescu“ 


E o constatare curentă acela, că tinerimea ce bate la ușile ugi- 
versităţilor în urma războiului e din an în an mai lipsită de curio- 
zitate intelectuală caşi de preocupări sufleteşti desinteresate şi înalte, 

Profesorii secundari, impovoraţi de un număr nemăsurat de ore 
şi apăsaţi de greutatea traiului, nu mal vorbesc de elementele nepre- 
gătite, ce s'au Inmulţit atita în ultimul timp 7 Îşi îndeplinesc în cazul 
cel mai bun datoria, în limitele programului, lar elevii inma gazinează 
cunoştinţele comunicate, aproape în totdeauna în mod pasiv și mai 
mult sau mai puțin mecanic. 

In orele (bere, în atmosfera vieţii de familie, in care domină 
preocupările materiale, goana după ciştig sau setea distracțiilor fri- 
vole, elevul cind nu e nevoit să muncească deavalma cu părinţii frec- 
ventează cinematograful cu filme senzaţionale; opereta şi revistele 
decoltate sau vulgare, instruinda-se din gazete asupra ultimului scan- 
dal public sau sorbind adesea din ele josnlce indemnuri la brutalitate. 

Lectura particulară, ce fără a urmări un scop imediat sau uti- 
litar, dar bine căiăuzită şi organizată, dezvoltă inițiativă personală, 
deşteaptă energiile ascunse ale sufiatului şi contribue în acelaşi timp 
intr'o largă măsură la formarea și cizelarea lui, e in liceale noastre 
unul din lucrurile cele mai neglijate. Cu atit mal imbucurătoare apar 
in asemenea condiţii rarile eforturi tăcute in această direcție şi acti- 
vitatea „Societăţii literare „Gr. Alexandrescu” a elevilor de curs su- 
perior al liceului „Unirea“ din Focşani, ce şi-a sărbătorit de curind 
douăzeci şi cinci de ani de existență, merită din acest punct de vedere 
toată atenţia. 

Cele patru anuare—excelent iatocmite—ale societății, ne dau asu- 
pra activităţii anilor 1919—1923, o imagine cu deosebire vie. 

Disertaţiile totdeauna Interesante și uneori judicioase cu subiecte 
din literatura romină sau din acele străine, însoțite de discuții anl- 
mate la care participă elevi şi profesori, compoziţiile cu impresii din ex- 
cursiile şcolare, comemorările scriitorilor de samă dela noi sau de aiurea, 
analizele şi recenziile unor opere de actualitate, dovedesc nu numai 
un simț literar în formaţie cl ceva mal prețios incă, un cald şi no- 
bil aviat pentru preocupările inalte ale spiritului, 

Aceste frumoase rezultate nu ar fi fost insă posibila fără munca 
perzistentă și abila conducere a unul adevărat animator, profesorul 
de limba romină |. M, Raşcu, 


MISCELLANEA 155 
apee aa `. 


Cine cunoaște mediul prozaic şi uncori meschina al oraşeior pro- 
vinciale ca şi mentalitatea adesea Inertă, alte or} rebelă şi recalci- 
trantă a elevilor, îşi va da samă de obstacolele ce a trebuit să le 
învingă acest profesor, în a cărui tire, Insuşirile unui poet delicat nu 
exclud o rară tărie de suflet, 7 

Activitatea societății „Gr. Alexandrescu“, în aceste vremuri 
de materialism cras și stăpinitor, dovedeşte că orice suflu idealist 
n'a dispărut cu totul din inăbuşitoarea atmosferă a vieţii noastre şcolare. 

Am dori numa! ca acest exemplu să stimuleze atitea tinere energii 
descurajate de vitregia timpurilor şi să le poată servi drept indemn, —0O. B.. 


sch, R.“ şi cultura romînească 


Din cind în cind, într'un ton monoton cu care ne-am obiş- 
nuit de clțiva ani, cite o revistă bucureşteană ne Een 
nă şi prea 


că menirea unei reviste de îndrumare trebue să fie inainte de 
toate selectivă. Ea nu poate oglindi absolut orice manifestare, 
comenta orice publicaţie a cărei apariţie ven să insemne un 
efort simpatic prin tinereţea, sau optimism său, dar care nu e 
ue? interesantă  dintr'un punct de vedere, să zicem, 


Mai este încă ceva. Nu ne grăbim să recenzăm întotdea- 
ună O carte chlar în săptămina apariției, O facem citeodată după 
un răgaz de clteva luni, căci sintem convinşi că o bună lucrare 
rămine bună şi peste citva timp, fiindcă e independentă de pro- 
paganda febrilă, pe care amicii ori partizanii devotați o orga- 
nizeuză, deobicelu, în săptămina apariţiei. Ce minunat critic lite- 
DS K eo „Le temps porte conseil“, şi-i aşteptăm de multe 


in fine o ultimă explicaţie. Aici la laşi, în oropsita Mol- 
dovă, publicaţiile vin greu și anevoios. Poşta şi câile ferate 
sint mai capricioase ca alurea. Trăim oarecum alături de pul- 
sul central al ţării. Acesta ne aduce avantage şi inconveniente; 
celace cîştigăm în perspectivă şi seninătate, pierdem In prompti- 
tudine. Nu e mal puţin adevărat că şi marile case de editură 
ne ocolesc. Doar „Cartea rominească" dacă ne trimete din cind 
in cind cărţile ei. Nu ge uită nici editura „Casel şcoalelor*. 
În urma unor critice drepte asupra felului cum înţelegea 
să facă traducerile, „Cultura naţională“ nu ne mai trimite pu- 
sale. După moravuri ceva mai occidentale, asemenea 
critici ar fi trebuit considerate ca un serviciu făcut editurii : O 
atentă faţă de posibilele greşeli viitoare, Crede „Cultura 
naţională“ că suspendarea serviciului de presă cu nol, o pune la 
adăpostul criticilor? Ori e pur şi simplu „bouderie“ ? Ca şi 
Cum n'am putea să ne procurăm aceste traduceri, din comerţ, 


156 VIAŢA ROMINEASCĂ 


dind modestul nostru obol, numai pentru a serv! cetitorilor noştri, 
antidotul filologic de care ar avea nevoe! 

Mai anunţăm revistelor din Bucureşti, că schimbul cu re- 
vista noastră se face extrem de neregulat. Credem că vina ea 
poştei. Din „Gindirea“, de pildă, care ne place să credem că ni 
se trimite regulat, mam primit dela inceputul anului decit un 
singur număr, Cu aceasta cerem ertare cetitorilor pentru aceste 
prozaice vicisitudini redacţionale.—X. Y, 


Gobineau şi gobinismul 


Acel care au cetit romanele lu! Marcel Proust, au întiinit desi- 
Eur, figura sarbădului diplomat Norpois. Gravitatea satisfăcută, o- 
piniile politicoase şi medii, mediocritatea plină de bună cuviință, tac 
din el un clasic membru al „Academiei de ştilațe politice şi morale“, 
in orele pe care diplomaţia i le lasă libere. Preocuparea de a pu 
lipsi de tact şi de simțul situației, şiretenia cuvilncios mascată de 
maniere impecabile, ti dictează udecăţi gata făcute în artă, politică 
ori literatură, după un calapod inofensiv, care nu angajează la nimic. 

Cu puţine excepţii,—fiindcă diplomația e legată și de oumela 
ubul Talleyrand ori Meternich,—figura iul Norpois e aceia a tuturor 
sdil minores“, stilpi şters! orl anonimi al unei obscure legații. 

Contele Arthur Gobineau, astăzi de o terventă actualitate, săr- 
bătorit prin omagii de reviste (intre altele „Europe“ din 1 Octombre), 
a fost şi el un diplomat. Un diplomat care şi-a plimbat curiozitatea 
şi spleenul dela Stockholm la Roma şi din Brazilia în Persia. Numai 
că sufletul său n'avea nimic diplomatic în el, vreau să zic, nimic con- 
venționai sau ipocrit, Ceiace D tace a fi de o ajustată alinitate cu 
mentalitatea epocel e tocmal sinceritatea deplină pănă la brutalitate, 
duşmană a oricărui romantism, retorism sau lteraturism, care m'are 
precedent În istoria literară decit doar pe Stendhal. 

Neoclasicismul contemporan vede în autorul iui „Nouvelles asla- 
tiques“ ori al lul „Pleiades* vg precursor, prin firescul lipsit total de 
poză al narației, prin Inteligența rece, sintetică, Incălzită pumal de 
patima analizei ai a cunoaşterii. Curiozitatea sa nesecată transforma 
țările şi oamenii in obiect de stadiu, Prietinia lui Don Pedro, impă- 
ratul Braziliei, a lui Georges V regele Hanovrel, a lui Robert Beart 
Oddytton vice-regele Indiei, al prințesei Mathiide, al lui Renaa, Wag- 
ner, Bismark, călătoriile nestirşite de pelerin al cugetări, conversa- 
tiile elegante din taub. Salnat-Germain toate erau, pentiu el, prilej 
de senzații şi de analize, 

Ataşat diplomatic în Persia, a scris o istorie a religiilor şi fol- 
klorului local şi a tradus, pentru uzajul Persanilor, „Discours sur la 
Methode“ al lui Descartes. Călător Intirziat la Roma a evocat Io 
una din cele mal remarcabile opere asupra timpului, semnificația Ide- 
ologică şi pasională a Renaşterii. În această istorie dialogată a tim- 
purilor eroice, în care Michel Angelo, Papa Leon X, Borgia şi Sa- 
vonarola discută fantezist intre ei, şi-a turnat maj bine ca oriclad, 
Gobineau, formu'a sa de viaţă : aristocratism sincer, individualism vep- 
nic setos de mai multă perfecțiune, realism lucid al unei vieți bogate 
pe care o stima şi o iubea fără exces, cu eleganță, dar cu patima, 
Nu e nimic teoretic sau imaginativ in Gobineau: e din puţinii ațiataţi 


MISCELLANEA 157 
Se ` 


a! destinului care şi-au trăit Idelle fn aventuri, oglindiad, realitatea 
fără să oditormeze, In „Souvenirs de voyage“, stimează şi iubeşte 
pe asiatici „amants de Pimpravu, avides d'émotion, passlonts pour la 
sensation présentes, Poate că singur aristocratismul său La dat cl- 
teva senzaţii unilaterale, Ceiace admiră mai mult sint eroii care 
trăesc „sur un de ces plateaux oi les fleurs deviennent plus rares et 
les horizons plus sâvâres“, sufletele care contemplă „l'éternelle splen- 
deur de ia vie*, energia acelora care cași Cezar Borgia „devant le 
mufle du joe: strigă: „Tant que fexiste le monde est à mol: j'al le 
pled drssus*, Ca și Stendhal, cu care are multiple asemănări, el crede 
că: „la grande jot du monde, c'est de vivre, de grandir e! de deve- 
lopper ce qu'on a en soi de plus énergique et de plus grand, de telle 
sorte que d'une sphâre quelconque on sache toujours s'efforcer de pas- 
ser dans une plus large, plus aerde plus haute“. Opinii sincere, ve- 
ridice, care gau contribuit, desigur, la ilustrarea mediocrului dipio- 
mat care a fost Gobineau. Căci regula bunelor maniere preconizează 
brutalitatea trăită, in nici un caz pe cea teoretizată. Acestea sint ca- 
Mtățile pe care le respectă azi gobinismul francez ia persoana celul 
sărbătorit, 

Gobinismul german, adică totalitatea „Verela“.urilor care s'au 
constituit dincolo de Rin, preferă să admire pe autorul încercării an. 
tropologice : Esal sar l'inegalité des races business în care demon- 
strează tăria rasei germane şi care a inspirat multe idei unui Nietzche, 
Wagner ori H. Chamberlain, dar care a fost protund dezaprobată, pe 
vremea cind Gobineau Ii servea de secretar, de Alexis de Tocqueville. 

Operă de apologie sentimentală, dar de ştiinţă vuigarizată, 

Câtră stirgitul vieţii un guvern precaut, pentru care Gobineau 
devenise un funcționar incomod, Va scos la pensie, incă de timpuriu, 
A cken pe urmă viaţă anonimă de castelan retras ori de călător 
modest, 

In ziua de 13 Octombre, într'un tramvai din Turio, un pensio- 
nar bâtrin, palid de paloarea morții, ceru conductorului ajutor, Trans- 
portat la otelul modest unde Terervase o cameră intre două trenuri 
spre Roma, muribundul fu identificat în persoana genialului „dandy“, 
contele Arthur Joseph de Gobineau.—M, R.. 


Premii literare 


Ultimul premiu Nobel a fost decernat marelui poet irlandez W. 
B. Yeats. In dramele sale: „Contesa Cathleen“, „Pragul regelui", 
„Apele umbrite* caşi în volumul de poeme „Crepusculul celtice sau 
„Viatul prin trestil*, ei se arată un cintăreț mistic, —fondul său celtic 
il Indreptățėşte indeajuns, —al naturii, din care face o visätoare şi 
melancolică mitologie şi în care furnică reginele legendare, eroii mi- 
He, zinele miraculoase, 

Intiuențată de simbolismul francez, poezia sa nu e insă oplantă 
artificială de seră, importată din ținuturi tropicale pe care poetul nu 
le-a cunoscut. Din contra, legată de tradiția populară şi de folklor, 
ta è legată prin adinci rădăcini de solul natal. ÎI vedem astfel scri- 

D ta populară e, In adevăr, cea mai veche dintre aristocraţiile 
gindirii, ȘI fiindcă respinge tot ce e trecător sau trivial, numai in- 
deminatec, vulgar sau nesincer, fiindcă adună incă gindurile cele mal 
simple şi mal neuitate ale generațiilor, ea constitue terenul In care 
orice artă mare trebue să se Inrădăcineze», 


158 VIAŢA ROMIREASCĂ 


Caşi Renan, care cintase altădată poezia raselor celtice, Yeats 
scormonește Indărătnic în „acea mare fantasmagorie celtică pe care 
nici un om n'a descoperit-o şi nici nu i-a revelat senzul 

Teatrul său, lipsit de elemente în adevăr dramatice, e cel mult 
dramatizarea unul lirism pasional pănă la delir sau vis, El vrea 
„arta tragică, arta pasionată, aceia care umpie șanțurile, acela care 
confundă înțelegerile, ne cutremură cufundindu-ne in reverie, atrăgin- 
du-ne pănă la starea de transă. Personagilie se măresc pănă ajung 
insăși umanitatea,,.* 

Celalalt premiat, al unei alte academii, mult mai modestă, aceia, 
care a monopolizat avinturile noi în ciuda oficialltăţii, premiatul aca- 
demiei Goncourt, Lucien Fabre, departe de a îi un mistic sau un pa- 
sionat, e un notator realista! vieţii ultramoderre—„Rabevel ou le mal 
des ardents* e romanul unpi bancher, fin de țăran, parvenit prin e- 
nergie și fraudă, Julien Sorel al timpurilor moderne. El intățigează 
tipul fioanciarului contemporan, individualist feroce, anarhist singur 
cu patimile şi dorinţile sale, adept desăvirşit al legii; „nl matire, ni 
Dieu“. E epopea banului și a băncii, valoare socială din cele mai 
preţuite azi, romanul aventurii financiare, continuare modernă a celace 
era altădată „le roman de cape et dépeés 0 psihologie viguroasă 
leagă intre ele ca Intr'un roman foileton de o calitate literară exce- 
lentă, aventuri epizodice, personaje perfect desinate, idei profunde 
bine incadrate. Operă nutrită, bogată in amănunte suculente, compusă 
într'un edificiu de o arhitectură impunătoare, In cele trei volume ale 
romanului său, Lucien Fabre, cunoscut pănă acum doar pentru expu- 
nerea clară pe care a făcut-o teoriei relativităţii iul Einstein, se a- 
rată cin chiar debutul său ca una din speranțele mari ale literaturii 


franceze. — E, Y, 
P. Nicanor & Co. 


Recenzii 


Emanoii Bucuţa, Rom!nii dintre Vidin şi Timoc, e . 
aaor A Beer) 1923, e Ra 

endința de a cunoesle ci mai amănunțit ramurile răziele ale 
poporului romina, în afară de ciiera cercetări sislemalice, s'a ue 
tat de obiceiu prin nenumăralele ama reci de călătorie” în care Infor- 
moie prețioasă și exaclă ceda primul plan descrierilor sentimentale și 
lucrurilor impresionante. La acesten se maindăuga uneori şi rolul de 
pristav pe cere și-l asuma „einogrelul“, exagerin imporiania desco- 
peririlor sale ori insislind cu mullă lenacilale asupra unor fapte ba- 
nale sau prea cunoscule. 

Seria elernelor „impresii“ este continuală şi astăzi ; dar felul de 
a SE apusurile de soare și ciniecele de seară ale păstorilor s'a 
schimbat, după cum se poale consiata din lacrarea d-lui Em. Bucale, 
d-sa a sireceral printre impresiile suggerale de mediu şi material pre- 
cls, — singura parie valabilă şi utilă. 

Deşi materialul colectat în cinci călălorii succesive este sărac, 
lar din „miile şi mii“ de versuri populare auzile nu ne-au fost împăr- 
Helle dech foarte puține înir'un mod defeciuos sub! ra riul fonelic 

el acelaşi individ, în a lreia varianlă a „cintecului lui lingă“ spune 
coleile şi de două ori colălie), aulorul a notat totuși cu răbdare 

© bogală lerminologie din care se pol desprinde inieresanie constatări. 
áki e pad = VK? Zuch Ka Sg e jurul Vidinului 
meinirerupl cu pop a turcească din acel |inul şi 

ŞI brute dela dinsa numeroase cuvinte, încă din limpo! în care 
era un punci exirem, bine intării, al imperiului, in acest 

punc! de vedere, graiui acestor Romini veniți dela nordul Dunării, a 
s cea mai pulernică influență osmanlie cunoscută în vre-o parte 
a ui dacoromin. Înleresani e faptul că terminologia casel (p. 
65 69) provine cu deosebire din această influență și că s'au păstrat 
cuvinale care amintesc odminisirojia lurcească din acel loc, cum sint : 
colgiu 'percepior' < turc. koigi; culue ‘corp de garda’ = ture. kuluk 
şi Co mulie altele pe care le vom releva aliādalä. Cuviniele pe care 
d. le-a căuta! (p. 10) prin toale fragmentele noastre de dicțio- 
nare ( ua dicționar—dacă nu compleci -măcar falreg al limbii ro- 
mine nu €xisiă) sin! probabil și ele de aceiaşi origină: pentru umia 
o rupiură în deal, piinie' cf. turc. Lount, care se inline şi în al- 
Daneză şi greacă (v. numele lopice din județele Dolj, Mehedinţi și 


160 VIAŢA ROMINEASCĂ 


names o a — a na 


Vilcea: Hunia, în Marele Dicţionar geografic al Rominiei, s- v.) ; iar 
peniru o agă, ogi, ‘groapă’ ci. turc. hogqa 'gobelet' (vezi Hogiaşti în 
Mehedinţi şi Hogioala, lac în Judeţul Brăila, Ibidem, s. ei. 

Insusindu-şi această lerminologie, aulorul a intrebulnjal-o în mod 
conslanal și în cursul impresiilor sale, înlroducind în limba literară o 
însemnală canililale de cuvine în faja cărora cei mai mail! celitori vor 
răminea nedumeriii, Se constată cu surprindere tendința autorului de 
a crea cuvinle nouă in limba romină, to! atil de reușite caşi încercă: 
rile lui Pumnul, Imiisjii nejustificale din limba veche romînă şi greșeli 
de gramalică (un exemplu la intimplare: „un pai mănăstiresc design, 
gyl unuia sau of doi pere|i”). 

Dacă vom adăuga apoi comparaţiile hozardale şi în unele locuri 
o exuberaniă de lirism meexplicabilă, avem icoana înireagă a acestei 
scrieri de gale science, pe care am [i dorit-o mai sistematică și mai 


pololită. 
loan Şiadbei. 


e Za 


€. tonescu-Olt, Poriidul țărdnesc și lupta de clasă, Bucu- 
reşti, 1921, 

Broşura d-lui lonescu-Oll, alături de alle cileva încercări, este 
o inorajie. Cultura rominească a înregisiral, pănă la războiu, numai 
studiile adinci ale d-lui Stere, ca preocupări şiiinjilice în domeniul 
politicii aplicate ` am zice: Baza meloadelor de guvernămial era, mai 
demull, grija gospodărească a vechilor boeri şi, apol, frauda electo- 
rală și conruplia publică. Tradilia, ignorania ai lipsa de interes ce s'a 
arălai inteleclualilor au contribuit să mențină această stare mizerabilă. 
Dealliei, în mod general, cultura noasiră n'a cunoscul încă faza DICH 
țilică şi, cu rare exceplii, lrăiam din improvizații. Oameni chef, ne 
făcusem din lăularul |igan un ideal de viață Trălam de pe ureche. 

Apsrijia nouilor formații polilice, şi mai ales a pariidului Järä- 
nesc, a dal naşiere unor viguroase polemice, care, din cind in cind, 
lrebulau să ia caracierul mai serios al unor discuții doctrinare. Lupta 
de clasă, adoplală cu elemen! primordial în programul linărului par- 
lid, a adus pe lingă frica amuzantă a paşnicilor pensionari şi prilejul 
unor laformalli imporianie. Numele lui Marx, Kauizki elc» s'au popu- 
lariza! şi în Rominia. Datorită lnstilulului Social, am văzul conducă: 
lori ai pariidelor noastre, expunind doctrinele lor. Să revenim: 

Broşura d-lui lonescu-Olt cuprinde frei părți: la începul o cri- 
tică a marxismului, apoi o schilë a socieiății viitoare fundalā pe aso- 
ciaţii profesionale şi în [ine o expunere generală e programului —aşa 
cum îl vrea dinsul—al partidului țărănesc. 

Trebue să măriurisesc dela incepu! că studiul d-lui lonescu:-Oli 
se resimle pulernic de spiritul său juridic, lurisi call şi consumal, d-sa 
își reazimă iasirucjia pe  colonadele monumeniale ale drepiului 
actual: 

Suveranilalea națională, în sensul rousseau-isi al acestei magice 
formule, în domeniul dreptului public şi proprietatea individuală, sacră 
și Inviolabilă, in malerie de drepi prival. Aplitudinele d-sale deci 
de a discula doctrina soclelisiă sin! lot alii de reduse cn ale oricărui 
jurist de marcă al cărui nobil prestigiu e iasulla! de o arisiocralică ia- 
mărmurire pe principiile codului Napoleon, Este insă curios cum d. 
lonescu Oll, care adoplă leoriile lui Duguit în materie sindicalisiă, 
pu $ia văzul lemperal enluziasmul peniru accepjia romantică a suve- 
ranității naționale, atit de sever crilicată de acelas! avtor. Din aceste 
cauze cred, prima parle a lucrării d-lui locescu-Ull este minală de o 
eroare de rajionomeni. În adevăr, crilica pe care o face dea 
teoriei marxiste în materie de lupiă de clasă este bazală pe inaplica- 


a 
Sie 


bilitatea acestui anlagonism violent în sociėlalea villoare aṣa cum şi-o 
imaginează dinsul, iar na Karl Marx (vezi Pag. 14 la începul)-—şi, al 
doilea, pe Incomnalibiliiatea dinire „lupta de clasă şi armonia socială 
care Izvorăște din exercitarea perfeclă a suveranilății nalionale. Prin» 
ciplul sureranilății naționale însă este o formulă generală si leorelică, 
Exercitarea lui normală esie o acpirajie democratică. Mulilarea lui 
în realitatea polilică, din cauza [alală a divergenţi! de inlerese, con- 
lirmă distincția marxistă, fiind chiar un exemplu al el. 

Pariea a doua a lucrării, care constitue o caldă pledoarie pen- 
iru asoclalionism, cuprinde desigur observații interesante; erem numai 
regrelul că o generoasă lendință de popularizare a făcut pe aulor să 
împrăștie o erudilă inlormație ca să demonsireze încă odală vechiul 
dicton național : „unde:s doi puterea crește“, g 

In ce privește programul partidului țărănesc, d. lonescu-Ol! are 
opinii foarle aşezale, cu un pulernie relief conservalor. Am Îi de acordă 
cu dap, dacă ar H vorba de ideologia pălarii țărăneșii de muli 
mei tîrziu ; deocamdală însă ea are revendicări speciale de (ent care 
îl comandă neapărat înireținerea unei bătălii violen!le. Sinlem loluşi 
de părerea autorului că formula luptei de closă ar trebui scoasă din 
programul pariidului țărănesc. Credem insă că pe lingă argumeniele 
din siudiu se pol adăuga allele mul! ma! rezistente. egreläm că în- 
linderea normal redusă a unei recenzii nu ne îngădue deci! să schițăm 
aceaslă explicare : 

Existența unui pariid politic este loideauna Justilicală de repre- 
zenlarea, prin excelență, a unor inlerese determinale. Crearea lul in- 
săși Însemneară declararea implicită a unui conflict altui grup social. 
Violenja acestui antagonism are diferite intensilă|i şi în această direc- 
We, ea poale evolua pe o scară nestirşilă ajungind dela un grad de 
brutală agresiune pănă la „uniunea sacră”, solicilată de lasiinciul de 
conservare moria) periclitat. Lupta dinire partide nu tinde însă la dis- 
Irugerea compleciă a unei clase sociale, ci numai la știrbirea forței 
sale în beneficiul clasei irlumfăloare. Ea este o condiție de echilibru 
social indispensabilă înir'un regim democratic. Cind zici luplă de clasă 
trebue să dai formulei cuprinsul pe care i l-au atribui! aulorul şi În- 
irebuințarea ei !radijională. Ea s'a cristalizat în vocabularul socialist 
aulentic şi acolo cuprinde, în sfera el, elemeniul revolujionar. În ideo- 


„ logia proleiară, ea insemnează distrugerea clasei conducâloare ai a 


insiiuțiilor fundamentale ale stalului. Ea tinde la o nouă distribuţie a 

bogățiilor și la siabilirea aliui elalon de valori, Pe deel parie, pro- 

letarialul constitue în mod perfeci o clasă socială, ale cărei aspirații 

legilime sint intrejinuie de starea penibilă în care în mod permanent 

este |inulă de capitalism. EI n'are niciun comer| cu clasa conducăloare, 
eia niciodală no-i furnizează elemenie. 

În jara noastră însă, clasa țărănească are de făcul două feluri 
de revendicări: a) să-şi organizeze un Instrumeni propriu peniru ex- 
Ploalarea micii proprietăți, consolidinda-și astfel situația acluală şi b) 
să i se dea posibilitalea să se ridice la conducerea eleciivă a țării 
prinir'o fustă selecilonare a elemenielor de valoare. 

Pentru satislacerea primei aspirații, țărănimea are nevoe de ca: 

peniru a realiza cooperalive proprii scăpind asile! de exploalarea 
3 e a burgheziei! capiialisie. Acesi capilal nu-l poale lua decil 
de acolo unde există, prin mpozile pe capital, etc. intilnind asilel re- 
zistenja dirză a deținălorilor actuali. Cum s'a mai spus, problema esie 
de eh eng a bunurilor nu de repariijie a lor. Cea de a doua reven- 
dicare linde la slărămarea unui sisiem, ia doborirea meloadei oligar- 
hice de recrutare a corpului conducător. Ea reprezinlă slorjarea uriaşă 
care lrebue făcută în Rominla peniru purilicarea aimosferei, prin des- 
itinjarea privilegiilor şi metoadelor clandestine şi pe aceaslă lalure- 
partidul jirănesc se inlilneșie cu o adincă năzuință aproape unanimă, 
a națiunii. Partidul țărănesc aşa dar, doreșie alcăluirea unei rele de 


11 


162 VIAŢA ROMINEASCĂ 


mocrajii romineşti, adică siabilirea unul echilibru social în care fiecare 
grap ei contribue la conducerea (ärt! în proporiie cu puterea pe care 
fo dau numărul şi calilalea sa. 

El nu vrea înlocuirea Insiltujlilor fundamentale ale statului, aici 
nu vrea dominarea exclusivă a unei clase. Programul său nu esie re. 
volujionar și conștiința sa mu esie de clasă ca a prolelarialului socia- 
list, fiindcă pătura țărănească la noi are legături de singe şi lrequenie 
cu cea conducăloate pe SES o improspălează veşnic. El, ca orice 
pariid, reprezinlă prin excelen|ă, interesele unei categorii și rezistența 
aculă a grupului advers il dă, peniru un momeni, un caracier mai a- 
gresiv. Dar atît. 

Sinlem recunoscători d-lui lonescu-Oll peniru studiul d-sale 
care solicită cercetarea serioasă a specialiştilor şi facem elogii 
spiritului său juridic, glorioasă inlirmilate peniru menialilalea socialistă. 


Const. Vişotanu 


Roland Dorgelăs, Le rénei! des morts, Albia Michel, Paris. 

Autorul e cunoscut prin povestirile lui de războlu „Les croix de 
bois", operă de un naluralism sincer și sobru, In care dacă lipseşte 
tonul, pe alocuri doygmalic si lezist al unui Barbuse, vibrează un aprig 
sentiment de indignare, asemeni acelui din nuvelele simple și grave 
ale lui Duhamel. 

„Le réveil des moris” nu e ca primul volum, o evocare directă a 
războlului, ci o dramatică imagine a cîtorva din efeciele lui. Sintem 
pe malul Aisnei, aproape de Soissons, la Crecy, una din cele irei mii 
cinci sute de comune devastate ale Franjei. Tinărul arhitect Jacques 
le Vaudoyer, de curind căsălorii cu palrona unei florării pariziene, 
conduce aici lucrările de reconstrucție ale loculajilor sinisirajilor ce 
au Început a se întoarce la vechiul cămin. 

Nevasta lui e o lemee frumoasă și abilă, un temperameni însă 
cam rece, egoist şi inleresal. Din lreculul el despre care dinsa evilă 
să vorbească, el aile doar că primul soi ei Hélènei, Andrée Delbos, ce 
făcea parte în timpul războiului dinir'un regiment de cuirasieri lusese 
ucis în salul Laffaux, nu deparie de Crécy, locul lui nalal. Dela lo- 
cullorii de aici, el află detalii re mortului, cunoscal și iubili în 
imprejurimi şi laplul că mama lul Andre trăeșie în mizerie, căulind în 
zadar să găsească în morminlele provizorii din zona de luplă, cada: 
vrul neldeniilical al fiului. Cunoscind pe bäirina femcee, ei află că 
Helene, în timpul războiului se îadepăriase tot mal mult de solul ei 
care o lubea nebuneșie şi că acesta murise cu desnădejdea in suflet. 

Ajutind, de aillel fără de succes, pe mama lui André să desco- 
pere cadavrul fiului, el se simie lol mai obsedat de Imaginea mortului, 
mal ales dupăce un soidat din acelaşi regimeni, îi povesteşte sfirşitul 
eroic al acestuia, In același limp relațiile lui cu Hélène, ce deşi slâlea 
la Paris, venea la Crécy odală pe săplămină, devin lol mal lulburi și 
mai bănulloare. Inirebările pe care el! le pune mereu asupra mor- 
alui, a mamei lul și a vieții ei anterioare, nu lac decit să-l irite pe 
amindoi. Descoperind înir'un scrin scrisorile pe care André Delbos 
le irimesese de pe front sojiei, arhiteciul încearcă o prolundă zgu- 
duire internă, Tonul lor desperat erăla că culraslerul işi da bine samă 
că nevasta lui il înșală, Acel. cu care ea il inșăle, era însă tocmai 
dinsul şi Jacques le Vaudoyer e chinui! de remușcări postume, 

Imaginea moriului se interpune lot mal intens Între cei doi soli, 
ziua și mai ales noaptea și chlar insensiba Hélène incepe a fi toriu- 
rală de dinsa. Certurile devin dese şi violente. Un vis apăsător, în 
urma unel teribile scene, face despărțirea ineviiabilă. 


RECENZII 163 
een i m a a a | 


Mai viu însă deci! aces! conflict psihologic nl cărui sfirșii nu e 
lipsit de oarecare conrenționalism factice și de o nolă uneori tealrală, 
apare mediul în care se deslășoară nejlunea, ; 

Pe păminiul răscolit și frëminiat de ghiulele ibgropatle, de leră- 
Tia înghițilă și de osemintele morjilor, mişună în locallisiea devasialā 
o mulfime interlopă de prizonieri nemți, de muncitori kabili şi 
Chines, Sinistrajii repalriaji se; adăposlem în speranța recon- 
sirucției, în ruine sau în nișie mizerabile si prelslorice colibe, cer- 
tindu-se între ei la cantină peniru despăgubirile aştepiale dela stal, 
exploalați şi înşelaji de un roiu de agenți de afaceri, ce cu prilejul 
reconsirucjiei s'au năpusii! asupra |inulului. Figuri de mulilafi a că: 
ror mizerie e nesocolilă de edminisirație, de demobilizaji ce din altă 
parie au venii aici să-şi cerce norocul, de poliliciani interesați ce nu 
urmăresc decit profilul, de antreprenori veroși și macabri ce faca: 
veri din dezgroparca cadavrelor şi sirămularea lor în noile cimitire, 
sia! zagrăvile cu un naluralism pulernic, expresiv și brutal ce exce- 
lează cu deosebire în a reda instinctele primitive și pornirile groso- 
lane ale maselor. Deşi descrierea e obleclivă lasă impresia unei 
documentări impariiale, veridice şi exacle, compălimirea peniru sule- 
rinjele nemerilate cași revolia unei nobile conșilinii împolriva nebu- 
alei și răulăjii omeneşii, se simi în deajuns clocolind in adincuri, 


Octav Botez 


Ki ëmge Eulenberg, Siluete literare, traducere, C- Săteanu 
ași, 

Herberi gp ` a cărui schițe critice ni le dă în Irëdocere 
d. C. Siteanu, e unui dinire cel mai reprezenialivi scriitori germani 
ai tinerii generații. Renan ca origine, a făcu! siudii de drept, a fost 
apoi magislral, peniru ca în urmă să se devoleze corlerel dramalice, 
pe lingă teatrul din Disseldori. Personalilalea sa morală se resimte 
de acea criză de individualitale care a urma! imensului efort colec- 
liv german de după 1870. ~ 

Tocmal fiindcă măsurile de nivelare și de conformism erou maxi- 
me, reacliunea celor care rezislau, era exagerată și disproporțlonată. À a- 
Ee seng în Germania o generațle sfidătoare a bunului simţ comun, 
namorală de peradox, de bizarerie și de un fel de povocăloare poză 


in eciginelitate. 
icăeri n'a fosi mai gusial O. Wilde, ca în lumea germană, care 
celea și aprecia pe essaistul Peler Alienberg, arbiter elegantiarum al 
agonir vlenezi, ori pe dramaturgul, adesea sincer, Frank Wede- 
, Herbert Eulenberg e inrudit de aproape cu aceșiia. De un 
sableciivism care ia drep! măsură a oricărul evăr, impresia, căli! la 
maltiple influențe și adăpa! la diverse culturi, sarcasi amar a loi cee 
burghez şi limitai, el a esfășural în piesele sale „Anna Walewska“, 
„Ein halber Held", sau „Der natürliche Valer”, în romanul său „Ka: 
Waka, die Fliege, caşi în schitele erilice Schattenbiiderz a căror tra- 
` äs S oferă astăzi, o vervă plină de fantezie, de comprehenzi- 

ronte. 
A avut o fericită Wee d. C, Săteanu să traducă aceste porirele 
por: ed ale unor biograf spote, in care, ere Së RK fi- 
sea ce e mal caracleristie din personallišji ca ihe, Mus- 
sel, Nietzche, Zeng Dostoewski, Dikens, Boccacio, Verlaine, Scho.» 
n elc. 

he KS? iel de oe e „nlermediar între Ilteraturā si gazelărie. 
diatălu elementul nara! Y, epic, cileodală aproape novelisiic, 
dela cea din urmă, caracierul de anecdolă ori de biergen celecs 


164 VIAŢA ROMÎNPASCAĂ 
PP Eeer e 


o tece exirem de plăcută nu numai amatorilor "de lecluri lacile, dar 
chiar oamenilor de cultură serioasă, ca un derivallv anli-pedantesc al 
criticei ştiinţifice cu” malerial prea ordonat și clasificări prea exclusive. 


M. Ralea 


Victor Slăvescu, Organizația de credit a Romtniel, ed. „Car. 
tea rominească“, Bucureşii, 1922. 

Eol e exirem de utilă, care înfățișează cu ojulorul cifrelor 
răbdălor ela te, oglinda evrolujiei noastre bancare după realizarea 
întregiri! noasire najionale. Oricine va trebui să se orienteze în poli- 
lica financiară pe care au dus-o marile Întreprinderi de credit romi- 
nesc de după războlu va irebul să cerceteze reperloriul complect de 
fapte, pe care ni-l prezintă d. Victor Slăvescu. O asemenea lucrare 


în primele capilole polilica fondurilor de rezervă, ongajameniele și 


ele la o parte, din conira li se consacră un capitol (p. 201 -235). Ul- 
lima parie se ocupă cu organizația de credii în provinciile alipite, a- 
rălindu-se efortul de subsiliuire pe care caplialul rominesc l-a sărirşil, 
în locurile rămase prin relragerea ori inlocuirea capitalului străin. 
Ideile conducătoare ale d-lui V. Slăvescu sint naționaliste. D-sa 
nu e parlizan al periicipării capitalului străin. Un oplimism bazal pe 
cifre, îl spune că posibilitățile noasire sint! suficiente peniru a pune tn 


D-sa e densemeal conira unei prea mari concenirări a capilalu- 
lui. „Rockfelerianismul inlesneşie bolșevismul și distruge chiar proprie- 
teles. Trebue să se dea muncii situajia și rolul înlreg ce i se cuvine. 
Prin canalizarea micilor economii să le facă a participa la beneficiile 
prosperiiăjii generale” (p. 368), In legătură cu aceasta, aulorul susține 
cooperalia şi organizarea ei. 3 

Această monogralie compleclă și obiectivă, dacă ar fi lradusă în 
străinălale, ar indreptăți, desigur, mai mullă încredere in forțele eca- 
nomice romineşii, x.y 


D. lovanoviteh, Le rendement oplimum du iravall ouvrier, 
Paris, Payol ed , 1923, 490 p. in 8°, 

Această lucrare de un palpitant interes, e o teză de doctorat în 
Sorbona, a unul tînăr invājai sirb, aslăzi profesor la universitatea din 
Beigrad. Fruci a cinci ani de lucru, ea epuizează maleria prialr'o 
documeniajie de o rară bogălie, prinir'o sistemalizare în același limp 
somodă clară. 

i Sade de dezastrul războlului, omenirea sărăcilă și-a pua 
inainte de toate problema reorganizării producției. Terenul unde s'an 
exērcilat cele mai frucluoase experienje a fosil acela al muncii ome- 
neşii şi al ratare zl eL i Incă inetale că Wen Käch 

rin organizarea economică și meca a muncii, pusese problema, 
bine lajeles, lără să-i aducă o solujlomare sallelăcâloare. Aceleaşi 


RECENZII 165 
TIR E EES ` 


melode s'au lărgit din alle puncte de vedere în uriașele uzine ameri- 
cane, in special în acelea ale mil'ardarulai H. Ford, 
ncomiieni cu aceasta, în lumea germană se înlroducean la- 
boratoriile de selecjie profesională, unde se alegea fiecare munci: 
tor după aptitudinile sale specifice, pentru a fi irimes la munca în care 
pulea să dea maximum de profil. 
Laboraloriile lui W. Stern şi Lippmann dela Hamburg şi altele 
zei «a la Leipzig şi Drezda, au dat rezullate exlrem de salisfăcătoare. 
nalizind critic loate aceste inijialive, d. D. lovanoviich arată că 
problema e mull mai largă. Pentru sporirea rendemeniului muncile» 
resc in producţie irebue de lua! măsuri mult mal largi. E nevoe de 
o întreagă reformă a legisiajiel indusiriale şi a economiei sociale ac- 
tuale. Trebue reformate in primul rind mijloacele de remunerajie, în 
ul rind salariul. În acest scop d-sa analizează proectele de „Prime 
economii”, „scora mobilă“ elc. Se arată ca partizan al participării la 
beneficii şi al acționariatului uvrier, Trebuesc întările şi ajutate asi. 
gurările sociale, locuinjele uvriere, reducerea oboselii în fabrici prin 
munca plăculă —visal lui Fourier, întărită infine situajia morală a mun- 
citorului prin cultură tehnică şi generală și prin relațiile omenești cu 
paironil și şefii de aieliere, —prin organizarea învățămintului profesio- 
neal şi al orientării profesionale. În fine democratizarea industriei 
prin insiiluirea consilillor muncitoreşti va aduce ultimile stimulante în 
această direcție. 
nizarea produciivă a muncii irebue să cuprindă toate aceste 
măsuri, că ea conslilue un lol organic indecompozabil. 
Numai cu citera inițiative de mecanizare a muncii, cum a făcut 
taylorismul nu se poale aj la nici-un rezultat. 
onind într'o singură lucrare tot acest imens material, tinărul 
savani sirb ne-a dai, peniru mullă vreme încă, lucrarea clasică în a. 
censtă materie, lucrare care poale D privită și ca o soluție a acestor 
Nr) oare d gt și ca o enciclopedie a problemelor de democra- 


tie 
M. Ralea 


Revista Revistelor 


Cugatui rominesc No. 12. 
D. O. Cerdaș continuă cu publi- 
carea inleresaniei cores nji 
a lui |. Negruzzi. Dea 18 se 
publică scrisorile lui T. Malorescu 
adresate directorului „Convorbi- 
rilor Literare“, dintr'o călătorie pe 
care o înireprinsese câlră capul 
Nord, Acelaşi limpezime crista- 
lină ca și în cele mai bune aril- 
cole ale sale. Acest om nu-şi per- 
mites nici chiar în relațiile cu 
prietinii săi intimi vre-o negii 
ență, sau vre-un „laisser aller". 
in conira aliludine demnă, vese» 
le inteligentă, rareori exuberaniă, 
foldeauna plină de ținută. După 
cum reesă din aceste scrisori, 
Maiorescu intreprindea chiar că- 
lătoriile de vacanţă, cu o rară 
meticulozitate, aproape cu spirii 
şilinjific. Işi împăriea ma! dina- 
inle timpul pe localități, insem- 
nind ora precisă a plecării (reng, 
rilor, a vizitării muzeelor, a plim- 
bărilor cu lrăsura. Ştia precis, 
după Baedeker, care hoteluri sint 
mai conloriabile şi care resiau- 
rante mai îngrijite. Nicio sur- 
priză, nicl-una din acele hotăriri 
repezi, neaşiepliale, romanlice, ca- 
re aduc incomodiialea dar şi far- 
mecul călătoriei. Totul pregătii în 
vederea maximului de rendement 
rațional. Unitaiea acestei Cag- 
itāji era aşa de inchegală, in- 


pr Oe arlicole WË wen viaje 
nlimä, era greu -i surprinzi 
vre-un detaliu coniradicioriu, 

Kies poezii lrumoase de d. 


No. 8, 9, 10. 

Se reproduc alăluri nuvela d-lui 
C. Petrescu, „Unchiul din Ame- 
fica”, publicată alci şi nuvela ivi 
Maupassan! „Unchiul Julien“ Era 
cea mal bună melodă peniru a 
spulbera deliniliv orice insinuare 
de inspiraţie directă.Celltorul poale 
să compare singur, lerii de su- 
gestiis, pe care l-ar sirecura-o o 
crilică oricii de abilă. Cu aceasta, 
credem că se va termina un inci- 
dent, care, dală fiind neseriozi- 
talea lui, s'a prelungi! încă prea 


mult. 

Cuitura, No. 1. 

O nouă revistă, tipărită în con- 
dt technice excelenie. Apare la 
Cluj şi işi propune lăudabilul scop 
de a stabili o apropiere culiurală 
romino-ungaro-germană. Cuprinde 
articole scrise în romineşie, unga» 
reşie, nemjeşie şi franjuzeşle. 5u- 
marul primului număr cuprinde nu- 
mele d-lor Octavian Goga, Ser 
Pușcariu, N. lorga etc.. Asemenea 
încercări nu pol îl decit exceleale. 
Ele rămin însă, cu toală bunaro- 
inje, lileră moartă, dacă nu asini 
al tes de o apropiere în mora- 
var 


D 


$ 


REVISTA REVISTELOR 167 


ideia europeană, No. 112, 
(Februar). 

Un remarcabil articol al d-lui 
C. Rădulescu-Motru, iniilulat: „Cri- 
za Universilăţii“. Deg arală vina 
poliliclanismulai care a intrebuin- 
lat intoldeauna, studențimea şi 
şcoala ca insirumenl in lactica 
lupielor dinire parlide. Bugelele 
sîni exirem de sgircile cu perfec- 
Hongreg cullurii, cu insirumentele 
auxilisre care înirejin achizitiona» 
rea cunoștințelor, laboraiorii, bi- 
bliotec!, eic. Student) ascultă în 

pasiv o serie de cursuri rä, 
mase cu decenii în urmă, predale 
într'o metodă scolasiică, fără să le 
poală conirola, Clasele sociale 
care dideau cei mai mulți staden 
luncționarii și proprietarii rurali, 
au los! sărăcile de noile reforme. 
versilalea a rămas asilel fără 
clienți, fiindcă noii îmbogăţiţi şi 
jăranii nu-şi irimit încă fili in învă- 
lămintul superior. 

Peniru inlărirea universilăjii ire- 
bue o politică culiurală aciivă, o 
Ze de stimulare a elementu- 
ui rominesc cătră culiură. Mā- 
surile pallalive, de altă matură, n'ar 
aduce niciun rezuliai, căci sname- 
rus e ch străini, nu in» 
seamnă implicit şi „numerus maxi- 
mus” pentru Romini. 

La sfirșii aceleaşi nolije intere- 
umar ëmge credem de d. E. 


cuţă. 

Cuvintul liber, No. i. 
Incepe cu un lrumos arlicol-pro: 
gram al direclorului E. Filotti: 
ndul nostru“. Se delinește ros- 
lal revistei în afirmarea ideilor de 
„ore eră (in senzul bun al cu: 
ul) democrajie şi Justiţie. Di. 
reciia d-lul E, Filoti e o chezăşie 
în această privință. Am vrea insă 
ca elorturile d-sale şi ale cola- 
ilor săi să depăşească, mă- 
car din cind in cînd, cadrul im- 

bicsit ai polilicei cotidiane. 


Politica exteri I 
Mou erezie a et 


Dein stirşilul anului 1918, dala 
inchelerii armistițiului pănă azi, 
loale guvernele engleze n'au ur. 
măr!i deci! un singur scop, resia- 
bilirea păcii şi reinioarcerea la 
condițiile normale. 


Venirea la pulere a unul guvern 
iravallis! la Londra, va orienta pro- 
babil cureniul ce sirăbale lumea 
întreagă spre o direcție pacifistă. 
In ceiace priveşte relajiile franco: 
brilanice, Ramsay Macdonald va 
lucra în favoarea păcii și a înță- 
legerii. 

ernu] sovielisi al Rusiei va 
firecunoscat „de jure“, el va avea 
în line un ambasador la Londra şi 
cind Rusia vi [i recunosculă, ches- 
lin datoriilor ei va face obleciul 
negocierilor. Se șiie, că încă în 
1920 Rusia se arăla dispusă a re- 
cunoaşte daloriile jarismulul, în 
schimbul recunoaşierii „de jure“. 
Un efori va D încercat peniruca 
ia şi Germania să De în ace- 
laşi limp admise în Societatea Na- 
țlunilor, ce va deveni asilel, o so: 
cietale reală și nu o farsă. 

De un interes deosebit sini de- 
clerajiile asupra polilicii exlerne 
făcute acum două luni de Macdo: 
nald lui Dally Herald, Ca pulere 
politică şi morală, Anglia a comis 
Eé multe greşeli dela 1918, pen- 

ru a avea aulorilale şi a inspira 
respeci. Dacă ne incredem în pun: 
ga noastră, noi nu am ştiu! să nè 
servim de pulerea economică de 
care dispunem, peniru a exercita 
o influență asupra națiunilor ce ne 
Sint daloare. A auzi cuvinle de mi. 
lă dela cei mai buni din amicii 
noşri e mai jignitor dech a auzi 
reproșuri dela cei mai ră! inamici. 

roarea comisă de conducătorii 
noşiri responsabili a lost de a lăsa 
Europa să recadă prin cuvint şi cü- 
clare în militarism și imperialism, 
ără a incerca să o dirijeze peo cale 
diferită. Europa acluală e bolnavă 
de napoleonism şi o supremă nece 
silate cere ca elementele demo» 
cralice şi liberale ale luturor tă- 
rilor să fie chemate la viață şi să 
dea directivă unei politici compre- 
hensive de pacificare şi de recom- 
strucție“, 

(George Qiascovw. L'Europe Nou- 
velie, Decembre). 


Dacă asupra genezei! fascismu- 
lui, a împrejurărilor islorice ce 
i-au dai nașiere ca și a primej- 


168 VIATA ROMINPASCĂ 


dillor ce îl ameninjä, există idei 
destul de nele, leorie şi docirina 
spirituală a mișcării lipsea pănă 
acum. Curzio Sucker! a îndepli- 
nit această lacună, Într'un chip 
exlrem de înleresani, în opera lui 
intitulată „Europa vie, teorie isto- 
ich a sindicalismului național", 
ublicată în ediția, „La Voce” din 
lorenia, cu o prefață de Ardengo 
Sofliei. Prin acullalea nemiloasă 
a analizei, aceaslă carle e demnă 
să ocupe un loc, în maren'tradiiie 
a operelor police llaliene, ce in- 
cepe cu Machiavel sau Onichardia 
și slirșeşte cu Ferrero. Dacă în 
interpretarea, pe care Curzio Su- 
ckert o face asupra docirinei spiri- 
tuale a fascismului, se simie ceva 
germanic şi nlelzschean, mal ales 
în antiteza dintre plebea și supra- 
omul ce e la baza lcoriei sale, 
substanța doctrinei derivă din două 
idei franceze, aplicate intr'ua mod 
original psihologiei și istorie! po- 
porulul italian: una, aceia a deca- 
dent! Europei, izvorilă dia refor- 
mă, împramulată lul Meurras, alta 
asupra violenții şi voluniarismului 
sindicalisi, datorită lui Sorel. 
Cerica începe cu o interesantă 
leorie asupra eroului italian. 
Acesla nu reprezintă virtuțile sau 
deleciele poporului, dar virtuțile 
şi defectele care-l lipsesc, „El e 
expresia contrară a poporului, ex- 
ceplia şi nu regula, el e în conlra- 
diciie şi nu în acord cu rasa în 
care șa născul. Sarcina de a-l 
reprezenta o au mediocrilățile nu 
eniul. Vincenzo Monti e mai ita- 
lan decit Dante sau Leopardi". 
Nicălri divorțul între erou şi massă, 
na s'a manilesial ca mal multă e- 
vidență ca în Italia și în mod ne- 
cesar, orice erou italian a lua! fi- 
gura liranului, căci dragostea lui 
de fară, || impingea să combată 
lendinia genera!ă, toldeauna con: 
irară oricărei forme de adevărală 
grandoare națională. Cauza GR 
zillei plebei, impolriva acestei gran- 
dori, e aceia că poporul italian nu 
a voit niciodată să sufere. Ceiace 
a salvat insă loideauna llalla e că 
ea deși îl urăște, simte profund vir- 
tatea eroilor lirani, D admiră şi se 
iasă liranizală de dinşii. Spre fe- 
ricirea și onoarea ei, lialia a res 
cunoscul azi in Mussolini tiranul 


de care nvea nevoe, după elncizeci 
de ani de parlamentarism. 

Rolul pe care tiranul actual ire- 
bue să-l impună lialiei e du pă. 
rerea lui Sucker! : conira reforma. 
Căci origina taluror relelor de care 
sufere azi Europa e reforma. Às- 
peclele ei acluale ce lialia trebue 
să le înlăture sini liberalismul, de- 
mocrația si socialismul, care loate 
la un loc alcăluesc modernismul. 
Dacă |ările anglo-saxone sint mo- 
derne, alia e o țară antică. Pe 
cînd Nordul prolestani e mal ales 
critic, Sudul catolic e specilic dog- 
matic, 

Rolul universal şi messianic al 
fascismului e de a prepara odală 
cu lalimenlul Ideilor moderne, o 
nouă tablă de valori omeneșii „fă- 
cind să |işnească ca o plantă din 
adincimile istoriei italiene şi ale 
calolicismului o morală nouă care 
să conlinue iradijia şi să o depă- 
Sensch", 

Restaurarea ideilor calolice e 
© necesilale vitală pentru Ilalia, 
căci „democrația, liberalismul, so- 
cialismul nu sin! făcute pentru noi 
şi asimilarea lor ar conduce în 
mod fatal Italia la o lremediabilă 
decadenţă“, 

eren gg Cremleur. L'Europe 
Nouvelle, Decembre). 


Asupra dictaturii 


Societăţile au în ele, cam spune 
Ernest Selllicre „o nevoe primor- 
dială de expansiune vilală“ ce se 
traduce prinir'un Imperialism co- 
lectiv. El e acel ce determină şi 
impune ordinea şi dictatorul e omul 
ordinei, după cum e acel al cri- 
zelor, 

Un Solon, Pizistrat, Marius, Syl- 
la, Augusi, Richelieu, Napoleon, 
Bismarck sau Mussolini sint o ne- 
cesitale a epocii lor. Injelepciunea 
lui Solon a înlătura! războiul civil. 
August a restabilit unitatea impe- 
riului amenințată. Richelieu a su- 
pus definitiv nobleja şi a divizat 
Europa peniru a mări domeniul 
Franței. Criza politică şi econo- 
mică a Italiei după războlu a dat 
naştere fascismului și dictaturii 
lui Mussolini 

Niciun regim nu abundă mai 
muli în crize inlerloare ca demo- 


crajia. Inscriind liberialea și ega- 
litalea in lege, ea dă tuturor drep- 
tul de a participa ia afacerile Sia. 
tului De aici bătălii politice, con. 
fiicie de persoane, lupte de clase. 
Nepulincioasă a conduce sialul în 
interesul superior al națiunii, lă- 
sindu-se inşelală sau conruplă de 
demagogi, democralia e menită 
prin însăşi nalura el, a suferi ou- 
loritutea unul om. 

Dictatorul e, după cum a obser- 
vat ali! de bine Hobbes, un om năs- 
cul pentru pulere, care poartä în 
el instinctul suveranităjii. Toţi ma- 
eil dictatori al istoriei: Pericles, 
Marius, Sylla, Cesar, Cromwell, 

poleon au fost ambijioşi și au 
avut losile calitățile și defeciele 
ambijioşilor. Daruriie cele mai 
sirălucile ale spiritului, ale cuvin- 
tului sau ale fnirigel nu sint însă 
desjuns. Peniru ca un dominator 
să comande în mod absolul oame- 
anilor, el irebue să ma! aibă forță 
de suilet sau caracier. Toţi acei 
care au fos! conducălorii mulțimii 
su dat această viriule supremă, 
clalorul nu e numai un erou 
la care lumea se supune din dra» 
Şosie, Interes sau consiringere ci 
un exemplu pentru fiecare și un 
moliy de orgoliu peniru o națiune. 
e un eșaniilion superior al ra- 
in care ea se coniemplă. Mi- 
nunală, reușită, umană, diclalorul o 
reprezintă, o sim ază și o sin- 
telizează, realizind în persoana și 
opera lui aspirațiile secrete ale 
om şi În primul rind acel 
Iastine! al suveranilăjii ce rezumă 
În delinitiv toale doriujele şi am- 
e noasire. 
phoase Séché. Morcure de 
tance, lanuar), 


„Oermania esie astăzi țara po- 
lor infinite. A prezice ce 

se va ce acolo mini e leme- 
rar. Căci un popor, ajuns la un a: 
nume grad de sulerinjă şi dispe- 
rare, nu se mai conduce după ra- 
Hune și rațiunea singură poale D 
prevăzulă.Se poale afirma că Ger- 
manllor le repugnă Tevolujia şi se. 
paralismul ; ai demuli ea ar îi 
in revoluție şi urmare des- 
membrală. Nici moiivele, nici pri- 


REVISTA REVISTELOR 1694 
———— 2 ` 


lejurile nu l-au lipsi! în lunile din 
urmă. Dar nimeni n'ar pulea spune 
că, în cluda repugnării şi discipli- 
nii sale, acest popor nu va ajun- 
ge curind la margina rezislenții sala 
morale“, Penirucă dela război În. 
coace În Germania nu mal pol 
bäi decil cel ce au mărfuri orl sa» 
larli, bunuri a căror valoare creşie 
în proporție cu scumpelena vieţii, 
Inieleciualii, rentierii, oamenii ce 
se ocupau cu cercelări desintere- 
sale au los! primele victime ; dar 
mizeria se înlinde conlinuu în sus 
şi în Jos și cuprinde no! pături so- 
ciale, Salariile nu mai pol ajunge 
spre a cumpara dolari, stocurile 
de mărfuri s'au sleli şi Germanii 
trăesc pururi cu frica zilei de 
mini în sullele; irăesc fără spe- 
ranță. La ei acesi cuvint Înseamnă 
că mini nu vor mal avea foc, nici 
Ee nici carne, nici o bucurie; 
nsamnă că miai nu vor mal avea 
ce plerde. 

Dar asin e baza oricărei revo- 
lojii. Căci ce mal poale opri e- 
lunci o jară dela orice nebunie? 
Penirucă disperarea economică şi 
mofală, sentimentul că nimic nu te 
poale ajula, că nimic nu-ți reușește, 
că esie inut] de a mai incerca 
ceva, loale acesie pol produce ori 
resemnarea ori revolta, după lem- 
perameni. In Germania clocoleşie 
ura. Nu numai contra Franjei: u- 
răsc lol și foaie și pe ei: „Hitler 
urăşie pe Evrei; Kahr pe Hiller; 
Sireseman pe Kahr; junkerii pe 
Sireseman ; lucrătorii pe junkeri ; 
țăranii pe lucrători; orășenii pe 
țărani şi în oraşe fiecare urăşie 
pe vecinul său“. „Cu stomacul gol, 
cu ura în suilel, aşa lrăeșie un 
popor de 60 milioane, care a fosi 
odală mare prin calităţile sale de 
muncă, economie, energie și ști- 
ință“. În asemenea stare de suliel, 
se explică suficient ce se pelrece 
în Germania : războiul tuluror con. 
tra tuturor. Ori unde le ulji, un 
haos în care nu mal poți găsi prin- 
cipil de unitate. Penirucă aulori- 
taiea a scăpa! din mina gurernu» 
lui şi ce se înlimplă azi şi va fi 
mai rău mini, e desroliarea logică 
a omg, pr crelale în 1918 de rero- 
lulie. O revolajie neașieplală, care 
a dal puterea in mina unor pear- 
tide (rä rădăcina! adinci în pepor 


170 _NIAŢA_ROMINEASCĂ 


si care pe deasupra n'a avul spri- 
jinu! aliaților ; de aceia dela 1919, 
se poale spune, că Germania nu 
mal are guvern, lar consiilujia sa 
actuală e cea mal! artificială operă 
ce se poale inchipui Muljumită 
aceslei constliluții, care a slăbii 
pănă la disirugere nulorilalea gu- 
vernului central, Germania, care 
n'a avu! niciodală o pepinieră bo- 
gală de bărbali de stat, a scos din 
uz cu o repeziciune ulmlloare pe 
toți oamenii së! politici, 

lreseman a los! ullima speranță 
a Germaniei. S'a sous şi era ade- 
văra!, „Favorabil Franţei, peniru 
care s'a expus de zeci de or să 
fle asasinal, erau mollve să se 
creadă că Ya D binevăzul de gu- 
vernul francez, căruia era holărit 
să-l sacrifice rezistența pasivă“, 
In buna relație cu îndusiriașiiși cu 
extrema slingă, om energic şi în 
slare să pună ordine prin mijloace 
legale și chiar prin diclalură în 
jara sa profund tulburată; loluși 
Wa reusit. A jertfit Ruhr-ul şi ©- 
noarea CQermanie! şi în zadar: 
Ruħr-ul este tot ocupat, problema 
reparajillor nu e regulală, relorma 
financiară nu e realizată, unitalea 
imperiului nu e consolidală; gu- 
vernul s'a prezenlai poporului său 
cu minile goale, cu fața roşie de 
ruşine, 

A cul e vina ? In orice coz nu a 
Germaniei, căci deslegarea aces- 
lor probleme nu e În mina popo- 
rului german. Ocuparea Ruhr-ulul, 
aslăzi se vede clar, nu a urmării 
solujionarea chestie! reparaţii: 
lor. D. Poincaré, inire siguranța 
sialulul francez şi acea a repara* 
Ulor, s'a pronunjat peniru cea din- 
tělu. Aceasta explică loală deslă- 
şurarea evenimenielor dela veni- 
rea cabinetului Sireseman incoace: 
şi acțiunea separalisiă renană, În- 
cepulă de Cowmileluj najlonal bel- 
gian peniru a da o lovitură Fran- 
tel, dar inloarse impotriva Belgiei 
prin abililalea di; lomaliei fran- 
ceze, și mulismul d-lul Poincaré 
in piaja ialenjiilor. sale rela» 
liv la Ruhr. 

Rămine încă de văzul dacă con- 
ducăltorul ges franceze a cal- 
cula! Jusl. Un lucru e sigur: Franja 
rămine lol mal izolată in acliunca 
sa ; pănă și Belgia s'a obosila 


mai sia alături cu ea. Nu mal vor- 
bim de Anglia si cu atii mal pu» 
țin de Ilalla care o atacă ene 
nouă violență. Esie însă un fapt 
și mai importent ` Stalele-Unlie se 
pregălesc să acorde Oermanie! un 
Împrumul de 150 milloane dolari 
peniru a o ajula să se ridice, ÀA- 
cesia e un sune! de clopol mai 
serios deci! loale ; ne face să în- 
revedem ridicarea Germaniei fără 
Franja adi An conira el, izolată. 
Faptul acesla arată odală ma! mul! 
că orlice politică, bazală mal melt 
pe grija siguranlii militare, lrebue 
să ajungă să sacrifice prada pen- 
iru umbră. 

(Un Européen. Revue de Gonève, 
Decembre, 1923) 


Convulsiiie politice ale 
Europei 


Nourii groși îngrămădiji pe cé- 
rul Europe! incep a se risip!. lo: 
Is conrulsiile politice agită vi- 
olen! construcțiile roase de vreme, 
le prăbuşeşie una după alla şi 
transformările iau un iempo tot 
mal acceleral, 

In neliniștea înirigurală ce dom- 
neșie peste Europa, fiecare caulă 
o apropiere de acel ale căror in- 
lerese le crede comune cu ale 
sale ; asile! vedem apărind blocuri 
noi de forje;constilulie sau pe cale 
de a se forme, 

In primul riad e alionja inire 
Franja şi Cehoslovacia și prin a- 
ceasia din urmă cu toală mica an- 
tantă. O a doua grupă e blocul 
spano-llalian, încheia! în Noembre 
1925 şi care urmăreşle, subi intlu- 
enja Angliei, scopuri deosebite de 
ale Franciei şi micet antante. 

La răsării, deparie, apare un 
grup misterios, condus de Ciceria 
și botezat „antania orienială* ; ea 
cupri-de Turcia, Persia, Aiganul și 
Buchara; în fiecare tratat figu- 
resză o convenție miliiară. 

In fajo tuturor stă Anglia cu do- 
menlile sale, a cărei polilică ere: 
prezenială de unul din cel mal 
mari bărbați poliliei actuali ai lu- 
mei, de lord Curzon. In line tre- 
bue menționa! micul grup Lelo- 
estonian ce încearcă să-şi păsireze 
independența în faja valurilor mari 
ale politicii internaționale. 


Din aces! tablou rezullă că Eu. 
ropa astăzi e mal divizală decti 
inain!e de războiul mondial. Cauza 
esie că echilibrul european dis- 
irus încă dela 1856, n'a fost resla- 
bilit prin pacea dela Versailles, 
căci Ideniiialea de inlerese dispă. 
rind odală cu prăbușirea Germa- 
alei, prelulindea! Franja întiineşte 
rezislenla Angliei. Acest echili- 
bra trebue însă restabilit, altfel 
continentul să prăpădeşle înanarhie 
si acessiă resiabilire nu o poale 
face deci! Franța. „Acesia e un drept 

pal său, istorii din însăşi natura lu- 
crurilor şi puterile secundare, ale 
căror inierese sint Idealice cu ale 


tive De: care Franța lreb la, 
căci uliimele ra Sri ih lam 


situația politică şi au spulbera! ul- 
limile spe ounie ce mai puteau e- 
xisla de conlucrare între aceste 
două țări: războiul mondial a re- 
aprins vechea neincredere inire 
Paris și Londra şi dușmănie ge- 
loasă dinire ele e mai vie ca nicio- 
dată. D. Poincară de altfel se şi 
. Îndreaplă hotării călră ceiace se 
numeşte „polilica Conlinenială“, 
conlorm declarației sale făcute în: 
formalorului special al ziarului 
Doi y Telegraph. Cel dintăiu as 
e şi lăcul : intre Franja și Ceho- 
slovacia s'a inchela! o alianță for- 
mală. Jugoslavia lrebue să se a: 
l ă şi dinse, penirucă viitorul 
pei nu poale fi privi! decil 
sub! perspectiva unel alianțe fran» 
so-slave, singura lormajie, care 
-ar garania independența. De 
aceia „Ar fi lost de dorii ca re- 
Gen jugoslar S nu vie la Paris 
a negocia prețul salvării 
dinastiei Qreceșii, ci peniru a ur- 
ees ` închelerea unei alianțe fòr- 
male inire Franja și Jugoslavia. 
> diplomatic sirb, caṣi Curtea, 
Ger? a cădea subi o inlluenlă ne- 
cp ă ascunsă... Rugăm pe lrumoasa 
9! gralloasa noasiră regină... să nu 
mai De sub! influența augusiei sale 
mame... şi să mu se mai ameslice 
în polilică... Na înțelegem cum d. 
Nincici a puiut lăsa pe rege să 
facă acele demersuri la Paris, de 
aliiei fără succes, Şelli responsa- 


REVISTA REVISTELOR 171 
— eed 


at să en pr La al Alimintre- 
ea comedia a lgrad 
slirși în dramă“, P BZ? 
Această grupare poale şi trebue 
“şi aibă incoronarea în alianță 
cu Rusia ; căci asta „e o condiție 
Indispensibilă peniru realizarea 
stabilității europene“, penirucă nu: 
mal aşa se poale distruge culbul 
reacjiunei prusace şi îngrămăd! Iu 
j Qermaniel toate forțele Hibe- 
rale. D. Stereclof, purtălorul de 
cuvint olicios al guvernului rus, a 
spus limpede rea sa asupra a» 
ceslei Importante probleme : „Nu 
vedem drept vorbind divergenji se- 
rioase între Rusia și Franța. Din 
contra o serie de fapie le mivă 
spre o înțelegere“ Peniru a o rea- 
liza orice piedică trebue înlăturală, 
La colilura primejdioasă a epocii 
noastre, În conflictul dintre Angilia 
! Franja, drumul Siavilor e al 
e cuvintele lui Mas rostite 
la Paris în 17 Oclombre 1923: „Vom 
d ei e vo! în zile bune Zem 
- Nol nu pulem s . 
majiei cânte deo: es 
erge ep! e Slavism“, 
Ginka Rankovici. Revue Mondiale. 
lenuar). 


O nouă unitate 


Poltele şi resoriurile care n în 
mișcare viaja interaajionali D sinl 
en să Eë „Dar trebue să re- 

şiem că astăzi ele se 

SS o lormă nouă, SEH 

Yealura pelreculă inire 1914 si 
1919 este prima în care o mee 
late a rasei omeneşti s'a găsit a- 
mestecală în uceiaşi lmp. Din cele 
1750 milioane locultori al pămin- 
tului, 1550 milioane a fost celățeni 
a |ărilor beligerante. Din cauza 
acestei situajii cu adevăral nouă, 
o serie de principii care pănă în 
1917 se găseau în domeniile nede- 
finite ale ulopiei, pot găsi astăzi o 
lormulare precisă. Lumen, deşi su- 
mar și limid, a incepul totuși să 
aibă conştiinţă de unilalea ei fi- 
zică, Alianța făcută la începul im- 
potriva pericolului comun, a căutat 
apoi să se perpelueze înir'un or- 
ganism de protecție colecliră. A- 
ceaslă lendință n'a dal încă naş- 
tere unul sislem etic, loluși nimic 
-durabil nu se concepe și nu se în 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


e 


172 VIAȚA ROMINEASCĂ ` 


lreprinde ari fără ca factorii unl- sä nege că pacea luluror e ame- 
versali să inire în Joc, feciori care  nințală, cind pacea unuia singur e 
altădală puteau [lignoraji fără nea- tulburată. 
junsuri mari. „Federalismul” spre care se in- 
Societatea Najlunilor nu-ldeciluna  drumează națiunile, nu poale fi de- 
din manilesiările unul proces is- finit ca o stare polilică precisă. El 
loric exirem de vas!. Nu știm dacă va fi supus la fluctuații, la pro- 
Liga actuală îşi va păsira numele grese grabnice, Ja reacțiuni te- 
şi sialulele, Şiim însă că ea nu nace, Crizele lul, dacă ne gindim 
poate să De suprimală decit în la războlul american din 1864 —65, 
teorie. Cooperalla pe care ea o riscă să fie foarle acule. 
reprezinlă și acela, mul! mai bo- Procesul de lederajle abia in- 
gală, pe care o vesieșie, nu pol cepe. Visat, prezis de inteligente 
să fie evllale, nici reslaurale sis- izolate, de şase ani se săvirșeșie 
temele de izolare dinainie de 1914, pe calea concrelă. A venit poale 
cum nu polsă île inviaji morții din timpul peniru spirit să-și reia rolul ~ 
războia, şi responsabilitățile. Lumea nu mai 
O lege universală de interdepen- poale să se ferească de o anume 
dență, o lege concretă şi ineluc- formă de internationalism. Rămine 
tabilă, porunceşie ca de-acum ina- sä vedem dacă formularea elicei 
Inle ce Inleresează o |ară, să le viitoare va fi datë de reprezen- 
intereseze pe toale. Nu mal arem lanjii guvernelor existente, de in- 
a face cu o chesile a Orienlului,  lernaționala a treia sau de alle 
cua o chesiie a Pacilicului, ete., des: forje, încă necunoscule. 
tinată fiecare a Îl rezolvrală sepa- (Pierre de Lanux. La Revue Eu- 
ral de vecinii Imediaji. Astăzi au  roptenne,No. 9). 
s'ar mai găsi un teoretician care 


LITERATURĂ Gan Compatrioiii săi fran- 
Francis Baumal, Le Fâminis. neagă lot ed Zë Vë? 
me au temps de Molière, la Re- lindu-și o adevărată Pate ch 
Pë du we P minialğ. Smece 
za pre galante, des- Aur Hers 
pre care posierilalea n'a păsiral Le ze? an A Se e ` 
Le Lee eg Se ee Monté-Lenés, Paris. poduri 
man- > lẹ două 
Speta, Zeg d oinele vremii ` Iron sit de e El besein- 
GI umai să creeze o limbă SCH Bärbatıi nu-i blind decit din 
asch D Li 
Bn = die sălbalici să se vinte, le ard ec, rară e 
eg air o mănăsiire sau să se înlănțue, nici nu larmecă Dea, ja, 
RS otenacă cu un bărbat impus, in cuplu, „c'est la lemme id, ri 
GE, AN A remmallier Ja graca", e Au doli 
A ulau s e 
iple impotriva acestor obiceiuri cet- Aria derici. oare e Oră 
ora St Ei mal ales: „À lout (asian) reater 
a, Sg $ n ecel timp, ca prâteâ la ole; mais Vaffiler l'ab 
ji- ee cudery și cercul siraire ou a vivre, selon le gie 5 
pag oaar EG independenis, Focuvre ei la santé de homme: 
SES alul căsătoriei! ai E vorba de lubirea casnică, de 
den en E e: See uzilală exclusiv în mesaj. 
28 reli- x 
gloase, Allele, căsălorile cu forja, rr Keen DEE Si 
și-au luail drepiul de a intrejine o prea grea peniru BS E 
alecție ultra-conjugală. Altele au nesli. re e 
transforma! rog pina unde fu- In „Le devoir de grâce* 
aut Sate ate de vii, în case de Se Dër! ulile din panci de L-a 
Ele au mers mai deparie: au kb A PZ eg 
ooral egalitate de drepluri şi da. Henry Montherlant Le 
ch au visat divorțul; au fost ge, ed Bernard Orassei GE 
ma ap inaintea lui Malihus, O povestire de războia i ds 
Ze Res e observa! lendinjele și personajele lrăese intens poll = is 
fad r - conlemporanelor sa-  nezie, cu palimă. E vorba d Zeg 
> „moderal, oporiunisi, om  linăr Care nu ezilă să-şi segiijeze 


© chestie de ordin individual şi nu In 

paginile a 
— Se social, Molière a rezol- orgoliul generației Ge EE găsim 
dag EEN Eise asupra durmaniior și 
se dea oarecare libertale femeii Lea Frapi. Le yoron 

on Fr 
şi să se dezrolie inire cel doi soţi Léon Erani Ze ge 


usiul conces 
3 pr We ge mau, un rechizitoriu Impotriva cas- 
menta, Cale di? ` Paysa- ` Dän. Sincer, realisi şi utilitar 
s- Frapié susjine că poseslunea poale 


Impresii de călătorie din A 

us. fi frumoasă, 

Iae Ungaria, Oermania, Suedia. mee in ce Kn rg 

miădioaeă I KOS o inteligență Personagiile sini, se înjel 

D. Robal de erg Într'un toi. fliaje exceplionale. Ele vy n ei 

~ deg roz nu pe vru ës Palin, SÉ Geng? lor sint weie 

amai esiila anul - Un inslinct } 

alen! pa ea cl, | apoha Orisa-  Yirşirea marii dat. E ci 

E spi SCh ch deamnă să până în cele mal adinci ascunzi 
e aro Vader ma şuri ale sufleiulul, eroii descopår 


174 VIAŢA ROMINEASCĂ 


senlimenie egoisle, se miră, sufăr, 
dar se resemnează penlrucă... tre- 
bue să procreeze. 

E o temă îndrăzneală şi delicală, 
care va stirnl probabil discul! a- 
prinse. 

D. Leonhard, Die Insel, Ver- 
e: Die Schmiede, 

oezii conjinind riimuri şi im- 
presii variale, culese în limpul 
une! călătorii în Italia. 

Poetul e impresional de viaja 
liberă, Weg pe care o lră- 
eșie în , pe o insulă din Me- 
dilerana. 


ISTORIE 


Maurice Wolf, Un siècle d'a- 
milié, la Renaissance du Livre, 
Paris. 

E vorba de prlelinla Înire Franja 
şi Belgia. Aulorul pune in evidenlă 
manifestările din istoria politică, 
mililară, literară şi socială a Bel- 
giel care dovedesc această prie- 
lenie. Nu elaborează însă istoria 
continuă, amănunţilă a legăturilor 
dinire cele două popoare. 

Primele raporturi încep dela „U- 
nirea Belgiei cu Franța dela 1:92 
la 1795. M Woli arală lupia Bel- 
giei şi în special a oraşului Liège 
peniru cucerirea libertăţii. 

„Toate marile răsturnări politice, 
scrie mai deparie d. Wolf, car: 
ne-au lulbura! pămintul, su arat 
la vecinii nosiri o imediată reper- 
cuslune*, A fosi un Ump cind ce- 
pitala Belgiei devenise a doua ca- 
pitală inteleciuală a Franlei. In 
urma loviturii de slal! din 2 De- 
cembre, un mare număr de pro- 
scriși au emigra! la Bruxelles. În 
fruntea lor era Victor Hugo. El 
domina sirăluciia lrupă de serile 

tori, poeli, filozofi, sociologi şi 
chiar generali care |ineau să-şi 
respecte principiile. 

Dintre aceşii emigraji, autorul 
distinge pe Emile Deschanel, pe 
care-l prezială, intre altele, ca in- 
lemeelorul conierinjelor publice. 


EDUCAȚIE 


Joseph Wiibols, La nouvelle 
4ducaticn française, ed. Payol, 
Paris, 

Educajia, după ). Wilbale, eale 
arla de a adapia copiii la mediul 


social în care vor lrebul să lră“ 
inscă ; en va fi deci mal pujina o- 
bieclul tehnicienilor pe iei 
deci! al oamenilor capabili dea 
prevedea destul de limpede mediul 
viilor şi de a lucra in mod eficace 
asupra sufletului copilului, adică 
sociolog! și psihologi. Din acest 
posiulai, urmează că loale ches- 
tiile de orarii, programe, examene 
şi diplome, pierd muli din Impor- 
lanța lor și că lupta între „clasi- 
cism” şi „realism“ nu merită alila 
risipă de hirile și cerneală. 
liloarea soclelale, rezultată din 

noul sislem de educajie va fi o so- 
cletate synergică, bazată pe munca 
eficientă şi care se va manifesta 
prin caracteristicile urmăloare ` 
multă dragoste şi disciplină în toate 
straturile sociale, mullă  indrăz- 
neală în rindurile elite! superioare, 
în firșii o socielale care va asculta 
de pairu porunci: a se iubi unii 
pe alții; a-și impune o puternică 
constringere morală ; a avea ve- 
deri largi; a lucra cu îndrăzneală. 

Reorganizarea educallei va Ire- 
bai să fle triplă şi să Inlluenjeze 
în acelaşi limp asupra corpului, a 
sullelului și a inleligenjel. 

Urmează un plan amănunțit, de 
clasarea și perteclionarea diferi- 
tpar ad (et a enn după ae 
lode științifice şi conform cu H 
diniele generale din programul de 
mal sus. 


CHESTIUNI SOCIALE 


Paul-Louls, Le declin de la So- 
ciété bourgeoise, Ed. Monde Nou- 
veau, Paris 

Pe la inceputul sec. XlX-lea, Lu- 
mea veche dădea oarecare semne 
de senililate față cu desroliarea 
Slalelor Uaile și cu irezirea po- 

oarelor de rasă galbenă (Chinezii, 
aponezii, Indienii) ; totuşi frumoa- 
sa laladă a civilizației şi solidari- 
taiea aparentă a popoarelor Ea 
ropei reprezentau un fel de echi- 
libru  impunălor dalorilă căruia 
producila lucrurilor necesare bu- 
nului iraiu şi circulajia lor erau li- 
bere şi lesnicioase. 

subt diverseie ei etichete, 

chie, republică, setocrajle) deiinea 
În realitate puterea şi dure: äs: 
conducea muncea gi mespren or- 
inea. 


~- 164 


MIŞCAREA INTELECTUALA ÎN STRĂINĂTATE 175 


lor științifice şi a sthimbărilor so. 


Gaorges Ai 
et le Réa, B, eet D 


Una din marile ei 
esaliavarea sistemalăi ech KS 
E ului regim în relațiile externe : 
raiale secrele, convenții militare 


ŞI slăpină find pe muncă 
F . 8 cre. 
zut y erh imbunătăjească afacerile 


Burghezia n'a injele 
mare! finanțe, a marei pn e 
ees nu mai Putea irăi subt 
ai «a lumea feodală și 


In toată Organizar 
e 
= Minea samă daca di oiean 
a muli și la inlimplare 
SN A. 2 avea eg ch 
e D 
cere, ajungindu-se astfel la eg 
În cele din urmă 
ale Europei! au 


pe concurent. 
— adevărata Câuză a marelui: răz- 
u. ŞI cu acest prilej burghe- 


neglijență: s'au Ince 
pul osli 
are loială ignoranță a en re 
e Malu! şi a conducerii irupelor 
gn eg perfecjie indus- 
in mişcare, ý 
Molina cu siingăcia te da 
gi nrechile asupra unui male- 
Ge e războiu întrebuințat şi per- 
însă m era necesităţii. 
l | nu injele 
iuvălămintele fekt geg og 
e ze 
ES CT mal largă n 


compelin Ea n'are deci! 
E gind dela incheerea păcii 


vé 
diti de pretutindeni nu Lu 


D 
înțeles Interdepea as aginn ra 


Pendenja progrese- 


realitate. 


Faptul Taraa se impune lol 
ul, aduci 

Oe? darămarea uliimelor E 

absolute. a stărimat unul din cele 

mai puleraice argumenie protiy 


cru omenesc esie 
SC şi avaniaju: dirt d gar 
ocmai în faptul că provoacă a. 


siderind demo 
speranță, adică mai paie > Azur 
de atins decit o poziție de păs. 
iral, G. Alme! pune pe primul plon 


Cu un corp de celă 
fel format, „Imensa E pe är 
dinei“ se va rezolva ée ee 


FINANȚE 


R. K ucarynski, Relchseisen- 


bahnen 


und Relchsfinanzre form, 


Verlag H. B, Engelm 
Autorul examinează E aia 


rabilă a drumurilor de fi 


er ger. 


mâne cu o mare abundență de cifre 


precise şi convin 
vede:le că criza aceasta 


gäioere, 


EI do- 
e P: ovo- 


câtă in esență de re 
e 
relei gestiuni a finanțelor Meat 


lai şi 
lerialelor şi cărbunelui. 


de prețurile enorme ale ma- 


Soluția ar fi constilul 
societăți independente, ereat 


condiții care, incă dela 


să n'o condamne la deficit, 


în 
inceput, 


Politique 
aris 


D. Georges Aimel demo 
crajia de atacurile die zi i 


care o acuză că nu jine sama 


BIBLIOGRAFIE 


Scriitorii pominie e Brătescu-Voineşii, cd. Casa Școs- 
Pr el. 


Ai. Stamatiad, Pe drumul Damaseulul, Bucuresti, 1925, 46 lel. 

Geo rnu lui Homer, Buc. 

Ser d EE age ere şi nepoţii, Cercetaşul, Anaran 

Şcoalei (leairu ponuler), ed. „Cartea Rominească“, Bucureşti, 12 lei. 
Seralim lonescu, 


elor, 


ele apă nu se Ke ege mintuirii, 
dată, > cure ei. 
pi “d a ratia ar eifd, rap Cluj, 10 lei. 
Bai te de malasă, pre 
Cami! Baltasar, Blue EE pi amimelelor, Bib 


a Ca SE Seng şcolare, Buc, „Cartea Rominească“ 


ing. loset ludic şi loan Stăt, Cozane cu aburi, la autori 

sir. Minervii 11, Cluj, Preţul 100 lei, ut ed ata 
A. G. Halan, Rolul cooperajlei, ed. Răsăritul, 

prea y se Latinala e Cristianesimo, 


, (col cărților galbene), 1925, 
v= ger pe) ef zeu, Bucareşii, 1925, Prejul 
20 lei. 


M. Dupin, Regula de drept şi morală din Sf. Seriptură, Irad. 
de M. Pacu, Galaţi. 


; OQheorghe Lazăr, Rovs-ta culturală | 

D Caen e XA oi € "10; Buletinul cărții, 19-29; a oe 

Vrem, 4» Noam.’ Renieie,Pinerimţe, Lët TN Lied- 

(nä Dee ortodeză regină, 30125 Reolsta Silinjelor 

; ca ortodoxă ramină, 1012; i 

ciri, No. 4044; Biserica y Oltonieh Ne. 103 Oladirea, No. 6; Natura 

Mo. 12; Viaja, Agricola, No. 13; Wen A ae, Na. 

le ne, No. 

e ee SE iri, 3, 

Ne For Zeg a 15 Noembrie ; Nouvelle revue rangas En 
Dec. ; Comoara Sitelor, No. 40 ; Jara noastră, No. 50; La Revue f 


diale, No, 25. „i 


Viaţa. Romineaşcă 
Ké REVISTA LITERARĂ ȘI ȘTIINȚIFICĂ, | E 


gë 


` 
€ 


Ex d 
SUMAR: NA 


» A 


I. Gonciarov .. . . . , .( Oblomoù (Träd. rusește de A. Brunză), 
Mihai Codreanu , „+ + Miasplrația. — Palaţul:, i 

D. D. Roşca eflectii pe marginea unul inlefoiem. 

0. Bărgăuanu K Zich, nicul. 

Luca Manta . . . . + InVurul unul pseudani 

Alexandru N. Nanu. . . , Ctilec mul. 


Em. Grigoraş .. . UnVilozof romin în secolul of XVIII-lea. 


Pr. C. Dron . . + ExISă mişcare cooperalivă în Romtala ? 
Mihai D. Ralea Arta st urltul. 


Theodor Scorțescu . . . . . Conie 

Prof. Dr. N. Leon A Cronieştiințifică (Inceputul w Je , 

M. Sevastos. . . hedra şi Mag- 

a Agata Birsescu. —' Turngul com: 

paniei Volgulescu), 2 

E S erg ee mp, ial filozăfică (Psihologie şi sociologie). 

P. Nicanor & Co. . . . . .  Miseellanea ! lujia conştiințeirromhneşti. — 
L. Pirandello. Ma jurul reforme Aert AC 
tului secundar. Geiza parlamentărismului,— 
Fritz von Unruh. - ronografie asupra Ba- 


sarabiei). 
p Recenzii: Edmond Jatonar: l'esprit dex livres. Aurelin Welsa,— AL, Rorzhu fexicul: Apostolului 
ini Cocesi comparat cu al Codicelai Voroneteas, L Şiadbei.— Georges Davy: Lid mentale S'elnlagie, Tome 
l: Sacbaiogie politique. D I- S, —Lévn Brard: p 


our la réforme classique de lenseizatment accondaire. 
Const- Vişolana. — Georges Daop: Le Droit, Videnilsme et 1 Bxpirieu:e. ÎL. A, B — Heed Robert! L'avocat. 
Anreliu Weisa.—49r. /. Rognes Fursac: Marwel de Payehiatrie. D La Dong Bieneman ; Recherches iur 
Vaptitude dactylographique en ene de Verientation protessionelie (Bureau Jotersatiena) du "Trgëea?t, —Etn- 
ds et gg C, 8.. S 
evista Revistelor; „Arhim: peniru pllinja și reforma sociald” =, Glndirea® — „Revista Vremii”. — 
Ke) Fibi”, — deg tut, — Barcita puveruului Ramsay Mac Donald" (L, Wejss, L' Europe Nouvelle). — 
„imitate de îmsănătogire economică n Germaniele (C. Loutre, L'Europe Vovoelle) — Tipurile sociale în 
zpepëke but Balzac şi a ini Zola“ (Paul Louis. Le Monde Notrenuj, e peratia ecoa' mică francu-pger- 
mass oi Ja kans. Nawvelie Revue Française), 
(literatură, —Critic3, —$tilață —Biag afiș — istorie 


se Got Mercure de Francej.—u Valery Larhaud* (Edmond 
rea intelectuală în străinătate! 


We FN 
gratie, V 
DD \ 
U 


IAŞI 
Redacţia și Administraţia: Strada Alecsandri No. 3 
1924 


t apare lunar em cel patiu te pagini Aboaamentul în țară en an ano let, — 
jumátete ne 13o lei, N mim irul Ae lel.— Pentru stränätate : un an snob; jumbtate de an 250 leù Numa. 
"TTT a gap ert ` ën pete em hung oalele moara e « 


VIATA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—12. 
ANUL XIV 
CONDIȚIILE DE ABONARE 
Abonamentele sint: semestriale și anuale, 
Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No. 6 in- 
zlasiv, sau dela No. 7 pănă la 12 inclusiv, 
Cele anuale dela No. I pănă la No. 12 inclusiv. 


Abonamentele se pot face la 1 Ianuarie pentru un an sau 
jumătate de an ; dela | lulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 


suna prin mandat poştal. 
einolrea se face cu o lună inainte de expirare, pentreca 


expedierea Revistei să nu sufere întrerupere 
Preţul abonamentalai pe anul 1924 este: 


IN ȚARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Societăţi şi Intre- 


prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an lei 
Pentru particulari: 
, TS" Ai. si o e cei e. oaie AC 
Pe jumătate an .. oo s . . e e e o LI e 
Un număr . ees, Ex e AM A dreck Zén 
IN STRĂINĂTATE: 
Pe un an e va anda a Ae arts 
Pe jumătate an . . . . . . e +. + + 230, 
Un număr . pa A A W STECK ob S-a 


Abonaţilor li se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
jul volumelor editate. 

Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sînt rugați a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru țară şi 65 lei 
pentru străinătate. 

Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsesc 
în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de: 

100 lei colecţia pe 1920 
120 „ e „ 1921 


160 „ să „ 1922 
„ 1923 


200 « 
inclusiv spesele de porto. 
Administrația, 


` Oblomov 


— 


s 
VIII 


r se uită printr'o crăpătu 3 
cat, inipit pe iech V ră şi ?... Ia tt stătea cul- 
lui era o carte, Lage SE HE Digg 
ze arba iar v’ați lungit? ; 
deranja ; vezi că cetesc !—zise Oblomov deodat 


ze E timpul să vă spălaţi şi să scriţi—zise Zachar stă- 
CH Ez rnt Sarira e timpul,—se trezi Ilia lliici—Acuşi; du-te, | 


M ŞI cind a apucat el în > 
N char, sarind pe cata Ce Ls Ard colce ?—bombânea Za- 
i Oblo cetească ingäib 
SÉ "ei fusese erei cu Sei Bili: bah ME 
doni Ke? + apol se cufundă în nesuferitul gind la cele 


Dësen Ce plictiseala I—5opti el, cînd întinzind picioarele, cînd 


H trăgea o lene dulce isări. intorcea“ Re 
cer, căuta astrul său iubit pei a ` tocma pi 
l » însă 
CH Strălucirea-i orbitoare păretele vărait al hel Ae că- 


ruia, serile, i 
„ve dei Oblomov severs TTT: "Ni lau treaba” 


178 VIAȚA ROMINEASCĂ 


La ţară dimineaţa demult trecuse, în Petersburg era pe 
sfirşite. Pănă la Ilia Ilici ajungea din curte zgomot amestecat 
de voci omeneşti şi neomeneşti: cintecul unor artişti ambulanți, 
acompaniat în cea mai mare parte de lătratul cîinilor. Unii a- 
rătau vre-o dihanie de peste mare, alţii aduceau fel de fel de 
produse şi le ofereau în tot felul da glasuri. 

Ilia (ici se culcă pe spate şi puse amindouă minile subt 
cap. Se ocupă cu planul reformelor dela moşie. Işi trecu pris 
minte citeva articole privitoare la obroc, la arături; gāsi o mă- 
sură nouă, mai severă-in contra lenei şi fugii ţăranilor şi ajunse 
la aranjarea propriei sale vieţi la ţară. 

II preocupa construcţia casei; se opri citeva minute cu plă- 
cere la dispoziţia odâilor, hotări lungimea şi lărgimea sotrage- 
riei, sălii de biliard, se gindi încotro să vină ferestrele biurou- 
lui ; își aduse aminte chiar de mobilă şi covoare. 

ranjă apoi atenansele, tinind seamă de numărul mosafiri- 
lor care se gindea să-i primească, hotări locul grajiurilor, 
şurilor, încăperilor pentru slugi şi celelalte servicii. 

Insfirşii s+ opri la grădină: hotări, să lese copacii vechi,— 
teii şi stejarii—aşa cum sint, iar merii şi perii să-i desființeze 
și în locul lor să puie salcimi; se gindi la parc, dar după ce 

Sen socoteala aproximativă a cheltuelilor, găsi că-i scump şi a- 
minîndu-l pe altădată, trecu la florărie şi sere. 

Aici îi veni o idee aşa de nostimă despre viitoarele fructe, 
încît se transportă deodată cu cîțiva ani înainte, cind moşia va 
ți aranjată cu totul dopă plan şi însuşi el va sta fixat la ţară. 

Se văzu sind Toon amurg la masa de ceaiu, subt un 
umbrar nepâtruns de soare, cu un ciubuc lung şi trăgind tomul 
"aleng, desfâtindu-se de ved:rea ce se deschidea de după arbori, 
de răcoare şi linişte ; iar în depăriare-—cimpiile îngălbenite ; soa- 
rele se lasă după mestecânişul cunoscut şi rumeneşte iazul ne- 
ted ca oglinda ; depe cimpii se ridică aburi; se face răcoare; 
amurgul se intinde; ţăranii merg în plicuri pela casele lor... 

lugile stau fără treabă lingă poartă ; se aud vocile lor 
vesele, hohot, se aude balalaica, fetele joacă de-a prinsul; În 
jarul lai fac nebunii copilaşii, se caţără pe genunchii lui, îi a- 
tirnă de git; lingă samovar stă... regina întregii acestei lumi, 
divinitatea Lu... femeia! Femeia lui! lar în sofrageria aranjată 
cu o simplitate elegantă, au început să strălucească lumini ade- 
menitoare ` s'a aşternut o masă mare rotundă; Zachar inaintat 
majordom, cu favoritele cu totul cărunte, pune masa, aşează 
cristalul cu zângănit uşor şi distribue argintăria, mereu scăpind 
jos cind un pahar, cind o farculiţă. Se a cu toţii în jarul 
mesei bogate; tot aici stă şi tovarăşul de copilărie, prieținul 
de Stoltz şi alte persoane cunoscute ; apol pleacă la 
culcare... 

Faţa lui Ilia Ilici se lumină deodată de fericire; visul era 
aşa de clar, viu, poetic, incit Oblomov se întoarse într'o clipă 
cu fața spre pernă, simţi deodată un dor nedesluşit de dragoste, 


OBLOMOY 179 
ech [ E KE ét er II et | 


de fericire, simţi deodată dor de ctm 
tal, yS: casa lui, de femee şi copii... Pe ARMIN, Mortal aa 
pă ce stătu vre-o cinci minute cu fața în j i 
toarse cu încetul din nou pe spate. Fața- = fe ca 
aere > gi omagii e, fericit. E 
„intinse pic e încet, cu deliciu,—din care - 
lonil’i se sufiecară puțin în sus; dar Oblomov dë EE 
seamă această mică neorinduială in toaletă, căci visul îl due 
uşor și es rang parte, spre viitor. a, 
pinea În clipa asta ideia lul veche: s 
eng de prietini care au să se aşeze prin mici mia pt eg 
a cincisprezece-douăzeci de verste depărtare în jurul satului său. 
şi râzi pi drun pe dg zilnic, cînd la unul, cind 
n, „ la dans; vede numai zi 4 
senine, fără griji, fără încreţituri pe frunte, piine perene Be 
tumene, cu bărbii duble, cu un apetit nesfirşit; va fi o vară 
Rath, Moat naoiinicait, mîncare bună, lene dulce... 
ili mne, Doamne !—rosti Ilia Iiici plin de fericire, şi 
lar de afară în cinci glasuri se auzea C 
:— Cart d 
nu trebue nisip? Cărbuni, cărbunil.. Jertiiţi, piei iale! 
magie biserica lui Dumnezeu! — lar din casa vecină care se clă- 
ea, răsuna zgomot de topoare, strigăt de lucrători 
— Ab L-—ot Dia Mici cu amărăciune, —Ce viaţă ; ce mi- 
zerie cu zgomotul ăsta de capitală! Cind va Începe "viaţa d 
eege Mäe Ch ten bg să văd odată cimpiile ie 
J Stai acolo pe iarbă, subt u , J 
veşti soarele printre crengi şi să nume i padna pa 
ri cite paseri au să 
aşeze peste aceste crengi. In timpul Sei be 
iarbă, cind masa, cind dejunul, sad oi cb e a 
3 i e Vo fetigoară cu obrajti r i 
cu coatele goale, rotunde şi mol, cu De l fen 
ochii în jos, hoafa, și zimbeşte”. Chd. mpa ui aaa 
a ei e nd va veni acest timp ?... 
"7 St mg P Bar SE dar apartamentu! |“ —tresări 
- a, da!—rosti Ilia Hilci:—acusi, intr’ 
Oblomov se sculă iute și se aşeză | pe Atego 
di - 
cloarele în jos, nemeri deodată în ear pe paatofii ppm eg 
àpol s et gi bena ŞI rimase vre-o două minute pe eier 
ie éi r, Lachari—strigă el tare, uitindu-se spre masă 


— Ce s'a mai intimplat ?—se auzi 
odată =: 
Cum cl dor piciozrele! —adaugă Zachar, Eia ee preiei 
privirea del. ari—repeti Ilia Ilici pe ginduri, fără să intoarca 
și Hira si A masă, — lată Ce..—incepu el, arătind spre călimară, 
Ad talie 1 ce ridicara te ae NOU pe ginduri. 
cepu să se întindă, să enge. ` "`" BENNChII | se adi, In- 


co'9...—Începu el, intinzindu-se mereu, 


brinză... ŞI. dă şi nişte Maderă; până la masă aşi lua puţia... 


180 VIAŢA ROMINEASCĂ mm 


— Unde rămăsese ?—zise Zachar;—n'a rămas nimle. 

— Cum n'a mag ?-—zise llia lliici.— Ţin minte foarte bine: 
era o bucată iaca EN 

— Nu, nu! N'a fost nimic !—repetă Zachar cu incăpă- 
ținare. 

— A fosti—zise llia Ilici. 

— Na fost.—răspunse Zachar. 

=- Atunci cumpără, 

— Daţi parale, 

— Uite colo, nişte bani mărunți, îa-i, 

— D'apol aici e numai o rublă şi patruzeci; trebue o ru- 
blă şi şase griveni. 

— Mai erau acolo nişte gologani. 

— Nu i-am văzut |—zise Zachar, legânindu-se cind pe un 
picior, cînd pe altul —Argint era şi e şi acuma, dar gologani 
m'am văzut. ; 

~- Erau: eri mi i-a dat mie în mină cel cu märunțişuri. 

— Vi i-a dat față cu mine; am văzul că v'a dat mârun- 
țişuri, dar gologani n'am văzat. 


— Oare nu i-o fi luat Tarantiev ?-— se gindi Ilia De. nea 


hotărit. „Nu, Ais ar fi luat totul“. 

— acolo, ce mai avem ?—zise Oblomov. 

— Nu mai e nimic. Trebue intrebată Anisia, dacă oo mal 
fi rămas din şunca de eri. S'o aduc? 

— Adă ce e. Cum ma fost? 

— laca n'a fost!—zise Zachar şi eşi. 

Hia Duc se plimba ingindurat prin odae. 

— Da, multă bătaie de cap,—zise el încet. — Chiar cu pla- 
nul-—mulţime de treabă... şi brinză doar a mai râmas,—adâugă 
el pe giăduri,—a mincat-o şi ci-că n'a fosti Dar ce s'o fl fä- 
cut cu gologanii 2 — 1 zicea Ilia lliici, căutind pe masă, 

Peste un sfert de ceas, Zachar deschise ușa cu tablaua pe 
care o ţinea cu amindouă minile; şi intrind în odae, vru să În- 
chidă ușa cu piciorul; dar n'o nemeri şi lovi în gol: păhăruţal 
căzu şi, impreună cu el, dopul dela garafă şi franzela, 

— Nu s'a pomeniti, .— zise Dia llilci.—Hal, ridică ce ai scă- 
pat. Stă şi se oi 

Zachar tot cu tablaua în mină se plecase să ridice fran- 
zela, dar după ce se plecă, väzu că a ndouă minile îi sint o- 
cupate, şi n'are cu ce ridica 

— Să te vădi—zise llia Ilitci cu ironie — EI, ce stai? 

— Să le la... afurisitele... se înfurie Za ar, adresindu-se 
na een Cäzpie,— Deinn acuma înainte masă: s'a mal 

ut 


ȘI aşezind tablaua, ridică ce scăpase, luă franzela, o suflă 
şi o puse pe masă. 

Ilia Ilici se puse să dejuneze, iar Zachar se opri la oare- 
care distanţă, privindu-l dintr'o parte şi parcă vrind să-i spue 
ceva, d 


“şoaptā. 


> ORLOMOV 181 
e 23 a: 


Dar Oblomov minca fără să-l bage în seamă, 

Zachar mal de vre-o două ori. 

Oblomov Îşi căuta de treabă. 

— Administratorul lar a trimis adineaori,—începu Zachar 
însfirşit cu sfială ;—ci-că a venit antreprenorul ` ci-că mar pu- 
tea să vadă amartimentul,.. Tot în privinţa reparațiilor... 

Hiaslliici minca fără să răspundă o vorbă. 

~ lia Ilici —zise Zachar mai încet, după o tăcere, 

llia Iliici se făcu că n'aude. 
£ z Săptămina viitoare ci-că să ne mutăm, — adăugă Zachar 
r: 

Dia Ilici bâu un păhăruț şi continuă să tacă, 
— Ce-i de făcut, Ilia Did? —intrebă Zachar aproape fn 


— Tiam interzis să-mi vorbeşti despre asta, —zise Ilia 
Miici cu asprime, și sculindu-se, se apropie de Zachar, 

Zachar se dădu indărât. 

— Ce om veninos eşti tu, Zachar —adaugă Oblomov cu 
o sinceră indignare. 

Zachar se supără. 

— Na-ţi-o bună! Veninos! Dacă mai sint şi eu veninos... 
Pe cine am omorit ? 

— Cum vrei să fli mai veninos? imi otrăveşti viaţa! 

— Nu-s veninos !—protestă Zachar. 

— Ce mă-tot plictiseşti cu locuinţa ? 

— Dar ce să fac? 

— Dar eu ce să fac? 

— Parcă vroiaţi să scriţi proprietarului ? 

— Am să-i scriu, așteaptă: cum, vrei deodată ? 

— Ar trebui chiar acuma... 

— Acuma, îndată!,.. Am eu trebi mai serioase. Tu crezi 
că aşa —cum al tăia lemne. laca,—zise Oblomov, învirtind În 
călimări condeiul uscat. —N'am nici cerneală. Cum să scriu? 

— Oerărese îndată cu cvas, — zise Zachar, și luind câli- 
mara eşi indată in antreu, iar Oblomov incepu să caute hirtie, 

— Dar mi se pare, nu-i nici hirtie !—zise Ilia Ilici, scoto- 
cind în saltar şi pipăind masa.—De unde! Oh, Zachar ăsta, 
Imi mînincă viața | 

— Cum nu eşti tu om veninos? zise lia Ilici lui Zachar 
care intrase ;—nimic nu bagi de seamă, Nu-i hirtie |... 

— Dar ce chin e ăsta, Ilia lici? Sint creştin, de ce imi 
Seel! veninos... Ne-am născut, am crescut pe lingă boerul cel 
bătria: îţi zicea şi căţel, te trăgea și de ureche, cind binevola 
să se supere, dar aşa vorbă n'am auzit. Nu s'a pomenit, Până 
cînd ?... Poftim hirtia! 


S E depe etajeră şi-i întinse o jumătate de coală de hir- 
Sur. . P 
— Să scriu pe asemenea hirtie? — întrebă Oblomov, arun- 


182 VIAȚA ROMINEASCA 


cind-o. Cu asta acopeream paharul noaptea, ca să nu cadă în 
el ceva... veninos. 

Zachar se intoarse și se uită la părete. 

— Dar în sfirgit: dă-o încoace; fac clorna, lar Alexeev o 
va copia. 
îi llia Ilici se aşeză lingă masă şi scrise îndată: „Stimate 

omn ...*. A 

— Ce cerneală mizerabilă! Bagă de seamă altădată, 
Zachar! Şi fă-ţi datoria cum se cade! 

Se gindi puţin şi începu să scrie: 

„Apartamentul pe care-l ie în catul al doilea al clădi- 
rii, În care dumneavoastră vă gingt! să faceţi oarecare schim- 
bări, corespunde în totul felului meu de viaţă şi, în urma unei 
viețuiri indelungate in această casă, deprinderii mele. Atlind prin 
omul meu de curte, Zachar Trotimov, că aţi fi poruncit să-mi 
comunice că apartamentul ocupat de mine, z 

Oblomov se opri şi ceti. 

— Rare haz,—lşi zise Ilia Iliici,—de dovă ori că, colo 
de două ori care. 

Ceti în soap şi schimbă locul cuvintelor: care se raporta 
de astădată la cat—iar nu eg Indreptă, nu fără greutate şi 
se gindi, cum ar evita pe al doilea cå. 

Cind ştergea, cînd punea cuvintul din nou. De vre-o trei 
ori schimbă pe cå, dar eşea sau nonsens, sau vecinătate cu cel- 
lalt că. 

— Nu-i chip să scap de că ăsta al dracului!—zise Oblo- 
mov nerăbdător. E, dracu s'o ia de scrisoare! Bâtae de cap 
pentru asemenea fleacuri! Am pierdut obiceiul de a face scri- 
sori de afaceri Şi ceasul e trei. 

— Zachar, na. 

Rupse hirtia în patru bucăţi şi o aruncă jos. 

— Ai văzut ?—zise Oblomov. 

— Am văzut, —zise Zachar, adunind hirtiuţele. 

— Să nu mă mai plictiseşti cu locuința. Dar asta ce-i? 

— D'anpoi socotelile, 

— O, Dumnezeule ! Ai să-mi scoţi sufletul. Ei, cit îi? Vor- 
beşte iute. 

— D'apoi casapului 84 de ruble şi 54 de copeici. 

Ilja Iliici îşi lovi palmele, 

— Al inebunit ? Numai casapului atita bănet 3 

— Cum să nu fie? Nuis'a plătit de vre-o trei luni. E in- 
semnat aici, nu s'a furat. 

— ȘI apoi nu eşti tu om veninos I—zise Oblomov.—Ua 
milion numai peniru carne! La ce i-ai intrebuințat ? Măcar 
dacă U-ar folosi... 

— Nam mincat eu |—se apără Zachar, 

— Nu tu! N'ai mincat ?.. 

— VĂ pare rău de o bucăţică de pline... Uitaţi-vă! ŞI-! 
băgă socotelile în mină, 


k 
OBLOMOV 183 


Gag El, cui încă ?—-zise Ilia Ilici, aruncind caețelele pline 

— Incă 120 de ruble şi 18 copeici brutarului și zarzava- 

— Asta-i ruină! Ingrozitor! — zise Ilia Iliici, pierzindu-şi 
cumpătul—Eşii vacă, de ai înghiţit atita zarzavat ? 

— Nu, sint un om veninosl—zise Zachar cu amărăciune, 
întorcindu-se cu totul în altă parte.— Dacă Dat lăsa pe Miheiu 
Andreici, ar eg mai puţin! 

— EL cit ese în totul, socotește |—zise Ilia Ilici, şi începu 
el singur să facă socoteli, 

Zachar făcea aceleaşi socoteli pe degete. 

— Să le ła dracu ! Ese tot pe dos, fiecare dată —altlel !— 
zise Oblomov.—La tine cit ese ? Două sute, sau cit? 

— Daţi-mi voe o clipăl—zise Zachar inchizind ochil şi 
beimojind : de opt ori cite zece... şi de zece ori cite zece—de 
optsprezece ori; şi incă de două ori cite zece... 

— Apoi aşa nu mai sfirşeşti tu,—zise Oblomov ;—du- te la 
tine, iar socotelile să mi le dai mine, Şi ingrijeşte de hirtie şi 
cerneală... Atita amar de bani! Ziceam eu să plătim cite puţin; 
vrea totul deodată... ce pehlevani ! 

— Două sute cinci zeci de ruble, şaptezeci şi două de co- 
peici,—zise Zachar după ce socoti. Dat banii. 

— Oho, îndată ? Mai ai să controlez mine... 

— Cum poftiți, Iia Dici, ei cer... 

— Stăi, ho, destul! Am zis că mine. Du-te, sint ocupat; 
am cu griji mai serioase. D 

Mia Iliici se așeză pe scaun, işi trase subt el picioarele şi 
căzu pe ginduri, cînd răsună deodată clopoţelul. ` 

Apâru un om mier, cu on pintecel potrivit, cu faţa albă, 
cu obraji rumeni şi o chelie, pe care din spate, ca nişte ciucuri, 
e încadra un păr e ar şi des. Chelia era rotundă, curată şi lucie, 
—parcă ar fi fost de fildeş. Faţa mosafirului se deosebea prin- 
tr'o expresie de grijă şi atenție discretă pentru tot ce vedea, 
eat cumpătare în zimbet și o notă de modestie şi oficiali- 

e. 

Era îmbrăcat într'un frac incăpător, care se deschidea li- 
ber şi comod, ca o poartă, —aproape numai după o atingere. 
Lingeria-i strálucea prin albeaţă, —făcută parcă anume pen- 
tru chelia din cap. Pe degetul arâtător dela mina dreaptă, a- 
vea un inel mare cn piatră de culoare întunecată. 

— Doctore ! Prin ce minune ?— exclamă Oblomov, intinzind 
o mină mosafirului, iar cu alta apropiindu i vn scaun. 

— Mi-i necaz că ești tot sănătos, că nu mă mai chemi, 
şi am venit singur,— răspunse doctorul in glumă, — Nu, adaugă 
Pa genital am fost sts la vecinul dumitale şi m'am oprit să 

văd, 

— (ji mulțumesc. Dar vecinul cum mai stă ? 

— Cum să s.-a: trei-patru săptămini, "eat. poate şi pănă 


184 VIAŢA ROMINEASCĂ 
———— ee e gi m iii a ti 


în toamnă o mai duce, apoi... hidropizie la plept; şfirşital—se 


ştie. Dar dumneata ce mai faci? 

Oblomov clătină din cap cu tristeţă. 

— Rău, doctore. gindeam şi singur să mă sfătuesc cu 
dumneata. Nu ştiu ce"să fac: stomacul aproape nu lucrează, 
subt lingurică—greutate, arsurile mă dau gata, respiraţia grea... 
zicea Oblomov cu o mină jalnică, 

— Dă mina,—zise doctorul, luă pulsul şi închise ochii un 
minut.—Tuşeşti? | 

— Noaptea, mal ales cind cinez. 

— Hm! Bătăi de inimă ai ? Capul te doare ? 

Şi doctorul mai făcu citeva întrebări de felul acesta, apoi 
lăsă chelia în jo: şi se cufundă în ginduri. Peste două minate 
ridică deodată capul şi cu voce hotărită zise é 

— Dacă mai stai incă doi-trei ani în clima asta, şi dacă tot 
stai culcat, mîninci lucruri grase şi grele—mori de apoplexie, 

Oblomov tresări, 

— Atunci ce să fac? Invaţă-mă, pentru Dumnezeul 

— Cela ce fac alţii: să pleci în străinătate. 

— In străinătate l—repetă Oblomov cu uimire, 

— Da. Dar ce e? 

— Ce vorbeşti, doctore ? la străinătate ? Se poate? 

— Dar de ce nu se poate? 

Oblomov se uită în juru-i, se uită la odaia sa şi repetă la 
chip mecanic : 

a — in străinătate] 

— Ce te împiedecă ? 

— Cum ce? Totul... 

— Cum totul ? N'ai bani ?.. 

— Da, iaca, tocmai bani n'am,—incepu Oblomov ca vioi- 
ciune, bucurindu-se de pledica asta, ca de cea mai firească, şi 
in dosul căreia se putea ascunde cu cap cu tot. Ja priveşte 
ce-mi scrie starostele.—U de-i scrisoarea, oare unde am pus-e. 
Zachar | 

— Bine, bine, — zise doctorul ;—asta nu-i treaba mea; da- 
toria mea—să-ţi spun că trebue să-ţi schimbi felul de viaţă, lo- 
cul, aerul, ocupaţia—tot, tot. 

— Bine, am să mă mai gindesc, —zise Oblomov.—Dar unde 
să mă duc, ce să fac? 

— Pleacă la Kissingen, sau la Em;,—incepu doctorul — 
stai acolo lunie şi Iulie; beai ape; apol pleacă în Elveţia, sau 
în Tirol: faci cură de struguri. Stai acolo Septembre şi Oc- 
tombre... 

— Ce dracu, în Tirol !—abia şopt lia Ilici, 

— Apoi undeva, într'o regiune uscată, chiar în Egipt. 

„Oho!* —se gindi Oblomov. 

— Inlătură grijile şi supărările,.. 

— Dumitale tići uşor să zici,—observă Oblomov ; —dum- 
neata nu primeşti scrisori dela staroste... 


OBLOMOV 185 


— 0 ——— 


— Trebue de asemenea să eviți storțările minţii.—conti- 
muă doctorul, ` 

— Minţii ? 

— Da, sforțările minţii. 

z Dar planurile cu moşia ?.. Dar ce-s eu: un buştean de 
plop 

— Atunci cum vrei. Treaba mea—să te previn. De pasi- 
uni trebue să te păzești deasemenea: stinjenesc cura. Trebue să 
te distrezi cu călăritul, dansul, mişcare cumpătată în aer curat, 
conversaţie plăcută, mai ales cu damele,—ca să se bată inima 
uşor şi numai de senzaţii plăcuţe, 

Öblomov H asculta lăsînd capul în jos. 

— Apoi ?—întreabă el. 

— Apoi cetire, scris,—să te ferească Dumnezeu! Inchiri- 
ază o vilă cu ferestrele spre Sud, flori cit mai multe; să fie ln 
apropiere muzică, femei... 

— Dar mincarea cum så fie? 

— Carnea de vacă şi În general carnea s'o eviţi ; făinoa- 
sele, gelatinoasele—asemenea. Poţi lua un bulion ugor, verde- 
guri; dar să te păzeşti: acum holera se plimbă aproape pre- 
tutindeni, trebue să fii mal cu băgare de seamă.. Poţi umbla 
până la opt ceasuri pe zi. la o puşcă... 

— Doamne!—gemu Oblomov. 

— În stirşit,— închee doctorul,—cătră iarnă pleci la Paris, 
F acolo, in virtejal vieţii, distrează-te, nu te gindi ; din teatru 

a bfl, la mascaradă, in afară de oraș, in vizite; să fie în ju- 
rul dumitale prietini, zgomot, risete... 

— Nu mai trebue ceva ? —întrebă Oblomov cu necaz a- 
bia ascuns. 

Doctorul se gindi... \ 

— Doar să te foloseşti de aerul de mare : sui într'un va- 
por In Anglia, fă o plimbare până în America... 

Se sculă şi incepu să-şi ia ziua bună, 

= Dacă le îndeplineşti toate astea întocmai... — continuă 


— Bine, bine, numil decit am să le îndeplinesc,—răspunse 

mov înţepâtor, Geirechndo 1. / 

Doctorul plecă, lăsind pe Oblomov în starea cea mai jal- 
nică, Oblomov işi acoperi ochii, işi acoperi cu palmele amin- 
două timplele, se ghemui în scaun şi stătea aşa în nesimţire, 

la spate auzi un glas sfios. 

— Ia Ilici! 

— Ce-i? 

— Dar administratorului... ce să-i spun ?.. 

— Despre ce? i 

— Despre.. ca să ne mut m. 

— lar al inceput ? - întrebă Ilia Ilici. 

— D'apol ce să fac, cuconaşule llia Ilici. Gindiţi-vă şi 
Singur : şi aşa duc o viață amărită. Sint pe marginea gro... 


si 


186 VIAŢA ROMINEASCĂ 
e Oa |! 


— Nu, tu umbli, se vede, să mă ingropi pe mine cu ma- 
tatul tău,—zise Oblomov. Auzi, ce spune doctorul... 

` Zachar n'avu ce să zică, oftă numai aşa, tacit capetele 
basmalei din jurul gitului se „mișcară pe pieptu-i. 

— Eşti hotărit, se vede, să mă dal gata, nu-i aşa ?—in- 
pia deeg din nou. Ți s'a amărit cu mine, aşa-i ? Dar zi, 
vorbeşte 

— Doamne Isuse |. Trăiţi sănătoşi! Cine vă doreşte vre- 
un rău ?—bolmojea Zachar, încurcat de întorsătura tragică pe 
care incepu s'o la conversaţia. 

— Tul—zise Oblomov. — i-am interzis să-mi vorbeşti 
despre mutare şi tu... nu trece o zi să nu-mi aduci aminte: au 
poţi să înţelegi că lucrul acesta mă indispune. Sănătatea mea 
şi aşa-i de plins, 

— Credeam, cuconaşule că... mă gindeam că de ce adică 
nu ne-am muta ?—zise Zachar cu o voce În care tremura emo- 
ţia şi grija, 

— De ce nu ne-am muta! Ce gor judeci? — zise Oblo- 
mov, intorcindu-se cu fotoliu cu tot spre Zachar. Dar Inţele gi 
tu, ce va să zică să te muţi ? Nu ţi-ai dat seamă, aşa-i? 

— lacă nu mi-am dat seamă...— răspunse Zachar smerit, 
gata să cedeze boerului în toate, numai să nu ducă discuţia 
pănă la scene patetice, de care avea groază, 

— Dacă nu ţi-ai dat seamă, ascultă şi te gindeşte : se poate 
e mulare sau nu? Ce înseamnă o mutare? Inseamnă că boe- 
rul trebue să plece pe toată ziua, să umble îmbrăcat așa e zi 
întreagă... 

— ŞI chiar dacă ar fi să plecați? — observă Zachar. 
Mare treabă pe o zi? Doar nu-l bine să staţi tot acasă. Ve- 
det cum v'aţi ingălbinit. Mai înainte era ca un păpănaş, a- 
cuma, de cind staji tot In casă, chiar păcat.. Aţi mai umbla, aţi 
mai vedea lume, sau aşa... 

— Nu vorbi prostii, ascultă !-zise Oblomov.—SA umblu 
pe stradă ! 

— Ba zău,—urmă Zachar cu aprindere, laca ci-că au a- 
dus o comedie mare: aţi vedea-o. La teatru ori la mascaradă 
aţi merge ; mutarea s'ar face și fără dumneavoastră, 

— Nu vorbi prostii. Grozav te îngrijeşti lu de liniştea 
boerului ! După tine— bată străzile toată ziua. Ce-ţi pasă că am 
să mininc cine ştie unde, că n'am să mă pot culca după masă. 
Au să se mute el fâră mine! Dacă nu tel uita, au să ducă nu- 
mai cioburile. Ştiu eu,—zise Oblomov cu un ton din ce în ce 
mai convingător, —ce Înseamnă o mutare. Inseamnă spargeri, 
zgomot : Îţi trintesc toate lucrurile pe podele; aci e şi geaman- 
tan şi spatar dela divan, şi tablouri şi ciubucuri, și cârţi şi sti- 
cluțe,—naiba ştie de unde s'au luat, pe care altă dată nici nu 
le-ai văzut. “Ține seară de toate să nu te piardă, să nu se 
strice... o parte aici, alia în cotiugă sau în noua locuinţă : vrei 
să mezi, iai pipa tutunul nicăeri,... Vrei să şezi—n'ai ns ce; 


OBLOMOv 187 


unde te-ai aşezat—te-ai murdărit; numai praf; mai unde te 
spăla, umbli cu minile—uite ca ale tale... 

— Ale mele-s curate,—observă Zachar, arătind un fel de 
tălpi, în loc de peim. 

— Nu, nu le mai arâta!—zise Ilia Ilici, întorcind capul.— 
Vrei să beai, —urmă Oblomov,— al luat garafa — paharul ni- 
căeri,.. 

— Se poate bea şi din garafă, — adăogă Zachar cu sim- 
litate. 

á — Aş:-s la voi toate. Nu-i nevoe nici de măturat, nici de 
şters praful, nici de scuturat covoarele... lar la noua locuință, — 
urmă Ilia Wie, antrenindu-se singur de tabloul mutării, —nu-i dai 
de rost vre-o trei zile, nimic nu-i la locul lui. Tablourile răză- 
m te de părete, jos, galoşii în pat, ghetele Intro legătură cu 
ceaiul şi cu pomada. Te niţi,—ba s'a rupt un picior dela un fo- 
toliu, ba s'a spart geamul dela un tablou, sau divanul e plin de 
pete, Orice Intrebi—nu-i ; nimeni nu ştie, unde-i; Sau s'a pier- 
dut, sau s'a uitat la vechea locuinţă ; aleargă acolo... 

> Cé Alte dăţi alergi şi de zece ori încolo şi încoace,—zise 

achar. 

— Ei, vezi !—urmă Oblomov.— D'apoi cînd te scoli a doua 
zi în noua locuinţă! Ce plictiseală ! Nici apă, nici cărbuni; iarna 
mai rabzi şi frig ; odaia rece, lemne nu-s; aleargă de imprumută.,, 

— Incă ce vecini îţi dă Dumnezeu !—observă Zachar din 
Sen ;—la unii un braţ de lemne, un ulcior de apă nu găseşti. 

— Asta-i,—zise Oblomov.— Te-ai mutat—spre seară ai zice: 
s'a isprăvit cu buclucul. Nu-u! Mai ține vr'o două săptămini, 
Parcă s'a aşezat totul... cind colo, a mai rămas ceva: să prinzi 
storurile, să atirni tablourile—iţi scoate sufletul, lehamete de 
viață.. Dar cheltuelile, cheltuelile 1. 

— Data trecută, acum opt an! a costat vre-o două sute de 
ruble, țin minte ca azi,—întări Zachar, 

— EI, vezi, glumă-l ? —zise llia (ct, St cit de sălbatec te 
simţi la inceput in noua locuință! Până te deprinzi... N'am să 
pot dormi poate cinci nopţi, am să mă usuce cind moin scula 
şi olu vedea, în locul firmei strungarului din față, altceva; sau 
dacă din fereastra de colo nu se arată, de pildă, baba cu pă- 
rul tuns, inainte de masă, mă apucă uritul.. Vezi acuma şi Sin- 
gur, ce era să faci cu boerul tău ?—zise cu mustrare llia Ilici. 

— Vâd,—şopti Zachar. 

— Anc de ce-mi propuneai să mă mut? De unde pu- 
tere omenească pentru a indura toate astea ? 

— Mă gindeam că, zic, alţii nu-s mai pre jos decit noi, şi 
se mută; om putea şi nol,..—zise Zachar. 

— Ce? Ce ?-—intrebă deodată uimit llia Ilici, ridicindu-se 
de pe fotoliu —Ce ai zis? 

Zachar se incurcă deodată, neinţelegind prin ce a patut da 
priol boerului pentru o exclamare şi un gest att de patetic, şi 

cu. 


188 VIAŢA ROMINEASCA = 
EE e 


— Alții nu-s mai pre jos l—repetă cu groază Ilia pe, 
lată unde mi-ai ajuns! Acuma am să ştiu. Pentru tine eu nu 
sint, decit-un „altul“! , 

Oblomov se inchină ironic în faţa lal Zachar şi-şi luă o 
înfăţişare grozav de jignită. 

— Ertaţi-mă, Ilia Iliici, parcă eu vă asămuesc cu cineva ? 

— Piei din ochii mei !—zise Oblomov poruncitor, arătind 
spre uşă. - Nu pot să te vad. Aşa-a ? „Alţii“? Bine! 

Zachar plecă din odae oftind, y 

— Ce viață, cind te gindeşti,—bombănea el, aşezindu-se 
pe cuptor. 

— Dumnezeule !—gemu Oblomov.—laca, am vrut să con- 
sacru dimineața asia unor afaceri importante. Cind colo—m'a 
indispus pe toată ziua! ȘI cine ? Un rob al tău propriu, de- 
Votat, încercat... şi ce-a zis! Cum La venit i.. 

Oblomov mult timp nu se putu linişti; se culcă, se sculă, 
umblă prin odae şi iar se culcă, In scăderea ce i-o aducea 
Zachar, scoborindu-! până la treapta altora, vedea încălcarea 
drepturilor lui la preferința excepţională, pe care Zachar o da- 
torea boerului său inaintea tuturora şi oricui, 

Câuta să pătrundă înțelesul acestei comparații şi să anali- 
‘zeze, ce inseamnă ajjii şi ce-i el, intrucit e cu putinţă sau dreaptă 
asemenea paralelă, şi cit e de grea ofensa „adusă de Zachar; 
insfirşit, jignitu-l-a Zachar, adică e convins Zachar că lila Ilici 
e la rind cu att: sau i-a scăpat o vorbă așa, fără să judece. 
Toate astea atinseră ambiția lui lia Mici, hotăzinda-i să arate 
lui Zachar deosebirea între el,—Oblomov,-—și aceia, pe care H 
avea În vedere Zachar subt numele de „alţii“, şi să-l facă să 
simtă toată uriciunea faptei sale. 

— Zachar !—strigă Ilia lilci trăgănat şi solemn. 

Auzind chemarea, Zachar nu sări ca de obicelu, zdupăind 
cu picioarele ; nu bombâni... Se cobori uşor de cuptor şi 
plecă, — atingind totul în cale, cu minile, cu şoldurile,— încet, 
codindu-se ca un cine, care după vocea stăpinului a înţeles cà 
i s'a descoperit vre-o boroboaţă şi că vine răfuiala. 


Zachar deschise ușa pe jumătate, dar de intrat nu se 
hotări, 


— Intră!—zise llia Ilici. 
i uşa se deschidea liber, Zachar o deschise aşa fel, 

că parcă n'ar fi putut incăpea, și se opri în prag. 

Oblomov şedea pe marginea patului. 

— Vino încoace |—zise Ilia Hiel stăruitor. 

Zachar de-abia se discurcă dintre canaturi, le închise in- 
dată şi se alipi cu spatele strins de ușă, 

— Incoace!—zise llia Ilici, arâtind cu degetul un loc di- 
naintea sa, i 

Zachar făcu o jumătate de pas şi se opri la dol stinjeni 
dela locul arătat, . 

— Incă !—zis: Oblomov. 


OBLOMOV 189 
Ia CNO i N, 


Zachar se făcu că a păşit m. pas, aa numal se legănă 
uțin, mişcă un picior şi rămase pe loc, 
gr CN liici, deep d de astădată nu reuşeşte să atragă pe 
Zachar nici cu un preţ, îl lăsă unde era, şi-l privi un răstimp 

mustrare tăcută. 
vr ara simțindu-se stingherit de această privire tăcută, se 
făcu cå nu vede pe boer şi stătea cu fața într'o parte, fără să 
arunce 'spre Ilia lliici măcar privirea sa piezişă obişnuită. 

Se uita intruna spre stinga, în altă parte: acolo zâri obi- 
ectul demult cunoscut lui—ciucurii de paianjen de lingă tablouri, 
iar in paianjen—mustrarea vie a negligenţei sale. 

— Zachar,— rosti Oblomov, incet, cu demnitate. 

Zachar tăcu; se gindea poate: „Ei, ce vrei? Pe un ait 
Zachar ? Doar sint aici!“ ŞI-şi trecu privirea pe-alături de 
boer, dela stinga la dreapta ; dar acolo, oglinda acoperită de praf, 
ca de un tulpan subţire de muselină, îl aduse aminte tot pe din- 
sul: prin vălul subţire Il privea, ege de subt sprincene, ca 

o piclă, chipul lui propriu, urit şi posac. 

Ce len cu Losch e dela lucrul ăsta intristător, prea 
bine cunoscut lui, şi hotări s'o oprească o clipă asupra lui Hia 
lici. Privirile lor se întiiniră. | 

Zachar nu putu infrunta mustrarea scrisă în ochii boeru- 
lui şi lăs ochii în jos. Dar subt picioare văzu acelaşi lucru : 
pe covorul imbicsit de praf şi pete ceti acelaşi tristă mărturisire 
a osirdiei sale in slujba boerească. 

— Zachar l—repeiă Oblomov cu un ton tragic. 
— Ce poli ?—gopti Zachar incet şi tresări puţin, presim- 
tind un discurs patetic. 

— Adă-mi cvas,—zise Ilia Ilici. 

Zachar simţi uşurare ; de bucurie alergă ca un copil la 
bufet şi aduse cvas. 

— EL cum te simţi A ei Ze după ce 
gustă, ținînd paharul în mină. Aşa-i că-i rău 

Expresia ratăcită şi sălbatecă depe faţa lul Zachar se in- 
dulci deodată printr'o rază luminoasă de pocăință. Zachar simţi 
pentru întăia dată trezindu-se în pieptu-i semnele unui senti- 
ment de adorare pentru boer, pătrunzinda-l pănă în inimă, şi-l 

vi drept în ochi, 
y — Simțit-ai greşeala faptei tale?—Intrebă llia Iliici. 
„Ce o mai fi şi asta: «taptă> ?—se gindi Zachar cu amă- 
răciune : ceva jalnic ; cum să nu plingi, cînd o incepe să te o- 
Tasch tot aga?“ 
e — Eu, la iliici, dă—începu Zachar cu o notă cit mai 
Joasă,—n'am spus nimic, afară de... că... aech... 
— SOT, aşteaptă !—Il întrerupse Oblomov.—Inţelegi tu, ce 
ai făcut? Na, pune paharul pe masă şi răspunde! 
Zachar nu răspundea nimic şi nu-şi dădea seamă cituşi de 
puţin, ce a tăcut; dar asta nu-i impiedeca de a se uita la boer 


190 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cu venerație. Lăsă chiar capul puţin în jos, retunoseindu-şi 
greşeala. 

— Apo! nu eşti tu un om veninos ?—zise Oblomov., 

Zachar continuă să tacă şi numai clipi tare de citeva ori, 

— Al amărit boerull—rosti Ilia Iliici rar şi, destătat de 
turburarea lui Zachar, d privi drept în ochi. 

Zachar sta ca pe ghimpi, 

— L-ai amărit ?—întrebă Ilia Ililci, 

— Amărit .—şopti Zachar, incurcindu-se cu totul în urma 
acestol nou cuvint „jalnic“. 

Arunca priviri în dreapta, în stinga, înainte, căulind o scă- 
pare, iar pe dinaintea ochilor îi trecură din nou : şi painjenişul, 
şi praful, şi chipu-i din oglindă, și fața boerulul, 

„Mai bine m'aşi prăbuşi... barem subt pămînt! Că nu mal 
vine moartea“, —se gindi Zachar, prevăzind că nu-i scăpare de 
scene patetice, oricum ar da-o. 

Simţea că clipeşte tot mai des şi mai des şi că acuma il 
podidesc lacrămile. 

In sfirşit răspunse boerului printr'un cintec cunoscut, dar 
' În proză, 

— Cu ce v'am amărit, Ilia Ilici ?—rosti Zachar, aproape 
plingind. 

— Cu ce ?—repelă Oblomov.—Dar ginditu-te-ai tu, ce in- 
seamnă altul 3 

Se opri, continuind să privească pe Zachar.—Să-ţi "epp, 
ce Înseamnă ? 

Zachar se Întoarse ca ursul în birlog gei până în fun- 
dul odâii. 

— Acel altul—pe care-l înţelegi tu,—e un golan, asupra 
căruia atirnă blăstămul, o fiinţă grosolană, incultă; trăeste mur- 
dar, sărăcăcios, într'un cerdac; uneori doarme şi afară undeva, 
pe vre-o pislă. Asemenea finfi se indoapă cu cartofi şi scrum- 
bii! Nevola îl mină din colţ în colţ; aleargă zi şi noapte. U- 
nul ca ăsta—da, se poate şi muta. laca, Leahaev ia linia sub- 
suoară, pune două cămăşi intr'o bitistă şi se duce... „incotro“ 
—H întrebi. „MA mut*,—zice. Ăsta da, Asta e un altul. Dar eu 
după tine sint tot altal? Hai ? 

Zachar se uită la boer, se lăsă pe alt picior şi Gen, 

— Ce va să zică un altul 2 —urmă lia lliici. „Altul“ ean 
om care singur Îşi face ghetele, se imbracă singur, deşi uneori 
îşi dă aere de boer; dar minte: habar gare, ce va să dch o 
Siugă ; la o nevoe, neavind pe cine trimite, dă fuga singur, sin- 
ES scormoneşie şi lemnele din sobă, singur şterge uneori şi 

raful... 
— Printre Nemţi sînt mulţi de ăştia, —zisa Zachar posac. 

— Asta-i! Dar eu? Cum socoţi tu, sint eu altul? 

— Cu totul altul sinteţi dumneavoastră! —rosti Zachar plin- 
gător, fără să inţeleagă f ce vrea să spue boerul.—Zău, nu 
ştiu ce a dat peste dumneavoastră... 
> 


OBLOMOY ` 181 
SES ee E KEE NEE EIEL EE ae 

— Cu totul altul sint cu? Asa? SOL ia dă-ți seamă 
ce ai zis! D'apoi gindeşte-te tu, cum trăeşte un „altul“. „Al- 
tul” munceşte fără incetare, aleargă, se zbuciumă,—urmă Obio- 
mov ;—n'o munci, nu minincă. „Altul“ se închină, „altul“ se u- 
milește... Dar eu? la să te văd, sint eu un „altul“? 

— D'apoi cit o să mă mai chinuiţi, cuconaşule !...—se rugă 
Zachar.—0O, Doamne l... 

— Eu—saltul“ ? D'apoi eu parcă mă zbucium, parcă mun- 
cesc? Sau mininc puţin ? Sint slab? Am un aervredal: de 
milă ? Imi lipseşte ceva? Mi se pare, cind trebue de adus, de 
făcut ceva—are cine! De cind sint, slava Domnului, o singură 
dată nu mi-am încălțat un clorap! Sâ mătrudesc eu! Cene- 
voe am ?... Şi cui le vorbesc eu astea? Nu tu ma îngrijit 
din copilărie? Le ştii toate astea, ai văzut ce educaţie deli- 
cată am avut, că n'am cunoscut niciodată nici frig, nici foame, 
mam ştiut nevoia, pinea nu mi-am ciştigat-o, şi indeobşte cu 
munca grea nu m'am ocupat. Atunci cum te-ai încumetat tusă 
mă compari cu alţii ? Imi ingădae mie sănătatea să fac toate 
astea, să indur, ca alţii ? 

Zachar pierdu orice putință de a înțelege ; buzele i se umfla- 
seră de emoție; sub! tunetul cuvintelor se simţea nimicit şi (Greg, 

— Zachar i—zise llia Iliici. 

— Ce poftiți ?2—abla au Zachar. 

„— Mai dă cvas, 

Zachar aduse cvas, şi după ce Iia Del bău paharul, vru 
să-l ducă îndată, 

— Nu, nu, stăi !— Te întreb: cum ţi-ai permis tu să in- 
sulţi aşa de cumplit pe boerul Dn, De care tu l-ai purtat in 
pes a GEES i-ai slujit o viaţă întreagă, şi care işi face milă 
cu tine 

Zachar nu mai putu răbda: cuvintul „milă“ îl dădu gata. 
incepu să clipească din ce în ce mai des. Cu ci înțelegea mai 
puţin din pateticul discurs al lui lila Iliici, cu atit se turbura 
mal adinc. 

— Ertaţi-mă, Ilia Ire" — incepu să sufle Zachar ;—eu aşa... 
din prostie, än din.. 

Şi cum nu ştia nici singur, ce a făcut, nu ştia cu ce să 
siirşească vorba. £ 

— Şi eu,—urmă Oblomov cu tonul omului insultat gi nea- 
preciat după merit —mă mai îngrijesc... zi şi noapte, mă tra- 

mă doare capul uneori,+inima mi se opreşte... nu poţi dorm 
noaptea, te suceşti, te gindești intruna, cum să fie mai bine... 
şi pentru cine? In folosul cui? Tot pentru voi, peniru țărani, 
prin urmare și pentru tine. Tu poate că văzindu-mă uneori im- 
bodolit ca plapoma, cu cap cu tot, crezi că stau aşa ca un bug- 
tean şi dorm; nu dorm, mă gindesc pururea să nu sufere tāra- 
ni! vre-o nevoe, să nu invidieze pe alţii, să nu se plingă de mine 
lui Dumnezeu cel Bun la straşnica judecată, ci să se roage, să 


- 


192 VIAŢA ROMINEASCĂ 


E 
mă pomenească cu bine. Ingraţii !—inchee Oblomov cu amără- 
ciune. . 

Zachar fu adinc mişcat de „jalnicele* cuvinte din urmă şi 
incepu treptat să plingă: fosăiala şi hiriiala se amestecară, dad 
o singură notă, cu neputinţă de redat cu alt instrument, decit 
gongul chinezesc, sau tam-tamul indian. 

— Cuconaşule Iia Iliici, făceți-vă milă! Ce Dumnezeu! 
Aşa vorbe... Maică, Prea Stintă Născătoare. Ce nenorocire... 
din senin... 

— Să-ţi fie ruşine să rosteşti...—urmă Oblomov, fără să-l 
ascùlte—Ce şarpe am încălzit la piept Le 

— Şarpe!—rosti Zachar, lovindu-şi palmele, şi incepu să 
plingă, de parcă ar fi nimerit in odae citeva zeci de bondari,. 
Cind am pomenit eu de şarpe? Nici in vis mam văzut aşa 
uriciune | 

Nu se mai înțelegeau, nici intre el, nici fiecare pe sine. 

— Dar cum de ţi-a eşit ţie din gură asemenea vorbă ?— 
urmă Ilia te —ȘI eu in planul meu îi hotărisem casă aparte, 
grădinuţă, hrană aparte, leafă !... Tu în administraţie, tu şi ma- 
jordom, şi însărcinatul cu afacerile, Țăranii ţi se închină: „Za- 
char Trofimovici aşa, Zachar Trofimovici pe dincolo“... ŞI tot 
nu-i mulțumit: mă pune cu alţii! lată răsplata! Frumos se 
poartă cu boerul l.. Continua să plingă şi Zachar, era mişcat şi 
Mia lliici. Dojenind' pe Zachar, Ilia Ilici se pătrunse adinc de 
conştiinţa binefacerilor arătate faţă de ţărani, şi mustrătile din 
urmă le rosti cu tremur în voce, cu lacrămi în ochi. 

— Ei, acuma du-te cu Dumnezeu,—zise cu ton împăciuitor. 

Ba eat, mai dă cvas! Mi s'a uscat gitul: nu te-ai priceput 
—vezi cum am răguşit. Unde mai adus! 

— Sper că ţi-ai dat seamă,—zise Ilia Ilici, cînd Zachar 
veni cu cvasul,— şi că pe viitor n'ai să mai compari pe boer 
tău cu alţii. Ca să-ţi ştergi vina, ințelege-te cumva cu proprie- 
tarul, ca să nu mă mut. Aşa te Ingrijeşti tu de liniştea boe- 
rului |] L-ai indispus cu total... mi-ai răpit poate vre-o nouă idee 
folositoare. ȘI cul Lal răpit-o? Tot ţie: vouă m'am jertfit, pen- 
tru voi mi-am dat demisia, stau închis... Ei, dar Dumnezeu cu 
ține. laca ceasul bate trei. Sint numai două ceasuri pănă la 
masă, ce pot să fac în doch ceasuri ?—Nimic. ŞI cită treabă! 
N'am încotro. Scrisoarea o amin pănă la poşta următoare, pla- 
nul îi schter mine. ȘI acuma mă odihnesc puţin; m'am istovit; 
coboară storurile, şi Incule mai bine, să nu mă turbure nimeni, 
poate să adorm puţin; iar la patru şi jumătate, trezeşte-mă. 

Zachar Începu să îngrijească de boer: mai fntăiu îl înveli 
bine şi-i virt plapoma pe dedesubt, apoi lăsă storurile, închise 
bine toate uşile şi plecă. 

— Crăparea-i, nalba să te ia!—bodogânea Zachar, şter- 
gindu-şi lacrâmile şi urcind pe cuptor.—Zâu! Casă deosebită, 
grădinuţă, leață |—zicea Zachar, care înţelesese numai cuvintele 
din urmă.—Meşter la vorbe late: parcă te junghie cu cuțitul 

` 


n 


"e $ 


VIAŢA ROMINEASCĂ 193 


drept în inimă. Casa mea... Asta-l casa, asta-i grădinuţa, aici 
am să întind picioarele... Leafa! Dacă nwi pune mina pe un 
gologan-dol mai din ce e ial tutun, Dar să mai cinsteşti pe 
cumătra |. Să-i fie de capi... Că nu mă mai ja moartea... 

llia Ilici se culcă pe spate, dar n'adormi îndată. Se gin- 
dea mereu, nu se mai putea linişti. 

— Două nenorociri deodată !—zicea Ilia Ilici, invâlindu-se 
cu cap cu tot.—Pottim de rezistă | - 

fapt cele două „nenorociri“, adică scrisoarea turburätoare 
a vechilului şi mutatul, încetară de a-l agita şi trecură acuma 
in rindul unor amintiri neplăcute... ` 

„Pănă la nenorocirile, cu care amenința starostele, mai 
€,"—se gindi Iia Iliici;—,„până atunci multe se pot s:himba, 
Sămănăturile se pot îndrepta de ploi, neplăţile se pot încasa, 
majicii fugiţi pot fi aduşi la «vatră», cum a scris“... 

„Şi unde or H fugit oare ?"—se gindea llia Ilici, şi se o- 
pri mai mult la partea estetică a lucrului, „Or fi plecat, te po- 
meneşti, noaptea, pe umezeală, fără pine... Unde or fi dormind ? 
Cu putinţă să doarmă în pădure ?.. ŞI nu se astimpără ! In casă, 
deşi mirosă urit, dar cel puţin e cald“... ' 

„ŞI de ce m'aşi turbura atlta? In curind e gata planul. 
De ce atita spaimă ? E-eh l"... 

Gindul la mutare îl turbură ceva mai mult. Era o neno- 
rocire încă proaspătă, nouă ; dar spiritul optimist al lui Oblo- 
mov aruncă şi asupra chestiei acesteia vălul trecutului, 

Deși nevoia ne înlăturată a mutării era întrevăzută pănă la 
un punct, mai ales că se amestecase în ea şi Tarantiev, dar Ilia 
Ilici câuta să amine acest eveniment supărăcios cel puţin pe o 
EE iată că s'a ciştigat o săptămină intreagă de H. 
nişte , 

„Dar poate Zachar va reuşi s'o brodească cumva aşa, că 
nici nu va mai fi nevoe de mutat. Mai ştii ?.. Amină ei repara- 
Ulle cumva D weg la vara viitoare, sau chiar cu totul: fac ei cum- 
Va... Cum să... mă mut 2%. 

Aşa se frâminta şi se liniştea Ilia Iliici pănă cind și în a- 
ceste impăciuitoare şi liniştitoare cuvinte, „mai ştii“ „poate“ 
„Cumva“ găsi, cum găsea intotdeauna, o arcă întreagă de nă- 
dejdi şi mingiieri,—arce moştenite dela părinţii noştri,—cu care 
se îngrădea şi acuma de cele două „nenorociri“, 

O amorţeală uşoară şi plăcută trecu prin trupu-i şi începu 
să-l învălue simţurile, cum învălue luciul apei cele dintălu ge- 
ruri slabe şi abia simţite ; încă o clipă—şi conștiința ar fi zbu- 
tat cine ştie unde, dar Ilia Ilfici se trezi şi deschise ochii. 

— Dar eu nu m'am spâlat! Cum s'a făcut? ŞI nici nu fä- 
cul nimie,—gopti el.—Vroiam să aştern planul pe hirtie şi n'am fä- 
cut nimic, ispravnicului nu i-am scris, gubernatorului deasemenea ; 
am Început scrisoarea cătră proprietarul casei şi n'am stirşit-o, 
socotelile nu le-am controlat şi bani n'am dat; aşa s'a pierdut 
dimineaţa |.. 


194 "OBLOMOV 


ee N... AN O O 


Se puse pe ginduri... j 

„Până cînd 3. LI saltul” le-ar fi făcut pe toate“... 

„Altul, altul !.. Dar ce va să zică un altul ?* 

Se gindi mult, ce deosebire ar fi între el şi un „altul“. Se 
gindi, se gindi şi-şi formă o idee cu totul alta, decit aceia pe 
care o dezvoltase faţă de Zachar despre un altul, 

Ilia Ilici fu nevoit să recunoască de astădată că un altul 
ar fi isprăvit toate scrisorile, aşa incit care şi că să nu se mai 
ciocnească, altul ear fi mutat, ar fi şi isprăvit planul, ar fi şi 
plecat la ţară... 

„ŞI doar le puteam face şi eu toate astea... Știu, mi se pare, 
şi eu să scriu. Știam odată să fac lucruri mai grele decit nişte 
scrisori. ŞI acuma ?.. ŞI cu mutatul adică ce greutate? Să vrei 
numai-—şi gata! Altul nici -nu îmbracă halat“,—se mai adăugă 
la caracteristica „altuia“ ; „altul“, , aici Ilia et căscă... „aproape 
nici nu doarme.. se bucură de viaţă, umblă, vede, se intere- 
sează de toate... şi eu! Eu... nu-s altul“! —închee Ila Dit) er 
mihnire, şi se gindi adinc. Scoase chiar capul de subt plapomă.., 

Sosi una din clipele cele mai limpezi, mai conştiente în 
viaţa lui Oblomov: îl cuprinse groaza deodată, cind se gindi la 
soarta şi chemarea omului, şi i se infăţişă paralela între această 
chemare şi propria lui viață, cînd în minte-i se treziră una 
după alta, ca la o rază neașteptată de soare,—învălmăşite şi 
speriate ca nişte paseri de noapte,—din ruina pustiită a vieții, 
întrebări puse de viaţa înconjnrătoare. 

Simţi mihnire şi durere pentru starea sa înapoiată, opri- 
rea dezvoltării sale morale şi lipsa de violciune; îl rodea invi- 
dia că alţii trăesc aşa de plin şi larg, şi lui parcă o stincă grea 
i-a e aruncată de mina cuiva, în poteca Ingustă şi mizerabilă 
a vieţii, 

În sufletu-i timid se deşteptă conştiinţa chinuitoare, ca 
multe părți ale naturii lui n'au fost trezite de loc, altele au fogt 
abia atinse şi nici una dezvoltată pănă la sfirşit. 

Şi simţea cu durere că un începat bun şi luminos a fost 
îngropat in el, ca într'un mormint,—mort poate cu totul, şi care 
zace acolo, ca aurul în măruntaele muntelui, fără intrebuinţare, 
fără folos... ” + 

Dar comoara e acoperită de up strat de putregaiu şi mil. 
Parcă cineva le-ar fi furat şi le-ar fi îngropat,—tot în sufle- 
tul lui,=—comorile acestea, hărăzite de lume şi viaţă. Ceva în 
impedeca de a se arunca în lupta viieţii, de a zbura pe aripele 
minţii şi voinţii. Un fel de dușman tainic a pus mina sa’ grea 
pe umerii lui dela începutul drumului şi l-a aruncat departe de- 
la adevărata lui chemare pe pămînt... 

ȘI acuma, cum să mai iasă din această desime şi sălbătă- 
che la cărarea cea dreaptă? Eo pădure nepătrunsă jur-Impre- 
juru-i; in suflet—desiş mai mare şi intuneric; poteca devine din 
ce în ce mai nepătrunsă ; lumina conştiinţii se arată tot mai rar, 
şi mumai pentru o clipă trezeşte puterile adormite. Mintea Si 
voinţa sînt demult paralizate, şi poate pentru vecie... 


VIAŢA ROMINEASCĂ 195 


Intimplările vieții lui s'au mărunțit până la proporțiuni mi- 
croscopice, şi nici cu acestea nu-i în stare să lupte; el nu 
dela una la alta, ci e aruncat de ele ca de un val pe un 
val; nu e În stare să oppe uneia mlădierea voinţii, nici să tragă 
uri din alta. 

CH deznădejde nouă îl cuprinse după aceaste mustrări tainice 
față de el însuşi. Zadarnicele păreri de rău din trecut, mustră- 
rile usturătoare ale conştiinţii îl inţepauca nişte ace; căuta din 
răsputeri să arunce povara acestor mustrări, să caute un vi- 
movat în afară de el şi să îndrepte în contra acestuia ţepele 
lor. Dar incontra cui? 

— Tot... Zachar !—şopti el. 

ll aduse aminte de E Zachar, şi pe (al se in- 

un incendiu în e 
a „Ce-ar SE a Obi, inlemnind numai la gindul 
că cineva le-ar fi putut auzi toate astea. „Slavă Domnului „că 
Zachar gare să fie în stare să le spună nimănui. Și nici mau 


să le creadă. „Slavă Domnului“ ! e 


Ofta, se blăstăma pe sine înstii, se întorcea de pe o coastă 
pe alta, căuta pe cel ct der şi nu-l găsea. Oftările lui llia Ilici 
ajunseseră pănă la urechile lui Zachar! 

— S'a umflat de cvas!—bombănea Zachar minios. 

„ŞI de ce sint eu aşa ?—se întreba Oblomov Aproape cu 
gentil în ochi, şi-şi ascunse capul subt plapomă: zâu 

După ce căută zadarnic originea răului, care-l impiedeca 
să trăiască cum trebue, cum trăesc alţii, of, închise ochii, şi 
peste citeva minute aţipirea începu să-i cuprindă din nou sim- 
sim i i işi zise Ilia Ilici, clipind cu greu 

-- eu... aşi vrea— A — 
ceva, i Ewen m'a dezmoşienit pănă la atita... Nu, 
slavă Domnului... nu pot să mă pling... 

=æ ge asta se auzi un oftat impăciuitor; dela starea de a- 
gitaţii, Ilia Ilici trecu cu încetul la starea sa normală, la linişte 
şi apatie. 


— Aşa-i soarta mea, se vede... Ce pot să fac,—abia şopti 
<l, biruit de somn. 

„Ca cu două mii mai puţin...”—rosti Ilia lliici deodată, a- 
proape adormit.—Indată, îndată, aşteaptă...—şi pe jumătate se 
trezi, 


— Curios lucru... totuși... de ce oi fi eu... aşa ?—şopii el 

din nou. Genele 1 se închiseră cu totul —Da, de ce ?... Probabil... 
„„—Se silea el să rostească, şi nu stfirşi. 

aşa... Limba şi buzele se opriră deodată la un 

crimpelu de cuvint neisprăvit: In loc de cuvinte se auzi încă un 

oftat, apoi începu o horâială regulată... Somnul opri şirul gin- 

dirii obosite şi-l duse spre alte vremuri, alţi oameni, alte locuri... 


(Traducere din rusește de A. Frunză) 


I. Gonciarov 


(Va urma) V 


"d 


d 


Inspirația 


În plină zi s'aşterne umbra sării 
Și sufletul de lume izolat, 
Vibrează'n sine însuşi cufundat 
"Ca un scafandru'n adîncimea mării. 


Acolo'n fund, prin scoicele uitării, 
Trecutul doarme'n perie încrustat; 
lar de fiorul clipei evocat, 
S'absoarben nebuloasele visării, 


E ceasul tulburei nedumeriri 
Din care Verbul cerne amintiri 
În albă spumă de mărgăritare... 


Şi-atunci prin noaptea timpului etera, 
Cel care-ai fost în cel ce lest! tresare 
Ca o gavotă 'ntr'un salon modera. 


PAIAȚUL 197 
PAUL O 


Paiațul 


Me pinguem ei aliidum bene curala cule vises, 
Quum ridere voles, Epicuri de grege porcum, 


Quintus Horalius Flaccus 


— 


inconştientul meu, morar subţire, 
E cel mai nostim dintre derbedei : 
Ei din sîmţire'mi macină idei, 

lar din idei îmi macină simţire. 


Mă'ncintă generoasa-i rătăcire 
Şi rid cu haz de ştrengăria ei, 
Cind în iubire'mi caută femei, 
lar în femei îmi caută iubire. 


Naivului, paiaț i-am pus în nas 
Verigă de oţel şi pas cu pas 
ÎI port prin poezie şi prin proză... 


«„Şi-aşa făcindu-mi sclav stăpinul meu, 
Sărbătoresc dualitatea roză 
Ce'nchiagă'n noi unicul nostru eu, 


à Mihai Codreanu 


Reflecţii pe marginea unui interview 


D Frédéric Lefèvre, ae parle? Am, ma ra 
CA e anul acesta, număr număr, o 

e teen cu diferite personalităţi literare, Rubrica 
poartă titlul: „Une heure aver", şi-l va împrumuta şi volu- 
mului pe care, d. Lefăvre, ne promite să-l scoată chiar în cur- 
sul lunei Decembre. „Nouvelles littéraires“ din 13 Octombre ne 
aduce ciudatul interview al d-lor Jacgues Maritain şi Henri 
Massis, unde literatura franceză contimporană, aproape întreagă 
e condamnată pe un ton sentenţios şi violent. 

D. Maritain s'a convertit subt influenţa lui Léon Bloy. D. 
Massis, fost discipol al lui Andrè Gide, s'a convertit şi d-sa, 
iar azi, atit în interviewul amintit mai sus cit şi într'un studiu 
mare, pe care a Început să-l publice în „Revue Universelle“ cu 
titlul Gide et Dostolevski, pledează extrem de pălimaş contra 
fostului său maestru. D. Maritain a scris, între altele, un volu- 
minos şi—acceptind premisele dela care pleacă—serios studiu 
despre Bergson: „La philosophie pepara şi o carte 
cu semniticativul titlu : „Antimoderne“. D. Henri Massis, redac- 
tor-şef al revistei pariziene „Revue Universelle“, a publicat mai 
multe opere de critică literară şi filozofică. Amintim: „La Pes- 
sée de Maurice Barrès“, „Comment Zola composait ses romans“, 

Les jeunes Geng d'aujourd'hui", (1919). lar anul acesta, vola- 
mul d-sale „Jagements*, dedicat d-lui Maritain şi scris cu malt 
talent şi cu multă penetrațiune psihologică, chiamă la aspră 
judecată (titlul ne-o spune) pe Renan şi pe doi discipoli al săi: 
pe Anatole France şi pe Maurice Barrès, dar mai ales pe Er- 
sa Rear, Maritain, cît şi d. „Henri Massis judecă literatura 
în numele unei concepții de viaţă foarte precis definită: d. 
Jacques Maritain şi d. Henri Massis sînt catolici şi tomişti in- 
transigenți. Critica lor nu se opreşte la analiza minuțioasă, 


” Rivière, Paris, 1914. 


EA 
EX 
REFLECŢII PE MARGINEA UNUI INTERVIEW 199 


B 
p 


“opere, psicologii sau temperament, 
i simţ“ valoarea unei opere sau 
deţine, bineînţeles, pentru d-lor, 
rt: de. Jacques Maritain şi Henri 
Şi judecă, spune d. Massis, în 
numele unei generaţii înt generaţia tinără a Franţei. „La 
génération de l'absolu“ numeşţe d-sa, în opoziție cu 
nerația a cărei maestru în cugetare şi în artă a fost Ernest Re- 
nan, generaţia lui A. France şi Maurice Barrès şi pe care 
d. Massis o numeşte foarte frumos: „la génération du relatif". 
Faptul că d-nii Maritain şi Massis vorbesc ca mesagerii gene- 
"Get tinere a Franței ni s'a părut pe cit de curios tot pe atit 
de demn de reţinut. Iată de ce-l semnalăm prin acest articol. 
Ținem să spunem dela început că noi nu credem în exis- 


la cunoștința exactă a u 
ci cintăreşte cu cîatarul „ 
a unui autor. „Bunul simţ” 
catolicismul şi filozofia lui, 

nu constată, ci j 


„tenţa acestei generaţii a absolutului de care vorbeşte d. Massis. 


in cele ce urmează, o să motivăm scepticismul nostru. Nu ne 
indoim că in generaţia actuală a intelectualilor francezi vor fi 
mulți „desiluzionaţi“ care, cerind ştiinţei şi filozofiei celace ele 
ră pei da : certitudine absolută, au tăcut calea întoarsă şi căl- 
cînd cu credință pe urmele d-lor Maritain şi Massis, s'au con- 
vertit îmbrăţişind cu sete de mintulre adevărul absolut al Sfin- 
tului Toma de Aquino. Cazul d-lor Massis şi Maritain nu e cel 
mai vechiu şi nici izolat: Brunetiăre şi el s'a convertit, ase- 
menea Paul Claudel, Max Jacob şi acum mai recent, drama- 
turgul Henri Ghton. Aceste cazuri nu indreptăţesc însă, după 
părerea noastră, pe d. Massis să vorbească de o generaţie în- 
ireagă a absolutului. Viaţa literară, artistică, ştiinţifică, şi-n 
general toată pulsaţia culturală a Franţei contimporane vorbeşte 
contra afirmaţiunilor d-sale, Doar d-sa o combate şi-o con- 
damnă. In interviewul din „Nouvelles Littéraires“ i se neagă 
literaturei franceze tinere inspirația. D. Massis spune: „La sub- 
stance manque“, Lipsită de subiecte: „Elle est ă la recherche 
de l'objet perdu“, lar despre grupul de scriitori din jurul re- 
„Nouvelle Revue Française“ d. Massis, se exprimă: 
„„Leurs oeuvres sont sans événements, sans personnages; H 
n'y arrive rien“, In scrierile lor, d-nii Massis şi Maritain ple- 
dează nervos contra culturii moderne in general. Toată evolu- 
ţia ştiinţifică, filozofică etc. dela Renaştere încoace e conside- 
rată ca o decadenţă. Raționalismul cartezian, cp Reen englez, 
criticismul şi idealismul german au fost pentru d. 
ritain şi Henri Massis zvircolirile sterpe ale unui spirit rătăcit 
pe căi întortochiate şi abătut dela Singura cale (să subliniem 
acest : singura cale) ducătoare la liman : filozofia tomistă. lar 
tecundul curent romantic ÎN literatură ce putea Să creeze pentru 


200 VIAŢA ROMINEASCĂ Es? 
stare de spirit s'a creat „care l-ar fi făcut pe Descartes să ro- 
şească“ | * căci această stare de spirit îşi are originea în critica 
carteziană. lată ce ştie să spună d. Maritain despre cea mai 
fecundă ipoteză a filozofiei moderne şi despre teoria care a fä- 
cut posibilă ştiinţa timpului nostra ! 

Cum vedem, aici e vorba de un antagonism ireductibil 
intre două concepţii de viată, sau mai precis, între două atitu- 
dini spirituale in faţa realitâţii şi a vieţii: acea pe care o re- 
prezintă d-nii Massis şi Maritain, în numele generaţiei absolu- 
tului, şi care ea dogmei, a evului mediu, a trecutului ; şi această- 
laltă, care stă la baza intregii filozofii şi culturi moderne şi 
care, rezultat al "unei evoluţii seculare, va fi şi acela a viitorului. 

Opoziția intre aceste două: mentalități n'a fost totdeauna aşa 
de marcată ca azi. Ea a evoluat, evoluind, bineînţeles, numai 
una din cele două atitudini. Cea dogmatică presupune imobili- 
tate prin definiţie. A doua atitudine, pe care deocamdată s'o 
numim cea nedogmatică, a fost la început ea însăşi îimbiesită de 
o atmosteră dogmatică. Deşi-şi schimbă bazele edificiului pe 
care voeşte să-i ridice, bazele fiind date de-acum de rațiune şi 
de experienţă şi nu de revelaţiune, totuşi voeşte să ridice unul, 
Credinţa naivă că putem cunoaşte absolutul şi, ca urmare a 
acestei credințe, spiritul de sistem dăinuește incă [multă vreme. 
Tendinţa spre o explicaţie globală a realității crează sistemel 
lui Descartes, Spinoza, Leibnitz. Dar ce pie sg englez sapă 
în fandamentulţiui acest spirit de sistem. 
ne-au lăsat sisteme, dar ne-au lăsat probleme noi de rezolvit 
şi au schiţat o metodă, Critica lui Kant, lucrind în direcţia in- 
dicată în mare de David Hame, înlătură problemele-strigoi şi 
demonstrează că, din punct de vedere pur raţional, metafizica 
(ştiinţa despre absolut) e imposibilă. Căci orice tință o- 
menească nu poate fi decit omenească, deci relativă, afec- 
tată de subiect care nu e oglindă plană şi pasivă, ci lentilă care 
- schimbă unghiul de incidenţă al razelor care străbat prin ea. 
Pentru ceiace ne interesează aici, această descoperire a lui Kant 
e de mare importanţă. 

Dar în Kant mai găsim încă simburele unei idei, care a 
schimbat punctul de vedere static de a considera realitatea, şi 
care a fost al filozofiei şi al ştiinţei pănă la el, într'unul di- 
" namic, care a reformat toată şiința şi toată filozofia secolului al 
XIX. O sută de ani inaintea lui Darwin, Kant a enunțat pro- 
gramul. de activitate al oricărei filozofii, și al ştiinţei chiar, cind 
a Spus: „ €S ist wahre Philosophie die Verschiedenheit und 
Leen dë einer Sache durch salle Zeiten zu verfolgen”. 
Scriind a sa „Geschicht des Himmelis“, Kant a pusin practică 
acest program într'un domeniu al ştiinţei. Și aici, ca în multe 
alte rînduri, speculaţia a anticipat experiența care a venit s'o 
confirme : Teoria evoluţiei este de pravenienţă filozofică. Inainte 


" La philosophie bergsonlenne, p. 9—10. 


ocke şi Hume ou 


REPLECŢII PE MARGINEA UNUI INTERVIEW vi 


de a deveni o fecundă ipoteză a ştiinţei riu - 
tabil principiu euristic aplicat în ES au sir UNEA E 


dogmă metafizică, pentru conştiinţa modernă ea a inc 

fi o dogmă, ea e o ipoteză, un punct de vedere. race re 
de vedere devenit o a doua natură a conştiinţei moderne, o ca- 
tegorie a cugetării aproape. Sau mai bine spus, poate 4: ea a 
devenit o formă a senzibilităţii noastre. Ca urmare a acestei 
forme In care se modelează realitatea pentru noi, această reall- 
tate nu mai poate fi concepută ca ceva dat odată şi pentru 
totdeauna, ea se face, devine. Categoria, pe care metafizicianii 


nu mai sint aduse, toate, pe un singur plan şi jude 
ua singur etalon fix, căci noțiunea ti plan şi judecate după 
dualizează, introduce retro mpului diversifică, indivi- 


cărei simbol de credinţă” n'are decit un singur a / 
relativismului universal. ȘI, dacă axioma. ini et E a 
există ştiinţă decit despre universal, sau aceia a lui Platon că 
„Du există ştiinţă despre ceiace trece“, rămasă valabilă pentru 
neg care operează cu cantitatea pură, ea constitue un pos- 
„prea rigid şi sterp pentru ştiinţele. morale. Aceste ştiinţe 
nu pa putut constitui decit în momentul cind, renuind ia 
pr dea se constitul după modelul ştiinţelor exacte, şi-au 
Gm geg de investigaţie, făcind-o mlădioasă, capabilă 
vi ui cu mai multă uşurinţă obiectul, aici mult mai com- 
„ada în ştiinţele cantitative; cînd „l'esprit de géométrie“ a 
privit E ni l'esprit de finesse» ; cind legile formulate erau 
E resemnare, ca nişte aproximaţii în veşnică devenire 
Dar să nu se uite că eforturile criticei m treză 
oderne - 
Weg La ştiinţele cantitative o Contingent a legilor. Dec şi 
z ka Valoare exactă decit cînd legea numerelor mari intră 
or . aici a operat noțiunea timpului cu a sa lege a ca- 
keete bâţoasă, pe care o avea despre teoria de- 
beer universal, se lărgeşte şi ea şi devine aptă să cu- 
p A mai mare porțiune din realitate. 
acă antichitatea, și'n urma ei, filozofia şi arta timpurilor 


20 VIATA ROMINEASCĂ 


mai noi, opera cu tipuri, vremea noastră arată individualulul a- 
celaşi interes, uneori mai mult, decit universalului, ştergind ca- 
drele ierarhice pe care antichitatea le impuse realităţii. - 
riția acestor cadre a adus cu sine o lărgire nemaipomenită a 
conştiinţei moderne: totul prezintă pentru această conştiinţă 
interes. Ea se apleacă cu aceiaşi curiozitate și cu același dra- 
goste asupra firului de nisip ca și asupra astrului, asupra unui 
vierme caşi asupra unui om. frumoasă confirmare a celace 
nota înainte cu 400 de ani Leopardo da Vinci: „Dragostea cea 
- mate e fiica cunoaşterii celei mari“ şi „Cunoaşterea cea mare 
e fiica dragostii celei mari“. lar în artă, cerşetorul din colţul 
bisericii poate oferi un subiect tot aşa de interesant ca şi împă- 
ratul care dispune de viaţa a milioane de oameni... 

Această nouă formă de sensibilitate, produsă, cum am spus 
de noțiunea şi sentimentul veşnicei deveniri, a precizat şi fn- 
tărit ideia solid tuturor lucrurilor, insufleţite şi neinsutle- 
Hie, Idee intrezărită mai intăiu de bătrinu! Protagoras,” dezvolta- 
tă de Spinoza şi aprofundată şi aplicată în toate domeniile acti- 
vităţii umane de Hegel. Lucrurile sint celace sînt prin raportul 
lor cu toate celelalte lucruri. Hegel, Întroducind ideia aceasta 
şi'n logică, lichefiază conceptele cristalizate ale logicei aristo- 
telice. Conceptele, separate pănă aici una de alta prin abizuri 
peste care nu se putea trece, devin mobile, trec în mod natu- 
ral şi necesar unul în altul. Sint solidare unul de altul deter- 
minindu-se reciproc. Sint definite prin conceptele vecine lor. 
Totul devine astfel relativ pentru Hegel: nici o idee şi nici un 
lacru (pentru Hegel aceşti doi termeni se confundă) nu are a- 
devăr în sine decit în raport cu toate celelalte idei şi lucruri. 
Orice idee, luată în sine, izolată de relaţiunile sale cu celelalte 
idei, este contradictorie şi falşă. 

Am ţinut să subliniem această fecundă descoperire hege- 
liană, căci de obiceiu, cind se vorbeşte de Hegel, se accentuează 
şi serepetă mereu sistemul lui şi se nit metoda hegeliană, care 
nu e o metodă aşa de absurdă cum se pare. 

Ştiinţele, la rindul lor, fiecare în domeniul lor, aprofundind 
obiectul pe care-l studiază, ne demonstrează in mod tot mai e- 
vident solidaritatea lucrurilor şi continuitatea evoluţiei, Inregis- 
trind numărul infinit de nuanțe care formează trecerea dela un 
capăt la altul al seriei de noţiuni și pe care o numim experienţă 
şi accentuind tot mai mult caracterul provizoriu, relativ al tu- 
turor distincţiilor pe care le facem in realitate. Lucrarile nu 
sînt substanţe, ci complexitate de raporturi, toată realitatea lor 


* „50 darf man keinem Ding als solchem irgend welche Eigen- 
„Schaft und Beslimmiheit beilegen, sondern ers! dadurch. dass sich die 
„Dinge gegeneinander bewegen, sich vermischen und suf ein ander ein- 
„wirken, werden sie zu etwas Beslimmlem, man kann daher garnichi sa- 
„gen, dass sie etwas seien, oder dass sle überhaupt selen, sondern immer 
„nurt dasa sie werden, und dass sie elwas werden".—Thëal 152).—Zel- 
ler Gesch. der Philosophie des Griechen, ed. 1856, |. p, 757-758. 


REPLECŢII PE MARGINEA UNUI INTERVIEW 203 


e aici. Acesta e punctul de vedere, deun 
că realitatea idealismul absolut, Zr Ee 
dern, an. ; peee cea a celei dintäiu. 
oară se vorbea de drept, de religi 
etc., ca de ceva dat, odată şi pentru e Deen Rl area 
manifestări ale activităţii omeneşti sint interpretate Øri categoria 
ori i pa pi Seefe secolul al XIX, secolul istoriei, 
D oria devine un fel de gen 
ciile : St naturale, psichologie, religie, ant. ett ser 
Şcoala Ologică franceză, în urma cercetărilor întreprinse cu 
privire la mentalitatea primitivilor din Australia, descopere că 
e bca nu e un cod de norme care nu se schimbă. Levy- 
| arată că operaţiile mentale la primitivi nu ascultă, ca la 
noi, de principiul identităţii, ci urmează o altă lege pe Care sa- 
vantul francez o numeşte legea participației. lată deci că ra- 
tlunea general şi universal omenească a lui Kant, nu e așa de uni- 
versală şi nici atit de invariabilă cum o credea acesta. Rațiu- 
nea, presupusă acelaşi la toţi oamenii, din toate locurile, din toate 
vremurile şi de toate gradele de civilizaţie, se dovedeşte diferită. 


port constant intre intelect şi obiectul cuno 
aşterii, ra 
se exprimă prin norma: „adecquatio rei intellectus*, E rs 


„9 noţiune limita Adevărurile pe care le descoperim sint pro- 


vizorii, raporturi variabile intre doi ter 
meni mobili: 
Adevărul însuşi e deci pe cale de a se face, te K 


, dacă astfel stau lucrurile, nimic nu e absol 
adevăr. Anatole France a exprimat frumos a e 
ee Aert moderne in Puits de St. Claire: Giovanni 
evărul vede un disc pe care erau marcate mai multe 


„Et age la vérité, disant avec des larmes : 
we. 1" té, pour oul je meurs, parais aux regards de ton 
i cum se văicărea astt 
mai e ia: mai eg discul facepe să se rotească tot 
AR la roue parut t 
Giovanni ouit une Ga qui Gem ZA homme 


204 VIATA ROMINEASCĂ 


„— Contemple la Vârii& blanche que tu desirais connaitre. 
Et sache qwelle est faite de toutes les vérités contraires, en 

même façon que de toutes les couleurs est composé le blanc“... 

Omul care a intrupat mai frumos, mai complect, mal larg 
şi mai liber @ceastă atitudine în fața vieții şia realităţii în 
general, a Ernest Renan. D. Massis a simțit lucrul acesta 
foarte bine, şi atacind pe Renan, a avut convingerea justă că 
demască „răul subtil“ al unel întregi culturi: „C'est dans le 
sang mâme de plusieures générations qw'il a fait passer Son 
mal subtil“. ŞI: „De ce relativisme qu'est proprement le mal 
de Renan, nous retrouvons partout l'atteinte, et dans les âmes 
les plus prâservtes“, lată cum, dela începutul cărţii sale, d. 
Henri Massis declară că relativismul modern eun rău, o boală. 
Opoziția pe care o face d. Massis lui Ernest Renan şi discipo- 
Hor lui: Anatole France şi Maurice Barrès, * o face, spune d-sa, 
în numele unei generaţii a absolutului. Deşi o bună parte a 
literaturii franceze tinere înclină spre catolicism,— fapt constatat 
şi de Georges Brands în interviewul pe care-l dă într'un 
număr din „Nouvelles Lilteraires“—totuşi, cum o spuneam la 
începutul acestui articol, ne place să vedem în d. Massisun re- 
prezentant nu al unei generaţii, ci al unei concepţii, şi care, 
spre fericire, nu e a unei generaţii, 

Dar să vedem acum, în liniile sale generale, ce filozofie 
reprezintă d-nii Jacques Maritain şi Henri Massis? De unde 
şi-au împrumutat sistemul de măsuri cu care măsoară şi codul 
de legi în baza căruia judecă aşa de aspru relativismul modern ? 

Am amintit că d-nii Maritain și Massis sint tomişti. Pen- 
tru celace ne interesează aici, ce este tomismul? Ne-o spune 
d. Maritain la pagina 24 din a sa „Philosophie bergsonienne“: 
Quel est pour la philosophie de St. Thomas et pour toute saine ** 
métaphysique l'objet propre de la connaissance intellectuelle, 
qu'est-ce que l'intelligence a pour fin d'atteindre et de pos- 
sâder ?—C'est être.. pouvons-nous avoir autre but puisque 
nous cherchons à connaitre que.. d'arriver à la vérité adec- 
quatio rei intellectus ?* Tomismul este o filozofie a existenței 
(„philosophie de l'être") şi nu o filozofie a devenirii. Credem 
că aceasta e deosebirea fundamentală a concepției pe care o 
reprezintă d-nii Maritain şi Massis faţă de relativismul modern, 
diferență din care nasc toate celelalte.—Lucrul, în urma celor 
spuse, e uşor de constatat. La pagina 122 a cărții sale, d. 
Maritain era natural să găsească absurdă noţiunea unel inteli- 
gențe care evoluează şi nu e dată odată şi pentru totdeauna: 
„Du moment que Intelligence dans sa nature même devient et 

\ évolue, toute proposition conceptuelle que, d'après l'opinion 
vulgaire, exprimerait indubitablement une vérité, doit en réalité 


* D. Massis demonsiresză înir'un mod foarle inteligent și con: 
singător că, deși Barrès și-a asuma! şi a indeplinit un rol opus ace- 
iala al lui Renan și A. France, în fond a rămas discipolul lui Renan. 

* D. Mariisin Une să ne-o spună. 


REPLECŢII PE MARGINEA UNUI INTERVIEW 205 
= SE LE] WEEN ` 


changer, évoluer devenir, avec’ 
„EV! = +» avec l'intelligence - 
vi pin de l'humanité, «Axiomes et Seet eege e ZZ 
e a évolue», nous dit d'ailleurs M. Le Roy“ sat 
ET, moarte absolutului, conceput ca ceva fix, invariabil 
Ps e ativismul modern. a eliminat-o încetul c L p 
ei le $ e care se prevalează dat Ce 
i ce-l vom auzi i 
du-se: „Partout le devenir păr E substitué e gg: Les y5 
es 
"weg? de cologique aux données de ere Me: m- 
incă Ce ee philosophes qui ont le plus contrita $ faha 
Geen wé pa le sens de Vabsolu et de l'universel", | 
iess BEUL A me SEN: „Instalite dans le wëss 
Ke qu'il accuse entre nos aspirations et laa E I 
e Le tg motiee avec une sombre magnifice 
peter me i apa arkea ega génération qui conçoit la 
métaphysique idéaliste * Absolutul e deel pă os comme uie 


SS ption vaca „C'est aux problèmes de l'âme. de 

a aaa destinée où elle [la génération du relatif] 

e au > d indolubiea enigmes que nous avons ER 
2 ce qui est le savoir essentiel, capital, enga- 


d'autre nature agit pour nous d'u 
d'abord un que les penchants d'une âme sensible af e 


ce D 

SE, w Keier Dret, un besoin métaphysique, un dén 
et gege SR te E bhns Dog avons soif de vérité 
d’où le relativisme si de aaa est reinstalice dans ce monde, 


Dar, ceiace pare bizar ef i 
X aptul că tomis 
us? la pieri de a trece de apărător al peer fe ~ 
Bee ge ei critică d, Jacques Maritain filozof: wë 
„eee port e geg, are poetic ar trebui să 
» ŞI nu considerată 
sistemul bergsonian reintronează absoluta e a ga tie 


et la Raison, mais comme P i 
i ës ad Leg Vinteliigence, à cette ri e o a 
mlana S ut entier et tout simplement converti en KE 


F 
Tumos augur pentru filozofia” bergsoniană ! Dar să re 


— 


” Massis, 
wé ` $ Ha 180. cit., p. 178. 


AEN = 


5 


206 VIAŢA ROMINEASCĂ ` O E EEN 


| 

ținem această expresie a d-lui Maritain: „exerciţiu orb al ra- 
ionamentului fără inteligență“. Ce este acest exerciţiu orb? 
. Maritain însuşi ne-o spune: este ceiace Bergson numeşte 
inteligenţă, rațiune, şi-al cărul rol şi funcţiune în ştiinţă, Bergson 
a recunoscut-o ca singura legitimă. Știința deci, după d. 
Maritain are ca instrument de cercetare : „le raisonnement sans 
Pinteliigence“, ŞI pe acesta ar trebui să-l critice Bergson. Sau 
mai bine zis: acesta este ceiace a criticat Bergson. Dar, a- 
ceastă ciudată şi foarte greu de înţeles distincţie, ne mai spune 
încă un lucru: D. Maritain distinge două feluri de funcțiuni ale 
inteligenței: una liberă sau „oarbă“, care se exercită în ştiinţă, 
şi care nu ne duce la absolut ci la EI şi, o altă funcţiune 
a inteligenței care ne duce, cu necesitate, la adevăr: inteligenţa 
luminată de credință, sprijinită pe dogmă, legată de dogmă, ne- 
liberă c'un cuvint, şi, după d. Massis neoarbă, Această inteli- 
genţă din urmă o apără d-nii Maritain şi Massis. In aceste con- 
dițti, pretenţia tomiştilor de a apăra şi a reîntrona inteligența 
în conştiinţa modernă, e lipsită de fundament şi neserioasă ori 
pe ce ton serios, grav ar fi exprimată. Din toate cele spuse 
mai sus, nu rezultă clar că intelectualismul şi reiativismul mo- 
dern sint garanţia cea mai solidă a libertăţii şi deci a posibi- 
lităţii de existenţă a acestei inteligențe ? Adevărul absolut pe 
care ni-l dă revelația nu este o creaţiune a inteligenţei, orice 
ar spune d. Massis, inteligența liberă sa orientat cu total 
în altă direcţie. Adevărul revelaţiunii vine din afară, dat 
de-a gata şi inteligența nu-l primeşte decit siluită. Căci ce 
vieau să ne pună expresiile : „luminată de credinţă“, de graţie 
etc. dacă nu faptul că un ce, străin de inteligență, ge supra- 

pune acesteia ? D 
Mesăgerii noii generaţii reproşează ca cel mal mare păcat 
lui Renan, şi prin Renan, întregei filozofii moderne, discredita- 
rea inteligenţei. Dar intelectualismul modern nu este un scepti- 
cism absolut, dar nici nu admite că inteligența ne poate da cer- 
țitudinea. El e o poziţie intermediară între aceste două dog- 
mațisme. Profesia lui de credință e convingerea, că oricit de 
defectuos şi-ar indeplini funcțiunea cunoaşterii, inteligenţa totuși e 
cel mai bun instrument pe care-l avem pentru a îndeplini a- 
ceastă funcţiune. Intelectualismul duce, cum am spus mai sus, în mod 
necesar la relativism. Conştiinţa filozotică şi ştiinţifică modernă a 
acceptat, în majoritatea ei, acest fapt ca pe o fatalitate de ne- 
înlăturat. Bergson nu s'a resemnat la acest fapt, ci a căutat un 
alt instrument de cunoștință : intuiţia. Tomismul, în mod deghi- 
zat, l-a găsit în revelaţiune, celace e mai uşor şi mai expeditiv 


în acelaşi timp, 
Astfel învinuirea pe Care Lo aduce „generaţiei relativului” 


„ E unul din marile merite ale filozofiei bergsoniene de a fi de- 
monsira! în modul cel mal evident că intelectualismul duce la re- 


lalivism. 


REPLECȚII PE MARGINEA UNUI INTERVIEW 207 


se întoarce contra lui însuși: 
Beni Să opereze orb" EA, Aer 

, are o dovadă de 
Apon at oaia de incredere în aceasta “inteligenta 7 


mod mai asiv sufletelo 
si D 
croit que Dieu a fait le ciel d la Zeie ge Parei ra 
„ Sacr 


cultura inteligenței! | i 
SCH ată-ne deci în plină 
ndicat, împreună cu d. Maritain, nh EH 


totul. El ştie a priori care Seel nu la care raportează 


sint bune şi care rele N uste, care fa 

tai ante moni. La ce an să el 
revela - ainte— 
dent şi superior oricărei er E Ee indepen- 


chis pentru toată lume re suflet simplu n'ar putea 
a, de ce cuta plu n’ ş 

lot aşa de ușor, să-şi scoată din el jaar mz e pide senio 
D 


tăcut gata—ca 

rezolvire a een vag pa 

a inteligenţei, E un salt mortal într” 

` ëm era eeh Age omenească nu-] poate controla 
Acum, dupăce ră ng e EE Zeg 

` "fame gr eg citeva aspecte din concepţia pe 
RE irinel a Maritain, s'o confruntăm, în 


devărul absolut, dat de dogma Ari pie EE 


şi metodele pentru a le face mai elastice, 


- 
Maritain, La Philosophie hergsonienne, p. 309 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Age 


E 
odată şi pentru totdeauna, considerind şi obiectul pe care-l stu- 
diază dat, odată şi pentru totdeauna; cea de a doua mereu în 
devenire, mlădioasă şi adaptindu-se mereu obiectului, pe care-l 
presupune în eternă devenire, una cezind dogmatic în detiniti- 
vol afirmațiilor sale, ceialaltă avind conştiinţa provizoriului a tot 
celace pro ză, lăsînd pururea deschisă o privire spre viitor. 
Pe una am compara-o cu 0 balanţă primitivă, grosolană, lipsită 
de precizie şi găsindu-şi echilibrul şi repaosul repede tocmai 
din cauza lipsei de sensibilitate care o caracterizează. Celalaită, 
o balanță extrem de sensibilă, inregistrind cu preciziune cele 
mai infime diferențe de greutate, mereu în mişcare, cu greu de 
pus în echilibru, fiind prea senzibilă. 


M 
3 + 


„De ce, toate sistemele care şi-au propus o explicare glo- 
bală şi absolută a realităţii, au ajuns, în mod necesar, la un 
punct mort? Pentrucă acesta le-a fost scopul. Cind crezi cai 
atins absolutul, limita, e natural să te opreşti şi să te culci pe 
lauri. Dar, din fericire, realitatea şi viața nu se lasă închise 
în sisteme. Viaţa însăşi nu se opreşte niciodată și nu e nicio- 
dată definitivă. Singură moartea e detinitivă. Tot astfel inte- 
ligenţa omenească, creaţiune a vieţii, mi poate fi cristalizată fn 
concepte rigide aranjate întrun sistem definitiv. 'O doctrină fi- 
lozofică, o ipoteză, o teorie științifică nu rămine în viață decit 
cu condiţia să rămînă plastică. Ea trebue să fie în stare să se 
adapteze mediului intelectual şi social care se schimbă incon- 
tinuu, Doctrina lui St. Toma va fi corespuns, fără îndoială, unor 
necesităţi reale atunci cind a fost concep Presupun duş- 
manii relativismului modern că mediul intelectual şi social a ră- 
mas neschimbat, acelaşi ca şi pe vremea lui SL Tomas de a rar ? 

i nu cred că doctrina lui Sf. Toma e vicioasăla baza ei? Cind o 

trină e fixată, determinată, incremenită în cele mai mici a- 
mănunte, cazul e al dogmei şi al filozofiei care se sprijină pe 
ea, această doctrină aparţine istoriei, e o fosilă. Experienţa a- 
ceasta nu ne-o serveşte logica, ci istoria. Spiritul modern are 
azi teamă de sisteme. Cu atit mai mult teamă de sisteme care 
se sprijină pe premise iraționale şi deci necontrolabile. Impor- 
tanța care se azi mai mult metodelor dech conţinutului Cp: 
noaşterii e o altă formă de manifestare a acestei temeri de sis- 
teme. Căci metoda vrea câutare nu posesiune, mişcare nu 
repaos. Sistemele mari cu conţinutul lor au murit demult, me- 
todele lor însă, în cazul cind s'au dovedit fecunde, s'au păstrat. 
Metoda hegeliană poate servi uneori şi azi ca un admirabil prin- 
cipiu de coordonare. ȘI, lucru de remarcat, dinamita care a 
spart sistemul hegelian a fost insăşi metoda hegeliană. 

Rămine acum să ne întrebăm dacă atitudinea relativistă în 
fața vieţii nu e nefastă pe teren moral? Gell îi atribue 
urmări nefaste, Vorbesc de o paralizare a voinţei, incapacitate 


RETLECTI PE MARGINEA UNUI INTERVIEW 209 


de acțiune, etc. etc.. Inte x 
e rpretarea care i s'a 
în atat articol credem că vorbeşte contra ee ace pia 
ag relativismului nu a dezvoltat o activitate mai întinsă 
ep pu pi repere ? ka Renan însuşi, Renan cel care 
vă ans le sang d S 
E dezvoltat oare cea mai mare pri ds matei rege, 
rad poui a e Sau, duşmanii relativismulii due 
ra a activitatea pur materială sau socială di- 
După părerea noastră însă, urmare 
a ce 
rte a atitudinii relativiste în faţa realităţii. păreau og 
SCH j iuți de universală toleranță care-l însoţeşte. Ge 
e m tot pe Renan cu al său „rău subtil“: „je suis a 
` out considérer comme phénomène curieux, vie, sentiment See 
ca an ily a poése ineffable" Di pe de altă parte: Tot ri i 
da roit à Pâtre: vouloir détruire ou abolir quoi ` e a 
en Be folie, c'est dâruire un son dans l'échelle. ag 
ec? ES nuance dans la scrie des covleurs“...— Toute 
pa jopa ui egenen hopam Gei seul est infini 
comme s 
= äer on y arrive le jour ou, eet do DE ce 
că ous les systèmes, on arrive à la Dacă totul (şi 
SH pa rost în lume, dacă nimic nu e inutil, dacă totul pa 
KSE ca pi letoni dati tai pei Îi dot „așa de ban 
totul e relativ, cine va mai paliso. ce mes ai otg 
că lucrează j 

leie? luînd piatra şi aruncind în femeia ge 
SE EE 
lorilor omeneşti Renan a fost tol M oLa DME pan a 
; erant şia i - 

a agp reg sie pac $ ii deefe Wë 

E noi am detini-o : o poziti 

toleranței. Dar acești mari toleranţi au urit el Kent 


Intoleranța, a fost totdeauna 

prietina de cruc < 
det deeg a enn? i E mes ee 
nicaţie cu absolutul, Ist - 
pay . e poveste cu De a acestei afirmaţii. Istoria rari ma 
i" cea det oa de part d 

S s ată de on mistici 
ia eege fc cere moas Evrei din zilele warding 
vreil, b ea lor, chiar şi atunci cind i 
lor DAT pran pecetea dragostel prea mari a een Ze 
ke Ke en ez pere oc: aproape 

-= sibile „acţiunile tari“, acest 
ri e GR nefericire, cele mai adesea ori, Beer prin 
fenia Sii nis, Ele au tins totdeauna la suprimarea libertăţii su- 
solara nd ca urmare o searbădă nivelare sufletească : ` Des. 
iri Ara în numele ordinei, contra anarhiei! CR 

ei d-nii Maritain şi Massis nădăjduesc, în numele „Rene- 


CN 


~i 


i 


Lab 


intoleranța, ca pe cea mai nefastă duşmană a libertăţii spiritului. —" 


| 


210 VIAŢA ROMINRASCĂ 


rației absolutului“ * „une restauration métaphysique, une doctrine 
ferme,... intransigeante... un dogmatisme... Car ce qui est extra- 
ordinaire, ce qui est riche d'aventures, ce n'est pas lanarchie, 
c'est l'autorité”! Căci „rien n'est plus monotone que l'hérésie. 
L'hârâsie n'est pas susceptibile de progrès... seul le dogme pro- 
gresse“,** „Singură dogma progresează“: e greu de imaginat 
cum îşi închipue d. Massis acest lucru, şi cum l-ar demonstra 
fAră să cadă în inextricabile contraziceri. 

Dar noi credem că această restauraţie a absolutului nu 
poate reuşi. Relativismul modern, „răul subtil al lui Renan“ este 
boală fără de leac. Acest „rău“ a mai apărut odată în istoria 
cugetării omeneşti, cu Heraclit și cu Protagoras. Rodul unei geni- 
ale intuiţii și simplă afirmaţie, „răul“ a dispărut căci a fost o 
anticipație, reflex mai mult al unel stări sociale-politice şi nu 


rezultatul necesar al unei evoluţii de secole de cugetare. „Răul“ 


renanian este un rezultat necesar, determinat de cauze generale 
şi un fenomen solidar în mod organic de alte fenomene intelec- 
taale, sprijinindu-se pe ele şi determinindu-le la rindul său. Dacă 
relativismul ar fi un dogmatism (negativ sau afirmativ, indife- 
rent) ar purta şi el în sine germenii dispariţiei sale. Dar rela- 
tivismul nu e un dogmatism, e ca şi viaţa, o cale de mijloc, un 
compromis între două extreme : scepticism absolut şi credinţă 
absolută. Fenomen pur intelectual, el nu va putea fi înlătarat 
decit de inteligenţă. Dar dogmatismul cel nou nu vine—am văzut— 
în numele inteligenţei. Oricit de intolerant, oricit de violent ar 
fi acest dogmatism al „generaţiei absolutului“, noi nu credem 
deci, că ar putea lua proporțiile unui fenomen ameninţător. 


~ 
à £ > 


Terminind aceste rinduri, ne vine în minte figura lui Paf- 
nutie Stilpnicul din 7hars al lui Anatole France. Pafnutie per- 
sonifică intoleranța, fanatismul. Cum trebue să urască Anatole 
France pe Pafnutie Sitipnicul ca să-şi închee romanul cu teri- 
bila frază: „Il était devenu si hideux, ouien passant sa main 
sur son visage il sentit sa laideur“ ! 


D. D. Roşca 
KL 


* Jugements” poarlă dedicaţia: „A Jacques Mariiain, ce temolg- 
nege de nolre commun espoir en la resiauration melaphysique”, 
** Intervlewul din „Nouvelles Liilcraires", 


Bunicul 


Pe-o uliţă din tirg, 3 

Cu zgomotele seci de pietre sparte, — 
Pe unde toamna a trecut grăbit 

Și-a 'mprăştiet din vînt fiori E oari, 
Un car cu fîn a poposit, * — 


Ca un bunic pribeag şi fără glas, 
Cu plete veştede scăldate "9 aur 
Şi 'n ochi cu-o liniştită rugăciune, 
Și-aduce carul cel din urmă pas 
La căpătăiul zilei care- apune, 


Copiii uliţilor dimprejur, 
Uitindu-şi jucăriile în gin, 
Au alergat ca vrăbiile 'n stol 
La subțioara capului cu fin. 


BUNICUL 


212 VIAŢA ROMINEASCĂ — ai dis 


dl O ————— 


Pe-acolo-a fost bunicul călător, 

Și "n finul adunat, ca o comoară 

De aur și miresme, dărueşte 

Săracilor de lîngă el, un colţ de vară... 


Cărări adinci din sufletul lor gol 
Spre zări necunoscute se întind, 
Pe unde-a fost bunicul trecător, 
Călătorind... 


Pe cînd lumina moare 'n asfinţit 

Cum se topeşte jarul potolit 

ȘI din încheeturi, de trudă, carul geme — 
Copiii simt cum H S'aprinde "'n suflet 
Copilăria lor din altă vreme., 


„Pe umerii pămîntului, acolo, 

Cînd tot văzduhul, de lumină-i plin, 7 
Se odihneşte țărmul cerului sen: 

Şi vara limpede, cu soarele de sus, 
Imbrățişază cimpuri fără margini, 

Din pragul răsăritului păn' If apus. 
„.Pe-alocuri, cumpene dela fintini G. Bărgăuanu, 
Se urcă şi s'apleacă 'ncet,—ca nişte mini 
Ce 'ndeamnă drumurile zărilor să vie 
Cu paşii trecătorilor şi să asculte 

Cum cresc în tihnäă erburile din pămînt 
Spre larga cerului împărăție... 


„Şi cum, în taină, lungi fiori de vint; 
Cind roua 'n treacât de pe flori o fură, / 


Adie umbră moale de răcoare; j, 
lar vara toarnă "a ochii ler într'una / 
Lumină şi căldură... / 

H 


„Şi pe de-asupra liniştii, din plai în plai, 
Inaiţă şoapt= fragede spre soare 
Izvoarele cu veşnicul lor grai... 


In jurul unni psendonim 


In revista literară şi ştiinţifică „Vremea“ din tirgul nostru, 
au apărut citeva schiţe microscopice subt pseudonimul Ersilia 
Canta. Curiozitatea cetitorilor localnici fiind astfel stirnită, rás- 
punderea acelor producţii literare a căzut rind pe rînd asupra 


celor mai variate capete feminine din localitate. k 
Dăm mai jos, cu privirea această chestie, citeva fragmente 


de „jurnal intim“, din care se poate vedea cum au primit această 
întimplare—după temperament şi circumstanță—cele mai rău fn- 
colţite dintre autoarele presupuse. 


Jurnalul doamnei Manola S. (publicistă) 


„Toată lumea mă felicită. S'a răspindit prin tirg vestea 
că tot eu sint și autoarea schițelor care apar de citva timp în 
Vremea, cea mai serioasă şi mai pretențioasă revistă din ţară. 

Jorj e foarte drăguţ cu mine, cum na mal fost demult... 


Jori crede, hotărit, că eu sint Ersilia Canta. Nu mi-a spus 
nimic direct, dar a lăsat să se înțeleagă... şi mai ales cu subti- 
litatea mea feminină am simţit-o după felul cum s'a ocupat de 
mine. De un timp mă cam neglija.. N'am putut avea curajul 
să-i spun că nu sint eu autoarea. 


* 


RENE 


Supoziţia asta că 
tot eu aşi fi 
admi şi Ersilia 
re gei impuls, care a trezit facultăţile Saya mi-a dat un 
c pi misterioase izvoare de inspiraţie E RON rt 
a vi gi en SECH o nuvelă, ken cetit-o imedia 
logodeicul. ei îi ca sufletul delicat al eroinei sila 
pentru fericirea prietinel,—citeam şi Ggs, ` i 
+ Jor 


Donat. 
Ci 
PE gas $ du in definitiv, Ersilia Canta asta ? Mie, la d 
teg mur Place cum scrie. N'are idealism, e lipsită de acos 
e înaltă care face farmecul unei Pitz ege ep, 
oare, 


Prietinele mele mă 
tot plictisesc 
care CS 
E între Rebeca, croitoreasa mea, și certe) frapantă 
nta. Aşa fac ele critică literară | unei schiţe a 


Be > 

a ES PENR lar. Să fiu eude vină? Sau o fi tiind 
a e eu auloarea ? Să fie oare adevărat K 

A cupările intelectuale intense. ici 

Kc "e tg renunţ la artă, la glorie, ca să-mi 

We, e, Său, cum spun în pies 
e, să mă dezrobesc, să renunţ la iubire și ai ar Zeen 
ru 


' Artei? 


Ce frumos j 
actului al Wen. pasaj! I voiu utiliza în dialogul dela sfirşitul 


= 216 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Jurnalul domnişoarei Mărioara Dăscălescu 


(funcționară la „Regionala”) 


Ce fericire, nici nu-mi vine să cred !! Jenică mi-a spus azi la 
biurou că a auzit că fac poezii. Am crezut că poate este o a- 
tuzie la scrisorile ce île-am trimis secăturii de Costică, cind colo ! 
ce fericire! Crede că scriu chiar poezii. Ea am spus că nu, dar 
el ma vrut să creadă; a spus că știe el şi că a simţit demult că 
am talent şi că tot ce a cetit in cartea aceia samână grozav cu 
mine. Aşi vrea să cumpăr şi eu cartea, dar nu ştiu cum îl zice 
şi cum sin cer la librărie. 


+ 


Mă logodese cu Jenică! Ce fericire! El tot crede că fac 
poezii. A spus la toţi dela biurou şi mie mi-a spus că-i foarte 
fericit pentrucă el ştie că artistele sint mal alitel decit alte fete. 

Oare n'a fost cumva obraznic ? 


Jurnalul domnişoarei Irene Ronescu 


Ce bizară întimplare! Alaltăeri la five o'clok la Mme Si- 
midy şi eri, la serata Cercului militar, toți cunoscuţii m'au pri- 
mit cu zimbete măgulitoare şi m'au felicitat pentru nişte lucrări 
iterare pe care le-aşifi scris în Vremea, iscălite Ersilia Candrea, 
sau aşa ceva. Am răspuns, bineînțeles, că nu sînt eu autoarea. 
Toţi mi-au spus însă că seamănă prea mult cu mine, ca să nu 
fiu eu. M-me Vizanti mi-a luat un adevărat interogator: 

— Nu ţi-a lucrat matale o evreicuţă, Sally ? 

— Da. 

— Nu-i una mică şi slabă? 

— Dame 

— El, vezi ?... 

La urma urmei, ce să le fac ? Creadă ce vor! 


+ 


Roro şi Tiky parcă au înebunit, decind mă cred scriitoare. 
Imi fac o curte intensivă, pe întrecute, şi au căpătat alure pi- 


| IN JURUL UNUI PSEUDONIM 217 
cante. 
nte. Sînt mult mai drăguţi şi mai bine așa, decit mai înainte 


+ 


Domnul Mindru, fostul m 
întreabă azi dacă eu stat Ersilia da". H 
becilul a crezut îndată. 

— Dar ai fi putut foart . 
acela, a adăogat el. e bine să scrii şi mata în genul 


Poate că are dre 
ptate, A 
Rei mare greutate. Am să better? E E Ee 


mba romină, mă 
ta. l-am spus că nu şi im- ` 


Tiky s'a decis să-mi ceară mina. Sa 


Incerc să scriu schiţe, anunțat azi la papă. 


Mam logodit! N 
tii potir eg u mai fac schiţe. E un gen prea insigni- 


Jurnalul domnişoarei Elena Vinea (profesoară) 


Ke GC laaa cu autoarele astea pseudonime! Nu mă mai 
e e cancelarie că eu ași fi scris schițele 
e în Vremea. fiec 


i en, 
M D care am atitea teze pe cap! De literatură îmi arde 


Dar cînd o ajunge zvonul la 
urechile directoarei 3 At - 
St E în stare să-mi ceară la minister oii digg woe 


Jurnalul doamnei Elvira Toncescu (intelectuală) x 


mA comerajil în oraşul ăsta păcătos! 
BS Ba, eu sînt Ersilia Canta, noua scriitoare dela Vre- 
direct ÎI RES a dat, jubilind, informaţia asta culeasă 
eier ` A să fac? Să dezmint? Mai rău se lä- 
i zmint? Mă simt jenată şi faţă cu mine şi mai 


218 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ales faţă cu biata autoare—cine-o fi ?—pe care desigur că acea- 
stă alienare a proprietăţii o indispune. 
Dar, ce's eu de vină ?... Uf! 


Jurnalul adevăratei autoare 


In lumea mică a orașilui nostru s'a stirait puţină vilvă cu 
schiţele mele. Cine-i necunoscuta care scrie cu „fineţe“ şi cu oa- 
recare „ironie“ ? 

— Al văzut ? Au apărut nişte schițe drăguțe în revista 
Vremea—îmi spun prietinele mele. 

Drăguţe ?... Epitetul nu mă incintă de loc. 

— ȘI, inchipue-ţi, nu se știe încă cine le-a scris... 


Li D 
` 
Misterul an curiozitatea. Fiecare se simte dator să pro- 
pue o flinţă vie pentru Identificarea pseudonimului şi să facă cer- 
cetări probante. Am auzit că acasă la domnişoara Lela Schwartz, 
croitoreasa domnişoarei Vinea, a fost o vreme tin adevărat peleri- 
naj. Pentruce ? Se pare că Leia asta samănă cu Sally dintr'o 


schiţă a mea, 


Prietinele mele vin mai devreme ca de obiceiu şi mult 
mai insutleţite. 

— Nu ţi-e rugine ! ŞI nouă să nu ne spul... 

Le privesc cu prefăcută mirare. 

— Ta eşti ! izbucneşte Margot, cea mai impetuoasă, flutu- 
riadu-şi cirlionţii bruni şi privindu-mă drept, cu ochii ei aurii.— 
Tu ai Ecris schițele !.. 

— Ei, cum vă vine să credeți? Niciodată nu m'am gindit 
să fac literatură...“ 

Am impresia — neplăcută—că aproape le-am convins. 

La plecare totuşi par din nou nedumerite. 

— Hai, spune drept: nu eşti tu? Tu eşti! 


+ 
"re 


ÎN JURUL UNUI PSEUDONIM S 219 
SEET 


Prin casele pe unde mă duc, sa 

l pomeneşte prin - 
tile zilei -i despre schiţele misterioase. lac a 

— pare că e domnişoara Vinea,—zice cu mult ca 
domnul Hagiescu, bătrinul, ultindu-se pe rind la cei prezenţi e 
bad albaştri de copil bun. 

mnişoara Vinea? Oare nu m'am întunecat la fa 
a? E 

adevărat că nu vreau să divulg că schiţele sînt ale aa dar 
nu-mi place deloc ca bunul meu să fie atribuit alteia. 

Simt toată ziua un surd necaz împotriva donfhigoarei Vinea. 


x + 


In fiecare zi mai aud cite ceva Chestia 
è a inceput să 
intereseze şi să mă amuze. Pe cit pot, culeg date. Rind pe at 
autoare ale schijelor mele —ei, da. ale mele—au fost toate fetele 


c $ i 
D GE din oraş: licenţiate, profesoare, ba chiar simple fete de 


Printre misterioase procese de deducție 
soanelor celor mai diferite au converjat ee Lemos? 
celaşi punct : domnișoara Vinea, profesoară. Aud că biata fată se 
zbate în protestări inutile. Dar, dela o vreme, obosită de atita 
stăruință, are uneori o atitudine încurcată,.. care pe mine mă e- 
nervează. Im vine citeodată să iau condeiul să-i scriu : „Nu cumva 
te-ai convins şi dumneata, domnişoară, că dumneata le-ai scris 2* 


“n cercul meu, tot ml se mai fac 
aluzii — mai rezervate 
parcă— referitoare la literatură. In momentul de față schiţele pseu- 


e au două autoare recunoscute de rumoa 5 
nişoara Elena Vinea şi... eu. rea publică : dom- 


Mi-i lehamite că le-am mai leu € 


220 VIAŢA ROMINEASCĂ 

Doamna lonescu ține morţiş că sînt eu. De chien vine la 
noi, mică, zburiită şi plină de importanţă, începe insinuant : 

—  Dumneata eşti Ersilia Canta—nu mai tăgădul, lji sea- 
mănă, nu ştiu cum, la fire şi la tot, 

Domnul Teodosian, june, „subtil“, declară cu dezinvoltură, 


dindu-şi spre timplă o şuviţă de pe frunte: 
— Eu zic că e domnişoara Vinea. O recunosc după siluetă. 


Parcă mai simpatic într'o vreme tinărul Teodosian,.. 
Doamna Varsan mişcă grațios capul cu păr bogat, în unde 
argintii. Mă ia din scurt, cu o autoritate plăcută, subt amabili- 


tatea ei vioae şi rafinată: 
— Nu ştiu eu, drăguță, că ai o croitoreasă evreică, mică și 


slabă 3 Ce-mi mai umbli cu mofturi ? ŞI nu mi-a spus mie Lina— 
care a servit şi la voi—că cumperi trufandale deia Dincă, ol- 
teanul ? 


Cind rămin singură, mă gîndesc : schiţele samănă cu mine. 
Dar de citeori nu mi s'a spus că eu samăn cu Tina ori cu Geta ?.. 
Dar aceleaşi schițe, după părerea domnului 'Teodoşian, evocă 
„silueta“ domnişoarei Vinea, adică: siluetă fină — scrieri fine- 
D'apoi Sadoveanu 2. ȘI totuşi scrie aşa de subţire... 


Lumea parcă s'a mal liniştit,—nu se mai vorbeşte de schi- 
tele mele, Păcat! Mă deprinsesem aşa de bine să aud lăudindu-le! 


+ 


lar a început zarva. Intro gazetă locală a apârut o notiţă 
că Ersilia Canta e... doamna Elvira Toncescu ! ŞI chiar a treia 
zi, un alt antretileu dă in extenso numele adevărat al Ersiliei 


Canta : e domnişoara Elena Vinea, 
Pănă alci a putut răbda profesoara! O desminţire în stii 
didactic și sec a venit şisdela ea, fără intirziere. Detreabă fată! 


Nu rivneşte laurii altora, 


— m IN JURUL UNUI PSEUDONIM 224 
n be 


După dezmințirea domnişoarei Cunoş 
mele, E logică infailibilă, au fue zau SE DE: 
— Dacă nu eea, ești dumneata, s'a inch 
, elat socoteala, 
P ve map la doamna Varsan. Simţeam iarăşi atmosfera 
emer: a admiraţiilor rostite, Fiecare căuta să-mi - 
„ Punind în limbaj şi în gindire o aleasă grijă Ka 
Sé se deschide şi apare doamna Popescu, In ochii ei mari 
s mee ei mirare de totdeauna samănă acum cu un fel de 
Serge Ge cînd cu istoria schițelor, doamna Popat 
SE a, nu mă mal slăbea de cite un canaf al bluzei 
ere convingă că... eu sint autoarea). O văd trecîn 
oi CS mine. Im adresează un salut distrat. GE 
— Nu ştiţi ?—incepe ea, de cum inai 
Be iteme cară AS R naintează cu doi paşi spre 
era) s'a aflat în sfirşit cu siguranţă cine e Ersilia 
Inima mi se răceşte, rărindu- Sei 
Igor e Sien > du-şi bătăile intr'o aşteptare grea 
si Cine-i? ‘Cine-i? 
amna Popescu îmi aruncă 
răspunde Zei adincă convingere ` aere e 
— Da, sa aflat. E madam’ Toncescu 
— Ce spui? Elvira ?.. 
Si Elvira Toncescu 3 
in toate colţurile, din toat 
, e gurile numele 
paign umple aerul cu intonații de pre lgpra, birio 
apar Intro i aa priza Leg retrage in 
D 
tomul Be replică al doamnei Popescu; «e departe, aud ba 


— Da, era şi de 
Pa $ aşteptat. E o persoană foarte inteligentă 


EI SEN eg şcoală pe Elvira, adaogă dolent doamna Si- 
A 5 Aa pă dragoste stofa de mare Drei a rochiei.— 
k „binişo be ge mai mult tipuri „de jos“ şi nu e prea 
r ES Gë zgiria-o pe leşinata asta! 
ude un zgomot. A 
ie pare doamna lonescu 
Ja față, aruncind priviri ii in toate părțile şi cind mă one? 
WE KE şi vine intins la mine: i 
— di cine e autoarea adevărală 
a» e 
N Mei Lomp mă sfredelesc şi plopii mel fi 
2birleşte în aşteptare, avid de senzaţie : d 


222 "VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ştii? Su cine e? 

— Da, răspund eu cu docilitațe abătută,—da, e doamna 
Toncescu... 

— Tocmai! aprobă ea ca fulgerul. Cum nu ne-am gin- 
dit? Schiţele acele seamănă straşnic cu Tonceasca,.. 


Domnul Popescu, care pănă mai eri mă saluta adînc chiar 
dacă nu mă uitam şi chiar de pe trotuarul opus, mi-a eşit azi 
drept în faţă pe strada Carol. In ultimul moment, abia a dus 
distrat mina la pălărie, 

Omagiile domnului Popescu m'au lăsat întotdeauna rece. 
“Gestul de azi însă mă jigneşte. 


] Devin din zi in zi mal nervoasă, Cind o văd pe doamna 
Zănescu, cind o aud întrebindu-mă cu dulceaţă „ce mal fac“ şi 
mai ales cînd începe să mă bată pe umăr, trebue să mă stăpt- 
nesc cit pot, ca să nu Up în gura mare. 

Azi a sosit la noi cu o mutră compâtimitoare, ca la o vi- 
zită de condoleanțţă. M'a sărutat de citeva ori şi a inceput cu 
glas duios de capră bolnavă: 

— Nu-ţi face singe râu, drăguță. Lumea aşa vorbeşte... 
Da’ eu, care te cunosc ce fată detreabă ești, n'am crezut nici- 
odată... că te-ai apucat de comedii de-acele, pe la gazete, 

Doamna Sofica Zănescu e celace se cheamă un tip tardiv. 
Ea mă mingie azi de bânueli care s'au risipit demult din preaj- 
ma mea şi pe care numai eu ştiu cit le regret. 

Cucoana Sotica se emoţionează treptat cu cit vorbeşte. O- 
brazul ei mare şi placid străluceşte, parc'ar fi uns cu pomadă, 

— Drăguţa de ea, se adresează dumneaei cătră mama,— 
putea să pățească şi ea ca llenuţa Vinea, eo dee la gazetă, 


EA 


In jurul meu e pe fiecare zi tot mai mare răceală, 

Prietinele imi vin mult mai rar, 

Logodnicul meu, care—fără să-i fi mărturisit eu—işi făcuse 
convingerea că sint literată, se uită acum la mine posomorit şi 


Be 


oi wé 
IN_JURUL UNUI PSEUDONIM 


223 
desa măgit, stă puţin 
sibil şi ridicol să-i re vorbeşte mal de loc. Imi pare impo- 


— Iubeşte-mă, că eu sint autoarea... 


e ` ës 


din întreaga 
voalat de painjenişul po- 


Mă stringe ceva la timple. De cum 


de cap şi puţină febră, Darm rău... inserează am, dureri 


Mama imi Spune că am că 
ătat 
Subt sprincene— parcă tot vreau a Där 


Am început să fu 
beweege = g de orice cunoş 


o căutătură stranie—pe 
ez o lovitură, ` 


Un. Care cum mă vede, 


Azi am primit ultima 
pleacă la Bucureşti, 
— Cind te intorci ?—l-am intrebat, 


ez Nu ştiu, mi-a Tăs 
să zăbovese cam multe, `" S0, uitindu-se aiurea, poate 


lovitură : Logodnicul meu mi-a spus 


Le . H D 
D 
. D E 
. Li 


| 
| 


294 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Manuscrisul se silrgea aici... 

Filele subţiri, scrise cu crelonul şi părăsite pe o mesuţă 
lingă fereastra deschisă, au fost smulse de un virtej, au palpi- 
tat o clipă între pămint şi cer, apoi au căzut obosite in omă- 
tul moale. 

Nimenea nu le-a mai regăsit, niciodată... - 

In acea sară—o sară cenuşie şi lugubră de Decembrie—se 
bănueşte că biata fată a deschis larg fereastra să mal soarbă 
odată, pentru ultima oară, din plin, viața. 

„„Nenorocita a fost găsită jos, fără suflare. Buzele ei intre- 
deschise parcă rosteau cu exasperare:; „Eu sint adevărata au- 
toare !* 


' Lucia Mantu 


Cîntec mut 
Cu ochii suri şi tulburaţi de vis, 
Cu ochii unui om care-a ucis, 
Nebuna pală-a nopții păn'tirziu 
Priveşte fix, halucinată, 


Priveşte nemişcată 
Spre cîmpu'ntins şi mort ca un pustiu, 


lar peste dealuwnmărmurit ca piatra 
Subt crucea ocolită şi de cîni, 
Necunoscutu-şi odihneşte şatra 

De nori bătrîni... 


Un drum uitat, ce-l adormiră anii, 
Visează paşi stingheri şi rătăciți; 
lar lingă el, ca nişte umbre stranii, 
Doi plopi stau neclintiți,. 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Nu suflă-acum nici statia unui gind, 
Dar luna tot mai palidă se face, 
Stro frica ei nu mişcă ascultind 
Misterul din tăcerea care tace 

De cine ştie cînd... 


Alexandru N. Nanu 


tuş un moment de o importanță deosebită. Ea ne arată 


Un filozof romin în secolul al XVIII-lea 


.—— 


Intimplarea şi de data aceasta a fost propice unei desco» 
periri. Dacă această descoperire nu a atins regiuni prea supe- 


$ 


o vă- 
dită surprindere m ES că UE EE ni meg 
puncte necunoscu r că şi acolo unde cunoaştem, il cuno 
tem superficial, intr'adevăr, nu puțin curios s'ar părea oricării 


ez Sau pe alături de informaţie o operă chiar de o însem- 


Felul în care este prezentată lucrarea desigur a contribuit 
mult la acest rezultat. Acest fel nu permitea o rapidă dare de 
samă Sau luare în considerare, ci, din contra, avind în vedere 


„existenţa însolită a lucrării, îm ingea pe cercetător la o conclu- 
| de eich Zeie Zen 


de drum. Lucrarea este într'adevăr prezentată 

subt formă de scrisoare-polemică şi este urmată de o serie de 
rea mai are şi un titlu lung şi neatră- 
gător, notele se termină cu data „1773, Mai 8 în Pariz“, pe cînd 
Scrisoare este datată „la anul 1791 Dek, 3%. In titlu se 


ES 


228 VIAŢA ROMINEASCĂ 


pomeneşte apoi de okeliști, demult uitaţi în ştiinţă, şi autorul 
se adresează pe deasupra şi unui necunoscut, „Indeletnicire fi- 
„lozoficească în chip de scrisoare adică răspuns câtră cel ce am 
„alcătuit, şi dar mi-au trimis cartea cea tipărită elineşte şi fram- 
„luzeşte în Viena Austriei la 1787 asupra lui okel Lefhanosul 
„pentru firea a toată lumea“. 

Și chiar dacă se descoperea că răspunsul se adresa lui Za- 
netti Clucerul, şi chiar dacă se încerca a se ceti cartea acestuia, 
totuşi nu cu uşurinţă se putea cineva pronunța asupra ambelor 
opere. Subiectul este ingrat, chestiunea părăsită şi suspiciunea 
unei traduceri semnată de un romin nu departe de concluziile 
criticii. Dacă se mai adaogă că autorul nu semnează ci termină 
jos la ultima pagină cu: „s'au tălmăcit şi adunat de ințeleptuś 
„dascal Petru Stamatiadi”, atunci lesne era să se creadă intr'o 
traducere, adaptare sau rezumat. Şi din nenorocire acest fapt 
s'a şi consumat. lar cu el a trecut şi Stamatiadi printre multi- 
plii semi-anonimi al publicisticei romineşti din secolii trecuţi. O 
intimplare, am afirmat, a făcut să-mi cadă în mină opul lui şi 
mărturisesc că eu însumi am r&sfoit de multe ori cartea şi pu- 
blicaţiile timpului pănă a indrăzni să mă pronunţ asupra ei. Frica 
unei erori era foarte la locul el. Pronunţarea însă, de data a- 
ceasta, este categorică. Ne aflăm în faja unei opere filozofice o- 
riginale, mai bine zis a unei teze filozofice susţinute ca tot ma- 
terialul necesar, de cătră un romin, Petru Stamatiad, cătră fi- 
nele secolului al XVIil-lea. Notele reprezintă materialul cules a 
tradus, lar scrisoarea: refutarea teoriei ocelisto-pitagoriciene. 
Notele filozofice sint luate din Bruker, Boem, efc., lar cea ast- 
pra cometelor din Lallande, după însăşi mărturisifea textulai. 
Din acelaşi text se poate deasemeni ușor constata orginalitatea 
lucrării, care, ca orice lucrare cosmologică, nu cere decit un con- 
cept şi o demonstraţie, indiferent de material, sau cind concep- 
tul este străin, de o demonstrație personală. In cazul nostro, nu- 
mai demonstraţia este personală, teza fiind cea teistă, recunos- 
cută şi azi de ştiinţa pozitivă. Această demonstraţie este însă 
personală, căci aduce argumentele ştiinţei epocei în afară de cele 
întrebuințate anterior. Partea relativă la mutabilitatea cerului, a- 
dică la transformarea lui în contradicţie cu Okelus, care susține 
imutabilitatea, este foarte originală, Se serveşte de ultimele date 
asupra cometelor pentru a proba aceasta. Prin urmare ne mai 
aflăm şi în faţa unei lucrări cu suprafaţă europeană. Autorul 
nostru a dat la lumină aşa dar o operă filozofică în toată ac- 
ceptațiunea acestei expresii. ȘI în ce constă ca, se pune a- 
tunci Întrebarea. 

La refutarea vechei teorii a Genesei, care din tradiţie apar- 
ține şcoalei pitagoriciene, dar nu e cunoscută decit subt numele 
unui elev al acesteia din urmă, anume Ocelas din Lucania. Cartea 
lui poartă titlul: „Natura Universului“ este suspectată ca auten- 
ticitate și nu admite nici început nici sfirşit lumii, materia fi- 
ind eternă. Este prin urmare antiteza Genesei biblice şi teorii- 


UN _ FILOZOF ROMIN ÎN SECOLUL XVI 229 


for ştiinţifice, care un I 

mra şi priacipiul unităţii ef baza lumii alături de trans- 
despre demonstrația lui Stamatiad 

baza ultimelor date „ea este făcută pe 

note din diferitele Ca ECH ei finele sec. XVIII, însoțite de 


fande, cam treizeci de pagini mari și e fnsoțită şi de o fi 
re 


este lucrarea | 
in fran Sieten Lë 


teorii. d e nemulțumit de 
Este mal stemă Sarea i pe profesoral al Ù). E 
n 
S ëng? opera Clucerului Zanetti este o ee ege 
LS = d ege la celace mi s'a prezintat,: E 
SS d KR v, şi una şi cealaltă refvtare ce rost aveau 


în plin secol allui Voltairi 
interes deosebit, da re, ele pot avea chiar un 
ele o altă rațiune ai e pe pă cel filozofi şi rominesc, au 


, ŞI 
bele şi mai malt în relief. Ele sint ée Se pi scoate pe am- 


Acest marchiz d'Argens, francez chambelan al lui Frederic cel 


L s'au crezut ei obligați să ri 
Kee jonoa mele ng (oct Amato 
Ham me nouă, Fantastic, dar aşa este! Noi, stind la 


cu falanga care prepara Revoj 
mare, 
SEN gg în generaţiile erch ane. in E ar "pe? 
n ch n pragul unei alte lumi, o luptă aprigă de care nol 
pi k nici ştiinţă, luptă care cu certitudine ne-a îndepărtat 
evolu i poate 
a ste, XI A E altar pă rupem înaintate din prima Di e 


afla în această privință nimic. Autorul este o enigmă istorică. 


dacă totuși întimpl 
a dat de Opera Së: mplarea i-ar da de urmă, cum 
exclus ca să ne rel 
prize şi mai mari, Astfel, la tace utul scrisorii, ppt d Ge? géie 


r iilor acă nu e vorba de fondatorul 


Care nu prea ar avea ce cău 
ne-am afla în faţa lai Virgil Stamatiad;—ar fi facuta ar Aaryan 


DMA MOMDNEASCĂ EN 
crări de fond pentru limba rominească. O carte cu conţinut ști- 
inţific, una cu conţinut literar. Şi a ales în cazul din urmă pe 
cel mai greu autor de tradus. Dar să revenim la opera noastră. 
Invăţatul care a elaborat-o era, fără discuţie, o personalitate de 
frunte pe timpul său chiar în Europa, căci el însuşi esteun mare 
Encielopedist. Cunoştinţele lui sint o mirare mai mult, pentru 
țara noastră, La 1790 un Enciclopedist romîn în polemică cu 
răzvrătiţii Europei, nu e lucru de lepădat. Se poate oricine min- 
dri cu un asemenea om. Să ne mulţumim măcar că l-am descope- 
rit. Avem şi noi cel puțin un filozof: pe Enciclopedistul Pe- 
tre Stamatiad. 

Dar însemnătatea operei lul Stamatiad, trebue să spunem, 
nu se opreşte aici. El este pentru noi mai mult decit atit. El 
este, din alte puncte de vedere, de o importanţă şi mai mare. 
Că am avut un filozof, nu e cine ştie ce, am mai avut şi pe 
Zanetti, cu toate că mai puţin important. Dar, pe cind acesta 
din urmă a scris în limbi străine, Stamatiad a scris romineşte şi 
acest lucru este important. A seris filozofie, a scris istorie, a scris 
teologie, a scris matematici, a scris astronomie în romineşte. ŞI da- 
că m'ar fi decit faptul că rupe pentru noi cu o veche credinţă, după 
care pe atunci nu se puteau scrie chestiuni științifice în limba noas- 
tră, şi tot ar fi deajuns. 

Dar cind se va vedea că limba pe care o vorbim azi nu 
este de eri de alaltăieri, copiată după unii sau alţii, ci este ve- 
che şi atit de veche în cit permitea scrieri ca aceia a lui Sta- 
matiad, atunci nu numa! ne vom mira, dar ne vom mindri cu va- 
loarea naţională a acestui cărturar necunoscut pănă ieri. Dacă 
Stamatiad poate fi un filozof, un filozof european, pentru noi 
este mai malt, este acel care dezvălue un trecut, rupe cuo ve- 
che şi falşă concepţie despre noi înşine. El ne arată mai mult, 
căci dăcă a scrie e un lucru însemnat, existenţa unui public ce- 
titor al limbei lul este un lucru şi mai însemnat ; şi mai presus 
este că ne arată în plin secol al XVIII-lea o cultură rominească, 
destul de înaintată, capabilă a înţelege pe Stamatiad, concluzie 
extraordinară mai ales pentru intelectuali, crescuţi în idei eronate, 
Aceşti intelectuali vor trebui de acum să-şi schimbe părerile. 

Dar să dăm cîteva exemple pentru a adeveri cele ce 
înalntăm. 

Luăm pe rind fragmente din note sau însemnărici. 

Filozofie.— lau două chestii grele: definiţia sistemei şi 
sistema lui Spinoza. 

„Sistemata nu este altăceva decit alcătuirea a multor părţi, 
„(a unui) meşteşug, sau (a vreunei) învățături, puse cu acest 
H 


de orindulală, (unde) ele se sprijinesc una pe alta, şi (unde) 


„cele mai de pe urmă se tălmăcesc de cele mai inainte; acele 
„ce dau cuvint pentru celelalte se numesc Prinţipuri, şi cu atita 
„este mai desăvirşit o sistemă cu cit vor fi mai puţine prințipurile ` 
ri rară CH incă ca toate să se poată aduce la unul numai 
„(pag. D 

Apoi Sistema lui Spinoza (pag. 59). 


UN FILOZOF ROMIN ÎN SECOLUL zem 231 
l PILLOO ROM Sen | | 


„O ființă sin 
„toate senn DEE gen trebuincioasă, din firea cărela 


H ca ni 
pe SÉ fieştecare după berg Zeile deg SZ Kee 
. u 
ee Se altă ființă, de cit numai una Ce eg ëch ine Za 
$ noi le socotim de atitea ființuri, sta 


„Zinon da matimile lui intr’ 
un prid 
„acolo paleti lui s'au numit ét adică ec Bn ES 
„taos SEN AN cit toate au fost 
„la orinduială, El este făcut din en ug nn 


ng eeh D materia ce din sineşi este adiaforà spre t 
gur care cuprir ntr'aceste două prențipuri, iasă un wei SG 
Dee Besch? gr nde toate lucrurile lumii, şi care pluteşte fr mă 
un TE seste aaco făcut de un trap și de 
Trec la Plat ma! ales Dumnezeu“... 
mată în vrea 15 red DEE a a căror metafizică este rezu- 
„Anaxagora au fost cel întăiu, ce a 
games Sau să zic mai bine au rm d began sr a ep 
"ortaduiu|au Poate dela sineşi să se misce e Ee m 
“cu totul e u cunoscut de prinţip întăiu un duh 1 a. ae. E 
"socotit că făcea arie: ZE dar acele două prințipuri mu le- 
"deosebite deosebiri. materia nao coit d le-au dat tieştecārela 
„greutate fără formă, fără mişcare ee decit un haos, o 
„vea ma > împărtăşire de dinsa (pag. 70)... 
„că Dumnezeul lui era să,Primească O parte dintr'insa, și măcar 
„sebit de emiri ee un foc, şi așa dar foarte deo- 
(aert de materie... gora, dar cu toate acestea el Iau 
Ge Tita deck a maa Eiere ră Den Seeche sale, nu 
ru” . rg 
"Zeg rmn, ft filozofie a lui Aristotel a, dată în 
fa con: „Mindria ce avea (Aristotel) ca să 


trup a lui Aris 
Sch totel, nu este alta de cit însuși trupul, socotindu- 


„se laudă pe această desco 
we perire și nu 
materia aceasta fâră trup este prințipul trupurilor. Formele 


232 VIAȚA ROMINEASCĂ 


„sînt alte idei tără lucru, care le face iarăşi ca cum ar fi lu- 
„cruri. Ele nu sint altăceva fără numai felurimi ce le-au ridicat 
„dela trupuri, cînd au făcut ridicarea lor, adică au stricat tru- 
„purile ridicindu-le formele acestea, şi n'au rămas alta fără nu- 
„mai o materie fără trup“. 

Istorie.—La pag. 77 se ocupă de Egipt... 

„Norodul cel prost al Egiptinilor se închina stelelor, oame- 
„Milor şi dobitoacelor. lar Bogoslovia cea tainică cunoştea un 
„duh preste toată lumea, care locula mai virtos în ceruri, Dar 
„de era duhul acesta materie subțiată ori altăceva, nici ei sin- 
„guri nu ştia“... 

Citeva SCH mai een bai S 

gend e, care ne dau a cunoaşte c aveau mu 
EP a ne Sos a nu avea încă Grecii filozofi.  Egiptienii a- 
„veau Astronomi, cari puneau soarele la Kentru lumii... După 
„scrisorile ce au lăsat ei se vede că şi la Geometrie au fost is- 
„Ccusiți, iar nu numai! cît au adus Talis şi Pitagora dela dinşii”. 

La pag. 81 trece la India, 

„La Indien! popoarele sint împărţite prin cete, şi cetele a- 
„cestea nu se unesc niciodată, deci ceata Brahmanilor se soco- 
„teşte cea mai întăiu decit toate... şi pentru că s'ar trage din 
„începutul lor dela Dumnezeul Birâma sau Brâma. 

„Bramanii zic că Dumnezeu este o lumină curată şi înţă- 
„legătoare... 

„Ei zic că Dumnezeu vede toate, oclrmueşte toate, păzeşte 
„toate, zic că este sufletul lumii. Stelele sînt ochil lui... 

„Grecii, care prea puţin au învăţat părerile Bramanilor, 
„le-au luat seama mai bine la şi le-au numit Gimnioso- 
„fişti, adică filozofi goli, şi Lan arătat că trăesc departe de oa- 
meni, în păduri, în peşteri“. 

La pag. 82, trece la Perşi. 

„Perşii ca și Haldeii au numit magi pe oamenii cel ce a- 
„Veau învățăturile. Şi magii aceştia aveau pre mal marele lor 
„un Zoroastru, 


„Magii aceştia 
„lumină Oromaz; lar celalt de rău şi de întuneric. Arimaz“ 

„Ei socotesc focul ca un suflet al lamii...” 

„Zoroastru au dat nume focului acestula Mitras... se zice că 
„Mitras a născut pe Oromaz şi Arimaz şi printr'inşii au forma- 
„risit lumea“. 

Matematici.— Citez teoria lui Pitagora : 

„La un trigonon C. A. B. (figură) ce va avea unghiu drept, 
„ktadratul ce se face din ipotinuza C B, ce este Împotriva un- 
„ghiului drept, este întocmai cu kfadraturile ce se fac din pla- 
„sile ce cuprind pe unghiul drept, adică din A B şi A G; 

~ „Arătarea nu o mai pun că aceasta este ecatomba lui 
Pitagora“. 
O demonstraţie ia pag. 87. 
„Vederat este că linia strimbă ce trece prin virful dungilor 


„Ze 


puneau două prențipuri, unul de bine şi de 


UN_PILOZOP ROMIN ÎN SECOLUL zem 233 


së se pr arama (figură) după proodos acesta nici odată nu va 
ergi ae, cu linia A L, ori şi cit se va lungi, pen- 
est op pdată depărtarea d dela linia A.L nu poate så se facă 

met nainte, focit atita Vi geg es d e E 
„cit de mami = să a va fi mai re gg aa ni CP 
cei dintre trup şi suflet este tratată pe larg, 


pag 


mişcare. casta este 
„fiinţă tnfelegätoare Cu cît mai mul 
x t vom lua seama 
GES proprieta- 
eege Är vr ca GE mult ne vom încredința că este 


d 
och ER a ajunge la această concluzie, citez o parte de 


„Cind auzim sunete, atuncea 
„DOS se revarsă b scuturăturile trupului celui su- 
arech])“ în vint, şi din vint la timban (adică la toba din 


„Mal în scurt, nu se 
' poate să fie altăce 

NR Gë e ra rani E: o simţitură, care ge ge 
Zei eem EH x cu toate acestea nu este însuși 

ceste note 
explicate oaia hn la exemplificarea unor chestiani ne- 

osmografie.— Cea mai interesantă mai rinzătoare 
mu gäe e Ee cometelor. Pe la a 1790, D 
ES n evul mediu, deoarece nu H se dăduse 


Lallande, unul din cei mai productivi scriitori ai Enciclo- 


l 
am redat de Stamatiad în această chestiune, căci zice la 


Lallandu astronomul f 
gi ci ge - Les socotelile asupra comiţilor ce 
şi de o figură order d Bila SE SES See 


SSC , 

A - „Decind s'au aflat 

„A a m l 

se iarăşi, Fizicoşii au înţeles E ër etc Dë, 


ce se 
Rr hininga în multe feluri de planuri înprejurul tot aceluiaşi 
Paliul ai a să se afle uneori foarte aproape unul de 
E d tte nişte fenomene foarte deosebite... 

y e inalt de istoria cea naturalnică au arătat că 
pie mă acum a sistemii soarelui putea să fe o faptă 
Potopal E ui comit, lar alții sau mulțumit de a arăta că 
Visen. Bes $. făcut din apropierea unui comit de aceștia 
"ce face vestitul astronom, au dat în publică la 1703: teorisini 
E ae a i (gamint, întru care voiește să arate că comitul 

a 1680 ani, au putut să pricinulască potopul, adecă 


/ o 
234 — VIAŢA ROMINEASCĂ 


„cu 2426 ani mal înainte de veleatul mintuirii, au pentrucă ear 


„fi indesit atmosfera lul asupra pămîntului, ori pentrucă ar îi 
„ridicat apele ce sint Înlăuntrai pămîntului și le-ar fi adus la 
„faţa pămîntului"... 

La pag 114. 

„Numele lui Cassine este atita de vestit întru astronomie, 
„incit insutlă în fleştecare deodată cea mai mare încredințare. 
„Dar în vremea acela pe cînd vestitul dominican Cassine scria 
„cărţile lui pentru Comiţii dela 1664 ani, dela 1680 ani, încă nu 
„se hotărise nici ca cum orbiturile comiiţilor, şi acum nu s'ar 
„putea să incredințeze cineva lumea în cuvintul lui“. 

„Intăiu Nefton la 1687 ani, au deschis drumul la aceste cer- 
„cetări. Al doilea această aflare pentru nodurile comiţilor ar fi 
„trebuit să se încredințeze şi să se urmeze după acele ce s'au 
„văzut de 30 ani şi incoace şi care sînt prea multe”. 
„Dumnealui Lambertu, matematicos foarte vestit, puţin oareş-ce a- 
„semenea arată în scrisorile sale ce vorbesc de lume, care este 
„o carte plină de duh şi de ființă, în care vorbeşte de stricările 
„ce pot să facă tragerile cele din potrivă una alteia”, 

Urmează apoi istoricul cometelor cunoscute pănă atunci. 

Calculul probabilităților bazat pe aceste date, servește tex- 
talui şi tezel susţinute. 

N'ar mai fi de folos după aceste datt să maiinşir pretin- 
sele noastre neologisme de azi, şi care, cel puţin in domeniul 
parcors, sint vechi şi au forme bine definite, multe Întilnite la 
lumea de jos a oraşelor mal acum citeva decenii încă. Dar o 
voi face-o pentrucă chestiunea formării limbii, mai ales ştiin- 
țifice, este de o importanţă foarte mare, şi a dat pănă acum loc 
la credințe eronate. Fără a putea preciza cam pe cind s'a in- 
ceput pretinsa invazie a terminologiei străine, totuşi nimeni nu o 
punea mal înainte de 1830. Azi o găsim cu o jumătate de secol 
înainte, apărută. Formele noi nu sint decit o evoluare subt in- 
fluenţa mai puternică a apusului, dar nu introduceri savante 
recente. 

laţă-le : 

„Vedarat—haos—prenţip — sistema —ipotesia — fenomena— 
„proprieta—ideie—a da în publică — partezan—bibliotecă—haractir 
„—mihanismos—Fizică—Retorică —ltiki san moral--Poetica—cri- 
„tica — atom—materie—formă—grup— grupalnic-—fantasie —linie 
„dreaptă—Kendru — simbatie — experienţie — lavirint — dogmă — 
„poeticii (poeţii) —închipului — planite — astronom — glob — crug 
„(cerc) — ispagalol (spaniol) —scopos—moralnicesc—plan —etir— 
„periferie— product—minut—răstringe şi intringe (lumina) —ochiane 
„—eclipsuri—parabolic—priveiegium—istornic (istoric)—a publica- 
„risi—comandir—raug —tiranie-—într'armat — tiracii —- datorie — 
„iroicesc—(eroic)-—Patria—a tipări—a formarisi—(a da formă)-— 
„basis (bază)-—organe—noimă (normă)-—familie—intereseşte (inte- 

)fanatismos—etc. etc, etc." 
Şi nu am citat nici jumătate. 


DR PLOZOP ROMIN IN SECOLUL XVI 285 


„lar cum acestei dări de samă rudim 
cluzie, voiu termina arătind cît ar fi ae ribl pr a soe 
studiu amănunţit al acestei lucrări care, pe lingă o întreagă 
enciclopedie rominească din sec. XIVIII, mai cuprinde şi un lexic 
rominesc de o aşa Insemnătate, încit nu se poate scrie despre 
GE tie ci et par i Eroarea trebue corec- 
ră Ă e îndreptar 
pra existenței acestei limbi savante. Ştiu ep e d Sec 


mal uşor, totuşi sper a 
Senge dul. per aceasta şi pentru acest motiv am scris 


Bucureşti, 19 Noembre 1923, 


Em. Grigoraş 


Există mişcare cooperativă in Rominia? 


lată o intrebare desigur curioasă pentru un cetitor din Rominia, 
care de 30 ani şi mal bine, aude vorbindu-se mereu în țara noastră, 
despre o mişcare cooperativă şi care intiineşte In orice comună ru- 
rală și în mai toate suburbiile oraşelor, bănci populare și magazine 
cooperative de consum, 

Intrebarea este în adevăr curioasă, dar ea mi-a fost pusă de... 
un inspector al Cooperaţiei. Comentinad articolul meu anterior, * cu 
privire ia „Autonomia mișcării cooperative“, laspectorul în chestie, 
un om bine intenţionat şi deplin cunoscător al mişcării cooperative ca 
şi al tuturor problemelor cu caracter social, a găsit juste observaţiile 
şi încheerile mele, dar cu o condiție: dacă în adevăr există la noi e 
mişcare cooperativă, celiaca — zicea el — nu este incă demonstrat. 

Cetitorul va zice că ne găsim tu faja unul paradox. Cum se 
poate ca an om însărcinat cu îndrumarea mișcării cooperative să se 
Todolască de existența el, Intro țară unde de 30 de aoi se face atita 
zgomot pentru întărirea mişcării, unde cooperația s'a impus şi a de- 
venit instituție de stat și unde lumea își pune fn ea atita nădejde, 
pentru înlăturarea scumpirii traiului şi atitor alte nevoi, care apasă 
viața cetăţeanului de după războlu ?,.. 

Şi totuşi sa poate, 

Se poate, fiindcă nu este incă stabilit exact şi definitiv ce este 
cooperația, ce scop are şi pria ce mijloace işi poate atinge ținta, A- 
ceasta face ca fiecare să privească chestia dintr'un anumit punct de 
vedere şi să tragă concluziile ce rezultă în mod firesc din acest punct 
de vedere, Astfel sè produc fel de fel de confuzii, care în lipsa de 
orientare generală, ce caracterizează opinia noastră publică, duc la 
“urmări dureroase şi cu repercursii asupra mişcării lnsăşi. 

Vom cita numai două împrejurări care pot duce la incheerea, că 
pu avem o mişcare cooperativă. 

Orice inițiator care vrea să Intemeeze o cooperativă de con- 
sum, îşi incepe discursul cu... eftinirea tralului, înlăturarea interme- 


* Viaja Rominească, Nr. 4, 1923. 


d 


EXISTĂ MIŞCARE COOPERATIVĂ ÎN ROMINIA 3 237 
COOPERATIVA ÎN ROMA 7 em 


darului şi suprimarea profitului. Coo 
D perativa se Totiinteas 
sa se Ge pie intermediarul continuă să existe subt z ee pe ra 
pu : „dacă In adevăr se suprimä... se suprimă și cooperativa S 
Kee nt atit de mică partea contributivă în bine a acestei nol ce- 
Be sociale care se cheamă „Cooperativă de consum“ și atit de com- 
e E SEET ze Ze is Mia: să-l înriurească, tocit cetă- 
zente, uită 

Kc e propovăduit de apostolii iei eege "TS? 
i SR numai simpla înregistrare a unor statute la judecă 
torul de ocol, sau caligratia ingrijită a unei firme nu poate lasemna 


mișcare cooperat! 
Feyer ade vă, este evident că existența mişcării poate îi pusă 


grupe principale : Consum, producție și credit. Şi iarăşi se mal ştie 


hir e, Fa foiri orei e, DI pr rapa in tot cuprinsul 
EN e nu existe cel puţin o bancă, 
e senienea, toate suburbiile au instituțiile lor de credit 


12 ia sută, deci nu suprimă profitul. Apol creditul pus la indămina 


Ce să mal vorbim de co 
operativele de prod ? 

este valorificarea ren SE e 
e produselor, deci... urcarea prețurilor şi scumpirea 

Prin urmare mişcarea noastră c 

ooperativă se 

ef ay ah de bănci populare, bine et e pe Km 
ES eh ucție care nu rezolvă problema eftinirii traluiul şi 

rentă een de cooperative de consum care merg foarte slab 
iai Eee parie Eegen mişcare se rezumă fn cele cite- 
arale şi chiar Z Ss sé, ge găsim funcționind în comunele 

r siot oare băncile populare instit 

Wm Se uții cooperative? Au ele la 

LA cooperaţiei puse de Owen sau de Equltabilii Pioneri 

tă celace avem de lămurit în ri 
ndurile următoare, 

BE ei saieta o aars cooperativă, dack Zeg ërem 
Râtiv, atunci indoiala | ectorul tare Posh pu ar Cie S 
articolului nostru aileri. sint Ki et) TEE REES 

Să examinăm deci chestia în toate amănuntele ei. 


= 
L + 


Mai intătu trebue să 
de fnd spunem că nu sintem în fața primului e 
perative, dacă băncile noastre populare sint sau nu societăți Ana 


D. dr. l N Anghelescu, In luc 
` k tarea sa, S 
lsmul fa Europa“ (pag. 536) ne spune erg EEN 


238 VIATA ROMINEASCĂ 


„Unde nu există decit cooperative de credit, nu există o adevă- 
„rată mişcare cooperativă şi foloasele aduse de aceasta nici nu se pot 
„aştepta, Creditul prin sine lalesneşte funcționarea unui mecanism e- 
„conomico-social foarte complex şi numai atit. Cooperativele de cre- 
„dit in anumite împrejurări sint cea mal superioară formă de organi, 
„zaţie a creditului. Ele folosesc însă atunci cind acel pentru care sint 
„făcute, au un rost în viața economică. Alte instituții de credit au 
„ajutat pe marii lnatreprinzători, dar numai intrucit erau întreprinză- 
„tori.  Cooperativele de credit ajută clasele de jos numai în mişcarea 
„lor în viaţa economică şi această mișcare e condiționată de alte forme 
„cooperative, pentru a putea exista față de celelalte puteri economice. 
„Altfel Cooperativele de credit aduc un ajutor momentan, dacă îl aduc 
„Și pe acela“, 

In afară de această părere a unui scriitor autorizat în materie 
de cooperație, lato și pe acela a unul socialist cu faimă de cunoscă- 
tor adinc al problemelor noastre economice şi sociale şi cu simpatie 
pentru mişcarea cooperativă— defunctul Dobrogeanu-Gherea—tare în a 
sa „Neolobăgie“ spune despre Băncile noastre populare următoarele ` 

„Astăzi niciun economist burghez serios nu mai preconizează fn- 
„bunătățirea soartei muncitorimii proletare, prin Instituții de credit; 
„jar proletarul Insuşi, perfect conștient de ce-i trebue, nu cere, pen- 
„tru Inbunătăţirea soartei sale, instituții de credit şi economie, ci re- 
„ducerea orelor de muncă, mărirea salariilor, contracte colective da 
„muncă etc., lar pentru viitor,ca soluţie definitivă, naţionalizarea sau 
„socializarea tuturor instrumentelor de muncă, în aite cuvinte, poporul 
„muncitor işi caută înbunătățirea soartei şi soluția problemei sale, în 
„modificarea parțială sau totală a felului şi raportului de producţie, 
„nu în instituțiile de credit, care pentru el direct oan aproape nicio 
valoare“ (pag. 269). 

Sa citām insfirşit şi părerea unul străin, a socialistului Vander- 
velde, fruntaşul mişcării cooperative din Belgia, care se exprimă ta 
această chestie tot așa de categoric. 

„Cooperativele de credit, cum le arată numele, au de obiect a 
„procura credit în cele mai bune condiţii posibile : agricultorilor, me- 
„seriașilor, comercianților doritori de a se sustrage condițiilor one- 
„toase sau chiar uzurare pe care le impun particularii sau societățile 
„mtinanciare. Asemenea asociații, e drept, pot aduce mari servicii, dar 
„ele se compun În general din burghezi şi au de scop a le conserva 
„sau de a le procura proprietatea individuală a mijloacelor de producție 
„sau de schimb. Ele nu prezintă niciun interes din punctul de vedere 
„special care ne ocupă“. * 

Dar nu numai cooperația de credit se bucură de aceste consi- 
“deraţii în literatura cooperatistă.  Insăşi cooperaţia de producţie, des- 
pre care am spus mai sus că la noi este ceva mal puternică decit 
cea de consum, se bucură de aprecieri doctrinare defavorabile, 

In adevăr, acelaşi Vandervelde, în aceiaşi lucrare, ne spune urmă- 
toarele : 

„Bernand Lavergne are dreptate să spue că expresia curentă 
„„Societăți de producție" este foarte criticabilă, Ea pare a indica tn 
stapt că societățile de această categorie sint singurele care produc, 


* Em. Vandervelde: La Cooperaliona neutre et la Coop. Socie- 
liste pag. 116-147, 


N 


EXISTĂ MIŞCARE COOPERATIVA ÎN ROMINIA ? 239 
se Aa diam Sa LEEA 


„care transtormă in produse gata materiile brute 
1 sau semi- 
„tind societățile de consum sau de distribuție se Sat e, DE 
„mărturi consumatorilor. Ori, oo! am văzut că nimic nu este mal is 
sees Dia contra, una din caracteristicele esențiale a societăţilor 
avi e SE EN e ës că d propriile lor fabrici, sau în fa- 
s, ele 
bdin ceos ele vind e in A EE EEN 
„Ceiace deosebește In realitate societățile de consum de cela 
a de 
eben ei o. mars uc ECH producerii. Dar producătoare sau ne- 
5 "4 consum sint gru 

iip DEA de paein domină, A fe sură ca ei 
„ocletățile de producţie, din contra, se compun din producători 
di aceste condiții şi pentru a evita orice echivoc, e mal Bine, sau va 
e sei bine—dacă altă expresie n'a fost consacrată prin uz,—să le 
vue ` nu cooperative de producție, ci cooperative de producători, 
e on aceste cooperative de producători, există uncie care se com- 
SÉ in patroni, țărani, proprietari fonciari sau chiar mari proprie- 
„tari, care se asociază subt etichetă cooperativă, nu pentru a produce 
pre bere rs cl pentru a produce prio salariaţi, zahăr, alcool, bere 


„Altele, din contra, sint constitult d 
SS: SE de exploatarea eegen e din lucrători, doritori de a 
„Dar şi unii şi alţii au în de comun acelaşi tendință nu de-a 
ec m der pe re este in societăţile de Seed Ke împărți 
>» Li m n 
e - interesul Bienne mod de repartiție, care ține un compt larg 
spre cooperativele de producție muncitore ti, Vandervelde 
Rani d departe; „Aceste cooperative se tranti în societăți 
pia Pie nt Dee ren despre care se poate spune impreună 
e n 
Zeen Tamil Edil rare asociați decit peatru el, sint asociați impo- 
| ot despre cooperativele de 
producție şi anume despre cele a- 
e tm sint la noi cea mal mare parte dia els, Kautsky fissonar 
e cca e pareri : «„Ceiace în cooperativele de producție, inteme- 
D pi aa tori salariați, nu este la Inceput decito tendință, în coo- 
pa: „Ama e producție formate din agricultori este o temelie ce se 
pe a Bee Inceput ; lucrătorii unei fabrici de zahar, de disti- 
5 e, fie, de conserve, a unei mori cooperative, nu sint coo- 
e ucrători salariați, Intrebuințați şi exploataţi de ei laşiși. 
wei D Cp care agricultorii îl trag din cooperative, consistă 
Leet tc economiile făcute în ce priveşte cheltueliie da trans- 
a de "eh on ear unui profit asupra capitalului. Coo- 
ua "leg De e acest gen este o etapă cătră capitalism, nu 
tinuind critica cooperativel 
SE, — - or agricole, Kautsky spune urmă- 
Gen wv Si se la cele de vinuri, care sint foarte tăspindite în 
„Pivalţile cooperative trebu 
e să dea micului podgorea 
ebe rr lasuși folosul rezultat din labunătățirea geegent SC 
Late agricola EE, Insă tot celace s'a zis despre cooperati- 
Dati se dd ar producţie în general, rămine adevărat şi peniru coo- 
muri, Pe deoparte ele nu sint accesibile micului pod. 
e 


Idem, pag. 148—149. 


>= Iidem, pag, 155, 
™ Le Quesion Agraire, pag. 597. 


240 VIAŢA ROMINEASCĂ 


„gorean, lipsit de capital, iar pe de altă parte ele—caşi alte coope- 
„rative de producție,—degenerează mal tirziu sau ma! curind în so- 
„cletăţi capitaliste, sau devin proprietăți capitaliste=,* 
lată prin urmare o mulțime de păreri aut te dar protivalce 
teorlei că creditul şi producţia întră in cadrul i cooperative, 

M'am indărătnicit a face aceste lungi citații pentru a invedera 
cetitorulul, că chlar în doctrina cooperatistă şi chiar In țări mai tna- 
intate, există tendinţe şi păreri deosebite şi că aceste tendințe şi pă- 
reri, nu se referă numai la o ramură a cooperației—creditul—şi nici 
nu are În vedere un singur aspect al aceleiași ramuri. 

Plecindu-se dela puncte de vedere deosebite, s'a ajuns la ton- 
cluzii deosebite, lar în ordinea practică s'a ajuns chiar la dezoriea- 
tare şi confuzie. 

Din această dezorientare şi confuzie a rezultat apoi că mişca- 
rea cooperativă nu a putut realiza ceiace și-a propus teoreticeşte, şi 
astfel societatea sau cel puțin o parte a ej şi-a perdut Increderea în 
mişcate și în parte a renunțat la ea, 

Intrucit este insă indreptăţită critica ce i-o adresează unii în 
teorie, şi neincrederea de care se bucură, din partea altora, În prac- 
tică, vom vedea din cele ce urmează, 


In acest scop va trebul mal intăiu să detinim cooperaţia, O gren- 
tate nu tocmai mică de oarece nici economia politică şi nici legislația 
nu Lan fixat limite precise, 

Aceasta a făcut pe Charles Gide să spue că „o definiție precisă 
„a societății cooperative este aproape imposibil de formulat, din pri- 
„Civa marei varietăți a scopurilor pe care ea le are în vedere. la tot 
„Cazul—adaugă el—este cu neputinţă să intre în aceiași definiție so- 
„cletatea de consum cu societatea de producție, căci cu toată identi- 
„tatea aparentă a scopurilor lor, aceste scopuri sint mal degrabă pro- 
tivaice+,** 

Cel ce a lansat în lume pentruprima oară cuvintul „cooperație* 
este Robert Owen, 

El a definit cooperaţia printr'o formulă ingenioasă, care cuprinde 
In esenţă tot ceiace reprezintă cooperația in fapt. „Trebue să dove- 
Sit, zicea el colonişilor din New-Lanark, negustori şi fabricanți pentru 
vol ingivă,.. spre a vă furniza mărturi de cea mal bună calitate şi pe 
preţul cel mai redug*,*** 

Dar Owen a tost un ideolog, un utopist. Prin cuvintele de mal 
sus, el ințelegea un comunism, în care oamenii de pe un teritoriu de- 
terminat, să fie integra! satistăcuţi in trebuințele vieţii lor, prin ei 
înşişi, fără a se preocupa de restul lumii. După cum insă Colunb 
a descoperit America, gindind că a ajuns în India, tot aşa Owen a 
lansat un cuvint, care fără să realizeze celace vroia ei, a putut totuşi 
să dea naștere unei mişcări, care atunci cind a luat o direcție prac- 
tică, a putut fnriuri efectiv din punct de vedere şi moral ai economic 
masele nevoleşe din oraşe şi sate, 


” Idem. pag. 435. 
TT Charles ide; Les Soc. Coop. de Gons, Pag i, nola 1. 
"TT Ch. Gide, op. c., pag. 19, 


EXISTĂ MIŞCARE COOPERATIVA ÎN ROMINIA ? 241 


Deaceia, cuvintul lansat de ei, ca 5, s 

Şi formula citată mal Sus, se 

poate aplica, cum vom vedea, tututor fo i 

carea en ie În cursul timpului, Be ta edemi. Lo 

altfel, dacă ne referim la ttimologia 

aceiași concluzie: a coopera, Insemnează eer pehd pare ee 

scop comun, de unde rezultă că asociaţia cooperativă, cooperația în 

genere, este reunirea efortului, pe care-l fac mai mulți, în vedere 

înfăptuirii intereselor lor comune. S ` 


O definiție pentru a fi insă exactă, trebue să 
cuprindă 
care eng „mima noțiunea detinită şi diferențele specifice, mE See 
pp ad altele din acelaşi gen. gen, cooperația este o asociație 
ot asociație este și societatea anonimă, unde de asemenea cei a- 
ut e eforturi, în vederea intăptuirii unor interese comune, 
ţi rin urmare, trebua să găsim acele diferențe specifice care deo- 
sc asociaţia cooperativă de oricare altă asociație, `" 
punct de vedere, legiuitorul a dat asocia - 
re Sa eaae e Cath a Se pas vedere ten) împacă rue: Tee 
pune: „lo statutele oricărei je- 
„tâți se poate stipula, că capitalul social e pare: 
` a îl susc - 
ach E pa roagă SN treptat de cătră asociaţi dee 
E , totalt sau parțială, a mizelor vărsate, $ 
SE e. Societăţile 
ară led statute vor conține stipulația de maj sus se numesc para 
Va să zică, celace indritueşte după lege, n 
um coope 
ră oaan; este facultatea ce au atol a "de d'r sau Se? 
SS y Societatek i Codul beielan zac e societatea cooperativă ast- 
D este acela care se com socia 
rr? mape pere feo Lë sint variabile şi a căror wa au bat 
fere similare. ea“, lar cel francez, german și italian au dispo- 
v toate acestea, pici această nouă 
precizie nu n 
on ch reng Ze iert cițiva capitalişti sau Sieg oo a 
mobile ar patea și ei întemeia o societate 
mențiunea statuară, dea, 
opune Geer că membrii au facultatea de a mări sau micşora 
Ar H aceasta o societate cooperativă ? 


~ Gindindu-ne insă că mişcarea coo 
; perativă a răsărit di 
a “ză pri: clasele 'de jos, sărace şi lipsite de sprijin, e geg SÉ 
orește în primul rind exploatării celor bogaţi şi puternici 
se pes ng definiția exactă a coo A j 
adevăr exploatarea trăeşte din profit adică. d 
tre costul adevărat al unei mëtt gi gët ei de sey Ae 


eebe, — tinde la suprimarea complectă a profitului Am patos 
gen be că Cooperatta vrea, en suprimarea profitului, care in 
ën ` d tendință tirească a sutietului omenesc şi o pirghie 

f- perarea și intrebuințarea lul ia scopuri obşteşti utile, 


rin urmare aceasta ar fi definiția Cooperaţiei : o asociație de 


P 


242 , 4 VIAȚA ROMINEASCĂ j 


muncitori In care profitul revine, parte membrilor care o compun, lar 
parte fondurilor colective care folosesc tuturor şi în special unor Sco- 
puri comune de educaţie și regenerare, Din acest punct de vedere o 
definiţie bună, ni se pare aceia pp care o găsim în „Nouveau Dictio- 
naire Encyelopedique* de Jules Trousse! şi care sună astfel:  „So- 
cietatea cooperativă este o societate de muncitori avind de scop să 
pue în comun storțăriie lor spre a eşi din mizerie“. 

In adevăr, esențialul în asociația cooperativă este nu capitalul, 
ci persoanele care compun asociaţia şi care se presupun a fi munci- ` 
tori, adică oameni ce-şi indestulează singuri nevoile vieții şi care fac 
asociația nu pentru ciştig, ci pentru a eși din mizerie, adică pentru un 
scop de înaltă valoare economică şi socială şi deci de o înaltă va- 
loare morală, € 

Intrucit banca populară intră în această definiție, vom vedea mai 
departe. Pentru moment trebue să lămurim altă lature a chestiel și 
anume, vom arăta in scurt dezvoitarea istorică a mișcării, adică e- 
voluția ei în timp, sprea vedea, dacă aşa cum nevoile i-au determinat 
cursul, cooperația de credit şi cea de producţie poate fi considerată 


in adevăr cooperație. 


t" 


Orice mişcare socială are la temelie un mobil de ordin moral 
sau material. Intrucit mobilul este legitim şi rațional, aceasta o spune 
-analiza tuturor factorilor care determină mişcarea. Această analiză 
poate îl foarte largă şi foarte amănunţită, dar ea se reduce du obi- 
celu la citeva formule logice, intemelate pe realitatea strictă a im- 
prejurărilor care determină viața. Aceste formule sint evanghelia, pe 
baza cărela se poate naște și trăi o mișcare și din care se va con- 
strui mal tirziu doctrina, în cadrul cărela se va dezvolta mişcarea. 

Din acest punct de vedere, după cum creștinismul—o mişcare cu 
caracter moral—iîși are temeiul în Evanghelie, pe baza căreia, mai 
tirziu, s'a format o doctrină, care condiționează astăzi mersul intre- 
gului organism bisericesc creştin, tot așa cooperația îşi arc temeiul 
in programul „grandios și profetic“ cum Îl numeşte Gide, formulat de 
cel 28 de țesători dela Rochdale, care au constituit prima societate 

cooperativă, 
Programul acesta e destul de cunoscut, Pentru ușurința discu- 
(ei noastre, îl vom reproduce totuşi şi analiza. 

lată ce și-au propus „Cinstiţii antemergători“ —căci asta însamoă 
„Pionieri*—ai cooperaţiei de azi, * 

„Societatea are de scop să realizeze foloase bănești şi să Inbu- 
„nătățească condițiile gospodărești și sociale ale membrilor, adunind un 
„capital Impărțit în acţiuni de o livră spre a pune în lucrare urmă- 


„torui plan: e 
„Deschiderea unul magazin pentru viazarea mărturilor alimen- 


„tare, imbrăcăminte etc. 
„Cumpărare sau construire de case pentru acel dintre membri 


„care ar dori să se ajute reciproc, în vederea inbunătățirii condițiilor 
„lor de viață gospodârească şi socială, 


* Dăm acest program după Gide (Soc. Coop. de Cons.), pag. 2% 


EXISTĂ MIŞCARE COOPERATIVA ÎN ROMINIA ? 243 


„A întreprinde fabricarea acelor 
articole 
pia erai a eg pontra a procura ocupaţii pa Ani vagă e 
arRo ucru, sau care ar suferh dia cauza micşorării sa- 
„A cumpăra sau a arenda terenur 
i care 
„brii ară prez y sau a ator salarii ar fi nora i et i 
= cu putință, societatea va păși la i 
Ee a Ee ŞI a educației talăuatria pé ribed penera para 
peer a ` he alte cuvinte, ea se va constitui în colonie jad eg 
Lafe barbe egen Ke d solidarizate și va veni în pr sta 
hii aopa do a EE ormeze asemenea colonji. 
„unul din localurile sale, taberei EE oepa 


Acesta este programul: simpli 
$ u şi precis dar con 
oaie Sapoiate a mişcării cooperative de mai edel eege 
onţine în embrion însuşirile marelui arbore, subt care e 


Un program nu este însă nu 
mal punct 

de Se ci şi rezultatul unor trămlatări mere lecare al unor fapte 
e e tit înjghebată de „Pionierie a fost mijlocul prin care el 

la perdea peer Vreme puteau rezolvi nevoile viet. "fe 
2 ën S fe a inceputul secolului ai 19-lea lupta dintre diferiteţ 
poca de care vorbim EA. fOrme din ce fa ce mai aprige. La e- 
e et vorbim în Anglia, marea industrie luase un avlat formi- | 
erotici ea terti d et Ze fel de instrumente mecanice, care cu 

` — erire 
in seca, inlocuind braieto FAR ore: E nouă—se puteau „pune 
a dat e e EE a mărit enorm producția obiectelor fabricate l 
mărit mizeria classis ureei și romerjulal, dar în același timp a 
E Km feet maşinilor, ` `" "Jeer, sau plătite prost 
Wația aceasta a creiat o stare de m 
i ji 
9 get ewen SES îi trebuia un remedia. a EE 
ër ge 

d "Sab lor apar tot mai des. șI izolate care tind să tămădue ră. 

H orma de societăţi de binefacere 
Pe milă, negreşit că se fac unele Indunătățiri în we ee 


sociale, pe deoparte a te 
d mperat durerile imed 
a imesnit curent e ediate, iar pe de altă parte, 
cooperativă. e şi asociații din care a eşit mal tirziu carea 
ot io această epocă, (rä 
a : H esc şi se ocu 
omice şi sociale: Robert Owea în Anglia (rari Be gh SH 


Toţi au tost viziona 
Be: ri, lipsiţi de spirit practic. 
ës. i. „regina narile buc Totuși, mâl porcaria pie d Le 
ialesnit ara r- Eoluția de mai geng, E Wetter aggies 
soluție vine din t rima 
i mprejurarea că 28 
pe paie e E a cäl dia gevoe „prin el be na paie gta 
gn la inceput, dar pe care continuă să-i mărească. bc 


tuesc un program, |! dau putere juridică şi apoi fi aplică. 


244 xt ROMINEASCĂ 


Intr'o stradă dosnică din Rochdale, apare o mică dugheană, de- 
care id trecătorii, dar afacerea merge bine şi după puțin timp îmbră- 
țişează toate nevoile muncitoreşti. Procedeul este apoi imitat ; aso- 
cat la fel apar pretutindeni, lar astăzi pe toată suprafața pămintalui, 
asociații în felul celor dela Rochdale, trăesc și se dezvoltă, aplicia- 
du-se la toate nevoile vieții, 

Astfel s'a născut coopterația. 

Celjace n'a tăcut filozofia veacului al 18-lea, celace m'a făcut 
entuziasmul şi priceperea lui Owen, Saint-Simon şi Fourier, a făcut 
stăruința unor modeşști lucrători de pinză cu o cotizaţie de 25 bani 
pe săptămină. 

Cu drept cuvint Charles Gide spune că „sistemul cooperativ n'a 
„eşit din creerul vre-unul savant, sau al unui reformator, ci chiar din ` 
„măruntaele poporului”. 

Am făcut acest scurt istoric al împrejurărilor, care au dat naș- 
tere cooperaţiei, tocmai pentru a invedera, că oricite teorii ar emite 
capetele ginditoare, oricită bunăvoință ar avea cineva, pentru reali- 
zarea unor anumite principii, în lumea realităţilor, nu poate pătrunde, 
decit ceiace e conform cu însuşirile firii omeneşti, 

Am mai făcut istoricul şi pentru alt motiv. 

Cooperaţia a apărut—sub forma consumului, dia canză că in: 
țara şi în timpul apariţiei ei, aceasta era nevola cart striga deslegare, 

intro țară de lucrători, pe care îl ameninţă lipsa de lucru, lipsa 
de hrană şi lipsa de imbrăcăminte, era firesc ca asociaţia de consum, 
să flo cea dintălu formă de cooperație, care să apară. 

Aceasta nu excludea şi nu exclude celelalte forme ale mişcării. 
„Pionierii au avut această viziune și deaceia programul lor citat mai 
inainte şi pe care Gide îl numeşte „grandios și profetic”, cuprinde is 
esență tot celace mişcarea a realizat mai tirziu. 

Ne vom referi în special la Băncile Populare. Subt forma coo- 
perativelor de credit, mişcarea cooperativă o vedem apărind intălu în 
Germania, puțin timp după ce „Pionierii* işi începură opera lor în 
Anglia. 
o Pentru cine cunoaşte situația economică și socială a Germaniei 

în epoca de care ne ocupăm, e uşor de înțeles,.de ce cooperația apare 
subt forma creditului şi nu a consumului, 

Cooperaţia de consum în Angila a fost, cum am văzut, un efect 
al maşinismului, sau mai exact al descompunerii formelor de producţie 
dia evul mediu. Acest proces atinge ceva mal tirziu Franţa şi mult 

mai tirziu Germania. 

„Cu cincizeci de ani în urmă zicea L, Poinasard la 1907, două 
treimi din populaţia (Germanici) trăia din agricultură şi numa! un 
sfert, din industrie şi comerț. Trebue să mai remarcăm, încă, că o 
bună parte din meșteșugari locuiau în tirguri şi sate. Acest lucru a 
avut ca rezultat o simplicitate de moravuri prieinice menținerii in- 
dustriei casnice, care produce lucruri solide, dar lucrate fără guste, 

Pe de altă parte, după dezastrul dela lena (1806) se incepe, in 
Prusia caşi în toată Germania, transiormirea proprietăţii rurale. A- 
ceastă transformare s'a făcut pe cale „pacitică şi legală“, nu ca in 

~ Anglia sau Franța, Mica proprigtate se formează aici răscumpărind 
cu bani, fiecare bucată defalcată din moșia proprietarului. 

Dar atit meşiegşugarii, pentru menţinerea lor in concurență cu 
marea industrie capitalistă, ce se nâştea atunci, cit şi micii agricul- 


EXISTĂ MIȘCARE COOPERATIVA ÎN ROMINIA ? 245 
—— î.C EE 


“tori, pentru tăscumpărarele 1 
ot 
voe a? bani şi deci de credit pn: od oaia SE TS 5 hai SS 
ER eier preot e Se în culmea acaității, 
m meseria 
EE LL Sa? eg e Medal we akioa a PEN 
e . Ser uttig, deja i 
de een şi pămintul satului, au Ee E Kee we vg 
Am E e en 
. Se 
sie HS eu Zeg lor, au însă incredere ra regii rien pe 
EN e We Ke A vacă deia vecio, se tome că "pa Logg 
Geet Ce p vaca dela el şi o vinde apol țăranalui 
lată deci descrierea u j 
Maa esst, nor împrejurări din Germania de acum en. 
SE ZB potrivesc aidoma cu celace se petrecea la noj Zeg 


Două soluții PE 
venţia ardea e, se prezentau: Ajutorul prin sine însuşi, sau inter. 


dintăiu a fost pro usă 
Schuize-Delitzsch, iar la Sekt dg pepe eren 


eg a a tăcut ceva pentru popor, şi car 
e a fi pus în fața clasei muncitoare problema asociației* 
L 


că băncile populare au fost 
rezolvit problemele 


pe care am văzut că le. 
Dar Baro le-o faca Kautsky, 
int atit de recente îm 
prejurării 
cooperative în Rominia, incit rata ei ar mal € SET, mlecării 
m. 


O mică excursie in tr 
SA A ecutul nu tocmai de rtat 
mesc, va fl totuşi de folos pentru punctul "re dan Dag 


La inceputul vea 
zoivit trei probleme: culal al 19-lea, poporul. rominese avea de re- 


1)  Inlăturarea stăpia 
2) Unitatea mg a SEN 
3) Consolidarea internă, 
„Aceste probleme erau dq 
au Sau echt decit în gg ge 
e! aceasta era şi 
i și natural. 
weert, be reng, şi nici de rodon 
timp cit ţările noastre erau în stăpinire turcească ; şi 
a L 
deosebite, DET 
in gospodăria noastră națio- 


atit timp cit f 
şi risipite subt diterite st šptairi e cere A naţionale erau răsiețe 


NM 


246 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Dar treptat cu inlăturarea stăpinirii străine, problemele interne 
se accentulază şi lau un Inceput de bună realizare. Problema agrară 
face obiectul Regulamentului Organic și a revoluţiei dela 1848, rezol- 
vindu-se în parte ja 1864, adică după unirea celor două ţări surori, 
iar în mod definitiv după terminarea războiului de întregire națională, 
inceput la 1916 şi terminat cu unirea tuturor țărilor subt sceptrul ro- 


minesc. 
Nu este fără un adinc înțeles faptul că, prima improprietărire 


se face după 1859, lar a doua după 1916. 

EI arată, că un popor nu poate păși la rezolvirea nevoilor sale 
interne, atit timp, cit ei nu şi-a luat grija primejdiilor din atară, și 
mu şi-a unit lntron mănunchiu toate puterile sale naționale, dar că, 
înțăturind aceste griji, el nu mal poate sta un minut la ginduri, fără 
să nu procedeze imediat la consolidarea sa lăuntrică, pria reforme a- 
dinci, care să aducă cit mai multă dreptate socială și să creeze te- 
melli puternice, pe soliditatea cărora să se poată dezvolta statul. 

Din multitudinea nevollor, care impresoară pe țăranul romin dea- 
lungul veacului al 19-lea şi mai ales în ultimele decenii, două stat mai 
principale : 

Nevoia pămintului de hrană şi nevoia de credit. 

Toate trămintările, pe care le înregistrează istoria In acest răs- 
timp, au la temelie aceste pricini, Sint incă vii in memoria noastră 
nenorocirile ce le-au căsunat : latifundiile, arendășitul și camăta la sate, 
“pentru a mal fi nevoe să le relevez, 

Pentru înlăturarea lor pe căi legale şi paşnice, niciun mijloc n'a 
fost mai mintuitor decit cooperația, iar la cele două nevoi urgente 
—pămint şi credit—care cereau cu insistență deslegare, s'a răspuns 
cu cele două feluri de latovărăşiri, care s'au dezvoltat mal mult : bân- 
cile populare şi obștiile sătești. 

Băncile populare au stirpit camăta şi au înlesnit economia, iar 
obştille sătești, au adus în folosul ţărănimii, mari iatinderi de pămiat, 
a cărui cultură s'a inbunătățit foarte mult, 

In afară de aceasta, aceste două feluri de îintovărăşiri au prè- 
gătit expropierea şi votul universal, prin educaţia ce s'a făcut săteni- 
lor şi prin spiritul de solidaritate și demnitate, ce s'a cultivat intre 


dingli. 

Fiecare brazdă trasă în pămintul arendat prin obștii, era un pas 
spre exprupiere și fiecare adunare generală dela banca populară, în 
care săteanul lua hotăriri cu privire la interesele lui economice și 
băneşti, era o apropiere de ceasul votalul universal, 

In rezumat deci, la nol caşi In Germania şi caşi în toate țările, 
ideia cooperativă a fost aplicată nevoilor existente şi prin ea sa eat 
la liman din împrejurări critice, scutindu-se societatea de frămintări 
primejdioase, sau de cataclisme fără remediu, 


e "e 


Intrebarea fundamentală care se Gouge este irsă aceasta : se 
poate aplica ideia cooperativă oricărei nevoi? Sau, este ortodox ca- 
drul doctrinar, pe care se sprijină băncile populare și cooperativele 


de producţie? 
lată ceiace ne-a mal rămas să demonstrăm. 


= EXISTĂ MIŞCARE COOPERATIVA ÎN ROMINIA ? 247 
ERATIVĂ IN ROMINIA 3 247 


Dacă ar fi să dovedim ortodoxia 
Insti toope 

msi pe un text din programul Rochdallaa, Se e dereen ma 
> £ Sven a sprijinite pe texte scripturistice, ași putea să Je? 
acasă P -s KS? din statutul Pionlerilor şi anume acel Gen Se 
eg pul societăţii, se referă la „/oloasele bâneşti Weck 

prin formarea peer geerf epii ale membri- 
i oru examineze cu atenție toate 
E? ES ER dat în extenso mai inainte şi va Zeng ri Sie ri. r Plo- 
ef ni Leg Se beem da a fel de fel de nevoi, care ge Ge 
ZE eebe ție, fără nicio aluzie la suprimarea cam- 

ocmai in aceasta a constat su 
perioritatea si 

t Cate lui Owen, Salot-Simon și eg ebe 
ien suprimarea profitului ci întoarcerea lul subt f 
medaia m 9 vmerearingiae re E lui în scopuri obștești. Aeren 
gresat atit de mult. Discatind această Gg ara an 


„progrese materiale sint atit de mari“. Cu 
` alt 
recunoaște că Cooperativele engleze sint în retine e EE 


In orice caz—adăugăm nol—indr 
— adrumarea sän 
Se, ee grote, în ceată a 
Ročbdalo şi cum.au pus-o în pre rds. gem mişcarea Plonierilor dela 
n ce priveşte băncile populare E este 
e ele nu pot fi totuși excluse din prima spell meri 
şi ala cai SS Impreiurăriie de fapt pe care le-am studiat Se 
ca ënger: că aceste bănci au ridicat din nevol o we d 
eren. şi au tămăduit o stare de lucruri, indeplinind astt goe 
be ge "geng şi social, celace este prima datorie şi s regim 
în a j a unei instituţii, mal este şi ua motiv de Weec E 
dintre oameni ar fi imposibile sau amei Sehimb. Fără ea relațiile 
peiiini, nu se poate concepe vi arag SCH cum fără hrană sau 
perativa de prea de hrană sau imbrăcăminte ne-o poate înlătura C 
ala poată Matua E les unităţii de schimb, a monedei să nu 
între o împrejurare, și pri cpr ei o - Da văd nicio deosebire 
soclația de credit să nu poată intra în stera soțiuaii do. este di 


prin limitarea dobinzilor 
şi intrebuințarea profit 
celace este în alte cuvinte, ristar din ie Käre 


șa asociația de d 
jara noastră are o e Kent seat Reen nh date 


Acelaşi | ` 
ie produsi d acru se poate spune şi în ceiace priveşte cooperativele 


248 VIAŢA ROMINEASCA ` 


Căci mal intălu chestia numelui „societate de producție“ sau 

„de productori” e indiferentă, de oarece asociația de producție poate 

. să se compue sau să nu se compue din producători, dar ca este ia 

orice caz o socletate de producție, intrucit Inlesneşte şi canalizează 
producţia. 

Apoi scopul asociației de producție, nu este mărirea prețului, ci 


sporirea producției, ceiace, după cele mal elementare principii de e. , 


conomie politică, nu duce la urcarea preţurilor, sau la scumpirea vieți” 
ci dimpotrivă, iar profitul asociatului rezultă din plusul de producție 
şi calitatea ei, nu din urcarea preţului, 

ŞI apol cine este producător şi să nu De în același timp con- 
sumator] unei mărti de altă trebaință ? Ak 

lar cind în piață consumatorul unui anumit fel de marfă vrea 
să profite pe spatele unui producător al altui produs, atunci, pentru 
stabilirea unui echilibru economic, ultimul are tot dreptul să se pue 
în gardă, să se organizeze pentru a nu fi frustat de prețul muncii sale. 

Acesta este rolul societăţii de producție, 

Evident că ea, cași banca populară și cași cooperaţia în genere 
nu realizează tot celace am dori, sau tot ceiace principial se pune în 
sarcina el, dar pe noi nu ne interesează integralitatea unui principiu, 
a cărul reușită și siguranță atirnă de atiția factori, ce scapă preve- 
derilor omeneşti, 

Universul e prea mare și prea complex, pentru ca mintea ome- d 
mească să-l poată inriuri in execuția legilor de care se guvernează, 
iar problemele sociale în profunzimea lor, ascund taine pe care min- 
tea omenească abia tirziu le întrevede, dacă nu-i scapă cu totul, 

ŞI apol nu este vorba în omenire de realizarea binelui absolut, 
ci de stabilirea unul equilibru de forţe, atunci cind.se face o depla- 
sare, care e tot aşa de inevitabilă caşi legea gravitaţii universale. 
Forţele sociale in necontenită prefacere produc în timp şi în spaţiu 
depresiuni și ridicări. Pentru ca diferența de nivel să nu fie prea 
accentuată, anumite elemente intervin pentru a restabili echilibrul, Bi- 
nele absolut este una din enigmele vieții omeneşti, de acela ci nu ne 
interesează decit ca directivă generală, nu ca scop imediat, In vederea 
stabilirii acelul echilibru de forțe care să inlesncască progresul şi si 
înlăture cataclismele, pe noi ne interesează faptul, imediat și practic, 
că pentru moment, prin asociaţie, putem scăpa din primejdia robirei ece- 
nomice, niște elemente pe care redindu-le libere societăţii, avem si- 
guranja că vor putea coatribui la progresul et, 

Acesta este rolul adevărat al cooperației şi din acest punct de 
vedere, ea a adus neamului şi țării noastre servicii imense subt toate 
cele trei forme: credit, consum, producţie, 

Aceasta este concluzia noastră. 


Incheem, 

Expunerea noastră a fost poate prea lungă, dar chestia este com- 
piexă și necesită digresiuni. De acela la flecare pas m'am simțit is- 
pitit să aluncc pe panta unor discuții care nu intrau direct în subiect, 
dar care priveau de aproape, fle cooperația fn genere, fie nevoile 
noastre economice. 

Pe de altă parte, căutind să rămin în cadrul subiectului propus, 
multe chestii vor fi rămas nt tocmai deslușite, 

Cu binevoitorul concurs al revistei, sper să indeplinesc ateste 


lipsuri întrun număr viitor, 
Pr. C. Dron 


Arta și uritul : 


Starea actuală a cercetărilor estetice a admis un fel de dfa 
mistițiu în polemica dintre opiniile contradictorii, adoptind una 
din acele convenţii comode de care vorbea Poincaré, artificiu 
metodologic, care trece peste o serie de dificultăţi fără să le re- 
zolve, ntglijindu-le intenționat şi procedind mai departe la nol 
investigaţii, caşi cum nu sar fi ivit nicio complicaţie. Puţine 
studii estetice mai recente se mai întreabă asupra definiției artet, 
Cele mai multe se mulţumesc, dimpotrivă, cu o modestă explicaţie, 
fără să intre în probleme fundamentale. În locul VG „pourquoi“ 
estetic, teoreticienii se mulțumesc astăzi cu un modest „comment“, 
care de cele mai multe ori se reduce la prezentarea descriptivă 
a moravurilor estetice, etnografic catalogate, la diferite popoare 
şi societăţi. Şi această. me inaugurată de E. Grosse, în a sa 
„Anfänge der Kunst“, s'a arătat mult mai fecundă ca specu- 
nd seg E eem, E Zeg ori sublimului de pe ` 

T, Sau decit elementarele 
de laborator ale lui Fechner. TS SES 
Multe studii revin însă, cu un fel de nostalgie, la vechile 


EE primare. Ce e arta ? Care e obiectul ei? Şi în lipsă 


i mai nuanţate, se răspunde azi Cagi eri cu această 

definiţie ` arta e tratarea trumoslui. Simplu, generai 

Şi oarecum evident. Orice comentariu devine de prisos, căci 
beten po y orr: EH că aen de prezentare a chestiei 
tautologie. e frumosu - 
mosul? ŞI dificultăţile forza EE 
cl Să item însă, că am şti cu toţii care sint caracterele 
ec? ete apodictice, după care se poate cunoaşte imediat un feno- 
efiniţia de mal sus încă nu ar fi adevărată. Căci l 

puţin cea modernă, e de multe ori o realizare a artfuluie VW- 


Ki 


250 VIAŢA ROMINPASCA 
EE, 2... 


tul pe care-l tratează cutare roman contemporan, ori cutare pic- 
tură expresionistă poate fi hidos. Aceasta nu-l împiedică să e- 
moţloneze şi să placă. 

Totuşi definiţia sus menţionată conţine un adevăr istoric, 
Ea e valabilă pentru o anumită epocă, s'ar putea spune, pentru 
vechea civilizaţie greco-romană. Atunci arta căuta, în adevăr, 
realizarea frumosului, indiferent de ce era acest frumos, mai exact, 
a frumosului, așa cum era conceput de mentalitatea curentă de 
atunci. Sculptura şi pictara înfăţişau corpurile armonic dezvol- 
tate, literatura, caracterele neinfrinte, eroice, muzica, tonalităţile 
şi ritmurile înălțătoare, stenice ori stimulente. Nimic degenerat, 
imbătrinit, monstruos ori deviat, alături de linia amplă şi vie a 
exuberanţii, a tinereţii şi a sănătăţii. Frumosul şi sănătosul erau 
noțiuni foarte învecinate. Cercetind mai deaproape -evoluția ge- 
netică a primei noţiuni ni se pare şi firesc să fie aşa. Frumosul 
a trebuit să aibă, mai întâlu, o semnificație biologică. O estetică 
evoluționistă atentă şi lipsită de prejudecăţi ne-ar arăta că pri- 
mitivii consideră frumos celace nu atinge cit de puţin instinctul 
Mostru de conservare. Un focar de infecție, un cadavru, o figură 
hidoasă de animal carnasier, ni se par urite fiindcă sint amenin- 
țătoare, Copiii, aşa de aproape de sălbatici în unele privinţe, se 
conduc după acest criteriu. Ei confundă frica cu uritul. In schimb, 
o floare sau un copil plâpind, pot pârea frumoase, fiindca sint 
inofensive, fiindcă repauzează, printr'un sentiment de pace, ìn- 
cordarea nervoasă, în acţiunea de apărare contra mediului. Alta 
serie de fapte confirmă aceiaşi interpretare a frumosului primitiv. 
instinctul de ‘Conservare a speţei, evident în fiecare act sexual, 
impinge femela în căutarea unui etalon masculin, care să repre- 
zinte cele mai perfecte atribute ale rasei. Femela e acela care 
selectează aceste calităţi, fiindcă e legată mai strins de respon- 
sabilitatea procreaţiei. Pe de altă Ku nevoia de succes sexual 
imboldeşte masculul cătră ornamentăție, cătră seducţie prin di- 
ferite mijloace, care, în ultimă instanță duc la o înfrumusețare 
subt diferite forme. Se ştie cum Darwin găsea acelaşi interpre- 
tare În cintecul păsărilor—făcut să atr femela,—îa pintenii 
cucoşului sau în penajul păunului, Această artă sexuală primitivă, 
trimite până astăzi încă reminiscenţe în psihologia feminină, a- 
tunci cind sportsmenii ori ofiţerii găsesc gl în zilele noastre, un 
mare succes pe lingă, femei, 

Principiul de selecție sexuală alege astfel numai ceiace e să- 
nătos, normal. Ea evită surprizele, caracterele prea individuale 
ori prea specifice. Ceiace seamănă cu speța e frumos, celace se 
îndepărtează dela ea e urit. In această privință, frumosul se con- 
lundă cu normalul, deci cu comunul. Montesqaieu are dreptate 
să dea următoarea definiţie frumosului: „Le père Buffier a dé- 
fini la beauté: l'assemblage de ce qu'il y a de plus commun. 
Quand sa définition est expliquée, elle est excellente... Le père 
Boitier dit que les beaox jeux sont ceux dont il y en a un plus 


P ARTA ŞI URITUL 251 


grand nombre de la même façon; de même la bouche, le nez, 
ete. Ce neet pas qu'il n'y ait un beaucoup plus grand nombre 
de vilains nez que de beaux nez; mais c'est que les vilains sont 
de bien differentes espèces; mais chaque espèce de vilains est 
en beaucoup moindre nombre que l'espèce des beaux. C'est comme 
si, dans une foule de cent hommes Il y a dix hommes habillés 
chacun d'une couleur pariliculičre : c'est le vert qui domine“, 

Femela, care e reproducătoarea spețli, va cáuta numai caracte- 
rele comune acestela, pentru a nu-i altera tipul. Frumuseţea dela 
care se inspiră arta elenă e tocmai aceasta, adică frumuseţea 
robustă, normală. Criteriul ei estetic e c. Şi astăzi în ac- 

” cepţia EES „belle femme“ însamnă o femee voinică şi sä- 
nătoasă, 

3 Pentru această epocă, definiţia care pretinde că arta e reali- 
zarea frumosului, e adevărată. Celace artistul vrea să transmită 
e emoția aspectelor comune, din viaţă. Nu-l interesează nici spe- 
cificul,/ nici originalul. Afară de citeva excepţii, toate statuile 
sau baso-relicfurile egiptene ori babilonene şi în bună parte cele 
greco-romane, se asamănă, reprezentind un tip generic lipsit de 
particularitate. Ele sînt în acelaşi timp şi anonime fiindcă indivi- 
dualitatea artistului nu e încă complect degajată de ambianța so- 
cială. Cum putea să se deosebească un artist de ceilalţi, cind 
preocuparea lui era tocmai expresia generalului şi a colectivalui ? 
Biologică la origine, realizarea frumosului devine socială mai în 
urmă. Normalul şi colectivul îşi dau mina ca să creeze, în acele 
timpuri, arta frumosului, . 


.“. 


La un moment dat al istoriei, o revoluţie decisivă cutremură 
dia temelie judecăţile estetice, Toate valorile artistice sint răstur- 
nate. In locul artei păgine a frumosului se substitue incetul cu 
incetul arta creştină a uritului. Creștinismul mare nimic biologic 
în el. El e o negare a vieţii subt toate formele. Morala creştină 


recomandă renunţarea, ascetismul, mortificația. Ea combate lupta, ` 


eroismul, afirmarea de sine, plăcerea sau voluptatea. Estetica 
creştină o urmează pas cu pas. Nu mai e frumos ceiace e sănă- 
tos, robust ori viguros. Circurile fastuoase în care mişunău cor- 
purile goale armonic dezvoltate, cad în ruine. Departe de ele, în 
inima deşertului, subt cerul liber, în văgăunile peşterilor, anaho- 
"ett umplu liniştea pustiului, cu lumea lor degenerată de marti- 
ragiu, uriţită de ag: da suferință. Averea şi opulența e dispre- 
țuită, În locul lor e cîntată sărăcia. Plăcerea fină a epicureismu- 
lui face loc cultului suterinții, Ambiţia superbă a curiozităţii fi- 
lozotice se coboată pănă la sărăcia de: duh a călugărilor igno- 
rant, Corpurile se acopăr şi se degenerează. Moartea îşi intinde 
vălurile peste toate locurile unde palpita altădată clocotirea vieții. 

E greu de conceput revoluţie sufletească mai definitivă. Nici 


ARTĂ ȘI URITUL 253 


252 VIAŢA ROMINEASCAĂ ` d 
EE, EE AE EE 3 Ehe 


un moment istoric nu se afirmă cu mai multă contradieție în 
discontinuitate faţă de antecedentul său, ca mentalitatea creștină. 
Niciodată victoria absurdităţii nu reprimă mal puternic logica 
biologică de conservare, anihilind-o mai decisiv, schimbind toate 
valorile în contrariile lor, suprimind tot ce e util vieţii şi des- 
voltării ei, 

Uritul e şi el o invenţie creştină. Arta nu mai caută fru- 
mosul. Pictura primilor secoli, după căderea lumii romane, ne in- 
făţişează corpuri de schelet, măcinate de abstinenţă şi suferinţă. 
in lividitatea lor, ele amestecă veşnic ideia morţii. Viziual hori- 
fice de infern, figuri monstruoase de bizare animale, acele „gar- 
gouilles“ strecurate în toată arhitectura catedralelor gotice, cons- 
titue toată preocuparea sculptorilor. Tablourile germane primi- 
tive introduc peste tot reprezentarea morţii. Picturile reprezintă 
de obicein un schelet, care aduce aminte muritorilor vanitatea 
vieţii. Muzica perde accentul voluptuos pentru ca să capete un 
altul, grav şi melancolic. In toată epoca aceasta, arta se trans- 
formă în reproducerea uritului. Această evoluţie îndepărtează 
orice caracter biologic. Arta suferă aceiaşi transformare ca toate 
producţiile sufletului omenesc. Elementul natural, biologic apare 
numai la inceput. Deasupra lui, se clădește incetul cu incetul e- 
lementul uman, Se depun straturi de civilizaţie, care acopăr, com- 
plică sau derivează natura primitivă. Rolu? principal, în această 


la renaştere, Un moment de criză în timpul acesteia, cînd frumosul 
revine ca preocitpare primă în opera de artă. După aceia însă e- 
voluţia continuă, Înainte de renaştere, Dante dă o descriere a gro- 
zăviilor infernului, Acelaşi subiect e tratat în pictură de Cimabue. 
Holbein îşi desenează al său „Totentanz“, în toate ipostazele sale, 
pe o lamă de pumnal. A. Dürer strecoară in fiecare tablou o hi- 
doasă Toast? de mort. Acestea chiar în timpul cînd un Tizian, 
un Giorgione sau Rubens, în concordanţă cu logica vieții, tratează 
mai ales frumuseţea sănătoasă a antichităţii. Pasul cel mare îl 
face Shakespeare. Opera lui mişună de aparițiuni monstruoase, 
chinuite de grimase, de strimbături morale, de pasiuni josnice, 
de acte absurde. 

Pe măsură ce se apropie de timpurile moderne, arta se In- 
dreaptă, din ce în ce mai mult, cu paşi hotăriţi cătră intinitele 
aspecte ale uritului, Romantismul scrie chiar o pagină de critică, 
în care justifică aplecarea artistului cătră urit. ŞI dacă reacţiunea 
clasică a frumosului cu un David sau Ingres în pictură, cu un 
Canova în sculptură, străluceşte o clipă, ea işi perde îndată glo- 
ria. Realismul in literatură atinge apogeul în evoluţia contra fru- 

ı mosului, Se pledează pentru incetățenirea oricărui subiect şi se 
crează o teorie, după care subiectul e absolut indiferent in artă. 
Mai mult, subiectele umile, modeste, urite sint declarate mai valo- 
roase, Patosul romantic sau idealismul clasic par demodate. Un 
Flaubert, un Zola, un Maupassant, după ei Huysmans sau Mir- 
beau arată chiar o predilecție desăvirşită pentru subiectele sca- 
broase, Baudelaire, cu un fel de satanică perversitate, e obsedat 
de urit în cele mai pline de etuziune momente poetice, 

Reluind tradiţia lui Goya, Daumier se specializează în as- 
pectul E de schime şi grimase ale figurii omeneşti, biciueşte 
ridicolul pe care-l tratează-numai pentru valoarea lui de caracte- 
ristic şi de pitoresc. 

Astfel imperiul uritului işi întinde zi cu zi hotarele şi năvă- 
leşte zi cu zi întreg domeniul artei. Cu această transformare insă, 
apare şi un nou criteriu de evaluare estetică. 

Toate lucrurile frumoase se aseamănă intre ele. Prin origina şi 
prin funcţia sa, frumosul e comun, in accepţia primitivă sau 
Populară e frumos ceiace nu loveşte prin vre-o deosebire, e fru- 
“mos ceiace e normal. Procesul de individualizare al artistului, ca 

şi acela de specificitate al subiectului la antici, care tratau în 

„subiecte frumoase“ ori ideale, era minim. „La nuit, 
tous les chats sont gris“. In lumea idealului toate fiinţele stat la 
fel. E curios cum seamănă între el zeil greci. Şi e firesc să fie 
aşa. Lucrurile frumoase sînt acelea care se apropie de un crite- 
teriu ideal, Ca să se apropie de acest etalon, ele trebue să fie 
asemănătoare, 

In lumea uritului însă nu există criteriu minimal, Scara lui. 
e infinită şi poziţia fenomenală pe această scară, fatal, discon- 
tinuă, disparată. 


3 


zarea naturii omeneşti, se săvii te printr'o înăbuşire a unul e- 
/ Mement instinctiv sau impulsiv. Orice operă de civilizație - 
\ torie asupra naturii, o infringe ce 


această absorditate, prin care omul pare că imbrăţişează tocmai 
celace il vatămă, prin care îşi dispreţuește propriul său interes 


în ea nu numai toate aspectele unul fenomen, dar şi antitezele 
ori contrariile sale. Și el e o dezrobire de logica biologică, e din 


Creștinismul săvirşeşte această transmutare a valorilor es- 
tetice dela natural la uman. După el, tradiția se continuă pănă 


254 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Idealul prin funcţia lui de unificare socială—e comun la 
un grup întreg de oameni—nu poate fi decit unul, Realitatea Însă 
poate fi diversă. Frumosul, fiindcă ţine de ideal, e şi el unic, 

Pentru a ne lămuri, pentru a ne conduce in anarhia diversă 
a realităţii, a uritului, ne trebue şi acolo un criteriu. Cum am 
putea deosebi lucrurile urite între ele? S'a găsit şi pentru a- 
ceasta un remediu, S'au deosebit atunci subiectele după gradul lor 
de caracteristic, de specific ori de pitoresc, Dacă frumosul ne a- 
pare subt aspectul lui de idealitate, uritul nu poate fi distins 
decit după gradul său de particularitate, după cela ce îl deosebeşte 

„de alte fenomene, nu după ce îl aseamănă. Dacă arta frumosu- 
lui era generică, acela a uritului va fi specifică. 

Cu aceasta s'a deplasat însă şi punctul de vedere artistic. 
Nu ne mai interesează astăzi calitatea de frumos a temei artis- 
tice, ne interesează mai degrabă aspectul nou subt care se pre- 
zintă. Fiecare apreciere estetică valorează atit cit valorează fa- 
cultățile de cunoaștere care o formulează. Orice teorie estetică e 

condiţionată de o teorie a cunoaşterei. Adevărul e vechiu, e for- 
=~ molat încă de Kani, Dar flecare epocă işi modifică pănă la un 

punct teoria sa cunoaștere. Mentalitatea modernă e revoluţio- 
nară, in orice caz progresistă. Vrem veşnic noutate, schimbare. O- 
riginalul a devenit o valoare, un scop în sine, după ce fusese 
altădată numai un modest mijloc. Un lucru e bun dacă e origi- 
nal, Acesta e criteriul de apreciere al zilelor noastre. In istorie, 
unde individualul cere să explice tot, în artă, în invențiile tech- 
nice, în politică chiar, cerem veşnic schimbări, Febrilitatea şi ner- 
vositatea contimporană e în continuă căutare de lucruri nouă. 
Dacă în alte epoci, de severă disciplină tradiționalistă, noutatea 
era privită ca o infracțiune, astăzi ea e încurajată şi premiată 
peste tot, 1 E firesc, astfel, ca specificul ori caracteristicul så fi 
înlocuit în rang frumosul. 

Un alt grup de cauze se asociază în favoarea aceleiași In- 
terpretări, E individualismul modern. Conformismul indivizilor cu 
mediul e un caracter al societăţilor primitive. Pe măsură ce so- 
cletatea devine mai complexă, intervine în structura ei un pro- 
ces de diferenjlare. Individul se degajează de mediul social, for- 
mind o realitate aparte, suficientă ei însăşi, Cind grupurile se 
transformă, după expresia lui Tönnies, din „comunitâţi” în „so- 
cietăţi“, atunci individul devine o valoare autonomă. Personalita- 
tea lui se afirmă în contrast cu a celorlalți. El trăeşte o viaţă 
sufletească independentă şi produce „valori personale. Urmează de 
aici o originalitate firească în toată roducţia socială, originali- 
tate care e mai senzibilă în artă ca în oricare alt domeniu. 


1 Am dezvoliei mai pe larg acesie Idei în „ldes de rârolulion 
dans les docirines socialisles", Paris, 1925, p. 397-400. Ci. Benedete 
Croce: Esthetique, Paris, 1908, 


A ARTA ŞI URITUL 255 


+ + 
* KL $ 

Dacă observaţiile de mal sus sînt intemeiate, sintem siliți 
să ajungem la concluzia că evoluția artei înglobează în fiecare 
zi o nouă porţie de urit. La masa frumosului admis, se adaugă 
zi cu zi o nouă contribuţie furată din lumea uritului. Şi nu vor- 
bim aici numai de noţiunea de subiect. Inţelegem prinurit o temă 
cu toate sentimentele pe care le trezeşte, un fond sufletesc cu 
toate rezonanțele lui în inima artistului. 

In adevăr. Ceiace face un artist cînd creiază o operă de 
artă originală, o operă care nu e numai o imitație a unor pro- 
cedee tradiționale sau o copie sarbâdă a technicelor conga- 
crate, e să arăte că şi cutare temă artistică merită să fie tra- 
tat, merită să fie scos din uitarea sau neglijența cu care se 
trece pe lingă el. Artistul nu face altceva decit să reabiliteze 
uritul. Orice operă de artă, în adevăr originală, nu e dedit e 
Pledoarie în favoarea ritului, Creatorul adevărat se munceşte 

nţieze prin o nouă codibinaţie a elementelor sau prin o 
goud concepție a materialului artistic, că indiferența față de tema 
pe Care o tratează e nejustificată. Toată munca, toată ingeniozi- 
tatea lui e asemănătoare cu aceia a unul avbcat care pledează 
pentru un vinovat, sau cu aceia a unui polemist care argumen- 
tează pentru o concluzie dubioată. Numai că artistul ează 


sentimental. El nu se mulţumeşte să obție achitarea subiectului 


sâu, pănă atunci neadmis în cimpul artel, dar cere mai mult, cere 
ca opera să devie iubită, să-și capete partizani. EI pledează pen- 
tru simpatie. Procesul durează citeodată citeva generaţii. Spiri- 
tele rutinare refuză încetățenirea unei noi porții de urit. Gene- 
rațiile se luptă între ele, unele apărind, altele acuzind. Lucrurile 
ajung citeodată chiar la tribunal, cum e cazul lui Mme Bovary 
a lui Flaubert, 

Cind un Baudelaire cîntă în poezie cadavrul şi descompu- 
nerea lui, cînd E. Verhaeren introduce teme considerate pănă la 
d apoetice, cum e de pildă uzina, gara, fabrica etc, când un 

descrie „golanii“ stepei şi Dostoewski detracaţii vieții, cînd 
un Rodin, părăsind formele moi şi voluptoase, liniile ample şi 
armonizate, sculptează contururi severe, dure, adesea schiloade, 
toate acestea înseamnă că acești artişti atrag atenţia asupra unor 
aspecte considerate până atunci ca urlte, ca Străine artei, şi că 
se sirădanuesc să le arate vrednice de ochiul artistului şi de 
gustul publicului, Același e şi intenţia pictorului expresionist ori 
futurist, al literatului dadaist, Toţi pledează pentru urit. ȘI dacă 
reuşesc, la lista subiectelor admise se mai adaugă încă unul. 

Acest proces nu priveşte numai fondul artiste. El se aplică 
în acelaș fel la formă, la technică, Un Victor Hugo a putut fi con- 
siderat pe vremuri ca un revoluţionar al formei, El a introdus e- 
pitetul colorat, o anumită muzicalitate a versului, un anume tip de 
rimă pe care clasicii le-au declarat eretice, le-au combătut ani 


256 VIAŢA ROMINEASCĂ 


parinti în numele frumosului. Acelaşi lucru s'a petrecut cu yer- 
sul liber.” Technica aceasta fără lege şi fără normă a părut o 
monstruozitate, Azi pare un procedeu învechit, s'ar putea zice prea... 
frumos şi se caută o technică nouă care va apărea în primele zile 
ca o aberaţie, 

Acelaşi lucru în pictură. Cind, acum vre-o patruzeci de ani, 
impresioniştii procedind dela Manet, au aşezat pe piază în mod 
brutal, unul lingă altul tonuri opuse, contradictorii, obţinind va- 
lori şi efecte pe care nu le cunoştea arta de tranziţie între culori 
a clasicismului, a fost un scandal. S'a părut o monstruozitate. 
Azi pictura unul Renoir, Degas ori Claude Monet işi recunoaşte 
inceputul declinului. Şi un Van Dongen sau Picasso, caşi un 
Jean Cocteau, sau Phillipe Soupault, încep iarăși povâstea ca s'o 
termine Într'o bună zi la fel. 

Există un frumos admis, dar arta nu poate să rămie la el, 
fär să moară ori să decadă. Evoluţia estetică nu se poate efectua 
decit ps ìncetáțenirea uritului. Şi calitatea pledoariei în favoarea 
acestei „naturalizări* e tocmai talentul artistului, 

Evoluţia artei în direcţia uritului caracteristic ni se pare 
astăzi o achiziţie definitivă. O operă care ar prezenta numai aṣ- 
pecte frumoase, ptinir'un exces de idealizare, ni s'ar părea ori, 
lipsită de forță, ori pur şi simplu anostă. Să se gindească oricine 
la un roman de Henry Bordetux. Nicio pată nu pingărește 
virtuțile imaculate. Eroii sînt admirabili în toate privințele. Ei în- 
irunesc toate calitățile păminteşti : sint frumoşi, inteligenţi, bo- 
gaji, generoși. Lumea sa paradiziacă, siropoasă, ne plictiseşte prin 
perfecția  mediocrităţii sale, prin lipsa de nervozitate, de curio- 
zitate a ceiace e dincolo de aspectul roz şi angelic al lucrurilor. 
Nu există mai fericit antidot la asemenea romane decit lectura u- 
nul Dostoewski, cu furnicarul său de fiinţe decăzute, detracate 
uneori, totdeauna sublime. W. Rathenau ii spunea, intr'o 
conversaţie, lul A. Gide, că fi displac Americanii fiindcă 
nu au păcate. Operele artistice care tratează exclusiv frumo- 
sul, sint ca Americanii, Ne rămin străine prin însuşi desăvirgirea 
lor. Nu le înțelegem fiindcă celace e uman e pătat de păcat. 
Perfecţia ne depăşeşte şi ne plictiseşte, Mintea contemporană e 
mai complexă decit aceia, care putea privi neturburat un aspect 
idealizat. `" e amestecăm lucrurile, tocmai ca să le däm fj- 
gura realităţii. Din cite impurități e făcată muzica lui Wagner ! 

| totuşi ce deosebire faţă de acela a lui Massenet | Eroii lui 
rges Ohnet sint plini de calităţi şi totuși preferăm pe aceia 

ai lui Balzac, în care demonul abisurilor a vărsat o picătură de 
păcat. Exemplele alese sint desigur mai mult o parodie a fru- 
mosului, decit o perf propriu zisă. Totuşi facultăţile de 
cunoaştere contemporană nu pot admite o creaţie exclusiv i- 
ată a existenței. Gustul contemporan e pervers, tocmai prin 
complexitatea lui. Orice gind modern e dublu. EI conţine în 
definiţia lui afirmația şi negația sa însăşi. Frumosul pur, in- 


ARTA ŞI URITUL 257 
GEES 


cadrat, necondiţionat de urit, rămine alături de comprehenziu- 
nea noastră, ne pare convenţional, artifical, rece, Cerem operei 
de artă să ne dea urit interesant, urit reabilitat de talentul ar- 
tistului. Aceasta fiindcă nevoia progresistă a civilizaţiilor noas- 
tre cere veşnic inedit. ȘI cum am arătat mai Sus, numai urt- 
tul poate fi nou sau caracteristic. După cum în revoluțiile so- 
ciale numai plebea face revoluții, numai ea are interesul să 
schimbe de situaţie, fiindcă are totul de ciştigat și nimic de per 
dut, tot așa in art, numai utitul se prezintă veşnic schimbător, 
Frumosul, caşi noblețea, caşi fericirea, e conservator. Singură 
imperfecția e ferment câtră mobilitate. Dacă universul şi-ar găsi 
© expresie perfect estetică, ear inăbuşi în propria lui asfixie. 
In detinitiv, opoziţia dintre frumos şi urit în artă, e opo- 
E dintre clasicism şi romantism. Clasicismul se defineşte prin 
m, prin ceva ajuns, fixat, definitiv, EI atinge un grad în care 
nu mal e nimic de adăugat sau de schimbat, fiindcă criteriul i- 
deal a fost atins. Romantismul, din contra, e expresia devenirii, 
a virtualităţii care se realizează, care aspiră cătră forma defini- 
tivă a potenţialităţii, care nu s'a descărcat incă in realizarea 
ei. E situația unei substanțe inferioare în cursul ascensiunii că- 
Hä o treaptă superioară. 


e Ey 


A cinta uritul pentru a-l face acceptabil, pentru a-l tncetă- 
teni alături de frumos ca un domeniu susceptibil de a fi tratat 
artistic, inseamnă, înainte de toate, a avea un simţ puternic de 
dreptate, A pleda pentru ceva desconsiderat, a te apropia de un 

t pe care nimeni nu-l bagă in samă, a-i face apologia con- 
ka tuturor, a reuşi în fine să-l strecori în simpatia publicului, 
iată. misiunea de apostolat întru justiţie a artistului. Dreptate 

ă de aspecte disconsiderate ale vieţii, aceasta e, într'o anumită 
vință, opera de artă. Fiecare individ poate să facă de-alun- 
gul vieţii sale un act de dreptate. Gestul său însă e făcut 
in favoarea oamenilor, a fiinţelor vii, EI are, oricum, o semnifi- 


en obiecte inanimate, de fenomene ale naturii. El reabilitează 
inutile. Deacela funcţia sa de simpatie e proverbială, de 

acia identificarea sentimentală cu obiectul artei sale e com- 
de aceia funcţia sa de dragoste e ipertrofiată, enormă, 
pstruoasă, El intră în intimitatea lucrurilor şi a fenomenelor, 
le ghiceste gindul şi taina, devine una cu ele. Acest fenomen a 
fost numit de estetica germană „Einfâhlung*, E mai mult decit o 
imitație, e „fața interioară a imitaţiei, e fața interioară a acestei i- 
mitaţii involuntare... „Einiihlung“, constă în a trăi acțiunea in- 
terioară a voinţei“. 1 Operaţie insă care nu e numai o fuziune a- 


1 Th. Lipps, Aesthetik, p. 121—426; Volkeit, System der Aesthetik, 
6 


+ P. 226, 233. 


238 : VIATA ROMINEASCA 


fectivă, ci care presupune şi o largă comprehensiune intelectuală, 
o înţelegere profundă, intrinsecă a fenomenului contemplat. „Ati- 
tudinea esteticăi—ne spune Witasek,—consistă in starea de con- 
ştiinţă concretă produsă de sentimentul unui conţinut reprezen- 


tativ“ 1 Lipps descrie şi mai bine acest fenomen: „Trebue să ` 


distingem mai multe grade ale aceluiaşi fenomen. EI debutează 
printr'o imitație exterioară, care la început e oarbă. Apoi ur- 
mează o imitație care ne apare ca realizarea unui efort, care con- 
ține în ea însăşi această acţiune interioară: de pildă imitaţia 
mişcărilor unul acrobat. Din această stare se desprinde în fine 
imitaţia pur interioară, lar din aceasta ţişneşte comprehensiunea 
intelectuală a mişcărilor percepute“. Un alt estetician scrie: 
„toate principiile şi toate faptele estetice pot să se reducă, mai 
E ori mai puţin direct, la identificarea eului nostru cu obiec- 
tele”. 3 

Această identificare sentimentală, simpatetică, nu e posibilă 
insă fără o puternică facultate de iluzionare, chiar de n'ar fi 
vorba decit de o iluzionare conştientă, de o conştiinţă care şi-ar 
da seama că se iluzionează, 

Identificarea poate fi de două feluri: a noastră cu obiectul 
sau a obiectului cu noi, 

Cind simpatizăm puternic cu cineva, crelăm de obicelu ua 
tip ideal, pe care-l purtăm în suflet şi pe care persoana iubită 
trebue să-l îmbrace, să şi-l apropie în totul. Şi toate ile 
sale le asimilăm acestui tip ideal. Dacă din cînd în cind stn- 
tem contrazişi, întrebuințăm o întreagă sofistică pentru a ne de- 
monstra nouă înşine identitatea intre persoana iubită şi tipul 
nostru mental. Cu cît diferenţa e mai mare, cu atit par er a 
noastră trebue să lucreze mai mult; cu cît obiectul e mai in 
rior, cu atit contribuţia noastră imaginativă e mal intensă, fiindcă 
trebue să-l creeze aproape din nou. 

In această privinţă se poate spune că un fenomen sau o- 
biect urit e mai suscepilbil de a fi tratat artistic decit unul 
frumos, fiindcă lasă o margine mai mare creației artistului. 

In cazul unui subiect frumos, marginea e mai mică, totul e 
dat din natură, imaginaţia creatorului se leagă de un cimp mai 
restrins, e oarecum mai limitată. Funcţia sa se reduce, de cele 
mai mute ori, la o reproducere, la o simplă imitație. 

Din contra, uritul e mai stimulent, Insărcinarea artistului e 
mai vrednică, flindcă e mai grea, Libertatea lui e mai mare, 
fiindcă nu trebue să se ingrădească la o accepţie comună, so- 
cială, a unei valori estetice dată mai inainte chiar de momentul 
creaţiei, 


1 S. Witasek, Grundzüge der aligemeinen Aesihetik, p. 153, Ci. 
Ch. Lalo „Les sentiments esthétiques", p. 63. 

2 Lipps, op. cib, p. 125. 

3 Lalo, op. cil, 67. 


PATE ees 


— 


Aceste citeva observaţii gan nimic do tie în ele. Ca 
toate E esteilce, ele se resimt de trac uitata şi recenţa 
disciplinei, iace am vrut să indicăm a fost doar un aspect at 
artei moderne şi, in același timp, opoziţia acestula faţă de for- 
mele mai vechi de artă. Dacă e adevărat că toate transformă- 
rile genului omenesc se reduc, în ultimă instanţă, la schimba- 
Tea procesului de cunoaştere şi valorificare, arta modernă ur- 
mează de aproape schimbarea capitolelor din teoria cunoaș- 
terii Am indicat, în mod rapid, care e structura 
pe moderne, animată de nervozitate, de grabă, de nevoia de a 

i veşnic ceva nou şi inedit. O asemenea mentalitate e firesc 
să schimbe frumosul. în caracteristic, adică frumosul fn urit, 
fiindcă după opinia noastră, acesta singur e susceptibil de spe- 
citicitate. Dacă aceste concluzii vor părea nefundate, alături de 
vina noastră, trebue ţinut samă şi de aceia a disciplinei estetice, 


Mihai D. Ralea 


Cronica literară 


Teatrul lui Cehov * 


| lui Cehov, acţiunea nu urmează curba obişnuită 
a Gase ent: CH SC culminant în actul central E 
un desnodămint în cel din Ema, S a i pe sa 
lingindu-se ca o e apă, -za- 
mar Liz? pe tan: d prelungindarși parcă cursul monoton 
căderea cortine 
aaay esoe piesa serveşte În general de suport unei pae 
cipale scene de efect, —,la grande scène“, în vederea chrois ES 
fl/ fasonate expres caracterele şi situaţiile; de aici Sopa ae 
de artificialitate degajată de acest teatru. Cehov cete: SA pe 
minim convenționalului; el nu are nevoe să ne pn ura 
ceasuri, cu şurubării iscusite, pentru a ajunge să = $- ai gt 
cinci minute de palpitaţii pe care le vom uita eşind din eg ei 
el descrie viaţa cu ritmul el monoton, cu neînduplecata pri -A 
cime, cu avariţia ei în bine şi în rău, așa cum o trăim zilnic. 


Sintem departe de fermecătorul „suris mulat de o lacrimă“ ai: 


ndene; Cehov nu face nici o concesie, nu are 
rg ror fm pentru sensibleria publicului ; pe două ege 
care se iubesc dar nu şi-o spun, le lasă să se despartă (La e- 
risaie, actul ultim) fără ca să-și mărturisească dragostea, deşi a- 
ceasta i-ar fi făcut fericiţi pe ei... şi pe spectatori ; dar Cehov, 
care vrea să redee viața, ştie că dinsa nu'se ocupă de ferici- 
rea noastră. Pentrucă nu există o acţiune concentrată unică, =- 
torul nu are nevoe de eroi; toate personaglile sint principale; 
toate sint interesante, ` 


Cehov, Thealre (La Mouelie, L'Ours, Trois soeurs, 
Oncle’ vénia Ung pe en mariage, La Cerisale.), 2 vol., Plon, 
Paris. 


CRONICA LITERARĂ 261 
e: 


in La Mouette (4 


acte) Arkadina, actriță celebră, inso- 


țită de amantul el Trigorin, un scriitor la modă, soseşte la ţară 


unde se află fiul el şi alte rude să 


actriței, şi 


base intre ce 


de Trigorin 


rei H atrage; ar vrea să plece 
Arkadina, o femee egoistă şi vo 
sorin rămîne 


; pe acest om blazat, 


gloriei, 


race, In acest decor mistic 


Nina, fiica unui proprieta 
i doi tineri; în curînd 


simțim gravitatea iubirii lui 
Treplev. Dar Nina, atrasă de mirajul 


se îndrăgosteşte 


răgezimea de suflet a fecioa= 


este Impedecat de 
sit de voinţă, Tri- 
amantul actriței, dar în acelaşi timp se lasă iubit 


de Nina care îşi părăseşte familia pentru a-l urma. Scriitorul se 


umilită, a se ce ră- 
țară ; acolo 


tre ei e dureroasă; Treplev o roagă să rămie cu e], (Care au- 


tor occidental ar fi 


brăţişării dintre cei doi tineri 7) Dar Nina iubeşte mereu pe 
Trigorin; ea pleacă ; Treplev se sinucide, 

Ceiace emoţionează în această 
al caracterelor ; frazele spuse nu 


gizime, o spontaneitate, ce ne 


tele personagiului ; aceasta, de cele mai multe ori, ne dă impre- 


sia că nu 


Cehov, ar părea 


spre ea. E poate tocmai celace im 


tine... şi mi 


ton de sinceritate pe sc 


face altceva decit să gindească 
drept că inir’ 


D reală ; cineva, care ar vorbi ca un personagiu din 


nebun Sau neruşinat. De asta, nouă, numeroase 


vorbeşte metresei 
va mă atrage 


Ro 
i trebue mie... Vorbesc cu 
se pare că o văd în vis.. Numai amoral tinär, de- 
Sorin, un bâtrin de 62 


anise plinge doctorului Dorn despre boala lui 


ele trec unele pe lîngă altele, 
nişte monoloage. Fiecare işi 
poate mai tirziu, dar pe 


La Cerisae (4 acte) ni 


merg spre 


la, 


un obstacol, sufăr, 
perzanie cu o inconşt 


poartă s 


reau să trăesc! 
—Aceasta e frivolitate, 
+ (La Mouette), 


Cehov, 


După legile naturii, 


personagiele sînt 
te ori S'ar zice că 


şi replicele mai mult ca 
ufletul ca pe o cruce ce 
care nu o poate arunca 


prezintă o societate ele- 


generoasă, pusă în faţa ruinii 
ile nu se pot adapta 


materiale ce o a- 


nouei situaţii; cind 


pling, dar nu pot lupta ; ele 
en 


D suriz 


ătoare. Dealungul 


| 


262 edit VIAŢA ROMINEASCĂ 


piesei suflă parcă un vint malițios care risipeşte, vintură de ici 
până colo, fără rost, ca nişte bucățele de hirtie, pe membrii u- 
nei vechi familii. 

Cele trei surori (4 acte), crescute în belşug, răminiad 
orfane şi sărace, îşi impun să-şi cîştige viaţa muncind; ele 
se refugiază întrun mic orăşel unde izbutesc să se adapteze u- 
nei existente de sforțări şi de jenă; dar sufăr şi se ofilesc 
trăind o viaţă pentru care nu erau pregătite ; singura lor rază 
de soare e speranţa că Intro zi mijloacele le vor permite să se: 
întoarcă la Moscova ; aceasta însă nu se întimplă ; ele vor îm- 
bătrîni în tirgul acela adormit. 

Unchiul Vania (4 acte) un om inteligent şi capabil, și-a 
trecut viața la ţară, muncind din greu ca un simpla administra- 
tor cu o leafă infimă—pentra a susține viaţa luxoasă a unul 
profesor la modă, Serebriacgv, cumnatul său. Tirziu, iși dă sea- 
ma de nulitatea lui Serebriacov şi regretul de a-şi fi irosit ză- 
darnic viaţa, începe să-l chinulască ; după un acces de minie în 
care incercă să-i omoare pe profesor, se resemnează şi reintră 
in umbra lui. 

Cehov are o predilecție pentru oamenii care şi-au ratat 
viaţa d a căror bătrineță e roasă de remuşcare. 

n alt tip ce îl întilnim în piesele lui Cehov e sotal me- 
diocru, umil, înşelat de soţia lui şi care continuă să o iubească. 
in „Cele trei surori“, profesorul Kulyghin se adresează astte! 
soţiei lui, Maşa, care plinge plecarea iubitului ei: 

Kulyghin. —...Scumpa mea Maşa, buna mea Maga, Eşti so- 
ţia mea şi sint fericit, ori şi ce ar fi fost... Nu mă pling; nu-ţi 
fac nici un reproş... Vom reincepe a trăi ca în trecut şi nu-ţi 
voi face nici o aluzie, nici un cuvint“... 

Toleranţa aceasta nu ni se pare comică şi nici nu ne Hg- 
neşie, după cum nu ne revoltă nici cruzimea sau egoismul altor 
personagii ; minunea e datoria geniului lui Cehov care ne face 
“să cetim limpede În suflete; a înțelege nu e a erta ? 

In piesele lui Cehov e răspîndită dela Inceput până la sfir- 
şit o emoție caldă, bogată, ademenitoare; cu mijloace simple, 
cu ajutorul unor incidente neinsemnate, reușește să ne dee fiori 
de o tristeţă covirşitoare. 

Anumite părţi din acest teatru sint specific ruseşti; per- 
sonagillor, de pildă, le place din timp în timp să „filozofeze“, 
cum spun ei; simt necesitatea de a schimba păreri generale şi 
neliniști metafizice, cum Englezii simt pe aceia de a schimba ło- 
vituri de box sau mingi de tenis. „Cele trei surori“—în ultima 
scenă rămin: singure, părăsite de lubiţii lor, desnădăjdulte; ele 
nu recriminează însă “împotriva nimânvi; mai mult ca orice le 
chinueşte brutalitatea nejajeleasă a vieţii; cuvintele lor din urmă 
sint : „Pentru ce trăim... pentru ce suferim... dacă am ști... 
dacă am şti lz. 

in multe pasagii se strecoară melancolia timpului care trece, 


he EE Ei 


înstrăinindu-ne . 
d amintiri unii de alţii, petrificindu-ne, omorindu-ne până 
parte rusească e beţia mistică a durerii erios 

et KE cei invinşi îşi găsesc alinarea ; de eech Eng 
sc KS munca noastră GER şi penibilă, pregătim pentru 
proc omenirii o epocă fericire care va veni cu sigu- 

Olga, — Nol vom dispărea pentru totd s 

SS fi uitate figurile noastre, vocile noantre, Și ee 
r suferințele noastre se vor schimba în bucurie pentru acei 


ce vor trăi după nol... 
mint...” (Cele ca d e Fey şi pacea vor domni pe pă- 


Nu înţeleg de ce s'au tradus 
Ursul“ lus şi cele două acte comice 
Dee în căsătorie“, care nu pot să dee măsura 
ied că greu s'ar putea juca piesele lui Ce 
DE Ee Tind Importants, înar 
moravurile teatrelor unde „vedetele= gi stees cadrcază cu 
teare să acapareze intreaga atenţie ng S Lg se simt da- 


Theodor Scorţescu 


de) | 


Cronica științifică 


Inceputul vieții 


„Nalura a formal şi formează 
in fiecare zi ființele cele mai 
simple, prin generajiune spon- 


("` "wO 
za Lamarck 


Origina vieții este una din cele mai interesante şi In acelaşi 
timp din pir ve) dificile probleme, Au trecut mai multe secole de- 
cind omenirea caută a da explicația acestei probleme și nu sa ajuss 

contradicții şi hipoteze. j 

ES statu iata pitut incă scăpa de subt intiuența credinței mo- 
zalce (creatismul) pe care cu (ot am inväțat’o în copilăria noastră, mi ` 
„Dumnezeu, ce a făcut ep: reda pămintul și toate ființele 

ind în ele, a făcut şi omul”. 2 
SSE “Această hipoteză a fost Insuşită în 1858 de cătră Louis Agassiz 
şi prezentată subt o formă ştiinţifică în volumul său „Essay ou e 
sification”, lar in 1903 de cătră botanistul Reinike, care incearcă d 
explice creațiunea ființelor viețuitoare de cătră o inteligență cosmică. 

O altă grupă de filozoti naturalişti mai sceptici sint de părere 
cum că origina vieții este o problemă nerezolvabilă, este traasceden- 
Lait. Această părere constitue agnosticismul reprezentat prin Darwin, 
Virchow şi Dubois Reymond care consideră origina vieţii ca o enigmă. 


A treia hipoteză este acea cosmozoică sau eteruală reprezentată 


chter (1865), prin Helmholti ȘI Wiliam Thomson. Richter crede 
grata Ata pg ab În cosmic plutesc mici particule de substanțe 
solide care se desfac în mod continuu de corpurile cosmice în zborul 
tòr rapid; că pe aceste particule aderează germeni ai vieţii organice 
apți de a se dezvolta şi sint aruncaţi cu ele de pe corpurile cosmice 
de unde se găsesc, pentru a ajunge pe alte corpuri. Cind acești ger- 
meni intilnesc o lume al cărui stadiu de evoluţie prezintă condițiunile 
favorabile, incep îndată a SE şi devin punctul de plecare a 

oui iumi de fiinţe viețuitoare. E 
E Fatz? lien án Richter, ia anul 1871, Sir William 
Thomson emite părerea că germenii organici au venit pe pămintul 
nostru cu aeroliți căzuţi de pe o planetă mai veche, „Cind o insulă 


CRONICA ŞTIINŢIPICĂ 265 


vuicanică, zice el, se ridică din fundul unei mări, o vedem după ua 
umăr de anl acoperită de vegetațiune, imediat admitem fără greutate 
că semințele au fost aduse pe ea de vinturi sau de valuri. Dacă a- 
ceasta este posibil, de ce ar fi imposibil să explicăm într'un mod ana- 
tog şi începutul vieții pe acest pămint Ze In fiecare an, continuă na- 
turalistul englez, cad pe pămint milioane de fragmente de astre; aces- 
tea sint fragmente de lumi stărmate, ete 77. Ra 

Pămintul nostru s'ar distruge şi el dacă ar lovi cu alte plane- 
te cerești da talia lul, o mare parte a planetei fără îndoială s'ar va- 
poriza, o altă parte in ffagmente acoperite cu vegetațiunea lor actuală 
ar fi dusă impreună cu ele în spațiu, Presupunind pămintul fără viață, 
ar fi deajuns să presupunem căderea unul asemenea aerolit pe el,pen- 
tru ca în curind să se îi putut acoperi de plante şi animale, 

Părerea aceasta a fost popularizată de Edgar Quinet ln 
scrierea iul „la Création". Viaţa nu a apătut—spune el—iîncutara 
sau cutare epocă geologică, ci ea aparține universului; este de natură 
cosmică, Imprăştiată în onivers şi luată de nebuloasele cosmice, ră- 
tăceşte prin spațiile cerești şi este tot atit de veche ca şi materia 
însăşi, căci ea exista inainte ca pămintul să existe, gi va trăi chlar 
după ce pimintul se va pierde. In zing aceia în care pămintul s'a 
despărțit de masele cu care Eta impreună, a luat în atmosfera sa 
odată cu materia din care se compune el, și germenii filoțelor vieţui- 
toare. Probabil acei germeni de viață, care plutiseră în părţile supe- 
rioare ale celei întălu materii nebuloase, au fost distribuiți tuturor 
corpurilor cerești. Izvorul vieţii ar fi atunci în întregul sistem solar 
acelaşi, şi ființele care ar fi eṣit din el ar fi luat diferite forme după 
vrista şi starea plânetei pe care ele s'au depus. Cu un cuvint, pămiatul 
şi-a dat sleçi tot atit de puţin viața sa organică precum şi-a dat lumina 
sa. Amindouă, lumina și viaţa i-au provenit dintr'un îndepărtat şi 
puternic focar creativ. Viața nu este mărginită într'un anumit punct 
ai spaţiului sau al timpului. Nol nu putem găsi nici intro parte a 
pămintului o generație spontanee, câci intrece peste timpul care se 
poate socoti şi este mai veche decit inceputurile noastre. Viața nu 
e produsă de o anume planetă, opera e prea mare pentru a fi produsă 
de un singur corp ceresc. Pentru a produce cea intăiu viață, trebue 
mai mult decit o astră pierdută și izolată în vr'un colț al universului, 
Acestui scop trebula să-i servească intreaga natură, adică materia ne- 
buloasă a întregului spaţiu; cea dintăiu ființă viețuitoare își are ori- 
gina in nesfirşit. 

Nici una din aceste ipoteze nu ne dă o satisfacție rațională, 
Hindeă se știe că germenii organici nu pot trăi la o temperatură prea 
tmaltă, şi din teoriile lui Kant, Laplace ştim iarăși că materia la is- 
ceput se găsea in infuzie, cu o temperatură foarte inaltă : aşa dar nu 
a fost cu putință, după cum crede Quinet, nici după cum reesă din 
Ipoteza lui William Thomson, ca la inceput să fi existat germen! 


Qermenii organici oan putut deci lua naștere pe planeta goas- 
tră, decit la o epocă cind aceasta avea o vristă destul de inaintată, 
cum credea și Eminescu: 


La'ncepul, pe cind ființa nu era, nic! neliință 
Pe cind totul era lipsă de viajă şi voinţă, — 
ind nu s'ascundea nimica, deși lol era ascuns, 
» Pătruas de sine insuşi, odihnea cel nepătruns 


* 


265 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Fu prăpastie ? genună ? Fa noian întins de apă? 
N'a fosi lome priceculă și nici minte so priceapă, 
Căci era un inluneric ca o mare făr'o rază, 

Dar nici de văzul nu fuse şi nicl ochiu care s'o vază, 


Există Incă o ipoteză : generațiunea spontanee (atchigonia, a- 
biogenesa sau generația echivocă) prin care se încearcă a se explica 
origina ființelor viețuitoare în mod aparental. Ea vine în contrazi- 
cere cu adagiul „Omne virum e vivo“, 

Aristotel, cel mai mare naturalist al antichităţii, credea că orice 
corp uscat, care devine moale, și orlice corp moale care devine uscat, 
produce animale. El credea că animale ca viermii, insectele şi chiar 
peştii pot să ia naștere din nămol. 

Prima lovitură pgenerațiunii spontanee a fost dată de cătră 
Franciscus Redi în 1674, care în mod experimental a arătat că vier- 
mij din cadavre nu iau naștere din carnea în descompunere, Cl sint larve 
de muşte. EL acoperi carnea cu o sită deasă, care impedeca muștele 
să se apropie de carne, şi astfel nu mai luau naştere viermii în ea, 

la 1745, on preot catolic din Anglia, Needham scoase o carte 
care cuprindea cercetările lui asupra generațiunii spontanee. Lucra- 
rea a avut un mare răsunet, datorită mai cu samă sprijinului dat de 
Buffon, El a fost ales membru al societăţii ştiinţifice din Londra. 

Needham umplea cu infuziuni organice mai multe fiole pe care 
le închidea la lampă ; vasele astfel inchisa ermetic le supunea la ac- 
țiunea apei fierte, apol le punea în condițiuni favorabile ca să se dez- 
volte în ele organisme. In curind se produceau in intertorul iafuziunii 
fiinţe vieţuitoare. 

la Italia se ocupa În vremea acela cu rezolvarea acestei pro- 
bleme, abatele Lazaro Spallanzani, un observator exact și cu un spirit 
critic faarte ager. El ajunsese la rezultate cu totul contrare acelora 
ale lui Needham, supunind aceleași infuzii la o temperatură de 100°, 
cel puțin o oră. Experiențele lui Spallanzani care erau indreptate a- 
supra problemei teoretice, alcătuesc bazele pregătirii conservelor, care 
se au in vedere şi astăzi la fabricarea lor, 

Needham a obiectat experiențelor făcule de Spallanzani, că pris 
fierberea indeluagată a infuziei și a aerului din fiolele inchise a dis- 
trus puterea lor de reproducţiune. Nu fliodcă germenii organici din 
infazie au pierit din cauza procedeului Intrebaințat de Spalianzani, ci 
tiiadcă infuzia și aerul din fiole s'au conrupt nu se produce generaţi- 
unea spontanee în experiențele iul Spallanzani—credea Needham, 

După Spallanzani, o serie de învățați ca Schwann, Schultze, 
Schroder, Heimholiz şi alții au urmărit cu pasiune problema genera- 
țiunii spontanee, 

In 1836, Schultze a trecut peste intuziunile sale aer purificat, 
trecindu-l prin acid sulfuric sau potasă caustică, care distrugind ger- 
menii, a obținut astfel iafuzluni sterile. 

la 1837 Schwann, pentru ca să distrugă germenii organici viețui- 
tori din aer, a Introdus aerul în vasele cu intuziuni, făcindu-l că treacă 
priatr'un tub metalic foarte Interbiatat, 

In 1854, Schroeder şi Dush au titrat praful atmosferic prie 
tampoane de vată, dar au obținut rezultate contradictorii. 

lo 1858, Pouchet comunică Academiei de științe din Paris, căa 
reuşit să dovedească, că unele organisme microscopice pot să se nască 
fără prezența germealior, ' Academia atunci a fixat un premiu pentro a 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 267 


tacerca diferite experienţe care să aducă lumină nouă Io problema ge- 


` nerațiunil spontanee, Premiul a fost ciștigat de marele Pasteur, 


după ce el dovedi prin o serie de experiențe foarte îngrijite, intălu că 
aerul în praful care-I cuprinde conține totdeauna numeroși germeni 
organici, şi al dollea, că intuziile cele mal bune rămin sterile dacă se 
fierb şi împedică intrarea germenilor din aer în interiorul lor. 

Pasteur făcu într'o fereastră o gaură, prin care trecu un tub de 
sticlă astupat cu o bucată de coton azotic. Unul din capetele tubului 
de sticlă era liber în atmosfera exterioară, celalalt comenica cu on 
aspirator continuu, astfel că se făcea un curent de aer prelungit. 
După us timp, dopul de coton deveni cenușiu, murdărit de câtră pra- 
ful din aer care se opri în trecere. Bucata de coton a fost depusă 
intr'an mic tub cu un amestec de alcool și eter, în care s'a solvit. A 
Hsat lichidul să se lniștească, jar praful adunat ja fundul tubului a 
fost spălat prin decantațiune cu același lichid. După o evaporație com- 
plectă, resturile au fost întroduse într'o picătură de apă şi examinate 
ia microscop, În care s'a constatat prezenţa a numeroşi germeni organici, 
spori, bacterii etc. (fig. 1). 

Pentru a dovedi că acești germeni 
organizați erau cauza alterațiunilor din 
interiorul lichidelor organice expuse la 
aer, Pasteur proceda jù modul urmă- 
tor: introducea într'un balon de sticiă 
de 300 centimetri cubi, 150 cent. cubi 
de apă albuminoasă zaharată astfel for- 


mată : > 
AP e miste e cete "100 
Zahit e 1 10 


Materii albumloolde și "minerale 
provenite din drojdie de bere . 0,7 


Gital balonului comunica, ca în Fig. 
2, cu un tub deplatină ; tubul de pla- 
țină se inferbiata pănăla rog întrun 
gratar de gaz. Se fierbe lichidul timp Lig. 1.— Spori almosferici cu- 
de citeva minute și se lasă să se ră- leşi direct prin filirajiunea 
cească cu incetul în mod complect. Ae- serulul (după Pasicur). 
rul care intră în balon este lipsit de 
Etrmenii organici deoarece tubul de platină prin care trece este in- 
ferbintat la ron, Odată operațiunea terminată şi balonul răcit, îi se 

gitul la lampă. Balonul este ataşat într'o otuvă de incubație 
i! ege de 30%, unde se conservă To mod indefinit fără a 


Pasteur a făcut contra probă, umplini un alt balon cu acelaşi 
ichid pe care I-a fiert expus la aer, tot atita timp, apol balonul a fost 
expus la aer liber. După o zi sau două, lichidul incepea a se altera, 
apăreau Ja ei bacterii şi spori de mucegai, 

Cu drept cuvint conchide Pasteur în urma acestor convingătoare 
experiențe, că este „matematiceşte strict dovedit“ că toate organis- 
ara: eee ` se dezvoltă în e zabaroasă şi apoasă, nu s'au format 

unea spontanee, ci s'au dezvoltat din 
care au intrat în soluţie cu acrul, EES 
KL 
Li H 


Dacă până astăzi nu s'au văzut facă fiinţe viețuitoare care să ia 


268 VIAŢA _ROMINEASCĂ 


naştere din materia anorganică, nu urmează că ele n'au putut tean 
naştere niciodată prin generațiune spontanee. Nu este exclus că ua 
chimist oarecare, să se găsească într'un moment dat în condițiuni 
favorabile, annloage acelora în care s'au dezvoltat primele fiinţe vie- 
țuitoare, in fundul mărilor şi a oceanelor, pentru ca şi el, din com- 


e "Bud 


2931egd jn; © ajuajuadxa amud mjosedy - 


binația unor anumite elemente, să reușească a forma prima fază "de 
subtstanță viețuitoare, 

Trebue facută deosebire între generațitinea spoatanee astfel cum 
era concepută fq antichitate, cind.se credea că animale ca viermil şi 
lasectele s'ar oer dezvolta din nămol, şi intre generațiunea spontaace 


CRONICA ȘTIINȚIFICĂ 269 


i ip dai 


modernă care nu admite dezvoltarea din materie anorganică decit a 
celor mai simple ființe viețuitoare a căror corp este constituit diatr'o 
plasmă omogenă nedifereațiată In organe, care nu se ridică nici la 
rangul de celulă. Naşterea in mod spontaneu a animalelor ai căror 
corp este constituit din organe diferențiate : sistem muscular, sistem 
aervos etc., este o imposibilitate, pe cind nașterea spontanee a orga- 
nismelor celor mai simple este impusă de însăși doctrina evoluţiei, 
care ne învață că ființele vieţuitoare s'au dezvoltat in decursul tim- 


pului în mod lent şi succesiv, > 
Lui Haeckel ti revine welt do a îi ridicat genera ţiunea spon- 


tanee la rangul de ipoteză științifică. Ei a formulat pentru primă 
cară, cu o logică riguroasă, concluziile că materia oare sirp- 
buit să nască din materia anorganică, intr'un. moment 
fiel g'obului fiindcă a fost pămiatul se afla intr'o stare 
de infuzie incompatibilă pentru orice viață organică, 

lată cum concepe Haeckel origina primelor inte viețultoare : 
1) viața organică este pretutindeni legată de plasmă (sau protoplas- 
mă), subtstanță chimică in stare de agregație semitiuidă care conține 
totdeauna albumină şi apă. 2) Mişcările caracteristice ale acestei 
„substanțe viețuitoare“, care se consideră ca viaţă organică, siat pro- 
cese fizice şi chimice care nu se pot produce decit în interiorul limi- 
tei de temperatură determinată (intre congelație și punctul de fierbere 
al apel). 3) la afară de aceste limite, plasma viețuitoare poate în 
unele cazuri a continua să trăiască (moartea aparentă) dar numai în 
earecare timp, de, ordinar scurt, 4) Cum pămintul, la fel cu celelalte 
planete, se alla un timp indelungat intr'o stare de fuziune, cu o tem- 
peratură de mai multe mil de grade, este imposibil ca organisme (din 


DI evolu--- 


Yy P 


Keck 


t 
A, Fe 


VER 
Eu La 


albumină semitiuidă) să fi trăit în acel moment şi în veșnicie, 5) Ne pi 
organică n'a putut incepe decit atunci cind scoarța pămintulul s'a ră- — 


cit indeajuns pentru a permite condens 6) Procesele chi- 
mice câre se produceau în fază aceasta de evoluție a pămintului 
fură catalyse, care au avut ca consecință formațiunea combinațiunit 


` albuminoide și In fine aceia a plasmei, 7) Organismele primordiale 


astfel produse nu puteau fi decit mogere, organisme fără organe şi 
iodivide, omogene, (ërë nucleu, aseiiăăăfoare Chromaceelor actaale, 
8) Din aceste Monere primitive au egit mai tirziu primele celule prin 
ditereațiarea nucleului (Karyoplasma) şi a unui corp periferic cyto- 
piasma), 

In favoarea acestei ipoteze vin o gramadă de fapte. S'a reu- 
şi! a se găsi in lumea anorgănică analogii cu formele viețuitoare şi 
cu manitestațiile vieţii care au loc în flințelă ` viețuitoare, S'au 
ebținut prin dituziuni de lichide, forme de țesuturi celulare, structuri 
de diferite țesuturi viețuitoare. S'au reprodus şi s'au imitat difuziual 
de lichide, forme şi mișcări complicate, asemănătoare acelora care se 
observă în celulele viețuitoare în timpul diviziunii caryocinetice. 

Traube, incă din 1867, a construit celule artificiale prezentind 
fenomene de creștere cu ajutorul cyanurei de potasiu ai a sulfa- 
tului de cupru. o ari 

Butschi, in 1891, a obținut o Imagind experimentală de protoplasmă 
cu 0 soluție omogenă de sare marină şi unt de masline In apă pură, 
şi protoplasma lui reticulată, era sediul unor mişcări interne, depla- 
siadu-se in acelaşi timp încet ca o amibă, 

Chiar mișcarea care este caracteristică ființelor vieţuitoare se 
poate imita şi la corpurile neiasutiețite. Dacă turnăm o picătură de 


„iei rinced în o soluţie slabă de potasă caustică, vedem că picătura 


emite pseudopodii ca risopodele. 
Rhumbler a imitat chematoxia turaind o picătură de ulei de 


270 MIATA ROMINEASCA 


ricin tatr'un vas cu alcool 8 la sută, lăsind în acest lichid mici capil- 
lare de sticlă umplute cu cloroform sau cu viel de cuigoare. Pică- 
turile de ulei de ricin se tirie In interiorul tuburilor capilare—intac- 
mai ca globulele albe ale singelui, cind experimentăm cu tuburi de sti- 
cià capliare pline cu extract de bacterii, introduciadu-le subt piele la 
un epuraș. Rhumbler a mal imitat la corpurile brute, nutrițiunea, 
digestiunea şi dezasimilațiunea resturilor nutritive nedigerate, Ela 
turnat o picătură de cloroform in apă, lăsind la fund mai multe fita- 
mento subțiri de sticlă, pe care le unsese cu scheliack. Cind un fila- 
ment de sticlă venea in atingere cu o picătură de cloroform, filamen- 
tul de sticlă era atras de picătură fn Interiorul ci, ca în fig. 3 (a b). 
Picătura de clorotorm se comporta Intocmai ca o globulă sanguină 
albă, cind laglobează o bacterie, După ce schellackul se solvezte de 
"pa filamentul de sticlă în interiorul picăturii de cloroform (c e), pică- 
tura nu-l mail reține în interiorul ci, îl climinează afară (fig 3, en 
ca o amibă care dă afară din totericrul ei, restul unei alge pe caro 
nu o poste digera, 

Caracterul esenţial al ființei vieţultoare, singurul care se cos- 
servă in tot timpul existenței sale, acela cu care ea naşte, cu care 
ea evoluiază şi care dispare cu ea, este forma și structura sa. 


Fig. 3— După Rhumbler 


Leduc şi-a propus să producă şi să dezvolte, la subtstanțele aa- 
organice, forme şi structuri analoage cu acele din ființele vieţultoare. 
Răspindind in mod uniform pe o placă de sticlă o soluţie de gelatină 
pură de cinci sau zece pentru o sută, pe această gelatină a depus ca 
ajutorul unel pipete, la distanțe regulale de 5 la 6 milimetri, picături 
de o soluție de cinci sau zece la sută de ferocianură de potasiu, pe 
care o lăsă să difuzeze şi să se usuce, Prin acest procedeu a pro- 
dus o preparațiune care imitează in mod complect o secțiune lntr'ua 
țesut celular vegetal, Prin atiugerile lor, picăturile au format poll- 
goane care prezintă aspectul secțiunilor de celule, prezentind ca a- 
cestea o membrană invălitoare, o citoplasmă uneori separată de mem. 
brana invălitoare şi un nucleu. Aceste celule reunite unele de altele, 
formează un adevărat jesut organizat cu structură celulară (fig. 4). 

Prin diferite alte procedee osmotice, Leduc a reuşit să limiteze 
cu subtstanțe anorganice, diferite forme şi funcțiuni vitale, care se pe- 
trec in corpurile insufieţite ca : fusul nuclear care apare în interiorul 
celuleior în momentul reproducțiunii prin karyokinesă (fig, 5); creş- 
terea umor viețultoate (fig. 6), producțiuni care reamintesc tulpiui 


CRONICA ŞTIINŢIPICĂ è ai 


purtătoare de fructe, ciuperci, precum și diferite animala aquatice ètc. etc, 

Toate aceste analogii găsite în materia anorganică, atit ca formă 
cit şi ca funcțiune, sint o dovadă că viața își trage origina din ea și 
că nu există nimic in ființele viețuitoare care Io ultima lnie să nu 
poată fi derivat din materia anorganică. at Sg 


| 


Fig. 4— Tesut de celule artificiale format rin difuri 
într'o soluție de gelnlină de 10 la sută Petit a 
anel solujiuni de feroclanură de polusiu 
10 la sulă (după Leduc). 


In afară de aceste fapte care vin în favoarea generațiuael spon- 
, mal este rezolvarea de cătră Delage şi Loch, prin agenții fizico- 
chimici, a enigmei celei mal discrete: fecondaţiunea. 


Fig. 3:— Keryokinesă produsă ` 
prin diluziune: ceniro 
asireie, fusul, planul equatorial (după Leduc). PEN 


Se stis că fiecare animal la na g 
~ ştere dintr'un ovul şi se mal şti 
că la majoratitatea animalelor, numai atunci ovulul se ft den, 


272 VIAŢA ROMINEASCĂ 


` 


latr'un animal asemănător aceluia care l-a produs, cind in faterioral lui 
pătrunde un spermatozoid dela un alt animal mascul. 

Acţiunea, pe care spermatozoidul o provoacă în interiorul ovululul 
pentru ca să se dezvolte din el un individ, era acum 25 de ani on 
mister, care astăzi se vede că este legat de origlaca vieții. Astăzi 
problema fecondaţiunei este In principlu rezolvată, ea se poate re- 
duce la un fenomena fizic Ovulul inainte de a fi fecondat 
este o celulă numai cu un nucleu. Dacă nici un spermatozold na pă- 
runde în interiorul lui, ovulul piere după un tinip mai mult sau ma) 
puţin scurt, la unele animale fo citeva ore, la altele în citeva zile 
sau săptămini. Îndată ce un spermatozoid pătrunde în interiorul ovn- 


ului, el incepe a se dezvolta. Nucleul incepe a se divide în dol nuclei 
şi ovulul se segmentează și el in două celule; apoi uceste celule se 
divid ia rindul! lor, aşa că ovulul se transformă în 4 celule, apo? 
în 8, 10, 32, 64 ètc., devine morulă, biastulă, gastrulă, care prin 


— w 


Fig. 6. — Vegelajlune osmolică (după Leduc). 


diteranțiare se translormă intrun animal asemenea aceluia care La 
rodus. 
Loeb* a reușit ca să dezvolte larve de ursini din ouă nefecom- 
date, tratindu-le cu apă de mare, a cărei concentrațiune a ridicat-o 
adăugindu-l ceva sare. El a pus ouăle să stea două ore Intro so- 
Inte, a cărei concentrațiune a sporit'o, apol le-a pus din nou In apă 
de mare normală, unde s'au dezvoltat în larve;—la o parte din aceste 
larve s'a format tubul digestiv şi o parte din schelet, Printr'un tra- 


" Jaques Loeb, Das Leben, Vorira 


gehallen aul dem ersten 
 Monlisten kongresse in Hamburg, am 10 


eph 1911, 


— 


CRONICA ŞTIINŢIFICĂ 273 


tament artificial analog a reușit să dezvolte larve din oni nefacon- 
date şi de alte animale, stele marine, viermi şi molusce. 

Prin aceasta, a dovedit că se inlocui acțiunea 
escitătoare a dezvoltării s e agenţi pur fizico- 
chimici. Este adevărat că nu a creat viață, dar a reuşit a o provo- 
ca în anumite condițiuni, . 

In favoarea generațiunii spontanee mal vorbeşte şi faptul că la 
moarte, subistauța viețuitoare se descompune din nou în substanță 
anorganică, Dacă corpul, la moarte, se poate pe căi naturale descora- 
pune in praf, trebue atunci să existe şi condiţii, unde din pral, pe 
căi naturale, să se poată naşte corpuri vieţultoare, 2 


d Prof. Dr. N. Leon 


Cronica teatrală 
IAȘI 


Ghiara.—Phedra şi Magda cu "d-na Agata Birsescu.— 
Turneul companiei Voiculescu, 


Actuala stagiune a Teatrului Naţional nare mare însemnătate, 
nici ca repertoriu şi nici ca joc, Din ultimele piese reprezen- 
tate de-abia putem remarca „Ghiara“ de Bernstein, Va închi- 
puiţi deci... 

Jocul actorilor nu-i destul de îngrijit. Recunoaştem greaua 
lor situaţie : un actor prepară, mal în fiecare săptămină, o pre- 
mier, Unii actori joacă în cite trei piese la rind: Simbăta 
şi Duminica (în matineu şi sara). Cum publicul teatral din laşi 
nu-i destul de numeros, chiar piesele cu succes nu se pot re- 
prezenta decit de puţine ori. In aceste condiţii, actorii—unii 
actori—sint prea Impovoraţi. Le acordăm deci, tără zgircenie, 
circumstanţe atenuante, Totuşi.. 

Nu-i unitat- în jocul actorului,—gi nu-i nici o armonizarë 
a rolurilor. Un actor are accente juste şi impresionante, dar şi 
accente falge, Apol ipate rolurile trebuesc imbinate, ca părţile 
unei maşini: piesa are doar o unitate in tartaje. Actorii dela laşi 
însă joacă fiecare după concepția şi imaginaţia lui proprie. Parcă 
Teatrul pu posedă un director de scenă, care să stabilească ar- 
monia ansamblului. Am observat de multe ori că actorii im- 
provizează. Textul este sacru. Citzodată directorii de scenă 
fac unele suprimări. Aceştia cel puțin execută modificările o- 
dată pentru totdeauna. Chiar dacă greşesc, vina lor este una. 
Actorii insă schimbă textal in fiecare sară—după inspirația mo- 
mentniui. In modul acesta, publicul nu mai aude piesa pentru 
care a venii la teatru, ci cu totul alta—o piesă compusă ad- 


CRONICA TEATRALĂ 275 


hoc de actorii participanţi. Furia de compoziție a unui actor 
tulbură însă ansamblul, Ceilalţi actori stau parcă la 
oare ce vorbe vor auzi ? Ce replică vor trebui să dea ? 
Actorii care şarjează, strică nu numai rolul lor, ci şi an- 
samblul,—căci ceilalţi actori sint antrenați pentru păstrarea a= 
celuiași ton al piesei şi, poate, pentru cucerirea aplauzelor.,. a 
aceleiaşi cantităţi de aplauze, caşi actorul neastimpărat. Astfel 
„Cafeneaua cea mică”, deşi este susținută de un artist de rasă 
ca d. Vernescu-Vilcea, de-abia poate fi urmărită pănă la capăt din 
KE febrilităţii, a vervel exagerate şi a improvizaţiilor altor 


ți- 
Artiştii nu trebue să se lase dit de hohotul şi de aplau- 
zele galeriei, O popularitate de acest ordin impiedică progresul 


DÉI 


„ actoricesc şi... nici nu ține mult. Galeria se plictisegte repede. 


Faima ei e turbulentă, dar de calitate interioară şi de scurtă 
durată. Aceste adevăruri à la Palisse mai trebuesc repetate ? 
Regretăm .. 


—in ghiara unei aventuriere, pe care o iubeşte cu toată forța 
anilor maturi, Această femee il determină să-şi părăsească 
flica şi să-şi vindă cinstea. Din an în an, aventuriera— pentru 


D 

sumă de bani—il tirăşte pe bărbatul ei prin fundurile cele mai 
murdare ale subteranelor sufletești, lar cind scandalul izbuc= 
neşte în Cameră şi 'n opinia publică (soţul devenise ministru), 
aventuriera fuge cu un amant, pe cind mulțimea incunjoară şi 
lapidează casa soţului care, printre pietre şi cioburi de sticlă, o 

caută cu minile întinse numai pe dinsa—pe Antoineta lui. 
D-ra Sorana Ţopa a jucat bine rolul femeii cochete, perverse 
crude. A jucat nuanţat şi sobru, A pus la contribuţie unele 


din mijloacele, pe care feminitatea le întrebuinţează uneori pentru 
taptivarea şi dominarea exclusivă, pănă la sciavaj, a unui băr- 


bat, in jocul d-sale observăm acum mai multă fineţe, mai mult 
Băturalism—o înțelegere mai adincă şi mai delicată a stărilor 
sul i — D. Radu Demetrescu a interpretat cu putere ro- 
iul soţului.—D, Vernescu- Vilcea (tatăl aventurierei) a adäogat 
încă 0 creaţie desăvirşită la galeria tipurilor, pe care le-a trăit 
a scena a mă de Geng WË ër serie erer 
Umor, cu a nteligen naturaleţă neintrecută—rolui 
Bazetarului fără scrupule.—D, Morcovescu-Teleajăn—corect. 


Trapa Teatrului Naţional a dat citeva reprezentații cu con- 
cursul d-nei Agata Birsescu: „Maria Stuart", E şi 
„Magda“, Scena eşeană a căpătat astfel vigoare şi tinereţă. 

Spectatorul care nu cunoaşte opera în original, nu şi-a pu- 
tut desigur explica celebritatea Îi azi sati ascultind 


romineşti, mai râmas nimic din strălu= 


276 i VIAŢA ROMINEASCĂ 


DD e An eben 


cirea formei lui Racine. Parcă traducătorul a învălit cu crep 
de doliu lamptonul magic, care revarsă lumină pe versurile iran- 
ceze. Tablourile în culori parcă-s copiate cu cărbune. Dese- 
nurile au stingăcii de prunc care face cu tăciunele exerciţii de 
desen pe sobă. „Phedra“ totuşi ne-a plăcut mult. Poate flindcă 
d-na Agata Birsescu păstrează încă pe buze farmecul versuri- 
lor originale... fiindcă sufletul său, cu o rezonanţă amplă şi 
prelungită, vibrează încă surd după melodiile lol Racine, care 
au cîntat odată într'insul,—şi acum pesemne de fiecare cuvint, de 
fiecare vers rominesc, se anină o trenă de zvonuri armonioase... 
sau fiindcă artista joacă mai mult spaţiile albe dintre rînduri, 
ch au rămas pure şi melodioase printre versurile traducăto- 
rului... 

„Phedra“ reprezintă o cotitură nu numai În opera dar şi'n 
viața autorului. Tragediile lui Racine nu s'au bucurat de ad- 
mirația unanimă a contemporanilor săi. Pasiunile violente, a- 
duse pe scenă de acest mare cunoscător al sufletului omenesc, 
jigneau delicateţa aristocratică a societăţii franceze—sau, mai 
bine zis, galanteria ei. „Phedra“ a fost întimpinată chiar ca 
ostilitate. D-na de Bouillon a cumpărat toate iocurile la pri- 
mele reprezentații, piesa jucindu-se astfel în faţa băncilor goale. 
Pe e însă, Phedra: şi-a tăcut drum. Publicul a purtat-o în 
triumf. 

Autorul însă, în fața succesului „Phedrei“, şi-a pus 0 pro- 
blemă de conştiinţă. Racine voise să facă o operă creştină. 
Phedra,—dominată de o patimă violentă pentru Hipolit, fiul băr- 
batului său (Teseu),—este conştientă de păcat. Ea simte asu- 
pra-i forţa fatală a tentaţiei, căreia îi rezistă cu puteri suprao- 
meneşti, cerind îndurarea cerească. Pe Hipolit îl prizoneşte, 
il alungă chiar din casă şi, numai cind află vestea morții lui 
Teseu, numai atunci i se spovedeşte—şi încă din îndemnul Oe- 
nonei. Intrigile nu-s opera el. Phedra iubeşte subt porunca 
siihiilor şi nu trezeşte în sufletul spectatorilor dech regretul 
că graţia cerului nu s'a pogorit asupra ei. Astfel o patimă, pe 
care autorul vroia s'o zugrume, se inalţă—cu voluptate triumtă- 
toare—printre nenorocirile eroinei, smulgind compâtimire şi er- 
tare. Ba mai mult: Phedra apare chiar nevinovată. j 

Racine, analizinda-şi „Phedra“ din punct de vedere creş- 
tin, şi-a înţeles greşala. Apol a supus aceluiaşi examen intrea- 
ga-i operă: autorul sa îngrozit. Dar aceste opere nu contribue 
de loc la salvarea sutietulul omenesc! Omorul, adulterul, în- 
cestul... redate intens în tragediile sale, nu pot provoca în mul- 
time decit înclinări crude şi pline de păcat. Pe-atunci lzbue= 
nise și celebrul proces al otrăvirilor, în care fusese implicat—din 
spirit de răzbunare—şi Racine. Tot în acel timp Racine că- 
zuse în disgrația lul Ludovic al XIV-lea, din pricina unui memo- 
riu asupra nemulțumirilor din ţară, lată atea împrejurări care 
l-au îndepărtat pe Racine de artă, de curte, de După 


CRONICA TEATRALA 277 
camera x ERIE A AN. Se ca i Aia 

„Phedra“ Racine n'a maj | 

ris decit două t 
gue A se ragedii cu subiect 
sa tost arse tri îl” din saltar, caşi planurile de tragedii— 
-na Agata Birsescu a red 
am liric al Phedrel. Nee, véi 
e e i a ştiut şi să le deslănţuiască, Dragostea d ul 
Ge eng din ultimal act, au fost trăite de d-na B 1 
Fra, pen, Ce pi cht? Mag Se 
zentaţia „ dei" 

bg zg eh din tragedii—ca dn Poeira de paeet 
lorra ae ~ nepoată de zei, se primblă prin lum a ză 
e, "y aay ei gestul larg... oare Intonațlile de See eg 
SE KÉ nelalocul lor în plesaelui Sudermann ? Cu sm 
Pe E een la reprezentarea „Magdei“, o altă e 
Se? goaie desâvirgit, atitudini de societate o lisait 
endag pe Ating in fersa ara mt "ES pr ge Magda eg 

D ? a 
oa, cn gespin adine, puera pre printre Baze, A sira 

k mai um 5 

plins mut. Publicul, cu toată jena, a mn S 


D-na Mărioara Voiculesc 

mers u a păşit pe scen 
de on a nonis si elegant, în tualete ca miäestrie croite și pur- 
vestit Intimpiäri triste—dar tte apan de lacrimi, a po- 


ne mai 
e Am interesează. Ansambla! bon D. Brădescu a eşit în e- 


e păcat că trupa aceast 
ks: a, subt cond 
WE e Roa se epuizeze în roluri Geng ën | 
picat a, bucată, Subt otil noștri: ca “alge declanaţi 
în viaţă nu-i decit păstrare soi jucători de cărți, al câror ideal 


nu ne-a gemeet A rangului în lume—păcat că această 


serioase şi actuale | profunde suferinți omeneşti sau pro- 


M. Sevastos 


| Crogica filozofică , 


o a 


Psihologie şi sociologie 


sitatea pen- 
4 trecută, arătam in treacăt, nece 5 
tru Ed GA U veşnic, In explicațiile sale, la stu 
TR Leien i cind toâte ştiinţele plecau dela un Larre ZG 
dere strict individualist. Omul era coca zare uda nje gel 
lita 4, care poate fi studiată in sine, independent de ae KSE 
i, Anei e a imi E E 
s à 
de a no m economicus“, Aşa se întimplă azi încă cu 


BEE i a trăit Insă totdeauna în societate, Nu avem incă 
ici mărturie istorică, nici o relaţie etnografică, ER = ëch 
e e izolaţi. Dar dacă omul se naşte şi trăeş ` în 20 ein 
e fir ca toate facultăţile sale să la forma aces o E ae 
e adească enetic subt influența colectivă. Aceste adev he 
par “banales au Een EE EE 
ai muite x 
e Een AE 
` ele. 
SE Ce Gerbe An noastră fiziologică. nemen gc 
stadiul 7 Da se poate dispensa de astfel de iure ge vi SE 
Ke reim insă in scara complexităţii spirituale, sehen = 
span evident, Cea mai mare parte din geg eg Geer? s: 
Spe t eşiie din relații cu mediul cosmic pe sopari a 
medial ve: pe de alta. E geg grapan Soas. 
etesc se condiționează una 3 S 
KX leng să ne tacă să intelegem că psihologia ro 


binsoniană e o pură abstracţie. 


CRONICA PILOZOFICĂ 279 


Elementul social in psihologie se poate ușor distinge din 
două serii de fapte. Intžiu din influența indivizilor unul asupra 
Cen al doilea, din influenţa societăţii intregi asupra indivi- 

ulul. 

Cel dintăiu punct de vedere formează celace se numeşte, 
dela Tarde incoace, iaterpsyhologie. E vorba de contagiunile 
mentale de tot felul, de suggestie, de imitație, influența unui 
individ asupra celuilalt poate să intervie şi subt formă de de= 
monstrăţie, convingere (persuasiune) revelaţie, suggestie. Ea 
poate H inconştientă ori conștientă, intelectuală, sentimentală ori 
motrice, 

Acestea insă sint cazari speciale. Ele ar putea forma un 
oz oa aparte in psihologie, care s'ar ocupa special de ele. Nu 
ar fi nevoe de o metodă întreagă de determinare, 

Cind e vorba însă de influența întregii societăţi asupra 
psihologiei individuale, de pecetea colectivităţii în structura 
noastră sufletească, atunci punctul de vedere sociologic devine 
o metodă indispensabilă. In acest caz, individul suportă inconşți- 
eut şi fără voia lui caracterul colectivităţi din care face parte. 
Facultăţile Sale mentale se modelează după influențe, care se e- 
xercită dela exterior la interior, care transtormă pasta preala- 
bilă a simţurilor sale în materie socială, 

De cind Durkheim a dovedit filozoficeşte existența „re- 
prezentărilor colective“ şi Levy-Brihl le-a examinat empiric în 
societăţile inferioare din Australia centrată, acest fapt ni se pare 
evident, Teoria cunoaşterii trebue să înscrie printre capitolele 
sale unul social. Grupul social crelază un etalon de valori, de 
credinţe, de datine concretizate pn reprezentări colective, pe 
care individul le primeşte gata f cute, fără să lucreze la elabo- 
rarea lor, Majoritatea credințelor, în special cele religioase, mo- 
rale, chiar cosmice sint produsul mediului, nu al nostru, Acelaşi 
lucru trebue de spus despre limbaj. Invăţăm încă de mici, prin 
imitație ori constringere, noţiuni şi simboluri care sînt creiate 
de strămoşii noștri şi la care contribuția noastră e minimă. A, 
Mettet, într'un memoriu publicat in „Année sociologique“, a arä- 
tat că cea mai mare parte din transformările semantice sint da- 
torite infiuenţii sociale a grupului. 

„De fapt puţine fapte sufleteşti scapă acestei influenţe. Am 
arătat in o serie de articole, publicate chiar în revista noastră, 
cum conştiinţa e un instrument, prin definiţie, colectiv. Fără un 
grup de simboluri obiective, In cara conştiinţa se defineşte pe 
sine, e greu de conceput relaţiuni cu ceilalți membri al colecti- 
OH, E deasemeni o banalitate să mai amintim că eul şi no- 
iunea de individualitate nu sint decit un anumit corolar al di- 
erenţierii sociale, 

Chiar unele acte care păreau pănă acum exclusiv indivi- 
duale, sint susceptibile azi de o analiză sociologică, Durkheim 
şi Mauss au arățat că la originea ideii de timp nu e numai un 


280 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DD AA Ř——e 


ritm al cenesteziei, ci mai ales o regulă socială de împărțire a 
duratei, în zile taste şi nefaste, cu alte cuvinte în călindar. Ideia 
de spaţiu e bazată în bună parte pe măsurătorile de teren intre 
Clanuri. Insăşi voinţa a căpătat o înterpretare sociologică. Ch. 
Blondel, intr'un studiu din „Journal de Psychologie“, Iulie 1920 : 
„La volonté“, essal d'interpretation sociologique, a arâtat că în 
momentul deliberării, înainte de a lua o hotărire, ceiace inter- 
vine ca determinant, sînt regulile şi sancțiunile sociale, Ne con- 
formăm acțiunea după aceia a celorlalți membri ai societății, 
iofnd de obicelu ca model un tip sau mai multe pe care le 
imităm, 
Sentimentele, pe care, de obiceiu, le credem tn intimă le- 
tură cu natura personală a fiecărula, sint transformate şi ele 
e acţiunea societăţii. La bază, găsim desigur impulsii biologice, 
derivații ale instinctelor de nutriţie, de conservare, de repro- 
ducere, Deasupra acestora insă s'a aşezat un bogat strat de a- 
porturi sociale. 

De pildă înstinetul de nutriţie. La început el e quasi-ani- 
malic. Dar incetul cu incetul o mulţime de reguli sociale îl ca- 
nalizează şi îl organizează. După secoli de cultură, nu mai min- 
căm oricum sau oricind. De obicelu membrii familiei se adună 
la masă la un ceas mal dinainte fixat; întrebuințăm anumite ins- 
trumente ; actul se destăşură într'o anumită ordine, după anu- 
mite rituri fixate de grupul social. Acelaşi lucru pentru imbrăcă- 
minte, La început e pur şi simplu nevoia de acoperire contra 
frigului. Pe urmă se adaugă pudoarea, apoi luxul, în fine moda, 
acţiuni comandate de viaţa colectivă. La fel cu dragostea. Dela 
nevoia de reproducție care animă in mod orb umanitatea pri- 
mitivă, pănă la complicațiile pline de idealizare, sacrificiu şi pa- 
siune ale dragostei contemporane e o bună distanţă, În cartea 
sa „Les transformations sociales des sentiments“, F, Paulhan, 
a arătat că fiecare sentiment e derivat ṣi transformat de infin- 
ența societăţii. Acelaşi lucru l-a făcut pentru instinct Mac Dou- 
gall în a sa „Socialpsychology“. Cind psihologul D analizeaza 
şi îl caută elementele sau cauzele, el trebue să ție seamă de 
acţiunea colectivă. Exemplele s'ar putea multiplica la infinit pen- 
tru orice specie de fenomen psihic. Cele pe care le-am dat sînt 
suficiente ca să arate importanţa punctului de vedere sociologic 


în Legătura acestor două discipline e indisolubilă, 
pai. esu E greu de conceput una fără alta, tot ce e social e 
sufletesc şi tot ce e sufletesc e social. Desigur psihologul e a- 


plecat mai mult spre punctul de vedere interior, personal, asupra 
determinismului psihic individual, sociologul mal mult asupra 
punctului de vedere colectiv, exterior, social, 

> Ceiace devine un punct cîştigat pentru ştiinţă, e: că psiho- 
logia robinsoniană e o abstracţie care trebue să dispară. „Există 
între societate şi individ nu numai raporturi de vecinătate, dar 
chiar de pătrundere reciprocă. Societatea e mediul natural şi ne- 


CRONICA FILOZOFICĂ 281 


cesar individului, mediu de unde el își trage fără intrerupere 
propria sa substanță şi fără de care dë Lé celace Lg Socie- 
e Sg deci veer Ze de raci al individului" (G. Davy : 
p n sociologique en logie, Journal 
logie, 1920, p. 539). Pé? PS 
Aceasta nu inseamnă Insă că nu există un domeniu al psi- 
hologiei care e independent de acțiunea socială. Sint toate fe- 
nomenele psihice inferioare, cenestezie, excitație, senzaţie, re- 
SE ra fine E Leer Americanii psihologie de 
e rea sm“ 
mult de Biologe decti de sociologie. Ee ZS 
uncţiile sufleteşti superioare, normative prin 
modificate după valorile vg suportă ege SE ms 
Astfel concepţia luf A. Comte, care arăta psihologia influ- 
enka pe de o parte de biologie, pe de alta de sociologie, se pare 
justificată. Un psiholog care ar face abstracţie de aceste două 
ajutoare metodo ar Înţelage prea puţin din realitatea lumii 


a 
Miscellanea 


Disoluția conştiinţei rominești 


Să-şi fi sleit societatea rominească toate forţele de viaţă, 
renunțind, într'o placidă şi error GH la toate 

zile de creaţie, de inițiativă e 
iza credem e există în momentul de faţă colectivitate mai 
adormită, mai pasivă ca mediul cultural şi politic rominesc, Fio- 
rol morţii trece peste nesimţirea publică, Criza economică de 
numerar pare că s'a strecurat şi în suflete, paralizind tot ce con- 
stitue demnitatea umanităţii: viaţa, lupta, indignarea. Romini- 
mea sufletească de azi nu ştie nici să iubească, nici să urască. 
Cei clțiva breslaşi ai scrisului trăesc la Bucureşti şi alurea din 
mărinimia ministerelor, a caselor de editură, din subvenţiile a- 
nem;ce ale cutărei instituţii culturale, a căror scopuri țătnuite sint 
cu totul altele decit acesta din. urmă. Sintem oficiali, majori- 
tari, nu mai avem nimic de protestat, parcă am ți atins apo- 
geul setolilor iluştri al unui August, Elisabeta sau Louis XIV. 
In plus, frica înţepeneşte orice veleitate de conştiinţă. Am in- 
lemnit in cultul micilor eroi ai zilei, cu gura cascată de admi- 
rație, servindu-i, adulindu-i, cu o ofertă de devotament care, de 
multe ori Întrece cererea. Scrisul rominesc s'a transformat în- 
ron internat cu burse pentru asiduitate în admiraţie. 

ŞI ne iubim valorile pe care le stimăm. Sintem inchizito- 
tat în grandomania şovină şi neinduplecaţi în morala publică, 
bine înțeles în cea care se deciară, nu În cea care se face, S'au 


" 
MISCELLANEA 283 


creat cițiva zei ai culturii, care de acum inalnte pot să-și facă 
de cap: admiraţia care-i înconjoară e cronică şi iremediabilă. 

Aşteptăm, naivi, fn colțul nostru ca să se ridice, una din 
acele mişcări minoritare, de elită, care zgudue marasmul neu- 
rastenic al societăţilor omenești, aşa cum s'a intimplat în trecut 
cu Singurele curente de elită dela pol, junimismul și mișcarea 
socialistă; care să se indigneze de ceva, de orice ar fi, numai 
să se indigneze ; care să strecoare demonul demnităţii, al in- 
dependenţei şi mal ales aerul proaspăt, care să deschidă larg 
fereştile cătră azurul cerului ca să intre în atmosfera noastră 
de filistinism, de” mediocritate și josnicie, flacăra mistuitoare a 
ideii pure şi a adevărului nepătat, Să ne fi trivializat într'atit 
greutatea vieţii încît să nu ne mai întrebăm, niciodată, nici mä- 
car în nopțile de insomnie, conştiinţa: degajată de pingărirea 
zilei, despre rosturile sincerităţii şi ale adevărului ? 

Așteptâm, îndărătnici în naivitate, acest eveniment ca una 
din rarile eventualităţi pe care generaţia noastră le mal aş- 
teaptă, ca un fenomen astronomic, ca o utopie fantezistă, extra- 
planetară. Căci sint oare legitime astfel de speranţe în Romi- 
nia anilor 1923—1924 ?—A. D.. 


L. Pirandello > 


Puţini scriitori străini se bucură, in momentul de față la 
Paris, de un succes mal desăvirşit ca dramaturgul sicilian L. 
Pirandello. Se pare că acelaşi succese împărtăşit şi în Anglia. 
La noi, ultimul număr din revista de cultură italiană „Roma“, 
care apare la Bucureşti, e consacrat acestui scriitog. Se aude 
că o scenă bucureşteană va monta în stagiunea actuală, una din 
piesele sale. 

Reputația sa e Insă recentă: pănă acum cîțiva ani era 
trecut cu vederea chiar fa patria sa. 

Ca fond, teatrul său face parte din celace se numeşte tea- 
trul intelectual, El stă, cu onoare, alături de Ibsen şi Bernard 
Shaw. Mai ales de acesta din urmă, fiindcă mijlocul de a-și 
exprima ideile la Pirandello e același cași la înaintașul său en- 
glez: ironie amară, impestriţată rareori de umor ceva mai generos. 

Pirandello e un pesimist. Lumea după el nu e decit „vo- 
inţă şi reprezentare“, Din lumea exterioară nu prindem decit 


aspecte fugitive, fără unitate între ele. Din cea interioară, poate 
mai putin. 


kd 
284 VIAȚA ROMINEASCĂ 
SE, 


Ideia că există caractere bine consolidate e un mit. Trăesc 
in noi, schimbindu-și realitatea dela moment la moment, o mul- 
me de personage. Sufletul nostru nu e închegat: e într'o S 
petuă devenire, care rămine alături de cunoștința noastră şi 
i serie sa „Şase personaglii în căutarea unui autor“, ju- 
cată cu multă vilvă la Paris, el se apropie în concepţia psiho- 
logică a sufletului omenesc de Dostcevski, Marcel Proust sau 
André Gide. Caşi aceşti autori, el protestează contra psiholo- 
giei simpliste și geometrice „à la Balzac” care desena carac- 
tere definitive şi perfect conturate, Citeodată realitatea noastră 
psihică se reduce la ceiace cred alţii despre nol. ŞI ceiace cred 
semenii noştri despre noi e de obicelu pură iluzie, cum se în- 
cearcă să o arăle Pirandello în piesa sa „Voluptatea cinstei“. 
Nici o eşire astfel. $i Pirandello se amuză, combinind ridicole 
comedii omenești din această inextricabilă situaţie. —Ă. Y. 


In juru! reformei învățămîntului secundar ` 


Reforma învăţămîntului secundar efectuată de curind în 
Franţa, la ordinea zilei în Italia, ag în alte ţări, formează de 
cìtva timp şi la noi obiectul preocupărilor caşi al discuţiei. 

~ Dacă guvernul evitind să consulte corpul didactic, nu a dat 

‘incă lămuriri suficiente asupra economiei proectului, nefiind 

poate încă fixat asupra detaliilor, liniile lui generale au fost a- 

| duse la cunoştinţă: reintoarcerea la liceul unitar cu limbele cia- 
sice ca obiect principal de studiu. 

\ Fără în sate asupra principiilor, a valorii lor sau a o- 
portunității acestei reforme, gindindu-ne numai la efectul şi con- 
secinţele ei eventuale, nu putem răminea decit sceptici. Căci, 
cine ar putea să nege, că programul şi metoda, oricit de mare 
ar H rolul lor în învățămînt, sint în funcţie de personalitatea 
dascălului, singurul factor efectiv ce poate aprinde în tinerele 

| suflete, acea „flamme immortelle" despre care vorbeşte Wells 
în unul din romanele lui recente, consacrat arzătoarei probleme 

a educaţiei. ŞI unde statul romin va găsi personalităţile, care 

să aducă la indeplinire dezideratele reformei, atunci cînd facul- 
țăţile se despopulează d studenţii refuză bursele oferite, cind 
examenele de capacitate se amină din lipsă de candidaţi, cind 

| aproape trei mii de catedre din liceele şi gimnaziile noastre sint 
ocupate cu elemente culese la întimplare şi profesorii secundari, 


i 


MISCELLANEA 285 


impovorați cu un număr excesiv de ore, din cauza unui salar de 
mizerie, se. våd cu durere siliți să renunțe la orice preocupări 
culturale. 

Ne vom opri totuşi o clipă asupra argumentelor, nu lipsite 
de interes, pe care „Revista invăţămîntului“, organul autorizat 
al ministerului de instrucţie, le aduce în sprijinul reformei. Ridi- 
cînd în siavă valoarea educativă a clasicismului, unul din cola- 
boratori susține că din toate efectele lui, cel mai însemnat pen- 
tru fara noastră va fi fără îndoială ìntărirea sentimentului reli- 
gios şi cu deosebire a celui monarhic, „lubirea de patrie şi de- 
votamentul cătră rege“, „A nu ne Implini acum mal ales, sfir- 
şeşte el, această datorie, este de a făptui o crimă“, Fără a tł- 
gădui rolul şi importanţa sentimentului religios caşi a celui na- 
tional, întrun sistem de educaţie, ni se pare că in entuziasmul 
iul clasic, de natură mai mult romantică, ce trădează pe un elev 
al hellenistului Wilamowitz, autprul a mers prea departe, 

Pentru a ne opri numai la Greci, nota mistică nu lipseşte 
desigur din opera lui Platon şi ea se întilneşte uneori în trage- 
dia antică, dar nu vedem cum mitologia păigină cu zeli adulteri 
şi adorabila ei amoralitate ar putea servi Ja întărirea sentimen- 
tului religios, aşa cum el e înțeles astăzi sau în ce chip imagi- 
nea sbuciumatei şi efemere! democraţii ateniene, ar putea contri- 
bul la exaltarea celui monarhic. Citeva pagini mai departe, 
reforma îndeplinită in 1898 de Spiru Haret e condamnată, ca fi- 
ind un produs al spiritului german „Stăpini: de ide! materialiste 
şi utilitariste ce explică în bună parte barbaria şi cruzimea nem- 
țească în timpul războiului“, 

Sistemul de educaţie francez şi reforma recentă a lui Léon 
eta sint, în acelaşi timp, -propuse ca modelul ce trebue să ne 

ire, > 

E un fapt arhicunoscut însă, că Franţa republicană, demo- 
cratică, umanitară, ce a făcut în secolul tre:ut atitea revoluţii, 
oricare ar fi modificările aduse în cursul anilor în învăţămiatul 
său, nu a cultivat niclodată în şcolile el oficiale, nici sentimentul 
religios, nici cel monarhic, socotite azi pentru noi o imperioasă 
necesitate, Aceste sentimente au fost dimpotrivă, se ştie în dea- 
juns În ce măsură şi cu ce succes cultivate în Germania atit de 
odioasă a Kaizerilor ! 

Logica intelectualilor, ce şi-au luat sarcina de a justifica re- 
forma invăţămintului ignorează, după cum e uşor de văzut, con- 


286 VIAŢA ROMINEASCĂ 


trazicerile şi un psiholog din şcoala lul Be “ak Lupii 
mească afectivă. Nu mai puțin, pentru carac i ger 
dominante în pătura noastră conducătoare, ea con 

pare, un preţios document sufletesc. —A. X. 


Criza parlamentarismului 
Parlamentarismul trece printr'o grea criză in toată Bene 
Afară de Anglia, guvernarea pă hpi aleşi este azi p 
co 
gw: oner g ad directorat militar; Germania as- 
cultă ée generalul von Seeckt ; Italia se închină d-lui nenea 
lini. Răminea doar Franţa, singura țară din Apus cu un sea 
ment viu, Dar mai zilele trecute, deputaţii fanta e) em 
nat singug ideia pe care o reprezentau, împutern s per sa 
să ja măsuri prin decrete legi. Oameni politici ar Con? int 
rätat cu această ocazie, că de fapt azi Franţa stă su 
tatură. 


Gm, Pilda bine cunoscută a parlamentului din Bucureşii este, 
uficientă. 
Kee pre îndrăzneţ, dintre dictatorii timpului, d. AKTE 
a declarat că parlamentul nu-i necesar în timpurile actu a ` 
lul ju, care ar fi, după şeful italian, de a pică eat 
opiniile populare, este inlocuit de presă. Sec rr “ 
conducătorii ştiu ce se petrece în Intreaga țară, EE 
mai sigur decit prin intermediul corpurilor oer e be ec 
pentru respectul formelor, d. Mussolini va pre: mée 
zervind majoritatea locurilor pentru şefii de cohorte se S 
S'ar părea că sintem în fața unui faliment erém Se 
parlamentarismului. De fapt însă e numai o criză pro ari n 
lichidarea definitivă a principiului monarhic. Acea: apor 
face ca Europa continentală să nu vadă limpede sapă ps 
să se guverneze. Ea nu mai crede întrun princip 7 înec îi 
tate universal respectat. ȘI nesiguranța vg e GE 
aventura dictatorială. Dictatura nu are insă la E za un ie: er 
solid, viabil. Creată prin Zen? unui om, ea dispare o 
indisolubil lega : 
2 ek soviel şi greşeli fatale, ţările se vor ger e zod 
temul de guvernare parlamentară, singurul În stare Oct 


Asupra țărilor din Europa orientală nu e nevoe să inzis- 


MISCELLANEA P 287 
e, Si 
iască, în actuala formație a societăţii, vechile monarhii de drept 
divin. ȘI un indiciu sigur, avem chiar de pe acum. Anglia, 
țara politicei de evoluţie progresivă prin excelenţă, a intărit 
prestigiul parlamentarismului şi La lărgit sfera de intluenţă, a- 


'ducind la cirma statului un partid nou, impus de rezultatele u- 
nor alegeri libere. Sr I. 


Fritz von Unruh 


E unul din cei mai însemnați scriitori germani al tinerei 
generaţii. E născut la Coblenz în 1885. A ales cariera de Q- 
fiter, mai mult din tradiţie familiară decit din aptitudini perso- 
nale. In această calitate a fost ataşat pe lingă Kronprinzul în 
marele războiu mondial, a cunoscut viaţa marelui cartier şi a 
frontului, i 

Romanul său „Verdun“, tradus acum in urmă în franța- 
zeşte, caşi amintirile sale de războlu pe care le-a publicat a- 
cum vre-o doi ani „Nouvelle revue frangaise“ l-au făcut cunos- 
cut şi publicului de peste Rin. Literatura sa de războiu e u- 
manitaristă. Ei detestă spiritul militar în care a trăit o bucată 
de vreme şi a cărui satiră a schiţat-o în piesa sa „Offiziere 
(1912). 

Dar spre deosebire de un Barbusse, Duhamel ori Roland 
Dorgelăs, el nu sacrifică viziunea artistică netă, caracterul pur 
piloresc, ideilor umanitariste ori sentimentalismului antirăzboi- 

mic. E un realist şi un psiholog lucid, concentrat. Războlul 
pentru el e un maierial artistic ca oricare, pe care Il priveşte 
D ochi nepreveniţi. Piesele sale : „Ein Geschlecht* (1918), „Platz* 
(1920), sînt compuse în acelaşi Spirit, în acelaşi amestec de pa- 
tos entuziast şi ironie paralizantă. 

Forma sa nervoasă şi concentrată, fără a fi sibilinică ca la 
G. Kayser, il clasează printre scriitorii numiţi în Germania „ex- 
Presionişti”, iar în Franţa „dadalşti“. Cu aceştia din urmă, în 
Special cu un Henry de Montherlant sau Paul Souchon are co- 
mun gustul pentru sporturi şi viaţă fizică —X. Y. 


o monografie asupra Basarabiei 


Se află subt tipar şi în curind va apărea Moldova dintre 
Prut şi Nistru (1812— 1818) de Dr. P. Cazacu. 


Această lucrare (un volum în 8° de circa 350 pagini) cre- 


208 0 EEN RONINEASCĂ 

dem că va fi cea ma! aprofundată monografie asupra ținutului 
dintre Prut şi Nistru. Ea va cuprinde, afară de articolele pu- 
blicate în revista noastră, încă multe inedite, în ordinea urmă- 
toare : 

i. Situația în Rusia înainte de războiul mondial: Fațada 
imperiului.— Popoarele subjugate.— Căderea prestigiului ţarismu- 
lul.-—Biserica.— Țărânimea.—Proletariatul.—Nobilimea.—Burghe- 
zimea.—Intelecțualii.— Partidele politice.— Starea generală. Pag, 
1—35. 

il. Descompunerea imperiului rus : Războiul —Revoluţia.— 
Despărțirea popoarelor subjugate de Rusia. Pag. 36—61. 

Il. Moldova dintre Prut şi Nistru subt imperiul rus: A- 
nexarea. — Populaţia.— Gospodăria.— Administraţia.— Jastiţia.— 

jlimea.— Oraşele. — Bișerica.— Invăţămintul.— Satele. —Mişca- 
ea politică. Pag. 62—182. 

IV. Moldova dintre Prut și Nistru subt republica rusească 
(2 Mart—2 Decembre 1917): Vestea despre revoluție. —Consti- 
tuirea sovietelor locale.—Administraţia.— Justiţia.—Propaganda.— 
Biserica. — Mişcarea culturală. — Mişcarea agrară. —Manitestaţiile 
politice naţionale.—Mişcarea politică naţională în armată.— Lupta 
cu Ucraina peniru autonomie.— Congresul naţional din Chişinău 
dela 20 Octombre 1917.—Organizarea şi deschiderea Sfatului 
Țării — Lucrările Statului Tat Declaraţia din 2 Decembre 1917. 
Pag. 183—248. 

V. Republica democratică moldovenească în federația sta- 
telor. ruseşti (2 Decembre 1917 —24 lanuar 1918): Raporturile 
republicei cu organele locale ale fostului imperiu şi fostei repu- 
blici şi cu alte state.—Situaţia internă.—Sitoaţia externă. — Ac- 
țiunea bolşevică.— Descompunerea şi anarhia —Fatalitatea inter- 
venirii armatei romineşti.— Atitudinea din Statul Ţării. — Intrarea 
armatelor romineşti în republica moldovenească —Atitudinea po- 
pulaţiei.—Criza de guvern, noul guvern şi programul său.—Pro- 
clamarea “independenţei. Pag. 249—281. 

VI. Republica democratică moldovenească independentă 
(24 lanuar—27 Mart 1913): Luptele şi tratativele la Nistru.— 
Restabilirea ordinei şi a autorităţilor.— Chestia agrară.—Rapor- 
turile cu populaţia.— Acţiunile antiromineşti.— Lucrările guvernu- 


lui şi a Sfatuloi Țării. —Situaţia generală, tendințele spre unire. - 


MERL 28 


Dieu Zeiten lor dela laşi.—Legăturile Moldovenilor de peste 
apr Geer ENER unire ale marilor proprietari 
pepi Basarabiei. Pag. 282—312. me Ee 
Unirea: Schimbarea guvernului dela 1 
aşi.— Schimba - 
apara mettes a Basarabiei. —Unirea.—Situaţia 
mel agrare 

mie.—Recunoaşterea unirii. Pag. a i tia TEE 
Volumul de mai sus se poate comanda direct la autor, tri- 


miţind costul (90 lei) prin mandat 
postal H 
zacu, laşi, str. Anastasie Panu No, 9, pe adresa: Dr. P, Ca- 


] P, Nicanor & Co. 


Recenzii 


Edmond Jaloux, L'espri! des livres (première scrie), Paris, 
Librairie Plon, 1925. . i 

d Jaloux, romancier, nuvelisi şi critic perizian, 

a dai EE e critice intitulat L'esprit des livres. Cartea 
este o reunire a mai mullor sludii asupra autorilor irancezi, Spirale 
prin felurite ziare şi revisie, in ct tree? ere să dega 

lei lilerare contempor 

den WE einem în een oe Letz 1e. < 
l eroase înire operele analizale și acipăle i 

ig ivereelat lteraluri ceri ce a mere Ada ech mim grote ne 

reu reinolte la flecere pagină a vo N KN ken 

inspirație, au insă şi neajunsul,— în cazul particular 
ege Se d e lineamenlele operei analizale, în lac ca să 
le precizeze. WW LR 
laux e din acei scriiloti pe care succesul nu 

MaE., Gg Klak contemplări imaginalive sau in adincirea ma 

Dan e viciima acelei inclin aproape generalizală astăzi în cr a 

iranceză, pe care am numi:o follefonismul eritic. a ~ e ii 
lermediar între recenzia guena aki e propriu zisă. Răspindirea lu 

in im urările acluaie, 

V e ee be) o mărginire în aspirația erllică a eat tăi 

vrea să informeze, explicabilă prin carscierul ei a-i se caza ar. Pr i 

însăși nalura ei, ea cere o simplilicare exiremă a ege or K Leet i 

care poale fi şi expresia ultimă a ralineriei spiritului critic Sobrieta- 

iea şi simplitatea acestul gen literar trebue să fie manileslarea unor 

însuşiri deosebile, de păstrare a măsurii şi de stăpinire a șerpulrii 


wm: Āsunäioar sint 
Häti cerule peniru rezullale pujin răsun e, nü K 

fire Lira E ai care ar avea însuşirile lrebuiloare. Cri- 
ice bogată in considerajii lilerare și filozofice, cu tendințile ei de sta- 
bilire a valorilor şi a relajiilor cu toală gindirea unei epoci sau a unor 
opoare, airage, cu deosebire, dorinjele de manifestare ale celor care 

o să creeze în acesi domeniu. Ea dă d mai ușor pulina exteriori: 
zării însuşirilor, punind pe scriilor în măsură să-și exercite pe o scară 
inlinsă toată bogăția cunoștințelor şi a preferințelor saie, pe care so- 
brietalea recenziei lrebue să le mascheze sau să le lempereze. Pu 
Ușurința creației pe lărimul crilicei e însă numai aparentă. - 

tinja unei exercitări serioase a spiritului crilic e strici deierminală de 
o disciplină a educaţiei, lără de cere cele mai aprigi dorinți ranie 
simple iluzii. Ea cere o siredelire, de multe ori neplăculă, a gindale 
pe calea găsirii unei idei sintetice sau a unei formule şi o atenţie răb- 


s EE 291 


dătoare, chiar acolo unde senlimentvi ar preferi o evazie uşoară. Mal 
mult deci! eil: pulința adincirii crilice esie legală de o izolare aus- 
leră şi dg o continuă alimenlare de erudijie, care Keen crilicel se: 
rioase 0 'cunoaşiere a înlregii manileslări literare și filozofice contem- 
porane. 

Sacriliciile cerule astfel sint deslul de grele, dar ambijiile nu 
pol fi ușor potolile şi mărginite la cadrul simplu al recenziei, Viaja 
de oraş mare, stimulind aspirațiile, sirecoară și acea înlrigurare, care 
ar îi un glement de continuă inainlare, dacă w'ar crea, odală cu sior- 
larea de sjunzere, o nerăbdare caracierislică şi cu rezullale dăună- 
toare peniru producția lilerară contemporană. Avîntul se iraduce in 
cantitatea operelor, pe care scriitorul le deslăşoară cu mindrie, in loc 
ca să-și călăuzească însușirile spre adincirea şi spre lărgirea unor idei 
conducăloare. 

Infrigurarea dobindirii succesului prinir'o aparență de erudijie 
eslenialivă a real acea manilesiare inlermediară, pe care am numit-o 
foiletonismul critice. Neindeajuns de concisă şi de limilală ca să amin- 
tească recenzia, ii lipseşte pariea de ndincire şi de seriozilale a cri- 
Heel propriu zise. O risipă de citate și de nume celebre in literatură 
sau în ştiinţă, par a voi să ridice însăşi expunerea la un nivel superior 
și să lorțeze exclamația admiralivă. Numele inşirale mu se leagă însă 
de o caracierisiică definită a operei analizate, și pomenirea la un loc 
a alilor lucrări de samă, care irezesc amintiri felurile caşi geniile care 
le-au creal, dilazează mai mult gindirea cetilorulul, decil il iat să se 
fixeze asupra unei intenții precise a criticului, 

Edmond Jaloux pare a îi prototipul aceslui diletantism erllic, care 
nu exclude laleniul şi vioiciunea ideii şi a stilului, dar căruia îi lipseşte 
adincimea cugetārii şi simțul sigur al măsurii, fără de care aprecie- 
vea erlech esie supusă luluror rățăcirilor. Claudel e pus alăluri de 
Shakespeare, dupăce crilicul mărturiseşte candid, că nu i-a injelea pe 
deplina opera, iar Bourget, cu prilejul publicării ullimelor două romane 
L'écuyère și lin drame dans le monde, esie decretat „cel mal de samă 
romancier al vremii”, 

În decursul sludiilor asupra lui Prousi, care formează şi cele mai 
bane pagini ale volumului, numele lui Shakespeare revine, în repelate 
rinduri, inir'un paralelism, de care, desigur, delicatul scriitor francez 
nu esle vinoval. 

intenţiile în analizarea operei lui Elcmir Bourges sin! lrumoase, 


Í dar, după o slăruinjă explicabilă in analiza primei Gär a poemului La 


nef, criticul irece, cu o grabă supărăloare, asupra părții a doua, care 
e şi cea mai remarcabilă din punctul de vedere poetic şi ldeologic. 
Exugerările aprecierii crilice se rezolvă în concluzii pripite, care 
nu pol consiitai o orienlare in convingerile cetitorului. Totuşi Jaloux 
peste un critic clvilizal, în reala acceplie a cuvintului, care inlocuește 
psa duratei reflexiei, cu maniera disiinsă a omului bine educal. Dacă 
aceasiă calitale nu i-a pulul inspira vigoarea unor caruclerizări sigure 
„a scriilorilor analizați, a dat tonului polemic al lucrărilor o poleială, 
„are strălucește pealocuri cu semnificația unel inieligențe vii şi a unul 


-spiril cullivai. 
Aureliu Weiss 


e "e 


Ai, Rosatti, Lexicul Apostolului lui Coresi comparat cu al 
Codioalul Voronejean (Extras din „Grai şi Suflet", vol DE ch I), Bu- 
c m a 

Traducerile romineșii ale cărjilor religioase au atut o răspindire 
mult mal mare deci! acea recunosculă de imvățalii care sien ocupat în 
irecu! cu vechea noastră Illeralură. In vremea cind Uparul nu apăruse 


| 


292 VIATA ROMINEASCĂ 


pe cele douä cline ale Carpalilor, manuscrisele circulau din minăstire: 
în „minăstire, unde se osleneau cărturarii anonimi să le copieze cil mai 
frumos şi mai exac!. Tol asp, mal lirziu, erau copinle de călugări har- 
nici şi cărțile tipărite, cind deveneau prea rare. Se făceau însă dile- 
renle inire lexte, chiar fără voia celui care copia: greşeli în scris ori 
inadvertenje sint lucruri caractèrislice peniru orice manuscris. La a- 
cestea se mal adiugau : ortografia une) anumile școli literare la care 
învățase copistul și particularitățile dialeciale din model. — încit cu greu 
se pot gebilt astăzi raporiurile dinire vechile seier! romineşii, 

Un exemplu asupra greulălilor pe care le înlimpină cineva În 
siabilirea aceslor raporturi dintre lexle şi de icrenul pulin solid pe 
care se alið, l-a dal Gr. Creţa. In studiul său asupra unui fragment 
din Apostolul lul Coresi, pubiical în Rev. pentru lst, arch. şi fila It 
(1885) p. 29-57, Or. Creju spunea că „n'are raporturi cu nici unul din 
manaseriplele anterioare, din cile cunosc, nici cu lipărilarile ce Lan 
urmat. aces! fap! se poale cineva încredința chier și numai din 
iregmeniul ce comparăm la § X cu locul respecliv din alle cinci re- 
dech romine anterioare anului 1700“. El socolea textul numai imprimat 
de Coresi, lraducerea Hind lăculă din slavoneşte „ad (ieren, sililă și 
n ră multe ori greşită din lipsa de cunoșiință deplină a ambelor 

Concluziile lul Or. Creju desigar că nu pa rezisla loale unei 
critici atente. Aliarea unul exemplar mai complect din cerlea lipărilă 
de Coresi şi compararea lul cu cea mai veche redacție rominească a 
Praxiului, ar îndrepiăți părerea că cele două version! nu sini dech 
copii de pe același original iradus din slatoneşie, la care pariiculari- 
tățile graiului din nord-estul Ardealului au fost inlocnile cu altele din 
sudul acestui Unnt, 

In studiul său, d. Bosch arată 46 de cuvinte care sial elemente 
dialectale dia cele două puncie extreme ale Transilvaniei, insojile de / 
pasagiile respective din Praxiul slaronesc și Vulgalo, [ăcind astfel cu- 
noscul modul în care edila Coresi numeroasele căr|i rominești intrun 
atit de scurl timp. Dan anunță că va proba în curind raportul sirins 
dinire cele două lexle. 

Astfel numeroase chesiii de istorie lilerură, intre core şi cele 
semnalate de d. N. Drăganu in Dacoromonia I1 (1922), p. 269—270, vor 
fi deslegute cu ajulorul rezultatelor sale. 

1. Şiadbei 


kd 
+ L 


Georges Davy, Eiémente de Sociologie. Tome | : Sociologie 
politique, Paris 1925,‘ Delagrave * 

Volumul Îl este consacra! Soclologiei religioase, iar al III-lea 
celei domeslice. Dacă ln ele adăogăm și „La Kesponsnbiliic” a lut 
Fauconnel, vom avea primul Trata! complect şi pnziliv de Sociologie. 

In Tomul I,—pe care îl recenzăm aci, şi care e singurul apărut 
pănă acum, - aulorul încearcă să studieze in chip nu Juridic, nici filo- 
zolic, ci ştiinţific acea resiilale de căpetenie care se numeşte Sief. 


* D. Davy este cunoscul de sociologi peniru colaborarea sa la 
Année Sociologique” a lui Durkheim și peniru a-și [i trecul acum un 
an docloralul de Siet în Sorbona cu o leză care ce şi ari comentală în 
publicațiile de specialitale : „La Foi Jurte”, iralind despre primele in- 
ceputuri ale coniraciulul, D-sa a scris, de curind, un volum „Des Cians 
auz Empires” pentru colecția marei Enciciopedii care se alcătueşie 
sal în Franța. Actualmente, d. Davy este Decan al Facultăţii de Li- 
tere din Dijon. 


E "Sg 


Ge EEN E -< 
Cartea cuprinde două părți. Jumăiale si teorii 
a Ze R este consacrată analizei lor 
ar paneo Aarse EE do decline: Ceaialiă jumăiale aicătueșie apor- 
"ar pulea aduce reproşul lipsei de com 
este Ge? logică, chiar exegelică, a. aer gr eta parie 
mr ny, Dagati, eic, Nimic nu pare a o lega de parlea a do za 
Goen SH E atare ii = 
A emenea alcăluire a volumului est 
Le eng: indiepensabilă, pentru a oglindi ei sia Be 
iale a {asring E somealerii ee ae, aroa 
uini, 
enn ee, Hetz gonea, ele şi Se E 
Si sociolog ni Ze proc ve sau Esmein este sulicienlă peniru a învăla 
caceia d. Dary lasă de o parie Sialul 
SE astia d ul național, exemplar ta- 
că SC edr aer E recest de societate poliiică, peniru a incepe 
n acest scop, aulorul foloceşie clasificar 
See 
Gg ia chealia eieiei) Ze celiaco această clasificare aduce 
lanurile totemice şi fratriile sint - spune Devy- socielăji cu „su- 


de a legiui raporiurile oamenilor a 
a partine cl 
d'et, „labu“-uri de lot soiul există in dee EE Zog 


a incesiu- 
eS kheim je nu- 
căsãtoriei), schimbul obligatoriu de Presiajii între fr E ropi aa AS 
în societăţii E 

Sc ille cu suveranitate individualizatā, dech nu prd iira u s 

ar, CH vremea, suvreranita! 

ge sn sre loc alunci cind elanul se ona în. Eet rei Eet 
ca Jee tege principiul de căpelenie al coheziunii horn pu ZS 
a. preia b ci E D. Davy definește aceasiă evolulie, eng 
Donn a pă ot zech lui Summer Maine : „Anglia era odinioară Aa 
Ke nglezii. Englezii sin! azi poporul care locueşte ia 


Bua injeles, cheslia solului 
e: mirii clanului iotemic. E, deefe ee d eg Lë 
LA ag Be leritoriul pe care îl ocupă" —scrie d. Deng, Der in 
Sn LS SS de sat, preocuparea teritoriului derine precumpă- 
Gg + era e vi schimbă -filiuția ulerină şi o preface în mascu- 
Der ah A și ar în clanurile totemice, trăia pe leriloriul soula 
a d minea ulerină. De îndată însă ce lotemul cedează terilo- 
X kag n a. ie hen decide stra rudeniei, ai 
A mare adusă de pr 
Ge elice” fără laica 
la rigoare individualizat (există ua Ke EE ech 
eori lol i - 
horă ege monopoliza!. Căci totlemul be e EE S Gen 
N mă dacă se imparie în bucăţi cil de mul le. ol 
imbacălăți en înepiă cn pëmistal. Proprielalea funciară se poale 
en Weit CT di proprietaie iribală in proprielate geniilice, 


Și penlrucă solul e susceptibil de apropriajie personală, era 


294 VIATA ROMINEASCĂ 
WE -O IATA TOMORAA 


iosi să caule să-l siäpinegsch, Stäpi- 
mode pe rated Steeg aaen personilicau, ip$o facto, puleren 
we Zeeebrgrg aallatea diluză la absolulism. Inire 
1 Free volei). de reia acela a stăpinirii SS onos 
(aobiliare preolesti, agrare. piuiocralice), după cum indusir 
T ai e í 
D eră y repede son 8 aci tate, care grăbeşte we Leg 
A instilujla potlateh*-lui. Acest cuvini barbar esie de uite 
id, de y mele d-lui Davy. D-sa l-a descoperit- seu, în lol ene? > da 
eren ii importanța. —D. Davy propune chiar să se denumeasc 4 A E 
tg É üatch* starea acelor civilizații din „Indiile Leg prea : 
rog ag -a tradiția inire comunismul totemic și monar S ung 
enk civilizaţii feudale şi br iaga ne opacar e a s = om 
or e e, și prin existența de clase ar d 
Klek (pi 104 și 163), Dar fata ia SE ie mem, 
ep GE er le escaat Bet 
vom 
Acad piu peer pollaich-ul en der iar gn) GE na pete Și ar 
i ca a 
lui een ma wg în Pra în distribujii de esst Sant ore 
le face, devine, eni e nf ei enen dreptul să-și 
ear? ei, SE Wwëecle, blazoanais și privilegiile aceluia care 
la déit." (p. b 
tă sic seier pară se şi cordial, acest eegen GN 
deosebiri de avere şi de siluație socială, Pollaichu E Oé: 
ă, decil un caz ma! parlicular si acelei culume GER or fraza 
di ; articolele Constituției ne-scrise a clanurilor lo rar Gr mori 
chimbul obligatoriu de prestajii între Iratrii. Dar SS er Bn nent 
potlatchul este izva puternic de inegalităţi sociale şi - et Zeite) 
indivizilor. Şi limita naturală e acestei selecții care dioe vg 
miare şi concenirare de avere şi pulere, — este eet le e 
7 insiirşit, monarhia absolulă, după un timp de s e ipele; ER 
mițează. Deja existenin unui despol unic presupune Ce „Por net 
ce orlalţi ind deslalul va îi exproprial de pu i Se Gerten 
va avea iendința e a trece, nu asupra cilorva ege A geanta: 
ci asupra tuturor celājenilor. Fireşte lrecaerea va = mezat 
rapidă, după împrejurări. Dar termenul eroluliei va se PE mul: 
Ro Latz det) care sial, după d. Davy, elapele proces ap ră tri 
e Siatului : „O masă nedesluşitd, clilva indivizi, se ane sto 
otel ; va trebui să re pre engen" lé E ponve a. w 
SN dea Geiben rege Zug? nu confuzie a indivizilor înläun- 
trul massel” (p. 1 Aere, d-s dă 
are deci ca un produs i 
i ata erat ` Ze Seet din urmă elapă o vom wg Be pci 
eng ` éaopefrteht în fiecare individ, care o va ber Ke voy 
tatalui peniru intrebuinjarea obşiească“ (p. 108). „ Backa e 
be 5, dep rie de a se opune libertății individului, suveran Sg Eng 
ng aceasta, şi in același limp cu aceia a o ie ` éi S a dusă 
veranităii, fără a se dislruge, se vor pulea dec sapan ie b 
ei I acele îngrădiri pe care le vor D considerat ca un pi og e 
D ern dar, chiar înir'un Sia! socialist, unde gg ër Kn 
tății sint precumpăniloare, Suveranilatea nejională lasă vie 
şi să inllorească Suveranilalea edieidec Ass Dar alas geg lk, 
gab sën EE eier me pre moră o iadoialk, mal ştiințilic 
EE În pA priveşte însă rezultatele la care ajunge aulo- 


RECENZII 295 
SE 2 


tak călăuzit de aceste reguli de melodă, ar fi mulie de spus. Din ne- 


ericire, crilica une! leorii care își propune să explice fenomene alii 
de complexe, nu poate Inira în locul strimt al unei recenzii, De aceia 
o aminănmi peniru aliădală, 


Şi peniru a sfirşi, o remarcă alături de subiect. Din carlea d-lul 
Davy aflăm că Durkheim, în ultimul limp, părăsise vechea sa expli- 
care a probhibiției incestului. Renunţase de a o vedea in caracierul 
tabu al singelul menstrual, şi alesese caüze mai generale: „separajia 


sexelor, şi lendința bărbaților de a se asocia între ei peniru a mono: 
poliza viaja religioasă şi a se dislinge asilel de femei, așa cum sas 
crul se dislinge de proian* (p. 137). D.I. $ 


k 
+ + 


Leon Bârard. Pour la réforme classique de l'enseignement 
secondaire» A. Colin, Paris. 


D. Bérard, minisirul jnsirucjiei publice din Fronte, își publică 
în volum rapoariele şi discursurile ținute cu ocazia modificării radi- 
cale 29 rama invățăminlului secundar, 


érard esie un „letiré” fin şi spirilaal. Cunoscălor pasional 
4 clasicismului, oralor de forță şi discreție, ministru brav și autori- 
iar, den a impus prin decret reforma și a susținut-o apoi cu en- 
iuziasm și strălucire. Cine l-a văzul, cine l-a auzi! nu-l poale ulla. Faja 
sa brună şi rellefată esie ca o mască antică. lor vocea sa melalică dă 
surilor o sonoriiale solemnă. Nici avinturile vulgare ale oratori- 
lor de muljime, nici pedanieria scrobilă a vechilor academiciani nu 
se inlilnesc în cuvintările sale. O jinulă nobilă și fină, o irază caden- 
lată şi plină de nuanțe, din cind în cind o negligență aristocratică, ai 
pe alocarea, un pasaj sculptat în marmură. 
ine spunea că cel mai puleraic argument esle exemplul ? D. 
Bérard, rod al clasicismului, dă tuturor o pildă fericită. 
orma d-sale constă in aşezarea învățămintului pe baza clasi- 
cismului. Pănă acum, liceul se bifurca din Prima clasă : o secție cu- 
prindea invățămintul dezvoliat al latinei şi elinei, cealaliă—numiiă mo- 
nă-—excludea limbile moarte, fhloculndu-le cu germana, engleza, 
elc. Decreia! Bérard desființează secția modernă şi organizează liceul 
unitar pănă in penullima clasă. Limbile latină și greacă sini la ince- 
pal obligatorii, cea din urmă devine apo! facultativă. El crează un 
examen obligatoriu la absolvirea carsului inferior şi înilințează un 
ireg de burse, venind astfel în ajutorul celor săraci ei meritoşi. 
Această reformă a intimpinat în parlament, din partea partide- 
lor din siin a, o inverșunală opoziție. Ea a fost considerată anlidemocra- 
lisă și d. Bérard a avut de lupiat cu mulţi şi redulabili adversari. D-nii 
mes, fosi prim ministru şi minisiru de insirucție publică, autorul 
ei din 1902, E. Mariei, pati radicalilor, Brake, unul din condu- 
cătorii socialiștilor, au ținut mirabile discursuri. Toji însă mu dal 
d-lui Berard un remarcabil ajutor. Specialişti renumiți in clasicism, 
vubliori dezinieresaii ai culturii aniice, ei şi-au închinat curintările 
vechilor zel de pe Acropole. Cind d. Herriot îşi închela discursul prin» 
Ke mobilă perorajie, plimbiadu-şi auditoru! inaintea Parihenonului, 
exclama : „Mais c'est le irlomphe du classicisme“. 
` d n'a avu! dificullăți să demonstreze parlamentului că 
bilurcarea dein Începul a liceului era vicioasă. Care era molivul unui 
copil de îi ani să aleagă o secție sau alta? Ce indicații de aplitudini 
puleau avea părinții sau profesorii ? Legea din 1902 inveniase o for- 
mulă amuzaniă ; „la vocation presumee”. 


nira reljormei insă s'au adus argumente mai serloase: sa 


poa o dn mmm 


296 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EEN 


irollază 
ta că îndreplind elevii spre studiul clasic, H se a 
ZE viile, e dora me, irită, de speci, 
dezvoltarea industrială nu va pu euer We en 
lecnicieni de valoare. S'a adăugat că oroarea de g pe bad pac 
recoce de unii şcolari, îiva îndepăria de s : 
poze ră fen tier: asifel organizal reclamă o conlinuare pă 
imngată a siudiilor, care ar fi conira nevoilor familiilor ma 
da copiilor o scurlă tnsiraciie cu un, randarea! iai ce Pro eege 
S nfifică nare n ` 
weg dE onori poate fi aprolunda! fără Sinopin cia 
cismulul. Evul mediu, ori ern îi cași Bras recenie pol da spi 
mod. i metoda necesar 
gemet eebe ebe d. Bérard o răspuns cu succes, Zeen a aee 
nizat mal întălu zeen cl umeri kopie: cet vaare, dE R E 3 mă 
vani cu renume mondial, Appel şi Le m Ba na 
ă și serioasă educajle. Acesia 
o: n er grec be ca pe pompe pă run za fie că 
ep li il, cum lindeau să fac uman è 
S PG Leger reintroducerea clasicismului şi y Zeen 
iscăleau, Analole France, Henri Polncarė, Emile Faguel, Jean Ric ra 
sia ete scriau : „convaincus qu'il exisle une éirolte relelion entre 
Påtade des langues anciennes et la perzislance du génie ape ac 
Cadrul unei recenzii va As boia e gäe E SEA 
Oroarea de greacă și lalină este 1 GN 
da cunoaşterea dilicullăților, sau aluncle e 
SN e os RI mevolașe, d. Bérard le asigură un ajutor 
arg şi just prin acordarea unii mare număr de eg SE 
Avanlagiile studiilor clasice sint imense: ele tac Aa 
noaşiere sigură şi adincă a limbii franceze, inlesnesc j a n-a A 
e și admirabile elemente de comparație, dau spiritului aa D 
Feed Pe deasupra, limpezesc, Ioir un cural idealism, Inslinclele erg 
Ze brutale şi înlătură per porion pay Peche WE că 
i 4 d'aulre hiërarchie sociale 
ii Sari e la richesse gane la canas mea jusque dans le 
H D le e, son eu D 
Rom ră en ab mal ales cînd se realizează reforma, invăjăeiie- 
iului, o asemenea carle esie o îndrumare. are ai = gre ra 
la noi ar însemna un puternic element de educa y esti 
omagiu adus der aike i te tostaer NOT = mess ec? 
lui iradiție! naționale o lortilica d däerfe 
i lalon de valori, nevoia unei erar k 
de? A mopede ka adinon sigur contra vulgaritājit noasire, ves 


ligiu trist al influenlelor bizantine. Const. Vișolanu 


e 
— * 


Georges Davy, Le Droit, Pidealisme et I'Exporlence. Alcan, 

Parta, IPEE: la epoci diferite, 

r olum a trei arlicole scrise : 

Eeer eher EN o examinare din punc! de v ch cen? 

logic, a frăminlărilor prin care dreptul- sub! influența rai pin - 

socolim economice- a sera » doirani uit rost A ef 

rile acesiea, care se caracierizear EI zonă $ Ke 

e de reslilate, contrastează, cel pulin phan, e punci, E 

ia mai mult idemlisiă a Erantei și va fi esenj ap É pa a at 
formulă, care să impace exigenleie inte 

se De mita Gg ierg D arme H i mee Leger zg 

D Hm vw e 
sayar reg Argo er ied rtalisme-idâalisme esi asez fac- 


RECENZII 297 


S 


tice... peut-ĉtre n'aurlons-nous pas perdu nolre peine, e! pourrions- 
nous contribuer à remelire bien des choses au poini", —O asemenea 
fericită îmbinare a unor puncle de vedere socolile multă vreme opuse, 
nu poale fi obținulă, crede d. Davy, aliiel decit prin odoplarea atitu- 
dinei nociologice, care—şi aci se vede înrudirea docirinală dintre d. Davy 
şi Durkheim - oferind idealului, prin recuncaşierea unei realttäj colecii- 
ve, o posibiliiale de sitnare, ii oferă loldeodată şi mijlocul — singurul— de 
a se menține, cu fonie operaliile care il caracierizează, în domeniul 
strict al conslatărilor de fapt. Ionorarea locma! — voită sau nu-—a aces. 
iel unice soluții, consiilue, după d. Davy, partea plală a celor mai 
multe dinire teoriile îndeobşte arëiale subi numele de teorii realiste. 
Așa e de pildă, în primul rind, cu leoria— remarcabilă din atitea 
puncte de vedere -a lul Dugouil. Încercind să ridice „interdenendența* 
socialë dela rangul de fapt la acela de ideal, lecoria aceasia face, 
fără s'o vadă, un adevăral „saltus morialis”, care de alife!, analizat în 
elemeniele-i generalonre, se reduce ln o credință metafizică in supe- 
riorilstea solidarităjii umane. Şi d. Davy crede că, dacă Dugui! nu ar 
D combălu!, ssa cum o face și cu îndirjirea cu care o face, existenja 
colectivilății ca atare, el pu ar [i fost condus la bizara siluajie de 
ə porni dela realitate peniru a ajunge, firă vo recunoască, la meta- 
fizica cea mai! aulentică, incontestabil 
Intr'on spirit diferit și cu mult ma! recentă, tentativa lul Gény, 
urmărind acelaşi scop— concilierea idealului cu realiialea—ajunge În 
acelaşi rezullai—imposibiliiatea de ao realiza. Déng şi-i erpunem, pe 
scuri concepția, | inirucit o socotim caraclerisii.ă începe prin a ob- 
serva că dreplul este nu numa! o şilință descriplivă ci şi una norma- 
tivă. Dar dacă este înlr'adevăr aşa, „si le droit tend A dâterminer 
Vacilon* atunci „il suppose el oppelle la pensée, de lelle sorte qu'il nous 
apparsi! -prima facie» sous la forme d'une idée rallonnelle“, Primul 
obiect de aceia, al elaborării sliințitice a dreptului va D „une repré- 
senisilon en idées des intérċis se degageani! de râalilâs psychologi- 
ques ei qu'il s'agit d'equllibrer“. Cum Însă această coherență pur in: 
teleciuală, cum əcest sislem de reguli juridice subordonale unel erar- 
hil de scopuri bine stabilite sau, peniru a rezuma, această construc- 
tle esclusiv rațională pot duce la un dureros divor} înire ceiace 
«sie si ceioce ar lrebui să lie, procedeele intelectuale—asupra că- 
rora Gény insislă pe larg-lrebuesc compleclale prinlr'o operațiune 
menită a prinde realilalea și pe care nulorul, subit influența lui Berg- 
son probabil, o denumeşte „intuiție“. Der, observă cu drept cuviul d. 
Davy, „dacă in aceaslă cercelare a procedeelor de cunoașiere la care 
apel elsborarea drepiului, cunoșiinia şiiințilică este în felul 
acesia subordonală cunoşiinții inlvilive, credinţei, dreplul el însaşi 
nu mal este in principiul său, în sursa sa primă, altceva decil o reali- 
iate metafizică și sentimentală care scapă linjei“, Şi astfel, departe 
de a realiza visata armonie dinire real şi ideal, Încercarea lui Gény 
Su reprezintă deci socrificarea celui dinlăiu in folosul celui din urmă, 
Haurion, la rindu-i, nu e mici el mal fericit. Deşi, considerind 
Persenalilalea morală așa cum se prezinlă—și ne relerim la această 
personalitale penirucă în jurul ei publicistul francez îşi consirueşie 
=o rezolvă, cu multă originalitate, în două elemente perfecti de- 
le, „opera socială“ şi „repreteniarea ei in spiritele individuale” și 
ajunge să o delinească „l'idée en tani que posstdani les exprita des 
membres ı groupe el le groupe en lant que pencire de l'idée“, to- 
luşi, neadmijind -exislenja unel conșiiințe colective diferiie de consti- 
injele individuale, nù reuşeşte nici el, după otijia alții, să prindā for- 
mula menliä a inlătura loaie coniradicjille și a împăca toale aspira- 
(le, Siagurul care, inir'o onrecare măsură, izbuleşie in anevoloa- 
su leniaiivă de conciliere a realului cu idealul, e Emmanuel Lery, 
profesorul cunoscul şi unul dintre promotorii acelei fecunde 
şcoli de interpretare care e „socialismul juridic“, Socolind dreptul ca 


208 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Ci EE 


o emanalie sau ca un rezulial al „crediniei”, ce se elaborează în 
jurul are: situații, Em. Lévy alirmă holării ca izvor al tuturor drep- 
lurilor conștiința colectivă „e! nous sommes bien avec lai, en pre: 
sence d'un posiliviste dont l'idéalisme irès cerlain n'a rien d'à priori, 
mais qui. se borne irop souveni ă des indications ps loujours irès 
claires et dont surtou! l'efort tend plus å des applicalions politiques 
el socialex qu'à la Ihčorie pure”. 

ŞI în felul acesta, prin admiterea existenjel unei reallišțji colec- 
iire, se ajunge la acea formulă care, îngăduindu-ne preocuparea de 
realilate,ne ingădue În același (mn alirmarea unui ideal şi ne dă prin 
aceasta, posibililalea de a fi noi înșine fără mulilare—și fără degra- 
dare, chlar mal presus de noi. EAB 


a 
kd Ga 


Henri Robert, [L'avoca!, Hachelle, Paris, 1925. 

După primirea favorabilă înlimpinată de lucrarea menilă să-l ins 
Jesnească drumul spre Academie, „Les grands procès de histoire", 
Henri-Roberi dă |n iveală al doilea studiu, „L'arocal”, în care se siră- 
dueşie să relacă porirelul „adevăratului arocal modern”, diformat! de o 

lură rău voltoare, S 
kom ëch să nu depăşească În descrieri cadrul real al însuşiri» 
lor prolesionale, pe care le urmăreşte în toată inlinderea manilestări- 
lor, Henri-Roberi pune în noua sa lucrare mal puțin avint decit cel cu 
care ne obişnulse carlea anterioară Marile procese ale istoriei. Ac- 
cenlele puleralce, care lrădau revoila conlenilă în evocarea marilor 
rătăciri istorice din procesul Mariei Singer! şi al lui Desmouilas, isbu- 
liserā să dea o viață nouă unor lablouri şterse de vreme şi banalizale 
de lirismul popular. In lipsa unor însuşiri de originalilale şi de com- 
plexiune psihologică, autoral francez izbulise să găsească accenle 
calde şi contingăloare, care lrebulau să ducă la incheeri morale co- 
mune, dar sănătoase și plăcule celor aşezaji in fotolille Academiei 
lrancere. $ 

Sitenind interesul cu ajutorul unei abile puneri în scenă o eve- 
nimenlelor, Robert reuşise să concentreze loală alenția celilorulai a- 
supra „cazului“ politic, dovedind că posedă intr'un grad apreciabil in- 
suşirea, caraclerisiică aulorulul, de a slimula pasiunile și de a le lixa 
spre un obieciiv delerminal. Realizarea tendinței era relalir uşoară, 
că priceperea efecielor îl condusese să-și aleagă subiectele în epi- 
soddele cele mai dramatice ale unei islorii turbari, Mișcarea inlensă 
a evenimentelor nu îngăduia o examinare à valoare! creajluall psiho- 
logice, care ar fi justificat lrecerea lul Robert în domeniul literar. A- 
ceasiă cercelare ne-o permite ullima sa lucrare, Avocatul, care e re: 
zultalul experienlelor unui spirit obişnuil să observe şi să inregislreze. 

Fruniaşul baroului parizian, &minlind ironiile pe care scriitorii 
luluror vremurilor le-au indreptal impotriva prolesiel sale, caută să 
evidenlieze partea de muncă şi de sacrificiu pe cate o depune avoca- 
tul în apararea cauzei ce-i e incredințală. Robert își explică alitudi- 
nea rău voiloare a lumii prin împrejurarea că se recurge la serviciile 
avocalulul numai în clipe de mari presiuni și de leams sanctiunilor, 
subt teroarea cărora clientul d sili! să măriurisească celace a tăinuit 

mai de aproape al săi. 9 
e pe a eta et Robert e insuficientă spre a lămuri de ce, în im- 
prejurări asemănătoare, doctorul și preotul, care siat duhovnici caşi 
avocatul, nu sint priviți cu același ochi, plini de o prevenire detavora- 
bilă. Cred că explicația e alta și irebue căulală în formalismul, de 
multe ori exagerat, ai Dreptului, care ingâdue, in urma unor erori 


sau a unor înlirzieri necunoscale prolanului, o nimicire totală a drep- 
Ipi Cie caure drenie nu au fost perdute lremediabii, din cauza u- 


nei pennt rău introduse, sau dim pricina lipsei unei semnāluri, sou 
a unei justificări rapide! Ae făcindu-se exponeniui formulei 
Drepiului, e cel care personili faja prolanului, spiritul de urzeală 
şi de viclenie care, prinir'un ar diabolic, izbuleşte să; nărue un 
edilielu de visuri şi de speran| atirii. ŞI cum cea mal dare parle 
a audilorului esie prea pulin în ă spre abslracliune, nu condamnă 


ideia sau instituția nedreaptă a unul formalism dăunător, cl îşi îndreaplă 
supărarea împolriva avocalului, prin acel proces psihologic comun, care 
personifică ideia în fiinte acelui care o eusline, Din acesi! punci de 
vedere, obligați să-și Inlrebuinleze șilinja în serviciul cauzei pe care 
o apără, avocalii ar pulea să replice cn sincerilale că, dacă sint eroii, 
sint in acelaşi limp şi viclimile posibilităților pe care le deschlde for- 
malismul legli. 

Stilul lucrării lui Robert e simplu şi lrebue privii ca o lranspu- 
nere în literatură a preferințelor sale pentru „suprema simplicilale în 
pledoarie". Decil, dacă e adevărat că simpliciialea poale rezulta din- 
i'o cumpănire injeleaplă a expresiei, dovedind bunul gust și educalia 
superioară, sinlem netoiji să constalăm că saceaslă reflexie nu e jus- 
Dies deci! de rare pagini ale volumului. Metoda didactică adaptată 
de Robert şi observatiile, lipsite de slrălucire, pe care le presară dea- 
lungul lucrării, dau mai mul! impresia unui manual de şcoală. Obser- 
vajiile sin! jusie, dar elementare și, cu drepi cuvini, s'ar fi putut aş- 
lepia ceva mal muli decit aceasiă „leză”, dela o inteligență crilică şi 
proleslonală atit de dezrolială ca cen a lui Henri Robert. 

Şi totuşi, în acenslă materie, autorul francez n'ar fi avul nevoe 
să improvizeze. Ar fi fost deajuns experienja bogată a unei vieţi în 
exercijial prolesjanii şi aplicarea stilului din lucrarea precedentë, care 
arată că Robert nu e lipsi! nici de vloiciune în observajii, nici de fi- 
neje; acesle insuşiri de compozilia nu diferă mul! in domeniul orato- 
ric de cele din domeniul literar şi pol creia, până la un punct, iluzie 
unor calități inerenle scrisului. 

Aproape singurele momenie mal de samă, le are alunci cind 
reconstilue mecanismul improvizațlei oratorice, Vom reda acele rin- 
duri, care dovedesc lacullalea de analiză, pănă și în momentul celei 
mai vii acțiuni: „O supra activitate minlală se produce, un fel de lu- 
cidilate superioară, o mai mare repeziciune de gindire prezidă la ale- 
deren și la ordinea logică a argumentelor ; cuvintul se înlăreşie şi se 
imbogățeşie loldeauna, găsește accente mai alrăgăloare, mal juste... 
ideile aduc după ele idel, imaginile le dau viață, forță, culoare; me- 
canismul inleleciual al improvizajiei este în mişcare”. 
` Peniru cel care irăesc deparie de vuelul sălii „pașilor perduli”, 

lul lui Henri-Roberi, simplu ai lipsit de pretenții cum se prezintă, 
poale consiliui o edilicare. 
Aureliu Weiss 


+ Lë 
kd + 


Dr. 4. Rogues de Fursac. Manuel! de Psychialrie, Paris. 
Alcan, 906 p. i = 
„A şasea ediție a Manunlului se deosebeşte mull de celelalie. 
Intr'adevăr, anipdin urmă au iusemnal o recollă mânoasă de taple nouă, 
generale și parliculare, leorelice şi terapeutice. În special descoperi- 
rea encelalitei epidemice, cunoașterea precisă a lelului cum siiilisul 


1  Aalorul este medic-şei al azilurilor Seine-ei (dec 
luluror azilurilor pariziene), şi exper! pe lingă lribunale. 


determină -psihozele și răspindirea, în ultimul timp, a loxicomaniei, a ` 


300 VIAŢA ROMINEASCĂ 


stupelianlelor de lot solul, su revolujlonai Şilinţna si Practica Psycho- 
palotogiei, De aceia, noul Manual va cuprinde capitole nouă și va da 
o dezvoliare mai mare unora din capilolele vechi. 

D R. de F. are comun cu psichologii că consideră psihlatria 
ca o şilință mul! mai largă deci! o socol alieniştii. În special, este im- 
potriva dedublării ei în psihiatrie de spilal și psihialrie de azil. Nu 
există deci! o singură psichiairie, care se ocupă de toate lulburăriie 
mentale, c'or fi ele dramatice în felul celor pe care le siudiază alie- 
nisiul, Cor Îi ele lucide şi rebarbalive, in felul celor pe cote, prea 
adeseanori, le neglițează medicul de spilal, invocind excepția de in- 
competență. După d. de Fursac, loaie aceste afeciiuni au în comuna 
preponderanta tulburărilor mentale asupra celor fiziologice. 

Unde însă se desparie de psihologi, și în deosebi de Pierre Ja- 
nel, exle in cheslia leziunilor organice care “însajesc nevrozele. 
Originalitatea explicajiei lul Jane! stă locmal in a defini maladia men: 
tal ca o boală fără leziuni, ca o boală pur lunclională. Aces! mod 
de a vedea se sprijină pe observaţii serioase, așa că este Împăr- 
tăşit de mulji neurologi. Există chlar lermenii de psihoză esenjială, 
sau vesonie, peniru a dezigna asemenea boli pur sulleleşii, compati- 
bile cu o excelentă sănâiale fizică. Şi şim că, peniru explicarea 
aceslor tulburări, Freud pălrunde pănă în intimitățile vieţii de toate 
zilele, care-şi are şi ea scînieile sale de nebunie (Psychopatologie 

illagsleben). 
ziel "a e artă reluză a vedea un fapi distinct în aceste alecţiunl. 
Ca argument cilează cazul „demenjei precoce”. Multă vreme oceasia 
a fost socolilă ca o boală (rä leziuni, ca o vezanie, Dar, în ultimul 
timp, i s'au descoperi! o seamă de leziuni, şi „lista tulburărilor fizice 
care o Însojesc se lungeşte zi cu zi..; acelaşi lucru în ce priveste 
confuzia mentală primitivă”. 

Cit despre psihozele ale căror leziuni nu sini cunoscule Ka 
sint eric w ag a manille, fobiile, psihaslenille, psihozele Ia: 

r ative), „de F. spune: 
si ite Ae că nu eri aici nici leziuni cerebrale, nici tulbas 
rūri organice, nu însamnă că acestea nu există, ci că nu ştim încă ara 
le vedem“: „Este deci indreplăiii să ştergem cutinlul vesanie din rea 
minologia „Pslhiairică, sau, dacă-l păstrăm, să-l socolim ca pe un ter 
men de aşiepiare”. 

In ce priveşte cuvintul alienat, se poale alege inire de ec 
suri. „Inslrăinarea” (alienus=sirăin) poate fi fală de tine însuj sou 
fajā de mediul social normal. Autorul preferă cea dea doua ecceplie. 

Cit despre termenul: nebunie, d, de Fursac il consideră și ne- 
bulos si sfătueşie să nu fie înirebuințal decit în lovărășia unul adjec 
ily care să-l precizeze (nebunie periodică, sau rajlonaniă, sau mo- 
rală, eic). 

` riveşte împărțirea subieciului, cartea cuprinde o primă 
RUE Ze Ves ra eri în care siudiază cauzele (predispună- 
ioare şi delerminățoare), adică „ellologia”, și manifestările diverse 
ele psihozelor (tulburările percepiiunilor, conşilinței, memoriei, asoci- 
atie! de Idei, judecaţi, n oaie personalităţii), Insfirşi! un capilol 

acticei lerapeulice. 
ge De doua iretează despre psihozele speciale. (psihoze de 
epuizare, alcoolice, sifililice, cele provocate de otrăvuri diverse şi de 
felurite maladii ca: paludismul, meninagiia, arlerio-scleroza elce Deg: 
iru a termina cu cele sexuale, cu Psihasteniile propriu zise, cu tsie- 
ria, epilepsia şi psihoza războiului, Clasificarea e luată după psihia- 
erman Krăpelin. 

ai TA tecjiile mamei sin! împărțite în două calegorii mari: psi- 
hoze şi intirmilăţi. Cele dintăiu sint maladii în plină evoluție, deci 
susceptibile atii de sgravare cil şi de atenuare; celelalie sint defini- 
tive şi slabile. 


RECENZII 301 


——————————————————————— e 


in ceiace priveșie manifestările lor exterioare, "autorul imparte 
tulburările mentale în slăbiciuni, exaltări, şi perversiuni ale faculiăţi- 
jor sufleteşii. Se grăbeşie Însă să adooge că e o diviziune mai muli 
didactică, de oarece o slăbiciune se înlovărăşeşie mai inloldeauna de 
o exollare equiraleniă, de pildă „la fuite des idees”, e insoțilă de un 
delici! al atenjiei, 

instirșii, parien Diaen Manunlului se ocupă de chestiile de 
medicină legală: expertize criminale, civile, accidente de muncă, esi- 
gurări, psihiatrie militară, infantilă, ete. 

in ansamblul ei, carlea prezinlă însuşirile de claritale și eslelică 
obişnuite mai taluror savanților francezi. Partea de explicajle filozo» 
lică (în felul lui Freud sau Jane!) fără a lipsi cu lotul, nu beneficiază 
de o dezroliare prea mare. Prin aceasta, manualul d-lui Rogues de 
Fursac diferă și de lucrările psillalirice cun te publicului nemedi- 
cal (în special Freud), şi de manuale cu al lui Regis, care e un re- 
ere un fel de dicționar, cuprinzind descripiii telegralice, şi sla- 

seci, 

Prin aceasta, manualul de care ne ocupăm. deși seri: pentru 

medici și sludenji, este o carte în stare să înlereseze pe ori sl cine. 


D. LS, 
s.to 


Dora Bieneman, Recherches sur l'aptitude dactylographique 
en bue de l'orientation professionnelle (Bureau internalional da Tra- 
vall.— Etudes et Documents), Geneva, 1925, Broşură de 50 p., Editura 
Biroului International al Munceii. 

seria siudiilor și documentelor publicate de Biroul internajio- 
mal al Muncii din Geneva, a apărut în timpul din urmă (Octombre 1923) 
© mono le asupra aptiludine! daciilogratice, datorită unei cleve a 
Institutului Jean-Jacques Rousseau, Autoarea studiază în lucrarea sa 
aplicația melodelor de psihologie experimentală la orientarea prole- 
slonală pentru carlera de dacillogrof, După o analiză sumară a profesiei, 
care constilue primul capitol al studiului, urmează o încercare de diag- 
nosiic a apiitudiniior cerute, bazal pe cercelările anlerloare care au 
fost pubiicale precum şi pe experienlele personale întreprinse asupra 
enui grup de dacillograle dela Biroul internațional al Mancii. 
uloarea conchide că nu există pănă în prezen! un lex! special 
permițiad recunoaşterea liră eroare a unel capacităţi specifice acestei 
cariere. Chesiiile ja care au fost supuse personnele examinale se ra- 
ă, În general, mai mul! la funcțiile psihice decit la funcțiile ma- 
sau molrice; dactilogralia constitue aşa dar o profesie compor- 
i ie manuale care depind înir'o largă măsură de funcțiile in- 


CG R. 


Revista Revistelor 


Arhiva pentru ştiinţa şi re» 
forma socială, 1924 No. 1 şi 2. 

Acesi număr copios începe cu 
confer giele ținute la Bucuresti de 
d. C. Bouglt, prolesor la Sorbona : 
„La sociologie lrancalse conlem- 
poraine”. Se prezintă, în cea mai 
pură manieră gëlle, înir'un stil 
nervos, plin de spirit, în nuanțe 
de cugetare fină, aporlul unul A. 
Comite, Coarnol, O. Tarde, dar mai 
ales al unul E. Durkheim la știința 
sociologică, 

Grajia, llulditatea şi suplețea o- 
cestor conlerințe le fac un 
al genului. Ele pot servi ca anli- 
dol pedanleriei greoae şi erudijlei 
nemisiulte, care vor să inloculască 
lipsa de cugelare proprie in con- 
ferințele care se lac, deobicelu, la 
nol în joră 

D. P. P. Negulescu e o apariție 
rară în publicistica noasiră. 

De astă dalā d-sa Iralează sub- 
stanlial chestia „Partidelor poli- 
tice”. D. L C. Filitti serie un studiu 
despre : „Evolutia claselor sociale 
In țreculul principatelor“. $ 

La „mişcarea ldelior“, inir'an Fèl 
de polemică cu d. V. Madgearu, 
d. SL Zelelin publică ua siudiu 
„Marxism și jărănism”, 

Nu înțelegem pentru ce numeşte 
dap meloda pe care o întrebuin- 
jează sociologie, cind e vorba de 
marxism pur şi incă de acela care 
se întrebuința acum 20-30 ani, cu 
lipsa lui caraclerisiică de suplelă 
al cu acea deformare obsedanlă 
a realității subi punctul de vedere 
al materialismului istoric. Ca să 
arăle generalilatea acestei melode, 
d. Zeietin ii tace, în mod inutii 
peniru conjinulul arlicolului, ioală 
istoria, Il arată, cum știe loală lu- 


mea, inrudit cu evolujlonismul he- 
gelian. Legălura lul cu Spencer și 
Auguste Comie însă nu o vedem 
destul de bine. Ar trebui ca d. Ze- 
lelin să-și revadă sursele în această 
privință. Nu înjelegem iarăşi prin 
ce minune au apărul, la mijlocul 
arlicolului, considerații bazale pe 
cilații în grecește, din istoria e- 
conomică a Oreciei, Erudiţie gra- 
tuită ? D. Si. Zelelin carea arátot 
destul talent în articolele d-sale 
anierioare s'ar pulea feri de ast- 
fel de „lruc”-uri efline. 

In ce priveşte fondul, nalural, 
concluziile d-sale n'au decit o va- 
loare marxistă, în nici un caz una 
şiiiațifică. D-sn pleacă dela idel 
şi nu dela faple. Cind cllează vre- 
ua fapt îl ia sau din docirina mar- 
xistă seu, în cel mal bun cez, din 
surse de mina a doua cume de 
pildă Sombari. Astfel de cerce- 
tări irebuesc făcale cu mal mullă 
grijă istorică. D. Zelelin nu cu 
moaşte evoluția /aptelor agrare 
după documente. Cercelările lui 
Karelew peniru Rusia, Sagnac și 
E. Sâe peniru Franja, Cunicgham 
Ashley și Vinogradoli peniru An- 
glia, ar fi putul să-l ducă la alte 
er T E cele ce tigur š, 

ormale, in manualele m è 
Metoda sociologică—cea aderă: 
rală—nu pleacă dela idel precon: 
cepule, fie ele chiar sprijinite de 
autoritatea Iui Marx, ci dela fapte. 
Alară de aceasta, cunoaşte d. Ze- 
letia scrisoarea lul Marx câlră 
Michallowski, scrisă spre siirşilal 
vieții şi prin care acesta revine 
asupra rolului |ărânimii chiar în 
sinul unei produclii socialiste ? Sau 
aliludinea Ieoreiich a bolşevicilor 
ruşi, care recunosc țărânimii un 


REVISTA REVISTELOR 303 


proces autonom de producție va- 
labil si pentru socielăjile comu- 
nisle ? 

Regrelăm că talentul şi munca d- 
lui Zelelin, care ar pulea fi foarte 
fecunde peniru șiiința rominească, 
nu se degajează odală, prinir'o 
scrulare ceva mai critică, de acest 
dogmalism care-i inlunecă atitea 
parspeclive, 

Gindirea, No. 11. 

Versuri de L, Blaga și l. Pillar. 
Inir'un arlicol „Sialui ca îndrep- 
tar“ d. Tudor Vianu, arată rolul a- 
cesluia, după exemplele dileriie- 
lor țări, in cultură şi elică. 

Revista vremii, No, 1şi2. 

Două articole bine gindile, ale 
d-lui A. Corteanu „Rolul jărănimil 
ia modernizarea ş civilizarea jā- 
rii” (No. 1) în care schijează o 
polilică pozitivă de punere în va- 

a energiilor țărăneșii, şi „Re- 
formo adminisiraliră“ (No, 2) în 
care pledează, cu dreptate, peniru 
aulonomia admininirativă. 

Cuvintul liber, No. A ai 5. 

Frumossele arlicole ale d-lui E. 
Filoiii lămuresc din ce in ce mai 
bine rostul aceslei reviste. E sin: 
gurul glas de independenţă şi de- 
moc'ajie în acesie momente de di- 
solajie a conștiinței romineşii, cind 
scrisul s'a angaja! cu salariu sau 
subvenție fixă în slujba oficialități, 
a băncilor şi a ministerelor, pen- 
tru a apăra un falș și fad iradijio- 
anlism, care nu e decil o formă a 
filiatinismalui, e cinismului male- 
tialist, a comodităţii reacilonare. 
D urăm viață lungă şi același vi- 
goare, îi urăm mai ales să ire- 

În marasmul moral de azi, 
narea care ne lrebue. 
nga, No. 8. 

Apare la Craiova subi condu- 
cerea cilorva inieleciuali şi e de 
2 linulă exterioară foarte onorabilă 

+ F. Aderca scrie citeva pagini 
despre „Marcel Prousi“, prea pline 
de cet din crilicii francezi, nu 


lipsite însă de observaţii Intere- 
sanie. 


Sarcina guvernului Ramsay 
Donald 


Guvernul lobaris! are şansa de 
a îi venii la pulere in momentul 
precis, in care in lonte țările se 


manifestă dorinja de a slirşi ca li- 
chidarea războiului. Germanis, ce 
Începe să respire, descopere că 
deci! a reincepe aventura din 1925, 
ar fi mai avaniajos să ajungă la 
un aranjamen! definitiv, Franja care 
sile acum că „Boşii* nn vor plăli 
lol se pregăleşie peniru un nou 
elori financiar şi deja se propune 
ca evenlualeie vărzăminle ale Oer- 
maniei să fie ulilizale peniru a- 
moriizarea datoriei ` neulrii încep 
a nu mal fi ajii de complezenți 
față de cepilalariie germane eva- 
dete, iar America, cu loate prin- 
ciplile ei, se înclină cu Interes a- 
supra jocului european. 

Totuşi, un obslacol neprerăzul, 
o vorbă de amenințare sau de des- 
curajare, ar pulea să sfărime acest 
elan pacific şi Ramsay Mac Do- 
nald lrebue să se decidă, dacă îl 
va secunda sau nu. 

Intenţiile lui nu pot fi puse la în- 
doiaiă, dar pasiunea poale ruina 
cele mai bune intenţii. Dacă el, 
dindu-şi bine samă de regula jo- 
culul, va ali să fle răbdător, da 
imlăturind unele inclinajii ale mi- 
nișirilor săi și mai ales ale lordu- 
lui Haldane, va considera iaplele 
în înlănțuirea lor istorică, dindu-şi 
samă că ocupalia Rubrului nu poale 
îi lichidată în irei zila, dacă nu 
va da Germaniei speranțe prea 
mari, o înțelegere e desigur po- 
sibilă. Dacă din conira, anirenal 
de credința lui de aposlol, va voi 
să dovedească lumii, că noua e- 
Vanghelie nu cunoaşie obstacole 
şi va comite erori asămănăloare 
cu acele ale revoluție] ruse în de- 
butui ei, e de temut că Europa va 
merge la o calasirolă, 

Nenorocirea-e că peniru a con- 
duce pe boul Premier, in această 
direciie și pe căi prăpăslloase, nu 
vor lipsi nici sfălultori şi nici ar- 
gumenie. Principalul reproş, pe 
care oralorii laburisti l-au adus 
lul Baldwin, e că a lăsal să scadă 
prestigiul britanic. Dacă alirmajia 
unui depulaidin noua majorilale,ce 
a vorbi! de slarea de războiu din- 
tre Franja și Anglia ¢ o exage- 
rație, incidentul din Colonia cazi 
aiacerea Palalinalului coniribule 
lără indoiuiă la accentuarea con- 
Hictului franco-englez. Pentru a 
ajunge le o înțelegere, Mac Do- 


304 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nald va lrebui să nu la accesoriul 
drept principal, efectul drent cauză 
şi să vile unele lirade imperialiste 
ale Frantei, dindu-şi samă că join) 
e perdul, dacă discuția asupra re- 
parjillor, se lranstormă inlr'o 
cearlă lranco-brilanică, ' 

Pe de allă porie, nu mal pujin 
gravă va fi greșala guvernului fran- 
cez, dacă el va sacrilica prada 
peniru umbră și vagi combinaţii 
panties, care Îl vor impledeca să 
uliiizeze efemera ocazie cei se 
prezin!ă, peniru a eși din cosmarul 
reparaliilor. 

(L. Weiss. L'Europe Nouvelle, 
Ianuarie). 


Simptome de Insănătoşire 
economică a Gormaniei 


Evoluţia Germaniei în 1923 va 
răminea mulță vreme penru eco- 
nomiști, financiari şi istorici un 
subiect inepoizabil de studii, mi- 
rare și edmiralie. Niciodată o jară 
nu A şiiul să deruleze mai meli o- 
pinia publică străină, în privinia 
situației ei aderărale, niclodală un 
popor nu a făcul dovadă de mal 
multe resurse și viclenie peniru a 
opera În exiremls restaurarea mos 
nelară indispensabilă, ca preludiu 
el acelei economice. 

Frigarile inilajionisie încetind, 
slabil'zarea, factice sau reală, fiind 
obiinulă in mod praciic de două 
luni, se poale spune acum, că pu- 
lernicul organism economic al Oer- 
maniei a incercal victorios ai fără 
complicajii soclale, o criză lără 
precedent, lar jara e pe calea unet 
vindecării grabaice, 

Un doiar cosia in lanuar 1925 la 
Berlin, 7200 mărci. La începului 
iul Noembre, el se ridica la 
4.200,000.000,000 mărci. Intre aces- 
ie două dale, marca scăzuse 
la şase sule milionimi din valos. 
rea sa. O forță misterioasă a pus 
însă friu degringo adel, în momen- 
tul precis in care valoarea aceslui 
cura (4,2) a ajuns să corespundă 
cu raportul mărcii aur la dolar (inn- 
inte de războlu un dolar valora 
exaci 4,20 mărci in aur) 

Aceasiă coincidență pare sus- 
peclă 2 din acesi punet de vedere 
două declarajli sint semniticalive, — 
Ministrul indusiriei voa Roumer a 


apus În faja consiliului economic 
in luna August: „Am răi! pănă 
acum din pierderile sirăinătăjii a- 
supra măreii noastre” iar doctorul 
Hjalmar Schacht, azi prezident la 
Reichsbank, a scris în „Berliner 
Tageblali* în Noembre : „Străină- 
talea și cu deosebire adversarii 
noştri nu vor consimi! să admin 
că un popor ali! de cultivat ca acel 
german lasă să se deprecieze în 
așa grad, moneda lul, fără de in- 
tenție*. * 

Aceste limpuri insă au lrecul. Azi, 
grajie siabilei renle-mark, Germa- 
nia prepară în voe, reîntoarcerea 
ei la marca aur, 

Peste cilera luni, o nouă „Qold 
Nolen Bank” va fi fondală, cu un 
caplial de un miliard mărci în aur, 
procuraji în cea mai mare parte 
de grupuri financiare sirăine, be- 
nevole al germanofile. 

Această bancă va emilie două sau 
irei miliarde mărci, acoperile în 
proportie de 50 la 55 la sulă. Pen- 
tru a găsi devizele nobile și aurul 
necesar acestei acoperiri, dr. 
Schacht, financiarul zilei, susținut 
de calolici aide socialişti, vizilează 
capitalele europene, medilind în 
același limp, o amnistie ce va per- 
mite capitalurilor tg ea dezer- 
ioare să reinire, lără de compil- 
calii, în pairie 

(C. Loulre, L'Europe Nouvelle, 
lanuar). 


Tipurile sociale în opera lui 
Balzac şi a lui ia 


Balzac e un om ce aparține ve- 
chiului regim și ale cărei idei sint 
în urma cugelării mijlocii a timpu- 
lui. Zola avea drepiale, alirmind 
că bazele Comaediei umane sint 
catolicismul, învrâțămintul religios, 
principiul monarhic. Toine ne-a a- 
rătat pe Balzac absoluli=! în polt- 
tică, delealind democrojla, consi- 
derind pe Carol al X cu un erou 
şi codul civil ca o operă nefastă. 
in 1849, el și-a manifestat în cp: 
respondența lui, oxtililatea impo- 
iriva formei republicane, dar nu 
avea mal pujlaă ură şi disprej Pen: 
iru ordinea de lucruri, institujilie 
şi doctrinele ce au urma! răstur- 
năril vechiului regim. In cele mal 
mulie din romanele lui, latilaim aa 


- 


REVISTA REVISTELOR 305 


personaj loldeauna instruil şi sim- 
palic, care face procesul rerolujiei 
franceze vorbind cu eluzluae de 
monarh. Vinzarea bunurilor najlo- 
male și fărămijarea pămialului, 
fiindcă nu alins prestigiul şi privi- 
legiile nobleji!, sint în orice mo- 
meni, condamnale. Pulernicul ro- 
man „Les ns“, e un adeviral 
rechiziloriu impolriva unel părți 
din DE er Tanceză și Spoel- 
be de Lovrenjoul, arălind ge- 
neza cărții se exprimă vstiel: 
„Toale cauzele leribilei crize, ce 
de un secol roade slarea socială 
a Frauței, ssiiel cum ea s'a cons. 
fituit după 1795 sin! prezeniale, a- 
nalizate, judecale şi chiar presim- 
tiie, în celace priveşte urmările 
lor. Zola, dimpolrivă, nu s'a mul 
Iumlt să accepie această siare $o- 
clală, ci a it dela ea, pentru a 
o depăşi. Dacă in cursul anilor, el 
a disimula! concepțiile lui politice, 
acestea au izbucnit tolugi, la urmă. 
Deşi lazind la obiectivitatea abso- 
imtă st oprindu-se de a ince operă 
de lilozol san de moralis! („opera 
mea e mal pulin socială decit stin: 
Mică“) Zola n'a ascuns nlciodală 
disprețul sau ostililaiea lui pentru 
clasele avule, nici predliecjia sa 
pentru muncitori. Cci a da o cu- 
loare epică mişcărilor maselor 
populare în Qerminal!, a dezvălui 
josnicia auxiliarilor bonapariismu- 
lul, venalitatea ai lăcomia oameni: 
lor şi a mediului conducălor al 
imperiului, dela Marsy la Saccard, 
însemna aproape a redacta o pro- 
fesie de credință. De alilel, Zola 
s'a exprimat. înslirşii, cu loată li- 
a, în ullimele lui opere. Pe 
cind Balzac a rămas campionul 
absolutismului În politică și în re- 
ligile și apărătorul ierurhiei sociale, 
Zola devenea veslitorul socialis- 
malul sau mai bine zis al demo- 
crajiei sociale, declarind războiu 
ilor prezentului şi influėnje- 
trecutului ce irăiau incă in se- 
colul ai XIX-lea. 
(Paul Louis. La Monde Nouseau, 
lannar). 


tooparaţia economică 
franco germană 


Problema cooperajiei economice 
Intre cele două țari este viu dis- 


culală prinire financiari și în anu- 
mile cercuri politice, 

Arnold Rechberg, presupus man» 
dalar al marii indusirii germane, a 
venii la Paris să olere Franjel o 

arlicipație în Industria germană. 

go Slinnes declară deasemenea 
că lucrează peniru pace şi penlru 
o aproplere economică inire Franje 
st Germanio. Insfirşii, d. Paul Re 
naud, deputatu! regiunii Aipii de 
os, îndeamnă Franja la o cola- 

are cu indusiria germană ară- 
tind că acesta e singurul mijloc 
peniru a obline reparațiile (sais 
prin tratatul dela Versailles. 

Proeclul Rechberg atribue Fron- 
jel, cu Hilu de reparajii, un număr 
de aciluni sau obligaţii de-ale în- 
treprinderilor germane peniru care 
statul francez să incaseze dividen- 
dele; și peniru a evlla sporirea 
prea mare a acjlonarilor germani, 
toste lutreprinderile nu şi-ar mări 
capilalurile deci! în măsura in care 
s'ar eieciua pariiciparea statului 
francez în proporția de 30 la sulă 
cel pulin. Asifel toală viaja eco- 
nomică a Franjei ar fi asocială la 
dezvoliarea vieții economice ger- 
mane şi pe lingă că ar avea be» 
neficii insemnale, dar ar pulea să 
supravegheze de aproape şi să con- 
troleze loale inireprinderile ger- 
mâne. 

S'ar puten obiecia inlălu că aceste 
capitaluri germane ar aduce ciş- 
liguri in mărci, o monedă cu lotul 
deprecială. Ce vom face dacă vo- 
loarea mărcii rămine la cursul ac- 
ina! sau scade incă ? La aceasla 
se poale răspunde că scăderea 
mărcii nu e în rapori cu situájia 
economică reală a Germanie! şi 
că ea provine numai din inflația 
fiduciară și nu din reaun stare a 
afacerilor. Dealilei la o scădere 
a mărcii se măresc şi capilalurile 
şi dividendele în aceiaşi proporție. 

Dar asociația economiei fran- 
ceze cu cea germană ar consiilui 
cel mal bun prevenlir impotriva 
unei noi coallagralii, căci loală ec- 
țtivitalea industrială a Germaniei 
ar il controlală in amănualime şi 
Ser impledeca un războlu de re- 
vanşă. Mal muli încă, prin forța 
imprejurărilor, Franja şi Germania 
nu se pol dispensa una de alla în 
indusiria melalurgică. Prin alipirea 


306. 


VIATA ROMINEASCĂ 


Lorenei la Franja, produclie de ler 
a aceste! järi va fi de cel pujina 
10 mil. tone, lar consumajia de 
sase mil. ione; de unde rezullă că 
Franja va putea exporia 4 mil. lone, 
lie în Germania, fiè în alle țări. 

Planu! astfel concepul de Rech- 
berg ar însemna o adevirală re- 
voluļlie economică şi politică, şi dat 
flind că parlicipalia Franței la in- 
dusiria germană consillue o solujie, 
parțială cel pulin, a problemei re- 
parajiilor, esieo datorie a conducă- 
lorilor să păsească la faple, 

(Ambroise Got, Mercure de Fran. 
ce, Februar) 


Valery Larbaud 


Unul din scriitorii în care se re- 
Nectă spiritul timpului nostru, În 
celoce are mai prolund şi mal 
caracteristic, esle Valery Larbaud. 

Primele lui opere, Fermina Mar- 
quez şi Enfanlines, sint comori de 
senzibililate şi au un farmec deo- 
sebit peniru cetitor, dar ele lasă 
abia să se gicească imporlanja 
operel de mai tirziu—care esie 
Barnabooth, 

In această operă se vădesc cu 
prisosință însuşirile scriliorulul de 
care ne ocupăm. 

Larbaud crează în Barneboolh un 
personaj care reprezintă un om 
siudia! în viața lui sufletească, în 
sløre de inacilune compleciă, asa 
cum este el, cu viaja lul interioară, 
ep gindurile, cu visurile lui, fără 
transformările falale pe cere le 
imprimă necesitățile exterioare. 

Lenta ondulare a vivili lui Bar- 
naboolh, flucihuajiile gindului lui, 
aşiepiarea lui neholărilă, cerce- 
tările lui amănunțite, discuțiile, fu- 
rille lui, contradicţiile, acesta e 
subieclul unei opere din cele mai 
importante din ullimi! ani, 


Se poale spune că Barnaboots 
este lol așa de reprezenlaliv pen- 
iru veacul al XX-lea cași Werther 
său René pentru 'umea de acum 
o sulă de ani. 

In Barnaboolh sintdouă elemente 
bine deosebiie : Siodiul unui om 
tinăr, boga! (moşienilorul unul mi- 
lardar), şi analiza morală a unul 
om in intervalul dela 1900—1915. 
Eroul e pe deoparie un epicureu 
fără friu, ter pe de alla un mistic 
în stare laleniă, asemănător oa- 
menilor dela 1900 incoace. Acest 
misticism e cind religios, cind so- 
cial, dar ma! ales moral: un fel 
de mislicism al viejii, o nevoe de 
a-și lua ssupra-şi cil mal multă 
suferinlă, umilință ` nu pentru răs- 
plata villoar=- dar pentru cunoaşe 
terea vieții, credința primă şi ul- 
timă a omului modern; şi Barna- 
booih este tipul unui mare număr 
de oameni predestinaji suferinjii. 
Descoperim lolodală și un fel de 
mislicism senzual, o stranie ardoare 
de a se dărul; amorul e consi- 
deral ca un mijloc de a cunoaşie 
viaja, de a încerca senzaţii! come 
plexe; acesle senlimenie se potri- 
vesc deasemenea oamenilor dela 
1900, cind viaja era un scop, nu un 
mijloc. 

rnaboolh e întorărăşii de alle 
pergesu lără individualitate, toate 
iind subt influenta lul. In general 
Larbaud se preocupă în operele 
lui de o figură centrală pe care o 
analizează cu perspicacitate şi cu 
multă arlă 

Nu pulem prooroci dacă Valery 
Larbaud va răminea un analist sau 
va deveni un romancier. În orice 
caz, laleniul cu care e inzesirat va 

da sirălucire oricăreioperevilloare. 
„(Edmond Jaloux. Nouvelle Revue 
Française, Februar) 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ ” 


Albin red Au Bagne, 
„ Albia Mi k 
“d, o anchetă făculă în închiso- 
rile franceze, unde se perindă pe 
dinaintee noasiră aderărale vizi- 
uni de coşmar, decăderi lizice și 
morale inspăiminiăloare, care-l lac 
să exclame : „Asasini, hoji, trădă- 
tori, voi singuri v'aji făcut soarta 
voasiră, dar e ingroziloare; prep 
tale! nu eral peniru mine decil rā- 
sunelul unul cuvint; și devil o ze- 
Iță a cărei privire n'o mal pol au 
porla. De azi înainte, de volu fi in- 
trebat de sen „00 să Un jur 
äspunde ` Nu", 
DK E Conrad; Une olotoire, 
iradecere din limba engleză de /- 
sabelle Rivière şi Philippe Aeel, 
Nouvelle Revue Francaise, Paris. 
ý Suedezul Heyat, filozof nihilist, 
se retrăsese Intro insulă slearpă 
şi poste, Ronde de Samburan in 
apropiere de peninsula Malacca 
pentru a scăpa de cursele vieții. 
PUn preot pesimist îl slăluise 0- 
dintoară să se ferească de amor 
pe prieiinie. senlimeale care duc 
nenoro 


re. 
tă docirinä amară nu 
AR na, E 
e 
rr e w se mai poale îm- 
za să ze ML. Păcheure 
Normands, Ferenzi edil. 
O serle de povestiri și întimplări 


ctor led 
l' Endroit, Pie Académique 
Perr e. 
gesin cu sirălucile calităţi 
Iherere, a cărui acjlune se pelrece 
după războlu, înir'un mediu unde 
se întilnesc poliliciani, magistrați, 
olijeri, aristocrați și bancheri. Ve- 
dem alci strălucitele calități ale 
rasei Ke sosele a pasas 
i vijiile şi pelele H 
E Add le-a dezvoltat. 


CRITICĂ 


André Lang, Déplacements 
et Villégiatures litléraires, La Re- 
naissance du Livre. 

Un turneu literar pria saloanele 
şi cenaciurile cele mai în vază din 
Paris, incepind cu Academia Fran- 
ceză, trecind prin salonul d-nei Au» 
rel şi lachilde și oprindu-se în 
cercurile așa de variate ale Non: 
velle Revue Française şi Crapou- 
ilot. Toate irăsălurile caracteris- 
tce sini notate şi redale cu o ver- 
vă causiică ce va provoca mulie 

igniri. Cartea însă dela un capăt 
a altul e amuzantă leleioare, 
scrisă cu un avint diavolesc. 


308 VIAŢA ROMINEASCA 
N AŢA_ROMINEASCA 


Henrique de Vilhena, Ær- 
saios de Critica e Estetica, Livraria 
Ferin, Lisabona. 

Aces! scriitor de o vastă cultură 
analizează emoția in arið. Cerce. 
lează senzul spiritual aj viejii o. 
meneșii şi expresia emojiilor în 
capod'operele sculplurale ale anli» 
chilăjii clasice, sau în sialaile lui 

ares das Reis și n lul Teixeira 
Lopes. Denssemenea în literalură 
caulă să definească caracierul a 
lol ceiace ij lovește senzibilitatea. 
Se ocupă de operele lui Bourget, 
Dickem. Maupassani, Sienkiewicz 


ele. 

Edmond Jaloux, L'esprit des 
Livres. 

Articole de critică llerară, scrise 
cu sentimental răspunderii pentru 

ărerile ce emite, într'an spirit 
arg și fără rigidități dogmatice 
dar cu o mare soliditate de prin» 
cipii, cu un gusi sigur, profand și 
clar văzălor. 

Jean Bernard, Lo Vie de Pa 
ris 1922, Librairie Alphonse Le: 
merre. 

O colecție de cronici săptămi- 
tale care fixează actualilatea vie nu 
numai peniru conlimporani, dar şi 
peniru posierilalea ioldeauna la- 
comă de anecdole şi mahalagisme, 
Toate Incidentele de teairo, Hite- 
rare, polilice sini notate cu fizio- 
nomia lor definitivă şi toate co. 
menterlile mulțimii, ale căror e- 
cou il găsim în volum. 


ȘTIINȚĂ 


Serge Voronotr, arante- 
trois prejos du Singe eeng 
na EA | i 

ceste experienje, ale în re- 
zuliate, deschid e Pena are vasle 
fiziologiei şi terapeutice! ` pe ba- 
zele solide ce le-a dei Yoronofi, 
altoirile constitue de acum înainte 
una din cele mai frumoase cuce- 
riri ale medicinei. 

Dr. L. Bory, La Syphilis au 
poin! de vue physique e! psycho- 
logique, Alcad; (4 

o operă de pm >- şi de vul- 
arizare. ce va d celilă cu inleres 

e medic şi de profan. Problema 
sifilisului, așa de neliniziiloare 
pentru epoca noastră, este Säi 
cu simpiilaie și clarilale. artea 


medicală a cărții pune la curent 
ullimele dale profilaclice şi iera- 
peulice, partea psichologică studi- 
ară slarea sullelească a pacienţi: 
lor şi a acelor ce au fobia boalei. 
Dr. Apart, Les Jumeaux, étude 
biologique, physiologique el médi- 
cal, edit. E. Flammarion. 
Fosrle interesant studiu de em- 
briologie,  cuprinzind cercelarea 
esului prin care sea unge la 
ngeminări și care explică lziologia 
și psyhologia gemenilor. 


BIOGRAFIE 


Louis de Fourtaud, Richard 
Wagner ; les &tapes de sa vie, de 
sa pensce e! de son art, Hachelie. 

In afară de vederile Juste şi a- 
desea profunde pe care le găsim 
exprimale asupra acestui subieci 
vast şi pasionani, volumul acesta 
are imporianță și prin faptul că 
aulorul a fost prietinul intim al 
marelui compozitor în ceasuri gre- 
le şi a cules din gara lui conli- 
denje semnilicallre asupra sensu- 
lui adevärat al creajiilor sale. 

De Curzon, Ernest Reyer ; sa 
vie ef son ocuore, ed, Perrin. 

O monografie solidă și atrăgă- 
toare, uneori prea indulgență pos- 
lė, dar care pune în lumină no- 
bleja aspirațiilor şi marea putere 
E E &rtalore- 

operti Sa 

Louis Schneider, De Dier 

Charles Locooq, ed. Perrin. 

În acesi volum continuă cerce- 
lările relalive la maeşirii operetei 
franceze, în pagini pline de anec- 
dole amuzante. 


ISTORIE 


Dr. Cabands, Moours Intimes 
du Passé, (Huitième série). Edu- 
cation de Princes. 

Această nouă serie, consacrală 
copilăriilor i i-a merge dela fiul 
lui Ludovic XIV pănă la fiul lwi 
Napoleon IH; en evocă figurile 
copiilor, a educatorilor şi guver- 
norilor lor cum a augu 
lor părinji. Ei au fost, după eg: 
zuri, Sol severi sau indef- 
genji, părlaji şi mame plini de du- 
loșie și alenjie sau ușuraleci, e: 
goişii şi indilereaji, lar copiii a- 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRĂINĂTATȚE 309 


desea ne apar doboriji de latali- 
lalea unei ereditäji fizice și mo- 
rale. Noul volum al doclorului Ca- 
banes e caplivani prin inleresul 
psichologic, prin diagnoslicurile 
clare şi sigure de medic şi psichia- 
iru dar și prin interesul pedago- 
gic. 


OCULTISM 


Chartes Lancelin, La Sorcel- 
larie das campagnes, ed. Durviiie. 
Vrăjitoria are drept cauze igno- 
ranja, naivilalea și superslijia cla- 
sei țărănești. Cu mare lux de anec- 
dote şi de formule, autorul arată 


DE? 


multiplele excese de degradare în 
care ert omul care se aveniu- 
rează in misler. 

În irăsături precise, descrie fizlo- 
logio vrăjitorului de fară, lămădu- 
itor de boale ori pejilor, semnele 
după care se poale cunoa 
felul lui de a lucra Aulorul mai 
spune cum se poale ajunge vrăji- 
lor; prin vocațlune naturală ori 

n lransmisia pulerilor unui de- 

uacli. Descrie o serie de e- 
zemple îngrozitoare la care poale 
duce în oarecare împrejurări, vră- 


itori: tct. 
ana T COMPILATOR 


Bibliografie 


1. Simionescu, Farul, „Cariea Rominească”, 6 lel. 

Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi nol, „Carlem Rominească”, 
50 lei. 

P. Dulfu, Odinioară (Poveşti) „Cariea Rominească”, i8 lei. 

Moş Grigore Stătosu, Verde Impăra! şi Zmeil (Poveste pen» 
iru copii), „Carien Rominească“, 40 iei. 

M. Sadoveanu şi D. Pâtrăşcanu, Din viețile sfinților (Spre 
Emaus, vol. I) „Carlea Rominească”, 35 lei. 

P. Dulfu, Jon Săraocul, „Cartea Rominească”, 15 lei. 

1. Siavici, Nuvele, „Cartea Rominească”, Buc.. 

S. ionescu, Păcatul (Piesă), „Cariea Rominească”. 

A! Cazaban, Păcatul sfinjiel sale, „Cartea Rominească”, 28 lei. 

Coşbuc, Sadoveanu, Vlahuţă, Poveşti de Crăciun, „Carlea 
Rominească“, 2 lel. 

€, Rădulescu-Codin, Din frecutul nostru, „Cartea Romineas- 
că”, 28 lei. 

V. Marea, Rominii de peste Nisiru, „Cunoştinţe folositoare” 
ed, „Cartea Rominească”, 3 lei. 

Dr. Od. Apostol, Doctorul în casă, „Cunoştinţe lolosiloare“ 
ed. „Carlea Rominească“, 5 lei. 

Profesor E. Severin, Cum să ne brănim, „Cunoșiinţe folo- 
siloare” ed. „Cartea Rominească”, 3 lei. 

tulia Pascu, Lâmurireă legii dărilor, „Cunoştinje lolositoare” 
ed. „Cartea Rominească”, 3 lei. 

l. Paşa, Planeta Martie, „Cunoșiiaje lolosiloare“ ed, „Carlea 
Rominească”, 3 leL 

Gan. fe, Panaitescu, Dela Omer la Einstein, „Cunoşiinle lo- 
losiioare” ed. „Carlea Rominească“, 3 lei. 


BIBLIOGRAFIE EIN 


Gr. Alexandrescu, Memorial da călătorie, „Pagini alese“ ed. 
„Cartea Rominească“, 2 lei. 

€. Sandu-Aldea, /on âgură, „Pagini alese“ ed. „Cariea Ro- 
minească”, 2 lei. 

Petre Ispirescu, Din poveștile unchiaşului sfătos, „Pagini æ 
lese” ed. „Carlea Rominească”, 2 lel. 

Victor Crasescu (5t. Basarabaeanu), Din viața pescarilor 
dobrogeni, „Pagini alese” ed. „Cariea Rominească“, 2 lei. 

Cilibi Moise, Cuvinte înjeleple, „Pagini alese“ ed. „Carlea 
Rominească“, 2 lel. 


Emi! Girleanu, Suflet de famec, „Pagini alese“ ed. „Cariea 
Romineasc㔓, 2 lei. 


G. Ranotti, Poezii, „Pagini alese“ ed. „Carlea Rominească”, 
2 lei. 


Lk, Caragiale, Abu-/Hassan, „Pagini alese” ed. „Cartea Ro- 
minească“, 2 lel. 


Zaharia Birsan, Nuvele, Bibl. „Minerva“ ed, „Cartea Romi- 
nească“, 5 lel. 


Niculescu Varone, Nole despre arid, Bibl. „Minerva” ed. 
„Carlea Rominească“. 


H. Taine, Despre nalura operei de artă, Bibl. „Minerva” ed. 
„Cartea Rominească“, 

H- Răşianu inginer agricol, Creşterea ulermilor de mătase, 
„Bibl. agricolă populară” ed. „Carlea Rominească”, 4 lel. 

Darea de samă a Soc. pentru profilaxia tuberculozei, Buc., 1923. 

€ Karadgea, Quelques observallon sur le service consulaire 
roumain, Buc., 1923. 

G. lonescu-şişeşti, Structure agralre et production agricole 
de la Roumanie, Buc., „Adevărul“, 1923. 

Anuarul Soc. literare „Or. Alexandrescu“ (Lic. „Unirea“, 1922), 
Focșani, 1923, 

I. Simionescu, Lecturi geografice, 40 lel, 

L. Florin, Almanahul ştiinţei. 

E. Lovinescu, Critica sol, IV, Buc. 

Marg. Miler-Verghy, Sanda, Ana și Mihai, ed. Calaleleanu. 

Moş Grigore Sfătosu, Flori şi Fluturi, ed. Calaleleanu. 

G. Adamescu, Contribujie la Bibliografia rominească, 1923, 
Buc, 35 lel. eg 

€. Loghin, /. Orămadă, Scrieri literare, ed. „Glasul Bucovinei”, 

A. Mogoi, Marieta, ed. Ancora, Buc., 24 lei. 

Mihai Şerban, Criza valutară, Cluj, 1924. 

O. Ghibu, Catolicismul unguresc în Transilvania şi politica 
religioasă a statului romin, Cluj, 1924, 80 lel. 

L Luca Ciomac, Actualități agrare, Făgăraș. 


312 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Le Monde Nouveau, 15 Dec. 1925 - Fevr, 1924; Mercure de France. 
15 lan. 13 Feet: Kenne Mondiale, 1 lan.—t Fevr; Nouvelle Revue 
Prangaise, i Fevr; Bulelin de la seciion scientifique, No. 9; Revue 
internationale du travail, No. 6; Resumé des lravaux de la soelélé des 
Nations, No. 11; Rovus comerciale danoise, No. 4; Junimea literară, 
No. 12; Peninsula baleanică, No. 10; Gindirea, No. ti; Ideia Europea- 
nd, No, 138; Adevărul literar şi artistic, No. 159; Grafica romină, An, 
I, No. i1; Democraţia, No. 11-12, 1925- No. 1, 1924; Viaja agricolă, 
No. 22; Cindul nostru, No. 9—10; Inoăţătarul, No. 19-20; Pandectele 
Romine, Anul I, carlul 10; Renista Moldovei, No. 8-9; Licăriri, No 
13; Reviste Infanteriei, No. 264—266; Analele Rimnicului, No, 6—7 ; 
Crai Non, No. 11-12; Cultura, Cluj; Furntea, No. 25-24, 1923- 
1—2 1924; fara moastră, No. 51 —52 1923, 4-6 1924; Ramuri, Drum 
Drept, No. 1—2; Şezăloarea, No. ii (3: Comoara Satelor, Na, 4-2: 
Datina, No, 2; Omul liber, No. 7-8; Viaja Creștină, No. 8: Noua 
revistă bisericească, No. 15-18; Biserica ortodoxă creştină, No. 13— 
15; Arhiva, No. 1; Renate vremii, No. 1; Rominia militară, No. 2: 
Revista ştiinjelor veterinare, No. 10—42 ; Glasul Minorităfilar, No, 1—2 $ 
Foolo Plugarilor, No. 12, 1923—1, 1924; R a linerimea romină, No. 
3-4; Lamura, No. 1-2: Hiena, No. 6- „+ No. 1. 


„N DES, AL“ MODEL 1923 


CASE DE CONTROL 


ȘI INREGIS IRAT 


PENTRU ORI CE MAGAZIN 


INLĂTURĂ PAGUBELE 
ŞI MĂRESC CAŞTIGUL 
Reprezentanţa generală: 
vs? SC REGISTER Co, 


TON" "mum £ 
NICOLAE IVANOVICI & ae catea victoriei 


Teler. 25; ta Bucureşti wee Gogh 


BANCA GEREALIŞTILOR 


SOCIETATE ANONIMĂ == 


Capital lei 50.000.000 deplin vărsat 


Sediul Central: Bucureşti, Strada Lipscani No. 8 
Sucursală : Constanja, Bulevardu! Ellsabela 4 
Agenţia : Brăila, Sir. Impăratu Traian 


Telefon 18| 37 4 37| 55 


E3 En ag Li 


Pace toate oparațiunlie de Bancă, în general. Cumpârari 
şi vânzări de efecte publice, Avansuri pe valori în depozit, 
precum și orice lei de tranzacțiuni financiare. Emite acredilive 
asupra lephiurilor sale din țară și străinătate pentru cumpărări 


d 
y Secţiune specială de cereale și mărturi ween i orice a- 
faceri în legătură cu aceste operațiuni. 


—. ` ge 


| ADMINISTRAȚIA FERMELOR ȘI FADRICELOR 


Wrincipelui B. Stirbey 


Calea Victoriei 921, București, Teteien 50/23 


Recomandă produsele Betteng sale interprimderi : 
Fabrica de conserve alimentare „BUFTEA“ 
(Conserve de legume și compoturi) 

Fabrica de vatä și pansamente „i „BUFTEA“ 
(Tilon hidrofil și vald medicinală 
Pivni ele PTIRBEY, "Bucureşti 
{Vinuri line de 
PR ERELE DE ARBORI (ei VITE ETA 
(Vile alloite, pomi rediteri şi plante de ornemaai 
BIROUI DE VINZARE, Sir. Mărăşii Ne. 2 (loastă Banului) Bucoreșii, 
Telelon 4040. 


Societate Anonimă de Asigurări Generale din Bucureşti 


Capital Social Lei 10.000.000.—deplin vărsaţi 
Tolalul landuiui de garanție la 31 Decembrie 1922 Lei 30.161,422,28, 
Daune plătite la 31 Decembrie 1922 Lei 55. 427.438. 


Direcțiunea Generală in București Direcțiune Regională la : 
Palatul Societății IA ŞI 
Calea Victoriei No. 11 Sir. Carol 35 colf cu Asaohi 


Biroul pentru asigurări de transporturi Lu gt? generale ia: 
la BRĂILA 


Strada imparatul Traiana No, 
Satu-Mare, Brașov, Tg. Mures, Si- 
big și Arad. 


` 


— Agenţii în teate orașele din țară— 
Face asigurări în condițiuni avantajoase în ramurile: 


INCENDIU, FURT. GRINDINA, VIAŢA, TRANSPORT 
ACCIDENTE ȘI RASPUNDERE CIVILA 


LE EE EE EE E E arena er 


AGRICOLA‘ | 


Si LICHIORURI EB 
E COGNACURI 
i SIROPURI 


STAR 


Soefetato de Trasjiune Automobilă din Rominia 


OARA) şi UZINE MAGAZINELE 
[| Steed Cujiinl de Argiat 10 Bolevardul Carol îi 
| Teieben 1/1 Piaţa Rosetti, Teleloa 4/61 
| s sa Mare exporiție cu prețuri de conenrență ni ii 
$ AUTOMOBILE, AUTOCAMIOANE, ACCESORII, 
i PNEUMATICE, BANDAJE și un bogat aso:ti- 
ment de LANȚURI şi RULBMETIȚI de BILE 
| Ateliere speciale pentrn reparațiuni și vopsitorie 7 
Tranaportati cu camionete și autobuze, în toată fara | 


E ees 


HI Lugubg le 
br 


~ -Capital Social Lei 12.000.000 — am 
Sedini Bucuresti, Calea Victoriei No. 69. Telefon 52/44 


AUTOMOBILE = ACCESORU — CAUCIUCURI 
MOTOA | 
RE = MASINI INDUSTRIALE = UNELTE 


SS Sa INSTALATIH AH SAPUTARE nany 
H Hp Garaje, ai Peien 
E 


egen 7 EE 


Șoseaua Miselefi, No. 58 — 'Teleton 4271 
Been 


Ge -A-5 - Kë 
„PETROSANI 


SOCIETATE ANONIMĂ ROMÂNĂ 
PENTRU 
Exploatarea Minelor de Cărbuni 
Capital social Lei 280.000.000 
BUCUREŞTI 
Strada Aurel Vlaicu 22 
Adr, Telegr,: PETROŞANI 

Telefon 39 | 77. 


E LELET AEETU AAN ea 


tte, aa ec 
Banca Agricolă 


SOCIETATE ANONIMĂ 


ES Capital și Rezerve Lei 148,832,653.43 za 
| Sediul central: BUCUREŞTI, str, Lipscani No, 1 


Sucursale, Agenţii și Reprezentanțe: 
Brăila, Botoşani, Buzău, Bazargic, Craiova, Catatat, 
Constanţa, Oalaţi, Giurgiu, Călăraşi, Tecuci, 
Cernăuţi, T.-Mâgnre!e, Tulcea, 


Face toat: operajiunile de bancă în general, 


cecuri și scrisori de credit 
tuturor |iriior, 


Execută ordine de bursă, plăți și încasări, emite 
asupra 


Avansuri pe fonduri publice și actioni 
Avansuri pe recolte, cereale şi mättar în gaj 


Deschide conturi curente şi contează 
efecte de comerț 


Se Insătcinează cu vinzarea de cere le in comialoa 
primește depozite spre froctiticare, 


Se fac împromuturi ipotecare plătibile prin 
annități în termen lung 
Emite în realizarea lor obligajinni ipotecare 
5 la sută 
Bdâmise drept garanție și seuwtite de impozit și 
timbru ca și efectele de stat. 


g 


ai 


apuəapow ‘Spy eu) om ‘adymbaiy eg ERIA "att "open 


ONYI1VLI-0O2NVa 2[e[929ui09 Opp ID ELENEI 721208 
EUILA-EHOS umo "emsemg "eumämg ‘sped 
gSigämng a SUIE? aepsamwog nurg Ltr png DD enee? 
Säi epəwy, d epes a 2pa0g1d Beg 
> oeg omow ‘na i 
XNVE-NOINN IHISIWAOA Et Sg wi 
Dëgit-Aesdepeg (200014) guene agoe eeg 
YNVI1VLI-OIYONN VƏNVE POJAN "die? *jodouyunțsua)) 


b ' TOE RA totta ` arepo 
Ouseaoq ‘ossea ‘auozejag 'ouaBun CNN ` jenug mpag 
Speueit PIIZZIAS eap vueg VNVITYLI JTYIOYIWWOJ VƏNVE 


y1 ad VIÎNYVLNIZaUdaAU 


= YNY 20 INNIÅYVYAdO 20 11744 LOL === 
"IUW -DIPIO KS piouorzn.j apwouosg 2P PSSO 1$ vouvg—'$əmyw-n3spt 
"BApëk apuouosg Ap DSD — But ‘pavosjui:— V E DUuosjwg pavuSy P3UDg :yunpepyy 
=n pLi woswog“ PHLJIIIHƏL esəaspy GEES 
= ‘Jaog [3u0]03 Ais ‘Heep 
—"1P "ON Ung [32 N3puexa/Vy As ‘ngujsjyð "LL Aoiäimgodeu "1238 “EJIŞIG : ojesmong 
Z ON syns VOvuLs LLëS2HIIODIS :JYYLN32 “NIOS 
: 2: 000000001 131 :12120S jepdeg — RUPILO gwjuouy 3386730 Tt? 


PUPIIOI 1$ guene gernaamog PULA 


| ? LEE EE E dene 
a E8 z Pui] 
sea e S aah Aë: 
TRGSCEEH A EIERE dk 
Z i us e il Da Ze OI? 
SW w G da Zä o ă SÉ a 
i |REze| 520 i EETIN EC EI? 
sasi [esa letala] Esti Cum H 
FEIERT E EER TAFE lp 
AEAEE EE ELR 
Eoad TE FEF ESCHER ii 
R E CETERE HERE 
TH 2? E WEE d 
zt: SG Saul git; 
ş = S Së E f ` 
S | i i DE 
5 Kb A ME 


` 
` j 


1924 Aan xyi. Mirt. No. 3 


BANCA 
Marmorosch, Blank & Co. 


SOCIETATE ANONIMA 


Viața Rominească. 


re e M — 


REVISTĂ LITERARĂ ȘI ŞTIINIFICĂ 
D e 
>- CAPITAL SOCIAL: Lei 125.000.000 1 L 
DEPLIN VARSAT SUMAR : LA Si 
| REZERVE: Lei 164.600.000 V ionel Teodoreanu | Căsula pâpuşelor. S Weg 
Mihail Codreanu .-  Cloetul. — Fausi.— Oamenii. 
| Aureliu Weiss. . „Opera lui Elémir Bourges. 
„op. Demostene Botez. ; . Monotonie, 
) |. Gonciarov. » o „ Oblomov e lui Oblomov — Traducere din 
ruseşte de A, Frunză), 
SEDIUL RIN BUCUEȘTI D: E wë (e Ara 
Seen Daf, . e Dincolo, pešie ocean, 
| LI Botez . . . Prioiri asupra limbii şi literaturii poporului 
s e englez. 
SUCURSALE ŞI AGENŢII: V M. Ralea . . . . tdeia de timp în conştiinţa modernă (Keflecții 
În marginea lui Einstein şi Bergson). 
| în străinătate: PARIS, Place Vendôme, 20, © Valeriu Bulgaru „+. Crantea Juridică, fin, studiu rominese despre 
persooneie juridice), 
CONSTANTINOPOL, Galata, Agopian Haa M. Sevastos . . . - - Cronica teatrală: laşi (Turneul companiei Bu- 
i londra : „Othello“ ; „Țarina“ cu d-na Lucia 
| Ei H Agenţie în Stambul. ate 28 Reprezentațiile trupei de opere „Le- 
onard”). 
, NEW-YORK, Broadway 31—33, P. Nicanor 3 Co. è A e + Miscellanea [Europeism şi iradijionalism, - Ca- 


Pi A a i Ri ti vg 


zul lui Unamuno). 
în tară: BUCUREȘTI, Calea Vicioriei 42, Calea Gri- 
viței, Piaţa Sf. Anton şi Calea Moser (Gura O- i PREA i, Are Cantitate einen degen eet Gita Es 
| bergkg ). siuril umanităţii, Dempre hočjevium. A. Rolet —C. Boagiu; De la accintngie à Iastiun aoclule M Rales 
-Lâm réi KENE D D Nomi n SE Les pattie polttlneg en Allemarne. D, D. Kupci. 
te: „Conzardiri Literare — i WT — Umire" — omanmili rngrwrtriz 
| ` ARAD, BRAILA, BRAŞOV, CERNAUŢI, CLUJ (Ann Tainter H Get Reon e Arme er zi sei „Pe sa vi kein - m iy em prol a: ru 
CONSTA GALA ISMAI ORADEA- Cen George Glagcox rope woeiie) Siningia sozini actuali În Germania” (5. Saenger Die Neut 
| MARE, SA M TI L e "Base, intelectuală în străinătate: (Literaturi, — Politics] 
| UL-MURŞEULUI. omane. 
l i 
f S l 
| Operațiuni de Bancă: | 
l t 
| Conturi curente, Împrumuturi, Lombarde, } 
i Sconturi, Schimb, Scrisori de Credit, aer 
Avansuri comercianților și industriașitor, E- 
i misiuni, Safe. ad LAŞI 
| | 7 Redacția şi Administrația: Strada Alecsandri No. 3 
i P "TE , 
Aë 1924 


VIAȚA ROMIS IA SEA apare jar ca egi puțin 160 puglui —Abosamentul in țară un an ana et, — 
jumătate s= J50 lei, Nom irul pọ lei,—Pentru străimâtaţe : an an pòd bej: Tataze da na aa wei, Numa 
rul so iși, Pentru detalii a se vedea pagina urmâtaare 

A Rearoducerea oestdid. 


VIAȚA ROMINEASCA 


REVISTĂ LUNARĂ 
laşi, Strada Alecsandri No. 10—42, 
ANUL XIV 


CONDIȚIILE DE ABONARE 


Abonamentele sint: semestriale şi anuale, 

Cele semestriale se socotesc dela No. 1 pănă la No, 6 in- 
clualv, sau dela No. 7 pănă ia 12 inclusiv, 

Cele anuale dela No. i pănă la No. 12 Inclasiv, 

Abonamentele se pot face la 1 Ianuarie pentru un an Sau 
jumătate de an ; dela 1 lulie pentru o jumătate de an,—trimiţind 
suma prin mandat poştal, 

einolrea se face ca o lună înainte de expirare, pentruca 
expedierea Revistei să nu sufere întrerupere. 


Preţul abonamentului! pe anul 1924 este: 


IN ŢARĂ: 
Pentru Autorităţi, Instituţiuni, Socle“*ţi şi Intre- 
prinderi comerciale, financiare şi industriale, pe an . 400 lei 
Pentru particulari: 
Pe ween e. s. E eer, EG, 0 
Pe jumătate an s% si Neda a E 
Un nomăr . . , . See er e we e 
IN STRĂINĂTATE: 
Pean an: i i îi | 500 lei 
Pe jumătate an , e pute tai bee ECKE, 
tember, i e E E ern a i a ig em EE 


Abonaţilor H se acordă o reducere de 10 la sută din pre- 
tul volumelor editate. 


Pentru siguranța primirii regulate a Revistei D-nii 
abonaţi sint rugaţi a trimite odată cu abonamentul şi 
24 lei anual costul recomandării pentru țară și 65 lei 
pentru străinătate, 


Colecţii complecte pe anii 1920, 1921 şi 1922 se găsesc 
în depozit la Administraţia Revistei cu preţ de: 


100 lei colecţia pe 1920 
120 , a a 1921 
e „ 1922 


200 „ = 1923 
inclusiv spesele de porto. 


Administrația, 


Căsuţa păpuşelor 


j Lut. Lily 
pecială: KA Evenimentul, Mişcarea, Marea 
die GE din tate, Groaznica ciocnire de trenuri 


Bucureşti— Constanţa”. 
Si ctre Goes? strigările se întrecură pe lingă d In- 
toarse capul : În fundul ulicioarei, râsărise un băeţel cu ua teanc 
de ziare subțoară. Păşea zelos, avind aerul că despică singu- 
rătatea ca pe o mulțime. A în dreptul unui salim, se 
apri dintr'odată, aşternu teancul de subt braţ la påmint, a- 
Sch o piatră deasupra şi Inaintă uşurel spre salcim, scoţind 
din adincul buzunarelor o praştie şi citeva pietricele. Părea atit 
de prizărit alături de trunchiul trupeş, Sait de mare-i era por- 
mirea de-a se înălța şi el, că-ţi venea să-l ridici de subţiori, 


` cum ajuţi unui copil In biserică, să poată săruta mina icoanei 


pe tetraedru. d tari, 
Da: ată se răzgindi. Luindu-şi teancul de jos, îl pă 
$ E departe, cu praştia în mina slobodă, lâsind în ur- 


mă-i, palid şi verzui, viscolul delicat al frunzelor de salkim. 
Va x di 


specială: O Evenimentul, Mişcarea. Marea în- 
trunire politică din localitate: Goes ciocnire de trenuri de 
Si a are oea peri dar ochii umblau de cob-colo, 
pindind printre crengile cu trunzişul rărit. Umbla apăsat, in 
câleăe, cu un fel de tudulie poruncită de ciubotele greoae şi 
cime de mar 
P i specială: Opinia, emae Migrarea a”, 
o pauză... și i. volos ` f 
` Faa wë eu Set ŞI der Marea întrunire politică din 
localitate. Groaznica COC ue Mu 


314 VIAŢA ROMINEASCA 


——————————_—————————_ 


— Pst, băețele! Uite: Te-am auzit en, 

Se răsuci pe loc în călcăe, răsturnindu-și marfa la pămînt, 

— Ce să-ţi dau ? întreba el, aplecat, fără Bă ridice capul. 

— Dă-mi-le pe toate: Ediţiile speciale | 

Mut un deget în gură, desprinse un ziar din vraf, tatin- 
zîndu-l-l. Apoi incepu să le caute pe celelalte, grăbit, luptin- 
du-se cu blegul in-foliu. - 


Se sati e piuit. Băeţelul ciuli urechile. 
— Si8s 

Cu degetul pe buze şi ochi poruncltori, se întoarse câtră 
cumpărător, şi fără să mai aştepte încuviințare, înarmă praştia. 
Intinzind guma, cu o mişcare înaripață de arcaș, ochi: Un vră- 
bioi sfiriitor ca o sorbitură din cafea, se încrucişă cu pietri- 


con an să deraeze. Cu glas amar, băeţelul întrebă din nom, 
o : 


— Şi ce vrei să-ți mai dau? 


— O vrabie nimerită mm plin... şi ediţiile speciale pe de-a- 
supra | 


Gata de războiu, băeţelul înăiță capul: 

—— Pe ce te prinzi că-ți dau două] Vite-acuma ! 

— Lasă-lasă! Nu te supăra. Am văzut eu că eşti meşter, 

Băeţelul îl măsură cu luare-aminte, îşi dădu căclula pe ceafă 
şi deodată izbucni: 

— Domnule-domnule, nu eşti mata acela dela întrunire ? 

~ Dar tu de unde mă ştii ? 

— Apoi bine, domnule, m'ai auzit cind am strigat eu: 
Ura-ura-ura | 

— Ba da; ba dal... ŞI tu ce căutai acolo ? 

— Eng Da’ bine, domnule, cine-a vindut la galerie, ma- 
nifestu' partidului ?? 

— Aşa! Vrasăzică şi tu faci politică ? 

— Eii, domnule! Eu îs Petrica! 

— Bravo ţie, Petrică. Eat un băiat de ispravă, 

— Domnule, da’ frumos ai mai vorbit! exclamă el din a- 
dincul inimii. 

— B'ne-bine, Petrică, îţi mulțuimesc=. EL îmi dai ziarele ? 

Insfirșit le căpătă. Aşteptinda-şi banii, Petrică H privea 
ca pe un pom de Crăciun intrezărit într'o casă boereaşcă, 

— Uite, Petrică. Restul H păstrezi: Pantru acadele. 

Băeţelul misură cu spaimă hirtia Gout de o sută, 

— Hai, Petrică, la-ol 

Crezind că vrea să | sârute mina, dădu să şi-o ferească; 
dar băeţelui, mai ager, i-o prinse în minuța lui aspră, şi voi- 
niceşte i-o scutură, fără să spue nimic alt... 


i: D, Ek Petrică, pe unde trebue s'apuc eu ca s'ajung 


— La Copou? Aha! O ej la dreapta, arătă el cu de- 
getul, şi mergi şi mergi, până ce dai de casa lui Hâlăceanu ; 


RE L _345 


i şi mergi 
faci înainte pe strada din mijloc, şi merg 
ei i Bee iui Seit ştii la Șmil?—după aceia... | 
eg er Petrică! Am încurcat-o ! 
`; Ce, chibzul o clipă, făcindu-şi socotelile lui,—şi se 
hoțări: 8 ae 
_ tii una? Te duc cu. Mă mai aştep 
puțin a a În boeri SEN gazetele, —şi te duc eu, > 
A trică 1 Mă duci tu, 
ana Kache) o lua înainte: Călăuză. a 
EE 
GE ter orr prona arzind galerele cu aurul - 


toamnei... P 
lä: Opinia, Evenimentul, Mişcarea...“ |, 
ve garen gara A căciulă pănă la pr ri z” 
brăcămintea lui Petrică, pentru făptura lui enganes ef 
astfel, mal pur fi răsuna glasul, mai proaspeţi îl ap oa 
Prin toamnă şi amurg, Petrică era un înger co pe 
uliţi în haină de scafandru, cu aripile subţioară. 


+ 
+ + 


Frunzele se tirau, pluteau, zburau şi se roteau în porfirii 
ii spirale, i 
i ee E enee Cu salbele de-aramă n bech pe 
grumaj!; cu şerpii vintulul în sin; cu trupu mia pi de GC 
zdrenţe ; şi 'n mini, cu negre şi sonore castaniete: A 


in focul frunzelor şi din copacii care se zbăteau, 
cu Deeg Zerf porneau îndemnuri nebunatice de goană "n 


wë simțea vintul despletindu-se cu părul el posturi 
O prindea în leaţuri de frunze rotitoare, o scăpa, şi = ch 

cercula... Şi ea se lăsa prinsă, rizind pe subt genele pleca 

"Se întorcea dela şcoală, Liberă! Liberă! jale, şi 

O vultoare o ajunse din urmă, învăluind-o le CN 

zmulse bereta din cap și Gë A să Alergii „A fi ee Carr d 
it ca coama $ 

oi eg Big Be şi fericită, cu toată toamna "o 


urma ei fognind,,. salata AREA 
Ser din z wintului, încununată cu e, 

opri cu rea tălată, în n casei la citiva paşi de domnul 
Arășit rică, ` ; 

<i ` val mia vine dela şcoală, cu alalul ei“. Wel 
Peste portiţă tulgeră op salt roșcat, şi dintr'odată, ză 

ind, cîinele sări pe fetiţă. Cu un avint nepregetat, domnu 


> 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


____ VIAŢA ROM ge 


316 


z indu-l cu amindouă minile, Il zmalse în. 
Geng Seege? O întorsătură de flacără, un miriit 
crunt, şi colții jupuiseră o lungă şi “a fişie gin paltonul dom- 
nului. : 

— Eisa! Aici, Elsa! Tout beau, la! 

aitad “din picior, inăsprindu-şi glasul, ameninţind cu geanta 
şi bereta, Magda izbuti s'o potolească. Cu nestatornică supușe- 
nie cățeaua se culcă la picioarele ei, turtindu-şi botul pe labe, 
pleoştindu-şi urechile,— trăgind cu coada ochiului spre străin. 

— Vai, domnule! lartă-mă, te rog! Sint dezolatăl.. Aşa 
răsplată pentru bunul samaritean ! adâugă ea, stăpinindu-şi un 
zimbet. Ă y 

— imica, Domniţ...—surise indreptindu se—dom 
nişoafă. eege Pa maron cinele! Nu ştiam că sinteţi prietini! 
Ae rii ge et elegiac : 

V - S 
deg? dude Magda! Uite ce ne-ai făcut! S'a dus bu- 
lton! 
we are “Toamnei se numeşte Magda şi paltonul meu e 
rupt: Bun!” SEH 
indreptă privirea spre domn—işi sco 

din Be Sch Mett. apoi şi-o cobori spre palton, sp 
miAdios răstrinte, tremurară; la țel, bărbia rotuntă ca un me 

şălbatec, şi un hobot de ris izbucni aşa de voios, i, / 
proaspăt, că domnul începu şi el să ridă. Ochii lui Petr 

'opotrivā, pe amindoi, 

WAR eo domnule, dar seamănă cu Italia! se indrep- 
țăţi Magda. 
— mănă cu ltalia, domnişoară ? 

eg vorbi din pricina risului, fetița arătă cu Dese 
spre stişietura paltonului; Pornea de sus, din apropierea aen 
sarului dela piept, mergea cam pleziş, la vale, rapirea pie 
lărgită fatron goif neregulat, aproape de poale. Şi To adevăr, d 
vea 0 vagă asemănare cu harta peninsulei italice,” Păşia pm 
atirna pe jos, abia ținindu-se în citeva aţe, ca un iatagan moale, 

— Ş'acum să fim serioşi, incepu fetița muşcîndu-și buza. 

Se aşeză la marginea trotuarului, peste ziarele lui Petrică, 
potrivindu-şi bereta. Pieliţa feţii bronzată romen, buzele S-a 
singe de garoafá, şi negrul aprig al ochilor şi-al buclelor o fa- 
ceau țigancă; dar trăsăturile erau de madon 

— Ce gindari ai ma? Ne dai in judecată ? 

— In judecată ? sere eg - ră ? 

" — Cu ntru ce entru 

izbucnirii de ris, amindoi. Petrică îl privea cu o A 
de arbitru nemui,umit. isa urinărkt dia ochi, năucită, zboru 
frunzelor. si n 9 

— Vrasăzic: nu n: da! în judecată. Bint | Dear: ës 
sigură... Atunci am să ţi fac o rugăminte mare, mare detsat... 


O sägeată de vint, întiăcărată de foi, trecu printre ei; pă- 


"8 


CĂSUŢA PĂPUŞELOR i 317 


lărla domnului se rostogoli însufleţită. Petrică se repezi după 
ea. Fetița se ghemui in pelerină, stringindu-şi bârbia la piept. 
in răstimpul de linişte urmâtor, ridică spre domnul descope- 
rit, o faţa Intrebătoare ca după o poznă; întiinindu-i privirea, 
_ “repede intoarse capul Înspre Petrică. 
> — Prinde-o, Petrică, hai! Bravo, Petrică! 

Băeţelul venea în goana mare, aducînd pâlăria în braţe ca 
pe-o găină scăpată. Oprindu-se alături de ceilalţi, incepu să-i 
şteargă marginile prăluite, cu mineca. 
at, Inlund-o mai bine, că o ia vintul, sfătul el, întinzind 


G Mulţumesc, Petrică... Domnigoară, parcă vroiai să-mi 
spui ceva. 

— Da, domnule... Adică, să te rog frumos, să nu cumva 
să te plingi lui tătăelu. Fiindcă... ştii, Elsa a mai făcut şi alte 
isprâvi, şi tătăelu vrea so trimeată la ţară. Vrea să mi-o la: 
Inchipueşte-ţi! Ş'ar fi păcat! Uite numai ce frumos sare: 
Elsa, hop! 


Li 

Cu o cochetărie moale de etolă azviriită pe grumaţi, Elsa 
işi Incolăci trupul peste portiță în salt lin. 

— Bravo, Elsa! Admirabil |... Bine, domnişoară, am eu fn- 
fățişare de-a fi calăul Elsei? 

— Aşa! Ei, Ñi mulțumesc din toată inima. 

Sărind de jos, îi cuprinse mina, cu amindouă minuţile ei, 
scuturindu-i-o puternic, Folosindu-se de acest prilej, domnul 
se descoperi, prezentindu-se. Totodată, păstră In mină o min 
brună cu degetele subțiri şi pline de cerneală, şi aplecindu-seo 
sărută, Fetiţa se înroşi. I;i smulse mina pripit; închizipd-o şi-o 
ascunse subt pelerină. 

g= Am avut teză astăzi, şi-s toată pătată de cerneală... 
Pelikan- Tinte, adăugă ea, cu o intonaţie impertinentă, răscum- 
părindu-şi sfiala de o clipă. 


— Ce facem cu asta? intrebă Petrică, Intristat deabinelea 
„idicind de jos făşia paltonului. 

— Adevărat 1 Ce facem cu paltonul ? se îngriji Magda. 

— Căutăm o soră de caritate, îl răspunse domnul, pri- 
ai cerem citeva ace de siguranță si-l bandaiäm pe 
rănit. 

— Nu, Facem altfel, hotări fetița. intrăm în casă şi-l cir- 
pesc eu: Măcar atita să fac pentru bunul samariteanl 

— Nu mai mergem la Copou ? se alarmă Petrică, 

— Ce să fac! Aen nu se poate. Îţi mulțumesc, Petrică, 
De-acum poţi pleca. 

— Şal să stal mult? 

— Ştiu eu, Petrică! 

ndu-şi ziarele subțioară, Petrică bodogâni un rămas- 
bun, şi se îndepărtă botos și grăbit. 

— Să intrăm, atunci. 


Madga ìl privi ironic: Se lupta cu portița, cind fmbrin- 


` 


318 VIAŢA ROMINEASCĂ 


cind-o cu umărul, cînd zgilțiind-o cu minile, fără s'o poată: 
deschide, 

=- EC degeaba: E tras zăvorul pe dinăuntru! 

Ţine-mi te rog geanta şi pelerina. Aşa, mulțumesc. Acum 
SG bun AP 'ntoarce-te cu spatele cit număr cinci. Aşa, Incep: 

na, ag 

Cu mişcări agile de balerină se agăţă de poartă, o sui, 
sprijinindu-se cu virful piciorului de clanţă... 

— mstrel.. patru... 

„Îşi făcu vint şi cu rochia umflată sări dincolo, căzind în 
virturi, H 

— „Cinci, Poftim inăuntru, 

— Cum ai intrat, domnişoară ? 

— La fel cu Elsa. 

— Cum! peste ? întrebă el, descriind cu braţul un salt. 

— Nici vorbă! 

— Poftim! Domnița Toamnei e şi acrobată! 

Intră in ogradă. Fetiţa I! măsură, vrind parcă să-l întrebe 
ceva şi neîndrăznind. 

— Al să răceşti, domnişoară: E frig! 

— Mata ai copii? 

— Nu, domnişoară! De ce? 

— Aşa... Ai vorbit întocmai ca mâmâlca! 

li ngisa pelerina pe umeri, inchizindu-l-o subt bărbie. 

— Mulţumesc... dai geanta unde-i ? 

— La mine; o păstrez. 

— Dac'ai şti ce am în ea! 

— Ceva bun... Da’, aşi vrea să-ți spun ceva şi... 

Ridică din umeri, SR a 

— Mă rog, domnişoară ! 

— Uite! Cum să-ţi spun!... Am uitat cum te cheamă; a- 
dch n'am auzit bine... Și trebue să te prezint mămăicăi. Te 
rog, mai spune-mi odată, bunule samaritean. 

— Petru Donca, domnişoară. 

— Cum? 

— Petru Donca! 

— Atunci mata eşti musafirul de astă-sară ? 

— Care musafir, domnişoară ? 

— Nu eşti mata profesor universitar, avocat, orator... în- 
sfirşit camaradul lui tătăelu, dela Paris ? 

— Eşti fata Iul Ştefan ? 

— Da, sigur! 

— Doamne-doamne! Ce intimplare minunată t... Domnița 
Toamnei fata lui Ştefan! 

Magda zimbi pe Tor: aplecindu-se, alintă capul Elisei, 

— ȘI eu care aveam o antipatie de nelnchipult pentru 
domnul profesor Petru Donca! Nu-l puteam suferi | 


CĂSUŢA PĂPUŞELOR ; 319 


— De ce, domnişoară? Cu ce ţi-am păcâtult? 

— Eli! Mata, cu nimic l... Ştii, eu te vedeam cu totul alt- 
fel: Grav, pedant... 

— Nu-s, domnişoară | 

— wcu barbă, musteţi şi ochelari de aur... 

— N'am, domnişoară ! 

— „chel... 

— Val, domnişoară | 

— „Cam gras, şi îmbrăcat fără gust... 
— Dă, domnişoară |! 

bătrin... 


— Intr'un cuvint, profesor, profesor universitar | 

— Sint, domnişoară, Asta n'o pot tăgădui. Dar să uităm ? 
Şi spune drept, am aerul? 

— Nuun! 

— Atunci nu mai sint! 

— Ştii, se spovedi Magda, eu te vedeam cu totul, dar 
cu totul altfel | Nu mi-ar fi trecut prin minte că domnul pro- 
fesor Petru Donca, e simpatic, elegant, bon-enfant—nu te 
superi ? 

— Dimpotrivă: Sint măgulit. 

— ŞI n'ai accent muntenesc! 

— Sint moldovan, dudue! Transtug, ce-l drept, dar tot 
moldovan am rămas. 

Fetiţa nu-i asculta. Il privea slăruitor, cu fruntea încreţită, 
Gären parcă să-şi amintească ceva. Deodată se insenină. 

m 

— Ştii cu cine sameni ? 

— Na... na ştiu | 

— Ghici? 

— Dă! Ştiu eu! 

— Spune-aşa... cu. 

— Cu tata! 

— Eli! Fâră glumă! 

il bufni risul deabinelea, 

— Dar nu glumesc deloc: l-adevărat. 

"es Bine, cred, dar eu nu-l cunosc!,.. Nu. Ca altcineva. 

Rn Z 


— E L'homme qui assassina. 
— Da! N'ai cetit romanul lui Farrère ? 

— Al... Şi-ţi place? 

— Cine ? 

— Romanul ! 

— Foarte mult ! 

— Dar eroul 3... Sé... Sévignac parcă-l cheamă ? 


320 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Val, nuu! Le marquis Renaud de Sévigné Montmoron: 
Nu-i aşa că sună frumos ?... Imi place, sigur că-mi place! 

— Atunci şi eu? 

— «Și el era umbun samaritean, oftă fetiţa, 


— Ş'atunci cum mă botezi: Bunul samaritean ? sau L'homme 


gui assassina? 


— Cum? Cum ?... Bonul samaritean îţi spun ;— L'homme 


gui assassina, e prea lung... şi nici nu vreau så se ştie acasă 
că Pam cetit!... Bine! da’ de ce stăm noi la poartă? Haidem 
în casă! 

„Ediţie ală: Opinia, Evenimentul, Migrarea...“ 

Glasul lul Petrică răsuna departe, clar, ca o chemare de 
muezin al copiilor, 

— A! Înco clipă! Bine că mi-am adus aminte! Ce ne 
facem cu paltonul? ` 

— H cirpim. 

— Ei, nu asta! Ce spunem acasă ? 

— Spunem foarte frumos, că venind spre casa dumnea- 
voastră — deşi... să vii la masă la ora asta !—In fine, găsim noi 
altceva! Vrasăzică spun că mergind pe stradă am fost încol- 
HU de un cine.. 

Alarmată, fetița dădu din mină. 

— Bine înţeles, nu Elsa,—un cine oarecare. 

— Bravo! Sintem prietini, bunul meu samaritean! 

ȘI din nou, fetiţa fi scutură mina în minuţa el autoritară, 

— Şi-mi dai voe să-ţi spun: Domat ? 

— Eil.. Bine, dai nu intrăm odată *n casă? Hop, Elsa! 

Peste braţul întins din fugă, Elsa sări, roşcată și desple- 
tită ca flacăra unei torţe. 

VER Toamnei e fermecătoare... şi bunul samaritean 
e ridicol“. 


$ ai 2 

— Sărut mina, dudue, 

— Buna ziua, Catincuţă. Mămălca s'a întors ? 

— Incă op, Da” ştii, dudue, că nu arde... ista, cum H zice 3. 
ceia: llectrica. 

— EI! Ce ne facem? 

— gona nici gaz, nici luminări. 

— Camica | 

Un băeţel se repezi din odaia din tund, se împliedecă de 
pragul antreţelului şi căzu. 

— Vezi, Sândel! fl dojeni Magda. i-am spus să merg! 
încet t... Unde ai bubuța ? Arată Camicăi. . 

Băeţelul şovăi. Scâpase teafăr şi era şi deprins cu astfel 
de Së Hotărindu-se la toată urma, arătă cu degetul spre 

n =. 


Dădu din cap, măsurind cu coada ochiului, întrebător, pe 
domnul care se oprise În pragul uşei deschise. 

— Fugi din dreptul uşei, Săndel ! lar ai să răceşti 1... Nal 
că te-a prins Camica ! 

Intro clipă vasta pelerină Îl înecă în faldurile ei, pe de- 
a'ntregul, Fetiţa il incercui cu braţele. 

— Poftim înăuntru, bunule samaritean, şi inchide repe- 


uşa. 
= — Camicaa ! Dă-mi drumul, Camicaa | răsuna glăsciorul 
în L 
sfăcînd strinsoarea brațelor, fetiţa îl lăsă in voe. Se 
destăcu, zbătindu-se, şi eşi de subt pelerină războinic şi clutulit 
<a un bondar de subt frunze, 

— Camica sint eu, bunule samaritean. Mama e mămălca; 
Magda e Camica. Adică la fel cu mămâica şı totodată mai mi- 
că ` Inţelegi nuanța ? Cam asta e etimologia Camicăi: Opera 
lui Sändel, adiugă ea, pieptânindu-i părul cu mîinile. 

— Sândel, spune drept, pe cine iubeşti mal mult: Pe mă- 
măica sau pe Camica ? 

Băeţelul dădu să răspundă, dar mailute se răzgindi şi 
rămase cu buzele înflorite, Le închise, hotärit. In schimb, minuța 
lui dezmierdă într'ascuns rochia Camicãi. 

— Pii, Săndei! Nici na bâgasem de samă! Tare mai 
sintem pupula ! Cine ne-a gatit aşa? 

Băeţelul arătă cu ochii şi cu genele spre Catinca. Era im- 
brăcat în hâinuţe de catifea neagră: Pantaloni scurţi; bluză cu 
guler răsfrint, strinsă la mijloc de o centură îngustă. Ciorapi 
lungi, pantoli de lac, Faţa plinuță dar cam palidă, poate din 
pricina ochilor prea mari, prea negri, impovâăraţi de gene lungi; 
poate din pricina bucielor muril, descoperind o frunte albă şi 
bombat. Zvelt in hainele întunecate, cu pelerina desfăşurată 
la picioare, părea o miniatură de Hamlet. 

— Bunule samaritean, nu-i aşa că-i delicios ? intrebă pe 
şoptite, Magda, cu ochii strălucitori, 

— Semânaţi mult, amindoi. E pajul Domniței! 

— A! Dar am uitat să vă prezint. Săndel, dă mina cu 
domnul. Haide, Sândel, n'o asculţi pe Camica ? 

Ultimele vorbe îl hotăriră. Intinse brațul în sus, tinind 
mina închisă. Părea că-şi dârueşte pumnul, ca un pomuleţ in- 
tăiul rod, Îţi venea si-i mulţumeşti, în loc să-i stringi mina, 
Domnul i-o sărută. 

— Acum poftiți în salon. 

ŞI văzind că era așteptată să treacă inainte : 

— Poîtiți-poftiți. Eu mai rămin... Catinca, at unde-s 
cheile dela şitonieră ? 

— Nu, dudue. Le-om căuta. 

— Ba să mi le scoti din pămint, că de nu... să ştii că nu-ţi 
mai fur ţigări dela tătăelu ! 


— Hal să-l sărute Camica... A trecut bubuţa ? Ss 


"ge? 


322 VIAŢA ROMINEASCĂ 
ion DEE OO i Eet 


— Bine, dudue, zimbi femeia, cu mina la gură. 

— Tu, Sândel, stai cu domnul în salon, pănă ce vin şi 
eu... Du-te, Sândei, nu fii sălbatec! Dacă te porţi frumos iți a- 
duce Camica ceva bun: Ştii tu? 

Sândel se desprinse In silă, de lingă Magda. Intrind în 
salon, ocoli dușmânos fotoliul pe care se aşezase străinul 
fără să-l privească, se opri în mijlocul vastei incăperi, alături 
de-un câluţ de lemn. 

In ferestre, amurgul se stingea roșu, lăsind cununi de maci 
veştezi pe acrienele troițe ale cercevelelor. Focul din sobă dura 
dealing -piaig o alee blondă străjuită de noapte ca de 

nalţ 

Tăcere, Taină. Afară, tinguiri de vint. 

La marginea aleii, Săndel—mai mult presimţit—veghea a- 
ese de câluţul țintuit acolo de o vrajă. Icoana unul miez de 

sm 


— Săndel ! 

Mut, copilul se intoarse câtră cel care turbura tăcerea, îl 
privi... şi me'gind de-a îndăratelea, începu să se îndepârteze tl- 
rind căluțul după el. Trecură prin luminiş, înzeuaţi de vâpăi... 

— Sândel, uite ce am eu! 

Un ceas de aur străluci în mina întinsă, Sândel se opri 
nehotărit; căluțul parcă vroia să zvirte, 

— Uite, Săndel : Ceasul are aripi. 

Capacele desfăcute oglindiră flăcările şi jarul din sobă. 
Sândel se opri, lAsind feint, Căluţul galopă în loc, pe tălpile de 
lemn,—cind luminat, cînd nevăzut. 

— Ascultă-l Sândel ! Cimă... 

Cling.. ing... cling.. ing.. Cind ultimul sunet împaenjeni 
tremurător tăcerea, Sãadel Iîmbliazit, se apropiase de ceasornic. 

— Nu zboară după ce daa? şopti el. 

— Nu poate zbura, saracul Sint grele ariplle ai el e 
prea mic! 

Incîntat şi compâtimitor, Săndel nu-şi mai lua ochii dela 
ceas, 

— Sândel, vii la mine 'n brațe? Dacă vii, să ştii că-ți 
istorisesc o poveste frumoasă: Cum şi ce fel a fost odată o på- 
sărică, prefăcută in stan de aur. Ce spul, Sândel ? 

Cu evlavie, fără să răspundă, se lăsă urcat pe ge- 
nunchi. Ochil lui se îndreptară solemni spre buzele povestito- 
tului. Işi rinduise minuţile una lingă alta pe genunchi, ca un 
cacti! desfăcut pe un pupitru. 

— Aaa! Mi Lal furat pe Sândel! ) 

Abia îşi stăplal o exclamare ` Sändel îi simți tresărind. 
Magda iși schimbase haina, şi răsărise pe neaşteptate în bătaia 
focului, mai Domniţă, mai şcolariţă. O rejea de fir bronzat, al 
cărei chenar Ingust se arcuia deasupra sprincenelor, ti rotunjea 
pasat Stringindu-i-l pe timple, de unde se revărsa în clopot de 
ucie, Rochia de tricou albastru îl descoperea gitul plinuţ şi 


wä 
E" 
Sr 


„CASUTA PAPOŞELOR 22 


nalt, închizindu-l într'un pufos hotar de blăniţă cenușie; sa a- 
linta pe umerii rotunzi şi-atit de mici c'abia ar fi umplut mi- 
nuţile lui Sănde!; învăluia statt, cu o gropiță de umbră la mij- 
loc, destăinuindu-le copilăria; se inela molatec în jurul mijlo= 
cului; şi sprintenă, ovală, aluneca pe coapse, 

De subt brăţările de blăniţă ale minecuţelor scurte, braţele 
goale surideau; şi-n loc de inele pe degete, numai pete de 
cerneală, 

— ltalia se reface cu acul, la lumina focului. Luminări nu-s 1 
Gaz nu-i! Camica e trădată ! Acesta-i buletinul zilei de azi... 
Vreţi să mai adăugaţi ceva ? ` 


— Sper că nu m'am îmbrăcat pe dos! urmă ea, văzindu- 
se atit de lung privită, 
— No, Camica ! o asigură Sândel. 
— Sint sigură că mă vorbeaţi de răul! 
— Camiea s'a făcut pupuia : Vorbesc in numele lui Săndel! 
d SE se înclină, treziad uitate arlette cu mişcarea şi su- 


Cling... ing... cling... ing... 
— Zei sf 5 


Se apropit Intrigată, călăuzită de sunetele mici, şi desco- 
perind ceasul, îl luă în mină, 

— Ool E delicios! Ce lucru fin! ȘI ce sunet! Ce drăgă- 
lăşie |... Și ce desen ciudat! reflectă ea, urmărind in deaproape, 
podoaba capacului. 

— Arată-m! şi mie, Camica, 

— Stai puţin, Săndel, să vadă Camica.. O bisericuţă, 
Săndel ! 

Genele fetitei stinseră deodată, toate candelele aprinse în 
bisericuţă, de jarul sobei. 

— « Un clopot răsturnat pe jos ! Şi-o păsărică... moartă ? 
Ce-o fi insemnind! 

intoarse ceasul, descitrind celălalt capac. 

—— Sândei! să vezi ce pupuia! Numai, numai bisericuțe... 
şi cerul cu Dumnezeu și îngeri... 

„. Ca o lconiţă rotundă şi naivă. 

— Bunule samaritean, de unde-i al ? 

— Cum, Domniţă ! nu ştii povestea păsărelei ? 

— Aal E o poveste la mijloc! se dumeri Magda, înţela- 
gind prietegugul cu Săndel. dE mă fac zez: şi nonis 

o pernă, se 05, cu picioarele incrucişate, a- 
Jături de fotolu. Ee EH 

— Vrasăzică, ceasul care cîntă e o păsărică ? întrebă ea, 
deschizind basmul, cu o privire da complicitate, 

— Adică a fost, o îndreptă povestitorul, incepind. Eu 
l-am căpătat... 


— Dela bunici ? întrebă, competent Săndel, 


324 ` VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Nu, Liam căpătat dela un vrăjitor bâtrin de cind la- 
mea, care trăia la Florenţa... 

— La Florenţa! memoră în şoaptă, Sândel. 

— A! La Florența! se bucură Magda ca la auzul unei 
veşti plăcute, 

— Da.. O cetate frumoasă, dintr'o țară blagoslovită ca cele 
din basme : S'o numim ţara lui Stinjenel-Impărat, 

— Stinjenel-Impârat ? zimbi Magda. 


— De ce nu, Domniţă ?.. Inconjurată din toate părţile de 


valurile mărilor albastre, ltalia e o alee printre stinjenei. 
Inchizind ochii, Magda respiră adinc mările Italiei albastre, 
— Spune povestea, îl rugă Sândel, cu o uşoară mustrare 


— ŞI În cetatea Florenței sint atit de multe biserici că 
dacă le priveşti de pe-o înălţime, vezi crucile sclipind una lingă 
“ alta, ca spicele într'un lan de griu... Tu ştii, Sândel, ce-i 
un lan de grlu ? 

— Din care se face pine, Avem şi noi la Hoisegti, se (OU 
băeţelul. 

— ŞI asta n'ar fi mare lucru! Că mai sint puzderii de ce- 
Du pe-acolo, pline de biserici! Cetatea Romei, cetatea Milanu- 
lui, au chiar mal multe! Dar niciuna din ele n'are clopotele Flo- 
renței | Cind sună toate, în cor... 

— '„Le ciel est un immense instrument de musique religi- 
euse”, recită Magda, trunchiat, din Anatole France. 

— Ai citit şi „Le Lys Rouge“ ? 

— De cind! 

Adevărul e că incepuse cartea de curind şi se oprise chiar 
la pasajul pomenit. 

— De cînd! o îngină-el în glumă. Bine, Domniţă, doar 
nu-i fi avind o sută de ani ? 

— Chiar o sută, nu! Am optspre... 

Avea șaptesprezece neimpliniţi. 

— Nu-ţi spun! Ghici? 

— Să vedem! Mai întâiu, un Interogator : Cine ţi-a plăcat 
mai mult din „Le Lys Roupe*? 

— Jaques... adică Thérèse, 

— De ce? Fiindcă sint tineri ? 

Magda simţi că-i năvăleşie sîngele în obraji. Nu răspunse... 
Jaques Dechartre era sculptor. Se înrogise fiindcă lonel era 
pictor, 

— Choulette nu ţi-a plăcut ? 

— ML. Ce-i drept, e plin de haz! Dar prea e netngrijit ! 
Sint sigură că mirosea a cine plouat. 

— Bietul Choulette ! 

Incepu să ridă. 

— Am spus o prostie ? se răzvrăti Magda. 

— Nuu, Domatt) Dar eşti atit de tinără! 


în 


______ CĂSUŢA PĂPUŞELOR ` 299 


— De ce? întrebă Ven, Magda. Fiindcă nu-mi place 
Choulette ? 

— Fiindcă ai optsprezece ani, Domniţă ! 

— ! se väitä Sândel care nu putea suferi antractele 
nici la teatru. 

— Îi cer ertare, Săndel!.. Dacă mă necăjește domnul ! se 
Se ea, muncindu-şi mintea să priceapă de ce era oft de 


— Unde-am rămas, Săndel ? 

— Cind sună clopotele... 

— Aşa... Cind sună clopotele toate... 

intinse minile, aşteptind parcă să se scuture asupra lor 
vorbele frumoase, din clopotele Florenței. 

— =. Florenţa cîntă, nu clopotele... Aerul cîntă. nu clopo- 
tele. De pretutindeni te învălue vibraţiile bronzului. Le simţi cu 
ee eng: pe minile, le si pe buze, le auzi in i- 

„ de scalzi în ele ca într'o apă care cintă,—te ineci 
vaerul lor... E i ? 

— Te îneci ? întrebă galv, Sändel. 

- SE Ki ug seră zimbind, 

— Aşteaptă, Săndel, a e-acuma ince vestea, 

Băeţelul se incordă. cr? 

— Demult-demault, era la Florenţa o bisericuţă mică ei dă- 
ripânată,—dar clopotul ei le'ntrecea pe celelalte... aşa de pildă, 
cum Cenușăreasa era cea mai frumoasă fată din Impărăţie, deşi 
locuia intr'un bordeiu, acoperită de cenuşă și de intuneric... 

Tu ştii povestea Cenuşăresei, Sândel ? < 

Genele copilului se aplecară: O ştia. 

— Ş'atit de limpede suna clopotul de care-ţi spun, şatit 
de dulce, că Dumnezeu a dat poruncă norilor să ocolească în 
vecii- vecilor, cetatea Florenței, şi i-a subțiat chiar cerul, ca să 
poată asculta mai bine glasul clopotului florentin... Şi de aceia, 
cind suna clopotul, pictorii cei iscusiți de-acolo, privtan spre 
cer, ȘI întrezireau prin el... 


Zimbl, presimţind întreb 
Wës jind întrebarea mută care destăcuse buzele 
„_— Pe Dumnezeu, chiar pe bunul Dumnezeu, aplecat asu- 
pra pămintulul... aşa cum l-au şi zugrăvit pe bolțile bisericilor. 

— Se văd şi ingerii ? se intormă Sândel. 

— Fireşte. 

sc Na Lal poi 'ărui el. 

cr: un, Săndel 1. ÎI vezi adunindu-se piicuri- plicuri 
kee Linn ca nouraşii albi în jurul lunii, oglindiţi într'o 


— aleea Ce a Bn ingrij-ră Srndel, 
gg cadă, CO au a'ipi d stau deasupra cerul?! 
"Za Vezi, Camica |! Nuiual eu n'am voe să SI su Ph pi A 


326 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Asta-i altceva, Sândel! replică Magda. EI sînt îngeri şi 
nu-l lasă Dumnezeu să cadă—cit sint cuminţi—; pe cind tu eşti 
un măgăruş mititei, măgăruşul Camicãi ! 

— Eli, Camica! 

— „Şi cum spuneam, cind suna clopotul, pictorii priveau 
spre cer, dar ceilalţi oameni ascultau... 

— Mata ce făceai d 

— Eu ascultam, Sândel, 

— Atunci cum al văzut ingerii ? 

— Am tras cu coada ochiului. ț 

— Aşa |! se linişti Săndel. 

— wn ŞI clopotul scăldat în soare şi în vint curat, cînta... 
şi toţi cei care-l ascultau, începeau şi ei să cînte: Din gură şi 
aveau glas de aur; din... 

— Mata cinţi ? întrebă logic, Sândeal, 

— Sândel ! îl dojeni Magda. Domnul nu cintă; el spune 
poveşti frumoase. 

— Astlel, urmă povestitorul, cu sporită însuflețire,—toţi 
cintau, toți piztau în binecuvintata împărăție a lui Stinjenel- 
Impărat, unde clopotul era nesecat izvor de artă, —şi toţi erau 
fericiţi, numai clopotul florentin nu era, x: 

— De ce? întrebă Magda. 

— De ce ? repetă politicos Sândel, simțind că se plictiseşte 
intre atitea clopote serioase. 

— Fiindcă era singur. 

Se opri ginditor, în singurătatea clopotului dătător de fe- 
ricire... 

— Săndel, roagă tu pe Camica să-mi dea voe să aprind 
pipa ; s n'o supără fumul, bine-inţeles. 

— Cum n 


u! 

— S'a isprăvit povestea ? întrebă Sändel dezamăgit şi sa- 
tistăcut totodată. . 

— Nuu! Mai este! Nu-i aşa, bunule samaritean ? 

— Dacă vrea Domnița ! 

Putăi de citeva ori; din căţula roșcată a Bed se aureolă 
o căpşună incandescență... şi se stinse. Funigei de fum aromat— 
santal, larbă-mare—se destrămară prin lumina focului. Săndel se 
împrietini cu pipa. 

— Ascult | îndemnă Magda pe povestitor, 

— Intr'un cring, departe... incepu el, cu ochii intredeschigi 
ca cineva care-şi a er pa şi vede,—trăla odată o privighe- 
ege O ie şi ` Gi Gei ëng paie. vestile A — 
lui şi-ale pădurilor deprinprejur, nu atit din p a m 
lui la cintec—firesc neamului el—cit din eeng Sieg 

— Cum o chema ? întrebă distrat, Săndel, 

— Cum o chema? murmură el, 

Privi o clipă capul Magdei,—şi de pe buzele ei mute, şi 
din copilăria lui, desprinse numele dezmierdător. 


_CĂSUŢA PĂPUŞELOR maS _327 


-—- rs Lei rue ui 

—- cu-li | se minună Sändel, silabisin 

— Micull! şopii Magda. e P e: 

— Miculi, urmă povestitorul, nu cînta... 

— Era mută ? se alarmă Sândel. 

— Nu, Săndel! Era veselă: Ridea.. 

Magda-i zimbi. Și zimbetul ei se îmbină cu ent lui Mi- 
culi, în sufletul povestitorului... , 

— Cind răsuna risul lui Miculi, chiar neastimpăratele ve- 
veriţe se opreau locului, —să-l asculte. Sau dacă se Intimpla să 
e SG KS in um lor, se ridicau în două läbu 

„se ia alunele vorbareţe: „Linişte, obraznice 
veti pe Miculi!* ŞI uitau kk e? miezul Ges fi- 


indcă trilul lui Miculi, f Er 
neie n scorbură, era mal dulce decit miezul a 


Sepii, vad de pipă, 
— sa Miculi era veselia crîngului. ŞI rind pe rind toti co- 
pacii o adăposteau în frunzişul lor apă o erg Goen d Nu 
mai mut, —fiindea numai o Miculi era şi bunici atiția | 

— Toţi copacii erau bunicii lui Miculi ? 

— Da, Sândel, Miculi avea mulţi banici | 

—- SA e ae Sănde!, altrnist. 

— an nd, într'o bună zi, mare mihnire se - 
o apa: ppm z 8 en Atlase ea dela un ong 

i aima clopotul rentin, și 

hotări să plece într'acolo, să-l vadă. PS, eech 


— Eu waşi fi plecat! 
ilid dn kon e se pronunță Sândel, gindindu-se la 
— Tu încă n'al aripi, Săndel... Aşa dar, Miculi luîndu 
bun-rămas dela copaci şi dela t A T 
porni n LA paci şi dela toate vietăţile care o iubeau, — 
urma ei plingeau copacii stringindu-se în br 
şi oltau din greu; plingeau bietel Bien 
gg E, eg ele veverite de se prăpădeau, 
— Cu cozile! Nu cu lâbuţele ? 
— In lăbuţe aveau alune! 
— ŞI le mincau? 


e = Da, Săndel! Mincau şi plingeau... pe cind lupii urlau a 


Miculi ? sări Săndel dela alune, ca o veveri 
domul Ce sde? ŞI ar D străbâtu ca cale Van, cu 
po: mun crin i, 
la glasul ei se despârțiră, dindu-! geg T 80: et (n ga 
— Munţii se ciocneau ? 
oa Uul, Cum se ciocneau? Te rog, 
Povestitotul îşi aplecă faţa inspre foc. g, spune-mi! 


328 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Uilă-te la mine, Săndel. V 

Incruntindu-se, îşi apropit sprincenele aproape să şi le 
imbine... 

— Ce urit eşti | Nu få aşa! 

— ŞI descreţindu-şi fruntea deodată, sprincenele se 'ndepăr- 
tară, fiindcă inseninarea zimbetului trecuse printre ele. 

— Şi Miculi a trecut pe aici? il întrebă Sândei, umblindu-i 


du degeţelul pe spinarea nasului în sus, printre sprincene, pe 


frante... 

— Da, Sândel, dai mā gidili. 

— ŞI s'a duus, Miculi! cintă Săndel, petrecindu-şi dege- 
țelul, prin părul alb şi negru al povestitorului. 

— ŞI s'a duus... SI după multe alie peripeții, Micuii ajunse 
în împărăţia lui Stinjenel-Impărat... Cutreeră ea dealungul şi 
dealatul împărăţia, şi Intro noapte nimeri tocmai ta Cetatea... 

— Florenței 1 proclamă Sândel. 

—"Ai ghicit. 

— Şi Miculi a ghicit ? 

— — Nu, lui Miculi i-a spus o bulniţă cum se cheamă ce- 
tatea. ŞI cum a ajuns, s'a şi pus să caute clopotul de care ĵi 
vorbise cocostircul. 

— Da’ de ce nu La spus bufnița, unde-i clopotul ? 

— Fiindcă buiniţele dorm ziua, şi clopotele dorm noaptea. 
Aşa că bufnița nu ştia de clopot. 

— Ce proastă ! 

— Clopotele, cum îţi spuneam, dormeau toate. Și Miel, 
alegind la noroc, un clopot uriaş, cit o peşteră, il întrebă: 
„Clopot mare, clopot mare, spune lui Miculi, care-i clopotul cel 
minunat şi unde-i d Dar clopoiul, turburat din somnul lui a- 
dinc, se încruntă fioros, şi clâtinindu-te, butai: „Nu ştiul“— 
speriind-o pe biata Micull. w 

Sândel se cutremură. Văzind-o însă pe Camica lingă el, se im- 
bărbătă,—şi luînd apărarea lui Miculi, arătă pumnul, povestito- 
rului şi clopotului rău crescut, 

— Aşa Dä ea cu toate clopotele. 

— Nu le pot suferi | mormâl Sândel însutleţit de un re- 
sentiment mai vechiu impotriva lor. 

— intrun tirziu, ostenită, abătută, Miculi căată un adăpost, 
ŞI dind cu ochli în apropiere, de o bisericuţă dăripânată, zbură 
intr'aco!o, intră în gura clopotului, şi văziad ră n'o alu. gå se 
aşeză chiar pe inima-i de bronz. ŞI iată cum, din intimplare, Mi- 
culi descoperi clopotul pe car.-l căutase mult şi biue până a- 
tunci. 


— Daa? i 

— Aşa, Sindel. Acolo adormi, 

— à nu se temea singură? 

— Com ? Sândel se teme să doarmă s.ngur ? 

— Nul prutestă băeţelul cu jumătate-glas, trăgind cu o- 
chiul la Magda. | 


- 


-= p 
Li SZ e 


CASUTA PĂPUŞELOR LEI 329 ` 


— Nici Miculi nu se temea... ȘI T EPET clopotul 
rămase mut. - 

— De ce ? tresări A i | 

— Fiindcă dormea | o lămuri S $ ' en 

— Fiindcă era fericit, Domniţă... Dar să Isprăvim porveszt 
tea... În zoril zilei, clopotul deşteptindu-se pentru matne... 

— Ce-i asta matine ? întrebă Săndel. 

— Cintece pentru slujba de dimineaţă, ii desluşi Magda. 
Tu nu mai ştii, Sândel? Frère Jacques! Frère Jacques |—Dor- 
mez-vous ? Dormez-vous 2 — Sonnez les matines ! Sonnez les 
matines 1. 

— Bim-bam-bum ; bim-bam-bum | întonă Săndel, cu glas 
de bas-sopran, amintindu-și cintecul. 

Privind-o pe Magda, povestitorul simţi atit de adinc feri- 
cirea clopotului florentin, încît dezmierdă buclele lui Săndel. 

— ŞI ce-a făcut clopotul ? se interesă copilul. 

— + Clopotul trezirdu-se, gata gata să sune matinele,— 
se opri: Nu mal era singur! Pe inima lui deşteaptă, un somn 
mititei stărula incă: Micul! visa... ŞI clopotul Gen, de teamă să , 
m'o terbure, de teamă să nı rămie singur. 

— Pie la cite ceasuri a dormit Miculi? întrebă Săndel. 

— Ca şi tine, Săndel,—zimbi povesiltorul. ŞI cum deschise 
ochii, începu să toi, ŞI risul el răstrint în bolta de metal so- 
nor, se răsturna în alte risete sglobii, necontenit asupra el. Toată di- 
mineaţa se jucă singurică—ea cu risul ei—ca un copil cu chipul 
lui răstrint şi efărimat în apă. ŞI abla întrun tirziu, amintin- 
da-şi unde era şi pentru ce venise, se tingui cătră clopotul 
care-o adăpostea : „C'opot, clopot drăgălaş! Spune lui Miculi, 
unde-i clopotul cel minunat? Să-l vadă şi ea!“ Dar clopotul, 
de teamă să nn sfarme-— căci Miculi tot pe inimă-i şedea, —tăcu. 
Şi tăcu zile şi zile dearindul, cu Miculi uşoară ca o glumă pe 
inima de bronz... 

— Da’ ce minca Miculi ? întrebă Sândel. 

Ce minca ?... o hrănea un Săndel caşi tine. 

— Daa ? Cu ce? 5 

— Ël mioca numai cojița pînii: Acela îi plăcea lui... 

— Şi mle! aprobă Sândel. Face: Cranţ-cranţ! 

— ŞI SS il tărimiţa mărunt şi-l ducea lui Miculi, 

— Cum 

— Cum ?... Se suia în clopotniţă... 

— Şi-İ lăsa dascalul ? 

— Dascalul dormea. 

— Ha-ha! ŞI el fi fura cheile! 

-- intocmai! Suia țupa-țupa, scările, şi ajungind sus în 
clopotniță o hrănea pe Miculi, 

— Şi Micul minca tot? 

— Sigur, Sândel! Copiii cuminţi minincă tot, răspunse 
Magda. 

2 


330 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— ŞI nu s'a mai intors în cring? 

— Niciodată, Sândel. 

— De ce? 

— Fiindcă aşa a vrut Dumnezeu, 

Un zimbet amar trecu pe chipul povestitorului. 

— Dumnezeu, incepu el, se întreba de ce nu sună clope- 
tul care-l desfată, ȘI tot intrebinda-se și văzind că dezlegare 
nu-i,—a desprins din ceruri, puntea Câii-— Laptelui; pe ea, un 
inger nevăzut zbură şi pogorind în cetate lămuri taina. O afli 
şi Dumnezeu şi mare-i fu minia ştiind că fericirea amuţise gla- 
sul clopotului florentin... Se cutremurară îngerii, cu aripele fulgu- 
ind de spaimă ; se învineţi cerul de minia Domnului; şi nouri 
negri intunecară lumina soarelui, In cetate, se zbuciumau clopo- 
d să alunge cu glasarile lor creştine iadul care-acoperea ce- 
atèa.. 

Sândei se cutremură ; glasul povestitorului răsuna ru. 
Magda increți fruntea. i £ x u 

— ŞI Domnul, restirind fn chip de blestem degetele minii 
- drepte,—trăsnete şi vijelie se abătară asupra Fiorentel, ȘI zmuls 

de uragan, clopotul se prăvăli sfărmind pe Miculi cu inima lui 
a 


"— A ucis-o? întrebă Sândel, cu o tntiorare în glas. 


— Da. 

Capul lui Săndel se aplecă. 

— ŞI i s'a făcut milă soarelui, zărind trupul zdrobit al cin- 
tăreţei, şi l-a neg în stană de aur amestecînd şi o fărimă 
din inima de bronz. ŞI vaerul inimi! care-a iubit-o şi a ucis-o 
pe Micull, răsună încă şi va răsuna mereu... Al ascultat, Dom- 
ni, fărima muzicală a inimii de bronz, veghind trupul iul Mi- 
cul... ŞI s'a sfirşit povestea scrisă pe o aripă de aur. 


In tăcerea deplină, toamna scutură un trandafir alb : Sändel 
plingea, cu capul sprijinit de pieptal povestitorului,—alungind 
delicata povară a miîhnirii. 

— Săndel ! Uite pe Camica ! Măi prostuţule | Asta-i o po- 
veste; nu-i adevărat! 

Magda, ridicată în genunchi, fi dezmierda obrajii cu o mină, 
tinind în cealaltă ceasornicul... 

— Sândel | Vrei să-l mai auzi cintind 3 

Printre suspine, băețelul îngină un da. 

— Uite: la-l tu în mină! Aşa. Acuma apasă... Aşa.. Auzi 
ce pupula cîntă ? 

Tainic şi îndepărtat răsunet! Condurii de argint al orelor 
florentine, coborau în menuet, printre dureri şi bucurii, treptele 
de cristal ale vremii. 


— De ce-ai ucis-o pe Miculi ? îl mustră Magda, ca să-l 
aline pe Săndel. 


— Dumnezeu a ucis-o, Domniţă, — nu eu, 


CĂSUŢA PAPUŞELOR 331 


ințelegind din privirea Magdei, că basmele peniru co- 
pii se isprăvesc altfel, adăugă: ; 

— Dar sa călt şi Dumnezeu L. Săndel, povestea nu s'a 
isprävit; A trecut doar În cer! 

Adevărat ? invit Sāndel, cu o lucire în ochii umezi. 

— Intreab-o şi pe Camica! 

Magda, drept răspuns, indemnă pe povestitor şi îndrumă 
basmul : e 
— Adică a întrat în rai. 

— ŞI Miculi i-acolo ? se înveseli Sândel, 

— Se putea altfel | 

— ŞI clopotul ? 

— ŞI clopotul, Sândel! 

— Şi-s impreună ? 

— Ascultă gal să vezi. 

Bäețelul îşi şterse ochii, grăbit. 

— Dumnezeu a fost milostiv cu ei,—aşa cum e cu toţi în 
poveşti. EI a cules în ceruri sufletele 'mpreunate—al clopotului 
şi al lui Miculi— şi ridicîndu-le în mina Sa, a spus: „Te ert 
clopot răzvrătit, fiindcă mare a fost iubirea ta și mult amaru 
tău. In vale, pe påmint, inima ta stărimată e cintec de jale în 
trupul lui Micali. Aici, în raiul celor drepți, vei fi Heruvimul 
meu cu dulce glas, şi Micull va îl inima ta: Să-ţi răscumpere 
cu veselia el, durerea de pe påmint“, Aşa a spus Dumnezeu, şi 
aşa a fost... Astfel, clopotul florentin, în locul greului vestmint 
de pe pămin', are aripi cereşti, și-n locul inimii de bronz o are 
pe Miculi. Şi-i fericit şi el, şi Miculi, şi Săndel... 

Braţele copilului îl încolăciră gitul şi o sărutare Încheă, ca 
o vignettă, basmul fericirii. 

— Sândel! Ţi-i dragă tare Miculi ? 

Băeţelul dădu din cap. 

— Atunci, Sândel, ţi-o dăruesc ţie... Da-da, ţie; păstreaz-o ! 

Băeţelul îi sări de pe genunchi, se anină de gitul Magdei 
ŞI începu să o sărute nebunește,- 

— Sândel ! Săndel l.. Scapă-mă, bunule samaritean !.. Sán- 
del, iți strici ceasul ! 

Se opri pe loc. Stringirdu-și în mîni odorul, îl apropiè de 
e și Miculi avu parte de intăia sărutare de dragoste a unci 
cop 


. ~ Bunule samaritean, ce rău imi pare că m'am fost şi eu 

ia intrunire | 

kt 8 i 

— Să te aud vorbind! Spune, ce le-ai povestit 3. Tot aşa 
frumos a fost ? 

— Domniţă, e cu totul altceva ! Nu te poate interesa. Va- 
lută ! Petrol! Bolşevism ! Vezi, e urit! Baba-Hirca ! Aşa ar spune 
Sândei, politicei, 


332 VIAŢA ROMINEASCĂ 
Tee 


— Ei! Ştiu eu! Sint sigură că ai vorbit frumos I. ŞI nu 
vrai să-mi spui! 

li te supăra, Domniţă, Ip spun... Vezi, cum să-ţi 
spun eul. 

Decorul aspru al întrunirii de dimineaţă — puhoiul de tă- 
rani A muncitori clocotind în umbra de peşteră a sălii—i se 
imbină în minte cu ceiace avea in fața ochilor: Ochii Domni- 
tei; Săndel, undeva în umbră, cu Fericirea în mini ; gura largă, 
adincă, a sobei de teracotă, iluminată ca un sai în noaptea in- 
vierii, la poalele unui munte... 

— Publicul unei intruniri, e caşi Sândel, Domniţă. Un 
Săndel rău-crescut, necuviincios, obraznic, dezmâţat, cu vorbe 
urite pe buze, — şi cu sofietul greu de amărăciune, Inchipueş- 
te-ţi, Domniţă, că Sândel ar fi copilul unui beţiv; că n'ar avea 
hrană, nici lemne, larna; c'ar fi iovit zi şi noapte, supus la 
munci grele ; că n'ar avea-o pe Camica; şi pe deasupra că tot 
copil ar fil. Aga e publicul, Domniţă. E! vine flămind şi vrea 
Sri dai hrană; vine obijduit şi vrea să-i dai fericire ; vine 
răzvrătit—gi trebue să-l stapineşti.. Şi tu, Mintuitorul, li aduci 
numai vorbe! Măcar vorbele să fie frumoase | 

Scutură cenuşa pipei bâtind-o cu degetul; umplu pipa din 
nou, o aprinse... Fruntea-i strălucea — dură şi bombată-—in ba- 
tala focului, ca un scut de aramă. Magda bagă de samă câ a- 
vea podul palmelor imbujorat ca un obraz de păpuşi, —şi zimbi. 

— Ş'atunei, Domniţă, îi arâţi —cași lul Sândel—un ceas 
de aur, care cîntă ; astfel ţi deştepţi interesul, dinda-i o super- 
stițioasă nădejde... Și 'ncepi să-i povesteşti un basm lung în 
care crede şi povestitorul—cînd îl spune—şi cei care-l asculta. 
ŞI publicul te priveşte, imblinzit, ca an copil pe care-l ţii în 
braţe... ŞI fiindcă ţi-i mila de el, basmul e plin de fericire şi de 
bio. Ş'atunci, Domnița. . 

Glasul grav, bărbătesc, dezmierdă covintul ca pe o iconiţă 
în preajma unel lupte. 

— «Îţi simţi bătăile inimii răsanind uriaşe, şi uriaş eşti tot, 
ca o corabie cu pinzele intinse, avind un zeu la proră... ŞI deo- 
dată, tăcerea-i o zvicnlre, un virtej crescind „ mii de ochi stră- 
lucesc,.. mii de mini se zbat spre tine, filfie... le simţi venind, te 
simţi învăluit în vintul lor... şi eşti ca o corabie în largul şi pus- 
Hetatea unui ocean, acoperită dintr'odată de mii de rindunele,. 

Fruntea întinsă inainte ; ochii vizioaari în chipul slăbit deo- 
dată ; părul răscolit, răstrint spre timple In şuviţe albe. Părea 
învăluit de-o Glorie întunecată cu aripi de argint. 

— Şi-i o clipă de sfint bucurie peniru toţi: ȘI pentru cel 
sărbătorit şi pentru ceilalţi... Şi după acela, e foarte trist, Dom- 
niţă,—fiindcă Lat amăgit şi fiindcă rămii istovit şi singur... 
Magda. Şi ţi se dă un banchet la care-ţi strici stomahul ! giumt 
a. 

— Da... un banchet premeditat, unde se fin toasturi mä- 


Jomes! 


CĂSUŢA PĂPUȘELOR 333 


toare în cinstea viitorului ministru, Asta se spune clipind vi- 
RK din ochi, cătră cef de faţă şi cătră Destin,——pe cind vii- 
torul ministru mvlţumeşte, surizător, şi simte în adincul sufletu- 
lui o nebună dorință de a fi iarăşi copil.. 

„Sentimental mai e viitorul ministru” gindi Magda, 
— Cucu, Camica! răsănă a neastimpăr glasul lui Săndel. 


Din senin, o icoană veche-veche, îl răsări in minte: Era 
copil de-o samă cu Săndel şi tot atit de răsfățat fiindcă era sin- 
gurul. ȘI odată, de ziua lul, primise în dar o căsuță de păpușe... 
O vedea, o avea în faţa ochilor, caşi încăperea din care şi-o a- 
mintea. Era clădită din miniaturi de birhe, ca o casă de pădurar. 
Avea cerdac, hogeag, geamuri da mică roşie. Subt streşină, un 
cuib cit o nucă, din care răsărea mereu acelaşi gămălle de că- 
puşor.„. In faţa căsuței—o rinduise subt plan, purtind-o în braţe 
—semănase gazonul adus de Moş-Crăciun, pe care dormea cu- 
sută o turmă de olte... In pătucul we odăi incăpea, intrind 
pe geam, Miculi, păpuşa preferată... Cineva îi povesti intr'o zi, 
basmal Cenuşăresei ; noaptea îl visă ; dimineaţa îl retrâi în închi- 
puire; şi dapă-amiază se încăpăţină să-l trăiască aevea. Cu pan- 
tofiorul păpuşei, începu să cutreere salonul plin de lume, incer- 
cindu-l pe rind, tuturor Cenuşăreselor posibile, Doamnele tinere 
îl sărutau ; doamnele coapte zimbeau dulce-acru, ŞI tot încercind 
pantofiorul in zădar, se hotări să părăsească picioarele Uriaşelor, 
—4i trecu deabuşelea subt pian, spre căsuţa păpuşelor. Cenuşă- 
reasa dormea În pătuc, fără de un pantofior. Aplecat asupra că- 
Spiel, asemeni lui Guliver, dădu să intre, ca în basm: Cu nepu- 
Hop! Doar mina ii încăpea in căsuţa Cenuşăresei! Gluma se 
prefăcuse în tragedie ; păpuşa în Ideal... 

Acum era în căsuţa păpuşelor.. cu părul sur! 


— Buna-dimineaţa, bunule samaritean. 
— Bine te-am regăsit, Dome. Da ce ţii în braţe? 
=- se a 


— Fiindcâ-l roş. Seamănă grozav cu Ițic covrigarul şi l-am 
poreclit itic! 

— E motan? 

— Sigur ! 

— Ceva neam de vulpoiu ? 

z De unde! Motan autentic! ŞI leneşi! Ştii cît am dat 
pe 4? : 
— Cit? 
— Zece bucățele de zahar cubic. 
— | 


o Da, in timpul războlului, 
— Da gras mal e! Se vede că-i diabetic ! i 
— Saracu Ițic | De somn se'ngraşă |... Scoală, Ițic! Fă sluj, 


334 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Nu se supără ? 


— Nu poate ! paur ya oricum Îl pui ! ŞI limba lul doarme ! 


Uite-o cum esă din gură 

— Prinde şoareci ? 

— Cine? Ițic ? Nu-ţi spun că doarme! Ițic va fi pernă in 
raiul şoarecilor,—dacă va putea ajunge pănă acolo! Numai Elsa 
îl deşteaptă... Ham-ham! 

Motanul tresări, crăpind ochi de agrişă Tostorescentă,—şi 
adormi la loc, moale, în braţele Magdei. 

— Și-l iubeşti, Domnița ? 

— Cum să nu-l iubesc! Ițic reprezintă zece bucățele de za- 
har... în timpul războiului | Su ce criză era... Zece bucățele de 
zahar care puteau deveni tot atitea bucățele de zahar-ars, bunule 
samaritean E sigură că nu ştii rețeta zaharului ars! 


Magda îşi linse buzele pofticios. 

— Furi o bucăţică două-trei-patru, de zahar—asta intră în 
rețetă : Nu-i aşa, Sândel ?—, umblind la camară cu cheile luate 
intr'ascuns dela şitoniera mămăicăi, de unde ai mai luat şi puțină 
colonie. Aşa. Pe urmă te duci în bucătărie, o imblinzeşti pe Ba- 
beta ; Nici Babeta nu ştii cinei? 


— |! 

„Sultana bucătăreselor ! Un metru cincizeci tour-de-taille/ 
PE Flea Came ! ŞI totodată, bancherul Magdei, 

— Da! Cind n'am bani, împrumut dela Babeta: De ce te 
miri, bunule samaritean ? H dau inapoi cu dobindă!... Dela ce 
pornisem ? 

— Anotimpurile zaharului-cubic. Il lăsasem aib, în mina 
Domniței. 

— Aşa. Vrasăzică Intri în bucătărie. Bibeta se face că nu te 
vede: Nu-i plac vizitele cind lucrează! Cunogti sentimentul a- 
cesta ? Bine ! Atunci, Magda îşi la o figură de actriţă gata sa 
plingă două lacrimi autentice, în faţa rampei... 

Magda mimă povestirea. Işi aplecase capul intr'o parte, cu 
genele coborite, micgorindu-şi gura, ca o mucenică adolescentă, 
zugrăvită pe umbra încăperii. 

— „$i cu un oftat tremurat se tingue: „Tare mă mai doare 
capul, Babetol" Babeta se întoarce, cu un morcov despicat intr'o- 
mină, ținind în cealaltă minerul cuţitului decorat cu legiunea de 
enoare a sfeclelor,—priveşte compătimitor, pe biata bolnavă, 
şincepe ` „Arde-o-ar focu s'o ardă, aturisita cela di şcoall!| laca, 
dudue, is fimee bătrină şi trăită —ci, dă! bilietu Ghiţă, Dumne- 
zeu să-l erte, o fost aprod la Tribonal, şi bietu Alecu, Dumnezeu 
să-l ierte, o ţinut crişmă in Tataraş,—ei! Col spune cu matale 
ci-i o bagiocură învăţătura aiasta | Nu-i bună la nimica 1. laca, 
dudue, Fânucă, băetu Nânoaii, o învățat di so oftigit! Elgi! 
laca moare de foams Te Intre timp, urmă Magda, cu nasul încrețit 


CĂSUŢA PĂPUŞELOR 335 


de ris, îi sustragi morcovul din mină, şi-l ronțăl trăgind cu coada 
ochiului la bucățele de zahar care pling pe pi. Și deodată o 
vezi pe Babeta că se repede ca o leoajcă şi cu virful caţitului 
expert, desprinde bucățele de ? 

— Zahar-ars. 

— De chilimbar de Buzău, bunule samaritean! Dt stirie, 
fierbinți, aromate, cleioase ! Le vezi? 

— Cum nu! 

i — Ş'atunci, urmă Magda înfierbintată, iți pui degetele'n 
pa — Vai de mine! 

— E urit, dar n'ai încotro! Vrasăzică iji umezeşii degetel ... 
aşa e mai frumos!—, iei o bucăţică de zahar de pe cuţit şio 
intinzi Babetel care refuză dar iţi răsplâteşte delicato atenție cu 
următoarea urare: „Si trăești, duducuţă, cl bun suflet ai! Da undi 
am en dinţi! Minincă mata, duducuţi, si creşti mări ci frumoasă 
eşti“ —observi că citez |—,„şi siti măriţi, si-ţi gioc şieu la nunti”. 
ŞI ce să-ţi mai spun, bunule samaritean! Zaharul arse o mi- 
mune L.. Cu condiţie să-l mininci la bucătărie, înainte de masă... 
Și după ce l-ai mincat, te intorci tiptil în casă şi oauzi pe mă- 
măica : „lar ai stat în bucătărie!“ ; şi pe Riki: „Ce-avem la masă, 
frate dragă or Explică de ce? bunule samaritean.. Nu ştii? 

Foarte simplu: Fiindcă Domnița miroase a ceapă prăjită! 

— Riki cine-i? 

— Riki-Tiki-Tavi e o mangustă care locuește în „Second 
Livre de la Jungle”, Nu ştii? De Kipling! Şi pe de-asupra mai 
e şi porecla fratelui meu... 

— Un alt Săndel? 

— Nuu! Clasa opta de liceu 1! Viitor student la drept... Aa! 
O să-ţi fie elev la Bucureşti! Să nu mi-l lași repetent, bunule 
samaritean !.. Nu ! Să nu-i dai bilă neagră: Asta am vrut să-ţi 
spun | Ce-ar mai fi jubilat Riki să mă fi auzit! Ionel ar fi zim- 
bit, modest ! Ştii, ei sînt la curent cu terminologia universitară ! 
Ss pedanţi ! 

— Ionel e alt frate, Domriţă? 

O vioae roşaţă îi imbrobodi obrajii, 

— Nu. E un camarad al lui Riki... Bunule samaritean, să 
ştii că s'a intimplat o catastrotă! Unde mi-al pus geanta ? 

— Am lăsat-o in antrețel... aşa mi se pare! 

— 2 ce-aveam în ea? 

— Zare şi balviţă. 

— ŞI halviţa se topeşte la căldură, o candid samaritean ! 
Şi-n autreței e soba de fier! Şi-n geantă mai e tricoul de ma- 
tasă al mămălcâi, la care lucrez de-o săptămină! răsună din 
an glasul Magdei, într'o patetică urcare, 

in umbră, Sândel năvăli după ea, la auzul vorbelor magice. 


336 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Ce veşti, Domniţă ? Tremur! Care-i verdictul ? 

— Tragedie sau comedie ? scandă Magda deschizind geanta. 

— Fie tragi-comedie! 

— Ulte-o! Uf! Comedie pin'acum! Tocmai caetul de la- 
țină ! Cel mal curat, cel mai antipatic! 

Halviţa topindu-se, pecetiuise clelos scoarța caetului, 

— H trage de ureche fiindcă-i plin de greşeli! comentă 
Magda, încredinţind halviţa şi caetul, lui Săndel. 

Băeţelul se îndepărtă grabnic. 

— Ce faci, Săndel ? Chit, Săndel ! 

Săndel se săruta cu halviţa prelinsă. 

— Bunule samaritean, ia-o te rog, şi pune-o între geamuri 
să se răcorească. 

— ŞI caetul ? 

— Şi... Adică numai scoarțele; caetal e teafăr | 

Cercetă mai departe. 

— Tricoul a scăpat. Slavă ţie Doamne |... Nici tragedie, nici 
comedie, Răzbunarea halviței impotriva latinei !... Bun şi nevino- 
vat samaritean, vrai un zaharachi ? 

— Ce-i asta, Domniţă ? 

— Uite ` Mintocn, Bastonașe de zahar fardat, E sfârmicios, 
dulce şi fad: Delicios! Nu-i aşa ? îl întrebă ea, cu o cununiţă de 
aşchii violete în jurul gurel, ronţăind. 

— Camica! Dă-mi şi mie unu rog! 

In guriţa lui Săndel, bastonaşul de zaharachi se mistui ver- 
tiginos, ca un expres într'un tunel, 

Soneria răsună, imperios. 

— Vai! Să ştii că-i mămăica |... Sândel, pune-l repede in 
geantă... Şi mata. 

Peste cărţile, caetele gent! deschise, bastonaşele de zaha- 
rach] fulguiră steluțe multicolore, strivindu-se deavalma. 

— Aşa! Acum, degrabă o batistă. Unde-i ? Unde-i? 

— Poftim, Domniţă, 

li întinse batista lui din buzunarul dela piept... Fetiţa începu 
E se Zare: lipici»ase, fărmiturile se împotriveau. Mut batista 
n gu 


— Nu te superi ? ; 

In casă bubuiră uşi, răsunară paşi în goană, dibuiri zgo- 
motoase... 

— Mal am? 

— Nu văd, Domniţă! 

— Vin'aici | 

Magda ingenunchă la gura sobei intinzind gura spre el. 

— Uită-te bine! 

— Ingenun:ht şi el, zimbind. 

— Domniţă, dă-mi batista. Nu s'a dus tot! 

Cu batista peste degete, ca o mâănuşă incomodă, începu să 
plivească resturile îndărătnice de zaharachi ; îi simţea area 


t Ve S A Y Si 


é "erg. 
VZätigrgecn ` 
Dëss — 


KÉ 
së Ei 
caldă, cu miros de măr muşcat şi headele eftine a. - Antre timp, 
Săndel îmbulzea În gură un zahara ja j 

— Patru mii şapte sute unsprezece, mormăi gura Te, de 
subt batistă, în mina lui, ` 

— Ce, Domniţă ? 

— Batistă, colonie | îi răspunse ea telegrafic, arătind pre- 
scurtat că batista mirosea a colonie patra mii șapte sute un- 
sprezece. 

— Gata, Domniţă ! Numal gura a mai rămas roşie! 

In antreței se auzeau violente bâtăi în ușă, amestecate cu 
aturiseniile Catincăi, împotriva intunericului, broaştei şi bătrineţii 
cu ochi turburi... 

— Bine, Catinco, sun de un ceas! E pustie casa asta? 

— Sărut mina cuconiță, Ce să fie! la afurisita asta de... 

— „Asta, cum li zice, ilectrica! o imită Magda din salon. 

— Vectrica, cuconiță ! se bătu femeia peste gură, rizînd. 

— Mămăică ! Mămăică | Uite ce-am căpâtat! clamă Sandel, 
repezindu-se cu ceasul In mină. 

— Bunule samaritean, şopti Magda, să spui că ţi-am oferit 
ceai, dacă Întreabă mămăica. Ştii, am uitat! adăugă ea, privin- 
du-l gaieş. 

— Domnul Donca ? 

— Sârot mina, doamnă, eu sint. 

— Vai! Şi te-au primit copiii în întunecimea asta! Bine, 
Magda, nu-s luminâări, nu-i gaz în casa asta'? 

— Nu-s cheile, în casa asta, mămăică ! 

— Ei, asta-i! In cuiul de lingă şitonieră! Numai că nu 
vorbesc | 

— Mămăică | Pe ce ne prindem că-s la mata în sacoşă ? 

Şi repede luă sacoşa, scotocind prin ea. 

— Uite-le ! 

Le zăngăni deasupra capului, cu o mişcare în spirală, de 
dansatoare spaniolă. 

— ŞI uite şi ciştigul nostru, Sândei! Aa! Veritabil, „Urs 
de Berna” ! Merci, mămâică | 

— Domnule Donca, ai intrat în infern, cum vezi !... Magda, 
pune-mi paltonul în cuer...; atirnă-l de ureche, nu cum faci tul! 

_— Mămâică, mi-a! adus creioane colorate ? 

— Acuşi, Săndel. Stai puțin lẹ. Catinca, ia cheile şi scoate 
luminări. Al servit ceal ? dulceaţă ? 

— Nu cuconiţă! Dacă nu mi-a spus nimeni! 

— Doamne-Doamne ! Dacă nu-seu acasă, toate merg de-a'n- 
doaselea | Şi nici nu te-am felicitat, domnule Donca, pentru dis- 
cursul de azi! Ce sărbătoare pentra nol! Ştefan aplauda ca un 
copil ! De mine nu mai vorbesc! Uite, mi-s minile umflate ca 
după concertele lui Enescu 1... Am drept la o compensație ! iţi 
spun deadreptul, fără inconjur. Chiar acuma vin dela intrunirea 
comitetului profilaxiei tuberculozei. Am fost insărcinată să obțin 


338 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Gla. ee o conferință pentru tuberculoşi. Te rog să nu mă 
re 

— Şi eu te rog! O conferinţă pentru profilaxia mämäicăi, 
şi una pentru profilaxia Magdei, —asta acasă, bine-înţeles. 

— Magda! Fii serioasă ! 

— Fireşte că primesc, doamnă. 

— Nu mă îndoiam, domnule Donca! Mi-a spus Ștefan ce 
inimă bună ai. 

— Sigur! Bunul samaritean ! 

— Magda!.. Atunci rămîne să fixăm ziua. 

— Desigur, doamnă... Dar Ştefan, unde-i ? 

— A plecat pănă la Hoiseşti, cu expropierea, Ce bătae de 
cap! Nu cred să întirzie mult! Pănă la nouă, nouă jumătate, e 
acasă... Ne-a rugat să-l aşteptăm cu masa. 

— Sigur, doamnă. 

— Nu eşti grăbit, nu-i aşa ? 

— Nu, doamnă! Trenul de Chişinău, mi se pare că pleacă 
tocmai pe la unu-două de noapte. 

— A! Pleci la noapte ? Ce rău are să-i pară lul “Ştefan ! 
El credea c'o să rämft la noi, măcar vre-o două zile! 

— Cuconiţă ! 

— Indată... Te rog, ia loc, domnule Donca... O să mä erji? 
Mă duc să caut luminări, gaz... să văd de masă. SL pe grija 
copiilor nu te poţi lăsa. 

— In casa asta! o imită intocmai, Magda. 

— Da-da, aşa-i l.. Săndel, unde mi-aţi pus sacoga ?.. A- 
colo-i! Pe scaun, Săndel! 

— Nu-i, mămâică! 

— Mămăică, pariez co al în mină! interveni Magda, pe- 
remptoriu. l 

— Doamne-Doamne ! M'aţi zăpăcit 1. 

— Mămălca deţine trustul energiei în casa asta şila „Pro- 
filaxla Tuberculozei“,—incepu Magda, zîmbind malicios. Ai văzut, 
bunule samaritean, Intro clipă a făcut şi a pierdut o prinsoare 
—Săndel ! lasă şocolata pe după masă—; te-a felicitat, compa- 
rindu-te cu Euescu; ţi-a zmuls o conterință—nu protesta! Sai 
să vezi de acuma înainte! Se luminează casa, cheile apar, Ițic 
dispare—a și dispărut !—dulapurile bat din aripi, caetul de latină 
capătă alte tartaje, pianul deschide... şi se inchide la loc, 
fiindcă Bibescu îşi aşteaptă turbanul, 

— Bibescu d 

— Da, Bibescu, Nu ştii cine-i Bibescu ? 

— Bibescu- Vodă, 

— Da. Un Vodă cu capul de cremă de castane şi cu tur- 
ban de frişcă. 

— Aa! Ştiu acum! 

— MI place crema de castane ? 

— Cum oul 


PR 


CĂSUŢA PĂPUŞELOR 339 


— Eu o ador! Catitelată, aromată, cu frişcă onctuoasă |... 
Dar ia loc, bunule samarilean, că te vede mămălca and în 
picioare, din a cincea odae, şi'ndață o auzi: „Pe grija copiilor 
nu te poţi Cp D Ştii ce? Hal să facem plajă. 


— Săndel, la lucru ! 

Despulară_într'o clipă divanul de toate pernele, așezindu-le 
una lingă alta la gura sobei, 

— Asta-i plaja! Perne la gura sobei! Poftim pe plajă. 
dacă nu (UI la ten! 

— Unde s'o pun, dudue? intrebă Catinca, intrind cu o 
lampă aprinsă. 

— S'o duci inapoi! Adică nu! Pune-o... pi ista, cela... pi 
măsuţă, 

Catinca lăsă lampa, ged rizind cu mina la gură. 

— Bunule samaritean, stinge-o te rog. Nu pot so sufăr! 
Asta-i lumină! Parcă are gălbenare |... Aga. Dacă vine mămâlca, 
spunem că filă: Bucuria Catincăl! De ce nu vii alături de nol ? 
Dunga dela pantaloni ? 

— Ce-i cu danga, Domn'ţă ? o întrebă el aşezindu-se ală- 
turi de ea, la gura sobei, 

— Deta ? E obsesia domnilor! Riki doarme cu pantalonii 
subt saltea: Pentru păstrarea dungii ! Şi-i calcă singur! Ș'ade- 
vărat că izbuteşte să aibă o dungă! Știl, poţi ascuţi creioane! 

— Aşa-i, Domniţă! Toţi trecem prin faza aceasta! 

— Şi mulţi rămîn! Cochelăria lui Riki mă ingrijorează!.. 
De ce rizi, bunule samaritean ? il intrebă Magda, dezmierdind 
cu minile căldura cireşie a sobei. 

Se auzi huruital unei trăsuri; Magda îl urmări, atentă, tre- 
sări, şi nerăbdătoare, întoarse capul spre ușă, aştepiind... 

— N'ai bani pentru trăsură! 

— Magda, ai zece lel? 

Glasurile răsunară dimpreună ca intr'un început de operetă: 

a În duo cu tenorul improvizat. 

— A! Pardon! Te rog, prezintă-mă, urmă Riki graseind, 
ca o voce guturală de adolescent. 

— Eşti a, vă Riki ? întrebă Magda, poruncitor. 

— Nu, Cu lonel. El parlamentează cu birjarul, Inchipueşte=|l, 
frate dragă, că mai vrea zece lei! Șinţelegi, nu-i de demnitatea 
mea să mă tocmesc 1... Hai, Magda, împrumută-mi zece lei, c'a- 
şteaptă Jonel la poartă! 

— S'aşiepie. Unde-aţi fost ? 

— La cinema. Un film cu Maciste 1 Epatant! 

— Aha! De asta veniţi acuma L. Iți prezint pe Riki, dom- 
nule Donca. 

— Aaa! Dumneavoastră erati, domnule profesor! V'am as- 
cultat azi dimineaţă. Aţi fost sublim ! Imi daţi voe să mă pre- 
zint, domnule profesor... 


340 VIAŢA ROMINEASCĂ 


— Riki, lasă ! îl apostrofă ironic Magda. 
— Magda, asta nu se face! Pe onoarea mea ! 
Ges Dă drumul trăsurii, Riki. Ați fost la intrunire, azi dimi- 
neaj 
Și fără să aştepte răspunsul, severă: 
— Vrasăzică aţi fugit dela şcoală ! Frumos ! 
— Magda, aşi vrea să-ţi spun două vorbe,—mă ertaţi, dom- 
nule profesor | 
pte repezi duelară în fundul salonului. Vocea Magdei, 
închet, autoritară : 
— ȘI să pui restul la loc. 
Riki eşi, fredonind. 
— De ce-i aşa de ceremonios domnul Riki 3 
— Pozează | E foarte copilăros ! Să-l vezi plingind! Fiindcă 
n'a venit Alice la ceai. Sau fiindcă: „Mmmm-magda, Alice a pa- 
Anat numai cu Mircea!” Asta ca capul la pieptul meu şi cu o 
voce înecată de eruri şi suspine. Imi consumă toate batistele şi 
cel puţin cite o bluză pe săptămină! Și'n fiecare săptămină, o 
altă Al ech dg şapte batiste pentru fiecare dintre prietenele mele ! 
— Daa 
— Du, se spovedi ea, aprinsă, cu glas sarcastic, —acesta-i 


un alt aspect al Camicăi: Papier-Buvard pentru lacrimele lui | 


Riki l... Vino la mine, Săndel! Chif, băeţii mari! Tu să rămii mic 
şi drăgălaş cum ești: Aşa te iubeşte Camica. 

Sândel se supuse. 

— Ce idee! izbucni Magda, minioasă. Vreţi să mă orbiţi! 

Licienii intraseră unul după altul: Riki în cap ţinînd o lampă 
aprinsă pe care o aplecase galant—caşi cum ar fi prezentat-o— 
asupra grupului de jos. Amindol băeţii, purtau de-a latul frunții, 
vipuşca roză a urmei chipillor. 

— Mă rog, domnilor, aşi vrea să ştiu care din dumnea- 
voastră e domnul Riki, şi care domnul lonel? 

— Eu sint Riki, domnule profesor, —şi-mi daţi voe să vă 
prezint pe amicul meu lonel Velea, pictor. 

Glasul pompos şi îngroşat lăsa în urmă-i surpriza unei fi- 
guri de piccolo, cu ochii înecaţi de ris, cu trăsăturile sclipind de 
ilaritate. 

Mirosea impetuos a colonie parfumată și a tutun prost. 

— Vrasâzică dumneata eşti fratele domnişoarei Magda ? 

Se înclină din nou, elastic, aplecindu-şi capul luciu de bri- 
liantină, despicat in două de meridianul cărării, 

— Ciudat ! Eram convins că dumneata eşti domnul lonel. 

— De ce, domnule profesor ? graseit Riki zimbind proto- 
colar. 

Minula lampa cu deferență, ca pe o sticlă de şampanie 
Aestupată. s 

— Fiindcă... Extraordinar l... Domniţă, domnul lonel îţi sea- 
„mănă ca un frate... ca o soră | 


CĂSUŢA PĂPUŞELOR KD 


— Se poate, răspunse Magda privind drept în sobă,—nu- 
mai că eu n'am coşuri pe frunte. 

— Magda! Asta nu se face! Pe onoarea mea! declamă 
Riki, spraveghindu.şi unghia sulemenită a degetului întins. 

lonel işi aplecase capul, cu bărbia în piept, cum tac copiii 
cind le vine să plingă. Uniforma de mică-ţinută, cu gulerul tu- 
nicii răsfrint molatec, părea prea largă pentru melancolia tra- 
pulai. Semăna cu o fetiţă convalescentă după febră-titoldă, im- 
brăcată în pijama neagră, încercînd primii paşi. 

— Frate dragă, izbucni Riki jovial, uade mi-i capull.. 
Domnule profesor—un tremur ilar îi fncreți fața înecindu-i ochii 
—amicul meu e pictor, cum vă spuneam. ŞI azi dimineață a få- 
cut o schiţă la intrunire. Epatanr 1... Unde-al pus-o, lonel? o ai 
în geant 2 Al O ai în mină, Ad-o'ncoace, bâete ! 

ȘI zmulgind sulul de hirtie din mina lui lonel, îl bim cu el 
peste umăr, familiar. 

— Desfaceţi dumneavoastră opera, domnule profesor; eu 
vă luminez... ȘI are şi un titlu nostim! Cum îi spuneai tu lonel? 

— Semănătorul de aplauze, ingina lonel cu o voce de exa- 
men la matematici, inroşindu-se. 

— Domnule lonel, da ştii că al talent!.. Frumos talent! 

Magda tresări şi pe turiş linse o lacrimă picorată de-asu- 
pra buzei, Îşi ascunsese faţa În gura sobei, 

— E o mişcare în schiţa dumitale!... Cum ai numit-o ? Se- 
mănătorul de aplauze ! Eşti şi poet l.. Dar ai talent adevărat! 

lonel se apropiase de grupul luminat de Riki.. La auzul 
laudelor care sporeau ca o lectură cu glas tare a desenului, o 
însutieţire adincă li învioră faţa. 

— Bravo, ilonel! Bravo ţie, băete! 

Riki îl bai peste umăr, cu un orgoliu de impresar, şi a- 
plecă iar lampa asupra desenului. 

In foala granulată de blok pe care o ţinea desfășurată în 
mini, oratorul privea ca într'o oglindă magică, tot entuziasmul, 
toată furtuna omenească stirnită de ei Auzea uralele sălii vi- 
brind în linii ca vintul vijiind în crengile unei păduri. 

işi ridică ochii de pe desen şi întiinind ochii în friguri al 
copilului trudit de talent, îi zimbi frâţeşte ; işi aplecă privirile din 
nou asupra desenului: Reprezenta în linii nervoase ca zborul rin- 
dunelelor, o masă de oameni incilciţi in vast tumult; zmulşi din indi- 
vidualitatea lor de aceiași putere, ca rădăcinile unui cedru uriaș, dez- 
rădăcinat de ciclon.. Și singur, în fruntea mulţimii, departe de ea, 
ținindu-i piept: Oratorul. O singură mişcare unea făptura izolată 
cu mulțimea: O mişcare de arhanghel al vijeliei, de semănător 
de trăsnete. Incordarea stringea in ghiara ei tot trupul. Fruntea 
avintată înainte ; faţa brázdatá de suferință; ochii halucinaţi ; o 
mină cu pumnul incleștat repezită indărât, cealaltă izbucnind 
inainte, semănind, culegind... zmulgind Mulțimea inaripată de a- 
planze, Sin coada mulţimii, un copi! abia deşteptat din somn, 


342 VIATA ROMINEASCĂ 


cu resaupe intinse alene, căscind zimbitor, cu privirea alurită şi 
candidă,.. : 

— E admirabil! Dă-mi voe să-ţi string mina. Bravo, tinere |... 
Si mai e un desen ? la să-l vedem... Domnița! 

Magda întoarse capul, privind cu coada ochiului peste u- 
măr ; subt privirea el, o întristare blindă subțit faţa lui lonel: 
Plecă fruntea, ca Sfintul Sebastian în fața săgeţilor. 

— Domnule Riki, apropie te rog, lampa. 

Desenul reprezenta pe Magda stind pe o pernă la gura so- 
bei, ocrotindu-se de flăcări cu amindauă mîinile, ca de o säru- 
tare pălimaşă. 

— ŞI desenul acesta are un nume? 

— Riki. voi p'aveţi de învăţat pe mine? întrebă categoric, 
Magda. 

e — Hal să mergem, Riki, îl îndemnă resemnat, lonel, retră- 
gindu-se în umbră. 

— Hai dragă! se înveseli Riki. Cu Magda nu mai e de 
trăit! Domnule profesor, vă salut. 

— Tinere! O clipă numai. Aşi vea o rugâminte... "Tu mult 
la aceste schiţe ? 

— Uite de ce: Indrăznesc să ţi le cer... să ţi le cumpăr: 
Nu te supăra! Fii încredințat că vor fi așezate la loc de cinste, 

— Domnule lonel Velea, cind 10 vorbeşte cineva, cind te 
roagă, îl răspunzi măcar... dacă eşti bine crescut! răspică Magda, 
fără să-l privească. 

Mut, Ionel întiase sulul de hirtie, lăsă mina să-l cadă abă- 
tută, — şi porni repede după Riki. 

— Riki, luaţi şi lampa cu voi. 

— laca o iag, Măria Ta! 

Incăperea se umplu de intuneric şi tăcere. Afară cădeau 
ploile mătăsoase ale vintului,.. Ițic ascuns după sobă, începu să 
toarcă, 

— Are mare talent, lonel! Foarte mare! O precocitate! Și 
ce patere! Ce ritm !... Și ce caracteristică timiditate ! 

— Exasperantă ! Uf ! 

— Nu, Domniţă! Eşti prea aspră cu el! Nat dreptate l.. 
Mal tirziu va fi un temerar,.. poate! E un talent real! Ce-i drept, 
unele stingăcii de începător 1... Uite, Domniţă, şi timiditatea Ini 
e o stingăcie de suflet bogat... prea cutezător înăuntru |... ȘI ce 
posibilităţi ! Schița aplauzelor te istoveşte numai privind-o !... 
Putere şi graţie delaolaltă. Desenul Domniței e uimitor... L-aşi 
intitula ` deeg şi bietal Balaur, 

— Bietul Balaur ? 

— Desigur, Domniţă! Bietul Balaur. E îndrăgostit. El va 
fi jertfit, nu Domnița care-i adusă lui drept jertfa | El ya suferi, 
nu Domnița |... E atita graţie, atita cochetărie conştientă în spai- 


IS" 


CĂSUŢA PĂPUŞELOR 343 


ma minilor mici! A lor va fi izbinda... Toată puterea Balauru- 
ini încape în ele, cum incape oceanul prefăcut in mârgăritar, 
în valvele scoicii,.. Nici nu-ţi vine a crede că aceleași mini au 
desenat-o pe Domniţă şi au dezlănţuit și flăcările asupra eiL.. 
Are Viaţa în el. Va fi un creator... ȘI cum semănaţi ! Ai băgat 
de samă, Domniţă 3. E foarte simpatic! 

— Bunule samaritean, ne-au stricat Intimitatea noastră ! Ce 
bine era cu Sândel, cu Miculi!.,. gopti Magda, blind, dezmier- 
dind fruntea lui Săndel,—şi'n treacât şi umărul lui. 

„+ Rari tăciuni rubinii mai vegheau în adincul sobel, ca 
nişte candele intr'o biserică pustie. 

— S'aprindem lampa: Nu? E prea trist așa ! Eşti bun s'o 
aprinzi ? d 

In lumina palidă, capul Magdei răsări schimbat: ochii po- 
leiti; umerii obrajilor, carmini, —ca după citeva cupe de şam-= 
panie 

— Săndel |... Ce-ai zice tu de o laternă-magică ! Vrei ? 

— Camicuţa ! Te iubesc ! 

— Fugu-lugi, bondarule !... Hai să ne ridicâm! Un.. doi... 
ve: Hop |. Vai, am amorțit! Bunule samaritean, ajutor! 


Cu mişcări cind de şchiop, cind de paralitic, Magda se 
sprijini de umărul întins. 

— Staţi! Stati: Auu! 

— Miesch piziorul, Domniţă! Alungă furnicile ! 

— Rizi, Săndel, de Camicuţa ta ?... Marg Ițic L- Auu L.. De 
ce-mi dai drumul, bunule samaritean ? 

Invăluind-o cu braţele să nu cadă, simțise zvicnind în mina 
lui—o clipă numai -ca o prepeliţă, sinul mic. 

O luă delicat de subţiori, cu virful palmelor,—ferindu-se de 
buclele aromate ca o noapte de primăvară în liradă... 


— Măăăi|! Epatant Maciste | Pe onoarea mea! 
Aplecat asupra biroului, la lumina lămpii de gaz, Riki își 
unghiile cu frenezia unei ordonanțe care lustrueşte ciz- 
mele sublocotenentului. 

— Stop! M'am fript! 

Loi mut în gură unghiile infierbintate, le răcori sorbind; 
apoi deschise saltarul să caute oglinda măritoare : Pentru stir- 
pirea celor mai mici coşuri. 

işi strimba mereu, dind din umeri, gitul incorsetat din 
rari ară de gulerul tare şi înalt cit tocurile unei domnişoare 
neofite. 

— Măââi, epatantă-l Magda ! 

lonel, culcat pe divanul din fundul para Sie cu faţa în sus, 
—işi luă minile de pe obraji, indreptind ochii înroșiţi, spre Riki. 


344 VIAŢA ROMINEASCĂ 

— Uite măăi ? CHE Riki, cu o cutie de țigări în mină, 
Una sută speciale R. S.I Maa, aferim soră Í 

— Conaşule, s'a supărat foc, coniţa! A spus că tocmai 
acuma îţi arde matale de calcat pantalonii! 

Catinca intrase, tinind pe braţ, pantalonii de postav ne- 
gru, perfect dreptunghiulari, —şi'n mină pantofii de box, lucioşi 
ca o caradaşcă, 

— la să văd, frate dragă, ce mi-al făcut! 

Ridicindu-se de pe scaun, Riki luă pantalonii, îi desfăcu 
intinzindu-i de cheutori, şi cu fruntea încrețită examină de sus 
şi pănă jos, ca tăiuşul unei lame oxidate—Dunga. Era pe ju- 
mătate desbrăcat: Pantalonaşi albi, papuci de odae. Altfel, tu- 
nica încheiată până sus, mangete tari, batista dela buzunarul 
pieptului eşind in deltă albă cu monogramă. 

— Epatant, Catincuţa ! Mă întreci ! Pe onoarea mea 1.. Ține, 

li întinse un pumn de țigări din cutia căpătată. 

— Fugi odată. frate dragă! Nu vezi că-s dezbrăcat! 

bal trase pantalonii, contemplindu-le încă odată, dunga... 

„Ce i-am făcut! Ce i-am tăcut !* se tinguiau gindurile lu! 
Ionel, ca nişte copii alungaţi şi rătăciţi prin codri inoptaţi. 

Puful de pudră, brumă parfumat încăperea. 

Hapţiu ! strănută Riki, şi incepu o gansonetă. 


r 


— Putem intra ? 

— intră, dragă! întonă Riki. 

— Poftim înăuntru, domnule Donca... Asta-i odaia lui Riki, 
haosul lui Riki... Aa l.. Aşa învățați dumneavoastră l.. Te rog 
lasă-mă, R:ki 1... Riki, ai înebunit ? 

Cu prosopul în jurul gulerului—scut Împotriva petelor de 
pudră— Riki se repezise la Magda, îi boxase obrajii cu două să- 
rutări, şi luînd-o în braţe începuse să o îinvirtească de jur-imprejur. 

— ŞI pe mine, Riki ! se rugă Sândel. 

— Hal şi pe tine, ilustre ! 

— lonel a plecat ? întrebă distrat, Magda. 

— Nu mai vreau! Nu mal vreau! ţipa Sändel, ameţit. 

— A! Mă ertaţi, domnule profesor. Nu vam observat! 
Scuzaţi deranje! | Poftiţi, vă rog, luaţi loc, lonel, un scaun pen- 
tru domnul profesor.. Cu ce vå pot servi, Măria Voastră ? se 
adresă el cătră Magda, înclinindu-se, cu prosopul pe braţ. 

— Ascultă Riki, unde-i lanterna ? 

— Lanterna ? 

— Sper că n'ai vindut-o! 

— Imi pare rău! Pe onoarea mea! Tu ştii că nu vind de- 
cit tunicile şi pantalonii vechi ! 

— Atunci unde-l lanterna ? 


Lë 
/ 


Di 


CĂSUŢA PĂPUŞELOR "o 345 


— enn ? é N. 


— Unde-i lanterna-magică, Riki ? se "revoltă Magda. 
— Spune-aşa, frate dragă ! răsuflă Riki, dindu-şi o sfr 
peste E e 


— Laterna-magică trebue să fie undeva. 

— Riki, unde-i ? |, 

— Ascultă, Magdo, aşi vrea să-ți spun două vorbe... MA 
sa io domnule profesor 1... Ascultă dragă, şopti el, trăgind cu 
rr mmm la ceilalţi. Ce ne facem ? A văzut profesorul ți- 
e 


— Riki, isprăveşte-odată ! 

— Lasă, frate dragă, stai oleacă |! Ascultă, şopti el din nou 
mai scăzut, —vorbeşte tu cu el! Aranjează să tacăl... Ş'ascultă, 
Marieta vrea să te vadă... Puişorule, potteşte-o la ceai! se mi- 
logi Riki, clipind din ochiu. 

— Camica ! Lite-o, strigă Sändel, ridicat în picioare pe bi- 
rou, arătînd cu degetul deasupra eu e? 

lonel ii şoptise locul lanternei. lunel ştia bine unde-i buna 
lui prietină, ocrotitoarea lui. Întunericul blind ca o blană de lu- 
iră dezmierdată cu fruntea, stringerile de mină, capul Magdei 


aplecat pe obrazul Ini,—erau darurile prietinei de pe dulap. 


— Ce-H spuneam eu, frate dragă! Cum să nu fie! jubilă 
Riki, coborind de pe dulap cutia dreptunghiulară de carton ver- 
zui cu muchiile albe, 

— Aşeaz-o pe birov, Riki L,. Ce murdârie-i aici! Uite In 
ce hal eşti! Nu se mal şterge colbul la tine? 

— Nu-ţi face inimă rea, frate dragă! Uite... S'a dus! o 
imbună Riki, ştergindu-şi cu o minecă, praful de pe cealaltă... 
Magda, şi-a uitat tătăelu ţigările la mine. la-le tu! exclamă el, 
dind cu ochii de cutie. 

Săndel privea emoţionat cutia de tablă neagră cu horn sub- 
er Zeg care Riki ştia să proecteze pe pinză, abțibilduri cu 
subiect. ` + 

— lonel, scoate cerşaful ! porma Riki, dei pă cu lan- 
terna. Scuzaţi, domnule profesor ! Altă pinză n'avem 

Ajutat şi incurcat de Săndel, Ionel acoperi cu cerşatul, ta- 
bela neagră—ca cele de şcoală—de lingă pâărete. 

— Luaţi loc, prea stimate doamne, şi stimaţi domni! In- 
cepe reprezentaţia, i 

— Poftim pe divan, domnule Donca. Aici, lingă mine... 
Tu, Săndel, treci in fotoliu de orchestră. 

Sândel luă un taburet de lingă divan şi se aşeză pe el— 
picior peste picior—iîn faţa pinzei, 

Poftim o 


— Stai și dumneata jos, lingă divan. Da-da! 
şi plecă în surgtiun alături de divan. Magda 


pernă, îl invită Magda, glacial. 
lonel luă perna 
îşi stăpini un zimbet, muşcindu-ş! buza. Învâlul cu o privire du- 


~n 


TK 


346 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ioasă, flăcările castanii ale capului plecat,—şi fără să-şi ia ochii 
dela lonel, işi dezmierdă genunchiul, 

— Incepem ! Stingeţi lampa. 

— O duc eu afară, li răspunse Magda ridicindu-se în ge 
nunchi pe divan. Incepeţi fără de mine. Să nu mă aşteptaţi ! Am 
puțină treabă cu mămăica... Vin îndată, bunule samariiean, îi 
şopti ea la ureche. ` 

Odată cu intunericul, votea lui Riki izbucni ca o fanfară: 

— Curcanul şi ginsacul. Tragedie—mai mult sau ma! pu- 
ţin antică—în cinci tablouri, domnilor. 

Pe pinză răsări o lună în mărime supranaturală, cu mono- 
gramă-—răsărise pe cearşatul lui Riki —inlăuntrul căreia, pliscul 
beier al ginsacului, fisila,—şi nasul rog al curcanului făcea 
slij 


„Mi-a luat şi desenul şi pe Magda" se frăminta lonel cu 
o deznădejde de impărat ajuns cerşetor la porţile împărăției lui. 
Bunul samaritean visa, cu ochii închişi, că poate nu visează... 


— Ei, comedia dracului 1... Nu vă alarmaţi, domnilor! 

Se stinsese lampa din lanternă. 

— Unde ai pus chibriturile, o Riki? se autointerpelă el, 
bijbiind prin întuneric. 

— Poftim chibrituri, domnule Riki. 

—  Mulţumesc-mulţumesc. De ce v'aţi deranjat, domnule 
profesor L.. Sinteţi bun să mal aprindeţi unul L. Nu-i chip f.. 
Ionel, la lampa şi spune Catincăi so umple cu gaz. 

Mai multe chibrituri clipiră ; Ionel plecă ; rămaseră în in- 
tuneric. 

— — Şi lonel via luat chibriturile! Ce zăpăcit!... Băgaţi de 
samă să nu vă împiedecaţi, domnule profesor La Aţi ajuns? 

— Mulţumesc, m'am aşezat jos, pe pernă,—până ce vine 
lumina. e 


— Ce s'a intimplat ? întrebă Magda intrind în plin fotu- 
neric şi tăcere, ` 

— Ce să fie, frate dragă! S'a stins lampa ! răspunse hur- 
ducat Riki, polissindu-şi unghiile. 

gda 1... Magda... 

— Auzi! Te caută mămăica! 

„„ O simți aplecindu-se asupra lui... căutindu-i mina... apă- 
sindu-i în palmă ceva mic... Și o dezmerdare uşoară trecu şi 
fugi peste minile care tremurau... 

— Magda | Magda! 

— Du-te, frate dragă! N'auzi că te cheamă mămăica ! 

— Riki, nu te ocupa de mine! Te rog l... 

Uşa trintită pălmui odaia lui Riki. 

— Riki, de ce-o superi pe Camica ? protestă Săndel. 


d 
e 


casaus O oa 


i amintindu-şṣi de legătura dintre Riki şi lanterna-magică 
P. senz" 3 DEY? 

— Riki, pune te rog, Elefantul Z Momiţa. 

— Bine Cat venit odată, frate agă! intimpină Riki pe 
lonel, ascunzindu-şi polissoir-ul in saltar.. De ce vă ridicaţi, 
domnule profesor ?... V'aţi plictisit. 
ke — Nunu.. Aşi vrea să es o clipă numai, în oraş. E tir- 
ziu 

— Noa, domnule profesor... Aveţi vreme! Tâtăelu nu se- 
be zeien dela Hoiseşti păn la nouă jumătate... Nu vreţi să vă 
conduc 

— Nu-nu! Mulţumesc. Mă duc până la gară numai, să-mi! 
rețin pat pe la noapte... Uitasem că plec la Chişinău! minţi el, 
cu obrajii acoperiţi de o roşeaţă şcolărească, 

Sin piept grindina inimii. 


— Bine c'al eşit odată, domnule! De cînd te-aştept! 

Tresări. Petrică 0 intimpinase la port, cu o lanternă în 
mină,—ca o amintire din altă via 

— A! Tu eşti Petrică! M'aştepţi de-atunci ? 

— Sigur, domnule ! Credeai c'am să te las sigur, pe intu- 
necimea asta ? 

— Bietul băeţel ! 

Porniră impreună, Petrică il lumina din urmă. Burniţa rece... 
Se întimplase ceva ! Se intimplase ceval.. Se opri. Descleşta 
pumnul. O foae “de caet, pătarită mărunt, | se încrustase în palmă, 

— Petrică, destă te rog asta. 

In lumina tremnurătoare, Petrică desfăcu o foae pătată de cer- 
neală, ruptă dintr'odată din caet, strimb. 

— Acum ţine tu lanterna... apleac-o... mai aproape. 

„lonel drag, fetița mea blindá, Magda sărută fruntea pe 
care-a ponegrit-o, şi o dezmiardă lung, lung.. Ştiu că tu n'ai 
nici-o vină! Sint sigură că Riki te-a dus la cinema, şi că tu 
mu puteai să vii acasă fără de el! Dar de ce nu te-ai opus? 
De ce nu i-ai spus că al migrenă ? Sau că n'ai bani să-ţi plă- 
teşti locul ? Fiindcă Riki avea la el, numai cincisprezece lei pe 
care l-am dat eu ca o proastă ce stat! Sé 

ŞI de ce ai arătat desenul meu ? Vezi, Ionel 1“ 

— Domnule, şi eu știu să mă iscălesc! se (ON Petrică, 

E ee SE 

„Dom ca mi-a spus că ai foarte mare talent. Şi el 
se pricepe! Sper că asta te bucură!.. Domnul Donca are Š te 
ajute—i} făgăduesc eu—să obţii bursă pentru Paris. E un om 
foarte, foarte bun. Mă iubeşte ca un bunic, Sint sigură că 
are să te protejeze! Acum rizi, fetița mza prostuță ? 


Să ştii, Ionel, c'am plins din pricina ta ! Nu crezi! Numai 
eu ştiu ce era în sufletul meu cînd plingeam cu fața în sobă! 
Mă tem că m'a văzut Sândel! 

Sint foarte umilită | Am să-l arăt eu lui Riki fe 


— Hai, Petrică! 

Porniră la vale, încet. 

Vastă, desnădăjduită, ca duhul unei păduri tăiate, suflarea 
de moarte a plutea în noaptea fără cer. 


BE acum era prea mare ! Nu mai încăpea în căsuţa pă- 
puşelor ! 
„Bunul samaritean e bunic $.. Bunic?... Bunic...* 
— Petrică, ştii tu care-i cea mal bună cofetărie din laşi > 
— Sigur | La Tufli... Vrei să mergi acolo ? Hai, că te duc eu. 
Plecă după lanternă să aducă bomboane Domniței, lui Săn- 
del, lui Petrică,—şi scrisoarea lui lonel. 


— Fereste de-acolo ! N'auzi ! Hei! 

Petrică-l zmunci în lături. Trecea o morocănoasă - trăsură 
de toamnă, cu coşul tras. Un cap de cal, atirna greu ca de mi- 
grenă, clătinindu-se în burniţă şi În lumina felinarelor, 

— Slobod birjar! 

— 'Mneata nu vezi că-s ocupat! 

Petrică ridică braţul, ameninţind cu pumnul, ca telinarul şi 


cu umbra. La lumina gălbue se vădi o clipă—zugrăvit cu alb. 


pe spinarea trăsurei,— matematic, precis, hid: No. 147. 
„Numărul o sută patruzeci şi şapte..." murmurară fără voe, 


buzele pustii. 
Ionel Teodoreanu 


Ciociul 


(Sone! invers. In riim Verte 


Trec visurile —albe ca lebede pe Lac 
Și mor... şi 'n clipa morţii ca lebedele cîntă, 
lar cîntecele 'n limpezi poeme se prefac.. 


Și-aşa pe-altarul Muzei jertfitul vis s'avintă, 
Prin fum de poezie câtre senin zburind, 
Fiind sortit să'moară ca lebăda, cîntind. 


De-aceia tot poetul e-un cioclu care-şi stringe 
In ritmice sicrie cadavrele de dor ; 

lar cînd le-a 'nchis pe toate în versul lui sonor, 
Cu resemnare mută durerea 'şi-o înfringe, 


El ştie că vieaţa de ride 'n el ori plinge, 
Cu-acelaşi rost se toarce în fir nepieritor, 
Sfidind Eternitatea cu clipe care mor 
Şi-amestecind silabe cu lacrime de singe. 


Către Margareta 


Nu, Nu acuma: Raza ne vede, draga mea. 
Ci voi veni la tine cînd umbra'i scut iubirii, 
Invăluit de noapte și ocrotit de ea. 


Nu vreau să-mi vezi tăiuşul oțelului privirii 
Și nici să-mi vezi sarcasmul surisului crispat 
Pe fața mea brăsdată de anii rătăcirii. 


Nu vreau să simți că vremea de-avint m'a despoiat; 
Ci vreau să-ţi las în voie iluzia deplină 
Că de-amăgirea clipei mai pot fi dominat. 


Cînd truntea-mi, prin accentul trecutului, se "nclină 
Sub casca argintării şuvițelor de păr, 
Mai bine să-şi ascundă a timpului patină. 


La noapte dar muşca-vom din otrăvitul măr; 
La noapte... da, la noapte năluca mea să-ţi spună 
Că tot mai am puterea de-a crede 'n adevăr... SE? 


Si she. pierdut tăria de-a crede în minciună. > 


OAMENII 


Oamenii 


Venind de nu știu unde, toți nebunii 
In balamucul vieţii se 'nmulţesc.., 

Și cei de ieri în -cei de azi trăesc, 
Improspătind mizeria minciunii. 


` 


Copii nevolnici ai deşertăciunii, 

Se sbat, urăsc şi sufăr, năzuesc,,, 
Şi-aşa sub soare ziua rătăcesc, 

lar noaptea râtăcesc sub raza lunii. 


Stăpini şi slugi,— acelaşi suflet mic... 
Și toți sint robi aceluiași nimic... 
Şi peste tot e-aceiaşi mascaradă, 


lar cînd, spre golul către care fug, 
Vlăstar mai bun se 'nalță din grămadă, 
Îl pun pe cruce, ori îl ard pe rug. 


Mihai Codreanu 


Dia rulumul „Turul de tildes", sul tipar. 


E 


Opera lui Elemir Bourges 


Fără a se bucura de popularitate, opera lui El&mir Bour- 
ges se afirmă, cu încetul, ca o creaţie menită să atragă şi să 
reție privirile acelora care se străduesc să deosebească litera- 
tura bine inspirată, din nolanul lucrărilor fără valoare ce s'au 
tipărit în ultimele trel decenii, Soarta aceasta a unei pătrun- 
deri grele in Franţa şi a unei răzbateri, mai dificile Incă, peste 
graniţi, pare a nu displace lui Elémir Bourges. Autorul roma- 
nului Păsările pleacă şi florile cad şi al poemului epico-tilo- 
zotic La nef, se simte bine în liniştea favorabilă creaţiei, E e 
care succesul, lipsit de zgomot, o păstrează în jurul numelui 

Operele lui Elémir Bourges sint, mai ales, lucrări de re- 
flecţie, rezultat al unei meditâri adinci şi al unei izolări, care au 
dat idellor putinţa să se desemneze cu netezime. Apoi, prin 
însăşi felul compunerii lor, romanele şi poemul scriitorului fran- 
cez cer o pregătire intelectuală şi sentimentală de un nivel ri- 
dicat cetitorului, în faţa căruia agită probleme de înaltă filozo- 
fie, dintr'o perspectivă care deschide culmi impunătoare. 

Autorul francez are, intr'o măsură puţin întiinită la ceilalţi 
scriitori moderni, indrăzneala gîndirii. Ambiţia il mină spre cu- 
getarea care, epuizind cunoştinţele noastre, trece cu elan indo- 
meniul speculaţiei abstracte, O erudiție serioasă Îl călăuzeşte, 
cu sclipiri interesante de aprecieri, prin vastul domeniu pe care 
il explorează. În alegerea materialului artistic, Bourges țint 
, la modelele cele mai de samă ale literaturii universale, iar 

nef frâmintă, în scăpărări succesive, i gen sforțărilor ome- 
neşti în aspiraţia spre lumină deplină şi spre fericire. 

Inspirația inegală şi scăderile produse de anumite lunecări 
ale gindirii, vor îngreuia, desigur, multă vreme, o cercetare O- 
biectivă la scrierilor lui Bourges. Deacela, cetitorului cultivat 
i se cere, pe lingă pregătirea literară amintită, şi o răbdare a- 
` tentă, care să-i ugureze străbaterea părţilor mai slabe sau ne- 
simpatice ale operei scriitorului francez. Trecind peste micile 


greutăți amintite, satisfacția rezultată toi 
enn = fața unor lucrări de o valoare care trebue neapărat re- 
evată. 


Primul roman Le crépuscule des Dieux (Amurgul zeilor), 
a contribuit prea puţin la fixarea locului pe care-l ocupă Bour- 
ges în literatura contemporană. Acţiunea, destul de vie, nu 
face să se presimtă avintul din Les oiseaux s'envolent et les 
fleurs tombent, stilul are şovăel! şi cugetarea e departe de In- 
nălţimile din La nef. S 

Totuşi, o privire stăruitoare deslugegte inspiraţia comună 
a celor două romane. În Amurgul zeilor, Bourges se fereşte 
să mărturisească originea inspiraţiei şi, deacela, lucrarea ră- 
mine inferioară, prin proparţiile ei reduse, pe cind în Les ol- 
seaux S“envoleni..., recunosciud deschis marea Suggestie exerci- 
tată asupră-i de scriitorii englezi din epoca elisabetană, dă curs 
larg =. operaţii de sinteză, pe cit de interesantă, pe atit de 
reuşită. a 

x Amurgul zeilor descrie căderea unei dinastii germane, din 
strălucirea dominaţiei, „într'un noroi singeros, în teg: in- 
cestuoşi, hoți şi paricizi*. Dinastia dominatoare e cea a ducelui 
Charles d'Este, care, alungat de Prusieni din Blankenburg, se 
refugiază la Paris, cu fiil lui: Oito, Franz şi Hans Ulric şi cu 
fiicele sale Claribel şi Christiane. 

Stăpin al unei averi imense,—pe care Bourges l-o descrie 
cu o deosebită stăruință,—Charles d'Este duce în exil o viaţă 
de risipă dezordonată. Capricios şi mărginit, Iubind fastul şi 
iinguşirea, ridicul în poza lui lipsită de autoritatea de odinioară, 
ducele caută uitarea exilului în desfăşurarea unui lux orbitor, 

O dragoste ideală, pe cit de curată, pe atit de puternică, 
se leagă între Hans Ulric şi sora sa Christiane, până cind a- 
manta ducelui, artista Giulia Belcredi, le strecoară în suflet to- 
doiala asupra purității sentimentului şi suggestia pornirii inces- 
tuoase. O luptă uriașă de dominare a impulsiel se dă în su- 
fletul indrăgostiților, în fimp ce răul progresează, cu puterea 
unei fatalităţi inevitabile, până la comiterea incestului. Hans 
Ulric se omoară, iar Christiane intră la mânăstire. 

Descrierea infiltrării sentimentului şi a luptei interioare, e 
făcută cu o gradaţie remarcabilă, care se află mai accentuată 
în Les oiseaux s'envolent... Inspirația e luată din dramaturgul 
englez Ford, care, în una din piesele sale, Giovanni și Ana- 
bella, prezintă cu o degajare voită de preocupâri morale, dra- 
gostea a lui Giovanni pentru sora sa Anabella. 
Bourges insă nu uită să pomenească şi de Walkiria lui Wagner, 
cu tema ei asemănătoare şi ar fi putut ca şi Orașul mort a 


354 VIAŢA ROMINEASCĂ 


ivi d'Anunnzio, sau atracţia pur sentimentală din Rente a lui 
Chateaubriand. E? Bas gek 

Prin prezentarea abilă a frămintărilor conştiinţii, premer- 
gătoare incestului, Bourges izbuteşte să înlăture, în bună parte, 
oroarea faptelor expuse, punind-o pe sama fatalităţii neinlătu- 
rabile şi realizind astfel una din tendințele pe care le exprimă 
Ford prin gura lui Giovanni: „cind se va cunoaşte iubirea 
noastră se va inlătura severitatea oroarei ce pluteşte asupra al- 
tor inceste“. e 

Mica Claribe! „un monstru fermecător, cum prodace de- 
clinul raselor, cu spiritul afinat şi cu corpul plăpind, orgolioasă, 
şi duioasă în acelaşi timp cu cei la care ține“, moare de un rău 
necunoscut, „prea nervoasă, prea fină, consumată de ardoare 
şi de inteligenţă şi, prea de timpuriu, obosită de viaţă“, 

Otto, fire sălbatecă, dominată de instincte joase, plin de 
capricii singeroase şi de eil, incearcă să otrăvească pe tatăl 
său spre a-l moşteni, dar este ucis de Duce înainte de a-şi exe- 
cuta planul. Ă 

Franz, prins la joc de rt cu operaţii necinstite, este con- 
damnat la inchisoare şi, astfel, mindra familie a celor care stă- 
piniseră odinioară aproape Întreaga Germanie, cade pradă ce- 
lor maj josnice instincte, destriului, crimei şi morţii tragice. O 
coincidenţă de reprezentare a Amurgului zeilor de Wagner, dă 
numele romanului, fără ca, totuşi, să se poată face o apropiere 
serioasă Intre distrugerea unei familii de infirmi morali şi mă- 
reața tragedie ce se desfăşoară in ultima operă a tetralogiei 
wagneriene. 

e Abia in lucrarea următoare, Pasârile pleacă şi florile cad, 
începe să străbată un suflu de intensă tragedie, care ridică, 


pe 
alocuri, desfășurarea unui subiect asemănător la înălțimi de 
mare artă. 


H 

Odată cu publicarea romanului Les oiseaux s'envolent.. 
se schițează şi concepția morală a scriitorului francez. Litera- 
tura naturalistă a veacului trecut determinase, prin stăruința ei 
prea aplicată asupra amănuntelor care micşorau pe om, o re- 
acţie puternică a spiritelor însetate de ideal. Pe cind natura- 
lismul se oprise cu îndărătnicie asupra momentului social, dis- 
cutindu-l şi considerinda-] în cele mai mici amânunțimi, litera- 
tura ce-i urmează caută un refugiu în contururile neprecise ale 
epocei medievale care îngădue sborul liber al imaginaţiei con- 
strinse până atunci. 

Scriitorii care reacţionează împotriva curentului naturalist, 
folosesc inspirația legendelor cavalerești medievale, fixindu-le 
desfăşurarea în momentul istoric al evului mediu, sau nepreci- 
zindu-le în timp. Bourges, pornind cela acelaşi nemulţumire, 


OPERA LUI ELENIR BOURGES — 355 


caută totuşi să dezvolte în mijlocul societăţii contemporane tema 


pe care şi-o alege, ȘI, spre a nu luneca în vagul şi în lipsa 


de energie, pe care le vâdeşte opera celorlalți, autorul francez 
işi cau inspirația în epoca de izbucnire măreață a spiritului 
creator englez, care a dat istoriei literare pe Shakespeare şi fe: 
treaga pleiadă de precursori şi de emuli din timpul domniei E- 
lisabetei şi a lui Jack |. 

ln GE Sec Eiemtt Bourges explică împrejurările 
care au determinat felul concepţiei: „Recentele noastre capo- 
d'opere, cu scrupulul lor pentru natural, cu minuţioasa lor co- 
pie a realităţilor zilnice, ne-au micşorat şi deformat atit de mult 

pe om, încît am fost constrins să recurg la această oglindă ma- 
gică a poeţilor, pentru a-l revedea în eroismul său, In măreţia 
sa, în adevărul său”, ý 

Spre a preveni orice interpretări răuvoitoare in utilizarea 
acestei „magice oglinzi“, scriitorul francez adaugă cu modestie: 
„Cetitorul să atribue deci ceiace e bun În această carte, suve- 
ranei înriuriri a acestor maeştri ai plinsului şi al risului: Web- 
ster, Ben Jonsohn, Ford, Beaumont şi Fletcher, Shakespeare, 
Numai greşelile sint ale mele“. a 

Intenţia e realizată cu măestrie. Personajele romanului sint 

tipuri sintetice ale marei epopei creată de avintul epocii elisa- 
betane al cărei ctatăreţi s'au făcut, pe rind, dramaturgii englezi 
al vremii, în fronte cu Shakespeare. Reminiscenţele din trage- 
dille lui Jonsohn, Ford, Webster sau Shakespeare, oricît de vi- 
zibile devin în unele momente, nu supără. Personajele sint atit 
de bine incadrate în acţiunea romanului, încit adaugă un nou 
element de valoare realizării artistice, dind şi o savoare deose- 
bită acestor invocări de apariţii, proectate în „oglinda magică”. 

Evocarea evenimentelor turburi, descrise de tragedienii 
englezi, a deschis un cîmp larg dezvoltării însuşirilor lui Bour- 
ges. Oroarea vărsărilor de singe, Izbucnirea pasiunilor domi- 
natoare şi a instinctelor superbe, a viţiilor şi a crimelor mo- 
rale, dar mai presus de toate, imaginea delicată a purității şi a 
iubirii, care au caracterizat opera pieladei ilustrată de Shakes- 
peare şi de marii săi contemporani, se regăsesc într'o realizare 
armonioasă În lucrarea scriitorului francez. Procedarea aceasta 
nu e izolată în istoria literaturii, dar nuanţa este de o frăge- 
zime deosebită. 

ŞI clasicii francezi au utilizat subiectele tragediilor grece 
ale antichităţii, iar poeţii englezi ai secolului al şaptesprezece- 
lea au folosi: cu prisosinţă legendele italiene, dar sufletul per- 
sonajelor se transformă  subt inspiraţia puternic originală a ce- 
lor care au prelucrat temele. Legenda doctorului Faust a inspi- 
rat pe tragedianul englez Mariowe, iar acesta, poate, la rindui 
său pe Goethe, care i-a cunoscut opera, dar Faustul scriitorului 
german art alt conţinut, altă viaţă şi altă filozofie, decit cel al 
dramaturgilul englez. Utilizarea unei idei sau a unui personaj, 


„n 356 VIAŢA ROMINEASCĂ 


nu determină o înrudire strinsă a creaţiilor, dacă în prelucra- 
rea inspiraţiei, concepţiile sint diferite, 

In romanul lui Bourges, însă, e aproape o transpunere de 
personaje, care se mişcă În înlânţuirea unor evenimente dintr'o 
epocă diferită. Atmosfera romanului e reunirea, într'o aromă 
unică, a tuturor nuanțelor care au dat un parfum propriu ope- 
rei scriitorilor englezi ai vremii, Numai filozofia generală a e- 
venimentelor vădeşte influenţa lecturilor din Sakiamuni şi din 
Schopenhauer asupra spiritului unui autor modern. 

Subiectul e luat din viaţa unei familii domnitoare ruse. 
Romanul începe cu un memoriu, pe care omul de încredere al 
Marei Ducese Maria-Pia îi adresează lui Thiers, în timpul iz- 
bucnirii revoluției din 1871. Printre revoltați se află şi Floris, 
(fiul GER şi al Marelui Duce Fedor al Rusiei, frate ai 
Țarului Nicolae), care, fiind răpit din momentul naşterii dela că- 
pătăiul mamei sale, nu-și cunoaşte originea nobilă. El este cău- 
tat de trimisul Mariel-Pia, care moare ucis de revoluționari, 
înainte de a putea mărturisi lui Fioris scopul venirii sale. Cer- 
cetările Mariei-Pla continuă însă, până ce Floris este descope- 
rit printre prizonierii revoluţiei și reintegrat, prin sforțările ma- 
mel sale, în rangul său de Mare Duce. 

Desfăşurarea subiectului aminteşte, până acum, ceva din 
senzăţionalul romanelor foiletoane, prezentat în forma solemnă 
care încadrează Întreaga expunere. Evenimentele işi vor schim- 
ba însă coloritul, odată cu intervenţia celorlalte personaje ale 
romanului, . 

Marele duce Fedor, fire avară şi crudă, împiedică pe fiui 
său, Floris, să se întoarcă în Rusia, unde acesta vrea să sede- 
voteze serviciului patriei. Floris este nevoit să ducă o viaţă 
de prizonier la Sabioneira, în Dalmația, în tovărăşia soției sale 
Isabella, una dintre cele mai frumoase şi mai pure figuri de fe- 
mei, pe care le-a cunoscut istoria literară, 

Viaţa constrinsă și leneşă din Sabioneira, apropie pe Flo- 
ris de sora Isabellei, Josine, care, în ingenuitatea ei zglobie, nu 
observă progresul unui sentiment neingăduit. Isabella, simțind 
prevestirile tacerii, se retrage din viața zgomotoasă a petrece- 
rilor, în timp ce Floris se află în apropierea continuăa Josinei. 
El are dese izbucniri de gelozie împotriva fratelui său vitreg, 
Giano, care stirneşte, prin glumele lui nevinovate, risul e 
zglobiu. 

Pasiunea lui Floris, mascată la început de alte preocupări, 
izbucneşte cu tărie. El vede cu groază răul progresind, dar 
simte bine că nu-l mai poate opri. Pătrunderea gradată a por- 
nirii spre incest şi suggestia cuceritoare care, răpindu-i uzul 
normal al facultăţilor morale, îl aruncă pradă halucinaţiei amo- 
roase, este descrisă cu o aplicare deosebit de reuşită. Gestul 
final devine fatal în înlânțulrea necesară a stărilor psihologice, 
ai Fioris Comite incestul, 


OPERA LUI ELEMIR BOURGES 357 
OPERA LUI ELEMIR BOURGES č č č 3 


Dar, spre deosebire de eroul lui d'Anunnzio din Oraşul 
mort care, după săvirşirea incestului, rămine cu ginduri curate 
„caşi crinul“, personajul lui Bourges perpetuează răul acelui 
moment tragic. Marele Duce Fedor, tatăl său, moare şi, în sala 
mortuară, Floris se blestemă pe sine şi crima făptuită. Josine 
apare, și el o imploră să-i acorde ertarea. Urmârită de groaza 
păcatului fâptuit, îşi deplinge viaţa chinuită de viziuni dore- 
roase şi de remușcări, dar, cu toată repulsia pe care i-o inspiră 
eng iul Floris, o pornire ascunsă, irezistibilă, o îndreaptă spre 


Nemaiputindu-se impotrivi tăriei sentimentului care o a- 
trage spre Floris şi iirită de virtejul pornirii vinovate, Josine 
ii cade din nou în braţe. Isabelle se iveşte in virful scării şi, 
surprinzind gestul se prăbuşeşte în nesimţire pe lespezile sălii. 

— „isabelle! strigă Josine. 

„ȘI, caşi cum înapoia el ar fi urlat o turtună groaznică, 
începu să fugă în neștire. Dar, în groaza ei, nu mai găsea u- 
şile, mascate de făşii de catifea, Deodaiă ea se aruncă înapoia 
uneia din perdelele cu broderii de aur, împinse fereastra tera- 
sei și, bătută de vint, cu părul despletit, fugi prin grădini, pe 
scara Sant Isidoro, 

„Fiacările luminărilor, pilpiind, se stinseră mai toate subt 
suflarea puternică a vintulul care pătrunse pe fereastra des- 
chisă, şi mari ţişniri de spumă şi apă de mare se abătură pe 
es în timp ce, de departe, răsuna un zgomot de geamuri 
sparte”. 

Scena e de un colorit puternic. Bourges are darul de a 
crea pentru stările sufleteşti un cadru corespunzător, În care 
ştie să Imbine concursul diferitelor fenomene din afară care In. 
tregesc suggestia tabloului. Elementele naturii, ca furtuna, ma- 
rea care muge, cu valurile spumeginde şi infuriate, şi decorul 
funerar, sint alăturate vijeliei care zgudue sufletele eroilor în 
acele clipe. 

Isabelle moare, după ce a ertat pe Floris, fericită că prin 
moartea ei dezleagă pe îndrăgostiți de povara incestului. Cu- 
vintele ei sînt mişcătoare, Cast întregul ei poriret moral. 

Momentul e dureros, fără a fi melodramatic. Gustul literar 
cultivat al lui Bourges l-a ferit de o asemenea lunecare, care 
ar fi fost explicabilă, totuşi, prin natura subiectului imaginat. 

Orul încearcă o părere de râu adincă şi un gol, ca după 
pierderea unei ființe, pe care autorul o făcuse scumpă tuturor. 

Prin procedeele sale literare, Bourges este un neoroman- 
tic. Nu puţini vor fi fost mişcaţi pănă la lacrimi de moartea 
tragică a Isabelle! la douăzeci de ani, plină de dragoste şi de 
ertare pentru cei care îi pricinulseră moartea. Compătimirea 
aceasta, produsă de suscitarea milei, a iubirii şi a părerii de 
rău, are ceva din resortul ascuns, care determină sentimente 2- 
semănâtoare în operele lui Sienkiewicz sau ale lui Daudet, şi 
conservă mult din exaltarea romantică a veacului trecut, 


358 VIAȚA ROMINEASCĂ 


Táriei momentului, Bourges îi adaugă şi cuvintele de re- 
culegere, rostite de José. Maria, episcop şi fratele lui Floris, în 
clipa supremei oncțiuni, 


` 

Maria-Pia murise mal demult şi, în curind, avea să-i ur- 
meze şi flica ei, marea ducesă Tatiana, sora lul Fioris. Oarbă 
şi nefericită in strălucirea situaţiei ei, ea păstrează în suflet 
demnitatea şi mindria originel sale. Tatiana face sforţări uriaşa 
spre a păstra neştirbită autoritatea numelui ducal, cind află 
moartea ființelor iubite. Strătulgerată de durere, ea cade cu su- 
risul pe buze, după ce cu eroismul și calmul ei aparent salvas:, 
Intro luptă cu bandiții care înconjuraseră castelul, viaţa oaspe- 
ilor ei. 
: Figura Tatianei e luată, in intregimea portretului moral, 
din tragedia lui Ford, /nima sfârîmată. Spre a găsi tăria de 
caracter trebuincioasă nobleţii gestului, dramaturgul englez des- 
făgurase acțiunea în Sparta, patria eroismelor legendare. Pe 
cind dansează la o nuntă, i se aduce eroinei vestea morţii ce- 
lor mai scumpe rude şi prietine şi a asasinării logodnicului, 
Spre a nu întrista și pe cellalţi, ea continuă să danseze pănă 
la sfirşit şi apoi, epuizată de durerea insuportabilă ce o resimte 
le spune: „Dragii mei, am înșelat ochii voştri printr'o poză an- 
tică, atunci cind, după ştirile morţii primite una după alta, am 
urmat să dansez. Eram lovită în inimă. Durerile tăcute omoară“. 

Comparaţi aceste cuvinte cu cele murmurate de Tatiana 
inaintea morţii: „Auzeam murmurindu-se în jurul meu că am un 
spirit bărbătesc.— Val! nu sint decit o femee... Curajul meu wa 
înşelat... Urmam să vorbesc, să merg, să dau ordine, dar eram 
moartă, lovită în inimă !* 

Caracterul eroinei este idsă mult mai bogat reliefat în ro- 
manul lui El&mir Bourges, decit în piesa lui Ford. Deasupra in- 
tregii destăşurări a evenimentelor, pluteşte sufletul tragic al ma- 
rilor drame shakespearene şi atmosfera de fatalitate din Romeo 
şi Juliet. Eroii mor pe rind, ca In tragediile singeroase ale e- 
pocei elisabetane. 


Cu sufletul pustiit, dupăce ucisese Toto luptă pe fratele 
său vitreg, Giano, Floris caută pe Josine şi o ia in căsătorie, cu 
viaţa turburată de viziunea trecutului şi urmărit de fatalitatea 
unei porniri nelnlătorabile. In urma unui naufragiu pe mare, 
moare şi Josine, iar Floris, desamăgit de viaţă şi desnădăjduit se 
omoară, dindu-se pradă Simunulul. 

Inainte de a muri, el are o discuţie cu credinciosul său 
doctor Nanss, în care revizueşte întregul rezultat al sforţărilor 
omeneşti spre progres şi spre fericire. Discuţia lunecă pe panta 
unui pesimism întunecat, care duce la concluzia falimentului mo- 
ral al omeririi, José-Maria proclamase odinioară, în roman, sti- 
perioritatea budismului asupra moralei creştine. In această ul- 


OPERA LUI ELYMIR BOURGES 359 


timă parte a romanului, influența lui Scho enhauer, - 
lecţia lui pentru Nirvana, rara e e E 

Cu multă abilitate, ajutat de o coltură variată, Bourges 
caută să reducă la neant rezultatul străduințelor umane în toate 
domeniile activităţii, ajungind la concluzia că „arta are drept 
rezultat neputința, sfirşitul ştiinţei este scepticismul, iar fondul 
credinței îndoiala“. Interiorizind în sufletul său fratricidal, pã- 
catul incestului şi răzbunarea chinuitoare a propriei sale con- 
ştiinţi, eroul işi pune in mod firesc celebra întrebare a lui Ham- 
let, şi, subt inficenţa filozotiei salitarului german, răspunde cu 
hotărire, alegind moartea, neantul, ca supremă uşurare, 

Mai tirziu, în La nef, Bourges revine asupra negaţiei ab- 
solute a progresului din Păsările pleacă și florile cad printr'o 
rară de metafore strălucite, asupra cărora ne vom opri mai 

Romanul e ţinut la o înălțime de tratare rar i 
literatură, prin calitatea te spiritelor şi a p Braoa dea 
dar interesul nu se menține cu acelaşi intensitate în tot decursul 
dezvoltării, Acţiunea lincezeşte mult pănă la precipitarea amin- 
tită a momentelor tragice, ca stăruinți obositoare ìn descrierea 
fastului ducal, care se destăşoară la Hradchin din Praga, sau 
E ară ri — e? SS în Amurgul zeilor, fantezia 

reşte atentă la ev 

na E SS „9 eş ocarea avuţiilor legendare 
ourges e inegal nu numai in călăuzirea acțiuni . 
lui, ci şi in desfăşurarea concepţiei sale morga. Dola ea 
de cugetare generală, coboară la recriminări mărunte şi la iz- 
bucniri de ură inexplicabile ia un spirit ales. Evreul Chus 
care vrea să fie o reminiscență din Shylock sau din Evreul din 
Malta al lui Marlowe, e vid de conţinutul moral şi cauzal pe 
care |-l dă Shakespeare sau premergătorul său engiez. In felul 
acesta, personajul devine un manechin al ideii de lăcomie şi de 
avariţie neinfrintă, cufundat in noroiul moral al dispreţului pu- 
blic, pe care nu-l simte. Prezentarea acestui personaj are co- 
boriri nedemne de Spiritul întregii lucrări, care, în considerarea 
Mozofiei ei generale. exclude cu necesitate asemenea lunecări. 
Acelaşi impresie neplăcută se degajează şi din tonul prea 
ator şi sentenţios al lui Floris şi desigur că lucrarea 
ar suferi mult din această cauză, dacă suflul epic care o animă, 
E ar crèia un zbucium viforos evenimentelor şi dacă stilul pre- 
en şi viguros al autorului n'ar reliefa puternic părţile de samă 
et e im Ger ca art g care descrie viitoarea 
o e beţia revolu i ince l . 

zesc Masa din epoca een i ENEE 
vastă a romanului, arată că imaginația com = 

place lui Bourges. El are o tendinţă Gen spre ore ea 
grandiosului, care-l duce, mai tirziu, la desfăşurarea tragediei 


ee? = Te it preistoriei şi al elementelor primordiale ale 


360 a VIAȚA ROMINEASCĂ 


e Ë e 


Păsările pleacă și florile cad e dedicată de Bourges 
„Scumpului său maestru“ Théodore de Banville. Această pre- 
tinsă afiniiate intelectuală cu scriitorul romantic francez, pe care 
Lanson ìl defineşte „suflet egal, fără infrigurare şi fără furtuni, 
spirit mediu, fără idei şi fără nevoia de a gindi", e cel puţin 
curioasă. Bourges, prin elanul sâu, prin lrămintarea continuă a 
gindirii, prin izbucnirea vijelioasă a temperamentului şi prin vi- 
brarea intensă, de fiecare clipă, a start sale, stă tocmai la an- 
tipodul tipului moral definit de criticul francez. Păsările pleacă... 
dovedise înclinarea lui Bourges pentru linia largă a concepţiei 
şi pentru inlănţulrea furtunoasă a evenimentelor. Partea ultimă 
a romanului vintura, Subt forma dialogului, ideile pe care filo- 
zofia pesimistă a veacului trecut, cu privirile aţintite spre an- 
tica înţelepciune budică, le emisese asupra vieţii omeneşti, ` 

Concluzia, cu un caracter hotărit negativ şi desnădăjduitor 
a romanului, nu putea lăsa lui Bourges liniştea exemplului viu 
al unei concepţii distrugătoare. E drept că, pe de o parte, 
considerarea. filozofică a vieţii, —privită în laturea el cea mai 
dureroasă, a vexării aspirațiilor noastre spre bine și progres,— 
iar de alta, sentimentul insuportabil că storţările uriaşe ale e- 
nergiei creatoare umane rămin intructuoase În marea de întu- 
neric şi de neconoscut ce ne înconjoară, nu eau schimba, 
pentru ginditor, aspectul prezent al lucrurilor. Dar Bourges în- 
țelesese, după întâia Izbucnire a trămintării din Les oiseaux sen- 
volent.. că îndemnurile de anihilare a principiului activ de viaţă, 
fără a duce la soluţiile practice, întrevăzute odinioară de filo- 
zofia lui Schopenhauer şi a lui Hartmann, contribuiau să mă- 
rească haosul dezorientării morale a omenirii ginditoare. 

In considerarea grelei răspunderi pe care puterea descu- 
rajatoare a cuvintulul său scris avea să i-o arunce mai tirziu 
pe umeri, Bourges trebue să fi întrevăzut Imensa nevoe a ilu- 
alei. Şi astfel, cercetind tot mai adinc „realitatea tendințelor 
active de viaţă şi de cugetare ale omenirii, scriitorul francez e: 
voluează spre ldela progresului, posibil nu numai în domeniul 
creației vizibile, ci şi pe tărimul perfecţiei sufletești. 

Aşa cum, odinioară, utilizase manifestarea spiritului crea- 
tor englez în Les oiseaux s'envolent.. unind produsele dispa- 
rate ale vremil într'o concepţie unitară şi armonioasă, Bourges 
făureşte în La gef planul de a îmbrăca într'o formă poetică a- 
leasă o parte însemnată a destăşurării istoriei filozofiei, Greu- 
tatea covirşitoare a acestei perspective îndrăzneţe ar H deter- 

, minat, desigur, o retragere prudență a celor mai mulți dintre 
scriitorii contimporani de samă. Bourges însă are predilecția 
culmilor de unde poate imbrățişa viziunea cea mai largă a uni- 
versului. EI îşi crelază dificultăţile, din plăcerea de a le invinge, 
cu ajutorul culturii filozofice pe care o 


Ton bh 


OPERA LUI ELE k BOÜRGES 361 


< 


i AN h 
Din această imbinare a unui spirit poetic rior cu j- 
deile celor mai de samă ginditori care au luminat, dealungul 
veacurilor, abisul sufletesc al omenirii, Bourges dă la iveală 
poemul în proză, intitulat La nef, scris în formă d'alogată. 
Inegal, ca şi în restul operelor sale, Bourges dă curs şi a- 
ici unui verbalism obositor, care crează unei mari părți a po- 
emului o resonanţă retorică supărătoare şi o impresie de poză 
literară. Cadrul măreț al naturii în care se desfăşoară însa ac- 
țiunea poemului, cu concursul forţelor primordiale an'mizate de 
imaginaţia poetului, adaugă ideilor un element de varietate şi 
de pitoresc, care face mal uşoară trecerea prin părțile lipsite 
de atracţie ale inceputului. Mitologia greacă este evocată cu o 
profuziune de detalli, care vădesc o serioasă adincire a concep- 
ţiei. mitogratilor antici. i 
` Personajul central al lucrării e titanul Prometeu. Inlänțuit 
de Zeus în imprejurările cunoscute, chinuit fără incetare, fâră a i se 
putea smulge vre-un cuvint de pocăință, titanul ii aruncă bles- 
teme, prezicîndu-i sfirşitul apropiat al domniei universului. „In- 
tr'o zi“, spune Prometeu, „tiranul cerului va fi constrîns să pă- 
răsească sceptrul şi onorurile pe care le uzurpă. Atunci, din st- 
nul reinverzit al Gaiei, vor înflori in dezvoltări mâreţe, pacea, 
bucuria ai seninătalea”. Implorat de oameni ca să-i mintulască 
de mizerii şi de lupte necurmate, Prometeu le făgădueşte ferici- 
rea, după ce lanțurile îi vor fl căzut 

Eroul dorit se iveşte pe corabia Argonanţilor și, luptind 
impotriva tuturor elementelor deslănțuite cu furie de Hefaistos 
in calea sa, izbuteşte să ajungă la Prometeu şi să-i libereze. 
Scena luptelor cu ciclopii și cu liyhioanele ce i se pun în cale, 
a descrisă cu putere şi dramatismul el aminteşte elanul trium- 
fal al Int Siegtried, din opera cu același nume a lui Wagner, 
cind străbate muntele cuprins de flacări, spre a ajunge la Bruen- 
nhilde. 

Abia liberat din tragica sa inlânţuire, Prometeu proclamă 
sfîrşitul zeități] şi atotputernicia sa.  Adresindu-se oamenilor 
pentru care suferise urgia lul Zeus, el le spune: Nu mai sînt 
un zev ; suferinţa şi sfinta milă mia făcut să samăn cu voi. A- 
cum, miilocitor sublim, umanitatea voastră trăeşte în mine, di- 
Vinitatea mea trăeşte în voi... anticul blestem a pierit; Prome- 
leu va governa pâmintul“. 

El cheamă toate forţele binevoitoare ale universului la 
luptă Impotriva Olimpului, dar işi då sama că va rămine izo- 
lat În încercarea sa îndrăzneață. 

Partea de expunere de până acum e şi cea mai puţin in- 
teresantă. Dela începutu! ciocnirii cu Zeus progresează, însă, dra- 
matismul intens al luptei şi al ideii, și imaginaţia bogată a lui 
Bourges se desfăşoară la largul ei. Toată strălucirea în_hipul- 
rii mitice este ptilizată in cadrul sălbatec al naturii preistorice, 
cu luciri de fulgere, spade de foc, apariții apocaliptice, fiare 


4 


362 VIAŢA ROMINEASCĂ 


sălbatice, eroi uriași, vulcani arzători, focuri colorate, pulbere 
de aur şi spuma valurilor agitate ale mării. Puterea de vrajă 
a lui Mefisto, din opera lui Goethe, păleşte în faţa acestor ma- 
gice incantaţii. Totuşi, apariţiile acestea sint aşa de necesar 
legate de intreaga impletire a poemului, încit fără cele, însăşi i- 
deia conducătoare ar fi pierdut din strălucirea ei. 

Prometeu poruncește lui Zeus să-i cedeze „tronul de aur c- 
tern“ şi, făurind aripi pentru zborul în Olimp, vrea să alunge 
pe zei cu spada. Spre a impedica revolta, Zeus trimite pe Her- 
mes ca să-l înştiinţeze că i se redă locul în Olimp ; titanul rămine 
însă inflexibil în hotărirea sa, şi Hermes pleacă, dupăce îl pre- 
vine că, dacă ar reuşi să răstoarne zeitatea din Olimp, coloana 
lumii, sosținută de Zeus, s'ar prăbuşi în ruine asupra-i. 

Corul Argonauţilor comentează faptele, ca în tragediile an- 
tice, şi observă că Prometeu e iar înlănţuit. Acesta neagă a- 
firmarea corului şi agită spada. 

Figura poetică e de un inalt senz filozofic. Apare fantoma 
lui Prometeu, legată în lanţuri şi titanul o intreabă dacă Herakle 
nu l-a liberat întradevăr. 

„Te-a liberat“, îi răspuide fantoma, „din sclavia lui Zeus, 
dar nu şi din acea a destinului, căci tot ce trăeşte sufere legea 
necesității“. 

Prometeu proclamă însă libertatea sa absolută. El mg cu 
spada legăturile fantomei şi Olimpul se prăbugeşte. Se aud stri- 
gāiele zeilor, pe cind Prometeu ridică rugul, pe care arde pe 
stăpini! Olimpului. Mulțimea oamenilor se vaetă însă: „Ce fe- 
ricire va fi pentru noi? Templele zac la pămint, izvoarele pro- 
fetice au murit. Fâră cãläuze, răminem orfani, slabi şi goi“. 

Prometeu însârcirează pe giganţii Arimaspi să co 
Olimpul oamenilor, dar aceştia, certindu-se cu dinsul nărue e- 
dificiul, iar titanul invoacă spiritele, spre a construi palatul „mai 
frumos și mai vast încă, pe ruinile sale“. be 

Centaurul Chiron dispreţueşte sforţările lui Prometeu, El 
ştie că „zeli sint nemuritori, caşi cerul şi pămintul* şi porun- 
ceşte să se construiască un altar pe locul unde fusese odinioară 
rugul. Zgudoit în credinţa puterii sale absolute, Prometeu se 
hotărăşte să invoace de pe altar pe zeul necanoscut, care cîr- 
mueşte universul. „Inţeleg acum“, spune dinsul, „că dacă pă- 
mintul îmi aparţine cu rasa efemeră, tu posezi, o demon nec- 
noscut, un regat etern și fără hotare, pănă unde nu ajunge pu- 
terea mea“. d 

La chemarea lui Prometeu, apar semnele lui Zeus, „Re- 
volta ta“, îi spune acesta, „smulgind din cer fantoma şi poste- 
ritatea mea, n'a aruncat în Hades decit umbra visurilor tale“. 

Zeus nu mai apare acum pe un tron de aur, ci printre 
nouri şi fulgere, ceiace simbolizează, probabil, concepţia spiri- 
tualizată a zeități. EI caută să dezvălue lui Prometeu gregala 
răzvrătirii. „Inteligența ta“, îi spone Zeus, „destinată numai 


OPERA LUI ELEMIR BOURGES 353 


pentru pămint, ajunge să călăuzească pe oamenii efemeri in 
căile lor, dar nu să lumineze ale mele, Intr'adevăr, ce este 
timpul ? Nodul care strin care sfirşeşte ceiace e nestirşit. 
Cum vei numi spaţiul ? tarul deşertului meu fără de hotare“. 
ŞI, spre a-şi preciza esența, Zeus adaogă ideia lui Aristot: „Ce 
e Zeus decit o gindire, care se gîndeşte etern ?* 

Dialogul dintre Prometeu şi Zeus continuă, presărat de idei 
adinci. Zeus este cauza, principiul divin şi forța exterioară, 
conştientă, care animă şi cirmueşte universul. Uranos va fi 
substanța, materia şi energia, cu atributul forței creatoare şi 
PR k al vinge, Zeus dispare d 

ind că nu-l poate convinge, Zeus dispare dupăce ex- 
clamă : „Alungă-mă dar departe de ochii tăi... Ce-mi pasă! 
Nu vei putea tugh de mine, decit fugind de tine însuţi. Oare 
-a SES tu? Divinul nu formează ceiace e mai real în orice 
nt 


Invocarea urmează şi, din adincuri apare titanul zeu Ura- 
nos. „In prăpastia mea“ spune el, „coexistă şi se opun tot- 
deodată, eternitatea şi durata, celace e veşnic şi tot ce se schimbă, 
absolutu! şi relatival, unitatea şi mulțimile nenumărate, Spiritul 


. meţărmurii se desfăşoară şi îmbracă substanţa... care evolulază 


etern prin Spirit”. Uranos pare a mai fi şi o animizare a ideii 

teiste, aşa cum a prelucrat-o mal tirziu concepția monistă. 
ntenţia devine mai precisă în cuvintele titanului zeu: „Nimic 
nu poate apare, nimic nu poate trăi şi dura fără mine, în afară 
de mine, care să nu fie eu însumi”, 

Definirea aparijiilor ca reprezentind un anumit principiu 
filozofic este, in genere, grea, deoarece intervin o serie de ar- 
gumente şi figuri poetice proprii poetului, care dau o nuanţă 
deosebită şi nouă reprezentărilor tradiţionale mitice şi filozofice, 

Indolala strecurată în sufletul lul Prometeu inspiră curaj 
apariţiei uranlene, care se ridică din prăpastie pe pămint. As- 
ee? ei ceresc şi infernal totdeodată, cu viaţa sgomotoasă şi 

finită ce se zbate în sinu-l, trezeşte neincrederea temătoare a 
ini Prometeu. „Universul se rostogolește în sînul men", îi spune 
fantoma. Dar titanul il răspunde, er ge o lungă frămintare a 
chibzuinţei: „Plin de viitoarea celor vii, desigur, tu nu conții în 
tine nici inţelepciunea suverană, nici fericirea infinită, care sint 
atribute cereşti“. 

Dar fantoma uraniană nu desnădăjdueşte şi cu noi argu- 
mente, izbuteşte să-i trezească în suflet îndoiala. „Ce să-ţi răs- 
pund, titan-zeu“, exclamă Prometeu. „Prin ce cuvinte? Cum 
să mă reculeg din turburarea inimii mele? lci splendoarea ta 
mă nlueşte, Unit cu tine, pierdut în tine, înghiţit de forma ta 
grozavă, În care sint atitea guri și ag ochi, simt viaţa mea 
cufundindu-se în neant, în timp ce o iubire inexprimabilă mă 
nalță, ca nişte aripi... In corpul tău gigant, misterios, În care pare 


364 VIAŢA ROMINEASCĂ 


că pluteşte eterul, zăresc lugubrul Hades şi pămîntul care arde“. 
— „Dă-mi dar şi cerurile“, îi răspunde imperios Uranos, 
care vrea să devie asttel stăpinul Universului. Sort pälesc, 

Prometeu îl opreşte şi îi cere să alunge întăiu din el infernul, 

„Lumea se dizolvă în sinul men", îi spune Uranos, „binele şi 
răul nu există decit în tine, mor în tine, nu te turbură decit pe 
tine şi zeul etern le ignorează în adincul splendoarei sale“. El 
vrea, cu toată împotrivirea lui Prometeu să cucerească cerurile, 
dar acesta îl reneagă cu tărie şi Uranos se prăbuşeşte în pră- 
pastie. Prometeu imbătrineşie. 

Apariţii demoniace încep să răsară din întunericul prăpas- 
tiei. Infruntind deslânţuirea forţelor contrare ale naturii, Pro- 
meteu nădăjdueşte încă în ivirea zeului ascuns pe care il aş- 
teaptă: Şarpele Galei ironizează această continuă încercare de 
creație a unor zei imaginari, după distrugerea Olimpului şi a 
lui Uranos, şi adaugă : „Totul este prada destinului; nu există 
nici zei, nici providenţă“. 


Prometeu însă nu dă ascultare suggestiei şarpelui, care ` 


pare a fi reprezentarea ideii pur materialiste şi mecanice a uni- 
versului, El susține cu tărie că gindul este singur Dumnezeu 
şi refuză să adore materia prin şarpele Ophion. 

„Tu nu poţi înțelege“, spune Prometeu şarpelui „zelul de- 
zinteresat, iubirea curată, suspinul neincetat care, din adincul 
sufletului meu îngrijat, se înalţă cătră necunoscutul divin”. 

Infurlat, şarpele zgudue cerul, care începe să se prăbu- 
şească, Împreună cu stelele, în timp ce pămintul se crapă. Ti- 
tanii es din prăpastii şi rid de sforțarea lui Prometeu, căruia fi 
țişneşte din nou sîngele din rană, Cerul şi pămîntul îşi con- 
tinuă prăbuşirea subt sforțările neputincioase ale lui Prometeu 
de a le reține, pănă ce fratele său, Atlas, intervine şi, îmbărbă- 
tinda-l, încarcă din nou cerul pe spate şi opreşte căderea uni- 
versului în haos. 


Acest episod ar inchide, pentru cetitor, prima parte a ex- 
punerii poemului. Simbolul poate fi lesne dedus din conside- 
rarea întregii dezvoltări a evenimentelor. Lupta, pe cit de mtn- 
dră, pe atit de dureroasă, pe care o duce Prometeu impotriva 
solicitărilor multiple ale naturii, spre a găsi calea mîntuirii spi- 
rituale, este o reprezentare poetică unitară a marilor variaţii su- 
fleteşti ale omenirii, în aspiraţia de a pătrunde mobilul ascuns 
al vieţii universale. Titanul Prometeu, cu voința lul infiexibilă, 
cu setea nemărginită de cunoaştere, care-i sbuciuma fiinţa, cu 
genunchii îndoiţi subt apăsarea covirgitoare a îndoelii de fiecare 
clipă, dar şi cu speranța neiîntrinată în viitor, apare ca suma 
potenţată a forțelor, aspirațiilor şi a mindriei omeneşti, în faţa 
puterilor primordiale ale naturii. 

Din lupta impotriva elementelor, spre a le stăpini, Prome- 
teu ese învins, dar această infringere e numai învăţătura dure- 


DN 


í 


A 


OPERA LUI BLÉMIR BOURGES 365 


řoasă a nevoei de a adapta la posibilități aspiratii 
După descurajarea recimţită în ege KEE 
terne“, el concepe ideia de a creia, în locul omului slab şi con- 
sumat de boli şi de dureri, o rasă omenească mai curată și în- 
temeiată pe iubire şi pe dreptate. „Cind fundamentul unei rașe 
la aurora timpului, n'a fost solid intemeiat pe iubire şi pe drep- 
tate“, spune el lui Atlas, „ce poate eşi dintr'insa dacă nu ură 
fapte Dee: gë şi zech Kid So ý ` 
voluţia aceasta a ideii lui Bourges spre neces - 
tării vieţii omenești pe o bază de largă iubire, e parior 
necesară a Înziţimii „morale dela care tratează desfăşurarea eve- 
nimentelor. Lunecările de dispreţ şi, pe alocuri, de ură, din Les 
oiseaux s'envolent., fac acum loc unei expansiun! senine şi unei 
radieri liniștite de intensă viaţă sufletească, pură şi înaltă. Pe- 
simismul final al romanului precedent se risipeşte deasemeni 
cu încetul, prin pătrunderea acelei raze de liniştită contemplare 
a vieţii şi, în locul lui ia naştere încrederea în progresul con- 
tinut și mie ee al evoluţiei universale. 
Tometeu vrea să scoată din pămintul sacru „a 
stalue radioasă a dormit îndelung a blocul de plana gi pan Au 
torul o liberează, o rasă de Supra-oameni, mai frumoasă, mai 
inţeleaptă şi mai fericită“. Idealismului lui Hegel, exaltat de 
Strauss, de Feuerbach şi de „extrema stingă“ a şcoalei hege- 
Heng, —care se oglindeşte în exagerarea puterilor umane din prima 
parte a poemului,—Bourges îi opune acum idela supra-omului 
rezultat al evoluţiei progresive. Inspirat de morala engleză, el 
nien pea gura lui en legea progresului + , 
veacurilor, o n 
MAANA boierii tä de un tip mai perfect, o Putere mal 


Pentru realizarea scopului său, Prometeu cere lui Herakie 


limplanz, fitanui om şi zeu în acele 
şi timp“. In felul 
nădăjdueşte că va asigura omului per: cerah. acesta el 


Herakie săgetează pămîntul, spre a-l fecund 
dul abisului, intr'o Venir de lumi D Wan E Rh So aie 
gri CR Gäste, TS EES 
ometeu a dat un chip argilei şi cere Pămîntului să 
sufle viaţă. Zeita f ui să-i in- 
pe care-l E eee Aaa il sfătueşte să renunțe la planul funest 


„Nebunia ta“, îi spune dinsa, „trebue oare să perpetueze 


K 


366 VIAŢA ROMINEASCĂ 


fi edificat de 
it şi viata şi suferința ?.. Departe de a 
rani va de doliul meu, de ignoranța şi de Gesi 
ta, pretinzi ca fiul tău să sufere, la rindul său, ceiace tu 
S DN et, adaugă zeiţa, „omul, depăşindu-se, nu va în- 
inul“. 
vage e Prometeu Îşi desăvirşeşte opera, formînd zica 
inimă suverană, în care se vor uni toate ființele”. „In rare e 
exclamă dinsul, „vulturul, sfişiind timp de veacuri, a e e 
ciocul pieptul meu. Libertatea a dorat acolo, caşi jăratecu 
sat subt cenuşă, spre a păstra sămința focului“. tenul 
Zeița priveşte cu durere avintul lui Prometeu A robi 
să-l demonstreze rătăcirea: „Dacă glat sar preia, Bass 
veacurile, urmindu-şi cursul, ar împlini destinele, fe i a 
care o făgădueşte omului ar fi atinsă demult, fiindcă în pr 
pastia zilelor, veacurile grata ar E pănă acum o etern 
fi trebuit să realizeze totul... k 
wien „ratie de a H un templu, universul apare ca o ag: 
soare grozavă, ca o măcelărie monstruoasă, în care zem 2 şi 
zugrumă victimele... Kai spre : d ar pa erat GE = e 
singeros a tot celace umple prezentul. ` n eră meta 
la rindul său, viaţa aruncă o haină nouă p 
sai EE, in eposi da poch 9 d ta 
> i re moartea de a 
Kei pd a er ra Ca o otravă distrugătoare, rea 
tău consumă universul şi, totuşi, pr aana 9 visur 
tigli, acest Dumnezeu nici nu 2 
mei SA" expunere elocventă a argumentelor E 
sceptice, nu descurajează pe Prometeu. Zeița refuză să m der 
omaului-zeu, in care vede un izvor de noi şi nestirş ri sa 
dote şi stătueşte pe Prometeu să invoace, dacă e? get 
tărirea sa, pe Thanatos, „ființa bărbat şi femee, 
toare a vieţii. ? 
ege Lie morţii die palid şi straniu, la invocarea wei oc 
meteu, cărala îi lămureşte că funcţiile vieţii nu sint decit » in 
misterios care consumă creatura şi, prin aceasta însăşi, apar 
i morţii“. 
ggg eg pi E E scopul invozării, fi arată că EA 
sforțărilor lui este ca omul vechiu să renască nevinovat şi S 
de rău. je, zeu cu două feţe“, adaogă el, „distrugător, mă 
şi creator, ji aparţine, fiindcă Adraste ţi-a încredinţat rieseg 
' vieții, să dai un suflet acestui copi; Tu Gs în tine puter 
ntrare, ale naşterii şi ale morţii”. ` 
T Decdată. din gura demonului morţii, ese o spadă ee se 
agită cu furie, în timp ce fulgere ţişnesc din virful ei. oyeg 
teu apucă spada şi o Învirteşte, înconjurat de flacări şi a 
gere. El zăreşte în profunzimea focului „două flacări diferite, 
una asemenea unui fulger purpuriu, cealaltă albă şi liniştită, care 


OPERA LUL Ss BOURORE ` ` 


aprinzindu-se şi stingindu-se fără incetare, în prăpastia migcă- 
toare a focului, se înlănțue ca șerpii“, 

Demonul morţii îl întreabă dacă a priceput înstirşit esența 
şi taina lucrurilor, dar Prometeu nu poate da nici un răspuns. 
Atunci demonul îi povesteşte că puterea sa de creaţie a vieţii 
vine tocmai din dorința şi din nevoia de distrugere. Intr'un vis, 
concepu idela şi îşi zise: „Pentrucă legea ta e să distrugi, o, 
moarte, să produci creaturile : odată investmintat cu carne, unl- 
versul va fi prada ta. Atunci vintul cald al vieţii Gent din pieptul 
meu ; dorința, vidul, foamea, chinul, se legară de inima mea... 

„Ei bine, aceste faze ale fenomenului, le ai acum înaintea 
ia. Ceiace Îţi apare ca un foc purpuriu este, fără îndoială subt 
forma ei vizibilă, dorința, otrăvită, vail, acea foame, acea im- 
pulsie oarbă, pe care oamenii, gâsind-o în inima lor, o nu- 
mesc Volnţa, Şi raza albă minunată îţi ascunde Gindirea ne- 
muritoare, din care, fără răgaz, emană glasul şi care reflectă, 
in oglinda sa vie, visul universului“. 

Cugetul lui Prometeu se luminează. El pricepe însfirşit, de 
unde ţişneşte izvorul durerilor şi al nefericirilor umane şi, cu e 
mişcare plină de elan şi de credință, distruge flacăra purpurie 
a dorinţii, lăsind să ardă numai flacăra albă a spiritului. „Am 
pe germenului minunat”, spune dinsul, „unitatea sa primor- 

atā“. 

— „Da“, ti răspunde demonul morţii, „dar purificat de tine, 
acest germen care conține destinele noastre, a încetat de a mal 
‘fi fecund... Cine desparte din suflul original iubirea şi dorinţa, 
riscă să-l facă steril... Numai Eros trezeşte fără'ncetare viața“. 

— „Acest Eros, pe care-l lauzi“, îi răspunde Prometeu, „a 
fost creat de zei spre a pune pe cărările lumii chinul, turbura= 
rea, durerea şi toate fructele otrăvite ale iubirii şi ale bucuriilor 
lascive. Şi desigur, subt primejdia de a renaşte asemeni în totul 
omului de altădată, omul-zeu, alungind dorinţa, fiindcă dorinţa 
este răul, lipsa, foamea, vidul, nu mai trebue să aibă parte, de 
azi Înainte, decit la augusta inteligenţă”. 

Eroul lui Bourges, pătruns, caşi Faust, de tragedia luptei 
dintre cele două vieţi care se zbat in pieptul sin, încearcă să 
urmeze numai „mişcarea supranaturală care ne îndeamnă să eşim 

intuneric“, aşa cum eroul lui Goethe pornise pe cărarea cea- 
ialtă a vieţii „arzătoare de iubire“, (Faust). 

Demonul morţii H replică: „Dorinţa oarbă nu vede nimic 
fără ochiul inteligenţii, lar spiritul, pe de altă parte, este inert 
dacă dorința nu-i mişcă“, 

Prometeu şovăe să toarne asupra argilei focul roşu al do- 
raf, spre a na condamna pe omul-zeu să sufere de acelaşi 
rău ca În trecut. Dar demonul morţii îl îndeamnă: „Vei trebui 
să te hotăreşti, totuşi. Te previn, înţelept fiu al lui lapet, io- 
teligența ta e fără patere ìn această ultimă încercare. Numai 


368 VIAȚA ROMINEASCĂ 


prin Io? şi prin dorinţă, numai prin focul urit de tine, spiritul 
se va mintui“. 

Văzind că flacăra purpurie a dorinţii nu poate anima ar: 
gila, Prometeu se supune necesităţii neînlăturabile şi aprinde no- 
rul pe care a aşezăl ad je de lut. Nourul se luminează şi lutul 
capătă viaţă, presimţind, îndată ce gindirea [| animă, nenoro- 
cirile fără sfirgit ce | aşteaptă pe pămint. 

Herakle, care pare a fi reprezentarea bunului simţ jovial 

i sânătos, arată hvi Prometeu infirmitatea originară a omului, 
Atita vreme ch pintecele său va trebui să înghită, spre a se 
hrăni, carnea rd$ie a animalelor, Olimpul omului va fi stropit 
de singe. 

ji co itohie Ip exclamă Prometen, „fiecare inspiraţie, fiecare 
din picăturile e singe care circulă fărâ'ncetare prin inima sa, 
duce cu sine plingerea şi suferința unui animal zugrumat, Astfel 
oricine este criminal“, 

Prometeu îşi dă samă că prezicerile zeljeli pămîntului s'au 
îndeplinit şi că omul, creat spre a fi un zeu, va suferi de toate 
infirmităţile insuticienţii creaţiei. „Nimic nu mai rămîne”, spune 
doen, „din fiinţa luminoasă, glorioasă, în care divinul germene 
de aur coborise odinioară”. 

Dar Harakle, cu spiritul liniștit şi robust al eroului pe care 
nu-l preocupă prea mult frămintarea creației, îl mingie : „De 
ce să desnădajdueşti 7... Creat sprea fi un zeu, acest copil care 
ne e atit de scump, va domni numai asupra oamenilor şi, oare, 
o asemenea domnie nu este nimic?“ 


L 
+ + 


Crearea omului-zeu şi trezirea lui la viaţă, ar alcătui cel 
de al doilea episod al poemului, care cuprinde în sine şi tache- 
erca conşideraţiilor filozofice asupra esenţii vieţii omeneşti. Ca 
poet, Bourges a concretizat cu o fineţă remarcabilă, lupta ce se 
dä în domeniul moral, între tendințele de viață care ne leagă 
de trecutul evoluţiei noastre biologice şi aspiraţia ideală spre o 
viaţă spiritualizată. Incovoerea eroului subt apăsarea puterilor 
destinului, nu e deci! recunoașterea unei realităţi neinlăturabile: 
deşi dorinţele, nelnfrinate de rațiune, duc spre rătăcire, totuşi 
viața nu poate avea vre-un senz fără impulsiile dorinţii. 

Autorul a ştiut să concentreze asupra acestui punct Jost 
puterea necesară evocării şi toată poezia dureroasă pe care o 
inspiră fatalitatea celor două tendinţi înlănțuite. 

Partea din“urmă a poemului, venind după această edificare 
a congştiinţel, va conține frâmintarea orlentării spre un țel posibil, 
oricît de greu şi depărtat ar fi. 

Prometeu priveşte copilul și, apropiind de dinsul torfa pe 
cart i-o lăsase odinioară Nemesis, vede că pleoapele lui rămin 


“E F 
l vRIWEDGIT AT 
OPERA LUI emit DIVERSI TIS ` 369 


nemişcate. O exclamajie Peraga, ara tiina Şi titanul, 
doborit de greutatea revelației, exclamă ; „Orb! Este posibil]. 
Copilul în care visase să concentreze toată suflarea zeltăţii şi 
toată aspirația de dominare a universului, nu era decit un biet 
infirm, orb. 

Prometeu pe ga N pe dapiin că este un învins al destinu- 
lui şi ho'ărăşte să părăsească muntele, pe care suferise atit de 
mult şi de onde nădăjduise să cirmuiască lumile, spre fericirea 
oamenilor. Un simţimint de datorie il leagă insă de creaţia sa 
nefericită şi un îndemn imperios N mină spre desăvirşirea opt- 
rei sale mutilate. El pleacă de pe munte, dar nu spre a-şi a- 
coperi privirea de viziunea infirmităţii, ci „spre a descoperi aiy- 
rea o lumină mai finără, mai splendidă, care să redea vederea 
ochilor fiului său“, 

Intro metaforă de intensă poezie, învăluită ta clar-obscur 
şi plină de cugetare adincă, el povesteşte lul Herakle „prin ce 
semn pămintul profetic manifestase ochilor lui, menirea ce-l aş- 
teaptă de acum inainte”, 

In vis, el pătrunde intr'o peşteră fermecată, plină de o Iu- 
mină stranie. Subt bolta el se rostogoleau lumile „sorii de aur, 
globuri depărtate, dent de fulger, zei imenşi şi tot sinodul it- 
minos al spiritelor care Les, în afara colțului pierdut al inchi- 
sorii noastre păminteşti, infinitul creaţiei“, 

Astrele întrevăzute, el le va căuta. „Cu un zel răbdător, 
neobosit”, spune el ini Herakle, „vol întrebuința veacurile ca să. 
regâses:, scotocind fără incetare prăpastia, flacările lor, zărite 
o clipă... Şi Imediat ce vreuna din ele se va înălța înafara nou- 
rului în care dorm veacurile încă nenăscute, pline de zile subt 
vălurile for, pleoapele copilului se vor deschide“... 

Herakle îl întreabă: „Dar părăsind lumea reală, nu te temi 
că încerci o muncă imposibilă ?° 

Prometeu e însă un vizionar, căruia toate desamăgirile tre- 
cute nu i-au putut zgudui credința in mintuirea care va veni: 
„Ce numeşti real ?* întreabă dinsul, „Fără'ndolală, ceiace mina 
ta atinge, celace piciorul tău voinic calcă... Da, asta este eroa» 
rea oamenilor. Prizonieri in spaţiu şi în timp, necălăuzindu-se 
decit de lumina îndoinică a raţiunii lor păminteşti, nici nu bă- 
mutsc că, inapoia uşii şi a inculetorilor acestei inchisori crepus- 
culare, radiază lumina fără de hotare a universului celor wu". 
ŞI adaugă cu pornire: „Desigur, înainte de a descoperi marele 
scare al iubirii şi al dreptăţii, lumina fetii lui Dumnezeu, va 
trebui să înving încă malte rele şi multe primejdii, dar ce hidră, 
ce demon duşman, ar opri de azi inainte cursa mea ?* 

După ce priveşte cu părere de rău la cel pe care-i lasă 
în urmă, Prometeu porneşte la drumul greu şi fără de ho'are, 
în care dia nou indoelile îl vor frăminta, spre a gäst lumina 
mintultoare care, desluşind cărările vieţii şi ale creaţiei, va da 
putinţa orlentării sigure şi definitive a omenirii, 


370 : VIAȚA ROMINEASCĂ 


In acest cadru feeric şi mitic al poemului, Elémir Bourges 
a izbutit să concentreze una din cele mai vaste tragedii pe care 
le-a înregistrat literatura universală. Tot ce filozofia greacă a 
cugetat mai adinc şi mai subtil în legătură cu pătrunderea mis- 
terului creaţiei universale, dela Aristot şi Anaxagora la Heraklit 
şi dela acesta la Platon, evoluiază într'un limbaj colorat şi în 
metafore reușite, ridicate uneori la mari înălțimi expresie, de 
imaginaţie şi de poezie. 

Visul cu peştera, pe cit de umbrit, pe atit de suggestiv, 
e poate inspirat din celebrul exemplu care-l alege Platon, 
spre a demonstra că trăim într'o lume aparenţe înșelătoare. 
Dar în toate imaginile sau ideile pe care și le asimilează, Bour- 
ges impinge, cu o nobilă îndrăzneală, ideia mai departe, lär- 
gind-o, înâlțind-o, colorind-o şi dindu-i viaţă, printr'un animism 
de o calitate poetică superioară, care schimbă, aproape cu de- 
rii a contururile ei primitive şi, de multe ori, insăşi con- 
ținu 

In privinţa aceasta, momentul cind Prometeu, inconjurat de 
flacări, zăregte focul roşu al dorinții şi vrea să-l nimicească 
spre a străluci numai lumina spiritului, e edificator. Dualismul 
persan concepuse demult existenţa luptei celor două principii, 
al binelui şi al răului şi Zoroastru socotise focul ca simbol al 
inteligenței şi al vieţii. Budiştii susțineau că dorinţele sint iz- 
voarele durerilor. lar Eltmir Bourges, contopind aceste sisteme 
de gîndire disparate, le reuneşte intr'o imagine poetică unitară, 
pe care o ridică spre culmi de realizare arțistică într'adevăr 
impunătoare. S 

Reluind, pe bazele teogoniei ebraice şi creştine, firul in- 
trerupt de evul mediu, el trece prin filiera co iei lui Kant, 
Spinoza, Hegel, Schopenhauer şi Nietzsche, evoluind prin filo- 
zofia pozitivistă a lui Comte şi prin evoluționismul lui Spencer. 
Fireşte, din toate numele menţionate, nici unul nu este pomenit. 
Dar socotindu-i pe toţi ca exponeaţi ai gindirii unice și indivi- 
zibile care a frâmintat omenirea, din antichitatea depărtată și 
până în prezent, Bourges contopeşte intr'o. frămintare unică, 
expresia atitor spirite preocupate de marea problemă a vieţii 
universale şi a fericirii omeneşti. 

Cadrul gîndirii e mai larg decit cel vizat de ceilalţi scrii- 
tori în evocarea figurii lui Prometeu şi depășește simţitor şi pe 
cel din Prometeul lui Shelley, pe care istoriografii literari l-au 

ropiat de multe orl de Faust. Izbucnirile sint însă vijelioase 
şi verbalismul prea abondent, spre a păstra netezimea unei er- 
puneri curgătoare. Prezenţa neîncetată a lui Prometeu în cen- 
trul cîmpului de acţiune dă o impresie de monotonie cadrului, P 
care nu-l pot anima îndeajuns nici sclipirile metatorelor, nici 


OPERA LUI ELEMIR BOURGES 371 


dialogul neintrerupt al aparițiilor, cu veşnic prezentul Prometeu. 
Dar Eh ideia, E eg dramatismul conţinut in sforțarea de 
concepere a el, e aptă să impresioneze, o dovedeşte, cu toate 
defectele pomenite, opera din urmă a lui Bourges. Ea ar putea 
îi definită ca o tragedie a ideii vmane, în aspiraţiile ei spre ideal. 

Anatole France scrisese odinioară : „Trebue să plăteşti 
cu Diaen, cu dezolare, orgoliul de a fi gindit”. Această tristeţă, 
această dezolare şi orgoliul inlrint, platesc ca nişte nouri pei 
in atmosfera încărcată a poemului. ȘI totuşi, printre nourii 
trămaţi nădejdea mutilată, dar mereu vie, în destinele omenirii, 
filtrează fâşii de raze luminoase, care Înviorează sufletele şi stä- 
vilese triumful dezolaării. 

De acela lipsurile lucrării nu pot Întuneca meritele-i mari. 
In literatura anemică a prezentului, cind virtuozitatea se exer- 
cită în mlădierea frazei sau in poleiala sentimentelor mărunte, 
opera lui Bourges, cu liniile ei largi și cu suflul puternic care 
o animă, apare ca un eveniment, a cărul însemnătate deosebită 
trebue relevată cu respect. 

Aureliu Weiss 


Monotonie 


Eu am ştiut'că versul mi-i banal 
Și-acelaşi : trist şi monoton şi vechi, 
Dar viaţa mi-l tot sună în urechi, 
Acelaşi: simplu şi universal, 


Ca nişte minutare pe-un cadran 
Ne Învtrtim pe-acelaşi loc închis, 
Ne deșteptăm şi iar câdem în vis 
Cu anotimpuriie unui an, 


Eu am ştiut că versul mi-i sărac 
Ca un tictac de ceas cu sonerie 
Intro odae goală şi pustie ;— 

Câ-i monoton, aşa, ca un tictac, 


MONOTONIE 373 


Dar sună "mn mine ca într'un castel 
De cine ştie cînd, şi-i parcă eri, 


Și primăvara asta e la fel 
Cu nu ştiu cite alte primăveri, 


Ferestrele aceloraşi vecini 

Ca 'n orice an iar s'or deschide "mn soare. 
Pe urmă, ştiu, vor atîrna covoare 

Şi vor grebla ei singuri prin grădini. 


Cu-aceleaşi gesturi parcă ancestrale 
Vor scutura prin casă şi vor scoate, 
Afară 'n soare, scaune 'mbrăcate 
Şi nişte plante artificiale, 


Copacii numai au îmbătrinit 
De cînd repetă tragic şi banal 
Decorul cunoscut şi natural 
Și 'nmuguresc frumos şi fericit. 


Copacii numai au îmbătrinit... 


37 


4 


VIAŢA ROMINEASCĂ 


Va fi iar cerul limpede şi crud. 
Cascada de lumină orbitoare 

Va cobori pe ţarini şi ogoare 
Să germineze iar pămîntul ud, 


ŞI "a dimineaţa celor dintăiu fluturi 
in sufletele noastre demodate 

Vor creşte iarăş cu naivitate 

Dorinți ascunse după noi ţinuturi. 


Şi vom purta nostalgici ochi în soare 
Ca 'nlănţuite păsări călătoare. 


Duminica iar vor cînta agale 

Aceleaşi catirinci spre panoramă 

Pe unde 's bărci, panoptic şi o dramă, 
Aceleaşi valsuri triste şi banale. 


Acelaşi goarnă de înmormintare 

Va răsuna strident şi monoton 
Cu-acelaşi ritm şi cu acelaşi ton 
Ca "n orice alte primăveri cu soare, 


Şi mortul însuşi o să mi se pară 
Ca este cel din altă primăvară. 


MONOTONIE 


De-aceia cintul mi se tot repetă 
Ca ritmu-acela tragic de trompetă 
Şi 'ncepe iarăşi dela început 

Cu un motiv atit de cunoscut. 


De-aceia trec pe subt bătrini castani 
Şi nu ştiu m care primăvară sînt, 
C'aici sint toate-aceleaşi pe pămint, 
Şi eu trăesc de mii şi mii de ani. 


Demostene Botez 


Oblomov 


Visul lui Oblomov 


Unde sintem ? în care unghiu binecuvintat al pămintului 

ne va duce visul lui Oblomov ? Ce locuri minunate !... ia 
Nu-i mare pe acolo, nu-s on een reng şi prăpăstii, 

i bătrini,—nimic măreț, s d 
PS Zi, ce sălbătăcii şi mâreţii ? Marea, de pildă? Dum- 
nezeu cu ea m. E 
une pe nişte ginduri atit de triste: privind-o, îţi 
să du zéi e aură ei de stială în fața întinderii nemărgi- 
nite a apelor, şi mare unde se odihni privirea, chinuită de mo- 
i nesiirşit. 
eg en li ară rostogoliri ale valurilor nu  mingie 
slabul nostru auz: dela începutul lumii într'una — acelaşi era 
sumbru şi neînțeles; se aude acelaşi gemät, aceleaşi vae a or 
unui monstru menit chinurilor, — glasuri pătrunzătoare ş ei 
nistre, Paserile nu ciripesc în juru-ţi. Nomal pescâruşii muţi, trişti 
ca nişte copli ai osîndei, trec în zbor pe dinaintea țărmului şi se 
deasupra apei. N 
wir erg See fiarei în fața acestui gemät al firii; 
giasul omului e un nimic; şi însuşi omul e atit de pipernicit, Wi 
de slab şi pierdut In micile amănunte ale nestirşitei privelişti... 
De aceia poate îi şi vine așa de greu, cind priveşte pete mă i 
Nu, Dumnezeu cu ea, cu marea ! Nu-ţi deşteaptă mingie 
în suflet, nici chiat cînd e liniștită şi nermișcată, In legânarea 
abia simțită a masei de apă, omul vede aceiaşi putere nemăsu- 
rată, deşi adormită, care adesea îşi ride așa de veninos de că 
ința lui trufaşă, şi ingroapă en de adinc toate pianurile lui In- 
` drăznețe,—atita osirdie și muncă. 

Nici munţii cu Ce te nu-s zidiţi pentru înveselire a moi 
lui. Sint fioroși şi ameninţători, ca ghiarele şi en. unei fiare 


` EITI 


dezlänțvite, indreptate asupra Jk, ne-amintese prea-mult pieri- 
toarea noastră ființă, ne umplu de frică şi grijă. Chiar cerul de 
acolo, de deasupra stincilor şi prăpăstiilor ni se pare aşa de in- 
depărtat şi de lnsirăinat, de parcă s'a lepădat de oameni. 

Nu aşa e colțişoral paşnic, unde s'a pomenit deodată eroul 
nostru. 
Acolo cerul, dimpotrivă, se stringe parcă mal aproape de 
pămint, și nu ca să- | săgeteze şi mal râu, ci numai ca să-l îm- 
brăţişeze mai tare, mal cu dragoste; s'a întins aşa de jos dea- 
supra capului,—ca un adăpost părintesc şi sigur, — numai ca să 
ocrote: parcă acest colţişor ales, de toate nevoile. 

Pe acolo soarele luminează limpede şi fierbinte aproape ju- 
mătate de an, se îndepărtează nu deodată, ca cu părere de rău— 
parcă s'ar întoarce să se mai uite indărăt sprexlocurile plăcute, 
să le dăruiască în toamna umedă şi viforoasă şi cite o zi-două 
senine şi calde. 

Munţii depe acolo parcă-s numai niște modele ale acelor 
munţi grozavi, zidiţi cine ştie unde, şi care îngrozesc inchipui- 
rea. Aici—nişte delurele cu coaste dulci, pe care e o plăcere une- 
ori să luneci pe spate, sau şă stai să priveşti îngindurat, soa- 
rele în apunere. 

Riul curge vesel şi jucăuş: cind se revarsă într'un iaz in- 
căpător, cind porneşte drept ca o at întinsă... Sau se domolește, 
parcă ar sta pe ginduri, şi deabia-deabia se tirăşte prin pietri- 
cele, lăsind în dreapta şi în stînga şuviţe săltărețe, subt al căror 
murmur picotești aşa de dulce... 

intreg colţişorul, ca la vre-o 15 —20 de verste jur imprejur, 
întățişa un şir de vederi plăcute, de privelești vesele, zimbitoare, 
Malurile nisipoase și povirnite ale tfulețului străveziu, tufişul 
mărunt care se strecoară de sus spre apă,—o ripă intortochiată 
cu un riuleț în fund, şi cringul de măsteacăn,—toate parcă ar fi 
fost adunate înadins şi aşezate cu mină de maestru. 

Un suflet chinuit sau chiar străin de frumuseţile vieţii, se 
retrage cu sete in asemenea colțişor uitat de lume, şi se mulțu- 


„_meşte cu o fericire necunoscută de nimeni. In asemenea locuri 
toiul făgădueşte o viaţă tihnită şi lungă, pănă la îngălbinirea 


părului, şi o moarte nesimţită, asemănătoare unui vis. 

Măsurat și neturburat îşi urmează fiecare an cercul lui. 

După arătarea calendarului vine în Martie primăvara ; in- 
cep să coboare păraele de apă miloasă de pe colinicari ; aburi 
calzi se ridică depe pămîntul mutat; ţăranul aruncă cojocul, esă în 

numai în camașă, şi umbrindu-şi privirea cu o mină, pri- 

vește cu drag împrejurimile scâldate în lumina soarelui, strin- 
gind cu plăcere din umeri; apoi încearcă să mişte teleaga răs- 
turnată cu fundul în sus, luind-o, cînd de o hlubă, cînd de cea- 
laltă ; sau cercetează, lovind cu un picior, plugil care zace fără 
treabă subt adăpostul șurii, şi se pregăteşte de muncă. 

Viscolele nu se mal întorc, nu mai acopăr deodată cimpilie, 
nu mai rup pomii, încărcindu-i de zăpadă. 


378 VIAŢA ROMINEASCĂ 
EPA N 


femee mindră de frumusețea ei, îşi păstrează 

stă er at e ege" firesc, cînd începe căldura ; ei amă- 

ra cu moleşeaguri neaşteptate şi nu stringe cu E oc? 
Eie - totul merge după rinduiala obişnuită, statornicită e 


aia / Bobotează 
Noembre începe zăpada şi gerul; cam spre 
PE + la atita, incit ran se fen Aaen ere 
numaidecit cu bru $ 
due vă să enge? simte în văzduh o dulce adiere a primăverii 
“ap Dar. E Vati e mai ales îmbătătoare în acel colț, dëser? 
să cauţi aer curat şi uscat, pătruns nu de parfumul lămiei, a 
al laurului, ci numai de mirosul pelinului, bradului şi per i 
acolo să cauţi zile senine, raze de soare fierbinţi,—dar nu aprin 
se,—şi un cer fără nouri, timp de aproape trei luni! wett, 
' "Când încep zilele senine, apoi ţin cite trei-patru s 
mini : serile-s calde, nopţile--inăbuşitoare. lar stelele clipesc aşa 
tine de sus, 
w RESCH eg ee vară binetăcătoare! Toarnă des, 
din belşug ; curg şiroaele, ca lacrămile calde ale unui N SE 
prins de o bucurie. neaşteptată ; sa ge a pa, lpr is 
betu-i/senin de lubire, cerce 
ien cimpiile: şi toată cimpla zimbeşte din nou soarelui cu 
wien A bucurie întimpină ploaia oamenii de acolo: apr a 
Dumnezeu te va uda, soarele lui Dumnezeu te va usca”, n 
țăranul, şi simte cu plăcere, cum şiroaele calde îl curg pe a 
spate... A 
zi KE Ploile vg SE e e Zeene ` pe e 
in totdeauna la timpu 
nicioda i er ear Sfintul Ilie, şi parcă înadins ca să a cher 
credinţa cunoscută a norodului. numărul, şi puterea ch "ei 
lor „parcă-s aceleaşi în fiecare an, parcă o Cer on de 
cipălicitate s'ar fi dat dela stăphhire pentru acele locuri, pe 
Wan Ce? enesc pe acolo... 
tuni mari, nici stricăciuni nu se pom e 
ee pă s'a pomenit să cetească cineva asemenea lu 
cruri despre acest coit blagosiovit de Dei şi ri n car 
i enit vre-odată despre aceste ` 
Vë? Lëtze, Maria Culcova, în vristă de douăzeci şi opt de 
ani, mar fi născut deodată patru prunci,— lucru despre care nu 
ăcea. 
mm Dt Dumnezeu acele locuri su plăgi, nici egiptene, 
nici de alt solu. Nimeni dintre locuitori m'a văzut, nici n V pe- 
menit vre-un semn ceresc înfricoşător, nici stilp de foc, NW k 
tuneric fără veste; nu se pomenesc pe acolo balauri ; gen 
nu vin; nu se află muget de leu, sau urlet de tigru; mdo 
car urşi sau lupi, căci lipsesc pădurile. Prin cimp şi prin sat 


seg OBLOMOY ` 379 


tăcesc numai vaci care rumegă, ol care behăesc şi gălni care 
cotcodăcesc. 

Dumnezeu ştie dacă un poet sau un visător s'ar mulțumi 
ca natura acestui colţ liniştit. Domnilor acestora, după cum se 
ştie, le place să privească luna şi să asculte trilurile privigha- 
torilor. Le place luna cochetă imbrăcată în nouraşi galbăn-des- 
chis, care tainic se strecoară printre ramurile copacilor, sau a- 
runcă admiratorilor săi snopi de raze argintii. ` 

Prin meleagurile astea luna-l—lună : aici nu-l zic altfel. ȘI se 
uită, nu ştiu cum, fără gind ascuns,—cu toată faţa, la cimp și 
sat, sămănind foarte mult cu un lighean curat de alamă. 

Degeaba ar căuta poetul să se uite la ea cu ochi insufle- 
HU de patimă; l-ar privi şi pe poet cu acelaşi singe rece, cu 
care-o săteancă frumoasă, cu fața rotundă, s'ar uita la ochea- 
dele pătimaşe şi elocvente ale unul cavaler mueratic dela oraş. 

Nu se pomenea nici de privighitori, poate fiindcă nu se 
află pe acolo nici locuri umbroase, nici trandatiri. in schimb, ce 
mg Za prepeliţi | Vara, cind se stringe pinea, copiii le prind 
cu m 3 3 

Să nu creadă insă cineva că pe acolo prepeliţile ar H vre-un 
obiect de lux gastronomic. Nu! Asemenea năravuri încă n'au 
pătruns printre locuitorii de acolo: prepelița»i pasere, dar după da- 
tni nu se cuvine s'o, mininci. Prepeliţa e făcută să mingie pe 
om prin cintec; din pricina asta la toate casele, subt streşină, in 
vre-o colivie de sfoară, atirnă, o prepeliţă. 

Poetul şi visătorul nu s'ar simți mulţumiţi nici chiar cu ve- 
derea în intregime a acestor locuri modeste şi fără podoabe. 
N'are unde să vadă vre-o seară în gust elveţian sau scoțian, cind 
intreaga natură,—și pădure, şi apă, şi păreţii căsuțelor, şi tăpşa- 
nele de nisip,—totul arde intro lumină uriaşă de purpură eind 


` pe fondul purpuriu, pe drumul nisipos şi întortochiat răsare tăios 


© cavalcadă de domni, petrecind vre-o lady în plimbări prin rui- 
DD potent, şi grăbiţi să ajungă în puternicul castel, u::de-i 
aşteaptă vre-un epizod despre războiul celor Două Roze, povestit 
de un bunic; unde-i aşteaptă vre-o căprioară la cină, vre-o ba- 
ladă cintată de o tînără miss, în sunet de lăută, — tablouri cu care 
Walter Scott a îmbogăţit închipuirea noastră. 

Nu, nimic din toate astea prin părţile noastre. 

Cit e de liniştit şi adormit totul în cele vre-o trei-patru să- 


` tişoare din tot acest colțişor! Sătişoarele nu erau depărtate unul 


de altul, şi aruncate parcă întimplător de o mină uriaşă ; şi cum 
au fost împrăştiate încolo şi încoace, aşa au rămas. 

căsuţă care a nemerit pe marginea unei ripi, acolo a ră- 
mas de cînd fin minte oamenii,—atirnată pe jumătate în văzduh 
şi sprijinită pe trei ES Trei-patru rînduri de oameni au trăit 
acolo paşnic şi fericit. 

i zice: o găină n'ar îndrâzni să între în aşa casă; dar 
acolo trăeşte impreună cu femeia lui, Onisim Suslov, bărbat aşa 


380 VIAŢA ROMINEASCĂ 


DX —————— 


de zdravân, că niciodată nu stă drept în picioare în casa lui, cè 
lovească de tavan. 5 
e De Steg musafir ar şti să între măcar, 'în casa lui Det: 
sim : doar de-ar face-o săse întoarcă cu dosul spre ripă, iarcu 
fața spre el. Atta 
| venea deasupra ripei, şi ca să ajungi la el, tre 
bula pg cu o mină Ae iarbă, cu alta de acoperiş, apoi să 
işeșt t în cerdac, | 
z prior s'a lipit de un tăpşan, ca un cuib de rindunică ; 
cele trei de colo, întimplător, s'au pomenit în rind, iar două stau 
tocmal în fundul rîpli. a 
tu-l liniștit şi adormit: căsuţele tăcute stau cu uşile de 
RU, 4 nu se car la viu; numai muştele,— nouri intregi,— 
boară în aer. 
g egen casă, degeaba ai umbla să strigi tare pe ci= 
seva: o tăcere moartă va fi tot răspunsul ; în rari case îţi va 
răspunde gemătul unui bolnav, sau tusea unei bătrine depe 
cuptor ; rar se va arăta un copil de trei ani, desculţ, cu părut 
lung şi ciufulit, numai în cămaşă,—care te va privi tăcut, cu. 
ochii holbaţi, apoi se va ascunde îndată, fricos. Măi 
Acelaşi pace şi linişte adincă — şi în cimpii; numa lo, 
ca o furnică, se mişcă încet pe ogorul negru plugarul ars 
soare, plecat pe plug şi scăldat de sudoare. SÉ Ee 
Tācere şi linişte adincă domnea şi în obiceiur pnag. 
lor, Nici hoţii, nici omoruri, nici vre-o intimplare grozav S 
pomenea ; nici patimi puternice, nici întreprinderi îndrăzneţe nu 
turburau. Ga eeh 
timi sau încercări. îndrăzneţe i-ar H putut mişc 
IONAL. een lui, 'Trăiau departe de alţi oameni. poe rata 
mal apropiate şi oraşul de uezd erau la vre-o douăzeci şi cinc 
erste depărtare. 
Aen Php ae sătenii duceau grinele la orig ea rgi 
apropiat al Volgei, care era Colchida lor şi stilpli lu wë d 
ba odată pe an se duceaa unii la iarmaroc; încolo— nici o leg 
ni. 
= Gem lor se mărgineau ia ei, nu se incrucigau şi nu se 
i i. 
ac YT fires de verste se află „gubernia“, magar a 
raşul gubernial, dar rar se duceau pe acolo; apoi per c E, e 
colo, mai departe, e Saratovul sau Nijnii ; au auzit c an = e 
Moscova şi „Piterul“,* că dincolo de. Piter trese Franţoli sau 
` 7 colo, şi pentru ei, caşi pentru | ? 
Ges? Be E e neauzite, cu fiinţe se be 
meni cite cu două capete, uriaşi; apoi începea întunericul, 


înstirşit totul se isprăvea cu acel peşte grozav, pe care se spri-- 


jină pămîntul. e 


" Petersburgul. 


Li 
OBLOMOV 381 


Şi fiindcă colţişorul era cu totul la o parte de drumuri, — 
maveau de unde să afle ce se mai petrece pe lumea asta: ci- 
răuşii cu vase de lemn trăiau numal la douăzeci de verste de- 
părtare, dar şiiau cit şi ei. N'aveau nici cum să-şi judece viaţa: 
dacă trăesc bine, sau rău; dacă sint bogați, sau săraci; dacă 
s'ar mai putea dori ceva, şi ce-i cu alții? 

Aceşti oameni fericiţi trăiau cu credința, că nici nu trebue, 
nici mare cum să fie altfel, si că şi toată cealaltă lume tră- 
eşte tot aşa, şi că a trăi altfel—e pâcat. 

Aveau şi ei, ca toată lumea, şi griji și slăbiciuni,—plata bi- 
rului sau obrocului, lene şi somn, dar toate astea—fără fră- 
mintări, fără mult singe rău, 

In cei cinci ani din urmă, din cîteva sute de suflete, n'a 
murit unul, nu numai de vre-o moarte silnică, dar nici măcar 
firească, 

ŞI dacă cineva, de bătrineţă, sau de vre-o boală veche, a 
adormit somnul veşniciei, apoi se mirau mult timp de o intîm- 
plare aşa de neobişnuită. 

Cu toate astea nimeni nu se miră, cum s'a făcut că, de 
pildă, Taras fierarul fu cît pe aci să se Înăbuşe în bordeiu,—in- 
cit a trebuit udat cu apă. 

Din crime una numai: furatul mazerei, morcovulai şi ridi- 
chii de prin grădini era în mare obişnuințţă; ba mai lipsiră doi 
purcei şi o găină; şi intimplarea asta turbură toată împrejurimea, 
şi fu pusă de toată lumea pe seama unor cărăuşi cu vase de lemn, 
care trecuseră în ajun spre iarmaroc. Incolo rare erau întim- 
piările de orice fel, 

Ba odată fu găsit, culcat în şanţ, pe marginea satului, lingă 
pod, un om rămas, pecit se vede, de nişte lucrători trecuți spre 
orâş. a 

Copiii l-au băgat de seamă cel dintălu, şi cu groază au a- 
lergat În sat cu vestea despre un balaur înflorător, sau căpcăun, 
care stă culcat in şanţ, adăugind că se luase după ei, şi era cit 
pe aci să minince pe Cuzea. 

Locuitorii, —o seamă din ei care erau mai indrăzneţi,—s: 
înarmară cu furci şi topoare şi porniră tn gramadă la' şanţ. 

Ber Incotro ?—eăutau să-i potolească cei bătrîni. incă nu 
va rupt nimenea gitul? Ce căutaţi? Nu vă băgaţi: nimenea 
Du vă pune... 

Dar mujicii piecară, şi la cincizeci de stinjeni dela şanţ, în- 
cepură să strige balaurului cu glas tare. Nici un răspuns. Se 
Ko W înaintară m ema 4 

n sant zăcea un mujic, cu capul răzămat de marginea ṣan- 
țului; lingă ei un sac şi un băț; de băț erau aninate două ră 
rechi de opinci, | 

Oamenii nu indrăzniră nici să se apropie. 

— Care-i acolo? Ascultă, măi frate !—strigară mujicii pe 
rînd, scărpinindu-şi care ceata, care spinarea. — Cum te cheamă ? 
Mă-ă! Ce cauţi aici ? 


382 VIAŢA ROMINEASCĂ 


` ` 
Străinul făcu o mişcare, ca să ridice capul, dar nu putus 
era bolnav, se eg ze ech H 
Unul se gindi să-l atingă cu ţăpoiu 
— Lat. dă-i pace !—strigară ceilalţi. De unde ştii... Vez! 
că tace. O fi vre-un... Lăsaţi-l, oameni buni! 
— Hal să mergem,—ziceau ciţiva. Ce avem nol cu el ?.. 
i-l rudă ? Dai de buciuc! 
T Şi plecară cu toţii indărăt, in sat, spunind celor bătrini, că 
zače un om străin, care nici nu'sutlă; nu poţi şti ce-i cu el... 
— Dacă-i străin, lăsaţi-l în pace |—ziceau bătrîni, şezinc 
pe prispă, cu minile pe genunchi.— Treaba lui. Nici n'aveaţi ce 
ta acolo. 
ei? e era colțişorul unde se transportă în vis Oblomov. 
Dia cele vre-o trei-patru sate, împrăștiate pe acele locuri, 
unul era Sosnovca, altul Vavilovca,—la 'o verstă unul de altul. 
Sosnovea şi Vavilovca erau moştenirea neamului Oblomov, 
şi din pricina asta erau cunoscute cu numele de Oblorhovca. 
in Sosnovca era curtea şi locuința boerească. La vre-o cinci 
verste dela Sosnovea era sătişorul Verhleovo, care odinioară fu- 
sese tot al familiei lui Oblomov, dar trecuse demult în alte mini; 
şi încă vreo citeva căsuțe imprăştiate încolo şi incoace şi ală- 
te aci, 
igi “Satul era proprietatea unui moșier bogat, care nu se arăta 
' pela moşie niciodată; o ingrijea un E vaca AN dintre nemți. 
lată toată rafia acestul colţişor. Ă 
Mia iici S Vë eiert in patul lul micuţ. E numai de 
te ani. E vioiu şi vesel. 
a Cit e de ri de rumăn, de grăsuţ! „Obrăjeli—aşa de 
rotunjori, că un alt ştrengar, de s'ar umfla într adins, mar fl aşa. 
Dădaca îl aşteaptă să se trezească. incepe să-i pule n 
räpiorli; dar ping nu se lasă, dă din picioare; dădaca | le 
de, și rid amindoi. 
op GA. reuşi să-l ridice în picioare; îl spală, îi piaptănă 
-| duce la mama. 
gece e tăposata mamă, Oblomov tresâri şi în vis de 
bucurie şi de iubire ; şi în vis A “a în ve de subt gene şi seo- 
i te, două lactimi A ` 
si Leeegrer cu patimă, apoi îl privi cu ochi lacomi şi 
ingrijaţi: nu i-s turburi cumva ochişorii ? Il întreabă, nu-l doare 
ceva; întreabă pe dădaca, dacă Iliuşa a dormit bine, dacă nu s'a 
trezit noaptea, nu s'a zvircolit prin somn, ma avut călduri? A- 
poi îl iuă de mină şi-l duse la icoană. Sie 
Acolo, stind în genunchi şi imbrăţişindu-l cu mina, c- 
A le ăciunii, 
ZS Copia! repeta distrat covihtele, uitindu-se la fereastră, de 
unde năvălea în odae răcoare şi miros de liliac. ag 
— Mamă, mergem azi la plimbare ?—0 întrebă el deoda 


in mijlocul rugăciunii. 


OBLOMOV 383 


— Mergem, sufletul mamei,—răspunse ea fără să-şi 
întoarcă ochii dela icoană, şi grăbită să stirşească cuvintele sfinte. 
Copilul le repeta alene, dar mama punea în ele tot sufletul, 

Acum merg la tata, apoi la ceaiu. 

La masa de cealu Oblomov văzu pe bătrina mătuşă care 
stătea la el,—bătrină de vre-o optzeci de ani,——şi care veşnic 
bombănea pe fata care o servea dela tele scaunului, și că- 
reia încă îi tremura capul de bătrineţă. Tot aci— trei domnişoare 
in vristă, nişte rude indepârtate ale tatălui, şi un musafir, cu~ 
noscut al mamei, —unul Cecmentv,—cam zmintit de felul lui şi 
proprietar peste şapte suflete; şi încă nişte bătrinei şi bătrinele, 

Tot acest ştat şi suită a casei lui mov luară în braţe 
pe Ilia lliici şi începură să-l copleşească cu dezmierdări şi laude. 
liiuşa abia mai avea timp să se şteargă după atitea sărutări 
nepottite, 

Ba incepură să-l îndoape cu chifle, cu pezmeciori, cu 
cre eg 

Apoi mama, după ce-l mai dezmierdă îndeajuns, îi dădu 
drumal să se joace prin grădină, prin curte, prin livadă,cu aspru 
ordin cătră dădacă, să' nu lase copilul singur,—să nu-l lase să 

se apropie de cai, de ţapul din curte, să nu se depărteze de casă, 
şi mai presus de toate, să nu se apropie de ripă,—locul cel mal 
E din toată imprejurimea, şi care se bucura de un nu- 
me rău. 

S'a găsit acolo odată un cine care fu luat drept turbat, 
numai fiindcă în clipa cînd au tăbărit pe el cu furci şi ţăpoae, 
a fugit de oameni şi sa ascuns după deal; în ripă aruncau 
hoiturile, în ripă credeau că stau şi hoţi şi lupi şi alte fine, 
cite nu se găseau nici prin partea locului, şi nici pe toată lu- 
mea asta, 

Copilul eşi fără să mal asculte toate povejele mamei; e de- 
mult în curte. r 

Cu bucurie şi mirare, —parcă i-ar fi fost pentru întăia dată, 
—aleargă în jurul casei părințeşti, cu poarta povirnită intro 
parte, cu acoperişul de lemn,—lăsat la mijloc şi învelit de un 
muşchiu verde şi plăpind,—cu cerdacul care se clatină, cu fel de 
fel e starni; unele clădite una peşte alta, şi cu grădina pă- 

“Grozav ar vrea să se urce În galeria, care atirnă în jurul 
intregii case, ca să privească deacolo riul; dar galeria e veche, 
abia se mai ţine, şi au voe să umble prin ea numai „oamenii“, 
boerii pe acolo nu calcă, 

nu se girdi la interzicerea mamei, şi se şi indreptă 
spre treptele oprite, dar in cerdac se arătă dădaca şi,—cu greu, 
—dar apucă să-l prindă. |! 

O lăsă şi fugi spre şura cu fin—cu gind să se urce pe 

scară, şi deabia apucă dădaca să ajungă la şară, cind trebui 


384 VIAŢA ROMINPASCĂ 


să-l oprească de a se sul 2 ape aa să pătrundă în ocolul 

r şi— Doamne fereşte! —în doa, 

Wes? Doamne, e copil, ce EECH Dar nu te mai as- 

ri, boerule ? Ruşine |—zicea dădaca. 

ger" toată ziua, şi rată zilele şi nopţile dădacăi erau pline 
de larmă şi de alergătură; cind chin, cind bucurie, cînd groază 
că are să cadă, că are să-şi strivească nasul, cind înduloşare de 
giugiulelele lul neprefăcute de copil, sau ingrijorare pentru vii- 
torul lui: atita o mai făcea să i se bată Inima, cu aceste singure 
griji se mai incălzea singele bătrinei și se mai întreținea viaţa 
ei somnoroasă, care fără astea, s'ar fi stins poate demult. 

Dar copilul nu-i tot zglobiu într'una: uneori deodată se po- 
toleşte, şi stind lingă dadacă, se uită aşa de pironit la toate, 
Mintea copilului observă toate fenomenele din faţa lul, —care—ti 
pătrund adinc în suflet, se dezvoltă, cresc împreună cu el. 

O dimineaţă — splendidă ; în aer-—răcoare ; soarele încă e jos. 
Dela casă, dela arbori, dela hulubărie şi dela galerie,—dela toate 
se întind umbre lungi. In grădină și în curte s'au format colțuri 
răcoroase care aduc îngindurare şi somn. Numai în depărtare 
cîmpul cu lanurile de secară parcă ard ca într'un foc, iar riule- 
jul luceşte și scintelază în soare, de te dar ochii. 

— Dădacă, dece aici e întunecos şi acolo lumină; dar are 
să fle lumină şi acolo. Aşa-i, dădacă? 

— Fiindcă soarele, dragul mamei, merge în calea lunii şi 
n'o vede, şi de acela se posomorăşte; dar cum o vede de de- 
parte— îndată se luminează... 

S'a pus pe ginduri copilul şi tot se uită în juru-i: vede 
cum Antip a plecat cu butoiul după apă, iar pe pămint, alături 
de el—merge alt Antip, de zece ori mai mare, decit cel adevărat; 
şi butoiul e cit casa; iar umbra calului a acoperit toată livada ; 
umbra a păşit numai de două ori prin livadă şi deodată a lu- 
at-o peste deal; şi Antip nici n'a apucat să iasă din curte... 

Calal făcu şi el vre-o dol paşi; încă un pas—şi-i peste 
deal... 

Aroti vrut să se sue pe deal, să vadă unde a dispărut ca- 
lul, O luă pe rtă, dar din fereastră se auzi vocea mamei. 

— Dădacă, nu vezi că copilul a eşit la soare? Dă-l la ră- 
coare. H încălzeşte căpşorul, are să se imbolnăvească, are să-i 
vie greață, nu minincă. Cu paza ta—ajunge în ripă. 

— Uf, ce neastimpărat!—bombăneşte dădaca încet, tirin- 
du-l în cerdac. 

Se uită copilul, şi cu privirea ascuţită şi stăruitoare bagă 
de seamă ce fac cei mari, cu ce-şi ocupă ei dimineaţa. 

Nici un amănunt, nici o trăsătură nu scapă de atenţia cu- 
rioasă a copilului ; neşterse i se întipăresc în suflet icoanele vie- 
ţii de toate zilele; mintea fragedă se imbibă de pildele vii, îşi de- 
semnează fără ştire-i, programul vieţii —după viaţa din juru-i. 

Nu se poate zice că dimineaţa se pierde zadarnic în casa 


ș ` J LG da a AA 4 


E 


t eau HIT AIR 
omomov | Zi i A lis 


AMi f 
lui Oblomov. Zgomotul cuțitelor care hăcuie die tege 
la bucătărie, ajung pănă în sat. s r 

Din încăperea slugilor se aude sfiriitul fusulul şi vocea in- 
ceată şi subțire a unei femei: greu de înţeles, plinge, sau im- 

provizează un cintec fără cuvinte. 

In curte, deindată ce a sosit Antip cu butoiul, vin la apă 
din toate colţurile : cu. căldări, cu treuci şi ulcioare, femei, vizitii, 

Colo o bătrină aduce din hambar la bucătărie o strachină 
cu făină şi o grămadă întreagă de ouă; colo un bucătar aruncă 
deodată nişte apă din fereastră şi scaldă pe Arapca, care toată 
dimineaţa a stat cu ochi dulci spre fereastră, dind din coadă şi 
lingindu-şi botul. 

insuşi bătrinul Oblomov nu-i fără treabă. Stă toată dimi- 
neaţa lingă fereastră şi observă cu luare aminte tot ce se pe- 
trece în curte. 

— Hei, Ignaşca! Ce duci, dobitocule ?—intreabă boerul 
pe un om care trece prin curte 

— Duc cuţitele in odaia oamenilor, să le ascut, —răspunde 
sluga, fără să se ulte la boer. 

~ — Bine, du-le, du-le ; dar vezi de le ascute bine! 

Apoi opreşte vre-o femee. 

— Hei, femee ! Femee, unde ai umblat? 

— La pivniță, cuconaşule, — zice femeia oprindu-se ; şi um- 
briddu-şi ochii cu mina, se oi la fereastră;—iau lapte pen- 
tru masă. 

— Bine, du-te, du-te |—răspunde boerul, — Caută de nu vărsa 
laptele | — Dar tu, Zacharea, incotro ai luat-o, spinzuratule! Îți dau 
eu să tot umbli! A treia oară te vad fugind, Şterge-o îndărăt, 
în antecameră ! 

i Zacharca pleacă să moie din nou în antecameră, 

e vin vitele dela cimp—bătrinul cel dintăiu se îngrijește 
să fie adăpate; a băgat de seamă prin fereastră că o javră din 
curte s'a luat după o găină—îndată ia măguri severe incontra 
dezordinei. | 

E ocupată mult și cucoana: de vre-o trei ceasuri discută 
cu Averca croitorul, cum să facă din flanela bărbatului o scur- 
teică pentru liuga, siagură desenează cu creta şi bagă de seamă, 
să nu fure Averca din stofă. Apoi trece în odaia fetelor; spune 
Hecărei fete cită horbotă să împletească ; apol cheamă pe Nasta- 
sia Ivanovna, sau pe Stefanida Agapovna, sau pe alta din suita 
sa, la o plimbare prin grădină, cu vre-un scop practic; să vadă 
cum cresc merele, n'a căzut cumva cel de eri care s'a şi copt; 
colo—să altolască, dincolo să răteze o creangă... 

Dar grija de căpetenie era bucătăria şi masa; în privinţa 
mesei se stătuia toată casa; era chemată la sfat şi mătușa cea 
bătrină ; fiecare propunea felul lul de mincare : care supă cu mă- 
runtae de re, care supă cu tăleței sau cu rinză, care tocă- 
tură de măruntae, care zeamă roşie pentru sos, care albă. 


386 ____ VIATA ROMINEASCĂ 


BE tt dd 


Ea ţinea seamă de fiecare sfat, se discuta pe larg, apoi 
nen se primea sau se respingea după sentinţa definitivă a 
stăpinei. 

La bucătărie se trimitea necontenit, cînd Nastasia Petrovna, 
cind Stepanida Ivanovna, ca să amintească despre cutare lucru, 
să adaoge cutare fel de mincare, sau să-l desființeze, să ducă 
zahar, miere, vin pentru vre-o mincare, şi să vadă, dacă bucă- 
tarul a pus tot cei s'a dat. 

La Oblomovea grija mincârii era grija cea dintălu şi cea 
mai de căpetenie. Ce viței se îngrăşau acolo pentru sărbătorile 
cele mari! Ce paseri se creşteau! Cită chibzuială, cltă batae 
de cap cu îngrijirea lor! Curcile şi puii, hotăriți pentru zilele 
onomastice şi alte zile solemne, se hrăneau cu nucă ; giştele erau 
ținute în nemişcare, ba citeva zile înainte de sărbători, chiar în 
saci,—ca să fie mai grase. ei 

Ce provizii de dulceţuri, de sărături, de făinoase | Cite fe- 
luri de mieduri, de cvasuri! Ce plăcinte se coceau la Oblomovea | 
j Aşa dar, pănă la amiază totul se mişca, totul trăia o viaţă 
de furnicar,—deplină şi activă. 

Nici Dumineca şi zilele de sărbătoare nu se astimpărau a: 
ceste harnice furnici: atunci zgomotul cuţitelor la bucătărie se au- 
zea tot mai dés şi mai des; o femee făcea de citeva ori călă- 
torie dela hambar la bucătărie, cu cantităţi indoite de ouă şi de 
făină - în curtea paserilor era ciriit şi vărsări de singe mai mari, 
se cocea cite o plăcintă uriaşă, din care stăpinil mincau şi a 
doua zi; a treia şi a patra zi rămăşiţele treceau la fete; plă- 
cinta ținea pănă Vineri; așa că o bucată cu totul uscată, fără 
nici o umplutură, o căpăta, ca o favoare deosebită, Antip care, 
după ce-şi făcea semnul crucii, zdrobea cu trosnet acea curioasă 
petrificare, desfătindu-se mai mult de faptul că-l plăcintă boe- 
rească,—ca un arheolog care cu plăcere bea un vin rău din cio- 
bul unui vas milenar. 

lar copilul privea şi observa cu mintea lui de copil, căruia 
nu-i scapă nimic. Vedea cum după dimineaţa petrecută cu fo- 
los şi cu treabă, venea amiaza şi masa. 

Amiaza e fierbinte; pe cer nici un nouraş. Soarele stă ne- 
mişcat deasupra capului şi arde totul. Văzduhul a incetat de a 
ondula şi stă nemișcat. ac, apă—nu se clintesc; peste sat şi 
cimpie linişte neturburată; totul parcă a murit. Desluşit şi cit 
colo se aude glasul omenesc în acest pustiu. La douăzeci de 
stinjeni se aude cum zboară şi zbirnie cărăbuțul ; în iarba deasă 
cineva mereu storže, parcă s'ar fi lungit cineva acolo şi ar trage 
un somn dolce. 

Şi în casă se statorniceşte o linişte moartă. A sosit ceasul 
obştescului somn de după masă. 

Copilul vede cum toţi, şi tată,şi mamă, şi bătrina mâtuşă 
şi sulta, toți s'au imprăştiat prin colțuri lor. Cine nu-l are, 
pleacă,—unul în şura cu fin, altul în grădină, un altul caută ră- 


ORLOMOV d 387 


Le 
coarea în tindă; încă un altul id grădină, acoperind 
muşte cu o basma, adoarme unde La invins Caldura îi Se 
berit greutatea mesei; și grădinarul s'a întins după munca lui 
subt o tufă în grădină, şi vizitiul a adormit în grajd. 

llia Ilici îşi aruncă o privire în odata slugilor: aici toți 
stau Jong morţi,—pe laviţi, pe jos, prin tindă, lăsînd copiii de 
capul lor ; copiii se iirăsc prin curte, scormonesc în nisip. S'au 
băgat şi nit prin cotineţe, căci n'au la cine lătra. 

Puteai să cutreeri toată curtea, fără să dsi de nimeni: se 
putea uşor fura totul, se putea scoate afară cu trăsurile : nimeni 
nu s'ar fi Impotrivit ; dar nu se găseau hoţi. E 

ra un somn neînvins, un somn care coplegea 
mai vie asemānare cu moartea. Totul e mort, ege Pa 
răsună horălala în toate felurile şi tonurile. 

Numai din cînd în cind vre-unul ridică deodată capul, se 
vită rătăcit şi mirat în juru-l, se întoarce pe cealaltă coastă "sau 
fără să deschidă ochil, sculpă în somn, mormăind din buze, sau 
bombănind ceva neînțeles, și adoarme din nou... i 

Altul, fără o clipă de pregătire, sare iute în amindonă pi- 
cioarele, parcă s'ar teme să nu piardă o clipă prețioasă, înhaţă 
cana cu cvas, și după ce suflă peste muştele care înoată acolo 
ca să le dea la ogărte,—din care pricină muştele, neclintite pă- 
nă aci, Încep să se mişte cu vioiciune, in speranța unei amelio- 


rări a situației, — îşi udă gitul 


lar copilul stă şi priveşte... 

După masă eşea impreună cu dădaca din nou la aer. Dar 
şi dădaca, cu toată străşnicia poruncilor din partea cucoanei şi cu 
toată puterea-i de voinţă, nu se putea impotrivi somnului. Era 
atinsă şi ea de boala obştească a somnului din Obiomovca. 

La inceput vedea de copil cu toată mintea trează, nu-l lä- 
să să se depărteze, bombănea cind il vedea că nu se astimpără; 
apoi simțind semnele boalei care se apropia, începea să-l roage 
a E E poartă, să lese în pace țapul, să nu se caţere 


Se așeza in vre-un loc mai răcoros: în cerdac, in pragul 


„pivniţii sau numa) pe iarbă,—cu gind, chipurile, să impleteaşcă 


la ciorap şi să vadă de copil. R 
sëng aiene, ër copil. Dar în curind începea să-l astim- 
„>e urcă prisnelul, parcă-l våd.. la galerie“... —se gindea 
gata să adoarmă, „Ba incă de n'ar gie chiar in deg? Si 
SS: Cf Sien? GEN pe groe ciorapul îl luneca din 
DH D n e 
tea Riets seet, ie MA EEN 
SÉ e = aştepta cu nerăbdare clipa, din care începea viaţa-i 
arcă era singur pe lumea asta ; pleca dela dăda - 
ful degetelor, se uita la toţi, care unde doarme ; se oan e i 


338 VIATA ROMINEASCĂ 

vea, care cum se trezeşie, cum sculpă şi bombâneşte în somn, 
apoi cu inima cit un purice, se urca În galerie, o irecea jar-im- 
prejur pe scindurele care-i scirțleau subt picioare, se căţăra la 
hulubărie, se vira în fundul grădinii, asculta cum zbirnie cără- 
buşul şi-i urma zborul cit colo ; asculta cum ţirie ceva în larbă, 
căuta şi prindea pe turburătorii acestei linişti ; prindea o lăcustă, 
ii rupea aripele şi se ulta ce are să lasă din ea, sau o străpun- 
gea cu un Däin şi o urmărea în zboru-i cu acest adaos ; cu a 
plăcere nespusă şi reținindu-şi respirația, urmărea cum prinde 
paianjenul musca şi o suge, cum nenorocita i se zbate între labe şi 
bizte.. Copilul sfirşeşte, omorind şi victimă şi calău. 

Se strecoară apoi în şanţ, scormoneşte, găseşte nişte rădă- 
cini, le curăţă de coajă şi le minincă cu o plăcere nespusă, pre- 
țerindu-le meselor şi dulceţurilor pe care | le dă mama. 

Ese şi din curte : îl atrage mestecănişul care i se pare atit 
de aproape, că în cinci minute ar fi acolo, dar nu pe împrejur, 
pe drum, ci deadreptul, peste şanţ, garduri şi gropi. Dar, i-i 
frică, acolo ci-că stau şi leşii * şi hoți, şi fiare grozave. 

Ar vrea să se coboare şi în ripă, —care e numaila vre-o cinci- 
zeci de stinjeni dela grădină ; s'a şi apropiat de margine, închise 
ochii, vru să se uite, ca in craterul unui vulcan... dar deodată îi 
răsăriră toate poveştile şi grozăviile auzite despre această ripă ; 
il cuprinse groaza ; nici viu, nici mort, fugl indărăt, şi tremurind 
de frică, se aruncă în brațele dădacăi, pe care o trezi. 

Bătrina sări din somn, îşi îndreptă testemelul pe cap, im- 
pinse subt el citeva şuviţe de păr cărunt, şi prefăcindu-se că nici 
nu s'a gindit să adoarmă, se uită cu bănuială la lliuşa, apol la 
ferestrele boereşti, şi cu degetele tremurătoare începe să împungă 
una În alta andreleie ciorapului de pe genunchiu. 

Arşiţa începe cu Încetul să se potolească; jur-imprejur 
totul se inviorează ; soarele s'a apropiat de pădure. 

Şi în casă liniştea încetul cu incetul se turbură ; undeva 
scirții o uşă ; se aud princurte pași; în şură cineva a strânutat. 

In curind din bucătărie un om duce în grabă, şi îndoin- 
du-se de greutate,--un samovar enorm. Incep a se aduna în ju- 
jorul mesei: unul cu fafa mototolită şi cu ochii înlăcrămaţi; altul 
are pete roşii pe o parte a obrazului şi pe timple; un al treilea, 
după somn vorbeşte cu altă voce. Totul fosăe, suspină, cască, se 
scarpină în cap, se întinde, deabia venindu-şi in fire. 

Masa şi somnul aduce o sete nestinsă. De sete te arde în 
git ; se beau cite dovăsprezece de cealu, dar zadarnic: se 
aud gemete, suspine; se recurge la must de pere, de afini, la 
cvas; far unii, ca să astimpere uscăclunea gitului,—şi la ajatoare 
doctoricegti, 

Toţi caută să scape de sete, ca de o pedeapsă a lui Dum- 
nezeu ; toţi se chinuesc şi se zvircolesc, sufăr ca o caravană de 
călători în pustiul Arabiei, in lipsa unul izvor. 


* Spirilele pădurii. N. irad. 


OBLOMOY 389 


Copilul e aci, lingă mama: se ulta la feţele ciudate din 
juru-], ascultă vorba lor somnoroasă şi fără viagă. Cu plăcere 
H EEN te ae ws | se par eg prostiile vorbite, 

upă masă fiecare se ocupă cu ceva: unul merge la pirâu, 
unde rătăceşte cu paşi domoli pe mal, izbind cu piciorul tie 
celele in apă ; altul se aşează la fereastră şi urmăreşte cu privi- 
rea fiecare mişcare de afară ; a trecut o pisică, a zburat o tioară: 
observatorul le urmăreşte şi pe una şi pe alta cu ochii şi cu vir- 
= paesi, uërg den cind în dreapta, cind în stinga. Aşa 

u cînii uneori ziua intreagă, in fereastră, cu capul 

sg pe fiecare trecător. g BER 

ama ia capul lui lliuşa, Îl aşează genunchi şi-i piap- 
tănă încet părul, admirind fineţea lui, şi Ges să E 
alte oe: Wi şi wi Setzen Tihorovna ; vorbeşte des- 

rul lui lllușa, face din el eroul vre-unei 
ep wert de aur. it pate mira 
atā că se apropie amurgul. La bucătărie trosneşte di 

e? focul, se aud din nou lovituri dese de cuțite: se e 


Siugile s'au adunat la poartă, se aude cintecul 

hohot. Unii se joacă de-a geg, y FATOR 
' lar soarele se lasă in dosul pădurii, aruncind citeva raze 
căiduţe care, ca o ciră de foc, străbat tot cringul, scaldă în vä- 
na sep Pale one brazilor. Apa ră stinge una după alta ; raza 
ge mult; ca un ac su se e 

wk Ke ud ies şi ea. EEN 

ucrurile îşi pierd forma lor: totul se contopeşte într” 

sură, apoi întunecoasă. Cintecul paserilor se erter, eer 
încetează cu totul, afară de una mai încăpăţinată, care parcă in 
ciuda tuturora, singură ciripeşte în mijlocul liniștii, dar cu intre- 
ruperi, apoi tot mal rar; mai şueră odată slab de tot, pentru 
cea din urmă dată, îşi scutură încet aripele, atingind foile din 

s adoarme. i 

ace totul. Singuri grierii (ie pe întrecute tot mai tare, 
AR den ger KE ză şi ze aştern pe livadă, 

e o tiul; plescă 

par iar aha Bier GË? şi aici ceva pentru cea din 

Miroasă a umezeală, Se face tot mai întuneric şi mai întu- 
seric, Din grupurile de arbori s'au format nişte monştri; pădu- 
rea e fioroasă: acolo schte ceva, parcă unul din monştri ar fi 
trecut în alt loc, şi un gătej uscat îl pirie subt picioare... 

Pe cer străluci, ca un ochiu viu, cea dintâiu stea, şi în fe- 
DESEN Te în arauri lumini. 

u clipele tăcerii obşteşti, tăcerii solemne a firii, 
cind lucrează mel cu tărie puterea creatoare a minţii, fierb mai 
aprins gindirile poetului, sau durerile uritului ; cînd în sufletul 
învrăjbit încolțeşte mai tare sămința gindului rău, şi cind.. în 
Oblomovea toţi dorm aşa de adinc şi de liniştit. 


— Hal, mamă, la plimbare,—zice liuşa. 

— Cum se poate! Acuma! E umed, răceşti la picioare; e 
şi fioros... În pădure acuma umblă leşii, care fură copii... 

— Unde-i duce ? Cym e? Unde stă ?—intreabă copilul. 

Şi mama dă curs liber fanteziei nestinjenite, iar copilul as- 
cultă deschizind şi închizind ochii, pănă cind somnul îl doboară 
cu totul. In sfirşit vine dădaca, și luindu-l de pe genunchii ma- 
mei, îl duce, somnoros cum e, şi cu capul care-i atirna pe u- 
măr, în aşternut, 

— laca a trecut şi ziua ge azi, şi slavă Domnului,—zic cel 
din casă, lungindu-se in aşternut, gemind şi făcindu-şi sem- 
nul crucii.—Am petrecut-o bine. Dă Doamne şi mine tot aşa. 
Slavă Ţie Doamne, Slavă Tie Doamne..... 

Apoi Oblomov se visă iarna: intro seară turbure copilul 

“se lipeşte cu sfială de dădacă, iar dădaca li şopteşte despre o 
țară necunoscută, unde nu-i nici noapte, nici frig, unde totul e 
o minune, curg riuri de lapte şi miere ; nimeni nimic nu face tot 
anul; se plimbă fără nici o treabă numai feţi frumoşi, ca Iia 
Miici, şi fete frumoase ca În povești., 

Tot acolo trăeşte o zină fermecătoare, care vine şi pe la 

\ nol cite odată în chip de știucă, şi care-şi alege vre-un băiat 
care-i mai leneş, dar cuminte Și potolit ; şi—hal să îngrămă- 
dească peste el tot felul de bunătăţi.—așa ni tam ni sam; iar el 
minincă de toate, se imbracă in haine gata şi scumpe; apoi se 
insoară cu vre-o fată grozav de frumoasă, care se numeşte Mili- 
trisa Chirbitievna... 

Copilul s'a prefăcut în văz şi auz şi cu o nespusă patimă 
ascultă povestea dădacăi. 

Dădaca, sau tradiţiile se fereau așa de iscusit de tot ce e 
realitate, incit închipujrea şi mintea rămin pătrunse de spiritul 

ficţiunii pentru totdeauna. Fără răutate îi povestea dădaca şi des- 

pre Emelea cel Prost,—această răutăcioasă şi vicleană satiră pe 
seama străbunilor noştri, te chiar pe seama noastră. 

Mai tirziu Ilia Ilici, degt ştie că nu există nici riuri de lapte 
şi miere, nici zine fermecătoare, şi glumeşte cu zimbet de po- 
veştila dădacăi, dar zimbetul parcă nu-i sincer şi e însoţit de un 
tainic suspin : povestea s'a amestecat cu viaţa, şi llia Ilici, fără 
să-şi dea samă, e trist uneori, că povestea nu-i viaţă şi viaţa 
nu-i o poveste. 

Visează pe Militrisa Chirbitievna fără să vrea; îl atrage 
într'acolo unde oamenii oan altă treabă, decit să se plimbe, unde 
nu-s griji şi tristeţe. Niciodată nu i-a perit pofta de a sta şiel 
pe cuptor, de a umbla şi el în haine gata şi neplătite, de a minca 
pe seama bunei zeit, 

ŞI Oblomov cel bătrin şi bunicul ascultaseră in copilărie 
aceleaşi poveşti, trecute în ediția steriotipă a vechimei, păstrate 
prin dădaci şi diatci dealungul veacurilor şi generaţiilor. 

Dar dădaca trece la alte tablouri: povestrzte despre ispră- 


D A 


_____OBLOMOV 


381 


vile Achililor şi Ulişilor noştri, despre voinicia lui /lia Muro- 
met, despre Dobrinea Nichitici, Alioșa Popovici, despre Pol- 
can cei Voinic şi Calecișce Călătorul, şi cum cutreerau ei țara 
rusească, omorau oşti nenumărate de păgini, cum făceau rămă- 
şag, care va bea cupa de vin dintro duşcă, fără să clipească; 
apoi despre hoţii răi, despre fetele de impărat adormite, oraşe 
şi oameni impetriţi ; ajungea însfirșit la demonologia noastră: 
morţi, balauri şi pricolici. 

Cu simplitatea şi naivitatea lui Omer, cu acelaşi adevăr 
palpitant şi amănunţit, şi vioiciune de relief, săpa în amintirea 
şi inchipairea copilului, Iliada vieţei ruse, creată de omerizii nog- ` 
tri din acele neguroase vremuri ale trecutului, cînd omul nu ştia 
încă să se descurce în mijlocul primejdiilor şi tainelor firii şi vieţii, 
tremura de frica leşilor şi pricolicilor şi câuta în Alioşa „fe- 
e? SE EE apărare. a E EEN înconjurătoare, 
c răsăreau la to su n yäzduh 
şi din pădare şi din cimp. sata Sa pa. 

Grea şi primejduită era viaţa pe acele vremuri, nu îndrăz- 
nea omul să iasă in pragul uşii: îndată îl stişia fiara, îl spin- 

> teca hoţul, il prăda tătarul, sau pierea fără veste, fără urmă. 

Altădată se pomenea cu vre-un semn ceresc, cu stilpi şi 
ghemuri de foc ; colo, deasupra unui mormint proaspăt răsărea 
o flacără ; ba parcă umbla cineva prin pădure cu felinarul, ho-. 
hotind şi tulgerind din ochi prin intuneric... 

ŞI cu omul se întimplau atitea lucrari neințelese : trăește o- 
mul, de pildă, trăeşte, bine totul, şi—deodată nu-l mai înţelegi: 
începe să Une cu glas străin, sau umblă în somn în mijlocul 
nopţii; pe un au, ni tam ni sam,—il apucă ceva, începe să-l 
frăminte, il trinteşte cu faţa la pămint... Și numai cu o clipă 
mai inainte, o găină cintase ca cucoşul, sau un corb ciriise pe a- 
opera casei. 

perdea sărmanul om, privea cu spaimă în juru- 
cu inchipuirea o chee a tainelor firii d vieții Se SES 

Sau poate că necurmata linişte a unei vieţi somnoroase, şi 
lipsa unor primejdii adevărate făceau pe om să-şi făurească o 
lume plăsmaită, în care să-şi deslănţue prisosul inchipuirii trin- 
dave şi să caute obirşia lucrurilor celor mai obişnuite, în afară 
de ek? 

e dibaite trăiau sărmanii noştri străbuni ; nici nu-şi des- 
tăşurau şi nici nu-şi stăpineau voința ; şi se mirau eich în- 
grozeau În faţa relelor şi nevoilor, iar cauza lor o căutau în ie- 
de a ze şi intunecoase ale naturii y 

ci moartea se intimpla, fiindcă au scos mortul din e 

cu capul inainte, iar nu cu picioarele; casa a ars, fiindcă ga 
trei nopți mai înainte a urlat cînele. Căutau deci să scoată mor- 
tul cu picloarele înainte; mîncau tot ca mai inainte şi tot cite 
eg A Ve ei pe br goală; cinele care urla, era bă- 

curte, iar spuza oc - 
tura putredă a duşamelelor. E "EE 


# 


392 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Şi pănă azi oamenilor noştri, în mijlocul realităţii goale le 
place să creadă în poveştile ademenitoare ale vechimii şi nu se 
vor lasa de această credinţă poate mult timp Incă... 

Ascultind poveştile dădacăi despre Paserea-/Jar,— Lina noas- 
¿rā de aur, despre incuetorile şi tainițele castelului fermecat, 
copilul, cînd se îmbărbătează inchipuiudu-se eroul isprăvii po- 
vestite,-— de-l furnică în spate—cînd se întristează de necazu- 
rile viteazului. 

Povestea urmă după poveste. Dădaca povestea cu foc, zu- 
grăvea în culori vii, se însuflețea pealocuri, căci credea pe ju- 
mătate şi ea ce povestea. Ochii bătrinei scintelau, capu-l tre- 
mura de emoție, vocea atingea note neobişnulte. 

Copilul cuprins de o groază neincercată, se lipea de ea 
cu lăcrimi în ochi. 

De era vorba de morţi, care răsar din mormint în miez de 
noapte, sau de victimele chinuite în închisoarea unul balaur, sau 
de ursul cu un picior de lemn, care umbla prin sate şi cimpii, 
căutindu-şi piciorul sănătos,—părul din capi se fácea mā- 
ciucă ; inchipuirea copilului, cînd răcea, cind fierbea. O stare 
de nelinişte dulce și chinuitoare 1l cuprindea; nervii i se incor- 
dau ca strunele. 

Cind dâdaca rostea cu un ton morocănos vorbele ursului: 
„Scirţie, schte, picior de teia ! Am trecut prin cimpii şi sate, 
toate muerile dorm, numai una nu doarme: stă pe pielea mea, 
fierbe carnea mea, toarce lina mea“... şi cînd ursul intră în stir- 
şit în casă şi se pregătea să Inhaţe pe cel care i-a răpit picio- 
rul, copilul nu se mai stăpinea; cu spaimă şi cutremur se a- 
runca în braţele dădacăi ; fi ţişnesc lacrimele de spaimă, ride cu 
nolot de bucurie că n'a căzut in labele ursului şi că-i pe cup- 
tor lingă dădacă. 

Arătâri stranii umpleau mintea copilului ; frica nu-i părăsi 
mulți ani, poate niciodată. Cu tristeţă se uită lia Miici şi nu 
vede în viață dêcit rele, decit nenorociri; mereu visează la ţara 
fermecătoare, unde nu se pomeneşte de răutăţi, de nenorociri, 
de tristeță, unde trăeşte Militrisa Chirbitievna, unde te hrănesc 
aşa de bine şi te imbracă pe degeaba... 

La Obiomovea poveştile işi păstrează stăpinirea nn numai 
asupra copiilor, ci şi celor mari, Toţi cei din casă şi cei din 
sat, incepind cu boerul, cu cucoana şi pănă la voinicul Taras 
fierarul, toți se tem de ceva, şi tremură cind vine sara: tot 
copacul se preface într'un glas, orice tută— într'o vizuină de hoţi. 

La zgomotul oblonului, la mugetul vintului: tresar şi bär- 
baţi şi femei şi copii. La Bobotează, după ceasul zece din noapte 
mare să iasă unul din curte; la Paşti m'are să intre unul în 
grajd,—de frică să nu dea peste domovoi * 

La Oblomovca credeau în toate: și în pricolici şi În morţi. 


* Strigoiul casei. N, irad. 


groază strecurață în suflet "Inea din $ 
copilărie ` 
e grozăviile din ajun, dar sara iar e area Here 


(Traducere din rusește de A. Frun:4) (Va urma) 


- 


AE Vi “1, Goneiarov 


SAAR g Së Ei \ 
d'H 

| Ei 
E ui 


sbi 


Problema Pensiilor 


Marele public crede că statul face cine ES ceia ege 
funcționarilor, prin faptul că îl se rezervă ele e Së bs Ba 
poi drept mar rezulta din economiile depuse e uerg Diener 
cul nu ştie că meta gc u eg ag? E garg) eech păr 

1 lor, Vom e d 
tei a da pane ie in schimb funcţionarul, că statul face ai eng ; 
a oy e, forțat, pe care-l prestează exclusiv eech) ug 
R e ionăreşti și că nici pe departe nu se restitue Tonct oni a Ie a d 

zm i. | lui, drepturile care rezultă din depunerile, pe vi och 
ke 5 întreagă. Expunerea care urmează a fost cetită în SCH S 
e mar universitari, din Oct, 1923. kegiegzeng e Sg 
Studiul de față privesc Insă pe toți funcționarii Zoe E KR Za 
mele de avansare sint in media cam aceleaşi, m ? aa areptititi, 
cial, și toți slujbaşii (rat al statului sint ozoni Ea aai votion 
intrucit pe lingă reținerile de 10, din salarul msi Geier 
şi cițiva ani din tinereţă, ani de muncă şi pres en enge? dëi 
ătirii lor; asttei incit el nu mal pot la vri ec (ee 
ep in dreptul de pensie, să mai ocupe şi alte fun E, ra 
= m lare, dacă ponsia prea mică,nu numai prin raport la sent 
Pocială dar prea mică pentru nevoile de minimă existenţă ale or 
, 
SC Cu eier? statului vor vedea din rindurile de sn ci ra de 
ege og dp. În zung dota stat pr ni apei singuri 
o ' 
end eeng să-și Gerbact el singuri de bătrineţiie, de văduvele 


şi de orianil lor; 
| 


Premizele,—]n calculele de față nu am engen! ef 
inerilor de 10 18 sută pe care statul le face profesorilor, ver 
zë să considerăm ca plasament şi banii cheituiţi posta pe a iale 
cu dobinzile lor, şi tot ca plasament tinereța, enorgia $ SS er ech 
se cer pentru a ajunge la o carieră de aşa selecţie, 


PROBLEMA PENSIILOR a 395 
a A P i E ESCH 


“talentul, pehtrucă nu ma. tinerii care aspiră la DER titiari acade- 
mice reuşesc să le obti, și nu toți acel Care aŭ gu şi lucrări pot 
ajunge profesori universitari, ` p 

___ Din motive insă de generozitate și umanitate, vom considera că 
aceste bunuri trebuesc oferite societății gratult, și că ele nu. consti- 
tue creanţe in sarcina statului pentru asigurarea bătrinețiiot acelora 
care și-au cheltuit tinerețeie, capitalul şi talentul pentru a fl aleşi să-l 
servească, j 

Am exclus de asemenea SL aportul moral, pe care-i- aduce pro- 
tesorul pe lingă opera sa didactică ca factor’ social, orizonturile ce 
le deschide, intiuența lui in societate. Exemplul, bunăoară, care l-au 
dat profesorit universitari, care au luat Porte în lupta pentru întregi. 
rea neamului alâturi de studenţii lor în trangee, în laborator, în spi- 
tale sau în propagandă. Am exclus toate acestea, ele nu constituesc 
creanţe asupra societății. Tinem samă numai de teținerile de 10 ia 
sută. Vroim să ne iuminăm pe noi ingine, să luminăm şi soțietatea, 
dacă subt raportul pur comercial, bancar, certm mal mult decit dăm, 
orl nì se la mal mult decit ni se restitue. 

Vroim să vedem, dacă numai subt raportul comercia! pur, meri- 
tâm răspıimsul pe care d, Burtă-Verde ni-l dă cind ne plingem de 
speculă şi de insuficiența salariilor: „D-ta al pensie dela stat, pe 
cind eu -trebue să speculez pentru ca să-mi asigur bätrineieie * 

Ef bine, volu arăta, nu numai pentru profesori, dar pentru toți 
funcționarii statului, că dacă casa pensiilor ar fI ialocuită printr'o 
bancă, care să fructifice reținerile de 10 ia sută prin operaţii sigure, 
cum face de ex, Banca Naţionali, cu procent de 7 la sută, imprumu- 
turi pe gaj, atunci statul ar trebui să dea profesorului pensionar, nu 
cei 750 lel lunar, plus o pomană, care | se zice spor de agonie, ci 
o rentă perpetuă (să La moștenească strănepoţii), egal cu ultime 
teafă, mărită cu patra gradatii, ba incă să-i maj restitue şi o parta 
dia capital, 

Acestea am zis, s'ar aplica pentru toţi funcționarii, cu atit mai 
mult pentru profesorii universitari, care după ce s'au pregătit pe con- 
tul lor propriu, își încep cariera la o vristă la care alți funcţionari 
so pregătesc să se retragă ia o pensie Indelungată, pe cind universi- 
tarul se retrage ia pensie după vrista probabilă a mo În 


la de mortalități a populaţie! 


Jo calculele mele am intrebuiațat bie i 
Franţei Intre aci 1890—903, Am presupus că unlversitarul intră la vriata 
de 30 ani ca suplinitor, ori agregat cu 80 la sută dia leata titularu- 
Int, că după cinci ani devine titular, şi apoi avansează la fiecare 
cinci ani cu 25 ja sută pănă la patru gradaţii, retrăgindu-se la 70 de 
ani, dacă trăește păn'atuncl. Am presupus că ultimul profesor moare 
la 90 de ani. Am ținut samă şi de pensiile ce se dau femeilor D 
copiilor, cu toate că nu Cunosc aici un copil minor de universitar să 
fi beneticiat de pensie. Am presupus, in mijlociu femela cu cinci: ant 
pers EE decit barbatul, avind dreptul la ' din ultimul sajar, co- 

a A. 


Toate calculele sint făcute admițind că “statul dă pensie nltima 
leafă mărită cu toate gradațiile, o 

Btru controlul calculelor dau aici tabela de mortalități 
anii 1898—903 lucrată de serviciul de racansămint 
i 


* Not site ce valorează această pensie dela stat, ci t 
anul dinire cei mef valoroși protesori universitari, Le Bee, 


intre 
al Franţei. Calcu- 


396 VIAŢA ROMINEASCĂ 

ot face conform acestei tabele, intrebuințind tabeleie de rente 
Z Sen ale lul. Violdine, sau tabelele. de logarithml, Tabela ebe 
talități se găsește publicată in anuarul biroulul de longitudin d 
Paris 1921, la 100 mii de născuţi * se dă proporția celor in viat i a 
orice vristă anumită, Noi o publicăm prescurtată pentru 1000 de năs- 
cuți şi intre vrista de 30—70. anl. 


m 


H > Aë E: EK 
ale Hir Hi 
Ki ə 
ei Is RO st lasa 

H PZ | Le j 
30 | 677 a6 | 573 6 | ama 
aler A7 ` 564 | 62| Am 
32 | 656 A8 | 556 63 | 200 
33 | 650 49 | 547 64 | 375 
g4 | 654 50 | 533 65 300 
35 | 648 | Ru pe 
TRETE 4 
642 5i | 529 ep | 344 
Se 636 52 | 520 67 | 328 
33 | 630 53 | 510 68 | 311 
30 | 623 54 | 500 JE 
10 | 616 Sie KK 
Sati Ce j 
41 | 610 54 | 480 25 139 
42 | 603 57 
43 | 595 58 | 457 85| 30 
44 | 588 50 | 445 90| 7 
45 | 580 60 | 432 95 1 


Concluziile, — Sumele ta care se ridică reținerile de 10 ta sută 
ÒF. 
ficie de atat i E Sie 1, adică să luăm ca oi eeh Aria 
l-am mărit cu patru gradapii. 
Prost Ree cifra unu in toate calculele studiului 


E e Dacă facem deocamdată ipoteza, că protesorul trăeşte pănă 


la 70 de ani, lar cind atioge această vristă e! cere să | se restitue. 


globali economiile sale (reținerile de 10 la sută) fructificate, atunci 


statal sau casa pensiilor ar trebui să-i restitue dintr'odată o sumă. 


egală cu salarul ultim (mărit cu patru gradații) : 


Pe 14 ani și St sutimi din an dacă rejinerile s'ar Jusiilica cu £ "ln 

. 10 » 93 » Li KL > E? 5 z 
o 29 D D . - e 

e 6 L 57 MM = KL . -> AN » 


tru 
> I isiä o asemenea tabelă de mortalilale, pentru 
că EE Ee epre t  atiințindu-se abia dela 1364, nu s'au putul ur 


mări ca în Franja 100 mii născuli, pănă la moarte ; dar omenirea fiind, 


cam acelaşi, palem adopla slalisiica iranceză. 


PROBLEMA PENSIILOR 397 


2) Pensionarul însă nu primeşte dintr'odată economiile, ci trep- 
tat, anual (ma! precis lunar). 

In cit timp s'ar amortiza aceste economii fructiticate, dacă sta- 
tul i-ar plăti pensie egală cu ultimul salar (mărit cu patru gradații)? 

Ei bine, iată un rezultat surprinzător, care arată cită nedrep- 
tate se face tuturor funcționarilor, dar în specia! prolesoriler şi tu- 
turor acelora cărora 1 se dă pensia mal mică decit ultima eat, 

Statul ar trebui să dea: 

Rentă perpetuă egală dn ultimul salar, * adică nepoții și stră- 
nepoții lui să-i incaseze pe vecie, ca moștenire, salarul mărit cu cele 
patru gradaţii, dacă depunerile au fost fructilicate cu 7 la sută! 

lar acum profesorul universitar pensionar nu primeşte nici a 
treia parte din salarul ini, care salar pentru profesorii în activitate 
este el-insuși cam a șasea parte din valoarea Ini Inainte de războiu ! 

Dar nedreptatea este de fapt și mal mare, după cum vom arăta. 

Intradevăr, pănă acum nuam ţinut samă decit de reţinerile in- 
dividuale ale pensionarilor, fără a ținea samă că tot lor trebue să 
N se repartireza şi reținerile colegilor lor care mor înnainte, sau 
abia incepind să ia pensie, 


Să ne punem acum următoarea problemă auxiliară : 

Un protesor trăeşte pănă ia 90 de ani, vrista pecara o luăm ca 
maximum. Intre 70 şi ani el nu mai depune, intrucit s'a retras din 
serviciu, insă presupunem că nici pensie nu la, ci îşi lasă depunerile 
sale anterioare să fructifice acești 20 ani pănă cind atinge limita 
vristei de 90 ani. Cit ar trebul să se restitue mogtenitorilor Iul? 

In a moment, moștenitorii lu] ar trebui să primească globai, 
adică fără rate anuale, salarul ultim: i 
Pe 55 asi (şi 30 sulimi) dacă depunerile au fosi fracțilicale cu 7". 
e ` Vë e 


D e 6, 
kd 24 . w 38 . pe Ge Si 
e wg y CH P » . AR e 


„Dacă moştenitorii nu voesce să incaseze toate rejiaerile ci pre- 
Iert o pensie perpetuă pe cart s'o lese și ei moștenire pe vecie succe- 
sorilor lor, atunci, socotind'cu 7 la sută, ei ar trebui să primească 
în flecare an o pensie perpetuă de 


55.3 dë 0.07 — 3.871 
adică aproape de patru ori cit salarul ultim al unul profesor. 


Dacă ia aceste depuneri se adaugă și acele care revin dela 
profesorit morți Intre vrista de 30—70 anl, cifrele de ma! sus devin 
egale cu salariile pe ani (mărite cu patru gradaţii). 


" Lucrul acesia se vede observind că numai dobinda care re- 
zultă cu? la sută ja suma de 14.31, sumă care reprezinlă italo! egal 
cu leala ocolită pe 14 ani cu pairu gradajii este 1,0017 A cu ce- 


va mai mate decil unu, care după cum am convenii, esie salarul anual 
mărit cu pairu gradajii. 


398 VIAŢA ROMINEASCĂ 


IL ani, dacă depunerile se fructifică cu 7 Fiy: 
6 


70 „ŞI 5 (zecimi) R 3 p 
8 n > fl l Ka 5 - 
24 p maD . 5- Al 39 io 


Vreau să zic, că divtr'o mie de născuți, ating vrista de 30 de ant 
namal 677. Presuputind că toți devin profesori, ating vrista de 70 
ani numai 274, lar dacă aceşti 274 profesori ar trăi toți pănăla 90 
ani, timp In care nici n'ar lua nici d'at depune nimic, atunciii se 
cuvin jd flecare salariile de mai sus plătite global, dacă li se repar- 
tizează şi depunerile -colegităr for morți titre 30—70 ani, adică nu- 
mai în tintpul serviciului, j 


à 
d D 


pei te 


Cit restitue statul profesorilor pensionari ?— Vom pune in tinta 
intăiu diferitele procente cu care presupunem că se fructitică reținerile 
de 10 la sută, 

In linia a doua, incasările fructiticate pănă la limita vieții unul 
pensionar care o admitem de 90 ani, ţinind samă de mortalitate, in- 
casări, vra să zică percepute dela cel 677 pănă 274 profesori în viaţă 
şi In timpul serviciulul lor. o sere 

In linia n treia, restitulrile făcute direct profesorilor, până la cel 


din urmă care moare la Dn de ani. Avem: 
H | 3 ` å 


Pročențe Ze ` Ola ia + «Sia: inu i Ale 
ani ani ,. ant anl 

Incasări 3064.69 193,72 TBA, 583.17 ; 

Restituiri 586. 7 507. 5 Au, 353, 3 


Diterințe 2478 ani iis ant "Witsel ` aa 


(activ) 


in realitate restitulrile sint și mai mici, căci statul nu dă pro- 
tesorului pensionar o pensie egală cu ultimul salar, pe cind eu am 
presupus la calculele de mal sus că pensia care se dă profesorului 
oste cifra 7 anual, adică salarul mărit cu patru gradaţii. 


* Pentru celliorul care se inleresează cum sint făcule calculele 
de mal sus, dăm urmăloarele lămuriri: Presupunem 1000 de născuli ` 
conform tabelei de morialități, aling vrisia de 30 de ani 677, Să zicem 
că toji aceştia ajung profesori. EI depun după normele prevăzule în 
premizele noasire, adică cel intre trista de: 


30—55 ani, depun 0.04 adecă 109), din 0.4 care esie salarul suplinilorului 
35-40 005 i H 


d e z d KÉ Cf ğ 3 ularalui 
40-45 + - 00625 + - 0-625 » - „ Plus 1 gradajie- 
A3 | 59 e e 0:0750 a . 0.750 DN D - r 2 - 
50-55 + S 0.0875 „ k 0.875 . e D Eat = 
53-70 . b 0.1 e e 100 e e e e 4 . 


Cu slie cuvinte, cei 677 proleaori suplinitori în vrislă de 50 ani 
depun 677» 0.04. Tot E cei 338 proiesori cu trel gradatii în vrisiă de 


Este uimitor şi totodată m tar cit de puțin profită profesorul 
ladividua! din reţinerite lul. 


e H 
- 


Cit restitue statul soțiilor esorilor morți.—Linlile avind a- 
celași semnificație ca În paragr. anterior, avem: 
Procente 14%, hp a se 459 
Restituiri 455.0 368,2 304.3 229.3 


1 reprezintă ultimul salar anual cu 4 gradațli. 

Am presupus că soția la jumătate din bitimul salar a! profeso» 
tului, adică socotit numai cu atitea gradații cite avea profesorul cind 
n murit, ; 

Am admis că femeja este In medie cu cinci ani mai tinără ca 
bărbatul, că din 100 de profesori, 80 se găsesc căsătoriți în momentul 
morții şi că femeile lor le supravieţuesc, * 

re a au se obiecta nimic, propun ca profesorii care au soții 
mal tinere decit cu 5 ani, să plătească o supra-taxă, care se va cal- 
cula, Statui ar răminea in profit dacă diferința de vristă e mai mică 
decit 5 anl. Se ştie că după iepea actuală, dreptul de pensie decurge 
Supăce tuncționarul a făcut un stagiu de 20 ani în serviciu, 
Am presupus că soţia ia pensie chiar dacă se remărită, 


Cit restitue statul copiitor minori ai profesorilor morți 2— Cu 
toate că nu cunosc aici un copil minor, câre să îi profitat de pensia 
tatălui său, profesor universitar, totuşi calculul probabilităților dă, că 
statul restitue copiilor celor 677 profesori ` d 


Procente Te Gy Sl. KÉ ki 
ani ani ani anl 
Restituiri 56.5 43.5 33.6 22.7 


50 ani depun 558 0.0875, elc. Aceste depuneri se fruclhitică cu pro- 
cenlele Indicate ; capitalizindu-se dobinzile, obiin aatiel cifrele din linia 
incasări. Dela vrista de 70 de ani (căci înainte nici un profesor nu 
se retrage la pensie ca să moară de foame, dacă n'a muri! pănă alunci) 
presupun că slalu! restitue profesorilor, pănă cînd mor irepiat până 
ia ultimul în vristă de 90 de ani, o pensie egală cu ullimui salar, adică 
1 pe an. Atunci obiin cilrele din linia reslitairi. În realitale statul nu 
dă nici a treia parle din una. 

” Cetiloarele noastre pot alla cu această ocazie un delaliu in- 
leresani; Sexul slab e malstare în fața morții deci! sexul lare: Astfel 
'abela de morialitate arală că dinir'o mie născuli al sexului lare ating 
vrisla de 70 ani 274, pe cind din o mie născați al sexului slab aling 
70 ani 340. ȘI încă stalislica de mai sus este făculă pe o perioadă din 
limp de pace, pierderile în vieți bărbăleșii sint și mai mari din cauza 
războaelor, De aceia pun această înirebare doamnelor leminisle: Ce 
vā plingeli în contra bărbaţilor ? Nu vedeți, că așa cum este organi- 
z2ală societalea : femela subi regimul pumnului lar barbalul subl regimul 
papucului, că femeia irăeșie mai molt decil bărbalul Aces! argument 
au mă impledică pe mine insumi de a Íi un feminist. 


EI 


400 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Am admis că ultimul copii se naşte cind tatăl are 40 de ani, şi 
că copilul ia un sfert din salar şi că trăeșie pănă ia majorat, Pare 
că nu m'a lăsat inima să aplic tabela mortalităţii şi la copil. l-am lăsat 
să profite de pensie. 


Rezumat.— Casa pensiilor, fructificind cu procentele indicate, 
încasează şi restitue după tabloul următor, chiar dacă nu ar märgini 
cu o limită maximul de pensie, 


Proceate 7% Be 5% AA. 
an! ani ani ani 
Incasări 3064.59 1931.72 1287.14 683.17 
bărbaților 586.7 507.5 443.1 353.3 
2 femeilor 455.0 368.2 304.3 229.3 
= copiilor 56.2 43.5 33.6 22.7 
£ Total 1097.9 919.2 781.0 605.5 
~ Pură 1966.8 1012.5 5061 "Zë 


Cer ertare cetitorului, că întrebuințez acest termin : fură, Il rog 
să mă scuzt pentru că nu găsesc alt termin mal juridic și mal exact, 
care să exprime raportul dintre tutelă și pupii, dintre casa pensiilor 
şi pensionar, 

Dar acest termin este jignitor pentru stat. Domnul Ministru de 
finanțe, poate să mă dea în judecată că calomniez statul, Eu ţin cat- 
culete ia dispoziția oricărui specialist, In realitate statul, prin casa 
pensiilor, fură ai mai mult, căci nu-l plăteşte bătrinului profesor o pêo- 
sie egală cu ultimul salar, nu-i plăteşte nici a treia parte: Ori, calculele 
noastre sint tăcute pe Ipoteza că statul servește ca pensie ultimul salar. 

Pe de altă parte,statul incasează mal mult. E! mat face încasări 
din reținerile funcționarilor care au cite două slujbe, și dela diurnişti. 
In lipsă de date statistice, nu am putut trece și aceste încasări, 

Cit ar trebui să se reiie din icafă, pentru a servi o pensie 
egală cu ultimul salar ? 


3.6 la sută, dacă reținerile sint fructiticate cu elt 
6% 


4.8 - e D 
6. D we e fi 5° o 
8.9 E . Lé AAA n 


Pentru cetitorul cărula calculele deimai sus | se par prea ab- 
stracte, să luăm un exempiu, : 

Un profesor de Universitate avba inainte de războlu ca salar 
legai de bază una mie lei aur pe lună, Această citră fiind atit de 
simplă, ne convine şi nouă să o luăm de bază pentru a rezuma caica- 
tele noastre. 

Aşa dar unui profesor titular, fără gradaţii, i se cuvinea o mie 


sii ` 
r A P | 


PROBLEMA PENSIILOR Po ~ 


lei pe lună din care, reținind 10 1a sută pentru pensie, fimine 900 tel 
lunar sau 10800 iei anual, celace, cu 1200 lei anual cit economisea 
pentru pensie, făcea 12000 lei antal, ciștigul Ial legal. Dacă socotim 
la acest salar patru gradaţii a 25 la sută (cite una la cinc! ani) așa 
cum am făcut calculele noastre, conform legii, salarul nitim ai unul 
profesor este de 2000 tej lunar sau 24000 lei anual, din care scăzin. 
du-se economiile de 10 la sută, adică 2400 lei anual, rămine 21600 lèl 
aur, Această sumă, adică salarul ultim după 20 ani de serviciu al 
unui profesor titular pe un an, am luato drept unitate si am insămnat'o 
en cifra J. Aceasta pentru ca să putem aplica calculele noastre in 
orice salar de bază, ile a unui profesor univurnitar, fie secundar. 

Acum să presupunem că aceşti profesori fructifică depunerile 
lor la o casă a pensiilor cu 7 ia sută, şi să ne punem două întrebări, 

Intrebarea l. Cit s'ar cuveni unul profesor, dacă după 35 ani 
de serviciu, casa l-ar restitui numa! depunerile lui propri! fructificate, 
lar depunerile, celorlalți profesori care ar muri în acest interval! nu 
s'ar repartiza familiilor celor morți, orl profesorilor in viaţă ci le-ar 
conițsca statul ? ` e ) 

Ei bine, chiar în această ipoteză atit de dezavantajoasă, cal- 
cului arată că trebue să | se restitue protesorutul suma de 14 ani, 
adică unități şi 31 sutimi, cetace lnsamnă de 14 ori şi o treime sa- 
jarul ultim, sumă care face pentru un profesor universitar 14.31 fn- 
mulţit cu 21600 adică peste 300 mil lei aur (309096); lar pentru un 
profesor de (een, 140 mii lei aur (139093), avind In vedere că salarul 
de bază al unul profesor de liceu erg 450 lel aur. 

Dacă profesorul vrea să lase pe vecie capitalul depus la casă 
şi să incaseze pe fiecare an numai dobinda, socotită cu 7 la sută a 
capitalului depus, atunci | se cuvine o rentă perpetuă, care să Lo 
moștenească strănepoții, egală cu ultimul salar adică 21600 le! aur 
pe an, plus cheltuelile de Inmormintare, 

Aceasta În ipoteza că statul confiscă depunerile, cu dobinzile 
tructiticate, ale profesorilor morți innainte de a implia! 35 ani de ser- 
viciu, pe care le siwente la acea casă de economii a profesorilor. 

Intrebarea a Il-a, Să presupunem că statul nu confiscă depu- 
nerile profesorilor morți în timpul serviciului, ei le lasă case! de eco- 
nomii, ca să le distribue familiilor acestor profesori servind pensiile 
conform premizelor arătate în studiul nostru, Cit incasează casa, cit 
restitue şi cit ii rămine ? Bine ințeles tinind samă de mortatități şi de 
faptul că fructiticările sint făcute cu procent de 7 la sută, 

Rezultatul este, că fa trei părți care le încasaz casa, restitus 
o parte profesorilor şi familiilor lor; iar casei îl rămin, sau fură, două 
părți din trei, Intr'adevăr, aceasta este proporția * latre numerile 3064 
care reprezintă Incasările casei, 1097 care reprezintă totalul restitul- 
rilor (făcute bărbaților, femeilor și copiilor) și numărul 1066 trecut la 
capitolui : fură ; adică se incasază fără să se restitue. 

In realitate statul nu este nici măcar atita de generos, ca să se 
mulțămească cu două părți din trel. Statul nu serveşte ca pensie ul- 
timu salar, cum am presupus id calculele de mal sus, cl a treia parte 
dn uitimul salar, care acum este şi acela redus la a gasea parte, 


” Această proporjie explică tocmai celal! rezultă, că ar D de 
ajuns ta rejinerile să nu lie 10 la sută cl cam a treia parie : 3.6 in 
sulă peniru cn să se servească ca pensie ullimul salar. 


e 


402 ~ VIAŢA ROMINEASCĂ 


Adică statul nu restitue nici a l8-a parte, Ba, spre culmea ironiei, și 
o parte din această „pensie care o dă. statul poariă numele de ajuter, 

Se pune atunci intrebarea: De ce statul trebue să ajute uneori 
casa pensiilor ? i j 

Jo primul rind trebue së se ţie samă de faptul, că statul care 
a reţinut intotdeauna. 10 ia mută din salarul funcţionarului, -å reținut 
lei aur şi că trebue să I-lrestitue ca atare, Nuwe de vină funcţionarul 
dacă guvernele, au devaloriticat acesti Jei, ant Grip trimiterea tezau- 
ralui la Moscova, cit mai ales priu sporirea circulaţiei fiduclare, spre 
a ajuta comerțul im dauna tuturor salariaților - mannali și mal ales in- 
telectuali, adică lo dauna producătorilorde bunuri materiale şi morale, 
și mal ales In dauna elementelor care Istrefin civilizația şi ordinea tn 
stat, Reţinerile au trebuesc socotite ca Jci— monedă variabilă—ci ca 
10 ia sută din salar pe care eu in calculele mele l-am socotitceu cifra 
unu pe an, indiferent de variațilie monedei şi de sporirea sau scobo- 
rirea ului de bază. Este o nedreptate ridicată ia patrat, cum am 
putea pe drept să o zicem, ca după ce insăşi salariile funcționarilor 
sint pănă la de şase ori mal mici (cum sint acele ale Universitarilor) 
decit saiariiie  dianalnte de războiu, apoi să mai mlegorezi și Insăși 
îracția acestor reduse. salarii.ciad o serveşti ca pensie. 

Dacă statul aș îi toeredinjat reţinerile de 10 Ia- sută unei so- 
cletăți de funcționari, cace să (i organizat ep, subt controlul numal al 
statului, tructificarea şi distribuirea poosiilor, și dacă această socle- 
tate ar fi făcut afaceri proaste (ceiace ar [i exclus, cum vom vedes) 
numai atunci statu! ar putea zice că ajută casa pensiilor, cind dă din 
buget o sumă ; dar cind statul insuși îmi la rejineri forțate din munca 
mea, je ține ja -casa de depuneri cu 2—3 la sută, deci un imprumut 
forțat pa care.| prestează numai asupra mea. funcționar, și imi păs- 
trează economiile mele in bani numerar, pe care mi-l devaloriiică pen- 
tru interesele altor clase sotiale, piătindu-mă in monedă pe curs forţat 
de patru lei la zece baul, nu-l mai, este “permis statului, din punct 
de vedere comercial, și cu atita mai puțin din cel moral, să spună că-mi 
face o pomană, a wi 

; Se va putea oblecta: „Nu  numal acum, cind leul s'a devalo- 
riticat, statul a fost nevoit să ajute casa pensillor, ci şi în vremuri 
aorniale*, Evident, pentrucă statul este prin tradiție un râu adminis- 
trator, Mal întăiu reținerile se țin la casa de depuneriși se fructitică 
cu 3 la sută, ceiace, după cum am spus, constitue un imprumut forțat, 
Dar chiar aşa să fie şi incă amovăzut, că statul ar putea servi func- 
țlonariior o pensie egală cu nitima eat, Insă statul nu se malțămeşte 
numai cu atita, că plăteşte o dobindă ridicolă reținerilor siujbaşului 
său, cl tot din aceiași casă a pensiilor se servesc unele penali privi- 
legiate. Dacă ţara, sau dacă vre-un partid -politic vrea să răsplătească 
cu privijegii anumite servicii, acestea să nu ile trecute în comptul casei 
pensiilor, ci din bugetul general al ţării. Dacă se trec cu drept. de 
Pensii, aproape periodic, diferite categorii de funcționari, diurniști, 
cărora nu U se făcea pănă atunci rețineri de 10 la sută, socotindu-ii-se 
la pensie anii serviţi, atunci trebue ca din bugetul general al țării să 
se verse casei pensiilor rezerva matematică echivalentă reţinerilor 
din trecut, nu să se socoteascăin sarcina acestei case obligațiile, ca și 
cum aceste r ri s'ar fi făcut. Dacă este necesar ca unii slujbaşi, 
cum sint cel dela C ER, P. T, T., reangajații militari, ete. să se 
retragă după 25 anl de serviciu cu drepturi intregi de pensie, apok 


PROBLEMA PENSIILOR 403 


aceste privilegii să fie plătite din taxe speciale ale acestor servicii 
publice, sau de cătră stat cătrăcasa pensiilor, au să se incarce cu 
achitarea acestor privilegii casa pensiilor, care este o casă de eco- 
nomi) şi-unde la mire egale se cuvin drepturi egale, "e 

Se vede așa dar cum se face că statul irebue să ajate citeodată 
casa pensijlor cu toate că această "mal: incasază, fără să restitue 
rețineri de 10 Ja sută- dela funcționarii care au mal multe slujbe, dela 
diferite diurne, etc.. in realitate nu statul. ajută casa pensiilor, ci casa 
pensiilor ajută statul, š be 3 i sr 

Iig 4 Bun 
IN 
f a S ' y 8 i 4 ki d A A 

Soluţia— Se impune dela: sine ` casa pensiilor trebue să tie a 
tuncționarilor, au a statului, Singurul serviciu pe care trebue să-l facă 
statul este să verse reținerile de-10 la sută acestor case, care să fie 
administrate de iuncționari, subt controlul de ex. a!magistraturii, ma- 
gistraţii fiind şi ei interesaţi ca viitori pensionari, Pentru cheltuelile 
de administrație ar îl de ajuns un comision de 5 la mie prelevat (e 
asupra imprumuturilor, fie asupra pensiilor servite, . ? J 

Dacă. rețiaerije de 10 la notă sar H dat unei societăți mutuale 
de slujbaşi, această societate nu s'ar fi mârginitsă le fructifice numat 
cu 3 la sută, nu le-ar fi ținut tn numerar, giobal, pe care apoi să-l 
devaloritice In proporţie de patru lei la zece bani. Din contra, această 
societate, cu administrație autonomă, ar fI valorificat banil reținuți in 
imobile şi industrii de prima necesitate, cu care să-și alimenteze co- 
operativete ei proprii ; lar disponibilul l-ar fi tructificat, nuca la casa 
de depuneri cu 3 la sută, ci cu minimum 7 la sută pe gajuri sigure, 
de preferință membrilor ei, care avind astfel la indemină şi credite şi 
de plătit dobiazi relativ mici, şi-ar fi îmbunătățit şi pe această cale 
situația lor materială, Pe lingă o pensie omenească, aproape fiecare 
tuncționar, beneficiind de credite, şi-ar avea şi căsuţa proprie; nu ca 
acum să fie nevoit a-şi vinde şi zestrea neventeispre a putea servi 
statul. 

Mai mult incă, această societate ar putea, contra unui mic co- 
mision, să facă asigurări pe viață oricărul cetățean, ca și unui func- 
țlogar, După un timp oarecare, această societate ar avea un capital 
formidabil, o rezervă matematică solidă, şi cum n'ar îi familie, care 
să maibă vre-un membru in această societate, | S'ar putea acorda casei 
pensiilor, care va îl cu adevărat casa poporului, privilegiul de eml- 
siune, nu ca acum unei bănci particulare, ai cărei acţionari sint in 
majoritate străini de nație, şi care găsesc cu cale prin prelungirea 
privilegiului in timp, cit și în spaţiu asupra Rominici întregite prin 
sacrificiul celor 800 de mil, să fie singurii, aceşti acționari, unii chiar 
cetățeni englezi sau greci, care să profite de criza prin care trece țara, 
pe cind functionari] se sting cu lefuri de mizerie, şi agricultorii trebue 
să plătească aproape numai el datoriile țării printaxe de export, pănă 
la 40 ia sută din produsul muncii lor. 

Cu alte cuvinte, producătorii hranei trupeşti și ai hranei sufle- 
tești se sărăcese prin politica economică de stat. Descurajarea lor 
aduce după sine scăderea producției. 

Se prestează forțat pănă la 85 la sută din salarul funcţionarului 
(cum se face la profesorii universitari) și agricultorilor intre 49—90 


404 VIAŢA  ROMIREASCĂ 


ia sută dela țăran: pănă la boeri, adică 12 80 la-sută din populația țării, 
excluziv rominească, și cind după aceasta se obsetvă o deplasare a 
averilor dela majoritate cătră minoritate, se aruncă acuzația că Ro- 
minul nu ştie să lupte economicește, cu toată politica economică ge- 
nială a guvernelor naționale. , 

Rominul ştie să dea plne şi carte. Nu e vina jot dacă Indepii- 
jiad acest rost, n'are ce minca și mare cu ce-și da copiii ia școală. 
Ce să mai vorbim de bătrinețele lui ? ! 

Dar văduvele și orfanii nu trebuesc lăsați în părăsire și uici 
chiar bătrinul care dacă nu mal poate face slujbă statului, are drept 
ia ecomormilile lui. 

Puncționarii trebue să ceară statului să le ingădue ca să-şi 
îngrijească el singuri de reținerile lor pentru bătrinețe, nu statul, care 
se arată părinte vitreg pentru dinşii. Să ceară statulul ca ei să le 
verse rezerva matematică cuvenită a de iara la la casa lor pro- 
prie, administrată de el înşişi, cum sea ză de exemplu Banca 
Naţională, La un buget de circa 10 miliarde salarii la stat, județ și 
comune, sar depune refiner? de 10 la sută în valoare de un miliard 
pe an. à 

Vă întreb, ce bancă, ce instituție finaociară înregistrează la de. 
puneri cite un -millard pe an? Ce putere financiară și economică ar 
deveni casa funcționarilor publici! 


~ C. Popovici 
Profesor la Universilaiea din laşi 


Dincolo, peste ocean 
| (Dinir'an jurnal de bord) 


Pe lacul Yellowstone 


Pe nesimţite ne-am ridicat la două mii cinci sute metri 
înălțime, Lacul, unul dintre cele mai mari de pe glob, are forma 
unei mini arlaşe cu degetele răşchirate. Aicie locul din munţii 
Stîncoşi unde se despart a scurgîndu-se pe pante opuse spre 
cele două oceane: unele cătră Atlantic şi altele câtră Pacific, 

Ne îmbarcăm într'o barcă mare cu motor. Echipajul foarte 
redus: la proră un băețel, negro, pe jumătate gol, c'un pâr 
cref, ca o blană de miel, ne priveşte arătindu-şi dinții albi, Iu- 
citori; la maşină un bâtrin posomorit cu pipa intre dinți; ia 
cirmă o fată blondă, zdravănă, îmbrăcată într'un surtuc de piele 
cafenie, purtind în bandulleră o lunetă de mare distanţă. 

Negrul la în primire coşurile cu provizii. inainte de a ne 
aşeza bine pe bâncile dela pupă, barca, fără nici o comandă, 
svicneşte deodată plecind din loc cu o viteză nebună. Cădem 
buluc în fundul bărcii; oi fac haz afară de femela-pilot, care 
BI țintă Inainte, încruntată, cu minile țapene pe roata 
Chrome 

O privim cu atenţie. Ea nici nu ne bagă în samă. Nu-i 
urită—trăsături regulate, dar —pielea arsă de soare şi de 
vint; are ceva impunător în privirea el rece, în tonul de co- 
mandă, conştientă de rolul ce îndeplineşte. Bâtrinul inginer i- 
talian de lingă mine priveşte cu coada ochiului la E nul de 
aur dela cascheta ei, p care o poartă îngropată Intro clae de 
păr roş Halt După un salut respectuos, o Întreabă discret: 
e cind comandaţi vasul acesta ? 

Da aa ti? 
— Dar din ce parte sinte 
— Din Wyoeming. 


-= 
— 


405 VIAŢA ROMINEASCĂ 


EE 


— A! acolo femeile au dreptul să voteze, 

— Şi dreptul de a fi alese in parlament, adaugă scurt şi 
apăsat femeia-pilot, fără a-şi Întoarce privirea pironită Inainte. 

Barca uşoară, Cun'motor ca un ceasornic, zboară sfişiind 
cu botu-i ascuţit oglinda apei. In urma noastră valurile sein- 
teiază ca nişte brazde albastre de oţel. Pale de abur fosfores- 
cent se încovoae plutind in depărtare la poalele munţilor. 

Urmărim cu luneta în zare piscurile albite de zăpadă. Gh:- 
țarul Marelui Teton, la înălțime de patru mit de metri, sclipeşie 
feeric în lamina soarelui. Un lanţ ciudat de creste stincoase, 
Indian Sleeping—Indianul care doarme—are înfăţişarea unui om 
uriaş culcat pe coamele munţilor, dormind cu faţa în sus. Se 
disting bine: capul, nasul, bărbia, pieptul. Gigantica şi mis- 
terioasa figură, proectată pe bolta cerului, face o stranie impre- 
= ECH care privește infricogat şi nedumerit la jocul bizar 
al naturii. : 

In depărtare se vede malul jos, alb, acoperit parcă de un 
strat de ninsoare. Sint cirduri de mii de pelicani. Lacomii gu- 
satt, lăsaţi în voe, distrug fără cruțare popoarele de peşti din 
apele acestea nestăpinite. 

— Jos! toată lumea jos! Impiedecaţi vederea la proră, 
comandă sever femeia-pilot. 

Ne supunem. Nimeni nu cricneşte. Barca micşorează vi- 
teza. Plutim alunecînd de-alungul unul mal păduros. O vege- 
tațtie bogată, sălbatică ; felurite erburi de apă împletite ca nişte 
i verzi de frunziş um:d, prin care joacă razele soarelui ar- 

tor, | E 

O.:olim bancuri plutitoare de opiär şi plante, Ser 
înclicite printre trunchiuri şi rădăcini de arbori ini, putre- 
afin pe locul unde au căzut de bătrineţă, In. mijlocul acestor 
ruini vegetale, se simte viața bogată şi misterioasă a miriadelor 
de vietăţi de mu furpicind în limpezimea apei, răscolită de 
învirtirea elicelor în mers. Barca alunecă din ce in ce mal fn- 
cet.. Deodată, negrul în picioare la proră, face un semn cu 
mina—ochii lul ageri descoperise ceva în desişul malurilor. 
Femela-pilot dão. comandă scurtă: stop. Maşina se opreşte brusc, 
barca mai alunecă încă fişiind molcom. Negrul, cu ochii scin- 
teitori, cu minile pilnie la gură, repetă clar: ba-fa-lo! bu-fa-lo l. 

Se face linişte peste tot. 

— Sä trecem subt vint, şopti Mister Pek, să nu ne simtă, 
că bestiile au mirosul grozav de din, ` 

O mişcare de cîrmă şi clteva. îuvirtituri de elice puseră barca 
intr'o niet potrivită. Urmärim cu ochii aţintiţi în luminişurile 
canalulu! nişte pete sure ce vin încet spre apă. O turmă de bi- 
soni la adăpat, Ciţiva es la lumină ` se văd bine cu ochiul liber. 

Ce floroasă infățogare are animalul acesta privit din faţă! 
O blană lăţoasă ii îmbracă -partea de dinainte a trupului căzin- 
du-i pănă deasupra copitelor. Cu capul în pămint, are parcă 
o cănlătură plezişă. Coarnele scurte H es prin părul negru, 


DINCOLO, PESTE OCEAN 497 


stufos, care-l acopere fruntea, Subt botul sturt şi fin o emie 
de păr ca o barbă ascuţită de satir. Odinioară eran aşa de 
mulţi, că trecerea turmelor oprea în loc trenurile şi vapoarele 
pe Misisipi trebuiau să ancoreze. ` si 

' Lăcomia vinătorilor albi a distruş această rasă de animale, 
care da în trecut hrană şi îmbrăcăminte ladienilor. Bisofiul, ca 
şi Indianul, stăpinul său, a-avut acelaşi soartă; cu toată ocro- 
tirea ce o dă azi guvernul american, rasa bisonilor dispare in- 
nainte de-a se fi domesticit, şi Indienii de rasă roşie se sting 
fără să se fi civilizat, 

i rul-aținse sirena bărcii. La zgomotul strident, care 
izbucni sfişiind liniştea lacului, bisonii, nebuni de spalmă, ca 
emer zburlite, o luară la goană, pierzindu-se prin desişul 
pădur 

Barca s'a pus În mişcare. Ne îndreptăm spre larg, cătră 
un punct negru care se zărea luciul lacului ca un creştet de 
stincă egind: din sinul apei. mică insulă de granit. Acos- 
tim şi debarcăm- proviziile, E vremea prinzului, Se întinde 
masa pe tun bloc de piatră roasă, în formă de ciupercă uriaşă. 
Alăturea e un izvor de apă clocotită, limpede ca lacrima; un 
basen natura! scobit parcă anume Într'o stincă roşie, 

Negrul, în pielea goală, intră în lac şi aruncă la adinc o 
plasă—un fel de prâstovol—ţinind un capăt de tringhie între 
dinţi. După trei aruncături, răstoarnă pe mal o găleată de pinză 
piină cu peşti lucitori —un fel de păstrăvi argintii cu pete roșii. 

Pentru geän) mincării nu se face foc; flerbem peştii pe 
loc, ca Într'o-oală, in basenul natural cu apă clocotită. Tot 
fără foc ne pregătim ceaiul şi cafeaua. 

Pe timpul cind nol stam la masă, femela-pilot se Ingrija 
de barcă, Felurite erbari də apă se Invirtise în jurul axului 
elicei. Negrul intrase ca să le tae, Femeia-pilot îl da ordine de 
pe.mal şi, deodată, o vedem că-şi scoate surtucul de piele, 
trece răpede după o salcie băirină şi incâpe a se dezbrăca. 
După citeva minute apare într'un tricou foarte scurt şi străve- 
ziu. C'un salt îndrăzneţ se aruncă în apă; se dă la fund şi a- 
pare departe la suprafață. Inotind grațios pe spate, se întoarce 
pănă la barcă; c'o mină se Une de cirmă, cu alta curăţă elicea 
de erburile adunate în drum. 

Noi, din jurul mesei, priveam de departe, surprinşi, fără 
să scoatem o vorbă, fără să avem curajul de a ne apropia de 
mal, După citeva minute sirena esă din apă, şi călcind botz 
pe påmint se indreptă spre salcia unde-şi lăsase hainele. Cu 
spatele spre noi işi scoase repede tricoul ud lipit de p'elea albă, 
care luci în lumină, citeva clipe numai, pănă ce se îmbrăcăcu 
mişcări repezi. Inchelată corezt, femela-pilot se așeză la masă. 
Mister Pek o întrebă zimbind: 

— A fost bună baia? 

Foarte serioasă, ea răspunse scurt: 

— Apă e foarta caldă. 

Mai tirziu, pe drum, se schimbară păreri în şoaptă asupra 


408 -VIATA ROMINEASCĂ t 


acestei inti O americană uscată, Miss Prey, 
facă fă egw pe italianul bătrin de E an as 


să se DI i 
- A! Dacă ar avea un corp. urit, înțeleg, să-l ascundă, 
fo c'un aseme- 


Dar sà -că are forme 
nea corp,: admirabi pro „tera poate să umble goală şi pe 


3 P ù Rasa roşie 


Comat Distrib, eg alee st 
n ) i è 
construit tot numai din lema In- geck eben E 


e Ami în jurul unor buecele cute: blănuri, ţăsături mul- 


pn Aer Braa era tm ar dee 
me cale tă, unde-şi desfac in 
orga i dia tribul x 
n tribul Picioarelor negre; plecaţi de cinci 
zile pe drum, mai au încă vre-o patru zile de e ut regiu- 
nea Yellowstone pănă la prima stație de cale ferată. Ii privim 
Co avidă curiozitate, ca pe animale de-o specie rară. 
Figuri serioase, trăsături regulate, severe, o ex -de 
energie şi răceală în ochii lor negri, metalici. Obrajii osoşi, cu 
Dome) eat, au culoarea cărâmizii. Nasul acvilin, părul lins, 
segru ca păcura. Figuri immobile; nu au surisul umil al Ne- 
grului și nici acel veşnic falş suris al Chinezului, Mäe de a- 
ramă. În privirile fixe şi grave au ceva dur, rigid, de statui 


Candida noastră tovarăşă de drum, Miss Prey, le vorbeşte 
limba, înțelegindu-se foarte bine cu ei. F 4 ES 
G Ne minunăm, întrebind-o de unde a învâțat limba Pei- 

r 


— Am stat trei anl între el,-răspunde cu mindrie. Am or- 
ganizat acolo o şcoală de infirmière vizitatoare. Aveam şapte- 
zeci te paine r 

nu vă închipulţi ce oameni simpatici şi tili sint a- 
ceşti sălbaiici, Citam stat aco!o n'am văzut baut certuri, fur- 
turi, înşelăciuni, n'au legi scrise, interesele comunității se 
‘yegulează prin obiceiuri mai puternice la ei decit legile. 

ȘI Miss Prey, la început cam intimidată de stăruințele 
noastre, se încălzea din ce în ce povesiind viața în rezervele 
indiene. La urmă se declară aprigă apărătoare a rasel roșii. 
„— Ospitalieri şi solidar}, aceşti sălbatici nu au, ca noi, e- 
goizmul feroce al proprietăţii individuale. Al meu şi al tău, bo- 


DINCOLO, PESTE OCEAN ` 


găție şi sărăcie, stăpin şi slugă, toate aceste reci fru 
civilizaţiei, ei nu le înţeleg ca noi. In schimb ce .ca 
rale şi ce forță de caracter au aceşti oameni! Linişte, demnitate 
și SEH de sine, pe care numai stoicii antici au putut să le 
albă, 
Timp de două ore, după masa de sară, Miss Prey ne 
vorbi de obiceiurile, eresurile, jocurile, de sărbătoarea soarelui 
cind Indienii işi imbracă vechile costume împodobite cu pene... 
de felul cum femeile îşi poartă copiii legaţi pe o scindură ei ii 
pun în cuer la uşa bisericii pe timpul cit ele îşi fac rugăciu- 
nea în biserică, 

— Ce puţin sint cunoscuţi oamenii aceştia—spunea ea— 
de lumea civilizată, căci albii nici n'au vor să se aşeze în re- 
giunile rezervate. Numai cînd trăeşti intre ei poţi înţeleg» o- 
pera celul mai mare artist pe care l-a produs America. Feni- 
more Cooper, cu scrierile lui, a întocmit Iliada rasei roşii şi, cu 
drept cuvint, se zice că a compus şi epitaful acestei rase care 
se stinge, Căci e sigur, rasa aceasta admirabilă se plerde, in- 
vinsă, resemnată, moare înăbușită de cruda şi lacoma noastră 
civilizație. 

— Fatal trebue să dispară această rasă, interveni Mister 
Pek, care ascultase to! timpul surizind ironic. 

După ce işi aprinse din nou luleaua stinsă demult, începu: 

— Mă rog, să punem chestia la punct. E de prisos să ne, 
plerdem in regrete eterne. Rasa roşie n'a fost distrusă prin 
războae ; triburile s'au luptat totdeauna între ele; guvernul a- 
merican n'a fost niciodată crud cu Indienii, acte de violenţe, ma- 
sacre n'au decimat această populaţie. În interesul păcii, guver- 
nul le-a rezervat anumite regluni, în care albii m'au voe să se 
aşeze; cn multă bunăvoință sînt ajutați; li se tac şcoli, spitale, 
mori, caută să-i convertească la auricultură, li se trimit în fie- 
care an vite, haine, pâturi. Dar Roșii sint rebeli la orice trans- 
formare, pe cind Negrii se civilizează cu repegiune. 

Omul rog are o puternică personalitate ` un caracter aparte, 
cu totul diferit de omul alb, galben şi negru. 

Cheia enigmei rasei roşii trebue căutată În modul de tralu 
pe care-l duce rasa asta la fel de zece, poate douăzeci de mii 
de ani. Ea n'a trecut ca celelalte rase dela vinat la păstorit, 
agricultură şi industrie. Şi omul alb şi omul roş au trăit odată 
la fel, vinind animalele sălbatice cu silexul. Pe cînd unul. s'a 
tot modificat ajungind până la telegratia fără fir, celalalt a rā- 
mas pe loc tot ca în virsta pietrei, De ce unul s'a modificat 
şi celălalt nu? Poate că în Europa şi Asia vinatul a dispărut 
mai repede. Necesitatea a îripins pe omul alb să caute aite 
mijloace de trais., Fapt e că vinatul şi azi încă e mai bogat in 
America deci: oriunde. Lovitura de moarte rasei roşii s'a dat 
numai prin contactul cu civilizaţia ; ea moare sufocată, a fost 
deajuns numai schimbarea bruscă a condiţiilor de viaţă, căci 


? 


410 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


ghiaţa se topeşte atinsă de o ploae caldă şi o plantă de munte 
se vestejește repede într'o seră încălzită. 

Toţi ascultam cu atenţie, numai profesorul belgian clătina 
din cap cu îndoială după fiecare pâhărel de piperment. 

— Şi totuşi, Întrerupse el, această rasă a avut o civilizaţie 
splendidă: Mexicul, Perul, Aztecii, Imperiul lui Montezuma... 

— A! Dumneavoastră cei din Europa ați rămas tot la po- 
vestea lui Montezuma, şi Mister Pek începu să ridă cu poftă, 

O undă de roşaţă se ridică în obrajii Belgianului. Dar se 
stăpini, intrebînd scurt: 

— Cum? negaţi existenţa civilizaţiei antice, a cărei urme 
se găsesc încă în noul continent ? 

— Nu o neg, dar o reduc la justa valoare, răspunse re- 
pede Americanul, potolindu-şi risul întrun zîmbet ironic. Să 
ne lămurim. Pänz acum n'am vorbit decit de triburile din Ame- 
rica de Nord. E drept că în America centrală, in Mexic şi 
Peru se găsesc urmele unei populaţii mai înaintate. Dar civi- 
lizaţia Imperiului lui Montezuma, aşa cum ne-a fost cintată 
pănă acum, nu-i decit o poveste fantastică plină de minciuni 
şi contradicții. 

Istoria Egipetului, a Atenei, a Romei a fost scrisă studi- 
indu-se la faţa locului. Istoria Mexicului s'a scris dela distanță. 
Abia acum s'a ajuns ca să se poată separa istoria de poves- 
tire. Tot ce se spunea de Montezuma nu era decît roman is- 
foric, după texte vechi spaniole. Cortez, călagârii şi toți con- 
quistadores aveau tot interesul să exagereze opera lor de cuce- 
rire în ochii guvernului spaniol. 

S'a creat o legendă exploatată de o sumă de savanți de 
birou care nici n'au văzut măcar Mexicul. Ultima anchetă ştiin- 
țifică riguroasă, făcută de Anderson Wilson, a dovedit că cele- 
brele cetăţi ale lui Montezuma, nu erau decit nişte mari sate in- 
diene ; clădiri de cărămidă nearsă şi construcţii lacustre pe 
piloţi. Nu au rămas ruini de piatră ca în Egipet şi Grecia, 
deşi pănă azi dela cucerirea spaniolă nu sint decit vre-o citeva 
sute ani. Vă puteţi închipui o civilizaţie fără arme de metal gi 
fără monedă ? Aztecii, Montezuma, care călugării spanioli 
îl credeau maur, nu erau decit urmaşii unui puternic trib indian 
care emicrind dela Nord se stabilise pe platoul mexican. 

det oni nu se lasă convins. 

— Dar ruinele găsite în Yucatan, urmele constrocţiilor ci- 
clopiene în stilul piramidelor egiptene, nu dovedesc o veche şi 
grandioasă civilizaţie ? 

— De sigur; însă această civilizaţie nu are nimic comun 
cu Pieile roşii ; este cu mult mai veche. Toate discuţiile şi teo- 
rile n'au arătat încă în lumină vechea populaţie a Americei. Au 
fost pe-aici Feniclenii ? Au fost Chinezii ? Cine ştie? Poate 

o zi se vor descoperi în fundul oceanului Atlantic urmele a- 
celei legendare civilizaţii de care a vorbit Platon, 


DINCOLO, PESTE OCEAN 4 


Dacă a existat odată Atlantida, acel continent prăbuşit prin 
cine ştie ce cataclism, era firesc ca focarul său de civilizaţie să 
radieze spre țărmurile celorlalte continente. Cum s'ar explica 
asămănarea ce există între urmele de civilizaţie găsite in Mexic, 
Peru, la fel cu cele din Libia, Etruscia, Egipet ? 

Ştiinţa nu şi-a spus încă vltimul cuvint. La Washington 
este un mare așezămint : /nstitutul Simthsonian, întemeiat cu 
banii unul bogat savant englez, pentru cercetări ştiinţifice în 
legătură cu trecatul, populaţia şi vechea civilizație americană. 
Dar trebue să mărturisi m că, după atita cheltuială și muncă 
depusă, lumină nu s'a făcut încă. Nepătrans a rămas misterul 
trecutului şi nedeslegată-l pănă azi enigma istorică a noului 
continent. 


Jean Bart 


Priviri asupra limbii şi literaturii 
poporului engiez * 


Punctul de vedere din care volu trata subiectul implică ad- 
miterea axiomatică a zdevărului că limba şi, indeosebi, marea Li- 
teratură a unui popor sint exponenţi ai caracterului lui naţional, 

Sint produse elementare şi spontane, mari expresii de adinci 
foto), cu semnificaţii caracteristice pentru viaţa sufletească a 
naţiunii, pe care scriitorii ei de geniu o reprezintă artistic, incon- 
ştient şi etern. Valoarea documentară a literaturii e directă şi 
deci ea nu poate fi schimbată, pe cind faptele istorice relatate 
trec prin prisma istoricului şi astfel ele pot fi subiectiv interpre- 
tate. Limba şi literatura poporului englez nu sint decit expresii, 
intre multe alte manifestări sufleteşti, ale vieţii acestui mare po~- 
por, pe care ele îl caracterizează specific şi convergent indelun- 
gul vieţii lui istorice. 

Cele citeva observaţii introductive asupra caracterului acestui 
popor, cuprins în istoria faptelor, a limbii şi a literaturii lui, volu 
căuta să le expun aici sintetic, succint şi suggestiv. 


Imperiul Britanic are acum o suprafață de peste 30.000.000 
kilometri patraţi, cu aproape o jumătate miliard de supuşi, iar 
limba vorbită de poporul englez e azi cea mai răspindită depe 
glob,—e recordul capacităţilor istorice a tuturor popoarelor, din 
toate timpurile, 


* Conjinulul acesiul ariicol a servii ca material peniru lecţia de 
deschidere a cursului de Limba şi Literatura engleză, Inougural le 
Universilalea din lași, în Februarie, 1924. 


LIMBA ŞI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 413 


Prin situația ei geogratică,—destul de depărtată de Conti- 
nent, pentru a fi fost ferită in trecut de vijeliile năvălirilor asia- 
tice şi indeajuns apropiată pentru a nu suferi de izolarea in- 
sulară a Islandei, — Anglia a fost predestinată de Istorie să fră- 
minte toate elementele şi influențele venite de peste mare, pentru 
a făuri pe teritoriul ei cea mai originală civilizaţie, prin concep- 
tele ei de libertate şi demnitate ale individualităţii omeneşti. An- 
gila e țara individualismului, în înţelesul cel mai înalt al cuvîntului, 

Acest caracter individualist, care-şi pune pecetea pe toate 
manifestările de viaţă a poporului englez, se explică, in parte, 
și prin particularitatea topografică a Angliei. 

Pe această insulă, aşezată între Islanda și Continent, cu o 
suprafață puţin mai întinsă decit a vechiului nostru regat, s'au 
amestecat, în curs de cincizeci de generaţii,—incepind din veacul 
întăiu, dela cucerirea romană,—diferitele populaţii celtice, Romanii, 
Anglo-Saxonii, Danejii şi Normanzii, printr'un proces continuu de 
et: Jee baza de predominare teutonică,—pănă în veacul 
a -lea. 

Cucerirea normandă din veacul al XI-lea a deschis o perioadă 
de ibiluență franceză, devenită puternică, culturaliceşte, mult mai 
tirziu, căci la început populaţia autohtonă anglo-saxonă e repudiată 
de cuceritorii normanzi, ca o clasă de lobagi, a căror limbă aproape 
ajunge un stigmat social, pe cind limba literară şi oficială a An- 
gliei era limba franceză. 

Anglia era considerată ca o feudă a prinților normanzi, a- 
jungi, prin cucerire, regi ai Angliei, și răminind în acelaşi timp 
vasali ai regelul Franţei. Abia În veacul al XIll-lea, după perderea 
Normandiei de cătră regii Angliei, cele două ţări încep să se 
individualizeze politiceşte. Consecința socială pentru Anglia a 
acestui fapt politic a fost apropierea între cuceriţi şi cuceritori, 
formarea conștiinței ei naţionale : locuitorii Angliei ajung să simtă 
că formează, Împreună, ìn faţa Franţei, un singur popor cu in- 
terese deosebite. Dispreţul brutal al celor de sus și ura mocni a 
celor de jos încep, subt presiunea intereselor comune, să facă loc 
apropierii sufleteşti : atunci şi cele două limbi înclină să se con- 
topească. Limba anglo-saxonă a ţăranului iobag işi perduse va- 
loarea literară, dela cucerirea normandă. Ea nu mai sămăna cu 
limba lui Caedmon şi a Regelui Alfred,—cele două nume mari 
ale literaturii anglo-saxone,—ci devenise un simplu patois rustic 
şi ca atare se simplificase, plerzindu-şi infiexiile şi reducindu-şi 
noțiunile la nevoile unel vieţi simple şi incolte de șerbal pămin- 
tului. Dar acest şerb al pămintului forma masa compactă con- 
servatoare a poporului şi cind el se ridică la viaţa largă a ll- 
bertăților cetăţeneşti, structura limbii lui triumfă. Pe ea se va 
grefa lexicul rafinat francez al stăpinilor cultivați, formindu-se 
o limbă nouă cu structură teutonică şi cu un procent lexic fran- 
cez aproape de 50 la sută. Acesta e caracterul limbii engleze, 
eşită din contopirea pe teritoriul Angliei a limbii anglo-saxone 


404 VIATA ROMINEASCĂ 


cu limba franceză, subt presiunea nevoilor istorice ale poporului 
şi-a legilor fonetice, cerute de evoluţia limbilor. 

In cei peste 150 de ani, dela cucerirea normandă, cît timp 
cele două naţionalităţi au trăit în izolare de vrăjmăşie pe teri- 
torial Angliei, limbile lor nu s'au amestecat, păstrindu-şi fiecare 
purismul lexic şi gramatical; cînd însă s'a trezit în ele conştiinţa 
poporului unic, numai citeva decenii au fost îndeajuns ca o nouă 
limbă să se formeze, cu o fizionomie deosebită şi unică. Limba 
engleză e o limbă teutonică; cu toate aceste, mai puţină asămă- 
nare este intre limba engleză şi cea anglo-saxonă, dech intre 
limba franceză şi cea latină. 

ȘI intrucit o limbă poate oglindi caracterul poporului care 
a creat-o, această limbă,—rezultată din absorbirea de cătră limba 
țeutonică a Angio-Saxonilor a lexicului francez,—poartă pecetea 
individualismului rasel : energia şi iubirea ei de Ilbertate. 

„Fără îndoială, spune Otto Jespersen, filologul danez cunos- 
„cut pentru studiile lui asupra limbii engleze, e imposibil să ca- 
„racterizezi o limbă printr'o formulă... Cu toate aceste, este o 
„expresie care îmi vine în minte, ori de cite ori mă gtndegc la 
„limba engleză, şi o compar cu alte limbi: îmi pare în mod po- 
„Zitiv și hotărît paria ec re pita i ar Se? eg 

este dacă Englezii n'ar n veacuri, cu 
sbertăților individuale, şi dacă n'ar fi fost liber oricine să-şi 
deschidă căi nouă“. 

De acelaşi părere e şi lacob Grimm. 

„Aceasta se vede de asemenea, continuă Jespersen, şi în 
„vocabular. Cu toate sforţările multor scriitori, de înaltă valoare 
„literară, Englezii niciodată n'au suferit să se institue la ei o 
„Academie ca cea franceză, ori ca cele italiene, care aveau ca 
„Scop principal regularea vocabularului, aşa că orice cuvint ce 
„nu se găsea în dicționarele lor, era considerat ca nedemn de a 
„ti întrebuințat în literatură. In Anglia, fiecare scriitor este, şi 
„ă fost totdeauna, liber de a-şi lua cuvintele de unde voeşte, fie 
„din stocul obişnuit al cuvintelor întrebuințate în viaţa de toate 
„zilele, fie din dialecte ori autori vechi, sau din alte limbi moarte 
„ori vii. Urmarea este că o romane engleze cuprind un număr 
„mai mare de cuvinte decit ale oricărui alt popor şi că ele pre- 
„Zintă un tablou variat de cuvinte, din cele patra părţi ale glo- 

bului pămintesc* * 

F Zu dintăiu scriitor de geniu care consacră această limbă, 
astfel caracterizată, printr'o operă mare originală, e Chaucer,—au- 
torul poemii the Canterbury Tales, scrisă în middle English, în 
ultimul patrar al veacului al XIV-lea. In acelaşi epocă apare şi 
prima traducere a Bibliei în limba naţională: celebra Biblie a 


* O, Jespersen, Growlh and 'Siructure of Ihe English Language, 
pp. 2, 16, 


set? 


LIMBA ŞI LITERATURA POPORULUI ENOLEZ 415 
ÎS febra Bl i a AI S 


lui Wicklif, Anglia pe atunci avea o populație de două milioane 
jumătate de locuitori, lar Londra numai 40.000 

Veacul al XV-lea e o epocă relativ sterilă în Anglia, tulbu- 
rată de războiul celor două roze. E o epocă de pregătire şi de 
asimilare culturală a clasicismului şi a influențelor străine mo- 
derne. Limba progresează şi ea spre forma modernă, consacrată 
in veacul următor de Shakespeare şi de marii lui contemporani, 
—care e aproape limba engleză de astăzi. 

Veacul a! XVI-lea însă e veacul suprem pentru Anglia, fără 
comparaţie ln Istoria universală, prin puterea lui de expansiune, 
în toate manifestările vieţii. Nici secolul lui Pericles, nici al lui 
August, nici al lui Ludovic al XIV-lea nu poate fi, niciunul, com- 
parat cu secolul Elisabethei, Toate aceste epoci de eflorescenţă 
vin, în mod firesc, să incununeze faime istorice indelung stabi- 
lite; sint rodiri ale maturității, nu expansiuni spontane ale ti- 
nereţii. Dar Anglia FElisabeţhel? Avea o populație numai de 
5.000.000 de locuitori, în tinea țărani nu prea demult scăpaţi 
din jobăgie ; iar Londra lui kespeare, dacă ajungea la popu- 
iația laşului nostru de astăzi, 

Abla se terminaseră procesele de formare a naţionalităţii şi a 
lim bli ; d nu trecuse multă vreme dela încetarea stişierilor in- 
ter ne. țară insulară, fără acţiune dincolo de hotarele ei, dar 
cu o tenacitate robustă pentru cultură şi o indrăzneală superbă 
pentru întreprinderi. 

Din izolarea ei de țară mică, insulară, Anglia intră deodată 
triumfal pe scena Istoriei lumii, cu o impetuozitate necunoscută 
nici unei alte ţări. Aproape numal în jumătate de veac, Anglia a 
trecut prin Renaștere; a realizat Reforma; a răspîndit tiparul ; 
a sfărmat flota Imperiului lui Filip I, în care soarele nu apunea 
niciodată ; a dat omenirii pe Shakespeare şi pe Bacon ; şi-a ilus- 
trat Istoria şi cultura cu numele Elfsabethei, a lui Spencer, Sidney, 
Marlowe, Lyly, Jonson, Raleigh, Drake... ajungind deodată cea mai 
mare putere pe mare şi umplind lumea nouă cu cei mai indrăz- 
nell exploratori. Ea pleacă la cucerirea lumii cu majestatea po- 
porului roman şi cu procedee care amintesc pe vechii Greci. După 
trecere de două veacuri, state mari şi puternice, de ea create, 
ii vorbesc limba şi o recunosc de metropolă, cu recunoştinţă ; 
lar mările o au de stăpină. Istoria expansiunii Angliei e cea mai 
mare şi mai uimitoare epopee din Istoria universală. 


In istoria politică Anglia, dela (215,—cu Magna Charta,—a 
pus baza principiilor tuturor Constituţiilor viitoare ale popoare- 
lor ; dela 1688, —cu legea Habeas Corpus; —à proclamat Dreptu- 
rile omului, cu un veac inainte de Franţa ; şi astfel, prin marea 
Revoluţie din 1789,—care e cel mai însemnat eveniment din vea- 


416 VIAŢA ROMINBASCĂ 


cul al XVili-lea, al Istoriei Angliei, petrecut în Franţa, cum spune 
un scriitor englez—a schimbat mentalitatea politică a Europei 
apusene, cu repercutări revoluţionare în 1830 şi 1848, 

Anglia a scăpat Europa de tirania lui Napoleon, cu toată 
estetica ei, şi de militarismul prusac, cu toată brutalitatea lui, do- 
vedind, chiar pe cimpul de luptă, că conştiinţa trează a cetățea- 
nulul face mai mult decit tunul soldatului disciplinat. 

Azi ea a recunoscut dreptul claselor muncitoare la guver- 
narea Statului, fără imensele jertfe de singe cerute în Rusia, pen- 
tru întronarea aceluiași principiu ; dupăcum a proclamat În tre- 
cut Drepturile omului, (rä sacrificiile omeneşti, care au singerat 
atit de crud Marea Revoluţie franceză, 

Acum lumea suferindă, după marea catastrofă umană, ag- 
teaptă lumina mintuitoare a viitorului, tot din extremul Apus al 
Angio-Saxonilor, lăsînd Răsăritului slav privilegiul exclusiv al lu- 
minii soarelui astronomic, pentru cine o aşteaptă. 

Experienţa a sădit în conştiinţa cetăţenească, individualistă, 
a Englezului, un instinct al ritmului istoric, care a făcut posibile, 
in Anglia, cele mai mari revoluţii fără vărsare de singe, păstrin- 
du-se chiar cu pietate reminiscențele politice ale trecutului, în 
forme arhaice de guvernâmiat :— „ce-a fost util în trecut devine 
frumos În prezent“, 

Fatalităţile mersului istoric al evoluţiilor societăţii, în Anglia, 
se impregnează firesc în sufletul tuturor claselor sociale, treptat 
şi din timp, evitindu-se acumularea urilor de clasă şi cataclis- 
mele erupțiilor revoluţionare, Conştiinţa de drept şi de demnitate 
omenească, de fiecare zi, a Englezului, le previne, făcind ca ce- 
dările şi concesiile între clasele sociale să devie un proces con- 
tinunu de progres. 

E caracteristic şi unic, în Istoria lumii, faptul, că în Anglia 
a venit azi la guvern un partid muncitoresc, prin consensul tutu- 
ror partidelor burgheze, fâră ca el să fi avut majoritatea consti- 
tuţională. 

Acest respect pentru trecut şi comprehensiune pentru viitor, 
semnalat în faptele istoriei politice a Angliei, are la bază ins- 
tinctul individualismului dirz al rasei Anglo-Saxone. E o caracte- 
ristică a rasei, care se manifestă în toate formele de expresie a 

vieţii publice, şi e axa În jurul căreia s'a organizat sufletul intim 
al englezului modern. ` 

Mulțumită caracterului individualist al Engiezului, revolațiite 
sanguinare nu caracterizează Istoria Angliei aşa cum ele caracte- 
rizează istoria altor ţări, Prin atitudinea lui cetățenească—revo- 
luţionară —de fiecare zi, Englezul asigură evoluția lentă a socie- 
HO. Englezii p'au aşteptat să vie peste ei stihiile revoluționare, 
pe pauna omeneşti Ze gien ca să închee epoci istorice 

ombe umane, cl au dominat ei evenimentele, in nd 
la timp fatalităţile istorice, în ANI 

Pentru făgăduinţa unei mal bune societăți, Anglia n'a fost 
nevoită să suprime singeros sute de mli de vieți omenești. Viaţa 


+ 


LIMBA ŞI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ ` ` 417 


73 


omenească e mai scumpă decit un principiu social. Și autoda- 
feurile se făceau în numele principiilor, ba chiar în WS lui 
Dumnezeu | 

Continentalul, prin instinctul lui gregar rămine pasiv şi su- 
pus epoci istorice întregi, sind subt apăsarea fetişului social 
pănă ce stihia revoluţionară vine ca o avalanșă, cărela voința 
omenească nu i se mai te opune. Omul se sălbătăceşte dèo- 
dată şi în numele societăţii viitoare, e singerată adinc cea veche. 

Atit pasivitatea îndelungată a celor de jos cit şi apăsarea 
crescindă a celor de sus are la bază temperamentul gregarist al 
continentalului, care duce la Revoluţiile-stihii. Erupţiile singe- 
roase însă nu sint inerente şi fatale evoluţiei istorice a popoarelor: 
dovadă e Istoria Angliei. 


$ 


Anglia e ţara cea mai religioasă din Europa, dar religia 
pentru englez, nu însamnă dogmă sau ritual: e sentimentul iz- 
vorit din adincul sufletului omenesc, în fața problemei Marelui 
Necunoscul,—a acelui au-delă, care turbură pe orice om cugetă- 
tor şi-i impune smerenie prin conştiinţa propriei lui neputinţi. 

Pe baza acestui, cel mai profund și mai organic sentiment 

omenesc, Englezii însă mau îngăduit niciodată aşezarea temeinică 
şi de lungă durată a unei dominaţii clericale, şi prin întăia tra- 
ducere în limba naţională a Bibliei, Wicklif,—cu 150 de ani ina- 
nte de Luther,—a proclamat Biblia, ca singurul cod valabil în 
raporturile dintre om şi Dumnezeu, şi-a declarat superfluā inter- 
venţia intermediatorului papal. individualismul englez nu poate 
suferi nici-un fel de tiranie. 

Sentimentul mistic religios turbura sufletul anglo-saxon, îna- 
inte de a imbrăţişa religia creştină, la sfirşitul veacului al VI-lea. 

In fața Sfintului Augustin, cu suita luj in haine aurite, Re- 
gele saxon consultă Sfatul Thanilor, dacă e de părere să imbră- 
țişeze învăţătura Mintuitorului. Unul din ei se ridică şi vorbeşte: 

wll aminteşti poate, o.rege, de un lucru care se întimplă 
„uneori în zile de iarnă, cind stai la ospăț cu conții şi thanii 
„tăi ? In casă focul arde şi e cald, iar afară e ploae, ninsoare 
„Şi furtună. lată o păsărică, ce trece ca o săgeată prin sală; a 
„intrat pe o uşă şi a eşit pe alta; un scurt moment cit a trecut, 
„i-a fost bine; ea ma simţit nici ploaia, nici vremea urită de 
„iarnă; dar acest moment a fost scurt, păsărica a dispărut într'o 

„Clipeală, şi din jarná a trecut lar în larnă. Aşa, mi se pare, e 
„Viața omului pe pămint, faţă de timpul nesigur ce se întinde 
„dincolo. Aşa dar, dacă această nouă învăţătură ne poate spune 
„ceva mai sigur, merită s'o urmăm". 

lată dar ce chinula sufletul neliniștit al Anglo Saxonului, 
înainte de a trece la Creştinism. Noua religie insă a găsit în su- 
fletul individualist al Engiezului antidotul firesc impotriva tira- 


418 VIATA ROMINEASCĂ 
OA EES 


nillor sociale, chiar cind ele sint întemelate subt binec tarea 
Dumnezeu. Nicăiri triumful libertăţii de conștiință, tema = 
s'a întronat atit de mult şi atit de deplin, ca în Anglia, 

oc pain exista fără dreptul de a ne exprima liber asu- 


secundar, în Anglia,—edacaţia secundar. 


bine mizerie, mai bine închisoare, ezastru naţional 
„decit o mărginire a libertăţii ride geg 


H datoreşte necondiționat supunere : e numai un instrument de 
oportunitate practică pentru a folosi individualită omeneşti, să-și 
sporească necontenit sfera ei de independență şi libertate, Acesta 
trebue să fie Idealul uman şi raţianea statului, pentru englez. 
Poate că acest ideal, ca toate idealurile frumoase, să fie 
veşnic intangibil pentru biata omenire, dar e logic şi realist ca 
din acest punct de vedere să se privească raportul dintre individ, 
stat şi societate, cu toate constringerile ei, oriunde, drumul 
progresului, fn această direcție merge, dacă weit af istoria 
oricărei! ţări, cu aptitudini de civilizație, E adevărat însă că nu 
toate ţările sint, într'un moment Istoric, în acelaşi stadiu de ci- 
vilizaţie, şi deci nu se pot imita între ele ; totuşi, în sforţările 
de a înainta pe drumul progresului, fiecare țară nimereşte, de- 
sigur, cind se inspiră dela acea care stă în ntea tuturora. Is- 
toria ne arată că libertăţile au trecut pe Continent, din Anglia. 
Această concepție nu pleacă dintr'o mentalitate anarhică, 
ci din noţiunea dinamică a societăţii omeneşti, E din şcoală 
învaţă că organizarea socială trebue să meargă În continuă dez- 
voltare, spre emanciparea individualităţii ; şi că fiecare e dator, 
gie Le E area d o privească IS nemulțumit, nu 
pro omenirii n'a 
zd Gei pasivi R multam gresul fost făcut de 
un ment dintr'o 
a ELA ag conferință ținută înaintea elevilor 
„Răsplata de a servi omenirea este totdeauna Cruce. - 
„mea sfarmă inima celor mai mari binefăcători ai ei, d dn 
„după o zi, le ridică monumente pe mormint, Dacă voiţi să înăl- 
säll epoca în care trăiţi, trebue să trăi deasupra ei, şi a trăi 
„deasupra ei însamnă a nu H înţeles, d poate persecutat, Dar 
„Vă spun că singurul GE de indreptare, fie într'un stat ca 
erkie? Ze s zi o ESA stă În devotarea acelora, fe 
el Sau trei, care indr. 
Bags ein ăznesc a lucerca să indrepte 


"R-P, Scotl, What is Secondary Educalion, p. 28, 


LIMBA ŞI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 419 


Caracteristica mentalități! individualiste a Englezului e evi- 
dentă în toate manifestările vieţii lul şi poate cu nici-o alta nu 
stă într'un contrast mai laminos decit cu cea germană,— tipic de 
disciplinată, ordonată şi gregară. 

Pentru lămurirea afirmării mele, volu lăsa să vorbească doi 
mari scriitori ai acestor două mari popoare, într'o apreciere care 
privește cea mai importantă şi mal complexă chestie din psihica 
soclețăţii moderne şi cel mai freevent subiect în literatura lumii. 
ȘI volu lua ca exemplu cea mal excesivă, mai tipică şi mai cu- 
noscută capod'operă reprezentativă, a lumii, a acestui subiect, 
Cine nu cunoaşte piesa Romeo și Julieta, a lui Shakespeare ? 

Cine ma fost mişcat de pasiunea arzătoare şi de sfirşitul 
tragic al en 8 dela Verona? Fără să volm,—pentrucă Ro- 
meo şi Julieta fac parte din sufletul nostru al tuturora şi vor tace 
parte din sufletul omenirii cît timp ea va exista,—ne punem in- 
trebarea ce e şi ce rost este în biata iubire omenească, şi ce 
ințeles trebue să tragem din piesa lul Shakespeare d 

Gervinus,—unul din cei mai mari, dacă nu poate cel mai 
mare dintre comentatorii germani ai lui Shakespeare, —crede că 
idela fundamentală a piesei e o lecție de moderație în sentimente, 
ațirmind textual: 

„Excesul În orice bucurie, oricit de pură ar fl ea, transformă 
„dulceaţa ei în amărăciune ; abandonarea de sine unui singur 
„sentiment, oricit de nobil ar fi el, ajunge la pasiune excesivă, şi 
„pasiunea scoate pe bărbat și pe femee din sferele lor firești”. 

lată cum răspunde, textual, profesorul Dowden,—unul din 
marii Shakespearişti al Angliei, deşi nu de puterea intelectuală 
a lui Gervinus, dar cu mai mult humor: 

„Este cam prea mult pentru Shakespeare, spune Dowden, 
„să admitem că el a ascuns în fiecare piesă a lui cite o idee cen- 
„irală pentru a fi descoperită de cite un critic german. Și dacă 
„in Romeo şi Julieta este o idee centrală, poate fl oare aceasta ? 
„Ce! Vrea să spună Shakespeare, că Romeo şi Julieta s'au iubit 
„prea mult ? Că totul s'ar fi petrecut mai bine dacă eroil s'ar fi 
„dat unu! altala cu mai puţină pasiune şi În mod mal puţin ab- 
„solut ? La ce punct precis trebue o privire discretă, pentru un 
„alt suflet omenesc, să se oprească şi să spue: «Pănă aici volu 
„inainta pentru complecta unire a noastră, aici însă e prudent 
„să ne oprim». 

„Nu; acest mod de a judeca caracterele și acțiunile, dapă 
„criteriul plăcerii şi neplăcerii, măsurate de simţuri, nu inter- 
„pretează morala şi arta lui Shakespeare, nici a oricărui alt mare 
„poet. Shakespeare ştie că orice emoție puternică, care exaltează 
„ŞI intensifică viaţa sufictească a omului, îl expune, în acelaşi 
„timp, la riscuri exterioare. Dar înţelesul tragediei, conceput de 


420 VIAŢA ROMINEASCĂ 


n —————_—__— SC 


„poet, nu e prosperitatea sau nesuccesul material : — e o sem- 
„nificare spirituală, indeplinirea sau neindeplinirea unui destin su- 
„perior, celui ce se rapoartă la arta de a trece bine prin viaţă. 

„A muri în anumite împrejurări poate fi o fericire mai mare 
„decit a trăi... Eroii s'au iubit infinit. lubirea lor a invins ura fa- 
„miliilor Montague şi Capulet. Vieţile lor şi-au îndeplinit rostul, 
„Și eroii paslonatei dragoste şi-au ocupat locul în istoria lumii, 
„unde se intimplă multe asemenea cazuri“, 

„Shakespeare, în ultima scenă, ne îndepărtează imaginația 
„Noastră dela oroarea mormințului, la o mai bună viață a omu- 
„lui, cind o aşa iubire ca a lui Romeo şi Julietei va H în mod 
„public respectată“, * 

deosebire caracteristică e între părerile celor doi co- 
mentatori ! 

Gervinus, ca orice bun german, simte în el prioritatea drep- 
tarilor societăţii înaintea individualității, şi o condamnă tacit pe 
Julieta, Idealul lui în iubire nu poate fi pasionata. Julieta, cl ascul- 
tătoarea Fräulein, care cu binecuviatarea părintească şi subt benedic- 
țiunea Bisericii intemelază sfinta familie pentru Vaterland. „Aceasta 
e sfera firească a femeii”, spune Gervinus; aşa o cere societa- 
tea actuală germană și el nu e mal presus de idealurile ei. Pentru 
Gervinus, Shakespeare dă sfaturi morale pentru sănătatea fami- 
liel şi societăţii germane. 

Cu cit mai complicată şi mai înaltă e judecata lul Dowden! 

El e cu toată inima pentru Julieta: H aprobă pasiunea şi'n 
moartea d vede un rodnic sacrificiu divin care imblinzește urile 
dintre oameni, Se răsvrăteşte împotriva constringerilor societății, 
dar o face discret, subt tristeţa sentimentului fatalelor ne 
ale vieţii omeneşti ; şi crede că va veni odată timpul cind iubirile 
pasionale ca a Julietei vor fi public respectate, 

Gervinus e un moralist de-o actualitate terre-d-terre, Dow- 
den e un răzvrătit,—un raţional răzvrătit, —şi un idealist îndurerat 
de soarta bietei Iubiri omeneşti, subt constringerile ei socials. Cel 
dintăiu e un gregarist, cel de al doilea un individualist. 

In acest exempiu se ogiindesc două moduri de a privi viaţa 
a două popoare, din care, degt ambele de origină teutonică.—unul 
e cel mai gregarist, în toate chipurile lui de a fi, iar celălalt, de 
cind apare sufletul lui înregistrat în literatură, se distiuge, carac- 
teristic, prin cel mal dirz individualism, 


Istoria și limba unui popor sint desigur exponenți semnifi- 
cativi al caracterului naţional ; fără indoială însă că nimic nu 
poate reprezenta mai adequat sufletul unui popor decit litera- 


* E. Dowden, Shakespeare, His Mind and Art, pp. 122 — 124, 


LIMBA ŞI LITERATURA POPORULUI ENOLEZ 421 


` tura lul, fixată, după epoci, de numele marilor săi scriitori. ls- 


toria relatează faptele, literatura ne arată omul, poporul Însuşi, 
ale cârvi bătăi de inimă le simţim prin geniul şi arta marilor 
contimporani ai clipelor trăite şi păstrate cu putere de evocare 
în operele lor. 

d "o Morley, un mare istoric literar englez, studiind opera lui 
Gower, un scriitor din veacul al XIV-lea, contemporan cu Chaucer, 


Ke în el, vocea care se sileşte prin intreaga litera- 
„tură a poporului englez să sprijinească dreptatea şi să lupte 
riva nedreptăţii“. * 

CH geg Szene e pătruns celebrul poem alegoric 
Piers the Plowman; al lui Langland, un alt mare contempo- 
lui Chaucer, 
ara brie critic danez, Brandes, în opera sa celebră, Cu- 
rentele principale din literatura veacului al XIX, volumul Na- 
turalismul în Anglia, vorbind de poeţii englezi, din veacul al 

“lea, spune : 
iT Sr fără excepție, se deosebesc piin o puternică dorinţă 
„de dreptate. Wordsworth o moşteneşte dela Milton; Campbell, 
„Eyron şi Shelley o simt intuitiv, şi sint gata, prin puterea sim- 
„tiri lor, să sfideze lumea. Acest sentiment nu joacă niciun rol 
„in viaţa marelui înaintaş german al lui Byron, —Goethe,— nici 
„în a mult înzestratului său urmaş francez, — Musset, Nici unul din 
„aceşti doi n'a chemat vreodată monarhi ori guverne inaintea tri- 
„bunalului dreptăţii... Nici un popor nu e atit de pătruns de sen- 
„timentul neatirnârii personale ca poporul englez... Transmiterea 
„acestei independenţi în literatura engleză a făcut, în momente 
hotăritoare, din arta ei o artă de caracter ; şi în secolul al XIX- 
"lea, această calitate particulară produce în realitate noua miş- 
literatura Europei”. ** 

eta acelaşi egen Taine, ale cărui cele cinci volume a- 
supra literaturii engleze mar un adevărat imn ridicat in slava 
spiritului de libertate englez. 

j „Lăsind mi Apă Gett de vedere politic, spune istoricul 
„literar german Engel, oricine se apropie de literatura engleză 
„nu poate să nu simtă atmosfera de libertate ce emană din ea... 
„Putea ori ce altă literatură să producă o dramă istorică, cu un 
„suflu de libertate atit de puternic, cum e drama de pe timpul 
„Elisabethei şi a lui lacob | ?... Sa nu uităm că, în Richard UL, 
„Shakespeare zugrăveşte pe un rege englez, dela moartea cărula 
„Du trecuse încă o sută de ani; lar in Henric al VIII, dă por- 
„tretul tatălui Reginei Elisabetha însâşi. Să comparăm acest fapt 
„cu scena franceză, pe care, pănă la 1793, nici o piesă nu s'a 
„aventurat să se atingă de istoria propriei «i ţări, sau chiar cu 
„Scena germană de astăzi a teatrelor imperiale din Berlin, pe 
„care nici o piesă, cu subiect din istoria casei regale, din Pru- 


. pn Morley, A Firsl Skeich oi English Literature, p. 142, 
* O. Brandes. Netaraltem la England, Chap. Îl, pp. i1, tă. 


422 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


„sia, nu este îngăduil să se reprezinte, fără o permisiune speci- 
„ală” 


„In 1897, poliția a oprit, la Frankfort pe Oder, reprezen- 
„tarea piesei Der Burggraf, pentrucă se referea la lucruri din 
„istoria familiei de Hohenzollern“. * 

Dar aceste exemple, aduse de Engel, pot fi întărite prin 
altele încă mal caracteristice. i 

In veacul a! XIII, Henry of Bracton, justițiar al Angliei, subt 
Regele Henric al Ill, scrie o carte, definind rolul suveranului său 
astfel: 

„Regele nu trebue să se supună nimărui afară de lul 
„Dumnezeu şi Legii, căci Legea il face Rege. Prin urmare Re- 
„gele să dea Legii celace Legea fi dă lui: stăpinire şi putere, 
„căci nue Rege acolo unde voința și nu Legea conduce“. ** 

lar poetul Gower, „moralul Gower”, cum i se spune, nu se 
crede ireverenţios faţă de Regele Richard al II, să-i spue în ver- 
suri, în poemul său Vox Clamantis : 

„Fii liber, o Rege, de păcatul lăcomiei, alungă inerția şi im- 
„potriveşte-te ispitelor cărnii, și cu bărbăţie ţine-te pe drumul 
„cel drept“, mg 

E drept că Thomas Morus, cancelarul lui Henric al VIII, şi-a 
perdut capul pe eşafod, dar nu atit pentru Utopia lui, cit mai 
cu seamă din cauza atacurilor sale personale împotriva lui Hen- 
ric al VII, pe care nu vola să-l recunoască de şef al Bisericii, 
și mal cu seamă din cauza temperamentului lui Henric al VIIL 
care găsea această procedare foarte practică chiar şi pentru so- 
iile lui regine. 

Istoria şi literatura unui popor sint două feţe ale aceluiaşi 
lucru, expresii ale aceluiaşi sufiet. Popoarele Îşi au totdeauna is- 
toria şi literatura pe care le merită. 

„Dacă comparăm literatura engleză, spune Engel, cu cea 
„franceză găsim următoarea caracteristică în ascensiune conti- 
„Duă la cea dintălu,—caracteristică isvorînd dintr'un simţ înăscut 
„pentru libertate,—<o mindrie bărbătească în fața Suveranului», 
„cum spune Schiller. E iubirea E respectul unui om Hber faţă 
„de conducătorul Iul legal, însă fără linguşirea, ce aruncă ruşi- 
„Ne asupra suveranului cit şi supusului Jui, care e cea mai 
„reSspingătoare trăsătură a literaturii franceze din epoca zenitulai 
„el, în veacul al XVil-lea, subt Ludovic al XIV-lea“, seg 

Dar comparind literatura franceză din veacul al XVil-lea, 
din punct de vedere strict al economiei el literare, cu literatura 
engleză, găsim şi aici deosebiri mari caracteristice. Formula po- 
litică absolutistă a lu! Ludovic al XIV-lea, Pâtat c'est moi, a 


E. Engel, A History of English Literature, p. 4. 

* H. Morley, A Firsi Sketch o! English Liicralure, p. 82. 
H. Morley, A First Skeich of English Literature, p. 142. 
E. Engel, A History of English Literature, pp. 4-5. 


LIMBA ȘI LITERATURA POPORULUI ENOLEZ 423 
——— SS USR TUCURULUI EROLIZ ______ 949 


exercițat-o Boileau, cu aceiaşi rigoare în literatura clasicismului 
francez, 

Timp de -aprope 150 de ani, literatura clasică a Franţei a 
dominat literatura Europei, în veacul al XVil-lea şi în prima ju- 
mătate a vescului al XVIli-lea, dar cetitorii el nu erau din masa 
mare a poporului. Era literatura Curţilor și a restrinselor aris- 
tocraţii ; substratul ei politic era Monarhia absolută, iar maestrul 
ei de ceremonii era Boileau. Stipulaţii severe de stii şi limbă im- 
puneau literaturi! franceze o anumită ținută de pâradă; măsura ` 
rea limbagiulai şi stăpinirea sentimentelor intrau în protocol ; 
căldura sufletească şi expansiunile pasiunilor nu erau permise de 
etichetă: retorica nivela totul. Cită deosebire între Corneille, 
Racine şi Shakespeare! Fanaticii unităţilor de acţiune de loc şi 
de timp oan nimic comun cu Shakespeare, care nu respectă nici 
una din regulele lui Seneca, puse pe nedrept în răspunderea lui 
Aristot. Dar fa locui unităţilor rutinare el aduce, cum spune 
Heine, două unităţi nouă, în piesele lui pline de seva naturală a 
vieții: unitatea umanităţii şi a eternității. Piesele Ini Shakespeare 
erau pentru toată lumea și sint pentru toate timpurile, pe cind 
Corneille, Racine şi chiar Molière, chiar şi în propria lor țară, au 
avut intotdeauna un public restrins, 

A fost şi în Anglia o scurtă perioacă de apăsare a clasicis- 
mului francez, subt influența franceză a Stuarţilor catolici şi absolu= 
ilişti. Artificialitatea calculată a stilului a fost şi în Anglia o modă, 
dar decit mal scurtă durată ca în Franţa | Nu poate fi nici-o compa- 
raţie, nici în puterea autorităţii, nici în a duratei timpului de do- 
minare, între Boileau, în Franţa şi Alexander Pope, In Angila. 

Arta composiţiei şi a mâsurii în toate; logică subtilă în com- 
binaţia creatoare a Caracterelor ; pătrundere adincă în analiza 
sufletului ; spirit scinteetor ; imaginaţie clară... cu un cuvint bogate 
calităţi cerebrale caracterizează literatura franceză, din timpul 
marilor ei clasici, şi din toate timpurile, în măsuri deosebite, 

Creaţie spontană şi intuiție adincă, în loc de compoziţie 
meşteşugită ; lirism şi poezie nestăpinită ; imaginaţie turbure şi 
furtunoasă, de o vigoare dramatică supraomenească ; tandreţă şi 
brutalitate; puternic sentiment al natarii; humor cu lacrimi şi 
ris; viziune cu perspective infinite în sufletul omenesc... 

lată însușiri care caracterizează pe Shakespeare, intr'un grad 
și într'o complexitate unică în literatura lumii, şi care fac din 
studiul lui un capitol Separat în istoria literaturii comparate a 
popoarelor. Cu drept cuvint, Damas exclamă că : „In teatru to- 
tul pleacă dela Shakespeare, cum în lumea reală totul emană de 
la soare“, iar Hugo îl numeşte „Phomme océan". 

Dar aceste sint însuşirile tipice ale scriitorilor en ezi, în 
generel, degl, desigur, nu ajung în nici un altul ja gradu şi bo- 
găţia complexă din Shakespeare : aceste însuşiri îi deosebesc de 
clasicii francezi. 

Contactul cu literatura engleză schimbă gustul literar In 
Franţa şi apoi pe tot Continentul, 


424 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Substratul politic al nonlui gust literar pe Continent era cu 
totul altul decit al clasicismului. E o clasă nouă socială care e 
chemată de Istorie să joace un mare rol politic ; o clasă setoasă 
de viaţă şi de libertate, care în Anglia se născuse cu un veac 
inainte şi a cărei suflet îşi găsise expresia în o puternică şi bo- 
gată literatură, creind aproape un nou gen literar, Romanul. 

Burghezia continentală a găsit deagata literatura burgheziei 
engleze şi o absoarbe cu lăcomie. Revolaţia franceză vine pe a- 
_ripele ei, din Anglia. „Anglomania” întunecă cu totul clasicismul 
francez care mai reapare odată subt imperiul lui Napoleor, 
ca un simptom al unul nou absolutism., In fluctuațiile Revolu- 
Hei franceze, popularitatea lui Shakespeare, în special, e cel mai 
bun indicator al triumfului burgheziei; iar injuriile franceze Im- 
potriva lui, descopăr totdeauna o nouă perioadă de reacțiune, o- 
dată cu o reintronare a clasicismului. 

Cu mult inainte de a apărea La Nouvelle Héloise, a lui Rous- 
seau, — carte care deschide o epocă nouă în istoria literară a Fran- 
țel, —Anotimpurile lui Thomson, Nopțile lui Young, Elegia scrisă 
întrun cimitir de țară, a lui Thomas Gray, erau cetite cu pasi- 
une şi lacrimi, în Franța. Lirismul şi senumentul naturii din a2- 
ceste opere, care În general caracterizează în larg literatura en- 
gieză, față de cea franceză, aduceau un farmec necunoscut noilor 
cetitori, emancipaţi de clasicism. 

Puţini scriitori au avut o așa popularitate in Franţa, şi a- 
poi pe tot Continentul, ca De Foc, Richardson şi Fielding. In spe- 
cial Richardson, care e considerat ca „fondatorul Romanului mo- 
dern”, şi despre care Joseph Texte spune că e „cel mai mare 
dintre realişti”. 

E evident că Rousseau a scris La Nouvelle Héloise, avind 
inaintea sa romanul lui Richardson, Clarissa Harlowe. Sint chiar 
părți evident compilate, 

Richardson, spune Joseph Texte, a trecut în toţi cetitorii 
„lui Rousseau. Trebue de observat că timp de aproape un se- 
„col, cea mai mare parte dintre discipolii lui Jean-Jacques au 
„fost deasemeni discipolii lui. Toţi romanticii dinainte sau de 
„după Revoluţie au asociat cu pietate mumele lui Richardson de 
„al gloriosului său imitator“. 

„Bernardin de Saint-Pierre a învăţat dela el să iubească şi 
„Să-l imiteze pe autorul Clarissei, Andre Chénier îl laudă în cu- 
„vinte pasionate. M-me de Staël mărturiseşte că răpirea Clarissei 
„ă fost marele eveniment al tinereţii sale. «Oameni de noroi, 
„femei depravate, scria Ballanche, nu vă atingi de cărţile lui 
„Richardson... ele sint sacre»! Chateaubriand se roagă fierbinte 
„lui Dumnezeu ca gloria lui să renască. Charles Nodier admiră 
„caracterele lui «naive şi sublime». Sainte-Beuve, în primele lui 
„Versuri, recheamă cu emoţiune «les purs amours» ale Clarissei 
„ŞI Clementinei. Lamartine tace din Richardson autorul favorit 
„al tinereţii sale. George Sand se entuziasmează pentru acel pe 


LIMBA ŞI LITERATURA POPO "e 33425 


> [i 
„care Villemain îl numea «cel mai mare şi poate Omg Livo- 
„luntar imitator al lui Shakespeare», şi despre care Alfred us- 
„set spune că a scris cel dintălu roman din lume“, ` 

„Dintre toate creaţiile literaturii engleze, din veacul al XVĂI- 
„lea, cu siguranță, cea mai originală e romanul de moravuri 
„burgheze... In istoria literaturii europene, puţine revoluţii se pot 
„compara cu acea pe care o fac De Foe, Richardson şi Fielding, 
„Spirite pozitive şi observatori care, în locul aventurilor după mô- 
„da spaniolă şi franceză, întroduc cu curaj studiul exact al so- 
„cietăţii contemporane. Foarte puţine revoluţii, cu siguranţă, au 
„avut urmâri atit de însemnate... În Germania, în Franţa, în tă- 
„rile de Nord şi pănă In Italia, romanul englez dădu Impresia de 
„un gen nou, neasămănător cu oricare altul, liber în dezvoltarea 
„lui uimitoare, de orice model clasic, complect virgin de orice in- 
„fluenţă tradițională... Romanul, acest gen ignorat, sau aproape 
„ignorat de cei vechi, ajunge, cu Englezii, epopeea lumil mo- 

derne“, 

` „Englezii sint aceia, spune M-me de Staël, care au îndrăz= 
„nit să creadă cei dintăi că tabloul afecţiunilor private era dea- 
„juns pentru a interesa spiritul şi sufletul omului ; că nici celt- 
„britatea personagiilor, nici minunăția intimplărilor nu erau ne- 
„cesare pentru a captiva imaginaţia, şi că, în puterea de a iubi 
„se găsea material deajuns pentru a reinoi necontenit tablourile, 
„tără a obosi vreodată curiozitatea. Englezii, înstirşit, sint aceia 
„care au făcut din romane, opere de morală, unde virtuțile şi vie- 
„tile obscure îşi pot găsi motive de exaltare şi-şi pot creia un 
„gen de eroism... , 

„Prin acest gen, spiine Joseph Texte, Englezii dot malştrii 
„oricărui romancier care ţine astăzi condeiul în mină... Litera- 
„tura burgheză, adică întreaga literatură a timpurilor moderne, 
„Îşi are rădăcina în romanul englez”. * 


+ 


Anglia a renăscut literatura modernă a Continentului, iar 
Franţa a răspiadit-o, după cum libertăţilor constituționale, născute 
pe pămintul Angliei, Franţa le-a dat elanul Revoluţiei Franceze. 

Dacă am voi să deosebim romantismul englez de clasicis- 
mul francez, printr'an singur cuvint, fără îndolală am spune că 
cel dintălu e sentimental, jar cel de al doilea e cerebral. 

Sentimentalismul e o caracteristică distinctivă a literaturii 
engleze. Ea wa distilat genuri pur intelectuale, bazate numai pe 
insuşiri formale de expresie, așa cum se întîmplă în literatura 
franceză, cu rafinaţii stilului şi ai esteticei sterilizate. In litera- 


HM 


* Joseph Texte, Jean-Jacques Rousseau et les origines du Cos- 
mopolilisme littéraire, pp. 309, 171, 173, S 


LIMBA ŞI LITERATURA POPORULUI ENGLEZ 427 


„vieții; o poezie indiferentă față de ideile morale este o poezie 
"indiferentă față de viață”. 
Creaţia artistică pleacă totdeauna dela un fond sufletesc, nu 
dela un gol sufletesc; şi acel fond sufletesc prin artă ajunge E: 
lement activ în societate: admiraţia artistică dă suggestii şi pro-" 
voacă acțiuni. De cite ori un beau geste nu acopere o faptă ` 
pe cind un gind bun, spus fără talent, are un efect tocmai contrar. 
Nimeni nu imită şi nu urmează liber şi spontan decit celace 
admiră, nu ceiace-l plictiseşte. Morala afectivă stă totdeauna la re- 
morca Esteticei, Toţi oameni! marl care au exercitat o influenţă asu- 
pra omenirii fac parte din Istoria literaturii, în sensul artistic al 
cuvîntului. Chiar, marii generali, conducători de popoare, ca Caesar 
şi Napoleon, au locul lor în Istoria literaturii, pentru cuvintele lor îna- 
ripate, alături de oamenii politici, care stau grupați subt capitolul e= 
locințel, nelipsit din nici o Istorie a literawrii, unde se găsesc, 
de obicelu, şi numele marilor predicatori ai credinții, Marii ar- 
tişti sînt reformatori, după cum marii reformatori trebue să fie tot- 
deauna şi artişti. Arta dar eun stimulent al Societăţii şi Societatea 
are gi zeg ştie direcţia În care Arta o duce, 


425 VIAŢA ROMINEASCĂ 


tura franceză găseşti, de obi preoc 

Ge ZS d GE Geer einen gr intuitie. gou, 
A cază literatura en eg 

fletească : lirism, sentiment a! naturii, eech E i 


mane, vigoare dramatică, în specia 
tura alegorică, şi ajunge t pecial, care nu lipseşte nici din litera- 
lecker care n nelntrecută în Shakespeare. Chiar cu riscul 


aceste însuşiri, nu li 
dear d mar, to eng, deia Langland E ceara 
pe care ei îl 
ëmge rare ă cu fond adinc sufletesc, N D | 
dintre Ormuz şi rege eg ia conştiinţa omului. Lupta 
mp va îi 
iri fra nu poate lipsi din o literaturä in ee? SE 
cu jucăriile Se să reprezinte viața cu conflictele d eterne. nu 
să-i arăţi tati etice trecătoare, «Să fii oglinda în fata aate ke 
fiecărei epoci e Sp dleprețului propria-i icoană și 
>,—cCu X 
= vg er ml tm m e aibă Pal pri poe 
n + 
de “operata În. Pones Și ale Ini prune mr mai mult decit 
e mirror up to nata i 
geg lui Shakespeare, ci a tuturor er SE 
şi durabilitătea rg ns masei mari de cetitori ai literaturii engi 
vibreso:atillá | n timp. E firesc că o Ilteratură care f ege? 
kieren Gë we ber a în datele Iul elementare, adinci Ce e 
atit de äer ază la mai mulţi cetitori şi nu ss tat asia 
eegen ca literatura care satisface numai gust ier ește 
pioni pepe cercuri din anumite epoci EE 
citeva cuvinte EROI Sihla Aleea al Angliei, —arată d 
iobag sit urmir ară merci e morala in literatură, care AR i: ~a 
idealuri, dop com nr dna ap de predici sau un program de 
SÉ Poezi acrobație stilistică, ajungă nici wA arăbesc de cu- 
sf dech este in fond o critică 
„mărimea unui a vieţii, spune Ma 
„la ieri At dr in aplicarea puternică şi Tiaa a MA 
redarea : Com trebue să trăim ? Adesea ori ez 


„Tala e tratată într'un chip îngust şi falș; e legată cu sisteme 


„de gindire și credință care au trăit; e căzută în minile pedan 


eat şi traficanţilor de icoasă 
protesie ; ajunge 

reg meng EEN plăcerea e be a Bn de apt gë 
„De dă d Ap eh care şi-ar putea lua ca motto ` «Hai să 
> mg ef e ciumă de timpul pe care l-am perdut în 
parut ech, place o poezie indiferentă faţă de morală: ori 
eh Nieft v conținutul poate să fie ori care, numai fo, ni 
scht în hrs Be een Ne inşelăm în fiecare caz; i cei 
re pr Abe prevenire a gregelii noastre este să d ăn 
er ipac cerceteze marele şi cuprinzătorul cuvint fă A 
ée here unge să pătrundem înțelesul lui, O po e 

va ideilor morale e o poezie de revoltă méien 


„conservare de sine al omenirii respinge arta care nu contribue 
"ia hrana ei intelectuală şi la susținerea ei morală. Omenirea nu 
„poate sta mult timp în contact cu idei care se îndreaptă împo- 
"triva principiilor propriului ei progres. Orice artă, pentru a fi 
"în adevăr mare, trebue să fie morală,—trabue să fie în armo- 
„nie cu acele principii de conduită, cu acel ton de simtire, pe 
„care instinctul de conservare de sine al omenirii civilizate tre- 
„bue să-l întărească. Aceasta nu înseamnă că artistul trebue să 
„fie în mod conştient didactic ori inoportun etic. Scopul eticei nu 
„se confundă cu scopul artel. Cea dintălu analizează şi instrueşte ` 
„cea de a doua intrupează şi destătează, Dar pentrucă toate ar- 
„tele dau formă ideilor şi sentimentelor, urmează de aici că cea 
„mai înaltă artă este acela care cuprinde fn sinteza el cele mai 
„complexe idei şi sentimente. Cu cht un poet va cuprinde mai 
„complect natura omenească, ca tot, şi cu cit prezentarea aces- 
„tei vieţi, în complexitatea ei organizată, va fi făcută de dinsul 
„mal complect, cu atit el va fi mai mare. Ori, toată lupta ra- 
"sei omeneşti, dela barbarie la civilizaţie, este o neîntreruptă 
„storțare de a dezvolta demnitatea ei morală, Numai prin 
"trarea şi întreţinerea insuşirilor morale, nol progresâm. Orga- 
'nizarea tuturor facultăţilor noastre întrun tot perfect e armo- 
„nia morală. Deci artiştii care aspiră la mărire nu pot H nici 
„potrivaici nici indiferenți faţă de morală“. 
N in acest sens literatura engleză e poate cea mai tipică din- 
tre toate literaturile. 
Incă o caracteristică prin care ea se distinge, în special de 


428 VIAŢA ROMINEASCA ` 
EE 


literatura franceză, e sentimentul iubirii de natură, care respiră 
puternic din toţi marii ei scriitori: se află în Chaucer; mal mult 
în Spenser ; foarte puternic in Shakespeare ; e o însuşire specială 
a Şcoalei lake-iste reprezentată prin Southey, Wordsworth şi 
Coleridge ; e atit de robust în Burns şi atit de complex în Byron 
şi Shelley, Nu lipseşte nici chiar în Pope, 

Poeţii englezi, spune Brandes, sint toţi, fără excepţie, ob- 
servatori, iubitori şi adoratori ai naturii, Brandes mai face ob- 
servaţia, că sentimentul naturii transportat în domeniul social, e 
revoluționar : astfel s'a intimplat cu Rousseau, E o observaţie 
foarte suggestivă care cadrează adinc cu spiritul literaturii en- 
gleze : e instinctul de emancipare a individului faţă de constrin- 
gerile sociale, —e tipicul individualism englez. 

Epoca puternicii influenţi a literaturii engleze asupra Fran- 
fei, şi apol prin ea asupra Europei întregi, începută la jumătatea 
veacului al XVII-lea, continuă peste o sută de ani, pănă spre 
apusul marilor reprezentanţi al perioadei victoriane: George Eliot, 
Dickens, Thackeray, Carlyle... In acest timp scriitorii francezi sint 


Childe Harold. Succesul lui Scott pe 
mantismul german datoreşte imens scriitorilor englezi, iar Shakes- 
peare ajunge aproape un scriitor naţional in Germania, alături de 
autorul lul Faust, După epoca victoriană, Franţa ajunge iar în 
fruntea literaturilor. De după războiu însă, Anglia pare că iar îşi 
incepe ascensiunea. Bernard Shaw, Wells, Galsworthy... au trecut 
demult triumfal pe Continent. 

Astfel literatura engleză apare ca una din cele mai specifice 
şi mai bogate rier py pe care poporul englez o aduce la cul- 
tura omenirii, întipări urmele sale în toate țările unde ea a putut 
pătrunde în sufletul omului, 

Literatura engleză a început influența ei și asupra literaturți 
noastre, prin intermediul literaturii franceze, care, pe la mijlocul 


veacului trecut, implica organic exercitarea unei influenţe de 
second-hand a literaturii engleze. 


I. Botez 


Ideia de timp în conștiința modernă 


Retlecţii în marginea lui Einstein şi Bergson. 


n dramaturg francez contemporan, H. Lenormand, a plăs- 
muit, ob piesă Hd sa, „La vie n'est qu'un songe", ipoteza că 
toate evenimentele existenței s'ar produce simultan. Contempo- 
rani cu trecutul cel mai îndepărtat, eroii săi îşi cunosc, până în 
adinci amănunte, destinul cuprins în desfăşurarea viitorului. Pro- 
biema aceasta care a preocupat pe Eminescu în „Sărmanul Dio- 
nis“ Şi care l-a făcut pe marele Kant însuşi să declare că timpul 
e cea mal subiectivă din formele „a priori“ ale senzibilităţii, nu 
e o fantazie răsărită in mintea cltorva cugetători moderni. Ea a 
fost cindva o realitate de toate zilele. Bineinţeles nu subt ama 
simoltaneităţii, Această idee presupune un proces de omenie 
şi de imaginaţie complicată pe care nu-l vom găsi în trecut. 
Ideia succesiunii EE şi mai ales obiectivarea el, e o a- 

recent 
tu Eber mau perceput întotdeauna schimbarea din natură, 
din ei sau din societate. Mentalitatea lor era statică, Eternitatea 
irebula să repete într'o exasperantă monotonie aceleaşi clișee, a- 
celeaşi legi inexorabile. Puţine mărturii antice ne arată o con- 
cepţie dinamică a universului. S'ar putea cita, printre ginditori, 
desigur, pe Heraclit. Dar Heraclit era un filozof şi celace Er 
desc filozofii ajunge abia după secole în mentalitatea comun Ge 

Existau în antichitate şi istorici care însemnau evenimentele 
in desfăşurarea și curgerea treptată. Unii din el aveau chiar 
sentimentul transformării şi-l mărturiseau cu amărăciune sau Le 
lancolie. Dar dacă privirea lor era aţintită cătră trecut, ni 
dată nu şi-au aruncat-o spre viitor. Nu aveau sentimentul că A 
niversul cu legile lui e supus schimbării veşnice. Nu aveau ma 
ales ideia unui progres treptat, a unel! continue ameliorări. 

Va trebui să treacă secole pentru ca idela de progres să 
apară, Abia oamenii elegant! şi fericiţi ai secolului al X Lien, 
pentru care wlața era o continuă destätare, au proectat mulțumi- 
rea lor în viitor, visindu-l în continuă perfecţionare. Pentru un 
Condorcet sau Turgot, genul omenesc e îndreptat fatal cătră pro- 


410 VIAŢA ROMINEASCĂ 


gres, fiecare epocă aducind o nouă achiziţie de fericire şi perfec- 
Le 2 urmă a venit evoluționismul subt diferitele e ale 
sec, gd 

De citeva decenii Însă, noțiunea timpului se afirmă din ce 
în ce mai fundamentală pentru spiritul nostru. O mulţime de di- 
rective, pornite din colțuri diferite, se reunesc într'un mănunchiu 
din ce în ce mai complex, dar şi mai unitar. 

In primul rînd istorismul. Ştiinţele acestea despre trecut s'au 
furişat, oglindind o trebuinţă a minţii noastre, peste tot, Nu nu- 
mai că au măsurat și au evidenţiat vicisitudinile efemere care 
schimbă faţa societăţilor, nu numai că au intrebuințat—ca să o 
poată spune—metode viguroase şi sistematice, dar au intrat şi in 
domeniile acelea, care au fost crezate pănă atunci nestrămutate 
in eternitate. Avem, de pildă azi, o istorie a fizicei şi celace e 
mai teribil, o istorie a matematicei. Ni se arată anume, că ade- 
vărurile acestei științe au fost căpătate pe Indelete, că s'au for- 
mat încetul cu încetul din diferita trebuințe. Ni se arată astfel 
că adevărurile—nu adevărul,—au o curbă de creştere şi deca- 
dent, cu alte cuvinte o viaţă pieritoare, De aici relativismul mo- 
dern. Nu mai există adevărul, cu a mare, ci adevăruri; nu mai e- 
xistă dreptate „Imanentă“, ci diferite dreptăţi, nu mal există fru- 
mos, ci frumosuri. 

„Le vral, le beau et le bien“ nu ne mai ingrozesc prin mā- 
lestatea lor, Fiecare epocă le schimbă, adoptind ce-i trebue sau 
ce crede că-i trebue, ceiace e acelaşi lucru. 

Progresul ştiinţelor istorice a fost formidabil în ultimul se- 
col. Inexistente ia inceputul său, aceste discipline au devenit azi 
un fel de metodologie aproape apriorică a oricărul început de 
studiu. Nici o ştiinţă n'a avut atitsucces. In orice chestie, ex- 
plicăm, azi, actualul prin trecut. După acelaşi trecut ne permi- 
tem supoziţii pentru viitor. inducția modernă e istorică. In 
relativismul lor adevărurile au ajuns aproape o modă. Nu desli- 
pim ideia devenirii de nicl un fenomen. Dar dacă peniru idea- 
lismul german idela devenirii este o metafizică, pentru conştiinţa 
modernă, ea a încetat de a fi o dogmă, eae o ipoteză, un punct 
de vedere. Dar un punct de vedere devenit o a doua natură a 
conştiinţei moderne, o categorie a cugetării aproape. Sau mai bine 
spus poate, ea a devenit o formă a senzibilităţii noastre. Ca ur- 
mare a acestei forme în care se modelează realitatea pentru nol, 
această realitate nu mai poate fi concepută ca ceva dat odată 
pentru totdeauna, ea se face, devine. Categoria, pe care metati- 
zicienii o numesc a existenţi, e înlocuită prin categoria devenirii. 
Astfel noțiunea aşa de temută de toate sistemele metafizice sta- 
tice, vrem să spunem noțiunea timpului se furişează pe nesim- 
Hie ca factor activ In toate colţurile cugetării noastre. Lucrurile 
nu mai sint aduse toate pe un singur Ter şi judecate după un 
singur etalon fix, căci noţiunea timpului diversifică, individuali- 
zează, introduce pretutindeni categoria relativului, acolo unde ne 
plăcea să împlintăm pe acela a absolatului, Noţiunea absolutu- 


IDEIA DE TIMP IN CONŞTIINŢA MODERNĂ 431 


D 


lui, conceput ca ceva definitiv şi fix, e izgonită astfel fără posibi- 
litate de întoarcere din conştiinţa omului modern, al cărui sim- 
bol de credință m'are decit un singur articol: acela al relativis- 
mulul universal. ȘI, dacă axioma lui Aristot că nu există ştiinţă 
decit despre universal, sau acela a lui Platon că „nu există ști- 
inţă despre celace trece“, rămasă valabilă pentru ştiinţele care o- 
perează cu cantitatea pură, ea constitue un postulat prea rigid şi 
sterp pentru ştiinţele morale. 1 

Astfel concepţia absolutului e aproape complect ruinată. Cel 
care ne-ar vorbi azi de substanță, inerenţă sau imanenţă, ne-ar 
trezi în minte doar un demodat ton scolastic, 

Relativismul modern, care măsoară viaţa adevărurilor, şi-a 
găsit, alături de istorism, un alt criteriu de evaluare: pragmatis- 
mul. E adevărat celace e fecund, ceilace răspulide la o aplicare 
practică şi e confirmat de un succes ca atare. ȘI cind necesi- 
tatea de aplicaţie încetează, dispare şi adevărul. 

Cu fiecare zi timpul pătrunde peste tot. De curind, Einstein 
l-a implintat în chiar domeniol ştiinţelor care erau considerate ca 
cele mal imuabile : fizica şi matematica. S'a demonstrat acolo, 
că timpul e, nici mai mult, nici mai pon decit o a patra di- 
mensiune a spațiului. Obişnuința noastră de a concepe spațiul subt 
trei dimensiuni trebue să înceteze, O nouă noţiune, acela a „spa- 
țiului-timp“ a fost elaborată gi în calculele noastre, va trebui să 
ținem samă, de acum înainte şi de dinsa, 

Nicăeri insă această noţiune n'a căpătat o tratare mal cen- 
trală ca în sistemul filozofic cel mai plin de succes astăzi, în 
sistemul lui H. Bergson. 

După cum se ştie, marele filozof francez concepe existența 
intr'o veşnică curgere, Intro continuă devenire. 

„Rien n'est falt, mais en train de se faire“, Funcţia noaştră 
principală de cunoaştere, inteligenţa, adaptată mai ales nevoilor 
acţianii, nu poate prinde pulsul acesta de veşnice transformări a 
realităţii, decit tăind din ea porţii detaşate pe care le studiază 
izolat. Dar acest mod de cunoaştere e arbitrar. Existenţa ein- 
tr'o continuă curgere. Analiza spaţială, cantitativă nu-l convine. 
Schimbarea permanentă nu poate fi exprimată matematiceşte. Ea 
au poate fi redată decit prin intuiţie, care singură ar fi capabilă 
să prindă ritmul transformării. Dacă materia inertă poate fi a- 
nalizată după categoriile inteligenţi, lumea interioară, psihică, 
depăşeşte puterile de comprehenziune ale acesteia. Viaţa sufle- 
tească intră în categoria timpului, Caracteristica el e durata și 
nu extenzia. De aici libertatea el creatoare. Viaţa e şi ea aseme- 
nea sufletului. Si ea nu poate fi prinsă decit subt criteriul impu- 
en Flanul vital în tendinţa lui generoasă descrie o curbă veş- 

nic alta, 


1 D. D. Roşca, Reflecţii pe marginea unui interview, „Viaţa Ro- 
minească*, Februar, 1924; p- 201. 
< 


432 VIAŢA ROMÎNEASCĂ 


Unitormitatea e o invenţie practică a inteligenţii. Ea nu 
există nicăeri. De aici dualismul cunoaşterii, de alci dificultatea 
percepției juste a existenței. La baza cosmosului trebue recu- 
noscută schimbarea şi măsura ei, care e durata. Facultatea care 
le poate reda nu poate fi alla decit intuiţia. 

Indiferent de adevărul doctrinei bergsonlene, ea nu e mai 
puţin simptomatică. Tendinţele ei generale se reduc Ja un fel de 
„pan-temporalism*, la o viziune mstafizică exclusivă a timpului, 
cu caracterele sale de durată şi de schimbare. Dar dacă e a- 
devărat că un sistem filozofic nu poate apărea izolat de amblanţa 
sa spirituală, bergsonismul na face decit să teoretizeze într'un 
sistem o stare de spirit mal generală, 

Caşi relativismul, istorismul sau evoluționismul, traduce 
necesitatea mentală generală, care constă în a Întroduce din ce 
în ce mai mult, în toate judecăţile noastre despre lume, ideia 
timpului. 

Febra modernă de activism, schimbarea mal mult decit pe- 
riodică a valorilor, succesiunea efemeră a modelor de tot felul, 
necesitatea mereu crescindă de a recunoaşte originalitatea ca o 
valoare în sine, constitue un mediu moral, în care noțiunea timpu- 
lui e centrală. Americanismul, industrialismul, adaptările iuți şi 
improvizate, nervozitatea contemporană, ne obligă să părâsim din 
ce În ce mal mult concepțiile despre absolut. Conştiinţa mo- 
dernă e obligată să imprumute în interpretările ori limuririle 
sale ajutorul ideii de durată, Einsteinismul ori bergsonismul tra- 
duc tocmal această trebuință, devenită aproape morală. Subt 
ruinie geometrlilor care cad, trebuesc căutate mai Intătu, cerinţele 
sufleteşti ale vieţii moderne, 


v li 


Cind constatăm că timpul se bucură de o importanță spe- 
cială în structura cugetului actual, nu însamnă că formaţia lui 
nu e mai veche. Primitivul cași copilul îl cunosc. Există ele- 
mente În construcţia noastră psihică care-l presupun. Tot ce se 
intimplă în viaţa noastră vegetativă ori sufletească se desfăsură 
dapă legea ritmalui, Respirația și circulația în primul rind. Osel- 
laţiile atenţiei, tenziunza psihică, intensitatea seazaţiei au urcuşuri 
şi scoborişuri mai mult or mai puțin regulate, Intre momentele 
succesive ale acestui ritm, subiectul a trebuit să perceapă por- 
țiuni de durată. Pe de altă parte, aprecierea kinestezică între 
un efort făcut şi realizarea rezultatului său e sasceptibilă de o a- 
preciere în durată. Toate comparaţiile senzoriale pot duce la 
percepţia timphiui. Intre zgomotul sau lumina trăsnetului și pră- 
bușirea lui există o distanţă in timp care o percepe oricine. 

Alături de aceste date paiho- fisiologics, o serie de atitudini 
biologice de Ce duc la formaţia percepției de durată. Printre 
altele trebue amint-in primul rind așteptarea. Cind un animal 


WW: 


: RIVERS ten ` 
a es TAi 


IDEIA DE TIN TA ERN 433 
işi pindeşte în tufiş prada care fntirzie, interesul său în erecție, 
măsoară insiinctiv timpul pănă cind ea va fi în fața lui. Cind 
aşteptăm să ne vie rindul la o vizită medicală, sau cînd la o 
intilnire dată, persoana așteptată întirzie, măsurăm în permanenţă 
curgerea timpului. Interesul me face să lungim sau să scurtăm 
percepția subiectivă a duratei. Tot el trebue să fie la baza dis- 
tincţiei pe care o facem intre epocile timpului: trecut, prezent, 
viitor. Aceste trei momente nu sint decit gradele interesului nos- 
tru. Ceva care ne interesează intens, ne absoarbe într'atit atenţia 
încit ne confundăm cu el, credem în existenţa lui, la care parti- 
cipăm şi cu care facem una. Acel obiect sau moment e, pentru 
noi, prezent, Actualitatea e gradul cel mal intens al interesului 
nostru. Din contra, un obiect trecut sau absent ne interesează 
mult mal puţin. El nu stimulează atenţia noastră, atit incit să 
ne identificăm cu el. Importanţa unul eveniment trecut e totdea- 
una mai mică, De alci necesitatea de a micşora importanța unui 
serviciu pe care un prietin ni l-a făcut în trecut, şi aceia de a 
mări Importanța unui prezent. Ceiace prezintă minimum de in- 
teres, e domeniul viitorului. Ceiace trebue să vie e ceva Imagi- 
nativ, închipuit. Interesul nostru pentru astfel de posibilităţi e 
foarte scăzut. Viitorul e mai mult ori mai puţin asimilat utopiei. 

Ceiace e viilor ese din sfera intereselor noastre fiindcă a- 
tinge probi:maticul, lată com, atit prin însăşi structura sa psi- 
ho-fiziologică, cit şi prin adaptarea la mediul exterior, chiar o- 
mul primitiv, ajunge în mod firesc la ideia de timp. Nu negin- 
dim aici insă la percepţiunea elementară de durată, indispensabilă 
în orice act de adaptare la lumea exterioară. Vorbim de accep- 
Ha obiectivă a noţiunii de timp, de timpul ca factor raţional de 
acţiune, de conduită, 

După toate cercetările de psihologie comparată, punctul de 
vedere genetic se impune azi In psihologie. Toate foncţiile su- 
fleteşti nu au apărut deodată și nici subt aspectul sau struc- 
tura pe care o au azi. Ele s'au format treptat, cerute de condi- 
Hie vieţii. In această privință avem o mulţime de motive să 
credem că ideia de timp e o apariţie tirzie. In orice caz, ca e 
posterioară ideii de spaţiu. Și e firesc să fle aşa. Necesitatea 
cea mai urgentă a conduitei în mediul exterior e mişcarea pe 
diferitele puncte ale extenziunii. Diferenţa între animal şi plantă 
e că cel dintăiu se poate deplasa ca să-şi adune mijloacele de 
existenţă, Avantajul mişcării care permite adaptări mail variate, 
presupune o întindere şi o cunoaştere a acestora. Deaceia, prin- 
tre primele conduite, copilul învaţă să se orienteze în spaţiu; de 
aceia au apărut geometriile, stabilind cele trei dimensiuni de care 
au nevoe, deacela au apărut mai tirziu filozofiile care au con- 
strult o noţiune uniformă şi infinită a spaţiului, Nu acelaşi lu- 
cru s'a Întimplat cu timpul. Experienţa exterioară nu-l cerea 
în mod imperios, Desigur că o adaptare malcomplexă, mal a- 
dequată, il presupune. Dar una simplă, se pu. te dispensa de el, 
Dovadă sint toate sistemele filozofice simultanelste, sistemele ba- 


434 VIAŢA ROMINEASCĂ 


zate pe ideia unei substanțe unice, filozofiile panteiste ori inspi- 
rate de ideia absolutului, în care totul e dat dela început, în 
care nici o schimbare nu intervine între elementele componente. 
Această stare de spirit, dacă se poate spune anti-temporală, o 
oglindesc mai ales marile concepte metafizico-religioase, pe care 
le-au formulat religiile orientale. Totul e predestinat incă dela 
ee de o divinitate care conţine, în însăşi ființa ei tot ce 
există, 

Afară de aceasta, timpul e o experiență psihică interioară. 
El se formează din ritmul cenesteziei. Are perfectă dreptate 
Bergson, cind arată, că fenomenele psihice nu se pot exprima de- 
cit În durată. Ceiace e propriu prin excelenţă naturii psihice e 
schimbarea in timp. Numai exteriorul e cantitativ ori spaţial, su- 
fletescul nu poate fi măsurat ia fel, Dar omul descoperă foarte 
tirziu viaţa interioară. La inceput el e proecțat în afară şi nu 
are ce face cu experienţa internă. Toată atenţia lul e obiectivă. 
Sublectivitatea nu vine decit atunci cînd se formează eul san 
personalitatea. Încetul cu încetul, pe măsură ce-l descopere în 
el, omul încearcă să utilizeze timpul la adaptarea externă. li a- 
plică atunci măsurători cantitative și-l exprimă în formule spa- 
Hale, adică substitue celace cunoaşie mai demult la celace des- 
copere recent. 

Ceasornicul şi calendarul sint incă pănă azi singurele mij- 
loace de" obiectivare ale duratei. Aceste instrumente însă, pe al 
căror cadran timpul e împărţit în portiuni egale de întindere, nu 
sint decit ajustarea unui limbaj spaţial la un fond temporal. 
Faptul că nu s'au găsit încă pentru percepția duratei simboluri 
de exprimare proprie şi s'a recurs la instrumentele spațiale, 
dovedeşte recența ideii timp în istoria sufletească a omului. 
La a e apanajul vieţii Interioare fiindcă n'am lucrat deajuns 
cu e 


Alte observaţii vin să întărească această constatare. Că 
timpul e un instrument incomod, se poate vedea din faptul că 
pănă la Einstein, toţi fiziclenii au preferat să-l evite, adoplind 
metoda cantitativă matematică, prin excelenţă spaţială, dar care 
elimină cu desăvirşire durata, 

Distincţiile de calitate, de schimbare n'au pătruns decit in- 
stanţele morale, care, tocma! din această privinţă sint considerate 
ca discipline lipsite de rigurozitate, iar adevărul lor primit subt 
beneficiu de inventar. = 

In concepţia noastră ştiinţifică, încă pănă azi, celace se 
schimbă, nu poate fi ceva sigur, adevărat. lar în concepţia po- 
pulară trecător şi falş sint noțiuni sinonime. Cuvintul efemer are 
un înţeles pelorativ şi nimic nu întrece în dispreț adevărul de 
scurtă durată a modelor, a curentelor trecătoare. E de-ajuns să 
intervie timpul intr'un proces oarecare, pentru ca să-l degradeze. 
Pentru noi timpul'e o non-valoare, fiindcă nu sîntem încă de- 
prinşi cu dinsul.. Nu-l putem utiliza adequat, făcind din el un 
instrument docil de acțiune aşa cum e spaţiul, cucerit şi asimilat 


i | 
| 


___ADEIA DE TIMP IN CONŞTIINŢA MODERNĂ 435 


definitiv de geometru, fiindcă n'am lucrat în deajuns cu el, De 
aceia ne comportăm cu stingăcie in durată şi cînd complicațiile 
ei ne împiedică, preferăm să o eliminăm printr'un artificiu oare- 
care de metodă matematică, 

Ceiace e sigur e AS nu-l posedăm încă, imblinzit, domesticit 
aşa cum e întinderea. Surprizele şi contingenţele lui ne descura- 
jează şi ne încurcă. Un exemplu empiric ne poate lumina şi mai 
bine. Una din cele mai maleabile calități ale spaţiului e reversi- 
bilitatea. Putem face o E de o sută de metri ca să câu- 
tim o adresă oarecare. Dacă din greşală am trecut de dinsa, ne 
putem întoarce înapoi ca s'o găsim. Dacă şi de data aceasta 
n'am găsit-o, putem reveni incă odată, pănă cind, aflindu-ne exact 
în faţa el, ne-am opri. E o minunată facultate aceia care ne per- 
mite după atitea dibuiri, o adaptare aşa de justă. Strămutaţi-vă 
acum cu gindul în timp. Acolo reversibilitatea nu e posibilă şi 
un moment scăpat din vedere e pierdut pentru totdeauna. Nimeni 
nu se poate intoarce înapoi în timp, nimeni nu-şi poate permite 
în durată, plimbările pe care le făceam adineaori în spaţiu şi 
care ne permiteau o așa de strictă ajustare la realitate sau la 
mobilul căutărilor noastre. Timpul e ireversibil : iată celace-l face 
extrem de greu adaptabil. Nu ne putem primbla prin el, fiindcă 
curba sa nu duce decit înainte, niclodată înapoi, e predestinat în- 
tr'o monotonă curgere pe care o parcurgem cu faţa inainte, fără 
dreptul de a privi în urmă. 

Există totuşi remediu şi la această stare de lucruri, exisiă 
memoria care ne permite şi escursii înapoi. Dar cît de imperfecte 
sint aceste peregrinări! Orice distanţă în spaţiu, poate fi exact 
parcursă înapoi. Dar în timp, în memorie ? 

O bună parte, cea mai mare parte a amintirilor dispar din 
sufletul nostru sau sînt cu greu rememorate. Avem atunci nevoe 
de semne obiective ca să le fixăm şi recurgem la scriere, la do- 
cumente, Dar putem oare nota tot conţinutul nostru sufletesc, 
fără să scăpăm nimic din el ? Desigur că nu. lată dece istoria 
apare aşa de tirziu, Starea ei actuală, imperfecţia de care sufere, 
ne arată tocmai dificultatea cu care ne orientăm încă în timp, 
greutatea de a acorda şi timpului, această formă „a priori“, mie- 
zină a spațiului, reversibilitatea şi celelalte comodităţi de adap- 
tare. O serie de condiţii ale vieţii moderne fac însă, din ce în ce 
mai posibilă, întrebuințarea pragmatică a timpului, De aici simp- 
tomele pe care le constatasem mai sus, in compoziila conştiinţei 
moderne, 


m 


Predilecția pe care epoza actuală o arată pentru noţiunea 
timpului e simpla constatare a unul fapt. Toate manifestările 
spirituale contemporane o indică. Se naşte atunci o Întrebare le- 
gitimi : care e motivul ce favorizează o asemenea transformare ? 
Dacă logica omenească s'a putut dispensa atita vreme de apll- 


436 VIAȚA- ROMINPASCA 


Catia we a acestei categorii, care sint cauzele care o produc 
`” astăzi 

Ca să poată fi vorba de percepila timpului, trebue mai 
inainte să fie vorba de schimbare. Durata nu se poate măsura 
decit intre două puncte alternante, Numai între virfurile a două 
stări sufleteşti dominante se poate măsura o scurgere de timp. 
Dacă această alternanță e veşnic aceiaşi, dacă ca devine mono- 
tonă, percepţia se şterge incetul cu încetul și dispare, fiindcă re- 
petiția omoară le sufleteşti. Trebue dar în plus o variaţie în 
alternanță, trebue o cantitate mai mare de acte sufleteşti pentru 
ca combinaţia lor să aducă variație. Cind un individ nu se In- 
teresează decit la un număr limitat de fenomene, cind atent 
lui nu e mişcată de un număr mai mare de mobilari, viața sa 
sutletească cade intr'o toropeală aproape mistică, în care pulsul 
schimbării nu se mal aude. Pentru sufletele simple sau mistice, 
eternitatea, cara echivalează cu simultaneitatea, devine starea nor- 
mală de percepție temporală, De acela misticii vorbesc în per- 
manenjă despre absolut. 

La fel cu obsedaţii. Contopirea lor cu obiectul preocupării 
e aşa de complectă, incit nu se îndoesc o clipă de eternitatea lui. 

Din contra, sufletele bogate sînt atrase de o infinitate de 
aspecte, ȘI fiindcă capacitatea psihică e limitată, atenţia lor nu 
poate consacra decit un foarte scurt timp pentru fiecare din ele. 
In curiozitatea el, ea oscilează repede dela unul la altul, provo- 
cind acea variaţie în alternanță care dă senzația duratei. Com- 
plexitatea e terenul propice în care apare ideia de timp. 

Ne putem acum întreba dacă există ceva în conştiinţa mo- 
dernă care ar putea încuraja astfel de stări sufleteşti, o serle de 
condiţii favorabile care au apărut azi şi care nu existau eri. 

Cind H, Spencer a afirmat că senzul evoluție! merge dela 
omogen la eterogen, el a observat, desigur, că diferenţierea cras- 
cindă e legea generală a vieţii, lege aplicabilă şi lumii exteri- 
oare şi vieţii psihice. Aceste două serii de realităţi, cea interioară 
ŞI cea exterioară sînt într'un continuu proces de acțiune şi reac- 
piune, de adaptare reciprocă. Cu toate deosebirile, cu tot divor- 
tul dintre ele, ele se ajustează de multe ori una la alta. In a- 
mindouă aceste domenii, pe măsură ce diferenţierea creşte, com- 
plexitatea elementelor se afirmă ca un firesc corolar. In afară 
de noi, pe zi ce trece, ambianța se îmbogățegte: descoperiri, in- 
ven nouă, disocieri din ce în ce mai multiple. Progresul teh- 
nic, economie, politic în diferite domenii sint numa! citeva din 
aspectele acestei complexităţi, In lumea interioară, viaţa se îm- 
bogăţeşte şi ea. Incetul cu încetul se formează noi nuanțe, sen- 
timente nebăruite, delicateţi neaşteptate. Rațiunea construeşte zil- 
nic sisteme, idei, judecăţi nouă. Pănă şi percepțiile ori chiar sen- 
zaţiile se multiplică dela epocă la epocă. Dacă pe timpal lui 
Homer nu existau decit două sau trel culori, cantitatea lor, as- 
tăzi, este cel puţin inzecită. Acelaşi lucru se poate spune pen- 
tru toate simţurile, 


IDEIA DE TIMP IN CONŞTIINŢA MODERNĂ 437 
—————— EE EES 


Intr'o structură sufletească aşa de 
complexă, nici un elè- 
ment nu se poate transforma în obsesie, nu gece? tiraniza echi- 
librul sufletesc. Din contra, fiecare element na poate rămine de- 


Diferențierea crescindă a vieţii psihice, com 

plicaţia ei pro- 
vocată de complexitatea vieţii moderne de urbanism, See şi 
nervozitate, au adus în sufletul modern preocuparea de timp, 
Care sancţionează logic, nevoia actuală de schimbare. 


se exercită presiunea grupului asupra individului, In societățile 
primitive, după cum se ştie, contormismul e de o rară severitate, 
Orice abatere dela legea comună e grav pedepsită. E azi un lu- 
cru constatat că sancţiunea penală, coercitivă e mai frequentă in 
astfel de societăţi, ul penal e mai bogat acolo ca oriunde. 
Individul n'are voe să schimbe nimic: invenţia e suprema crimă 
a primitivului. Pe măsură ce înaintăm însă în scara civilizaţiei, 
sfera infracţiunilor şi deci a pedepselor descrește. infracțiunile 
rel „ morale, intelectuale nu se mai pedepsesc. Inventatori 
nu se mai persecută, adesea se respectau chiar reformatorii reli- 
gloşi cum a fost cazul lui Luther. Cind greutăţile vieţii, provo- 
cate de densitatea populaţiei ajung serioase, cind invențiile teh- 
nice apar ca să le soluţioneze, speranţa socială se îndreaptă că- 
tră acestea din urmă, Invenţia nu numai că nu e conside- 
rată ca o acţiune de dezolvare socială care trebueşte reprimată, 
dar grupul social începe să o considere ca salutară. Atunci în- 
treaga atmosferă colectivă devine favorabilă descoperirilor, cău- 
tărilor, studiilor, se acordă chiar recompense sociale pentro in- 
venţiile utile, originalul devine o valoare, fiindcă societatea e 
îndreptată cătră viitor şi priveşte încrezătoare promisiunile pro- 
gresismului, Constringerea socială asupra individului s'a schimbat 
şi ea, In loc de reprimare, din contra stimulare, Sancțiunile pre- 
miale s'au substituit celor penale, iar succesul înlocueşte pedeapsa, 

dela sine înţeles că imboldul către noutate, către căutare 


a a: 


M. Ralea 


Dën 


Cronica juridică 


Un studiu romînesc despre persoanele juridice * 


ei în sine, 
ce astăzi, nu numai valoarea solo » 
e fer privire sintetică asupra elementelor care, în 
totdeauna, alcătuesc temelurile vieţii else Ve dropia T 

Libertatea individuală condiţionează existen Än A 
suşi ; dreptul apare inainte de toate ca o Ween e en ep 
eastă putere privită din punctul de vedere social, pr cei 
` esitate, pentru fiecare om, o sferă de autonomie Lang Casi 
ce se exprimă tocmal prin noțiunea libertäți i maids ile. Zeg 
evoia libertatea este înăscută în om; Căc Ag tie 
ii dă şi menirea şi puterea de a-şi m reee e: neg 
in vădera unei convieţuiri paşnice şi folositoare ntre, tol e” 
nii săi, Libertatea aceasta, DEE omulul calitatea de a fi- 
ER S peolt a fi titularul unul patrimoniu, de KE ma 
o. voință creatoare de hum E La obligaţii, de a rea 

j alitate dep 

zizi echt iere manifestindu-se piei grauri 

ctul de putere autonomă a inițiativei private, a fost = 
ge) pirghia de transformare şi de progres a ZC GE 
a creat instituţiile şi toate formele de are sociai A 
aceste instituţi orme de cooperare, ati luat ra A Gees, 
dul nevoilor sociale, aşezăminte create fe EE e E nos 
porații sau fondații, în vederea satisfa 


individuală şi persoanele 
* Matei Cantacuzino, „Despre liberialea ir 
Juridice“, 1924, Bucureşti, „Cartea Rominească“. 


CRONICA JURIDICĂ 439 
BiA arainn Îi er E EEN 


+ > colective, Aceste aşezăminte inzestrate cu patrimonii dis- 
tincte, s'au închegat astfel prin existenţa lor autonomă şi dura- 
bilă ca noi subiecte de drepturi private, pentru a corespunde, 
prin satisfacerea unor categorii de nevoi colective, unor roluri so- 
ciale care în majoritatea cazurilor, prin durata sau intinderea lor, 
întrec limitele vieţii şi a mijloacelor individuale. In această ca- 
tegorie intră toate. asociaţiile religioase, aşezâmintele spitaliceşti 
Şi de binefacere, fondaţiile culturale și asociaţiile profesionale care 
urmăresc un scop permanent de asistență mutuală, 


Lë 


Obiectul cercetărilor d-lui Matei Cantacuzino este preciza- 
rea noțiunii de persoană juridică în celace priveşte agezămintele 
care au luat yr” ca subiecte de drepturi private şi titulare de 
patrimonii, fje puterea unel voințe creatoare, fie prin con- 
cursul mai multor energii întrunite laolaită—toate însă ca ma- 
nifestări ale volnţii individuale. Autorul se referă astfel numai 
la fondaţii şi corporaţii, (sind la o parte asociaţiile comerciale 
său aşezămintele de interes colectiv care sint delegatele autori- 
tăţii publice. Denumirea de persoane juridice se cuvine numai a- 
şezămintelor înfiinţate prin puterea autonomă a iniţiativei pri- 
vate în vederea realizării unor scopuri colective, sau de utilitate 
generală, fiind ca atare susceptibile de a fi subiecte de drepturi 
private şi titulare de patrimonii în înţelesul juridic al cuvîntului, 
ca adevărate persoane autonome. 

Personalitatea aceasta nouă, distinctă de personalitatea crea- 
torilor sau compunătorilor vremelnici ai așezămintelor a trebuit 
să fie analizată şi explicată ca, fenomen juridic. Explicaţiile cele 
mai cunoscute determină personalitatea juridică fie ca o analo- 
gle fictivă a doctrinei, fie, după cea mai recentă teorie a d-lui 
M. Planiol, ca o formă deosebită de proprietate colectivă, fie ca 
o creaţie arbitrară şi artificială a puterilor statului. Contra tutu- - 
ror acestor păreri, d, Cantacuzino susține teza puterii creatoare 
individuale, 

Intr'adevâr, caracteristica fondaţiei este voința inițială CR 
nică a fondatorului care hărăzeşte patrimoniul și determină pen- 
tru totdeauna scopul așezămintului ca o modalitate inerentă e- 
xistenţei lui. Colectivitatea beneficiarilor succesivi, care au şi ei un 
rol pur pasiv, reprezintă numai interesul social în vederea cărula 
a fost creată fondaţia, Pe cind în corporaţii, chiar cind apare 
ideia de afectare a patrimoniului în vederea unui scop depăşind 
interesele membrilor actuali, ceiace predomină caracteristic, este 
voinţa colectivă a grupului, totdeauna în.stare da a se manifesta 
în „limitele statutului de funcţionari, 

Fondaţia ar îi „universitas rerum“, iar corporația „universl- 
tas personarum“. Dreptul roman, cu respectul lui adine pentru 
realitatea socială în genere și pentru inițiativa individuală în de- 
osebi, a recunoscut izvorul de creaţie privată și autonomă a cor- 


EEN VIAŢA ROMINEASCĂ 


SU —— 


poraţiilor, iar mal apoi a fondaţiilor, „piae causa“ înmulţite de 
influența idei! creștine. 

in dreptul germanic, autonomia individuală şi iniţiativa pri- 
vatā rămin deasemeni Izvorul de creație a persoanelor juridice 
care se dezvoltă şi se inmultesc din îndoita înflorire a instituţiilor 
religioase şi a instituţiilor corporative orăşeneşti. Abia mai tirziu, 
prin veacul al XVII-lea şi XVII-lea statul începe să impună li- 
mitări acestei libere înițlative mai cu osebire în Anglia şi Franţa, 
dar nu pentru a tăgădui principiul creaţiei libere în sine, ci spre 
a îngrădi acumularea de bunuri de mină moartă ce reveneau 
bisericii prin fundaţii şi numeroase dani). 

La stfirşitul veacului al XVIll-lea îşi face drum noua concepţie 
filozofică, raționalistă şi etatistă reprezentată prin J. Locke şi J. J. 
Rousseau, care tăgădulnd orice izvor de drept altul decit convenţia 
socială şi deci orice noţiune de drept colectiv ca realizare pe tă- 
rimul social al libertăţii individuale, ajunge la concluzia că aşe- 
zămintele create prin inițiativa privată pentru realizarea unor 
scopuri colective sau sociale, işi împrumută fiinţa şi existența 
juridică nu din puterea creatoare a libertăţii individuale ci dintr'o 
concesie precară şi revocabilă din partea statului. In această con- 
cepţie, personalitatea juridică recunoscută aşezămintelor de inte- 
res colectiv este o ficţiune şi exagerindu-se mai apoi de şcoala 
franceză teoria lui Savigny asupra conceptului de capacități juri- 
dice de natură artificială a persoanelor juridice, se ajunge la teoria 
că GE statul, prin actul său suveran, poate crea personalitatea 
juridică. 

Impotriva acestei teorii, Ihering proclamă că destinatar al 
oricărui drept este numal omul, arătind că „persoana juridică” 
este forma juridică subt care o categorie de indivizi, adevărații 
destinatari sau beneficiari al scopurilor unui aşe2ămint de interes 
colectiv îşi manifestă raporturile lor juridice în mediul social. 
Persoana juridică nu emană din puterea statului, ci rezultă dintr'o 
jertfă individuală de patrimoniu, şi dintr'o voinţă organizatoare 
activă dela origine pentru a se asigura satisfacerea permanentă 
a nevoilor şi intereselor individuale dintr'o anumită categorie, prin 
intermediul unul aşezămint titular al patrimoniului hărăzit scopu- 
lui social generic. Puterea individuală crează un aşezămint—per- 
soana juridică—pentru a îi intermediarul între voința individuală 
creatoare şi nevoile. individuale considerate în cuprinderea lor 
colectivă. Organul de conducere a aşezămintului, reprezintă în 
corporație voința actuală a membrilor actuali al colectivităţii, iar 
În fondaţie acest organ perpetuiază voinţa fondatorului, potrivit 
interesului colectiv al categoriilor de beneficiari, 

Statul nu poate fi un scop cl numal un mijloc social ; ca 
atare, el nu poate înlătura şi nici substitui voinţele indivizilor. 
Rolul statului, În ceiace priveşte existența persoanelor juridice, 
este numai de a stabili îngrădirile cerute de ordinea publică şi 
de ordinea legală pentru înființarea şi viaţa aşezămintelor, care, 
în multiplele lor tendiaţi şi variatele lor aicătuiri, nu pot urmări 


UNIVERSITY! 


e 
= CRONICA supiniea ANSA Í 441 


>e ev 


şi ocroti decit, scopuri legitime şi legale. Dar inăuntrul acestor 
limite, autonomia individuală rămîne izvorul unic de creaţie a 
personalităţii juridice, 


+ 
kl + 


D. Cantacuzino ajunge la aceste concluzii după o puternică 
analiză critică a tuturor teoriilor care, în evoluţia istorică a ins- 
tituţiilor au căutat să explice rind pe rind noţiunea personalităţii 
juridice. Metoda de o claritate clasică, expunerea de o atrăgătoare 
simplicitate şi adevărul profund omenesc al rezultatelor cişti- 
gate, fac din lucrarea profesorulul eşan o contribuţie de cea mai 
mare însemnătate, pe care ştiinţa juridică romînă o aduce ia loc 
de cinste propăşirii universale a dreptului. 

Ca metodă ştiinţifică, d. Cantacuzino ne oferă însuşi, la 
Rnele unui strălucit articol publicat în Revue trimestrielle de droit 
Civil,” caracterizarea sistemului său care cuprinde în acelaşi timp 
şi o admirabilă cugetare. „Ceiace în chestiile sociale importă 
„pentru omul de ştiinţă, este mai presus de toate, de a nu contribui la 
„crearea de concepte artificiale, care, transformate prin iluziile și su- 
„terinţele celor mulţi în articole de credinţă, ar putea să fie de 
„natură a râtăci, a precipita sau a stinjeni, în paguba adevărului 
„Şi a dreptăţii, eterna, citeodată măreaţă, totdeauna tragica muncă 
„a omenirii. Să ne preocopăm de oameni şi să ne pierdem în 
„contemplarea zeilor |* 

Ca morală și ca atitudine de cugetător față de însemnâtatea 
autonomie! individuale în interdependenţa socială, d. Cantacuzino, 
cu prilejul soluționării problemei persoanelor juridice ne arată 
crezul său profund: „ln afară şi mai presus de soluţiile juri- 
„dice pe care teza libertăţii individuale le implică, ea are ina- 
„inte de toate o puternică valoare morală de indrumare şi de e- 
„ducaţie ; căci pe lingă că în istoria civilizației Iniţiativa privată 
„S'a arătat ca un factor de progres mai îndrăzneţ, mai puternic 
„ŞI mai priceput decit puterea greoale a statului... iniţiativa pri- 
„vată mai constitue o şcoală de solidaritate socială, prin ridi- 
„carea libertăţii individuale la rolul de putere creatoare de funcţii 
„sociale“. 

latä un glas care, mal ales in vremurile actuale, dă acestor 
mari şi fundamentale noțiuni un răsunet semnificativ. 


Valeriu Bulgaru 


* „Nojinneu de stal şi conceptul de p-rsanatităji”, arlicol publi- 
cal in Revue irimesirielle de droil Civil, Paris, asupra unul studiu prin 
care profesorul de drep! public francez, d. Hauriou, incerca să dore- 
dească existenia ungi deosebiri între conceptele de „persoană juridică” 
şi „persoană morală”, 


Cronica teatrală 
es 


——— 


— Turneul „Companiei Bulandra“: „Othello“ ; „Ţarina” 
cu d-na Lucia Sturdza.—Reprezentaţiile trupei 
de opere „Leonard“ — 


„Bucureşti — fată un oraş unde toți miniştrii se numesc 
Brătianu !“—a spus mal demult cineva. Ne-am adus aminte de 
această vorbă cetind afişul „Companiei Dramatice Bulandra“ 
care a dat, în ultimul timp, citeva reprezentații la laşi.—lată o 
trupă în care toţi actorii sint Bulandra. Să-i cităm, după alfa- 
bet : L, N., P., T. (Bulandra). Chiar d-na Lucia Sturdza e 
Bulandra ! 

Acum cîţiva ani l-am văzut pe d. Tony Bulandra jucînd 
roluri naturaliste în piese de salon: o figură corectă, o ţinută 
zveită şi elegantă, un glas , ferm, armonios (mai ales 
după aprecierile feminine). Dăunăzi d. Bulandra a apărut în 
romanticul Othello, avind faţa mio cu cărbune — fără frac şi 
mănuşi. Atltea cauze de insucces! (V'aduceţi aminte cit de 
grațios îşi scotea d-sa mănuşile — deget după deget). Publicul 
era deprins să discute calm cu d. Bulandra pe causeuse. in 
Othello însă d-sa a aruncat dela ga zi nişte vaete prelungi, 
ca un semnal de alarmă de pe vapor — în tuspatru puncte car- 
dinale.. Nimeni nu s'aştepta la o astfel de jelanie şi la atita 
furie. O vecină de stal mi-a spus chiar la ureche, rotunzindu-şi 
buzele :— Bietul Tony... jar Ven? să-l wia pe frunte şi să-i 

optesc dulce: „De ce te-ai supărat aşa d, 

E Intr'un cuvint, Othello a căzut — adică d. Bulandra, care 
de data aceasta şi-a greşit genul. D-sa s'a reabilitat insă a- 
douazi în rolul ofițerului rus din „Țarina" de M, Lengyel. A- 


CRONICA TEATRALĂ 443 


ceastă comedie ușoară, cu multe situaţii nostime şi cuvinte de 
spirit, redă un moment sentimental din viaţa Ecaterinei Il: o a- 
ventură cu un ofiţer de cavalerie, In cursul piesei, bogată in 
acţiune, personagiile pomenesc şi de alte aventuri imperiale: 
una de pildă într'un cort, în tabără, cu un soldat. Dar acestea 
se petrec între culise... Cortina se lasă pe disgraţia ofițerului, 
concomitentă cu triumful ambasadorului francez, prezentat de 
cancelar la Curte tocmai în „momentul psihologic“, cum se ex- 
primă suggestiv programul. ŞI acţiunea simţi că începe da capo, 
după lăsarea cortinei...—Dar nu plesa-l interesantă; interesant 
e numai jocul d-nei Lucia Sturdza. D-sa s'a coborit cu paşi ma- 
jestuoşi spre piesa lui Lengyel, Ecaterina II şi-a purtat mala- 
covul cu graţie şi demnitate. Fiecare cuvint, pe buzele arlis- 
tei, avea intonaţii surprinzătoare. Na tonuri — subdiviziuni de 
ton răsunau pe scenă. Cuvintele nu erau aruncate de un simplu 


- aparat de KS ci—rostite de artistă—trālau şi mulţumită ml- 


micei mobile, mulţumită gestului discret şi expresiv. Un foc fin, 
nganjat, inteligent—chlar pănă la exagerare, La un moment dat 
de teamă să nu plerdem nici un gest, nici o şoaptă — ne-am 
trezit făcînd abstracţie de ceilalţi actori, urmărind-o numai pe 
dinsa—atit de corectă, atit de distinsă, atit de spiritaalizată în 
limitele cochețăriei teminine.—Cum n'a găsit menge) o piesă 
la înălţimea talentului d-nei Lucia Sturdza! Păcat... 


Compania „Leonard“ s'a oprit, în turneu-i oficial, şi la 
laşi. Ne-am aşezat în stal, aştepiind cu nerăbdare ridicarea cor- 
tinei. Doar trupa aceasta, în anli adolescenţii noastre, ne-a 
descoperit multe din dessous-urile vieţii... După citeva lovituri 
de taler (în vremea aceia regizorul lovea cu un baston în scin- 
duri),—cortina, cu mici opriri, se ridică pănă sus. O biserică... 
D, Leonard avea odinloară Zaire: pei tru altfel de localari. 
Sa pocăit ? Dar—linişte! Un brigand, cu pelerină neagră, in- 
tră în scenă—rotindu-şi ochii fioroşi împrejur... Apoi începe, a- 
companiat de orchestră: „lo sono... caro... prigione", A da,— 
il recunosc. Acesta cinta pe vremuri: Stam să-i trag un chef, 
băeţi!* Ce schimbare! Mutra lui veselă dinainte de războiu 
sa posomorit într'atita, incit acum cu greu i-am putut „descifra“ 
trăsăturile, Peste puţin timp, cu paşi gravi, coboară treptele 
din fund o venerabilă matroană. Vai, cum a îimbătrinit! ȘI 
nu-s decit vre-o cincisprezece ani de-atunci. Mi-aduc aminte 
ca acum. Era drăgălaşă — toată în horbote, ca un zarzar în 
floare. Ridea intr'una. O, dinţii aceia... şi inclina puţin bustul 
inainte, işi prindea cu două degete rochia pe ambele laturi şi, 
“ătinindu-se ugor, începea un cintec sprinţar: 


Eu sint fetiţa dulce, 
Trimisă sint de sus. 

Cind Domnul mi-a dat viață 
Era bine dispus... 


444 ___VIAŢA ROMINEASCĂ 


Aici... rochiţele erau zvirlite, Con gest scurt, în sus... jar- 
tiera arăta granița dintre permis şi „verboten“, Ochi neastim- 
părați treceau granița. Publicul, orhestra, decorurile nu mai 
existau. Lecţia de Matematici parcă îşi destrămase cifrele în 
neant. Pedagogii? Directorul? Nimic! Jartiera acela... Ac- 
trifa sărea în spatele d-lui Leonard ; şi amindoi dispăreau între 
culise urmăriţi de aplauze şi de priviri invidioase. De-atunci 
nu-l pot suferi pe d. Leonard... 

Interpreta „Fetiţei Dulci” nu-și mai roteşte astăzi, din ce 
în ce mai repede, din ce în ce mai sus, rochiile de dantelă... 
Pielorugele şi-au mărit „numărul“. Abilitatea lor coreogra- 
fică a dispărut. Actriţa păşeşte acum solemn-—ca un actor an- 
tic în coturni. Nu mai sare pe umerii actorilor, nu se mai in- 
virte Într'un picior, nu mai ride—ca un şipot de munte, Aşa-i 
de serioasă! O rochie lungă ii cade până în pămint. Unde-i 
jartiera acela 3. 

Dar d. Leonard? Mult am vrea să-l vedem, să-l au- 
zim cîntind („cîntina* —cest une manière de parler). D. Leo- 
nard însă nu se arată nici în primul act, nici în actele urmă- 
toare. Straşnic am fi vrut să-i studiem metamorfoza, 

Doamnele care au fredonat, ani de zile, romanțele d-lui 
Leonard, dereticind prin casă sau pregătind cozonaci cu mac, 
au renunțat demult la poezie. Domnişoarele s'au măritat, au 
copii şi-s amorezate de artişti dela cinema, Gloria d-lui Leo- 
nard a trecut, O 

D-sa a apărut pe scenă probabil în sările următoare, cind 
nu l-am văzut—ca, element de operă, Sau poate n'a jucat de 
fel... poate-i numai directorul trupei. Nu ştim. 

Oricum, imagina d-lui Leonard—an tinăr creţ, zglobiu, se- 
ducător—stărue Încă in mintea publicului, ca "mn sara acela... cu 
dansel, cu jartiera, cu fuga intre culise... Poate şi aversiunea 
noastră are acelaşi vechime, 


M. Sevastos 


Miscellanea 


Europeism şi tradiționalism 


Avem şi noi, în fine, o „qutrelle des anciens et des mo- 
dernes". Mai multe publicaţii tradiţionaliste cer din nou artă 
clară, clasică. Altele vor artă rominească autentică, vreau să 
zic, Inspirată de veleităţile şi posibilităţile naţionale. In Hne, 
citeva denunţă inspiraţiile moderniste romiaeşii ca imprumutate 
din sforțâările care se fac astăzi, în lumea germană, la München 
ori la Viena, aceste centre evosiînd dela 1916 incoace, groaza 
patrioţilor, a mamelor de familie şi a direcțiunii siguranţii ge- 
nerale: Să încercăm a reconstrui genetic acest proces, Cind s'a 
lichidat războiul, Rominia rămăsese (ch stocuri, lipsită total de 
coloniale, mătăsuri şi cărți occidentale. S'a importat atunci, a- 
proape oficial, adică cu bonuri de tezaur, smochine, pijamale şi 
expresionism. Dol ani de războlu, blazaseră cele mai nesăcătuite 
izvoare de patrioiism. Voiam occident şi exotism, intrun fel 
sau altul, dar cu orice chip. Lăcomia importului era omagiul pe 
care izolarea noastră îi aducea restului planetei. 

S'a văzut atunci şi cel mai puternic curent de emigrație 
Culturală cătră capitalele europene. Prin 1920, singur Parisul 
namăra peste 2000 de studenţi romini. După o frugală infor- 
mate pe acolo, s'au întors mulţi din ei, aducind in geanta de 
călătorie, mostre după modele occidentale. Unii s'au însărcinat cu 
reforma teatrului, alţii cu a revistelor, alţii cu a sintaxei. Aceşila 


445 VIAŢA ROMINEASCĂ 


din urmă au reuşit să împace pe Miron Costin cu Rainer Maria 
Rilke ori F. Werfel, realizind o limbă cronicărească turnată în 
cel mai autentic metru expresionist, Alţii s'au adresat teatrului, 
realizind Înscenări, care erau cu atit mai hilariante cu cit trebuiau 
să fe mal tragice. Pictura a adus şi ea un transport nou de i- 
nent, jumătate naive, jumătate şârlățăneşti, pe care un public 
neiniţiat sau zăpăcit le admiră de frică, lipsit de statul autorizat 
al criticului de artă, —trebue s'o spunem,—absent cu desăvirşire 
la noi în ţară, 

Şi ca toate popoarele de epigoni, am exagerat. Cind în 
Apus, mentalitatea dadaistă a decăzut după o scurtă vilvă, fã- 
cind loc, cel puţin În Franţa, unei puternice reacţiuni neoclasice, 
la noi s'a continuat un curent artistic început în Occident încă 
inainte de războiu, dar azi complect lichidat. In timp ce făcea 
călătoria cătră noi, dadaismul murise în patria lui de origină: 


„Era pe cind nu s'a văzut 
Azi o vedem şi oner, 


E soarta tragică a provinciei față de capitală: nu poate a- 
dopta simultan acelaşi modă. Cind se poartă la București rochiile 
scurte, la Mizil se poartă lungi. Fiindcă viața principiilor mo- 
derne e efemeră, pănă adoptă wire o nouă tablă de valori, 
capitala a şi schimbat-o. 

Să ne ferim totuşi, ca ee noastră să fie interpretată ca 
tradiționalistă. Revista noastră ocupă şi azi, caşi întrecut, o po- 
ite intermediară între tradiţie şi europeism. Sintem contra orl- 
cărui zid chinezesc. Voim un contact de toate zilele cu lumina 
Occidentului dela care avem de învăţat totul. Credem că ce e 
bun şi generos in ţara aceasta ne-a venit de peste hotare, prin 
intermediul acelor minunaţi „boniurişti” care nu şi-au uitat su- 
ferințele de acasă, pentru petrecerile de alurea. Trecutul nostru 
e sărac în cultură, în artă şi in ideologie, şi în afară 
de păturile populare, e prea puţin al nostru. Tradiţio- 
nalism pur şi simplu, însamnă grandomania mizeriei, Vorba lu! 
Nietzsche, aplicată poporului german după 1870, „noi nu avem 
nici eri, nici azi, numai mine“, e cu atit mai adevărată pentru 
nol. Dorim să importăm valori de peste hotare. Dar să ne in- 


mura n ee i 


țelegem bine care. Na dibalri minoritare discreditate în chiar 
patria lor. Ne dezgustă acea mitocânie în imitație după care cu- 
tare fiu de sătean, adesea în prima generaţie de altabetism, nu 
mai poate trâi fără senzațiile perverse ale opiului, ale cocainei, 
ale versurilor lui Cocteau orl a pinzelor lui Van Dongen. 

Şi slavă domnului că avem ce importa. Ne lipsesc total 
pănă la demență, sistemele ideologice care dau un sens lumii 
şi viet, ne lipseşte, in dureroasa noastră incoherenţă, logica. Ne 
trebue imperios şi urgent silogismul. Ne lipseşte complect morala, 
nu aceia ipocrită a filistinismului colectiv, ci aceia personală, care 
e o chestie de scuză faţă de propria conştiinţă, de proprie îm- 
păcare, de revoltă sinceră, de demnitate neîntinată. Ne lipseşte 
gustul, Indreptar de măsură, de tact şi dedecenţă faţă de toate 
deşanţările, urițeniile şi excesele. Și în tine, ne lipseşte dureros, 
pănă la asfixie, sentimentul democratic al libertăţii și al drep- 
Um, respectul persoanei altuia, care trebue să fie altceva decit 
an mijloc de exploatare cotidiană, 

Cind e atita pustiu la noi, tocmai rafinăria senzorială ne 
mal lipsea ? 

Am cerut intotdeauna contactul cu Occidentul : în politică, 
ştiinţă şi tehnică. in literatură însă e cu totul altceva. Artistul, 
pentru o mie de motive, nu poate fi decit naţional. Produs al 
unei societăţi, el scria pentru o societate dată. Marea lui cali- 
tate e specificitatea. Şi aceasta nu poate fi decit naţională. O ins- 
piraţie forțată, care ar veni dela un grup de senzaţii, pe care 
viața noastră nu le cunoaşte, caşi reacțiunile exotice în fafa a- 
cestor senzaţii, nu poate da decit literatură de seră, sau în cel 
mai bun caz, de abilitate, Literatură mare sau cel puţin propriu 
zisă nu poate da. . 

Am spus-o de atitea ori; aceasta am înţeles subt crezul 
nostru poporanist, O epocă, care imită procedee literare de aiu- 
rea, mu poate fi interesantă decit ca simptom. Ea Însamnă o 
criză, un provizorat, care mai de vreme ori mai tirziu trebue 
să aducă altceva.—M. R. 


Cazul lui Unamuno 


Vestea deportării lul Miguel de Unamuno într'o insulă per- 
dută a Atlanticului, a impresionat suflarea intelectuală a Europei 


448 AANS VIAŢA ROMINEASCĂ 
intregi. Căci ilustrul scriitor, essayist, romancier şi poet, des- 
pre care sa vorbit de mai multe ori În revista noastră, nu e o 
simplă glorie locală, ci una din figurile reprezentative, şi de o 
înaltă autoritate morală, ale lumii latine. 

Operele lui, în care face apologia lui Don Quichotte, cava- 
ler al idealului, ca şi acea asupra „Sentimentului tragic în viaţă“, 
traduse azi in mai multe limbi, sint o vibrantă şi adesea splen- 
didă apoteoză a acelui avint mistic, eroic, patetic, irațional, in- 
clinat spre excesiv şi extrem, care a fost totdeauna una din Itä- 
săturile literaturii spaniole şi în acelaşi timp a temperamentului 
arzător şi pasionat al copiilor Sudului, 

Celace Rusia ţaristă nu şi-a permis impotriva lui Tolstoi 
odinioară, un soldat Ignorant şi brutal, dictatorul De Rivera, nu 
a ezitat să o facă, faţă de un om, care nu e numai un mare 
nume al patriei lui, ci pentru mulți incarnează însăşi conştiinţa 
Spaniei ! Lungul şir de martiri, ce umple cu cinste paginile 
unei istorii, care a uitat demult de efemera glorie a atitor „ce- 
zar! de carnaval“, arată Însă, în deajuns, neantul acestor intan- 
tile şi simpliste măsuri medievale, Ele pot cel mult califica un 
regim, grăbindu-l poate declinul. Bun nepreţuit şi de o valoare 
eternă, libertatea gindirii trebue insă totdeauna, oricind şi orl- 
unde aparată de luptătorii condeiului, chiar dacă prin nedemni- 
tatea lui, braţul secular ce a atins-o ar merita doar disprețul. 

lată de ce simţim de datoria noastră; că la inimosal a- 
pel al lui Valery Larbaud să ne reunim glasul, cu acel al ati- 
tor intelectuali ai apusului şi să protestâm cu toată puterea, im- 
potriva deportării marelui seriilor. —. X. 


P. Nicanor et Co. 


Recenzii 


Andrei Corteanu. Schițe politice şi economice, Coleclia ac- 
tualităţii, „Cultura najională”. 

, Corleanu e unul din puținii noştri scriitori polilici care cugelă. 

Părerile lui exprimate intr'un siil viguros și elegant nu sint nişte 
simple impresii subieclive sau un produs el palimili de partid. Alimen- 
isle de o cullură generală social economică solidă și de o vastă in- 
tormalie, ele au la bază o conceplie şi pornesc loldeauna dela o ana: 
liză obiectivă şi sislemalică a realității. 

Ideia ce domină opiniile sale în polilica externă, înrudită de ali. 
fel cu părerea unui Keynes sau NIRI, e acea a nevoei unui nou sis- 
lem polilic european, în acord cu necesilățile vieții economice. 

Pe cind solidarilalea şi unificarea economică a Europei se im- 
pun ca o necesilale vilală de existenţă şi în acelaşi limp de rezisiență 
a ej, impolrira Americei și a Asiei, organizaliile politice mari şi mici, 
au rămas, în urma războiului, stăpinile de aceleași vechi prejudecăți 
islorice, moșteniri ale unor vremuri, cu sule de ani în urma progrese- 
lor economice de azi. 

Acesle prejudecăl! agravează criza economică și financiară in 
care se zbate Europa, ele impledică libera circulajie a bunurilor, fā- 
Ge o: Statele să se dizolve în izolare ṣi să fie amenințale de fa- 

ment, 

Cil limp, on sišslem poliiic stabl! nu va fi gāsil, Învingălorii con» 
linenlali vor prefera chiar ruina generală, căci puterealor actuală stă 
azi, mai mult în nepuliaja economică a învinșilor. 

D. Corleanu speră însă, că ruina economică ce serveşte în urma 
războlului de bază a echilibrului european, va irebul să converiească 
pănăla urmă, popoarele Europei la o nouă religie politică. 

Aceasta implică însă, în mod letal, ştirbirea vechiului crez al su- 
rika najionale și alci trebue să căulim greuigalen de a găsi o 
soluție, 

Liga Najiunilor sau o allă instituție, concepulă in acelaşi splrii, 
va irebasi ferită de riscurile polilice, să devină regulatorul vieţii eco- 
nomice. Ea ar deține, exclusiv, dreplul de a bate monedă peniru loal 
Europa și de a acorda credile. Sialele naționale, lipsile de dreplul de 
a baile monedă și de a o îalşilica la neroe, nu ar mal pulea cultive 
războiul, ca mijloc de realizare politică şi ele ar rece asilel, din faza 
organizării polilice agrare si agresive, în acea a solidarilății economice. 


450 ` UD ROMÎNEASCĂ 


Nu mal pulin interesanie, deși avind un colorit mai personal, mal 
enee aile şi avini comballv sin! opiniile d-lui Corteanu, în polilica 
internă. 

Asemenea şcolii junimiste, al cărui descendeni se declară, dap 
socoaie burghezia ca o plantă ce nu-i nalurală, în organizalia noastră 
socială. Indusiria rominească e in lașă şi nu reprezintă, nici ca capi- 
alen, nici ca prolelarial, o lorlă capabilă să rezisie lărănimii. Dar: 
ghezia noaslră biurocratică se sprijină numai pe deținerea pulerii im 
sta! şi În momeniul în care o va plerde, va pierde tolul, căci hrănită 
si înlreținulă în mod artificial, ea nu are nici măcer practica profesio- 
nală a burgheziei capilalisie. Najionalizarea Izvoarelor de bogălie, per- 
misă de noua conslilujie, nu tinde dech la exlinderea și perpelusrea 
parazitismului unei minorilăli dominanle, ce te susține numai prin 
iale politică și economică și grajie pasivilăjii luluror pălurilor 
sociale. 

Impolriva aceslei slări anormale și primejdioase, organizarea 
țărănimii ca partid, apare ca o prolundă necesilale şi lupia de clasă 
nu e o sperieloare, sau o frază de eleci, ci o realilale și o datorie. 

Noul partid nu lrebue să se lase însă condus de vederi leorelice, 
ce se polrivesc peniru țări înir'o fază economică mai insinială, ci ad: 
mijind liberul joc al legilor naturale, să lindă la crearea unei burghezi: 
po şi ae prolelaria! rural, devenind estfel un partid al proprietari: 
or agricoli. 

Merlie cheslii de actualilale : acea evreiască sau criza economică, 
sini analizale inir'un spiril larg şi cu o deosebilă trundere de d. 
Corteanu. Convins de nevola absolulă în care sintem de capitalul străin, 
d-sa are pagini crude impolrira himerei naţionalismului economic, ce 
nu vede prelulindeni deci! lrădălori, a mislicismului vizionar casi a ob- 
sesiei valulare a conducălorilor noștri financieri, ale căror măsuri con» 
iribue în realiiale In dezorganizarea stalului, la mizeria salariaților ṣi 
ruina producălorilor. 

Oricine simie nevoia să se otienleze in problemele de o im- 
portanță covirşitoare azi, ale polilicei externe coşi în haosul vieții 
noastre publice şi sociale, va consulla cu un real folos, ecesie sludii 
serioase și subsianjiele. D 

z A. D. 


-> 
H * 


General €, Gâăvănescul, Fyiplul, Vol. |. dia Ocolul Păminiu- 

lui, LL e Oulenberg, Timişoara. 

iptul a fos! cea dintătu elapă mai lungă din călătoria impreju- 
rul lumii a Priajului Carol, călătorie descrisă de abeng Qăvănescul 
in pairu volume, din cere întălul înlitula! Egiptul, lormează obiectul 
recenziei de fală. = 

Volumul | conține 400 pagini şi e înlrumusejal cu numeroase cli- 
see originale şi hirt lopogralice, care consllluesc, după mine, partea 
cea mai principală dinir'o carle de călătorie, dacă sial înşirale sisle- 
malic şi dacă reprezinlă celace este caracteristic. 

alorul descrie zi cu zi impresiile sale personale asupra a lo! 
ceiace a vizitai, adăugind note stalisiice din spusele ciceronilor, din 
Baedeker sau din lucrări consullale asupra subiecielor descrise, 

Nu judecăm cartea din punci de vedere literar Observăm numa! că 
descrierea călătoriei e împesirilată în mod sistemalic cu reminiscenie 
din viaja intimă a autorului, care nu privesc de loc lillul volumului și 
plictisesc dela o vreme pe celllor prin deasa lor repeiare. 

Din punct! de vedere şiiinlilic însă, mal ales pentru mine care 
am urca! Nilul pănă la calaracte a ll-a și pol conirola pas cu pas o 


RECENZII 4i 


călălorie în Egipt. pol alirma că volumul conține regrelabile greșeli 
geografice, Islorice şi aslronomice. 

Scăpări din vedere a ceiace esle Inleresani și mici erori sau na- 
rett, se intilnesc destul de des aproape la fiecare capilol, dar acestea 
pot trece neobservale, mal ales că această carie se adresează marelui 
public. Insă marele public e foarte pestlri| ; întrinsul se găsesc şi spe- 
cialişii peniru care o erezie ştiinţifică sare in ochi caşi cum ar Îl scrisă 
cu cerneală roșie. 4 

Semnalez cileva, ca să se vadă că volumul intitulat Egiptul n'a 
fost supus unul conirol riguros inainte de a [i da! publicității. La pag. 
40 se află scris: La ora 5.30 dimineața oăd luna In formă de corn în 
ureştere. Niclodală decind știe lumea, lana nu ponte creșie dimineața, 
ci seara|! 

La pag. 69, o mare erezie aslronomică repelală incă de două ori 
în cuprinsul volumului. Aularul zice: Am crucea de sud deasupra capu- 
tui (E. Alexandria 21 lal.) sau mai deparie la pag. 284: Crucea sudului 
s'a ridicat sus pe cer şi parcă a Începul a inclina nije! spre nord). 
La pag. 585: Crucea sudului s'a dus domul! spre nord trecind dincolo 
de creştelul capului nostru. Erezia fren zé punctul ei culminant cind au- 
iorul declară lo! la pag. 69: Sfeoua polară s'a scoborit mult spre ori- 
zont. La cile grade poale să se aile sleaua polară la Alexandria ? Evi- 
dent la 31" căci latitudinea unui loc se calculează după inăllimea sielei 
polare. Deci sieaua polară la 51° lar crucea de sud la 90 (după cum 
afirmă aulorul), pria urmare dilerenla intre aceste două polare e 59' pe 
cind în realilale este de 162"! Ca cineva să poală area crucea de sud la 
zenit trebue să meargă în reglanea polară anlarlică la 62' lal. căci con- 
=telalia Crucii de sud se allă numai la 28° departe de polul sud ceresc. * 
Ta Alexandria nu se vede de fel (căci 99 - 51=59 atil cil Alexandrinii văd 
din emisfera ausirală cerească). Dela Theba (23'.* jett, Crucea de sud 
abla opare la orizoni, iar la eşirea din porlul Aden (10> lat.) această 
constelație se urcă pănă lo 18' deasupra orironlului. Cum vedem, nici 
intr'un caz nu se poale urca pănă la zenil in locurile pe unde a trecul 
autorul, care a confunda! această celebră constelajie cu Orlonul. 

La pag. 141, autorul crede că mumia lul Keops se allă la muzeul 
egiptean, cind e lucru știut că poporul răsculiadu-se după moartea aces- 
tul faraon, a păiruns în piramidă rupindu-i mumia în bucăți. 

La peg. 142. autorul vizilind catoul reginei din marea piramidă, se 
miră că nu găseşte sarcolagul şi zice: Nu s'au mulțumit „hoţii numai 
cu mumia şi cu comoaro, ci au luat şi sarcofagul de granit (1). Aceasia 
esie o imposibilitate, de oarece acolo n'a exisia! niciodată sarcofag, și 
chiar de ar [i fost, nu putea li scos prin strimia intrare. Regina s'a in- 
gropat în picioare Intro escavajiune în zid, 

La pag. 145, aulorul zice că siinxul s'a cloplii pe deniatregul în 
stinca pe care se odihnește, cind e lucru dovedii de egipiologi că s'a 
lucrat din piatră adusă. De crăpălura dinire două blocuri s'a profilat 
penlru a se săpa gura. 

La pag. 148, autorul descrie lemplul descoperi! la picioarele slin- 
xului, în păminl. Coloanele dinãuniru, aulorul zice că sinl de granii avind 
o duritale aproape metalică şi un luciu ca de sticlă, In realilale e un 
evar} foarle compact, lactat și (äist exirem de lin dintr'o carieră (zisă 
de indigeni de „alabastru”) locmai dela Assuan. 

Le pg. 320, biserica Coplilor din Cairul vechiu e numită SL Oheor- 
ghe, pe cind ea se numeșie Alu Serge (Sf. Sergiu). 

La pg. 340, aulo:ul crede că actualul canal al Suezului a fost în- 
cepu! încă depe vremea lui Darius, Plolomeu şi Tratan şi mal mul! chiar, 
dei circulatiei, cind e lucru șilul că vechiul canal s'a săpa! între Nil 
și Marea Roșie mult mai sus, că a ucis mil de oameni și n'a fosi ler- 
mina! niclodală din cauza superstijiei poporului, 


Este o constelație circampolară la 25" lel. ausireală (nu apune 
niciodată). 


452 „VIAŢA ROMINBASCĂ 


In ce priveşte clişeele loiogralice, auiorul le-a încurcal, şi expli- 
calia dată sub! ele (la mulle) nu corespunde adevărului. Conluziile sint 
regrelabile, dar nu pot fi controiale de acei ce nu cunosc Egiplul. Deal- 
minirelea singur sulorul mărluriseșie la pg. 312: Azi om oru! să-mi pun 
In curent loate lucrările. Alifel s'ar fi oglomere! şi mu le-aș mat fi 
dat de rost (!) 

Să arălăm cileva: la pg. 225 vedem o folografie care corespunde 
(după aulor) colonadelor din templul Medinel-Habu dela Theba. In reali- 
laie aceasi dr reprezintă colonadele lemplului dela Esneh mult 
mai in susul Nilului! 

La pa. 250, vedem o fotografie care are în jurul ei scris: Rulaile 
templului din Kourna. ln realitale lologralia reprezintă colonadele lem- 
plului din Luqsor, unice în tol Egiptul prin frumuseja lor. La Kourna nu 
exislă colonade! 

La pg 280, vedem staloia lui Ramses Il culcată la păämilat falre 
palmieri. Aulorul o aşează in necropola Thebei lingă Ramzeum; in re- 
-alilate colosul fotografia! se ailă locmai la Memphis pe drumul ce merge 
la piramidele Sokora ! 


In prelala cărții se anunță aparilia a incă Irei volume: India, Ja- 
ponia el America. Lirăm autorului să lie mai eric decit în acest prim 


volum, 
Gh. Rașcu 


e Ta 


Werner Sombari, Les juifs et lo nie économique, trad. par 
dr. Jankeleviich, 512 pag. Payol. d 

Celebrul prolesor de economie polilică dela liniversilalea din 
Berlin, incearcă în ullimul său sludiu să pună în lumină clarilicaloare 
rosiul pe care l-au avui Evreii în dezvollarea caplialismului modern, 
şi implici! a civilizajiei contemporane, tzvorită din acesi capitalism., 

Lucrarea sa receni se deslăşură în acelaşi cadru de larg rela- 
tivism, care lormează crezul economislulul german, 

Viala, cu variaiele sale aspecte — inclusiv cel economic — nu poale 
să-şi aibă obirşia într'un principlu general, permanent. 

Roslul filozoiului, cași al economistului nu esile să descopere 
norme direclive de o valabililate per vgl să desprindă feciorul 
sau faclorii care la un momen! dai, și în anumite imprejurări, exercilă 
o Înriurire de căpelenle asupra vieții economice. 

Spre deosebire de şcoala austrialică de pildă, care,—in analiza 
elemenielor vieții eco ce—dă o deosebilă însemnătate mobililor de 
ordin sulletesc, dispreluind condilille sociale şi epoce, în care aceșii 
mobili se manilesiă,—W. Sombari pune pe aceiaşi lreaplă cu factorii 
psyhici, mediul şi imprejurările islorice. 

Cheia explicăloare a giel economico-sociale, economistul ger- 
man 0 găseşie în psychologia istorică. 

lată cum sintetizează aceaslă conceplie ; 

„Cel care văzind in spiriiu! capilalisi, forja molrice a viejii eco- 
nomice moderne, vrea să-l urmărească in loale manifestările sale de 
seamă, lrebue—inainle de orice-să Uaä socoleală de faplul următor : 
capitalismul a începu! să se dezrolle în acesi mediu particular, alcă- 


RECENZII 453 


tuil de etul-mediu european, adică in mijlocul unei naluri delerminale, 
al unor rase delerminale, de un momeni în care cunoşiinjele tehnice 
și civilizajia spiriluală atinseseră un anumi! nivel in!r'un cadru de or- 
ganizajie juridică și ordine morală delerminale ; că acelaşi spiri! capi- 
falist ar fi produs electe cu lotul deosebile, dacă s'ar D manilesia! în 
alie condiţii. Există prin urmare o teorie a capitalismului în genere“, 
(Le capiiailsme moderne, pag. 28) 

In lumina acestor principii, Sombari se sirădueșie să conlureze 
contributia Evreilor la formarea capilalismului modern, Evreii au avui 
— în epoca de consliiuire și dezvoltare a societății capilalisie contem- 
porane —un rol mult mai imporlant decit s'ar părea la prima ochire. 

Incercind să explicăm transformările electuale în viaja economică 
a Europei în spaliul de timp ce se scurge intre slirşilul secolului ei 
XV şi sfîrşitul sec. XVII,.—observăm o deplasare a centrului economic 
de gravilale din jārile de miazăzi ale Europei, cătră cele de mlază» 
noapte şi răsării. 

„Aceaslă schimbare a cenirului de gravitate a fosi extrem de bo» 
gală în urmări: odală cu apunerea sirălucirii şi sărăcirea orașelor l- 
italiene, cu decăderea Spaniei, cu prosperilalea vremelnică a Lyonului, 
intilnim înflorirea economică a Hamburgului, a Francklortului, a Li- 
vorniei, eic. 

Sombari stabileşte un paralelism explicalor inire soarla econo- 
mică a slalelor și oraşelor de o parte, si deplasările elemenlului e- 
vreesc de allă parle; în epoca de care ne ocupăm, Evreli - din variale 
molive — se ridică din poriea sud călră nord-estul european, 

De acl legălura : „...prioind mai deaproape, am putu! să-mi dau 
sama că Evreii erau aceia,—care sub! raporturile esențiale —prileju- 
iseră avintul economie al țărilor şi oraşelor în care se aşezau şi de- 
cadenja economică a [ărilor şi oraşelor, pe care le părăseau" (Les 
juifs ei la vie économique, pag. 10). 

ŞI acum, înlrebarea capilală : cărui fepł se daloreşte înclinația 
elemenilului eeren călră vieja economică şi fireşte, rolul hotăritor, im- 
plinit de ei în stimularea şi desăvirşirea economiei moderne ? 

Răspunsurile de pănă acum: „constringere exlernă; aptitudini 
speciale peniru comer] şi lrafic; lipsa de scrupule; și allele asemă- 
năloare sint vagi și banale, nepullncioase să ne lămurească una din 
cele mai însemnale și delicale întrebări a istoriei universale. 

Un prim elemen! determinant în menirea economică a Evrellor 
esie religia, 

„Este un fapt incontestabil — spune Sombari - că religia unul po- 
Dor sau unul grup de popoare, hotărăşte în mare parle forma şi or- 
ganizajia oleții sale economice. 3 

„La Evrei, religia nu era numul un prilej de sărbătoare ; eà pä- 
trundea viaţa de foafo zilele până în cele mai netnsemnate amänunte... 

Legea ebraică on stabilea numai raporturile Intre om şi Dumne- 
zeu, lar preseripţiile religiei nu erau sortite să satisfacă numai o ng- 
voe metafizică: cărțile religiei conțin deopolrivă norme obligatorii 
peniru toate raporturile imaginabile Intre om şi om şi Între om şi na- 
tură. Dreptul judaic face parte din sistemul religios caşi morala ju» 
daică" (pag. 252). 

Principiile religioase erau perieci cunoscule de cel mai umil 
dinire Evrei. 

Analizind proverbele Evreilor, Deulernomul şi Psalmii, Sombar! 
evidenjiază caracierisiica judalsmului, ajungind la încheerea cd la baza 
religiei ebraice rezidă aceleași idei conducăloare, care alcdtuesc ird- 
sălura esențială a canitalismului ; şi unele şi al.ele sint tasuflețite de 
același spirit (pag. 268. — 

doilea element al inriuririi preponderanle eerciieie de Evrei 
asupra evolujiei economice, este laplul următor: un popor—ca cel e- 
vreu- cu singele cald, popor de deșert, popor nomad, a venlt—prin pe- 


454 VIAŢA ROMÎNPASCĂ 


regrinările sale-— în alingere cu popoare de o constilajle radical deo- 
sebilă, dăruite cu un temperament calm -— uneori rece,—sedenlare, le- 
gale de pămial- şi a fosi, astfel, nevoit să trălască și să muncească 
in mijlocul unor condiții exlerne care nu sămănau iniru nimic jărli 
sale băşiinaşe. 

Fără îndoială, dacă er fi rămas pe meleagurile lor primlilve sau 
dacă ar fi emigra! în |inuluri calde, Evreii ar fi aclional conform tem- 
perameniului lor, însă aciivilatea lor n'ar D avul caraclerul dinamic, 
subt care s'a manilesial în țările europene. 

Probabil că el ar fi juca! un rol similar Armenilor în Caucaz, 
Kabililor în Algeria, Chinezilor, Aiganilor sau Perşilor în India, 

Insă noi n'am fi avu! în nici un caz acesi produs exlraordinar al 
civilizației umane : caplialismul modern. 

Sombari vede obirşia înriuririi prolunde, enorme, deslăşurală de 
Evrel asupra economiei și—lirește — asupra civilizației moderne, Wie? 
contopire pariiculară a împrejurărilor externe și condițiilor Inlerne a 
poporului evreu. 

Capilalismul își dalorează naşterea sa unel asocleri pur întimplă- 
loare a unor popoare cuo consliluție adinc deosebită şi ale căror des: 
en au fost deierminale de o mie de împrejurări deopolrivă intim- 
plătoare. 

Fără risipirea Evreilor în (äre emisierului nordic al globului te- 
age? var D fosi nici capitalismul modern, nici clvilizația zilelor 
noasire. 


De cilăva vreme însă, înrlurirea Evreilor este in declin. Faptul 
se poale stabili prin cercelarea datelor slalislice gaspra inlreprinderi- 
lor economice, unde inlilnim lol mai rare nume de Evrel, alii în con- 
zililie de adminisiralie, cii și în posturile de direclori, elc. 

Consialarea aceasta se lundează e drepl-pe un elemeni pur 
exlerior, însă este coroborală şi de alle, faple. | 2 

Explicaţia declinului o găsim inir'o serie de cauze complexe : în 
primul rind, ne-Evreli au dobindi! abilitale in minulrea iaclorilor eco- 
nomici, prin lranslormarea inclinajiilor personale şi adaptarea lor ton- 
diiilor şi cerințelor sislemului capitalist; În al doilea rind, Evreii au 
plerdul- în urma modilicărilor, ivite în siarea lor exlernă (imbunătăţi- 
rea slatului civic, scăderea senlimentului religios)— cel pulin în parle, 
aptitudinile, care le-au ingăduii odinioară o influență holăriioare asu- 
pra vieții economice ; și în al ireilea rind, micșorarea înriuririi Evreilor 
se daloreşie schimbării efeciuale în condițiile obiective ale mediului 
in care se deslăşură aclivilalea economică: marile intreprinderi ca: 
pliialisle—de pildă insiitullile bancare - devin, pe zi ce lrece, adminis- 
irajli blurocralice, care nu mal au imperioasă nevoe de intervenjla epti- 
tudinilor personale și specifice. 

Noua fază a capitalismului substitue biurocrallemul comercialis- 
mulul, : 


Dinir'un anumii punci de vedere, sludiul este unilateral, in sen- 
zul că năzueşie să limpezească rolul Evreilor în economia modernă, 
fără a menționa iniru nimic, factori! care alături de ei, au contribui! 
la lăurirea capiialismului conlemporan ; cu toate acesica, însuşi aulo- 


RECENZII 455 


rul recunoaşte că alăluri de Evrel, olji factori au avut un ros! covirşitor. 

Cariea e scrisă intr'un spiril de rară obieciivilale, aalorul ferin- 
du-se să facă cea mai neinsemnală apreciere asupra caracterului E» 
vrellor, asupra operei şi actelor implinite de el. 

Sombari imregisirează faplele, le cercelează, le explică inlănțu- 
irea cauzală, lăsind la o parle orice judecală de valoare asupra a- 
cestor taple, 

insemnălalea aceslui studiu peniru cunoașierea lorțelor cresloare 
ale capilalismului modern e inutil so mal subliniem. 


Petre l. Ghiaţă 


T. G. Nasuryi; idealurile umaniläjti. Despre bolşevism, ira- 
ducere de P- Cancel, „Cultura najlonală”, 1925, 83 p. 25 lel. 

Preṣediniele republicei ceho-slovace e sociolog, Aclivitalea sa 
șiiințilică e mal mul! decil vaconja onai poliliciaa. Studiul său mg. e 
marxismului (Die soziologischen und phylosophischen Grundlagen de: 
Marxismus, Wien, 1399) e primul, concepul subt punelul de vedere filo- 
zolic general al unel soclologii șilinjifice aulonome, independentă de 
materialismul istoric., Siudille sale asupra istoriei şi vieții sociale ra- 
=eşii conslilnesc una din cele mai complecte, mal sintetice și mal pro- 
erei monogralli asupra acestei malerii. O traducere rominească s'ar 
mpune. 

Celeialle pere sale sale se resimi de caracierul mililanl al pro» 
pagandei najionale cehe. 

Studiile care ni se dau azi în traducere rominească siat scrise 
după războiu, și se adresează in formă vulgorizală, marelui public. Nu 
ințelegem pentru ce s'au ales din opera lui Masaryk tocmai acesle în: 
cercări de bălrinețe. S'ar îi pulut traduce cu mai muli folos studiile 
asupra marxismului ori asupra Rusiei. 

Se trece in revistă rapidă socialismul, individualismul, atilitaris- 
mul, posilivismul, evoluționismul, principiile lundameniale ale elicei 
umanității. Autorul e eclectic și alege din toale acesie directive, păr- 
jile care | se par sănătoase. Ullimile pagini conțin o critică a bolșe- 
viamului subt lumina punctului de vedere democralic şi sinl adresale 
muncilorimii cehe. Traducerea d-lui P, Cancel e clară și coreclă. 


M. Ralea 


D 
D . 


€. Bougie, De la sociologie d action sociale (Pacilisme, fe- 
minisme, cooperalion), Paris, Presses univrersilalres, 1923. 

Profesorul de sociologie dela Sorbona, adună în aces! volum ci- 
teva siudii împrăşiiale prin reviste şi cileva conlerinie jinule la dife- 
rile cercuri cullurale ori sociale, 

Problemele iralate sini urmălosrele : „Tradijia iranceză și Socie- 
lalea Naţiunilor“, „Cooperalia inleleciuală inlernajlonaiă“, „Problema 
morală a democrației“ - conferință lăculă la Bucureşti în April lrecul, 
„Viaja morală şi idealul național”, „Feminism și sociologia”, „Produr- 
lori și cooperalori”, 

După cum se vede, e vorba de probleme de morală praclică, co- 
lidiană. Ele nu sînt siudiale însă după capriciul inspirației ori după 
consialări empirice. La baza lor sià meloda sociologică franceză, ina- 
ugarală de Durkheim și conlinuală cu succes de d. C Bouglé. 
Metodă care conslă in a considera socialul ca anlerlor individu- 


435 VIAŢA ROMINEASCĂ 


alulul, deși formal ca și acesta din slări salleteșii, din reprezentări, co- 
leclive însă Idealism social care se opune malerialism ui istoric, aşa 
de exclusivisi în unele din inlerprelările sale. 

Aceaslă melodă e, în plus, comparaliră. Ea iși alege maâlerialul 
din lipuri sociale dilerile, îl clasează, il compară în limp și în spațiu 
şi pe urmă îşi formulează concluziile. Inarmal cu aceste experienle cu 
caraclier leorelic, d. C. Bouglé păşeşie căiră o serie de induciii prac- 
lice. Bazal pe metoda sa, el poale arăla un optimism justificat în re- 
alizarea p progresul cooperatismului, al feminismului, al democrației, 
al Socielăţii Najlunilor. 

In slujba acestor idei d-sa alege, ca lo!deauna, exemple elrălu- 
ciloare, şi întrebuințează acea formā suplă, nā de intuijii fine şi 
de nuanje de inteligenlă care fac farmecul obişnui! al scrierilor sale. 

d L. Levy Brühl în lucrarea sa „La morale el la science des moe- 
urs”, a aršia! contingălor că orice a ST practică, orice arlă socială 
cu caracier normallv, nu se poate iniăptul decii pe baza unul sever siu. 
diu leorelic prealabil. Medicina științilică n'a fosi posibilă decit cind 
biologia era deja fundală. Cei care se mai indoesc încă de progresele 
pozitive ale sociologiei, pot căpăla o confirmare indirectă din aplice- 
liile fecunde pe care le indică carlea d-lui C. Bouglă. 


M. Ralea 


Léon Daudet, L'Hécalombe, (Râcils el Souvenirs politiques 
de 1914- 1918), Paris, Nour. Libr. N Le 5 

Hecatomba de care vorbesie d. Daudet în acesle memorii sint 
morții Franţei în războiul european. Ua million irei sule douăzeci și 
cinci de mii de morii, iată cea mai mare „hecalombă” pe care o na: 
ție a sacrilical-o vreodală peniruca să-şi scape viața și să-și salveze 
liberialea. Aceaslă hecatombă omenească ar fi putul să lie neasemă- 
nat mal mică, după părerea d-lui Dandei, -in cazul cind Franța n'ar 
avea regimul nenorocit pe care-l are. (Nenorocii, tol după părerea d- 
lui L. Daudei). lată leza pe care aulorul o apără cu talent și cu nes: 
pus de răpitoare vervă. A 

Ceiace constilue interesul aceslor 300 de Li eg nu sial teoriile 
regaliste pe care autorul le dezvoliă şi le-a expus eatitea ori în „Ace 
tion Francaise”, şi 'n alte multe lucrări ale sale. D. Daudet, pururee 
gala de lupiă, Íe repelă acesle leorii cu accenl riguros, şi 'n acesie 
memorii. Dar, mai inleresanie şi mai instructive deci! acesie raliona: 
menle, adesea loarle ingenioase şi nu loldenuna ulopice, sin! laplele 
conerele şi nouă pe care d. Daudet le aduce în sprijinul credinlelor 
sale politice. Celitorul poale să mărlurisească all crez polilic, poale 
să nu accepte nimic din premisele auiorului, poale să reluze ca nein- 
lemeiale, ca prea uşuralie generalizate şi exagerale, concluziile irase 
din îngirarea şi interprelarea faplelor, dar nu va pules nega elocveala 
seducăloare a lapielor insăşi pe care d. Daudet le dă publicității. 
Celace poste face celitorul renerator de alte dogme polilice, e să 
resieingă semnliicaţia faptelor şi-a documentelor aduse de d, Daudei, 
sau, în cel mai bun caz, să schimbe inlerprelarea lor. Clemenceau, 
republican de singe şi de suflet şi, dușman inăscul al docirinei şi-a! 
oamenilor reprezenlați prin L. Daudel, s'a inchina! in feja evideniei 
luptelor, şi, ajungind la cirmă, a lucral în consecință. 

Doctrina d-lui Daudet, și raționamentele pe care le dezvoltă, 
n'ar părea allt de utopice inir'o (ară unde regimul republican și de- 
mocral şi-a dal cu be gug rosdele, dacă una din premisele acesiul 
spirilua! „cameloi” al Regelui, ar corespunde realității. ŞI anume, EB 


conlineni, in continuu pericol de moarie E erideni că. la» 
tea ar îi ali! de Iragică, „concenirarea“ ȘI economisirea (foarle pro- 
blemalică aceasia) energiilor naționale, ṣi exallarea lor ar fi un Impe- 
raliv calegoric peniru Franța. „Concenirarea” aceasia nu e posibilă 
decit c'un regim regalisi şi nepariameniar. D. Daude! merge, uneori, 
si mal deparie : cere dictatură. Premisa, pe care noi o conleslăm, a 
avut valoare în cursul războlului european. Istoria războiului a dove- 
dit că cele două mari şi decizive învingeri franceze, luptele dela Marna, 
nu s'au putul realiza decit de doi „dictalori”: Joiire şi Clemencear, 
Dar cine, afară de d. Daude! şi aderenjii d-sale poale crede că Franja 
e azi lol așa de ameninială ca in 1914, 1918? Şi că o „dictatură“ 
perpeluă se impune ? Brodind pe asilel de premise, e evident și natu- 
ral, mal dal fiind şi lemperamentul foarte alirmaliv al d-lui Dondel, ca 
memoriile d-sale să De presătale Ici şi colo de alirmajii absurde, pue- 
rile uneori, şi care nu pot H sprijinile pe nici un glement dal de ra» 
une, Dar la d. Daudel, -din fericire peniru den, acolo unde rallu: 
nea zice nu! vine dogma—calolică sau regalislă, după necesilăji şi îm- 
prejurări—şi zice del lar acuza pe care o aduce înlregului clan Call- 
laux — Malvy (acesla din urmă ministru de interne în irei cabinete pe 
limpul războlulu!) deşi sprijinită pe dovezi palpabile, ni s'a părut prea 
sislemalizată. Tabloul ia uneori proporiii lanlaslice și adesea elo: 
rul are senzația că se găseşte în faja unei descrieri frase de un ne- 
vropai care sufere de delirul persecuției... Dar să nu uilăm că d. Dau- 
del e în primul rind un arlisi şi că deci, la deg, chiar şi acolo unde 
vorbeşie omul politic, dolial de elifel cu o vie intuiție a necesităților 
polilice impuse palriei sale de o evolulle istorică de veacuri, intervine 
imaginația artistului coloriad lotul cu culori siridente şi schimbind su» 
gestive porlrele de oameni politici cu rol holărilor, în caricaluri care 
tinjesc sinisira deasupra tragice! hecalombe a Frenjel... Subleciul 
irėlai de autor şi leze pe care o apără explică, şi în parle şi scuză, a- 
ceasiă procedură. 

Cităm trinluri de titluri suggesilve din frumoasa carte a d-lui L, 
Daude! : „L'essor des grands bobnrds... La panique des gouvernants... 
La dictature de Jolfre.. L'éparpillement de la vermine du monde... 
Deux pousstes allemandes ` celle du dedans et celle du delors... tn- 
suifisonce des présidents du conseil pendani iro!s ans de guerre... Le 
coup de foudre du chèque Duval..."  Aceslea, in loc de expunerea 


conjinalului. 
D. D. Roşca 


lirmaţia d-lui Daude! că Franja ar fi jera cea mäh ereainlată pe 
a SA 


O. Hesnard, Les porlis politiques en Allemagne (Eaquêles 
du musée social), Paris, Crès el Co., 1925. 

Studiul d-lui Hesasrd, aducindu-ne o mullime de date coniro: 
late, ne dă cheia inlelegerii mormanulul de informalii confuze, şi ade- 
sea conlradictorii, lurnizate de ziare şi reviste despre Germania poli- 
sică de după războlu. Cetindu-l, întrezărim în lumină clară, rostul și 
inlănțuirea multor evenimente politice, pe care pănă aci nu le-am pt- 
tut înțelege și avem pulinja să judecăm, cu măsură cil de ci! dreapiă, 
rolul pe care l-au juca! unii din oamenii politici germani dela armii» 
liju încoace. 

D Hesnard scriind istoria partidelor politice germane aduce deci 
publicului francez un mare serrielu. Materia n'a fosi luată nici din tu- 
crări germane similare care dau mai mare imporianță considerajiilor 
de nalură leoreiică, neglijind indicaţiile concrete și aici din scrierile 


10 


458 VIATA ROMINEASCĂ 


oamenilor poliiici de pariid |inute de obicelu pe-un ion de lemică 
şi dilormind, de cele mai de multe ori, realitatea în folosul partaa 
Aulorul ne înşiră izvoare: dări de samă amănunļije ale congreselor, 
anuare, calendare ediinie de diferite organizații politice, presă coti. 
diană, reviste, elc. Cum vedem, materie extinsă și brută. De acil, poale, 
deteciul de formă ai lucrării d-lui Hesnard ` Expunerea e de cronică, 
seacă, adesea aridă, Selecjionarea şi concenirarea unui material aşa 
de rasi pe 250 de pagini a adus cu sine în mod necesar acesi deleci 
de formă. Ca fond însă, sludiul d-lui Hesnard păsirează imparțial!tatea 
cronicarului conșiiincios. Aulorul işi inăbuşeșie reilecțiile proprii chiar 
și acolo unde o judecsală personală, și iranceză, a problemelor ar fi 
tost psicologiceşie explicabilă și îndreplăjită. Voim să spunem că pro: 

ramele de politică exlernă ale diferiielor parlide germane — alingind 

eci direct Interesele franceze — nu sial pe nici o singură pagină a 
acesiei cărţi, dăscălite sau condamnate. ŞI aci, autorul cauiă mai mult 
să injeleogă şi să explice deci! să judece. Calilăji foarte rare la an- 
torii care iratează malerie de polilică recentă. 

Informația e compleciă pentra fiecare pariid în parie : istoricul 
formaliei partidului, rolul jucat in cursul războiului, peripejiile de după 
războlu, compozijia, organizalia, mediul recrulării pariizanilor, progra- 
mul laclica şi mijloacele de luptă, sint dezroliale în cartea d-lui Hes- 
nard. Lămuririie sini sprijinite totdeauna pe dale și pe cifre. 

La lumina acestor Informalii, partidele germane apar ca pulerni- 
ce corporaţii organizale mililăreşte şi ale căror rețele se întind pe tol 
întinsul imperiului. Acţiunea lor asupra guvernului este decisivă ŞI, 
iap! de rejinul, rariidele polilice germane guvernează aproape în mod 
direct, Căci miniștrii sint mai mult mandalari! diverselor fracțiuni aso- 
ciale in vederea conducerii, deci! colaboratorii aleși al unui premier 
responsabil. Regimul parlameniar funcționează in Germania în chip cu 
totul a parie. Puterea polllică reală nu aparține unei majorități cons- 
lente de responsabililalea sa fajā de parlamen! cl, „ea se exercită, 
am pulea spune, de un număr oarecare de firme rivale şi asociale, 
care sini reprezeniale in comilelul central! prin delegaji aleși, și care 
veghiază cu sfinjenie să se păsireze pariea de influență care le re- 
vine la llecare din ele în report cu Imporianța lor în direcția inire- 
prinderii”. Căci, în principiu, se poale spune că un partid are drept 
la un număr de depulaji proporilona! numărului aderenjilor săi, în ca: 
binetul Imperiului la ua număr de miniştri proporțional efectivului său 
parlamentar elc. elc. 

laconvenientele unui regim parlameniar asifel concepul sial ma- 
nifesle. Căci senlimeniul responsabilitäții politice, În general, ati! de 
anemic in regimul parlamentar continental, devine nul, Pe de allă 
parie, organizația parlidelor este asitel intocmilă inci! individualitățile 
poliiice de samă po! fi ușor eliminate in folosul mediocrilăjii care se 
ştie „invirii”, In fiecare partid sin! instiluile comileie, singure in drep! 
de a pune candidaturi | 

In cadrele lor generale, pariidele polilice aciuale au exisiat și 
inainte de războlu. Kevoluţia din 1918 a opera! numai o deplasare de 
lorje, modiliciad peniru un (mp repariijia acestor forje. Această de- 
plasere s'a lăcul la incepul in favorul parlidelor din stinga: demo- 
crai, socialist, Conilictele cu Franța, criza economică, determinată în 
mare parte de problema reparațiilor, depreciarea mărcii şi proletari- 
zarea claselor mijiocii au schimba! direcția curentului, Nemuljumiţii 
și desnădăjduljii irecură la dreaplo najionelislă, sau la stiaga de opo 
zijie iniransigeniā, la socialişiii independenți. Faciiilalea unel opoziții 
intransigente Intro |ară învinsă, și al cărei eșec e atriball prinir'o pu- 
iernică propegandă „voinjei de exterminare a Franjel", slåblciunea gu- 
vernelor care s'au succeda! la pulere dela been es incoace, forja 
economică  lormidabilă a agrerienilor și a marei usirii, influența 


RECENZII 459 


'onarilor vechiului regim rămaşi la posturi, ei o samă de fac- 
KC en explică succesele insemnate realizate de pëlloneiiai, 

In ce priveşie Cenirul, citām pe d. Hesnard: „Centrul, gieren 
legăturilor sale confesionale, iși menline,- nu fără greulăji de alifel, 
și făcind mereu apel la idealismul partizanilor säi, - venerabilul său 
edificiu politic, şi pe care-l repară neîncelal cu resursele unei diplo- 
matt încăpălinat de oporlunisle“... lar social-democrația îşi Gebai 
şi ea clientela politică în eluda viiregiel timpurilor, a diticaltăților ft- 


nanciare şi o succeselor najionalisie. 
KE? 


` å. 
u loală Informaţia exactă și bogată pe care neo aduce 
SE, studiul d-sale prezintă o gravă lacună. Se ae că page? 
Constituliei dela Weimar, Consiliul economic-(o veche idee LA pa E 
dulul eonservalor)—e provizoriu și nu are deocamdată decil ro KS 
suliptiv. Dar există în Germania de după războiu o pulernică Mat e, 
—în creştere mereu, peniru a dezvolia reprezentarea profesiona E 
a mări rolul Consiliului economic asilel incil, cu timpul, reprezen e 
rea prolesionelă să înlocuiască complect reprezentarea politică a ES 
tidelor şi a Reichsiag-ului. Care e alitudinea dileritelor parlide po ` 
tice față de această problemă deciziră peniru istoria lor viitoare? lat 
intrebarea pe care d. Hesnard a uita! să şi-o pună, în a sa Istorie e 


Partidelor polilice germane. D. D. Roşca 


Revista Revistelor 


DO 


Convorbiri Literare, lanua- 
rie, Februarie. 

Venerabila revistă junimisiă rece 
subi o nouă direcție, acela a d-lui 
A. lrigara-Samurcaş. 

Cu loale scăderile succesive pe 
care le-a sulerii în lunga sa viață, 
Convorbirile au valoarea simbolică 
a celor 57 ani de cultură pe care-i 
inchide tabla sa de materii. Salu- 
läm cu plăcere aceaslă salulară 
transformare, care o salvează dela 
melancolica agonie în care căzuse, 

Primul număr reformat conține 
versuri de O. Goga, |. Pitlat şi— 
in această colaborare vedem lot 
spiritul schimbării, I. Minulescu, 
Arlicole de T. Maiorescu, Brătescu- 
Voinești, Tzigara-Samurcaş. După 
cum se vede, sumarul e plin de 
nume ilusire, core vor acorda re- 
vistei un inceput de credii, chiar 
dacă conjinulul ar fi Inferior a» 
ceslor repulale semnături, 

fonica e bogală si varială în 
preocupări. 

Ideia europeană, No. 140. 

Prin diferite nolije diplomatic ti- 
cluite, „Idéia europeană“ ne face 
un fel de avansuri „a rebours", 
torțindu-ne să o luăm în conside- 
rajie şi să-l facem, fajă de cele 
cileva mil de cetilori al noștri, 
ujiniică reciamă. Trucul e vechiu. 
n anumile medii, ca tă poji fi re- 
marcat, faci mal întăiu pe grozavul. 
Răulalea nu e însă lempera- 
meniul nostra şi cind putem face 
un bine il facem cu dragă inimă. 
Slăm deci de vorbă şi cu „dela“, 
căreia l-am pulea zice, la neroe 
și europeană, liindcă lraducerea 
chiar strict pasivă a unor notije 
din revisie germane, insamnă 
urma urmei lol europeism. ŞI ui- 
inm pe urmă, că arlicolele loidea- 
una interesanie dle d-lui Rădulescu: 
Moira, caşi a cilorra colaboratori 
oeazionali, lrebuesc prejuite cum 
se cuvine, 

De data asia sinlem surprinşi, 
după contialăriie „ldeii“, in fle- 


gran! delici de coniradieție. Fiind 
contra lradiționalismului pur şi 
simplu, am area totuși simpatii 
pentru Gindirea, care reprezinlă in 
nol în țară, tocmai acest curent. 
Mai sus, celllorul va găsi opinia 
noasiră clar exprimată în aceasiă 
privință. Liar să admitem că sintem 
conira !radiționalismului şi că „Qir.- 
direa” l-ar reprezenla mai mult ca 
oricine, Urmează de aici că sin- 
gurul moliv peniru care această 
revistă poale fi preţuliă, e numai CM 
ltudinea tradiționalistă ? Dar „Gino 
irea” mai are şi un conținul lite- 
tar sau crilic care de cele ma! 
mulle ori e foarle apreciabil. Şi 
mai are un aspect lehnic din cele 
mai reușiie. Toale aceslea, să 
creadă „ldeia“, irag mai muli in 
balanţă decii legălurile noastre 
m ar cu această revistă. In a- 
ară de d-nii: L. Rebreanu, De- 
mostene Bolez, Cezar Pelrescu pi 
AL Teodoreanu, cellaiji membri 
din comiletul de direcție, şi sinl 
cei mai mulji, nu ne sini nici co- 
laboratori, nici prietini. Şi deeg 
ei se găseşie şi d. Em, ucuja, 
care ni se pare e un fel de redac- 
lor al „Idei“. Şi loluzi „Gindirea” 
ne e simpatică! ŞI „ideia? mal 
vorbeşie încă de „socoleli nemâr- 
lurisite“ și de „măsurălori cu tiic"? 
Cit despre preienjia că V. R. a 
juns pe acea ireaplă a eroluliei 
In care un organ nu se vede dech 
pe sine și că „nu inregisirează 
deci! pe colaboralori“, ce să facem 
dacă ioli scriitorii de lalen! dela 
noi din fară se înlimplă să lie ai 
colaboratorii noştri? Din exces 
de mărinimie, să ne ocupăm şi de 
cei fără toleni, numai tiindcă nu 
ne sin! colaboralori? Ar D prea 
mull... Dar uităm că și d. E, Bucuja 
scrie din cind în cind versuri şi 
nuvele... 
Gindirea, No. 12. 
Cetilorul ultimului număr al a- 
ceslei revisie ar avea dreptul să 
rămie nedumerii. „Oindirea“ în- 


| 


REVISTA REVISTELOR 451 


cepe cu un arlicol „Neobonjurism 
sou autohionism în cullură* d-lui 
Pamfil Șeicaru, unul din direclorii 
revialei, prin care se pledează în 
invoarea lradijionallsmulul, şi i- 
media! după el, se publică versuri 
de d-nii I. Vinea și L. Blaga, ca 
un fel de ilustrare a celace poale 
da imporiajia europeismului la noi. 
Conlradicție sau paradox? Ar fi 
o eşire: „Gindirea* e o publica- 
lie ecleclică, fără alitudine pre- 
cis angajelă în vre-o direcjle și co- 
loanele ei pol publica cele mai 
heteroelile inspirajii. Nouă acens- 
IS coniradicție aparentă ne npare 


aile), 


ŞI În cazul d-lui D Şelcaru şi in 
cazul d-lor Blaga şi Vinea ea im- 
prumulă idet şi forme de aiurea 
Numai că d. Șeicaru se inspiră 
din tradiționallsmul francez al lui 
H. Barrès, inr ceilalii dela moder- 
nism. Ambele curente ne sin! insă 
sirăine, Şi nici n'ar pulea fi ali- 
isi. Cind Franja e ladijlonalistă 
are și de ce. Ea se poale intoarce 
cu succes la clasicismul epocii lui 
Louis XIV. Şi aceaslă readapare 
la trecut poale fi regeneratoare și 
exlrem de eticace. Dar noi? La 
Care lrecul să ne întotrcem ? La 
Paris Momuleanu, Eliade Rădules: 
cu sau lenăchilă Văcărescu? La 
lanarioji? Să invățăm- din nou gre- 
ceșie, slavoneşie ori lurceşte ? 
Oricil de greu ne-ar fi s'a spu- 
nem, lreculul nsiru apropia! a 
tosi prea pulin al noalru, iar cel 
mal depărisi, acela al lul Gielen 
cel Mare sau Alexendru ce! Bun, 
pe care-l visa Eminescu, e prea 
putin cullural, Boerimea noasiră 
era aşa de insirăinală ln o anu- 
milă epocă, Încil un Mihail Cogăl: 
niceann relatează cazul unor boeri 
care declarau, că dacă s'er gii 
măcar cu o picălură de singe ro- 
minesc şi-ar deschide vinele să 
curgă şi aceia d 
Caracterul specilic nalional n'a 
fosi păstra! la noi decli de popor, 
Dar gusiul pentru lileralura po- 
pulară, cum o declară însuși A. 
Russo, ne-a venii de pesle hotare, 
prin umanitarismu!l patruzeciopilsi 
francez, adus la noi de generoșii 


KA) 
nici o inspirație d holare. 


bonjurişii. Numai europelemul e 
Pulu! pune în valoare paporanis: 
mul, după cum, cu o comparație 
de economie moderni pe care o 
face d. Ibrăileanu în „Spirilul cri- 
lic“, numal capitalul străin ne-ar 
pulea €xploala pelrolul. Prin eu- 
ropeism la poporanism, aceasla a 
fos! singura posibilitate. Deacela 
„Gindirea” ni se pare Jastilicală 
in europelsmul ei. Insuşi arlico- 


lul d-lui Șeicaru, dacă nu e o 
simp'ă Imilație după Maurras ori 
Barrès, aşa lrebue interpretat 


Romanul energiei 


Criticul dela „Revue des Devuz 
Mondes” André Benunier recunoş: 
lea de curind, în mai mulie romane 
acluale, semnul unul gust pentru 
energie, un fel de a incerca în 
mişcarea el, acțiunea fizici şi con» 
știenlă, pe care le atribuia, cind 
războiului, cind cinemalogralului 
său allor cauze, El opunea gene, 
rojia nouă celei enlerioare. 

„Pe cind noi preleram Inteli- 
gențo, linerimea de azi, preferă 
energia“, 

Talnși ne Imaginăm cu greutate, 
© generație în bloc, prelerind e- 
nergia inieligenții, E chiar proba- 
bli, că Inleligenjs și evergia ligu» 
resză in proporile egală, în orice 
generajie. Ceiace se schimbă sin! 
numai raporturile, felu) în care ele 
se consideră, se stimează şi se v- 
Hlizează reciproc. Care nu fosi În 
adevăr maeșirii in care genergiia 
dintre 1890 - 1900 s'a recunoscut ? 
France, Loti, Barrès şi ceva mal 
lirziu Bergson şi Maurras, Din a- 
Ces cinci scriitori insă, numai 
unul intoarce compleci spatele e- 
nergiei, jucindu-se numol cu inle- 
ligența și cărțile, Analole France. 
Prin lemperamenlul său, Loll de- 
sigur nu e ca Kipling, un aposiol 
al energiei : prin acțiunea lui, el 
a ocupa! loluşi un fel de funcție 
planetară și avind inliuență asupra 
imaginalillor, n'a rămas fără de 
înriurire csapra unóra din funda- 
torli imperiului francez colonial. 
Barrès nu a fos! poale un om de 
acțiune, deci! în felul lui Chaleau- 
briend şi L.amariine, dar se poale 
spune La el, că alăcind pro- 
lesorii de filozofie, pe Renan sau 


462 VIAŢA ROMINEASCĂ 


Bouieiller şi insliluind pe Napo- 
leon prolesor de energie, a pus 
problema ei, peniru o generalie. 
Opera lu! Maurras, după 1907 e o 
şcoală de energie şi disciplină. 
lar Bergson n'a cuceri! publicul 
decii cu o filozofie a energetice!, 
care è si o reclasare crilică a ac- 
Hunii. Problema pusă generajiei 
ce merge dela 1900 la anii äs, 
bolului e desigur mai degrabă o 
problemă a energiei şi a acțiunii, 
decil una de arlă pură, cum fusese 
pentru Flauber! naluralismul sou 
pentru Mallarmé simbolismul. To- 
laşi, scriitorii ce influențează linăra 
enerajie, in urma războiului, adică 
a 1920, nu sint desigur. în același 
măsură, ca cei dintre 1900 şi 1914 
profesori de energie. 

In trei direcții dilerile: Oide, 
Valery şi Proust, realizerză un 
maximum de lileralură dezinlere- 
cală. Lume o gratuilăți!, la Gide, 
lume a poeziei pure şi a carac- 
terislicei universale la Valery, lume 
a vacanței şi analizei Indefinite la 
Prousi, ială ceiace, preparel în 
almostera simbolisiă dinire 1890 şi 
900, a izbucni! bruse la suprafată, 
in anii ce au urma! războiul. Dar 
nici la scriilorii mai lineri, ce au 
debula! în timpul din urmă, la Giran- 
doux ce se incintă cu senzaţii, i» 
magini și alegorii sau la Morand, 
ce a scris în „Lewis el Irène” un 
roman financiar, nu găsim o lite- 
raiură de acliune. 

Ca un conlrapond la liieralura, 
pe care o pulem numi graluilă, li- 
teratura de acțiune e reprezenială 
azi prin romanele ce cuprind sulo- 
biograliisau auloporirele lranspusze 
sie. lui Fabre, Kessel şi Moniher- 
ant. 

Comparat cu romanul lul Morand, 
„Rabeyvel“ al lui Fabre, e desigur 
un roman al energiei, ce aducea: 
minte uneori de „Le ge, mec par- 
venu“ al lul Marivaux, alleori de 
unele opere balzaclene. Pe cind in 
acesi roman, realilalea in mișcare 
sinl banil, în solidul şi sirălucitorul 
„Equipage” al lui Kessel, aceasiă. 
reailiale e mașine, avionul, al cës 
rul sullei fuzionează cu acel al 
omului ce o conduce. Alături de 
L pasipage, pulem pune „Le Pa- 
radis a l'ombre des cpâes* al lui 
Moniheriani, un fel de poem al 


corpului, considera! ca izvor ime- 
dia! de energie. 

Dacă romanul banului, în felu? 
lui Rabevel, urmează calea des- 
chisă de realismul modern şi bur- 
ghez in secolul al XIX-lea, lar acel 
al maşinii a fos! inaugural de Zola 
în „LaBâle humaine”, nu e același 
lucru, În ceiace priveşie ec: 
moirice sl valoarea energetică a 
corpului, Pănă acum, lileralura s'a 
ocupa! mai mul! de rolul lui pa» 
sional, rolupluos sau eroiie, In- 
ir'un siil de o irumuselă unică, 
Monlheriani reinvie hellenismul, 
cu religia lul, ce glorilică sănă- 
lalea și energia fizică. 

(Alberti Thibaudet. Nouvelle Ro- 
pue /'rangaise, Mart) 


Pe calca unei reglementări 
a principalelor problema 
europene 


Senlimenlul general ce domină 
in Anglia e că sinlem în ajunul 
unor mari erenimenie diplomatice. 
Corespondenja schimbată inire 
Ramsay Mac Donald și Poincaré 
pune bazele unei acțiuni diploma- 
lice ce vor intreprinde în comun 
Franja și Anglia. Europa îşi va da 
samă că premierul englez caulă 
să pună un capă! haosului ce o 
slăpineşle şi crede că acesi lucru 
nu e imposibil. 

Pe la jumălalea luai Mari, ra» 
porturile experjilar vor fi probabil 
depuse și pe baza acestui rapori, 
Mac Donald speră să ajungă la 
un acord cu Franja. La iincle a- 
celelaşi luni, conlerinja anglo-rusă 
se va deschide la Londra, după 
prevederile acluale. 

Mac Donald e un scoțian lipic 
în telul lui de a irata lucrurile. Pe 
cind predecesorul lui, Baldwin, e 
căuta! să creeze din nou anlanla 
„psihologică“, numai prin!r'o intre- 
vedere de o zi cu Poincari, la 
Paris, în Septembre lrecul, lui 
Mac Donald i-au trebuit dimpotrivă, 
două luai, peniru a se storia să 
alingă acelaşi obiectiv. Schimbul 
de scrisori reinoil cu premierul 
francez nu a căulal, prin prudența 
lui, decit să pregălească o almos- 
leră lavorabilă. 

E îa aminiirea luluror că alunci 
cind cabinetul aciual s'a prezeniat 


REVISTA REVISTELOR 463 


peniru înlăia oară în Camera Co- 
munelor, bătlriaii polilicianl au Iro- 
nizal cu blindeță idealismul şi opli- 
mismul lui Mac Donald, prezicin- 
du-i că lonul acesluia se va scos 
bori sub! presiunea reslilății. EI 
însă nu-şi cunoşleau omul. Mac 
Donald are în urma lui o viață de 
luplă peniru un ideal, ce a părul 
totdeauna imposibil. El a volafat, 
a celil mult, e bine informe! şi nu 
numai că sile ce face, dar ère in- 
dărălul lui un grup de minişiri, 
care deşi nu au cxperienlă admi- 
nistraliră, pot ținea piep! inlelec- 
lualilor, din orice allă ară. Rare- 
ori, se poale înlilni o colecție atit 
de Impozaniă de talente, ca acea 
ce ocupă azi la Weslminsler banca 
guvernului. Anglia are èz! un gu- 
vern de inteleciuali şi Mac Donald 
e pe cale de a conslrul politica 
lui externă, înce! dar sigur. Ele 
convins că prielenin lranco.brila- 
nică, ruso şi italo-brilanică poi fi 
obilauie şi traduse, în cursul unul 
aranjameni diplomatic cu Qerma: 
nie. Celace lrebue reglemenial 
mai înlăiu, e dupăel problema re: 
parajiilor și Mac Donald e con: 
vins că raportul experților va pune 
bazele acesiei reglemenlări. Azi 
există un ansamblu heotic de da- 
lorii mutuale. Dalorii ante belice 
ale najlilor europene una cãtră alta, 
indemniiäji de războiu datorile de 
ex inamici ex aliajilor, daloriile a- 
liaților între el, bonurile de elibe- 
rare ale statelor succesoare ale 
Ausiro-Ungariei, Mac Donald are 
intenția de a faceo massă comună 
negociabilă din toate daloriile a- 
cestea ṣi apreclindcelace se dato- 
reşie fiecăruia, caşi celace fiecare 
datoreşie pe baza unei juste re- 
partiții şi ținind samă de siluația 
sciuslă caşi de nevoile |ărilor ins 
leresale, să degajeze un plan ce 
va da fiecăruia, maximum de sa- 
tisfacţii, cu minimum de pierderi. 

Mac Donald crede că se poale 
ajunge la un rezullai, deşi el nu şi-a 
lixal încă metoda. Primul lucru ce 
trebue creia!, e dorinta unei re: 
glemeatări, în toate |ările intere» 
sale. Cind aceasla va Íi creală, 
se va pulea inira în delalii con- 
crete, 

Mac Donald e gaia să acceple 


meloda ce va bărea mai praciică, 
Dacă Poincaré va suggera idela 
unei conferiali internaționale, Mac 
Donald vo fi gala să participe, dar 
numal pe baza unel serii de pro- 
pozilii, elaborate cu clarilale, 

(Oeorge Olascow. L'Furope Nou- 
velle, Mart) 


Situaţia Socială actuală 
In Germania 


Un observalor aleni şi Imparțial 
vede bine că poporul german, de 
cinci ani Încoace, n'a munc!! şi n'a 
salerii deci! peniru vechii lui stă- 
pini, nalionalişiii şi şovinişiii, care 
nici chlar de revolulie n'au fosi 
îndepărtaj!... Asociaţiile contrare- 
volujionare se inmuljesc din zi în 
zl. Adevăratele conceple de re- 
publică, parlament, democrație, so- 
clalism sinl pe punclul de a de- 
veni nişie formule seci, combă- 
lule cu îndrăzneală de partizanii 
vechiului regim. Anlisemitismul e 
in floare şi nu se perde ocazia de 
a face Evreii responzabili de hao- 
sul financiar al republicei, 

Spirilul separallal se inlăreşie 
ia Saxa, Hanovra, Silezia, Prusia 
Orientală şi in Mecklemburg. In 
Prusia parlizanii lohenzolernilor 
cișligă leren pe fiecare zi și agi» 
tajiile lor Irebuesc supraveghiale 
de aproape, căci lind să creeze 
în sinul maselor o almosieră de 
neincredere şi de osiililaie Con: 
tra regimului republican. Se pare 
că singura grupare a parlidelor 
burgheze din Germania ar fi in- 
că capabilă să asigure renașie» 
rea țării şi restabilirea acelei 
unități polilice şi sociale, ne- 
cesară vieții și viilorului ei. 

Epoca de după războlu n’a a- 
dus Germaniei decli dezordine si 
deslrucție - în domeniul polilic și 
social, cași in domeniul economic ai 
financiar. Adevăralul parild republi» 
can nu există incă, Dacă reușesie 
să se inthege din fortele vil și u- 
nite ale burgheziei, deschizind o» 
chii poporului și arălindu-i adevă- 
rul, va îi singurul parlid capabil de 
a solva Germania dela ambiția des- 
iructivā a imperialişiilor. 

(S. Saenger, Die Neue Rund- 
schau). 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


LITERATURĂ 


Marcel Proust, Lo prisonni: 
cre, 2 vol, Ed. Nouvelle Revue 
Française, Paris. 

Încă două volume vin să îmbo- 
gălească opera scriilorulul mori 
de curind. 

Subiectul „Prizonierei* e simplu : 
Un bärbet nu-și mal iubeste solie, 
dar e chinul! de gelozie și crede 
că e inșela|. Aulorul descrie tor- 
turite eroului care-și crede solia 
infidelă şi arată cum sentimental 
acestel gelozii e o nouă formă a 
amorului 

Alberiina, pe care dein o cu- 
noaşiem, nu e descrisă aşa cum e 
în reniiiale, ci așa cum apare bar- 
batului ei, ciudală si halucinaniă. 

Paul Morand, Lewis e! Irène, 
Bernard Grassel, Paris. 

Lewis e un bancher din Paris, 
despre care nu șlim decil ci e un 
om inleligeni, loarle dibacin, care 
aile să minulască afacerile şi fe- 
meile, și care sirăbate viaje cu 
două carnele în buzunar: un car- 
nel de cecuri şi un carne! de fe- 
mei, unde își scrie înlilnirile deo 
oră, o noapie, o săplămină. Irène 
esle direcioare a casei de banci 

eceșii Aposiolalos din Fiume. 

In urmare și ea este lo! bancher. 

Lewis şi Irène se înlilnesc, ri- 
vaii peniru o opțiune asupra unor 
mine din Sicilia. Care din dol va 
avea opllunea ? Irène bancher, iz- 
buteşte să învingă pe Lewis. 

Lewis îndrăgosiii, ajunge să aibă 


pe Irène. Căsătorii, Lewis şi Irène 
incearcă să lasă din viaja de muncă 
și mişcare pe care au dus-o pănă 
atunci, dar nu izbutesc. După cite: 
va luni, el constată că nu posedă 
aria de a irăi fără să lacă nimic, 
şi se întorc fiecare la ocupațiile o- 
bişnulte. Melodele le sinl deosebile: 
„lrene era dintr'o ramură de ban- 
cheri-gluvaergii, neguslori de aur. 
Lewis era din generalia care nu 
crede decit în plasamentele in- 
dustriale, n'a văzul niciodală aurai, 
disprejuind băncile de gepost şi 
depozilele înseși, pe care nu sla 
la indolală să le înlrebuințeze dup: 
bunul! plac, la nevoe împotriva vo- 
injili cllenjilor săi. Irène urmărea 
tradiție, considera economia ca 
sfinlă, revenea la obligații, la fon- 
duri de Stal, se îngrijea să cumpere 
parlamentari şi ziare... Lewis, cu 
orgoliul feudal de după războiu, 
respingea aceste melode domoale”, 

Căsătoria inire Lewla şi Irène 
nu se desărirșeşie cu ndevăra! 
deci! la ullima pagină, subt forme 
une! fuziunia bănci! Aposlolalos cu 
firma Lewis. Noua soclelaie, după 
tăelura de jurnal care elcăluezie 
concluzia romanului, va lua nu- 
mele de „Omnium Medilerrancen“. 
Uliima irază aminieşie basmele 
care slirşesc cu „și au avut copii 
we: şi fericiţi“, 

„Pare sigur că noul grup va cu: 
noașie cursuri care vor face să 
ile an ca tipul valorii de por- 
ofollu"... 


m N 
.. P 
TATĂ 


MIŞCAREA INTELECTUALĂ ÎN STRAINATATE 405, 


Antonio Baldini, Michelac- 
clo, Ed. dela Ronda, Koma. 

Michelacclo, eroul romanului 
esie un Up cu o viață plină de tot 
solul de întimplări fericlle şi ne- 
norocile. El lrece însă prin toale 
cu fruntea senină şi cu o veșnică 
poftă de a dormi. Visează liber» 
ialea nestirșilă, nu vrea să fie nici 
robul banilor, nici al pastunilor lul ; 
vrea să se bucure de soare, de 
cer, de nalură, 

Filozofia eroului acestui roman 
ascunde, se pare, o crilică a ci- 
vilizaliei capitaliste moderne. Mi- 
chelaccio e tipul omului desinte- 
resal, peniru care unicul scop in 
viață este să lrâlască liber și fără 
nici o grilă și să doarmă. 

F. Wertel, Beschwrungen, K. 
Wolf Verlag München. 

In aceaslă nouă operă a poelu- 
lui se evidențiază un senliment a- 
dinc al slăbielunii și singurătăţii 
Hinjei omeneşii pe pămini. Pe 
lingă strigătul de disperare, se 
ridică din poemele sale o che: 
mare evlavioasă călră pulerea ne: 
văzulă dumnezelască. 

K. Vossier, Leopardi, Musa- 
rion Vering, Munchen. 

O monografie bogală in care 
aulorul explică lirismul marelui 
poel nu din punct de vedere al a- 
devărului în opoziție cu irumosul, 
ci lirismul în natura lui inlimă, 
Scoate in evidență sentimentul re- 
ligios care dā lorja prolundă a 
poeziei lui Leopardi. 


POLITICĂ 


F. Tonies, Dor Tsarismus und 
selne Bundesgenossen.—Deutsche 
Verlagsgeselischali für Potliik 
und Geschichie, Berlin, W. 8. 

Auloral, profesor de lilozolie şi s0- 
giologie ln universilalea dia Kiel, ca- 
utăsădovedească în aceaslă carie, 
nevinovălia Germaniei in izbucni» 
rea războlului mondial. Peniru a a- 
junge la aceasta, el pune în sas 
ma Rusiei țarisie toate crimele. 
Disculă în același limp lucrările a- 
celor dinlre Oermani ca de pildă 
K aulisky și Orelling — care au recu- 


- d 
noscul greşelilă Şi alrig 
boinice ale conducătorilor 
niel i alise. 

Edouard Renard, Louis Blane, 
sa vie, son oeunre, ed. Hachette, 
Paris. 

E o biografie consacrală islori- 
cului, sociologului și politicianului 
Louls Blanc. Vieja lul se leagă de 
mulie evenimenie pelrecule inire 
1350 —1850. 

Autorul aminteşte anil linerejii, 
începularile carlerii de ziaria!, pri- 
mii paşi în polilică ai rolul ce l-a 
jucal Louis Blanc la 1843. După 
lovilura de sial din 1851 a fost exi- 
lal; s'a intors a douazi după căderea 
imperiului și intronarea republicei. 
Cind sa răsculai Parisul, Louis 
Blanc —partizanul legalității și im- 
polrira oricârei violente se pune 
aâluri de Thièrs ai de adunarea 
najională dela Versailles. După a: 
ceasla începe a lupte cu Osmbelta 
contra reacjiunii monarchiste; dar 
se separă și de acesta, cind politica 
lui devine oporlunisiă, și fondează 
cu elemeniele exlremii slingi — 
partidul radical socialial. 

D. Ed. Renard analizează apo! 
docirina socialistă alui Louis Blanc, 

R. Fonk, L'oviation et la sécu» 
rité françoise, éd. Bossard, Paris. 

O pledoarie peniru dezrollares 
intensivă a aviajiei in Frana. 

Agiorul pune în eridență rolul 
primordial pe care-l va juca în vi: 
ilor aviajia. Avionul este organul 
desiruclor cel mai rapid şi cel ma! 
economic. Nu numai că prejul lui 
esle destul de modesi. dar mal 
prezintă avantajul de a pulea [i in- 
irebulnjat în timp de pace de în: 
lreprinderile civile, comerciale și 
nu consiilue peniru stèl o sarcină 
moariă cum sini celelalte stokuri 
de râzboiu. 

A crea imprejurul unui simbure 
de aviajie militară, o pulernică a: 
viajie civilă repede iranslormabliă 
şi mobilizabilă în timp de războlu, 
iată prima grilă a „minisierului ae: 
ronaulicel” a cărei inliințare au- 
torul o consideră ca indispensa: 
bilă pentru Franja. 


COMPILATOR 


Bibliografie 


Virgil! Ciotlec, Luchian, (cu 60 Ilustrații), „Cullura Najională”, 
1924, 100 Tel, k 

Adrian Masiu, L.ingă oämint, „Cultura Najlonală”, 1924, 40 lel 

Papini, Un om sfirşii, „Cultura Najională", 1924, 70 lei. 

Cezar Petrescu, Drumul cu plopi, „Cultara Naţională”, 1924» 
40 lei. r 
Emil Durkheim, Sociologia, „Cultura Najionalā", 1925, 80 lel. 

Lesage, Diavolul Șchiap, tradus de Despina Sadoveanu, „Cul- 
tura Naţională”, 1924, 60 lel. 

Cora irineu, Scrisori bândjene, „Cultura Najională”, 1924, 30 le’, 

ton Creangă, Amintiri din copilărie, „Cullura Najională, 1924, 
30 lei. 

Victor Lazár, Clujul, „Cultura Najională”, 1924, 30 lei. 

Vasile Pirvan, Memoriale, „Callura Naţională”, 1924, 100 lei, 

L St. loachimescu şi A. Kudruac, Republica Cehoslovacă, 
„Cultura Națională”, 1924, 70 lei. 

T. Masaryk, /dealurile umanității, „Culiura Najionată”, 1924. 

Hortensia Papadat-Bengescu, Ape adinci, „Cultura Naji- 
onală, 1924, ` 

Radu Rosetti, Prin Pravoslounica Ruste, „Cultura Nallonală“. 
1924, 

|. Brătescu-Volneşii, Rătdcire, „Cullura Naţionali, 4924, 


BIBLIOGRAFIE 467 


Caton Teodorian, Bujoreştii, „Cullura Najională”, 1924. 

Andrei Cortaeanu, Sohi/e politice, „Cultura Naţională“, 1924. 

Romain Rolland, Colas Hreugnon, irad. de Alex. A. Hodoș, 
„Cultura Najlonală“, 192%, 50 let. 

M. Sadoveanu, Șoimii, ed. „Carlena Rominească“, 40 lei. 

Artur Gorovei, Lämurirea Constiluliei, (Cunoșlinje folosi- 
oare) ed, „Cartea Rominească“, 3 lei. 

Dr. Emil Gheorghiu, Bejio, (Cunoşiinje folosiloare) ed. „Car. 
lea Rominească“, 3 lei, 

€. Motăş, Boole parazitare la animale, (Cunoşlinţe folosiloare) 
ed. „Carlea Rominească”, 3 lei 

N. Teodorescu, Crearea unul oraş pentru capitala Romlniai 
mari, ed. „Carlea Rominească“, Bucureşii, 

1. Simionescu, Ardealul, (Cunoştinţe folositoare) ed. „Carlea 


Rominească“, 
Ferma Model Laza, Dare de seamă, 1924, 


Dr. Edeleanu, Procedeul de rafinare cu bioxid da sulf lichid, 
(Analele Academie!). 

|. Simionescu, fauna dobrcgeană, (Analele Academiei). 

Anuarul liceului Mircea cel bătrin din Constanţa. 

A. Séché, Lo dictateur, edilion Bossard, Paris. 

Anuarul Şcoalei de meserii 1922-25, Arad, 1924. 

€. Lacea, Copiştii psaltirit scheiene, Cluj, 1924. 

Leon Şiadbey, Troficul de intervenție llieltă la autorități 
Rimnicul- Vilcea. 7 

Virgili M. Gabrielescu, Instrucţiunea scrisă în procedura 
noastră civilă, Turnu-Măgurele. 


Revue Mondiale, 13 Fevr.—i Mari; Mercure de France, 1 lanuar, 
1924 ; Revue internallonale du travail, lanuar ; Ideia Europeana, No. 139 ; 
Foala Plugarilor, No» 2; luminătorul, No. 4; Monitorul Judiciar, ad- 
ministraliv, financiar, (Tg. Măgurele), No. 6; Țara moasiră, No.9: 
Democrajia Sociala, No. 25 - 24; Lomura, No, 3-4; Genius, (Arad), 
Februar ; Dolina. No. 3 4; Democrația, No. 2; Revista generală a 
Invăţămintului, No. 5; Buletinul iastitutului de literatură No ia: 
Natura No 3: Arhiva C, F. R. No. 14 - 16; Glasul Minorităţilor, No. 5 ; 
ara Noastră, No. 10; Buletinul muncii, coopera|iei, şi asigurărilor soc. 
0. 1; Revista Moldovei, No. 10; Sufletul nostru, No. i; Biserica or- 
todoxă romină, No. 1; Revista vremii, No. 2. 


Tabla de Materie 


a 
VOLUMULUI LVii 
(Anul XVI, Numerele 1, 2 şi 3) 


I. Literatură. 


Bart Jean —Rătăcind prin deltă . `, . . 

e » —Dincolo, peste ocean ... . 
Bărgăuanu G.—Bunicul . . s.s . 
Botez Demostene—Viaţa viltoare . . . 

Ss „—Monotonie . . Ca VEER 
Catieana Mihai-—lospirația.— Palaţu! . RAL ER 
ew «—Ciozlal.—Fausi.—OQamenii , . « 

Öanelarói 1.—Oblomov (Traducere din r.seşte de 


A, Frunză) sg -> Li Lë mg . L . MM $ 
Gonciarov I. EE E TNN din rusește de 
A. Franzäi H . D M D . D . L M 


Gonciarov L-—Gbiomov (Visul! lui Obiomov.—Trada- 
cere din rusește de A, Frunză) . . s.es. 
Mantu Lucia—in jurul unut pseudonim . .. . . 


29 
405 
211 

97 
372 
196 
349 


89 


177- 


376 
214 


Nanu N. Alexandra.—$i bun ST r e e a LA 

inec eet, , s o g i 
Paulian- Goe taci Subina.—Sărbâtoare . . . , 
Sadoveanu Mihail—Haralambie . , , . & a 
Teodoreanu lonel.—Căsuţa păprşelor. so.. 


II. Studii.—Articole.—Scrisori din țară şi din 


străinătate. 


Andrei P.—Criza culturii şi rolul mea as A 
Botez [„—Shakespeare tradus . , S S 
= edit asupra limbii şi literaturii m 
me ee e RE e e 
Dron C.—Există mișcare cooperativă in Romtaia 3 
Grigoraş Em.— Un filozof romin in secolul al XVIII-lea 
Ojetea Andrei —Scrisori din Paris (Apologeţi ai mo- 
narhiei absolute, în legătură cu „Ludovic XIV“ al 
God Li Bertrand) e e pie nad e a ` 
Popovici C..— Problema Penslilor . , . . 
Ralea D. Mihai.—Problema Iuconştientului (oua die: 
buesc interpretate faptele sufleteşti inconştiente) . 
Ralea D. Mihai.—Arta şi uritul . . ,. è 
ew +—ldeia de timp în conştiinţa oni 
(Reflecţii in marginea lui Einstein şi Bergson) 
Roșca D, D.—Reflecţii pe marginea unui inlerview . 
Stere C.—Cauzele şi perspectivele revoluţiei ruse 


(Sthia) . kën, $ 15) BT AA . 6 * . 
Weiss Aureliu —Opera loi Eldaie Boti sg A 
MI. Cronici 


Bulgaru Valeriu —Cronlca juridică (Un studiu romi- 
nesc despre persoanele juridice) `, `... 

Leon N., Prof. Dr..—Cronica științifică (Inceputul vietit) 

Ralea M.—Croniza Socială re pariy, structura 
şi tendințele sale) , . . . Ke Weis e 


264 


138 


II 


R. M..— Cronica fliozolică (Psihologie şi sociologie) 
Scorțescu Theodor.—Cronica literară (Teatrul lui 
Cehov) . . . . .. e rd "il im 7& 
Sevastos M„— Cronica teatrală: laşi (Ghiara. — Phedra 
şi Magda cu d-na Agata Birsescu.— Turneul Com- 
paniei Voiculescu) . . . . - e ef 
Sevastos M..—Cronica teatrală: laşi (Turneul Com- 
paniei Bulandra ` „Othello“ ; „Ţarina” cu d-na Lucia 
Sturdza.— Reprezentaţiile tropel de opere „Leonard“) 


IV. Miscellanea. 


Nicanor P. & Co.—Miscellanea (Autoritate şi liber- 
tate.—Moartea lui Lenla.— Asupra societăţii literare 
„Gr. Atexandrescu“.—, V. R*. şi cultura rominească, 
—Gobineau şi gobinismul.—Premii literare.— 3 

Nicanor P. & Co.— Miscellanea (Disoluţia conștiinței 
romineşti.—L. Pirandello. Jo jurul reformei învăţă- 
mintului secundar.— Criza parlamentarismului. — 
Fritz von Unruh.—O monogratie asupra Basarabiel) 

Nicanor P. & Co —Miscellanea (Europelsm şi tradi- 

_ ționalism.—Cazul lul Unamuno) een 


V. Recenzii 


Bérard Léon:—Pour la réforme classique de V'enseig- 
nement secondaire (Const. Vişolanu) . . = + » 
Bieneman Dora Recherches sur l'aptitude dactylo- 
graphique en vue de l'orientation professionnelle 


ERI e a E ONST e e 


Bouglé C..—De la Sociologie à l'action sociale (M. Ralea) 


Bucuţa Emanoil.— Romtaii dintre Vidin şi Timoc (loan 
Şiadbel) . . e cs. . CLSC sens ER 
Corteanu Andrei.—Schiţe politice şi economice (A. D.) 
Daudet Lăon.—L'Hecatombe (D. D. Roşca) . . . » 
Davy Georges.—Eltments de Sociologie. Tome |: 
Sociologie politique (D. 1. S). . . . s.. 


214 


152 


— 


i 


Davy Georges—Le Droit, Plcealisme et PE 
(E. A, B.) . e D d . AN ~ . e D Lë 
Dorgelăs Roland.—Le réveil des morts (O tav Botez) 
Eulenberg Herbert.—Siluete literare, Trad, de C. Så- 
teanu (M. Ralea) `, s... 
Fortei C., general.—Egiptul (Gh. Beet 
esnard 0..—Les partis politiques en Allem 
D Roşca) . . WE 
Jonescu- Olt C, — Partidul țărănesc i lu ta de e 
i 
(Const, Vişoianu) . ... ' . d ai, 
Iovanovileh D.—Le rendement optimum de travail 
oavrier (M; Ralea). e, 
Jaloux FEdmond.—L'esprit des livres (pre miă SÉ: 
(Aureliu Weiss) . . . SE wie 
Masaryk G. F.— dealurile umanitä nu . Desp: - 
vism OM. Ralea), e, ia rie 
Robert Henri.— L'avocat (Aureliu Weiss) T 
Roguesde Fursat J„dr;—Manuel de Psychiatrie (D, 1 S. ) 
Rosetti AL.—Lexicul Apostolului lul Coresi comparat 
cu al Codicelui Voroneţean (|. Şiadbei) "e 
e Victor.— Organizaţia de credit a Rominiei 
Sombart Beete Läb et | A weng, 
a vie e 
(Petre I. Ghiaţă) gäe RS 


VI. Revista Revistelor 


„Arhiva pentru ştiinţa și reforma socială“ . . , 
Convorbiri Literare . . . . Se 
Crémieux Benjamin.—Originile spirituale ale e 
lui italian (L'Europe Nouvelle) . er 
sCugetul romtnese* `... 
„Cultura“ . . . Li Ki Lë Lă . . . 
„Cuvîntul liber" 


Li . D a . D Pi ô P e N H ` 
D 


RON E. — e. Aere 


- H 
£ i > 3 o $ . + D a D D 


454 


302 
462 


167 
166 
166 
167 
303 
166 
303 


— a ao Pata 


vo ÎAIVERSITÂȚU 
„Gindirea ereo JAPI a; LP 
Glascow CG : ară a lui Ramsay 


Macdonald (L'Europe Nouvelle) . . . . es 
Glascow George.—Pe calea unei reglementări a prin- 
cipalelor probleme europene (L'Europe Nouvelle) . 
Got Ambroise.—Cooperaţia economică franco-germană 
(Mercure de France) . s. e ee soros 
„Ideia europeană , eene 
DI m E? D D Ki mg H H . H D + 8 T 
Jaloux Edmond.—Valery Larbaud (Nouvelle Revue 
Francaise) . . ece . ... . . e . . . ... 
Lanux Pierre, de.—O nouă unitate (La Revue Euro- 
ptenne) 
Louis Paul.— Tipurile sociale In opera lui Balzac şi 
a lui Zola (La Mond: Nouveau) . . 
Loutre C„— Simptome de însănătoşire economică a 
Germaniei (L'Europe Nouvelle) . +e +.. «s 
„Nâzuința” . . 
Rankovici Jinka. — Convulsille politice ale Europe! 
(Revue Mondiale) . s es «s» 
„Revista Vremii” è » s.» . . 
Saenger S.—Sitvaț'a socială actuală in Germania (Die 
Neue Rundschau) . e . . » s e e es» 
Séchė Alphonse.—Asupra dictaturii (Mercure de France) 
Thibaudet Albert—Romanul energiei (Nouvelle Revue 
ftancalae) . A ce "ierg. ei eu e e e 
Un europâen.— Dizolvarea Germaniei (Revue de Ge- 
wie — iEn 8 Vei e er e a e 
Weiss L.—Sarcina guvernului Ramsay Mac Donald 
(L'Europe Nouvelle) . ee 


e e — dé e e LE Deg e: 10 ode. 0 


Ad 2.0. 


ele Sire a Lé bio. ei: Pie 


H +» H L Li Lă 


VII, Mişcarea intelectuală în străinătate 173, 307, 456 
| . $ MM . » . » Li 176, 310, 458 


VIII. Bibliografie . . 


A mg pp e 


e i I S 
UNIVERSITATI 
: — Lé bäi Kë 


303 


TT s Ln pnp T TESTE SP